[9] CAPUL 1 MATEI BASARAB SI VASILE LUPU , 1 ISTORIA POLITICA A ŢĂRILOR ROMÂNE SUB MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU 1633 -1654 r. SPORIREA l\'IAI DEPARTE A INRAURIREI GRECEŞTIl) Plecarea lui . Matei Basarab Innapoi către Greci. - Atât Matei Basarab cât şi Vasile Lupu se suie în scaunele ţărilor române în urma unei mişcări naţionale făcută de boieri şi de popor în contra Grecilor, dându-se ambii drept capii acelei rez­ merite îndreptată în potriva elementului străin. Am văzut pe Matei Basarab luptând în contra partidei greceşti ce se refugiase în lagărul lui Radu Iliaşi, şi când Matei ajunge la Constantino­ pole, am văzut cum Grecii înscenează în contra lui acea jăluire teatrală, prin care caută a'l compromite în ochii Turcilor. Boie­ rii din Muntenia, partizanii lui Matei, crezând că într'adevăr s'a sfârşit cu predomnirea Grecilor în ţară, se bucură foarte mult de izbutirea lui la Constantinopole, şi declară că "dacă Poarta ar vroi să mai rânduiască în Valahia de acolo înainte pe vre un Grec din acei ce trăesc în Turcia;. (pe Radul ce au fost numit odată domn sau altul din aceaşi stârpe) 2, nu numai ei boierii dar chiar şi întreaga poporaţie ar părăsi cu grămada ţara şi s'ar aşeza aiure, atât le este de nesuferit jugul cel tiranic al Grecilor?". Turcii se temeau ca exemplul dat de Munteni cu. 1 Vezi mai sus, voI. V 1. p. 24. "Radu era privit ca grec din cauza tatălui său Alexandru Coconul, fiul, născut în părţile greceşti, al lui Radu Mihnea , 3 Rudolf Schmidt amh. germ c. împăratul 1 Fevr. 1633 in Eu dox ius van Hurmuznk i. Fragmente zur Geschirhle âer Rumtuicn, TI p. 94. [10] 1 (i IS'l'ORIA ROMÂNILOR răscoala lor contra Grecilor, să nu fie imitat şi de Moldoveni ; teamă ce se îndeplineşte puţin timp dUP�1 aceasta prin răscoala ,\'[atei Basarab condusă de Vasile Lupu contra lui Alexandru Coconul şi a Gre­ cilor săi. Urmând înainte politica ei de favoare pe cât se putea [11] lSTOIUA POLITICĂ SUB MA'J'EI BASARAB ŞI VASILE I,UPU 11 a elementului grecesc, Poarta nu vroeşte să numească pe Lupu în tronul Moldovei, după cum refuzase la început să rânduiască pe Matei Basarab în Muntenia, şi trimete ca domn în Moldova pe Moisi Movilă. In expediţia făcută însă de Abaza Paşa contra PoloniIor, Moldovenii înşală pe Turci, iar Muntenii stau slab la luptă, pentru care Moisi Movilă este scos, iar Matei Basarab scapă de pericol punăndu-şi trebile Ia cale prin bani Ia paşa con­ ducător al răsboiului. In locul lui Moisi Movilă se pune în Mol­ dova domn Vasile Lupu, tot prin mijlocirea lui Abaza Paşa. Pe când Matei Basarab ajunge în scaun la Bucureşti în 10 Mart 1633, Vasile Lupu ocupă tronul Moldovei după Maiu 1634, când îl părăseşte Movilă 4. Şi Moldovenii după răscoala contra lui Alexandru Coconul şi măcelărirea Grecilor, "făgăduesc Porţei ascultarea lor şi plata exactă a tributului, dacă numai nu se va mai numi la domnia ţărei lor pe nici un Grec" 5. Este deci inviderat că răscoala Românilor din ambele ţări luase de astă dată un caracter mai ascuţit, şi că izbutise a alunga pe domnii greci şi pe încunjurimea lor din ţările române, şi a încredinţa ocârmuirea lor unor domni dela care erau în drept să se aştepte că vor urma purtarea aceea prin care îşi căşti­ gaseră simpatiile poporului. Matei Basarab însă şi mai cu samă Vasile Lupu se sluji­ seră de mişcarea naţională, în fruntea căreia păreau că merg, numai spre a'şi deschide porţile domniei. Căci dacă aceasta putea fi dobândită pentru un moment prin combaterea Grecilor, păs­ trată nu putea fi ea în nici un chip fără sprijinul lor cel atot­ puternic în Constantinopole. De aceea vedem în curând pe ambii domni români, părăsind politica duşmană Grecilor, patronată de ei pentru a ajunge în scaune, şi îndrumând pe acea ur­ mată şi de predecesorii lor, de a se pune bine cu elementul ce predomniă cu atât mai puternic pe Turci, cu cât ei se coborau pe povârnişul decăderei. O întoarcere a lui Matei către acest element se vede întâi pe calea religioasă, când în timpul celor trei ani de pace, ce trecură dela sui rea lui în scaun până la începutul duşmăniilor cu Vasile Lupu (1634 -- 1637), el mi­ lueşte cu mai multe daruri mânăstirile greceşti din Ierusalim şi din Sfântul Munte. Curând însă el se pleacă încă mai mult către Greci. "Şi au venit, spune cronica, cu dânsul pribegii, Românii şi Grecii, care au fost boieri mari, şi tuturor bine a făcut şi încă pe unii i-a şi boierit" 6. Documentul lui Matei din 1639, prin care reieă din mânile Grecilor mai multe mânăstiri, a fost până acuma interpretat într'un sens prea patriotic aşa 4 Anon. rom. în iVlag. ist., IV, p. 318 Pietro Foscnrini către dogele, În Hurrn. Do('" IV, 2. p. 477. • Schmidt c. împ. 18 Mai 1633 în Hurmuzaki Fragmente, III, p. 95. 'Anon. rom. în Mag. istoric, IV, p. 321. Căpitanul, Ibidem, I. p. 292. [12] 12 ISTORIA ROMÂNILOR că făcea din Matei Basarab, şi după urcarea lui în scaun, uri reprezentant al românismului şi un prigonitor al Grecilor. Iată care este cuprinsul şi înţelesul acestni document, redus Ia ade­ văratele lui proporţii. Domnul începe prin a aminti mişcarea naţională care'l adusese la domnie spunând apoi că "vroind a restatornici în scaun acelaş neam basarabesc, spre gonirea de în ţară a străinilor şi spre adunarea moşnenilor, adusu-şi-au aminte de noi, şi ne au adus din ţări străine, unde eram goniţi şi pribegi de răul străinilor şi ne aleseră Ia domnie". După o asemene introducere, nu prea favorabilă străinilor celor mi­ luiţi de el cu boierii cu cât-va timp mai înainte, domnul arată cum "călugării străini au supus mai multe mănăstiri ca metoace dajnice altor mânăstiri din ţara grecească şi dela Sfânta Gora, Iăcându-le hrisoave de închinăciune fără de ştirea sfatului şi fără de voia soborului. Drept aceea, încheie documentul, noi Matei Voevod am tocmit cum acele sfinte lavre domnesti, care le-au închinat acei domni şi vlădici străini pentru mită şi fără voia nimului şi anume (urmează numele a 23 de mânăstiri din cele mai frumoase ale Ţărei Româneşti) să fie în pace de călugării străini, şi să aibă a fi pe sama ţărei,. cum au fost din veac; însă alegând afară acele mânăstiri măcar domneşti, măcar boiereşti, pe care singuri ctitorii lor le-au închinat şi le­ au supus metoace, acele să fie supuse şi stătătoare călugărilor străini" 7. Acest hrisov nu trebue luat ca o măsură de prigo­ nire a călugărilor greci, căci videm că domnul le recunonşte drepturile asupra mânăstirilor regulat închinate. El ţinteşte nu­ mai cât a lovi abuzul, a scoate pe călugării străini din mânăs­ tirile ale căror stăpânire o uzurpaseră fără nici un drept şi de care nu puteau să se tânguiască că ar fi deposedaţi. Că Matei Basarab nu apucase o atare hotărîre de cât silit, se vede de pe aceea că odată cu măsura luată în contra abuzurilor călugărilor greci, el însuşi caută să-i împace făcând mai .multe danii mânăstirilor din Răsărit. El era însă ţinut prin poziţia lui faţă cu partida naţională, să loviască măcar cu dreptatea în mână pe elementul grecesc care se întorsese aşa de curând după întronarea lui, la putere şi inriurire în Ţara Românească. Matei Basarab caută Ia început să păstreze o cumpănă între partida naţională şi acea grecească. De una avea nevoe în ţară spre a domni în linişte şi a nu provoca pâri către Turci; cealaltă putea să'I sprijinească sau să'I sape în Constantinopole, după cum era să'i fie purtarea faţă cu dânsa în Muntenia. Cât de curând avu el nevoie de sprijinul Grecilor în capitata îm­ părăţiei, se vede de pe aceea, că în 1637, el face să se taie nasul unui. pretendent Leon Stridie, care oferea un mai mare haraciu , Uricurul v, p. 317-336. Numele manăst iril or au fost reprodusc)n Vol. VI, p. 29. [13] ISTORIA POLI1'ICĂ SUB MATEI BASARAB ŞI VASTLFl r.ur-u 13 pentru domnia Munteniei. Acest Leon Stridie nu este de cât 1 .eon Tomşa, de oare-ce ce se spune că el mai fusese odată domn în Valahia, si alt domnitor cu numele de Leon nu întâlnim în această tară. Turcii au nerusinarea de a înscena următoarea comedie 'cu prilejul ciuntirei' bietului pretendent: "i se taie nasul şi urechele şi cu o beşică în cap în loc de turban este plim­ bat pe un asinprin stradele Constantinopolei, precedat de un strigător care rosti a că astfel să întâmplă acelora care pentru a dobândi principatul cearcă să corumpă pe cei mari din ocâr­ muire. Şi cu toate aceste pentru a da această lecţie de morală cei mari fusese cumpăraţi de Matei Basarab cu 3000 de reali, sumă mică, potrivită cu valoarea păcătosului pretendent. Mai nostim este încă că ei fac bani şi cu nasul sărmanului Leon, pe care'I vând agenţilor domnului muntean, care se grăbesc a trimite Domnului lor semnul disgratiei rivalului său 8. De şi Matei avea nevoie de sprijinul Grecilor în Constau­ tinopole, pentru a se apăra contra pretendentilor la începutul domniei sale, este nevoit a nu se prea da cu totul în apele lor, întru cât trebuia să se ferească de a jigni partida naţională, care la urcarea lui în scaun, "mulţămise lui Dumnezeu de domn bun şi milostiv, că au izbăvit ţara de răii şi vrăjmaşii Greci" 9. De aceia un document contimporan ne spune că "Matei avea la Constantinopole între Greci puţini aderenţi; mai toţi vtin cu Lupu ; are însă câţi-va Turci care slujesc şi lui Lupu, Dumnezeu ştie căruia mai bine" 10. Cu cât Însă sporiau nevoile lui Matei Basarab şi mai ales acele băneşti faţă cu nesăţioasa lăcomie a Turcilor, cu atâta domnul se apleca tot mai mult chiar în ţară, cătră elementul răpitor şi jăfuitor al Grecilor. In Hi52 vistiernicul de atunci Stroia, este arătat ca prins cu furt din banii vistieriei, săvârşit de el în unire cu Radu din Fărcasi al doilea vistier si cu ca­ măraşul Tudor. Un document al timpului arată că. s'm: fi găsit Intr'o zi o ladă din visterie, de cele pecetluite cu pecetea dom­ nească, spartă şi lipsind din ea 85 de pungi de bani a 500 de lei. Se apucă de îndată la răspundere pe cei trei boieri sus a­ rătaţi ca să-şi dea sarnă despre purtarea vistieriei. Este curios că documentul ne spune că boierii invocară ca mijloc de apă­ rare, nu faptul că furtul s'ar fi săvârşit de alţii, ci numai cât că ei nu'şi pot da sămile pe mai mult de trei ani în urmă. Di­ vanul însărcinează pe mai mulţi boieri şi mazili ca să le iee sa ma despre dările adunate şi despre cheltuelile făcute, de banii daţi pentru haraciu şi de cei trimişi la Tarigrad. Ei, neput.ănd da 'Aloisi Conturini a!LI e dogelc, 2\1 August 1 G:l7. Hurrn., I JOc., 1 V, 2. II. 4(;:'1 Cornp . Schmidt c. ÎIllP. 10 Şl 25 Oct. lfî:32 În Fraqmen!c, III p. 92 e Anan. rom. În May. isI., IV. p. 320 . ... Schrnid! c. îrnp. 20 AUgllSL 10J3 .. Hurrn., t iac., JV, p. C71·�G-;-2. [14] ISl'OHIA ROM,\NILOR această samă, au fost adeveriţi de furi şi ar fi trebuit să-şi piardă capetele şi să plătească din averea lor şese bani drept unul după legea de atunci, dacă domnul nu s'ar fi milostivit şi i-ar fi iertat, osândindu-i numai cât la pierderea slujbelor, cu legătură de mare blăstăm a nu li se mai încuviinţa asemene slujbe de nimine în viitor, "domn fie, mitropolit fie, episcop, ori-ce boier mare va fi, ori străin, ori d'ai ţărei 11. Acest document este cam greu de înţeles. Intradevăr boierii Învinuiţi erau mânuitorii banilor publici; deci ce nevoie ar fi avut ei, ca nişte furi de rând a sparge lada, spre a lua banii, când puteau să şi-i însuşască într'un chip mai puţin compro­ miţător. Dară dacă s'ar spune că fusese nevoiţi să spargă lada spre a fura, fiind că ea fusese pecetluită cu pecetea domnească, ce nevoe mai era a le lua socoteală despre purtarea vistieriei, despre Încasări şi cheltueli, când lipsa era vădită ca făcută printr'un furt? Noi bănuim că documentul ascunde eu totul altă ceva. Matei Basarab avea nevoie de bani mulţi, spre a-şi întreţinea numeroasă lui armată şi apre a întimpina cheltuelele domniei, şi se vede că dregătorii români ce-i avea însărcinaţi cu vistieria nu prea duceau trebile după placul domnului. Se găsi a pe atunci pe lângă curtea lui, un grec, Ghinea Tucalas adecă Olarul, de origine din Rumelia, unde fusese de meserie lăcătar. Strămu­ tându-se însă în Muntenia se aşezase în sat la Brătăşani pe Olt în judeţul Romanaţi, căsătorindu-se aici. Acesta încetişor pre ascuns ca un diavol cercă pre Matei Vodă zicăndu-i : de ţi-e voia să faci bani mulţi, fă-mă vistier mare şi vei cunoaşte mult folos. Matei Basarab nu îndrăzniă a lua fără nici o pricină dregătoria cea Însemnată a vistieriei dela un Român şi a o da unui Grec, spre a nu lovi în partida naţională, şi de aceea în scenă el acea comedie cu furtul banilor, care am văzut'o ca se prezintă într'un chip aşa de ciudat în documentul lui Matei Basarab. Aceasta ne explică cum se face de cei trei boeri chip prinşi cu furtişagul banilor, sunt iertaţi de Matei, dăruindu-li nu numai viaţa, dar încă şi ieriându' i de restituirea banilor, o generozitate care ar fi cu totul neînţeleasă în cazul când ei ar fi fost într'adevăr vinovaţi. Matei Basarab însă prefăcându-se că s'au prins boierii români cu furtul banilor, putea cu mai mare obraz se dee vis­ tieria unui Grec. Iată care ne pare adevăratul înţeles a acelui enigmatic document. Vom vedea cum a răspuns Ţucalaş aştep­ tărilor domnului şi chiar le-a întrecut. Aici trebuia să atingem numai progresul înrâurirei greceşti chiar sub domnia, în apa.., renţă atât de dispusă în favoareajpartidei naţionale, a lui Matei Basarab. 11 Hrisov din 1652 În Moo, isi., L p. 126-130. Adaoge Anon, rOIl1. în Mag: ;sl.,:1'r, p. sss. [15] lSTORIA POLI'l'ICĂSUB MATf,1 BASARAB ŞI VASrLE LUPt! 15 Se constată apoi în afară de Ţucalas care apare târziu în domnia lui Matei Basarab câţiva alţi Greci trăitori în Mun­ tenia pe timpul lui. Aşa în 1638 găsim în o scrisoare către ju­ deIe Braşovului prin care Matei Basarab cere o scutire de vamă, subsemnat unul l'obY1Jcr Kap..;picrt�, Ioan Cămăraşul fie ca Grec, fie ca Român subsemnând greceşte şi altă scrisoare în 1652 subsemnată de JVhpo}Y"�� Ka!1epacrl� 12. In 1642 găsim un zapis din Floreşti judeţul Dolj în care se văd iscăliţi ca marturi Grecii ME/.o; Âoyoei't·�cr şi Ka._Cl.=yry.�. In 1648 găsim iarăşi iscăliţi în un zapis de vânzare, pe lângă mai mulţi boieri' români şi câţiva Greci: Kl"d.�rjt,; Ba!1icr��, I'y(voo PoScrle şi LE!1O� I(."<. Iorga, Studii şi Doc., X, p. 5li; (Hi;J2. Ibidem, p. 97); 1642, IfIi­ tlem, V. p. 298; 1648, Ibidem. p.Hi:�; H165, Ibidem, ]J. 30:2; Hi4:i Hurrn., Doc., XV, 2, p. 1110 13 HeprCJelusă de Uricariul VII. jJ. �19. AUI. Comnen Ipsilanti (Extract e din el ÎII AL Papa dopol-Calrmuh, Analele Acad. Rom. IL Tom. II, p , 4U7 spune că Vasile Vodă eră din patria elin Epir Şl (':1 tată J sun fusese născu t în Mosc opol ie. 14 Vezi asupra acest u l sat .. [16] 11; ISTORIA ROMÂNILOR ILLUSTRISSIMVS AT9:0 CELSISS�fU) PRI:-JCEPS .AC DOMI:J U S, Do�iINUS B,'\SIU U S D G TERRl\RUM 1-1oLD:\vLE PRPKEPS ETC Vasile Lup u [17] Il rwrORIA POLITICĂ sun 1I1A'1'EI BASARAB ŞI VASILE LUPI 17 Tudoscu Dna m na lui Vnsil e Lup u A. 1.'. Xenopol. Istoria Rornâuilor - Vo': \ 'fi. [18] lk IS'N>R1A it0MÂNrr.OR crucilor căreia numai, cheltueşte 700 de galbeni. In inscripţia pusă deasupra uşei, Vasile Lupu spune că în "acest sfânt hram al Invierei Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, mai Îna­ inte zidit de Statea neguţitorul, a fost astrucat corpul răposatului părintelui meu Ncculae vel Aga" 15. De şi nu se cunoaşte cum a ajuns Vasile Lupu în rândul boierilor moldoveni, se ştie că el era vistier încă pe timpul lui Gaspar Gratiani, şi că atunci când se puse în fruntea răscoalei pornite contra lui Alexandru Coconul, era vornic.l". ' Deşi însă boierit şi stătător de un timp indelungat în Moldova, Vasile Lupu păstrase caracterul său străin şi mai ales limba .lui cea de baştină, grecească, o vorhiă foarte bine. Astfel ne spune Paul de Aleppo, secretarul patriarhului Macarie din Alexandria, că stăpânul său vizitând pe Vasile Vodă, rămaseră ei singuri în o cameră aproape de o oară, în care timp beiul arătă patriarhului simţimintele sale de iubire şi veneraţie. Patriarchul ne-ştiind româneşte, este invederat că a trebuit să se urmeze convorbirea în limba greacă. Aceste întâlniri în patru ochi ale lui Vasile Lupu cu patriarhul, se repetară în mai multe rânduri, şi Paul de Aleppo mai adaoge că Vasile Vodă avea o adâncă cunoştinţă a autorilor vechi 17, ceea ce în gura unui om din părţile greceşti nu se poate referi de cât la autorii eleni. Vasile. Lupu era deci nu numai cunoscător al limbei greceşti o­ bişnuite pe timpul lui, dar avea şi cunoştinţi literare în autorii clasici ai antichităţei. De aceea îl şi găsim corespondând cu per­ soane din Constantinopole în limba grecească 18, prin scrisori, credem, scrise de el însuşi în această limbă, întru cât de altfel limba diplomaţiei orientale era pe atunci cea italiană, şi între­ buinţareacelei greceşti ar fi ceva neobişnuit. Nu numai atâta; dar se constată că în casa lui Lupu se vorbiă şi se scria greceşte deoarece fata lui cea vestită prin frumuseţa ei subsamnă În greceşte clGflVCI. POţo.VOp1X un zapis de împrumut 100 de galbeni dela egumenul din Galata. Insuş Lupu iscălia adeseori în bo­ ierie cu litere greceşti: AOIj1t0'}A fLCl.ps),s B6pVL'l.. El rostia greşit limba română până la bătrâneţe 19. Dacă Vasile Lupu putea trece drept boier de ţară în ochii nobilimei, poporul de j os îl privea tot ca străin; şi în timpul răscoalei pornite de el contra lui Alexandru Vodă, ne spune Miron Costin, că "pe Vasile vornicul anume că este şi el unul din Greci, au svărlit unul 15:Reprodusi'1 de A. Papadopol-Caltrnah .îri scrierea sa asupra lui Şteţu» Gheorghe Voeuod, domnul Moldovei, Bucureşti 1886, p. 34. 1. VoI. VI, X. p. 755184. Cariera lui Lupti înainte de domnie Il fost schi­ lată de N. Iorga în An. Acad. Rom. II. Tom XXXVI, 1913, p. 209 (3) şi urm. 17 Călătoria arhid iuconulul ·Paul de Aleppo, şi ArII. ist., 1, 2, p, 64 şi f.8. '8 Vezi o scrisoare a Lupului adresată În 16·15 lui Grillo în Constant ino­ pole, în greceşte. Hurrn., Dor., IV, 2, p. 539 '"Reprodus de V. A. Ureche în Connorbtri Literare, XXIII, 1881'; p. 96'1, şi de Iorga, Studii şi Doc., XI, p. 114 şi IV p. 30·--31. [19] lSTORIA POLl'.rlCĂ SUB MA'rEI BASARAB ŞI VASIi,g LUPU 19 un os şi l'au lovit în cap, de care lovitură au suferit multă vreme Vasile vornicul" 20. Mai mult încă decât Matei Basarab, Vasile Lupu se fo­ losi numai de curentul anti-grecesc spre a pune mâna pe domnie, întorcându'şi, îndată dupăce o dobândi, iarăşi faţa către ele­ mentul pentru care afară de interes, împărtăşia chiar fireşti simpatii. In tot timpul domniei sale şiîn' toate împrejurările îl găsim Înconjurat şi slujit de Greci. Am văzut cele ce spune re­ zidentul Schmidt, despre mulţimea sprijinitorilor săi Greci din Constantinopole, despre care ambasadorul adaoge aiurea că "el însuşi nu ar fi în bune relaţii cu ei, fiind foarte mândri şi făloşi" 21. I )intre aceştia Lupul avea pe unul, foarte bogat, numit Dumi- trache, În dregătoria de capuchehaia 22. .. • Divanul lui Lupu, care la început era alcătuit din boieri români, este prefăcut pe rând, aşa că în 1652 găsim în el 8 Greci şi numai 3 români. Grecii erau: Gh. Ghica, Vornicul Ţării de jos, Toma Cantacuzino al Ţării de sus, Stamate postelnicul, Alexandru paharnicul, Iordache Cantacuzino vistiernicul, Gheor­ ghe hatmanul şi Enache Comisul, iar cei trei Români erau : Gheorghe Ştefan Logofătul, Constantin Ciogolea spătarul şi fra­ tele-acestuia Petraşcu Ciogolea stolnicul 23. Boierii români erau depărtaţi prin judeţe iar centrul ţării, Iaşul era păstrat străi­ nilor. Tot pe atunci întâlnim şi alţi boieri greci la curtea lui Lupu. Aşa în un zapis din 1639 a unui egumen grec, Dionisie, este scris în întregul lui în greceşte şi însoţit de alte două subsem­ nături greceşti şi una turcească. Un alt zapis din 1640 întărit de două subsemnături greceşti. In un altul din 1648 găsim iscă­ liţi între maturi două nume greceşti: G)(;lJLO'. re?"J'} 1j1))'(&.(1 (fost sulger) şi K'�p'�O'.'X:�c; p,ip't')poc: (martur) 24. Sprijinirea 'domniei lui Vasile Vodă, mai ales pe Grecii din Constantinopole, trebuia să aducă după dânsa numai de cât favoarea lor în toate modurile, primirea lor în ţară şi înnain­ tarea lor în dregătoriile ei; apoi dăruirea fără Încetare a mă­ năstirilor greceşti. De aceia Vasile Lupu, se întrece în închinarea mănăstirilor moldovenesti cătră acele ale Grecilor din Răsărit. Patriarhul grec din Constantinopole, Atanasie Patelarie, ' fiind 20 Leiopiseţele, J, p. 295. 21 Schmidt către Ferdinand , Noemvrie 1643. Hurrn. Doc., IV. p , 691. 22 Schmidt c. d'Asquier, 9 Fevr. 1637 şi Dr. Scorgadi c. Schmidt 11 De- cemv. 1644, Hurmuzacki, Fragmente, III, p. 102 şi 141. ea Ioan Tanoviceanu, Răsturnarea lui Vasile Lupu in Analele Acad. Rom. H. Tom. XXVI, 1901 p. 121. Toma Cantacuzino vorhla stricat româneşte. Vezi UIl' autograf al lui in Arhioa S;' Spiridoti din Iaşi, Bndeştr; I, 5. citat de�Tanovj­ viceanu p. 8. 241639 Sclilbănescu, Ispisoace şi zapise, II, 1. p. 185; 1640, ibidem, p. 244; 1648, Ibidem II, ·2, p. 63, [20] 20 ISTORIA ROMANILOR mazilit de Turci, caută scăpare lângă domnul Moldovei, ca altă dată Nifon lângă Radu al IV-le al Munteniei. Domnul îi dă- Maria, fiica lui V. Lupu căsăl.orită jcu Ia nusz Radziwil magnat Titu.n: rueşte mănăstirea SI. Neculai din Galaţi, şi mai târziu reînca­ pând PateJarie În scaun, Vasile Lupu închină acea mânăstire [21] ISTORIA POUTICĂ SUB MA,!'!':I BASARAB ŞI VASILE LUPU 21 călugărilor din muntele Sinai. Cu acest prilej Patelarie laudă în o scrisoare a lui către Vasile Lupu pe acest Domn că ar avea vistieria deschisă către cei cari îl roagă şi că precum apa Ni­ lului adapă ţara Egiptului, aşa şi Lupu a plătit toate datoriile nenumărate ale Sfântului Mormânt şi acuma luptă să facă şi mai mare milă 25. Tot Vasile Vodă închină mănăstirea Sf. Gheor­ ghe călugărilor din muntele Sinai, Barnovski şi Sf. Sava, pa­ triarhului de Ierusalim, Sfânta Paraschiva de lângă Sf. Sava (deosebită de Sf. Vinere) muntelui Sinai; în sfârşit marea şi fru­ moasa mănăstire Trei-Erarhi cea zidită ele el, călugărilor din muntele Atos, de oare-ce aflăm chiar pe urmaşul său Gheorghe Ştefan spunând în anul 1656, doi ani după suirea lui în scaun, în locul rămas liber prin fuga lui Vasile Lupu, că dascălii slavoni aduşi de Lupu în mănăstirea Trei-Erarhii au fost izgoniţi din ea şi înlocuiţi cu alţii elin Grecia, care călugări greci de nici un folos nu ar fi pentru învăţătură. Comunitatea Atosului ridică din temelie turnul clopotniţei în 1804 - 1806 pe ruinele acelui ridicat de Vasile Lupu �6. Acest domn ajută şi pe patriarhia de Constantinopole, a-şi plăti o parte din datorie şi anume 28.000 de ruble, pentru care patriarhul îi învoeşte aducerea moaştelor Sfintei Paraschiva din Constantinopole la Iaşi, unde domnul le aşază în un sicriu de argint, în mănăstirea Trei-Erarhilor, trimiţăndu-i patriarhul "această bună comoară prin trei preă fericiţi mitropoliţi, chir Ioanichie al Iracliei, chir Partenie al Adrianopolei şi chiar Teofan Paleonpatron" 27. Cu drept cuvânt se intitulează Vasile Lupu în inscripţia de pe sicriu "râvnitor şi apărător al sântei evsevii răsăritene", căci îl vedem amestecat în toate daraverile bisericilor greceşti. Aşa când moare Teofan patriarhul Ierusalimului, în nainte de moarte Însărcinează pe Partenie patriarhul Constantinopolei şi pe Vasile Lupu de a-i "Paul ele AlclJPO În Anl. ist., 1, 2, p. 59.,Comp. studlul lui A. Papadopol Calimah asupra lui Atanasie Paie/arie, în Convorbiri titerare, XXIH, p. 1015 şi XXIV, p. 30, unde A. P. C. şi îndreaptă spusele neexacte ale lui Paul de Alepp o , (Vezi mai ales p. :-39). "lVIelchi�eelek. Not ili istorice şi arheolturice adunate de pe III 48 de in.t . tiăsliri �i bicerici antici din Molâoca, Bucureşti 1885, p. 171. Documentul din 1656 în Uricarul III. p. 179. O dovadă directă a închinărei Trci-Erarhilor de Vasile Lupu către muntele sfânt, se află În un document nou al patriarhului de Constantinopole, elin 1842, Uricarul, IX, p. 49 În care patriarhul vorbeşte des­ pre "sfânta domnească şi stavropigească mânăstire din [aşi. Trci-Erarchil în­ chinată celor 20 de mânăstirt din sfântul munte de fericitul întru pornemre cti­ torul ei Vasile Voevod ." Vezi 'şi Dapontes în C. Erbiceanu, Cronicari Greci ce au s zris despre români în epoca Fan ar ioţitor, Bucureşti 1890, p. D6: "mân5s­ tirea Trei-Erarchi afierosită cornunităttr Sf. Munte". 27 Inscripţia amint it onre a aducel:ei moaşt elor în Melchisedek 1. c. p. 17 1 şi scrisoarea sinodală a nrhimandriţilor şi egumenilor din Constantinopcle către ţ arul Mosccvci din 10 Dec. 1641 şi care aminteşte binefacerile lui Vasile Vodă, Ibidem, jl. 207. Vezi �i Melchlsedek , Viaţa şi minunile SI. Parnschiuei, Bucureşti, 1889, p. 51. [22] 22 ]STO]UA ICOMÂNILOI{ alege drept urmaş un vrednic pastor. De şi erau mai mulţi con­ curenţi în Răsărit, Vasile Vodă izbuteşte, bine înţeles nu fără cheltueală, a face să se aleagă egumenul mânăstirei Galata, În­ chinată sf. mormânt, Grecul Paisie de patriarh al Ierusalimului, fiind faţă Ia sânţirea lui în biserica din Trei-Erarchi, afară de clerul din ţară, şi exarhul mitropolitului Larisei, chir Grigorie, şi Laurenţiu al Casandrei, precum şi un delegat al patriarhiei din ConstantinopoIe 28. Când se depune patriarhul Partenie, imputându-i-se de Turci iubire de argint şi se alege în locu-i altul tot cu numele de Partenie, noul ales se îndatoreşte, pentru a cumpăra demnitatea lui dela Turci care speculau nu mai puţin cu mitra patriarhală decât cu domniile române, cu sumi însem­ nate în Constantinopole. Vasile Lupu ajută patriarhului În a­ ceastă afacere, plătind 42.000 de efinci, iar restul până la 120.000 îl împrumută patriarhul dela Turci şi dela Evrei 29. In biserica moldovenească, Vasile Lupu favoreşte lăţirea gl'ecismului. Afară de închinarea mănăstirilor pământene cătră acele din Răsărit, care sporia necontenit numerul şi înrîurirea călugărilor greci, mai aflăm că Vasile Vodă întroduceă călu­ gări străini adecă greci şi pe la cele-Ialte mănăstiri ale ţărei, pentru ca să înveţe pe fiii boierilor limba şi ştiinţa grecească; el mai dispune ca la biserica catedrală, de unde apoi se comu­ nică exemplul şi la cele-lalte, să se cânte la o strană în greceşte, iar slujba sfintei liturghii să se facă pe jumătate în această limbă, lucru ce videm petrecăndu-se şi în Muntenia 30. Cu prilejul si­ nodului ţinut la Iaşi în 1642, se tipăreşte o filadă, care cuprindea hotărîrea sfinţilor părinţi. Această filadă este tipărită în gre­ ceşte conţinând şi scrisoarea sinodului către Vasile Lupu în care-i şi mulţumeşte pentru acea tipărire 31. Această favorizare atât de rostită a clerului grec aduce şi o manifestare poetică din partea lui Atanasie fost patriarh ecumenic, (Patelarie de sigur), nişte stihuri eroicoelegiace scrise în 1643 în cinstea lui Vasile Lupu în care autorul ridica, în stilul umflat al decăzutei muze greceşti până la ceruri binefacerile de cari se bucuraseră bisericile şi clericii greci. Intre altele cetim în ele că Vasile Vodă este "minunea firei care a întrecut uşor prin faptele sale toate faptele muritori lor, ridicând cu dragă "Document din Muravief'I, a}). Melchtsedek, Notiţi. p. 200. ae Alt document din MuravieCi ap, Melchisedek, Notite, p. 200. Tot atunci dărueşte Lupu patriarhiei de Ierusaltm uuoşta HIincea de lângă Iaşi. Vezi un document de la patr. Ier. Hrizant , din 1724 in Uricariul XI, p. 360 şi 363. a·CalJlemir. Descr. Mold., p. 170 confirmat prin Paul de Aleppo ArI!. isI. 1. 2. p. 70 şi 98. Cantemir adauge că şi şcoala înfi inţat ă ele Vasile Lupu ar fi fost grecească, ceea ce însă vom vedea că este ueoxact. Mai jos cap. Introducerea lim­ bii romdne În biserică, nole. ar F'iluda se află În Emite Legrand. Bibliotlieque ltellenique, III, 1895. C01l1p. Erhicoann In Revista Teologictl, 1, 1883, p. 4, II, 1884. [23] ISTORIA POIXI'ICĂ SUB MA'rr. POLITCCA sun MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU 35 Hacoţi este nevoit să încheie la Linz, pace cu împăratul, în 16 Septemvrie acelaşi an. Turcii mulţămiţi de această supunere a lui Racoţi la ordinile lor, îi iartă 1000 de galbeni din tribut. Murind în 13 Octomvrie 1648 Gheorghe Racoţi, îi urmează fiul său;,Gheorghe al II-le Racoţi care reînoeşte tratatele sale de pace atât cu Turcii cât si cu Nemtii 73. Până la epoca câl;d Racoţi devine duşmanul Nemţilor, politica lui Matei Basarab urmase o linie sigură de purtare. Se sili se a se menţineâ pe tron nu numai prin banii împărţiţi pe la dregătorii turci, unde era lăsat în urmă de dărnicia lui Vasile Lupu, ci mai ales prin razimul ce'l dobândise la puterile creş­ tine, Transilvania, Veneţia, Polonia şi Austria, toate duşrnane actuale sau eventuale ale Turciei. Apoi el arătase acesteia că braţul său putea mult la vreme de nevoie şi că dispunea de o însemnată oştire de mercenari. Cu alte cuvinte el se impusese Turcilor care se temeau srlnu răsară din el un al doilea Mihai Viteazul. Racoţi însă, sprijinul cel mai apropiet al lui Matei, puuăndu-se în duşmănie cu Nemţii, pe care politica turcească cerea pe atunci să-i aibă de prietini din pricina răshoiului cu Venetia; desbinarea deci întroducându-se între cei doi aliati ai săi, din care cel mai slab era mai apropiet de el şi cel mai În­ depărtat mai tare, înţelegem ce perturba re au trebuit să aducă asemenea împrejurări în politica urmată până acum de domnul muntean. La început însă poziţia lui fu uşurată prin Încetarea de o cam dată a duşrnăniilor lui Vasile Lupu, care astârnpăr a a­ prinsului Albanez îşi găseşte explicarea, nu atâta în moartea fiului său, pentru care el dorise dohândirea tronului Ţărei Ro­ mâneşti 71 cât mai ales în aceea că puterile sale, zdrobite ele două ori. cereau răgaz spre a lor întremare : apoi împrejură­ rile politice în care fu complicat Vasile Lupu îl împedecară pentru câtva timp de a urmări, pe faţă şi pe calea faptelor, gândul său dusmănesc contra domnului muntean. Anume curând după moartea fiului său, în Noemvrie 16L1O, Lupul este însărcinat de Poartă, cu o misiune care dacă îi re­ uşea, era să'I pună, după cum credea el, aşa ele bine cu ea, Încât să nu-i mai poată refuza nimic, şi eleei visul său de aur, răsbu­ narea în contra duşmanului său de moarte, era să fie îndeplinit. 7'J Zinkcixen , IV, p. :');,;8. "Ioan fiul lui Lupu moare În 1640. Scluuirl c. Împ., 11, OeI. llH9. Hurrn. I'J'g., III, p. 118: "De!" Sohn des Molda uerf'ilrsten Lupul verschcldet in der tur­ kischen Rez idenz und sein Leichnam wird in die Molrlau ii l.erf.ra gen". IV:,11 se dusese la Constant inopol ca ostatic, dar şi pentru. a se căuta de ruptura unui braţ, ruptura cc-i pricinui moartea (Haport ven eţ ian din Aug. 1640 în Hurm., Doc., VIII, p. 4(5). com p . amb, olandez către state 10 Nocm v. lG'W. Iorga, Studii :�i Doc., IV. p. 22(;, şi () ti ică a lui V. Lu pu Iusese dată ostat.ecă la 1"O:11't:',. Ibulcm, jl. 2:lc,. . [36] :w ISTOR1A lWMÂNILOR Anume pe la 1640 izbucneşte un răsboiu între Turci şi Cazaci, în care acest popor compus în mare parte din piraţi, prăda coas­ tele împărăţiei otomane şi ameninţa adese ori cu corăbiile sale chiar capitala ei .. Era de neapărat pentru Turci să le sfărme cuibul elin care plecau toate expediţiile lor, cetatea şi portul Azovului, pe marea cu acelaş nume. Poarta ştiind pe Lupu În bune legături cuţarul Moscoviţilor, mai ales din cauza intere­ selor religioase comune între ambele tări, îl Însărcinează a stărui pe lânga'" ţarul rusesc ca să nu dee' ajutor Cazacilor În contra Turcilor. Lupu trimite ducelui Moscovei o solie care îi făgă­ dueşte o sumă de lucruri, stă la Moscova o iarnă întreagă, do­ bândind la urmă, după multe stăruinţi, o scrisoare prin .are ducele cerea un armistiţiu între Turci şi Cazaci, pentru a putea pune la cale o cesiune voluntară a acelui port cătră Turci, elin partea Cazacilor. Turcii însă nu primesc armistiţiul, temându-se ca propunerea Ruşilor să nu ascundă numai o prelungire, În care timp Cazacii să se poată mai bine pregăti, şi să intăriască mai puternic cetatea ameninţată. Boierul moldovan, venit cu scrisoarea, se întorce îndărăpt la Moscova, pe când Turcii înaintau cu armata în contra Azovului, iar Vasile Lupu izbuteşte în sfâr­ şit a face pe Ruşi să refuze ajutorul lor Cazacilor, ceea ce sileşte pe aceşti din urmă a ceda Azovul Turcilor. Solul lui Vasile Lupu întrebuinţase, pentru a determina petar la acest pas însemnat, mai ales argumentul că Turcii ar fi gata să c1ee un decret prin care să ordoane măcelărirea din împărăţia turcească a tuturor închinătorilor ritului ortodox, al căror cap şi proteguitor firesc ar fi principile Moscovei, din care pricină ar fi de datoria acestuia de a părăsi apărarea unor tăl­ hari, pentru a înlătura o aşa de mare primejdie coreligiona­ rilor săi. Vestea triumfului diplomatic al lui Vasile Lupu "aduse o mare bucurie în Constantinopole, dându-se un mare merit credinţei şi prudenţei Lupului, pentru că condusese cu atâta ghibăcie o afacere de o aşa importanţă. Moscovitul pricepu, însă prea târziu, marea greşală ce făcuse" 75. Izbânda domnului moldovan îi dădu Însă cele mai mari speranţe. El cere dela Turci confirmarea pe viaţă în domnia Mol­ dovei, şi se pune în corespondenţă pe de altă parte ce paşa ce se întorcea dela luarea În stăpânire a Azovului, pentru a'I deter­ mina a-i sta în ajutor la alungarea lui Matei Basarab. Spre a dobândi învoirea trebuincioasă Întru acest scop şi dela Poartă, trimite vizirului un dar de 10,000 reali în bani şi 4.000 în blă­ nuri frumoase. Vizir ului însă nu-i prea convinea a lăsa lui Lupu meritul de a fi procurat Azovul Turcilor, merit ce întuneca pe ,.; De! Mercurio ouero liistoria de lempi corenii Cii Vit i.orio Siri, Gen""'I, 134n, IT. Il- 866-867. [37] ISTORIA POLITICĂ SUB MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU 37 al său propriu. Cu tot darul primit dela Lupu el rnicşurează partea acestuia în izbânda dobândită, arătând sultanului că ceea ce ar fi adus Azovul în mânile Jor, nu fuseseră stăruintele lui Lupu, ci înaintarea armatei turceşti. Sultanul, Întors 'în­ curând dela entuziasmul seu pentru slujbele făcute de domnul Moldovei, îi refuză toate cererile făcute (1643) 76. Işi poate cineva închipui furia aprinsului Albanez, când se văzu astfel înşelat de Turci, cărora le făcuse o slujbă atât de însemnată! In primul moment Lupu vroia să se lepede de Turci, să se împace cu Matei şi să se arunce în braţele îm­ păratului. Rezidentul german Schmidt aflând despre supărarea lui Lupu pe Turci, caută îndată să pună mâna pe el, spre a'] trage în partea împăratului, şi scrie medicului domnului, un Danez Scogardi care învăţase medecina în Italia, ca să stărue pe lângă stăpânul său să primiască arbitrajul împăratului în chestia împăcărei sale cu domnul muntean, cu atâta mai mult că certele sale cu el dădeau numai prilej Turcilor de a-i jăfui pe amăndoi 77. Lupu mai află încă şi vestea întristătoare că Poarta ar fi confirmat din nou În scaun pe rivalul său, Matei Basarab. Confirmarea îl costase pe domnul Munteniei peste 100,000 de reali, din care 60,000 sultanului bani împrumutaţi dela însuşi vizirul Mustafa-paşa, care îi luase ca dobândă suma enormă de 40,000 de reali 78. Cu toate aceste Lupu, după o mai coaptă chibzuinţă, găseşte că tot era mai bine a rămânea cu Turcii, decât a se da în partea Împăratului, care fiind în vechi legături cu Matei Basarab, fără îndoială că era să părtiniască mai mult acestuia decât unui prietin nou şi Încă neîncercat. De aceea, după câteva şovăiri, se întoarce la Turci. Vasile Lupu avea cu atât mai bune motive de a nu se împăca cu Matei Basarab, că aliatul acestuia, Gheorghe Racoţi, intrând cum am văzut în legătură cu Svedezii şi Francezii, duş­ manii împăratului, şi deci ai Turcilor care pe atunci trăiau în pace cu acest elin urmă, Turcii erau să se supere atât pe Hacoti 76 Schrnldt către Ferdinand III. 20 August 1643. Hurm., Doc., IV, p. 67'1 Corup. trei scrlsorl, una a lui Girolarno Trevisano din 12 Mart, 1642 şi două ale lui Angelo Alesandri din 29 April şi 19 Mai aceiaş an. Ibidem, IV. 2, p. 515-517. Mai vezi şi Hurmuzaki Fragmente, ITI. p. 128-130. Tadeu Vico c dogele <'lOcI. 1642. Hurm., Doc.; VIII, p 507. "Lllpulo che pretcndeva la Va lnchia in prerni o dela recupera t ione d i Assaco (Azov) perderne t ormai la speranza per che vole va il vizir t al acqulst o tasse at.tribut o al .t imor dellarmi tl'.rch%chi, non agli ufficii ne al denaro del Moldova. 71 Schmiclt c. dAsquter 8 Sept. 1662 şi c. unp. 28 Fevr. 1643. Hurmuza­ k i, Fraqtnente ITI, p. 1�0 şi 133, Scogardi intrase în slujba lui V. LllPU în Hi41 cu leafa de 1500 de reali pe an şi un clar la început de :îOO do reali, arară de între­ ţinerea şi cheltuiala domnului. Scogardi c. Contarini J.2 Oct , 164 J, Hurrn., Doc., VIrI. p. 502. 78 Dr. Scogardi c. Schrn idt , 5 Fevr. 1643, Ibidem, p. 1:33. [38] 38 ISTORIA ROMÂNILOR cât şi pe Matei, încât Vasile Lupu găsia nouă mijloace de unel­ tire contra rivalului său, pe care nu le lasă neexploatate. El scrie Porţei în 14 Ianuarie 1643 că: "ea a putut să se convingă de sinceritatea sa încă de pe timpul lui Graţiani, când acesta făcuse alianţă cu Polonii, iar el, Lupu nevroind să se unească cu ceilalţi boeri, fusese ars pe piept cu un fer roş. Fu­ gind apoi de Moisi Movilă în Polonia, a fost arestat şi numai cu greu a putut scăpa; şi pe Barnovski jurat duşman al împă­ răţiei otomane chemându'l din Polonia, l'a predat pe mânile împărăţiei. Fiind numit domn, a împăcat pe sultanul Amurat cu Polonii, şi acuma de curând a izbutit cu multă trudă şi multe cheltueli a face ca Azovul să fie redat Turcilor fără de răsboiu. Lupu făgăduia tot odată că va stârni pe Cazaci ca să ajute mus­ calilor contra Polonilor cu care Poarta se afla în luptă. Despre Transilvania adauge domnul Moldovei că ar fi uşoară treabă, de oare-ce ea ar putea fi atacată de odată din mai multe părţi: de paşa. din Temişoara. Tătari, Moldova şi Muntenia, aceasta din urmă bine înţeles în cazul când s'ar da lui Vasile Lupu şi ţara lui Matei, cu atât mai mult că mai bine de a treia parte a poporaţiei transilvane fiind Români, făgăduindu-le libertatea ar putea fi răsculaţi fără întârziere contri Ungurilor, astfel că având ei un răsboiu şi afară şi a casă nu VOi I! ai şti încotro să se întoarcă. Matei din potrivă ar fi eu totul în slujba Un­ gurilor . şi a Polonilor, având încredere în ei şi adăpostindu-şi la dânşii toate comorile sale" 79. In timpul tocmai când Lupu credea că a găsit mijlocul cel mai bun pentru a surpa pe Matei în 1643, am văzut că Poarta începuse a se pleca cătră politica lui Racoţi, care câştigând în contra Nemţilor câte-va izbânzi, apucăturile lui plăceau Turcilor. Otomanii, de şi ei singuri nu vroiau să apară ca duşmani ai Nem­ tilor, erau mulţămiţi ca ei să fie bătuţi de un principe vasal lor. Prin urmare purtarea lui Racoţi fiind pe placul Turcilor, Lupu nu putu izbuti la nimic cu pârile pornite în contra lui Matei că ar fi în contra împăratului, ceea ce nu era nici chiar adevărat, precum vom vedea mai la vale. Lupu îşi închipuise prietenia ce unea pe Turci cu împăratul Germaniei într'un chip mult mai presus de ceea ce era într'adevăr, adecă teama momentană a Turcilor de a-l avea de duşman. Scopurile ascunse ale Turcilor contra Nemţilor merg Însă atât de departe Încât în 164Li vizind, câştigatde Svedezi şi de Francezi, dă chiar ordin făţiş voevo- la Vasile Lupu c. marele vizir 14 Ianuarie 16,13 Hur.u., Doc., IV, p. 66f}' . "Acce.ditquoel in Transilvania plus quam tertia est pars vnlachornm , quihus prornissa libertate, eos contra Hungaros, sine mora incitabo , ac sic elomi Iorisque hel l n m habebunt., nec quo se vertere delea nt scient". Această scrisoare e sur­ prînsă de Poloru cari o transmit episcopului ele Agria spre a o arăta lui Lupu şi CI vedea ce efect va face asupra lui descoperirea planurilor sale asupra Transil­ vaniei. Vezi Ferdinanel c. episc. ele Agria, 16 Ianuarie 1643, i.Iem . p. 670. [39] ISTORIA POLITICĂ SUB MATEI BASAR'AB _ŞI VASILE LUPU 39 zilor români să ajute principelui Transilvaniei contra Germa­ nilor. Acest ordin nu putea conveni pentru momentul acela nici unuia din domnii români. Lui Matei Basarab nu, căci el căutase în totdeauna, fără a supăra pe Racoţi, să-şi păstreze prietenia legată cu Nemţii. El scrie bună oară în 21 Maiu 1642 o scrisoare foarte devotată cătră Ferdinand III 80. In 1643 pe când Matei Basarab era rău ameninţat de a fi depus, el stărueşte la împă­ ratul pentru ajutor, destăinuindu-i o sumă de împrejurări pri­ vitoare la relaţiile Turcilor şi ale lui Racoţi cu Svedezii şi Fran­ cezii; dar împăratul li răspunde numai cu vorbe bune, nefiind contra părerei consiliului aulic, de a trimite pe cineva la domnul muntean, numai să fie în secret şi să trateze cu el într'un chip cu totul general 81. Matei Basarab păstrând deci, cu toată duş­ mănia lui Racoţi, bunele sale relaţii cu guvernul german, în­ ţelegem cum de ordinul Porţei, de a ajuta pe domnul Transil­ vaniei contra Germanilor, nu se putea de loc împăca cu vederile şi tendinţele lui. Politiea polonă a lui LU{lI1. - Vasile Lupu pe de altă parte se pusese bine cu Polonii, cu care el fusese înduşmănit la urcarea lui în scaun, din pricină că răsturnase pe partizanul devotat al Polonilor, Moisi Movilă: Totuşi Vasile Lupu având interes a se Împăca cu Polonii pentru a putea da deplin curs gustului său de răsbunare contra domnului muntean, se sileşte mai Întâi a face să se Încheie pace Între Turci şi Poloni, lucru În care el izbuteşte chiar în anul sui rei sale în scaun 1634. Curând după aceea el restrânge, Încă apropierea sa de Poloni, încheind cu dânşii şi legături de încuscrire, măritându-şi una din fete după generalul Koniecpolski pe alta iarăşi după Radzivil ducele Lit­ vaniei. Pentru învoirea acestor căsătorii, care nu prea conve­ neau Turcilor din punct de vedere politic, Vasile Lupu izbuteşte să ,le închidă ochii prin frumoase şi bogate daruri 82. Polonii, cu care Vasile Lupu întreţinea legături atât de prietinoase, erau Însă în buni termini cu Nemţii, Încât nici lui Vasile Lupu l1t1-Î convinea ordinul de a merge în ajutorul lui Racoţi În contra prietinilor prietenilor săi. De aceea îl vedem că după câtva timp, el recheamă cei 1000 de călăreţi trimişi În ajutorul lui Racoţi, pentru care faptă rezidentul Îi mulţămeşte. "Ibidem IV. p. 661. " Haporturtle palat.inului Ungariei şi a consiliului aul ic din 1643, asupra scrisorilor iui Matei, Ibidem p. 677-680. "Dr. Scogardi c.Schmidt, 27 Sept. 1644. Hurrnuzack i, Fragmente, ITI, Jl. 139. Comp. Miron Cost.in În Letopiseţe, 1, p. 284. O serie Întreagă de scrisori privitoate Ia căsătoria Mariei fiicei lui Lupu cu HadzwjIl, Hurm.,Doc., sup], II, 3, jJ. -l şi urm. [40] 40 lSTORIA ROMÂNILOR Astfel stând trebile din cauza politicei celei de tot şugu� beţe a Turcilor, care se prefăceau în aparenţă a trăi bine cu Nemţii, şi pe sub mână îi combăteau, împingând însă această combatere numai până acolo până unde vedeau că norocul su­ ridea instrumentului întrebuinţat, şi retrăgându-se cu înţelep­ ciune de îndată ce vedeau că roata se întorcea; pe de altă parte puterile creştine punându-se ele înseşi în desbinare, încât nu se mai putea şti cu cine să ţină, înţelegem poziţia cea grea în care erau puşi domnii români. Ne mai având un razim sigur nici în Turci nici în Creştini, din punctul de vedere politic, ei trebuiau să caute a-şi asigura tronurile pe calea cealaltă, a co­ rupţiei, totdeauna deschisă în împărăţia turcească. Lupu, şi fără aceasta, se menţinuse până acuma mai ales prin grasele bacşişuri cu care hrănise nesaţul de avere al Tur­ cilor. El avea câştigaţi în Constantinopole o sumă de Turci mari, Cassumaga, Maimar-paşa, Regepp-aga, precum şi o mulţime de Greci înfluenti, care toţi trebuiau plătiţi bine şi des, spre a nu uita dela o plată la alta pe proteguitul lor. Unii din ei aveau chiar câte o leafă fixă şi un tain de lumânări, carne şi alte lu­ cruri de mâncare din Moldova. Lupu mai plătea apoi o pensie ex-voevodului Alexandru Coconul, spre a nu mai umbla după domnie, ceea ce nu'l împedeca însă de când în când a-şi călca cuvântul dat. Mulţi bani primi mai cu samă ambasadorul olan­ dez, Cornelius Haga, unul din oamenii principali de afaceri ai Lupului. După plecarea aceluia, Lupu vrea să'şi alipiască pe un italian ce avea oarecare trecere, Grillo nu numai prin bani, ci încă şi prin o căsătorie, fără a căta măcar la cât se înjosea el în ochii contimporanilor prin o atare încuscrire 83. La Paşti şi de anul nou se trimitea tuturor acestor stăruitori, câte un dar extra ordinar de 6000 de taleri, pe lângă că Lupu ţinea în Mol­ dova pe toate rudeniile lor în slujbe Însemnate civile şi mili­ tare 84. Matei văzând daraverile politice atât de încurcate, se ho­ tăreşte şi el a deslega baerile pungei sale, de care era cam eco­ nom în asemănare cu Vasile Lupu, şi dă sultanului 40,000 de reali, iar vizirului 20,000 şi alte sumi mai mici dregătorilor mai mărunţi, pentru care este iarăşi confirmat în domnie. Vasile Lupu pentru a nu rămânea mai jos, lucru de care foarte a se feri îl sfătuiau proteguitorii săi, trimite şi el câte 22,000 de reali sultanului şi vizirului, şi primeşte şi el confirmarea încuviin­ tată lui Matei 85. Vizirul însă găseşte în curând mijlocul de a mai stoarce încă alţi bani dela Matei Basarab, anume preîă- "Schmidt c, dAsquler 13 Sept 11JJ2 În Hurm., Fry.lll. p. 130. "' Sehmidt, c. tmp. 20 August 1643. Doe. Hurm. IV, p. 672. ,.-, Giovanni Soranzo, către dogele 2G Ianuarie 164:,. HUl'l11., Doc., IV, 2 p. ')'2:1. [41] ISTORIA POLI'rlCĂ SUB lIIAT!,;I BASARAB ŞI VASILE LUPU 41 căndu-se a da ascultare pretenţilor unuia Bogdan, aspirant la tronul Munteniei, ceea ce face pe Matei Basarab să-i mai tri­ mată încă 40,000 de reali pentru înlăturarea lui. In anul 1644 un ceauş venind în Muntenia, pentru a ri­ dica tributul, raportează la întoarcerea lui, că ar fi văzut lângă Matei Basarab un număr foarte însămnat de oştire. Sultanul îl trimite îndată îndărăpt, spre a cere socoteala lui Matei pentru adunarea atâtor trupe. Alte sumi însă vărsate în punga trimi­ sului, îl fac să schimbe raportul de a totului tot 86. Matei Basarab văzând năpustirea tot mai deasă a Tur­ cilor asupra vistieriei sale, crede să pună un capăt acestor des­ poieri, dând o sumă mai mare de bani pentru a dobândi confir­ marea pe viaţă, lucru ce ne pune în mirare, când Mateiu tre­ buia să ştie prea bine cât preţuiau făgăduinţele Turcilor. El dă sultanului 50,000 de reali şi 20,000 lui Câzlar-aga, pe atunci foarte influent, crezând că poate lăsa Ia oparte pe vizir, Care Îi luase până atunci atătea sume. Acesta Însă se supără pe Matei îl combate, şi cu toate făgăduinţele sultanului, confirmarea i se încuviinţază numai pe termenul de un an 87, şi la Împlinirea acestuia Turcii cer noue prezenturi pentru o nouă întărire. Domnii români văzându-se atât de rău jăfuiţi, par pentru un monent a uita rivalităţile lor, şi se împacă chiar În anul 1644- 45, în care aflăm pe Lupu numind pe domnul Munteniei, "fra­ tele nostru Matei" în o scrisoare cătră agentul său din Constan­ tinopole 88. Tot atunci trimite Vasile Lupu în solie la Matei Ba­ sarab pe mitropolitul Varlam, când acesta descopere la cum­ natul domnului, boierul U drişte Năsturel, catehismul calvinesc. In acelaş an reîntocmeşte Vasile Lupu, mănăstirea cea din Târ­ goveştea unde fusese Îngropat tatăl său. Pe atunci se plănuia o ligă mare în contra Turcilor, pro­ vocată de Veneţia, care era să lupte cu ei dela posesiunea in­ sulei Candia. La ea trebuiau să iee parte toale popoarele cre­ ştine, şi mai ales Transilvania, Moldova şi Valahia, "din cauza jafurilor cărora sunt supuse aceste ţări, spre a multămi lăcomia Turcilor", cum observă ambasadorul Venetiei 89. Cât de serioasă Însă era această ligă se vede de pe aceea că nici una din pu­ terile cele mari, ce trebuiau să iee parte la ea, nu vroiră să' j primească conducerea, care Iu oferită in sfârşit lui Matei Ba­ sarab. Solul papal Pejacevich ce umbla în această treabă, spune că "reÎntineri de bucurie venerabilul bătrân", la auzul propu­ nerei ce i se făcea. El se grăbi Însă prea curând a primi aceasta "Alta din 2 fanuarie 1644, Ibidem p . 529. "Alta din 19 Ianuarie 1645, Ibidem p.5:�4 şi alta din 15 lan. 1646, p. 54:3. 88 Scrisoarea lui Lupu din 24 Noemv. 1645, Ibidem, p. 540. ef. Dr. Se 0- gardi c. Schmidt În Decembrie 1644. Hurrnuzak l, Fragmente. p. 141. e e Scrisoarea lui Soranzo din 25 Mart 1646. Hurrn., Doc , IV, 2, p. 54ti [42] 42 ISTORiA ROMANILOR onoare, de oare-ce liga rămânând pe hârtie, îl expuse la perico­ lele unei falşe poziţii; liga într'adevăr nu se pune în lucrare, Germania şi Polonia refuzând a lua la ea parte făţişă 90. In curând Matei Basarab simţi urmările purtărei sale ne­ socotite. Turcii anume, spre a-şi răsbuna în protiva lui pentru scopul ce'I avuse, de şi ei însîşi ştieau că nu putea conduce la nimic, se prefac a da ascultare altor pretendenti, şi anume a­ celui Alexandru pensionat de Vasile Lupu. Un fost rob al acestui fost domn, ajungând al doile vizir prin una din acele favoruri năprasnice, atât de obişnuite în viaţa Orientului, şi devenind foarte bogat, propune fostului său stăpân a'I împrumuta cu sumele trebuincioase spre dobândirea domniei, bine înţeles cu procente ce întreceau capitalul împrumutat. Pentru a trage şi pe marele vizir în partea lor, ei îi destăinuesc a fi descoperit că averea actualului voevod s'ar urca la 1.500.000 de reali. Prie­ tenii lui Matei Basarab îl înştiinţază însă de îndată despre pri­ mejdia ce'l ameninţa şi'I sfătuesc să'şi reînnoiască investitura 91. Sume însemnate vărsate la Constantinopole scapă şi de astă dată poziţia lui Matei. Nu trecuse însă de cât câte-va luni, şi un nou pericol şi mai mare vine asupra ambilor principii, anume ei sunt chemaţi la Constantinopole. Asemene vizită în capitala imperiului otoman, fiind tot deauna însoţită de primejduirea vieţei, trebuia înlăturată pe cât era cu putinţă. Matei Basarab se scuzază că. fiind bătrân, nu ar putea întreprinde o atare că­ lătorie ; şi dacă sultanul vrea să'I înlocuească, s'o facă, însă nu cu un principe domnitor - se găndeă la Lupu - când atunci s'ar opune 92. Mai la urmă chemarea era tot numai o manoperă pentru a stoarce bani. Domnii scapă de ea, dând fiecare câte 50.000 de reali 93. Agentul muntean este însă bătut de vizind pentru că nu aprovizionase seraiul cu carne de oae, şi este a­ runcat în închisoare. Pentru eliberarea lui, vizirul găsind mij­ locul de a câştiga de iznoavă, cere dela Matei Basarab 47.000 de reali, pe care domnul de astă dată nea vând de unde a-i răs­ punde, fiind stors de bani prin neîncetatele jafuri repetate în­ tr'atătea rânduri, bietul capuchehaia rămâne încă mult timp la închisoare, până ce Matei adunând bani putu să-şi scape boierul 94. Dacă însă până acuma complicatele relaţiuni politice, ale împărăţiilor vecine împedeca seră reînceperea duşmăniilor între s u Gion Bruncooatui 'ii Ludooic al XIV-lea. p .. 94·-100. 91 Scrisoarea lui Soranzo din 14 Fevruaiie 1646 Hurm., Doc., IV, 2, p. 573. 92 Reniger c. îrnp., 3 Apru 1650 în Hurmuzaki, Fragmente. IV, p. 1.'i3. 93 Realul era '/10 de leu. Un raport veneţian din 6 Februarie 1659 Hurrn., Doc., V, 2. p. 59), spune că 100 de pungi ar Iace SOO.OOO de reali; aşa dar câte 5.000 de reali punga, care conţ inea în lei SOO. " Schmidt c. îrnp., 29 Aug. 1689 Rcnigcr c. îrnp., 2S Hoeruvrie 1694. Hur­ muzacki, Fragmente, III, p. 148·--150. [43] 18TOIlIA POLlTICĂ 8lJB MA'I'EI BASARAB ŞI VASILFl J.UPlJ 43 domnii români, de aice înainte alte piedeci se mai opun încă vr'o câţi-va ani reîmprospătărei lor, fără ca acest răstimp de pace şi linişte Între ambele domnii să le aducă la conştiinţa intere­ reseI 01' lor comune; fără ca domnii să se convingă că sfâşierea lor nu folosia de cât străinilor. Atâta de departe era pe atunci idea unirei de mintea Românilor, în cât deşi domnii lor apărau în acelaş moment pe tărâmul religios interese comune, ei se luptau între ei cu cea mai mare învreşunare, destrugînd cor­ purile ale căror suflete le ocrotiau. Am văzut că pe la 1645 Racoţi reînnoise legăturile sale cu puterile protestante contra împăratului german 95. Tot în acel an Turcii reîncep cu mai mare înverşunare luptele lor cu Veneţienii, pentru stăpânirea însemnatei insule a Cretei în cât aveau şi ei mai mare nevoie de prietinia Nemtilor, Pe de altă parte Racoţi, fiind bătut în câte-va întâlniri dinnaintea acelui an, Poarta găsia periculos de a'I susţinea, căci ar fi trebuit în curând să'l sprijine şi cu armatele sale, ceeace ar fi compromis pacea cu împărăţia germană. Din aceste pricini prietenia Porţei pentru Germani devenise pe atunci foarte .pronunţată. Vasile Lupu ştiind deci că a duşmăni pe Racoţi, în aceste împrejurări era a sluji intereselor Portei, pune în cunoştiinţare pe vizir despre reînnoirea tractatului dintre Francezi şi Sve­ dezi cu Racoţi. Vizirul îi răspunde în Februarie 1645, că a pregătit 50,000 de Tatari pentru primăvară, şi învită pe dom­ nii Munteniei şi Moldovei, să fie gata şi aprovizionaţi, spre a duce împreună cu Tătarii pe noul principe al Ardealului, Moise Sekely, în acea ţară 96. Vasile Lupu .se pune în înţelegere şi cu duşmanii lui Racoţi din Transilvania, între alţii cu episcopul de Agria, pentru a răsturna cu atâta mai uşor pe principele ne­ plăcut Turcilor 97. Rezidentul imeperial din Constantinopole mulţămeşte călduros lui Lupu pentru slujbele sale, şi să roagă de împăratul ca să trimită o mulţămire domnului moldovan. Acesta cere însă împreună cu Matei Basarab (care urma înainte politica lui prietinoasă Nemţilor şi deci duşmană lui Racoţi) , dela împăratul ca să fie asiguraţi de cheltuelele ce vor face întru combaterea lui Racoţi 98. Se înţelege dela sine cum o atare po­ litică exterioară identică, trebuia să împedece reînnoirea duş": măniilor Între domnii români, de oarece ei nu mai puteau găsi 95 Mai sus, p. 32. 96 Scrisoarea lui Lupu şi răspunsul marelui vizir din (una Ianuarie 1045, Hurrn., Doc, IV, p. 697. Corup. Greifenclau c. împ., 27 Martie 1645. Fragmente, III, p. 143. 97 Episcopul de Agria către palat.inul Ungariei, 14 Aprtl 16·15. Hurm. Doc., IV, p. 698. ua Raportul cancelariei aulice ungare către împf\ratul, 22 Oct, 1645, Ibi­ dem, p. 699 şi rezolutia tmpăratutul , Ibidem. p. 701 Comp. Greifenclau c. imp. 1 Iunie 1()4�. Fruqmenle. III, p. 144--115. [44] 44 TSTORIA ROMÂNILOII un spnjm exterior al uneltirilor lor. Lupu este însă, ca mai nou câştigat la lupta contra lui Hacoţi, cu deosebire curtenit de împăratul, care îi trimite nişte daruri pentru care domnu 1 Moldovei multămeste în 26 Ianuarie 1646 rezidentului din (011- stantinopole, 'Greifenklau de Volrath 99. Prădăeiunile Tătarilor in J\II.olliova. - Duşmănia lui Lupu eu Bacoţi şi plecarea lui sub politica turcească trebuia să aducă asupra Moldovei, cea mai mare calamitate. Anume am văzut .că sultanul dăduse ordin ca 50.000 de Tătari să meargă asupra Transilvaniei, Ei trebuind să treacă prin Moldova, năvălire a sălbatecelor hoarde, care nu ştieau să facă deosebire între dus­ man şi aliat, era să expună Moldova unei pusti eri, a căreia gro­ zăvii erau cunoscute locuitorilor din loviturile de mai înainte. Tara cum aude de venirea Tătarilor se bejăneşte la munţi şi la păduri; boierii îşi trimit familiile la adăposturi, eu atât mai .mult că solii pe care domnii tornăni îi trimeseseră la hanul Tă­ tarilor, spre a se îmbuna cu el şi a feri întru cât se putea ţările lor de jafuri şi pustieri, fuseseră arestaţi; în cât după cum se vedea Tătarii veniau în contra Moldovei chiar ca duşmani, spre a îndreptăţi astfel şi mai bine neomenoasa lor purtare. Vasile Vodă considera însă expediţia Tătarilor, ca îndreptată mai ale" în contra Moldovei, pentru care el se jălueşte cu mare amărăciune cătră capuchehaiul său şi cătră veneţianul Grillo 100. După cât suna vestea, sultanul vroia, prin Tătari, să scoată din scaun nu numai pe Racoţi ci şi pe domnii românii, care se prea în­ temeiese în domniile lor, şi de aceea fuseseră tratati cu asprime solii trimişi de ei la hanul Tătarilor ]0]. Aceştia însă. în loc. de a ataca Ţările Române şi Transilvania, după cum erau ordonaţi de Turci, se revarsă asupra Moscovei, ceeace aduce aproape iz­ bucnirea unui răsboiu între Turci şi Muscali. Vasile Lupu spre a se pune bine cu sultanul, intervine încă odată şi izbuteşte a potoli încordarea, ceea ce aduce ca mulţumită din partea Porţei reîntărirea lui în domnie şi îmbrăcarea lui cu caftan 102. Deşi Tătarii se Întorseseră asupra Moscoviei, o greşală a 111i Vasile Lupu .îi atrage şi a�.upra ţărei sale. Anume ei se învârtejau în­ cărcaţi de pradă pe la hotarele Moldovei, şi oparte din ei vrând să-şi mai sporească. avutul, se abătură şi peste Nistru jăfuind 99 Hurm., Doc., IV, p. 702. 100 Vezi aceste scrisori trimise în traducere de Giovanni Sorauzo către do­ gele in 17 Decemvrie 1645. Hurm., oo«, IV, 2, p. 540�511. Aceste scrisori sunt scrise în greceşte şi în ele numeşte Vasile Lupu pe Matei Basarnl., (În traducere italiană) "Mattei nostro frateJlo". 101 Hurrnuzaki, Fraqmentc III, p. 14:3. 102 Mai multe raporturi a le lui Giovanni Soranzo către dogele din 16,1(;. Hurm., DJC., IV, 2, p. 51:�··--.5'15. Scrisoarea unui. anonim din 12 Sept. 1646 Hurm., Fragmente, ITI, p. 113. [45] ISTORIA POL1T!GĂ SUB �1ATI�1 BASARAB Ş[ VAS1LID I.UPU 45 în hotarele moldovene. "Tntr'una din zile prilejindu-se Vasile Vodă la masă vesel, şi viind iarăşi jalobă pentru Tătari, îndată au chemat pe căpitani, dându-le poroncă să purceadă îndată cu slujitorii şi din târg cine va vrea să meargă în dobândă să, lovească pe Tătari. Au făcut îndată porunca căpitanii, şi neamul Moldovenilor, din firea lor la dobândă lacomi, au mers de au lovit pe Tătari fără veste, şi le au luat ai noştrii şi robii şi pleanul (prada), care numai cu fuga au scăpat dintracel Ieredeau spre Bugeac 103. Tătarii furioşi pe Moldoveni pentru această lovire neaşteptată, pârăsc pe Vasile Lupu la Poartă că s'ar fi hainit şi dobândesc învoirea de a prăda Moldova. Tătarii, pentru a acoperi lovitura lor, se prefac a pleca iarăşi în contra Moscoviei, şi trimit pe ascuns oardele lor către Nistru, unde sosind se Îm­ part în două părţi : una pe la Soroca spre Suceava, cealaltă spre Orheiu şi Lăpuşna, să loviască centrulţărei. Drâmba de oşti ce era orinduită spre Suceava, cuprinse ţinuturile Sorocei, apoi acel al Hotinului,· Cernăutului, Dorohoiului, Hărlăului şi Ia­ şilor, ajungând până sub zidurile Sucevei şi aripele ei până în munte. Ţăranii apucaţi pe neaşteptatele erau pe acasă, cu do­ bitoace, cu herghelii de care era pe atunci plină ţara. Cealaltă drărnbă au luat Orheiul, Lăpuşna şi Fălciul, ajungând până În inima Moldovei. Numai Chighecenii de la FăJciu au putut scăpa de Tătari în codrul lor "anume Chigheciul, pădure nu aşa în­ naltă în copaci, cum este deasă şi râpoasă, şi spini mai mulţi de cât alt lemn" 104. Vasile Vodă văzând pră.pădeniaţărei, se căi mult Însă prea târziu de hotărârea luată atunci În Iumurile vinului. "El porni pe doamna şi casele boierilor prin frânturile codrilor dela Căpoteşti spre cetatea Neamţului, mutându-şi însuşi scaunul din Iaşi în nişte poeni din acel mare codru, şi lăsând în capitală puţintel darabani spre apărarea curţei care dacă au văzut mul- 103 Miron Costi n în Letopisele r, p. 292·- 293, spusele-crontcarnlul Întărite intocmai de Ioan arluep. de Adr ia nopol c. card.i na!ul Ma tei () Fevr. 1646 N. Iorga St udi i şi Doc., IV, p. 2:56 ; "Il principe (1. Wa llachia (în loc de Molrlnvia) havendc sa pu to che alcune migliaia eli 'I'art.ari passava no 811i suo: confini con rlcl.e preo e eli Polonia, li havesse da' suoi faHo dare ado.so el. uccisme da 5111 li havessero leva to il hotmo Si Tatarr, havenrlo (':lUa pai visentlrnento", Îndl o dovwlă despre exactifate:l celor mai 111llne arăLilri ale cronicarilor rlloldoveni. Cronicarii sunt întăriţi şi de documente interne. l.inul din 1702 Doc. româneşti, cel. IJianu p. il vorhc5tc de "siimin!:ii lui Rejan căzut în roj)J(' C:hlrl al] invadat Ti'll.al'ij .\ara ÎIl zileI" lui Vasile Vodă". 10'; Ibidem, p. 294. Pricina acestei pr{tdăciuni il Tătarilor esle raportaU:l În chip identic CIl cronicarul moldovall, de un document ungurese, f0ră d0tă, du!' cu re se referă la acest,j înprejurarc. Vezi l\1.O/lwnenla Hungariae /Jistorica, Di­ ploma/aria, xxn r, p. 667; "Tartan sumentes �IJ)J animUlJ1 Moscov;am ilTum·· penrli,ne pracparatlo ip�orum et conatu� omnino irritrls rliffluat, verleruJlt ]',1- biem contra Molrlaviuc pnl1cipe·m qni ipsis annorum superioru!1l decurm ex p()­ lonia cum locupeta praeda rcvertcni(iJJlls. vil11 in itincre per diliones susa inviLo ipso faclo infercndo infensu, fupra)". [46] 46 ISTORIA ROMÂNILOR ţimea de Tătari din ceas în ceas adăogăndu-se şi cu Cazaci a­ mestecaţi, au lăsat cu noapte curtea pustie şi au eşit şi ei. Şi au ars atunci tot oraşul; unde şi unde au rămas câte o dughe­ niţă; curte domnească, casele boiereşti, tot oraşul într'o mică de ceas cenusă s'a făcut. Iar mănăstirile au hălăduit, că erau şi oameni cu 'miile închişi prin mânăstiri. Numai la mănăstirea Treisfetitele oamenii ce au fost acolo închişi, le-au venit pri­ mejdie, că arzând târgul, din para focului s'au aprins şi mână­ stirea. Deci au căutat o samă de oameni de arşiţă şi de para fo­ cului a ieşire pe o portiţă ce este prin zid pe despre Bahlui, şi acolo au luat pe mulţi oameni în robie Tătarii şi mulţi şi în he­ leşteul Bahluiului s'au înecat de groaza robiei" 1.5. Această. cumplită prădăciune a Moldovei aruncă. şi mai mult pe Vasile Lupu în partea Polonilor, şi anume prin aceea că Vasile Lupu pentru a îndepărta pe aliaţii Tătarilor, Cazacii supuşii Polonilor, din prădalnica întovărăşire, dă lui Timuş, fiul hatmanului Chmielnicki, pe fiica lui Ruxanda în căsătorie. O adevărată floare dată unui barbar prost şi necioplit care nu era în stare să scoată două vorbe din gură. Cu prilejul intrării în tovărăşirii lui Timuş în Iaşi, Cazacii cei sălbatici sperie popo­ raţia şi mai ales pe Evrei care se ascunsese unde puteau mai bine 106, Corespondenţa lui Lupu cu Polonii fiind însă. surpinsă de Racoţi, este dată hanului Tătarilor, care pradă a două oară Moldova, luând robi peste 20.000 de oameni (1650). Vasile Lupu scapă numai cât obligându-se a răspunde Tătarilor 100.000 de lei în bani şi alte daruri nenumărate, dând câteva persoane ca ostateci până se va plăti acei bani. Toate aceste duşmănii fă­ cute de Tătari, supuşii Portei, contra lui Vasile Lupu, cu în­ voirea tăcută. a ei, nu puteau fi luate altfel decât ca semnele unei disgraţii a domnului moldovan. Pentru a căuta un sprijin în contra unei maziliri care se aştepta pe fie ce zi, Lupu se a­ propie tot mai mult de Poloni, şi iarăşi fie-care pas făcut de Lupu în spre Polonia umplea pe Turci de o mai mare neîncredere faţă cu el 107. O asemenea prea strânsă legătură a lui Lupu cu Po-. lonii şi Cazacii nu putea însă conveni nici lui Gh. Racoţi cel tânăr, care încheiese pace cu impăratul şi trăia şi cu Turcii în '05 Miron Cost.in în Letop isele 1, p, 2D5, Rcnigcr c. împ. 27 Sept. 1650 În Hurrnuzaki, Fragmente, 1 II, p. 154. 106 Traducerea germană a descrierii sărhatorilor nunţii din August şi Scp­ tern vrie 1652 în N, Iorga, Acte �i Fraq. 1, p, 208-214, Actul polon în Hurm., DI)(;, , supt, II, 3, p. 34.. 10' Miron Cost in Ibidem, p , 2D6, De asemenea adeverit de relatiunea de mai sus (nota 105): "cum GaJga Zultano generali Tartarorum i centum mi ll+a talclorum imnerialiurn pactatlone tacta, ab extrema internccione se et dltionem suam persolutione ipsius sumae redernit , praetcr muHiplicia honoraria ac alias expcnsas quas et.iam Zu Itani ei Tartarorum praef'ectts dare coactus f'uit ". CI. GriselJrecht c. state ,W Dec. 1650, Iorga, stua« şi tu». IV p. 2:18. [47] ISTORIA POLITICĂ SUB MA'l'F.I BASARAB ŞI VASILE LUPU Li 7 bună înţelegere, cu care tocmai pe atunci Polonii se stricaseră. Impăcarea lui Racoţi cu Germanii stânsese ori-ce învrăjbire ar fi putut exista între domnul Ardealului şi acel al Muntenei. Pe de altă parte Racoţi şi cu Matei se pusese prin aceste împă­ cări chiar în legături mai bune cu Poarta. Induşmănirea acesteia cu Polonii, în partea cărora se pleca tot mai tare domnul Mol­ dovei, îl arăta de la sine ca protivnicul reinnoit al lui Matei şi Racoţi. Se temea mai ales Matei Basarab ca ceea ce Lupu nu izbutise. a face ca ajutorul Turcilor, să nu reinceapă iarăşi cu acel al Polonilor. Astfel Matei Vodă stiind de unirea lui Va­ sile Vodă cu Cazacii amesteca împreună cu Racoţi domnia lui Vasile Vodă la Turci 108. Un Grec Pavalache care păruse a fi foarte legat cu Domnul Moldovei, îl trădă, sfătuind pe vizirul să-lcheme la Constantinopole pentru a-i stoarce o mare sumă de bani. Lupu dă într'adevăr mai multe sute de pungi dar cere ca Pavalache să fie ucis, ceeace se şi face chiar pe stradă ziua mare 109. Vasile Lupu crezându-se întărit prin aceste nouă da­ ruri şi bănuind că trădarea Grecului provenia dela Matei su­ meţit pe nouele lui legături, reîncepe loviturele sale contra dom­ nului Munteniei. 4. lJLlTIME)�E I .. UPTE INTRE VASILE LUPU ŞI MATEI BASAHAB Poprieanl şi Finta. - In 1652 îmbolnăvindu-se Matei Ba­ sarab, Lupu cere deja Poartă. ca să'i dee lui domnia in caz de moarte a rivalului său 110. Aşteptarea lui Lupu însă. neîndepli­ nindu-se şi Matei Basarab redobăndindu-şi sănătatea, domnul Moldovei caută să capete iarăşi învoirea de a-şi răsbuna pe Matei întemeindu-se pe ajutorul pe care i'l făgăduise noul său ginere, fiul hatmanului Cazacilor. Matei simţind pericolul încă de mai înnainte, reînoi în 1651. cu Gheorghe Racoţi cel tânăr legătu­ rile de prietenie ce le avusese cu tatăl său, trimiţind în Transil­ vania pentru a încheia tratatul o solie compusă din Dragomir vornic mare, Barbu stolnic şi Ienache postelnic, care î nchee un tratat cu principele Ardealului tocmai în aceleaşi condiţii în care fusese legat şi acel cu tatăl lui, şi anume în potriva tu­ turor duşmanilor, fără a excepta nici pe Tătari, ba nici chiar pe Turci lll. In baza acestei învoeli, Matei Basarab propune 'OH Schmidt c. îI11}) .• S Iunie lfo51, Hurmuzak i, Fragmente TII, p. 161. rus Miron Costin în Lelopiseţe I. p. 296. 110 Reniger c. tmp., 6 Dec. 1652, Hnrmuzaki , Fraqmcnle, III. p. 167. 111 Textul tratatului în Monumente Hunqariae historica diploma/aria, XXIII p. 61, anno 1651 Mai 10: "idem Iaedus eandcm composit tonen quae 110- bis cum dtlectissimo patre suo interccsserant approbantcs el renovant.es, [uramus per deum vivum malevolos et hostes sub nullis 1110dis el praetcnsionibus a d nu/­ las occasiones meliusque mandata fore". [48] 4R ISTORIA ROMÂNILOR ------------------------ --------------------------- lui Racoţi detronarea lui Vasile Lupu şi înlocuirea lui cu lo­ gofătul Gheorghe Ştefan. Pe când Însă Matei voind de astă dată să atace el pe primejdiosul său duşman, Matei incepu prin a ucide pe toţi supuşii moldoveni pe care îi prinde în Valahia. Lupu însă mai ghibaciu, caută să'şi câştige inimele Muntenilor tratând prea bine pe acei ce se aflau în Moldova cu trebiv. Agentul Valahiei [ăluindu-se sultanului pentru uneltirile duşmanului Mol­ dovei, primeşte ca răspuns că "de şi principele Matei domneşte acum de aproape 20 de ani, nici odată n'au dat un dar extra­ ordinar, că de şi s'au hotărât măsuri aspre contra lui, el vizirul ca vechiul său prieten nu vra să le pună în aplicare. Agentul se grăbeşte a scrie lui Matei să trimită cât mai în grabă daruri la Poartă 112. Matei Basarab se săturase însă de vecinica nelinişte în care-l puneau uneltirele Moldovanului. Cum am spus el hotărîse acum la bătrâneţă să lucreze mai cu energie de cum făcuse la tinereţă, şi să iee el ofensiva contra Moldovei. Se înţelege deci cu Racoţi a pune în Moldova domn pe logofătul lui'Lupu, Gheor­ ghe Ştefan, care urzeşte îndată o conspiraţie contra domnului său. In mişcare erau amestecaţi şi boerii Ciogoleşti. Ei însă, pentru a nu se compromite la caz de neizbândă, trimit domnu­ lui o scrisoare anonimă prin duhovnicul curţei, egumenul Iosif de la Aron Vodă, arătându-i că "Gheorghe Ştefan logofătul cel mare îi este adevărat viclean şi s'au ajuns cu Racoţi şi eu domnul Munteniei ca să vie cu oşti asupra lui" 113. Logofătul Ştefan care primise dela Vasile Lupu 40.000 de lei, tocmai pentru a pregăti cele trebuitoare spre împotri­ virea contra dusmanului său, Matei Basarab, întrebuintază acei bani întru a pune la cale sosirea ajutorului de peste 'munţi şi răscoala lui în contra domnului său 114. Gheorghe Ştefan pre­ testa spre a'şi îndreptăţi trădarea faţă cu Lupu, că domnul îi ademenise femeea, ceea ce se cam potrivea nu e vorbă cu firea cea desfrănată a Albanezului, despre care cronicarii arată că făcea silă caselor boiereşti, luându-le fetele peste voia părin­ ţască la ţiitorie" 115, iar un document german adaugă că "Vasile Vodă ar fi un om puternic, însă cam stricat de femei cu care ar face mari excese". Dar logofătul nu prea avea cuvânt a se supăra pe domn pentru necinstirea casei lui, deoarece după cât se vede Ştefan se folosise de acea necinstire pentru a înainta repede în boierii, 112 Reniger c. împ., 6 Dec. 1652, Hurmuzaki, Fragmenle III, p. 175. m Miron Costin în Lciopiseţe 1; p. 298 întărit de Paul de Aleppo Arli. isI., l, 2, p. 73. 114 Ştefan fiul lui Lupu confiscă în 1662 pentru a scoate acei bani mân­ ca]i de Gheorghe Ştefan satul acestuia pe care îl înlocuise în domnie, Rădenii, În care document se raportează cele spuse în text. Uricariul, XI, p. 210 115 Miron Costin în Letopiseţele, I, p. 284 şi 299. Adaogă Tanoviceanu 1. c. p. 136. [49] lSTORIA POLITICĂ SUB MATffiI BASARAB Şl VASILF; LUPU 4(1 ajungând în curând din sulger logofăt mare 116. Logofătul trece peste munţi de unde se Întoarce sprijinit de oştire transilvană sub generalul Kemeny. Vasile Lupu pus într'o mare Încurcă­ tură prin o astfel de neaşteptată învârtire a lucrurilor, "se mira unde va năzui; la Turci se temea de pâra ţărei şi de lunecoasa lire a Turcilor; iar a stare în potriva oştilor nu era cum, neavând nici puşti gata şi ţara toată cu ură şi gata la lucruri noue". Cât de urâtă era domnia lui Vasile Vodă reiesă mai ales din cuvin­ tele lui Paul de Alepo care spune că "toţi Moldovenii fiindui necredincioşi s'au arătat vrăjmaşi Cazacilor ucizându-i, sub cu­ vânt că vin să ajute duşmanului neamului, Vasile, pe care îl părăsiră chiar acum cu cei ce-i mai ţineau credinţă şi din aceea că tot poporul iubea pe Gheorghe Ştefan" 117, Iată unde ajun­ sese domnia lui Lupu, cu favorizarea extraordinară a elemen­ tului grecesc în dauna celui pământean, pe care'l înşela se la dobândirea tronului. Acuma, la amar, toată tara îl părăsia, lă­ sându'I în apărarea Grecilor, pe care atâta îi încălzise 18 sufletul lui. Popoarele pot fi adese-ori înşălate de acei care le guvernă. Nepăsarea însă la vremea pericolului este cea mai cumplită a lor răsbunare. Vasile Lupu trebue să se hotărească a fugi înnaintea primej­ diei şi a trece la Cazaci, la ginerele său Timuş. Cum aud Grecii din Constantinopole despre fuga domnului, se întrec care de care în oferte cătră Turci. pentru a dobândi locul lui. Turcii se te­ meau mult ca Lupu să nu se arunce cu Cazacii şi cu Polonii asu­ pra principilor duşmani lui, Basarab şi Racoţi, şi după învin­ gerea lor, cu puteri sporite asupra Porţei lIS. Vasile Lupu se întoarce încurând cu ajutor dela Cazaci sub ginerele său Timuş. Gheorghe Ştefan lipsit de oştirele ce '1 aşezaseră în scaun şi neintemeiet încă În domnie, este bătut la Popricani pe Jijia şi fuge; "iar până a sosit Vasile Vodă, au prădat Cazacii prin codrii Iaşilor dela drumul Căpoteştilor pănă aproape de Huşi, şi scosese fără număr vite, care apoi dacă a venit Vasile Vodă, pre cât le a aflat nemâncate, tot câte un zlot (galben tătărăsc) de vită a dat Cazaci lor, şi a dat ştire oa­ menilor de au venit şi şi-au luat vita cine a cunoscut' o" 119. După ce Vasile Lupu redobândeşte scaunul, mai mulţi boieri îl sfătuesc să s'intărească în Moldova şi să se pună bine cu Turcii, stând de altfel liniştit. El însă pleacă mai curând urechea cătră poveţele ginerelui său Timuş care-I îmbia la răs- 116 Schrnidt c. împăratul, 20 Augusl�1643. Hurrn, Doc., IV, p. 672 117 Miron Costin Letopiseţe 1, p. 301. Paul de Aleppo în Arh. ist. I, 2, p. 80-82. . '" Heniger. c. împ., 8 Mai 1653 în Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 178�179. m Miron Costin în Letopiseţe, 1, p. 306. A. D. Xenopo l. Istoria Românilor. - Val. VII. 4 [50] 50 ISTOIUA ROMÂNILOH bunare contra duşmanului său, şi el porneşte iar în contra lui. Ajuns la Finia pe malul râului Ialomiţa, Timuş care'l îrnpin­ sese la această expediţie, rămâne Îndărăt cu Cazacii lui, răspun­ zând la mai multe chemări ale socrului său, că dânsul să înceapă lupta şi el va veni. Lupta se încinge cu o mare vioiciune Între ambele oştiri. De şi o aripă a armatei lui Matei este răsbită la început, energica ţinută a bătrânului domn restabileşte în cu­ rând cumpăna. "Curajos ca un leu el face minuni de vitejie. Un glonte îl răneşte în coapsă şi calul îi este ucis sub el, pe când lângă dânsul stegarul lovit scapă stindardul la pământ. Inima lui rămâne însă întreagă ; el nu se mişcă din Joc în momentul hotărâtor. Sumeţ şi fără a căta la rana lui, se urcă pe alt cal; cu sabia în mână şi braţul ridicat se aruncă din nou în vălmă­ şagul luptei, îmbiind prin cuvânt şi exemplu oştirile sale la Îm­ potrivire, întărându-le puterea prin prezicerea izbânzei şi a pră­ zei speranţă. Asemene cu el luptă toţi oştenii lui cu bărbăţie. Mii de duşmani acopăr acum câmpul de răsboiu ; 5.000 de Ca­ zaci cad în mâinile învingătorilor, întreaga artilerie (16 bucăţi) şi pleanul tot este de asemenea pierdut iar Lupu pe cât şi tână­ rul Cazac îşi scapă viaţa prin fugă. Mai mult de 25.000 de morţi peste tot custă această sângeroasă zi" 120. Pribegirea lui Lupu. Aice se sfârşise cariera de domn a lui Vasile Lupu, şi începu acea a fugarului şi pribeagului, plină de amărăciunile desţărărei. "Precum munţii cei înalţi şi malurile cele înalte când se năruesc din vro parte, pre cât sunt mai înalţi pre atâta şi durăt mai mare când se pornesc, şi copacii cei mari mai mare sunet fac când se oboară, aşa şi casele cele înnalte 12" Hurrnuzaki , Fragmente III, p. 1.81, după raportul oficial al rezidentu­ lui Hegnier către împăratul, din 9 l\lai 1653 Miron Costin, în Letopiseţe 1, p. 31:3. Un document contimporan expune ast-fel lupta aceasta a lui Vasile Lupu : "Ule ilaque Kaminieciun profugus illinc generum suurn per occultos tractatus cum spre Kozacorum in Moldaviam exciens, regione illa iam maiori ex parte sub vai­ voda Patritio pacat a, necullo militi praeter aliquot cohortes nostras sub certis oficialibus a d obsequia Voyvodae relicto. Tundem ipsomet etiam Kamenicio dirnlssus et copiis subite coactis Kozacis se adjungens, certlor etiam de adventu nostro factus Iestlnandum esse consultius duxit tit hoc pact.o conjunctionem nostram cum principe Matha eo praeveniret, quod etiam obtin uit. Tal i consilio confestim Iluvium Seret trajiciens, in Valachiam irrumpit et ad fines ilIic ali­ quot: cohorles nostras et Mathaei principis excllbias agentes totis viriblls aggresslls cOll1misso atroci praelio, cel eri ori quo potuit cursu castrn sua Targovistam se­ dem voyvodalem versus adeo festinanter promovit, ut principi lVIathaeo vix aci duo miIliaria obviam eundi mora data sit Nihilominusanimo intrepido, Dco el causae bonae confisus, certamen congredi nihiJ mctuit et post gravem con­ flictum adeo illum fregit et enervavit ut tormentis omuibus relictis turpi fuga saluti suae cOl1sulere coactus". Scrisoarea lui Gh. Hacotzicătre Potoczki în 1110- Ilwnen.la llungariae historica, Diploma/aria, XXIII, p. 687. Tot acolo mai multe scrisori ale principelui Ardealului către Ianuş Hadziwill, către regele Poloniei şi halmanul Cazacilor, În care caută să justifice lovitura dată prietenului şi rudei 101', domnului Moldovei, LllpU. Lupta se dăduse lângă Târgoviştea în ziua de 27 M,,j 1653. Vezi dOU{1 doc. în Hllrm., Doc., XV, 2, p. 1217,1220. [51] )ST,)RIA POLITlnĂ sun MA'l'EI B,\SAIlAB şr VilSILE LUPU şi întemeiate cu îndelungate vremi eu mare risipă purced la cădere" 121. Vasile Lupu fuge indată la Iaşi, urmărit de aproape de Gheorghe Ştefan, care vinea să iee din nou scaunul în stăpâ­ nire. Vasile Lupu trimite cele ce mai putit aduna din fărămătu­ riIe oştirei sale în potriva năvălitorului : şi aceste însă sunt bă­ tute la Valea-Seacă, lângă. Bacău. Prin o ultimă sforţare Vasile Vodă, "văzându-se la grea cumpănă şi ţara îndoită în urăciune spre dânsul ", încearcă Încă odată soarta armelor; este Însă ia­ răşi bătut la Sârca lângă Iaşi. El scapă prin fugă, iar soţia şi copiii lui se închid în Suceava, unde îi asediază în curând Gheor­ ghe Ştefan. Tirnuş şi cu Cazacii venind s'o despresoare, şeful lor este ucis, plătind astfel prin moarte toate nebuniile la care el împinsese pe aprinsul său socru ce ar fi trebuit reţinut şi nu atătat 122. , , Aceste lupte, purtate În mare parte de oştiri străine pe pământul Moldovei, aduseră o deplină pustiere a ţărei, aşa că cea mai mare parte a poporului căutase scăpare în adăposturile sale obicinuite, în munţi şi păduri 123. In timpul ce domnia lui Vasile Lupu în Moldova, era răs­ turnată de fapt prin răsvrătirea lui Gheorghe Ştefan sprijinită de armatele ungureşti şi muntene, rădăcinele ei erau tăete la Constantinopole prin silinţele lui Racoţi, care arată atacul Mu n­ ten iei de către domnul Moldovei,ar fi fost încercare a lui de a­ se face neatârnat de sultanul cu ajutorul Polonilor şi al Caza­ cilor. Vizirul totuş căuta să mai sprijine încă pe Lupu, câştigat prin făgăduinţi băneşti. Aşa el îi trimite o confirmare în domnie chiar după bătălia dela Finta 124, cu atât mai mult că Turcii nu prea trebuia să fie supăraţi de aceste lupte între domnii români, care le dărăpănau puterile 125. In curând însă şi aceste de pe urmă legături ale domniei lui Lupu se desprind, şi ea este per­ dută de el într'un mod irevocabil; anume boieii Moldoveni trimit o jalbă la Poartă contra domnului alungat, cerând pe Ştefan de domn, pentru care ofer sutanului 40.000 de lei 30.000 vizirului, 15.000 chihaei, alte sumi validelei, în totul peste 100.000 de lei. Vizind el însuşi văzind atunci bani numeraţi din partea lui Gheorghe Ştefan, pe când fugarul Vasile Lupu nu putea da decât fgăduinţi, părăesşte şi el pe fostul său pro­ teguit, primeşte bacşişul dat de noul domn şi se ofere chiar a-i i ar Miron Costin, În Letopiscţe I. p. 296. 122 Miron Cos tin în Leio piseţe, 1, p. 315, asupra înfrângerei lui Tlmuş vezi mai multe acte în Hurru., Doc., Supl., II, 3. p. 41-·51. izs Renlaer c. împ. 12 Iulie 1653 în Hurrnuzak i, Fraqmenle, III, p. 194 Comp. Paul de Aleppo în ArII. ist., I, 2, p. 87. 124 Paul de Aleppo în Arh. ist., I, 2, p. 81, 5. Comp. Reniger c. îrnp., 2 Iu­ nie 1653 în Hurmuzaki , Fragmente III, p. 185. 10' Alte rapoarte din 8, 16 şi 19 Iunie 1653 rezumate de Hurmuzald, Fraq­ tnente III, p. 190. [52] .5'2 împrumuta înapoi banii daţi, dacă ar avea nevoie de ei 126. Ştefan primeşte confirmarea în 27 Septemvrie 1653. Lupu stă­ rue în zadar la Cazaci şi Tătari după ajutor. Căzând şi Suceava în mânele lui Ştefan, femeea şi copii lui Lupu sunt luaţi prinşi de el. Şi mai rău însă decât atâta, toate averile lui încăpând pe mânile rivalului său, se taie lui Lupu ori ce putinţă de a mai lupta la Constantinopole. In acest timp Gheorghe Ştefan pusese stăpânire pe ţară. Descrierea pe care o face Paul de Aleppo, ca martur ocular 81 celor petrecute cu acea împrejurare, ne arată într'un chip lu­ minos cât de însămnat era elementul grecesc, pe care se înte­ rneiese domnia Lupului şi dă răscoalei lui Ştefan caracterul unei reacţiuni naţionale în. contra copleşirei străine. "In capul Iaşilor şi prin alte oraşe Ştefan trimise noi magistraţi din oamenii săi, care veneau acuma căutând să-şi răsbune pe duşmanii lor, Grecii. Aceştia fură reduşi la cea mai deplorabilă stare; căci tot avutul ]01' le fu luat şi în fie-care zi se vedeau expuşi la tot felul de insulte. Erau pumniţi pe strade şi pe drumuri; unora le tăiau urechele, alţii erau biciuiţi În public prin poliţie. O groază cum­ plită îi cuprinsă pe toţi, şi mai mulţi scăpară din mâinile că­ lăului numai prin mijlocirea patriarhului (Macarie care se afla în Iaşi împreună cu secretarul său Paul de Aleppo). Căci, ne spune Paul, boierii greci care formau curtea lui Vasile, între­ buinţaseră toate mijloacele pentru a îndepărta din slujbe şi pentru a arunca pe Moldoveni la cea mai de jos traptă a mi­ zeriei, aşa că am văzut dintre cei mai mari şi mai nobili băr­ baţi îmbrăcaţi cu straele cele mai ordinare de Ilanelă. In genere erau apăsaţi sub robie zi şi noapte, pentru a putea îmblânzi în toată furia Grecilor, care se păreau a fi jurat o ligă cu Turcii contra Moldovenilor" 127. Iată unde ajunsese Moldova sub domnia lui Vasile Lupu. De aceea răsturnarea lui fu ajutată şi de o răscoală internă a partidei naţionale care'I adusese pe dânsul când va în fruntea ţărei ; dar văzăndu-se inşelată în aşteptările sale, se folosise de duşmănia în care se afla cu Racoţi şi Mateiu Basarab pentru a'I arunca jos din tronul în care tot ea îl înălţase. Eşind Vasile Vodă din Moldova, el se duce întâi la Cazaci, apoi la cumnatul seu, hanul tătăresc, care ţinea în căsătorie pe o soră a Ierneei lui 128. Hanul cere îndată lui Gheorhge Ştefan pe soţia şi copii lui Lupu, care însă sunt reclarnaţi în acelaş timp şi de Turci pentru a putea prin asemenea zălog să despoaie pe domnul căzut de însămnatele lui averi. Gheorghe Ştefan pus "" Heniger c. 1111]1., 12 şi 28 Sept. l(,5:l, Ibidem. II J, p. 201. 127 Arh, isl ., L 2, p. 8:l. 128 lbiticm, 1'. 81;. lmprejurruilc confirmate ÎII N. lorga, ..lele Ji [.'1'0(1. I, p. sz, [53] lST{)RIA POLlTWk SUR MAT�;I BAI:îARAJ; �l VASIU<; LUPtJ 53 în greutate prin atare îndoită cerere, a căreia neîndeplinire cătră ori care din doi putea să-i aducă pericule, apoi spre a înlătura o năvălire a lui Lupu tocmai în scopul de a-şi mântui familia, .răspunde ambilor soli, că ea ar fi perit, de şi aceasta nu era adevărat căci vom vedea mai târziu pe soţia şi copii lui Vasile Lupu mer- gând la el în Constantinopole. Totuşi aşa de mare era teama de Turci, Încât Gheorghe Ştefan pune să insceneze o înnecare a soţiei lui Lupu şi a fiului seu spre a convinge despre acest lucru pe ciauşul trimis la el 129. Turcii însă ieu măsuri pentru a pune mâna pe averea lui Vasile Vodă. De o cam dată ei vând casa lui din Constantinopole lui Ştefan pentru 15.000 de lei, şi un Grec descoperindu-le că domnul ar avea depuşi în mun­ tele Atos 100.000 de lei, Turcii sechestrează şi aceşti bani, din .care o parte, este Însă ascunsă de depozitar, iar denunţătorul primeşte 2.000 de lei ca mulţămită. Toată politica ulterioară a Porţiei, faţă cu rivalitatea domnului detronat cu acel din scaun, nu tinde la altă ceva decât la stoarceri de bani, întru cât ea era convinsă că, Gheorghe Ştefan pusese mâna pe sumi în­ semnate, de bani când cu luarea Sucevei şi prindere familiei lui Lupu. Se răspândise vorba în Constantinopoli că Lupu a­ vuse în Suceava 2.000.000 în aur şi juvaeruri; îşi poate deci cineva închipui aprinderea cu care Turcii căutau se pună mâna pe o aşa de însemnată sumă 130. Vasile Lupu În Constantinopole, - Matei Basarab însă şi cu Racoti, care aveau interes ca domnul alungat cu ajutorul lor să nu se întoarcă în scaun, îl cer dela Tătari, oferind pentru capul lui mari surni de bani. Tătarii însă cărora cunoştinţa per­ Jectă a limbelor greceşti şi turceşti din partea lui Lupu le adu­ cea mari foloase în conducerea daraverilor lor şi care doriau apoi să aibă totdeauna în mânile Ior, prin adăpostirea oferită domnului căzut, pe acei din Muntenia şi Ardeal, refuză a'I preda Încât Lupu lucrează înnainte sub proteguirea Tătarilor spre redobândirea tronului său. După moartea lui Matei Basarab (6 Aprili 1654) Gheorghe Ştefan ternându-se de o năvălire ca­ zaco-tătară îşi trimete familia în Transilvania. Poarta pe de o parte asigură pe Ştefan că să nu aibă uici o teamă din partea lui Lupu, pe de alta primeşte cu bună voinţă solia Cazacilor, care cerea reîntegrarea domnui. Poarta vroia anume să afle dela Lupu câţi bani i-a luat Ştefan, spre a cere dela acesta re­ stituirea sumei, mai lăsând Însă a înţelege putinţa unei resta- 120 Reniger c. împ., 3, 10, 25 şi :30 Decemvrie 1653 rezumate de Hurrnu­ zaki, Fragmente, III, p. 206. Corup. G. Batista Ballerino c. dogele, 28 August 1 G54. Hurm., Doc., V, 2, p. 10 : ha trovato il Chauj spedito a qucsto cffcto tutti duc a Tagati riel fiume Firto I? Siretul?) il cn davere delia dOTlIl:1, ma qucllo del iigliolo non pot ut osi ricuperare del l'acque". 130 Dell'Haye că trc dogele, 15 Dee. 1653. Hurm., oc«, V, 2. p. 6. 1 I , ! I I il [54] 54 ISTORIA ROMÂNILOR biliri a domnului detronat, spre a stoarce cât mai mulţi bani dela duşmanii săi. Pentru a-l putea Însă întrebuinţa cu tot efectul, trebuia să'I aibă la Constantinopole. Tătarii consimt a-l trimite acolo, unde ajunge pe o corabie în ziua de 5 Iunie 1654, şi este primit îndată de marele vizir; apoi cercetat de eunucii seraiului câtă avere perduse el în Suceava. Vizirul însă, spre a se pune bine cu domnii din scaune, închide de o cam dată pe Lupu în cele şepte turnuri, cercând tot odată pe agenţii lui Racoti si Constantin Sărban, care urmase în Muntenia lui Matei Basarab, dacă domnii lor n'ar fi dispuşi să primească reîntegrarea lui Lupu. Acesta scrie tot pe atunci către Gheorghe fost hat­ man ce era prins la Racoţi că "vizind foarte m'a primit bine şi m'a împreunat cu cinstitul împărat care ne-a zis să stăm aici la Şapte Turnuri; şi a grăit cu mai mulţi meghistani şi că avem nădejde pre mila lui Dumnezeu că nu ne-o lasa de tot" 131. A­ ceştia refuză cu mare energie, arneninţând cu răscoala în ase­ mene împrejurare. Nebizuindu-se însă numai pe ameninţări, ei trimit şi însămnate daruri la Constantinopole. La rândul său Lupu făgădueşte dregătorilor sume fabuloase, cu deosebire ma­ relui vizir care'I proteguia. Rivalii săi fac silinţi desperate pentru a împedeca izbânda lui, şi Lupu era cât pe ce să fie jertfit, dacă vrajba nu s'ar fi pus între principii stăruitori şi dregătorii Por­ ţei, acestia cerând banii înainte, iar domnii Ardealului şi Mun­ teniei oferind să plătească numai după faptă. Pe când duşmanii lui Lupu se silesc' să'I piardă prin mijlocul banilor, singurul cu putinţa în decăzutul şi coruptul imperiu al Turcilor, Vasile Lupu trata la rândul său în acelaş chip cu marele vizir. Acesta cerea domnului sume îmsămnate pentru a'l elibera din închisoare, sume pe care şi Lupu vroia să le dee numai după ce va fi fost eliberat. Cei trei principi interesaţi în cauză combat cererea lui de eliberare şi trimit la Poartă 40 de Moldoveni care să denunţe Porţei jafurile făcute de el în Moldova 132. In 1658 Vasile Lupu era tot în închisoare 133. Racoţi şi Gheorghe Ştefan făgăduiră într'un rând vizirului 3.000 de pungi de bani (1.500.000 de lei), pentru capul lui; dar într'un mare divan ţinut la Constanti­ nopole, în această. afacere, un Turc îl apără şi el scapă de moartea ce părea acuma sigură. Nu numai atâta: el îşi rescumpără li­ bertatea pentru' 50.000 de lei; şi izbuteşte a face domn în Mol­ dova pe fiul său Ştefăniţă, devenind la Poartă Capuchihaia acestuia 134. 131 Alt raport din (i Iunie Hl54: "hieri giunse qui Lupolo I'antieo prin­ cipe di Molelavia" Hurrn., Doc., V, 2, p. 9. Corup. scrisoarea lui Lupu din 20 Iu­ nie 1654 N. Iorga, Studii şi Doe.,IV. p. 31. 132 Rapoartele lui Reniger în Hurmuzaki, Fragmente, IV, p. 216---218. 133 Reniger c. :mp., 13 Fevr. 1G58, Ibidem, p. 238. 134 Raport veneţiam din 8 Ianuarie 1G59, în Hurrn .. Doc., V, �,p. 58. "e stato elal Gran Signor creat o pcr novo principe eli Moldavia il Iiglio eli Lupulo [55] ISTOIUA CULTUHAI.Ă SUB MATEI BASAHAB ŞI VASILE LUpU 55 El reintră în mare favoare la Turci. Un raport contim­ poran ni'l arată că primind dela Turci onoruri neobicinuite, făcând prin oraş cavalcade pompoase, ca acele ale principali­ lor miniştri ai sultanului. Casa sa era frecventată de tot soiul de oameni, care pe întrecutele îi făceau tămăeri, precum mai înainte îl blăstămau. Impărtia aurul în toate părţile cu mare generozitate; oferia 100.000 de reali din proprii lui bani spre a obţinea Învoi! e de a reedif'ica hisericele grece distruse de un pojar 135. Aceste Iavoruri le plătise Însă Lupu foarte scump; se îndatorise anume de a sustine cu banii lui fabrica de galere şi spesele viitoarei campanii contra Cazacilor 136. El Însă L nu'şi mai revăzu ţara şi trecu pragul vietei pe malurile Bosforului după Mart 1661, când găsim un raport spunând că ar fi bolnav de moarte 137. Matei Basarab, de şi se stânge în scaunul său, lucru cam rar în acele timpuri de frământare şi de neastâmpăr, totuşi şi el nu închide ochii încunjurat de liniştea ce ar trebui să preceadă pe acea a morrnăntului, şi ultimele sale momente sunt turbu­ rate de o periculoasă răscoală făcută de mercenarii sei, către care se uni şi oştirea de ţară, dorobanţii ce erau încuscriţi şi in legături cu ei. Cronicele Ţărei Româneşti ne spun că "Matei Vodă fiind la un picior rănit din războiu, zăcea şi'şi cerca tă­ măduinţa, dar nu putea să'şi caute boala lui şi slăbăciunea bă­ trânetilor, de nebuniile dorabanţilor, a seimenilor şi a altor slu­ jitori ce făceau, că se îmbogătise în zilele lui şi bogăţiile de multe ori aduc Ia oameni nebunii precum şi la aceştia. Că strigau prin curtea domnească ca se le dee lefi, că ei au bătut războiul cu Vasile Vodă, că nu le mai trebue să le fie domn, ci să se ducă se se călugărescă, bătrân fiind şi bolnav, şi atât se îndârjiră în nebunii, cât au luat tunurile şi ierbăriile şi le au scos afară din târg, şi au întrat În casă la Matei Vodă unde zăcea şi cereau să le dee lefile, sau vor sparge cămările să'şi iee singuri Şi atunci bănuind dorobanţii pe Ghinea vistierul şi pe Radul armaşul "că ei nu lasă pe Matei Vodă să le dee lefile, îi cerea să-i prinză să-i omoare, iar ei de frică s' au fost ascuns în casă la Matei Vodă; dorobanţii şi cu seimenii i-au căutat prin toate casele până i-au găsit şi ioan scos bătându-i până au ieşit din târg, unde erau toţi strânşi, şi acolo i-au sfărâmat cu săbiile. Atuncea s'au dus şi et il sua padre estato liberato da sette Torri e falto per Ca ppi chiccaia ossio re­ sidente alia Porta per detto suo figliolo'. Vezi totuşi documentul de la p. 60, din 30 ]I'Iai 1659. lac, Ballarino către dogele 3 lan. 1660, Hurm., Doc., V, 2, p. 69. 136 Alt raport din 1 Dec, 1660. Hurm. Doc., V, p. 77. m Ballarino către dogele 28 Mart 1661. ibidem, p. 81: "Sta moribundo il Luppolo padre". Comp. Miron Costin în Letopiseţe, I, p. 352, şi Neculcea ibidem Il )J. 205. Un şir Întreg de scrisori apud Iorga, Acte şi Fraq., I, p, 218-240 confirmă cele arătate. [56] 5() ISTORIA ROMÂN'ILOR la Socol Cornătanul şi găsindu'l în casa lui bolnav l'au ornorât şi casele lor le 'au prădat foarte rău şi se îngrijiseră toţi hoerii de frica lor de sta Înmărmuri ti" 138 Această revoltă fu provocată tot de Greci, introduşi de Matei Basarab în ocârrnuirea Munteniei. Se vede că Ghinea Ţucalas (Olarul) acărui lăcomie, mai ales în timpul boalei dom­ nului, ,nu mai cunoscu nici o stavilă, mâncase lefile oştirilor, cauza pentru care le şi vedem răsbunându-şi mai cu samă contra vistiernicului grec. Insănătoşindu-se domnul el făcu într'o zi o preumblare până la Argeş. Când s'întoarse Îndărăt, militarii care' odată por­ niţi spre resvrătire comiteau necontenit neorândueli, îi închi­ sese porţile, încât Matei Basarab fu nevoit să stee afară trei zile, până ce făgăduindu-le bani îl lăsară să intre. Pentru a pune un capăt acestor neorândueli, Matei Basarab avea de gând să aducă Unguri şi Tătari, spre a nimici nedisciplinatele lui o­ ştiri; dar îndată ce au eşit din iarna ce văzuse aceste turburări el muri în 8 Aprrl 1654. Dacă este să tragem o asemănare Între aceşti doi domni ai Ţărilor Române, apoi găsim întâi că ambii, atât Vasile cât şi Matei Basarab, erau oameni de valoare, ghibaci, inteligenţi şi meşteri în învărtirea trebilor politice, ceea ce explică stăruirea lor atât de Îndelungată în scaunele lor; căci bani se oferea ori­ cine să dee, şi tocmai atare oferiri repetate provocau prăpăstioa­ sele schimbări. Când se întâmplau însă domni care se ştie, pe lângă pungi să mânuiască şi daraverile politice, atunci domnia se prelungea potrivit cu destoinicia domnului din scaun. Matei Basarab, odraslă al vechiului neam care întemeiese domnia în Muntenia, poseda însuşirea ce deosebise în tot deauna pe an­ tecesorii săi: vitejia răsboinică : dar era aproape ajuns în a­ ceastă privire de inimosul Arbănaş ce stătea pe tronul Moldovei. Mai reţinut însă de cât acesta, el îşi arăta virtutea nu atâta la atac cât la împrotivire, şi dacă la urmă lovi el col întâiu, o făcu aceasta ca leul rănit ce atacă spre a se apăra. Pe cat însă de cumpătată se arata firea lui Matei, pe atât de aprigă şi pornită era acea a lui Lupu. Odrăslit în părţile unde soarele e ferbinte, aprinsul său sânge izbuc nea uşor în flacări, şi atunci loviturile sale erau mai strasnice de cât cuminti. De aceea si norocul îi fu totdeauna împrotivitor, pe când 'el se oprea pururea sub steagurile înţeleptului său rival. Din chiar acest caracter al am- iue Căplt anul în Mtut, Isi., 1, p. :J03. Anon. rom .. Ibidem, IV. p. :{27. N. Iorga în studiul său. Răscoala seimenilor in protioa lui Malei Basarab în An. Acad. Rom. II. tom. XXXIII, 1910, p. 207 (21) găseşte acestei răscoale şi un motiv politic, anume -năzuinţ a lui Constantin Şerhan de a smulge spătăria lui Dilcu pentru a-şi asigura Domnia. [57] ISTOHIA POLITlUA SUB MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU ;;7 bilor domni, odată ce vrajba se pusese între ei, ea nu putea înceta de cât cu peirea unuia din doi, şi acesta fu Vasile Lu pu. ] mşmănia lor are însă o mare însărnnătate în istoria poporului român; însemnează lovitura de moarte dată puterei de altă dată a Tărilor Române. Ceea ce li mai rămăsese neatins din vechea l�r virtute, se dărăpâna acum în lupta fratricidă. Apoi aceşti doi domni aruncară şi mai mult ambele lor ţări, în ghia­ rele Grecilor, care deveniră dela ei aproape atot puternici. E­ poca fanariotă nu mai este departată de cât de jumătate de veac; ei o chemaseră ei o apropieseră. De aceea s'ar putea spune că aceste două domnii însamnă punctul cel mai fatal din istoria neamului românesc, dacă pe timpul lor nu s'ar fi pus şi temelia viitoarei lor regenerări, întroducerea limbei române în viaţa oficială, civilă şi bisericească, a căreia decurs voim să-I povestim. [58] II ISTORIA CULTURALĂ A TĂRILOR ROMÂNE SUB MATEI BASARAB SI VASILE LUPU . . 1. INTRODUCEREA I .. Il\'IDEI ROMANE IN BISERICA Inrâurirea ealvină. - Pe timpul lui Matei Basarab şi Va­ sile Lupu se petrece un evenement din cele mai însemnate pen­ tru istoria culturală a poporului român. Se înt ro duce în slujba obştească şi oficială a bisericei limba română în locul acelei sla­ vone întrebuinţată până atu uei. Limba română slujise în toate timpurile ca organ de închinare alăturea cu acea slavonă, însă numai în chip privat şi nu oficial şi sărbătoresc. Sub aceşti domni limba română face un pas însemnat în predomnirea cugetărei poporului român, fiind introdusă şi în slujba obştească a dum­ nezeirei ca organ de rostire, şi trecând apoi curând dela asemene întrebuinţare şi în cancelariile domneşti. Să căutăm a ne da samă despre pricinile care determinată asemene însemnată noire. Acest fapt al introducerei limbei române în slujba reli­ gioasă a poporului român se făcu mai întâi peste munţi, în ţara Ardealului, şi după aceea în 'Ţările Române dela poalele Car­ paţilor. Nu numai timpul întroducerei idiomului naţional în închinarea sărbătorească către Dumnezeu este deosebit, ci şi pricinile care provocară asemene schimbare în ambele regiuni. Peste munţi introducerea limbei române în slujba ofi­ cială bisericească fu datorită propagandei luterane şi cal vine, şi am cercetat aiurea faptele ce se referă la această împrejurare 1. Invăţăturile calvine incercară însă curând a se lăţi mai de­ parte de cât Apusul, unde luaseră naştere, şi a cuprinde şi Răsă­ ritul. Reformaţii izbutiră a prinde în mrejele lor pe patriarhul 1 Voi. \. I, p. 194 şi urm. [59] • ISTOHIA CULTURALĂ SUB 1�fA WIf Kt 1'oA'f''l la'f'fyflt,U A6H b1CMW hOHg016Ăi�nP ��I Wlfj;�d.1f,. g�f:': M� .4tft�r'rf "� ,Hr'l,," 'f"1.M 1.'tH'r'l. A,H R\.AHMlJ A ........ M �� r--; Cil06HWi,f'J nfEAHE:A FOM.fHtAff"' • .lG.GHtlJMb URTfOnOJl'lrl".a J.1'i�fA M(JA�g"ltl �Et82i'2Z:@w'S��OO�� 1" T VI'1�j"'H ..1.014�7'1(1. �l.h""tT"�f • • ..-,:,,011.11. t'U1w". I.I.6AXIAXW Titlul la Carte romăncoscă de Inoăţătură [Cazan ia lui Varlaam], Iaşi, 164:\ [60] 60 IS'l'ORTAROMANILOR Constantinopolei Ciril Lucuri, care începe încă elin 1f:î32 a pri­ goni pe Ortodoxi şi a-i sili indirect la imbrăţoşarea doctrinelor ca1vine 2. Ciril era sustinut în cercările sale, de rezidentii pute­ rilor protestante a Olal;dei şi Svediei, şi combătut de cel german. care vedea în asemene lătire a Reformei si în Răsărit. un mare pericol pentru Impărăţia Germană.' ' Clerul grecesc era bine înţăles nemulţămit în' culme cu Întoarcerea capului său cătră teoriile apusene, şi Turcii se fo­ losesc de atare desbinare bisericească pentru a-şi umplea puu. gile cu bani. Ei împing anume pe rnitropoliutl Tesaliei, numit tot Ciril, la răsturnarea patriarhului, prin bani vărsaţi în mă­ nile lor. După ce'I alungă din scaun, tot ei îi inspiră gândul de a-l redobândi prin dare de bani din partea lui, ceea ce Lu­ cari îndeplinind cu prisosinţă, este restituit' iarăşi în patriar­ hie, iar rivalul său surgunit într' o mănăstire. 'De abia însă re­ introdus în scaun, şi Turcii îi stârnesc un nou compeţitor, în persoana unuia Neofit, care şi câştigă prin bani pe năsăturatii Turci. Ciril este răsturnat.de a doua oară, luându-i-se sume e­ norme pentru o nouă reînstalare. Grecii simţind dela o vreme perfidul joc al asupritorilor lor, nu le mai oferă bani pentru deposedarea, ci pentru moartea lui Ciril, care se şi aduce de Turci la îndeplinire în 16383. In acel aş an urmaşul lui Ciril Lucari în patriarhie, Ciril Vereanul, adună un sinod. care afuriseşte învăţăturile cuprinse în scrierea atribuită lui Lucari. Tot pe atunci frământări pa­ pistaşe, folosându-se de abaterea cătră Reformă a capului bi­ sericei ortodoxe, nelinişteau conştiinţa Crestinilor din părţile ruseşti. Mitropolitul Kievului, Românu! Petru Movilă, pentru a le pune un capăt, alcătui o mărturisire a credinţei ortodoxe, în forma unui catehismu, cu întrebări şi răspunsuri, şi dorind să facă a fi primită şi de biserica grecească, stărui pe lângă Va­ sile Lupu domnul cel cu aşa de mare trecere atât la Turci cât şi la pristavii bisericeşti ai Răsăritului, ca să adune în laşi 'un si nod, în anul 1 ()L12 la care să iee parte şi delegaţi ele ai patriar­ hiei, spre a cunoaşte lucrarea lui Movilă. Patriarhul Partenie trimise pe vestitul teolog Meletie Serigos, şi pe alţi delegaţi care cercetară învăţătura împreună cu părinţii veniţi din Ru­ sia şi cu mitropolitul şi episcopii moldoveni, şi curătănd'o de oarecare abateri, o prirniră drept conformă cu credinţa orto­ doxă. Totuşi din motive personale politice ale patriarhilor ce se urmăriau pe scaunul din Constantinopole, şi care cereau ade­ se-ori întervenirea papei în sprijinul subredei lor poziţii, şi deci nu vroiau să afirme aşa de rostit deosebirea bisericei lor de acea 2 Schruidt c. împ., Ianuarie 1632 în Fragmentele lui Hurmuzakl, III p, 91. 3 Vezi un şir de acte diplomatice dintre anii 1633�1638 Ibidem, p. 96-106. [61] J�TOl{lA CULTUKALĂ bUB !v[.'fhI IIASAUAB ŞI VASILE LUI'U 61 apusană, mărturisirea lui Petru Movilă, nu fu. recunoscută o­ ficial şi prornulgată ca învăţătură fundamentală a bisericei or­ todoxe, de cât două zeci de ani după alcătuirea ei, anume în 1652, când .patriarhul Ncctarie o comunică cu o scrisoare ar­ hipăstorească, tuturor bisericilor din Răsărit. Tot din această pricină, desbaterile sinodului dela Iaşi asupra mărturisirei lui Movilă fură conduse îri secret, după cererea lui Meletie Serigos trimisul patriarhiei. Se înţelege că sinodul dela Iaşi, chemat a cerceta mărturisirea ortodoxă a lui Movilă, se ocupă mai mult de afirmarea dogmelor sale, de cât de combaterea părerilor pro­ tivnice, şi de aceea refuză să asculte cetirea unei răspingeri a articulslor atribuite lui Ciril Lucari, scrisă de Serigos. Ceea ce e�­ plică însă cum se face de o împrejurare, care interesa întreaga lume ortodoxă, a putut să facă obiectul desbaterilor unui sinodprovin­ cial, este faptul că el fu adunat ai ce după stăruinţa autorului măr­ turisirei, care vroia să cunoască părerile Constantinopolitanilor şi a nu 'se expune unei răspingeri a lucrărei sale de clerul grecesc, dacă fără o prealabilă încercare ar fi înfătoşat'o lui. Apoi CUlTI am spus chiar patriarhul Partenie, care se sprijinea pe cato­ lici în: contra întrigilor puterilor protestante, nu vroia tocmai atunci să accentueze prea pe faţă deosebirile dogmatice ale Or­ todoxiei faţă cu Papismul şi prefera ca desbaterea unei asemene întrebări să se facă mai departe, şi nu în centrul lumei politice a timpului său 4. La atâta însă se mărgini îmboldirea dată de teama lă­ ţirei calvinismului Între Ortodoxi, în biserica ţărilor române, şi introducerea limbei române în slujba religioasă a Românilor de dincoace de munţi nu fu datorită precum greşit s'au admis mult timp în istoria Românilor, unei reacţii contra propagandei cal vine, care întrcbuinţănd limba română, spre a pătrunde în cugetul înohinătorilor, ar fi provocat şi pe Români a se sluji de acelaş organ, spre a răspinge �e:tica doctrină. Se susţinea ca o dogmă că Matei Basarab şi Vasile Lupu, văzând pericolul ce ar izvori pentru dreapta credinţă, din doctrinile conţinute în cărţile de peste munţi tipărite româneşte, s'ar fi hotărât a oferi doritorilor de cetire, cărţi de religie scrise româneşte, însă curate de ori-ce erezie, şi astfel ar fi luat două măsuri de odată punerea cărţilor de religie pe româneşte şi mai grabinica lor 'Părerea din text se înt.emciază pc expunerea părintelui Meichisedek, Biserica noastră în luptă cu protestaniismul, Bucureşti. 1890. p. 25 şi urrn., corn­ plectală prin scrisoarea doctorului Sco gard i, medicul lui Vasile Lupu, către re­ zidentul Schmic1l datută din Iaşi e Noemvrie 1642. (Hunn., Doc., IV, p. 668). Vezi o expunere mai atuănunţit.ă a întrebărei în critica tăcută ele mine asupra Iucrărei părintelui Mclchisedek În Arh, socictătei literare �i ştiinţifice d in Iaşi, An. II, No. 3. 1'" 1 t [62] fi2 ISTORIA IU)MÂNILOlt Titlul la Carle românească de ÎllvăţăluJ'(1 [Cazania lui Varlaam], Iaşi, H;43 [63] ISTORIA CULTURALĂ SUB MATEI BASARAB ŞI VASILIil LUPU 63 . răspândire prin mijlocul tiparului 5. Intreaga mişcare cultu­ rală, provocată prin introducerea limbei române în biserica Mun­ teniei şi Moldovei, ar fi deci datorită indirect unei imboldiri a­ pusene; nu ar fi fost un product al propriei noastre desvoltări; iar Cl reactia contra acestei miscări ar fi fost datorită la doi Domnitori iubitori de neam. ' Această întreagă înlănţuire de idei este greşită chiar din rădăcina ei, şi vom vedea că insămnata mişcare culturală, care cuprinse minţile Românilor de dincoace de munţi pe la jumă­ tatea veacului al XV Il-le îşi are o cu totul altă explicare. Şi mai întâi să ne dăm samă despre rolul ce l'a jucat propaganda calvină în biserica ţărilor române de dincoace de Carpaţi. Incă pe când protestanţii curaţi, adecă Luteranii aveau peste Carpaţi stăpânirea conştiinţelor, ei luaseră precum am văzut măsuri spre a întoarce pe româneşte cărţile cele mai de căpitenie a le religiei creştine; Dar aceasta se făcuse pentru a­ cele cărţi care conţineau învăţăturile obşteşti ale credinţei lui Hristos, precum erau Evanghelia sau Psaltirea, şi am văzut cum asemene traduceri fuseseră făcute din indemnul judeţilor Braşovului.. în unire cu arhipăstorii Munteniei, chiar de ser­ vitorii bisericei ortodoxe, precum Coressi Diaconul şi preoţii dela biserica română din acel oraş. Până aice deci nu poate fi vorba de periclitarea credinţei ortodoxe de cătră propaganda reformată din Transilvania. Asemene pericol nu putea să se ivească de cât din momentul ce începură a se tipări scrieri dog­ matice, şi anume cărţi de învăţătură a nouelor doctrine sau ca­ tehisme. De aceste scrieri întâlnim tipărite în Transilvania, cu mult mai înainte de epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Aşa am văzut că cel mai vechi catehism românesc, conţinând în­ văţătura luterană, este din 1544; şi în 1559 ese un altul asemene tipărit în Braşov, care probabil este o a doua ediţie a celui dintâi 6. Dacă însă asemene scrieri dogmatice, ar fi fost un pericol adevărat pentru bisericile Munteniei şi a Moldovei, reacţia ar fi trebuit să se ivească încă mult înaintea lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, şi împrejurarea că până la aceşti domni nu în­ tâlnim nici o urmă de opoziţie, în biserica de dincoace de munţi, contra unei propagande luterane, ne dovedeşte că o asemene nici nu a existat. 'Lucru straniu găsesc această greşită părere susţinută încă în 1898, 7 ani după apariţ.ia voI. IV al Istoriei Românilor de mine (1891) în ed , 1, în V. Gâdei , Studii asupra cronicarilor noşri p. 41 : "Calvinismlll din Ardeal înteţi dincoace de munţi mişcarea spre literatura proprie românească". N. Iorga. Isi. Bi­ sericii române, 1904, I, p. 187 spune foarte drept că "în Tara Românească şi în Moldova, mişcarea luterană şi cea cal vină nu pătrunse nici În ce" mai mică mă­ sură". 6 VoI. VI. p. 1\)7. [64] C T H X � f Îl t C T � Mti A O M H 1 6 11 }AoAA.0lifH. M. [65] ISTORIA CULTURALĂ SUB MA,!'El BASAI{AB ŞI VASILE LUPU 65 După ce calvinismul iea pasul în Transilvania asupra lu­ teranismului, propaganda pentru întoarcerea Românilor din acea ţară la noua credinţă iea şi. ea un mers mult mai energic; dar ea se mănţine tot în cercul Românilor de peste munţi şi nu-i trece dincoace Aşa găsim bunăoară pe "episcopul" ungur din 1643 Ştefan Gelei întreprinzănd traducerea cărţilor sfinte în româ­ neşte, însă nu cum se făcuse de Luterani din limba slavonă ci din cauza , din cea grecească şi "găsind pe un om care, deşi Român, ştie greceşte ba pricepe chiar şi latineşte" 7. o singură împrejurare trezeşte într'adevăr o mişcare de împo­ trivire în biserica moldovenească; dar aceasta este tocmai po­ sterioară începutului traducerei şi tipărirei de cărţi româneşti în ambele ţări, şi prin urmare nu s'a putut ca ea să determine ase- menemişcare. »;1 Anume în 1642 se tipăreşte în Alba-Iulia, uncatehismu calvinesc care în 1643 se impune de către principele Ardealului Gheorghe Racoţi, mitropolitului ortodox al Transilvaniei Ştefan Simionovici 8. Acest catehism 'trece şi în Ţara Muntenească, însă numai întâmplător şi în un singur exemplar, peste care dă mitropolitul Moldovei Varlam, în casa hoierului cărturar U­ drişte Năsturel, cumnatul Jui Matei Basarab în anul 1644, când fusese trimis de Vasile Lupu la domnul Munteniei, spre apune la cale împăcarea între ei. Se vede deci că acest catechism verâ în Moldova cu totul necunoscut, de oarece Varlam nu dăduse peste el .cât stătuse aice, şi trebui să treacă în Muntenia pentru a întâlni un exemplar în biblioteca hoierului dela curtea dom­ nului acelei ţări. Cercetând mitropolitul acel catehism, îl gă,.. seşte "plin de otravă şi de moarte sufletească", şi întors în laşi, adună "un sobor din arnândouă părţile, din Ţara Românească şi din Moldova", şi du pa consfătuirea avută şi însărcinarea sinodului, scrie şi tipăreşte în 1645 vestitele lui Răspunsuri la calehismulcaluinesciipiirii in Belqard ln 1642 - 16489 • . -,1. 7 HUJ'm., Doc., X V, 2. p. 1109. CL .N. Iorga, Istoria literaturii [religioase la Români p. 142. CL p. J 71. . 8 Rescriptul lui Racoţi către Siminovici din 10 Octornvrle 1643, spune: cum căcatechismul carele acum s'a dat lor 11 va primi şi va face ca şi alţii să'1 primească, şi cu de adinsul şi el. însuş va învăţa pe prunci acel catehismu şi prin alţii' va face să se înveţe". Vezi Şincai, III, p. 39. Inceputul înrâurirâi calvine, reprezentată prin Unguri, asupra Românilor se vede în traducerea Paliiei în ro­ mâneşte, din limba maghiară şi nu din slavoneşte. Acest fapt l'a dovedit d. Iosif Popovici în comunicarea sa Paliia dela Orăştie 1582, A.n. Acad.· ROm. II, Tom. XXXIII, 1911. 'Vezi precuvântarea lui Varlam la Răspunsuri reprodusă de Cipariu .'lele şi fragmente, p. 202, şi de Şincai, III, p. 45. Dovadă că nici acest sinod nu a dispus introducerea limbei române în biserică în locul acelei slavone, se vede din aceea că tipăriturile româneşti din Muntenia şi Moldova cad înainteaţinerei lui, care n'a putut fj cel mai timpuriu (le cât în 1644. Asupra acestui al doilea sinod din Moldova, vezi şi Melchiscdek Biserica ortodoxă În luţită cu proteslan­ tanisrnul, Bucureşti, 1890, p. 58. Tot pe atunci se întâlneşte şi o protestarc în A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VII. 5 [66] 66 IISTORIA ROMANILOR Catehismul calvinesc de care e vorba continea învătă­ turi cu totul protivnice credinţei ortodoxe, admitea numai 'pe două din cele şepte taine, anume botezul şi comunicătura, le­ păda închinarea icoanelor şi a moaştelor, posturile, slujba bi­ sericească şi călugăria. E uşor de a dovedi că nu intâlnirea întămplătoare a ca­ tehismului calvinesc Între cărţile cele noue, arătate de U drişte Năsturele mitropolitului Varlam, a determinat marele evene­ ment al întroducerei limbei române în biserică. Anume nu avem de cât a cerceta data tipărilurilor de cărţi româneşti, în ambele Frnnt.ispiclu din Carte românească, Iaşi lG43 ţări române, spre a ne convinge că atât în Muntenia cât şi în Moldova, cărţile bisericeşti începuse a fi răspândite prin tipar înnaintea anului. 1645, data Răspunsurilor lui Varlam la eate­ hismul calivnesc, lucrarea acea de reactiune contra propagandei , bisericei reformate, şi înainte chiar a anului 1644, data găsirei catehismu lui calvinesc de mitropo litul Moldovei şi probabil şi formă poporană contra catolicismului, tradusă din slavoncst c : l nlrcbări di« cuvintele lui Paruiqliios Filosoţul, când veniră dela papa Hâmului şi se întrcl>ctr;', la Tarigrad pentru crcdiuţa cea dreaptă creştinească şi a hirui! Pitlwghios d.in credinţă pă Frânci. lkprodu� textul de N. Iorga în An, .1<::,d, Ron». II Tom. XXIX, HI06. p. 109 (5) şi urm. . [67] IS'l'OfITA CUVl'tTHALĂ SUB MATJ1JI BASARAB ŞI VASILFJ LUPU G7 ------_._----------_ .. _._._---_._------- acea a sinodului 'ţinut la Iaşi pentru combaterea doctrinei ce conţinea Vechimea tillogl'afid in l'ările Române. -- Existenţa tipo­ gr:1fiei., în Muntenia cel puţin, poate fi dovedită pentru un timp cu mult anterior jumătăţei veacului al XVII-le. După cum am văzut mai sus în reaistrele de socoteli ale Brasovului, sub data 11 Iunie 1573, notat că a "venit un popă dela Alexandru Vodă pentru tipografie, şi a fost ţinut patru zile pe cheltuiala cetăţei ". In 12 Decemvrie acelaş an se găseşte altă notiţă "că ar fi venit diaconul V1ădicăi, care el insuş este tipograf, pentru un teasc" 10. De pe la acel an şi poate chiar mai înnainte 1550 şi până la Hi35 toate tipăriturile slavone şi româneşti se fac numai în Braşov, iar În Muntenia se stânge cu totul meşteşugul tipografiei aproape 100 de ani. Cu toate că tradiţia tiparului nu era cu totul stânsă În Muntenia, ea trebui reînviată de Matei Basarab şi anume prin meşteri aduşi din Kiev, cum făcuse şi Vasile Lupu 11. După cât se vede el o întări Îndată după ce apucă în mâni orcâmuirea tărei. Incă din anul următor acelui al venirei lui în domnie. j 634, îl videm dăruind un sat mănăstirei Govora de peste Olt. unde era egumen părintele Meietie Macedoneanul tipoqraţul » si că acest titlu nu era numai un nume de familie, ne-o dove­ deşte aflarea unei tipografii curând după aceasta în mănăstirea amintită. Pe lângă această tipografie din Govora mai întâlnim în Muntenia o adoua înfiinţată de Matei Basarab în Cămpulung cu lucrători tiparnici aduşi dela Kiev. O notiţă aflată pe Molitte­ nicul slavonesc tipărit din porunca lui Matei Basarab în această ti­ pografie în 1635 de tipograful rus Ivan Glebovici, spune că "Măria Ta străhătând prin scrisorile Tale multe ţări îndepăr­ tate, ai ajuns până la loctiitorul şi capul întregei biserici ruseşti. Petru Moghilă, arhiepiscop şi mitropolit de Kiev, ieşind dela el cu sărguinţă oameni învăţaţi pe de-o parte în Sfintele Scrip­ turi şi isteţi în meşteşugul tipografiei, ceeace se părea nepotrivit şi eu neputinţă în ţara aceasta, acum pria bine cuvântarea rnânei celei tari şi prea puternice se vede şi aici lămurit" 13• In 1G37 găsim o Psaltire slavonă tipărită la Govora de Meletie Macedonea nul tipograful şi egumenul acelei mânăstiri, iar în 1(338 o Psaltire tipărită tot acolo de Ştefan ieromonahul din Ohrida. Deaceea g2sim în prefaţa Cazaniei (Evanghelia cu tâlc) tipărită în Belgrad (Alba Iulia) în 1641, ce fusese pusă în 10 Suchsicher Huusţreu nd. 1847. Kronst.adt , 11 Hrisov, reprodus după orlginalul românesc în V. Pop, Disertaţie despre t i.poqraţ i ile româneşti Săbiu , 18:�8 p. 52. 12 Comp. Bibliografia română 1 p. 31. 13 Notiţa reprodusă de 1. Bianu In Prinos al St.urdza (din cărţ.ilc- vechi) p. 182, [68] 68 - lSTdR1A ROMÂNILOR lucrare încă din 1638 de mitropolitul Ghenadie, că fusese ti­ părită în Ardeal de Dascălul Popa Dobrea venit din Tara Ru­ mânească şi a făcut tipar aici înA.rdeal14• Notiţa adevereşte nu numai existenţa dar şi desăvărşirea acestei tipografii mun­ tene deoarece înfiinţa tipografii în Ardealul mult mai luminat. In Govora se tipăreşte în 1640 Pravila cea Mică a lui Matei Basarab de Meletie Macedoneanul, tradusă din slavoneşte de călugărul Mihail Moxalie 15. In 1648 Gheorghe Bacoţi pune să tipărescă in limba română noul testament, tradus din izvod grecesc şi slavonesc, în tipografia din Alba Iulia. In închinarea acestei cărţi făcută de mitropolitul Ştefan Simionovici, cătră principele Ardealului, se spune între altele, că tipografia ro­ mânească din Belgradul Ardealului fusese înfiinţată din temelie de principele Racoţi, "aducând meşteri din ţări străine", sub care nu se pot înţelege altele de cât acele române, singurele ce puteau procura tipografi cunoscători de limba românească. In sfârşit pe un penticostar manuscript sârbesc din anul 1613, scris de Vasile fiul preotului Mihail din Bolgarsegul Braşovu­ lui, se află o Însemnare slavonă, prin care unul Ştefan tipoqraţut face ştire că a zăbovit o noapte şi o zi şi jumătate în casa proto­ presviterului Radul, în satul Şinca (în ţinutul Făgăraşului), când mersese din ţara Homănească în Belgrad, la arhiepiscopul Ardealului Ştefan, în zilele' lui Gheorghe Racoţi, princepele Ar­ dealului" 16. Din toate aceste ştiri reiesă cu evidenţă, că o ti­ pografie pentru' cărţi româneşti, exista în Muntenia cel puţin din anul suirii întron a lui Matei Basarab, sau din anul 'urmă- tor, 1635. ' Dacă însă existau tipografi precum Meletie Macedoneanul, popa Dobrea şi Ştefan tipograful în mânăstirea Govora, este înviderat că ei se vor fi îndeletnicit cu meşteşugul lor, adică cu tipărirea de cărţi româneşti, în cât vidern că în Muntenia se constată tipărirea unor asemene cărţi cu câţiva ani încă înaintea apariţiunei catehismului calvinesc din 1642. Tot în Govora se mai tipăresc şi anume În acel aş an cu catehismul pomenit, 1642, deci neprovocate de el, şi lnoăiă­ turile presie toate zilele, dupre limha grecească, propuse de Mel­ chisedek, egumenul dela lavra Dlagompli 17. Apoi tipografia este strămutată lângă mitropolia din Târgoviştea, unde se tipăreşte 14 Bibliografia româneapcă I, p 115. Această Înfiinţare a tipografiei în Ardeal trebue înţeleasă În Alba-Iulia căci în Braşov eşi de mult timp (tipăritu­ rile lui Coresie dintre 1560-1577). 15 Mai multe asupra acestei cărţi, mai jos la capul Legislaţia lui M. Ba­ sarab şi V. Lupu. 16 Notiţa reprodusă de V. Pop 1. c. p. 23.' Comp. Bibliografia românească I, p. 168. 17 Pop 1. c. p. 58. [69] ISTOIUA ()ULTURAr.Ă SUI! MATRll BASARAB ŞI VASILg I,llPU 69 Între altele pe timpul lui Matei Basarab şi Pravila cea Mare sau Indreptarea Legei În 1652 . . " ,-/1 UJJKnT"'f AHt1E I��� ... �lfrft,Y1H.· 'IHWlIH 'rflr�-t.4'1Lf'l"'�'A t.LIH It'rit IA ";iiKf; 'r�';.iA M'If'CH r�Af rw·�ltI. I ; �ACHf1i'l� Q Cfi;AA . l .... /�,v v.'::" f 'rit n,.J4f � ;" ti ,,4 06 ti t,{ '" 'f fi ""�W · (1-# ..... "' & A'fC-�3rlir ,,"Of �fi. Şiapte taine, 1644 Şi în Moldova, deşi nu putem urmări- existenţa unei ti­ pograf'ii româneşti aşa de departe ca în Muntenia, se constată [70] 70 ISTORIA ROMÂN u.on într'un chip învederat tipărirea unei cărţi româneşti, Înainte ca mitropolitul Varlam să fi dat peste catehismul calvinesc la Udrişte Năstnrel în 1644, şi deci înainte de mişcarea de împro­ tivire trezită în biserica română din principate, prin învătă­ Lurile conţinute în el. Anume încă din 1641 găsim pe Vasile Lupu mulţămind burghezilor din Lemherg ce au dat voie să toarne litere tipografice în atelierele lor 18. Apoi se adevereşte că în tipografia întemeietă după cât se vede de Vasile Lupu, odată cu şcoala lui din mănăstirea Trei-Erarhii, se tipăreşte Cazania în Hi43, şi în această carte la Cazania a ti-a dela Dumi­ nica lăsatului de brânză, se dojănesc calvinii pentru nepăzirea posturilor 19. Răspunsurile lui Varlam la catehismul calvinesc urmează abia în 1645, după care mai esă de sub teascurile ei tot în HH5, o altă carte de polemica religioasă în contra calvi­ nilor : Cele şepte taine ale bisericei răsăritului, în care se apără asemene dogmele ortodoxe contra teoriilor calvine, care pri­ meau numai două taine, şi în sfârşit în l646 Cartea românească de învăţătură de la pranilele imţiărăieşti, tălmăcită din limba el inească pre limba moldovenească. Din cercetarea de până aici reesă cu o deplină învederare că nu reactiunea contra doctrinelor calvine a provocat întro­ ducerea tipărirei cărţilor româneşti de cuprins religios în Ţă­ riie Române de dincoace de munţi. Căci să se observe: nu poate Jivorba de întroducerea limbei române în biserică În sensul a­ cela că întrebuinţarea ei în slujba dumnezeească s'ar fi făcut pentru prima oară pe timpul domnilor îngemănaţi, întru cât 3IŢl întâlnit manuscri pie româneşti de cărţi bisericeşti încă din decursul veacului al XVI-le, poate chiar şi ai vechi. Intro­ ducerea limbei române în biserică pe timpul lui Matei Basarab şi Vasile Lupu poate avea numai înţelesul primei ei întrebuin­ ţări în slujba obştească a Ţărilor Române, pentru care se şi luară măsuri de răspândire a cărţilor române prin mijlocul tiparului . Iutrucât deci se constată întăi existenţa de manuscripte româneşti, de texte bisericeşti mai vechi chiar decât protestan­ tismul, nici Huse poate pune întrebnro. determinărei între­ ducerei limhei române, în biserică prin o reactiune contra ca1- vinismului, Al doilea; nici măcar introducerea tiparului pentru răs­ păndirea textelor româneşti şi părăsirea mar deplină a slavo­ nismului nu poate fi atribuită aceleiaşi reacţiuni, întrucât se constată existenţa de tipărituri româneşti Înaintea intervenirei pricinei ce ar fi putut împinge pe Români la o mişcare de Îm­ potrivire, pătrunderea în ţările lor el catehismului calvinesc. 1X V. Pop /. p, 74, nota, '" HUl"I11., Doc, supl., rr, 2. [J. 1. [71] ISTORI<\. UULTURALĂ SUB MA'l'lilI BAS.UtAH ŞI VMHLE LUPU 71 Dacă deci nu se poate afla pricina introducerei limbei ro­ mâne în slujba obştească a bisericei principatelor, în mişcarea de reactiune contra propagandei calvine, să căutăm a deter­ mina cauzele adevărate ale acestui. insămnat eveniment. Surparea slavonismului de !l1'ccism. - Slavonisrnul era o formă străină de închinare care trebuia necontenit întărită şi împrospătată, spre a se putea măntinea şi a nu deperi În nişte ţări de altă limbă, precum erau Muntenia şi Moldova. Focarele care întretiuneau forma slavonă a cultului fusese rnănăstirile, adăpostul călugărilor şi deci şi acel al ştiinţei slavone. Insă dela Radu cel Mare înnainte în Muntenia, ceva mai târziu în Moldova, o mulţime de mănăstiri căzuseră în mâinile călugărilor greci, prin adăpostirea lor de către domnii evlavioşi ai timpului; mai mult încă dela întroducerea obiceiului de a se închina mănăstirile Ţărilor Române către acele greceşti din Răsărit. Indată ce o mănăstire încăpea în mânile călugărilor greci, ei aIungau pe acei cunoscători de limba slavonă şi căutau să suhstitue elementului slavon ce alcătuia substratul lăcaşelor de închinare, pe propriul lor elemnt, grecesc 20. Am văzut însă aiurea cât de multe mănăstiri devenise În stare de închinate în ambele tări "române, si mai ales în Muntenia, încă înaintea domniilor paralele ai� IJi' Mat�i Basarab şi Vasile Lupu ':n. Urmările schimhărei elenentului cultural al mănăstirilor este uşor de întăles. Grecii punând mâna pe ele, schimbară şi limba cultului şi impuseră ucenicilor învăţarea limhei lor în locul celei slavone, care ucenici se formau tocmai prin mănăs­ tiri, şi apoi predau ştiinţa lor in şcoalele popeşti. Devenind ei tot mai rari, se săpără tot mai mult temeliile pe care stătea cultul şi limba slavonă, şi ele trebuiră să se zdruncine tot mai tare, până ce la sfârşit se şi prăbuşiră. Cultura slavonă mai fusese apoi susţinută în Ţările Ro­ rnâ ne şi prin imigrarea călugăril OI' bu 19ari de peste Dunăre, care întemeia seră chiar în ele primele începuturi ale vietei mo­ nahale.". Până pe timpul lui Matei Basarab şi Vasile Lupu se petrecuse, chiar în Bulgaria, o schimbare însemnată: anume călugării Greci umpluse şi mânăsfirile din acea ţară, suplantând pretutindene pe călugării bulgari, încât chiar În ţara de baştină a bulqarismului, acesta era dărâma! şi surpat de qrecism. Un trimis al papei într'o vizitaţie făcută catolicilor din Bulgaria în Hi40 arată despre biserica ortodoxă a acelei ţări că "episcopii '" Un document ele la Gheorghe Ştefan din Hi5fi, pe care'l vom întreuuin l·a şi mai la vale, ne arată cum În dat.ă după Închinarea măuăsttrci Trei-Erarh! a lui Vasile Lupu către comunitatea muntelui Atos, eălugi"trii sluvoui furii izgoniţi din manăst.ire şi înlocuiţi cu călugări greci, Vezi rnni .i0s nota 2"1. "VoI. v 1 p. 28. . "Vo1. II 1. p. 2iJ4, [72] 72 ISTOR1A ROMÂNILOR ei ar fi mai toţi Greci" 23. Din această pricină şi clerul, mai. ales partea călugărească, era de aceeaşi naţionalitate, şi nu se mai găsiau, în Bulgaria chiar, cunoscători cărturari ai limbei bulgare. Matei Basarab scrie în 1637 lui Francisco Marcanici nobil catolic din Chiprovaci în Bulgaria că "voind a tipări din non (ristampare) cărţile bisericeşti de rit oriental cu care se slujesc preoţii şi călugării din principatul său şi din alte provincii ca Moldova, Rusia, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Herzegovina, mare parte din Tracia şi Macedonia până la Sfântul Munte, care cărţi sunt scrise în caractere cirilice în limba veche ilirică (slavă), având mare nevoie de asemene cărţi în părţile acele şi căutând Matei Basarab în acele ţări pe cineva care să poată îndeplini această însărcinare şi aflând că părintele Rafael, un Croat, s'ar pricepe în asemenea treabă, roagă pe Marcanici să i-l trimită". Trimisul Papei care în 1640 raportează această împrejurare adaoge ca Marcanici îi trimise pe acest părinte croat, căci acei din Bulgaria sunt puţini şi săraci în ştiinţă 24. Marcanici se grăbise a trimite pe acel Croat, spre a nu lăsa pe Mateiu Basarab să'şi îndeplinească gândul, aducând vreun călugăr ortodox din Kiev 25. Dacă deci chiar în ţara lui de baştină slavonismul primise dela elementul grecesc o atât de 'puternică lovitură; mai poate să ne mire că el să fie slăbit în tările române, unde elementul grecesc devenise pe fie ee zi mai 'covârşitor'? Slauonismul era deci surpat de qrecism. Această nouă formă de cultură îşi manifesta puterea ei de o cam dată numai prin o lucrare destrugătoare, fără a avea încă puterile trebuitoare spre a înlocui ceea ce dărămase. De şi ajunsese a răsturna slavonismul, grecismul era în neputinţă a'l suplanta de odată în toată întin­ derea Ţărilor Române, deoarece călugării greci căutau situaţii strălucite şi nu se gândeau a se duce la bisericile săteşti unde ar fi fost nevoiţi să ese de coarnele plugului alăturea cu ţăranii. Se făcu atunci o răsuflare în nourii groşi ce le întunecau mintea, şi în ştirbătura găurită în cultura slavonă apăru pentru un timp la. lumină forma cea firească de gândire a poporului, pentru a căreia rostire trebuia cea mai puţină pregătire, gândire a ,1'0- 23 Vizitatio delia Valachia anno 1640 în Morunnenla spectanlia historiam Slanortun meriâionalium, ac/a Bulqariae eclesiosiica, Zagrabiae. 1877; p. ·71 : "li .Ioro. veseovi sono quasi tu iti Greci". , .. '21 Ldem, p. 48; "cll'il padre Rafael conducesse duc o tre altre frati in­ tcudentf el exemplari chc sapessero la Iingua iIlyrica setulo he quelli di Bulgaria 50110 poetii e deboli in doctrina", Comp, Francisc Maranici. monsignor. ugoli. 10· Aug.1637. Hurrn. , Doc., VIII. p. 461. , f;, Vizitalio della Valachia, citat în nota 21 p. 47: "iI pensiero eli man­ dare-Iu Kiovio a. chiarnar un certa schimatico eli che egli la elesiraele". Scrisoarea lui Mat.eiu prin care pofteşte pe Rafael elin 29 Iulie 1637 şi recomandaţin papei claU călugărului din 18 Fevruare 1638 idem. p. 48, [73] ISTORIA CULTURALĂ SUB MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU 73 . Il ,1, I II Titlul la Poqribania, 1650 [74] --�---------�----�-' -------------------------�._--- ee o scrisoare a lui Duca Vodă din 1671 ('1) cerc dela membrii Sta vru­ pighii din Lemberg, să-i tipărească 400 de psalt.iri cu caractere slave însă în limba română "pentru că poporul lui nu ştie slavoneste ca să le poată înţelege". Hurm . Doc i, supl, II, 3, p. 88. 27 Arh. isl, 1, 2. p. 67. 28 Del Chiaro, Istoria delle moderne rinoluzioni delia Valahia con la des­ crizione del paese, natura costumi, rtti , religione degli abitanti, Venczia. 1718 p. 82; "pereche molti preti allorche furono ordinati non sapevano altr a Iinqua se non la vnlaca". In prefaţă autorul spune c'l a vizitat provincia .. alorche verso il fine del 170H mi congedai de lor per andar nella Valachia di raccogliar le runar­ chevole notizie di quella provincia.". 29 •.••• cartea Misteriti sau Sacrumenl.s.,., două din cele şapte, boiezut şi sţ ântui mir de Ştefan Mitropolitul Ungro-vlahiei, tiprăite în 1651 în Târgovişte şi descoperite de C. Erbiceanu, vezi Revista Biserica ortodoxă romdnd XIX, No. 9 p. 671. mănească. lată cum se explică întroducerea limbei române în slujba oficială bisericească şi mirenească din Muntenia şi Mol­ dova. Ne mai găsindu-se îndestui preoţi cunoscători de limba slavonă, şi acei ce cunoşteau limba grecească, nevrând să se co­ boare în popor, trebui să se recurgă la limba română, singura cunoscută de toţi fără altă pregătire decât acea elementară a scrisului şi cetitului 26. Că lucrurile s'au petrecut astfel ne o indică, pe lângă deducerea raţională din faptele raportate mai sus, şi unele măr­ turisiri ale oamenilor timpului. Aşa Paul de Aleppo ne spune, În descrierea călătoriei făcute dela sfârşitul domniilor lui Matei Basarab şi Vasile Lupu în Muntenia şi Moldova, că Lupu ar fi pus să tipărească cărţi româneşti pentru poporul ce nuşlie slaooneşte, 27 şi Del Chiaro personaj care a vizitat Muntenia pe timpul lui Constantin Brancovanu, jumătate de veac numai după domnia lui Matei Basarab, arată că întâlnind în unele biserici limba română şi mirându-se faţă cu câţi-va nobili despre acest fapt, i se răspunse "că un asemene abuz se introdusese de puţin timp, din pricină că cei mai mulţi preoţi când sunt hi­ roionisdi nu ştiu altă limbă decât cea ualacii" 28. Tot aşa spune şi-Mitropolitul Ştefan al Ungaro-Vlahiei că a tipărit învăţătura sfintelor taine nu cum a fost pană acum sloveneşte ... carele nu le pot 'şti cinstiţii şi cucernicii preoţi pentru nesăbuinia (neîn­ văţătura) tor, ci tot româneşte toate pe rând" 29. Să nu se creadă că timpurile acele priviră Introducerea limbei române, în biserică ca ceva bun şi potrivit, iar domnii o făcuseră numai constrănşi de nevoia ne înlăturabilă, de teama de a nu lăsa pe popor fără slujbă bisericească. De altfel noi rea trebuia să fie privită ca o decădere din sfinţenia vremurilor vechi, ca o îndepărtare de dumnezeire, deprinsă până atunci a asculta rugăciunilor muritorilor în limba sfântă a slavonismului şi nu în acea profană şi slujiind la nevoile zilnice, limba română. De aceea şi aflăm pe principii Ţărilor lSTORIA nOMÂNILOR 74 [75] lSTOIUA COLTURALĂSUH i\lA'l'joJ( BASARAB ŞI VAtilLE LUPU 75 Române, Matei Basarab şi Vasile Lupu, dându-şi silinţa de a reinvia slavonismul, ce era în agonie, şi anume prin întemeerea de şcoli mai înalte în care. să se predea învăţătura acestei limbi şi îngrijind ca şi tipograf'iile înfiinţate de ei să tipărească atât cărţi române cât şi slavone. Ineercări de reinviere a slavonismului, - Vasile Lupu îndată după sf'ârşirea zidirei frumoasei mănăstiri a Trei-Erarhilor În 1639, de când datează inscripţia comemorativă 30 cere dela Petru Movilă, mitropolitul Kievului, ca să-i trimită dascăli iscusiţi de slauonie şi meşteri tiparnici spre a înfiinţa pe lângă noua lui mănăstire o şcoală şi o tipografie. Movilă se grăbeşte 3 răspunde dorinţi domnului Moldovei, trimiţindu-i încă din anul 1640 pe ieromonahul Soţronie Pocioiski, pe care Lupu lîl face egumen al Trei-Erarhilor, şi pe mai mulţi profesori şi meşteri tipografi. Că Pociatski era în Mldova în anul 1640 se vede din o corespondenţă preschimhată între acest egumen şiînvăţatul dascăl grec Teofil Coridaleu, datată din acel an 31. Pociatski era un călugăr învăţat în ţări străine cu cheltueala iubitorului de lumini, Moldovanul Petru Movilă arhiepiscopul Kievului, şi după ce se întorsese în Rusia în anul 1631 fusese numit rector al şcoalei din Kiev, din care se strămută, cum am văzut, în Moldova În egumenatul rnănăstirei Trei-Erarhilor. Varlarn în Introducerea lui la Cazania sau Carte românească de innătăiura Duminicilor de peste an, tipărită în 16"13, aminteşte despre partea care'I interesa pe el în Împrumuturile civiliză­ toare făcute în acel timp de Români dela Ruşi, anume despre uneltele de tipar trimise de Petru Movilă 32. Un document iarăşi contimporan ne vorbeşte şi de dascal ii trimişi din Kiev 30 Reprodusă de Melchisedek Notiţi istorice şi arheologice, p. 169 a Această epistolă poartă titlu In greceşte: ,,'E1tto'to),-lj 8o·(p.(f.'ttv.-fJ Kopll6at.t'w, 'too �v KUlyo'taV1:tV01tOAst 8�ltalZoy.6.),ot), 1tpb, 'tin 1tIZVOOBtW't(f.'tO'1 ltlZ'tSp(f. k0. Un altul din 1800 aminteşte că unul "Berbănţi în vremile de mult ar fi plătit numai el pentru sine 100 de lei şi un cal gloabă, pentru o moarte de om ce s'au fost ucis pe hotarul acelei moşii 13. Altul din vremile lui Bogdan fiul Lăpusneanului spune că venise înaintea lui nişte Greci jăluindu-se ică li s'ar fi omorât un tovarăş pe când păştea oile în hotarul satului AI- , botenii. Domnul ie satul ca domnesc spre pedeapsă. Apoi boie­ rul Albotă plătind Grecilor moartea soţului lor, anume 158 boi şi vaci, 600 de oi, 8 cai şi 13 epe, domnul îi dărueşte lui satu Albotenii ]4. Banii plătiţi pentru o moarte de om din hotarul unei moşii constituiau pentru cel dăunat un drept real asupra ei trecând suma plătită ca o datorie asupra cumpărătorului. Un document din 1620 arată ca daţi rămaşi pe feciorii lui Gher­ man către Agatiea Boceacă, pentru un pământ din Nisporeşti şi .dispune apoi că "numai atâta să aibă a întoarcejupâneasa A­ gatiea şi ginerile ei Neculache vel stolnic, 15 galbeni în mânile lui Ionaşcu Gherman şi a fratelui său Cazacul pentru o moarte de om ce s'a făcut pe acea parte de ocină ce a fost a lor şi au plătit ei". Cu alte cuvinte pentru moartea de .om aflată în cu­ prinsul unei moşii răspundea nu proprietarul ci pământul >. Era un soiu de drept ipotecar. Banii de răscumpărare se puteau plăti şi de o faţă de al treile, precum ne o dovedeşte un document din 1615 în care popa Matieş plăteşte un cal pentru a răscumpăra capul unui fur, Ostahi 16. Se înţelege că dacă puteai scăpa de moarte prin bani cu atât mai mult puteai răscumpăra închisoarea. Aşa unul Ispas 11 Uricariul, XIV, p. 91. 12 1791 N. Iorga, Studii şi Dac. VII, p. 66; 1801 ibidem, VI, p, 508; 1800 Uricarul X, p. 139. 13 Uricarul, X, p. 139 14 Doc. din 1570, ibidem, II, p. 252, J5 Ghibănescu, Surete şi Izooade, Il, p, 50. 16 Arh. isi. I, 1, p. 71. [86] ISTORIA ROMANILOR iartă pe cumnatul său Miron Cocoranul cari-i rupsese o mana şi fusese osândit la 100 de lei şi patru săptămâni de închisoare, de această din urmă, pedeapsă, dându-i drumul cu condiţia ca pentru sângele vărsat să şază la toate liturghiile cu faţa în jos rugându-se lui Dumnezeu pentru iertarea păcatului 17. Pe cât însă era de uşoară scăparea de moarte prin darea de bani, pe atâta de altă patre nu se vedea nici o gradare în aplicarea pedepselor, impunându-se pedeapsa capitală pentru nişte vini, pe care legislaţiile de astăzi le pedepsesc numai cu o scurtă închisoare, precum acea de furt. Pe de o parte deci u­ şurinţa răscumpărărei, de alta însă o dărnicie nemărginită la impunerea morţii, ambele împrejurări ce ne arată cât de puţin era preţuită viaţa în un timp unde pierderea ei era aşa de uşoară. Răscumpărarea pedepsei prin bani este de origine ger­ mano-slavonă. La Germani în legile barbarilor era cunoscută sub numele de Wehl'geld, variind în mărimea ei după rangul celui ucis. La Slavoni omorul era la început afacere de răzbunare privată şi numai în cazul când mortul nu avea familie care să'I răsbune, intervenea autoritatea care lua dela făptuitor o amendă bănească 18. La Români nu se reaflă răsbunarea fa­ miliei organizată în sistem precum o întâlnim la Slavoni, de şi ea se va fi produs de multe ori ca rezultat al simţimentului lovit. Se vede însă că Românii primită dela acest popor partea cea­ laltă a pedepsei omorului, răscumpărarea capului prin o sumă, de bani. O altă pedeapsă în avere, care însoţea perderea capului şi nu o înlocuia era confiscarea averei, care se aplica pentru, crime de trădare cătră domn, fie însoţită de pedeapsa capitală, fie singură, când osânditul izbutise să'şi mântue viaţa prin fugă. Această pedeapsă, bar bară care lovia nu numai în vinovaţi, ci şi prin despoiere în familia lui, nu'şi poate găsi explicarea decât în principiul feudal admis de poporul romănesc a acelui timp, că imobilele devin proprietate individuală numai prin conce­ siunea domnului, anume chiar şi acele ce aparţineau privaţilor neatârnat de vreo danie domnească 19. Mai adăogim în privirea dreptului penal că lucrul furat putea fi urmărit până în orice mână. O scrisoare a lui Matei Basarab cere dela judele Braşo­ vului să judece pe un Sas care vânduse unui Român o iapă, iar acesta o vânduse altuia şi acest din urmă unui al treilea In care însă păgubaşul acelei iepe o găsise şi o luase 20. Adeseori 17 Iorga, Studii şi Dac, V, p. 47. 18 Evers, Dos aeltesie Reclil cler Russeu, DOI'Jlal, 1826, p, 213--220. Dispoziţia legei lui Iaroslaw spune: "dacă nu este nlmenc care să poată răsbuna pe mort, să se plătească 49 de grivne de cap, (ibidem p. 265). Grinna era egală eu !!" fund, de argint, (ibidem p. 271), 19 Vol. III, p. 156, 20 Din Socotelile Braşovului de N. Iorga în An. Acad, Rom. Il, tom, XXI, H\9!1 p, 204 (96). • .t:--.f" I s , [87] AŞIlZĂMINTEI.E JURIDICE 87 Însă în neorânduiala acelor vremuri, păgubaşul îşi făcea dreptul singur. Unul Fuga bănuind că. un ţigan Ciocârlan iar fi furat nişte cai, iea el singur un bou dela ţigan, apoi descoperindu-se adevăratul fur abia atunci vine cauza înaintea judecătorilor care dă rămas pe Fuga faţă cu ţiganul 21. Dreptul civil, proprietatea. - Dacă trecem acuma la dreptul civil şi anume la unul din aşăzămintele sale mai de temelie organizarea proprietăţei, găsim urmele unei comunităţi a ei, care începe la legăturile de sânge şi se sfârşeşte la proprietarii cei mai apropiaţi. Instrăinarea moşiei nu este învoită proprie­ tarului cătră ori cine fără deosebire. El este dator să întrebe întâi pe rudeniile sale cele mai deaproape, dacă nu vor să. o cumpere, apoi pe proprietarii încunjurători, şi numai când, unii şi alţii refuză a o dobândi, atunci poate să. vândă şi la stră­ ini 22. Nişte răspunsuri a le divanului Moldovei cătră ocărrnuirea germană din Bucovina, din anul 1782, privitoare la obiceiul pământului caracterizază astfel această străveche deprindere : "Cel ce va cădea la datorie sau pentru altă trebuinţă va vrea să vândă moşia sa, are datorie să întrebe întăi pe fii săi, însă de vor fi în vrâstă, şi pe neamuri şi pe răzăşi, şi când nu vor vroi aceia să o cumpere, atunci poate să o vândă şi la străini; iar când nu va înştiinţa pl'e fii săi şi pe neamuri şi pe răzăşi, atunci ei vor putea, după. ce vor afla de vânzare, să tragă în judecată pe ori cine va cumpăra şi să o răscumpere" 23. La moşneni sau răzăşi, adică la proprietatea mică, o ase­ mene îngrădire a dreptului de înstrăinare este uşor de înţeles. Moşneanul mort, lăsa proprietatea lui urmaşilor săi în chip indiviz, împărţită numai în aceea ce priveşte folosinţa membri­ lor familiei sale, Însă nu despărţită în bucăţi deosebite prin linii trase pe pământ. Aşa copiii păstrează parte proporţională eu numărul lor în locul de arătură, În irnaş, în fânaţ; de aseme­ nea în pădure şi la dreptul de adăpătoare 24. Când din pricina rotaţiunei culturei, pământul de imaş devinea loc de arătură, se schimbau părţile respective în el, şi comunitatea la dreptul de păşune pentru un număr de vite se schimba în noul pământ lăsat spre atare întrebuinţare. S'înţelege dela sine ca într'un 21 1643. N. Iorga suuu: şi Doe. IV, p. 25. as Un document din 1810 vorbeşte despre "obiceiu, ori cu protirnlslrca rudeniei sau a megieşiei cu vânzătorul". Uricarul, V II, p. 62. 23 Uricarul XI, p. 257. Documentul vorbeşte şi de termini în care se putea face răscumpărarea şi de publicaţii, elementele mai noue, necunoscute vremilor mai vechi. "Numeroase documente contin formula obicinuită a vânzărei : "elin camp, din apă, din irnaş, din Iînaţ., din pădure şi de peste tot locul". Vezi bună oară unul din 1602, în Operele lui Miron Coslin. de V. A. Ureche, 1, p. 89: ',)4 : .,quia tiJia .... nostr. non posscs­ sioni sed rebus". Alt doc. din 14HH, Hurm. Doc. II, 2. p. 419. 44 Testamenlul publicat de mine În Arhitia societăţei ştiintiţ icc şi literare din Iaşi, 1, p. 247. Din potrivă Radu Buzescu care la moartea lui lasă doi coconi (copii mici), Radu şi Marta, lasă şi acesteia 'In din moşiile lui iar "Ia lui Radu. Testamentul lui 13uzCSC\l din 1609 Septcmvrie 1, publicat de GI·. Tncilcscu in Foaia societăţii Rotnănismului, p. 516 . .. Regest din AJ'h. Sf'. Spiridon (lin laşi, Iorga, Studii şi Dac. V. p. ](L [95] !l5 (mama) noastră de multe răutăţi ce a făcut, de au fost de multe ori să piară de nu I-ar fi plătit" 4.6 Incet încet însă. se întemeiază principiul că femeea în­ zestrată nu mai poate veni la moştenirea părinţilor ei de aceea vom vedea pe 1 romnul f'anariot Alexandru Ipsilante, în încer­ carea de a introduce o legiuire scrisă în Muntenia, modifică în acest punt sorgintea legilor bizantine, de unde împrumuta pe a lui, Hexabiblonul lui Harmenopulo, si conformându-se obi­ ceiului pământului, dispune prin � 2 al 'capitolului pentru mo­ ştenire, că "după ce se va înzestra fata dela părtinţi, să nu aibă nici cum voie după moartea părinţilor ei să între la moştenirea lor, sub cuvântul ca să pună şi zestrea ei la mijloc ci să rămână multămită cu zestrea ce va fi luat" 47. Acelas sistem este urmat până la codicele Calimah şi Caragea, precum se poate constata din mai multe documente 48, şi însuş aceşti codici primesc în această privire obiceiul pământului, prevăzând acel al lui Ca­ limah prin § 1013 că "fiicele înzestrate nu pot cere sinisfora, dar nici sunt silite să pună la mijloc zestrurilc", iar codul lui Caragea prin art. 17, ascuţind încă obiceiul pământului, pre­ vede că "numai feciorii moştenesc deopotrivă, şi pre fete de vor fi neinzestrate, datori sunt să le înzestreze şi să le căsă­ torească" , Femeea avea un drept de moştenire în averea bărbatului. In un doc. 1664 găsim o judecată Între Maria soţia răposatului Ganea cu fratele acestuia, vistiernicul Nichifor dela proprietatea a il moşii. Ieremia Movilă hotăreşte ca să aibă a stăpâni] )oamna Ganei (adecă soţia lui), toate moşiile pe care le-a cumpărat îm­ preună cu bărbatul ei prin urie dela Petru Schiopul până vor fi vii fiii lor; iar dacă s'ar întâmpla moartea copiilor să stăpâ­ nească jumătate fratele Ganei şi jumătate soţia lui, Maria. J )in acest act s'ar părea că femeea avea un drept de comunitate (corn­ munaute) cu bărbatul ei asupra agonisitelor din timpul căsă­ torii 49. Fraţii nu aveau dreptul a răsturna daniile sau testamen­ tele făcute în favoarea străinilor. Asa un document dela În­ ceputul veacului al XVIII-le contine dania Todosiei fetei lui Onciul cătră unul Onofreiu Vrănceanovici, pe care'I ie drept re ibidem, p. 30, i7 Vezi ediţia originală a Condieei lui l psilanle din 1780 Bucureşti, tipo­ ţ(rafia Mitropoliei. A doua ediţ ie publicată de L Îl1. Bujoreuuu în Colccţlunea de Ieqiuirile vechi §i nouă ale României. Constanlini Harmcuopo! i Monuale lequm sine II exabiblos cum ap pctuiiciis el leqibus tuţrariis, cd , Hcim bach, Lipsiae, 18.51, V, 8 (p, 633); "si patcr suarn dotans filiam pact.us est ut dotc pro se data sit con tenta, neque in hcredit.at e ipsiu s partem hahca t. Iioc /)uclull! non ualct, ncque prohi'bitur succeclerc patri i ntcstato obeull ti Ii Iia, c1111n c10tClll fra tribus', q�!Î î" polestate remallSCl'ant, conferl", " 180H, Uricariu/, X f. p. J28; 11>1:3, idem. :x I \', ,P, 2:)·1. 'j, Ghib,mcscu, Surele �i i:uoade, II, p. 137. [96] 96 ISTO.RI.A ROMANILOR fiul ei, dându-i toate moşiile ce le avea "iar fraţii sau neamul ei să riu se amestice la aceasta" 50. Moştenitorii însă de ori ce soiu nu puteau "încăpea la ră­ măşiţele mortului cum spun documentele, chiar de erau feciorii sau nepoţii lui, înaintea. datornicilor (adecă a creditorilor), dacă nu vroiau să plătească ei datoriile mortului" 51, întocmai după principiile dreptului roman, care definea chiar moştenirea ca acea ce rămânea după deducerea averei streine 52. Când s'întâmpla ca moştenirea să fie prea împovorată cu datorii, încât ea ameninţa a ataca şi averile moştenitorilor, aceştia aveau facultatea de il se lepăda de moştenire, lăsând-o pe sama creditorilor, mod indirect de a ajunge la proteguirea încuviinţată astăzi prin beneficiul de inventar. Aşa un docu­ ment din 1656 arată cum după moartea Hrizei vistiernicului, rămânând cei doi fii ai săi. Radu clucerul şi Gheorghe postel­ nicul, "si ei socotind cum că ce au rămas dela tatul lor mosii, rumâni, 'ţigani şi alt mult puţin, nu vor putea plăti toate da­ tooriile, s'au lepădat înaintea divanului de toate moşiile şi da­ toriile tâtâne-său, Hrizea vistiernicul, şi le au dat toate pe sama datornicilor (creditorilor) ca să-şi iee fieşte-care ce i s'ar cuveni după a sa datorie" 53. Pentru a reveni la zestrele femeilor, nu aflăm în obiceiul pământului normele ocrotitoare de care ele sunt încunjurate în legislaţia de astăzi. Aşa bunăoară nu se află cea mai Însem­ nată din ele, oprirea înstrăinărei dotei imobiliare. Din potrivă se regăsesc documente în care bărbatul vinde moşia de zestre a femeei, deşi ele conţin şi consimţirnântul ei la acea vânzare 54. Când cineva muria fără mostenitori averea lui se lua dom­ nească. Aşa un document din 1507 arată pe Bogdan Voevod dând satul .Bălineştii lui Costea Cârjă, sat pe care domnul îl dăduse odată lui Horvat biv comisul, iar după el nerămânând nimene din neamul lui a luat iar satul pe sama domnii 55. Dintre alte drepturi tot privitoare la proprietate mai po­ sedăm prin documente oare-care răschirate amintiri. Asa bună­ oară asupra chestiunei însămnate a 'schimbărei matcei unui râu ce slujea de hotar între două proprietăţi, un hrisov al lui Vasile Lupti hotărăşte ca atare schimbare nu poate să atingă dreptu­ rile proprietarilor vecini, şi deci în conformitate cu asemenea principii dispune ca hotarul între cele două moşii să fie, cu toată 'o Doc. nedatat. Arh, isi. III, p. 203. c i Doc. din 1776 În Operile lui 111 imn Costiti de V. A. Ureche 1,]J. 177. 62 "Deducto aere alieno" cum spun iuriştii roman i. sa Condica ioqoţeţiei lui Brâncononu p. 140. " 1676. Uricarinl, VII, I l . 05 Hrisov din jfi39 în ;\/'17. ist. I, 1? p. 94. [97] AŞIllZÂ;\lIN'rELF; JlJlHDICE 97 schimbarea cursului Cracăului, tol maica cea bătrână 56. Hotă­ rărea este şi aici conformă dreptului roman, care intră Însă la această întrebare în deosebiri fine, pe care nu putea să le aibă în vedere. obiceiul pământului, precum Între altele acea între cursurile de apă publice şi private 57. VânzărÎ şi eumpărări. --- Asupra dreptului obligatiilor no­ tîţele nu pot fi decât foarte sărace, întru cât daraverile per­ sonale Între oameni, erau foarte restrânse, şi mai toate aface­ rile se raportau numai la dreptul de proprietate. De aceea şi cele ce găsim despre obligaţiuni în vechiul drept al Ţărilor Ro­ mâne se referă indirect tot la proprietate, precum bună-oară la schimbul contractat asupra imobilelor, la vânzări şi la ză­ logiri de moşii, case sau vii. La vânzare există răspunderea pentru evicţiune. Un doc. din 1648 ne arată pe Petrache Boldescu îndatorindu-se către Toma Vornicul că "de se vor scula niscari răzaşi să scorniască pâră şi să aibă: dumnealui vornicul nici o nevoie şi să aibă a da sama şi a sprijini ..... " 58. Asupra schimbului avem un document interesant care hotărăşte nu­ litatea unei asemenea daraveri, pe motivulcăIuerul dat în schimb de unul din proprietari nu-i aparţinuse, hotărâre conformă în totul cu dreptul roman, dar care poate fi şi o concepţie a min­ tei sănătoase, de care se potriveşte şi ratio scripta a dreptului roman 59. Vânzările cele atât de numeroase par a fi dat numai rar naştere la procese, de oarece se făceau mai totdeauna pe bani numărati înaintea Domnitorului sau a marturilor ce erau faţă la facerea tocmelil. Cât despre zălogire, sistemul cel mai îndămânatic şi mai obişnuit este vânzarea pământului zălogit cu drept de rescumpărare. Un document din Maramureş din anul 1449 ne arătă pe unul PbP Nan care, având de plătit lui Petru Ghergheş 50 de mărci şi neavând de unde, vinde credi­ torului a treia parte din moşia lui Berbeniţa, cu condiţia ca el sau urmaşii lui când îi vor întoarce. banii el să fie îndatorit a-i întoarce moşia 60. Ceva analog se petrecea cu �daniile, cum se numeau pe atunci donatiile, care erau revocabile pe atunci şi pentru sărăcirea dăruitorului. Un document .... da pe Safta ee Ghibăncscu , l spisoucc şi za pise, 1, 1, p. 4!:). In Transilvania era acela s drept al coroanei, Mihaly, Diplome,.p -> 378 (1.445). " Lex 7 § 3-6 Diqcst. de acquirendo rerum dominio, XLI, 1. 58 Ghibănescu Ispisoace şi zapise, I, 1, p. 156. 5B Hrlsovul lui Mahalu Bacovlţă din 20 Iuniu 1718 În Uricariul, V. p, 365 • • Asupra însămnatel daraveri cuprinsă În acest document din punctul dc videre al influenţei greceşti, vom reveni la epoca Fanarioţilor, vol. V, I, No. 1. Cornp. Lex. 1 § 3 Digesl De rerum permualtione, XIX, 4; "Ideoque Pedlus alt, alie­ nam vem dantem nullam coritrahere permutatlonem". ne Mihaly, Diplome, p. 838. A. O. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VII. [98] �. " soţia fostului Domnitor al Moldovei Gheorghe Ştefan (16?4 - 1658) care dăruise a cincea parte din satul Şerpeni şi a cincea parte din Puhăeni marelui postelnic Stamate, întărind această danie şi în 1665 "când au venit dela Svezi" (din Stockholm), acuma la 1670 după moartea bărbatului ei, în 1668 "ajungând la o bogată lipsă şi neavând alte nădej dl de aiurile fără numai ce mi-au luat aceste părţi de ocini dela d-lui postelnicul", şi i le vinde tot lui cu 500 de lei. Cu alte cuvinte donatia se anulase şi se prefăcuse în o vânzare tiI. Despre zălogire mai aflăm din răspunsurile divanului Moldovei la întrebările guvernului bu­ covinean din 1782, că "mosii sau orice lucru miscător se va pune zălog cu hotărât soroc, ca neplătind banii �ă rărnăe de istov, de nu va da stăpânul moşieial doile zapis cu desăvârşită vânzare, sau acel ce ţine zălogul de nu va avea cartea judeţu­ lui întru care să se arate că s'au dat acel zălog de istov, atunci zapisul cel dă zăIogitură nu va avea tărie" 62. Şi că aceste erau normele unui obiceiu vechiu, se vede din un document al anului 1619, care da unui creditor moşia zălogită numai după jude­ cată 6:\. Această regulă nu era însă totdeauna ţinută deoarece Întâlnim zapise în care se prevede că "dacă nu să plăteşte (suma luată cu împrumut) zălogul i va fi stătător" 64 . Străinii. - Să atingem însă o altă întrebare, care poate­ să ne dee mult mai spornice rezultate despre înrâurirea nor­ melor juridice asupra desvoltărei vieţei poporului român, a­ nume cercetarea actelor privitoare la regularea daraverilor in­ ternaţionale. Asupra întrebărilor privitoare la această materie găsim întâi un principiu de drept public privitor la determi­ narea hotarelor ţării în o scrisoare din 1640 din Moldova că­ tre Bistriţeni în care cetim că "hotarul ţărei după obiceiul pă­ mântului este că de unde se rup apele către dumneavoastră (Bistriţeni) a domniilor-voastre este, iar de unde se rump (sic) spre noi" al nostru este" 65. Aflăm asupra dreptului internaţi 0- nalprivat, următoarele: Am văzut aiurea cum un străin putea intra prin voinţa domnului în boieriile ţărilor române şi am aflat nu numai Greci ortodoxi, dar chiar şi alţi străini de religia catolică sau prote­ stantă, în dregătorii pe lângă domnii Munteniei şi ai Moldovei 66. Vre o formalitate de împământenirenu există; cel mult se că- .n Regest din Arh. SI. Spiridon, ap.":roj�ga;Sludiîşi. doc."(IV, p. 274. na Uricariul, XI, p. 258. ... � .. , Uricariul, X, p. 152 . •• Iorga, Studii şi dac. VI[, p. 36. Adaoge un doc. din 1579 care conţine iarăşi vorbele ca "dacă nu se vor plăti bani zălogul să rămăe pierdut;". Ghibănescu, lepisoace şi zaplse , t, 1, p. 191. •• Iorga, Studii şi doc. V, p. 'l81'1 .. su VoL VI, p. 38, nota 131. t [99] AŞ"'ZĂil'IlN'1'l!lLI!l JU·Rll!CE 99 sătoriă cu vre o pământeancă, căpătănd prin asemenea legă­ tură în stăpânire şi moşiile pe care boieroaica i le aducea ca zestre. De în dată Însă ce străinul era boierit, el putea cumpăra moşii în virtutea titlului său, şi fără chiar nici o legătură de sânge cu părnântenii. Aşa pe timpul lui Brancovanu întâlnim pe unul Proca cărnăraşul, a căruia soţie se numea Chirco şi care ămbii sunt arătaţi ca străini originari din Rumelia, cumpărând o moşie a vistiernicului Hrizea, şi după aceea retrăgându-se ămbii din Muntenia în ţara lor, trimit pe ginerile lor Gheorghe Saulea să vândă moşia lui Constantin Brancovanu. De asemene găsim în un document din 1725 pe unul Dracea armaşul, om străin de această (ară, cumpărând o moşie pe apa Bâcului.lângă târguI Chişinăului 67. S'ar părea însă că nu numai străinii boieriţi aveau dreptul de a cumpăra imobile, şi anume chiar rurale, ci şi acei ce nu se afau în boierii, şi nu numai străinii creştini ci lucru ce ne poate părea mai straniu, chiar Turcii. Un curioz document din 1560 conţine întărirea făcută de Petru Voevod fiul lui Mircea ce dă­ rueşte bisericei din Târgoviştea satul Aninoasa; "iar după aceea, urmează documentul, vlădica Efrem dela acel sfânt lăcaş având judecată dinaintea domniei mele cu Hamza Turcul şi cu neamul lui pentru acel sat, zicând Hamza că Anitioasa ar fi proprietatea lui; iar domnia mea am judecat şi am pus pe Hamzasă aducă 24 de boieri să jure că satul Aninoasa este într'adevăr al sau. Apoi împreună cu acei 24 de boieri pus-am domnia mea a căuta din nou cauza acelui sat şi am cetit hrisoa­ vele tuturor domnilor precedenţi şi am adeverit cum că încă moşul lui Hamza pierduse satul Aninoasa pentru trădare În zilele reposatului Vlad Voevod Călugărul, care dete atunci acel sat jupânului Milco" 68. Dacă acest Hamza poate să fi fost un boier român pur­ tând numai un nume turcesc, alt document din 1764 ne arată Învederat pe un Turc Mehmet-Aga proprietar În Muntenia, ceeace se vede de pe faptul că "prea puternica împărăţie" se amestecă în limpezirea averii lui Mehmet. Acest Mehmet avea însă drept strămoş pe Mihai Spătarul Cantacuzino şi de moş pe Toma vătaful, doi boieri români creştini 69. Se vede deci că acest Mehmet-Aga era un boier român turcit care bine În­ ţeles îşi păstra proprietăţile, căci cine ar, fi. îndrăznit să I'Je răpească; tot aşa va fi fost Hamza Turcul. " Doc. din 1696 In Condica toqoţeţiet lui Brancouanu, p. 140. Acel din 1725 mai jos. nota 56 . •• Venelin Vlaho-bolgarskala .gramota, p. 175 . •• Iorga, Studii şi Doc, V, p. 521-522. [100] 1110 ISTORIA ROlllA�Ir,OR In tratatul lui Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare se prevede despre cei străini pentru prima oară dispoziţia, că "din Moscali să nu să amestece la boeriile Moldovei, nici să se însoare în tară, nici moşii să nu cumpere" 70 din care dispozitie tocmai s'ar: putea deduce că precum străinii ceilalţi aşa şi Muscalii avuse până atunci dreptul a se însura în ţară, şi pe acel de a cumpăra moşii. Boierii vroiau însă să apere ţara lor de o În­ râurire mai primejdioasă, faţă cu o mare împărăţie. Dacă însă acest punct poate rămânea până la un grad În­ doielnic, anume dacă străinii neboieriţi puteau cumpăra moşii este adeverit că ei puteau dobândi vii şi case în oraşe. Aşa un document din 1669 arată cum Chiriţă şoltuzul armenesc din Suceava şi feciorul său Drăghici scriu şi mărturisesc cu zapisul lor că de nime nesiliţi nici asupriţi au vândut de bună voia lor dreapta lor ocină şi moşie, o falce de vie la târg la Cotnari În dealul Mândru, Între via lui Ioan protopopul armenesc din jos si via lui Marcu Armanul din sus" 71. Prin un act din anul 1671 iorga fiul reposatului Isaia jitnicerul vinde lui Gaspar Cailk: ceasornicorul Franiuzul casele sale din Iaşi, uliţa mare 72. In 1775 găsim pe Ambroni fata Mariei Ghirgicăi din Iaşi că vinde o casă lui Zaharia Grecul om străin din Ţarigrad 73. De aceea găsim în răspunsurile divanului Moldovei cătră guvernul Bu­ covinei din 1782, că "A.rmenii şi .Iidovii n'au avut după drep­ tate a cumpăra moşii la ţară de veci, nici au ; iar casă şi dugheni la tărguri au putut şi pot cumpăra; însă Armenii numai pot cumpăra şi vii 74. O singură garanţie exista în obiceiul pământului contra înstrăinărei proprietăţei şi În deohşte a averei câştigate în ţară de cătră străini, anume aceea că moştenirea străinului era învoită numai copiilor lui, iar toate celelalte rudenii ale sale erau excluse prin dreptul domnului de a-şi însuşi atare moştenire. Era deci cunoscut şi în ţările române ceea ce Francejii numesc le droi d' aubaine, dreptul de albinagiu. Un hrisov dela Mihai ru Neculcea in Lelopiseţe, II; p, 337. 11 Needit ÎIl Arhiua statului, pachetul mănăstirea Golia. 12 C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldonei şi Suceuei, Bucureşti, 1888, p. 3. ra Uricarui, VII, p. 31. ;4 Ibidem, XI, p. 263. Un singur documentş.i anume unul din 1525 scri s romănoşte (!) ne arată pe bătrînii tirgului Vaslui, cu voinicii de oaste venind Înaintea lui Şteîănlţă Vodă şijăluindn-se,·ci:i",iArmenii, Jidovii ŞI Grecit care se află acolo în tîrg oploşi, precum multe neajunsuri şi nagote căşuna-Ie-ar la toţi a lor târgoveţi, că se bagă Ia toate cupeţi ile Moldovenilor la care acei străini u'au dreptatea pe lege hă trână, mescrniţ.i, cârciume şi pitărit ţinea cum acolo În târg, ma cumpără şi jocuri, ocini de case şi de Iâneţe şi de priseci etc". Acest document nu este Însă decât o Ialşlîlcure Iăcută, pentru a sprijini dreptăţile târgoveţilor în 'un proces cu proprietara oraşului Vaslui. Arh. ist. I, 1, p. 57. El a fost publicat in o broşură, a avocatului l orqu Petala Orîgiuatul nu s'a văzut de nimene. Limba lui aminteşte vestitul falşifieat al lui Huru . [101] AŞFJZĂlIINTICI,E JURIDICE 101 Racoviţă spune că "Dracea armaşul, om străin de această ţară în viaţa lui cât a fost trăit, şi-a fost cumpărat o moşie pe Bâc şi şi-au făcut o moară în apa Bâcului lângă târgul Chişinăului şi tâmplându-i-se moarte şi neavând pe nime aici în ţară, şi fiind obiceiu pentru cei străini când li se întâmplă moarte şi nu au copii, ce ar avea să se iee pe satna qospod, care după moartea lui rămânând acea moşie şi cu moară în apa Bâcului, am socotit domnia mea, mac ară că este obiceiul acesta, n'am vrut nici n'am primit să se iee pe sama gospod, ci m'am milostivit şi am dat această moşie şi moară la mănăstirea Neamţului" 75. Raporturi internaţionale. - Rapoartele internaţionale ex­ terne fură regulate în deosebite rânduri prin mai multe tratate încheiete de Ţările Române cu statele vecine lor, parte tocmite în special în viderea regulărei unor asemenea daraveri, parte conţinute În unele articole din tratatele politice. Cele mai multe din aceste tratate, une-ori eliberate în formă de hrisoave cătră neguţitorii străini, conţin stipulaţii vamale asupra drepturilor de plătit la intrarea şi eşirea mărfurilor, precum şi repetarea necontenită a clauzului liberei treceri a neguţitorilor după plata taxelor cuvenite. Asupra relaţiiilor juridice internaţionale nu dobândim din asemenea izvoare mai nici o ştiinţă, şi un singur tratat, .acel Încheiat Între regele Sigis­ mund al Poloniei şi Ştefan cel Tânăr al Moldovei în anul 1529, care se ocupă în deosebi cu administrarea justiţiei internaţionale la hotarul ambelor ţări, poate să ne dee oare care lămuriri in această privire. Mai toate dispoziţiile cuprinse În acest act sunt de natură penală, ceeace ne dă o tristă idee despre feliul rela­ ţiilor obicinuite de vecinătate Între ămbele ţări, dar care nu este decât prea firească în nişte timpuri de barbarie, jaf şi apucături violente. Toate normele care regulează aflarea furilor, pedepsirea lor, despăgubirea celui prădat, sunt luate mai ales din dreptul polon, precum de ex, dispoziţia că urmărirea trecerei lucrului furat din mână În mână să se facă până la a patra persoană. Chiar şi aceasta să aibă a plăti preţul lucrului; iar dacă nu va avea bani, să se pedepsească cu moarte 76, dispoziţie harbară şi neomenoasă ca tot ce eşia din mintea juridică primitivă a. omenirei. .. Mai straniu trebue să pară timpurilor noastre următorul obiceiu, după care se executau sentinţele dobândite contra străinilor. Indată ce un străin era condernnat cătră un pămăn- " Asupra acestui document din 1725 needit din Arhiva statului, Coruiicat lui Gh. Asaki, II, p. 504, mi-au atras luarea aminte B. P. Hasdeu. Observăm că domnul nu-şi da sa mă de operaţia juridică ce o făcea, când dăruia moşia Iui Dracea mănăstlrci Neamţului. Prin faptul că o dăruia o luase domnească. 7. ArI!. ist, I, 2, p. 5. Documentele Bisiriţei puhlicate de N� Iorga conţin multe din aceste tângulrl contra tălhartlor din Transilvania ce prădau In "Moldova. [102] 102 ISTORIA ROMÂNILOR tean prin judecata ţărei, acesta dohândea dreptul de a-şi încasa suma condemnărei dela ori care altă persoană din acel stat pe care'l întâlnea în ţara lui, rămânând celui ce plătia, dreptul de a recurge a casă la el contra celui pentru care făcuse plata. Un document dela Bogdan încrucişatul dat din Hârlău spune că panul Isac vameşul din Suceava garantase pentru unul Anton din Lemberg cătră o altă persoană, tot de acolo cu suma de 87 galbeni socotiţi după cursul vămei a 57 de aspri galbănul. Panul Isac plătise chezăşia cătră creditor şi reclamase pe acel pentru care plătise, şi care nu-i mai răspunsese datoria, Umblă mult panul Isac casă'şi ajungă la dreptul său şi veni chiar ca sol la regele Poloniei din partea lui Bogdan spre a'şi scoate poruncă în această afacere; dar toate silinţele îi fusă zădarnice, Atunci Bogdan "porunci şi învoi panului logofăt Isac ca să'şi împli­ niască banii dela cine îi va da mâna, şi el găsind deocamdată pe Bartoş fiul panului Martin din Leopol, îl apucă şi-i luă acei 87 de zloţi ungureşti socotiţi a 57 de aspri zlotuldupă cursul vămei. "Deci, urmează scrisoarea lui Bogdan cătră munci pa­ litatea din Lemberg, să bine voiţi graţiile voastre de a îndestula înşivă pe cetăţanul vostru, Bartoş fiul panului Martin, ca să nu rămână păgubaş din pricina acelui coţcar, despre care ştiţi şi graţiile voastre cum ne era dator, şi anume în trei rânduri veni panul Isac la graţiile voastre cu scrisori ale sale proprii şi altele din parte-ne, fără ca să i se fi făcut plata" 77. Acest sistem de Încasare a datoriilor dela oamenii de peste hotar îl învăţase, dela Poloni, Românii pe propria lor piele. Amintim condiţia. din tratatul incheiet între Alexandru cel Bun şi regele Vladislav. al Poloniei cu prilejul despărţirei domnului Moldovei de Bingala, sora regeluipolon, în puterea căreia acest din urnm avea dreptul, în cazul de a nu se plăti regulat din partea lui Alexandru foastei sale soţii pensia cuvenită, să aresteze pe neguţitorii români din Polonia. pentru a împlini dela ei datoria domnului 78. Un aşezământ înrudit cu acest chip de împlinire a da­ toriilor este acel de a opri oameni sau mărfuri din ţările străine până ce se făcea dreptate unei cereri a ţărei, In 1511 găsim pe mai mulţi supuşi poloni retinuti în Moldova din pricina unui tânăr Moldovanoprit de Poloni 79. De acelaş fel este o scrisoare a lui Matei Basarab din 1649 care ameninţă pe judele Braşo­ vului cu reţinerea unor mărfuri din oraşul lor dacă nu vor da . 17 Document fără, dată în Arh. isi. 1, 1, p. 7. Aproape aceeaşi valoare, de 56 'de aspri, este dată galbănului de Anton Yeranciu, reprezentantul imperiului g�rman, la Constantinopole, în anul 1.5.54 : "aurei ducati istic dati nohis 56 aspri. comrriutantur" . ,. VoI. III, p. 13I. ,. IIUflTl.Doc. II, :1., p. 39. [103] 103 nişte cioare (Tigani) 80. In altă scrisoare din acelaş an cetim: Nu suntem noi bucuroşi a oprire bucatele oamenilor d-voastră şi l1U mai stau de mă mir cum părtiniţi dv. nişte hoţi 81. Numai prin privilegiu special se puteau ocoli asemene regule ale dreptului ohişnuelnie. Aşa Ştefăniţă fiul lui Alexandru cel Bun face ° excepţie în folosul Braşovenilor 82. O scrisoare a lui Mihail fiul lui Mircea cel Bătrân din anul 1418 spune că: "orice om din ţara mea care are datorii la Braşoveni să-i pârască în Braşov la pârgarii de acolo -. Iar dacă datornicul nu va avea de unde să plătească să-şi bată ochii că nu a dat avutul la om cinstit şi nimene să nu îndrăsnească să iee un zălog dela oamenii drepti (adecă nevinovaţi) dintre Braşoveni" 83. Din aceeaş concepţie decurge şi ° hotărîre ce trebue să ne pară de tot stranie în felul nostru: anume judecându-se Nikita şi popa Andrei Gheorghe dela o moară în care Nikita avea 1/.3 parte, Radu Vodă hotăreşte în 1617 ca Nikita sau să ţie moara Împreună cu popa şi cu Gheorghe şi să le întoarcă lor aceea ce este cu dreptate, sau să opriască apa atreia zi - un mod samavolnic de a-şi face dreptate 84. Fiindcă cercetarea dreptăţii internaţionale ne-a condus la o întrebare de procedură, să vedem mai eu deamănuntul cum se puneau drepturile în lucrare pe vremea când obiceiul pământului slujea drept normă conducătoare. 2. OmCEIUL PĂMÂNTULUI. - PROCEDURA Citaţiile şi lucrul [udecat. -- Procedura urmată în Ţările Române pe de o parte pentru întărirea, pe de alta pentru va­ lorificarea drepturilor, trebuia să dee naştere la norme mai caracteristice de cât cele care regulau fondul dreptului, şi de acea vom descoperi puterea creatoare a minţei româneşti pe tărâmul juridic, mai cu osebire în acest domeniu. Nu ne vom mira dacă vom vedea dcsvoltându-se la Români aşezăminte originale şi interesante, când ne vom aminti că ţesătura lor in­ telectuală, provenia dela acel popor ce dădu naştere în civiliza­ ţin lumei, ideei roditoare a dreptului. Procedura vremurilor vechi cunoştea condiţia elemen­ tară a ori cărei judecăţi, chemarea părţilor împricinate, sau mai R. Socolctilc Braşovului de N. Iorga, in An. Acad, Rom .. II, torn. XVI. 1899 p. 201 (94) . • , Ibidem p. 208 (100 cornp, p. 205) (97) 207 (99) . e s Privilegiu' din 1438 în Nlcolaescu, Documente slaoo-române, p. 91 Altele p. \)5 şi 150 sa 1. Bogdan, Relatiile cu Braşooul, 1, p, 8 înUu·it prin acte posterloare, p. 12, 17,27, etc. Vezi un şir de acte asupra acestei opriri numite ....... În.N. Iorga, Studii şi Doc. X, p. 144 şi urm. " Ghlbănescu, l spisoace şi Zapise, 1 (1,. 98. [104] ISTOHIA ,ROMÂNILOR bine zis a părţei pârâte. Cel ce "nu veniă la zi" pierdea pricina, după ideea cea firească, că cine fuge de judecată dreptate nu are. Aceasta se vede chiar din cuvintele unui document, care raportează pricina hotărâtă înaintea lui Mihnea Vodă în 1586, între călugării dela Ezer şi cei de la Vieroşul pentru stăpânirea unei moşii, în care document se spune despre cei din urmă că "au venit la zi şi la terminul de înfăţoşare înaintea domniei mele, iar călugării dela Ezer nu s'au prezintat şi au minţit şi s'au ruşinat, pierzănd şi de astă dată procesul, ca şi în zilele părintelui domniei mele, reposatul Alexandru Vodă" 85. Sorocirea părţilor la termin se făcea prin o ţidulă domnească care chema pe părât să stee de faţă. Ţidula se trimitea prin vre un boier sau slujbaş domnesc, cu poruncă în cazul când nu găsiă pe chemat acasă, sau când nu vroia să i-o primească "si'i-i lepede hărtia de zi dală" 86. In cazul când pârâtul nu putea să se înfăţoşeze pentru o pricină bine cuvântată, se amâna cer­ cetatea daraverei de atâtea ori de câte ori domnul sau judecă­ torul delegat de el găsiă de cuvinţă. Un document de pe timpul Brancovanuluine spune că domnul trimise în trei-petru rânduri după o jupăneasă ce .aveă o pricină, oameni şi slujitori, ea să stee de faţă şi să'şi aducă cărţile ce avea pe acea moşie, iar ea cunoscând că era să se descopere lucrurile ce făcuse, de au Îm­ presurat acea moşie, nici cum la judecată n'au vrut să meargă şi au găsit pricină că este bolnavă". Câte odată când pârâtul nu veniă la zi, reclamantulîl aştepta atât cât Domnitorul credea că poate s'o facă. Un document din 1622 spune că "fiii lui Gornea Udrea au aşteptat pe călugarii dela Pandocrator peste zi o săptămână" 87. Dreptul de oposiţie, care este astăzi aşa de strict-mărginit, pe atunci se întindea, ca toate lucrurile, după hl1nill plac al organelor ocârmuitoare. N unumai însă neţărmuirea dreptului de opoziţie pre­ lungia judecăţile, ci o altă împrejurare le vecinicia, ne mai pu­ tându-seniei odată pune un capăt unei gălceve judecătoreşti. '.- .. Arli. isi. l, 1, p , \l9 . • 6 V. A. Ureche, a publicat o asemene ţ idulă în ziarul politic v oinţa Naţională, anul al III-le, No. \l65 : ,,10 Vasile Voevoda B. M. G. Zemli Moldavskoi, dat-am cartea domniei mele lui Dumitru, ce au fost vornic spre ceea ca si:'! hic tare şi puternic, cu cartea domniei mele a soroci pre Loqliina, feata Bogzei Loqo­ fă/ului, să vie să stea de faţă cu Dumitru bin-Doornicu, şi cu fata lui Nubăşea Purceloaia, pentru partea de ocină din sat din Codăeşii, ce au vândut fără ştirea [01', lui Alexandru Paharnic al doilea, şi să'( lepede hărtie de zi dată, şi să nu cutezc nimeni a fine sau a opri înaintea cărţei domniei melc", Anul 7149 Iu li e 29,adecă 1641.1625 Oct. 20:J)oc. româneşti ed. Bianu, p.'109 "hărtie de zi lns{l să le facă, să li se ştie ziua". Un doc, pune zi "dUp{1 sfânta naştere a lui Hristos în trei săptămâni". Ghibănescu, Surele şi izooade, II, p. 71. Un altul din 1609 încu­ vtinţ.cază .. pă ...... [up. Nastea "încă o săptămână peste zi". Ibidem p. 82 . • 7 Condica loqăţeţiei lui Brancooeanu, p. 149; 1622 Ghib. Ispisoace şi zapise: I, 2, p. 146. ' [105] AŞEZĂMI.NTBLE JURIDICE 1()5 Principiul cel atât de binefăcător al lucrului judecat, care curmă odată pentru tot deauna cursul pricinilor, era necunoscut vechei proceduri, şi o judecată pertractată, chiar înaintea instanţei supreme a ţărei, înnaintea domnului şi a divanului, putea fi reincepută sub un domn următor şi hotărită într'un sens cu totul protivnic de cum fusese întăiaş dată. Din numeroasele documente care pot întări această împrejurare ne vom mulţămi a aminti câteva, Aşa în documentul citat mai sus, din 1586, despre judecata dintre călugării dela Ezer şi acei dela Vieroşul, după ee Mihnea Vodă, spune că în "acest chip au pierdut de tot procesul călugării dela Ezer, înaintea părintelui domniei mele adaoge: cu toate aceste şi acum în zilele domniei mele s'au mai sculat şi a doua oară călugării deie Ezer, aducând pâra înaintea mea ca şi altă dată înnaintea părintelui domniei mele Alexandru Voevod" 88. Un alt exemplu ni-l dă procesul vistiernicesei Maria cu egumenul dela Hangu, hotărît odată în potriva Mariei de Neculai Mavrocordat, şi câştigat de ea prin o judecată nouă înaintea lui Mihai Hacoviţă în 1718 H9. Tot aşa se judecă şi egu­ menul mănăstirei Slatina cu locuitorii din satul Rădăşănii, în multe rânduri, pentru a-i menţinea În starea de vecinătate pe care ei o răspingeau. In 1750 ei pierd judecata înaintea a trei hoieri, rânduiţi din partea lui Constantin Racoviţă, care judecată este întărită de domn. "Dar, oamenii nu s'au odihnit şi iarăşi de iznoavă s'au sculat şi au tras pe egumenul de Slatina la divan, înnaintea reposatului Constantin Vodă Racoviţă la veleat 1752, şi iarăşi au rămas ei din toată judecata ca să nu se mai răspundă moşinaşi pe moşia Rădăşănii, In 1762 iarăşi de iznoavă s'au sculat şi au tras pe egumen la judecata, zicând că moşia este a lor", pierzând din nou pricina, ceea ce repetează iarăşi în mai multe rânduri până în 1768, de când par a se fi liniştit locuitorii acelui mândru şi frumos sat, hotărându-se a suporta greutatea poate nedreaptă ce le căzuse după gât 90. Aceeaşi nesiguranţă şi nestabilitate a judecăţilor, se întâl­ neşte şi în pricinele criminale pe care timpurile noastre le-au încunjurat tocmai cu atâtea garanţii. Cronicarul Enache Co­ gălniceanu, raportând judecata unui boier Ilie, dovedit că co­ mi se se un omor asupra unui vatav al său, spune că: "scoţin­ du'lla divan a mărturisit drept că el au ucis; atunci l'au mustrat domnul şi toţi boierii şi toate rudele lui, şi după aceea l'au trimis la închisoare la parcane ;dar peste câte-va zile, făcând jalobă părinţii mortului iară l'au scos la divan, rânduindu-l boierii eu pravila ca să iee moarte pentru moarte. Ajungând şi rudele s e Doc. cita t in uota 85. a s Vezi mai sus p. 97 nota 69 . •• Vezi asupra tuturor acestor repetate judecăţi \111 şir de documente în Uricarlul, X, p. 183-201. [106] J,STPRJA ROMÂ'l!LP]\ lui la. domn, s'au rugat să-I pedepsască cu închisoare iar viaţa să-i o dăruiască, şi au trimis şi pe rudele mortului, de s'au dus pe la casele lor. Intâmplându-se să se facă Grigorie Calimah domn, au poruncit de l'au scos la divan, şi hotărând-I boierii pe moarte cu anafora ca pe un ucigaş de oameni, într'o dimi­ neaţă fără veste au poruncit domnul de l' au scos de la închisoare la poarta cea mare şi i-au tăiei capul" 91. Aşa dar o singură faptă vine de patru ori la judecată: întâi Ilie este condamnat la În­ chisoare; apoi închisoarea se, schimbă în pedeapsă cu moarte. După aceea iarăşi e preîecută În închisoare, pentru că la urmă să se sîârşască tot cu moarte. Potrivit cu asemenea stare de lucruri constatată prin documente, observă şi mai multi scriitori că "sentinta unui prin­ cipe poatefi revocată de succesorul său, făcând 'ca procesele să se înnvoiască şi să reînceapă necontenit" 92. Inţelege oricine cât rău asemene nesiguranţă şi nestabi­ litate în judecăţi, mai ales sub regimuri personale aşa de des prefăcute, trebuia să aducă intereselor poporului, pe lângă că, aceste judecăţi repetate şi schimbătoare se mai întemeiau încă numai pe tin drept nescris, şovăitor şi putându-se întoarce în cotro bătea, vântul. Când ne vom gândi la ce bântueli, la: ce nedreptăţi strigătoare la ceriu erau supuşi oamenii acelui timp, atunci numai, vom putea a preţul după adevărata lor valoare hinefăcătoarele principii ale celui în care trăim. Exista Însă; pentru judecăţile civile cel puţin, un mijloc de a îngreuie dacă nu a împiedeca reînceperea judecăţilor. A­ cesta consta în un aşăzământ tot atât de straniu prin natura, lui, ca şi prin numele cu care era desemnate ;în documentele mai noue hierâia. Anume câştigătorul unei princini, depunea în vistieria domnească o sumă de bani, determinată de domn, care depunere avea de efect a împedeca reînceperea judecăţei. Cele câteva documente care ne vorbesc despre acest aşă­ zământ, nu ne lămuresc pe deplin natura şi însămnarea lui. A­ nume în documentul cel mai vechiu în care el apare, acel dela Alexandru cel Bun din anul 1418 în care Malcotea cu feciorii lui Cosma şi Stan pierzând o pricină pentru satul Solca, faţă cu Vlad, Domnul statoreşte câştigătorului Vlad, copiilor, fra­ ţilor şi nepoţilor şi strănepoţilor săi o legătură de 80 de ruble "când dintre dânşii (adică MaIcotea, Cosma şi Stan sau co­ borâtorii lor) va face sfadă sau judecată sau orice rautăţi pentru 91 Leiopiselele, III, p. 255. 92 Raicevicli, Ossernazioni iniorno la Yolachia e Moldăoia. Napoli, 1788, p. 159 Principiul lucrului judecat nu s'a introdus nici de codul Calimah, de oare ce in 1820 întâlnim reinnoindu-se o judecată desevărşită. Uricariul, X, p. 266, Tocmai în 1835, acest principiu este recunoscut prin aşăzământul îngrăditor prigonirilor ce nu pot a mai fi înoite, având hotărâri judecătoreşti şi Întărituri domneşti. UficarilllXIV, p.' 46.' . [107] AŞEZĂMINTELE JURmWItl 107 acel sat, unul ca cela va plăti legătura de 80 de ruble. Al doilea document care numeşte acest aşezământ tot legătură este din 1461 dela Ştefan cel Mare document păstrat numai în traducere, Şi aici vedem că domnul pune din partea lui legătura veşnică 60 de ruble în argint, ca vrând cineva din neamul lui Dima Negru (care pierduse judecata), a se scula asupra neamului lui Ioan Munteanu, să aibă a răspunde acei bani de legătură 93. Un alt document din 1574 dela Ioan Vodă cel Cumplit, spune că într'o judecată petrecută între preotul Drăghici şi Lazăr co­ mişelul, acesta din urmă jurând cu 24 de oameni, se îndreaptă şi pune [erie (în slavoneşte ovezile: b) Jurătorii, - Jurăioni erau deosebiţi de mar­ turi. Prin ei nu se dovedeau nişte fapte, ci se Întărea afirmarea unei persoane prin jurământul altora; se împuternicea un jurământ individual. Intr'un document fără dată, dar care tre­ bue să fie de pe la sfârşitul veacului al XVII-le, vedem că dcmnul rândueşte pe un vornic de poartă care să lămurească un hotar între călugării de la Secul şi răzăşii dela Băloşeşti, Vornicul adună oameni bătrâni care mărturisesc că acea bucată de pă­ mânt ce au price, au ţinut'o tot călugării de la Secul înhotarul Rusciorilor de şase-zeci şi patru de ani. Mai adauge vornicul că aceeaşi pricină mai fusese pornită odată de acei răzeşi asupra mânăstirei Secului pe timpul lui Dumitraşcu Cantacuzino (1 1673 _. 76, II 1684 -- 85), care rânduise în carcetare pe Ban­ tăş, iar acesta "strânsese oameni buni megiaşi şi tot au aflat întracest chip cum au ţinut tot călugării acel loc". S'ar aştepta cineva, după cele rapoartate mai sus unde am vorbit de hotărnicii, ca pricina să fie hotărâtă în favoarea călugărilor. Inainte Însă de a o face, vornicul de poartă îndeplineşte "giudeţul dom­ nului, dând Băloşeştilor să giure doisprezece oameni şi să rabde călugării de acel loc", Băloşeştii însă negăsind jurători, sunt abia atunci daţi rămaşi de vornicul de Poartă, care porneşte atunci cu oameni, de stâlpeşte locul după spusele lor. Aşa dar dacă Băloşeşiii ar fi găsit jurăiori, ei câştigau pricina, cu toate că marturii ascultaţi de vornicul de Poartă ca şi acei ascultaţi într'un alt rând de Baniăş mărturisise în contra pretenţiilor lor. Se cunoaşte deci într'un chip învederat că jurătorii sunt alt­ ceva, şi anume mai puternici decât marturii, deoarece jură­ mântui lor putea să răstoarne pe acel al marturii 01' 118. Alte documente vor caracteriza mai deplin acest intere­ sant aşezământ. 11� Vezi acest interesant document In Arti. ist, 1,1, p. 47. Hotarruca lui Bantăş. ibidem. p. 35. Discuţiunea mai largă a acestor documente În articolul meu asupra Jură/ori/ar în Convorbiri literare, VIII, 1874--75, p. 21'1 şi urrn. i [115] AşmzĂMINTELI enqlische Gesclrworetuţerichl. .Cornp. studiul nostru asupra jurătorilor în Cotui. lit.VIII, p: 137-147. <. 150 Hasdeu, în Arhiva istorică III, p. 145-156 şi 'I'ocilescu în Foaia so­ cietăţei Românismului, I, 1870, p, 463 şi urrn. şi 503 şi urrn, se încearcă de a dovedi două lucruri peste putinţă: mai întâi că jurătorii români nu ar fi în toate cazurile de cât nişte juraţi; apoi că atare instituţie ar fi fost moştenită de Români de la poporul Romanilor, de la care ei ar fi împrumutat între celelalte popoare europene numai acel al Englejilor. Am arătat cazul excepţional în care se pot asemăna jurătorii noştri cu juraţii engleji. Cât despre faptul că juriul sau [urătorit (pentru Hasdeu cât şi pentru Toctlescii lucrul e tot una), ar fi aşăzărnânt roman; care nici odată nu ar fi fost cunoscut de popoarele germane, asemene părere este atât de prot.ivnică acelei a unanimităţei cercetătorilor Instituţ iilor juridice, în cât credem de prisos ao mai combate cu de amănuntul. Este admis ca un -adevăr neîn­ doelnic de cătră toate autorităţile în materie de drept, că sistemul roman de judecată se dcosebia radical de ace) german, cel întăi primind ca justiţia să fie rostită de OI'" ganele statului, cel de al doile făcând din ea o atrlbuţle a poporului. Juriul este deci de origine germană; de aceea s'a şi desvoltat el Ia poporul acela ce au fost [128] ] 28 ISTORIA ROMÂNILOR Greutatea însă dispare de indată ce întâlnim cojurători şi la popoarele slavone, care înconjurau pe Români şi anume atât la cei de sud, precum la Bulgari, Sârhi şi Croaţi, cât şi la cei dela nord, precum la Poloni. Boemi, care ei înşii au împru­ mutat acest asezământ dela popoarele germane cu care veni­ seră în atingere. Astfel în zaconicul lui Ştefan Duşan, regele Sârhilor, din anul 1348, găsim asupra jurătorilor următoarele prescrieri : "De acum înainte să fie jurământ şi pentru puţin. Pentru un lucru mare să fie 24 de jurători (nOjlOT2i.IJ,2i.); iar pentru o afacere mică 12 ; iar pentru un lucru mic, 6, dintre care nici unul să nu fie rudă sau neprieten cu vre-unul din împricinaţi. Şi a­ aceşti jurători să nu aibă dreptul de a împăca, ci numai de a justifica sau condamna. Şi fiecare jurământ să se facă În bise­ rică şi să-i aducă la jurământ preotul îmbrăcat în vestmintele de slujbă. Şi la jurământ să fie crezuţi aceia pentru care mai mulţi vor jura şi mai mulţi îi vor justifica. Precum fusese lege la bunul împărat, la sântul rege, să fie boierilor mari boieri mari jurători şi oamenilor de mijloc cei de o potrivă lor şi la ceilalţi i�iJ;ăşi cei de o potrivă să le fie j urători" 151 •• De asemene găsim şi în Croaţia aşezămăntul jurătorilor, în aşa numita lege a Vinodului din anul 1280, care prevede că "fiind înaintea curţei proces pentru furt, dacă cei ce vorbesc în cauză şi acuzatorul nu au marturi contra acuzatului, atunci acuzatul se admite la jurământ, pentru violenţă el şi încă 24 de juraţi, iar pentru furt numai 12 juraţi, iar pentru furt din sat şi pentru arderea bucatelor şi pentru răpirea nocturnă a fânului aşezat în stoguri, pentru asemene fapte acuzatul va jură numai cu 6 juraţi. Şi încă dacă se va silui o femee şi nu vor fi mai puţin supus de căt toale celelalte uu'Iui'irei romane, la acel englez. (Hasdeu, 1. r. p. 151, crede din contră că Anglia "ar fi singura ţară germană pe jumă­ tate Iatinizată prin limbă şi obiceiu" 1). Juraţii însă nu au a face cu [urători de cât la noi în ţară, unde am văzut cum, din o desvoltare particulară, jurătorli noştrtt păreau meulţi a da naştere şi la Români aşezărnântului Juraţilor. La popoarele germane, care singure au produs şi [urătorti (sistem de dovedire În procese de natură subiectivă şi deci direct protivnic acelui roman cu caracter obiectiv) şi juraţii, aceste două forme nu s'au confundat şi nu pot fi amestecate una eu alta, - mai ales după numeroasele studii făcute asupra lor. - de cât de cine nu le cunoaşte. Tocilescu merge mai departe. Pentru a dovedi existenţa [uraţllor la fratii neolatini din apusul Europei, aduce texte din capitularelelui Carol cel Mare, din legea Francilor Salici, legea bavareză şi aceea a Alamanilcr. (Foaia soc. Rom. ,1,870, p. 513),.'Aceste sunt-însă izvoare germane, deşi sunt scrise latineşte şi deci dovedesc tocmai ceea ce Tocilescu vroeşte să denege, existenţa jurătorilor la Germani, si nu .pot nici într'un caz sluji spre a îndreptăţi încheierea artfculului lui asupra juriului la Români; "din toate câte am zis până aice esă în relief: Latinitatea neamului nostru". Numai.pe instituţla germană sau germane­ slavă- a [urătorIor, nu se poate Întemeia această latinitate, de altmintrele sigură si nerăsturnahilă. ' ,., Studiul lui Hasdeu asupra Zaconicului lui Steţuri Dusan, In Arh. ist, IIt, p. 145. f [129] AŞEZA�UN·l·JtLIIl JUUIOICl!I .129 fost marturi pentru acea siluire, va decide un juriu compus din femei" . In Boemia întâlnim de asemenea curătirea unui orn de învinuirea adusă asupra lui prin credinţa adieă prin jurămăn­ luI vecinilor săi 152. In Polonia cităm cazul reginei Sofia, soţia lui Vladislav Iaghello, acuzată ele soţul ei pentru adulter, care se curăţă de această învinuire jurând ea şi cu şepte nobile şi cinstite femejl5:l . . Este probabil că această instituţie a jurătorilor se va fi aflat şi la Bulgari, şi astfel încunjurând ea pe Români din toate părţile, se înţelege uşor cum a putut pătrunde şi în obi­ ceiurile lor. Astfel era sistemul dreptului ce exista în vechime la poporul român, alcătuit din izvoare deosebite, tradiţii de drept roman, amestecate cu instituţii slavone sau germano-slave. toate însă fierte şi rnestecate de simtul juridic al poporului ro­ mân şi prefăcute cele mai multe în asezămlnte originale. Traiul lor însă nefiind închegat în formele hotărâte ale concepţiilor Iixte prin scrisoare, ele păstrau un caracter şovăitor care se schim­ ha de astăzi până mâni, adăogând jncă un element de nesigu­ rantă la toată viata acelor timpuri. Fată însă cu lipsa cea mare de cultură ce caracterizază vremile mai vechi ale istoriei ro­ mâne, asemene drept ohişnuelnic era singurul ee se putea măn­ ţinea, şi de aceea vom vedea că încercările de codificări scrise a le lui Matei Basaraba şi Vasile Lupu nu fură. mai nici odată aplicate, şi că poporul român urmă Înainte a'şi lua indreptarea sa juridică tot dela vechiul obiceiu al pământului. 3. nnESLEJ�E Una din plăzrnuirile cele mai interesante ale obiceiului pământului era fără îndoială organizarea breslelor, în Muntenia siărostii care au existat, în Ţările Române până la Convenţia din 1858, Desfiinţându-se prin ea toale scutirile şi monopolu­ riie de clasă, s' a pus cuţitul şi la rădăcina breslelor, dând cea de pe urmă lovitură acestei instituţii ce fusese slăbită încă de '" Citate de Hasdeu În studiul amintit În nota: precedentă p. 150-1G1. 15' Histoire des roţşs el princesses de Poloigne contenant l'oriqine, progres el accroissement de ce roţjaume, depuis Lecli, premier ţondateur d'Lceluţţ iusques au Roy Siqismond Augusle dernier decede avec les illuslres el excellents [aits des dits Roţjs el Princes tont el paix qu'en. guerre composee en latin el diuisee en XX Iiores par noble el maqniţique sieur .Iean Herbert de Fulstin, casteIIan de Sarava , capitainc de Premislie conseiller du dict royaume de Poloigne â pr eseni I'un des. ambassadeurs d'iceluy en France, traduitc du latin eu francais et dedice au roy dc Poloigne it Paris 15i3 p 144: "que la royne s� purgea moycnnant son serment et de sept noblcs et preudes femmes". Această carte foarte rară mi·a fost comu­ nicată. dc Mateiu Cantacuzino din Iaşi. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VII. [130] 130 ISTORIA. ROMÂNILOR .v ,': mai Înainte. Desfiinţarea breslelor a ruinat cu totul pe indu­ striaşii indigeni În favoarea celor străini. Este de netăgăduit că, de şi aşezământul avea nevoie de modificări spre a fi adaptat la timpurile noastre de dreptete şi egalitate, totuşi păstrarea lui ar fi slujit la ocrotirea muncei pământenilor. Breslele erau nişte întovărăşiri ale meseriaşilor pe cât se putea de acelaş fel, în scopul de a'şi apăra interesele muncei lor. Numai când numărul meseriaşilor de acelaş fel nu era Îndestulător, mai multe bresle, se întovărăşiau sau, cum se spunea pe atunci se înfrăţiau. Aşa fac breslele din Roman ale hlănarilor, cojocarilor, bărbierilor, abagierilor şi croitorilor 1f>4. Din potrivă găsim în Iaşi că breasla ciubotarilor se despărteşte de acea a tălpălarilor cu care era unită mai înainte 155. Catastihurile breslelor, ce ni s'au păstrat, deşi se referă la unele bresle anumite, conţin totuşi dispoziţii izvorite din un spirit comun care le însufleţia pe toate. Acele de căpitenie ale căror nevoie dăduse chiar naştere aşezământului, se refere au la ocrotirea meseriei. Catastihul ciobotarilor din Iaşi prevedea în această privire ca să nu se poată aşeza meşter ciubotar străin În Iaşi, fără a plăti starostelui breslei 5 lei bărbânia 156. Tot aşa şi când o calfă devenia meşter. In Roman taxa de plătit era mai mică, după cum era oraşul şi alişverişul, anume doi poli lei pentru aşezarea meşterului străin şi unul pentru calfă 157. De asemene era oprit a se face concurenţă ciuhotarilor de loc, cu marfă adusă de aiure, care se putea vinde numai dacă se plă­ tea cătră breaslă 2 bani de perechea de ciubote; iar în cazul când se vindea asemene marfă pe ascuns, starostele era îndrep­ ţit a o lua toată pe sama breslei. Şi meşterul ce cumpăra asemene producte străine spre a le desface era supus la globire. Cumpă­ rarea de ciubote produse de hreslaşi era din potrivă învoită ori-cui, chiar şi străinilor, Armenilor şi Jidovilor În dosebi; însă ei nu aveau voie a vinde marfă cumpărată în oraş, ci tre­ buia să o ducă spre vânzare În alte târguri, bine înţeles în de acele mai mici în care nu erau organizate bresle, şi mai ales în 154 Catastihul acestor bresle înfrăţite, întărit de episcopul Atanasie în 1724. 1n Melchisdek, Chron. Romanului, II, p. 9-20. Comp. Studiul lui V. A. Ureche Din istoria breslelor în Convorbiri literare, XXII, p. 793 şi urm. 155 Catastihul breslei ciobotarilor din Iaşi, întărit de Gavril mitropolitul Moldovei în 9 Noemvrie publicat în Uricariul XVI, p. 1-7. Reîntărit de mitro- . politul Veniamin în 1814. Ibidem p. 8-9 şi de Ioan Sandu Sturza în 1821 Noembrie 16, Ibidem, p. 10-29. 156 Bărbânţia însamnă astăzi la ţăranii de la munte o putinică de brânză. 'Cuvântul vine dela ungurescul Berbence - cutie, putină. Vezi Cihac Diction- ; naire d'Etymologie daco-romane, II, p. 481. La origine deci bărbânţa era darea unei putini de brânză, care se schimbă la urmă în bani. Vezi şi Melchisedek, 1. oC. p. 13, nota. . '" Catastihul breslelor din Roman, ibidem, p. 13. [131] AŞEZĂlVIINTELFJ JURIDICE: 131 sate 158, caci de altfel s'ar fi lovit şi acolo de aceleaşi piedici. Cumpărătorii străini însă nu aveau voie să se îndrepte către ciubotari, spre a'şi face cumpărăturile, ci numai cătră staroste care făcea o repartitie a curnpărăturei asupra tuturor ciubo­ tarilor, sau pe rând asupra unei părţi din ei, pentru ca fiecare breslaş să se Iolosască din acel alişveriş. Dacă se proceda altfel se expunea atât vânzătorul cât şi cumpărătorul la certare şi globire. Tot aşa erau puse oarecare îngreuieri pe cavafi, adecă pe neguţitorii de încălţăminte, fiind îndatoraţi aceştia a da pe an câte 1/2 ocă de ceară la praznicul breslei ciubotarilor ; iar ciubotarul ce vroia să se facă cavaf trebuia să dee câte o ocă de ciară. Tovărăşiile între cavafi şi ciubotari erau încă pedep­ şite, şi anume cavaful cu 5 ocă de ceară iar ciubotarul cu glo­ bire. Iri sfârşit pentru a nu încăleca o breaslă pe alta, fiecare din ele erau ţinute a se îndeletnici numai cu producerea ei spe­ cială. Bunăoară ciubotarii erau opriţi de a produce obiecte de cizmărie precum iminii sau opinci, fiind mărginiţi numai la lu­ crarea ciuhotelor. Breasla blănarilor din Botoşani se apăra con­ tra concurenţii Armenilor hogasieri prin o alcătuire în puterea căreia aceşti din urmă să indatoriau a nu ţinea gugiuJiii în du­ ghenile lor ci numai strae hlănite gata lucrate de breasla blă­ narilor 159. Şi neguţitorii erau întocmiţi în bresle, care căutau să le apere interesle în două direcţii: mai întăi în contra concuren­ ţei neguţitorilor străini, ce veniau cu mărfuri de peste hotar. Aşa un hrisov la lui Alexandru Mavrocordat' din 1783, care În­ tăria numai un vechiu obicei, dispune ca neguţitorii străini care nu vor fi cu locuinţă aice în ţară şi vor aduce marfă, să li se pună soroc să aibă a-şi vinde marfa cu diridicata, iar să nu aibă voie a vinde marfa lor cu cotul său cu cumpăna, afară de lucrurile de mâncare, pe care să le vândă cum vor putea. Prin asemene' măsură se constrângeau neguţitorii străini, a'şi vinde mărfu­ rile la acei pământeni, care apoi desf'ăceau către public măr­ furile cumpărate de ei cu toptanul, în tocmai ca şi cum ei s'ar fi aprovizionat cu marfă din ţările străine. Apoi chiar din această marfă vândută cu diridicata, neguţitorii străini trebuiau să dee 1/2 de leu la 100 către breasla neguţitorilor, ceea ce constituia Încă o mică protecţie şi pentru industria naţională, peste vama de 3% pe care o plătiau mărfurile străine la întrarea în 158 Intr'un document din 1448, Petru Vodă dărueşte rnănăstirel Pobrata toţi cojocarii şi alţi meşteri din satele Ciulineştii, Ghereştenii şi Roşea, ca să fie venit numai mănăstirei. Se vede că aceşti cojocari şi meşteri nu alcătuiau o breaslă. . 159 Toate aceste orânduiri în Catastihul ciubotariJor în Uricariul, 1. c. Adaoge alcătuirea din 1797 în N. Iorga, Breasla blănarilor din Botoşani în Ana­ lele Acad. ROIlL II, tom. XXXV, 1911, p. 11. [132] 1:12 ISTOIUA ROMÂNII,OR ţară 160. Pe lângă aceste măsuri proteguitoare contra concurenţei străinilor, chiar în ţară erau mărginite drepturile neguţitorilor, spre a nu 'si d3una unii altora. Aşa nimene nu putea deschide du­ frheană' de marfii subţire (Iipscănie şi obiecte străine), "nici pă­ �ântel1i, nici din Armeni. nici din .Iidovi, fără ştirea starostelui şi a fruntaşilor breslei". Altă măsură proteguitoare contra stre­ inilor se vede în catastihul blănarilor din Botoşani, care pre­ vede că "nimeni să nu poată primi ucenici la învăţătura me­ şteşugului, din limbi străine, Armeni care n'au voie să se stră­ mute ca meşteri în Botoşani din alt oraş, şi .Iidovi ca nu după vreme să se întăriască (sic) această breaslă prin mânile lor şi să nu rămână aceste bune aşezări ce sunt făcute spre folosul şi podoaba bisericei, spre răsipire" 161. Se vede deci că în pri­ virea rnărlei celei subţiri, străinii şezători în ţară, precum Ar­ menii si Evreii aveau voie să deschidă prăvălii, de si nu erau admişi' În breasla neguţitorilor, care nu-i putea primi 'şi din mo­ tive religioase, precum vom vedea-o în curând. Neguţitorii de marfă subţire erau şi ei apăraţi în interesele lor, prin faptul că nu era învoit abagerilor, băcanilor şi rachierilor, a vinde în dughenile lor marfă subţire, afară numai de aceea ce le este tre­ huinţa". Mai era apoi oprit şi comerţul ambulant, dispunănd acelaş hrisov ea "desăgarii (adecă cei ce duceau mărfurile în desăgi) ce umblă cu marfa de vând prin sate, fiind că aduc îm­ piedecare la alişverişul neguţitorilor şi pricinuesc şi păgubire vămei gospod, făcând tot felul de meşteşuguri, de ascund marfa de vamă, să fie opriţi a mai umbla cu marfă prin sate, ei aşe­ zându-se prin tărguri, să aibă voie a neguţitori; iar dela iarma­ roace să nu fie opriţi" 162. Breslele însă mai urmăreau încă şi alt scop, pe lângă acel al apărărei intereselor industriale. Ele mai erau societăţi de ajutor mutual puse sub scutul religiei. Fiecare breaslă avea o cutie a sa, adecă o casă, în care se adunau hani din contribuţii legale sau gloabe. Aşa ştim că breasla negutitorilor din Iaşi avea ca venituri a le cutiei sale următoarele: ,,5 lei la sută din bani ee va avea să dee un neguţitor altui neguţitor după judecata starostelui, din care doi poli lei să fie venitul starostelui iar doi poli lei să se pue la cutie; iar de se vor împlini prin maraţetul vă­ tatului de aprozi, să dee implinială acei neguţitori 10 la 100, din care 9 părţi să fie a vătafului şi 1 a starostelui". Se mai punea la cutie şi .i umătate din cei 60 de bani la suta de lei percepuţi 160 Vama de 3 % fusese introdusă În Ţările Rnmâue după acea percepută -de Turci de la mărfurile străine. Pentru Moldova se vede această chiar din tra­ tatul încheiat de Petru Schiopul, eu regina Elisabeta de Anglia in 1588. Vezi vol. II, p. 150, nota 58. 161 N. Iorga, (v. mai sus p .... ) p. 12. '" Hrlsovul lui Alexandru Mavrocordat din 1783 Septemvrie, în Uri­ cariul II, p. 37-42. [133] AŞEZĂMINTELEJ JURIDICE 133 dela vânzările mărfurilor străine, cealaltă jumătate alcătuind venitul stărostiei. De asemene şi jumătate din toate gloahele impuse neguţitorilor din deosebite motive. Banii adunaţi la cutie "slujiau pentru [1 se ajuta pe cei cuprinşi de nevoie şi de sărăcie dintre neguţitori, dându-li-se pe cât se găsia cu ca le ele staroste şi ele fruntaşi.Tnsă prin ştirea breslei", adecă după o convocare şi hotărâre a adunărei bres­ laşilor. De asemene pentru a se plăti cheltuelile inmormantării unui breslaş scăpătat 163. Fiecare breaslă era pusă sub patronajul HIlUi anume sfânt pe care'I prăznuiau la ziua lui. Aşa breslele înfrătite din Ro­ man prăznuiau pe Sfinţii archangheli Mihail şi Gavril; breasla ciubotarilor din Iaşi serba ziua înăltărei lui Hristos. Spre ţi­ nerea praznicului se percepeau atât taxe cât şi amenzi, une­ ori în forma de ceară de albine, pentru lumănările trebuitoare, precum am văzut mai sus. Breslele mai bogate întreţineau chiar câte o biserică, precum bună-oară curălarii din Iaşi, biserica ce poartă şi astăzi numele lor ele biserica Curălarii, şi talpalarii alta numită şi acuma biserica 'I'alpalarikir 164. Acest caracter religios al breslei făcea de ele erau puse sub privigherea nu a puterei lumeşti ci a celei bisericeşti. Toate catastihurile lor sunt Întărite de mitropoliţi şi episcopi, mai arare ori de domn 165. Starostele bunăoară, pentru abaterile lui, nu putea fi pârât, la judeţul lumesc "ei numai la sfinţia sa pă­ rintele episcopul, care 'l va certa şi'l va globi după cum îi va fi vina; iar de'] vor trage fraţii pre staroste la judeţul mirenesc fără de ştirea sfinţiei sale părintele. să certe pe fraţi pentru vina aceasta 166. Organizarea lăuntrică a breslei era foarte simplă. In Iru­ tea ei stătea starostele asistat de un sfat al fruntaşilor, care hotăria toate afacerile breslei. Aşa el declara pe un calfă de meşter; el privighea ca măsurile cu care vindeau neguţitorii să fie drepte, ca să nu să introducă prin ascuns marfă în oraş, să nu se asocieze unii meşteri cu neguţitorii în dauna celorlalţi. El judeca toate daravarile Între neguţitori şi regula rapoartele atât pacinice cât şi de judecată Între meşteri calfe şi ucenici, Sta­ rostele avea un venit destul de bun, deoarece am văzut ca toate încăsările făcute ele breaslă se împărţeau în două, din care o parte se cuxinea starostelui, cealaltă cutiei breslei. 16. Toate aceste ştiinţi culese din acelaş hrisov din 1783. Adoage Caias­ tihul breslei blănarilor din Botoşani, N. Iorga, 1. c, p. 12. 164 Vezi Catastiliul breslelor din Roman în Melchisedek 1. c. p. 11 şi acel al ciubotarilor din Iaşi Uricariul, XIV, p. 8 şi 10. ". Aşa acel din 1821 întărit de Ioniţă Sturza. Uricariul XIV, p. 10. Toate celelalte se află întărite de feţe bisericeşti. ree Catastihul din Roman, Melchisdek, 1. c. p. 12. [134] 134 ISTOHIA ROMÂNILOR Starostele se alegea ele hreslă, sub privegherea mitro­ politului sau a episcopului. Aşa la 1775 aflăm că Ioan Petre a a fost pus staroste cu voia breslei şi a tuturor ciubotarilor, iar la anul 1784 venind înaintea mitropolitului meşterii breslei din bresla ciubotarilor, au arătat că cu voia şi primirea tuturor au ales pe Constantin sin Ene Vişan ca să le fie staroste 167. In această neatârnare a breslei de puterea lumească şi punerea ei sub scutul bisericei, stătea tăria organizărei breslelor. Se înţelege dela sine că breasla nu putea învoi întrarea oamenilor de altă religie în sinul ei, din motivul că biserica nu putea to­ lera ca să se pângărească sărbările ei prin oameni de altă cre­ dinţă 168. De îndată ce se atinse această autonomie şi mai ales alegerea starostelui de cătră acei interesaţi a apăra trebile lor se aduse breslelor o lovitură din care ele nu se mai râdicară. Neguţitorii apoi, şi după cât se vede şi meşterii, erau apăraţi de o mulţime din greutăţile ce apăsau asupra poporului 169. Astfel din condicile vistieriei rămase de pe timpul lui Branco­ vanu pe cât şi din epoca Fanarioţilor, se vede că neguţitorii nu plăti au dare decât de două ori pe an, la sfântul Gheorghe şi la sfântul Dimitrie, şi din documentul lui Alexandru Mavro­ cor dat din 1783 se vede că ei erau scutiţi de cai de menzil (poşta turcească); de asemenea erau liherati de a da găzduire, aşter- nuturi sau arămuri pentru musafiri 170. . Cu toate că documentele din care am extras ştiinţele asupra organizărei breslelor sunt toate din veacul al XVJTI-Ie, nu poate fi nici o îndoială că aşăzărnântul este mult mai vechiu. Catastihurile ce ne au rămas d'intre anii 1724-1821 sunt reîn­ noirea altora mai vechi, după cum ne spune episcopul Roma­ nului Atanasie în întăritura catastihului breslelor din orasul său (1724) : "căci că şi noi am aflat catastihul breslei aceştia fiind învechit; s'au innoit, aflând acel râsipit, întru carele a câţi-va arhierei iscălituri s'au găsit, şi anume a lui Ioan 1654,. Dosoteiu, 1659 Anastasie 1651 şi Benedict 1641". Se vede deci că breslele arătate prin catastihul din Roman existau în acel oraş încă de pe la începutul veacului al XVII-.1e De asemene se află un alt catastih al breslei blănarilor şi cojocarilor din Suceava, 167 Uricariul XIV; p. 19. 168 De aceea însă străinii de aceiaşi religie cu pământenii precum Bulga-­ rn şr Grecii, erau uşor primiţi Î11 bresle. Vezi d. c. primirea unui Grec străin între neguţitorii din Iaşi, făcută cu primirea tuturor celorlaţi neguţitori, prin un zapis din 1777. Uricariul, X, p. 78. Unele alegeri de starosti se făceau numai cu ştirea boierilor dregători şi fără amestecul bisericii, cum s'a petrecut lucrul cu alegerea lui: Manole sin .Ioniţă. starostele blănarilor din Botoşani. Vezi Iorga. Breasla blănarilor din Botoşani, l. c. p .. 10. ,169 Zicem şi meseriaşi, fiind că răspunsurile divanului Moldovei la între­ bările guvernului bucovinean din 1782, Uricariul XI, p. 263, spune că "târgo-· văţul. ţăran birnic nu- are deosebire de ceilalţi ţărani afară de bresle". 170 Uricariul II, .p. 42. Condicele vor fi-studiate la locul cuvenit. [135] AŞEZĂl\!INTELlII JURIDICHl 135 "Înn�it de robul lui Dumnezeu Ioan vornic de Suceava pentru sufletul reposatului rob al lui Dumnezeu Enache Barbă-lată {starostele Y) şi pentru sufletele urmaşilor lui, în zilele cuviosului şi iubitorului de Hristos Ioan Stefan Petrea (Petriceicu) Voevod şi ale arhiepiscopului Dosofteiu mitropolitului Sucevei la anul 7181 (1673), Ianuarie în 17" 17l. Şi acest catastih din Suceava din 1673 este arătat ca reînoit şi deci urcă existenţa breslelor hlanarilor şi cojocarilor mult mai sus decât data lui. Documentele ce le posedăm ne învoesc urmărirea existenţei breslelor cel puţin până pe vremile lui Petru Rareş (1527-1546). Anume existau pe lângă breslele de meseriaşi şi neguţitori şi alte asociaţiuni purtând tot numele de bresle, de şi. nu aveau de apărat nici' un interes industrial. Intre alte bresle curioaze era şi acea a mişăilor sau calicilor din Iaşi. Mai multe documente relative la această breslă vorbesc cu toatele de un loc hărăzit ei de cătră Petru Rareş şi Ileana doamna, dovadă despre existenţa breslei .mişeilor pe timpul fiului lui Ştefan cel Mare 172. De şi din materi­ alul cunoscut până acum nu se pot urmări breslele mai sus de veacul al XVI-le, nu poate fi supus îndoielei că ele trebue să fie tot aşa de vechi în ţările române ca şi întemeierea oraşelor şi deci a industriilor, prin urmare anterioare pentru unele chiar înfiinţărei Statelor române. Originea lor trebue căutată ca şi acea a multor altor aşă­ .zăminte În obiceiurile popoarelor slavonenu care poporul ro­ mân venise în atingere, ceea ce se vede din numele ce i se dă : breaslă care nu este decât schimbarea românească a cuvân­ tului slavon greu de pronunţat pentru Români de bratstno = fră­ ţie, dela brat = frate 173. Aşezământul se întâlneşte la toate popoarele în Veacul de Mijloc şi pare a'şi avea originea cel puţin pentru unele corporaţii în colegiile romane. Astfel corporatia neguţitorilor pe apă din Paris pare a-şi avea originea în colegium .nautarum al vechei Luteţe 174. Totuşi să nu ne închipuim că aceste asociaţiuni sunt pretutindene de origine romană. Ele se întâlnesc din timpuri vechi şi la popoare ce nu venise în atingere aşa de apropiată cu poporul roman, precum în Scandinavia sau Rusia. Ele sunt mai mult un aşăzământ izvorât la toate popoa- 171 Se află în original în Biblioteca Academiei române. 172 Documentele breslei calicilor în Uricarul V, p .. 307-325. Tot în Ie­ iliul hreslei calicilor se constitue mai târziubreslele JidoviIor, care aveau de scop .nu proteguirea lor ca industriaşi ci mai ales interesle lor religioase. 111 acest sens şi nu în acel de adevărate bresle (cum pare a o face Schvartzteld, în Analele societăţei izraelite Iuliu Barasch, 1, 1887, p. 55), trebue înţăleasă breasla .Iido­ vilor. 173 Vezi Miklosisch, Lexicon- paleoslouenico-qraeco-lalinum, Vindobonae, 1862; bratstvo = fraternitas. In întroducerea slavonă Ia catastihul din 1673, ,(vezi mai sus, nota 16), se află de mai multe ori cuvântul bratstvo pentru breaslă. 174 Hubert- Volleroux, Les corporations d'arls el meliers el les=sijndicais jiroţesslonels eu Fratice el a l'etranqer, Paris 1885, p. 5. [136] I . ' ISTORIA ROMANILOR '----------- rele din nevoi identice, acele de a protegui munca lucrătorului şi il încuraja producerea industrială. La Români, s'ar putea crede că ele s'ar fi moştenit direct dela Romani, de oare-ce am întâlnit în Dacia romană viata colegii lor înflorind cu atâta putere 175. Intr'adevăr cOlegiiie romane oferă o puternică analogie cu bresJele vremilor mai noue, Aceeaşi întovărăşire a unei rneserii sau îndeletniciri comune spre apărarea mutualelor interese; aceeaşi punere sub scutul reli­ gîei şi cultivare a unei divinităţi la Romani, a unui sfânt la Ro­ mânii creştini; acelaşi scop de ajutor mutual pentru membrii scăpătaţi ai întovărăşirei ; în sfârşit aceleaşi praznice in comun, . la Homani pe iarbă verde la 1 Maiu, la Români mai evlavios în onoarea sfântului sărhătorit. Cu toată această puternică asemănare, noi credem că viaţa colegială romană a trebuit să dispară din Dacia în vremile năvălirilor, când noul fel de traiu al poporului român, dedat cu osebire păstoriei, nu mai avea trebuinţă de ocrotire colegială, Prin puterea împrejurărilor trebui deci ca să se stingă şi viaţa colegilor, precum dispăruse acea de stat romană, precum dis­ păruseră oraşele romane. Când putură renaşte vechile colegii ,:;ub forma si numele cel non al breslelor? Numai atunci când 'se înehiagă' în Dacia iar o viaţă pe deplin aşezată, când se În­ terneiară iar oraşele şi cu ele nevoile industriale. Aceasta se întâmplă, cum am văzut, în vremea stăpănirei bulgare În Dacia şi În legătură eu poporul slavon. Apoi chiar organizarea primitivă a Ţărilor Române Iăcându-se tot sub influenţa bulgare-slavă, credem că asociaţiile cIe meseriaşi şi neguţitori care erau cu­ noscute Daco-Romanilor din timpurile stăpâuirei romane. au fost reiniroduse la ei sub forma slavă a breslelor, după cum o indică numele lor. Să nu credem că corporaţiile avură în Ţările Române acelaş rol puternic de care se bucurără În apusul Eurpoei. Aici ele alcătueau o putere politică însemnată care dădu în curând burghezimei ce le compunea îndrăzneala de a lupta cu domnii feudali, şi a· căuta în legătură cu autoritatea regească zdro­ birea feudalismului. J ntreaga renaştere a vieţei apusene se razirnă În definitiv pe corpul burghezimei care era împărţit şi prins în deosehitele corporaţii. Din rândurile lor eşiră armatele viteze care fură spre cel' mai mare ajutor puterei regeşti spre răpunerea neascultătorilor seniori; tot din rândurile lor se, re­ crutară legiunile de învăţaţi, de oameni de ştiinţă, de artişti care prin ideile şi lucrările lor transformată societatea Veacului de Mijloc. ' , Rolul acest însemnat al corporaţiilor în oraşele apusene se explică prin felul îndeletnicirilor lor. Ele se desvoltară odată '" VoI. I, p. 174-181. r [137] AŞEZĂM1NTELE .TURlDIC.E 137 cu producerea industrială şi erescură în putere, arnăsurat cu atare producţiune. Fiind că industria a jucat un rol puternic în apusul Europei, ea atrăgea la dansa un număr mare de oameni, între care multe inteligenţi, şi de aceea şi rolul clasei reprezen­ tate prin ea, burghezimea şi corporaţiile ei, au avut o înrâurire Insărnnată asupra mersului desvoltărei. In ţările Europei ră­ săritene, în Polonia, Rusia şi în acele ale Romnânilor, rolul industriei fu tot deauna mic, oraşele puţin poporate, masa poporului, ţăranii, lipsiti de lumini şi absolutismul lăţit peste toată suflarea, fără ca de nicăiri măcar să licurească razele unei vieti libere şi demne. Dacă şi breslele noastre autonome in organizarea lor lăuntrică, fiind puse sub scutul şi autoritatea religtunei, ca elemente politice şi militare erau departe de a avea neatârnarea de care se bucurau corporaţiile apusene. De şi deci ca elemente politice breslele nu jucau nici un T(,)I în Ţările Române, ele ar fi putut protegui munca naţională, dacă evenementele posterioare nu le ar fi săpat pe încetul, pănă 'Să le răstoarne cu totul în prăpastia aceea în care s'au afundat în întregul lor toate aşăzămintele trecutului nostru 17(;. :1. LEf:iISL\.TIA UJI !\'lATEIU HASAHAH ŞI VASUJ�I,(JNJ. Odată cu introducerea tiparului şi eu răspăndirea mai Iată a cărţilor de cuprins românesc, era firesc lucru de a se Încerca 'Şi scoaterea la lumină a unor încercări de Iegiuire, mai ales pe tărâmul religios, întrucât canoanele bisericei ortodoxe alcătuiau () parte integrantă a scrierelor sfinte. In epoca slavonismului canoanele bisericei răsăritene erau răspândite prin mână stirile Ţărilor Române, în manuscripte -slavon e. Intradevăr biserica slavă avuse Îngrijirea a pune de timpuriu pe limba ei şi culegerile ele legiuiri bisericeşti, fără -de care viata eclesiastică ar fi rămas lipsită de cel mai puternic al ei sprijin. Cel mai vechiu nomocanon în redacţie slavonă -este acel bulgăresc, tradus de pe originalul grecesc al patriar­ hului Ioan ScolaruJ, contimpurancu împăratul .J ustinian, care traducere trebue să se fi făcut puţin timp după creştinizarea Bulgarilor. Acestei primei Încercări urmează altele, o traducere .sârhească, alta rusească, etc. 177. Ce] mai vechiu nomocanon slavon ce a'au reaflatîntre cărtile mănăstirilor romane este din 1578, dăruit de episcopul.Romanului Eustratie bisericei episcopale din acel oraş, şi care trecu mai tărziu la mănăstirea Putna unde se află si astăzi. Un al doile manuscript cuprinzător de legi bisericeşti' fu copiat după stă- ,,1> Desfiinţarea breslelor va fi expusă In cap. despre "Regulamentul OI"Jrauila rea mare CI lui l\ia/eiu Basarab, ed Bujoreanu, p. 175 şi. Ul'm.; Car/ca /'omlÎllCască ele lrwdlă/urâ de la pravilele Împâră/eş/i CI lui Vasile Lupii., cd. Sion p. 3 şi unu. Constantini Harmenopuli l\iClnuale legum si"e He:wbiblos cum. appcndiciis d legibus agral'iis, illustra vit Gustavus Ernestus Heim­ bach, Lipslae, 1851, p. 831, şi unn). '" Aeeast.{l obăl'şie a Cârţii de Învâlâlul'ă a fost dovedită pentru întâia oadi de ştefan Longincscu În sludiul său asupra Legilor vechi româneşti, voI. 1, 1911. ) •• Des. J1Jold. p. 101 şi N. Iorga e de părel'c că traducerea român{t s'a frtcul după o preluerare grecească a lui Farinacius. [145] AŞE�ĂMIN'rELE JURIDJ()� -�- 145 judecăţile pământului. Când judecăţile aceste se rapoartă la Pravile, ele au în vedere culegeri streine şi nu acele băştinaşe. Aşa bunăoară Vasile Lupu însuşi hotărăşte o pricină în .1612 Între moştenitorii Eftimiei soţia lui Toma stolnicul spu­ nând Domnul în hrisovul său că aşa cum scrie prauilele că cine are feciori cu femeia sa şi va muri unul dintrânşii, au bărbatul .au femeea, rămâne partea celui mort feciorilor; iar de se va prileji să moară feciorii pe urma părintelui celui mort, rămâne partea feciorilor toată pe mâna părintelui rămas în viaţă, au tatăl. au maică-sa" 191 • . Stolnicul Toma avusese 5 copii cari muriseră toţi unul du pă altul după moartea mamei lor. In puterea acelui text din Pravilă, Vasile Lupu da drept stolnicului să respingă pe moştenitorii Eftimiei. Vasile Lupu însă nu se putea gândi la pravila lui care încă nu era tipărită în Hi42, apoi chiar dacă s'ar fi raportat nu­ mai la manuscrisul ei încă netipărit, nu conţine nicăeri un ase­ menea paragraf. Legea la care se găndise Vasile Lupu este He­ xabiblosu 1 lui Ilarmenopo!. Un hrisov din ] 769 dela Grigore Calimah hotărăşte o pricină intre Gocău şi Paraschiva Gâlculeasca înterneindu-se pr § 11';:-� al condicei lui Harmenopol care spune că "pentrll logodna ruptă cel vinovat plăteşte îndoit cheltue­ lil« făcute ţ92. O anafora de judecată din Moldova din anul 171\5 vorbeşte de hotărărea pravilii canonul 20 al soborului al IV-lea, şi 1\0 al soborului al VT-Iea 193, ceeace învederat se raportează nu la pravila lui Lupu ei la vreo culegere de canoaue bisericeşti. Tot aşa o hotărâre din 1786 a departamentului de criminaliu din Craiova se întemeiază pe titlul �:)8 capul 337 zaconicul \)f> din sfânta pravilă 194 iarăşi o culegere de canoane, nu ştim care. De asemenea un hrisov din 1794 întăritor unei anaf'orale de ju­ decată spune că "sfintele pravile opresc pe fieşte care de a mai avea protimisis 19'> Ceeace nu poate fi luat decât din Hexahiblo­ sul lui Harmenopol. Tot aşa în dreptul penal găsim într'un rând pe Brancoveanu spunând că ar fi dat să cetiască însuş lui Staico logofătul un loc din o pravilă că spânzurătorul pentru trădare să fie mai înalt cu un cot decât celelalte. Nu ştim ce pravilă va Ii avut în mână Matei Basarab. Sigur este că nici în 'cea Mică nici În cea Mare a lui asemenea dispoziţie nu să regă- seşte ) fl6. . Si era firesc lucru ca in judecăţile civile dacă se invoca pravila, acesta să fie streinîntrucât cele de baştină nu cuprindeau ... Ghibănescu, Lspisoace şi zapise II, 2, p. 32. '" N. Iorga, Studii şi doc, V, p. 138. m Uricariul, XII, p. 355 . ••• Con li. literare, XXXI, 1892, p. :35(>. ••• Uricarul, XI" p. 310. ,.. Istoria Ţărll Româneşti in .Mag. isi. V, p. 124 . .A. D. Xenopol, Islori. Românilor. - VoI. VII. 1<1 [146] 146 decât iprescrierea de drept penal şi aproape mrmc din-celcivil, In un caz penal raportat de Neeulai Costin, se vedeaplicatăCar- .tea de învăţătură a lui Vasile Lupu, Cronicarul spune anume că la domnia a doua a lui 'Constantin Duca 0701-1704), ; .s'a tăiat capul lui Goia căpitanul de Cohurlui, cu praoiio, pentru căci au răpit o fată, logodnica altuia, şi l-au îngropat la sfântul Neculai si bucatele lui încă le-au dat fetei". Si într'adevăr-le­ giuirea l�i Vasile Lupu prevede la capitolul ;,pentru răpire.ice cercetare să se dee răpitorului", că "celce va răpi pre vre-o­ muiare nu se va certa numai cu moartea, ci încă Îşi va pierde şi bucatele" 197. 197 Neculai Cost!n În Letopiseţe, II, p .. 54. COHlp.� Cartea de învăţătură, .. cd. Sion, p. 92. [147] C/iPUl Il ISTORIA ŢĂRILOR ROMÂNE DE LA MATEI BASARAB ŞI VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOV ANU 1654 -1689 1 MUNTENIA DE LA MOARTEA LUI MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 1(154 -lGII�' 1. {;ONSTANTIN ŞĂRRAN 1654--1(;58 Alc!Jcl'ea lui Constantin Şărban şi înmurmântarea lui l\Iatei Basarab. - La moartea lui Matei Basarab, patriarhul Macarie şi cu secretarul său Paul de Aleppo se aflau în Târgo­ viştea şi asistau amândoi atât la înmormântarea răposatului cât şi la alegerea noului domn. Alegerea acestuia însă precedă înmorrnântarea, căci ne spune Paul de Aleppo, "Crl mai înainte de a-şi da sufletul Matei, veni Kir Ignatie mitropolitul local şi toţi boierii se adun ară în prima piaţă şi ţinură sfat; apoi aleseră de domn fără întârziere pe unul Constantin Efendicopulo adecă din rasa efendilor bei" 1. Amintim că tot aşa se urmase şi la moartea lui Ştefan cel Mare, când boierii se luaseră la ceartă dela alegerea moştenitorului, înainte ca eroul Moldovei să'şi fi tras ultima răsuflare, ceea. ce aduse asupra lor urgia muri­ bundului 2. Dacă şi astăzi se petrec lucrurile tot astfel, apoi cu .atât mai mult pc vremea aceea când Domnul era temelia Ol"- 1 Arli. ist., I, 2, p. 10l. 2 Val. IV, p. 129. [148] 148 ISTORIA ROMÂNILOR dinei sociale, şi că era cel mai mare pericol ca statul să rămână fie şi numai cât un moment fără stăpân. Aşa tot Paul ne spune că "Ia moartea lui Matei, toţi cei avuţi şi neguţitorii tremurau ca oastea să nu jăfuiască oraşul':". Ceremonia alegerei lui Constantin Şărbaii, fiul lui Radu Sărban ce domnise dela 1601-1611, fu următoarea: . "După ce hotărâră persoana ee trebuia să urmeze in scaun. mitropolitul se sui pe un loc înnalt şi zise cătră popor: Al vostru efendi este mort; pe cine deci voiţi să ridicăm în locul lui spre a fi domn peste voi? Strigătul boierilor, armatei şi a tot popo­ rului în o voace fu : pe nimene altul nu vroim afară de Constanti 1\ fiul lui Şărhan. El fusese al doile comandant al armatei în timpul lui Matei. De multe ori Matei dorise se Iese în urrnă-i ca bei pe un nepot al său, şi intrebuinţase tot felul de meşteşuguri spre a reuşi; clar nimene nu consimţise la această dintre boieri cât si dintre ţăra ni, din ca uza vanitătei mintei lui. Crainicul stri­ gând poporul, toţi locuitorii se adunară 'la curte, primind în unanimitate alegerea lui Constantin. De aice îl duseră la biserică unde '1 desbrăcară de hainele lui si'I învestmântară domneste. adecă cu o dulamă de scump brocat, o cabanită de aceiaşi !'it'ofă blănită eu samur, un calpac de samur de mare proţ cu o cocardă de aur presurată eu pietre scumpe de multă valoare şi de n splendoare regală; apoi îl urcară în strana domnească şi veniră pe rând să'i sărute mâna, întăi mitropolitul, apoi clerul şi hoerii si toti ofiterii superiori ai armatei. , '"A doua zi se procedă la luarea jurămăntului, care se săvârşi în biserică dinaintea mitropolitului şi a patriarhului. Se aşezară două mese acoperite cu covoare, şi pe care erau puse un Evangheliar poleit ornat şi o cruce de aur. Boierii înaintau lângă masă, puneau mâna pe cruce şi evangheliar, iar grama­ ticul le cetea jurământul, La fie-care frază rostită de gramatic, boierii afirmau prin un da. Urmă după jurământ un blăstărn. la care ei întăriau prin cuvântul amin. Apoi fie-care boier săru ta mâna patriarhului; după aceea mâna bei ului şi poala hainei lui şi se retrăgea. Aeceaşi urmare executa pe de altă parte mi­ tropolitul. După boieri, veniră ceilalţi servitori domneşti şi, de curte şi toţi copii de divan, jurănd în şirurile lor toţi uniţi într'un glas; apoi veniră ofiţerii armatei, dîntăi marele spătar, după el aga seimenilor, după el vel-căpitanul şi în fine toţi cei­ lalti căpitani şi iuzhaşi (ofiţeri) şi oastea în şirurile ei. Fiecare căpitan venia cu compania sa şi fie-care iuzbaş cu plutonul său. Spre încheiere toti sărutau mâna patriarhului, apoi mâna şi poala beiului şi se depărtau. Astfel urmă până aproape de amiază şi încă Biei o singură aripă a armatei nu'şi sf'ârşise jurământul, ceilalţi ostaşi fiind arnânaţi pentru a doua zi şi zilele următoare; a Arh. isI. 1, 2, p. 102. [149] I 1 lIfUN'rlllNIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOV.ANU 149 Din momentul introuărci sale beiul trimise călăraşi pentru a o face cunoscută în toată ţara, şi în curs de 40 de zile vedem COS TANTINO SERBANO PRINClPE DI VALACCHIA � � .. 'Î'..>{ou.e'11.:.leCi.. ...·Jt Brlltt.d;,tfrt' Constantin Şfirball necontenit mii de oameni sosind în pripă la curte: egumeni, preoţi, călugări, chiar episcopi, pentru a felicită şi a'şi îmbună [150] 150 ISTORIA ROMÂ:-/ILOR pe noul bei. El trimise pe noul spătar cu ostaşii lui imprejur la toate satele pentru a supune [urămăntului pe popor. Se Iăcu o mare procesiune afară din oraş, şi se sfinţi aghiazma în un câmp. La întoarcere femeile aşterneau în calea bei ului pânză de bumbac pe care presurau orz. Cămăraşii aruncau pe acele pânze bani de argint. Alţii asvârleau înaintea beiului spice de ovăs, mere, prune, ramuri verzi, lămăi şi portocale, ouă, peşte, păseri, raţe, gâşte, mieluşei, căprioare, capete de berbeci, etc. Tuturor acestor că­ măraşul le îrnpărţia bani de argint învăliţi în pânză" 4. ; J n intervalul acestei ceremonii deîntronare, care ţinu mai multe zile, se făcu şi înmorrnântarea lui Matei Basarab, pe care iar neo descrie ca un martur ocular, Paul de Aleppo. "Un mare pavilion fu înnălţat pe esplanada curţei ; acolo fu pus un scaun pentru bei, cu alte două la dreapta şi stânga pentru patriarh şi mitropolit. Din aceeaşi parte stăteau ceilalţi episcopi de faţă, d'împreună cu egumenii, preoţii, diaconii, oălugării îh număr aproape de 1000 de persoane. Boierii formau tin mare. cerc împrejur, iar celalt spaţiu era cuprins de oaste �i de popor. De ai ce patriarhul şi noi toţi întovărăşirăm pe noul beiu, care merse să facă ruge pe cadavrul răposatului. Găsirăm pe Matei în camera în care el obicinuia a da banchetele sale la ocazia veseliilor celor mari. El zăcea pe o masă, cu faţa desco­ perita, după obiceiu. Era îmbrăcat cu haine regale de scump brocart, blănit cu samur de mare preţ şi cu nasturi de aur şi de argint poleit. Avea pe cap un preţios calpac de samur. Il acoperia în totul dela cap până la picioare un soiu de giulgÎu de satin alb pe care era desemnată o cruce de aur. In jur erau lumânări, şi toate boieresele plângeau şi se boceau. Patriarhul îl tămăiă şi recita ruga mortilor şi celelalte; apoi cadavrul fu depus în sicriu şi transportat în mijloc sub pavilion. Beiul stătea pe tronul său. Mari lumânări de ceară fură distribuite, dintăi heiului, apoi patriarhului, de aci mitropolitului, pe urmă la egn­ meni, preoţi, călugări şi săraci; în fine la boieri şi ceilalţi, În cât fumul se râdică din toate părţile. Atunci eu (Paul de Aleppo) .şi arhidiaconul de Antiohia, luarăm cadelniţa şi tămăiarăm pe __ patriarh, zicând EOA6"(fjoOY L\ECi1tI)'t'l.; apoi patriarhul tămăiă sicriul zicând EbXol·fj'jo:, şi căntăreţii începură "milueşte-ne doamne", fericirea şi canonul de Paşti, un cor cântând în gre­ ceşte şi celalalt în româneşte. Patriarhul tărnăie pe beiu, pe mi­ tropolitul şi pe preoţi, după acea pe boieri şi pe ceilalţi şi pentru a doua oară sicriul. De aci făcând cruce, după obiceiu, el se Întoarse la tronul său; iară eu recităi "milueşte-ne doamne după mare mila ta". Patriarhul zise prima declaraţiune şi .candelniţa trecu pe rând după uz, la mitropolit, la episcopi, la egumeni, fie-care recitând câte o declaraţie, iar dia conul tot ., Arh. isi. 1, 2. p. 101-105. [151] 1 I MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 151 repetând "doamne milueşte" până la timpul când patriarhul se apropie de cadavru şi începu a ce ti Evangheliul, toate boie­ resele stând îngenunchiate împrejur. Patriarhul ceti apoi pentru răposatul ruga ertărei 't�1I ebX'�lI (jl)n/J.)pmy.·�l1 şi urmă sărutarea. cadavrului. Mai întăi sărută patriarhul, de aci mitropolitul, după el beiul carele îşi masca bucuria prin lacrimi, în fine episcopii, şi preoţii, doi câte doi, şi toţi primiră cu îmbelşugare pomană invălită în basmale. Apoi întrară plângând boierii mari şi mici.. doi câte, doi; după acea cadavrul fu râdicat şi purtat în jurul, bisericei, urmat de preoţime înşirată păreche; de aci îi duseră în al doiIe nartex al bisericei şi'I inmormântară alăturea cu groapa răposatei doamne şi a fiului lor. Aice patriarhul citi, pentru a doua oară rugele de ertare. Cadavrul fu aşezat într'un sicriu împodobit ca al unui rege. Aproape de chindii ne retraserăm, morţi de obosală, Merserăm la banchet unde patriarhul şi heiul 'petrecură până sara. Beiul se arăta cu inima deschisă, vesel şi ne distribui haine. Ne întoarserăm a casă la mănăstire cu multă onoare, mai bine de cât în trecut, în careta domnească," însoţiţi de oaste, pionieri şi cântăreţi" 5. . Serbările atât vesele cât si triste se mântuiseră, si noul ales trebuia să se îngrijască a 'face să fie confirmată această alegere, care acuma ea singură nu mai valora nimic. Constantin Şărban trimise îndată soli la Ţarigrad prevăzuţi cu puternice pungi de bani, spre a dobândi întărirea dorită, şi mai ales spre a scuti pe domn de periculoasa vizită la Constantinopole, pe care Turcii i-o ceruseră la început. Şărhan dădu anume 200 de. pungi sultanului (100.000 de lei), 100 sultanei Validele, 150 vizirului iar tuturor celor-laltor dregători înfluenţi daruri po­ trivite, care însumau împreună cel puţin alte două sute de pungi. Mai trebuia încă limpezită o altă însemnată treabă bănească, moştenirea lui Matei Basarab, pe care Poarta o cerea numai de cât însuşindu'şi acuma pe lângă alte cereri fără de lege, şi aceea de a i se da toate averile rămase dela răposa ţii domni 6. După multe trătări, tot deauna periculoase, când ele erau făcute cu Turcii şi mai ales pentru bani, Constantin Şărban se împăcă cu sultanul a-i da 450.000 de lei sau 900 de pungi pentru averea reposatului domn, pe lângă o mare câtime de lucruri de preţ, mai ales scumpe blănuri. Aceşti bani fură întrebuinţaţi de Turci în următorul mod: 150.000 Ia trebuinţele armatei, 50.000 la plata spahiilor şi 250.000 lăsaţi în deposit în hasnaua Iaun-� 5 Arli. isi. 1, 2, p. 103-104. e Vezi un raport al lui Hiibsch amb. prusiau de mai târziu 1752 spune; "Es ist Gewohnheit dass der Sultan von allcn denjenigen sa in seinem dienste sterben 'Universalerhe ist und steht in seinem Beleiben was der Wittich (Witwc), oder dem Hinterlassenen Kindern davon. zu .... wiell " citat de Iorga în An. Acad •. nom., II, tom. XXI. 1910 p.,574 Ştiri despre veacul al XVIII-lea. . [152] 152 ISTORIA HOIlIÂNILOR trică a împăratului. B1ănurile fură împărţite Între suitana mumă, vizind, muf'tiul şi alţi miniştri 7. J n urma acestor colosale sumi de bani vărsate la Con­ stantinopole, şi care se urcau în total la aproape 150.000 de lei; Şărban este confirmat în scaun, şi i se trimite steagul şi caftanul în Bucureşti prin Terzi, Mustata aga Talhăgiul, care mai era însărcinat a primi şi tributul, a căruia scadenţă se îm­ plinise lot atunci. Bine înţeles că şi acest Turc, care aducea domnului o aşa ne mare bucurie, trebuia dăruit cu îmbelşugare 8. Hăseualn seimenilur. - Şi tânărul Hacoţi ca şi tatăl său avea nemăsurată ambiţie, şi dorea să se emancipeze pe cât .se putea de sub suzeranitatea turcească care tocmai pe atunci apăsa cu atât mai greu asupra Transilvaniei, cu cât Turcii tră­ ind în bună înţelegere cu Nemţii, principele acelei ţări nu putea p;ăsi în aceştia un sprijin în potriva suzeranului său. Racoţi caută deci a'şi mări vaza într'un alt chip, anume întărindu'şi autoritatea asu pra ţărilor dela marginea munţilor. El o dobân­ dise asupra Moldovei prin contribuirea la detronarea lui Vasile Lupu şi întroducorea în această ţară a lui Gheorghe Ştefan proteguitul lui. O împrejurare fericită pentru el aduce în curând si PE' Constantin Şărhan în aceeaşi poziţie de supunere faţă cu el; anume răscoala seimeniJor din Valachia contra domnului lor. Matei Basarab îşi bazase politica lui, mi numai pe spriji­ nul extern şi pe pungile de bani, ci şi pe o puternică armată cu care izbutise în repeţite rânduri a sfărma planurile urzite în contra'i de duşmanii săi. Am văzut cum armata lui compusă după sistemul de atunci, În mare parte din mercenari, se revol­ tase puţin timp înaintea morţii lui Matei, din cauza neplăţei lefilor datorite. Deşi boierii cunoşteau firea sălbatecă a mer­ cenarilor, ei văzând cheltuiala peste samă provocată prin în­ treţinerea unei aşa de numeroase oştiri, din care pricină Ii se .împuţinau veniturile lor, propun lui Constantin Şărhan lihe­ rarea unei părţi din trupele sale şi mai cu samă desfinţarea totală a corpului seimenilor. Aceşti seimeni, În număr de aproape 1.000 erau toţi oameni desperaţi, adunaţi din toate părţile cei mai muJlideq,aţi prădăciunei, recrutaţi dintre Turci şi Creştini maîales, BllIgâh - şi comandaţi de un Turc care fusese cap de hoţi în Turcia. Ei fuseseră năimiţi de principele răposat pe mari Iefuri şi se adeveriseră în toate împrejurările ca bravi luptători. Urmând sf'atului boierilor săi, Constantin Sărban se hotărî a des­ iface cu totul corpul seimenilor, iar pe celelalte a le reduce, şi t Ballerino c. dogele G sept, l(l54, Hurrn. Doc. v, 2, p. 11. Un raport ger­ mau a Iui� Simon Reniger fixază Împăcarea pentru moştenirea lui Matei numai la 200,000 de lei. Hurm.Pragmellle, III, p. 211, unde se văd şi prezeilturile date. • A.non. rom. In Mag, isi., IV, p, 335, Căpitanul, ibid. 1, p. 307. [153] MUNTENIA DE LA MA 'rEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 15:3 se găndea acuma la mijlocul de a pune scopul său în lucrare fără răsunet şi fără pericol. Chemând el armata lui toată la Bucureşti, se. adunară aice mai multe mii de oameni, cei mai mulţi militari frumoşi şi bătrâni luptători, iar dintre seimeni veniră numai vr'o 200. Principele se folosi de această venire a lor în număr aşa de mic spre a declara corpu 1 lor desfăcut. V estca se răspândi la moment între acesti militari gata la răsvrătire si restul tru-­ pei care nu venise la' chemare aiergă de îndată ce auzi ele peri­ colul în care se afla. Sosind la Bucureşti, ei deterrninară pe toţi fraţii lor de arme a le lua partea, şi se resculară în rnassă, ce­ rând numai decât dela principe să le dee pe mână pe boierii ce dăduseră sfatul desfiinţărei lor. Boierii spăricţi căutară scă­ pare parte în palatul principelui, parte peste munti în Tran­ silvania. Spre a înlătura silnicia, domnul fu nevoit a le trăda pe boierii ce se adăpostiserăşin palat, şi el privi cu ochii săi cum credincioşii săi sfetnici fură puşi în bucăţi de soldăţimea înfu­ riată 9. Apoi ei insultă pe domn, îi sparg lăzile, desbracă preoţii de vestmintele lor, jăfuesc bisericile, varsă jos sfintele taine din potire, vând cărţile bisericeşti cele ferecate, se pornesc la tălhării, îndemnând la atare fapte nelegiuite şi pe alţi locuitori şiîntetesc pe toţi asupra tuturora, şi "mai pe scurt Srl zicem vecin pe vecin, fin pre naş, slugă pre stăpân" 10. După aCCD dorul lor de răzbunare împărechindu-se cu gustul de pradă, se răpăd asupra caselor boiereşti, le jăfuesc cle tot ce cuprindeau, târâe în noroiu pe femeile boierilor, şi plini de furie cum erau, nu cruţă nici măcar moşiile şi pe locuitorii lor; întrun cuvânt pradă. şi pustiează aşa de înspăimântător precum nu o făceau nici Turcii nici Tătarii. Această periculoasă răscoală, în contra căreia Constantin Şărban nu avea nici o putere de opus, dădu lui Racoţi prilejul aşteptat de el, de a se amesteca în domnia Munteniei. Constantin Şărhan era în relatiuni nu prea prietinoase cu principele Transilvaniei. Acesta împrumutase dela Matei Basarab 80.000 de galheni, pe care Şărban îi cerea îndărăt. Racaţi vroind să scape de plata acestor bani, pofti pe Şărban în Transilvania, spre a benchetui cum spunea el acea sumă îtnpreună. Şărban nu primi de loc astfel de propunere de plată, şi răspunse lui Racoţi, că dacă va veni vre odată în Transilvania, • Cronicarii ne spun că atunci periră, Giol'ma veI ban, Drăqhici fiul Pa­ pei visternicul din satul Greci. Gheorghe Carida visternicul şi Papa fiul Predei, .. vornicul Brancooeanu, Cârslea fiul lui Socol Cornăţanu reziditorul mănăstirei lui Radu Negru din Câmpulung pe timpul lui Matei Basarab, Udrea slugerul Dornescul, Preda Boia de la Maia Saua, şuîărul Ciusciureanul, Dumilraşcu Fre­ juranul, Dimitrie comisul fiul Mircei de la Stăneşti Mitiaiu Ciohodarul, Gâdea căpitanul Bancilă, Ioan şi lancul căpitani: Mag. isi. IV, p. 338. Corup. Leto­ piseţele lui Miron Costin, 1, p. 327. 10 Mag. isi, IV, p. 339; i I j [154] 154 nhORIA . ROMÂNILOR va' face ca si tatăl său Radu, făcând aluzie la năvălirea aceluia în Ardeal, 'în contra lui Moise Sekely. Racoţi temându-se ca ameninţarea să nu fie reală, plăti lui Şărban datoria, dar păstra hine înţeles asupra lui o pică neştearsă. El doriă deci sau, să'l răstoarne, sau să'l supună voinţei lui. Avea pe atunci lângă el în Transilvania pe un boier Dicuţ pe care Matei Basarab vroise să'I Iese urmaş în scaunul Munteniei, probabil acel nepot al său de care vorbeşte Paul de Aleppo. Acesta însă fiind însemnat la nas de Constantin Şărban la suirea lui în scaun, nu mai putea fi întrebuinţat ca pretendent la domnie. Dicul însă avea pe lângă dânsul, afară de o fată măritată, şi un fiu, pe care tocmai îşi pusese Racoţi ochii spre a'I aşeza în tronul muntean în locul lui Sărban. ,. , In asemenea împrejurări înţelegem cum, cu tot pericolul căruia Constantin Şărban era expus din partea oştcnilor săi resculaţi, el nu putea să ceară ajutorul principelui Ardealului. Racoţi însă interveni el însuşi, fără chemarea voevodului mun- , tean. Anume mai mulţi din boierii ameninţaţi prin răscoala -soldatilor, căutaseră mântuirea vieţii lor în Transilvania, şi ei îndemnaţi de Racoţi, subscriseră o cerere cătră el, spre a lua în mâni liniştirea patriei lor. Bazat pe această rugăminte, Ra­ . coţi se pune în înţălegere cu Siavus paşa din Silistra, pe care îl câştigă prin corupţie în favoarea lui şi cu domnul Moldovei , care-i era în totul devotat, şi prin intervenirea Turcului, Racoţi dobândeşte de o cam dată învoirea Porţei pentru amestecul lui armat în trebile Munteniei. Constantin Şărban însă aflând de ea, face să se revoace ase­ menea învoire, şi să se trimită lui Racoţi un ordin formal de oprire de a intra în Muntenia. Racoţi găsind însă că prilejul . era prea potrivit pentru a fi lăsat din mâni, trece peste ordinul Porţei şi pătrunde cu armată în Muntenia, urmat în curând şi de satelitul său, domnul Moldovei, Gheorghe Ştefan. Con- : stantin Şărhan văzând pe Racoţi venind mai curând contra lui de cât contra armatei sale răscula te, şi intimidat prin hoerii acei ce se aflau în lagărul Ardelenilor, se hotărăşte a primi aju­ torul impus, şi se leagă cătră Racoţi a declara Porţei că cu în­ voirea lui a venit în statul său principele transilvan; a se pre-' face către oştirea turburătoarecă ar ţinea cu dânsa, şi în mo­ mentul deciziv a trece cu o parte din trupele care îi rămăsese devotate, în tabăra lui Racoţi. Ostaşii care se revoltase mai mult contra boierilor sfătuitori de reu decât în contra domnului, auzind de venirea lui Racoţi asupra lor, întreabă pe Şărhan dacă are de gând să ţină cu ei, declarând în caz afirmativ, ca .ei sunt hotărâţi a'l apăra de toţi duşmanii săi cu toate pute- rile lor. ' Principele se prefăcu a primi cu mulţămire' asemenea de­ -claraţie, şi ambele părţi îşi jură credinţă pe Cruce şi Evanghelie, [155] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 155 deşi una din acele părţi era de mai Înainte hotărâtă a călca jurământul ; încă un exemplu pe lângă acele aduse aiurea 11 despre uşurinţa cu care se lua în acele timpuri, atât de evla­ vioase, în deşert numele lui Dumnezeu. Trupele răsculate Însă, deşi nişte simpli soldaţi, găsiră în momentul pericolului o bună inspiraţie. Tocmai pe atunci venise un agă turcesc la Bucureşti spre a lua trihutul. Trupele ameninţate de Racoţi vroiră să'şi găsească un sprijin şi în Turci după ee aflaseră -- aşa credeau ele - unul În domnitorul lor. Ele primiră pe aga turcesc cu cele mai mari onoruri, încredin­ tându-l despre supunerea şi credinţa lor către Poarta Otomană că ele sunt dispuse nu numai a învoi libera reîntoarcere În ţară a boierilor fugiţi peste munţi, dar Încă şi a le întoarce averile jăfuite, întru cât ar fi cu putinţă. In cazul Însă când boierii pri­ begi ar respinge asemene propunere şi ar urma înnainte a u­ nelti cu străinii contra ţării lor, atunci ele, trupele, se vor duce în număr dela 16 - 20.000 de oameni ele însăşi în Transilvania pentru a smulge cu puterea din acea ţară pre pricinuitorii ne­ orânduelilor. Răsvrătorii îşi luaseră aminte că trebue să facă ei acuma pe oamenii ordinei, atât este de adevărat că orice partid fie chiar cel mai revoluţionar, de îndată ce este chemat a se a­ firma de conducător al afacerilor omeneşti, trebue să învoace în sprijinul său principiul ordinei şi stabilităţei. Poarta vă­ zând că gândul răsculaţi lor nu este îndreptat în contra ei se gră­ beşte a reînnoi către Racoţi ordinul de a nu intra în ţară, de care însă el acuma era cu atâta mai puţin să asculte, cu cât a- pucase a pătrunde în ea. . Ciocnirea devenia neapărată, şi armatele stătură în cu­ rând faţă în faţă la satul Sitnplea pe Teleajen, unde potrivit cu înţelegerea avută, Constantin Şărhan părăseşte în sara Îna­ inte de luptă pe resculaţi, şi se duce în lagărul pa şei ce venise şi el de peste Dunăre spre a înnăbuşi răscoala, şi a împiedica pe Racoti de a se amesteca el în aceste daraveri, dar fusese cum­ pătat cu bani de domnul Ardealului. Oştirile răsvrătitoare cu toate că se văd trădate chiar i'n ajunul bătăliei, nu pierd inima, şi proclamă de domnul lor pe unul Hrizea, fiul lui Dumitraşcu din Bogdăneşti, care ilustrează prin o vitejie demnă de o mai bună soartă domnia lui de o zi 12. Totuşi oştirile răsculate sunt bătute, mai ales din pricina necontenitelor defecţii ce se făceau în rândurile lor, chiar în focul cel mai fierbinte al bătăliei. Un­ gurii, spărgăndu-le rândurile, întră în ei "ca lupii în nişte oi, de-i taie, îi împuşcă, de zăceau grămăzi. Şi au început a da 11 Val. VI, p. 12 şi 154_ 12 Insişi duşmanii lui recunosc că "Hrizea adversus nas strenue dicerta­ hat" Racoţi al II-lea C. Cancelarul Ungariei 23 Iunie 1655 În N. Iorga suuut şi dac. II, p. 242. [156] 156 lSTORTA ROMÂNILOR -dosul câţi nu puteau scăpa, cu domnul lor Hrizea Vodă, cer- -când calea BI ăilei : iar pedestrimea şi cei cu cai răi se ascun- deau prin margini, prin crânguri, pe care scoţindu-i, sub sabie i-au pus pe toţi. De aceasta auzind Constantin Vodă îşi luă ziua bună dela paşa şi purcese înnaintea lui Racoţi : ci venind la Ciocăneşti şi şezând la prânz , nimeriră doi trimişi dela Hrizea Vodă, care mergeau cu cărţi la Turei, şi îndată îi prinseră şi a­ ducându-i la Constantin Vodă, porunci de-i spânzură de nişte umbrare ; pe unul din aceştia îl chema Bagrandi" 13 Răscoala seimenilor este adeverită de un document din 1657 al lui Con­ stantin Şărhan, în care Domnitorul aminteşte despre "când s'au sculat dorobanţii şi seimenii cu vrajbă de au pierdut şi au tăiat boierii tării". Constantin Sărban a rădicat o cruce la locul bă­ tăliei pe care se ceteşte între altele că "Gheorghe Racoţi craiul Ardealului văzând jaloba noastră a venit cu oştile şi cu boierii ţării mele şi eu pribegii asupra a răsculatelor oştiri". In alt do- cument din 1655, jupăneasa Ilina lui Dragomir ve] vornic spune deasemenea că "întâmpH\ndu-se eu fuga şi pribegie aici în ţara ungurească, în cetatea Braşovului pentru zavistia dorobanţilor si a seimenilor care s'au ridicat asupra tot neamul boieresc cu mare vrăjmăşie, pentru care mulţi din boieri au pierit iar alţii au scăpat aici în cetatea Braşovului, alţii în Moldova pe unde a putut" 14. Constantin Şărhan datoria cu sau fără voie, păstrarea "scaunului său intervenirei principelui Ardealului. Acesta de­ veni prin victoria dela Simplea proteguitorul şi pentru a zice astfel suveranul de a doua mână şi al lui Şărban, după cum spri­ jinul dat de Racoţi lui Gheorghe Ştefan, pentru dobăndirea scaunului Moldovei, îi procurase Închinarea acestuia. Supunerea În care domnii Ţării Române intraseră către acel al Ardealului se vede chiar din ordinile date de ei agenţilor lor din Constau­ tinopele, ea să se conducă în toate împrejurările după părerile .agentului transilvănean. Racoţi caută totuţi a se folosi de po­ ziţia lui cea întărită, spre a-şi aşeza mai cu putere domnia la Turci, arătându-se de credincioasul lor supus; că ar fi intre­ prins expeditia în Valahia mai ales în interesul Porţei ; că a cru­ ţat cu desăvârşi re această ţară de orice soiu. de abateri ale oştirilor sale, astfel că nu i-a pricinuit daună nici măcar de va­ loarea unui paiu; că n'a pretins nici pretinde vre o schimbare de domnie. Deşi Turcii erau convinşi de contrarul asigurărilor domnului Ardealului, totuşi ei primiră de bune îndreptările sale, fiind de mult deprinşi a Iăţări blândeţa faţă cu acei ce le făcea II) Mag. isi. 1, p. 311. l< 1657 Iorga Studii şi doc. IV, p. 243; 1655 Ibidem, V, p. 54�. [157] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 157 săsimţă puterea lor. Mai ales neadevărată era pretinsa cruţare a Munteniei din partea trupelor lui Racoţi. Rapoarte contimporane arată din contra, precum era firesc lucru, această ţară ca dată în prada celei mai neomenoase jăfuiri din partea trupelor un­ gureşLi şi secueşti a le lui Racoti, care luară din ea Între altele si nenumăraţi stupi, dădură foc la sate, oraşe şi sămănături, călcară În picioarele cailor grânele pe care nu le consumau, aşa că În urma acestei cumplite devastări se îricuibă în ţară o foa­ mete grozavă. Locuitorii Iură împinşi la pribegire în massă, fie peste Dunăre în părţile turceşti, fie în Moldova, spre a'şi adă­ posti vieţele primejduite prin lipsele de tot felul. Constantin Şărban restabilit în scaun, fauat să îndrepte măcar în parte relele pricinuite prin scenele de turburare în­ tămplate. "El iartă toate năpăştile şi plăteşte Turcilor hara­ ciul din propria lui avere, scutindţara de bir pentru trei luni de zile, si iertând dorobantilor si călărasilor (militiile tărei) zeci­ mile şi oieritul, îmbrficâ;ldu-i' pe toţi 'din averea lui 'cu postav bun, iar pe căpitanii lor cu catifea, damasc şi atlaz. Lefi încă le da, şi sedeau la masă cu dânsul ; judecăţi drepte făcea şi milă din destul; pre nimeni nu obijduia şi cu blândeţă şi cu cuvinte dulci pre toţi îi mângâia, şi gândi să facă malt bine ţărei şi se bucurau toţi şi moşueni şi străini, mulţămind lui Dumnezeu, căci le-au hărăzit domn bun şi înţelept şi milostiv" 15. Racoţi Însă nu se mulţămise a prăda ţara prin trupele sale. El îi făcu un rău şi mai mare, punând' o în neputinţă de a mai cerca în viitor o îrnprotivire ; anume îi IU�l cele 40 de tu­ nuri pe care puse mâna dela oştirea răsculată În lupta dela Sim­ plea. Tot pentru a'şi asigura ascultarea necondiţionată a domnului muntean, Racoţi se oferi a-l păzi în contra viitoarelor răscoale ale seimenilor împrăştieti în bătălia dela Simplea, şi îi lăsa ca pază, la plecarea lui în Transilvania, 2.000 de ostaşi unguri. Prevederea nu fusese greşită; militarii bătu ţi organi­ zază un complot care avea de ţintă a măcelări pe Unguri şi a răsturna pe domnul care se purtase către ei cu atâta necredinţă. Constantin însă descopere complotul, prinde pe cei mai mulţi din cei ce') urzise şi îi supune săbiei. Atunci interveni un cu­ rios act de împăcare între Constantin Şărhan şi aceia din sei­ meni, care scăpată din măcel. Lefegii pocăiţi dădură în mânile lui Racoti şi ale domnului lor Şărban Voevod un zapis prin care recunoşteau că "n'au păzit credinţa către ei cum s'ar fi căzut, ci au umblat după cuvintele unora şi altora din boieri şi din slujitori, care umbla re a lor îi adusese a cădea de la credinţa domnului lor, greşind Măriei sale, iar că Măria sa ca un domn 15 Mag. isi, IV, p. 336. Comp. Engel, Geschichle der Walachey, p. 298. [158] 15S ISTORIA RO�LÎ.NILOR bun şi milostiv iertându-i de greşala făcută, ei se făgăduesccă: nu vor mai umbla după alte resmeriţi" lG. Vaza principelui ardelean creştea cu atâta mai mult cu cât pentru a două oară Constantin Şărban îi datoria tronul. Domnul muntean trimite celui elin Ardeal ca mulţămită un fru­ mos colan ele pietre scumpe şi 20.000 de lei în bani, ceea ce mai ca părea a fi un tribut. Agenţii lui Racoţi la Poartă tratau cu mare mândrie pe domnii români, cerând pentru principele lor titlul de rege. Această supremaţie dobândită de Racoţi a­ supra Munteniei reiesă şi din nişte răspunsuri date În 1656 de Constantin Şărhan lui Racoţi, În care răspunsuri Şărhan se roagă de craiu ca "părerea şi sîătuirea Mareii Sale tot să nu fi Încetat şi dintru ţircumstaniiite (ce se zice încunjurările vre­ milor) de acum ce socoteşti Măria Sa a se izvori, că noi vom fi ascultători după putinţa noastră". Era vorba de întreţinerea oştirii pe care Racoţi cerea să o plătească Muntenia şi care se urca la 2430 de voinici. Se ruga mai ales Şărban ca nu cumva să cheme înnapoi Racoţi cumpania de Nemţi care păzesc pe Dom­ nul muntean, spunând că "rugăciunea cea mai cu deadinsul este că Nemţii să rămâne lângă noi". Se roagă deci Şărhan ca-� "Craiul să se milostivească a da răspuns veselitor ca să putem după putinţă până la sfârşitul vieţei noastre, sluji şi Măriei Sale" 17. Tot pentru a menţinea În ascultarea lui pe domnul mun­ tean, Racoti dă adăposti re lui Hrizea Vodă, pe eare'I face chiar capul a 500 de seimeni prinşi în lupta dela Simplea, şi pe când Hacoţi pleacă în război contra Polonilor, Hrizea vra să'şi cerce iarăşi norocul în Muntenia, trecând cu trupe, peste munte pe la Bistriţa, în ţara lui Constantin Vodă, "Iar Constantin prin­ zând veste, trimise pe Preda vornicul Brancoveanul şi pe Radu stolnicul Fărcăşanul şi pre lvaşcu Cepariul cu oşti şi s'au ajuns Ia târguI Bruqăi şi făcând război au biruit ai lui Constantin Vodă, şi pre Hrizea cu ai lui i-au prins şi i-au dus la domnul său, şi au spânzurat pe Hrizea de o roată cu alte 12 căpitenii; iar celor-lalţi li-au tăiat nasurile şi urechile şi i-au slobozit" 18. Sei­ menii însă care, cu toată împăcarea, nu uitaseră că aveau de, răsbunat o trădare, cel mai greu de iertat din toate păcatele, se folosesc în curând de politica în care legăturile lui Şărban cu Racoţi îl încurcă pe domnul muntean, spre a'I pârâ Turcilor şi a provoca prin ei scoaterea lui din scaun pe care fusese ne­ putincioşi. a o îndeplini prin violenţă. 16 Document original în limba româ-nă din 1656 în Traian, 1869 p. 4 Vezi completarea lui cu numele tuturor ostaşilor cu căpitanii lor în frunte, Cornan, Iane şi Leca, cu iuzbaşit şi stegarii, peste tot câteva sute de nume în N. Iorga, Studii şi Doc. IV, p. 37-43. 17 N. Iorga, Studii şi Doc. IV, p. 46. - 18 Mag. isi .. 1, p. 314. [159] MUNTENIA DE LA MATEI BASAR�:q.j!,'AI:'Ă LA QO.N8TANTIN BRANCOVANU 159 : , Anume Racoti care urmase înnainte prietenia cătră Pro­ testanti, îndrumată de- tatăl său, păstrase alianţa, cu Suedia. care pe atunci, aflăndu-se în luptă cu Polonia, atrase în duş­ mănie cătră această ţară şi pe 'princepele transilvan. Apoi Ra­ coţi îşi închipuia că yapute� cuceri Polonia şi aduce pe capul său şi coroana ei, El se pusese deci în legătură cu Cazacii, duş­ manii Polonilor, şi aduce în liga aceasta şi pe domnii Moldovei şi a Munteniei care ascultau de dânsul. Expediţia întreprinsă de Racoti contra Poloniei în anul 1657 esi însă de tot rău, si Poarta supărată pentruatacul făcut de ţ:{rile vasale contra r�� gatlllui polon, cu care cultiva. pe atunci relaţii prietinoase, dă ordin dietei din Transilvania să .alunge din scaun pe· Racoti, iar pe domnii români îi mazileşte la, începutul anului 165819" Atât Racoţi însă cât şi domnul muntean nu se supuseră şi sul­ lanul fu nevoit să întrebuinţeze puterea în contra amândurora. Impreună eu Şărban se retrag în Ardeal şi boierii credin­ cioşi lui şi anume: Stroici logofătul, Pană spătarul, Radu Făr­ caşanu stolnicul, Radu Mihalcea cornisul, Chirea Budeanu clu­ cerul, Badea comisul, Constantin vătămanul, Drăghici Can­ tacuzino, Ivaşcu armaşul, Mihai căpitanul, Sima căpitanul, Preda logofătul, Manea slujitorul, Vlad căpitanul, Colţa căpi­ . ta nul, Radu Tănase vel sluger, 20 -- după cum vedem o în­ 'tovărăşire îndestul de bogată care va sprijini desperatele sfor­ ţări ale lui Şărban de a recăpăta Domnia. 2.1\HHNEA AL III-le ŞI GHICULEŞTIl Mihnea al III-lea 21, 1658-1659. - Mazilindu-se Constan­ ţin Şărban, tronul Munteniei încăpu în mânile unui Grec, sub' care reîncep iarăşi turburările contra Grecilor pe care le-am 19 Ultimul raport german în care se pomeneşte despre domnia lui Con­ tantin Şărban în Muntenia este din 12 Ianuarie 1650. Hurm. Frg. III, p. 237. Istoria Ţărei Româneşti publicată de Ioanid, II, p. 110 pune data de 6 Ianuarie pentru mazilirea lui Şărban. Asupra tutruor amărunţunllor domniei lui Constantin Şărhan pentru care nu este citat vre un izvor anumit, vezi rezumatul rapoartelor. lui Simion Reniger c. împăratul din 17, 18 Martie, 24 Aprilie, 24 Mai, 2, 4 şi 20 Iunie, 2, 6, 19, 22 şi 29 Iulie, 10 August, 8 Septenvrie, 20 Octomvrie şi 27 De­ cemvrte 1655 în Hurm. Frg. III, .p. 220-231 şi 21' Iulie, 15 August şi 24 Octorn­ vrie 1657, ibidem, p. 234. Adoagă un extract din un Codex miscellaneus 1658 Apri­ lie 15. "Le grand .... Hurm. Doc. Supl. II, 3, p. 70. 2. N. Iorga, Studii şi Doc. IV, p. 56. 21 Ceilalţl doi Mihnea sunt: Mibnea cel Rău, 1507-1511 (VoI IV, 110. 169) -şi Mihnea al Il-lea, 1577�1583, 1585-1591 (VoI. V, p .. 24 şi 41). Mihnea sub­ samnă Mihaiu Voevod, V, o scrisoare a lui către Racoţi, principele destituit al Transilvaniei, 16i9, Iorga" Studii şi doc., IV, P: 58. In muzeul din Belgrad se află, un steag allui Mihai Radu care se intitulează şi "Arhiduce al părţilor megle­ şite ". Asupra acestui titlu, care aminteşte acel de Herzeg al "A1Ţllaşului şi Făgă­ .raşului" ,din vechime,veziN. Ioi'ga, 'Steagul lui Mihnea Vodă Riului în An. Acad. , Rom. II, tOI11. XXXVI, Hi11, p. 529. ' [160] 160 iSTORIA ROMÂNILOR văzut arătăndu-se odată în Muntenia, pe timpul domniilor greceşti ale lui Hadu Mihnea şi Leon Tomşa. Mihnea purta un nume românesc, şi se pretindea final lui Radu Mihnea (1611 --- 1616, 1620 - 1623) 22, ceea ce nu-i Iolosia mult în privirea românismului său, întru cât deşi de origine Român, se grecizase cu totu), fiind crescut Între Grecii Hăsăritului. Chiar dacă acest Mihnea ar fi fost odrasla fostului domn, se vede că simpatiile tatălui său pentru Greci făcuse ca el să fie crescut în ConstantinopoJe, unde trecea drept Grec; şi tot aşa cu drept cuvânt îl considerau şi Românii pe capul cărora se năpustise cu domnia. De aceea spune despre el Anonimul românesc că era "un Grec cămătar; tată său l'au chemat Iane Surdul, iar pe dânsul l'au chemat din botez Franţi; deci izvo­ dîndu-se de mic a urma lui Ismail feciorul Agarei, fugit-au dela părinţii lui şi s'au dus la Tarigrad şi s'au curte nit la Kinan paşa, zicând că este feciorul Radului Vodă, nepot Mihnei Vodă şi aşa şi-a petrecut viaţa la Turci ca la 40 de ani" 23. Dacă filiaţie lui care nu putea fi pe de altă parte decât ne­ legitimă, este îndoelnică, firea lui de Grec este atestată prin documente contimporane de o autenticitate netăgăduită, Numele ce-l purta el la Constantinopol era Gioan bei; avea reputaţia de om învăţat şi era prietinul rezidentului german Schmidt. Izvoarele străine spun, ca şi cronica română, că el trăia în casa lui Kinan paşa şi identitatea lui Gioan bei cu Mihnea este chiar formal atestată de rapoartele germane, care '1 pomenesc sub numele de "Gioan bei care mai târziu s'a numit Mihnea" 24._ CheltueaJa lui Gioan bei pentru căpătarea domnii se urcă la 200.000 de lei, din care 70.000 sultanului, în urma căreia este primit la sărutarea papucului, e îmbrăcat cu caftan, i se pune' pe cap o cucă cu o pană înnaltă asemene unui paşă, şi precedat ,.de 6 stegari, 3 călări şi 3 .pe jos, pleacă. către Muntenia în 31 Ianuarie 1658. Chiar a doua zi după pornirea noului domn din capitala împărăţiei, soseşte aice o deputăţie de boieri din Mun­ tenia, cu o hârtie iscălită aproape de toată. boierimea cea mare a tărei, în care se spunea: "că sultanul să nu-i obijduiască eu vre un principe sărman, căci atât ei cât şi ţara lor ar fi îndestul de săraci, şi ceea ce nou numitul a luat cu împrumut dela Evrei 22 VoI. VI, p. 19 şi 42. 23 Mag. isi IV, p. 346. De acea Il numesc unele documente Ioan Radu altele Ioan Mihnea Radu Hurrn. Dac. V, 2, p. 42 şi 56. " Gutachten Rudolphs Schmidt uber die gegenwiirtige Sendung an die Pfort. Wien. August od. Septembre 1658 în extract in Hurrnuzaki Fragmente III, p. 244: Gioan bey spăter Mihnea gennant". Un raport veneţian din 16 Martie 1658, Hurm. Doc. V, 2, p. 42, spune despre Mihnea că era "un gentilhuomo greco, frigliolo del gia Radulio Voivoda, allevato in ConstantinopoJi in casa del vechi o Kinan-Passa". [161] 1I1UN'.rENIA DE LA MATEI BASAI1AB pANĂ LA CONI\'l'AN'J'JN BRANCOVANU 161 şi a cheltuit la Poartă, va căuta să o scoată din biata Muntenie cu dobândă şi încincit 25;, CA. în deobşte ei nu pot primi în nici Mthnea al If I-Iea un chip pe Gioan bei de principe, întimpinare ce nu putea decât să întărească poziţia Grecului, şi el pleacă, cu tot timpul cel " Asupra datoriei lui Mih nea de 35 de pungi către nişle Evrei din Cons­ tantinopoJe vezi un doc. din 1662 Iorga, Studii şi Doc. V, p. 123. "Deci din acest venit al ocnclor tosta rânduit Mihnea Vodă la nişte Ovrei din Ţarigrad că a fost datoare domnia 35 pungi, ins�l ovreii anume Mucaciu şi Ibraln Celehi (pe turceşte) cari slujiseră la Sultann Valideaua rnuma îrnpărn t nlui". A. D. Xenopol. Istoria Românilor - Vul. VII. 11 [162] 162 . ISTORIA 'ROMÂNILOR rău şi furtunos ce-i istăteâ împotrivă, după ce avu o . Întreve­ dere într'o noapte cu rezidentul german, care-i dori mult noroc în domnie 26. Sultanul dă ordin hanului Tătarilor şi paşei de Silistra a'I introduce pe Gioan bei în Muntenia. Constantin Şărban se retrage eătră munţi, adunându-şi o armată ca la 30.000 de oa­ meni cu care ar fi putut lupta cu isbândăcontra rivalului său, dacă nu ar fi fost trădat de oştirea lui îndată ce ea simţi apro­ pierea duşmanului. Şărban trecu în Transilvania, unde împreună cu Racoţi principele depus al acestei ţări se înţeleseră asupra mijloacelor de .a se opune asuprirei comune. Năvălirea Tăta­ rilor în Muntenia şi Moldova unde tot pe atunci se scotea Gheor­ ghe Ştefan şi se înlocuiă cu Ghica, fu însoţită ca totdeauna de acele scene de groaznică prădare ce caracterizau apucăturile acestor oarde barbare 27. Totuşi Gioan bei întimpină neînvinse greutăţi la întemeie­ rea stăpânirei sale. Combătut pe de oparte de boieri, iar pe de alta ameninţat de Racoţi şi de Şărban, neputându-se mănţinea decât Cl1 sprijinul Tătarilor, care prin prădăciunile lor îngro­ zitoare resculau toată ţara în contra acestei năpăşti de domnie ce-i venise pe cap, 'el trebuia să devină curând chiar pentru Turcii ce'l sprijineau, o greutate 28. . După cât se vede însă înnălţarea cam neaşteptată a Gre:­ eului la domnia Munteniei făcuse să i se clatine mintea, cea nu prea bine cumpănită. In curând după întronarea lui, el dă semne vădite de turbare a cugetărei sale: ie titlul de arhiduce, face să fie uns şi coronat în această însuşire în catedrala din Târ­ goviştea, şi trimite soli la Poartă care să ceară pe de o parte re­ cunoaşterea noului său tituluş, pe de alta alipirea Transilvaniei Moldovei şi a cetăţei Silistria către principatul său 29. Nebunul avea totuşi momente limpezi, când era vorba de a lua măsurile necesare spre a păstra şovăitoarea lui domnie. Barcsai, noul principe al Transilvaniei, fiind îndatorit a răspunde ca cheltueli de răsboiu pentru întronarea lui, suma de 500.000 de lei, şi netrimeţând decât 5.000, Mihnea pentru a se pune bine la Poartă îl pârăşte, că de şi ar avea toată suma adunată, nu voeşte s'o trimită, fiindcă sperează cu timpul să fie iertat de o parte din ea. Apoi el nu lasă în părăsire nici mij- 26 Reniger c. împăratul, 13 Fevruarie 1658, Hurm. Frg .. JII, p, 237 .. • ;.7 Rapoartele lui SimonHeniger cătră împăratul, 13 .. şi.28Febr'." 12 Martie 16: şi 8 Ibidem, p: 237-240. Corup. Hurm, Doc, V; 2, p. 43 'şi 45. . 29 Simon Reniger cătră împăratul 10 şi 28 Mai 1658, Hurm. Frg. p. 243. 2' Simon Reniger cătră împăratul 21 April 1659, Ibidem p. 246. Comp. Călugărul Ibignancourt din Mai 16,59 Hll1'1TI. Doc. Suplement, 1, p. 245. Mihnea bătu chiar o-medalie cu insemnele vulturului imperial cu coroană. Una din ele este trimisă drept curiozitate de călugărul Ibignancourt(nu se ştie cui) odată cu scrisoarea citată. [163] lIf!JN'l'ENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ!."- CONS'l'AN'l'IN BRANCOVANU 16il Iocul vesenţial, împărţirea de bani la dregătorii sultanului, şi merge chiar mai 'departe; pune să zidească o Moschee în Mun­ tenia şi lasă a se înţelege curânda lui Întoarcere la religia mo­ hametană 30. Domnii depuşi din toate trei ţările vasale ale Porţei, Gheorghe Racoţi, Constantin Şărban şi Gheorghe Ştefan se ho­ tărâseră il se opune Porţei, alegând ca loc de împotrivire Tran­ silvania, în care Racoţi păstra se încă o puternică partidă, şi eate oferea prin. poziţia ei .un .tărâm mai uşor de apărat. Aceşti trei principi îşi propun a scoate de o camdată pe Mihnea din Muntenia şi pe 'Ghica din Moldova, şi înapoind scaunele: lui Şărban şi Ştefan, cu ajutorul lor apoi să scoată pe Barcsaidin Ardeal. ' Mihnea alungat de aliaţi, este însă restabilit în scaun de Turci, iar Gheorghe Ştefan este bătut de Ghica. "Tiranul dirept fantastic adecă buiguitor în: gânduri", cum îl caracterizază Miron Costin 31, .în unânile cărora Turcii nu se temuse a lăsa frânele ocârmuirei muntene, prin una din acele . sărituri proprii celor' cu minţea neîntreagă, trece deodată din parteă.i'I'urcilor în acea a răsculaţilor, aliindu-se'cu .cei rtrel pretendenţi, spre a' se revolta în contra' sprijinitorilor .săi de până acuma. Pe când însă răscoala din partea acelora se înţelegea dela sine, ca unii ce pierduseră scaunele lor 'şi doriau să, le recapete, acea a lui Mihneaeste: cu totul lipsită: de .bun simţ, ':căci neputând nimic câştiga prin: ea, putea pierde totul, .şi întăreşte părerea comună.'! ce umbla asupra lui,că nu era în întregimeaminţei.sale. Intrarea lui Mihnea în aliarrţa răsculaţilor face ca unul din ei şi anume Gheorghe Ştefan să fie eliminat; întru cât de altfel ar fi .fost; mai mulţi domni decât scaune disponibile. Apoi aliaţii' erau" mai tnulţămiţi a avea în rândurile lor un domn în scaun, care dispunea de puterea unei ţări, , decât un pribeag mai mult şi mazil precum erau şi, ei; Acesta împinge pe Gheorghe Ştefan ai părăsif Transilvania şi a apuca la colindat pe la curţile Europei, : spre a'şi recăpăta pierduta domnie 32. . . . .Seraskierul trecând' prin Muntenia pentru a pătrunde îri Transilvania contra lui Gheorghe Racoţi, Milîneă care eră or­ donat de Turei a-l însoţi în expediţie, propuneboierilor ca să'i: taie. Boieriiapăimântaţi de gândul nebun al lui Mihnea, o rup de fugă; iar Pârvul visternicul Predescul denunţă chiarpaşei uneltirile domnului. Mihnea văzăndu-se în pericol, merge la paşă, îi dă bani, şi părăşte el pe boieri că ar fugi de slujba îm- r. �o R!lI\igerc�ţr�. î�păr�tul, ,26 Iunie 1659, Hurm, Frg.III, p.247-248. o, Letopiseţele, 1, p. 341. Ed. Ureche, 1, .p. 657.. ,,' " .2 Vom arăta .rătăcirtle )pi)a istoria Moldovei. Incă Ain 1659 găsim pe Mihnea îndemnănd pe Racoţi a se folpsj de prilej spre? .Introduce pe Şerban în scaunul Moldovei, N. Iorga, Studii şi doc. IV, p, 58. .;', [164] 161 IS1'()RIA IWMANILOR păratului : ucide apoi pe Predescu, Istrate postelnicul, Radui aga Bărsăscu, Vintilă căpitanul, Badea vătavul şi pe Preda Brancovanu şi vroeşte să pună mâna şi pe Constantin postel­ nicul Cantacuzino dela Filipeşti ; dar el fuge la Braşov şi apoi la Ghica în Moldova. Aice fiul său Drăghici se prinde în o a­ dâncă . prietenie cu Grigore fiul lui Gheorghe Ghica, care-i dă un zapis în 1659 April în 11, in care îi jurueşte că "chiar de se va despărţi cu trupul de el,' iar cu sufle tul şi cu credinţa să fie nedespărţiţi unul de altul" 33. Vom vedea mai târziu cum in­ ţelese Ghica a păstra această prietenie. Mihnea scăpase prin aceste cruzimi, pe care el le arăta ca făcute în interesul Tur­ cilor, de prepusul.de hainire pe care '1 trezise în mintea lor pâra Predescului. El se preface a le fi prieten, şi le cere bani spre a'şi jntărl oştirea slăbită prin părăsirea boierilor. După aceea propune din nou boier-ilor rămaşi pe lângă el răscoala contra împărăţiei, ceeace prinzând tot atât de puţin ca şi în întâiul rând el ordonă un nou măcel în ei. "Stringându.,i pe toţi într'o sară şi având pe ucigaşi gata, câte pe unul îi lua de-i zugruma, şi-i arunca din' casă jos pe fereşti, iar tubulhanaua (muzica) zicea până i-au isprăvit pe toţi" 34, , ,. Mihnea văzând că nu poate să determine ţara a împăr­ tăşi nebunul lui gând, căci acuma ceeace altă dată era o por­ nire firească acuma sa. " se hotărăşte să'i dee fiinţă în contra voinţei ei. Se face o întâlnire a tuturora răsculaţilor la Braşov, în care Racoţi este ales de cap al întreprinderei. Se atribuia Moldova lui Constantin Şărban, pe când lui Mihnea i se făgă­ dueşte şi' de acoloînnainte păstrarea Munteniei. Grecul mul­ ţămit dărueşte pe Racoţi cu o blană de cacom şi un cal bogat înşăuat, primind dela fostul principe al Transilvaniei o sabie de onoare şi lin' ajutor de 500 oameni 35, In urma acestei înţe­ legeri Mihnea trimite pe Gheorghe Băleanu vornicul în Mol­ do va cu oştirile sale şi cu a le lui Racoţi în contra lui Ghica,spre a-'l scoate din scaun, şi .a pune pe Şărban; iar în Muntenia el pune să taie pe toţi Turcii din Tărgoviştea, apoi arde Brăila şi Giurgiul, Băleanu izbuteşte de o camdată a, alunga pe Ghica. Armata lui este însă curând dupa aceea zdrobită de Tătari, Mihnea în Muntenia bate pe Turci intr'o mică încăerare, iar pestenoapte au venit veste neagră lui Mihnea, că Turcii au bătut! pe Racoţi la Deva 36. 33 Genealogia Cantacuzinilor, vezi titlul întreg mai jos, (nota 49), p. 168. Mag. isi. I, p. 322 La unul din aceste măcel uri se referă un raport vene­ ţ.iau din 29 Iulie, 1659, "Il principe di Valachiaha tatto decapitar molti baroni richissimi". Hurm Doc, V, 2,·p. 61. 3li Heniger cătră împ. 1 Neornvrie 1659, Hurm. Frg. p. 248. 3. Zlnkelsen Gescti des osm. Reicbs, V, p. 8R6.' Lupta se întâmplă la 22 Noemvrie 1659. [165] lHJNTblNIA DE LA MAT!!;! BASARAB PÂNĂ LA CON8TAN'l'IN BHANCOVANU 165 Tot atunci află Mihnea şi despre pierderea suferită în Mol­ dova. El vroeşte totuşi să se mai împotrivească; oastea lui însă îl ameninţă a-l da pe mâinile Turcilor, şi atunci Mihnea fuge peste munţi, părăsind domnia. El moare, puţin timp după a­ ceea 87. Turcii văzând că Târgoviştea aşezată nu departe de graniţa transilvană înlesneşte periculoasele relaţii cu această ţară, ordonă, odată cu strămutarea lui Ghica din Moldova în Muntenia, să se dărâme cetatea precum şi mânăstirile ce o în­ vecinau, şi să se strămute reşedinţa principilor la Bucureşti oraş aşezat mai în apropierea Turcilor. Acest fapt este în­ tărit şi de cronicile muntene care spun că Ghica Vodă "au pă­ răsit cu totul Târgoviştea ca reşedinţă şi au surpat şi casele de acolo şi le-au sfărămat de tot, ca să nu mai fie scaun domnesc acolo, căci mai sub munte se temeau Turcii de hainie 38. Gheorghe Ghica. 1659 -1660. -,- Era de neam Albanez din părţile greceşti; venise în Moldova încă dinnaintea dom­ mei lui Vasile Vodă .meguţitorie ţiind" până la suirea acestuia în scaun. "Fiind de un neam cu el, Arbănaş, l'au tras Vasile Vodă la curte şi de odată la boierie mai măruntă, apoi vornicia cea mare de ţara de jos au ajuns, şi ţiindu'l Vasile Vodă de cre­ dinţă l'au trimis la Poartă capuchihae, văzându'I şi om con­ tenit la toate şi scump, cum se cade hie când capuchihaele să hie" 39. Din atare dregătorie el fusese numit domn în Moldova la mazilirea lui Gheorghe Ştefan în 1658, puţin timp după rân­ duirea lui Gioan bei sau Mihnea în Muntenia şi purtându-se acolo cu credinţă către Poartă în timpul răsvrătirilor lui Racoţi şi a partizanilor lui, i se dăduse la alungarea lui Mihnea tronul Munteniei. Capidjilar Chehaiasi, însărcinat cu întroducerea lui Gheorghe Ghica în domnie, avea ordinul de a lăsa de o cam­ dată şi Moldova tot sub domnia lui Ghica, până ce Poarta va găti un om vrednic de a lua ocârmuirea acelei ţări 40, aflat în curând în persoana lui Ştefan fiul lui Vasile Lupu. 3.1 După expresia energică a lui Neculai Mustea care biciueşte nebuniile Iui : "şi sufletul curând şi-au borât in prăpăstltle iadului". 38 Reniger cătră împ, 21 Decemvrie 1659 Hurm. Fragmente, III, p, 249. Mag. isi. II, p. 214. Această potrivală . deplină între arătărlle-cronlcelor şi ale documentelor arată cât de mare valoare trebue pusă pe notlţele raportate de cronicari asupra faptelor contimporane, chiar atunci când nu le putem controla prin asemenea izvoare. 3. Miron Costin, Leiopiseţe, I, p. 336. Textul îndreptat după ediţia crltlcă a lui V. A Ureche, I, p. 649; . eu Reniger cătră trup. 1 Noemvrie, 1659, Hurmuzakl, Fragmente, III, p. 249. Ghica apucă scaunul Munteniei în Decemvrie 1659. Vezi un raport al lui Bal­ larino cătră dogelo din 22 .nee. 1659 Hurm. Doc., V. 2, p. 69: "iI possesso dato a Gica novo principe eli Valachla ricevuto da que sudditi senza contraste, lontan aîîato del tlrnore dinovi disturhi di Mlena". Gheorghe Ştefan deşi detronat, se priviă tot de Domn al Moldovei. Vezi o scrisoare a lui din 1659 Decemvrie În 9 către munlcipalltatea din Lemberg în Hurm. Doc. Supl. II,. 3, p. U. [166] ISTOKIA ROMÂNILOR Oştirile, turceşti şi tătăreşti, care in troduseră , pe Ghica în domnia Munteniei, prădată după obiceiul lor ţara în chipul cel mai crud 41; iar Ghica Vodă "dacă STau aşezat la scaun, în: Bucureşti, trimis'au poruncă în ţară ca să se strângă cine va fi rămas: şi să meargă cine'şi la moşia lui, să se apuce de hrana lui şi'să'şi dee haraciul împăratului. Şi arată milă mare asupra să­ racilor şi le făcea judecată dreaptă; nimene nu se Întorcea obidit dela divanul lui; aşişdere şi slujitorilor le făcu căutare şi câţi ziseră că sunt robiţi" săraci, fugiţi, morţi, pre toţi îi scoase de la eatastih, şi celor ce rămaseră le dete scădere din.destul şi iertă pre.toţi greşiţii" 42. ' " In curând; Însă paşnicile îndeletniciri a le lui Ghica fura turburare. Racoţi anume tot se mănţinea în Ardeal, şi Constantin; Şărban cearcă în luna lui April1660 o nouă năvălire în Muntenia. Ghica Vodă, nepregătit pentru a susţinea lupta, fuge la Giurgiu cn.rtoată curtea lui, . ,;iarConstantin Şărhan Vodă au întrat în Bucureşti la L Mai.şi s'au adunat toţi dorobanţii şi seimenii lângă dânsul şi-veniră din roşii şi din toată cetele dese închinară: lui şi 'se rapucară iar de hoţiile lor cele obicinuite, stricând şi' jăcnind bucate boierilor şi..tot ce găsiră şi făcură şi alte nebunii multe, că verii se fără veste 'de lovise pre Ghica Vodă la Giurgiu, pre: învărsatul' zorilor. şi care cum putură.iscăpară, unii în cetate, alţii în .şăici, "alţii în prud ; mulţi s'au înnecat, pre mulţi i-au prins afară �'şi ce aflară luară cu jaful tot, şi iar s'au învârtejit înapoi la Bucureşti" 43. Sultanul .trimise pe Gian Aslan paşa' şi-s-pe Kinani paşa cu oştile turceşti şi pe Ak-Mârzea cu, Tătarii,care luând pe Ghica Vodă din Giurgiu îl readuseră la Bucureşti în 21 Mai; iar ConstantinŞărban se retrase în pripă înnaintea lor înnapoi peste munţi. Tot 'pe atunci, 21 Mai, Racoţi. dădea În contra Turcilorultimă desperata sa luptă, în care nu mai era .rvorbă de a. învinge, ci de a muri vitejeşte. Mândrul Uiigur', dupăce fusese bătut la Deva,' asediase Sibiul, pentru', ca prin luarea.lui să-şi capete'un punct de sprijin în Transilvania. Sidi Ahmed, paşa de Buda, care'l bătuse la Deva, nu'l lăsa În:să, să-şiîndeplinească scopul, ci înconjura el însuşi cu armata lujde patru ori-mai mare pe cei 6000 de, oameni ai lui Racoţi. 8c�stli'y�z:1ndu�se' pierdut, îşi' alege '1QeO de 'călăreţi 'hotărâţi c,a; şi: (ll,şi se repede cuei în' şirurile cele. mai dese .ale 'Turcilor, unde toţi. până la unul găsiră o moarte glorioasă şi în fruntea, tuturora viteazulTor conducător, nenorocitul Hacoţi care fil găsfCrilOrt' pe câmpul 'de bătăliestrăpunsd� 'patru lovituri 44. , . "" .,: .,._,. , "'Renigercătră împ .. 16 Iariuarie 1660. Hurm. Frg, III, p. 249. Anon;' rom. în, Mag. isi. IV, p. 354.' " , .... Ibidem p. 354.· �',� {, ( �8 Ibidem, p. 355 . •• Zirikeisen, IV, p. 887. [167] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LAODNSTAN'I'IN BRANCOVANU tt17 Constantin Şărban pierzând putinţa de a se mai mănţinea în Ardeal, trece la Cazaci, de unde apoi se încearcă asupra MoI· dovei, In Muntenia Însă se iviră în curând urmările 'acestorfapte desperate, care 'şi aveau originea ,lor în nebunia lui -Mih!le� .al 1I1.:.le. O foamete mare se încuihă în ţară, urmată de o ciumă cumplită, pe care norodul superstiţios le credeă o dreaptă răsplată trimisă de Dumnezeu pentru a pedepsi nesocotinţile omeneşti 45. Era într'adevăr o pedeapsă, însă nu, trimisă de Dumriezeire, ci .atrasă de oameni ca o' consecvenţă neapărară a faptelor> lor ce conţin totdeauna În ele însăşi urmări, pe care numai ne­ ştiinţa le atribue unor puteri supranaturale. Oamenii ihântuiţi de atătea răle părăsiau ţara pe întrecutele ; dările nu Se} putură încasa, şi haraciul neputând fi răspuns la timp, sultanul mazi- leşte ,pe Ghica. '. i, .:.\.' Destituirea lui mai avuse încă un motiv. Marele vizirKiu­ pruliul, atot puternic la Poartă şi.domnind el înlocul sultanului, se hotărise a pune un capăt-vesnicilor neorândueli .ce. se petre­ ceau în ţările vasale delanordul Dunărei; şi vroia.să.IeIege într'un chip mai nemijlocit .deJmpărăţie, prefăcându-Ie câte trele: in paşalâcuri, El vroia să înceapăcu Muntenia, şi luând' ca .pretext neplata la timpa -haraciului.: însărcinează pe paşar.din.tâilistra să trimită 300 de călăreţi, care pun mâna pe Gheorghe Ghica în reşedinţa lui, îl pradă atâtpe el cât şi pe familia şi pe curtea lui, il bagă în fiere şi'] duc la Adrianopole pe la începutul lui Septemvrie 1660, unde este aruncat În temniţă. După .aceea îl trimit tot încătuşat cătră începutul lui Octomvrie la Constan­ tinopole, unde este reţinut într'o strânsă pază 46, Totuşi viziruI părăseşte î11 curând gândul de a reduce ţările dunărene în paşa­ lăcuri turceşti, fiind întors dela, el prin stăruinţele postelniculiii Constantin Cantacuzino, boier muntean .care stătea in 'mare vază la Turci /17. El reînnoi înnalntea vizirului argumentele acele ce oprise în mai multe rânduri pe TUrci de a da fiiijţă gândului de atâtea ori desmierdat de ei, punându-leînvedere că prefacerea lnpaşalâcuri a unor ţări anevoie de apărat ar, mări numai greutăţile imperiului, amintindu-le năcazurile ce Te ad'lieea paşalâcul din Oferi. Apoi Ţările Române, fiind puse sub, bcâ'r­ rnuirea directă a Turcilor, trebuiau să înceteze de a da veni.., turile mănoase pe care ei le trăgeau acuma din ele. In sfârşit. 4',Căpitanul în 1vlag, isl.I, p, 323, 4' Renlger c împăratul, 7 Oet. 1660, Hurm. Fraq. III, p. 254:Cronieul' lui C. Daponte, Erhlceanu, Cronicari 'greci care au scris despre Români tn·epoca fanariotă, Bucureşti, 1890, p. 9, spune că vizirul cerând lui Ghica 30 de ,pungi, domnul s'ar.fi rugat să mai aştepte, iar că . fiul lui Gheorghe Ghica·, Grig�rie, 'ar fi substras răspunsul şi înlocuit cu un refuz de a pIăti,·rugămintea de aşteptare; refuz ce aduse destituirea domnului. . ." ., Anon. rom. în Mag. isi, IV, p. 357. [168] 168 ISTORIA ROMANILOIl şi aice era punctul hotărîtor, o asemene măsură mai putea pro­ voca şi periculoase răscoale, care sprijinite de puterile vecine ce aveau interes a împedeca înnaintarea puterei turceşti. ar putea complica pe Poartă în cumplite răsboae 48, Vizirul recu­ noscând în acel ce ţinea asemenea vorbe un om superior, îi lăsă lui însărcinarea de a găsi un domn pentru Muntenia. Cu­ getul înnalt al postelnicului se vede mai ales din faptul, neauzit pentru acele timpuri, că nu păstrează domnia pentru el, când nu avea de cât a spune un cuvânt spre a o lua. In nişte vremuri de o goană aşa de turbată după domnie, ca acel în care el trăia, a asemene reţinere este vrednică de admirare şi îndreptăţeşte vaza cea urieşă de care postelnicul se bucura atât la Turci cât şi la Creştini. Cantaenzineştii. - Cine era acest Cantacuzino postel­ nicul ? Familia Caniacuzinilor este una din acele ale căror origini se, pot urmări mai departe, nu numai din Răsărit, dar chiar din întreaga Europă. Lăsând la o parte începuturile ei, pe care unii le cobor din casa de Valois a regilor Franţiei 4�, alţii din regi traci şi alţii în sfârşit din baroni scandinavi, constatăm că încă prin veacul al XII-le, Cantacuzinii formau o puternică şi bogată familie în imperiul bizantin, ceea ce dovedeşte dela sine o origine mai veche. Cea d'întăi pomenire a unui Cantacu­ zino însă fără nume de botez, este aceea a unui general bizantin trimis de împătatul Alexios În o luptă contra lui Tancred nepotul " D. Gaffron amb. prusiau c. Friderlc al II-lea 10 Oct. 1783 în N. Iorga A.ele şi Prag. II, p. 172: "la Porte a regarde [usqu 'ă present comme un mal neces­ saire de laisser toujours les deux prtncipautes a l'abandon dans toute les guerres dans; la crainic d'y soulever les peuples". Genealogia Canlacuzineştilor ed. Iorga p. 308, zice şi ea "temerile de împărăţiile vecine au zăticnit aceasta (prefacerea ţărilor Române in paşalăcuri). CitaţiiIe mele sunt' luate cele mai multe după manuscrisul original consultat de mine mult înaintea publicării lui Iorga. 4. Aşa arată importantul document de familie ce se află în: păstrarea lui Gh. Gr. Cantacuzino din Bucureşti, şi care poartă titlul: Genealogia familiei Cantacuzinilor, a căreia origine se trage din neamul de Valua din pairii de Frau­ ţia, de la anul 800 până la 1787. Scrierea. un volum în4 de aproape 500 de pagini, a fost alcătuită după două lucrări, una făcută după istorici şi documente de dascălul şi învăţatul grec din Bucureşti, Saul Arvanitohoritul, pe la 1765, şi alta păstrată de grăfina O'Donnel soţia comitelui englez O'Donnel, fiica lui Ra .. ducanu Cantacuzino, el însuş fiu al lui Ştefan Cantacuzino cel ucis împreună cu Brancovanu. Această genealogie a fost şi publicată în parte. In Buciumul lui Cezar Boliac din 1863 No. 23 şi următoarele. Acum a fost tipărită şi în volum de N. Iorga. Asupra originei franceze a familiei Cantacuzlnilor, avem o indi­ caţte în o carte foarte rară intitulată. Discorso di Theodoro Spandugino Cauta­ cuzino, gentilhoumo constantinopolitano della origine de principi turchi. Scrierea este reprodusă În Historia Unioersale deil'oriqine el imperio de Turclii raconta da M. Francesco Sansovino, Veneţia, apresso Mihael Bonell i, 1583, In ea se spune la p. 185, despre Ioan Cantacuzino, care ajunge împărat că "era piu nobile che persona la quale fosse în Gracia, chc egli discendcva da dodici pari de Francin". [169] MUNTENIA DE LA MA�l'EI BASARAB P"ÎNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 16\l ------------ lui Boemund în 1107. Altă pomenire este acea a lui Ioan. pe timpul împăratului Manoil Comnen, arătat ca om cu mare vază, general şi încuscrit cu împăratul a căruia nepoată, Maria Comnena, fiica sebastocratorului Andronic, o ţinea în căsătorie 50. Fiul lui Ioan, Manuil Cantacuzino 51, este trimis de acelaş îm­ părat înpreună cu Andronic în potriva Turcilor în Asia, unde dobândeşte asupra lor o mare izbândă. Nu se ştie însă din ce pricină mai tărziu împăratul se supără pe el şi'l aruncă în în­ chisoare. Intâlnim pe un al doile Ioan Cantacuzino, probabil fiul lui Manuil pe timpul urzurpatorului Andronic Comnen (1183 -1185), pe care tiranul îl orbeşte din pricină că lăsase să fugă din închisoare pe Constantin Angelul. Acest Ioan al II-le Cantacuzino au avut de soţie pe fiica lui Andronic Angelul, sora viitorilor împăraţi Isac şi Alexios Angelul, Ioan Cantacu­ zino piere Într'o luptă cu Românii din Macedonia, în contra cărora, deşi orb, fusese trimis de oătră cumnatul său Isac An­ geluI, după ce ajunge împărat (1185) G2. Mihail Cantacuzino ajută lui Alexios Angelul a se răscula contra fratelui său Isac. Din faptul că Nicetas spune despre Mihail că ar fi fost unit prin familie cu împăratul 53, se poate încheie că era fiul lui Ioan şi a surorei lui Isac Angelul. In acelaş timp cu aceşti Cantacuzini, a:căror coborire din tată în fiu se poate stabili cu destulă sigu­ ranţă, mai sunt şi alţii, precum unul Teodor care moare în 1183 în o luptă în Bitinia; altul Andronic trimis de împăratul Isac al II-le Angelul (în anul 1189), ca să ducă împăratului Frederic în timpul expediţiei cruciate, cele trebuitoare armatei 54. Din unul din aceştia trebuia să se coboare Manoil Cantacuzino pe care '1 întâlnim pe timpul împăratului Ioan Batatze din Nikea, trimis în contra Genovezilor, care căutau să pună mâna pe Rodos în anul 1250. După toate probabilităţile acest Manoil fu tatul unui Cantacuzino a cărui nume nu se ştie, el însuşi părintele împăratului Ioan Cantacuzino cu care familia Cantacuzinilor sejurcă pe tronul imperiului bizantin, de oare ce aflăm pe Ma­ nuel Cantacuzino Încă în viaţă pe timpul împăratului Manuel Paleologul (1261-1282). Să urmărim acuma coborirea familiei Cantacuzinilor dela împăratul Ioan până la Mihail Cantacuzino, cel ucis de sultanul Amurat al III-le în 1578, din care se trag fără nici o îndoială Cantacuzinii români. so Scriitorul bizanLin Ducas ed Bonn, p. 27 numeşte pe Iw&.YvYj; KOI.Y- 1:a-.woC't)vO, OI.v-fjp wpv'tJo �e y.a! 'twv mi).,at 1Jpwwv aTt0'j'()v;, Cf. Niceias, Cbo­ niates, ed. Bonn. p. 121 şi 136 Cinnamus, ed. Bonn, p. 109. . 6' Cinr�amus p. 29:1 : <'Iwtiyv"ş 'tw Kr:tvtr:ty.ooCYjvtP, Ttr:tt; -1jv MavoD'iJA». COIUP, Nzcelas, p. 2;)4. '" Nicetas, p. 335, 489 şi 660. sa Nicetas p. 593: , NvBăncscu, 'Un poeme grec uulqaire : scrisori din Constantinopol trimise lui in Germania, ne dau lămuriri asupra Iegăturilor.în carefostul domnal Moldovei stătea cu puternicul Grec şi totodată ne destăinuescşi alte in-, terveniri ale lui în afacerile Munteniei. .Una din descrisă din 7 Mai 1593 de Policrat Kamerinos, un, am de afaceri al lui Pe­ tru . Schiopu, îi spune că a primit scrisoarea fostului Domni­ ţal' către domnulCantacuzino sau banul (Pană fratele lui An­ dronic) şi că s'a sfătuit cu acesta (care se afla dus Il} Constan­ tinopole) cât şi cu boierii lui Petru, Andrei Hatmanul şi .Neculai Stolnicul pentru a găsi mijlocul de a slujidetronatului, sfă­ tnind pe Petru Schiopu să vină: cât mai iute în Constantino­ pole". , ,. Gerlachs Taqebueh, p. 446. Asupra căsătoriei lui Andronic, vezi o seri­ soare a lui Ger lach cătră Crusius, 17 Mai 1567 în Crusius, Turco-Graecia, p. 67. Al treilea filial Iui Mihail Ioan este vestitul Iane unchiul lui Mihai Vi': teazul a căruia murnă era' deci o Cantacuzineasă. Aceasta ne o spune C.Da�' pontes 'în catalogul său. Ebriceanu, Cronicarii Greci, p. 168. Dapontes însă greşeşte cănd spune că Iane era chiar tatăl lui Constantin postelnicul, întru ,câţ nu-l era de căt.-unehlu. Pomelnicul mănâstlrei Mărgtneni care poartă, în frunte numele de Aildr0t;tie, nu lasă nici o îndoială asupra numelui părintelui lui Con­ stantfn. "Intru 'cătînsă Mihail avuseşl un fiu Ioan este înviderat că arătarea' lui Dapont.es se referă Ia el. Comp. VoI. III, p. 157. Vezi şi Genealogia Caniacu­ zinilor, Buciumul, 1863, p. 100. Greşeşte deci Cantemir, Evenimentele Canlacu­ zinilor, Brancouenilor, ed Acad. p. 1, când spune că tatăL lui Constantin postelnicul pronumit Şăitan Oglu ar fi fost ucis de sultanul Amurat a III-le. Nu tatăl, ci bunul lui Constantin fusese acel Mihail Cantacuzino Saitan-Oglu. 75 Hunn. Doc. XI, p, 331, [176] 176 ISTOR1A KOMÂNILOR A doua scrisoare către Petre Schiopul din Noembrie 1593 e a patriarhului Ieremia.E a ne arată că fostul domn scrise lui Andronic Cantacuzino în afacerea reîntronării sale, spunând lui Petru că "domnul Cantacuzino are acum trecere mare la îm­ părăţie şi are şi dragoste multă către domnia ta". Il îndeamnă şi patriarhul să vină cât mai în grabă şi atunci va cunoaşte cu adevărat "sprijinul şi ajutorul domnului Cantacuzino şi a ce­ lorlalţi prieteni ai domniei tale" şi ca să nu stea în locuri străine şi la oameni desbinaţi de biserica Răsăritului 76. A treia însfârşit şi cea mai însemnată este a lui însuşi An­ dronic Cantacuzino scrisă în 14 Noemvrie 1593 în care spune lui Petru că s'a primit scrisoarea şi a înţeles bine cele ce-i scrie; că el nu ar fi vrut să se amestece în încercările Vlaho-Bog­ daniei (îşi amintea probabil ce păţise tatul său din această pri­ cină) că el ţinea Ţara-Românească ('T:qv BAO'.Xlcxv) "pe numele Domnii tale, însă văzând cerinţele timpului şi zăbava Domnii tale precum şi faima cea rea şi ticăloasă a lui Alexandru Voevod (Alexandru al IV-lea predecesorul lui Mihai Viteazul) şi intriga lui pe care nu puteam s'o trec cu vederea, m'am ispitit şi am făcut pe banul Mihai (Viteazul) domn al Ţării-Româneşti ('T:�C: mO'.xtw:). Am judecat că e mai bine el decât alţi şireţi (p.Cl.pyD"rmc:) care nu arată nici un semn, nici dela tată nici dela mamă .(căar fi fii de domni) numai nişte şireţi neciopliţi şi min­ cinoşi şi argaţi şi nevrednici din toate punctele de vedere. Prin banul Mihai s'a mulţămit nenorocita ţară de un astfel de pastor bun şi creştin şi iubitor de săraci şi cu frica lui Dumnezeu şi au fericit pe părinţii mei, ca unul ce am ajutat cu ajutorul prea bunului Dumnezeu şi cu puterea prea cinstitului Împă­ rat şi l'am făcut domn. Moldova o ţine pe numele domniei tale până acum. Insă împăratul a poruncit să vii d-ta la Ţarigrad. Vino deci cât mai curând şi atunci de sigur că Moldova va fi a d-tale. Nu zăbovi căci ştii că nu pot s'o ţiu multă vreme de vrăjmaşi. Altceva nu este decât să ne învrednicim a vedea cinstita-ţi faţă şi a ne îmbrăţişa" 77. Din aceste scrisori se vede înrâurirea cea mare ce o avea Andronic Cantacuzino in trebile Ţărilor Române, deoarece mer­ ge până acolo în mândria lui, să spună că a făcut domn pe Mihai în Muntenia şi că Moldova o tine pentru Petru Schiopul, adăo­ gându-se însă, spre a Întări această ofertă ca să vină grabnic să o iee, căci nu o poate ţinea mult timp, din cauza vrăjmaşilor. Dacă Andronic sprijinise pe Mihai Viteazn Întru dobân­ direa domnii, o făcuse fiindcă acesta era ginerile fratelui său 76 Ibidem, p. 370. 7' Ibidem, p. 373. [177] �IUNTE!\IA DE J,A MA'fRl BASARAB pANĂ I.A CONS'fANTIN BRANCOVANU 171 -------------_._--_.-- .. _--------- - ---------- Iane, fost ban în Muntenia de unde îşi trage titlul şi vistieria in Moldova, despre care ne vom ocupa în curând. Pentru a mai Însemna însă cele ce se ştiu despre Andronic Cantacuzino, adăogim că el vine, după Întronarea lui Mihai de el, în Muntenia unde este numit mare vistiernic. In această însuşire îl găsim subsemnat în greceşte printre boierii divanului lui Mihai în tratatul din 26 Iunie 1599 cu Andrei Batori 78. Mihai îi !încredinţează apoi creşterea şi paza fiului lui Mihai Viteazul, Patraşcul 79. Este lăsat în 1600 împreună cu Udrea, Sava şi Negrea ca locţiitor al său în Moldova. După pierde­ derea dela Mirislău Mihai Viteazu Însărcinează pe Andronic cu o treabă care îi fu fatală, anume cu cererea de ajutor dela Turci în greaua situaţie în care îl pusese pierderea bătăliei. Turcii care văzuseră cu plăcere căderea duşmanului lor celui mai în­ verşunat ieau drept o cumplită cutezare cererea lui de ajutor şi pedepsesc pe stăruitor pentru îndrăsneala stăpânului pre­ textănd că un Grec supus al Porţei nu putea interveni pentru alt supus al ei şi condamnă pe Andronic la moarte, Încât ei re­ petă faţă cu fiulldrama sângeroasă înfăptuită mai înnainte cu tatăl 80. Până a nu trece la arătarea soartei fiilor lui Andronic cari se refugiseră toţi în Ţările Române, să arătăm cele ce se ştiu despre fratele său, Iane Cantacuzino. El este cunoscut în do­ cumente sub numele de Iane banul ceeace lasă a se înţelege că el fusese ban de Craiova. Dar tot. acest Iane banul este arătat cu alte boierii efective, aceea de vistiernic pe timpul lui Petru Schiopu. In 1589 şi 1590, ceva înaintea fugii lui Petru din Mol­ dova, găsim pe Iane dând mai multe sinete scrise greceşte care încep toate cu" Mărturisesc eu Iane banul" dar poate toate pentru: "Ioan vistiernicul Moldovlahiei" 81. Sinetile cunoscute sunt în număr de 6 pe sume însem­ nătoare, împrumutate de Ioan pentru slujba lui Ştefan fiul lui Petru' Schi opul : 1. către Pervan-hei casa pul pe suma de 420.000 de aspri; 2. către Flora de Gagliano pe 150.000 de aspri ; 3. către Ahmed Celebi pe 21.000 de aspri; 4. către unul Gheor­ ghe pe 100.000 de aspri; 5. către Mehemet Celebi Gabegiul pe 7. Vezi facsimilele subscmnăturilor tuturor boierilor, între cari şi aceea a lui 'Ayap6ytyo� B'1jcr'Ctap'1j� În Hurm. Doc., III, p. 330.1600. Ibidem, IV, p. 301. "Androni vistear sua barone che era governatore di suo figliulo, per abonarsi il tratare con il signor Manut nostro generale" . .. N. Iorga, Despre Caniacuzineşti, 1902, p. XLI. •• Asupra morţii lui Andronic datorită Turcilor vezi Iorga, l.c. p. XLIV. 81 'OP.Oho'( 00 1:'(00 Iw&yy'1j� (; p.1tIiyo� ... Pecetea în două cercuri, cel din mijloc cu slove turceşti, cel din afară În greceşte: '!W-XYY'fjC; B�cr't:\&p'fjC; Mai,aO�h�X[ct�. Hurrn. Dac. XI, p. 207 - 209 şi 212. A. D. Xenopol, Istoria Românilor. -- VoI. VII. 12 [178] ISTORIA" R('MÂNILOR suma-de 260'.000' de aspri şi 6. către Mehemet Celebi Tenicerul pe 225.000 deaspri. , 'iDupăfuga lui Petru Schiopu, găsim' pe Iane banul în Constantinopol unde împreună cu fratele său Andronic, pe deo­ partepentni. it procura ginerelui lui Iane, MihaiViteazu, tro­ riul Munteniei, iar pe dealtafac demersuri şi pentru reîntronarea lui' Petru Schiopul care însă aceste din urmă nu izbutesc. i : ,c ' ,: După catastrofa lui 'Andronic cei 5 fii ai lui se împrăştie şi anume unul din ei Dimitrie se duce în Crimeea unde trece la. Mahometanism.riar ceilalti Mihail sau Mihalache, Toma, Gheor­ ghe .sau Iordache şi Constantin fug mai întâi în Moldova, ţara mai îndepărtată de Turci 82. • ". , Cel Întâi din fiii lui Andronic Cantacuzino ce apare în boie­ riile Moldovei este Toma care se' găseşte în' . un document din 1625 caftori postelnic, slujliă care cerea cunoştinţa limbei tur­ ceşti, apoi în 1628 îl găsim înnălţat la rangul de mare sulger şi care ajunge mai târziu în 1629, vornic mare de ţara de jos. Al doilea fiu al lui Andronic aflat în boieriile Moldovei este,'Mihail numit În documente pretutundeni Mihalache şi care apare ca vistiertn.undocumerrt din 1627 dela Barnovski Vodă. Ăltreile fiu. al' lui Andronic e Iordache mare vistier în 163t, care îmbracă apoi totaceastădregătorie timp de 20 de ani sub Vasile Lupu dela 1631 .z., 1652 şi a căruia fiu Toderaşcu şi nepot Ilie fiul lui Toderascu sunt deasemeni vistiernici, cel întâi dela 1676 - 1682 şi al'doilea dela 1701 - 1708. In sfârşit al patrulea fiu Constau­ tin, vestitul prin nedreapta lui osândire la moarte, din Muntenia,' apare şi el întâi în boieriile Moldovene în 1627 şi 1629 ca pa­ harnic mare, trecând pe la 1633 în Muntenia 83. Toţi aceşti Cantacuzini sunt. foarte lăudaţi de cronicarii: rnoldoveni, chiar şi de acei ce sunt protivnici Grecilor. Miron Costin ,spune despre fraţii Toma şi Iordache Cantacuzino că ,;şi fără scrisoarea lui va trăi numele lor în veci în ţara aceasta de pomenire oamenilor din om în om, care capete ca acele abea, de au avut ţara cândva sau de va mai §lvea". Insuşi Neculcea care numai prietin al Grecilor nu ae poate numi, spune despre; aceşti doi fraţi că: "măcar că erau Greci, dar se punea tare pentru ţară şi pentru ca obiceiu nou să nu se facă, că obiceiu­ rile cele nouă fac risipă ţărilor şi peire Domnilor". Era vorba de scoaterea unui nou văcărit din partea lui Ştefăniţăfiul lui �upu.Apoi, avem o dovada. de fapt despre firea' înnaltă a acestor .. '}2 Genealogia Caniaeuzinilor, ed. Iorga, p. 37. Numai ştirea privitoare Ia Dimitrie poate fi reţinută din Genealogie. Cele privitoare la ceilalţi fraţi au fost rectificate de Ioan Tanoviceanu în articolul său Inceputul Cantacuzinilor tI! 'l'ăfl/eRomâne în' Arhiva din laşi, III, p.16 şi urni. . .3 Vezi Tanoviceanu, studiul citat după documente ortglnale moldoveneşti. [179] MUNTltNJA OI" LA MATRI BASARAB PÂNĂ LA'CONSTANTIN BRANCOVANU 179 fraţi Cantacuzini î41 împrejurarea că ei-fiindrdănnţi.ieu. nişte moşii confiscate dela Ciaureşti şi nevoind ca blastămuh să'nle cadă pe cap, au înnapoiat de bună lor voie moşiile Ciaureştilor. N eculcea adaogă că: "la moartea lui Iordache a avutvmultă jale despre toţi pământenii ; că măcar că era grec străin, 'dar 'era om bun se punea tare pentru pământeni la domnie". Cu toate că Miron Costin era înrudit cuCantacuzinii prin aceea că fratele său, Velicico ţinea pe Caterina fata lui Toma în căsătorie şi că Niculcea era nepotul după mamă a lui Ior­ dache, totuş nu înrudirea îi punea în gură lauda pentru Cari­ tacuzini, deoarece tot pe el îl aflăm hulind şi ocărând cumplit pe alt Cantacuzino tot rudă a lui, anume pe Dumitraşcu Can­ tacuzino Domnul. Moldovei 84. Cu toată bunătatea lui, am vă­ zut că Iordache vistiernicul fusese cel mai mare mâncător de răzăşi din Moldova; dar a distruge răzăşii nu era p� atunci privit Gf\ o faptă rea ci ca o lăţire a averii prin cumpărătură şi e drept că membrii familiei Cantacuzino sunt singurii Greci ce aduseră bani în ţară în loc a-i stoarce din ea.' " Constantin Cantacuzino Postelnieul, - Constantin Can­ tacuzino trecând în' Muntenia odată cu întronarea lui Matei Basarab, se Însoară acolo cu Elina fiica lui Radu Şarban Ba­ sarab Voevod.urmaşul În scaun al lui Mihai Viteazu.' , Constantin postelnicul dă naştere cu soţia lui la 12 copii, 6 băeţi şi 6 fete, pe care însurându-i şi măritându-le după o­ drasle din casele cele mai mari ale Munteniei, familia lui prinde adânci rădăcini în patria lui adoptivă 85. Bogăţiile lui cele mari, parte aduse cu sine dirr.Ţarigrad, parte dobânditeprin 'zestrea 'cea uriaşă a sotiei J sale;' Întindere a familei sale şi mai' ales 'În­ ţălepciunea hil,'urci1u'vaza' lui la o mare înălţime; era consi­ derat de Turci ca un oracol în ceea ce privea afacerile Munte­ niei, explicându-se astfel rolul jucat de el în împrejurările pe­ trecute cu prilejul mazilirei lui Gheorghe Ghica. 8' Asupra apreţuirei cronicarilor vezi Tanoviceanu, 1 .• " ,:e ,'" , : •• Fiii lui Constatin postelnicul Cantacuzino fură: Drăqhici spăta1'ul $111'­ ban care ajunge' mai: târziu' domn, Constantin stolnicul, boierul cel influent de 'Ia curtea lui Brâncoveanu, Miahai spătarul Matei aga şi GHeorghe spătarul. Dintre 'fete una este măritată după Papa Brânvoveanu şi este muma lui Constantin Brâncoveanu, .: i Din Drăghlci spătarul se trage familia Cantacuzinilor supranumită Miiqu­ reatui de la moşia lor din Prahova, dată lui Drăghici de tatulsău. Această fa­ -rnilie se împărţi' în două ramuri: una rămasă în Muntenia reprezintătă astăzi aci prin ramura lui George Griqore Cantacuzino preşedintele Adunăret vdepu­ taţilor din anul 1890, iar în Rusia prin ramura coborîtă din Generalul Maior Mihail Cantacuzino (fiul lui Mateiu Banul)stră\nutat în Rusia la 1774. , 'Ceealaltă ramură aCantacuzinllor Măgureni Se desparte în alte două vtţe : una seaşezăîn Moldova la 1733, şi din ea 'se trage Vasile Cantacuzino pres­ curtat. Conta. Familia, Canta 'este o scurtare din Cantacuzino. In o condică 'pti­ vată a lui Ioan V. Cantacuzino se află iscălit de mai multe ori Iordachi când" cu [180] 180 ISTOR1A ROMÂNILOR Cum auziră Grecii ţarigrădeni că postelnicul Constantin era arbitrul domniei muntene ei alergară la el cu mânile pline spre a o dobândi "Iar el ştiind că sunt Greci avari şi încărcaţi de datorii, nici unuia nu i-au făgăduit, iar pentru binele ţărei a propus de domn pe Grigoraş fiul lui Gheorghe Ghica", care aflând că scaunul Munteniei stă în mânile postelnicului, se grăbise a-i trimite o stăruitoare scrisoare la Adrianopole din Constantinopole unde Constantin se afla. In această scrisoare îi spune că: "Imi scrieţi domnia voastră precum că vor să pue beglerbei în Ţara Rumănească. Acest lucru să nu dee Dumnezeu să fie aşa, că atuncea de vor auzi celelalte ţări precum că fac numele întreg Cantacuzino, când eu perscutarea lui in Canta, A doua ramură se strămută în Rusia. Drăghlci spatarul + 1677 însurat cu Păuna fiica lui Dilcu Botcescu I Pârvu 1 stoJnicul + 1690 insurat cu fata lui Mar eş Băjăscu I Pârvu al II-le + 1751 Insurat cu Victoria Rosetti I Ioan Cantacuzino + 1749 insurat cu Maria fiica şatrarului N. Bozianu , I Iordache Ch:icerul+ 1803 însurat cu fata lui Ştefan Pârscovanu , , I �, Grigore Cantacuzino + 1M9 Inşuru t cu Lux iţa fata lui Creţul eseu Constantin Cantacuzino + 1877 fost Caimac an al Munteniei, insurat cu fi ica lui Slătineanu Gheorghe Grigore Cantacuzino Adolf Cantacuzino, Grigore Ioan Inrudirea ramurei CantacuzineştiIor munteni Măgureni strămutaţ.i în Mol­ dova cu acei rămaşi în Muntenia se urcă la Pârvu 1. Acesta avu de fii pe Părvu al II-le şi pe Mateiu. Fiul lui Mat.elu, Constantin, se strămută în Moldova împreună cu domnul Constantin Mavracordat şi se însoară aice cu Safta fiica lui Iordache Cantacuzino Deleanu din neamul Cantacuzin.ilor Moldovei. Genealogia Conta­ euzinilor in Buciumul, p. 139. Din Şărban Cantacuzino fostul domn al Munteniei, se coboară altă linie de Cantacuzineşti numiţi Riţooeni, dintre care au rămas Gh. C. Cantacuzino şi doctorul Constantin G. Cantacuzino şi unchiul acestora Ghiţă Cantacuzino cu fii săi Alexandru, Ioan şi Gheorghe. Cantacuzinii moldoveni se cobor din fratele lui Constantin postelnicul, care rămase în Moldova Gheorghe sau Iordache şi lăsă doi copii: Gheorghe Puşcanu 'din care se trag Cantacuzinii Paşcani şi ioan, Deleanu străbunul Cantacuzinilor Deleni. [181] 1. t f , 1 I 1\fUN'I'FlNIA Dm l,A MA 'rEI BAS�RAH PÂNĂ LA CONSTANTIN RRANCOVANT1 181 ei beglerbeii în Tara Rumănească, atunci toţi se vor face una, şi Moldovenii încă fiind ei drepţi se vor face şi ei haini. Zeu că va vrea vizirul să-i aşeze pe acei beglerbii şi nu va putea. Din ţară nimic nu ne vine, dar aşteptăm să ne vie şi de ne va veni îndată vă vom face ştire. Dumneata postelnice mult îmi era dor de dumneata să te văz şi nu lăsă Dumnezeu să fii venit, să fiu grăit numai două trei cuvinte cătră dumneata. Ce voi face de când te-ai dus dumneata dela mine? Am rămas mut şi surd şi fără de om. Despre făgăduinţă să socoteşti dumneata, pe cât vei socoti într'ascuns, ca cela ce lucrează lucruri mari. De va face cheltuială ca la vre-o 50 de pungi între toate darurile, iar de vizir şi de împăratul nimica să nu le dăruiască, căci că ţara este în mâna hainilor ; iar dacă se va aşăză ce le va fi voia atâta vor lua şi cât-va vor cere atâta le vom da, cum şi astăzi ieau ei ce le este voia dintr'aceste ţări, şi cu dăruială şi făr de dăruială. Ci eu scriu d-tale, iar d-ta ca un destul înţelept le vei socoti precum va fi mai bine aşa să faci, şi ce vei cunoaşte să faci de mine este făcut. Eu din cuvântul d-tale nu voi ieşi, nici dela mine să aştepţi învăţătură, că eu las asupra d-tale de toate lucrurile, cum îi socoti aşa să faci. Mie mi-ai prisosit cu taleri 200, ci eu îţi iert dumitale acei hani. Ni s'ar fi căzut să'ţi ertăm toţi: dar dumneata eşti destul de înţelept, de vei primi şi atâta; iar Dumnezeu cel milostiv să se îndure spre noi a ne milui după gândul nostru,' atunci cât îţi va fi voia atâtaţi-i lua, şi ce'ţi va fi voia aşa vei face cu mine, numai fii nevoitor de mă scoate din gurile a neprietinilor mei. Iar ce voi să zic mai multe cătră dumneata, că ştii dumneata tbată firea ce o am. Foarte să-ţi pui poalele în brău şi să te nevoieşti pentru mine şi pentru dum­ neata, că noi amândoi unu suntem" 86. In loc însă de a'l vedea pe postelnicul cerând lucruri mari dela proteguitul său, pe care izbuteşte a'I pune în scaun, tot ce'i pretinde este de a nu fi amestecat la nici o daraveră în ţară, şi d.c a fi lăsat să-şi petreacă puţinile zile ce-i mai rămăseseră de trăit în taină şi linişte. Un document curioz dat de Grigore Ghica lui Cantacuzino, tot înainte de a căpăta domnia, face dovada despre această purtare nobilă şi desinteresată a marelui om. "Dat'am cartea noastră la mâna cinstitului şi credinciosului nostru boier, dumnealui jupân Constantin Cantacuzino hiv veI postelnic, ca să fie într'aevea înnaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cum dacă mă va dărui Dumnezeu cu domnia Ţărei Rumăneşti, să nu aib a mesteca pe dumnealui la luatul ba­ nilor şi nici la chizăşii să nu'] pun pentru bani, şi dacă mă va dărui Dumnezeu să merg în tară, nici la boierie să nu'] amestec, 8G lUag. isi. 1, p_ 395. Vezi scrisoarea întreagă din care cea din Mag. isi. ".stc numai o prescurtnrc în Genealogia Cantaeuzinilor in Buciumul 1863, p, 124. [182] 182 ISTORIA ROMÂNILOR şi nici o bântuială să nu aibă dela domnia mea, ci se aibă ase repausa la casa lui ca o slugăbătrână a noastră şi a ţărei" 87. Postelnicul Cantacuzino este într'adevăr un caracter excepţional în acel pustiu viforos al trecutului nostru, şi el merită pe deplin aureola de care l'au înconjurat timpurile acele, cu atâta mai mult ca '1 vom vedea suferind martirul, şi anume tocmai din partea aceluia pe care '1 ridicase pe tron. Incă un exemplu pe lângă altele nenumărate, că facerea de bine este adese ori răsplătită cu nerecunoştinţa. Vizirul de şi împăcat prin Postelnicul Constantin cu familia lui Ghica, se foloseşte de faptul că Gheorghe era închis, spre a-i cere pentru eliberarea lui 200.000 de lei, pe care Ghica este nevoit a'i răspunde, iar fiul său numit domn pleacă în 24 Noemvrie 1660, spre a lua stăpânirea scaunului său 88. Totuşi să nu credem că stăruinţele postelnicului Cantacuzino, putură procura lui Grigore Ghica scutirea de darurile obişnuite la. numirea în domnie, şi prea fericit fu el de a scăpa numai cu suma de 250.000 de lei, chel­ tueli făcute pentru dobândirea ei 89. . Grigore Ghiea, 1660 ---':1664.- Fiul urmează înainte fu­ crareafneepută de tatăl său, de a scoate ţara din nevoiele în care: .încăpuse prin viforoasele întâmplări prin care trecuseră .suhdomniile de mai înnainte, şi pe care Gheorghe Ghica nu le putuse tămădui în scurta lui domnie de câte-va luni (Dec. 1659� Sept. J 660) . Foametea şi ciuma' nu se potoliseră şi oamenii tot nu revenise încă din ţările vecine unde căutaseră mântuire. Mai era Muntenia plină şi de creditori domneşti. "cerşind dela locuitori, unii bani, alţii bucate, alţii datoriile Mihnei-Vodă, alţii una, alţii alta, şi se mira domnul ce va să mai facă şi cu .ce va să mai lupte, că ei ca nişte lei căscau . gurile să'rînghiţă pre toţi, fiind ţara plină de nevoie' şi de sărăcie. Grigore Ghica se lăsa pre.sine în toată lipsa şi chema pre toţi boierii ţărei.rporun­ ciindu-leeă.ce s'ar strânge din ţară venitul tot să'I deie Turcilor, că doară îi va izbăvi Dumnezeu". Vr'o doi 'ani buni şi roditori ceurmarătn domnia lui Grigore Vodă, în' care se făcu;,pâne miere şi.ivin mult", scoase în curând ţara din. nevoi. Foametea r. '.' . 87 :Mag. isi. Lp. 394, Data lunară . lipseşte; Se .vedeJusă din vcuprlnsul său că e dat înainte de domnie. Asupra locululc.nici la. boierii să nu-l amestec"; vezi vol. II, p. 205. Pentru a Intăritncăndată valoarea cronicarilor ·noştri, cons­ 'tat�m 'că conform cudocumelitiIl citat,' Anonimu rom. spune că ,;Cantacuzin'o n'atlpoftit de la Grigore Ghica nici boierie, nici nimica, fără pace la casa lui să aibă". Mag. ist., IV, p. 359. 88 Reniger cătră împăratul, 26 Noem. 1680, Hurm. Frg. III, p. 254. ,. Ballarlno cătră dogele, Dec. 1660 Hurm. Doc. V, 2, p. 78 Asupra su­ melor cheltui te deGr. Ghica, vezi alte versiuni in un alt raport tot din 1660, ibidem p. 79. '!. .1 ) t [183] MUN'l'I�NJA DE LA MA'l'EI BASARAB.PÂ.N.A: LA{lONSTANTIN BRANCOYANU 183 încetă ; ciumase.stinse, datoriile începură a se. plăti .şi poporul începu a-răsufla 90 • . GIOVANNI GREGORIO. GlKA.PruNCIPE DIVALACChW\ Grigore Ghica Deşi postelnicul Constantin' Cantacuzino se retrăsese cu totul.. din afacerile statului, . .trăind liniştit ca un filosof în Iru- 90 Anon. rom. în Mag. isi .• IV, p. 359-360 Comp. Neculai Mustea în Lelopiseţe, III,. p .. 136. ' [184] 184 lSTORIA ROMÂNILOH ---_._----_._--------- mosul şi îndămânaticul său palat de la Filipeşti, totuşi el nu încetase de a avea asupra fătpturei sale, principele Grigore Ghica, o mare înrăurire. După caracterul pe care l'am cunoscut în postelnicul Cantacuzino, ne putem gândi că această înrăurire era întrebuinţată spre a îndrepta purtarea tânărului domnitor cătră binele ţărei. Aceasta nu prea plăcea unor miniştri care nu puteau suferi ca manoperiIe făcute de ei spre a se îmbogăţi din despoierea poporului să fie necontenit dejucate de săhastrul din Filipeşti. Intre'acştia cei mai înverşunaţi erau vornicul Stroia Leurdeanul, şi un nepot al lui Constantin Cantacuzino, fiul lui Mihail Cantacuzino' cel rămas în Moldova, dar mu­ rindu'i părinţii fusese luat de Constantin în Muntenia, unde în curând ajunse prin proteguirea postel nicu lui, vel cămăraş 91. Se vede că el fusese crescut în Constantinopole de oarece păs­ trase firea lui grecească, pentru care şi este numit de cronicari cu porecla de "Grecul". Nu mai puţin datoria şi Stroia Leur­ deanu vaza lui tot hătrânului postelnic, care şi'l încuscrise, însurând pe fiul său Şărban Cantacuzino cu fata lui Stroia, şi pe lângă acesta îl mai acăpase în două rânduri dela primejduirea vietei. Aceste două "vase rele" cum le zice cronicarul, uitând şi legăturile de înrudire şi datoria recunoştinţei, se făcură uneltele pierzăniei postelnicului, găsind ca executor al perfidelor lor uneltiri pe celalt îndatorit al acestuia, pe domnul Grigore Ghica, pe care postelnicul îl iubia ca şi pe copii săi, îl adusese pe tron, şi acuma vroia să'I povăţuiască cum să'I păstreze. Pe atunci împărăţia turcească avea răsboiu în Transil­ vania, care ne primind de domn pe Barcsai cel împus de sultanul, rîdicase în scaun pe Kemeny care căuta să se mănţină contra voinţei Turcilor, cu ajutor nemţesc. Turcii porniră asupra acelei ţări, pentru ca punând pe partizanul lor în scaun, să taie tot odată uneltirile germane din Ungaria. Ei ordonară lui Grigore Ghica din Muntenia şi lui Eustratie Dabija din Moldova să-i însoţască în expediţie. Ghica plecând peste hotar, lăsă de cai­ macani în ţară tocmai acei doi miniştri, vrăjmaşi de moarte ai postelnicului Constantin: Stroia Leurdeanu şi Dumitraşcu Cantacuzino. Ceasul postelnicului sunase. Atrăgând pe soţia lui Grigore Ghica în complot, vrăjmaşii lui Constantin postel­ nicul trimit mai multe scrisori cătră domnitor, în care'l părau .,că nu-i lasă se strângă bani din ţară, şi că adună el ilamuri (mărturii) de pre la cadii dela serhaturile (mărginile) din pre­ jurul Dunărei cum că Ghica Vodă sparge ţara, şi că aceste iIamuri vra să le trimită la Constantinopole ca să'I maziliască" 92. Expediţia Turcească, la care luase parte Ghica şi Dabija, ieşise rău, şi domnitorii români care erau şi ei de vină pentru " Getieuloqia, original, p. 49; Buciumul, p. 104 . .. Genealogia, original, p. 109; Bueiumul, p. 124. [185] MUNTENIA DEl LA MATI';l BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVAlSU 18f> nereusita ei, simţiau clătinându-se tronurile sub picioarele lor, cunoscând firea Turcilor, de a'şi răsbuna, chiar când ar fi fost nevinovaţi, pentru pierderile suferite de ei. Grigore Ghica când s'întoarse în ţară, era deci într'o dispoziţie de spirit aşa, în cât putea da mai lesne .crezare întrigilor urzite de duşmanii lui Con­ stantin Cantacuzino, şi cu toate aceste dacă şi-ar fi adus aminte numai că în mâinile postelnicului stă tuse nu numai de a da domnia fiului său, dar chiar de a o lua pentru sine, şi că el re­ fuzase asemene onoare; dacă ar fi rechemat în mintea lui toată desinteresata purtare a bătrânului boier, care nici măcar o dregătorie nu vroise să îmbrace pe lângă domnie, atunci s'ar fi putut uşor convinge că pârile ce i se aduceau nu erau decât nişte mincinoase iscoade. Ghica însă nu 'şi aminti aceste lucruri şi ascultând mai departe de îmbierile miniştrilor săi de a da morţei pe Cantacuzino, fără chiar a'l asculta sau a'l da judecăţei, prea cu grăbire scăpă cuvântul ce trebuia să arunce în mormânt pe Un om de treabă, scumpă raritate în acel timp de corupţie şi degradare a caracterelor. Grigore Ghica trimise nişte dorobanti la casa lui Constantin postelnicul, la Filipeşti, care'] luară în timp de noapte chiar din aştenut, şi '1 duseră Ia mănăstirea Sneagov, Sâmbătă în 20 Decembrie 1663. Aice îl lăsară, după rugăminţile sale să asculte sfânta liturghie; după aceea se împărtăşi, şi cu sufletul liniştit, ştiind că în viaţa lui numai bine făcuse pe pământ, dete corpul său calăilor care '1 omorâră în trapeza mânăstirei. Chiar şi acele timpuri nepăsătoare pentru dreptate, tâmpite pentru toate simţimintele nobile, în care viaţa omenească era o adevărată jucărie, poporul întreg se mişcă la vestea morţei acestui om drept, şi adevăr grăeşte cronicarul când spune că "ţara toată plângeă pe Constantin postelnicul, că au pierdut un stâlp mare carele sprijinise toate nevoile ei; plângu'l şi să­ racii că şi-au pierdut mila, plângu'l care au avut dela el multă căutare, plângu'l şi păgănii şi creştiini şi toate ţările care l'au ştiut sau numai de numele lui au auzit, pentru multa lui În­ ţelepciune şi bunătate ce făcea în toate părţile 93" , Şi cu toate aceste postelnicul Cantacuzino nu numai că era de origine Grec, dar încă poate nu deplin romanizat, căci ua Mag, isi. IV, p. 363. Chiar şi cronica lui Constantin Căpitanul, cea atât de duşmană partidei Cantacuzineştilor nu îndrăzneşte să învlnovăţească pe Con­ stantin postelnicul, ci numi pe fiii săi care ar fi umblat după domnie, din care pricină oare cum scuzază omerul tatălui Mag. isi. p. 345. Cantemir in Evene­ menlele Cantaeuzinilor şi Brancooenilor, (Ed. Acad, p. 7), conţine numai notiţa cea sacă că "Constantin Cantacuzino a fost zugrumat din ordinul domnitorului Grigore Ghica în anul 1664, find că s'a dovedit că intriga in contra domnitorului, şi voia să 'I înegrească cu minciuni la Poartă". Data pusă de "Cantemir 1664 este greşită, Trebue să fie 1663, căci în Decernvrie 1664 .Ghica făcuse a doua expediţie în Transilvania Împreună cu Turcii, care fiind bătuţi la cetatea Lewentz Sau Lewa 11 dislituise pc Ghica. Mai jos, nota 98. . il [186] 186 .1STORIA ROMÂNILOR venise În Ţările Române la o vârstă Îndestul' de coaptă. [ Prin legăturile în care el întrase însă cu poporul român, înalta lui Can­ tacuziiio biv veI postelnic, "cum să se ştie că noi aceşti ce suntem mai sus scrişi fost' am rumâni ai dumnealui de moşie, noi cu toţi fecioriinoştri şi cu toate moşiile noastre, Încă mai dinainte vreme" şitot am trăit cu bună pace; iar dumnealor au cugetat pentru Dumnezeu de ne au iertat de rumănie cu toatemoşiile noastre casă fie dumnealor ,pomană' şi .părinţilor dumriealor; însă lângăiertăciune şi aceasta au pus cum că de ne v' om ispiti care .cumva vre odinioară, noi au feciorii noştri au cine să .se tragărdin neamul nostru, ca să, ne vindem la alţi boeri să.fim rumâni-: sau moşiile noastre, atunci să fie dumnealor, volnici să: ne.iee iar .rumâni fără nici un han, să fim cum am fostşimai înainte, pentru .că dumnealor ne au iertat ca să aibă pomană, iar că vom umbla cu altă hlăstămăciune, atunci se him iar dum­ nealorr.rumâni, precum este scris şi la zapisul dumnealor -cel ce ne au dat de iertăciune. Aceasta am scris şi pentru credinţă am pus, toţi degetele. 7173 (1665) Sept. 5; pisat az Stroia (am scris eu Stroia" 95. . Acest act de libertate caracterizază de minune atât pe întreaga familie a Cantacuzineştilor câţ şi mai ales ,pe acel ce ştiu să-i insufle asemene principii. Nu numai că face un, bine . ".Anon. rom. în Mag. isi. IV, p. 362.' 95 Document publicat de Alexandru. Papadopol Calimah ÎIl studiul său Desrobireavţăranilor În Moldona în Convorbiri literare, XXI, p. 9. [187] i , I I MUN'l'ENIA DE LA MATEI·BASARABP.ÂNĂ LA CONSTAN'L'JN BRANCOVANU 187 ţăranilor, iertându-i de rumâriie cu moşii cu tot. dar vra ' să'i siliască a păstra libertatea dobândită, şi în ori-ce caz se îngri-' jeşte de ei, chiar şi .atunci când se vor scăpăta iarăşi în robia de care îimântuise, anume să revină iarăşi la dânşii şi nu cumva la alţii care nu iar fi trătat cu părinteasca îngrijire cu care îi tratau ei. Când împreunăm toate aceste date, este peste putinţă,' să nu dăm crezare, cu toate exagerările lui, Anonimuluiromânesc care laudă mult familia aceasta, şi să primim bârfelele lui .Că­ pitanul, care căuta, nu ştim din ce motiv, să o ponegriască şi: să o coboare. . : 'In luna lui Maiu 1664. Ghica pleacă pentru a doua oară în expediţie; împreună cu Turcii, contra Ungariei, însă Turcii sunt iarăşi bătuţi şi voevozii români o rup de fugă. Ei sunt chemaţi de paşa să'şi dee samă de purtarea lor în acea bătălie, şi Dahija dă ascultare ordinului, prezentându-se la paşa, înnaintea căruia găseşte mijloc de a se îndrepta prin cunoscuta metodă, a' dărei de, bani.' Grigore Ghicaînsă care se înţălesese de mai înainte cu imperalii şi a cărui fugă, întâmplată chiar la înce­ putulbătăliei, provocasecatastrofa Turcilor, temându-se ca pa şa să nu ştie cumva de uneltirile lui, pe care apoi să le plătiască ou capul, pe de altă parte mai înfricoşându-se şi de dorinţa de răshunare va Cantacuzineştilor, pentru nedreapta moarte a tatului -Ior, părăseşte scaunul şi se duce în Polonia, de' unde apoi merge la. Viena şi de acolo în . Moravia 96.; Pe. când cronicarii noştrispun că Ghica fu bătut de Nemţi, istoricul ungur Betlilen, mai bine informat, arată că el arfi ajutat prin fuga lui la 'vic-: toria-Nemţilor.i'şi într'adevăr Turcii, punând mai. târziu mâna. pe. corespondenţa lui Ghica, găsesc Între hârtiileIui şi o scisoare a(.�mpăratuluigerman· şi două altele a generalului' de Rothall. îndreptate cătră el 97. Fuga lui Ghica cade:în luna .lui Decemvrie 16.6498• . ' 3" CA.NTACUZINII ŞI ,LUPTELE CONTRA GRECILOR . Turhurările întâmplate în Muntenia' dela. moartea lui; Matei ,;Basarab până Ia=alungarea lui Grigore Ghica, .tÎnnăbu-:-, şisepentru un timp crâncena luptă întreprinsă de .Români a .• Raporturi veneţiane din 15 Mart şi 5 Iulie 1665 Hurm.TDoe. V, 2,::p. 102 şi 105; " Anon, rom. în Mag: isi. IV, p. 363. Historia rerum lransilVariicitrutn;· ab anno MDCLXII ad annum MDCLXXII auctore Ioanne Bethlenio.: Viennae, 1782,' 1, p.: 194; "Valachiac' transialpinae princeps Gregorius Dlca cum tot o suorum robore retro cedens, victoriae Cristianorum author -fuit., quae resoccut- ' tlssime quamvis . fuit Inter partes tractata. Asupra scrisorilor, găsite vezi Reniger cătră îrnp. din 11 Febr. 1665 Hurm. Frg.,lII, p.' 262.' : ; '�Heniger cătră Împ.în 14 Decemvrie ·1664; ,SPUlIC' ,despre; Gnica, că· ar fi fost destituit. Ibidem, p. 261. .. "C,; . [188] 18� ISTORIA ROMÂNILOR --- --�_._---------_._- contra elementului grecesc ce se lncuiba tot mai mult în ţările IOf •. Ea fusese începută. încă înnainte de Matei Basarab, şi dacă Tara Muntenească primisemailaurmă.chiar sub oblăduirea acestui principe, reîntroducerea înrăurirei greceşti, aceasta o făcuse mai mult din respect cătră o figură atât de impunătoare ca acea a lui Matei; apoi din pricina întemeierei tot mai trainice a domniei lui, prin o durată atât de neobişnuită. La venirea Grecului Gioan bei sau Milmea al III-le, am văzut însă că boierii se opuseseră cu mare Îndărătnicie, şi împrotivirea lor contra domnului grec ajunse la culme când el se hotărî să 'râdice asupra Turcilor steagul răscoalei. Şiroaele sângelui boieresc vărsate cu acel prilej sunt o vie mărturisire a acestei porniri. Iladu J .. con, 166!!-16�3. - Sub domnia lui, mai lini­ ştindu-se complicaţiunile exterioare, Românii pot să se intere­ seze iarăşi de soarta lăuntrică a ţărei lor, şi încăerarea elemen­ tului românesc cu acel al Grecilor care vroia să 'I cotropească, iea iarăşi' proporţi Însemnate. Radu Leon era fiul lui Leon Tomşa (1629 - 1633) 99. De şi cronicarii îl cunosc sub acest nume romănesc, documentele diplomatice contimporane îi dau pe acel de Siridia, numindu'l unul Leon, altul Paul şi iar altul Dimitrie. El se urcă în tron pe la sfârşitul anului 1664100• Genealogia Cantacuzinilor spune despre el: "Radu Strida fiul lui Leon Vodă au adus o mulţime de Greci cu sine dela Constantinopole, pe care orânduindu-i au cuprins toate boieriile şi dregătoriile ţărei, în cât boierii pă­ mânteni nu mai încăpeau nici la o chivernisală", De şi Român de naştere era, ca mai multe odrasle domneşti ale acelui timp, cu totul înstrăinat, ea unul ce chiar fusese născut şi crescut in capitala imperiului otoman 101. In iubirea lui pentru Greci să­ măna prea bine tatălui său, provocând ca şi el, prin reînceperea favorărei lor, scene tumultoase. Pentru a pune mâna pe domnie fusese nevoit să cheltuească peste 300.000 de lei, pe care'i îm­ prumutase cu mari procente.· "Deci fiind împresurat cu multe datorii, căzut'au asupra ţărei multe nevoi şi grele dajdii, ci şi Grecii încă o prădau şi o mâncau cu tot felul de meşteşuguri cum sunt ei învăţaţi. Totuşi ne fiind răsboiu şi pradă în ţară, -------- '" Anon. rom. în Mag. isi. IV, p. 367 Mai sus. Vol. VI, p. 44. '00 La 2 Ianuarie 1665, el primise numirea. Simon Reniger cătră imp. 2 lan. 1665. I-Iurm. Prag. III, p. 261. Data unui document veneţian din Hurm. Doe. V, 2, p. 94, care pune urcarea lui Stridia în 6 Ianuarie, 1664 este greşită. După toată cercetarea făcută până aiee trebue să fie 1665, (6 Ianuarie). Alt do­ cument care numeşte pe Stridia, Paul spune că a fost numit la 12 Decemvrie, 1664, ibidem p. 100. 'OI Genealogia, original, p. 117; Buciumul, p, 136. Raportul lui Reniger cătră impăratul din 2 Ianuar 1665, Hurrn. Prag. III, p. 261 spune că tronul Munteniei fu dat "einem aus ConstantinopoeI geburtigenGriechen Demetrlus Stridia genannt " f 9: I [189] MUNTENIA Dl Căpitanul În Mag. isi. I, p. 351. [190] 1',90 , , . ISTORIA ROMÂNILOR necatele uneltiri ale duşmanilor. Indată Ce Ghica părăsi tronul şi trecuriela .Viena în Italia,' "aflându-se pe atunci la Venetia la învătătură Constantin 'Cantacuzino, marele stolnic de mai târziu, dela al treiIe fiu al bătrânului postelnic, se luă după ur­ mele lui Ghica,gonindu-l în toată Italia şi trăgându-l la jude­ cată pentru acea fără vină uciderea tatălui său, la care singur Ghica spre a sa îndreptare îi dete scrisorile de pâră ale IuiStroia, Leurdeanu' 104. . . Pe când Constantin dohândeă în contra lui Leurdeanu: aceste dovezi zdrobitoare, în ţară ceilalţi fraţi străruiau să. ob-, ţină dela obşteasca adunare mărturii că părintele lor a fost pe"7 vinovat. Cartea adunărei povestind faptele, întocmai precum au fost expuse după cronicari, reproducem, parte din ea, spre a lor mai deplină întărire: "Răposatul Constantin postelnicul. Cantacuzino de când s'a moştenit în această ţară, sunt trecuţi 50 de ani şi mai bine, încă din zilele Radului Voevod au fosti locuitor şi pătimaş neapărat la nevoileţărei carele, noi CU toţii. l'am. adeverit de creştin bun şi în frica lui Dumnezeu, şi tuturor. domnilor au slujit' cu bună dreptate şi cu credinţă şi nici unuia, spre scădenia, slujbei nu .s'au aflat; nici domnilor niciţărei, până ce au venit Grigore 'Voevod fecior Ghicăi Voevod, căruia viindu-i. poruncă dela împărăţie mers'au cu oaste la Uivar în ţara Nem-ţ ţeaseă. .Mers'au şi feciorii răposatului Constantin postelnicul,. anume Drăghicipaharnic rnare.Şărban logofăt, al' doilea şi Cons-t tantin al doile postelnic ; iar Constantin postelnicul hătrânul ră-. mas'au În ţară lacasaIui.vneavândnici odregătorie. Iar până a vrut.a .veni Grigore Vodă în .ţară şi dacă an venit, iară dia-. volulpizmaşul sufletelor oamenilor intră în inimile unora de le puseră ' gândde vânzare singelui acelui cinstit creştin, Constan­ tin postelnicul,ca singur adevărat Iudavânzătorul ll;liHrist0s, Deci îl vândură la Grigore Vodă spre moarte, luândsângele-Iui; asupra lor şi a feciorilor IQr, şi fără: qe nici o judecată şi fără de nici O întrebareIuară'I noaptea dela casaIui şi'I duseră de'I 0- rnorâră în taină la 'mânăstire Ia Sneagov, Dumnezeu .să'l ierte.' Iar preste puţine zile căzu Grigore Vodă lamarecăinţătpentr u l moartea lui, căci cunoaştea pe vânzătorii aceia, că nu pentru alta fu a lor vânzare al omorî, Iară numai ca să poată jăcui ţara. şi pre dânsul a'Lfură, şi veni înaintea smereniei vlădicieinostre îngenunthind înnaintea sfintei icoane şi mărturisind cu lacrimi pentru moartea lui, cum că .nu-i-au , fost nimic vinovat; ci ;fără de nici o vină l'au Oinorât, nedându-i răsuflu acei răi îndem,. năt6rica să îşi ducă: pohtele lor cele rele la sfârşit. Pentru care şi noi; ştiind şi mai vârtos adeverinddin singur gUl'!l lui.prec�m mai sus scrie, nu am putut îngădui să se acopere. nevinovatul 10' Genealogia, original, p.ll0; Buciumuţ, .p.' 127. [191] MUNTENIA DE LA lIIATEI BASARAB PÂNĂLA CONSTAN'l'IN BRANCOVANU:J'91 lui sânge şi am dat aceasta a noastră sobornicească carte tu- turor care se cuvine a sti" 105. ' 'Lucru neaşteptat j între boierii obşteştei'adunări care SUD­ scriu această carte se vede şi vornicul Stroia Leurdeanur.şi într'adevăr, cum putea el să n'o subscrie, fără să atragă asupra lui încă şi mai multe bănuieli decât acele ce se răspândiseră până atunci ?ŞL cu toate . aceste ori cât de întunecată ar fi fost inima lui, ori cât de rece sângele lui, este peste putinţă se nu-i. -se fi urcat în faţa, când subscrise el însuş actul său de învinovăţirel .Familia .Cantacuzineştilor mai dobândeşte încă şi : acte de adeverirea cinstei tatălui lor dela doi patriarhi consecutivi, şi apoi. înarmaţi Ci! toate aceste dovezi, cer dela Raduvl.eon darea în .judecată a lui Stroia Leurdeanul.: ) . Cum putea să încuviinţeze domnul atare cerere, careji-ar fi surpat tocmai temelia pe careerâ aşezată puterea lui, mini .... strul său favorit şi partida.' Grecilor care'I susţineau? Cu toate aceste tocmai pe atunci vine asupra lui Radu Leon. un pericol, care îl-Impinsefără .să.vreă.să caute.sprijin în Cantacuzineşti, Anume împlinindu-se ia sfârşitul lui 1667 trei ani ai domniei lui, . sultanul. îl chiamă la: Constantinopole, pof'tire ce era în '. tot deauna însoţită de cheltueli şi de pericole. Domnitorul .ştiind peCantacuzineşti cu mare trecere la Poartă, .. ca fii ai omului de încredere al Turcilor se apropie de ei, 'şile cere sei' deespni- .jinulIor, spre a scăpa din cumpăna în care încăpuse şi ai redo­ bândi domnia. Cantacuzineştii pun' bineînţeles drept icoridiţie a sprijinului lor pedepsirea lui Leurdeanu. . Radu primeşte, cerând însă ca întâi Cantacuzinişti să-i asigure domnia .şi după aceea el să le îndeplinească dorinţa. Aceştia, fiind interesaţi-de a 'avea de domn pe acel ce lcpro­ misese pedepsirea ucigătorului părintelui .ler, se grăbesc a'i da ajutorul cerut: Spătarul Drăghici însoţestepe Radu Leon la Constantinopole, în călătoria pe care domnul nu o putuse În­ lătura, şi "aşază toate lucrurile şi banii câţi trebuia de poolonul împăratului, al vizirului-şi al căimăcamului". Radu Leon după .ce sărută iarăşi poala măcaiulni sultanului în ziua de 25 Decem­ .vrie 1667,papucul vizirului şi mâna căimăcamului în 26, pleacă .întărit din nou în domnie în 28 aceleiaşi luni cătră Bucureşti . Cantacuzineştii îşi îndeplinise datoria luată asupră-le: .ră­ mânea acuma ca şi-domnul să se ţină de cuvânt, dând'vîn ju­ decată pe Leurdeanu. 'Cum se văzu însă întărit în scaun, Radu începua face greutăţi, neputându-se despărţi de iubitul lui mi­ nistru. Leurdeanu pe de altă parte stăruia din răsputeri 'spre a scăpa de pericol, sprijinit de influenta partidă grecească: Can­ tacuzineştii simţindu-se jucaţi deveniră arneninţători, spunând 10' Cartea din 14 April 1666in Mag. ist., I,}). 398. Republicată de Iorga în Doe. Caniacuzinilor, p. 64. [192] 192 ISTORIA IWMÂN1L(JJ{ că precum izbutiseră a-i prelungi domnia, astfel vor putea ei să i-o şi scurteze. Domnul căută să împace pe Cantacuzineşti boierind pe fiul lui Drăghici, Pârvu, cu rangul de postelnic şi spunând, în hrisovul prin care îi conferă această boierie, că "ţie fătul meu şi la toată casa voastră pentru vrednicul tatul tău şi pentru dreapta lui slujbă întru care moartea l'au întâlnit, vă făgăduesc domnia mea mila mea şi te miluesc cu slujba tă­ tăne-tău". Prin un alt hrisov Radu Leon scuteşte întreaga casă lui Drăghici "de toate dările şi nevoile ţărei, până ce vor creşte toţi copiii lui şi se vor căsători" 106. Cantacuzineştii însă nu ce­ reau căpătuială, ci răsbunare, sânge vinovat pentru sânge ne­ vinovat. Inaintea stăruinţelor lor ameninţătoare, domnul şi cedează şi consimte la sfârşit a jărfi pe Leurdeanu, însă numai pe jumătate. El nu fu dat [udecăţei, după cum cereau Cauta­ cuzineştii, ci domnul dădu numai o carte de mărturie că. uciderea lui Constantin postelnicul fuse datorită uneltirilor lui Leurdeanu. Această carte poartă data de 8 Septemvrie 1668, opt luni după reîntărirea lui Radu Leon În scaun. Atâta timp trebuise să lupte Cantacuzineştii, până ce izbutiră măcar în parte a răpune pe Leurdeanu ! Prin ea domnul recunoaste că vornicul Stroia Leur­ deanu a fost pricina morţei postelnicului, prin pările minciu­ noase aduse contra lui, de dânsul împreună cu Dumitraşco vi­ stiernicul . Grecul, (întemeindu-se pe actele dobândite de mai înainte de Cantacuzineşti), şi sfârşeşte spunănd că "se dă car­ tea la mâna feciorilor lui Constantin postelnicul să fie de mare credinţă, ca veri la ce judecător s' ar arăta unele ca aceste ce am văzut şi noi, sti crează şi să le prinză în samă, ca să fie răul Stroia vornicul arătat de toţi şi semnat ca şi Cain, căci au oşit afară din legea cea creştină şi s'au făcut ucigaş de oameni şi pustiitor de case" 107• Ca o compensare pentru jertfirea mai mult de Iormă a lui Leurdeanu, Radu Leon, în loc de a alunga pe Greci, face pe So­ Iialău mare vistiernic. Cantacuzineştii nu puteau să rămănă mulţămiţi numai cu această pedeapsă morală aplicată ucigătorului, şi mai mult de cât răscumpărată prin înnălţarea lui Sofialău la visterie. Ei hotărâră atunci să meargă mai departe, şi cunoscând cât de nemulţămit era poporul cu predomnirea Grecilor, provoacă o mişcare în contra lor, şi mai mulţi boieri merg să ceară dela Radu Leon izgonirea lor din ţară. Domnul răspinge această cerere. Se apropiese Însă timpul răspunderei haraciului şi a încăsărei dărei trebuitoare pentru plata lui. Poporul aţâţat de Cantacu­ zineşti refuză plata dărei, până mai Întâi nu se vor alunga Grecii. i ee Hrisoavele unul din 13 Noeurvric şi celalt fără dată Iunară , arnhele !lin 1667, în Genealogia, original p. 109; Bueiumul, p.136. "7 .1Iag. ist., 1, p. 402. [193] \ I \ t i MUNTENIA DE LA MATEI BASARAll'P;\NĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 193 Domnul se înfuriază Într' atât, simţind că refuzul plăţei ar putea să'i compromită poziţia la Poartă, încât rosteşte ame­ ninţarea că va face un măcel aşa de groaznic în răzvrătitori de se va sui sângele până la genunchi. Poporul ştiind că Grecii sunt capabili de toate, se umple de spaimă, şi fiecare se închide în casa lui. Şi într'adevăr chiar în noaptea acea principele tinu un sfat cu sateliţii săi Greci, şi luă hotărărea de a măcelări a doua zi pe toţi boierii răzvrătitori, prin garda lui străină. Insă nici Cantacuzinestii nu rămaseră în nelucrare. Sărban Iind spătar mare, cheamă. in Bucureşti pe terţi căpitanii 'şi iuz­ basii din militia tărei, si pregăti un număr Îndestulător ele po­ por înarmat �are să opună puterea puterei. A doua zi dimineata boierii veniră ca ele obiceiu la curte însă în număr mare si cu totii înarrnati. Primiti de domn cu noue ameninţări, căutară de �) cam dată să-I împace, spunân­ du-i cuvinte blânde si făgăduind că. se vor sili a linisti miscarea în ţară. Când vroiră' să. J�ărăsasdl palatul, găsiră poarta î{1chisă şi garda principelui sub arme. La un semn dat de ei, se răpeziră într'o clipă oamenii lor de afară, sparseră poarta, şi scăpară pe boieri din pericolul de moarte În care se aflau. Ei se retrag Într' o mănăstire, pun să sune clopotele şi adunându-se poporul, îi descriu în colori aprinse primejdia în care se află, şi cu toţii jură de a trăi şi ele a muri Împreună. Domnul mişcat prin a­ ceste împrejurări, cere Înscris interveni rea mitropoiitului, şi se duce el singur în mănăstirea unde se retrăseseră boierii, făgă­ duindu-le acolo îndepărtarea rău văzutilor Greci, desfiinţarea gardei sale şi ţinerea în samă de acum înainte a sfaturilor boie­ rilor. Aceştia la rândul lor îşi dau cuvântul a se lepăda de tăn­ guirile lor, şi ambele părţi trebuiau să întăreiască împăcarea prin un jurământ făcut pe Evanghelie. In urma acestei împăcări, Hadu Leon face o carte de iz-o gonire a Grecilor din rţară, în care amintind şi copiind aproape din cuvânt cartea părintelui său Leon Tomşa, arată: "că toate nevoile şi sărăcia rtărei este dela Grecii străini care amestecă. domniile şi vând ţara fără de milă şi o precupesc cu camătă asu­ prită, şi dacă. vin în ţară şi ajung la dregătorii, ei nu socotesc să umble după obiceiul tărei, ci strică toate lucrurile bune şi a daogă legi rele şi asu prite şi vănzări între boierimea ţărei, care Dumnezeu nu pofteşte, şi Încă şi alte slujbe le au mărit şi le au ridicat foarte, ca să'şi înbogăţească casele lor, şi nesocotind pre nici un om de ţară, străinând oameniiţărei de cătră domnia mea, asuprind săracii fără de milă şi arătând mare vrăjmăşie cătră toţi. Mai vârtos un Necula Sofilău ce au fost clucer şi un Balasache ce au fost paharnic, boierindu-se cu mită şi fiind mozaviri (vicleni), vând în tot ceasul pre boierii ţărei la domnia mea cu pâră de cap precum li s'au aflat pârile lor înfăţoşate şi încă ţara au dat'o în jac". Văzând domnul toate acele lucruri, \ \ l. A. D. Xeno p ol. Istoria Românilor. - Voi VII. 13 [194] 194 ISTORIA ROMÂNILOR după jurământul făcut cu tot sfatul ţărei, adaoge: "calcat­ am domnia mea acele obiceiuri rele şi le-am pus domnia mea toate jos, şi am scos pe acei Greci străini din ţară afară, ca pre nişte oameni răi şi neprieteni ţărei" 108. De şi Radu spunea prin hrisov că au dat afară pe Greci din ţară, el o făcuse tot atât de puţin ca şi tatăl său. Dovadă că Sofialău şi Balasache sunt găsiţi în ţară la venirea lui Antonie Vodă, care le şi aplică pedeapsa meritată de nişte asemene su­ gători de popor. Cantacuzineştii vedeau că domnul îşi bătea joc de ei. Apoi el refuzase a jura şi că va lăsa pe toţi boierii care se răsculaseră în dregătoriile lor. Aceştia se convinseră atunci că Radu Leon nu'şi luase de asupra lor cugetul său cel rău, şi 30 din cei mai însemnaţi plecară la Larissa şi se [ăluiră sultanului atât în con­ tra Grecilor cât şi mai ales în contra domnului care ar umbla să râdice viaţa boierilor celor mai de samă, îşi bătea joc de so­ ţiile şi fetele lor şi făcea câte nelegiuiri toate. Ei declarară că pe cât va domni Radu, acest om falş şi fără credinţă, nu vor pune piciorul în Muntenia, şi apoi pentru a provoca lăcomia turcească şi pe de altă parte pentru a face cu neputinţă, din pricina marelor sume ce i le ar cere Turcii, redobândirea dom­ niei din partea Radului, ei arată că domnul ar dispune de o a­ vere de 800.0000 de lei în bani şi nenumărate [uvaeruri. Ei se roagă apoi pentru numirea unui principe din mijlocul lor, de oare ce Grecii constantinopolitani nu numai că ei înşii ar fi să­ raci, dar ar mai târâ după dânşii în ţara un cârd de oameni flă mânzi, care apoi fără alegerea mijloacelor, prin pradă, despoiere şi prin tot felul de crime lucrează la a lor îmbogăţire şi aduc ţara la marginea prăpăstiei 109. Turcii, înainte de a mazili pe Radu, trimit o cercetare. Boierii, temâdu-se ca domnul să nu câştige pe Turc prin bani, se înţeleg cu un Grec, Pavăl, care umblase în mai multe rân­ duri după scaunul Munteniei şi care era prieten cu aga Ienice­ rilor; dau Grecului bani ca să întoarcă pe aga, o influent la Poartă, în favoarea lor, şi'i făgăduesc că'I vor cere de domn; dovadă cât de puţin serioază era considerată de însuşi Grecii 108 Mag. isi. 1, p. 131. Comp. tot acolo hrisovul lui Tomşa pentru izgo­ nirea Grecilor din 1631, I, p. 122, reprodus în VoI. ..... Data hrisovului lui Radu Leon. 1669 Decemorie, 9 este greştlă, precum este greşită şi data pe care croni­ carul o dă acestei răscoale, 1669 Decemvrie 3. Mag. isi. IV, p. 371. Greşala se vede Întăi din însăşi Cronica Anonimă, care pune începutul domnii urmaşului lui Radu Leon, Antonie Vodă, in 9 April 1669, prin urmare răscoala contra lui Radu nu se putuse întâmpla decât Înainte; aşa dar la Deeemvrie 1668; apoi din datele rapoartelor lui Casanova cătră împ. din 14 lan. 3 Febr., 1 Martie, 3 April, 20 Mai, 3 şi 20 Iunie 1669, toate anterioare datei puse documentului din Mag. isi, 9 Decemvrie 1669. Vezi Hurmuzaki, Prag. III, p. 273-278, de unde sunt luate toate amărunţimile acestei răscoale, care este foarte pe scurt raportată de cronici, 109 Rapoartee citate in nota precedentă. [195] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CON8TAN'1'IN BRANCOVANT1 195 alungarea lor din Muntenia. Pavăl, înflăcărat prin speranţa ce luci un moment înnaintea lui, cheltueşte pe lângă banii luaţi dela boieri şi ce avea şi ce n'avea, spre a scoate la capăt mazi­ lirea lui Radu Leon, ceea ce şi izbuteşte. Sultanul dă voie boierilor să aleagă pe unul din sinul lor ca domn, şi ei socotindu-se, aleg pe Antonie Vodă din Popeştii Prahovei, îl gătesc şi'I îmbracă cu caftan, iar bietul Pavăl ce se aştepta să capete răsplata cheltuelelor şi alergăturilor sale "rămase în deşert şi-i deteră boierii o tină" 110. Antonie Vodă pleacă cătră Bucureşti în 28 Mari 1669111• Omorul lui Constantin postelnicul are o mai mare Însem­ nătate decât o simplă tragedie casnică. El împinge pe marea şi influenta familie a Cantacuzineştilor la răshunare, la care pentru a ajunge ea trebuia să răstoarne pe Stroia Leurdeanu şi pe prietenii şi susţinătorii săi, Grecii ce încunjurau pe Radu Leon. Acesta dându-le sprijinul său, Cantacuzineştii nu se tem a lovi mai sus, în însuş domnul, pe care-I răstoarnă prin stăruinţele lor. Astfel devine partida Cantacuzineştilor, odrăslită şi ea dintre Greci, reprezentanta intereselor naţionale şi se încinge în contra Grecilor o luptă memorabilă, ce dă interes evenemen­ telor acestei perioade, lipsită de altfel de domnii însămnate. Antonie din Popeşti, 1669 -- 1672. -- Cu suirea acestui domn în scaun, adus de Cantacuzineşti dintre prietenii lor, a­ jung ei la putere şi influenţă în Muntenia, iar Leurdeanu şi cu Grecii lui sunt aruncaţi de odată din putere şi autoritate în temniţă şi mormânt. Căpitanul crezând că. găseşte ai ce prilejul de a înnegri pe Cantacuzineşti, spune asupra răsbunărei pusă de ei în lucrare: "pe Greci îi secaseră Cantacuzineşti cu noul domn ales de ei cu mare ocară din ţară : pe Sofialău îl închiseră în ocnă unde apoi îl spănzurară, iar pe Balasache l'au dat pe rnânile unor dorobanţi, care cumpăraţi de el, îi deteră drumul spre Ţarigrad; pe ceilalţi Greci mai mici precum Pascali gra­ maticul şi alţii atâta bătaie le da slujitorii cât mă mir că trăiau; mai ales pe Pascale ce l'am văzut cu ochii când îl scotea din carnară şi-l ducea în palme, care palme de dese şi de multe nu mai aveau număr. Altul iar căruia i-am uitat numele de multă bătae şi palme gândiă ca va să moară, şi striga popa să-I comu­ nice. Ca acestea şi altele mai multe au pătimit Grecii la sfâr­ şitul Radului Vodă din pricina şi îndemnarea Cantacuzineşti­ lor" 112. UO Istoria cu Pavăl , raportată de Căpitanul in Mag, ist., 1, p. 355. 111 Hurrn. Fraq, III, p. 276. JJ2 Căpitanul în Mag. ist., 1, p. 355. [196] 106" IS'l'ORIA ROMANILOR ----------------- Venise acum rândul şi lui Stroia Leurdeanu să-şi plă­ tească toate pacatele. El fu pus în închisoare şi dat în judecata divanului, punându-i-se ca vină că, el pricinuise moartea lui Constantin postelnicul. Leurdeanu se apăra de acesată învi­ nuire. Atunci feciorii postelnicului secaseră scrisorile date lor de Ghica Vodă şi scrise chiar cu mâna lui Leurdeanu, Divanul fată cu asemene dovezi osândi pe acesta la moarte. Dar postel­ niceasa Ilinca, arătând şi aice o mărinimie de suflet care te pune în uimire, se rugă de domn să'i dăruiască viaţa, nevrând să răs­ plătiască sânge prin sânge. Pedeapsa lui fu schimbată astfel: era să fie purtat prin oraş aproape desbrăcat pe un car, cu ră­ vasele atârnate de gât, şi apoi trebuia să fie dus în mănăstirea Sneagovului, unde perise jărtf'a lui, şi aice călugărit. Se zice că punându-i-se în cap comănacul şi dându-i-se atunci numele de Salavăstru, Stroia Leurdeanu ar fi strigat: "mai bine Ma­ homet" 113. La aceste atacuri partida grecească ce număra partizani şi intre boierii români, răspund prin măsuri analoage. Mai mulţi boieri urzi seră peirea celor trei sfetnici mai influenţi dela cur­ tea lui Antonie Vodă, anume a banului Mareş logofătului Radu Kretulescu şi a lui Şărban Cantacuzino vel spătar. Adunân­ du-se câţi-va din urzitorii complotului precum: Gheorghe Bă­ leanu vornicul, ginerile acestuia Hrizca vistiernicul, Stroia paharnicul şi Radu Ştirbeiu dela Izvor împreună cu alţii mai mărunti în casa Baleanului, "se sfătuiau cu ce meşteşug să u­ .cidă pe cei trei boieri, favoriţii domnului, pizmuind mai ales Băleanu pe Mareş pentru că dobândise bănia Craiovei. Cei trei boieri ameninţaţi aflară Însă despre aceste înţelegeri, şi ţăn­ guindu-se lui Antonie Vodă cerură să dee pe uneltitori în ju­ decata divanului. Antonie Vodă mazili îndată pe cei ce aveau dregătorii şi porunci tuturor ce au fost la acel sfat necurat să meargă la ţară, să şază pe la casele lor, iar alt reu nu le-a făcut. Dar după puţin timp iar le-au poruncit de au venit la curte şi i-au iertat de toată vină lor" 114. Căpitanul, după a­ pucătura lui, de a fi protivnic Cantacuzineştilor, impută celor trei boieri favoriţi ai lui Antonie Vodă o ambitie nesătioasă, pentru care înlăturând pe boierii ce făceau opoziţie, căutau să domniască ei singuri, ţinând pe "ticăitul" domn Antonie sub o prea aspră epitropie. Noi credem că, deşi cronica anonimă exagerează în sens contrar, ridicând până la ceri uri pe Cauta­ cuzineşti, adevărul stă mai curând pe partea ei. In cronica Că­ pitanului se vede de departe scopul de a huli faptele netăgă­ duite a le Cantacuzineştilor, din care unele atestate de însuşi adversarii lui, altele de documente nepărtinitoare fac să apară ira Mag. isI. V, p. 3 şi I, p. 357. Căpitanul pune în îndoială autenticitatea scrisorilor spunâud : "a le cui vor fi fost, Dumnezeu ştie". [197] MUNTENIA ng LA MA'l'gI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVA1'\U197 această familie într'o lumină mult mai frumoasă, decât acea în care se sileşte s'o pună Căpitanul. Antonie Vodă fu mazilit, fără alt motiv decât acela că Grigore Ghica, cel ce fugise la Viena, dobândind iertare dela Poartă, căpătase prin stăruinţele interesate ale unor oameni influenţi iarăşi domnia Ţării Româneşti. Antonie fu chemat în 1671 la Constantinopole, şi îndată ce boierii duşmanii lui vă­ zură acest semn prevestitor al căderei sale, alergară de sârg la Adrianopole, în fruntea lor cu călugărul Sălăvăstru care le .. pădase potcapul şi încingând iarăşi paloşul, se pregăti din nou de luptă, spre a-şi redobândi poziţia pierdută. La 1 April 1672, pleacă Grigore Ghica, pentru a se urca iar în scaunul Ţărei Mun­ t.eneşti 115. Gl'igorc Ghiea a doua oară, 1672 --1674. - Am văzut că acest domn, compromis prin relaţiile sale cu Nemţii În bătălia dela Leva, nu îndrăznise a se prezenta la vizind care'l chemase pe el şi pe Dabija în lagărullui, ci fuge la Viena în Austria. Toc­ mai pe când Ghica se adăpostia în capitala acestei împărăţii la Decemvrie 1664, ea sfărşise războiul cu Turcia început din cauza complicărilor din Transilvania şi incheiese cu Tucii pacea dela Vas var în 10 August acelaş an 116. Reînnoirea legăturilor prietinoase fiind deci de tot proaspete între Viena şi Constan­ tinopole, .înţelegern cum, cu toată buna voinţa, era cu nepu·· tintă împăratului a încuviinţa unui principe rău văzut de sul­ tanul un sprijin pe faţă. De aceea împăratul se mărgineşte a'i da o pensie, ceea ce însă nu putea de loc mulţămi pe Ghica, care dacă trecuse în partea Nemţilor în lupta dela Leva, făcuse a­ ceasta ademenit prin strălucitele victorii ale lui Montecuculli în contra Turcilor, şi aştepta deci de la Nemţi, sprijinul de care se lepădase din partea Turcilor. Ghica văzând că Nemţii dau puţină ascultare cererilor sale, se îndreaptă cătră papă, pentru a dobândi întervenirea Sfântului Părinte în sprijinul intereselor sale. In 26 Octomvrie 1667, el trimite cătră Colegiul de propaganda fide, la Roma, o scrisoare, în care luând apa­ renţa unui zelos admirator al doctrinelor catolice, el spune sfin­ ţilor părinţi din acest colegiu, că mulţămită convorbirilor avute cu cardinalul Spinola, nunciul papal din Viena, şi relaţiilor sale prietinoase cu arhiepiscopul din Marcianopole, s'a convins că singura adevărată. religie este Catolicismul; că doreşte să vină la Roma spre a vedea cu ochii cele ce au auzit cu urechile sale şi mai ales apre a saluta pe adevăratul reprezentant al lui Dum- 114 Mag. isi. V, p. 6. 115 Casanova cătră împ. 5 April 1672, Hurrn. Fraq. III, p. 282. Comp , Căpitanul în Mag. ist., J, p. 368. 116 Zinkeisen, IV, p. 962. [198] 198 .ISTORIA ROMÂNILOR nezeu pe pământ, pe sănţenia sa Papa Clement al IX-le. Spune că are multe în gând să facă pentru Catolicism, mai ales în a­ propieta lui călătorie la Constantinopole, dar pe care nu le poate da pe fată spre a nu zădărnici scopurile sale .1.I7. Papa se pare că nu puse mare temeiu pe nişte protestări care se vedeau de departe cât erau de interesate, şi răspunse printr' o scrisoare de tot scurtă, şi la scopul nemărturisit al de­ mersului lui Ghica pe lângă sfântul scaun, anume că au Însăr­ cinat pe nunciul său din Viena ca să stăruiască la împăratul in cauza lui Ghica HS. Acesta văzând că nici cu papa nu izbuteşte la nimica, se hotăreşte a-şi încerca iarăşi norocul la Turci, unde cu o mână darnică puteai tot deauna să te înfătosezi, ori cât ti-ar fi fost conştiinţa de Încărcată. El caută întâi 'să dobândea�eă iertarea purtărei sale, dându-şi îndreptări mai ales prin argumente su­ nătoare. După ce dobândeşte voia de a se întoarce în Constan­ tinopole, prin sprijinul mai ales al lui Panaite Nicusia influentul dragoman al Porţei, el ajunge, prin stăruinţele aceluiaşi, chiar a redobândi domnia Munteniei. Din Constantinopol scrie el lui Sobieski Înainte ca acesta să ajungă rege, că "îndată ce a venit la Poarta prea puternicului şi prea îndurătorului împărat bine făcătorul său prea minunatul mare vizir l-a primit cu cinste şi cu inima deschisă putându-i vorbi şi de afacerile Excelenţei Voastre". Sobieski îl rugase ca Turcii să-i sprijine candidatura la tronul Poloniei ll9. Totuşi Ghica temându-se ca o' nouă duş­ mănie între Turci şi Nemţi să nu'i pericliteze iarăşi tronul, cel cu atâta greutate redobândit, se sileşte să împiedece pe cât îi stătea prin putinţă rei vire a neînţelegerilor ce puteau să nască între ambele împărăţii din pricina Ungariei. Trimeţând Tran­ silvanenii nişte soli la Turci pentru a se plânge de încălcările Nernţilor, Ghica îi opreşte în Muntenia, şi'i convinge să nu în­ treprindă acel demers periculos, acuma când Turcii se împăcau cu Nemţii, şi să'i Iese lui sarcina de a trăta cu Turcii această delicată afacere .120. 111 Scrisoarea lui Gr. Ghica, din 16 Oct. 1667 cătră Col. de propagandă In HUl'l11. Dac. V, 2, p. 113. 118 Răspunsul papei din 11 Decemvrie 16'70 - trei ani ( !) după scrisoa­ rea luiGhica, Ibidem, p , 117. 119 Casanova cătră împ. 24 Dec. 1671 şi 26 Fevruarie 1672 Hurrn. Fraq. III, p. 280 şi 281. Un document vencţian din 26 Noemvrie 1671 spune: "Per la via di Durazzo glunse Grigorasco principe di Valachia quel che gia mesi capito a Veneţia; viene chiamato dal Vizir per mezzo di Panaggioti e come lui ttene di buoni amici che gli offeriscone grand danaro, cosi non vinscira dificile, che ottener possa la dichiaratione a suo favore dello slesso principat o di Valachla", Hurrn. Doc., V, 2, p. 125. Tot aşa spune şi Genealogia Cantacuzineştilor, original, p. 223. Scrisoarea lui Gr, Ghica c. Sobiecki 10 Dec. 1672 (datată de Iorga 1(73) în N. Iorga, Acte şi Fraq. 1, p. 294. 120 Belhlen, Historia rerum transiloanicorum ab anno 111DCLXII ari annum MDCLXXlII, Viennae, 1783, II, p. 220. . [199] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CON8TANTIN BRANCOVAlW 199 Partida CantacuzineştiIor cum auzi despre reîntoarcerea duşmanului ei in tronul Munteniei, se pune într'o mare miş­ care, spre a împiedeca această catastrofă, O deputaţie a căpi­ tenielor ei cele mai Însemnate se înfăţoşe înaintea sultanului, anume Mareş banul, Radul Kreţulescu logofătul, Mihai Canta­ cuzino spătarul, Stoian comisul, un căpitan Vasile şi alt căpitan a căruia nume nu a fost păstrat. Turcii însă dau pe aceşti boieri pe mâna lui Grigore Ghica, care îi duce cu el la Bucureşti, taie pe' cei doi căpitani, iar pe ceilalţi îi închide în ocnă, cerându-Ie bani spre a-şi plăti datoriile făcute cu căpătarea domniei. Con­ stantin Căpitanul arată şi el aceleaşi fapte, însă le dă altă expli­ care, anume spune că Ghica vroia să scoată dela aceşti boieri banii cu care dânşii îngreuieseră ţara; "căci atunci când plecase Ghica la Viena era ţara datoare numai cu 80 de pungi, şi acuma ar avea de dat mai mult de 1000", o învederată exagerare, menită numai cât a îndreptăţi pe partida protivnică Cantacuzineştilor a căreia apărare o susţine cu multă căldură cronicarul Căpitanul. Boierii închişi pentru a scăpa de chinurile şi bătăile la care erau expuşi, vând tot ce aveau la sufletul lor, sate, rumâni, ţigani, case, vii, spre a putea plăti sumele ce li se puneau în spate. Ba încă dacă. Ghica s'ar fi plecat sfaturilor lui Leurdeanu, el i-ar fi trimis pe ceea lume; dar el nu îndrăzni să meargă atât de de­ parte, temându-se de simpatiile poporului muntean pentru acea întinsă familie 121. Pe atunci Turcii purtau un răsboiu cu Polonii din princină că Cazacii sub Doroschenko, punându-se sub suzeranitatea Por­ ţii, aceasta luase în stăpânire de odată întreaga regiune a Ukrai­ nei, ce fusese din vechime o provincie a regatului polon 122. Ghica din Muntenia şi cu Duca din Moldova fură obligaţi de Poartă a lua parte la expediţie, după ce ţările române sunt îndatorite să dee o rechiziţie de cai 123. Ghica plecând după armata tur­ cească, lăsă de caimacami în Muntenia tot pe iubiţii săi mini­ ştri de altă dată, Stroia Leurdeanu, Băleanu şi Hrizea vistier­ nicul. Atunci chinurile Cantacuzineştilor nu mai cunoscură nici o margine. Ii scotea din închisori şi-i bătea la tălpi; care nu putea merge de usturimea tăl pilor era târât cu funii. Constan­ tin Cantacuzino se roagă de călăi să sufere el bătăile pentru fratele său mai mic, şi le indură fără a da un ţipet sau o lacri­ mă 124, încă o dovadă pe lângă celelalte aduse până aice despre puternicul simţimânt de iubire care lega pe membrii acestei familii. Şărban Cantacuzino izbutise însă a fugi în Moldova. 121 Mag. isi. V, p. 6 I, p. 366. Genealogia citată, ibidem. 122 Zinkeisen, Gesch. des osm. Reiches V, p. 63 şi urm. 12. Doc. Veneţlan din 3 Aprilie 1671 Hurrn. Doc, V, 2, p. 121. 12. Del Chiaro, p. 127 "cosa stupenda, adaoge el, narrata mi da persone degui di fide che vi si trovanno presente". [200] 200 ISTORIA ROMÂNILOR unde se ascunsese în mănăstirea Hangului lângă Ceahlău. Ghica îl cere dela Duca domnul Moldovei, care însă nevrând să-I deie spune că nu s'ar afla în ţara lui. Ghica în timpul trecerei sale prin Moldova către hotarele polone pune în zadar să'] caute aici; căci Şărban temăndu-se a nu fi descoperit, trecuse în Tran­ silvania, de unde merge prin Haţeg, Caransebeş, Orşova în Ţara Turcească, ducându-se de a dreptul la Adrianopole la căimă­ camul Cara Mustafa, "fiindu-i cunoscut din început din zilele Ghicăi Vodă şi mai încoace încă iniărindu-l l'au făcut desăvar­ şit prieten 125. Căimacanul trimite la Ghica Vodă să ceară pe boierii cei închişi şi să-i aducă la Constantinopole, ceea ce fiind făcut prin Iirrnan, Ghica nu îndrăzneşte a se opune. Tocmai atunci îi vine lui Ghica ordin să plece din nou în contra Polonilor îm­ preună cu Husein paşa. Cantacuzineştii, fiind acuma cu toţii în Tarigrad, îşi pun toate silinţele spre a compromite pe Ghica în ochii Turcilor, că ar ţinea în ascuns cu Leşii ; ceea ce le iz­ buteşte cu atâta mai uşor cu cât prezenţa domnului în oştirea turcească aduce iarăşi nenorocire asupra ei, fiind din nou bă­ tută la Hotin în 11 Noemvrie 1674 de vestitul general polon Sobieski care ajunge mai târziu şi rege 126. Şi într'adevăr că Ghica trădase iarăşi pe Turci. El căutase încă înnainte de a se Începe lupta a le dauna prin sfaturile sale, spunând lui }-Iuseill paşa să nu se bată cu Polonii din şanţuri, ci să se retragă dela cetate la loc larg în jos de Prut. Părerea lui Ghica că paşa să părăsească cetatea fără luptă supără atâta pe acesta, încât el vroi să'I stră­ pungă cu sabia. Ghica Însă nu putea să trădee pe Turci pe faţă, fiind că soţia şi copii lui erau zălogi la Constantinopole. El se preface însă a fi prins de Poloni împreună cu toată oştirea lui de 5000 de oameni. Este trătat de Leşi cu mari onoruri, ceea ce putăndu'l compromite, el fuge îndată după izbânda acestora din tabăra lor, şi se îndreaptă întâi către Bucureşti de unde cu soţia lui ce scăpase din Constantinopol şi venia acuma din Italia "îmbrăcată frânceşte dar îşi schimbă hainele pe cele româneşti când intră în ţară" 127, către Adrianopole, unde ajunge spre marea mirare a Turcilor care-I credeau hain, În ziua de 27 No­ emvrie. Polonii auzind de fuga lui Ghica trimit după el ca să-I cheme Îndărăt. Ghica însă le răspunde că să se multămească cu ceea ce au făcut pentru ei; că nu poate să se expună mai mult. Ajuns la Adrianopole el pârăşte sultanului pe Husein pa şa care nu ar fi vrut să asculte de sfaturile lui, de a nu se lupta " .. , Căpitanul, Mag. isi, I, p. 270. r au Zinkeisen, V, p. 74. 127 Maq. isi. 1, p. 371. Aşa s'a introdus învestmântarea străină la Hotnâni, care o purtau întâi numai cât erau în st răinăt.atc şi la început o lepădau în ţarii, dar dela o vreme nu o mai Iepădară. [201] .MUN'l'KNIA DE LA MATBJl "A'SARA" PÂNĂ LA CONSTANTIN llHANCOV�NU 201 ----------,-,---- --- cu Poloni din şanţuri, ci la loc larg, şi sultanul convins că gre­ şala lui Husein adusese pierdereasuferitărordonă să i se tae capul, iar Ghica este atât ele hine văzut Încât era să redobândească domnia Munteniei, dacă intrigile Cantaczuineştilor nu l'ar fi împiedecat 128. Mai rar se pot întâlni trădători de Îndrăzneala lui Ghica. 1 iacă însă Ghica putuse înşăla pe sultanul, departe ele teatrul răshoiului şi să arunce asupra nef'ericitului paşă cauza pierderei luptei dela 1 Iotin, IlU era tot astfel cu Turcii acei care văzuseră nenorocirea. Mai mulţi comandanţi înferiori se plân­ seră cu mare amărăciune la sultanul contra lui Ghica, spunând că şi acuma ca şi la Leva tot indoielnica lui ţinută adusese ca­ tastrofa asupra armatei otomane. O sarnă dintre călăreţii turci, scăpaţi prin fugă din măcelul dela Hotin, cer cu mare stă­ ruinţă marelui vizir să le dee pe Ghica pe mânile lor, spre a'I pune în bucăţi înaintea ochilor săi, De şi vizind căştigat prin bani nu le învceşte o asemene cerere, totuşi această plângere aduce destituirea lui Ghica care rămâne la Constantinopole 129. (:iJwol'!lhe Duca, 1(;7,{ -1679. � Duca Vodă, care este rânduit în locul lui Ghica, fusese domn în Moldova. El era "de neamul său Grec din Rumelia, crescute de mic in casa lui Vasile Vodă, rămă nănd el întară până ce s' au făcut mare, iar mai pre urmă au şi domnit" 130. El venise la tronnl Munteniei după stăruinţa Cantacuzineştilor şi ne poate pune în mirare înpre­ jurarea că această familie pe care am văzut'o înduşmănită cu elementul grecesc, să dee sprijinul ei tocmai unui domn din acest neam. Lucrul însă se explică,. dacă vom lua în privire că la această epocă Începuse a se întuneca conştiinţa deosebirei între Grec şi Român. Am văzut în mai multe rânduri cum poporul JlU prea stiea să deosebească bine elementul străin ce cel rornâ­ ncsc. Aşa Vasile Lupu care se pusese în fruntea mişcărei naţionale a Moldovei în contra partidei greceşti, era privit de poporul de jos ca Grec. Insusi Cantacuzineştii conducătorii partidei naţionale în Valahia, nu erau ei Greci prin originea lor ?Şi trebuia să fie astfeli, Întru cât Grecii ce petreceau câtva timp in Ţările Homâne, se românizau, şi mai ales aşa se intâpla lucrul cu copii lor care eleveniau cu totul Români şi prin limbă şi prin obiceiuri. De aceea şi Constantin Cantacuzino stolnicul în frag­ mentul de cronică ce ni-a lăsat, face această deosebire între Gre cii cei aşezaţi în Ţările Române şi ceilalţii proaspeţi venti spunând că "dela LI nii se văd şi rămâne folos În pământlu:i)e r ae Kintspcrg c:[tlri\ ÎIllP. 8 Dec. lG73. Hurm. Fraq. ] 1. p. 287, Vezi şi Ncculcca în Letpoisete, II, p. 22:1, "" Kint.sperg cătră împ. 3 lan. 167'J Hurm. Prag. Il i, p. 28U. Un raport vcncţian elin 4 Ianuarie 1674, spune: "il pcnsiero clalla fuga i mprovisa del principe cii Moldavia e dalla sospetla jale rlell'aUro eli Valachia·'. Hunn. Dac. V, 2·, p. 14'2. 130 Ncculai Costin, în Letopiseţe, Il, ]J, 5, [202] 202 IB'fORIA ROMÂNILOR acestea, iar ceilalţi vin numai să jăfuiască şi să răpiască" lSl. Când deci se vorbeşte de răscoale în contra Grecilor, trebue înţeles, nu acei Greci stabiliţi de mult în ţară şi românizaţi, ci elementele proaspăt venite care erau încă greceşti adecă străine în tot înţelesul acestui cuvânt. Duca Vodă care fusese crescut de copil mic în casa lui Vasile Lupu, de şi de origine grecească, şi chiar considerat ca. atare de Greci, putea trece drept boier român. Duca Vodă fusese însă ales de Cantacuzinesti la domnia Ţărei Munteneşti mai ales pentru recunoştinţa " ce i-o purta spătarul Şărban Cantacuzino care fusese adăpostit de Duca în mânăstirea Hangului pe timpul când Ghica începuse acea vajnică prigonire contra familiei lui. Duca purcede din Ţari­ grad întovărăşit de Matei Cantacuzino aga şi nepotul acestuia Pârvu logofătul, fiul spătarului Drăghici, celui mort pe timpul lui Ghica Vodă în Constantinopole, "iar pe Constantin slugerul fiul Stoicăi logofătului Dudescu l'au trimis cu cărţi împărăteşti ca să ţină scaunul". Când boierii partizei adverse auziră despre izbânda Cantacuzineştilor, vestea le păru atâta de greu de cre­ zut, încât puseră în butuci pe Constantin slugerul ce veniă în însuşire de caimacam. Intărindu-se însă ştirea şi din alte părţi, capetele acelei partizi o rupseră de fugă şi anume Gheorghe Băleanu şi ginerile său Hrizea, Negoe vornicul Secuianu, Radu banul Năsturel, Stroia paharnicul Buxianu, Stroia Leurdeanu, Ivaşcu logofătul, Ilie şatrarul, Pavăl Fărcăşanu, Hrisoscoleu vataful şi mulţi alţii trecură peste munţi în ţara Haţegului, 132. Duca Vodă cum vine în ţară, liberază din arest pe Stoica lo­ gofătul, care stătea în închisoare de 22 de luni, şi stărueşte ca să se dee drumul din insula Creta celor trei Cantacuzineşti sur­ guniţi aici de Ghica Vodă. Se părea deci că el se dăduse cu totul în partida Cantacuzineştilor. Duca Vodă însă fiind lacom de bani, pentru care şi cronicele Moldovei spun despre el că "au scos grele dăjdii pe boieri şi pe ţară", văzu îndată că cu partida Cantacuzineştilor, cruţătoare de popor, nu va putea să-I stoarcă după cum îi era dorinţa, şi căută deci să se Impace şi cu partida adversă. Aproprierea era cu atâta mai trebuitoare cu cât Duca era în cele mai bune re­ laţii cu o mare şi însemnată familie grecească din Constanti­ nopole, acea a Cupăreştilor din care pe capul ei, Cupariul cel bătrân, îl avea de capuchihaia, un fecior al lui, Lascarache, era spătar mare, om mândru şi trufaş pe care nu'l puteau suferi Muntenii. Era şi alt fecior al lui, Iordache postelnicul care luase 131 Cron. lui Cantacuzino în Letopiseţele ed. Kogălniceanu, ediţia nouă III, p.105. ,., Căpitanul, in Mag. isi. I, p. 379 şi Anon. rom. Ibidem, V. p. 13. I I [203] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB P.\N.Ă LA CONSTANTIN BRANCOVANU 203 în însoţire pe fata Dabijoaei, soră cu femeia lui Duca Vodă; însîărşit mai era şi unul Scarlatachi gramaticul w .. Avea deci interes Duca Vodă să se împace cu boierii pri­ begi. El trimite, îndată după suirea lui în scaun pe Pârvul Can­ tacuzino logofătul, fiul lui Drăghici, ca să'i cheme înapoi din Ardeal, cerând şi de la principele Ardealului să'i trimită îndă­ răpt. Pribegii însă, temându-se de vre un gând ascuns al lui Duca, refuză a se întoarce, iar princepele Ardealului nu vro­ eşte să întrebuinţeze puterea în contra lor. După ce Duca face o expediţie cu Turcii contra Cazacilor, când se întoarce în ţară, trimite din nou cărţi cu jurământ la pribegii din Ardeal, spre a'i hotări să revină la locurile lor, spu­ nându-le "să nu se teamă de nimic, nici de Cantacuzineşti" 134. Prin stăruinţele sale pe îângă aceştia îi determină chiar pe ei, a scrie pribegilor să se întoarcă, recunoscând că cele suferite de ei în timpul lui Ghica Vodă veniseră dela domn şi nu dela boieri. Atunci se întoarseră Hrizea ginerele Băleanului şi lucru mai neaşteptat însuş Stroia Leurdeanu, iar Băleanu bătrânul mai rămăsă până la anul, când veni şi el. După cum se putea lesne aştepta ori cine, era peste putinţă ca Stroia Leurdeanu să fie lăsat În pace de duşmanii săi de moarte, Cantacuzineştii. Ei urzesc în curând o intrigă prin care pâresc pe Stroia şi pe unul Radu Dudescu ginerele lui Băleanu, că ar unelti răsturnarea domnului. Duca supune pe Dudescu la munci, arzându'i peptul cu un fer roş până aproape de moarte, executorul acestor munci fiind armasul cel mare Nica dela Gra­ dişte; dar pâra adeverindu-se de scornitură, boerii pârâţi sunt iertaţi şi Cantacuzineştii nu izbutesc la altă ceva decât la o a­ prindere şi mai straşnică a urei ce fierbea în contra lor. Cu toate acestea domnul care avea interes să se sprijine pe ămbele partizi pentru a fi tare şi în ţară, şi mai ales în Con­ stantinopole, căutau mereu să împace ămbele taberi rivaJe. In anul al doile al domniei sale, trebuind să plece din nou contra Polonilor, el lasă o căimăcămie compusă din membrii ămbelor partizi, anume pe Stroia Leurdeanu, pe Radu Cretulescu unul din ginerii ucisului Constantin postelnicul şi pe al treile boier Vâlcu vistiernicul, nu se ştie din care partidă. In timpul lipsirei lui Duca, partida contrară Cantacuzineştilor organizază o in­ trigă bine ţesută în contra lor, şi la întoarcerea lui pârăsc cu probele Închipuite de ei pe Cantacuzineşti de trădători. Duca Vodă trimite dela Cocorăşti unde se oprise din cauza ciumei ce bântuiă toată ţara, dar mai ales Bucureştii, să prindă pe Şărban Cantacuzino logofătul şi. pe fratele său Mihaiu Spătarul, iar Iordache, Matei şi cumnatul lor Barbu visternicul fug la Bra- 133 Neculai Cost in, În Letopiseţe, II, p. 19. "" Căpitanul in Ma«. isi, II, p. 5. [204] 2(Jj ISTOIHA. ROMÂNILOR sov, Mihai izbuteste însă a trece muntii, iar Duca Vodă văzând �ă cei mai mulţi' din Cantacuzineşti 'au scăpat, şi ternându-se de influenţa lor, sloboade şi pe acei ce mai erau închişi 135. Cauta­ euzineştii cei refugiţi în Ardeal, anume Şărban logofătul şi Mihai spatarul, fac aici o carte ele jurământ către principele Transilveniei Mihail A pafi în care lucru straniu, îi vedem fă­ găduind că "cu toată nevoinţa ]01', se vor sili a păzi cele patru legi (religii: protestantă, calvină, catolică şi sociniană) ce sunt intru această ţară primite 136. Se vede că principele Apafi voia să iea o garanţie că oamenii bogaţi şi puternici pe care îi adă­ postise în ţara lui nu vor încerca nici o uneltire pentru a împie­ deca pe Români de a se alipi ele una din religiile dominatoare de acolo. Totuşi această partidă era în scădere la Duca. Când domnul pleacă în al patrulea an al domniei sale CU Turcii asupra Ce­ hrinului, el lasă căimăcami pe Gheorghe Băleanu, Hrizea vist­ tiernicul şi Stoica paharnicul, toţi trei din partida protivnică Cantacuzineştilor, încât este adevărat cele ce spune cronicarul. că "se rânise inima Cantacuzineştilor şi se răcise despre domn" 137. Aceştia după cât se vede încep atunci într'adevăr a săpa pe Duca Vodă, sprijiniţi mai ales pe prietenii lor din Constau­ tinopole. Un meghistan, om mare al Porţei, scrie anume lui Şărban în timpul acestei noue expediţii a lui Duca contra Ca­ zacilor, ca să vină la Ţarigrad, căci acuma ar fi momentul cel mai favorabil pentru a căpăta domnia. Nu ştim cum se făcu, dar scrisoarea căzu în mânile lui Hrizea vistiernicul, care scrie întâmplarea lui Duca în tabără. Doamna lui Duca însă care se dăduse în dragoste cu Şărban Cantacuzino, aflând despre pri­ mejdia în care se afla amantul ei, îl înştiintază la timp şi el fuge la Constantinopole, de unde se întoarce domn, strămutând Turcii pe Duca în Moldova 138. 4. şĂnHAN CANTACUZINO Ineonjuraroa Vicnci, 1679-1688. - Multi bani îl custase pe Şărban Cantacuzino căpătarea domniei. El trebui să chel­ tuiască pentru darurile făcute sultanului, validelei, vizirul ni şi altor mari dregători 1300 de pungi care făceau 650,000 de lei 13(1. Şărban doria să îndrepte rălele Iăcute rţărei sale prin ne­ necontenita ei împărtăşire la răsboaele Turcilor cu Cazacii şi J3' Auou. rom. În Miu]. isi. V, p. Îu. ":'i Iorga, Studii şi dac. IV; p , fil. 137 Căpitanul, Mag .. isi. 1, p. 8. 138 Genealogia, original, ]J. 227. Căpitanul in Mag. isi. IL jJ. 17 : "Şărllun logofătul au venit domn în scaun pe la Bobotează". 13!! Ma mucca della Torrc, dragoma n împărătesc ciitră hup. în Hurm , Frţ]. III, j). 322. AfI{lIl1 cţt pe acel timp un galb{m = 2'/., lei. � I r [205] MUl\'rENIA Dffi LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 205 Polonii, care o ruinaseră cu desăvârşire ; Turcii Însă nu-i clau răgaz. După desfacerea Cazacilor din legătura cu Polonii, aceştia în loc de a rămănea credincioşi Turcilor, se dau în partea Ru­ şilor, ceea ce aprinde un răsboiu Între Peatră şi Rusia, în care Şărban este nevoit să iee parte împreună cu Duca al Moldovei. El doria deci din toată inima să scape de Turci când de odată un nou răsboiu izbucneşte între Turcia si Austria, si Can tacuzino este nevoit să plece cătră Viena împreună cu' Cara Mustala şi să iee parte la încunj urarea acelei cetăţi, în 1683 140. După pacea încheietă între Turci şi Germani la Vasvar, în 1664, Poarta încurcată în răsboiu Întăi cu Veneţia pentru posesiunea insulei Creta, luată de Turci în 1()69, apoi cu Polonia 1672 -1675, sfârşit prin pacea deja Suravna şi cu Rusia 1677 -1681 care se închee prin tratatul dela Radzim, nu putea să dee o deosebită luare aminte trebilor unzuresti. Si cu toate aceste fierberea în Transilvania contra n�contenite,lor uzurpări a le Germanilor şi prigonirile făcute ele aceştia contra religiei pro­ testante, împinsese pe Unguri în mai multe rânduri la răscoală şi la învocarea ajutorului turcesc. La început însă Turcii, din pricinile arătate şi din cauză că răsculaţii nu erau oameni des­ toinici, nu vrau să se amestece în daraverile lor. Dela 1678 îna­ inte, de când tânărul comite Emerik Tokoly iea în mână con­ ducerea miscărei si repoartă în scurt timp niste izbânzi stră­ lucite contra imperialilor, Turcii de şi încă nu de 'tot liberi - pur­ tau înainte răsboiul cu Rusia - totuşi Încep a-şi îndrepta luarea aminte asupra tânărului erou, care răspunde aşa ele bine dorintilor lor ascunse - duşmănia cu Austria. Dela 1681 înna­ iute după pacea dela Radzim Turcii elau ajutor chiar pe faţă lui Tokoly : în 1682 intervine apoi un tratat formal între capul revoluţionarilor şi Poarta Otomană, în care se promite lui Tokoly stăpânirea Ungariei superioare sub suzeranitatea Portei, deplină libertate religioasă care pentru Turci era cu totul În­ diferentă; iar el se obligă a răspunde un tribut ele 40.000 de lei pe an, care nu trebuia nici odată să fie urcat. Sultanul trimite lui Toloky semnele puterei, steag şi coadă de cal, şi trupele paşei de Buda unindu-se cu ale lui Tokoly ieu cetatea Fulek, silind pe Stefan Kohary să capituleze. Cu alte cuvinte Turcii declaraseră răsboiu Nemţilor, şi aceştia nu puteau face altfel decât a-l primi. Turcii însă se hotăresc ca de odată să dee o 1>10 Cantemir Istoria. imperiului otoman, II, p, 437, Căpitanul. în Alag, is t . II, p, 19, Anon. rom, Ibidem, V, 20 Ordinul de a se pregăti de plecare este trimis !tii Duca şi lui Şărhan încă din Ianuarie 1682, Kunitz cătră împ. 26 Februarie. 1 (\82', Hurm. Frg, III, p. 326, Cantacuzinon vca cu el 4000 de oameni, iar Duca din Moldova 2000, Raggnalia delia gllerl'a d'Ungherhi (b Cesar etOU01Î1;\ni 16S!!:' -,1623 ap. Iorga Siudii şi doc: XXI,.]). 62, -', .::: .. , [206] 206 lSTORIA ROMÂNIL()R lovitură puternică împărăţiei germane, atăcând'o chiar în inima ei prin înconjurarea capitalei. Nu se gândiră ei că virtutea trebuitoare pentru o întreprindere aşa de măreaţă pierise de mult din sinul lor, şi că ceea ce nu izbutise marelui Soliman trebuia să reuşească cu atâta mai puţin lui Mohamed al IV-le. Se vede că Turcii nu aveau conştiinţa decăderei lor. Ori cum ar fi lucrurile, Cara-Mustata porni cu o puter­ nică armată, evaluată de unii la 200,000 de oameni, şi în 17 Iulie el întinde nenumăratele sale corturi înnaintea Vienei în­ mărmurite. Ce opuneau imperialii colosului otoman? 22,000 de oameni adunaţi în grabă din toate părţile, între care şi 700 de studenţi. Impăratul, văzând slăbăciunea lui faţă cu puterile Turcilor, cere ajutorul lui Sobieski regele .Polonilor, care i-l promite. El nu putea însă să vină aşa de curând pe cât nevoia o cerea. Abia la 15 August putuse el aduna 25,000 de oameni şi plecase cu ei din Cracovia. Până să ajungă regele polon sub zidurile ei, Viena susţinuse cu un mare curaj şese septămâni de Îngro­ zitoare închidere. Către sfârşitul lui August, garnizoana pier­ duse 6000 de oameni, şi boalele o zeciuiau pe fie ce zi, mai mult încă decât ghiulelele duşmane. In il şi 6 Septemvrie, după ex­ plozia a două mine, Turcii încearcă două asalturi, care sunt răspinse numai după cele mai mari sforţări. Când se aflau în cea mai desperată stare, lipsiţi de provizii şi de muniţii, şi aşteptau să capituleze, de odată se aude vestea mântuitoare, că o armată de 84,000 de oameni, compusă din trupele ger­ mane şi polone, într'unite sub comanda supremă a regelui So­ bieski, înnaintează spre eliberarea Vienei. Ciocnirea cu duşmanul se întâmplă În ziua de 22 Septemvrie 16R;�, şi Turcii zdrobiţi Într'un cumplit măcel care le nimiceşte armata, văd dispărând visul lor de aur de a îngenunchia odată Europa şi civilizaţia apusană. De la acea lovitură Turcii nu s'au mai râdicat; au plecat pe clina decăderei, care se va opri numai cu peirea de­ săvărşită a statului lor, cel puţin în Europa şi care astăzi (1914) se apropie tot mai cu grăbire. In tot timpul asediului, adecă tocmai în momentele acele de descurajare şi de neliniştită aşteptare, în care se aflau În­ cunjuraţii, Gheorghe Duca şi mai ales Şărban Cantacuzino în­ treţineau, deşi sub ochii Turcilor şi expunându-se de o mie de ori celei mai cumplite soarte, înţelegeri cu cei din oraş, ajutându­ le În toate modurile: "că aveau poruncă dela vizirul să facă pod peste Dunăre, şi lucrase încet ca doară mai curând ar veni oa­ stea creştinească; afară de aceasta Şărban Vodă se înţelegea pre ascuns cu Nemţii prin cărţi, şi odată au avut mult timp pe un iezuit ascuns în cortul său, şi când mai că vroiau Nemţii să dee cetatea, trimise pe acel iezuit să le spună să mai ţină încă patru ceasuri, că Turcii gătesc iarba de puşcă şi vor înceta a [207] l MUNŢENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 207 bate, până li se va aduce alta" 141, Del Chiaro spune de asemene că "Şărban Vodă încărca tunurile sale cu ghiulele de paie". Un izvor contemopran spune că Turcii nu pot pune mare temeiu pe Valahi pentrucă fiind Creştini, ei pot lua partea acestora cum au făcut-o în bătălia dela Slobozia" iar împăratul însuşi scrie lui Sărban Cantacuzino în 29 Fevr. 1688 că" "auzise de mult de frumoasele fapte ale Măriei Tale în vremea încunju­ rării Vienei" 142. Ajutorul dat de Români Nemţilor fusese ascuns şi nu străluciâ la lumina zilei ca acel adus de regele polon. Dacă însă el nu ar fi susţinut în timpul asediului moralul încunjuraţilor, nu ştim dacă regele Sobieski ar mai fi avut ce despresura, a­ tunci când târziu sosi cu armata. După ce Turcii sunt învinşi la Viena, regele polon Sobieski cu toată primirea cea rece pe care i-o făcu împăratul, căruia îi părea rău acuma a datori mântuirea lui unui principe străin, înaintează cu armata asupra Ungariei, bate pe Turci sub zi­ durile cetăţei Parkany, într'o luptă din cele mai sângeroase, şi iea cetăţuia Granul care stătuse 140 de ani sub stăpânire tur­ cească. Cara Mustafa plăteşte cu capul nenorocita lui între­ prindere. In 1684 se încheie liga sfântă în contra Otomanilor, Între Germania, Polonia şi Veneţia, sub protecţia papei Ino­ cenţiu al XI-le. In anii următorii creştinii repurtează izbânzi peste izbânzi: ieau Neuhăusel, Eperies, Tokai, Kaschau, Szol­ nok, Szaswar în decursul anului 1685; iar în 1686 când Şărban Cantacuzino se vede nevoit contra plecării inimii lui să trimită în oştirea turcească un ajutor muntenesc sub comanda lui Ior­ dache Cantacuzino 143, după un întâiu asediu fără succes, într'o a doua întreprindere ieau capitala Ungariei, vestita cetate Ofen, care încape iarăşi în mânile Creştinilor, după 145 de ani de stă- r-n Istoria bălăcenească (o variantă a lui Căpitanul) in Şincai III, p. 134 şi Genealogia Caniacuzinilor, original p. 228, arată că Şărban Vodă se ajunsese cu împăratul Rudolf la asediul Vienei. O dovadă mai evidentă a sprijinului dat de Şărban Ncmţilor la asediul Vienei reesă din următoarea scrisoare a Grafului Waldstein cătră Şărban Vodă din 29 Fevruar 1688: "Această osărdie nu-mi este particulară şi este cea pe care toţi cei buni creştini o au, încă de când noi am auzit de acele frumoase [apte ce Măria 'l'a ai făcui în vremea ineunţurărei Vienei". Genealogia p. 270. Insărunărn aice că precum Istoria bălăcenească a lui Şincai nu este decât o variantă a Căpitanului, consultată de nemuritorul intemeietor al istoriografiei române, aşa şi cronica cea citată adese ori de el sub numele decro­ nica lui Filştih nu este decât o traducere germană a Anonimului românesc. Şincai observase (III, p. 125) "că precum Filştih pretutindene înalţă pre Cantacuzino aşa istoria bălăcenească il defaimă încât poate". 142 Istoria delle moderne reooluzioni delia Yalachiu, Venezia , 1718, p. 136 : i suoi canoni mai si sparavano con le palle". Discours sur l'Empire des Turcs sept. 1683. Iorga, Acte şi frag. I, p. 95. Scrisoarea împăratului in Genealogie ed. Iorga, p. 248. 143 Memoriul contelui de Bellcardi în N. Iorga, Câteua manuscrise, in An. Aead. Rom. IT, Tom. XXVIII, 1906, p, 508. [208] IS1'ORTA 'ROMÂNILOR pânire turcească. Turcii luptaseră cu cea mai de pe urmă de­ sesperare, 'simţind că dela stăpânirea acestei cetăţi atârna vii­ torul 101'în Europa. Abdurrahrnan, comandantul garnizoanei, fu grlsit mort străpuns de multe răni, pe o movilă Întreagă de duşmani ucişi de el. In 1687 ducele Lorenei, vestitul general austriac, bate pe Turci cumplit în câmpia dela Mohacz, unele 'cu 161 de ani mai înainte, în 1526, Turcii împlântaseră pentru prima oară ghiarele lor în corpul apusului Europei. La sfâr­ şitul acestui an, aproape toată Ungaria era În stăpânirea Îm­ păratului, care puse ele Încoronă pe fiul său cel mai mare, arhi­ decele Iosif, ca rege ereditar al acestei ţări, în cetatea Presburg în ziua de \) Decemvrie. Pe când la nord Turcii perdeau Ungaria la sud Veneţia le răpia Morea şi în 1687 luau Athena din mâ­ nile lor. Oara Turcilor părea că sunase în Europa. Pleearea lui S:U'haH Cantacuzino către Nemti. -- Sărban Cantacuzino nu îndrăznise a trece Îndată În partea Nemţilor, cu tot sprijinul ascuns pe care le dăduse la asediul Vienei, fiind că vizirul, deşi bătut, posedă încă puteri înfricoşate, şi parte din Ungaria care despărtia pe Muntenia de Viena, era Încă În rnânile Turcilor. Totuşi el îndrăzni să râdice, chiar pe locul unde stationase oştirea lui, o mare cruce ele lemn, pe care o închină ca amintire cetătei pe care şi el fusese nevoit să o împresoare H4. Văzând el însă izbânzile cele mari şi repetate a le Nemţilor, se hotăreşte a-şi da gânellll pe faţă şi a intra cu ei în legătură mai apropiată cu atâta mai mult că este provocat la aceasta ele însuş împăratul, care îi trimite Ia începutul anului 1687, o scrisoare În care îi arată că îl ie sub a sa protecţie. Şerban Cantacuzino răspunde Îndată unei atari înnalte băgăriîn samă, spunând solului că împăratul se va lămuri şi din viu graiu şi din scrisori despre scopurile pe care el le poartă în gâneluJ său în privirea celor '4·J Eal'l lnscripţia latină pusă pc această cruce după cum (l dă Engel În Geschichte der lValache!!, p. :)26: "Crucis cxaltatio est couservatio muncii crux decor ecclesiae ; cru x est custodia regurn ; cru x contmnauo fidelium; crux gloria angelorum eL vulnus dernonurn Nos Dei gratia Scrha n us Ca ntacuzrnus Valachiae Iransalpme princcps, eiusdcmque pcrpetuus haei-os .et dominus errcximus crucern hanc in loc" quavis dic dcvotioni populi sacro et honoranclo în perpetuam nostri llostrorUlllquCll1emoriall1, tClllpore obsidionis machomeclan3e a visiorio Karu­ :\[ustafa Bassil, Vienac inferioris Austraiae, mCllse SeptemJJris die prima 8nl10 "1683. Viator; memenLo mori". Heprodllsă şi În Mag. isi. V, p. 79. Asupra aflărd acestei cruci oetim Într'un ziar contimpuran: Verissino e distinclo racconlo COIl lina l,ienissima relazione dcili progress! rlell'armi crislianc solia la [amasa 10rlezZil rli Peş/o In Venetia el in Bologna, 1683. (Bib]' Acad. col. Stufza, No. 2100). "Si e Lrovala "apresso Bnm due leghe lungi cii Vienna una crocc di legno lunga eli . cinque in sei braccie c grossa in confonnila, con una inscrizzionc latina, che e· de! primo di Seplcrnbre 1683, deUa qlla!e s'intcnde clle sia falta daI priricipe eli 'I'[oldovia (adică Valachia) tr{lnsalpin�l, per memoria dell'asedio di Vicnna, essenclo anch'egli slato con le sue truppe nel mec1esimo assedio". - , .. \ I [209] li I I MUNTENIA DE LA MAT�:l BASARAR PÂNĂLACONS'l'ANTIN BI!ANCOVANU· 200 propuse 145. Din instrucţiunile date de �ărban solului îm­ perial aflăm următoarele: Mai întâi Şărbanîl însărcinează 8. multămi din inimă împăratului pentru patronajul în care îl lua, atât pe el cât şi pe nefericita lui provincie; că el ştie că împăratul avuse de mult scopul de a'i elibera de sub ju­ gul păgân, dar că fusese împedecat prin marea îndepărtare a locurilor şi prin interpusa stăpânire turcească. Pentru a se putea şi el răscula în contra Turcilor, ar fi de nevoie ca împăratul să ocupe Ternişoara şi Transilvania, spre a putea . el avea măcar o scăpare în acea ţară la caz de pericol, şi unde a'şi reconstitui puterile; căci Valahia ar fi cu totul plană şi 110 aparată de nimic din partea Turcilor şi a Tătarilor, iar Moldova ar fi cu totul ruinată. In privirea întrebărei ce-i punea împă­ ratul, dacă ar putea să mai atragă şi pe alţii în partea lui, Şărban răspunde că pâna acuma n' a putut cerca nimic în această pri­ vinţă, de teama primejdiilor cărora s'ar fi expus; dar că, faţă cu izbânzile strălucite a le Maiestăţei sale, sperează că va vedea în curând armatele imperiale la Dunăre, când atunci ele se vor spori, în chip însămnat prin adăugirea creştinilor. Mai cerea îm­ păratul că Şărban să-i dee o garanţie a sincerităţiei sale, la care domnul muntean răspundea, făcând alusii la cele petrecute sub zidurile Vienei, că el aşa spera şi credea că M. S. a putut cu­ noaşte singur din multe fapte şi indicii anterioare cât de mare plecare şi supunere a avut în tot deauna cătră interesele sale, şi că atât dorinţa lui cât şi a Întregei sale ţări este de a fi liberată de j ugul cel uricios. După ce Şărban dă oare care lămuriri la Întrebările împăratului, pe unde ar avea ele gând Turcii să treacă iarăşi Dunărea, şi în cotro îşi adună ei proviziile, vine la rugăminţile pe care şi el le îndreaptă cătră M. S. . 1. Să dee ajutor Munteniei spre a scăpa de j llgul păgâ- nilor. . . 2. Să-i deschidă o cale de corespondenţă sigură cu curtea de Viena prin Transilvania. , 3. Să dee ordin generalului celui mai apropiat de hota­ rele muntene, ca la caz de nevoie să'j trimită un grabnic aju­ tor. Instrucţiunile se sfârşesc prin câte va veşti culese din au­ zite despre o apropietă legătură şi a Muscalilor cu creştinii apu­ seni contra Turcilor şi despre uneltirile ambasadorului francez 146. , J"; Ni s'a păstrat r'tSjJLII1Sui i ui Şărhan trimis luup oi Inrpăratului pr'in ad�l­ că torul scrisoarei. El este din 16 Aprilie 1687 : "ol11ni humililate est submisissi­ ma observantla a latore praesentiu m l i l.eras Sacrat.issimae 'Maiest.at.is vestrac accepl. Clementiam atque propensam benignitatem Vestrac caesarac regiae Maiestatis erga mc el omncs 'istius patr'ia e nicolns clecla'l'aLltlllagnovi'·'. Hurrn. Dac. V, p. 135. . 14G Instructiou desselhen Fjlrstun Şarban Ca ntacuzi no au dcn Kayser]. G'e­ sandten bezi.iglich den ihm gemachten VOfschliigc. Als ·f3eil:\ge des ob!�en SCl'eibell des Fursten in Chilfel'll geschriebcn, din 16 Aprilie HiR7 HmJ11. Do'C. V, p. 136. A. D. Xenopol. Istoria Românilor - VoI. VII. 14 [210] ,., Cantemir, isi. imp, otoman, II, p. 506, nota 63 Creditiva lui Anton Ştefan din 6 Decembrie, 1686, in Hurm. Doe. V, p. 142. Genealogia Contacuzinitor arată la pag. 229, că Şarban Vodă ar fi adunat 20.000 de oameni de oaste şi ar fi turnat 40 de tunuri. 148 Asupra acestor relaţtuni vezi Genealogia p. 233 şi diploma lui Leo­ pold reprodusă în Mag. isi. V, p. 80. Antide Dunod se folosi de petrecerea lui In Muntenia spre a scrie un raport asupra acestei ţări, publicat in Mag. ist., V. p. 33-71, sub titlul, "Historica relatio de statu Valachiae". Intreaga corespondenţă a împăratului şi a autorităţilor militare cu Şărban dela 1 Sept. 1687 Înainte este tradusă în Genealogia ed. nouă p. 214-254. "" Scrisoarea lui Şărban c. împ. Genealogia, ed. Iorga, p. 222-227 ". Ibidem, p. 234; Cătră sfârşitul anului 1687, Şărban Cantacuzino trimite la Viena în solie pe episcopul de Nicopole, Anton Ştefan, şi pre­ gătindu-se de luptă în contra Turcilor, adună o armată de vr'o 30.000 de oameni şi toarnă 35 de tunuri. Impăratul trimite pe un iezuit, Antide Dunod 147, în Bucureşti în 1687 Septemvrie care să îmbărbăteze pe Şărban a lucra pentru creştini. Impă­ ratul îi trimite şi un diplom în care numeşte pe domn "general şi de oaste purtătorul nostru, drept iubitorul Şărhan Canta­ cuzino, principele ţărei Româneşti", şi prin care îi învoeşte a aduce şi pe alţi principi în liga creştină. Puţin timp după acea­ stă găsim nişte privilegii recunoscute de Leopold lui Şarhan anume: domnia ereditară în Muntenia şi Moldova familiei Can­ tacuzino; ori-ce s'ar lua dela Turci şi s'ar constata că au apar­ ţinut când va Munteniei, i se va restitui; Şărhan Cantacuzino va purta titlul de comite al imperiului şi va avea dreptul la adăpost în Sibiu la caz de primejdie. Pentru toate aceste domnul se îndatoreşte a plăti pe an 75.000 de lei tribut cătră împăratul şi să se îndatorească a plăti leafa la 6000 de ostaşi pe care împă­ ratul îi va trimite lui Şărban pentru apărarea ţării. Aceste puncte fuseseră comunicate lui Şărban prin un ambasador special Czaki în 16 Fevruarie 1688148• Şărhan se roagă de împăratul să reducă ajutorul adecă tributui la 50.000, iar oştirei (celor 6.000) să-i dea numai hrană pe când leafa ei s'o plătească împăratul 149. Mai însemnat însă decât aceste târgueli care tot s'ar fi putut împăca, este condiţia pusă de Şărban ca atât jurământul pe care se arata gata să-I facă precum şi împlinirea cererilor să înceapă a fi lucrătoare numai atunci când "obştescul vrăş­ maş de ajuns va fi înfrânt şi ne vom încredinţa că este Într'a­ tâta ruşinat cât să nu poată mai departe pustii nici asupri a­ ceste amândouă nenorocite ţări" 150. Mai ales de un atac al Tătarilor trebuia să fie apărate ţările de către imperiali. Impăratul însă nu slăbeşte punctul său de vedere care era de a supune cât mai mult Muntenia sub au- \ I I I I I ! ! I I 210 ISTORIA ROMÂNILOR [211] MUN'l'IIlNIA Diil LA MATEI BASARAB P;\NĂ l,A CONSTAN'l'JN BRANCOVANU 211 toritatea lui. Din această pricină nu se izbuteşte la nimica ho­ tărât151• Şărban Cantacuzino după încheierea legăturilor cu Îm­ păratul şi spre a sluji cauzei creştine, se pune în legături şi cu ţarul Rusiei, ştiind el bine că cel mai puternic sprijin pe care împăratul l'ar putea dobândi ar fi din partea ţarului Mosco­ viţilor, despre care un diplomat al acestui timp spune că "Turcii îl respectează mult fiind că se tem de el". In 15 Noemvrie1688 Şărban Cantacuzino trimite pe arhimandritul Isaia din mun­ tele Althos la curtea din Moscova, cerând a i se închina. Ţarul Iăgădueşte "pentru numele sfintei biserici a răsăritului" a ajuta pe Munteni ca să scape "de sub jugul tiraniei, sub cuvântul uneia şi aceleiaşi religii Creştine"; făgădueşte de o cam dată ajutor contra hanului Crimeei, duşmanul cel mai neîmpăcat al creştinilor şi mâna dreaptă a Turcului în toate intreprinde­ rile, cu condiţie însă şi acuma ca şi în tratatul cel d'întâi 152, "ca să vă ţineţi tari şi nestrămutaţi şi la alte State să nu vă a­ nexaţi, nici să vă supuneţi, şi acte afirmative de supunere să nu faceţi şi să nu săvârşiti făgădueli şi jurăminte de supunere". Pentru a cunoaşte mai în grabă răspunsul voevodului la a­ ceste propuneri, Tarii Ioan şi Petru trimit la Şărban Cantacuzino un sol al lor împreună cu arhimandritul Isaia. Trătările însă nu mai au nici o urmare, de oare-ce Şărban moare curând timp după aceea, în 29 Oct. 1688153• Impăratul pentru a determina pe Şărban Cantacuzino ce se pleacă cererilor lui, îi trimite încă un diplom, în care repe­ tând numirea de comite al imperiului îi recunoaşte coborârea sa din familia imperială a Cantacuzineştilor din Bizanţ, ba chiar după cum se pare, deschide principelui muntean o măreaţă perspectivă, aceea de a'l reurca pe tronul acelei împărăţii din care îşi trăgea originea 154. Solul francez raporta vizirului aceste planuri, dorind să ponegriască pe Şărhan, care fiind prietenul Nemţilor era duşmanul Francezilor, ce pe atunci duceau cu 151 Ibidem, p. 234 şi 243. Comp. Introducerea lui Const , Giurescu la col. Documente privitoare la Const. Brâncoueanu, p. I şi urrn. 152 Asupra acestuia, încheiat de Pctrtceicu Vodă şi Duca. Vezi mai jos. Istoria Moldooei în cap. următor. 1&3 Tratat între Şărban Cantacuzino şi ţarii Rusiei Ioan �i Petru În MiU­ Iineu, Colecţiurii de tratate, 1874. Bucureşti, p. 71. Comp. Carra Histoire de la Moldauie el de la Yolachie, p. 90. Xenopol, Războaiele Între Ruşi şi Turci, Iaşi, 1880, I, p. 11. Kogălnlceanu, Histoire de la Yalachie, p. 322. ,.. Aşa spune Cantemir, Istoria imp. otoman, II, p. 506, nota 73 şi Cana op, cii. p. 99. Un document atribuc această promisiune făcută lui Cantacuzino, ţarului rusesc. Marsigli cătră împ. Aprilie 1702 în Hurm., Frag. III, p. 384 : "da un prete greco mi e stat o comunicato il concert o del fu Serbano Voivoda .dtn Valachia. col Czar di Moscovia oer introâurlo all'Imperio greco servendosi, dcll Jl1CZZO di lei armi per facilitarlo'·. Şi Neculcea, Letopiseţe, II, p. 250, cunoaşte atare făgăduinţa: "gândul şi gătirea lui Şărhan Vodă era să fie el împărat În Tarigrad" . [212] 212 ISTOR[A RO:l1ÂNTLOH .. _� : ,_o _,_0_" _. -----.:_0_0 o o_�� __ ' '_� _ dânsii răsboiul Palatinatului. Turcii cunoşteau şi din alte părţi toate uneltirile lui Cantacuzino; dar ce puteau ei să întreprindă in contra lui, când nenorociri peste nenorociri izbiau armatele duse de ei în contra imperialilor. Mai ales se temeau Turcii de întinsa conspiraţie ce se urzia sub efectul victoriilor germane in sinul însuşi al imperiului lor, şi în care erau să fie atraşi nu numai Românii, ci încă şi Cazacii, Sârbii, Bulgarii şi Grecii, şi care avea de ţintă punerea lui Şărban Cantacuzino pe tronul Constantinopolei de cătră Ruşi şi Austriaci uniţi împreună 155. Turcii începuseră a se teme de numele lui Şărban Cantacuzino şi ţările române ajunsese aproape neatârnate prin repeţitele victorii a le Nemtilor 156. Până la atâta ajunsese sumeţia lui Şărban Cantacuzino, încât el îşi bătea chiar joc de Turci. A­ ceştia făcând tot pe marii şi puternicii, trimit să-i ceară tributul, Şărban îl răspunde; Însă de abia trecuse ceauşul Dunărea cu sacii de bani, şi se năpustesc asupra lui un număr de hoţi, care'] pradă şi aduc banii înapoi în vistieria domnului Munteniei, lucru ce în curând fu aflat şi cunoscut de toată lumea, dar pe care Turcii se făcură a nu'] înţălege 157. Impăratul, văzând că nici perspectiva tronului constan­ tinopolitan nu hotăreşte pe Şărban a jertfi prezentul unei tăgă­ dueli de viitor, se gândeşte a constrânge pe domn, prin înnain­ tarea armatelor austriace, a se da pe faţă, şi generalul Vete­ rani intră în Muntenia, innaintând asupra Câmpulungului, Sărban Vodă văzând aceasta trimite soli în două rânduri la Veterani pentru a-l ruga să se retragă îndărăt, căci n'ar fi venit încă momentul de a se răscula în contra Turcilor, rugăminte de care ascultă generalul german. Domnul se grăbeşte însă a trimite în solie la Viena pe Iordache Cantacuzino, Constantin Bălăceanu şi Şărban Vlădescu pentru a explica împăratului pricina întârzierei sale; iar pe de altă parte pentru a adormi pe Turci, până se va înţelege cu partida protivnică răscoalei, el îşi face înaintea lor un merit de a fi scos din ţară fără luptă armatele austriace, lucru pentru care Turcii îi mulţămesc. Astfel ştia acest principe să învârte cu destulă destoinicie firele politicei, şi Îndreptarea lui cătră Nemţi nu poate fi soco­ tită pentru acele momente decât ca o ghibace întorsătură, întru cât spiritul său pătrunzător gâcise încă de sub zidurile Vienei că veacul Turcilor se sfârşise şi începuse acel al N emtilor. Ce altă mai înţeleaptă politică putea urma Şărban Cantacuzino decât de a se da tot deauua în partea celui mai tare, singura lOi, iVIarsigli c. Ki nsk i 20 Iunie 1692, Hurrn, Fraq, III, p. 384. l5G Neculcea În Letopiseţe, TI, p.o 260. Comp. Vanel Abreq« nouoeau de i'liisioire generale des Turcs, Paris, 1689: "Transilvania, Muntenia şi Moldova odinioară tributare Porţei, aproape nu mai sunt sub puterea ei", citat ele Ionescu Gion, Ludovic ({[)U Y-le şi Constantin Brâncoocanu, Bucmcşti , 1884, p. 154. , o o" i570 D'eT Clila ro, op. cii. po J38. [213] i\lUNTENIA DE I.A MA'PEl BASARAB PÂNĂ LA CONSTANTIN BRANCOVANU 213 . politică posibilă pentru o ţară mică precum era Muntenia. Tot talentul este de a gâei şi prevedea evenementele, şi aceasta o făcuse cu o ageră pătrundere fiul postelnicului Constantin. Pe când Însă Şărban credea că prin aplecarea lui cătră Nemţi îşi aşternea paşii cătră Constantinopole, spre a pune pe familia lui, veche şi altă dată strălucitoare coroana împă­ raţilor bizantini, când el omul cel voinic şi puternic capătă o boală grea care sfârşi cu moartea 158. Complieările lăuntrice. - După ce am schiţat însămnatele evenimente a le politicei exterioare, cătră care fu răpită Mun­ tenia în timpul lui Şărban Cantacuzino, să adăogim spre com­ pletarea icoanei acestei domnii şi câte-va trăsături asupra corn­ plicărilor interne, Şărban Cantacuzino era o fire cu totul iute şi pornită. Del Chiaro care l'a cunoscut poate chiar personal, spune despre dânsul că Turcii care'I cercetau cu ambasadele lor în timpul tratărilor sale cu Nemtii, "se duceau dela el ca si ametiti si în­ spăimântatide maestoasa lui statură şi teribilul 'sunet �,i voacei lui" 159. Despre unul din aceşti ambasadori adauge Del Chiaro că "văzând acea uriaşă statură, acei ochi mari care produceau înspăimântare şi acel ton groznic al glasului principelui, fu a­ pucat de o mare frică şi începu a tremura" 160. O natură ast­ fel constituită nu putea să îngădue a nu'şi răsbuna contra boie­ rilor din partida adversă, pe care i-am văzut chinuind cu atâta cruzime pe neamul Cantacuzineştilor. El ucise deci pe mai mulţi din membrii partidei protivnice, precum pe sărdarul Drosu, vi­ stiernicul Hrizea, vistiernicul Radu şi alţi câţi-va ceea ce face pe Constantin Căpitanul să înceapă cu următoarea exclamaţie istoria domniei lui Şărban Cantacuzino: "Mare şi întunecat nour şi plin de fulgere şi de trăsnete au căzut pe Ţara Româ­ nească cu Şărhan Vodă care au spart şi au desrădăcinat nenu­ mărate case de boieri şi de slujitori şi de săraci, şi pre mulţi i-au omorît cu multe feluri de cazne şi i-au sărăcit cu multe feluri de pedepse, precum mai jos se va arăta" 161. Aceste cruzimi sunt cu atâta mai explicabile, că boierii partidei adverse nu În­ cetau cu pârile lor la sultanul. Aşa când cu prilejul mergerei 158 Moartea lui Şărhau este bănuită de silnică datorită otrăvei mestecat.e de capii partidei adverse care se îngrlja de prea via lui plecare către Nemţi. Vez Radu Greceanu în Mag. isi. II, p. 131. D. Cantemir, Euenimenlele Canlueuzineşiitor ed. Acad. p. 8 şi Genealoqia ed. Iorga, p. 253. Părerea nu este de admis. Boa la lui Şărbau ţinu mult timp, v. IOI:ga, Operile lui Constantin Cantucuzitio, p. V-VI. Apoi capul partidei protivnice Brăncoveauu face şi el politică germană. Data morţei lui confirmată prin mai multe documente, Între altele De Girardin c. regele Franţei 6 Decemvrie 1688 Hurm. Doc. S1ZPI. r, p. 278. 159 Del Chiaro p. 138. 160 Ibidem, p. 141. 161 Mag. isi. II, 18. [214] 214 ISTORIA ROMÂNILOR lui Duca din Moldova la Constantinopole pentru reînnoirea domniei, se duc cu el aproape 300 de boieri, slujitori şi căpitani, din Muntenia în fruntea lor cu grecul Alexandru Burnaz spre a face pâră la împăratul contra lui Şărban; Vizirul însă câştigat prin bani nu le dă ascultare. Intr'un alt rând boierii adversari revin iarăşi la pâri sub conducerea lui Papa Boicescul, dar sunt puşi la închisoare. După liniştirea însă a primei sale furii, în­ tălese Şărban că trebuia să reiee politica urmată încă de Duca Vodă, anume de a se sili să Împace partidele rivale, acăror duş­ mănie era periculoasă, În vremile de grea cumpănă prin care trecea pe atunci Muntenia. De acea el boiereşte în curând chiar pe acei "pe care nu-i iubea", cum mărturiseşte însuşi Căpita­ nul 162 şi mai târziu caută să se împace chiar cu duşmanii săi cei mai înverşunaţi, cu familia lui Gheorghe Băleanu, măritân­ du'şi fata după Grigoraş Băleanu fiul lui Ivaşcu şi nepotul lui Gheorghe, care Ivaşcu pribegi se împreună cu fiul său la venirea lui Şărban, Domnul trimite după Grigoraş care stătea în Ar­ deal, pe Constantin Căpitanul Filipescu, autorul cronicei cu­ noscute sub acest nume, şi'I aduce în ţară, dându-i în însoţire pe frumoasa lui fată Smaranda 163. O cronică contimporană caracterizază astfel domnia lui Şărban Cantacuzino: "In timpul domniei sale trebui el să su­ fere multe pentru f'avorarea binelui obştesc, căci avea mulţi rivali şi invidioşi, care se nevoiau să'I arunce din scaun. Mai ales îl duşmăniau Grecii constantinopolitani, cărora el totuşi se opunea din toate puterile sale. Turcilor le închidea gura cu bani. Pe Greci îi linişti prin alte mijloace, pre toţi duşmanii săi îi aduse sub picioarele sale şi le atrase moarte sau Închisoare. Chiar Mahomedanii respectau pe domn, pentru vaza lui perso­ nală. In timpul domniei sale nici un duşman n'a pus piciorul în Valachia" 164. Şărban Cantacuzino căută să câştige inimele supuşilor, pe care îi înspăimântase întăi, prefăcându'şi straşnica fire ca să devină plăcut şi vesel. El se sili apoi să rîdice nivelul cultural al Munteniei, atrăgând în ea pe străini, eătră care era foarte iubitor şi darnic. "El favoriză desvoltarea invăţăturei, dând leii însemnate dascăluluide limba greacă, care învăţa pe fii nobililor gramatica, istoria şi filosofia. Introduse în curtea lui un mod de traiu mai poleit şi mai civilizat, şi în ţara lui o linişte de care mulţi ani ea nu se bucurase"; sili pe boierii care nu aveau încă nume de familie formate să şi le ia după moşia lor de baştină şi de atunci se deprinseră multe familii boiereşti 162 Ibidem, p. 19. '":1 Ibidem, p. 34. Cron. anonimă numeşte pe această domniţă Alexandra. Mag. 1,,1. V p. 27. ,., Filştih In Engel, Gesch, cler waltactieu, p. 331. [215] MUNTENIA DE LA MATEI BASARAB PÂNĂ LA CONBTAN1'IN BRANCOVANU 215 a-şi da numele după acela al moşiei 165. Mai introduse Şărban şi cultura porumb ului în Muntenia. Şărhan Cantacuzino însamnă deci începutul unei noue epoci în Istoria Românilor: în lăuntru, începuturi de cultură mai temeinică. deşi nu în limba ţării ci în una străină; în afară înclinare rostită către politica germană, politică ce-şi va desvolta roadele sale sub domnul următor. 165 Del Chiaro, op, cit. p. 144. [216] II ISTOHfA MOLDOVEI DE LA DETRONAREA LUI VJ\.SILE LUPU PÂNĂ LA CONST ANTIN DUCA J{,53 - 1/;91 1. GHEORGHE ŞTEFAN 1654-16531) Ocuparea tronului. --- Am văzut la domnia lui Vasile Lupu că Gheorghe Ştefan ajunse în tronul Moldovei, ca un instrument de răsbunare intrebuintat de Matei Basarab si de aliatul său Gheorghe Racoti contra domnului Moldovei. l:)rin un act din 1653 Gheorghe Ştefan logofătul şi cu alt boier Ştefan Sardarul rugau pe Ra coti "să le iee de asupra lor pre Vodă care este acum, pre Vasile Vodă, făgăduind ca unul din ei să meargă în oştile Măriei Sale, iar celalalt să fie împrotiva lui Vodă din lăuntru, ca nici să nu poată strânge oşti, nici să nu poată scăpa" 2. Pen­ tru a îndreptăţi răscoala lui contra stăpănului său, Gheorghe Ştefan pretindea, nu e vorbă, că avea de răsbunat asupra lui Vasile Lupu o ocară casnică. Vom vedea însă cum nu răsbunarea ci ambiţia condusese purtarea lui Gheorghe Ştefan. Intrigile ţăsute de Gheorghe Ştefan în jurul domnului, spre a-i înstrăina şi puţinele simpatii de care se mai bucura în ţară către sfârşitul domniei lui, dovedesc o minte ghibace şi iscusită în amestecături. Având nevoe de bani pentru a'şi în- 1 La espunerca istoriei lui Gheorghe Ştefan am întrebuinţat studiul lui Alexandru Papadopol Calirnah, Gheorqlie Steţan, domnul Moldouei, Bucureşti, 1886. Ca fiu al logofătului Dimitrie Stefan (Vezi I. Tanoviceanu, Sui rea în tron al primului Ghica, în Arhiva socielăţei ştiinţiţice şi literare din Iaşi, anul II, No. 2), ar trebui ca Stefan să-i fie numele de familie. Cronicarii pun uneori acest nume ca acel ele botez al lui, d. e. "Ştefan logofătul" în Miron Costin , Leiopise]e, I, p. 297. El subsemna însă totdeauna Gheorghe Ştefan. Iorga Studii şi doc. IV, pl 30. El era poreclit Burdu]a, din pricina grosimei lui. 2 N. Iorga, Stulii şi tloc. IV, p. 29. 1 [217] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ. LA CONSTANTIN DUCA 217 deplini scopul şi fiind sgârcit, de şi bogat, el izbut�ş�e a se fac� atât de trebuincios lui Vasile Lupu, încât domnul Il Imprumuta STEEANO G[OHGIZZA PP.INCIPE D[ MOLDAVfA Gheorghe Ştefan singur cu 20,000 de galbeni 3. Se pune în legătură cu câţi-va boieri nemulţămiţi cu domnia Arnăutului şi anume cu Ciogo- 3 Extracte din cronica polonă a lu Ioachim .Ierliez 1640--1673 Arh. is!., II, p. 15. [218] 218 ISTORIA ROMÂNILOR leştii cei ce fusese ridicaţi la, boierie de cătră Moise Movilă 4, cel detronat tocmai de Vasile Lupu, şi începe a răspândi în popor pe căi secrete şi piezişe cele mai rele vorbe asupra lui Vasile Lupu, între altele că un nepot al său de frate ar fi înşălat patru mii (1) de fete moldovence, atribuind familiei Lupului tocmai de acele fapte, despre care îi mergea şi aşa vestea prin ţară, că atât Vasile Vodă cât şi familia lui nu prea respectau onoarea casnică a boierilor dela curtea lui 6. Apoi Gheorghe Stefan dându-se în vorbă cu toţi acei nemulţămiţi cu domnia Cfrecilor, deveni oare cum şi el capul partidei naţionale contra domniei înstrăinate a Albanezului, repetând iarăşi comedia jucată de Vasile Lupu cu opoziţia contra elementului grecesc. Paul de Aleppo care se afla în Moldova tocmai în timpul lup­ telor dintre Vasile Lupu şi noul pretendent, spune despre el că "logofătul Gheorghe Ştefan nu încetă. de a trimite mesagii, a intriga şi a face toate silinţele, pentru a atrage în partidul său pe toţi oamenii cei mai însămnaţi din Moldova, care urau foarte mult pe Vasile şi pe nohilii săi d'împreună cu toţii Grecii lor" 6. După ce logofătul îşi tocmeşte astfel trebile, începe a se teme ca uneltirile lui să nu ajungă prin duşmanii săi la urechile lui Vasile Lupu, cu atât mai mult că firea lui cea şagalnică îl împingea adese ori ca singur să se trădee. Aşa într' o zi stând el cu boierii în divan, căzuse pe gândurile ce'l munceau ne­ contenit, şi pusese toiagul la gură. Bătrânul vistiernic Iordachi Cantacuzino îl întrebă în glumă: "Ce zici în fluer logofete?" iar el răspunse: "zic în fluer să mi se coboare caprele dela munte" (oştirea din Ardeal). Nu credem că să nu fi priceput nimine pilda în care el grăise, cum susţine Neculcea, care raportează această subţire convorbire 7. Pentru a putea eşi din Moldova cătră oştirile ce le aştepta să fie pornite acuma asupra ţărei sale, Ştefan trimite pe soţia lui la ţară, chip pentru a griji de trebile gospodăriei şi curând după acea închipuind o scrisoare dela ea, în care îl înştiinţa că se află greu bolnavă, el cere voie dela Vasile Lupu să meargă s' o vadă. Domnul îl lasă, dorindu-i "să afle lucrul pre voia sa". Gheorghe Ştefan pleacă la moşiea lui, care tocmai se afla în judeţul Bacăului, plaiul Trotuşului, lângă Caşin, la hotarele Ungariei, şi ai ce găseşte armata ungurească, care răsbia acum prin potecile munţilor sub generalul Kemeny Ianoş - se coborâse caprele dela munte - iar oastea munte­ nească sub spatarul Dinu ajunsese tot atunci la Râmnic. • Miron Costln în Letopiseţe, I, p. 262. • Paul de AIeppo în Arh, isi, I, 2, p. 74. cr. Miron Costin în Letopiseţe, 1, p. 283; ed. Ureche, r, p. 559. • Paul de Allepo, 1. c. , Letopiseţele, II, p. 206. [219] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU PĂNĂ LA CONSTAt\TIN DUCA 219 Denunţarea care se temuse a apărea, cât timp puterni­ cul logofăt era la curte, se arătă de îndată ce dânsul fugise. Unul din conspiratori, spătarul Costin Ciugolea scrie lui Vasile Lupu, ca din partea unui lefegiu străin, că Gheorghe Ştefan logofătul cel mare îi este adevărat viclean şi s'au ajuns cu Ra­ coţi şi cu domnul muntenesc ca să'I scoată din scaun 8. Spă­ tarul încredinţază această scrisoare lui Iosif egumenul mânăs­ tirei Aron Vodă, duhovnicul tuturor boierilor, jurându-l a o da domnului fără a-i spune din partea cui venia. Duhovnicul însă este apucat de domn şi deslegat de jurământ de cătră mi­ tropolitul Varlam "ca pentru un lucru ce se atinge de domnie şi de atâtea case". şi arată pe Ciugolea. Vasile Lupu pune la închisoare pe fraţii Ciugoleşti şi descopere totul. De îndată Vasile Lupu răpede după Gheorghe Ştefan pe vătajii de aprozi, Grecii Sculi şi lacomi şi pe Alexandru Costin ; dar ei se Întâlnesc la Bacău cu avangarda oştirilor ungureşti, care ie la goană pe trimişii domnului, împuşcând în fuga lor pe unul din ei, pe lacomi. Vasile Vodă e surprins cu totul nepregătit de această lovitură; apoi chiar puţina oştire ce o avu se, fiind dată pe mâna lui Ştefan sardarul, care şi el îl trădase, Vasile Lupu este nevoit să fugă la Hotin, de unde trimite după ajutor la cuscrul său Bogdan Hmelniţchi, hatmanul Cazacilor; iar Gheorghe Ştefan cu oştirile ungureşti şi muntene ocupă Iaşii în Duminica Floriilor 1653. Indată la intrarea lui Gheorghe Ştefan în oraş, boierii e aleargă spre el din toate părţile, atât duşmanii cât şi partizanii lui Vasile Lupu 9, şi într'adevăr că aceasta era neapărat, dacă întreaga societate nu trebuia să fie periclitată, căci îndată ce "leul plecă din cuşcă, toţi orăşenii deveniră hoţi şi furi, iar ne­ guţitorii şi principalii cetăţeni, adunându-se într'un corp, trans­ portară lucrurile lor cele mai de preţ prin mânăstiri şi se întărită acolo râdicând o încunjurătoare de cară şi de căruţi în jurul fie-cărei mânăstiri. Pe cât se temeau ei, urmează Paul de Aleppo, dela care împrumutăm această descriere, pe atâta şi noi care nu văzuserăm nici odată un asemene lucru. Incetase rugăciuni şi liturghii, căci bisericile şi altarele de jos până sus erau pline cu provizii şi lucruri ascunse în ele" 10. Sosind Paştele tot trebui însă se se facă o slujbă dumnezeească ; dar Paul de Aleppo ne spune că "sărbarea lor fu de tot melancolică, mai ales că toţi Grecii preuţi şi mireni, aşteptau la fie ce moment o moarte prin sabie". A doua zi însă şi a treia zi de Paşti nu se mai făcu nici o liturghie, de oare ce se auzia de venirea oştirei căzăceşti 8 Miron Costin, în Letopiseţe, 1, p. 298. Despre această scrisoare vorbeşte şi Paul de Aleppo, în Arh. isi. 1, p. 73. • Miron Costin în Letopiseţe, 1, p. 302. ,. Arh. isi. 1, 2, p. 74. [220] 220 lSTORIA ROMÂNILOR şi toată lumea se aştepta la răsboiu. Noul domn era ocupat peste măsură cu Întocmirea oştirei sale. El înrolă mai ales pe vrute şi nevrute pe neguţitorii Greci care în inima lor ţineau cu Vasile Lupu 11. Se dă o bătălie lângă Iaşi în care Gheorghe Ştefan învins o rupe de fugă; iar Timuş ginerile lui VasileLupu intră în oraş. Această bătălie a fost privită de Paul de Aleppo şi de patriarhul Macarie din vârful clopotniţei rnânăstirei si'. Sava, unde erau găzduiţi 12. Toată averea, ne spune Paul de Aleppo, pe care noul domn o răpise în acele puţine zile de pe la boieri şi neguţitori, rămăsese În palat, şi fu apucată de fiul hanului căzăcesc, oraşul fu expus unui jaf Îngrozitor, de care suferiră mai ales Evreii şi Turcii, dar de care nici Moldovenii nu fură scutiţi. Ce timpuri Îngrozitoare! Câtă lipsă de garanţie a soartei individului faţă cu svârcolirile ocânnuirilor. Numai patriarchul Alexandriei, apărat de bigotismul timpului, rămânea neatins de toate aceste furtunoase valuri. Gheorghe Ştefan îi trimisese spre sfinţire o pască; iar când Timuş Întră În Iaşi, prădând şi jăcuind, patriarhul îi eşi Înainte În poarta bisericei sf. Sava, pe unde el trecu cătră curte, spre a'l bine cuvânta. Intregul popor şi întreaga armată căzură În genunchi Înaintea patriarhului, iar hatmanul după aceea ducându-se la biserică Însoţit de patriarh, purta acestuia poala din dărăpt, şi la suirea lui pe cal îi ţinu scările până ce eşi patriarhul din mănăstire 13. Gheorghe Ştefan fugise la neimpăcatul duşman al lui Vasile Lupu, Matei Basarab. Domnul Moldovei În loc Însă de a se astâmpăra după această • grea cumpănă prin care trecuse, atacă, după cum am văzut, din nou pe Matei În Muntenia, dar este bătut la Finta. Gheorghe Ştefan cere atunci ajutor dela Matei spre a alunga din nou pe Vasile Lupu din scaun. El se opreşte de o cam dată cu oştirea lui la un sat al său, la Răcăciuni ; după aceea se mută În sus până la Bacău, unde Îi soseşte şi ajurorul aşteptat dela Racoţi sub Ştefan Petki, La Sirca Vasile Vodă îl întimpină într' o luptă desperată, În care însă noul domn iesă Învingător. De şi Vasile Lupu avea oştiri mai numeroase şi el se purtă În această luptă mult mai vitejeşte decât rivalul său, totuşi "oştenii lui Vasile Lupu fiind toţii Îndoiţi şi firea neamului lor lacomă la inoituri' 14 stătută mai slab decât acei ai lui Gheorghe Ştefan, care câştigă lupta şi pusă de astă dată desăvârşit mâna pe domnia Mol­ dovei. Noul domn se grăbeşte a se pune întăi bine cu Polonii cu care Vasile Vodă avea legături de familie şi care puteau de- Il Ibidem, p. 76. i s Ibidem. 13 Ibidem, p. 77. 14 Miron Costin În Leiopiseţe, I, p. 315 [221] MOLDOVA DE l,A VASILE LUPU PÂN,( l,A CONSTANTIN DUCA 221 . veni periculoşi. Solii lui însoţiţi de ai lui Racoţi şi Matei Basa­ rab izbutesc a determina pe regele polon să trimită 5000 de oameni în ajutorul domnului Moldovei 15, care întărit prin el, asediază cu izbândă cetatea Sucevei, în care se închisese familia lui Lupu cu averea lui şi pe care veni să o despresoare sălbatecul dar eroicul Timuş. Ginerele lui Vasile Vodă însă lovit de un glonte moare în braţele soacrei sale, şi Cazacii sunt siliţi să se predee. Doamna lui Vasile Lupu şi fiul său Ştefan cad în mânile lui Gheorghe Ştefan împreună cu toate însemnatele lor avuţii, iar acesta se întoarnă triumfător şi aşăzat în scaunul său din Iaşi în Octomvrie 165316, Regele Poloniei, mulţămit pentru înfrângerea dată Cazacilor, dă indigenatul şi rangul de nobili lui Gheorghe Racoţi, Ioan Kemeny şi lui Gheorghe Ştefan dom­ nul Moldovei 17. Gheorghe Ştefan taie capul lui Ştefănită paharnicul fiul lui Gheorghe hatmanul fratele lui Vasile Vodă, trimite pe doamna lui în robie la un sat al său depărtat, la Buciuleşti, după ce în­ cearcă în zadar a aplica asupra ei legea talionului pentru pre­ tinsa ocară adusă jupănesei sale de Vasile Vodă, căci doamna îl intimpină cu aşa cuvinte încât pofta lui Gheorghe Ştefan îi trecu în curând, pe lângă că el acuma avea de îngrijit trebi mai însămnate decât amoroase răsbunări 18. Mai mulţi boieri din curtea lui Gheorghe Ştefan îl sfă­ tuiau să ucidă pe Ştefănită ; dar domnul răspunse: "om muri noi până atunci până va iesi unul ca acesta domn". Stefănită era un copil de 12 mii pe acea' vreme. Se vede că Gheorghe Ştefan credea Într'o domnie Îndelungată. El uitase acuma, faţă cu singura stăpânire mai Întemeiată a lui Vasile Lupu, frămăntările ce se obicinuise atâta timp în domniile Ţărilor Române şi dom­ nului îi plăcea să-şi amintească excepţia intâmplătoare şi nu regula cea fatală care predomuise pănă atunci. Insă cât se înşălâ 15 Ioachim Jerliez în ArI!. isi, Il, p. 15. 16 Sincai, Cronica Românilor III, p. 58 aduce dovadă pe Szarladi Ianoş că cetatea Sucevei fu luată respingând pe Cazaci în 9 Octom. 1653. 17 Vezi diploma indigenatus George Stephani palatini lVIoldaviae die 30 Iuniu 1654 in Doghiel, Codex diplomaiarius regni Poloniae, Il, p. 621-623. 18 Ioan Neculcea O samă de cuuinie etc. Letopiseţele, II, p. 206:, Gheor­ ghe Ştefan Vodă după ce au luat pre doamna lui Vasile Vodă din Suceava la măn a lui şi pre Ştef'ăniţă Vodă pre fiul său, l'au însămnat la nas puţintel (de aceea a putut domni mai târziu, fiind că nu se mai cunoştea semnul); şi pre doamnă au vrut să-şi râde de dănsa. Doamna lui Vasile Vodă l'au probozit şi au început a-l blăstama şi a-l siului şi a-i zice dulău fără obraz, cum nu se teme de Dumnezeu, că i au fost domnul său stăpân şi i-au mâncat pita. Şi aşa i au dat pace şi o au trimis la Buciuleştl. Const. Căpitanul, Mag. isi. 1, p. 303, spune chiar că ar fi. siluit-o ceeace pentru acele timpuri de barbarie nu ar fi lucru aşa de extraordinar Asupra însemnării la nas aducem un text destul de vechi (1550) în care cetim : "fratres eit cognati principibussuspecti sunt, nec patiuntur eos in suo regno digere : capti occiduntur ant si viles sunt truncantur naribus quia difolmitate non ad­ mittuntur postmodum ad principatum". Ap, Iorga Studii şi doc. III, p. LXXVI. [222] 222 ISTORIA ROMANILOR el ! La 1660, abia şese ani după ce rostise el acele vorbe pline de atâta siguranţă, Ştefăniţă urca, tot un copil, .treptele tro­ nului Moldovei, iar bietul Gheorghe Ştefan colindă străinătatea, cerşitorindu-şi pânea Ia uşile principilor. Mai face însă şi alte cruzimi, multe şi grele, fericitul domn al Moldovei: dă morţei cu mari munci pe Alexandru pahar­ nicul şi pe Enache comisul fiii lui Gavril hatmanul, alt frate al lui Vasile Lupu 19. El vra să mai omoare şi pe Toma şi pe Iordache Cantacuzino, fraţii lui Constantin Cantacuzino marele postelnic al lui Constantin Şărhan voevodul ţărei munteneşti. Postelnicul Constantin însă determină pe domnul Munteniei să ceară dela acel al Moldovei cruţarea vieţei lor, ceea ce Gheorghe Ştefan incuviinţază 20. Pe ruina casei lui Vasile Lupu, se înălţase domnia lui Gheorghe Ştefan: dar nici această ruină, nici morţile săvărşite de el nu erau În deajuns pentru a'i asigura poziţia, ci ea trebuia dela început chiar întărită la Poartă, nu cu morţi, nici cu sânge, dar cu banii vii şi lămuriţi vărsaţi în pungile Turcilor. Boierii moldoveni care plecaseră la Constantinopole, în­ dată după întăia răsturnare a lui Lupu, în Septemvrie 1653, duc cu ei o jalobă În cuprinderea următoare: "Sultanul să aibă milă de nenorocita ţară şi să nu Iese ca să fie aşa de rău pustietă de Cazaci, nici să o dee Înapoi regimului de tiranie a lui Lupul, care prin domnia sa crudă şi jăfuitoare au adus'o la marginea prăpăstiei, şi la hotărîrea desperată a'şi dobândi alinarea su­ Ierinţilor prin o răscoală generală. Noul ales principe, Ştefan ar fi un fiu al ţărei (prin opoziţia cu Lupu care ar fi străin), coborâtor din o nobilă familie, tot atât de înţelept pe cât vrednic de domnie şi iubit de toată lumea precum şi credincios sulta­ nului" 21. La această tânguire era anexată o listă a banilor pe care Ştefan îi oferea sultanului şi celor-lal ţi dregători ca pescheş de domnie: 40,000 de lei sultanului, 30,000 vizirului, 15,000 chehaei acestuia şi altele mai mici; în total peste 100,000 de lei. Vizirul se primeşte să sprijine cererea, cu condiţie însă ca banii să fie gata, şi dacă Ştefan n'ar avea să-i împrumute el. Sultanul văzând aceste făgăduinţi şi tot odată luând în privire alianta lui Ştefan cu Matei Basarab, Racoţi şi cu Polonii, care pe atunci trăiau în bune relaţii cu Poarta, şi temându-se de complicaţii în caz de a refuza întărirea domnului, răspinge stăruintele hatmanului Cazacilor care cerea ca domnia Mol­ dovei să se dee îndărăpt cuscrului său, şi dând-o lui Gheorghe Ştefan în ziua de 28 Septemvrie, îi trimite steagul obicinuit, ta Miron Costin, în Letopiseţe, 1, p. 325. 20 Căpitanul în Mag. isl.I, p. 307. Asupra lui Toma şi Iordache Cantacuzino, fraţii lui Constantin postelnicul cel ucis de Grigore Ghica, vezi mai sus, p. 220. 21 Reniger c. împ. 12 şi 28 Scpt. 1653, Hurrn, Frag. III, p. 200. [223] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU pANĂ LA CONSTANTIN DUCA 223 o pană mare albă, două caftane de onoare, un cal bogat înşăuat şi o bucată de catifea. Domnul Moldovei răspunde la această înaltă băgare în samă prin trimiterea tributului. Şi cu toate aceste cât de nesigură era domnia lui Ştefan? Pe de o parte săpat de Lupu, care nu înceta nici un moment din timpul cât mai fu în viaţă, a se gândi şi a lucra pentru re­ dobândirea scaunului său; pe de altă parte rău văzut la Poartă. ca unul ce de şi bine primit de Poloni îşi sprijinea domnia pe alianta lui Racoţi şi Matei Basarab, domni neprietini Turcilor 22. Imprejurarea d'întăi trbuia să neliniştiască şi să amărască în­ treaga domnie a lui Ştefan; a doua trebuia să'i pună capăt multmai curând de cum se aştepta el. Către aceste pricini se adaoge şi o alta capitală, anume Gheorghe Ştefan la începutul domniei sale ce este aşa de aproape de sfârşitul ei, răzămându-se şi el pe partida naţională, pentru a se pune bine cu dânsa, făcuse mari jafuri în oamneii străini, mai ales în Greci, şi avea la Poartă o mulţime de pârâşi, dintre Grecii cărora le luase avuţiile 23. După câţi-va ani de asprime, el lasă, pre cât se vede, iarăşi elementul grecesc să 'şi întindă mrejele sale în Moldova. Ce] puţin însuşi Gheorghe Ştefan mărturiseşte că în domnia lui se grecizase sau se întărise cel puţin şi mai mult grecizarea scoalei Întemeiate de Vasile Lupu în Trei-Erarhi, spunând în un hrisov al său că "nu de mult acum, nici un folos nu s'a făcut dupre acea şcoală, căci după acea dascalii slavoni s'au izgonit de la mă­ năstire şi s'au adus din ţara grecească" 24. Expediţiile contra Poloniei. - Gheorghe Ştefan părea că lucra înadins pentru a nemulţămi pe Turci. Aşa într'un rând aceştia îi ordonă ca împreună cu Şărban să construiască mai . multe sute de cai ce, spre a se opune unui atac pe mare proiec­ tat de Cazaci contra împărăţiei, şi domnii români refuză de a asculta de ordinul sultanului. In afacerea apoi a răscoalei tru­ pelor muntene contra domnului lor Constantin Şărhan, Gheorghe Ştefan ajută lui Racoţi, de şi atât el cât şi principele Transil­ vaniei primise de două ori ordine formale de a nu se amesteca în acea afacere. Dar Ştefan era atât de legat cu Racoţi, cu ajutorul căruia mai ales dobândise scaunul şi pe sprijinul căruia se ră­ zăma şi de acolo înainte, în cât nu-i putu refuza conlucrarea lui la stingerea răscoalei seimenilor, care trebuia să aducă şi Muntenia în aceeaşi poziţie de supunere cătră principele Ar­ dealului, în care se afla Moldova. Cât de adânc căzuse Moldova faţă de Racoţi se vede din uricul subsemnat de Ghedeon mitro­ politul Sucevei şi mai mulţi boieri cari recunosc că Măria Sa 2Z Alte rapoarte din 3, 10, 25 şi 30 Deccmvrle Ibidem, p. 204-206 . sa Miron Costin, in Leiopiseţe, 1, p. 336. 24 Suret, din 1656 April 2 in Uricariul III, p. 279. [224] 224 ISTORIA ROMÂNILOR Craiul s'a rnilostivit cu săraca lor ţară şi ne-a ajutorit şi cu bani împrumutaţi la nevoile noastre 120.000 de lei pe care avem a-i răspunde până la ziua Crăciunului care este la leat 25 Decem­ vrie după calindarul cel vechiu". In afară de acestă sumă se mai îndatoriau boierii a trimite lui Racoţi "nepohtit de Măria Sa" câte 5000 de tal eri, ceeace nu era decât un adevărat tri­ but pe care Moldova se indatoria a-I plăti proteguitorului ei 25. Prin o scrisoare trimisă de Gheorghe Ştefan lui Racoţi domnul Moldovei se roagă "să nu aibă craiul scârbă pe el pentru netrimiterea la timp a unor bani ce au fost să-i trimită Mării Sale", '6, rest din răsplata bănească pentru aşezarea în scaun a lui Gheorghe Ştefan. Această alianţă prea intimă cu Racoţi provocă însă tocmai căderea lui Ştefan. Se răspândise anume vestea prin Constau­ tinopole, că cei trei principi ai ţărilor Ioastei Dacii, ar fi încheiet o legătură cu ducele Moscovei şi cu patriarhul, îndreptată de o cam dată în contra prietinilor Portei, Polonii, dar care prin cuprinderea şi a patriarhului în ea, arăta că este îndreptată În ascuns contra Turcilor. Aceştia înfuriaţi pentru o asemene veste, fără a cerceta mai departe, pun să zugrume pe patriarhul. "Se temeau Turcii mai ales de amestecul ducelui Moscovei căci provinciile lor fiind pline de Greci creştini, armatele mos­ covite ar putea prea uşor să provoace o răscoală contra Impă­ răţiei Otomane" 27. De pe atunci instinctul şoptise Turcilor, de unde avea să le vină peirea. Pe când această veste desprindeâ ultimele legături care mai retineau la Turcii domniile tărilor dunărene, Racoti care avea de mult în gând a se face rege de Polonia, se înţelege cu Caril al XI-lea Gustav regele Svediei, care avea şi el pretenţii asupra tronului polon, încă din vremele unirei acestor două ţări, ca să cuceriască şi să împartă Polonia. Ei atrag în alianta pe Bogdan Hmelniţchi hatmanul Cazacilor şi pe marele elector de Brandeburg, care doria a'şi mântui ţara de zuzeranitatea polonă. Racoţi târăşteîn întreprinderea sa şi pe cei doi domni ai Moldovei şi Munteniei, din care cel d'întăi îi datorea numirea lui în scaun, şi care chiar se îndatorase a-i plăti un tribut anual 28. iar pe cel de al doilea îlţinea în frâu prin garnizoana ungurească, lăsată chip spre apărarea lui contra unei reînnoiri a răscoalei !, Jorga Studii �i doc, IV, p. 4·J. ,,, Ibidem, p. 50. Altă scrisoare a lui Ştefan din 1657 Ibidem, p. 51-5,1 : "lot spre a istovi datoria aceea pe care Măria Ta socoteşte că eu elin câinie şi elin fără de omenie mea intărztez de nu plătesc (p. 52). 27 Heniger cătră împ. 22 Aprilie 7 Mai, şi 12 Iunie 1657, Hurm. Frag., In, p. 232-234. e s Helaţiuncauu isionarul ui suedez Hildehrandt, care însoţise pe ambasa­ dorul svedez în 1656 În Moldova, reprodusă de A. Papadopol-Callmah, l. c. p. 3 şi unn. după Baltisclie Studien. [225] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU pANĂ LA CONSTANTIN DUCA 225 seimenilor. Gheorhge Ştefan cum se vede adus Ia nespusa o­ noare de a da ajutorul său unui rege atât de îndepărtat, îi tri­ mite în 2 Aprilie 1656 o solie cu o scrisoare şi preţioase daruri, care află pe Carol Gustav în lagărul său de lângă Lesiova 29. Regele Svediei pentru a răspunde la această amabilitate, în­ sărcinează pe solul săuWelling ca în mersul său la Constanti­ nopole, pentru a tocmi trebile Svediei la Turci, să treacă prin Moldova spre a mulţumi domnului acestei ţări pentru ajutorul ce i-l oferi a , şi Welling vine într'adevăr în Iaşi în ziua de 2�: Decemvrie 1656. Putin timp după aceasta în 2 Mart 1667, Fre­ cleric Wilhem electorul de Brandeburg trimite o scrisoare iden­ tică cătră Gheorghe Ştefan, Constantin Şărban şi hatmanul Cazacilor, în care îi roagă şi îi Îmbie a sta de fericita luptă in­ treprinsă în contra Polonilor 30. Prin aceste legături politice se îndruma prietenia regelui Svediei şi a electorului de Bran­ deburg pentru domnul moldovan, care trebuia să-i fie de aşa mare ajutor în nenorocirile sale. De o cam dată însă expediţia rău pregătită şi rău condusă, chiar de cătră acei care aveau interes a o purta, şi nesocotită în culme pentru domnii români, ieşi la un sfârşit defavorabil şi aduse asupra acestor din urmă cele mai mari nenorociri. Turcii anume trebuiau să se supere pentru întreprinderea aceasta într'un grad extrem, întru cât nu vedeau în ea decât începutul punerei în lucrare a planului pe care ei îi credeau conceput în contra existenţei împărăţiei lor. Gheorghe Ştefan trimisese alăturea eu corpul muntenesc sub căpitanul Odivoianu şi unul ele Mol­ doveni sub Grigorie Hăbăşescu sardarul şi Frătiţă căpitanul de Fălciu. Armata aliată fiind bătută şi răspinsă de Poloni cu mari perderi, vizind Kiupruliul se hotăreşte să pună Ull capăt turburătoarei domnii a lui Racoţi, şi cu toate că acelaş gâncl îl avea şi asupra domnilor români, totuşi de o cam dată vra să-i întrebuinţeze contra domnului Ardealului, şi îi întreabă "apucase-vor să meargă arnândoi asupra lui Raooti cu oşti, să facă slujba aceasta împărăţiei, să se curăţască de faptele lor şi de amestecătura ce o avuse cu Racoţi" 31. Răspunsul dom­ nilor fiind îngăimat, sultanul le ordonă să vină la Adrianopole, "a săruta poala Împărăţiei şi să-şi meargă iară la domnie, amenin­ tându'i la din contra cu mazilia" 32. Domnii temându-se de a �e duce ei singuri la peire, refuză şi de astă dată ascultarea şi sunt destituiti. Firmanul de mazilire a lui Ghoerghe Ştefan, "Lettres de Pierre des Noyers secr etaire de la reine de Pologne Marie Louise du Gonzague Berlin, 1859, p. 149, citat de Papadopol Calimah, p. 125. 30 Reprodusă de A. Papiu IIarian, Tesaur de monumente istorice, III, p. 76. 31 Miron Costin, 1. c. I, p. 384. 32 Ibidem, p. 335. Tot aşa arată şi Const, Dapontes în cronlcul lul, publicat de C. Erhiceanu, Cronicarii Greci care ·au scris despre Români Bucureşti 1890, p. 7. A. D. Xenopcl, Istoria Românilor, - Voi. VII. 15 [226] 226 IS'rORIA ROMÂNILOR cuprinde învinuirea că "el ar fi ajutat pe Bacoti contra Po­ loniei, şi că sultanul este Încredinţat că Racoţi face parte din complotul ce se urzeşte contra Impărăţiei Otomane" :l:l. Ghoerghe Ştefan este deci mazilit şi înlocuit cu Gheorghe Ghica, capuchihaia lui la Poartă. După ce Ştefan fuge În Tran­ silvania la Racoţi, se Întoarce cu oştire contra lui Ghica, este însă bătut la Strunga lângă TârguI Frumos în April sau Mai 1658, şi fuge îndărăpt În Transilvania. Mihnea Însă din Muntenia oterindu-se lui Racoţi şi Constantin Şărban, a-i ajuta în răs­ coala lor, această nouă alianţă desface pe acea incheietă între cei trei domni răsturnaţi şi împinge afară din ea pe fostul dom li al Moldovei, rămânând ca Mihnea să păstreze scaunul Mun­ teniei, Racoţi să redobăndească pe acel al Ardealului, iar Con­ stantin Şărban să iee pe acel al Moldovei. Gheorghe Ştefan văzându-se trădat de acela tocmai pentru care îşi pusese poziţia În cumpănă şi părăsit de toţi, apucă cu amărăciune calea unei pribegiri mult mai îndepărtată de cât acea în care rătăcise până acuma, bătând la porţi străine, unde nefiind nici un interes în joc, cum putea el crede că mila şi îndurarea pentru soarta lui nefericită, vor pune în picioare armate în sprijinul lui? Fără îndoială că răsplata faptelor este un vis şi o închipuire. Totuşi puternicul simţimânt de dreptate ce se mişcă în inima noastră, ne face să punem adese ori în legătură nenorocirile trădătorului cu faptul trădărei sale., şi de aceea ori cât am com­ pătimi pentru suferinţele lui Gheorghe Ştefan, totuşi pare că le înţelegem şi le găsim meritate, când ne gândim cum şi el trădase pe acel "ce'i fusese stăpân şi a cărui pită el o mâncase". Căci oricât am fi înclinaţi a vedea în Gheorghe Ştefan numai capul răscoalei naţionale contra domniei greceşti a lui Vasile Lupu, nu rămâne mai puţin adevărat că boierul în care Vasile Lupu îşi pusese încrederea şi pe care îl însărcinase cu a sa apărare, întrebuinţase poziţia şi mijloacele ce-i fuseseră puse la înde­ mână tocmai pentru a răsturna pe acel ce se bizuia pe el 34. Pribeqia lui Gheorghe Ştefan. - O dramă casnică, întimă, Însoţeşte această schimbare a soartei sale. Anume Gheorghe Ştefan avuse până atunci de soţie pe Saf ta din neamul Boe­ ştilor. Asupra căsătoriei sale romantice cu această femee ne spune cronicarul Neculcea : "Intr'o zi pe când Gheorghe Ştefan era numai boier, murindu-i jupăneasa cea dîntâi şi aflându-se văduoiu, întâlnind o jupăneasă săracă, dar tânără şi frumoasă, anume Saf ta din neamul Boeştilor, au întimpinat'o pe drum mergând cu rădvanul la Iaşi şi-au poprit rădvanul cu sila şi 33 CaITa, Histoire de la Moldauie el de la Valachie, Neuchatcl, 1781, p . 80. 3. Tanoviceanu, Răsturnarea lui V. Lupu, în An. A.cad. Rom. IT, tom. XXIV, 1901, p. 131 (19). t [227] MOI,DOV A DE; LA VASILE I,UPU PÂNĂ LA CON8'l'ANTIN DUCA 227 -------------- s'au suit fără de voie în rădvan si l'au întors la casa lui, si pe urmă a primit şi ea şi s'au cununat cu dânsul, şi au ajuns cie au fost şi doamnă". Totuşi s'ar părea că iubirea lui cea năprasnică pentru frumoasa Saftă nu fusese decât un foc de paie, de oare ce atunci când părăseşte Transilvania ajungând În Polonia "el trimite pe doamna Saf ta înapoi la Moldova la casele ei, pentru că nu o mai iubea" 35. Odată cu nenorocirea lui se ivise în inima lui o nouă simtire pentru o femee din casa so [iei sale, Ştef'ania Mihailova, care ie în ţările străine pe unde ea urmează pe domnul ei, chiar titlul ele soţia lui legiuită, îl susţine şi-I mân­ găe în toate nenorocirile lui, până ce el îşi dă sufletul pe braţele ej 3(;. De mare folos ajunse lui Ştefan În rătăcirile lui prover­ biala lui sgârcenie. De şi numeroasele lui moşii nu-i erau de nici un folos, căci cine se putea îngriji de el şi trimite pribeagului boier bani din ţară; Însă bogatele sale juvaeruri, duse cu carul din Moldova la epoca Iugei sale, îi procurară mult timp mijloace de traiu, La inceput Gheorghe Ştefan rătăci prin Polonia şi Austria. In 5 Septemvrie 1662, trecând prin Viena, el Împrumută dela jidovul Fraenkel 10,000 de lei lăsându-i ca amanet scule În valoare de şese ori mai mare. Pe la 23 Soptemvrie el ajunge în electoratul de Brandeburg, trimiţând lui Frederic Wilhelm o scrisoare în care îl roagă să dee ascultare omului său de Încre­ dere, care are "să-i vorbească despre oare-care lucruri de mare importanţă ce privesc interesele creştininătătei". Fără Îndoială că aceste lucruri importante nu puteau fi în fond decât resti­ tuirea lui În scaunul Moldovei. In răspunsul diplomatic al ma­ relui elector, acesta se scuzază că nu-l poate vedea în persoană, având a Întreprinde o călătorie, şi spunându-i că "a dat ordin comisarilor săi ca să se înţăleagă cu seninătatea voastră în toate cauzele, şi să vă sprijinească după puteri, cu consiliu şi ajutor", adăogând că pentru amărunţimi se referă la cele ce-i va trans­ mite oral trimisul lui Ştefan. Mai urmează Încă o corespondenţă in­ tre Friderick Wilhelm şi domnul moldovan, din care se vede multă bună voinţă şi simpatie a electorului pentru vitriga soartă. a lui Ştefan, dar despre vre un ajutor efectiv pentru recăpătarea domniei nu se vede nimic, după cum nici putea să fie. Gheorghe Ştefan se hotăreşte atunci să plece la ducele as o samă de cuvinte În Lctopiseţele lui Necul cea, II, p. 206. Comp. Sincaj III, p. 73-74. 36 Gr. Ghica în o scrisoare a lui din Viena după prima mazilire 12 Aprilie 1668. N. Iorga Acie şi Prag. I, p. 287 spune: "StephanaMihaiIova uxor Stepharn non est per leges legitima uxor". Iacob Naghy 13 Aprilie 1668 Ibldemp,·289 adaogă : ,,<;erva enupta", [228] 228 ISTORIA ROMÂl:\ILOIt Moscovei, crezându-l mai direct interesat în trebile orientului. Şi de aice însă se întoarce fără de nici o ispravă. In anul următor 1665 îl găsim la Stockholm, la regele Svediei, cercând şi aice norocul răsvrătitor. Şase luni de aşteptare zădarnică îl fac însă să părăsască şi capitala Svediei şi să se Întoarcă la Stettin, unde regele Svediei Carol al XI-le stăpânul Pomeraniei îi oferise un castel spre locuinţă. La 23 Iunie 1666 Stefan trimite din Stettin o scrisoare lui Frederic Wilhelm în care îi spune "că au stat în zadar şese luni la curtea lui Carol Gustav, că sufere de o podagră foarte îndărătnică încât nici medicii nu mai ştiu ce să-i facă; se plânge că secretarii lui l'au părăsit, nefiind plătiţi de mai multe luni, de oare ce pensia ce i se servea dela curtea din Stockholm de doi ani acuma Încetase de a-i se mai trimite". Văzându-se pă­ răsit de toţi foştii săi aliaţi, el mai pune o ultimă stăruinţă pe lângă regele de Franţia Ludovic al XIV-le care face mai mult pentru el de cât făcuse toţi ceilalţi. Din corespondenţa urmată Între regele gentilom şi ambasadorul său din Constantinopol în decursul anului 1667, se vede că se făcură la Poartă silinti destul de serioaze din partea Franţiei spre a "împăca" pe Ghe­ orghe Ştefan cu Turcii, silinţi care toate însă ieşiră zădarnice 37. Ştefan văzând că se stâng una după alta toate speranţele lui, că împreună cu ele se topesc şi toate juvaerurile sale, şi simţind că mizeria începea a bate la uşa lui, grijile omului în curând covârşiră pe acele ale domnului, cu atâta mai mult că el trebuia să sâmţască că însepuse a cădea greu străinilor, în sinul cărora îşi ducea existenţa acum aproape de 10 ani. 111 nevoia cumplită în care se afla, el recurge la ultimul şi scumpul său juvaer, un diamant foarte preţios, care cântărea 111/2 carate, despre care Ştefan spunea în o scrisoare cătră elector "că mulţi principi doriră să'I aibă, dar că era decis a nu'l vinde, dacă nu ar fi împins la aceasta de atâta necesitate şi mizerie, şi mai ales fiind în pericol sculele amanetate la Viena la evreul Fraenkel. Elec­ torul spunându-i că va veni la Berlin peste trei luni, când atunci va vedea diamantul, Gheorghe Ştefan îi răspunde că să nu se supere dacă nu poate aştepta atâta timp, şi să-i dee voie să vândă diamantul la Viena, cu prilejul nunţii împărăteşti. Totuşi dia­ mantul este cumpărat tot de Frederic Wilhelm, care dă lui Gheorghe Ştefan pe el 4000 de lei, din care domnul moldovan plăteşte electorului 1800 de lei, pentru a libera o cruce de pietre scumpe ce fusese amanetată la el pentru această sumă. In 37 Vezi scrisoarea lui Gheorghe Ştefan c. regele Franţ.iei din 1 Ianuarie 1665 in Hnrm., Doc. supl. I, p. 249, şi corespondenţa Intre rege şi ambasadorul său din Constantinopole de la Haye şi anume depeşele din 15 Ianuarie, 9 Iunie şi 28 Iulie, Ibidem p. 250-254. [229] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU pANĂ LA CONSTANTIN DUCA 229 chitanta pe care o dă electorului pentru cruce, Ştefan spune că procentele i-au fost iertate. Bietul pribeag însă se vede că cheltui în curând şi banii dobândiţi pe diamantul său favorit. Il videm cât va timp după aceea în Fevruarie 1667, cerând dela principele elector să-i cedeze două domenii Hartzig şi Satzig, unde "am putea să ducem ceva mai liniştit năcăjita şi mizera noastră viaţă, căci apropiindu-se timpul sămănăturilor de primăvară, am putea să ne apucăm şi noi de ceva". Sărmanul domn; se gândea la agricultură! Principele însă îi răspunde în o scrisoare, în care se vede tonul cel năcăjit, că "nu ar mai avea de gând să dee in arendă domeniile sale". ca şi când Gheorghe Ştefan le-ar fi cerut ca arendas! In sfârşit in 21 Ianuarie 1668, găsim cea de pe urmă scri­ soare a acestui om a cărui chinuri fac să se ierte greşalele ambiţio­ sului, şi care cu o durere sf'âşiitoare scrie cătră elector cuvintele pe care cu conştiinţa deplină ştia că sunt cele de pe urmă: "Fiind că starea sănătăţei mele din ce în ce merge spre mai rău, încât se pare că nu mai sunt departe de oara fatală ce ne aşteaptă pe toţi, m'am hotărât să împlinesc prin această scrisoare .cea din urmă datorie de mulţămită pentru graţia şi mărinimia cu 'care săninătatea voastră m'aţi primit şi m'aţi fericit în exilul meu, rugând din suflet cu plecată rugăciune pe Dumnezeu ca să vă răsplătiască cu mâna largă pentru bunătatea ce aţi ara­ tat'o cătră mine. De altmintrele, fiind că starea mea atât este de împuţinată încât nu-mi ajunge nici spre întimpinarea chel­ tuelelor trebuitare pentru doctorii ce mă îngrijesc, nevoia fatală care nu cunoaşte nici o lege, mă împinge să recurg la săninătatea voastră şi vă rog ca să bine-voiţi a mă ajuta cu ceva În pericolul în care mă aflu şi a mă scapa din gura morţii. Iar dacă ar fi să mă despart de această lume, cu umilinţă vă rog acum pe patul morţei, ca să bine voiţi a da protecţiunea voastră soţiei mele, acordându'i voia liberă de a se întoarce în patrie prin Staturile voastre şi arătând cătră ea graţia şi ospitalitatea pe care aţi avuto cătră mine". Se vede că Gheorghe Ştefan nu a mai avut când dobândi respunsul electorului la această scrisoare, de oare ce la 1 Fevruaire 1669, Ştefania Mihailova inştiinţată pe elector că "soţul ei" a murit. Ea dobândeşte învoire de a duce corpul lui Ştefan în Moldova, căpătănd pre­ tutindene în Statele electroului mijloace de transport, adăpost şi hrană gratuită. Este probabil că va fi adus corpul lui Ştefan în Moldova şi-l va fi înmormântat în mănăstirea Caşinului cea zidită de el, de şi nici o piatră nu aminteşte morrnân­ tul lui. Astfel se stinse în amara viaţă a surgunului 'acest domn pe care Miron Costin îl carcaterizază în stilul- său cel scurt şi nervos ca "om deplin, cap întreg, hire adâncă, cât poţi zice că [230] 230 ------------ ISTdRIA ROMANILOR nasc şi În Moldova oameni" 38. El este împreună eu Vasile Vodă exemplul cel mai viu al caracterului obştesc al oamenilor acelui timp şi care este neastâmpărul. Pentru ambitia de a domni erau în stare să sacrifice totul, si înainte de toate chiar tara pe ea re erau chemati a o stăpâni. 'Pe atunci prcdomnia principiul că ţările şi popoarele sunt făcute pentru domni, iar nu domnii pentru ţări şi popoare. Asupra stărei interne a Moldovei sub Gheorghe Ştefan ştim atâta că el ţinea mai mulţi lefegii în soldă, pentru care scrie Miron Costin că "era aice în ţară mai greu de dări pentru mul­ ţimea lefegiilor ce ţinea Ştefan Vodă pre pilda lui Matei Vodă, din care nu fu mult până făcură o zarvă mare aice în Iaşi, între sine slujitorii" 39. Oastea de lefegii care părea o mulţime lui Miron Costin, nu se urca însă decât la vr'o 3000 de oameni si anume: 1000 de seimeni, din acei ce fusese în slujbă la VasiÎe Vodă, 200 de Leşi călări sub căpitanul Vorichovsky, Moldoveni şi Leşiamest.eoaţi, vr'o 300 sub Ruşici căpitanul; 400 de lefegii de ţară sub căpitanul Grumezea şi alte mici corpuri deosebite de Cazaci, Unguri, Sârbi şi un corp ales de militari Nemţi, care formau garda personală a princepelui. Ei păziau palatul în timp' de noapte. Aşa când vine ambasadorul regelui Svediei Welling la Gheorghe Ştefan împreună cu misionarul Hiltebrand, acesta se miră când apropiindu-se de poarta palatului aude straja întrebând de odată în limba germană: VeI' da! adecă cine 40. Aceşti militari germani, prea iubiţii domnului, erau mai bine trătaţişi plătiţi decât restul trupelor, cauză pentru care şi ceilalţi soldaţi, auzând despre răscoala trupelor întâmplată în Mun­ tenia pe timpul lui C. Şărban, încearcă şi ei o răscoală eu scopul mai alese de a aduce îndepărtarea Nemtilor, ceea ee însă, după cât' se vede, nu le-au izbutit, întru cât găsim tot Nemţi în garda principelui încă în 1656, când vine la Ştefan ambasadorul Welling, Cu toate grelele dări pe care Ştefan fusese nevoit a le' impune ţărei spre a-şi asigura domnia în contra stăruinţelor lui Lupu şi cu toate luptele date pe pământul ei, care o pus­ tiază, Moldovei îi merse bine în timpul acelei domnii, de oarece "fu mare bişug în grâne, în vin, în stupi şi în toată roada'?". )i într'adevăr rodirea pământului ei, pe atunci încă primitiv şi nestors de cultură, era aşa de mănoasă, că de îndată vindeca 38 Lelopiseţele, J, p. 366. Expunerea rătăcirrlor şi suferinilor lui Ştefan; se întemeiază pe docuemntele descoperite de Papiu Ilarian In arhivele din Berlin şi publicate III Tesaurul de documente, III, p. 73-104. Vezi şi Papadopol Calirnah Glzeorghe Stefan, p. 110-113. N. Iorga, a mai publicat un număr de documente asupra acestei părţi private a vieţii lui Gh. Ştefan care documente însă numai întăresc şi amărunţesc cele date In ist. Acle şi Fraq. I, p.272--284. 39 Letopiseţele, I,' p. 327. 40 Relaţia lui Hiltebrandt In Papadopol-Calhnah, 1, c. p. 4. " M. Costin, în Lelopiseţe, 1, p. 336. [231] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU pANĂ LA CONSTANTIN DUCA 2:1I toate rănile pe care i le făcea vitrigia timpurilor. Puterea de împotirvire a Ţărilor Române contra unor stoarceri atât de dese şi de înverşunate pusese adese ori în mirare pe ambasa­ dorii puterilor străine din Constantinopole. Astfel acel german Simon Reniger, se exprimă asupra acestor împrejurări într'un raport al său cu cuvintele următoare: "Dacă iea cine-va în pri­ vire stoarcerile cele peste măsură de bani şi contribuţiile În natură impuse fie în vite, fie În grâu, lemne şi alte producte cu -care sunt necontenit cercetate Valahia si Moldova atunci nu poţi să'ţi reţii mirarea asupra bogatelor 'izvoare şi a nesecatei rodiri a unor ţări care imediat după atâtea năcazuri şi cumplite năvăliri, sunt încă în stare a suporta asemene povere" 42. 2. DElA GHEOUGUE GHICA LA A DOUA DOMNIE A LUI GHEOUGHE DUCA Gheorghe Ghiea, 1658 - 1659. - Am văzut că Gheorghe Ghica pe care l'am aflat domnind şi în Muntenia, era de originea 'lui din părţile greceşti, "purtând neguţitorie prin Iaşi, în timpul lui Vasile Lupu, şi fiind de un neam cu dânsul, Arbănaş, l'au tras Vasile Vodă la curte şi de odată la boierie mai de jos, apoi la vornicia cea mare, ajungând mai târziu capuchihae, din care dregătorie trec larlomnie'tw, El fusese lăsat în postul de agent al Moldovei la Constantinopole şi de către Gheorghe Ştefan, care'l găsise bun de această slujbă, şi mai ales nu credea că "unul ca dânsul să poată ieşi la domnie". Pentru a'l face vrednic de înnaltul post ce i'I încredinţa, Gheorghe Ştefan înalţă familia lui Ghica,dând fiului său de soţie pe o fată a Sturzei vornicului, nepoata domnului 44. Şi cu toate aceste de îndată ce se duse la Constantinopole, -Ghica începu a intriga contra binefăcătorului său, după siste­ mul timpurilor de atunci care nu mai ştieau ce vra se zică re­ cunoştinţă, şi dobândi domnia dela Poartă, la mazilirea lui Stefan. Se zice că vizirul nemulţămit cu purtarea lui Ştefan care refuzase de a veni la Constantinopole, ar fi spus faţă cu Ghica "De nu va veni Ştefan la Poartă, într'un ceas voi pune în locul lui pe acesta, arătând pe Ghica vornicul. Iar Ghica cum auzi acest cuvânt din gura vizirului şi alergă de-i sărută poala caf­ tanului" 45. Şi într'adevăr că avea pentru ce: "unul ca dânsul" să ajungă domn! Ghica Însă avea de combătut un rival primejdios prin reputaţia şi stăruinţele sale, anume pe Vasile Lupu, care din " S, Reniger cătră împ. 16 Iunie 1659, Hurm. Fraq, III, p. 247. <3 Miron Costin, în Letopiseţe, 1, p. 336. " Ibidem, p. 337, ae Ibidem, p. 33;'. [232] 232 ISTORIA ROMÂNILOR închisoarea celor şepte turnuri în care stătea, nu înceta de a pândi fie ce împrejurare care să-i procure îndărăt domnia pier­ dută. Cum aude despre vacanţa ce trebuia să se facă în scaunul ţărei sale, pune în lucrare pungile sale de bani şi în mişcare pe toţi sprijinitorii săi, spre a dobândi iarăşi tronul de altă dată r. "Cu toate că marele vizir se pleca până la un punt cătră el, cei­ lalţi miniştri ai Portei se opun reîntegrărei sale, pentru că 111 timpul domniei lui se purtase într'un chip neînţălept, necon­ tenit în luptă când cu Cazacii, când cu alţi vecini, şi astfel turburase neîncetat dorita .Iinişte, S'ar părea deci că soarta lui ca şi acea a lui Moise Sekely, ar fi fost de a sta vecinic în prin­ soare'.' 46. Atari împrejurări îngreuind periculoasa concurenţă a lui Vasile Lupu, pe de altă parte Poarta având numai decât in­ teres de a numi domni noi În ţările române, care să se opună planurilor lui Racoţi, Ghica va fi dobândit tronul Moldovei chiar cu mai puţină cheltuială de cum se făcea obicinuit 47. Introducerea lui în ţară fu mai uşoară decât acea a to­ varăsului său Mihnea în Muntenia. Mai întâi Tătarii care a­ lungase pe Ştefan erau încă În Moldova, prădând şi arzând ţara într'un mod cumplit, încât poporul şi boeirii băjăniti la munţi sau fugiţi în alte ţări nu se puteau opune. Moldovenii lăsară pe Stefan să iasă din ţară cătră Transilvania cu toată casa şi averea lui, şi primiră pe Ghica fără împotrivire, făcându-i 0- norururile cuvenite, şi mulţărniră din inimă lui Dumnezeu, că nu dobândise iar de principe pe uriciosul Lupu 48. Destituirea lui Ştefan fusese pronunţată în ziua de n Mart, şi în 18 Ghica săruta mâna sultanului, lua apoi steag de domnie şi pleca cu un ciauş şi 250 de oameni cătră Moldova, unde Tătarii erau să-i ajute la caz de împotrivire. Ghica Vodă intră în Iaşi, mai înainte de Paşti cu o săptămână, în Aprile 1658 4!} de abia însă se aşăzase şi iată că-i vine veste de întoarcerea lui Gheorghe Ştefan din Ardeal, care Înainta spre Iaşi. Ghica chiamă îndată pe Tătari în ajutor şi esă înaintea protivnicului său la Strunga, lângă TârguI Frumos, unde Ştefan fiind bătut Într'o mică încăerare, pleacă iarăşi peste munţi, de unde apoi nu se mai întoarce. Oştirea lui Ştefan se închină atunci lui Ghica Vodă. Aceasta însă pentru a se plăti de Tătari, o dă întreagă în robia lor, "care faptă necreştinească mult au stătut fiul său Gligoraşcu Voevod să nu se facă, ca nişte oameni închinaţi fără au Re niger, cătră imp .. 3 Fehr. 1658, Hurm. Prag. III, p. 239. \ 41 Nici un izvor nu ne arată cât l'a costat pe Ghica domnia . .. Rcniger cătră împ. 8 şi 22 Aprilie 1658, Hurrn. Fraq. IIr, p. 243. Corup. alt raport din 28 Martie 1658. Ibidem, p. 239 . •• Data suirei lui Ghica În scaun Martie 1658, vezi În Şincai II, p. i2, care aduce pentru aceasta pe contimpuranul Frank. Miron Costin, Leiopiseţe, I, p. 337, spune că "au intrat În Iaşi, În 1658, îninte de Paşti cu o septărnănă"; [233] MOLDOVA DE IA VASn,E LUPU PXNĂ LA CONSTANTIN DUCA 233 răsboiu şi creştini, ci n'au avut ce face. Şi dacă au venit în Iaşi, Ghica Vodă au mai ornorât pre nişte vornici ai lui Ştefan Vodă, fără de nici o vină, numai căci i-au fost slugi" 50. După ce sultanul "tăiase aripile" lui Racoţi, prin desti­ tuirea tovarăsilor săi de răscoală din tările române, el ordonă trupelor turceşti şi tătărăşti să pătrundă în Transilvania îm­ preună cu domnitorii nou numiţi ai Moldovei şi Munteniei. Tătarii, Cazacii, nu mai puţin însă Moldovenii şi Muntenii pradă cumplit Ardealul. "Casă şi curte, ogor şi câmpii, sat şi oraş, totul izbucni în flacări; şi mai mulţi locuitori, până şi copiii cei mici periră prin sabie; peste 60.000 de oameni fură luaţi de Tătari in robie, Capitala Alba Iulia deveni pradă flacărilor şi hanul tătărăsc, de faţă la pojar, nu plecă din loc până nu văzu întregul -oraş prefăcut în ruine. Sălbaticii Tătari spărsese chiar şi mor­ mintele, aruncând afară din ele cadavrele în putrejune şi cău­ tând pretutindene după comori" 51. Puţin însă după expediţia din Ardeal care ie sfârşit la Decemvrie 1658, Mihnea Vodă se haineşte despre împărăţie şi unindu-se cu Racoţi, Gheorge Ştefan şi Constantin Şărban a­ -cest din urmă vine asupra lui Ghica din Moldova, întrând în tară cu 3.000 de oameni. Ghica vra să i se împotrivească eşin­ du-i cu oastea înainte la orăşelul Ţuţora. Cum ajunge însă acolo "oastea de pre sub steaguri au umplut târgul prin pivniţe slo­ hode cu vinuri, prin case, prin poduri, morţi beţi pe uliţi; prin toate pivniţele, îi băteau căpitanii să-şi meargă la steaguri, ci care bat ascultă de treabă ca aceea" 52. Eată ce privileşte ne înf'ăţoşază armata acelor timpuri! Ghica este bătut lângă râul .Iijia, şi de îndată mai toată ţara se întoarce către învingător, -care intră în Iaşi, pe când Ghica fuge spre Bugeag, aşteptând pe hanul Tătarilor la Suţeni lângă Tighinea. Acesta primise -ordin dela Turci, a întroduce pe Ghica în scaunul Munteniei, .şi alungând pe Şărban din Moldova, să pună în locul lui pe Ştefan fiul lui Vasile Lupu. Constantin Şărhan se întăreşte în mânăsti­ rea Galata de lângă Iaşi. El este însă scos cu puterea de ai ce de Tătari, şi scapă Înapoi în Transilvania. In mai multe rânduri am avut prilejul până aice a Întâlni «le aceste întreprinderi făcute fără nici un sorţ de izbândă, de pretondenţi ce dau năvală în ţară asupra rivalului nepregătit, .carele o rupe de fugă. Indată însă ce el se întoarce cu puteri Ulai însemnate aduse dela Turci sau dela Tatari, efemerul în­ vingător o rupe şi el tot aşa de iute la fugă înapoi. Cu toate că prea bine ştieau că nu se vor putea mânţinea în scaun, totuşi :ii vedem În totdeauna întreprinzând asemene iznoave. Cum 5. Ibidem, Lelopise{e, 1, p. 339; cd, Ureche, 1, p. 653. 51 Renigcr cătră împ, 21 Oct. 1658. Hurm. Frag. III, p. "245. 52 Miron Costin în Leiopiseţe, 1, p. 343. [234] 23-1 JSTORIA ROMANILOR să se explice aceste apucături ce par atât de neraţionale ? ToL din nestatornicia Turcilor. Ori care pretendent spera să poată prin bani şi făgăduinţi îmbuna pe stăpânii ţărilor române, şi din moment ce o asemene perspectivă era cu putinţă, înţăle­ gem prea uşor cum de cu toţii îşi încercau norocul. Aşa şi Con-­ stantin Şărban după ce intră în laşi, trimite Îndată la sultanul, făgăduind mari surni de bani dacă i se va da domnia. Inainte Însă de a sosi chiar solia lui În Constantinopole, este scos de Tă­ tari din mână stirea Galata. Seînţălege dela sine ce înspăimântătoare nestabilitate se aducea prin o asemene stare de lucruri în viaţa ţărilor ro­ mâne. Chiar domniile acele scurte, ce s'intâlnesc în imensa 101'­ majoritate, sunt şi ele întrerupte adese ori prin năvăliri de pre­ tcndenţi sau revoluţiuni, Încât toţi domnii stau mai mult pe goană dacât pe domnie. Ghica era cum am văzut de origine din părţile greceşti şi ca Grec trecea el în ochii contimpuranilor. O scrisoare a arhie­ piscopului de Strigoniu spune că :"ambii voevozi Gheorhge Ştefan şi Mihnea au fost depuşi şi scaunul lor îl dădură Turcii pentru ambele provincii unui Grec" 53. Această dublă domnie a lui Ghicaţinu numai câte-va luni, şi mai mult cu numele, căci ambele ţări erau în acel timp înnecate de Tătari şi de Turcii ; iar Ghica fu curând înlocuit în Moldova cu Ştefan fiul lui Lupu , Ştefan al Xl-le, 1659 - 1661. - Fiul lui Lupu trecuse­ prin mai multe valuri înainte de a ajunge la domnia Moldovei. După ce fusese prins în Suceava împreună. cu muma lui de către Gheorghe Ştefan, acesta răspândi vestea că ar fi perit împreună cu născătoarea lui, spre a scăpa de pericolul În care era pus. familia Lupului fiind cerută de odată şi de Turci şi de Tatari. Pe timpul lui Ghica Vodă, mamă şi fiu sunt trimişi cu cinste la Constantinopole, unde asistă Ia toate sbucimările lui Lupu pentru a redobândi domnia, care deşi nu izbuteşte a o lua pentru el, totuşi are de efect a o aduce în mânile fiului său, încât cel' puţin atâta mângâiere avu Lupu înainte de a închide ochii, de a-si vedea copilul în scaunul în care stătuse el. Stefănită vine. în' Iasi în Noemvrie 165954• " 'Constantin Şărban, după ce atacă pe Ghica în Muntenia alungându-l până la Giurgiu, este în urmă răspins de aice de Tătari şi trece În Ardeal. Intâmplându-se Însă tocmai atunci ca Racoţi să moară În bătălia deja Sibiu, (22 Mai 1(360), Şărhan perzând sprijinul său din Transilvania, au eşit din ea "cu 800 de oameni, lefegii tot întrales, s'au suit cu munţii în sus ală­ turea aproape de Maramureş, pe la Bistriţa, au luat poteca peste na Din 23 Martie 1659. Hurrn. Doc., V, p. 45. " Ballarmo cătră dogele, 18 Nocmvrie 1659 Hurrn. Doc., V, 2, p. 67. [235] MOLDOVA DE LA VASILE LUPlJ PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 23;; 'munţi pe la Dorna şi au eşit pe la Câmpulung, mai sus de Su­ -ceava, au lovit pe la Hotin şi au trecut peste Nistru la Cazaci" 55 De aice Constantin Şărhan, adună oaste şi trece în Moldova. De îndată Ştefăniţă cere ajutor dela Tătari, care vin în curând şi lovesc Iaşii, unde intrase Constantin Şărban, care fu expus aice celui mai mare pericol; anume Tătarii intrată în vorbă cu Cazacii ca să-I dee pe Constantin Şărban din mijlocul lor, şi ei .se învoise la aceasta. Numai cu mare nevoinţă izbuteşte Şărhan a Îndepărta primejdia, dând bani oştirei sale. De atunci se astâmpără şi Constantin Şărban, şi "hăIăduind de sub cumpăna cea mare a vieţei, n'au mai cercat zarve, ci s'au aşăzat în ţara Lesască" 56. Tătarii ieu spre multămită din tară robi şi vite ÎIl mare mulţime; dar de abia părăsise nenorocita Moldovă şiiată .că soseşte Mustata paşa de Silistra, chip în ajutorul lui Ştefă­ niţă. Fiind însă că venise prea târziu îşi face de lucru, întrebând .cum de năvălise în ţară oştile căzăceşti şi dând vina asupra mai multor boieri îi pune la închisoare, de care aceştia scapă numai ·dându-i mai multe pungi ele bani. Zăbovirea lui :în laşi aduce o mare cheltuială şi nenumărate silnicii, comise de oştirea lui asupra locuitorilor 57. Aceste rezrniriţe şi lupte neîncetate Între partizanii lui Racoţi şi acei ai Turcilor adus eră asupra ţărilor române cele mai mari calamităţi. Am vazut cum la fie-ce atac al principilor destituiţi, cei din scaune chemau în ajutorul lor pe Turei şi. pe Tătari. Sălbatecele oarde grărnădeau asupra ţărilor, chip aju­ tate de ele, cele mai cumplite suferinţi. "Peste 50.000 de sarmani locuitori ai Munteniei, şi mai mult de 20.000 din Moldova fura luaţi de Tătari în robie, şi atât de pustiată şi despoporată apare Muntenia, că nu se mai întâlneşte aproape nicăire în ea nici .oarneni, nici dobitoace" 58. Ca de obiceiu o foamete cumplită urmată de o ciumă ucigătoare veniră pe urma unei stări atât de desnădăjduite; oamenii mâncau papură uscată măcinând-o în loc de pâne. Poporul, după cum poreclise pe un alt Ştefan, 1 .ăcustă, pentru multele lăcuste ee izvorise în domnia lui, ast­ felin dădură acestuialalt Ştefan sau Ştefăniţă supranumele de Papură Vodă 59, de unde se formă locuţiunea cunoscută : "de când Papură-Vodă". Chiar un domn în toată firea încă eu greu .ar fi putut sta cu izbândă în potriva unor aşa greutăţi; dar încă 'Ştefănită care era un copil, abia în vrâstă de 1G ani, fără nici as Miron Coslin, în Leiopiseţe, I, p. 340; ed. Ureche, I, p. (i60. 56 Miron Costin, În Leiopiseţe, I, p. 352, e d , Ureche, I, p. 673. " Miron Costin, ÎIl Lelopise{e,I, p. ,l52; e d. Ureche, I, p. 673. Un document german arată în chip concordant: "Nun riickte auch der Pascha von Silislria -obqleicti ZIJ spol, in dic Mal dau und vollendcte dcsscn ăusserste Vcrhecrung". lReniger cătră Imp. 20 Martie 1661, Hurm., Frg. III, p. 256. 58 Heniger ciH.rt\ lmp. 16 lan. 1(;60, HUJ'm. Prag. III, p. 250. 59 Miron Costin, În Lefopiseţe, I, p. :l50, ed. Ureche, I, p. 670. [236] ISTORIA ROMÂNILOR o experienţă cum îl caracterizază un raport italian. Turcii pre­ tindeau că au dat domnia Moldovei unuitine, spre a arăta lumei că turburările din Moldova şi Muntenia sunt jocuri de copii, nedemne de cugetarea unui împărat otoman. In realitate însă numirea acestui copil la domnia Moldovei în nişte vremuri atât de grele pentru împărăţia otomană era datorită tot corupţiei. Padişahul anume fusese câştigat de Vasile Lupu, cu un dar de :100 de pungi şi o mulţime de juvaeruri şi de blănuri scumpe. Vizirului însuşi îi fu ruşine de o asemene numire. De aceea el. îl expedui noaptea cătră scaunul său, fără a face nici una din ceremoniile obicinuite la numirea domnilor 60. Turcii ajunsese de pe atunci în stare acea de corupţiune, care cum spune mai târziu Frederic cel Mare, i-ar fi făcut să vândă pe bani tată, mamă şi chiar pe marele lor profet. Şi apoi să ne mirăm că-i videm astăzi în agonie, după ce steaua lor strălucise altă dată ca nici una în Europa'? Ba dacă este de admirat ceva, este puterea lor cea extraordinară de viaţă, care face ca statul lor să'şi prelun­ gească şubreda lui existenţă până în zilele noastre, când după constituţia lui fundamentală, de mult ar fi trebuit să se fi şters de pe pământ. Ceea ce întăria însă domnia lui Stefănită era faptul că tatul său îl apăra chiar în Costantinopole, unde era el acum C<1- puchihaia fiului său, poate singurul exemplu în Istoria Româ­ nilor al unui agent la Poartă sincer şi devotat domnului căruia slujia. Pe cât însă Lupu sprijinea pe fiul lui la Turci pe atâta acesta îi înlesnia mijloacele de a duce la Constantinopolo acea viaţă strălucită care punea în umbră chiar pe acea a paşalelor turci, şi care'] despăgubia pentru lipsa domniei 61. Ştefăniţă însă nu domneşte mult timp în Moldova, cu toate că nu mazilirea, ci moartea îi răpeşte domnia. Plecând el anume spre Nipru, pentru a fi spre ajutor paşei de Silistra şi hanului tătăresc la lucrarea unor cetăţi, pe care Turcii le ri­ dicau spre a împedeca năvălirile pe mare ale Cazacilor, el căzu bolnav de lungoare. "Indată au priceput doftorul că trebue să-i iee sânge; ci n'au ascultat, şi adăogându-se boala şi ales toamna fiind, aşa de greu l'au cuprins ferbirrţala, cât până la Tighinea au stătut frănitic adecă buigutor din fire. Cu chipul ciumei era boala, că i-au eşit o bolfă la mână, ci nu era ciumă ci dreaptă lungoare, căreia boale îi zic doctorii maliqna, şi cât au trecut Nistru la Tighinea, a treia zi au stătut mort" 62. Un document veneţian din 10 Noemvrie 1660 confirmă că moartea lui Ştefăniţă s'a întâmplat într'adevăr, cum spune şi cronicarul îl} toamna acestui an. El spune: "A murit tânărul princepe a] 60 Ballarino cătră dogcJe 18 Nocmvrre 1659, HUl'Il1. Doc. v, 2, jl. 67. 61 Rapoarte vcneţiane din 8 lan. 1659 şi 3 lan. 1660, ibidem, p. 28 şi CU, Mai �US, p. 6l. " Miron Costin În Lelopiseţe 1, p. 35'4; ed. Ureche, r, p. 677, [237] JIOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTAKTIN DUCA 237 ---------------- Moldovei, fiul lui Lupu, cu care moartea s'a stâns cu totul o casă ce cu puţin mai înainte era plină de aur, de sprijin şi de autoritete. Incă nu s'au ales urmasul său. Multi sunt concu- renţii care oferă groase contribuţiuni 63. ' Eustratiu Dabija, 1661- 1666. Concurenţa bogată pentru domnia Moldovei nu era nimic înaintea pericolului mult mai Istrattc Dabija mare ce aştepta pe ţările române, anume proiectata pref'acere a lor în ipaşalâcuri turceşti de cătră marele vizir Kiupruliul. 63 HUI'm. Doc. V, 2, p. 80. [238] 238 ISTORIA ROMANILOR Am văzut mai sus, la istoria Munteniei, motivele care siliră însuş pe Turci a se lepăda de acest gând, pe care '1 desmierdase ei de mai multe ori în lungul şir de nenorociri care alcătuesc istoria tărilor române 6'1. ])�lCrt insă scopul Turcilor nu fu pus în lucrare asupra ţărilor române, el nu Înceta a avea o mare înrâurire asupra îm­ prejurărilor acestor timpuri. Anume după moartea lui Racoti la Cluj, îutâmplată în 1660, Poarta căutase să împună ca domn peste Transilvania mai Întâi pe Barcsai, apoi pe A pafi, pe când partida na ţională reprezintată prin dietă sprijinea canditatura IuiKemeny Ianoş. Impăratul favoriza bine înţăles pe acest din urmă, şi mai punând el încă mâna pe două cetăţi cedate lui de Racoţi prin un tratat încheiet cu el, aceste împrejurări aprind pe Turci la un răsboiu, Impăratu) ar fi putut să' 1 Înlăture, dacă ar fi renunţat la cele două-cetăţi şi la sprijinirea lui Kemeny. Curtea de Viena însă se înspăimântase peste măsură de intenţia Turcilor, de a preface Transilvania, Valachia' şi Moldova în paşalîcuri, "prin care s'ar răpi neapărat aceste provincii din si nul oreştinătăţei' 65, şi- de aceea prefera se a primi răsboiul. Kemeuy ştiind 'pe Gheorghe Ghica bine văzut la Poartă, îi înaintează o ,scrisoare de. trimis vizirului, în care după ce stă­ rueşte a obţinea întărirea şi împuţinarea tributului, făgăduind din partea Jni credinţa cea mai deplină, adauge că el nu ar fi o femee, şi nu ar putea îngădui să fie alungat aşa fără nici un motiv, cu atâta mai putin cu cât ar fi proteguit el şi cu partida lui de împ�u'atul. Nu credem că Ghica să fi Îndrăznit a prezenta Porţei nişte stăruinţi astfel formulate. Din potrivă aflăm pe Ghica îngrijind de 'interesele Portei : anume împăratul comunicând planul unei a1ianţeuniversale în contra Turcilor mai multor curţi europene, şi adăogând la această indemnare şi o listă despre puterile şi banii trebuitori pentru asemene întreprindere, .Ghica îşi procură o asemene listă din .Transilvania şi o trimite sultanului, prin care nu puţin se spori aprinderea Turcilor pen­ tru .răsboiu 66. . . Puţine zile după moartea lui Ştefăniţă intămplată, în ,Noemvrie 16Gl, găsim pe mai mulţi boieri moldoveni stăruind lâ; Poartă pentru numirea unuia, din ei.. a lui Eustratiu Dabija, . ca domn. Sultanul care nu avea timpul a se gândi mult la această numire, deoarece tocmai pe atunci se declarase răsboiul un­ guresc, răndueşte la domnie pe candidatul boierilor, care este însă obligat a da înainte de plecare mai bine de 200,000 de Ici "Mai sus, p. 167. us Instrucţ.lile împ , Lcopold cătră comitele Petru Strozz i , ambasador austriac În Franţa, asupra participărei Angliei la războiul turcesc cel nou izbuc­ nit; 2l Noe mvrie J 66:i. Hurrn. Fraq. III, p. 260. Războiul izbucnise în 161)1. Zin­ keisen Gescl! des OSIll Reiches, V, p. 896. GG HCIliger ci\lr:\ împ. 5 şi 7 Mai, 17 �i 22 Iunie 1661. Hurm. Frag. III. p. 257. [239] ţ 1 P i MOLDOVA DEl LA VASILE LUPU P.\.lS''\ LA CONSTAN'l'lN DUCA 239 ----------------------------------------- înalţilor dregători ai Porţei, pe care bani de sigur, neavându-i la el, este nevoit să-i împrumute 67. Cum ajunge în ţară primeşte ordin de a trece în Transil­ vania contra lui Kemeny Ianoş. El însă nu merge singur, ci trimite în acest rând numai oşti. Expediţia esă fără nici un rezultat şi reîncepeîn 1663, când ambii voevozi primesc ordin de a pune pe picior 20,000 de oameni. Mai sunt poruncite ţările să dee, Muntenia 18,000 iar Moldova 15,000 de oi şi câte-va sute de cai de călărie care trebuiau duşi la Belgrad în Ardeal. Armata română merge sub ambii ei domni, Grigore Ghica şi Eustratiu Dabija, în Ungaria, unde însă la Leva Turci sufăr o deplină Înfrângere, rupănd'o de fugă cu oştile ajutătoare. l lusein-paşa cel bătut cheamă atunci În Jagărul său pe domnii români, probabil spre a le stoarce bani, prin ameninţarea de a-i denunţa Portei, că lupta ar fi fost perdută din pricina lor. Gri­ giore Ghica fuge, cum am văzut în Polonia şi apoi la Viena, iar Eustratiu Dabija supunându-se, este chiar mulţămit de paşa şi îmbrăcat cu caftan 68. Şi Turcul avea dreptate să vâre groaza În domnii români, căci vecinica lor tendinţă de a ţinea chiar cu pericolul vieţei lor mai curând cu creştinii de cât cu Turcii, se reînnoise şi aice. După ce ei corespund în mai multe rânduri cu generalii Nemţi, arătând că nu ar fi de loc dispuşi a se lupta în contra crestinilor, Îndrăznesc chiar a trimite din Iagărul tur­ cesc mai mulţi boieri la baronul Puchhaim. Numele acestor soli este nostim schimonosit de Nemţi, pe a cărora limbă nu vroiau de loc să se lipească. Aşa ne spune raportul german că domnii români trimesese pe Dregisk Galackosky (Drăghici Can­ tacuzino), pe spatarul Stuoska (Stoica), pe Shotban Chakachosci (Şarban Cantacuzino) pe Radul Treizulesku (Radu Creţulescu), în lagărul nemtesc, unde se tânguesc că numai siliţi ar lua parte la luptă contra împăratului, că inima lor ar fi totdeauna ală­ turea cu creştinii, că ar dori din suflet ca ishânda să fie pe partea oştilor împărăteşti şi câte alte vorbe asemenea. Generalul au­ striac caută să-i Întărească în cugetul lor cel bine-voitor pentru Nemţi, făgăduindu-le că împăratul va scoate în curând ţările române din stăpânirea păgânilor 6l). Bunele plecări ale Roma- 61 Reniger călră împ. 2H Nocmvrie 1661. Hurm. Frq. III, p. 258. Dahija ajunge în laşi în Decemvr!e. Neculai Cost.in, Letopiseie, II, p, 1. Vezi şi un raport a lui Reniger din 14 Decemvric 1661. Hurrn. Fraq. III, p. 25!), 68 Această împrejurare este raportată în chip identic de Neculai Cost.iu în Leiopiseţe, II, p. 4, şi de un raport al lui Reniger, din 14 Decemvric 1664. Hurm , Fraq. III, p. 261. Asupra acestei expedi ţtuni , vezi mai multe rapoarte din anul 1663, în Hurm. V, p. 65-69, şi altele foarte numeroase şramănunţlte În N. Iorga, Acte şi Fraq. 1, p. 252--270. Mai vezi şi Idem IX, p. 129 şi unu. La ca se rapoartă documentele cele două prin care târgovetii şi butnarii din Piatra vând două pământuri măuăstlrei Bisericanilor pentru nevoia ce le venise asupra lor de a face oameni de oaste. Vezi vol. VI, p, 112. . .9 Raport ul colonelului Cooh. din 14 Iulie Hi63, şi acel al baronului de Guchhaim, din 11 Oct. 1668, în Hurm. oo« V, p. 69, 71. [240] 240 ISTORIA ROMANILOR nilor pentru Nemţi contrihuiră mult la izbânda acestora a­ supra Turcilor, re purtată la Leva. Este curioz că potriveala cronicarilor noştri în povestirea celor mai multor împrejurări, cu rapoartele ambasadorilor din Constantinopole, Il II se loveşte cu ele În privirea slârşitului domniei lui Dabija Vodă. Raportul lui Simon Rcniger din 2G Mai lGGG, spunc că Dabija ar fi fost destituit elin pricina sur­ prinderei de cătră Turci a unei corespondenţi a lui cu hanul tătărăsc, iar cronicarul N eculai Costin arată că a murit în scaun 'În anul lGGG, şi că a fost îngropat În mănăstirea Bârnova, cea .incepută de Barnovski VOd�1 şi slârşită de Dabija. Constatăm cu multămire că din aceste două versiuni contrazicătoarc, trebue menţinută acea a cronicarului, întru cât la mânăs­ tirea Bârnova se află şi astăzi Încă piatra mormântală a lui Dabija Vodă, care arată că dânsul a fost îngropat acolo în ziua de 11 Septemvrie anul lGG!) 70. Despre acest domn spune cro-­ nicarul că ar fi fost "om de ţară bun dar beţiv, bând vinul mai cu plăcere din oală roşie de cât din pahar ele cristal, spunând că-i mai dulce vinul din oală ; că la beţia lui pe mulţi îi da la armas să-i spânzure ; iar dacă se trezia nirn ică nu stia nici mai întrel�a". Văzând încuujurimea lui asemene nebunii, nu mai ascul­ ta ele ordinile date ele el în timpul ospetilor, ei le trecea cu viderea, stiind bine că a doua zi nimică nu va fi. Este curioz că un doinn care pretuia atât ele mult băutura si de ei trebuia să admită că şi altOI';l putea S�l le fie de nevoie: să fi introdus el pentru prima oară pogonăritul pe vii; dar el era diu Linutul Putnei, şi cunoscând de aice că oamenii săraci au dobândă din vii, se hotărâse să exploateze şi acest venit alţărei. Mai adauge Neculai Costin, că Dabija ar fi făcut bănăric de bani de aramă în Suceava. Se grlsese într'adevăr monezi dela el, şi anume de aramă, cum le arată cronicarul, cu legenda latină "l ohannes Istrati Dabija Voevoda, Solidus ducis Mol­ daviae, 16G6", şi aceste monezi sunt ultimele ce să găsesc în Moldova. După Dabija încetează a se mai bate monedă în această tară 71. GJWOl"nJw Duca, 1665-1667. -- Trece numai !) luni pe scaunul Moldovei. El era "de neamul lui Grec din Rumelia, şi crescut de mie În casa lui Vasile Vodă; apoi pe urma lui Vasile 70 Bal Iarl no c. dogcle 15 Ocl.. 1665 arată pc Duca de mort. Hunn. Dor. 'V, 2, p. 107. Adaogă 6 Dee. 1665 Ibidem p. 108: "di far promovcr al Prinei palo di Moldovia il greco Duca Voivoda". data de 1666 a lui N. Coslin Lelopiseţe II, p. 5 este grcşitiL Comp. V. A. Ureche din istoria seeolului XVII În Revisla p. islorie, VIT, 1893, Jl. 14. " Demclrius Alexander Slurza, Uebersichl der J11u/lzen ulld lV1edalicn des Fii.rslenlhllllles Romăliicns\Viell, 1874, p. 43. Asupra lui DalJija vezi Lelopiselul lui Neculai Costin, II, p. 3-(î, şi acel al lui Nceulcca, II, p. 212--215. [241] 3JOLDOVA DE LA VASILE LUPU pANĂ LA CONSTANTIN DUCA 2ll Vodă rămânând el în ţară, până ce s'au făcut boier mare, mai pe urmă au şi domnit". El îşi începuse cariera prin a sluji în o prăvălie din Iaşi 72. El se însurase cu Nastasia fata Dafinei soţiei lui Dahija Vodă, avută de ea din întâia ei căsătorie cu Huhuş. Cum moare Dabija Vodă, Datina pleacă cu ginerele ei in Tarigrad, unele soţul ei avusese pe Cupariul cel bătrân, Grec puternic din Constantinopole, de sprijin la vizind Ahmet Ku­ pruliul. Mai ie şi o scrisoare a lui Toma vornicul Cantacuzino, fratele lui Iordache vistierul ", ambii Greci din Ţarigrad boie­ riţi în Moldova şi rudenii cu Cupăreştii, şi prin aceste stăruinţi însoţite bine întăles de daruri însămnatc, ajunge Gheorghe Duca, fostul băiet de prăvălie, la domnia ţărei Moldovei. Turcii însă deşi cedase stăruinţilor şi mai ales corupţiunei pentru a pune pe Duca în scaun, nu puteau avea mare încredere în el, -ca unul ce fusese cerut de boieri. De aceea domnul caută să mai caştige pe H'tngă preţiosul sprijin al Cupăreştilor, încă şi pe acel al unui favorit al sultanului Culogiu, căruia îi oferă prin agenţii săi dela Poarta 5.000 de lei pe lună ca onorar, cerându-i favoarea de a se putea îndrepta la el în caz ele nevoie, căci viziru1 şi cai­ macanul ar fi prea lcaomi ele bani şi din această pricină prea greu ele înduplecat. Culcqlu însă arată aceste lucruri sultanului -care cercetează pe caimacarnul, spre a şti dacă nu cumva el s'ar folosi singur dela domnul Moldovei, fără a împărţi despoierea -('.U dânsul. Cairnacamul spune atunci sultanului, că aceste ar fi numai nişte intrigi ale agenţilor Moldovei, şi împăratu 1 or­ donă ca ei să fie alungaţi din Constantinopole, după ce li se va aplica un număr de toiege. Caimacamul care nu vroia să se pună rău cu favoritul Culoglu, ordonă la început agenţilor, numai să părăsască capitala, icrtându-le pedeaspa corporală ordonată de sultan. Aceştia în loc de a asculta, rămân pe loc. Caimacamul atunci întinde corzile, prinde pe unul din agenţi, pe când cealalt -dispăruse, îl pune la opreală şi îi aplică o batae simtitoare : 72 Lelopiscţele, II, p. 5 şi 21G. Eugcl, Geschichte der Moldau, p. 275. Iată c." spune despre originea lui Duca DeI Chiaro, care concoardă în toate cu croni­ .cnrul, cu deosebire numai că '1 Iace Albanez, şi îl pune să slujască în o prăvălie din Bucureştl : p. 120: "Era cos lui (Duca) di rito greco di nazone albanesa , nacque in un villagio di tt.o Policlani. Fu giovine di helissimo aspeto e che mos­ trarve di aver mult.o spirito c abilltu, per 10 che i suoi parenti stimarono bene .ti mf\ndarIo in Valachia per t]ui vi fargli imi1ararc t]ualque mcsliera. Pervenne 'În Bllcharest e fu accorclalo per garzonc con un mercante LUPU PÂNĂ LA CONSTANTlN DUCA 251 tru Turci. Ei pierd marea Jiătălic contra Leşilor sub zidurile Hotinului în 10 Noemvrie 1673. Mari fură pierderile Turcilor: aproape de 20,000 de oa­ meni acopereau câmpul răsboiului, sau periră înnecaţi în apele Nistrului. Românii şi cu Polonii se încărcară cu o pradă din cele mai bogate. Polonii ocupară îndată Hotinul, şi după aceea întinzându-se în Moldova, puseră mâna pe Suceava şi pe ce­ tatea Neamţului, luând În stăpânire aproape toată partea de sus a acestei ţărei. Ei dau lui Petriceicu 10,000 de oameni, pentru a apăra Iaşii de un atac al Turcilor. Comunicările cu Cameniţa fusese întrerupte, şi o revoltă a Ienicerilor În­ târnplată în Constantinopol îrnpedecând trimiterea unor a­ j utoare la timp, Turcii sunt nevoiţi să se retragă peste Dunăre pierzând îmhelşugatele grânare ale Moldovei şi Munteniei. Şi eu toate aceste Polonii nu se Iolosiră cum trebuia de izbânda dobândită. Cauza era că Sobiesky comandantul expediţiei se pusese cu Turcii in legătură spre a dobândi dela ei ajutor de bani spre a răsturna pe Visnovieky şi a pune mâna pe tronul Poloniei. Dacă el nu ceru chiar dela Turci ajutor armat, aceasta o făcu numai fiind că şi-ar fi pierdut toată vaza şi popolaritatea lui în Polonia. Aşa prin vinovata lui neîngrijire, el nu ia Ca­ menita, ba chiar îngădue pe Turci să aprovizioneze din nou garnizoana cetăţei, mai lasă să se încunjure şi să se asedieze garnizoanele polone care cuprinsese Suceava şi Neamţul, încât strălucitul rezultat al luptei dela Hotin este nimicit în puţine luni după dobăndirea lui 113. Boierii moldoveni pare că ar fi presimţit neputinţa Po­ loniei. Ei refuzase de a se haini alăture cu Petriceicu, şi cel dintăi care se opuse apucăturei domnului fu Miron Costin. El spuse lui Ştefan verde În faţă că: "ori să fie voia Măriei tale, ori să nu fie, noi nu vom lăsa casele să le iee Tatarii" 114 şi închi­ nându-se la domn eşi din casă urmat de marea mulţime a ho­ ierilor tărei, care se temeau de răsbunarea turcească si de slabu 1 sprijin' al Polonilor. Când sultanul rândui în domnie pe Dnmi­ traşcu Cantacuzino, aproape toată hoierimea trecu în partea lui. Hainirea lui Ştefan Petriceicu şi a lui Grigore Ghica avu însă şi altă urmare. Domnii români punându-se prin trădarea lor În o grea poziţie faţă cu Turcii, fusese nevoiţi a căuta spri­ jin contra păgânilor şi la alţi principi creştini, şi cel întâi care se înfăţoşă în ochii lor fu ţarul Ruşilor. Pela începutul anului 1674 ei trimit la Moscova pe iermonahul Teodor ca să se închine. na Vezi mai multe rapoarte ale lui Kintspcrg cătră împ. dela Începutul anului 1674 în Hurrn. Fraq, III, p. 301-:;08, mai ales unul din 26 Mai, (p. 308} în care spune: "Kurz, Sobieskys, Verrath an Polen und de!' kristcnhait lcidct keinen Zweifel mehr". lI' Neculcea în Leioţiiseţe, II, p. 227. [252] 252 ISTORIA ROMANlLOR rugându-se de Maiestate a sa imperială ca "să le dee ajutor spre a-i apăra şi scăpa de suferinţe". TanII Alexie văzând a lor închinare, ordonă trimiterea unor oşti, pentru apărarea Moldovei şi a Munteniei, şi cere dela principii acestor ţări ca să trimită snre mai bună asigurare pe cei mai credincioşi din cler şi boieri care să închee convenţia pe baza căreia trebuia să rămână În supunerea Împăratului. Condiţia pe care o punea Ţarul primirei acestei închinări a suveranilor Moldovei si Munteniei, cum îi numeşte el de mai multe ori în acel proiect de tratat, era ca ei "să nu să fi supus regelui Poloniei" pentru a Îndepărta astfel pricini de neînţălegere cu acea ţară vecină, făgăduindu-le că "după săvărşirea jurărnântului de supunere să-i apere cu oştirile sale de duşmanii sfintei cruci şi să le dee şi ajutor bănesc" 115. Acest proiect de tratat este important, nu prin urmările sale imediate, care nu eşiră la nimic, din pricina mazilirei dom­ nilor ce vroiau să-I închee, dar prin aceea că deschide bateriile politicei ruseşti asupra ţărilor române. Incercarea fu pusă de mai multe ori În lucrare de Ruşi, până ce la sfârşit prinzând şi izbutind, avu urmări necalculabile. Dumitraşeu Cantacuzino, 1674-1675. - Cămăraşul Di­ mitrie Cantacuzino fiul lui Mihail şi nepotul cel proteguit de Constantin postelnicul, şi care prin o· neagră nerecunoştinţă contribui se la nenorocirea proteguitorului său, după fuga lui Grigore Ghica În 1665, se duce în Constantinopole, unde se însoară şi devine curând după aceea capuchihaia lui Petriceicu al Moldovei În 1673, iar de aice este rânduit în domnia acestei tări 116. , Sultanul văzând trădarea lui Petriceicu şi trebuind srl�l înlocuiască imediat, trimise În domnie pe Dumitraşcu Cauta­ . cuzino "ne fiind alţii din Greci acolo lângă împărăţie, şi fiind în cunoştinţa Turcilor şi ştiind că-i e casa în Tarigrad" 117, Ne­ culai Costin, observă ca un lucru cu totul afară din cale, nu numai că domnia nu custa pe cel miluit cu ea nici o cheltueală : dar Încă Turcii îi dădură bani de drum. Turcii nu aveau acuma timpul de a specula; răsboiul polon, pierderea dela Hotin şi hainirea lui Petriceicu Vodă Îi spăriese peste măsură, şi abaterea dela regula obicinuită este deci pe deplin explicată. Despre acest domn spune acelaş cronicar că era "hireş din Grecii cei de frunte ai Ţarigradului şi era destul de cumplit şivrăjmaş": Trebuind să fie întrodus în ţară cu puterea, de oare ce Petriceicu ua Proiect de tratat între Ştefan Petriceicu şi Const. Şărban şi ţarul Alexei Mihailovici 10 Martie 1674 şi Mit.ilineu, Colecţie de tratate, Bucureşti, 1874, p. 78 116 Genealogia Coniacuzinilor, original, p. 49. 117 Neculai Costin, în Leiopiseţe, II, p. 12. Comp. Raportul lui Kintsperg -cătră împ. 3 lan. 1674. Hurrn. Frag. III, 299: "des seitherigen moldaulschen .agenten, Dimitraschko". [253] MOLDOVA DFJ LA VASII.E LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 2')3 toc ţinea încă Iaşii, el vine sprijinit pe o oaste de Tătari care bate pe Petriceicu la Mtniila Răbăei, alungându-l din ţară, în postul Crăciunului, iar Dumitraşcu Cantacuzino intră în Iaşi şi apucă scaunul. Noul domn însă se temea de Leşi, şi exprimându-şi teama lui cătră vizind, acesta porunci să erneze Tătarii în ţară, prin care Turcii indeplineau de odată două scopuri: mai Întâi îm­ pedccau pe Leşi a cuprinde iarăşi Moldova, apoi slăbeau ţara ca să nu se mai poată haini lesne. Boierii însă înspăimăntaţi de iernatul oardelor tătăreşti, propusese vizirului să-i facă zapis la mână că nu vor veni Leşii ca să strice ţara, şi domnia va trăi în pace la Iaşi. Se spune însă că Miron Costin, nu primi acest sfat, zicând "dl s'au făcut multă vrajbă cu Leşii, şi ştiind şi pc Petriceicu Vodă că-i dus cu dânşii, nu se vor putea răbda să nu sloboadă podghiazuri să strice ţara şi pe urmă a cădea greu pe capetele lor; iar aşa de vor ierna Tatarii în ţară, mai bine va fi că vor apăra ţara şi de podghiazuri". Ne mirăm de aceste păreri a le lui Miron Costin, căci mai întăi l'am văzut mai sus apărând Moldova înaintea lui Husain paşa, şi punându-şi capul în joc pentru a îndepărta din ţară pericolul încuibărei Turcilor În ea, şi acuma el să sf'ătuească a primi să ierneze în Moldova cumpliţii Tătari 1 Apoi ori cât ar fi putut prăda Leşii într'o expediţie a lor, nu se putea de loc asămene cu despoierea sta­ tornică a ţărei timp de o iarnă întreagă de cătră nemiloasele oarde tătărăşti. Să se fi temut oare Miron Costin de reîntoar­ cerea lui Petriceicu Vodă, pe care-I părăsise când îl văzuse tre­ când la Leşi, sau această ştire nu este decât o calomnie pusă in socoteala boierului moldovan, al cărei răsunet poate invo­ luntar se făcu Neculcea, care raportează acest fapt, însă nu­ mai cât prin "se zice" 118. Domnul grec ce era În fruntea ţărei, fără îndoială că era să se îngrijască mai mult de interesul lui decât de acel al ţărei şi el deci rosti cuvântul care trebuia să fie hotărâtor, şi care arunca asupra Moldovei una din cele mai cumplite nevoi din multele prin care trecuse nefericita ţară. Tătarii fură opriţi să petreacă iarna spre a sluji domnului de apărare. "Deci intrat-au Tătarii în ţară ca lupii într'o turmă de . oi de s'au aşăzat la iernatec prin satele din Prut şi până în Nistru şi mai sus până la apa Jijiei, nimărui ne fiindu-i milă de săraca ţară, ca şi când ar fi fost fără domn. Aşa era jac întrânsa cum ar fi fost ei săracii pricina răutăţei, cum ar fi sfătuit tol săracii ca să vie Leşii cu oaste la Hotin. Cum s'au îndurat a da ţara În pradă fără de nici o nevoie, numai pentru frica cea blăstămată de o năvălire leşească ! Tătarii sunt lupi apucători, 110 Letopiseţele II, p. 228-229. Cf. Lettre ecr ite de Varsovie. 15 Iunie 1674 în N. Iorga, Acle şi Prag. I, p. 84. [254] 251 ISTORIA ROMÂNILOR pradă, rohesc, bat şi căznesc pe creştini, ne având mCI o frică de mârzacii lor, şi Tătarii nu mănâncă ce mănâncă gospo­ darii casei, ci tot carne de vacă şi de oae, de nu poate să-i bi­ ruiască cu hrana pe dânşii şi pre caii lor; că un sac de orz dau pe zi unui cal şi cât nu poate să mânânce un cal într'o zi îl de­ şartă din traistă şi-J strâng în deosebi; şi dacă îşi sfârşea bietu I om orzul din groapă, Tătarul făcea pe om de cumpăra orzul cel strâns de el. Mâncat-au tot şi pâne şi dobitoc şi-au jăcuit tot până la un cap de aţă; pre mulţi au şi robit furiş: femei fete. copii. Hămas-au bieţii oameni numai cu sufletele, bătuţi şi zdruncina ţi, precum era mai amar, cum nu se poate scrie, nici a se povesti caznele şi ucisurile lor. Viind primăvară s'au râ­ dicat Tătarii din tară" 119. Urmările unei asemenea stări de lucruri fu o ciumă cum­ plită care aduse Moldova până la marginea prăpăstiei, He­ zidentul german Khintsperg, care veni În Septernvrie 1674 încă odată prin ţară, spune despre Moldova că: "mizeria acestei mari şi frumoase regiuni este îngrozitoare, şi că cea de pe urmă devastare a ei, mai întâi prin Poloni apoi prin Tătari, a fost atât de neomenoasă, Încât aproape 2[3 din poporaţia ei perise sau se împrăştiese 120. Tocmai pe atunci însă, puţin timp după suirea lui Ioan Sobiesky în tronul Poloniei, în Fevruarie 1676, se încheiase şi pacea între Turci şi Poloni la Surauna în 27 Octomvrie acelaş an, prin care Turcii păstrează Cameniţa în Podolia, iar Polonia este scutită de tributul de 220,000 de galbeni pe care-I plătea până atunci Porţei. Asupra ţărilor române această împăcare Între Turci şi Poloni are de o cam dată de efect, că se reîncepe de îndată spe­ cularea domniilor lor, care încetase întru cât-va în timpul răs­ boiului. Turcii doritori, flămânzi de bani, se grăbesc a primi oferta unui Antonie Ruset, şi mazilesc pe Cantacuzino pentru a da celuia domnia. ,1. DELA ANTONIE RUSET I�A CONSTANTIN CANTEl\lIU Antonie Iluset, 1675 - 1673. _. Deşi un raport al lui Moro­ sini cătră dogele spune despre Ruset, că ar fi fost un neguţitor din Tarigrad, cronicarii Moldovei Neculai Costin şi Ioan Ne­ culcea arată, că el era boier încă de mai Înainte, purtând nu­ mele de Kiriţa Draco Ruset, şi că mersese la Constantinopole rau Neculcea în Leiopiseţe, II, p. 229. 120 Kintsperg cătră împ. Iaşi 29 Scptemvric 1674 Hurm, Fraq., III, p. 311-312. Cf. Kasimir Sira c, cpisc. de Marsilia 27 Ianuarie 1676 "Ia ruine que ces pays-Iă ont souffert. Sourtout le sieu (sic) Iai t un grand chast iment par la peste" N. Iorga, Acte şi trag. 1, p. 87. [255] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONS'rAN'rJN DUCA 255 împreună cu Alexandru Costin, la moartea lui Ştefăniţă Vodă, spre a pune la cale domnia lui Dabija. Aceste ştiri contrazică­ toare, date de două izvoare tot atât de vrednice de credinţă, s'ar putea împăca astfel, că Kiriţa Draco mergând în capi­ tala Împărăţiei cu prilejul arătat, se va fi apucat aice iar de afaceri neguţitoreşti, cu care probabil că era deprins înainte de a se strămuta În Moldova aşa că rezidentul german a putut .să-I iee drept neguţitor, deşi el era boier moldovan, şi nu numai el, dar şi fiul său Alexandru, sulger mare pe timpul lui Petriceicu. Kiriţa Drace capătă domnia pentru 60 pungi 121. Dumitraşcu Cantacuzino este însă aruncat În închisoare, cerându-i-se pentru eliberare suma .însămnătoare de 150 de pungi. Işi adusese a­ minte Turcii că la numirea lui în domnie, nu numai că nu-i luase nimic, dar încă Îi dăduse şi bani de cheltuială 122. Gheorghe Duca fiind tot' pe atunci rânduit În Muntenia, ambele ţări române intrase în stăpânirea unor boieri ce nu erau decât nişte Greci, veniţi din răsărit în ele şi care purtau încă pe deplin străina lor fire 123. Antonie Ruset, ajunge în Iaşi în luna lui Decemvrie 1675, în timp ce trătările de pace cu Po­ Ionii lăsau linişte Moldovei. El se apucă de câte-va lucrări de nevoie publică, precum reparează biserica sf. N eculai de lângă curtea domnească care era descoperită şi clopotniţa stricată, face o cişmea În zidul bisericei despre poarta cea mare a curţei domneşti, aducând apă pe oale de departe; zugrăveşte apoi pridvorul şi biserica pe din lăuntru, şi aduce din ţara Leşască mai multe odoare pentru acelaş lăcaş. Mai face şi un zid în jurul sf. Neculai, precum şi unul Împrejurul mânăstirei sf. Sava, şi spune cronicarul că "ar fi făcut el multe alte lucruri bune în ţară, că era un domn bun şi milostiv şi Îndurător, numai ţara n'au avut noroc să domnească mult" 124. De abia se impăcase lucrurile cu Polonia şi ele se strică -cu Ruşii. Relaţiile între ei şi Poarta otomană se răcise Încă din 1667, când se încheiese Între Ruşi şi Poloni pacea dela Andrus­ .son, de oare ce Turcii nu erau nici odată multărniti când vedeau că se împacă puterile nordului. De o cam dată raua plecare a Turcilor pentru Moscoviti se arată în nepoliticoasa lor purtare 1" Lelopiseţelc, II, p. 3, 15 şi 232. Zuano Mor osi ni c. dogele, 20 Noemvrie 1675, Hurm Doe., V, 2, p. 148: "Udiva intanto il vizir le propositione e le secrete -oîferte di Ant oni o Rosetti, Greco neqotianle in questa citta, che aspirava al esser nello stesso urincipato investito e ridotto finalmente il prezzo di cosi nobil preda il 60 borse ". m Alt raport al lui Morosini, din Martie, 1676, Ibidem, p. 149. i sa Aşa il califică şi un raport al lui Olivier de Nointel, amb. în Const. c. Forbin Ianson amb. în VarsoviaT Martie 1676. Hurm. Doc., supl. 1. p.263: �.cc sont des Grecs esleves pal' argent qui au bout d'nne annee ou peu plus tombent du tronc dans une prison ou ils rendent gorge au dela de ce qu'ils ont vole". 12' Neculai Costin În Letopiseţe, II, p. 16. Comp. Neculcea, Ibidem, ;p. 232. [256] 25G " ISTORIA ROMÂNILOR fată cu ambasadorii tarului. Mai multi din trimişii acestuia cătră sultamul în afacerile prădăciunilor tătăreşti sunt foarte rău trataţi de Turci, mai ales că ei singuri având o purtare cam mândră în Constantinopole, împingeau pe Turci a-şi descărca asupra trimişilor ura şi duşmănia de care erau aprinşi contra stăpânilor lor. Aşa bună oară acel din 1668 refuză a face cu­ noscut de mai Înainte vizirului cuprinsul cererilor sale, nu vra să Întrebuinţeze Ia audienţă pe talmaciul recomandat lui, mi trimite darurile obicinuite În seraiu, nu salntă pe ceilalţi viziri afară ele caimacanul, intră călare şi înnarmat în curtea pala­ tului, şi în sfârşit nu se închină destul de adânc înaintea sul­ tanului. La această de pe urmă ofensă, Turcii nu se mai pot reţinea, şi-l împing ele cap la pământ pentru ea complimentul său să atingă adâncimea cuviincioasă, Indrăznind apoi amba­ sadorul a spune că prea puternicul său împărat şi domn, ţarul, trimite sultanului Mehmet prietineasca lui salutare, Turcul iz­ bucneşte într'o furie atât de cumplită pentru această ele o po­ trivă punere a ghiaurului cu padişahul., încât porunceşte de îndată a scoate pe ambasador din sală şi a i se administra un număr de toiege, ceeace caimacamul nu lipseşte a îndeplini cu cea de pe urmă asprime. Şi apoi să ne mirăm dacă erau bă­ tuţi capuchihaii Românilor! Ambasadorul bătut ne mai în­ drăznind a apărea în persoană pentru a îndeplini solia lui, cere prin alte persoane ca sultanul să recunoască stăpânului său ti­ tlul de împărat al Moscovei. Bietul ambasador primeşte ca răs­ puns că atât el cât şi stăpânul său ar fi nişte "porci", cuvântul cel mai greu de insultă Ia Turcii, care privesc acest animal CIi tot ce poate fi mai necurat. Relaţiile începute în acest mod, mergând tot înăsprindu-se, răsboiul era gata ori când să izbuc­ nească. In 1676, Doraşenko hatmanul Cazacilor, strâns rău de Poloni, şi nefiind ajutat la timp de Poartă, se aruncă în braţele Ruşilor şi le trădă lor cetatea Cehrinul. Turcii scot la moment pe Gheorghe Chmelnisky din închisoarea celor 7 turnuri. unde se afla, îl numesc hatman al Cazacilor şi trimiţându-l în Ukraina declară tot odată Rusiei răsboiu în 1677125• Antonie Ruset şi Duca Vodă al Munteniei sunt îndatoraţi a merge cu oastea la asediul Cehrinului, pe care în acel an nu izbutesc Turcii a-l lua. Ei repetă expeditia în anul următor 1678, când ajung să iee cetatea sub conducerea însuş a marelui vizir Cara-Mustafa. Cu prilejul trecerei vizirului prin Moldova, 126, mai mulţi r an Zinkeiscn, Gescli, des osm. Reiches, V, p. 82. 120 Trecerea viztrului prin Moldova şi prin Iaşi este descrisă cu dearnă­ nuntul În .Journal de son Excellcnce le Palast.in de Kulm. Lucru curios însă acest jurnal SPUIlC că Ia 1677 domnea în Moldova Duca Vodă! "Donka presentement Hospodar ou ... de Ia Moldavie" când Neculae Costin pune inceputul Domnii lui Duca Vodă În Decembrie (1678 (vezi mai jos, p. 332) N. Iorga, Acte şi Frg. r, p. 90. [257] MOLDOVA DE l,A VASILE LUPU PÂNĂ l,A CO,:c,,�'l'ANTIN DUOA 257 boieri amestecă domnia lui Antonie Vodă, scornind în potriva lui deosebite pâri. Intre aceştia erau mai ales hatmanul Buhuş şi Miron Costin logofătul. Aceste intrigi combinându-se cu a­ cele din Muntenia, cu care Şărban Cantacuzino căuta să răs­ toarne pe Duca Vodă, aduc mazilirea lui Antonie Ruset, întru cât Turcii preţuiau prea mult pe Duca Vodă, pentru a-l înde­ părta cu totul de ţările române, şi-l strămutară în Moldova, când numiră pe Şărban Cantacuzino domn în Muntenia. Cro­ nicarul adauge că mazilirea lui Antonie Vodă se făcu şi din pri­ cină că Turcii luase obiceiul de a face la trei ani mucarernea, adecă schimbare de domnie. Si cu toate aceste bietul Antonie Ruset cheltuise la vizirul vre' 100 de pungi de bani, şi fusese chiar îmbrăcat cu caftan, iar boierii-ce-l pârâse "au început a-şi prinde caii să fugă în cotro vor putea". Antonie Vodă însă, deşi se curăţise de pârile boierilor prin banii vărsaţi în mânile vizirului, nu luase nici o măsură pentru a întâmpina şi intri­ gile celelalte ce se urmăreau în Constantinopole, spre a se da domnia Munteniei lui Sărban Canracuzino, când atunci acea a Moldovei trebuia să vină lui Duca. Şi aşa tocmai în momentul când Antonie Vodă credea că au tocmit trebile, vine dela Con­ stantinopole un agă cu ordinul de mazilire, şi îl desbracă de caftanul pe care abia îl pusese în spetele sale, îi pune fiere în mâni şi-l duce la Constantinopole, unde este aruncat în închi­ soare. Duca Vodă însă pâreştepe Antonie la sultanul că ar fi jăfuit ţara, întrodueând el acest obiceiu de a se pârâ pe domnii destituiţi, şi Antonie este supus la grele munci, bătându-i-se trestii pe sub unghii, spre a-l sili să arate comorile sale; şi aşa l' au făcut să dee cum spune N eculcea ,,0 mie de pungi", cifră de sigur exagerată 127. In ori ce caz Antonie Vodă fu cu desăvârsire sărăcit de Turci,' şi plăti scump, prin nenorocirea intregei sale existenţi şi ruina familiei sale, cinstea cea efemeră de a fi trecut şi el pe tronul Moldovei. Dar crede cineva că soarta acestui domn ne­ norocit învăţă minte pe cei ce veniră după el? Ei tot urmară înainte a se întrece în goană după tronurile ţărilor române, atât de dulce şi de îmbătătoare este puterea de a domni 1. Gheorghe Duca a treia oară, 1678 -- 1684. - Acest domn urca pentru a patra oară treptele tronurilor române, după ce domnise mai înainte de două ori În Modova şi odată în Mun­ tenia. 127 Letopiseţe, II, p. 234 Comp. Scrisoarea unui anonim, 10 Mai 1679. , Hurm, Frg. III, p. 320. Ruset fiind in 10 Mai 1679 la Constantinopole, el tre­ buise să iasă din domnie ceva mai Înainte. Scrisoarea 'reduce suma stoarsă de Turci dela Antonie Vodă la 300 de pungi. A. D. Xenopo1. Istoria Românilor. - VoI. V1I. '7 [258] 258 ISTORIA ROMANILOR ---------- ------------- ---- Dacă Turcii îl rânduiră şi de astă dată domn în Moldova, acesta o făcură în consideraţie că Duca Vodă se arătase tot deauna cu mare credinţă cătră împărăţie, întru cât de câte ori fusese mazilit, primise atare pedeapsă cu supunere, şi tot­ deauna se retrăsese În Turcia, pentru a aştepta dela buna vro­ inţă a stăpânilor săi reîntocmirea poziţiei lui, iar nici odată nu se hainise, căutându-şi în alte ţări adăpost şi ajutor 128. Cum vine în Iaşi în ziua de sfântul Neculai, 6 Decemvrie 1678, el îşi plăteşte mucaremeaua din banii lui şi face mare volnicie ţă­ ranilor, iertându-le birul peste iarnă. Pe lângă acest nume bun ce şi-l făcea începutului domniei, el pusese să sfârşască de zu­ grăvit biserica sf. Neculai pe cât rămăsese neistovit dela Au­ tonie Vodă, anume dela fereşti în jos 129. Imprejurarea că Turcii după luarea Cehrinului intrase în tratări de pace cu Ruşii, care si conduc la încheierea ei în anul 1681 la Radzim, lasă lui Duca \rodă răgazul trebuitor spre a se ocupa de atari lucrări de artă. Dar nu era aceasta firea adevărată a lui Duca Vodă, ci el vroise numai să înşăle şi să îmblânzască norodul care se afla În mare parte băjănit pentru turburările de mai Înainte. Cu­ rând izbucnesc ca un vulcan mistuitor lacomele lui apucă­ turi, şi pretextând greutăţile ce le avea cu mulţămirea Tur­ cilor, care dela cucerirea Ukrainei îşi făceau necontenit dru­ mul prin Moldova cătră acea parte, pune în lucrare asupra ţărei un sistem de jaf şi de despoiere care chiar în acele timpuri de­ prinse cu nedreptatea, întipări urme ne şterse în amintirea oamenilor. Cronicarii descriu într'un glas desbrăcarea ţărei de fostul băiet de prăvălie. El scoase pe ţară dări pănă atunci neau­ zite şi nepomenite, de faţă câte 6 pănă la 8 galbeni, impunându-le parte individual pe oamenii mai înstăriţi, parte pe sate, care trebuiau să le răspundă după sistemul ci slei. Şi după ce au rîn­ duit acele hârtii de câte 6 şi8 galbeni, au întreit şi împătrit birul, încât acel ce trebuia să plătească 8 galbeni, i se vinea să plătească aproape 50, şi dacă nu găsea cu ce plini dela unul lua altuia pentru acele şi pre unde era pustiu facea pe zlotaşi de plăteau din averile lor, ei punea pe boieri dăjdi şi împrumuturi peste puterile lor, cât nu se mai puteau plăti, fiind mai ales pe atunci şi vitele căzute în preţ, nefiind vânzare în ele, vaca un galben şi boul doi. Pline erau închisorile de. boieri şi grosurilc de cei săraci, de-i bătea şi căznia, cu capetele prin garduri şi leşinaţi de foame şi bărbaţi şi femei, de muriau prin grosuri : şi pe jupănesele sărace Încă le lega la puşti şi le închidea la sei- ras Neculai Cos tin, în Letopiseţe, II. p. 21. 129 Această împrejurare adecă rezugrăvirea bisericei sf. Neculai pe di 11 lăuntru în totalitatea ei de Antonie şi Duca Vodă, pune În îndoială autentici­ tatea portretului lui Stefan cel Mare, descoperit de N. Ionescu, după scân­ durile cafasului la acea biserică. Vezi chestia portretului lui Stefan cel Mare în Columna lui Traian, articol de Hasdeu 1882, p. 115. [259] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 259 ---------------------- meni pentru bani, dintre care multe au murit de foame, altele de facere, că erau multe grele, de-şi făceau copiii prin grosuri şi tot nu le slobozia, până la multe le-au crescut copii până au început a grăi, unii a umbla în picioare. Duca Vodă au scornit pentru întâia oare mortasăpia în ţară, adecă darea pe tăierea vitelor şi introduse obiceiul cel nou de dădea şi boierii cei mari goştina de oi. El era şi domn şi vistiernic şi negutitor, şi vameş iar doamna lui îl ajuta în despoierea ţărei cârciumărind bu­ catele din casă, pânea şi băutura, vânzând contribuţiile în na­ tură pe care domnul le primea dela ţară pentru nevoile curţei. Mai făceau apoi şi boi de negoţ, hrănindu-i însă cu f'âneţele oa­ menilor" 130. O asemene purtare a domnului provocă în contra lui un complot care sfârşi însă cu peirea celor ce-l urzise. Trei boieri anume Gheuca vistiernicul, Gheorghiţă Bogdan vel jitnicer şi Lupu ce fusese sulger al doile în domnia lui Dumitraşcu Canta­ cuzino, întălegându-se însă şi cu alţii, făcură nişte scrisori falşe cu iscălitura fostului domn Antonie, şi le trimisesă la boierii din Lăpuşna şi din Orheiu, spunându-le să se răscoale asupra lui Duca Vodă să-I prindă, ştiind că tot din aceste părţi ale ţărei se răsculase şi Hânceştii în domnia a doua lui Duca. Unul însă din aceşti boieri, Lupu sulgerul, voind a-şi face din acest complot un titlu cătră Duca Vodă, îi denunţă faptul. Duca pune îndată mâna pe ceilalţi doi conspiratori îi judecă la divan şi le tae capetele lângă cişmeaua curţei vdomneşti. O mulţime din boierii ceilalţi, care erau mai mult sau mai puţin comprornişi în conspiraţie fug peste hotar, între alţii Tudosie Dubău spă­ tarul, Savel Smuncilă medelnicerul cu fratele său Gheorghiţă postelnicul, Ilie Moţoc medelniceruJ, Ilie Drăguţescu vel armaş, Neculai Murguleţ al doile logofăt, Vărlam logofăt cu fratele său Sbierea, Gavril Neniul stolnicul şi alţii mulţi 131. Duca Vodă avea nevoie de bani mai Întâi fiind că mări­ tase pe fata lui cu Ştefan Beizadea fiul Radului Vodă şi făcuse cheltueli nebune şti pentru a sărbători nunta. "Trimis'au în toată ţara de au poftit pe toată boierimea şi mazilimea dela mic până la mare şi după ce s'au strâns cu toţii la Iaşi, fă­ cutu-le-au oboroc tuturor dela domnie de le da de toate ce le trebuia, de nu cheltuiau nimic nici un ban. Aşişderea au adus 8 soli, doi din ţara Muntenească şi doi din ţara Ungurească şi doi din tara Lesească si doi din tara Căzăcească cea mare de peste Nipru, şi au adus solii mul{e daruri şi frumoase, şi s'au veselit două săptămâni cu feliuri de Ieliuri de muzici şi de giocuri şi pehlivani şi puşti J32. 130 Neculai Costin, Letopiseţe, II, p. 21 şi 26 Ioan NecuIcea, Ibidim, p. 238. 131 Ibidem, p. 26 şi 239. 132 Ibidem p. 238. [260] 260 ISTORIA ROMÂNILOR Cu prilejul călătoriei făcute de Duca la Constantinopole spre a scoate învoirea pentru căsătoria fiicei sale, el dobândi o nouă dovadă de încrederea nemăsurată pe care Turcii o aveau în el, anume i se dădu pe lângă domnia Moldovei şi acea a nouei agonisite a Porţei, tara Căzăcească, Ukraina, luând el de atunci înainte titlul de "domn al întregei Moldove şi întregei Ukraine", Duca Vodă mai capătă un tuiu, adecă o coadă de cal peste cele. două ce le avea pentru Moldova, încât deveni astfel un soiu de paşă cu trei cozi, după vizir cea mai înaltă demnitate mili­ tară la Turci. Atât învoirea pentru căsătorie cât şi încuviin· tarea domniei peste Ukraina, custară însă pe Duca bani nenumă­ raţi, ceea ce explică în destul jafurile sale necontenit rcîmprospă­ tate asupra Moldovei 133. El merse în Ukraina, rândui acolo trebele Cazacilorsi le puse ca locoţiitor al său pe un. Grec căzăcit, Eni Gradinovici, şi făcu mai multe rânduri de curţi, unul la Nemirova, altul la Ţikanovka, în faţa Sorocei. Ucraina fusese dată lui Duca Vodă fărătribut,cu însărcinarea numai de a îngriji de grabnica reîrn­ poporare a ţărei, care fusese aproape deplin pustiită prin răs­ boiul cit Polonii şi apoi prin acel cu Ruşii. Deabia însă Duca Vodă luase în stăpânire noua lui ţară şi iată că-i vine ordin să plece la Viena împreună cu Şărhan Cantacuzino, spre a ajuta Turcilor la încunjurarea acelei cetăţi de marele vizir Cara-Mustata în anul 1683. Incă din anul 1682 primiseră domnii români ordinul de a sta gata cu trupele lor spre a merge la răsboiu 134. Un an după a­ ceasta găsim că Turcii fac o mare rechizitie de cai în tările ro­ mâne 135. In April Duca Vodă esă din Iaşi lăsând de caimacami pe Nicolai Racoviţă biv veI logăfăt, pe Toader Palade vel spa­ tar şi pe Toader Iordache vel vistiernic. Tot pe atunci şi hanul Tătarilor mergând asupra Vienei trece prin Moldova.vîntrănd pela Cahul şi lovind asupra Bârladului spre a trece apoi munţii pe unde i-a veni mai bine. Sgârcitul Duca Vodă nevroind să-şi 133 Vezi Lctopiseţele lui N. Costin, 1. Neculcea şi N. MusteaComp. ra­ portul rezidentului Kaunitz c. împăratul din 1681. Hurrn, Fraq. III, p. 325. Asupra cheltuelelor făcute de Duca cu vizită lui la Constantinopole ne spune raportul lui Donado e. dogele din 16 Iulie 1681, Hurrn. Doe., V, 2, p. 160: "Duca ha terminat o ne meno eli 10 giorni questo suo affare con il mezzo eli moltissimo oro, come vien detto, havendo palesemente dat.o al primo visir una bellissima Io dra di zebelini, 4cavalli tall'uno di mile reali con pr ili megliori qui non Iacen­ clonc le sue provincie che di qualita inferiore, et donat o anco da borse d i Cehi ni , se bene pubblicamente si dice che siano corse molte et molte centi nara di borse tra il grand Signor, il primo visir et ministri inferiori". Anexarea Ukrainei ade­ verită şi de scrisoarea lui Al. Balaban din Iaşi către un nobil polon, din 11 Aug. 168l, Ibidem, supl. II, 3, p. 137. Adaoge p. 138' 141. Comp. o scrisoare din Cra­ covia din 1 lan. 1684 Ibidem, p. 144: "Ukrainam palatino Moldaviae cornmis­ serunt et quasi Moldaviae adiunxerant ". 131 Kaunitz cătră împ. 26 Fevruarie 1682, Hurm. Fr(J. III, p. 326. las Acelaş din 22 Fevruarie 1683, Ibidem, p. 327. [261] MOLDOVA DE l,A VASILE I,UPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 261 împrăştie averile acuma în momentul de criză, refuză să dee hanului poclonul obicinuit, şi Tătarii prădară ţara cu atâta mai rău, răpind dela oameni, vaci, boi, cai, iepe, şi rufe, tot ce au găsit; numai robi nu au făcut căci n'aveau cum să-i între­ buinţeze, mergând ei singuri în expediţie. Duca Vodă ajută şi el pe ascuns Nemţilor, care fiind aju­ tati de Poloni. el se temea ca la caz de izbândă a N emtilor, să nu' fie răsturnat de Leşi din domnia Moldovei. Se vede 'Însă că n'au lucrat cu destulă râvnă pentru cauza aliatilor, întru cât cu tot ajutorul ce le dădu, este răsturnat de Poloni, pe când Şărban Cantacuzino din potrivă Întră precum am văzut atât de adânc în bunele graţii ale Nemţilor. Pierderea Turcilor la Viena fu fatală lui Duca. Cazacii îndată ce auziră de ea alungară pe Eni hatmanul şi puseră hat­ man dintre ei, închinându-se iarăşi la Leşi. Tot atunci şi Petri­ ceicu, indemnându-se cu Caza cii şi cu Leşii, pogori cătră Moldova unde Sorocenii, Orheenii şi Lăpuşnenii se alipiră pe lângă el spre a-l pune din nou în domnie. Toată averea mobilă a lui Duca fu prădată şi jăfuită încât nu se alese nimica din ea. Cai­ macamii din Iasi care erau si ei bucurosi de asemene răscoale, poartă veştile mult mai tare' de cum erau în realitate şi fac pe doamna lui Duca să se ridice din capitală şi să plece în jos spre Focşani, de unde apoi trece la Brăila sub apărarea Turcilor. Paşa din Bender caută să se împotrivească mişcărei Mol­ dovenilor şi a Cazacilor, însă este bătut lângă cetate. In acest timp DI1Ca Vodă, după ce împacăpevizirul su­ părat pe toată lumea pentru neizhânda lui, care ştieacă-i va custa capul, înaintează prin Ardeal asupra Moldovei. Oprindu-se un moment la Apafi craiul Ardealului, el află în mijlocul unui ospăţ rezmerita întâmplată în tara lui. Crezând'o însă mai puHn însămnată de 'cum era în adevăr, nu ascultă de sfatul hatmanuiui Gavriliţă care-i zicea să între în Moldova prin ţara Muntenească pe unde ar putea fi sprijinit de Tătari şi de Turcii din Brăila, în care cetate se afla şi doamna lui, ci purcede de a dreptul prin pasul Oituzului,eşind pe Trotuş, de unde apoi merge la Domneşti moşiea soacrei sale, doamna Dabijoaia. In acest răstimp Tătarii întorcându-se de la Viena bătuţi, răsbună căderea lor prin cumplita prădare a Moldovei, bântuită pe de altă parte de oardele căzăceşti, venite în sprijinul lui Pe­ triceicu şi de răscoala boierilor. Prăda fie-cine cât putea mai mult. Nu se mai vedea de duşmani nici în ceriu nici în pământ. Ţara. întreagă ardea într'un foc dela un capăt la altu; dar cine se uita la dânsa ? Era de hotărât chestia cea însămnată care din cei doi domni, Duca sau Petriceicu erau să păstreze tronul. Din această pricină, atât de indiferentă pentru binele omenirei, se ucideau oamenii cu miile, se părăduiau şi se prădau averile, se făcea val vârtej în soarta nenorocitului popor. In timpul [262] 262 ISTORIA ROMÂNILOR acesta străinii, care se prăfăceau a sprijini compeţirile rivale, se folosiau de urgia deslănţuită, căci averile prădate îmbogă­ ţiau pungile lor. Atâta e de adevărat că din împărăcherile lă­ untrice numai străinii trag un folos. Ceea ce sporea grozăvia tulburărilor era că ele se făceau pe timpul unei ierni cumplite, unde nici munţii îngheţaţi, nici codrii desfrunziţi nu dădeau prilej de adăpostire, iar gerul cel cumplit şi troienele de zăpadă adăugeau cătră morţile silnice, şi acele reci şi liniştite, dar nu mai puţin groaznice ale îngheţărei. Duca Vodă plăti în curând scump nebunia comisă de a veni fără oştire într'o ţară, unde el era atât de urât. Petriceicu când şedea la masă, chiar în ziua naşterei domnului, în 25 De­ cembrie 1683, îl prind şi'I duc rob în ţara Leşască, unde mai trăeşte un an şi trei luni. Petriceicu însă nici dânsul nu stătu mult timp în Iaşi, ci numai 15 zile, şi se retrase la Suceava dinaintea furiei tătăreşti, unde mai stătu până în luna lui Martie 1684, când atunci trecu si el în Polonia, lăsând scaunul Moldovei celui al treile vănător care-i răpusese pe amândoi, Dumitraşcu Cantacuzino. Duca Vodă după ce tocmeşte răscumpărarea lui dela craiul leşesc pentru 180 de pungi de bani, tocmai când aştepta să-i vină banii dela Constantinopole, unde apucase să se retragă soţia lui, este lovit de un atac de dambla murind in sara de :n Mart 1684. Dumitraşeu Cantacuzino a doua oară, 1684-1685. - Când vine Cantacuzino domn în Moldova în luna lui Mart 1684136, el găseşte în ţară o foamete cumplită, rezultatul firesc al hân­ tuirilor suferite. Ajunsese într'adevăr pânea într'o scumpete neauzită până atunci, fiind merţa de 16 ocă de grău 3 lei, iar sacul de săcară ca de 21/2 merţe 5 -·6 lei; vitele erau scumpe, mierea de asemene, găinele mai că dispăruse, plătindu-se câte un leu pe una, iar oul un potronic adecă 6 bani, oca de unt un galben, oca de brânză câte 2 potronci sau 12 bani. Zăceau oa­ menii pe strade ca de ciumă, dându-şi sufletul în chinurile foamei. Unii pentru a scăpa viaţa lor ucideau pe semenii lor şi-i mâncau. Mulţi din cei morţi rămânând neîngropaţi, se învăţase lupii a intra In oraşe, spre a spârcui cadavrele împrăştiete, deprin­ zându-se apoi a apuca şi oamenii vii, mai ales femei şi copii, de-i mâncau în mijlocul târgului. "Această urgie era a lui Dum­ nezeu, adaoge cronicarul, pre acest pământ, pentru păcatele noastre". Multi din locuitorii tărei se ciuceau ele bună voia lor robi la Tătari,' pentru a scăpa 'de foamete. Alţii îşi vindeau bă- tao N. Cust in , Letopiseţe, Il, p. 38, spune că În Martie au eşit Petrlcelcu, iar la 1 Aprilie 1684 Dumitraşcu Cantacuzino este arătat ea domnind în Moldova. Capello c. dogele Hurm. Dac. V, 2, p. 167 Corup. Ibidem, XVI, p. 57. [263] MOLDOVA DE LA VASILE LU1'U PÂNĂ LA COKS'rANTIN VUCA 263 ieţii şi fetele în robie pentru a căpăta ceva hrană, pe care Tă­ tarii o aduceau în Iaşi spre a o vinde 137. Ce sunt, alături cu atari nenorociri reale, cele mai cumplite închipuiri ale poeţilor! In loc de a uşura mizeria obştească, Cantacuzino spe­ culează asupra nevoilor poporului, căutând în atare mod să facă avere. Pe lângă aceste el pălmuia moravurile, trăind, de­ şi bătrân, în desfrănări făţişe şi neacoperite. Neculcea ne-au păstrat în această privinţă nişte arnărunţimi care caracteri­ zază de minune atât corumperea domnului cât şi mai ales slugăr­ nicia boierilor ce incunjurară infamul său tron: "Doamna lui stătea în Ţarigrad; iar aice îşi luase o fată a unei rachieriţe de pe Podul ve chiu anume Arhipoaia, pe care o chema Aniţa, şi era ţiitoarea lui Dumitraşcu Vodă, şi o purta în videre Între toată boierimea şi o ţinea în braţă de o săruta, şi o purta cu sălhi de galbeni şi cu haine de şahmarand şi cu şlic de sobol şi cu multe odoare împodobită, şi era tânără şi frumoasă, dar plină de suliman ca o fată de rachieriţă. O trimitea în careta domnească cu seimeni şi cu vornici şi cu comişi ziua amează mare pe uliţă la feredeu şi pe la mănăstiri şi pe la vii În primblare; şi făcea şi pe boieri de-şi trimiteau giupănesele cu dânsa, şi după ce venia dela primhlări, trimitea giupăneselor daruri, căci i-au făcut cinste de au mers cu dânsa la primblare" 138. Toate aceste însă nu ar fi supărat pe boieri, dacă Canta­ cuzino nu i-ar fi despoiat şi pe ei, căci ruşinea jupăneselor lor de a se preumbla cu ţiitoarea domnului era rescumpărată prin darurile dobândite ! Cantacuzino însă în nespusa lui lăcomie de bani desbrăca şi pre boieri. Aceasta dânşii nu o putură su­ feri şi punându-se în înţălegere cu Şărban Cantacuzino domnul Munteniei, vărul domnului Moldovei, dar duşmanul lui de moarte, de oare ce Dumitraşcu contribuise la uciderea lui Constantin postelnicul tatul lui Şărban 139, pribegesc în Muntenia, spre a arăta Porţei nemulţămirea lor cu domnia lui Dumitraşcu Vodă. Domnul muntean stărueşte mult la Soliman paşa, seraskerul, ca să mazilească pe Dumitraşcu şi sprijină deci indirect candi­ datura lui Cantemir, care spre recunoştinţa, jură lui Şărhan că din cuvântul lui nu va eşi 140. 13. N. Costl n , Letopiseţe, II, p. 37-39 şi I. Neculcea, ibidem, P- 248. Un răsunet al acestei stări desperate în o scrisoare a lui Toader hiv veI armaş vornic de Câmpulung către hirăul de Bistriţa 1685. Doc, Blstriţei de N. Iorga, IT, p. 52. "Tara noastră esle plină de-oşti şi de tâJhari cât nu rămâne sat sau târg sau 1ll:1Ilil c: -t.h-e llE'iăfuit{," 138 Ibidem, II, p. 249. ia Mai sus, p. 223 . . "'o Neculcea în Leiopiseie, II, p. ,250. COI1lp. Genealogia Cantacuzinilor, ori;,(illal p. 54. [264] 264 ISTORIA ROMÂNILOR Cu prilejul mazilirei lui Dumitraşcu Cantacuzino, se face în Iaşi o mare răscoală contra Grecilor care se înmulţise fără în­ cetare în timpurile de turburare şi sub domnia mai multor Greci ce trecuse pe tronul Moldovei. Aşa în domnia a doua a lui Gheorghe Duca am văzut răscoala pornită de Hânceşti asupra Grecilor. In timpul celei de a treia domnie a lui Duca Vodă, întâlnim pe Grecii Burnaz parcalab de Galaţi, Spandoni cămăraşul şi un om de încredere al domnului, Baloban, care asistă la ultimele lui momente în Polonia; apoi pe boierii Iordachi şi Manolachi Cupariul Ruset, fii Grecului Cupariul cel bătrân, care mai lă­ sase încă 3 odrasle în Constantinopole, pe Lascarachi, Mihalachi si Scarlatachi. , Răscoala contra lui Cantacuzino a fost făcută de boierii moldoveni carr izbutise să aleagă de domn pe unul dintre ei, Constantin Cantemir. "Armaşul Flondor şi cu frate-său Gheor­ ghiţă Ciudin, cu Mitrea căpitanul, cu Mileştii şi cu alţii au bur­ zuluit tot târguI şi slujitorimea asupra Grecilor, tot cu pietre şi cu beţe de era curtea domnească plină de oameni. Iar Grecii tot în casă şedeau lângă Dumitraşcu Vodă şi se ascundeau care pe unde putea, şi mai vârtos căutau pe un Grec Saraeni, carele au fost bătut stupii lui Gavriliţă vornicul şi a fost dat ştiu­ beelor foc. Şi purcegând din Iaşi Saraeni şi alţi Greci, tot dinain­ tea lui Husain bei mergeau, ca să nu-l poată lua Moldovenii, că se ajunsese Dumitraşcu Vodă cu Husein bei de ţinea cu dânsul. Dar norodul tot îl suduia şi-l hătcăia şi arunca cu pietre şi cu lemne după dânsul, şi cu această cinste frumoasă au ieşit Du­ mitraşcu Vodă din Moldova. Aşişderea la acea gâlceavă prins'au Flondor armaşul pre un alt Grec, anume Mavrodin paharnicul şi l'au bătut şi l'au desbrăcat de l'au lăsat numai cu cămaşa şi l'au legat şi l'au pus pe un cal îndărăpt cu faţa spre coada calului şi-i dedese coada în mâini de o ţinea în loc de Irâulşi-I ducea prin mijlocul târgului. Asemenea s'au întâmplat şi unui altui' Grec, anume Palaluga (Paleologu), de l'au luat cu pielea gol elin feredeu" 141. :','La atâta se mărginea însă răsbunarea Moldovenilor în �8dtra Grecilor, la buiduirile şi bătăile de joc, ne urmate însă de nici o măsură serioază pentru a împedeca reînturnarea lor în ţară. Cât îşi va fi răsbunat pe ticălosul norod Grecul bat­ jocorit, paharnicul Mavrodin, când reveni în ţară adus de domnul grec Constantin Duca, care-I pune vistiernic mare. Nu e vorbă Antioh Vodă Cantemir îl vârî în ocnă; dar el scăpă şi, ca o pisică ce cade.tot.deauna în picioare, reveni iar la putere petimpul lui Mihail Racoviţă. Asemenea batjocuri aduse Grecilor arată 141 Letopiseţe, II. p. 251-253. De la acest paharnic Mavrodin, se trage familia cucelaş nume din Moldova; de la Cupăreşti sau Rusăteşti se coboară familia de astăzi Rosetti. [265] MOl.DOVA DE LA VASILE Luru PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 26" numai dovada neputinţei, şi nu slujiau la alt-ceva de cât a. în­ verşuna şi mai mult elementul lor cotropitor în contra Românilor. Grecii pusese acuma stăpânire pe ţările române. Se mai svârcoleau ele din când în când ca să dee un semn că tot mai trăesc ; dar nervul împotivirei lor era rupt; trebuia să plece capul fatalei necesităţi. De aceea cu drept cuvânt spune Ne­ culcea amăritele cuvinte că atunci "când a vrea Dumnezeu să facă să nu fie rugină pe fier şi Turci în Ţarigrad şi lupii să nu mai mănânce oi în lume, atunci poate nu vor fi nici Greci în Moldova şi în ţara Muntenească, nici vor fi boieri, nici OI' putea mânca aceste două ţări. Focul îl stângi, apa o iezeşti şi o abaţi pe altă parte, vântul când bate te dai în lături într'un :adăpost şi te odihneşte, soarele intră în nouri, noaptea cu întunecimea ei trece şi se face iar lumină, iar de Grec a scăpa nu este _cu pu­ tintă" 142 , Dumitraşcu Cantacuzino, pârât de Constantin Cantemir în Ţarigrad, este pus la închisoare şi muncit foarte rău spre a dn hani ; rămâne însă eLI zile, pe care le sf'ârşeşte în Constanti­ nopole intr'o mare mizerie. Incă din Iulie 168-4 Polonii care sub Sobieski despresu­ raseră Viena în anul precedent, Cer şi obţin supunerea Moldovei carp, este adusă la îndeplinire de către o deputătie de boieri ce vine Ia Zolkiew în Polonia pentru a cere dela regele polon să binevoiască a Întări Moldovenilor oarecare privilegii 143. 5. CONSTANTIN CANTEl\Un Constantin Cantemir, 1685 - 1693. --- Cantemireştii sunt de origine Tătari, după cum le arată chiar numele: Han Temi]'. Străhunul lor se aşăză pe timpul lui Ştefan cel Mare în Moldova şi botezându-se primi numele de Teodor. El fu dăruit de Ştefan cu satul Siliştea din judeţul Fălciului, de unde se trage familiei numele de Silişteni U4. Constantin Cantemir este îmbrăcat cu caftan în 15 Iunie în Constantinopole şi ajunge în Iaşi în ziua de 5 Iulie 1685. El fusese clucer mare pe timpul lui Duca Vodă, şi era om bun şi viteaz, nelacom de avere, neştiutor de carte, însă slujit şi pri­ ceput în toate. Iată portretul ce-l face despre el cronicarul Ne­ culcea: "Carte nu ştia şi numai iscălitura învăţase a o face: practică bună avea; la voroavă era sănătos; mânca bine şi bea bine. Semne multe avea pe trup dela răsboae, în cap şi la 142 Letopiseţele, II, p. 253. 143 Actul de închinare din 25 Iulie 1684 în Hurtn., DoI'. supI. II, 3, p. 151. ,44 Genealogia Caniacuzineştilor original p. 61 care dă astfel succesiunea antecesorilor lui Constantin: Teodor-Grigorie-Ioan-Vas./le Nistor şi Radu tatul lui Constantin Cantemir. [266] 266 ISTORIA ROMANILOR mâni, de pe când fusese slujitor În ţara Leşască. La stat nu era mare, er�1 gras, hurduhos, rumen la faţă, buzat; barha îi era albă ca zăpada ; eu boierii trăia bine pănă la o vreme, pentru că era om de tară, si i stieâ pre toti anume pre carele cum era, • 'A �d '.. fV 1 1 t : 1 - v " v , şt nu era marie ru ruei racea cnerruia a tăret ca era un moşneag fără doamnă, şi avea doi feciori beizadele pe Antioh şi pe Du­ mitraşcu, din carp, cel din urmă er:'I zălog la Poartă împreună cu alti feciori de boieri" 113. Acest Moldovan cinstit şi de treabă ie cum vine la tron câte-va măsuri de uşurare a poporului zdrohit de împilări prin domniile lui Duca şi a lui Cantacuzino, anume scuteşte pe preuţi ele birul. cu ţara ce se făcea prin cislă şi-i pune să plătească nu­ mai câte 2 galbeni pe an, şi alţi doi la înnoirea domniei, pentru care scădere este hinecuvântat de patriarhul de Ierusalim Do­ softeiu, ce se afla pe acea vreme în Moldova 146. Ar fi făcut poate Cantemir şi alte hune orândueli, dacă vremile n'ar fi fost aşa de turburare. Chiar când vine el în domnie, găseşte tara Într'o stare a­ proape desperată. Leşii atacau necontenit ;Vloldova şi adunând oştiri chiar din această ţară, Moldovenii însuşi veniau să prăde pe compatrioţi! lor. Neorânduiala produsă prin turburările de mai înainte înmultise tălhăritul într'un zrad neauzit. Hotii prădau şi ucideau o�menii fără a se mai teme de nici o pedeapsă. Intre alte jertfe a le tălharilor căzu şi Ruxanda, fata nefericită a lui Vasiel Lupu, văduva lui Timuş, care trăia în Neamţ şi fu­ gise în cetate înaintea unor cete de tălhari, care venise să o prade. Ei pătrunseră Însă în adăpostul ei, o prinseră şi o mun­ ciră cumplit pentru avuţie, găsind la ea cum se spune vr'o 19,000 de galbeni: după aceea îi tăieră capul pe prag cu toporul. Cantemir Vodă vroia să pună un capăt acestei stări a­ narhice a ţărei, şi după Ieliul timpurilor de atunci, în loc de a îngriji de o poliţie preventivă, se pune pe pedepse grozave în contra tălharilor pe care-i prindea. Tot pe atunci întorcându-se şi Miron Costin din Polonia, Cantemir îl îmhrăţoşază, boiereşte pe feciorii lui, dă pe fiica lui domniţa Safta după unul din ei, Pătraşcu cămăraşul, iar pe Miron Costin însuş îl face staroste de Putna, însărcinându-l cu deosehire cu stârpirea tălhărilului care vrăfuia mai ales în acel ţinut. Domn şi staroste se pun pe întrecutele la iscodit pedepse care de care mai înfricoşate pentru a înspăimânta pe tălhari. Pe unii cu foc îi ardea, pre alţii în patru bucăţi de vii îi tăia, altora le tăia mâinile şi picioarele şi aşa îi lăsa de se pedepsiau până ce muriau, iar Miron Costin lucra mai ales cuţapa, până ce făcea movili de morţi expuse la privirile tuturor, spre a b�lga groaza în oamenii cei răi. Aceste '" 1 elopiseJe!e, II, p. 254. '" Necul8i C05tin, Ibidem II, p. 42. [267] MOLDOVA nE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 267 . cruzimi tot avură un efect, anume acela de a face pe o sarnă de tălhari să se închine şi să se facă slujitori buni care apoi a­ jutau ei la prinderea tovarăşilor lor 147. In curând însă Cantemir e silit să se Iese de apucăturile lui reorganizătoare, fiind expus la loviturile noului răsboi ce se încinge între Turci şi Poloni. Anume Sohiesky după ce aju­ tase Într'un chip atât de strălucit la despresurarea Vienei, ur­ mează Înainte după încheierea ligei sfinte, lupta lui în contra Turcilor, punăndu-şi în minte să cuprindă Moldova, ceeace preface iarăşi nenorocita ţară în câmp de bătae între Leşi, Ca­ zaci şi Tătari, reinnoind toate grozăviile timpurilor de abia în­ cetate, pe un corp ce nici apucase să răsune de muncile trecute. Chiar în anul cel întâi al domniei lui Cantemir, Leşii În­ curg în Moldova suh hatmanul Ioan Stanislau Iablonovsky, vroind să pună mâna pe nişte provizii duse de Suleiman paşa seraskierul şi de Selim Gherei hanul Tătarilor cătră Camenita. Se întâmplă o luptă În care Cantemir cu oastea lui de Moldo­ veni ajută la răspingerea năvălirei polo ne 1411. In anul următor 1686, însuş craiul Polonilor Sobiesky pătrunde în Moldova ve­ nind asupra Iaşilor unde intrănd, după ce dă foc mănăstirei Trei Erarhi, nu prea înţelegem pentru ee, cere să i Se dee ha­ tiseriful de închinare a tărei cătră Turci, si "aprins de ura nes­ pusă ce o avea asupra Turcilor a poroncit să-I arză în mijlocul târgului, zicând cum că Moldova nu va avea mai mult trebuinţă de acel hatişerif bun de nimic, prin răsboaele ce câştiga se cre­ ştinii asupra Turcilor şi cum Leşii erau prea de ajuns a o apăra de dânşii 14�. Sobiesky adusese eu el iarăşi pe proteguitul Po­ lonilor, Petriceicu Vodă; dar nu numai că acesta nu putu re­ căpăta pierdutul scaun, ci însuşi Sobiesky fu nevoit să se re­ tragă dinaintea nourului de Tătari care încinsese tara din toate părţile cu atât mai mult că un pojar cumplit ni'mici cele mai multe case şi rnânăstiri din Iaşi aşa că el nu mai putea sluji de adăpost pentru armată 100. Pe când craiul eşia din Moldova împreună cu mitropolitul Dosofteiu, ducând cu el şi moaştele sfântului Ioan Novi, Tătarii făceau pârjol În ţară, dând foc la o mulţime de curţi boiereşti şindilite 151, cum le spune cronicarul, spre a le deosebi de casele ţărăneşti, coperite cu stuf. Când Şărhan Vodă pusese prin stăruinţele lui pe Cante­ mir domn În Moldova, acesta îi jurase ascultare la toate po- ,4: Ibidem, II, p. 4l. 148 Ath. Cornnen Ipsilauti (în lucrarea cit. p. 12 nota 11 bis), p. 445. Frag­ ment de instrucţie din 1687. Hunn. Doc. Sup. II, ;�, p. 171 Comp. Betbune c. Croissy 19 Aug. 1686 Ibidem XVI, p. 125 .. 1<9 Beihune c, Croiss v 27 Sept. 1686. Huni1- Doc. XVI, p, 134. 150 Din izvoarele reposatului Neculai Costin ce au fost logofăt, în Arhiva românească a lui M. Cogălniceanu, II, p. 266. 151 Neculcea În Letopiseţe, II. p. 257. [268] 268 ISTOR1A ROMÂNILOR vetele lui. Şărhan Vodă îi ceruse mai înainte de toate ca el să nu fie protivnic crestinilor precum nu era nici dânsul; al doile îi mai pretinsese încă, drept semn al credinţei sale, să taie pe doi boieri greci, Iordache şi Manolache Ruset din familia Cu­ păreştilor. Cu această familie trăia în mare duşmănie Şărhan Cantacuzino încă de pe timpul lui Duca Vodă, şi Iordache fu­ sese silit să părăsească Muntenia la sui rea lni Şărban în scaun 152. Cum vine în Moldova, Constantin Cantemir cată să se ţină de cuvânt şi prinde pe Iordache Huset postelnicul, îl mun­ ceşte îi cetlueşte capul şi-l despoaie de vr' o 30 --40 pungi de bani, încât ahia scapă acest boier cu viata în ţara Ungurească. Şărban venind puţin timp după acea prin laşi, când merse în ajutor Turcilor contra Leşilor, este primit cu mare dragoste de Cantemir, care-I găzdueşte şi-l ospătează strălucit în mănăstirea lui Aron Vodă. Cantemir însă nu găseşte de cuvinţă a se ţinea şi de al doile punt al legă turei impuse lui de Şărban Cantacuzino, a- . nume de a ţinea cu creştinii, dela triumfurile cărora Şărban se aştepta la mari lucruri, şi mai ales la dobândirea coroanei împă­ raţilor din Constantinopole. In loc de a urma acestei făgăduinţi, Cantemir se arăta duşman înverşunat al Leşilor şi se sprijinia pe Turci, pentru a răspinge năvălirile lor. Cu toate că de pe a­ cuma începuse certe între Poloni şi Nemţi dela împărţirea mo­ ştenirei turceşti, şi mai ales dela viitoarea stăpânire asupra Mol­ dovei şi Valahiei, totuşi aceste certe nu puteau interesa pe dom­ nul muntean, de oare ce el se aştepta la tronul mult mai stră­ lucit al împăraţilor bizantini. Apoi chiar aliaţii creştini, Polonii şi Nemţii deşi se ameninţau unii pe alţii adese ori cu desfiinţarea alianţei lor şi încheierea unei păei separate cu Turcii, nu îndrăs­ ne au să dee fiinţă gândului lor, care slăbindu-le puterile, ar fi îm­ pins izbânda iarăşi sub steagurile necredincioşilor. Şărban Canta­ cuzino avea deci motiv să fie supărat pe Cantemir pentru împo­ trivirea sa atât de cerbicoasă la supunerea cătră Poloni care îşi avea însă explicarea ei firească în faptul că la curtea lui So­ hiesky trăia Petriceicu Vodă, care aştepta să fie pus domn prin Leşi în Moldova. Şărban Vodă cercă însă să pună pe Cantemir cel puţin bine cu Nemţii, şi se începură trătări între principele Moldovei şi generalul Haisler. Ambasadorul francez, al cărui rege (Ludovic al XIV -le) declarase tocmai pe atunci iarăşi răshoiu Nemţilor, în Mart 1689, vedea lucrurile din Modova sub o coloare mult mai neagrărle cum erau într'adevăr. Aşa secretarul lui de Castagneres mergând cătră Polonia şi oprindu-se în Iaşi vr'o 12 zile, spre a aştepta pe solul polon, spune şefului său că ar fi aflat în acest răstimp o sumă de lucruri interesante, anume "2 Mai sus p. 213. [269] lIIOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 2G9 că gospodarul şi cei mai de căpitenie din ţară, afară de fostul cancelar (Miron Costin) şi de câţi-va din partida lui, lucrau pentru a primi la ei pe Nemţi; că domnul întrase pentru aceasta în tratări cu Nemţii, cărora le trimisese doi boieri ca soli, pe Pătraşcu şi pe Buhuş, spre a le oferi provincia; dar că gene­ ralul le ceruse 50 de pungi, 100 de cai şi 200 de boi ca tribut; că aceste condiţii fiind răspinse de 1\1 oldoveni, boierii fusese retinuti şi puşi sub pază. Mai adăuga secretarul în raportul său cătră ambasador, că după părerea lui "toată această provincie ar fi atât de sigură de slăbiciunea Turcilor, că nu ar mai sta la gânduri decât spre a şti în partea cui să se dee, în acea a Nem­ ţilor sau în a Polonilor, şi că s'ar hotări în favoarea acelora care ar putea' să o pună mai curând la adăpost de cumplitele năvă­ liri ale Tătarilor. Mai observase el apoi că era o mare legătură între principele Valahiei şi acel al Moldovei, deşi acesta ordona să se intrige contra celuilalt la Constantinopole spre a-I face suspect, pentru care în ziua chiar când secretarul ambasa­ dorului francez sosise în Iaşi, gospodarul depeşase un curier în Valahia şi 6 zile după aceea venia unul de acolo la el" 153. Cine nu vede în aceste ştiri, ochii interesanţi ai politicei franceze, şi relaţiile dobândite de secretarul lui de Castagneres dela partida polonă din Moldova, reprezentată prin Miron C 0- stin, care avea interes a compromite pe domn în ochii France­ zilor, prin răspăndirea unor ştiri de alianţă cu Germanii. Şi într'adevăr cum s'ar fi putut ca generalul Haisler care avea interesul cel mai mare de a atrage Moldova în luptă în contra Turcilor, să fi cerut dela principele ei un tribut înainte de. iz­ bândă; apoi nu numai atât, dar la refuzul solilor lui Cantemir de a consimţi la o astfel de propunere, să-i trateze duşmă­ neşte, punându-i la închisoare? Mult mai naturală era versiu­ nea asupra acestei împrejurări pe care o dăduse ambasadorului francez în Constantinopole chiar capuchihaia lui Cantemir, că domnul său trimisese pe acei doi boieri în Transilvania spre a cerceta starea trebilor pe acolo şi că generalul Haisler îi a­ restase ca pe nişte spioni 154, ceeace însă ne arată că politica lui Cantemir era în realitate prietinoasă Turcilor (deci şi Fran­ cezilor) şi duşmană N ernţilor şi Polonilor. O relaţie analoagă celei a secretarului ambasadorului fran­ cez este dată de alt francez, Iezuitul Philippe d' Aurit, care tre­ când din Franţa cătră China, se opreşte în Iaşi la curtea lui Cantemir Vodă. El spune că "Moldova s'ar afla în starea cea mai de plâns şi că reducerea ei în această mizerie prin arma­ lele Polonilor ar fi contribuit nu puţin a porni pe Moldo- 153 De Castagneres cătră Ludovic al XIV-le 15 Iunie 1G90. Hurm. Doc. Supl. f,p. 287. rs Ibidem. [270] 270 lSTORlA IWMÂNILOR ------------------ -�---- --���-�------- veni contra lor, şi mai ales pe marele număr de Greci care sunt boierii de căpitenie ai acestei mici curţi. Ei ascultară cu plăcere propunerile care le veniră din partea împăratului german, ju­ rând cătră trimisul împărătesc pe sfânta evanghelie secretul cel mai nepătruns. Se încheiese un tratat în 5 articole prin care se stipula că Moldova va fi de acum Înainte. sub protecţia îm­ păratului, căruia gospodarul se obliga a-i plăti pe an 50.000 de galbeni tribut; că împăratul se îndatoria a da domnului trupe Îndestulătoare spre a alunga pe Poloni din Câmpulung, şi că-i va trimite ajutor de câte ori se va afla în luptă cu Polonia 15". Din chiar reproducerea conţinutului acestui pretins tratat Se vede că întreaga ştire a relaţiilor lui Cantemir cu Nemţii era o iscoadă. In afară de chestia tributului pe care o videm repro­ dusă si de A vril si arată deci că si el îsi luase informatiile dela acelaşi izvor caşi secretarul amb�sadOl:ului francez, mai găsim încă altă clauzulă şi mai peste putinţă de crezut, anume că Ger­ mania s'ar fi obligat cătră 1690, data călătoriei lui Avril în Mol­ dova, a da lui Cantemir ajutor spre a scoate pe Leşi din Cârn­ pulung şi a răspinge în ori ce timp incursiunile lor. Era cu pu­ tinţă oare ca împăratul Germaniei să dee în mâna lui Cantemir un asemene act, cu tot jurământul de a ţinea secretul, când prin destăinui rea lui s'ar fi rupt de îndată legătura cu Polonii cea atât de trebuincioasă, pentru a scoate la un capăt fericit greu 1 răshoiu ce'I purta cu Turcii, mai ales când şi Francezii îl ata­ cau pe de altă parte, şi când împăratul îşi dădea toate silinţilc putincioase spre a mănţinea pe regele Poloniei în alianţa în­ cheietă ? Tocmai în 1690 se începuse iarăşi tratările de pace cu Turcii, si imperialii erau mai ales interesanti a măntinea alianţa polonă, 'spre a putea apăsa mai tare asupra Turcil�r şi a-i sili să le prirnască condiţiile, când atunci ei ar fi căpătat rnânile libere pentru a putea lupta cu Francezii. Şi într'un moment atât de critic vroim ca Nemtii să fi sub semnat un tratat cu Cantemir în care să-i promită ajutor contra Polonilor 156. Este inviderat că asemene ştiri comunicate lui A vril, ca şi acele date secretarului ambasadorului francez, nu erau decât nişte umflări ale adevărului, datorite partidei polone din Mol­ dova, care doria, cum am spus, să compromită pe Cantemir în ochii Porţei spre a-l putea înlătura dela domnie, fie şi prin mijlocirea Francezilor, care şi ei acuma stăruiau din toate pu- '" vouaue en divers etos â'Europe el d' Asie enlrepris PUUI' decouorir u 11 nouveau chemiti il la Chine, conienant plusieurs remarques curierses de plujsique, de geographie, d'hydrograpilie, el d'hisloire. Paris 1693, par Ph. April de la corn pagnie de Iesus (Bibl. Acad. Col. Sturza. No. 3857) p. 287 şi urrn. Reprodus şi de Hasdeu în Arh, isi. 1, 2, p. 15. 156 Dintre multele acte relative la acest punt conţinute in VoI. V al do­ cumentelor col. Hurrn. cităm unul din 10 Iunie, şi altul din ti Iulie 1690, p. 330 şi 336. [271] "MOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 371 terile ca Polonia, încheind o pace separată cu Poarta, să Iese pe Nemţi singuri expuşi la loviturile Turcilor şi ale Francezilor. Cantemir, care desi necărturar, se vede că invârtea destul de bine daraverile politice, combătea cu stăruinţă şi izbândă silinţile adversarilor săi, de a-l pune rau cu Francezii. El le făcea slujbe reale, mijlocind corespondenţa ambasadorului lor din Constantinopole cu acel din Polonia. Domnul de Castagneres scrie într'un rând regelui că curierul pe care l'a trimis domnilor de Bethune şi de Teil trecuse Nistrul la 25 Fervuarie 1690, des­ pre care lucru îl înştiinţase tocmai capuchihaia lui Cantemir; "deşi au vrut, urmează ambasadorul, să mi'I facă suspect nu avem altă cale decât prin Moldova" 157. Această scrisoare con­ firmă intrigile puse pe lână ambasadorul francez pentru a-l strica cu Cantemir. Totuşi Cantemir nu vroia să se pună rău de tot nici cu Nemţii. El cerca tocmai să împace apa şi cu focul, pentru a nu fi ars de unul sau înnecat de cealaltă. El stătea in bune înţăle­ geri cu generalul Veterani, pe care împăratul îl însărcinează tocmai "în viderea acestor bune relaţii cu domnul Moldovei", a Cerca să pună mâna pe vr' o scrisoare ce trecea prin Moldova a ambasadorilor francezi 158. Şi cam tot pe atunci se jălueşte domnul de Feriol de o întârziere ce ar fi suferit'o sosirea unor scrisori dela colegul său din Polonia, întârziere pe care o atribue, înţălegerei descoperite de marele general polon între domnul Moldovei şi generalul Veterani 159. Vom avea prilejul a carac­ teriza asemene politică în doi peri purtată şi de Cantemir, dar fu dusă la cea de urmă a sa perfecţiune prin Constantin Bran­ covanu. In fruntea partidei polone în Moldova erau fraţii Costi­ neşti, despre care am văzut că secretarul ambasadorului francez spunea că numai ei s'ar opune politicei germane a domnului, şi acelaş lucru este repetat şi de Avril, ce arată în memoriile citate că "gospodarul obligase a jura păzirea tainei negocie­ rilor cu Nemţii pe ilustrul Miron mare cancelar al ţărei, ce îm­ preună cu toată familia lui şi marele general al Moldovei, ru­ denia sa Velicico hatmanul (fratele lui Miron), păreau foarte înclinaţi cătră interesele Poloniei; domnul nu putu să-I oblige a subsemna tratatul decât după ce l'au ameninţat în mai mul­ te rânduri că i va tăie capul lui şi familiei lui, care este una din )", De Castagueres cătră regele 23 Mart.le 1690, tu Hurm, Doc., Suple­ ment, 1, p. 284. 19. Scrisoarea îrnp. c. generalul Veterani 25 August 1692. Hurm. Doc , V, p. 420 "ob nicht durch eure mit dem Fursten der Moldan habende Verstăndiss etc". ". Feriol cătră Croissy din 17 Fevruarie 1693, Hurm. Frs), III, p. 389, nota? : "de l'inlelligence secrete que le grand general a decouvert entre le prince de Moldavie el. Veterani". [272] 272 ISTORIA ROMÂNILOR cele mai însărnnate ale acestei provincii" 160. Tot aşa ne arată o gazetă germană a acelui timp că fraţii Costineşti ar fi fost ucişi de Cantemir, din cauza prepusului ce ar fi apăsat asupra lor de o bună înţălegere cu Polonii 161. Din aceste toate împrejurări căpătăm însă convingerea că Costineştii intrigau contra lui Cantemir d�pă insti�aţiile Polonilor, şi mijlocul prin care ei credeau a ajunge mai uşor la răsturnarea lui era de a'l arăta Porţii otomane că ar sprijini interesul german. De aceea şi Costineştii, ca oameni ghibaci, căutau să convingă despre acest lucru tocmai pe Francezi, a­ liaţii fireşti ai Turcilor contra Nemţilor, şi care aveau cel mai mare interes de a combate ori ce lăţire a înfluenţei germane. Cătră asemene împrejurare se adause însă curând şi o alta care trebuia să mai ascută încă încordarea relatiilor între Can- temir si familia Costinilor. ' ÂnumeCantemir văzându-se combătut de Sărhan Can­ tacuzino, şi după moartea lui, de Constantin Brancovanu, tre­ buia să-şi caute un sprijn în contra unei atari puternici duşmănii, mai ales într'un moment când propăşirea armatelor imperiale contra Turcilor o făcea cu atâta mai primejdioasă. El nu-şi putea găsi alt razim decât în Turcii, care-l apărase şi până acuma prin Tătari de răsturnarea lui din partea Polonilor, şi fiind că la Turci cel mai bun sprijin îl puteau da atot puternicii Greci, el fu nevoit a se pleca iarăşi cătră acest element, pe care l'am vă­ zut huiduit şi batjocorit când cu intrarea lui în domnie. Can­ temir se împacă deci cu Cupăreştii, chiamă pe Iordache Ruset din Transilvania îndărăt şi-i înapoieşte vistiernicia, despăgu­ bindu-l pentru banii ce-i luase când îl pedepsise din îndemnul lui Şărban Vodă, parte prin restituirea lor, parte prin dăruirea moşiilor Şcheia şi Drăgşanii. Pe fratele său Manolache îl pune staroste de Putna, îndepărtând pe Miron Costin din acea dre­ gătorie, iar pe cei trei fraţi Cupăreşti din Constantinopole îi pune capuchihai. Lui Velicico de asemene îi ie hătmănia pe care o dă ginerului său Bogdan, numind totuşi pe Velicico mare vornic de ţara de jos, întru cât, după cum se vede, nu îndrăznia a îndepărta pe puternicii Costineşti cu totul din trebi. ico Arli. isi. J. c. 161 Relations liisiorico semăstralis oernaiis continuatio Iacobi Franci 1 fi\)2 Frankfurt a. M. p. 90: "Aus der Moldau .kam der Zettbericht ein dass selbi ger Hospodar einen Verdaeht auf seine vornehmste Bediente geworfen, als ob sic mit der Crou Polen gute Vcrstăndniss hătten, wesshallben el' seinen general Wcl­ litzko wie auch deu Herrn Mironosky, und mehr andern enthaupten lassen '. Citat de V. A. Ureche, în Biografia lui Miron Cos/in, opere complecte, 1, p. 339. Că Miron era în legături cu Polonii se vede din o scrisoare a lui Sobieski către voevodul de Zolkiew în care S. raportează că Mlratuisuio îi raportează despre măsurile de întărire ale Sucevei, Neamţului, Bacăului şi Iaşului. Ioan IlIe. voevodul Rusiei 28 Martie 1687. l-Iurm. Doe. supI. II, 3, p. 156. cf. p. 158, 177, 184. [273] MOLDOVA DE LA V�SILE UIPU PÂNĂ l,A CONS'rANTIN DUCA 273 Cum vin Grecii la putere, se schimbă ocârmuirea domnu­ lui; din blândă şi blajină devine aspră şi asupritoare. "Cante­ mir începe a scoate mulţime de orânduieli pe ţară şi pe mazili dăjdi grele, şi pe breslaşi greutăţi de s'au stins de atunci, că erau breslaşi mulţi în ţară cu mii de stupi" 162. Asupririle erau cu atâta mai lesne de pus în lucrare cu cât Cantemir, neştiind carte, nu putea controla socotelele. Miron Costin şi cu Velicico vazându-se căzuţi în disgraţie începură a face opoziţie ocârmuirei domnului. Adese ori Miron Costin spuea la masă domnului: "mai des cu paharul, dar mai rar cu orânduelele, că birul ţărei este iertat de Poartă, şi-i vra şă-ţi dai Măria ta samă odată şi nu-i putea". Velicico mai în­ drăzneţ califica de dobitoc, la prânzurile necărturarului Can­ temir, pe omul ce nu ştia carte. Toate aceste nu erau făcute spre a împăca cu Costineştii inima rănită a domnului. Insfâr­ şit Miron Costin se mai compromite încă prin aceea că trimite la Ţarigrad, spre a peţi pentru fiul său Neculai pe o fată a .ră­ posatului Gheorghe Duca, familie duşmană lui Cantemir, şi care pândea pentru fiul lui Gheorghe, Constantin Duca, dom­ nia Moldovei. Toate aceste împrejurări erau de aj uns pentru a aduce peirea Costineştilor, dacă nu puteau ei să răstoarne pe domn. Noi credem că fără nici o îndoială Costineştii, care se înaintase atât de mult în loviturile aduse lui Cantemir, trebuiau la urma urmei văzându-se ameninţaţi, să încerce o răsturnare. De şi nu se poate da crezare nămolului de fapte duşmăneşti în contra lui Constantin Cantemir, puse în socoteala lor de fiul său Di­ mitrie, totuşi se poate primi ştirea dată de Neculcea că Velicico ar fi provocat pe mai mulţi boieri să pribegească în Muntenia, la Brancovanu, de unde luând de cheltuială să meargă la Poartă, spre a-l părî pe Cantemir. Unul din conjuratori, Ilie Ţifescu zis şi Frige-vacă, ar fi pârît pe boieri la drum.· Cantemir trimite de îndată pe slujitorii care prind pe Velicico şi-l aduc la curte, unde domnul nu-şi poate stâpâni mânia când apare înaintea lui, şi-l loveşte cu buzduganul. Neprietinii lui Velicico spuseră atunci domnului, că "de vreme ce te-ai grăbit de l'ai bătut nu-l lasa viu; păzeşte de'I omoară, că de va scăpa viu, mâni poimâni el ne va omori pe toţi". Cantemir ascultă de acest sfat în ori ce caz practic, scoate noaptea pe Velicico din temniţă şi-i tăie capul dinaintea porţii. Aceiaşi sfătuitori însă urrnară mai departe cătră domnie. "Acum de vreme ce ai omorât pe Ve­ licico, trimite de prinde şi pe Miron logofătul de'l omoară, ori vinovat ori nevinovat să nu scape, că apoi încă va fi mai rău de tine şi de noi". Şi domnul care încă puse pe clina răsbunări­ lor trebuia să o coboare pănă la capăt. Miron Cosţin tocmai în 16' Neculcea în Leiopiseţe, II, p. 25fJ. A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VU. 18 [274] 274 ISTORIA ROMÂNILOR acel timp se afla Ia Bărbeşti, la moşia lui, unde îngrijia ultimele datorii cătră soţia lui care părăsise viaţa. Stătea lâgă rămă­ şiţele femeei sale Întinse în raclă pe masă după obiceiulţărei. De odată se aude o veste cumplită, Velicico au fost omorit, iar el era chemat grabnic la curte. Ştiind ce poate să'I aştepte, el se rugă cel puţin să-I Iese să-şi înmormânteze femeea. Nici această din urmă datorie însă nu-i este învoit să o îndeplinească. El este dus la Roman, unde i se taie capul, şi în loc să înmor­ mânteze el pe femeea lui, este îngropat alăturea cu dânsa în acelaş mormânt (1691 în Decemvrie) 163. Astfel peri în floarea vrâstei şi a puterei marele cronicar moldovan. Simpatia, care izvorăşte fără voie cătră acel ce ne-au destăinuit o parte din durerile trecutului nostru, osândeşte pe Cantemir pentru cruda lui faptă, şi ni-l arată în privazul istoriei ca pe un calău, iar jărtfa lui ie dela sine figura unui martir. Totuşi fiind date mo­ ravurile timpului, moartea lui Miron Costin nu este mai extra­ ordinară decât acea a sute de alţi oameni, poate chiar mai puţin vinovaţi decât el, şi care cu toţii trebuiră să plece capul sub securea cală ului. Erau cumplite vremuri pe atunci, în care o simplă bănuială, neîntărită prin nici o dovadă, putea, fără ju­ decată, să arunce în mormânt chiar figurile cele mai împună­ toare ale veacului lor. - Moartea fraţilor Costin fu urmată de o cumplită prigo­ nire a întregei sale familii. Aşa "pe Vasile vornicul feciorul lui Gavriliţă şi pe fratele său Solomon şi pe fratele său Costache şi pe Gheorghiţă Mitrea şi pe Dediul spătarul Arbănaşul şi pe trustrei feciorii lui Miron logofătul, pre toţi i-au prins şi i-au închis pre unii În turn în curtea domnească, pre uniii la Seimeni, pre alţii prin beciuri, şi pe NecuJai feciorul lui Miron logofătul care merge să se însoare în Ţarigrad l'au Întors dela Bârlad şi l'au Închis şi pe dânsul". Purtarea aceasta a lui Cantemir era consecventă : el vroia să stârpească din Moldova partida aceea care împreună cu Brancovanu şi cu Leşii dori a răsturnarea lui. De aceea nu putem crede cele ce spune tot Neculcea despre Cantemir, că curând după uciderea lui Miron Costin, i-ar fi părut rău de ceea ce făcuse 164. Nu era doar şi fapta lui neprecu­ getată ca acea alui Grigore Ghica din Muntenia, când ucisese pe postelnicul Cantacuzino, ci o hotărâre bine cumpănită care trebuia să-i apere tronul contra unei uneltiri de răsturnare. 163 Vezi fixarea Jalei în V. A Ureche. Opailc complete ale lui Miron Cos tin , 1, p. 339. Cauzele uciderii fraţilor Costini sunt expuse mai pe larg în studiul lui 1. Tanoviceanu Marele spătar Ilie ...... în An. Acad. rom. II, tom. XXXII, 1910, p. 826 (20) şi urm. In miezul lor ele sunt acele reproduse în text. Alta versiune, dată de un raport german reprodus din Arhivul de Războlu din Viena de C. Giurcscu în Cotitribuţiuni la Studiul cron . mold, În An. Acad. rom. II, XXX,. 1907, p. 300 (28) nota. 1'" Letopisclele, TI p. 266-·267. [275] MOLDOVA DE LA VASILE LUPU PÂNĂ LA CONSTAN'J'lN DUCA 275 Rămăşiţa partidei Costinilor care scăpase de moarte şi închisoare fugi în ţara Muntenească, de unde se duse la Adrianopole spre a pârî pe Cantemir, în contra sfătuirilor lui Brancovanu, care le spuse că nu ar fi atunci timpul unei asemenea pâri, Întru cât vizirul ar fi bine cu Cupăreştii, pe sprijinul cărora se răzăma Cantemir. Boierii neascultători îşi încercară cu toate aceste norocul; dar eşiră prea rău la capăt, căci sultanul îi dete pe mâna lui Cantemir, care dacă s'au mulţămit numai a-i pune la închi­ soare şi nu-i mai trimise pe ceea lume, avu pentru ei atare în­ durare numai dintr'un ordin formal al Porţei. El îi obligă Însă să-i plătească cheltueli făcute la Poartă şi scoase însămnatc, sumi ele bani dela dânşii, nu numai prin închisoare, dar încă şi prin bătăi şi cazne. Politica lui Cantemir, cea prietinească pentru Tokoly proteguitul ambasadorului francez, cu ajutorul căruia uneltea pentru răsturnarea lui Brancovanu şi luarea scaunului Mun­ teniei 165, apoi pentru Turci şi Francezi, trebuia să-I pună tot mai rău cu urmaşul lui Şărban Cantacuzino, Constantin Bran­ covanu. De aceea intrigile între aceşti doi nu mai încetau. Can­ temir se încredea însă prea mult în puterile sale şi socotea ca prea bine interneietă influenţa lui la Turci, prin slujbele netă­ găduite pe care el le adusese. Se apucă eleei de uneltit în contra lui Brancovanu, cu ajutorul unuia Stoica paharnicul şi a altor boieri munteni pribegiţi în Ardeal încă dela venirea lui Şărban Cantacuzino în scaun. Cantemir chiamă pe aceşti pribegi în ţară, le dă bani şi îi trimite la Constantinopole, spre a pâri pe Brancovanu. Incă tot nu învăţase pe semne că la Constantinopole numai câtimea banilor varsaţi hotăria izhânzile şi că Brancovann cheltuise o mie de pungi, pentru a răpune pe protivnicul său! De aceea Cantemir era să o paţă rău cu această a lui încredere, dacă miloasa natură nu s'ar fi îndurat de hătrânele lui zile şi i le-ar fi râdicat pe neaşteptatele 166. Iordache Ruset CupariuJ marele vistiernic şi Bogdan hatmanul, ginerile lui Cantemir, vroiau să pună în scaun pe fiul răposatului, beizadea Dimitrie, care era încă pe atunci un 165 Un raport german numeşte Într'un loc pe Cantemir "cin Buse nf'reuud Tokolys". Frg. Hurm. III, p. ;�83 Comp, p. 373, �;i Letopiseţele, II, p. 268: "s{\ părască pre Munteni şi să isprăvească domnia lui Cantemir în tara Muntenească ", 16' Cantemir moare pe Ia Martie 169:" Neculai Costin în Letopiseţe II, p. 45. Un raport veneţian din 1 Aprilie 1693, Hurm. Doc., V, 2, p. 245, spune: "il principe di Moldavia Cantemir all i 26 Marzo mese passato e morto". Vezi un altul din 11 Aprilie 1693. Ibidem: "El il figlio di Duca Bei d'eta di 30 anni sa tatto principe di Moldavia in luogo del Cantemir". Un raport francez din 28 Aprilie 1693, I-Iurm. Dac. supt 1, p. ;,09, spune de asemenea: "La mort du Bey de MoI da vie a interrompu pour quclque ternps ... Celuy qui a ete nomme .\ sa place par tira dans 12 jours". Neculcca greşeşte deci când pune suirea lui Duca în 1691. Lelopiseţe, II, p. 271. Neculai Mustca şi Alexandru Amira ; Leloţiisel«, J U, p. 28 şi 97, pun data exactă, 7201-1693. [276] 27G ISTORIA ROMÂNILOR copilandru, şi pe care tocmai de aceea îşi aruncau ei ochii spre a putea despoia ţara tot atât de bine sub mintea crudă a lui Dimitrie, precum o despoiase sub acea coaptă dar necărturară a lui Constantin. Ei tăinuiesc deci moartea bătrân ului pănă să pună la cale alegerea fiului, câştigă în partea lor prin grase făgădueli pe toţi slujitorii, care încep îndată a sbiera cât le ţinea plămânii, că ei numai pe Dimitrie Cantemir îl vroesc de domn. Lumea cealaltă, intimidată prin manifestările slujitorilor, se uneşte şi ea cu cererea lor, şi înaintea acestei vroinţi unanime a iărei, fiul lui Cantemir este proclamat de domn. Era pe atunci un agă turcesc în Iaşi venit pentru de a le paralelor (căci pentru ce alta ar fi venit prin Moldova), şi el fu rugat să prezideze în­ tronarea noului domn. Aga pune în spetele lui Dimitrie Can­ temir un caftan, iar acesta se grăbeşte la rândul său a îmbrăca pe Turc în un contăş de soboli; apoi amândoi se aşază pe tron, ca doi domni îngemănaţi ai bietei Moldove, "şi au început a slobozi puştele cele mari şi a zicere surlele, trâmbiţele şi a bate dobele pe obiceiu tubulhanaua 167, şi toţi boierii şi slujitorii, căpiteniile cine-şi după rânduiala sa, au purces a săruta şi poala Turcului si a lui Dumitrascti beizadea" 168. Iată' unde ajunsese Moldova lui Ştefan cel Mare! Şi atâta umilire era privită ca ceva prea firesc. Până la aşa grad poate să deprime carcaterele stăruitoarea nenorocire. Dimitrie Can­ temir după ce lua sceptrul îngriji de a face tatălui său o stră­ lucită înmormântare, la care luară parte între alte faţe însămnate şi patru patriarhi greci ce se aflau pe atunci cu sfinte treburi în ţara Moldovei. Erau aceştia patriarhul de Ierusalim, acel de Antiohia, acel de Alexandria şi unul mazil de Ţarigrad, care căutase adăpostire în această "sfântă şi de D-zeu binecuvântată ţară". Se rugară toţi aceşti patru patriarhi însoţiţi de ciracii lor în limba grecească pentru mântuirea sufletului reposatului domn, şi mai mult de un "!.UplS &MlGOY fu repetat şi de limbile româneşti ce asistau la sărbare, spre a se apropia măcar prin această slabă imitare de înaltele regiuni ale sfinţeniei, unde plu­ teau în ochii mulţimei celei proaste şi bigoate, cei patru ipocriţi. Nu şitm zău care privelişte era mai desgustătoare, acea a tur­ cului sând alăturea în scaun cu domnul şi ţinându-şi poala să i-o sărute slugarnicii boieri, sau aceşti apostoli ai lui Hristos care precupeţeau pretăcuta lor sfinţenie 1 Dar puţin timp trebuia să ţină visul de domnie al lui Di­ mitrie Cantemir. Brancoveanu nu înţălegea să Iese săminţia şerpelui pe tronul Moldovei. El lucra prin alte nenumărate pungi de bani la Constantinopole şi izbuti a face să se dee dom­ nia Moldovei lui Constantin fiul lui Gheorghe Duca, pe care-I 167 Muzica Ienicerilor. '" Neculcea în Letopiseţe, II, p. 2G9. [277] MOLDOVA DE LA VASIf,E LUPU PÂNĂ LA CONSTANTIN DUCA 277 logodise cu fiica lui Maria. Tot odată el puse mâna pe toţi duş­ manii săi; Stoica paharnicul fu adus în Bucureşti unde punân­ du-i la gât o lacată "mare cât un şlic" în purtă pe stradele ca­ pitalei şi după această batjocură îl spânzură. Lascarache Ruset Cupariul capuchihaia lui Cantemir fu surgunit la Rodos; Ior­ dache vistierul şi cu Bogdan hatmanul trecură în Transilvania, iar Dimitrie Cantemir fu luat de Capigi başa cel trimis spre a întrona pe Duca şi dus la Constantinopole, unde talentatul principe îşi petrecu anii de surgun nu în întrigi sau trândăvii ca toţi semenii săi, ci în studii adânci care făcură din el omul cel mai învăţat al Europei orientale de atunci. [278] I I I l' ,?oi [279] TABLA ILUSTRAŢIILOR 1. Matei Basarab. ., . . . . 10 2. Vasile Lupu . . . . . . . 16 :3. Tudosca , doamna lui Vasile Lupu 17 4. Marja, Iica lui Vasile Lupu căsătorită cu Ianusz Radziwi l magnat Iituan 20 5. Ion Vodă, fiul lui Vasile Lupu . . . . . . . . . .. 2:3 6. Titlul Ia Carte românească de învăţătură (Cazania Tui Varlaam) Iaşi, 164:3. " ..... ..... . . . . . . " 59 7. Titlul la Carte românească de învăţătură (Cazania lui Varlaam) Iaşi, 164:3 . . . . . . . . . . " 62 8. Stihuri în stema Domniei Moldovei (din Carte românească, laşi, 1ti'13 6,1 D. Frontispiciu din Carte românească, Iaşi, 1643 66 10. Şiapte taine, 1644 . . . . . . 69 11. Titlul la Pogrtbama, 1650 . 7:3 12. Sf. Ioan Evanghelistul, din Evanghelie, Bucureşti, 1682. 77 13. Constantin Şărban 149 14. Mihnea al III-lea. 161 15. Grigore Ghica . 183 16. Gheorghe Ştefan 217 17. Istrat.ie Dabi]a . 237 [280] ,1, [281] TABLA DE MATERIE Prefaţă. . .. 5 Cartea III. Istoria modernă. Influenţa grecească dela Matei Basarab şi Vasile Lupu până la revoluţia grecească, 1633-1689 . . . . 7 Caliti I 1. Matei Basarab şi Vasile LUIIll. . . . . . . . . . . . . . . \) 1. Istoria politică a ţărilor române sub Matei Basarab şi Vasile LUTJLl 1633-1654. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 1. Sporirea mai departe a înrâurirei greceşti . 9 Plecarea lui Matei Basarab înuapoi către Greci... 9 Plecarea lui Vasile Lupu către Greci.. . 15 2. Luptele Între Matei Basarab ŞI Vasile Lupu (Intăiul rând 1637-1640) 26 IntJele rivalităţi. . . . . . . . . . 26 Sprijinirea lui Vasile Lupu de Poartă 29 3. Perioada ele linişte 1640-1652 . 33 Tral:ările lui Lupu pentru Azov . . 33 Politica polonă a lui Lupu . . . . 39 Prădăclunile Tătarilor în Moldova. 44 4. Ultimele lupte Între Vasile Lupu şi Matei Basarab. 47 Popricani şi Finta. . . . . . 47 Pribegia lui Lupu . . . . . . .50 Vasile LUPll în Constant.inopole . 53 II. Istoria Culturală a ţărilor române sub Matei Basarab şi Vasile LllPU 58 1. Introducerea limbei române în biserică 58 Inrâurirea cal vină . . . . . . . . . 58 Vechimea tipografiei în ţările române 67 Surparea slavomsmulul de grecism . . 71 Incercări de reînviere a slavonismului 75 III. Aşezămintelc juridice. .. . . . . . . 81 1. Obiceiul pământului. Fondul dreptului. 81 Dreptul penal . .. . . . . . 83 Dreptul civil; proprietatea. . 87 Inf'răţlrca . . . 90 Moştenirea 91 Vănzărt şi curnpărări . 97 Străinii. .. . . . . . 98 Raporturi internaţionale 101 [282] 282 TABLA DE MATI!}RII 2. Obiceiul pămâut.ul ui. Procedura. Citaţiile şi lucrul judecat Executarea hotărărilor Dovezile: u) Mart.u rii Do vcz.ile : b) .Iurătorti 'I'ransrormărlle romăneşti ale j urătorilor Amestecul [urăl.orf l or cu marturi: şi eu judecătorii Origlna jurătr.ritor 3. Huslele , 1. Legisla ţia Iui Matei Basarab şi Vasile Lupu. Capul II. Isl.oda [ărtlor l'omilrHl dela Malili Uasamh şi Vasile 1,111111 JHÎllii hl (;ollsl 1111 li II Hrăneoveauu . . 1. Muntenia dela moartea lui Matei Basurub p âtiă la Const untin /11'1;11('0- nea nu 1654-.7689 , 1 Co"slanlin Şărhu n Hi54-1658 . Alegerea lui C. Şărban şi înmormăutarea lui Matei Basarah Răscoala scilllelJilor .. 2. Mihne» al lll-Ica şi Ghiculeşt.n , NlihllC" al !ll-Ie'l 1658-1()!)a . Ghcc;'ghe Ghica J fi5\!--'l (i(î(l Ca ntacuztntştt ; Cautacuz inlşt.i i '111 ţărrte române Constantin Cantacuzino Postelnicul Grigore Ghica 1 G()O-1(i64 .. :-l. Ca ntacuzurli �i luptele contra Grecilor . Radu LCOll 16()4-1()G9 ... Antonie din Popeşt.i 1()(i9--Hi72, .. Grigore Ghita a doua oară 1()72-11i74 4. Şărhan Cantacuzino. '...... Impresurarea Vienei 1()79-1()88. . . . Plecarea lui Şă rban Cantacuzlno cătro Nemţi Compltcărrle lăuntrtce n. istoria Moldouei dela detronarea lui Fasile Lupa ptină la Constantin Duc« lIi.j :;- J li 91 1. Gheorghe Ştefan lfifi4--1(i5k Ocuparea t rouul u i . . Experl.iţiilc contraPoJoniei Pl'ilJl'gia J ui Gheorghe Ştefan 2. Dela Gheorghe Ghica la a doua domnie ::1 lui Gheorghe Duca . (�heorghe Ghica 1Ij58---�1{ifi�) Ştdan al X.l 'l{)fil)--lli(îl . I--:ustratill DalJija lG(jl�-HjG(i Gheorghe Duca 16(î5-1(ifi, . [(inşi fiul lui Alexandru 16fi7-16(iD . 'l. MOldova 'In timpul rr\shoiului turco-polon Gheorghe Duc:1 a doml ouri'!. H;fi�l-l(î7::.> [283] 10:3 10:3 108 109 114 120 12i 127 12() 1:\7 .147 H7 147 147 152 159 15!) 1G5 lG8 17J 179 182 187 188 195 197 204 204 208 213 21H 21G :l11i 223 22(; 231 2:"l1 23'1 237 240 242 241 2'j·'1 ., ! '[' i 'l'ABLA DE MATERII Ştefan al X Il Petriceicu, 1672-1674 Dumitraşcu Cantacuzino, 1674-1675 4, Dela Anlonic Ruset la Constantin Cantemir, Ant.onie Ruscl, 1675-1678 . Gheorghe Duca a treia oară, 1678--[(i8'J .. Dumitraşcu Cantacuzino a doua oară 1684-1685 . 5. Constantin Cantemir . . . . . . . Constantin Cantemir 1685--169:3 Tahla ilustraţiilor . . . . . . . 2SC; Pagina 'i 248 252 254 it! 254 257 262 265 265 279