[7]
1
MUNTENIA
DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZUL PÂNĂ LA
MATEI BASARAB
1601 - 1633
1. RADU ŞERBAN ŞI RADU MIHNEA
Simion Movilă, 1600-1602. - Domnia lui Mihai Viteazul
<încetează de fapt în Muntenia Mare, după bătălia dela Teleajin,
în 20 Octomvrie 1600, şi în Oltenia după a doua luptă pier­
dută de el contra lui Simion Movilă, în ziua de 21 Neomvrie
acel aş an, după care Mihai apucă calea spre Praga, iar Mun­
tenia încape sub ocârmuirea lui Simion Movilă, care dom­
neşte în ea dela sfârşitul anului 1600 până pe la jumătatea
lui 1602.
Prin întronarea lui Simion Movilă în Muntenia şi rea­
ducerea lui Sigismund Batori în Transilvania, pe lângă Iere­
mia Movilă, care domnia în Moldova, Polonii, ce mai erau prie­
teni şi cu Turcii şi prin aceasta erau la dăpost de năvălirile
tătăreşti, ajunseseră stăpânii netăgăduiţi la Dunărea inferioară
şi în sânul Carpaţilor, cu alte cuvinte asupra întregei întinderi
a ţărilor româneşti.
Zamoischi, cancelarul polon, care întrodusese pe Simion în
Muntenia, se întoarce în Polonia, lăsând proteguitului său
4000 de Polo ni şi Moldoveni, care pradă ţara în chipul cel
mai cumplit. ,,0 ! săracă ţară, exclamă cronicarul, ce au păţit
.atuncl cu Leşii şi Moldovenii, că au prădat şi au jăeuit toată
ţara şi mănăstiri şi boieri şi săraci, până ce au luat tot ce au
găsit la dânşii" 1) 1 Simion Movilă strică mai multe din ac-
1 Anonimul românesc, în Mag. isl., IV, p. 301, confirmat prin hrisovul
.lul Radu Şerban din 29 Maiu 1604, reprodus de generalul P. V. Năsturel, Lupta
.de ta OgreliIi şi Teişani, în An. Acad. Rom., II, Tom. XXXII, 1910, p. 55 (7):
"Simion Vodă cu Leşi şi Moldoveni multă năpastă rea şi moarte au căzut peste
,toţi sărmanii, cu multe jafuri şi multe prădări".
[8]
8
ISTORIA ROMÂNILOR
tele făcute de Mihai Viteazul; bună oară restituie moşnenilor
din Apele Vii moşia ce le fusese luată domnească de Mihaiu
Viteazul, pentru că nu putuse plăti o dare impusă asupra lor ..
şi apoi fusese dată de el fiicei sale, Florica, de zestre. la mă-o
ritarea ei cu Preda postelnicul. Simion Movilă ieă dela moş­
neni, ca preţ de răscumpărare, 70.000 de aspri, în loc de cei'
50.000 pentru care li se confisca se moşia, în cât vedem că nu
dorinţa de a restatornici o nedreptate împinsese pe Simion
Movilă a lua satul Apele Vii din mâinile lui Preda şi a-l re­
stitui foştilor săi proprietari, ci setea de bani îmbinată cu
dorinţa de răzbunare 2). Despregândul său duşmăneso contra
partizanilor destul de rari ai lui Mihai Viteazul face dovadă
uciderea a doi boieri ce păstrau credinţă fostului domn: Udrea
banul Băleanu şi Negru clucerul.
Acest sistem de ocârmuire, şi mai ales stricarea actelor
lui Mihai Viteazul, nu putea conveni familiei Buzeştilor, cari
şi ei îşi trăgeau' cele mai frumoase ale lor averi tot din acte
de pe vremea lui Mihai Viteazul. De aceea, cu toate că doi'
din fraţi, Radu şi Predaj Stroie rămase credincios până la moar­
tea eroului), după căderea lui Mihai la Teleajin, ca adevăraţi
boieri. români, se dăduseră în partea. celui mai tare, uitând
pe vechiul lor proteguitor care-i ridicaseşi-i înavuţise, văzând'
încotro tindea ocârmuirea lui Simion, fug peste OU, adună:
oaste şi-l gonesc din Muntenia. Intrunindu-se apoi cu boierii:
lui Mihai Viteazul, carise înturnau din Transilvania, după uci­
derea aceluia, se înţeleg împreună pentru a alege de domn
pe Radu Şărban Basarab, care domneşte timp de zece ani,.
dela 1602 până la 1611 3. La alungarea lui Simion Movilă din
Muntenia contribuise şi împrejurarea că Buzeştii se convin­
seserăîn curând că. rău făcuseră de a se da în partea Polo­
nilor şi. a Turcilor, de oarece Nemţii ajungând, prin moartea
lui Mihai Viteazul, stăpânii Transilvaniei, era periculos a-i
avea de duşmani.
Radu Şărban, 1 G02-HH1, era nepotul lui Neagoe Basarab,
care pare a fi avut, pe lângă fiul său Teodosie, încă şi pe unul
Şărban, de oarece Căpitanul ne spune că numele domnului era
Radu, şi că de pe tatăl său purta şi numele de Şărban 4. El
se afla în tabăra nemţească, unde, în Noemvrie 1601, jură cre­
dinţă împăratului. Basta trimite o oştire în Muntenia, spre
a pune în scaun pe proteguitul curţei sale. De şi această oş­
tire pare a fi repurtat o victorie, în prima ei ciocnire cu acea
, Vezi mai sus asupra acestui sat, v. V. p. 321.
3 Anonimul românesc, in Mag. isi., IV, p. 301-302. Basta scrie Bistri­
.ţenilor că "Simion Vodă a trecut inapoi din Ţara Românească în Moldova şi.
laşi este in mana lui Radu Vodă". Hurrn. Dac.' XV, 2, p. 755.-6.
,] Căpitanul, În Mcq. isi., I, p. 240.
[9]
MUN'.rElNIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATRI BASARAB 9
.a lui Simion Movilă 5, totuşi
dată pe acesta din scaun,
şi se pare că ar fi urmat
mai multe lupte cu izbândă
împărţită, de oarece în 8
Aprilie 1602, Simion Mo­
-vilă era încă în Muntenia,
şi dădea o mulţămită unui
boier al său "pentru că
s'au nevoit Ia slujba dom­
niei mele, când s'au râdi­
-cat nişte hoţi cu .Radul
Vodă asupra domniei me­
le" 6. Curând însă după
această dată, Simion Mo­
vilă este alungat, şi Radu
Şărhan încape în domnia
'Munteniei. De abia însă
se aşezase În scaun şi se
apucase să mai îndrepte
desperata stare a ţărei, re­
ehemând Ia locuinţele lor
pe oamenii ce fugiseră în
munti 7, când Simion Mo­
vilă' revine cu o armată
polonă şi alungă pe Radu,
care trece în Transilvania,
împreună cu familia Bu­
.zeştilor de astă dată toţi
trei fraţii căci şi Stroe după
moartea lui Mihai se dă­
duse în partea lui Radu
contra lui Simion. Mai trec
tot acolo şi alţi boieri cu
femeile şi copii lor, acei ce
se răseulaseră contra lui
Simion şi trebuiau să se
teamă de răzbunarea lui 8.
Radu trimite Ia Impăra-
Nemţii nu izbutesc a scoate În-
1. Radu Şerban
s Basta c. Rudolf 6 Noemvrie 1601. Hurm. Doc., IV, p. 271.
• Documentul se află publicat în Hasdeu, Cuointe din bătrâni, 1, p. 113.
Vezi şi o scrisoare a lui Basta din 5 Martie (24 Febr.) 1602 prin care arăta
că a dat lui Şărban arme şi praf pentru a trece în Valachla, Iorga, Studii şi
Doc., IV, p. 130. Asupra luptelor dintre Şărban şi Simion vezi mai multe scri­
sori Între Basta şi Lassota, ibidem, p. 133 şi urm.
7 Anon. rom. în Mag. isi, IV, p. 302.
8 Michael Zekel cătră Rudolf, 28 Februarie 1602 şi Stefan Kakas către
Zaharia Gaitzkouler, 12 Mart. 1602. Hurm. Doc., IV, p. 290 şi 294. .
[10]
10
ISTORIA ROMÂNILOR
tul pe Radu Buzescu cu o scrisoare care, ajungând la Praga
în 19 Martie, Impăratul îi promite sprijinul său şi Însărci­
nează pe Basta cu restituirea lui în scaunul lui muntean.
In 13 Aprilie 1602 se dă o luptă foarte crâncenă între
Radu Şerban şi Simion Movilă, luptă ce se răsfiră în două
localităţi apropiete: Ogretin şi Teişani. In această luptă în
care Radu iese învingător Stroia Buzescu care-l ajutase atât
de mult, este rănit şi moare în 2 Octomvrie acelaşi an 9.
Până prin luna lui Iulie, Simion era din nou alungat, şi
Radu Şărban reocupase tronul ţărei, întru cât în 21 al acelei
luni găsim o scrisoare a generalului Basta cătră Lassota în
care îi spune, că .. Valacul în-acest moment trebue să fi re­
intrat în provincia lui, unde se vede că Simion nu au Îndrăznit
să'} aştepte" 10. Basta ordonă lui Radu să cadă asupra Tur­
cilor peste Dunăre spre a'i mai detrage dela mersul lor victo­
rios în Ungaria, în care ei izbutiseră a lua cetatea Stuhlweis
senburg, în 29 August 160211• De şi Radu Şărban nu putu
" - îndeplini aceste dorinţi a le Nemţilor, În-
�..d tJj tru ?ât.tot.pe at�nci stăruia la Tur?i. ca
fy' . v", . /1 să fie confirmat In scaunul Munteniei P,
'.i ..••. ". : f.t totuşi îl videm cerând în 14 septemvrie,'
!. .' 't!t; împreună cu cei trei fraţi Buzeşti, ca O'
mulţămită a slujbelor lor anume ca Im-
,',' păratul să 'le dăruiască nişte castele din
2. 10 Radul Voevod Transilvania 13. Se mai roagă Radu Vodă
'(Şerban] ca Impăratul să'i ajute pentru a mân-
. tui ţara de duşmanii ce o vamenintau,
să'i trimită bani, oştiri şi altele trebuitoare la războiu, după
cum fusese cu Mihai Vodă, predecesorul său 14.
, In acest timp afacerile din Transilvania se Întorsese cu totul
încontra Nemţilor. Sigismund Batori ameninţa să reintre în
ţară: cu Poloni şi Moldoveni, şi Moise Sekeli dăduse pe faţă
scopurile sale duşmăneşti contra dominărei germane. Căpitenia
• Rudolf către Radu'[Vodă, 21 April. 1602, ibidem, p. 298.
Toale ,âceste fapte sunt comfirmate de inscripţia pusă de [upâneasa Sima Stol­
niceasa,pe mormântul Bărbatului ei Stroia Buzescu in 2 Oct. 1602 şi de hri­
sovul lui Radu Şărban . reproduse ambele de Generalul Năsturel in .lucrarea
citată in nota 1. ' ,
10 Basta către Lassota, 21 Iulie 1602, ibidem, p. 307. Ultimul document
al lui Simion Movilă, dat după întoarcerea lui în Muntenia, este din 25 Iunie
1602. Hasdeu. Cuvinte din Bătrâni, 1, p. 119.
11 Instrucţiunile Arhid. Mateiu către Basta 28 Aug. 1602. Hurm. Doc,
IV, p. 310. Comp. Zinkeisen, III, p. 611-
la, Mai multe raporturi ale lui Agostino Nani ambasador veneţian către
dogele din 1602, Hurm. Doc., IV, 2, p. 256-265.
13 Radu Vodă către Rudolf, 14 Septemvrie 1602, ibidem, IV, p. 318;
"ob respectum nostrorum fidelium servitiorum castella praedicta ex gratia ele­
menter conferre".
U Radu Vodă către Rudolf, 14 Septemvrie 1602, ibidem, p. 319.
[11]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI YITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 11
ungurească cere chiar şi obţine un ajutor turcesc contra Îm­
păratului. Tot atunci Polonii stăruiau la Turci contra lui Radu
Vodă şi, făgăduind Sultanului ajutorul Ior în lupta cu Nemţii,
pretindeau dela ei trecerea ambelor Ţări române sub supre­
maţia lor, şi înlocuirea lui Radu Vodă cu Simion Movilă. S'În­
ţelege dela sine cum asemene ameninţarea poziţiei sale din
partea Polonilor, trebuia să arunce tot mai tare pe Radu Vodă
în braţele Nemţilor, eu atâta mai mult că şi familia cea mai
însemnată a boierilor de atunci, Buzeştii, deveniseră partizanii
cei mai apririşi ai politicei germane. De aceea când Radu Vodă
vroi să se dee şi în partea Turcilor, spre a dobândi dela ei con­
firmarea domniei, el fu ameninţat că va fi părăsit de boieri,
care vor alege un alt Domn supus Impăratului 15.
Iată unde ieşise politica Nemţilor. Vroiseră a se sluji de
Unguri, pentru a scăpa de Mihai Viteazul, şi fusese prinşi în
laţ; căci Ungurii îi întrehuinţaseră pe dânşii spre a înlătura
Domnia Românului, şi acuma îi alunga, vroind să dee Tran­
silvania unui Principe din sângele lor, numească-se el Batori,
Sekeli, sau cum va vroi. Ba ei nu se mulţămiau a provoca
amestecul Polonilor, ci chiar pe Turci, duşmanii Creştinătătei
îi chemau în Ardeal, aducând ei asupra Germaniei acel pericol,
de care se temuse Nemţii, că '1 va aduce Mihai. Nemţii însă
întrebuinţează pe Radu Şărban ca pe un simplu instrument
al politicei lor, când în contra Turcilor şi a Tătarilor, când
după cum vom vedea în contra Transilvănenilor. Ei aveau
deplină conştiinţă despre deosebirea dintre Radu Şărhan şi
Mihai Viteazul. Anume cerând Radu Vodă, dela Impăratul,
ca să'i dee pe an suma colosală de 480.000 de lei pentru în­
treţinerea armatei plus 10.000 de lei bani pentru masă, con­
siliul imperial observă "că Mihai Vodă era Domn al ţărei şi
L.t':ar fi aliat cu Maiestatea sa, pe când Radul ar fi fost pus în
� �oevodat prin generalul împăratului din Transilvania" 16. De
şi Impăratul, aprobând părerea camerei aulice, răspunde lui
Radu că nu poatesă'i dee atâţia bani, totuşi îi încuviinţează
100.000 de taleri ajutor pentru armată, Îi trimite un steag
de Domnie ca semn de distincţie 17, şi Întăreşte prin o diplomă,
pe Radu Vodă şi pe urmaşii săi În scaunul Munteniei 18.
rs Agostino Nani către dogele, 9 April. 1602, ibidem, IV, 2, p. ,259. Vezi
tot acolo o serie de documente care slujesc de bază expunerei din text, p. 256-
270. Asupra ajutorului turcesc adus de Moise Sekeli, vezi Basta către Arhid.
Mateiu, 23 Sept. 1602, ibidem, IV, p. 321, O scrisoare a sultanului Mahmud
către Sigismund regele Poloniei; ca să ajute lui Moise Sekeli, 6 Maiu 1603,
ibidem, p. 340.
16 Hotărîrea camerei aulice 15 April 1603, ibidem, IV, p. 335.
11 Rudolf II, către Basta, 18 Malu 1603 şi Arhid. Mateiu către Basta
31 Iulie 1603,. ibidem, p. 341 şi 345.
18 Din 10 Decemvrle 1607 ibidem, p. 350.
[12]
" Radu Vodă către solii săi, 21 Ianuarie 1604, ibidem, p. 364. Intre'
alte izvoare asupra luptei dela Braşov. Vezi Socolelile Sâblului, 1603, Iulie
20 "Friilige Tottschaft dass der Zekely Mosis umbracht war und sein ganz.
Lager geschlagen". N. Iorga în An. Ac. Rom., II XXIII, p. 272. Comp. trei
rapoarte ale' amb. veneţian către Dogele, 4, 11 şi 18 Aug. 1603 în Hurm.,
Doc., VIII, p. 270-271. Cel din 18 vesteşte moartea lui Sekely.
20 Paul de Krauseneck către Nicolau Burghausen, 26 Februarie, 1604.
Ibidem, p. 370. Asupra acestei Întâlniri din Braşov în care se bea mult vin vezi
Socotelile Braşovului în N. Iorga,. leit. Ist in anelnern Keller auf den Herrn,
Basta ... ,. und Radul Wayda sind in Wein aufgegangen.
21 Zinkeisen, III, p. 612. /
22 Vezi tratăriIe de pace urmate între Radu Vodă, comisarii imperiali şi
Tătarii, Între altele în 30 Iunie 1604 ibidem, p. 371. Pâra boierilor pribegi tri­
misă din Iaşi, 25 Iulie 1604, 'ibidem, p. 383, este subsemnată de următorii boieri �
"Daniil Daniilouici logofăt, Eţtimie mitropolitul, PavăI Paolouici logofăt, Ioan
Calargiu spatar, Vas ilie clucer, Voicu vistier, Cârstea armaş. Andrieş comis,
Radu logofăt, Hircati armaş. Narui postelnic. Simion pitar, Onesiu vornic. Şar­
ban vornic, Neagoe . Meola postelnic, 'Gheorqhie Motă căpitan, Danciul postelnic,
Stanciul arrnaş, Sârbul clucer, Petru stolnic, Stan părcălab, Neculai ban şi alţi
mulţi nobili din aceeaşi provincie transalpină acărora nume şi sigilii nu sunt
puse aice". Exemplarul unguresc al acestei păei, ibidem, VIII, p. 277
..Şi într' adevăr că Radu Vodă merită să atragă asupra lui
favorurile eurţei din Viena. El face imperialilor o slujbă emi­
n entă. Pătrunzând în Ardeal contra lui Moise Sekeli, îl bate
şi ucide în o luptă crâncenă lângă Braşov, luând dela Turcii
ce'lajutase ai ee 32 de steaguri, pe care le trimite Impăratului
Rudolf. Ţăranii 'români din Transilvania văzând din nou un
Domn de neamul lor trecând munţii, şi crezând că acesta va
fi altfel. de cum fusese Mihai, se răscoală iarăşi în contra nobi­
IilorvDar dacă ei nu fuseseră ajutaţi de un Domn ce avea în.
fundul gândului său ideea neatârnărei, erau să fie plângerile
lor băgate în samă, de unul ce venia în Ardeal, cum spunea
el singur, ca "slugă jurată a Impăratului german" 19? Basta
puţin timp după această luptă se întâlneşte cu Radu Şărban
în Braşov, spre a pune la cale cele trebuincioase 20, Boierii par­
tizanii Turcilor, Polonilor şi ai lui Simion Movilă, pribegiţi
în Moldova, văzând că cu ajutorul tuturor proteguitorilor lor
nu ajung la nici o ispravă, şi mai ales că Turcilor le mergea
reu în acest an în războiul lor cu Nemţii, atăcând fără nici
o izbândă cetăţile Pesta şi Gran 21, se hotărăsc a cere dela însuş
Impăratul Germaniei restituirea lui Simion Movilă în scaunul
Munteniei! Neştiind ei că tocmai pe atunci Radu Vodă fusese
pus de Impăratul a mijloci o pace cu Tătarii, spre a slăbi ast­
fel puterile Turcilor, ei pâresc pe Radu Vodă la Impăratul,.
că ar umbla ,să se împace Cu acel popor 22. Odată cu această
pără, adresată unui personaj din Austria, de pe lângă curtea
imperială, aceiaşi boieri mai trimit şi o alta, scrisă româneşte,
comisarilor împărăteşti din Ardeal. După ce boierii descriu
în colori foarte negre starea de sâlnicie a Munteniei, în urma
prădăciunei comise de Tătari şi de Turci, ceea ce i-ar fi silit
1,
1
:
I
12
ISTORIA RO:ll:ÂNILOR
."
/
.�
li
[13]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 13
a-şi părăsi ocinile şi a căuta scăpare "la acest Domn bun şi
de casă mare, creştin, Mogilă Voevod", ei sfârşesc prin a ruga
pe comisar să arate "această jalbă a noastră luminatului Im­
părat creştinesc, şi toată răutatea ce se face într'acea ţară;
ca doară s'ar milostivi luminatul Impărat creştinesc de să scoaţă
pre acei oameni răi ce au pustiit acea ţară, şi să ne Iese preun
Domn ce am avut şi mai înainte vreme, pre Simion Vodă" 23.
Simion făgăduia în acelaş timp Impăratului chiar tribut,
numai săi se dee Domnia Munteniei. Imperialii însă se temeau
3. Mână stirea Comana
pe de o parte de opoziţia boierilor munteni, duşmani lui Simion;
apoi de căderea ambelor provincii române în mâinile Movileştilor
"ginte în care nu poţi să te încrezi, fiind deprinsă în nreşte­
şugurile turceşti", pentru care erau de părere a se mănţineă,
mai bine Radu, "care nu slujise nimărui altui până atunci" 24.
23 1604 fără dată lunară, ibidem, p. 405, iscălită de o parte din boierii de
mai sus. Toate aceste tratări motivează mai multe solii trimise de boieri din
şi cătră Moldova şi Muntenia dovedite prin Socotelile Braşovului, N. Iorga
(mai sus nota 20) p. 118, (10) .
.. Basta cătră Arhid. Mateiu, 6 Noemvrie 1604, ibidem, p. 401. Un do­
cument intern întăreşte duşmănia Buzeştilor contra familiei moldoveneşti Mo­
vilă. Preda Buzescu, banul Craiovei iartă lui Pătru Logofătul birul satului
Gocsti pentru că-i adus ese vestea cea bună că Ieremia Vodă a murit". 1605.
Doc. dela Radu Şărban in Ghibănescu, Surete şi Izvoade, VI, p. 173.
[14]
14
ISTORIA ROMÂNILOR
4. Pisania bisericii dela mănăstirea Comana
De abia Însă peri se
Moise Sekeli şi alt
nobil ungur, care avea
de mult pretenţii la
tronul Transilvaniei,
Stefan Boczkai cu­
noscutul duşman al
lui Mihai Viteazul, se
răscoală în nordul ţă­
rei, periclitând în chip
şi mai grav stă pâni­
rea germană. Ungurii
se alcătuesc în bande
prădătoare, care mă­
celăresc pe Germani
în toate părţile. Im­
potrivirea Germani­
lor scade mereu, şi
în curând Transilva­
nia se mântue de
Nemţi, eu tot ajuto­
rul cerut de ei la
Radu; ba chiar Turcii
izbutind a lua Granul
şi] N euhăusel în de­
cursul anului 1605, ei
recunosc pe Boczkai
de rege al Ungariei 25:
Radu văzând că Nem­
ţii se retrag, se pleacă
cătră Turci,. şi su­
punându-se lor, pri­
meşte dela ei pe cât
şi dela Tătari câte un
steag de Domnie, fără
a înceta însă pe de
altă parte a jurui cre­
dinţă Nemţilor w. El
încheie şi cu Boczkai
pace în 1605, şi astfel
Muntenia care gravi­
tase un moment către
Germani, reintră ia­
răşi în stăpânirea tur-
as Zinkeisen, III, p. 616.
26 Georgiu Hoffmann şi Carol Imhof cătră Basta, 2 Februarie 1605, ibidem,
p. 40H: "Radulius stindardum a Turcis et Tataris iam accepit, sinceram nihl­
lominus suae Maestatis fidem liberaliter promittens". Comp Octavian Bon către
dogele, 20 Ianuarie 1605, ibidem, IV, 2, p. 280.
[15]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASAR \11 15
cească şi în atârnarea ţărilor ce se ţineau de acea împărăţie.
Tot pe atunci tocmindu-se şi pacea dela Sitvatorok, între Turci
şi Germani în 1606,
Muntenia putit do­
bândi ceva răgaz, În­
cetând de a mai fi
e x pus ă la vijeIiile
unui vesnic răsboiu.
După cum spun cro­
nicarii : "oamenii pă­
mântului se bucura­
ră, scăpând de robie,
de prăzi, de fugi prin
munţi şi de t o a t e
groazele şi călcăturile
oştilor, şi toţi dau
laudă lui Dumnezeu,
trecând 5-6 ani cu
pace" 27. O singură
dată fu turburată li­
niştea Munteniei dela
1605-1609; anume
Simion Movilă fiind
alungat din Transil­
vania de cătră Bocz­
kai, după împăcarea
acestuia cu Rad u,
trece la Tătari, pe
care izbuteşte a'i ră­
pezi asupra Munte­
niei. Radu Vodă însă
îi bate în gura Telea­
j enului, luptă în care
Preda Buzescu este
rănit şi moare în Bra­
şov. Murind Ieremia
Movilă şi fratele său
Simion urmându-i în
dom ni a Moldovei,
Radu Şărban scapă
de un compeţitor pe-
riculos 28. De altfel în 5. Epitaf la mormântul lui Radu Şărban
acest răstimp aflăm
, 27 Constantin Căpitanul, Mag. isi., I, p. 240-241. Asupra tratatului.
Vezi Socotelile Braşovului în N. Iorga (mai sus nota 20), p. 120 şi 128 •
•• Octavian Bon către dogele, 12 August 1606, Hnrrn., Doc., IV, 2, p. 289.
[16]
16
ISTO�IA ROMÂNiLOR
-------�----------
'pe Radu Şărhan, culti vând prietenia Porţei, prin trimiterea
unui frumos dar, o caretă cu "coloane de argint coperită cu
catifea roşie şi f'erecată cu vergi de aur, împreună cu şase cai
prea frumoşi cu harşele tot de catifea roşie 29, nu mai puţin
prin plata regulată atributului.
Pacea dela Sitvatorok nu hotăriă tocmaipuntul de ceartă
Între cele două împărăţii" anume- cui se ouvineă stăpânirea
Ungariei şi a Transilvaniei, mărul de ceartă între ele. Articolul
al IV-le prevedea anume între ambele împărăţii, că mai ales
ţara Ungariei, şi provinciile acele care din vechime se ţin de
ea, precum şi celelalte State, ţări şi provincii de lângă mare
pe cât şi de pe uscat, care sunt proprietatea ambilor Impăraţi,
şi toate acele ţări care sunt a le casei de Austria sau atârnă
de ea, să fie cuprinse în această pace 30.
� Acest condominiu dă în curând naştere la nouă neînţă­
legeri, care atrăgând în ele şi pe Principele muntean, aduc că­
derea lui de pe tronul ţărei _ sale. Anume după moartea lui
Boczkai în 1606, urmase Sigismund Racoţi 1607, care trece
însă prin stăruinţi turceşti drepturile sale lui Gavriel Batori,
partizanul Otomanilor. Partida germană însă susţine de can­
didât peValentin. Homanai, pe care însuşi Boczkai, în lipsă de
moştenitori, îl desemnase. de urmaş, pe patul său de 'moarte.
Impăratul Rudolf se hotăreşete a combate pe omul Tur­
cilor, Batori, şi izbuteşte a atrage în alianta sa pe Radu Şărhan
al Munteniei, şi pe Constantin Movilă al Moldovei. Gavril Ba­
tori aflând de această alianţă, după ce iea Săbiul şi Braşovul
din mâinile imperialilor, îşi adună toată oastea la baza mun­
ţilor din spre Valachia, şi în 30 Decemvrie 1610 trece fără veste
în Muntenia şi alungă pe Radu Şărban, care fuge cu femeea
şi copilul său adăpostindu-se în Moldova, în luna Ianuar161131•
o cronică contimpurană descrie în colori foarte vii cumplitul
jaf şi cumplita prădăciune cărora fu expusă atunci Muntenia,
din partea oştirilor lui Batori : "nimic nu fu cruţat, nici biserici
nici mânăstiri; ele fură prădate nu numai de aurul şi argintul
lor, ei şi de coperemântul lor de plumb. Mormintele fură des­
chise şi icoanele sfinţilor despoiate de toate podoabele lor. Po­
porul de jos se afla în starea cea mai desperată, fiind nevoit,
pe un ger cumplit a rătăci prin păduri, Ţăranii ce fură găsiţi
pe la casele lor, fură trataţi în modul cel mai crunt, de Secui
şi haiduci; prin grele cazne siliţi să 'şi arăte banii şi după
aceea tot ucişi. Cătră sexul femeesc se comiseră neomeniile cele
2. Octavian Bon către dogele, 26 Iunie 1608, ibidem, p. 298.
30 Reprodus de Zinkeisen, III, p. 618.
31 Simion Contarini către dogele, 22 Ianuarie 1611, Hurm. Doe. IV, 2,
p. 311.
1III!!!IIII_1lIII!IlII ............ """"'_""""""""'''''''�p.!lmmVVmnKJ!!/JIllllml'lm'll'l .... � .... o:mt,.,.,.,. � _
[17]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 17
mai înfiorătoare" 32. Batori ocupă Muntenia' şi vine până în
capitala ei, Târgoviştea, cerând de aice la Poartă să i se dee
lui Domnia acelei ţări 33. Sultanul însă, auzind de fuga lui Radu
Şărban,' şi nevoind să întăriască prea mult pe principele tran­
silvan, dă domnia lui Radu fiul lui Mihnea, care pornind cătră
Muntenia, ajunge la Giurgiu; dar nu îndrăzneşte a înainta
mai departe decât dupăce Batori .iesă din Muntenia 34. Mun­
tenii însă nemultămiti cu fiul lui Mihnea, "care el însusi era
Turc, şi al cărui' tată fusese Turc" 35, ajută lui Radu Şărban
a recăpătă scaunul. In luna lui Maiu el iea în slujba sa pe Pă-
traşcu fiul lui Mihaiu Viteazul, şi împreună cu partida împe­
rială din Muntenia, alungă pe Radu Mihnea şi pe cisnegiul turc
ce vroia să'I aşeze în domnia Munteniei 36.
Incă de pe când se afla Radu Şărban refugiat în Moldova,
Impăratul german îl provocase atât pe el cât şi pe Constantin
Movilă Domnul Moldovei, a încheie un tratat cu dânsul în
contra lui Gavril Batori. Tratatul cu Radul este sub semnat
în Moldova, în ziua de 20 Fevruarie 1611 în oraşul Roman,
unde petrecea Principele muntean 37. Reintrând Radu Şărban
în Domnia Munteniei, el trimite în mai multe rânduri răspuns
la generalii imperiali, între altele în 4 Mai, că este gata de luptă
şi că să pună în lucrare tratatul încheiet 38. Neprimind până
la 14 Mai nici un răspuns dela Impăratul, şi fiind ameninţat
din nou de Batori, el trimite în 27 acelei luni în solie la Im­
păratul Rudolf pe Petru Armanul. Pe de altă parte trimite o
ambasadă şi la Poartă, spre a cere să i se dee lui Domnia.
Trimişii lui sunt primiţi Întâi de Turci, cu cea mar mare mânie.
După ce însă încep a da bani, Sultanul se mai îmblânzeşte,
32 Auszug aus, Mihael Weiss, Brevis consignalio lumulluum bellicorura
inde ab anno Cliristi 1610 ambitione et inquietudine Gabrielis Bathori princ.
Transmotorum, în Siebenbtirqische Quarlalscflrifl, IU-ter Iahrgang, 1793, p. 241-
264. Locul reprodus se află sub anul 1610. Compară cele ce spune Mitropolitul
Matei al Mirelor în scrierea lui ap. Iorga (mai sus, p. 358 nota 1), p. 192 "prădau
prăpădeau, ardeau, chinuiau, puneau cărbuni pe păntecele oamenilor şi-i înă­
buşeau cu fum şi oţeturi foarte acre; scoteau ochii, tăiau mânlle şi picioarele,
jupuiau pielea de pe genunchi până la oase". _
os Sensus literarum princtpls Transilv. Gabrielis Bathoris ad impera­
torem Turcarum, datae Valachiae Transalpinae în oppido Tergovistea die 7
Ianuary anno do mini 1611, Hurm. Doc. IV, 2, p. 313.
o. Simeon Contarini către dogele, 5 Fevruarie 1611, ibidem, p. 312 şi un
altul din 2 Aprilie 1611, ibidem, p. 317 .
• 5 Altă scrisoare din 11 Iunie 1611, ibidem, p. 319 .
• 6 Altă scrisoare din 11 Iunie 1611, ibidem, p. 320.
37 Tratat din 20 Februarie 1611, ibidem, IV, p. 429: "actum in civitate
Romania in regno Moldaviae".
38 Scrisoarea lui Radu Şărban din 4 Mai 1611, ibidem, p. 435. Alta din
acea şi dată către staturile Ungariei (partida rămasă credincioasă împăratului).
p. 436.
A. D. X -nopol. Istoria Românilor. - VoI. \'1.
2
[18]
39 Contarmi cătră dogele din 9 Iulie 1611, ibidem, IV, 2, p. 329;
•• Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise, 1, 2, p. 56.
41 Cronica din Mediaş în Arhiv. fur sieb. Landeskunâe, III, 1858, p. 87.
1611: "Hoc anno Gabriel Bathori a Radulio val. Voivoda iuxta Coronam in
Bareia cum toto suo exereitu funditur atque profIigatur". O descriere contim­
porană a unui martor ocular ne arată toate grozăviile unei bătălii din acele
timpuri, grozăvii ce astăzi ... , .. reproduc sub ochii noştri de către un popor
ce părea civilizat. Mihail Seybrriger spune că "dela Braşov până Ia Petersberg
erau corpurile înşirate unul lângă altul tot felul de oameni de rând. Căruţaşii
nu mai puteau căra trupurile din cauza duhoarei. S'a numărat până la12,000.
Era vremea secerişului şi s'au găsit multe trupuri în grâu. Tâlharii însă au răs­
colit corpurile descompuse pentru a le fura banii şi inelele de aur de pe dege­
tele putrezite. TotSeybrriger ne spune că răniţi mulţi au fost duşi la bărbierii
din Braşov pentru a-i opera". N. Iorga, Studii şi doc., IV, p. 122-129.
Bătălia s'a dat la 9 Iulie 1611, Sâmbata
42 Alta din 20 August 1611, ibidem, p. 331.
având de scop a'i stoarce pe cât va putea, şi apoi a numi
tot pe Radu Mihnea Domn în Muntenia 39.
Intre aceste Gavril Batori pătrunsesea doua oară în Mun­
tenia de astă dată ajutat de Const. Movilă care nu ştim pentru
ce se întoarse contra lui Şărhan după cum se vede lucrul din
un hriscvdin 26 August 1611 prin care Const. Movilă dă lui
Arpentie Postelnicul "siliştea Dadului pentru 6 cai şi 120 de
ughi daţi' lui Ahmet paşa când au trecut în Ţara Muntenească
cu oaste împotriva Radului Voevod=w. Radu Şărhan însă de
astădată pregătit de luptă, îl respinge până sub zidurile Bra­
şovului, luându-i mai multe steaguri 41, şi curând după aceea
intră din Ungaria în Transilvania generalul împărătesc Sigis­
mund Forgach, trimis de Impăratul în ajutorul lui Şărban.
Radu Mihnea, care se oprise în cetăţuia Giurgiului, aflând
despre izbânzile rivalului său, trece înapoi Dunărea, şi se duce
la Rusciuc, de unde să aştepte desfăşurarea evenementelor 42.
Forgach, după ce ia Alba Iulia, se coboară mai jos şi se uneşte
cu Radu înaintea Mediaşului, unde generalul chiamă o dietă,
la care vin numai' prea puţini nohili, dovadă că majoritatea
ţărei era cu Batori. Aflând apoi aliaţii că Secuii ar sta de tot
îndoielnici şi gata de a trece în partea lui Batori, ei cred de
cuviinţă, înainte de a' ataca pe Batori, a se asigura despre
partea lor, şi pătrund prin ţara Bârsei către ei. Braşovul pri­
meşte ca tot deauna foarte bine armata imperială, şi face şe­
filor ei un împrumut de 12.000 de fiorini. Batori însă care
îşi adunase puterile sale, iesă din Săbiu unde stătuse adăpostit
până atunci, se iea după aliaţi, îi bate şi-i răspinge în Mol­
dova, în judeţul Bacăului, unde pe de altă parte o oştire de
Turci şi de Tătari zdrobeşte pe Radu Şărhan şi-i ieă toate tu­
nurile. El fuge în Polonia, iar rămăşiţele armatei imperiale
se retrag pe la mănăstirea Putna, Câmpu-Lung, Suceava, apoi
18
ISTORIA ROMÂNILOR
[19]
MUNTENIA DELA MOARTEA Lui MlIIAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 19
prin Pocuţia şi Polonia îndărăpt în Ungaria. 43. Astfel se sfâr­
şeştedomnia lui Radu Şărban, în Octomvrie 1611 44.
Radu Mihnea, 1611-1616, - era fiul cel mai mic al lui
Mihnea cel turcit; dar pe când tatăl său împreună cu un frate
al său' mai mare trecuse la religia mohamedană, Radu fusese
ascuns de muma lui "la sfânta Agura la mănăstirea Iverului,
şi de acolo călugării îl trimiseseră la Veneţia unde învăţă carte
grecească şi latiriească 45". După cronica luil\'!�tei al Mirelor
Radu Mihnea învăţase şi limba ârăhească Încât ceice-Iascilltim
nu credeau că:'i de alt neam pentru frumuseţile graitiItij -său,
Firea îl făcuse pe Radu .priceput, aşa că dacă nu ,s,'?r'Ii înde­
letnicit cu grijile lumeşti, ci s'ar fi dedat culturii.Iiterilor, ar
fi ajuns un mare filosof 46'i '
Această fire mai înnaltă a luiHadu nu puţuseînsji şterge
de tot răul nume ce-l moştenise delafată] săuceF'ftirei:t:"
Radu Mihnea fusese' rândiiit de �Turci încă �airi, -Iânuarie
1611 a înlocui pe Radu Şărban, '�are'părăsise scatin�l alungat
de Batori. Fiind însă scos iarăşi deacesta, el fuge-Ia Giurgiu
şi apoi la Riisciuc, şi reintră în ţară tocmai în Octomvrie, când
Şărban, bătut de Batori şi de Tătari; fugise în Polonia. .. Nici
acuma nu trebuia el să se bucure îri linişte de Dqmnia.îricre­
dinţată lui, întru cât Nemţii, cu toată pacea încheietăcuTurcii
la Sitvatorok, uneltiau în toate modurile spre a"pun�nîri.dăr�pt
în scaunul Munteniei pe proteguitul 10r;Şăz:bari. DohinW'scos
găsise numai pentru un moment' sprijin, in' Polonia, acăreia
relaţii cu Turcii începuseră a se .strieă, tocmai.din cauza, prea
desului şi covârsitorului'amestec âl. Polonilor v.în . .Domniile
Moldovei, care pe timpul Movileştilcr.după cumvom vede�o.Ja
istoria Moldovei, aduseseră această ţ:;trăînpafâfnareâpro,ape
deplină de regatul polon. Radu: Ş)irbari trece' diriPoloni� .la
Viena, la Impăratul german. ImpefiulHabsburgilor care seaflâ
acuma în aparenţă cel puţin în pace cu Poarta, stărueIa.Sulta­
nul pentru restituirea lui. Partida imperială din Muriteriia,i:min­
du-se cu Impăratul pentru reîntronarealui Şărbancacestafăceă
zile rele lui Radu Mihnea. In 12 Ianuarie 1612 găsim o scrisoare
a Impăratului Matei (care urmase lui Rudolf, mort în 1612),
cătră 'boierii şi căpiteniile oştirilor muntene, în care mulţă­
mindu-le pentru sprijinul dat lui Radu Şărban, le spunea că
în curând îl va trimite în Muntenia din Viena, unde se afla pe
ea Raportul lui Sigismund Forgach către impăratul Mateiu, 21 Noecmvrie
1611, Hurm. Doc., IV, p. 447-455. Acest lung raport este menit a scuza neiz­
bu tirea expediţlei.
.. Contarini cătră dogele din 15 Octomvrie 1611, ibidem IV, 2, p. 335 .
•• Căpitanul in Mag. ist., 1, p. 221. Mai sus, p. 42 .
•• Cronica lui Matei al Mirelor (mai sus, p. 398 nota 1),
[20]
20
ISTORrA ROMÂNILOR
lângă Impăratul 47. Nemţii erau cu atâta mai plecaţi a ajuta
lui Radu Şărban, cu cât tot pe atunci Domnul Moldovei, parti­
zanul Polonilor, Constantin Movilă, fusese şi el alungat din
scaun de Turci şi Tătari, şi astfel prin uneltirile lui Batori în­
căpuseră tustrele ţările dunărene �în stăpânirea Turcilor, ceeace
le putea fi de un mare ajutor în lupta cu Germania, care ame­
ninţa să izbucnească din nou, fiind că Turcii sf'ârşiseră prin o
pace răsboiul cu Perşii, în
vederea căreia ei mai cu samă
sub semna se tratatul dela Sit­
vatorok 48. In 7 Mai,1612 Im­
păratul Matei trimite Sulta­
nului, o scrisoare personală
în care stărue pentru resti­
tuirea lui Şărban în scaunul
său, de unde ar fi fost pe ne­
dreptul alungat de cătră Ba­
tori 49. Partida imperială şi
a lui Radu Şărban din Mun­
tenia ajută Nemţilor din
toate puterile spre a readuce
pe Domnul îndepărtat. Ast­
fel în 12 Septembrie 1612,
boierii din Muntenia trimit
o adresă cătră Radu Sărban
în care îl roagă "să revină în
ţară cu ajutor Impărătesc, că
de 13 luni de când el pă­
răsise Muntenia, au fost ucişi
o sumă de boieri: Drăgotă
Postelnicul, fratele lui Lo­
gofătul, Barcan Stolnicul,
Stanciul Paharnicul, Vo d ă
Banul, Carca Vornicul, Dra­
gul Logofătul, Drăghici Pos-
6. Radu Mihnea telnicul de Somoneşti, Anghel
47 Matei c. boierii Munteniei, 22 Ianuarie 1612, Hurm. Doc., IV. 1, p.465.
Ea este adresată: Magncis generosis egregys Murgae zpitario postelnico Leka,
Gregorio komiz, Georgio armaşul, capitaneisque Androni, Klokolun et Hyagoi,
caeterisque nobilibus ac militibus Valachiae Transalpinae". O altă scrisoare iden­
tică este adresată: Mag-cis gener. vlstiario Nika, logofeto Lupu paharnico Lupul,
caeterisque capitaneis ac nobilibus Val tr. Comp. un act din Fvr. 1612, ibidem,
p. 468: "ipsum Radullium Viennae diutius non esse retinendum".
4' Hans Mollarl c. Mateiu, 3 Martie 16] 2, ibidem, p. 470.
" Ibidem, p. 475.
[21]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITFJAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 21
Comisul, Mihail Cămăraşul, Pavel Postelnicul, iar Portarul
Proca au fost tras în ţapă; au mai fost ucişi Marcu Logo­
fătul şi Dragomir Păharnicul. Noi cu toţii am fugit spre
hotar la Mehedinţi, părăsind moşiile şi proprietătile noastre,
care se stăpânesc de oameni străini" 50, Către acest timp 21
Sept. 1611 Radu Mihnea se pune bine cu Braşovul cu care În­
cheie un tratat de slujbe mutuale, ohligându-se Braşovenii să
părăsească pe Radu Şărban şi să se dea în părtea lui Mihnea 51.
Aproape În aceeaşi cuprindere cu boierii scriu şi căpitanii mi­
liţiilor muntene 52. In Decemvrie aceluiaş an găsim chiar o scri­
soare adresată de doi boieri de a dreptul impăratului Matei,
---
7. 10 Radu Voevoda [Mihnea]
rugându-l "pe măruntaele lui Isus Hristos, să le trimită grabnic
ajutor, spre a'i mântui de nespusa tiranie a lui Radu Mihnea 53".
Ce Împrejurări oare făceau atât de nesuferită domnia aces­
tuia? Cronicarii care raportează despre răscoala lui Bărcan stol­
nicul făcută în unire cu alţi opt boieri, arată că "această răscoală
n'au fost pentru alta, ci pentru mândria şi răutatea Grecilor, că
adusese Radul Vodă pre mulţi de-i cinstia şi îi miluia", iar Mi­
tropolitul Matei al Mirelor adaogă că "Domnul iubea pe Greci
şi-i îngrijiă fiindcă a fost slujit de dânşii în Grecia şi Italia şi
în Constantinopole şi unde ar fi pornit". In războaie steteau
60 Scrisoarea boierilor către Radu Vodă Şerban, 12 Septemvrie 1612, ibidem,
. IV, p. 479.
61 Socotelile Braşovului în N. Iorga, An. Ac. Rotn., II, Tom. XXI, 1899,
p. 132.
52 Scrisoarea lor din 15 Septemvrie 1612, ibidem, p. 480 .
• 3 Scrisoarea logofătului Stoica şi a clucerului Stanciul cătră Mateiu.
Decemvrie 1612, ibidem, p. 482. Adaug Cronica lui Matei al Mirelor ap. Iorga,
[22]
•• Căpitanul în Mag. ist., 1, p. 245. Comp. Anom. rom., ibidem, IV, p. 306.
ss Zinkeisen, III, p. 686 şi urm .
• 6 Instrucţiuni date de Gabriel Batori lui Francisc Macskasy, 8 August
1613, Hurm. Doe. IV, p. 499,
67 Scrisoare din 9 Iulie 1613, ibidem, p. 494.
ss Gabriel Bethlen cătră Andreiu Doczy, 29 Octomvrie 1613, ibidem, p. 530.
cu dânsul şi suferise împreună cu el, dispreţuind primejdia 54.
Radu Mihnea crescut între Grecii Muntelui Atos şi în şcoala
grecească din Veneţia, era firesc lucru ca să se încunjure cu
prietenii copilăriei sale, şi de aceea adusese el cu dânsul mulţi
Greci în Muntenia.
Aice pentru prima oară se vede o răscoală pornită în po�
triva unui domn din pricina Grecilor, şi va trebui să cercetăm
pricinile acestei răscoale în contra unui element, pe care ur­
marea timpurilor era să-I aducă la deplina şi neîmpărţita stă­
pânire a ţărilor române. .
De o cam dată însă să ne Întoarcem la Domnia lui Radu
Mihnea. Acesta dacă se încunjură de Greci, o făcea fiind că mai
toţi boierii ţărei erau din partida imperială şi duşmăniau pe
noul Domn, care era împins prin însuş această împrejurare
la prigonirea boierilor de ţară şi la favorarea elementului străin
Boierii persecutaţi strigau asupra tiranului că-i omoară, şi cereau
tot cu mai mare stăruintă reîntoarcerea lui Radu Sărban.
Duşmănia cea mare ce exista între Domnul fugar şi Gavril
Batori, face în curând loc unei prietenii tot atât de înfocate.
Domnul Transilvaniei, anume încurajat prin Turci, se sumeţise
foarte tare faţă cu ei, şi le cerea acuma scutire de tribut pe 10
ani şi altele de asemene, cereri ce supărară pe Turci În contra
lui, şi-l făcură să cadă din graţia În care se afla, aducând chiar
mazilirea lui 65. Duşmănia comună cărora se vedeau acuma ex­
puşi Radu Şărban şi Batori îndrumează intre ei calea împă
cărei. In nişte instrucţiuni date de Gavril Batori solului său
trimis la Radu Şărhan, găsim Între altele şi arătarea că "de şi
dansul îl duşmănise la inceput şi-l alungase chiar din ţara lui,
acuma Însă toate le uitase, şi că va lucra din toate puterile sale
spre a'l reintroduce şi mănţinea În tronul său, În Muntenia" 56.
In acelaşi timp Însă pe când făgăduiă lui Radu Şărhan a-i ajuta
spre redobândirea tronului, Gavril Batori încerca să se împace
cu Sultanul, trimiţând o scrisoare cătră Radu Mihnea, pe care'l
ştieă bine cu Turcii, şi căutând să dovediască acestuia toate
însemnatele slujbe ce el le adusese Sultanului 57: Turcii însă
nu se lăsară a fi înşălaţi prin du plul joc al lui Batori; ei dau
principatul lui Gavril Bethlen, ce provoacă o răscoală contra
lui Batori, în care acesta piere, în 28 Octomvrie 1603 68.
Noul Domn al Ardealului, de şi pus de Turci, Întră în­
dată în relaţii pasnice cu Germanii, dându'şi toate silinţele
de a face pe ambii contractanţi, Nemţi şi Turci, a îndeplini
j
1
1\
li
!I
22
ISTORIA ROMÂNILOR
[23]
MUNTmNJA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARA B 23
cu exactitate condiţiile păcei dela Sitvatorok, pentru ca astfel,
din pacea ambilor rivali să-şi asigure domnia. In 6 Maiu 1615
se încheie chiar un tratat între Bethlen Gabor şi Impăratul,
în care principele Transilvaniei se obligă a da ajutor Impăra­
tului contra tuturor duşmanilor afară de Turci. Silinţele lui
Bethlen fură încoronate de succes. In acelas an se reînnoeste
Ia Viena pacea între Sultan şi Impărat 59. ' ,
Impăcarea urmată între Impăratul, principele Transilva­
niei şi Turci mai are însă şi o înrâurire asupra politicei lui Radu
Mihnea. .
Acesta se convinge în curând că şi dânsul, urmând cu­
rentului general, trebuia să. schimhe relaţiile de până atunci
duşmăneşti cu imperiul german, pe altele prietinoase. Radu
Mihnea Însă nu ştiu să ţină cumpăna faţă cu împărăţia ger­
mană, ci intră de îndată cu totul în apele Nemţilor şi propune
chiar Impăratului un ajutor de oaste în contra Turcilor, la
cazul unui nou război între ambele împărăţii. Impăratul răs­
punde lui Radul Vodă în Valahia că va ţinea samă de prie­
tinoasa lui propunere la caz când se vor pleca lucrurile spr�
războiu cu Poarta 60. .
Ajungând asemene demersuri a le lui Radu Mihnea la
auzul Porţei, se hotăreşte Însă deoamdată să-I disgraţieze
mutându-l în Moldova. Cum află Şărhan despre clătinarea riva­
lului său, pune cele mai mari stăruinţi la curtea din Viena, spre
a dobândi restituirea lui în Muntenia. Văzând Însă pe Nemţi
cam nepăsători faţă cu el, din pricină că aceştia primise făgă­
duinţele lui Mihnea, se înţelege cu un nobil ungur, Gheorghe
Homanai, ca ambii adunând armată pe socoteala lor, să-şi
Cerce norocul unul în Muntenia celalt în Ardeal. Ei suntînsă
opri-ţi din ordinul Impăratului, pe care Turcii îl ameninţară
cu războiu, în cazul când le ar fi învoit asemene întreprindere 61.
Tot pe atunci umbla pentru a obţinea tronul Munteniei şi dra­
gomanul Gaspar Graţiani, pe care-l vom vedea mai târziu ie­
şind la Domnia Moldovei. "Se înturnase dela curtea cesaree
cu ferma speranţă de a obţinea Principalul, dar n'au izbutit,
fiind ales unul ce locuia în casa primului vizir. Spun că ar
�----�
.0 Zinkeisen, III, p. 69·J-705.
8' Hurm. Doc. IV, 1 Vezi trei scrisori, una a împăratului Mateiu, două
ale arhiducelui Ferdinand, din 20, 30 Ianuarie şi 12 Martie 1614, p. 544-545.
Atât Radu Şărban cât şi Radu Mihnea sunt numiţi in documentele vieneze
Rodul curat, ceeace poate să facă a-i confunda unul cu altul. Aşa bună oară în
locul următor, unde acest nume se referă cel întâlu la Radu Şărban, al doi­
lea la Radu Mihnea : .munciatumque est ill-mo principi Radulio (Şărban) ut
quamprimum in Valachiam penetraret, univers! officiales ad eum accurerunt,
occiso ab ipsismet turcico illo Radulio (Mlhnea) principi, qui nunc ibi cum
Turcis et Tartaris grassatur slngulls mensibus ingentia tributa bis exigens". Gh.
Szygyarto şi Mateus Szabo c. impăratul Mateiu, 1613, ibidem, p. 542).
61 Mai multe acte, 'ibidem, p. 569-574.
[24]
ISTORIA HOMÂNILOR
fi din linia principilor Moldovei, numit Alexandru, şi păstrat
spre sămânţă pentru asemenea prilejuri" 62.
Acest domnitor "de sămânţă" în casa marelui vizir era
Alexandru Iliaş.
2. SPORUL INRIURIREI GRECEŞTI IN ŢARILE ROMANE
Sub domnia lui Radu Mihnea se petrecuse un fapt de cea
mai mare însemnătate pentru istoria ţărilor române, o răscoală
a boierilor contra Grecilor ce se aflau pe lângă domnul lor.
Mihnea adusese cu sine mulţi Greci în Muntenia, fiind
că fusese crescut între ei şi vroia să se încunjure de acest ele­
ment şi după suirea lui în scaun. Pe lângă cronicarii pe care
i-am văzut spunând despre mulţimea Grecilor aduşi de Radu
Mihnea, mai putem Întări aceste arătări cu autoritatea unui
-document contimpuran. Un raport al lui Gregorio di Niccolo
Raguseo către Impăratul, despre solia sa la Constantinopol,
ne spune că Radu Mihnea avea ca agenţi Ia Poartă mai mulţi
Greci 63.
Totuşi să nu credem că elementul grecesc fusese întrodus
prin Mihnea în Muntenia. Strecurarea lui în ţările române
derivă din nişte cauze fatale, care sporiră' fără încetare numărul
lor în ele, până ce, la urmă, după mai multe lupte şi răscoale
din partea elementului indigen, asemene celei a boerilor sub
-Radu Mihnea, el ajunge a pune mâna pe toate răsuflăturile
naţiei române şi a acoperi intreaga ei existenţă sub valul său a
tot cu prinzător. Rădăcinile epocei fanariote sunt foarte adânci
în istoria ţărilor române, şi am arătat mai sus începuturile acestei
serii covârşitoare din desvoltarea lor, atât pe calea bisericească
cât şi pe cea comercială 64. Vom începe urmărirea acestei în­
râuriri dela Radu al IV-lea înainte.
In privinţa comerţului, Grecii se introduc din porturile
ţărilor române tot mai mult către lăuntrul lor. Aşa în 1531
găsim că regele polon Sigismund opreşte pe negustorul grec
Chalkokondylas să facă comerţ în Polonia pentru Moldova,
pe timpul duşmăniilor cu Petru Rareş 65. Aceiaşi oprire este
repetată cu acelaş negustor grec, de sigur, o rudenie a istori­
cului bizantin cu acelaş nume 66, In 1554 aflăm pe fostul vameş
al lui Lăpuşneanu, Grecul Constantin Corniact, că se aşează
62 Almoro Nani c. dogele, 3 Septernvrie 1616, ibidem, IV, 2, p. 365:
"riservato per semenza in queste occasioni".
63 23 Noemvrie 1611, Hurrn. Doc., IV, p. 456: "alcuni greci agenti del
;;resente Vaivoda di Valachia figliuolo di Mihna" .
.. Vezi mai sus, III, p. 194 şi urm. IV, 167 şi ur m.
65 Hurm., Doc., supl. II, 1, p. 47.
6. N. Iorga, Relaţiile cu Lemberqul, p. 33; Apoi Studii şi documente, XXII.
[25]
MUNTb�NrA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU pANĂ LA MATEI BASARAB 25
în Lemberg 67 şi în 1577 pe Gavril Grecul din Suceava decla­
rând că a primit dela Ana, văduva lui Albert Zaliski din Lem­
berg, preţul unui vas de malvazie. La această socoteală iea
parte şi alt Grec, Iane din Suceava 68. Grecul Neculai Domes­
ticos Neuridis capătă o mărturie dela Alexe Şoltuzul şi doi­
sprezece părgari din Iaşi către juraţii din Liov că el ,.a venit
de mulţi ani în ţară, că a fost mare negustor şi, când ne-a sosit
timpul să plătim dajdea către vistieria domnească, ne-a schim­
bat banii şi ne-a dat ughi pentru bani". Mai arată şoltuzul că,
atunci când Neuridis a plecat la Liov, avea într'un şerpar 2000
de galbeni (care i se furaseră, şi acest furt motiva mărturia
leşenilor) 69. In 1574 întâlnim pe Grecul Scarlat amestecat în
uneltirile politice ale lui Bogdan Lăpuşneanu, după moartea
lui Ion Vodă cel Cumplit ?v. In 1585 găsim la Lembergpe Anton
Grecul, sluga Mariei Paleologhina, văduva lui Iancu Sasul,
domnul Moldovei 71. In 1597 găsim pe un negustor grec, al
cărui nume însă lipseşte din document, care se roagă de tri­
bunalele polone să aştepte cu judecarea unui proces al său până
va sfârşi un alt proces ce-l avea în Moldova 72. Ceva mai târziu,
în 1600, întâlnim pe un Grec, Dima Palavra, arestat în Transil­
vania şi a cărui eliberare este cerută de Ioan Baptist Amo­
rosio (un Italian grecizat) ce era pe atunci întreprinzătorul
vamilor din Moldova. Grecii ajunseră astfel cu Încetul să
înlocuiască comerţul genovez şi în parte cel armenesc dinţă­
rile române. In 1602 g�sim o scrisoare a mai multor greci din
Iaşi: Manea, Alexe, mari' vameşi.: Pană Limidar, .megustorul
M. S. Voevodului", jupan Zimarel, Mihail Dumitru, Manole
Vaida, Dumitru Zulidny, Dumitru Kotya şi alţi negustori
greci din capitala Moldovei scriind Bistriţenilor pentru averea
unui Grec, Giva din Epir, mort în cetatea lor. Altă scrisoare
a lui Ştefan Bethlen (1621) vorbeşte de neguţătorii greci din
Transilvania şi Ţările române" 73.
Dacă trecem dela sfera comercială la cea religioasă, aflăm
întâiu mai mulţi monahi răsăriteni venind din părţile mai apro­
piate de locul unde suferise Mântuitorul şi cari erau priviţi
nu ca oameni, ci ca sfinţi, de către bigota poporaţie a ţărilor
române, care se simţia prea fericită când putea să se despoaie
" Ibidem, p. 39, Corniact creditorul lui Ion Vodă cel Cumplit. Vezi un
document din Fevruarie 1580, Hurrn., 1. c., p. 291.
68 Iorga, Relaţiile cu Lembergul, p. 40.
69 Ibid., p. 52.
'0 Hurm., Doc., II, 1, p. 695 (18 lVIaiu 1574).
71 Iorga, Relaţiile cu Lemberqul, p. 62.
72 Hurrn., Doc., supl., II, 1, p. 440.
73 1600. Ibidem, XII, p. 1103 şi 1602, Ibidem, XV, 2, p. 809-810. 1621,
·v. şi ibidem, p. 912.
[26]
26
ISTORIA ROMÂNILOR
în favoarea acelor ohraze ce ştiau aşa de bine să şe folosiască
din prostia lumei.
Aşa vin către acelaş timp În ţările române, pentru a aduna
milă, Ioachim, Patriarhul de Constantinopole, care merge la
Bogdan al Moldovei şi la marele proteguitor al bisericii greceşti,
Neagoe Basarab al Munteniei În 1513. In 1516 succesorul lui
Ioachim, Pahomie, cercetează pe aceiaşi Domnitori 74. Alt pa­
triarh grec este amintit ca fiind în Moldova pe timpul lui Ale­
xandru Lăpuşneanu şi stâruind pentru iertarea unui medic
italian d'Asolo di Bressanol, bănuit că ar fi vrut să otrăvească
pe Domnitor 75. In anul 1600, dupăce Mihai Viteazul cucereşte
Moldova, fug, împreună cu Ieremia Movilă, Mitropolitul Gheor­
ghe şi trei episcopi: al Romanului, al Rădăuţilor şi al Huşilor
Mihai convoacă un sinod la care ieau parte şi mai mulţi prelaţi
greci din Răsărit, ca Nectarie, arhiepiscopul Ohridei, Dioni ie
.al Târnovei, German al Cezareei şi Teofan al Vodenei, toţi
Greci, cu toate că unii erau din părţile bulgăreşti. Actul pentru
caterisirea episcopilor fugiţi este scris în greceşte şi sub semnat
în aceeaş limbă de cei patru demnitari greci, pe când doi epis­
copi străini: Pahomie din Muncaciu şi Efrem din Hebron is­
călesc slavoneşte 76. In 1620 găsim pe un Patriarh din Alex­
andria petrecând la Curtea lui Radu Mihnea şi dând infor­
maţii asupra luptei dela Ţuţora, care pune capăt Domniei lui
Gaspar Graţiani 77.
Dacă Însă aceşti patriarhi se întoarseră în ţările lor şi
dacă Nifon ieşi din scaunul muntean, alungat de Radu cel Mare,
.alti călugări greci prinseră mai adănci rădăcini în ţările ro­
mâne, unde 'i aflăm în curând ca egumeni în mănăstirile a­
cestei ţări. Aşa pe la 1541 întâlnim între călugării mânăstirei
Bistriţa pe proegumenul Partenie Tarhata, după numele lui
de sigur un Grec 78. Despre întinderea înrăuririi religioase a
elementului grecesc încă din decursul veacului al XVI-le fac
dovadă numeroşii termini greceşti întroduşi în limba română
privitori la lucrurile bisericeşti. Pe când limba cărţilor bise­
riceşti rămâne tot aceea slavonă, termenii pentru însemnarea
unor noţiuni referitoare la biserică devin greceşti în limba
vorbită. Aşa videm apărând chiar în documentele cele mai
vechi ale domnitorilor români cuvintele de mănăstire, mitro-
,. Citat de Şincai, II, p. 132 care reproduce cuvintele istoricului grec;
«"E),cx�oy &otol ol ao{HYto[ 'too 'tOltOO hetvoo xal ol UpXOYt/;, 'Y.al 8Ao, o ),&0<;
p.e'tGt. 1t&o'fJ<; eo),a�lo<;» Comp. Athanase Commen Ipsilanti, rezumat de Papa­
dopol .. Callmah în An. Acad. Rom., II, tom. II, p. 420.
il. 7S Hieronim Ferro c. dogele 20 Decemvrie 1560. Hurm., Doc., VIII, 8),
,. Iorga, Studii şi Doc., IX, p. 31.
" Ibid., IV, p. 178 .
.. Document din 1541 în Arh. ist., I, 2, p. 27.
[27]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 27
polii, călugăr, paraclis, liturghie, egumen, arhimandrit 79, In al­
tele mai noue de prin veacul al XVI-lea, Întâlnim: proequmen,
monah şi ieromonah, îmbogăţindu-se necontenit terminologia
grecească a treptelor bisericeşti. Intr'un catastih al averilor
mănăstirei Galata, scris româneşte pe timpul lui Petru Schi opul,
1588, se află întrebuinţată o Întinsă terminologie grecească, în
care întâlnim cuvinte ca următoarele: minee, penticostar, oc­
ioih, iriod, meiaţraste, canon, âicbiu, stihar chioot, discos (cu fi­
nala grecească os in loc de româneşte disc), potir, panaghia,
paniocrator, xeropoiam, policandtu, iconostas, patra/il' şi altele
încă 80, ---
Şi cum oare să nu fi început biserica a se greciză când
din toate părţile călugării greci irumpeau în ea? când cele mai
multe şi mai frumoase mânăstiri încăpuseră prin închinări din
partea ctitorilor, sau prin uzurparea lor de călugării greci, în
mânile acestora? Inchinarea a mare parte din mânăstirile noastre
către acele din răsărit este în destul de veche în ţările române,
de şi e.§te greu de constatat data adevărată a supunerei fie";
căreia, greuma-r-ares din'pfîcina nenumăratelor acte Ialşe, în­
cfiipuite de călugării greci spre a urca pe cât se poate mai mult
vechimeaînchinărei, şi a da astfel stăpânirei lor un titlu mai
puternic, Astfel despre mănăstirea Butoi!!.l din Muntenia, că­
lugării greci arătau ca act de închinare al ei sub mânăstirea
Sf. Ştefan dela Meteoru un hrisov a lui Vladislav Voevod, fiul
lui Mircea Vodă cel Bătrân, din 6918 (1410), care act se do­
vedeşte a fi falş prin faptul că mai întâiu Mircea nu au avut
nici un fiu cu numele de Vladislav, ci numai pe Vlad pronumit
Dracul; apoi chiar dacă ar fi să se iee acest Vlad ca Vladislav,
încă Ia 1410 nu domnea el, ci însuş tatăl său Mircea 1, iar Vlad
Dracul începe a domni tocmai în 143081, Mânăstirea Mislea
tot din Muntenia cată să fi fost închinată mănâstirei Paferisa
din Rumelia prin un hrisov din anul 7124 (1616) dela Radu
Mihnea, dacă acest hrisov nu ar fi învederat închipuit, întru
cât se referă Ia un alt hrisov din 7126 (1618) dela Gavril Movilă.
adecă la un aci posterior, pe care nu putea să-I prevadă că
jva fi făcut doi ani după aceea 82, Că falşificarea documentelor
\ era procedarea obişnuită a călugărilor greci, spre a-şi însuşi
7' Pentru mănăstire şi călugăr mai toate documentele vechi le înfăţoşază.
Pentru mitropolit în loc de terminul vechiu slavon de vlădică, vezi un docu­
ment al mitropoitului Iosif din 1407, în Arli. ist., 1, 1, p. 140). Pentru pa­
raclis şi liturghie, Ull document dela Petru Vodă din 1447 (ibidem, 1,1, p. 113).
Pentru equmen, arhimaruirit un doc. dela Stefan cel Mare din 1459, (ibidem, 1,
1, p. 114).
80 Hasdeu, Cuvinle din bătrâni, 1, p. 221. Comp. un document dn 1586,
Arh. ist., 1, 1, p. 134.
81 VoI. II, p. 106 şi 123. Ioan Brezoianu, Mânăstirile zise inchiriate şi
călugării străini, Bucureşti, 1861, p. 15.
83 Brezoianu, p. 7.
[28]
28
ISTORIA ROMÂNILOR
----._------------ ----------
Întâi mânăstirile şi apoi a Iăţi stăpânirea lor, se constată din
documente anumite. Prin unul din anul 1631 popa Pavăl măr­
turiseşte că fiind chemat înaintea sfatului domnesc, au arătat
că, din îndemnul egumenului Nil (Grec după nume) de la mâ­
năstirea Pângăraţii, care-i procurase şi un pergament sigilat
dar nescris, a plastografisit un document dela Petru Vodă, prin
care atribuia mănăstirei sale un loc ce era al celei a Biserica­
nilor, pentru care lucru a fost globit de marele logofăt şi pedep­
sit de mitropolitul 83. O altă daravere de acelaş fel adecă tot
o plăzmuire este făcută de călugării greci dela Golia pentru a
pune mâna pe o moşie a mănăstirii româneşti a Bisericanilor
şi este adeverită prin un document din 1671 dela Moisi Movilă 84.
Parte prin asemene manopere, parte prin îngăduirea bo­
ierilor şi a Domnilor cătră aceşti sfinţi părinţi, care veneau doară
prin rugile lor cu mare trecere cătră Dumnezeu, să rescum­
pere păcatele neamului tomânesc, se stabili o legătură tot mai
strânsă între mănăstirile din Răsărit şi acelea din Ţările ro­
mâne, care legătură duse la închinarea celor de al doilea către
.cele dintâi.
Prima mănăstire muntenească care se adevereşte ca în­
,chinată către una grecească este schitul .§}ăr�i afierosit de
ctitorul lui, Mogoş, străbunul Buzeştilor, III 77 Patriarhat
de Alexandria. Altă mânăstire (a doua cunoscută până
acum) este Bucovătl!! închinată mă-rii greceşti SI. Varlaam în
1588 de Clu'cerul Pârvu; a treia este mânăstirea Mihai Vodă
.afierosită de Mihai Viteazul în 1599" mânăstlrîi��iÎno-petra
din muntele Athos; a patra este Polovraci, zidită de boierul
Danciul Milescu şi închinată sfântuliii1Vtormftnt în 165085• Dacă
însă aceste mânăstiri fuseseră legiuit închinate din voia înfi­
inţătorilor lor, multe altele erau uzurpate în chip samavolnic
.sau fraudulos cum se vede aceasta din un însemnat document
al lui Matei Basarab din 1639, prin care Domnul constatând
chipul nelegiuit cu care se înstrăinaseră cele mai mari şi mai
frumoase mânăstiri ale Munteniei, dispune să se scoată din ele
pe călugării greci şi să se înnapoieze acele mănăstiri călugă­
rilor pământeni. Mateiu Basarab" constată în acest hrisov că
atunci "când se întâmplă de statură a fi mitropoliţi şi dom­
nitori ţărei oameni străini nouă, nu cu legea sfântă, ci cu nea­
mul, cu limba şi cu năravurile cele rele, adecă Greci, care spur­
.cându-şi mânile lor cu ocăritoarea mită, sub hicleană taină
începură a vinde şi a cârciumări sfintele mânăstiri ale ţărei
83 Doc. din 1631, Arli. ist., I, 1, p. 106. .
84 Arli. ist., I, 1, p. 106. Altul din 1634. Uricarul, VII, p. 124.
85 1577 pomenite de un doc, din 1634. Nicolaescu, Doc. slavo române
�p. 56; 1588, Cipariu, Arhio. p. 157; 1599. Ibidem, p.317, N. Iorga, Ist. Bise­
,ricii, I, p. 215.
[29]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 29
şi illvrele domneşti, a le supune metoace dajnice altor mânăs­
tiri de pre în ţara grecească şi de la Sveta-Gora, făcându-le
hrisoave de închinăciune fără de ştirea sfatului şi fără de voia
soborului". Astfel ajunseră a fi înstrăinate până pe timpul lui
Matei Basarab următoarele mănăstiri a le Munteniei: .Tismana,
K!Ea, Arg�l, !3istriţa, <:!.9.Y9l;a, 12�911,1I, q!����ul, §!12-
govul, �otma.�a, V.ale�, R�!!��l, �sle.fl, Bolintiriul, Cârn­
I>ulUng, Căldăruşanii, Sadova, Arnota, Gura Motrului. Po-
< tocul, Nucetul şi Tinganul, Că Matei Basarab îndrepta aici
numai un abuz introdus fără de cale, se vede de pe aceea că
el, alege "afară acele mânăstiri măcar domneşti, măcar boie­
reşti, pe care singuri ctitorii lor le au închinat şi le au supus
metoace cine unde au vrut", hotărând ca acele să rămână su­
puse călugărilor străini 86.
Şi în Moldova închinarea mânăstirilor către sfintele 10-
curi începe înaintea predomnirei politice a elementului grecesc
dar totuşi ceva mai târziu decât în Muntenia. Cea d'întâi în­
chinare constatată este acea a mănăstiri Secului numită de
întemeetorii ei Nistor Ureche Vornicul şi Ioan Mogâldea Vor­
nicul de gloată în 1599 cu numele grecesc de Xeropotam şi
înzestrată cu moşia Giuleştii. Acest nume grecesc a fost dat
mănăstirei tocmai fiindcă fusese menită a fi închinată acelor
mânăstiri cu acelaşi nume din Sinai. De aceea găsim în 16H
o învoială scrisă greceşte între călugării din Sinai şi cei din
Sf. Paraschiva din Iaşi, metocul mănăstirii Xeropotam, zidit
tot de Nestor Ureche 87. A doua mănăstire moldovenească în­
chinată este p-o!ia din Iaşi a cărei călugări greci vând în 1615
o moşie a ei. spre a plăti datoriile şi a scoate amaneturile pa­
troanei Goliei, mânăstirei Vatopedului din muntele Atos 88.
Mânăstirea Golia zidită de Ioan Golia, mare'Togofăt, la mar­
ginea Iaşilor pe la jumătatea veacului al XVI-lea, fusese în­
chinată în anul 1606 de văduva logofătului, Kneghina Ana,
mânăstirei Vatopedului 89.
Mână stirea Qgl�Ja, zidită de Petru Schi opui în 1584, a
fost închinată în 1618 sântului Mormânt, de Radu Mihnea ne­
potul lui Petru, care a domnit între anii 1616-1619 şi 1623 -162690•
8' Acest important hrisov publicat în Uricariullui T. Codrescu, V, p. 327,::-
87 Actul grecesc reprodus de Erbiceanu, Isloria Mitropolii Moldovei,
p. 293. Doc. din 1599 în Arh, isl., r, 1, p. 46.
88 Hrisov din 1615 în Uricariul, V, 217-218.
89 Hrisovul de închinare reprodus de Melhisedek, Notite istorice şi arheo­
logice adunate de pe la 48 mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti,
1885, p. 232. Cipariu, Arhio., p. 317. Ath, Commen Ipsilanti În Hurm.,Doc.,
XIV, p. 467 determină a doua domnie a lui Radu.
9' Melhisedek, ibidem, p. 279.
[30]
BO
ISTORIA ROMÂNILOR
Mânăstirea �qya din Iaşi, care s'a rezidit la 1625 de
Ioan Postelnicul eră încă de pe atunci sub călugări greci, cătră
care fusese închinată biserica anterioară ce se dărămase. In­
scripţia care aminteşte râdicarea ei, din anul 1625, este redac­
tată în limba grecească, şi se spune în ea că biserica. s'a re­
zidit din temelie, fiind egumen Ieromonahul Ieroteu din re­
numita insulă a Chiprului 91.
Mănăstirea �j,riL:ere<1iştii din Iaşi fusese închinată
de Miron Barnovschi sfântului Mormânt 92 �
Mănăstirea Todereni zidită la 1597 lângă Burdujeni de
Radu Movilă şi Miron Costin fu închinată de Eustratie Da­
bija în 1664 mănăstirii Pavot din Sfântul Munte 93, sub Gheor­
ghe Ştefan 1654-58 găsim pe fratele său Vasile Logofătul zi­
dind mănăstirea Caşinul pe care o închină Sf. Mormânt 94.
Dacă nu întâlnim aşa de multe mănăstiri Închinate în
Moldova ca în Muntenia, pricina stă în grecizarea mult mai
deplină de până atunci a acestei din urmă ţări decât a Mol­
dovei, ceeace provinea în mare parte din apropierea ei mai
mare de Greci decât ţara Moldovei 95.
Alăturea cu închinarea mănăstirilor pământene către cele
greceşti se arată o îngrijire foarte vie din partea ţărilor române
pentru � din Răsărit, şi aceasta din vremile ce urmează
numai decât descălecării lor Alexandru-cel-Bun dărueşte mă­
năstirii Zografos 3000 de aspri. Ştefan cel Mare pe lângă clă­
dirile şi reîntocmirile făcute la mănăstiriIe din Muntele Athos,
mai dărueşte mănăstirii Zografos 100 de galbeni ungureşti În
1466 şi în 1471 mai adaogă încă 500 de aspri pentru întreţi­
nerea bolniţilor 96. Contimpuranul lui Ştefan-cel-Mare, Vlad Că­
Iugărul, Domnul Munteniei (1481�1494) dărueşte mănăstirii
Filoteia din SI. Munte 4000 de aspri pe lângă 300 daţi "trepă­
dătorului" adecă monahului ce venise să ia darul. Acelaş Dom­
nitor dă în 1487 mănăstirii Rusicu 6000 de aspri pe an şi măn.
" Ibidem, p. 244.
02 Mai sus, p. 546 (812).
o. Hrisovul lui Dabija în Portretul lui Miron Cos lin în An. Acad. Rom.,
II, Tom. XXII, 1900, p. 28 (4).
o. .Serisoare din 1706 a lui Dosoteiu Patr. Ierusal. Hurm., Doc., XIV,
p. 411.
9' Că numai aceste mănăstiri din Moldova se aflau închinate până la
anul 1627, se vede din un document din acel an dela Miron Barnovski. Uri­
cariul, XIV, p. 174 care spune' despre călugării greci, "cum ţin şi aici (În Mol-.
dova) trei, patru mănăstlri". Totuşi este de admis că începutul închinărei mă­
năstirilor româneşti către cele greceşti este mai vechlu decât acel constatat prin
aceste documente. Cea dmtâi mână stire din părţile româneşti închinată uneia
din cele greceşti este fără îndoială acea a măn. Sf. Arhangheli din Maramureşi
închinată de voevozii Ballţă şi Dragoş, Patriarhiei din Constantinopol. Vezi
asupra acestui punct. D. Russo, Elenismul în România, 1912, p. 43.
36 N. Iorga, Studii şi doc., III, p. LXVII; Bogdan, Doe. lui Si. cel Mare.
1. p, 101.
[31]
MUNTENIA DELA MOAR'l'EA I.UI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 31
Sf. Ilie 10.000 de aspri. In 1501 însemnata familie craiovească
a Părvuleştilor dărueşte 2600 de aspri pe an şi 100 cheltuiala
drumului, măn. Pavăt din Muntele Athos, iar în 1540 Radu
Paisie din Muntenia da aceleiaşi măn. 3000 de aspri şi 300 tre­
pădătorului 97.
Am văzut apoi mai sus la domnia iubitorului de clerici.
Neagoe Basarab (1511-1521) cât de multe şi bogate ajutoare
a dat mănăstirilor greceşti din Răsărit 98. In 1533 Vlad Vin­
t.ilă dărueşte 10.00 de aspri lavri Sf. Atanasie şi 1000 trepădă­
torului; alţi 10000 dă măn. Kilandarului şi 800 pentru întreţi­
nerea bolniţilor. In 1568 Rusanda soţia lui Alexandru Lăpuş­
neanu dă măn. Zografos 50000 de aspri, In 1577 Petru Schi opul
dă schitului Dioniziat 6000 de aspri, şi măn. Zografos 100
de galbeni ung. Acelaş Petru ca Domn al Moldovei, dărueşte
în 1579 Sfintei Lavre din Athos 8000 de aspri şi 300 călugă­
rilor ce vor veni să ia darul. Tot el mai reînoeşte şi zugrăveşte
măn. Dioniziat, iar urmasul său Alexandru al II-lea reîntoc­
meşte măn. Xeropotam şi' pe aceea a Dohiarului. Ieremia Mo­
ghilă dărueşte în 1598 măn. Zografos 100 de galbeni ung. şi
Sfintei Lavre 15.000 de aspri 99.
Cu cât se îngreuia poziţia Ţărilor române faţă de Turci
cu atâta scădeau darurile Domnitorilor către biserici în deobşte
şi către cele greceşti în deosebi, încât întâlnim faptul ce de
altfel ar părea straniu ca valoarea darurilor către mănăstirile
greceşti să fie în raport invers cu sporul înrâurirei acestui neam
asupra vieţii româneşti, raport a cărui răsturnare se explică
Însă prin îmbinarea lui cu sporul darurilor către Turci. De a­
ceea în veacul al XVII întâlnim, afară de darurile lui Vasile
Lupu, tot mai puţine binefaceri către locurile sfinte şi lucrul
se rosteşte încă şi mai mult în Epoca fanariotă.
Aşa Constantin Şerban împodobeşte cu pietre scumpe
sicriul moaştelor Sf. Mihail şi ridică un turn înnalt la măn.
SI. Pavăl, Şerban Cantacuzen face un apăduct la lavra Ivi­
rului şi alta la lavra Stavronichiti.
Dar nu numai Domnii ci şi oamenii privaţi, boieri şi chiar
oameni din rânduri, evlavioşi, contribuiau la reînnoirea mănăsti­
tilor greceşti, cum se vede lucrul din reîntocmirea măn. Pan­
tocratorului de către logofătul Radu din Muntenia şi din da­
rurile făcute măn. Xenofon de boierii Barbu Dvornicul, Nenciul
Vornicul, Pârvu şi Radu, ale căror portrete se află zugrăvi te
pe pereţii mănăstirii 100. In 1613. găsim pe o călugiărţă Gri-
., Nicolaescu, Dac. Slaoo-rom., p. 39, 51 şi 65. D. Nicolaescu pune ca dom­
nie la Vlad Călugărul data greşită de 1495-1499.
o. VoI. II, p. 478 şi urm.
00 Erbiceanu, Priviri istorice asupra Fanarioţilor în An. Acad. române,
II, tom. XXIII (1901), p. 89-93. Nicolaescu, Ajutoare băneşti către măn. din
SI. Munie, în cCony.._lit-,_-XX:�Y, 1902, p. 998 şi urm. Lapedat, Vlad-Vodă
Căluqărul, ibidem, XXXVI, 1903,p:'llT1. --- - c
, •• Erbiceanu, t. c., p. 90.
[32]
32
0STORIA ROMÂNILOR)
pina care lăsase drept moştenire o falcă şi jumătate de vie în
dealul Mândru nepoţilor ei, cu condiţia ca să dea pe fiecare
an un cal la Sfetagora, la măn. Dioniziat 101.
Din toate aceste rezultă un fapt însemnător anume că
închinarea mănăstirilor române către acele greceşte din Răsărit,
nu a fost o urmare a predomnirii politice a Grecilor în Ţările
române ci a precedat-o înlesnindu-o şi deschizându-i calea.
Nu cum se pretinde de obiceiu, ca o consecvenţă a domniei
Fanarioţilor, Grecii devenind stăpânii ţărilor române au în-·
drumat instrăinarea mănăstirilor, ci evlavioşii Români înşii,
crezând că se pun sub adăpostul unei mai mari sfinţenii, au
închinat mănăstirile clădite de ei către acele din părţile Răsă­
ritului, chemând astfel ei pe Greci in ţările 101'. Că aceştia cău­
tară apoi prin toate căile permise şi nepermise a se încuiba în
lăcaşurile de închinare româneşti, nu era decât prea firesc,
întru cât găsiau în spiritul religios al timpului o toleranţă şi
o îngăduire a tuturor apucăturilor lor.
Grecii deci îndrumară înrâurirea lor asupra ţărilor ro­
mâne .pe cele două pârtii spornice a le comerţului şi religiei;
Către acestea se adause în curând încă o a treia, care le covârşia,
acea politică şi socială, dinpricinaînsemnătăţei pe care ele­
mentul, Ia început supus al Grecilor, îl dobândi în curând în
însuşi împărăţia Otomanilor. Aice ei deveniră stăpâni din slugi
ce erau mai înainte şi poruncitori mândri din smeriţi ascultă­
tori, prin două împrejurări, care îi urcară din pulbere Ia mă­
rire şi onoruri neauzite. Aceste fură: cunoştinţa 1imbelor străine
şi daraverile băneşti.
Turcii în acele timpuri despreţuiau Încă prea mult pe
creştini şi se bizuiau prea mult pe puterea sabii lor, pentru
a le în văta limbile. Fiindcă ei tot aveau nevoie de a trata uneori
cu Puterile Europei, întrebări comerciale şi chiar politice pentru
care aveau nevoie de mutuală înţelegere şi erau siliţi a recurge
la tâlmaci pentru schimbul lor de idei ca trimişi acreditaţi pe
lângă Poartă, fie vremelnic, fie mai stătător 102.
Prin gura tâlmacilor trecând cele mai delicate dara veri a
le Porţei, şi trebuind a fi introduşi în toate secretele politicei
,., N. Iorga, Studii şi doc., V,· p. 11-12. O enumerare bogată de daruri
tăcute de domnii şi boerii români mănăstirilor din Răsărit vezi pentru Athos
în N. Iorga, Muntele Athos în legătură cu Ţările noastre, Analele Acad. Rom. II,
XXXVI, 1914, P 447 (1) ; pentru Epir N. Iorga, Fundaţiunile Domnilor români
în Epir, Ibidem, II, XXXVI, 1914, p. 881 (1); pentru Tesalia, N. Iorga, Fun­
daţiuuile religioase ale domnilor români în Orient, Ibidem, II, tom. XXXVI,
1914, p. 863 (1).
102 Sus ţinusem în ediţia I şi d, Obedeanu Grecii în Ţara românească, p. 163
după mine, că Turcii ar fi fost opriţi de Coran a învăţa limbile creştinilor. Ce­
tind Însă cu luare ·aminte o traducere franceză a Coranului nu am găsit nici
un verset care să conţină aceste opriri. Explicarea din text este conformă cu
faptele.
[33]
MUNTENIA Dl!JLA MOARTEA LUI MIHAI VrrEAZu.pÂNĂLA MATEI BASARAB 33
otomane, ei dobândită în curând o însemnătate nemăsurată ca
oameni de încredere ai sultanilor.
Intrebuintarea dragomanilor fusese întrodusă de Vene­
ţieni, în relaţiile lor cu Poarta otomană. (Veneţienil neştiind (
turceşteverau siliţi să iee În slujba lor mai ales Greci de prin
insule. 'Fiindcă adese ori descurcarea celor mai însemnate da­
raveri atârna de modul cum erau tălmăcite convorbirile de
dragomani, apoi acel post deveni pe fiece zi mai jÎnportant,
potrivit cu creşterea şi complicarea intereselor. In curând şi
Poarta,care până atunci se slujise de dragomani împrovizaţi
sau de acei străini, convingându-se de însemnătatea nemăsu­
rată a acestor mijlocitori politici, Întocmi şi ea un şir întreg
de aceşti dregători, din care marele dragoman al Porţei, con ...
ducătorul de căpitenie al politicei exterioare, deveni În curând
cel mai de frunte. Fiind că acesta era În totdeauna un Grec,
precum erau şi subalternii lui, se înţălege uşor cât de mare în­
riurire dobândiră Grecii din Constantinopole prin îmmbrăcarea
acestor dregătorii ..
Dacă postul de dragoman al Porţei, deveni numai cât
mai târziu introducerea oarecum neapărată pentru a ajunge
În scaunele române, celalt mijloc de înriurire a Grecilor asupra
Porţei Otomane, daraverile băneşti, îndrumă de pe acuma
acestei rase ghibace şi pricepute,' calea către supremaţia po­
litică În Ţările române. Turcii ca popor răsboinic şi cuceritor
lăsau toate îndeletnicirile neguţitoreşti pe sama Grecilor, ceeace
duse pe aceştia În curând la mari avuţii, Într'un Stat fără con­
trol, în care tot ce se agonisia era jăfuit de cine apuca mai Întâi.
Astfel agiunseră Grecii, prin bogăţiile lor, În mare trecere la
Poartă. Ei începură a juca rolul de bancheri faţă cu Poarta, a
căreia războae neînc!tate o puneau adese ori în nevoia de, a
recurge la lăzile lor. Bogăţiile Grecilor însă Îi aduseră în cu­
rând de a dreptul în legătură cu ţările române. Am văzut starea
de ne mai pomenită de corupţie în care ajunsese Impărăţia
Turcească, şi acum această corupţie unită cu intrigele lăuntrice
ale boierilor, adusese scaunele Ţărilor române Într'o adevărată
precupeţire înnaintea dregătorilor Porţei. Să ne amintim numai
cât cumplite le lupte cu punga În mână a le lui Petru Schiopul,
Alexandru al II-lea, Petru Cercel pe timpul Doamnei Chiajna.Dom­
nii fiind săraci şi trebuind să răspundă chiar dela început sume
însemnate, adese ori puse în rizic mai mult ca la o loterie, in­
ţelegem cum acei ce le împrumutau lor asemene sume erau
oarecum îndreptăţiţi a face apoi ei pe adevăraţii stăpâni ai
ţărilor cumpărate cu banii lor, ca unii ce erau stăpânii Dom­
nu lui. Am văzut cum prădau şi jăfuiau ţara în chipul cel mai
neomenos, spre a-şi scoate banii împrumutaţi şi cum atare su­
Ierinţi duse la extrem împinsese chiar pe domnitori la răscoale
pe timpul lui Ioan Vodă cel Cumplit, apoi pe acel al lui Mihai
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - Voi. \ 1.
[34]
1
j
•
34
ISTORIA ROMÂNILOR
--
Viteazul. Răscoale le încercate căzând odată cu eroii ce le fă­
cuse, şi ţările române, întrând iarăşi în îngenuncherea de mai
înainte, starea lor în această privire nu făcu decât să se înrău­
tăţască. E drept că Turcii după cumplita învăţătură dată lor
de Mihai Viteazul, se lăsară de a mai practica ei specula ca­
metei cu domniile române; dar ei fură înlocuiti în daraverile
băneşti cu Grecii,' care se grămădeau ei tot mai numeroşi la
atare târg folositor. Odată veniţi în ţară cu domnii pe
care îi ajutaseră la dobândire a tronului, principii căutau
în toate modurile să-i împace, să se plătiască de ei altfel decât
prin bani, de care aveau nevoie pentru mănţinerea în domnie.
Fiindcă religia Grecilor nu se opune a la încuscrirea cu fiicele
boierilor pământeni, apoi ei intrară în curând, mai ales prin
sprijinul şi recomandarea domnilor, în sânul familiilor celor
mari, şiajunseră la boierii alăturea cu vechile odrasle ale no­
bilimei băştinase, Tot astfel Grecii înfluenţi din Constantino­
pole, îşi măritau fetele după boieri români, căpătând prin o
asemene încuscrire dreptul de a se amesteca în trebile ţărilor
dela Dunăre.
Astfel de încuscriri între familiile române şi Grecii Con­
stantinopolei sunt vechi, mai ales în Muntenia. O mătuşă a
lui Dan al II-lea (1420-1425) se numia Calinichia 103, care după
numele ei trebue fără îndoială să fi fost de obârşia greacă. Pe
timpul lui Ştefan cel Mare trăia în Moldova Vistierul, fără în­
doială de obârşie grec, Kirakola, deci un grec boier mare şi în
Divanul ţării 104. Pătraşcu cel Bun (1554-1557) se Însoară cu
Greaca Teodora, acăreia frate Iane capătă prin această încus­
crire dregătorii însemnate În Ţara Românească, precum bănia
Craiovei şi acea de capuchehaia 105. Alexandru fiul Mirceoaei
(1567-1577), era însurat cu o Greacă din Galata Constanti­
nopolei. După ce Kiajna îşi găsise o noră în centrul Grecis­
mului, ea căută tot acolo şi doi gineri pentru fetele sale, însăr­
cinând cu stă rostirea pe patriarhul Ioasaf, care şi află pentru
una din ele pe vestitul Mihail Vameşul Cantacuzino pronumit
Şaitan-Oglu (fiul Satanii), iar pentru cealaltă pe un tânăr Sta­
mate nepotul aceluia. Logodnicii vin în Muntenia cu o pom­
poasă întovărăşire : dar însoţirea cea întâi, acea cu Cantacuzino
esă la rău sfârşit.'?". Despre Petru Şchiopul, fiul Kiajnei soţia
lui Mircea Ciobanul, ne spune istoria patriarhului Dosoteiu,
că era un bărbat plăcut la vorbă, cu bune moravuri, care ştiea
limbile turcă, greacă şi română, că iubea oamenii învăţaţi, con­
vorbiâ cu ei despre astronomie, despre zodiac - învăţături gre-
103 Document din 1474 în Arh. ist., I, 1, p. 19. Comp. VoI. III, p. 98.,
104 Doc. din 1480, Arh. isl., 1, 1, p. 116.
105 Vezi voI. V, p. 131.
106 Vezi voI. V, p. 21.
[35]
."ii.
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAB 35
��------ -�---------
ceşti. El se căsători a doua oară cu o Greacă din Rodos, Maria
Amirali că din copiii pe care el îi avuse îi rămase o singură fată,
domniţa Maria, care învăţase carte grecească şi bulgărească,
şi care se mărită după un Grec din Constantinopole, Zotu
Tigara 107.
Iancu Sasul domnul Moldovei (1580-1582), avea de soţie
pe Greaca Maria Paleologu 108, şi aşa mai departe întîlnim cu
cât ne apropiem mai mult de vremile mai noue, tot mai nume­
roase legături de familie între Grecii Ţarigradului şi domnii şi
boierii români.
De aceea nu ne va mai părea extraordinară necontenita
sporire a elementului grecesc în ţările române. Documentele
care nu ne pot da decât un slab răsunet al realităţei, încă ne
învoesc o spicuire îndestul de bogată a feţelor greceşti ce se
purtau în aceste timpuri prin ţările române. Intr'un pamflet
scris pe la 1415 găsim amintit pe un grec Arghiropus care ar
fi /făcut mare avere în Valachia, ceeace a îndemnat şi pe alţii
din acelaş neam a se duce în acea ţară. Sub Alexandru Aldea
Domnul Munteniei (1431-35) găsim pe un grec Temiano care
fugise din această ţară luând mai multe lucruri ale cămării
domneşti şi nişte bani ce avea de dat lui Ioan fiul lui Gaspar
din Câmpulung 109. Tot din Muntenia va fi fost şi grecul căruia
fiind închis la castelul din Bran în Transilvania, i se fură un
inel cu o piatră de preţ 110.
Pe timpul lui Petru Rareş am întâlnit pe hatmanul Vartic
şi pe comisul Placa sau Plaxa lll. Tot pe atunci întâlnim în Mun­
tenia familia Coresi, care joacă un rol însemnat în desvoltarea
culturală a poporului român, ca originară din Chio şi amin­
tită pentru prima oară în documentele muntene în anul 15291]2.
Pe timpul lui Mircea Ciobanul (1546-1560) întâlnim pe Grecul
Manta Postelnicul, care înduplecă pe domn a'i dărui moşiile
sechestrate dela Radu vistiernicul, pe care Manta le dărueşte
107 Melhisedec, Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca dela [initu]
oeocului al XV I-Iea şi începutul celui al X FII-lea, Bucureşti, 1882, p. 6.
10' Vezi voI. V, p. 111.
10U 1431. Hurm., Doc., XV. p. 15.
110 1493. Ibidem, p. 144. Pentru Arghiropus, vezi D. Russo, Elenismu!
În România, 1912, p. 44.
111 Doc, din 1546 publicat de Al. Papadopol Calimah în Convorbiri lite­
rare, XVI, p. 402. Mai vezi altul din 1546 în Melhisedec, Chron. Huşilor, Bu­
cureşti, 1869,12.,.22 şi unul dela Ilie Rareş fără dată în Arh. ist.,2, p. 20.
In sfârşit alt firisov dela Petru Rareş din 1546 in Melhisedec, Cbron. Romanului,
I, p. 175. Alt hrisov din 1546 care pomeneşte Plaxa Comisul în Ghlbănescu ,
Ispisoace şi Zapise, r, 1, p. 15. Tot pe timpul lui Petru Vodă cel Bătrân adecă
Rareş se vorbeşte de pedepsirea unor boeri români pentru uciderea unor Greci,
(Doc, dela Petru Schiopul din 1587 în Uricarul XIV, p. 157).
112 Mai jos sub capitolul Inceputuri literare, ne vom ocupa mai pe larg
de această familie.
[36]
36 •
ISTORIA ROMÂNILOR
apoi călugărilor dela Ezerul P''. Sub Ilie fiul lui Petru Rareş
întâlnim pe boierul Grec Marmara 114. Tot pe atunci dieta Tran­
silvaniei opreşte aşezarea Grecilor în ţara de peste munţi. Pu­
ţin după aceea nişte documente ne spun că cu prilejul prin­
derii lui Mircea Ciob anul şi înlocuirii lui cu Pătraşcu-cel-Bun,
s'au tăiat mulţi creştini de ai lui atât Români cât şi Greci 115. Sub
Lăpuşneanu trăesc În Hărlău pe lângă Armeni, Evrei şi Sârbi,
încă şi Greci, iar prin Transilvania se purtau pe lângă negus­
tori români şi negustori greci 116. Sub Iacob Eraclid Despotul,
grec şi el de obârşie şi cel întâi Domn din acest neam urcat
în scaun românesc, Grecii trebue să se fi înmulţit cu toţi oa­
menii lui de iscoadă din care ni s'a păstrat numele lui Stamate
Condostaulachi trimis de el la Braşoveni în timpul pribegirii
lui anterioare domniei, pentru a lua de acolo nişte scule ale lui 117.
Pe la 1570 sub Bogdan fiul Lăpuşneanului mai mulţi
Greci vin înaintea domnului şi "se [ăluesc că li s'au omorit
unul din ai lor, în vreme când păştea oile sale în hotarul satului
Albotenii, şi domnul pedepseşte pe acel sat, luându'l domnesc,
pentru omorul acelui Grec, de când rămase numile de valea
Grecului hotarului satului Albotenilor 118". Matei Stricovski la
1575, spune despre Basarabia sau Moldova sud-răsăriteană că
văzuse acolo Munteni, Sârbi, Ţigani, Greci şi Italieni ameste­
caţi la un loc 119. Pe Mihai Viteazul îl găsim încunjurat de mai
mulţi Greci, precum pe învăţatul Chipriot Luca Episcop de
Buzeu şi apoi pe Banul Mihalcea pe Vistiernicul Stavrinos, iar
în tratatul dintre Domn şi Sigismund Batori se prevede într'un
articol că între cei 12 boieri juraţi care erau să participe la
dieta Ardealului, să nu poată încăpea nici un Grec, nici să
poată o.bţinea vre unul o d.regătorie pr.ivitoar.e la ocâ�uire�
Munteniei P". Tot pe atunci, 1600, mal mulţinegustori greci
113 Doc. din 1575, Arh. isi., I, 1, p. 68.
114 Ureche in Letopiseţe, I, p. 172.
115 Două doc. din 1551 şi 1552. Hurm., Doc., II, 4, p. 660 şi 675.
116 Pentru Transilvania doc. din 1555, Hurm., Doc., XV, 'p. 512.
117 Ibidem, p. 560. "Graecorum nobili familia orto",
118 Doc, din 1570. Uriearul, II, p. 252.
119 Arh. ist., II, p. 5.
120 Tratat între Mihai Viteazul şi Sigismund Batori, din 20 Maiu 1595.
în Hurmuzaki, Doc., III, p. 212: "Graecus natione inter duodecim juratos Bo­
jeros esse nequeat, neque aliquod murius et officium spectans ad guberna­
tionem illius regni obire possit". Această condiţie a fost Introdusă de Sigis­
mund Batori din teama prefăcută ce o avea de Mihai Viteazul despre intrigile
turceşti. Vezi mai sus, p. 190. Să fie Hatmanul Ieronim Stavrinos pomenit
ca boier moldovan de uri doc. din 1612 (Ibidem, XV, 2, p. 854 şi 855, acelaş
cu Visternicul Stavrinos refugiat în Moldova după moartea lui Mihai Viteazul?
Găsim însă Greci neguţători în Transilvania aşa pe Giva în Bistriţa în 1604,
Hurrn., Doc., XV, 2, p. 809.
[37]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂLA MATEI BASARAB 37
din Moldova trimit o scrisoare grecească de i felicitare către
vameşii Bistriţei Gheorghe şi Ştefan 121.
După Mihai Viteazul numărul Grecilor sporeşte necon­
tenit. Aşa pe timpul lui Radu Şerban vine şi se aşează în Mun­
tenia Mitropolitul grec, Matei al Mirelor, căruia domnitorul ii
dă egumenia mănăstirii Dealul 122. Pe timpul Movileştilor întîl­
nim în Moldova pe Dumitru Chiriţa Paleologu ca logofăt, dă­
ruit de Constantin Movilă în 1608 pentru slujba de 12 ani făcută
atât lui cât şi tatului său Ieremia, cu satul Vânătorii din ju­
deţul Neamţului, care sat este apoi dăruit de văduva lui Chi­
riţa, Maria, (de sigur o fată de boier român), mănăstirei Bise­
ricani 123. Intr'un raport al unei comisiuni de anchetă pentru
limpezirea unor hotare, din anul 1610 se vorbeşte despre unul
Petru Grecul ce fusese uşier la Alexandru Vodă Lăpuşneanu 124.
Intr'un urie din 1618 al lui Gavril Movilă, domnul ţărei Munte­
neşti, datat din Târgoviştea, prin care dărueşte satul Heciul
din ţinutul Sucevei mănăstirei Galata, se vede subsemnat gre­
ceşte Ciril patriarhul de Alexandria şi câţiva egumeni din Mun­
tenia în aceeaşi limbă 125. Intr'un zapis de mărturie iscălit în
1610 de mai mulţi' boieri şi orăşeni din Suceava, găsim şi pe
un neguţitor Zota 12,6. Pe timpul lui Ştefan Tomşa (1611-�1616)
moare în Moldova!' unul Ciacâr Grecul, care nelăsând copii,
moşia lui Şiviţa de lângă Prut în ţinutul Covurluiului, este luată
domnească după principiul dreptului de albinagiu (droit d'au­
baine), care exista şi în ţările române 127. Adăogim pe un mar­
tur Macri din un act al anului 1610; un zapis din 1621 din Iaşi
conţine suhsemnăturile greceşti ale mai multor persoane 128.
Alte acte muntene din 1629 şi 1630 conţin deasemenea sub­
semnături greceşti 129. Mai întâlnim pe Vistiernicul Enache Can­
tacuzino din Moldova de pe timpul lui Moisi Movilă 163113°,
121 N. Iorga, Doc. Bistriţii, 1, p. 5.
122 N. Iorga. Manuscrise din biblioteci străine în An. Acad. Rom., II,
Tom. XXI, 1899, p. 4 şi 18.
123 Doc, din 1608 in Arh. ist., 1, 1, p. 78 şiDoc. din 1620, ibidem, p. 69.
Comp. un raport către imp. Rudolf al II-lea din" 15 Aug. 1598 Hurm., Doc.,
III, p. 300: "sub id tempus advenerunt principis Tartarorum oratores, Sofer­
scheff Tartarus et Alexander Paleologus Graecus, cuius frater natu minor deget
apud Moldaviae voivodam".
12. Doc, din 1610 în Arh, ist., 1, 1, 22.
12. Doc. din 1618, idetn, 1, 2, p. 190 .
.. Arli. ist., III, p. 205.
12, Doc, din 1618 dela Radu Vodă Î'I Arh. ist., 1, 2, p. 191. In volu­
mul al IV-lea, la studiul asupra obiceiului pământului ne vom ocupa mai pe
larg cu dreptul de albinagiu. ' "
12. Iorga, Studii şi doc., VI, p. 17: » 'A n:O(l�o)..oC; n:polta).,rl.tJ.0';' "A ns).,o;
�'(w Z6�()c; )..0'(0 €H't'tJ C;, M·�XC<Yj)., <1>paY't"H.
129 Ibidem, 1629, V, p. 446: «TpoD'fav't'tJC; �'tJlJt'flapac;, TpoD'f'ay'tac; n:olJ�i).,vtltoc;,
l:ltJ.ac; ).,ojw6':t'fj<;>; 1630, p. 447: < KOIJ'tav n:a'(apy[ltOC;, :Ml;(OC; �ltat&p'IJC;, �ltJ.l).�
).,0'(060 "'fIC;>.
130 Uricariul, II, p. 50 şi 258.
[38]
38
ISTORIA ROMÂNILOR
şi' pe Constantin Cantacuzino postelnicul din Muntenia 131. Tot
pe atunci mai găsim un sinet scris greceşte al lui Moisi Voevod
prin care se îndatoreşte către craiul Zapolia ca să'i dea 6000 de
fiori ni în cazul când acesta ar izbuti a-l pune în scaunul Ţării
româneşti 132.
. Astfel se întrodusese pe deosebitele căi arătate mai sus"
elementul grecesc în Ţările române. La început întinderea lui
se .făcu pe nesimţite, cât timp el se mănţinuse în sfera comer-­
dală, care îndrumase acea întroducere. Când trecu însă în cea
religioasă efectele copleşirei lui fură mai adânc simţite, şi o­
împrotivire se manifestă la lumină.' Cu cât mai viu trebuia.
să apese el asupra .poporului român, când începu a se ciubări
în economia, mai apoi în stăpânirea ţărilor dunărene! Ro­
mânii încercată mai întâi să scuture de pe ei această nouă nă­
paste ce le cădea după gât, şi făcură vânt nemulţămirei 10r
prin mişcări violente şi răsculări .sângeroase. Cea întâi se în­
tâmpla pe vremile lui. Radu Mihnea .
.. , Acest moment important, când se adăugi noul curent în
viaţa poporului . român trebuia însemnat, şi cercetate vinele
ascunse, care izvorite diu tadâncul timpului, ieşise acuma la
lumină în. turburea apă a istoriei sale.
" "Pl:lPă această ochireîndărăt, să, ne îndrumăm iarăşi către
tJIpp�rile viitoar,e.
�;'3.l),'ELA A:ţ.EXANDlllJ }I,Ij\ŞI. :LA: .MArEI tlASARAB..
. . ,Atcxandru�liaşi, 1(j1G�lG13. (In: :16,16 .serândui de Poartă
la!d9mili�ÎnMuntenia; Alexandru Iliaş], care 'şi .aştepta de
mult -rândul. în casa marelui vizir. A.�,upra· modului numirea
lui, aflăm în un document contimpuran următoarele interesante:
amărunţimi : "Ambasadorul Poloniei cerca în lunile trecute a
dobândi. principatul Valahiei pentru Gavril, Movilă, fitil lui
Simion, ceeace i se făgăduise de caimacamul care cu toate a­
�g�te: ,puţin timp după aceea, numi pe un' alt principe acolo, .
. 131 Pe lângă Greci mai întâlnim din când în când işi ialţ.i .străini în dregă-.
toriile ţărilor române, dovadă că oricine putea fi urcat în ele prin voia atot
puternică a domnului. Aşa pe unul Saranâino logofăt încă, de pe. timpul lui
Dan al II-lea (Doc, dela Dan din 1430 Sept. 15 în Arh. ist., 1, 1, p. 74); pe'
�I;ulii rninlstrul.Jul. Petru Schi opul (mai sus, p. 132); po un hatman Bernhorâ
care 'subsamnă numele său cu litere latine în un hrisov din 1619, necunoscând
scrierea cirilică (Arlz. isi., 1, p. 6); pe contele Aitilio Vimercati numit de Ciro­
Spontonl . (Historia delia Transilvania, Veneţia, 1635, p. 208 şi 233) general ser­
gent 'maior al principelui Radu Şerban 160i-H311». Aceşti străini sunt însă"
numa] .personaje întâmplătoare care se pot întâlni îa toate domniile şi in toate
�1\rile, pe' când . Grecil sunt un element neapărat şi fatal în desvoltarea vieţev
romăneşti. ," .
132 N. Iorga, Studii şi doc., IV, p. 18.
[39]
MUNTENIA DELA MOARTEA l VI MIRA!' VITEÂZU PÂNĂI A MATEI BASARAB 39
Alexandru (din neamul principilor Valahiei, ce stătea în casa
'marelui vizir), nu atât prin. consideraţie pentru el însuşi,cât
pentru a plăcea sultanei soţiei marelui vizir care '1 favoriza.
.El ac şi plecat spre a pune mâna pe: domnie, şi fiindcă numitul
Alexandru nu avea bani pentru a face' 'diferitele daruri şi a'
intâmpina şi : .. celelalte.cheltueli, caimacamul îi deie cu împru­
mut 35.000 de zechinl.rde şi în realitate Alexandru nu primise
mai mult de 15:000 şi- cea' mai mare parte din aceşti bani au
fost daţi soţiei marelui 'vizir. Gavril însă se plânse cu amără­
.eiune pentru îndepărtarea lui, şi are un mare avantaj,căci
-dispune de mulţi bani; 'din care cauză ar putea prea uşoriob­
tineâ victoria.P?". '.' t
, Ce putea însă face Alexandru numai cu bieţi, 15.000 de
galbeni? El trebui să mai împrumute încă alte sume mult mai
'Însemnate de pe la Grecii cămătari din Constantinopole. 'A::'
ceasta îi fu cu atâta mai uşor, că el fiind fiul lth, 'Ilie Rareş,
.care se turcise şi se aşezase în Constantinopole.vfusese născut
la Rodos, unde crescuse între Greci din mica' hiFeopHătie,�3(t.
El veni deci în Muntenia "întovărăşit de mulţi Greci, careîm>
-preună cu cei ce mai erau înainte se făcuse o grămadă, :lucru
-ce nesuferind boierii români, au făcut sfat ca să-i taie 135". Capii
răscoalei erau Lupul Mehedinţianul Paharnicul, 'UII' Spătar> il
-cărui nume nu ni s'a păstrat, alt boier Buzdugan şi Cârstea
Vornicul. Complotul însă răsuflându-se, cei d'intâi fug în Un­
.garia, iar cel de pe urmă mai îndrăzneţ rămâne în ţară. In
această răscoală moare un grec învăţat Mateiu Monemvasie au-
-torul unei, cărţi istorice 136. '
Alexandru Iliaşi fu săpat 'în tot cursul Domn iei sale
-de stăruinţele lui Radu Şărban. Pentru a paraliza uneltirile- lui,
Alexandru Iliaşi se pune bine cu împăratul german, oferindu-i
slujbele sale, pe când rivalul său Gavril Movilă ţinea 'partea
lui Bethlen Gabor principele Transilvaniei, care cu toate că
mijlocise reînnoirea păcei între sultan şi împărat, tot pleca
mai mult în partea Turcilor cumpăna prieteniei sale. Radu
Şărhan, văzând că cu toate căciulirile şi sărutările de mâini
trimise mai ales Arhiducelui Maximilian 137, nu poate dobândi
dela împăratul decât stăruinţi, şi acele mai mult, de 'formă,
Sntru cât Alexandru Iliaşi nu dădea politicei împărăteşti nici
un motiv de tânguire, recurge iar la o încercare violentă; însă
pentru a nu fi oprit iarăşi de împăratul, ca la acea făcută ,de
133 Almoro Nani către dogele, 19 Octomvrie 1616. Hurrn., Doc., IV, 2, p. 366·
134 Ureche în Letopiseţe, I, p. 244. Mai sus, p. 51, asupra turcirii tatălui său
135 Căpitanul în Mag. ist., I, p. 249. Comp. Anonim în Mag. ist., IV, p. 308.
136 Cronica rimata a lui Mateiu al Mirelor in Papiu I1arian, Tezaur, l, p. 347.
137 In o scrisoare a lui Radu Şărban c. Arhld. Maximilian, (Iorga, Studii
-şi doc., IV, p. 170) găsim: "gratias agerem, etoscularer manus suas praelt-
1>atas", .
[40]
40
ISTORIA ROMÂNILOR
el împreună cu Homanai 138, se duce tocmai la Cazaci, dela care
izbuteşte .a dobândi un ajutor, cu atât mai uşor cu cât tot ei
ajunseseră a pune şi pe Ştefan Tomşa în domnia Moldovei.
Alexandru Iliaşi iesă în contra Cazacilor, încă înnainte de a
'intra ei în Muntenia, şi cu ajutorul Turcilor, reuşeşte a-i răspinge.
După ce se întoarce din expediţie, el taie pe Cârstea, pentru
moartea căruia Skender paşa, capul expediţiei contra Caza­
cilor, îi cere 40.000 de galbeni, spre a nu o arăta sultanului.
Boierii fugiţi peste hotar s'întorc atunci cu ajutor dela Bethlen
Gabor, şi alungă din scaun pe Alexandru Iliaşi, care fuge la
Nemţi. "Lupul însă sosi şi începu a tăia pe Greci şi pe slu­
gile lor care jăcuiau ţara. Ungurii încă îi cereau lefi, (dar bani
nu avea), ci apuca pe neguţători de'i da Ungurilor, să le plă­
tească lefile. Lupul trimisese în ţară pe Buzdugan, om rău,
care unde găsia Greci neguţitori, gelepi, pre toţi îi tăia şi le
lua toată marfa fără milă 139". Despre această revoltă a ţărei
contra lui lliaşi şLa.Grecilor lui" pomeneşte şi un document
veneţian care I!>J?Hne,dl boierii ţărei împreună Cu poporul, Îm­
pinşi de stoa,f(;�rţle şi:t;i;r;:tnia cea nespusă a .acelui principe, se
ir��eulaseră,,{�\I,: �rll,lele Şnnu:rnJrr de. 8A,)OQ în potriva. lui, şi '1
iflluIlgaserădiiî t,ară putându'şj el Illţm?-L�um:;tre greutate scă�
.viaţa cu puţin .de, ai săi 140".1;lţr�ii l:;tc/Început vroesc .să'l rea­
şăze pe Alexa,n,�.r� cu sila în scaun ;',1up"ă, aceea însă, mişcaţi
şi prin grasel�� 'Jjlr,u\lg� date de Ga,.vr\r",Moyilă,. se hotăresc a'I
numi pe acesta ,Qomn Î.ţl locul lui IHş..ş,ic. .
Domnul Gavi;il Movilă 1613�i!620,�'�r� fiul lui Simion,
care ţinuse tronul munteancâtva timp după Iuga lui Mihai
Viteazul. Auzind creditorii lui Alexandru despre mazilirea lui,
"veniră în mare .număr la divan, jăluindu-se că partizanii lui
Gavril, pricinui seră răscoala întâmplată şi ruina acelui prin­
.cipe, precum şi acea a creditorilor care nu ar fi încă plătiţi.
:Gavril aflând .de această jăluire veni şi el la divan, temându-se
I 138 Ludovic de Mollart c. Cristofor Preunerv TS Iunie 1620. Hurm., Doc.,
rv:, ,Il. ,594: "Demnac.l1 von dem Horn Kays, Maj. Mattia hochloblkhen An­
gedenckhens wegen einsetzung dess fursten Raduly Scarban in die Wallachey
an diser Porten embsig anzuhalten mir allergnădigst anbevohlen worden, der­
. selbe aber nummehr unlăngst mit todt abgegangen, und sich alhie Alexander
'Waywo!'la (so von Gabrielasco auss der Wallachey von disscmunbtlllcherweiss
vertrieben, worden), personlich befindet; weiln dann erstbesagter Alexander
Woywoda jederzeit in gehorsambisten devotion gegen. Ir. Kays. Maj. bestandig
verblieben, und-hiertur in gethreuister unnderthenigkheit zue continuiren, gehor­
Slllllbisten. erbi�ttens; besagter Gabrielasco aber des Bethlen (iabor nnnd an­
deren. )r, Maj. Rebellen ain grosser befiirderer, und It. Maj. Missguner unnd
.hai�blicher fri<ţenşfeindt ist'�.Şărban .încercase în zadar a redoţlăndi scaunul
pierdut. Nenum�ratele lui stăruinţi, Hurm. Doc. IV. Numerile431-479, fură
toate z.ădarnice.
,-, "'9 Anon., rom., ,în Mag. isi" IV, p. 308.
','. A/moro Nani către dogele 23 Iunie, 1618. Hurm. Doc" 'IV, 2, p. 373.
[41]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAIVITEAZU PANĂLA MATIlJIBASARAB 4l
mai ales de vizir a cărui femee proteguiă pe Alexandru. Vi­
zirul însă îi spuse că "odată ce sărutase poala sultanului trebuia
să meargă în Valahia; dar că întru cât Alexandru lăsase multe
datorii, ar trebui să caute a mulţămi şi pe creditorii lui, la
care lucru Gavril nu răspunse nimic, dând prin tăcerea lui a
înţelege, că consimţiă la îndatorirea ce i se impunea 141".
Arătarea ambasadorului veneţian, că răscoala în protiva
lui Alexandru Iliaşi fusese făcută de partizanii lui Gavril Mo­
vilă, nu este exactă, căci capii acestei răscoale, Lupul pahar­
nicul şi Busdugan căpitanul, sunt prinşi de Gavril şi daţi pe
mâna pa şei care-i pune în ţapă 142. Dacă ei ar fi fost înţeleşi cu
...
8. Gavriil Vodă Movilă
Movilă spre a'I aduce în scaun, este invederat că chiar dacă
paşa i-ar fi cerut, el ar fi căutat să-i scape; dar se ştia că Mo­
vileştii nici odată nu se bucuraseră de vreo popularitate în
Muntenia.
Cu însă sau fără de aceasta domnia lui Gavril Movilă,
trebuia să aibă o scurtă durată.
Sistemul cumpărărei domniilor pe bani, care fusese în­
trerupt un moment prin puternica zguduire dată imperiului
turcesc de Mihai Viteazul, reîncepu în curând a Înflori iarăşi
în toată deplinătatea lui, şi vârtejul schimbător de Domni îşi
ieă iarăşi cursul său obişnuit. Radu Mihnea, care fusese în acest
răstimp domn în Moldova, şi stătea acuma/În nenorocita stare
de mazilla Poarta Otomană, dă vizirului 10.000 de scuzi, 25.000
chehaei, se mai obligă a da un tribut anticipat în sumă de vr'o
141 Altă scrisoare din 10 Iulie 1618, idem, p. 374 •
... Căpitanul în Mag. isi.,': I, p. 309.
[42]
42
ISTORIA ROMÂN1LORr
40.0QO de scuzi, "prin care, adaoge raportul veneţian căruia.
împrumutăm aceste ştiri, va trebui să se sugă sângele sărma­
nilor supuşi creştini 143". Astfel ajunge Radu Mihnea pentru a
doua oară în scaunul Munteniei.
Radu Mihnea a doua oară, 1620-1623. Grecii revin cu
el la putere în Muntenia. Aşa în lupta dela Hotin între Turcs
şi Poloni, Radu Vodă trimite din îndemnul Turcilor pe Ba­
tişie V eleli, "Om de neamul său critean 144", în lagărul Ieşesc,
pentru a propune pacea. Radu zideşte mănăstirea S1. Troiţi
din jos de Bucureşti şi o închină mănăstirei Iverului 145, Că­
zând Radu într'o boală, "vizirul răspândeşte vestea despre
moartea lui, cu arătare că va da principatul unui altuia, pentru
a putea încasa astfel mulţi bani. Fiul lui Radu (Alexandrul
Coconul) oferă atunci vizirului 10.000 de zechini, spre a'l în­
toarce dela gânduI propus, şi, adaoge ambasadorul veneţian,
"se crede că Radu va izbuti, căci vizirul n'ar vrea să piardă
aceşti bani, de şi sunt alţii mulţi care propun sume mai însem-:
nate "?", Radu Mihnea văzăndu-se ameninţat, începe spre a'ş]
asigura poziţia trimiţând bani la banca de Veneţia, ceeace ur­
mează înainte a face şi după ce este strămutat în Moldova,
depunând el din ambele sale domnii suma de 37,547 de galbeni,
şi anume 18.900 din Valahia şi 19.647 din Moldova 147.
Cu ajutorul banilor adunaţi el luptă cu izbândă contra
intrigilor de răsturnare. Cu 30.000 de scuzi daţi vizirului, îl
face sărevină asupra hotărârei luăte de el, de a'l înlocui cu.
Alexandru IIi aşi din Moldova, iar dragomanul acestuia să fie
închis şi bătut 148, şi chiar obţine ca el însuş să fie strămutat
în ţara Moldovei deastădată ca o favoare, pentru a face fiului
său, Alexandru Coconul, loc în Muntenia.
Alexandru Coconul, 1623-1627. Izbânda aproape neaş­
teptată a lui Radu Mihnea, dea pune în scaunul Munteniei pe
fiul său ce era încă un copiI 149, încât tot el conducea din scaunul
Moldovei şi afacerile Munteniei, fusese dobândită mai ales ca
rea Almoro Nan .către dogele, 28 Iulie 1620. Hurm., Doc., IV, 2, p. 386._
"4 Miron Costin, Lelopiseţe, 1, p. 249. Comp., p. 251.
"6.Căpitanul în Mag. isi., 1, p. 281.
146 Almoro Nani c. dogele, 20 April 1621. Hurm., Doc., IV,2, p. 390' ..
Comp. alt raport veneţian din 14 Iunie 1623 şi un al 3-lea al lui Zorzi Giustintare
către dogele 12 Noembrie 1629, idem, p. 399 şi 402. Mai vezi scrisoarea lui
Radu Mihnea către dogele 10 Februarie 1625, idem, p. 407.
147 Vezi cele două sinete ale bancei de Veneţia unul din 23 Martie, cela­
lalt din 14 Noemvrle 1623, idem, p. 422 şi 423.
149 Raport din 24 Iunie 1623, idem, p. 399.
149 "Che molto il giovane, et reto dal padre" zice raportul lui Simon Con­
tarini către dogele din 11 Aprilie 1625, idem, p. 408 numit "Alexandru Mlhnea
după tatăl său. N. Iorga 1627. Acte şi fragmente, 1, p. 66.
[43]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂLA MATEI BASARAB 43
.ajutorul unui Grec influent din Constantinopole numit Skerlef,
.."bogat şi cunoscut de toţi meghistanii împărăţiei, carele având
voie veghiată despre Turci, Radu Vodă s'au fost împrietenit
-cu el de mai înainte vreme, fiindu-i ajutor întru multe trebi
a le domniei". Radu Vodă se încuscreşte chiar cu acel Grec,
însurând pe fiul său domnul Munteniei cu fata lui Skerlet,
făcându-se nunta la Movileni, jud. Tecuci, lângă Siretiu 150.
Puţin după această serbare care cu stă mulţi bani pe ţările
române, Tătarii punându-se rău cu Turcii, intră în Moldova
şi în Muntenia, şi prădă cumplit această de pe urmă ţară, fă­
-când robi mulţi din oamenii cei mai de samă şi luând o pradă
imensă, iar Principii acelor ţări scăpară, Alexandru într'o mă­
năstire, iar tatul său Radu în cetatea Sucevei. Intâmplându-se
:însă să moară Radu Vodă din Moldova, poziţia fiului său se
9. 10 Alexandru Voevod [CoconulJ
află zdruncinată. Ne fiind cine să mai privigheze purtarea.bo­
.ierilor însărcinaţi cu conducerea ocârmuirei Munteniei, jafurile
lor provoacă două răscoale contra domniei lui Alexandru Co­
<conul, una făcută de călăraşii din Măneştii, Gherghiţa, Ploieşti
şi Ruşii de Vede, a doua de cătră boieri de peste Olt, care râ­
-dicară din. sinul lor pe un "domnişor" numit Paisie. Ambele
aceste răscoale sunt însă stârnpărate : conducătorii lor prinşi
.şi tăieţi 151. Totuşi ele pricinuiră mazilirea lui Alexandru Vodă.
Anume grecul Skerlet, socrul domnului muntean, "dorind mult
.a se mântui de pericolele ce-i veniau necontenit prin turbură­
rile provocate în Valahia de domnia unui copil, şi desgustat
de a tot interveni la Poartă spre a lui mănţinere,: dă el singur
bani cu împrumut compeţitorului ginerelui său, Alexandru
Iliaşi, care mai fusese principe încă în două rânduri, şi fusese
destituit pentru stoarcerile sale", şi acesta izbuteşte din nou
a fi numit. Skerlet scapă de neplăcerile cărora îl expunea domnia
,.0 Capitanul in Mag. ist., I, p.283. Miron Costin in Letopiseţ», I, p. 258.
151 Căpitanul în Mag. isl., r, p. 282.
[44]
44
ISTORIA ROMÂNILOR
ginerelui său în Muntenia, făcând tot odată şi o strălucită afa­
cere, căci, urmează raportul veneţian, "cu această nouă ale­
gere trebuie să fie unite enorme cheltueIi, care toate vor cădea
asupra nenorociţilor locuitori ce vor fi aduşi aproape la deplină
peire 152" •
Alexandru Iliaşi, a doua oară, 1627-1629. Este strămutat
din Moldova în Muntenia, stând în domnie doi ani de zile. Acest
principe, pe care l'am cunoscut a fi grecizat din tălpi până în
creştet, se pare că face un act de energie faţă cu necontenitele
cotropiri, pe care Grecii le întindeau asupra Munteniei. Prin­
tr'un document al său din 1628, el refuză închinarea mănăs­
tirei Sneagovului către acea din muntele Atos a Pandocratorului,
motivându-şi hotărârea pe faptul că "acum destul este cât
au îmbelşigat cei de mai înainte domni muntele sfânt şi alte
Jocuri "?", Este invederat că acest refuz nu era decât o mano­
peră întrebuinţată de domn spre a şterge de pe el păcatul În­
străinărei, şi a trece în ochii boierilor pămănteni drept apă­
rător al intereselor ţărei. Vom avea prilejul a regăsi această
tactică aplicată într'un chip mult mai larg de urmaşul lui Alex­
andru Iliaşi, Leon Vodă Tomşa.
Leon Tomşa, 1629-1633. Intre compeţitorii ce se puseră
pe întrecutele pentru cumpărarea tronului muntean, era şi un
Italian Carlo Cigalla din Messina, care avea speranţa a obţinea
cu puterea aurului pentru fiul său unul din cele două princi­
pate, lucru de care avea neapărată nevoie, căci fiul său logodin­
du-se cu o damă mare din Boemia, părinţii acesteia pretindeau
ca viitorul lor ginere să ajungă şi el într'o stare mai strălucită,
pentru a se putea căsători 154. Sărmanele ţări române, în ce stare
ajunseseră dacă orice venetic din lume putea să năzuiească a-şi
căpătui copii prin domnia uneia din ele! Acest aventurier însă
nu izbuti, pentru că alţi compeţitori mai grei îl înlăturară dela
concurenţă. Acel mai fericit fu Leon fiul lui Ştefan Tomşa,
fostul domn al Moldovei, care dobândi scaunul prin mari chel­
tuieli făcute la Poartă. Numai căpătarea făgăduinţei de a de­
veni principe îl custă 140.000 de lei, daţi caimacanului. Dar
cât trebui să mai cheltuiască până ce simpla făgăduială deveni
realitate ? Se socotea la cel puţin 300.000 de lei preţul cum-
16' Sebastiano Venier c. dogele, 13 Noemvrie 1627. Hurrn. Doc., IV, 2,
p. 418.
15. Document nepublicat din col. Academiei, pachet XX, No. 273. Acesta
este documentul acel curios care pune luna Martie drept întâia lună a anului.
Vezi voI. II, p. 260. Asupra lui Ioan Mihail CigaIIa, v. studiul d-lui O. Lugo­
şianu, Un aventurier din secolul al XVII, în Prinos lui D. A. Sturdza, p. 279
şi urm, şi notiţa lui d-Iui Iorga la acest studiu, Ibidem, p. 293.
154 Giovanni Capello către dogele 13 Octomvrie 1630. Hurrn., Doc., IV,
2, p. 451.
[45]
MUNTENIA DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU PÂNĂ LA MATEI BASARAll 45
părărei acestei domnii, care luaţi pe interese foarte urcate,
ameninţa Muntenia cu o totală sărăcire 155.
Şi într'adevăr cum intr.i Leon Tomşa în domnia Mun­
teniei, cea întâi grijă a lui fu de a se plăti de creditori, care
fiind numeroşi şi îndrituiţi cu sume mari, domnul fu nevoit
a pune "multe şi mari greutăţi pe boieri şi pe ţară, şi silia pe
boieri să plătiască judeţele cu bani, şi ţara spărgându-se, iar
boierii neavând de unde să iee banii, se sărăciau şi se înda­
toriau. Văzând boierii că lucru merge spre rău, s'au sfătuit,
mai vărtos boierimea de peste Olt, anume Matei Aga din Bran­
coveni, Aslan Vornicul, Ghergan spatarul, Barbu spătarul Bră­
descu, Mihai spatarul Coţofanu, Dumitru slugerul Filişanu,
Mitrea vistierul şi alţii de au fugit cu toţii în Ardeal, unde
fură primiţi cu cinste de Gheorghe Racoţi domnul acelei ţări.
Leon Vodă temăndu-se de această prihegire, le trimise cărţi
cu jurământ ca să vie în ţară, că nu le va face nimic rău, dar
ei n'au vrut să vie". Un document care confirmă această pri­
begire adaogă la numărul boierilor iugiţi peste munţi pe fra­
tele lui Brădescu, Mihail Clucerul, pe Barbu dela Poiana fe­
ciorul Izerului, pe Barbu dela Frăţeşti, feciorul lui Malcociu şi
alţi mulţi dela Romanaţi, dela Jiul de Jos şi dela Mehedinti 156.
Boierii vroiau să reintre în ţară, însă cu putere pentru
a scoate pe Domnul urgisit de ei, de aceea aflăm spunând pe
Aslan Vornicul, pe Ghergan Spătarul, pe Matei Aga, pe Dumitru
Preda Postelnicul, pe Mihail Clucerul, pe Barbu Paharnicul,
pe Mihalcea Postelnicul, adică tocmai pe acei ce SI3' văd enu­
meraţi de cronicari şi de documentul din 1630 şi alţii încă in­
dicaţi numai prin vorbele: "şi alţii mulţi din cele 4 judeţe"
găsim zicem pe aceşti boieri subsemnând un zapis de împrumut
dela jupânul Cristian de peste munţi pe suma de 2000 de ughi
cu ajutorul căreia să-şi facă cale să meargă în ţara lor şi să
scoată pe Greci dintr'însa, pe duşmanii lor care le-au spart
casele 157.
efon Tomşa dându-şi seama despre pricina de căpetenie
a rocoşirii boierilor, anume prin marea favorizare a Grecilor
şi temându-se ca din cauza spargerii ţării să nu-i vină mazilie,
se preface a se pleca cererilor boerilor şi prin un hrisov al său
din 21 Iulie 1631 el spune că "văzând pustiirea ţării prin Grecii
străini care amestecă şi vând ţara fără nicio milă şi prea puţin pe
casele asuprite, ·am'. hotărît să calc aceste obiceiuri rele şi să
'55 Sebastianno Venier c, dogele 270ct. 1629 Hurm., Doc., IV, 2, p. 435.
156 Căpitanul În Mag. isl., 1, p. 281-289. eran. Anonimă, Ibidem, IV,
p. 311-325.
"7 Raportul ispravnicului Vasile către Logofătul de atunci 1630, N. Iorga,
Studii şi doc., IV, p. 19-30 Girolamo CapelIocătre dogele 1 Dec. 1630. Hurm,
Dac., IV, 2, p. 2.
[46]
46
IWI'ORIA ROMÂNILOR
. le pun toate jos scoţând pe acei Greci străini din ţară afară
că prea sunt neprieteni ţării 158".
Pribegii însă ştiind cu cine au a face şi cât plătiau făgă­
duinţele lui Tomşa chiar când erau întrupate în hrisoave, intră
cu putere în ţară şi se lovesc cu Leon Vodă lângă mănăstirea
lui Mihai Vodă în 21 August 1631, dar sunt bătuţi. "Perit-au
mulţi oameni de tot felul" ne spun cronicarii. Prins au pe
Preda Brâncoveanul nepotul lui Mathei Aga şi pe Radul Lo­
gofătul dela Dealu şi şi-au răscumpărat viaţa cu bani dela
Leon Vodă" 159. Această împrejurare arată nespusa nevoie de
numărătoare în care se afla Leon Vodă, dacă el era în stare
pentru bani, a dărui viaţa unor oameni ce nu puteau decât
să-i devină mai duşmani după această răscumpărare. Pre cei
ce nu aveau îndestulă avere spre a-şi plăti capul, îi ucise.u.Tă­
iat-au şi pe Adam banul acolo în tabără, şi pe Preda Floricoiul
din satul Greci, şi au înţăpat pe Nusă Armaşul". Cei care SC3-
pară din măcel între care era şi Aga Matei, fugiră şi se închiseră
în mănăstirea Tismana, unde susţinură un asediu victorios
contra trupelor lui Leon Vodă. După ce oştirea se retrase, Ma­
tei Aga scăpâ din mănăstire şi trecu iar în Ardeal 160.
Leon de şi drept Moldovan de origine, trece de Grec în
ochii contimpuranilor. Astfel o relaţie a lui Paul Strasburg,
solul regelui Svediei la sultanul Amurat, care vede pe Leon
Vodă când trece prin Bucureşti, spune că dânsul "ar fi grec .
de neam". Se vede că Leon Tomşa fusese crescut la Constau­
tinopole, de oarece interpretul lui Strasburg traduce cuvinte
solului în greceşte, pentru ca principele să le înţăleagă 161.
15. 1631. Iorga Studii şi doc., IV, p. 103.
l50 Mag. isl., 1, p. 122-125, Uricarui, V, p. 167, publică numai ince­
putul hrisovului cu arătarea greşită că s'ar referi la izgonirea călugărilor greci.
160 Cronicarii citaţi. Pentru amănunţlmi vezi C. V. Obedeanu, Grecii În
Ţara Românească, 1900, p. 46 şi urm. Izbânda lui Leon Vodă fu veşnicită prin
o cruce frumoasă cu inscripţie reprodusă În facsimil de G. Ionescu-Gion În Is­
toria Bucureştilor, p. 60. Comp. relaţia lui Paul Strassburg citată mai jos nota 29 :
"et errectum in victoria signum crucis, manu sua ostendens",
161 Vezi Monumenla Hungariae Historiea, Strasburg Păl 1631-1633-iki
kovetsege es Rakoczy Gyorgy, p. 100 quarto die Martis Corona .. discessi et
Valachiae territorio finitissima Targovistum versus olim palatinam sedem pre­
fecturus Illuc princeps et voyvoda Leo natione grecus commissarios s,uos. expe­
diverat ut ad metropolin Bukarest nunc palatinorum habiţ\llt�i c,)l.oini­
cilium nos comitarentur. Aderat interpres sennonis mei ff:H:er... • ..••. btîis na­
tione Cretensi qui praeter linguam turcicam et graecam, itaHclH'l.11�oque la­
tinum et germanicum idioma callebat ac septenii spatio Wittebergae comrno­
ratusstudio Theologiae operam dederat. Is a me prolata turcico el graeco ser�
tnone eloquenter reddidit ac palatlni nomine et verbis mihi spopondit". In­
terpretul traducea şi turceşte din cauză că: "lateri Voyvodae aliquot primarii
Turcae assidebant, ut opinor rerum arbitri et conslliarii" Se vede că din eroare
editorii monumentelor au pus anul 1634 la această solie. Fw,t�I)..April ea nu
poate cădea decât in anul 1632, de oarece la Iulie aceluiaşF.'iHî"it�\<in Tom�a
era depus (vezi nota 163). Arhioul pentru filologie şi istorie al luiCipariu. Blaşiu
1867, p 12-13, admite dată exactă de 1632 pentru această călătorie.
[47]
MUNT�;NIA DELA MOARTEA LUlllllHAI VITEAZU PÂNĂLA MATEI BASARAB 47
Este· însemnat de a întâlni aceste dese revolutii contra
elementului grecesc, ce căuta să se încuibe în. ţară. Dela Radu
Mihnea până acuma, în circa 20 de ani, am numerat patru 162.
Să nu credem că patriotismul, în înţelesul pe care'l dăm noi
acestui cuvînt, împingea pe boieri la această luptă înversunată
contra elementului străin, ci interesul lor jignit prin grămădirea.
străinilor pe corpul ţărilor române. Unde încăpea un Grec tre­
buia să iasă un Român, şi întroducerea lor tot mai numeroasă
răstrângea necontenit pănea Românilor .. Dar dacă vom căta
bine, ce este pat.riotismul altă ceva decât interesul colectiv
adecă suma intereselor individuale? In unele capete şi inimi
extraordinare poate patriotismul să se limpezască, până a a­
junge şi îmbrăca forma unui simţimânt cu totul desinteresat
în ceeace priveşte viaţa indi viduală. Chiar în acestea Însă el
nu va fi decât reflexul intereselor maselor, instinctului conser­
vaţiei în ,diferitele sale grade de putere şi de desvoltare. Fe­
rice un popor sau o clasă când măcar acest simţimânt, acest
instinct al intereselor sale nu s'au tocit cu totul, şi vai de el
atunci când priveşte cu nepăsare sau filosofie la răpirea drep­
tului şi la încălcarea intereselor sale I
Văzând boierii că n'au izbutit cu puterea în contra lui
Leon Tomşa, se pun pe calea mult mai îndămănatecă a intri­
gilor, şi tânguindu-se pentru pustierea ţărei la Poartă, fac ca
Leon Vodă să fie mazilit în 21 Iulie 1632163• Boierii răsvrăti­
tori cumpără atunci pe Abaza paşa din Silistra pentru a în­
troduce pe Matei Aga în domnia ţărei Munteneşti. Un raport
olandez spune că s'ar fi oferit îndoirea tributului, 100000 în
loc de 50.000 de scuzi, dacă Poarta ar recunoaşte pe domnul
ales, dar că Turcii luară această cerere în nume de rău şi că
Sultanul trimise indată un imbrihor la Abaza-paşa care stă­
ruia pentru această recunoaştere, cu ordin ca "să gonească
neapărat pe acel ce se făcuse domn, oferindu-se Poarta a în­
locui pe acel numit de ea dacă nu este plăcut, dar nevoind cu
nici un chip să se urce în scaun unul ales de ţară 164.
Se vede din această. rostire cât de mult se temeau Turcii
de orice încercare a Românilor de a se emancipa de sub auto­
ritatea lor.
Sultanul pentru a sprijini' pe proteguitul său Radul,
fiul lui Alexandru Iliaşi trimite un ordin lui Racoti, de a nu
primi în adăpostire pe Muntenii refugiaţi, şi a ajuta princi­
pelui numit de el, a pune mâna pe tron; iar lui Abaza paşa
162 Sub Radu Mihnea 1612, Alex lliaşi 1618. Alex. Coconul 1623. Leon
Tornşa 1630.
1 •• Anon. Rom. in Mag. isl., IV, p, 314.
J64 N. Iorga. Studii şi doc., IV. P 194.
[48]
165 Giovanni Cappello către dogele 18 Octomvrie 1632. Hurm. Doc., IV,
2, p. 460: "Abbassa che di presente SI trova in commando in Silistra per la
depositlone del principe di Valachia e petitione di quei popoIi, ha posto in seda
di quel principato, sogetto da lui dipendente et fin hora 10 sostiene non ostan­
tante che dalla Porta sij statto eletto 11 figliolo del principe Alessandro di
Moldavia" .
166 Asupra grecismului lui Necula Vistierul, vezi N. Iorga, Studii şi doc.,
IX, 'p. 13. , ,
167 Pietre Foscarini c. dogele, 8 Martie 1633, Hurm., Doc., IV, 2, p. 464
Comp. 1632 MOD, Hung. historica, Strassburg Pal 1631-1637 lki Kovetsege es
Rakoczy Gyorgy, p. 67.
îi trimite o straşnică ameninţare, în caz când nu s'ar supune
ordinului său 165.
Abaza însă ştiea ce face. El se răzăma pe puternicile pungi
de bani ale lui Matei Aga, cu care ştiea el bine că poate aco­
peri la Poartă ori ce nesupunere şi înfrânge orice împotrivire.
-Indrăzneala lui Abaza şi a lui Matei merg până acolo. că se
opun cu armatele contra intrărei lui Radu în Muntenia, în
partea căruia trecuse toţi boierii şi Grecii lui Leon Vodă, cei
duşmăniţi de Matei şi de partida lui, anume Necula vistierul,
Hrizea vornicul, doi Greci 166. Nicola Catargiu, Dumitru Du­
descu, Mihu Leca, Popa Logofătul şi Neagul aga. Toţi aceşti
boieri se dus eră la Alexandru Iliaşi în Moldova, de unde se
întoarseră, în fruntea lor cu fiul său Radu, cu ajutorul de Tă­
tari, care intrândîn Muntenia dădură ţara focului şi prăzei.
In 25 Octomvrie 1632, se întâlnesc ambele oştiri lângă mă­
năstirea Plumbuita, unde după o crăncenă luptă, care ţinu
de dimineaţă până în sară, rămase izhânda pe partea lui Matei
aga. Mai trebuia însă repurtată încă o victorie, pentru a pune
desăvârşit mâna pe scaunul Muntenieis-victorie pentru care se
cerea nu curajul şi vărsarea sângelui pe câmpul de răsboi, ci
ghibăcie şi vărsare bogată de bani în nesăturatele pungi ale
Turcilor. Matei aga se duse deci la Constantinopole, şi el tre­
buia să fie bine prevăzut cu bani de acasă, căci înduşmănit
precum era cu Grecii, el nu putea spera dela ei nici un ajutor .
. "EI fu nevoit să dee vr'o 30.000 de lei daruri în bani, şi alţi
30.000 în obiecte preţioase care împreună cu cheltuelele în­
vestiturei se urcară la 200.000. Pe lângă acesta el mai trebui se iee
asupră-şi 62.000 de lei datoria lui Radu Vodă, care fusese con­
tractată de el la nişte neguţitori de miere când fusese rânduit
în domnie 167". Cât de înduşmănit era Matei Basarab cu Grecii •
se vede din o scrisoare pe care o trimite lui Racoţi în�are îi
mulţămeşte cu mare căldură şi supunere pentru ajutorul ce
i-l dăduse, şi în care scrisoare Matei se jălueşte contra "nişte
oameni ai lui, Mihnea, anume Iorga cu soţia lui şi altul ce-l
chiamă Dula=-tot Greci ;şi să caute Maria ta că este acolo
în Braşov un Grec ce se făce doftor acuma dincolo şi care
J.
1
,.
48
ISTORII\ ROMANILOR
,.�
[49]
MUNTIllNIA DEL<\ MOARTEA LUI MIHAI VITEAZU pÂNĂr,A MATEI BASARAB 49
multe amestecături face şi care a spart această hlestămată
ţară 168".
Era deci firesc lucru ca Grecii să combată pe Matei şi
unul din ei Curt Celebi, umbla pe ascuns Ia vizirul şi se ispi­
tea în multe chipuri, aducând Ia vizir Greci, Grece şi Turcoaice
care pâriau pe Matei cum le au omorât bărbaţii, fraţii şi fe­
ciorii în răsboiul făcut de el. Tot atunci sosiră şi boierii pri­
begi din Moldova şi cu Molodovenii trimeşi de Alexandru Iliaşi,
cu o carte de pâră pe care o dădură în mâna împăratului. Insă
toate aceste Ia nimica nu eşiră, faţă cu argumentele sunătoare
ale Agăi Matei. El întovărăşit de 600 de boeri şi reprezen­
tanţi ai clerului Munteniei, cum spune raportul olandez fu
primit să sărute poala sultanului, şi plecâ spre Muntenia puţin
după 8 Martie 1633, data raportului ambasadorului veneţian,
care spune de Matei că fusese miIuit de sultan cu domnia Mun­
teniei.
Raportul olandez amintit rezumă cu acest prilej în chip
foarte viu specula ce se făcea cu tronurile române: "Aceşti
miniştri ai Porţii şi unii fruntaşi greci cari se hrănesc şi caută
a se îmbogăţi cu punerea şi scoaterea acestor Domni, nu se
vor opri înainte ca amândouă provinciile Moldova şi Ţara Ro­
mânească să fie ruinate şi golite de locuitori, la care au şi ajuns
aproape. Cei ce se dau aici în Constantinopole de cohoritori
ai Voevozilor sunt nişte vagabonzi cari. nu au un ban şi pleacă
de aici cu datorii de 3-'-400.000 de ta feri şi care trătează apoi
pe bieţii locuitori cu sila şi într'un chip barbar, E de mirare
că locuitorii au putut să îndure aşa de mult şi-nu au fugit dintr'o
dată, cum şi unde o fac acuma. Şi dela această curte unde lă­
comia a luat locul de frunte, nu este îndreptare de aşteptat 169".
Ce minunată caracteristică a regimului de atunci sub care trăiau
ţările române. Pare a ti 'trai după cercetarea izvoarelor de un
istoric al vremilor noastre şi cu toate aceste nu este decât oglin­
direa lumei aevea în o minte limpede şi pătrunzătoare.
168 N. Iorga, Studii li doc., IX, p. 16-17.
'69 13 Noem. 1632, Iorga, Studii şi doc., IX, p. 198.
A. D. Xenopol. J;toria Românilor. - VoI. VI.
4
[50]
I i
t.
II
MOLDOVA
DE LA A DOUA DOMNlE A LUI EMANOIL ARON
LA VASILE LUPU
(1593 -- 1634)
1. MOVILEŞTII
De câte ori s'au înălţat câte un Domnitor însemnat în
fruntea ţărilor române, istoria amânduror s'a unificat într'un
singur tot. Pe timpul lui Ştefan cel Mare întâmplările din Mun­
tenia sunt determinate de mâna eroului Moldovei; pe acel la
lui Mihai Viteazul evenimentele' acestei de pe urmă ţări se con­
topesc cu acele ale Munteniei.
Amintim deci numai cât spre stabilirea şirului domnilor
pe voevozii moldoveni din vremile lui Mihai Viteazul.
EmanoiI Aron a doua oară, 1593-1594., Se răscoală îm­
preună cu Mihai în contra Turcilor, darnevroind să se supună
cererei lui Sigismund Batori, dea··i face închinarea personală
este scos din scaun de către comandantul gardei sale de Unguri,
Ştefan Răzvan, din îndemnul principelui Ardealului 1.
Ştefan Răzvan, 1594-1595, omul lui Sigismund luptă
împreună cu el şi cu Mihai în . contra Turcilor; dar este scos
de Poloni din domnia Moldovei în anul 1596, şi înlocuit cu
Ieremia Movilă, fiind chiar prins şi ucis 2. Familia Movileştilor,
care aduse ţara Moldovei în o fatală supunere cătrePoloni,
este însemnată încă şi prin aceea că a numărat în ea şi câţiva
reprezentanţi ai culturei româneşti, în cât din acest punct de
videre ea devine cu deosebire interesantă.
1 Asupra domniei lui Aron, vezi vol, V, p. 139, şi urm. şi 156 şi urm.
2 Asupra lui Ştefan Răzvan, vezi vol. V, p. 172-175.
I
i
[51]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA VASILE LUPU
51
Originea ei este necunoscută, ca acea a celor mai multor
familii boiereşti. Ea se va fi înălţat, ca de obiceiu, prin vitejia
vre unui străbun din rândul răzăşilor în acel alnobililor; ba
chiar legenda ne-a păstrat o povestire, cu ce împrejurare s'ar
fi făcut această urcare .. "CâildŞtefan cel Mare merse de în­
timpină la Scheea, pe Siretiu, pe Hroiot ce năvăli se în ţară,
îi căzu calul; ucis în bătălie. Atunci unul Purice aprodul, dete
calul lui domnului.jsău : iar Ştefan Vodă .nu putea încăleca în
grabă fiind om mic, şi-i zise Purice aprodul : doamrie eu mă
voi face'o moviliţă..şi vino de te suie pe' mine şi încalecă. Şi
puindu-se pe dânsul Ştef<;tIlyVodă a încălecat pe cal, zicându-i :
Sărace Purice, de oi scăpa eu, si tu atunci ti-i schimba numele
din Purice în Movilă. V6iriqquÎnnt;zeu, izbutind în bătae Ştefan
Vodă şi scăpâadve1.şiapf:odul;Îl făcu boierarmaş-mare, şi dintru
acest purice se',trase ,neamul Movileştilor 3". . . '.' >
Aşa spune ... legenda. In . documente cea l!lt�idrătare a
acestei familii se vede pe timpul lui- Ilie fiul lutPett:l1 Rareş,
cândunul Văscan;MovUă este. amintit Cii părcălăhjle Hotin dela
1546'---:1552, şi apoi 'ca postelnic dela 1552-1555, şi în acelaş
timp, alăturea cu·:et întâlnim un alt Movilă logofăt \.'Un al
treile membru al; q�estei 'familii este arătat pe. acelaş timp ca
hatman.vanume îptre boierii trimişi la generalul polon Sienia­
vius, spre a aduce din Polonia pe Alexandru Lăpuşneanu în
1552 ,fi. Unul dîrr-aceşti trei Movileşti, amintiţi pe l::ţ 1550, cată
să fi :fosttatul acelora ce-i videm bântuind ţara Moldovei, cu
ambiţiile. lor, pe timpul lui Mihai. Viteazul -şi după moartea
lui. �ceştia erau trei fraţi: Ieremia Movilă care fu domn în
Moldova., Gheorghe Movilă episcop de Rădăuţi (1580-;;.--1588), şi
apoi mitropolit. Moldovei (1588�1591),şj Simion Jl,{ovilă care
pune,mâIl;&:':Pentru puţin timp pe tronul Munteniei, dapă fuga
lui Mihaiu .Viteazul, şi domni şi în Moldova. Aceşti trei fraţi,.
nemulţămiţi- cu domnia lui Iancu Vodă Sasul, pribegiră pe
timpul lui (1580-1582) în Polonia' împreună cu hatmanul Ba­
lica, fratele lor de pe mamă, acoperind fuga lor cupretextul
sîinţirei mănăstirei Suceviţa, care-i apropia de-hotareleţărei 6.
1Ir' � Bălcescu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, p. 205,' Intr'unidocument
'din 1491, se . întâlneşte un spătar Purice. (Arh. isl., 1, 1, p. 157. Lupta cu' Hroiot
tntămplăndu-se în 1485 (VoI. IV, p. 93), ar-urma că legenda ar trebui îndreptată
cel puţin în privirea datei când pune' urcarea lui .. Puriceuprodul între boieri.
"t. 4 Melchisedek,':' Chron. Rom., T, p. 272, Hasdeu; Arlt.; ist., 1, 1, p. 111
şi 126. . . .... :'. .
.5 Orichovius,ap.Dlugosz, p. 384.: "Mvgila magister �quitum':. D-I Picot
Chroll. d'Ureche, p. 538---:539, erede gre5it că acest Movilă amintit de 'Odcho­
vius,ar fi 'acelaş cu p.ostelnicul Văscan Movilă. Unul este postelniccelalalt'halman
in acelai; timp. '
• Vezi voI. V, p. 11'1.
[52]
52
JSTuRI' ROMÂNILOR
.� ,
Ieremia Movilă, 1595-1606. Polonii nemulţămiţi cu su­
premaţia dobândită de Sigisrnund Batori asupra Moldovei (ţară
10. Ieremia Movilă
[53]
pe care ei pururea avuseseră pretenţii de stăpânire), prin de­
tronarea lui Aron şi înlocuirea lui cu Ştefan Răsvan, năvălesc
spre a-l scoate pe acesta din scaun şi a pune în locu-i pe cel
mai mare dintre fraţii Movileşti, Cum este aşezat în scaun Ie­
remia Moghilă face în 29 August 1595 un jurământ de supu­
nere către Sigismund al III-lea, Regele Poloniei în care spune
că "ţara Moldovei trebue să fie supusă coroanei Poloniei ca
orice alt Palatinat al ei; că trebue să fie unită pe vecie cu Re­
gatul' polon. Roagă pe rege să înzestreze Voevodatuf Moldovei
cu veniturile trebuitoare; se declară de slugă supusă a Re­
gelui şi făgădueşte că se va sili a trata ca buni vecini pe Turci 7".
Polonii fac ca Movilă să fie recunoscut de Poartă, indatorin­
du-se noul Domn bine înteles la toate cererile nu numai ale
Turcilor ci şi ale Ţarului Tatarilor 8, concesie cu atât mai în­
semnată a Turcilor către Poloni că ei voiseră de astă dată să
înfiinţeze atât în Muntenia cât şi în Moldova un paşalâc în
loc de domnia de până acuma 9. .
Ieremia Movilă umblând însă să răstoarne pe Mihai Vi­
teazul din Muntenia şi să-I înlocuiască cu fratele său Simion,
Mihai îl loveşte de două ori în Moldova, odată numai din fugă
în 1596, a doua oară însă mai statornic în 1600, când 'ie Mol­
dova în stăpânire, instituind în ea o ocărmuire provizorie în
numele lui, şi având de gând să o dee unui fiu de Domn
care se oploşia la curtea lui. Căderea lui Mihai Viteazul la
Mirişlău ridică însă iarăşi capul Movileştilor, care reîntrând
cu Poloni în Moldova, nu numai că ajung din nou prin Iere­
mia în scaunul ei, dar trecând chiar în Muntenia, după ce bat
pe Mihai la riul Teleajnul, pune pe fratele său Simion în domnia
acestei de pe urmă ţări 10 •. Cu anul 1600 domnia lui Ieremia
Movilă se aşază mai cu statornicie în Moldova. Adus şi spri­
jinit în atâtea rânduri de Poloni, spre a-şi putea mănţinea şu­
bredul scaun, el trebuia să le fie cu totul supus, şi să le în­
voiască toate abaterile, toate nelegiuirile. Scump plăti ţara
favoarea de a fi dobândit "un om cinstit şi de treabă, un boier
din singele lor ca domn 11. Până la ce grad de înjosire căzuse
Moldova sub Poloni se vede din purtarea cea cu totul necu­
viincioasă a starostelui de Cameniţa faţă cu Ieremia când vine
să ceară steagurile luate de acesta dela Răsvan. Ieremia este
nevoit să se jăluiască lui Zamoisky pentru necuviinţă subal-
lIIOLDOVA DEI.A ElIIANOIL ARON LA VASILE LUPU
53
1:
1
J
, Jură mântui întărit de Logofătul Stroici, de .Vornicul Ureche, de Bratia
Postelnicul, de Grigore Paharnicul şi de Toma Logofătul, Hurm., Doc., II, 1,
p, 344. Exempl. latin datat din 22 Aug. 1595. VoI. V, p. 173.
8 Convenţia dela Ţuţora, 22 Oct. 1595. Hurm. Doc., II, 1, p. 353.
• Zamoisky c. Rege 24 Oct. 1595, Ibidem, p. 395. Vezi voI. V, p. 158.
10 Asupra rolului jucat de Ieremia Movlă în domnia lui Mihai Viteazul
vezi voI. V, p. 173, 176, 205, 207, 217 şi 315.
11 Vezi voI. V, p. 173.
I
�
[54]
1)4
ISTORIA ROMÂNILOR
ternului său 12. De aceea Moldova se îndepărtase chiar dela
început de el, şi când veni Mihai Viteazul de peste munţi, mare
parte din boieri pe cât şi armata trecu în partea lui, "sătui
fiindei de stoarcerile făcute lor de Ieremia şi de soldaţii polo ni
ce erau în ţară", încât izbânda lui Mihai îl custâ numai prea
putina vărsare de sânge,
12 Tânguirea lui Ieremia Movilă către Zamoisky, 19 Martie 1596, Hurrn .
Doe., II, 1, p. 381.
[55]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA VASILE LUPU
55
De îndată ce Ieremia revine în ţară, aşăzat de Poloni
aice, în Decemvrie 1600, după ce Zamoischi se întoarce din
expediţia în Muntenia, unde întrodusese pe Simion, Polonii
reîncep iarăşi jafurile şi prădăciunile lor.
Pe când însă în Valahia această purtare a lor îi făcu să
fie în curând alungaţi, în Moldova de care erau mai :i!.propiaţi
ei se mănţin, cu toate strigătele de desperare a,�:le poporului,
care .ţipa sub ei ca un puiu în ghiarele vulturului.
Insuşi . Ieremia Movilă mişcat de aceste neomenii care
induşmăneau ţara cu domnia lui, se 'jălueşte regeJtţi;;�despre
abuzurile netolerabile făptuite în Moldova de oştirile ,polone.
In o.scrisoare a lui din 16 Decemvrie 1601, el spune căgau în­
ştiinţat încă de mai înainte pe regele despre marile suîerinţi
şi plângerile cetăţenilor Moldoveni din pricina că cvartirul în a­
ceastă ţară atât de pustiită, a oştirilor+lăsate de milostivia
voastră şi al căror număr a fost sporit prin soldaţiipe care i'i:-a lăsat
la noi starostele de Cameniţa venind din Valachia încât .ne mai
putâhdu-se ţinea dela sărăcime, boierii cei mici, mai apoi chiar
cei mari au fost siliţi a-i găzdui, iar soldaţii fiil1dfără� nici o
disciplină s'au apucat a face oamenilor daune, strâmbătăţi şi
violenţi nemai pomenite şi fără exemplu. Ţara întreagă e atât
de mişcată şi de întărîtată prin toate aceste suîerinţi, încât
acei care până mai dăunăzi de abia murmurase, având în ve­
dere 'porunca mea sub pedeapsă de moarte a sta liniştiţi, şi de
a nu unelti nimic contra armatei polo ne au începufucuma a
striga în gura, mare, înfruntând ordinele noastrevşi declarând
că nici într'un chip nu mai pot răbda/şi suferi o nevoie atât
de mare 13". In altă scrisoare Movilă se [elueşte pentru pră­
darea unui sat din partea nobil ului polon Dluzniowsky.ica răs­
bunarepentru nepredarea unor sârbi ai lui fugiţi în Moldova l4.
Pe lângă această apăsare atât de neomenoasă .. pusă în
lucrare de oştisile polone în ţările române, Moldova .În special
mai era supusă şi unui tribut bănesc către regele Poloniei, pe
"care 'Ieremia Movilă era îndatorit a�l răspunde, eu toată pră­
pădenia în care i se afla ţara. Intr'o scrisoare a lui către pro­
teguitorul său, în carei relatează despre răscoalafraţilor Bu­
zeşti: în contra fratelui său Simion, îi-spune că deşi el însuş
s'ar teme de o răscoală În propria lui ţară, totuşi se hotărîse
a merge în ajutorul fratelui său. Soldaţii poloni însă, neplă­
tiţi d,.e jumătate de an din cauza lipsei banilor, refuzase a merge.
Aturrci'<Ieremia le împărţise acei 28.000 de lei, 'tributul .pe care
trebuia să'I trimită regelui, rugăndu-se să fie scuzat pentru
întârziere 15. Eată în ce stare adusese plecarea Moldovei către
]3 Traian, 1869, p. 136 Text autentic in Hurm. Doc., sup!. II, 2, p. 18.
14 Ibidem, II, 1, p. 438.
rs 30 Iunie 1601, Traian, 1869, p. 156.
[56]
56
ISTORIA ROMÂNILOR
Poloni pe această nenorocită tară. Tributară către Turci, tri­
butară către Poloni, jăfuită de toţi ajunsese într'un hal de
mai pomenit, precum poate nu a mai fost niciodată în lungul
�ir al nenorocirilor sale.
Boierii ţărei din partida protivnică Polonilor şi parte din
cler trimit lui Basta, puţin timp după moartea lui Mihai Viteazul
o rugăminte de a-i lua sub scutul său, ne mai putânsd suferi
marea tiranie a lui Ieremia. Fiind însă că trimisul moldove­
nesc nuavea nici o scrisoare de adeverire din partea poporului,
'�': ..
[57]
....
MOLDOVA DELA EMANOt:,. A�ON LA VASILE LUPti
..
07
Basta îl primi cu neîncredere, temându-se a nu fi un spion menit
a cerceta starea în care el se afla. Nobilii şi clerul se grăbesc
atunci a trimite un al doile boier cu scrisori de acreditare, scrise
în limba română, repetând rugămintea lor 16. Basta însă avea
13. Doamna Elisabeta, soţia lui Ieremia Movilă
instrucţiuni dela împăratul ca să nu grăbească lucrurile cu
Polonii, şi să observe bine să nu se pară cumva că împăratul
ar Ii.cerut Moldovenilor supunerea lor, spre a nu lucra în contra
16 Basta cătră arhid. Mateiu, 15 Noemvrie 1601, Hurm., Doc., IV, p, 27�.
"':'"
[58]
58
, ISTORIA, ROMÂNILOR
făgăduinţelor date regelui polon. Dacă însă ei ar veni din bună
voia lor să se închine împăratului, să nu Ii se închidă .poarta,
ce trebue să rămână deschisă tuturor �7. Unul Marcu Vodă
fiul lui Petru, cerând de la Basta să-i dee ajutor; spre a cuceri
Moldova pentru împăratul, Basta refuză, hotărîre ce este apro­
bată de însuş Rudolf al Il-lea 18. In genere politica .imperială
faţă cu Ieremia Movilă. este pacinică" ne vroind să,se strice
cu Polonii, in. acele momente de lupte hotărîtoare-Icu : Turcii,
care precedară pacea dela Sitvatorok din 1606.'
, Cu' cât însă 'Rolitica împăratului era mai reţinută faţă
cu Polonii, cu atâta" aceştia -deveniau mai îndrăzneţi. Astfel
am văzut cum Simion Movilă' pătrunde cu ajutor polon în
Muntenia, şi, alungă din scaun pe Radu Şărban, ce fusese pus
domn de g�neralul Basta; cum apoi Ieremia Movilă dă adă­
postire lfolerilor pribegiţi dela curtea.lui Radu, punându-i chiar
să scrie în-repeţite rânduri adrese către generalul Basta şi alţi oa­
meni ai împăratului; prin care să ceară restituirea în Muntenia a
lui Simion Movilă 1f .. Cu toate aceste nici Ieremia nu vroia să
se pună ,de tot rău "cu împăratul, şi îi face slujbe, când aceste
nu'l puneau în nici un .pericol. Aşa în 1605 Turcii dându-i ordin
să năvălească În Ardeal, el înştiinţează despre aceasta: pe co­
misarii imperiali 20. Ieremia Movilă moare însă în 1606 prin
luna lui Iulie 21. Indată se scoa.ă mai mulţi pretendenţi la scaunul
principatului, între care şi Ştefan. Bogdan fiul Sasului, care
domnise în Muntenia înaintea lui Alexandru al If l-lea, prede­
cesorul lui Mihai Viteazul, şi de atunci. stătuse necontenit la
pândă, spre căpătarea unui scaun în ţările române. El propune
împăratului Rudolf, ca să-i plătească un. tribut, de 80.000 de
taleri .pean, dacă' i-ar, procura scaunul Moldovei. Văzând că
propunerea lui rămăsese fără efect, prin o, a doua scrisoare el
oferă 130.000 de taleri, însă tol; cu aceeaşi "izbândă 22. Lumea
întreagă o vânturase acest om însătat de putere; până în An­
glia alergase el, la picioarele lui Iacob 1, spre a obţinea inter­
venirea lui în favoarea. stăruinţelor sale. Ambasadorul vene­
ţian ce raportează despre aceste călătorii ale -pretendentului
român, se teme ca nucumva în Joc de o coroană pe cap să-i
cadă uncuţit după gât, "întru cât ar avea mulţi duşmani, ar
17 Instrucţille lui Rudolf către Basta, 27 Iulie 1602, ibidem, p. 307.
18 Alte Instrucţ li din 6 Decemvrie, ibidetn., p. 326.
19 Mai sus, p. 9 şi 12.
20 Comisarii către Basta, 18 Februarie 1605, Hurrn., Doc., IV, 410.
2' Octavian Bon raportează dogelui în 12 August 1606 despre moartea
lui Ieremia, idem, IV, 2, p. 289. Baret, Histoire des troubles de Moldauie, Papiu
Tesaur II, p. 17, pune greşit data morţei lui Ieremia în anul 1608.
22 Două scrisori ale sale din 9şi 11 Iunie 160,7, .. Hurm.j.Dor., IV, p. 415-416.
[59]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA VASILE LUPU
59
fi lipsit de bani şi de alte poprele, care ar fi de trebuinţă spre
a-l conduce la tinta dorita 23".
14, Cutia cu părul Doamnei Elisabeta
Simion Movilă, 1606-i603. Jn timp ce Ştefan Bogdan
colinda împărăţiile pentru a ajunge prin inlluenţă politică la
tronul Moldovei, Simion Movilă, mai cuminte;.. trimitea sul­
tanului nişte daruri preţioase, patruhlăni de cacom, 20 de caf­
tane de brocart, 200 de armăsari şi 600 de cai, şi obţinea re­
cunoaşterea . domniei, pe care pusese mâna la moartea fratelui
său. Ieremia lăsase copii :3 băeţi şi 3 fete, însă toţi în vrâstă
tânără, '"cel mai mare din băeţi, Constantin, al 2-leaAlexandru,
al 3·lea Bogdan, din care cel întâi abia împlinise 9 ani 24". Se
vede însă că Polonii nu erau pe deplin mulţămiţi cu Domnia
lui Simionyde oarce îi vidern stăruind la Poartă, ,pentru în-
23 Octa�vian' Bo�,către'dogele 12 Iulie 1608, Idem, IV, 2,p. 299.
" B'3.ret;'His'ioire'·des troubles de Moldauie. Papiu, Tesaur,' II, p. 17.
[60]
60
IST0RIA ROMÂNiLOR
15. Simion Movilă
[61]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA VASILE LUPU
61
locuirea lui cu Constantin fiul lui Ieremia; dar Simion ştie
să'şi dreagă trebile, trimitând ca dar sultanului 18.000 de scuzi,
200 de cai şi "alte gentileţe 25". Simion Vodă muri însă un an
după a lui întronare şi moartea lui este cu drept cuvânt bă­
nuită a fi fost datorită otrăvei mestecată de Elisaveta văduva
lui Ieremia, o Unguroaică fata lui Czomortany, în înţelegere
cu Poloni care nu puteau fi mulţămiţi de plecarea lui Simion
prea adâncă în spre Turci. EIisabeta voia să deschidă mai de­
grabă tronul fiului ei Constantin.s Rămâne însă pe urma lui
Simion văduva lui Marghita iarăşi o 'Unguroaică şi între aceste
două femei străine se încinse o luptă din cele mai crâncene pentru
dobândirea tronului Moldovii de odraslele ieşite din trupurile
lor 26". Turcii anume vor să pună în scaun pe Mihăiaş fiul lui
Simion, iar Polonii pe Constantin fiul, lui Ieremia. "Se împăre­
chiară boierii şi cu dânşii şi ţara în/două .părţi 27", care spri­
jinite pe armatele străine, o expuseră la cele mai cumplite în­
cercări. Constantin Movilă' intră în Moldova cu 1500 de Po­
loni, care sunt însă tăieţi de partida protivnică. "Mai curând
vroia să se supună cu totul Turcilor, decât să se mai dee Po­
lonilor, care o j ăfuise atât de rău 28". Constantin însă adună
noue puteri spre a năvăli în Moldova, şi atunci Mihăiaş cere
cu consimţimântul Porţei ajutorul Tătarilor, chemând astfel el
însuşi asupra ţăr ei urgia lui Dumnezeu 29. Cu tol ajutorul săl­
bate celor oarde, Constantin izbuteşte a alunga pe vărul său,
şi pune mâna pe Domnie. In timpul acestor lupte înverşunate
Moldova încăpuse sub domnia femeilor. Aşa Marghita mama
lui Mihai Movilă dă privilegii butnarilor din Peatra. Ea se intitu­
lează chiar într'un document ;,10 Doamna Marghita, Doamna
reposatului Simion Vodă" uzurpând până şi. . . . . ., .
ca un adevărat Domn al ţării. Pe inscripţia mormântului lui
Simion Vodă cetim apoi că s'a scris această peatră când a
vrut Dumnezeu ca prea iubitul său fiu 10 Gavril Moghila să
fie Domn în Ţara Românească iar mama lui Melania (aşa se
numea Marghita din Domnie) Doamna 30". .
Constantin Movilă, 1608-1611. De şi pus de Poloni în
scaunul Moldovei, întru cât aceştia nu erau încă duşmani de­
claraţi ai Turcilor, Constantin Movilă sau mai curând muma
lui şi sfatul ţărei, de oarece el era încă copil, caută să împace
2& Octavian Bon cătră dogele, 4 August 1607. Hurm., Doc., IV, 2, p. 290.
2. Numele acestei principese este dat de un document din 1615 Februa­
rie în 11, Arh. isi., I, 1, p. 128. Comp. Doamna lui Ieremia Movilă de N.
Iorga în An. Acad. Rom., II, Tom., XXXII, 1910, p. 1032 (14) şi urm.
27 Miron Costin în Letopiseţe, I, p. 233.
2. Octavian Bon către dogele, 19 Noemvrie 1607. Hurm., Doc., IV, 2,
p. 292.
29 Alt raport din 8 Ianuarie 1608, idem, p. 292.
8. Iorga în studiul citat în nota 26 după exemple culese de Kosak
Inschriţten aus der Bukouitia.
-
[62]
� ... i
ISTORIA' ROMÂNILOR
şi pe Sultanul cu domnia lui, trimiţându-i îndată după izbândă,
pe un agent al său, Caraman aga, cu 50.000 de zechini şi făgă­
duinţa urcă rei tributului, aceasta spre a-l îmblânzi. Pe de alta
însă caută să'I şi intimideze, spunându-i că la vreme de nevoie
va şti săşi lupte pentru păstrarea tronului, fiind prevăzut eu
puteri Îndestulătoare. Ouată cu acest trimis al Ivi Constantin
apare în divan şi unul al lui Gavril Movilă fratele lui Mihăiaş,
mort puţin timp după ce fugise în Valahia. Solul lui Gavril
vine însă întovărăşit de un bun număr de Moldoveni, apăsând
mai ales, perrtru a înteţi pe Turci, asupra afrontului făcut de
Po loni sultanului, şi asupra pericolului ce al izvori pentru
Poartă . dacă Cazacii s'ar împatrona la Bender şi la Chilia. Di­
vanul frământat între ofertele.jle bani ademenitoare a le lui
Constantin, şi lovitura dată <.tL�Şj. autoritatea sultanului
prin amestecul atât de făţiş al Poloriilor în domniile Moldovei,
nu ştiea la ce să se hotărască. Vizirul însă cumpărat prin o în­
semnată parte .din cei5J.000 de zechini aduşi la Poartă. de a­
gentul lui Constantin, face pe sultanul să primască pe candi­
datul polon, uitând şi vază şi onoare în faţa aurului. La atâta
degradare ajunsese Turcii! Boierii ce veniseră cu solul lui Ga­
vril sunt trimişi îndărăt cu un sfat prietenesc, acela de a se
supune învingătorului; şi ei trehuiră să plece capul, căci ve­
nise cu mânele goale -- de aceea nici că putuse avea dreptate 31".
Constantin Movilă însă mai era săpat şi de un alt pretendent,
acel Ştefan Bogdan, care căutase sprijinul compeţiri1or sale
tocmai pe malurile Tamisei. Acest compeţitor stătea în casa
ambasadorului englez, şi în zadar se opitenşte în toate mo­
durile spre a'I pierde, agentul lui Constantin, Caraman aga 32.
Boierii moldoveni nemulţămiţii cu domnia poIonă, văzând că
nu au izbutit în stăruinţelor lor pentru Gavril Movilă, îşi pun
puterile lor în slujba lui Ştefan, şi vin iarăşi la Constantino­
pole, în număr însemnat, spre a reînnoi pârile lor contra lui
Constantin. De astă dată însă o păţiră mai rău decât în întâiul
rând. Purtându-se necuviincios faţă cu agentul lui Constantin,
Caraman aga, vizirul ce era necontenit aghezmuit de dânsul,
pune să-i bată la poarta palatului divanului şi-i închide în cele
şepte Turnuri 33, din care sunt eliberaţi numai cât mai târziu
după stăruinţele ambasadorului englez 34.
Deşi Constantin Movilă izbutea să se mănţină în contra
competitorilor săi prin hrănirea corupţiei turceşti, el nu se putea
despărţi de politica polonă, care îl adusese în scaun, de şi Po-
31 Mai multe raporturi ale lui Octavian Bon către dogele din 25 Janum',
15 Febr. şi 22 Martie şi 14 Iunie 1608, Hurrn., Doc., IV, 2, p. 293, 296.
32 Altul din 12 Decembrie 1608, idem, p. 301.
33 Raportul din 29 Decemvrie 1608, idem, p. 302 .
.. Simeon Contarini către dogele, 5 Sept. 1609, idem, p. 304.
[63]
. ••. "",,:,.>
T:ţsat{h II, p. 36.
. 1� '"
MOLDOV A D!'lLA l!MANOIL 4Jil.ON LA' VASILE LUPU
lonia pe atu�ci devenia pe �iec.e zi �ai duşmană Porţei până
ce la 1611 dadu naştere urmarei neaparate a unei stări aşa de
încordate, unui răsboi turco-polon. Prin răcirea relatiilor dintre
Poartă şi Polonia, această din urmă putere se apropia dela
sine de Germania. Atât Constantin Movilă, omul Polonilor,
cât şi Radu Şărban domnul din acest timp al Munteniei, omul
Nemţilor, trebuiau să fie duşmanii lui Gabriel Batori domnul
Transilvaniei, omul Turcilor. De aceea când Radu Sărban este
alungat în anul 1611, el fuge la Constantin Movilă: Ba acesta
chiar întrând cu totul în politica germană, iscăleşte cu Impă­
ratul un tratat identic acelui subsemnat în oraşul Roman de
Radu Şărban cu Germanii 35. Purtarea lui Movilă nu putea
la urma urmelor fi încuviinţată de Turci, cu atâta mai mult
că alţi compeţitori mai proaspeţi ofereau tot atâtea, dacă nu
chiar mai însemnate sume. In 1611, odată cu înlocuirea lui
Radu Şărban prin Radu Mihnea, Turcii schimbă şi pe Cons­
tantin Movilă, punând în locu'i pe Ştefan Tomşa. Movilă fuge
în Polonia împreună cu mai mulţi boieri, partizanii lui 36.
Stefan Tomşa, 1611-1615, este fiul omonimului său, care
domnise câteva luni după uciderea lui Iacob Eraclidi Despotul 37.
Asupra acestei filiaţiuni există oarecare îndoială în izvoarele
contimpurane ş Aşa pe când un document veneţian ne spune
că Stefan Tomşa era fiu de Domn 38, Miron Costin ne arată
că era "drept Moldovan din ţinutul Putnei de pe valea Ră­
cătăului" dând a înţelege că ceea ce-i procurase Domnia nu
fusese însuşirea lui de .coboritor din viţă domnească, ci împre- -e
'jurarea că fusese la Poantă pe lângă capuchihaia 39. Baret de
asemene mărturiseşte că solii .lui Alexandru Movilă, compe­
ţitorul şi urmaşul lui Tornşa, -fusese însărcinaţi să spună sul­
tanului că atunci când numi se pe Tomşa domn în Moldova. pre­
supusese cu greşală că ar fi fiu de domn 40. Controversa trebue
să înceteze faţă cu inscripţia din jurul unui aer ce se află la
biserica din Buneşti, judeţul Suceava, în care se spune că "acest
aer l'a făcut piosul domn Ion Ştefan Voivod, fiu al răposatului
.. Mai sus, p. 440. Mai vezi instrucţiile împăratului Mateiu privitoare la
modul de a captiva pe domnul Moldovei, Hurm., Doc., IV, p. 443. Constantin
Movilă după ce este alungat la Hotin, înştiinţează pe Sigismund Forgachdespre
aceasta, idem, p. 459 .
•• Lupul Prăjescu în o ,scrisoare a lui din 1622 aminteşte cum -"după
aceea tâmplatu-'sau părinţilor noştri eşire în ţara leşească cu Constantin Vodă
(Movilă). Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise, II, 1, p. 6.
37 Vezi voI. V, p. 77 .
•• Simion Contarini cătră dogele, 20 Noemvrie 1611. Hurm., Doc., IV,
2, p. 329.
39 Miron Costin, Letopiseţe, 1, p. 229.
4. Baret, Hisioire des troubles de Moldaoie in Papiu,
[64]
ISTORIA ROMÂNILOR
Tomşa Voevod şi al soţiei sale Acsinia, şi s'a dat bisericei dom­
neşti din Iaşi anul 161341".
De şi originar din ţinutul Putnei, învăţase carte la şcoala
preuţască din Rădăşeni, în ţinutul Sucevei, după cum ne spune
un document de pe timpul lui Constantin Mavrocordat, în care
mai mulţi oameni bătrâni din satul Rădăşanii mărturisesc cu
prilejul unei hotarnici, că "apucase şi ei dela bătrânii lor, că
fiind Ştefan Vodă Tomşa copil mic şi sărac, au învăţat carte
la şcoala din Rădăşăni, şi miluindu-l Dumnezeu cu Domnia
au venit la Rădăşăni, şi au făcut aice o biserică, şi jăluind oa­
menii că li-i locul strâmt şi n'au unde se hrăni, le-au dat şi o
bucată de loc din hotarul târgului 42". Această mărturisire a
16. Ştefan Voevoda [Tomşa]
documentului, de şi nucontimpurană, este însă întărită de
alte împrejurări. Aşa tradiţia păstrată până acum în Rădă­
şăni, atribue lui Ştefan Tomşa zidirea bisericei ce se affă în
acel sat. El făgăduise că o va zidi atunci când fiind fugărit de
Constantin Movilă, căutase scăpare la Tătari, adăpostindu-se
după cum spune tradiţia întâi în Rădăşeni, Când dânsul se
urcâ în scaunul Moldovei, îşi îndeplini juruinţa făcută în timpul
fugei sale. Şi astăzi se pomenesc de ctitori ai bisericei : Ştefan
Voevod şi Elena doamna, şi se află şi o linguriţă de aur cu
inscripţia slavonă, care pe româneşte sună: "Şi am dat'o pre
ea, spre a se ruga pentru noi, în biserica din satul Rădăşenii
unde este hramul marelui mucenic Mercurie. 10 Stefan Voevod
Tornsovici". Inscripţia nu poartă nici o dată 43. şi despre şcoala
41 Vezi reproducerea acestei inscripţii slavone de N. Beldiceanu, în Bu­
telinul socieiăţei de medici şi naturalişti din < Iaşi, 1887, p. 267.
42 Anafora de judecată între mănăstirea Slatina şi locuitorii satului Rădă­
şăni din 20 April 1743 în Uricariul X, p. 180.
4' Linguriţaa fost dusă de călugării de Slatina, care puseră mai. târziu
mâna pe Rădăşăni, la mănăstirea Neamţului unde se află şi astăzi. Rădăşăneni i
Însă îngrijiră a se face una de argint poleit .. Întocmai ca şi cea originală, pe
care o păstrează ca un scump odor, o frumoasă dovadă despre tralntca iubire
a trecutului În acel sat, cel mai frumos din toată Moldova. Se vede din in­
scripţia linguriţei care arată de soţie a hii Ştefan Tomşa pe Elena, că acesta
a fost Tomşa al II-lea şi nu cel întâi, a cărui soţie am văzut din aerul dela Bu-
neşti că era Acsinia. <
[65]
MOLDOVA DELA EMANOIL· ARON LA VASlJ.E LUPU
85
din Rădăşeni s'a păstrat în popor urme de tradiţie, însă mult
mai slabe decât despre biserică.
Constantin ce fugise în Polonia, Îşi adună armată cu aju­
torul mai ales a cumnaţilor săi, cu toţii nohili poloni, intră în
Moldova În potriva lui Tomşa, care caută sprijin Ia Tătari. Lucru
îndestul de neaşteptat, boierii ţărei pe care l-am văzut atât
de înversunati contra lui Constatin Movilă si al Polonilor, stă­
ruind la 'Turdi cu atâta îndărătnicie în cât îşi pusese chiar viaţa
în pericol, acuma îi videm sprijinind din potrivă pe Constantin
în contra lui Ştefan Tomşă, căci' spune un raport veneţian că
"se aflau împreună cu Constantin la Hotin partea cea mai mare
a boierilor şi alt popor mai mărunt, care cu toţii erau în contra
principelui nou 44". Se încinse o luptă şi o pustiere nemaipo­
menită a Moldovei de sus din partea Polonilor, ale căror gro­
zăvii reiesă minunat din o scrisoare privată a unuia Petru Diacul
din Şteîăneşti către hirăul din Bistriţa din anul 1612 în care
îi spune cum "a umblat până mai sus de Târgui Siret ului de
am văzut cum au adus Armeni tăiaţi în bucăţi dela Cernăuţi
şi neguţitori dela Suceava şi dela Siret. Am grăbit nomtea (sic)
noaptea ?) în Cernăuţio mie de Leşi de i-au tăiat pe toţi oamenii
şi au mers înapoi la Sleatin (Sneatin). Un spirit rău se încui­
base în boierimea română. Era destul ca un principe să ajungă
în scaun pentru a fi combătut, lucru ce se va explica atunci
când vom studia prefacerea, căreia fusese expusă boierimea
română 46. Ea devenise o clasă de dregători, din una de nobili
ce fusese altă dată. Dregătoriile dând acuma singure numele,
vaza şi averea, şi neputând încăpea în ele toţi boierii ţărei, era
destul ca un domn să ajungă în scaun spre a pierde prin neîn­
deplinire ceeace câştigase prin făgădueli. Numai lipsa de con­
ştiinţă a nevoilor obşteşti, . înghiţirea interesului colectiv de
acel individual, îngrijirea numai de buna stare personală, des­
trugerea ideiei pe care se întemeiază mersul societăţilor, ex­
plică o atare destrabalare a hoierimei româneşti. Atâta îi mai
rămăsese dinvechia conştiinţă a drepturilor sale, apărarea
contra elementului străin, manifestat în lupta memorabilă contra
Grecilor. Şi aici vom videa însă cum conştiinţa interesului co­
lectiv slăbeşte pe fie ce zi înaintea celui individual, cum tot
sporesc trădările şi trecerile în tabăra duşmană, până ce şi acest
•• Simion Contarini către dogele, 25 Februarie 1612. Hurm., Doc., IV.
2, p. 332; "Trovasi SfCO la maggior parte delh signori diconditione, il populo
et l'atri genta mezane, şi eran tutte tutte in contro alnuovo principe Visternicu!
Nicoară Prăjescu rămăsese credincios lui Movilă şi petrecu timpul în Polonia,
Gaspar Gratiani îi restitue în 1619 satnl Rogovanii ce fusese ocupat pe nedreptul
de Ionascu din Uscaţi când a fost Prăjescul pribeag în Tara Ieşască în zilele.
lui Ştefan Vodă (Tomşa)". Ghibănescu, Lsţiisoace şi Zapise, I, 2, p. 127.
" Dac. Bistritei de N. Iorga, 1. p. 30 .
•• Vezi capul următor.
A. D. Xenopol. l uoria Românilor. - VoI. VI.
5
[66]
66
ISTORIA ROMÂNILOR
ultim scut căzând, ţările sunt expuse fără nici o apărare năvă­
lirei fanariote. Se vede că tot acest simţimânt duşmănesc în
contra Grecilor împinsese pe boierimea română în braţele lui
Constantin Movilă şi în potriva lui Ştefan Tomşa, de oarece
acesta este arătat de contimpurani, ca un om cu totul dedat
obiceiurilor turceşti; care şi ar fi alcătuit sfatul său numai din
venetici străini, Greci şi Turci 47.
O luptă crâncenă se dă între Tomşa şi Movilă, la Stefă­
ne şti pe Jijia, în care acest din urmă este bătut şi ucis. Mai
multe documente contimpurane întăresc aceste împrejurări, între
care două veneţiane, care spun că lupta dela Ştefăneşti fu câş­
tigată mai ales prin faptul că nişte corpuri de Tătari, trădă­
tori împărăţiei, care combăteau în rândurile lui Constantin,
se întoarseră în mijlocul bătăliei la fraţii lor, care sprijineau
pe Tomşa 48. Un alt document din 1623 (a două Domnie a lui
Ştefan Tomşa), ne mai spune încă cum după luptă, Tomşa
dădu lui Manolache mare vameş ;,trei sate: Rogojenii Vis­
tiernicenii şi Roşieştii pe Răut, în ţinutul Sorocei şi satul Roş­
canii la Nistru, care sate au fost a lui Isac Balica hatmanul
(fratele de pe mumă al lui Ieremia. Simion şi Gheorghe Movilă)
şi el cu viclenia lui le au prăpădit, când s'au râdicat cu Domnul
lor Constantin Voevod şi cu multă mulţime de Leşi şi Cazaci
asupra Domniei mele, şi făcând mare răsboi cu dânşii pe apa
.Iâjiei, şi i'au dat Dumnezeu sub sabia Domniei, unde şi oasele
lor la arătare zac, spre vecinică mărturie 49". Această arătare
este întărită şi de alte două documente, unul din 1615, prin
care Tomşa dă satul Ilieştii lui Grama Uşarul şi altul din 1619
prin care dă o parte din Brăeşti Vornicului Costin Bucioc, am­
bele confiscate dela Balica pentru trădare. Constantin fuge
către Nistru în care se înneacă în trecerea lui 50. De abia Însă
câştigase Ştefan Tomşa tronul, prin răpunerea lui Constantin
Movilă, când iată că izbucneşte în potriva lui o răscoală a bo­
ierilor snopiţi şi tăiaţi debătrânul Domnitor care dăduse morţii
pe Vasile Stroici, pe Balică, pe Chiril. Paleologu, pe Stolnicul ..
şi pe alţi boieri din partidul Movileştilor. Boierii cer mai întâi
dela împăratul german de domn pe Gavril, fiul lui Simion Mo-
47 Stefan Boier cătră Sig. Forgach, 18 Ianuarie 1612. Hurm.v Doc., IV,
p. 463: "Hat seine Rath von entloffenen frembden, Pribokhen, Griechm und
Thiirggen".
48 Raporturile lui Christophor Valier c. dogele din 12 şi 25 August 1612,
idem, IV, 2, p. 336-337.
49 Foaia pentru minte, inimă şi literatură, 1845, p. 49. Miron Costin pune
greşit această luptă ca petrecută la Cornul lui ",Sas .
•• 1623 Uricarul VI, p. 221; Ghib. lspisoace şi Zapise, 1, 2, p. 153;
1615, N. Iorga, Studii şi doc., V, p. 21iY1619 Arh. Românească, l, p. 54 alt
doc. dela Radu Vodă din 1624 întărind pe acest lalt Ghib. t. c. 3. p. 158.
[67]
MOLDOVA DltLA EMA NOII, ARON r,A VASILE LUPU
67
vilă .52. Văzând însă că nu izbutesc la nimic cu stăruinţele lor,
pornesc cu puterea asupra lui Tomşa, care îi bate Însă lângă
Iaşi, la fântâna lui Păcurar 53. Baret adaoge că izbânda fu câş­
tigată cu ajutorul poporaţiei ieşene, care eşi În ajutorul dom­
nului ce-i făgăduise iertarea tuturor dărilor 54. Totuşi puţin
trebuia să se bucure Ştefan Tomşa de victoria lui; căci boierii
bătuţi fug în Polonia, de unde vin curând după aceea îndărăpt,
în fruntea lor cu Doamna lui Ieremia, Elisaveta, care vroia
să aducă scaunul În mâinile fiului ei de al doilea, Alexandru.
Acesta, căpătând ajutor dela cumnaţii săi, bate pe Stefan şi
'1 alungă din scaun. Luptele necontenite repetate pusese pe
fugă pe bieţii locuitori. Când A'exandru după izbânda lui intră
În Iaşi, el găsi oraşul pustiu; cei mai mulţi oameni se retrăsese
prin munţii şi pădurile tărei. Stefan fuge În Valahia, de unde
se întoarce cu ajutor dela Radu Mihnea şi dela Turci. Alexandru
părăseşte Iaşii şi se retrage la Hotin 5.5. Stefan arde capitala
Moldovei Într'un chip cumplit, încât din 6.000 de case nu ră­
maseră 600 întregi. Alexandru Însă reîormându-şi armata cu
ajutor polon răspinge pe Tomşa şi pătrunde până la Buzeu,
unde Polonii comit .aceleaşiprădăciuni şi pu sti eri, pe care Turcii
şi Muntenii le cornisese la Iaşi 56. Astfel Ţările române şi mai
ales Moldova era străbătută în lung şi în larg de un potop de
foc, care mistuia oraşe, sate, avuţii şi oameni, numai pentru
a satisface oarba patimă de Domnie a compeţitorilor la scaunul ei.
Alexandru Movilă trimite însă la Poartă soli care să-i
spună că el nu are de loc în gând a se lepăda de ascultarea către
dânsa, că ceeace l'au adus în Moldova a fost dorinţa de a răs­
buna moartea fratelui său, sprijinindu-şi îndreptăţirea cu o
făgăduinţă de 20.000 de taleri făcută Caimacamului, care bani
trebuiau să-i fie plătiţi de negustorii intreprinzători de căr­
nuri din Constantinopole, Îndată ce el era să fie întărit 57.
Alexandru Movilă, 1615-1616, obţine prin acest mijloc
scaunul Moldovei. Acest Alexandru este confundat de Miron
52 Boierii Moldovei c. capitanii oştirei ungureşti, 13 Mai 1 G14. Hurrn .•
Dac., IV, p:/553-554.
53 Spusele lui Miron Costin sunt adeverite prin un raport al lui Almor o­
Nani c. dogele din 31 Octomvrie lG15, idem, IV, 2, p. 349. Dela acest pă­
curar adecă cioban, a cărui fântână exista pe la lG15, se trage numele maha­
lalei Păcurari din Iaşi, Comp. asupra cuvântului Păcurar, Vol. II, p. 65 .
.;4 Hisloire în Papiu, II, p. 24,
55 Baret t. C., Papiu, II, p. 35, Comp. Almoro Nani către dogele, Doc:
Decemvrie 1615. Hurm., Doc., IV, 2, p. 350 O scrisoare a lui Petru Diacul Vor­
nicul Câmpulungului moldovenesc (din 1G16 nu lG15 cum o datează Iorga.
Dac. Bistriţi, 1, p. 32) arată cum "au fugit Leaşii din ţară şi au intrat Ştefan
Vodă şi au fost în Iaşi la scaun.,., iar Alexandru Vodă au trecut Nistrul".
56 Baret Histoire in Papiu II, p. 49 şi 58.
"7 Almoro Nani e. dogele, 1() Mart 1G1G. Hurm, Doc. IV, 2, p. 355.
[68]
ISTORIA ROMÂNILOR
Costin CU fratele său cel mai mic Bogdan, arătat de el ca dom­
nind în Moldova după Stefan Tomşa. Toate rapoartele contim­
purane a le ambasadorilor veneţia ni îl numesc însă Alexandru,
şi el se subsemnează în o scrisoare a lui către Almoro Nani:
"Alexandro Mohilan princeps Moldaviae 58". El găseşte un spri­
jin, probabil nu gratuit în ambasadorul Franţei, întru cât vi­
dem pe acesta oferind caimacamului o bună sumă de bani din
partea lui Alexandru 59. Tot odată Domnul stăruia şi pe lângă
ambasadorul veneţian, după cum s'a văzut de pe scrisoarea
ce i -O trimisese. Poarta otomană însă nu vroia să măntină în
Moldova pe un partizan atât de înfocat al Polonilor, care' plătia
încă aşa de rău. Ea gândea să strămute în Moldova pe Radu
Mihnea din Muntenia. Ambasadorul veneţian, care doria să
sprijine pe Alexandru, se preface a apăra interesul lui Radu
Mihnea, spunând că' asemene strămuta re ar fi o adevărată pe­
deapsă pentru Domnul muntean, "care ar părăsi o ţară avută,
în care s'au întărit prin mai mulţi ani de Domnie şi şi-au făcut
mai multe locuri de petrecere, pentru a trece în o ţară distrusă,
cu toţi supuşii istoviţi, şi ceeace este mai rău, va trebui să dee
Porţii acel tribut care se obicinueşte a se lua la Domnii noue,
şi dacă Alexandru nu va vroi să iasă din ţară de bună voie,
va trebui Mihnea să ţină încă şi multe trupe de război 60".
Cu toate aceste Radu primeşte strămutarea, pe care nu
o putea refuza, bate pe Alexandru Movilă şi ie scaunul Mol­
dovei. Stefan Tomşa este dus la Constantinopole, unde este
ameninţat cu tortură, spre a-şi da pe faţă bogăţiile sale; scapă
însă dând 30.000 de taleri caimacamului, care '1 păstrează apoi
în casa lui, "spre sămânţă" pentru viitoarele împrejurări. Bailul
veneţian observă că toate aceste tiranii îşi au originea atât
în natura cea crudă aEaimacamului, cât şi în marea nevoie
de bani în care se afla 61.
Alexandru Movilă este prins în urma unei lupte cu Radu
Mihnea susţinut de Turci, şi împreună cu el cad îh""'Captivitate
fratele său Bogdan, muma lui Elisabeta şi ginerele ei Corechi.
Ajungând ei la Constantinopole, ambii fraţi se turcesc pentru
a'şi mântui viaţa, şi însuş muma lor, femeie religioasă, care
se opusese la căsătoria fiicei sale Alexandrina cu Corechi în
timpul postului celui mare, e nevoită să'şi lepede credinţa
străbună 62. .
5'. Din 20 Aprilie 1616. Hurm., Doc., IV, 2, p. 358-359 .
.. Raport din. 11 Iunie 1616, idetn, p. 359.
60 Altul din 9 Iulie 1616, idem, p. 352.
61 Altul din 19 Octomvrie 1616, idem, p. 366.
q2 Mai multe raporturi a le lui Alrnoro 'Nani cătră dogele, 19 Octom.,
2 Noemvrie 1616, 29 Noemvrie, 8 Decemvrie 1617, idem, p. 366-372, ef. Baret
t. C., Papiu II, 56. După bătălie Doamna Elisabeta fu prinsă şi batjocorită de
Turci. Ea singură striga boierilor din rădvanul care o aducea spre C-pole:
"Boieri, ruşinatu-m'au păgănul" Miron Costin, Letopiseţ, 1, p. 234. Prinderea
Elisavetii de Turci adevărită de un doc, din 1616. Hurm., Doc., XV, 2, p. 869.
[69]
�[OLDOVA DBlLA �;MANO[L ARON LA VASILE LUPU
-�---- -----
69
Astfel se petrecuse domnia Movileştilor asupra ţărilor
române, începută în Polonia şi sfârşită în serail.
Este greu, ba, chiar peste putinţă, a ne face o idee despre
starea nenorocită în care Moldova fusese redusă prin aceste
lupte înverşunate. Nici odată nu se comisese mai multe crime
nepedepsite, nu se vărsase mai mult sânge nevinovat, nu se
atinsese mai greu în tot ce omul poate avea mai scump, onoarea
familiei. Totul ajunsese de râs şi de batjocură şi pe când sol­
daţii sălbătăciţi violau femei şi fete, puneau foc la oraşe şi sate,
un preot pângărea "trupul şi sângele .lui Hristos", turnând
în ele otravă spre a săvârşi un omor mituit 63. Intr'adevăr prin
cumplite timpuri a t�eblţit să mai treacă nenorocitul nostru
popor! Cum de a mai rămas cu viaţă după atâtea suferinţi?
Răspunsul la această întrebare stă în faptul că nici un popor
din lume n'a fost mai puternic oţelit spre a birui în lupta pentru
traiu, şi că din suferinţele trecute el sugea necontenit puterea
spre a suporta pe cele viitoare.
2. DELA RADU MIHNEA LA VASILE LUPU
Radu Mihnea 1616-1619, trece din Muntenia unde Iasă
locul lui Alexandru Iliaşi, în Moldova. Atunci încă pură am­
bele Ţări Române sub conducerea a doi favoritori ai naţiei
greceşti, ambii fiii de Principi turciţi, ambii crescuţi în orient
între Greci şi Turci, care poate nici limba română nu o mai
cunoşteau, şi 'şi trăgeau dreptul lor la Domnie numai din ori­
ginea din care se coboriau. Se vede că Radu Mihnea spori încă
în Moldova elementul grecesc adus de Ştefan Tomşa, şi pro­
vocâ prin aceasta o răscoală a boierilor. Radu însă ce venise
cu mari bogăţii adunate din Domnia lui în Muntenia, şi din
care depusese o parte cum am văzut la banca Veneţiei, corupe,
pe unii, pedepseşte pe ceilalţi şi stâmpără astfel mişcarea. Pentru
a paraliza apoi la Turci efectul ce putea să-I aibă o asemenea
arătare a nemultămirei tărei cu Domnia lui, el trimite pe soţia
şi copilul său Alexandru (Coconul) la Poartă ca ostateci, ajută
lui Skender-paşa la zidirea unui turn de privighere lângă flu­
viul Nistru, în scopul de a se păzi de năvălirile Cazacilor, şi
'şi tocmeşte astfel de ocamdată trebile la Poartă 64.
Pe atunci se purta prin Constantinopole un competitor
de nume italian, Gaspar Gratiani, care făcuse slujbe însem­
nate Portei, negociind pacea din 1616 între Sultanul Ahmed
6�. Wisnowiecky, ginere1t.""p:nsavetii fusese otrăvit cu împărtăşanle de
un popa. \1 ,
64 Vezi analiza unui raport al lui Michaîl Starzer către Hans de Molart ,
20 Sept. 1618 în Hurmuzachi Fraqmenle, III, p. 72.
[70]
70
ISTORIA ROMÂNILOR
al II-lea şi Impăratul german 65. El ceruse indirect scaunul Mol­
dovei încă din 1616, oferindu-se a merge contra Cazacilor, zi­
când că în lupta cu ei nu ar trebui ca Turcii să se slujească de
corăbii, ci numai de bărci armate, pentru a căror întocmire
ar da el modelul, şi câte altele de aceste. Nesprijinindu-şi cere­
rea pe poprelele necesare în orice tratări cu Turcii, pungele
de bani, Caimacanul nu-i dăduse ascultare. El se duse atunci
la Impăratul Germaniei, căruia îi făcuse şi lui mari îndatoriri,
trădând interesele turceşti în tratarea păcei încheete, şi stărui
să dobândească Principatul Valahiei; însă toate silinţele lui
fură zădarnice, şi tronul se dădu lui Alexandru Iliaşi 66. Gra- K
tiani se puse atunci pe calea cea sănătoasă, făgăduind atot
puternicului Skender-paşa şi lui Bostangi-paşa bogate daruri,
prin care ademeni pe aceştia a'i sprijini candidatura, de şi el
era de o naţionalitate străină poporului român, şi nu se trăgea
t-din viţă de domn 67. Cât trebuise să cheltuească Graţiani pentru
a obţinea domnia, se vede de pe aceea că ne mai ştiind de unde
să-şi procure bani după intrarea lui în Iaşi, în 6 Aprilie 1619,
se roagă de Bethlen Gabor să-I împrumute cu 30-40.000 de
fiorini, spre a îrn păca pe numeroşii săi creditori 68. :Graţiani
însă izbutise. Mult contribuise la mazilirea lui Radu Mihnea
şi vestea exagerată a avuţiilor sale, pe care Turcii vroiau să
pună mâna, şi care fură în întregimea lor sechestrate de ei.
Gaspar Graţiani, 1619-1620. Graţiani era de obârşie
Croat din orăşelul Gradschae lângă Karlstadt şi se trăgea din
o familie fugită din Bosnia dela munţii dalmatini spre hotar
unde locuiau Vlahi, era deci probabil de neam Morlah sau Uscoc,
Români negri dela Adriatică, încât în felul lui era Român de
f-- viţă dar cu totul înstrăinat. Era deci pentru Moldova cel puţin
tot atât de străin ca şi feciorii de Domn turci ţi şi grecizaţi ce
trecuseră pe tronul ei 69. Invăţând el limbile germană şi italiană
se duse în Constantinopole unde-şi însuşi prea bine limba tur­
cească şi fiind om priceput ajunse în curând tălmaciu la poartă.
Intovărăşind pe un ciauş ca tălmaci la Impăratul Matei, se
întâmplă că acel ceauş să moară. Graţiani îndeplini el în locu-i
misia cu care era însărcinat spre deplina mulţumire a Sulta­
nului. El fu numit mare dragoman al Porţii şi dăruit cu insu-
" Extractul tratatului de pace, 1 Mai 1616, ibidem, p. 63.
66 Almoro Nani către dogele, 3 Sept. 1616. Hurm. Doc., IV, 2, p. 3G5.
�7 Extractul din Hurrn., Prag., p. 72.
68 Extractul unei scrisori a lui Bethlen Gabor către Doczy, 28 Oct. 1619.
Fraq., p. 75 .
• J N. -Iorga, Sludii t;i Doc., XXI, p. 47, cet. acolo mai multe scrisori ale
lui şi despre Gratiani d'înnainte şi de după domnia lui.
[71]
MOl,DOVA DELA BMANOIL ARON LA VASILE LUPU
71
li
I
qUt' fi/,lIm.'ltis aUI
'no5dc .. âu('tp alilf
hi.jj;Ufi mrj:f!/ttfam
·{t�:;:;;/;�1;{fo�:rem
reI/icre amie J!!fct­
jU!y/s, 'jJac� 7riu'!!J?17d
Q.) .Bona. CatfSa hllS,
'J-:mrNi î/frTh .[rs4/1f ri". nr.Jt � •
17. Gaspar Graţianl Domnul Moldovei
[74]
74
ISTORIA ROMÂNILOR
ortodoxă, unde este uns cu sfântul mir, însă fără a se boteza,
spunând că are această învoire dela papa 71. Boierii ar fi tre­
buit să se gândească şi la faptul că "mai greu lucru nu poate
să fie decât când nu ştie domnul limba, ţărei în care domneşte".
In loc de aceasta, vidern pe caimacamul, adecă locoţiitorul
trimis de el în scaun până la venirea lui, foarte bine primit.
Apoi 20 boierii de frunte ai Moldovei vin înaintea lui �pâI11 la
Adrianopole, şi la Dunăre îl aşteptau mai multe mii de oamehi;
adunaţi acolo 72. Boierii însă nici odată nu fuseseră contra unui
, domn străin, căci afară de Iuga Vodă Coriatovici, pe care dânşii
îl chema seră pe tronul Moldovei, din Litvania, mai ştim cum
tot prin uneltirile lor şi Iacob Eraclide Despotul răsturnase
pe Lăpuşneanu, Tot pe ei i-am văzut apoi sprijinind candida­
turile lui Rosso în Muntenia şi a lui Czaki în Moldova. Dacă
ei duşmăneau pe Greci, era numai din pricină că aceştia le fă­
ceau concurenţă în posturile şi mâncătoriile lor. Un Domn
străin însă, ce nu era Grec, şi nu se putea deci încunjura cu ei,
trebuia din potrivă să le fie cu atâta mai plăcut, cu cât necu­
noscând rândul şi obiceiurile ţărei, rămânea pe sama boierilor
să le întocmească, astfel, încât cel mai mare folos să răsară
pentru ei. Iată pentru ce îi vom vedea punându-se chiar sub
ordinile unui Dorim străin spre a alunga pe străinii ce "mân­
cau tara".
'Cu toate că boierii şi i'n aparenţă chiar întregul popor
îl 'primise cu .iubire.. Graţiani .ca om petrecut prin daraveri, tre­
buia să se gândească la siguranţa lui personală ce nu putea fi
pe deplin garantată în mijlocul unei poporatii străine, care
numai simpatie de inimă nu putea hrăni pentru el. El se gândi
deci a-şi aduce 500 de compatrioţi de ai săi, Uscochi, cu un cap
al lor spre a-i ţinea necontenit pe lângă persoana sa 73. El se
slujia în casa lui de 15-20 de Raguzani, din care unii erau
la camară, alţii cu slujbele mai de jos, şi care fusese luaţi din
oraşul turcesc Provadia, unde se aflau mulţi Raguzani cu afa-
ceri de negoţ 74. .
Graţiani fusese însărcinat de sultanul cu tratările de
pace cu Polonii, şi el, ajutat de boierul Constantin Bucioc iz­
buteşte aproape a-şi îndeplini misia, Polonii trimiţând în pri­
măvara anului 1620 pe Ieremia Otwinowsky la Poartă pentru
întărirea păcii; dar Bethlen stărueşte la Poartă pentru răz­
hoiu şi Sultanul cel nou, Osman, plecat către aceiaş deslegare,
71 Almoro Nani c. dogele 16 Februarie 1619. Hurm., Doc., IV, 2, p. 379.
Comp. Miron Costin, Letopiseţe 1, p. 236.
72 Extract din scrisoarea lui M. Starzer c. Hans de Molart din 30 Martie
1619 in Hurm., Frag., III, p. 75.
73 Almoro Nani cătră dogele, 9 Iunie 1609. Hurm., Doc., IV, 2, p. 379.
" Altul din 18 August 1619, ibidem, p, 380.
[75]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA VASlt.E LUPU
solul polon este rău tratat în Constantinopol şi războiul este
declarat 75.
Trebuind să se hotărască pentru una din cele două părţi
duşmane, Graţiani contra tuturor aşteptărilor trădă pe Turci
şi se dă în braţele Polonilor.
El prinde nişte scrisori a le lui Bethlen Gabor partizanul
Turcilor, către Tătari, prin care principele Transilvaniei îi în­
teţia asupra Polonilor, şi le comunică acestora. Tot pentru a
sluji pe Poloni, care fiind în război cu Turcii, aveau interes ca
Nemţii să nu închee pacea cu ei, Gaspar aflând că împăratul
german iscălise la Viena armistiţiul cu Turcii, îşi dă toate si­
linţele prin oamenii săi din Constantinopole spre a nimici ase­
mene împăcare 76. Gaspar apoi mai stărueşte la Poloni ca să
ajute lui Pătraşcu Vodă fiul lui Mihai Viteazul contra lui Bet­
hlen Gabor 77, şi stă în corespondenţă cu Impăratul german,
care îl roagă să stăruiască în interesul său la Poartă contra
cererilor 1 ui Gabor 78.
In zadar căutase doi boieri dela curtea lui Gaspar, anume
vornicul Bucur şi vistierul Vasile Lupu să-I împedece de a se
haini. Nenorocirea lui îl trăgţ�-e.Q., o putere .Iatală către acel
pas prăpăditor 79. -,' \
Toate aceste fapte venind la auzul/Turcilor, aceştia se
înfuriază cu atâta mai rirultpe-el-; circâf avu seră în vicleanul
croat cea mai oarbă încredere. Ei trimit pe un capigiu care
să mazilească pe Gaspar. In momentul însă când Turcul îi li­
pise de umăr peticul negru strigând mazâl, Graţiani care era
pregătit făcu un semn la garda lui, care năvăli în(palat -şi t-ăie\
pe capigiu şi pe toţi Turcii lui în număr de 300, cu.care venise':;)
După aceea se retrase spre (Hotin, unde întrâ în tabăra-Pc­
Ionilor. Armata turcească ce venia /după capigiu, se ie după
Domnul trădător şi-l bate sub, zidurile acelei cetăţi. Gaspar
apucă fuga spre Transilvania şi intrând în o pădure-unde adormi
de oboseală, fu ucis în somn de doi boieri. Şeptilici şi Goia,
care se aflau pe lângă el, şi care gândeau să câştige prin această
faptă mişelească favorurile urmaşului lui Gaspar 80.
;5 Ibidem, p. 376.
76 Ibidem.
77 Doue raporturi ale lui Almoro Nani cătră dogele, 11 şi 25 Noemvrie,
1619, ibidem, p. 384-385.
78 Impăratul Fcrdinand cătră Grat.ianl, 27 Iulie 1620,ibidem, IV, p. 595.
,. Miron Costin, in Letopiseţe 1, p. 237.
80 Miron Costin, ibid., p. 241. Comp. Almoro Nani c. dogele 24 Septemvrie,
4 şi 22 Octomvrie şi 4 Noemvrie 1620. Hurm., Doc., p. 387-389. O relaţie
asupra infrângeri lui Graţ iani care este aci dată ca fiind întâmplată la Ţuţora
lângă Iaşi, vezi şi N. Iorga, Acte şi Frg., 1, p. 56, alte . . . . • . • . . . . . . ,
e lupta din 1620 a Patriarhului de Alexandria, care se afla pe atunci la curtea
lui Radu Mihnea al Muntenii, in N. Iorga, Studii şi âoc., IV, p. 177-183. Tă­
ierea Turcilor' din Iaşi adeverită de un doc. din 13 Sept. 1620, Hurm., Doc.;
XV, 2. p. 890.
[76]
76
ISTORIA ROMÂNILOK
1
Iată până la ce corumpere a moralului, până la ce de­
gradare a caracterului, setea de căpătuială adusese pe boieri!
Alexandru Iliaşi, 1G20-Hî22, fostul Domn al Munteniei,
care fiind mazilit de aice în 1618, sta în casa marelui vizir. De
şi de origine Român, ca fiu al lui Ilie şi nepot al lui Petru Rareş,
el era cu totul grecizat, încât astfel videm cum pe tronul Mol­
dovei se urcă unul după altul cu mult timp înaintea epocei
Fanarioţilor, trei domni străini sau înstrăinaţi : Radu Mihnea,
Gaspar Graţiani şi Alexandru Iliaşi, Fără îndoială că numărul
străinilor, al Grecilor mai ales, trebui să sporească mult în tim­
pul acestor Domnii, ceeace explică revoluţia întâmplată ceva
mai târziu contra lor şi în Moldova.
Cum se aşază Alexandru în scaun, Polonii trimit pe Ca­
zaci în Moldova în număr de 8000 care o pradă cumplit, dar
sunt bătuţi de Alexandru ce ieă în ajutorul lui pe Tătari. Prin­
cipele Corechi ginerele lui Ieremia Movilă, care scăpase din
închisoarea celor şepte turnuri, şi reîncepuse luptele sale contra
Turcilor, este prins din nou. Sultanul pentru a pune odată un
capăt războiului polonez, se hotăreşte a pleca în persoană în
Moldova, şi ordonă Principilor români să-I aştepte la Nistru,
şi să facă podurile trebuitoare pentru trecerea armatei oto­
mane. Polonii însă întră înaintea Turcilor în Moldova şi o pus­
tiesc cu cea mai mare neomenie, arzând mai multe oraşe, între
care şi nenorocitul Iaşi, "şi din prada ţărei şi-au strâns Leşii
hrană de au avut toată vremea cât au stat în Hotin" 81. Polonii
ameninţaţi însă de o armată mare, cer pacea, care li se încu­
viinţează, cu condiţie între altele, ca să nu între în Moldova
nici Turc nici Polon. Alexandru Iliaşi este însă mazilit, fiind
că nu îngrijise cum se cuvine de facerea podurilor şi a conacelor 82.
Stefan Tomşa a doua oară, 1(;22-1623, trece numai pe
tronul Moldovei fără a se opri în el decât un an de zile, şi este
destituit după stăruinţele ambasadorului Poloniei, cu care pu­
tere Turcii închee tocmai pacea în 1623. Se ştie că Ştefan Tomşa
se îndusmănise cu Polonii încă din întâia lui Domnie, de când
cu luptele sale contra lui Constantin şi Alexandru Movilă. La
suirea lui în scaun, el avuse de combătut pretenţiile unui aven­
turier italian, neguţitorul Iacob Locadello, care. se dădea drept
&l Miron Costin în Letopiseţe, 1, p. 246. Petru Diacul Vom. de Câmpu­
lung c. birăul Bistriţei vorbeşte de Leşi şi de Tătari, iar despre Domn (Alex ,
Iliaşi). ca "ţine Vodă pre lângă dănsul curte numai Turci şi Greci". Doc. Bistriţei
de N. Iorga, I, p. 37 reprodus după originalul scris româneşte de un străin "că
ţene Vodă pre lă(ngă) dă(n)sul Corte nomae Torce şe Grece, să fie de credcnţ e'",
Hurm., Doc., XV, 2, p. 895.
82 Miron Costin în Letopiseţe, 1, p. 252. Confirmat de un raport francez,
N. Iorga, Ade şi Frg.,. p. 58.
[77]
MOLDOVA DELA EMONOIL ARON LA VASILE LUPU
77
fiul lui Aron (Tiranul) fostul Domn al Moldovei, El se subsemna
în conformitate cu aceste pre tenţii "Ioan Iacob Voivo da" .
Gândul de a pretinde Domnia Moldovei îi fusese inspirat de
sultana Validea, care fiindu-i datoare cu 12.000 de scuzi pentru .
nişte rochii, şi vroind să scape de plată, îi făgăduise că va stărui
pentru punerea lui în scaunul "părintelui său". Locadello prins
în cursă, iea lucrul serios, începe a umbla pretutindene, între
altele şi la ambasadorul polon, însărcinat cu negocierea pă cei;
se împrumută cu bani în toate părţile, spre a putea lupta cu
Stefan Tomşa, şi izbuteşte în sfârşit a ajunge - în închisoarea
unde-l aruncară numeroşii săi creditori. El fusese combătut
de ambasadorul veneţian, care se temea că, prin ajungerea lui
în tronul Moldovei, republica să nu între în aceleaşi prepusuri
la Poartă, cărora fusese expusă pe timpul �inirei lui Graţiani,
Pretenţia la Domnie a lui Locadello, caracterizază în modul
cel mai minunat degradarea ne mai pomenită în care ajunsese
Domniile române, dacă speranţa dobândirei lor putea să slu­
jască drept înlocuirea plăţei către furnisorii Sultanelor din
harem 8311 Văzând Locadello că n'au izbutit a pune mâna pe
Domnie, se duce totuşi în Valahia, în o poziţie mai modestă,
acea de cumpărător de cai pentru armatele veneţiane 84.
Radu Mihnea, a doua oară, 1623-1626. Este strămutat
din Muntenia în Moldova, unde vine 'iarăşi Domn, lăsând de
astădată în scaunul muntean pe fiul său Alexandru Coconul,
minor, sub epitropia sfatului boierilor, încât în realitate el dom­
nia acuma în ambele Ţări române 85.
In timpul Domniei de a doua a lui Radu Mihnea în Mol­
dova, se naşte un răsboi între Turci şi Tătari, care aduce asu­
pra Moldovei cele mai grele sriferinţi. Anume doi fraţi Mohamed
şi Şahin Gherai ajungând în fruntea naţiei tatare, unul în în.,
suşire de han, celalalt de kalga adecă de moştenitor, îşi puse
În gând să răstoarne dinastia turcească din Constantinopole
şi să se urce ei pe tronul Otomanilor. Fiind însă că toate expe­
diţiile Tătarilor, se rezolvi au în prădăciuni, ei încep prin a prăda
într'un chip îngrozitor Moldova şi Muntenia în 1624, aştep­
tând să îngheţe Dunărea, spre a trece în Bulgaria. Radu din
Moldova şi fiul său din Muntenia sunt nevoiţi să caute scă-
83 Asupra lui Locadello, vezi un şir de mai multe documente veneţiane
în Hurm., Doc., IV, 2, p. 392 şi urm.
84 Giovanni Cap eli o cătră dogele 30 Iunie 1630, ibidem, p. 446.
" Haga cătră statele Olandei, N. Iorga, Studii şi Doc., IV, p. 184 "ser
prins van Moldavia Stephanus Thomsa is van syn principaet gepriveert... In
syn plaets gaet Radulo Vaivoda prins in Valachia welck principaet wederom
aen syn Ex-cie soon, ouwt ontrent twaelff jaeren gegeven is". Vezi mai multe
acte privitoare la paza Transilvaniei de Tătari ca să nu răsbată aci din Mol­
dova, în Hurm .• Doc., XV, 2, p. 940 şi urm.
[78]
71\
ISTORIA ROMÂNILOR
pare unul în Suceava, celalt într'o mănăstire. Fraţii Gherai
traşi la răspundere de Sultan pentru aceste prădăciuni, răs­
pund că ele s'ar fi făcut fără de ştirea lor, dar că aveau de motiv
nemulţămirea naţiei tătărăşti cu Radu Domnul Moldovei, ce­
rând schimbarea lui. Un pretendent la tronul Moldovei Mihnea,
originar din Cipru, cum aude de cererile Tătarilor, aleargă la
ei spre a se oferi ca Domn din partea lor. Ce-i păsa de nemai
pomenita devastare a ţărei, de îndată ce răsărea pentru el per­
spectiva Domniei? Atât de dulce era voia de a prăda şi jăfui
în largul său, fără nici o frică, fără nici o răspundere alta, decât
împărtăşirea prăzei cu acei ce'I puneau în pâne 86.
Miron Costin laudă mult bunătatea lui Radu pentru
boieri, îl ţine numai de rău pentru prea marea strălucire a curţei
sale, care istovea tara de bani 87. Radu moare în scaun, lucrul
în destul de rar, in Ianuarie 1626, recomandând boierilor săi
de Domn, pe generalul său, Miron Barnovski, care este însă
combătut de mai mulţi compeţitori, întâi de mazilitul Ale­
xandru Iliaşi, apoi de Mihnea cel proteguit de Tătari, şi în sfârşit
de fraţii Gavril şi Moise Movilă, sprijiniţi de Bethlen Gabor,
şi din care Moise stăruia chiar în persoană la Constantinopole 88.
Miron Bamovski 1626-1629. Văzând Domnul tara a­
proape pustietă de locuitori prin vălmăşagurile de până 'atunci,
el ie mai multe măsuri pentru a indreapta răul. Miron Costin
ne spune că Barnovski, făcuse mare voInicie întâi curţei, să
dee bir numai odată pe an, că ar fi readus. pe locuitorii îrnpră­
ştieţi pe la casele lor, înfiinţând şi mai multe sate noue, che­
mând oameni din ţări străine şi aşezându-i în slobozii, "aşa
că în puţină vreme s'au umplut ţara de oameni 89". Domnul
însă care luase asemene măsură în interesul clasei de jos, nu
lipseşte de a împăca şi pe cea superioară, dispunând ca boierii
să-şi poată relua pe moşiile lor vecinii înstrăinaţi. Asupra a­
cestei împrejurări posedăm un interesant document, în care
Miron Barnovski ne spune că s'au jăluit înaintea lui episcopii
şi egumenii de prin toate mănăstirile şi mazilii şi feciorii de
boieri de ţară, (boerii cei fără slujbe ce locuiau la ţară), şi ju-
.6 Asupra acestui război şi năvăIirei tatăreştl, vezi Zinkelsen, IV, p. 487,
Hurm., Doc., IV, 2, p. 404 şi urm. şi Hurmuzaki Frg., III, p. 77, şi urrn.
87 Miron Costin în Letopiseţe, 1, p. 257 .
ss Amb. germ. Lustrier c. Hans Dtetrrch, 5 Martie 1626. Hurm., Frg.,
III, p. 81-82.
'9 Miron Costin, Letopiseţe, 1, p. 260. Locul e cam greu de înţeles: "şi
oare cine din curteni de nevoie ar fi răsărit din ocinele sale la sat boieresc,
la sat domnesc, pre toţi i-au adus la brcslele sale şi la locuinţele sale". Textu I
este corect, reprodus În tocmai şi de ediţia critică a lui V. A. Ureche, I,
p. 514). Curtenii nu pot Însemna boierii, ci se referă la cealaltă parte a lor, la
căIăraşi, răzaşi, (VoI. IV al acestei scrieri, p. 146 şi urrn.), care de răul vremi­
lor ar fi căutat scăpare în satele domneşti sau boiereşti.
[79]
MOLDOVA DELA IlJMANOII, ARON LA VASILE LUPU
79
pănesele sărace (adecă văduve), zicând că li s'au pustiet satele
şi Ii s'au răşchirat vecinii prin slobozii şi prin satele boiereşti
şi că au rămas numai cu siliştele; apoi s'au mai jăluit pe păr­
calabii de tinuturi că le întră în sate ,,(acele mănăstireşti care
se bucurau' de scutiri de impozite), de le pradă vecinii şi-i cio­
botesc (globesc) fără de izpravă; apoi mai umblă şi deşugu­
binarii în toată vremea de fac năpăşti femeilor şi fetelor de
19. Miron Barnovski Voevod
oameni buni şi săraci, şi pe minciuni îi pradă şi-i bagă în peire
şi-i ciobotesc; în sfârşit mai umblă şi slugile hătmăneşti şi
juzii ţigăneşti de le învăluesc Ţiganii". Domnul primind aceste
tânguiri "face sfat cu tot divanul ţărei, cu Mitropolitul şi alţi
Episcopi şi cu Egumenii şi cu boierii cei mari, cei de al
doile şi de al treile şi cu mazilii (nobili ce fusese în funcţii), şi
cu feciorii de boieri de ţară, şi tocmeşte şi rupe lucrul" în chipul
următor: că toţi vecinii acei ce vor fi fugit dela expediţia sul­
tanului contra Polonilor, 1622, în coace "să hie tari şi puter­
nici cu cărţile Domniei călugării şi feciorii de boieri a-i lua în­
dărăpt", însă cu darea aceea la care vor fi fost supuşi aceşti
vecini (cisla) acolo unde ei vor fi aflaţi, "fie în oraş, fie în sat
boieresc, fie în slobozie, fie într'alte sate călugăreşti, să aibă
voie a-i lua şi a-i duce cu toate bucatele lor înapoi, cine'şi pe
la locurile sale, însă cisla să se mute după ei, şi de aci înainte
să aibă a-şi griji vecinii şi cisla". Vecinii acei ce vor fi duşi de
pe unele moşii înainte de anul 1622, vor avea voie a merge unde
le va fi placul. Iar acel vecin ce va fugi de acum înainte să nu
aibă voie nimene a'l primi 90.
Silinţele lui Barnoski de a reîmpopora ţara se loveau
însă de o mare greutate. Oamenii se temeau ca Tătarii care
tot erau în război cu Poarta, să nu pună în Moldova Domn
pe Mihnea Criteanul ce stătea adăpostit la curtea hanului, când
atunci Tătarii ar ajunge stăpânii nefericitei ţări. Ei nu vroiau
deci să revină la locuinţele lor, aşteptându-se a fi fără încetare
loviţi şi despoieţi de crudele oarde tătăreşti 91, Aşa în April
90 Iaşi, 1628 Ianuarie 16, Arh. isi. 1, 1, p. 175 ..
91 Zorzi Giustimani cătră dogele din 22 Mart şi 10 Apri! 1626, Hurm.,
Doc. IV, 2, p. 413 şi 415.
[80]
ilO
TSTC>RIA ROMÂNILOR
1626 se Întoarce prin Moldova o trupă de Tătari, care fusese
cumplit bătută în Polonia, unde se dusese la prădat, şi 'şi re­
varsă furia neîzbânzei asupra poporului român 92.
Despre spiritul organizator şi bunele scopuri ale lui Bar­
novski face, dovadă pe lângă silinţele lui de a reîmpopora ţara
şi regularea traiului căluăgresc prin mănăstiri care traiu se
stricase şi se sălbătecise şi pe care Domnul se îngrijeşte să-I
aşeze iarăş pe temelii morale prin un hrisov al său din 1626.
Cu toate aceste călugării din Moldoviţa se arată mulţumiţi de
domnia lui şi în o scrisoare către Bistriţeni să spune că "cu no­
rocul M. S. Domnului nostru Barnovski Vodă ieste pace bună
şi s'au bucurat toţi oamenii de Măria Sa 93.
Către acest timp Bethlen Gabor Principele Ardealului,
care fusese până atunci sprijinul cel mai puternic al Sultanului
contra Germanilor, sumeţindu-se tocmai pentru slujbele aduse
cauzei otomane, refuză în mai multe rânduri a plăti tributul,
şi somat de Poartă a o face, răspunde în un chip cu totul mân-
. dru, ameninţând chiar de a se pune în fruntea Creştinilor în
contra imperiului otoman, dacă nu ar fi scutit de tribut pentru
slujbele aduse acelui imperiu 94. Prin această purtare el cade
în disgraţia Sultanului, fără a putea dobândi încrederea Im­
păratului german, căruia îi făcuse atâtea rele. Bethlen simţin­
du-şi poziţia ameninţată, scrie către regele Poloniei şi către
hanul Tătarilor, înteţindu-i pe ambii în contra Turcilor. Scri­
sorile sale trebuind să treacă prin Moldova, pentru a ajunge
la destinaţia lor, sunt surprinse de Barnovski şi trimise Porţei.
Cu toată această purtare atât de prielnică Porţei din
partea lui Barnovski, el era în prepus la Turci pentru înţele­
gere cu Polonii, fiind că mai întâi era înrudit cu familia Movi­
.leştilor, cea atât de prietenă Polonilor, cauză pentru care Bar­
novski se numeşte el însuşi Ioan Miron Barnovski Movilă Voevod,
apoi Barnovski era cetăţean polon luase în căsătorie pe fiica
castelanului de Cameniţa, şi 'şi cumpărase moşii în Polonia 95.
Cel mai mare păcat al lui fusese însă că fiind un Domn mai
puţin jăcuitor şi mai cu durere de ţară, nu putuse răspunde
vizirului 40 de pungi de bani ce i le ceruse pentru a-i prelungi
Domnia. Barnovski simţind că se clatină, aleargă la Constan-
.2 Alte două din 5 şi 19 April 1626, ibidem, p. 414 şi ,j t5.
'3 Fragmentele lui Hurrnuzaki, III, p. 87 - 90 .
•• Hcisovul p. orânduiala călugărească, publicat de V. A. Ureche în All!l­
lele ACI1�. Rom. II, tom. X, p. 259. In el Barnovski ia numele de "Miron
Moghilă Voevod". Acest hrisov a fost publicat din nou în Documente româneşti
ed. Bianu, p. 129 - 133. Scrisoarea călug. din Moldoviţa, 1628, Hurm., Dac.
XV, 2, p. 964 .
•• Documentele citate în nota 26 şi 30. Un raport al lui Haga e. Statele
Olandeze, 23 Iunie 1629, Iorga, Studii şi doc., IV p. 187, "gedachten prince
die lang suspect is gewest, dat in Polen altcgroote correspondentie hadde"
[81]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA 'VASILE LUPU
--------- .
81
tinopole, unde este însă pus la închisoare. Aice scrie el în limba
română diata lui ternându-se ca închisoarea lui să nu iee capăt
în mormânt. Iată acest frumos testament:
"Ioan Miron Barnovski Voevod dăm ştire cu scrisoarea
noastră tuturor cui se cade a şti că eu fiind acuma în mâna
păgănilor, de bună voia mea venit aici, pre amăgiturile şi în­
şălăciunile lor, şi mă scoaseră din odihna mea cea bună, şi cum
cunoaştem şi vedem tocmelele păgâneşti, mai mult avem nă­
dejde de moarte decât de viaţă şi într'acela chip meşteşugită
cu mângăerea lor de nici casa nu mi-am tocmit cum se cade
în purcesul nostru, cum mi-a fost voia mea, că de mi s'ar pri­
leji aci vre o moarte să se ştie pre ce tocmală ar fi rămas casa
noastră, ce nici un lucru statornic n'am făcut să fie moartea
doastră cu odihnă, pentru căci că nici n'am avut această nădejde
să fiu eu astăzi într'această nevoie. Pentru aceasta mă rog
pentru mila lui Dumnezeu tuturor prietinilor noştri, de ni se
va prileji aice vre o moarte sau vre o închisoare îndelungată,
să vă fie milă de casa noastră, ca să nu fie pre urma noastră
price şi gâlceavă între ruda noastră şi între prieteni. Dacă aşi
Ii ştiut în ce chip va fi, mi-aş fi întocmit lucrurile; acuma sunt
scăpat de acele toate, numai pre Dumnezeu şi pre dreptatea
mea am toată nădejdea. Când este acuma, eu mărturisesc îna­
intea lui Dumnezeu celui ce a făcut ceriul şi pământul şi înainte
a toatei rudei mele şi tuturor prietinilor, că eu las cu toată voia
mea şi cu tot sufletul meu această scrisoare într'acelaşi chip,
cum de mi se � prileji aice �moarte, ca să fie de credinţă
şi de samă pre urma noastră -Ce se va afla scris într'această
scrisoare" .
După această întroducere atât de minunată în simpli­
citatea ei, urmează dispoziţiile testamentare în care vorbeşte
de moşiile cumpărate de el în Polonia pe când se afla acolo,
care moşii nu-i rămăsese lui moştenire dela părinţi, ci le ago­
nisise el însuşi. Această arătare ne face a crede că Barnovski
era din poporul de j os şi, inălţindu-se în ranguri prin propriile
sale merite, ajunsese a se încuscri cu familia Movilă; căci dacă
ar ti fost el din neam boieresc, nu ar fi putut să nu aibă nişte
moşii de baştină. Mai dispune el apoi pentru o biserică râdicată
de el în Liov; pentru biserica Adormirea Precistei din Iaşi, închi­
nată de el sfântului Mormânt; îngrijeşte şi de maica lui,
lăsând-o în sama unor legatari care "să o aibă în socotinţă şi
cinste, cum au avut şi dela noi 96", şi se arată în deobşte în tot
96 Testamentul în Arh. ist. 1. 2, p. 187. Data de 1628 este greşită Bar­
novski eşi din domnie în Iulie 1629. Hurm. Doc. IV, 2. p. 427. Un document
din 6 Sept. 1629 pomeneşte pe urmaşul său Alexandru Coconul; un altul din
24 Noem. vorbeşte de "Alexander voivoda figliolo di Radul", (ibidem, p. 433
şi 436).
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - Val. VI.
6
�_----"._-----_ ..... _-
[82]
82
ISTORIA ROMÂNILOR
acest act: cucernic creştin, om darnic şi fiu respectuos, însuşiri
care unite cu cele raportate mai sus despre îngrijirea lui de
ţară, despre refuzul lui mai ales de a plăti cele 40 de pungi
vizirului, nevroind să jăfuiască ţara, fac din Barnovski o fi­
gură interesantă, o excepţie în rândul cârdului de Domni
ce se năpusteau pe corpul bietelor Ţări române. Barnovski
însă scapă din închisoare şi trece în Polonia, unde aşteaptă
iarăşi urcarea lui în scaun 97.
Trecând un răstimp oarecare până să se rânduiască alt
Domn dela Impăratu, Moldova rămăsese cum spune o scri­
soare a Egumenului Anastase către Gaspar diac birăul Bis­
triţei fără domn şi pricinuiră neorândueli şi jafuri încă mai mari
decât acele ce să înfăptuiau de trecătorii stăpânitori ai Ţă­
rilor române "au prădat ţara Polonii până la Ţuţora şi s'au
făcut mai multi oameni răi, tâlhari care au tălhuit mănăstirea
Nicorita de a �ămas numai piatră 98".
Alexandru Coconul, Hi29-1630, fiul lui Radu Mihnea,
stă numai opt luni în tronul Moldovei, de şi pentru această
Domnie efemeră cheltueşte o sumă mare de bani, împrumutată
dela neguţitorii veneţiani: Gieronimo Beneri, Lorenzo Agazzi,
Octavio Sella, Penzini Sella şi Terzi 99, anume vr'o 200.000
de reali, pe care se obligă către baiIul veneţian a-i restitui cre­
ditorilor în cel mai scurt timp.
Despre acest Alexandru ne spune hailul Sebastiano Ve­
nier, că venind să-i facă vizită înainte de a pleca în Moldova,
şineputându-şi exprima decât greu prin cuvinte devotamentul
său către Republică (neştiind bine itaIieneşte), înlocuia graiul
prin gesturile cele mai umilite !O!. Umilire către Poartă, umi­
lire către Poloni, Tătari, \Veneţiei-î'h Engleji, Francezi, umilire
şi sărutări de mână. în toate părţile, iată tabloul Domnilor a­
cestui timp. Românii hemesiţi de Domnie uitaseră cu totul
ce vra să mai zică demnitate omenească, se târeau înaintea
ori căruia credeau că poate să intervină în favoarea lor la atot
puternicul Padişah, de poala măcatuiui căruia apropiau cu
cea mai mare sfinţenie sfiicioasele lor buze. Intradevăr când
întâlneşti asemene timpuri de înjosire şi de mişelie, sângele
97 Giovanni Capello catră dogele, 2 April 1630, ibidem, p. 444.
98 Doc. Bistriţei de N. Iorga, L p. 46.
99 Raporturile lui Giovanni Capello cătră dogele din 18 Octomvrie cu
anexele, ibidem p. 454 - 4.57.
100 Sebastian o Venier cătră dogele, 1 Sept. 1629, ibidem p, 433: "Il principe
di Moldavia non ha voluto andarsene al suo principato senza venir prima a
mia visitatlone ; ha potuto anco nella scarsita naturale di parole et congiesli
liumilssimi dlchiarir la sua grandissima dispositione verso la serenissima re­
publica".
[83]
MOLDOVA DELA EMANOJL ARON LA VASILE J"UPU
83
ţi se urcă în obraji, şi numele de Român ar părea o ocară, dacă
nu ai găsi în istoria mai veche răscumpărarea atâtor injosiri.
Alexandru, cum ajunge în scaun, începe a strânge bani
şi a-i depune la banca de Veneţia, fără a se gândi să 'şi plă­
tiască creditorii. După depunerea lui, aceştia îl strâng cu ce­
rerile lor, şi atunci el se roagă la ambasadorul, ca Republica
să garanteze către ei datoriile sale, ceeace Venier se oferă a
mijloci, dacă Domnul mazil va da împuternicirile trebuitoare.
Graba lui de a-şi asigura viitorul fusese nimerită, căci
nici nu trecuse anul dela numirea lui, era şi înlocuit cu un alt
pretendent, de oarece era privit ca nedestoinic a guverna, cum
spune un raport olandez din 1630101•
Moisi Movilă, 1630-Hî31, fiul cel mai mic al lui Simion
şi fratele lui Mihăiaş şi Gavril Movilă, ajunge domn. Această
familie era cunoscută Porţei ca plecată către dânsa şi ei numesc
deci pe Moisi în scaunul Moldovei. Numirea lui Movilă, se făcu
după cheltuiala unei insemnătoare câtimi de aur 102. Alexandru
însă întors la Constantinopole, se pune pe lucru cu moşul său
Bartolomeu Minetti şi cumnatul său, unul Vecelli, ambii Greci
de şi cu nume italian, adună 100.000 de galbeni 103, şi îi de­
pune siqilaii la căpitan-paşa, care'I proteguia, în contra vizi­
rului, proteguitorullui Moisi, şi în 1631 Mai, izbuteşte Alexandru
a obţinea din nou Domnia Moldovei 104.
Alexandru Coconul, a doua oară, J(j31-Hi32. Moisi se
îndreaptă spre Polonia, însă e prins de hanul Cantemir al Tă­
tarilor şi trimis la Poartă împreună cu toate avuţiile lui 105.
O samă de boieri, între care Vasile Lupu Vornicul, Savin Hat­
manul, Costin Postelnicul şi Ureche (Grigorie, cronicarul) Spă··
tariul protestă contra numirei lui Alexandru, şi se duc la Cons­
tantinopole spre a-şi face tânguirile lor 106. Alexandru însă,
dând bani de iznoavă, face de mai mulţi din boieri sunt închişi
de Turci, şi atunci ei văzându-se bătuţi, se împacă CU Alexandru,
jurându-şi mutual credinţă înaintea Patriarhului. Domnul ve­
nind În Moldova aduce cu el pe Grecul Baptişte Veleli şi imi.
101 Sebastiano Venier cătră dogele, 27 Octomvrie 1629, ibidem, p.434. Gio­
vanni Capello cătră dogele 30 Iunie 1630, ibidem, p 446. Adaogă Haga c. state
N. Iorga, Studii şi âoc., IV p. 193.
102 Giovanni Capello cătră dogele, 4 Maiu 1630, ibidem, p. 445: "Qucs!()
e eseguito coll' esborso di relevante somma d'oro".
103 Giovanni Capello cătră dogele, 15 Iulie 1630, ibidem, p. 447 : ,,100 somme
di dinari che sono cento mille scudi". Un raport francez din 1631 N. Iorga,
Acte şi trag. I, p. 70 spune: "Moyse, qui s'en retournait lnstitue Voevode de
Moldavie". Tot acolo 6 scrisori ale lui Moisi c. cont. francez. de Cesy,
104 Altul din 24 Noemvrle 1631, ibidem, p. 458.
105 Altul din 4 Ianuarie 168:2, ibidem, p. 454.
10' Miron Costin în Letopiseţe, I, p. 263.
[84]
84
ISTORIA ROMÂNILOR
tând purtarea tatului său care ştiuse să pună mâna pe ămbile
ţări române, vra să întroducă pe fiul său Radu în Domnia Mun­
teniei, care Radu este însă bătut şi răspins de Mateiu Basarab.
Cu toate că Alexandru jurase boierilor iertarea împotrivirei
lor la numirea lui în scaun, după ce se întronează, vra să-şi
răsbune pe capii acelei mişcări, Vornicul Vasile Lupu, hatmanul
Savin, Vornicul Cehan, Vistieriul Buhuş şi Spatariul Ureche,
fiind împins la această răsbunare cu deosebire de Grecul Ve­
leIi, rău văzut şi duşmănit de boierii ţărei. Uneltirile Domnului
sunt însă descoperite boierilor de un alt grec, Constantin Aseni,
şi provoacă în ei o cumplită răscoală, făcută şi cu sprijinul ţă­
rănimei, Cronicarii moldoveni arată revoluţia ca pornită şi în
contra Grecilor ce înconjurau pe Domn. Miron Costin ne spune
că "s'au vorovit cu toţii şi au dat ştire ţărei, care herbând în
greutăţi şi în netocmeli, prea lesne s'au pornit şi nu numai
curtea, ci şi ţărănimea, strigând pe Greci de prin toate uliţele 107".
Poporul cere dela domn pe Baptişte Veleli, pe care ţărănimea
îl face bucăţi. Pe lângă Veleli mai sunt ucişi de poporul întă­
râtat cumnatul Domnului Constantin Vecelli, Alexandru Ma­
mugna şi leronim Heres, toţi Greci cum spune documentul
care-i pomeneşte 108. Alexandru însă scapă teafăr şi fuge către
Dunărea, peste care trecând se duce la Constantinopole. Aice el
moare puţin timp după aceea, rămânând sora lui Caterina stă­
până pe banii ce se mai aflau la banca de Veneţia, după plata
datoriilor 109. Inşălată însă de moşul ei Bartolomeu Minetti, ea
cedează acestuia banii depuşi la Veneţia. Maritându-se însă
Caterina cu rivalul mortului ei frate, Moisi Movilă, acesta se
opune la eliberarea Banilor către Minetti, sustinând că ei ar
constitui zestrea soţiei sale, de care ea după miiritare n'ar mai
putea dispune fără consimţimântul lui ca soţ. Tot asupra a­
cestor bani depuşi la banca Veneţiei mai ridică pretenţii şi co­
pilul unei Ţigance, care se pretindea şi el a fi fiul lui Radu şi
Ira te cu Alexandru şi cu Caterina 111. Din aceste deosebite pre­
tenţii se naşte un proces, în care toţi banii sunt mâncaţi de ju­
decătorii turci, alegându-se părţile numai cu zbuciumul şi chel­
tuelele.
Boierii resculaţi scăpând de Alexandru, cer pe Barnovski
de domn, care era refugit în Polonia. El pleacă îndată la Cons-
10' Ibidem, p. 264.
108 Pietro Foscarini cătră dogele, 20 Maiu 1633. Hurm. Dac. IV, 2, p.
466: "Giunse qui aviso di una grande solevatione .delll popoli di Moldavia
contra Alessandro Iora principe, havendo trucidato Costantino Vecelli de Ret­
timo suo cognato, Alessandro Mamunga, Gieromimio Heres, tutti Greci col
consilia e parer de quali si reggeva in, tutti le sue delibcraztoni".
10. Geranimo Capello cătră dcgele, 18 Octomvrie 1632, ibidem, p. 454-455.
110 Alte doue rapoarte, unul din 20 Octomvrie şi altul din 26 Noemvrie
1632, ibidem p. 461 şi 462. . .
[85]
MOLDOVA DELA EMANOIL ARON LA VASILE LUPU
85
tantinopole, unde începe a împărţi darurile neapărate pentru
îndrumarea orânduirei sale. De odată însă este arestat şi pus
sub pază în casa marelui vizir. Boierii veniţi spre a'l cere de
Domn, apar înaintea divanului şi se jăluesc cu amărăciune
pentru oprirea candidatului lor. Protestările boierilor aduc însă
peirea nenorocitului pretendent. Sultanul supărat prin stă­
ruinţele cele prea mari ale boierilor, care aveau aerul de a pre­
tinde dreptul de a'şi alege Principele, pentru a le tăia asemene
gânduri nesănătoase, ordoană să se tae capul lui Barnovski
înaintea divanului şi a boierilor jăluitori 111. Nu se înşălase
bietul Barnovski, când scriind testamentul său în Constanti­
polo le se gândia la o moarte apropiată. Ea îl ajunse iute şi de­
grabă, şi anume tocmai în locul unde el, o visase în momente
de turburare. Venise aice spre a lua o coronă şi fu întors în ţara
lui cu capul despărţit de trunchiu 112. Barnovski fiind ucis şi
Alexandru Coconul murind de moarte naturală, rămăsese la
Constantinopole un' singur pretendent, Moisi Movilă.
Moisi Movilă a doua oară, 16'3-H34, vine în Moldova
în luna lui August 1633, încărcat iarăşi "cu multe datorii pentru
cheltuiala ce s'au făcut prin asupreala Turcilor 113". Noul domn
bănuind pe Vasile Lupu vornicul că ali:. fi pârât pe Barnovski,
şi temându-se şi el de o pâră asemănăfoare, ca unul ce şi dân­
sul era partizan al Polonilor, ordonă vornicului Cehan şi vistier­
nicului Roşea ca să pună mâna pe el. Lupu însă trece Dunărea
şi scapă la Constantinopole. Pe atunci Ruşii cerând ajutorul
Turcilor contra Polonilor, Abaza-paşa din Silistria, acela care
pusese pe Matei Basarab. domn în Muntenia, trece prin Mol­
dova, luând în armata lui şi pe Domnii Munteniei şi a Moldovei.
Moise Movilă, care se vede că nu uitase simpatiile sale pentru
Leşi, înşală pe Turci că o puternică oştire de Cazaci, ar veni
în ajutorul Polonilor, îăcându-i să despre soare Cameniţa şi să
se retragă. Descoperind Abaza-paşa acest meşteşug al lui Moisi
Movilă, şi dorind să pună în Moldova pe proteguitul său Vasile
Lupu, după cum pusese în Muntenia pe Matei Basarab, deter­
mină pe Poartă a mazili pe Moisi şi a numi pe Vasile Lupu în
111 Un raport olandez Iorga Studii şi Dac. IV, p. 201 spune: "Syne Maiestăt
door eu traglie - veynster sulcx aensiende, hat hobst affgechlagen is gewerden"
Frumoasă privilişte. A fost tăiat în 2 Iulie 1633. Hurm. Dac. XV, 2 p. 992.
112 Pietro Foscarinl cătră dogele, 20 Iunie 13 Iulie 1633, ibidem, p. 467
Ne poate părea straniu că amb. francez sfârşeşte scrisoarea către efemerul
Principe Alex. Cuconul in "baise la main"; dar politeţea era mutuală deoarece
găsim chiar pe Matei Basarab încheind scrisoarea lui c. amb. francez cu săru­
tări de mâni, N. Iorga. Acte şi Fraq., 1. p. 7-1 şi 78. Barnovski a fost ucis în
2 Iulie. Hurm., Dac. XV, 2. p. 992.
113 Miron Costin în Lelopisele 1. p. 270.
[86]
86
ISTORIA ROMÂNILOR
scaunul Moldovei 114. In timpul scurtei Domnii de un an de zile
a lui Moisi Movilă, el găsi mijlocul de a aduna o însemnată avere,
eşind în Polonia la mazilirea lui cu 1400 de cai, şi 60 povere
de bani şi mai multe lucruri de preţ.
Astfel în anii îngemănaţi 1633 şi 1634, vin la Domnie
în ţările române doi principi, Matei Basarab şi Vasile Lupu,
care găsesc mijlocul de a mai pune o stavilă prăpăstioasei ră­
pejuni cu care se schimbau Domniile în ele. Această stavilă
era Însă numai un popas, după care vârtejul trebuia să por­
niască încă mai iute şi mai neoprit. Nu deci în această Domnie
mai lungă stă importanţa lor, care îi face să Însemne purce­
derea unei noue perioade în istoria Românilor, ci prin aceea
că în decursul ocârmuirei lor elementul grecesc, pe care l'am
văzut odrăslind şi întărindu-se în Ţările române, apare la lu­
mină cu tendinţi de stăpânire. Dacă până la Matei Basarab
şi Vasile Lupu, cugetarea mai superioară a poporului român
Îmbrăcase forma slavonă de acuma înainte ea se va învest­
mănta în hlamida grecească, şi această schimbare a înrăurirei
străine asupra poporului românesc o însamnă avenirea la tron
a Domnilor îngemănaţi. De aceea cu urcarea lor în scaun în­
chidem epoca medie a istoriei poporului român şi deschidem
pe acea a istoriei sale celei noue.
114 Trecerea lui Abaza paşa prin Moldova este adeverită de un doc. din
1646 care arată că' uricele ce le avuse Iorgache Visternicul fuseseră pierdute
"când a venit Abaza paşa cu oaste în ţară şi a trecut în ţara leşească pe vre­
mile lui Moise Moghila Voevod". Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise, II 2 p. 105.
Vasile Vodă a venit în Domnie în 10 Mai 1634 Hurm. Dac. XV, 2. p. 1003.
[87]
•
CRPUL VIII
FENOMENE GENERAL.E AL.E VIEŢEI ROMÂNEŞTI
IN PERIOADA SL.AVONISMULUI
1
STAREA ECONOMICĂ
ŞI ÎNRÎURIREA EI ASUPRA ORGANIZĂREI SOC IALE
1. STAREA ECONOMICA
Aşăzămintele unui popor se pot schimba sub influenţa
a două puteri care determină înaintarea sau îndărăptarea lor.
Aceste sunt ideile şi starea lui socială. Aceasta din urmă lu­
crează în chip statornic şi neîncetat asupra lor, modiîicându-le
amăsurat cu schimbările cărora ea însăşi este expusă. Ideile
din protivă pot provoca crize grabnice şi prăpăstuite, care trans­
formă de odată starea societăţei. Astfel popoarele trec aproape
fără nici o înrâurire a ideilor dela starea de vănător la acea de
păstor, dela aceasta la agricultură, comerţ. sau industrie, fie­
care din atare stări atrăgând după sine nişte aşăzăminte anu­
mite, ce se schimbă de îndată ce s'a schimbat feliul traiului
material. S'înţelege dela sine că asemene prefaceri se petrec
foarte cu încetul, şi adese ori trebue să treacă veacuri întregi,
spre a se simţi modificarea intervenită în vre un aşezărnânt,
Din potrivă, de îndată ce lumea ideilor începe a se mişca, aşe­
zămintele se schimbă adese ori cu o mare repejune, şi nu mai
cunoşti mâni poporul de ieri. Transformări ca acele produse
de Creştinism, de Revoluţia franceză, de descoperirea abu­
rului, operate în câţiva ani, nici secoli întregi ale unei desvol­
tări sociale nu le ar fi putut îndeplini.
Poporul român în istoria lui mai veche şi până la pragul
timpurilor noastre, n'a cunoscut aproape de loc înrâurirea ideilor
[88]
88
J::l1'ORIA ROMÂNILOR
asupra desvoltărei aşezămintelor sale, Ea fu determinată a­
proape exclusiv de mersul obştesc al societăţii, pe când din
potrivă dela începutul veacului al XIX-lea o lume bogată de
idei făcăndu-şi loc în mintea lui, aduse după sine acea trans­
formare minunată a vieţii sale, care ne pune cu drept cuvânt
în adâncă mirare. Nici că se poate asemăna progresul efectuat
în timp de veacuri întregi, cu acel realizat în puţinii ani ce ne
despart de începutul secolului trecut.
Cu toată această deosebire radicală în modul desvoltărei
noastre, să nu ne înşălăm: a crede că istoria veche a poporului
român. este repetarea aceloraşi fapte pe unul şi acelaş teatru
de lucrare. Şi ea ascunde o desvoltare înceată, nesimţită, însă
de aceea chiar mult mai puternică şi mai hotărîtoare, decât
acea efectuată în grabă sub îmboldirea schimbătoarelor idei.
In orice caz multe din formaţiile lăsate de timpurile trecute
sunt elemente de care trebue să tinem socoteală în cele de acum,
şi ele nu pot fi pe deplin înţelese, dacă nu vom urmări originele
si desvoltarea lor.
, Am schiţat aiurea începuturile aşezămintelor de căpe­
tenie a le poporului român 1, şi ne rămâne acuma de studiat
cum s'au prefăcut ele în decursul celor două veacuri, aeărora
istorie am încercat a o expune în paginele precedente.
Transformarea stă rei aşezărnintelor poporului nostru pro­
venind din acea a starei sale sociale, trebue întâi să căutăm
a ne da samă despre schimbările încercate de această din urmă.
Prima şi cea mai însemnată prefacere îndeplinită, care se înfă­
ţoşază minţei cercetătoare, este căderea Ţărilor române sub stă­
pânirea otomană.
Valachia întâi, Moldova după dânsa căutase apărare şi
proteguire în închinarea către puternica împărăţie turcească.
Fiind date însă elementele intrate în legătură, cel românesc
mic şi desbinat, al Turcilor mare, puternic şi obijduitor, era
firesc lucru ca închinarea să se schimbe în supunere şi ascul­
tarea în robie. Această uzurpare a unor căderi abuzive din
partea Turcilor era cu atâta mai firească, cu cât sistemul ur­
mărei la tron în Ţările române făcând cu totul nesigură domnia,
împingea pe pretendenţi a se îndrepta cătreputerile străine, spre
a găsi acolo sprijin în protiva compeţitorilor lor, şi între aceste
puteri, care era oare mai în stare a asigura izbânda decât pro-
teguitoarea, în curând stăpâna Ţărilor române? ,
In Muntenia am văzut cum amestecul Turcilor combătea
pe acel al Ungurilor. încă de pe timpul urmaşilor lui Mircea,
mai rostit Însă dela Radu cel Frumos, pe care ei îl aşază chiar
în tronul acelei ţări (1462). Câtva timp după aceea, lupta dela
Mohaci şi căderea Ungariei sub stăpânirea turcească aduc Mun-
1 VoL III. p. 146 şi unu.: Organizarea primitivă a Ţărilor române.
[89]
STAREA ECONOM1CÂ
89
I
-
I
tenia într'o atârna re aproape deplină de puterea otomană, în­
dreptând pe compeţitori nu mai mult către doue state rivale,
ci către unul şi acelaş care înconjura din toate părţile aproape
cu stăpânirile lui insula cea mică a Statelor române.
In Moldova stăpânirea turcească se începu cu alungarea
lui Petru Rareş din scaun de către Soliman al II-lea şi înlo­
cuirea lui de însuş autoritatea sultanului cu Stefan Lăcustă.
"Şi le au pus domn 'pre Stefan Vodă feciorul lui Alexandru
Vodă", însamnă Ureche în laconismul său cuprinzător aceast
întâi amestec al Turcilor în domnia Moldovei 2. Este probabil,
de şi nu avem dovezi pozitive în asemene privire, că Domnii
munteni începuse încă de timpuriu a cumpăra domnia dela
Turci. Căci altfel cum s'ar putea explica urcarea lui Vlad al
IV-lea în scaunul Munteniei în 1510, când cu toate că prede­
cesorul său Mihnea fusese răsturnat prin partida Basarabilor,
nu ei ajung a pune mâna pe tron, ci tocmai acel Vlad al IV-lea
ce petrecea la Constantinopole, şi care era frate cu domnul
detronat? 3. Apoi Radu dela Afumaţi după ce este închis de
Turci din pricina omorului făcut de el în Otomani, cu prilejul
luptelor sale cu Mohamed-Bei, prin ee minune oare izbuteşte
el, nu numai a dobândi iertarea Sultanului, dar încă şi reîn­
tegrarea lui în scaunul Munteniei? 4.
Totuşi nu este de tăgăduit că de şi Turcii vor fi speculat
încă de pe atunci Domniile Munteniei, schimbarea acestora se
făcea mai cu seamă după stăruinţa partidelor .protivnice ale
Dăneştilor sau Băsărăbeştilor şi Drăculeştilor. Turcii nu pro­
vocau atâta pe cât susţineau sau favorau compeţirile. Cu în­
cetul însă rolul Porţei se schimbă. O vedem începând a impune
Domnii, fără a se îngriji de simpatiile sau antipatiile celor două
mari partide ale Munteniei. Sub această apăsare partidele se
desfac. Ele combat adese ori pe însuş membri de ai lor, puşi,
în Domnie fără a lor consimţimânt, ci din omnipotenţa tur­
cească. Astfel se întâmplă cu Mircea Ciobanul care, de şi din
partida drăculească, se răscoală contra lui Radu Paisie ce era
şi el din aceeaşi partidă. Strărnutându-se sprijinul cu care se
obţinea tronul din lăuntru în afară,videm că compeţitorii nu
mai urmează ca înainte interesului de partidă pentru a pune
mâna pe tron; ci interesului individual 5. Turcii începură a
pune şi depune pe Domni fără să întrebe de ţară pe care tre­
buiau să domniască. Din chiar această împrejurare noi deducem
că Turcii nu făceau aceste schimbări de dragul schimbărilor,
ci din alt motiv mai firesc şi mai înţeles, interesulbănesc, care
• Ureche, în Lelopiseţe, I, p. 164.
3 VoI. IV, p. 176.
• Ibidem, p. 188 şi 191.
• Vezi voI. V, p. 11.
[90]
90
ISTORIA ROMÂNILOR
totdeauna au jucat un mare rol la poporul Otomanilor. Sunt
cunoscute înspăimăntătoarele jafuri băneşti comise de Ibra­
him-paşa, Rustem-paşa şi Mohamed Sokoli, cei trei vestiţi
viziri ai marelui Soliman al Il-lea 6, şi o asemene colosală co­
rupţie nu poate fi gândită fără începuturi mai vechi, de şi is­
toria nu ne au păstrat dovezile acelora. Dela Petru Hareş îna­
inte se dă pe faţă sistemul cumpărărei Domniilor române din
mânile Turcilor. Am arătat la Domnia acestui Principe darul
cel minunat a două mărgăritare în mărimea unor pere, făcut
de Rareş fiicei Sultanului, şi pe însuşi Hareş l'am văzut du­
cându-se la Constantinopole cu toate avuţiile lui, care încă
neajungându'i, el se încunjură aice de Greci şi de neguţitori
italieni şi Evrei ce-i împrumutară sumele trebuincioase, pentru
a dobândi nu numai iertarea dar şi restabilirea lui în scaun 7.
Darurile devin îndatoritoare de câte ori se înfăţişa înaintea
Porţii vre un trimis al Domnitorilor români. Aşa În 1550 boierii
trimişi de Mircea Ciobanul şi Ilie Rareş, pentru a fi primiţi
de, Sultanul, dau, cel din Moldova 5000 galbeni, trei stofe de
mătase cu aur, căteva vase de argint şi doi şoimi, unul alb şi
celalalt negru; cel din Muntenia 6 cai buni şi mai multe blă­
nuri frumoase de cacom 8. Dela Petru Rareş înainte Dom­
niile române devin tot mai mult o jucărie în mânile Turcilor,
mai ales de când Doamna Kiajna introduce în scenă şi pe fe­
meile din harem ca elemente determinătoare ale numirei Dom­
nului. Sumele colosale vărsate de dânsa pentru căpătuirea lui
Petru Schiopul şi Alexandru al III-lea cu Domniile Ţărilor
române, lupta cea straşnică cu punga în mână urmată între
Petru CerceI şi nepotul Kiajnei, Mihnea al II-lea îşi găseşte
în Moldova o vrednică paralelă în cumplitele Domnii ale lui
Petru Schiopul, Iancu Sasul şi Aron tiranul, cel restituit în
scaun după stăruinţa creditorilor turci. Se introdusese sistemul
reînoirii Domnii la trei ani, când Domnii erau Îndatoraţi să
vină în persoană la Constantinopole să aducă un dar; Ilie Rareş
pare a fi făcut începutul acestui obiceiu pentru Moldova, când
se duce în 1551 În capitala Turciei ducând cu el ca dar 100 de cai 9.
Când Mihai Viteazul ridică în Muntenia steagul răscu­
lărei, Ţările române căzuseră faţă cu Turcii în o robie şi o de-
6 Zinkeisen, III, p. 98 şi urm.
7 VoI. IV, p. 251.
• Giovanni Malvezzi, 23 Fevr. 1550. Hurm. Doc. II, 1 p. 257.
s Hurm., Doc. xv, 2. p. 932. De la Neagoe Basarab domnesc până la
Mihaiu Viteazul în decurs de 62 de ani (1521 - 1593)21-. de domni şi în răs­
timpul de' 32 de ani care trece de la .moartea eroului' muntean până! la Mateiu'
Basarab (1601 - 1633), se strecoară 9 domni, pe tronul Munteniei. In Moldova
de la moartea lui Petru Rareş până la Vasile Lupu pentru 88 de ani avem un
număr de 26 de domnitori. In mijlociu deci domnia fie căruia ţine ceva peste
3 ani.
[91]
STARJllA JllCONOMICĂ
----------------_.--------
gradare, care cu greu şi-ar putea găsi părechea în analele ome­
nirei.
Revoluţia de atunci a Domnilor români tăie pentru un
moment Turcilor pofta de a mai exploata ţările lor. Curând
însă după moartea lui Mihai, ei reîncep iarăşi vechiul lor sistem,
mai întâi cu oarecare teamă şi sfială; mai apoi văzând că pot
să îndrăzniască, îl readuc iarăşi la vechea lui înflorire. Dom­
niile se schimbă din nou într'un chip prăpăstuit sub mistui­
toarea corupţie turcească şi să nu se creadă că această nestator­
nicie ar fi fost privită ca ceva normal de oamenii de atunci.
Numai unii din ei erau loviţi de veşnicile frământări din Ţă­
rile române. Aşa găsim pe Ungurul St. Erdely exclamând în o
scrisoare din 1623 către Bistriţeni: "Nu e oare de mirat dom­
nule, când aceste ţărişoare sunt supuse unor schimbări atât de
mari'? 10.
Ce urmări avut'a acest nenorocit sistem asupra întregei
vieţi a Ţărilor române, iată ce avem să cercetăm.
La început veniturile acestor ţări, provenite din dări
numite pe atunci slujbe, se cuvineau în întregimea lor Dom­
nului, care se desbrăca de o parte din ele în interesul puţinilor
boieri ce'i ajutau la ocârmuire. Veniturile ţărilor erau deci în­
tregi domneşti. De îndată ce ele căzură sub Turci şi începură a
plăti peşcheşul, prefăcut curând după aceea în haraciu, dările
scoase trebuiră să se adaogă, spre a întâmpina noua voie, fără
a îngusta veniturile Domniei:
Cheltuiala cea adăugită de îndată aduse o mai mare apă­
sare a dări lor. Cu cât deci se sporia haraciul către Turci cu atâta
se măria măsura dăjdiilor. Dela 3000 de galbeni sub Mircea
cel Mare el se urcă pe timpul lui Vlad Ţepeş la 10.000, pe lângă
cei 500 de copii, de care valorosul Domn vroind să mântue neferi­
cita ţară, întreprinsese marea şi glorioasa lui luptă pentru nea­
t.ârnarea ei. Până pe timpul lui Petru Şchiopul tributul Mun­
teniei ajunsese la 40.000 de galbeni. In Moldova de asemene
trihutul creşte de la 3.000 de galbeni la 12.000 pe timpul lui
Petru Rareş. Până la Ioan Vodă cel Cumplit, tributul se ur­
case la 20.000 de galbeni, şi Turcii cerură îndoirea lui dela acest
domn, îndoire ce era făgăduită de Petru Şchiopul, şi pe care
acesta o şi dădu după nimicirea răscoalei lui Ioan prin Turci.
Pe timpul lui Gaspar Gratiani el era de 58.000 de galbeni 11.
Afară de tribut tările române erau îndatorite a trimite la Con­
stantinopole o sumă de provizii care erau plătite uneori, alte
ori însă date în dar. Chiar însă când le plătiau Turcii dădeau
pe ele cele ce le convinea lor. Atâta erau de numeroase şi de
10 Raportul lui Malvezzi din 22 Mai 1551. Hurm. Doe. II. 1. p. 263.
11 Raportul lui Paulo Minio cătră senatul veneţian 16 Octomvrie 1620.
Hurm., Doc. IV, p. 598.
[92]
92
ISTORIA ROMÂNILOR
neapărate aceste provizii, pentru traiul capitaliei, în cât pe
timpul lui Mihai Viteazul, izvorul lor fiind secat, se naşte o
mare scumpete în Constantinopole. Pe timpul turburărilor pri­
cinuite de Matei Basarab şi Vasile Lupu, se iveşte chiar o foa­
mete în Capitala împărăţii 12.
Dar aceste dări regulate nu erau nimic pe lângă cheltue­
lele lăturalnice, mai ales darurile făcute pentru cumpărarea
Domniei. Aici sumele ajung într'adevăr proporţii fabuloase,
pentru slabele puteri ale ţărilor române. Câtă nesfârşită câtime
de bani au vărsat Kiajna, Aron tiranul, Alexandru al III-lea
în mânile Turcilor, cine ar mai pute-o calcula? Aron pleacă
dela Poartă, lăsând acolo o datorie de 1.000.000 de galbeni.
In timpul furiei celei mari a luptei pentru tronul muntean dintre
Mihnea al II-lea şi Petru CerceI, acel d'intâi făgădueşte într'un
rând Sultanului 600.000 de galbeni şi 100.000 Beglerbegului
Greciei, şi după ce dobândeşte tronul, pentru a scăpa de CerceI,
făgădueşte vizirului pentru moartea rivalului său, nu mai mult
o sumă numărată ci una cântărită, atâta aur cât ar putea duce
600 de cai! Bine înţeles că aceste erau făgăduinţi numai, şi
de acele ce erau peste putinţă de îndeplinit. Ele arată însă nu
mai puţin gândul cu care se apropiau Domnii de Ţările române,
gând de jaf şi de despoiere neimpedecat şi neţărmurit, precum
le era şi cumplita putere pe care un obiceiu învechit le o da asu­
pra poporului.
De unde să se plătiască însă asemene sume? Din spinarea
poporului, îngreuindu'i necontenit birurile ce răspundea. Un
Domn iscodeşte goştina pe oi, necunoscută mai înainte; un
altul poronceşte să se iee a zecea parte din boi din toată ţara.
Gemea ea sub povara asupritoare, însă trebuia să plătiască,
căci banii daţi de Domn dregătorilor Porţei erau luaţi în cele
mai multe rânduri cu împrumut dela Turci, mai ales dela Ie­
nicerii cei retraşi din armată şi îmbogăţiţi prin jafurile făcute;
apoi dela Grecii ce stăteau şi ei în legături cu Turcii, şi ale că­
rora pretenţii erau apărate ca şi a le lor proprii. Când domnul
pleca în ţară, am văzut cum o droae de creditori se luau după
el, însoţiţi uneori de un ciauş turc, care să privigheze mai cu­
rânda încasare a banilor. Creditorii turci şi greci însoţiau pe
dabilari prin ţinuturi, supunând pe bieţii' locuitori la torturi
cumplite, spre a-i sili să scoată bani cu orice preţ, şi a-şi lua
astfel datoriile lor. Neexistând nici un control pentru efec­
tuarea plăţei, aceasta se cerea dela cei bogaţi de .două sau de
trei ori, spre a se despăgubi astfel de Iipsele lăsate prin cei de
tot săraci. Apoi se cereau dările dela un sat pentru acoperirea
neplăţei lor din partea unui altuia. De aceea găsim documente
12 Vezi vol. V, p. 150-151. Cornp. şi Pietro Foscarini c. dogele, 2 Mai 1(;:14,
Hurm, Doc. IV. 2. p. 477.
,
,
�
I
I
[93]
8TARE.A IWONOMICĂ
93
care ordonă : "ca dabilarii să nu aibă a opri socotelile unor
oameni pentru alte sate, şisă.le ceară numai pentru ale lor dabile 13".
Rapoartele baililor (veneţianl' sunt pline de tânguiri asupra
soartei sărmanului popor, care trebuia să ajungă prin aceste
jafuri fără capăt la o totală exterminare 14. Turcii văzând că
la fiecare schimbare de Domn ei se îmbogăţiau, provocau fără
încetare asemene crize, ne cătând măcar dacă acel numit era
sau nu favorabil politicei lor. Bani să dee era singura conditie
impusă competitorului, şi dacă chiar un Domn din scaun s,'ar
fi oferit a'i hrăni într'un chip îndestulător, încă ei nu erau mul­
ţămiţi; vroiau să fie mai mulţi concurenţi spre a trezi lupta
Între ei, din carei totdeauna ieşiă un preţ mai bun decât dela
o simplă vânzare. De aceea I Poarta avea totdeauna preten­
denţi în rezervă la Constantinopole, care să poată concura pe
acei ce se înfăţoşau din ţările române, "pretendenţi de sămânţă"
cum îi numeşte în chip caracteristic un raport y�.ţîeţian."",
Aşa era în timp de pace. Când izbucniă vreun război,
starea devenia dacă se poate încă şi mai rea. Se cereau salahori
pentru poduri, cară pentru transporturi, provizii de tot felul
pe lângă armată câtă puteau s'o adune şi ba mi ce se puteau
stoarce. Aşa am văzut că Alexandru Radu este scos din Mol­
dova pentru că nu pregătise la timp podurile peste Nistru,
şi oamenii trimişi cu carăle de Mihai Viteazul sunt ucişi, pentru
că întârziaseră puţin pe drum. Să se adaoge pe lângă aceasta pră­
dăciunile comise de armatele străine atât musulmane cât şi
creştine ce s'întâlneau adese-ori pe corpul bietelor ţări, precum
bună oară' în timpul luptei dintre Polo ni şi Turci sub Movileşti,
sau. cumplita devastare a Munteniei pe vremile răscoalei lui
Mihai Viteazul; apoi năvălirile Tătarilor, fie ele făcute ca duş­
mani, În timpul luptelor capricioase a le lor cu Turcii, fie chiar
ca prieteni, bună oară când sprijiniau pe Tomşa contra. Mo­
vileştilor.
Aceste neorândueli împingeau pe o mulţime de oameni
la o viaţă prădalnicăşi actele timpului se jăluesc necontenit de
mulţimea tălharilor ce pradă pe oameni şi mai ales mânăstlrile 15.
Toate aceste silnicii nu mai lăsau sărrnanului popor nici
o zi de odihnă. El fugea necontenit prin munţi şi prin păduri,
tăinuindu-şi în afundurile lor averea lui cea mai de samă, vi­
tele ce le hrăniâ, singura lui bogăţie. Nu numai ţăranii Însă
erau jăfuiţi; nici boierii nu scăpau de despoiere, căci acuma
sprijinul domniei nu mai era atâta În boierii din ţară, cât în
puternicii din Constantinopole. Turcii însă de şi cereau mereu
13 Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, 1, 2. P- 96, (22 Fevr, 1613) .
.. Mai sus, p, 42, 43 şi 45.
15 Vezi bunăoară tânguirea egumenilor de Sucevlţa către Bistriţeni 1629
Hurm. Doc. XV. 2. p. 970.
-
2
&
A
M- .. M6&'
,ee ti 4
1" _'PE •
[94]
94
ISTORIA ROMÂNILOR
la bani, pretindeau ca domnii să nu provoace mişcări turbu­
rătoare prin stoarcerile lor, când atunci erau numai decât În­
locuiţi. Mazilirea Îi aştepta Însă tot atât de sigur în cazul când
nu puteau răspunde sumele ce li se cereau, sau nu 'şi plăteau
creditorii. Bieţii domni puşi Între ciocan şi ilău, recurge au la
cruzimile cele mai sălbatice, pentru a sili pe ţară să primească
fără murmur şi fără opunere acest jug de fer şi de foc. La ce
însă folosiau răscoalele sau pribegirea? De abia domnul era
schimbat, şi răul începea din capăt. Cel nou trebuia neapărat
se calce pe urma celui vechiu, căci şi lui i se cereau bani, şi alt
mijloc de a mulţămi lăcomia turcească nu era decât despoe­
rea ţărei,
Domnii însă nefiind siguri pe tron nici de azi până mâni,
trebuiau să se Îngrijască de a-şi face bani albi pentru zilele negre
ale maziliei, spre a avea cu ce să 'şi tocmească trebile şi să do­
bândească din nou domnia. Ei jăfuiau deci Îndoit ţările române,
mai întâi În scopul de a-şi plăti creditorii şi a unge palmele
cele totdeauna uscate a le Turcilor; apoi spre a'şi aduna pe
sarna lor o avere însemnătoare. Aşa vedem pe Petru CerceI
că cu toate sumele colosale plătite creditoriIorTurci, ese din
Muntenia numai după 2 ani de domnie cu 43 de care de avuţie:
bani, scule şi alte lucruri de preţ. Iancu Sasul de asemene după
trei ani de domnie plăteşte datoria lui de 200.000 de galbeni
pentru chelt uelele instalărei, şi mai esă încă din Moldova cu
100 de care de avere, din aceste 40 cu bani. Mai amintim apoi
pe Radu Mihnea cel ce găseşte mijlocul de a depune bani la
banca Veneţiei, pe Moisi Movilă care la mazilirea lui trece
în Polonia cu 1.400 de cai şi 60 de povere de bani l6.
Cum de puteau izvori atâţia bani din ţările române?
Pentru a înţălege aceasta, nu este de nevoie a ne închipui,
cum spune un document, că ele se păreau a fi iscodit piatra
filosofală, ci trebue să luăm în privire numai Împrejurarea că
tot venitul Ţărilor intra in punga domnilor, şi că acest venit se
putea urca, după vroinţa lor, strângând pe cât le plăcea coarda
contribuţiilor, Aşa un raport a lui Polo Minia către senatul
veneţian din 1620 ne spune că "venitul domnului Moldovei
era de 350.000 de galbeni, mai mult sau mai puţin după cum
r e Mai sus, p. 42, 83. In o limbă încâlcită - cel puţin aşa ne-o
redă traducerea d-Iui Iorga-un necunoscut scrie greceşte lui Petru Schiopul despre
modul cum ar fi vorbit el cu Sultanul privitor la stoarcerile Ţărilor Române. "Să
trăeşti mulţi ani 1 Să ştii că peirea acelui loc şi starea lui i-au venit, încetul
cu încetul pentrucă se schimbă Domnii: unul cioban, altul cazac, şi fiindcă
nu se rănduesc dintr'odată banii, şi sunt iarăşi Domni şi vin şi golesc lumea
şi pentru-că dânşii adună avere şi lucruri şi pietre scumpe şi nu le pasă de
lume să vadă şi nici domnii nu ştiu că este". In felul ei o naivă şi minunată
caracteristică a stării de asuprire a Ţărilor române 1593. Hurm. Doe. XI (ci­
tată Iorga) p. 309.
[95]
STAREA ECONOMICĂ
95
�
i
I
I
le impune principele să plăLească, şi în anul trecut pe când
eram eu acolo ştiu că Graţiani a scos mai mult de 400.000.
Graţiani pentru a-şi face mai bună faţă la Poartă, urca se tri­
butul ce era de 52.000 la 58.000 de galbeni, care împreună cu
darurile şi prezenturile zilnice ale paşilor aducea atare chel­
tuială la 150.000 de galbeni sau 150 de sume de aspri (suma
de aspri sau denari = 1.000 de galbeni). Pe lângă aceste mai
iea şi paşa din Moncastru (Cetatea Albă) sub pretext de întă­
rituri a le cetăţei şi de pază a provinciilor, încă până la 100.000
de galbeni. Principele Valachiei poate încasa pe an până la
250.000, dar e supus la aceleaşi mâncătorii ; însă ne fiind expus
la atâtea pericole ca Moldova, trăeşte şi principele şi poporul
în mai multă linişte. Moldova e mai bogată; negustorii şi boierii
câştigă mai mult în ea". Această bogăţie mai mare a Moldovei
era însă numai relativă, căci acelaş raport ne spune că "am­
bele provincii sunt destul de sărace şi puţin poporate" 17.
Venitul normal al ambelor ţări române fiind de 600.000
de galbeni, putea fi uşor urcat prin stoarceri, care erau regula,
la 800.000-1.000.000 pe an, dacă socotim cheltuielele tur­
ceşti la 4-500.000 de galbeni pe an pentru amândouă ţările,
încă rămânea de domn câte 2;5P.000 de galbeni folos pe an,
sau 375.000 lei. Din acest venit cheltuiala cea mai de samă
a domnului era acea făcută \ cu rlefegii, care Însă în decomun
nu se urcau decât la 2-3000, şi custau dela 10-15.000 lei
pe lună, deci pe an până la 120-180.000 de lei. Rămânea deci
domnului venit curat 200-300.000 de lei 18.
Pentru vremurile lui Mihai Viteazul, care întreţinea mai
bine de 20.000 de lefegii, s'înţălege că asemene (yenituri "erau
neîndestulătoare, şi tot "atât de puţin vor fi ajuns ele unor domni
ca Petru CerceI. Petru Schiopul, Alexandru al III-lea, Aron
Tiranul, care aruncau cu o furie nebună sume peste sume în
pungile turceşti, şi că jaful şi despoierea trebuia să iee în timpul
lor un caracter de tot ascuţit, care făcea de ţările se "spărgeau",
risipindu-se oamenii prin munţi, păduri şi prin ţările străine.
Sub un asemene regim barbar şi neomenos poporaţia
nu putea să crească, ci se mănţinea în un număr relativ neîn­
semnat, faţă cu bogăţia şi întinderea ţărilor române. Aşa am
văzut raportul lui Minio spunând că ele erau sărace şi puţin
locuite. O altă descriere mai amăruntită a stărei Moldovei este
făcută de un episcop catolic, Fra Be�-nardo QuifÎno, în 1599,19.
Acesta vizitând cu prilejul cercetărei stă rei parohiilor catolice
din Moldova mai multe oraşe din această ţară, ne spune numărul
17 Raportul lui Polo Minia din 1620. Hurm., IV, p. 598.
rs După calculul făcut mai sus, p. 404, nota 7, corăspunde la 5.000.000
- 7.500.000 de lei noi.
,. Hurm. lUI p. 545 - 551.
[96]
20 Mai sus, la Ieremia Movilă.
er Botero. Relaztoni universali, Venezin, 1(;00, III, p. 95 ap. Hasdeu Istoria
tolerunţei religioase In România, Bueureşti, 18E;8. D. 30.
ee Bineînţeles că aceste multe oraşe şi sate trebue să fi fost mici pcn trn
ee raportul cont impurnn al lui Minie să spună ClI ţărl le erau cu toate aceste
puţin locuite, ceea ce am văzut şi din numerul locuitorilor cîtor-va din ele.
caselor sau a familiilor ce le locuiau. Astfel el ne arată că Su­
ceava avea ca la 6000 de focuri, Baia 3000, Neamţul 250, Tro­
tuşul 3500, Huşii 1300, Cotnarii 3500, Romanul 400. Raportul
poporaţiei către case sau familii este indicat de episcop numai
pentru poporaţia catolică, arătând bună oară ca la 300 de fa­
milii catolice veniau 14(0 de suflete; aiurea la 62 de familii
435 de suflete şi aiurea Încă la 68 de familii un număr de 394;
în mijlociu deci şi pe atunci proporţia obicinuită de 5 suflete
la un foc. Admiţând aceaşi proporţie şi pentru poporaţia ro­
IT. ânească, avem următoarele cifre pentru numărul locuito­
rilor din oraşele cercetate de Bernardo: Suceava 30.000, Baia
15.000, Neamţul 1250, Trotuşul 17.500, Huşii 6500, Cotnarii
17.000, Romanul 2000. Dacă ne gândim că Suceava era ren­
toarsă pe timpul lui Ieremia Movilă la starea de capitală 20.
atunci fără îndoială că numerul de 30.000 de oameni ce o 10-­
cuia este destul de mic, şi tot astfel cu celelalte oraşe mari de
pe r.tunci : Cotnarii, Trotuşul, Baia, care nu numerau mai mult
de 18.000 de oameni. Că satele erau mici şi e!e, ca şi oraşele,
se vede din acelas document care arată numărul familiilor din
oraşul Săboani şi 'satele încunjărătoare din ţinutul Romanului:
Berendeştii, Tomaşanii.Lucacianii, Giulianii şi Lucienii, în total
numai la numărul de 300, cu 1400 de suflete, toţi Unguri ca
şi astăzi, pe când acuma numără numai Săboanii 2290 de in­
divizi.
Tot pe atunci ne spune altă relaţie că Târgoviştea nu­
măra 1000 de case de ortodoxi şi 20 de case de catolici, ceeace
ar urca poporaţia capitalei Munteniei numai la 5000 de oa­
meni, iar Câmpulung avea 900 de case din care 40 de Saşi, adecă
în totul vreo 4500 de suflete 21.
Sub un regim mai blând şi mai drept poporaţia ţărilor
române ar fi trebuit să crească Îintr'un chip foarte Însămant,
faţă cu rodirea cea neasămănată a pământului lor. Raportul
lui Bernardo spune altfel decât Minio despre Moldova că este
"foare mare, plină, roditoare, numărând multe oraşe şi sate 22,
puţini munţi şi multe păduri, îmbelşugată în tot soiul de ani­
male" Mihai Viteazul se lăuda pe de altă parte că în ogoarele
ţărilor sale destul de a îrnplăntă o singură dată ferul plugului
spre a scoate îmbelşugat săceriş. Ocârmuite Însă precum am
văzut, fără nici o garanţie, fără nici o dreptate, stoarse şi jă­
fuite fără Încetare de cărduri de domni flămânzi şi de credi­
tari nemiloşi, ne .mirăm cum de au putut ele păstra şi puţinul
J
, I
96
ISTORIA ROMÂNIJ_OIl
[97]
t>TAREA ECONOMICĂ
97
popor ce se resfiră pe pajiştele lor, cum de n'au luat cu totii
lumea în cap, spre a 'trece sub alte Domnii, unde să ducă un
traiu mai liniştit.
Şi cu toate aceste jafuri cumplite, cu toată această pră­
dăciune organizată care purta pe atunci numele de ocârmuire,
locuitorii trebuiau să fie înstăriţi. De aceea şi fugeau ei Ia
apropierea pericolului, căci dacă ei n'ar fi avut de apărat decât
goala lor existenţă, nu ar fi avut pentru ce să fugă. Nu la
viată ci la averea lor se întindea acei ce'i apăsau.
, In rezumat deci apăsarea lacomă şi stoarcerile de bani
ale Turcilor, aveau de efect a goli tot mai mult de avuţia ei
o poporaţie bogată, care tocmai din pricina bogăţiei sale era
cu deosebire simţită la jaf. Sărăcirea locuitorilor începu însă
dela elementul cel mai expus al schimbărilor economice, dela
proprietate, avere ce nu se poate ascunde. Peirea proprietăţei
mici, iată în rezumat urmarea cea mai fatală a domniei Tur­
cilor.. Inainte însă de a analiza mai pe deamănuntul acestei
prea însemnate transformări, trebue să cercetăm şi altă in­
riurire din lăuntru, care se adăogi către apăsarea din afară,
spre a răstrânge tot mai mult elementul cel mai însemnat el 1
puterei unui popor, mica lui proprietate.
2. TRANSFORMAREA BOIERIMEI
Când am cercetat originea nobilimei la Români 23. am
căutat tot odată a schiţa caracterul acestui aşăzământ în pri­
mele timpuri a le ivirei sale. Ele ne au apărut ca o clasă de oa­
meni deosebiţi de popor prin sânge şi moştenire, arare ori nu­
mai împrospătată prin odrasle noui urcate de puterea dom­
nului din poporul de jos în rândurile sale. Aceşti nobili aveau
mai ales de îndeplinit pe lângă domn slujba. militară, cerută
de timpurile grele şi de vijelie a întăiei constituiri a ţărilor ro­
mâne. Răsplata osteneli lor lor era dată de domn prin dăruirea
de moşii din întinsele sale latifundii. Dregătoriile civile erau
mai mult o formă, purtată în realitate de scriitori năimiţi, pe
când titularii lor urmau înainte a îndeplini pe lângă domn în­
datoririle militare. Nu deci titlul unei dregătorii era cel mai
în onoare şi cel mai căutat, ci acel de boier, hoiarin, jupân sau
pan. De aceea am văzut că în întăriturile documentelor, în
deohşte boierii netitulaţi aveau pasul asupra celor cu titluri. ­
Dregătoriile curţei domneşti nu erau deci aşa de căutate. Intru
cât vitejia pe câmpul de răsboi şi nu talentul de cancelarie
deosebiau pe oameni, întru cât domnul multămea pe toţi no­
bilii, în deobşte chiar pe toţi vitejii cu dăruiri însemnate de
2". VoI. IlI, p. 165 şi urm.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. -. VoI. VI.
IIIrmaatUW
.JLZla\lDl MiII 1
[98]
98
ISTORIA ROMÂNILOR
moşii, este inviderat că în primele timpuri era mai la urmă
indiferent dacă un boier avea sau nu o dregătorie care-i dădea
lui un titlu deosebit.
In curând însă aşăzământul dregătoriilor dobândi o în­
sămnătate deosebită. Ţările române se întindeau; afacerile se
înmulţiau şi dregătoriile începură a cere nu numai o îndelet­
nicire mai deosebită cu daraverile lor, ci şi cunoştinţi speciale.
De aceste dregătorii domnii alipiră apoi cu cât trecea timpul
nişte venituri fixe tot mai mari, care în afară de dăruirea d'e
moşii ce putea să nimerască pe orice nobil, aducea foloase deo­
sebite dregătorului domnesc. Atare însuşire începu deci a fi
căutată.
Altă împrejurare contribui încă şi mai mult la împin­
gerea tot mai deasă a nobilimei către dregătorii. Anume iz­
vorul moşiilor de dăruit începu dela o vreme a se împuţina,
pentru a seca apoi cu totul. Istovirea acestui izvor de favoruri
pentru oamenii de seamă ai Ţărilor Române, boierii şi vitejii
din rânduri se făcu treptat şi se poate urmări restrângerea va­
lului lui de pe caracterul daniilor făcute În deosebite timpuri.
In veacul XIV şi al XV precum şi în o parte din al XVI Domnii
dăruesc moşii locuite cum spune Ureche "celor ce făceau vi­
tejii la oşti" şi ale căror merite sunt în totdeauna amintite prin
cuvintele "care ne-au slujit nouă cu credinţă". Arătând uneori
şi împrejurarea războinică în care se deosebiseră. In tot acel
răstimp găsim pe lângă danii de sate locuite şi locuri pustii,
în care dărui ţii aveau să-şi aşeze sate, scutind Domnul pe oa­
menii străini ce se vor aşeza în acele sate de dări şi angarii pe
un termen mai mult sau mai puţin lung. Aceste dăruiri de 10-
curi pustii aveau de scop a înmulţi poporaţia ţării prin înfiinţare
de aşa numite Slobozii.
Unele din ele sunt foaste danii Înzestrate ca bună oară
satul Negoeşti înfiinţat de Mitropolia de Roman pe care sat
Ştefan cel Mare îl scuteşte În 1466 de "iliş, podvoade, povadă,
jold, lucru la cetate şi la mori, căratul buţilor, cositul fânului;
il scot de sub jurisdicţia pârcălabilor şi de sub puterea glob­
nici1or, pripaşarilor, oşluharilor, a gonitorilor din urmă, nea­
vând voie nici unul din aceştia să-i judece sau să le pună zălog,
fie pentru furt, fie pentru omor, fie pentru răpire de fată, ci
numai mitropolitul să-i judece pentru toate acestea. Locui­
torii din Negoeşti sunt apoi scutiţi de vamă pentru peşte, sare,
postav, pânză, fier, plută, oale, vase, varză, miere, ceară, nici
când vor vinde, nici când vor cumpăra". Deasemeni nici pentru
marfă vie, boi, ialoviţe, berbeci, iepe, cai, nici pentru fiare săl­
hatece; jderi sau helgii". Se înţelege că nu toate sloboziile erau
aşă de puternic apărate 24.
24 1 Bogdan. Doc. lui Ştefan cel Mare, 1 p. 94.
l
[99]
STAREA ECONOMICĂ
99
Când satele domneşti din cuprinsul ţării începură să se res­
trângă în număr, Domnii recurs eră la acele aşezate pe ocoalele
târgurilor şi de acum găsim mai ales dela începutul veacului al
XVII-lea mai multe danii făcute de satele ascultătoare de cu­
tare sau cutare ocol sau târg. Aşa sunt satele dăruite de deo­
sebitii Domni la deosebite feţe 25. După ce se îngustează şi sa­
tele din ocoalele târgurilor, Domnii se văd dăruind moşii din
averile lor private. Aşa în 1618 găsim pe Gavril Movilă, domnul
ţărei Munteneşti, dăruind mănăstirei Galata de lângă Iaşi,
satul numit Heciul din ţinutul Sorocei. care sat fusese "dreaptă
cumpărătură şi moşie a reposatului vărului nostru, Isac Balica
hatmanul" 26. Miron Barnovski, dărueşte mănăstirei zidită de
el, Bârnova de lângă Iaşi, un sat Toporăuţii din ţinutul Cer­
năuţilor, pe care jumătate il cumpărase încă de pe când era
boier, hatman, dela domnul de atunci Radu Mihnea, iar cea­
laltă jumătate o cumpărase în timpul domniei sale dela unchiul
său Stroici logofăt" (în deosebire de satul Muntenii din ţinutul
Vasluiului, despre care domnul spune că era "drept domnesc,
ascultător de târguI Vasluiul") 27 ToL Barnovski mai dărueşte
prin testamentul său nişte sate ale sale, "cumpărate în Po­
lonia, până ce am fos t locuitor acolo", unor rnănăstiri 28. De
asemene găsim pe Moise Movilă dăruind logofătului Pătraşcu
Ciugolea părţile sale din satele Puţurenii, Şipotenii şi Pomârla,
"drepte ocini şi cumpărături ce au cumpărat vărul meu Isac
Balica hatmanul, întru cât domnia mea sunt mai aproape rudă
a lui Isac Balica hatmanul" 29.
Ştefan Tomşa dă prin un şir de documente din anii 1615-
1616 mai multe moşii mănăstirei 'Solca zidite de el, care toate
" 1608 Const Movilă lui Dumitr-u Chiriţă , Post. satul Vâriătoril din ocolul
Pietrii 1611-·1623.' Ştefan Tornşa lui Iuraşcu şi Başot.ă satul Putărenii ocol.
Şipotului şi Plavicenii ocolul Hârlăului , 1611. Const. Movilă lui Arpentie Post
sileştea Dăduţii ocol Tărgu Frumos. 1617 Ieremia Movilă lui Danciu lui Miron
Clucerul Vercuţii şi Mnrgăsuţ.il ocol Putnii ; 1635 amintit eli Const. Movilă dăruia
Agapiei Chipereşt ii ocol. Iaşi lor; 1659 amintit Vasile Lupu lui Buhuş vist. ()
parte din siliştea Dăduţ.li ocol Târgul Frumos. Un dac. mai nou din 1768 arată
pe ce se întemeiau domnii pentru a dărui moşii şi ocoalele tărgurrlor, Alex.
Ghica dărueşte măn. Sf. Spiridon din Bucureşti 2000 de stânj. din 4166 ce
poseda oraşul Floci, căci le rămănea Indestul loc. (Aceste doc. vezi 1608 Arh ..
ist. 1, 1, p. 78, 1611 Ghibănescu Ispisoace şi Zapise 1, 2 p. Ci8 (cf. p. 210);
1617 Ibidem p. 106; 1635 N. Iorga Studi şi Dac. V p. 217 (cf. p. 222); 1652
Arh. ist. I, 2, p. 191; 1768 larga Ibidem VII p. 157) Numai prin excepţ.ie
se găsesc danii de sate din ocoalele tărgur ilor înainte de veacul al XVII. Aş"
la 1554 Alex. Lăpuşneanu măn. Sf. Ilie dăruie sate atârnătoarc de ocolul Iaşu­
lui. Uricarul XIV p. 83 ........ depe alt doc. citat de Ion Tanoviceanu în studiul
său ...... Formarea marii proprietăţi În Moldova în Prinos lui Sturza p. '126 şi ur-m.
Ineheierile D-Illi Tano viceanu sunt însă prea precise pentru chestii sociale.
ee Hrisov din 12 Februar 1618, Arh. isi. 1, 2, p. 190.
" Document din 12 Decemvrie 1628. Arh. isi. I, 2, p. Ci.
ce Testamentul lui Barnovsld din 1628, .4.rh. isI., r, 2, p. 187.
" Document din 5 Ianuarie 163·'/ Arh. isi. 1, 1, p. 'il.
[100]
30'. Wickenhauser, Geschichte unâ Urkunderi des Klosiers Solka, Cernovitz,
18"17, p. 72-80.
31 Arh. isi. J, 1, p, 133. Orest PopescuI, Câteva documente moldoveneşti. p. 32
32 Arh. isi. 1, 1-, p. 68. Uricariul, II, p. 253. Nicolaescu. Dac. slauo-rom,
)Il. 10.
33 Document din 26 Iuniu 1621 Arh. lst., 1, 1, p. 112.
-sunt cumpărate dela privaţi. Astfel satul Fărăoanii cumpăraţi
jumătate dela Dumitru Goia şi cealaltă jumătate dela Stafie,
ambele de câte 1000 de galbeni; satul Chiaşvenii cumpărat
-dela Vasile Şeptelici iarăşi pentru 1000 de galbeni. Ba prin
:unul din aceste documente domnul spune chiar că "au găsit
cu cale a dărui mănăstirea lui Solca cu sate, care însă erau
cumpărate din adevăraţi banii săi, şi că de aceea a dat în ştirea
tuturor acelor ce ar avea de vânzare moşii să vină la el, vroind
.să le cumpere pentru bani pe şin, prin bună învoială" 30.
Pământurile domneşti ar fi fost mult mai curând să că­
tuite, dacă un alt izvor de reînnoire al lor nu ar fi existat, izvor
-ce cursese totdeauna în ţările române, mai bogat însă şi mai
.îmbelşugat nici odată ca în vremile mai din urmă, anume acel
.al confiscărei moşiilor boierilor trădători. Aşa încă Petru Rareş
ne spune într'un document din 1530, că "dărueşte mănăstirei
Tazlăul satul Paşcanii în câmpul Iui Dragoş, care sat se sechestrase
pentru crima de trădare dela Sima, când acesta s'a fost răs­
-culat contra nepotului nostru de frate, Ştefan Vodă cel Tânăr"
.Acelaş domnitor dărueşte la 1529 Episcopii de Rădăuţi satul
-Grumeştii ce l-a fost luat nepotul de frate al Domniei mele
." Voevodul Ştefan dela Luca Arbore Portar de Suceava când
Ta prăpădit pe acesta" 31. Radu vistiernicul fugise în timpul
lui Mircea Vodă din Muntenia, şi fiul lui Mircea, Petru al III-lea
Schi opui 1560-1567, confiscându-i averile, hărăzise satele sale
'Grecului Manta postelnicul, care la rândul său le dăduse mă­
năstirei Ezerul. Ivaşcu un coboritor al lui Radu vistierul in­
tentă un proces călugărilor dela Ezer înaintea lui Alexandru
Vodă, şi dovedeşte că aceste moşii, înainte de a fi fost hără­
.zite grecului Manta, fusese întărite chiar lui de Petru Vodă,
.şi jurând pentru acest fapt cu 12 boieri, călugării dela Ezer
pierd procesul. Ivaşcu fiul lui Radu câştigând deci moşiile,
.le dărueşte el însuşi mănăstirei Vieroşul. Călugării dela Ezer
revin atunci cu pâră contra celor dela Vieroşul, însă pierd ju­
-decata ne-infăţoşindu-se la zi. Vlad Vornicul răsculându-se
-contra lui Vlad Călugărul "a căzut sub mâna părintelui Dom-
niei mele şi i-a tăiat capul şi au rămas bucatele lui (moşiile)
.domneşti şi au cumpărat 1. an Gherghina Părcălabul satul
Mileştii" 32. Alexandru Vodă Iliaşi hărăzeşte în 1621 mănăs-
·tirei Sf. Sava o vie în Cotnari, "care vie fusese a lui Costea
Bocioc, confiscată împreună cu alte averi ale lui pentru vi­
-clenie, sculându-se el cu Gaspar Vodă contra Turcilor" 33. Mai
100
ISTORIA ROMÂNILOR
I
i.
[101]
STAREA ECONOMICĂ
--------------------.;,--------------
101
întâlnim alte două moşii confiscate pe sama domniei, una cu
numele Sol ca de lângă mănăstirea cu aceeaşi numire, pierdută
de proprietarul ei Arbore pentru crima tradărei, şi Stanileştii,
pierduţi în acelaş chip de Udrea cel Orb, care se sculase cu
mulţi Leşi şi venise asupra lui Ştefan Tomşas-, şi aşa cu multe
altele. '
In sfârşit mai puneau mâna domnii, pentru a mai re·
întregi pământurile domneşti, pe averile rămase fără moşte­
nitori. Astfel postelnicul Hrăbor ne-lăsând. rude, moşiile lui
trec asupra lui Alexandru Lăpuşneanu în 1552 şi în 1618 gă­
sim un sat Şiviţa dat de Radu Vodă domnul Moldovei lui Con­
drea fostul său cămăraş, "care acel sat au fost de mai înainte
vreme a lui Ceacâr Grecul, însă dela dânsul n'au rămas' ni­
meni, căci n'au avut copii, şi au rămas de au fost acel sat pustiu
25 de ani, şi am aflat Domnia mea cum acel sat s'au luatdom­
nesc de Ştefan Vodă Tornşa, şi au fost strâns acolo câţiva oa­
meni din toatepărţ.ile" 35 •.
Aceste însă erau numai slabe mijloace de reîntregire a
istovitelor pământuri idomneşti. Un fapt rămâneă constant şi
neîndoelnic : pământuriie domneşti erau pe cale de a dispărea,
provocând prin golul lăsat de ele o întreagă schimbare eco­
nomică şi socială. Domnii nu mai aveau cu ce dărui pe boierii
ce îi slujiau. Rarele sate domneşti ce mai rămăsese erau păs­
trate pentru scopuri mai sfinte, dăruirile către mănăstiri,
Nu e vorbă şi în vremuri mai ,vechi se găsesc cumpără-'
turi de sate făcute de domni spre a le dărui apoi. Aşa Ştefan
cel Mare cumpără. în 1468 dela Mârina soţia lui Ivancu Broe­
viei satul Mansuţi pe Suceava pentru a-l dărui apropiatei sale
mănăstiri Putna în 1481 un sat Sălăvăstru dela Dancu fiul
lui Sima drept 200 de zloţi tătăreşti, şi schimbă acel sat cu
Manica Lolea fiica lui Iane Borileanul pentru alte două sate
a le ei pe Nechid, în câmpul lui Dragoş: BoriIeştii şi Drago­
teştii, mai dându-i-un adaos de 240 de zloţi tătăreşti, şi hă­
răzăşte aceste de pe urmă sate mănăstirei Tazlăul. Ştefan însă,
vroisesă dee mănăstirei niste sate În oecinătateo ei, si de aceea
el trebuise să le cumpere: Alt sat cumpărat iarăşi' de Ştefan
cel Mare în 1490 dela Stanciu şi fraţii lui anume Mucateştii
pe Suceava este dăruit de Domn mănăstirii Putna în vecină­
tatea căreia se află 36. Tot aşa găsim pe Petru Rareş dând un
sat, Frăteştii mănăstirei Tazlăul, aşăzat pe Tazlăul Sărat, şi
pe care'l cumparase pe bani gata din vistierie dela boierul Cârs-
•• Document de la Stefan Tomşa din 1 August 1615, Wickenhauscr,
Solka, p. 70.
S5 Document de la Radu Vodă 30 Mart '1618, Arh. isi., r, 2, p. 191.:
•• 1481. -Arh, isi. r,l, p. 75. 1490, Vartolomeu Mazareanu ia Analele
Acad. Rom. II tom. XXXIIr, p. 311. '
[102]
tian. Aşăzarea satului pe apa Tazlăului, în apropierea rnanas­
tirei, arată că şi Petru Rareş fusese îndemnat de acelaş motiv
ca şi Ştefan cel Mare a cumpăra acel sat pe bani 37. Mai întâl­
nim pe Mihnea Turcitul spunând într'un document din 1588
că N eagoe Basarab (1512-1521) cumpărase pentru 20.000 de
aspri satul Cretineşti dela Barbu Banul şi Pârvu Dvornicul,
devenind sat domnesc. Urmaşul lui, Neagoe Basarab, dă acest
sat înnapoi lui Pârvu Dvornicul pentru bună şi credincioasă
slujbă. Radu dela Afumaţi cumpără a doua oară acest sat dela
Pârvu Dvornicul, pentru 30.000 de aspri şi-l dărueşte lui
Cârstea Vi sti erul şi Mărian Spătarul ".
Pe când la aceşti domni mai vechi care înnotau încă în
plina apă a pământurilor domneşti, cumpărăturile făcu te îşi
<In explicarea lor în motive speciale, acele săvârşite de domnii
următori lui Mihai Viteazul îşi găsesc temeiul lor în lipsa de
.isernene pământuri, pe care dăruirile anterioare le săcătuise.
Slujbele făcute domnului nu mai puteau li răsplătite de cât
prin excepţie cu dania de moşii. Boierii trebuiau să caute aiurea
o căpătuire, şi ei se aruncară pe dregătoriile curţei, care cu cât
înainta timpul, cu atâta deveneau şi mai bine răsplătite, spo­
rindu-se veniturile lor.
Cât timp deci Domnii avură moşii de dăruit, dobândirea
acestora fu mai căutată de cât dregătoriile, şi de aceea am văzut
că.In acele vremi însuşirea de nobil ne dregător trecea înaintea
dregătorului. Cu cât însă moşiile începeau a se rări şi erau mai
anevoe de dobândit, cu atâta boierii năzuiau tot mai mult la
dregătorii. Neputând încăpea cu toţii de odată în slujbeleţărei,
fiind mult mai numeroşi de cât posturile deschise, se împărtiau
în tabere, fie-care cu câte un cap, pretendentul la Domnie, pu­
nând în joc acele vecinici intrigi care sf'ăşiau ţările române.
Este o deosebire între luptele pentru tron mai vechi şi
cele mai noi, de exemplu între acele dintre urmaşii lui Mircea
sau ai lui Alexandru cel Bun,şi acele care precedează şi urmează
epoca lui Mihaiu Viteazul. In cele dintâi se vede rivalitatea a
două puteri vecine, care se resfrângeîn luptele pentru Domnie
din ţările române; în Muntenia între Unguri şi Turci, în Mol­
dova. Între Turci, Unguri şi Poloni. Apoi după ce Ungaria cade
102
ISTORIA ROMÂNILOR
I
� ..
I
37 .1468 Bogdan Doc. lui Ştelan cel Mare, l, p. 1::;2-1481. ArII. isi, 1,
p. i33. Mai vezi un hrisov al lui Ştefan cel Mare din 1481, prin care acest
domn cumpără mai multe trupuri de mo.Je de la deosebite persoane, toate Îm;'-I
aş îzate pe lîngă Roman, pentru a le dărui Episcopiei acelui oraş, Melchisedek ,
Ctiroti. Romanului, 1, p. 134). Un document din 1676, V. A, Ureche, Miron.
Coslin, opere complecte, II, p. 521), dă ca motivul schimbului unor sate inăuă­
stiresti .. "neavând nici un folos sinta mănăstire de acest sat, căci este departe":
Alt document al lui Ştefan cel Mare prin care cumpără sate spre a le dărui
Episcopului de Roman in anul 146G. 1. Bogdan. Doc. lui Ştefan cel More, II, p. 11l.
a, Citat de Nicnlaescu În Radu Vodă în Revist.a pentru Istorie Arheo­
logie şi filologic 1909.
[103]
/
STAREA. ECONOMICĂ
103
şi ea sub Turci, luptele din Muntenia urmează între cele două
mari partizi teritoriale ale Băsărăbeştilor şi Drăculeştilor, desor­
ganizate tot mai mult de corumpătoarea apăsare turcească, până
ce cad cu totul sub zdrobitoarea ei sâlnicie.
De aceea luptele urmate de la Radu Paisie şi Petru Rareş
în coace ieu un caracter tot mai mult personal, în care ceea
ce se apără şi se loveşte este interesul individual al principilor
şi al nobililor lor. Conştiinţa politică în loc de a se desvolta cu
timpul în ţările române, amorţeşte tot mai tare, până ce dis­
pare aproape cu totul în epoca fanariotă.
Boierii tinzând acuma cu toţii la dregătorii, viaţa pe lângă
Domn, la curte, cum se zicea, deveni mai căutată. Precum Dom­
nul vroia să strălucească pe tron, astfel şi boierii în jurul ace­
luia, şi mai mult decât strălucirea atrăg: a pe unul şi pe ceilalţi
însernnatele foloase' băneşti pe care domnia şi dregătoriile le
aduceau cu sine. Boierii vroind a fi cu, toţii slujbaşi, acei ce nu
putea încăpea erau consideraţi ca nedreptăţiţi şi nenorociţi. Tot
după analogia domnilor, care fiind scoşi aşteptau rândul lor la
domnie, se dădea\şi. .boierilor eşiţi din slujbă numele de mazili.
Acest cuvânt e de origine turcească ma' azul, având în­
semnarea de destituit, ��os din slujbă. El &ţ introduse în limba
română, odată c» obiceiulde a se scoate domnii din scaun de
către Turci, cu deosebire�e' prin yeacul al XVI-lea, şi apoi s'au
întins dela pierderea ... domniei laacea a boieriei. EI nu avea ,un
înţeles înjositor, căci v��m';cll"domnii mărturisesc.prin hrisoa­
ve mazilirea lor 39. Nifon patriarhul este arătat"1fe Constantin
Căpitanul ca "mazilşi gonit de Turci ai ce în ţară" 40. '
Intr'un hrisov a lui Grigorie Ghica din Moldova, întâlnim
"arhierei în scaun şi arhierei mazili". Un document din 1655 ne
arată pe marele boier Constantin Cantacuzino care prin o ex­
cepţie ce se întâlneşte numai prea rare ori, nu pohteşte nici o
boierie ci rămăsese mazil" 41.
In timpurile vechi, viaţa de oraş fiind foarte puţin des­
voltată, cei mai mulţi din boieri locuiau la ţară, şi anume toţi
acei ce nu aveau vre-o dregătorie. Aşa am văzut aiurea cum
domnii d'întâi dărui a adese-ori boierilor acele sate unde aceştia
îşi aveau aşăzarea 42, do�adă" că pe atunci boierii şedeau la ţară
şi anume din buna voia lor. Când domnul îi chema la oaste ei
veni�u în jurul său; 'îndată ce-i elibera se reîntorceau la satele
lor.,;.;,·
Cu schimbarea caracterului hoierimei şi cu prefacerea trep­
tată a boierilor în dregători, şederea la ţară nu mai era viaţa lor
39 Grlgore Ghica spune într'un document din 1748: "După mazilia noa-
stră". Uricariul II, p. 60.
4. Mag. isi. I, p. 153.
" Uricariul I, p. 47. 1655 în Iorga stoau şi Doe. IV p. 2.
42 VoI. IIJ, p. 148 şi urm.
[104]
104
ISTORIA ROMÂNILOR
cea mai plăcută. Ei tindeau cu toţii în jurul curţei, în capitală,
şi cei ce nu puteau încăpea la ea se considerau ca surguniţi. De
aceea în limba veche a cronicarilor mergerea boierilor la ţară
este tot atât ca şi disgraţiarea lor; chemarea lor la curte răs­
punde la a lor reînturnare în favoarea domnului. Aşa Aron Vodă,
fiind scos din scaun de Turci din cauza tângui rei ţărei, şi te­
mându-se ca boierii aflând despre cădrea lui, să nu'l omoare,
îi chemă şi le mulţămi de slujbele lor ce i-au făcut, şi le-au zis
"să meargă cine'şi a casă, că doar se vor duce şi el va scăpa" 43.
Pe timpul lui Vasile Lupu, Timuş fiul hatmanului Cazacilor,
viitorul ginere al domnului, persecuta pe nişte boieri, care se
opuneau la căsătoria lui cu domniţa Ruxanda. Acei boieri te­
mându-şi zilele de răsbunarea lui Timuş, "s'au cerut de la Va­
sile Vodă să-i Iese să meargă la ţară; ci Vasile Vodă nu-i lăsa,
şi au poroncit la ginere-său că mai bine mort să hie decât să
hie boierii săi care îi are la inima sa cu toată credinţa, la atâta
grijă, căci altfel cu ce inimă vor veni ceilalţi boieri de la ţară
la dânsul" 44. De asemene;a cronica anonimă a Ţărei Româneşti
spune că "Antonie Vodă văzând dreptatea celor trei boieri, în­
dată au mazilit pe care aveau dregătorii şi porunci tuturor câţi
au fost la acel sfat spurcat să meargă la ţară, iar alt rău nu le au
făcut. Deci nu multă vreme trecând, iar le-au poruncit de au
venit la curte şi i-au ertat de toată vina lor" 45. Neculai Costin
ne, vorbeşte asemene într'un loc despre "acei din boierii mazili
ce fusese mai dinainte vreme cu boierii la curte, pre care i-au
apucat la ţară (Tătarii) de cu toamnă pe la casele lor", de unele
se vede iarăşi că boierii maziliţi se retrăgeau la ţară.
Alăturea cu mazilii locuiau însă la tară si alt rând de
boieri mai nefericiţi încă, care nici nu apucau vreodată a în­
căpea în o dregătorie, ci din deosebite împrejurări rămăsese
uitaţi de domni la moşiile lor., Aceştia erau aşa numiţi boieri
de ţară sau feciorii de boieri de ţară, despre care pomeneşte un
hrisov din 1593 spunând că "la această tocmeală au fost Năcul
Părcălabul şi Ieremia Murguleţ şi Ştefan Murguleţ şi Ipatie
Murguleţ şi alţi feciori de boieri (fără nici un titlu). Alt hrisov
al lui Barnovski Vodă din 1628, arată că "i se jăluise şi ru­
gătorii noştri episcopii şi mazilii şi feciorii de boieri de ţară ce
li s'au pustiit satele"46. Miron Costin vorbeşte la domnia lui Va­
sile Lupu despre "feciorii de boieri de ţară Neculai Buhuş şi Ioan
Prăjăscul", şi aiurea el arată ca boieri de ţară pe Ciogoleşti. In un
document din 1648 găsim pe feciorii de boieri "Ticu biv Postelnic,
13 Ureche în Letopiseţe, I. p. 207.
44 Miron Costin în Letopiseţe, l, p. 308.
4' Mag. ist., V. p. 6 .
•• 1593 Dac. româneşti, ed. Bianu, p. 4. Arh. ist. I, 1, p. 175. Feciorii =
coborttorri.
[105]
STAREA ECONOMICĂ
105
Macri Căpitanul, Savin şi Neculai sin Buhuş Vistiernicul, To­
deraşcu sin Jorea şi mulţi feciori de boieri". In acest loc sunt
desigur amestecaţi feciorii de boieri ca Savin şi Neculai sin Bu­
huş cu boieri mazili 47.
Un alt document din 16c17 enumără pe următorii feciori
de boieri fără titluri de boierie.i Ieremia Murguleţ, lonaşcu Cu­
pariu, Vasile Mălaiu, Toader, Jora şi Dima Mardagiul". Tot
aşa un hrisov al lui M. Racovită din 1718 arată pe Vasile Ceau­
şu 1 şi Iordache Aslan au adunat in mănăstirea Caşinul pe alţi
boieri şi mazili şi feciori de boieri de ţară şi au tras de acolo
la Cetatea Neamţuluiprădând şi jăcuind mănăstirile şi pe
boieri 48.
Intre mazili şi boierii de ţară întâlnim adese ori cele mai
mari familii, şi de aceea când vom vedea mai târziu în ce stare
degradată au ajuns clasa mazililor, nu ne vom mira cum se face
de întâlnim astăzi adese ori între ţărani coboritori din fami­
liile de frunte ale boierimei de altă data 49. Astfel despre Duca
Vodă spune Neculai Costin că nu cruţa "nici boier, nici sărac,
nici ţăran, nici femei, şi făcea strâmtoare tuturor pentru bani,
şi boierilor, şi neguţitorilor şi la toată ţara; că au închis pe
mai mulţi boieri, pe Toader Palade veI vornic de ţara de sus,
pe Tudosie Duhău veI spătar, pe Sturza veI spătar şi alti ma­
zili" 60. Aşa dar şi aceştia, arătaţi după slujbele ce le avuse erau
număraţi Între mazili. Miron Costin spune despre o rudă a sa
"Costin, ce era maziI la ţară, ori să'I tragă în partea sa Ale­
xandru Vodă, ori alt gând avea, îl chema la curte şi-i dete hăt­
mănia 51. Videm deci un maziI chemat la curte şi boierit cu o
mare boierie. De aceea cronicarul Neculcea aminteşte într'un
rând despre "o samă de boieri mazili, ce au fost boieri mari" 52,
ba chiar vorbind de el singur, spune că domnul "au pus din
boierii mazili, pre mine Ioan Neculcea biv veI vornic. Deaceea
a rămas moştenită în mazili mândria boierească. In un proces
pe când se judeca bătaia suferită de vătaful Postelnicesei Maria
Arghiroaeş, Apostol, dela doi mazili din Grumezoaea ei arată la
proces, că pe când îl băteau pe Apostol, un alt maziI Gavril
" Miron Costin, 1. c. p. 296-297. 1648, Ghibănescu, Isp. şi 'Zapise II
2 p. 142.
48 i647 Ghibănescu. Isp. şi zapise II. 2. p. 123. 1718. N. Emilian în
Conv. !it. XII. 1885 p. 763. . .
49 Aşa familia cea mare şi însemnată Arbure, a cărui trunchiu fusese
acel vestit hatman Arbure ce pierise suh securea lui Ştefăniţă în 1523 (VoI.
11, p. 528), după ce se menţine la rangul de boieri mari sub Petru Rareş, cade
încă de pe la 1650 în rândul moşnenilor (Doe. din 1650 în Arh. isi. I. 1, p.
88), şi apoi ca oşteni de' rând, stegari (Doe. din 1698, ibidem, III, p. 2(4) .
. 5. Neculai Cos tin, Letopiseţe, II, p. 25.
" Miron Costin, ibidem, I, p. 264.
52 Neculeea, Ibidem, II, p. 415.
[106]
106
lSTORIA ROMÂNILOR
· 'l
Romaşcu zicea ca să-I bată ca la de 100 de lei; iar altul mai
zgârcit zicea că "mai mult de 70 de lei nu [ace un mojic 53.
,j.J Vătaful boieresc era d ci un mojic pentru mazili care se
considerau mult mai sus ca el; de aceea..... mazilii iesa la
prăşit cu sape învăIite în basma.
Condiţia mazililor şi a boierilor de ţară deveni însă cu
timpul mult mai rău decât acea a celor dregători; căci boierii
eşiţi din slujbe plăteau dăjdii' la vistierie 54, şi anume contri­
buţia acea personală, birul impus poporului de jos, cu singura
deosebire, că mazilii nu erau supuşi cislei, ci plăteau dările
după o impunere specială pentru fiecare din ei. Mai multe do­
cumente dela sfârşitul veacului al XVIII-lea din Muntenia în­
tăriau privilegiul boierilor mazili păstrându-se dările orânduite
dela vistierie şi împărtăşindu-se de milele ce din vechime are
această breaslă de a scuti bucatele sale de dijmărit şi vină­
riciu". Dările orânduite dela vistierie sunt explicate de alt do­
cument din 1759 dela Ioan Calimah, că mazilii nu plătiau .....
adecă birul după cislă ci erau impuşi în sumă fixă pentru fie
care din ei. .. "chiar când mazilii se aflau în slujba boerilor" 55.
Neculcea ne spune că Constantin Mavrocordat au ales pe alţi
boieri mazili, care nu încăpuse la boierii şi la isprăvnicii şi
fusese cu boierii vel sau feciori de boieri vel, şi pre aceia
i-au rânduit, să-i pună pe rând pe toţi în slujbă, şi le au râ­
dicat dăjdiile să nu dee nimic" 55a.
Nu numai aceasta însă era pricina pentru care era urâtă
starea de mazil. Moşii ne mai fiind de împărţit, boierii nu se
mai puteau aştepta la alte foloase decât la acele aduse de ve­
niturile dregătoriilor. Apoi jafurile domnilor făcându-se prin
mijlocirea dregătorilor, aceştia se folosiau totdeauna din des­
poiereapoporului, încât acei ce erau în slujbe de obiceiu se îm­
bogăţiau, pe când mazilul rămas la ţară, ne mai având nici
un mijloc de a-şi creşte avutul, acesta se tot sub împărăţia
între moştenitori din generaţie în generaţie, îndrumând astfel
familiile altă dată bogate tot mai mult spre sărăcie, şi deci spre
reintrarea în sânul poporului, din care le deosebise. în vremile
mai de mult tocmai o fericită stare economică. Că lucrurile
erau aşa ne o dovedeşte un prea însemnat document în care
53 Ibidem, p. 459.
54 Hrisovul lui Ghica citat mai sus. Uricariul, I, p. 47.
55 Doc. din 1786, 1793, 1798, 1819, în care unul din urmă mazilii sunt
numiţi şi boeiri de neam, neamuri, M. St. Dumitrescu. Sineturi de mazili în
Conv. Literare XXIX (1899) p. 616; 1759 N. Iorga Doc. Callimachi 1, p. 422.
--a Letopileţele, II, p. 460. Mazilii se mai deosebiau de ţărani, în afară de
scutirea de cislă, şi prin faptul că ei nu puteau fi pedepsiţi decât prin divanul
domnesc. Răspunsurile divanului la întrebările făcute de guvernul bucovinean
în 1782. Uricariul, X, p. 267. Cei mai ,de frunte din mazili alcătuiau neamurile,
care nu răspundeau birul, iar desetina, dare indirectă, o plătiau boereşte Ibidem.
La studiul schimbărei suferite de hoierime în timpul Fanarioţilor vom avea
prilejul a reveni asupra Mazililor.
v
I
M4
AM&&&'N'
.l!!Iri�a% 'Mi_tu liL L-a liimOO
4F
[107]
.1 I
STAREA ECONOMICĂ
107
Grigore Ghica feciorul lui Neculai Cuza se jălueşte de sărăcia
în care trăia "că nici cheltuiala de toate zilele nu puteam a
o întâmpina atât eu cât şi surorile dela Văratec şi fiindcă o
moşie (Barboşii) atâţi fraţi (eram 8) nu o puteam stăpâni, doar
numai Iăcându-ne râjeşi ca ţăranii" 56.
Mulţi răzaşi de astăzi, multe sate de foşti clăcaşi îşi au
originea în câte o familie de boieri, din acei uitaţi, de norocul
vremilor 57. Aşa dar proprietatea mică se împrospăta din des­
facerea proprietăţei mari, şi astfel numai se explică două îm­
prej urări de altmintrelea neînţelese din istoria ei la poporul
român.
Mai întâi aceea că cu toată mâncătoria cea urieşă de sate
răzăşeşti întâmplată în decursul veacurilor, .sămânţa lor tot
nu au fost istovită, şi a doua: existenţa de numeroase sate
răzăşeşti şi în partea şăsului, pe unde am văzut că poporul
român nu prea locuia înainte de descălecare 58. Proprietatea
mică are deci în ţările române două obârşii: una veche ante­
rioară întocmirei statelor Munteniei şi Moldovei, acea aşăzată
mai ales în părţile muntoase şi în care dreptul de stăpânire
asupra pământului nu poate deriva din danii domneşti, fiind
anterior întemeierei domniei, şi una mai nouă şi necontenit
curgătoare, desfacerea moşiilor boierilor de ţară sau a celor
mazili în răzăşii între urmaşii lor, care moşii se pot întâlni pe
tot cuprinsul ţărilor romîne, şi a căror temelie juridică se
sprijine adese ori pe o scrisoare de dăruire cătră boierul din
care se trag locuitorii lor.
Ivirea clasei maziLIor alăturea cu boierii cei cu boierii
docurnentează o schimbare radicală întâmplată în condiţia
s e Cit, Gh. Ghibănescu Cuzeştii p. CCIX.
" Dovezi pentru desfacerea moşiilor boiereşti in razaşn : Hrisovul lui
Brâncoveanu din 1710, care arată că moşia Moceşti ce fusese a lui Udrea bio
vei armaş, a fost cumpărată de 'la moşnetii urmaşii lui de cătră Mihai Vodă,
Mai sus, p, 41:�, O serie de documente care arată cum satul răzăşesc Plotu­
neşti se desfăcu treptat din o moşie a unui boier Stan. Plotun, care fusese dăruit
cu ea în 1440 de domnii Moldovei Ilie şi Ştefan, vezi în Gh, Ghibănescu,
Istoria unei moşii din veacul al XV-lea până astăzi în Arhiva Societăţei ştiin­
tiţice şi literare din laşi, 1. No. IV şi V. Alt document din 1549 care constată
împărţirea unei moşii a lui Vascu Epure între o mulţime de moştenitori, În
Arli. isi" L 1, p. 42 .
.. VoI. II, p. 200-222. Din condica Liuzilor pe 1803, publicată de D-I
Th. Co�resc� în Uricariul. VoI. VII şi VIII, se poate vedea că. in jude�ll,l
Suceava de munte erau la acea dată 114 moşii boiereşti' şi mânăsttreştl şi numai
9 răzăşeşti ; în judeţul Neamtul 162 prop, mari şi 19 răzăşeşti ; in Roman 67
de pr. m. şi 19 răz.; în Bacău 47 pr. rn. şi 50 răz.; în Pulna 68 pr. ,.m şi
67 răz.; in Tecuciu 52 pr. m. şi 51 răz.; etc. mai multe deci la şes de cât la
munte. Explicarea acestni fapt este următoarea: Muntele locuit în vechime de
Români rămăsese după întemeierea domniilor în proprietatea răzeşilor, din care
,cei mai mulţi fură absorbiţi fără ca să se mai poată reforma. In şes multe moşii
fusese dăruite la boieri, care rămînînd mazili, se coborîră cu timpul în starea
răzeşilor.
[108]
•• Cronica Vascanilor de Radu Rosetti în An. Ac. Rom. II t. XX IX
p. 5 .şi alte scrieri ale Dvsale.
60 Mai sus III, p. 150, unde se aduc dovezile că satele dăruite tocmai
la începutul existenţei. principatului Moldovei erau sate locuite.
" Uricariul IV, p. 342.
nobilimei române. Ea tindea să devină tot mai mult o clasă
de dregători atârnaţi de persoana domnului, din una de oameni
liberi ce fusese mai înainte. Boieriile absorbise pe boieri.
Nu putem însă deci primi părerea că toată proprietatea
mică să-şi fi avut obârşia în împărţirile repetate ale unei pro­
prietăţi mari şi că sate în care înşişi sătenii să fi fost stăpâni
şi'au căutat la începutul Principatului moldovean şi deci şi a
celui muntean 59. Cu toate că multe sate de răzeşi îşi urcă
originea la un moş comun care le dă numele nu se poate sus­
ţine că s'ar afla şi sate care vor fi fost stăpânite chiar dela în­
ceput de ţărani. Altfel trebuie să ne închipuim că toate sa­
tele au fost locuite dela început de un singur om-un boier-şi
ca sătenii de mai târziu sunt urmaşii lui. O asemenea părere
nu se loveşte de loc, de oarece se întâlnesc o mulţime de do­
cumente vechi în care Domnul dărueşte satul unui individ
din el pe care îl crează boier tocmai prin această dăruire,
arătând anume că -i dărueşte satul unde este casa lui. Erau
deci şi casele altora în acel sat şi acele case presupun exis­
tenţa de locuitori coproprietari ai satului împreună cu boierul
dăruit. Domnul dăruind cele de mai multe ori boierilor şi mă­
năstirilor sate locuite este învederat că aceste sate nu au putut
aparţinea înnainte dă dăruire unui singur stăpân 60.
Ce puteau fi locuitorii unui sat, în nainte dă dăruirea lui
de Domn, decât proprietarii pământului acestui sat?
Prin urmare dacă multe sate pot fi urcate În privinţa
originii proprietăţii la un singur autor comun, altele tot atât
de numeroase nu pot fi îndărăptate la atare origine. Proprie­
tatea per indivisis care caracterizează vechea stăpânire ro­
mânească de pământ nu-şi are temeiul numai decât în 'repe­
tatele împărţiri ale unei singure stârpe 61. Pentru Vrancea
avem dovada învederată în arătarea boierilor din anaforeaua
din 1817 că locuitorii acelui colţ de ţară nu-şi trăgeau proprie­
tatea lor din danii domneşti, deoarece erau anterioare des­
călecării.
Tot aşa stăteau lucrurile pentru Câmpulungul moldove­
nesc şi pentru Tighina. Alte sate îşi trag numele dela un in­
divid, adese ori un boier, ca Belceşti dela Crăciun BeIcescul
care şi avea case în acel sat; Măneşti dela boierul Manu înte­
meietorul lui Vitoldeşti dela Vitold, Oţelenii dela boierul Oţel
ce apar şi ca vornici sub Bogdan II. Satul lui Ştefan cel Mare
"aceasta nu înseamnă că acel sat era locuit numai de acel boier
108
ISTORIA ROMÂNILOR
I
1
-,
.."..
[109]
STA REA .ECONOMICĂ
109
. şi de neamurile lui, ci numai atâta că el îi dăduse numele şi
cel mai de seamă locuitor din al lui cuprins; cum am văzut
mai sus satul Albotenii numit aşa dela boierul Albotă ce-şi
avea casa în el.
A fost deci şi o proprietate mică în Ţările române care
a fost alimentată necontenit de. repetatele împărţiri
3. STAREA ŢĂRJLVILOR
In timp ce în clasa nobilirnii române se întâmpla acea
transformare care o împingea către dregătorii, în straturile de
jos ale societăţii se petrecea o alta care o arunca tot mai mult
în robia către marii proprietari. Se începuse acel proces fatal
de absorbire a proprietăţii mici de către proprietatea mare,
care s'a stămpărat abia în timpurile noastre, şi atât de vajnice
erau primejdiile ce încunjurau pe proprietarul mic, Încât a
trebuit fenomenala lui iubire de moşie, spre a apăra de o dis­
trugere totală acest preţios element al economiei oricărui popor.
Am văzut la studiul descălecării cum prin însuşi faptul
coborîrii Românilor din Transilvania, locuitorii Munteniei şi ai
Moldovei încăpură într'o stare de supunere către elementul în
mare parte nobiIiar venit de peste munţi. Din această supu­
nere se explică clasa rumânilor din Muntenia şi a vecinilor din
Moldova, a căror origine se urcă chiar la timpul descălecării.
Este însă învederat că, la Început, aceste denumiri Însemnau
mai mult IIIJ raport de supunere socială, care numai cât mai
târziu aduse după sine roadele sale fatale şi În domeniul eco­
nomic. La originea lor atât rumânii cât şi vecinii erau înda­
toraţi numai la facerea unor munci în favoareaboierului sau
a Domnului de care ascultau. Aşa erau locuitorii satelor dom­
neşti, care prin dăruire deveneau boiereşti sau mănăstireşti.
Pierderea proprietăţii de către locuitorii intraţi într'un
raport de supunere către stăpănii lor nu se făcu Într'un chip
violent, ca o urmare a descălecării ; căci acest eveniment nu
fu o cucerire cu sabia a pământului Ţărilor Române, care să
fi îngăduit o asemenea urmare, ci fuga uneipoporaţii asuprite,
ce căutau un adăpost în contra prigonirilor, dincoace de munţi.
Cu toate aceste, deşi pribegi, boierii de peste Carpaţi nu puseră
mai puţin în lucrare o stăpânire asupra norodului ce-i primise
în sânul lui, cum se întâmplă întotdeauna când omul mic găz­
dueşte pe unul mare. Despoierea ţăranilor de proprietăţile lor
nu fu urmarea unor împrejurări politice, precum se întâmpla se
lucrul în Anglia, pe timpul cuceririi normande, sau în Irlanda
după acea engleză, ci a unora economice, care - apăsând tot
mai mult pe locuitori - îi făcură să-şi piardă ocinile şi să -ră­
mână în mare parte ca muncitori pe moşiile marilor proprie-
WH!EM""""4CI4JWJ2.JJdiUIIIJ&waMdZ jjJ&liiUIi\iiiîii1ii&J&igk%uL4'îâiii�
[110]
tari. Numai cât mai târziu, când, cu trecerea timpului, ţăranii
supuşi ajunseră în o atârnare tot mai deplină de stăpânii lor,
autoritatea dobândită de aceştia asupra libertăţii şi muncii lor
se răsfrânse tot mai mult asupra proprietăţii lor. Intrucăt per­
soana ţăranului devenise lucrul boierului, era neapărat ca şi
întinderea personalităţii sale în afară, sub forma dreptului
de proprietate, să încapă şi ea tot în stăpânirea lui. Altfel ţă­
ranii supuşi începură a fi consideraţi ca neavând pământurile
lor, ci ca locuind pe proprietăţile boiereşti sau mănăstireşti.
Elementul ţăranilor supuşi sporia însă necontenit prin co­
borîrea în rândul lo: a moşnenilor scăpătaţi, care se vindeau ru­
mâni sau vecini, puternicilor zilei. Ei încăpeau în rândul şăr­
bilor, împărtăşind întotdeauna soarta majorităţii în sânul căreia
intrau.
Dacă originea ţăranilor supuşi ŞI deci a şărbilor de mai
târziu este de căutat în faptul descălecării, înmulţirea şi adău­
girea lor se făcu din pricina greutăţilor ce se năpustiră asupra lor.
In timpurile cele dintâi ale istoriei Ţărilor Române, am
văzut că armata slujiă pe a ei socoteală, îngrijind singură nu
numai de îmbrăcămintea şi înarmarea ei, ci chiar şi de hrana
trebuitoare. Această îndatorire era impusă tuturor proprie­
tarilor de pământ. Ei erau datori să slujască călări, şi se împăr­
ţiau în boieri, curte ni şi călăraşi sau slujitorii călări (luaţi din
moşneni sau răzăşi). Pe lângă armata călare era acea pedestră,
darabanii, ce slujiau cu leafă; apoi oştirea "în dobândă" care
constituia aşa numitele militii, cu participare la armată, nu
obligatoare ca acea a boierilor, calăraşilor şi dărăbanilor, ci
voluntară.
Indatorirea de a sluji în armată pe propria socoteală putea
fi purtată fără pericol de elasa bogată a marilor proprietari,
nonilii sau boierii; nu însă de acea a răzaşilor sau moşnenilor,
cărora mica lor părticică de pământ abea le procura zilnicul
traiu. Se repetă deci şi la Români, acelaşi fenomen pe care-I
experimentaseră străbunii lor, Romanii. Pe când însă la Ro­
mani cetăţeanul sărăcit rămânea în oraş, unde trăia din vân­
zarea dreptului său de vot către cei bogaţi ce aveau nevoe de
el, ţăraniii românineputând "răbda şi duce atâtea greutăţi",
după ce-şi vindeau proprietăţile, rămâneau ca rumâni sau ve­
cini pe moşia boierească în care pământul 1,01' se prefăcea.
Imprejurarea vânzării de pământuri pentru a întâmpina
nevoi de oaste, este dovedită prin mai multe documente care,
deşi aparţin unei epoci mai târzii, nu rac decât se repete fapte
petrecute fără îndoială în chip mult mai des în acea pe care
o cercetăm. Prin unul, târgoveţii din Piatra (Neamţ) mărtu ..
risesc că venindu-le poroncă dela Dabija Vodă (1665) să dee
oameni de oaste (când cu expediţia turcească sfârşită prin în-
il
1 f
I I
I I
'I.
110
ISTORIA ROMÂNILOR
[111]
,
1:
I
"
STAREA ECONOMICĂ
111
I
�
20. Ţăran din părţile Făgăraşului. Dintr'un codice din veacul XVII,
aflător în Muzeul Naţional din Budapesta
[112]
frângerea dela Leva în Transilvania) "n'au avut putere ca să
rabde atâta năvoie şi s'au socotit cu tot târguI ca să vândă
o dumbravă mănăstirii Bisericanilor pentru 200 de lei bătuţi".
Un alt document este acel al breslei butnarilor din acelaşi oraş,
căreia tot Danija Vodă îi impusese trimiterea de oameni de
oaste. Breasla fiind lipsită de bani, arată cum "a vând.it nişte
delniti ce au fost a noastre, a butnarilor, sfintei mănăstiri a
Bisericanilor, când au vândut şi târgoveţii dumbrava, când a
trimis Dabija Vodă pe Dumitru Banţăş şi pe Constantin Arapu
să tacă oameni de oaste" 6� •. Alt. document tot din veacul al
XVII-a, însă fără dată anuală, este scrisoarea unuia Iancu din
Dumeşti care se roagă de Postelnicul Iordache "să-I scoată
dela slujbă, căci îl propesc şi-l gătue de oaste, şi el e sărac, ceeace
în faptă nu prea era aşa, de oarece Iancu făgădueşte Postel­
nicului 50 de stânjeni de pământ, dacă izbuteşte să-lscoată dela
oaste". Mai amintim apoi documentele aduse mai sus prin care
curtenii căutau să scape de curtenie şi de dările legate de dânsa,
lepădându-se de moşia moştenită dela părinţi.
In afară de această nevoie a oastei, apăsau asupra ţăra­
nilor încă o mulţime de altele. Aşa, întâia, năpăstile pentru
morţi de om aflate pe moşiile lor şi chiar până în cuprinsul
a 12 sate, şi care pricinuiau grele gloabe şi despăgubiri către
feţele dăuna te. Am văzut mai sus cum Bogdan fiul lui Lăpuş­
neanu ia ca domnesc satul Albotenii, pentru a despăgubi pe
nişte Greci despre uciderea unui tovarăş al lor. Satul apoi fu
dat boierului Albotă ce locuia în el şi-i dăduse numele prin
vaza lui, pentrucă acest boier răspunse greaua gloabă impusă
ţăranilor. Alt document mult mai nou, dar care reproduce acest
vechiu obiceiu, este din 1780. In el vedem pe' armaşul cel mare
apucând pe Ieremia Misaiu pentru o moarte de om întâmplată
pe moşia Turceştii şi Misaiu neavând cu ce plăti amenda, i se
ia o parte din moşia lui 63. In 1622 găsim un alt document
straniu, în care un Ţigan, Dumitru, se vinde cu toate ale sale, .
negustorului Stan "cum să-i fiu Ţigan de moşie şi de strămoşie
şi mi-a dat un cal drept 600 de aspri şi hier 20 de ocă dirept
200 de bani de mi-am făcut ciocane şi mi-au dat o pereche de
foi drept un galben şi am mai luat cu Dumitru Ţiganu ughi
6 de m'am plătit de un Turc ce mi-a căzut asupra 64.. '
De aceste năpăşti se vor-fi abătut pe fiece zi pe capul
oamenilor nevoiaşi, şi adeseori vor fi fost siliţi să se vândă ru­
mâni sau vecini" precum se vânduse Dumitru Ţiganul rob.
spre a se putea mântui de ele., Am văzut la domnia lui Mihai
Viteazul cum Knezii şi moşnenii se vindeau pe întrecutele şărbi
II
I
.1
112
ISTuRIA ROMÂNILOR
62 Arli. isi. 1. 1, p. 79.
63 Iorga, Siudii şi Documente, V. p. 23.
6' Arli. ist., I. 1, p. 128.
[113]
STAREA ECONOMICĂ
113
21. Ţărancă din părţile. F�găraşului. Dintr'un codice din veacul XVII"
af'Iător in Muzeul Naţional din Budapesta
A, D. Xe nopol. Istoria Românilor. - \'01. Vi. 8
[114]
114
ISTORIA ROMÂNILOR
. CU ocinile lor, către boieri, sau erau supuşi sub stăpânirea dom­
nească, pentru a se plăti de grele biruri ce le cădeau necon­
tenit după grumazi.
Aceste vânzări sau luări de moşii pentru neplata dărilor
către stat sau a datoriilor către feţele mai mari, se întâlnesc
în toate părţile prin documente. Aşa unul din 1634 dela Moise
Movilă cuprinde un şir de 13 cumpărături făcute de părcă­
labul Patraşcu Boldescu dela deosebiţi răzăşi. Unul din ei îşi
vinde pământul pentrucă "părcălabul îi plăti se dările în trei
ani; altul "pentrucă le plătise multă vreme" ; al treilea pentrucă
nu putea răspunde boierului datoria de 2 boi şi 20 de lei; al
patrulea' pentrucă înnecase o iapă de preţ a boierului, şi aşa
mai departe 65. Alt document din 1643 ne arată pe Matei Ba­
sarab dând lui Stroia vistierul să ţină moşia Vulpeştii "pentrucă
aceşti oameni hicleni fugiseră de bir, iar boierul plătise birul
pentru ei". Tot Matei Basarab dă lui Neagoe logofătul "trei
delniţi ale unor oameni ce fugiseră în ţara ungurească". Un
document din 1646 ne arată pe acelaşi domnitor dând jupă­
nesei Ilenei cluceresei ot Părdeşti voia "să strângă pe toţi oa­
menii fugiţi, ori unde îi va găsi şi a-i duce la Părdeşti să-şi plă­
tească birul şi să fie jupănesei Ilenei rumâni ohabnici în veci,
pentrucă ei au fugit şi a doua oară şi au lăsat birul asupra [u­
pănesei Ilenei, de sunt trei ani de când plăteşte". Prin alt do­
cument din acelaşi an (1646) Matei Basarab ia ca domnesc
satul unor megieşi ce fugiseră din el. Acest domnitor care pă­
rea că vrea să se întreacă cu Mihai Viteazul în stângerea ră­
zăşilor, ameninţă pe alţi megieşi că "dacă nu vor plăti datoria
către logofătul Dudescu, îi va .da pe toţi rumâni d-sale". In
un alt document din 1649,njşte săteni din Tătaru, anume enu­
meraţi, mărturisesc că "i,-a' luat vornicul în chizăşie şi i-a scos
din închisoare ca să şedem să plătim birul, şi încă am făcut
şi jurământ să nu-l înşelăm; iar după aceia nu ne-am ţinut
de cuvânt şi am fugit". Urmarea a fost că boierul le-a luat
mosia 66.
! Un document din 1610 arată pe unul Tudor din Voineşti
(Muntenia), că ar datori de 8 ani jupănului adecă boierului
Mihai cu 7.700 de aspri, şi că-i "pusese zi" în mai multe rân­
duri pentru plata acelor bani, dar nu o putuse face; "iar acum
m'am rugat de mi-a pus ziua la sfeti Dimitrie, iar să nu-i voi
65 Ghibănescu. l spisoace şi Zapise, II., 1., p. 25 .
• 6 1643, Acad. Rom. XLIII, 89; 1646, Iorga, Studii .,i Doc., V. p. 182;
1646 Acad. rom., XLIII 114; 1649 Ibidem, XLIII, 17. Vezi şi alte luări de
pământ pentru bir, din cele nenumărate şi s'ar putea aduce: Iorga Studii şi
Doc., V. p. 125 (1677) : "pentru Albeni 500 de aspri două biruri". 1566 p. 457:
Dragoş cedează moş-a cătră Chircu căci ii plăt ise birul; (1572): "Vlăcoaca
vinde moşia ei la vama de bir. 1579 p. 498: Ncagu plăteşte 1500 de Ici birul lui
Str oi a ; pentru aceşti bani i se ia moşia Albeni 5i a. 111. d.
[115]
STAREA ECONOMICĂ
115
I
i
�
'o,
I
1;
putea plăti asprii la zi, iar eu să-i fiu rumân cu feciorii mei şi
cu toată moşia mea" 67.
Alături cu aceste vânzări mârunte de moşii răzăşeşti,
întâlnim şi înghiţiti mai mari. Un document din 1592 nu­
mără cumpărături ale boierului Andreico biv părcălab de Ro­
man dela un număr mai mare de răzăşi din hotarul Vârtopului :
Stan şi Gliga copiii O nului ; Varvara fata leremiei; Mihail,
$1_
22. Soldat Român din 1 (i(J(io Bruync.Diversarum
gentium armatura' equestr is "
Aniţa şi Magdalina. surorile lui; Vasile fiul Sorcăi; Petriman
şi sora lui Tâmpoaea fiii Creţoaei; Costina fiica Mariei; Gavril
şi sora lui Oglindoaea; Ionaşcu, Vasile, Miron şi Ana copiii
lui Drăgan comisul (un răzăş ce se înălţase în boierie, dar nu
avuse încă timpul de a face avere); Ionaşcu şi sora lui Odo­
chia copiii Duscăi; alt Ionaşcu fiul lui Nicoară; Simion şi fra­
tele său Pântea; Toader şi sora lui Maria copiii lui Uscatu-
67 Arli. isi., 1, 1, p. S.
[116]
toţi aceştia vând prin 11 zapise părţile lor din moşie Vârtopul,
"ce se vor alege", boierului Andreiu. Era deci moşia devăl­
maşă, răzăşească. Preţul vânzării variază, după întinderea bu­
căţilor de pământ, între 16 zloţi partea lui Vasile fiul Sorcăi
şi 120 partea lui Gavril şia Oghindoaei şi tot atâta şi acele ale
copiilor .comisului Drăgan 68.
Boierii însă îşi întindeau cumpărăturile în mai multe
moşii răzăşeşti, fie deodată, fie pe rând. Un document din 1633
ne arată pe un boier mic, un treti logofăt, Dumitru Buhuş,
posedând un număr însemnat de moşii în mai multe judeţe
ale Moldovei, ale cărora proprietate domnul Alexandru Iliaş
i-o întăreşte Gădinţii, Criveştii, Plăvăcanii, Găurenii, Hot­
ceştii şi Dudeştii, 'i4 din Movileni, 2 vii, 2 heleştee, 3 mori
în judeţul Roman; părţi din Plotuneşti, Căcăceştii în Târgu­
Frumos, Tălhăreştii şi Chicera, 2 heleştee şi 2 mori în judeţul
Cârligătură : Văvătieşti, Spinoasa, părţi din Toloceşti, Ner­
ghicenii, 2 heleştee, o moară în jud. Hâr1ău; Puricenii,o moară
şi o prisacă în jud. Iaşi; Cupcicii, Brătăşanii, părţi din Tre­
binţi, Costrita, Dumenii, Begoviţa, Răsteul, Tulmacea, 5 he­
leştee, 4 mori şi un pod pe Prut în Hotin; Măneştii, parte din
Grozeşti şi Muncelul, cu .fânaţ, o vie şi un fiereseu în Trotuş;
parte din Mesteacăn, 2 mori; o prisacă în Baia; Neculeştii,
parte din Romăneşti, 3 heleştee, şi 3 mori în Neamţ ; Proto­
popeşti, parte din Otăşei, Bombăţeştii, Mesteacănul, Lehacii
o pivă şi o moarăIn alt judeţ' nearătat.
Dacă găsim un.boierănaşposedănd atâteamoşii, nu trebue
să ne mire întinderile urieşe de pământ cuprinse pe tot lungul
şi latul ţării" de . boierii cei mari. Un document din 1636 Întă­
reşte lui Ioniţă Prăjescu, 9 cumpărături dela vr'o 30 de nume
în moşiile răzeşeşti Lieştii, Ionăşenii, Băloşeştii, Războienii şi
Vlădenii 69. Alt document ne arată cum .mosia Dristleve din
Dorohoi a : fost înghiţită de Toma sulgerul ". Vornicul Nistor
Ureche Îşi rotunzeşte moşiile prin vr'o 98 de cumpărături de
deosebite proprietăţi 71.
Un mai vajnic răzăşof'ag este TOIna veI stolnic care cum­
pără sau ia prin judecată mai tot satul Porceştii din jud. Neamţ,
precum şi alte moşii, unele boiereşti, cele mai multe răzăşeşti
din acel judeţ 72.
Acela Însă care a învăluit şi stăns cele mai multe moşii
răzăşeşti în Moldova a fost vist. Iordache Cantacuzino care a
II
li··.·.
i
, !
. )1
t .• I. ',1
l[
i II
j ,1,
1,
116
ISTORIA .ROMfi.NILOR
'" Ghibănescu, Ispisoade şi Zapise, I, 1, p. 208.
ss Ibidem, II, 1, p. 211.
70 Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise, II, 1, p. 15.
n Idern, Surele şi Izvoade, II, 1, p. 168, 171.
'iz Ghibănescu, Indicele la numele Toma vel Stolnic în l s pisoace şi Za­
p ise, vol, II, 1 şi II, 2 unde sint arătate vr'o 36 de cumărături de moşii dela
mai mult de 100 de feţe.
[117]
STAREA ECONOMICĂ
117
înghiţit în nenumăratele lui proprietăţi satele foaste libere de
proprietari mICI: Ţigăneştii, Cliceştii, Borăştii din Vaslui; Bă­
şenii din Iaşi; Popeşti din Neamţ, toate moşii urieşe, şi multe
altele. Cumpărăturile lui Cantacuzino se numără Ia mai multe
sute, şi Împătrit şi încincit este numărul feţelor ce-i vând pă­
mântuI prin zapise şi hrisoave. Insemnat este mai ales zapisul
de vânzare din 1661 prin care Vasile Apostol şi Dumitraşcu
şi Arvasia, feciorii lui Ionaşcu a Reantei din Ţigăneşti, vând
vistiernicului Iordache partea lor din acea moşie, parte ce sin­
gură mai rămăsese ca o insulă pierdută În oceanul proprietăţii
marelui boier. Moştenitorii lui Reantea, cei de pe urmă stă­
pâni liberi ai acestei moşii, nu se pot împiedeca de a scrie în
zapisul lor de vânzare un fel de rămas bun dela pământul ce
le hrănise neamul şi pe tovarăşii lor de greutăţi In decursul
veacurilor. Ei spun că, prin vânzarea părţii lor, "s'au istovit
tot satul şi că să fie de acum înnainte tot satul Ţigăneşti veş­
nică moşie dumisale Iordache marele vistiernic jupânesei şi
coconilor lor" 73. Câtă amărăciune, câte dureri şi câte lacrimi
nu ascundea această hiritisire!
Tot aşa de numeroase şi de bogate sunt cumpărăturile
de moşii mici, de rumâni cum spun documentele, ale Canta­
cuzineştilor din Muntenia" fiii lui Constantin Postelnicul, şi
acele ale lui Radu Buzescu care cuprind vr'o 200 de moşii 74.
Uneori mâncătoria răzăşilor pornea dela unul din ei,
mai istovit sau mai cu noroc. Aşa găsim un document cu atât
mai interesant cu cât faţa ,cotropitoare este o femee, ba chiar
o văduvă care, de obiceiu, erau victime şi nu făptuitoare. In
anul 1617 văduva Varvara Hacimăndoaea, răzăşiţa din moşia
Topenii, cumpără pe rând toate părţile corăzăşilor ei, în număr
de .8, şi întruneşte astfel întregul sat în mânile ei 75.
Şi mai -la urmă, afară de Cantacuzineşti care veniseră ca
boieri în Ţările Române, ce erau toţi boierii, chiar cei mari
ai .ţării, decât răzăşi răsăriţi deasupra massei lor, din proprie­
tarii mici?
7' Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise III, 1, p. 169. Cumpărăturile lui Ior­
dachi Cantacuzino sănt cuprinse în 119 zaplse şihrisoave. Vezi indicele L: nu­
mele lui. Ibidem I, 1, II, 1 şi III, 1, In totul 1. C. a înghiţit vr'o 500 de ră­
zăşii. Averea lui se compunea din 60 de sate întregi, 15 jumătăţi de sat, 2
jerebii, 3.3. fălci vie in valoare totală de H.3.00 de galbeni. Vezi catastiful pro­
prietăţilor lui. Ibidem III, 2 p. 29. Faţă cu asemenea acte nu inţelegem cum
poate susţine D. Radu Rosetti Pentru ce s'au răsculat ţăranii p .... că în Mol­
dova se găsesc numai vănzări de răzăşii singuratece, iar nu de acele de sate
intregi.
7' Vezi un şir de doc. publicat de N. Iorga în Documentele privitoare la
familia Cantacuzino, p. 11 - 69, şi hrisovul cel urieş asupra cumpărăturilor
lui Buzescu în Rev. Tinerimea română, 1898, p. 89 şi urm.
7. Ghibănescu, Surete şi Izvoade, II, p. 104.
[118]
118
rSTORIA ROMÂNILOR
Cu toate că aceste documente cuprind dearândul clau­
zula că vânzarea se făcea "de bună voie, de nime nesilit şi nea­
suprit", totuşi este învederat că moşnenii nu-şi înstrăinau din
bunul lor plac ocinile lor, pricină pentru care, de câte ori le
sta prin putinţă, ei le rescumpărau. Nu totdeauna siluirea era
făţişă, precum în cazul când domnul lui'! moşia pentru neplata
dărilor ; dar în toate împrejurările se ascundea o mare nevoie
care împingea pe moşnean a se desbrăca de ocina lui, moşte­
nită dela străbuni, şi la care trebuia să ţină ca la cel mai scump
lucru. Aşa găsim într'un document încă de pe timpul lui Ştefan
cel Mare, care prin grelele sale răsboae a pus în Moldova într'o
mai repede mişcare înstrăinarea proprietăţii mici, pe unul Ivancu
Tolocico, un simplu moşnean, care vinde fratelui său, spata­
rului Purice, deci boier mare, a cincea parte din satul Druli­
voaea drept 30 de zloţi tătărăşti 76. Dacă această vânzare ar
putea fi atribuită unor împrejurări personale, nu este tot astfel
cu acele cuprinse în documentele următoare, care constată pe
rând căderea unor moşii răzăşeşti în mânile celor cu mijloace.
Prin unul din ele din anul 1548, aflăm pe Petre a . Oartă
vânzând episcopului de Roman, Macarie, a şesea parte din
satul Orteştii drept 150 de zloţi tătăreşti, şi tot atunci Teo­
dosie episcopul Rădăuţului cumpără alte două părţi din cele
trei ce le avea unul Fătul în acelaşi sat, drept 200 de zloţi 77.
In 1552 găsim pe fostul uriadnic de Buşi, Ioan Păstrăvul, fiul
bătrănului Păstrăvul, pierzând partea lui de stat din Birăeşti
pentru crima trădării, deci către domnie, şi curând după aceia
vedem că fraţii lui sunt nevoiţi să-şi vândă şi ei părţile lor din
acelaşi sat lui Ilie Vodă (fiul lui Petru Rareş) care luase şi partea
lui Ioan, primind ca preţ al acelei vânzări suma de 600 de zloţi.
Gâţa, fata lui Dumitru Foltea; Ciorcia şi Irina, fetele lui Mihai
şi unul Nistor vând părţile lor din satul Jugăreşti episcopului
de Roman Nicanor, pentru 580 de galbeni tătărăşti în anul
1586, şi prin acelaşi act se mai văd şi Romaşcu şi Ionaşcu, alţi
simpărtaşi din acelaşi sat, vânzând episcopului şi părţile lor
drept 90 de galbeni 78. Tot atunci găsim pe un alt răzăş, Ro­
man Pleş dela Frăteşti, că-şi vinde partea sa de moşie jupă­
nesei Anghelina Goioaea, deci unei boieroaice, drept 200 de
bani gata 79. Răzăşii din satul Perescenii şi anume: Petrea.
Mihail, Mârza, Dumitru, Creţul, fratele acestuia Liciul, Anisia,
Nistor, Purcariul, Bârlă, Ionaşcu şi Radu vând biv-cămăra­
şului Apostolache, deci iarăşi unui boier, a patra parte din satul
lor în 15928°. Ilie, feciorul lui Nistor din Poeuari, vinde epis-
76 Document din 1491. Arh., isI., I, 1 p. 157.
77 Melchisedek, Cron, Romanului, 1, p. 181.
-s Idern. p. 217.
79 Idern, p. 220.
80 Idern, p. 225.
[119]
STAREA ECONOMICĂ
119
copului de Roman partea lui din sat "şi din ţarină şi din fân
şi din tot ce este", drept 30 de taleri tătăreşti 81, Dumitru Goia,
vel comis, cumpără părţile moşului şi a mătuşei sale, Vasile
şi Anghelina din satul Doljeştii, drept 100 de taleri; mai cum­
pără însă şi dela Ignat, Vasile şi Isaico, fiii lui Oană Caia, 3/12
din satul Balomireştii drept 20 de taleri şi apoi, mergând tot
mai departe cu absorbirea acestei de pe urmă moşii, mai si­
leşte şi pe Baluţa cu fiica ei Irina să-i vândă părţile lor din
acelaşi sat, drept 70 de taleri 82.
Aceste documente, care sporesc cu cât ne apropiem de
timpurile mai nouă şi care s'ar puteă fnrriulţi la nesfârşitele ­
de oarece alcătuesc marea massă a documentelor păstrate dela
Petru Rareş şi Radu Paisie încoace - nu mai pot fi interpre­
tate ca întâmplătoarele zapise de cumpărături din vremile mai
vechi şi care nu erau decât rostirea unor dara veri voluntare,
cele mai multe schimburi cu adaose de bani făcute cine ştie
în ce interese 83.
Se vede în ele reproducându-se un fapt constant, că ră­
zăşii îşi vând proprietăţile lor către boieri sau mănăstiri, cu
alte cuvinte că cei slabi şi mici se despoiau de moşiile lor în
favoarea celor tar: şi bogaţi. In asemene documente se vede
manifestându-se din ce în ce mai pe faţă cangrena economică
care îngusta fără încetare mica proprietate. Şi nu numai ţă­
ranii moşneni erau expuşi la asemene pericol, ci chiar şi acei
din boieri care, ne mai incăpând la dregătorii, erau uitaţi la
ţară şi deveneau mazili, Cu timpul moşia lor se împărţea şi
se subîmpărţeă între urmaşii ce-i aveau, care deveneau astfel
simpli moşneni, căzând şi ei în nevoia de a-şi vinde moşiile.
Un document din 1549 arată cum Ilie Vodă, fiul lui Petru Rareş
împărţeşte în 5 trupuri jumătate de sat din Bosăneşti Între
cele 5 stârpi coborâtoare din fostul său proprietar Văscu Ie­
pure: Jurja; Frăsina şi Marina, fiicele surorei lui Jurja; Ma­
rita; Văscu, al doilea frate al lui Iurja; Fătul şi Andreicu, fiii
Magdalinei a doua lor soră, şi în sfârşit Păcurar, Odochia, Ma­
rina şi Stanca cei patru copii ai !lenei, a treia soră a lui Iurja
şi Văscu 84. Bine înţeles că acele 5 părţi din jumătatea satului
s'au subîmpărţit în câte capete numărau moştenitorii, încât
astfel ce va fi rămas pe sama fiecăruia? Mai mult o greutate
decât o avere. Un exemplu minunat de adânca subîmpărţire
între coborâtorii moştenirilor răzăşeşti ni-l dă un loc dela Va­
sile Lupu din 1635, în care unul Anton vinde boierului Neniul
Si Idern. p. 227.
82 Document din 1615, Arh. isi. I, 1, p. 159.
83 Comp. d. e. documentele din 1483, 1489, 1519, 1530 şi 1549 în Arh.
isi. I, 1, p. 75, 154, 37, 132 şi 86.
" Doc. din 1549, Arh, ist. I, 1, p. 42.
[120]
120
ISTORIA ROMANILOR
vornicul din jumătate de jumătate din a treia parle de a patra
parte jumătate şi Maria fiica Soficăi vinde aceluiaşi boier din
jumătate de [umăiaie a treia parte din a patra parte [utnăiaie,
adecă 1/96 din întreaga moşie 85.
Prin asemene subîmpărţiri ale ocinilor primordiale se co
hor�u şi boierii mazili (căci cei în funcţii găseau totdeauna
mijlocul de a-şi rotunzi averile) în rândul răzăşilor, şi de aceia
întâlnim adeseori în documente boieri ce nu au stăpânire decât
părţi din un sat 86. Ce era mai la urmă deosebirea primordială.
între boier şi răzăş, decât întinderea proprietăţilor? Cu res­
trângerea acestora se îngusta şi însămnătatea economică a
individului,' care micşură în proporţie pe acea politică. Po­
trivit cu asemenea împrejurări, boierii scăpătaţi, mazilii şi
răzăşii sunt supuşi împreună aceluiaşi 'proces de absorbire din
partea proprietăţii mari. Astfel aflăm pe unul logofătul Hrizea,
Grec de neam, care cumpără mereu la moşii Între anii 1627·--
1638, fără deosebire, când dela răzăşi, când dela boier i sără­
ciţi. După ce pune mâna pe Voineşti, cumpărând părţile lor
dela Pană Armaşul (boier) şi dela Dobrea, fata Pârvului, ră­
zăşiţă 87, se abate pe moşia Gemenele, cumpărând întâiu partea
lui Socol, paharnicul (boier), drept 68 de galbeni, apoi acea
a lui Marcu Armaşul (boier) drept 1288• Acel paharnic Socol,
el însuşi, cumpărase partea vândută de el lui Hrizea, dela pos­
telnicul Preda, care-i vânduse întâiu două părţi de peste tot
locul din satul Gemenele "din câmp şi din apă şi din pădure
şi dintr'amândouă siliştele satului", drept 30.000 de aspri,
împreună cu doi rumâni, ţinând pentru el e treia parte din
acel sat şi cu un rumân. Peste vr' o două luni însă, văzând că
nu mai putea face nimic cu rămăşiţa ce o păstrase, o vinde şi
pe acea tot paharnicului Socol, numai drept 6.000 de aspri,
pe când pentru celelalte două părţi luase 30.000 89. Se vede
deci că numai silit se desfăcuse postelnicul Preda de moşia
părinţilor săi şi, cu amărăciunea în suflet, părăsi el hotarele
mieei sale patrii spre a nu le revedea niciodată. Şi de câte ori
se repetau aceste drame intime, ale căror rezultat noi îl însem­
năm astăzi pe hârtie într'un chip socotitor, pe când acei cu
care ele se petreceau vărsau lacrimi 'de sânge pe pierdutele lor
85 Uricarul, XVI, p. 38.
86 Vezi d. c. doc. din 1555 şi din 1557 în Arh. ist. I, 1, p. 110 şi 40
precum şi unul din 1633, reprodus de V. A. Urechia, după sistemul autorului,
frînt şi îmbucătăţit, în ediţia operelor lui Miron Costin. I, p. 77.
87 Documente din 1627, Arh. isi. I, 1, p. 8 şi 14.
88 Documente din 1630 şi 1638, ibidem. p. 23 şi 32.
ee Doc. din 1629, ibidem, p. 15. Galbănul valora pe atunci 200 de as­
pri Vezi un document din 1640, Arh. isi. I, 1, p. 23. Paharnicul Socol care
dăduse lui Preda pe părţile lui 30.000 de aspri, deci 150 de galbeni, şi nu
luase dela Hrizea decât 68, vânduse cumpărăturile sale cu I/s din preţul care-I
costase.
Î
[121]
STAREA ECONOMICĂ
121
proprietăţi. Tot pe acel Hrizea îl întâlnim pe aceleaşi vremuri
cumpărând nişte vii ale lui Stanciul Şoimarul ".
Vânzarea unui pământ din partea răzăşului sau hoie­
rului scăpătat atrăgea deocamdată numai ieşirea din foasta
lui proprietate. Dacă el făcea greutăţi de a părăsi moşia vân­
dută, în conştiinţa silniciei suferite, era izgonit cu puterea.
Aşa un document din 1621 ne arăta pe un răzăş din Nisporeşti
care, pierzând o judecată pentru pământul lui, i se pune zi
spre a-l părăsi la Sf. Gheorghe, ceeace el neîndeplinind, este
scos cu puterea de pe moşia ce nu mai era a lui, de către un
fost Postelnicel ?'. Vânzarea pământului deci nu atrăgea numai
decât şărbirea după ea.
Pentruca un om să cadă în rândurile degradate ale ru­
măniei sau vecinătăţii, se cerea ca el să-şi fi vândut pe lângă
moşie şi persoana lui, sau numai pe aceasta din urmă, oând-s­
cum se întâmpla uneori - moşia o pierduse de mai înainte.
Cele mai multe din documentele existente ne arată că acei ce
se vindeau rumâni, treceau deodată cu moşiile lor în stăpânire
străină. Aşa, unul din 1633 reproduce o judecată între nişte
rumâni şi boierul Chesar paharnicul. Acesta dăduse arvonă
125 de ughi unor moşneni din Dobriceni ca să-i rumănească,
îndatorindu-se însă a-i scoate dela maglă (ocnă), ceeace Chesar
nu făcuse. Moşnenii jăluindu-se lui Matei Basarab, domnul
rândueşte ca sătenii să înapoiască arvona şi să rămână liberi
Chesar împotrivindu-se, este bătut în divan cu 300 de toege 92.
Alt doc. din 1699 spune că "satul Hurezul fiind mai dinnainte
vreme rumâni de moşia Buzeştilor şi ei răscumpărându-se de
rurnănie dela stănănii lor, dela Buzeşti, cu toate părţile lor
de moşie, şi fiind nişte oameni judeci şi slobozi, sculatu-s'au
şi de a lor bună voie s'au vândut rumâni Dimei Chiurcibaşa
cu toate părţile lor de moşie" 93. Un alt document dela Matei
Basarab dă lui "Preda şi Udrea logofeţi, pe mai mulţi oameni
din Dăieşti, ca să le fie rumâni cu feciorii lor şi cu toate părţie
lor de moşie, pentru nişte dări pe care logofeţii fusese nevoiţi
a le răspunde în locul acelor oameni ce fugise de dare" 94. Se
întâmplă însă ca să întîlnim uneori, în documentele vechi, oa­
meni iertaţi de rumănie, "însă numai pentru capetele lor fără
de moşie". Aceştia bine înţeles re deveneau liberi în ceeace pri­
veştepersoana lor, pe care însă o puteau iarăşi apleca subt
jugul rumăniei, dacă libertatea deveniă prea grea de suportat.
90 Doe. din 16:'16. Arh. isi. 1, 1, p. 15.
91 Ghihănescu, Ispisoace şi Zapise, II, 1, p. 40 .
., Arh. Statului. Cond. .mănăstiri Arnoia, p. 6-8.
93 Cond. loqoţeţiei lui Brâncooeanu, p. 103 .
• , Doeum. din 1645, inedit din Arhiva statului. Condica docurn. Il. No,
5 p. 4.
ii AM"·
[122]
.1
,
122
ISTORIA ROMÂNIl OR
r
1
1
,
1
1
'j
h
ceeace din nefericire era cazul obişnuit 95. S'ar părea deci că ar
trebui să se fi aflat tre clase de ţărani: acei liberi cu moşiie
lor - răzăşii sau moşnenii - împreună cu coborgtorii boierilor
scăpătaţi - mazilii; şărbii, adică rumânii şi vecinii supuşi în
totul ca persoane şi ca bunuri proprietarilor mari; domni, bo­
ieri şi mănăstiri, şi o clasă de mijloc: ţărani fără pământ dar
liberi ca persoane. Această din urmă clasă era însă numai un
popas pe calea ce ducea din libertate către şărbire; căci un
ţăran rămas liber, însă fără pământ din care să se poată hrăni,
trebuia să cadă în curând în puterea unui proprietar 96.
Asupra chipului nu prea cu dreptate, cu care boierii ajun­
geau adeseori să pună stăpânire pe moşiile răzăşeşti, multe do­
cumente ne dau foarte preţioase desluşiri şi ne lasă a intre­
vedea ce se ascundea subt formula mult întrebuinţată a acelui
timp a vânzării nesilite şi neasuprile.
Era greu boierului până intra, fie şi numai cu o parte
mică, în o moşie răzăşască; aceasta din pricina dreptului de
precădere la cumpărătură (protimisis) al corăzăşilor 97. Cu timpul
însă întrebarea îndatoritoare către coproprietari, dacă nu vreau
ei să cumpere bucata de pământ oferită spre vânzare, căzu
îu desobişnuinţă. Pe la jumătatea veacului al XVII-a ea se
întâlneşte mai rar prin zapisele de vânzare. Cu încetul ea de­
vine mai mult o formulă ce se întroducea în act, fără a fi fost
precedată de o întrebare aevea, şi de aceia atare formulă nici
nu se mai întâlneşte în cele mai multe din zapisele de vânzări
răzăşeşti. Dacă în 1643, cu prilejul vânzării pământurilor ră­
zăşilor Şoldan către Toma stolnicul, se află arătarea că "până
n'am întrebat pe răzăşii noştri, n'am vrut să vindem dealniţa;
iar dacă i-arn întrebat, nu s'au aflat nimene din răzăşi să cum­
pere şi deci am mers la stolnicul cel mare şi am vândut moşia 98.
Sunt sute de alte documente în care această întrebare nu este
cuprinsă, şi lucrul era aproape de prisos, căci cum ar fi putut
lupta răzăşii săraci cu punga unui boier bogat care era în stare,
cum spune Sobornicescul Hrisov, "să dea mai mult de cum face
p ământul, numai să poată boierul a se face răzăş în moşiile
altora, nădăjduind că cu vremea să se lăţească după dorinţa
lui" 99. Era însă un mijloc de a înconjra protimisul în cazurile
35 Vezi între altele nenumărate, d. e. doc. din 1693. Condica loqoţeţiei ,
p. 28; 1694, Ibidem, p. 82, 1699, Ibidem p. 350.
96 Vezi şi D. Gâdeiu în Convorbiri Literare XXXIII, 1899, p. 67. Şi d-sa
recunoaşte că acei ţărani dispăreau in rândurile veclnătăţu.
97 Asupra acestui drept, vezi capitolul Fondut" Dreptului în vol, VII.
98 Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise II, 2, p. 41. Mai vezi p. 127 "i 12rJ.
o. Uricarut II, p. 75. Un doc. din 1742 spune despre Todiraşcu Can-
tacuzino că prin o danie şi o cumpărătură s'a făcut tnoşinaş în moşia răzăşească
Rotompăneştii. Iorga, Studii şi Documente, VII, p. 115.
[123]
STAREA ECONOMICĂ
123
în care el nu putea fi înlăturat, "anume prin o formă de danie
făcută de cel mic către cel mare, care ascundea o adevărată
vânzare, dar nu nevoia întrebarea cerută de dreptul de înna­
inte cumpărătură. Acest sistem pieziş de a zădărnici obiceiul
pământului fu practicat veacuri întregi în timpul cărora În­
tâlnim nume mari ale ţării că primesc danii dela supuşi ai căror
proprietăţi voiau si) le contopească. Aşa aflăm pe "Miron Costin
logofătul, pe Ioan Costin postelnicul, pe Gavril Costache vor­
nicul, pe Vasile Dămian logofătul, pe Gheuca logofătul, pe
Dediul serdarul, pe Cerchez comisul, pe Aldea aga, pe Panaite
uşeriul şi pe alţii mulţi, primind danii dela diferite persoane
mici care le vindeau în ascuns moşiile, fără a mai avea nevoie
de a trece prin întrebarea înnainte mergătoare către corăzaşi" 100.
Foarte vorbitor este în această privire un zapis de danie pentru
1/3 parte din un bătrân din satul Goruneşti judeţul Falciu, n­
cută către marele boier visternicul Teodor Palade, în anul 1768.
In acel zapis citim: "adecă eu Cojan Diaconul sin N. Cojan,
nepot lui Dobânda din Micşuneşti, am dat dumisale Teodor
Palade vel visternicului, a mea dreaptă ocina şi moşie din satul
Goruneşti pe Elan ce e în ţinutul Fălciului (a treia parte din
al 3-lea bătrân în care se împarte tot satul) ce a rămas nevân­
dute şi acum dându-mă la sprijinul d-sale vel vist, cunoscând
mult folos şi socotind că de nici un folos nu ne este această
parte de moşie, fiind şi puţină şi încunjurată de alte moşii a
d-sale ce le are dela Cantemir Vodă (acesta cumpărase ceilalţi
22/3 bătrâni şi îi dăduse zestre fetii lui măritate după Palade),
am socotit de am dat-o danie dumisale 101. Sobornicescul Hrisou
din 1785 căută, de sigur Însă fără izbândă, a stavili această
fără de lege. .
In afară însă de acest mijloc, care acoperea trecerea în­
vălită subt mantia legalităţii, boierii şi chiar domnitorii nu se
sfieau a recurge chiar la meşteşuguri şi la stâlnicii făţişe spre
a răpi averile răzăşeşti sau ale boierilor mai mici. Intr'un do­
cument din 1700 se vorbeşte de unul "Stoian, tatăl Găuno­
sului, moşul Aldei, ce a fost megieş judeciu cu moşia lui, că
vinde Radului postelnicului moşia lui", iar capul lui nu l-a
vândut ca să-i fie rumân. Cu toate acestea Ghinea, fiul lui Radu
postelnicul, ajungând mare vistiernic şi trecând mai mult timp
dela cumpărătura săvârşită de tatăl său, face o carte "cu meş­
teşuguri", adecă Ialşă, pe timpul lui Matei Basarab, cu care
vrea să tragă la rumănie pe Vlad, fiul lui Stoian, ceea ce aduce
o judecatăînnaintea Brancovanului în care Vlad se curăţă
100 Ghibănescu în Prefaţă la vol. V Surete şi Lznoade, p. 1 V--v. Ghibă­
nescu spune la p, V: "Daniile acestea erau o ocolire şi o eludate ! ! (subt pana
lui Ghibănescu) a dreptului de prot.imis ".
101 Reproduse de Ghibănescu în volumul său Cuzcşti i , p. CXVIII.
[124]
124
ISTORIA, ROMÂNILOR
de rumănie 102. Un alt document din 1669, dela Dabija Vodă,
rândueşte pe Poiană Uricariul să aleagă părţile de baştină
ale Doamnei Dafina, sotia domnitorului Dabija, în moşia
Ţigăneşti, ,,,că el Domnul 'nu va îngădui să ţie răzăşii lor Între
hotarele Măriei Sale Doamnei". "Poronceşte deci acestor ră­
zăşi .să se adune şi să spună lui Poiană Ur-catul ce preţ voesc
pentru moşiile lor care li se va plăti îndată". Era curat vor­
bind o expropiere - nu e vorbă cu prealabilă despăgubire­
a răzăşilor în folosul particular al Doamnei lui Dabija Vodă 103.
Acelaşi lucru îl vedem repetat de Constantin Cantemir,
domnitorul Moldovei, faţă cu răzăşii de pe Milcov, pe care îi
alungă de pe moşiile lor, pentru a le da mănăstirii Mira din
judeţul Putna. "Dacă veţi vedea cartea Domniei Mele, zice
Cantemir în scrisoarea lui, iar voi să luaţi banii pe moşie, cine
cât i se va veni, precum s'au socotit aici. Iaca v'am trimis şi
banii; deci numai să-i luaţi şi să nu mai umblaţi fără ispravă,
că vedeţi voi că cu domnia mea nu'ţi putea ţine moşie să fiţi
răzăşi". Mai spune domnul că le face favoarea "de a le da peste
preţul obişnuit al fiecărui pământ de 2 orţi, încă un adaus de
2 potronici, numai să nu umble fără ispravă" şi în adevăr,
domnul fiind pe atunci închegarea justiţiei supreme, la cine
s'ar mai fi putut plânge răzăşii contra samavolniciei domneşti 104.
Alt document din 1712 arată pătimirile lui Vlad logo­
fătul din partea puternicului vornic Şărban Cantacuzino care
la începutul domniei Brâncoveanului, când acest domnitor avea
interes a trăi bine cu Cantacuzeniştii "pusese mare pizmă şi
urgie asupra Vladului logofăt de i-a luat toate moşiile cu li­
vezile şi viile ce a avut pe moşia Măgurenilor, hăgându'I în
închisoare şi în lanţ până ce s'a luat trei hrisoave ce a avut
pe acele moşii, ca să nu se mai pomenească nimeni moşnean
în Măgureni. Deci şi Vlad logofătul neavând ce face, fiind Şărban
vornicul Cantacuzino puternic şi silnic, nu s'a putut pune Îm­
potrivă şi a luat de a stăpânit Şărhan Vornicul toate iazurile
şi ocinele lui până la moartea lui". La judecata Brâncovea­
nului din 1712. "Domnul care stătea acuma rău cu' Cantacu­
zeniştii, restitue lui Vlad moşiile" 105.
Altă silnicie făţişă şi sălbatică este pusă în lucrare în 1765
de Banul Ştefan Sturza proprietarul moşiei Ruginoasa contra
102 Condica Ioqoţeţiei Brâncooeanului, p. 189. Vezi mai multe documente
cu falşificări citate de Ioan Nădej de în articolul său Formarea proprietăţii mari,
în revista d-Iui Gherea. Literatură şi ştiintă, II, 1894, p. 42. Şi răzăşii, luând
pildă dela boieri, întrebuinţează documente falşe, vezi Ghibănescu Ispisoace şi
Zapise, IV, p. 163 (1433).
'03 Al. Papadopol-Calimah, Scrisoare despre Tecuciu în Cono, literare,
XIX, 1888, p. 921.
'04 Miron Costin, opere complecle de V. A. Ureche, r, p. 167.
'05 Hrisov din 1731, în N. Iorga, Doc. Canlacuzenişiilor, p. 155.
,
6MQţ
=====ZW=5==
[125]
---<QiOiiiWS---_�----'"'--:�---- /;-
STAREA' ECONOMICĂ
125
--- -------- --------------- ------------
unui mazil Ioniţă Pisoschi, pentru a'I nevoi să'i vândă răzăşia
ce o' avea lângă moşia lui. Prin jalbă către Domn, Pisoschi se
jălueşte că "banul Sturza i-a făcut multă pagubă şi sărăcie,
prin hergheliile dumisale care îmi mănâncă tot ce sădesc, Măria
ta; primăvara, vara şi toamna pe moşia mea Onicenii şi'mi
vin până îi ogradă mea şi dacă le zic ceva hergheliegiilor şi vă­
carilor, iar ei mă uiduiesc şi mă ocărăsc şi vreau chiar să mă
ucidă (în limba mai veche: a bate), după cum anul trecut m'au
şi ucis un herghelegiu al d-sale, un Ţigan care ieşindu-mi înainte
pe moşia mea, m'a ucis cu o măciucă până mai m'a omorât
şi mi-a rupt o mână şi mi-a pus arcanul în grumaz, zi când că
aşa îi este poronca dela stăpânul său să mă ucidă până la moarte
şi mort să mă aducă cu arca nul de grumaz în ograda d-sale,
că este d-lui banul putincios să mă plătească pe un ciocoiu ca
mine" 106.
O altă păţanie care cu toată barbaria mijlocului Între�"
buinţat, înfăţişează şi o parte hazlie, este acea suferită de Ioan
Po pescul unchiaş din sud Saac, dela parcalabul Bucur "care-i
stătea de zulum" (adecă cu asuprire) ca să-i vindă o vie. "Ieşind
anume poruncă dela Mavrogheni Voevod să facă catane, şi
Bucur aîlându-se pe atunci părcălab şi din pizma ce avea pentru
vie asupra mea, cu toate că nu eram vrednic a fi cătană, fiind
un om bătrân, neputincios, iar el umblând cu tot dinadinsul
să mă facă catană, am fugit de frică. El atunci mi-a luat o fată
mare ce aveam şi aducând căciulă şi nădragi voia să o facă
catană; zicând că o lasă dacă voi vinde via". A fost nevoit bietul
om să facă pe placul boierului, vânzându-i via ,,4 pogoane nu­
mai pentru 78 de taleri". Se roagă Popescu de ispravnicul lui
Alexandru Moruzi Voevod "să'1 îngădue să dea banii înapoi,
că este păcat să mă sărăcească cu acest fel de urmare ce eu
ticălosul i-am dat'o de frică, căci era să'mi trimită fata catană
la Turci, lucru ce nu s'a mai pomenit" 107.
Altă siIuire pusă de către aga Ioan Carp asupra singu­
rilor patru răzăşi din Ţibăneşti ce mai rămăseseră, este redată
de un document din 1828 în chipul următor: "Unii din ră­
zăşii noştri şi-au vândut părţile de moşii dumisale aga Ioan
Carp încă din vechime, care suntem numai patru rămaşi ne-:­
vânduţi şi Într' acest chip pătimim grele asupriri de către nu­
mitul boier, că cu sila, cu Ţigani, ne râdică la lucru boieresc,
ca pe nişte robi, şi noi pe moşia dumisale cu nimica nu ne hră­
nim; nici de arat, nici de cărat; cu totul ne vedem înstrâm­
bătaţi de pe a noastră moşie baştină" 108.
106 Radu Rosetti, Cronica Vascanilor, În Analele Academiei Române,
II, Tom. XXIX. 1906. p. 68.
107 N. Iorga, Studii şi Doc., V. p. 555.
108 Ibidem VI, p. 119.
�
11
I!
�
II
II
II
li
li
�
�
�
i
[126]
126
ISTORIA ROMÂNILOH
Această înghiţire a moşiilor răzăşeşti de către marea
proprietate se urmează, cum am văzut din ultimul document,
până la începutul veacului al XIX-lea, pentru care împreju­
rare voim să mai aducem câteva dovezi. Aşa o diată (testa­
ment) din 1814 a Armaşului Vasilache din Târgul-Ocnei arată
modul cum şi-a alcătuit moşia, cumpărând 49 de stânjeni dela
Ion Milireu în 1812, 10 stânjeni dela popa Dincă în 1813; 3
dela Tănase sau Mihaiu în 1813; 30 dela Vlad Ursian în 1810,
2Ll dela Maria Greceanu în 1818, 17 dela Nicolae şi Oprea, 2
dela diaconul Ioan sin Eni, ambele din 1813 şi încă alte cum­
părături 109.
Cine dădea mai ales prilej la rotunzirea moşiilor boie­
reşti era elementul femeesc, văduvele sau fetele rămase fără
bărbaţi apărători, şi pentru care viaţa era o veşnică ispită.
In 1801 găsim pe Constantin Ipsilanti dăruind fiului său,
Alexandru, trei moşii ale răzăşilor din Câmpulung: Dorna,
Şarul şi Păltinişul pe care le privea ca domneşti, de oarece prin
luarea Bucovinei de Austria ele rămăseseră în Moldova fără
stăpân. Şi cu toate acestea locuitorii lor fuseseră chemaţi la
divan să li se facă cunoscut dăruirea acelor moşii către Bei­
zadeaua lui Ipsilanti 110. In 1817Scarlat Calimah lăudându-se
întâi că "văzând facerile de bine ce i s'au căzut pentru odihna
şi folosul obştescului norod, socoteşte că şi pentru prea iubitul
său fiu Beizadea Alexandru Calimah, după rânduiala altor
luminaţi domni (se gândea probabil la procatohul său Ipsi­
lanti) a avea şi el. dreptate a urma şi a cuprinde pe fiul său cu
domnescul şi părintescul său ajutor", găsind la Tecuci un schit
Toflea pe care'l află stăpânind o moşie fără nici un hrisov de
danie, se hotăreşte a înzestra pe fiul său că această moşie; dar
fiind ea prea mica, trimite pe un boier, pe Manolache Rado­
viei biv veI sărdar, care să cerceteze împresurările ce le-ar fi
făcut în moşia Toflea răzăşii de Stăvăeşti şi MăIăeşti, şi acest
boier cercetându-Ie hrisoavele, găseşte că ar fi stăpânind mai
mult decât s'ar cuveni, prisos ce se socoteşte de Calimah ca
pământ domnesc, stăpânit de răzăşi cu nedreptate, şi cu care
tatăl rotunzeşte în atotputernicia lui domnească, moşia mănăs­
tireană dăruită fiului ;m, îndeplinind pe lângă păcatul contra
bisericii şi o nedreptate contra oamenilor pentru a 'şi îmbo­
găţi familia, el domnul cunoscător şi alcătuitor de pravili şi
care ar fi trebuit să se arate temător de Dumnezeu şi cruţător
de oameni. Căci doar în condica lui de legi stătea scris subt
§ 1940 că "pentru prescripţia de 40 de ani nu era nevoe de titlu"
şi de sigur că această prescripţie se împlinise pentru stăpâ-
100 Hârtii vechi d. I. Lahovary în COIlI!. tit .• XXIV, 1890, p. 668.
JlO Iorga, Studii şi Doc., VI, p. 8---9. Corup. p. 500.
111 X Iorga, Documentele Calimahilor 1, p. 538.
[127]
STAREA ECONOMICĂ
127
nirea răzăşilor, In puterea aceluiaş principiu "predecesorul lui
Scarlat, Grigore Calimah, înzestrase pe un alt membru al fa­
miliei lor, pe mătuşa lui Maria jitnicereasa,. cu câţiva munţi
stăpâniţi din vremuri străvechi şi deci fără documente, ale
Câmpulungenilor, din care cu toate aceste Calimahii îsi tră-
geau obârşia 112. '
Boierimea română cea atât de hemesită de pământ, ame­
ninţa pe răzăşi cu stângerea lor desăvârşită, îmtemeindu-se pe
principiul lui Calimah că proprietatea se. stabileşte numai prin
drese (acte). Tot în puterea acestui principiu alt domnitor,
Alexandru Moruzi dăruise lui Iordache Ruset visternicul tot
ţinutul Vrancea, baştină mai veche decât descălecarea a ră­
zăşilor de acolo. Cu toate că domnitorul Scarlat .Calimah isco­
dise moşia Toflea pentru odrasla lui, şi cu toate că fiecare boier
în parte făcea ca Iordache Ruset, cătând mai mult la rotun­
zirea latifundiilor decât la temelia juridică şi morală a acestei
rotunziri, divanul domnesc întrunit în o mare şedinţă, şi dat
rămas de logica puternică şi de ştiinţa vornicului Andronachi
Donici, marele pravilist al acelor timpuri, trebui să subsem­
neze o anafora care tocmai răsturna principiul dovedirea pro­
prietăţii prin danii domneşti, arătând cu argumente hotărî­
toare că proprietatea răzăşască se trăgea în mai multe părţi
dinnaintea întemeierii domniei în Moldova 113. E unul din ra­
rele exemple, când adevărul şi dreptatea puseră un frâu lă­
comiei de câştig a clasei stăpănitoare, şi această neauzită iz­
bândă fu datorită lui Andronachi Donici, părintele răzăşilor
care a pus pentru întâia oară o stavilă pornirii stângătoare
a proprietăţii mari asupra celei mici. Răzăşii de Vrancea fură
restituiţi în proprietatea munţilor lor pe care îi ţin şi astăzi
cu toate că nici în vremile noastre ei nu au scăpat de mâncă ..
toriile îmbrăcate bine înţeles în formele mai tăinuite şi mai
civilizate ale vremilor în care trăim.
Din cele aduse până aice putem încheia că proprietatea
mare actuală dela noi s'a alcătuit din inghiţirea treptată şi
repetată a părticelelor celor mici stăpănite de răzăşi ab an­
tiquo, sau care se Iărămăturiseră din împărţala succesivă a
moşiilor, şi ele mai mari la origine, aparţinând unor boieri,
dar ai căror urmaşi se înţărăniseră din nou prin trecerea în
starea mazilească; că această înghiţire, îmbrăcată în formu­
lele nesilirii şi neasupririi, ascundea totdeauna o înstrăinare
constrânsă, rodul sau al nevoiei omului mic, fără milă exploatat
de cel mare şi protivnic, sau adese ori chiar acel al siluirii mai
mult sau mai puţin pe faţă, când boierii întrebuinţau toate
112 A. D. Xenopol : Genealogia casei Calimah, Introducerea; Iorga, Studii
şi Documente, VI, p. 529.
113 Anaforaua din 1817. Uricarul, IV, p. 325.
[128]
128
ISTORIA ROMÂNILOR
-----_�---_�_-._-----
mijloacele pentru a se vârî În o moşie răzăşască : sau când as­
cundeau vânzările subt chipul daniilor, pentru a înlătura dreptul
de răscumpărare din partea cosătenilor; sau când întrebuinţau
chiar manopere viclene pentru a pune mâna pe moşiile răză­
şeşti. Dacă se adaoge pe lângă aceste mijloace piezişe, bătăile
şi silniciile făţişe, vom avea înmănunchiate mijloacele prin
care s'au ajuns la constituirea celei mai Însemnate părţi din
proprietatea mare.
Rare ori, se găseşte pentru cinstea omenirii câte un suflet
generos care emancipează din jugul şerbirii pe şărbi împreună
cu ocinele lor. Până acum sunt cunoscute în lungul şir al vea­
curilor trecute numai câteva documente; care să cuprindă ase­
mene niărinimoase dispoziţii. Unul este al Bolosinei, soţiei
pitarului Dima, care apropiindu-se de moarte, găseşte cu cale
să dăruiască şărbilor ei din Vălsăneşti (judeţul Argeşului), toate
delniţele şi toate locurile lor, "ca să se hrănească ei acolo şi să
fie kneji, şi în loc de fii să'i pomenească pe dânşii după moarte,
şi să nu-i mai .robească nimene în veci". Nu numai atâta, dar
fiindcă jupăneasa Bolosina avuse judecată cu jupăneasa Caple a
pentru acei vecini din Vălsăneşti, "deşi dânsa câştigase judecata,
totuşi "nu se uită la aceia, ci dărueşte jupănesei Caplei 12.000
de aspri, numai ca niciodată să nu se mai lege de acei vecini 114.
Al . doilea document care conţine iarăşi o îngrijire mai
rostită pentru sătenii desrobiţi, porneşte dela jupâneasa Ileana
văduva lui Constantin Cantacuzino postelnicul, celui omorât de
Grigorie Ghica Vodă. Prin el Ileana iartă de rumănie pe mai
mulţi şărhi cu toate moşiile lor; "însă lângă iertăciune şi aceasta
au pus, cum că de ne vom ispiti care cumva vre-o dinioară să
ne vindem la alţi boeri, să fim rumâni cu moşiile noastre, atunci
să fie dumnealor voInici să ne iee iar rumâni fără nici un ban;
întocmai aşa cum am fost şi mai înnainte' 115. Postelniceasa
vroia prin acest act să silească pe şărbii ei a păstra libertatea
hărăzită, iar, la cazul când cu toate aceste s'ar aluneca a şi-o
perde, ei să se întoarcă iarăşi sub oblăduirea familiei sale,
sub care ştiea că vor fi mai bine trataţi decât la oricare altul.
Un al treile document din 1617, dat de Dragomir al Zlotei ot
Băra şi de jupăneasa lui Chira, conţine dăruirea moşii lor Tam­
burul, rumânilor de pe ea "ca să fie judeţi şi să-i pomenească
în veci" 116. In sfârşit un al 4-lea document din 1649, căci în
fapte bune şi măreţe degrabă se închee răbuşul, arată iarăşi
111 Hrisov dela Alexandru Iliaşi din 1617, care întăreşte dania făcută. Col.
lui Traian. 1872, p. 281.
11& Zapis din 1665 reprodus de Dl. A.. Papadopol-Calimali în Convorbiri
literare, XX, p. 9.
116 Acad. rom. Pachet XLI, 65. Publicat în Dac. româneşti, ed. Bianu,
p. 35 .
....................... , .......... : .. __ a _
[129]
STAREA ECO�OMICĂ
--------------
12D
un act de mărinimie din partea lui Vasile Lupu către nişte oa�
meni din Onceni, ţinutul Tecuciului, anume Ionaşco fiul lui
Costin şi Dumitru fiul lui Avram şi Dumitru Mâţul nepot lui
Petru Cioară şi Gheorghe fiul lui Simion şi Radul fiul Besei
şi Pavăl fiul Gramei şi cu alte seminţii ale lor, - deci un sat
de răzăşi -- cărora domnitorul le restuitue o moşie de 160 de
paşi, satul Oncenii, "pe care încă din a noastră boierie înnainte
de domnia domniei mele, îl cumpărasem, şi acum îl dăm a­
cestor tărani" 117
Condiţia rU�lânilor şi a vecinilor se îngreuia pe fie ce zi.
La început, cum am observat' o în mai multe rânduri, ei erau
îndatoriţi numai [! munci pentru proprietarul, în puterea căruia
căzuse, un număr de zile pe an, "fără soroc" cum se rosti au
documentele 118. Mai erau îndatoriti încă. să dee o zecime din
productele scoase de pe pământurile lucrate de ei şi din vitele
lor. De altfel aceste părnânturi însuşi erau ca şi în a lor pro­
prietate, de oarece stăpânul moşiei nu'i putea strămuta de pe
e le fără învoi! ea lor, 'un drept care nu se poate înţelege, dacă
nu admitem o legătură oarecare între pământ şi locuitor. De'
aceia nu se puteau vinde rumânii sau vecinii unei moşii către
altă faţă deslipiţi de pământurile lor, ca Ţiganii, ci numai îm­
preună cu moşia pe care se aflau, adecă cu. foastele lor ocini,
şi călcarea' acestor deprinderi con sfinţite prin obiceiul pămân­
tului, însuşi boierii o declară de neîndreptăţită prin ovestită
a lor anafora 119.
Acest drept al şărbilor asupra pământului ce le aparţinuse
cândva în deplin fu îngemănat după vremuri cu o îndatorire,
care schimbă fostul drept în o sarcină, cea mai grea şi mai îrn­
povărătoare, şi care dădu rumăniei şi vecinătătei caracterul
său osebitor. Anume unii din boieri îndatorind pe şărbii lor
la lucrări îngreuietoare, aceştia părăsiau moşiile lor, pentru a
căuta pe altele şi la alţi stăpâni o tratare mai blândă. Vom
vedea însă cum interesul statului şi chiar acel al satelor însăşi,
pe lângă acel al boierilor lacomi şi doritori a se bucura de fo­
loase nedrepte, Întoarseră în contra vecinilor principiul sta­
bilit de obiceiul pământului în a lor favoare, că şărbii nu pu-
117 Ghibănescu , l spisoace şi Zapise II 2, p. 211. Altuocument care, deş]
nu se rapoartă la ţărani arată Însă o mare înnăl ţare sufletească a elementului
femeesc, este acel din 1755, o scrisoare a Catrinii spătăroaci cătră Mitropolitul
Iacov în care îl roagă ca pentru o moşie să n'o pună în cartea de blăstă; şi că
. pămînt nu-i trebue ci numai 3 coţi de pământ unde să o îngroape. N. Iorga
Studii şi documente V, p. 61. Sunt multe doc. care iartă pe rumâ ni de rumănie
însă numai pentru capetele lor, fără de moşie.
11B Un doc. din 1775. In Moqazinul istoric pentru Dacia. II, p. 29G, spune
"e,"t În vremile trecute toate mă năstiri le şi neamurile boiereşti aveau pe moşiile
lor vecini, care fără soroc slu jiou"
rru Act pentru desrobirea vecinilor în Moldova Moq. isi. II, ].1. 200,.care.
lucru a se schimba numai oameni f'ără de moşie nu este cu cale".
A. D. Xcnopol, lstor!u Romflnilor. - VoI. VI.
[130]
130
ISTORIA. ROMÂNILOR
teau fi deslipiţi de moşia pe care se hrăniau, susţinând că nu
numai proprietarul nu-i poate desprinde de pe ea, dar că nici
ei singuri nu au dreptul a o face. Ceeace fusese până atunci un
drept al lor deveni astfel o îndatorire. Proprietarii începură a
urmări şi a aduce cu de-a sila îndărăpt pe locuitorii înstrăina ţi.
Obiceiul, la început încălcător, căpătă prin lunga şi deasa lui
repetare, caracterul de legalitate, precum se întâmplă în de
comun cu aşăzemintele omeneşti, aşa că mai târziu găsim pe
vecin sau rumân definit ca "sătean megieş fără de moşie, atâta
numai că din sat nu este volnic să iasă, care poruncă este şi
dela domnie, şi dela visterie şi a pravilei, poruncind ca săteanul
să nu fie voInic a ieşi din sat, şi unde va ieşi să se dee la urmă 120.
Astfel se introduse şi dincoace de munţi aşăzământul
iobăgiei ce exista încă de mai înainte de ceea parte de ei, pre­
cum în deobşte în toate statele şi la toate popoarele europene.
Asupra timpului când acest aşezământ ajunse la deplina
lui desvoltare în Ţările Române, nu se poate spune nimic ho­
tărît. Ca toate alcătuirile sociale, se desvoltase cu încetul şi
pe nesimţite, începând a fi însemnat şi amintit numai după
desăvârşita lui arătare. Originile lui cad, precum am văzut,
în timpul descălecărei, şi el era desigur pe deplin alcătuit cu
toată neleguita lui întovărăşire încă înnainte de Mihai Viteazul
căruia cu nedreptul i Se atribue întroducerea lui, când el nu
făcu altă ceva decât a'l recunoaste 121. Un document dela Radu
Mihnea, din 1613, dovedeşte atare împrejurare in chip hotă­
râtor. Prin el domnul întăreşte Pârvului şi Radului postel­
nicul din Slăviteşti, ca să le fie lor doi rumâni Oprea şi Ioan
din' Băbeni şi cu feciorii lor "pentrucă aceşti rumâni au fost
mai innainie vreme a lui Cârstian dela Ohaba până în zilele
reposaiului părintelui domniei mele M iluiea Voevod, au fost fugit
din ţară şi au fost dat găleata de ieşire, şi tot au fost fugari până
in zilele lui Alexandru Voevod, când au venit de s' au închinat a­
cestor mai sus zişi boieri de a lor bună voe" 122.
Din acest document reiesă într'un chip înviderat că acei
rumâni fusese a lui Cârstian dela Ohaba până în zilele lui Mihnea
al II-lea, când atunci ei fugise (Mihnea domnise în două rân­
duri în Muntenia, I, 1577-1583, II, 1585-1591 în ambele
dăţi înnainte de Mihai Viteazul), şi că ei venise să se închine
boierilor dela care dosise, pe timpul lui Alexandru al III-lea,
" 120 Ibidem.
121 Papadopol-Calimah Convorbiri literare, XXI, p. 7, spune: "aşa s'au
introdus vecinătatea, rumănia În Moldova şi în Valahia, prin aşăzământul lui
Mihai Viteazul".'
122 Mag. isI. 1, 1, p. 277.
[131]
STAREA ECONOMICĂ
131
1592-1593, tot înainte de Mihai Viteazul 123. Dacă însă ei fugise
dela acei doi boeri pe timpul lui Mihnea al II-lea, aceasta o
făcuse numai- fiindcă strămutarea lor voluntară nu mai era
cu putinţă, şi deci fiindcă se Iormase până atunci obiceiul de
a nu lăsa pe ţăranii şărbi să iasă de pe proprietăţile boierilor.
O scrisoare a lui Ieremia Movilă Domnul Moldovii din August
1598 răspunde unui staroste din Polonia că'i va restitui şărbii
ceruţi, dacă se va adeveri că sunt Leşi; iar dacă sunt Moldo­
venii care scăpaseră în Polonia pentru a fugi de robie şi apoi
reveniseră în Moldova nu-i va putea da 124. Se vede deci şi de
aici că era lucru obişnuit pe la 1598 ca ţăranii moldoveni să
fugă în Polonia, pentru a scăpa de robie, adică de vecinătate,
şi că deci acest aşezămănt era mai vechiu decât Mihai Viteazul.
Un alt document din 1664 dela Radu Leon, făcând istoricul
unui proces, arată "cum sub Alexandru al II-lea fiul lui Mircea
Ciobanu, în anul 1570, s'au râdicat cu pâră toţi rumânii din
Vâlceni, şi le-a dat reposatul Alexandru Vodă lege să jure în
două rânduri câte cu 12 boeri şi au rămas rumănii de lege şi de
judecată. Sub Mihnea al II lea Iiul lui Alexandru, 1588, iar s'au
ridicat rumănii, dar nici de cum n'au putut să jure" 125. Erau deci
rumâni care doreau prin jurători să 'scape de rumănie încă din
1588 si chiar din 1580. In sfârsit un document al lui Constantin
Şărban din anul 1658 urcă încă şi mai sus aşezărnântul rumă­
niei. Domnitorul întăreşte anume prin acest act stăpânirea
unor vecini (aşa numiţi în locul terminului muntenesc de ru­
mâni) lui Dragul Iuzhaşa ,pentru că aceşti oameni au fost
vecini boierului Domnii mele dela moşi şi strămoşi. dela moşul
său (bunicul) Stai cu păharnicul, şi tot au trăit rumânii în pace,
şj a văzut domnia mea cartea lui Vladislav Voevod fiul lui
Vladislav Voevod (1523) şi cal tea lui Patraşcu Voevod (1540)
şi cartea lui Mihnea Voevod fiul lui Alexandru Voevod (1577)
şi alte cărţi hătrâne" 126. Un document dintre 1578 - 1582 dela
Mihnea Vodă vorbeşte de "nişte vecini de pe Bughea ce erau
de zestre Dobrei fetei lui Vlaicu logofătul din Coteşti " 127. un
altul din 1574 hotărăşte o pricină asupra proprietăţii "unui
rurnân Neagoe din Ştefăneşti, cumpărat de Dumitru sulgerul" 128.
Din aceste toate rezultă că rumănia sau vecinătatea este
mai veche decât domnia lui. Mihai Viteazul căruia deci fără
tea Şi doninul A .. 1. Philippide în leza sa de licenţă, Iricercări asupra
o/urei sociale a poporului român i'n trecut, laşi 1884,p. 54, susţine părerea că
şărbirea este mai veche decât eroul muntean, deşi nu' aduce în sprijin dovada
d ocumentală invocată de noi.
124 Hurrn . Doc. su pl., II, 1, p. 5<10.
'20 Iorga. Studii şi Documente, IV, p. 21 not a.
12' Reprodus de Nicol aescu Doc. Slava-române p. 2'H.
'" N. -lorga Studii şi Doc., VII, p. 22.
re s Ibidem, p. 48.
[132]
'" 1622, Doc, româ[!eş(î, ediţ.iav Btanu p. 69, Comp. cartea de vânzare a
.Stoineşti lor ibidem,p, 83. 1623 ibidem p. 80. 1626, ibidem p. 125.
'30 Ştefan Tornşa Melhisedek, Croti. Romanului I, p, 243; Barnowsk i ;
.Arli. isi., p. 175; Duca Vodă, Ureche, Miron Cosliti r, p. 122.
I
I
l
ISTORIA ROMÂNILOR
132
cuvânt se atribue introducerea acestui aşezământ dohorâtor
al condiţiei ţărăneşti.
Că vecinătatea şi rumănia erau stări fără de lege se vede
întâi de pe silinţele adeseori desperate făcute de rumâni şi ve­
cini pentru a scăpa din ea. Aşa un doc. din 1622 arată pe un
.rnmân Dragomir din Stoineşti care voind să scape de ru­
mănie se alipeşte pe lângă alţi rumăni din Dlăbăneşti care se
răscumpărase cu 500 de galbeni dela Radu Vodă "ca sa rămănă
judeţi în satul lor" dând şi el 5300 de aspri în acei 500 de gal­
beni (galb=200 de aspri). Stăpânul Stoineştilor vânzând moşia
cu rumâni lui Necula Vistier, acesta cere ca rumân pe Dra­
gomir care fiindu-i dat de judecată era ameninţat să peardă
cei 5300 de aspri. Dragomir se roagă atunci de Necula să-i dea
acei bani înapoi ca să nu-l sărăcească "căci spune el, ...
Şi Necula îi dă banii. Alt rumân Ştefan caută în 1623 să
se folosească de faptul că fraţii lui fuseseră ertaţi de rumănie
Ia moartea lui Grama Clucerul pentru a pretinde că şi el a fost
ertat, ceeace însă nu poate dovedi. Un altul Radu în 1626 mi­
Iueşte pe alţi doi consăteni cu câte 2 galbeni ca să mărturi­
sească că el nu a fost rumăn în satul Lungei, ş. a. m. d.129.
Tot din această cauză se mai îndatinează obiceiul ca
şărbul fugit nu mai putea fi urmărit, după trecerea unui răs­
timp. Acest termin era, după felul lucrurilor de atunci nepreciz
şi lăsat la apreţuirea domnitorului sau a judecătorului ce'l în­
locuia. Aşa un document dela Ştefan Tomşa în a doua a lui
domnie (1622-1623), dispune ca "acei oameni să'şi iee vecinii
înnapoi, care vor fi fugit de prin zilele lui Constantin Movilă
{1608-1611); iar cei mai din ve chiu fugiţi să-i Iese foarte în
pace a hire unde sunt". Barnowski în 1628 voind să reîmpo­
poreze ţara rău hrentuită, hotăreşte că "de;v-or fi fugit vecinii
după împăratul încoace, să hie tari şi puternici, cu cărţile dom­
nii mele călugării şi feciorii de boeri de ţară a'şi lua vecini;
.aşijdere vecinii ce vor fi duşi înnainte de împăratul într 'alte
ţări şi vor veni acum şi vor vre să meargă de bună voie la ju­
pănul său, să hie slobozi a merge unde le OI' fi voe". Dela J m­
păraiul, vra să zică dela expediţia sultanului contra Polonilor
în 1621. Aceste arătări însamnă desigur ca vecinii fugiţi înna­
inte de împăratul nu puteau fi întorşi cu sila la locuinţele lor.
Un al treilea document dela Duca Vodă din 1670, învoeşte
mănăstirii Galatasă aibă a'şi lua pe toţi vecinii de grumazi
cu toate bucatele lor, însă care vor fi fugit dela Ghica Vodă
încoace", (1658-59) 130. Se vede deci că prescriptia dreptului
[133]
STAREA ECONOMWĂ
133
de readucere cu sila a vecinilor la satele din care fugiseră, era
de aproximativ 10 ani, termin prescris şi de obiceiurile juri.
dice de peste munţi pentru dobândirea libertăţii strămutării,
după cum se vede lucrul din un document din anul 1497 care
dispune ca dreptul de reclamaţie contra iobagului să se stîngă
în 10 ani. Deosebirea v�ciniei)de robie mai reiese şi din îm­
prejurarea că Ţiganii nu 'se-bucurau de această prescripţie li­
beratoare. In contra lor predomina principiul adversus hos­
tem aeterna auctoritas, după cum se vede lucrul din un doc.
din 1625 care ordona că "măcar si'! fie şi de 20 de ani (stră­
mutat) dacă este Ţiganul lor de moşie, să se dea" 131.
Ce împrejurare însă adusese oprirea strămută rei ţăranului
din satul lui? Mai întâi ocârmuirea era interesată a nu îngădui
asemene strămutare. Dările anume nu se încasau în vremi e
vechi în chip individual, ci dela satul întreg, într'o sumă im­
pusă cu toptanul acelei comunităţi qmeneşti, Sfatul satului
împărţia pe fiecare locuitor ceeace trebuia să răspundă, prin
operaţia aşa numită a cislei. Se înţelege deci ca satul avea .t01
interesul ca numarul dajnicilor să nu se micşureze prin vstră­
mutarea unora din ei în altă parte, întrucât o atare strămutare
aducea ingreuerea celor rămaşi care trebuiau să se însărcineze
fiecare cu o parte din plata datorită de cel dispărut. Statul
avea şi el tot dreptul să se teamă că Încasarea va merge cu atât
mai greu, cu cât va spori partea fiecăruia. De aici deci nevoia
de a împiedica subţierea numărului locuitorilor satelor. Se în­
ţelege însă cum această subtiere îngreuia poziţia celor rămaşi
încât satele însăşi aveau tot interesul de a readuce pe locui­
tori la aşezările lor. Mai multe documente nu lasă nici o îndoială
asupra acestor împrejurări. Acel din 1628 adus şi mai sus, dela
Baruovski Vodă, dispune ca stăpănii ce'şi vor lua îndărăpt
vecinii fugiţi, să le iee şi cisla, ceeace documentul îmbracă în
cuvintele vorbitoare "că şi cisla să se mute după ei". Tot aşa
spune şi un hrisov din 1648 al lui Matei Basarab care ordonă
"să se prindă oamenii fugari şi să se ducă la siliştile lor, ca sa'şi
dee birul". Altul dela Vasile Lupu 1634 dispune ca �� ·"vecin
care nu va vrea să asculte şi va' fugi, cum s'au înv(ff'at şi ,':;nu <
vor vrea să plătească cisla, să aibă a'I lega şi la u�mnia mea ."
să-I aducă" 132". Către acest interes al ocâr muirii şi al satului se
adăogea şi acel al proprietarului căruia vecinul va lucra la În-
131 Revista Transilvaniei V, 1873, p. 42. Cf , Hurm. Dac .. II, 5, p. 88,
"lVIandatim est quo prehibitium ne iobbagiones 10 annis in fundo regio Sa­
xonum habitantes ad pristina sua loca reddantur". Un doc. din 1633. Aricescu
Istoria Câmpulunqului pune un termen mult mai scurt "dela Aron Vodă" 1629,
1625 (Ţigani) Iorga Siudii şi doc., X, p. 125.
132 1648 Acad. rom., XI, 25; 1634, ibidem XLII 82.
_ ...... iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiî"iiii ... iiiMHiliiiiiiiiii .....
[134]
134
ISTORIA ROMÂNIf.OR
ceput "fără soroc", mai târziu cu un nart oarecare, şi mai era
îndatorit să dee -stăpânului şi dijma din recolta lui. Asupra
nartului pe care Constantin Mavrocordat îl hotărăşte la 24
de zile pe an, găsim încă de mai înnainte, în un document oin
1677, că "vecinii din satul Ciorbeştii lucrau călugărilor dela
Bârnova câte 2 zile pe lună peste tot anul", adică 24 de zile
pe an, Încât se vede că fixarea acestui nart din partea domnului
reformator nu era decât aplicarea unui vechiu obiceiu 133.
Să cercetăm însă şi altă prea însemnată întrebare, anume
ce însamnă în adâncul ei dispoziţia că ţăranul nu are voie de
a se muta de pe proprietatea lui?
Ea Însemna că vecinul şi rumânul, prin intrarea lor în
acea stare (cu atât mai mult deci ţăranul supus) nu-şi pier­
deau proprietatea asupra peticului lor de pământ, ci'şi înstrăinau
numai o parte din libertatea lor, îndatorindu-se a munci stă­
pânului un număr de zile pe an, a-i da dijmă din recoltele cu­
lese pe bucata lor de pământ şi, mai târziu, după întemeerea
şărhirei, a nu se îndepărta din satul în care trăiau. Atâta însă.
Dreptul lor de proprietate asupra moşioarei lor nu-l perdeau prin
ajungerea lor în stare de ţăran supus sau, mai târziu, de vecin
sau rumân. Numai aşa se poate explica dispoziţia de a nu se
putea deslipi de moşia pe care trăiau.
Să dovedim această prea însămnată împrejurare care în­
dreptăţeşte principiul pus de Cogălniceanu în fruntea legei ru­
rale din 1864, că "sătenii clăcaşi sunt şi rămân proprietari, pe
locurile supuse stăpânirei lor, în întinderea ce se hotărăşte prin
legile în fiinţă", şi nimiceşte părerea protivnică că sătenii ar fi
numai nişte chiriaşi ai pământului proprietarilor, a căruia chirie,
ei o plătesc în muncă în loc de bani, nimicind deci şi urmările
acestui principiu: încercare de a deslega chestia rurală prin
libertatea braţelor şi a proprietăţei. .
Sunt numeroase documentele care constată, că atunci când
un ţăran se vindea rumân sau vecin unui proprietar mare, el
trecea în acea stare cu feciorii lui si cu toată mosia lui, ceeace
însamnă că el îi supunea persoanavIamilia şi moşia lui cu titlu
de rumănie, dar că pământul lui, prin actul încheiat, nu dis­
părea în moşia proprietarului.
Aşa prin zapisul citat mai sus, din 1610, am văzut cum
Tudor din Voineşti arată că de nu v plăti cei 8000 de aspri
ce datora lui jupânul Mihai la zi "iar eu să-i fiu rumân cu, fe­
ciorii mei şi cu toată moşia mea". Prin un act din 1619 se vând
10 delniţi de pământ Mârzii paharnicului; iar rumânii care
vor fi pe acele delniţi, să aibă a-i trage ca să-i fie rumâni. Un
altul din 1620 constată, că "s'a vândut Stoica Zopa cu feciorii
lui şi cu toată ocina lui să-i fie rumân". In 1622, Dragomir a,
133 Acad. rom., Monuscrise I, p. 2.
[135]
STAREA ECONOMlqĂ
fost vândut rumân lui Stoichiţa vistiernicul, "cu ocină cu tot",
Un document din 1624 vorbeşte de nişte "rumâni de moşie
din Hohneşti" ; unul din 1626 de "rumâni de moşie din Lungi",
Un altul din 1628, glăsueşte: "pentru că noi aceşti moşneni
ai satului Polovineţ fost-am toţi megieşi pre ocinele noastre;
însă după acea venit-am cu toţii la jupânul Necula vistier de
ne-am vândut rumâni noi şi feciorii noştri şi toate moşiile noastre" ,
Prin un zapis din 1619 "Melea din Polovaci se vinde ca rumân
cu toată moşia lui" aceluiaşi Necula vistier. Un document din
.1643 arată că Matei Basarab întăreşte lui Stroia vistier mai
multe cumpărături de rumâni: "Stanciul cu partea lui de moşie
din. Răscăieti, Dragomir din Potlogi cu feciorii lui şi cu moşia
lui de peste toi hotarul, Voi cu şi cu fratele său Stroia şi cu fe­
ciorii lui şi cu părţile lor de moşii câte se vor alege, pentrucă s'au
vândut, ei megieşi, rumâni lui Stroia". Un document din 1645
arată că acelaş domn întăreşte lui "Preda şi Udrea, logofeţi,
pe mai mulţi oameni din Dăeşti ca să. le fie rumâni cu . feciorii
lor şi. cu părţile lor de moşie, pentrucă plătisedarea în locul
lor". Un document din 1699 constată că "satul Hurezul fiind
mai dinnainte vreme rumâni de moşie ai Buzeştilor şi ei răs­
cumpărându-se de rumănie dela stăpânii lor dela Buzeşti cu
toaie părţile lor de moşie şi fiind nişte oameni judeci şi slobozi
sculatu-s'au şi de a lor bună-voie s'au vândut rumâni -Iui Du­
mitru Chiurci-başa cu toate părţile lor. de moşie", Când aceşti
rumâni se răscumpără,", ei îşi reiau moşiile lor a căror stăpâ­
nire deosebită nu o pierdusecşi tot cu ele .se vând din nou rumâni
lui Chiurcibaşa. In sfârşit să mai cităm un document intere­
sant, din nenumăratele pe care le-am putea înşira, din care
se vede că se substitue ca noţiuni identice rumânul şi delniia
lui. Documentul este din 1572 şi prin el Alexandru Voivod
"dă lui Lazăr să-i fie .lui un rumân Stan al lui Mogoşpe care
l'au cumpărat dela Stanciul drept 4000 de aspri, şi a vândut
Stanciul mai sus zisa delniţă (adecă vra să zică pe rumâri/sub-
stituind un cuvânt celuilalt") 134,
Când rumânii şi vecinii se răscumpărau din starea lor de
şărbire, se întrebuinţa totdeauna formula: "răscumpărându-se
de rumănie dela stăpânii lor, cu toate părţile lor de moşie 13>,
dovadă că de şi ei căzuse în şărbie, păstrase proprietatea pă-
134 Vezi documentele reproduse: 1610. Mai sus, p. 128 1619, Academia
Română, Documente, pachet XLI, No. 82; 1620, Ibid. XLIII. 209 1622, Ibid.
XLI, 102; 1624, tua., XXXIII, 197; 1626, Ibid., LVIII, 17. Publicat în Docu­
mente româneşti, ed. Bianu, p. 154; 1628, tua., XXXI, 140, 1643. Ibid., XXIX,
39; 1645, Condica de documente la Arhiua statului, II, 5, p. 4 1649, Condica
loqoţeţiei lui. Brâncooeanu, (inedită la Arh. statului), p. 103, 1672, Acad. rom.,
XXIX, 334.
135 Documentul din 1669, în Condica loqoţeţiei lui Brâncooeauu, p. 8::l.
Mai vezi: 1638; Acad. rom., LXVIII, 125.
[136]
136
ISTORtA'ROMÂNILOR
mântului lor pe care-I redobândeau îndărăpt, liber de," orice
sarcină. Când se întâmpla să se rescumpere rumânul sau ve­
cinul numai pentru capul lui, fără de moşie, se însămnă aceasta,
ca o excepţiune anume în document 136.
Mai de samă este împrejurarea că atunci când o faţă viu­
dea unei alteia un rumân sau un vecin, .totdeauna se specifica,
căel era. vândut cu toată moşia lui. Aşa un document din 1635
arată că unul Văsile din Rătivoeşti vinde lui Stroia logofătul
un rumân Cristea Smăcioc din Stefăneşti, cu feciorii lui şi cu
delniţa lui din Stefăneşti drept 9000 de bani. Prin un zapis
din 1618, unul Marcu Armaşul ot Dragoteşti vinde jupânului
Hrizca vornicul "un rumân al său din Gernenele anume Sava,
cu delniia lui, câtă se va alege partea lui, din câmp, din pădure,
din apă, din şăzuiul satului, de preste tot hotarul, câtă se va aleqe
partea lui de ocină", Const. Brancovanu prin un hrisov al său
din 1692, arată că Petru Căpăţână şi cu ceata lui s'au vândut
rumâni cu toate moşiile lor, reposatului Matei Vodă drept 80
de galbeni ungureşti ; iar după aceia reposatul Matei Vodă,
i-a fost dat sfintei mănăsiiri Sirehaia cu toate moşiile lor. Cons­
tantin Brancoveanu, întăreşte şi el această danie, dând mă­
năsiirei Sirehoia pe acei rumâni cu toate moşiile lor, fiecare cât
auea" 137.
"Tot aşa într'o judecată dintre boieri, Radu Leon hotă-
1 eşte în 1668" "cum să ţie boierul Pătraşcu pe Bănuţ rumânul
cu feciorii lui şi cu partea lui de moşie câtă se va alege 138. Prin
acte de bună voie, pre cât , şi prin-j udecăţi, rumâriul sau ve­
cinul" trecea la cumpărător sau la câştigător, împreună cu pă­
mântul lui de baştină, dovadă înviderată că legătura între om şi
pământ nu se stânqea prin căderea lui în rândul şătbilor.
Mai mult încă: se constată că şărbii nu pierdeau chiar
dreptul de a avea, pe lângă proprietăţile lor închinate stăpâ­
nilor, şi altele libere. Aşa un document din 1648 arată pe Cristea,
rumânul jupânului Stroia, vânzând o vie proprie a lui unui
altui, boier, Iordache vistierul w, vie ce după cât se vede nu
fusese supusă în rumănie odată cu delniţa lui, căci altfel cum
ar fi pututrumânul unui boier să vândă o vie a lui unui altui
boier? .
Cât de deştept era simţimântul în rumâni, că ei păstrase
dreptul de a avea proprietăţi, se constată din faptul, că nişte
rau Docuruent u l din 1(;58; Condica loqoţ et ici lui Brâncooeanu, p 268,
Mai vezi 1694, 12.;,.82; 1703, P'. 694; 1703, p. 742; 1746, Acad. rom" Condica
mănăstirei Arnota, p, 86; 1645, Acad. rom" XV, 17,
1.17 1635, Acad. Rom., XXIX, 2H; 1618, Arii. isi" L 1, p, 23; H;02, COI1-
dica lui Brâncooeanu, p. 202.
li" 1668, Acad. rom, L 'X 14,
1:" Acad. rom, XXIX, 200,
I
(
f'
r
[137]
STA,REA ECONOMICĂ
1�7
rumâni pretind a poseda nişte mori pe Bogdăneşti, moşie, fi
mănăstirei Arnota. Egumenul pune să strice morile .. Rumânii
se jăluesc. Comisia de judecată rânduită hotăreste că nu s'a
. , '"
căzut să facă mori pe moşia mănăstirei, fiind rumâni; ca să
întoarcă egumenul cheltuiala acestor mori şi, să rărnână ele
pe sarna mănăstirei" 140. Alt document arată pe nişte rumân i
-slobozi şi fără de moşii, având nişte vii. Judecata hotăreşte
-ca să aibă treabă numai cu viţa, iar părnântul să fie al mănăs-
tirei l4l. Din faptul că în veacul de mai înainte (anul 1648) şărbii
puteau poseda vii, deci şi mori, iar că acuma li se tăgădueşte.
asemene drepturi, dar totuşi li se recunoaşte cel puţin dreptul
la proprietatea viţei, reiesă într'un chip înviderat, că. obiceiul
mai vechiu le recunoşteă deplinul drept de proprietate, asupra
altor proprietăţi ale lor, decât acele închinate în rumănie, care
drept să tot îngustă, cu cât se înrăutăţi soarta şărbilor. .
. Conform cu această legătură a vecinului cu moşia lui,
se hotăreşte, când e vorba de stăpânirea asupra unor vecini
slobozi fără de moşii, că ei aparţin acelui sat unde şi-au avui
rădăcina, adecă unde au avut pământ; Aşa Neculai Mavro­
cor dat judecă pricina dintre Partenie episcopul Romanului şi
jupânul Prodan dela nişte vecini, şi dă pe aceştia episcopului,
. pentru' că i-au adeverit că sunt "din rădăcina lor, din părinţii
lor, vecinii din Levenseni; că ei numai s'au şăzut în satul lui
Prodan, Iţcanii, şi aiure printr' alte sate, pe unde au putut" 142.
Când era să se arate un vecin de unde este, îi se căuta unde-şi
avuse vatra casei 143. Când vecinii prin abuz erau strămutaţi -r r t
în alte sate, unde nu'şi auuse moşia, ei se jăluiau că nu pot răs­
punde cisla; de unde se vede, că răspunderea birului era le-
gată de proprietatea-şărbului asupra pământului lui, cauză şi
pentru care precum am văzut, când vecinii la rândul lor fu-
giau de pe moşiile lor, erau rea duşi cu dea-sila, spre a-şi plăti
birul 144.
Aşa fiind lucrurile, şi şărbul păstrând dreptul de pro­
prietate pe bucata lui de pământ, cu toate că'şi îngustase sfera
libertăţei lui,înţălegemrăstrângerea" pusăd.e.ob�cetllJ. pămăn­
t\111)1, că vecinii sau rutitânii-mi puteau /iiiâqduJ{ d�<;ât'\'fl�{(iă
'cu . 'delniţa lor; ba prin o simţire de reţinere creştineascăyactul
pentru desrobirea vecinilor din Moldova spune chiar că tre­
cerea stăpânirii vecinilor către altă faţă nu era o vânzare a
lor, ei că atunci când se vinde moşia, oamenii să nu se nâttză,
14. 1740, Acad. rom., Condica măn. Arnota, p. 85.
141 1739, Acad. rom., Manuscrtpte, 500, p. 77.
'42 1712, Acad. rom., LXV, 26.
143 1610, Ibid., XI, 164 .
.. < 1645,. IbM., XXXIII, 144
[138]
138
ci nişte săteni ai satelor, in sat să rămâe, făcând slujba obici­
nuită 145.
Paralel cu aceste împrejurări care învederează conştiinţa
unui drept de proprietate al săteanului, asupra pământului pe
care se hrăniă, se ivesc alte serii de fapte care trebuiau să în­
tunece această conştiinţă, dacă nu în mintea celor mici ce nu
puteau uita că fuseseră proprietari, desigur însă în mintea celor
mari, care aveau chiar interes a scurta memoria unei aşa stări
de lucruri. Incetul cu încetul ideea că ţăranii erau proprietarii
fărâmii de pământ, din care îşi trăgeau traiul, fu înlocuită cu
aceea că. ei erau numai nişte muncitori ce se hrăneau pe pămân­
turile proprietarilor. Dela această concepţiune până la aceea
de a privi pe locuitori drept chiriaşi, cu chiria plătită în muncă,
nu era decât un pas, şi acest pas fu făcut, mai ales ca răspuns
la revendicările făcute, nu e vorba, nu atâta de ţărani, cât de
alţii în numele lor.
Trebue să cercetăm, cum s'a putut îndeplini această stră­
mutare a ideilor care a ajuns, la sfârşit, a desbrăca în teorie,
aproape întreaga clasă agricolă a poporului român, de temelia
materială a existenţei şi deci păstrătoarea neconştiută a co­
moarei sale intelectuale de împărtăşirea la stăpânirea pămân­
tului. Nu e vorba atâta de a invinui pe boieri de hrăpire, de
nesăţioasă lăcomie şi de a prezenta pe ţărani ca [artă acestui
nesaţ al clasei mai puternice, deşi lucrul nu se prea poate tă­
gădui, cât de a înţelege cum asemenea răşluiri neîncetate şi
calcare a dreptului şi a moralii au fost cu putinţă; căci atâta
este menirea istoriei, de a expune şi explica desfăşurarea tre­
cutului - problemă desigur din cele mai grele şi care ajunge
fără. tagadă pentru a umplea vastul privaz al unei ştiinţi.
Inceputul strămutărei ideei de proprietate a şărbului a­
supra petecului său de moşie provine din fără de legea de a se
vinde şărhii fără moşiile lor, sau moşiile fără şărbi, rămânând
aceştia lipsiţi de pământ. Aşa un zapis din 1628 arată,că unul
Andrei a vândut lui .Vlad vistierul doi rumâni, Goran şi Du­
mitru, drept 3400 de bani. "Aceşti rumâni fost-au de moşie
'45 Mag. ist., II, p. 290. Părerea d-Iui Radu Rossetti, despre clasele aqri­
coleâin Moldova in Reuista nouă a ·lui Hasdeu, I, 1888, p. 470, că ţărani'i ar
fi fost numai uzufructuarii locurilor cultivate de ei, nu se poate susţine faţă
cu dovezile din text. Părerea d-sale se întemeiază nu pe fapte, ci pe un argu­
ment, că "dacă domnul dărnia acel sat cu tot hotarul, sau întărla posesiunea
acelui sat cu tot hotarul unei a treia persoane este evident că acei ţărani nu
puteau fi proprietari pe pământul pe care se hrăniau", Noi nu vedem evidenţa
argumentului. Apoi în istorie nu se stabilise fapte pe argumentări decât ca
ipoteze. Adevărul istoric trebue în totdeauna să fie răzămat pe dovezi docu­
mentale. D. Rosetti în scrierile sale ulterioare mai ales în Pămâniul, stăpân ii
şi sătenii se leapădă de tot de această a lui părere anterioară.
[139]
--,---_.
S'l'AREA ECONOMICĂ
lil9
din Copăceni. Ocini câte au fost avut în acel sat, fost-am vândut
mai dinainte vreme tot dumnealui; iar rurnânii mai sus scrişi
Iostu-i-am lăsat mie (desIipiţi deci de pământuriIe lor); iar
acum ajunsu-ru'a nevoia şi vândutu-i-arn dumnealui, ca să
meargă la moşia lor iar la Copăceni" 146. Dacă Însă acei rumâni
se întorceau de astădată la pământuriIe de pe care fusese răpiţi,
cele. mai adese ori deslipirea se făcea pentru totdeauna. Aşa
alt document arată, că Dumitraşcu clucerul vânduse lui Matei
Basarab nişte rumâni, însă numai capetele lor, fără de moşii 147;
de asemene hoierul Manta ot Dolgopol vinde lui Stoica un rumân
Petre, fără feciorul său Urim, însă cu delniţa lui 148. Ifrim deci
rămâne la Dolgopol rumân fără moşie. In catastihul moşiilor
lui Iordache Ruset, se spune între altele, că Neculai Costin îi
vânduse 5 vecini, fără să se arăte vre-o moşie pe care ei ar fi
stat 149. De asemene Stanciul postelnicul cumpără o parte din
Brăeşti dela Dumitru, însă numai vecinii fără de ocini 150. Aici
avem o vânzare numai de oameni fără moşiile pe care stăteau,
iar de altă parte un document din 1651 ne spune, că "megieşii
din Barhoşii de jos, judeţul Ilfov vând mânăstirei Căldăruşani
ocina lor, 1940 de stânjeni, drept 194 de ughi, fără de rumâni" 151,
păstrând pe aceştia, spre a'i vinde mai târziu cu alt preţ. In
ambele cazuri însă vedem repetându-se ruperea şărhilor de
pe moşiile lor. Tot aşa poate fi interpretat şi documentul cel
straniu din 1624 în care călugării din Rohaid cer nişte rumâni
din satul Băneşti pe motivul că şi posesorii născuţi in satul
mănăstirii în Hotineşti "cum au mers mumăniIe (mamele) lor
grea le cu dânşii în satul călugărilor din Rohaid". Cererea că­
lugărilor însă este respinsă şi rumânii se atribue satului de unde
erau mamele lor, nu acelea în care văzuseră lumina zilei 152.
La acelaş rezultat conduceau alte împrejurări, prin care
se aducea rumâniIor o favoare. Anume se întâmplă adeseori,
că un proprietar ierta de şărhire pe vecin sau pe rumân, însă
numai pentru capul lui, fără de moşie, desigur faptă miloasă,
dar care avea de efect a arunca pe vecin în voia soartei. Astfel
Ncacşa Logofeteasa iartă de rumănie pe toţi rumânii din Go­
leşti, să fie în pace, pentru sufletul reposatului părintelui ei
Iani postelnicul; iar ocina pământului o dă fiului ei Radu lo­
gofăt Dudescu 153. In 1720 găsim pe Anica Vorniceasa vân-
"6 1628, Acad. Rom., XLII, 43. Publicat în Documente româneşti, ed,
Bianu p. 149.
141 1638, Ibid., Manuscripte, 500, p. 17 .
... 1640, Ibid., XXIX, 35.
,.. 1732, Ibid., XVIII, 89.
,50 1633, Ibid., XXXI, 130 .
• 51 1551, Acad. Rom., XX, 242 .
.. 2 Doc. româneşti, ediţia Bianu .
... Doc. româneşti ed. Blanu, p. 92.
[140]
zând 1/2 din Pornârla lui Dumitru Macri, încă fără vecini, căci
pe vecini i-a iertat 154, bine înţeles numai pentru capetele lor,
fără de moşii.
In aceiaşi stare cădea şărbul, când dorinţa lui de liber­
tate îl făcea .să-şi răscumpere el singur capul, precum se vede
lucrul într'un document prin care rumânul Dragomir din Bog­
dăneştii iea bani cu împrumut dela logofătul Alexandru ot
Costeşti, spre a se răscumpără de rumănie : "ca să fim slobozi
în lume noi şi feciorii noştri", şi apoi trece moşia lui, credi­
torului, rămânând întradevărc.islobod în lume" .155. Caracte­
ristic este încă următorul document din 1678 în care se spune,
că "am fost noi vecini d-Iui Ilie Sturza şi dumnealui ne-a iertat,
să fim volnici să ne hrănim şi să ne ducem unde ne-a fi voia
noastră" 156.
Aceşti vecini, aşa aruncaţi în lume, umblau pribegind din
sat în sat, până când sătui de asemene viaţă, se vindeau şărbi
iarăşi unor boieri de astădată însă fără de moşie, şi deci aproape
de a fi amestecaţi cu Ţiganii care şi ei îşi vindeau numai tru­
purile, sau cum se spunea în un limbagiu mai figurat, şi poate
mai adevărat, sufletele lor. Un document din 1641 constată,
că mai mulţi oameni se vând rumâni lui Matei Basarab, spu­
nând, că "ne-am vândut noi fără ocină" 157. Alt document din
1652 arată pe Vlad Ţurcanul şi pe alţii mărturisind, că au fost
megieşi şi au locuit în satul rnănăstirei Micşuneştii, căci acum
ne-am vândut rumâni însă fără de moşii, că n'am avut" 158.
Tot aşa ne arată un doc, din 1690 pe doi boieri judecându-se
dela un vecin. Domnul întreabă pe acest vecin, dacă are moşie
în satul boierului reclamant. Vecinul răspunde că nu are moşie,
şi domnul îl Iasă dus în satul pârâtului, unde el se oploşise 159.
Aceşti şărbi nestatornici îşi dau ei singuri numele de venetici 160,
precum o fac într'un document din 1671, în care nişte oameni
din Brăgăgeşti, reclamaţi ca rumâni de mănăstirea Snagovul,
spun că ei nu sunt de moşie din acel sat, ci venetici din altă
parte 161. o
Şărbii încă seIJlai rupeau de pe pământurile lor, prin
fugă, pentru a 'scapa de greutăţile birurilor sau de apăsarea
boierilor. Am citat mai sus documentele în care domnia po­
runcea ca să readucă pe şărbi la satele lor, ca să'şi plătească
140
ISTORIA ROMÂNILOR
o_o __ ----��------
154 1634; lbid., XLIII, 3.
m 1720; Ibiâ., Condica lu-i Başotă, p. 43. De, aceste doc. sunt multe.
1>5 Ibid., Condica mân. Arnota, p. 79.
167 1678; Ibid. Condica mân. Barboşii. XVIII, 13.
1" 1641; Acad. Rom., XXI, 229.
'" 1652; Ibid., XX. 225.
li. 1690; Ibiâ., LXV, 104.
161 1671; Ibid., XX, 157.
[141]
STAREA ECONO?HCĂ
---------------------
Hl
cisla 162. Sunt nenumăratele documentele care constată fuga
şărbilor şi părăsirea ocinelor lor de răul vremilor. Aşa am văzut
că una din cele mai vechi amintiri despre rumâni, îi pome­
neşte ca fugari, acei care fugiseră pe timpul lui Mihnea 163. Prin
un document din 1631 Irimia Moghilă spune lui Toderaşcu
Cămăraşul, să-şi strângă vecinii cu toate bucatele lor, ori unde
s'ar afla, şi să-i ducă înapoi la satul Şcheia 164. Un alt doc. din
1679 conţine ordinul lui Şărban Cantacuzen către Murguleţ
Moldovanul "a-şi strânge a lui oameni care sunt rumâni dela
Moldova, ori unde s'ar afla, în ţară" 165. In 1780 Grig. Ghica
dă o carte lui Miron Cuza, "să prindă vecinii şi Ţiganii, să-i
ducă la moşia lui" 166. Asemene vecini fugiţi erau adese ori
strămutaţi de boieri, poate spre pedeapsă, pe altă moşie decât
pe a lor de baştină. Aşa Neculai Mavrocordat dă o carte lui
Solomon Botez ca să adune vecinii, de unde vor fi răsipiţi, şi
să'i aşeze iar unde-i va li voia l67. Un alt document fără dată
ne spune, că nişte vecini ar fi fost strămutaţi din Şărbana în
Busila 168.
, Pe lângă aceşti şărbi, desrădăcinaţi din pământurile lor,
boierii mai primiau, pe moşiile lor, adese ori oameni străini
care nu erau priviţi ca şărhi la început; ba erau trataţi chiar
mai bine decât şărbii, de oarece erau liberi să se strămute şi
nu erau îndatoriţi a munci decât 6 zile pe an 169. Copiii şi co­
borîtorii mai depărtaţi ai acestor oameni vor fi intrat însă în
rândul vecinitătii, dovadă procese în care sunt traşi la veci­
nătate, chiar acei aşezaţi de curând ca străini pe moşiile bo­
iereşti. De asemene şi cu slugile. Aşa un document din 1711
dela divanul Knejiei Moldovei, în timpul ocupaţiei ruseşti,
spune, că oamenii bejănari ce au stat câţiva ani pe moşia Cău­
teştii şi s'au hrănit acolo, să s'aducă îndărăpt şi să nu-i Iese
să se ducă afară dacă s'ar dovedi, că au aparţinut altor stăpâni 170.
Videm deci cum oameni străini erau traşi în şărhire, dacă ză­
boviau câtva timp de se hrăniau pe o moşie. De asemenea un
document din 1636 conţine judecata asupra unui om reclamat
de Malcociu ca vecin pe când el susţinea că n'a fost vecin ci
slugă 171.
1" Mai sus, p. 131.
163 Mai sus, p. 130.
164 1631; Acad. Rotn., IV, 156.
16.' 1 G79; Ibid., XLV, 27.
166 1730; Ibid., XX TI, 42.
167 1712; Ibid., IV, 218.
'"8 iua., Il, 68.
r su Aşezămăntul pentru desrohirca vecinilor din Moldova. JV1ag. isl., II
p. 290.
170 1771; Acad. Rotn., II, 277.
l1l lt13G, IMei .• IV, 234.
[142]
142
ISTORIA ROMÂNILOR
Pe de oparte deslipirea sătenilor de pe pământurile 101'
şi aşezarea lor pe alte moşii, unde boierul le împărţea pământ
spre a se hrăni, pe de alta aceiaşi împărţire făcută la străini
sau la slugile boiereşti, ai cărora urmaşi intrau apoi în rândul
şărbilor, nu mai puţin învechirea şărbilor adevăraţi, ai celor
cu pământurile lor sub stăpânirea boierească şi amestecarea
lor cu ceilalţi oameni venetici de pe moşie, toate aceste împre­
jurări explică tniunecatea în mintea proprietarului a vechiului
raport ce lega pe şătbul originar de pământul lui, şi considerarea
lui ca om ce se lirănia pe moşia proprietarului.
Mai este apoi de luat în privire o altă nevoie a săteanului
care-I împingea chiar pe el, a prefera să fie considerat ca îm­
părtăşit cu pământ de către boier, decât ca având pământ
propriu. Aceasta era înmulţirea copiilor săi. Cum era să'i aşeze,
dacă avea mai mulţi, pe bucata lui de pământ, şi ce le-ar fi
rămas din ea, la o repeţită împărţală '? Dacă, dimpotrivă, bo­
ierul considera pe noii veniţi la ospăţul vieţii, ca pe nişte ve­
netici pe moşia lui, şi le dădea pământ, toţi copiii săteanului
erau asiguraţi în traiul lor. Aşa se stabili cu Încetul obiceiul,
ca boierul să fie dator a da însurăţeilor o cătime de pământ,
pentru a se hrăni pe ea. Odraslele şărhilor contribuiră deci şi
mai mult la întunecarea dreptului acelora din care ei se trăgeau.
Schimbarea raportului dintre boier şi ţăran şi conside­
rarea acestuia ca un om ce se hrăniă pe moşia celui dintăi, este
deci rezultatul unui proces psicologic, determinat prin pre­
facerea faptelor exterioare, şi nu atâta acel al unui abuz COl1-
ştiut, repetat în curs de veacuri. El se poate privi ca încheiat
în legiuirea lui Caragea care spunea, că "claca este un chip
de clădire (traducere necorectă a cuvântului grecesc â}tCfJuWJ:l1j=,
care însamnă embatic, adecă închiriere veşnică) obişnuită în
Ţara Românească şi se întocmeşte când stăpânul moşiei pri­
meşte pe clacaş, adecă pe săditor, să şază pe moşia lui" (Cap. VI § 1
Dar dacă se schimbase în mintea boierului, cugetarea
asupra raporturilor dintre ţăran şi pământul pe care stătea,
ce se petrecuse în mintea acestui din urmă?
Era peste putinţă de stărpit din cugetul ţăranului ideia,
că părnântul este al lui, chiar în cazul când îi era împărţit de
iznoavă de boier; căci fiecare din ţărani fusese proprietar sau
fiu de proprietar şi, dacă el pierduse proprietatea, privi se tot­
deauna această pierdere ca rezultatul unei nedreptăţi, unei
asupriri, după cum şi fusese lucrul în nesfârşita majoritate a
cazurilor. Apoi cei mai mulţi din ţărani se coborau din fosti
proprietari ai ocinilor lor. Acei ce se aşezau Între ei, fie străini,
fie slugi, fie însurăţei, cu trecerea timpului şi amestecarea îII}­
prejurărilor, începeau şi ei a se privi drept băştinaşi pe moşia
pe care stăteau, şi se îmbrăcau şi ei cu tradiţiile adevăraţilor
[143]
STAREA ECONOMIC!
143
băştinaşi. Aceiaşi strămutare a poziţiilor care împinsese pe
boieri a nu vedea în locuitori decât oameni ce se hrăneau pe
moşiile lor, adusese pe ţărani a se privi cu toţii de stăpânitori
cu dreptate ai pămănturilor lor. In fiecare clasă, dreptul se
răsfrânsese după îmboldirea interesului individual şi sădi se .în
mintea fiecăreia din ele, cu atâta mai adânc cu cât se scurgea
timpul, idei protivnice asupra naturii relaţiilor juridice ce legau
pe locuitori de pământul pe care stăteau. Pe când hoierul în­
globase majoritatea sătenilor de rădăcină în minoritatea ve­
neticilor, săteanul cuprinsese minoritatea venetică în massa
celor de baştină. Pentru proprietar, toţi sătenii deveniseră oa­
meni fără pământ dela început, sau pe care'I înstrăinase de­
săvârşit către proprietari. Sătenii din protivă se priviau cu
toţii, ca vechi proprietari ai pământului pe care ei Îşi duceau
traiul.
Cine avea pentru el dreptatea? Cum s'ar mai putea des­
lega această întrebare, când veacuri întregi o împleticise şi o
încâlcise într'un chip nedescurcat ? Dacă este însă să se hotă­
rască lucrul după majoritatea cazurilor, este învederat că drep­
tatea stătea pe partea ţăranilor, care mai aveau apoi pentru
ei şi argumentul fără răspuns, că nu se putea ca temelia popo-:
rului tocmai să fie privită ca deslipită de pămâniul ţărei sale.
Istoria însă nu este câmpul unde se realizază ideia dreptăţei.
In lupta Între Iormaţiunile ce se împing la lumină, izbândeşte
formaţiunea cea mai tare, cea mai cu rost de a trăi. Relaţiile
între proprietari şi ţărani împinsese la suprafaţa apelor tre­
cutului, cele două concepţiuni protivnice asupra raportuluiţă­
ranilor cu pământul pe care stăteau, concepţiuni oglindite în
mintea celor două clase şi ele protivnice, ba chiar vrăjmaşe,
ale proprietarilor şi locuitorilor. Era vorba nu atât de văzut
care din ele era mai întemeiată pe dreptate, cât mai mult de
aşteptat care din ele era să repoarte izbânda în lupta pentru viaţă,
şi istoria trebue tocmai să arăte pentruceeoncepţiuneaţărănească
izbuti să încalce pe acea boerească, şi aceasta tocmai în o so­
cietate condusă şi stăpânită de boieri, Din cauza acestei con­
ştiinţi totdeauna vie, de şi întunecată, pe care ţăranul o avea
despre dreptul său asupra pământului, el privea starea lui de
şărb şi de rob al stăpânilor nu ca .o bătae a lui Dumnezeu, că­
reia trebuia să se supună, ci ca o apăsare a căreia nedreptate
el o simţea. Inainte ca protestările în contra acestei stări S8 iee
în Transilvania. şi în Ţările Române forma silnică a răzvrătirii,
mai multe ro stiri însemnătoare dăduseră pe faţă cugetele lor
nemulţumite. Aşa într'o scrisoare a birăului de Dorna către
acel de Bistriţa de pe la jumătatea veacului al XVII-lea gă­
sim cuvintele "şi noi am mers cam de frică, că ne-au mânat
cum ne ţin de păr, cum merg şi iobagii d-stră unde-i mânaţi".
Ba mai însemnat este încă cunoaşterea stării şărbilor de peste
[144]
144
ISTORrA ROMÂNILOR
munţi din partea rumânilor şi a vecinilor de dincoace de el,
şi cum ei se interesează unii de alţii când de o parte când de
alta a Carpaţilor, intinzându-se tot mai mult convingerea ca
"Dumneavoastră nu veti fi fără tara noastră nici noi fără a
Dumneavoastră". Aceste vorbe sunt mai limpede tălmăci te în
altă scrisoare din 1669 : "Când va fi greutatea la noi să se ocro­
tească de Dumneavoastră şi când va fi la Dumneavoastră greu,
cu noi să puteţi trăi" 172.
In perioada de care ne ocupăm, se îndeplinesc două mari
transformări în clasele societăţii româneşti care se accentuează
cu atâta mai puternic cu cât ne apropiem de sfârşitul ei, şi schimbă
cu totul condiţiile de viaţă ale poporului român, anume: boierii
in majoritatea lor devin dregători, iar ţăranii şărbi. Libertatea
şi neatârnarea atât ale unora cât şi ale altora devine excepţia.
Pe când însă cei d'întâi trag din alipirea lor către domnie în­
semnate foloase care le îmbogăţesc casele, ţăranii legaţi de P�l­
mânt cad într'o supunere tot mai mare către boieri, prefăcută
cu timpul într'o adevărată robie.
Ambele aceste schimbări în starea locuitorilor trebuiau să
aibă cele mai fatale urmări pentru neatârnarea ţărilor române.
Ele se bucurase de dânsa cât timp şi elementele lor sociale de
căpetenie fusese neatârnate, încât starea lor din afară oglindeă
numai decât pe cea internă. De îndată ce în lăuntru începe a
predomnl linguşirea şi robia, trebuia şi în afară să se mani­
festeze aceleaşi însuşiri. Nu se putea doar răzăma libertatea pe
robie şi neoiâmarea pe sluqărie.
Dacă însă si decăderea clasei boieresti din oameni liberi
în aspiranţi la dregătorii făcu un rău nespus statelor române
prin intrigile nesf'ârşite pentru domnie, care-şi aveau motivul
principal în rivalităţi le boierilor dela ocuparea posturilor, fără
îndoială că pricina de căpetenie a căderei lor stă în distrugerea
elementului militar, pe care se răzămase la început lupta pentru
neatârnarea lor şi crearea unei poziţii însemnătoare în sânul
statelor ce le înconjurau. Clasa cea întinsă şi numeroasă a pro­
prietarilor mici care formau sârnburele cel puternic al oşti­
rilor lui Mircea, Ţepeş, Ştefan şi Ioan se împuţina pe fiece an.
Căzând cei mai mulţi moşneni în starea de şărbi, aceştia deşi
cu durere vedeau dispărând odată'<cu. moşiile lor şi traiul nea­
târnat, deşi din oamerri+Iiberi" deveneau slugile unui stăpân,
totuşi adeseori găseau o compensare a acestui rău în scutire a
lor de a mai merge în oaste. Boierii care aveau interes a'şi re­
ţinea şărbii pe moşiile lor, nu le puteau învoi înrolarea în ar­
mată, pentru a nu se înstrăina de moşia boierească. Elementul
de baştină dispărea tot mai mult din rândurile oştirilor române,
fiind înlocuit cu lefegii. Odată ce se schimbă sistemul, cel nou
172 Aceste scrisori în Doc. Bistriţei ele N. Iorga I, p. 99, 102 �i Lti,
[145]
STAREA ECONOMICĂ
-_ .. _---_�_----------------
145
ajunse în curând predomnitor, în sensul că armatele naţionale
începură chiar a fidespreţuite. Domnii aveau mai mare în­
credere în sângele cumpărat decât în acel al copiilor ţărilor
însăşi. Acel care aduse mai ales la vază pe Ief'egii, fu Mihai
Viteazul. Sub el erau încă destui moşneni în Muntenia spre
a constitui o oştire de valoare, după cum se poate vedea aceasta
din faptul că numai cu 20 de ani mai înainte Ioan Vodă cel
Cumplit putuse lupta cu atâta energie în contra Turcilor, spri­
jinit aproape numai de armata ţărănească. In loc însă ca eroul
muntean să-i întrebuinţeze spre apărarea ţărei, socotea pe
knejii şi moşnenii Munteniei numai ca o materie bună de stors'
pentru a scoate banii cu care să-şi plătească numeroşii mer­
cenari, aruncând el însuşi pe moşneni în şărbire, când nu puteau
plăti uriaşele dări, şi contribuind el însuş la dărăpănarea pu­
terilor militare, pe temeiul cărora vroia cu toate aceste să-şi
clădească măreţele sale planuri.
Astfel Muntenia şi Moldova despoiate de bani prin ja­
furile ne mai pomenite ale stăpânirii turceşti, cu o clasă boie­
rească prefăcută în bande duşmane de compeţitori la dregă­
torii, slăbite în puterea lor de împotrivire prin scăderea şi des­
considerarea armatelor naţionale, ce puteau ele deveni de acum
înainte de cât o jucărie din ce în ce mai uşoară în mănile asu­
pri torilor lor? Numai cât în adâncul cugetării se făureau stru­
nele ce erau să răsune cândva, sub arcuşul vremilor viitoare.
A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - Voi VI
10
[146]
II
ORGANIZAREA POLITICĂ
1. DOMNUJ� ŞI BOIERII
. După ce am studiat clasele poporului român în privirea
raporturilor lor economice, să încercăm a schiţa pe acele po­
litice, care nu erau decât o urmare a le celor d'întâi. Inainte
de toate să cercetăm în ce legături politice stăteau cele două
elemente domnitoare a le societăţei româneşti, domnul şi boierii.
Nobilimea a jucat în toate ţările un însemnat rol în con­
ducerea afacerilor publice. Bine înţeles, caracterul înrâurirei
ei în trebile statului s'a modificat pretutindeni după timpuri
şi după deosebitele împrejurări, atât statornice cât şi schim­
bătoare a le mijlocului în sânul căruia nobilimea trăia şi făp­
tuiă. La poporul român înrâurirea ei precumpenitoare fu da­
torită mai ales unei împrejurări, sistemului electiv ereditar al
domniei \ care punea în mânile boierimei aşăzarea puterei su­
preme a ţărilor române, şi prin urmare, în un timp de abso­
lutism, soarta însăşi a poporului ce le locuia.
In primele timpuri a le istoriei române, când se întâmpla
de rămânea pe urma unui domn reposat un singur fiu, el urma
oarecum de drept în scaun; alegerea lui era numai o formă,
şi rălele urmări a le sistemului nu puteau eşi la iveală. De În­
dată însă ce rămâneau mai mulţi copii, alegerea boierilor tre­
buind să hotărască care din ei era să se urce pe tron, dânşii
se împărţiau în partizi, fiecare cu câte un pretenedent în frunte,
aruncând ţările în cele mai periculoase frământări. Primele
lupte de acest fel de care aminteşte istoria Românilor, sunt
acele ce se pornesc între Ştefan II şi Petru II fiii lui Ştefan I
din Moldova în anul 1395. Despre acel Petru II spune Neculai
Costin: "macară că era frate mai mic, iar pentru blândeţile
şi obiceiurile sale mai mult plecat spre inimele a mai mulţi" 2,
1 Asupra originei acestui sistem în ţările romînc, vezi Val. III, p. 161.
2 Letopisetcle, I, p. 101, nota.
[147]
ORGANIZARl!lA POLITICĂ
---------------------------
147
.adecă el ştiuse prin purtarea lui să atragă pe majoritatea bo­
ierilor. Insemnătatea dobândită de boieri prin certele pentru
do.mnie, petrecute at�t în anul 1395, cât şi după acea până la
suirea m scaun a lUI Alexandru cel Bun, se vede de pe aceea
că Polonii nu se mai mulţămesc numai cu jurământul de cre­
dinţă a domnului moldovan, ci pretind ca boierii însuşi să jure
şi ei alăturea cu domnul; "şi dacă câţiva din sfetnici nu vor
veni, aceştia să depună jurământul înaintea solilor regelui" 3,
măsură luată spre a îndatorl pe boieri "să păstreze credintă
regelui polon chiar în cazul când domnul lor s'ar abate deia
acea credinţă" 4.
In Muntenia găsim cea d'întâi pomenire a unui rol politic
al boierilor îndată după moartea lui Mircea 1, 1418. Intre ur-
. maşii săi şi acei ai fratelui său Dan se încinge o luptă pentru
tron, care desbină pe boieri în două pat tizi : Drăculeştii spri­
jiniţi de Turci şi Dăneştii de Unguri. Pe lângă căderea Mun­
teniei sub aceste popoare. ceeace se vede mai ales din darea
de 500 de copii în corpul Ienicerilor, atari lupte avură de efect
a ridica mult însemnătatea nobilimei, când era vorba de a se
da tronul. Nu mai era în stare să se măntină un domn în scaun
din pricina uneltirilor partizilor boiereşti: De aceea Vlad Ţepeş
îşi propune, din cele întâi zile a le domniei sale, stârpirea din
rădăcină a acestor uneltiri, înţapă în dreapta şi în stânga, în­
neacă în sânge orice soiu de împotrivire, şi despoind familiile
celor ucişi, îmbogăţeşte cu averile lor pe soldaţii ce 'alcătuiau
garda lui personală. Când Mohamed veni în potriva lui, fra­
tele lui Vlad, Radu cel Frumos, cel adus de sultanul spre a fi
pus în locul domnului răsvrătitor, vroi să atragă în partea lui
o samă de boieri, spre a'l cere ca domn. Dânşii însă refuzară
cu toţii asemene propunere de frica lui Ţepeş 5.
Trebuia însă braţul de fer al unui Ţepeş pentru a înfrână
pe boieri. De îndată ce domni mai slabi ocupau tronul, intri­
gile pentru domnie reînviau numai decât şi boierimea era tot
deauna cuibul unde cloceau asemene turburări.
Aşa în Moldova, ne spune Ureche, că Roman Vodă fiul
lui Ilie, celui orbit şi gonit de fratele său Ştefan "neputând
răbda păgânătatea unchiului său Ştefan, s'au vorbit cu o samă
din curtea domnească şi au prins pe Ştefan şi i-au tăiat capul,
în 1448" 6.
6 Doghiel, Codex diplomaticus reqni Poloniae,1. p. 599.
• Jurămîntul lui Petru al II-lea din 1448 în DoghieJ, 1, p. 602. Compară
jurământul valahului nobil din timpul Itli Alexandru cel Bun: "et si forte
palatinus eius regi rebellare vellet, se non velle assistere ei 1402". Doghiel, I,
p. 600.
5 VoI. IV, p. 26.
6 Ureche în Letopiseţe, I, p. 111.
[148]
14H
ISTORIA ROMANILOR
Precum însă în Muntenia uneltirile boierilor Iuseses tri­
vite prin cruzimile lui Ţepeş, aşa şi în Moldova ele fură stăm­
părate în tot răstimpul lungei domnii a lui Ştefan cel Mare.
Numai într'un rând se aminteşte uciderea a trei boieri, anume
Petrilă paharnicul, Alexa stolnicul şi Isaia vornicul 7.
Puţin timp deci după organizarea statelor române, de
indată ce se iviră condiţiunile în care se puteau arăta urmările
pierzătoare a le sistemului de succesiune electiv-ereditar, le şi
videm apărând cu o violenţă extra-ordinară, care lăsa a pre­
siîpune de pe atunci până unde ele vor ajunge la deplina lor
resfătare. Intrerupte însă prin domniile unor principii plini de
energie, Ştefan cel Mare, Bogdan, Petru Rareş (1457-1546)
ele sunt stavilite pentru un timp mai îndelungat în Moldova,
decât în Muntenia, unde precumpenirea mult mai timpurie a
stăpânirei turceşti rupe orice frâne ambiţiei nesăţioase a pre­
tendenţilor de domnie. Muntenia avea o existenţă mai veche
decât Moldova, cu vr' o 60 de ani (1290-1349); dar ea era şi
mai apropiată de ţările ce cădeau una după alta sub stăpâ­
nirea otomană. Ea intră cu o sută de ani mai timpuriu decât
Moldova sub jugul acestei puteri (1411 şi 1513), care trebuia
să devină în curând aşa de apăsător. Pe când deci Muntenia
intrase. după moartea lui Mircea, pe deplin în vălmăşagul sis­
temului electiv-ereditar, Moldova se mai retineă pe marginea
prăspăstiei de braţul energic a unor domni viteji. Am văzut
cu toate aceste' că de şi încăpută mult mai târziu în vârtejul
piorzător, ea se cobor! în curând la acelaş nivel de înjosire şi
degradare în care căzuse sora ei cea mai în vârstă.
Când începi a cădea te opreşti numai în fundul prăpas­
tiei. Pentru ce oare când începi a urca nu trebue numai decât
să ajungi şi culmea?
In Muntenia, după alungarea lui Vlad Ţepeş de Ştefan
cel Mare, Sultanul se foloseş!e ?e�� pentru a p;tne, în
tron pe Radu cel Frumos, caruta boierrî refuzase la început
sprijinul lor la cuprinderea tronului fratelui său. Unii din
boieri, duşmăniţi de Radu Vodă, trebuiră să se retragă în
ţări străine, cu deosebire în Transilvania, şi astfel începu era
pribegirilor, care nu trebuiau să mai aibă sfârşit. In timpul
luptelor lui Ştefan cel Mare cu Turcii, Ştefan răspinge întâi
pe Radu cel Frumos, inlocuindu'I cu Laiot Basarabă, şi
apoi după ce şi acesta trece în partea Turcilor, îl înlocueşte
cu Vlad Ţepeş (1476), care aşteptase 14 ani în Ungaria, reîn­
toarcerea lui în tronul muntean. Cât au ţinut luptele cu domnii
impuşi Munteniei de puterile duşmane, intrigile boierilor tre­
buiră să aţipească. După ce furtunele se mai liniştiră, reîncepu
funcţionarea regulată a punerei şi scoaterei domnilor unul prin
, \'01. IV. p. 41.
[149]
ORGANIZAREA POLITICĂ
149
23. Boier din Muntenia. Dintr'un codice din veacul -XVII.
atlătnr în Muzeul Naţional din Budapesta.
[150]
---"--:----"'�-. -. -
, VoI. III. p. 95 şi urm, şi IV, p. 184 şi unu.
9 Ureche, Letopiseţ» I, p. 155.
altul, prin răscoale le alternative ale celor două mari partizi
din Muntenia Mare şi Mică, care regularitate avea tocamai de efect
cea mai deplină neorânduială. Rolul boierilor, bine înţeles,
reveni iar de asupra; intrigile şi luptele lor cu domnii reîncep
a umplea istoria Munteniei.
Am schiţat aiurea această luptă înversunată între ur­
maşii Dăneştilor şi a Drăculeştilor 8. La început rivalitatea
acestor două partizi determina schimbarea domnilor. Turcii
fiind însă fără încetare tot mai mult amestecaţi în punerea şi
scoaterea domnilor, foloasele băneşti ce resăreau pentru ei din
atare înlocuiri le schimbă în curând rolul din pasiv în activ.
Incepură dânşii atunci a provoca strămută riIe domniilor fără
a se mai ocupa de interesele partidelor, care după ce căutară,
câtva timp în zădar a face să mai precumpenească dorinţele
lor, se lăsară tot mai mult în voia Turcilor, ce puneau şi sco­
teau domnii după bacşişurile date de pretendcnţi dregătorilor
Porţei. , "
Rolul boierilor se schimbase odată 'cu poziţia ţărei. In­
genunchiată cum era sub Turci, nu le mai era învoit a avea
un rost hotărîtor Ia, aşezarea domniei. Ei îşi concentrară atunci
toate puterile . asupra mazilirei lor, sprijinind prin partidele
lor pe candidaţii din Constantinopole dela care aşteptau res­
plătire în împărţirea dregătoriilor care începeau tot mai mult
a atrage pe boieri, prin îngustarea moşiilor domneşti.
In Moldova în acest răstimp rolul' boierilor în aşezarea
domniei ia acelaş mers, de şi pe altă cale:, După lunga domnie
a lui Ştefan cel Mare, pe care am văzut'o aproape cu totul li­
niştită din partea boierilor, şi în vremea, căreia ei păruse că
ei uitaseră foasta lor putere, urmează fiul său Bogdan, care
bucurându-se de vaza pe care o avea ca fiu al marelui domn,
ţine în frâu boierimea. Fiul lui Bogdanînsă, Ştefan cel Tânăr,
ucigănd pe fostul său epitropArbore, pentru că acesta nu Se
învoi a cu politica antipolonă a domnului, provoacă o răscoală
a boierilor care însă "nimic n'au isprăvit, că lui Ştefan Vodă
i-au venit ţara în ajutorşiboietii s'au risipit în alte ţări; iară
pe Costea paharnicul şi pre Ioan logofătul şipre Sima vistier­
nicul şi pre alţii mulţi i-au prins vii şi le-au tăiat capul în târg
în Roman': 9. Boierii îşi răsbună punând pe soţia lui Ştefan
însuşi să otrăvească pe bărbatul ei. In timpul lu] Petru Rareş,
o samă de boieri moldoveni văzând x-ă fapteler'domnului stâr­
nise asupra ţărei cumplita mânie a sultanului Solirnan, se sfă­
tuesc să părăsască pe Petru, pentru care inimosul domn e nevoit
să fugă în Transilvania. El se temea mai ales cum spune Miron
ISTORIA ROMÂN;'LOR
150
[151]
ORGANIZAREA; POLITICĂ
151
24. Nevasta unui boier (Dintr'un codice din veacul XVII,
aflător În Muzeul Naţional din Budapesta
[152]
'15.2
TSTORIAROMÂNILOR
Costin "să nu-l prindă boierii şi să-I dea pe mâna sultanului" IO.
Soliman punând domn din propria lui autoritate pe Ştefan
Lăcustă, boierii fac un complot şi'I ucid, ridicând în locul lui
pe unul Alexandru Cornea, care este însă răsturnat de Rareş.
ce se întoarce trimis de Turci şi este primit de boieri, rugăndu-se
ei să le erte greşelele făptuite.
In timpul fără de legilor comise de Iliaşi fiul lui Rareş
'(venit la tron în 1546) care la urmă se turceşte şi se duce la
Constantinopole, se formează în Moldova o opoziţie între bo­
ieri, de oarece videm că Iliaşi taie pe Vartic hatmanul 11. Atât
în. timpul lui Ilie cât 'şi a fratelui său Ştefan "mulţi boieri sunt
pribegiţi în Polonia de multe nevoi" 12. Acei rămaşi în ţară,
ne mai putând suferi răutăţile lui Ştefan, îl omoară în o răs-
. coală. Boierii aleg pe unul .Ioldea, pe când cei pribegi din Po­
lonia urcând în fruntea lor pe Petru Stolnicul (Alexandru Lă­
puşneanul), vin în contra lui J oldea, dar nici lui Lăpuşneanu
nu rămân boierii mult timp credincioşi. Când Iacob Eraclidc
Despotul vine la curtea lui Lăpuşneanu, ei nu stau la gânduri
a se încrede unu!(VFnetic, şi luând cu el înţelegere îi ajută la
răsturnarea lui Lăp1:tşTr�anu. Acesta însă recăpătând domnia
prin bani dela Poartă, face în boieri acel îngrozitor măcel, care
rămase pentru totdeauna întipărit în memoria lor. Văzându-se
ei atât de rău snopiţi, pun iarăşi otrava în lucrare spre a se
mântui de tiranul lor.
Pe Ioan Vodă cel Cumplit care vroise să reînoiască printre
boieri vremile lui Ţepeş sau Ştefan cel Mare, îl trădau şi'! fac
să piardă-bătălia cea mare dela Cahul, Împreună cu viaţa.
Şi. in Moldova .boieriiicad în curând, ca şi în Muntenia,
dela apărătorii îndrăzneţi şi turburători ai unor drepturi uzur­
'pate la intrigile josnice a le punerei şi scoaterei domnilor, pentru
folosul de a se împărtăşi la slujbele statului. Acest rol al boie­
rilor a făcut pe un observator al vieţii româneşti să zică că "bo­
ierii nu au fost nici odată credinciosi vre unui domnitor" 13.
Aceste vecinice lupte pentru domnie susţinute de boieri
cu atâta îndărătnicie trebuiau să induşmănească până la moarte
pe fiecare domn, cu o.vparte din clasa stăpănitoare avţărilor
române.i-Fiecare domn avea partizanii săi, fiecare avea şi duş­
mani. De aice Iavorarea unei părţi şi prigonirea celeilalte,
în Muntenia Întâi sub forma unei lupte Între două partizi te­
ritoriale, care se schimbă cu încetul sub apăsarea turcească
în nişte partizi personale; în Moldova sub aceea a revoltei boie-
10 Ibidem, 1, p. 1(j:2.
Il Ibidem, T. p. 173.
12 Ibidem, 1, p. 17,,>.
16 "Nunqllam enim ct nu ll i waiwodae hi f'ideles Iuerunl,". Itaport.ullul
Bergkowicz către !VIaximilian 8 ApI'. l')li2. J-TllI'l11. Doc. 11. I, p. 404.
[153]
ORGANIZA REA·· POLITIUĂ
153
rilor contra unor domnii tiranice, care si acolo se sfârşeşte prin
împăcarea unei părţi din ei cu oarecare principii, îndrumând
şi aice domni rea partizilor personale.
Faţă cu o asemenea poziţie a boierilor găsim din când
în când încercarea unor domni de a căuta un sprijin în clasa
de jos, în contra omnipotenţei boierilor. Aşa în Muntenia pe
.Mihnea cel Rău, în Moldova pe Ioan Vodă cel Cumplit; în am­
bele cazuri însă domniile aceste se sfârşesc prin trădare şi răs­
turnare. Nu era încă timpul democraţiei, şi de aceea orice în­
cercare de a se sprijni pe elementul cu totul fără consideraţie
a poporului de jos, trebuia să se siârşască într'un chip fatal.
Această predomnire a boierilor trebuia să aibă cele mai
rele urmări asupra mersului statelor. Lăsând la oparte că­
derea exterioară a ţărilor române din pricina compctirilor ri­
vale, pe care am constatat'o, ne vom ocupa nurnai de pierză­
toarea înrâurire lăuntrică a rolului jucat de boieri. Duşmăniile
domnului contra unei partide şi prietenia lui cu- acea care.'I
susţinea trebuia să aibă de efect abuzurile cele mai deochiate
faţă cu protivnicii şi tolerarea celor mai văzute nelegiuiri fă­
cute de partizani. De aice provineă depăşirea necontenită a
vechiului obiceiu al pământului, uciderea fără judecată. Rare
ori numai domnul rostia osânda supremă asupra YI� ... � unui
protivnic al său, în divan. Cele mai de multe ori călăul punea
în lucrare nu o hotărîre judecătorească, ci o răsbunare do­
mnească, şi cruzimele unui Vlad Ţepeş, Alexandru Lăpuş­
neanu sau Ioan Vodă cel Cumplit lasă să se întrevadă, prin
însuşi modul cum erau săvârşite, că ele nu puteau să fie rodul
unei chibzuiri judecătoreşti. Un semn al domnului era în des­
tul spre a arunca pe un om din viaţă în mormânt, şi acest
domn, atât de cumplit prin puterea sa, nu era sigur pe tronul
său nici o singură zi, putând fi răsturnat prin intrigile bo­
.iereşti şi banii vărsaţi la Constantinopole.
Unde s'a împreunat vreodată atâta slăbiciune cu atâta
putere?
Intru cât în sferele superioare a le ocârmuirei şi socie­
tăţei predomneă ca principiu violenţa şi siluirea, cum puteau
fj raporturile acestor sfere însuş către acele de jos, decât o ros­
tire a aceloraşi puteri? Cea mai fatală înrâurire a unui ase­
mene sistem, era destrugerea aproape totală a uneia din ideile
cele mai delicate ale minţei omeneşti, acea a dreptătei şi a bazei
pe care dânsa se înalţă, convingerile morale. Şi cum putea să
fie altfel faţă cu nămolul de nedreptăţi ce se comiteau pe fie ce
zi, nedreptăţi mari, uriaşe, de acele ce strigau răsbuna re la
cer. Ce însemnătate mai puteau avea pe lângă ele, acele mai
mici şi mai ordinare? Când se tăia cu aşa uşurinţă capul unui
om, fără a'I judeca, când domnii cei buni chiar se răsturnau
din scaun pnn corupţie şi trădare, cum s'81' fi putut cere ca
[154]
l54
'ISTORIA nOMÂNJtOR
oamenii acelui timp să pună o mare valoare pe chihzuirea unei
'hotărîri privitoare la avere.? Şi cu toate aceste statul nu este
o întocmire întemeiată numai pe putere. De aceia chiar în sta­
'tele absolute totdeauna omenirea au lăudat pe domnii buni
şi auo.cărât pe tirani. Şi dreptatea este un element esenţial
al constituirei sale, cauză pentru care şi videm în statul mo­
dern tendinţa de a înlocui pe cât se poate mai mult manifes­
tările puterei prin acele a le dreptăţei. A se nimici cu totul ideea
dreptăţei dintr'un stat, este a'l arunca în anarhie, a reintoarce
societatea în starea de natură din care tocmai a căutat s'o
scoată-constituirea statului, a deslănţui iar În toată goliciunea
ei lupta pentru existenţă ce frământă natura inferioară, fără
acea temperare pe care mintea şi raţiunea omenească o poate
întroduce în cumplita ei desfăşurare. De aceea lucru în destul
de extraordinar Într'un timp atât de religios şi plin de supers­
titiuni ca acel de atunci, vidern numele lui Dumnezeu luat în
!fiece moment în batae de joc; jurămintele cele mai sfinte căl­
cate la fiece moment. .
Petru Rareş, când se Întoarce pentru a doua oară În scaun
jură boierilor iertare înaintea mitropolitului, şi cu toate aceste
pedepseşte pe capii împotrivitorilor, logofătul Trotuşanu, hat­
manul Mihai, şi boierii Crasnăş şi Cosma. Tot el când vroeşte
.. să prindă pe Gritti, îi jură pe cele patru elemente că nu'l va
trada, şi abia pune mâna pe dânsul că '1 şi trimite În lagărul
Ungurilor Înfuriaţi pe el pentru omorul episcopului Ţibac 14.
Când Ioan Vodă cel Cumplit trimite pe Ieremia Golia către
Dunăre spre a se opune Turcilor, de şi acest boier era Iegat
de el prin o lungă prietenie, totuş domnul se îngrijeşte de a'I
jura pe cruce şi evanghelie că i va fi· credincios şi cu toate a­
ceste Ieremia tradează pe domnul său şi anume în chipul cel
mai mişelesc, pentru o sumă de bani dată lui de Turci 15. Insuşi Mi­
hai Viteazul, de şi hotărît în gândul său să lovească pe Andrei Ba­
tori, jură înaintea solilor aceluia pe unul Dumnezeu, tatăl,
fiul şi duhul sfânt că va fi cu aceeaşi credinţă către Andrei,
cu care fusese către fratele lui; iar când cardinalul trimite să-i
ceară socoteală pentru adunarea de oştire pe care Mihai o con­
centra la poalele munţilor, acesta face un jurământ şi mai straşnic,
Înaintea superstiţiei dacă nu înaintea religiei, anume ca să 'şi
hee sângele unicului său copil, şi să-i mănânce carnea dacă
ar avea vreun gând rău asupra lui Batori; şi cu toate aceste
trei zile după aceea Mihai trece munţii în contra lui 16, şi ase­
mene exemple s'ar putea înmulţi după voinţă.
I
"VoI. IV, p. 254, şi 239.
15 VoI, v, p. 103.
16 VoI. v, p. 207.
[155]
ORGANIZAREA POLITICĂ
155
Cu toate că jurămintele erau aşa de puţin respectate,
tot la ele trebuiau să recurgă atât domnii spre a'şi asigura cre­
dinţa boierilor, cât şi aceştia spre a se garanta comtra răsbunărei
principiilor. Şi unii şi alţii le călcau în picioare cu cea mai mare
linişte de suflet, pentru că jurărnântul era numai o formă ce
nu putea avea nici o valoare, cât timp nu era o sancţiune a
lui mai reală şi mai apropiată din această lume. ci numai aceea
îndepărtată şi necunoscută a lumei celeilalte. Boierismul era
însă astfel organizat încăt să învoiască reînnoirea şi înlăuntrul
lui din elemente venite din straturile de jos ale societăţii. Fie­
care boier avea un număr mai mare sau mai mic de slugi, (adecă
de clienţi), recrutaţi din fii de negustori de preoţi şi de vătaîi,
feciori boiereşti adecă care au ajuns în aceste slujbe, .
care se învârteau în orbita soarelui boieresc, făceau patronului
deosebite îndatoriri şi slujbe mai de rând sau mai de seamă,
după felul oamenilor şi încăpeau prin proteguirea boierului întăi
la boierii mai mici care le mijloceau putinţa înavuţirii şi prin
aceasta tocmai urcarea mai sus a treptelor boierimei. Adesea
ori pentru a încăpea slugi la vreun boier omul de rând dădea
boierului întregul său comând. Unul Mărzia feciorul Hotno­
gului de Costeşti se roagă de un mare logofăt ca "să-I primească
să-i fie ca un fecior al D-sale şi să-I slujească ca şi alte slugi
a dumisale, că a rămas sărac de părinţi şi este neînsurat şi nu
se poate sprijini. Dacă-l va primi îi va sluji dumisale cu sfântă
.dreptate şi-i va dărui un loc de prisacă cu casa gata şi zemnic
carele este în Costeşti lângă Docolina" 17.
Astfel erau liniamentele generale ale societăţei acelui timp
sub raporturile politice, adecă de putere. Elementele cele mai
brutale şi mai silnice se mişc au în sânul ei, departe de orice
idee înălţătoare de suflet, departe mai ales de ideea dreptătei,
chitul cel mai puternic al societăţilor, care singură face cu pu­
tinţă apărarea celui mai slab de asupririle celui mai tare.
2. OCÂRMUIREA
Autoritatea domnului era absolutismul cel mai .iietăr­
murit, nefiind mărginită în exercitarea ei prin nici o normă
apărătoare al interesului ocârmuiţilor. Acest principiu absolut
predomina însă în întreaga întocmire a ocârmuirei ţărilor ro­
mâne căci pretutindene, în funcţionarea tuturor organelor sale,
se întâlneşte aceeaşi lipsă de norme fixe şi precise care să ho­
tărască atribuţiile lor. Legi scrise lipsiau, şi totul se urma după
nişte deprinderi învechite, cunoscute sub numele de obiceiul
pământului. Se ştie însă cât de greu, chiar îngrădită de nişte
" H.egest dela Sf. Spiridon din Iaşi în N. Iorga, Studii şi Doc., V, p. 7.
[156]
156
18TOI,HA RO�LÎ.NILOR
regule scrise şi deci stătătoare, se poate feri societatea de aba­
terile autorităţilor, întru cât omul este din firea lui chiar plecat
la încălcare; dar încă atunci când numai nişte ţărmuiri de tot
nehotărîte trebue să pună o stavilă depăşirilor lor! Ră�1 deci
cel mai mare al vechei noastre ocârrnuiri era mânuirea ei, în
cele mai multe cazuri, după bunul plac a 1 celor însărcinaţi cu ea.
Astfel domnul era încunjurat de un divan cu care se sfă­
tuia în cazurile grele, şi fără 'îndoială că domnii înţelepţi care
ştieau să asculte de sfaturi, găsiau uneori în ele măsuri pe care
poate nu le-ar fi descoperit prin propriile lor puteri. Luca Cârjă
în ambasada lui la regele palon, psntru a da mai multă au­
toritate vorbelor sale, arată pretutindene că în grelele împre­
jurări în care ţara fusese pusă prin cererile impuse de Turei
crestinilor, domnul său Ştefan ar fi luat 'totdeauna sfat dela
divanul său. De şi tocmai prea tânărul Stefăniţă era un domn
din acei ce puneau mare valoare pe părerile boierilor, totuşi
. videm în această repetare necontenită a gândirei favorite a
ambasadorului moldovan : "domnul meu si cu tot divanul său
stătură pe gânduri", "domnul chiemă divanul şi ţinu sfat" 18,
.că aşa ar fi trebuit să fie lucrurile într'o stare normală, sub
domni ce ar fi respectat într'adevăr obiceiul pământului. Dacă
însă aice întâlnim numai zugrăvirea unei stări ideale, sunt în
destul de numeroase si izvoarele în care domnul într'adevăr
e arătat ca sfătuindu-�e eu divanul adunat în jurul său. Aşa
Petru Aron se înţălese în 1456 cu divanul, ce ar fi de făcut,
când Turcii cerură tribut dela Moldova 19; Alexandru Vodă
fiul Chiajnei (1567-1577) judecă in divan procesul vornicului
Ivaşcu cu călugării dela Ezer 20; postelnicul Cozrna Şerpe face
o dăruire mănăstirei Neamtului înaintea domnului Stefan cel
Tânăr şi a întregului său divan 2l, Petru Şchiopul coi-Isultă di­
vanul în chestia daniei unui loc mănâstirei SI. Savade lângă
Ierusalim 22, Miron Barnovski cere sfatul divanului spre a re­
împopora satele pustiete prin răua ocârmuire a predecesor ilor
sai 23. In sfârşit pentru a mai aminti încă o îndeletnicire a di­
vanului, care pare nici măcar a se fi ţinut sub preşedinţa obi­
cinuită a domnului, aducem cercetarea făcută de înaltul sfat
al ţărei în chestia Ialşificărei unui document, după inspiraţia
egumenului grec dela Pângăraţi, de către unul popa Pavel,
în dauna mănăstirei Bisericanilor 24. După cum videm din a­
ceste câteva doeumente culese din sutele în care s'ar putea
1R ArI!. isi., I, 1, p. 9 şi 13. p. voI. IV, 217 şi unu.
)9 VoI. lI l , p. 144.
20 Document din 1586. Arh. ist, I, 1, p. 6\).
21 Document din 1517, ibidem, p. 28.
22 Document din 1583 ibidem, p. 127.
23 Document din 1628, ibidem, p. 175.
" Document din 1631, ArI!. ist., I, 1, p. 106.
[157]
ORllANIZARIM POLITICĂ
157
constata participarea divanului la lucrările domnului, înde­
letnicirile aceluia erau cele mai deosebite, fără nici o compe­
tenţă bine definită, amestecându-se şi la judecăţi, şi la lucrări
politice, şi la de acele cu caracter administrativ. Treaba. însă
de căpetenie a divanului era cercetarea judecăţilor, fără ca
însă, după cum vom vedea, căderile sale nici în această ramură
să fi fost bine determinate. Totuş de ce folos şi garanţie putea
să fie participarea divanului la asemene judecăţi, dacă tocmai
în cele de căpetenie, acolo unde era vorba de capul unei per­
soane duşmănite de divanul Domn, adesea ori nu era consultat.
Când domnul ştiea că va dobândi consimţimântul divanului
la omorul proiectat, făcea o formă de judecată; când însă credea
că ar putea întâlni o împotrivire, lua asupra-şi întreitul rol
de învinuitor, judecător şi călău, şi făcea astfel ca iute să treacă
pragul morţei jărtfa pe care îşi pusese ochii. Aşa făcu Ştefan
cel Tânăr cu Luca Arbore, care condusese trebile în timpul
minorităţei sale şi tindea să epitropisască pe domn şi după ce
el însuşi luase în mâni frânele ocârmuirei ; omorârea lui Arbor
fără întrebarea boierilor face pe aceştia să se răscoale în contra
lui Ştefăniţă. Aşa făcu Lăpuşneanu când jărtfi răsbunării sale
pe cei 47 de boieri; aşa Vlad Ţepeş, Mihnea cel Rău în Mun­
tenia, Aron. Tiranul în Moldova şi câti alţii, chiar din domnii
cei buni şi mari.
Lipsa deplină de determinare a unei competenţi mai
amărunţite, care singură hotărând preciz căderile fiecărei au­
torităţi, poate garanta în contra incălcărilor, se observă în
toate celelalte daraveri ale statului de atunci. Ca exemplu vom
lua cercetările la faţa locului, foarte numeroase pe atunci, din
cauza multelor procese de delimitare între moşiile cele cu ho­
tare fireşti tot aşa de puţin stabilite, ca şi hotarele juridice
între autorităţile însărcinate a le pune la loc. De obiceiu în­
tinderea moşiei se determina prin un număr de oameni buni
şi bătrâni, care [urau pe sufletele lor, şi umblau cu brazda în
cap pe unde fusese hotarele vechi ce trebuiau restatornicite 25.
Dacă era vre o mănăstire în joc, lua parte şi mitropolitul, care
jura pe oamenii ce erau aduşi ca marturi. Raportul asupra
cercetărei era făcut sau de însuş marturii, sau de ancheta dom­
nească delegată, pe lângă care se alipeă şi cine se întâmpla să
fie faţă din boieri, mazili sau orăşeni 26. Tot ce se căuta părea
a fi adevărul, fără a se preocupa de nici o formă anumită spre
a'I descoperi. Tocmai această nesocotire deplină a formei corn­
promitea fondul.ia cărui apărare se căuta. Omenirea este aşa
c 25 Vezi documentele din 1620, ArI!. ist., 1. 1, p. 22 şi 1642, ibidem. I. 1,
p. 24. Mai vezi şi Ull hrisov din 1820 în Uricariul, X, p. 267, dovadă cum se
păstrau obiceiurile vechi.
26 Mai vezi şi un document fără dată. ArI!. ist., 1, 1, p, 36.
[158]
158
ISTORIA ROMÂNILOH
făcută, că numai cu paza strictă a unor regule precize, poate
să tie garanteze în contra nedreptăţei. Oamenii acelui timp
tocmai în tendinţa lor de a căuta să ajungă la dreptate fără
înconjur, o încălcau pe fie ce zi.
Aceeaşi lipsă de determinare statornică a căderilor se
vede în întărirea actelor, pe care am aflat'o şi la judecarea lor.
Un document putea fi întărit sau de domn singur, sau de domn
cu "divanul său, sau de un număr de boieri, sau de şoltuzul şi
pârgarii oraşelor, sau de părcălabii ţinuturilor, singuri sau în
unire. cu autorităţile municipale, amestecăndu-se adese ori şi
persoanele private ce se tâmplau faţă la întocmirea actului 27.
Deasemeni am văzut mai sus la cercetarea aşezămintelor os­
tăşeşti, cum conducerea oştirii era dată oricărui dregător care
se nimeriă mai la îndemână 28.
Pretutindene deci paza numai acelor regule ce erau dic­
tate de bunul simţ. De aice valoarea cea exagerată a mărtu­
riei, care se întâlnea în toate daraverile, fiind adese ori lăsată.
soarta oamenilor şi mai ales acea a averei lor în spusele a doi
sau trei indivizi. Nu e vorbă aceştia erau juraţi, şi cu mult mai
mare pompă decât astăzi. Ştiind însă ce valoare avea jură­
mântul în mintea celor mari, cum ne putem Închipui că el să
fi fost mult mai sfânt pe buzele celor mici? Pretutindene deci
putinţă, ba chiar îndemnul către nedreptate, iată caracteris­
tica ocârmuirei acelui timp.
Funcţiunile cele mai însemnate a le autorităţei, precum
strângerea dărilor şi dreptul de judecată, tocmai acele care
astăzi sunt socotite de nedespărţite de ideea statului, erau adese
ori concedate unor privaţi ca folos sau răsplătire, încât astfel
cele mai delicate atribuţii a le puterei suverane, acele ce ating
averea şi simtimântul de dreptate al locuitorilor, deveni au
obiecte de speculă, dând loc la toate încălcările putincioase,
şi dacă timpul de atunci nu simţi a aşa de adânc atare anomalie,
era numai din pricină că şi statul era organizat tot pe abuz
şi încălcare, că neputând fi mai rău de cum era sub el, une ori
chiar s'întămpla să se nimereasca mai bine, anume atunci când
proprietarul căruia se conceda punerea în lucrare a acelor că­
deri era un om bun şi temător de Dumnezeu.
Chiar din timpurile cele dîntâi a le organizărei statelor
române, găsim unele sate scutite de oarecare dări în folosul
proprietarilor lor, 'care scutire nu putea avea înţelesul că 10-
" Vezi d. e. documentele următoare; pentru întărirea domnului siuuur :
1400 (?) Mircea cel Mare, Arh. isi. I, 1, p. 4; 142'1, Dan, ibidem, 1, 1, p. 20.
Pentru acele întărite de divan împreună cu domnul cele mai multe. Pentru
acele întărite de părcălabl, şoltuz i şi plrgari; 1591, ibidem. I, 1, p. 105; 1603,
Melchisedek, Chron. Romanului. 1, p 227; 1636, Arh. isi, I, 1, p. 15. Uricarul
1[, p. 258.
"Val. IV, p. 14f;,
[159]
ORGANIZ.AREA POLITICĂ
159
cuitorii lor' să nu mai plătească de loc contribu ţi, ci numai
acela că dreptul de a le percepe să treacă dela domn la pro­
prietar. Astfel Mircea cel Mare, printr'un hrisov din 1399, seu­
teşte satul Pulcăuţii cel închinat de iupănul Galea mănăstirei
Strugalea, "de oierit, de porcărit, de albinărit, degăletărit,
de vinăriciu, de gloabă, de cai deolac, de boi de cărat, mai pe
scurt de toate slujbele şi dările mari şi mici, care să rămână
În folosul acelei mănăsiiri, precum îl mai emancipăm şi de le­
gea de a păscui moron trei zile pe an pentru. domnia mea, lă­
sând şi aceasta în folosul mănăstirei", Conform cu această scu­
tire domnul ameninţă pe slujbaşii săi "trimişi pentru strângerea
ajutorinţelor . cuvenite domniei şi în alte, trebi, că acela care
va face strâmbătate zisului sat măcar pentru un fir de păr va
suferi mult rău şi urgie" �.9.
Dintre numeroasele documente care conţin astfel de seu­
tiri în favoarea mănăstirilor mai amintim pe unul privitor la
mănăstirea Probata din Moldova. Această mănăstire .se bu­
cură alăturea cu cea dela Bistriţa de o deosebită favoare pe
timpul lui Alexandru cel Bun şi a urmaşilor sai, dintre care
Petru Voda scuteşte în 1448 satele ei Ciulineştii, Ghereştenii
şi Roşea de lânga Hârlău "să nu plătească bir, nici posad, nici
podovadă, nici iliş, nici mori să nu facă,nici în soldă să nu
ărnble, nici buţile noastre să nu care şi nici o altă slujbă a noastră.
Toţi cojocariişi alţi meşteri din acele sate să fie venit numai
mănăstirei; în sfârşit nici judecătorii dela Hârlău, nici glo­
başii lor, nici pripăşarii să nu aibă a judeca pe acei oameni,
nici să-i prade, nici gloabă sau tretin să nu le iee, nici pentru
neascultare, ci în oricare treabă între acei oameni să-i judece
călugării, luând tot venitul cât va fi" 30. Pe lângă această fa­
voare se mai găseşte hărăzită aceleiaşi mănăstiri, toată ceara
.ctin zecimea domnească dela Târgul Ftumos, şi pe tot anul
câte 6 buţi de vin din acea dela Hârlău sau dela Cotnari, "ca
:să se poată da fraţilor câte un adaos de băutură" 31.
Se mai află apoi dăruite mănăstirilor adeseori vămile
unor oraşe megieşite sau chiar îndepărtate, precum Bistritei
vama din Bârlad de către Alexandru cel Bun, ,acea .dela Bacău
şi Tazlău de către Ştefan cel Mare, de către acelaş domn mă­
năstirei Tazlăului vama tazlăoană 32. Dăruirea venitului unor
vămi nu trebue amestecată cu scutirea de vamă a oamenilor
din satele mănăstireşti, conţinută în un document dela Ştefan
cel Mare, care scuteşte pe locuitorii satului Negoeşti a epis-
29 Arh. ist. 1, 1, p. 97.
30 Ibidem, p. 153.
31 Documente din 1442 şi 1447, ArI!. isi., 1, 1, p. 102 şi 113.
se Documente din 1442, ArI!. ist., 1, p. 132; 1458, ibidem, p. 154; 1460,
ibidem, 1,2, p. 6. 1. Nistnr. Die Moldauische Zollwesen. în l ahrbuch ţ iu: Geselzqebunq
al lui Schrnoller.
[160]
copiei de Roman ele plata oricărei vămi, fie la exportul măr­
furi lor precum, "din peşte proaspăt sau din majă sărată, sau
din sare, sau din fier alb, sau din vase de lut, sau elin vase de
lemn, sau din curechiu, sau din miere, sau din ceară ce vor
avea să vânză, sau iarăşi unde vor cumpăra, ori marfă vie ori
moartă, sau boi, sau ialoviţe, sau berbeci, sau cai, sau epe, sau
fiere, sau jderi, sau veveriţe, sau orice marfă, ori unde şi ori
în ce loc, sau la târguri, sau la lacuri, sau la Nistru, sau la Ce­
latea Albă, sau la Chilia, sau la Dunăre, sau ori unde în ţara
noastră, să le fie slobod şi fără vamă, sau fiind vama vândută
ori nevăndută" 33. De această scutire ele vamă internă, adecă
de plata oare căror taxe se bucurau într'adevăr locuitorii, întru
cât dânsa se percepea aiurea decât în satul scutit, cu toate că
fără îndoială o asemene scutire aducea un folos şi mănăstirei,
punând pe locuitorii satelor în poziţie de a vinde mai ieftin,
şi eleci ele a-şi trece mărfurile lor în mai mare câtime, ceea ce-i
îmbogăţia îmbogăţind şi mănăstirea.
Pe lângă atare scutire de dări şi de taxe şi pe lângă atri­
buirea unor venituri a le statului, precum unele vărni, UI Io­
losulunănăstirilor, mai găsim însăşi alt sistem de a le spori
caştigul, anume concedarea dreptului de judecată asupra lo­
cuitorilor aşezaţi pe proprietăţile lor. Am văzut cum docu­
mentul citat mai sus din 1448,� oprea pe judecătorii din Hârlău,
globaşii, şi pripăşarii să nu judece, nici să prade, nici gloabă
să nu iee dela satele mănăstirei Probata. Un alt document elin
1459 ordonă juzilor dela Bacău, sa nu judece nici globaşii să
globească pe oamenii din satul Lucăceştii, care să fie daţi în
judecata egumenului Bistr itei. Un alt document din 1529 dela
Petru Rareş încuviiuţează unui sat dat de călugărul Evloghie
mănăstirii din S�lăgeni ca "judecătorii domneşti să nu judece
pe locuitori ci să fie legea acelui sat cum este legea celorlalte
sa te mânăstiresti" 34.
In timpurile mai vechi se întâlnesc asemene scutiri ele
dări a unora sate şi în favoarea unor proprietari privaţi, nu
mai puţin şi concedarea .jurisdicţiei lăsată tot lor de domn,
pentru oamenii de pe moşiile 10:. Astfel întâlnim un document
dela Dan Vodă din 1430, prin care domnul dărueşte boierilor
Stoica, Dimitrie, Vlăscan, Petru şi Şisman satele Ciurileştii,
Dâmbova, Turcineştii şi jumătate din Balomireşti, scutindu-le
de oierit, porcărit, albinărit, găletărit, vinăriciu, dijme, gloabe,
cosit fân, cărat, podvezi şi alte slujbe şi dăjdii mari şi mici",
pentru ca�'e domnul ordonă "să nu cuteze a-i bântui nici jude ,
160
lSTORIA ROMÂNILOR
r
1
i
i
a: Document de la Stefan cel Mare în Melehisedeu , Chron. Romanului,
1, p. 1:21. Vezi un altul relativ la mănăstirea Probata din H71 în Arh. ist., r,
1, p. 116.
a-r Orest Popescu], Ctilen« dac. nioldoneneşti, p. 3fi.
n
[161]
ORGANIZARIllA POLITICĂ
!tU
nici globaş, mCI birar, nici din alte slugi şi dregători ai dom­
niei mele, ce se trimit În slujbele şi trebile domneşti,' iar cel
ce-i va nedreptăţi pe ei sau pe oamenii lor, unul ca acela va
păţi mare reu şi urgie dela domniea mea", după cum se vede
o danie şi scutire făcută în tocmai după terminii scutirilor mă­
năstireşti 35. Un alt document din 1433 conţine hărăzirea către
un boier din partea lui Ştefan fiul lui Alexandru cel Bun, a
unui sat în susul Săratei, "cu dreptul propriei judecăţi locale
în atârnare însă dela Curtea din Iaşi" 36. Pe când însă asemene
scutiri de dări şi concesiuni a dreptului de judecată se întâl­
nesc foarte des în hrisoavele date mănăstirilor, ele formează
o rară excepţie în acele încuviinţate feţelor private, şi dacă
ele sunt aşa de rari chiar în timpurile mai vechi, când domnul
nu era constrâns de nevoi, şi putea dărui însă În largul lui din
veniturile sale, apoi în timpurile mai noue ele dispar cu desă­
vârşire. Religiozitatea Domnilor îi Împinge însă mereu a se
arăta darnici către mănăstiri, urmând înainte a le încuviinţa
asemene concesiuni în cuprinderea şi întinderea daniilor celor
vechi. Astfel întâlnim bunăoară de aceste danii făcute de Mihai
Viteazul ca domn al celor trei ţări române, prin un urie al său
din Iaşi, 1600, în care el dărueşte mănăstirii Bistriţa "decima
albinelor dela toţi vecinii din toate satele săntei mănăstiri" 37.
De asemene mai găsim pe Constantin Movilă ordonând slugilor
sale vameşii din târguI Trotuşului "ca să nu mai învălui as că
pentru vamă nici o marfă de a sântei mănăstiri numită Bis­
triţa, câte vor fi mergătoare la ţara ungurească, ci să rămână
în folosul sântei mănăstiri, fie boi, fie vaci, fie grâu, fie orice" 38.
Totuşi găsim destul de târziu în 1725 în documentul care ne
arată pe Mihail Racovită Domnitorul Moldovei apărând satul
Prelipcea de amestecul Vornicului de Dorohoi spunând ca să nu
globească pe oameni din acel sat "ci stăpănul lor Stroici să-i certe
pentru unele ca acele; iar de s'ar întâmpla să se facă între acei
oameni nescareva fapte care este să se globească dela scaun,.
atunci Părcălabii den ţinutul Hârlăului vor cerca acele 39, Vra
să zică pentru vinele mai mari să-i globească pe oameni Păr­
călabii : iar pentru cele mici proprietarul; un drept de jude­
cată delegat unui boier.
Pe Miron Barnovski îl aflăm însă scutind pe satul Bori­
leştii de mai multe dări anume de iliş, sulgiu, unt, lup, pentru
ss Arh. ist., I, 1, p. 73 şi 113. Alt document de acelaş fel este destul
de nou din 1613. Prin el satul Bialoizvor (Izvorul Alb) este dăruit lui Pătraşcu
Postelnicu cu iertarea tuturor dărilor. Doe. rom. ed. Bianu p. 86 .
•• Arh. ist., 1, 1, p. 81. .
" Ibidem. I, 1, p. 117. Data documentului pusă de Hasdeu 1599 Iulie
27 este greşită, vol. V, p. 226, nota )33 .
• 8 Documentul din 1610. Arh. ist., I, 2. p. 21.
39 N. Iorga. Studii şi Doc. V, p. 539.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VI.
11
ii.
;MiM
.- Ni.., W$'WdtiHi f! MI f mrrr.ypw
�ef5.M".,.@aşbl'tt"'M8"i@",m*j2hrWJJiPWrfW" .1'.---'···' I _.-
[162]
162
ISTORIA ROMÂNILOR
alt motiv decât acela că ar fi fost călugăresc, anume pentru
că ţinea strajă pe apa Tazlăului. Totuşi este de însemnat că
el numai poate întinde scutirea în larga măsură în care o fă­
ceau domnii din vremurile mai vechi, căci lasă pe locuitorii
acelui sat, să plătească înainte cisla adecă birul, tocmai darea
cea mai de seamă "câtă va fi scrisă în vistierie" 40. Se găsesc
une ori şi scutiri de slujbe militare în parte sau chiar în totul.
Aşa prin un document din 1444, Ştefan al Il-lea dispune în fa­
voarea mănăstirii Horodnicul ca oamenii din satul Balacineştii
pe lângă scutirea de dări "nici la oaste să nu meargă niciodată,
nici măcar a lupta". Alt document din 1458 hotăreşte ca lo­
cuitorii satului Bostineşti "să meargă unul sau altul când se va
întâmpla să merg însuş Domnia mea la oaste ; alte date însă nu".
Al treilea document din 1475 confirmă dania lui Stefan al Il-lea
adăogând că locuitorii Horodnicului "nici la străji să nu meargă,
nici la mori să nu lucreze, nici la oaste să nu meargă".
In Tara Românească, Mircea cel Bătrân scuteste de ase­
meni satele mănăstirii Strugalea de toate slujbele afară de
oastea cea mare adecă de scularea întreagă a ţării la vreme de
grea cumpănă" 41. Scutirile de slujbe militare se prefăceau în
prestaţii de deosebite feluri în folosul călugărilor.
Altfel de scutiri erau acele concedate însuşi locuitorilor
şi care erau spre folosul lor. Aşa se urma totdeauna la înfiin­
ţarea de Slobozii adecă la colonizări ale locurilor pustii sau
pustiite prin năvăliri, războaie, molime, etc. Formula obştească
de scutiri era că cutare boier este "voInic cu cartea Domniei
mele a chema şi-a strânge oamenii străini şi dacă ar veni şi
s'ar aşeza în acea silişte ori câţi ar hi, dela Domnia mea vor
hi cu pace de toate dările şi angăriile până în 42 (atâţi ani). De
obicei terminul era de doi ani. 43,
Despre organele cărora era încredinţată ocârrnuirea din
acest timp, aflăm numai puţine lămuriri din documentele cu­
noscute.
In fruntea tărei stătea domnul, concentrând in mânile
sale toate puterile' atât militară cât şi administrativă şi judecă­
torească, cea mai absolută autoritate ce a fost pusă vreodată
în mâna unui om. In un asemene sistem înţălegem că nu poate
fi vorba de nici o mărginire a ei legală, ci numai de una mo­
rală sau obicinuelnică, care prea uşor putea fi depăşită. Domnul
,. Document din 1629, Al'h. isi., I, 1, p. 119.
41 Documente citate de r. Bogdan În studiul său. Documentul Răzetiilcr
âin 1484 în An. Acad. rom. XXX, 1408 p. 409-410. .
42 Mai multe doc. privitoare la Infinţarea de Slobozii În Al. Papadopol
Calimah. Sloboziile Conv. lil, XVII 1884 p. 445 si urrn .
ea Iorga, Studii şi dac. V p. 34-35. Cel mai vechlu document care în­
voeşte lui Galiş înfiinţarea unei slobozi! pe un loc pustiu, cel dela Alexandru
cel Bun din 1412 ibidem. p. 530.
[163]
ORGANIZA REA POLITICĂ
--�- -�-- . --- - �-�-------�-------
Hl3
era deci autoritatea supremă dela care atârnau toate interesele
supuşilor săi, dela cel mai mic până la cel mai mare. Avere,
onoare, viaţă, totul stătea în clipita ochiului său. In contra
unei puteri atât de arbitrare şi de care se abuza cu atâta uşu­
rinţă, ţara ne având nici un mijloc legal de împotrivire, alerga
la cele extra-legale. Nicăiri în lume nu s'a abătut poporul atât
de des pe calea revoluţiilor, ca în istoria mai veche a ţărilor
române.
Această autoritate, atât de absolută a domnului, era
de legată slugilor sale, adecă dregătorilor care îi ajutau la ocâr­
muirea ţărei. Din aceştia se deosebeau întâi organele centrale,
acele care după terminologia de astăzi ar fi reprezintate prin
miniştri, precum: banul (în Muntenia), logofătul, vornicii, pos­
telnicul, viştig}'!licul, spatariul, (hatmanul în Moldova) şi aga.
Pe lângă aceştia rrîai � erau şi dregătorii însărcinaţi cu slujbe
personale pe lângă domn precum : paharnicul, stolnicul, comisuI
şi cei mai mici Încă,medelnicerul care turna de spălat princi­
pelui, şi ciohodarul, "mai marele peste papucii şi ciubotele
lui", timpurile de atunci neîăcând nici o deosebire între sluj­
başii statului şi slugile domnului. Să nu se creadă că sub nu­
mele de slugi se înţelege numai oameni mai mici. Şi boierii chiar
cei mari erau aşa numiţi de Domn, slugile lui. Ştefan cel Mare
în un document din 1481 vorbeşte de "slugile noastre Sima ,
Şteful şi Macsico feciorii boierului Rotunpan care vând nişte
moşii slugei noastre boierului Shierea ". Alt document din 157(}
pomeneşte de sluga lui Bogdan Voevod, credinciosul boier .Peirea
Albotă logofăt". Dar tot ca slugi domneşti sunt arătaţi şi
oamenii de jos. Aşa un document din 1638 vorbeşte de "slu­
gile noastre Vasile Drăguş biv. Părcălab (boier mare) alăturea
de Ionaşcu din Ionăşeni (răzeş) "Petre Hurjia staroste de
casapi din Iaşi de Larion din Dragoteşti şi de Mihalcea din
Blăndeşti (rozeşi) 44.
Dintre slujbaşii Ţării, .YDuliciLln Moldova, acel de ţara
de jos şi acel de ţara de sus şi banul CraTo'veDn-Muntenia, aveau,
la început cel puţin, o autoritate întinsă asupra unui teritoriu
anumit; ceilalţi aveau sub mânele lor Întreaga ţară, întru cât
se atingea de căderile lor. Aceste căderi însă nu erau nici ele
preciz hotărăte. In afară de împrejurarea că fiecare boier era
şi militar, videm că ei adese ori sunt Însărcinaţi cu nişte lucrări
ce nu intrau în a lor cădere. Astfel găsim într'un rând pe mi-
" 1481 ..... Vart. Măzăr eanu în An. Ac. Rom. II, lam. XXXIV 1911
p. 310; 1570 Ghibănescu, I spisoace şi Zapise 1, 1, p. 34. 1638, ibidem II,
2, p. 3. Alt doc. care vorbeşte de sluyi domneşti isunt : 1507 un Stolnic slugă
domnească, ibidem 1, 1, p. 49, 1600 Parcălab de Soroca ibidem, p. 449; 1589
Armaş ibidem 'Pk 177; 1592 Pârcălah de Roman, ibidem p. 208; 1634 Părcălab
Pătraşcu BoJdescu sin Toader Boldescu Vornici, ibidem, II, 1, p. 26, 1628
ibidem, II, 1, p. 465. 1642, ibidem p. 121,
[164]
tropolitul ţărei Atanasie, şi pe cămăraşul Sekeli, unul cap al
bisericei, celalt însărcinat cu "îngrijirea tesaurului privat al
domnului şi cu pedepsirea neguţitorilor ce vindeau Ialş după
cântar" 45, rânduiţi împreună într'o cercetare pentru limpe­
zirea hotarului satelor Petrişanii şi Iugăreştii între vornicul
Ureche şi mănăstirea Agapia 46. Vasile Lupu rândueşte în' o
',cercetare de aceeaşi natură pe vel logofătul Gavrilaş.j.a carui"",
dregătorie era doară întocmirea documentelor 47 y€-ii toate că )
de obiceiu logofătul va fi întocmit documentele, vorniculrva �
fi judecat şi vistiernicul va fi încasat bani, se pO''t-preauşor
întâlni cazuri când un dregător îndeplineşte căderile unui al­
tuia, fără ca atare eşire din sfera lui de activitate să fi părut
cel puţin nepotrivită. Intâlnim doară într'un document pe
hatmanul Constantin Razu, adecă capul oştirei, care mergând
cu o slujbă domnească la Suceava, este însărcinat şi cu jude­
-carea unui proces Între mănăstirea Slatina şi locuitorii din
satul Rădăşanii 48. Altă dată un medelnicer, a cărui treabă era
de a turna domnului apă când se spăla, este însărcinat cu ju­
decarea unui proces 49. De aceea este cam zădarnic a se încerca
să se determine cu ce afaceri se îndeletnicia fiecare dregător,
întrucât toţi se puteau ocupa cu toate .
. Sub dregătorii cei mari ai curtei veniau acei ţinutali,
numiţi în deobşte părcălabi, în vremile mai vechi în unele ţi­
nuturi, siaroşti. Inainte de a cerceta caracterul acestor capi
ai judeţelor, să căutăm a lumina pe cât va fi cu putinţă o în­
trebare de tot întunecoasă, anume originea sub-împărţirilor
administrative ale ţărilor române.
II
a
,
164
ISTmlIA ROMÂNILOR
Impărţirea Munteniei şi a Moldovei în judeţe, astfel pre­
<cum o întâlnim în vremile mai noue, este de sigur în totalitatea
ei posterioară descălecărei, ceeace se poate cunoaşte chiar de
pe numele de judeţ dat acestor cercuri de ocârmuire, care vine
dela scaunele judecătoreşti înfiinţate în ele, şi are deci origine
reîlexivă, nu una neconştiută, istorică. Totuşi noi credem că
reţeaua pe care s'au întocmit asemene împărţire este mai veche
decât descălecarea, şi că cele mai multe din regiunile ce consti­
tuesc mai târziu judeţele purtau numele ce le au astăzi, din
vremuri mult mai bătrâne.
Astfel în Oltenia, care a fost locuită de Români, neîn­
trerupt dela colonizare, întâlnim numirile a patru judeţe, care
sunt fără îndoială mai vechi decât întemeierea statului mun-
45 Cantemir, Descr. Moldaoiae, p. 85.
au Doc. d,!n 1610, Arh. isi., I, 1, p. 22.
47 Doc. din 1639 ibidem, I, 1, p. 87.
48 Anaforaua boierilor cătră Gr. Ghica din 1765 Iunie in 3 în Uricariul
X, p. 104.
'" Doc. din 1742, ibidem, VIII, p. 9.
[165]
ORGANIZAREA POLITICĂ
165
tean. Judeţul Mehedinţi îşi derivă numele dela Mehadia ce făcea
mai înainte parte din el, şi această localitate după toate probabi­
lităţile îşi trage numele dela Romani. Tot aşa cu Jedeţul Ro­
manaii a cărui nume vine tot din epoca romană 50. Numele
Gorjului şi DoljuLui sunt combinate din acel al Jiului cu cu­
vintele slave Gor e.deal şi Dol=e vale, fără înţeles în limba ro­
mână, deci date acestor regiuni de Slavoni, înainte de a se con­
topi ei în naţionalitatea română, între veacurile VI--IX. Nu­
mai Vâlcea, cu un nume dat de Români, nu se poate hotărî
dacă este anterior .sau posterior descălecărei. Este Însă pro­
babil că întru cât celelalte patru subîmpărţiri ale Olteniei sunt
vechi, şi aceasta ce mai rămâne, a cincea va fi existat din o
epocă contimpurană cu celelalte.
Judeţele din Muntenia Mare poartă mai toate numirele
râurilor ce le străbat: Oltul, Argeşul, Dâmbooiţa, Il/ovul, Ia­
lomiţa, Prahova, Buzeul (numit mai înainte şi Secuenii dela
vecinătatea Secuilor), Teleormanul, Râmnicnl, unul singur acel
al unui munte. Musceliil şi un altul acel al oraşului său de ca­
pitală : Brăila. Singur Vlaşca cu un nume slavon, fără înţeles
în româneşte, este de felul acelora a Gorjului şi Doljului din
Muntenia Mică.
Inprejurarea că cele mai multe judeţe ale Munteniei,
poartă numiri împrumutate dela elementele naturale şi nu
dela aşezări omeneşti, ne arată că regiunile reprezentate prin
ele sunt mai vechi decât întemeierea oraşelor ce mai târziu
ajunseseră capitalele lor. ,
In Moldova din potrivă aflăm mai toate judeţele numite
după oraşele lor de reşedinţă: Dorohoi, Hârlăul, Suceava 51,
Iaşi, Roman, Bacău, Vaslui, Tecuci, Neamt 52, Fălciu53, o-:
heiu, Lapuşna, Soroca, Tighinea, Holin, Cetatea Albă.
Numai patru judeţe din Moldova, Tutooa, Covurlui, Pulna
şi Chiqheciul poartă numiri deosebite de acele ale capitalelor,
numiri derivate dela apele ce le udă, unul, Chigheciul dela un
codru din cuprinsul lui.
Este firesc lucru de admis, că la acele judeţe unde nu­
mele concoardă cu acel al capitalei mai întâi s'au înfiinţat a­
ceasta şi apoi s'au intins numele Ia circonscripţia administra­
tivă a căruia centru ea devenise. Chestiunea deci dacă exis­
tenţa acelor judeţe este anterioară sau posterioară descălecărei
va atârna de data la care au fost Întemeiate asemene oraşe.
Aşa bună oară Neamţul se ştie că este mai vechiu decât des-
•• Asupra Mehadiei şi a Romanţilor. Vezi VoI. 1, p. 222-223 .
• , Capitala judeţului fu Suceava, până la răpirea Bucovinei de Austriaci.
Judeţul Hărlău, au devenit Botoşanii.
. '2 Peatra ajunse capitală mai târziu .
• 3 Tot aşa cu Huşii.
[166]
166
ISTORIA ROMÂNILOR
călecarea, de oarece cetatea Neamţului dela care îşi trage nu­
mele şi oraşul aşezat în poalele ei fu înfiinţată de cavalerii Teu­
toni încă înainte de 1232 54. Tecuciul care poartă un nume slavon
fără înţeles în limba română, trebue să fie iarăşi mai vechiu
decât întemeierea domniei' în Moldova. Despre Roman din
potrivă s'ar părea că a fost întemeiat după descălecare, şi în
orice caz şi-a primit numele dela Roman Vodă (1391-1393)
care'l numeşte oraşul său 55. Oraşul Huşii s'au întemeiat de
sigur de Husiţii refugiţi in hotarele Moldovei, de oarece papa
Eugeniu al V-lea, prin o bulă a sa din 1446, spune că "ar fi
aflat cu cea mai mare neplăcere cum că în regatul Moldovei
s'ar fi adăpostind o mulţime de eretici, din secta cea scârboasă
a Husiţilor" 56. Forma plurală a numelui întăreşte şi mai mult
originea husită a oraşului. Asupra existenţei judeţului însă
a căruia capitală astăzi este Huşii, chestiunea aceasta nu
poate hotărî nimic, întru cât numele judeţului este luat dela
alt oraş, din sânul lui, Fălciul, care a fost prima lui capitală 57.
Cât despre judeţele moldoveneşti a căror nume nu este
împrumutat dela oraşele de reşedintă observăm, lucru în destul
de curios, că în două din ele, Covurluiul şi Tutova se întâlnesc
tocmai două din cele mai vechi oraşe ale Moldovei, Galaţii
şi Bârladul, ambele cu numiri slavone fără înţeles în limba
română şi din care Bârladul este adeverit chiar din cronici
ruseşti a fi existat încă de prin veacul al XII-lea 58.
,. VoI. II, p, 219,
"VoI. III, p. 120 .
• , Reprodusă de Kernenv Kurz, Magasin Itir Gescliichle Siebenbiu qens
II, p. 49. Aceiaşi origine o dă şi Bandinus în 1646 vezi Codex Bandinus în
An. Ac. Rom. II tom. XVI 189:') p. XXXX şi 2:�.
" Nu este de admis părerea Episcopului Melchisedek că Huşii şi-ar trage
numele de la un boier Husul sau Huus (slav = gîscă). Arhiva isţ. I, p. 1, Vezi
mai pe larg discuţia în G. Ghibănescu, Originea Huşilor, studiu istoric Bârlad
1887.
as Existenţa Bârladului se poate urmări în izvoare încă de prin veacul
alXI!-le. Diploma lui Ivancu Rotislavovici din 1134, îl pomeneşte alăturea de
Tecuciul şi Galaţi (Vezi VoI. Il, p. 204). Autenticitatea diplomei bârlădene a fost
însă contestată mai ales pe motive limbistice de 1. Bogdan, Dimploma bârlădcană
din 1134. principatul Bârladului, o încercare de critică diplomatică slavo-romănă ,
Bucureşti, 1889. De şi bănuirea autenticităţei ei numai pe motive, că limba
în care e scrisă nu ar corespunde cu acea a documentelor sau cronicelor slave
contimporane ei, nu ne par de tot hotărâtoare, chiar dacă am lăsa deo cam
dată la o parte diploma, încă Bărladul este amintit în cronica din Chiew, pe
la anul 1144-1146 şi anume în legătură cu Ivancu Rotislavovici, numind pe
acest principe cu epitetul de Berlaâniu, (Bogdan, 1. c. p. 31). O cronică din
Nowgorod spune la anul 1149 că Gheorghe Vladimirovici din Chiew trimise pe
principele de Bârlaâ contra Novgorodeni1or; ibidem, p', 32, nota 1). Tot cronica
din Kiew pomeneşte în mai multe rânduri de Bârladnici ca de un popor deo­
sebit, care nu pot fi decât locuitori Bârladului, ibidem p. '39). Pe baza acestor
texte şi a altor împrejurări D-l Radu Rossetti, în Revista nouă, Bucureşti II,
1890, p. 464 şi urm. apără existenţa principatului Bârladului.
[167]
ORGAliiIZAIU.>.A POLITICĂ
167
Aceasta ne ar dovedi numai faptul că atari regiuni erau
individualizate Încă Înaintea înterneierei oraşelor din sănullor.
Dacă ele s'ar fi constituit în corpuri deosebite, după ce oraşele
ar fi Început a înflori, ar trebui numai decât ca ele să le fi
împrumutat numirile. Din această împrejurare se poate încă
deduce un argument pentru vechimea împărţirilor în regiunile
judeţelor sale ale Munteniei şi a parte din Moldova, a căror
nume nu concoardă cu oraşele lor de reşedinţă.
Din discuţiunea de mai sus ar urma că regiunile din care
s'au format după descălecarea şi organizarea Ţărilor române
judeţele lor, .se- deIimitase Încă Înainte de acest eveniment,
în cele mai multe punte ale suprafeţei lor, şi că împărţirea
administrativă a Munteniei şi Moldovei reproduce numai o
împărţire provincială mai veche decât întemeierea ţărilor însăşi.
Autoritatea supremă în aceste judeţe era încredinţată
În fiecare la câte doi părcălabi, care îşi aveau scaunul În oraşul
de reşedinţă. Aşa bună oară se ştie că TârguI-Frumos, care
era capitala judeţului Cărligăturei, (acuma înglobat în al la­
şilor) era reşedinţa unui părcălab 59. Aceşti capi ai judeţelor,
cum am zice astăzi prefecţi, mai purtau şi numele de uriad­
nici, direqăiori şi În unele din ele pe acel de starosii. Aşa În un
document dela 1617 găsim pe diregătorul, şoltuzii şi pârgarii
din Târgul-Frumos, [ăluindu-se contra vornicului Ureche şi că­
lugărilor de Secul pentru stăpânirea nedreaptă a acestora a­
supra unei mori 60. Miron Costin ne spune în poema polonă
că părcălăbiile Putnei şi a Cernăuţului se numeau starostii,
şi conform cu această arătare aflăm un document din 1623"
care pomeneşte despre starostii de Putna 61. Acest nume de
pe urmă pare a fi fost Însă întrebuinţat şi pentru alte judeţe
în locul acelui de părcălab, de oarece Miron Costin ne vorbeşte
În aceeaşi poemă despre veniturile starostelui Bârladului, a
starostelui Dorohoiului şi a stărostiei Cotnari ului 62. Parcălabii
erau însărcinaţi cu adunarea contribuţiilor şi aveau şi căderi
judecătoreşti, precum şi îngrijirea de alte afaceri, din care unele
atingeau uneori interesele comunale. Aşa am văzut mai sus
cum părcălahul Târgului Frumos, apără Împreună cu autori­
tăţile municipale interesele acelui oraş contra călugărilor dela Secu.
Sub părcălabi erau o sumă de agenţi inleriori Însărcinaţi
În special cu Încasarea dăjdiilor. Este în totul firesc de a întâlni
vechea noastră ooârmuire îndeletnicindu-se aproape numai cu
Încasarea dărilor şi împărţirea dreptăţei. Aceste sunt singurile
59 Cantemir Dese!'. Moldaoiae, p, 11.
eo Arh. isi" I, 1, p, 13.
61 ibidem, 1, 1, p. 144,
62 Ibidem 1, 1, p. 170.
[168]
168
ISTORIA ROMÂNiLOR
afaceri publice de care se îngrijesc ocârmuirile rudimentare;
căci celelalte interese ale obştei sau sunt lăsate în deplină pără­
sire sau sunt date în sama unoraşezăminte speciale. Cultura
câtă va fi fost, era încredinţată bisericei, care avea organizarea
ei autonomă, cu regulele, jurisdicţia şi veniturile ei ; căutarea de
interesele publice, precum căi de comunicaţie, poduri şi altele,
erau lăsate cu totul la îndurarea privaţilor, care dispuneau une­
ori prin testamentele lor, să se facă câte un pod peste o apă sau
să se întocmească o fântână la cutare răspântie. Comerţul, agri­
cultura, industria mergeau cum puteau în sânul stărei chaotice
a societăţei. In scurt ocârmuirei din acele vremuri nu-i rămânea
alt ceva de făcut de cât de încasat contribuţiile şi de cercetat
pricinile, fără de care îndeletniciri nici se poate măcar concepe
ideea de stat.
Pentru a putea îndeplini aceste trebi trebuia menţinută
ordinea de aceia şi găsim şi urme de poliţie preventivă precum
străji în sate pentru prinderea furilor şi împiedecarea neorân­
duielilor.
Aşa, o scrisoare a şoltuzului de Suceava către birăul din
Bistriţa vorbeşte de nişte oameni ce s'ar fi îmbătat "ce oameni
fuse de ispravă şi apoi au ieşit noaptea de au umblat ca nişte
tâlhari cu săbii, cu corduri (sic?) şi cu topoare şi întrebându-i
straja ce oameni sunt de umblă aşa cu arme goale prin trăg (târg)
ei au dat în strajă şi au tăiat pe un fecior al străjilor şi aşa fă­
când au sărit străji de i-au prins". Tot aşa trebue înţelese dis­
poziţiile cele foarte înţelepte şi care s'ar putea reinvia astăzi
de a se pedepsi pe acei ce ar lăsa locuri desgi ădite unde s'ar
,găsi unele vraniţe (graniţe, hotare) sau pârleazuri deschise 63.
Fiindcă despre organizarea justiţiei ne vom ocupa într'un
capitol special, cu prilejul studierei legislaţiei lui Mateiu Basarab
şi Vasile LUpU64, apoi aici spre a complecta cadrul ocârmuirei, ne
rămâne numai a enumăra felul dăjdiilor. Contribuţiile se adăo­
giră necontenit potrivit cu sporirea nevoilor ţărilor române,
şi anume în două îndreptări, intensiv prin mărirea nartului dăjdiei,
apoi extensiv, înmulţindu-se numărul lor şi iscodindu-se fără
încetare dări noui peste cele vechi.
Documentele răstimpului studiate până aici ne arată ur­
mătoarele contribuţii ce se luau de la locuitori: In primul loc
birul, dare directă impusă pe capul omului şi care se ridica sub
. forma cislei de la ţărani fie liberi (megieşi, knezi, moşneni sau
răzeşi) fie supuşi (rumăni sau vecini); iar de la mazili coborâ­
torii' boerilor uitaţi la ţară prin impunere personală iar nu sub
forma obştească a cislei. Pe lângă contribuţia directă, mai erau
o sumă de altele indirecte, răspunse de pe avere fără deosebire,
63 N. Iorga, Doc. Bistriţei, I, p. 66 şi Studii şi Doc. V, p. 342.
" In volumul al VII-lea.
[169]
OliGANIZAREA POLITICĂ
lf39
de boieri anume chiar de acei dregători, şi de ţărani. Astfel erau
oieritul, darea pe oi, albinăritul, pe stupi, numit şi dese tina, porcă­
ritul sau goştina, qăletăritul darea de pe numărul de găleţi de
grâne strânse" de pe câmp. Veneau apoi dijmele, venituri foarte
Însemnate trase de domn în natură de la productele pământului,
precum de la miere, ceară (altă dare de cât albinăritul) sau vin.
Acestedijme erau acele din dări, a căror strângere se conceda
adese ori către mânăstiri. Se mai întâlneşte vinărieiul, darea pe
crâşme, ilişul un soi de dare în bani a cărei natură nu poate fi
determinată mai de aproape, posadul darea pentru întreţinerea
garnizoanelor prin oraşele unde erau de trebuinţă.
In afară de aceste venituri regulate, mai erau şi altele pro­
venite din amenzi care se numeau În de comun gloabe, şi erau
iarăşi de mai multe feluri precum: tretina, amenda de o treime
din valoarea obiectului defraudat, oşluca, pedeapsa bănească
impusă acelor ce nu vroiau să asculte de ordinile ocârmuirei,
pripăşăriiul, amenda încasată de la vitele găsite de pripas, şu­
gubinele sau deşugubinile, iarăşi amenzi pentru deosebite aba­
teri 65. Poporul de jos mai era supus Încă, în afară de plata dă­
rilor, şi la nişte lucrări în natură pentru folosul domniei. Aşa în
locurile de fânaţ era îndatorit a căra fânul domnesc; în pod­
gorii a căra buţile cu vin; lângă ocnele de sare a transporta
droburile scoase din mine; în preajma râurilor a drege morile;
lângă Dunăre a pescui morun şi pretutindeni a procura domnului
boii pentru podvoade (căraturi) şi caii de olac pentru transmi­
tera ordinelor domneşti 66. Pentru adunarea acestor dări şi a­
menzi erau deosebite clase de strângători care să numeau uneori
oăiămani 67, vechii juzi sau knezi, alte ori îşi împrumutau nu­
mele de la darea ce incasau : astfel birarii, pripăşarii, oşlucarii,
deşugubinarii. Cu cât cădeau mai mult ţările române sub stăpâ­
nirea turcească, cu atâta se înmulţea numărul dărilor şi se
adăogea câtimea lor. Pe la sfârşitul veacului al XVI-lea am vă­
zut bună oară pe Iancu Sasul şi Emanoil Aron, luând unul a zecea
din boi, celalat chiar câte un bou de om În toată ţara. Pe la înce­
putul veacului următor Întâlnim o nouă dare, fumărilul, impusă
p�.ecare fum ce eşiă din o casă; apoi o alta de 8 aspri de fie-care
familie, sporită de Iacob Eraclide Despotul la cifra de un galben,
es Asupra acestor diverse dări şi amenzi, vezi Melchisedek, Cron. Roma­
nului, I, p 121--123.
" •• Asupra tuturor acelor îndatoriri, vezi documentele din 1399, de la Mir­
cea cel Mare în Arh ist., I, 1, P 97; 1430. Dan al II-le, idem, I, 1, p. 73;
1448, Petru al III-le din Moldova idem, I, 1, p. 153 şi 1490, Vlad al VI-le,
Idern, I, 1, p. 5. Adaoge documentul din 1458, Ştefan cel Mare, Melchisedek,
Cron. Rom., I, p. 117 şi altul de la Ieremia Movilă, 1595, Arh. ist., I, 2, p. 7.
67 Doc. de la Miron Barnovskl, 1629, în condica episcopiei. de Huşi Mel­
chisedek Cron. Ruşilor, p. 33.
[170]
170
ISTORIA ROMÂNILOR
1
adecă 12 aspri 68 o taxă pentru tăierea vacilor şi a oilor, o dare
de unt în natură pentru aprovizionarea Turcilor, câte o câtime
de lupi de fiecare sat, o dare nouă pe laptele vacilor numită sulqia
şi altele felurite, care de care mai arbitrară, mai nedreaptă şi mai
distrugătoare de producţiune.
Din aceste dări, birul ajunsese pe timpul lui Mihaiu Vi­
teazul la o înălţime aşa de mare, în cât moşnenii ne mai putându-l
plăti, li se luau moşiile pe sama domniei. Tot aşa întâlnim şi în
Moldova pe Petru Schiopul, luând ca domnesc satul Urinceştii
din ţinutul Lăpuşnei, pentru că nu putuse răspunde darea de
70,000 de aspri aruncată asupra lui. Satul devenit domnesc,
este apoi vândut de Petru Schiopul mitropolitului Movilă, de la
care domnul ia acea sumă de bani, spre a împlini cifra tributului
îndoit pe care se îndatorise a-l răspunde către Turci, după răs­
turnarea lui Ioan Vodă.
In cazurile excepţionale când se aruncau dări neaşteptate
asupra satelor, mergea câte un boier mare în ţinuturi spre a
privighea încasarea lor, de unde se desvoltă în curând abuzul
de a face pe acest boier răspunzător pentru deplina încasare a
contribuţiilor 69. Astfel când se aruncă acea dare extraordinară
de 70,000 de aspri asupra satului Urinceştii, logăfălul Solomon
fu însărcinat cu încasarea dărei, pe care el neputârid-o împlini
de la acel sat, pentru a scăpa de cumplita răspundere, îl confiscă
pe sama domniei 70. Abuzul de a Iace..pe __ yistier răspunzător
pentru încasarea dărilor aduse la un mare discredif slujba Vis­
tieriei, care ajunsese un strângă tor mijloc de căpătuială numai
pentru cei ghibaci şi hrăpareţi, cum erau mai cu seamă Grecii.
Boerii români Iugiaude ea, Încât întâlnim fenomenul cel foarte
straniu că pe cât dregătoriile erau îndeobşte mai căutate, acea a
Visteiriei va fi privită ca o pacoste pentru acel căruia i se im­
punea. Mai multe documente adeveresc această neaşteptată îm­
prejurare. Aşa vedem într'un zapis arătarea că Lupu Bogdan
rugă pe socrul său Constantin Cantemir Vodă să facă pe Ilie
Enache, duşmanul lui Bogdan, vistier al doilea "ca să-I sărăcească
68 Sigismund c. Petru Rareş 1532 Hurm. Doc. supl. U, 1, p. 66: "cent
vingt miile aspres, ce qui fait dix miile florins en 01''' Florinul în aur era duca­
tul sau galbenul austriac.
69 Vezi două documente, unul de Ia Petru Schiopul din 1588 şi altul
de la Ieremia Movilă în Wickenhauser, Geschichie und Urkutuleti des Klosters
Solka, 187", p. 63 şi 69. Intr'un document din 1665, Uricariul, X, p. 230, găsim
pe boierul Miliăilaşcu Beldimati, vânzându-şi nişte moşii pentru că rămăsese
la pagubă mare din nişte zlotări (împliniri de dări) de Ia ţinuturile Bacău lui
şi a Neamţului, şi avea strânsoare mare de bani, căci fusese dat Ia lefegii,
adică pe mâna mercenarllor, ca ei să-şi scoată lefiIe de Ia el, ce nu îngrijise
a aduna contribuţiile din care să se plătească.
7. Şi aice repetăm observaţia, de mai multe ori făcută, asupra lipsei desă­
vârşită a ideei de competinţă, întru cât întâlnim un logofăt însărcinat cu În-
casarea dărilor. .,
'\
I
[171]
ORGANIZAREA POLITICĂ
171
-- ------�_---�_----------------
şi să-i stângă casa" .. Mai mulţi boieri sfătuiesc pe Enache ca "mai
bine să-şi dea moşiile, să scape de acea boierie". Despre Todi­
rascu Iordache Cantacuzino mare Vistier în domnia a 2-a a lui
Dumitraşco Cantacuzino spune Neculcea că "a rămas dator din
� Vistiernicie cu vr'o 20 de pungi de bani. Aşa sunt de bune boie­
riile dela Vasile Vodă Încoace". Intr' o condică veche se vorbeşte
despre nişte datorii "ce nu ar fi ale casei noastre (a unor boieri)
ci au fost a Visţeriei Mo19QYei puse asupra casei noastre de la o
samă de dofi1îîI').-�aşa se tângueşte fostul ��j.--­
colae Başotă ce a cheltuit mai mult de 7000 de galbeni in trebile
vistieriei şi "nici un ban nu mi-s'a orănduit şi din pustiirea ce
a dat peste mine mi-s'a stâns casa" 71.
Aceşti slujbaşi ai ocârmuirei însărcinaţi cu strângerea
dăjdiilor erau pe capul poporului o adevărată nenorocire, din
pricina lipsei depline de control şi de dispoziţii hotărâte în deli­
cata lor menire de îndeplinitori ai dărilor, punt pe care ocârmuirea
noastră caută tocmai să'I determine cât se poate mai lămurit.
Strângerea mai ales a dijmelor, dărilor pe oi, porci, stupi, apoi
gloabele a căror înălţime era lăsată la apreţuirea agentului îm­
plinitor, punând el cea mai bună parte în buzunarul său,prici­
nuiau nemulţumirile şi tânguirile cele mai dese. De aceea mai
mulţi domni prevăd prin hrisoavele lor de scutire a unor sate
de asemenea dări, concedate mânăstirilor. ordine foarte aspre
către slugile domneşti, împunându-le a nu mai bântui acele
sate, a nu le face strâmbătaie şi a nu le prăda. Aşa un document din
1435 de la Ştefăniţă fiul lui Alexandru cel Bun ordonă jude­
ţelor Bacău şi Trotuş să nu năcăjască pe Braşoveni "şi ei mai
mult nouă să nu să jăluiaseă ca apoi vor sta capetele voastre".
Un altul dela Alexandru al II-lea ameninţă cu mare chin şi urgie
pe ori ce dregător ar voi să iee măcar un gros dela Braşoveni
peste vama obişnuită 12.
Stefan Răzvan scrie în 1595 slugilor sale lucrătoare în
ţinutul Chigheciului, cum i s'au tânguit călugării de la Tazlău
că în loc ca ei să primească bani de la locuitorii satului Tătăranii,
silesc pe locuitori la munci în natură, iar starostii, scutarii şi
deşugubinarii nu lasă în folosul călugărilor pripasurile, deşugu­
binele şi gloabele câte s'ar întâmpla în satele călugărilor, ci le
iau pe sama lor 73. . '
In un alt document din 1612 Ştefan Tomşa scrie către
Lupu a Mariei, fost vătav de Bacău, "că s'au tânguit inaintea
noastră rugătorii noştri, călugării de la sânta mănăstire Bistriţa,
71 Toate aceste documente în comunicarea lui I. Tanoviceanu, Marele.
spătar Ioan Ţifescu în An. Ac. Rom. s. II, tom. XXXII, 1910, p. 814 (8)
şi urm.
72 Nicolaescu 1. c. p. 89 şi 109.
7. Arh. isi. I, 1 P 141.
[172]
pentru că domnii anteriori le au fost dat vama cea mică din
târgul Bacău, pe care le am lăsat'o şi domnia mea; iar tu când
ai fost acolo vatav, le-ai luat acea vamă şi-i tot superi şi acuma.
Deci îndată ce vei vedea această carte a domniei mele să-i laşi
în pace şi să le întorci şi cele ce ai luat până acuma, şi să nu mai
vină altă tânguire la domnia mea, căci atunci să ştii că vom tri­
mite să te spânzure pe loc" 74. Miron Barnovski primeşte o tân­
guire de la episcopii şi egumenii de prin toate mânăstirile, de la
mazili, feciorii de boieri de ţară şi de la [upânesele sărace de
bărbaţi, adecă văduve 75, că "li s'au pustiit satele şi li s'au
răşchirat vecinii prin slobozii şi prin satele boiereşti, şi că au
rămas numai cu si1iştele, din pricină mai ales că părcălabii de
ţinuturi întră în satele lor şi le pradă vecinii şi-i ciobotesc fără
de ispravă; apoi umblă deşugubinarii în toată vremea de fac
năpăşti la femei şi fete de oameni buni şi la sărace pe minciuni,
de fac pradă şi-i bagă în fiere şi-i ciobotesc; mai umblă în sfârşit
şi juzii ţigăneşti de le învăluesc ţiganii, prădându-i şi pe dănşii".
Tânguirea nu ne-ar mira atâta, întru cât tot deauna ocârmuiţii
au găsit de bănuit ocărmuitorilor. Ce să zicem însă de ordinul
domnului dat asupra acestei jăluiri, care dispune pentru a îndrepta
asemenea stare de lucruri, ca părcălabii să nu mai judece pe
oameni din satele mânăstireşti decât pentru vinele cele mari,
iar deşugubinarii să umble prin acele sate numai o lună pe an, în
Septembrie, pentru a apăra măcar astfel pe locuitori de prădă­
ciunile organelor ocârmuirei, punându-i mai rar în atingere cu ele.
In sfârşit din numeroasele documente ce le am putea in­
voca în sprijinul acestor împrejurări, mai cităm încă trei: unul
de la Mihaiu Viteazul din 1599, prin care ordonă lui Bogdan păr­
călabul din Albeşti să Iese în pace un sat al mânăstirei Vieroşul,
"căci nu va păţi nici un om ceeace vei păţi tu" 76 al doilea de
la Constantin Brâncoveanu, prin care domnul apărând nişte
rumâni ai mânăstirei Argeşului, de jafurile slugilor sale, poron­
ceşte acestora "să aibă de acum înainte a se feri de a mai bântui
pe acei oameni, ca să nu mai vie la domnie jalobă asupra lor,
când atunci ar petrece mare nevoie, "şi cu tine, adaoge domnul,
se vor părăsi toţi ciocoii a mai face jaf săracilor" 77, al treilea
este o carte a lui Vasile Lupu din 1645, îndreptată către munici­
palitatea Huşilor, privitoare la neamestecarea posluşnicilor epis­
copiei cu târgoveţii, care sfârşeşte prin cuvintele ameninţătoare:
"de va mai veni jalbă la domnia mea că-i învălui ţi, cu tine şol-
I
I
j
,
172
ISTORIA ROMÂNILOR
" Ibidem p, 135.
,. Că sărace nu înseamnă lipsite de avere ci văduve, se vede din
însuşi faptul că aceste jupânese sărace aveau moşii. Apoi într'un document din
1670 de la Duca Vodă, Uricariul, .IX, p. 315, se vorbeşte de "Ileana comisoaea
ce rămăsese săracă de giupânul său Andrieş". Doc. în Arh. ist., I, 1, p. 175'
-e Foaia Societăţei Românismului, I, 1870, p. 474.
" Doc, din 13 Ianuarie 1693, Uricariul, IX, p. 153.
[173]
ORGANIZAREA POLITICĂ
173
tuze mă voi întreba" 78. In sfârşit mai aducem încă o poruncă
a lui Matei Basarab către un vameş, nostimă prin străşnicia
rostirii ei: "Scris'am domnia mea ţie Vasso Vameşule, ce porc
de câne eşti tu de cărţile domniei mele nu le bagi în samă. A
făcut domnia mea cărţi părintelui Sneagoveanu să 'şi iee dreptul
său după locul lui de la Spanţov, cum a fost legea şi obiceiul.
iar tu fecior de lele ce eşti, nu bagi cărţile domniei mele în samă ;
să cauţi dar să laşi să'şi iee ce-i obiceiul, că vom trimite dom­
nia mea, acolo, de te va spânzura 79.
De aceea întâlnim repetat poruncile cele mai aspre ca slu­
gile domneşti să nu se amestece în satele apărate, sub amenin­
ţarea de "a suferi mare ruşine, de a fi aduşi legaţi" 80, sau cum
am văzut mai sus, de a fi chiar spănzuraţi,
Tristă privelişte ne înfăţoşază o ocârmuire care mărtu­
rişeşte ea însăşi, şi oare cum ca lucru de Ia sine înţeles, abuzurile
neiertate ale agenţilor ei, fiind nevoită să-i înfrâneze de Ia ele
prin cele mai straşnice ameninţări, şi care în sfârşit pentru a
uşura poporul de încălcările lor, chiar în satele cele apărate,
le ordonă a nu le mai prăda decât o lună pe an.
Să se adauge cătră aceste despoieri ale drăgătoriIor, şi
acea legală, consfinţită prin obiceiul pământului, de a se apuca
un sat sau un om pentru dările neplătite de un altul, că­
ruia îi rămănea dreptul de a se despăgubi dela cel pentru care
plăti a şi din această pricină se şi găsesc hrisoave domneşti, care
scutesc unele sate privilegiate de această uriaşă nedreptate 81.
Mitropolitul Matei al MireIor în sfaturile sale către Alexan­
dru Iliaş (1616-1618), spune că "ciocondniţii" (ciocoii) ard pe
săraci ca cu focul, cu mulţimea dărilor şi apăsarea care-i fac
să fugă în Ardeal, compătimeşte şi pe preoţi, pe bieţii rnâncători
de colivă care nu ştiu carte fiindcă nu au unde învăţa.
Mitropolitul mai observă cum drumeţul nu întâlneşte în
Ţara-Românească nici drum, nici fântână, şi cum a trebuit une­
ori să scoată din noroiul ţarinelor carul şi boii săracului ceeace
făcea să i-se întristeze inima. La judecăţi şi la divan trebile mer­
geau iarăşi pe bacşişuri 82.
Asemenea fapte socotite astăzi ca lipsă de îngrijire şi fără
de lege, pe atunci erau îngăduite de morala mai largă a vieţei
de stat.
,. Document din condica eplsc. Huşilor, Melchisedek, CroII. Ruşilor, p. :35.
,9 Revista Română, 1862 p. 390 Doc. din 24 Oct. 1644 .
• 0 Doc. din 1602 April in 6 şi 13, Haşdeu, Cuvinle din bătrâni, I, p. 117
şi 128.
8l Doc. de la Ieremia Movilă 1603, Arh. isi., I, 1, p. 117; alt doc. dela
Radu Vodă prin care "ordonă să lase dabilarlr IulJn pace satul jupânesii lui
Dumitru Goia să nu învălue vecinii nici bucatele vecinilor şi să nu le fie luate
pentru alţi oameni sau pentru alte sate" doc. din 1624 în Documente româ­
neşti, ed. 1. Bianu, p. 94.
82 N. Iorga, Studiul citat.
[174]
174
ISTORIA. ROMÂNIr.OR
Aşa bunăoară găsim pe Logăfătul Teodosie al lui Mihai
Viteazul cerând pe faţă de la Bistriţeni un cal făgăduit lui, pentru
o stăruinţă pe lângă domn în care stăruinţă izbutise, făgăduind
Bistriţenilor că şi de acolo înainte îi va sluji bucuros 83.
In un izvod de cheltueli al Stolnicului Neculai dintre anii
1619-1628, găsim trecuţi: "lui Gravilaş Vornicul un inel de
aur când s'au pârât cu Spătaru Dumitru şi o solniţă de argint
şi un hrâu de arşin Logăfătului Gheanghea ca să ţie cu mine 84.
Nu numai atâta, dar însăşi Domnul era bănuit în darave­
rile sale private, că se foloseşte de autoritatea sa domnească spre
a jăfui lumea. Interesant e în această privire hrisovullui Mihnea
Voevod din 1589. Domnul cumpărând satul Stăneşti dela Radu
Postelnicul şi sora lui Frăsina, întreabă în divanul lui pe vânză­
tori înaintea Vlădicăi şi înaintea tuturor dregătorilor şi boie­
rilor, dacă cu voia lor vânduseră satele ca să nu spună mai apoi
după petrecerea lui Radu din viaţă, că ar fi făcut vre'o siluire
vânzătorilor pentru că fusese domnitorul ţării şi să nu reiee vân­
zătorii acele sate de la mănăstirea căreia Mihnea le dăruise 85.
Dacă trecem acuma la organizarea municipală cu sfatul
pârgarilor, având în fruntea sa în Muntenia pe judeţ, în Moldova
pe şoltuz, şi acăreia origine am cercetat'o aiurea 86, constatăm
că numărul pârgarilor era în deobşte de 12, uneori de 687• Acest
fel de dregători se află însă numai în oraşe. In sate se întâl­
nesc nişte capi ai sătenilor numiţi juzi sau iudeţ; în ămbile ţări
sau şi vălămani şi kneţi, şi care sunt mai mulţi la număr, fără să
se arăte dacă unul din ei era mai mare, în felul şoltuzului sau a
judeţului din oraşe. Aşa un document din 1586, conţine o măr­
turie pentru vânzarea unei moşii, întărită de "Tămaş, Bascanu,
Vasile Răjicin, Mateiu Butnariu şi Crîstea"judeţii de la Balomi­
reşii" 88. In foarte multe documente se pomenesc satele după
numele judeţului lor, desemnându-le ca acele unde este sau au
fost cutare sau cutare jude, cum am văzut mai sus 89.
Căderile sfatului orăşănesc, întru cât poate fi vorba de corn­
petinţă în vechea ocârmuire a .. ţărilor române, erau în deobşte
următoarele:
Mai întâi el era organ al' autorităţei centrale şi aduna banii
.i Hurm. Doc, XII, p. 753, Log. Teodosie c. Bistriţeni din 18 Martie 1600 .
•• G. Ghibănescu, Ispisoace şi Zapise, I, 2, p. 120 .
•• St. Nicolaescu, Doc. slauo-rom., p 285 .
•• VoI. II, p. 232. Se întâlneşte şi în Moldova numele de judeţ dat ca­
pului unui oraş, obicnuit mai ales în Muntenia, în locul acelui de şoltuz În­
trebuinţat în Moldova. Aşa într'un doc. dela Ştefan cel Mare din 1459, el
ordonă ca (uzi; (COYJlIJ,11) de la Bacău să nu judece şi globaşii să nu globească
Satul Lucăceştii a mănăst. Bistriţa. Arh. isi. I, 1, p. 114.
87 Mărturia hotarnică a Plopenilor din 1673 in condica episc. Huşilor.
Melihisedek, Cron. Huşilor, p. 35 .
•• Melchisedek, Cron. Romanului, 1, p. 220 .
•• Asupra acestor denumiri a satelor vezi mai sus, vol, III, p. 151 şi unu.
[175]
OROANIZAREA POLITICĂ
175
de la contribuabilii oraşului, hotărând şi cât se cuvinea să dee
fie-care din orăşeni după răfuiala cislei, bine înţeles pentru acea
parte a poporaţiei oraşului care era supusă cislei. Aşa găsim
un document de Ia Miron Barnovski, în care domnul dojăneşte
pe "şoltuzul şi pârgarii din târg din Huşi că s'au jăluit satele
sfintei episcopii de acolo, zicând înaintea domniei mele, că le este
cisla într'un loc cu a târgului ; de ce strângeţi banii şi nu-i aduceţi
voi aice Ia domnia mea, ci trimeteţi banii pre oamenii şi pre vata­
manii din satele sântei episcopii, de-i aduc şi voi nu-i aduceţi.
Ce munciţi oamenii? Pentru aceea dacă veţi vedea cartea dom­
niei mele, iar voi să strângeţi banii satelor sântei episcopii, şi
să-i aduceţi voi cu dăjdile târgului, şi să nu mai munciţi oamenii
sântei episcopii" 90.
Pe lângă adunarea şi ducerea banilor birului Ia domnie,
şoltuzul şi pârgarii mai erau ţinuţi a îndeplini şi încasarea altor
venituri, precum şi a execută slujbele la care erau obligaţi
locuitori faţă cu ocârmuirea. Prin un document din 1621, li
se ordonă a lăsa în pace satele episcopi ei anume Plopenii, Hru­
benii, Cârligatii, Criteştii, Băsăştii, Coziacii şi Podenii de toate
celelalte angării, precum podvadă, jold, cai de olac, gloabe şi
numai "cisla lor câtă va hi să plătească" 91. Soltuzul era ca
dregătorul cel întâi al municipalităţel răspunzător cătră domn,
pentru neesecutarea ordinilor acestuia.
Şoltuzii şi cu pârgarii aveau însă şi căderi judecătoreşti.
Ei judecau procesele mici, precum ocările şi bătăile, osândeau
Ia amenzi, care erau apoi încasate de globaşii lor. Aşa un do­
cument de Ia Ştefan cel Mare din 1458 dispune că "oamenii
aceia ce ascultă de mitropolia de Roman, să nu aibă a-i judeca
. nici şoltuzii, nici pârgarii, nu cumva să iee de la ei nici pentru
sfadă, nici pentru ziua lui Ilie, (taxa ce se plătea de acei ce
vindeau mărfuri în ziua de iarmarocul de 20 Iuliu) 92.
.Iuzii satelor aveau aceleaşi atribuţii financiare şi judecă­
toreşti în satele lor, pe care le aveau şoltuzii şi pârgarii în
oraşe; şi ei cisluiauioamenii şi, îi ştrăfueau pentru vini mici,
precum sfezi, pripasuri, neascultare etc.
In afară de aceste atribuţii ce cădeau asupra şoltuzilor,
pârgarilor şi juzilor ca organe a le ocârrnuirei centrale, ei mai
făceau încredinţărei la deosebitele afaceri ce se încheiau Înaintea
lor şi mai ales la tocmelele de vânzare, spre a le da o putere
mai mare. Cele mai multe din documentele ieşite de la şoltuzi
şi pârgari conţin asemene daraveri, cărora consiliul comunal
le dă încredinţarea, sau singur, sau întovărăşit de un număr
90 Document din 1629 din condica episcopiei Ruşilor în Melchisedek,
Cron. Ruşilor, p. 34.
91 Document din 1621 Melchisedek in Croti. Huşilor, p. 32.
92 Melchisedek Cron Romanului, 1, p. 120.
[176]
176
ISTORIA 'ROMÂNII.OR
de oamenii buni şi bătrâni. Astfel" Tamaş şoltuzul cu 12 pâr­
gari şi cu alţi oameni bătrâni din târg din Trotuş, anume Cos­
tantin Buhociu şi Neculai Chihna şi Dumitraşcu Condrea şi
Mateiu de Filipeşti şi alţi oameni buni întăresc .vânzarea făcută
de Sandru din Ruşi, feciorul Cupariului din Filipeşti, o jumătate
de parte din partea părintelui său, Cupariul, din vatra satului
şi din câmp şi din ţarină şi din apa şi din pădure şi din tot
locul cu tot venitul, lui Dragan fiul Nechitei din Filip eşti ,
punând şoltuzul pe acest act drept încredinţare pecetea ora­
şului 93. Un alt document din 1620, de pe timpul lui Gaspar
Graţian, arată că "în zilele cuviosului domn al nostru Ioan
Gaspar Vodă cu mila lui Dumnezeu domn ţărei Moldovei,
şi în zilele lui Gricorcea Lapte-acru cu 12 pârgari, venind înaintea
noastră panuI Vitold logofătul, de bună voie a vândut a sa
dreaptă ocină şi moşie, o casă cu tot locul împrejuraş în uliţa
ungurească lângă Mihaiu drept 30 de taleri, care casă a cumpă­
rat'o panul Nicoriţă, mare vornic de ţara de sus, cu nevasta
lui; deci noi inscriind vânzarea în catastihele oraşului Iaşi după'
obiceiul vechiu, eliberăm tot odată această a noastră scrisoare
de încredinţare sub pecetea oraşului, fiind de faţă oameni buni;
anume Lazăr şatrarul, Mihăilescu vornicul, Simion comisul şi
Macri 94.
Interesanta împrejurare a existenţei unei condici orăşăneşti,
în care se însemnau trecerile de proprietăţi, mai este adeverită
şi de alt document din 1617, prin care Radu Vodă întăreşte
mănăstirei Sf. Sava din Iaşi o prăvălie şi trei fălci vie din
podgoriile Epurelui de lângă Iaşi, "iar acele vii şi prăvălii
înregistratu-s'au şi În catastihul orăşănesc, după obiceiul cel
vechiu". O altă trecere în condica Iaşului este aceea a cumpă- .
rătoarei unor vii la Cotnari ce se găseşte în un document din
1643. Mai aflăm o altă trecută în 1632 în catastihul oraşului
Bârlad. Se găsesc însă şi adeveriri de şoltuzi şi de pârgări,
din care una tot din Bârlad în care nu se pomeneşte despre tre­
cerea actului în Condica oraşului, ceeace ne arată că deşi lucrul
se făcea el nu era totdeauna amintit în document; aşa în anul
1620, şoltuzul din Bârlad Ioan Carapotorna şi 12 pârgari şi
preotul domnesc şi toţi oamenii bătrâni, târgoveţi din Bârlad
mărturisesc prin o carte a lor, cum că [upăneasa Zamfira lui
Dumitraşcu Chiriac cu fii săi Toader şi Maria vând de bună
voia lor lui Ghenciu Părcălabul, mai multe părţi de pământ,
punând pecetea târgului " până când îşi vor face şi alte pri­
vileghii" (adecă hrisov domnesc). Un document din Târgoviştea
.a Arh. ist., I, 1, p 105, 1541. Unu din cele mai vechi documente, in
limba română.
•• Arh.. ist., 1, 1, p. 181. "In' zilele lui Grigorcea Lapte-acru" este in­
tr'adevăr omeric I
\
!
I
"
f
r
[177]
ORGANIZAREA POLITICA
177
din 1636, constată de asemene că Tudoran judeţul şi 12 pâr­
gari din acel oraş întăresc jupânului Hrizea cumpărătura unei
vii de la Stanciu Şoimaru pentru 110 galbeni ungureşti, fiind
"mulţi boieri şi preoţi şi bătrânii oraşului marturie" după care
înşiră vr'o 30 de nume "şi alţi mulţi oameni buni şi bătrâni" 95.
Ar rămâneă o interesantă chestiune de desbătut; cum
dobândeau puterea aceşti dregători comunali, şoltuzii şi pâr­
garii în oraşe, judeţii în sate; prin alegeri sau prin numire
din partea autorităţilor superioare? Din nefericire documentele
cunoscute până acuma nu ne dau absolut nici o indicaţie asupra
acestei împrejurări 96.
Sfera de atribuţii care în alte state este privită ca de
căderea ocârmuirii, dar care la noi în ţară a fost la început
lăsată mai ales în îngrijirea privaţilor, este căutarea de bolnavi
şi de neputincioşi. In nişte timpuri atât de religioase ca acele
ale trecutului ţările române, se înţelege că atare îngrijire era
lăsată mai ales în seama mănăstirilor înzestrate adeseaori de
boieri şi domnitori cu îndatorirea a priveghea asemeni treburi
aşa ştim că la mănăstirea de la Sân Mitreni există încă de
prin 1524 un ospiţiu pentru bolnavi şi altul pentru săraci la
mănăstirea Argeşului, cărora amândouă ospiţiuri Vladislav Vodă
le hărăzeşte toate brănzeturile din judeţul dimprejur: jumă­
tate unuia şi jumătate celuilalt 97.
Mănăstirea GoIii din Iaşi înfiinţată pe la jumătatea vea­
cului al XVI de marele Logofăt Ioan Golia şi închinată în
1606 mănăstirii greceşti Vatopedul din Muntele Sinaia era
în datorită după cum se vede din fapte posterioare la întreţinerea
unei bolniţe de nebuni 98. Cel întăi spital propriu zis se înfiinţează
întâi în Bucureşti pe la sfârşitul veacului al XVII-lea de către
spătarul Mihai Cantacuzino; al doilea spital' fu acel de la Pan­
telimon tot în Bucureşti înfiinţat de Grigore Ghica in 1735,
dispunând ca din venituri să se ţină a doua holniţă pentru
bolnavi săraci şi fără de rude 99. Spitalul Sf. Spiridon din Iaşi
s'a înfiinţat la 1741 de Mihai Racoviţă.
95 Arh. ist., I, 2, p. 19, 1643 Ghibănescu Isp şi Zapise, II, 2, p. 30;
Revista de cercetări istorice (Aug. 1913), p. 5 doc. 1632 şi Arh. ist. I, 1, p. 15
doc. 1636.
96 Un studiu asupra breslelor cu care să se cornplecteze cercetarea ocăr-
muirei vechi, se va face mai potrivit la expunerea obceiului pământului.
'7 Arh. ist. r, 1, p. 104 .
•• Mai sus p.29. Domnia lui Cuza Vodă de mine r, p. 127, 128, 329 .
.. Gălăşescu, Eţoria spitalelor civile din Bucureşti, 1900.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VI.
12
[178]
III
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
1. lIMBA SLAVONA ŞI LIMBA nOMÂNA
Nici la un popor din Europa nu a fost mersul ideilor atât
de împiedecat ca la acel al Românilor. De la dispărerea Daciei
în noianul năvălirilor barbare, când se stinse .Iacla. culturei care
începuse a străluci în provincia romană până în timpurile ce
ne ating mai de aproape. poporul român s'a svârcolit mai cu
deosebire în mişcări fisice, iar cele intelectuale frământară mai
puţin decât toate a lui fiinţă.
, Poporul român moştenise de la Romani, elementul de că­
petenie din care se zămislise, limba sa neolatină şi religia cre­
ştină, două pârghii de cultură care îmbinate ar fi putut grăbi;
îndată ce vremurile se mai liniştiră, reîndrumarea civilizaţiei.
Timpurile furtunoase ale năvălirilor adusese însă, în afară de
sălbătăcirea deprinderilor, provocată prin o stare hântuită şi
neaşezată, şi întemeierea unei înrâuriri străine statornice şi
trainice, care trebuia să dăuneze mult mai puternic spiritului
român decât zdrobirea vieţei 'sale civilizate de altă dată. Dacă
starea chaotică produsă prin prăbuşirea barbarilor asupra Da­
ci ei avuse de efect nimicirea vieţei culturale trăită de Daco­
Romani în ţara lor, introducerea limbei slavone în biserica şi
statul român împedecă pentru secoli îndelungaţi reînnodarea
firului cultural, rupt prin violenţa nă vălirei.
Predomnirea acestei limbi străine în forma principală de
cultură a timpului, religia, începu îndată după căderea ţărilor
nord-dunărene sub stăpânirea Bulgarilor, şi anume după ce
acest popor însuş primi ritul slavon, introdus de Methodiu şi
Ciril mai întâi în Moravia, şi apoi în biserica lui, cum am vă­
zut'o aiurea, în timpul imperiului întâi al Bulgarilor care dis­
pare de pe scena lumei în anul 10181• Creştinismul roman fu
1 VoI. II, p. 115.
[179]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
179
suplantat cu violenţă' prin acel bulgăresc, şi de atunci Înainte
exprimarea gândirei româneşti în chipul trainic al scrierei de­
veni slavonă. Limba latină În loc de a se merrtinsă în sfera în­
chinărei religioase, fu alungată cu totul din întrebuintarea re­
flexivă a poporului român, şi el în loc de a-şi pastra comunita­
tea sa intelectuală cu popoarele latine a le Europei apusene,
din care făcea parte prin origina lui, intră în legătură prin forma
cultului său, şi în curând prin acea a întregei sale vieţi cultu­
rale, cu popoarele slavone. El se aprcpie încă şi mai mult de
aceste, când la 1054 despărţindu-se biserica ortodoxă de cea
catolică, Românii ca unii ce profesau creştinismul bulgar, luară
şi ei parte cu ortodoxii contra crestinilor apuseni.
De atunci şi până pe la Mateiu Basarab şi Vasile Lupu,
forma superioară adecă scrisă a gândirei româneşti se rosti în
limba slavonă. Ca un munte zăcu această limbă străină pe în­
treaga comoară intelectuală a poporului român timp de aproape
opt veacuri, înăbuşind orice manifestare mai înaltă a cugetărei,
care chiar dacă s'ar fi putut ivi, nu putea să se desîăşure.
Deşi în sfera reflexivă, în păturile mai de sus a le socie­
tăţii, poporul românesc adoptase, silit de împrejurări, un organ
de rostire străin, dânsul nu şi-I însuşi nici odată într'un chip
vin, ci el rămase numai întins pe hârtie, sau 'răsunând din sluj­
bele bisericeşti, ca un limbagiu înţeles numai de acei ce le să­
vârşau şi de puţini dintre închinători, din clasa înaltă, boierii.
Graiul obicinuit rămase tot acel românesc, care se răsfira nu
numai pe buzele oamenilor neştiutori, ci şi pe acele a le cărtu­
rarilor acelui timp, de Îndată ce ei lăsau cartea din mâni, spre
a reintra în viaţa de toate zilele. Poporul' român a vorbit în
toate epocele istoriei sale limba românească, de şi stratul care
reprezinta cultura în sânul lui, a putut să se abată în deosebite
timpuri de la această normă firească, şi să vorbească slavoneşte
în timpul slavonismului, greceşte în timpul grecismului şi fran­
ţuzeşte în timpul predomnirei civilizaţiei franceze. Tot aşa şi
poporul italian, cel francez şi cel german, a vorbit tot dea una
idiomul său propriu, cu toate că învăţaţii desbăteau gândirea
tngralu şi în scrisoare în limba latină cea moartă de demult
şi tot aşa este şi limba slavă din cărţile noastre bisericeşti. Greul
poporului stă însă în acele straturi adânci care duc oare cum
neconştiut şi în chip mai mult vegetativ felul lor de a fi, şi nu
în pătura mult mai subţire a claselor înalte. Dacă însă cărţile
bisericeşti erau cu totul străine prin limba lor de sufletul po­
porului, iar limba în care ele erau scrise era înrăurită numai de
textele originale greceşti din care fuseseră traduse, limba do­
cumentelor slavone din ţările române era supusă şi înrăurirei
rninţei româneşti a diecilor ce le alcătuiau, căci afară de for­
mularul înţepenit al hrisoavelor erau în ele părţi originale căci
se dădeau afacerile încheiate, apreţuirea unei mărturii, tntin-
[180]
180
ISTORIA ROMÂNILOR
derea hotarelor, unele notiţe istorice asupra prilej ului în care
fusese dat hrisovul, care erau concepute de dieci în mintea şi
graiul lor românesc şi numai cât traduse în limbă oficială a tim­
pului. De aceea se întâlnesc în documentele slavone ale ţărilor
române multe întorsături de fraze şi forme gramaticale, multe
cuvinte şi mai ales nume proprii redate în spiritul şi forma
graiului poporan. Aşa pentru a nu cita decât un caz din cele
numeroase ce s'ar putea aduce, amintim hrisovul lui Ştefan
cel Mare din 5 Martie 1493 în care se reproduce în arătarea ho­
tarului satului Sfeteanii (Teţcanii de astăzi din Bacău), scrise
în slavoneşte cuvintele: gura Ardzului, vadul Neguţătorului,
gura Călugăriţei, lacul Puturos, obârşia Slatinei 2.
Dacă însă limba slavonă a fost limba bisericească la noi
în ţară, de unde apoi s'au întrodus în chip neapărat şi în viaţa
statului, poporul român trebuia să se slujească de limba lui
naţională nu numai în graiul comun, ci şi în alte manifestări
a le vieţei sale intelectuale. De câte ori se cutremura în fiinţa
lui câte o coardă răsunătoare, o durere sau o veselie - în limba
română, singura ce avea pentru el noimă şi răsunet, îşi exprima
el cugetări le sale. De aceea poezia poporană şi poveştile, din
care una mulţămiă simţimântul, celelalte închipuirea, conţin
une-ori dovezile unui vechimi foarte adânci din viaţa Români­
lor. Adesea se întrevăd în ele răsunete care întrec nu numai
perioada romană ci şi acea dacă, şi ajung până la originile o­
menirei europene, în leagănul Arilor. Acest fenomen nu este
mai extraordinar la Români de cât la celelalte popoare ale Eu­
ropei; el arată însă că închipuirea unui popor este în tot deauna
deşteaptă, că inima lui tot deauna bate, şi că cele două forme a
le rostirei sale, poezia şi povestea, nici odată nu amorţesc.
Limbele ce s'au urmat după olaltă pe pământul Daciei
s'au prefăcut cu totul: cea scită, cea dacă, cea romană, cea sla­
vonă şi altele încă din care s'au făurit încetul cu încetul graiul
românesc. Comorile însă ale închipuirei şi ale poeziei au rămas
aceleaşi, schimbându-şi numai vestmântul, şi păstrând în esenţa
lor aceeaşi formă şi acelaş cuprins.
Dintre poeziile poporane care au un caracter vechiu, şi
care s'au transmis deci din gură în gură, prin limba cea încet
şi pe nesimţite transformată a locuitorilor stătători ai Daciei,
amintim balada Cucul şi Turturica precum şi Povestea nume­
relor care avându-şi originea lor în Persia, au înaintat treptet
până la malurile Dunărei, şi mai departe încă până în apusul
Europei 3. Tot aşa din vechime s'a păstrat în gura poporului
• I. Bogdan, Doc. lui Ştefan cel Mare II, p. 7. In deobşte vezi Gh. Ghi­
bănescu-Introducere la slovarul slavo-român în Isp, şi Zapise III 2, către
sfârşit.
3 Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, 1879, II, apendice.
[181]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
181
25. Pagină din evanghelia dela Suceviţa, 1605.
[182]
ISTORTA ROMÂNILOR
legenda Soarelui şi a Lunei în care soarele îndrăgostindu-se de
sora lui Ileana Consinzana, vra să o iee de soţie; Dumnezeu
însă nu iartă să se facă o asemene nelegiuire, ridică pe Ileana
dinaintea chiar a altarului, şi o aruncă în ape prefăcându-o în
mreană de aur. Soarele se lasă după ea în spre apus, coborân­
du-se în mare, iar Dumnezeu vârând mâna. în valuri apucă
mreana şi o repede în ceri uri prefăcându-o in lună poruncin­
du-le la amândoi :
Cu ochii să vă zăriti
Dar să fiţi tot despărţiţi
Zi şi noapte plini de dor
Arşi de un foc nestingător;
Vecinic să vă alungaţi
Ceriul să cutrierati
Lumile să luminaţi.
Această frumoasă alegorie are înviderat, cel puţin prin
fondul ei şi cu toată coloarea ei creştină, o origine antică. Este
personificarea soarelei şi a lunei, Apolon şi Diana, ceeace se
vede chiar şi din faptul că soarele este arătat că 'şi oboseşte caii
cutrierând ceriul şi pământul. Tot în acele timpuri îndepărtate
ne strămută şi balada lui Erculeon căpitan râmlean, care des­
copere "pe Cerna în sus, pe sora cea mai mică şi mai sălbăţică"
ce sta ascunsă în stâncă, izvoarele întăritoare şi dătătoare de
sănătate de la Mehadia, care se ştiu că pe timpul Romanilor
purtau numele de apele lui Hercule. Tot rămaşi ţi din antichi­
tatea clasică combinate cu elemente noi ne înfăţişează Colin­
dele (de la Calendae), mai ales cea de anul nou care începe cu
versurile:
S'a sculat mai an
Bădica Troian.
De asemene acele cu refrenul neînţeles: LeI' o Leo doamne
La, în care se invoacă poate Larii romani, mai curând însă îm­
păratul Aurelian. Tot aşa de vechi sunt cântecul stelei, viclei­
mulcare se refer la timpurile primitive ale vietei creştine şi
• jocul căluşarilor moştenit de la Romani (Colisalii). Contimpo­
rană sau puţin posterioară descălecărei este minunata baladă
Miorita, cea mai frumoasă creaţiune poetică a minţei româ­
neşti. Se vorbeşte în ea de trei păstori: unul Moldovan, unul
Ungurean şi unul Vrăncean. Acest de pe urmă termin arată
că pe vremea când a fost alcătuită balada, Vrancea sau ţi­
nutul Putnei nu fusese încă alipită de Moldova sub Ştefan cel
Mare (1475), de oare ce se vede o duşmănie între cei trei cio­
bani, arătaţi ca aparţinând unor ţări deosebite. Multe din doi-
[183]
/ \
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
183
nele haiduceşti precum Mihu copilul, Toma Alimoş, Vidra, Român
Gruie Grozooan şi altele pot să'şi aibă originea lor în această
26. Din evanghelia dela Suceviţa, 1605
epocă plină de bântueli, putând da naştere la asemene fiinţe,'
care despreţuiau legile cele de toţi încălcate şi-şi croiau un traiu
[184]
1 �4
ISTORIA ROMÂNILOR.
bazat pe voinicie, apărat de paloş şi tăinuit la umbra codrilor.
Fiind însă ca aceeaşi stare se menţine şi în perioada următoare,
apoi cele mai multe din ele au împrumutat şi elemente mai noi,
care le modernizează, apropiindu-le de noi.
In partea de jos a poporului întâlnim deci limba română
nu numai ca vo.bită, dar încă şi slujind drept organ de rostire
a frumosului.
In sferele superioare această limbă cu toate că slujiă şi
ai ce de instrument firesc şi normal al arătărei gândurilor, totuşi
pentru unele părţi a le cugetărei, şi anume toate acele care
cereau o cunoştinţă de carte, era înlocuită cU: limba slavonă.
Aceasta predomniă exclusiv în slujba bisericească şi în cance­
lariile domneşti; de aceea toate cărţile ce se întrebuinţau în
biserică în veacurile al XIII-le, XIV-le, XV-le şi cea mai mare
parte din al XVI-le sunt scrise în limba slavonă ; toate docu­
mentele ce ne-au ramas din aceste veacuri sunt redactate in
aceeaşi limbă 4. .
Cunoştinţa limbei slavone exista şi la Românii de peste
munţi, unde ea eră răspândită înainte încă de descălecarea
ţărilor române, fiind întrebuinţată nu numai în relaţiile pri­
vate, ci şi în acele oficiale, pe la curţile voevozilor principatelor
atât bulgare cât şi române ce le-am întâlnit în ţările de dincolo
de Carpaţi. Tot aşa va fi fost ea cunoscută şi la curţile voevo­
zilor din Muntenia anteriori descălecărei, precum le acea a lui
Seneslau, Lytuon adecă Banului Basarab care ieşi înaintea Tă­
tarilor, precum şi la micele state ce existau prin Moldova, în
Vrancea, Câmpulung şi Chigheciu. Dovadă că lucrul trebuie să
fie astfel este împrejurarea că cele mai vechi documente din
ţările române sunt redactate în această limbă.' Aşa acel al lui
Dan din 1385, hrisoavele lui Mircea cel Mare, al lui Roman Vodă
şi fără îndoială şi acel al lui Radu Negru din 12a2, amintit de
actele posterioare. Intru cât cele mai vechi documente întâl­
nite sunt toate slavone, nu avem nici un motiv de a ne îndoi
că ele să fi fost, chiar de la începutul înjghebărei vieţei de stat
la poporul românesc, redactate în această limbă, care început
ştim că s'a făcut sub înrăurirea slavo-bulgară, Care va fi fost
limba scrisă înaintea de întemeierea vieţei de stat la Români,
nu se poate dovedi documental. Atâta se poate însă susţinea,
din exprimarea noţiunilor referitoare la scriere cu termini de
origine latină, şi mai ales din cuvântul Sânia Scriptură, că limba
latină a fost cunoscută de Daco-Romani şi după părăsirea Daciei
şi ca limba scrisă.
• Documentul românesc din 1525 al lui Ştefăniţă, Arh. isi. I, 1, p, 57,
este învederat Ialş, ceea ce se recunoaşte: 1) din limba lui foarte asămănă­
toare cu aceea a cronic ei lui Huru; 2) din faptul că tăgădueşte străinilor şi
anume Armenilor şi Grecilor dreptul de a cumpăra case şi vii, ceea ce vom
vedea că era învoit de obiceiul pământului. Vezi vol. VII.
[185]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
185
Limba oficială urmând însă în tot dea una celei bisericeşti,
trebue admis că scrierile religioase slavone vor fi precedat în
sânul poporului român documentele private şi oficiale. Primele
manuscrise ale cărţilor sfinte vor fi fost întroduse din părţile
unde se zemislise forma cultului slavon, şi numai cât mai târziu
se vor fi scris de aceste şi prin mânăstirile ţărei. Astfel întâlnim
manuscrise slavone alcătuite în mânăstirile româneşti: o Evan­
ghelie scrisă în 1404 de popa Nicodim sârhul întemeietorul mai
multor mânăstiri muntene 5. In mânăstirea Neamţului găsim
de asemene între anii 1425 şi 1445 mai multe manuscrise precum
un Zbornic, un Mărgărint, un Mineiu în două volumuri şi un
Scărariu 6, Pe timpul lui Radu' Paisie, în 1537, găsim un tetra­
vanghel care începuse a fi scris de un meşter caligraf la mână­
stirea Bistriţa în ţara Munteneasca, dar întâmplându-i-se moarte
înainte de săvârşirea lucrărei, egumenul Mihail, ieromonachul
numitei mânăstiri, ne putând găsi În ţară alt meşter destoinic
în ştiinţa pe atunci atât de rară a scrierei frumoase, încredin­
tază manuscriptul unui călugăr din muntele Athos, care 11 şi
ia cu sine în Sfântul Munte şi-l isprăveşte acolo 7.
Dacă însă caligrafii erau aşa de rari în ţara Muntenească, .
tiparirea cărţilor slavone pare a se fi introdus în ea îndestul
de timpuriu, mai curând de cât în alte părţi ale Europei răsă­
ritene. Astfel încă pe timpul lui Mihnea cel Rău, 1507 - 1510 şi
pe acel al lui Neagoe Basarab, 1512 - 1521, întâlnim În Mun­
tenia o liturghie şi un tetravanghel tipărite cu o îngrijire şi un
lux deosebit. Ambele aceste tipărituri, de şi poartă în carac­
terele în care sunt făcute semnul înviderat al originei veneţiane,
totuşi par a fi fost tipărite in Muntenia, de oare ce în o notiţă
pusă la sfârşitul celei d'întâi, a liturghiei, se spune că "s'a să­
vârşit această carte din poronca întru Hristos Dumnezeu bine
credinciosului şi de Dumnezeu păzitul şi prea luminatul dom­
nitor, 10 Mihnea, marele voevod a toată Ţara-Homănească, şi
părţilor de peste Dunăre, fiul marelui Vlad Voevod în anul
d'intăi al domniei sale, ostenindu-se şi smeritul monah şi preot
Macarie, în anul 7016 (1508) luna Noemvrie 1 zi" ; iar un adaos
la sfârşitul tetravanghelului arată, că "cu porunca domnului
10 Basarab marele Voevod, eu întru Hristos rob preotul Ma­
carie am ostenit pentru aceasta şi am săvărşit cartea în anul
7020 luna Iunie 25 zile".
Astfel de arătări par a exclude putinţa ca aceste cărţi să
fi fost tipărite în Veneţia, cu toate că şi aicea era o tipografie
s Se află la Muzeul din Bucureşti.
• Melchisedek, Catalogul manuscriptelor măn. Neamţului în Revista
pentru Istorie, Arheologie şi Filologie II p. 141-143.
7 Vezi întroducerea la acest tetravanghel reprodusă de A. I. Odobescu
în articolul său din Revista română. Despre unele manuscripte şi cărţi tipărite
aflate în mănăstirea Bistriţa, 1861, p. 732.
[186]
186
ISTORIA ROMÂNILOR
slavonă, înfiinţată în 1519 de un nobil slavon din Podgoriţa
în Albania, voevodul Bojidac Vucovici de Giurik, căci vine
greu de admis că preotul Macarie, care se arată ca meşterul ti­
parnic ce au lucrat cărţile din ordin domnesc, să fi fost lucrător
în o tipografie aşezată tocmai în republica Adriaticei. Acest
Macarie lucrase însă la tipărirea de cărţi slavone, cu câţi-va
ani mai înainte de a veni în Muntenia, în Zenta şi Cetinie ca­
pitala Muntenegrului, unde '1 întâlnim între anii 1453-1455.
Este mult mai probabil că el îşi strămutase activitatea sa în
Muntenia de cât în Veneţia 8, aceasta cu atâta mai mult că tot
pe atunci ceva înnainte de 1508 se strămuta în Muntenia, din
Serbia care căzuse sub Turci călugărul Maxim, care mai pe urmă
devine Mitropolit în Muntenia. Este de primit că el va fi adus
şi pe ucenicul său Mac-arie tipograful cu dânsul ".
In decursul veacului al XVI-le se găsesc apoi tipărite în
răstimpuri şi alte cărţi slavone în Muntenia, precum un Apostol
şi un Octoih în Târgoviştea tot din ordinul lui Mihnea Vodă.
In afară de aceste două cărţi s'a mai tipărit în 1510 alt Octoih
şi un al treile în 1535, un Molitfenic în 1545 tipărit de călugă­
rul Moisă din porunca lui Petru Voivod carte arătată anume
ca tipărită în Tărgovişte, un Apostol din acel aş oraş în 15-17 de
Dimitrie Logofătul nepotul lui Bojidar tipograful muntene­
grean de pe timpul lui Mircea Ciobanul; un Triod în 1550, un
Zbornic tipărit de Coressi in 1568, un al patrulea Octoih in 1574
şi un Triod din 1578 ambele aceste de pe urmă cărţi căzând
împreună cu tipăriturile cele dintăi româneşti 10.
Limba sla vonă se menţinu mult timp în ţările române,
şi vom vedea mai târziu cum şi prin ce împrejurări ea perdu
stăpânirea, pe care la început o avea aproape exclusiv asupra
spiritelor.
Alăturea cu limba slavonă apare Însă şi cea română chiar
în scriere, de şi numai ca excepţii lângă regula generală care
era slavonismul. Limba română trebuia să fi fost întrebuin­
ţată încă din timpuri foarte adânci la scrierea unor acte pri­
vate, când s'întâmplă să nu fie la îndămână vre-un piser sla von.
Cel mai vechiu text românesc de acest fel este o scrisoare din
1521 a lui Neagu din Câmpulung către judele Braşovului Ha­
năş Begner în care scrisoare boierul muntean dă mai multe ştiri
.asupra Turcilor. Textul românesc este pretutindeni amestecat
cu cuvinte şi fraze slavone şi caracterul limbei e mai arhaic
e Asupra întregei acestei întrebări vezi Odobescu în Revista română, l.
c. La p. 815 Odobescu spune că s'au găsit la mân, Bistriţa 7 exemplare din
Liturghia din 1508, nici o dovadă că această carte s'a tipărit în ţară.
9 Mai sus voI. IV; p. 169, vezi şi 1. Bianu: Din cărţile vechi in Prinos
lui D. A. Sturdza, p. 177.
'o Bianu şi Hodoş-Bibliografia românească 1, p. 1 şi urm. Haşdeu în
Traian 1869, p. 72 şi 80.
[187]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
187
decât acel al documentelor mai noi româneşti 11. Al doilea text
cu 50 de ani mai nou este o însemnare făcută în 1571 pe o psal­
tire, care arată această carte ca dată unei biserici de vornicul
Radu şi legată de un meşter cu cheltuiala uneia Tămăşoia Gre­
coala "ca să aibă şi ea pomană" 12. De la acea dată în coace se
întâlnesc îndestul de des acte private şi scrisori româneşti, pe
lângă altele scrise în limba slavonă. Intre altele cităm una foarte
interesantă şi prin cuprinsul ei a unuia Mogâldea care luat prins
de Mihai Viteazul la Hotin când cu expediţia lui din Moldova,
slujise în oştirea eroului muntean, fusese iarăşi prins de Leşi
după Mirislău şi aruncat în temniţă de unde scrie în 1601 o scri­
soare desperată tatălui său Simion Mogâldea Vornicul şi ma­
mei lui Costanda în care să roagă "ca lui Dumnezeu din ceriuri,
să nevoiţi să mă scoateţi lângă voi în ţară creştină că eu zac în
temniţă de mănânc lutul şi piatre. Deci mă rog Domilor voastre
să nu mă zăboviţi ai ce, ci să mă scoateţi, măcar numai de aş
presi (sic) cu trupul, însă să mor in ţară să nu mor de dorul
vostru, că îmbătrănesc şi am făcut şi o barbă până în hrău. Şi
sânt numai cu cămaşa" 13. Apoi de la veacul al XVII-le îna­
inte, cele româneşti devin regula, Pe când limba slavonă
începe a cădea în neîntrebuinţare. Ea se menţine cu cea
mai mare stăruinţă în documentele oficiale. Astfel cele întâi
hrisoave domneşti în limba română nu datează de cât de
la începutul veacului al XVII-lea. Mai întâi se Întâlnesc
nişte însemnări româneşti adause de domni în josul uricelor
slavone ; astfel acea pentru reîntoarcerea satului Surlanul
către moşnenii de la care fusese confiscat, făcută în româneşte
de Mihai Viteazul 14. Tot deasemenea întâlnim în josul actului
prin care Constantin Movilă hărăzeşte satul Vânătorii postel­
nicului Dumitrachi Chiriţa, o întărire scrisă de însuşi mâna dom­
nului, în cuprinderea : "cine va vrea să strice darea şi miluirea
noastră, acela să fie neiertat de Dumnezeu" 15. Cele întâi docu­
mente redactate în întregul lor în limba română pornesc dela
Simion Movilă ca domn în Muntenia în decursul anului 1600-
1602. Din acest scurt răstimp ne-au rămas de la dânsul vr'o5
11 Hurm, Doc. XI, p. 843, în litere latine; St. Nicolăescu Doc. slaoo­
române, p. 25 în litere cirilice. Reproducem o frază: "Ipac (şi iar) dau ştire
domnii tale .... (pentru) lucrul Turcilor cum .am auzit eu că împăratul au ieşit
din Sofia şi almintreJea nu e şi se au dus pe Dunăre ".
" Noi înşine am aflat în arhiva Sf. Spiridon din Iaşi un zapis de cumpă­
rătură ee poartă pe el data foarte clar însemnată de 7031.� 1523. Totuşi după
limba şi caracterul întreg al documentului bănuim că în însemnarea siavonă a
datei se va fi uitat un p sau 100 cea ce coboară data documentului la 1623.
Vezi şi Densuşanu Istoria limbei şi a literaturei române, Iaşi, 1875 p. 76 nota
187 .. - Mai sunt nişte scrisori ale lui Petru Şchopul (1574 -1591).
13 N. Iorga, Doc. Bistriţei, I, p. 7.
14 VoI. V, p. 323�325.
15 Document din 1608. Arh. isi .• L, 1, p. 16. Corespondenz-Blatt des Verei­
nes /111' siebenb urqische Landeskunde, 1881, No. 1.
[188]
188
ISTORIA ROMÂNILOR
documente, toate scrise în limba română şi conţinând deose­
bite danii făcute de el. Ne-au mai rămas două documente de la
două domniţe tot din familia Movileştilor, unul de la Marga­
reta văduva lui Simion Movilă din anul 1608, prin care înştiin­
ţează pe membrii municipalităţei din Piatra că doi butnari şi
doi puntaşi din acel târg au scutire de la domnie de ori ce an­
gării, şi altul din 1615 de la Elisaveta doamna (reposatului)
27. Din evanghelia dela Sucevlţ.a, 1605
Ieremia. Voevod prin care întăreşte părcălabului Alexa Musteaţă
satul Iurcenii, dăruit lui de Maria muma bărbatului ei 16. Tot
din acest timp avem o scrisoare a boierilor munteni partizanii
lui Simion Movilă pribegiţi în Moldova la curtea lui Ieremia
Movilă, către comisarii împărăteşti din Ardeal scrisă în româ­
neşte în anul 160417• Acest început Însă nu este hotărâtor; do­
cumentele slavone rea par mai târziu, amestecate cu cele române
până în veacul al XVIII-le, şi chiar cele române poartă mult
16 1rh. isi. I, 1, p. 70 şi 128.
17 Hurm. Doc., IV, p. 405.
[189]
MIŞCARIllA INTELIllCTUA LĂ
timp după ce limba română pătrunde desăvârşit in cancelarii
la începutul şi sfârşitul lor câte-va cuvinte slavone, care păreau
că le da ceva sărbătoresc şi sacramental 18. In afară de aceste
acte româneşti rămase în fiinţă sunt pomenite mai multe acte
care s'au pierdut. Aşa Doghiel ne vorbeşte de nişte scrisori de
închinare ale Palatinilor Moldovei din veacul al XV-le scrise
româneşte (scriptae sunt valachicha lingua), pe care neînţele­
gându-le a dat numai rezumatul lor după inventarul documen­
telor din Cracovia. Acelaş inventar mai pomeneşte şi de salvul
con duct dat de Ştefan cel Mare neguţătorilor poloni în anul
1464 care era scris româneşte (idiomate valachico scriptus), In
arhivele Galiţiei se aflau între altele din veacul al XV-le un do­
cument românesc din anul 1410, tratatul comercial al lui Mircea
cel Bătrân cu Vladislav Iaghello. .Iurămăntul de închinare al
lui Stefan cel Mare către Cazimir din 1484 în textul lui latin
poartă adnotarea că fusese tradus din limba moldovenească.
Despre o corespondenţă scrisă româneşte avem o dovadă în
Socotelile Săbiului care vorbesc despre unul Philippus Piotar
"dolmatsch und schreiber walachischen Briefe" 19.
Limba română pe care am văzut-o că nu încetase nici
odată de a fi organul de rostire al poporului român necărturar,
pătrunsese cu încetul din însemnarea daraverilor private în can­
celariile domneşti. Pricina acestei întroduceri este uşor de În­
ţeles. Am văzut că domnii când puneau câte o însemnare au­
tografă pe un document, o scrieau in româneşte, pentru că nu
ştiau limba slavonă. Cunoscătorii limbei slavice se răreau însă
necontenit. Această împuţinare a lor se vede mai ales din faptul
că pe când în vremurile mai vechi se găsesc chiar zapisele pri­
vate scrise în mare parte în slavoneşte, cu timpul această limbă
este tot mai mult părăsită şi înlocuită cu limba română, care
era mai la îndămână tuturor scriitorilor. Cu timpul se va fi mic­
şorat aşa de tare numărul piserilor slavoni, în cât ei vor fi În­
ceput a lipsi şi din cancelariele domneşti, şi domnii fură nevoiţi
a pune să'şi scrie documentele în româneşte 20. Când se întâmpla
câte un cunăscător de carte slavonă limba documentelor relua
18 Doc. rom. încep totdeauna cu 10 Bojiiu milostiiu N. Voevod i gos­
podar zemli Moldavskoi (sau Ungro-vlahlskoi) ; iar sfârşitul este totdeauna
slavon: Sam gospodin veleal, şi cu data în aceeaşi limbă.
18 Ilie Bărbulescn în Conv. Literare XXXVI, 1900 p. 872 şi următ. Cal­
vinismul şi începutul de a scrie romăneşte. Socotelile Săbiului în Corespondenz­
Blatl des Vereines fur siebenburqische Landeskunde, 1881, No. 1.
2. Iată pricina simplă şi raţională care făcu pe Smion Movilă a'şi redacta­
documentele în româneşte. Haşdău Cuvinte din bătrâni. II, p. 105, crede că
opoziţia democralicului Simion contra aristocraiicului Mihai Viteazul aduse această
schimbare. Se ştie că după Toci/eseu din potrivă Mihai Viteazul avea simţi­
minte democratice. Vezi vol, V, p. 326. Oare pe care din aceste două autorităţi
să credem noi, în această lmbrăcare a trecutului cu ideile şi concepţiile noastre?
Vom explica în voI. VII mai pe larg pricinile decăderei slavonismului.
[190]
190
ISTORIA ROMÂNILOR
vechiul ei caracter, care era iarăşi părăsit deîndată ce slavistul
lipsiă din cancelarii. Astfel se explică şovăire a de la început
între slavonism şi românism în documentele secolului al XVII,
până ce în al XVIII-lea limba românească începe a predomni
în un chip aproape exclusiv. Cât despre limba latină, ea era
întrebuinţată în corespondenţa cu Ungaria; Polonia şi Ţările
apusului. Diaci de latinie trebue să fi fost totdeauna prin Ţă­
rile române şi aceştia trebue să fi fost Români sau în ori ce caz
să fi ştiut româneşte pentru a se înţelege cu domnul şi cu boie­
rii asupra întocmirei actelor. Apoi chiar din felul cum sunt
scrise aceste acte să văd că ele erau concepute de minţi româ­
neşti. Aşa bunăoară în o scrisoare a unui pretendent Basarab
către Braşoveni din 1459 găsim rostirea: "unde est vobis grave
v= unde vă este greu) "debitis in brevis intimare (= trebue
să arătaţi în scurt) "quantas videtis quod possetis tenere (=
veţi vedea cât veţi putea ţinea". Aiurea întălnim "pro idio­
mate. . .. (= pentru, a luă limbă). In alt dac. din 1479 ce­
tim "Iigant nos. . .. in cellum (= ne leagă ca în oţel". Altă
dată în 1511 "faciant quemadmodum sciunt (= să facă cum
ştiu) 21.
Aceste scrisori latineşti ieşite din cancelariile româneşti
sunt în deobste foarte rau alcătuite încât se vede că diecii stă­
pâniau slab această limbă. In o scrisoare a lui, Gheorghe Ştefan
către Ioan Kemeny general ungur ce-i ajutase la dobândirea
domnii Ştefan se roagă, să ne ierţi că nu scrim latineşte pentru
neştiinta pisarilor ce-i avem de limba noastră pentru că se în­
tâmplă de nu înţeleg lucrul bine" 22.
Aceşti dieci de Iatinie care trebuiau să ştie şi române­
şte pentru a fi întrebuinţaţi în cancelariile domneşti erau cei
mai mulţi Români de peste munţi care învăţau latineşte în
şcoalele de acolo 23.
(�{ ",
2. (:ARl'II.E BISERICEŞTI ROMÂNE
-'-�Poponii7o'illârlfUsesedii1Veci1iine(reprins a se ruga-iUti;;,
limbă întăleasă către Dumnezeu. Pe când el vorbea încă la­
tineşte, avea cărţile lui sfinte, scrise în această limbă, dovadă
terminul de Sânia Scriptură. El nu se putea mulţămi deci nu­
mai cu limba slavonă ca organ de cugetare religioasă şi de aceea
alăturea cu cărţile slavone impuse Românilor prin stăpânirea
Zi 1459 Hurrn. Dac. XV p. 51; 1479 Ibidem, p. 104; 1511 Ibidem p. 210.
22 Reproduse de N. Iorga În COllU. Literare XXXIV, 1900 p. 928 şi
În Studii şi dac. IV p, 241.
23 Vezi bunăoară scrisoarea lui Ioan Petrovay din Maramureş c. Bistrt­
ţeni p. trimiterea la învăţătură Iatinească a unui copil de Român în şcoalele
dela ei, 1620 Hurm. Doc. XV, 2, p. 882.
[191]
MIŞCAREA 'INTELECTUALĂ
191
bulgară se vor fi mănţinut în toate timpurile şi cărţi scrise pe
inteles, adecă în limba vorbită de poporul român, care însă
nu vor fi fost întrebuinţate decât prin excepţiune în slujba bi­
sericească şi vor fi fost cetite numai de acei doritori de a cu­
noaşte prin ei înşii obiectul credinţei lor. Asemine trebuinţă
fiind totdeauna simţită de poporul românesc, întâlnim la el
2R. Din evanghelia dela Suceviţa, 1605
cărţi de religie scrise în limba lui din vremuri îndestul de vechi,
alăturea cu de cele slavone.
Cele Întâi texte de acest-fel cunoscute până acuma sunt:
acel al Faptelor Apostolilor conţinut în manuscriptul dela Vo­
roneţ şi acel al Psallirei scheeane 24. Limba acestor texte are
24 1. G. Sbiera. Codicele Voroneţan, Cernăuţi 1886. Psaltire scheiană 1481),
publicată de 1.' Bianu, Bucureşti, 1889,
[192]
192
ISTORIA ROMÂNILOR
un caracter mai arhaic decât acel al tuturor celorlalte cunos­
cute cu siguranţă ca aparţinând [umătăţei a doua a veacului
al XVI-lea, şi ele vor fi fost scrise pe la începutul acestui veac,
poate chiar pe la sfârşitul celui anterior. Aceste texte sunt tra­
duse din slavoneşte şi anume în Transilvania, după cum se
poate vedea de pe unii termini ungureşti particulari graiului
român de peste munţi: a felului (a da răspuns) dela fefelni (a
răspunde), a băsădui (a grăi) dela beszed (vorbă), a gilălui (a:
râvni) dela gyulăI (a urî), a izecletii (a se învârtoşă) dela ezul
(a se încheie într'una).
Tot la o origine din colo de munţi ne duce o altă parti­
cularitate a limbei acestor. manuscripte, anume fenomenul ro­
iacismului, pe care-I prezintă într'un grad foarte pronunţat.
In multe cuvinte şi mai ales între două vocale, consona n este
prefăcută în r. Aşa de exemplu găsim bire în loc de bine, adura,
în loc de aduna, giurele în loc de giunele, inielepciorea în loc de
înţelepciunea, oamerii în loc de oamenii, margire în loc de mar­
gine, une ori înfăţoşind pe n combinat cu r, precum în bunrăiaie
în loc de bunătate, inrăliimea în loc de înălţimea, plinru în loc
de plin, etc., etc.
Fenomenul rotacismului se întâlneşte mai mult sau mai
puţin în limbele acele ce stau în legătură cu vechea limbă a
Tracilor, cu deosebire în dialectul toscic din limba albaneză,
şi dintre dialectele române cel istrian îl înfătoşază de asemene
foarte des; mai rar celelalte două: macedo şi daco-românul.
In acest de pe urmă se întâlnesc în deobşte numai urme ale
unui atare fenomen. Astfel la prefacerea cuvintelor latine
în române găsim uneori pe n prefăcut în r, precum raiă+onas
(pronunţat şi astăzi în împrejurimile Slănicului din Muntenia
nafă), mărunt=minuius (şi mănunt, amănunţimiş, cărunt=ca­
nuius, ţereastră+ţenestr«, pără=penes (până); în documenele
mai vechi încă şi altele din care astăzi r a dispărut, fiind în­
locuit statornic cu n. Asa într'un hrisov dela Petru Vodă din
12 August 1453 se găseşte numit satul cunoscut de altfel cu
numele de Fâniânele cu t. în loc de ti, Fintirele, şi numele pro­
priuGeamăn scris cu r, Geamăr. Un document dela Ştefan cel
Mare din 1489 vorbeşte despre nişte hotare care s'ar întinde
"pănă la siliştea lui Radu Sirbul şi până la acea a lui Bodea
Rumirulu, în loc de Rumitiul. Un document mai nou din 1644
conţine nimeri în loc de nimeni 25.
Dacă însă fenomenul rotacismului este astăzi o excepţie
în graiul obştesc al poporului român, dela nordul Dunărei,
există o regiune în cuprinsul vechei Dacii, unde el trăeşte încă
ee Vocabularul istr iano-român al lui Ion Maiorescu în Convorbiri literare
VII, p. 402 şi unu. Hasdeu, Cuvinte din Bătrâni, I, p. 8 şi urm. G. Ghibănescu
l sp şi Zapise, II, 2 p. 70.
[193]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
193
în toată floarea lui, anume Într'un district din muntii Biho­
rului la apusul Transilvaniei, locuit de Moţi, cuprinzând Mă­
haciul şi alte câteva sate învecinate precum Muncelul, Orrne­
nişul, Dumbrăul, Highişul. Şi astăzi se găseşte în cătunele mai
adăpostite, pe Bistra în. sus în lăuntrul munţilor, rotacismul
încă în deplină întrebuinţare, şi s'au putut aduna aproape 300
de cuvinte în care n este sistematic înlocuit cu r, din care cităm
ca cele mai caracteristice pe următoarele: odura+adnna, aqo­
risire+ aqonisire, alură=alună, bul' şi burăiate-« bun, cirâ=cină,
crem ere = cremene, dumirică-eduminica, fîr= fîn, ţurinqire-» f u­
ningine, găiră=giiina, hairă+haină, ţupir=ţupin, [ură=[uni1,
mărîncă=mănîncă, mirurai+minunot=.
Două sunt deci insulele româneşti ce au păstrat până
astăzi fenomenul arătat, care în timpuri vechi va fi fost mult
mai obşteşte răspândit. rina incunjurată de Slavi şi Italieni,
Românii Istrieni; alta de şi aflătoate în plină apa românească,
totuşi izolată de atingerea mai vie cu restul neamului, prin
aşezarea ei în munţi înalţi, despărţiţi de restul lumei prin pă­
duri nestrăbătute, adăposturile fireşti ale Românilor din tim­
pul năvălirilor barbare. Că numai această izolare au apărat
până acuma particularitatea rotacismului din graiul Moţilor, se
vede de pe aceea că treptat cu dispariţia pădurilor se retrage
şi acest fenomen tot mai adânc în lăuntrul munţilor, pe când
mai înainte el cuprindea o regiune mult mai întinsă. Faptul
că fenomenul rotacismului se întâlneşte mai puternic repte-·
zentat la Românii istrieni pe de o parte, pe de alta la grupul
cel mai apusan al celor din Dacia Traiană, s'ar putea explica,
prin o continuitate geografică veche a acestor două grupe de
Români, continuitate ce a fost ruptă prin interpunerea nea­
murilor slave 27.
Măhaciul a fost pe la sfârşitul veacului al XVI-lea şi În­
ceputul celui al XVII-lea adăpostul mai multor preoţi cărtu­
rari, din care cel mai însemnat este popa Grigorie, care au lăsat
26 Teof il Frîncu şi Gheorghe Candrea. Rotacismul la Moţi şi Lslrieni ;
Bucureşti, 1886 p. 29 şi urrn., sau lucrarea mai întinsă a aceloraşi autori întl­
tulată : Românii În munţii apuseni Bucureşti, 1888, p. 85. Se mai găsesc rota­
cisme în multe scrisori păstrate în Arh. Bistriţei provenite din Transilvania,
de sus, din Maramureş, din Sudul de sus şi în un zapis din 1628; inchirâciore,
oamerii, mâre, dirainte (N. Iorga, Doc. Bistriţei, 1, p. 1, 2. 29 şi Studii şi dac.
IV p. 17). Aceste s'ar putea explica prin aceea că ar proveni dela indivizi;
originari din regiunile rotacizante. Tot aşa se întâlnesc rotacisme în o scrisoare
a Egumenului măn. Voroneţul dintre 1619-1630 c. birăul de Bistriţa; spure
în loc de spune N. Iorga, Doc. Bislr. 1, p. 31. Poate că aici avem aface CUi
o tradiţie voroneţeană.
27 1. G. Sbiera, Contribuţiuni pentru o istorie, p. 146 explică aceşte
insule de rotacisme prin rămăşiţa mod deasă de poporaţ.ie tracoilirică care ar.
avea această particularitate În graiul ei şi a fost romanizată, Adauge Has­
deu Cuvinte din Bătrâni II, p. 9-18 şi V. iVI. Burlă , Studii filologice, 1880l
p. 28 şi 69.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VI.
[194]
ea Hasdeu, 1. c. 1., p. 76, 213.
29 Părerea lui r. G. Sbierea că numeroasele rotacisme din textul-vorone­
'ţan ar indegeta o origine mult mai veche de cât veacul al XVI-le sau al XV-le
<lin pricină că rotacismul, moştenit de la Traci ar fi fost când-va, pe atunci
când. se scrise textul voroneţan, un fenomen general limbistic la poporul român,
llU ne pare întemeiată. Popa Grigorie care trăia după cum el însuş ne o spune
pe la 1589-1609, scrie ni toate aceste cu ratocisme. Snnt de altă parte texte
mai vechi româneşti de cât ale popei Grigorie, (vezi mai jos, nota 34), care
nu conţin această particularitate. Rotacismul nu are deci drept pricină a lui
vechimea textelor în care apare, ci dialectul în care sunt scrise. Tot aşa de
puţin este de admis părerea învăţatului bucovinean, că manuscriptul voroneţan
ar avea o origine sud-dunăreană, căci atunci de unde să înfăţizeze în el ter­
meni de origine ungurească ?
mai multe lucrări de cuprins religios, traduse din limba sla­
vonă. Aceşti autori înfăţoşază în scrierile lor particularităţile
fonetice ale limbei districtului lor, si anume mai ales fenomenul
rotacismului, pe când tot cărţile' româneşti copiate de popa
Grigorie, însă provenite din alte părţi nu'I prezintă. Aşa dar
numai concepţiile eşite din propria minte a scriitorilor moţeni
şi din propriul lor graiu, conţin schimbarea lui n în r, pe care
o întâlnim şi în manuscriptele dela Voroneţ şi Scheea. Dacă
mai adăugim la această particularitate şi împrejurarea că am­
bele texte, şi acele a le Moţenilor şi acele conţinute în manus­
criptele pomenite, fac o deosebire constantă între cele două
sunete apropiate z şi dz, scriind ambele dzi, dzece, dumnedzeu,
dzice iar zăbale, zidire, zori, dezleagă, răzvrătire, etc., atunci nu
vom putea face altfel decât să admitem că manuscriptul scheean
şi cel din Voroneţ au văzut lumina tot în Măhaciu, care pare
a fi fost un centru de lumină intelectuală ascuns în umbra co­
drilor seculari.
In afară de popa Grigorie, satul Măhaciul mai văzu ră­
sărind din sânul său încă alţi preoţi cărturari; astfel doi uce­
nici ai lui popa Grigorie, care de şi nu ne sunt cunoscuţi prin
numele lor, totuşi arată individualitatea lor alta decât acea
a învăţătorului, în icoana deosebită a scrierei lor şi în unele
particularităţi limbistice şi ortografice 28. Prin urmare e mai
mult decât probabil că vr'un antecesor al popei Grigorie va
fi scris tot în Măhaciu textele cele atât de pline de rotacisme,
cuprinse în manuscriptele dela Voroneţ şi Scheea 29.
Alăturea cu prelucrările româneşti de texte religioase, din
ţara de baştină a poporului român, făcute din însăşi îmboldirea
lui, mai întâlnim în Transilvania şi altele datorite unei ini­
ţiative străine. Anume ţara din centrul Carpaţilor, deveni cu­
rând după ivirea Luteranismului, din pricina poporului Sas
pe care'} conţinea, una din acele ce primi mai curând învăţă­
turile noue, fiind în atingere cu Germania prin daraverile co­
merciale, care nu încetară nici odată a lega pe .îndepărtaţii co­
lonişti germani cu patria mumă. Aşa chiar în 1519, numai doi
ISTORIA ROMÂNILOR
194
I
li
[195]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
Hl5
[196]
ani după răsvrătirea lui Luther contra scaunului din Roma,
nişte neguţitori din Sibiu revenind dela iarrnarocul din Lipsea,
aduc printre mărfurile lor şi cărţi de învăţătură protestante,
<care se răspândesc pri ntre Saşi, făcându-le cunoscute ademe­
nitoarele doctrine ce cuprindeau. In 1521 comitele Saşilor ]1.,1 areu
Pemjlinger susţine chiar pe faţă propagandă reformată, ceeace
provoacă măsuri de înăbuşire din partea Catolicilor. Dieta Tran­
silvaniei, curând şi regele Ungariei se amestecă, ameninţând
cu străşnicie pe partizanii Luteranismului. Hotărîrea dietei
pentru stărpirea ereziei, ameninţătoare a celor ce ar primi-o
cu moartea şi confiscarea avuţiilor, este comunicată senatului
din Sibiu, ordonânu-se tot odată şi arderea scrierilor lui Luther.
Prigonirile avură efectul obicinuit, de a atrage luare aminte
asupra doctrinei prigonite şi de a-i trimite tot mai mulţi îm­
părtăşitori, Pe la sfârşitul anului 1524 mai toată naţia săsască
era întoarsă la Luteranism. In 1525 se Întemeiază în Sibiu o
şcoală latino-germană cu caracter rostit luteran. Căderea U n­
gariei la Mohaci, întâmplată în anul următor, 1526, desIipind
Transilvania de puterile catolice, şi alipindu-o către împărăţia
otomană, căreia îi era indiferent la care sectă creştină se în­
chinau locuitorii ei, întăreşte înrădăcinarea protestantism ului
în ţara din centrul Carpaţilor.
In 1533 se întoarce în Braşov Ioan H onterus, care născut
la 1498, învăţase Întâi la Cracovia şi apoi la Wittenberg, unde
cunoscuse pe Luther şi pe Melanchton; trecuse apoi la Basel
deprinzând ai ce arta tipografiei. Reîntors în patria lui, învăţat,
tipograf şi luteran, Honterus înfiinţază în 1535 în Braşov o
tipografie, din care iesă chiar în acel an o gramatică latină pre­
lucrată de el însuş, precum şi una grecească alcătuită de co­
legul său Wagner. In 1544 găsim că adunarea generală a dis­
trictelor săseşti din Transilvania hotărăşte ca să se îndemne
toate oraşele săseşti să introducă doctrina luterană 30. Asociindu-se
Honteurs cu Fuchs şi cu Benkner, ei infiintază în 1546 prima
fabrică de hârtie în Ardeal. Astfel înarmată, propaganda lu­
terană începe în curând a Iăţi principiile sale şi între alte po­
poare decât acel german din Transilvania, însă cu o mare mo­
deraţie şi pe calea convingerei, nu pe acea a prigonirilor. In
1550 ese din tipar catehismul lui Luther tradus în greceşte,
şi în 1557 Wagner pune să se tipărească noul testament tot
în limba grecească. Ioan Benkner, judeţul Braşovului, tipă­
reşte apoi cu cheltuiala lui un evangheliar slavon 31.
ISTORIA ROMÂNILOR
196
I �
I
I
,
I ,
·1
30 Hurm. Doc. II, 1 'p. 371 alte din 1545 p. 383.
al Vezi Gh. Baritz, Excursiune istorică asupra calehismului caloinesc, tipă­
rit În limba românească din 1657, editat de Academia română, Bucureşti, 1879,
p. 83 şi urrn, CI. hasdeu, Cuvinle din bătrâni I, p. 93. După I-Ionterus, găsim
o sumă de studenţi elin Transilvania la universităţile germane. Vezi d. e. Ver-
........ ...... --".-.=--=--=---"--"=. ----- o
[197]
MIŞCAREA IN'l'ELECTUALĂ
197
Era firesc lucru ca Luteranii Transilvaniei să se gân­
dească şi la numerosul popor al Românilor, care îi atingea mult
mai de aproape decât Grecii şi Slavonii, In curând vedem deci
şi tipărituri româneşti de cărţi religioase. Incă din 1544 găsim
că. se tipăreşte un catehism românesc, tradus din germană şi
deci conţinând de sigur doctrina Iuterană 32. In 1559 iese un alt
catehism românesc tipărit în Braşov, care devenind pe la 1607
prea rar, este copiat de popa Grigorie din Măhaciu alăturea cu
celelalte texte continute în scrierile sale 33.
Doi ani după eşirea acestui catehism găsim pe acelaş
"jupân Hanoş Begner" punând pe diaconul Coresi să traducă
în româneşte cele patru evanghelii împreună cu alt diacon Tudor,
în capitala Munteniei, Târgoviştea, şi apoi luând manuscriptul
lor îl dădu spre tipărire în oraşul Braşov, care fu săvârşită în
ziua de 30 Ianuarie 156184• In epilogul Evangheliei cetim
cuvintele însernnătoare că: mai bine e a grăi cinci cuvinte cu
înţeles decât 10 mii de cuvinte neînţelese în limbi străine".
Tot după îndemnul Luteranilor tipări Coressi în 1563 un Apostol
românesc şi în 1564 Tălcul evangheliilor şi un molitfenic 35.
După moartea lui Ioan Benkner, un urmaş al său în judeţia
Braşovului "jupânul Hrăjilă Lucaci", cum transformară Ro­
mânii numele său german de Lucas Hirscher, însărcinează tot
pe dia conul Coresi, cu redarea pe limba română a psaltirei,
. zeiclmlss der auţ der Uniuersităt zu Jena immatriculirten Ungarn und Sieben­
btirqer von G. Schi el und L. Herfurth in Arhiv ţur siebenbiirqisclie Landesku nde,
neue Folge, 1874, p. 312 şi urrn., Cel dintâi student transilvănean înscris Ia
Jena este Slephanus Clausenburgensis.
32 In socotelile oraşului Sibiu găsim notat sub anul 1544 Iulie în 16:
"Ex voluntate dominorum dati sunt 111. Pliilippo Pictori, pro impressione calehis
mi oalacliici bibale fI. 2". Acest pictor era traducător şi a scrisorilor române
(mai sus, p. 625, nota 32). Că textul românesc a fost tradus din nemţeşte se
cunoaşte de pe unele inversiuni caracteristice Iimbei germane: "ce ne va pre
noi ascultă = wird nun erhoren ?"; Dumnezeu deade Evanghelie să apară = Gott
.hat das Evanghel ium herausgegeben". Sbiera: Mişcări Culturale, 1897, p.
99-103.
33 Copia popei Grigorie reprodusă de Hasdeu, I. c. p. 99 -107. Cro­
nicarul Simion Massa t 1605, spune despre acest catehism: "eodem anno (1559)
die Martii 12 Iohannes Benknerus judex coronensis cum reliquis senatoribus
reformavit valachorum eccIesiam et praecepta catecheseos iIlis proposuit". Cf.
Chronicon ţuchsio-Iupitio-oltardinum, ed. Trausch. Coronae, 1867, p. 61.
34 Adnotarea pusă de traducători Ia începutul tetravanghelului a căruia
text s'a editat pentru prima oară de Const. Erbiceanu Bucureşti, 1889 ("scris
arn eu diacon Coresi") după un exemplar, unicul aflat până acuma, de la mă­
năstirea Ciolanul din eparhia Buzeului. Nici În textul tetravanghelului, nici în
acel al catehismului din 1559, nu se întâlnesc r otacisme, de şi sunt mai vechi
decît scrierile originale ale popei Grigorie.
35 Bibliografia românească veche I, p. 43 şi urm. unde se află şi toate
indicaţiile bibliografice. In MoIitfenicul românesc (vezi frag. publicat de N.
Hodoş în Prinos lui. D. Sturza p. 235 şi urm.) cetim: "Rumăneşte am scris
acest MoIitfenic ca,.cuI11 să înţeleagă şi popa ce zice însuş şi oamenii ce asculta
(p. 250).
[198]
198
ISTORIA ROMÂNILOR
[199]
MIŞCAREJA INTELECTUALĂ
199
pe care el o îndeplineşte cu ajutorul preoţilor dela biserica din
Sehei în Braşov; Ioan şi Mihai. Este interesant de a cunoaşte
cele ce le spune însuşi jupânul Hrăjilă, asupra chipului cum
au ajuns să dee fiinţă gândului său. "Şi foarte ma sfătuii cu
luminatul mitropolit marele Ghenadie din ţinutul Ardealului
şi al Oradiei şi cu mult cliros de preoţie că le trebue această
carte, încă şi cu alţi sfetnici mici şi cu voia tuturor acestora,
şi cu voia mitropolitului Serafim, noi o detem lui Coresi dia­
conul ce era meşter învăţat într' acest lucru de o scoase de în
carte sârbească pe limba românească, împreună şi cu preoţii
dela biserica Scheilor de lângă cetatea Braşovului, anume popa
Ioan şi popa Mihai". Invoirea mitropolitului Munteniei o luase
Hirscher, fiind că împrumutase originalul sârbesc dela "arhi­
mitropolitul Serafim în cetatea Târgoviştea" 36. Luteranii lucrau
eu mare osărdie la convertii ea Românilor. Ei numiau Episcopi
asupra bisericei Românilor cu numele de superintendenţi, care
căutau să îridrumeze doctrina reformată. In 1567 găsim un ordin
foarte aspru către toţi preoţii ortodoxi valahi să vină la so­
borul convocat de superintendentul bisericei române George
de Sangeorge să îi plătească dările cuvenite. In acelaş an Prin
cipele Ioan Sigismund face cunoscut că a înţeles din plângerea
credinciosului său popa George Mitropolitul românesc că mulţi
dintre popii şi călugării români nu vor să facă slujba biseri­
cească şi laudele lui Dumnezeu pe înţelesul obştii, în limba
română ci vreau să slujească în limba sârbească, Aceşti popi
îndrăzneţi şi neascultători care nu vor să slujască în limba ro­
mână să fie siliţi numai decât la aceasta sub orice pedeapsă 37.
Inlocuindu-se apoi superintendentul de Sangeorge cu Pavel din
Tur da , Principele impunea şi acestuia "să propovăduiască cu­
vântul lui Dumnezeu în bisericile valahe" 38. Nişte articole
de orănduire a nouei biserici valahe reformate, după ce se dis­
pusese că din slujbă conform cu noua doctrină să se scoată toate
cele adaose de oameni la cuvântul lui Dumnezeu, ordonă ca
sfinţiia sa să se iee grije ca fiecare popi să lămurească obştiii
şi temeiurile credinţei şi să nu se împărtăşască în ceasul morţii
acei ce nu se vor duce la biserică.
La sfârşitul orânduelii se citeşte articolul cel Însemnat
pentru introducerea limbii române în biserică, anume cu "popii
de limbă sărbească cari slujesc ca: preoţi Români, dacă nu vor
învăţa obştia pe româneşte în cele sfinte aceia să nu mai poată
fi preoţi" 39. Tot atunci în 1568 găsim că Gheorghe (de San-
36 Reproduse aceste locuri din precuvântarea lui Hirscher de Baritz, ca-
f.ehismul calvinesc, p. 99, nota 2. .
37 Hunn. Dac., 2, Oct. 11 Noemvr. 1567, XV p, 625 -626.
38 Ibidem, p. 630 din 8 Fevr. 1569.
39 Articole aprobate de Sigismund, Ibidem p. 638 din 20 Noem. 1569.
[200]
200
ISTORIA ROMÂNILOR
george) scrise Bistriţenilor, mulţumind oraşului că a învoit
popilor a veni la soborul care a hotărît să se slujască româ­
neşte în biserică, adăogând că la Braşov Românii au de trei
ani acuma predicator în limba lor 40.
Este în destul de curios a constata că pe când primarul
sas al Braşovului, se ostenea a aduce pe limba românească
cărţile sfinte a le bisericei creştine, în Muntenia domnii con­
timpurani Alexandru al II-lea fiul Kiajnei şi cu fiul său Mihnea
al II-lea puneau pe acelaş diacon să tipărească psaltirea în
limba slavonă, fără a se gândi măcar la întoarcerea ei pe ro­
mâneşte. Un exemplar al acestei tipărituri care poartă aceeaşi
dată cu psaltirea română a luiCoresi din Braşov, 1577, se află
acuma la biblioteca din Praga şi poartă pe ea Însemnarea în
limba slavonă ca şi întreaga tipăritură, că "din porunca dom­
nului Ioan Alexandru Voevod şi Ioan Mihnea Voevod şi a prea
milostivului mitropolit Serafim, păcătosul diacon Coresi a scris
aceste sfinte cărţi, numite psaltiri, către care au adaos sina­
xarii de peste an, troparii şi condacii sfinţilor, de asemene şi
ceaslovul cu slujba de noapte şi de zi, scriindu-se la anul 7085
(1577)" 41. Tot pe atunci Luteranii mai luară măsura în 1566,
ca să se predice credinţa luterană în bisericile româneşti: "dacă
nici Românii nu ar voi să primească noua religie să fie invitaţi
la o desbatere publică, şi dacă nici prin acest mijloc nu se vor
da rămaşi atunci Episcopii, preoţii şi călugării români să fie
scoşi din funcţiile lor şi să fie înlocuiţi cu alţii, iar dacă poporul
se va opune să fie dat în judecată pentru trădare" 42.
Diaconul Coresi, meşterul traducător al acestui timp,
a cărui nume trădâ o origine italiană, sau mai bine grecească,
se trăgea din insula Chios, unde se afla trăind pe la jumătatea
veacului al XVI-lea mai mulţi membri ai acestei familii, Între
altii învătatul medic Ioan Coresi mort la 157043, O vlăstare
însă a acestei familii se strămutase cu mult mai înainte în Mun­
tenia, întru cât găsim un Coresi, piser de documente pe la în­
ceputul veacului al XVI-lea, şi anume redactând un document
al lui Moise Voevod din 1529 şi trei a le lui Radu Voevod din
40 N, Iorga, Dac, Bistriţei 1, p. LXIX din 14 lan, 1568.
41 Traian, 1869, p. 40 Hasdeu admite însă fără temeiu, din această în­
semnare slavonă, că şi versiunea română a Psaltirei ar fi fost tipărită de Cores i
în Muntenia. Noi credem din potrivă, că întru cât ambele tipărituri s'au făcut
în acelaş an, şi una şi alta au fost tipărite în Braşov, unde se lucrase şi tra­
ducerea românească, la care luase parte şi preoţii de la biserica din Schei.
42 Rezuma tul unui doc. unguresc din 1566 Hurm. Dac. II 5. p. 601. Altul
analog din 1571 Ibidem, p. 693.
43 I,r.W'a, N€o,Ahlv',y.·� 'f(),o),orla, A iH-,yo·. c, 1868, p. 201. Coresi era căsă­
-torit cu Diica fiica lui .Ielează din Mirlslaveşti având de fiu pe Coresi logofătul,
care s'a însurat la rândul lui cu Slăvi ţa fiica lui Bunea logofătul. Vezi Nico­
laescu 1. c. p, 268. (Reu, p. istorie X 1909).
[201]
MIŞCAREA INTllII,lilCTUALĂ
201
1536 şi 153844• Chiar de prin acest timp membrii familiei Co­
re si ce-i întâlnim în Muntenia, vor fi fost românizaţi, deprin­
zând între altele şi limba oficială a ţărei. Alte hrisoave mai
noue ne arată pe mai mulţi Coresi ca boieri, deci pe deplin in­
traţi în corpul naţiei române. Astfel unul din 1567, ne vor­
beşte de Coresi logofătul fiul diaconului cu feciorii lui care cum­
pără moşiile Bărcăneştii şi Vlăduleştii : un altul din 1570, ne
dă pe acelaş Coresi logofătul ca încuscrit cu Stan Creşti nul
şi cumpărând încă alte părţi de pământ, şi aceste cumpără­
turi sunt parte întărite, parte adaose prin alte documente, unul
din 1577 dela acelaş Alexandru Voevod, şi două dela fiul său
Mihnea al Il-lea din 1581 şi 1582, iar unul dela Petru CerceI
din 158545•
Cu toate că s'ar părea după cele spuse până aice că nu­
mai în Transilvania, se cultiva se limba românească, fie prin
stăruinţele scriitorilor din Măhaciu, fie prin acele ale prista­
vilor luterani din Braşov, se întâlnesc manuscripte româneşti
bisericeşti vechi şi în ţările române, şi anume în Muntenia,
unde aflarea unuia ne urcă în timpuri îndestul de ridicate.
S'au găsit anume un evangheIiar manuscript care au
scăpat ca prin minune de urgia timpurilor, ajungând după o
bântuită soartă tocmai pe malurile Tamisei, în British-Mu­
seum din Londra. Data acestui .manuscript este 1574. Impre­
[urările în care el a fost însă alcătuit şi arătările cuprinse în
el dovedesc că este numai o copie după un original mai vechiu.
44 Vezi dovezile citate de Hasdeu în Col. lui Traian, pe 1877, p. 571. Altele
citate de Nicolaescu (1. c.) p. 267 nota 1. S'ar părea chiar că s'ar reatlă un
Coresi în un document din 1492, vânzând o moşie Cucutenii, Odobescu în Reu,
romt1nă, 1862, p. 112, dacă documentul nu ar inspira bănueli în privirea cetirei
datei,' întru cât Odobescu ne spune că el ar fi scris pe hârtie, pe care
material nu ni s'a păstrat absolut nici un act din veacul al XV-le.
45 Reproduse toate aceste documente în Cipariu, Arhio, p. 102 şi 181.
Asupra familiei lui Coresi vezi studiul lui . St. Nicolăescu în Reu. p. Istorie
X 1909 p. 265 şi urm. Iată după Nicolăescu tipăriturile diaconului Coresi:
1. Evangheliar românesc, tipărit Ia Braşov, în 1561.
2. Eoanolieliar slovenesc " 1562.
3. Apostol românesc, """" 1563 ..
4. Tâlcul eoanqlieliilor şi Molitoenic românesc, tipărit Ia Braşov, în 1564.
5. Psaltire românească, tipărită în 1568.
6. Sbornic slovenesc partea II tipărit în 1568.
7. Psaltirea românească, tipărită la Braşov în 1570.
8. Octoili slooenesc partea I (glas 1-5), tipărit în 1574.
9. Octoili slooenesc, partea II, (glas 5 -8), tipărit în 1575.
10. Psaltire slava românească, tipărită în 1577.
11. Psaltire slovenească, tipărită în 1577.
12. Triod slovenesc, tipărit în 1578.
13. Eoanqheliar slovenesc, tipărit în unire cu Mănăilă la 1579.
14. Sbornic slovenesc, tipărit Ia Sas-Sebeş, în 1580.
15. Evanghelie cu Învăţătură, tipărită Ia Braşov, în 1580 -81.
16. Euanqheliar slovenesc, tipărit în unire cu Mănăilă la 1583.
[202]
202
ISTORIA ROMÂNILOR
Scriitorul evangheIiarului ne spune în o notiţă dată într'o limbă
31. Din evangheliarul dela Dra gomlrna, 1610
slavonă plină de greşeli 46, că era originar din satul Măniceşti
4' Hasdeu, Columna lui Traian 1882, p. 48 şi unu.
[203]
M!ŞCAREA INTELECTUAl.Ă
203
lângă Ruşii de Vedea, fiind de casa lui Pătraşcu cel Bun, mort
În 1558. Persecutat de Mircea Ciobanul care înlătura dela tron
pe fiul lui Pătraşcu, Radu Gramaticul fuge în Bulgaria în un
sat Novaiceni, unde cum spune el, "am scris multe sânte dum­
nezeeşti cărţi zise tetravangheli şi sânte psalt.iri şi pentacos­
tare şi minee şi octoihuri şi trioduri şi metafraste şi canoane
şi comentarii şi sfinţi apostoli, scriind multe mari şi mici, până
ce am străbătut în adâncul sântei scripturi, întru cât nu poate
cugeta mintea omenească", El vroia să se întoarcă în Muntenia
la Alexandru Vodă fiul lui Mircea, "dar se temu să nu se pră­
pădească". Preferă deci a căuta un adăpost la fiul lui Pătraşcu
cel Bun, pe care'l ajunge în sfârşit în 1574 în insula Rodos,
unde trăia surgunit. Aice Petru Cercel pe care Radu îl numeşte
tot Pătraşcu, îl puse să scrie evangheliarul pe care harnicul
scriitor îl începu în ziua de 3 Iunie 1574 şi'l dete gata în 14
Iulie acelaş an, adecă în o lună şi 11 zile. Dacă ne gândim că
acest manuscript este de 276 de pagini în octav, scris tot "cu
frumoase caractere semi-unciale, cu viniete colorate şi aurite,
de asemenea unele iniţiale ba câte odată chiar şiruri sau
cuvinte cu roş, verde şi cu albastru" 47, atunci vom înţe­
lege uşor că caligrafiarea acestui manuscript în un aşa de scurt
timp presupune o copiare şi nu o traducere a lui. Apoi însuşi
Radu se roagă de cetitori, "preoţi duhovnici, sau dascali, sau
dăsoălaşi, sau gramatici, sau anagnoşti, căţi citiţi, sau scrieţi
sau cântaţi, de veţi afla vreo greşală, fie dela mine, fie din izuod,
s'o îndreptaţi şi pe noi care am muncit să ne bine cuvântaţi" 48.
Se vede deci că scriitorul avuse dinaintea lui un izvod a căruia
greşeli putea să le fi reprodus numai copiind şi nu traducând.
Este deci mai pre sus de îndoială că Petru Cercel luase cu el la
Rodos un manuscript mai ve chiu de tetravanghel, moştenit de
la tatăl său, pe care îl dădu spre copiare lui Radu gramaticul.
Ceeace dovedeşte existenţa unor scrieri religioase româneşti,
pe la jumătatea veacului al XVI-lea cel puţin, dacă nu şi mai
sus. Notita lui Radu Gramaticul este Însă preţioasă şi din alt
punt de vedere. Ea ne arată că aceste cărţi erau cetite de preoţi,
ba chiar câniate de ei, ceeace presupune că erau întrebuinţate
în slujba bisericească; în cât se vede că cel puţin la unele bi­
serici mai ales în paraclise private era introdusă limba română,
încă din timpul slavonismului. Aflarea unui manuscript re­
ligios românesc încă de pe la jumătatea secolului al XVI-lea
în Muntenia, înainte chiar ca [udeţii saşi ai Braşovului să fi
luat măsura de a pune să tipărească cărţi de religie în limba
română, întăreşte mult părerea sprijinită pe manuscriptul vo­
roneţan, că Românii ar fi posedat scrieri româneşti referitoare
• Idem, p. 49.
• Idem, p. 56.
[204]
204
ISTORIA ROMANILOR
la religie cu mult înainte ca Luteranii din Transilvania să fi
fost început şi ei a împinge pe Români către întrebuinţarea
bisericească a limbei lor.
Pe lângă aceste texte mai întinse, aflăm şi altele mai
mult fragmentarii de cuprins religios, toate traduse din limba
slavonă, substratul pe care s'a înălţat toată cultura reflexivă
a poporului român. Astfel tot acel preot Grigorie Măhăceanul
sau ucenicii lui traduc în româneşte deosebite bucăţi de cuprins
religios,' precum un fragment din Ioan Chrisostom, un frag­
ment liturgic şi două predici 49. De şi nu ni s'a păstrat dovezi
pozitive despre existenţa altor texte religioase româneşti din
această epocă, noi credem că trebue să fi fost şi altele afară
de cele numerate, căci îndată ce vedem că poporul simţi a ne­
voia de a lua cunoştinţă prin el însuşi de preceptele religiei
sale, şi că începuse atât de timpuriu cu punerea lor pe româ­
neşte, nu, este nici un motiv care să facă a se opri la aceste
câteva rămăşiţi, scăpate de urgia timpurilor, tezaurul de cărţi
religioase româneşti ale acestui timp. Vom vedea că la aceeaşi
încheiere ne duce şi prezenţa unei literaturi religioase la Ro­
mâni, care arată şi dânsa cât de iubitor era poporul de a regăsi
în propriul său graiu plăzrnuirile închipuirei creştine.
3. INCEPUTURI LITERARE
Pe când literatura poporană se iveşte la un neam aproape
de odată cu graiul său, formele reflexive ale frumosului nu apar
de cât mai târziu. Aşa este cunoscut că la Romani productele
literare reflexive se arată abia după al 2-le. răsboiu punic, când
aveau acuma o istorie politică veche de 500 de ani; la Fran­
cezii pe lângă cântecele eroice, unele din ele mai vechi de cât_
Carol cel Mare, încep operile literare abia prin veacul al XVI-le,
şi aşa la toate celelalte naţiuni. Cauza acestei întârzieri a
producerei literare reflexive stă în faptul, că o asemenea produ­
cere răspunzând unei nevoi de lux al poporului, dânsa nu se
poate naşte până ce producţia avuţiilor nu întrece nevoile
obicinuite. Atunci se pornesc din toate părţile razele Irumoasului,
incorporăndu-se în artă şi în literatură scrisă, care sunt mai
totdeauna îngemănate.
La Români arătarea unor producte literare reflexive tre­
buia să fie intârziată cu atât mai mult cu cât neliniştea şi
starea viforoasă a societăţei se urmăreşte până în lăuntrul
timpurilor moderne, încât astfel chiar acele rari producţii lite­
rare, ce apar la ei în decursul veacurilor, sunt departe de a
fi exercitat o mare înrurire asupra minţei sale. Ele rămân mai
'" Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, II, p. 73, 115, 211, 221.
[205]
MIŞCAREA INTELECTUA LĂ
20';
mult ca nişte lucrări izolate, cetite poate şi gustate de puţini
privilegiaţi, şi nu devin nici odată bunul comun al întregei
natiuni.
, Formele literare care răspundeau în tot cursul istoriei
noastre până şi trebuinţelor claselor mai culte erau tot acele
eşite din concepţiile straturilor de jos, în cât aceste straturi
procurau în definitiv celor privilegiate nu numai existenţa
prin munca lor, dar chiar şi desfătarea prin cânticele şi ver­
surile lor. Astfel călătorul polon Martiri Strikooski care lasă
scrise amintirile călătoriei sale prin Moldova şi Muntenia făcută
în 1575, spune că "gloriosul obiceiu de a cânta vitejiile străbune
se păstrează până astăzi în Grecia, Asia, Tracia, Muntenia,
Transilvania, Moldova, Ungaria şi în alte ţări, precum mă
încredinţaiu eu însumi şi auziiu de ajuns cu proprile mele urechi
în toate adunările acelor popoare, iar în Turcia pe strade şi
pe pieţe, unde faptele oamenilor renumiţi sunt celebrate prin
cântece cu întovărăşirea vioarelor, cobzelor şi arfelor, căci
poporul de jos se desfătează peste măsură ascultând marele
vitejii ale principilor şi voinicilor 50. Ce erau aceste cântece
ne le spune alt izvor tot străin care raportează, că la trecerea
solului lui Gustav Adolf, Paul Strasburg, prin Bucureşti, în
1632, Leon Vodă îl primi cu lăutari care cântau din plin gâtlej
în limba română cântece naţionale 51. Tot aşa vor fi făcut şi
lăutarii care împodobeau cu cântările lor intrarea triumfală
a lui Mihai Viteazul în Alba Iulia 52. De atunci s'a păstrat
bună oară cântecul lui Ştefan cel Mare, precum şi deosebitele
legende asupra vestitilor noştrii domni: Mircea, Ştefan şi Mihaiu
puse în versuri de poeţii generaţiei nouă, Asaki, Bolintineanu
şi Alexandri.
Pe lângă aceste produceri literare poporane, mai întâlnim
şi altele de origine reflexivă, îmbrăcând' în hainele hasmului
şi ale închipuirei nişte motive religioase, dar în care predomnirea
fantaziei asupra credinţei le dă mai mult un caracter literar
de cât unul bisericesc.
In timpurile mai vechi asemene legende de cuprins reli­
gios erau răspândi te. printre Români, ca şi cărţile bisericeşti
propriu zise, în limba slavonă, putându-se desfăta la cetirea
lor numai aceia care cunoşteau această limbă. Incepând Însă
a se traduce în româneşte cărţile bisericeşti, se făcu acel aş lucru
şi pentru legendele religioase, din care unele se şi găsesc· puse
pe româneşte încă din a doua jumătate a veacului al XVI-le.
60 Arti. isi. II. p. 6.
51 Monumenla Hunqariae liisiorica, Strasburg Pal 1621-1623 iki kovetsege
es Rakoczy Gyorgy, p. 100: "iuxta voyvodum citharoedi et musicorum chor i
crant qui Valachia Iingua patrium carmen plen o gutture cantabant",
'2 VoI. V, p. 211.
---.---. _ ••.. _." .•• u ... � •. _,_, M·IIl!.·Iilll·iIII · BR
i!lli!m1 �. � "_ , '.' '1, �, • ' __ • 1 t< � '_
[206]
20li
ISTORIA RUMÂNILOR
32. Din cvangheliarul dela Dragomirna, 1610
[207]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
207
Pentru a da o idee despre felul de gândire care constituia pe
atunci desfătarea intelectuală a ştiutorilor de carte, vom analiza
pe acele dintr'însele ce se regăsesc încă în manuscriptele existente.
Dintre legendele traduse de Măhăceni, cităm pe acea a sfintei
Dumireci (Duminecij : Intr'o zi căzu în Ierusalim o peatră nu
mare, dar atât de grea de n'o putea nimene râdica, şi veni
glas din cer care spuse să desfacă piatra, ceea ce săvârsindu-se
aflară în ea o carte scrisă de însuş Hristos, în care mustra aspru
pe oameni pentru nerespectarea zilei sfinte a Duminecei. Partea
fantastică literară în această bucată este de tot săracă, conţi­
nând mai mult o învătătură morală, desbrăcată de ori ee carac­
ter estetic. Altă legendă reprodusă de Măhăceni este acea a sfintei
Vineri. Textul ei este cu atât mai interesant, cu cât se vede
a fi fost copiată de popa Grigorie de pe un exemplar românesc
mai vechiu, de oare-ce nu conţine rotacismele obicinuite la
preotul din Mahaciu. Numai în trei rânduri îi scapă câte o
prefecere din n în r: inturecate=întunecate, meînre=mene
(mine) şi sura=suna. In această legendă partea închipuirei
este mult mai bogată şi o străbate toată de la un capăt la
altul; cuprinsul este pe scurt următorul: Era un om numit
Agaton, care avea o femeie numită Polfiea, cu care trăise 25
de ani fără a avea copii, rugându-se neîncetat: "Hristoase
împărate! caută şi spre noi şi dă şi nouă plod, să fie şi să
nască dintre noi !" Dumnezeu ascultă rugăciunile lor şi le dădu
o fată pe care porunci să se numească Vinerea, căci fusese
născută în acea zi. Când se făcu mai măricică, simtindu-se
împinsă spre legea lui Dumnezeu, eşi pe furiş din casa părin­
tească şi se duse în marea cetate a Antiohiei unde domnea împă­
ratul Antioh. Incepând ea a propovedui creştinismul aice, fu
pârâtă la împăratul, care porunci să o ducă înaintea lui. Când
o văzu impăratul, chipul ei îl puse în mirare şi el strigă fără
voie: "să 'mi ajute dumnezeul meu cela ce cred întru el, că
mai frumoasă fată de aceasta -n'am văzut !" El îi propuse îndată
să treacă la religia lui, făgăduindu'i să o iee de soţie, Sfânta
însă îl blăstămă ca şi pe dumnezeul lui. Impăratul mânios
porunci să o răstignească. Când ea fil înălţată pe cruce "ivi-se
uri nor din cer şi eşi un vifor mare din nour şi luă o piatră
mare foarte în el şi o purta vântul ca o frunză şi sura (suna)".
Şi apărând îngerul domnului, îi desfăcu mâinile şi picioarele
de pe cruce, iar toţi oamenii împăratului spăimantaţi de minu­
nea întâmplată, căzură şi se închinară dumnezeului sfintei
Vineri. Impăratul înfuriat chemă alte slugi ale sale şi le zise;
"prindeţi-o şi o legaţi şi aflaţi o căldare şi ardeţi pietre şi le
zmicuraţi şi le băgaţi în căldare şi băgaţi plumb şi său şi smoală,
să fiarbă în şepte zile şi în şepte nopţi, şi a şeptea zi băgaţi-o
în căldare şi acoperiţi-o cu o piatră, până voi veni şi eu să
vaz". A şeptea zi când veni împăratul şi luă piatra de pe
[208]
208
ISTORIA ROMÂNILOR
căldare, sfânta Vineri se sculă în picioare neatinsă şi eşind din
ea stropi cu câte-va picături pe împărat în faţă, care orbi pe
loc. Impăratul cunoscându-i puterea căzu înaintea ei în genunchi
şi ceru să devină creştin. Sfânta Vineri se plecă cu faţa la pământ
şi începu să plângă aşa de îmbelşugat în cât se făcu o baltă,
din care luând cu mâna şi spălănd ochii împăratului îi redădu
vederile. Cu apă din aceiaşi baltă boteză apoi sfânta pe împă­
rat şi pe slugile sale, care astfel deveniră creştini. După ce
săvărşi întoarcerea acelei cetăţi a Antiohiei, Sfânta Vineri ple­
când spre alte cetăţi, întâlni în cale-i pe un alt împărat numit
Atizma care o întrebă: "giupâneasă! ce om eşti şi cum te
chearnă ? ce nu te închini domniei mele?" După mai multe
vorbe împăratul acesta îi făcu aceiaşi propunere ca şi acel din
Antiohia; ea îi răspunse tot atât de aspru, pentru care Atizma
porunci să o ducă la zmeul din cetatea lui ca să o mânânce.
"Cum ajunse înaintea fiarei, se apropie de dânsa şi călcă cu
piciorul pe falca zmeu lui şi întră întru el şi trecu prin zgăul
lui afară si iară stătu înaintea zmeului". Minunea aceasta aduse
şi pe Atizma împărat ca să se boteze. Trecând ea mai departe
ajunse la Aclit împărat, cu care petrecăndu-se scene analoage
ca acele întâmplate cu cei doi d'intâi, este condamnată iarăş
să fiarbă într'o căldare, din care însă o scapă a tot puternicia
lui Dumnezeu. Nu înţelegem cum să face că atunci când împă­
ratul ordonă să i se taie capul, nu mai intervine nici o minune,
şi ea este tăiată.
A treia legendă păstrată tot în textele măhăcene este acea
a morţei lui Avram, cum a venit arhanghelul să iee sufletul
lui? Este o povestire simplă şi duioasă a morţei, care de şi
trimisă de D-zeu unui drept credincios, nu produce mai puţină
amărăciune între ai săi ce rămân pe pământ. Avram avea obi­
ceiul de a nu mânca nici într'o zi fără oaspe. Fiindca duşmanii
închisese cărările ce duceau către dănsul, cinci zile nu venise
nimenea la casa lui în cât în acest restimp nu luase Avram
nimic la el. Avram eşi deci cu fiul său Isac ca doar vor găsi
un om să-I aducă la casa lor, că i se împuţinase sufletul de
foame. Intâlniră pe arhanghelul Mihail şi-l luară spre casa.
Avram trimise să injunghie un berbece şi spuse Sarei femei sale:
"adu lăutoriul şi lă oaspele acestuia picioarele, că este oste­
nit". Sara îi spălă 'picioarele, văzând cu minune că nu aveau
peliţă pe ele. Mihail ce era trimis de Dumnezeu să iee sufletul
lui Avram, simţi o mustrare de conştiinţă de a se aşeza la
masa lui, şi întrebă deci în rugăciunea lui pe Dumnezeu:
"Doamne, Avram va să dea mie carne de berbece ca să mărînc ;
ce-mi zici? Domnul zise lui: ce-ţi va pore inrainte mărîncă".
Punăndu-se spre odihnă, Isac visă un vis, care îi arăta că
oaspele primit de ei era arhanghelul trimis ca să iee sufletul
tatălui său. "Se sculă din patul său, şi stătu înaintea uşei
1
I
[209]
MIŞCAREA INTfllLECTUALĂ
209
casei, grăind cu glas mare: părinte! părinte! deschide, să să­
rut frumseţele feţei tale, că de acum nici dirioară nu te voi
vedea! Auzi mumă sa, curse şi deschise; şi la Avram intră
şi-l sărută şi plângea. Zise Avram: spune-mi fătul meu ce plângi?
Isac zise: părinte 1 părinte! un vis văzui ; aveam curură (cunună)
în cap ca soarele şi mi o luă oaspele acesta; văzui părinte,
acesta este îngerulşi-i trimis să te iee, şi-l strângea în braţe
şi-l săruta şi amar plângea, Avram încă plăngea, îngerul încă
plăngea, Sara încă plângea. Lăcrămi le îngerului se făceau pietre
fără preţ. Avram zise: doamne spuinre-mi cire eşti tu? Arhan­
ghelul zise eu sunt arhanghelul Mihail şi sunt trimis să ieu
sufletul tău. Avram zise: doamne 1 să fiu dus cu trupul la
Domnul. Ingerul merse de întrebă pe Dumnezeu, care învoi
cererea lui Avram" 53.
Pe lângă aceste scrieri religioase aflate la Români încă
de prin veacul al XVI-le, mai găsim la ei şi alte urme reli­
gioase din domeniul fantastic în nişte fragmente de acelaş fel
reproduse în limba română din acea bulgară de peste Dunăre.
Aceste fragmente aparţin sectei Bogomililor care au înflorit
lung timp din colo de fluviu, înrâurind şi asupra Românilor din
Dacia traiană ; cea ce era cu atâta mai firesc cu cât aflăm cre­
dinţele acestei secte răspândire până în sudul Franţei, unde
sunt reproduse de acea a Albigensilor.
Secta Bogomililor îşi trage originea din Paulicianii Ar­
meni ei, care aşăzându-se în Bulgaria de la 741 înainte, răspân­
dese credinţa lor între poporul acestei ţări. Paulicianiiaveau o
veneraţie deosebită pentru apostolul Pavel, numindu-se în
specie creştinii acestui sfânt, de unde le şi vine numele de Pau­
liciani. Acest eres, care îşi găsi de sprijinitor al său de căpetenie
în Bulgaria pe preotul Ieremia Bogomil, admitea că Dumnezeu
a avut doi copii; cel mai mare Satanail care se resculă în contra
tatălui său; cel mai mic, arhanghelul Mihail identificat de ei
cu Hristos. Satanail în urma căderei sale, a zidit pământul şi
întreaga natură văzută. Numai omul reprezintă în lume un fel
de compromis între Dumnezeu şi Satanail, datorind celui din­
tâi sufletul iar celuilalt corpul. Predomnirea corpului asupra
sufletului, adecă a lui Satanail asupra lui Dumnezeu, a durat
până la întruparea arhanghelului Mihail sub numele lui Christ.
Cea mai mare parte a vechiului testament nu e de cât apoteosa
lui Satanail. Satanail, iar nu Dumnezeu, este acela pe care-I adora
Moisi, P.rins de către Christ, Satanail a fost aruncat în tartar
şi, despoiat de finalul il, rămase de aici înainte numai cu . nu­
mele de Satană. Puterea Satanei n'a încetat însă prin această
victorie a fratelui său mai mic. Insăşi răstigni rea lui Christ a
fost o uneltire a dracilor. Mai mult decât atâta, întreaga biserică
sa Toate aceste legende reproduse de Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, VoI. 1.
A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. VI.
14
[210]
210
ISTORIA ROMÂNILOR
33. Din evangheliarul dcl.i Dragomirna , 1616
[211]
MJŞCARFJA lNTELECTUALĂ
211
ortodoxă, cu icoanele sale, cu moastele sfintilor, cu sacramen­
tele, cu ierarhia, cu totalitatea institutiunilor sale, este opera
Satanei. Ca urmare morală viguroasă a dogamticei lor, Bogo­
milii respingeau toate aceste forme ale închinărei şi condamnau
tot ce place corpului sau servea a întări acest element diabolic:
căsătoria, vinul, carnea, avuţiile" 54.
Deşi scrierile pornite din această sectă adânc urgisită de
biserica ortodoxă nu trebuiau să fie cetite de drept credincioşi,
ele se Iurişară printre aceştia, şi deveniră în curând una din des­
fătările lor cele mai plăcute. Printre atari scrieri erau tocmai şi
următoarele, pe care le găsim traduse în româneşte încă de tim­
puriu, de pe când încep chiar cele d'întâi întoarceri a le textelor
religioase pe limba română. Aceasta se făcu cu atâta mai uşor
Între Români, că lipsa unei învăţături teologice amănunţite îi
împedeca a deosebi productele eretice de acele drept credincioase.
Aşa găsim chiar pe popa Grigorie din Măhaciu, care numai de
erezie nu poate fi bănuit, primind Între textele adunate de el
mai multe de caracter bogomilic, fără a bănui măcar nepotri­
virea lor cu dogmele ortodoxe. Bogomilismul a avut înrăurire
asupra Românilor, nu ca sectă deosebită de doctrina comună,
ci ca un curent ce se adause pe lângă acel al biserisei ortodoxe
pentru a întărî creşdinţa creştinească 55.
Dintre productele fantastice a le Bogomililor care se În­
tâlnesc la Români încă din veacul al XVI-lea, cităm: Rugă­
ciunea sfântului Sisoe pentru scoaterea dracilor, Umblarea
sfintei Marii pe la muncile iadului, şi Apocalipsul sfântului
Pavel, texte ce se cunosc a fi inspirate de credinţa bogomilică,
mai întâi din un semn exterior, acel al oprirei de a fi cetite de
către dreptcredincioşi, apoi de pe unul intern, "vecini eul anta­
gonism Între principiul binelui şi al răului, între paradis şi infern
între Dumnezeu şi Satana". Caracteristice între toate producţiu­
nile bogomilice sunt Cuqeiările în oara motiei, în care "sufletul în
agonie cugetă cu îngrijire la ceea ce i se poate întâmpla lui în­
suş" 56. Aceste cugetări care se îndeletnicesc cu întrebarea ca­
pitală a cugetărei religioase s'au produs de mai multe ori şi sub
forma de rugăciuni pentru eşirea sufletului, pe care o aflăm
şi în învăţăturile lui Neagoe Basarabă. Ele nu sunt altă ceva
decât întrevederea judecăţei de pe urmă, când Dumnezeu va
54 Rezumat de Hasdeu după scrieri ruseşti în Cuvinte din bătrâni, I,
p. 252-253.
55 Nu putem împărtăşi părerea lui Hasdeu că Paulicianismul s'ar fi lăţit
şi dincoace de Dunărea, deşi unele din scrierile acestei secte se întâlnesc aice. Im­
prejurarea că Românii aveau în unele locuri o veneraţie deosebită pentru
St. Pavel, nu este îndestulătoare (Cuvinte din bătrâni, I, p. 251). Unde s'a auzit
vre odată la Români despre o urgisire a icoanelor, o despreţuire a sfinţilor,
o răscoală în contra ierarhiei bisericeşti, adevăratele caractere ale Bogomilismului?
s e Hasdeu, Cuvinte din bătrâni, 1, p. 435.
[212]
212
ISTORIA ROMÂNILOR
chema la sine pe cei drepţi, şi va respinge în focurile iadului
pe cei răi şi păcătoşi. In deobşte, în toate aceste icoane a le vieţei
de apoi, domneşte o pornire şi un avânt al gândirei îndestul
de viu şi fără asemănare mai frumos decât slabele încercări din
cele lalte închipuiri bogomilice. Cugetările descriu în următoa­
rele colori iuţi şi aprinse cum moartea pune stăpânire pe om :
"că moartea fără de veste vine ca un leu râgind şi cu toate armele:
cu spată şi cu cuţit şi cu secere şi cu pilă şi cu săcure şi cu ţapă
şi cu săgeată şi cu teslă şi cu bardă şi cu sfredel şi cu groază, iute
în toate chipurile, şi cu toate îl munceşte de'l junghie şi-l taie".
Cu o bogăţie îndestul de mare de imagini se descrie ce va fi,
"când vor huciuma arhanghelii spre patru cornuri ale pământu­
lui, de trei ori cu frică şi bură mare pământul se va cutremura
din toate capetele; atunci vor învia morţii, sau ar fi de fiare
mânca ţi, sau de paseri, sau de peşti, toţi vor învia din moarte
.din toate adâncurile pământului, şi micii şi marii, şi dreptii şi
păcătoşii, şi giudecii strâmbi şi împăraţii, şi bogaţii şi mişeii,
şi vor sta toţi asemenele, cine cu faptele sale şi de zi şi de noapte
Atunci vor vedea toţi păcătoşii mare de foc clocotind şi sîărăind,
şi mânia lui Dumnezeu fi-va atunci, şi va aprinde lumea de va
arde tot pământul, şi toţi munţii şi toate măgurile, şi toate spur­
căciunea ce s'au făcut pe pământ". Când descrie Iericirele ra­
iului spune: "Acolo nu va fi veac, nici an, nici vreme, nici ceas,
nici zi, nici noapte, nici se va şti când e număr, nici va trece
vremea, nici se va adăogi, nici va lipsi ploae, nici căldură de la
soare, nici vor munci de foame, nici de sete, nici de altă mişelie".
Grozav şi până la un punt ingreţoşător este următorul tablou
al celor osândiţi: "Unora le va fi faţa ca tărina pământului,
alţii ca tina spurcată din uliţă, alţii ca gunoiul, alţii le va fi trupul
putred ca un câne mort când sar viermii din el, altora le va cura
dintru ochi scură cu punoi şi vor fi îngâmfaţi (umflaţi), alţii vor
fi ca pieile aspidei, alţii sângera ţi, alţii aspumaţi, alţii gunoiţi
alţii cu toată spurcăciunea din talpe până în cap, grozavi şi
împuţiţi în toate chipurile".
Dacă însă toate producerile religioase literare analizate
până aici, provin de la alcătuitori acăror nume s'a pierdut, veacul
al XVI-le ne au lăsat şi altele de la un autor ce ne este cunoscut,
şi anume de la un domn muntean, Neagoe Basarab, acel principe
atât de predominat de pasiunea celor sfinte, care îşi petrece
întreaga lui viaţă în lucrări şi serbări bisericeşti, şi care ne au
lăsat şi urme de o activitate literară pe un tărâm a propiat de
acel religios: filosofia morală. .
El a scris mai multe tractate filosofice practice, sub forma
de învăţături către fiul său, asupra chipului cum trebue să se
poarte un principe: 1) în timpul ospeţelor, 2) în privirea gene­
rozităţei şi 3) în privirea onoarei ce se cu vine a da el slujbaşilor
sai. S'a pretins că aceste tratate a fost scrise în original româ-
El:
[213]
MTŞCARl'JA INTELECTUALĂ
213
neşte de către Neagoe Basarab. Domnul trăind pe la începutul
veacului al XVI-le (1512-1521), am avea în aceste tratate cel
mai vechiu text românesc cunoscut până acuma. Limba însă
şi stilul acestor tratate este aşa de curgătoare, în cât se deose­
beşte mult, nu numai de acele ale manuscriptului de la Voronet,
dar chiar de acele ale psaltirei lui Coresi sau ale evangheliarului
de la Londra, care totuş ar trebui să samene cu limba şi legăturile
de cuvinte ale lui Neagoe, întru cât am văzut că fusese scris în
Muntenia, şi anume în jumătatea întâi a secolului al XVI-le,
aproape deci de timpul în care scriea şi Neagoe Basarab 57.
Noi credem că sfaturile fusese scrise de Neagoe în gre­
ceşte. Este mai mult de cât probabil că Neagoe, cunoştea
această limbă, de oare ce el fusese socoiiiorul patriarhului Nifon
la venirea acestuia în Muntenia pe timpul lui Radu al IV-le 58,
însuşire pe care nu ar fi putut'o îmbrăca pe lângă un patriarh
grec dacă nu ar fi ştiut greceşte încă de mai Înainte. Invăţă­
turile sale fură puse pe româneşte pe timpul lui Mateiu Basarab,
în 1654, de când datează cel mai vechiu manuscript ce le con­
ţine.
Sfaturile lui Neagoe Basarab sunt cum am spus'o nişte
adunări de precepte morale, care să slujască de îndreptare pur­
tărei fiului său. In cel întâi: "Cum se cade domnului să sadă
la masă şi cum vor mînca şi vor bea", Neagoe începe prin â re­
comanda cumpătarea, "fără a lipsi însă de veselia acea ce li­
peşte de domni inimile supuşilor". Printre alte sfaturi, care cu­
prind numai locuri comune de morală ordinară, se -întâlnesc
din când în când unele gândiri mai adânci şi mai înţelepte, pre-
57 E destul de a pune faţă în faţă două fraze din sfaturile lui Neagoe
şi din evangheliarul de la Londra, spre a ne convinge că este peste putinţă ca
alcătuirea lor să dateze din acelaş timp:
Evangheliar din 1574
... Să ochiul tău drept săblăzneaşte-te
ia-l şi-l leapădă de la tine; mai bine
ţie să piară un mădulariu al tău, nu
tot trupul aruncat să fie în matca
focului, şi să te mâna la săblăznire
dereaptă, tae-o şi o aruncă dela
tine".
(Col. lui Traian, 1882, p. 79).
SIa/urile lui Neagoe
"Că de vei li în toate zilele cu
cei aleşi, în toate zilele şi in toate
ceasurile te vei folosi de sfaturile şi
de învăţăturile lor cele bune, iar de
vei li cu cei nebuni d'aceia şi ţie se
cade a fi nebun şi izvrătit".
(Arh. Ist, 1, 1, p. 112).
Hasdeu, a rostit întâi părerea ca textul românesc al sfaturilor lui
Neagoe provenea de la el însuşi (sumarul din Arh. isi. 1, 2. p. 111). D-sa pare
a fi revenit asupra acestei păreri, de oare ce în Cuvinte din bătrâni II p 5
ne dă ca textul cel mai vechiu românesc, nu mai mult sfaturile lui Neagoe,
ci un fragment biblic din 1560. Shiera, Cod. Yoronţeun, p. 328, admite. fără
temeiu că atât sfaturile lui Neagoe cât şi viaţa Patriarhuui Nifon (care cu
toate aceste este scrisă de Gavril Protul călugăr grec din muntele Atos), ar
fi fost scrise româneşte în textul ce-l posedăm .
• 8 VoI. IV, p. 179.
[214]
59 Arh, ist., I, 1, p. 111.
cum: "şi să cunoască mintea ta pre minţile slugilor tale, iar să
nu cunoască mintea slugilor tale pre mintea ta", sau "la beţie
pe nime să nu dăruieşti, măcar de ţi-ar fi sluga cît de dragă".
De asemene mai sfătueşte el pe fiul său să nu pedepsească la
beţie, căci "are masa obiceiul său de veselie, ci să judece la trezie
dimineaţă cu boierii în divan". U ne ori întâlnim expresiuni şi
asemănări frumoase, d. e.: "anima omului este ca sticla; de
aceea sticla dacă se sparge, cu ce o vei mai cîrpi" 59 ? _
Al doilea tratat a lui Neagoe: "Cătră fiul său Teodosie
Vodă şi cătră alţi domni cătră toţi, ca să fie milostivi şi odih­
nitori", este mai lung de cât cel dintâi. Domnul începe prin a
povăţui pe fiul său să'şi miluiască slugile sale mai mult de cât
pe săraci, căci pe săraci de nu-i va milui dânsul o vor face alţii,
iar de slugile sale cine va Îngriji de nu stăpânul lor. Mai nea­
şteptat din gura unui domn aşa de evlavios ca Neagoe Basarab
ne poate părea sfatul, ca "să nu întăreşti mănăstirile cu leafa
slugilor tale, nici cu venitul lor, să fie ei săraci şi mănăstirile
miluite, iar slugile tale să le faci în zilele tale să fie cerşitori ",
O gândire nobilă şi frumoasă este următoarea: "De'ţi va pri­
sosi din venitul domniei, acel venit să nu gândeşti că este câştigat
de tine, ci iar l' ai luat de la săraci şi de la acei ce sunt sub
biruinţa ta"; de unde apoi urmează sfatul că el trebue să în­
trebuinţeze acest prisos de avere pentru a face odihnă şi pace
săracilor. Trecând apoi la un -alt şir de gândiri, Neagoe învaţă
pe fiul său cum să-şi aleagă slugile sale şi cum să le răsplă­
tească slujbele. Vorbind despre nevoia de înţelepciune a dom­
nului, el face o frumoasă asămăluire: "căci că mintea stă în
trupul omului drept, ca şi cum stă steagul în mijlocul răsboiu­
lui, şi caută toată oastea la steag, şi pănă stă steagul în răs­
boiu nu se chiamă acel răsboiu biruit, măcară de are şi năvală
grea spre sine; iar dacă cade steagul, d'acu toate oştile se risi­
pesc şi nu se ştie unul de altul cum fac şi încotro merg". După
aceea în loc de a păşi la un alt rând de cugetări, se întoarce
iarăşi la tema avuţiilor, producând o repetare- în gândirile sale
presurată însă din loc în loc cu câte o gândire dreaptă şi fru­
mos rostită. Aşa bună oară următoarea: "şi cum tu făcând pă­
catul, iar alţii să se ostenească pentru dînsul să'l curăţască",
cugetare ce iarăşi trebue să ne pună în mirare, pentru acel
timp religios, în care se credea că rugăciunile clerului pot să
măntue pe omul cel mai greşit. Mai spune Neagoe după o com­
paraţie cam îndrăzneaţă între lacrimile şi feciorii noştri, care
ar fi ambii de la sufletul nostru, frumosul aforism că "lacri­
mele sunt aripele pocăinţei", stricând Însă efectul acestei gân­
diri prin ada osul nepotrivit: "şi nu numai aripi, ci şi mumă
şi apoi iar şi fete". Urmează Însă pe această temă, nu fără eloc-
,
'1
P
214
lSTORIA ROMÂNILOR
[215]
MIŞCAREA INTln.ECTUALĂ
215
venţă, gândire a lui mai departe: "Pentru aceea fraţilor, când
se înfăşură de trupurile noastre zmoala cea neagră şi rece, să
nu lăsăm să se usuce împrejurul trupului nostru; că dacă v'om
lăsa zmoală să stea lipită mult de trupurile noastre, mă tem că
nu se va deslipi, pănă ce le va face negre ca şi dînsa; ci pănă
este mila lui D-zeu cu noi, şi dacă aflăm că sunt lacrimile ari­
pele pocăinţei şi mumă şi izvor viu şi curat, noi să ne curăţim
cu dînsele zmoala cea neagră şi rece după trupurile noastre".
De aceea sfătueşte domnul ca omul să grijască de sufletu său
cât este încă în viaţă, pentru a nu'l aduce păcătos şi osândit
înaintea lui D-zeu "că <:upă moarte nu este împăcare, după
moarte nu este curăţire, după moarte nu este milostenie. Pentru
aceea nevoeşte-te o fătul meu, şi cumpără ţie unt de lemn pănă
stă tîrgul acestei lumi".
In tratatul al treile: "Cum şi în ce chip vor cinsti pre
boieri şi pre slugile lor care vor sluji cu dreptate", domnul în­
vaţă pe fiul său cum să se poarte cu boierii săi, pe care ar trebui
să-i cultive ca pe o grădină, urmând şi folosind această asemă­
lui re în tot decursul scrierei, care este încă mult mai scurtă de
cât celelalte.
Aceste cugetări domneşti fac onoare celui ce le au înşirat
pe hârtie, de şi în practică nu le va fi urmat dânsul cu ace­
eaşi sfinţenie. Astfel Neagoe care învaţă pe fiul său, că "să nu
fie paharul tău adese ori plin de sânge de om", ucide totuşi pe
mai mulţi din partizanii lui Vladuţă, pe care '1 scosese din
scaun. Este adevărat că el se pocăeşte pentru acest-e cruzimi,
chemând patriarhi şi alte feţe bisericeşti din locurile sfinte ale
răsăritului, care prin rugăciunele lor să îmblânzească mânia lui
D-zeu 60. Se vede că " sfaturile" , fură scrise de Neagoe către
sfârşitul vieţei sale, de oarece spune în ele că "nici odată n'a
fost alt cine-va mai păcătos ca mine".
Pe lângă aceste încercări de literatură religioasă şi mo­
rală mai întâlnim şi altele de literatură lumească tot de prin
veacul al XVI-le, provenite tot din traducerea unor cărţi po­
porane de origine străină, acăror întroducere în mintea Ro­
mânilor se făcu tocmai prin aceste traduceri, adică pe calea re­
flexivă. Un manuscript din 1620 conţine anume trei scrieri lu­
meşti de caracter literar: Alexandria sau povestea lui Alexan­
dru Machedon, Floarea darurilor şi Rojdanicul. Scriitorul acestui
manuscript ne spune într'o notiţă că "eu mult greşitul şi tica­
losul popă Ioan din sat din Sintpetru (în Transilvania), scrisei
această carte ce se chiamă Alexandria, şi mă oştiniu cît putui
şi o scriseiu să se cetească, şi vă rog pre toată firea de om cui
Dumnezeu o va da această carte a ceti sau a scrie, socotiţi
şi mai bine ce voi fi greşit, sau cuvînt nesfîrşit, sau slovă ne-
6. Vol. IV, p. 180.
[216]
216
ISTORrA ROMÂNILOR
umplută, iar. dumnevoastră să dregeţi şi să nu mă blăstămaţi,
ci să ziceţi Dumnezeu să'I erte. Incepui a scrie această carte
ce se chiamă Alexandria În luna lui Cireşar (Iunie) 15 zile şi
se sfîrşi în luna lui August 4 zile, anul 7128 (1620)" 61.
Din această notiţă răsare într'un chip invederat că popa
Ioan nu a tradus el singur Alexandria, deci probabil nici textele
celelalte, căci mai Întâi răstimpul de 49 de zile ar fi fost prea
scurt pentru o asemene îndeletnicire, cu atâta mai mult că ma­
nuscriptul e scris foarte frumos, ceea ce în cazul unei traduceri
ar trebui să lase a se presupune o prescriere pe curat, adecă pre­
lucrarea lui româneşte şi decopiarea ei în scurtul răstimp de
11 /2 luni. Apoi popa Ioan ar fi arătat în notiţa lui că a pus pe ro-
"mâneşte povestea, nu numai cum spune că a scris'o. In sfârşit
ce înţeles ar avea, in ipoteza unei traduceri, rugămintea popei
Ioan, de a ertă cetitorul cuvinte nesfârsite sau slove neum­
plute, ceea ce din contra este uşor de priceput, în cazul unei co­
pieri, unde scriitorul a putut din scăpare de vedere să nu scrie
unele cuvinte întregi, sau să nu formeze desăvârşit unele litere,
observaţie ce am făcut-o şi mai sus cu prilejul cercetării Evan­
gheliarului de la Londra. Rezultă deci într'un chip neîndoelnic
că avem a face şi în acest manuscript ca în altele analizate mai
înainte cu o copie a unui original, sau altei copii mai vechi a
unei traduceri anterioare, ceea ce strămută tălmăcirea bucă­
ţilor conţinute în el în veacul al XVI-le cel puţin,
Alexandria, cea întâi din bucăţile conţinute este o istorie
fantastică, şi cu caracterul mai mult de poveste miraculoasă,
a faptelor vestitului cuceritor macedonean. Redacţia ei primi­
tivă de prin veacul al V-lea fu grecească, şi după cât se vede o­
riginară din Egipt. Ea fu tradusă şi amplificată în mai multe
limbi, precum latina şi persiana, şi ajunse în sfârşit a fi repro­
dusă si în limba slavonă. Lucru în destul de curios este, că între
cele mai vechi manuscripte slavone ale acestei poveşti, se vede
unul din 1562, scris la mănăstirea Neamţului prin porunca lui
Grigorie mitropolitul Sucevei 62. Ar fi cu putinţă ca tot pe a
tunci să se fi pus această poveste şi pe româneşte, prototipul
de pe care o decopie popa Ioan din Sânpetru.
Floarea darurilor este o culegere de maxime asupra pa­
timilor omeneşti, împărţite aşa ca după o virtute să urmeze
viciul corespunzător; extrase din autorii vechi greci şi romani,
din biblie şi din părinţii bisericei. Multe maxime sunt întărite
prin câte .un exemplu din istoria animalelor. Aşa bună oară se
61 Vezi analiza manuscriptului încă needitat, ce se află în posesiunea pro­
fesorului Neagoe din Bârlad, făcută de L Bianu, în Columna lui Traian 1883.
p. 322 --329.
62 Gaster, Literatura populară, p. 11. cf. Iirecek Gesch, der Bulgaren
1876, p. 440. Hasdeu, Cuvinte din Bătrâni, II, p. XXXVI.
[217]
MIŞCAREA INTI!lLECTUAl,Ă
217
aduce cu privire la virtutea privigherei pilda cu porumbul, care
înainte de a înghiţi grăuntele, se uită să vadă dacă nu vine uliul
spre el. Darul întărirei se aseamănă cu pasărea fenixul, acăruia
legendă cunoscută din cea mai adâncă vechime, este rapor­
tată 63.
Rojdanicul sau Zodiile, învăţături astrologice despre În­
răurirea planetelor asupra vietei omeneşti, pseudo-ştiinţă ce se
menţine şi astăzi, deşi mai mult ca şarlatanism de zodieri,
zodieriţe şi căutători în stele, care hrănesc încă credinţele su­
perstiţioase. Titlul bucăţei care este slavon, ne arată că dânsul
a fost tradus din această limbă, în care se constată că exista de
prin veacul XIV-le. Uneori pătrund urme de concepţie luterană
până şi în manifestările vieţii practice cuprinse în scrisori şi do­
cumente. Aşa că o scrisoare a lui Velicico Costin fratele cro­
nicarului şi vornic de Câmpulung către birăul Bistriţei gasim
rostirea după cineva că "ar fi ca o mlădiţă de bun fel cu toată
înţelepciunea crescută" adăogând apoi cugetarea filosofică li­
terară că mlădita cea bună ori unde ie răsădită de toti oamenii
e îngrădită 64. Un document din 1622 reproduce în o formă dia­
legată cu o nuanţă literară înţelegerea între boierii Vâlcu vel
vornic, Grigori vel vistier şi Bunea Logofăt cu moşnenii din
Brăneşti. Ianotă, 'Vlad Lifoe, Stan portărelul şi Sărbu pentru
împreună zidire a schitului Velcani : "adecă noi îl ceşti moşteni
ot satul Brăneşti... adeverim cu această scrisoare a noastra
precum că să se ştie că având dumnealor boierii (sus enume­
raţi) moşie la satul Vălcăniţa şi primblăndu-se peste moşia
dumnealor au urcat şi la moşia noastră la vârful Vălcani
şi văzând acel loc aşa de frumos au dat Dumnezeu gând ca
să facă sfântă mănăstire si nefiind mosia a dumnealor au în­
trebat pe oare cineva din oameni: a cui' este moşia pe acel vârf
frumos". Le-au spus cineva că este a noastră, moştenilor
Brăneşti, dumnialor auzind aşa au venit la noi şi ne-au
întrebat: moşilor a dumneavoastră este moşia pe acel vărf la
Vălcani ? Noi am spus că este a noastră. Dumneata ai zis: nu
ne veti vinde nouă acel vărf ca să facem o sfântă mănăstire?
dar noi auzind că va să faci sfântă mănăstire ne-am adunat
toţi şi am vorbit de va vrea să ne primească şi pe noi ctitori,
noi vom da si mai mult nu numai acel vârf". Alt document re­
dactat tot în' chip de dialog este acel românesc al lui Mihai Vi­
teazu care conţine o convorbire între călugăriţa Teofana, mama
voevodului şi copiii lui privitoare la dania pe care bătrăna voia
s'o facă mănăstirii Cozia 65.
sa Gaster, 1. c. p. 138.
64 N. Iorga, Dac., Bistriţei, II, p. 27.
65 Arh. isi. I, 1, p. 31; Conv. Literare, XXXV, 1901 p. 715-718,
[218]
218
lSTORIA ROMÂNILOR
Este probabil că Încă şi altele din cărţile poporane ce s'în­
tâlnesc în perioadele următoare, Îşi vor fi având începutul în
acesta d'întâi. Până acuma Însă nu sunt cunoscute cu siguranţă
de cât lucrările analizate până aicea.
Ori cât ar fi de restrâns ogorul cultivat al limbei române
totuşi rămâne constatat, că încă din această epocă apăruseră
produceri intelectuale Îmbrăcate în vestmântul ei. Şi aceste pro­
duceri se ivesc din toate părţile unde cugetarea poporului apuca
o formă mai sistematică. Astfel în poesia şi povestea poporană,
în scrierile şi literatura religioasă, în sfârşit chiar În slabele urme
de cugetare profană, pretutindene videm înfiltrându-se spiri­
tul şi graiul românesc ca o sevă nouă şi dătătoare de viaţă. în
arborele aproape uscat al vechiului slavonism. Este impor­
tant a constata această tendinţă spre rornânism, care nu au lipsit
nici odată din mintea Românilor, Încă mult înaintea de epoca
lui Mateiu Basarab şi Vasile Lupul. In ea se află explicarea a­
celei epoce, când slavonismul slăbind din motive ce se vor ve­
dea la locul lor, el trebui să fie de 6 cam dată înlocuit prin ro­
stirea românească, care nici odată nu părăsise cu totul mintea
Românilor, cu toată copleşirea ei, în o Însemnată parte, de limba
şi rostirea slavonă.
4. BISERICA, ŞCOALA ŞI ALTE AŞEZĂMINTE
Singurul aşezământ cultural al acestor timpuri de sânge
şi omor era biserica. Deşi mai mult în formă decât în reali­
tate, dânsa era respectată de contimpurani şi sprijinită în toate
modurile. De aceea pe când vedem ţările române împărţindu-se
în partizi, care se sîâşiau una pe alta, venind fiecare cu domnul
ei în frunte, spre a alunga pe domnul vrăjmaş, biserica singură
rămâne prietena tuturor domnilor şi tuturor partizilor, tră­
gând foloase din nemărginita dărnicie a tuturor. Rari sunt
exemplele unor domni duşmani clerului, şi Ioan Vodă cel Cum­
plit este poate singurul, care au cercat prin cruzimi nespuse
a mai pleca trufaşa frunte a călugărilor. De obiceiu fiecare
domn inaugura suirea lui în scaun prin un dar făcut unei mă­
năstiri, şi este însemnătoare împrejurarea că Mihai Viteazul în
scurta sa domnie de două luni În Moldova, plină de lupte, de
griji şi de supărări, găseşte totuşi timpul pentru a Întări mă­
năstirei Bistriţa decima albinelor din satele mănăstire şti a ju­
deţului Neamţ, şi măn ăstirei Agapia stăpânirea Negreştilor 66.
Daniile făcute mănăstirilor sunt nenumărate, si ele au absorbit,
deşi mai puţine la număr, mai multe moşii domneşti decât
acele făcute Întregei clase boiereşti. Se întâlnesc documente
66 VoI. V. pag. 226.
I
$
I
.�
i
[219]
MIŞCAREA INTELECTUAl-Ă
219
în care se dăruesc unei mănăstiri până la 20 de moşii dintr'o
singură dată 67. Mănăstirea Galata deşi întemeiată de Petru
Schi opul într'un timp când numărul moşiilor domneşti scă­
zuse prea tare, numeră totuşi la 1588, numai patru ani, după
râdicarea ei, o avere însemnătoare, a căreia enumerare ni-a
fost· păstrată într'un interesant document din 1588, cuprin­
zând pe lângă multe odoare de preţ o câtime iînsemnată de
bucate şi 16 moşii 68. Apoi nu numai domnii contribuiau la
îmbogăţirea bisericilor şi mănăstirilor, ci şi priva ţii se între­
ceau care de care în darnicie fată cu ele. Dintre multele do­
cumente care întăresc această imprejurare, ne mulţămim a
aminti pe câteva: Astfel în 1512, călugăriţa Magdalina înte­
meiază din averea ei mănăstirea Adormirei dela Corbii de Piatră
pe care apoi o închină lui Neagoe Basarab, spre a rămânea
domnească 69. In 1620 întâlnim' pe Maria Paleologina văduva
logofătului Dimitrache Chiriţa Paleologu hărăzând mănăstirei
Bisericanii satul Vânătorii din judeţul Neamţ 70. In 1622 aflăm
pe 3 boieri întovărăşându-se cu moşnenii din Brăneşti : ca cei
d'intâi punând cheltuiala, iar cei deal doile locul, să concurgă
împreună la întemeierea schitului Velcanii 71.
Condicile episcopilor de Roman şi de Huşi, acele ale
mănăstirilor Solka şi Moldaviţa, sunt pline de la un cap la altul
de sute de aceste hrisoave de dăruire 72, şi tot aşa vor fi cu toate
celelalte condici a le tuturor mănăstirilor. De aceea s'a şi gră­
mădit atâta întindere de pământ în mânile mănăstirilor, încât
la secularizarea lor cuprinderea totală a moşiilor mănăstireşti
să ajungă aproape. de o şeptime din acea a teritorului între­
gilor ţări române, iar venitul acestor nesfârşite latifundii se ridica
la 25.000.000 de lei noi, ceeace reprezintă un capital de
500.000.000, urcându-se iar împreună cu nedesfundatele pă­
duri la cifra uriasă de 1.000.000.000 de lei.
Iată cât de bine ştiu clerul să exploateze poziţia sa pri­
vilegiată în sânul unor timpuri bigote şi evlavioase. Iată ee
folos însemnat trase dânsul din maxima lui favorită: "capul
plecat sabia nu'l taie"! Dară şi ce bine ştieau să se umi­
lească clerul pentru a căpăta pomană ie o foarte caracteris­
tică scrisoare a Arhiepiscopului Teofan, a Egumenului Par­
tenie şi a tot soborul mănăstirii Slatina. Găsim o stăruinţă
catre domnii dela Bistriţa pentru doi călugări trimişi în ţara
67 Aşa Dan Vodă mănăstirei Tismana, 1424. Arh. isi., 1, 1, p. 19.
68 Ureche în Leiopiseţe 1, p. 200. Hasdeu, Cuoinie din bătrâni, II, p. 179.
69 Arh. isi. 1, 1, p. 142.
70 Arh. isi. 1, 1, p. 69.
71 Mai sus. p.217.
72 Vezi Melchisedek, Chron. Romanului şi a Huşilor Wickenhauser, Mol­
dova şi Solka. Vezi şi raportul asupra averilor rnănăstirilor din Oltenia, 26 Iunie
1713, Hurm. VI, p. 430 -454.
[220]
220
ISTORIA ROMÂNILOR
ungurească pentru milostenie spunând în scrisoare că "cine-l
va îndura Dumnezeu să nu miluiască sfânta mănăstire şi sfânta
biserică cu căluşei, cu văcuşoare, cu vitişoare, cu chelşugel, cine
cu din ce-l va îndura Dumnezeu" 73. Milogirea sfinţilor părinţi
nu se deosebeşte de cererea calicilor la pod care şi ei caută prin
diminutive să îndulcească glasul ca să ademenească darurile
interes personal de câştig fără muncă.
Dacă însă biserica putu împinge pe oameni până a-şi des­
brăca familiile numai spre a-i lăsa averile lor, fără îndoială că
şi în restul vietei lor trebue ca dânsa să joace un rol horătâtor.
Vom avea prilejul a descrie mai jos până la ce grad domina
religia întreaga viaţă a poporului român. Aici vroim numai
să atingem rolul politic al bisericei.
In privirea aceasta observăm că cu tot bigotismul timpului,
cu toată nespusa evlavie a domnilor şi boierilor, clerul a fost
în totdeauna supus în statele române autorităţei lumeşti, re­
prezintată prin persoana domnului. Aşa la alegerea domnilor nu
ei săruta mâna mitropolitului, ci lucru ce ne poate părea în­
tr'adevăr extraordinar, mitropolitul pe acea a domnului 74.
Imprejurarea că la alegerea lui Constantin Şărban în 1654,
domnul sărută mâna patriarhului grec Macarie, ce se afla pe
atunci în Muntenia, nu este de cât o excepţie firească, făcută
în onoarea unui repezentant suprem al bisericei, care încă era
şi străin 75 pe când faţă cu mitropolitul ţărei domnul păstra
totdeauna autoritatea lui neatinsă. De câte ori domnii nu mus­
trau chiar cu cuvinte foarte aspre pe mitropoliţi când nu-şi
făceau datoria: "Popo! ţi-oi rade pletele" 76, deşi n'a fostpăs­
trat de cât odată în analele tărilor noastre; va fi resunat fără
îndoeală de mai multe ori în decursul istoriei lor. La aceeaşi
părere ne conduce şi împrejurarea că mitropolitul nu avea că­
derea de a scoate din scaunul lor pe episcopi, precum nici aceştia
pe pretoierei, ci îndepărtarea lor în caz de vină mare era păs­
trată domnului şi judecăţei sale 77.
De şi supusă autorităţei domnului, biserica avea un rol
foarte însemnat în conducerea chiar politică a ţărei. Mitro­
politul şi episcopii - numiţi şi ei în vremile mai vechi mitropo­
liţi, - luau loc în divanul ţărei alăturea cu boierii, având glas
,3 N. Iorga, Dac. Bistriiei, 1, p. 35.
74 Cantemir, Descriptio Moldaoiae, p. 51 : "primus metropolita ad sedentem
in Lhrono accedebat principem ejus manus deosculabatur".
75 Paul de Aleppo in descrierea călătoriei sale prin Moldova şi Muntenia
in Arh. isi. 1, 2, p. 102.
76 Neculai Costin în Leiopiseie, II, p. 62. spune că "Antioh Cantemir
strigă intr'o zi în divan vlădicăi de Huşi, lui Varlam: "Popa! ce nu judeci
drept când iţi vin cărţile mele? ţi-oi rade pletele". Atunci vlădica Varlam
eşind de la divan cu lacrimi plângând, rău l-au blăstămat".
rr Cantemir, Descripiio Moldauiae, p. 146.
,J/I
r
[221]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
221
nu numai III trebile religioase ci şi în acele politice. Afară de
rolul important jucat de mitropolit şi de cler în deobşte la ale­
gerea domnului, şi care este explicabil prin nevoile consecraţiei
religioase, el era adese ori însărcinat cu cercetări judecătoreşti
de o natură curat civilă, lua parte la judecarea proceselor,
era consultat în trebile politicei externe, în aşăzarea dăjdiilor,
şi Vom vedea mai târziu cum domnii [urau adeseori Înaintea
capilor bisericei, că nu vor mai scoate pe ţară câte o dare îngre­
uietoare, Şi nici că se putea altfel în un timp de evlavie şi de
bigotism, ca acela în care se afla poporul român în această epocă,
care aducea prin sine însuş amestecul clerului în toate daraverile,
sporind astfel vaza şi înrăurirea lui.
Intr 'un cuvânt biserica era omnipotentă în statele române,
dar omnipotenţa ei găsiă totuşi o mărginire în acea mai mare
şi mai straşnică a princepelui domnitor.
Prin însuşi firea lucrurilor ori ce biserică trebue să s'îngri­
jască de carte, fie şi numai de cea elementară a scrisului şi ce­
titului, căci biserica trebuind să înveţe o doctrină transmisă
şi hotărâtă, nu se poate baza numai pe propoveduirea viului
graiu, ce poate fi îndestulător numai doar în timpurile începu­
turilor. Biserica română, ca şi ori care alta, trebuia deci să în­
grijască cel puţin ca reprezentanţii ei să ştie scrie şi ceti, şi a­
ceastă cunoştinţă se vede că şi era răspăndită în membrii cle­
rului românesc. De aceea vidern că cei întâi oameni ce tin con­
deiul în ţările române fac parte din. cler. Despre învăţătura de
carte prin mănăstiri sunt mai multe dovezi. O scrisoare dela
jumătatea veacului al XVII-lea a Egumenului dela Voroneţ
către birăul de Bistriţa vorbeşte de feciorul meu popa Toma care
a învăţat carte aici în ţară la noi, nu la mâna stirea noastră ci
la altă mănăstire şi s'a făcut călugăr. Altă scrisoare din acelaş
veac a lui popa Gheorghiţă din Borcea către Egumenul Doso­
teiu din Dragomirna priveşte pe un Iecioraş Moise fugit în Mol­
dova pe care se roagă a-l pune lângă dânsul şi să-I înveţe horaie
(carte) bine că-i bun la fere (fire). Chiar când se învaţă în
afară de mânăstiri tot preoţii erau dascăli.
Popa Lupul vorbeşte despre "un călugăraş al nostru ce ne
este dascăl şi şede în casa noastră" 78. Tot în mânăstiri se făceau
şi traducerile la început din slavoneşte, mai târziu din greceşte
pe limba românească cum se vede aceasta la mănăstirea Putna 79.
Un hrisov din 1573 contine arătarea că a fost tradus de Constan­
tin dascălul slavonesc de la şcoala sla vonească din mănăstirea
Sft. Gheorghe vechi din Bucureşti. Une ori se cereau dascăli elin
Transilvania. Pătraşcu Cigolea Logăfătul roagă pe Simion bi­
răul Bistriţei să-i trimită pe Toaeler diacul care a mai fost inna-
7. N. Iorga, o»: Bistriţei, 1, p. 55, II, p. 53 şi 98.
79 Dan, Mănăstirea Putna, p. 153 şi urrn.
[222]
inte vreme Om al nostru; acum îl pohtim de la Măriile Voastre
că avem coconi 80.
In primele timpuri biserica oficială va fi cunoascut numai
limba slavonă, şi numai cât pe alăturea se vor fi ivit prelucrări
româneşti. Limba slavonă fiind însă străină poporului român, era
de trebuinţă ca în afară de meşteşugul scrierei şi a cetirei să se în­
veţe această limbă chiar, ceea ce după felul ci cel greoi nu lasă de a
fi îndestul de anevoios. De aici deci neapărata nevoie de şcoli,
în care să se înveţe cele de trebuinţă pentru slujba bisericească:
scrisul, cetitul în slavonie. Nu trbuie Insă să ne închipuim ase­
menea şcoli după ideile noastre de astăzi asupra lucrului, ca
clase regulat împărţite, cu examene, cu profesori deosebiţi după
materii sau clase, cu localuri speciale. Invăţătura câtă se îm­
părţea era dată la câţiva ucenici de un dascăl sau preot mai
cărturar de pe la vre'o biserică. Locul unde se împărţea această
învăţătură era vara tinda bisericei, iarna probabil casa preotu­
lui însuş. Ani mulţi trebue a să muncească ucenicii înainte de
a-şi fi însuşit taina scrisului şi a cetitului, şi a fi pătruns de bine
de rău în cunostinta limbei slavone. Era firesc lucru că îndată ce
se ştieă scrisul 'slavon să se încerce şi punerea pe hârtie a limbei
române, în cât pentru mănuirea acesteia nici nu era nevoie de o
învătătură deosebită. La atâta însă si la nimic mai mult se vor
fi mărginit aşa numitele şcoli de slav'onie ale primelor timpuri,
şi în acest înţeles se poate susţinea că şcoala nu a lipsit nici
odată din sânul poporului român. Cât că să fi existat o şcoală
mai înaltă în timpurile vechi, precum pretinsa academie de
drept şi de teologie a lui Alexandru cel Bun, aceasta este o scorni­
tură a timpurilor noui doritoare a înălţa cât se poate mai mult
începuturile noastre 8\ şi care au aceaşi valoare ca şi întocmirea
primelor armate permanente de cătră Mircea şi Ştefan cel Mare,
ca şi Universitatea din Cotnari, întrodueerea Vasilicalelor de
către Alexandru cel Bun, şi multe alte povesti pe care le vom
descoase de acum Înainte,
Nu se face istorie aruncându-se în sânul trecutului creaţi­
unile propriei noastre Iantezii.
Neputându-se susţinea cu nici o probă istorică academia
de drept şi de teologie a lui Alexandru cel Bun, s'au încercat pe
"
222
ISTORIA ROMANILOR
80 N, Iorga, Studii şi doc, V, p. 172, Doc. Bislritci, 1, p. 54 cf. Hurm."
Doe. XV 2, p: 1009. In Bstriţa se învăţa şi latineşte Ibidem, p. 882.
81 După cât ştim, acela care a pus în curs această părere arbtrară este­
reposatul Alexandru Hajdău Într'un discurs; de altfel memorabil, rostit la exa­
menul din 25 Iulie 1827 a şcoalei din Hotin, la care era efo!' (Curierui ro­
mânesc, 1830, No. 10 şi 11): Cantemir care de altfel conţine multe ştiri ncin­
temeiatc, nu pomeneşte nimic despre şcoala lui i.lexanclru cel Bun, spunănd
că Vasile Lupu a fondat cea âintâi şcoală în Iaşi: "Huius enim principis cura
primo Iassris scala graeca eondita. tDescr. 1110Id., p. 135).
[223]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
223
o altă cale a se închipui prezenţa limbei române în biserica mol­
dovenească pe timpul acelui domn.
Am arătat aiurea că mitropolit al Moldovei fusese, pe tim­
pul organizatorului acestei ţări, Grigorie Ţamblac 82. Se susţine
despre acest presonaj că mai înainte de a fi mitropolit, venind
, în Moldova ca trimis al Patriarhiei de Constantinopole şi fiind
român de origine, ar fi ţinut în Suceava mai multe predici în
limba română 83. Ţamblac era într'adevăr originar de peste Du­
năre. Numele său Sam- v atac-eineuşi român lasă a se presupune
că el se trăgea din o familie aromână din Pind. Pe de altă parte
însă însuşi Ţamblac ne spune că atât tatăl său cât şi fratele
acestuia, care ajunge mai târziu mitropolit al Moscvei sub nu­
mele de Chiprian, erau din Târnova, capitala Bulgariei, şi deci
arată naţionalitatea lor ca bulgărească. Credem că părerea cea
mai nimerită este că familia Ţamblac era de origină română
macedoniană, însă bulgarizată, precum s'mtămplase cu multe
familii coborâte din munţi şi aşăzate Între bulgari, în oraşele
acestora 84, De pe simplu numele lui de Ţamblac a se susţinea
că vorbea româneşte, ceea ce în ori ce caz nu putea fi de cât
româno-macedoneană ne pare o încheiere cam îndrăzneaţă.
Se vede că Grigorie învăţase în Constantinopole, de oare ce-l
vedem trimis de patriarhia acelui oraş spre a împăca biserica
moldovenească. Apoi tot el ne spune că petrecuse mai mult timp
în muntele Athos, încât fără îndoială limba grecească trebuia
să-i fie cunoscută. Dacă însă avem indicii serioase pentru cuno­
ştinţa limbilor bulgare şi greceşti de către Ţamblac, nu avem
nici cea mai mică dovadă că el posedă şi pe cea română. Se
aduce drept argument pentru aceasta cuvintele rostite de el în
catedrala din Suceava în una din predicele ţinute de el. "Fiind
că eu văd dragostea voastră că primeşte cu dulceaţă cuvântul
invăţăturei, precum un pământ bun şi gras săminţele, mai Întâi
Iăudând osârdia voastră cea caldă şi atâta sârguinţă către bi­
serică pre câtă au copiii către mama lor, pre cât bolnavul către
doftor, pre cât cel însetat către izvor, pre cât corabia către liman,
pre atâta şi prc noi ne înveseleşte sporirea voastră în cât vom
fi şi vestitori de bucurie despre buna voastră faptă către patri­
arhul care ne-au trimis". Se argumentează că din cuvintele lui
Ţamblac reesă că poporul ce-l asculta trebuia să-I înţeleagă,
pentru ca Ţamblac să-i fi putut vorbi astfel; Moldovenii însă
neştiind limba slaootiă, nici cea grecească, ar urma de aici că numai
decât Ţamblac să le fi vorbit în limba Jor. Nouă ni se pare că
se împinge prea departe neştinţa limbei slavone de către Ro-
S2 VoI. III, p. 134.
83 Melhisedek, Mitropolitul Grigorie Ţ'ambl ac, Viata şi operile sale în Re­
vista pentru istorie a lui Toci!escu, III, p. 1-64.
84 VoI. II, p. 250.
�-�-----------'_!li!IllI!lIIlI�
[224]
224,
ISTORIA ROMÂNILOR
mam. Intr'adevăr că poporul de jos nu o cunoştea dar clasele
conducătoare, clerul şi boierimea trebuiau să o ştie, şi întru cât
publicul lui Ţamblac la predicele sale va fi fost din societatea
mai aleasă, este evident că el putea să le vorbească, aşa cum a
făcut-o, chiar în limba slavonă. Oare mai târziu, pe timpul pre­
domnirei grecismului, o predică în limba greacă să nu fi fost
înţeleasă de cler şi de boieri, şi astăzi în timpul franţuzismului
nu ar fi înţeleasă o predică în limba franceză ţinută către socie­
Latea mai aleasă? Pentru ce am susţine că numai slavoneşte n'a
ştiut nimeni nici odată din poporul român, când o întrebuinţare
aşa de obştească a acestei limbi nu poate fi găndită fără o în­
ţelegere a ei de clasele conducătoare?
Noi credem că tocmai de aceea a fost ales Ţamblac de pa­
triarhul de Constantinopole spre a fi trimis în Moldova, fiindcă
ştiea limba slavonă, care era cunoscută pe atunci de toată lumea
ca limba poporului român, conîundându-se cea scrisă cu cea
vor bită de el.
Ţamblac după toate probabilităţile rămase în Moldova
după isprăvi rea menirei sale, şi luă titlul de presbiter al marei
biserici a Moldo- Vlahiei. El mai este însă numit şi dascal de mai
multe izvoare, care ce e drept reproduc mai curând o tradiţie,
întru cât sunt posterioare vieţei lui Ţamblac cu mai bine de 200
de ani. Aşa într'o carte de liturghie scrisă de însuşi Ţamblac pe
când era mitropolit al Litfaniei, se găseşte o notiţă adausă cu
mult timp în urmă, "că Ţamblac fusese dascal în ţara Moldo- Vlahiei,
şi egumen marei mânăstiri Pantocratorul, care se numeşte Neam­
ţul şi a fost la sinodul al 8-le din Florenţa". Că această notiţă
trebue să fie cel puţin din veacul al XVII-le se vede de pe aceea
că dânsa confundă sinodul dela Florenţa cu acel dela Constanta,
la care într'adevăr participase Ţamblac ca mitropolit al Litla­
niei. Episcopul Romanului, Pahomie, (1707-1711) scrie în un
zbornic dela mănăstirea Neamtului: "Aici este si mucenia lui
svieti Ioan Novi, scrisă de svieti Grigorie Ţamblac, ce a ţost
dascal întâi dinceput în Moldova şi egumen aici în Neamţ şi mai
apoi mitropolit în Kiev, căruia i-am sărutat şi sfintele moaşte
acolo". Mitropolitul Gheorghe în 1723, în istoria lui despre icoana
Maicei Domnului de la mănăstirea Neamţului, spune despre
Ţamblac, că fusese "mare boqoslon" 85. Această tradiţie repe­
tată şi statornică poate fi admisă cu atâta mai uşor cu cât Ţam­
blac, ca învăţat în cartea slavonească, a putut fi reţinut de Alex­
andru cel Bun, spre a preda această limbă în şcoala de pe lângă
mitropolia Sucevei. La atâta însă se reduce academia de drept
şi teologie a lui Alexandru cel Bun, adecă la o şcoală slavonească,
poate ceva mai înaltă de cât acele obicinuite pe atunci. Limba
85 Melchisedek 1, c. p, 4 şi 63.
[225]
MIŞCAREA: INTELECTUALX
�-----��-------------- --- -------
225
slavonă era învăţată bine înţeles nu numai de clerici, ci şi de
boerii ce aspirau sa încapă în dregătoriile statului. Despre modul
cum s'învăţa această limbă ne spune Dimitrie Cantemir că:
"fiii boierilor nu învăţau altă limbă de cât cea slavonă, în care
după ce deprindeau a ceti, fiindcă nu avea de unde cunoaşte
altă ştiinţă, trebuiau să înveţe pe de rost orologiul bisericei
răsăritene, octoihul şi psaltirea; după aceea li se explica evan­
ghelia, faptele apostolilor, pentateucul sau cele 5 cărţi ale lui
Moisi şi celelalte cărţi din testamentul vechiu, dar aceste foarte
rar. Totul era ca să priceapă ceva din biblie; rar s'intâmpla să
înveţe cineva gramatica limbei slavone 86.
De aceste şcoli se înfiinţară în curând şi la episcopiile de
Roman si Bădăuti si la cele mai multe mână stiri, unde vedem
făcându-'se une ori 'deosebire între călugării cărturari şi acei
proşti 87 : apoi şi în alte locuri. Despre una din ele aflăm că ar fi
existat pe timpul copilăriei lui Ştefan Tomşa, în satul Rădă.enii
din ţinutul Sucevei, renumit astăzi pentru "poricalele" poamele
sale. In un document posterior dela Const. Mavrocordat din
1743, relativ la o hotarnică între orăşenii din Baia şi moşnenii
din Rădăşeni, mai mulţi din aceştia mărturisesc, că au apucat
dela bătrânii lor, "că fiind Ştefan Tomşa Vodă copil mic şi
sărac, au învăţat carte la şcoala de aici din Rădăşeni, şi mi­
luindu'l Dumnezeu cu domnia au venit la Rădăşeni şi le au
făcut biserică, şi jăluind oamenii că le-i locul strâmt şi n'au
unde se hrăni, le au dat şi o bucată de loc din hotarul târgului
Bv ." 88 -
ael .
Se vede însă că învăţământul slavon decăzut tot mai
mult în ţările române, că zidiiorii de slove deveniră tot mai rari 89,
ceea ce se cunoaşte mai ales din redactarea tot mai puţin co­
rectă a documentelor în această limbă; apoi din faptul că de la
o vreme începe a se ivi limba română în locul celei slavone, mai
întâi în documentele private 90, după aceea şi în cele ofi­
ciale.
8. Cantemir, Descr, Moldaoiae, p. 170.
87 Document din 1540 Arh. isi. 1, 2, p. 27. Aceşti călugări cărturari erau
adeseori destul de ghibaci în mânuirea condeiului, pentru a întreprinde Ial­
şificări de documente. Vezi două hrisove din anul 1691 în Arh. isi. 1. 1. p.
71 şi 106 ..
88 Uricariul, X. p. 140, Mai sus, p. 492.
89 Acest titlu curios îl poartă un piser slavon dela începutul veacului
al XVI-le. Vezi documentul din 1512 (Arh. isi. 1, 1, p. 143): "Stan ziditor de
slove a' scris.
9. Vezi un document Y2 slavon şi Y2 românesc în Cronica Ruşilor de
Melhisedek. Apendice p. 60. Părţile stereotipe sunt slavone : cele noue care
constată daraverea încheiată româneşte, dovadă că scriitorul nu ştiea slavoneşte,
de şi ar fi urui să scrie in această limbă,
A. D. Xenopol. Istoria Românilor, - VoI. VI.
15
[226]
226
ISTORIA ROMÂNILOR
5. ARTA
In toate ţările şi la toate popoarele, atât vechi cât şi noue
desvoltarea artistică a avut drept cuib de unde şi-a luat avântul
credinţele religioase. Astfel arhitectura orientală, cea grecească
şi până la un punct şi acea romana pornesc dela zidirea tem­
plelor; sculptura la aceste popoare dela statuele zeilor, muzica
şi danţul chiar tot dela sărbătorile religioase. Teatrul atât în
tragedie cât şi în comedie se desvoltă din misteriile lui Dionisos,
în cât întreaga mişcare artistică a antichităţei porneşte din viaţa
religioasă. De asemenea şi arta modernă are drept punct de ple­
care credinţa creştină. Stilurile deosebite ale .arhitecturei se des­
voIta la zidirea bisericilor, şi numai de aici se aplică la alte monu­
mente. Pictura, arta principală a timpurilor moderne, porneşte
dela icoanele bisericeşti; muzica de asemenea din cântările spre
lauda lui D-zeu, şi teatrul modern se desface din misteriile creş­
tine. A trebuit pretutindeni o lungă desvoltare pentru ca arta
să devină lumească, pentru ca să se reprezinte în ea personaj e
şi scene din viaţa oamenilor, pe lângă acele din viaţa Dumnezeirei.
Chiar din acest motiv întâlnit obsteste nu ne vom mira
dacă arta în sensul mai strâns al cuvântului, adică artele plas­
tice, se găseşte şi la Români înfăşurată în acest răstimp în seu­
ticele religiunei. Intreaga manifestare artistică a poporului
românesc se face exclusiv numai pe tărârnul religios.
Dintre artele plastice însă numai două se putură desvolta
în ţările române: arhitectura şi pictura, căci reproducerea fi­
gurilor sculpturale fiind oprită prin hotărările sinodului ţinut
în Constantinopole în 862, sculptura fu cu totul înlăturată din
reprezentările artisticei ale orientului creştin.
Pictura nu putea fi alta de cât cea bizantină răsăriteană,
răspândită în toate ţările de credinţă ortodoxă. Caracterul ei
este de a fugi de expresia frumosului, care leagă pe om de carne,
pentru a-l duce în regiunile superioare ale sufletului. Neîngri­
jirea formei şi expresia evlavioasă a figurilor, iată tendinţa ei
de căpetenie. Acest caracter rămâne în întregul răsărit până în
zilele noastre neschimbat, neatins de raza înăltătoare a fru-·
mosului antic, care transformă pictura religioasă a Italiei, în­
depărtat şi de privirea sănătoasă a realitaţei, care regeneră pic­
tura Tărilor de Jos. Si dacă întepenirea în formele desirate ale
artei' primitive creştine stărueşte până şi în părţile acele ale
răsăritului unde ochiul ar fi putut întrevedea în sfărămăturile
antichităţei un mai mândru ideal, (Grecia), cum vroim noi ca în
Ţările române pictura să fi părăsit acea cale bătută şi să-şi
fi luat zborul spre alte regiuni? Pe lângă aceasta, în nişte ţări
vecinic bântuite de revoluţii, stoarse 5i sdrumicate de stăpânirea
cea barbară a Turcilor, lipsiau condiţiile economice care înainte
de toate mijlocesc desvoltarea artistică. Aceste condiţii explică
doară arta flamandă, ce nu avuse ca acea a Italiei îmboldirea
[227]
MIŞCARE� INTELECTUALĂ
227
frumosului antic, şi cu toate aceste ajunse pe această ţară, în
bogăţia şi varietatea minunatelor sale produceri. In ţările ro­
mâne lipsind sub zdrobitoarea dominaţie turcească ori ce avânt
care să fie trecut peste nevoile zilnicei existenţi, înţelegem prea
uşor cum toate productele închipuirei trebuiau să fie sărace şi
mărginite, şi dacă se întâlneşte pe ici colea câte o excepţie, a­
ceasta poate fi considerată ca o adevărată minune. Abaterile
însă dela regula obştească se vor întâlni numai în arhitectură.
Cât despre pictură (sau reliefuri pe vasele bisericeşti), ea rămâne
în tot decursul istoriei noastre una şi neschimbată, reproducând
tipurile odată admise de biserica bizantină, fără nici o preîacere în
trăsăturile lor. Aceaşi sfinţi slabi şi galbeni, cu nasul subţire
şi ochii mari ce par a se ţinea într'una, fără nici o expresie în
figura lor de cât doar evlavia căutăturei ; aceleaşi poze neschim­
bate şi lipsite de orice libertate în mişcările lor; aceleaşi mâni
ridicate în sus spre semn de binecuvântare, arătând cu degetele
lorţapene cerul dătător de milă; aceleaşi vestminte cu Ialdurile
băţoase, care acoper cu o mare îngrijire ori ce goliciune a cor­
pului fără a-l împodobi, iată în puţine trăsături caracterele
picturei bizantine. La Români mai are încă neajunsul că fiind
executate de meşteri de rând, icoanele înfăţişază adeseori nişte
figuri strâmbe, hâde şi urâte, nişte adevărate caricaturi, care
fac asupra ochiului cult un efect mai mult comic de cât evlavios.
Iniăptuitorii acestor chipuri, zugravii erau mai ales străini, cu
toate că se întâlnesc şi Români între dânşii 91.
Caracterul de icoane se vede până şi în reproducerea por­
tretelor principilor ctitori ale locaşilor dumnezeeşti, care nu
tind decât foarte puţin la reproducerea figurilor reale, şi repre-:­
zintă aproape pe toţi domnii şi doamnele după acelaşi tip, că­
utând înainte de toate să le dee o expresie evlavioasă şi preo:­
cupându-se numai cât prea puţin de condiţiiile elementare ale
portretului, reproducerea exactă a trăsăturilor. Cel mult se pot re­
cunoaşte oare care semne caracteristice exterioare, precum
spânia şi faţa plină şi rotundă a lui Ştefan cel mare, musteata
subţire a lui Neagoe Basarab, etc. Toate pozele acestor potrete
sunt ţapene ca şi acele ale icoanelor, fără nici o mişcare; de obi­
ceiu sunt reprezintate ţinând chivotul bisericei zidită de domni
în mână. Potretul familiei lui Neagoe Basarab dela Curtea de
Argeş reprezintă pe acest domn şi pe doamna Despina ţinând
cu câte o mână chivotul mânăstirei, şi având înaintea lor în
josul figurei lui Neagoe chipurile celor trei fii ai săi, iar în josul
aceleia soţiei sale chipul celor trei fete ale lui, ambele grupe
aşăzate în ordine decrescătoare, cel mai mare către rnijlocu
91 In Socotelile Braşovului de N. Iorga în An. Ac. Rom. s. II tom,. XVI
1899, p. 343 (176) găsim însemnarea la 13 Iunie 1696: Zahle dem wallachischen
Mahler auff Beîehl das ... Mihaly Voyvoda Bildniss in der wallachischen Kirche
abgemahlt und renoviert hat...
[228]
228
ISTORIA ROMÂNILOR
j'
,
i
I
I I
cel mai mic către margine, toţi copii îmbrăcaţi în haine lungi
ca şi părinţii lor, cu coroane pe cap, cu părul buclat eşind de
sub coroane, ţapeni şi fără viaţă, urmând numai cât regula unei
monotone simetrii 92.
Pe lângă reproducerile picturale se mai află multe po­
doabe bisericeşti lucrate în cusuturi. Bine înţeles că arta aici
este încă şi mai slabă de cât în picturile bisericeşti. Cele mai
multe din aceste cusuturi fiind făcute de soţiile domnilor sau
ale boierilor, care ţineau să hărăzască mânăstirilor şi bisericilor
productul propriilor lor osteneli, coseau pentru acele locaşuri
deosebite ornamente religioase precum: aere, coperişuri de mor­
minte, nehederniţe, naracliţe, patrafire, cingători. Mai toate
aceste cusuturi sunt făcute din fir de aur şi de argint pe un fond
de atlaz de obiceiu colorat, adese ori pe catifea. Feţele figurilor
sunt cusute cu mătăsuri. Cusuturile ne arată o artă din cele mai
rudimentare; sămănând mai mult a nişte figuri desemnate în
joc de copii. Nici o regulă în desemn, nici o perspectivă, nici
cea mai mică corectitudine în pozele lor. Ori cine a văzut vreunul
din aceste ornamente bisericeşti, cusute în timpurile noastre
de vreo cucoană bătrână, care mai păstrează încă obiceiul
timpurilor vechi, poate să-şi facă îndată o idee de întreagă această
ramură de artă a timpului trecut.
Pe lângă atari ornamente cu care bisericile erauîmpo­
dobite prin evlavia sexului femeesc, mai erau şi de acele da­
torite orfăurăriei, o sumă de odoare trebuitoare slujbei, pre­
cum: cruci, potire, discuri chivote (adecă reproducerea în mic
a formei bisericei, menită pentru păstrarea părticelelor sfinte)93,
linguriţe, ferecături de icoane, ce se lucrau din metale preţioase
aur şi argint, adese ori împodobite cu pietre scumpe. Mate­
rialul unor asemene obiecte este în deobşte preţios; lucrul însă
de rând, şi nu numai atunci când el eşia din mânile arginta­
rilor indigeni, dar chiar când era produs de acele ale meşterilor
străini foarte adese ori chemaţi în ţările române pentru a lucra
deosebite scule. Aşa în 1492 găsim pe Vlad vodă Călugărul
făcând un policandru la mănăstirea Cozia prin un meşter din
Săbiu al căruia nume nu este arătat în document 94. Neagoe
Vodă într'o scrisoare a lui, datată din Piteşti din 18 Decernvrie
1518, se plânge consiliului municipal din Săbiu, că de şi ră­
măsese mulţumit de modul cum argintarii trimişi lui de acel
oraş în anul trecut, anume Iohann şi Celestin, îi lucrase nişte
92 Vezi reproducerea acelui portret în publicaţia făcută cu ocazia sfinţirei
mănăstirei Cur/ei de Argeş, Gr. Tocilescu, Bucureşti, 12 Oct. 1886, p. 43.
93 Dintre chivote, cele mai binişor lucrate sunt: acel fost al mănăstirei
Cotroceni dăruit de Const. Şerban; şi acel al măn. Bistriţa dat de Barbu Craiove­
'seu şi acel al mănăstirei Curtea de Argeş făcut de Neagoe Basarab. Toate se
află la muzeul din Bueureşti.
94 Hurm. Doc. XV, p. 133.
[229]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
22!:J
cupe, în urmă dând lui Celestin o câtime de argint, spre a face
o cădelniţă după modelul turnului dela Sibiu, decât care Neagoe
arată că în toată Ungaria, pe care o vizitase nu văzuse mai
frumos, Celestin o lucrase aşa de prost cum nu ar fi putut'o
face nici un ţigan 95. O tânguire de acelaş fel găsim mai târziu
în o scrisoare a lui Brâncoveanu contra unui clopotar, meşter
braşovean "mult mai mincinos decât cei din ţară" 96. Se vede
deci că argintăria nu era pe o treaptă de desvoltare deosebită
în Ţara Românească de oarece pentru executarea unei lucrări
mai delicate, principele are nevoie a recurge la meşteri străini,
care nici aceia încă nu multămesc gustul principelui, îndestul
desvoltat în ce priveşte apretuirea operilor de artă. Tot aşa
în Moldova găsim pe Alexandru Lăpuşneanu dând 300 de gal­
beni unui argintar din Săbiu pentru a-i face o cruce de aur 97.
In deobşte în timpul bogatului şi luxosului Brâncovanu
argintarii din Braşov sunt adese cercetaţi pentru lucrări mai
scumpe. Din scrisorile voevodului aflăm cum el însărcinase pe
Ieremia pecetarul să-i facă o pecete din o piatră de preţ căci
ştia că d-Iui lucrează foarte bine şi curat". Pecetea trebuia
ca să fie "tot aşa cum fusese acea ce o făcuse pe un inel de aur
acel corb, soarele acela, luna aceea, slovile, iar acelea numai
în loc de slove rumăneşti să fie slove latineşti cu ambac (data)
1689". Pe un alt argintar al acelor timpuri George îl însăr­
cinează să facă cădelniţa, pahare, icoane ferecate, tipsiişi deo­
sebite arg ntării pe care era să Î-Ie aurească. Unui clopotar
Mihai i dă ;de făcut nişte sfeşnice de biserică şi aşa mai departe 98.
Până aice deci nu am întâlnit în manifestările artistice
nici r o scântee deosebită, care să fi inspirat pe vreunul din nu­
meroşii zugravi, argintari sau cusători ce decorau bisericele
noastre. Pretutindeni producţia artistică este în pruncie; ni­
căieri nu se vede nici măcar adierea unei suflări către îndrep­
tare sau propăşire. Intelenită rămâne arta picturei şi a relie­
fului până către pragul timpului în care trăim în infăşurările
bizantinismului, care până nu fură sfăşiate de spiritul renaş­
terei, reţinură pretutindeni arta în copilărie. In privinţa pic­
turei cu ramificările ei putem spune cu adevărat că timpurile
noastre trecute n'au ştiut ce este arta. Religiozitatea precum­
penea prea mult simţul estetic; evlavia se desvolta prea mult
în dauna frumosului, pentru ca acesta să-şi fi putut lua zbo­
rul său liber şi neoprit. Chiar în rarele excepţii când întâlnim
pe obiectele destinate cultului, închipuirea unor scene nere­
ligioase, precum pe un disc de argint dat mănăstirei Cotroceni
ss Curtea de Argeş, p, 40 Scrisoare originală 18 Dec. 1518 şi Hurm. Doc .
XV, 1 p. 237: "quoniam ad modum Ciganorum erat fabricatum.
96 N. Iorga, Socotelile Braşouului.. .. (nota 1 mai sus) p. 261 (152).
97 1562, Hurm. Doc. XV p. 574.
98 N. Iorga, Studii şi Doc, X p. 97, 99, 106.
[230]
230
ISTORIA ROMÂNILOK
de familia Cantacuzino, o vânătoare de reţe şi doi cai dănţuind
la cântarea flautului 99, încă figurile sunt de tot neartistic re­
produse, sămănănd mai curând cu asemene tablouri de pe mo­
numentele egiptene, decât cu productele artei Europei apusene.
Se vor fi aflând din întâmplare şi lucrări picturale de
adevărată artă precum portretele din 1574 atribuite lui Paolo
Veronese a Marioarei Vallarga, greaca, sora Ecaterinii soţia
lui Alexandru al II-lea domnul Muntniei, pe când ea petrecea
la mănăstirea Sanct Maftei de lângă Veneţia sau potretul lui
Mihai Vitezul făcut de pictorul curţii lui Rudolf al II-lea, Sadeler ;
aceste excepţii dovedesc însă tocmai lipsa aproape desăvâr­
şită a unei picturi româneşti cu caracter artistic. Unele fresce
apoi ca acele de la mănăstirea Hurezul sau acele dela Colţea pot
face de departe oarecare efect decorativ prin împărţala arhitecto­
nică a tablourilor şi prin jocul colorilor, dar cel ce vra să
cerceteze amănunţimile va întâlni iarăşi chipul cel rudimentar
şi copilăresc al unei arte de tot stângace 100.
Să cercetăm a doua artă ce se putu desvolta în Ţările
române: arhitectura.
Şi ea este exclusiv religioasă. Cel puţin numai despre a­
ceastă parte a ei putem vorbi, întrucât aproape singur din ea
ne au rămas monumente. Acele civile au dispărut mai toate,
nefiind construite cu trăi nici a cerută spre a înfrunta destru­
gătorul timp şi dacă se vor păstra câteva ele vor aparţinea epo­
cei următoare.
Bisericile vechi în tările române sunt toate de stil oriental
bizantin. Construcţia lor e mai mult solidă de cât frumoasă.
Dimensiile lor nu sunt mari. Grămădite pe un spaţiu răstrins
cu zidurile lor de o grosime pronumţată,' cu ferestrele sus puse
şi mici, cu turnurile lor joase şi puternice, ele au pe din afară
un aspect greoiu, pe din lăuntru o arătare întunecoasă şi po­
somorâtă. Materialul din care sunt zidite este de obiceiu piatra
cioplită prinsă cu un mortar foarte închegător care uneşte bu­
căţile într'un singur dărab. Arare ori se vede întrebuinţată mar­
mura. Acoperemântul, care pretutindene a trebuit să fie pre­
făcut în mai multe rânduri, era în vremile vechi de obiceiu de
plumb, une ori de oale. Mânăstrile şi unele biserici chiar prin
oraşe erau prevăzute cu întărituri şi prefăcute în nişte adevărate
cetăţui, în care poporul căuta scăpare la vremuri de restrişte.
Mânăstiri ca Cetăţuia, Golia din Iaşi, cea armenească Zamca
din Suceava, Tismana, Cotmana şi altele multe din Muntenia
sunt exemple văzute ale acestui caracter.
In tot decursul istoriei române stilul arhitecturei biseri­
ceşti nu s'a schimbat nici odată, şi dacă în şirul acestor monu-
99 Se află la muzeul din Bucureşti.
100 N. Iorga, Contributii la istoria Munteniei, 1896 p. 14; Hasdeu, Arh.
isi. II, p. 78; Bul. Mon. Ist. II, 1909, p. 80, comp. 1, 1908, p. 122.
[231]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
231
mente simple şi uniforme, întâlnim câte-va cu un caracter deo­
sebit, acest caracter al lor nu este datorit unei desvoItări in­
terne a mersului arhitecturei, ci unor împrejurări excepţionale
si individuale.
, Un atare monument, care răsare ca o stea strălucitoare
in noaptea întunecoasă a arhitecturei române este biserica e­
piscopală de la Curtea de Argeş.
Ea fu zidită de Neagoe Basarabă, bigotul dar şi artistul
principe al Munteniei. Bigotismul lui l'am studiat aiurea. De­
spre firea sa de artist ni s'au păstrat mai multe ştiinţi. Astfel
mai întâi 6 tradiţiune reprodusă de izvoarele greceşti, care spune
că el ar fi învăţat arta de a ridica zidiri, pe când se afla la
curtea sultanului Selim, şi că acest sultan rar fi însărcinat a
zidi o moschee în Constantinopole ceea ce el îndeplini cu atâta
iscusinţă, încât sultanul îl încărca cu daruri şi i dete învoirea
a duce în Muntenia materialurile rămase. De şi nu se poate pune
mare temeiu pe o asemene legendă, ea este totuşi însemnată
prin aceea, că este raportată despre singurul Neagoe Basarabă,
edificatorul celui mai minunat monument de arhitectură ce ni
l'au lăsat vremurile trecute. Tot despre Neagoe Basarabă mai
spune cronicarul ca "au bătut însuşi cu cuişoare un măr de aur
curat, Împodobit cu mărgăritare şi cu pietre scumpe, pe o icoa­
nă a sf. mucenic Dimitrie din mănăstirea Nucetului" 101. Am
vazut mai sus cum el umblând prin Ungaria, observase forma
turnurilor şi dădea valoarea cea mai mare artistică celui de la
Săbiu : cum apoi critică lucrarea argintarului Celestin spunând
că ar fi lucru ţigănesc, care toate aceste împrejurări ne arată
că, dacă chiar Neagoe n'a fost el însuş arhitectul mânăstirei
Curţei Argeşului, fără Îndoială că au luat o mare parte perso­
nală la zidirea acestui lăcas, Că el o înăltase cu iubire si dra­
goste, apreţuind frumuseţa' creaţiei sale, se vede de pe pompa
extraordinară cu care el păşi la sfinţirea ei.
Arhitecţii care rădicau pe atunci biserici erau de obicei
străini precum găsim şi mai târziu tot străini îndeletnicindu-se
cu această artă pe atunci mai mult meserie. Aşa din vremuri
mai vechi găsim pe Ştefan cel Mare întrebuinţând pentru zi­
dăria bisericii Sf. Nicolae din Chilia la 1482 pe arhitectul ita­
lian Provana, iar Cetatea Albă fu zidită de arhitectul grec
Teodor. Arhitectul sas Michel fusese Însărcinat în 1494 de către
Vlad Călugărul a rezidi cetatea Târgoviştea 102. După epoca în
care ne aflăm vom găsi pe meşterul zidar Dobromir rădicând
În Iaşi sub Vasile Lupu frumoasa biserică Trei Erarhi. Tot un
101 Cur/ea de Argeş, p. 37.
102. N. Iorga, Chilia şi Cetalea Albă, p. 152; Hasdeu Arh. isi. I, 1, p. 178 ;
Col. lui Traian 1874, p. 128.
[232]
232
ISTORIA ROMÂNILOR
strein a fost deci şi arhitectul ce a rădicat minunea de frumu­
seţe, stil şi proporţii de la Curtea de Argeş.
Poporul a păstrat o legendă care o atribue meşterului Ma­
nole. Acest meşter ori cine va fi fost el, era un arhitect desăvâr­
şit, care se purtase prin răsărit şi deprinsese toate sistemele de
construcţie şi ornamentică, existente pe acel timp în Asia. Cio­
plirea pietrelor şi motivele ornamentărei sunt în deobşte arabe;
alte împrejurări precum forma şi boltele întrărilor lasă a în­
trevedea o înrâurire armenească foarte pronunţată. "Modul de
a tăia pietrele, de a le aşeza cu rosturi puţin cioplite, punând
Între ele un strat foarte subtire de var curat neamestecat cu
năsip, de ale lega cu scoabe de fer fixate prin plumb, de a dis­
pune la diferite înălţimi în grosimea zidului, de la temelie până
la vârful turnurilor, grinzi îndoite de lemn, toate acestea sunt
mai mult decât îndestulătoare, pentru a ne face să căutăm o­
riginea ei în răsărit şi nu în apus, unde pe atuncea înflorea re­
naşterea care părăsise de mult timp un atare sistem de construc-
. tie 103
, 'Ceace este de admirat în biserica dela Curtea de Argeş,
nu este atâta delicatetea a ornamentărei, cât frumuseţea ei
arhitecturală. Proporţiile ei sunt desăvărşite, şi şi-ar putea
găsi asămăluirea numai în acele ale templelor antice. Impresia
totală ce o lasă asupra ochiului este aceia a unei armonii depline
a formelor sale. Nicăirea spiritul nu găseşte de îndreptat ceva;
nicăirea ceva prea mult, nicăirea prea puţin. Pretutindenea o
cumpătare în ornamente, care de şi foarte variate nu obosesc
nici odată privirea prin o nemăsurată încărcare. Astfel lipsite
de zădarnice impovărări, 'liniile se desfac libere şi elegante,
trecând pe nesimţite şi prin modificări treptate, de la direcţia
dreaptă la forma turnurilor, rotund octogonală. O îndrăzneaţă
noire este forma celor două turnuri ce vin deasupra faţadei.
Ferestrele lor sunt înclinate, şi anume ambele în direcţi unea
de afară în lăuntru, ceea ce dă turnurilor aparenţa de a se pleca
unul asupra celuilalt. Efectul este contrar regulei arhitectonice
a stabilităţei şi se apropie de acel produs de catedrala de Piza.
Singură această împrejurare jigneşte în monument puritatea
clasică a liniilor sale şi-i dă un gust romantic, care ţinteşte
la efect şi prin altă ceva decât prin armonia formelor sale.
Acest monument de o desăvârşire atât de rară stă însă
singuratic în întinsa Muntenie. El se înalţă pe orizontul cel
închis de înalţii munţi ai Carpaţilor, rivalizând cu ei în atragerea
mintei către nesfârşit, către imensitate, munţii prin măreţia
103 Curtea de Argeş, p. 35. Vezi şi Reissenberger. Die bischiiţliclie Kloster­
kirc1ze bei Kuriea d'Argyisch in der Walachay, Wien 1860, care are meritul
de a fi atras pentru prima oară luarea aminte asupra comoarei pierdute în
pustietatea Munteniei de atunci.
[233]
�lIŞC·AREA INTELECTUALĂ
233
lor, mănăstirea prin frumuseţea ei covărşitoare. Singuratic se
înalţă dânsa, nu numai în satul Curtea de Argeş, unde nu mai
este înconjurată de nici un monument, dar singuratec s'ar înălţa
ca şi în centrul capitalei, în preajma altor clădiri atât vechi
cât şi noi, atât de desoebită este frumoasa ei fire de acea a
tuturor plăzmuirilor trecute şi prezente. Ba prin originalitatea
ei cea atât de caracteristică, ar rărnânea singuratică şi ar atrage
privirile înminunate chiar şi în mijlocul vestitelor monumente
ce împodobesc marile capitale europene. Product al unui geniu
necunoscut, va rămânea pururea un obiect de înminunarea nu
numai pentru mintea cultă. dar şi pentru cea lipsită de cultură,
atributul cel mai minunat al frumuseţei adevărate.
Aproape tot atât de deplină în formele ei se înalţă în
cealaltă ţară română, în Moldova, şi anume în Iaşi frumoasa
biserică a Trei-Erarhilor, care de şi ridicată de Vasile Lupu,
şi deci posterioară cu mai bine de o sută de ani mănăstirei
Argeşului, împărtăşeşte cu ea atât caracterul stilului ei în linii
şi ornamente, cât şi desăvârşirea în minunatele ei proporţii.
Ea este însă ridicată pe un plan mai simplu decât biserica lui
Neagoe, având numai două turnrri de egală înălţime aşezate
pe corpul ei. Modul însă cum liniile trec din trupul cel mai
voluminos în elegantele turnuri, este tot atât de armonie şi
nesimţit ca şi în biserica de la Argeş, de şi desleagă această
problemă într'un chip cu totul altul decât rivala ei în frumuseţe
de la baza Carpaţilor munteni.
In închegarea ei arhitectonică se poate ca biserica din
Iaşi să fie întru câtva mai pe jos decât rival a sa din Curtea
de Argeş, în ornamentare însă o întrece fără îndoială. Ea pare a fi
îmbrăcată dela vârful turnurilor până la bază într'o horbotă de
piatră alcătuită din cele mai frumoase şi mai variate cioplituri
strătăete de brâe bogate şi de o nespusă frumuseţe. Dacă asupra
arhitectului care a ridicat-o nu suntem înzestraţi nici măcar
cu basmul lui meşter Manole, asupra pictorilor care au împo­
dobit-o avem dimpotrivă cunoştinţe foarte precise. Vasile Lupu
se îndreptă tot la Rusia pentru a dobândi zugravi iscusiţi după
cum tot din această împărăţie adusese el dascăli şi tipografi
la şcoala pe care o înfiinţase; urmând în privirea pictorilor
exemplul ce îl dăduse înaintaşul său Miron Barnovski, care tot
de la Ruşi ceruse zugrăvirea unei icoane pentru mănăstirile
rădicate de el în Moldova: Barnovski din Iaşi, Bârnova de lângă
acest oraş şi Dragomirna. Vasile Lupu cere şi dobândeşte dela
Ţarul Mihail Feodorovici (1617-1645) ca pe de o parte să-i
învoiască lucrarea în Rusia a icoanelor Ce trebuiau să împo­
dobească tâmpla bisericii, pe de alta să-i trimită la Iaşi nişte
zugravi iscusiţi care să pictureze păreţii. Ţarul îi trimite pe
Sidor Pospeev şi Iacov Gavrilov care acest din urmă murind
în Iaşi este înlocuit cu alţi doi zugravi Deico Iacovliev şi
[234]
234
ISTORIA ROMÂNILOR
Pronca Michitin. In August 1642 zugrăvitul şi catapeteasma erau
isprăvite 104.
Dacă însă putem să ne mândrim cu aceste monumente
neasămănate, prezenţa lor în Ţările române, nu contrihue întru
nimic a caracteriza o pornire artistică. Plante exotice, crescute
elin întâmplare pe pămăntul românesc, ele n'au eşit din însuş
mintea poporului nostru, cu toate că deodată creeate au pro­
vocat pe popor a le imita şi a le reproduce.
Pentru a vedea însă cât de adâncă a fost întipărirea
lăsată asupra contimporanilor, să ne amintim că pentru a
explica asemene minuni se iscodi balada încăntătoare a meşte­
rului Manole. O asemene plăsmuire nu se putea îndeplini fără
o jertfă mare a celui ce o făptuiă, a iubirei sale, a sufletului
său, în recile ziduri ale mănăstirei, Desi aceste două monumente
deşteptase câteva imitaţii, pentru Curtea de Argeş Domniţa
Bălaşa şi Stavropoleos din Bucureşti, pentru Trei Erarhi biserica
Stelea din Târgovişte ridicată în 1645 de Vasile Lupu domnul
Moldoviei pentru a prăznui amintirea tatălui său mort aici;
totuşi aceste irnitări rămaseră şi ele singurele ca şi neîntre­
cutele lor modele şi nu determina-ă crearea unui stil nou în
clădirea monumentelor religioase.
In privirea muzicei şi corolarului ei obicinuit, danţul,
ambele aceste păstrară formele primitive poporane, fără nici
o cultură artistică propriu zisa. In muzica românească caracte­
rizata prin doină, cel mai vechiu cântec românesc, predomneşte
melancolia şi tainica jăluire. Căntată din fluer la umbra pădu­
rilor, ciobanul îşi revărsa în ea dorul său de lume, şi imită
în modulaţiile ei accentele duioase a le naturei. Natura este
serioasă dacă nu tristă, şi tot aşa trebuia să fie şi răsfrângerea ei
neturburată în sufletul omului, crescut la adăpostul ei. Celelalte
arii ale poporului român au toate acelaş caracter melancolic,
care izbucneşte uneori într'o zgomotoasă veselie, însă atât
melancolia cât şi veselia sunt clare şi măsurate. Simţi în ele
că în fundul sufletului ce le produc se mişcă o gândire, nu ca
în muzica ungureaseă, vestitul ceardaş, în care o durere nein­
ţeleasă este urmată fără tranziţie de o turbată transportare.
Caracterul muzicei româneşti o apropie mai mult de popoarele
slave, deşi este în ea o notă originală, pe care nu o poate
uita ori cine au auzito.
Danţul românesc naţional este cunoscuta horă, care pare
a fi de origine romană. Liniştită în mişcările sale părând a
îmbie pe oameni mai mult la mişcarea gândirei, la convorbiri
unii cu alţii, decât la acea a picioarelor, este adevăratul danţ
. ':.'
10' Silviu Dragomir, Contribuţii la relalitJ�, bisericei româneşti cu Rusia
in veacul XVII în An, Ac. Rom. XXXV),. I:l.ezlJma,ţ',:în Bul. Mon. Istorice, V,
1912, p. 110 şi urrn. >'
[235]
MIŞCAREA INTELECTUALĂ
235
al unui pop?r inteligent. Dar Românul ştie şi cum trebue să-şi
înnece gândirea poate prea amară în mişcările fizice, şi atunci
un de brău îl despăgubeşte cu prisosinţă de dulcea monotonie
a horei,
In privirea gătelei, care şi dânsa corespunde unui simţă­
mânt estetic, poporul românesc a dovedit totdeauna că este
din o rasă cu gustul frumosului inăscut în ea. Cele mai multe
din porturile atât ale bărbaţilor cât şi mai ales a le femeilor
sunt pline de farmec şi de originalitate. Formele originale ale
podoabei îmbrăcămintei la bărbaţi şi la femei, (altiţe), sunt
însă de inspiraţie slavă şi nu dacă nici romane decât bine înţeles
prefăcute şi schimbate prin geniul poporului român.
Cu anul 1633 - 1634 încheem noi istoria medie a popo­
rului român, caracterizată prin predominarea slavonismului, şi
de aci înainte punem îndrumarea unei noue perioade, acea a
precumpenirei elementului grecesc în desvoltarea vieţei sale.
Epoca cea mare a luptelor pentru neatârnare a trecut. Poporul
român frânt în energia şi virtutea lui internă, se aşterne tot mai
fără improtivire la picioarele puterilor străine şi mai ales la
acele ale Turcilor, care ajung în curând nu numai a-l despoia
ci chiar a-şi bate joc de el. Dacă perioada pe care am studiat'o
înfăţoşa pe lângă privileştea unei adânci destrăbălări şi momente
înălţătoare, acea a epocei în care intrăm ne va desfăşura numai
mizerii. Ele vor fi însă răscumpărate prin adierea unui nou
vânt, acela al trezirei minţei româneşti, care trebuia la sfârşit
să-i învie şi corpul.
[238]
Prefaţă . .
Capul VII. Muntenia şi Moldova dela moartea lui Mihai Viteazul până la
Matei Basarab şi Vasile Lupu , . . . . . .
1. Muntenia dela moartea lui Mihai Viteazul până la Matei Basarab
1f;,
1
,
�)
Pagina
5
7
7
7
7
8
19
24
38
38
40
42
42
44
I
,
44
I
50
50
50
50
52
59
63
67
69
69
70
76
76
77
78
82
83
83
85
TABLA DE MATERIE
1061--1633 .
1. Radu Şerban şi Radu Mihnea .
Simion Movilă 1601--1602 .
Radu Şerban 1602--1611 .
Radu Mihn ea 1611--1616 .
2. Sporul înrâurirei greceşti în ţările române .
3. Dela Alexandru Iliaşi la Matei Basarab. . . . . . . . .
Alexandru Iliaşi 1616--1618 . . . . . . . .
Gavril Movilă 1618--1620 . . . . .
Radu Mihnea a doua oară 1620--1623 .
Alexandru Coconul 1623--1626 . . . . . . . .. . .
Alexandru Iliaşi a două oară 1627--162.9 .
Leon TOJ11şa 1629--1633 " : .
Moldova dela a doua domnie a lui Emanoil Aran la Vasile Lupii
1593--1634 .
Mov ileşt l i . . . . . . . . .
Emanoil Aron a doua oară 1593-1594 .
Ştefan Răzvan 1594--1595 " .
Ieremia Movilă 1595-1606 '" .
Sirnion Movilă 1606-1608 .
Ştefan Tornşa 1611--1615.... . . . .
Alexandru Movilă 1615-1616 .
Dela Radu Mihnea la Vasile Lnpu .
Radu Mihnca 1616-1619 .. . . . . . . .
Gaspar Graţiani 1619-1620 '" . . . . . .
Alexandru Iliaşi 1620-1622 . . .
Ştefan Tomşa a doua oară 1622-1623... . . .
Radu Mihn ea a doua oară 1623-1626 .. . . .
Miron Barnowski 1626-1629. . . . . . . .
Alexandru Coconul 1629-1630. . . . .
Moisi Movilă 1630-1631 . . . . . . .
Alexandru Coconul a doua oară 1631-1632 .
Moisi Movilă a doua oară 1633-1634 .
I
II.
\
1.
I
, 1
I
2.
[239]
TABLA DE MATERIE
239
87
87
87
97
109
146
146
155
178
178
190
204
218
226
Capul VIII. Fenomene generale ale vieţii româneşti În perioada slavontsmulul
organizării sociale .....
1. Starea economică şi înrâurirea ·;i asupra
1. Starea economică ..
2. Transformarea boerimei.
�8�. Starea ţăranilor .
( II) Organizarea politică
I>n:' Domnul şi boierii.
'1. Ocârrnuirea .
III. Mişcarea intelectuală
1. Limba slavonă şi limba română ..
2. Cărţile bisericeşti române ..
8. Inceputuri literare .....
4. Biserica, şcoala şi alte aşezăminte.
5. Arta .....