[11] Cf\PUL V' DE LA MOARTEA LUI PURU RABEI pAna LA MIHAI VITEAlUl 1546-1593 MUNTENIA DE LA MIRCJ1JA CIOBANUL LA MIHAI VITEAZUL 1545-1593 1. ns IA I\ifIRCEA CIOBANUI� l,A ItETRU CERCEL Mircea Ciobanul 1545,-1554. -- In veşnicele împerecheri Între domni şi partidele boiereşti, nu era cu putinţă, ca aceste din urmă să se păstreze curate şi neamestecate, în forma lor primitivă de partizani ai Drăculeştilor şi ai Dăneştilor ; căci precum vârtejul rnestecă apele din bulboane, aşa şi furtunoa­ sele sfâşieri dintre boieri amestecau elementele lor. Adeseori un Băsărăbesc va fi luat parte În un complot urzit de Drăcu­ leşti, precum se va fi întâmplat şi lucrul protivnic. Am văzut apoi cum însuşi domnii sunt nevoiţi, pentru a lupta contra unor noi competitori, să'şi caute sprijinul în partidul protivnic. In sfârşit Turcii, hotărând tot mai des şi mai cu deadinsuI nu­ mirea domnilor, se întâmpla uneori ca domnul rânduit să nu fie pe placul nici chiar al partidului de care se ţinea, ceea ce avea de urmare o împrotivire a celei mai mari părţi din boie­ rime; aceasta cu atât mai mult cu cât, dela Teodosie inainte, ] 522, nu se perindă pe scaunul Munteniei decât domnitori din familia drăculească, cum sunt Radu dela Afumaţi, Vladislav, Moisi, Vlad Innecatul, Vlad Vintilă, Radu Paisie si Mircea Ciobanul. Compeţitorii din familia Basarab par'că s'au stins. şi ei apar sau numai sub formă de slabi pretendenţi, cum este acel Laiot Basarab ce vine Cit Stroia Pribeagul, sau celalalt [12] lSTOItIA I{()�1ÂN ILOR Basarab ucis la Începutul domniei lui Moisi: sau sunt domni trecuti din partidul Drăculestilor în acel a Băsărăheştilor, cum sunt 'Radu dela Afumaţi, şi Vlad Vintilă, sau şovăitori între amândouă, ca Moisi 1. Toate aceste împrejurări trebuiau si'i amestece partidele muntene. Lucrurile acestea apar la lumină cu deosebire sub domnia lui Mircea Ciobanul, sub care se descompune cu totul jocul firesc al partidelor muntene. Mircea Ciobanul era fiul lui Radu cel Mare, după cum reiesă aceasta din documentul lui cu data 1 Aprilie 1 :)51, în care el vorbeşte de "părintele domniei mele răposatul Radu voevod, feciorul Vladului voevod Călugărul" 2; deci era frate cu Paisie. Mircea Ciobanul intră În domnie pe la începutul auului ] 545, clupi'i cum se vede lucrul din socotelile Săbiului, în care se pomeneşte de trimiterea unui sol al lui Mlrcea voevod la Alba Iulia în lei Martie 15453. Mircea Ciohanul care petrecea la Constantinopole, după cum ne spune cronica lui Reicher­ storf 4, săpase acolo prin bani pe fratele S[lU, şi hotărâse pe Turci. să'I maziliască pe acesta şi să'I surguuiască în Egipet, dându'i lui domnia. Reputaţia lui Mircea de om ce s'ar fi dedat la .obi­ ceiurile Turcilor şi zvonul, deşi neindreptăţit, că ar fi trecut la legea păgână 5, fac domnia lui uricioasă chiar dela inceput, şi împing pe un mare număr ele boieri din ambele partide să'i fie protivnici, lucru de care simţiud Mircea, fire dUP[1 cât se vede sângeroasă şi răzbunătoare, în care prin atavizmu fierbea iarăşi sângele aprig al strămoşilor săi, Mihnea cel Hău şi Vlad Ţepeş, el face un măcel în aceşti boieri. Cronicarii munteni spu 11, că ar fi căzut capetele "lui Coadă vornicul, a fratelui său Radu comisul şi a altor încă, muncindu'i întâi pentru avuţie, pană ce au dat ce au avut; după aceea i-a omorât", Cronicele tran­ silvănene, mărind lucrul prin îndepărtare, vorbesc, una, acea a lui Ostermayer, de 48 boieri mari ucişi, adăogând că Mircea şi-ar fi început domnia ca un pasă, iar Chronicou Fucsio-Lu­ pino-Oltardium dă- chiar ca jertfiţi 200 de boieri ". Că măcelul a fost o realitate şi nu o poveste, se vede de pe aceea, că În so­ cotelile Săbiului se vede notată, la 1 Sept. 1516, cheltueala 1 Mai sus, vol. LV, p. 181. 184 şi 19G. 2 Nicotaescu, p. 14. 3 Hurmuzakt, XI. fJ. 85<). In acelaş un pune su irea lui Mircea In tron Ch/'oll.-Fucsio-Lupillo-Olla/'diwll, 1. C., 1, p .. 55: ,,15"15 in Valahiac a Turca missns fuit Mirsche Wayda, t yrannus crudelis". , In Pariu Ilarian, Tezaur de monumente, III, p. 1,10. • Dragomlr Mohamed c. Isnbella 1553 spune că "Mircea nu era nici TUfC, nici Creştin". Dar dacă ar fi fost Mahometan, (ara 11\1 l'a!' fi prirnit, cum o f{tcuse cu Mohamed Bcy. Mai SllS, 186, voJ. rv, p. 252. " Căpitanul şi Cron. al1.o11imă In 'Ifag. isi., I, p. 177 �i IV, jJ. 272. OstCl'­ ;l::yer In Deu!s,che Funrlg/'uben, eri .. KemcllY, p. :30 �i 32. Chroll. F. L. O., ed. llausch, p. ;)0. [13] :MUNTENIA DE LA MIRCEA CJOHAl'UI, l,A lIJ1HAI VITEAZLL 13 lui Ioan Leteratu trimis la rege spre a'i vesti "măcelul boieri­ lor întâmplat în Valahia" 7. Boierii ce scăpară de moarte Iugiră peste munţi şi "tre­ când doi ani, au strâns oaste ce au putut şi au venit pe Pra­ hova, intâluindu-se cu Mircea vodă la Periş ; acolo au avut războiu si a biruit Mircea vodă si au pierit Udriste vistierul si Teodosie banul". . . . Povestirea cronicilor muntene este întărită ele cronica lui Osterrnayer, care spune că "în 1511-\ luna lui August, câţiva boieri din acei fugiti au adunat bani si au năimit vreo mie ele Săcui, spre a năvăli în Valahia, punându'şi un tânăr voevod, cu gand că se va răscula ţara împotriva lui Mircea voevod" 8. Dar au fost asa de crunt loviti de Mircea, încât au scăpat cu greu acei ce mi au căzut. BoieI:ii cei fugiţi s'au adunat la Brăila şi au fost «ademeniţi de voevod cu j urărnânt să vină la el, şi apoi au fost măcelăriţi cu femei şi copii de poporul lui. Din boierii ce au pierit la Periş, Udrişte din Mărgineni l) vistierul şi Teodosie banul, se vede că şi boierii craioveşti erau protivnici tiranului. Partidele muntene uitaseră rivalitatea lor, Iată cu acel ce voia să le nimiciască neamul. Dar acest domnitor, unealtă turcească şi dedat lor cu suflet cu tot, fusese impus de Turci. Se vede deci cum, sub apăsarea otomană, se desface jocul firesc al rivalitătei Dăneştilor cu Drăculeştii. Boierii Însă nu se -i'astl. "Câti mai rămăseseră nemăcelă­ riţi au scăpat iar în Tara Ungurească şi n'au zăbovit şi au strâns oaste şi, împreună cu Radu fratele lui Mircea, au venit înţar�1 şi, întîmpinându-se cu Mircea vodă la Măneşti, au biruit Racla vodă şi pribegii şi pre Mircea vodă pănă la Giurgiu I-au gonit si multi oameni de ai lui au pierit" 10. , Când Mircea aude că s'au hotărât să vină boierii asupra lui, el scrie judelui Braşovului că ce'i lasă să vină? La care ju­ dele răspunzând că nu'i poate opri, Mircea îi întâmpină; "d<-1r aceşti boieri au doar femei şi copii pe care ai putea să 'j pedep- 7 Hunu., Doc., X r, p. suo. AII. cloc. din 1552, ţ bidnn. 11,'1, p , tii7, vorbeşte chiar rle 1GOO de boieri uc isi. dan d pc urrnă torli ca prihegiţi in Truu silvan ia (p. (i78): nndwl wayrln, ])mgy:i. Zpnt.havr, naelwl Lwgophoth, Sl.au su l Postelnik, StaJlisla Clwl.zeYl'h. Twrlol' \V.vzlll('r, Zwkwl Ztholuyk, Dr:q!;w'myr Zpalhayr, J\ayd;) hOIllYZ, Cn'CZV\'ll Pahartlyk, nadwl Pos·lelnyk, 1"',111 \VyzLhcr, Nago J'ostelnyk, Myana \VyzLher, n'lyda Zpathayr, Zllwy CosUlOlnyck (=poatc Staico stolnic).Heicherelor[ in Papiu. Te:all/', IIf, p. UIJ, spiille in deob5te ci'\ hoicrii ,,11(' in lllallllS illius incidcrcnl, in Tr>1nsi!v;lllialll conlulcrc. , Oslerll1cyer, f. ('., p. :l5�:3li: "uur dieser haben sic eincln jlllJgen \Vayda auJ'ge\\'ol'Ien ea COIHliLiolle, es wi.irde als5G. " DUprl u!lii Piitl'a�cll ar fi jiul lui HaclLl Paisie. 11iscriJltia de pe mor­ JiJ'lntnI lui spune nUlllai lw P"lr'lşC\l \·oc,·ocl 5i domn n toat:l Ung,-o-Vlahia, fiul lui Iw Radu Voevod, mort în lunn Deccf1l\'rie 26, anul 1557 (0:ieolaescn, 1. C., 1'. :2·(·1 �i 298), llU precl/:e'lz:\ �1 (',ind Hadu (·ril fiL]: ni .llli "ilug:.!t'ttl "111 allni I-'"isip. [16] 16 IST01UA ROMÂNILOR scaun, mai mulţi boieri, Între care şi Stănilă Vornicul, fug In Braşov, neştiind ce'i poate aştepta. Pătraşcu tratează Însă C.1! ei prin mai multi trimisi si'i hotărăstc să se întoarcă în tară 22. In deosebire însă de Mircea, Pătraşcu recheamă pe boieri cu gând bun, nu pentru a'şi răzbună împotriva lor, şi el trăeşte bine cu ei până la moartea lui; de aceea cronicarii spun că acest domnitor a fost numit cei Bun "pentru bunătăţile lui, dom­ nind tara fără vrăjbi, fără morti si prăzi" 23. Pe timpul lui Pătraşcu cel' B{l n se închee tratatul Între Ferdinand şi Soliman, prin care cel Întâi se obliga a lăsa în pace pe Sigismund şi pe muma lui Isabela. In zadar oferise Ferdi­ dinand ] 50.000 de galbeni tribut anual. pentru dreptul de a păstra Ardealul pe sama sa. Ferdinand însă nu se putea împăcă cu ideea ca să cedeze pentru totdeauna Ardealul Turcilor; de aceea el făcu greutăţ.i când fu vorba de a aplica în realitatea lucrurilor, tratatul scris pe hârtie. Voevozii români sunt deci invitaţi să treacă munţii, spre a restitui în scaun pe regina Isabela. Pătrascu trece în Ardeal cu l 2.000 de oameni, iar Arde­ lenii se lasă îndată de împăratul, şi jură în 12 Martie credinţă reginei şi fiului ei 24. Voevozii români iesă până la Salu-Mare întru întimpinarea crăiesei, care revenia în ţară, şi sunt dă­ ruiţi de dâhsa într'un chip strălucit, ceeace nu'i împedică, du p�i obiceiul de atunci, ele a prăda Ardealul, la Întoarcerea lor,. în modul cel mai crunt. Epitropul Petrovici murind, Turcii oră 11- duiesc în locul lui pe Babak, pe care Isabela la început refuză a'I primi. Voevozii însă se interpun ca mijlocitori, îi împacă, şi apoi le ajută lor şi Turcilor a lua Muncaciul de la Ferdiua nd ·2". Pătraşcu trimisese după Isabela în Polonia, spre a o rea­ duce în Ardeal, pe vornicul Socol, boier din partida Craioveştilor şi, elUP�1 cât se vede, neam de domn şi care începuse a uriel Li în contra domniei lui Pătraşcu. Domnul îl alesese, spre ain­ deplini această misiune, înadins, pentru a '1 îndepărta măcar un moment, şi a Înlătura astfel un element ce ar fi putut pro­ YOCa o turburare şi o vărsare de sânge, lucru care, nu prea era în gustul şi caracterul lui Pătraşcu. Socol Însă se folosi de petrecerea lui Între Unguri, spre a'şi Întocmi domnia la ei şi, cum se întoarce Înapoi pune să otră­ viască pe domnitorul său, în 24 Decemvrie 1557, şi apucă pentru un moment stăpânireaţărei 26; este Însă alungat de Turci " Socotelile .Braşovului, Hu rrn. , Doc., X'l, jl. 792: 13 Aprilie 1;)5:) "ve- uientlbus Iegatts Patrasco Wayvode qui aderant nL IYICCrn lcccl'inl cum Stanylla". " Căpitanl1l în Mag. isi., 1, p. 179. " linalele secueşfi ln Şincai, p. 3ID cel. lI. ,:' Vezi jzvo�Hele dinle ele Şincai, II, p. c120--e\21 cel. IL " Sieglcr a]). Kntonn, XXII, 2, p. 10:J6, Fr. FO.l{!;ileS, ibid., XXIII, p. 66. [17] MUNTENIA "Cii'] L.\ MIRCEA C]OUANCL LA �IlH""'J VITEAZUL 17 care restabilesc iarăşi în domnia Munteniei pc l\1irc(':1' Cio­ b8J1Ul. lUirN'a Ciohanul a doua oară, lri5f:-1559. - Mircea in­ trâud în Muntenia cu oştiri tătărăşti care să'} pună în domnie, Socol care apucase a pune mâna pe vistieria 'ţărei, iesă cu averei! răpită şi cu familia lui în Ardeal, împreună cu boierii olteni ce tinea cu el 27. De si acest Socol este titluit numai de vornic, totuşi credem că va fi fost vre o rudenie, poate vre un fiu na­ tural al unui domn elin partidul băsărăbesc, carc tinuse scaunul mai înainte. Socol isi incredintează averile sale Ungurului Francisc Kendy, iar el' se duce la' Constantinopole spre a câştiga domnia, şi anume ca ambasador al 'reginei Isabela 28. Keudy însă care voia să pună mâna pe frumoasele comoare lăsate în păstrarea lui, trimite pe un om al său după Socol la Coiistantinopole, care face ca el să Iie ucis ele Turci 29. Femeea şi copiii lui Secol cerură după aceea în zadar averea răpită de Kendy, avere nu e vorbă şi ea căştigată prin răpire din Muntenia de către Socol. Se întâlnesc uneori stări sociale, în care numai nedrep­ tatea unuia poate răzbuna nedreptatea celuilalt! Impreună cu Socol fugise din Muntenia în Transilvania şi întreaga lui partidă. Mircea voind să pedepsească pe fugari pentru gândurile lor duşmăneşti în protiva lui, îi ademeneşte a se întoarce, făgăduindu-le iertare sub cele mai straşnice ju­ răminte, în care ne mirăm cum oamenii timpului mai puteau avea încredere, văzând usurinta cu care ele erau călcate 30. El Tntrebuintează ca unealtă a' scopurilor sale pe acel Stănilă care fugise fără temeiu de frica lui Pătrascu, Stănilă scrie boie­ rilor pribegi, îndemnându'i "a se întoarce la domnul său, la Mircea Vodă". Neizbutind nenorocitul Stănilă a convinge pe boieri, el plăteşte cu capul căzutul plan de răzbunare al hă- Analele secueşt! 111 )iucai. li, p. 322. cd. 11. Corup. ]-IUI·IlI., Doc., 11, 1, p. :'l5il: "Socol ha p ortnto via Iutt o el t.hesauru (Il' Pct rask o : CC:CC 111. ducat!". Soeoleli1e Braşovului, Ibidem, Xl, p. 79/, dau la J :tem. '15.-'S Hil'ciI lI1orţ.ei llli p,\trasclI. Suirc[I lui Mircca de a doua 0'11"\ In SC81111. lbidtllL J[, 1, p. Ti8. lJn aii doc., Ibidem, spune: "il poplilo non voie accet�lr '\Iyrczc N cllr S0l10 so!cv;tLi tulLi ('on ranne in nl[lll cl. cliccOIlO che vuol pc!' lor Signol' Socolo p. :):)W'. p. �)S9 : .. Socolo C sCillnpa to in Transilv8nin" . " Socol dltriÎ Dela Vignc 811l!), fr'"1CCZ (Iill COllstan! illll[Jl>lC, 11I1II1'1I11ill" dll-i penlrll s:,dv-conc1ucLlIl ce i l'a J)],0(,1I1'81, din .\rai J.'):,g în .!Jo(,(llllClJle, 1 SlI­ plement, 1, p. 12. " De la VigJle tr.tr" cpiscopul L1'A.e,!s din 2:2 Iulie. Ibidem, p. '1 :3, "" Heg.i Il '1 Isal)('Ja C'. De la \'igllc elin 10 l'evrllilrie 1,,58. i!>idcm,. ]J. 1'2: ,.1105 mI manda\un1 potentissimi inlpcraluris ],aj::1l'oJiCS prnfllgos hortali SlllTl\lS ni in Transalpinum regrcc1crcnlul', aS5iclirantes crUDei Sf:\'I'Che \I'(l�'voi5 prOlni­ ,('fat', et lnlTlcn inl elligimus bnYllrollC's ad UIlUIlI om'ncs n I.t·ocissima lIlodcinle" rcrn pto�". 1\. D. Xenopol. 15tori:>. Rom�njlor, Voi. Y. [18] 18 ISTORIA ROl\!ÂNIWU -----�-----. __ ._----- mesitului de sânge, Mircea Ciobanul. Boierii, În loe de a se pleca lui Mircea, încearcă o nouă lmdtu.ră, când tocmai Mircea moare pe neaşteptate 31. Pribegiii veniră totuşi spre a se lovi eu soţia lui Mircea, Kiajna fiica lui Petru Rareş, care rămăsese !epi.ţroapg minorului ei fiu, Petru Vodă pronumit Schiopul. Kiajna cu boierii ei fură bătuţi la Romăneşti şi fugiră peste Dunăre; însă întorcăndu-se în grabă cu ajutor turcesc, învinseră la rândul lor pe pribegi la Şărpăteşti, şi'i alungară iarăşi peste munţii, ele unde veniseră 32. Petru al In-lea Sehiopul, 1559-1567. - Odată cu Petru . Schiopul care era un copil numai de 12 ani, veni la putere în Muntenia una din femeile cele mai deştepte ce s'au perindat pe tronurile popoarelor, atâta numai că împrejurările în care a trăit şi făptuit făcuseră să înfloriască în sufletul ei contra­ partea insuşirilor ce ne-am aştepta să regăsim în fiica lui Petru Rareş şi nepoata lui Ştefan-cel-Mare. Apoi Kiajna, după cât se vede, moştenise mai mult părţile rele ale caracterului marilor ei născători şi anume ambiţia nesăţioasă fără scopuri măreţe, talentul de intrigi şi ghibăcia întorsăturilor puse Însă în slujba unor interese mai mult personale, şi atrofiarea simţului moral, Înviorat la antecesorii ei prin iubirea de ţară. Kiajna era potrivit cu aceasta a ei stare sufletească, de o corupţie înspăimântă­ toare, după cum o caracterizază Ioan Zapolia, principele Ar­ dealului, în o scrisoare către sultanul în care spune despre Kiajna că ar fi "o femee prea uşoară încunjurată de o droae de curte­ zani, Români şi Greci". Un raport al bailului veneţian din anul 1568 o califică de "meretrice publică", iar altul din acelaşi an spune că "Kiajna ar fi de o corupţie monstruoasă; că ar pune în lucrare asupra supuşilor ei o nepilduită tiranie şi ar fi dedată la cele mai cumplite desfrânări" 33. Căderea ei morală Însă nu'i atingea numai corpul, ci şi sufletul ei. Pentru a îndupleca pe cumpliţii stăpâni ai ţărilor române, ea face pe unul din băieţii ei Turc. Din ceilalţi doi ce'i duce la Constantinopole, când cade în disgraţie, coboară pe favoritul ei, Petru Schiopul, la rangul de paj în întovărăşirea călare a sultanului, iar pe o fată a ei o trimite în haremul acestuia 34. Tol pe ea o vom vedea că, atunci at Scrisoarea lui Stăn il.i ÎIl J3ogdalJ, noe .. �i Reqcsle, p. :n 1. COJ1lp. Căpi­ L:llml ,i Cron, anonimă. Mo.q. isl.., r, p. 181 \ii IV, p. 273. 32 Căpitanul şi Anon. l'o17u1ne8cin Muo, isl., J, P: "82 'ii IV, p. 2/·1. '13 Hurm., ])0('., Tl, 1. p. 510: ,,11l11lier Ievissima". Ibidem, V In, p. 1:i2: "lllHC]rC publica meretrtcc". Ibidem, IT, 1, [J. 586: "infrenalae, monstruosac li­ birÂnLOR şi cu multă bătaie de cap şi cheltuială a scos pe vornicul Dum­ hravă de l'a adus la domniea mea ca pe un trădător al sul­ ta nnlui si al domniei mele 44. DuÎ)ă cât se vede, toţi boierii erau nemulţămiţi cu sis­ temul de domnie al lui Alexandru. In 1576 patruzeci de boieri merg la Constantinopole şi se plâng Porţei pentru abuzurile făcute de Alexandru. Ei îşi aleg de proteguitor şi stăruitor pe Mehmet-Paşa, pe când Alexandru avea de sprijin pe Sirian­ paşa, câştigaţi bine Înţeles şi unul şi altul prin daruri de bani, Turcii rânduiesc o anchetă în Valahia. Boierii stiind însă la ce va ieşi o asemenea măsură, nu se mulţămesc cu ea, ci pre­ tind ca Alexandru să fie adus la Constantinopole. Sinan-paşa spre a pedepsi pe boierii ce nu se supuneau unei hotăriri a sulta­ nului, pune să le. dee un număr de beţe. Ei însă nu se lasă, şi cu toate că bătuţi, se întorc a doua zi în si mai mare număr la eli vanul turcesc, cerând din nou cu mare glas să nu se facă cer­ cetare, în Valahia, ci domnul să fie adus la Constantinopole. Sultanul văzând sumeţia lor, ordonă ca parte din ei să fie osân­ diţi la galere, iar Zece să fie Încărcaţi cu lRnţurLşi înapoia-ţi în Muntenia. Ancheta vine în ţară; dar după cum o prevăzu­ seră boierii, se face astfel ca să iasă în favoarea lui Alexandru 45. Câteva luni după aceasta, Alexandru moare în vrâstă destul de tânără, în Iulie 1;")77, lăsând un copil de 1] ani, numit Milinea ca şi bunul său 4[;. lUihne1l al H-IPH, 1;-;77 -l;)n�l. - Un competitor străin, medicul lombard Hosso. care "vroia astfel să'si întocmiască originea iiic-aCu"'iii:ll cu �lUmele său să fj fost odat[l domnitor în Muntenia", pu ne în primejdie prin stăruinţele sale suirea lui Mihnea, fiul lui Alexandru al II-lea, în tronul tatălui său. Rosso bine înţeles că sprijinia cererea lui prin făgăduinţa unor daruri bogate şi sporirea însemnată a trihutului 47. Vedem deci cum se desvoltase în chip Iatul urmările li uei succesii la tron aşa de puţin garantată în contra încălcărilor. Cât timp râdicarea domnilor pornise de Jaţară, cu tot spri­ jinul ce'I puteau căuta în armatele turceşti, predomnise vechiul " Dnemllcilt din 157:' Augusl iu 32 în Arhin« istorică, 1, 1, p. ,49. 4C, Vezi patru rapnarl.e ale Iul Giovanui Corraro c. dogelc relative la H­ ceastă împrejurare, unul din 29 August, dou'l diu 3 Sept. şi al patrulea din 23 Oct , 1576, Hurui, Dac., IV, :2, p, ţ';)�97. Comp. Unguad, raport din 18 Iulie 1576 în N. Iorga, AC/f şi Prag" 1, p. 1l8: "Dise Tage seindt bis an clic 70 oder 80 Wa­ lachen in Divan kommen, uilel' den Alcxancler 'vVcida Zil clag". 4fi Giovanni COHara c, dogele, S Allg, 1577, Hurm" ])01'" IV. 2. p, 98: "sia morto Alexandra Vaivoda eli Valachia et il sigllor lTlandu qucI stendardo a suo figlilllo, puto cli 11 alllli", 47 Dnvid Ungnad e, îlTlJlitnllul, 1:;77. HUI'lI1., Ir[, p, 4. [25] frlU'\TJ<:NIA DE LA MIRCEA CIOBANl.'I, LA )lJHAI VITEAZCL 2i) principiu, că nu poate încăpea În scaunul domniei decât numai cine se trage din viţă ele domn. Acest principiu fu Însă slăbit în ţările române, prin ad­ miterea fiilor naturali în rândul urmaşilor la tron; căci care era garanţia că acel ce se pretindea fiul natural al unui domn, se trăgea într'adevăr din sângele lui; "era de osul lui", cum zice cronicarul? In unele cazuri putea fi oare care siguranţă, când urmase între domn şi mumă o convieţuire mai îndelungată. Dar când întălnirea era întămplătoare, cand adeseaori era destul ca o femeie să fi atras Lt-!.9crea aminte a domnului pentru a pre­ tinde apoi -- lăsând ruşinea la o parte -- că odrasla ei îl avusese se tată! Cu un asemenea sistem înţelegem cum si oameni eu totul străini puteau pretinde la domnie, şi dacă Ro�so nu isbuti, alţii mai fericiţi ajunseră a pune firea lor ele străini pe tronul tărilor române. , Mai trist încă decât această pretenţie a unui vântură­ ţară la un tron rornănesc, este împrejurarea că se găsesc 7 Ro­ mâni cari să sprijine năzuinţele lui. Astfel nu se stiau aceşti copii ai ţăroi a o vinde unui necunoscut, numai fiind că le fă­ gftduise slujbe şi căpătuială 1 Aşa Însă erau boierii români. In­ nai nte ele toate interesul personal -sau acel al castel lor; acel al ţărei veniă totdeauna Ia urmă. Ii vom vedea plecând pururea capul în partea aceea ele unde credeau că le vor veni foloase. Ei sfâşiauţara prin lupte veşnice pentru domnie, susţinănd când pe un candidat când pe altul, şi stăruiau necontenit să li se împartă averea ţărei, câştigată şi păstrată cu sângele tu­ turor. Indată ce un domn refuza de a îndeplini nesăţioasele lor pofte, se răzvrătiau împortiva lui, îl răsturnau şil înlocuiau cu un altul care să le Iacă pe plac. Cum vedeau că nu pot izbuti cu puterile lor proprii, se adresau la străini, juruindu-le supu­ nere, închinare, toate înjosirile, toate mişeliile, numai pentru a 'şi mulţămi interesele lor personale. Că se întâlnesc uneori excepţii, acestea nu fac cum o spune adagiu], decât să întăriască regula. Bunica lui Mihnea al II-lea trăia Încă. Cum epitropisise pc copiii ei, aşa .epitropjsi şi pe nepot. Ea sfărmă la moment intriga organizată de Rosso în Constantinopole, făcând prin bogate daruri să se recunoască pe medicul lornbard ele înşe­ nrtor, şi să fie osândit la galere, împreună cu cei şeapte Homâni care stăruiau pentru el 48. Domnia lui Mihnea al II-lea şi a Kiajnei era însă foarte urâtă în tară. Pe la 1580 alti GO de boieri se duc la Constanti­ nopo1e, uJ�de se jăluesc că doil1llul lor ar fi prea copil, şi se roagă " David Ungnad e.llllpăraLul. 7 Iunie l;jn, Hurm., Dac" IIf, p. 4,: ,,!Jer Emp iricus so nst merl icus Rosso genallt so umil clic \Valaehey angehalten. isL auI '!eDebh111g wje mall sagt zur Galcrcn \'el'uhrUt S:l111pt siben \Va]achen", [26] ISTORIA p.{)�IA1> ILOR Sfl li se clec un altul. Mai mulţi competitori se rvrra de indată din toate porţile unde se găsi au adăpostiţi, din diversele oraşe ale Impărăţiei Otomane, dintre care patru mai ales stăruiau cu mai mare întocare. Mai mulţi sorţi decât toti avea unul Pălraşcu, relegat până atunci în Cipru, care se dădea drept fiul lui Pătraşcu-cel-Bun. Ambasadorul francez însă care ştieă că adevăratul fiu al lui Pătraşcu se afla la curtea regelui său, denuntă pe prcteudentul din Cipru ca pc un înşălrltor,. ceeace se dovedeşte În curând ele adevărat, prin sosirea din Franţia a adevăratului fiu al lui Pătraşcu, care este găzduit la amba­ sada franceză. Sultanul îşi rezervă să aleagă dintre ei, poate ch iar eu acel Ialş împreună, pe care va promite mai mare tribut şi mai ales care'i va făgădui lui Însuşi un mai mare dar 49. Cum aude Kiajna de acest nou pericol, răpede la Constantinopole o solie Încărcată cu bogate daruri, şi ca prin minune preten­ dentii care stăteau la tocmeală, sunt aruncati în închisoare 50. , Boierii văzând că nu pot face nimic 'eu pârile, se hotă­ răsc a recurge la violenţă şi se răscoală, având în fruntea lor pe partizanii Băsărăheştilor din Mehedinti (Oltenia). Mihnea însă îi bate, şi ucide o mare parte din ei. Ceilalţi aleargă iarăşi din nou la Constantinopole, -unde jăluirile lor bazate acuma pe fapte, fac pe sultanul să maziliască pe Mihnea. Aceasta Însă se făcu, nu atât din pricina stăruinţei boierilor munteni, cât din acea a curtei franceze care doria, din motive pe care le vom expune în curând, a vedea în tronul muntean pe proteguitul ei, Petru Cercel. Influenţa Kiajnei cedă ele astădată pasul; Însă chiar în căderea ei fu mare, căci trebui pentru a o învinge, puterile încordate ale unei mari împărăţii. Scria istorică a i-ivalitătei între Ihăeulesti si Dăneşti. ­ Rivalitatea între Drăculeşti şi Dăneşti la început este curat personală şi domnii din cele două partide se razimă pe rând pe aceia�i sfet�ic� în di�anurile .lor. A�� v gă:im . chiar pe !u În­ ceputul izbucnirei luptei pe COlCO {�gbfat 111 divanul lui Dan al II-lea (Băsărăbesc) în un document din 1422, şi apoi găsim pe acelaş boier în divanul lui Vlad Dracul (Drăculesc) la 1432 ". Mai molie rn pourl e vcueţ iauc dlutre �\bj 1580 şi Fevruarie l}iill, Ibitl., IV. 2, p. 1JO şi urm. In raportul lui Paul o Coutariul c. dogele din 4 Fevr 1581, p. 112, se spuue : "Li governi dclla Valnchiu et Bogdurua, clic prima si solevu dare a J>enenwriti, hora son J dali a quelli cite ofcriscollo maggior tributo el chc ·jnnanzi tuctu danno maggior donativo a Slla iVIaesta". [,O HajlorLo[ citat. În nota precedent.ă· fi bailulni venej.ian PauJo Contarini e,Hl'e dogde ne spune ei't l\IUmea ave<'t Îneii pe a lui fl1mn't: "TuLLi (!l1clli ehe ])1'e· tendevallo la signoria delia VaJaehia eL Cl'ano stnti chiarnati qui, 50no stati rncosi in pl'iggiollE'. da chc jl;}l'cche (luci Jigliuolo, c'he eli pl'c,cllLi e a (lUci govcrJ1o, sLt "jll lnjg1i()!' eOl1diUolle de gli aH]"'I, havendo �nl�l Ill'Hi.rcn• [27] �HlN'rKNL-\ DE LA ,tlHCEA ClOBAl\t:L lJA �!lHAJ VITEAZUL :!7 şi tot astfel şi pe voico vornicul". De asemenea Întâlnim pe jupân Albu, pronumit şi Albu cel Mare, boier încă din încun­ jurimea lui Mircea cel Bătrân, constatat prin un document din 1-145, ca 'boier în divanul aceluiaş Dan al II-lea (Băsărăbesc) în documente din lA21 şi 142"1, În care divan stăteau şi Coico şi Voico. Dar acest Albu este atotputernic şi sub domnia lui Alexandru Aldea (Drăculesc) şi tot aşa rămâne Albu şi sub Vlad Dracul 52. Alhu este ucis de Ţepeş contra căruia se răs­ eul ase 53. De asemenea aflăm aceleaşi nume de boieri în tagma lui Radu cel Frumos (Drăculesc), pe cari îi vedem trecând apoi în aceea a duşmanului şi înlocuitorului sau Laiot Ba­ sarabvAşa pe Cazan Sohacou vistierul, În hrisoave din 22 Ia­ nuarie 1,171 şi în Iulie 1LI67 şi pe Neaqoe al lui Radu vornic mare sub H.adu cel Frumos (Drăculesc) în L167, care devine logofăt în 1475 sub Laiot Basarab 54. Mai găsim pe marele boier Dragomir Matie» sau (( lui Monea mai întâiu în divanul lui Radu cel Frumos (Drăculesc) intre 1462 -1472. El trece apoi în acel al lui Laiot Basarab (Băsărăbesc) cel impus de voinţa lui Ştefan cel Mare, în anii 1475 şi 1476. Rămâne şi în divanul lui Basarab cel Tânăr (Bă­ sărăbesc) 1480, şi trece după aceea în al lui Vlad Călugărul (Drăculesc) în care rămâne în o bună parte a domniei lui, probabil până la moarte 55. Apoi pe Staico, co-comisul lui Basa­ rab cel Tânăr (Băsărăhesc) 1481, trecând În slujba lui Vlad Călugărul (Drăculesc) sub care ajunge logofăt şi este amintit În documente din 1483, 1488, U89, 1-190, 1191, 1493, şi 149Ll. El rămâne în aceeaşi însuşire şi sub Radu cel Mare (Drăculesc), sub care îl regăsim în V196 , U97, 1498, 1-199 şi 1501. Ulti­ mul document În care apare Staico logofătul este din 1507 ,)6. Chiar după ce domnii din familia Basarab se pun În le­ gătuIi mai temeinice cu Oltenia, dela sfârşitul domniei lui Te­ peluş înnainte, Încă se Întâlnesc boieri cari slujise sub Dră­ culeşti că se pleacă şi Băsărăbeştilor, şi nici că se putea altfel. Scaunul domniei era în Muntenia-Mare; În acest mediu tre­ buiau să trăiască şi să făptuiască domnii, fără cătare dacă ei se trăgeau din una sau din cealaltă familie rivală. Domnitorii din neamul Basarabilor nu'şi puteau doar răzămă puterea nu­ mai pe boierimea de peste Olt, pentru a domni în centrul Sta­ tului întreg. Ei trebuiau deci să caute a câştiga şi a atrage st Vezi Bogdan, Dac. şi Ut!!., p. 208, 20D. " Bogdan, 1. C., p. 202, 17, 32, 37, 38, n. '\lai vezi şi pag. 206. " Nicolaescu, Documente sICWO/'Olll., p. H. . " Bogdan, 1. c., p. 214 şi 208. ", Bogdan, 1. C., p, 218, 208, 217, 18. Lăpădat în monogt'afia \'['le! \ (}(I,'\ Călugărul in COIlU. lit., XXXVI, 1907, p. 1148--151. 56 Bogdan, 1. C., p. 221. �icoJa('<:cu, 1. C., 1, p. ,;. [28] ISTORIA ROoIÂNlJ,OR la ei, chiar dintre acei boieri ce luptascră în potriva lor innainte de a ajunge în scaun. De aceea întâlnim hunăoară pe Ca/oill vistierul lui Hadu cel Mare (Drăculesc), amintit în documente priu 1;")04, 150fi şi ] 507, care rămâne in aceeaş boierie sub Vlăduţ (Drăculesc) 1 ;")1], si devine mare voruic sub Neagoe Basarab (Băsărăhesc). In o scrisoare către Dl'aşoveni, el pomeneşte cu' vorbe hu ele de "domnul său Basarab 5 •. Tot aşa aflăm pe l I orna], mare spătar sub Mihnea 150� şi 1;")09, şi vistier sub Vlădut (amân­ doi Drăculeşti), că devine mare vistier sub Ncagoe Basarab (Băsărăbesc) 1:")12-1513, urcându-se apoi sub acelaşi domnitor 18 treapta de mare logofăt J;,)14, 151b, J521. El răruăne însă în aceeaşi slujbă 'după toate luptele ce urmaseră morţei lui Neagce Basarab şi'l aflăm lot lQg0JăLşi .suh Hadu de la Afu­ maţi 58. Apoi Şerbon, mare stolnic sub Hadu de la Afumaţi în 1523 şi chiar În }!'i2G, după ce Radu trece prin căsătoriecătre partidul băsărăbesc, este mare voruic pe timpul lui Vlad V (Drăculesc) ] 530, J 531,. şi ajunge mare ban sub H,lclu Paisie (J )răculesc) în 153fi,153� şi 153�) 59. Dar acesti boieri sinaurateci cari treceau de la un domn 1:1 altul, nu cara cterizează partidele hoierimci mu II teue. Opo­ zi tia boierească contra domnilor din partida drăculească se întrupează, de la atribuirea Olteniei ele către Ţepeluş lui Laiot Basarab, unită cu căsătoria lui Tepeluş cu o Pârvulească în­ nainte 60, în marea familie cu acest nume din banatul Cra­ iovei. Această familie urmează de acolo mai departe un fel de politică dinastică, alipită de familia Basarabilor, al cărei nume chiar si'I insuseste, sau îi este dat de lume. Sub acest 'nume nu trebue inteles. curat vorbind, numai familia pârvulească, ci si în cleobste boierimea din Oltenia, care se ţinea de casa lor ş'i urma în t�tul Îndemnurile lor. Aceşti boieri alcătuiau ceeace cronicarii numesc "cealaltă ceată de boieri" sau "alt neam al lor" 61. Cât de mult ţinea familia pâr­ vulească la o viata autonomă a părtei de tară în care trăia, se vede de pe aceea că atunci când 'se nun�eşte VJădu ţ vodă (1fi10-1511) care Jlu'i era l)e plac, dar pe care imprejurările o siliau s8'1 primiasc8, membrii ei îllchee cu el o legătur8 cu jurământ, în care domnul şi familia p,h'vuleasdl lrateaz8 ca doui'! puteri, ,lţgân<;lu:-se mutual prin jurăminte la respectarea crec1in ţei făgăduite 63. A ]Joi atunci când boierii era iovei pri- " HlJgrl:tn, 1, C., [l. 22'1---':2:2R. ," J30gcln li , 1. �., jl. 291'>, ('OfnI!. 270, :-\iclJl';"sclI. 1. (;., [J, :37. l'''' Bogdan, 1. C., p. 27G---27i, 61) !\'f '_1 i ':':11" \!r.l T"\r 1"'1 '1')'-; -1'.)(.,> [29] MUKTI,l\IA DE LA MIRCEA CIO.BANUL LA l\IHIA·1 YJTEAZUL 2�J mese pe Vladislav al 1 II-lea după ce se opuseseră, ei merg de j se închină, ca o pu tere învinsă nu e vorbă, dar în sfârşit ca o putere de sine stătătoare (;3. La această poziţie mai nea­ t âmată a boierime! oltenc corespunde şi situaţia Întregei Ol­ tenii, privită ca o parte deosebită de ţară. Ambele regiuni, ;,[untenia Mare şi Oltenia, erau privite ca părţi de sine stă­ t21 toare : de aceea şi Teodosie, când fuge spre Oltenia, spune că s'a dus în ceea porte a li/rei, din pricină că ţara era mân­ cată de partea cealaltă: Muntenia Mare cuprinsă de boierii pri­ begi şi de cei din Buzău 64. De asemenea Nicolae Olahul spune C21 împotriva lui Petru Paisie se ridicase un domn din partea ceolattă, gândindu -se de sigur la Oltenia, şi acest protivnic era 1I11Basarab 65. Din această poziţie pe jumătate neatârnată a Olteniei, şi deci şi a boierimei ei, se explică năzuinţele mai multor domnitori elin familia drăculească ele a şi-o lega prin simpatii şi interes. Mai întăi chiar Ţepeluş, când vrea să îm­ pace pe unchiul său şi să împartă domnia Munteniei eu el, dân­ du 'i, după cum se vede, Banatul Olteniei, nu procedează prin silnicie, cum ne-am aştepta poate ele la domnitorii acelui timp care nu prea cunoşteau hotarele dreptului, ci caută să se ali­ piască de Părvuleşti prin încuscrire. Mai târziu Hadu de la Afu­ maţi, pentru a domni mai liniştit şi a astâmpăra opoziţia marei Iamilii oltene, iea în căsătorie pe o femeie din neamul băsă­ răbesc 66. Moisi, la început duşman al Pârvuleştilor, se împacă si se încuscreşte la slărsit cu ci 67. Vintilă iarăsi caută să se pună bine cu Oltenii 68. 'Dacrl boierimea olteană' nu ar fi ur­ mat o politică deosebită, ce nevoie ar fi avut Drăculeştii de a o cultiva asa de mult? Ce era această politică'? Ea se limpezeşte ele la încuscri­ rea familiei pretendenţilor coborâtori din Dan 1, Basarabii, cu familia Pârvulească, inaugurată prin căsătoria lui Ţepeluş cu �eaga, sora fratilor Părvulesti 69. De atunci înnainte totdeauna Hasarabii vor găsi un sprijin în strălucita familie olteană. Aşa Pârvuleştii luptă mai întâiu pentru nepotul lor Neagoe Basa­ rab, ceea ce le aduce duşmănia cea cumplită a lui Mihnea 70. Acesta fiind înlocuit cu drăculescul Vlădut, ei uneltesc în as­ cuns ridicarea lui Neagoc Basarab, ceea c� aduce o nouă pri­ gonire şi fuga Părvuleştilor împreună cu domnul lor peste Du- 1)81'e, de unde revenind cu ajutor turcesc: ]JUD mâna pe pu- G011\lai sus, Vol. IV, p. 18D. ti< l\r,.Ii sus, VoI. rv, p. 185. " Mni sus, Vo1. IV, p. I!Jfl. GG Mai sus, VoI. IV, ]1. 1:J8 :,j )91. U7 lVlai sus, Vol. IV, jJ. 191.i. f;l': 'l\IT.,: r •• _ [30] 30 lSTOHIA UUMÂ!\!LOH tere 71. Fiul lui Neagoe, Teodosie, este pus sub epitropia unui Pârvulesc, şi când este atacat de pribegi şi de boierii Mun te­ niei Mari, din Buzău, el fuge spre Craiova, unde'i era spriji­ Hul 72. La moartea lui Radu de la Afumaţi, drăculesc şi el, însă încuscrit cu Pârvuleştii, deci domn pe placul lor, ei opun lui Moisi, candidatul turcesc, pe fiul lui Neagoe Basarab 73 şi mai apoi în protiva lui Petru Paisie ei sprijinesc pe unul Laiot Basarab, compeţitor ce slujiă mai mult ca steag de împreunare, pe când adevăratul cap al mişcării era Stroia Pribeagul : dar în orice caz pentru a aduna pe Băsărăbeşti în jurul răscoalei, trebuia numele unui Basarab 74. Boierimea olteană în frunte cu Pârvuleştii sprijinesc cleei totdeauna pe compeţitorii din familia Basarabilor, şi când ei clan ajutorul lor unui domnitor din familia drăculească, ci o fac numai atunci când, neavând un candidat al lor, ei voiesc să combată pe un alt drăculesc, mai urât şi mai urgisit de ei. Aşa fac, bunăoară, când sprijinesc pe Bădica Radu În contra lui Radu ele la Afumaţi, înnainte ca acest domnitor să se fi 111' cuscrit cu ei 75. Precum începutul desemnării unei opoziţii teritoriale a boierimei oltene în protiva boierime! Munteniei Mari, de la candidaţii de domnii, fusese opera familiei Pârvuleştilor, aşa şi descompunerea acestei injghebări politice se manifestă prin şovăirile şi înnecarea finală a acestei opoziţii în valul a tot cu­ prinzător al silniciei otomane. In contra lui Mircea Ciobanul şi a lui Alexandru al II-lea, călăii şi ucigătorii boierimei cu grămada, nu se mai răscoală numai Pârvuleştii, ca duşmani fireşti al Drăculeştilor, ci Întreaga boierime munteană ; căci nu mai era vorba de a pune pe cutare sau cutare domn pe tro­ nul ţărei, ci ele a scăpa de nişte tirani uricioşi şi sângeroşi care făceau din boieri adevărate hecatombe. Ungaria, tara aceea În care una din cele două partide muntene căuta sprijin contra celeilalte, dispărând în cucerirea turcească, toţi compeţitorii erau indrepta ţi acuma spre aşi ajunge scopul, la singura putere mare ce mai rămăsese în preajma Munteniei, Poarta Otomană. Aceasta nu mai avea deci inte­ rese politice în Muntenia, şi schimbările de domni se făceau numai din dorinţa de câştig hănesc. Dacă însă Turcii numiau în tron pe cine voiau ei şi când le plăcea s'o facă, este învederat că domnii nu mai căutau la partidele din ţară pentru il obţi­ nea coroana, ci numai Ia puterea turcească care o dăruiă cui ;J .\18i sus, VoL 1 v, p, 1713. " :\'fai sus, Vol. IV, p. 185, -: :Viai sus, Vo!. lV, Il. 19,). " :\Jai sus, VoI. IV, p. 198, " :ifui SlIS, \''11. J\, p. 1 'ii [31] .. -------_ •.. _------�--_.--- si cum îi venia mai bine la socoteală. Această schimbare în COll­ diţiile ��Jerio.qr�_ ale desf'ăşurărei riva1ităţei se petrecu tocmai atunci când şi înt âmplarea, una din marile Iăuritoare ale ,�.ve- . nementelor istorice, aduce stângerea reprezentanţilor de samă ai dinastiei Basarabilor, aş:', că numai Drăculeştii îşi mai arată năzuinţele de domnie. Membrii aceleiaşi familii, Drăculeştii, coută deci la aceeaşi putere, Turcii, sprijinirea reinnoiielcr lor ambiţii. Bine înţeles că asemenea împrejurări aduseră o desă­ vărşită zdruncinare în jocul partidelor muntene, care se înte­ meia la început pc două case ele domnitori şi pe două puteri exterioare care să le sprijine compeţirea.i Domnii ne mai fiind decât numiţi de Turci şi după dări de bani, înrâurirea parti­ delor muntene la innăltarea lor în scaun fusese nimicită, Turcii neluând în privire dedt interesul lor bănesc pentru împărţirea domniei, se Întâmpla ca domnul numit să displacă tuturor bo­ ierilor cari se uniau cu toţii în contra lui, spre a scăpa de dânsul. �:găţl!ra. dintre partide şi candidaţii de domnii se sfărâmaso si rostul lor în viata politică a tărei încetând, trebuia ca ele ;rl se descompună şi să se stângă. 2. }")}� I'n u CI�n CIn, 1583-1585 Intrigile J'tmtl'u intronarea .Iui Cereel ?". - Petru Cercei era fiul lui Pătraşcu cel Bun, prin urmare tot din partida bo­ ierilor.Munteniei Mari. El rămăsese În vârstă de 17 ani la moar­ tea tatălui său, (ce fusese otrăvit de vornicul Socol), şi ceruse de la Sultanul Soliman tronul părintesc. Acesta însă urmând sfaturilor vizirului celui mare, Mohamed Sokoli, proteguitorul lui Mircea CiobanuI, dete domnia acestuia, şi surguni pe Cercel la Rodos, de unde apoi, după moartea lui Soliman, fu strămutat de urmaşul său Selim Întâi la Trapezunt, şi apoi la Cipru 7T , Petrecând el astfel o bună parte din tinereţa lui în Răsărit, şi purtându-se acolo printre Greci, Italieni şi Turci, el învăţă mai multe limbi, între care mai ales pe cea italiană, pe care o cunoştea atât de bine, încât chiar făcu în ea nişte versuri îndestul de . reuşite 78. Petru Cercel de cum ajunse în vârstă mai coaptă se gândi a redobândi tronul părintesc; dar neavând averea trebuitoare pentru a putea răpune pe intriganta Kiajna, el Încearcă să pună -u Cnlllp:lr:1 st u diul lui Gr. Tocilescu ;\SlI pru lu i I'ctru Cercei, puhl icut în! :li în Columna lui Traian (lin anul 1874, apoi in editia separatii. Bucureşti, 187ti. t : De Gerllligny arnb. Irnncez la Poartă ditră regele He n r!c ni J I l-Ioa din 1 Oct.omvrie 1570, Documente, l, Su plcment, 1, p. 'ID . . " Aeestc vPl:snri sunt pilstmle În () carle veche, conliJlljJor:lll:'l ClI Ccrct::l: Sll'rdl�lno Gl'�IZZO, ])ialo{luhi piaCfl'o/i, 'i('ni'l.Îl De Germign)' c. Henl'ic al III-lea din 10 Oet. 1579, lbidem, p. 49. n. -'L XenopoJ, JSWl'i" Homânilor. - Vol. V, [34] ISTORIA ROMANILOR conduce aproape singură afacerile cele Însemnate, ajutată nu­ mai de împărăteasa femeia unică a Paelişahului şi de sultana femeia vizirului Ahmet, fiica reposatului Tlustan-paşa" 83. De Germigny făgăduia Caterinei de Medicis că va stărui si el pe Jitngă, regina mumă spre a obţinea punerea lui Cercel în scaunuCiiiuntean. El şi face un pas însemnat în această privire, dobândind de la sultan o scrisoare autografă către re­ gele său, în care împăratul Otomanilor cere ca "Petru Cercel să fie trimis în acele părţi, spre a fi onorat pe cât va fi prin putinţă" 84. Se vede că acest triumf al lui Germigny asupra Kiajnei, sprijinită de femei şi ele marele vizir, provineă mai ales din câştigarea lui Scemisi-paşa, rudenie de aproape a în­ suşi sultanului 85. Acesta trimeţând regelui Henric al III-lea, o carte de liberrl trecere pentru Cercel, regele crezu că şi-au ajuns scopul;Şimulţămeşte călduros sultanului pentru că răs­ punsese la dorinţele sale, ele a pune pe Petru Cercel înnapoi în scaunul părintesc, şi îl trimite către Constantinopole, în­ sărciuând pe unul Berthier să'l însoţească până în Valahia, spre a raporta regelui despre starea şi guvernul acelei ţări 86. Cercel ajunge în Veneţia unde se afla ambasadorul francez Du Ferrier care primise instrucţii atât de la regele Henric al III-lea cât şi de la regina mumă Caterina, După recomandaţia ambasadorului francez, Cercel este foarte bine primit de sig­ Horia veneţiană, El povesteşte consiliului toate binefacerile ce le primise de la regele Franţiei, şi capătă ele la guvernul vene­ ţian o corabie care să'l ducă la Raguza şi suma de o mie de galbeni pentru cheltuială. Primirea strălucită a lui Petru Cercel în Veneţia, despre care nechibzuitul pretendent făcu prea mare zvon, deşteaptă însă teama Turcilor şi strică tot câştigul pe care cu-atâta trudă îl dobândise de Germigny până atunci. In O scrisoare a sa către regele, ambasadorul îi spune că ceauşul i-ar fu observat că "iepurii nu se prind cu doha şi că princi­ pele făcuse foarte rău de a cânta victoria înnainte de a o fi câştigat" 87. Anume atunci se plănuia iarăşi o .Iigă în contra Turcilor sub protecţia papei. De şi recomandat de Francezi, prietenii ne strămutaţi ai Porţei de până atunci, totuşi pri­ mirea cea călduroasă făcută lui Cercel în Veneţia şi scrisorile 83 De Germigny c. Caterina de Medicis din 8 Dec. 1579, Ibidem, p, 50, B< Sultanul către Henric al III-lea din 15 Iulie 1580, Ibidem, P, 52, 85 De Germigny c. Remic al III-lea din Dec, 1580, Ibidem, p, 52. 86 Instrucţiile lui Renric al III-lea catre Berthier, din 6 Ianuarie 1581, Ibidem, p. 54: "que le dit secrctaire Berthier I'accompagne lusque au dit pays de \'all�quie, pour apres rapportei- a leurs Majestes comme toutes choses y auront I'HSSeeS el leur faire relation de I'estat et gouvernement de la dite provincc". a, Du Ferrlcr c. Henric al III-lea din 17 Martie 1581 şi De Germigny c. f remic al III-lea din 15 Aprilie 1581, ibidem, p, 5:;--56. i j I l I I [35] MUNTENIA DE LA �llRCEA CIOBANUL LA MIHAI VITEAZUL 35 de recomandaţie pe care se spunea la Turci, că le-ar fi dobândit de la papa; apoi împrejurarea că şi tarul Moscovei se bănuia a fi În alianţă, şi că Valahia se afla în apropiere de această din urmă ţară 88, toate aceste răciră mult bunele dispoziţii ale Porţei către Petru şi compromiseră iarăşi trebile lui. Petru Cercel însă nu vedea de loc cât de rău îi stăteau afacerile. Orbit de mirajul apropiatei măriri, precumbuciumase din Veneţia către Poartă triumful lui, astfel acuma îl buciuma din Constantinopole către capitala Franţiei 89. Kiajna văzând apropiindu-se pericolul, lucras_�. din răs­ puteri spre a'l îndepărta, şi întinsese chiar lui Cei\iel mai multe curse în călătoria lui, spre a'l face să piară, de C:J re capcane acesta scăpă ca prin minune 90. Cum veni Cercel la Constantinopole, dispozi tiiIe se schim­ bară de, odată iarăşi În favoarea lui. Se aşteptau cu toţii ca el să vină cu grase prezenturi, şi nu vroiau să'} sperie prin o primire prea rece. Pe de altă parte însă, pentru a putea stoarce cât mai mult de la el, i se dă răspuns că trebile lui vor fi puse la cale, după ce Mihnea va fi plătit trihutul şi alte sume pe care le datoria, ceea ce lăsa a înţelege o trăgănare Îndestul de îndelungată, timp în care lupta Între noul compeţitor şi domnul din scaun trebuia să umple cu bani pungile tuturor dregătorilor. De Germigny observă anume că trăgănarea nu­ mirei lui Petru CerceI se făcea tocmai, pentru ca Turcii "să poată lua cât mai mult de la cela pe care voiau să'l scoată" 91. După ce tributul de bani e răspuns, se mai iscodeşte un nou motiv de amânare, din nerăspunderea acelui al şoimilor 02. Doi ani întregi încă se trăgănară negocierile pentru Întro­ narea lui Cercel, În care răstimp regele Franţiei trimise. scri­ sori, nu numai ambasadorului său şi sultanului, sultanei mume, marelui vizir, lui ciauş-başa, ci încă şi la alţi dregători ai Porţei sa De Germ. către Heruic ai III-lea din 29 Aprilie 1581, ibidem, p. 5i}: "jusque ,\ le souhconner d'intelligence pom raison de la ligue de laquelle j'ay cy­ devant dOI1IHj advis il V. M., et attcndu que la Vallaquie est assez voisine de la Moscovie" (aceste cuvinte erau cifra te In depeşa ambasadorului). 89 Vezi scrisoarea autografă a lui Cercel c. regele Frnnţici din 13 Ma iu 1581, ibidem, p. 57: "Dio 10 facia clic succeda anco il bono et deslderato fine ne potendo sperar manco vedendo il gran credito ch'ha L' 'III-lll0 slgnore Imb-re suo qua ". Sosirea lui Petru In Constantinopole adeverită şi de raportul lui Paulo Contarini c. dogele din 13 Martie 1581, Doc.,Hurmuzachi, IV, 2, p. 112 şi de un altu l al ambas , german Sinzendorff c. împăratul din 13 Maiu 1581, ibidem, III, p. 62. 90 De Germ. cătr;l Henric al III-lea din 13 Maiu 1581, Documente. Suptc­ meni, J, p. 58: ,.apres avo ir ledit Sr. prince COUl'U fOl'lullc et dangcl' par chem in de plllsieurs ambuches que ceHuy qui jouist de ]'etat (MicIme) lui avoit dressees·'. Ul De Gerlll. ditril Henric al III-lea din 10 Iunie 1581, ibidem, p. 59: "desirant d'ailleurs de retirer le plus qu'il patura de celluy qu'il pretend deme! tn' de l'Estat". " De Germ. ciitre HCl1l'ic al IrI-lea elin 16 Sept. 1.581, ibidem, p. 63. [36] ISTORIA ROMÂNILOR stăruind necontenit cu cea mai mare căldură pentru restituirea - "iubitu lui său văr şi amic principele Valahiei" �3. In tot acest răstimp Kiajna veghea asupra nepotului ei, aşa că încă la G Iunie 1583, de Maisse, ambasadorul Franţiei pe lângă repu­ blica veneţiană, spunea că "nu este nici o speranţă ca Petru să fie restituit în principatul său, oricare ar fi făgăduinţele şi cuvintele date de sultan şi marele vizir ambasadorului regesc, pentru că acel ce se află acuma pe tron este susţinut din toate puterile de muma sultanului, care are astăzi autoritate lângă fiul ei, cu atâta mai mult că acel din scaun are putinta de a face daruri, ceeace Jipseste celuilalt" 94. Cu toate acestea Kiafna trebuia să cedeze înrîurirei Fran­ ţiei, a căreia prietenie era de mare preţ pentru sultanul, într'un moment când se vorbiă iarăşi de o ligă a Creştinătăţei contra Otomanilor. Se trezise acuma, la apropierea primejdiei poate mai mult închipuite decât reale, iarăşi simţimântul păstrărei În spiritul Turcilor, şi ei se putură lepăda măcar un moment de degrădătoarea lor corupţie, spre a se interesa de soarta În­ tregului. Şi apoi pare că Cercel vroia şi el degeaba să capete tronul? Cercei fu investit cu demnitatea de domn în Iulie 1583, când fu primit să sărute haina sultanului, şi la începutul lui August plecă spre Valahia 95. Stăruinţa regelui Franţiei pentru Cercel fusese din cele mai călduroase. Ce motiv Însă putuse împinge pe regele acelei ţări, a pune un aşă de viu interes în slujba unui personaj atât destrăin lui, şi despre adevărul pretenţiilor căruia nu se putuse încredinţa decât din spusele lui însuşi? Nu credem că numai "afabilitatea sa plină de graţie, manierele sale e],egQlţţ� cu­ noştinţele sale Întinse şi variate, elocinţa'i puternică care după mărturia unui contimporan lega şi strângea în perpetuă ser­ vitute ca printr'un .!�Ilţ inimile celor ce'l ascultau, frumoasele lui poezii care ştieau să încânte sufletul cel italian al Caterinei de Medicis" 96, să fi determinat pe Henric al III-lea şi pe muma lui a'I lua sub scutul lor, şi a interveni pe lângă sultanul spre a'i înnapoiă tronul părintesc. Fără îndoială că nu !iţe.ratgr.R. " Regele Henric ai III-lea cătră de Germ. din 7 Iulie 1,582, ibidem, p. 67 : "que mon cousin et bon am i le prlnce de la grande Valaquie". Acelaşi cătră sultana mumă 7 Iulie 1582, ibidem, p. 68: "natre tres cher ct han ami le prince de la Grande Vallaquie " . .. De Malsse cătră ViJleroi din 6 Iunie 1583, ibidem, p. 72. 95 Ambasad. german. Preuner c. Impăratul din 27 Iulie 1583, Hurm., Doc ., III, p. 87 : "Der neue Princz aus der Walachay hal in gemelten Garten dem Sul- thano vestem deosculirt, und so ll innerhalb dreyer ader vier Tagen nach der Wa- Iachay verrelsen ', Compară Francesco Moresini c. dogele din 29 Iunie 1583, ibidem, IV, 2, p. lUi şi de Maisse c. HenrIc al III-lea din 30 Aug. 1583, Sup!e­ meni, I, p. 73, care vorbeşte de Cerce l ca de unul ce ar fi dobândit scaunul. •• Gr , Toc ilescu, Petru Cerce! în Col. lui Traian, 1871. p. 29. [37] MUNTE;:{JA DE LA MlRCEA CJOBANUL LA M1HAI VITEAZUL 37 ci politica a îndemnat pe regele Franţiei să îmbrăţişeze cu atâta căldură cauza principelui muntean. Am spus că Francezii doriau să'şi întemeeze o mai pu­ ternică influenţă în Răsărit, şi planurile lor în Polonia ne pu­ tând fi realizate, Petru Cercel se arătă tocmai în momentul dorit, spre a le da fiinţă la Dunărea inferioară. Ca unul ce tre­ huiă să bată în struna Francezilor, să le măguliască interesul spre a dobândi sprijinul lor, el le va fi spus multe asupra vii­ toarelor sale scopuri. Este probabil că le va fi pus în perspec­ tivă Întemeierea unui mare stat la Dunărea de jos sub protecţia Franţiei, prin cucerirea Moldovei şi a Transilvaniei, poate chiar şi a altor ţări 97. In orice caz de sigur îl va fi încredinţat despre o politică duşmană casei de Habsburg, atât în Muntenia cât şi prin influenţa lui, în Transilvania. Intr'un cuvânt, cu toate că nu suntem informaţi de nicăieri asupra felului planurilor desfăşurate de CerceI, fără îndoială că ele trebuiau să favori­ zeze într'un chip interesele politice ale .Franţiei, pentru ca şi el să fie favorizat Într'un mod atât de văzut. Numai astfel se ... explică . pentru ce regele Franţiei însărcinase pe Berthier stl studieze starea Munteniei şi să'i raporteze impresiile sale. Să nu credem însă că protecţia şi stăruinţele Franţiei îl scutiră pe Cercel de a face uriaşe cheltueli În Constanti­ nopole. Urmând şi el exemplului Kiajnei, începuse a umplea cu bani pe sultanele a tot puternice, după aceea pe viziri, ciauşi şi alţi favoriţi, şi cu toate că el era sărac, de când steaua lui se urcase pe cerul Impărăţiei Otomane, speculanţii se îngră­ mădiau care de care a'l împrumuta cu bani pe procente neauzit de mari. In ziua de 15 August, când părăsi Constantinopolea, el se înconjură de o pompă împărătească: însoţit de o sută de capegii îmbrăcaţi de el cu o frumoasă şi bogată livrea, şi urmat de 400 de boieri care, de când văzuseră că norocul lui se apropia, se îngrămădiau în jurul lui, el străbătu stradele capitalei, aruncând poporului ce'] privea înminunat sume în­ semnate de aur şi de argint, Încât cum spune un contimporan : "toate neamurile erau târâte cu violenţă după el, la plecare, şi'! acoperiau cu iubire, credinţă şi închinăciuni, Cercel repre­ zintând maiestatea unui împărat triumfător". Pentru a'şi face numele său strălucit şi iubit Între Români, el răscumpără un mare număr de robi creştini, ce se afIau în mânile Turcilor, faptă ce se răspândi în curând, prin depeşile ambasadorilor puterilor, în tot Apusul european. " Tot RŞvituriIe. sale, lăsând pe Mih­ nea să jăfuiască ţara în o mai mare ,linişte şi tihnă, de cum o j ăfuise el. Anume cum ajunge Cercel la Braşov, este oprit şi bunu­ rile îi sunt sechestrate. Principele Transilvaniei adună, afară de însemnatele sume prădate de soldaţi, cu prilejul oprirei lui Petru, încă următoarele averi : bani în diverse monede în va­ loare de 125.520 de galbeni, 722 de galbeni de aur, o pecete de aur în greutate de 2·10 de galbeni, un mărgăritar mare pe care Cercel îl purta în ureche şi alte multe lucruri de preţ 107 • . Scăpând, probabil prin fugă, din închisoarea de la Braşov, Cercel se adăposti la un preot sas, Simion Massa, unde stătu trei zile. Descoperit aice, el fuge, urmărit de duşmani, şi se as­ cumle în grădina unui altui preot, de unde scapă în hordeiul unui ţigan, care'l ţine tăinuit vreo câteva zile. De aice pleacă la Holtoiu, apoi la Russbach. de unde vroia să se ducă la Fran­ cisc Kendi, guvernatorul Transilvaniei. Pe drum, tradat de Toma Cock, este dat pe mâna magistratului oraşului Mediaş, care'} trimite sub pază la Huszt, unde stă mai bine de doi ani în o temniţă umedă şi murdară. El trimite de aici mai mulţi agenţi ai săi În toate părţile, spre a cere ajutor: pe un nobil francez ce se afla pe lângă el, îl trimite la papa, rugându'l să intervină pe lângă principele Transilvaniei, spre a 'i reda liber­ tatea. Papa scrie într'adevăr lui Ştefan Batori, ce era şi rege de Polonia, ca să dee drumul din închisoare lui Petru W8. Alt trimis al lui Cercei, Francesco Sivori, merge în Polonia, spre a mijloci scăparea stăpânului său. El găseşte aici un sprijin, mai ales în nunciul apostolic, Hannibal de Capua, pe care'l roagă să intervină în afacerea averilor sechestrate, ştiind bine 101 Vezi inventar!o d ellc robb e d el fuggito Voywoda mandate per il Voy­ woda di Transylvania a Sulthano, 21 Iuuie 1585 în Hurm., Doc., Hf , p. 90. Asu­ pra arestărei lui Petru la Braşov vezi Berthier cătră . regele Henric din 29 Aprtlie 1585, Documente, 1, Suplemen t, 1, p. 96. ,08 Sixt al V-lea cătră Ştefan Butorl din 21 Iunie 1586. Hu rm.; Doc., H l, pag. 92. [42] 42 ISTORIA ROMÂNILOR că Îndată ce domnul său ar pune mâna pe ele, libertatea lui al' fi mult mai uşor de dobândit 109. Cea mai mare parte din aceste averi fuseseră Însă trimise de guvernatorul Ardealului, la Poartă, încât ele erau pierdute pentru totdeauna 110. CerceI stărue şi pe lângă regele Franţiei, dacă nu direct, cel puţin către ambasadorii lui din Veneţia; Francezii însă des încântaţi cu totul de proteguitul lor, pentru sprijinul căruia ei se compro­ miseseră atât de mult în ochii Porţei, îi arată o răceală foarte mare. Astfel regele Henric pune să scrie ambasadorului său din Constantinopol că "principele Valahiei Petru care fusese restituit mai înainte În scaun, prin stăruinţile Maiestăţii Sale şi ale ambasadorului de Germigny, nu s'a purtat cum trebuia, faţă cu oarecare bune şi cinstite persoane, precum abatele Strosi, medicul Lacorde şi alţii, care i-au împrumutat banii lor Ia nevoile sale, afară de libertăţile şi favorurile ce le-au primit . de la Maiestatea Sa şi de la alte persoane însemnate, fiindcă el a avut destul timp şi mijloace spre a'şi plăti datoriile către acele persoane sărmane. Abatele are de luat 2000 de scuzi şi tot atâta medicul Lacorde" 111. Regele Însărcinează deci pe domnul de Lancosme, noul său ambasador la Constantinopol, să ceară a se plăti acele datorii din averea lui CerceI. Agenţii lui Petru CerceI, doi nobili români şi unul francez, întorcându-se de la Roma cu scrisorile papei către Batori, prin Veneţia, arată Într'o convorbire avută cu ambasadorul francez, de Maisse, speranţele ]01' de a izbuti să scoată pe domnul lor din închisoare, spunând că la caz când scrisorile papei nu ar sluji la nimic, ei sunt hotărîţi a dobândi eliberarea lui prin ciau­ şul din Constantinopol, căruia i'ar făgădui 5-6000 de scuzi din banii aflaţi la acei care'i reţin. Ambasadorul laudă mult ambele căi, "temându-se ca ei să nu recurgă cumvaşiIa inter­ venţia regelui Franţiei". Agenţii cercară pe ambasador, pentru a afla ce părere avea regele Franţiei asupra stăpânului lor, la care el le răspunse: "că nu ar avea cunoştinţă despre modul cum judeca regele său purtarea lui Petru; dar se auzise Îndestul, că nenorocirea În care se găsiă îi venise prin reul său sfat şi prin marea cruzime pe care o arătase către poporul lui". Ei se În­ cercară mult a dovedi ambasadorului că Petru fusese calomniat, şi de Maisse înţelese din toată vorba lor, că vroiau să afle dacă s'ar mai putea sluji în interesul stăpânului lor cu autoritatea ros Francesco Sivor! cătră Hanulb al ele. Capua, din 1 Iunie 1588, Ibidem, pag. 106 • J1Q Berthier eătră Henric al III-lea, din 22 Iunie 15R:3. Documente, 1, S/l­ plemenl, 1, pag. 98. 111 Instrucţlllc lui Henrtc al III-lea, căt.ră Lancosme, :2:3 Sept. 1585, ibid ., pag. 99. [43] MUNTENIA DB IA MIRCEA ClOBANUL LA MIHAI VITEAZUL 43 regelui Franţiei, lucru pentru care ambasadorul nu le dete nici o speranţă 112. ' Văzând Cercel toate încercările sale de a scăpa prin mij­ lociri şi stăruinţi, da te de greş, se hotăreşte la un act desperat, anume să fugă din prinsoarea în care era reţinut. El îşi împle­ teste din vestmintele sale sfâsiate si alte materialuri o frân­ gl{ie, cu ajutorul căreia se dă .los pe' fereastra închisorei, într'o noapte întunecoasă, lăsând în patul lui o păpuşă, care să ama giască pe păzitori măcar câtva timp, până el se va fi îndepărtat. După ce umblă mai multe zile rătăcind prin păduri, ajunge în sfârşit la Kaschau, unde destăinueşte secretul său lui Ioan Veris. Acesta îl tratează cu onorurile cuvenite, şi'l trimite la împăratul Germaniei. Alee Însă el nu putu izbuti la nimic, din cauza stărei de încordare în care se afla Imperiul German cu acel Turcesc, care ambele sub masca unei păei înşăIătoare, a unor ambasade şi daruri mutuale, erau într'un adevărat răz­ boiu, însemnat chiar prin lupte îndestul de mari şi sângeroase, cu toate că după fiecare din ele amândouă Statele îşi trimiteau scuze mutuale 113. Singura speranţă a lui Cercel nu putea fi decât în Franţia. Dar cum să se apropie de ea, pe care o ve­ dea că'l respinge'? Nu'i rămăneă decât o singură cale. Aceea de a cere mijlocirea papei spre a dobândi putinţa de a se îndrep­ tăţi faţă cu vechiul cău proteguitor. Prin scrisorile sfântului pontifice către Batori, am văzut chiar că Petru CerceI căpătase oarecare speranţe. Petru CerceI alergă deci la Roma. Aici el trebuia să câştige favoarea marelui pontifice. Precum altă dată el înduplecase pe regele Franţei a'I sprijini, făgăduindu'I o Iăţire a influenţei franceze în Răsărit, astfel acum el hotărî pe papă în favoarea sa, arătăndu-se ca plin de râvnă şi de a':' prindere pentru biserica romană. Astfel se prefăcuse el către papă încă de pe când era inchis la Huszt, încât papa de pe atunci chiar numia pe CerceI: "bărbat catolic şi unit cu sântul scaun". Cercel făgădui fără îndoială plecarea poporului mun­ tean sub autoritatea bisericei din Roma, ceea ce trebuia să con vină papei, cu atâta mai mult că tot pe atunci şi în Mol­ dova Catoliclsrnul era într'o minunată propăşire, prin silinţele ministrului catolic al lui Petru Schiopul, Bartolomeu Brutti 114, lI' De Maisse călră Henric al If l-Iea, din 15 Iulie 1586, ibidem, p. 100. Cornp , de Villeroy cătră de lVIaisse, din 2 Aug. 1586, ibiâ ., p . 101: "Sa Majeste trouve bon que vous n'ayez donne esperance aux gens du prince de Vallaquie de tirer faveur d'Elle en ses aff'alres, cal' Elle est tres mecontente de lui". 113 Zinkelsen, Gesch. des osm. Reiches, III, p. 582. '" Tot ce spune Tocilescu (Col. lui TI'. , 1874,p. 56), despre făgăduinţele lui Cercel cătră Papă, e pentru a întra în liga contra Otomanilor provocată de Spania, este neexact, Pe la 1588. data petrecerii lui Cercei la Roma, Spania era tn pace cu Turcii, pe care o încheiase în 1.580, şi care ţinti până la moartea lui Filip [44] 44 ISTORIA RO MÂNILOR Câtva timp după ajungerea lui Cercel la Roma, în Ia­ nuarie 1588, după ce papa intervenise pentru el la fostul său proteguitor, îl videm mergând Ia Veneţia, unde stărueşte per­ sonal la ambasadorul francez.' ca să reintre în graţiile regelui, ceea ce până atunci ştim că nu îndrăznise. El îl roagă să comu­ nice regelui că "nici pierderea Statului şi a averilor sale, nici relele pe care le-a suferit în închisoare, nu i'au dat atâta muncă şi atâta neplăcere, ca ştirea că ar fi pierdut favoarea protegui­ torului său; că regele a fost rău informat decursul afacerilor sale, întămplăndu-i-se toată nenorocirea numai prin intrigele duşmanilor săi care sunt totodată acei ai padişahului ; că el roagă pe Maiestatea Sa să trimită un om de încredere pe chel­ tuiala lui, şi În cazul când îl va găsi vinovat cât de puţin, este gata a'şi duce capul spre a răspunde; dar şi dacă va descoperi că este o prigonire a duşmanilor lui, să'I placă a'I ajuta spre redobândirea Statului său" 115. El nu stăruia însă să se rein­ toarcă în Franţia, venindu'i ori şi cum greu a da iarăşi ochii cu fostul său proteguitor, Atâta numai vroia, spre a'şi câştiga iarăşi vaza Înaintea sultanului, ca "lumea să ştie că regele Fran­ ţiei nu l'au părăsit" 116. Regele întorcându'şi după stăruinţele papei, favorurile asupra lui Petru, scrie iarăşi lui Lancosme ambasadorul său din Constantinopol: "Am răspins până acuma pe principele Valahiei, după ce am aflat despre ajungerea sa în Italia, fiindcă credeam cu siguranţă că el pierduse tot cre­ ditul şi reputaţia lui la Poarta Otomană. Acuma Însă când aflu din potrivă prin scrisorile voastre, şi recunosc că este încă oare­ care speranţă de a'I ridica din căderea lui, îi veţi face cunoscut că voi avea plăcerea de a'I recomanda din nou şi favoriza pe cât îmi va fi prin putinţă. Veţi începe deci a arunca temelia stăruinţelor noastre, dacă însă credeţi că veţi putea izbuti; căci altfel n'aş vroi ca numele meu să fie întrebuinţat precum nici înterpunerea d-voastră" 117. Regele Frantiei mai era de­ terminat şi de altă împrejurare a lua din nou în mânele sale cauza lui CerceI; anume tot pe atunci un pretendent la coroana Moldovei, Bogdan, căta a fi pus în tronul acestei ţări tot prin înriurirea Franţiei 118, încât ea vroia să realizeze acuma prin doi, planul de a'şi întemeia nişte State vasale în Răsărit, plan pe care mai înainte îl încredinţase lui singur Petru Cercel. al Il-lea, în 1598. Zinkeisen, In Geseh, d, osm. Reischs , (lII, p. 308), care raportează toate amărunţimtle, nu ştie nimic despre această ligă. Mijlocul prin care CerceI câştigă pe papa fu făgăduinţa întoarcerei Munteniei Ia Catolicism: singura favoare pe care CerceI o ceru de la papă, fu împăcarea lui cu regele Franţiei. 115 De Malsse c. Henric al III-lea, din 28 Ianuarie 1588. Documente, I, Su-: plement, 1, pag. 102. IlO De Maisse cătră Henric al III-lea, 4 Aprilie 1588, Ibidem, p. 102 117 Henrlc al If l-Iea către Lancosme, 4 Iunie 1588, Ibidem, p. 103. rre Henric al III-lea către de Sancy, 24 August 1588,. Ibidem, p. 103 .. [45] �1UNTElNIA DE LA MIRCEA ClOBANUL LA MIHAI VITEAZUL 4� Domnul mazilit lucrase însă şi pe lângă Poartă, pentru a obţinea iertarea sultanului. Aceasta nu se putea face fără bani, şi tocmai acest mijloc lipsiă lui Petru aproape cu desăvârşire 119. Totuşi el mai avea, din vechile sale comori, un diamant foarte mare, în valoare de mai multe milioane, pe care'l trimise să'l vadă sultanul, căruia'i plăcu foarte mult, şi mai făgăduind şi vizirului 200.000 de scuzi 120, pe care spera numai decât să'i găsască, de îndată de va fi chemat Ia C onstantinopole, izbuti a dobândi această favoare 12J. Precum cânele pe lup, astfel pândise Mihnea toate aceste lungi manopere ale lui CerceI, prin care se apropia ca vulturul, restrângănd tot mai mult cercurile zborului său, de mult râv­ nituI tron al Munteniei. Când îl văzu în Constantinopol, nea­ stâmpărul lui Mihnea se prefăcu în o furie nebună, ce se năpusti asupra banilor săi, pe care îi aruncă fără ai mai număra în sacul desfundat al lăcomiei otomane. Mihnea făgădueşte anume vizirului atâţia bani cât vor putea duce 600 de cai, dacă va ucide pe Petru vodă, şi acesta este aruncat Tn Închisoarea celor 7 turnuri. Pentru ' a scăpa, Petru, la rândul său, Iăgădueşte un milion de sechini, din care 400.000 îndată, iar 600.000 până În termin de 3 ani. Aceste erau însă numai făgăduinţi, pe care la Poartă nu se punea mare te­ mei, cu atâta mai puţin pe ale lui Cercei care, căzând iarăşi în disgraţie, pierduse creditul ce începuse a se urca cu venirea lui în Constantinopole. Mihnea numără suma reală de 70.000 de galbeni sultanului, 20.000 vizirului şi 2.000 capigi-agăi, pentru care Petru Cercei este gâtuit şi aruncat în mare, în Mart 1590122• In jurul unei figuri cu o soartă atât de bântuită, care luptă o viaţă întreagă cu o îndărătnicie ne mai pomenită pentru obţinerea unui tron, nu se putea ca legenda să nu tese florile inchipuirei. Se răspândi în curând în Europa asupra soartei lui Petru Cercel următoarea poveste: Fiind un om frumos "cu corpul drept, bine proporţionat şi sprinten, statura mai mult mare decât mijlocie, ochii vii şi graţioşi, arătarea şi mişcările marţiale, constituţia voinică şi sănătoasă", el făcu impresie 119 Giovanni Moro cătră d ogele, 22 Martie 1588. Hurrn., Doc., IV, 2, jl. 136: "et il maggio impedimento che ha e perche si trova povero de danari". 120 Giovanni Moro cătră clogele 19 Sept. 1588 şi 1 Oct. 1588, Ibidem, p , 136, 137. in Giovanni Moro către dogele, 1 G Maiu 1589, spune că s'a dat ordin că­ pitanului flotei a-l aduce pe Petru Vodă din Veneţia, Ibidem, p. 139. Un alt raport, al lui de Maisse cătră Henric al III-lea din 8 Iulie 1589, spune că Petru il sosit la Poartă. Hurm., Doc., I, Supl., 1, pag, 104. 122 Asupra ultimelor penpeţh ale lui Cercei, vezi documentele din 1 G. 26 Maiu, !'} Iunie, 21 Iulie, 4 August, 2, 28 şi 29 Scot., 28 Oct. şi 11 Nocmv. Li89. 17 Ian., 17 Martie şi 28 Aprilie 1590 In Hurm., Doc., IV, 2, p. nu -150_ [46] 16 ISTORIA ROMÂNILOR asupra unei surori a sultanului, care se înarnoră de el, şi se ho­ tărî a'şi pune toată influenţa spre a'I scăpa de la moarte. Se zicea că atunci când Cercei era să fie înnecat, sora sultanului izbuti a'l substitui pe el, travestit, în locul marelui vizir, care tocmai era absent, şi a pune să înnece o păpuşă de Jemn învest­ măntată în hainele lui Cercel, Încât norocosul favorit al su­ rorei padişahului preşezuse ceremoniei propriei sale înnecări. Numai după aceea, la a doua condamnare, fu înnecat de a bi­ nele. Oricine vede în această istorisire un basm, ce nu poate avea nimic real, şi de aceea el şi este reprodus numai de un izvor îndepărtat, din Transilvania, Chronicon Fuchsio-Lupino-Oltar­ dinum, pe când corespondenţa atât de bogată a timpului, atât cea venetiană, cât şi cea franceză şi germană nu pomenesc nimic despre o asemenea minunată Împrejurare care, fără Îndoială, dacă s'ar fi Întâmplat, ar fi găsit un răsunet în rapoartele am­ basadorilor 123. Asupra domniei interne a lui Mihnea Vodă, se ştie că a fost ceea ce trebuia să fie, o domnie jăf'uitoare. Căpitanul spune că el "ar mai fi adaos pe ţară un bir ce s'a zis nă­ paste-ce arată cât de dreaptă era considerată această dare în ochii poporului, - şi au pus peste Roşii un bir foarte mare şi peste megiaşi găleată ele pâne şi dijma din cinci stupi unul 124" • Ştefan Bogdan sau Surdul, 1591-1592. - Nici Mihnea însă, care avuse nespusa mulţămire de a vedea pe rivalul său cufundat în valurile mărei, nu domni mult după moartea lui Cercel. Stors de bani, nu mai era bun de nimic; de aceia fu a runcat ca un netrebnic, şi în locul lui se puse UIlU! Ilie Voeuod, despre care spune un document că era mai înnainte curălar, şi'şi avea dugheana lui aice, şi fusese numit, dând 400.000 de coroane ca dar, jumătate îndată, iar restul făgăduind a'I răs­ punde până într'un an". Acest Ilie mai este numit în alte do­ cumente Bogdan şi Ştefan Bogdan, iar de cronicari Ştefan Surdul şi era fiul lui Iancu Vodă Sasul, fiul lui Petru Rareş 125. 123 Asupra mcrţei lui Cercel vezi raportul lui Pezzen cătră arhiducele Ernest din 27 Martie 1590, în Hurm., Doc., III, p. 13'1. Nu înţelegem cum de To­ cilescu a dat crezămănt unei asemenea fabule (Col. lui Traian, 1874, p. 57). 1,. Căpitanul în Mag. ist., 1, p. 220. 125 Pezzen c. arhid. Ernest, 2 Martie 1591. Hurm., Dc., III, pag. 143: "Elias Velwoda 80 nicht lengst ein Ktirsehner gewest". Tot aşa îi zice şi Hieronimo Lippomano c. dogele, 16 Fevruarie 1591: "il pellizzaro". Ibidem, IV, 2, p. 154. La cronicari poartă numele de Ştefan Surdul 1591--1.592 (din anul identic al UJ' .. cărei în scaun se vede că eră aceeaşi persoană). Anon. ]'0111. şi Căpitanul în Mag. ist., 1, p. 222 şi IV, p. 276. Numele de Ştefan In loc de Ilie al cronicarilor se regă­ seşte şi în documente. In 1594 Rudolf al II-lea, crezând că tot el domneşte tn Mun­ tenia, îi trimite o scrisoare sub adresa "Stephano Bogdan Hospodaro Valahlae ", 1 Iurm., Doc., III, p. 185; compară p. 186. Fiind scos de Alexandru al III-lea din scaun, el cere un ajutor dogelui de Veneţia prin o scrisoare din 6 Mai 1593, prin care [47] MUNTENIA DE LA MIRCEA ClOBANUL LA MIHAI VITEAZUL 47 Mihnea dus la Constantinopol, după ce încearcă în zădar să dobândiască scaunul Moldovei, trece la religia turcească împreună cu un copil mai mare al lui. Cel mai mic, Radu, este ascuns de mama lui, şi trimis la muntele Atos. De aice el trece la Veneţia, unde învaţă carte grecească şi latinească. După ce se face Turc, Mihuea crezând că are mai multe drepturi la bunăvoinţa sultanului, îi propune să prefacă Muntenia în pa­ şalâc, pe care să i'o încredinţeze lui, iar pe Ştefan Bogdan să'l strămute în Moldova 126. Ştefan Surdul însă nici nu apucase hine să răsufle pe tronul Munteniei, când un alt competitor, de astă dată Mol­ dovan, fiul lui Bogdan şi nepotul lui Alexandru Lăpuşneanu, unul Alexandru Bogdan, îl înlocueşte. Turcii începuseră a nu mai lua în nici o băgare de seamă coborirea din sângele dom­ nitorilor indigeni, spre a împărţi demnitatea de principe. Pre­ cum dăduse în 1574 tronul Moldovei lui Petru Schiopul, prin­ cipe muntean, astfel acuma dau pe acel din Muntenia unei odrasle moldoveneşti. Prea fericiţi încă dacă ei meuţincau cel puţin domni creştini în fruntea ţărilor române, şi nu numiau paşi turceşti în capul lor, ceea ce ar fi putut face cu atâta mai uşor, cu cât puterea de împotrivire a acestor ţări se stânsese aproape cu totul, şi în afară Românii nu întâlni au În jurul lor decât State care ascultau de bună voe sau de frică tot de pu­ ternicii lor stăpânitori. Ştefan Bogdan cere ajutorul şi al lui Henric al IV-lea şi subsemnă cu Jj.tere greceşti şi anume cu nu­ mele de Ilie ]27. Alexandru al III-lea, 1592 -1593, vine în tron pe la luni e 1592. El era proteguitul regelui Franţiei Henric al IV-lea care stăruise în deosebite rânduri şi cu destulă căldură spre a'I pune în tronul Moldovei 128. Neputâncl încăpea acolo, el fu rânduit în poziţia încă mai bună de domn în Muntenia. Walther spune despre el: "Alexandru palatinul Valahiei, de neam Moldovan, vestit prin străbunii săi, asuprea reu pe supuşii lui, îngâmfat se dă drept ,,10 Bogdan figlio]o ... di GiancuJa legitim o succesore nel principato di Moldavia con la principesa Maria mia madre ". Ibidem, III, 2. p. 31. Giaucula este Iancu Susul , fiul natural al lui Petru Rareş, cu femeia curălarului Velss larg din Braşov (vezi vol. IV al acestei istorii, p. 356); iar Maria este Maria Paleo­ loghina solia Sasului (vezi mai jos Istoria Moldovei). Este curios că Elţas, Bogdan, Ştefan Bogdan sau Ştefan Surelul (toate aceste nume Înseamnă una şi aceeaşi per­ soană) era şi el curălar, ca şi bunicul Si'lll- după lege - Veiss larg! 120 Pezzen c. arh. Ernest, 9 şi 27 Aprilie 1591, Hurm., Doc .. III, p , 147 şi 148. Documentul din 9 Aprilie vorbeşte de: "Beschneidung die heut ahents besch eh en soll". 127 Vezi două scrisori ale lui din 1591. şi Iorga, Acte=ş! ţraq., 1. p: 40-�1 l2S Asupra urcărei lui In scaun vezi i\J arco Zan e cătră dogcle, 18 Iulie 1592. HUl'I11., Doc., IV, 2, pag. 11:;2. Asupra stărum].el lui Henric al IV-lea, în favoarea lui, vezi \111 şir ele documente în coJecţ.ia franceză, Suplement, I, [J. 105-112. [48] 4H rSTORl" ROMÂNILOR prin naşterea sa, mândrit prin norocul ce'i suridea, mal U11- bătat încă prin fastul barbar al domniei, făcuse datorii până la suma de 10 povere de am' 129, Afară de aceasta, atâţia Turci adusese în ţară, care şi până aci era destul de asuprită, încât ei o priviau acuma ca pe o provincie cucerită, storcând'o cu chipuri nouă de o cruzime mai mult decât tiranică, şi mai îna­ inte însuşi Turcilor necunoscute; comiteau tot soiul de nedrep­ tăţi asupra tuturor locuitorilor, năvăliau În casele lor, îi des­ poiau de averi, şi precum în alte locuri se lua zeciuială de la vite, aşa acuma ei iscodiră un nou şi blăstămat obiceiu de a lua al zecelea copil, afară de aceea, spre a'şi rnulţămi patimile lor câneşti, mergeau până acolo de a ruşina femeile şi fetele în faţa chiar a părinţilor lor, şi alte mari fără de legi făceau cu cutezare şi fără de pedeapsă. Prin aceste violenţi supuşii îşi perduseră toată speranţa de a'şi mai câştiga vechea Upertate" . . Această sporire a Turcilor în ţările române era 'o 'fatal ă urmare a sistemului curnpărărei domniei pe bani. Cornpeti­ torii, neavând de la început mijloace cu ce să'şi mulţămiască lăcomia asupritorilor lor, trebuiau să se împrumute, şi Turcii găsiseră în aceste daraveri un mijloc minunat de a'şi aşeza eco­ nomiile lor care le raportau, faţă cu procentele cele exagerate şi abuzurile comise la încasare, capitalul între it şi împătrit, adese ori În puţine luni de zile. De şi domnul pus cu sprijinul lor era de ohiceiu schimbat înnainte de a se fi plătit de datorii, . ei ştieau cum să scape de pierderi, Întru cât domnii următori erau priviţi ca obligaţi de a răspunde datoriile predecesorilor, ceea ce făceau şi de teamă a nu'şi creeă Între Turci chiar, peri­ culoşi duşmani. Astfel se tot adunaseră necontenit Turci în ţările române, care, cum vom vedea mai la vale, umblau cu încasatorii dărilor, supunând pe oameni la torturi, spre a stoarce cu orice preţ banii ce li se datoriau. O asemenea sporire a ele­ mentului turcesc în ţările române era cu atâta mai ingrijitoare, cu cât aşezarea lor în ele putea să se schimbe din vremelnică În statornică, şi prin un contact direct cu proporaţia română să ademeniască unele elemente, mai ales din straturile de sus, a trece la religia lor, cum se intărnplase lucrul în Bulgaria şi Albania. Jafurile asupritorilor ne mai putând fi suferite de locui­ ,tc!.!:!, mare parte din ei părăsiau îndeletnicirile productive ale unei munci, a căreia cel mai bun venit era răpit de cârdul cor­ bilor fIămânzi ce se abătuse asupra lor. Ei nu se mai ocupau ,20 Povara era de 1.000 de galbeni. Vezi două documente veneţia ne din 20 Iunie 1594 din care unu} (Hurm., os«, IV, 2, p. 179), spune că un colet de smaragde costa ,,25 some di moneta che sono scudi 25 mila" şi celălalt (ibidem, p. 182), redă acest preţ cu ,,25 cariche" (încărcături, povere). Comp. Valther, Breuis reruni ab Mit: ttele gestarum âeseriptto, in Papiu, Tezaur, I, p. 7 [49] MUNTENIA DB: LA �MIRCEA ClOllANUL LA MarA! YJTEAZGL 4�J de agricultură şi de trebile casnice, ci se dădeau mai cu osebire la prădăciuni, năvălind adeseori peste graniţă în Transilvania ca haiduci, spre a prăda şi a face la rândul lor toate nelegiui­ rile 130. Multi altii pe care inima lor nu'I lăsa a se deda la o ase­ menea viaţă fără căpătâiu, Iugiau la munţi şi în păduri, sau treceau în ţările vecine. "Ceea ce speria pe locuitori nu era doar tributul regulat care era o mică sarcină, faţă cu darurile extra­ ordinare date de candidaţii la tron pentru a se Întrece unul pe altul în concurenţă, astfel că bietul popor trebuia să'şi pă­ răsască şi casă şi ţară spre a căută aiurea adăpost şi zilnica hrană" 131. Fără îndoială că Muntenia ajunsese mai rău decât pro­ vinciile acele ce erau de a dreptul sub ocârmuirea turcească. Mai că ar fi fost un bine pentru nenorociţii ei locuitori, dacă ar fi fost redusă în .paşalăc -- un bine -- dac:'! un popor în soarta lui ar trebui să considere numai prezentul şi nu şi vii­ torul care conţine adeseori surprinderi neaşteptate. De şi însă viaţa materială a poporului era zdrobită, totuşi cea morală şi intelectuală, învălită în coaja de piatră a unei religii înţelenite şi a unei limbi neînţelese, păstră în acest învăliş chiar, nestins, sârnburele desvoltărei sale viitoare. Ce ar fi devenit oare poporul român, dacă Turcii ar fi pătruns de pe atunci încă până în inima lui, şi ar fi expus la Iurtunoasele lor Iovituri şi sâmburele, pre­ cum vânturase ei hoaspa ? Poate că nervul său ar fi fost frănt pentru totdeauna, şi astăzi n'am mai putea asista la spornica lui desvoltare. Si cu toate aceste înnainte de a cădea cu totul poporul român.itrebuia să mai ridice braţul În ambele lui ţări, spre a cere încă de la soartă învoirea de a trăi. Două figuri în­ semnate vor fi împinse la lumină din. păturile neamului ro­ m tnesc, care vor căută iarăşi cu sabia în mână, ca in vremile cele vechi, să opriască deplina cădere: Ioan Vodă cel Cumplit şi Mihai Viteazul. Perioada istoriei Munteniei ce se întinde în această ju­ mătate de veac, de la 1546 până la 1593, prezintă mai ales un fenomen vrednic de însemnat. Lupta pe care am constatat'o până la 1546 că �:Q:tşta�,între cele două mari partide cu baze teritoriale, ale Drăculeştilor şi Basarabeştilor, se stinge cu În­ cetul, luând cu dânsa ultima suflare de viaţă politică a Mun­ teniei. Faţă cu a tot puternicia Turcilor care se amestecă tot mai mult în domeniile muntene, ori ce iniţiativă din partea poporului încetează. Domnii fiind numiţi de a dreptul de Poartă, nu mai simt nevoia de a se răzărnă pe partidele lăuntrice, ci 1" Arhiducele Ernest cătră Weysz-paşa, 22 Fevr., 1580, Hurm., Docuui., III, p. 47. l31 Pezzen cătră arhid , Ern est, 21 Sept. 1591, ibidem, p. 154. A. D. Xe nopol. Ist.orta Românilor. - Vol V. [50] 50 ISTORIA ROMÂNILOR numai trebuinta de a umplea tot cu mai mare dărnicie pungile Turcilor. De aice un sistem de jaf şi de asuprire, cum mai rău n'a putut exista nici odată, nu numai în ţările române, dar nici la cele mai barbare poporaţii ale globului. Boierii, dacă se mai răscoală şi acuma, dacă mai sunt pedepsiţi şi tăiaţi de domni, aceasta nu se mai întâmplă pentru sprijinirea interesului de partidă, ci pentru acel personal al lor. De aceea răscoala care mai înainte pornia în o statornică alternare, când din tabăra Basarabeştilor contra unui domn din partida Drăculeştilor, când dimpotrivă, acuma ieâ un caracter amestecat, şi boierii se răscoală fără osebire de partid contra domniilor impuse de străini. Astfel Mircea Ciobanul din partidul Drăculeştilor, este combătut de Radu Paisie din aceeaşi familie, care însă să spri­ jină în mare parte şi pe Băsărăbeşti. Diversitatea de interese ale acestor două partide încetase, de oare ce una ajuta pretcn­ ţiile unui membru al celeilalte. Am văzut apoi cum boierii, ce se răscoală contra lui Alexandru al II-lea, sunt din toate părţile Munteniei, încât aici nu mai poate fi vorba de scularea unei partide de boieri contra domnului ridicat de partida cea­ laltă, ci de o nemulţumire generală provocată în ţară prin im­ punerea domniei unui copil, condus de o mamă desfrânată şi ambiţioasă. Tot aşa vor fi fost şi cei 40 de boieri cei întâlnim în 1576 mergând la Constantinopole, spre a reclama contra destrăbălărei domniei acelui nevrâstnic, pus în capulţărei. Nici ei nu erau reprezentanţii unui partid, şi acei ai întregei clase boiereşti. Acelaşi caracter îl are apoi şi deputăţia şi mai mare, trimisă de boieri în 1580 în contra domniei lui Mihnea al II-lea, în numărul impunător de 60 de inşi. Intâia urmare deci a amestecului Turcilor în trebile Munteniei fu stăngerea totală a vieţei sale politice, şi înlocuirea acesteia numai cu apă­ rarea intereselor individuale, jăfuite pe întrecutele ele domnii apăsătoare. A doua urmare nu mai puţin însemnată fu ruinarea lo­ tală a ideei domniei, păstrată până atunci numai celor din vilă de domn. Am văzut cum primirea copiilor naturali între odras­ lele succesibile, încurca tot mai malt sistemul urmărei la tron. De la un timp întâlnim oameni ca vornicul Secol, al cărui în­ rudire cu foştii domni nici nu mai apare de nicăiri, sau ca me­ dicul italian Rosso, care de sigur pretindea numai a se cobori din ei, şi cu toate aceste aspira la domnie, deschizând astfel mai târziu cale bătută la întroducerea domnilor străini în sînul ţărilor române. Apoi vedem cum Turcii, călcând încă odată principiul domniei, rânduesc în Muntenia un domn moldovan precum în Moldova rânduiseră pe unul muntean. Se distruge tot mai mult conştiinţa dreptului la domnie în ţările române, care fiind fără Îndoială dreptul cel mai înnalt, răsfrângea co- [51] MUNTENIA DELA MIRCEA CIOBANUI, LA MIHAI VITEAZUL 51 rumperea lui asupra întregului sistem al ocârrnuirei de atunci. Dacă domnia se putea cumpăra, de ce nu s'ar fi putut cumpăra dregătoriile, Iavorurile, dreptatea şi toate celelalte? Intr'o asemenea stare de lucruri, toate relatiile sociale se sălbăticiră într'un grad nea semănat. Asuprirea domnului înstrăinase pe boieri de dânsul ; asuprirea făranulu! din partea boierilor şi a domnului îndepărtase inima lui de elementele conducătoare .. Ura şi desbinarea înlocuiseră frăţia şi solida­ ritatea care singure măntin chitul societătilor. Fiecare vedea în superiorul săli, nu un om care să'l lumineze şi să'l conducă, ci unul care să'I prade, jăfuiască şi exploateze. Iubirea de ţară trebuise să piară şi ea, singura virtute care putea să răscum­ pere întunerecul unor timpuri de barbarie şi de necultură, De şi Iipsită de orice desvoltare intelectuală care singură pare a putea însemna progresul omenirei, Muntenia mergea îndărăpt pentru că pierdea din puterile sale morale care sunt substratul celor intelectuale. Via flacără aruncată mai întâi de Ioan Vodă, apoi de Mihai Viteazul pe întunecosul firmament al ţărilor române, de şi nu le putu zmulge din prăpastia în care căzuseră, arătă cel puţin Românilor că traiul neatârnat era totuşi cu putinţă; zgudui încă odată în ei nervul vieţei gata a se stânge, şi reîn­ noi iarăşi în sufletul ]01' speranţa ce apunea. Popasul de şi scurt, fu însemnător, căci el era făcut pe calea peirei. [52] EL ISTOHIA MOLDOVEI DE LA MOAJVl'EA LUT PE'l'RU RAR.EŞ rANĂ. LA A DOUA DOMNlE A LUI ARON 'l'IRANUL 1546--1593 1. nE l,A ILIE RAREŞ LA IACOB EUACLInE ))ESPOTUI, De la moartea lui Ştefan cel Mare până la acea a lui Petru Rareş şi chiar cătvă timp dincolo de ea, istoria Moldovei înfă­ ţişază un mers mult mai neatârnat decât a Munteniei. Mai toate tratatele ei sunt încheiete întăi pe faţă, de la restituirea lui Rareş în scaun prin Soliman, cel puţin în ascuns, în contra Turcilor, şi către Polonia ţara păstrează tot acea poziţie respectată şi neatârnată pe care i-o asigurase tratatul lui Ştefan din 1499. Libertatea Moldovei primi cea întâi lovitură prin desti­ tuirea lui Rareş de către Soliman şi înlocuirea lui cu Ştefan Lăcustă, apoi şi mai mult încă prin stăruinţele puse de Rareş pe lângă sultanul spre a'i înnapoi tronul, prin care stăruinţi Moldova încăpu şi ea în vârtejul corupţiei otomane ce trebuia în curând s'o atragă în prăpastia unde căzuse Muntenia. Bie al II-lea, 1546-1551. - La moartea lui Petru Rareş urmează la tron fiul său cel mai mare, Ilie, care se încoronează în ziua de 5 Septemvrie 1546 şi domneşte până în anul 1551. Cum se sue în tron el şi primeşte de la regele Poloniei o solie prin care'i cere să sloboadă pe trimisul său Vilamoschi, cel re­ ţinut încă de Petru Rareş. Ilie' consimte la această cerere, şi atunci' regele Sigismund reînnoeşte tratatele existente între Polonia şi Moldova. In exemplarul aflat în Polonia se vede că "Ilie, împreună cu fraţii săi Ştefan şi Constantin, Întăresc prin jurământ alianţa cu Sigismund regele Poloniei şi fiul său Sigismund August, către reprezentantul lor, Ioan de Tarnow, [53] ISTORIA MOLDOVEI 63 castelanul de Cracovia, care şi el întăreşte prin jurământ acelaşi tratat'". Condiţiile principale ale acestei legături erau: Ilie să aibă scăpare sigură în Polonia la caz de pericol, şi să poată ieşi nereţinut de aice când primejdia ar înceta. In contra duşmanilor regelui, domnul şi boierii moldoveni să'şi pună toate puterile şi să se uniască cu armatele regeşti, Hotarele vechi să fie păstrate, iar Moldovenii să se lepede de toate drepturile asupra Pocuţiei. Neguţitorii să poată merge l!l;>�ri unde vor avea trebuinţă, după plata vămilor. Furii să se pedepsască : supuşii pribegi să nu fie primiţi şi să fie extradaţi, şi alte câteva. Bazat pe acest tratat, Ilie cere în curând după aceea, prin un sol al său Abraham Banilooski, purtător unei scrisori datate din Iaşi 9 Decemvrie 1546, să'i extradee pe un pretendent la coroana Moldovei, ce se zicea fiu de domn. Regele îi răspunde încă în 31 Decemvrie aceluiaşi an,că tratatul l'ar obliga numai la aceea de a împiedeca pe supuşii moldoveni refugiţi În Po­ lonia în întreprinderile ce ar putea îndrepta asupra ţărei, nu Însă a'i şi extrădă 2, interpretare ce contrazicea de a dreptul textului tratatului. Cine putea fi acel pretendent ? Nu credem că altul decât Alexandru Lăpuşneanu care, după Ştefan fratele lui Ilie, vine tot din Polonia la scaunul Moldovei. Vom vedea mai târziu la domnia lui, al cui fiu era el, şi de se titluiă ca din vită dom­ nească. Ilie întreprinde împreună cu Mircea Ciobanul o expediţie în Transilvanlaj din ordin turcesc, pentru a scăpa pe regina Isabela de .episcbÎ)lil Martinuzzi care o închisese În Alba Iulia. Intrând însă în înţelegere cu Martinuzzi şi imperialii, Ilie se preface a fugi înnaintca armatelor germane, precum făcuse şi Mircea Ciobanul ". Acest Ilie era un om prea desfrânat despre care Ureche spune că "având lângă sine sfetnici tineri turci, cu care ziua petrecea şi se desrnierdă, iar noaptea cu Turcoaice umblând, de obiceele creştineşti s'a departat" 4. In 1 Maiu 1551 Ilie dă domnia fratelui său Ştefan, şi se duce în Turcia la sultanul So­ liman. "Acesta îl primeşte cu bună voinţă, şi Ilie destăinuindu"i 1 Iuventarium, p. 1:12: "Elias palatiuus Moldaviae, cum consillariis el fratribus suis Stephano el Constantino jure [urando conrtrmant Ioedus cum Si­ gismundo et Sig. Augusto f illo ejus ac regno Poloniae, per .Joannem comitem de Tarnow castellanum Cracoviensem initum el eţusdem castellani [uramenio ţirtnatum", Prin urmare nu este vorba în acest act, cum crede Picot, Clironi que it'Ureche, p. 360 despre un jurământ de vasalitate al lui Ilie cătră regele Polon, ci de un jurământ făcui de ambele pării pe actul de alianţă (foedus). 2 Inventariul reproduce astfel condiţia privitoare la acest punct: "Fures, Iatrones in limitibus pun iri debent: subditi proţuqi ab utrin que non suscipiantur el exlradanlur iis quorum sutit", a Mai sus, pag. 15. , Ureche, In Letopiseţe, I, p. 173. [54] ISTORIA ROMÂNILOR că scopul venirei sale ar fi pentru a trece la religia mahome­ dană, sultanul mult s'a bucurat de această hotărîre a domnului moldovan, fiind că până atunci încă, nici un principe aşa de strălucit nu trecuse de bună voia lui de la religia lui Hristos la acea a lui Mohamed. Când îndeplini ceremonia trecerei sale, ca nu cumva Turcii să fie în îndoială asupra sincerităţei lui, el puse o cruce de lemn sub picioarele sale, pe care o scuipă de trei ori, şi tot de atâtea ori o răspinse cu piciorul" 5, Nu­ mele ce'I primi fu acel de Mohamed şi i se dădu spre ocârmuire sangiacul Silistrei. Ştefan al VII-lea 1551-1552 era fratele lui Ilie. La ve­ nirea lui în scaun, episcopul Martinuzzi alungase cu totul pe Isahela din Transilvania, şi ea se retrăsese în Polonia. Ambi­ ţiosul prelat însă, după ce se prefăcuse că sprijină interesele lui Ferdinand, pentru a scăpa de Isabela, tindea acum să se mântue şi de Împăratul. Acesta căuta alianţe în contra necre­ dinciosului episcop. Incă din 30 Martie 1551, Ferdinand Însăr­ cinase pe Toma de Nadasd ca să iee înţelegere cu consiliarii săi "în ce mod ar putea lucra, trata şi proceda, spre a atrage în partea sa pe voevozii Munteniei şi Moldovei" 6. In 28 De­ cemvrie 1551 găsim o scrisoare adresată de Ferdinand lui Ştefan domnul Moldovei, în care il sfătueşte şi'I roagă a se purta astfel către regatul său şi republica creştină, după cum o cer apucă­ turile strămoşilor săi şi marea bună voinţă a regelui către el" 7. Ştefan răspunde la această ambasadă prin o scrisoare din 22 Martie 1552, în care după ce ��PJIQe împăratului (regelui Un­ gariei) cauzele pentru care căzuse în disgraţia Turcilor, Îi arată că duşmanii cei cumpliţi ai Creştinătăţii sunt din nou gata de a năvăli În Ungaria; că el s'ar opune eu bucurie contra păgă­ nilor, dacă numai ar avea ceva bani, cu care să'şi poată plăti oastea de mercenari; în sfârşit că ar ruga pe rege să'i restitue Cetatea de Baltă din Transilvania, spre a avea un loc de scăpare la caz de pericol, pentru el şi familia lui. Ferdinand, atins toc­ mai în punctul cel delicat al banilor care nici odată nu făcuse belşug în Imperiul German, răspunde lui Ştefan în chip neho- ., Orlchovlus ap. Dlugosz, II, p. 1712. Trecerea lui Ilie la Mahomedanizmu se adevereşte şi de o notiţă scrisă 1111551 pe un Euanglzeliar dela Vorone/ din 1 550, şi care notiţă mustră pe Ilie pentru lepădarea legei. 1. Bogdan, Boanobeliile de la Humor şi v oroneţ din 1743 şi 1550 în An. Acad, române, II, tom. XXIX, 1907, p. 656 (10). Comp. Cronica lui Eftimie în 1. Bogdan, Vechile cronici moldoneneşti p. 164 şi Allnales rerum Polonicarum sub a. 1551.: "Elias Petri Illius, Machome­ t ismum amplexus" In N. Iorga, Acle şi ţraq., 1, p. 110. Alt doc, care adevereşte trecerea lui este din acelaşi an, 10 Iunie 1551, Hurm., Doc., IT, 1, p. 263: "El sig­ nor moldavo el qual e ratto turcho " (comp, Ibidem, II, 4, .P- 5G'i). • Ap. Katona, XXII, p. 21. 7 Arli. isl., IT, p. 43. [55] ISTORIA MOLDOVEI 55 tărât, spunândui că asupra acestei chestii ar trebui să se in­ ţeleagă cu locoţiitorul său din Transilvania 8. Văzând Ştefan că nu poate face nimic cu Germanii, se dă în partea Turcilor, intră prin pasul Oituzului în Transil­ vania, şi'şi aşază [agărul la Torianum, de unele trimite o trupă de cavaleri amestecată din Turci şi Moldoveni către scaune le secueşti, care pradă cumplit localităţile aşezate în această re­ giune; trec după aceea mai departe, către oraşele săseşti, Să­ hiul şi Tarlau, cărora le dau foc, răpind elin ele o mulţime de oameni şi de dobitoace. Generalii lui Ferdinaud, Castald şi Batori, adunând în grabă oaste, se iau după armatele turce şi moldovene care vroiau să treacă cu prada peste munţi, le ajung la poalele lor, le bat şi le ieau Îndărăt cea mai mare parte din ele ce răpi seră 9. l:;:J(pediţia lui Ştefan avuse loc pe la Au­ gust 15521°. Pentru a şterge numele cel rău al fratelui său, şi ca să nu presupună cumva poporul că şi el ar fi gata a se da pe ur­ mele lui, Ştefan se purta cu mare evlavie către religia şi bise­ ricile creştine. Totodată el pune să se întoarcă, fie prin hlân­ deţă şi Iăgădueli, fie prin silă, �IetJcji ce petreceau în Moldova. Fîindcă Armenii se arătaseră mai îndărătnici, el îi supuse unei crâncene prigoniri, ceeace împinse pe mulţi din ci să părăsască ţara, spre a'şi mântui credinţa 11. Toate acestea le făcea Ştefan, pentru a rescumpăra prin masca religiozitătei nenumăratele sale abuzuri, şi mai ales desfrânările sale cele nesăturate care erau o veşnică ameninţare pentru onoarea celor mai nobile femei. Şi cum să nu se fi supus toată lumea poftelor lui, când cruzimea întrecea încă desfrânarea lui? Oamenilor celor mai nevinovaţi li se tăiau nasurile şi urechile, li se scoteau ochii, 8 Ambasada lui Ştefan şi răspunsul împăratului, reproduse În ,11'11. isl., I, 2, p. 152. Acest important document conţine şi o preţioasă şt.linţă privitoare la Petru Rareş (Vezi vol. IV, p. 326). Asupra lipsei de bani a Germanilor, vezi un document din 1595 în Hurrn., Doc., III, 2, p , 05: ,.Sono venute in questa corle alcuni de Valachia con lettcre dcl' 10l'O principe all' unperatore, per rlomandare ajute et particolarmente danari ; ma perche ricercono cosa delia qunle qiii non s'obonda, incontrano qualche difficolt:\ nelle 1.01'0 richicstc". o Istvanf'y, p. 322. 'o Mai multe scrisori ale regelui Ferdlnand cătră sora lui Maria, ocârmui­ toarea 'I'ărllor de jos şi căt ră Carol al V-lea, publicate In MogYQl' [(jrlilw!mi Emleţcel: citate de Pieot, Chrotiique d' Ureche, p. 369. 11 Ureche, Leiopisete, I, p. 174. Există o "plângere asupra Armenilor din ţara Valachilor căntntă de Mirias diaconul din Tokat." publicată pentru Întâia oară de reposatul profesor de limbi orientale de la Universitatea din Petersburg, Batkanian, şi a clona oară mai complectă, în revista armenească ]-lanles Amsoreo, ee apare la Viena În mi\năstirea Mechitariştilor, anul 1888, p. 37 .)i 62. Diacollul Mirias descrie în poell1a lui evencmenle "vi\zllte cle el cu ochii lui în ţara cea mică a Valachilor". Notiţ.ă comunicată de Grigorie M. Buiclin, fost membru la Cmtca de Casatie. Cdnlarea de iMire a fost t1'3dllsă de Buicliu şi publieal". ---- Dacă mai luăm în privire că "Basilic era înzestrat cu o privire impunătoare, de o statură de şi nu mare Însă zdravănă şi nervoasă; cu părul negru şi limba deslegată; că avea o dem­ nitate innăscută în toate mişcările sale, şi că vorbea cu cea mai mare eleganţă limbile grecească, latină, italiană, spaniolă şi franceză" 40, pe lângă că era şi bun matematic, atunci nu .8 Crusius, Turco-Graecia, p , 557. Hasdeu a susţinut într'un rând că s'ar afla la biblioteca din Geneva mai multe scrisori ale lui Iacob Eraclld către Melanchton (Anal. Acad. rom., Il, Tom. III, 1, p. 21). Intr'o călător-ie a mea prin Sv iţera am cercetat toate mauuscriptele de corespondenţă din timpul Reformei, dar nu am g{lsit nici o scrisoare a Despotului. Inrudirea lui Iacob Eraclide cu Diasorinos domnul Doridei ar dovedi că şi el era de origine Român din Grecia ca şi acest din urmă, bine înţeles, ambii grecizaţi. Diasorinos este numit domn al Doridei. Dorida este o regiune muntoasă din Elada, locu ltă În mare parte din Valahi adecă de Români. Satele româneşti de alee poartă şi astăzi numele de vlabohoria. Mai mult încă: numele Diasormos, care nu are nici un înţeles în greceşte, este românesc şi înseamnă muchea aceea de deal întoarsă către soare (de-a-soarin) pe când muclrea despre apus se numeşte de-a-chiare adecă de a-piere, de unde soarele piere, apune. - Notiţ a comunicată de Ioan Caragianl. (Vezi şi scrierea lui, Studii istorice asupra Românilor din peninsula Balcanulu i, p. 127 şi 135 asu­ pra Doridei şi a locuirei ei de Români) . ., Vezi în Picot, Chron, tl' Ureche, p. 398, titlul a două elin acele poezii. Diasorinos scrie şi un pamflet foarte violent în contra lui Mal.theus Flaccus Illi­ ricus, care atacase pc Melauchton şi pe Grecii de care. el se tncunjură între care era' şi Diasorinos. Sathas, Doeuments in edits reia/ils Ci l'histoire de la Grece au Moven-A.ge, IV,p. 9. c l\1igllot, IIisloire ae l'empire olloman, II, p. 210: "comme il s'etait fail Turc POUl" plaire aux Tures". m Hllrm., Doc., II, 1, p. 615 (13 Fevf. 1572). m In Maiu 1572 Bogdan fugise acuma În Polonia, de unde Turcii cer ex­ t.rădarea lui. Sigismund către Sultanul, 11 Maiu 1572, Documellle, !, Supl., 1, p. 24. In 22 Maiu Ioan Vodă dă lin hrisov. Arh. isi., 1,1, p. 133. Vczi şi nota 123, EI in­ tr'lse în domnie încă ain lan. 1572. Doui'i acte în Hurm., Doc., II, 1,]>.615 şi 616. [89] ISTORIA 1I1OLDOvM 89 1 Ioan înnainta incunjurat de Turci, care, după obiceiul lor, comiseră cruzimile cele mai mari în locurile prin care trecură, şi fu întâm pinat înainte de a intra în Iaşi, "scaunul domniei", de mai mulţi boieri, între care Ieremia Golia, Gavril logofătul, Dincă hatmanul, vistiernicul Razu, Lupul Stroici, şi unulCră­ ciun, care-I introduseră cu alaiu în oraş 122. Bogdan fugind în Polonia, încredinţă paza cetăţei Hoti­ nului, singura ce mai rămăsese în ţară după distrngerea celor­ lalte de Lăpuşneanu, unui polon, Dobrovolski, cu condiţie că dacă până în trei luni nu-i va trimite ajutor, să poată da cetatea Turcilor 123. El ajunge în Leopol la începutul lui Ma il! , şi cu ajutorul cumnatului său Panievski se pune pe adunat armată, spre a năvăli în Moldova 124. Nobilii poloni se grăbesc pe între­ eutele a da lui Bogdan ajutor, ceeace regele tolerează, deşi nu vrea să ia partea lui pe faţă, spre a nu se strica cu Turcii. Oştirea însă trimisă de POIOl�i în Moldova, fiind prinsă de Turci şi Mol­ doveni la Hotin, aşa că ar fi trebuit toată să treacă sub cuţit. Polonii se scuzară către Turci, spunându-le că ei nu ar fi ştiut că împăratul se îndepărtase de Bogdan, şi că primise îngqrţia lui acuma pe Ioan lZ(;. Acest domn este apoi recunoscut chiar de Poloni care îi restitue Hotinul, primesc jurărnântul său de credinţă, şi alungă pe Bogdan din Statul lor. Nefericitul domn mazilit rătăceşte mai mult timp prin Europa, întâi în Transil­ vania, de unde Turcii îl cer cu mare stăruinţă şi unde este mal­ tratat; apoi în Austria dela care stărue în zadar după ajutor pentru a reveni în scaun; se duce mai pe urmă la ducele Saxo­ uiei, şi În sfârşit la Moscova, unde petrece mai mulţi ani 126. In timpul atacului Polonilor, Ioan Vodă aflând cu vicle­ şug pe boierul Ionaşcu Zbierea, cohorâtor din o veche familie' de pe timpul lui Ştefan cel Mare 127, eare lucra pentru Bogdan şi partida polonă, îi tae capul chiar în ziua de Paşti, şi-l înlo­ cueşte În vornicia Ţărei de jos cu Dumbraoă, boier pribegit 'din Muntenia 128, care boier îi ajută mult la prinderea armatei po­ lone Ia Hotin. Această pedeapsă făcută într'o zi mare, în contra canoanelor ce învoiau tăierea capului in acea sfântă zi mare m Lasick i, Historia de inqressu Polonorum in Valahiam cum Boqdano voiooâa cui successil Inonia, 1572, În Papiu, Tesaur, III, p. 257: "Iasum ubi sedes volvodorum est, deducunt", Comp, Ureche, Leiopisete, 1, p. 191: "prr po­ stul mare au venit In Iaşi şi au şezut În scaun". 123 Doc. din 17 Aprilie 1572 In Arh. ist., J, p. 76. '24 In 3 Mai municipalitatea din Leopol cumpără vin pentru primirea lui Bogdan .• 4.rh. ist., I, 1, p. 88. "" Lasicki in Paplu, III, p. 268. 12' Languet către ducele Saxoniei, 23 Iulie 1[.74 în Arti. isi., I, 2. p. 30. (Vezi mai sus, nota 2), Ureche, Letopisete, 1, p. Hll. J27 Vezi un hrisiv din 1 .. 181, Arh. ist., 1, p. 75. '" Mai sus, p. 24. [90] --_ .. _------------------------ 90 ISTORIA ROMÂNILOR . . -�----+--_._----_._- numai nentru acei ce ar fi violat morminte sau ar fi răpit Ie­ cioare,�ontl'ibue a arunca şi pe Ioan Vodă hula că ar fi eretic. In timp ce Ioan Vodă se aşează în tronul Moldovei, moare Sigismund August, ultimul rege polon din dinastia Iaghelonilor (7 Iulie 1572). Turcii se arată foarte îngrijiţi de alegerea noului rege. Ei stăruiau să se aleagă un băştinaş polon, unul din pala­ tinii Regatului, mai ales George Iaslowicki, iar nu un principe străin "care ar putea deveni primejdios pentru stăpânirile tur­ ceşti: Moldova, Transilvania şi celelalte". Adăogiau Turcii că "dacă discordiile dintre voi v'ar împinge către un domn srrăin care să nu ne fie aliat, a-ti face ceva contra vointei noastre", cuvinte destul de însemnătoare care dovedeau un amestec al Turcilor, mai mare de cum se cuvenea, în afacerile unui Stat străin 129. Când însă Turcii aflară că Între candidatii străini era şi Francezul Henric de Anjou, fratele regelui Frauţiei Carol al IX-lea, ei se îrnpăcarăcu alegerea unui principe din o casă prie­ tenă Porţei de atâta timp, de oarece, dintre toate popoarele europene, Francezii se arătaseră până acuma singurii prieteni sinceri ai Turcilor. Nobilii poloni erau însă împărţiţi în două partide din care una dorea să pună în capul ţărei un principe naţional. Partidul francez cerea însă, ca preţ pentru alegerea candidatului sprijinit de Turci, ca aceştia "să consimtă ca regele francez din Polonia să aibă dreptul a numi pe domnii din Mol­ dova, după cum se făcuse în vremile trecute, pe când acum' ei ar fi numiti de Poarta Otomană, care domni însă să urmeze a plăti tributul către Poartă în măsura actuală, fără nici o redu­ cere" 130. Turcii însuşi la început, pentru a determina pe Poloni la alegerea candidatului francez, le Iăgăduiseră că le vor da nu , numai Moldova dar şi Valahia în stăpânire I3I, ofertă prea mare pentru a fi luată în serios. Henric de Anjou avea ca instrument principal al alegerei sale de rege pe vestitul Laski, care ca un nou Warwick "făcătorul de regi", după ce pusese prin violenţă pe un Grec pe tronul Moldovei, acuma voia să aducă prin alegere un Francez în acel al Poloniei. Henric îi făgăduise ca răsplată că-i va da lui domnia Moldovei, ce trebuia după tratările începute, să fieînnapoiată sub supremaţia Poloniei 132. Astfel deci poli- 1'" Multe acted in Hnrm. Dac" II, J, p. 657 şi urm. Locurile citate; în acel de la pag. 6G2. reo Regele Carol al IX-lea căl.re Episcopul d'Acqs, 17 neco,. 1572, J)OC/1- mente, 1, Su plemcnt, t, p. 26, Alte instrncţ ii ale lui Carol al I'Xvlea c. de l' Iste "l4 Oct. .i573, N. Iorga, Acle şi Fraq., 1, p. 21. 131 Regele Carol al IX-lea către Episcopul d'Acqs, :30 Noernv. 1572, ibid, 132 La;;guet către d�lceIe· �:le Saxonia, :31 Noemv. 1572, ArII. isl., 1, 2, p. :30_ Laski nu se ş�tie de era Ungur sau Pnlon. Candidatul de acum la dorunla Mol­ dovei era acelaşi care ajutase cu 11 ani mai înnaiut e lui Despot. la cucerirea Moldovei. Scrisoarea episcopului ti' Acqs c. Carol al IX-lea dln 19 Maiu 1574, (Documente, 1, Su plement, 1, p. 34) numeşte şi pc candidatul la tronul Moldovei; "Albert Lnsky palatin de Sfradic" .. [91] ISTORIA MOLDOVEI 91 tica turco-frauceză din Polonia atingea interesele domnului Moldovei, Ioan Vodă, şi el trebuia să o combată. Politica şi diplomaţia întrebuimţau pe atunci nişte arme mult mai necioplite decât astăzi; toată arta consta în a Înşela pe adversar, adese ori prin cele mai grosolane neadevăruri care, neputând fi controlate decât foarte târziu, din pricina greu­ tăţei comunicaţiilor, nu încetau de a avea efectul dorit. Astăzi s'au subţiat, împreună cu moravurile şi starea de civilizaţie şi meşteşugul politicei, şi cu toate că întreaga dibăcie diplomatică constă; ca şi atunci, în a circonveni pe adversar, totuşi neade­ vărurile patente nu mai sunt la locul lor, între altele şi din pri­ cină că numeroasele mijloace de informaţii înlesnesc cont ro­ larea lor. Dacă voim aşa dar să judecăm după dreapta ei va­ loare diplomaţia lui Ioan Vodă, trebue să-i aplicăm, nu mă­ sura timpurilor noastre, ci aceea a vremurilor în care trăia el. Fără îndoială că şi în croirea iscoadelor trebue pus o dibăcie oarecare, anume aceea care să le facă cu putinţă de crezut, şi în această privinţă Ioan Vodă se arată ca un meşter deplin, nu ca un învăţăcel. Ioan Vodă caută întâi să făţăriască atât cu Turcii cât şi cu Polonii o purtare prietinoasă care să facă ca aceşti din urmă să nu ceară, cei dintăi să nu primească schimbarea lui. El tri­ mite două solii; una la Poloni, în care le spune că Turcii se pre­ găteau a năvăli în ţara lor, pentru a pune un capăt neînţelegerei în privinţa alegerei regelui; dar că el i-au determinat să se lase de această întreprindere 133. Ioan cerea tot odată, ca mulţămită oarecum pentru slujba făcută, restituirea Pocuţiei şi aceea a a­ verilor lui Ştefan Tomşa, celui ucis în Polonia. Prin a doua solie el propune tot atunci Turcilor că "dacă iar da numai un ajutor de 6000 de oameni, ar putea să supună cu ajutorul Tăta­ rilor cu totul Polonia împărăţiei Turceşti". Turcii însă care se aşteptau ca prietenul lor, duce le de Anjou, să fie ales rege în Polonia, nu invoesc lui Ioan asemenea întreprindere, deşi îi mulţămesc călduros pentru bunele lui intenţii 134. După ce el îşi aşterne astfel la Turci şi la Poloni arătarea credinţei, Între­ prinde a surpa candidatura pretendentului francez la coroana Poloniei, cu care împreună cădea şi aceea a lui Laski la tronul Moldovei. El trebuia pentru aceasta să caute a învrăjbi pe Otomani cu Polonii, când atunci nu ar mai fi putut avea nici un sorţ de izbândă în Polonia candidatura unui principe patronat de Turci. 1'<3 Bielski, ap, Haşdeu, 1, c. p. :')2. 134 Scrisoarea vizirului Mohamed către guvemorul Galiţiei În A.J'h. ist., J, 1, p, 43 şi aceea către ambasadorul Franţiel. Ibidem, p. 152 (ambele din 1574). Scrisoarea lui Ioan. prin care cere Pocuţ.ia şi răspunsul de tr.igănare ai senatului polon din Aug. 1572 Hurm., Doc., II, 1, p. 269. [92] ISTURIA I{OM:\" .LOR Fiind însă că Turcii erau mai lesne crezători şi mai uşor de stârnit la fapte războinice, Ioan Vodă iscodeşte cele mai mari neadevăruri asupra purtărei Polonilor faţă cu Turcii, spre a-i determina pe aceştia la vre-un act de duşmănie. El pârăşte Între altele pe Poloni Turcilor că tot ar adăposti pe Bogdan în Statul lor, ceeace face pe Turci să trimită la moment o solie ameninţătoare în Polonia, cerând extrădarea domnului refu­ giat. Deşi Bogdan de mult nu se mai afla în Polonia, şi Polonii ştiau prea bine aceasta, totuşi, speriaţi de ameninţările Turci- lor, pun să caute pe Bogdan în toate părţile. . Tot odată domnul Moldovei înstiintează pe Turci că Ioan cel Straşnic,ţarul Moscoviţilor, ar fi vel�it la Vilno, unde ar fi fost prea bine primit ele J .ituanieni, şi că ar fi de temut ca dieta polonă să nu-l proclame ele rege. Asemenea veste, iscodită foarte la timp de Ioan Vodă, era mai ales de natură să sperie pe Turci care tocmai, din cauza fricei ce o aveau ca nu cumva ţarul Moscovei să fie ales în Polonia, sprijiniau candidatura princi­ pelui francez. Totuşi chiar această veste nu avu alt efect decât de a împinge pe Turei la pregătiri care în curând fură părăsite, când ei se informară despre zadarnica lor teamă 135. Văzând Ioan Vodă că nu izbuteşte prin Turci a surpa candidatura lui Henric de Anjou, se întoarce către Poloni, folosindu-se de stă­ ruinţele Turcilor În favoarea acestui principe, pentru a deştepta în Poloni simţimântul vredniciei, jignit prin amestecul aşa de rostit al Porţei în o afacere atât de gravă ca aceea a alegerei monarhului lor. Francezii care erau interesaţi a-şi întinde În­ râurirea În Răsărit, căutau să întărească în Poioni plecarea pentru Henric, făgăduindu-le că, în caz de a'l alege, Francezii vor obţinea dela prietenii lor cei buni, Turcii, ca numirea dom­ nilor în Muntenia şi Moldova, să fie înnapoiată Poloniei, 'precum a avut-o în vremile vechi, bine înţeles, fără a se păgubi Turcii de luarea tributului acestor două provincii 136. Turcii care se temeau de alegerea unui principe vecin care şi-ar fi mărit pu­ terea prin ocuparea Poloniei, ţară pe atunci încă foarte însem­ nată, cereau cu mari stăruinţi la Poloni că, dacă ei nu se pot înţelege asupra unui om de ţară, să dee tronul numai candida­ tului francez. In 10 Fevruarie 1573 găsim pe Ioan Vodă scriind dietei, în ceeace priveşte alegerea regelui, că împăratul (sul­ tanul) i-a poruncit de a recomanda graţiilor voastre că "dacă se poate alege monarhul dintre seniorii băştinaşi, bine ar fi; 135 Episcopul de Acqs către ducelc de Anjnu , Martie 1573, Documente, 1 Supletnent, 1, p. 30. 130 Instruct iile lui Carol al IX-lea către Montlic amb. în Polonia 6 Sept. 1572. Hurm., Do;� .• 1, Supl., 1, p. 25. Carol al IX-lea către episcopul d'Acqs amh, în Constantinopole, 17 Decern. 1572. Ibidem. fi. :36; .. que le roi etablisse des Pa­ Iatins au pays de Valachie (înseamnă Moldova) ainsi que cela etnit dans les temps pnsses", Rym c. lmp. 31 Martie 1573. Ibidem, Il, 1, p. 652. [93] IW\'ORIA M(H .. DDVFJI \13 iar dacă este a se alege unul dintre străini, acesta nu poate fi altul decât fratele regelui Franţiei". Dieta polonă, neputând răspunde unei asemenea ,cereri, încunjură lucrul spunând în �2 Aprilie, 1573, că deputaţii încă nu s'au înţeles asupra per­ soanei 137. Tot pe atunci, în Martie 1573, găsim trei scrisori ale lui Mohamed-paşa, din care una către palatinul George Iaslo­ wiscki, şi alta către acel al Podoliei Constantin Kuropat, prin care sunt rugaţi a primi unul din ei coroana; că aceasta ar fi voinţa Innălţimei sale Cezarul (sultanul)". A treia scrisoare este adresată dietei în care i se spune, că "nu este vointa sulta­ nului ca să se aleagă de rege un răuvoitor al împăratului turcesc, şi că voinţa sultanului este ca unul dintre voi Poloni să fie ri­ dicat la acea demnitate; căci un străin ar putea să fie primej­ dios pentru Moldova, Transilvania şi alte părţi ale împărăţiei" 138, Sultanul însuşi scrie în aceeaşi zi dietei polone că ştie că s'a ivit neînţelegeri şi învrăjbiri Între voi după moartea regelui; că, el, sultanul, nu socoate drept vrednic a fi ales un străin sau fiul sau fratele unui rege străin şi nealiat cu Poarta; prin urmare să bage bine de seamă a nu alege ca rege pe cineva neplăcut Turcilor 139. Scrisoarea aceasta din urmă fusese trimisă dietei prin un om al lui Ioan Vodă. Ea se părea chiar lurnei de atunci atât de stranie, Încât se bănui că ar fi fost iscodită sau plăzmuită, fie de Ioan Vodă fie de alţi duşmani ai Poloniei. Ea era calculată aşa că, impunând din partea Turcilor pe lIenrie de Anjou Polonilor, să compromită candidatura lui. De aceea şi ambasadorul lui Ioan Vodă însoţise remiterea ei cu următoarele cuvinte: "Veţi vedea din această SCI isoarc că sul­ tanul vă porunceşte să alegeţi ca rege al vostru pe fratele regelui Franţiei (lucru care, deşi nu se spunea anumit în scrisoare, re­ ieşea însă din cuvintele ca să nu aleagă pe un principe neprietin Porţei), Sunteţi destul de înţelepţi pentru a vă păzi de a face această greşală; căci dacă sultanul vrea să pună acolo pe prin­ cipele francez, este pentru a face din el un mare duşman al Creştinătăţei". Arhiepiscopul de Valenţa trimisul special al lui Carol al IX-lea în afacerea alegerei fratelui său, îndată ce află despre această scrisoare, se grăbeşte a înştiinţa pe toţi palatinii innainte chiar ca actul să le -fi fost comunicat, că el este un falş ", Ioan Vodă c. dietă 1573. Hurm ,; Doc., 1, Supl., 2, p. 27.'}. F\::ispunsul pag. 276. 13R Scrisorile, Ibidem, 1 I, 1, p. 657· ··-G60: "nepuaquam voluntas Caesareue Cclsitudinis quispiam ex alieno regno adductus in autoritatem reglam elevetur : quin imo »oiuntas C. C. est ut ex vobis idoneus aliquis ad regiarn dis uitatem extollatur (p, (57) "hancque esse noluntatem C. C. el nostram vohls exposutmus" (pagina 6(4). rae Ibidem, p. 662; "neminem judicamus d ignu m regio officio 'lui sIt alie nus unt a1ie111 inf"r.'dernti gpgis filins aut frater". [94] 94 ISTORIA ROMÂNILOR făcut, fie de Bogdanul Moldovei, fie de alţi duşmani. El atrăgea serioasa luare aminte că, pentru un lucru de aşa Însemnătate, sultanul ar fi trimis un ceauş anume, şi că scrisoarea sultanului trebuia să fie pecetluită cu pecetia de aur şi Închisă În o pungă de aur, pe când aceea adusă de trimisul lui Ioan Vodă era aş­ ternută pe hârtie de rând din Valahia sau din Polonia. Scrisoa­ rea se făcu pierdută, nu fu cetită În dietă şi în curând nu se mai vorbi de ea 140. Toate silinţele lui Ioan Vodă fură deci zadarnice. După ce interegnul ţinu se mai bine de 9 luni, dela 7 Iulie 1572 până la 16 Maiu 1573, dieta se rosti in acea zi pentru candidatul fran­ cez, şi Henric de Anjou fu proclamat de rege al Poloniei. Fiind el însă în Franţia, de abia În 24 Fevruarie 157L1 apucă în chip efectiv frânele guvernului polonez. Luptele lui Ioan cu Turcii. - Până atunci situaţia în Mol­ dova se schimbase de a totului tot. O luptă pe viaţă sau pe moarte fusese intreprinsă de valorosul domn al Moldovei, căreia el căzu mai la urmă jertfă nemeritată, iar Henric al III-lea, după trei luni de domnie, mergând să ocupe tronul francez, ră­ mas liber prin moartea fratelui său, Carol al IX-lea, candida­ tura lui Laski la tronul Moldovei rămase şi ea fără nici un efect. Mai înnainte de a Intră în .exp�unexea.celei de pe urmă'lUpte" pe care "Moldova o mai încearcă spre a redobândi neatărnarea ei, trebue să aruncăm o ochire asupra domniei interne a lui Ioan Vodă, care ne va explica şi izhânzile sale neaşteptate şi tragica lui cădere. Ioan Vodă este arătat de Ureche ca un mare tiran. El spune despre dânsul că "arătându-se groaznic să iee spaima Ia ' toţi, nu de alta se apucă, ci de cazne groaznice şi vărsare de sânge' şi atunci În ziua de Paşti a tăiat pe Ionaşcu Zbierea şi multe îi cazne făcea; aşişderea mitropolitul Teofan n'ar fi ieşit întreg, ii de n'ar fi fugit Ia munţi. Temniţele pline de călugări, şi în groapă de viu a băgat pe Veveriţă şi pe popa Cozma şi pe Molodeţ că­ lugărul; de lege îşi râdea, că în postul mare s'a însurat 141. Am observat şi aiurea că asemenea învinuiri de cruzlmi, puse dq cronicari în socoteala unor domni, trebue totdeauna cercetate ]40 Memoircs de Choisnin în Buchon, J,Umolrfs sur l'bistoire de Franca, tom. XII, annee 1573, p. 721 : "le sultan les pne d'ellre le frere du Hoi dt:' Franc!". Cela trouhla le dict sieur eveque (de Valence) parce que les antres compcti­ teurs eussent faite leul' proff'it de cette recommandat.i on. Savait aussl ledid sieur que ee mot appose sur la lett re de commandament irritait grandernent la noblesse (urmează cuvintele soJuluiJui Ioan Vodă). Incontinent le dict sirul' de Valence fut adverty ... il euvoya par tous les palatinats afin de les prevenir ... que ees leUres etaient Iausses et Jalsif'iees ou par le Bogdan ou par quelques autr es ennern is". . 141 Ureche, in Letopisete, I, p. J 92. [95] ISTORIA MOLDOVEI cu luare aminte, spre a vedea dacă nu cum va patima sau inte­ resul aristocratic al clasei din care de obiceiu fac parte cronicarii români, nu-i împinge la răstălmăcirea adevărului. In cazul lui Ioan Vodă, tocmai vom vedea, că teama este foarte îndreptă­ ţită, şi că dacă vreun domn a fost nedrept judecat de cronicarii ţărei, apoi de sigur că este Ioan Vodă. Nu că am tăgădui cruzimile comise de Ioan Vodă; dar ele erau ale timpului, şi, fără a vorbi de Vlad Ţepeş, nici de şte­ fan cel Mare, chiar Neagoe Basarab nu rămase cu mâinile ne­ pătate de sânge. Interesant este însă de a şti din ce motiv ucidea Ioan Vodă. Era el o fiară însetată de sânge, după cum pare a 'I înfăţişa cronicarul, sau cruzimile sale aveau un motiv de a fi? Inrâurirea polonăîn Moldova prinsese adânci rădăcini sub domnia lui Lăpuşneanu, şi mai mult încă sub aceea a lui Bogdan şi boierimea se dăduse în mare număr în partida polonă care avea de reprezentant al ideilor sale pe alungatul Bogdan. Mulţi boieri şi călugări tot de neam boieresc vor fi suspinat după în­ depărtatul ţânc, şi vor fi căutat a unelti felurite manopere, spre a răsturna pe Ioan Vodă, şi a readuce pe favoritul lor. Chiar dela început vedem pe Ioan Vodă tăind pe Ionaşcu Zbierea, pentru prepus că ţinea cu Polonii. Toate celelalte execuţii vor fi avut acelaşi îmbold, deşi unele din ele putea să le mascheze sub alte învinuiri, precum aceea atribuită vlădicăi Gheorghe. Cât despre arătarea lui Ureche că rar fi băgat de viu în foc, pentru că ar fi avut avere, se vede de departe că este numai o răutăcioasă iscodire, căci fără îndoială erau în Moldova boieri mult mai bogaţi decât vlădica Gheorghe, pe care Ioan Vodă ar fi trebuit pe toţi să-i frigă spre a-i despoia, lucru de care însuşi Ureche nu aminteste nimic. Boierimea se stricase cu totul. Ncputând fi toată căpătuită, partea ei rămasă pe din afară a­ răta nemulţumire cu domnul din scaun, de îndată ce se urca în el.vşiboierii nedăruiţi se puneau Îndată pe lucru, umblând după răsturnări. Ţepeş în Muntenia, Lăpuşneanu în Moldova, sânge raseră cumplit nobilimea; dar totuşi ea nu-şi părăsise obiceiul Înrădăcinat. Dacă Însă ea trântea cu uşurinţă pe domnii mişei, acei înzestraţi cu s:n@�gi@ o făceau să plătească scump veşnicul ei neastâmpăr. Astfel unul era şi Ioan Vodă care fu de o asprime nespusă cu boierii, voind să facă să plece neincovoiatul lor gru­ maz sub mâna a tot puternică a domniei. De aici se explică cru­ zimile neomenoase ale lui Ioan, faţă cu elasa aristocratică a ţr,rei. De aceea şi .Lasicki care, în însuşirea lui de străin, nu avea nici un motiva ponegri pe domnul moldovean, spune despre Ioan că "şi pentru cea mai mică vină pedepseă cu moarte, ju­ puiă de viu; punea în tapă, scotea ochii şi diforma oamenii, tăindu-le urechile" 142. De asemenea arată şi Forgach, indicând lU Lasick i, în Papiu, III, p. 257. [96] ISTORIA ROMÂNlJ.OR însă motivul politic ce împingea pe Ioan la cruzimi, când spune că pe cei nobili de mare autoritate, plecati mai ales lui Bogdan i-a�' ucis" 143. De altfel prigonirea călugărilor este adeverită de Însuşi o scrisoare a lui Ioan Vodă către birăul de Bistriţa, În care scrisoare îi vorbeşte "de rândul unui călugăr anume 1'0- fan, fost mitropolit şi a altor patru călugări care au strâns multe avuţii, zeghi de aur şi alţi bani mulţi şi au fugit cu toate acestea averi", rugând pe birău ca "să aşeze oameni pe la toate intrările ca să-i prindă şi să-i trimită În Moldova" 144. In tot timpul cât' Ioan Vodă se silea prin sforţări uriaşe să se menţină în t.ronul Moldovei, Bogdan Lăpuşneanu nu încetă de a-l săpa. Bogdan avea puternici sprijinitori între care găsim şi pe ţarul Rusiei, Ioan Vasilievici, care însurase pe Bogdan încă cu câţiva ani mai înainte cu fata nobilului său, ducele Si­ mion Rostoviensis; iar acum, murindu-i soţia, marele duce al Moscovei îi oferise mâna altei Rusoaice nobile, fata lui Teodor ducele Mecislaviensis et Zeslaviensis, înrudit cu însuşi ţarul !". Se înţelege că un domn ce duşmănea din principiu pe boieri pentru nesupnnerea lor, trebuia să caute sprijinul său În alt element al ţării'; şi fiindcă nu exista nici pe atunci o clasă burgheză naţională Între popor şi boieri, apoi Ioan Vodă trebui să-şi caute sprijinul în stratul de jos al societăţei, În ţărani. Deşi nu ne-a rămas nici o ştire despre purtarea prin care el îşi câştigă simpatiile lor 146, totuşi este învederat că acest domn a trebuit să apere interesele clasei asuprite, şi Încă cu o mare căldură, pentru ca după o aşa scurtă domnie, poporul să ajungă a-l iubi aşa de mult. O cronică turcească spune că "Petru Şchiopul fu pus pe tronul Moldovei, in miilocul lacrimilor poporului care regreta pe Ioan" 147 şi Gorecki arată că în bătălia cea de pe urmă purtată de el la Cahul, "pedestraşii ţineau pe Ioan Vodă În mijlocul lor, şi nu-l lăsau să treacă la călăreţi, fiind foarte îngrijiţi de viaţa lui, şi temându-se ca nu cumva să-I Înşele boierii, şi să-I dee de viu în mâinile Turcilor, pentru că pedestrimea, toţi ţărani, aveau o deosebită iubire şi credinţă pentru Ioan Vodă" 148. Acelaşi lucru este arătat, spre mai bună l4. Forgach, ap. Haşdeu, l. 1.'" p. 251. 144 SCrisoarea lui Ioah în Nicolaescu, Doc, slava-rom" p. 198. 145 Ioan Wasislievici c. Bogdan, Maiu 1574. Hurrn., Doc., II, 1, p. 'j()O, ,.. Toate 'cele spuse de Haşdeu în această prlvlnţă 1. c. p. 35 şi urrn. nu sunt tnsă întemeiate pe nici un izvor, '" Raportată de Mignot, Histoire de l'empire ottoman, Paris 1773, H, p. 215: "PieITc fnt place sur le tronc de Moldavie au milieu des larmes des peupres qui regrettoient Ivarr". 1" Goreekt în Papiu , III, p, 240: "Pedites slmili ratione ah equit.ihus 1'em0105, qUOlUlI1 magnus llUI1H'Tl1S erat, disponit; qui Ivoniam apud se retentnm haud patiuntur progredl, 11011 mediocriter de vita lpsius, ne a primorlbus deceptus vivus in potestatem Turcarum venerot, pertimescentes : solum ad Kosacos Po­ Ionos cum interdum commeare patiuntur; Ham pedltes, gells I'ustica singu.Jari fide ac illlimo in Ivoniam fu ere". [97] ISTORIA MOLDOVEI 97 confirmare, şi de Paprocki 149; iar Lasicki, după ce enumara felurile de pedeapsă cu care Ioan schingiuia pe jertfele sale, adaugă: "prin asemenea cruzimi inspirase poporului de jos atâta ţrică şi iubire pentru dânsul (dacă în frică poate îucăpea iubire), încât nu numai că-I onora şi-i purtă groază, dar încă se şi lupta pentru dânsul cu cea mai mare vitejie" 150. Ce logică? Ioan Vodă să fi îngrozit poporul de jos prin cruzimile aplicate asupra lui, şi tot acest popor să-i fi răsplătit cu iubire neomeniile sale! Ori cine vede in spusele lui Lasicki, constatarea a două fapte deosebite,. cruzimea netăgăduită a lui Ioan Vodă, şi iu­ birea pentru el a poporului de jos. Vroind să le pună în legătură 11 na cu alta, istoricul polon se încurcă, şi însuşi el prin paran­ tezul ce-l deschide, arată că nu are mare Încredere în judecata ce o rosteşte. Dacă raportăm cruzimile lui Ioan, nu la poporul de jos, care nu le suferea, ci la boierii care şi le atrăgeau prin purtarea lor, de îndată figura lui Ioan iese limpede şi l�Inurită din această mărturie contrazicătoare, care arată pe Ioan Vodă ca pe un tiran iubit de poporul de jos. Această poziţie a lui faţă cu clasele poporului explică, cum am spus şi mai sus, strălucitele lui izbâuzi în luptele cu Turcii, şi căderea lui provenită din trădare. Izbânzile le repurtă cu ajutorul poporului de jos; trădarea îi veni din partea celor mari. Ce minunată învăţătură pentru viitor 1 Cu toate că Ioan Vodă fusese pus în domnie prin Turci, cu toate că el se arăta către dânşii cu aşa de mare credinţăşi dobândise multămirea şi recunoaşterea meritelor sale, fu de ajuns ca să propună cineva mai mulţi bani la Constantinopole, decât acei pe care îi dădea Ioan, pentru ca faţa Turcilor să se Întoarcă dela el. Aceştia îşi pierduseră cu totul drumul şi că­ rarea. Ademenitoarea perdea a banului le acoperea privirile, şi intreaga politică turcească se prefăcuse în o mare maşină cit' produs bani, nu Însă pentru Statul turcesc, ci pentru dregătorii care'l ocârmuiau. Interesul colectiv al Statului părea că se des­ face în interesele private ale celor ce-lconduceau. Cu toate acestea, faţă cu neunirea şi rivalităţile Statelor europene, Tur­ cii nu numai că mânau mai departe putreda lor ex.istenţ�, ci erau încă spaima popoarelor creştine. Tocmai pe atunci o nouă nevoie de bani lovise în haznaua împărătească : căci Turcii pierduseră marea bătălie navală dela Lepanto, care ni­ micise aproape cu totul flota de războiu (1571), şi le trebuiau sume .e.!l9111lli .... pentru reconstituirea ei. Doamna Kiajna, vestita rt o Paprock i (în Irad. gerJlJal1:1)ilJ Papiu, IIL p. 282: "DeDll das LaH­ volck wolt e in nicht unter die Herrn lassen , weil es sicli !Jffurcl!l.e er mbchte VOI] ihnen verrat hen werdeu". ].,0 Lasick i ÎIl Papiu, IIr, p. 258: ,,[-fac l.ul i ferita le t.autum sui metum amorernque (si moclo in metn esse potuit amor) plc/)i incusstt, ut illum postea I\(Hl modo honor.u-lnt horruertntque, verum et iarn forliter pro eo depugnaverint.". Ac D. Xenopol. Jstorra Românilor. Vol. V. li I 1, [98] 98 ISTORIA ROl\!ÂNILOR intrigantă din Muntenia, care tocmai pe atunci avea pe unul din proteguiţii săi, Alexandru al III-lea, pe tronul Munteniei, iar fiul ei, Petru, scos de acolo de Turci în 1567, trăia din o pensiune a sultanului în Constantinopole 151, oferă acestuia în­ doirea tributului Moldovei, dacă va încuviinţa domnia ei lui Petru 152. Sultanul face cunoscut lui Ioan propunerile Kiajnei ce­ rându-i să le îndeplinească, dacă voeşte a mai păstra domnia; iar de nu, să o părăsească şi să o lase lui Petru. Ioan Vodă res­ pinge cererea sultanului, dând răspuns ceauşului trimis la el: "spune stăpânului tău că banii pe care mi-i cere, îi voi întrebiunţa spre a ridica oştiri care vor mântui pe poporul meu de stoarce­ rile cărora este expus" 153. Sultanul declară pe Ioan Vodă de mazil, şi dă steag de domnie lui Petru Şchiopul. Domnul Mol­ dovei se hotărăşte atunci să se opună Turcilor cu puterea, spre a scoate odată patria lui din ghiarele asupritorilor veşnic nesă­ turaţi. El adună ţara în jurul lui, şi îi ţine o cuvântare în care îi arată cum Turcii, făcând toate pentru mită, îngreuiază şi sărăcesc lumea; că de va vrea ea numai, cu înlesnire va înde­ părta mâna Turcilor; că pe Leşi îi are spre sine plecaţi. Cazacii vor veni cum le va da de ştire, cărora nici odată nu le pot sta Turcii împotrivă. Numai ţara îi lipseşte; că de se va uni şi ea cu dănsul, nici vor mai îndrăsni Turcii să trimită oştiri, ci vor face ţării pe voie; că pe el să nu-l aibă de vrăjmaş, ci ca pe un prieten şi părinte. Dacă făcuse el cuiva dreptate, tot pentru Turci făcuse, ca să le intre in voie, şi să-i umple; dar nici nu i-a putut sătura, şi câte altele. Cu aceste cuvinte, fiecare cu răsunet în inima ţărei, căci fiecare atingea o suferinţă viu şi adânc sim­ ţită, "Ioan Vodă umplând pe toţi de nădejde, cu glasuri mari strigară că lângă dânsul vor pieri cu toţii" 154. Se legată deci "cu jurământ că vor lupta pe moarte în contra tiranului Selim, şi că mai bine îşi vor pierde toate, patrie, viaţă, femeile şi scum­ pii lor copii, decât să părăsească pe domnul lor" 155. Cum se întâmpla se această minune, ca o ţară decăzută, slăbită prin hmgi1e, .. desbinări în care trăise mai bine de o jumă­ tate de veac, care nu se putuse opune la cele câteva cete adunate de Laski pe mijloace private, să îndrăsnească acuma a înfrunta iarăşi cumplita putere a Otomanilor? Răspunsul este uşor de dat, dacă ne vom aminti că temelia puterei armate a Moldovei, miliţiile ţărăneşti, cei "proşti dar mulţi", pe care un genial 131 Mai sus pag. 21. ';0 Gorecki in Papiu, III, p. 215. 15. Mignot, II, p. 211: "le Moldave repondit Ilerement qu'il emploterait cet urgent fi lever des troupes qui soustraieroient ses sujets fi la vexation qu'on pretendolt exercer contre eux ; et il ordonna au Chiaoux de se retirer". ,.. Ureche în Letoplsete, I, p. 192-93. 1" Gorecki in Paplu, III, p. 22Q. [99] ISTORIA MOLDOVEI 99 scriitor roman îi pune în gura lui Lăpuşneanu, susţineau nu nu­ mai din datorie, ci chiar din iubire şi devotament pe Ioan Vodă. El găsise secretul de a arunca în sanul masselor scânteia aceea divină care cuprinde în ele sunţimantul solidarităţei pentru o cauză comună; care trezeste constiinta colectivă în fiintele individuale; care face din turmă un popor. Acest secret îl po­ sedă numai naturile cele mari şi geniale, în care poporul are încredere. Fără incredere, fără credinţă nu s'a făcut nici odată lucruri mari În omenire, şi Ioan Vodă, chiar prin figura lui, era un om care putea să inspire curajul racelor ai căror inimă mai stătea la îndoială. El era "de o statură uriaşă, o constituţie vănoasă, o înf'ătisare bărbătească în care se vedea că fierbe pu terea" 156. ' , Cum se hotărî la împotrivire, Ioan Vodă luă măsura de a trimite familiile şi averile la Hotin 157 şi el mai mult de formă ceru ajutor dela regele Henric de Anjou, care bine Înţeles trebuia să refuze. Trei nobili poloni însă care erau de altă părere, câşti­ gaţi fiind de domnul Moldovei, ajutată lui Ioan. Regele fiind mustrat de suJtan pentru acest ajutor, senatul îi răspunde că pe Ioan îl credea în bunele graţii ale Porţei şi că războiul îi Iu-" sese declarat numai de voevodul Munteniei fără împărtăşirea Turciei 158. Cazacii Însă la care dânsul se îndreptă, veniră, deşi Într'un număr prea mic pentru lupta uriaşă ce era să se încingă. Nimic nu ne poate ela o ideie mai clară, despre mărimea simţi­ mintelor eroului moldovan, decât imprejurarea că atunci când el văzu pe Cazaci intrand în lagărul său, ieşind ca să-i salute, îl năpădiră lacrimile de bucurie 159, cu toate că era un om de o statură erculeană, şi de o putere aşa de mare Încât într'una din bătăliile sale, trase singur un tun după el 160, Vestea că Petru Vodă intrase în hotarele Moldovei, apucă pe Ioan la un ospăţ dat de el iubiţilor săi aliaţi, Cazacii, El ordonă îndată capului Cazacilor Soerşeuski şi vornicului Dum­ bravii să meargă la iscoadă. Petru Vodă cu o armată destul de numeroasă, compusă din Turci, Munteni şi Unguri îşi aşezase. castrele.sale la .Iilişte 161, unde punând o strajă de 400 de oameni, rămăşiţa armatei, obosită de drum, se dădu odihnei, Iăsăndu-şi caii să pască pe câmp. Avangarda lui Ioan surprinde straja oştirei duşmane, şi o măcelăreşte aşa încât nici un singur om nu asu Gnrecki in Papiu , III, p. 215: "viI' procerae staturae, Iacie decora oculis gracihbus quo dam modoque ininacibus, toto corpore la certosus, virlbus pollens". '" 1574. Hurl11., o.«, II, 1, p. 709. '" Gorecki, ibidem, p. 222. rs o Senatul Poloniei către Selun 18 Sept. 157-1. Hurm., Doc., II, 1, p. 725 "a Gorcck i, ibidem, p. 244. H' Vezi un document din arhiva Statului reprodus de Haşdeu, 1. c., p.SI·!, care spune eii bătălia "s'a întâmplat, la vadul ce se zice Doamna lungă satul Jilişte" . [100] '''' Ureche, Letopiseţe, 1, p. 193. Gotcck i In Papiu, fLl, ]l. 225. VC7.i şi do­ curnentul citat mai sus elin Hasdeu, I. c., p. �8, confirrnat ele raportul lui Fr-rraro elin 7 Maiu lft'i4. Hurm., Doc., XI, p.87: "il Vechio signor :Ii asall.o da nole; eli mcsse in rota con gran morlaJiti!, dovc COl! pochi si salvollo in Proilago (Brrtila)", �i o ştire din Viclla înlăn.şlc ilb�\l1da. Ibidem, p. 88. 16" Gorccki în Pnpiu, III, p. 229. '" Acelaşi probabIl cu dommll dintre anii 1532--·-15:\4. Vezi voI. IV,p.HH;. Un doc. din 3 Maiu 1:574 pune această bJlălic la Brăila şi arată după aceea ocu­ parea Bucurc.:;tiului "sedem Vahodarum tr.ansalpinarunr' elin par' ea lui Vinti"-l Vodă. Ibidem, II, r, p. 682 scrisoarea lui Batori. Ibidem, p. 6DO. '" Go]'rcki în Papin, nI, p. 229. scapă, pentru a duce vestea primejdiei, armatei ce odihnea. Sverşevski trimite răspuns lui Ioan să vină cât mai în grabă, căci duşmanii nu s'ar astepta să fie atacati .. Domnul soseste si cade elin trei laturi asupra oştirei neirrtocmrte a lui Petru, f�cf\l{cl in, ea un cumplit măcel, din care numai cu greu sdlpp.ră Petru, candidatul la tronul Moldovei, şi fratele său Alexandru, domnul Munteniei. Cel Întâi Jugi la Brăila, iar a doilea la Ţ-<'loci,acest în urmă mântuindu-se prin devotamentul a doi fraţi Goleşti, vornicul Ivaşcu, ce Hl numai rănit şi clucerul Albu, care lasă chiar viaţa pe câmpul ele bătălie 162. Bătând Ioan Vodă oastea aliată lângă Hâmuic, "el intră cu toată puterea lui în Tara Muntenească, atacând cetăţile şi oraşele, care nici dela natură, nici de vre-o artă, nu erau întărite, tăind şi ucigând în tot drumul pe toţi f'ără alegere de sex şi de vârstă, şi dând foc satelor şi oraşelor. "Se omoriau hătrânii şi copii, se ruşinau femeile, şi fecioarele şi se comiteau cruzimi de tot felul" 163, răzhunând astfel Ioan dusmănia contra Mirce­ şti lor pe nevinovatul popor muntean. Ioa'l1 ajungâud până sub munţi, către Braşov, se coboară apoi spre Bucureşti, unde pune domn pe unul Vinlilă Vodă 164, care însă este răsturnat şi deca­ pitat, după cum spune scrisoarea trimisă de Ştefan Batori lui împăratul după Li zile, de Alexandru al III-lea, care se reintoarce În scaun. Ioan însă nu avu timp să-şi sprijine proteguitul. El trebui să meargă Ia Brăila spre a prinde pe rivalul său, şi plecă în grabă din Bucureşti către acel oraş, unde ajungând, somează pe comandantul turc să-i predee pe Petru. Comandantul trimise prin patru soli un răspuns ameninţător. Ioan atunci călcând dreptul soliei, "taie trimişilor nasuri le, urechile şi buzile, ordonă apoi să-i bată cu cuie de fier pe o bârnă înnaltă oi picioarele în sus şi cu capul spre pământ, şi astfel îi aruncată soldaţii lui Ioan la porţile Brăilei. După aceea dete ordin de - asediul oraşului, pe care îl luară în curând pedestraşii lui. "Infricoşat măcel se făcu atunci în Turci; curgea pârău sângele în Dunăre din gră­ mezile de morţi; copiii se răpeau dela sânul mamei lor, şi Între vaete se omorau; se prădă tot oraşul şi i se dete foc; necum Iiinţi de om, dar nici un câine măcar nu scăpă viu din mijlocul flacărilor şi a ruinelor" 165. Cetăţuia Brăilei însă Ioan nu o putu 100 ISTORIA ROMÂNILOR [101] ISTORIA MOLDOYEI 101 Iu a, din pricină că el fu chemat, precum vom vedea, de Sver­ şevski, in contra unei oştiri turce de lângă Tighina. El lăsă deci şi Brăila precum lăsase Bucureştii, şi apucă spre Bugeac. Astfel Ioan Vodă era nevoit a părăsi izbânzile sale tot ueisprăvite, pentru a întâmpina noui primejdii, şi aceasta fu una din pricinile ele căpetenie ale căderei sale; căci duşmanii numai împrăştiaţi, nu zdrobi ţi, se ref'orrnau necontenit în urma lui, şi adăogându-se peste cei ce soseau fără încetare, deveneau pe fiece zi mai numeroşi, mai arnenintători. Anume Ioan Vodă, cum aflase despre înaintarea unei oştiri duşrnane elin Chilia şi Cetatea Albă, care alerga în ajutorul Brăilei, in număr de vre-o I 5.000 de oameni, trimisese îndată întru întâmpinarea ei pe Sversevski cu Cazacii si cu 8000 de călări români. Sversevski ii ]o,:estc cu multă îndrăsneală, îi bate si'i împrăştie. Rămăsitele acestei' oştiri scapă la Tighina, cetate' turcească, unde se lIT'­ preună cu alte trupe turceşti şi tătăreşti tăbărăte în jurul cetă­ ţiC'i. Sverşevski atunci chiamă îndată pe Ioan dela Brăila, care venind în cea mai mare grabă, se uneşte cu Cazacii, bat oştirile din jurul Tighinei, şi după aceea cetatea, unde ucid pe toţi oră­ senii, cu femei cu tot, nelăsând nici unu] viu elin atâta multime. care o pradă şi o ard, luând din ea nesf'ârşite bogăţii; apoi uncorp nou ele Turci înaintând asupra lui Ioan Vodă, Sverşevski cere voie dela domn să meargă să-I 'risipească, şi acesta îi dă 3000 de pedeştri, adecă militieni, ţărani români, în ajutor. Sverşevski aşează pe Români Îndărătul Cazacilor călări şi atacă pe Turci. La început in curs de o oră lupta era in îndoială. In sfârşit che­ maţi Fiind la luptă Românii, aceştia, -oameni plini ele' vitejie în trup şi suflet, intărâtaţi întocmai ca fiarele îndelung retinute, aleargă cu strigăte înfricoşate în ajutorul Cazacilor. AtUI1Ci călăreţi şi pedeştri, toţi cu mare putere, se repeziră din toate părţile in gloata turcească şi o desfăcută. Turcii întoarseră spa­ tele, iar pedestrii Români, ieşindu-le În cale, tăiau picioarele şi. străpungeau pântecele cailor Turcilor. Cazaci numai trei pie­ riră ; Români o sută. Atât de puţin costă această Însemnată şi strălucită victorie, pe care Ioan o privea din depărtare cu multă bucurie. Selim, auzind din Constantinopole de izbânzile lui Ioan, se turbură foarte, şi temându-se ca nu cumva să piardă Moldova şi. să fie gonit şi din Grecia, lucru ce era să i se întâmple, dacă nu intervenea trădarea Cernăuţanului, se ruga cu ai săi lui Dum­ nezeu după datina şi legea turcească" 166. Pe lângă rugăciunile către Mahomed, Turcii Însă pregătiră o expediţie mai însemnată contra lui Ioan Vodă, pe care vedeau că nu-l pot răpune cu uşurinţa ce şi-o închipuiseră. Sultanul dă ordin sangiacilor dela Dunăre să intre în Moldova sub comanda H' Gorecki In Papiu, III, p, 231·--232: ,,('.Ul11 suis DClrJ11 mOTC suo sup­ plica bat". [102] 102 ISTORIA ROMÂNJLOR su prernă a beglerhegul ui Greciei, astfel că oştirea turcească se urca Întrunită la aproape 100.000 ele oameni, afară de Munteni sub Petru Vodă şi ele Tătari sub Adel Gherai, care mai aduceau şi ei împreună cel puţin un contingent de 50.000167• Marea oş­ tire turcească se pune În mişcare asupra Moldovei la 10 Mai plecând din Constantinopole, şi la 11 Iunie abia sosise la Adria­ nopole. Ea era sprijinită de o puternică flotă care ducea pro­ viziile trebuitoare 168. Turcii îşi arătaseră toată supărarea lor în un firman trimis voevodului Ardealului si celui muntean în Maiu 1574, în care le spunea că "afurisitul '(maledetto) voevod de Moldova cu alţi afurisi-ţi care se află la el, au făcut mare ne­ ascultare şi răzvrătiri; că s'a dat ordin ca păcătosul afurisit (cattivo maledetto), împreună cu blestemaţii (gli scelerati) care se -ţin de dânsul să fie pedepsiţi" 169. Un document din H Iunie 1574 spune că Ioan Vodă îşi împărţise armata în trei: o parte contra Tătarilor, alta contra Turcilor, iar el însuşi s'ar fi aşezat la Iaşi 170. Ioan Vodă, faţă cu Îndoita amenin-ţare trebuia să urmeze planul firesc, impus chiar de împrejurări, şi pe care în o situaţie asemănătoare îl pusese în lucrare şi Ştefan cel Mare ; să oprească anume cătva timp pe Turci dela trecerea Dunărei, spre a dobândi răgazul trebuitor ca să se răpeadă şi să respingă pe Tătari; apoi să cadă eu toate puterile asupra Turcilor. El însărcinează deci pe cel mai bun prieten al său, hatmanul Ieremia GoJia, cu care era legat încă deja căpătarea domniei, cu apăra­ rea trecătoarei Dunăi'ei,şi el se pregăteşte a lovi pe Tătari. Ieremia Golia era. alăturea cu Sverşevski, omul cel mai de încredere al lui Ioan.. După ce-l însoţise adeseori În timpul colindărilor sale pe laturile Moldovei, mijlocise înţelegerea lui cu boierii, care-l ceru seră domn dela Poartă. Lui îi încredintase Ioan \rodă părcălăbia cetăţei Hotinului, punctul cel mai 'im­ portant al tărei din spre Polonia; îi dăruise moşii şi îi scăpase şi viaţa în fundul unei bătălii. Pe lângă aceste legături de inimă şi ele interes, Ioan Vodă mai adaugă încă şi religia, punându-l să jure, înnaimte de a-l trimite spre Dunăre, pe Cruce şi pe 167 Baudui, Lnneniaire de l'hisloire generale des Turcs, Paris 1G17. pag 474: "Cependant Selim jugeait, que le vaivode lvon pourrait croistre l\ telle autorite et a un pouvoir si grand si on le laissolt poursuivre, qu'il serait par aprăs malaise de I'abaisser. Il mande au beglerbeg ou le general d'Europe d'employer toutes ses forces a dompter ce mutin. Celuy-ci arme; sa Ievee fut d'environ 100,000 com ha tans", Ap. Hasdeu, 1. c., p. 130. '" St. Batori c. Imp, 11 Iunie 1574, Hurrn., Doc., II, 1, p. 705. 169 Acelaş i din 15 Mai, Ibidem p. 700. \7, Ibidem. 706. Năvălirea Tătarilor adeverită de un doc. din 1381 care spune că nişte ui-ice au fost pierdute când au prădat Tătarii toată ţara în zilele lui Ioan Vodă. Ghlbăn escu , Sureie şi l zooade, II p. 180. Alt doc, din 1606 arată că femeia lui Bucium a fost luată de Tătari când au prădat ţara Moldovei în zilele lui Ioan Vodă". Ibidem, Jl. 183. Alt doc, asemenea din 1581. Ibidem, 1, p. 45. [103] ISTORIA �!OL JlDYEI 103 Evanghelie că-i va fi credincios 171. Ioan Vodă, după ce trimise pe Gol ia către Dunăre, se trase dela Tighina către Cahul spre Prut, spre a fi la o egală îndepărtare de Tătari şi de Turci. Cu toate aceste măsuri, Golia rămase tot ce era, fire de vulpe şireată şi trădătoare îmbrăcată în chip de om, şi lucru încă şi mai înjositor, trădarea lui nu fu măcar răsplătită cu o ambiţioasă mărire, ci cu bani, cumpărată şi vândută ca o marfă de tarabă ! Ce e drept suma era cam Însemnată, anume de 30.000 de galbeni. Pentru această sumă, peste care i se mai făgăduiă încă alta, Ieremia nu se sfii de a vinde pe domnul, prietinul şi binefăcătorul său, a călca jurământul săvârşit pe Cruce, şi pe Evanghelie, a deveni trădător şi sperjur tot odată. El lăsă pe Turci să treacă Dunărea, şi inştiinţă pe Ioan că ajunsese prea târziu, pentru a împiedica pe duşmani dela trecerea fluviului, dar că Turcii erau numai în număr de 30.000, cei mai mulţi ar­ mată nedisciplinată 172. După ce-I înşălă, voia să-I şi adoarmă. Prin această veste, tot planul lui Ioan devenise cu nepu­ tinţă. El nu mai putea să respingă întâiu pe Tătari, ci trebuia să plece În contra Turcilor, cu primejdia de a fi prins apoi între două focuri. Ioan însă voi să se încredinţeze prin el însuşi de numărul şi puterea duşmanilor; dar deşi el singur întreprinse recunoaşterea, nu putu afla nimic sigur asupra acestei împreju­ rări. Când ostaşii veniră să-I Întrebe de numărul păgânilor, Ioan le răspunse cu un laconizm adevărat antic: "îi vom socoti în luptă! !" 173. In searade -Ţ)ătălie trei boieri: vornicul Murgu, stolnicul Bilăi şi hatmanul Slăvilă fugiră la Turci. Erau avangarda trădă torilor. Pe când armata turcească număra cum am văzut mai bine de 100.000 de oameni, aceea a lui Ioan Vodă, se alcătuia în a­ fară de câteva mii de oameni de gloată "oaste în dobândă", cum îi zice Ureche, din vre-o 20.000 de pedestri şi 10.000 de că­ lări. In tunuri însă Întrecea armata moldovenească pe acea tur­ cească, 180 la 140174• Trădătorul Ieremia Golia încă nu-şi sfârşise infamul în­ ceput. El fusese probabil câştigat de. Turci şi de Munteni spre a preda pe însuşi Ioan viu sau mort în mâinile lor. De aceea îl vedem cu o îndrăzneală ne mai pomenită, revenind lângă Ioan, şi luând dela el comanda cavaleriei în lupta hotărâtoare ce era să se înceapă. Atacul trebuia să pornească dela aripa stângă, unde se afla cavaleria sub hatmanul Golia, care pe semne sperase 671 Hasdeu, 1. C., p. 134. In M\gnot, II, p. 212: "Ce perfide mande il Ioan que les Turcs avaient passe le Danube avant qu'il eut pu atteindre les rives de ce fIeuve; qu'au reste leur armee montoit au plus il 30.000 hommes de mauvoiscs troupes". 173 Fredro ap. Haşdeu, 1. C., p. 136. 17' Gorecki în Pap!u, III, p. 238, exagerează dc sigur, urcând numărul Turcilor la 200.000. [104] 104 ISTORIA ROMÂNILOR că va putea dobândi pe domn în mijlocul ei. Miliţiile, ca prin un instinct firesc maselor, presimţită trădarea pe care n'o în­ ţelesese Ioan, al căruia minte era pe deplin cuprinsă ele orân­ duirea bătăliei, şi nu lăsară pe Ioan să iasă din rândurile lor, spre a trece în acele ale cavaleriei 175. Dacă boierimea nu putu îndeplini trădarea ei în toată întinderea voită, cel puţin ea se ţinu de cuvânt, şi când se dete semnul atacului, boierii ce alcă­ tuiau călărimea, plecând steagul, puseră cuşmele în suliţi şi tre­ cură la dusman 176. Un fior de îngrozire cuprinse pe Moldoveni, când văzură floarea armatei lor, 1:3.000 de călări veteji, foarte bine Înar­ maţi 177, mergând să sporească rândurile păgâne. Trebui băr­ băţia, focul şi inima lui Ioan, apre a împiedica pedestrimea de a o rupe de fugă. In curând însă o straşnică răzbunare puse ia­ răşi la cale inimile zdruncinate ale Moldovenilor. Turcii, neavând nici ei încredere în trădători, îi întoarseră înapoi în contra fra­ ţilor lor, împingându-i dindărăt şi Iăcându-şi un scut din piep­ turile lor, "Iată vănzătorii noştri" strigă Ioan Vodă, ordonând ca toate tunurile să fie îndreptate asupra lor. Mare parte elin ei pieriră, culegând moartea, În loc de răsplată pentru nevrednica lor purtare. După ce se stânse şirul trădătorilor, care împiedica pe ambele armate de a se ciocni, se încăerară la luptă Turcii şi oastea română. "Picau loviţi deopotrivă Turcii şi Homânii; se Întunecase soarele de pulberea şi fumul tunurilor ; nici se auzeau nici se mai vedeau unii pe alţii; nici tunarii nu mai ştiau în cine îşi Îndrepta tunurile" 178. Dela o vreme însă, Romanii înfrâuseră pe Turci, şi începură să-i gonească, Încât locuitorii turci din Obluciţa, văzând cum Românii răzhiseră pe ai lor, se pregăteau de fugă. 1dP.slpQ� însă Românilor cavaleri a spre a urmări pe duşman, nu se putură folosi de această izbândă, care ar fi putut deveni hotărâtoare, dacă ar fi putut împrăştia prin cavalerie pe cei răzbiţi de pedestrime. Obosiţi însă de luptă, Românii pe cât şi Turcii se retraseră în dosul artileriei lor, spre a se odihni puţin, când deodată o ploaie repede şi deasă se re­ varsă asupra ambelor armate. Pulberea de tun fu muiată de apă, şi această împrejurare pricinui Românilor cel mai mare rău, ".i Vezi locurile din Gorecki .)! Puprock i rcprodusc ma i su s not.elc 148 �i 14'-)·. a tu Asupra acestei tl',�idiîl'i vezi Somniaire de ia vie de Selim Fi 1,1 In J-JlIrJn. II, 1, p. 7:30: "En cet.Le gllCI'l'C le Turc il divcrses rencontres perd it beaucoup de gens; muis cntin vint il hout de sex enncm is, purt ie pal' valcur, part ie par tr�1I1i,nn de sviccene ('1). 177 Goreck i, l, C., 111, p. 241: "H�lbit autcm Cznrnievtcius (Golia Cer- 1l811PIIU1) J'orUsSÎ1'1()]'lIllI equit um quibus pracfn itTrcdcr-iru millia, optiJ.nc annis instru eta ". '" Gorecki, 1. c., p. 2·1-2. [105] ISTORIA MOLDOVEI 105 "c{lci puterea lor în contra mulţimei Turcilor stătea cu deose­ hirc în tunuri, care acum nu le mai puteau sluji" 179. La rcînceperea Juptei, 'Românii lipsiţi ele artileria care îi sprijinise atât de minunat în primul lor atac, începură a slăbi, iar Turcii improspătându-şi puterile din mulţimea lor, pe când Românii rămăneau tot aceia, mai supravenind în sfârşit şi Tă­ tarii, Românii la râudul lor dădură dosul şi o rupseră ele fugă. Ioan adună cât putu elin desfăcuta lui armată, şi se retrase la satul Itoşcanii, aşezat în apropiere, unele se "Îngropă" în şan­ ţuri. Ioan nu fugi, deşi fără îndoiam ar fi putut-o face, căci el nu fusese înconjurat; calea pe la spate îi rămăsese liberă; însă el spusese că "va cădea capul său unde va cădea capetele osta­ şilor", si se tinu de cuvânt. Ioan Vodă nu era trădător. , T�lrcij îi înconjurată şi Incepură a bate şanţurile cu tunuri, fără să poată face mult rău Românilor. Altă împrejurare trebuia să determine căderea lui Ioan; anume satul in care se închisese era lipsit cu totul de apă. In curând seteaIncepu a munci pe oştenii lui. Pentru a şi-o alina măcar, întru câtva, întindeau pe­ tiei de pânză vdcasupra ierburilor, culegănd roua cu care îşi ungeau buzele 180. Chiar şi acuma Ioan Vodă ar fi putut scăpa. Cunoscând prea bine limba turcească, s'ar fi putut travesti şi trece necunoscut chiar pr111 lagărul păgân. El voia însă ca un adevărat erou să împartă şi amarui, precum se bucurase de izbândă alăturea cu voinicii săi. Turcii necunoscâncl însă cum­ păna Românilor, şi văzând tăria poziţiei lui Ioan, îi trimiseră vorbitori, care să-I sfătuiască să se predee, Întru cât la sfârşit tot nu ar putea SCăP:'l din mâinile lor, înconjurat fiind din toate părţile. Ioan, care vedea pe fiece zi murind ostaşii săi in tor­ tarile setei, şi nu mai putea suferi o asemenea privelişte, se ho­ tărî să se închine. Innainte Însă de a face acest pas, el ţinu sfat cu oastea lui, atât cu Cazacii cât şi cu Românii, şi-i întrebă ce li se părea a fi mai cu cale: a se închina Turcilor, sau deschizând porţile castrelor să meargă la o moarte sigură, împrăştiind ei inşii pe cât vor putea, omerul în rândurile duşmane. "Moartea singură, sfârşi el, va pune capăt tuturor acestor rele; ea ne va scăpa corpurile de suferinţă şi ochii de vederea atâtor lucruri nevrednicc". Vocea lui se stinse într'un plâns îunăbuşit. Cazacii şi cu Homânii răspunseră într'un glas, că dacă este de părere că se poate increde în J�lgăduinţclC' turceşti, atunci -să se închine, deşi Turcul nu se ţine nici odată de cuvântul dat unui Ghiaur; .. iar dacă se îndoeşte de credin ţa lor, atunci ei, neuitând jură­ mântui făcut lui Ioan, sunt rnaibucuroşi a lupta până la moarte, decât sti piară cu toţii prin înşelăciunea Turcilor. Ioan se hotărî '" Go reck i, EL 2'12, ibidem : "şeel maxima dct rimcnt.o Valachica t urrncnl.a ,:lftccll quac e is l1l"gno adin rucn l o cont ru omnorn vim Turcnru ru Iucrc". 18" l-rcdro ap. J ["SclCII, 1, c., p. tol, [106] 106 ISTORIA ROMANILOR ------------- ---------- să se Închine, dacă Turcii vor primi următoarele condiţii: Ro­ mânii să nu fie pedepsiţi de vreun domn viitor pentru partiei­ parea lor la războiu, Cazacii să fie 'lăsaţi liberi a merge în ţara lor, şi el însuşi să fie dus neatins la împăratul turcesc. După cererea lui Ioan, Turcii jurară de şapte ori pe Coran, păzirea acestei alcătuiri. Turcii primiră, şi Ioan trebuia să se dee cel dintâiu în mâinile lor. Atunci începu o scenă duioasă, aceea a despărţirei. Rămas bun trebuia să-şi iee domnul dela vitejii săi, cu care împărţise până atunci soarta schimbătoare a cruntului războiu. ,,0 grea şi amară soartă mă desparte acum de voi, vi­ tejii mei; vă întind dreapta mea vouă tuturor şi fieşte căruia, şi vă încredinţez pe toţi că până când va mai rămânea o suflare în acest corp muritor, de-a pururea cu recunoştinţă îmijvoiu aduce aminte de numele vostru. Auzind acestea Cazacii începură să verse !g�.rimi, şi plângând şi suspinând, îi prindeau dreapta şi i-o sărutau cu toţii. După ce Cazacîi se depărtară ca de vre-o trei lovituri, Ioan chemă din castre pe Români şi de asemenea cu multe lacrămi se despărţită de dânşii. Aducându-şi apoi aurul şi pietrele scumpe ce avea cu sine, se întoarse iar la Cazaci, şi împărţi lor toate ale sale. După aceea descingând sabia, se dete prins în mâinile Turcilor. Beglerbegul vorbi cu el mult timp, când deodată prefăcându-se a fi fost ofensat prin nişte cuvinte ale lui Ioan, îl lovi cu hangerul în faţă şi în pântece. Ienicerii se aruncară îndată asupra lui şi-i tăiară capul,' iar cor­ pul lui fu legat de cozile a două cămile care, gouite într'o parte şi în alta, îl rupseră în bucăţi. Capul i-l înfipseră într'o suliţă, trupul i-l sfâşiară în mici bucăţi, oasele lui le împărţită între sine, iar în sângele lui încă cald îşi înmuiară săbiile, rugându-se lui Dumnezeu ca să le dee şi lor inima lui Ioan, şi asemenea măe­ strie în războiu (14 Iunie 1574) 181. .Iurământul odată călcat de Turci, în privirea lui Ioan, pentru ce erau să-I mai ţină faţă cu oştirile sale? Se repeziră asupra lor să le taie. Românii şi Cazacii se aruncară atunci disperaţi în mijlocul duşmanilor şi împărţind moartea pe cât putură, pieriră până la cel din urmă" 182. Astfel se sfârşi tragedia lui Ioan Vodă. ISi Cea mai minunată Intrupare poetică a soartei eroului moldovan este Tragedia Ririei: Kiaţna şi Ioan Vodă cel Cumplit. Ultima ediţie, Iaşi 1914. 182 Gorecki în Pap in , III, p. 2·15. Cuvintele puse în gura lui Ioan de isto­ ricul polon nu pol: fi acele rostite chiar de domn, pe care nimeni nu le-au putut culege. Ele pot fi însă atribuite domnului moldovan, întru cât Slarowolski lnstituia rei mililaris, Cracoviae, 1610, p. 168 (ap. Haşdeu, 1. C., p. 126) spune despre el: "Ha Ivonia palatinus VaJachiae el Mihail palatinus Moldnviae (au­ torul face o transpoz iţie a ţ.ărilor unde domnia Ioan cel Cumplit şi Mihai Vi­ teazul) et nostra aetate Gust avus rex Sveciae sala snanilo quenlia ac libertate adhibita numerosum exercitum in obedientia continuernnt". Un rezumat scurt dar întocmai consunător cu cele expuse din domnia lui Ioan Vodă, vezi în Aruiales rerum polonicarum sub anno 1574 ap. N. Iorga Acle şi Prag. I, p. 112. O descriere deosebită a eroicei lupte o dă Ştefan Batori c. Imp. 17 Iunie 1574, Hurrn., Doc., n, 1, p. 707. [107] ISTORIA lVlOLDOVIllI Acest domn este cel de pe urmă erou al Moldovei. Incă unul trebuia să mai răsară din' sărnânta FtOi1î'ânilor si anume în Muntenia, şi apoi să se stingă în ele iz�orul-sufletelo� mari. Ioan' Vodă fu în stare să trezească în inimile Moldovenilor, iarăsi acel dor de ţară, încorporat în iubirea către domnul lor. Prin farmecul fiinţei sale, prin purtarea sa blândă şi omenoasă Iaţă cu poporul de jos, el câştigă iubirea acestuia care ştia cu obişnuita-i gene­ rozitate să răsplătească simţimintele domnului, jertfindu-se pentru dânsul. El vroi să fie aspru cu boierii, spre a astâmpăra cugetul lor schimbător şi umblarea lor după noui domnii. Boierii plecară deocamdată capul sub mâna lui de fier; dar îl pândiră la momentul critic, şi-i dădură o lovitură din care nu se mai putit scula, şi lucru încă mai amar pentru Ioan, acela în care el pusese toată încrederea lui, acela pe care socotea că ani îndelunga ţi îl făcuse prieten, acela se puse tocmai în fruntea trădătorilor. Este greu de a întâlni în istorie o soartă mai dramatică decât aceea a �11lQi moldovan. Arzând de iubirea moşiei, îl vedem reînnoind vremuri ce păreau apuse pentru totdeauna, şi scoţând iar din poporul român minuni de vitejie, deşi acesta nu mai era în întregimea lui ceeace fusese pe timpul lui Ştefan cel Mare, o clasă de proprietari ce-şi apărau moşiile lor, punând piept pentru moşia cea mare. Izbânzile lui Ioan Vodă sunt cu atât mai ��Qrt;:linQ,re. cu cât sunt datorite personalităţei lui, a căreia mărime era simţită din instinct tocmai de cugetele simple ale ostaşilor ele rând care nu puteau să-I înţeleagă. Câtă bucurie se răsfrângea în vasta lui inimă, când izbânzile urmau izhânzilor, in primele momente ale luptelor lui! Şi câtă durere nespusă, câtă amărăciune şi desnădăjduite trebuiră să-I cuprindă când văzu flamura rnândrei sale cavalerii, oştirei sale celei mai alese, plecându-se înaintea duşmanului! Trebue să fie cineva domn, să aibă dată în răspunderea sa soarta unui popor întreg, soarta generaţiilor viitoare, pentru a putea simţi in inimă largile bătăi produse de nişte atari simţiminte 183. 133 Scrierea lui Haşdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, Bucureşti 186:"5, emiuentă prin mulţimea şi noutatea izvoarelor consultate, şi de care ne-ain folosit in mare parte în lucrarea noastră, este cu totul exagerată atât în fond cât şi în formă, în cât întipărirea ce-ţi rămâne după cetirea �i, este din cele mai îngreuietoare. Mai întâi nu ştim de unde a luat Haşdeu toale acele amărunţlmi technice asupra or­ dinei de bătaie urmată de Ioan Vodă în luptele sale. Goreeki, singurul izvor mai amărunt asupra lor, nu conţine decât arătări eu totul generale, din care numai o închipuire silit>! poate scoate până şi planurile hătăliilor lui Ioan Vodă. Un isto­ ric trebue să se ferească de a pune prea multă imaginaţie în reconstituirea trecu­ tului căci atunci el ne dă icoanele propriei sale minţi drept acele ale timpului expus. A pai Haşdeu ne pare că a vrut înadins să găsească în faptele eroulni său nişte împrejurări analoage cu cele ce se p etrecură în p rlncipatc ]le la 1862-64. De aceea pune strămutarea capitalei dela Suceava la Iaşi, pe timp ul lui Ioan Vodă, cu toate că nu posedă nici uri singur izvor în această privire şi că Ioan Vodă tre­ buia tocmai să se fi ferit de a-şi apropta reşedinţa de Turci, în contra cărora ri­ dicase sabia. Din contră toate izvoarele ce există străpoart.ă această strămutare [108] 108 ISTORIA Rmr.ÂNILOR 4. HE l,A PETIUJ SCIHOPlJI, l,j\ il nOUA )}O'\INIE -'\ ],CI ARON TIRANUL Petru al V-I�a Sehiopul, 157{-15nJ. - După răpuuerea lui Ioan Vodă, Turcii şi Tătarii se întind în Moldova şi o pradă în domnia a doua a lui Lăpuşneanu (mai SUS p. 1(9). Jns:l ali Ie l cum ar fi putut lovi Haşdeu în Ieşeni, care dcp iâugeau la 1 g'i,J piPI'elut:] lor capitală , s i cum :11' .fi putut ară tâ că "Sucevenii. nu tăcură Lot astfel când Ioan Vnd.i transfer:) I'C­ şedinţa la Iaşi" (p. 32·-:�4). Mai vorbeşte Haşdeu 'ii de o Împropriettlrire a Ti­ ganilor, deci ClI a t ât mai mult a ţi:'ranilor pe timpul lui Ioan Voei:! (p. '11·---12), tot spre fi putea aduce din vrcmu rilc l recnt.e exemple pentru cele de Iaţă, cea mai fn!ştl din toale concepţiile istorice. In sH\rşil. autorul exagerează atât de mult f.igura lui Ioan Vodă, Încât vrea S:) Llcă din el cel mni mare 0111 :!ll impului său: "Singurul OIn elin toată Europa, carele În loc de a li\.sa pe prcoţ.i S:l I':WCl victime, Iăcca victime din preoţl I Singurul 0111 în toată Europa care ghici se­ cretul democraţiei! Singurul om din toată Europa care merita coroana !" (pa,,;. XX f). Exclamaţiuni de cel IIIni rău gust bazate pc nişte premise ce nu le just i­ Jică întru nim ic , se Înt:llnesc la fiece pas 111 scrierea llli Haşdeu, d. cx.: "Pldeli judeca cine Iu Ioan Vodă 1" (p. r,) sau .Jnchipuiţi-vă acuma o oaste moldovc­ uească sub un Ioan Vodă!" "Ioan Vodîi din fa ţii, Ioan Vodă din dreapta, lO:t11 Vodă din stânga !" (p. 87). Aiurea vo ind sii ridice talentul strntegic al eroului In lupta dela .Jiliştea, unde CUIll am văzut , el surprinsese oştirea .ÎII SOIlIll si nepregăl.ită, Haşdeu, pentru a prctntâmpiun tuvlnuirca de ncglijenţ.ii ce se poate aduce oşlirei turco-munteuo, de CI se fi dat odihnei, hlt':l a se Înl{jri cu şanţuri Sflll ca!.':), vl'ea sti dovedească di dUP:l toate prin(·.i-pjile strrrlcgice ea 'rehuiit sâ rămâll11 În câmp /iba (p 90---\)1). Nu Clllllva dup:l aceleaşi principii, lrebui:') si'! şi doarmă? .ArguLHuetele aduse În acea stil privire SUllt aşa de <,xtrnordinare, In eflt trebuie cetite spre a crede că au Plltut n scrise. Doar nUlllai ulla din isc()­ dirile lui Haşdeu să le În Lreacii, anume argumentare [.lenInl a dovedi stăpânirea .ivIoldovei asupra Pocu!:iei: ".-\ccasl.:l lIlicrl provincie, pitulaU; la nordul Moldovei Între Prut şi Nistru, formil în l (Hunfalvy, J)ir� lIumiilil:ll ul/d ihrc A.nspriichi', p. :>0). Aiur":t :5:'­ sim cii_ "Ioan Vodă ghâci.se pe Montccuculli !" (p. 93). [nl.l·'Ull CllV:.lllt I.-l:l�d('u 'voinel s::t Innalţe IHlnă la ceruri pc eroul său, i-au Întuneca!: 'ldevilraLele, Îndestul de sLrCtlucitcJe lui merite, Pikat c{l Illl şi-a adus aminte, în loc ele Conl'ucills, pe C'lre îl citeazii la istoria lui Ioan Vodi'! (p. :30), pe Voltaire care spune: "Du sublime au ridicule il n'y n qll'llll pas". Acesta este fonclul istoriei lui JO:'ln Vndii cel Cum­ plit. Forma ei este potrivită cu fondul. Pretutindeni se întlHllcsc deel:lmH[:ii pom­ poase, fraze s[ori1ito,uc, şi am IlUm[lrat vre-o Irei suie ele punte de cxelalHaţie. Pretutindeni alllziuni la timpurile acLu"le, care turburi! liniştea istorică, !'rccnm d. ex. d : "eamerilc Jt>gislative nu fac un 2 Maiu !" (p. :3]) sau urmiitO'lrea fe­ nomenală comparaţie: "Aventuriprul ne apare de odaU't milionar, cn cel Illai avut comerciant ele pietre scumpe elill capitala Turciei, Îlltullccilnd prin hog:l­ ţii1e şi luxul său pc paşnIc şi pe agale! Faptnl c tot atat ele cert precum e ceri câ d. Tarii!;: sau d. Bossel posed cele mai jrull1Qase şi cele mai SCWJlIW case i'n Bucureşti" ! Şi eu toate acestea lucrarea lui Haşdeu are o valoare netiigăduil:\: ]June in lLl­ mină o sumă. de puncle nouă, aduce multe izvoare neClllloscule la lumină care trebue Îns(l culese prrculll grăllIrni de aur ce trebue să-i speli. îndelung din n;:i­ sipul rRmilor. [109] ISTOHlA MOLDOVEI 109 cumplit, aşa că partea ei de sud rămâne cu lotul desgolită de locuitori. Oamenii fugind către munţi, şi neputându-şi face se­ cerişul şi strânge fânaţul, o foamete cumplită se încuibă În ţară, aşa de mare, În cât Stricovski, secretarul ambasadorului polon Tarnovski care merse în anul 1575 la Poarta Otomană, spre a se scuza despre amestecul Cazaci lor în răscoala lui Ioan Vodă, spune C::'l "în acea călătorie fură siliţi a urma o cale extraordinară prin Muntenia, Bulgaria, Sârbia şi stâncile Balcanilor, din cauza foametei celei mari ce sfâsia Moldova În ]57-'1 si 1575" 184, In acelaşi an Batori este ales' de rege al Polonici, după retragerea lui Henric de Anjou, trecând din Transilvania prin Moldova pentru a merge în noua lui dom nie, găsi Moldova prefăcută În cea mai mare parte în întinse pustietăţi şi suferind de o aşa lipsă, Încât voevodul Petru crezu a-i face cel mai frumos clar, trimi­ ţându-i o pâue de secară" 185. Petru Schiopul, fiind un domn străin pentru Moldova, trebuia să caute un sprijin în ţară, pe care-I şi găsi în elementul boieresc. Ureche nu lipseşte a insemna despre el, ca un lucru de laudă, că "boierilor le era ca un părinte, şi la mare cinste îi ţinea, şi din sfatul lor nu ieşea" 18(;. Dimpotrivă, ţăranii căutară să respingă domnia lui Petru. Ei primiră cu lacrimi venirea lu i în scaun, şi chiar o parte din ei încercară să se împotrivească cu puterea 187. Această nernulţămire a poporului de rând cu domnia lui Petru Schiopul Îşi găseşte În curând răsuflarea ei în o răscoală făcută de un pretendent Nicoară Potcoava, fra Le de pe mamă cu Ioan- Vodă cel Cumplit, acel Serpega cu nume armeneso de care am pomenit mai sus, Acesta hazându-se pe Cazacii cu care fratele său stătuse în aşa de bune relaţii, şi pe poporul de rând care-I chema, intră în Moldova şi bătând pe Petru Vodă, îl a­ lungă din scaun în 10 Noemvrie 1577, scăpând În Muntenia la fratele său Alexandru. Potcoavă, Îndată aleargă la mijlocul cunoscut pentru a căpăta domnia dela Turci, sporirea tribntului. Se vede că aceştia nu aveau încredere în fratele fostului lor duş­ Elan, căci trimiţând în Moldova mai mulţi paşi din Silistria, lA'! Fragmente din Strlcovsk l In _\./'11, isl., n, pag, 6---!L l�'J Lnngu et. către duccle de Sa xoniu, 2:3 jHartic t:')/f), tn Arh, ist., I, 2, p. ;-il). Un raport. al lui Girot.uuo Lippomuuo către clogele din 1575, HWIll., Doc. .III, :!" p, �175, descrie n sl Iel Moldova: "Provincia che a llre volt e taccva 40 ct 50 m ili a­ cavalli c hora cosi ruinata de quesrc ultime guerre f'atf.e a mcsi passatl i, clic st en tarebbe a Iatne 26 mila cOllvcnenc!osi ill alcuJli lunghi caminare ntlo el dieci­ giornatc COIllC pc,r ficscrti, c!ove prin);,l era fertile el popolatissillla". J80 Ureche In LelopÎse/e, r, P, 1\)7. '" Mai. sus p, 127, eL un cxlracl: vcne!.i'iIl elin 12 luiie 157-1 'ln neuista lui TociJescl1, II!, p, li!): ,,:Holelovenii llll voiesc pe vncvocl!lI_ Petru", ceea ce nu se poaLe raporUl dee,\[ In poporul de jos, [110] 110 IST,)RIA RO�IÂKILOR Nicopoli, Vidin, şi Bender, precum şi oaste muntenească, bat şi prind pe Potcoavă şi-l ucid 188. Petru este reaşezat în scaunul lui şovăitor iarăşi cu ajutorul Turcilor. De abia însă se reurcase el şi un alt pretendent, Ale­ xandru Potcoavă, vine iarăşi să-I alunge cu aceleaşi mijloace ca şi fratele său, Cazacii şi poporul de jos. Amurat al III-lea în­ ştiinţează pe regele Poloniei că "un frate al numitului tâlhar, alt tâlhar" ar fi venit cu ajutor din ţara polonă ca să destitue pe supusul lui. Petru însă, alungat în Martie 1578, după o lună, în Aprilie este iarăşi reintegrat de Turci, care prind pe Alexandru şi-l înţapă 189. In August însă acelaş an vine un al treilea frate al lui Nicoară şi Alexandru, Constantin Potcoavă, care iarăşi este alungat cu ajutor turcesc 190. De ahia se mântuise Petru de cei trei fraţi Potcoavă şi se scoală un alt pretendent, Petru, al doilea fiu al lui Lăpuşneanu, pentru atacul căruia lVIehmet­ paşa se tângue cu multă amărăciune şi mustrare regelui polou'v'. In sfârşit apare şi Laski care cerea şi el a se introduce în domnia Moldovei 192. DUP�l cum vedem pretendenţii plouau asupra Moldovei, şi dacă ar fi să judecăm despre ţară, după mulţimea celor ce năzuiau la a ei stăpânire, mai mândră nu s'ar pomeni pe lume. 188 Asupra lui Potcoavă vezi un extract din 12 Decemvrie 1577 în Reoista. Tocilescu. III, p. 180, unde Potcoavă. este numit "favorit al ţarulu i Moscovei", cu care şi Ioan Vodă stătuse în legături (vezi un document din 1572 în Acta Z(/­ padnoii Rosii, Petersburg, 18'i8, vol, III). In 25 Noemvrie 1577 Petru se tăngueste Porţei pentru năvălirea Cazacilor, dar scuză pe Batori, regele Poloniei, fiind că nu ar avea nici o putere asupra nob ililor săi. (David Ungnad c. lmp{Lratul, 2Ci Noemvrie 1577, Hurrn., Doc., III, p. 5). Prinşii din oastea lui Potcoavă spun că ei credeau că domnul lor ar fi venit ClI învo irea împăratului, căci poporul de jos I'ar fi cerul. (David Ungnad c. îrnpăratul , 30 Decemvrie 1577, ibidem, p. 6). Un alt extract veneţian din 27 Decemvrie .1577 (Revista, Tocilescu III, p. 180) spu ne că: "noul voevod era favorizat de popor şi de ţarul Moscovei". Un al treilea din 7 Ianuarie 1578 arată că Potcoavă oferi o nouă sporire de tribut. Un al -I-lea din 15 Aprilie îl arată ca prins (Revista, Toc ilescu , ibidem). Potcoavă este numit În latineşte: "Podhova Ivoniae frater". Vezi arin ales rerum polonicarum , anno 1577-78 ap. N. Iorga Acle şi Fraq., 1, p . 114. Ştiri din Lcmherg 1578. Ibidem, p. 120. Petru Schiopul numeşte pe Potcoavă, Cretti şi pe Alexandru Potcoavă fratele lui Creţ iu, Nicolaescu, Doc. slavo-rom., p. 272. Despre această lovire a Cazacilor se pomeneşte şi În mai multe doc. interne. V. unul elin 1588, Ghibăuescu , Surete şi Lzoocuie, IX, pag. 53. i as Amurat al III-lea către regele Poloniei, 10 Martie 15i8, Hurm., Docu­ mente, III, p. 10. Comp. David Ungnad către împăratul din H Martie 1578, ibid., p. 11, şi 2, 4, 15 Aprilie 1.578, Ibidem, p. 12. i oo Mohamed paşa către regele Poloniei, 12 August 1578, Ibiâem., p. 27, Alta din 3 Sept. 1578, în care cere dela regele polol! capul pretendentului Petru. Ibidem. p. 37. Răspunsul regelui către l\'[oha!lled pa)n din 12 Sept. 1578. Ibidem, p. 37. Comp. Ureche, Letopise/e, r, p. 200. ASllj)m lui Constantin vezi un doc. din 6 Martie 1579. Hurm., Doc., I, Sllpl., 2, p. 289. 19I Scrisoarea din 12 August 1578. Ibidem, III, p. 27. Asupra acestor nrl' văliri căzăceşti, vezi multe nmărtmţ.imi în N. Iorga, introducerea la vol. XI Hurm. pag. XXXIV şi unu. 19' Sultanul c5tre regele Poloniei, 10 Sept. 1579, Ibidem, p. 47. [111] ISTORIA MOLDOVEI 111 Şi cu toate acestea ea fusese devastată tocmai prin aceste com­ peţiri violente în chipul cel mai neauzit. Nu mai era o ţară vie şi înfloritoare ca în vremile dinnainte. Peste frumoasa ei grădină trecuse un orcan pustietor. Poarta însă văzând veşnicile nevoi pe care i le stârnea domnia lui Petru, îl mazileşte şi-l trimete în surgun la Alepo. In 25 Ianuarie 1580, Sinzendorff reşidentul imperial din Con­ stantinopole, scrie împăratului : "Petru este depus de Turci pentru bisnicia lui, arestat şi trimis la Alepo. Işi lasă copiii şi femeia aici în speranţă că va fi restabilit; a vrut să ofere sul­ tanului prezenturi şi bani" 1D3. Iancu (Ioan al Il-lea) Sasul, 1579-1532, fiul natural al lui Petru Rareş, cu Săsoaica din Braşov, femeia lui Weiss Iorg. Am văzut la domnia lui Rareş, cum Sasul aflând că este fiu de domn, consimţi să fie exclus dela moştenirea părintelui său aparent, şi plecă la Constantinopole, spre a-şi cerca norocul şi a dobândi domnia 194. Aici el se însură cu o princesă de sânge împărătesc, Maria Paleologu, originară din insula Rodos, şi se puse pe intrigi, pentru a răsturna pe Petru Schiopul. Doamna Kiajna, sora lui Iancu Sasul, văzând că fiul său, Petru Schiopul nu se mai putea menţinea în scaun, se hotărî să ajute fratelui ei natural la căpătarea domniei. Indată ce Sasul văzu pe Petru depus, chemă În grabă pe sora lui la Constantinopole 195. Ea îi deschide credite la bancherii din Galata, şi-l recomandă cu căldură sultanei validele care era cum am văzut în cele mai bune relaţii cu doamna română. O depeşă a unui ambasador veneţian din 10 Fevruarie 1580, adaugă, pe lângă dovezile de favoruri aduse mai sus, că sosind Kiajna în Constantinopole, şi "dorind să facă o vizită sultanei, ea îi trimise careta cu un chehaia al ei şi mai mulţi eunuci" 196. Astfel Iancu fu pus în poziţie de a putea stărui pentru dobândirea tronului moldovan. Asupra modului cum el ajunse domn, ne spune Sinzendorff, într'o interesantă depeşă din 17 Decernvrie 1579 : "Noul domn rânduit de sultan în Moldova, numit Ioan, urmaşul destituitului Petru, trece drept fiul unui Petru fost domn în Moldova (Rareş) ; cu toate acestea, 103 Depunerea lui Petru trebue să se fi întâmplat pe la s.!al'şitul lui 1579· Gabriel Cavazza raportează do gelui În 8 Decemvrie 1579 că "hicri parti il novo Vaiwoda di Bogdania per andar al suo governo". HUl"Il1., Doc., IV, 2, p, 108. 104 VoI. IV, p. 26!L Comp. un document dela .Iancu Sasul din 19 Iulie 1580 (Arh, isi" I, 1, p, 127) În care vorbeşte de "părintele domniei mele răposatul Petru Voevod". 195 Gabriel Cavazza către dogele, 25 lan. 1580, Hurm. Doc. IV, 2, p. 109 : "e state chiema ta la sorella del presente voivocla
  • erg Snliknwsk l către papa Si x t al V-tea, '1·1 De­ ce m vr!« 1'i88. Hurm., l uu:., TI], 1',' 11\1: "BarLololI,eus Hrulli Albnnus": ""'De Gl'rlllig!lvciilrc HeruIc al l Ll-Ica. 21unic 1')80. SUI'/. J, p. E,I. Co mp. U reche. LrloJlisr/('. 1, il. 201. . "'O Ureche în Lc/ojJisr{r, 1, p. 201. Sinzcnc!orl'r e:1lre îlllp�,ralul, 25 larlUa­ rie 1580, în HUfm., Dac., 11 f, p. 2:') : ,.Der ncwc hineinin riic Moldan geschickle sol hCl'aidl waiellich mit scincn arnwn Undcrsasscn Lvnmnisidn, oile Zweil'd dami! el' das CelL wider ZlISal11men kracze \\':'SZ CI' alhicr v�'l'schenkhl lInei zur El'langung del' 'Ya.vd:lsch�fft HlIsgel>orgt". [113] I JSTORB MOLDOVEI 118 II � paşa 201. CâL de mari trebue să fi Iost jafurile Sasului in Mol­ dova, se vede de pe Insemnata avere pe care o duce cu el din ţară, la ieşirea lui din domnie, după mai puţin de trei ani de ocârmuire, şi cu toate inserunatele lui cheltueli ; anume o sută de cară ; din aceste patruzeci cu bani, pe cât adunase şi coutim­ poranul său Petru Cercei în Muntenia, ÎI1 o domnie atât dl' scurtă 202. Se pare însă că atotputernicia Kiajueise stricase cu Sasul după suirea lui în scaun, probabil din pricina daraverilor bă­ neşti avute cu el la procurarea dornniei. UII raport al ambasa­ dorului german ne spune că Sasul era în relaţii duşmăneşti cu Mihnea al Munteniei. care domnea acolo sub epitropia bunicăi sale, care duşmănie nu se poate referi la copilul Mihnea , ci numai la făcătoarea şi desf'ăcătoarea domniilor române, bătrâna şi puternica Kiajna 203. ne îndată ce el pierduse sprijinul aceleia CE'-l înălţase, in scaunul Moldovei. zilele domniei lui îi erau nu­ mărate. Stiind el aceasta, si temându-se a se duce, la caz ele mazilire, in părţile turceşti, �J intră în corespondenţă cu colonelul german Rueber din Transilvania, şi-şi cumpără moşii în comi­ tatul de Zips, şi anume castelul Kesmark, unele el transportă o parte elin comorile sale. Turcii aflând de aceste pasuri ale lui Sasul, şi temându-se ca "si"t nu umple Moldova pe neaşteptate cu Germani, care apoi ar fi greu ele alungat de aici" 204, se 110- tărăsc a da ascultare Kiajnei, şi a mazili pe Iancu, spre a-l în­ Jocul iarăşi cu fiul ei, Petru SchiopuJ. Catastrofa care aruncă pe Sasul de pe tron în surgun şi mormânt, fu grăhită Încă :;i prin un eveniment lăuntric, anunte o răscoală a boierilor care IlU mai puteau suferi jafurile lui. Iu fruntea mişcărei se pun boierii J .ăpuşneni, care ridicându-se împotriva Sasului, îşi alcscră de domn pe unul Ioan Lungul. Sasul Însă trimise asupra lor pe Bucium vornicul cel mare şi pc Brutti postelnicul, care izbutiră a răzbi rezmeriţa la Bolot.a. Văzând boierii că nu iese la nici un capăt cu sâlnicia, apucară pe o cale mult mai sigură care răsturnase de atâtea ori domniile în ambele ţări, anume aceea a pribegirei. Din acesti boieri se înseamnă eu deosebire familia Movi­ leştilor şi anume vlădica Gheorghe, Vornicul Ieremia, Simion 00' Ca"aua eli rc d"geil', 17 Ma I"i icl."ikO. / bidcl71. :1 \', 2. p,l 10. '"' PrclIllcr eiHrc Îlnp::tl" lInel himl sampl ,illelll dCln wasz ('1' in l;elL unei Gells ",ellrl miL sich 8111' hllllclcrl GlILsclw darunter clic Yicrzig aJlei!! mit Gcldt ge1a{\cll sein sollcu. scilH'n Wq, ""cil Polen gl'1l011l1l1cn". j\[,Ji SlIS:p. LjIJ. 'u' PrcullC!' eMre Îillj1rlrallil :q MarUc 1;';k2. lJul·Irl •. ])01'" ITI. p. 72: "als Vl!ll dCI11 J\[jchnc Valaehl'll, cler elelll lallcola sonslen frinell isI". '"o Haporlul ,uniJasadol'llllli p,lioll Dzcrzck dll re sull anul. J :', ["Il. 1:>82. Ibidcm, JII. p. 71: "ne ah illlpro\"isio J\lolcla\ialll GermmlÎs illlpil'"I, CJOLIOS deind(' (':iicere c1ifficile crit". Cornp. Prclllll'I' ('(II.r(' împ'"·"lul, 11 C'\ol'IlI\'l'ie \;i/;1, Ibidem, 111. p. ()7. A. D .. �enopoL Istoria !:omii.nilor·-Vol. V. [114] 114 ISrORIA ROMÂNILOR -------------- pârcălabul şi Balica Hatmanul. Inşălând pe domn că vor să sfinţească mănăstirea Suceviţa, trecură cu toţii în Tara Le­ şească; alţi boieri apucară către Muntenia, iar câţiva din ei merseră la Constantinopole, aducând jalbă la împărăţie de răsipa ţărei 205. Turcii care se prefăceau totdeauna a asculta cu interes asemenea tânguiri, şi făţăreau o milostivire care trebuia să le aducă iarăşi groase foloase şi bacşişuri, se hotăriră a da fiinţă gândului trezit în ei prin uneltirile Kiajnei şi purtarea îndoioasă a lui Iancu, trimiţând un capigiu în Moldova, care să-I prindă şi să-I aducă viu sau mort la Constantinopole. Sasul vroia să scape în Ungaria, unde cum am văzut îşi pregătise adăpostul încă din timp. Se temea Însă de ţărani, ca să nu-l prindă şi să răzbune acuma, în căderea lui, neomenoa­ sele jafuri făptuite de el în timpul domniei. El apucă deci prin Polonia, pentru a ieşi la Kaschau : este însă prins şi dus la Lemberg, unde, după ce i se iau toate avuţiile, i se taie capul, în luna Iunie 1582206• Papa necunoscând moartea acestui domn care, deşi protestant, proteguise Catolicismul în Moldova, intervine în Fevruarie 1583, prin o scrisoare către regele Fran­ tiei în favoarea lui, ca să stăruiască la Turci a i se da înnapoi domnia ţărei Moldovei 207. Soţia lui Sasul, Maria Paleologu, rămase în Polonia, dobândind iertarea şi mai apoi proteguirea regelui. Ea se apucă de negoţ, cumpărând .mărfuri din Turcia, spre:a:,le.,vinde)n Lemberg 208. Petru Vodi'l Sehiopul a clona oară, 15H2-15H1. - Cu ee preţ dobândise Petru Schiopul iertarea sultanului şi reîntronarea sa în ţara Moldovei? "Nu numai că sporise iarăşi tributul eu 10.000 de galbeni, şi se îndatorise a plăti toate datoriile lui Iancu Vodă; dar apoi pe lângă darurile în bani sultanului şi mamei lui, s'a mai obligat către Sinan paşa şi către preceptorul sulta­ nului, prin sprijinul cărora mai cu osebire ajunsese la domnie, 005 Ureche în Lctopisetc, I, p. 201-202, Prcuner către împăratul, 29 August 1582. Hurrn., Doc., III, p. 78: "Dem Iancula soli sein tihel verhalten, sonderlich die grosse Tyranej und unerhort.e crudelitet, 50 el' mit den armen underthanen deren ain grosse anzall mit Klagcn alherkomen gelrieben, in ungnaden und u mb das Regiment gepracht haben". aue Regele Poloniei către sultanul, 18 Iunie 1582 şi raportul lui Preuuer către împăratul, 23 Iunie, 1582, Ibidem, p. 73. Alt raport al lui Preuuer din 12 Octomvrie 1582, Ibid., p. 83. Mai vezi şi un raport al lui Girolamo Lippomana că­ tre dogele din 12 Ianuarie 1583 în care se spune că Sasul fusese decapitat, Ibidem, III, 2, p. 16. Ordinul motivat al lui St. Batcri regele Poloniei pentru decapitarea lui Sasul, 20 Sept. 1582. N. Iorga. Relatiile cu Lemberglll. p. 54-56. Cercetarea averilor lui se face după arătarea "graecae atque walachicae nationis homlnes", Ibidem, p. 57. au Papa Grigore al XIII-lea, către regele Franţiei, 9 Fevruarie 1583. HUl'J11., Doc., III, 2, p. 1.7: "catholicamque religionem opera diJecti filij Iani viri nohilis imi in ea c.onstituendam pertinet". e es N. Iorga, Relatiile cu Lemberglll, p. 6'±, 66. [115] r I ISTORIA MOLDOVEI 115 a le plăti pana in termen ele un an, o sumă însemnată de bani, după cum se spune pănă la o sută de mii de galbeni; de unde se vede, adaogă rezidentul, că şi Petru ca şi lancu va fi silit, neajuugându-i veniturile obişnuite, a recurge la apăsări şi la tiranie" 20�. Aiurea, mai adaugă acelaşi rezident, că "Petru înnainte de plecare, a împărţit până la 80.000 de coroane, din care o mare parte împrumutată pe un procent neauzit, încât mulţi cred că chiar dacă ar rămânea în liniştită stăpânire a ţărei timp de câţiva ani, încă nu ar putea plăti o asemenea sumă" 210. Bartolomeu Brutti, pe care l'am aflat ajutând lui Sasul la întronare, cu mlădierea cea cunoscută oamenilor de felul său, ai căror ţintă este de a parveni cu orice preţ, se leapădă de Iancu Sasul, cu toate favorurile cu care acesta îl încărcase, de îndată ce vede că steaua lui incepusea se clătina pe cer, şi trece în partea noului luceafăr ce acuma răsărea pe orizontul Moldovei. El spri­ jină cu punga şi influenţa lui pe Petru Schiopul la dobândirea cea nouă a domniei, şi se menţine astfel în aceeşai poziţie pre­ cumpănitoare şi atotputernică, de care se bucurase în timpul fostului domn. Sub Petru Schiopul îl vedem subsemnând într'un act din 5 Septemvrie 1587, "mare carnerar (clucer) al Moldovei, şi căpitan de Lăpuşna" 211. Acest Brutti îşi dădu silinţele cele mai mari spre a întări şi lăţi Catolicizmul în Moldova, plan urmărit pe atunci într'un stil de tot mare şi care ţinteă la catolicizarea întregului Răsă­ rit 212. Biserica catolică de aici, neîngrijită de un bun răstimp, de arhipăstorul din Roma, dăduse foarte îndărăt din ceea ce era În vremurile vechi. Saşii şi Ungurii aflători în Moldova, la În­ ceput erau de ritul catolic; "însă de pe timpul lui Luther şi mai ales de sub domnia lui Iacob Heraclide Despotul, alungând-se preoţii, se introdusese miniştri luterani" 213. Brutti întreprinse deci curăţirea parohiilor catolice de eretici, fiind sprijinit, în această lucrare de domnul Moldovei care avea interes a se pune bine cu Polonii şi a căuta pentru scaunul său şi dohândirea ple­ cărei Papei către el, căci ştia că Sf. părinte stăruise la regele Franţiei pentru restabilirea Sasului. Brutti cere dela arhiepis­ copul din Polonia, de lanunciul papal din acea ţară şi în sfârşit dela însuşi papa, ca să-i trimită mai mulţi preoţi catolici, mai ales dintre Iezuiţi, cunoscători de limba germană şi ungurească, ,., Preuner către împăratul, 29 August 1582, Hurrn., Doc., III, p. 78. 2!0 Alt raport din 15 Sept. 1582, Ibidem, III, p. 80. 211 Brutti către nunciul papal din Polonia, 5 Sept. 1587, ibidem, TII. p. 96 : "gran camerier ele Mo ldavia et capitan o eli Lapusna". ou Asupra acestui plan vezi N. Iorga, Nichita]' Dascălul în An. Acad. rom.. II, tom. XXVII, 1905, p. 14 (7). 213 Arhiepiscopul Lembergului Solikowski către cardinalul Mo ntealto, 9 Aprilie 1589, ibidem, III, p. 122. Papa răspunde lui Petru În 20 Maiu 1588. Ibidem. III, 2, p. 384. [116] 110 lSTOJUA ROMANILOR - -- --- -�--------�----�-- -- -- "._--------- ---� --------- asiourând pe papă că vor primi cea mai bună tratare în Moldova, a cărui principe este Ioarte bine dispus pentru ca uza catolică; că domnul le va ela "oraşul Cotnari, împoporat de Saşi şi ele Unguri, care are trei frumoase şi vechi biserici catolice, şi po­ s�d.ă un venit dela 4-500 ele galbell�.; că se 'v�R�ltea întemeia cUCI un seminar spre creşterea copiilor catolici 214. "Vechea episcopie a Bacăului III iarăşi întocmită, şi principele îi dărui Uil sat din apropiere locuit de Unguri catolici, numit Trebes (Tro­ tuş ?), cuprinzător de vre-o cincizeci de case, cu două vii şi două mori, unde părinţii vor putea sta indemânatec şi sluji lui DUllI­ nezeu" 215. Pe lângă aceste Iavoruri şi îngrijire date bisericei catolice, Petru Schi opui se arăta Ioarte supus şi respectuos către hulele papale. După ee le citea, se scula În picioare, le săruta şi apoi le ducea la fruntea lui, ceeace după obiceiul tur­ cesc însemna că-şi pune capul la mijloc pentru Îndeplinirea lor 21H. Văzându-I Catolicii aşa de bine dispus pentru ei, cu toţii îi fac laudele cele mai mari; numai cat IlU prea găsind ce să înnalte în el, ii fac un merit elin aceea că a avut de predecesor pe Ştefan cel Mare, "care ar fi bătut pe Turci, şi ar fi supus armelor sale pe Poloni şi pe. Tl nguri' 217. Mintea Catolicilor se înfierhântase foarte la vederea plecărei lui Petru către interesele lor. Ei se găndiră în curând mai departe, nu numai la depărtarea ereziei dintre Saşi şi Unguri, vechi închinători ai bisericei lor, ei la câştigarea chiar a poporului moldovenesc către ritul lor. Un raport adresat nunciului papal din Polonia conţine asupra acestor împrejurări niste amăruntimi foarte interesante. Autorul sfătu- • eşte pt; papa să iee la inim� Întoarcerea Moldovei la Catolicizrnu ; căci principele "mai înuainte schisma tie, a primit cu bună vo­ inţă pe preoţii trimişi ele Sanctitatea Sa, f;:\ră ca să îutampine vre-o împotrivire elin partea clericilor sau a boierilor; că le-a trădat bisericile catolice din ţară, după ee a izgonit elin poporeuii lor pe toţi ereticii, nevroind să mai sufere pe ni ei unul din ei. Principele este foarte dispus la ascultare către Sanctitatea S::l, şi apără eu multă căldură primatul SHlIltuluiPetru şi il II r­ maşilor săi, şi nu numai principele arată asemenea plecări, ci şi mitropolitul şi v Iădicii săi. Mitropoli tul nici este, nici vrea să fie supus patriarchului de Constautinopole, din cauza căderei acestuia sub Turei şi a lirici osului trafic ce se '" Hru l.l.i C'tll·" nunciui JlaJl,,1 ,,1 de Capna, '·1 '''l1u"ri" l')gg, Hl11'lIl., /)0('., J r l.)J. ltlO. '" Ibidem. '" Soli1,ovski c'ILre I'''pa Si:d. ,,) V-lea, 21i I'cvrua(lc l'i�8, Ibidem. p. un: "cuius (Petri) "Iilll all!cecssor StCjJIWI111S el Turca rlivielo, ci 1'010l1iac >le Ullga­ .dae reg'ibus sU!J{'l':llis, lriutnphlllll egeJ'<.d: Val�lchi:'ll'''. [117] ISTORIA )!OLDOVEI 117 face cu acel scaun. De această ocazie pe care o do princi­ pele trebue tras folos, şi aduse sau reintoarse acele gillţi către credinta apostolică". A junsă pană aici îutlăcărata închi­ puire a autorului memoriulu i nu se opreşte numai la întoarcerea Moldovei, ci întrevede şi pe acea a Valahiei inferioare (Munte­ uiei), a cărui principe este nepotul de frate al lui Petru, domni­ torul Moldovei, 118scUt din o mamă catolică, care domn al MUJl­ teniei este mai avut şi luai puternic decât însuşi Pe! ru, şi este lăudat a tât pentru alte virtuti cât şi mai ales pent ru plecarea lui către religia catolică. Se mai poate spera şi Întoarcerea Huşilor care împărtăşesc aceeaşi lege cu Moldovenii, ca să nu mai vorbesc de Transilvania cea vecină, ce nu va putea rămănea nemişcată prin asemenea exemple. Pentru a îndrume] ace a stă Întoarcere, nici nu este măcar nevoie de multi bani, ci de 1000 sau 1200 ele scuzi pe 'an, pentru a înfiin ţ.a în Moldova un seminariu pe timpul de 15 sau :.W de ani, spre învăţătura tinerilor şi a preoţilor care să slujească În bisericile catolice, şi spre a atrage pe Moldoveni Ia studiul literilor şi la ascultarea către scaunul apostolle. După trecerea timpului însă, când vor fi venit la această ascultare, va trebui măn ţinut pe Însuşi principele, apoi boierii, curtea şi militarii În dreapta credinţă şi ascultarea de scaunul apostolle, prin predicarea cuvântului lui Dumnezeu În limba moldove­ nească". Mai adaugă încă autorul că "de şi principele ar fi dispus­ a ela acest ajutor din banii lui, nu poate să o Iacă, fiind foarte strâmtorat prin marele tribut ce-l plăteşte Turcilor, şi care se urcă împreună eu darurile extraordinare la 200.000 de galbeni unguresti pc au; apoi prin nevoia ce o are de a întretiuea tot­ deauna până la 5000 de It'XegiL spre paza sa proprie. In sfârşit mai plăteşte si grele caniete de care totusi a început a se măn- tui" 218. ' ,< , Acest preţios document arată mijloacele pe care În tot­ deauna bisericile apusene le-au pus în lucrare pentru a întoarce pe schismatici, şi anume pe Români, la credinţa împărtăşită de ele. Infiintarea de şcoli a preocupat totdeauna în primul rând pe propagatorii acelor religii. Aşa pe timpul lui Iacob Eraclide Despotul, aşa şi acuma în proiectele croite pe vremile lui Petru Schiopul. Aşa în Transilvania când au voit să Întoarcă pe Ro­ mâni fie la bisericile reformate, Iuterană sau calvină, Iie la bi­ serica romană, pe timpul unirei cu ea. Arătarea cuprinsă în memoriul reprodus, că nu numai principele era plecat către Catolicizmu, ci însuşi mitropolitul şi episcopii, de şi ]1(-; poate părea stranie şi neaşteptată, este cu toate acestea conformă cu adevărul. In 15 Octomvrie 151):-) găsim o scrisoare a lui Gh. Movilă, mitropolitului Moldovei, către papa Sixt al V-lea, în care îi arată toată silinţa ce şi-a puso '" Memoriu adresat lIuncillJni papal din Polonia, 1588, I/)idern llI, p.120. [118] 118 ISTORIA RO�LÎ.1\TLOR - -��-----�------- ---�---- ------ alăturea CU Brutti, pentru a cură ţi de eretici biserica romană ain Moldova; cere iertare pentru că nu poa te merge chiar atunci spre a săruta picioarele prea sfântului părinte, dar îi frlgrldueşte că o va face numai decât, de indată ce timpurile vor învoi-o" 219. In scrisoarea de recomandare a mitropolitului pentru solii săi, Ieremia Movilă şi Bartolomeu Brutti, către nunciul papal din Polonia, arhipăstorul Moldovei este încă şi mai lămurit. El spune reprezentantului scaunului apostolic "ca să-I recomande către Sanctitatea Sa ca pe cel mai ascultător fiu al bisericei cato­ lice" 220. Această plecare a mitropolitului chiar sub autoritatea bisericei catolice se explică numai prin relaţiile cele strânse dintre Movileşti şi Petre Schiopul, care aduseseră, prin pribegirea lor, pe domnul muntean în scaunul Moldovei. Totuşi este sigur că numai clerul superior şi boierii dregători aprobau această po­ litică a domnului, atât de favorabilă bisericei catolice, căci numai a tari elemente puteau să jertfească interesul religios acelui politic. Poporul în deobşte şi clerul de jos va fi privit cu ochi răi aplecarea cercurilor conducătoare către credinţa streină. Dar boierii şi clerul lor superior, compus iarăşi îndeobşte tot din odrasle' boiereşti, nu doară din convingere religioasă se alipiseră către Catolicizm. Amintim cu câtă înverşunare cornbătuseră ei -pe Iacob Eraclide Despotul, pretextând că ar primejdui credinţa străbună. Pe Ioan Vodă cel Cumplit îl învinuiau iarăşi cu mare amărăciune că şi ar fi bătut joc de lege, însurându-se în postul mare. Oare cum se face, de acuma în Petru Schiopul ei nu mai vedeau nici o prăpastie, când Catolicizmul lucra din răsputeri tocmai la surparea credinţei celei vechi? Răspunsul este tot atât de uşor de dat, pe cât el este de înjositor pentru caracterul elementelor de care e vorba. Eraclide Despotul şi Ioan Vodă nu cultivau pe boieri; de aceea ei le descopereau toate neajunsurile. Petru Schiopul se închina la ei ; de aceea ei erau gata a-şi lepăda şi credinţă şi lege, a se închina chiar şi lui Antichrist, numai fiindcă interesele lor individuale erau ocrotite! Aşa a fost ma­ jorita lea, imensa majoritate a boierilor români din toale tim­ purile! Petru Schiopul, deşi se punea bine cu Catolicii, nu lăsa în părăs ire cultivarea stăpânilor săi, Turcii. La circoncizia fiului sulta nului Mohamed în 15S6, Petru trimise acestuia un dar con- "" Mitropolrtu! Gh. Movilă către Papa Sixt al V-lea, 15 Octcmvrie 1588, Ibidem, p. 111. ce o Mitropolttul Gh. Movilă către nunciul papal din Polonia, 15 Octornvrle 1588. Ibidem, III, p. 113: "Rogo iLaque R-ll1am celsiludinem vestram ut per :itteras suas me Suae Sanctitati commendet, ut Sua Sanet.itas me dehinc pro ohe­ dieut issimo filia sanctae ecclesiae cathollcae hubeat el agnoscat ". Papa răspunde mitropcl itnlu i si episcopului Homanului Grigorie in 5 Aprilie 1590. lăudând răvna lor pentru hiseric:l romană, Ibidem, III, 2 .. p. :18:'. [119] ISTORIA MOLDOVEI 119 stânci elin 6 cupe de argint împodobite cu figuri, D Ielegiane, 9 ceşti, 3 cane de smalţ şi un lighian de argint, toate frumos şi bogat lucrate. Petru hrănea nişte planuri cu totul mari pe care voia să le realizeze cu ajutorul Turcilor. El gândea anume să se urce în locul lui Ştefan Batori, mort în Decemvrie 1586, pe scaunul Poloniei. El făgăduise anume 60 de povere de aspri beglerbegului Greciei şi 40 marelui vizir, precum şi un tribut însemnător anual din Polonia, dacă sultanul i-ar procura tronul acelui regat. Mai făgădui a Petru să poarte şi toate cheltuelile raz­ boiului ce ar fi de trebuinţă a se face pentru Întronarea lui. Turcii, tot aşa de buni politici ca şi domnul Moldovei, intraseră în vederile lui Petru, şi se hotărăseră a încheia pacea cu Persia, spre a avea mânile libere către Polonia 221. Este în firea sufletelor mici de a-şi hrăni iluziile cu planuri mari, fără a se gândi măcar la mij­ loacele lor de realizare. Polonia, deşi redusă şi ea aproape în vasalitatea Impărătiei Otomane, totuşi păstrase încă în mânile ei hotărârea destinelor sale, şi nu se putea cumpăra tronul ei, numai la Constantinopole, nici chiar prin aur cântărit cu povara precum se cumpărau şi se precupeţiau acele ale ţărilor române. Candidatura lui Petru Schiopul, nesusţinută absolut de nimene în dieta Poloniei, trebuia să rămănă un simplu vis ce străbătuse un moment prin creerii domnului moldovan, şi de care se mo­ lipsise o clipă şi acei bolnavi de lăcomie ai nesătioşilor Turci. Aceştia trebuiră să se mulţămească a primi pe Sigismund de Svedia ca urmaş al devotatului lor supus, Ştefan Batori. Mulţămită politicei sale de slugărie în afară faţă cu Turcii şi cu Polonii, şi de toleranţă a tuturor abuzurilor comise de cei mari în contra celor mici în lăuntru, faţă cu boierii, Petru Schio­ pul izbuti a se mănţinea în tron un timp neobişnuit de lung, pentru acele vremuri de schimbări prăpăstuite ; şapte ani şi jumătate. De aceea să se observe laudele cele nesfârşite pe care boierul cronicar Ureche le face despre meritele acestui domn. Mai Întâi arată că, la venirea lui în domnie, toţi boierii îl aştep­ tau cu dragoste, şi nu fără cuvânt, căci cei pribegiţi în alte ţări de răul lui Iancu Sasul îndată fură iară si miluiti cu hoieriile lor ; că el "era un domn cum se cade, cu 'de toate podoabele câte trebuie unui om de cinste; că era boierilor ca un părinte şi la mare cinste îi ţinea, şi din sfatul lor nu ieşea; :ţărei era apărare; pre săraci milostiv; mânăstirile miluia şi cu vecinii ele prin pre­ jur bine vieţuia : judecată cu blâneleţă şi fără făţărie făcea. Era domn blând ca o matcă fără ac" 222. Tot atât de puţin ca şi boierii, se arătase Petru Schiopul atât de dispus în favoarea Catolicilor, din convingere religioasă. O făcuse numai din interes politic, voind să-şi câştige sprijinul '" Un confident. secret către Eyzinu, 6 Fe vrunrie 1;587, Ibiilem, l l I, p, '1 t. 222 Ureche In Letopisete, 1, p. 20,1--205. [120] 120 JSTORiA ROMÂNJLOR Poloniei in o eventuală cădere În disgraţia Turcilor . De îndată Însă ce el văzu că s'a prea innaintat în această direcţie, şi că toc­ mai ea poate să-i pricinuiască căderea, el îşi răceşte focul său pentru cauza catolică, şi îutorcăndu-se tocmai atunci patriarhul Ieremia elin Husia către Tarigrad prin Moldova, îl primeşte prea hine, iar mitropolitul G11. Movilă, urmând şi el inspiraţiilor dom­ nului, subscrie împreună cu alţi arhierei ortodoxi, hotărârea pentru înfiinţarea unei patriarhii în Rusia (1590) 223. Părăsirea sprijinului Catolicismului din partea lui Petru Schiopul, aVLI Însă efectul de a arunca pe duşmanii săi în acea parte, şi de a-i credi in ţară chiar un competitor în persoana lui Şleţan s'oeood, fiul lui Alexandru Voevod, probabil Potcoavă. In fruntea acestei partide duşmane aflăm pe mitropolitul Ata­ nasle, urmaşul lui Gheorghe Movilă în scaunul arhipăstoresc, şi pe Grigorie episcopul de Roman, care trimit în 15 Tuniel589 o scrisoare către papa Sixt al V-lea, în care i se Lânguesc "cn amărăciune" despre apăsările şi sâlniciile pe care le sufere ţara Moldovei ele la nccnraţii Turci, care le-au impus ca domn PE' un venetic străin care ţine pe lângă el oameni răi : Turci, Greci, Unguri şi Munteni, apăsâl\dţara şi locuitorii ei cu felurite nedreptăţi. De aceea trimit ei pe acel fiu de domn (Şte­ fan al lui Alexandru) cu aceşti fii de boieri ca să roage pe papa, a ordonă regelui Poloniei, să-i scape ele sub jugul neom enos sub care stau încujbaţi, făgăduind papei la caz ele izbândă 50.000 de galbeni" 224. După cât se vede însă jăluitorii însărcinaseră pe trimişii lor de a făgădui papei oral şi unirea bisericei moldo­ veneşti cu cea catolică, Jăgăduinţrl ce nu voiră să O pună în scrisoarea Jor, spre a nu-i ela o prea mare tărie, având Iără în­ doială în gând a nu se ţinea ele ea. Aşa În răspunsul papei Ia scrisoarea raportată, Sixt al V-lea îi sfătueşte ele a "stărui în hotărârea lor, de a nu se depărta de sfânta biserică catolică romană, şi a păstra această credinţă statornic' şi nestrămutat". Le spune tot odată că a cerut atât regelui Polonici cât şi împă­ ratului roman, arhiducelui Ernest, cardinalului polon Andrei Batori si cancelarului aceleiasi tări, Ioan Zamoischi, ca să ajute Moldovei a-şi ajunge împlinirea dorinţelor 220. . Ce se făcuse cu marea prietenie dintre Catolici şi Petru Vodă Schiopul ? Ei cu papa în frunte, care până acuma dusese eca Ist cria palriarhiei (le pall'im'hu! Doso l eiu în 1l'Jeichiscdck. Itetiuinni istoric: tl csţn:c (liriiI' române din fPO(!/ de lu [i nea ncncului a/ XI'f-leu şi itreţntt u! cc!u i CI I X Fi J -tc«, I lucu reşt i, 1 ssi, p , 17, '" �Ierall Vodă, mitropolitul Sucevci Atauasic şi episcopul Hnnuuiulu i Grigol'ie efllJ'c papa Si:d al V-lea, 15 lunicl;',g(J, [-lunIi .. Dor .. IL!, p. 125, ",; Sixl ,Il V-lea. c{tlre lIlilropo'lilul Alanasic şi episcopul Grigonc, 5 Aprilie lSDII, ibidem. JlI, p, 1:30. Tol "(;(jIu la pag, 1:15,1:38 şi B9 se an" câteva din scri­ sorile p"pci 111 interesul lui �l:d"l1 yoc!rl. AII:(\ seri.soHn· a pnpei c:d.re împ'lmlul H'1Clol[ al 11-]('''. Ibidem. 111.2. p, 25, [121] ISTORIA MOLDOVEI 121 cu domnul Moldovei nişte relaţii atât ele prietenoase, să'] pără­ sească deodată În favoarea unui pretendent ? Schimbarea va deveni înţeleasă dacă luăm în consideraţie, că Petru Schiopul păstrase neatinse legăturile sale cu Turcii, pe cânel noul preten­ dent voia să le rupă; că acesta Iăgăduia chiar unirea bisericei romane cu acea catolică, pe când Petru mărginise lucrarea lui numai la Iavorarea cultului ei; şi în sfârşit, lucru tot atât de cumpenitor şi pe malurile Tibrului ca şi pe acele ale Boslorului, şi în conclavul lui sfântul Petru ca şi în' serailiul sultanului, Şte­ fan Vodă Iăgăduiă papei la caz de izbândă 50,000 de galbeni, pe când Petru Vodă refuzase de a da ajutorul cel mic de una si 11- gură mie, cerut de Catolici, pentru întemeierea seminarului lor dela Cotnari 1 Odată Însă cu acest pretendent, Stefan fiul lui Alexandru, se mai iveşte încă un altul, căruia Pezzen, ambasadorul impe­ rial, îi elă numele de Despot .. Acesta ceruse interveni rea împăratului german În favoarea lui. Rezidentul observă împăratului că nu toţi cei ce se pretind fii de domn ar avea această însuşire, şi ca să nu se grăbească a ajuta pe un om ce poate nu o meriti) in nici o privire 226. Chiar îndatoririle luate de Petru Schiopul asupra lui la suirea sa pe tronul Moldovei, fuseseră apreciate de oontimporani ca peste putinţă de îndeplinit, când deodată Turcii îuteţiţi prin stăruinţele acelui Despot care le Iăgăduiă sume fabuloase pen­ tru dobândirea Moldovei 227, cer lui Petru încă o sporire de tribut. Petru Vodă nu putea să se indatorească la adăugirea dărei re­ gulate, Întru cat avea nevoie ele toate mijloacele sale, spre a împărţi bacsisurile trebuitoare apărărei pozitiei sale contra concurenţilor ce se iveau. In 15!'j8 îl găsim aprovizionâudu-se cu postavuri dela Evreul Celibi pentru suma îndestul de Însem­ nată de 150.000 de aspri. Tot pe atunci se vede şi uu alt evreu, David, Jiul lui Rabi Abraam ca re declară că a fost plătit elesuma cu care împrumuta se pe Petru şi pentru care i se amanetase mai multe proprietăţi 228. Mai întâlnim pe atunci şi alte sineturi către Greci şi Turci tot de acest fel. In 15�9 el trimite pe Brutti Încărcat cu bani la Constantinopole spre a combate pe candi­ datul cel nou 229. De abia Însă fusese înlăturat Despot, când un alt pretendent se iveşte, În persoana însuşi al capu-chihaei dom­ nului Moldovei, care oferea o j umătate de milion în aur pentru domnia ţărei 230. Nu se ştie cum va fi înlăturat Petru Schiopul acest nou pericol, când iată ci'! un altul răsare în dosul lui. In zzu PeZZCll c;:llre arhiducele Ernesl,lcl Iunuar!e l590, lb idem, II l , p. 1:'\0. 22' Lnre nzo Bemardo căt ro dogcle, 27 Ju n ie 1587, ibidem, IV, 2, p. 1::;:;. '" N. Iorgn, Dor. uoue relative la Petru Schiopul ÎI! .-In, Acad. roni., II, tom. XVI!l lKD8, p .. J:i7 şi rjL ean Giovaun l Moro că l.re dogele, 2.} ?lf;;iu '1'i8\l, J-Iul'lll., IV, 2. p. 139. ,,,,, Hierollilllo LippOIll[l!l() către dogele, 27 Oclolllvl'ie 1:')îIO, IV, 2, p. \.�3, [122] 122 ISTORIA ROMÂNILOR Martie 1591 Mihnea Vodă fiind mazilit din Muntenia, şi înlo­ cuit cu Stefan Surdul, el caută să dobândească domnia Moldo­ vei 231. Nouă spaimă pentru Petru Vodă, noui goane pe la Con­ stantinopole şi noui cheltueli ! Nu trecu Însă nici o lună şi altă spaimă se abate asupra lui Petru Vodă; un alt pretendent Lazăr, probabil vre-o odraslă din nesfârşitele Potcoave ce se năpustiseră de atâtea ori asupra Moldovei, năvăleşte în Moldova cu oştiri ruseşti şi căzăceşti. Şi de acesta însă scapă domnul moldovan=". Poziţia devenise peste putinţă de susţinut, săpat şi atacat fiind din toate părţile, şi supt de Turci până la sânge! Prin luna lui August 1591 Petru Vodă se ridică cu familia lui şi cu ce avea mai de preţ, şi fuge în Germania. Ureche, apologistul lui Petru, atrihue această fugă a lui, refuzului său de a mai urca încă odată , tributul ţărei, nevoind zice cronicarul, să iee asupră-şi blestemul ei. Ne vine greu a crede o asemenea mărinimie din partea lui Schiopul, el care se urcase pentru prima oară în tronul Moldovei tocmai prin o sporire de tribut, şi care nu Încetase în tot timpul domniei sale a întrece prin oferte pe toţi compeţitorii săi ; el în sfârşit, fiul doamnei Kiajnei, vestita expertă în materie de cum­ părări de domnie. Apoi cum s'ar împăca această mărinimoasă purtare, cu stăruinţele sale la împăratul german, la Poloni şi la papa de a-i mijloci iarăşi şi anume prin Turci, deci prin bani, reîntoarcerea în scaunul Moldovei 233? Mai curând este de admis că necontenitele săpări ale tronului său prin numeroşii preten­ denţi să nu-i fi inspirat credinţa că Turcii nu-l mai vreau, şi să nu se fi temut ca într'o zi să fie dus la Constantinopole, unde putea să piardă, nu numai tronul, dar încă ceva la care ţinea mai mult, viaţa lui. Petru Schiopul, după ce rătăceşte în zadar pe la mai multe curţi europene, se opreşte la Innsbruck, de unde face o ultimă încercare prin mijlocirea Cantacuzineştilor; dar moare de boală şi de bătrâneţe după anul 1593234• 231 Hieronimo Lippomano către dogele, 16 Martie 1591, Hurm., Doc., IV, 2, p , 155. Ştefan luă chiar titlul de domn al Moldovei şi împrumută 97.300 de aspri de la Aidin paşa pentru a-şi plăti domnia . e ae Stan islau Golsk i către Petru VoM\ 12 Maiu 1591, Hurm., Doe., III, p. 149. Ureche în Lctopiseţe, 1, p, 204. Năvala lui Lazăr amintită într'un doc. din 1589 prin care se dă "slugei noastre Şeptelici armaşul, un loc pustiu Fântâna Caplena pentru că a slujit cu credinţă când s'a fost ridicat un tâlhar din ţara Landiască(?) şi a venit cu acei tâlhari Cazaci asupra domniei mele şi am răpus pe acel tâlhar", Ghibănescu, Iepisoace şi Zapise, I, 1, p. 177. za Vezi stăruinţele sale in mai multe rapoarte ale ambasadorilor puterilor străine din anii 1591, 1592 şi 1593, în Hurm., Doc., III, p. 152, 155, 158, 159, 162, 16:�, 166, 167,169, 170,171, şi 176 şi IV, 2, p. 156. Mai vezi o cerere de milă şi îndurare de o desgustătoare Înjosire în care Petre Schipul numeşte pe regele polon, totă, iar pe dânsul se califică de. orfan în Hurm., Doc. Supl., II, 1, pag. 327. 2>4 Thomaso Contarlnl către dogele, 8 Octomvrie 1593, Hurm, Doc., III, 2, p. 33: "Si ritrova presso I'altezza dell' Archiduca in Inspruch il principe Pietro di Valachia, et essendo vecchio et indisposto, cu un solo figliudo di t encra et.a". Asupra Interven irei acestuia vezi VoI. VI,' §, Cantacuzenişti, [123] lSTllRIA �lllLDOVEI 123 Emanuil ,\ron,1 G91 -153:1. - Domnia Moldovei răma­ nând vacantă prin fuga lui Petru, se ivesc o sumă de concurenţi, aterdisând care elin care mai straşnic pentru dobândirea ei. Su­ mele oferite pentru acest scop ajung la nişte cifre ce ar părea fabuloase, dacă nu ar fi arătate de martori contimporani din. cei mai vrednici de credinţă. Mezatul rămâne asupra unui preten­ dent pe care un document german îl numeşte Emanoil, iar altul veneţian din aceiaşi dată, şi care nu putea avea în vedere decât aceiaşi persoană, îi dă numele, pe care îl are şi în cronicarul U­ reche, de Aron. Documentul german, ne spunecă acest preten­ dent era "de rasă evreiască" 335. Noi îl vom numi, spre deosebire ele Petru Aron, predecesorul lui Ştefan cel Mare, cu ambele sale nume: Emanoil A.ron. El pretindea că ar fifiu de domn, lucru ce s'ar putea împăca cu evreismul său, după cum şi la Ioan Vodă cel Cumplit, faptul că era fiu de domn nu împiedica armenismul său, anume după mumă-sa. Haidenstein, scriitor contimporan adaugă că ar fi fost un rândaş ele grajduri la un boier, şi că u­ zurpase, nu se ştie prin ce împrejurări, titlul de boier 236. Oricare ar fi originea şi starea acestui pretendent, ceea ce este sigur sunt făgăduinţele sale de 400.000 de mii de galbeni sultanului, 50.000 vizirului şi încă alţi 150.000 către mai multe personaje influente, din care o parte şi ambasadorului englez care îl spri.iiniseşi ga­ rantase pentru el la mai mulţi giuvaergii, Între alţii unuia Elman, care procurase pretendentului un inel de briliant ele 11.000 şi un colet de smaragde de 25.000 de galbeni, daruri pentru sul­ tanele harernului 237. Pentru a întâmpina aceste şi încă alte multe nenumărate cheltueli, el este nevoit să împrumute dela cămătarii din Con­ stantinopole, care practicau asemenea dara veri ca o meserie obişnuită, după cum spun rapoartele contimporane, pană la un milion de galbeni cu procente nea uz it de mari, care sumă nu tre­ bue să ne pară exagerată, dacă socotim şi dobânzile capitalizare ce, Pez.z en călle .-\l'hiduccle Ernest, 12 Septemvric 1591, Ibidem. rIT, p.�153 : "In m il.t.els ist ainer mit namen Emanuel di Razza Hebraica durch des sulthani hoggia, durch dem Mufti und fi.irnemblich durch ainen ansehulichen Iuden Sa­ lomon Tecleschi genant, waivoda in der Moldau worden": Comp. Leonardo către dogele din 12 Septemvrie 1591, Ibidem, IV, 2, p. 157: "II principate clopo molta concorenza e stato concesso a Aron, favorito dallo agent.e d'Tnghlltera". Originea evreească a lui Aron ar răsări din numele său de Aron şi din altul pe care i-I dă papa Clement al VIII-lea, in instrucţiile sale către Alexandru Comuleo, trimis in solie la Cazaci, 10 Noemvrie 1593, Ibidem, III, 2, p. 38: Abraham, şi mai carac­ teristic evreesc. Se vede însă că Aron eră botezat şi devenit Creştin, de oarece el ridică mănăstirea Aron Vodă de lângă Iaşi. Ureche, Letopisete , I, p. 209. Comp. Melchisedek, Notite istorice şi arheologice, p. 285. 236 Engel, Gesch. der l\IIoldau,. p. -233, m Murind Elman, moştenitorii lui f�c proces ambasadorului pentrn plată. Vezi m�i malle acte relative la acest proces in Hurm. Doe. IV, 2, p. 177, 179, 182, [124] 12i ISTORIA ROMANILOR elemailllllainle.dupăcumseobişnuia238.Fiind însă că dispro­ porţia cea mare între suma dată sultanului şi aceea pc care o luase vizind nemultămise pe acest din urmă, apoi el stârni greu­ HI\Î lui Aron, când fu să plece către Moldova . Cand idatu l Izbuti să înfrângă împotrivirea vizir-ului cu ajutorul sultanei validele căreia padişahul îi dăruise tot ce era să iee dela pretcndcntul ruoldovan 23lJ., Astfel Emauoil Aron put.u purcede elin capitala imperiului Turcesc spre a se repezi ea un lup Ilămând asupra tărei ee îl astepta' Cll cea mai mare îngrozite. Si îutradcvăr că avea de ce; 'împrell1l8 cu el şi cu ccauşul ce-I întovărăşca, năvă­ liră în Moldova o droaie nesf'ărsită ele Turci, creditor: de ai lui, care veneau spre a-şi lua elin 'spinarea Licălosulu] norod banii împrumutaţi domnului. Crcditorii temându-se de ncp lată, însoţeau pc dabilari prin (inu turi, storcând prin cazne banii dela locuitori. Văzând însă Aron că nu va putea izbuti a se plăti prin mijloacele obişnuite, orândueşte ca să iec ele tol omul căţi erau în toată ţara, câte un bou, şi trimite pretu tindcni Turei ea să strângă această dare ne mai pomenită ee Întrecea chiar ]le aceea impusă de Iancu Sasul. Pentru a îndeplini porunca în 1021t5 asprimea ei, se luau dela acei CE' aveau mai mulţi, şi pentru acei ce crau Tipsi ţi �40. Domnul care înspăimântase ţara prin aceste jafuri ne­ auzite, se înconjură de o gardi"l ele letegii străini, Unguri, pe care ii aşeză chia r în palatu 1 său, spre a-i avea fără Încetare H\ngu el. Şi măsura era destul de înţeleaptă; căci în curând stoarcerile lui provocară o răscoală în tinuturile Orheiului si a Lăpuşnci, care-şi puseră in frunte pe 'un tânăr principe n�l1l1it Ionaşcu, căruia ii dădură şi numele de Bogdan. . . Aron înnainte de a pleca contra răsculaţilor, pune să tale pe trei boieri mari dela curtea lui, învinuindu-i că ar fi în înţe­ legere cu răzvrătitorii, anume pe marele vornic Bucium, pe Lo­ gofătul BârJădeanu, şi pe vornicul Paos, lllimind în loeul lui Barlădeanu pe Ureche mare 10goJăl Oştirile se lntâlniră dincolo de Prut, pe afluenluI Nistrului, Hăutul, unde Aron bMtl pe r8zvrălitori, prinse pe clomnişor, îi Hlie, nasul, şi-l trimise într'o "" .Pc I:\ng,-, r"po�rlcle citale mai Sll', l11>1i Yl�zi �i ""portul lui I.orenzo Jkl'll:ll'do c"ll'c c1ogcle. 115 l\"oem\Tir 1')\)1, ibidem. p. l;)R: ,.1-: pmHlo (lltcsto llOVO principe di Bogdani" lascianc\o qt,; clehilo cii lill milioll (Ii Ol"fl., parte al gnlll signore c-l ,"ii grandi delh1 Porla el p:lrle fi parlico1nri. pcr "nblll' toUe " grossissiJlli ill­ Icressi., el p("'o ])'II·tC COll lui Uil c1tiaus. il qual 11>,b1>i" da ""is1.cr coll� pcrsOJ13 511<\ rino ci", cave]'" (\" popoli :dmcllolaI110. cl,c si,) pagal,\ stiH i\I:,csl" ci. Ii p!'in­ cipnli (li quesln gOVC"!lo. Hor:·, pCl1sil\o le Eccelknze Voslre "c.lle tel'lllille fii ruina el dispcr:ltione s"rano ric\ol1c (juellc misc!'e genti li"lIe vile de ljuaJi fi- 1181111('nlc si hm'c1'>1 d" C8\':1I' quesio C 1110110 altro c11'l\3I'o per ljucsla causa". ,,,'o !.nrenzn lkrn:lI'do ei'\lrc dogelc, :2 l\"OCnlv. Hifl.!. (;o!umnll lui Traian lf:7C, p. 2Rl1. Aceasl" d('pe>" nu se aJ'lr1 'Tproclns" În Culce!i" rloCl'IlH'nlc'OI' Hur­ muza!;i. (Pentru. ce?) "10 {;1'('('II('. LeloJli-'l'{r. L iJ. 2(j(j, [125] ISTORIA MOLDOVEI mâuăs tire. 1JUP�1 accca Jncepu O răzbu narc Iioroasă, nu numai contra acelora care-I cornbătuscră, clar si în contra rudeniilor lor, rrll';:i deosebire de vinovati sali nevinovati, răzbunare cu atât mai dorită ele domn, CLi �cH confiscarea averilor, ce era o urmare neapărată a pedepsei pentru trădare, ruulţurnea nesiâr­ !;lilele lui nevoi ele bani 241. Intre jertfele căzute se numără şi BartolomcuBru tti, ]J8rM la principe că ar întrcţineă o cores­ pondenţă duşmăuească lui, cu Polonii, p;'tr�l sprijinill'i cu o seri­ soare închipuită ca f'ăcută elin parLea lui Brutti către Polou i, 111 scopul ele a restabili pe Fostul domn Petru Schiopul. Cauza adevărată a ucidere: lui Brutti era dorinţa domnului de a scăpa (1" UI] creditor supărător, căruia Aron datorea bani încă, dela suirea lui în scaun 242. Turcii tolcrau toate Iără de legile până ce se îutârnpla vre-o răscoală : căcă turburările puteau provoca amestecul puterilor străine şi Încurca pe Poartă în războac. De aceea ca maz ilca în totdeauna pe domnul ce avea nenorocirea a provoca turbu­ rări, cu toale că niste asemenea erau stârnite tocmai prin nesatu l ei de bani, îrnpingăud pe domn la jalul şi dcspoierea por;o­ rului. Nu erau domnii atât de r�ti pe cât îi făceau Împrejurările, şi însuşi Aron arată prin politica urmată ele el, că ar fi fost bu­ curos de a grlsi un sprijin în contra Turcilor. Aşa el scrie în două rânduri papei, spre a-l încredinţa despre simţimintele sale de respect către religia ca tolică, declară udu-i că-I rccu noaşte drep l adevăratul urmaş al lui Sf. Petru. Papa trimite la el pe un călu­ găr, Don Alesso, căruia Afon îi destăinueşte chiar dorinţa lui de a vedea Iormându-se o ligă spre a alunga pe Otomani din Europa şi Constantinopolc. Tot pe atunci relaţiile între Turci şi impăratul german înăsprindu-se elin ce în ce, şi războiul aş­ teptându-se a izbucni din zi .în zi, Aron trimite un sol la curlea acelui împ5rat, oferinc1u·i toate slujbele sale, cu singura condiţie de a g['osi o scăpare în împăIi:lţia lui, când s'ar întâmpla să fie alungat din Moldova. Impăratul consimte la cererile domnului, şi ambasadorul lui pleacă elin Praga lJ1cărcat cu daruri. Docu­ mentul dela care împrumu tăm aceste ştiri, adallg�l că "această purtare nu ne-a părut nici odatrl sinceră; căci avem ştiinţă că Aron adu nase mari bogătii, si că el nu are altă dori nlă decât a părăsi ţara şi a se pl�m: in' sigUranţrl, înnainte ca })arharii în '" Ureche. 1. ( .. , (:oIlJil'lll:ll. prin rapol'lu] lui l\["reo Z:llll' c:',lre d.ogele dÎl' 27 Iunie J;;\)2 .. Hllnn., .00('., IV, 2, p. ·!Gl : "Di Bogdani" vi snll avisi cii ([li a Jehc' ·ri '·OlUtiOllC pcr [e gnl vezz(; el eslo!'si Ili gr'llId issiille clle pa t iscono CI uclle g('n ti, e"endo li JlofJuli lan!.o esausLi che a ]1Cll<1 pOSSOIlO conlenc!'si ill vila". '" Mareo Zane c:,trc !I(lgele18 Iulie si li Augusl 1:>92. Ibid .. p. 11;2--1(;:\. C()mp. Bielski În A /'iI. isi ... 1. 1, p . .1 T,. [126] 126 ISTORIA ROMÂNILOR lăcomia 101 s2-1 fi despoiat" 24.3. Părerea aceasta asupra lui Ema­ noil Aron este nedreaptă; purtarea lui ulterioară şi răscoala lui în contra Turcilor alăturea cu Mihai Viteazul, în timpul domniei sale a doua, o dovedesc. Aron, fiind depus din pricina răscoalei intâmplate, pleacă spre Constantinopole, însoţit de năvala de CI editori Cal e-1 înt o­ vărăşiseră la venire, şi care mergeau şi ei la Poartă, să stăruiască pentru reîntronarea lui, de oarece în scurtul timp cât stătuse el domn, nu putuse a le plăti datoriile, cu toate lăudabilele lui si- linti de a o face 244. . , In timpul mazilirei sale, se ivesc încă doi pretendenţi unul Alexandru susţinut de Ienicerii din Constantinopole, că­ rora le făgăduise un mare bacşiş şi un altul Petru susţinut de Cazaci, şi care izbuti pentru un moment a pune mâna pe Iaşi, şi a alunga de aici pe ceauşul turc care mazilise pe Aron şi căuta de trebile ţă: ei până la rânduirea altui domn. Sultanul însă roagă pe Sigismund Batori să alunge pe Petru, ceeace dom­ nul Transilvaniei îndeplineşte prin Gaspar Sihrik 245, iar tro­ nul Moldovei, fată cu interesele cele mari hănesti ale Turcilor creditori, este înapoiat lui Aron, care, mazilit în Iunie 1593, se intoarce în scaun după două luni, În Septemvrie aceluiaşi an, Domnia lui de a doua, în care el se răscoală în contra Tur­ cilor, alăturea cu Mihai Viteazul si care tine până la 1595, va afla expunerea ei în acea a istori�i eroult{i muntean. Dacă privim îndărăt la perioada istoriei moldoveneşti stre­ curată dela Petru Rareş până la timpul la care am ajuns, găsim că, deşi Moldova se mănţinuse În o atârna re aproape deplină de stăpânirea turcească până la a doua domnie a lui Petru Rareş ea intră de acolo tot mai mult În şivoiul supunerei otomane până când, sub Petru Schiopul, şi mai mult încă sub Aron Tiranul, ea ajunge în starea degradată şi injosită În care o precedase Muntenia. Intr'un chip fatal, neatârnarea odată pierdută, su­ punerea trebuia să se prefacă în robie. Cu toate acestea am văzut că Moldova îşi păstrase încă vechea ei vârtute care se arătă la lumină sub domnia lui Ioan Vodă cel Cumplit, când bărbăţia ţăranului moldovan, sub conducerea unui căpitan viteaz, pu­ sese iarăşi în cumpănă stăpânirea otomană. Aceeaşi primejduire a ei era să se reproducă, cu o şi mai mare violenţă, prin silinţele '·10 Iust.ructione a :\f-re Visconti Vescovo eli Ce rvia , mnridat.o nunzio al Transilvano, document descoperit de V. A. Ureche in b ibliotcca elin Madrid. Arii. isi, 1, 2, p . 151. 0<' Ureche, Lclopi sc!e, 1, p. 207, confirmat de raportul lui Marr.o ZRne către dogele, 18 laIie 1592, Hlll'lll., ooc.. IV, 2, p. 162. '" 1 oan nis Decii Barou is, conunentarium ele rebus hungaricls in 111011 Hunqariae liislor ica, script ores XVII, p. 39. [127] ISTORIA MOLDOVEI 127 unui alt erou, Mihai Viteazul al Munteniei, la a căruia istorie trebue să păşim 24;6. Multe şi mari fapte se vor săvârşi în scurtele clipe ale acestei domnii a căreia mormânt stă aşa de aproape de leagănul ei, şi de aceea cu toată scurtimea ei, cere o expunere aşa de "întinsă : căci vremea se măsoară nu după muta ei lăţime, ci după pătura de fapte cărora slujeşte de aşternut. '"" Adăogim că In domnia a doua a lni Petru Schio pul s'a încheiat intre Moldova şi Anglia un tratat de comerţ în 27 August 1588, prin ambasadorul re­ ginei Elisabeta, Wiliam Harrebone, care trecu înadins spre acest scop pe la curtea moldovenească. Tratatul a fost publicat în o colecţie de acte diplomatice eu­ gleză făcută in 1599 de Hacklyit, II, p. 290. El a fost descoperit şi dat la lumină pentru prima oară în România de Th. Codrescu In vol. IV al Uricariului, p, 394. Prin acest tratat Petru Schiopul învoeşt e supuşilor englezi liberul comerţ În ţara Iui, având a plăti o vamă de 3 %. [128] CAPU L VI DOMNIA LUI MIHAI VITEAZUL 1593-1601 LUPTELI-'= CU TUHCII 1. AnUAl OtllPA THONLJL Starea tărilol" romfllle.-- Căderea tărilor române sub Turci ajunsese atât' de jos încât nu se putea coborî mai tare. Se vorbea chiar prin Constantinopole despre hotărârea luată de sultan de a le preface În paşalacuri turceşti, după cum îl sf'ătuise Mih­ nea. Era Însă invedera t că o asemenea măsură trebuia, să sece sau cel puţin să reducă mult izvorul bacşişurilor primite de Turci, din aceste ţări, si de aceea, vorba rămâneă numai vorbă. Această măsurătrebu{�l, după gândul Turcilor, să se îndepli­ nească "îndată ce voevozii actuali ai Moldovei şi Valahiei îşi VOI' fi plăti t tribul.ul şi dările extraordinare" 1. Fiind însă că domnii se schimbau fără Încetare; abia unul adusese pIOCOIlUI, şi iată că alt datornic era În locul lui, aşa că domnii erau purui ea "ac­ tuali", apoi planul Turcilor se tot amâna, fără a se mai pune nici odată. În lucrare. 1 Pezxen c. Arh. Ernest., 2:j SepL.l:J91 .. Hurm., Doe., J II, p. l:J-i: "un". Sull.anus rcsol virl. sein so ball. diser aus dor �Iolclall und clcrWavwoda Vulachiae ir ordiuarj trihu tt unei ex.t raordinarj zu-aucu volJig nczahlt 'llsd�lln in gcmef t cn zwein Lundern Bcglerhcgcn und ein Uirggisch l-\egilllenl cinczusecz cn". Mai V('Zl şi un alt: raport: al uceluiaşt ambasador din IIj No emvrie 1591. Ibidem, p. Uj�). [129] LUPTELI Petru Cerccl 1583-85. Mihai Viteazul 1593�-1601. VoI. III, p. 8i], 102; IV, p. 17, 1·10, 185; în acest vol. p. 15. 6 Walter. Brenis rerutn ab illustrissimo Miliaele, Moldaoiae Tran'�alPi;;ae sine Walachiae palatino qestorum descriptio în Papiu Ilarian, Tesaur de monumente istorice, I, p. 9: "Ad quod Instltutum cert ius obtinendum aounculus (oel) ma/ris fraier genle Graecus qui et ipse antea dicto Bahni officio (ban de Craiova) functus crat", Un raport veneţian a lui Maree Zane c. dogele din 6 Sept. 1593 iDoc.: Hurrn., III, p. 457), face din eroare pe Mihaiu fiul lui Iane: "essendo stato sos. tltuito un figliuolo che fu del Bano, agcnte di questo Voivoda (Alesandro)". Un doc, din 1679 spune că "Mihaiu Vodă s'a făcut rudă cu Iane Banul când a stătut a fi domn aici In ţ.ară", N. Iorga, Studii şi doc., V. p. 305. [132] 132 ISTORIA ROMÂNILOR ---------------------_._-_ .... _---_ .. _------._------- dova pentru respingerea compeţitorilor săi 7, bine înţeles nu fără a se înîruptă şi el din aurul ce curgea prin mânile sale către pungile turceşti. După ce puse în Muntenia pe Ştefan Surdul, si pe Alexandru al IV-lea, Iane se gândi că a venit timpul să-şi aducă aminte şi de familia lui, de nepotul său Mihai, căruia îi cedase, pe timpul lui Alexandru banatul Craiovei. El incepu deci a unelti la Poartă în favoarea rudeniei sale, spre a-i da scaunul domniei, lucru în care izbuti cu ajutorul fratelui său Andronic Cantacutino care spunea într'o scrisoare a lui către Petru Schiopul că el a pus pe Mihai domn în Muntenia 8. Mihai în acest timp pregătea spiritele în ţară pentru pri­ mirea stăpânirei sale. Deşi aşezat, el neam al Drăculeştilor în anticul scaun al familiei Băsărăbeştilor, banatul Craiovei, în sânul boierimei ce apărase alta dată cu atâta îndărătnicie drep­ turile acelei linii a familiei domnitoare, totusi izbuteste a-si creeă o puternică partidă care în ascuns dorea suirea lui in scau­ nul Munteniei. Stim că aceste două mari partide ale Drăcules­ tilor şi Băsărăbeştilor se desfăcuseră cu timpul, sub apăsarea tur­ ceasca, Încât ele pierduseră conştiinţa interesului teritorial ce altă dală le desbinase. De aceea nu este mai extraordinară sprijinirea lui Mihai de boierimea olteană, de cum fusese mai iunainte aceea a altor domni 9, cu atât mai mult că Mihai prin ocârrnuirea întocmită de el anume pe înţelepciune, apăra Ol­ tenia pe cât putea de jafurile şi despoierea cărora era expusă Mun­ tenia Mare. Pe lângă această ocrotire a supuşilor săi, el se arată judecător drept în pricinile deferite autorităţei lui, bun şi îndu­ rător faţă cu cei ce-i greşiseră, darnic şi generos către toţi fără deosebire, încât prin o atare purtare prea bine calculată, el atrase în curând inimile tuturor celor pe care îi revolta neomenia şi cruzimile Moldovanului Alexandru Bogdan, a veneticului străin, după ideile de atunci, care şedea pe scaunul Munteniei. Atât apucăturile lui Mihai cât şi uneltirile ce se urziau ]a Constantinopole treziră pe domn din nepăsarea lui. In 1 epezi­ ciunea cu care se rostiau pe atunci ju decăţile, mai ales în materie de trădare, Mihai fu judecat şi osăndit, înnainte chiar de a se fi putul gândi a-şi pune viaţa la adăpost. El fu prins şi adus în­ naintea domnului înfuriat care hotărî numai decât să scape prin moarte de acest competitor periculos. In ziua fixată pentru executare, Mihai fu scos din temniţă şi urmat de o mulţime imensă, atrasă de marele său nume, fu îndreptat către locul osândei. In drumul său el trecu pe lângă biserica Albă, şi, fiind pe vremea liturghiei, ceru învoire să se închine, ceeace îi se încu- 7 Pezzen către Arhid. Ernest, 14 lan. 1590_ Hurrn., Doc., III, p. 131-132_ 8 Vezi mai jos, vol. VI, la cap. Mibaiii al III-lea şi Chiculeştii, unde se vorbeşte de Cantacuzlneşti. , Mai sus, bunăoară, VoL IV, p_ 196. [133] LUPTELE CU TURCII 133 viinţă. Aici făgădui el sfântului Neculai că de-l va mântui, va face o mănăstire pe numele lui. Biserica fir ridicată în urmă, şi există si astăzi. sub numele de Mihai Vodă. C�Iăul ce 'trebuia să lovească pe Mihai era un Tigan, fost rob al său, căruia Mihai întrun rând îi scăpase viaţa. Fiind Tiganul cam ametit de băutură, si intimidat de figura cea im- 1)uI1ătoare· a jărtfei sale; mintea 'lui apoi înfierbântată făcând să-i apară îngrozitoare omorârea fostului său stăpân şi mântuitor vietei, el lepădă din mâini securea şi o rupse de fugă, Un strigăt de hucurie isbucni din piepturile tuturor, şi lumea higotă a tim­ pului nu lipsi a vedea în această împrejurare o voinţă dumneze­ iască. Toţi boierii se duseră la domn şi-l rugară să ierte pe Mihai. Deşi domnul trebuia să simtă cât de mult câştigase popularitatea lui Mihai prin această împrejurare, el fu nevoit să facă boierilor pe voie, cu atât mai mult că, cuprinşi de o teamă superstitioasă nu se află nimeni care să iee locul călăului, Petru Armanul (Or­ meny), ce a servit mai târziu pe Mihai Viteazul ca general şi diplomat, şi care istoriseşte această împrejurare după spusa unor martori oculari, o asemănează cu scena petrecută între Marius şi Cimbrul care refuză să taie pe distrugătorul neamului său 10. Deşi în aparenţă fusese iertat de Alexandru, Mihai ştia, că, mai ales după cele Întâmpla te în ziua executărei, domnul nu pu­ tea să-l uite, şi că viata lui va fi totdeauna în pericol. El pără­ seşte deci hănia Olteniei, în care Alexandru, pentru a-l adormi mai bine, Îl restituise, şi fuge 'în Transilvania, la Sigismund Ba­ tori, domnul acelei ţări. Vărul lui Sigismund, Baltazar, care era in bune relaţii cu Vizirul cel mare, Sinan-paşa, dă lui Mihai o recomanda ţie către acela şi alta către sir Eduard Burton, solul reginei Angliei Elisabeta, care avea, elin cauza stăpânei sale, mare vază la Poartă u. Mihai se duce Ia Constantinopole, unde Începe a stărui făţiş pentru căpătarea domniei, sprijinit fiind şi de partida din Muntenia, care trimite, îndată după sosirea lui in capitala Imperiului Otoman, o deputatle însărcinată a duce plângerile ţărei contra domniei jăfuitoare a lui Alexandru. Spri­ jinul cel mai puternic a lui Mihai era însă unchii săi după mamă, puternicii Greci, fraţii Androuie şi Ioan Cantacuzino elin care cel întâiu era În Constantinopole, iar cel de al doilea Ioan se purta prin ţările române unde încăpuse la mari boieri, Întâi în Moldova unde îmbrăcase dregătoria de mare vistiernic, apoi în Muntenia unde fusese râncluit ban de Craiova. Ioan dă întâi 10 Petru Orrncny în Bălcescu. Miliaiu Viteazul, Ed. Academiei, Bucureşti, 1878, p. 30. Ediţia Academiei, nu ştim din ce pricină, I1U reproduce notele Băl­ ccscului. Scrierea se află redată împreună cu notele În Revista Română, 1861, însă numai până la sfi'trşitul cărţ ei II II-a. n De aceea spune Bornamlsso că "l\lihai primise mult hine de la Slgismund şi că prin ajutorul lui ajunsese domn în Valahia". Hurm., Doe., XII, p. 858. [134] 134 ISTORIA ROMÂNIT OR nepotului său de soră, lui Mihai, bănia Craiovei; dar după cele petrecute cu Alexandru al IV-lea vrea să-i dee chiar domnia şi, stăruind la Turci întru aceasta, obţinu tronul pentru e112 •• Recomandaţiile şi plângerile erau însă numai un mijloc de a pregăti pe Turci pentru atacul decisiv ce trebuia să se facă cu punga în mână, cea mai straşnică armă ce a fost întrebuinţată vreodată în contra Otomanilor. Mihai urmând obiceiurilor si sistemului admis, iea, mai ales .pe garanţia unchiului său Iane, 400.000 de fiorinidela Turci, Greci şi Evrei, cu camătă tradi­ ţională, din care dă numai vizirului Sinan-paşa 200.000 de galbeni; iar restul îi dă sultanului, valid el ei, beglerbegului Greciei şi la alţi oameni influenţi de la Poartă. Intre altele făgădueşte şi medicului Evreu al lui Sinan-paşa 4.000 de taleri, pentru care îi dă un înscris. In 1595 după răscoala lui Mihai, Evreul, lacom de bani, nu se teme a veni în Muntenia spre a cere plata datoriei." El este Însă reţinut ca prins de Mihai 13. Astfel izbuti şi Mihai Viteazul a obţinea domnia pe calea obişnuită a darurilor şi cumpărărei. Dar nu intra în sietemul lui de a o menţinea prin aceleaşi mijloace. El voise numai să-şi deschidă porţile tronului Munteniei, pentru a putea apoi arăta Turcilor, de pe înălţimea lui, că încă mai trăiau oameni în ţările române. Alexandru se retrase la Constantinopole, de unde mai târziu pe când norocul surâdea lui Mihai, el ne mai trăgând nă­ dejde de a se urca înnapoi în tronul Munteniei, începe a intriga contra lui Ieremia Movilă domnul Moldovei, care pentru a scăpa de el, cumpără moartea lui dela Turci. Alexandru este ucis în Duminica FloriiJor 159714. La răsturnarea lui Alexandru mai contribui se încă IJ îm­ prejurare, anume Între creditorii lui erau şi mai mulţi Ieniceri care petreceau în Muntenia, comiţând câte neorândueli toate. Unul din ei se întâmplă să fie UCIS în timpul unei bunte făcute de el, de un soldat al domnului, "de Cal e lucru simţindu-se atins întregul corp al Ienicerilor, cert! a lui destituire" 15. Mihai vine în Muntenia pe la Iulie 159316, fiind foarte bine primit de poporul întreg. Pe lângă însuşirile caracterului său chiar şi chipul lui era ademenitor. De o statură proporţi_?l��!!!-�e 12 Dovezile pentru lnterpunerea lui Andronic şi Ioan în folosul lui Mihai vezi mai jos la vol. VI, § Cantacnzineştii. 13 Extrasele din analele lui Fugger, aus Coscha vom 1 Marty anuo 1595. Hurm., Doc., III, p. 228. Pentru darurile datc Turcilor vezi 'iIV. Bet.hlcn, Hisl{)ria de rebus transihmnicis, V. p. 274-277. " Walter, l. C., p. 10. " Maree Zane o. dogele, 6 Sept, 1593. Hurrn., Doc., III, p. 457. 16 Un raport veneţian din 9 Iunie 1593. Ibidem, p. 457, conţine relaţia despre deputaţia boierilor munteni contra lui Alexandru care era deci încă domn în acea lună. Raportul din 6 Septemvrie 159� (nota precedentă) arată pe Alexan­ dru ca înlocuit. Bălcescu, 1. C., p, 32, dă numai anul suirei lui Mihai în tron, H;93, nu �j luna. "" e [135] LUPTELE CU TURCII rse vânjoasă şi puternică, cu o figură încadrată în o plină barbă neagră, cu o privire impunătoare, era unul din acele tipuri care lovesc Ia prima vedere şi lasă adânc în suflet o neştearsă înti­ părire 17. El era în toată puterea lui când urca treptele tronului muntean, în vârstă de 35 de ani, când ştim că la moartea lui, în 1601, era de 42-43 de ani 18. 2. LEGĂTURIJ�E PREGĂTITOARE RĂSCOALEI Războiul între Turci şi Impăratul RudoIf.··- Tocmai pe când Mihai punea mâna pe tronul Munteniei, un nou războiu se aprindeă Între Turci şi Austriaci, În care Mihai trebuia să in­ tervină cu atâta energie. Dela cucerirea Ungariei prin bătălia dela Mohaci (1526) şi mai ales dela înfiinţarea paşalâcului de Buda (1541) mai nu trecea o zi fără ca să se Întâmple ciocniri . duşmăneşti între Turci şi Impărăţia Germană. Turcii, cu firea lor sălbatecă şi prădătoare, nu se puteau reţineă de a năvăli peste graniţele lor şi a duce pustierea În sânul imperi.ului; iar Germanii la rândul lor, spre a răzbuna asemenea acte de vanda­ lizm, nu s căpau nici un prilej de a prăda şi bate pe Turci. Deşi în formă pacea exista între ambele împărăţii; deşi mai ales cea germană căuta în toate modurile să .îmbuneze pe sultani, prin ambasade şi prezenturi, în afară de răspunderea regulată a tri­ hutului de 30.000 galbeni pe care marele împărat al Romanilor era obligat a-l răspunde Osmanilor, între ambele State era o stare de războiu continuă, războiu mic, un soiu de querilla, care ameninţa pe fiece zi să se schimbe în unul mare. Către sfârşitul secolului al XVI-lea starea de Încordare între ambele împărăţii ajunsese de tot Însemnată. Se dăduseră mai multe lupte între armatele lor, încunnnate cu izhânzi deo­ sebite, când În favoarea unei părţi, când În a celeilalte. Mai ales dela venirea lui Sinan-paşa, duşmanul cel mai Înverşunat al Nemtilor la viziratul cel mare, lucrnrile luaseră o faţă cu totul războinică. El aţâţa fără încetare în ascuns pe Hasan-paşa, guvernatorul Bosniei, la năvăliri în Imperiul german. Ambasa­ dorul imperial, baronul de Krechwitz, se silea din răsputeri să liniştească pornirile, când se întâmplă tocmai ca prin trădarea unui om al cancelariei germane, Sinan-paşa să pună mâna pe o scrisoare a ambasadorului către Împăratul, în care acesta arăta că toată pricina reI ei întorsături ce o luase lucrurile în Constan­ tinopole, venea numai dela înverşunata duşmănie a lui Sinan paşa în contra Creştinilor, opinând că o Îndreptare s'ar putea 11 Walter, 1. C., p. 8; descriere corespunzătoare cu portretul lui Mihai. 1, Vezi legenda pe portretul lui deSadeler, în fruntea volumului; por­ tretul e din 1601. [136] 136 ISTom.\ TtO�!.\N:LOR aştepta numai dacă rar putea .,curăţi de viaţă pe bătrânul dine de Sinan paşa" 19. IşJ poate cineva închipui turbarea ce apucă pe vizir când V8ZU insulta şi g�1ndul cel negru al Germanilor in privirea lui. El vroia să arunce de îndată pe ambasador în în­ chisoare şi să declare războiu Austriei. Sultanul Însă opunân­ du-se acestei măsuri extreme, vizirul trebui să se mai liniştească, când tocmai soseşte altă veste şi mai cumplită. Hasan-paşa, în una din incursiile lui prădătoare În Germania, fusese măcelărit împreună cu mai Bine de jumătate din armata lui, vre-o 18.000 de oameni, lângă râul Culpa. Cum se răspândeşte vestea înfio­ rătoare în Constantinopole, cu toate că Turcilor nu li se întârn­ plase decât ceea ce li se cuvenea, toată lumea, armată şi popor, incep a striga răzbunare. Sinan-paşa se foloseşte de moment pentru a stărui Întru îndeplinirea gândului pe care de mult îl coceă, a unei lupte cu Germanii. In sfârşit două. sultane, care-şi pierduseră copii În lupta dela Culpa, se aruncă cu 'părul despletit la picioarele sultanului, şi acesta ne mai putându-se împotrivi atâtor stăruinţi, războiul contra Germaniei este hotărât într'un mare divan ţinut după cât se vede în Iulie 1.593, tot pe atunci pe când Mihai fusese rânduit domn În tronul Munteniei. Impăratul Rudolf al II-lea văzând de mai în nainte că lucrurile merg a războiu în Constantinopole, convocase încă în anul 1592 un consiliu la Praga, care luase toate măsurile tre­ buitoare pentru a întâmpina rupta. Intre altele se hotărâse a se recurge şi la ajutoarele străine. Starea Europei era, aşa că nu se prea putea aştepta un sprijin dela puterile mai puţin interesate ale Apusului. Spania cu toale că bătuse pe Turci la Lepanto în 1571, se încurcase În crâncenul războiu cu 'Ţările de Jos, care tocmai pe atunci era în toată furia lui, mai cornplicându-se lupta şi cu aceea în contra reginei Angliei, Elisabeta, care şi ea se afla cu mânile legate elin aceeaşi pricină. In Franţia se desfăşurau pe atunci luptele de religie, amestecate cu planurile ambiţioase ale Guizilor, sprijiniţi de Filip al II-lea. Henric al IV-lea de abia urcat pe tronul Ira n­ cez, 1589, avea altele de făcut în propria lui ţară, decât a căuta lanri îndepărtaţi în luptele cu Turcii. V enetia urma, dela 1573, de când incheiase pacea eu Poarta, o politică de supunere faţă de dânsa, şi căuta necontenit să îmblânzească firea cea pornită a Turcilor prin cheltueli şi daruri bogate. lncă În 1592 când ambasadorul Beruardo părăseşteConstantinopolea, marele vizir }�erhat-paşa,predecesorlll lui Sinan-paşa, îl asigură că până t a Este nostimă expresia ce o Înl rebuin\enză a m basad orul: nes wiire alles gut, .weun man nul' elen alt en hun d, den Sinan Passu koriute urn's Lebeu prac­ .ticiren": Seidl, Denkwuf'dige Gesandschaţt ll.11 clic ottommanische Pţ orte, G(irlilz, 1711, p. 21, citat de Zin kciseu, Geseh., des 08171. Reichcs, III, p. 588. [137] LCl'TJi3LE cu TURCll 137 ce ţărâna îi va acoperi ochii, nici odaU\ nu YH permite ca să Se fată vre-un rău stăpânirilor sau supuşilor republicei. In asemenea condiţii înţelegem cum o ligă mai mare a Europei apusene Îl! contra Turcilor era peste putinţă de Întocmit. Cu toate acestea, se făcură cel puţin nişte încercări de a scula Europa contra Otomanilor. Insemnat este mai ales în această privire memoriul îuvăţatului episcop de Lesin a Pieire Impăratul Rudolf al Il-lea Ccdolini, către papa Clement al VIII-lea, In care se pune mare vai oare pe o alianţă a împăratului cu ţarul Moscovei, "mai .ales pentru că acesta llU numai că ar putea pune pe picior de răz­ hoiu 200.000 de oameni de minunată cavalerie si ar avea un foarte bun pal c de artilerie, dar încă al sta prin J'imba şi religia Iti i în cea mai strânsă leg2turi3 cu cea mai mare parte eli Il popo­ ratia creştină a împărăţiei mahomedanc din Europa şi din Azia" 20. 2. Flclat.ioue die Mons. Vietro Ccdul in i, "el' la duc:;sa contra il Turco în /:illkeis·('o. Il I, p. 5Cj3. Co mp. Tr. Djuvur. t • Cenl proict« de I'ur/a.ge de la Turqn ie 19J'). [138] 138 ISTORIA ROMÂNILOR Papa de şi gata ca totdeauna a propovădui cruciata con­ tra Mahornedanilor, încotro putea el să se îndrepte în Europa apuseană, spre a o pune în mişcare? De aceea îl vedem, pe el, capul Catolicismului, îmbiind la această sfântă luptă pe puterile ortodoxe ale Răsăritului, care fiind deadreptul interesate În cauză, putea fi mai mare speranţă de a le atrage în alianţa Im­ periului German. ]\lihai iea parte la liga anti-tureească. -- Char în Noem­ vrie 1593, puţin timp după declararea războiului;' şi aflăm pe papă trimiţând :o circulară-către- mai multe puteri răsăritene, precum regelui Poloniei, lui Sigismundprincipele Transilvaniei, lui Andrei Batori cardinalul, Cazacilor şi hatmanului lor, lui Aron Vodă domnul Moldovei, şi ooeoodului Munteniei, fără a-i da numele, cerând dela _ toţi să sară în ajutorul .Creştinătăţei ameninţate. - Dacă papa nu des-emna prin numele său pe voevodul Mun­ teniei, ca pe acelalMoldoveivpe care'I. numeşte 4-1'on, aceasta se întâmplă din pricină-că el nu ştieă, în repezile schimbări de domn ce se petreceau în Muntenia, că Mihai, ocupa se tronul acelei ţări. Neştiirîţapapei-erâ cu atât mai firească; cu cât chiar o putere mai apropiată şimai interesată de a cunoaşte schim­ bările întâmplare, Impărăţia austriacă, ştieă tot atât de puţin, chiar la începutul anului 1594, Un an aproape după ce Mihai se urca se în scaun, că acest domnistăteă în fruntea Munteniei. Astfel În 3 Martie 1594 găsim că scrisoarea trimisă de împăratul Rudolf al II-lea domnului Munteniei, poartă pe ea adresa: lui Ştefan Bogdan, gospodarul Moldovei, ' Valahiei, � necunoscând deci Impăratul, nu numai mazilireaucelui domn, dar şi încă pe acel ce mai urmase după el, Alexandru al IY-Iea, înnainte de Mihai Viteazul 21. Invitarea -trimisă de -papă, precum-şi-serisoarea împăra­ tului Rudolf către închipuitul domn al Valachiei, Ştefan Bogdan sunt însă singurele urme despre încercarea de a se atrage în liga anti-otomană şi pe domnul Munteniei, pe când din protivă, cu domnul Moldovei corespondenţa este foarte deasă, şi o sumă de ade ne pun în cunoştinţa pasuriJor tot mai înnaintate făcute de domnul Moldovei alăturea cu Creştinii şi În contra Turcilor. 21 Scrisoarea lui Rudolf al II-lea c. Ştefan Bogdan .. hospodaro Moldavlae­ Valachiae" din 3 Martie 1594 în Hurm., Doc., III, p. 184. Tot acolo la p. 173-175, adresele către ceilalţi princlpl. Ca să nu se creadă că Ştefan Bogdan era numai o adresă greşită, aducem şi instrucţille date de Rudolf ambasadorului său însărci­ nat cu ducerea scrisorilor, lotan de Marini Raguseus, din 7 Martie 1594: "Egre­ gio Iohanni in terras Moldaviae Walachiae proficiscenti non solum ipsum hospo­ darum sive Aronem, sive Stephanum Boţţdanum, ad quos quidem arnbos alterutro non praesente, literas credentiales in eventurn habet". Ibidem, p. 186. [139] LUPTELE CU TURCII 139 Aron Tiranul mazilit de sultan, după cum am văzut, în Iunie 1593, fusese restituit în scaun, după stăruinţa creditorilor săi în Septemvrie aceluiaşi an. După circulara papei datată din 8 Noernvrie 1593, găsim o scrisoare a lui Valentin Praepostvary adresată lui Aron, în care îi raportează despre mersul războiului În Ungaria, îl înştiinţează că imperialii au bătut pe Turci la Stuhlweissenburg, ceeace se întâmpla se în 3 Noemvrie aceluiaşi an, sfătuindu-l în vederea acestui rezultat strălucit, să rămână în credinţă către împăratul, asigurându-l că vor veni în curând timpuri mai fericite pentru el şi ţara lui 22. Aron Vodă mişcat prin izbânzile Nemţilor, se hotărăşte a face un pas către alianţa germană, şi răspunde lui Praepostvary că "lucrurile în Moldova stau aşa că împăratul turcesc face ce vroeşte cu ea, şi că domnul nu este decât un ocârmuitor pus de el asupra tărei : că Aron se oferă bucuros a servi Majestăţei Sale, dar că ea trebue să înţe­ leagă că ar vrea să vorbească mai multe, şi nu poate, căci un greu lanţ îl strânge de gât; că el nu s'ar putea întemeia pentru a face un pas atât de grav, numai pe scrisoarea unui Însărcinat al împăratului, şi că acesta el însuşi ar trebui să-i scrie pentru ca şi dânsul să se poată rosti cu siguranţă" 23. Praepostvary care cunoştea Moldova şi Valahia prin sine însuşi, căci călătorise mai înnainte În ele, odată cu trimiterea răspunsului lui Aron, arată împăratului de cât ajutor i-ar putea fi aceste două ţări în o luptă cu Turcii; "că oştirile lor ar putea prăda Ţara Turcească până către Adrianopoli şi că Sinan-paşa ar fi nevoit sau a se Întoarce îndărăt, sau a merge în contra lor, părăsind războiul unguresc" 24. Aron Vodă însă, odată intrat în acţiune, merge înnainte. El trimite în 6 Fevruarie 1594 o scrisoare către Sigismund Ba­ tori principele Transilvaniei, în care-I înştiinţează că primise dela hanul tătărăsc un ordin al sultanului, de a da Tătarilor călăuzi, care să-i scoată prin Polonia, către Kaschau : că pentru a întârzia măcar năvălirea, el stăruise pe lângă Cazaci, ca la caz de a pleca Tătarii către Moldova, ei să-i atace pe din dărăt. Tot această veste o dă Aron şi în ştiinţa generalilor împărăteşti de la marginea Ungariei 25. Arhiducele Matei mulţămeşte lui Aron pentru ştirile trimise, �5i-1 asigură că împărăţia îşi va pune toate silinţele spre a doborî pe duşmanul comun, şi a face ca şi Mol­ dova să scape de tirania lui şi să rămână în pace şi siguranţă 26 . .. Valentin Praepostvary c. Aron domnul Moldovei, 25 Decernvrie 1593. Hurm., Doc., III, p. 176. e: Aron c. Praepostvary, 1 Ianuarie 1594. Ibidem, p, 177 . .. Praepostvary c. Arhid. Matei, 3 Februarie 1594. Ibidem, p. 178. 23 Aron Vodă c. Sigismund Batori, 6 Fevr, 1594. Ibidem, p. J 79. Aron Vodă c. generalii împărăteşti, 5 Fevruarie 1594. Ibidem, p. 180 . .. Arhiducele Matei c. Aron Vodă, 23 Fevruarie 1594. Ibidem, p. 182. [140] 140 In 6 Martie Aron primind un nou ordin dela sultanul că nu numai să Învoiască Tătarilor trecerea prin ţara lui către Ungaria, dar încă să-i aprovizioneze şi cu grâul trebuitor, domnul Moldovei trimite de sârg această ştiinţă lui Sigismund Batori, pe care însă îl linişteşte, spunându-i că Tătarii nu sunt mulţi, fiindcă cea mai mare parte a trebuit să rămână acasă spre a apăra ţara lor contra Cazacilor; că apoi chiar acei ce vin sunt gata numai la pradă, iar că nu ţin pruba la luptă, şi că ar trebui ata­ caţi mai ales atunci când sunt pedestriţi, trimitându-şi caii la păscut 27. Curând după aceasta soseşte în Moldova ambasada formală a împăratului Rudolf în persoana lui Ioan ele Maririi Pau li Raguseus, care era Însărcinat a merge atât la el cât şi În Muntenia (la Ştefan Bogdan ?), care ultimă însărcinare vom vedea că solul nu o îndeplineşte. Pricina pentru care Mihai era lăsat oarecum afară din alianta anti-turcă, (scrisoarea către Ştefan Bogdan, fiind mai mult făcută de formă) este că nici se ştia că el domnea în Mun­ tenia, nici se presupunea ceva din scopurile lui; ba din potrivă fată cu robirea desăvârsită În care Muntenia căzuse sub Turci, ni�i papa nici împăratul nu puteau avea încredere în domnul acelei ţări. Aşa papa Clement în instrucţiile date solului său Alexandru Cornuleu, îi pune anume în vedere că "În Valahia nu s'ar şti cum stau lucrurile; că cu puţine luni mai înainte se afla în închisorile elin Carneniţa unul ce. pretindea acel Stat şi care se dădea drept catolic. Oricum însă ar fi, nu ne pare inie­ lept a se destăinui acestei qinţi W1 secret de o aşă o însemnătate, dacă nil se va dobândi ure-o hotărâtă cunoştinţă a scopurilor ei" 28. Cât despre simţimintele imperialilor faţă cu Mihai Vitea­ zul, acestea se văd din următoarea împrejurare: Pe când am­ basadorul, de Marini Raguseus, se întorcea dela Aron Vodă, el Întâlni în Transilvania pe solii voevodului Mihai, de al cărui nume atunci auzi pentru prima oară, şi care soli fuseseră trimişi de domnul Munteniei în Ardeal, tocmai în scopul de a încheia o alianţă contra Turcilor. Haguzanul desbătu cu ei mai multe "lucruri anevoioase", şi numai atunci cunoscând că scopul lui Mihai este în aşa de mare armonie cu acel al înjghebătorilor ligei anti-otornane, se hotărî Raguzanul să treacă munţii spre a vizita şi pe domnul muntean. Şi cu toate acestea, până la aşa grad mergea neîncrederea în sinceritatea acestuia, Încât Ragu­ zanul spune într'un raport al său, că "descoperind în urmă d- " Axon Vodă G. Sig. Bat.ori, G.1Vlartie 1594. ibidem, p. 186. Corespondenţa intre oamenii Curţii imperiale şi Arun al Moldovei este foarte bogată. Mai vezr un şir de acte din 1594 În Hurrn., Doc., xrr, p. 8 5i urm, "' Instructllle din 10 Noernvrie 15!)3, ibidem, III, 2, p. ;)Ij·�40. In .ut e instrucţii date de papa solului său episcopului de Cervla din-1594. Lbldetn, fU, 2, p. 395, se spune: "Col Vallacco non diede animo :1 don Alessandro d'alloccar,i, qiutlicandolo tropţio Il 11 ilo el interessato col Turco", Il [141] LUPTELE CU TURCII 141 teva trădări, n'a mai mers în Valahia". Solii lui Mihai cu care se întâlni RaguzauuJ în Ardeal, erau fraţii Buzeşti, despre care anonimul românesc arată că au mers, Stroia în Moldova si Radu în Transilvania, "spre a cere prin ei ajutor contra Turcilor" 29. Această impteţurate 30, ridică cu atât mai mult valoarea lui Mihai Viteazul; arată pornirea sa în contra Turcilor, ca o deier­ minore proprie a lui, neatâmată de stăruinţele străinilor; că ea numai din Întâmplare se întâlni cu liga plănuiiă de Germani in contra Turcilor, şi că Mihai ar ti inireprins'o şi singur, ca şi Ioan Vodă al Moldovei, chiar dacă o mişcare mai generală în contra Otomanilor ar li lipsit în vremile lui. Nu sunt deci exacte cele susţinute de Bălcescu că "solul papei la ţarul Moscovei, Corneliu Drecona, fu trimis în Moldova şi în Ardeal pentru a răscula pe principii lor în contra Turcilor; iar la Mihai îi spuse să nu se ducă, din pricina pozitiei sale critice, şi fiindcă era sigur pe intentiile lui" 31. Cum ar fi putut fi sigur papa pe intenţiile lui Mihai, când am V2_ZUt că atât marele pontifice cât şi împăratul nici nu ştiau numele, şi credeau că tot Ştefan Bogdan ţinea scau­ nul Munteniei ? Tratatul încheiat de împăratul Rudolf prin ambasadorul Maririi Pauli Raguzanul cu Aron domnul Moldovei, prevedea primirea Moldovei în confederaţia germană, şi apărarea ei În contra Turcilor, iar la caz când domnul ar fi fost izgonit din Moldova, să găsească adăpostire în ţările româneşti. Aron la rândul lui se obliga a ajuta cu credinţă pe împăratul în lupta contra păgânilor, şi să se silească a surprinde toate secretele mişcărilor turceşti, spre a le destăinui Împăratului 32. După cum vedem împăratul nu cereă dela Aron o participare activă la lupta contra Turcilor, ci numai cât ajutorul său ascuns, prin descoperirea mişcărilor turceşti, şi de aceea prevedea ipotetic numai cât alungarea lui Aron din Statul său, presupunându-se astfel că până la sfârşitul Il! ptei, care se aştepta bine înţeles de Germani a ieşi în favoarea lor, Aron va putea, mulţumită Iăţăriei credinţei către Turci, păstra cu Învoirea lor scaunul Moldovei. Vom vedea că Mihai înţelegea cu totul altfel decât Aron a scăpa de uricioasa stăpânire turcească. El vroia să iec parte activă, hotărâtoare la luptă, şi el singur porneşte acţiunea prin Ull îngrozitor măcel făcut În contra lor. Această împreju­ rare pune pe domnul Munteniei în o poziţie cu totul a parte în lupta ce era să se încingă, şi-l arată nu ca pe Aron, un sim­ plu instrument al politicei germane, ci ca un domn care mergea ". Raporlnl lui Ioan de J\1. [147] LUPTELE CU TURCII 147 prin ne mai pomenitele jafuri ale Turcilor, şi nu era oare învoit a se răzbuna prin o singură nedreptate, sutele şi miile de strâm­ bătăţi comise .pe fiece zi de un nenumărat şir de ani? 44. Toate revoluţiile conţin în sine şi un element pregăti tor, ascuns, care este nedespărţit de ideea trădărei, Cu toate acestea cine va tă­ gădui legitimitatea revoluţiilor când cuţitul a ajuns la os'? Tră­ darea este ur icioasă numai în viaţa individuală, unele nici un in­ teres nu poate fi atât de mare, nici chiar acel al vieţii, pentru a îndreptăţi călcarea credinţei. In viata Întinsă a Statelor şi po­ poarelor, unele prin ea se poate scăpa mi numai generatia exis­ tentă, dar încă si toate acele ce sunt ascunse în sânul viitorului, scopul este atât de măreţ, Încât el scuzează, dacă nu chiar În­ dreptăţeşte, mijlocul întrebuinţat. . Intâiul pas era făcut şi cel mai greu, căci acuma nu era altă scăpare decât lupta. Mihai cată deci să se folosească de primul moment de tulburare a Turcilor, pentru a'i izgoni şi din Giurgiu, acel cuib turcesc care, de pe timpul lui Mircea cel Bătrân, fusese ca un ghimpe otrăvit în coastele Munteniei. El taie şi aici pt' toţi Turcii care nu apucaseră să scape peste Dunăre, câţiva din ei trecând chiar înnot intinsa lătirne a fluviului. Turcii simtiră câtă încurcătură va arunca această neas­ teptată răscoală.' a Ţărilor dela Dunăre, asupra războiului di'n Ungaria. Era deci de cel mai mare interes pentru ei de a o astâm­ păra, şi fiindcă ştiau că ea este Iăptuirea unui om, apoi pe acesta se siliră a-l înlătura, spre a o face să Înceteze. Turcii înnainte de a întrebuinţa puterea, vrură să pună mâna pe Mihai, prin ajuto­ rul unei nartide din iară, care, ca si aceea din Transilvania, era protivnică răscoalei. Cu toate că şi 'această partidă din Muntenia pretexta a se teme că, sub papistaşi, să nu piardă libertatea re­ ligioasă, de care se bucurase sub Turei, maimuţărind astfel în îutâmpinările ei pe acele ale Transilvănenilor, în realitate ea sprijinea candidatura lui Ştefan Bogdan, fostul domn.al Munte­ niei, care precedase în tron pe Alexandru al IV-lea. Acest Ştefan Bogdan fiul lui Iancu Sasul şi a Mariei Pa­ leologu 45, căutase încă dela detronarea lui, necontenit a redo­ bândi scaunul pierdut. Speranţele lui crescută bine înţeles la răsvrătirea lui Mihai, şi el începuse a unelti printre boierii par­ tizanii săi, în contra lui Mihai Viteazul. Un paşă turc, chemat în ascuns de boieri, vine în Bucureşti, prefăcându-se a nu şti ni­ mic despre cele intâmplate cu măcelărirea Turcilor, şi arătând că voeşte să petreacă iarna in acel oraş împreună eu acei 2.000 de " Aceeaşi observaţie o r ace şi Bălcescu, p. 52: "uciderea tăcută cu înşe­ lăclune Într'adevăr, dar dreaptă şi meritată pentru toate suferinţele ce Turcii aduseseră tărel", ta Mai sus, p. 45 şi 11t. Pare a fi fost născut În Braşov înainte de rnsurarea I ui Sasu cu Maria, [148] 148 Turci ce-l insoteau. Scopul său era de a înşela şi a prinde pe Mihai. Şiretenia Turcului era Însă prea grosolană, pentru a nu fi intrevăzută ele ori şi cine, cu atât mai mult ele cu­ getul cel deştept al lui Mihai. Domnul stătea în palatul de lângă Dâmboviţa, iar Turcul se aşezase În casa vistiernicului Dan, cea mai frumoasă şi mai încăpătoare pe atunci din Bucureşti. Tur­ cul dorind să surprindă pe domn, se prefăcu că vroieşte să-i facă o vizită, şi porni însoţit de o mic de ostaşi către palatul domnului. Acesta simţind pericolul se retrase îndată în tabăra Ardelenilor, ce era Întocmită lângă oraş. Turcul, negăsind pe Mihai. trimise În tabără să-I întrebe pentru ce tine atâta oaste langi" el? Mihai îi răspunse că pentru a prinde pe UI1 pretendent ele domnie, care ar umbla să-I răstoarne, şi cii. nu ar puteă dâ drumul oşteni lor până nu le va plăti. Paşa îi trimise răspuns că-i va da a doua zi un butoiu de aur spre a-şi plăti oştile care ar fi păgubitoare tărei. Mihai se hotărî însă ca chiar în noaptea aceea să pună Ull capăt acestui joc ipocrit. El pătrunse în oraş şi încinse cu foc şi cu sabie pe Turcii ce erau aici. "Turcii la lumina flăcărilor care ardeau conacele lor, şi la strigătele răzbunătoare ale Românilor, se deş­ teptau îngroziţi şi pe j umătate îmbrăcaţi alergau să se adune la palatul Emirului, eu hotărâre de a se apăra până la moarte. Dar aci întâmpină pe Mihai cu o pal te elin oştire; el înpresurase pa­ latul şi împroşca cu două tunuri. ln zadar se ispitiră Turcii a-şi deschide drum printre ostaşii Români spre a intri! în palat. Ro­ mânii îi împing înnapoi şi îi ucid pe toţi. Două ziduri din palat se prăvălesc de izbirile artileriei. Emirul în desperarea sa, pă­ răsit de orice ajutor, începu a anu-ic;-;,;-p-e.G:'Oreşti aurul şi giuvae­ rele sale, socotind că În vreme ce ostaşii români se vor apuca de pradă, el va găsi mijlocul de a fugi; dar Mihai opreşte pe sol­ daţi dela pradă, şi-i intărătă spre năvală asupra palatului. Ro­ mânii năvălesc şi ucid pc toţi Turcii care scăpaseră din foc" 46. Prhnele lupte. - Turcii văzând cât de rău le ieşise Încer­ carea de a prinde pe Mihai, se hotărasc să-I scoată cu puterea, şi sultanul numeşte pe beglerbegul Greciei, Hasan-paşa, generali<:im pentru lupta cu Muntenii şi Moldovenii, având a merge asupra răsculaţilor cu o armată de 40. 000 de oameni 47. Paşa trebuia tot odată să introducă în Muntenia pe domnul cel nou rânduit de sultanul, pe Ştefan Bogdan. Hasan-paşa trimite în contra-lui Mihai pe Mustaîa-paşa care este însă bătut în trei întâlniri şi ne­ voit să se retragă îndărăt peste Dunăre 48. Tot pe atunci un corp de Tătari, nemuIţămit ele Sinan-paşa generalisimul din Ungaria, " Bălcescu după Walt er, 1. c., p. M. Spusele lui \Valle!' confirmate prin lUI'; raport al hailulul veneţian din Pmga, la Dec., 1594. Hurm., Doc., III, 2, pag. 65. " Marco Venler c. dogele, 7 Ianuarie 1595, Ibidem, IV, 2, p. 186. s a Ibidem, 19 Fevruarie 1595, Ibidem, p. 187. [149] vroeşte să se întoarcă în ţara lor, trecând prin Muntenia din p�lr­ ţile Temişoarei ; Mihai le iese înainte, îi bate şi-i sfărâmă, ucigând din ei 20.000 mai bine de jumătate, luându-le toată bogata pradă ce o aduceau cuei din Ungaria şi liberând mai multe mii de Creştini 49. In acest timp Mustafa-paşa îşi relormase al mata, şi venea iar cu îndărătnicul pretendent Ştefan Bogdan, apropiin­ du-se de Dunăre. Mihai însă de astă dată nici nu-l lăsă a ajunge la fluviu, ci trecându-l pe ghiaţă în luna lui Martie, loveşte pe Turci cu aşa furie, Încât îi zdrobeşte, rămânând Însuşi Mustata­ paşa mort pe câmpul de bătălie, iar Ştefan Bogdan o rupe de fugă, prea fericit că putuse scăpa teafăr din cumplitul măcel. Aflându-se pe pământ turcesc, Mihai îl pustiază în lung şi în lat, ajungănd până dincolo de Nicopoli 50. In acelaşi timp Aron domnul Moldovei, după ce taie în bu­ căţi pe patru ciauşi turci, pe care sultanul avusese Îndrăsneala a-i trimite cu bani spre a-l cumpăra 5\ repurta izbânzi nu mai puţin fericite. El răspinge mai multe năvăliri tătăreşti, ieă du pă aceea Ismailul, Benderul şi Chilia; trece apoi şi el Dunărea tot pe ghiaţă, cuprinde Măcinul şi pune stăpânire pe Întreaga Do­ hroge. Pustierea regiunilor cuprinse de Axon şi cruzimile săvâr­ site de el asupra Turcilor erau iuspăimântătoare: nici sex, nici vârstă, nu găseau iertare innaintea furiei lui, si cadavrele celor jertfiţi erau' lăsate neîngropate în prada fiareloi şi a păsărilor !i2. Hassan-paşa crezu atunci că va fi mai fericit, punându-se el însuşi în capul frânturilor de oştire rămase dela generalul său Mustafa-paşa. Luând iar pe Ştefan Bogdan În coada armatei sale, pleacă spre Dunăre, este însă şi el bătut cumplit şi ucis îm­ preună cu fiul hanului tătăresc ce-l îutovărăşeă ; iar desperatul Ştefan Bogdan aleargă iarăşi îndărăt la Constantinopole 53. Impreunându-şi oştirile, Mihai şi eu Aron atacă Brăila, luând şi această ultimă cetate ce mai rămăseseră în mâinile Tur­ cilor 54. Românii stăpâni pc malurile Dunărei şi putând trece fără piedică în ţările Turcilor, le supun la o devastare continuă .. Altul din 20 Fevruurie 1595, Ibidem, p. 188. Curnp. Ull raport al bailulu i din Praga, 7 Martie 1595, Ibidem, In, 2, p. Sti : ,.Tatari voleudo ritornare ne! Ioro paese si rctlrano verso Temesvar". Bălcescu pare, după locurile unde pune luptele lui Mihni cu Tătaril lângă Gilll'giu, a-i aduce din ţara lor, 1. C., p. 59. 'II Maree Venier c. dogele, G Martie 159'5. Hurm., Doc., IV, 2, p. 18�. Cornp. analele lui Fugger, 7 Martie 1595, Ibidem, III, p, 229. ,1 Analele lui Fuggar, 1G Fevi-uarie 15D5, Ibidem, p. 224. s ... Marco Venier c. dogeJe 2 Aprilie 15D5, ibidem, IV, 2, p. lD3, A!lalele lui Fugger, 10 Aprilie 1595, ibidem, III, p. 231. 5" Scrisoarea lui Albagiula da Marco c. de Marin Ragmeo, 28 Aprilie 15D5, Ibidem, III, 2, p, 100. Un raport din Polonia 1595 clIlIlllcră ccl{rţile turceşti luate 'ii pustiite de Mihai: "passo daI altra banda (a Dunărei) et brugio MeCÎno, Silistria, Hus'ich, Svistovo, Nicopoli, Horagva (?), Vidino et tutle le viIle al Da­ IIUbio", Hurrn., Doe., XII, p. 25. Cf. p. 48. Scrisoarea lui Aroll c. Zamoiski C;II'(;-'� araL", izbâllzile c. Tătarilor, Dac., J, Supl., 2, p. 341. " :\Iarco Vcnin' c. dogele, 5 l\Jaiu 1595. Ibidem, IV, 2, p. 19G. [150] 150 ISTORIA ROMÂNILOR şi neîntreruptă, înaintând În vârtejurile lor uneori până peste strămtorile Balcanilor 55. Adese ori sultanul tremura în palatele sale de lângă Bosfor. Nenumărată era prada luată dela Turci. Un document din acele timpuri spune că "Haiducii şi Valahii noştri merg îmbrăcaţi tot în jder şi cacom şi nu duc deloc lipsă de bani". Asupra mul­ ţimei prăzei ne mai spun alte relaţii că "Transilvanii şi Cazacii, după ce au silit pe femeile tătare să-şi frigă ele însăşi copiii şi să-i mănânce, au pustiit apoi mai mult de 50 de sate, răpind mai bine de 16.000 de capete de vită. Caii erau aşa de ief'teni că se vindeau dela 8-10 greşiţi unul. Un orăşan din Braşov a cumpărat 50 de boi, 117 de vaci, şi 44 de viţei, de un an pentru 100 de lei" 56. Răscoala Românilor se făcuse dela început cu o mare străş­ nicie. Ca o furtună a tot distrugătoare se răspândi se ea pe ma­ lurile Dunărei, Orcanul dună ce curătise tările române de jivinile turceşti, mergea să le zdrobească în j'{1sl1şi culcuşurile şi ctiiburile lor. Ceea ce mai ales Însă încurca De Turei era neputinta de a urma cu izbândă războiul din Ungaria, pe cât timp l{lcrurile erau aşa de turburate la Dunărea de jos. Incă la începutul răz­ boiului Turcii îşi aprovizionaseră armata din Anatolia, cu Z3- harea din ţările române 57, şi acuma le lipseau de toate. Un do­ cument contimporan ne spune: "Prin înstrăinarea acestor pro­ vincii, Turcul vede scăzând si împuţinăndu-se ostirea care tre­ buia să meargă în Ungaria, de oarece era obişnuit a se sluji de oamenii acelei regiuni ca lucrători şi chiar ca trupe, râpia din ele toate proviziile şi avea deschisă şi sigură plutirea pe Dunăre, lucru ce 'i era de cel mai mare ajutor în transportarea celor de trebuinţă războiului, care toate acestea au fost deodată trun­ chiate 58". Nu numai operaţiile războiului erau atinse prin r9.s- • •• Aceste llU sunt numai vorbe, Vezi Marco Venier c. dogele, 16 Iunie 1595. Ibidem, IV, 2, p. 200 : "i Vallachi, passato il Dnnubio erano venuti a Babă discosta cinque giornatc solamente da Adrianopoli e l'havevano pressa et sacheg giata". De aceea se răspândise nu fără temeiu, vestea că Românii ar fi ajuns la Andrianopoli. Vezi Hisloria von âer Empărungen so sicht in Kăniqreicti Unqarn, aucli in Siebenbtiraen, Moldau, in der berqischeti Wa/achay und atiâeren Oerlen zu­ gelragen liaben, Coln, 1596 (BibI. Acad. Col. Sturza, No, 2921), p. 70: "DieWa­ Jachen bekamen ferner Vestungen : Pandes (?) Nlcopolis Kilii und Ribnic, haben gar tief in Griechenland, und bis auf die 24 Mei! von Constantinopel gestrayfft". Analele lui Fugger, 21 Ianuarie 1595, I-Iurm., Doc., III, p. 223: "Die Moldauer nnd Walachen habell das Land gar bis Drinopel verhărgt" . •• Analele lui Fugger, 19 Martie şi 7 Aprilie 1595, Ibidem. p. 230. Vezi şi J(urzer Berichl !Vie alte Sachen in Siebenbi1rgell dem Filrslen Sigismund Balori und etlichell Verrălltern allllO 1594 {urqe/al/ten (ultima din mai multe broşuri le­ gate Împreună sub No. 3140 a hibI. Acad. col. Sturza). La p. 9 dă o variantă: "Dass ein Burger von Kronstadt mir wohl bekannt 48 Ochsen, 42 Ki.ihe und 35 jăhrige Kălber umb 100 Thaler gekauft" . • 7 Marco Zane c. dogele, 16 Ianuarie 1594. HUl'lTI., Doc., IV, 2, p. 175 . • s BaiIul venetian din Praga c. dogele, 25 Aprilie 1595, Ibidem, nI, 2, p. 94. Comp. analele lui Fugger, Hl Martie 1595, Ibidem, III, p. 230. [151] LUPTELE CU TURCII 151 coala Românilor, ci chiar şi viaţa privată a poporului turcesc. Cele mai multe din obiectele de hrană pentru oraşele mari ale împărăţiei erau luate din ţările române. Tăindu-se deodată şi pe neaşteptate izvorul aprovizionărei lor, o scumpete ne mai po­ menită se ivi în Constantinopole. Grâul, carnea, se scumpiră cu 2/s' şi chiar pentru bani nu puteai găsi, iar în Adrianopole se te- . meau oamenii până şi de foamete. Imprejurările se ingreuiau încă şi prin fuga poporaţiei turceşti din părţile dela Dunăre către centrul împărăţiei, tocmai într'un timp când şi aceea de loc era ameninţată în existenţa ei 59. Mai spun. documentele timpului că "Tureii au fost lipsiţi nu numai de tributul anual al Valahiei, Moldovei şi al Transilvaniei, care se urca împreună la un milion; dar şi de cea mai mare parte din hrana Constantinopol ei' '; că "Constantinopolea se va vedea constrânsă de cea mai mare scum­ pete de pâne, carne, cânepă pentru pânză de corăbii şi alte lu­ cruri care se importau din Valahia şi Moldova". Adaugă Palla­ vicini că "din cele trei provincii Transilvania, Valahia şi Moldova se aduceau lucruri de hrană la Constantinopole, grâne de toate soiurile, vite şi brânzeturi, unt şi alte Iăptării, fructe de vară şi de iarnă, prin o navigaţie de 10-12 zile, pe Dunăre şi apoi pe Marea Neagră, până la această mare cetate locuită de 400.000 de suflete" 60. Aceste împrejurări ne arată pe de o parte Însemnătatea cea nespusă a stăpânirei ţărilor române pentru Impărăţia Otomană, pe de alta ne lasă să întrevedem câtă confuzie şi buimăceală, În­ curcăturile aduse prin răscoala Românilor, trebuiră să pricinu­ iască în mintea Turcilor. Ei căutau pe cât puteau să ascundă veştile sosite dela Dunăre 61; dar tocmai această tăinuire a ade­ vărului îl făcea să apară si mai cumplit când străbătea la lumină. Ei iau apoi mai multe rilăsuri ce riu puteau averi altă explicaţie decât frica de care erau cuprinşi. Aşa bună oară ordonă ca toţi Armenii, Albanezii, şi chiar Grecii ce se aşezaseră În Constanti, ., .Masco Venier c. dogele, 19 Martie 1595. Ibidem, IV, 2, p. 192: "Di sorte che qui il pane e carlsslmo et quel che e peggio non se ne trova per denari ; la carne e a prezzo eccesivo ; il populo tumultua et si lamenta senza profito". Un alt raport din 2 Aprilie dă ca preţuri exorbitante oca de carne de vacă 14 aspri, chila de grâu prost 100 de aspri, de cel bun 160. Ibid., p. 194. Un al treilea din 18 Maiu spune că năvălesc oameni de la Dunărea "ad accrescer la carestia, che supera ogni credenza, vedendosi ducento quello che non vale venti". Ibidem, p, 198. Un alt raport veneţian din 12 Aprilie 1597, Ibidem, pag. 223, spune curat că "la Valachia et Bogdariia mantegono in tempo di pace la cittă di Constanti­ nopoIi et I'essercito turchesco di vettovaglie, delle quali tutt.e al presente per causa della guerra vi e mancamento grandissimo" . e 0 Pezzen c. Elector, 22 Fevr. 1595. Iorga, Acie şi Fraq., I, p. 137; Ştiri din C-pole, 3-5 Aprilie 1595. Hurrn., Doc., XII, p. 38; altele din 5-'-7 Aprilie 1595, lbid., p. 39; lămuriri date cardinalu!ui Pallavicini, 21 Mai 1595, Ibid., p. 49. 6' Marco Venier c. dogele, 3 Iunie 1595, IV, 2, p. 204: :"Dei progressi di Vallachia et Bogdania nella ambiguita de! vero che viene occultato qnanto piu si pu()". [152] 152 lSTORIA ROMÂrnl.OR n0J101e numai cu 5 ani Înainte, să părăsească oraşul 62. Mai ales îns� se adeverea teama şi huimăceala lor în faptul că nu ştieau pe cine dintre paşi să trimită contra lui Mihai, şi lipsa de şir a măsurilor lor creştea pe cât se răspândea vestea tot mai marei apropieri a Românilor de capitala împărăţiei. Vroind cu toate acestea să facă pe puternicul, sultanul se prefăcea că nu găseşte oameni spre a-i rândui ca paşi în Muntenia şi Moldova 63, mai măgulindu-se încă cu gândire a de a le preface în paşalâcurr, când însuşi Constantinopolea era în aşa primejdie. Turcii hotărâră într'un mare divan tinut la Constantino­ pole a părăsi de o cam dală războiul utiquresc şi a îndrepta arma­ tele lor contra Valahilor. Noul sultan Mohamed (10 Ianuarie 1595) surgunise îndată ce se urcase în tron pe marele vizir Sinan-paşa şi încredinţase conducerea trebilor împărăţiei rivalului său Fer­ hat-paşa. Tot revolta lui Mihai determinase pe sultan la această schimbare, întru cât Ferhat îl incredintase că tările române se revoltaseră numai din ura ce o aveau contra l{li Sinan, iar nu în contra Turcilor 64, Ferhat pregăteşte o mare expediţie contra Ţărei Româneşti, şi pleacă din Constantinopolc către Dunăre. In timpul lipsei sale însă, partizanii lui Sinan învinovăţesc pe Ferhat de molăciuno în adunarea şi pregătirea armatei sale, şi provoacă în mintea Iemeiaticului şi moleşitului sultan, teama unei îufrângeri, ceeace aduce revocarea lui Ferhat şi înlocuirea lui iarăşi cu duşmanul său neîmpăcat Sinan-paşa. Sigismuml Datori. _. In timp ce acest noul' ameninţător înnaintă asupra Ţărei Româneşti, Sigismund Batori, în Joc de a se pregăti de luptă şi a trimite lui Mihai toate ajutoarele de care ar fi putut dispune, era foarte ocupat cu regularea poziţiei Tran­ silvanici faţă eu imperiul German, cu care era să-I uniască nu numai legături politice, ci încă şi una de încuscrire. Se gândiil apoi la mijlocul de a-şi alipi în mod trainic ţările române ce i se închinaseră de curând. Se găndeă la mărire, când poate se apro­ pia sfârşitul tuturor, sub înfiorătorul chip al Otomanilor înfuriaţi. In inimele mici interesele individuale au avut totdeauna pasul asupra celor mari şi obşteşti. ., Marco Veuior C. dogelc, ;; Aprtl ie 1;';9.:;, IV, 2, p. 200 . a: Marco Vcnier c. dogelc, 2 Apf,i1ie 1595, Ibidem, p. 193: "apJFcssO le voce che i Vallachi seniprc pilI s'approssimassern nell i contorul di Andrluopti, el. clic Micali insnpcrbito per Ii prosper! successi s'Int.itolava non piu Vaivoda ma Re, concorendo da lui da ogni parte gran numere di soldati per- la .LHlla del sun gr"n valorc". Alt raport din 11 Iulie 1595. Ibidem, p. 203, adauge: "Ma LI cou· fusion.e e tanta che n011 si tro\'a ne mezzo ne prineipio alia partem.a Cii �;il1ill1 (Ii altro -capo pCI' h:scrcito:' . • , l\Iarco Vcnicr- c. dOr;(e!e, 2 Fevl'lIurie :15\15, IV, �, j). 21G: "chc non s:li'l'cbono mai In'nti qllci priilcipi da qnest' ol:!cc!'icntia COIl1HlCt! c/1(1o I'cheHiollC, ,.(. " cio /lOII fUSSlTQ ,tati YÎolC'/1lati rl:l Sin:l/1. [153] Sigismund Batori cerea următoarele condiţii la legătura lui cu împăratul: 1. Că dacă ar fi să incheie impăratul pacea cu Turcii să nu se poată face fără consimţimântul amândurora şi in aceste tra­ tări să fie cuprinsă nu numai Transilvania, ci ambele Valahii , care, după vroinţa principelui Ardealului, s'au substras Demn din robia turcească. . Sigismllnd Ba(OI'j 2. Impăratul.Tn însuşire ele rege al Ungariei, să lase Iihe: il Tra nsilva nia de sub juridictia sa şi să-i garanteze deplina nu­ toriomie . . 3. Impăratul să consimtă la însotirea lui Batori cu una din arhiducesele casei imperiale. 4. Să depună împăratul la Kaschau 100.000 ele Iioriui pe an pentru trebuinţele războiului comun. 5. In cazul când pierzându-se războiul, Sigismund ar fi nevoit a părăsi provincia lui, să găsească adăpostire în Imperiul German 65. Mai urmează câteva Încă ele puţină Însemnătate. ';' Condiţiile propuse de Sig. Bat ori, 1594, Hurrn., Doc., III, p. 190. [154] 154 IBTOR[A ROMÂNILOR --------- -------�---------------- ---------- --------- ""- Impăratul dă o diplomă prin care recunoaşte punctul cel mai de seamă al propunerilor, ohligându-se a purta războiul con­ tra Turcilor; iar în cazul când s'ar împăca, să cuprindă în pace atât Transilvania, cât şi dependenţele ei, Valahia şi Moldova, care s'au lepădat de domnia turcească. La răndul său principele Transilvaniei să se oblige prin jurământ că va merge şi el contra Turcilor, şi că nu va Încheia pacea cu duşmanul decât cu consim­ timântul împăratului. Mai încuviintează împăratul, in Însuşirea sa de rege ungu­ resc, deplina autonomie - a principatului transilvănean şi dreptul de moştenire a familiei Batoreştilor în linie coborâtoare bărbă­ tească ; iar la caz de stânzere a acestei linii, Iara să reca dă la co- roana Ungariei 66. o ,. Impăratul cerând cooperarea lui Sigismund la războiul contra Turcilor, punea pe principele transilvănean în dreptul de a face cererile arătate, şi .el era nevoit să i le încuviinteze. Aşa ar fi trebuit să stee lucrurile şi cu. Mihai Viteazul, în cazul când el ar fi fost cercetat de Batori şi provocat la răscoală în con­ tra Turcilor, mai ales că Batori având marele interes de a se În­ cuscri cu împăratul, ar fi trebuit să cedeze şi el multe domnului muntean, pentru a-l câştiga de aliat la liga anti-otomană. In loc de a afla o asemenea stare de lucruri, În reînnoirea tratatului încheiat de Sigismund Batori cu Mihai Viteazul În 20 Maiu 1595, Întâlnim din potrivă nişte condiţii atât de umili­ toare iimpuse de principele Ardealului domnului muntean, în cât nevoia neapărată a lui Mihai care făcuse pasul hotărâtor prin măcelul Turcilor şi celelalte lupte ale sale contra lor, ne explică cum de un asemenea tratat a putut fi primit de dânsul. Sigismund Batori face următoarea precuvântare la textul con­ diţiilor : "ca noi ca principe al domniilor Transilvaniei, Moldovei şi Valahiei, spre a scoate domnia noastră şi Valahia din robia turcească, am ajutat cu puterile noastre p� respectabilul domn Mihai voevod care părăsind perfidia turcească s'a supus nouă încă de mai Înainte împreună cu toale ordinele acelei regiuni, şi a putut astfel prin ajutorul nostru să-şi aducă ţara la dorita libertate". Pentru a răsplăti această supremă binefacere se o­ bligă Mihai la condiţiile următoare: 1. Boierii împreună cu Mihai Voevod se supun domnului lor Sigismund, declarându-l pe acesta de principele lor. -2. Fiind Însă prea bunul principe nu poate totdeauna să stee în această ţară a lor, apoi el le-a constituit un locoţiitor al său, care să fie Însă de o limbă cu ei. 3. Dările se vor impune de dieta Transilvaniei, şi de lumi­ natul principe, luând parte la ea 12 boieri valahi, care vor avea precădere asupra boierilor moldoveni . •• Diploma împăratului Rudolf din 1595, Ibidem, p. 218. [155] T_UPTELE CU TURCII 155 Li. Banii trebuitori domnului se vor fixa din veniturile ţărei tot de luminatul principe. 5. Toate actele ce se vor da de voevod se vor elibera in numele principelui. 6. Nu se va putea pronunţa nici o pedeapsă capitală contra boierilor fără ştirea principelui. 7. Religia ortodoxă va rămânea neatinsă. 8. Titlul ce va fi dat de Mihai Luminărei sale va fi : "Prea lurninatul domn Sigismund, din mila lui Dumnezeu principele Transilvaniei, Moldovei şi Valachiei transalpine şi al sacrului Imperiu Roman, domnul părţilor regatului unguresc şi comitele Secuilor, domnul nostru prea milostiv", iar Mihai va fi numit de către Sigismund : "Respectabilul şi magnificiul domn Mihail, voevodul ţărei noastre transalpine, credinciosul nostru iubit". 9. Sigiliul oficial al principatului Valahiei va fi al Luminărei sale. 10. Voevodul va face parte din consilierii Luminărei sale. 11. Voevodul nu va putea Încheia nici un tratat fără În­ voirea Luminărei sale, şi mai multe altele de aceiaşi natură 67. Boierii şi un episcop trimişi de Mihai pentru a pune tra­ tările la cale, cereau: 1) ca Voevodul lor cu fiul său să rămână in scaunulţărei ; 2) să se lase boierii În slujbele şi drepturile lor; 3) clerul să urmeze Înainte a-şi stăpâni averile şi 4) să nu se apese ţara cu cereri mai mari pentru oştire 68. Se vede că tratatul re­ cunoscuse unele din cereri dar le restrânsese în toate privirile. Prin acest tratat este înviderat că Mihai se punea sub o dependenţă de drept către principele Ardealului, mai mare decât acea în care Muntenia fusese sub Turei ; căci sub aceştia domnul nu fusese nici odată considerat ca un locotiitor al sultanului, avuse dreptul ele a încheia tratate, nu făcea 'parte din consilierii sulta nului ca un simnlu nobil al împărăţiei, întrebuinţase pro­ priul său sigil la întărirea actelor pe care le dăduse tot deauna În numele său propriu şi nu în acel al sultanului, putuse pronunţa pedepse capitale fără autorizarea suzeranului, orăn­ duise singur dările, .. � care toate aceste drepturi erau nimicite prin tratatul cu Transilvăneanul. Actele internaţionale, aceasta o ştia prea bine domnul Munteniei, nu au nici o valoare de indată ce puterea nu vine să le sprijine. Când puterea este mare, ea poate Încălca Cele mai sfinte drepturi; unde ea lipseşte, nici o conditie scrisă pe hârtie nu o poate înlocui. Pentru a scăpa de robia reală în care-I ţineau Turcii prin puterea lor, Mihai crezu că poate să se oblige la o robie inchipuiiă 61 Textul originallatinesc din 20 Maiu 1595, Ibidem, III, p. 472. In 3 Iunie se încheie cu Moldova un tratat în aceeaş coprindere, Ibidem, p. 477,'0;, 68 Ştiri din Alba Iulia şi Casovia , 7 şi 13 Maiu 1595, Ibidem, XII, p. 205. [156] 15{) ISTORIA ROn1.�NI!,OR si mai mare Încă, către principele Ardealului, pc care însă ştiă bine, că odată ce el era să scape de sub Turci, acela ce i-o impu­ nea nu o va putea menţinea. Iată pentru ce Mihai primi un ase­ menea tratat. Sigismund însă, în dorinţa lui de a se înfăţişa Împăratului in chipul cel mai strălucit, vroia să supună pe domnii români şi Ia o Închinare personală, pentru a putea arăta astfel lumei, nu numai prin textele înşirate pe hârtie, ci prin fapte văzute, expuse la ochii tuturor, că şi el până atunci vasal turcesc şi împărătesc, avea la rândul său vasali ce-i aduceau închinare. Incă înnainte de Încheierea tratatului, el chemase în 10 Aprilie la curtea lui pe voevozii Munteniei şi Moldovei, chip pentru a se sfătui despre măsurile de luat împotriva Turcilor. Domnii români înţelegând planurile lui Sigismund, pretextează pentru a nu răspunde pot­ tirei, luptele lor În contra Turcilor. Sigismund cere atunci foarte supărat ca fiecare din ei să trimită câte 12 boieri; "la caz contrar vor fi priviţi ca răsvrătitori' 69. Pentru a înfrânge Însă măndria şi nesupunerea voevozilor români, Sigismund se hotărăşte a-şi răzbuna contra lui Aron Vodă al Moldovei care era mai slab, spre a intimida astfel şi pe Mihai Viteazul, contra căi Ula nu în­ drăzneă să păşască Iătis. Aron anume este 'scos din domnie după uneltirile princi­ pelui transilvan, de către garda sa de Unguri, a cărui cap şi hat­ mari era Ştefan Hăzvan 70 care prinde pe Aron şi-l trădă în mâi­ nile lui Sigismund. Motivul pe care Sigismund îl puneâînnaiute, spre a îndreptăţi această măsură sâlnică, era că Aron Vodă ar ii primit nişte scrisori dela Turci şi ar fi stat în vorbă cu Polonii, prietenii Turcilor, trădănd cauza Creştinătăţei 71. Atâta este a­ devărat, că venise la Aron patru Turci cu un ciauş în frunte, nu În scopul de a-l mazili cum spune documentul german, ceeace ar fi fost cu totul nesocotit din partea lor, ci în acel de a-l co­ rurnpe; dar că Alon, punând să-i ucidă pe toţi 72, arătase tocmai scopul său de a ţinea cu Creştinii. Dacă principele transilvan găsise de cuviinţă a-l scoate din scaun, el nu făcuse aceasta pen­ tru trădarea de care nu putea fi Învinuit Aron, ci numai pentru a-l pedepsi de refuzul său de a se înfăţişa în persoană la curtea noului suzeran al ţărilor române. Că Sigismund îşi alesese pe eu Analele lui Fugger, 10 Aprilie 1595, Ibidem, IIl, p. 231. 70 Vezi ° scrisoare il lui "Stephanus Rezvan" c, Pezz en din 15 Aug. 1594, prin care st ărucşte în sensul domnului său, Aran, de a fi primit în graţia Impă­ r a tulu i, Hurrn., Doc., XII, p. 7. 71 Relaţia ambasadorilor moscovit.i în Austria 1595, În Arh. isi., II, p. J 9. Speziano c. Baptlst Doria, 21 lan. 1595, Hurm., Doc., XII, p. 30. Că erau numai născociri, se vede din alt raport al lui Speziauo În care vorbeşte despre luptele lui Aron cu Turcii, 2 Martie 1595, XII, p. 3:';. Raportul lui Bongars, lVIaiu 159;" prezintă lucrurile îndoelnic : "le eliet Transylvain sest saisy de la persollile d' Aron, que l'on soupconnait d'inteIligellce avee le grand Seigneur", Ibidem. p. '16. " Mai S ilS, !lota· 51. [157] LUIVIELE C1.iTURCn 1 il 7 -��----�--- Aran ele jertfă. se explică mai ales din faptul că Arou era rău văzut În ţara lui, din pricina jafurilor sale anterioare, care du­ seseră până la Roma vestea avuţiilor sale 73, pentru care şi fusese el prins de garda lui, Iără ca ţara să sară pentru el. Sigismund însă nu se mulţumeşte a fi lipsit pe Aron de scaunul lui. După ce îl aruncă în închisoare, unde un document ne spune că se afla la 12 Maiu 159574, pune să-I otrăvească, pentru care Mihai Vi­ teazul, în memoriul său, din 1601, către împăratul Rudolf, spune "că Aron fusese ucis prin venin, numai fiindcă vroia Srl se supună împăratului şi nu lui Sigismund" 75. Sigismuud Batori, era cu atâta mai doritor a pune mâna pc Aron, că odată cu el dobăndeă şi înt insele lui hogăţi! care îi erau foarte trebuincioase În nevoia de bani în care-I pusese răz­ boiul ?", Se spune că Stefan Răzvan fusese născut din un tată Tigan şi o mamă Moldovancă. El intrase de tânăr în armata pOl01;{ şi, deosebindu-se printr'o vitejie neobişnuită în războiul cu Muscalii fu ridicat din simplu soldat la cele mai Înalte trepte ostăşeşti, de craiul Poloniei, Stefan Batori. In urmă întorcându-se În Mol­ dova, intră în sluj ba lui Aron Vodă, care-i dete rangul de agă şi-l trimise în Maiu 1593 sol la Sigismund Batori. Apoi Răzvan primi comanda garclei de Unguri alui Axon. El trase la sine dra­ gostea acestor ostaşi, şi izbuti cu aj uterul lui Batori, a răstu ma pe domnul său, şi a se urca astfel în locu-i pe un tron ele care se Iăcuse de altfel vrednic prin vitejia lui 77. De şi Sigismund scosese pe Aron elin tronul Moldovei, pentru a dobândi dela urmaşul pus de el, închinarea personală, văzând că nu mai e timpul a-şi îndeplini gusturile lui de măreţie, se mulţămeşte a cere şi acum dela ambii voevozi trimiterea a­ celor 12 boieri. Mihai Viteazul văzând dî Sigismund Şi-il moderat pretenţiile, cerând numai (1 solie În loc de venirea lui în persoană, se supune şi el, trimiţand ea şi Răsvan solii ceruţi, cu atăt mai 73 Instruct ia dat îi lui Vlsc ont.i nunclul pnpal In Trallsih'flnin,:\rh. isi. I. 3, p. 15i. " Analele lui Fu ggcr, 12 Maiu 1396, Hurm., Tioc., III, p. 266. Aran rusesc răsturnat pe la începutul lui l\Iaiu. Ştiri muntene elin 25 1\Iaiu 1595. "Stephan Razvan era capitauo generale di soldat i di Aran; ma alla sua catturn COllvennc con i soldati de! principe", XII, p. :,0. 75 Ibidem, IV, p. 230. Aran fn ucis In Maiu, 1597, Eligel, GeseI!. der J'.loldrl/!, pag. 289. 7G Analele lui l.'ugger, 12 :\Iaiu 159;), 111\1'111., Doc .• III, p. 237. 77 Bălcescu, 1. c., p. 92. Izvonrelc pe care se Întemeiaz:\ biografia lui Ri1z­ van, vezi în publicarea lucri1rei lui Bălcescu din Reuisla Română, 1861, p. 475. Este cmios eă documentele italiene dau lui Răzvan lILll\1ele de GiaslolJechl:. Vezi bună oară Marca Venier c. dogele , 15 Septem. 1595. Hurm., Dac, IV, 2. p. 205. D. Nicolaescu susţine că Ştefan R,izvan ar fi fiul lui Petru Schiopul şi-l ct'l ca născut la 1584, Dac. slauo-I'om., p. 273. DHr atunei la 1593, când lljllnge domn din hatmun. ar fi fost numai de 11 ani! [158] 158 18TORIA R01>lÂNJLOR mult, că fiind de aproape ameninţat de Turci, aveâ neapărată nevoie de ajutorul lui Batori. De şi am văzut că Mihai Viteazul primi tratatul încheiat cu Batori în 1595, totuşi este greu de crezut că Batori ar fi putut izbuti a face să treacă toate conditiile lui, dacă Mihai I'ar fi ne­ gociat singur. Tratatul fu încheiat' însă tocmai prin solii lui, ur­ mătorii 13 boieri: Eţtimie mitropolitul, Teoţil episcopul Hârnni­ eului, Luca episcopul Buzăului, Milrea vornic mare, vornicul Htistea, logofeţii Dimitrie, Preda şi Borcea, vistiernicul Dan, postelnicul Teodor, Radu Buzescu, Stamale du cerul şi Vintilă. Credinţa poporană în reaua menire a numărului 13 se în­ deplini si de astă dată. Mai multi boieri fură câstigati de Sigis­ mund Ratari pentru răsturnarea' lui Mihai Viteazu], iar alţii ţi­ nând cu el, se născu o mare vrajbă Între boieri care, în loc de a susţinea cu toţii interesul domnului faţă. cu străinii, se luară îm­ preună la mâncare. Boierii credinciosi, multămiti s'o scoată la capăt cum vor putea, numai să mântue poziţia' domnului lor, iscăliră tratatul ce li se supuse, fără a mai putea ele sbate condi­ ţiile lui. Aşa ne spune Anonimul românesc că. "aceşti boieri erau trimişi de Mihai Viteazul pentru tocmală; dar învrăjbitorul diavol umbla în mijlocul lor, şi ei se apucară unii cu alţii mai mult să facă vrajbă decât pace, cum să scoată pe Mihai dinţară, iar ceilalti boieri ce se nevoiau să slujească domnului lor cu drep­ tate, de neprieteni fură biruiţi" 78. Altă împrejurare care împinse pe Mihai Vodă să primească tratatul încheiat de solii lui cu Batori, era şi aceea că domnul Ardealului fusese cercetat în mai multe rânduri de Turci care-i Iăgăd uiau tot ce vroia, numai să se lase de legătura cu impă­ ratul ?". Ori cum Însă se tocmiseră lucrurile în lăuntru, intre cele Irei ţări, in afară către Turci, ele înfăţişau un gând, acel al nea­ târnărei, şi o inimă plină de dorinţa luptei, pentru a pune odată capăt unei seculare înj osiri. 4. ]�XPEDIŢIA LUI SlNAN-PAŞA Luptele dela CălUfIăl'eni. - Turcii, hotărându-se a se In­ drepta asupra Munteniei, îşi puseseră de astă dată cu deadinsul în gând să prefacă ţările române în paşalâcuri, căci deşi eran să piardă mult individual, din lipsa bacşişurilor, prin o asemenea măsură, răscoala întâmplată le era prea periculoasă spre a nu se gândi odată şi la interesul Statului Iar. Mai la urmă trebuia să 78 Mcuţ. ist., IV, p. 280 '" Raportul baiJului veneţian din Praga, 16 Maiu 1595. Hurm., Doc., III, 2, pag, 99. [159] LUPTELE CU TURCII 159 1 J 1, 1, f., 1 le lucească adevărul, că dacă poziţia lor politică ar fi zdruncinată, ar trebui să-şi iee ziua bună pentru totdeauna dela mănoasele foloase în numărătoare. Numai când ajungea Turcilor cuţitul la os, îşi veneau în fire, şi-şi aduceau aminte că interesul colectiv trebue să meargă înnaintea celui individual, fie şi numai cât spre a-l ocroti pe acesta. Sultanul, odată cu trimiterea lui Ferhat-paşa, rănduise de beglerbeghi : în Muntenia pe Saturgi-Mohamed-paşa şi În Moldova pe Giafer-paşa 80. Ferhat-paşa adunase la Dunăre vre-o 40. 000 de oameni 81 armată mică după sistemul turcesc, şi această trăgănare în adu­ narea oştirilor fusese una din pricinile destituirii sale. Sinan-paşa mai adună încă şi alte oştiri, Încât Întregul lor se va fi apropiat de 100.0:p0. Istoricii contimporani exagerează fără îndoială nu­ mărul armatei turceşti urcându-l la 150.000, unii chiar la: 200.000. Fimdcă izvoarele turcesti arată ele însăsi 70.000, credem că cifra cea mai 'apropiată de adevăr este cea de 100.000 82. Pe când această expediţie ameninţătoare înnainta asupra Valahiei, Sigismund sărbătoreă mult dorita lui nuntă cu fiica casei de �'\ustria şi uita în petreceri şi desfătări atât interesul său cât şi pe'.acel al împăratului cu care se încuscrise ; uita însă mai ales nespusa nevoie În care se afla Mihai Viteazul pe care doar şi-l alipise ca vasal către strălucirea lui de împrumut 83. Ba el merge pănă acolo cu ameţirea lui, că pofteşte pe Mihai la nuntă, ca şi când domnul Munteniei avea acum timpul să-şi mişte pi­ cioarele �n cadenţă, şi nu-l aştepta un dant mult mai cumpli t, adevăratul dant al morţilor, pe malurile Dunărei. Mihai totuşi răspunse' politeţei prin' o politeţă, şi trimise lui Batori soli cu daruri dy nuntă, folosindu-se de acest prilej spre a repeta încă o de pe urmă dată. lui Batori cererea de ajutor. Numai acele trupe transilvane care sprijiniseră pe Mihai dela început sub Albert Kiraly, în răscoala lui contra Turcilor, se aflau pe lângă el. Când; Mihai plecădiu Bucureşti spre Dunăre, 'el avea numai vre-o 13;000 de oameni cu el, din care 10.000 armată de ţară, 2.000 de dărăbani din Ardeal, şi vre-o 700 de călăreţi 84. Mai 80 Ştiri din C-pole, 6-7 Martie 1595, Hurrn., Doc., XII, p. 34: "dicendo­ si che Sultan Mehemet non vuole che si siano piu Vaivodi cristiani in quel1e provincie" .;, 81 Analele lui Fugger, 29 Iulie 1595, Ibidem, III, p. 241: "Es solle aueh gemelltem Ferrat-Bassa sein Volleckh, so bei 30 Inn 40-ajo stareckh an der Tho­ naw gegen der Wallaehey liegen lassen", Un raport al lui Ioan de Marinl Raguseus c. Pezzen, 25 Martie 1595, "tuUe le forze delll exerciti turehesehi si voltarono versa Valahia et Moldavia" . • ' Bălcescu, Revista Română, 1861, p. 643, unde sunt arătate şi izvoarele . • S El trimite numai în 2 Iulie 1595, o scrisoare către arhid. Mateiu, cerăn­ du-I grabnic ajutor pentru Valahia, cea ameninţată de năvăltrea turcească, Hurm.. Doc., III, pag. 214. 8· Kurzer Bericht, etc. (vezi mai sus, nota 17). Brosura nepaginată; la p, a 8-a găsim următorul loe: "OeI' Furst der Wallachay, Mihael genannt hat bcy ihm 10.000 Wallachen, 2.000 siebenbtirgische Trabanten. item 700 Pferde". [160] )1;0 adunâudu-se apOI oaste ele tară sculată în dohan dă, se urca armata lui Mihai Viteazul la lG,OOO ele oameni, cu care er�\ aproa pe peste putinţă a se opune numeroşilor năvălitori. Mihai după ee-şi trimite spre siguranţă sotia şi copiii la Săbi u , încearcă Intâi a se OJlIl ne la trecerea Du nărei, şi izbuteşte el întârz ia intrarea Turcilor în Muntenia timp aproape de o IUIlă de zile, Aflând însă că Turcii puseseră un corp din armata 10r5ă treacă Dunărea mai în sus, spre a-l apucă pe la spate, şi ternân­ du-se a nu fi înconjurat, se retrage ele la Dunăre în sus pe drumul dintre Giurgiu şi Bucureşti, şi se opreşte la Călugăreni, unde ge- [161] LUPTELE CU TURCII 161. niala lui privire descoperi de Îndată locul cel mai potrivit pentru a susţinea cu puţini atacul celor mulţi. Drumul către Bucureşti înainte de a ajunge la Călugăreni se restrânge Între două dâmburi care deşi puţin Înalte, opu­ neau o piedică dezvoltărei frontului unei armate, fiind pe atunci acoperite cu păduri. Acele dâmburi se întind pe o lăţime îndestul de mare, spre a feri pe cei din dosul lor de o grabnică încunjurare. Pe partea nordică spre Bucureşti, dâmb urile se lasă iarăşi în­ tr'un şes prin care curge aproape de piciorul lor pârăul Neajlovul, care taie deci drumul către Bucureşti ce-l trece pe un pod, pe atunci îndestul de îngust. Apa Neajlovului in curgerea ei În­ ceată, formează tocmai aici nişte bălţi şi mocirle care apără şi ele aşezarea acestui loc, de altfel cuprins într'o întinsă câmpie ce părea a nu putea oferi nici o poziţie strategică. (Vezi planul alăturat). . Mihai Vodă ţinti un sfat cu capii armatei sale şi eu toţii se rostiră pentru luptă, hotărire mare când ne gândim că unul trebuia să lupte contra şapte şi că toată armata lui Mihai nu număra mai mult de 12 tunuri, pe când cea turcească avea peste 80; hotărire mare când ne gândim că acei ce o luaseră ştiau prea bine că merg la o moarte sigură; hotărîre frumoasă, căci porniă numai din curata îmboldit e a împlinirei datoriei. De şi drumul Turcilor era prin acea strâmtoare, pentru a merge dela Giurgiu către Bucureşti, totuşi Mihai se temea ca nu cumva ei să apuce pe aiurea, spre a-l lua pe din dărăpt, pe unde fiind locul şes şi deschis, era absolut peste putinţă de a susţinea bătălia. El se 'hotărî deci să atragă pe Turci $n această cursă, provocându-i la.luptă. O relaţie a ambasadorului veneţian lu­ ată "din gura medicului Moccato care se găsea de faţă cu Ferhat­ paşa la Constantinopole, când împrejurările fură povestite de către mai mulţi Turci sosiţi de pe eâmpl�lde luptă" ne spune: "că Creştinii adunaseră trupele lor la Strigoniţa 85, Joc departe ca trei zile de Bucureşti, unde se întărită. Un căpitan al lui Mihai ii ceru 200 de cavaleri ca să facă o recunoaştere. Mihai îi dete 10-20.000 (?) de oameni,· cu care căpitanul plecă spre Turci şi-i prooocă a se lua după el şi a-l atacă. Căpitanul se retrase până la locul moci dos unde Crestinii stând ascunsi, săriră deodată asupra Turcilor şi'i loviră C{l mare furie. O mulţime de Turci se asvârliră în lacul apropiat, unde rămaseră înnecaţi şi îngropaţi in mocirlă; alt număr mare fugi şi se împrăştie ; mulţi pienră, care de foc, care de fier, cu diferite soiuri de morţi. Fu aspră bă­ tălia, si tinu de du pă amiază până in soră, si stimă hine Creştinii a se luptă. pentru a zdrobi o atare multime. Sin�ll1' alergă înnainte C1JU­ tând a restabili rânduiala în armata lui ce apucase Ia fugă. El fu Însă trântit jos de pe cal de o lovitură de lance, rănindu-se la " Numele Călugărenilor în gura Turcilor. A. D, Xen opol. Istoria Românilor.- Vol V. 11 [162] 162 ISTORIA ROMÂNILOR obraz. El fu aproape de a se înneca în nămolul unde calul său ră­ mase mort, şi el însuşi, după ce stătu mult timp zbătându-se în nă­ mol, Iu în sfârşit ajutat de un spahiu a se sui pe un alt cal, pentru marele său noroc. Cavaleria toată fil bătută şi împrăştiată.: trei be­ glerheghi rămaseră morţi şi adjutantullui Sinan-paşa căzu lovit de moarte. După ceea ce spune Moccato "n'ar fi murit nici unui ( 0 din Creştini, din care se zice că cea mai mare parte erau Unguri şi Poloni ('?). Aceştia, pentru a spune adevărul, au fost necon- Sinan Pasa teuit în luptă până în noapte, şi numai căderea ei îi despărţi. Insă ceea ce scăpă pe Turci de o complectă ruină fu supravenirea neaşteptată a lui Hamza, beglerbegul Greciei, care plecase di­ mineaţa către Ungaria, dar se Întoarse îndărăpt" 86. Astfel se ra- •• Marco Venier c. dogele, 15 Septemvrie 1595. Hurrn., Doc., III, p. 487-- 488. Comp. de Breves c. Henric al IV-lea, 17 Sept. 1595. Doc. Supliment, 1, p. 113: "sa este toutes foys avec sy grand honte et perle qu'il seroit meilleur qu'il fut it recornmencer, Sinan a este blesse au front d'un coup de dard lequel toutes foys ne fait que couler et a perdu un dent", Dintre numeroasele relaţii germane asupra luptei de la Călugăreni, reproducem cuvintele uneia din ele: "Histaria van den Empărutuţen." (vezi titlul întreg. mai sus, pag. 71): "Den ganzen Tag von Morgen frlihe an his auf den Abend mit ihnen geschlagen, darinnen beyder- [163] LUPTELE CU TUR.CII 183 portează trăsăturile generale ale luptei. din 13 August 1595. După alte amărunţimi reproduse de unii istorici şi documente; izbânda Creştinilor, n'ar fi fost aşa de uşoară. Astfel Walle]' ne spune că "după mai multe oare de luptă indoelnică, Turcii izbutiră a răs­ pinge pe Creştini până la un pătrar de milă înlăuntrul strâmtoarei trecând chiar podul şi luându-le 10 tunuri. Armata lui Mihai se formează În un triunghiu pentru a se retrage în regulă. Totuşi el ştia bine că, dacă va fi respinsă în şesul nordic şi Turcii vor izbuti a trece strărntoarea cu toată armata 101', el va fi încunjurat de mulţime şi va fi pierdut numai decât. "Era momentul când se cerea neapărat o mişcare eroică, o faptă măreaţă care să cu­ tremure inimile păgânilor, şi să înnalţe pe acele ale Crestinilor. Atunci mărinimosul Mihai,)îlVocând ajutorul Mântuitorului, apucă în mână o secure militară şi se aruncă în fruntea unui corp ales în şirurile duşmane/loveşte în piept pe unul din căpitanii Turci, taie pe altul în-bucătt, pe când Albert Kiraly fulgeră cu tunurile drept în gloata cea mai deasă a duşmanului şi o răreşte înfricoşat. In zadar Ienicerii cearcă a împlini golurile; căci În­ dată 200 de Transilvăneni şi tot atâţia Cazaci, sub căpitanul ro­ mân Cocea, se răped cu Înverşunare asupră-le , Turcii văzându-se izbiţi îndărăpt şi pierzând iarăşi poziţia câştigată, se reformă din nou după pod, punându-se apoi. în fruntea lor Însuşi bătrănul vizir, care vedea că, dela păstrarea podului, atârna rezultatul luptei. Coloana turcească se răpede turbată asupra oştire! lui Mihai, şi se Încinge aici o luptă din cele mai înverşunate, din care Însă Românii iese învingători, mai ales prin faptul că vizirul, căzând de pe cal, ai săi îl crezură mort, şi spaima cuprinse rân­ durile lor. Mihai Viteazul ocupă iarăşi Întreaga lui poziţie, şi redobândeşte tunurile sale pierdute, iar noaptea lasă izhânda pe partea domnului muntean" 89. seits vieI Volks umbkornmeu, ob nun wohl die Christen vom Feind zwei mahl zuruckgetrieben, haben sie durch frische Entsetzung sich wieder gewendet. Das dritte mahl haben die Slebenburger mit solchem ernst angegriffen dass der Feind die Flucht genommen, und der Brucke mit solcher Unordnung zugeeylet dass sie elnander selbst in Gedrăng hauffenweise uber die Brlicken hinunter gestossen, darunter vlel ersoffen sein. wie dann der Krlegsobers ter Sin an Bassa sampt noch zwei Basschas liber die Brucken in den Sumpf herunter gestossen uud vou den seinigen aus dem Koth gezogen und in ein Sessel in ihr Lă ger getragen worden". et .. · "Walter in Papiu, I, p. 28. Comp. cele raportate la Veneţia de ambasa­ dorul veneţian din Praga in 19 Sept. 1595, Hurm., Doe., III, 2, p. 133: "ma es­ scndo stat o il conflitto lungo quasi per il giorno intiero, et essendo stato una voita comminciato et due voite redintegrato, inchinando la vittoria ora da un canto ora dall'altro. Si crede che gran llun'lero sia mancato in ambedue gli eserciti". Bălcescn culegând ştiinţele deosebite conţinute in numeroşii scriitori asupra luptei de la C\llugăreni, face un tablou incurcat al acestei lupte pe care o pune să ţină două zile, ba chiar trei dac'ă socotim lupta de avangardă. Dacă f1r fi ţinut mai Jllult de o zi, Turcii s'ar fi priceput a trimite o armată care să înconjoare pe Mihai pe la spate. Ceea ce explică izbânda armatei lui Mihai, este faptul că cI atrăsese in o cursă pe Sinan Paşa, prin acel căpitan trimis spre a-l provoca. Teubchlallder [164] 164, ISTORIA ROMÂNILOR Se zice că doi cerbi îmblânzi ţi care însoţeau pe Mihai în tabăra dela Călugăreni, stăteau lângă cortul domnului când era în el, îl urmau chiar în luptă, mergând sau înnainte sau tinân­ du-se de laturile lui, şi pe care nu-i speria nici bubuitul tunurilor nici plesnirea bombelor, ci se ridicau numai în două picioare pri­ vind înnaintea lor şi luând partea lor din foc în timpul luptei, în contra naturei acestor vietoare 88. Aceasta este singura notă blândă în crâncenul concert dela Călugăreni, şi această notă blândă era dată de animale şi nu de omul înfuriat. Mihai bătuse pe Turci; mai multe steaguri şi mai ales cel mare verde al lui Mohamed, pe care Sinan-paşa îl desfăşurase la ultimul său atac, căzuseră în mânile lui, deşi legea turcească spunea că acel steag nu poate fi nici odată pierdut 89. [LectvI moral al acestei victorii fu imens. Se vădise că numai număr u l mai putea ceva pe partea Otomanilor; cât despre valoarea lor războinică, care altă dată făcea să se cutremure lumea, ea căzuse foarte jos, de oarece o armată atât de mică, ca aceea a lui Mihai fusese în stare să bată pe una de şapte ori mai mare, a Turcilor. Atâta groază insuflase în ei izbânda lui Mihai, Încât întămplăn­ du-se, în noaptea de după luptă, să sară o magazie cu praf, hu­ buitulei vârî pe Turci în o ne mai pomenită confuzie, crezând că armata muntenească iarăşi îi atacase, Apoi am văzut rapoar­ tele Turcilor fugiti de pe câmpul războiului, că �):(J).geJj;l.!! până într'atâta lucrurile, Încât spuneau că din Creştini nici unul n'ar fi căzut în luptă. Tocmai pe atunci sultanul vroia să dee o ser­ bare în grădina lui Mohamed-pasa din Scutari, c.ând deodată vestea din Muntenia răsturnă totul, umplu pe sultan şi întreaga cetate de cea mai grea supărare, aruncând doliul în locul plă­ nuitei veselii 90. Mai aflând sultanul alăturea cu vestea acestei înfrângeri şi despre căderea Granului în mânile Germanilor, se nu crede în intervenirea personală a lui Mihai Viteazul, pe care o pune pe socoteala iscodirei admiratorilor lui, şi o numeşte în bătaie de joc "ein Heldenstuckchen", (Mictvxe! der Tapţere, Bukarest, p. 59). O asemenea acţiune eroică a căpitanilor nu este de loc extraordinară pentru acele timpuri, şi dovada cea mai inviderată este însuşi intervenirea personală a lui Sinan Paşa în luptă, ce aduce căderea lui în mocirlă si rănire a lui. Pentru ce oare Teutschlănder admite pentru Turc, ceeace deneagă Homânului '!- A se cerca o expunere mai arnărunţ.ită a bătăliei ne pare lucru peste putinţă, afară dacă vroim să recădem În tncurcăturile lui Bălcescu . •• Walter în Papiu, 1, p. 30. . . •• Helaţia lui Ştefan Tornpa, fostul dragornan al lui Ferhat-paşa. 3 Fevr. 1596. Hurm., Dac" III. p. 274: '"auch des Mohamed griinen Fahnen verlohren, und er Sinan verwunde in ainem Khott stekhen blieben welchen der Hassan Bassa entsetzt dasz er selbst auch ge îangen worden". Helaţia Mercurului lui Siri din Genova spune despre această luptă: ,ICon non mai veduto valore si contraposse in questo luogo il Valacho, onde come in un durlssimo scog1io s'in­ Iransero le schiere turchesche che for ono costrette a retrocedere con iscorno". Vit­ torio Siri, de! Mercurio avere hisioria de' tempi correnii, V, p. 474 . •• Marco Venier c. dogele, 15 Sept. 1595, Hurm., Dac., IV, 2, p. 205. [165] LUPTELE CU TURCII --------------- ----------- 165 mâhni atât de mult, încât vroia să-şi radă barba, lucru dela care îl retinură numai cuvintele de îmbărbătare ale mamei sale'". Alb'ert Kiraly căpitanul ungur ce Însoţise pe Mihai în lupta dela Călugăreni, recunoaşte în o scrisoare către Sigismund Ba­ tori purtarea vitejească a domnului român. El spune că "Întru cât priveşte pe Mihai voevod trebuie să-i dau toată lauda, căci este un minunat, bun şi viteaz oştean, precum a dovedit-o cu mâna, şi cu fapta, nu în aparenţă, ci cu toată râvna pentru cauza Creştinătăţei, aşa că Luminarea Voastră îi datoreşte laudă şi graţie" 92. Mihai se duce spI'e munţi. --- Este lesne de înţeles d lupta dela Călugăreni nu putea fi hotărâtoare:-caci Mihai nu putea susţinea cu obositele sale trupe şi a doua zi un atac în contra unor duşmani necontenit reîmprospătaţi. Apoi mai era teama cea mare ca nu cumva Turcii să-I încunjure pe la nord. Mihai se sfătui deci din nou cu generalii săi şi se uni după oarecare Împotrivire, mai mult de formă, cu ideia de a se retrage către munţi în el-imi­ nenta următoare 93. Innainte de revărsatul zorilor armata lui se pune în mişcare către Bucureşti, pe care Transilvănenii îl prădară, .. de oarece tot avea să fie prădat de Turci" 94. De acolo auzind că Turcii vin asupra capitalei, Mihai pleacă spre Târgo­ vişte, "cetate mare dar fără întărituri" 95, unde simţind că nici aici nu va putea sta împotrivă, el provoacă pe locuitori la emi­ grare, şi se afundă el însuşi mai în lăuntru în munţi "în un loc unde se văd ruinele cetăţei lui Negru Vodă, care mai înnainte era întărită, iar după aceea o stricaseră Turcii" 96. Mihai se o­ preşte aici la satul Sioeneşti 97. Parte din armata lui se retrage din castrele sale, mai ales Moldovenii, rechemati de Răzvan Vodă cel amenintat de Poloni care vroiau să-I înlocuiască cu Ieremia Movilă, încât armata lui Mihai iarăşi se împuţinase. Sinan-paşa, căl când pe urmele lui Mihai, ocupă Bucureştii, unde aşează pe Saturgi-Mohamec1 care trebuia să devină beglerbegul Munteniei, prefăcând în cetăţuie o mănăstire şi întărind-o prin un şanţ săpat în juru-i şi umplut cu apă 98. Innaintând apoi după Mihai 91 Relatia lui Tompa, clta tăjn nota 10: "sey der turklsche Kaiser so .er grumbt, dasz er ein schermeszer bcgert, sein Partt abzuccheren, das in sein rnuetter trost en und zusprechen muszen". 9Z Aug. 1595, Ibidem, XII, p. 98 . ., De aceea până Ia un punt, drept spune Frauz Iurkowitsch c. deputaţii Stiriei 13 Oct. 1595: "Haben mit dem SinanWascha ein starkhes Treffen gethan tind gedachtcn Sinan Wascha nil allerdinqs auţ's Il au pt, gleichwohl ettIich Tausend .Mann erIegt dass el' sich hat milssen retirircn". Hurrn., Doc., XII, p. 120 . • , WaIler în Papiu, I, p. 30 . • s Ibidem, p. :H . • 6 Ibidem . • , Anon. rom. în 'Mag. isl., IV, p. 283. 9' Maree Venier c. dogclc, 27 Sept. 1595, Hurm., Doc., IV, 2, Il. 206. [166] 166 lSTORIA ROMÂ.NILOR până la Tărgovişte, pe care o găseşte deşartă de locuitori, Întă­ reşte şi acest oraş, unde lasă o garnizoană precum făcuse şi În Bucureşti, şi apoi pleacă şi de aici spre a ajunge pe domnul ro­ mân. El vroia să înfrângă oştirea română şi apoi, călcănd peste ea, să pătrundă în Ardeal, spre a se uni cu oştirea fiului său Mo­ hamed ce opera în Ungaria 99. Sinan-paşa îşi aşează tabăra pe o înnălţime de pe care se putea vedea pe aceea a voevodului român. Mihai se feri de a se arunca În bătaie obstească cu dusmanul; dai el fu neobosit a-i hărţui armata şi a-i cuprinde liniile de co­ municatie şi proviziile. Uneori întârâta pe o ceată de Turci, o trăgea după sine în locuri grele, şi necunoscute de ei, unde o sfă­ râma cu Înlesnire; alte ori cuteza a izbi pe Turci chiar în tabăra lor. Mai adese, plin gonacii lui cei cu cai uşori, puneau mâna pe mulţi duşmani şi dobândiau dela dânşii prada multă, cai ne­ număraţi şi mai ales multe cămile 100, Mihai fiind pe de altă parte ne atacabil în poziţia aleasă de el în munţi, toate aceste împreju­ rări sporeau fără Încetare demoralizarea armatei turceşti, astfel că inima ei era frântă prin împotrivirea lui Mihai, când Sigis­ mund Batori veni să-i ajute a-i răpune şi corpul. Principele Ardealului se opri la Sas-Sebeş o lună întreagă apre a-şi aduna oştirile sale. Numărul lor este de sigur mai exa­ gerat încă decât acel al oştirei lui Sinan-paşa. Bălcescu enumără după deosebitele sale izvoare 44.000 de Secui din care 16.000 trebuiau să rărnână în Ardeal spre îmtămpinarea unei eventuale năvăliri cazace sau polone : 13.000 de nobili Unguri din Ardeal; prusia nul Ioan Veicher aducea cu el 16.000 de cavaleri. Pe lângă aceste cifre impunătoare, găsim prin un contrast neexplicabil numai 80 de Cazaci din Polonia, 300 de Cazaci de ai lui Batori, 800 de Iăncierisuh Ştefan Boczkai, 1200 de archehuzieri pedeştri şi 4000 pedestraşi puşi de naţia săsească, câte o mic îmbrăcaţi în altă culoare. In total deci o armată colosală pentru puterile Transilvaniei, de 79.380 de oameni ]01. Dacă această cifră, ad­ misăIără critică de Bălcescu, ar fi adevărată, atunci armata lui Mihai Viteazul se pierdea în ea ca un rîuşor Într'un mare fluviu; atunci şi rolul lui Mihai la eliberarea ţărei sale de copleşirea tur­ cească cade la rândul al doilea, acolo unde vreau să-I pună rela­ ţiile oficiale germane, pe când vom vedea că, după izvoarele ne­ părtinitoare, tot el fu sufletul campaniei până la sfârşit, iar Batori mai mult preşideă decât conducea expeditia. Am văzut că Muntenia de abia putuse aduna cu toate sforţările lui Mihai Viteazul 16.000 de oameni. Apoi Ştefan Răz- 9. Fessler, Geschichte der Utuţarn, VII, p. 360, , •• Bălcescu în Revista Română, 1862, p. 86. rui 1 bidem, p. 88. Să se observe din această enumerare, că Ardealul singur fără ajutorul cavalerilor prusieni pusese pe picior o armată de 80.000 de oameni, de oarece cei 16.000 cavaleri tmpliniau numai golul lăsat prin cei 16;000 de Secui rămaşi spre paza Transilvaniei. . [167] LUP'l;'lllL.Ill CU TURCII 167 van aduce din nou în ajutorul lui Mihai numai 2.300 de pede­ straşi. Faţă cu nişte cifre atât de mici aleţăriIor române, con­ tingentul Ardealului de 80.000 de oameni va părea fără Îndoială urcat cu .mult peste valoarea lui efe�:yv�.!�Nu credem ca el să fi fost nici măcar de 50.000, cum spun anâ1ele lui Fugger că : "prin­ cipele nostru (Sigismund Batori) au trecut cu mai bine de 50.000 de oameni în Valachia, şi se aşteaptă zilele acestea o luptă Între el şi Sinan-paşa. Deşi duşmanul este evaluat la 100.000 de oameni totuşi ai noştri au o puternică speranţă de izbândă. Armata noas­ tră ar fi fost Încă mai numeroasă; fiind Însă că Polonii au nă­ vălit în Moldova, au trebuit să rămână 16.000 îndărăpt" 102. Mult mai de crezut este Walter care cuprinde totalul armatei duse de Sigismund în ajutorul lui Mihai în 16.000 de oameni t?", cifră po­ trivită pentru starea şi poporaţia ţărei Ardealului de aceea şi aIfăm pe Batori spunând în o scrisoare că "după mintea sănă­ toasă, fiecare poate lua în privire că noi cu puterile noastre şi cu acei 1500 de călăreţi daţi de împăratul nu eram pregătiţi pen­ tru o asa năvălire". Oare asa ar fi scris Batori dacă s'ar fi aflat în fruntea a 100.000 de oameni împreună cu Muntenii? 104 So­ cotind armata ce avea Mihai, şi cu ceea ce va mai fi adunat la un număr aproape egal, ajungem împreună cu ajutorul adus de Răzvan din nou, Ia 32--34.000 de oameni cu vre-o 80 de tunuri. Armata lui Sinan-paşa fără îndoială că pierduse din numărul său primordial, atât prin lupta dela Călugăreni, cât şi prin ce­ lelalte pricini de scădere a oricărei armate, ce stă pe picior de războiu mai ales În ţară duşmană: dezerţiile, lipsele, bolile şi moartea violentă pe care armata lui Mihai nici odată nu Încetase a o răspândi în şirurile păgânilor. In rezumat armata turcească scăzuse în număr pe cât şi în vârtute, iar aceea a CreştiniIor sporise cel puţin la indoit de cum fusese la Călugăreni. Apoi dacă numai 16.000 de oşteni creştini fuseseră în stare să răpună un număr înşeptit de duşmani, erau să piardă ei acuma, când un Creştin trebuia S8 iee cel mult doi păgâni pe sama lui? "Văzând Turcii că armata transilvană indestul de nume­ roasă şi de hotărâtă la luptă se apropia, intră în toţi, după cum se spune şi se scrie, o mare spaimă şi începură unii din ei a face ,.' Analele lui Fugger, 4 Octomvrie 1595, Hurrn., Doc., III, p, 244. ,.3 Walter in Papiu, 1, p. 32. Un alt raport din Praga, 24 Octomvrie 1595, Ibidem, III, 2, p. 139, arată chiar anumit că cifra armatei Iui Batori era exagerată: "Le cose di quelle parte si sogliono avvisare et rappresentare piu grande di quelli che sono et tanta moltttudine di gente armata si stima che sia minore, et il numero deli Siculi s'intende per avisi plu sinceri che potrevano essere 20.900 soldati". Şi într'adevăr de unde s'ar fi putut recruta 44.000 de Secut.cănd numărul total al poporaţiei lor nu este mai mare astăzi de 200.000 ! lM Batori c. Marele duce de Toscana, 20 Noemv. 1595, Ibidem, p. 495: ." non ervamo bastevoli a tanta impressa". [168] 168 lSTORTA ROMÂNILOR larmă şi a se pregăti de fugă, zicând că de şi era noapte, soldaţii nu vroiau să întârzie de a pleca şi că un bun număr dintre Ieni­ ceri, în contra ordinului generalului, se hotărâseră a se duce nu­ mai decât, după cum au şi făcut, din care pricină Sinan cuno­ scând că în o asemenea neorânduială, nu se va putea măntineâ în acel loc, îl părăsi împreună cu trupele lui, lăsând ca garnizoană în Târgovişte 4000 de oameni sub comanda lui Hasan-paşa" 105. Este înviderat că efectele luptei dela Călugăreni se arătau a­ cuma, şi că Turcil'Cm1tJacuseră acolo cunoştinţa Creştinilor, nu vroiau să o reinoiască aici sub munte eu puterile lor sporite şi adause. Mihai, luând după aceea comanda efectivă a armatei aliate, atacă Târgoviştea 106, şi, pentru a putea mai bine răzbi cetatea, ridică două moviIe ca nişte turnuri de înnalte, pe care aşezând tunuri1�îÎ1),proşca în Turci de sus, încât după trei zile de asediu, la 8 OctolnY:i:ie, cetatea fu luată, şi Hassan-paşa comandantul garnizoanei prins. Invingătorii câştigă 40 de tunuri, multă pul­ bere, puşti, săbii şi provizii pe mai bine de trei ani 107. Atât de energic luptase Mihai la luarea Tărgoviştei, încât se .răspăndi vestea că ar fi murit 108. Se spunea mai târziu [egenda că drept prevestire a acestei izbânzi, o pajură foarte mare se oprise pe cortul lui Sigismund, lăsându-se a fi hrănită şi chiar prinsă de soldaţi, şi tot atunci apăru pe cer un alt semn extraordinar, o mare cometă în spre răsărit 109. Sinan-paşa auzind în Bucureşti .despre căderea Târgoviştei vestea îl turbură atât de mult, încât se hotărăşte a părăsi şi acest oraş împreună cu cetatea ridicată de el în mănăstire, şi a se retrage în grabă către Dunăre, unde ajunge în mare neorânduială, pierzându-şi pe drum cară cu praf, cămile şi alte lucruri. El îşi aşează lagărul sub zidurile Giur­ giului 110. Armata aliată stă în Târgoviştea până la 20 Octomvrie, aşteptând proviantul ce trebuia să vină din Transilvania; după aceea plecă în grabă pe un drum mai scurt către Bucureşti, unde negăsind pe Sinan-paşa, îl urmăreşte la Dunăre. Sinan Însă se grăbise a trece fluviul cu parte din armata lui; iară o parte o lOG Haport din Praga, 14 Noemvrie 1595, ibidem, III, 2, p. 146, 1'K 10, Walt.er în Papiu, 1, p. 33: ,,!\1iclwcl palat.inus cum Gerrnanis Ungaris, Cosacis aliisque peditibus in .acie, patr iae libert.at.is recuperandae cupldisslm e praecedit", Comp, Analele lui Fugger, 22 Oct. 1595, HUJ'Jn., Doc., III, p. 24!). 107 Walter. 1. c. p. 33-:34. ." 10' Analele lui Fugger, 22 Octomvrie '1595, 1. C., IIl, p. 2'J7: "ac Vaivo da Michael intel' alios peryt.". 10' Orle Il us redioiuus el conlinuolun, Niu-nb erg, 1665 (Bibl. Acad. col. Sturza, No. 6604), p. 182. Tot aici vezi la pag. 183, o gravură care cată S:1 repre­ zinte aserllul Târgovlştci. rau Asupra tugei în desordine a lui Slnan-paşa dela Bucureşti la Giurgiu, vezi Retatiori âesscn sa sicli zuiischcn elen Fiirslen aus Sicbenbinqen oerloţţ cn, .Hurrn., Dac., III, p. 251. [169] LUPTELE CU TURCII 169 lăsase în Giurgiu, spre apărarea podului, pe care Turcul avea de gând să treacă numeroasa pradă, mai ales în dobitoace, adu­ nată din Muntenia. Mihai însă în fruntea cavaleriei muntene şi transilvănene ajunge la pod Înainte ca să fi putut trece Turcii prada dincolo de fluviu şi loveşte cu o mare furie corpul lăsat spre apărarea podului. Turcii o iau la fugă peste el, şi se încurcă în nenumăratele vite şi oi ce le umpleau de mai înainte. Mihai pune să lovească cu tunurile în pod şi în fugarii ce se năpusteau pe el, taie podul În două şi împinge pe Turcii ce se grămădeau la fugă, prin ruptură, în Dunăre. SpuneWalter că atât de mulţi Turci se înnecară, Încât braţul mai adânc al Dunărei de sub cetate se umpluse de cadavre, şi ar fi putut sluji de punte trecătorilor 111. Pe când dintre aliaţi abia pieriră vre-o două sute de oameni, mai bine de 6.000 de Turci aşternură ca un vad prin apele fluviului. A doua zi armatele aliate asediază Giurgiul. şi-l iau după câteva zile de bătaie, şi astfel se pune cununa fericitei �lil>gr�rLaţărilor române de jugul păgân, prin desăvârşita zdrolîlre a expediţiei lui Sinan-paşa, "bătrâneţea lui fiind, cum spune un document, murdărită prin o ruşinoasă fugă" 112. Un ofiţer toscan din oastea creştină, spune că "la intrarea podului erâ multă învălmăşeală, fiind acolo mare parte din garda din dărăpt cu tot pleanul de robi, animale şi persoane". In tot timpul luptei Mihai era în frunte, a poi Moldovenii, şi la sfârşit. Ungurii cu Sigismund 113. Asupra rezultatului, fatal pentru Turci, a acestei expediţii ne spune un document contimporan : Turcii au pierdut 22.000 de morţi, 150 de cămile, un mare număr de bivoli, mulţi cai şi alte animale de tras. Cine a văzut cu ochii încă nu i-ar veni a crede. In cetatea Târgoviştei s'a găsit peste 3.500 de cară de munitii şi provizii de războiu. Nici un soldat din armata creştină n'a rămas fără a se împărtăşi din bogata pradă. Din Târgoviştea până la Bucureşti, pe o cale de 12 mile germane, nu puteai merge pe dru­ mul înciurnat de duhoarea cadavrelor. După toate probabilităţile Turcii nu se vor scula curând din căderea suferită şi nu vor mai vizita mult timp Valahia" 114. ll1Walter în Papiu, 1, p. 35. Analele lui Fuggev, şi Relalion. tlessen, elc., citată în nota precedentă, Doc., III, p. 252-253. S. Miclosch c, Electoral de Bran­ denburg, 26 Oct. 1595, Iorga, Acte şi Frag., I, p. 149. 11' Ştiri din Viena, 25 Noemv.1595, Doc., XII, p. 183-185 "sein Alter mit eiuer schmelichen Flucht besudelt.". 1l:I Hurm., Doc., XII, p, 79-91; Ia Târgovişte "caminava nell, avan­ guarrlie il Valaco", p, 81, la Giurgiu "alldavan li Valachi di avangardi", p. 86. In­ fr,Îl1gerca Turcilor confirmată de scrisorile lui Visconti din 15 Oct. şi 3 Nocm. 1595. Ibidem, p. 121-127. Ruperea podului după un raport din Viena, 25 Noern, 1595, Ibidem, p. 184. Acelaş lucru împreună cu luarea Giurgiului În raportul italian din 10 Noemv. 1595, Ibidem, VIII, p. 194. Vezi şi Chronica Setbiae des polae Georqii, npud Iorga, Studii şi doc., III, p. 4-5. 114 Relalion âessen, Hurrn., Doc., III. p. 253. AJUl relaţie a lui Tompa, dă 30.000 de morţi şi 150 de tunuri, p. 274. Câţ i trebuiau să fie răniţi! [170] 170 ŢSTORIA R(\M.:l.NILOR Un raport veneţian adauga ştirea că sultanul însuşi şi paşii, toate căpiteniileşi poporul de jos alergară la moschee, arătând o mare frică pentru o aşa de mare 12yjt..!!Itl15• Raportul lui Sinan-paşa asupra soartei �xp.ediţiei sale În­ tăreşte încă şi mai bine izvoarele analizate până aici, cu toate silinţele generalului turc de a acoperi înfrângerea suferită. El scrie din Giurgiu către Nessangi-paşa care trebuia să comunice scrisoarea sultanului: "Vă va fi cunoscut că noi, fiind ajunşi cu victorioasa armată în ţara Valahiei, blăstămatuJ şi afurisitul Micali veni cu armata lui contra miliţiei muzulmane, pe care l'am bătut cuajutorul şi favoarea Celui prea lnnalt, acel blestemat () rupse de fugă; după care ajungând la Bucureşti, unde pentru a Întări armata am pus să se ridice o cetate de pari şi pământ, şi după ce am lăsat o garnizoană, venirăm la oraşul Târgoviştea, unde iarăşi am pus să se zidească o cetăţuie; dar apropiindu-se iarna, şi noi făcând multe drumuri prin zăpadă şi începând a ne lipsi proviziile, nu am putut reţineă armata de strânsură care se împrăştie În toate părţile. Pentru că bleste­ matul voevod de Transilvania, unindu-se eu afurisitul Micali, şi oprindu-se la două zile de oraşul Braşov, ne-am sfătuit cu ge­ neralii noştri ca să-i lovim; dar fiind că mare parte din armata noastră fugise şi locul unde aceşti blă s tămaţi se întăriseră era foarte greu, pietros şi păduros, nu am putut să-i atacăm, cu a­ tâta mai mult că nici Tătarii nu sosiseră Încă. Am repezit Însă trupe în toate părţile care prinseră () nenumărată mulţime de robi. După aceea îngreuindu-se iarna, am lăsat o garnizoană în Târgoviştea şi am plecat spre Bucureşti. Blăstărnatul voevod al Transilvaniei, care luase de soţie pe fata regelui Ungariei, ceru ajutor dela socrul său care-i dete 30.000( !) de ostaşi, ceea ce îm­ preună cu armata sa ce o avea se făcea la 66.000 de oameni. Ei veneau cu scopul de a ne apuca pe din dărăpt ; Însă providenta vru ca afurisiţii să vină după ce noi plecaserăm din Târgoviştea pe care ei o asediată. Auzind aceasta am vrut să ne Întoarcem spre a despresură cetatea; Însă fiind că cea mai mare parte din Ieniceri se dusese şi restul armatei era încurcat cu mulţimea ro­ bilor şi a animalelor, ne vroind să meargă într'acolo, din această pricină cetatea Iu luată şi credincioşii ce o păzeau suîeriră mar­ tirul. Am gândit atunci să ne întărim în Bucureşti; Însă cea mai mare parte a armatei fiind dusă, proviziilepuţine, iarna grea şi Tătarii lipsind, nu am vrut să Încerc lupta acolo. Am crezut mai bine că ar fi a scăpa armata şi artileria şi m'am întărit în cetatea Giurgiului unde ne aflăm acuma" 116. 115 Ştiri din Venetia 21 Oct. 1595, Hurrn., Doc., XII, p. 131.- . '" Scrisoarea lui Sinan-paşa către Nessangi-paşa trimisă în traducere de Leonardo Donato c. dogele, 15 Noemvrie 1595, Hurrn., Doc., III, p. 492. Foarte stranie este o ştire ungurească, aceea a duhovnicului principelui Transilvaniei care spune cii "Miehael.e Waivoda olim Walachiae , iiunc oero TI/rea ţaeto" şi că [171] LUPTELE OU TUROII 171 Această apărare a lui Sinan-paşa, pentru a îndepărta dela el greaua răspundere a pierderei expediţiei, este cea mai bună dovadă de succesul strălucit al armatelor creştine. Sultanul nu se înşelă prin acoperirile lui Sinan-paşa, şi-l depuse din vizirat încă înainte de a ajunge în Constantinopole 117. Totuşi intâmplăndu-se să moară urmaşul său puţine zile după instalare, bătrânul Sinan izbuteşte prin bani a redobândi pentru a cincea oară scaunul viziratului. Rolul lui Mihai Viteazul rămase si acuma când comanda supremă era la principele Transilvaniei,' tot acel de căpetenie şi hotărâtor; mai întâi fiindcă el singur cunoştea locurile 118, şi deci trebuia să se asculte sfatul său în toate împrejurările; apoi fiind că reputaţia lui de mare general era stabilită prin bătălia dela Călugăreni, pe când Sigismund Batori, principe încă tânăr şi neexperimentat, se mulţumea cu onoarea de a se raporta toate la persoana lui, şi lăsa chiar el conducerea efectivă a oştirei celui mai priceput. Rapoartele oficiale germane din acele timpuri, vorbesc însă mai ales de principele transilvan, aducându-i toate laudele pentru izbânzile repurtate. Numai pe ici pe colea, se aminteşte de Mihai Viteazul. Rapoartele turceşti pomenesc din contră pretutindeni pe Michali Oglu, ca pe geniul cel rău 310to­ -manilor, însoţindu-l totdeauna de acele gingaşe gp!teţ�, de afu­ risit şi blăstămat care împodobeşte îndeobşte stilul atât oficial cât şi cel istoric al inchinătorilor lui Mohamed. . , Intre aceste două serii de izvoare noi nu stăm la îndoială a da crezare acestor de pe urmă. Intradevăr Sinan-paşa trebuia să ştie mai bine decât toţi cui datorise el înfrăngerea sa, pe când rapoartele oficiale germane erau ţinute, chiar din pricina carac­ terului lor, a atribui toate izbânzile principelui Transilvaniei. Conform cu., această împrejurare şi vedem că mai toţi istoricii timpului atribue lui Mihai conducerea expediţiei şi strălucitul rezultat al izhânze i repurtate, pe când actele ungureşti îl dau lui B<;ttori 119. "Waivoda Miehael inter alios periit". N. Iorga, Acte şi Frag., I, p. H5:-H6. Des­ pre neseriozltatea îndreptăţtrllor lui Sinan-paşa face dovada contrazicerea de mai .multe ori repetată între multimea dobitoacelor luate ca pradă şi lipsa pro/)iziilor! 1 11, Leonardo Donato şi Marco Venier către dogele, 29 Noemv. 1595, Ibid. IV, 2, pag. 201l. 118 Analele lui Fugger care atribue de obicei toate izbânztle lui Siglsmund, recunosc lui Mihai, această însuşire hotărîtoare, 16 Martie 1596, III, p. 263: "der Wayda Mlchael wellichen dann dero Orthen und Gelegenheit voi bewusst". 119 cr. Hurm., Doc., XII, p. 64, 70, 79, 91, 119, 121, 129, 131, 149, 153, 155, 171, 183, 191. Nu numai luptele date de la unirea lui Sigismund cu Mihai, dar şi cele de mai lnnainte sunt date tot ca purtate de Unguri. Aşa şi izbânda de la Călugăreni este atribuită tot oştirei transilvane. E drept că Mihai avuse acolo ajutor o roată de Unguri sub căpitanul Albert Kiraly, şi aceasta ajungea pentru ca Ungurii să socotească victoria ca a lor. Tot aşa făcuseră şi cu Ştefan cel Mare la Racova, din pricina celor 300 (1) de Secui ce Matiaş Corvln ii trimise ca ajutor (Mai sus, voI. IV. p. 74-75). Mai vezi şi două relaţii din Alba Iulia şi Cassovia din 7 şi 13NIai 1595. Hurrn., Doc., XII, p. 205. [172] 172 ISTORIA ROMÂNILOR In sfârşit cea mai bună dovadă despre marele rol ce-l avuse Mihai în această luptă, ne-o dă însuşi Sigismund care, când se desparte de Mihai, îi arată multe semne de prietenie, mulţămind lui Dumnezeu că, împreună cu el, le-au ajutat a scăpa de urgia turcească 120. 5. INTÂl\IIPLĂRILE DIN MOI-,DOVA ŞI ULTIMELE LlWTE CU TURCII Răzvan înlocuit cu Ieremia J\iIovilă.- In timpul ce aceste evenimente se petreceau în Muntenia, în Moldova se întâmpla o nouă criză a domniei, care pentru a fi înţeleasă nevoieşte o o­ chire asupra politicei polone, provocătoarea ei. Legăturile dintre Turci şi Poloni erau pe atunci prietinoase, ceea ce ţinea acum de mai bine de 70 de ani, şi cancelarul polon Zamoiski era partizanul cel mai aprins al acestei prietenii. Cu Germanii dincontră Polonii se stricaseră dela alegerea regelui următor lui Ştefan Batori. Se luase anume la luptă Sigismund al III-lea fiul regelui Svediei, cu Maximilian fI atele împăratului Rudolf, şi acest din urmă fiind bătut, se alesese Sigismund de rege, spre marea mulţămire a Porţei Otomane. Mihai Viteazul, intrând în război cu Turcii şi, prin alianta lui cu Batori, princi­ pele Ardealului şi duşmănia lui cu Otomanii, devenind dela sine aliatul împăratului, trebuia să stee cu Polonii în relaţii reci, dacă DU chiar Încordate. Regele polon fusese din această pricină în zadar cercetat cu solii dela papa, pentru a fi câştigat la lupta contra necredin­ cioşilor. Şi împăratul, după declararea războiului, cearcă fără mai multă izbândă a detrage pe Sigismund dela legătura cu Tur­ cii. El trimite la începutul anului 1595 o ambasadă către curtea polonă, căreia, pentru a-i da o mai mare greutate, o însoţeşte cu trimişi din Transilvania, Muntenia şi Moldova. Regele îndreaptă ambasada la dieta polonă; care, deschizându-se în 7 Fevruarie, numeşte o comisie ce avea să cerceteze propunerile împăratului. Turcii, cum aud de asemenea stăruinţi, răped un sol la Poloni, şi tratările cu împăratul se întrerup îndată, spre a nu se mai reînnoi. . Polonii apoi trebuiau să se îndepărteze încă şi mai mult de Germani şi de alia-ţii lor şi să plece către Turci, şi din pricină că . 120 Walter în Papiu, I, p. 36: "Trausylvaniae dux,' multis ut hactenus ita sub discessum usurpat.is amicitiae indlclis paJatino valedicens Deoque de tot caesis hostlbus cum eodem gratias agens". Comp. Hamrner, Histoire de l'enipire otloman, trad. Dochez, Pili'is, 1845, II, p. 278-280. Zinkeisen, III; p. 599. Nu înţelegem cum faţă de asemenea fapte pozitive s'a putut ivi, şi încă la istoriei contimporani, versiunea că Mihai Viteazul ar fi trădat pe Unguri, aliăndu-se ClI Sinan-paşa ! ! Vezi Ciro Spontoni, Istoria delia Transilvania, Veneţia, 1638, p. :lrJ. [173] LUPTELE CU TLRCII .------_._. 173 ţările române intrând, prin supunerea lor: sub Batori, în alianta germană, se desfăceau, după ideile polone, din legăturile de .. va: salitate către Statul lor 121. Cu cât mai mult trebuiră Polonii sa simtă substituirea autorităţei ungro-germane asupra Moldovei, în locul acelei pe care ei singuri se credeau în drept a o avea, vă­ zând că domnul Moldovei Aron este depus şi luat prins din po­ runca principelui Ardealului, când până atunci Polonii se ames­ tecaseră în domniile Moldovei. Cel d'intâi simt om al nemultumit ei curţei polone cu un asemenea amestec, se vede In netrimiterea unei solii la nunta lui Batori. Polonii găsi au pentru acest act de nepoliteţă o îndreptăţire în faptul depunerei lui Aron Vodă, fără consimţimântul regelui polon 122. . Polonii ameninţând pe Răzvan, acesta este nevoit a-şi readuce în ţară ajutorul dat de el lui Mihai Viteazul în lupta dela Călugăreni. Polonii, pentru a-l înşălă, se prefac a se împăca cu el. şi apoi îl atacă îndată ce se îndepărtase oştirea moldovenească, trimisă de Răzvan din nou în Muntenia În tabăra dela Stoe­ neşti 123. Răzvan, după o mică luptă, 'este alungat din Moldova, şi Polonii întroduc în Iaşi pe Ieremia Movilă, care în 22 August 1595, face jurământul de credinţă regelui polon, subsemnând în Iaşi un document, în care domnul se declară de slugă credin­ cioasă şi supusă regelui polon 1,24. Condiţia cu care Ieremia fusese întronat de Poloni În Moldova era însă ca el să rămână supus şi Porţei otomane, urmând ca şi mai înainte a răspunde tributul, şi Polonii se obligau a-i obţinea învestitura dela .sultan. Amba, sada Polonilor merge la Poartă însoţită de un sol al Tătarilor­ eu care Polonii trebuiau să stee bine, de îndată. ce erau în legături prietinoase cu Otomanii, şi în 14 Decemvrie ea pleacă îndărăpt cu steagul de domnie al lui Ieremia Mo:vilrt125• Tot pe atunci marele cancelar al Poloniei dă o proclamaţie în Moldova in care '21 Raport veneţian din Praga, 18 Aprilie 1595. Hurm., Doc., III, 2, p. 93: "Po]onÎ restarono anco maleonti ehe li Valaehi et Moldavi s' accostassero all, imperatore, eome quelll ehe pretendono che per vicinita diconfini et pal' ragione di dominio debhano quei paesi appartenere piu al reame diPolonia". Aceeaşi ideie cuprinsă şi in napoutnl.ibailllor din Constantinopole.vLeonardo Donate si Marco Venier c. dogele, 2 Decem. 1595. Ibidem.. IV. 2,]). 209 .. .Incă din 10 Iunie 1595, Ibidem, XII, Jl. 68, se spunea că "sada la rovina del mondo de vendosi oc­ cupare le armi de Crist.iani in altre impresse che contra al. Turco". 122 Analele hii F'ugger, 29 Oclonivl'ie 1595, Ibidem, III, p. 248. IZ" Ibidem, 30 SCpt.,. ibide.m, p:. 242: ..' .' , '" Jurământul dÎli 22 August 1595, reprodus Hurm., Doc., III, p. 485. "Quare nos Hieremia lVlohila famu./u.m ac su.bdilum M-tis Sune el Regni cum slIccessoribus meis esse ac fied cum univel'sa Valachia profiteol'''. Cuvântarea lui Zamoiski către Moldoveni, în care le recomandi:\ pe Iei'el1lia Movilă, Aug. 1595, ibidem, XII, p. 99. 125 Leonardo Donalo şi Marco Venier e. doge1e, 14 Decemvrie 1595, Ibid., IV, 2, p. 210. Cu toate acestea, Polonii căutaseră S8 acopere alacul Moldovei, "SOUS ombre d' empeschcl' le passage des Tatares". Ibidem, X II, p. 151. Mai lllulte, mai jos, la domnia lui Ieremia Movilă, VoI. VI, capu! Mouile§Ui. [174] 174 ISTORIA ROMÂNILOR spune: că "regele l'a trimis în ţară cu armata lui, Creştini la Creş­ tini şi vecini la vecini, pentru a vă aşeza iarăşi în starea voastră de mai înnainte, fără călcarea legăturilor pe care le aveţi cu Îm­ păratul turcesc. De aceea v'au aşezat regele nu un principe În­ chipuit din Valahia, un Răzvan, ci un boier de sângele vostru, un om cinstit şi de treabă, pe domnul �eremia Movilă, având deplină încredere că veţi fi mulţămitori vlaiestăţei sale pentru Ieremia Movilă această favoare" 126. Papa Clement care lucrase pentru a aduce la fiinţă liga în contra Turcilor, se supără pe Polo ni pentru ame­ stecullor în Moldova, în favorul păgânilor, şi mustră prin o scri­ soare din Noemvrie 8 pe cancelarul Zamoischi 127. Ştefan Răzvan, omul lui Sigismund, nu înţelegea Însă a se lăsa deposedat de tron fără luptă. El ieă dela suzeranul său "" Analele lui Fugger, Ibidem, III, p. 256. 12; Publicată ibidem, III, p. 489. Mai multe scrisori ale Papei în această chestie în Hurm., Doc., XII, p. 162--1GG. [175] .LV,PTEI.-.E CU. TURCII .175 principele Ardealului, vre-o 2.000 de oşteni şi intră cueîîn Mol­ dova, unde mai mulţi boieri dintre duşmanii lui Ieremia şi ai Polonilor îl chemaseră prin scrisori. Ieremia fuge în Polonia, de unde întorcându-se cu ajutor armat, bate şi prinde pe Răzvan, pierind În bătălie şi viteazul căpitan ungur Albert Kiraly care ajutase lui Mihai Viteazul în lupta dela Călugăren! 128. La început vroia numai cât să-I Însemne la nas ; mai apoi Însă aflând de scrisorile primite de el dela boieri şi văzând că el avea o partidă în ţară, după ce-l supune la cazne înfricoşate, il dă morţei prin ţapă, iar boierilor compromişi le taie capetele pe la Ianuarie 1596129• Tot pe atunci Sigismund Batori se săturase de viaţa de lagăr, şi dorea săşi reiee odihna părăsită. In loc de a urmări mai departe izbânzile începute, de a trece Dunărea, a elibera pe Bul­ gari şi a respinge pe Turci cel puţin până la Balcani, dacă nu din Europa, contribuind astfel la împlinirea unei dorinţi gene­ rale, de atât ea ori visată, nici odată ajunsă, el îşi ieă ziua. bună dela Mihai, întorcându-se cu oştile în Ardeal. Asemenea hotă­ râre i se impunea însă dintr'o altă pricină. Oastea lui, compusă din lefegii, consumase toate mijloacele, Între care şi avuţiile luare dela jertfa lui Aron domnul Moldovei, şi el se găsea în ne­ putinţă de a o ţinea mai mult timp pe picior de războiu. El pre­ textă că încurcăturile Moldovei cere grabnicul său ajutor,şi lăsă astfel pe Mihai a urmări singur foloasele victoriei câştigate Împreună. Primul atac al lUoMovd .- Dacă Însă Mihai ar fi urmat, şi fără ajutor, a se Împotrivi Turcilor, pentru un războiu ofensiv, el nu se simţea îndestul de tare, şi aşa se lăsă şi el condus mai departe de şirul victoriilor sale. Şi cu toate acestea, ce minunat stăteau acuma lucrurile pentru o lovitură decisivă de dat puterei Otomanilor 1 Bulgarii �rimiseseră soli în Muntenia şi Ardeal spu­ nând că sunt hotărâţi 8� se răscoale în contra asupritorilor lor şi arătând că 30.000 de oameni stau bine arma ţi în păduri, gata de a porni la luptă P''. Soarta Însă nu vroi ca această dreaptă 12. Ştiri din Cracovla, 29 Dcc, 1595. Ibidem, XII,. p. 202. Expunerea prin­ derii lui Răzvan. 4 Martie 1596. Ibidem, p. 237-238. Vezi şi Ieremia Movilă c. Zamoiski, 26 Dec. 15981Hurm., Doc. I, SllPI., 2, p. 371. 12. Marco Venier c. dogele, 22 Martie 1596, Ibidem, III, p. 505. Comp. un raport din Praga, 16 Ianuarie 1596, Ibidem, III, 2, p. 162. In 20 Ianuarie 1596 Răzvan era prins. Analele lui Fugger, Ibidem, III, p. 259. 13. Analele lui Fugger, 19 Septemvrie 1595, Ibidem, III, p. 270: "lInc (Bulgaren) Gestanndter wartten dass Ihnen die hilf so Ihre Fr. G. durch den Wallachlschen Ftirsten schicken, sic mit guten haubtleuthcn versehen thuen welliche sie anîieren konnden, die weilen sie sich herald in 30.000 starckh in Wăl. dern befinden". Comp. un raport veneţ.ian din Praga, 30 Mai 1595. Ibidem, III, 2, p. 103: "S'e anco intesso che fu mandate un huomo a quel principe dalli popoli cii Bulgaria, offerendosi cii combat.tere contro Turchi sin all'cstremo lor potere". [176] 176 ISTORIA ROMÂNILOR izbândă să încunune sforţărilor sale, ci îl păstră pentru alte com­ plicări în care trebuia ca puterile lui să se părăduiască în între­ prindeti neizbutite. Mihai Viteazul, întorcându-se dela Sud, spre Nord, Întoarse faţa dela norocul său, care-I chema către Constantinopole, El îşi greşi ţinta, dacă greşeală se poate numi fatalitatea cea oarbă şi neînduplecată, care-i croi drumul şi asternu cărarea. , După ce Ieremia Movilă îşi aşternu tronul prin sângele lui Răzvan şi al partizanilor săi, el începe, ca vrednic supus turcesc şi polon, a unelti împotriva lui Mihai Viteazul t'". El dă anume adăpostire unui pretendent la coroana munteană, anume Radu, acelui din fiii lui Mihnea Turcitul, pe care muma lui îl scăpase de a trece la religia mahometană 132. Muma lui îl dusese la Ra­ guza, unde se afla pe la începutul lui 1596, fiind pe atunci în vrâstă ca de la 11-12 ani. Aflând doamna că Ieremia Movilă a pus mâna pe tronul Moldovei, ea aleargă în grabă la curtea lui, de unde începe, cu ajutorul domnului Moldovei, a lucra pentru răsturnarea lui Mihai Viteazul 133 • . Pe lângă acest pericol cu care domnia lui Ieremia Movilă deve�le� ameninţătoare .pentru Mi!1ai Viteazul, ea �ai }n:pi�dic� pe aliati dela luptele cc'ntra Turcilor, prm aceea ca lasa liberă trecerea Tătarilor către \Muntenia şi Transil vania şi împiedica, împreună cu Polonia, venirea Cazacilor, în aj uterul lui Mihai, pentru a-i spori puterile 134. Mihai, lăsat în pace de Turci, nu putea suferi un duşman aşa de înverşunat şi de primejdios în coastele sale, cu atât mai mult că tatul copilului pretendent, turcitulMihnea, fusese rân­ duit sangiac la Nicopoli 135. Indată ce iesă din iarnă, pe la începutul lui Fevruarie, Mihai se repede asupra Tătarilor, pe care îi bate şi îi împrăştie 136 ; după 13l Mai multe acte asupra legăturilor dintre Ieremia Movilă, Poloni şi Turci din 1595, Hurrn., Doc., XII, p. 109 şi urm, Atâta nu mai se desbăteă : "ob die Pollacken die Moldaw fiiI' sich zu hehalten oder undtermschein dieselbe den Ttirggen wider zu subjuglren". Mateiu c. 1\4aximilial1, 3 Oct. 1595. lbid., p. 115. 182 Mai SlIS, pag. 47. . 13' Marco Venier c. dogele, 27 Ianuarie 1596 (din eroare este însă pusă data in josul documentulul : 1595). La Ianuarie 1595 domnea încă Aron Vodă, care fu răsturnat tocmai la Mai 1595, şi Înlocuit cu Răzvan, care domneşte până 'la Decemvr!e 1595. Hurm., Doc., IV, 2, p. 215. ef. alt raport al aceluiaşi amba­ sador din 10 Fevr, 1596 (aceeaşi eroare şi aice), Ibidem, TII, p. 504, şi alte două din 3 şi 9 Aprilie 1596, Ibidem, III, p. 506. ,,4 Raportul unui anonim din 14 Noemvrie 1595, Ibidem, p. 491, spune ei! Polonii cu întronarea lui Ieremia nu au vrut "di aquistare la Moldavia per la corona di Polonia. ma eli mantinervi un Vaivoda trilmtario el dependente daI Turco. (Geremia) ha otlenuto la eonfirmatione daI Tartaro con conditioni che non l110lesti Ia Moldavia, ma per essa possa havcrc il passo in Valachia el Transilva­ nia", Impiedecarea trecerei Cazacilor: Potocki c. Zamoi5ki, 19 Aprilie 1596, Hurm. Doc., 1. Supl., 2, p. 384. 13·; Mal'eo Venier c. dogele, 27 Ianuarie 1596, Ibidem, III, p. 502. 13. R�portullui Marco Venier c. dogele, 10 Pev/'. 1506, Ibidem. III, p. 501. [177] L UP'l'ELE CU TURCII 177 ._------_._----�------------ aceea pleacă contra lui Ieremia Movilă, spre a linişti astfel ţara lui din spre Nord, şi a răzbună tot odată moartea aliatului său şi tovarăş de luptă, Ştefan Răzvan; nu mai puţin spre a alunga de acolo pe pretendentul fiul lui Mihnea, care era, în mâinile Polonilor şi ale Tătarilor, o veşnică ameninţare pentru tronul său. El dădu pustierei întreaga Moldovă, bătu jntr'o luptă pe Ieremia şi-l alungă împreună cu proteguitul său, fiul lui Mih­ nea 137. Mihai veni atunci după cât se vede până În Iaşi, de oarece Ieremia Movilă părăsi capitala lui şi fugi În Polonia. Lucru care caracterizează de minune felul politicei acelui timp, mult mai pe faţă În perfidie, decât în vremile noastre, este că Mihai nu se sfieşte a cere ajutorul Polonilor chiar în luna când atacă pe Mo­ vilă, omul Polonilor chip pentru a-şi acoperi mişcarea 138. Mihai nu se putuse măntineă mult timp în Moldova din pricină că Tătarii atacară Muntenia. In 5 Septemvrie 1596, ve­ dem că Mihai cere din Târgoviştea ajutorul lui Batori contra Tătarilor, trimiţându-i una după alta vre-o cinci scrisori, atât de grabnică îi era nevoia. Ieremia Movilă se întoarse, bine înţeles, îndată după ieşirea lui Mihai din Moldova, şi ajută Tătarilor la prădarea Munteniei 139. După ce Mihai isbuteşte a respinge pe Tătari. el se opreşte în Târgoviştea, de unde se apucă de îndreptat starea des­ pe rată în care ţara fusese aruncată prin năvălirea tătărască : "rechiamă înnapoi pe nenorociţii locuitori ce erau împrăştiaţi şi ascunşi prin văgăunile munţilor; pune să rezidească casele cele dărâmate şi să reîntocmească locurile cele pustiite; împăr­ ţeşte gratuit seminţe pentru cultivarea pământului, pentrucă toate grânarele fiind prăda te, bucatele şi vinurile luate şi risi­ pite în cea mai mare parte a tărei, iară grânele şi toate cele trebuincioase vietei, aduse fiind dela munte si din vecina Tran­ silvanie, se vinde.au foarte scump; căci Moldova, stoarsă şi ea prin răshoaie, de abia se putea îndestulă pe sine; apoi comer­ ciul cu Turcia oricât era de samavolnic şi păgubitor, din cauza nesiguranţei, se întrerupsese cu totul. Pe lângă aceste, Mihai mai adu ee colonii din Bulgaria pentru a înlocui populaţia dispărută, şi trimete pe lefegii săi peste Dunăre să prade, pentru a'i îm­ pedică dela prădarea însăşi a ţărei sale, înlăturând tot odată şi moleşirea armatei 14 '. 137 Marco Venler către dogele, 22 Martie 1506, Ibidem, p. 505. Incă din Decemvrie 1595 Mihai avea de gâl1d să facă această expeditie despre care se şi răspândise o veste anticipată. Raportul aceluiaş elin 31 Decemvrie 1595, Ibidem, p. 498. Radu Mihnea fusese hotărît ele Turci ca domn, CIt toate că tmbrăţ işase l\1ahometanismul. Hurrn., ooe., l, Supl., 2, p. 378. 138 16 Martie 1596, Hurrn .. , Doc., 1, Supl., 2, p. 380. ra Scrisorile lui Mihai Viteazul către Sig. Batori din 5, 6 Septemvrie 1596, Ibidem., III, p. 275-277. 1<0 Walter in Papiu, 1, p, 37. A. D. Xenopol. tstorta Românilor. VoI. Y. 12 [178] 178 ISTORIA ROMÂNILO.R In: acest timp Turcii desperând de a putea doborî pe Mihai prin putere, recurg iarăşi la mijlocul lor favorit, desbinarea prin corupţie. După ce fac Împăratului propuneri favorabile de pace, cu condiţie de a părăsi pe Mihai, dar sunt respinşi, se Întorc către Batori căruia îi făgăduesc să încheie de îndată pacea cu el 141. dacă se va lepăda de domnul român. Isbutind însă tot atât de puţin în Transilvania ca şi în Germania, Turcii urzesc contra lui Mihai o nouă răscoală în ţară, bazată pe aceleaşi elemente care şi la început incercaseră să'l răstoarne. Anume înteţesc pe mai mulţi boieri, În fruntea cărora era unul Dumitru cel mai bătrân din sfetnicii domnului şi Chesar logofătul cu un fiu al său. Conjuraţia trebuia să fie susţinută şi de un corp de Tătari din Dobrogea. Motivul ce împingea pe boieri la răscoală era tot acel vechiu, reîmprospătat, că prin alianţa cu Cato­ licii se vindea ţara papistaşilor. Conspiraţia fiind descoperită, Mihai taie pe capii ei, şi după aceea, răpezindu-se contra Tă­ tarilor îi bate şi pe aceştia şi'i împrăştie dela hotarele ţărei 142. Turcii sunt nevoiţi să recunoască starea de fapt a nea­ târnărei Munteniei, şi pentru a nu periclita mai mult timp interesele războiului unguresc, îl redeschid către sfârşitul anu­ lui 1596 cu puteri noue. In 21 Septemvrie ei iau cetatea Erlau, şi mai reu decât atâta, armata imperială este cumplit bătută în câmpia dela Keresles în zilele de 23-25 Octomvrie 1596. Precum pierderile Turcilor în Valahia zdruncinaseră în Ungaria propăşirea oştirilor muzuhnane, astfel izbânda din această ţară Încuraja pe Turci a reînnoi atacul Munteniei. Aceste două State erau acuma legate prin o soartă comună; izbânda unuia era şi a celuilalt şi pierderea ce lovea pe unul avea efect asupra amânduror. Auzind Turcii dela marginea Munteniei despre strălucita isbândă dela Kerestes, se pun pe prădat în hotarele ei. Mihai pentru a pune o stavilă acestor jafuri trece Dunărea şi asediază Nicopoli>". Primind însă aicea vestea În­ toarcerei vizirului, Cicală-paşă, învingător din Ungaria, râdică asediul şi trece înnapoi fluviul. Pe când Mihai bătea Nicopoli, sandjacul de aicea, spre a dobândi mântuirea cetăţei, făgădui lui Mihai că'I va împăca cu sultanul, şi Mihai care era nevoit să părăsească asediul, se '" In un raport al lui Marco Veuier c. dogele din 9 Martie 1596, Hurrn., Doe., IV, 2, p. 218, cetim "che se il Transilvano si astenniră dalle cose di Vala­ chia et di Bogdania, di prima gli sara conceduta la pace". Comp. Socoli c. Sig. Bat.ori, Aug. 1596. Ibidem, XII, p. 274. • 1" Analele lui Fugger, 30 Oct. 1596. Hurrn., Doc., In, p. 271. Walter rn Paplu , 1, p. 37-38. r s a Ştiri dia 8 Sept. 1594. Ibidem, XII, p. 276: ,.11 Voivoda di Vala­ chia (OU 26 m. combatentt! era passato il Daiub lo in Bulgaria contra TurchÎ". CL p. 279. [179] LUPTELE CU TURCII 179 prefăcu a ceda rugăminţilor comandantului. Acesta se tinu de cuvânt şi mijloci la sultan pacea pentru Mihai Viteazul. Padişahul de şi trebuia să fie înmândrit prin strălucita victorie din Ungaria, nu se arată deloc greoiu la propunerile sandjacului, ci îmbrăţişându-Ie cu căldură, îi mulţămeşte pentru interesul ce'l purta trebilor împărăţiei, şi, setos de a vedea cât mai curând energicul braţ al lui Mihai Viteazul, pus în slujba lui contra Germanilor, trimite lui Mihai Vodă o solie căreia însă acesta nu'i dă de o cam dată nici un răspuns hotărâtor. Boierii care începuseră a se sătura de vijelioasa domnie a lui Mihai Viteazul, întrebuinţează bunele relaţii în care Mihai intră tot mai mult cu Turcii, spre a reînnoi iarăşi uneltirile contra domnului lor. Ei schimbă însă acum tactica, şi în loc de a lua partea Turcilor contra puterei catolice, ce le-al' ame­ ninţa religia, ei se fac organul apărărei intereselor germane contra elementului păgân, dovadă cât de adevărate erau în ambele cazuri temerile şipârile lor. Ei învinuesc anume pe Mihai la Batori că ar fi plecat a încheia pace cu Turcii contra Creştinilor. Când ne gândim cum mai târziu Mihai fu jertfit tocmai de aceşti Creştini, a căror apărare el o luase, mai că am dori să'i fi venit în minte această hotărâre; să fi adaus puterea braţului său către acea a Turcilor învingători, să fi izbit în Nemţi izbânzi peste izbânzi, şi să'şi fi împlinit, sub suzeranitatea turcească, visul căruia vroi mai târziu a'i da fiinţă sub suzeranitatea germană. Văzându-se domnul învinovăţit că al' avea să trădeze interesele Creştinătăţei, el trimite îndată un sol la Sigismund Batori, arătându'i că va veni în curând în persoană, cu foarte mică întovărăşire în Ardeal, pentru a'i explica purtarea sa, ceea ce şi face, ajungând la Alba Iulia în 30 Decemvrie 1596. "Batori îi trimete înnainte pe secretarul său, Pancratiu Sennyei, cu 40 de trăsuri de paradă şi o mulţime de nobili, până Ia un sfert de milă din oraş, linguşindu'l cât putea cu dragostea. Ast­ fel cu cea mai mare pompă fu primit Mihai Vodă în capitala principilor Transilvaniei. A doua zi, cea din urmă a lunei lui Decemvrie, Batori trimise o samă de călăreti lui Mihai Vodă ca să'I însoţască la curtea sa. In ziua cea dintâi a anului nou (1597) Mihai Vodă se duce cu mare solemnitate la biserică; pe urmă merge la principele Transilvaniei. O scrisoare din Weissenburg (Alba Iulia) spune că i se făcuse toate curteni­ rile (cortanea) şi că a fost tratat cu măreţie. Venise şi un ciauş turc, de oarece trata şi cu Turcii. Se dădură lui Mihai 6 pahare de argint aurite 144. Astfel era acum tratat acel "locotiitor" din Muntenia al princepelui Batori, acel "vasal al său'" c'"ăre nu avea voie nici măcar să'şruuine propria pecete de hrisoavele 1H Iorga, Acle şi Prag., I, p. 153--15.1. [180] 180 ISTORIA ROMÂNILOU sale! Mihai Viteazul, după ce arătase ee putuse şi după ce cres­ eu se mult peste capul pretinsului său stăpân, devenia acuma groaznic şi ameninţător, prin alianta putincioasă ce i-o ofereau Turcii. Ajunsese domnul român a fi vânat de două puteri mari. Turcii şi Imperiul German ce se ascundea în dosul lui Batori. Cât de bine îşi răsbunase el pentru umili riie de altă dată. După ce Mihai împacă mintea prepuelnică a lui Batori, şi'] asigură că pacea propusă de Turci îi este trebuincioasă, spre a căpăta un răgaz în răstimpul căruia să se poată pregăti pentru noi isbânzi 145, el se Întoarce în Muntenia. .. Tocmai pe atunci papa Clement al VIII-lea trimite lui Mihai o scrisoare prin care'} îmbărbătează la luptă contra păgănilor, lăudându-i mult vitejia şi jertfele. Papa Însă nu'I lăudase fără scop. Prin o a doua 'scrisoare îl îndeamnă să treacă la biserica romană 146. ,., Sigismund consimte la această cerere. In înţelegerea-stabtlită, În. ziua de 4 Ianuarie 1597, între Sigisl111111d Batori şi domnul muntean în Alba Iulia, Hurm., Doc., III, p. 508, se spune: "Intel'l'ogo, spune Bator+, s'cra espediente di presente disslmulare col Turco sin a tanto ehe fossero radduuate le torze della Chrtsttnită a tempo nuovo?- Fu concluso che era espediente el partlcolarrnente al Valvoda che ba il paese aperto vicino all'Inlmlco et con poca gente da guerra ; ma che ne'confini si doveva attendere alle scorrerie conforme a che s'e fatto per il passato". ". Scrisorile Papei elin 16 Aug. şi 12 Oct. 1597 în Hurrn., Doc., VIII, p. 1\)9. [181] Il ÎNTRUNIREA T ĂRILOR ROlVIÂNE t. SCHUmĂIUI�E HIN AnDl�AI, Intâia schimbare (le euqct a lui naturi. -- Dela începutul anului 1597 până la 1599 vuetul armelor aproape amuteste deasupra Munteniei, ceea ce dă lui Mihai răgazul trebl:1itor spre a 'şi îndrepta toată cugetarea lui asupra daraverilor po­ litice de la nordul tării lui ee se încurcată mereu în acest răs­ timp, şi care trebuil:rt apoi tăiete tot cu ascuţişul săbiei. Aceste clara veri erau toate determinate de o singură idee, stranie şi . neaşteptată, ce străbătuse prin creierii nu prea sănătoşi ai dom­ nului Ardealului, anume aceea de a se lepăda de lume şi de măririle ei, de a se despărţi atât de femeea lui cât şi de . co­ roana ce o purta, şi a se retrage ca un pusnic în o viaţă 111ai sfântă. Nemţii, totdeauna la pândă spre a'şi lăti hotarele im­ părăţiei prin calea paşnică a negocierilor, aflată în curând de gândul lui Batori, şi puse îndată totul În lucrare spre a'I întări în el. Vizita lui Batori la curtea imperială din Praga, îndepli­ nită În luna lui Fevruarie ] 597, nu avuse atâta de scop înţe­ legerea în privirea Turcilor, cât punerea la cale a trecerei ţlJrei sale către împăratul 1. Tratatul definitiv cuprindea că Sigis­ mund Batori să dee Transilvania împăratului Rudolf, iar el să'I treacă în schimb ducatele de Oppeln şi Ratibor din Silesia şi o pensie anuală de 50.000 de scuzi; apoi să primească des­ părtenia de soţia lui care să păstreze însă titlul de principesă a Transilvaniei, şi să mijlocească la papa dobândirea pentru el a rangului de cardinal. Batori însă, îndată după intoarcerea lui în Transilvania, începe a se căi de conventia încheiată, si făgăclueşte domnia, pe care el tot era hotărît s'ă o părăsească, 1 Raport din Praga, 24 Fevruarie 1597, Hurm., Doe., III, 2, p. 231. [182] 182 ISTORIA ROMÂNILOR de odată la mai mulţi nohili din Transilvania: lui Gaspar Cor­ nis, Stefan Boczkai şi lui Ştefan .Iojica, acest din urmă nobil m�gliiar de viţă română. Impăratul aflând de aceste uneltiri ale principelui, trimite la el o deputaţie compusă din Martiri Pete, episcopul Oradiei Mari şi Adam Gall PopeI, care să'I în­ datorească a setineă de tratatul încheiat 2. Această schimbare de stăpânire a Transilvaniei nu putea de loc să convină lui Mihai. El ar fi primit bucuros ajutorul Nerntilor contra Turcilor, Însa de departe, preferând să aibă lângă el un suzeran de puterea căruia nu avea să se teamă; care de şi îl legase prin un straşnic tratat, nu Îndrăznise nici odată a cere aplicarea lui. Cu alte cuvinte Mihai vroia să se folosească de luptaCreştinilor în contra Turcilor, spre a se eman­ ripa cu totul de orice stăpânire, şi a dobândi libertatea şi nea­ târnarea, după care năzuesc totdeauna sufletele mari. Sub­ stituindu-se împăratul în locul lui Sigismund în domnia Ar­ dealului, poziţia lui Mihai se schimba cu totul. El primea de vecin pe un domn puternic, un al doilea sultan, care ar fi În­ locuit pe capul lui Mihai autoritatea pe care ar fiscuturat'o din par­ tea Turcilor. El nu mântuiă ţara şi pe sine de reul robiei, ci schimba numai robia turcească pe acea germană. Ştiea însă bine Mihai că nici aceasta nu avea să fie mai uşoară decât acea su­ portată până atunci; ba chiar o întrevedeă el mai grea şi mai nesuferită, din pricina prigonirilor religioase care trebuiau să însoţească numai decât domnia Catolicilor, şi să înlocuiască ast­ fel neamestecul Turcilor în materie religioasă, de care Românii se bucuraseră până atunci. In asemenea condiţii înţelegem uşor cum de Mihai Vi­ teazul trebuia să caute a împiedica pe cât îi era prin putinţă, de şi fără a se compromite faţă cu împăratul, realizarea schim­ bului plănuit. De aceea aflând despre gândul lui Batori, încă dela vizita făcută acestuia la sfârşitul anului 1596, ceruse în­ voirea de la acest principe ca să fie întovărăşit la Praga de banul Mihalceapentru a avea astfel din timp ştirile cele mai pozitive asupra acestei Însemnate împrejurări 3. Mihai, pentru a. zădărnici schimbul acum tocmit, încura­ jează şi el pe unul din cei trei nobili, cărora răsgândindu-se, Batori le făgăduise Ardealul, anume pe Jojica. Acesta văzân­ du-se împins de Batori şi sprijinit de Mihai, îndrăzneşte a'şi pune chiar pe faţă candidatura lui şi stărueşte a'şi face parti­ zani în dieta ţărei. Sigismund însă, înduplecat prin Iezuiţi şi comisarii imperiali a se ţinea de. tocmala făcută, nu numai • Stephanl Szamoskăzi, Rerum transalnanicorum penlas quinia în Mon, Hunq, hisloria, scriptores, XXVIII, p. 6. • Un raport din 20 Martie 1597 arată plecarea solului muntean N. Iorga, Acte şi Praq., 1, p. 157. [183] ÎNTRUN'!RJllA TARILOR ROMÂNE 18-3 retrage sprijinul incuviinţat de el lui .Iojica, dar încă şi văzând că acesta, acuma pornit, îi nesocotiă voinţa, îl pune la în­ ehisoai·e.·' Mihai, nemai având atunci nici o speranţă de a putea împiedica pe împăratul ca să ajungă stăpânul Transilvaniei 4, gândindu-se la urmările unui atare �Y.eni.meHt, se hotăreşte să rămănă mai bine în vasalitatea turcească, pe care o ştieă el că faţă cu un om en�r.gll:, era să peardă mult din prădalnica ei natură. Domnul Miinteniei începe deci a lucra pentru o împă­ care cu sultanul, cel atât de greu lovit până acuma de dânsul, El întrebuinţează ca stăruitori pe ambasadorul Angliei şi pe doi patriarhi, acel de Alexandria şi Meletie Pigas loctiitorul celui de Constantinopole care intrase în legătură cu domnul Munteniei încă din Mai 1597. O corespondenţă se încinge atunci între locoteneQ..tul. patriarhiei şi domnul român, ce era privi­ ghiată cu mare luare aminte de sultanul care punea să i se tra­ ducă toate cărţile primite şi trimise, spre a putea el şi cu divanul lua cunoştinţă de ele 5, dovadă ce mare însemnătate dobândise Mihai în ochii Turcilor. Pentru a nu destăinui însă teama pe care u aveau de dom­ nul român şi mai ales văzând că el umbla acuma după îm­ păcare, Turcii se făceau şi ei greoi la propunerile lui, şi Îm­ proaşcă pe ambasadorul eT!lgl�Lce le transmitea, cu cuvinte răstite "că el ar trebui să se amestece numai în trebile supu­ silor lui; că Valahultinea acuma scaunul de trei ani si'l va putea menţineă încă 'alţi trei; dar că fiind el tributar Porţei şi atârnător de ea, tot va trebui la sfârşit să'şi iee pedeapsa greşelilor sale" 3. Cu toată această mândră ţinută a Turcilor, sultanul nu lipseşte a trimite un capegiu la Mihai, spre a afla condiţiile închinării, care capegiu avea ordin a cerca şi pe prin­ cipele Transilvaniei în aceiaşi privire, necunoscând după cum se vede Poarta, schimbarea de lucruri petrecută în Ardeal 7. In acelaşi timp Mihai trimetea un sol al său la Poartă, care însă avea ordin a nu se pleca prea adânc sub talpa Turcilor, ci a le vorbi într'un chip hotărâtor despre condiţiile sub care domnul • In 11 Dec. 1597 găsim o stăruinţă pentru grăbirea ceslunei, Hurm., Doc., XII, pag. 327: • Vezi asupra Interpunerei lui Meletie Plgas mai multe amărunţtmi, după corespondenţa conţinută în manuscriptul din Chalki, în Melchisedek, Rekuiuni istorice despre tările române din epoca de la sfârşitul veacului al XVI-lea şi Ince­ putul celui al XVII-lea, Bucureşti, 1882, p. 33. Comp. Meletie Plgas c. Mihai Vodă, 23 Mai şi 21 Aug, 1597, Hurm., Doc., (în traducere din greceşte), XIV, p. 106. Adauge Ibidem, IV, 2, p. 223, în care se spune că patr. din Constantinopole "fa communicare al Bailo che si era scritto lettera a Michali Vaivoda facendolo sa pere che il signor 10 ha tornato in grazla", • Girolarno Capello c. dogele, 17 Noemvrie 1597, Hurm., Doc., III, p. 516. 7 Corespondenţa dintre Mihai şi patriarh, de la 31 Decemvrie 1597'--11 Martie 1598, Ibidem, p. 518-521. [184] 184 ISTORIA ROMÂNILOR său era dispus a primi din nou suzeranitatea turcească, anume să se mulţămească numai cu tributul, lăsând la o parte toate celelalte pretenţii, de rezidire a cetăţilor dărârnate de Mihai sau restituire a artileriei luată de la Turci. "Vizind, ofensat prin tonul cel aspru al solului muntean, vroia să'I pedepsească, când capigiul său întors din Valachia, îi spuse că Mihai ar avea adu­ nate puteri însemnate, ceeace făcu pe vizir să'şi stăpânească mănia". Mihai în acelaşi timp, pentru a apăsa asupra Turcilor şi a le înfrânge îndărătnicia, răspândise felurite veşti de planuri de atac în contra lor, mai ales de năvălire în Bulgaria 8. Mihai văzând că nici aşa nu poate înfrânge opunerea Porţei, se hotă­ răşte să pună în lucrare un început de supunere către ea, ară­ tându'i prin fapte că doreşte a intră însăşi sub scutul turcesc. El trimite în Mai 1598 un alt sol la Poartă cu 6.000 de galbeni din tribut, "scuzându-se că n'au putut aduna mai mult din pricina sărăciei şi mizeriei tărei, ruinată şi pustiită prin răs­ boaie, din care pricină cea- mai mare parte a poporaţiei ar fi fugit spre alte stăpănirî" 9. Soliiîncredinţaseră pe Turci că "stăpânul lor Mihai ar fi eu inima curată; că se stricase cu Transilvanul şi că acesta chiar se hotărâse a'şi trece ţara îm­ păratului, despărţindu-se de soţia sa". Toate aceste Însă nu putură îndepărta prepusurile Turcilor care voiau să aibă "semne mai mari şi mai sigure ale supunerei sale" 10. Ce puteau să fie aceste semne altceva, decât bacşişnrile şi darurile fără de care Turcii nu'şi puteau Bici măcar închipui domnia asupra j.ărilor române? Tocmai însă de aceste vroia să'i desvete Mihai. Cât de mult ţineau Turcii la ele, se cunoaşte de pe 'aceea, că văzând sărăcia sumei cu care solul lui Mihai se prezentase În­ naintca lor, se necăjiseră pe el aşa de cumplit încât vroiau să'i taie ca pul 11. Puntul de neînţelegere fiind deci atât de grav, era firesc lucru ca tratările îndrumate cu Turcii să nu iasă la nici un capăt. De şi Mihai ar fi preferat a rămâneă sub suzeranitatea turcească decât a trece sub cea germană, el înţelegea, ca un adevărat cap politic, să păstreze faţă cu Turcii poziţia câşti­ gată, şi să nu arunce deodată în apă tot rodul strădănuirilor sale de până atunci. Văzând că asemenea lucru nu este cu pu­ tinţă de ajuns, iar că pe de altă parte Transilvania trecuse către împăratul, el se hotărăşte a primi ceeace fatala soartă il arunca • Scrisori din Sept.-Noemv. 1597. Iorga. Acfe şi Fraq., 1, p. 161-162. • Doc., Hurm., 16 Mai 1598, III, p. 523. Incă din lan. 1598 se începuseră tratări pentru tribut. Nişte ştiri din C-pole, 15 lan. 1598, Ibidem, XII, p. 329, spun : "il Valaco havendo manclato una Iettera al patriarcha cii C-pole, le haveva scrltto corne vuol far pncc el manda il suo tributo al gran signore". re Tbidem : III, p. 523 (16 Mai 1598) : "se non ne fa apparire sepn! maggiori ei piLi cerii": li Din 11 Iulie 1598, Ibidem, p. 523. I I • 1 [185] ÎNTRUNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE 185 după grumaji; suzeranitatea germană. Pare că Mihai Viteazul presimţea cât trebuia ea să'i fie de fatală, de se apăra atâta contra îndeplinirei acestui eveniment, In 17 Maiu 1598, BatOriPKi-Kseş�te Transilvania şi se duce la Zaurin, trecând pe acolo la Viena şi apoi în Silezia, la nouele sale principate. Trecerea lui Batori prin Austria produse un entuziasm pregătit de curte care vtineă a acoperi uneltirile cu care îl despoia seră de tron. Austriacii urcau până în slava cerului această Jtqlărlace� mărinimoasă a lui Sigismund de un tron Întărit prin atâtea isbânzi strălucite. Triumful lui Batori asupra lui însuşi, ziceau ei, era mai pre sus de biruinţele ce până atunci îi împodobiseră viaţa. Toate artele se întrecură spre a con­ sfinţi memoria acestui eveniment, Vestitul Sadeler, pictor îm­ părătesc, din porunca lui Rudolf, Iăcu portretul principelui şi'} împodobi. cu figuri, alegorice privitoare la abdicarea lui 12. �:Liîl .. acestei' abdicări, asupra Europei, fu din cele mai neplăcute. Toată lumea dezaproba perfidele uneltiri cu care Austria despoiase de coroană pe un domn slab de minte, şi nimeni n'ar mai fi sărit acum în ajutorul unei puteri atât ele lacome care punea în lucrare mai multe mijloace piezişe decât vârtutea şi hărbăţia, spre a'şi lăţi hotarele. . De aceea erau numai visuri şi mângăieri zadarnice cu­ vintele ce Batori trimise lui Mihai la plecarea lui: că "el gân­ deşte a lucra mai mult pentru cauza creştină, ducându-se în persoană pe la principii Europei, spre ai scula în contra duş­ manului comun şi a'I zdrobi sau a'I sili cel. puţin ca să închee cu Creştinii o pace folositoare lor, în care nici Muntenia nu era să fie uitată. Supunerea lui l\Iihai către Budolî al Il-lea. - Toate acestea erau vorbe frumoase. Mihai însă nu se putea inşălâ. Transil­ vania trecuse În mânile împăratului şi cU Turcii el nu se puteă inţelege. Era deci nevoit să primească pe capul său suzerani­ tatea germană. Mihai căutase încă dinaintea plecărei lui Batori a se pune bine cu noul stăpân al Transilvaniei, răspunzănd la solia tri­ misii de împăratul, în persoana lui Marini Raguseus, prin o scrisoare din 16 Martie 1598 în care roagă pe monarhul german săi ieeţara în protectie "căci dacă ar fi încălcată ţara lui, s'ar " Bălcescu, I, c., p. 270. Există o relaţie contimporană asupra audientei solemne dată solilor împărăteşti în mâinile cărora Sigismund depuse guvernul Transilvaniei. Bat.ori este numit în ea; principele Ardealului, Munteniei şi Mol­ dovei. Ea poartă titlul: ",Sicbenbilrgische Zeiiunq, wal1/'haţles Berichi nielches massen der durchleuclitiq hocluţeboren Fiu st unâ HeI' Sigismundus, Fiirst in Sieben­ biu qen, Wallachey urui Moldau, Gra] der Zcckler, die Kaiserlicheri obqesandte em­ pţanqeti utul anqelushrt, sein qanzes Laud nberoeben, Gedruckt zu N urnberg im 1598 Ianuar (Bibl, Acad. col. Sturza, No. 2898). [186] 1t­ s.rtorti mai multe acte, Ibidem, XII, p. 437 şi urrn. 53 Girolamo Capello c, dogele, 18 Apri.lie 1599, l biâem., III, p. 525. Mihai ci. însuşi rezumă astfel pricinile duşmănie! sale contra lui Andrei Batori; "se­ cnndo, intellexisse se confederationen Polonorum, Transllvauorum et Molda­ vorum factam esse, eo fine, ut interim dum imperatores armis contenderent, i psi eventum bclli expectarent , et sic alt.erutra pars victor foret, ipsi intacti pe\'­ maJwrent; quo magis autem in illa confederationc persistel'e, ac ipsam et.iam Va· lnchiam in suas partes adducere potuissent, se tanquam illol'um adversarium regno deturbare voluisse". Vezi Boczkai c. Ba.rwitius, 16 Noemvrie 1599, Ibidem, JlClg. 35'l. l 1 il> I I I I ( [201] 201 Turcilor; apoi mai ales spre a pune mai bine la cale Întocmirile sale cu împăratul german. Mihai deci se prefăcu a primi propunerile lui Andrei, şi in 26 Iunie 1599 subsemnă un tratat de supunere şi vasalitate către noul domn al Ardealului, iar boierii lui: Eftimie mitro­ politul, Vornicul Dimitrie, banul Mihalcea, logofătul Teodosie, Mirişlău logofătul, banul Calotă, Radu clucerul, Preda pos­ telnicul, comisul Radu, Stroia stolnicul, vistierul Andronic, armaşul Sava, paharnicul Şerban, aga Leca şi Pană vistie­ rul, declarară printr'un act separat că, ,vor fi cu aceeaşi cre­ dinţă către Maiestaiea Sa Andrei Batori, principele Ardealu­ lui, Munteniei şi Moldovei, pe care o păstrase lui Sigismund" 54. Mihai Viteazul jură înnaintea solilor lui Andrei "pe unul Dum­ nezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul sfânt, că va fi cu aceiaşi credinţă către Andrei cu care fusese către fratele său, de a avea de prie­ teni pe prietenii săi, de duşmani pe duşmani, şi de a'l înştiinţa despre toate uneltirile pornite în contra lui" 55. Mihai jura cu deplină conştiinţă că nu se ţinea nici de un cuvânt al jurămân­ tului său; dar în aceste timpuri jurământul era o formă sacră, precum este şi astăzi cuvântul dat şi chiar legăturile scrise între domni şi împăraţi. Intre cinstea politică şi cinstea privată au fost şi va fi tot deauna o prăpastie! Ceea ce în una se numeşte trădare, în cealaltă poartă numele de necesitate politică; înşălăciunea se numeşte dibăcie, iar despoierea este salutată cu titlul de triumf. Şi nici un popor nu a experimentat mai crud decât acel român amarul acestui adevăr. De aceea să nu învinuim pe Mihai că atunci când îi veni la îndemână a inşălat şi el pe alţii, căci şi aceştia tot cu gând de trădare se apropiau de el. Dacă Mihai le-a plătit anticipat prin aceeaşi monedă, aceasta a trebuit s'o facă, spre a se pune înl�gitimă apărare contra unor atacuri ascunse care tindeau la peirea lui, Andrei Batori cum pune mâna pe actele de închinare ale lui Mihai, dă pe faţă politica lui cea prietenească Turcilor, şi trimite o ambasadă la sultan prin care supune la rândul lui ţările Ardealului, Munteniei şi Moldovei la închinarea către Poarta otomană. El cere prin actul de supunere, ca puternicul împărat să'l întărească ca domn ereditar în Ardeal, iar în caz de vacanţă, sultanul să confirme pe alesul ţărei, şi tot astfel să se urmeze şi în Muntenia; să nu fie supus la dări neobişnuite altele decât tributul ; să ierte Ardealul şi Muntenia pentru ti ani de plata chiar şi a tributului, şi, dacă sultanul va încheia pace cu împăratul, să fie cuprinsă şi ţara lui în ea. Despre Mun­ tenia spune cum că ea "fiind posesia noastră şi aflându-se în " Act din 26 Iunie 1599, Ibidem, p. 320. , Alt act din 26 Iunie 1599, Ibidem p.:331. Vezi jl. :,32, jurământul boerilor. [202] 202 ISTORIA ROMÂNILOK mâinele noastre şi fiind şi ţara noastră Întocmai ca Ardealul, în aceeasi stare să rărnână ; că tot Mihai Vodă să fie domn Îm­ preună cu fiul şi urmaşii săi, fiind sub supunerea noastră şi atârnând de noi, rămânând şi el bine înţeles credincios puter­ nicului împărat şi plătind tributul împreună cu noi" 56. Pentru a'şi apăra poziţia şi faţă cu împăratul german, Andrei Batori îi propune mijlocirea păcei cu Turcii, vroind astfel să se facă folositor monarhiei germane prin împăcarea ei cu sultanul. Tot pe atunci şi hanul tătăresc schimbase po­ litica în care părea că vroia să alunece, prin alianţa creştină contra Turcilor, şi coborâse şi el ajutorul său la rangul unui mijlocitor. De sigur că în sinceritatea acestor două mijlociri nu va fi fost mare deosebire" 57. Atât Mihai Însă cât şi împăratul Rudolf nu se lăsaseră a fi înşelaţi de viclenile uneltiri ale cardinalului. Pe împărat vroia să'} adoarmă pentru a'i răpi Transilvania din mâni, ţară care trecând în partea Turcilor şi dând acestora o precum pe­ nire foarte mare din pricina tăriei poziţiei sale 58, s'au trebuia să pună în pericol rezultatul luptei, sau să silească pe împărat la o pace dăunătoare. Cât despre Mihai Viteazul, domnia car­ dinalului în Transilvania însemna grabnica şi innelăturata lui peire. Rudolf şi Mihai erau deci împinşi prirracelaş interes a sea propia unul de altul şi a lUCI a în contra cardinalului. Planul cuceriri Ardealului. �. Lui Mihai însă, odată cu intrarea lui Andrei în Ardeal, îl străfulgerase prin minte o idee măreaţă, şi se ştie cât farmec pun în lucrare ideile Însemnate asupra sufletelor mari. Le aprinde Întru atâta gândirea, În­ cât la via lor lumină se ascunde tot restul în întunerec, împreună cu pericolele ce pot să le încunjure. Această idee era de a se folosi de poziţia lui de vasal al împăratului, pentru a cuceri, sub seir­ tul lui, tara Ardealului, apoi şi Moldova, şi a inirunt astfel În persoana lui acea triplă coroană a ţărilor carpotine, cu care Ba­ ioreştii incercaseră să 'şi incutiune ţruntea. Şi într'adevăr, cum să nu se fi înflăcărat gândul eroului, la ideea cucerirei acelei mândre ţări? Aşezată ca o cunună de munţi pe creştetul Da- 6<; Instrucţ.iile cardlnalului Andrei Batori date ambasadorilor lui pentru încheierea păcei cu Poarta i599 (August sau Septcmvrie), Ibidem, III, p. 320. Pe dosul exemplarelor din arhivele Vienei se vede însemnat cu mâna lui Mihai Viteazul ,. 'tts T�",\UC I:i'T7.� f1HA�"'IIJ M m;�'T8A T$�4ICKŞ 11:'11'1',18 nd'rk" (ce-au trimes Bat ăr Andreiaş la împăratul turcesc păntru pace). Că aceste condiţti ajunseseră în Constantinopole în luna lui Sept emvrie se vede din un raport al lui Girolamo Capello către dogele din 4 Septemvrie 1599, In care se vorbeşte despre tratările de pace ale lui Andrei cu Turcii (Ibidem, p. 528). " Asupra interpuuerii hanului t ătăresc pentru mijlocirea păcei, vezi mai multe documente, Ibidem, III, p. 323 şi urm. 58 Aşa spuneau consilierii împăratului in consulta].la lor elin 4 Noemvrie, Ibidem, p. 309: "Denn das Land Siebenbiirgen an ime selbst also heschaffen das es nit so gleich in stegraiff I'n erobern zu vergwiiltigcn". [203] iNTRUNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE 203 i iir ! i I ciei, Transilvania alcătueşte o cetate firească, apărată aproape din toate părţile, prin înnalte piscuri, de ori ce lovitură din­ afară. Numai prin cuprinderea ei Mihai putea să'şi asigure li­ bertatea şi neatârnarea pe care o dobândise prin sforţări uriaşe; dar care era tot deauna periclitată în deschisa Muntenie. In mâna lui, Transilvania care, prin tăria aşezărei ei pusese tot­ deauna În lucrare o precumpenire asupra ţărilor române, chiar şi prin hicisnicii ei pr incipi ele până acuma, trebuia S8 devină adevărata lor stăpână, indicată chiar de natură ca apărătoare a văilor Dunărei şi a Nistrului, Mihai Viteazul văzu foarte bine că, fără Transilvania, ori ce Stat românesc trebue să rămână ca un arbore răsădit în nisip, de oare ce numai în falnicii ei munţi el putea să'şi înf'igă rădăcinele sale, spre traiu îndelungat, şi ceea ce a văzut Mihai Viteazul rămâne adevărat pentru toate timpurile. Câtă tneme poporul românesc nil va stăpâni ceiatea Carpaţilor, leaqănul în care el a crescut şi s'a desuolioi, până atunci viaţa lui oa li bătută de toate uâniurile. Acelaş lucru s'a crezut în tot deau na şi de Unguri şi de aici provine ura lor cea neîmpăcată contra Românilor, când numai se gândesc că aceştia ar putea râvni cetatea de munţi. Intr'un document din 1551 comit.ele ungur Toma de Nadasd spune că numai din Transilvania se poate redobândi Ungaria; dar acea ţară odată pierdută şi ocupată de Turci, nu va mai pu­ tea fi redobândită de Ungaria" 59. Alt document merge încă mai departe, spunând că "mai uşor se poate cuceri Ungaria din Transilvania decât Transilvania din Ungaria; că poziţia Tran­ silvaniei este aşa că de la soarta ei atârnă acea a Moldovei, Ţărei-Româneşti, Poloniei, Moraviei şi Sileziei" 60. Lui Mihai of'erindu-i-se un prilej atât de favorabil, el intră în înţelegere cu împăratul, al căruia încunjurirne am văzuto încă de pe timpul întoarcerei lui Sigismund Batori în Tran­ silvania, că se găndiâ la Mihai pentru a'I Însărcina cu execuţia în contra principelui călcător tratatului 61. Dacă Însă chiar pe Sigismund se gândise curtea imperială a'I îndepărta din Tran­ silvania, cu atât mai mult trebuia să se fi întărit acest gând acuma, când nu o minte şovăitoare, ci una hotărât dusmană împărăţiei conducea destinele Ardealului? Incă din Aprilie 1599 vedem pe Toma Vischer că propune arhiducelui Maxi­ rnilian ca să însărcineze pe Valah cu alungarea cardinalului din Ardeal. In 1 Maiu găsim că Mihai cere voia lui Batori S8 treacă prin Transilvania în ajutorul împăratului contra Tur- nu J-[IJl·il1., oo«, II, 4, p. 51G. (;1' HUl'lll. II, 4., p. 53:L Un raport al lui Polo Minio, 1620 Hurm., VIII, p. 391 spune : La Transilvania e eli sua natura f'ortisslma, circondat.a da aque, mou­ taiJ.'le, con poclu ingrcssi, onde facilrnente si pua dr-Icndcr. Molrlavia et Valachia SOllO in campagun aperta , scuza fortezze o re tiru l e. Vezi şi mai sus 110t[\ 58. Gl l\j,lÎ sus. p. Hl:-J. [204] 204 ISTORIA ROMÂNILOR ci lor, ceea ce nu era decât un meşteşug al domnitorului mun­ tean pentru a ocupa ţara cardinalului 62. In Iulie 1599 domnul muntean trimise o solie la Rudolf care îi SUpUSE' planul cuce­ rirei Ardealului în interesul casei de Austria 63. Impăratul apro­ base ideea şi făgăduise lui Mihai că'i va trimite pe Basta în ajutor 64. Domnul român voind ca împăratul să determine timpul expediţiei, îi trimete o a doua solie în persoana lui Petru Armanul şi Ştefan Petnehazi. Aceşti doi soli însă înşălaţi de secretarul lui Mihai care'i întovărăşia, şi era cumpărat de Ba­ tori, sunt aduşi a se întâlni cu Andrei Batori în drumul lor de la Praga spre Muntenia, pentru ca acesta să iee cunoştinţă de tratările lui Mihai cu împăratul. Petnehazi surprins şi ne­ putând altfel mistui scrisorile, le înghite, iar soţul său Armanul izbuteşte a le ascunde. Intorcându-se solia la Mihai Viteazul, secretarul său scrie lui Batori că, după cele ce a înţeles el "ar trebui să stee cu grijă mai ales din spre Germani, căci ar fi sigur că împăratul Romanilor unelteşte ceva cu voevodul in contra principelui Andrei şi aţărei sale" 65. Mihai surprinzând scrisoarea secretarului său il arestează, dar îl iartă curând după aceea la stăruinţele militarilor Unguri. In scrisoarea adusă de Petru Armanul, împăratul care însemna se terminul expeditiei, adăogea că ordona se lui Basta să intre În Transilvania în aju­ torul lui Mihai Viteazul. Basta şi înnaintase spre graniţele ţă­ rei, când ieşindu'i innainte Gaspar Corniş, după înţelegerea avută Între ei, Basta se trage îndărăpt, încât r.iterrninul pus pentru expediţie trecu, fără ca ea să fi putut lua fiinţă" 66. Mihai Viteazul pentru a ador mi însă pe principele Ar­ dealului, trimisese şi el în 1 Septemvrie o solie la Turci, spre ,2 Ibidem, XII, p. 430 şi 431. .. Ibidem, p. 438-439. 6' Scrisoarea lui Mihai Vodă către Rudolf din 21 Dec. 1599. Ibidem, III, p. :�91 : "Ich da ich noch in der Walachei wăr, durch melne abgesante, den Corrnen i Peter und Ztoyka vistier Eur khays. M-tăt mein. .Anschlao au! Siebenburqen ZIl wissen qetliati und hiilf begert hab, darauf unns dann auch Eur Kkays. NI-Hit allergnedigst bearuoortet, dass Eur khays. M-lăt mir den Georqeti Basla wollten Z/l Hulit schikhen": Asupra timpului când a sosit solia lui Mihai la Rudolf, vezi raportul lui Ioan Darahi, de după 10 Decemvrie 1599. Ibidem, p. 427: "Circa pri­ mam auqusti advenerunt legati Mihaelis Praga". Mihai propusese întâi împăra­ tului că se însărcinează a ucide prin trădare pe cardinalul. Raport din Praga din 31 Iulie 1599, Ibidem, III, 2, p. 321: "un valaco mandate qui da Michael Voi­ voda ha tratat o con sua cesarea Maesta di leoar la vila proditoriamente al de Ilo cardinale. A questa offerta l'imperatore ha consentito". Mihai pe urmă îşi schimbă planul şi prepară un atac cu armele, care-i convenea mai bine din toate punctele de vedere. Tot pe atunci (August) Rabuss era convins că Transilvania nu va putea Ii cucerită decât de Basta împreună cu Mihai. Ibidem, XII, p. 447. Alt raport care vorbeşte de un ordin secret dat lui Basta de a intra în Ardeal împreună cu Mihai, 10 Aug., Ibidem, pag, 448. ' •• Raportul lui Darahi, Ibidem, p. -127 . .. Ibidem, p. 428: "Verum cum nihiJ de germanico banderio audire p c ­ terat tertninus que praeţixus expeditionis a Maţ-te sila praeterierat", I I r I I I 1 [205] Î;.;rTRUNIREA 'fX1ULOR ROMÂNE a aşeza pacea cu ei, care solie trebuia să propună următoarele condiţii: "Marginea Între cele două State să fie Dunărea, nea­ vând dreptul Turcii a o trece fără învoirea domnului, Întru cât ei nu aveau ce căuta în Muntenia nici ca privaţi, niciîn nu­ mele sultanului; că Mihai să plătiască tributul său anual, însă cu iertarea celor 3 ani viitori, pentru că ţara fiind ruinată dom­ nul nu avea putinţa, de a aduna bani de la popor 67. Mihai Vodă ajungea prin aceste propuneri la Constantinopole un scop În­ doit : întâi înşela pe Batori, făcându'I să creadă că intră pe deplin în apele lui; pe de alta Însă frământat de gândul cucerirei Ar­ dealului, avea interes a se asigura din partea Turcilor, spre a'şi avea mânile libere împotriva lui Andrei Batori, cu atâta mai mult că şi împăratul către acest timp-pe la jumătatea lui Octomvrie=-reâncepuse tratările de pace cu Turcii 68, tot pentru a avea libertatea de lucrare în contra lui Batori. In timp ce Mihai Viteazul se prefăcea a trata cu Turcii, el aduna mereu armată pe care o concentra chiar sub munţii Transilvaniei. Pregătirea unor asemenea puteri era însă tocmai greu de îndreptăţit, mai ales faţă cu Andrei Batori care nu tre­ buia să fie cu totul lipsit de presupusuri în privirea lui Mihai. In contra Turcilor domnul muntean nu putea să aibă nevoie de armată, de oare ce trata cu ei; În contra lui Ieremia Movilă, tot atât de puţin, Întru cât trebuia să fie asigurat din acea parte prin legătura lui cu cardinalul. Impotriva cui deci se pregătea Mihai, şi Încă cu o grabă atât de pripită? Mihai se temea deci că dintr'o zi în alta Andrei să nu pă­ trundă adevăratul său gând, şi atunci pregătindu-se de luptă, cheamând în ajutorui pe Poloni şi pe domnul Moldovei, să nu facă mult mai grea realizarea lui. De aceea Mihai cerea necon­ tenit învoirea împăratului, să facă singur ceea ce nu putuse în­ deplini cu ajutorul său, iar împăratul care urma tratările cu Turcii, pe de o parte, şi cu papa pentru Poloni pe de alta, în care deci intra şi cardinalul, tot amâna pe Mihai din zi în zi, fără a stabili nimic desăvârşit. Văzând Mihai această trăgă­ nare dăunătoare, trimite lui Ru dolf o solie hotărâtoare care săi spună că "lui îi vine foarte greu ca şiiuia întreprindere con­ tra Transilvaniei, pentru care el se află de un timp îndestul de lung la graniţă cu armata sa, şi pentru care au năimit chiar oaste nouă, şi au atras cu 15.000 de taleri şi pe cei 3000 de Ca zaci ce stăteau mai înnainte pe lângă principele Andrei, să fie aşa de mult arnânată 69. Mihai Vodă apoi cerea lui Basta con- 61 Girolamo Capella c. dogele, 4 Sept. 1599, Ibidem, III, p. 528. '" Zinkeiscn, III, p. 608-609 . • , Raportul consiliului imperial, 4 Octomvrle 1599. Ibidem, III, p. 33·1: "Dass nemblichen seinem herrn ganz schwă r und nachdengglichen falle, das die beiousste Impressa gegen Siebenbiirgen also lung verschoben werde". Aceşti cazaci îi căpătase Mihai de la Andrei, jurâudu-se că are nevoe de ci contra Turcilor. Raport din Praga, 28 Fcvr. 1600. Hurm., Doc., III, 2, p. 345 .. [206] 20lj ISTORIA ROMANILOR ---------- �--�-�-��----- �----�-- � lucrarea lui la alungarea lui Batori 70. El să jălueşte îrnpă­ ratului că Basta nici măcar nu 'i răspunde, ceea ce nu era ade­ vărat, şi adaogă apoi grava învinuire că generalul împăratului ar fi fost cumpărat de cardinalul cu 7000 de galbeni, pentru care să roagă să nu se dee nici o crezare raporturilor sale; că este pericol în întârziere pentru a aduce hotărârea luată la în­ deplinire. Dacă împăratul nu vrea să mai Întrebuinţeze sluj­ bele sale şi săi trimită banii promisi anual, atunci săi libereze un patent prin care să'I deslege de jurământul făcut, şi in acest caz s'ar da în partea Turcilor, care nu Încetează a'I ruga să () facă prin nenumărate ambasade, Această solie fusese trimisă la Viena în Septemvrie 1599, în acelaş timp pe când solii lui Mihai se prefăceau a stărui alăturea cu acei ai lui Batori spre încheierea păcei eu Turcii. In Li Octornvrie găsim asupra ei următoarea părere emisă de consiliul imperial, că .Juân­ du-se în considerare şi propunerile de pace ale Turcilor-care tocmai pe atunci se tra tau - şi acele ale lui Andrei, să se trimeată bani lui Mihai, spre a'I pune în poziţie a aştepta re­ zultatul negocierilor; că în cazul când aceste s'ar nimici, după cum este de temut, nu se va pierde ajutorul şi devotamentul lui; iar în cazul când ar izbuti, să fie cuprinsă şi ţara lui în pacea încheiată. Principalul esle însă ea Voevodul Yolahiei să fie men­ ţinut în credinţa M: V. ; căci este foarte de temut că dacă el ar auzi că M. V. staţi în tratări de pace cu Turcii, şi cu cardi­ nalul în aşteptare şi deasemenea În tratări, să nu-şi schimbe gândurile şi să fie Îndemnat la defecţiune, ceea ce chiar so­ lul său a lăsat a se înţelege în destul de dar". Impăratul pune pe această părere rezoluţia: "Placet; să se uadă Însă ca in toate chipurile Valalwl să fie menţinut. Poate că i s'ar putea da din banii papali şi Întru cât va anticipa. Să se consulte şi ca­ mera" 71. Aşa dar ajutorul lui Mihai era privit ca neapărat, şi împăratul însuşi spunea că el trebue menţinut în toate chipu­ rile. Că nu se grăbi::) a trimite domnului ajutorul bănesc, acesta se explică uşor, în starea de lipsă aproape continuă de numerar În care se aflau Germanii. Punga lor se deslega numai la mare nevoie, când trebuia să răzbiască pe duşman. Acuma erau în tratări cu el, şi deci îi venea foarte greu împăratului cu tot 'o Bast.a e. Maximilinn, 22 Iulie 1 �99. ibidem, XII, p. 442: "Del' Wallach helt bei mir steyIf an, ich solt t.e mit dern Volkh ehist fortrucken ; deme ich geant­ wort und vertrusst". In 2 August găsim o pregătire a lui Bast a de a veni în aju­ torul lui Minat. Ibidem, p. 440. Dar tot nu vine. In 7 Sept. alt ă pregătire iarăşi fără urmări. Ibidem, p. 45,1. 71 Hotărîrea Irnpărntnlui Rud olf pusă pe raportul consiliului citat, 1 bi­ âem, IIT, p. :nll: "Placet. Man setle nul' in albcg dahin das derWallach erhalt cn werde. Vlelleteht khan mall Ime von des Babsten gelt helffen und etbo antici­ piren. Man redt des weaen aucl: mit der Ca mel'''. i\1:1i multe acte În acelaş sens. n,irl�!11, XIf, p. !16;,). Hi7. [207] îNTRUNIREA TĂRILOR ROMANE 207 Sf8 tul consiliului său, a mai jertfi bani numai spre a mcnţinea pe Mihai în alianţă. De aceea îl vedem rostindu-se asupra ches­ tiunei băn esti cu doară si poa te. Pozitia lui Mihai fai�ă cu Batori deveni însă în curând mai uşoară, prin următoarea Împrejurare: Cererile solilor lui Mihai, care ori când trata cu Turcii nu vroia să piardă foloa­ sele câştigate prin isbânzile sale, părând Turcilor prea sumeţe, ei se hotărăseră să se desfacă de Mihai prin omor. Se prefac ai primi propunerile şii trimit UD ciauş cu buzduganul şi cuca la Târgovişlea. Cu el Însă mergea un omorător, însărcinat a rădica viaţa domnului muntean. Mihai descoperind uneltirea, măcelăreşte întreaga ambasadă, ceea ee încordă iarăşi rela­ ţiile între Turci şi domnul Munteniei 72. Mihai putând deci În­ dreptăţi adunarea oştirilor sale, prin teama de a nu fi atacat de Turci, nu lipseşte a pune acest pretext înnaintea lui Batori. Cardinalul însă vroind să fie pe deplin luminat asupra scopurilor lui Mihai, îl trimite în solie pe Paiicraţiu Senyey. Mihai pentru a ascunde solului marile lui pregătiri adunate sub munţi lângă Ploeşti, îl primeşte noaptea în oraş şi tot noap­ tea îl şi trimite îndărăpt. La tânguirile lui Batori, Mihai răspunde prin mustrări, că de şi el i'a jurat credinţă împăratului îm­ preună eu tot poporul său, domnul Ardealului tot ar avea îndoeli asupra scopurilor sale, jurâridu-se elin nou ca să ajungă săşi mănânce carnea şi săşi bec sângele copilului său, dacă ar avea cel mai mic gând de trădare contra lui Andrei 73. Ii spune' chiar că avea de scop să'şi trimită pe fiul său Pătraşcu la în­ văţătură în Ardeal, şi că ar ruga pe cardinalul să'i găsească un bun dascăl de limba latină. Cardinalul Andrei Batori mai că era să fie adormit prin prctestările lui Mihai, când Ieremia Movilă îi deschise ochii asupra primejdiei grabnice ee îl aştepta. Batori furios pentru trădarea lui Mihai, trimite la el pe Czomortany, de astă dată cu dojăni şi ameninţări, de care Mihai prefăcându-se a fi jignit, găseşte în sfârşit pretextul mult dorit spre a păşi la faptă. In­ ţelegem cum în asemenea condiţii, Mihai nu mai pu Lea aş­ tepta nici mi moment hotărârea împăratului, şi cum el se ri­ dică peste munţi, fără învoirea lui. Mihai avea însă de luptat nu numai eu greutăţile exte­ rioare, ei şi cu acele ale adunărei unei numeroase armate, riu mai puţin şi cu lipsa de bani, pentru îndeplinirea gândului său. " Girolamo CapeJlo către dogele, 2 Oct.omvric 1599. Ibidem, III, p. 529. De aceea In tratatul incheiat intre Batori si Poarta Otomană la 30 Octomvrie 1599, se primeau toate condiţiile cardinaluiui: "cccetto nella condltione della Vullachia". Ibidem, p .. 530. 73 Comisarii c. Impăratul, 15 Fevruarie lGOO. Ibidem, XI!, p. 709: "El" hat den Cardinal auch geschworen dass el' ihlll tren will sein, so Cott get> dass el' seines Sohns Fleisch essen, unei sein Blut trinken muesse". [208] 208 ISTORIA ROMÂNILOR Doamna Stanca Soţia lui Mihai Viteazul Şi în lăuntrul ţărei acest scop al său avea numeroşi protivnici. Mare parte din boieri, şi eu deosebire fraţii Buzeşti erau în C01l­ tra cuceririi Ardealului 74, temându-se de urmările unei asa de mari îndrăzneli. Această partidă atrage spre ea pe însuş 'sotia lui Mihai, doamna Stanca, care'I roagă cu lacrămi şi în ge­ nunchi de a se lepăda de această întreprindere, pe care pre­ simţirea ei de femeie şi soţie i'o arăta ea trebuind să se încheie cu o soartă fatală. Mihai însă rămase neclintit. Pe lângă asi­ gurarea şi mărirea poziţiei sale, el avea de răzbunat contra Batoreştilor umilirea impusă lui atât prin tratatul cu Sigis­ mund cât şi prin reînnoirea lui cu Andrei. In 18 Octornvrie Mihai Viteazul trece în Ardeal prin pasul Buzăului. "Un geniu favoritor lui Mihai, împo­ trivitor Ungurilor, îi făcea totul lesne de îndeplinit. Drumurile nu erau în­ chise prin copaci răsturnaţi, nici apă­ rati de oştire: el nu întâlni nici o piedică care să'l oprească în cale, şi trecu Alpii cu mai mare iuţeală decât odinioară Anibal" 75. Pentru a asi­ gura pe cât se putea Muntenia con­ tra unei năvăliri turceşti, el trimise o ambasadă sultanului, care să'i spună că Andrei a încheiat pacea cu împărăţia În contra Turcilor, şi că el se duce spre a'l Întoarce iarăşi sub stă­ pânirea otomană. In relaţiile în care tocmai se aflau pe atunci Turcii cu Muntenia şi Transilvania, bune cu această din urmă şi rele cu cea dintâiu, o asemenea versiune nu prea avea sorţii de a fi crezută. Cine însă ar fi putut, în împrejurările de atunci, iscodi o alta? . Lupta de la Sehcllenherq. -Mihai Viteazul alesese pasul Buzăului spre a trece în Transilvania, din cauză că pe aici intra printre ţările Secuilor şi ale Saşilor, ambele popoare ce erau cu deosebire nernultumite de domnia lui Andrei. Totuşi pentru a fi mai sigur pe concursul Secuilor, Mihai întrebuinţează faţă cu ei următorul meşteşug, spre a'i deter­ mina să vină în armata lui. Insărcinează pe un secretar al său Ioan Daralii (care povesteşte lucrul), să închipuiască nişte seri- 71 Paul Giorgio Raguz eo către Rudolf. 16 Nocmvrie 1599. ibidem, II!, p. 35'2: "I� Baroni Valachi e particolarmente li Buzesti h::mno per male che il Vaivodu resta in questo paese (Trausilv.) e che per se l'occupi; ma li baroni serbi e greci (banul Mihalcea) sono molto contrar! :lUa o pi uio ne 101'0". . 7> Bethle n ap. Bălcescu, p. ,;4G. [209] ÎNTRUNIREA ŢXRlLOR llOMÂNFi SOrI 111 numele impăra tului, prin care se dădea SecniJor vechea lor libertate şi drepturile lor municipale (după cum le fusese concedate de foştii regi ai Ungariei, Însă fusese nimicite de Ba­ toreşti), dacă ei s'ar ridica împotriva cardinalului. "Eu le-am făcut, spune Darahi, şi potrivit împreună cu zugravul Petre Armanul pecetea şi subscrierea după cum se cerea, şi voevodul le-au dat unui Secui lefegiu al său, Ştefan Hamar, om neştiu­ tor de carte, care văzând pecetea şi subsemnătura, a fost însăr­ cinat de Voevod să le comunice confratilor săi. Secuii au con­ venit îndată la propunerea ce li se făcea: cu condiţie de a se dă­ rârna şi două cetăţi ce se aflau în ţara lor. şi care le ameninţau libertăţile"?". Mihai se opreşte câteva zile la Braşov, până ce Saşii şi Secuii fac jurământ împăratului, în al cărui nume Mihai venea să alunge pe Batori. Aici se mai adaug la armata lui încă vre-o 8.000 de oameni 77. In 23 Octomvrie Mihai dă o proclamaţie în care spune că "a venit să ţină pe locuitorii Ardealului în credinţa împă­ ratului şi să scoată pe Andrei Batori din scaun, care părăsind credinta crestinească vroia să dea .Ardealul Turcilor". După aceea trim it� () solie la Batori, în care îi spune că "nu are gând să verse sângele şi că numai, văzând că Batori, un car­ dinal, ţine cu Turcii, din ordinul JId. S. împăratului a venit să'l readucă la credinţa către el". Batori îi răspunde că "va şti el să se bată cu un păstor de vite, şi că refuză de a jura credinţă îrnpăra tului' '78. Intre acestea Mihai înaintase până lângă Săbiu, mai spo­ rindu'ş i armata în cale cu alţi 6.000 de oameni, pe care îi adu­ ceau Buzeştii din Oltenia prin Pasul Turnului Roşu. Cardinalul sculă Ardealul la arme după vechiul obiceiu, făcând să se poarte prin co m une o spa dă sângerândă. Asupra numărului ambelor armate arătările contimpu­ ranilor se deosebesc foarte mult. Sunt-isvoare care urcă armata lui Mihai Viteazul la 30.000 de oameni, ba unul chiar vorbeşte de 100.000, pe când acea a cardinalului este redusă la 8.000, de unii chiar la 5.000 79. Dacă luăm În privire că la armata lui Mihai se adunaseră şi 8.000 de Secui şi Saşi elin Transilvania, atunci 7G Relatia lui Darnhi, Ibidem, In, p. 431. Comp. 1111 raport al lui Ungnad către Rudolf al II-le". 14 Dccemvrie 1600. Ibidem, IY, p. 206. În care spune îm­ părutului să 1111 dea mare crezare scrisorilor ce Mihai va arăta Întru a lui apărare, întru cât Mihai 81' fi un mare meşter în arta Ialslf'icărc}, amintind cele petrecute Cl1 Ialslttcaren ordinului imperial către Secui. Comp. mai sus, p. 200. " Raport despre cxpe diţ ia lui Mihai în Ardeal, 6 Noemvrie 1599. Ibidem, III, p. 340. ;R Ibidem. ,. Raport despre cxpcditin lui ?liihai Yod,'! ÎI1 Ardeal, 6 Nocmvrie 1590, Ibidem, p. 340. Altul italian din 5 Noemvrie Ibidem, p. :-\,15: "dicendo questo SUO prete che era stat o in compagnia di Michnele Vavvodu c(,1110 millia pcrsoue menate eli Vulachla, ma non e da creder che siano stati pil't (Ii trenta l!lillin". A. D. Xenopol. I:)toria HOlnfu::i�or. - VoI. ·V. 14 [210] 210 ISTORIA ROMÂNILOR putem admite cifra de 30.000 ele oameni dată de majoritatea izvoarelor. Acestea însă, fiind mai toate de origine ungurcască, reduc pe cât se poate numărul oştirilor lui Andrei. Istoricul francez de Tliou arată Însă acest număr ca de 25.000. Tot aşa îl socotesc Guerin, Orielius şi Bisseli LIS. 1 stoouţi spune de asemenea că numărul armatei fu aproape acelaşi de ambele părţi 80. Ambele armate se Întâlnesc lângă Săbiu aproape de satul Scliellenberg, nume rodat de cronicarii români prin Selimbcr. Cardinalul înainte de a Încerca soarta armelor caută să înşăle pe Mihai. Trimite anume la el pe nunciul papal Malas­ piua, pe Moise Sekeli şi pe Bogati care să'i spună că "ar fi or­ dinul cel mai serios al împăratului ca Voevodul să se retragă în Valachia şi să Iese în pace Transilvania". Mihai Însă cerând să vază acel ordin, parlamentarii îi răspund că s'ar afla în mâinile cardinalului. Atunci domnul le răspunde "că ar avea el de la Ma­ iestatea sa alt ordin în sin pe care ar vrea să'I urmeze şi să arate astfel împăratului credinţa către el" 81. Malaspina isbuteşte a dobândi cel puţin de la Mihaiu un armistiţiu pentru ziua de 37 Octomvrie, ceea ce era cam nechibzuit din partea domnului căci dădea cardinalului putinţa de a mai aduna oştiri. A doua zi însă, în 28 Octomvrie armatele se ieau la luptă cu mare Înver­ şunare de ambele părţi. La început un puternic atac al cava­ ler iei transilvane răzbi pe acea a lui Mihai, care dădu indărăpt atrăgând după ea pedestrimea şi carele cu tunuri, astfel că puţin lipsi ca victoria să nu se plece în partea cardinalului. Mihai sim­ ţind însă importanţa momentului, plăti şi aici cu persoana lui, aruncându-se el însuşi în vălmăşagul luptei cu o nespusă bravură şi sumeţie, în fruntea a 3.200 de Cazaci şi Poloni ce nu intraseră încă în foc, restabili bătălia şi, precum altă dată la Călugăreni, şi smulse pentru el victoria pe care mai că o do­ bândise armata duşmană. Malaspina el însuşi care era în la­ gărul lui Mihai, reţinut de el aici spre a nu se destăinui cardi­ nalului întocmirile lui, de şi duşmanul domnului român, nu se 80 Bălcescu, p. 358. Corup. raportul "citut In Hurm., Doc., III, p. 31\l. O scrisoare a lui Slgismund For gacs c. Pallf'y, 20 Noernvrie 1599, Ibidem, IIT, p. :157, spune că Andrei neîngrijise a se pregăti de luptă "wcgen setnes Bauchsorges u nd dasz el' nur dem WoJleben nachgangen". Totuşi am văzut că Andrei fusese informat In mai multe rânduri de scopurile' lui Mlhai Viteazul, şi mai ales şi când se ştia dusmănit şi de Germani, nu putuse lăsa în aşa de mare neingrijire trebile războinice. Intre hârtiile cardinalului se găsi Intre altele o scrisoare în care spunea: .,nec palatino Transalpinensi esse fidendum, certtssimas enim practicas et machi­ nationes cum imperatore romane Instruant , ut ex improvlso eundem inopinat o adoriri utrinque connentur". Vezi raportul secretarului lui Mihai Vodă despre co­ respondenţa aflată Intre hârtiile cardinalului, Noemvrie 1599, Ibidem, p. 367.­ Toate arătările despre nepregătirea lui Andreiau fost scornite de Unguri, spre a indulci bătaia suferită de ei de la "păstoruf de vite", Rl Dare de seamă despre intrarea lui Mihai Vodă in Ardeal, Noemvrie 1599, Ibidem, III, p. 363. [211] ÎNTRUNIREA ŢĂRILOR ROM;U'E 211 poate Împiedeca de a admira curajul cu care Mihai Viteazul recăştigă izbânda compromisă 82. Mihai a doua zi după victorie, făcu o proclamaţie prin care poruncea locuitorilor CR ori unde vor prinde pe Andrei Ba­ tori să'l aducă la el viu sau mort. Apoi se îndreptă spre capi­ tala ţărei, Alba Iulia. Locuitorii acestui oraş trimiseră o depu­ taţie, declarând că se supun, şi rugând pe Mihai ca să nu dee prăzei un oraş în care era să reşadă. Mihai le răspunse că el nu întreprinsese războiul spre a strica ţara; că a vrut numai să aducă pe locuitori la credinţa către împăratul; că a vrut su înfrângă pe răsvrătitori şi să dee pacea şi JlJliŞtC?-_popoareloJ'. Pentru aceea el nu va face nici o sminteală locuitorilor Alhei, nici tuturor celor ce vor recunoaste autoritatea sa; ba Încă el îi va trata cu toate bunătăţile, pe 'cât timp îi vor fi credincioşi. Locuitorii Albei, veseli de aceste Iăgăduinţi, ieşiră întru întăm­ pinarea lui Mihai, şi'I primiră cu cea mai mare pompă în ziua de 1 Noemvrie 159983• "Mihai purta un calpac unguresc împodobit cu o fulie neagră de pene de cocor, legată cu o copcă de aur; o mantie lungă albă de mătasă ţesută cu fir, având pe laturi 'cusuţi vul­ turi de aur, o tunică albă lungă, de aceeaşi materie, ciorapi de mătasă albi cusu ţi cu pietre scumpe. şi cisme de săîtian gal­ ben; de hrâu atârna o pală de Taban împodobită cu aur şi ru­ bine. O ceată de 10 lăutari urma îndată după domn cântând cântece naţionale. Opt şeizi duceau de frâu opt cai acoperiţi cu şele preţioase, lucrate în aur şi argint, caiii împodobiţi Ia cap eu pene mari. Apoi venia o mulţime de boieri şi ofiţeri strălu­ ciţi, toţi călări şi o numeroasă trupă de soldaţi. Lângă domn se purtau steagurile lui Andrei Batori, luate În bătălia de la Săbiu, Ele erau deslăcute şi plecate spre pământ, în semn că Ardealul era supus. Astfel în mijlocul concertului trâmbitelor, tobelor şi altor instrumente, în sunetul clopotelor şi în vuetul tunurilor la care se uneau strigă-tele de bucurie ale poporului, intră Mihai Viteazul în capitala Ardealului?", In timnul ce Mihai intra triumfător în Alba Iulia, Andrei Batori căut�; să'şi mântue viaţa trecând în Moldova, (le unde avea de gând a se duce înnapoi în Polonia. El apucă pe -Ia Se- 8<, Itaportut lui Malaspina, 14 Nocrnvrie 1598, Ibidem, III, p. 5'1:3: "Ma Mlchelc con grandisissima val ore, e ternerit a, per il pericole a che egli sespnse racu mandandosi son lugrime a 3.200 Cosacchi, Poll achi e a Siculi ehe non ha\'('­ V8110 ancora Invest.ito I'csercito cleI cardinale, e revocando dalla fuga la cavallcria ela ranteria, poste tanto pili facilmcnte rimettersl quantn che li nostri non seppero sr-rvirsi dcll'necaztoue di seguir la vit.toria, che have vauon gi:\ 5 26 Iarr. 1600, Ibidem, XII, p. 650. '" Trei rapoarte ale comisarllor c. Irup, Hurm., Doc., XII, p. 687, 690 şi (l97. La aceasta din urmă pagină se, află locul reprodus. 157 Com. c. Imp., 29 Martie 1600, Ibidem, p. 812. ras Kunigsperg c. Arh. Mat eiu, 29 Mai-tie 1600, Ibidem, p. 815. [234] 234 ISTORIA ROMÂNILOR vede din o scenă foarte nesilnică petrecută Între Mihai şi solul său Stoica Vistierul, întors tocmai atunci de la împăratul, scenă făcută înadins de voevod în faţa comisarilor, Aceştia rapor­ tează cum "Stoica ar fi adus la desnădejde (exacerbit) pe voe­ vad, aşa că a devenit nebun şi furios (Tholl und unsinigh) şi în furia lui (rabbia) a rostit că mai bine ar fi pierdut Stoica o sută de capete decât sit fi suferit o asemenea împroşcare. Cum, răcnia Voevodul,el să fie trădător şi M. V. să vree să'} alunge din Transilvania CUlIl se alungă o c ... (eine Hure) şi cum a alun­ gat Sigismund pe arhiducesa ? "Eu, urmă el mai departe, am cucerit această ţară pentru împăratul, punând În joc trupul si viata mea, şi având cu mine si pe sotia si pe copilul meu. bacă nenorocirea s'ar fi întors spre mine', aş' fi pierit eu, soţia şi copilul meu. Mă aşteptam să fiu întâmpinat cu cinste, stea-o guri împărăteşti, cu scrisori şi peceţi, şi ei vrau să mă alunge din Transilvania! Aceasta nu se poate să o vrea Dumnezeu. Nu mă voi lăsa alungat, chiar de mi-aşi pierde capul. Eu am luat această ţară cu sabia, şi nu slujesc împăratului de frică ci de bună voia ce o am către Creştinătate. Irnpăratului tur­ cesc i-arn adus tot răul şi ruşinea cu putinţă şi acuma el îmi trimite un cal şi. 15.000 de galbeni, steag, sabie şi buzdugan, iar împăratul roman căruia i-am adus ţara şi oameni şi pentru care mi-am pus viaţa în primejdie împreună cu soţia şi copilul meu, îmi trimete trei coli de hârtie pline cu otravă, ruşine şi batjocură şi vrea să mă alunge" ! Mihai se dădea în faţa agen­ ţilor împărăteşti ca domnulţărei; spunea că "atunci când stăpânul ţărei este credincios, nu poate fi alungat; că el are de gând să'şi pună copilul în Muntenia; că a ocârmuit bine Valahia şi că va fi în stare să ocârmuiască şi Transilvania" 159. Agenţii lui Rudolf arăta că supărarea lui Mihai pe banul Mi­ halcea era numai prefăcută, adăogând pâra că atunci când Mihai a trimis delegaţi la dieta ungurească, cea convocată de dânsul, nu s'a înţeles cu comisarii asupra persoanelor; că Mihai ar fi ocupat cetăţile numai cu oştire valahă, sârbă, cazacă şi nu cu oaste împărătească 160. Faţă cu asemenea fapte, nu ră­ mâne nici o Îndoială că Mihai vroia să rămână stăpânul Tran­ silvaniei, pe când, cum am văzut, Nemţii voiau să multă­ miască lui Mihai pentru slujba adusă, şi apoi să'I poftească să iasă din ţară. Câtă neâncredere era Între domnul român şi reprezen­ tanţii împăratului, se vede Între altele din faptul că întâlnind comisarii în Făgăraş pe Francisc Senyei intovărăşit de un boier român, ei nu vorbesc de afaceri cu Ungurul, precum pe de altă parte din măsura luată de voevod de a pune tot deauna pe un ,og M. Szekely c. Barvitius, Ibidem, XII, p. 703. le. Com. c. Imp., Ibidem, p. 'i06. [235] ---.---_._-_._---� - _ _._ ..•. boier să intovărăşască pe comisari în călătoriile lor, spre a'i spiona. Despre aceasta să jăluesc comisarii că "boierul ce le este dat spre întovărăşire e un adevărat ceauş turcesc" 161, Prin toate acestea Mihai îşi dădea tot mai mult pe faţă gflndlll "de a se tmpatronă în Transilvania". Un raport al lui Ungnad din 26 Ianuarie 1600 spune: "Să vedem CI(' va fi cu cesiunea Transilvaniei. 1,11i Basta nu o va da voevodul, căci îi este destul de vrăjmaş, La început poate să fi avut Mihai găn­ -duri mai bune. Vroia el singur să ceară de la M. S. de guver­ nator pe arhiducele Maximilian. Mă tem Însă că şi-a schimbat părerile căci se înamorează pe zi ce merge mai mult de (;ară"162. Ca o dovadă a acestui gând al lui Mihai, avem cererile făcute de el împăratului, anume pe lângă "(fespăgubirile ffe11tru chel­ tuelile făcute cu supunerea Transilvaniei, dorinţa ca împăratul săi �t�,ţ", .. acea, ţară pe moştenire şi să'I Iacă principe de imperiu cum.fusese-Sigismund : ca M, S. să nu poarte nici o grije de a'I înnălţă la einstea de rege, şi să nu aibă nici o Irică în această privire" 163. Mihai Vodă aşteptându-se Ia greutăţi din partea Ger­ manilor căutase încă mai de mult să'şi păstreze o portiţă des­ chisă către Poarta Otomană, şi aceasta din două pricini: întâi ca mijloc de apărare asupra negocierilor cu împăratul roman, şi al doilea, ca o ultimă scăpare a situaţiei sale, în cazul unei rupturi desăvârşite cu Nemţii. Turcii însă care învăţaseră a cunoaşte cine era Mihai se arătaseră tot mai plecaţi a se pune hine cu el, plecare ce ţinea şi ea pasul cu mersul suitor al ste­ lei lui. Incă înnaintea luptei de la Schellenberg, Mihai primise de la poartă, prin Ibrahim-paşa, un steag, dar el arătase Tur­ cilor nemulţămirea pentru curtenirea lor pe din faţă şi lovi­ turile ce le primiă pe din dos. La această a lui tânguire, Poarta îi trimite o scrisoare pecetluită, conţinând explicări, pe lângă că sultanul îi trimite doi cai, un buzdugan, o sabie, şi un caftan pentru dânsul şi un altull pentru fiul său; iar sultana mamă adaugă la aceste daruri încă un cal, o sabie, un buzdugan şi pentru fiul său Încă un caftan şi alte lucruri din partea lui Ibra­ him-paşa marele vizir 16� Nemulţămirea arătată la început Turcilor pentru Iăţăria lor a dat de sigur naştere versiunei că Mihai ar fi arestat pe solii Turci şi i'ar fi trimis împăratului, .---_.--- 161 Corn. c. IU1p" 3 şi 25 Martie 1600, Ibidem, p. 749 şi 804. '." Ungnad c. Rabuss, 26 lan. 1600, Ibidem, XII, p. 651 : "dann el' verliebt sich v,?-n Tag je mehr je mehr in das Landt", e Rabuss c. Maximilian, 31 lan. 1600, Ibidem, p. 659. 1" Solia lui Petru Arma nul, Noemv. 1599, Hurrn., Doc., XII, p. 477. [236] 2136 ISTORIA ROMÂNILOR faptă ce ar fi fost cu totul protivnică intereselor voevodului 165. Intr 'adevăr cele petrecute acum se repetă şi în urmă şi nu lasă nici o îndoială asupra prietinoaselor relaţii întreţinute de Mihai cu Turcii. Un raport al lui Westemacker către Maximilian spune curat că Mihai ar avea o întinsă corespondenţă cu Turcii; că nu numai Turci de rând ar intra în ţara lui şi ar ieşi din ea ca de la dânşii de acasă, dar că "ceauşii erau primiţi de la Ibra him-paşa către care şi Mihai trimite solii" 166. Ştirea despre aceste bune relaţii este întărită din Constantinopoleprin nişte scrisori dela palat din 14 Noemvrie, din care aflăm că.rtot în ziua în care aplecat solii lui Andrei Ba tori cu steag şi caftan, ai u n­ sese şi solii lui Mihai Vodă cu 15 servitori şi cu o scrisoare către sultanul în care îi spunea că primise de la marele vizir Ibra­ him-paşa steagul şi scufia şi întărirea de către sultan în dom­ nia Munteniei 167. Alte ştiri din Constantinopole adaogă că Mihai ar fi arătat plecarea lui de a reintra în ascultarea sulta­ nului, dacă i se vor face condiţii cinstite, şi că ar fi trimis chiar la poartă 15.000 de galbeni ca un început de tribut 168. După izbânda de la Schellenberg care aV1I în Constanti­ nopole un răsunet uriaş, Turcii se pleacă şi mai mult către re­ înnoirea legăturilor cu Mihai, Acesta, pentru a nu pierde pri­ lejul, trimite sultanului "o scrisoare cu peceţiile celor mai mulţi şi mai mari din boierii săi, în care îi spune că, cu cerind Tran­ silvania cu spada lui, i'a venit şi lui ceasul de a fi un liber stă­ pân; dar cu toate acestea ar fi gata să încheie pacea cu sultanul, dacă îl va recunoaşte pe el de domn al Transilvaniei, în con­ diţiile lui Andrei Batori, şi pe fiul său de domn al Valachiei"169 Aceste bune începuturi se urmăresc şi mai departe în tot timpul spinoaselor negocieri ale lui Mihai cu împăratul pen­ tru stăpânirea Transilvaniei. Vedem deci cum acei ce căuta a îmbună pe domnitorul român sunt tocmai foştii săi stăpâni care urmau faţă cu el o cu totul altă purtare. Soliile turceşti se ţin lanţ. Găsim una în 4 Fevruarie 1600, o alta în 7 Martie, o scri­ soare a sultanului în 10 Martie, o solie mai numeroasă în 16 Martie, pe aceasta din urmă primită de Mihai cu o deosebită pompă, punând domnitorul pe solul turcesc la locul de cinste care la Turci' este în stânga, şi intovărăşindu'I la primire cu toată curtea sa. Altă solie turcească vine la Mihai în 14 Aprilie 1600170• 165 Relatia lui Bongars, Noemv. 1599, Ibidem, p. 481. Marin Raguseus c. Imp., 5 Noemv., 1599, Ibidem, p. 491. 166 5 Noernv. 1599. Ibidem, p. 487. 1<7 Ibidem, p. 497. 1<, 14 Noemv , 1599; Ibidem, p. 500. Unverzagt c. Max lmil ian, ibidem, pag. 516. i cs Glrolamo Capello c. dogele, ibidem, IU, p. 5:�3. ". Hurm .. Doc., XII, p.6'i0, 762, 768, 'i83, 838. Ambasada cea mare, din 16 Martie conîirmată prin o ştire veneţiană; p. 'i90. [237] ÎNTRUNIREA 'fĂRILOR ROMÂNE 23'i Aşa stăteau lucrurile cu Nemţii şi cu Turcii, când Mihai se apucă de întreprinderea şi mai primejdioasă pentru el în privirea legăturilor cu Nemţii, cucerirea Moldovei Dacă până atunci Mihai fusese tolerat În Ardeal mai mult de teamă de împărăţia germană, prin cucerirea Moldovei fă­ cută, cum am văzut, în potriva voinţei anumite a împăratului, Mihai se arăta ca un element primejdios spre a fi îngăduit mai departe. Era înviderat că el vroia să se slujească de protecţia împăratului, spre a'şi îndeplini ambitioasele sale planuri. De la expediţia Moldovenească ce urma în curând după arătarea pretenţiilor sale asupra Solnocului, Crasnei şi a Maramureşului, împăratul schimbă cu totul politica faţă cu Mihai, şi această întoarcere protivnică a împăratului german, unită cu unel­ tirile pornite în contra lui de clasa dominantă a Ardealului, aruncă pe Mihai pe repedelepovârniş al căderei din mărirea unde tot repede îl urcase pripitul său noroc. Pentru a înţelege pe deplin soarta lui Mihai Viteazul şi adevărata pricină a peirei sale, trebue să cercetăm, înnainte de a păşi la expunerea nenorocirilor lui, raporturile sale cu naţia cea mai numeroasă a Ardealului, cu poporul cel de o : viţă şi de un sânge cu el ce locuia În cetatea de munţi în care Mihai vroia să 'şi aşeze cuibul. 4. MIHAI VITEAZUt ŞI ROMANII AnDEAJ�l:UjI Inrăutăţirea stărei Ilomânilor sub Unquri. - Am văzut cum cucerirea maghiară respectase la început drepturile po­ porului Român în ţara Ardealului, fiind că acea cucerire însuşi nu avuse un. caracter cotropitor; cum lăsase să subziste mi­ cele State existente în Ardeal, înlocuind în unele din ele dom­ niile naţionale prin domnii ungureşti, în altele Însă lăsăndu-le În fiinţă şi supunându-le numai unui drept de suprematie. Supunerea politică a Românilor care alcătuiau aproape totalitatea poporaţiei acelor State, fiind re strânsă în margini atât de înguste, înţelegem cum de starea lor socială trebui să se resimtă prea puţin în primele timpuri ale cucerirei. Cum am rezumat aiurea, starea Românilor la începutul căderei lor sub Unguri, ei păstra seră propriet�tea pământului lor, aveau o nobleţă organizăHt;"I9cuiatj� îri propriile lor ţinu- � turi, ocărrriuite de voevozii şi de knejii lor; daraverile lor se \ regulau după nişte norme proprii ale obiceiurilor lor, luau parte la adY}l�rile sau dietelerţiăutelerşi provinciile, iar poporul de jos era îndatorlt mai ales la prestarea slujbei armate şi nu la alte slujbe de rând 171.- 171 Volumul II, p. 196. [238] IS'l'ORIA ROMaNIl.OR. De la cucerirea maghiară până la �poca la care am ajuns trecuseră însă 700 de aui (900·-1600), răstimp urieş, în care poporul Român de peste munţi fusese coborât treptat şi pe ne­ simţite din starea de supus la acea de rob; în care el pierdu unul câte unul toate drepturile sale şi ajunse de râsul şi ocara uzur­ patorilor. , .Ne trage rândul a reconstitui seria istorică a acestei co­ borâri. Cea întâi şi cea mai grea ştirbire a poziţiei Românilor din Transilvania, fu pl�9:er�a,)ţobiliIJ:1ei lor, nu prin faptul des­ Iiinţărei ei de către cucefitori, ci prin trecer�a ei în rândurile lor. Este cunoscut că clasele superioare are'�unei societăţi supuse, sunt tot deauna mai expuse a fi smomite din rândurile popo­ rului din care fac parte şi a trece la acel domnitor, din pricina multelor atingeri şi interese ce le leagă de acesta, pe când ele­ mentul de jos, clasa ţăranilor, rămânând mai ferită de legă­ turi cu stăpânirea străină poate să păstreze mult mai lung timp caracterul său întreg şi neatins, Este cu totul Ialş şi neistoric a se vedea, în plecarea no­ bilimei unui popor supus pentru acel stăpânitor, o lipsă de pa­ triotism şi a atribui ţăranului care îşi păstrează naţionalitatea şi religia lui în sinul dominărei străine, o mai puternică doză din acel simţimânt. Căci ori cine înţelege că acest fenomen al �l;lş_or:kir:�L,cl�s�ţ�(jomnitoare a poporului supus de acel dom­ nitor fiind onştesc 172, trebue să aibă şi o pricină generală care nu poate să fie dată prin măsura puterei simţimântului. Ade­ vărata explicare este că clasele superioare au interesul de a trece la poporul stăpân, pentru a apăsă împreună Cll el pe acele de jos. Interesul individual este şi a fost tot deauna norma cea de căpitenie care a regulat daraverile omeneşti, şi izbucnirile sim­ ţimintelor nobile şi ale patriotismului, nişte rari ��c�pţii, adese ori ocărite cu numele de nebunii de către cei mulţi care nu le înţeleg. Nobilii români care aveau interes de a trăi pe soco­ teala ţ.ăranului, găsind folositor de a se înrola în cadrele cuce­ ritorilor pentru a putea exploata şi robi pe poporul de jos, nu stătută la gânduri spre a s6110tăîT la o atare schimbare, de câte ori li se înfăţoşa câte un prilej potrivit. Ei intrau în legă­ turi de căsătorie cu cuceritorii. părăsindu-şi religia 173, în cu- 112 Aşa se desnaţlonallzase nobilimea bulgară (Jirecek, Gescb. der Bulqaren p. 251) şi cea sârbă (Schafarjik, Gescli. der serbisclieti Lilteralur, p. 46) trecând ambele la poporul dominant al Turcilor. Aşa se desnaţtonalizas e nobilimea ro­ mână din Basarabia devenind rusă şi cea din Bucovina devenind germană, pe când poporul a rămas pretutindeni aproape neatins. ,,8 1213, Fejer X, 3, p. 249 (reprodus şi in Hurm., Doc. I, p. 60); 1428 citat de Huntalvy Vlahoa Ttsrienemeti ap, Bogdan An. Acad. rom. II, Tom. XXIV, 1903, p. 19, nota 6; 1476 citat de T. V. Păcăţiau, lstorioqraţi vechi şi istorioqraţi noi, 1904, p. 35; 1500 Pesty citat de L. Pic, Abstammuruţ da Rumăum, Acelaşi [239] iNTRUNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE 239 rând şi limba, şi devenind cu încetul Maghiari, din Români ce fuseseră până atunci. Asupra părăsirei religiei care avea de urmare încuscrirea cu stăpânitorii şi pierderea nohililor români în sinul lor, avem mai multe dovezi. Un document din 1213 arată că surorile de neam român sau slav, Anca şi Sara dăruiesc nişte părţi de moşie bisericei din Bihor pentru mântuirea sufletelor lor, "Întru cat al' fi primit acum pentru Întâia oară lumina Evangheliei şi a adevărului Întru Hristos". Alt document din 1428 cere ca no­ bilii şi knezii din comitatele Severinului şi Huniedoarei să nu mai ţină popi schismatici pe moşiile lor, şi să boteze copiii în religia catolică. In anul 1476 un document ne spune că, "preo­ tul Thabiasi Ladislau dojănia pe Români, pentrucă erau ere­ tiei, acuşi îi spânzura, acuşi îi trăgea în ţapă şi toate ceste zise s'au întâmplat după datina tărei". Altul din 1500 conţine COJl­ fiscarea moşiilor nobilului român sau sârb (ortodox şi el) Mi­ haelis Kirkawycz de Tarnahe. (nume schimonosit pe ungu­ reşte), pentru că, despreţuind religia catolică, il trecut la sect.a schismatică a Românilor sau a Sârhilor". A doua confiscare este acea a moşiei lui Mihai şi Neculai, care moşii sunt dăruite de regele Vladislav nobililor Vladislav şi Ludovic Fiat din 01'­ meniş., Alt act din 1511 constată trecerea boierului român făgărăşan, Mailat din Comana, de la rătăcirele greceşti la ade­ vărata credinţă". In timpul prigonirilor calvine, găsim pe nobilii români din Alemor trecând cu grămada la Catolicizrnu, pen­ tru a nu'şi pierde nemeşugul şi ioşagul (nobilimea şi pământul). Un altul din 1547 confiscă moşia boierului Bogdan pentru acelaş motiv religios 174. Astfel trecu pe nesimţite mare parte din noblimea română la poporul domnitor şi se pot număra cu sutele familiile nobile maghiare din Transilvania care sunt de origine română. Am "văzut aiurea cum familia cea strălucită a Coroinilor, care dădu chiar Ull rege în scaunul Ungariei era de obârşie română 175. Neculai Olahul, vestitul episcop de Agria, sfetnicul regelui Fer­ dinand, se trăgea din Muntenia din familia lui Vlad Ţepeş. Tatăl său Ştefan pribegise în Ungaria pe timpul acelui domn. Familia ungurească Macsăasi de Tincooa se trage din Românul an, Hurm., Doc., II, 2, p. 448 cf. p. 451 ; 1511 Ibidem, II, 3, p. ·i: "fidelis noster egregius St ephanus Maylath de Zwnyogsze cubicularius et dispensator noster (deci nobil în funcţie pe lângă rege) nobilis Maylady de Comana boeronis terrae Fogaras (boier român din Făgăraş), damnabili illi graecorum ritul pariter et errori renur;­ eiaret et ad obedientiam grerniurnque einsdem sanctae matris ecclesiae rediret. Prigonirile calvine, Ath. M. Marlnescu, Viata şi operile lui Petru Maior, p. 35 şi Analiza unei diplome a lui Racotă şi Cipariu, Acte şi Frag., p. 301; 1547. -Hurm., Doc., 4, pag, 399. 174 VoI. II, p.23D. 1" Mai sus, VoL IV, Starea Europei Comp. scrisoarea lui Neculal Olahul e. Scepperus în Mon. li ling. hist, VoI. H, p. 17. [240] 240 ISTORIA ROMÂNILOR Sturz a, knez pe Caransebeş pomenit În 1292; familia Noptsa, Csura, Marila şi Pripu se cobor din Românii Dionisiu, Mihai, Vlad şi Voicu, amintiţi în 1404; Mara, Kenderesi, Szereseti, Rosea, Vlad-Nandra, Baloş, Popaliul şi Neqomir se cobor din Românii Danciul, Cost.ea, Sărăcin şi alţi pomeniţi în 1454; Bacsa , Farcas , Lorincz, Sarban, Gruiţa, Reszila, Draqhith, Siroia, Popa, Sţerlea-Draquui şi Endres îi trag obârşia din Ro­ mânii Ivu, Vlaicu, Dragu şi Barbu, amintiţi în' 1500176• Tot ca de origină română întâlnim pe Draqţi generalul armatei ungureşti trimis de Vladislav pentru a împăca pe Ştefan cel Mare cu Polonii înaintea luptei din pădurile Cosminului; . nobilul Joiica, care vroia să ajungă domn în Ardeal la retragerea lui Sigismund Batori şi familia Keiuieţi schimbată din Candea 177, precum şi multe altele. La început nobilimea română se împotrivi şi ea cât putu cotropirei străine şi elementele acele nesupuse, mai ales pe tă­ râmul religios,preferară să'şi părăsească moşia şi să treacă munţii în Muntenia şi Moldova, pentru a întemeia ael o nouă viaţă, decât a'şi vinde credinţa strămoşească pentru nişte hu­ nuri pieritoare. Această_,ţtlJ!!gnn:f însă a elementelor puternice din nobilimea română, a părţei sale celei mai vii şi mai ener­ gice, îi slăbi puterea de împotivire elementelor rămase şi aruncă mai cu grăbire căderea lor în mrejile cotropitorilor. Dacă până la descălecare, întâlnim încă, în Transilvania, o noblime ro­ mână numeroasă şi puternică, de acolo înnainte ea începe a se stânge. Cu toate că şi dincoace de acest eveniment se po­ menesc adese ori nobili români în Transilvania, aceştia vor fi fost maghiarizaţi În cea mai mare parte, şi anume eu atâta mai mult, cu cât ne apropiem de timpurile mai noue. Desvoltarea tot mai Însemnată a diferentierei claselor so­ ciale aduse şi peste Carpaţi, ca în toate ţările europene, stri­ carea din ce în ce mai pronunţată a condiţiei ţăranilor. Ei că­ zură tot mai jos cu cât înnaintară timpurile, I până ce ajun­ seră în stare de şerbi ai pământului. Proprietarii nobili, Saşi sau Secui, pe locurile cărora ei trăiau, abuzau de autoritatea lor pentru a supune pe ţărani la toate încălcările pe care nesaţul 176 Dovezile pentru aceste genealogii indicate de Hasdeu; Col. lui Traian, 1874, p. 126-128. Asupra familiei Ketuieresi posedăm un document special din 1621 : "lloblli Ketuleres filii quoudam Danesul fiiii Olim Koszlluie f'llii quondam -Jarul de Szaliaspataka (Sălaşul)" care cerea să i se dea partea de avere a "do­ minae Anka (Anica) relictae qoundarn Mituit Zerechen (Mihul sau Micul Sărăcln) filius videlicet qoundam Dionisii a M. Ghiorgy filii olim Ketuleres, fiIii Diia, fili­ dicti Iarul", Intreaga genealogie a familiei Kenderes este românească. Un alt doeu rnent din 1519 arată că numele românesc al acestei familii era Candreş. Colecţia lui Kemeny reprodusă de Transilvania, VII, 1874, p, 109 şi 111. "1 Doc, 1466 din col. Kcmeny, Ibidem, p. 41. Dragfi se cobora din Sas, domnul- Moldovei. Vezi Picot, Genealogie de Bogdan in Reoista lui Tocllescu, V. pag. 318. [241] ÎNTRUNIREA ŢĂRILOR ROMANE 24.1 lor de câştig îi împingea să le facă. Mai ales apăsa asupra lor neînvoirea de strămutare fără consimţimântul stăpânului. Ţăranii apăsaţi pe atuncea în Transilvania erau parte Români, parte Unguri, după cum şi noblimea apăsătoare se împărţea şi ea între aceste două popoare. _ Revoluţiile Românilor contra Ungurilor. - Mişcărileţă­ ranilor contra claselor stăpânitoare ale Transilvaniei sunt vechi. Cea dintâi revoluţie de care se face vorbă în izvoare este din anul 1241, în timpul năvălirei Tătarilor când se vorbeşte despre "mulţi tâlhari care s'au ivit în ţară", dar care ar putea fi mai curând ţărani revoltaţi din pricina mizeriei În care Îi adusese tocmai năvălirea. In 1324 se pomeneşte Însă fără Îndoială des­ pre o revoltă a ţăranilor contra nobililorv", O alta mai hine cunoscută şi cu urmări Însemnate asupra viitoarei organizări politice a acelei ţări este acea din 1437. O împrejurare deo­ sebită stârneşte cumplita turburare: anume arhiepiscopul ca­ tolic al Transilvaniei Gheorghe Lepeş, ne ridicând timp de trei 'ani dijma pe care o percepea atât de la ţăranii catolici, Unguri, cât şi de la cei ortodoxi.T", ceru să i se plătească de odată În­ treaga sumă, ceea ce ţăranii neputând Îndeplini din pricina În­ semnatei cifre la care se urca datoria, arhiepiscopul aruncă in­ terdictul asupra lor, oprind slujbele Îndeplinite de biserică în sin ni poporaţiei. Oamenii muriau fără a lua împărtăşania ; bo­ tezuri şi cununii nu se mai făceau. Această stare de lucruri care loviâ bine înţeles de o cam dată numai în ţăranii Unguri, de oare ce biserica română nu asculta de arhiepiscopul catolic, îi Împinse la răscoală. Odată ce ţăranii se hotărâtă a'şi îmbu­ nătăţi soarta lor cu puterea, ei îşi aduseră aminte, de toate su- 17, 1241, Hurui, Mon, hlsl., diplomalaria XII, p. 282: 1324. Lexicon rer-um "Transilbanarurn il comltelui Ioseph Kemeny In Transilvania lui Gh. Baritz, 1868, pag. 100. 17,) După canonul 53 al conciliului al I'V-Iea din Lateran, 1216 sub Inocenţlu .al III· lea, Creştinii schismatici, adică ortodoxi răsăriteni nu erau ţinuţi a răspunde .zeclmele către biserica latină (vezi Consiliorum omnium etc. Coloniae Agrippinae, 1551, II, p, 960). In Transilvania însă această scutire nu Iu recunoscută si Românii fură, probabil puţin timp după Sf. Ştefan, obligaţi a contribui. pentru' susţinerea bisericei catolice. In anul 1425 găsim In o scrisoare a regelui Slglsrnund către Transilvăneni următorul loc: "Intel' alia tamen vostrae fidelitati apparerl non debit,quod nos instantibus ab haec satisipsis vestris nunciis decimam Volachorum episcopalium et eclesiasticorum exigere distulimus rationabilibus subslstentibus, 'hls . vldellcet, quod episcopus banderium proprium, capitulurn autem et alli viri ecclesiastlci certas summas pecuniarlurn ratlone exercitus solvere et propter illas expediendas eorum Valachos exactlonari habent", Benko, Milcooia, II, p. 322). Această nedreaptă contribuţie impusă Românilor pentru susţinerea unei credlnţ i st r.i ne, fu suprimată de regele Matei Corvin prin un decret din 1489: "Schisma­ tiei ud solutionem decimae non adstringantur et neque per comites parochiales instar aliorurn ad huiusmodi decimorum solutionem non compellantur", (M(hJ. ist., p. Dacia, II, p. 160). A. D. Xen opol. Istoria Românilor. _ VoI. V. 16 [242] 242 lSTORIA ROMANILOR ferintele şi mai ales de acele impuse lor ele nobili, în cât miş­ carea: pornită în contra episcopului şi de ţăranii unguri luă În­ curând un caracter mai general, întinzăndu-se şi în contra 1l0- bitilor, atât din partea ţăranilor unquri câi şi mai ales din partea acelor mult mai numerosi de oiiă . română. Ţăranii româ'lii şi {lligud s�' întrunesc în mare număr pe muntele Babolna şi trimit de acolo o deputaţie nobililor, peu­ tru a le cere libertăţile de care ei se bucurau pe vremurile ve­ chilor regi ai Ungariei şi cu deosebire acele incuoiiniate lor de Sfântul Şteţan, Stăpânii Însă măcelăresc pe trimişii poporului, ceea ce provoacă pe ţărani a lua armele. Se dă o luptă crăn­ cenă, care rămâne nehotărâtă. Nohilii văzând că nu vor putea. birui singuri pe ţărani, se prefac a primi condiţiile lor, şi se în­ cheie o armistare prin care ţăranii dobândesc Între altele voia de a se putea strămuta de pe o proprietate pe alta, după plata datoriilor. Nobilii consimt chiar a recunoaşte ţăranilor un drept de control asupra modului cum ar fi aduse la îndeplinire con­ diţiile împăcării. Actul de împăcare se subscrie în ziua de 6· Iulie 113718°. "Nohilii însă nu cedaseră tăranilor decât fiind că nu avu­ seră timpul de a se pregăti de 'luptă. Ei se folosesc deci de ar­ mistarea încheiată, spre a aduna mijloace noue de impotri­ vire, şi se înţeleg în luna lui Septemvrie aceluiaşi an lj:U cu Secuii şi Saşii, încheind cu ei � vestita unire numită a celor trei natii, care determină, până în zilele "rîoastre, constituţia cea monstruoasă a Transilvaniei. Se vede că această înţelegere se ţinu ascunsă, ele oare ce chiar documentul redactat cu acest prilej nu se rosteşte decât într'un chip îngăimat asupra sco­ pului acestei uniri, care este arătat ca fiind de "a se ocupa cu "', Document u reprodus intreg de Gh. Baritz În Transilvania, vr, 187? p. 42-'13. (Fejr r, X, 7, 1>93 îl publică numai în parte. Tot aşa şi În Arni» fur sieb Landeskl1l1de.18H, p. 7�)): ,. Quod nobiles viri Ladislaus filius Benedicti etPaulus Magnus de Vaidahaza, vexilliter uninersilatis reqtiicolarum Hunqaroruin el v ala­ cliorum, in Jiis part.ibus Transilvanie commorantium, turn pro co quia reverendus pal er Georgius Lepes episcopus suas deci mas ct (urmează chestiunea dijrnelor expusă în text), dein qu.ia a dominis terreslribus oelul emiitii in qraoeni seroitu­ dinem ţuerint redacii, cum enim de aliquorum possessionibus ad alia loca se transferre voluissent, rebus et bonis eorUlll etiam omnibus spoliatis abirc minimc permittere.ntur el omnibus eorum juribus Iibertatem privati penitus opressi el insllportabilibus oneribus aggravati, pro reacquircndis el reoblinendis prislinÎs libertalibus, per sanclos Reges wnc/is hlljllS l'egni HllJlgarorum incolis dalis el CO/l­ ccssis, maturo initoconosilio, in montem Babolna, missis nuntiis in dictis Iiberta­ tibus sanctorum regum se conservari et a jugo intolerabilis servitutis coIla eorum. exsolvi humillime et devote supplicarunt, qud Iitteras sancti Stephani regis aut succesol'um ejusdem in quibus Iibertates et statuta habentur ah imperiali maies- 1 ati possel1t impetral'e, censum annalum solvere, munera dare et sCl'vitia cxhibere· hoc modo teneantur tali obligatione ut si quae partiulll praedictarul11 universi-. tatum nobiliul11 videlicet el regnicolal'ull1 in pracmissis omnibus persistel'e nollet; .. fidefragus habea Il tur". [243] IWl'RUN'H!1!:A 'ţĂRiLOR ltOMÂNE 243 grele1e împrejurări ale acestor părţi". fără a se pomeni de ţă­ rani, prin nici un cuvânt 181, Nohilii în urma acestei alianţe re­ luând înapoi libertăţile concedate.ţăranii se răscoală din nou şi se dă o noua luptă a căreia rezultat fiind tol îndoelnic, părţile se hotăresc a recurge la arbitrajul regelui. Până atunci însă nobilii reîunoesc legăturile lor cu Saşii şi Secuii, mărturisind pentru astă dată în chip respicat scopul alianţei. Fiecare din părţile contractante se obligă a ajută pe cealaltă la nevoile sale, .şi anume nobilii pe Saşi şi pe Secui contra Turcilor, când s'ar întâmpla să năvăliască în ţara lor, primind ituiărăpi făgădu­ inţa că Saşii le oor da sprijinul lor spre stârpirea răşnrătirei blăs­ tămaţilol' de ţărani 182. Nobilii cereau deci ajutorul Secuilor şi al Saşilor cu deosebire pentru înnăbuşirea revoluţiei ţăranilor cari locuind mai ales pe moşiile nobililor, îi expuneau perico­ lului prin răsvrătirile lor 183. Dar cine oare să fie acesti nobili, de care vorbesc nu numai aceste documente, dar pe care îl întâlnim la fie ce pas în actele vechi ale Transilvaniei? De obiceiu se vede în ei naţia maghiară din această ţară, care ar fi fost aşa numită, nu se prea ştie pen­ tru ce. 181 Documentul citat: "Arduas caus as harum part.ium tractaturi, inter� praedict.os nobiles et Saxones et Siculos praefatam disposuimus unionem". rae Ibidem: "Nos Loran dus Lepes vice-valvoda Transalpinus una cum baronibus el nohllibus nec non Saxonibus potioribus septem sedium saxonicalium et Siculis fuissemus congregati, intel' caetera tractantibus uli prolervia ei rebelio­ ·nem netandissiniorum rusticoruta contritione et eradicatione, nec non Siculi contra insultus Turcarum saevlsslmorum has detensare partes, coram nobis el baronibus universis nobiles et Saxones inter se ipsos talent ţecerani unionem el ţraiernitatem quoâ dutn el quatuio casii coniituţenic praeţaii Turci has invadere portes, tune prac­ tati nobiles in succurstun Saxonuni accelerare debeni, praedicti eliam Saxones conlra aetnulos seu initnicos nobilium signanler autetn ad conlerendam ne/andissimorllll! /'llsficorum proiervialll, venire el accelerare debcnl, ad quod se parlcs sponle obliga­ .ve/'ll1l1 luralllcnio coram nobis", "Blaslemai" este traducerea lui Şincai (s. a. 1437) a terminului nepredissillli. 183 FI'. Teutsch care tratează în deosebi această chestiune a unirei celor trei naţiuni din Transilvania sub titlul: Die Ulliollen da drei slăndisclzen Natia- 1zcm il! Siebenblirgen bis 1542, Arhiv, fur SielJcnbiirf/ische Landes J(unde, p. 37-10G, (,xptme lucrurile sub totul altă fală de cum reiese din documente, El găseşte drept cauză a apropierei nobililor, Secuilor şi Saşilor, nevoia de a se apăra îm­ preună contra năvălirilor otomane, şi nu vede în clauzula privitoare la ţărani decât ocazillnea cucare unilluea fu încheiată: "So musste Siebenburgen fur 'sich selber sorgen und die Schwache des Reischs gcgcn den Einfall der Tnrken war der tiefre grund de!' die Volker der Ungern (des Adels), der Selder und Sachsen dazll trieb 1437 die erste "hl'uderliche Union" zu schlissen. Die ullmilielbare VeranlaSS11l1g dazu gab der Aufstand der unterthanigen Bauern im selneb lahre" :{I. C., p. 45). Adevărata cauză a unirei celor trei naţiuni să fi fost deci apărarea patriei comune contra unui pericol exterior! Patriotul Sas care se face aici şi advocatuI Ungurilor, şi înf{lţişeazrl această alianţă despohoare, menită a rlîpi unei clase întregi de oameni de altă limb,i dreptul la existenţă. nu se sfieşte în .dorlnţa lui de a o înnălţa, să o asemene cu răscoala cantoanelor şviţerCllC contra tiraniei germane" (1. c.,· p. 15). [244] 244- ISTORIA ROMANILOR Dacă documentele ar fi vrut să desemne pe naţia ma­ ghiară ar fi numito Hunqari, dUP�1 cum denumeşte pe Saşi, Satcones şi pe Secui, Siculi. Când este vorba de poporul ungu­ resc pretutindeni el este amintit cu adevăratul său nume, În­ tre altele chiar în documentul din 1437, se vorbeşte de "univer­ sitatea Ungurilor şi a Românilor". fără îndoială că documen­ tele care pomenesc despre uniunea celor trei naţiuni nu pot înţelege sub nobili naţia maghiară, cu atât mai puţin cu cât în contra acestei naţii maghiare" se răscoală şi ţăranii unguri. Nu este deci vorba sub numele de riobili, despre naţia nohililor care ar fi identică cu cea maghiară, ci de clasa nobililor de ori ce naţionalitate din ţara Transilvaniei: Ungurii, Românii, Ru­ tenii, şi tocmai fiindcă această clasă nu forma un tot naţional, era determinată cu numele obştesc de nobili. Cu timpul toţi aceşti nobili, aparţinând deosebitelor naţii din Transilvania, se maghiarizează iar ţăranii unguri fiind, la rândul lor, absor­ biţi de Români, pe timpul lui Mihai Viteazul, eXE�e§l" In proclamatia lui Doszaa din 1514. Hurm., Doc., II, 3, p. 160 el spune că este: "regis Hungariae tantum modi subditus et non dominorum". Că era Secui se vede după numele lui Georgio Zekel (Secuiul). Ibidem, Regele cere ajutorul nobllilor pentru că "nobiles nostros opprirnunt et interficiunt" (Ibidem, p. 163). m Un doc. din 1515 arată cum răscoala din Ungaria se Iăţi şi În Transil­ vania, Hurrn., Dac" II, 3, p. 235 er. şi p. 244. [247] îNTRllNlRFA TĂ RlUlR RO!\lÂNE 247 şi asupra celor din Transilvania urmări îngreuitoare. Nobilii hotărăsc după înnăbuşirea răscoalei, să condamne la moarte pe toţi căpitanii, sutaşii şi decuriniiŢăranilor, şi dispun ca ei să şi piardă pentru vecie libertatea lor de a se mai putea stră­ muta de pe o moşie pe alta, ci să fie de a pururi sclavi agricoli ai domnilor lor, adecă lipiţi de pământ 196. Nobilii apăsând atât de greu asupra ţăranilor din Ungaria se temeau ca aceştia să nu caute în Transilvania, sub un regim mai puţin aspru, alinarea suferinţelor lor, şi deci unificară draconicele lorJe­ giuiri în toate ţările ce ascultau de coroana Sf. Ştefan, pentru ca ţăranul să nu poată găsi nicăiri o viaţă mai puţin asuprită. Altă răscoală pomenită în documente este aceea condusă de omul neqtu numit şi Ţarul Ioan, în contra căruia luptă cu mare energie autorităţile din Ungaria şi Transilvania. Sârb de origine, el adună, cum spun protivnicii lui, tâlhari de naţie şi secta lui, arde locuinţele nobililor, îi ucide, Între alţii pe ma­ rele magnat Ladislav Czaky, tăindu-l în patru bucăţi şi dând "uzului public" pe femeea şi pe copii lui, din care descriere se vede că omul negru nu era un cap de tălhari, ci un răzbunător al poporului. Răscoala lui izbucnită în Ungaria ca şi aceia a lui Dozsa, se lăţise şi În Transilvania, În ţinutul Haţegului. Teama cea mare era "ca fiind în această ţară mai mulţi Valahi de cum sunt Şerbi în Ungaria şi aceia fiind de aceiaşi sectă cu aceşti din urmă, să nu. se rnolipsească şi Valahii şi de aceia cheamă voevodul Petru Perenyi pe Ungurii din Transilvania la arme "căci când casa vecinului arde şi a ta este primejduită". Miş­ carea Omului Negru fusese întrebuinţată ca armă politică de Ferdinand împăratul contra lui Zapolia. Omul Negru atrase în răscoală pe trei tineri "nebuni": pe despotul Sărbilor, pe Vlad cel Mare Românul şi pe Valentin Turcul. Răscoala fu la sfârşit înăbuşită 197. Aceste încercări de a îndepărta de pe ei jugul neomenos al nobililor, rămânând Iără usbândă, poziţia ţăranului se ÎII­ răutăţi din ce În ce mai mult. Legi tot mai asupritoare segră­ mădeau pe capul lui, Încât la sfârşit condiţia lui ajunsese aproape acea a unui paria, desmoştenit de toate drepturile şi supus la îndatoririle cele mai îngreuitoare şi cele mai nedrepte, numai spre a mulţămi poftele nesfârşite ale asupritorilor săi. Legile ungureşti care consfinţiră această robie a ţăra­ nului sunt Întâi J LIS tripartitum care punea ca principiu că "ţă­ ranul nu poate poseda nimic afară de plata pentru munca ",' Vezi Decretum sept imuni al Regelui Vladislav al II-lea din 1514, Un regulament foarte amărunţit care umple în 70 de articole 20 de feţe in /1 din Hur m., Doc., II, 3, p. 191-211. '''7 1527, Hurrn., Doc., II, 3, p. 62:3 altul din acelaş an 13 Martie 12 Apr., 6 Maiu Ibidem, XV, 1, p. 29,1-·297. Locul citat în text la pag. 290 Mai vezi )i .J: Aug., pag. 2\)8. [248] 248 ISTORIA ROMÂNILOR sa" 198, Această lege neomenoasă care cobora pe om Ia ran­ gul dobitocului, răpindu'i cel mai sfânt drept, acela de pro­ prietate, fu promulgată întâi în Ungaria în 1514 şi apoi se În­ tinse şi În Transilvania 199. Un şir Întreg de legi care pot sluji drept model cum omul poate ajunge a fi exploatat de semenele său, fură promulgate în Transilvania de la 1540 până la 1653200, cele mai multe Înainte de epoca lui Mihai Viteazul, şi repro­ ducerea câtorva din dispoziţiunile lor pot să ne dee o idee des­ pre starea de degradare ne mai pomenită în care ajunseseră Ţăranii (Români) din Transilvania: averea ţăranului mort fără testament, ceea ce se Întâmpla mai totdeauna, din ne­ ştiinţa lui de carte, să fie moştenită de nobil; ţăranul să nu poată sub nici un cuvânt intenta stăpânului său un proces; mărturia dată de ţăran să nu aibă nici o tărie, nici pentru nici contra unui nobil 201. Un decret al lui Vladislav al II-lea or­ dona ca toţi ţăranii ce'şi pierduseră libertatea să fie pentru vecie supuşi stăpânirei netăgăduite a nobiJilor. Un alt decret al lui Vladislav pedepseşte cu pierderea mânei drepte pe ţăranul ce ar fi fost surprins purtând arme, O dispoziţie din 1515 a dietei din Transilvania hotărăşte o nouă prigonire a factorilor de rele sub care se înţelegeau Românii; mai dispune apoi că de oare ce Românii trăesc în căsătorii făcute cu silnicie, iar nu în de cele legale, să fie de acum înnainte îndatoraţi sub pedeapsa de moarte, a se căsători după ritul catolic 202. Altă dispoziţie din 1562, interzice Românilor despărţeniile învoite de biserica ortodoxă, după obiceiul pământului 203, Se vede deci cum se în­ trebuinţau mişcările de răsvrătire ale Românilor spre a'i apăsa şi bisericeşte. Constituţiile aprobate, publicate în 1563, Însă puse în lu­ crare cu mult timp înnainte, prevedeau Între altele următoa­ rele dispoziţii: că Românii sau cei de rit grecesc sunt suferiţi numai cât provizoriu în regat pre cât le va plăcea principilor şi regnicolilor; că de şi naţia română nu se numără Între sta­ turile ţărei, nici religia ei nu este dintre cele recunoscute, 198 Verbsiczi, jus tripartitum (publicat în 1514), Paris III, tit. ·30 2, 8: ,Rusticus prael er mere edem et praemium in tenis domini sui quaesitum , ad pro­ prietatem nihil [uris habet, sed totius terrae proprietas ad dominium terrestrcm svect at et pertinet". Acesta' este textul compact din care s'a scurtat fraza CUIlO­ suită: rusticus praeter Iaborls mercedem et praemium 'nihiI babel". 190 Memorialul re prezenlaniilor alegatorilor Ronuuii adunaii În Săbitt ÎI, 1881, Săbiu, 1882, p. 17. 2.0 Adunate sub titlul: Aprobatae Canstilulioties Reqni Transiloaniae el Pariium Huncariae eidem adnexarum. Cornp. Memorialul citat, p. 21. 201 Jus lriparlium, Pars III, tit. 30, 31. 202 1545, Hurm .• Doc., 1[, 4, p. 381: "Valachi rltu rornanae ecclesiae in sacro sancti matrimonio puellam seu mullerern desponsures ; Contrarlum Iacien­ .t es capite puniantur". ,., 1552, Ibidem, II, 4, p. 685. [249] ÎNTRUNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE 249 cu toate aceste ei sunt suferiţi pentru folosul Statului şi bi­ serica lor este tolerată (sub nişte condiţii foarte grele care sunt enumerate); că de şi naţia română a fost primită în Tran­ silvania, numai pentru binele comun, cu toate acestea, neţinând samă de umilita ei stare, îndrăzneşte a impune fiilor patriei unguresti respectarea sărbătorilor lor cele mai sfinte. In sfârşit numai Ungurii, Secuii şi Saşii aveau dreptul a ocupa dregătorii publice 204, Altă nenorocire veni asupra Românilor din Banat anume aşezarea de colonii sârheşti în acea regiune, pentru a reintregi poporaţia rărită prin pustiirile Turcilor. Aceşti Sârbi erau foarte ocrotiţi de împăraţii austriaci, şi li se învoi o organizare bise­ ricească sub un episcop a cărui jurisdicţie fu întinsă asupra tu­ turor locuitorilor de legea ortodoxă. Românii intrară sub a­ cea stă stăpânire bisericească străină şi văzură cărţile lor na­ ţionaleînlăturate, iar slujba religioasă în bisericile lor săvâr­ şită în limba sârbeascăv.Este primul pas de trecere de la apă­ sarea materială la cea intelectuală 205. Raporturile cu Saşii. - Măsurile cele aspre luate de na­ ţiile domnitoare în contra Românilor erau motivate de ac­ tele de violenţă pe care şi aceştia le comiteau asupra lor. Prin ocuparea ţărei lor de Unguri şi mai apoi de Saşi, li se restrân­ seră locurile de păşune, ceea ce le îngusta mijloacele de traiu, cei mai mulţi din ei fiind crescători de vite. Românii nu vroiau să recunoască veneticilor acestora nici un soiu de drept asu­ pra locurilor pe care din vechime, până atunci liberle păşu­ nase cu vitele lor. Ei le întroduceau deci cu sila în pământu­ rile ocupate de Saşi care vroiau să înfrângă aceste încălcări prin confiscări şi pedepse. Românii răspundeau acestor sâl­ nicii, prin dări de foc, încât era o stare de războiu statornică între Români şi Saşi, ori unde se întâlniau. Aşa în 1431 Saşii ucid patru femei române, pentru a lovi cu atâta mai greu în 20' Asupra tuturor acestor dispoziţii vezi Aron Densuşanu, Principiile constituşinnei maghiare, Iaşi, 1886, unde se reproduce şi indicarea izvoarelor. Această apăsare ne mai auzit.ă a Românilor din partea Ungurilor face pe Un­ gurul Kemenv, unul din rarii oameni din această riaţie cu privire dreaptă şi judecată sănătoasă, să spună cuvintele pe care Ungurii ar face bine să le .rne­ -diteze : "dieses war also das Loos einer Nation die im harten Karnpf gegen die Ungarn, fechtend und blutend erlag. Dass diese Nation durch die im X-ten .Iahr­ hundert nur das druckende Recht des rohen Schwert es kennendern Ungarn hart unterjocht wurde, war der Fluch demaliger Zeiten. Unter dem Schatten und deu Friichten dieses grausamen Fluches abel' auch noch heute gemăchllch und herrisch ruhen und genicsscn zu wollen, wăre entehrend 1" Kerneny, Ketiezeti und Kenc­ ziale în Kurz, Mooazin, II, p. 324. ,., Ath. M. Marinescu, Viata şi operile lui Petru Maior şi A.il, .1cad. 1'0/11." pag. 35-37. [250] 250 ISTOHIAROMÂNILOR Români, omorăndu-le soţiile. In 1419 regele Sigismund pro­ voacă pe nobili să apere pe Saşi de "oamenii răi" (Românii) care ar face incursii în ţara lor în modul bandelor de hoţi; ră­ pesc, despoaie, schilodesc şi omoară pe colonişti 206. In 1469 regele Matei Corvin dispune ca nici un locuitor din Făgăraş, nobil sau de rând, să nu mai poată duce vitele la păscut pe pă­ mânturile date Saşilor, în contra voinţei comunităţei aces­ Iora, ea putând recurge spre apărare până Ia ajutorul voevo­ dului Transilvaniei 207. In 1474 găsim un document care con­ stată că Românii, izgoniţi de Saşi de pe nişte teritorii pe care păscuseră vitele până atunci, aduc cu puterea turmelor lor în­ dărăt, dar fiind răspinşi de Saşi, îşi răzbună, dându-le foc lo­ cuinţelor 208. Saşii Însă îşi întindeau necontenit stăpănirile lor, retrăgând pe acele ale Românilor. In 1504 îi aflăm cumpărând de la nobili comuna Lamneş, pentru că locuitorii ei ar face multe daune Saşilor 209. Saşii obţineau stăpânirea unor sate româ­ neşti prin cumpărătură vde la regii unguri. Aşa M,a.ţ�i Corvin vY2l. Doc, din 1�)11, Ibidem, VII, 1874, p. 9·1, .,. Hurm., Doc., II, 2, p. :�95. '" Intr'un doc, din 1508 găsim o tânguire a cătorva comune romăuestt contra Saşilor (tin Bistriţa. Ibidem, VII 1874, p, 83, [252] 252 ISTORIA ROMÂNILO'R voie să i se iee din 4 una. In caz de recidivă să numai aibă drep­ tul de păşune. şi dacă ar voi să ducă vitele cu puterea, să fie detinut Ja mchisoare sau chiar ucis, dacă va vroi Sasul. 3) Dacă oile ar fi găsite făcând daune, să se preţuiască dauna făcută şi dacă păstorul vrea să'şi iee oile cu puterea, să fie prins şi să aducă marturi pentru violenţa Încercată; iar la caz de lipsă a marturilor să jure Sasul cu 7 jurători şi să fie ucis păstorul. 4) Când un păstor ar fi ameninţat cu focul pe vreun Sas, să fie ucis. Dacă însă va fi fugit, să'I citeze castelanul Innaintea judecătorului din Făgăraş, şi dacă stăpănul păstorului nu va vroi să'l dee faţă,să se ucidă stăpănul în locul lui, şi aşa mai departe, dispoziţii draconice prezentate de falsificator ca pro­ duetul unei învoeli, pe care Românii, pentru a o iscăti, ar tre­ bui să fi fost lipsiţi de minte. Deaceea şi această pretinsă în­ voială nici nu se vede subsemnată de nici unul din numeroşii boieri ai Făgăraşului, care cu toate acesteîşi dădeau prin acel act, sub numele de stăpâni ai păstorilor, capetele lor în mâinile Sasilor 218. , In mai multe rânduri cele trei naţiuni privilegiate ale Transilvaniei cer confirmarea situaţiei lor de la Împăratul Fer­ dinand 219. In 1547 dieta Transilvaniei a celor trei naţiuni pare a resimţi O mustrare de conştiinţă şi atribue nenorocirile Un­ gariei, plăngerilor iobagilor asupriţi care s'ar ridica până la cer să ceară răsbunare" 220. Dieta învoieste tăranilor libera stră­ mutare însă cu condiţii aşa de gre1c,c1i Îl{voirea devenia înşe­ lătoare. Această concesie însă, ori cât de restrânsă era, este revocată în 1548. Apoi ţăranii sunt din nou xieclaraţi liberi, în 1550 şi iarăşi puşi în şerbie În 1551 221. O descripţie din 1554 stabileste o deosebire în favoarea iobagilor rom ân'i , faţă chiar cu iob:1gii unguri. Pe când pen tru osândirea unui ţăran ungur se cereau 7 marturi, pentru Ro­ mân erau destul 3222• Starea disperată a Românilor este măr­ turisită de însăşi autorităţile transilvane. Episcopul George lVIartinuzzi cotutorul lui Ioan Sigismund, fiul lui Zapolia, în­ ştiinţează În 1551 pe regele Ferdinand că Turcii promit liber­ tate de iobăgie ţăranilor din Banat şi din Transilvania, care ţărani cred uşor asemenea făgăduinţi, Întru cât "noi ţinem pe rustici în aşa apăsare Încât numai atâta doară că nu le răpim femeile şi copiii. De altfel comitem asupra JOI' tot felul de Cl'U- '18 ibidem, VII, 1874, p. 144, 21n Hurm. Doc, II, 4, p, 297, 333, 335, 5i 660, "O Ibidem, p. 404-407: "opressioue colouorum Cj110rlll11 clamor ascendit j ligi ter ante conspcctum Dci". "1 Vezi Ibidem, p. 444, 466, 621, 690. '" Ibidem, II. 5, p. 206: "l"lIsticorurn HUllgarOl'UIl1". sept.ern probnru m .horninum pronuntiari de beat.. , vnlahus Lrium .. , Curat ceva înspăimântător 1 [253] îNTRUNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE ---_.--- 253 zimi" 223. Şi cu toate aceste, în timpul ce stăpânii Ardealului îşi dădeau seamă de nedreptăţile săvârşite de ei faţă cu Ro­ mânii, ei decretau ca fie care iobag să fie Îndatorat a merge la răsboiu 224. . Iată fără îndoială o stare de lucruri din care se pot trage preţioase desluşiri. Apoi 08J'e se poate admite că Românii aşa numai din răutate sau spirit de nesupunere să fi pătruns fără încetare în teritoriile Saşilor? Dar apoi răzbunările lor prin dare de foc, căruia alt simţimânt pot fi ele atribuite decât acelui al dreptăţei încălcate, al despoierei de avutul lor? Se vede deci că Românii nu vroiau să recunoască o stare de lucruri creată în urmă, care schimba vechea lor poziţie în ţară; că protestau în contra unor uzurpări nedrepte, precum protextau Saxonii în contra spoliărei norma ne, sau precum Irlandezii contra ne­ dreptăţei seculare a stăpânirei engleze. Când vedem o îm­ potrivire atât de înverşunată a unui popor întreg în contra altuia, să ştim că între ei se desbaie o întrebare istorică iar nu una criminală; că acel ce trebuie să o judece nu este judecătorul tribunalelor, ci conştiinţa omenească. Noi vedem în aceste Jupte înverşunate ale Românilor în contra Saşilor încă o do­ vadă pe lângă cele multe aduse până aici, că Românii fuseseră jigniţi în stăpânirea pământului Transilvaniei de veneticii Saşi, iar nu aceştia de "veneticii" Români. Acei ţărani transilvă­ neni asupra cărora se lasă pe fie ce zi mai greu jugul de fier al nobilimei, la început erau şi de neam unguri, precum am văzut'o aceasta în revoluţia din 1437 în Transilvania, şi încă aceşti din urmă trebuiau să fi fost În destul de numeroşi spre a îndrăzni să întreprindă o răscoală. Apăsarea comună în care ei trăiau alăturea cu Românii îi împinseră şi'i făcu să dispară în sânul majorităţei româneşti, tot aşa precum nobilimea română îm­ pinsă de interesul ei de clasă se contopi în majoritatea no­ bililor unguri. In curând stăiură ţaiă în [aţă în Transilvania două naţionalităţi, in locul celor două clase ce existau mai innainte : Ungurii ca ap ăsăiori, Românii ca apăsaţi. Atunci într'adevăr terminul de nobil deveni sinonim cu Ungur, precum ace] de rustic, ţăran, slujiă cu deosebire pentru a însemna pe Român. Această transformare era aproape îndeplinită când Mihai Viteazul pătrunse în Ardeal. Speranţele Românilor in Mihai. - De cum îl văzură apărând pe crestele munţilor 5i luându'şi falnic sborul său izhân­ ditor către capitala Ardealului, Românii simţiră, în întune- 2" Martinuzzi c. Ferdinand 1551. Ibidem, IT, '1, p. G05: "cum in t.anta . oppressione rusticos t.eneamus ut excepto hoc uno quod uxores et liberi illis non eri piunt nr omnem crudellt.aten in illos exerciamus". '" 155-1, J bidetu, II, 5, p. 207. [254] 254 lBTOHlA JlO'lIĂ NI LOR rieul desnădăjduirei lor, lucind iarăşi o rază de speranţă. Un domn român elin sângele şi din osul lor, veniă să cuprindă Tran­ silvania. Era firesc lucru ca ei să se aştepte a fi libera ţi din apă­ sarea în care zăceau. Ei îşi închipuiau că Mihai venia să sdro­ biască natia maghiară, duşmana lor de moarte, care de atâta amar de ani le mânca măduva şi le sugcă sângele; că în sfârşit sunase şi pentru ei dulcea oară a desrobirei şi a răzbunărei, Ei pornesc îndată un măcel în contra nobililor, care devine mai ales înfricoşat după izbânda lui Mihai asupra lui J1atnd Beiblen spune asupra acestor turburări pricinuite de Români: "Indată ce se lăţi vestea despre nefericita luptă de la Săbiu, care ca un fulger străbătu toată tara, Românii din Transilvania făcură conspiraţie, se uniră cu străinii de aceeaşi gintă şi În­ cepură să cutreere ţara. Nicăiri omul nu mai era sigur pe viaţa lui. Românii din Transilvania făcură conspiraţie, în credinţă că alI si'i. capete un domn din qiniea lor, omorau ici şi colea, năvă- i liau în casele nobililor, le jăfuiau averile şi erau cu atât mai crânceni, cu cât mai în nainte ei erau de regulă condamnaţi la cele mai grele pedepse, dacă se constata prin judecată că ar fi comis vre o crimă. Nici odată furcile, temniţele, securile eâr­ ligele, ştreangurile şi colturile stâncilor n'au omorăt mai mulţi criminali, ca Românii" 325. Spusele istoricului. sunt adeverite de mai multe docu­ mente contimporane. Un raport al lui UIlfllJ", Aşa Însă hotărâseră puterile istorice înnaintea cărora trebuie să se plece voinţele omeneşti, cum se pleacă spicele de grâu sub suflarea vântului. De aceea asemenea cugetare de păreri de rău sub pana isto­ ricului nu slujesc la altă ceva decât la arătarea mai deplină a puterei fatalităţei. 235 Judecata cea aspră a lui Bălcescu asupra lui Mihai Viteazul (p. 402): "astfel Mihai trădase misia sa în Ardeal şi merita a cădea", face o vină morală din ceea ce eră numai o înlănţuire fatală a împrejurării Of. A. D. Xenopol, Istoria Românilor. - VoJ. V. I il [258] III CĂDEHEA LUI MIHAI VITEAZUL ·1. RĂSCOALA ARDEI�ENILOR Dusmănia lui Mihai ViteazllJ. - Cucerirea Moldovei În­ credinţase pe Germani, că Mihai avea de gând să urmeze o po­ litică neatârnată, să'şi croiască o puternică domnie sub scutul casei de Austria, ceea ce nu l'ar fi Împiedicat la vreme de ne­ voie a se arunca în braţele Turcilor. Din un ajutor pe care Îm­ păratul crezuse eă'I dobândise în contra puterei otomane în per­ soana lui Mihai, îi răsărea acuma un pericol eventual, tocmai spre acea parte atât de gravă a intereselor gerITiane:-MiI1ai de­ venise primej dios, şi trebuia ca curtea germană să caute cu ori ce pret a se. desbără de el. Vechea neîncredere în Valah, care ii întovărăşise în totdeauna o hrăniseră în sufletul lor con­ tra domnului român, şi astfel suzeranul acestuia unindu-se cu elementul politic de căpetenie al Transilvaniei, care păs­ trase în mâinele sale, din îngăduirea lui Mihai, toată puterea ce o avuse şi mai înnainte, se sculă contra eroului muntean acea furtună care trebuia să'] răstoarne de odată din culmea gloriei în fundul prăpastiei. "Orb norocul la suiş şi alunecos a stare pe loc; grabnic şi de sărg pornitor la cobonş" 1. Astfel fu soarta lui Mihai Vi­ teazul. După ee am schiţat norocul lui, să îmbrăcăm pana cu j ale pentru a descrie ale lui nenorociri. Chiar În timpul relaţiilor celor mai bune cu Nemţii, nu Iipsiseră ponegririle şi pârile contra lui Mihai din partea câ­ torva duşmani ai săi, personali mai mult decât politici. Aşa Mihai Viteazul îşi Înstrăinase pe marele nobil ungur din Tran­ silvania, ,.Ş�f\!Jl�_13"o,czkai, conliscăndu'I averile, pentru că se opunea a i recunoaşte domnia, ca unul ee el însuşi avuse pre­ tenţii la tronul Transilvaniei în timpul ahdicărei lui Sigismund 1 Miron C:ostin în Letopisele, 1, p. 330. [259] CĂDEREA LUI MIHAI VITEAZUL Batori. Indată după victoria lui Mihai de la Schellenberg, îm­ păratul scriind lui Boczkai ea să'şi uniască puterile cu ale lui Mihai spre a aduce Transilvania sub stăpânirea germană, Un­ gurul îi răspunde că "s'au apropiat cu armatele de hotarele Transilvaniei şi au ajuns la Cluj; că aici s'ar afla cea mai mare parte din nobilii Ardealului, care toţi ar aştepta cu mare ne­ răbdare ca împăratul să trimită pe o persoană de înnaltă au­ toritate din palatul său, spre a lua ocârmuirea ţărei" 2. Bocz­ kai nu voia deci să recunoască pe Mihai de domn al Transil­ vaniei, ceea ce Împinse pe acesta a'i confisca averile. De aici o ură neînduplecată Între nobilul ungur şi domnul român. In 16 Noemvrie 1599 Boczkai trimite un raport împăratului În care enumără toate faptele lui Mihai, care ar fi de natură a pune în îndoială buna lui credinţă, anume ,,�.IDjJ;-4,.j,ll­ �Ull.!.LJ!L�!"",,�ţI,�,l1Q)ân(L�Jl.s,ltşir�.q " d�",J.QC,Qţllto�; .. !mE�l:�!$.�� ; % cLIi��'secu.i.�,dăl'Ujn(hl'i cu, Iihertateafi'ar fi pus să jt;tre ascuI­ t&.r.e, nuc numai împăratului ci şi fiului său Petru; că au început r a 1.m.DJ�[tLmoşiiJlobiliIOl�ce ar ţinea cu el; că convocase pentru \ dieta din, Transilvania şi pe nobilii dintinutul Crasnei de afară dill1i'OtareJe ţărei ; că trimesese în Valahia pe' mai mulţi rîobili ee;'nu'vroÎau să se supună lui; că Secuii răsculându-se contra nobililor lor, ar fi comis în provincia lor cele mai cumplite pră­ dăciuni şi pnstieri", şi câte altele asemenea. Acest tablou corn­ pusnumai din faptele acele ce puteau fi înterpretate în contra lui Mihai, Boczkai îl închee rugând pe împăratul încă odată "de a trimite pe omul său, care să'i ocrotească, ori cine ar fi acesta" 3. Odată cu această scrisoare în care Boczkai se prefăcea a se în­ griji numai de interesul împăratului, el trimite o alta către con­ silierul Ioan Barvitius, în care se vede că motivul pârilor în­ dreptate contra lui Mihai era despoierea de moşiile sale prin domnul român. Amestecând într'un chip cam straniu interesul împărăţiei cu al său personal, el spune că "ştiind pe voevodul că. năvălise în Transilvania pentru sprijinirea interesului Ma­ iestăţei Voastre, şi crezându'l sincer în apucăturile sale împin­ geam pe toţi să meargă către el. In contra tuturor aşteptărilor averile mele însă, afară de o singură moşie, nu mi-au fost res­ tituite". După aceea revenind la tema lui favorită, adaogă că "grija cea dintăi ar trebui îndreptată asupra ocârmuirei Tran- 2 Rudolf al Ll-Iea către Şi. Boczkai, 6 Noenrvrie 1599 şi Boczkai către Ioan Barvitius, 7 Noernvrie 11)99, Hurm. Doc., III, p. 347 şi 350. • Bocskai către Rudolf al II-lea, 16 Noemvrie 15$)$), ibidem, p. 352. Dintre măsurile luate de lVI. V. pentru a organiza Transilvania sub autorităţi din Mun­ tenia. Întâlnim numai o slabă încercare pe tărâmul bisericesc când el numeşte pe arhiman drit.ul Gheorghe de la Tismana episcop la Muncaez în Maramureş, adică la unul din acele comitate mărginaşe asupra cărora M. V. întindea preten­ ţ.iile sale, după cucerirea Ardealului. Doc. din 1662 rezumat de N. Iorga în Cono, literare XXXV, 1901, p. 811. [260] 260 ISTORIA ROMANILOR silvaniei" 4. Văzând însă nobilul ungur că nu ishuteşte numai cu acele mijloace, recurge la calomnie, imputând lui Mihai Vitea­ zul că ar tolera "tâlhăriilf', cruzimile şi devastările cele mai cumplite; că însuşi el ar comite cele mai .straşnice crime, ne­ reţinându-se de la nici,.2.liill.Q.e�.QI:J,Sti.tl:i.,.",�illclţn.d .chiar .. copile de 10 ani'". Informându-se de scopul lui Mihai Vodă de a ataca 'Î\1ofQş,iU�_YaJaht şi a pune în lucrare toate acele acte de ocâr- 4 Boczkai către Barvltlus. 16 Noemvrie 1599, ibidem, p, 355. , Boczkai către Barvit ius. 23 Decemvrie 15D9, ibidem, p. 40l. " Boczkai către Barvit ius, :�O Decemvrie 1599, ibidem, p. 405 . ., Mai sus, p. 175. 8 Bor-zk ai către Hu doll al l I-lea, ibidem, p. 352. 9 Ibidem: "post ea CUlTI ... Malaspina nuntio apost oltco de praesentt rerum stntu collocut us smn". [261] CĂDEREA LUI MIHAI VITEAZUL 261 muire pe care poate S8. le facă un principe suveran. Malaspina pentru a încerca pe Mihai, îl întrehase dacă vrea să stăpâniască în Transilvania armat sau nearrnat şi s' o ocârrnuiască după .sistemul tprcE;,SC, sau.valah, sau să o lase în deprinderile de până atunci, stătuindu'I a se înţelege cu dânsul asupra tuturor a­ cestor puncte care ar trebui desbătute cu Maiestatea sa împă­ ratul şi cu sanc1itg,ţea sa papa. Malespiria-e-de părere că -s s Impăratul ar trebui să caute a se folosi îndată de împreju­ rări; dacă vrea să păstreze stăpânirea Transilvaniei; căci dacă tara va rămăneă a lui Mihai, în curând ea va trece sub mâna 'Turcilor" 10. -" ,... Mihai bănuind pe nunclul de protivnic îl chiemă înna­ 'intea sa, mustrându'I cu cuvinte foarte aspre "pentru C3 scrrea ilui Basta şi împăratului că el Mihai, 3.1' fi trădător; că ar fi I făcut pace cu Turcii şi cu cardinalul, adăogând că dacă nu ar; :h reţinut prin oare care consideraţii, ar urma altfel faţă cu el "11. \ Un al treilea personaj care duşmăni:'! pe Mihai Viteazul, 'şi care trebuia să aibă asupra soartei lui o fatală înrâurire era -Gheorqhe Basia. Acest general austriac, de origine italian, in­ trase în legături cu Mihai prin mijlocirea împăratului, atunci câ ud împăratul, hotărînd împreună cu Mihai atacul Transil­ vaniei, trimisese pe Basta cu oştirea lui către marginele ţărei, spre a sprijini lovitura Românului. Am vazut însă cum ge­ neralul împăratului, după înţelegerea avută cu Gaspar Corniş se retrage îndărăpt, ceea ce face pe Mihai să scape momentul potrivit pentru săvărşirea atacului. Mihai, iute şi la răzbunare ca în toate apucăturile sale, invinovăteşte Într'un chip eu totul nesocotit pe Basta, că ar fi luat de la cardinalul Andrei 7000 de galbeni, spre a se retrage de la hotarele Transilvaniei 12. Aceste relatii stabilite între Mihai si Basta , încă înnainte de �1 se cunoaşte, sunt ră dăcinele din care se va desvoltă neîm­ păcata lor duşmănie care se sf'ârşeşte cu drama sângeroasă din cărnpia de la Turda. După ce Mihai Vodă cuprinde Ardealul, Basta considerândţara ca duşmană, o pradă. Mihai atunci îi tri­ mite o scrisoare ascuţită în care îi spune că "întrucât Ardealul a fost cuprins pentru Majestatea sa, şi el singur s'a aşezat în el, nu s'ar cuveni ca regiunea să fie acum pustiită; că nu cere acuma ajutorul magnificenţei sale, Întru cât nu l'a dat atunci când a trebuit"13. Basta fiind întrebat apoi de împăratul asu­ pra viitoarei organizări a Ardealului, se face a nici a nu şti că Mihai rar fi ocupat, şi înşiră mai multe condiţii asupra ooe- ru Raport.ul lui Malaspina, 14 Noemvrie 1599, ibidem, p. 515, 11 Raport anonim despre expediţia lui Mihai Vodă în Ardeal 5 Noemvrie :1599. Ibidem, pag. 345, l' Mihai către Rudnlf al II-lea, 21 Decemvrie 1599, ibidem, p. 391. i a Mihai către Basta, 11 Noernvrie 159�), ibidem, pag. 351. [262] ISTnlHA RnM.�NTL()R codului ce ar fi a se l1lZnlZ14• Mihai la rândul său pâriă pe Basta, că ar tineă În secret cu Batoreştii, la care Învinuire Basta nici­ nu se' coboară a răspunde. Intrebat de mai multe ori despre părerea lui asupra lui Mihai, el îl judecă ca dispus la trădare şi la sfârşit scrie doctorului Pezzen: "Cred că am scris alteţei sale cu îndestulare despre opinia pe care o am asupra Vala­ hului. Şi acuma sunt tot de acea părere, de şi s'ar putea să mă. înşel". Basta însă spre a nu lăsa să se creadă că rivalitatea lui cu Mihai Viteazul ar putea să aducă daune împărăţiei, scrie tot odată lui Pezzen că "au aflat despre Sigismund Batori, că. ar veni cu puteri însemnate asupra Ardealului; că pentru a feri ţara de cotropirea Ieşască, ar fi gata a se duce în ajutorul voe­ vodului, când va fi vorba de a o apăra; dar că nu'i va da nici un sprijin la cucerirea Moldovei, nevroind să încurce pe Ma­ jestatea sa într'un nou războiu" 15. Basta ponegrind pe Mihai la împăratul că ar fi încheiat pacea cu Turcii, Mihai spune co­ misarilor că scrisorile prin care Basta povestiă asemenea min­ ciuni, ar merita să'i fie ţintuite în frunte" 16. In sfârşit Basta somează chiar într'un rând de a dreptul pe Mihai să pără­ sească Ardealul, ceea ce duce relaţiile lor la culmea încordă­ rei. Basta scrie împăratului în 20 Martie despre "obrtlznicia Valahului" (insolniza, mai la vale superbia), care este Încre­ dinţat că Maiestatea Voastră l' aţi Întărit În stăpânirea ţărei şi care nu ar putea fi alungat decât cu puterea. Prin o altă scri­ soare către împăratul din 22 Martie Basta cere un adaos de 2000· de oameni la oştirea lui de 10.000 pentru a pedepsi pe acest barbar 17. Era fără îndoială o mare greşală din partea lui Mihai Viteazul, de a fi provocat de 19 început duşmănia unui genera) Însemnat şi cu mare trecere la curtea imperială, spunănd Îm­ păratului că Basta ar fi luat 7000 de galbeni, spre a nu ataca pe cardinalul, cu atâta mai mult că Mihai trebuise să fie mul­ ţumit de refuzul lui Basta de a'i veni în ajutor, ceea ce'i dăduse prilejul de a cuceri Transilvania cu propriile lui puteri. Tot aşa de dăunătoare îi era şi provocarea la duşmănie a lui Boczkai, pe care ar fi trebuit să'l cultive, odată ce el vroia să căştige pe Unguri. De asemenea e fără chibzuinţă purtarea lui de tot aspră faţă cu marele nunciu al papei, cu atât mai mult că ocara ce i ' o face el înnaintea lumei era întemeiată mai mult pe bă­ nueli, aşa că Malaspina nu trimise scrisoarea lui cea bănuitoare- " Ibidem. pag. 366. 15 Basta către dr. Pezzen, 23 Decemvrie 1599. Ibidem, p. 40l. 1G Raportul comisarilor, 5 Aprilie 1600, ibidem, IV, 1, p. 39. Vezi şi o scri­ soare din Weisenbur g 11 Aprilie 1600. N. Iorga Acte şi Fraq., 1, p. 171. 17 Mihai Vodă către Basta, Fevruarie 1600, ibidem, p. 22; 20 Martie, ibidem, XII, p. 794; 22 Martie p. 798. [263] ------- CĂDEREA LUI MIHAI VITEAZUL 263 decât după 5 Noemvrie, ziua În care el fusese mustrat de Mihai18, Toate aceste greşeli ale domnului român, proveniau din : firea lui cea prea pornită care, unită cu o mare şi pătrunzătoare inteligenţă, era bună pentru general, dar care era în dauna omului politic, şi dacă politica lui Mihai Viteazul se arată în destul de bine condusă, cât timp ea era ieşită din sfat, În­ ţelepciunea ei poate fi datorită în mare parte oamenilor de 'seamă şi dibaci ce înconjurau pe voevod, pe când de îndată ce el intervenea personal în deshateri, caracterul său cel aprig · şi neoprit încurca mai mult iţele ei decât le descăloeă. Arestarea eomisarilor. � O împrejurare încă mai mult gravă veni să sporiască numărul duşmanilor lui Mihai, în tim­ pul expediţiei făcute În Moldova. Mihai aştepta cu mare ne­ răbdare pe ambasadorul extraordinar al lui Rudolf, doctorul Bariolomeus Pezzen care trebuia să vină spre a regula desă­ vârşit poziţia lui Mihai în Transilvania; tot odată era să'i aducă banii datoriţi de împăratul, de care bani Mihai avea cea mai mare, nevoie spre a'şi plăti trupele cu care era să năvălească în Moldova, şi despre care trupe se temea că nefiind de mult îndestulate, vor refuza a'I urma. El scrie deci lui Pezzen să vină cât mai curând în Ardeal, căci numai întârzierea lui ar face a mai trăgănă cu îndeplinirea unei izbânzi atât de folo­ sitoare 19. Pentru a'i grăbi sosirea, Mihai Îi mai spune, că şi .. Turcii s'ar pregăti de atac 20. Ar crede cineva cetind aceste cu­ vinte în scrisorile lui Mihai, că el nu cunoştea de loc hotărirea de a nu'i Învoi cuprinderea Moldovei. Mihai însă avea aerul · de a Înţelege mai bine decât Împăratul interesele acestuia. Pe când el era în Moldova, se vesteşte despre o apropiată .sosire a lui Pezzen, care ar fi ajuns În Satu-Mare, Mihai lăsase răspuns că dacă ambasadorul ar veni în lipsa lui, să'I aducă la el ori unde se va afla 21, îndemnând pe comisarii Împărăteşti să'I · iasă întru întâmpinare 22. Comisarii pleacă din Alba-Iulia către . Cluj, spre a se a propiă de doctorul Pezzen care trebuia să intre de la Satu-Mare în Transilvania, şi în Cluj ei Îşi întocmesc o trăsură, spre a urca mai spre nord Întru întârnpinarea amba­ sadorului. De odată, după o pâră a unuia Grigorie Chesarul şi a judecătorului din Cluj, că cei doi comisari ar voi să fugă din Transilvania, ei sunt opriţi În ziua de 23 Maiu a ieşi din 1R In 5 Noemvrie este mustrat de Mihai şi In 14 raportul contra lui. Mai +sus, notele 10 şi 11. . 19 Mihai Vodă către Pezzen, 28 Aprilie 1600. Hurm., Doc., IV, 1, p, 43 . •• Mihai Vodă către Pezzen, 7 Maiu 1600, ibidem,p. 47. cr Mihai Vodă către Comisari, 20 Malu 1600, de lângă Hot.in, ibidem. :�pag. 51. 2, Mihai VOMI către Comisari, 7 Malu 1600, ibidem, p. 47. [264] 264 ISTonIA RmrÂKILOll oraşul Clujului de către logofătul Theodosie, comandantul gar-­ nizoanei de aici; iar dacă ar vrea să se întoarcă la Braşov la Mihai Viteazul, le dă voie a o face, însoţiţi de trei servitori care nu erau decât nişte păzitori mascaţi 23. Cu alte cuvinte comisarii erau arestaţi şi puşi sub _ pază. Ce împrejurare putuse oare să motiveze o măsură atât de primejdioasă '? Nici nu se poate gândi ca comisarii să fi avut în gând a fugi din Transilvania, căci nici o pricină nu'i împingea la aceasta. Fusese tot deauna bine trataţi şi consideraţi de Mihai care, de şi une ori le vorbiă cam aspru, însă avea 'tot deauna grija de a se scuza către ei, cu necazurile sale 24. Edrept că Mihai Întreprinsese cucerirea Moldovei În contra protestărilor anumite ale comisarilor; dar această abatere a lui Mihai de la voinţa Împăratului încă nu provocase ruperea relaţiilor Între imperiu şi domnul român, care să fi explicat retragerea, 'şi încă prin fugă, a comisarilor. Este învederat că vina ce li se punea în samă era ab­ surdă. Sau că arestarea săvârşită de 1999iătul Theodosie se: făcuse pentru o altă faptă a comisarilor, sauea trebuie pusă pe nesocotinta lui. Documentele păstrate nu învoesc decât această de pe urmă explica re, de oare ce, dacă arestarea comi­ sarilor ar fi fost motivată prin descoperirea vre unui complot; nu am vedea pe banul Mihalcea, locoţiitorullui Mihai Viteazul, dând chiar a doua zi după arestare, În 14 Maiu, ordinul de eli-­ berare şi scuzându-se către comisari că logofătul Theodosie ar fi un om simplu, nepurtat prin curţi, care nu ar cunoaşte: regulele bunei cuviinţi şi respectul ce se cuvine solilor 25, Co­ misarii cu toate aceste scuze se găsesc foarte jigniţi prin o ase­ menea încălcare a dreptului ginţilor. Ei îşi vărsă focul prin o straşnică ocară dată logofătului în o scrisoare a lor către banul Mihalcea, în care numesc pe Theodosie "un dobitoc Îndrăzneţ, neştiutor, ţărănos, care a făcut cea mai mare necinste Maiestăţei sale cezăreşti şi o ruşine ne mai pomenită domnului voevod, iar ambasadei noastre un dispreţ şi o daună prea grea şi nerepa­ rabilă, drept care numitul logofăt ar merită o pedeapsă exem­ plară şi o mie de ştreanguri; că Maiestatea sa va simţi această ofensă, ilustrul voevod va pierde marele său nume şi credit pe lângă Maiestatea sa şi pe lângă toţi principii Creştinătăţei şi pe lângă doctorul Pezzen, văzând ei o astfel de tratare din 2. Ungnad şi Zekel către Mihai, 23 Maiu 1600 şi aceiaşi către banul Mi­ halcea, 25 Maiu 1600, ibidem, p. 53 şi 59. Alt. doc. asupra aceleiaşi chestii din 12 Maiu 1600, ibidem, XII, p. 904. Nici în grădină nu aveau voie Comisarii să iasă .. Ibidem, pag. 921. 24 Ungnad şi Zekel către Rudolf al II-lea, 5 Aprilie 1600, ibidem, p. 38 .. 25 l3anul Mihalcea către comisari, 24 Maiu 1600, ibidem, p. 57. Altă scri­ soare a aceluiaşi către comisari din 26 Maiu 1600, ibidem, p. 61 : "cum vero Is pauca veI nulla regna peragravit neque adeo in aulis Caesarum Princlpum que sit versatus", [265] CĂDEREA I,UI MlHAI VITEAZUL 265 'partea acelui mojic, ţărănos, dobitoc şi neruşinat logofăt" 26. Banul Mihalcea care trebuia să se simtă şi el împroşcat prin asemenea epitete josnice date unui subaltern al său, nu face nici o observaţie solilor, ceeace fără îndoială n'ar fi lipsit, în cazul când ei ar fi fost surprinşi cu oare care uneltiri, ci le cere de a doua oară scuze pentru nedreptatea şi ocara ce li se făcu­ seră 27. Este învederat că Ul�J:irîib:fgi!J.�patât de sumeţ din par­ tea comisarilor şi atât de blând din partea ocârmuirei lui Mihai, arată că nu ei fuseseră cei greşiţi, ci aceasta din urmă. Apoi chiar Mihai Vodă când aude despre arestarea comisarilor, le trimite din Iaşi, În 24 Iunie, o scrisoare de scuze în care le spune că acest act de ocară a fost făcut fără ordinul şi fără ştirea lui, făgăduindu-le că îndată ce se va întoarce va pedepsi cu asprime o asemenea purtare 28. Mihai mai face apoi şi o mustrare di­ rectă banului Mihalcea 29, Din toate aceste reiesă înviderat că logofătul Theodosie, om simplu şi nu prea purtat în treburile ocârmuirei, văzând pârile aduse contra comisariIor că ar vroi să fugă, ceea ce putea să creadă, întru cât ei tocmiseră o trăsură până la Satul-Mare, crezu că aceasta ar aduce domnului său o mare nenorocire, pe care vru s'o împiedice, punând la opreală pe comisari. Aceştia însă nu se mulţumiră cu ocara dată logofătului: "Arestarea noastră protivnică dreptului ginţilor, adaug ei, în o scrisoare către banul Mihalcea, este de atribuit parte dom­ nului logofăt, parte rriagnificenţei voastre; ba ea pricinueşte chiar ilustrului voevod o scădere din strălucirea numelui său dând chiar motiv întregei Creştinătăţi a se îndoi de stator­ nicia si sinceritatea lui" 30. Si într'adevăr din acest fatal mo­ ment, 'comisarii care până atunci sprijiniseră pe Mihai faţă cu împăratul, sau cel puţin nui fuseseră duşmani, încep a lovi în el prin rapoartele lor, grăbind catastrofa ce se apropia cu paşi.uriaşi, c, Dacă cercetăm corespondenţa comisarilor cu împăratul în nainte de această întâmplare, o găsim cu toate observările lor asupra scopurilor lui Mihai, îndestul de bine dispusă în fa­ voarea domnitorului. Aşa ei stăruiesc mult ca să i se trimită aj utorul în bani, cel de atâtea ori zadarnic promis, descriind în culorile cele mai vii nevoia în care se află Mihai de a'şi plăti armata. Anume la sfârşitul lui August 1599 împăratul da­ toria lui Mihai 75.000 de tai eri. Petru Armanul fiind trimis '" David Ungnad către hanul Mihalcea, 26 Maiu 1600, ibidem, pag. 58: ."questo l ogoretto un hufalo indiscreto, Ignorante, rustico ... da quel villano, I'U' .st.ico, capraro, impudente Iogof'etto". 27 Mihalcea către comisari, 26 lVIaiu 1600, ibidem, p. 61. 28 Mihai Vodă către comisari, 24 Iunie 1600, "ex .Iassvasar"; ibidem, p. 79. es Mihai Vodă către hanul Mihalcea, Iunie 1600, ibidem, pag. 81. ee Comisarii către banul Mihalcea, 6 Iunie 1600; ibidem, p. 68. 1 I j fi [266] 2fiG lSTORIA ROMANILOR ----------------------------._--------------- de domn Ia împăratul după bani, cu ordin anumit de a nu se Întoarce. fără ei, împăratul nedându' i uici acuma, solul lui Mihai Viteazul se temea să se arate înnaintea stăpânului său, spre a nu plăti prin moarte neîndeplinirea însărcinărei. Mihai ame­ ninţase pe comisari că le v'a trimite după gât pe Cazacii şi Hai­ ducii săi, ca să sufere şi ei cele ce le suferiă el de la dânşiiîn fie care zi. Cu puţin timp înnainte de a ieşi Ungnad din Alba-Iulia, fusese martur la o scenă de tumult făcută de lefegii lui Mihai; care, răsculîndu-se, năvăliră în palat, în cât numai cu mare­ greutate putură fi liniştiţi de dânsul ". Impăratul însă era atât de lipsit de bani în cât nu trimetea de cheltuială propriilor săi comisari care i se jăluiesc într'un rând că nu aveau ce să mă­ nânce. Ungnad în deosebi care uriă foarte mult pe Ungurii din Transilvania, căci "între ei, cum spune el, ar fi mult turcizmu, bastardat şi adulterat; ei nu au nici o credinţă şi nici o pietate, în fie care din ei stând ascuns câte un Sigismund Batori, se fericeşte că le-a trimis Dumnezeu în persoana lui Mihai un ju­ decător drept care să'i pedepsească, prin varga lui de fier, 0- brăznicia, tâlhăriile si desfrânările Românilor, Grecilor, Sâr­ bilor, Cazacilor, Ungurilor şi Turcilor. El ocupă toate caste­ lele lor cu Români, Sârbi şi Bulgari" 32. Comisarii raportau cu credinţă Împăratului tânguirile lui Mihai, că ar avea o fru­ moasă şi aleasă armată şi ar ţinea-o acuma de 5 ani, că nepri­ mind nici un ajutor de la Maiestatea sa,au stat de geaba toată iarna şi acuma că se reîncepe vremea frumoasă stă tot ast­ fel, stricând numai ţara şi mâncând toate, despre care se ri­ dică fără Încetare plângeri şi supărări de la poporul de la ţară; însă de la Maiestatea sa nu vine nimic, nici un ajutor, nici bani; nici mângâiere, nici măcar un răspuns 'la numeroasele sale solii; că pe de altă parte Turcii, Polonii şi Moldovenii îl chiamă la ei, făgăduindu'! ţările ce le are în stăpânire, numai dacă ar vrea să primească proteguirea lor; dar el nu vrea să se înde­ părteze de Maiestatea sa căruia i'a jurat odată credinţă" 33. Dacă însă comisarii prin acest raport sprijiniau cererile lui Mi-­ hai Viteazul, ei pe de altă parte, tot pentru a nu se turbura armonia Între stăpânul lor şi domnul român, se temeau de ho­ tărîrea lui Mihai de a nu lăsa odată cu capul în afară de stă­ pânirea lui comit.atele mărginaşe ale Ungariei, şi îşi dădeau toate silinţele pentru a împiedeca pe Mihai de a'şi trimite ar-­ mata spre ele, "ca să nu se apuce de păr Mihai şi cu Basta, lu .. cru de care să păzească Dumnezeu, căci Majestatea Voastră al David Ungnad către Rudolf, II, 3 şi 4 Ianuarie 1600. ibid., IV, 1, p. 6 ... .. Raportul aceluiaşi din 8 Ianuarie 1600, ibidem, p. 12: "weill Eul' Ma­ jestat gesante selbst an. der taglichen Zehrung und Notturfft mangel leiden" ... Ungnad către Rabuss, 26 Ianuarie 1600 ibidem XII, p. 651. 33 Raportul comisarilor din 31 Martie 1600, ibidem, p. 29. [267] CĂDEREA LUI MIHAI VITEAZUL 267 ar trebui să plătiască faptele 101'''34. Pe acest ton se urmează corespondenţa comisarilor cu împăratul asupra purtărei lui Mihai Viteazul. De şi comisarii nu mai încuviinţează mai multe din faptele lui şi mai ales expediţia contra Moldovei, ei caută totuşi a menţineă pe Mihai pe cât în ascultare dar pe atâta şi în favoarea împăratului, cu toate că în rapoartele lor ei se În­ doesc despre sincerile scopuri ale voevodului român. Ba chiar indirect ei apără poz.iţia voevodului în Transilvania repetând fără comentat În rapoartele 10]" tânguirilc lui Mihai : "că îm­ păratul ar avea destule ţări În stăpânire şi pentru ce nu s'ar lăsa lui Transilvania, pe care a cucerit' o cu sabia şi sângele său ?"35. De îndată însă ce comisarii fură loviţi de guvernul voe­ vodului prin arestarea lor, ei schimbată tonul rapoartelor lor. Atinşi în onoare, presupuşi ei, oameni nobili şi reprezentanţii unui mare împărat, că ar fi putut fugi ca nişte vântură-tară, încep a cătă cu alţi ochi la politica lui Mihai Viteazul, în so­ -coteala căruia trebuiau să pună la urma urmelor ruşinea pă­ ţ.ită. Pe cât până acuma văzuse purtarea domnului în păr­ ţile ei cele bune, pe atâta de aici înainte vor fi loviţi mai ales de cele periculoase interesului german. Prin o lucrare psiholo­ gică uşoară de înţeles se schimbase dispoziţia spiritului lor către Mihai Viteazul. De aceea şi găsim că în cel întâi raport al lui Ungnad trimis împăratului după arestarea lui, el spune: "că despre Transilvania şi Valachia vor întâlni tratările de pace mari greutăţi, mai ales fiind că Maiestatea Voastră încă nu poate şti cum stă cu Mihai Voevod în privirea Transilvaniei, şi dacă el se va lăsa de nedreapta lui pretenţie şi va vroi să se supună Maiestăţei Voastre. Nu se poate pune temei pe neu­ tralitate; căci Transilvania trebue să fie apărată sau cu pu­ tere de Maiestatea Voastră, sau trebue să cadă în tributul tur­ cesc, slând de o cam dată în discretia şi la bunul plac al lui Mihai Vodă încotro el se va întoarce după gustul şi intentiile sale. Dacă Transilvania plăteşte Turcilor tribut, atunci va cădea nu nu­ mai în proteguirea ci şi în totala lor supunere, şi în cazul unei răzhoiu Între Maiestatea voastră şi Turcia, veţi vedea şi pe Transilvania ca şi mai în nainte mergând în contra Maiestăţei Voastre cu poporul ei, şi dând toate ajutorurile de războiu duş­ manului. Acest punct însă trebue să rătnână în suspensie până "' Raportul comisarilor din 3 Aprilie 1600, ibidem, p. 36. Corup. Raportul lui D. Ungnad către Rudolf al II-lea, 9 Ianuarie 1600, ibidem, p. 14: "Gott ver­ hiet d,15 der Michal und HeI' Basta, dem der Michal ohne das zum ublisten gewo­ gen ist nicht ein ander in das haar fallen, dessen Eul' Maj. Handluugen endgelten rnueszten" . ss Raportul comisarllor din 31 Martie 1600, ibidem, p. 30. Acel din 3 Apr. '1600, ibidem, pag. 34. [268] 268 ISTORIA ROMÂ�JVm vor iesi la un capăt cu Mihai" 36. Ungnad punea în acest ra­ port re.rrtru întâia o�ră în prepus sc�puril� ?omnului mun.tea�n în prrvirea raporturilor IUl cu Turcii, aratand astfel mai la- c murit împăratului unde stătea pericolul domniei voevodului asupra Transilvaniei. Doctorul Pezzen. - Dispoziţiile În contra lui Mihai spo­ riră şi mai mult după întâlnirea comisarilor cu doctorul Pczzen în Satul-Mare unde îi ieşiseră împreună cu banul Mihalcea şi doi Unguri, deputaţi ai dietei, Întru întâmpinare. Amba­ sadorul extraordinar a căruia sosire era aşteptată cu atâta nerăbdare de Mihai Viteazul, pentru ai aduce banii trebuitori la plata oştirilor sale, veniă spre a pune la cale cu totul altă afacere decât aceea de a umplea goala visterie a domnului ro­ mân, şi de sigur că ar fi fost în interesul lui Mihai Viteazul de a întârzia şi nu de a grăbi sosirea lui Pezzen, Incă de mai în­ nainte acest personaj lăsase a intrevedea dispoziţiile sale fală, cu voevodul în o scrisoare pe care i'o trimesese încă din Aprilie, în care începea prin a-i spune "că hotărâri le luate de Mihai ar putea să'l ducă la peire, dacă nu se va lăsa de ele şi nu se va su­ pune cu totul împăratului". Ii mai cerea doctorul,prin acea scrisoare, ca să trimită pentru câtva timp pe fiul său la Ma iestatea sa, ceea ce supără pe Mihai la culme, văzând că i se cereau acuma ostateci, şi cât de puţină încredere aveau Nemţii în el. Această scrisoare mai fiind încă şi rău interpretată lui Mihai, înţelegem cum chiar de pe atunci el trebuia să fie pornit contra ambasadorului extraordinar 37 care şi el, la rândul său, avea aşa de puţină încredere în Mihai, că punea să se reţină ca ostateci Banul Mihalcea şi alţi doi boieri ce ieşiseră întru întămpinarea lui la Satu-Mare, până la întoarcerea lui din Ardeal. Iată cum se apropiau acuma solul împărătesc şi domnul român. Şi cu toate aceste Mihai, strâns de gât de trebuinţă banilor, pe care credea că o va îndestul a sosirea lui Pezzen, trece peste toate aceste consideraţii, şi grăbeşte pe cât poate venirea amba­ sadornlui. Nevoile momentului, neapărate şi neînduplecate.. a. DavId Ungnad către Rudolf al II-lea, 19 Iunie 1600, tua.. IV, 1, p. 77 : "Sibenbtil'gen welches zwar noch inn des Mlchael Vaivoda Discretlon und \ViII­ khur steht, wohin el' sich ex possesso und 'ex prof'esso wenden will ... und muss dleser: Punkht dieser Zeit in suspenso, bis man mit clem Michal daraus kho mht, beruhen". 37 Raportul comisarilor din 3 Aprilie 1600. ibidem, IV, 1, p. 35: "des herrn dr. Peczczen brieff an Mihaltsch ist im gal' depravirter vertulmatscht wordcn, unndt glauben wier nit dasz el' Mihaltsch selbst es recht verstanden hab ; denn es ist hoch und vernlinftig gestălt, Sonderlich hat.t cler hen Peczcz ilune die heiltge warheit im eingang geschrieben, dasz des herrn Wai da resolutionen im selbst zu endtlichen selnem verderben gereichen werden, wo el' nit darvon abst ehet, unndt sich Euer Maiestăt gănzlieh untel'wil'fft. Den Punct il1n des henn Peczczell' schreiben dasz el" sein SoIm auf ein Zeit an Euel' Majestăt hoff schi'ken solle, hatt el' ubell unnclt mit verschimpfung'aufgenumben, sehr unndt vieI dariiber gelacht"" [269] întunecau mintea de altfel deşteaptă a lui Mihai. Nici un pe­ ricol nu putea fi mai mare pentru moment decât lipsa banilor, care'] punea în neputinţa de a păstra mai mult timp oastea lui de lefegii, tocmai acuma când prin cucerirea Moldovei şi alungarea lui Ieremia zădărise aşa de rău pe Poloni şi pe toţi duşmanii săi, De aceea Mihai, în dorinţa lui nespusă de a'şi îndestulă oştirea, credea - între dorinţă şi : speranţă este o aşa de strânsă legătură! - că Pezzen îi va aduce banii numai decât. Despre cele ce i-ar fi putut cere în schimb ambasadorul extraordinar, se găndiă Mihai numai în al ' doilea rând, sau era sigur că prin vorbe pompoase despre credinţa sa către Îm­ păratul şi Creştinătate va putea adormi temerile Nemţilor pentru apucăturile lui Mihai şi spunea tuturora care putea să'I audă că "Pezzen să'i aducă bani, iar nu scrisori; că altfel al' ieşi lucrurile la rău. Cum spuneau Germanii Mihai aştepta pe Pezzen ca pe un "ofiţer plătitor" 3S. . Pezzen ajunsese în Satu-Mare Însă fără bani, care ar fi trebuit să fie acuma sositi si să'i afle Pezzen acolo; dar vistieria împărătească nu se prea grăbise ai trimite, pentru că lăzile ei erau tot deauna goale. Pezzen scria împăratului cum că nu a găsit banii şi va trebui să se ducă la voevod iar fără monedă, ceea ce ar atrage iarăşi insulte Maiestăţei Voastre din partea harbarului 39. Totuşi Pezzen se hotărăşte să meargă la Mihai pentru a pune la cale poziţia lui în Transilvania, adecă de a cerca, dacă se poate, să'I facă să părăsească ţara cu bună pace; Pezzen însă se convinsese de mai în nainte de zădărnicia acestei încercări, de oare ce atât cei doi Unguri veniţi cu co­ misarii şi cu Mihalcea înnaintea ambasadorului extraordinar, pe cât şi informaţiile culese de comisari în Transilvania, nu mai puţin şi acele venite doctorului Pezzen, concurgeau a sta­ bili hotărârea lui Mihai, de a nu ceda cu nici un preţ Ardealul împăratului, şi nu mai era în această privire absolut nici o speranţă 40. Mihai primi pe ambasador cu ura în suflet, când Între­ bâudu'I de bani el îi spuse că nu au sosit. Totuşi pentru a'I mân­ gâia şi a'I adormi, se hotărî între ambasador şi domnul român ca acesta să trimită soli la Praga, spre a se întocmi în scris CĂDEREA LUI MIHAI ViTEAZUL 269 I 2B 7 Iunie 1600, ibidem, XII, p. 937: "ein Zahlmeisl.er Officier". 39 "Vcrschimpfung an Euer K. M. Hoheit bej den Barbaren", Pezzen către împărat, 6 Iunie 1600. Ibidem, XII, p. 935. 40 Ungnad, Zekel şi Pezzen către împăratul, 5 Iulie 1600, ibidem, IV, pag. 84: ,,"Vei! aher obgemelt.e Gezandte auf mein doctor Pezzen perszonliche beîiudung mit dem Waida starkh gedrungehn und ein hofnung gemacht es mochte mit mciner gegenwart doch ausser der Cessiin âie durchaus nichl zuocrhoţţen, wesz fruchtbarlichs in dem ubrigen vernichtet, haben wir uns dahin Resolvirt es komme nun herein werde wolle, so sagt der Woyda, el' sey Herr in Siebenbiirgen und hab das Land Iiir slch emgenommen". [270] 2'70 lSTOIUA ROMÂNILOR condiţiile privitoare la oc�nnuir�a Tra,nsilvan�ei 4.1;, iar cât despre bani, punctul tocmai sare .mteresa pe lVllh�tl III gradul cel mai mare - de o cam data mal mult chiar decat recunoaş­ terea lui de locoţiitor împărătesc - rămâneă ca împăratul să determine timpul când trebuia să'i fie număraţi; cu alte cu­ vinte ambasada lui Pezzen către Mihai, care lăsa toate lucru­ rile să se reguleze în urmă nu avea nici un scop; şi într'adevăr că ţinta venirei doctorului în Ardeal era cu totul alta, după cum vom dovedi-o în curând. Intre acestea Banul Mihalcea, reţinut ca ostatec de co­ misari până la întoarcerea lui Pezzen, intră într'o furie ne mai pomenită când înţelese rolul ce i se împuneă, şi uitând că tre­ huiă şi acuma să nu iee masca prieteniei de pe obrazul său, rosteşte într'un moment de indignare cuvintele cele mai grele Ia adresa Nemţilor, că "dacă împăratul nu va ceda dorinţelor lui Mihai, va vedea unde va ajunge Casovia, Viena şi Praga", dând astfel a înţelege, el ministrul domnului, că stăpânul său se va arunca în partea Turcilor, şi mai adăogând încă cum că toţi boierii vor reţineă pe Mihai de la cedarea Transilvaniei către împăratul 41, . Că Mihai el însuşi nu se aştepta la mare lucru din solia lui Pezzen, şi că vroia numai să dobăndiască banii, pe care credea, prea cu mare înlesnire că doctorul îi va aduce, se vede şi pe aceea că el în acelaş timp urma înnainte tratările sale cu Turcii, trimitând chiar pe când aştepta vizita lui Pezzen, o solie la Constantinopole 42, 41 Ungnad şi Zeckel către Hudolf al II-lea, 6 Inlie 1600, ibidem, IV, 1, p. 87. Punerea la cale între Pezzen şi Mihai fusese numai orală. Era să fie Întocmită În scris de solii lui Mihail la curtea împăratului, pe care desfăşurarea îrnprejură­ rilor nu-l mai duse acolo. De aceea nu se găseşte, în documentele timpului, nici un act scris asupra acestei tnsemnate daraveri, Din raporturi care amintesc de ea, aflăm nnmai atâta că a fost arătată în text. Aşa în unul al lui Thoracomlnus din 13 August 1600, ibidem, p. 104, se spune; "Tl'actationem quae cum Ill-mo domino Pezzio per ill-m dominum Vaivodam conclusa erat, fere in omnibus ar­ ticulis mutatam esse". In o scrisoare a comisarllor către Mihai Vodă din 19 August, ibidem, p. 108, găsim; ita in posterior! tractatione eum iii-ma dominiatione vestra conventum esse ut absoluta et per suam Maiestatem confirmata tractione tandem de certa summa pecuniae ill-rnae dominiationi vestrae certo et definito tempore praestandae". In sfârşit în o altă scrisoare a lor către Mihai din 30 August, ibidem, pag. 118, se adaugă că; "conventionis statum hune pottissimum fuisse, Ill-s do­ minus Pezzius affirmavit, ut compositis, interoentu lega/orum ill-mae dominationes vestrae in aula sacrae Caesareae lVIajestatis poiioribus de possidetula, adminis­ trtinda el quberruuuia Transilvania ariiculis, tandem etiam de pecuniae summa, pruefixis distinctis terminis, cerli aliquid ratique statueretur". 42 Girolamo Capello către dogele, 12 August 1600, ibidem, IV, 2, p. 26; "Ii qiorni passali gionse qui un uomo del Tart.aro, che conduse su una personna mandata da Micali suo padrone per trattazione di pace? Dacă socotim timpul trebuitor pentru mergerea solului la Constantinopole, vom vedea că trimiterea lui cade tocmai În timpul tratărilor cu Pezzen, în Iulie. Insemnată este şi scri­ soarea lui Mustafa Cadiul din Segedin care spune că paşa din Temişoara al' fi fost trimis la Mihai pentru tratări". 27 lVIaiu 1600. XII, p. 922. [271] CĂDEREA LUI :MIHAI VITEAZUL 271 Corespondenţa ce urmează după ieşirea lui Pezzen din Transilvania atât cu el cât şi cu comisarii împărăteşti ce nu se mai Întorc în ea, ar părea, la prima vedere, că întăreşte împă­ carea săvârşită, şi că Mihai rărnâneă ca şi mai înnainte omul împăratului. Mihai cere mereu bani de la comisari cât şi de la Basta chiar, pe care'I mai roagă în deosebite rânduri să plece asupra Polonilor, spre a'i împiedeca de a ataca Ardealul. J n una din aceste scrisori găsim chiar din partea lui Mihai o revăr­ sare prietinoasă către generalul german, spunându'i că nu mai are în contra lui nici o inimă rea si îi cere ca si el să uite totul şi să se jertfiască ambii spre binele comun 43, un simţimănt care în acel moment era desigur sincer din partea lui Mihai Vitea­ zul, căci, dacă Mihai avea vre-un cusur, era acel al unei inimi tot deauna prea pe faţă. Comisarii şi chiar Basta îi răspund într'una că ieau toate măsurile trebuitoare spre a împiedeca atacul Polonilor; că îi vor trimite bani în curând, numai cât să mai aibă pu-ţină răb­ dare, în cât din această corespondenţă pare a reeşi într'un chip învederat, o reîntoarcere a vechilor bune rela-ţii ale comisarilor cu Mihai Viteazul, o Înlăturare din partea Germanilor a tutu­ ror prepusurilor insuflate lor prin purtarea domnului şi rein­ trarea lui în bunele gra-ţii ale curţei de Austria. Toate aceste Însă erau numai nişte manopere a adormi pe eroul român, care şi aşa nu veghiă cu îndestulă trezire asupra poziţiei periculoase în care se afla. Sub picioarele lui se adunase tot mai arzânde si mai încordate lavele unui vulcan ce ame­ ninţau să'I înghit� în cumplita lor isbucnire. Ungurii nu puteau avea încredere în Mihai şi de aceea Alois Radibrad spune unui arhiduce încă din 29 Noernvrie 1599, o lună numai după cucerirea Transilvaniei, că "dacă Mihai Vodă rămâne în guvernul acestei ţări, să mă creadă Alteţa Voastră că se va naşte o mare buimăceală şi amestecare, şi nu mă îndoiesc, chiar o răscoală, pentru că ţara nu va fi mul­ ţumită şi împăcată de a fi ocârmuită de acest principe". Se răspândise între Unguri vestea că Valahul îşi pro­ pune după ordinul împăratului, a tăia în bucăţi pe nobilii, sper­ juri şi răsvrătitori cotra M. S.44, Toată această încordare era să aţâţe o revoluţie întinsă asupra întregei ţări de care trebuia să se sfarme toate planurile voevodului. Elementele cele mai deosebite, atât acele duşmane pe faţă lui Mihai cât şi acele ce făţăriau supunere şi prietenie, erau să se unească Într' o sin­ gură sforţare care să smulgă Ardealul din mâna Valahului, spre a'I da de o cam dată în acea a Neamţului. Ori cât uriau Ungurii pe Nemţi, tot mai urâţi le erau Românii. Gândul de •• Mihai către Basta, 8 August 1600, XII, p. 993 . •• Ibidem, XII, p. 520 şi 779. [272] 272 ISTORIA RO!l1ÂJliILOR ------------.----------- a fi stăpâniţi de un membru al poporului pe care se învăţase a'I privi în timp de secoli ca menit numai cât spre o degrădă­ toare robie, li se părea ceva neauzit, peste putinţă. "Cum se putea suferi ruşinea ca un valah să stăpânească o provincie aşa de nobilă, exclamă Malaspina în unul din rapoartele sale" 4G ! De la o vreme de si cam târziu, Mihai bănui că era În­ conjurat de trădători, căci într'un rând el scrie cornisarilor "că ar Ii vrut să le trimeată pe lângă boierii săi şi doi Transil­ văneni, dar nu o putea' face, căci ar li auzit din toate părţile că îi vor trăda, şi nu se poate Încrede În ei" 46. Când trimite pe banul Mihalcea să întovărăşască pe comisarii ce ieşiau întru întămpinarea lui Pezzen, le dă şi doi Unguri cu ei, care Însă trebuiau să stee necontenit pe lângă Mihalcea, şi nu aveau voie să vorbiască cu comisarii 4,. Şi într'adevăr Ungurii, de şi cei mai mulţi trataţi foarte bine de Mihai Viteazul, se sileau în toate modurile să'l compromită, înnainte de a se răscula făţiş contra lui. Astfel am văzut cum ei se prefăceau că ar dori ca Mihai nu numai să rămănă în Transilvania, dar Încă să dom­ niască afară în Ungaria, "atâta ar fi ei de sătui de ocîrmiurea germană, neputând rămâneâ mai mult timp sub casa aus­ triacă". Comisarii observă asupra acestei veşti, că "deşi aşa lucru nu ar fi de necrezut din partea Transilvănenilor şi a câ­ torva din Ungaria de sus, totuşi s'ar părea iscodită mai mult În dauna Voevodului, spre a'I înstrăina de Germani şi a'l pune rău cu ei" 48. De aceia Ung-urii înteţesc pe Mihai a cere numai decât stăpânirea comitatelor mărginaşe din afara Ardealului. Ei ştiau că, îrnpingând pe Mihai la asemenea cerere de la Ger­ mani, rar compromite În ochii lor 49. De aici se explică stăru­ inţa cea.Iipsită de ori ce măsură a lui Mihai, pentru stăpâni­ rea numitelor comitate. El credea că prin dobăndirea acelor părţi va mulţămi năzuinţele Ungurilor şi'şi va creiea un titlu la recunoştinţa lor. Nici în această privire Mihai Viteazul nu ,;, Raportul lui Malasplna, 14 Noernvrle 1599, ibidem, III, p. 514 : "quanto gnominiosa cos a sarebbe, se un Valaco dominasse una provincia cosi nobile come questa". 4G Raportul cornlsarilor din 31 Martie 1600, IV, 1, p. 31: "Er wolle neben sein zwen gesanten Boyarn auch zwen Stbenburger schlkhen, das sei da­ rumben verbIibcn die weill el' allerlei von irer verratterej gehort hab und kheinem recht trauen di:irffen". 4, Raportul cornlsarr'or, 1 Iulie 1600, IV, 1, r- 83: "die zwen Slhen­ htirger dirUen von dem Mlchaltscni nit khurn l.en und mit uns reden" . .. Raportul c omisarllor din 29 Martie 1600, IV, 1, p. 20: "Das ist nun von d en Stbenburgern und etlichen mit inen corresponrl irend en oher Ungarn n icht gal' unglauhjich, abel' auch nicht mit rechtenTreuen gegen den \Vaiaa, s mdem alleh von inen dahin angesehen das sy in von E'ler Majestiit separi­ ren und abalienyrn mochten" . ., Ungnad şi Zeckel către Rudolf al II-lea, 3 Aprilie 1600, ibidem, p. 34. [273] CĂDEREA LUI MIHAI VITEAZUL 273 i l' I înţelesese că era jucat. Mihai deci, de şi nu pătrunsese în totul jocul Ungurilor, simţise că .. eUl trădau. Cum să se explice însă atunci purtarea contrazicătoare a eroului? Pe de o parte neîncredere în Unguri, de alta lăsa­ rea armatei moldovene sub comanda lui Moise Sekeli, şi acea a Transilvaniei sub Gaspar Sibrik 50; pătrunderea în unele puncte prin uneltirele Întinse de duşmanii săi, în altele orbire şi cădere în lanţurile lor? Mihai începuse a pierde cumpătul în acest vălmăşag de imboldiri opuse. El simţea prin instinct că Nemţii şi Ungurii vroiau să'l surpe, şi cu toate acestea în Nemţi şi Un­ guri trebuia să' şi caute sprijinul său; căci Turcii erau buni nu­ mai de spărietoare. Ştia el că, după toate cele ce făcuse, o îm­ păcare cu ei nu putea fi decât închipuită. Mihai s'ar fi putut mai la urmă rezema pe armata lui, cu ajutorul căreia el des­ legase cele mai grele încurcături ale vieţei sale; dar aici se 10- via de altă greutate: lipsa banilor, pentru aflarea cărora era nevoit să recurgă tot la Nemţi. In o asemenea stare încurcată a afacerilor lui, să ne mirăm dacă şovăi a, dacă puterea lui nu mai era limpede şi bine lămurită? Lui Mihai Îi lipsiă un punct de sprijin pe care să se poată răzămă spre a ridica lumea ce gravita în jurul lui. Acest punct l'ar fi putut afla într'un singur element, poporul român din Ardeal; dar la el tocmai nu se qân­ .dise nici o dală. De mult plănuită revoluţie contra lui Mihai Viteazul aşteptase sosirea doctorului Pezzen la Alba Iulia, spre a se da pe faţă. Cei doi Unguri veniţi întru întîmpinarea lui Pezzen, împreună cu banul Mihalcea şi comisarii, ajungând la Satu­ Mare, şi ne mai putând fi păziţi de a vorbi cu reprezentanţii împăratului, după cum fuseseră în timpul călătoriei, spun în as­ cuns acestora, că În toate părţile ţara ar fi gata a se răscula contra lui Mihai; că dacă s'ar trimite numai o mică oştire spre Cluj, toată provincia s'ar ridica, aşa că Împăratul ar putea prea uşor să pună mâna pe ea 51. Nu poate fi nici o îndoială că doctorul Pezzen, prin u­ neltirile puse de el În lucrare .în Ardeal provocase izbucnirea acestei mişcări, pentru a scăpa prin ea de domnul român. Aceasta mai Întâi se dovedeşte din faptul că comisarii după ieşirea lor la Salu-Mare Întru întârnpinarea doctorului '. Ungnad şi Zeckel către Ştefan Csaki, 23 August 1600, IV, 1, p. 115. 51 Ungnad, Zeckel şi Pezzen către Rudolf al II-lea din 5 Iulie 1600, ibidem, 'p, 85: ,,'Vie die zween unarlschen Gesandten in gehaimben und all er orten unsz -augezelgt wurdet, wann nur Eur Khayser1iche Majest ăt ein geringe anzal Volkhs ·gegen diser aranlzcn beisamten hetten, unei auf ein solchen faU nach Clausemburg Tucken liessen, wurde es im ganzen landt ein aufstandt und ein beifaJlen verur­ -sachen, und dadurch Eur Khayserl ichen Majestăt desz Landt s sich volkomhlich Jmpatroclniren mogen". , A, D, Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. V. 18 [274] 274 ISTORIA HOMANJLOR Pezzen, nu se mai Întorc îndărăpt. Rămânerea lor în Ungaria se înţelegea încă pentru timpul cât ţinu ambasada lui Pezzen, dacă nu spre alt scop, cel puţin spre a ţinea de urât (?) pe ba­ nul Mihalcea, ce rămăsese ca ostatec în mânile Nemţilor, până. la Întoarcerea lui Pezzen. Dar după ce acesta se întorsese în Austria; înţelegăndu-se în aparenţă cu Mihai Vodă, pentru ce urmează comisarii a rămâneă afară de hotarele Transilvaniei? Nu putea să fie numai spre a'şi răsbuna de arestarea suferită, căci ei erau reprezentanţii împăratului, şi nu puteau asculta numai de motive personale. Indepărtarea lor din Transilva­ nia, trebuia deci să fi fost urmarea unui ordin mai înnalt. Intradevăr aflăm că această îndepărtare a comisa­ rilor germani fusese propusă lui Mihai de Pezzen, sub pre­ textul de a înşela pe duşmani, prin aparenţa unor stricări a relaţiilor între Mihai şi împăratul. Comisarii se prefac a fi mâh­ uiţi de această întocmire făcută de Mihai cu ambasadorul extra­ ordinar, si scriu lui Mihai că ei nu sunt vinovati, dacă nu mai pot veni in Transilvania, şi'! roagă să nu răstălmăcească această a lor lipsă în sensul calomniilor ce li se pun în socoteală" 52. Nemţii aplicase înnalta şcoală a politicei de machiave­ Iism şi înşelătorie, spre a circonveni pe Mihai. Domnul român, cu toată deşteptăciunea firească a rninţei lui, ameţit cum eră: el de greutatea poziţiei sale, stăpânit apoi de gânduri şi de te­ meri mari, nu pătru nse acest joc, care tocmai fiind prea subţire ar fi putut să'l pună în bănuieli; căci ce înţeles aveau scuzele comisarilor, când dr. Pezzen alcătuise cu el rămânerea lor în afară de Ardeal? Apoi nu trebuia să'I pună În mirare împrejurarea că Nemţii: pe care îi ştiuse tot deauna îngrijiţi asupra scopurilor sale, ca nu cumva el să vree a se tmpaironă în Transilvania, pe când eI: încă nu arătase asemenea gănd, acuma când il desvălise pe Iaţă, spunând cum am văzut comisarilor, că împăratul ar avea un imperiu Întins şi pentru ce nu i-ar lăsa lui Transilvania=, nu trebuia zicem să'] loviască prea lesnea aderare a guvernului german la cererile lui? Dovada Însă scrisă a uneltirilor ger­ mane ne-o dă următoarea misivă a lui Francisc Alardi, care raportează către comisarii împărăteşti modul cum se pornise 62 Scrisoarea cornisarllor către Mihai Vodă, 25 Tulie 1600, ibidem, p. 88: "mussarium et consultum visum et ita intel' ltl-rn dom-rn V-ram et ill-rn d-num Pezzium conclusum Iuerit , ut nos ambo ad deludendos liostes impedietidos que nocivos ... conaius illorum hoc iem pore in Transiloaniatri non redeamus,c. Quin imo delibe­ ravimus recta iterum in Transllvanlam reditum nostrurn parare ... nisi nos ah Instttuto nostro dellberatio ct conclusio Ill-mae dois V-rae cum iii-o d-no Pezzlo facta revocasset, de quo solemniter, oidelicet quod' reditus noster in Transiluaniam­ per nos non steterit, protestamur ... denuoque obnixe oranles ne flanc tinoitis nobis). absenti am noslram mal(qnorum calumnys, in synislram pariem rapi, neque hone­ stam nostram famam falsis delationibus proscindi patiatur" . • , Mai sus, pag. 248. [275] CĂDEREA LUI MiHAI VITmAZUL 275 mişcarea revoluţionară: "Imi aduc aminte, ilustri domni, că pe când eram la Satu-Mare, unde se afla şi doctorul Pezzen, domniile voastre aţi tratat cu mine cu mare gravitate, îndem­ nându-ne a fi cu credinţă, întreaga provincie către împăratul, şi a privi pe Maiestatea sa ca pe domnul nostru legiuit şi prea sfânt. Şi noi răspunzând câ am fi dispuşi a o face cu cea mai mare tragere de inimă, dacă nu am fi îngroziţi prin nespusa cruzime a voevodului, care prin militarii s�1Î împrăştieţi pre­ tutindenea, nu numai că ne ameninţă viaţa noastră, dar .I1U ar fi cruţat nici pe acea a femeilor şi copiilor noştri. Atunci domniile voastre aţi răspuns că întreaga provincie ar putea toi deauna să se opună şi să strice unui om. Această îndemnare a domniilor voastre, întipărind'o adânc în sufletul meu, am crezut de cuviinţă a o împărtăşi mai multor căpitenii ale ţărei, şi de atunci nimic n'a fost scăpat din vedere pentru a întări rândul nostru de a ne pleca sub scutul Maiestăţei voastre. Toată no­ 'bilimea şi toate cetăţile aleargă în tabere, recunoscând de domn al lor pe Maiestatea sa împăratul, ba chiar şi lefegii voevodului, Ungurii călări şi pedeştri, trec ură toţi la noi" 54. Aşa dar comi­ sarii îmhiau pe nohili la revoltă încă de pe când se aflau în Satu­ Mare, şi doctorul Pezzen, când se apropiase de Mihai şi tratase cu el despre recunoaşterea însuşirii lui de guvernator al Tran­ silvaniei, purta în sinul său gândul trădărei, pe care îl împăr­ t ăsise de mai înnainte nohililor Ardealului. In afară de seri­ soarea lui Alardi, înţelegerea nobilimei maghiare cu ocărmui­ rea împărătească mai reiese şi din cererile de mulţămită pe care nobilii Ştefan Ciaki, Mihail Lukarfusii, Georgio Zaluskii, Şte­ fan Chiriţel, Iohan Biari, Gabriel Ladislau, Christoîoru Jalus­ ckii , Matheum Perusy, Petrius Ficior şi Petru Aisyg o cer de la împăratul după răpunerea lui Mihai la Mirăslău 55. Răscoala Ungurilor. - Nu trecuse luna de când Pezzen 'părăsise Ardealul, şi răscoala isbucuiă de odată în toate păr­ ţile. Cel întâi care dădu semnul începutului fu generalul însăr­ cinat de Mihai V iteazul cu paza Moldovei, Moise Sekeli. Pen­ tru a pune răscoala în mişcare, el părăseşte postul său fără voia lui Mihai, şi acesta arneninţându'l cu pedeapsă 56, el fuge îm­ preună cu alţi nohili anume: Ştefan Ukutievici, Ioan Petki , Ioan Niacaro, Francisc şi Ştefan Horvat, Ioan Nagi Levai şi Gabriel Torok, şi trece pe la Hust în Polonia. Mihai Viteazul văzând această pribegire, precede la început cu asprime şi taie " Scrisoarea lui Francisc Alardl către comisari, 6 Septemvrie 1600, IV, 1, p. 12-1: "tulU ill-rnae DOl11-es V-strae proninciani inleyram uni liomitii setupre resistere el no cere poese, responderunt". 55 Cererile de mulţumire de după Seplemvrie 1600 .. ibidem, XII, p. 1050- 1053. Pentru Giegy, p. 1091.. iG Uugnad către Rudolf al II-lea, 21 August 1600, ibidem, p. 11-1. [276] 276 ISTORIA ROMÂNILOR alti 5 nobili : pe Farkaş Corniş, Mihai Zemere, Gheorghe Niutndi, Fl:ancisc Farcaş şi Benedek Tombatf'alvi, ceea ce grăbeşte încă aprinderea răscoalei 57. Altor nobili Unguri le confiscă averile precum lui Ştefan Kakos (Cucoş) pentru că arăta bănueli asu­ pra scopurilor lui Mihai. Moşiile lui Kakos sunt restituite după ordinul cornisarilor şi acel al lui Basta, ceea ce avu pe de o parte drept rezultat scăderea autorităţei voevodului şi deci încura­ jarea mai departe a Ungurilor la trădare, pe de alta înveninară şi mai rău raporturile lui Mihai cu Basta 58. Lui Ştefan Bcdony Mihai îi luase un castel 59. In acelaş timp pe când Sekeli trece ac în Polonia pe la Hust, Gaspar Sibric, al doilea cap al armatei lui Mihai fugea către Arad. Comisarii se prefac a deplânge pe Mihai pentru nenorocirile ce I'ar lovi. Ei îi arată cum de mult încă îl sf'ătuise să nu hrăniască aceşti şerpi la sănul său; să nu le încredinţeze. importantele comande cu' care erau însărci­ naţi că; Mihai nu'i ascultase 60. Cât de perfidă era această nouă încercare a comisarilor de a adormi pe Mihai asupra împăr­ tăşirei imperialilor la revoluţia pornită în contra lui, se vede din adresa aceloraşi comisari către dieta Transilvaniei poste­ rioară numai cu câteva zile acelei în care ei deplâr geau pe dom­ nul român, unde de asemenea deplâng "adminisfrarea cea voi­ lentă a Transilvaniei", adăogând că îndreptarea ei este mai ales treaba generalului Basta, dar că se pot rezema şi pe aju­ torul lor tot deauna gata ai sta spre slujbă 61. Este învederat că sau comisarii ţineau la Mihai în contra Ungurilor, pe care îi numeau şerpi hrăniţi la sânul lui Mihai, sau cu Ungurii în contra violentei ocârmuiri avoeuodului. Arnândouă aceste protestări nu puteau fi adevărate în acelaş timp, şi care din două era acea curată, credem că după cele expuse până aici, nu mai are nevoie de a fi arătată. In tot acest răstimp, pe când răscoala se urziă în ascuns Mihai ceruse necontenit bani de la comisari, primind la fie cal e dată răspunsul că Împăratul n'ar fi determinat încă timpu­ rile în care urma să i se facă plăţile si să mai aibă putină răb­ dare. Intr'un rând Însă Mihai trimit:1nd o cerere mai' amenin­ nintătoare, comisarii scriu către împăratul, că, de si ei trebuie să �mble tot amânând pe Mihai Vodă cu ajutorul de bani şi. de oameni până la desăvârşita hotărâre a împăratului şi la intervenirea generalului Basta, totuşi în cazul unui pericol ex- 57 Ştefan Bathori către David Ungnad, 21 August 1600, ibidem, p. 113_ Doi din ei fusese ucisi de' Secuii de rând. Aceştia Însă fiind partizanii lui Mihai; tot lui i se punea moartea lor la socoteală. ns Kakas către împăratul pe la 1600, ibidem, XIJ, p. 1055. " Statele Ardealului către împărat, 22 Noemvrie 1660, XII, p, 1089. ee Comisarii către Ştefan Csaky, 23 August 1600, IV, 1, p. 115. <1 Comisarii către dieta Transilvaniei, 5 Septemvrie 1600, IV, 1, p. 121. [277] cX DF1RI". Şi consiliul de războiu în Noemvrie 1600, două luni după lupta dela Mirişlău, opina că "înnainte de toate Mihai Vodă tre­ buie să fie menţinut în devoţiune după cererea lui, prin toate căile şi mijloacele" 118, Şi împăratul era de aceeaşi părere 119. Din această nevoie a Austriei de a se apăra contra Polonilor se va explica întoarcerea iarăşi a împăratului către Mihai, DUP:"1 izbânda Polonilor de la Teleaj eni, împăratul se arătă foarte nemulţumit că nu se ajutase Mihai, mustrând pe Mihai, mus­ trând pe comisari pentru această pări1sire :1 voevodului mai u: Mihai Vodă către Bast.a, 12 Oct.om vrie 1 GOO, ibidem, 1 V, J, p. 11)1. 1U; Ungnad către Budolf al II-Iea, 12 Octornvrie 1 Gao. idibetn, p. 1(;2. 117 Scrisoarea cit ată mai sus, not a 10:; (p. 288). ri s Coresp. de războiu, 4 Nocrnvrie 1 GOa, ibidem, X II, p. 1077 : "rln Mlchhael Veyda aur al le MiU] u nd 'Neg, in dcvot i ou crhall cu wcrdcu solle. WJ (bir/CII), p. 1078. [295] C.l.DEREA r.rr MIHAI VITEAZl.'L 295 ales că impăratul era ele părere că el nu trebuie împins la un act disperat"12o. Transilvăne.nii însă nu vroiau cu ruei un preţ o apropiere intre Mihai şi Germani, pentru că doriau să scape şi de aceştia, spunănd că "Dumnezeu i-au scăpat de un drac şi le-au trimis zece după gât 121, 1 n sfârşit Miha i văzându-se în mare pericol din partea Polonilor care erau mai tari decât el, se hotărăşte a trimite pe fiul său ostatec la Basta, spre a dobândi în sfârşit ajutorul cerut. Fiul lui Mihai ajunge în Transilvania însoţit de v istierul Stoica, în ziua de 16 Octomvrie. U ngnad care '1 primeşte, spune despre el că era un copil ca de vr'o 14 ani,şi că avea ochii plini de lacrămi când apăru dînnaintea lui; că În­ trebându-l cum îi este, copilul răspunse că nu are nici o teamă, căci nu ar avea nici un duşman; că dacă tatăl său a comis vre-o vină, să'şi poarte pedeapsa; că el este în totul plecat împăra­ tului. Stoica însă era prea îngrijit, căci i se spusese că au să fie ornorăti, lucru despre care îi lirl!,şteşte comisarul împărătesc.' Curând după aceea soseşte şi sotia lui Mihai împreună cu murna lui în trei carete trase de 18 cai de o rară frumusete 122, Cum ajunge înnaintea lui Ungnad, începe a blestema cu 'lacrimi pe bărbatul ei, spunând dl DU ar fi o mirare să'] fi inghiţit pă­ mantul, după o viaţă plină de fără de legi, şi că ea i-a prezis încă de mult peirea. Până si familia lui Mihai se lepăda de el ! Si cu toate a­ ceste cu cât greu se deslipise Mihai de soţia şi copilul său! Nu­ mai în ultimul moment, când VăZLI că nu mai este nici o spe­ ranţă de scăpare, dacă nu va primi şi această dureroasă con­ diţie, de şi cu inima împietrită prin nenorociri, decât soţia şi copilul, în care cu toate aceste suferinţele născătorului ar fi trebuit să sporiască simpatia pentru el. Şi cu toate aceste, chiar ultima jertfă a lui Mihai, se arată a fi zadarnică. Germanii având cu ei puţină armată şi aceea ncnlătită, iar Ungurii rcluzănd să 'meargă, ajutorul cerut de Mihai nui poate fi trimes 123, şi el este lăsat să lupte contra Polo nilor cu propriile lui puteri. J'(' Ungmul către Rn dolt ai lI-Ica. 1-1---·1" Oc l oruvrlc 1 (j00. ibidem, p. lG8 : ,.rIie Sicbeubu rucr alle sein mit de m hochstcn Zuwidcr, das;; mall iui Michal hulf sc hik hc n soll , iha in cler gemain sein vir in n dcm verd acht 811sz rord erten wlr elen ivlihal hcrein ins Land clamit vi]' mil seiner hulff sic, clie Sibellbiirgen, desto besser znEur MajesUit GehorsmnJJ zwingen miichten';. Comp. Ungllacl ci'ilre Huclolf al II-lea, 12 Oet. 1600, ibidem, p. 146: "Golt hab Incn von cinem Teufel gellOlfcn un,) 10 wider aur elen lmls gesehikht". , J21 Impiir8tul eiitre comisari, 10 Nocrnvrie HiiJO,. ibidem, xq, p, 1.080. '" Ungnad către Hudolf :11 !l-Jea, 17 Oct. 1600, IV, 1, p. 171. Comp. 8Jtl!1 cJi n 2:'1 Oct., ibidem, p. 182. "" Unp;nad dllrc Huclolf al Il-jea, H Octollw1'ie 1(,00, ibidem, IV, 1, p. 169. COl11p. aHllI din lG OCI0I\1\Tie ibidem, p. 170. [296] 296 is-roms ROMANILOR Silit să primească bătălia în ziua de 20 Octomvrie 1600, el îşi aşează armata lângă râul Teleaj enu, Între Ploeşti şi BUZ811, unde cu tot avantajul unei bune poziţii, este bătut din pricina insemnatei precumpeniri numerice a duşmanului. Infrânge­ rea lui este deplină; armata lui cu totul măcelărită sau împrăş­ bată; tot lagărul, bagajele şi artileria lui Mihai precum şi 95 de steaguri cad în mâinile Polonilor 124. Mihai o rupe de fugă spre Craiova, pentru a pune Oltul intre el şi acei ce'I urmăriau. Căderile repetate ale domnului treziseră Însă iar uneltirile boierilor protivnici. Când ajunge în Craiova descopere aci o conspiraţie care tindea la răsturnarea lui. Cuprins de o furie cumplită, el prinde casele întregi ale boierilor răzvrătitori şi'i ucide cu femei şi copii, răsbunând în sângele lor toate suferintele şi amărăciunele cu care soarta îl adăpa 125. Intre aceste Zamoiski ajunge în Târgovişte, unde pune domn pe Simion Movilă, fratele lui Ieremia. Mai mulţi boieri intre care şi vestitii frati Radu şi Stroia Buzescu, vin şi i se închină 126. Mihai Însă al cărui mijloace de împotrivire parea că nu vor să mai sleiască, strânge o nouă armată, în care se adună o mul­ ţime de oameni nemulţumiţi cu purtarea şi jafurile Polonilor. După ce bate o trupă de Turci ce venea în ajutorul Leşilor, Mihai atacă pe Simion, este însă iarăşi bătut în ziua de 21 No­ emvrie. Norocul său cel mai statornic, acel al armelor, îl pără­ sise. Ce putea face Mihai Viteazul? Gonit din Transilvania, din Moldova, din Valahia chiar el nu mai avea nici un loc de adăpost, nici o casă unde să nu se ascundă un trădător, nici un pat unde să'şi poată odihni capul. Trebuia să fugă. Unde Însă? El se hotărî atunci la pasul cel mai Îndrăzneţ din Întreaga sa carieră; să nu pribegească ca fugar prin ţările străine, ci să meargă tot ca domn la însuşi impăratul Rudolf, către care el nu se ştia a fi greşit, de şi fusese pedepsit atât de grav. Era ultima cracă de care se putea apuca nenorocitul erou. Cu .ell�rg!.,�L sălbatecă o omului ce nu vroeşte să piară, se prinse de ea. '" Asupra luptei şi a rezultatului ei vezi Ştefan Csaky către Bast a, 21 Octomvr ie şi Zamoiski către Bast.a, 23 Octomvrie 1600, ibidem, p. 1n şi 183 . • u Gheorghe Borbel către St. Csăky, 1600, ibidem, p. 209: "der Wayda sey mit seinem schreiber, einern Halmas, auf Craliowa, zugezogen, und habe vieI Bo­ iăr sampt W eib unnd Kindt niederhauen lassen". ree Căpitanul In Mag. ist., I, p. 237. [297] G.Ă!)ElR�jA LUI MUtAl 11T1I'EA'lU1L 297 3. GUR UŞI. A. it �lil1ai la Praga. - Mihai luând hotărârea de a se îufă­ toşă înnaintea împăratului, spre a îndreptăţi purtarea lui şi a se arătă ca jertfă unei neînţelegeri, plecă din Craiova pentru a merge la Praga, unde se afla împăratul Rudolf al II-lea. El. trecu prin pasul Vulcanului în Banat, şi de acolo apucă spre Lugoj unde'şi spori încă întovărăşirea lui, care luă în curând aspectul unei mici armate. Fiind că se temea să nu fie reţinut în Ungaria, el cumpără de la Gaspar Corniş care reşedea în Alba Iulia, cu un dar de 2000 de galbeni voia de a trece pe graniţa Transilvaniei. Totuşi Mihai este întâmpinat cu duşmănie în mai multe locuri, precum de către locuitorii din Deva, care îndreaptă tunurile asupra lui. Mai multe scrisori trimise de Tran­ silvăneni locuitorilor din Cornoşbania caută să'i răscoale în contra lui. Garnizoanele din Lippa şi Ieno se ieau chiar o bu­ cată de drum după el; dar sunt respinse de trupele lui Mihai. In 6 Decernvrie Mihai scrie lui Paul Niary, rugându'l să spună oamenilor de pe moşiile lui, pe care avea să treacă să nu'I în­ tâmpine cu duşmănie de oare ce el se duce la împăratul unde a fost chemat că el nu a putut rămânea în Valahia nu atât din cauza Turcilor cât din acea a Polonilor; că Niary ştie că Tran­ silvănenii sunt aşa de porniţi contra lui că dacă găsesc pe vr'un om dea lui, îl omoară numai decât. De aceea se roagă de Niary să spună la toţi să nu se sperie de sosirea lui; că el vrea numai binele ţărei şi vrea numai să călătorească la acel căruia este legat prin jurământ" 127. La 11 Decernvrie el trece prin O1'a­ dia Maret", şi în Ianuarie1601 ajunge la Viena. Aici el roagă pe Carolus Magnus, pe doctorul Pezzen şi pe Lichtenstein să nu se dee nici un răspuns solilor transilvani, până nu va vorbi el singur cu împăratul 129. Proectullui Mihai, arhiducele Matei iea pe domn sub scutul său şi îi dă 4000 de flori ni bani de întreţinere. Mihai scrie împă­ ratului în 6 Fevruarie 1601 pentru a'i cere o audienţă. Impă­ ratul refuză întâi rugămintea V oevodului •. pe urmă însă îl pri­ meşte, anume tocmai la 1 Martie 1601. Intrat la împăratul Mihai îi sărută mâna uitându-se la el, cum spune un martor al scenei" cu ochi răi; apoi fără a vorbi, se retrase după obi­ ceiul turcesc până la mijlocul camerei aşteptând ca împăratul să'i poruncească a vorbi, ceea ce făcu prin mijlocirea unui tăl­ macin. El avea multe de spus pentru a se desvinovăţi şi a'şi oferi slujbele sale., dar se spune că el vorbi numai puţine cuvinte 127 Memorialul lui Mihai. 17 Ianuarie 1601, ibidem, IV, 1. (p. 230--23Î), pag. 236. Scrisoare sătre Nyari 6 Dec., 1600. Ibidem, XH, !> 1101). 1." Scrisoarea lui Nyarl din 12 Decemvrte 1600, IV, 1, p. 204. 129 Trei scrisori ale lui Mihai către acele persoane din 12 Ianuarie 1601. il>idem, IV, 1, p. 225-227. [298] 298 lSTOR IA R()MÂNILOR ---------- --�-------�---_._--_ ... -._--------- ------------ Intru cât el trimisese împăratului ci desvinovătire scrisă asă numitul ]\/[emorand el prefera a nu încurca lucru{'jle prin \'orbe tălmăcite care ştia din cXJ��rie,n'ţ� că pot conduce tocmai la neînţelegere 130, 100 lVlih:1i. C"ll'C Hnclolf ,\1 II-lea, G Fevruarle 1 GOO, ibiilcrn, IV, 1, Jl. 2! L Amb. vcnct ian din Vieua către dogele, :j Martie lIil11, ibidem, V l H, p, 20H, [299] C,\DEHEA t.ur MIHAI Vl1'l'JAZI.'L 29\l Mernorandul lui Mihai contine o apărare cam meste­ şugită a întregei sale purtări. El' începe prin a arăta că numai după stăruinţa lui se hotărâseră Principii Ardealului şi ai Mol­ dovei, Sigismund Batori şi Aron, să se devoteze cauzei impe­ riale, combătând după aceea cu cea mai mare râvnă pe duş­ manii Creştinătătei, Turcii. Că ţara lui fiind aproape de Con­ sta ntinopole capitala Impărăţiei Otomane, ar fi putut duce In ea o viată liniştită, dacă iubirea sa pentru Crestinătate nu· rar fi rupt' din acea împărăţie. In, luptele în contra 101' a re­ purtat multe triumf uri strălucite, "de şi nu au lipsit aceia care să se mândrească cu faptele mele şi să'mi răpească favoarea Maiestăţei voastre" 131. Când Sigismund trece de bună voia lui Transilvania către împăratul, Mihai se bucură nu puţin, sperând că arhiducele Maximilian ce era să domnească în acea ţară, era să'i stee în ajutor în marea luptă ce o întreprinsese contra necredincioşilor. Sigismund însă intorcându-se îndă­ răpt, Transilvănenii uitând jurământul ce-l făcuse, trec innapoi la el, trădând astfel pentru prima oară interesele imperiale. "Pentru ce oare nu s'au revoltat nob ilii în favoarea Maiestăţei voastre În contra lui Sigismund, după cum a făcut' o, acum în contra mea T" A doua lor trădare a fost când a introdus în Ar­ deal pe Andrei Batori în locul Irătâne-său. Nohilii prin consim­ Vll11ântul lor unanim au ales pe cardinal de rege, şi în dauna împăratului se supuseră Polonilor. Mihai însă neţinând seamă de soliile Transilvănenilor, Polonilor şi a Turcilor care cerură în mai multe rânduri ele la el lepădarea de împăratul, rămase ne­ clintit În credinţa lui. "Această împrejurare mă aduse ca să răzbun ocara suferită de Maiestatea voastră si cu armata mea să năvălesc din însărcinarea si bunăvointa Maiestătei voastre în acei duşmani şi săi răpun cu puterea: de şi n'a�1 fost ajutat de Basta, pe care M. V. il Însărcinase a-mi da sprijinul său în această întreprindere. Am silit pe Transilvăneni să se lege ia­ răşi prin jurământ către credinţa Maiestătei voastre, iar pro­ vinda am ocârmuit'o în numele Maiestătei voastre, nu în al meu, neîndepărtăndu-mă nici cât negru �ub unghie de la cele încheiate cu doctorul Pezzen" 132. Trecând la explicarea cuce­ rirei Moldovei, Mihai arată că Transilvănenii dorind să facă pace cu Turcii, s'au folosit de tratăriIe sale închipuite cu duş­ manul, făcute numai în scopul de ai înşela, pentru ca ei să in­ tre cu ei în vorbe serioase. Văzând ei mai la urină că tratările lui Mihai fuseseră numai de forma, se hotărâtă să'l scoată, ca să nu mai aibă înnaintea lor nici o piedidl spre a se da în bra­ ţele necredincioşilor, şi unindu-se cu Sigismund Bat ori şi cu tat Mc morialu! lui Mik\i Yodil către lnlp"rnln] 1\.lllJ,,1I :11 I [·]ea, ibidem, IV, 1, png. 2:11. 132 Ibidem, IV, 1, p. 2;;2. [300] 300 lS'I'ORlA ROMÂNILOR P olonii îl ameninţau din Moldova, ceea ce 1 impinse a lovi această ţară, şi a o cuprinde, silindo să se supună tot sub au­ toritatea îmnăratului. Transilvăneni! totusi stăruiră în per­ Iidia lor. Moise Sekeli şi alţirpribegiră în' Polonia eu scop de a aduce pe Sigismund innapoi şi a răpi Transilvania din mâinile sale, şi prin aceasta din acele ale împăratului. Nobilimea tran­ silvană se întruni în castre aşteptând pe Sigismund din Polonia; dar el întârzie de a veni. Mihai care în acest răstimp îşi adu­ nase armata spre a lovi pe la spate pe Ibrahim paşa ce înna­ intă asupra.Ungariei, ceruse ca nobilii ce se adunaseră în lagăr lângă Turda, săporniască in expediţia proectată contra necre­ dincioşilor împreună cu el. Ei însă, dându-şi atunci pe fată trădătorul lor gând, îi răspunseră că nici odată nu se vor bate cu Turcii. "TJecând un răstimp oare care, am cerut de la Basta, ca să'mi dee ajutorul trebuincios, care s'a şi oferit a mi'I aduce; dar pe când el vroia să intre în Transilvania, armata Transil­ vănenilor îi închise drumul pe unde trebuia să vină la mine şi el schimbăndu'şi sfatul şi înţelegerea avută cu Polonii cerură ajutorul lui Basta, nu fiind că era credincioşi, ci din pricină că nedispunând de ajutorul lui Sigismund, care Întârzia preamult, nu se credeau în stare să lupte cu mine. Aşa dar unindu'şi ar­ matele la Turda, Basta şi Ardelenii plecară în contra mea. Am aflat despre această unire numai atunci când i-am văzut În­ naintea ochilor'. De şi m'am silit În toate modurile ca să îm­ pedec vărsarea sângelui creştinesc, ei nu mi-au dat alt răspuns decât să ies din Transilvania. Ne putându-mă convinge în al cui nume ocupau ei Transilvania, n'am putut a mă retrage în chip ruşinos, ne văzând mai ales nici un ordin al Maiestăţei voastre, căruia m'aş fi supus fără a zice nici un cuvânt. Vă­ zându-mă silit a lupta contra Creştinilor, lucru la care nu eram obişnuit, nu am luptat în modul acela cum eram deprins a o face cu duşmanii naturali, înflăcărând pe ai mei la luptă prin vorbă şi exemplu; ci mişcat de milă şi ca să nu se verse sânge nevinovat, nu am susţinut prima lovitură după cum îmi era obiceiul, ci m'am retras, nu fiind că aş fi fost mai slab în pu­ tere sau că mi-ar fi lipsit inima, dar fiind că îmi era groază a mânji cu sânge creştinesc sabia ce băuse mai înnainte atâta sânge de al duşmanilor. Această luptă Între mine şi Transil­ văneni, ajutaţi de Basta dădu Turcilor prilejul a pune mâna pe Canişa" 133. Mai departe �J(.JLuJ!ememorialul, cum Mihai, de şi lovit de un general împărătesc, totuşi văzând că Polonii ame­ ninţă a intra din Moldova, au oferit lui Basta ajutorul său pen­ tru a scăpa tara împăratului. Fiind însă că însuşi Valahia a fost curând după aceea atacată de Poloni, el ceruse în repeţite rânduri ajutorul lui Basta, fără a'I dobândi, şi astfel a pierdut '" Memorialul, p. ibidem, IV,. 1, 234--236. [301] CĂDEREA LIJl 1l'lUliAi V1TE'i\ZDL 301 lupta şi in contra Polonilor. "In nişte pericule atăt de mari, nu mi-au rămas nici un alt mijloc de scăpare, de cât a alerga la Majestatea voastră căreia i-am fost tot deauna credincios, spre a implora graţia şi bunăvoinţa ei" 134. Acest document este conceput aşa ca să'I pună pe Mihai in cea mai favorabilă lumină înnaintea împăratului. Pretu­ tmdene domnul este arătat ca jertfa credinţei sale nestrămu­ tate către Imperiul German. Duşmănia lui cea neîmpăcată in contra Turcilor, a fost mai la urmă pricina nenorocirilor sale, ca una ee nu era împărtăşită de nohilii Ardealului, care din cauza că al' fi vrut să inchee pace cu Turcii, IlU puteau suferi pe Mihai, şi uneltiseră întâi scoaterea lui prin Poloni şi Si­ gismund, apoi prin generalul Basta. Că apărarea lui Mihai nu se putea, face decât pe acest tărâm a priceput-o în curând au­ torul acestui document, pe care'I bănuim a fi tradus din româ­ neşte, şi dacă nu scris, de sigur Însă inspirat în părţile lui de că­ petenie de însuşi Mihai Viteazul. Că apărarea nu pururea era conformă cu adevărul se va putea uşor vedea, asemănănd sus­ ţrnerile lui eu cele expuse de noi mai înnainte. Vroim să adăo­ girn o singură dovadă: Mihai spune că de aceea ar fi pierdut el lupta de la Mirişlău, fiind că n'ar fi vrut să'şi mânjească cu sânge creştinesc sabia lui ce băuse cu atâta îmbelşugate pe acel al duşmanilor, frază fără îndoială frumoasă şi bine răsu­ cită. Este oare însă adevăratul motiv ce l'a împiedecat pe Mihai de a lupta cum era obişnuit? Dar atunci cum se face că putuse da de tot în armata cardinalului Andrei Batori şi În acea a lui Ieremia Movilă, tot aşa de Creştini ca şi Basta şi nobilii Tran­ silvaniei, ba chiar Ieremia Movilă, creştin ortodox? Am arătat noi adevăratul motiv ce tulbura se pe Mihai Viteazul, în acea luptă nenorocită; era teama ca nu cumva să lupte în contra îm­ păratului, proteguitorului său de până acuma, în care caz ori cum ea ar fi ieşit, tot îl punea în o poziţie Ialşă faţă cu Ger­ manii. Temerile lui Mihai eran de natură politică, nu religioasă, nici sentimentală. . .� Dar chiar dacă memorandul lui Mihai ar fi fost redactat de un cap mai petrecut prin trebile diplomatice decât acel al au­ torului său,oare de la o asemenea apărare atârna soarta voevo­ dului român? Fără Îndoială că nu. Şi nici domnul nu pusese atâta temei pe dâusa, pe cât pe împrejurările Transilvaniei, care erau să aducă în curând pe Rudolf în poziţia de a recurge iarăşi la braţul eroului. Impăratul simţise aceasta îndată după lupta de la Mirişlău, după care Ungurii, scăpând de Mihai Vi­ teazul, Întoarseră îndată silinţele lor spre a scăpa acuma de: Nemţi. De aceea împăratul însuşi ceruse de la Mîhai acea În- ,., lbiâem, rv, 1, p. 23."., [302] 30� dreptăţire a purtărei sale, semnul înainte mergător al rein­ roarcerei lui în bunele sale graţii 135. De altfel afară de împăratul şi la Praga ca şi în Tran­ silvania aceeaşi neîncredere stăpâneă relaţiile dintre Mihai şi Nemţi. Ambasadorul Veneţiei spune într'un raport că "Va­ lacul urmează mai departe tratările sale. La 10 Martie ă fost chemat la consiliu unde stătu cât va timp; dar după cât În­ ţ elesei din schimele şi cuvintele lui, nu prea ieşise mulţumit, după cum am cunoscut prea bine săptămâna trecută când D venit să mă vadă. De şi în faţa lui Carol Magnul care'I înto­ vărăşiă necontenit din ordinul M. S., el Însă spunea că de redo­ bândit Muntenia i-ar fi uşor, întru cât rar aştepta o armată la intrarea În ţară; clar că în Transilvania nu ar putea face nimic fără ajutorul M. S.; după aceea eşind Carol Magnul îmi spuse în taină luând sama să nu fie surprins de Carol Magnul că ar avea să-mi spună multe lucruri, dar C�l nu poate din pri­ cina lui" 136. Ungudi Germanii şi Mihai. -- Noblimea ungurească din Transilvania fusese în tot cleauna în marea ei maj oritate pro­ t.ivnică Nemţilor; de şi partida germană găsise din când în când în acea ţară câţi-va împărtăşitori. Aşa am văzut că chiar atunci când Sigismund Batori vroise să se dee În partea Ger­ manilor, ameţit de visul său de mărire, prin dobândirea mă­ nei Arhiducesei Maria, o mare parte. din nobilii Ardealului se opusese voinţei lui, şi numai exemplul cumplit făcut cu capii mişcărei, o împiedică de a nu se" îiifinde şi deveni generală. Motivul pe care tot deauna Îl invocau nobil ii Ardealului, pen­ tru a îndreptăţi opoziţia lor contra unei uniri cu casa de Aus­ tria, era că sub Turci Transilvania se bucurase de libertatea religioasă ce trebuia să fie periclitată sub stăpânirea germană 137. Când Sigismund Batori vroi să se lepede de domnia Transil­ va niei, mai mulţi nobili se iviră de candidaţi În locul lui şi în potriva Nemţilor, şi trebui ca Sigismund să pună pe căpite­ niile lor la închisoare spre a-i aduce la ascultare 138. Apoi când Sigismund se întoarce înnapoi în Ardeal Saşii se opun la început noului jurământ de credinţă cerut de la ei, fiind că nu ar fi fost deslegaţi de jurărnântul făcut către Împăratul. Nohilimea Însă nu are asemenea mustrări de conştiintă, ci trece în grabă şi eu gr{tma(h l-i vechiul ei domn. In sff'trşiL cih,fl V(�lll Andrei, 13i. Memorialul, ibidem, IV, 1, p. 2:10: "Inlcllexi ex litleris Sacrat-rnae lVI-tis V-trae statum mei inforl.unii et deturbat.ionis non satis constare, Unde beniqne a me requirit III de omnibus PUIlCtiS el ariiculis rerum aestarum el unde hoc [nil/IIm tnalum sutnpseril exordiutn eandem ccrtiţ icem ci abu nde inţortnem", 13. Arnh. Venetrei către Dogcle, 11 Martie 1601. ibidem, VII I, p. 21(). ,." i\Taisus, pag. 128. L s 1\[ai S\1S, pag. 168. [303] cĂ DERfLA LUI MIHAI VITEAZUL 303 de şi acesta era catolic şi cr{l să supună Trn nsilvauia politice' polone şi religiei împărtăşite de el totuşi nobilii preferă şi 3- ceastă poziţie, mult uricioasei domnii austriace. Intr'un cu­ vânt seria faptelor ne arată că stăpânirea germană era cu totul respinsă ele nobilimea ungurească, şi pănă unde mergea ura şi Îndepărtarea ei de Germani, se vede de pe aceea că ea pre­ fera a sta sub autoritatea Turcilor, care nici ea nu cruţa fără de legile, decât a trece sub acea a Nemţilor. Dacă însă Ungurii urau pe Nemţi, ei urgisiau pe Mihai Viteazul, pe Valacul care se ridicase oare cum din sânul ioha­ gilor lor, spre a le pune genunchii pe grumaji. Unirea nobili­ lor cu politica germană în contra lui Mihai nu putea avea alt scop decât mântuirea Ardealului de domnia acestuia, care era din pricinele arătate, mai urâtă şi mai temută decât acea a împăratului german. De aci provin toate acele semne de su­ punere, jurămintele de credinţă către împăratul făcute de no­ bili, numai spre a dobândi ajutorul lui Basta 139, pe care'l pri­ mesc precum şi pe comisari cu pocnituri de bucurie şi felici­ tări de noroc în Alba-Iulia 140. Toată această Iăţarnică plecare a Ardelenilor către Nemti trebuia să se rezolve în fum, îndată ce se dobândi izbânda dorită, alungarea din ţară a domnului român. La isbucnirea răscoalei nobililor, mai mulţi din ci, Între care şi Moise Sekeli, pribegiseră în Polonia lângă Sigismund Batori. Am vazut cum acesta, din momentul ce auzi de moartea fratelui său, îşi pusese în gănd să reintre în ţară cu ajutorul lui Movilă si al Polonilor uniti cu Moldovenii, ceea ce moti­ vează expediţia lui Mihai în contra Moldovei. De o cam dată Polonii stau liniştiţi, după detronarea lui Ieremia Movilă prin Mihai Viteazul, spăimăntaţi de scopurile de vastă duşmănie urzite de Mihai în contra lor si nevrând să-I mai zădărască. Cu cât văd Însă crescând agitările nobililor contra domnului român, cu atâta începe a se mişca din nou, şi mai ales după ce Moise Sekeli ajunge în Polonia, cancelarul Zamoiski cunos­ când el starea cea cu totul nesigură a lui Mihai în. Ardeal, se hotărăşte, a pune din nou pe Ieremia în Moldova, şi a cerca restituirea lui Sigismund în Transilvania cu ajutorul nobili­ lor răscula ti 141. Dacă �obilii din. Ardeal se prefăceau a primi supunerea către Germani, Moise Sekeli eră nevoit a se adlla împreună 13iI Adresa din 7 Scptcmvric a Stat urilor Transil van!ei către comisari, prin care îi încrediuţ cază despre alipirea 101' cătretmpărntul. Hurrn .• doc., IV. 1, p. 125. 140 Ungnad către Rudolf al II-lea, 21 Sept. 1600, ibidem, IV, 1, pag. 1.37. 141 In 21 August, Moise Sekcli fuge din Transilvania, ibidem, IV. 1, p. 115. şi 1<1 22 Septemvrie înnainte de a fi attat Polonii despre căderea lui Mihai la Mi­ l'işEIU, ei şi intrase În Moldova, ibidem, p. 138. Pe la 30 Sep tcmvri e ajunsese acuma la Trot.nş În dreptul pasului Oituzulul, ibidem, p. ),111. [304] 304 cu Sigisllllllld Batori partizan al politicei poloue, şi acest din urmă trimite chiar mai multe scrisori din Ardeal, prin care stăruia ca nobilii să se deie iarăşi În partea lui 142. De o cam dată lucrurile cu Mihai nefiind încă desăvâr­ şite, şi mai ales temâ ndu-se mult nohilii Ardealului ca împă­ ratul, aflând despre scopul lui Bat.ori de a relua Transilvania cu ajutorul Polonilor, să nu se împace cu Mihai spre a lupta în contra aceluia, şi astfel să'I readucă iarăşi pe Yolahul în Tran­ silvania, se roagă mult de cancelarul Zarnoiski să nu intre cu oştire în Ardeal 143. Mai multe din trupele ce se c1esfăcuseră de Mihai Viteazul nu vroiau Însă să jure credinţă împăratului, şi umblau amânând din zi în zi prestarea [urământului ; ba câteva din ele trecuseră chiar peste pasul Oituzului în lagărul lui Zamoiski, şi juraseră credinţă lui Batori 144. Comisarii se temeau de năvălirea lui Sigismund, contra căreia ar fi vrut să ceară ajutorul lui Mihai; de altă parte Însă ei se loviau de opo­ ziţia nobilimei Ardealului contra rechemărei domnului român, şi apoi chiar în el nu prea aveau încredere, din pricină că prin purtarea Germanilor faţă cu el, îl credeau aruncat în braţele Turcilor. Erau aşa de încurcaţi încât nu ştiau ce să mai înceapă căci "de vinea Valachia în mâinile sau ale. Turcilor sau ale Po­ lonilor, Transilvania nu mai putea fi nici odată liniştită" 140. Pe când nenorocirile se grăbiau a cădea una după alta pe capul lui Mihai, Transilvania se desfăcea tot mai mult de Împăratul. In 13 Oct omvrie 1600 Ungnad arată că i s'a l'a-' portat că În toate părţile au izbucnit ţipete de mare bucu­ rie şi o mare dorinţă ca Sigismund să se întoarcă la ocâr­ muirea ţărei 146. Apoi, pe când Mihai perdea lupta de la Telea­ jenul, în Transilvania nobilii, după uneltirile lui Moise Sekeli, umblau să ţină o congregaţie în care să se hotărască soarta acestei ţări 147, proclamând în ea pe Batori iarăşi de principe al Ardealului. In zadar se încearcă comisarii a face ca în acea adunare să fie chemati şi ei. După ce ea se întruneşte fără par­ ticiparea comisarilor, se iveşte chiar o discuţie dacă trebuie să fie primit în ea un delegat împărătesc 148. Atât de neatârnat de împăratul vroia să hotărască această dietă soarta Transil­ vaniei. Fiind că nobilii izbutiseră a atrage în partea lor un nu­ măr Însemnat de Secui, şi parte din oştirele mercenare gE'!- '" Ungnad către Rudolf al II lea, 27 Sept emvrie 1600. ibidem, p. 1-l2. Ha Staturile Transilvaniei către Sigismund But.ori, ·1 Octom vrie it3')'1. ttriâem, IV. 1, p. 152. ,,, Ungnad către Rudolf al II-lea, 12 Oct oruvrie 1600, ibidem. IV, 1. p. HU. l<. Ungnad către Rudolf al Li-Ieu, 16 OctOlllvrie, ibidem. IV. 1, p, 170 H' Ungnad cătretmpărat, 13 Octomvrle 1600, ibidem, XII, p. l{lGl. ", Ungnad către Rudolf -al l I-Ieu, 18 Oct orn vrie ibidem, IV, 1, p. 174, '" Unauad 6'\.tn' Rudolf al Il-Ie'a. 19 Octornvrre ibidem, IV, 1, p. 1\11. [305] ma ne ne fiind plătite vroind să se retragrl149, apoi poziţia co­ misarilor şi a generalului Basta, în ţara înduşmănită lor, de­ veniă pe fie ce zi tot mai nesigură. Ei nu mai erau de loc res­ pectaţi În Ardeal ci trataţi cu desconsiderate 150. Ei observau că s'a lăsat Irânele prea lungi şi când vor voi să le scurteze va fi prea târziu 151. Intr'un cuvânt aproape intreaga nobilime a Ardealului trecuse în partea lui Sigismund Batori, şi se înde­ părtase de Nemţi. Aceştia crezuseră că va afla În Unguri numai un instrument spre a scăpa de stăpânirea lui Mihai Viteazul; ei fusese însă înşelaţi şi întrebuinţaţi de nobilii unguri numai ca o u neltă spre a se mântui de domnul român. Păcălitorii fuseseră păcăliţi. Călătoria lui Mihai Viteazul la împăratul Rudolf grăbi încă desfacerea Transilvaniei de supunerea imperială. De pe pri­ mirea ce i se făcuse În Viena, presimtiau Ungurii că Mihai va fi iertat de împăratul, şi se temeau ca să nu'I trimită iarăşi ca guvernator al Transilvaniei, pe când pe de altă parte, am văzut că uneltirile tot mai făţişe ale Ungurilor pentru Sigismund Batori, erau să împingă pe împăratul a întinde mâna lui Mihai. Astfel din neîncrederea mutuală a Nemţilor şi Ungurilor, Bc reîntocmi pentru un moment zdruncinata poziţie a eroului muntean. Moise Sekeli, partizanul lui Basta, câştigă în curând pe Ştefan Csaki, singurul apărător ce mai rămăsese dintre Unguri pentru politica germană, şi corrvocâ nd din nou dieta la Cluj, în 21 Ianuarie 1601, arată nohilimei că împăratul a primit cu mari onoruri pe Mihai Viteazul, ceea ce nu eră încă adevărat la acea dată, de oare ce Mihai nu dobândi audienţa la împă­ ratul decât după 1 Martie 152; că el va fi trimis înapoi În Tran­ silvania, spre a duce la pieire întreaga nobilime a Ardealului. Fiind că Saşii se desfăcuseră şi ei de Mihai Viteazul, şi se temeau de răsbunarea lui, apoi toată dieta se hotărăşte a alege, în 3 Fevruarie 1601 de principe pe Sigismund Batori, care aştepta în Moldova rezultatul stăruinţelor sale 153. Se trimiseră aici 300 de oameni care să conducă pe noul ales în scaunul său. Sigismund se afla în Botoşani, unde stătea sub apărarea unei garnizoane de Poloni. El veni de aci prin Bistriţa la Cluj, unde fu primit cu mare pompă în ziua de 27 Martie, şi aşezat pentru a treia oară în tronul Ardealului. Bat ori trimite de îndată cu consimţămîntul dietei o solie la sulta n care să ofere pacea. Dieta are însă sumeţia să trimeată un am- 1" Ibidem, p. 192. Comp. în altul din 2·1 OeL, 1600, ibidem, IV, 1, p. 186. , .. Raportul aceluiaşi din 30 Octomvrle ,IV, 1, p. 194. m Doc, citat în nota 146: "jetzt lm Antang den zaumb gur zu lang". ,,1 Mai sus, pag. 280 . ... Bartolomeu Somogy către Mihai Vodă, 23 Martie 1606, Hurtn., âoc., IV, 1, p. 244. A.. O. Xa,lOp,)!. Ist.ni" Ro miinilor. - VoI.. V. [306] 30(i 13TornA RO:ll.\NILOR hasa dor şi la împăratul german, pe �tefan Kakas, îusărcinat să'i explice cele petrecute de curând în Transilvania 154. Basta si comisarii văzând această trădare Iătisă a Ungu­ rilor, se retrag din Ardeal, şi trec iarăşi în postul 'lor de obser­ vaţie în Satu-Mare 155 •. Mihai era răzbunat. Ungurii cărora Nemţii îl jertfiseră, le dădeau acuma cu piciorul. Câtă nesfârşită bucurie se va fi grămădit în pieptul său la această veste! A vuse deci dreptate, când acuzase pe Unguri de trădători către Împăratul, şi nici nu sperase el că urmarea împrejurărilor săi dee aşa de curând dreptate. Mai ales trebue să'l fi mulţumit faptul că acei care'I scăpaseră mai mult, comisarii şi mai ales Basta, fuseseră daţi rămaşi. Ei combătuseră pe un om credincios, cum susţinea Mihai, pentru a ela ajutorul lor unor trădători; jertfise pe un adevărat prieten pentru a sprijini nişte duşmani. Mihai era răzbunat ! Impăratul se hotărăşte a zmulge pentru a treia oară Transilva nia din mâna Batorestilor, si întrebuin­ ţează iarăşi pe Mihai spre acest scop; îl numeşte iarăşi guver­ nator al ţărei, şii dă suma însemnătoare ele 100.000 de gal­ beni, spre a'şi întocmi o nouă armată. Mihai însărcinează În­ dată pe mai mulţi credincioşi ai lui elin Transilvania ca să'i adune oaste, ceea ce ei se grăbesc a face 156. Asupra grabei oş­ tenilor ele a răspunde la chemarea lui Mihai, un raport ne spune că "Mihai trimisese bani la hotar pentru a înrola cât mai mulţi oameni din Transilvania. Toţi se întreceau a'I sluji cu mare grabă, nu numai pentru credinţa ce avea în el, dar şi din ne­ saţul de pradă la care se aşteptau. Şi în Valahia avea 3000 de soldaţi şi ei tot sporeau îngrămădindu-se': 157. Totuşi împă­ ratul ne mai având în Mihai deplină încredere, ii asociază pe Basta, spre a îndeplini recucerirea Ardealului, şi il trimite la Kaschau să se împace cu generalul prin mijlocirea lui Ferdi­ nand de Gonzaga comandantul trupelor din acel loc. Mihai şi cu Basta se întâlnesc la masa lui Gonzaga şi'şi dau mâna În semnul uiturei tuturor duşrnăniilor. Impăcarea lui Mihai cu Basta. - Uşor eră a scoate din gură asemenea cuvinte, greu Însă de a sterge din inimi simti­ �nintele la care se ref eriau. Cum putea Mihai �ă uite că lui Basta îi datoria el nevoia în care se găsiă, de a'şi reiucepe cariera zdro­ bită, si Basta nu putea ertâ lui Mihai, că acesta si nu el fusese numit guvernator al Ardealului. Duşmănii vechi, uri proas­ pete Iierbeau În inimele Jar în momentul când îşi dădeau drep- '" Scrisoare de acrcdltnrc a lui Kakas, din 11 FeVI'l181'ie 1601, ibidem, IV, pau. '2-)-1. ];". Scrisoureu ci tal..i În not.a j ;")3 m ai sus. '" Scrisoarea lui Nicolaus Zolvumi către lIlihai Vucliî. din 29 Martie 1601. ibidem. IV, 1, p. '24\). '" Arnh. vcucţ ian căl.rc d":1l'iC'. 23 Iunie 1601, ibidem, VIrI, p. 216. [307] CĂDEIU<�A LUI MUiAJ YlTEAZCL 307 tele, şi de sigur că relaţiile JOI' viitoare erau să fie determinate de simtimintele ce se miscau în adâncul fiintei lor, si nu de for­ mulele' goale de politeţă'schimbate la masa 'lăţarnicei împăcări. Sigismund Batori, auzind de pregătirile ce se făceau în contra lui, si temâ ndu-se mai ales de Mihai Viteazul, caută să'l compromită înnaintea lui Basta şi a lui Gonzaga, trimitân­ du-le nişte scrisori ale lui Mihai, pe care acesta l'ar fi Îndreptat către diferite persoane, din care s'ar dovedi că el ar avea sco­ puri trădătoare, fată cu imperiul german 158. De la prima lor cetire se vede Însă 'că ele nu erau decât o grosolană falsificare care ţinea a arunca discordia Între cei doi generali însărcinaţi cu combaterea lui Batori. In una din ele, adresată chiar ele Mihai /' /1 t 11-i�/J-CţiţJ?� � Din iscăliturile lui Mihai Viteazul Viteazul către boierii săi: Udrea Bipsoi banul, Negrea Şarpe logofătul şi Stoichiţă postelnicul, din Muntenia, după ce În­ cepe prin a spune eă a încheiat cu sacratisimul împărat o con­ venţie despre toate cele, şi că a dobândit şi un număr de mi litari ca să reocupe Transilvania, Moldova şi Valahia, schimbă de odată tonul urmând mai departe, "că el nu mai poate sta în această împărăţie, in mijlocul oamenilor neştiutori şi ne­ buni care'l înconjură şi care nu sunt de nici o treabă. Impă­ păratul este un om de o stiintă de rând si fără măsură; de ase­ mene şi fratii lui împre'ună' cu familide lor. Eu am pătruns toate lucrurile pe aici, am observat toate moravurile şi apucă­ turile lor; moştenirile şi provinciile lor le-am vizitat. Ei nu ştiu nimic din cele ce ar avea nevoie, şi astfel deci nu sunt de nici o treabă. Dar eu umblând prin aceste locuri primejdioase, mă rog lu i Dumnezeu ea �)ă mă elibereze (le aici şi să pun iarăşi ''S SigislTlund B:dol"i 6!trc Ilasl:l, 15 Iunie [[iI11. ibitle m, IV, 1, p. 2:;.), [308] 308 iSTORIA ROMÂNilOR o a doua scrisoare În­ chipuită de Sigismund Ba­ tari, tot pe socoteala lui Mihai Viteazul, este dată ca îndreptată de el către acel lbrahim Paşa, despre care Ungnad spunea altă dată că părea a fi chiar fratele său de cruce, si în supunerea aceea arătată 'prin Din iscălitunle lui Mihai Viteasul 11 fi:' /\An' .... '.· .. '�o;Pr J y-f/' .. 'i __ 'y. I mana pe Transilvania cu cele două principate, Moldova şi \'a­ lahia, şi să mă pot pune sub aripa şi proteguirea împăratului Turcilor, care străluceşte peste tot părnântul" 158. Mai întâi trebue să ne mire cum de Mihai Viteazul, care cu atâta trudă dobândise iertarea şi favoarea împăratului, avea Îndrăzneala a scrie chiar din tara nemtească o atare scrisoare către niste boieri aflători sub' stăpânirea duşmanului său, Simion MoviHi şi să huliască i'n ea atât de rău pe împăratul şi pe toată curtea lui; apoi apreţuirile lui Mihai Viteazul asupra ignoranţei şi a ştiinţei de rând a împăratului şi a sfetnicilor săi este de tot nostimă, când vom vedea că Mihai el însuşi numai prin şti­ inţă nu se prea deosebiă. care domnul îi oferă deadreptul scrisoarea către boieri 160. Basta răspunde Însă foarte rece lui Sigismund Batori, că "hotărîrea asupra acestor scrisori, se cuvine împăratului, în cazul când ele ar proveni într'adevăr de la voevodul român; că Ba­ tori Însă ar face bine a ieşi din Ardeal, pe care'l deţine contra tuturor legilor dumnezeeşti şi omeneşti" 161. Basta era chiar după cât se vede în relaţii destul de bune cu Mihai. In o scri­ soare a lui către Donado, el spune că: "Noi suntem ceva mai puţin de 10.000 şi având cele mai bune corespondenţe cu Va­ lacul, suntem după cum cred uniţi. Va urma de aici un bun efect şi sperez că Dumnezeu va favoriza dreapta cauză a M. S.162. Toma Cauriolo spune apoi că "după întrunirea armatelor lui Basta şi Mihai, ei se vizitau şi Valacul arată voinţa lui de a se supune în toate la prudenta şi experienţa domnului Basta" 113. 6uruslău şi moartea lui Mihai Viteazul. - Neizbutind prin intrigă, Batori se hotări să cerce soarta armelor. Către ... Mihai Vodă către boierii citaţi in text, 1 Maiu 1601, ibidem, IV, 1, p. 249 160 Mihai Vodă către Ibrahim paşa, 1601, ibidem, IV, 1, p. 278. u, Basta către Sigismund Batori, 19 Iunie, 1601, ibidem, IV, 1, p. 257 Intr'o altă scrisoare a lui Basta către Arhid. Matei din 20 Iunie 1601, ibidem, p. 258, Basta repetă indoelile sale: "le quali (lettere) se si ano cose inventae da Tran­ silvani o no, non 10 posso sapere", ,.. Basta către Duodo amb. veneţian 9 Iulie 1601, ibidem, VIII, p. 217. , .. T. Caurich către Donado, 9 şi 16 Iulie 1601, ibidem, VIn, p. 218 şi 220. [309] l']\uER2A LUI MIHAI 'illTEA:ctH, jumătatea lui Iulie, el adunase \'1"0 20.000 de oameni şi sta gata de luptă, aşteptând armatele Întrunite ale lui Mihai şi Basta, ce ajungeau împreună Ia acelaş număr 164. Pentru a în­ Jătură ajutorul turcesc care putea să întăriască mult armata Transilvănenilor, Mihai recurge si el iarăsi Ia mestesugul scri­ sorilor false, cel mai aclese ori 'intrebuintat în ciiDI�matia a­ celui timp'. Inch ipuie anume nişte scrisol:i din partea l�i Si­ gismund Batori, pe care le trimite către paşa din Temişoara, spunândui ca să lase ajutorul cerut de el pentru timpuri mai târzii, având el acuma îndestule trupe în contra lui Mihai şi Basta, şi trimiţândui ca mulţumită pentru pregătirea de a'} . ajuta, câteva daruri. Pe cât Însă de nedibace fusese scrisorile plăsmuite de Batori pentru a ponegri pe Mihai, pe atât de bine închipuite fuseseră acele alcătuite de domnul român care iz­ buti să Împiedice prin ele sosirea ajutorului turcesc, aşteptat de Batori cu cea mai mare nerăbdare. Când Batori află despre manopera lui Mihai, era prea târziu, căci generalii se hotărî­ seră a'I ataca numai decât, tocmai În prevederea acestei des­ coperiri. Bătălia se dădu în ziua de 3 August 1601, şi anume lângă satul Guruşlăii spre nord-vest de Cluj. Tunurile Transilvă­ nenilor fiind aşezate pe deal, băteau prea SU&, Încât ghiulelele lor treceau peste capetele soldaţilor lui Mihai şi Basta, pe când artileria acestora bătea în plin în armata lui Batori. Această imprejurare hotări soarta zilei. Ardelenii sunt cu totul bătuţi şi o rup de fugă, lăsând în mâinile imperialilor 54 de tunuri şi 130 de steaguri. Sigismund Batori fuge peste pasul Rodnei în Moldova, unde se opreşte de o cam dată la mănăstirea Neam­ ţului, silindu-se a chema de aici pe Poloni şi pe Turci în contra împăratului. Ambii generali ocupă apoi Clujul, pe care'} pe­ depsesc, impunându 'i hrana oştirei pe timp de trei luni. Tot astfel urmează şi cu Bistrita şi cu alte oraşe. Transilvania este tratată ea ţară cucerită : cu deosebire Mihai Viteazul îşi răzbună cumplit contra Tra nsilvănenilor pentru uciderea ge­ neralilor săi, şi mai ales aceia a lui Baba Novac. Indată după victorie ura dintre Basta şi Mihai care fusese stâmpărată câtva timp prin pericolul comun, începu iarăşi a aprinde discordia Între ei, fiecare trăgând în partea sa meritul izbânzei. De şi bătălia fuseseeâştigată prin cooperarea ambilor ei capi, Basta şi Mihai 165, totuşi Basta, în însuşirea lui de co- i ee Bartol. Pezzen către RudoU al Il-lea, 1-1 Iulie 5i o notiţă din Kaschau din 10 Iulie 1601. ibidem, IV, 1, p. 260. Alta din 16 Iulie, p.261. t es Arhid. Mathias 12 August 1601, ibidem, XII, [J. 1215, spune că Basta i-a trimis bucur-oase veşti: "das nemblich den drrtten diess Monats el' und der Michael Waida dem Sig. Bathori ein Schlacht geliefert... solle Feind gal' zerstrort (sic). Aşa scrie şi tmp. lui Mihai, 17 Aug., ibidem, p. 1217. [310] 310 ISTORIA ROMÂl\IL()R ma ndant suprem 166, cerând lui Mihai steagurile răpit.e de la dusman, spre a le trimite Împreună cu ale sale împăratului, lVliÎlai refuză a le da, şi le trimite el singur lui Rudolf, în' număr de 62 (din 130 răpite în totul) împreună cu o scrisoare, în care se recomandă bunei voinţe imperiale 167. Strămutându-se lagă­ rul Iăngă Turda, acest oraş se întâmplă de arde. Basta îşi aruncă îndată prepusul asupra lui Mihai care ar fi vrut să răsbune com­ plotul făcut aici în contra lui de nobilimea Transilvaniei, şi'l mustră cu asprime, spunândui că vtara, dind cuprinsă de ar­ matele imperiale, nu s'ar cuveni să fie ruinată în acest chip. Se mai întâmplă încă de Gaspar Corniş şi Pancraţiu Senyei, partizanii împăratului, care zăceau în închisoare, scăpând din ea dupa lupta de la Guruşlău, pe când se duceau spre Iagărul lui Basta, să fie surprinşi de o trupă de Români din oastea lui Mihai, unul din ei ucis, celălalt greu rănit. Basta cere îndată de la Mihai ca să i se preclee pe comandantul acelei trupe, ceea ce Mihai refuză, fiind duşmanul nohililor în chestie. Toate a­ ceste certe arnărau pe fie ce zi mai mult pe cei doi generali u­ nul asupra altuia şi înveninau iarăşi tot mai rău relaţiile dintre ei. Basta Însă nu putea suferi o idee: aceea că cu toată cooperarea lui la recucerirea Transilvaniei din mânile lui Batori, tot Mihai apărea în ochii lumei ca cel ce repurtase această isbândă 168. Reputaţia lui Mihai Viteazul întuneca pe aceea, mare şi ea, a generalului împărătesc. Apoi odată acţiunea militară sfâr­ şită, Mihai trebuia să rărnână guvernator civil al Transilva­ niei şi să capete precumpenirea. Basta se gândi atunci că în­ lăturând pe Român, putea face uşor să'i cadă lui în mâini şi ocârrnuirea ţărei. Indată ce acest gând străfulgeră prin mintea lui Basta, zilele lui Mihai fură numărate. Prilejul căutat de Basta spre a se mântui de Mihai Vi­ teazul, nu întârzie mult timp de a se ivi. Se mai atribuiau lui Mihai şi alte fapte: că el ar li rrnări nişte scopuri deosebite de 160 Că Bast.a avea comanda supremă se vede de pc ordinul dat lui Mihni cu o zi Înainte de hătăli e de a ocupa un loc, ceeace Mihai execută. Basta scrie Arhid. Matei, în 30 Iulie 1601, ibidem, IV, p. 263: "ho Iatto movero il val aco con le sue genti a una mezza lega dlscost o da qui", Alt raport spune ci'! Mihai fusese pus sub comanda lui Bast.u care trebuia să fie gencI'allll conducător în afacerea Transilvaniei, Amb. Ven. către Dogele, 2 Aprilie 1601. Ibidem, VIII, p. 212: "Il Val aco ha scritto una lettera al signor Basta sott o il c0J11111ando del quale dovera stare se cosi il siznor Bast a dovendo lui essere il generale
  • '12; Pe când Tocilescu cet.eşt.e ma = mai, iar eu mi-a, un anomm critlcând -ambele noastre păreri in Contimporanul d-lui Ioan Nădejde. V, p. 119. obser�ă cu dreptul că semnul deasupra lui ma este mai curând o aruncătură de condem -rlecât litera i. In fond deci interpretarea anonimului din Contimporanul con- -cordă cu a mea. 19. Mai sus, pag. 198. 191 Mai sus, pag. 160-1\)1_ [326] 326 . ISTO�IA ROMÂNILOR poieşte moşia, Însemnânclpe documentul de cumpărătură, că mosnenii îsi ;,desclilnpăraseră" adică îsi recumpăraseră 10� dela el' satul SurlanuJui. ' Imprejurarea că Mihai Viteazul zice că şi-a făcut pomană cu răzeşii, restinduindu-le moşia, nu este decât prea firească. Intr'adevăr că răzăşii trebuiră să roage pe Mihai cuLanii în mână ca să'şi fad pomană să le dee înnapoi ocina părintească, Cât despre aceea că documentul ele cumpărătură arată că moş­ nenii ar fi vândut satul lor de bună voie, aceasta era o simplă formulă, care putea ascunde foarte uşor o sâlnicie, Unde s'a mai văzut vre odată răzăsi români care să'si vândă de bună voia lor moşiile străbune, pentru a le preface in bani. Apoi daca le-ar fi vândut de bună voie, pentru ce dădeau acuma pe ele îndoitul preţ, spre a le cumpăra îndărăpt ? Şi cu toate aceste temeiuri pline ele greutate, s'a găsit interpretatori care să sus­ -ţină că nu ţăranii ar fi dat lui Mihai Viteazul 80.000 aspri, pen­ tru descumpărarea moşiei, ci că Mihai Viteazu le-ar mai fi dut pe lângă moşie incă şi suma arălată. Se pretinde că "aceşti moş­ neni urmaseră pe domnul ţărei şi pe stăpânul lor Ieodal în ex­ pediţia din Ardeal, se deosebiseră poate prin vitejia lor pe câmpul de luptă şi primiseră ele la generosul şi viteazul domn, drept răsplată a serviciilor lor, nu numai moşia ce i-o vânduseră mai înnainte, clar încă 80.000 de aspri pe dea­ supra (! 1). "Dacă cele cinci xânduri scrise de Mihai Viteazul ne dăstăinuepuţina deprindere ce avea de a scrie rornâneasca cu, mâna sa cea aspră şi vârtoasă, mai uşor Iiindu-i a invârti sabia decât de a ţinea condeiul, ele ne dau în acelaş timp o do­ vadă strălucită de simţimintele generoase şi democratice ale principelui, pe care istoricii moderni, începând cu Bălcescu, s'au obişnuit a ni'I prezenta ca apăsător al ţăranului, ca destrugă­ tor al institutiilor democratice ale tărei, ca pe acela care a. in­ trodus şi a consfinţit iobăgia sau şărbireaţăranului român" 103. O asemenea interpretare este tot ce poate fi mai silit şi mai îndepărtat de adevăr. Mihai Viteazul să fi dat la vr'o 16 inşi o recompensă atât de strălucită, moşia lor pe care ei i-o vân­ duseră şi pentru care primiseră odată 40.000 de aspri, şi peste acesta încă 80.000! Dar de unde această dărnicie a lui Mihai, când tot pe atunci îl vedem amenintând pe comisarii împă­ răteşti că la caz când nu i se vor răspunde îndată cei 30.000 ,,; Cuvântul descupărat este format după analogia lui desfăcut, desbătut, desvăţat, etc., CI'. o scrisoare din 1635 a hirăulut din Bistriţa, Iorga, Doc., Bistritei II, p. 5, spune: "Petru furând multe unelte în sat ieră să fie spânzurat. St.ăpân ul său 11 descumţuiră scoţându-I de la ştreang". Vez i mai jos, val. IV,", cap. Obiceiu l pământului, ţotulul. dreptului, nota 8; alt doc. din 1601, Aug. 4 (Hurm., Doc., XV, 2, pag. 784�:" "an fost să-I spânzure care stăpănul său s'au milostivit pre feciorul' şi l'au desculllpărat de la domnie cu plată mare". "" In Gr. Tocilescl1 In Revista, 1. c. [327] CĂDEREA LUI MIlIAI VITEAZUL 32'7 de taleri datoriti, le va trimi te după gât pe Cazaci şi pe Hai­ duci, si atunci numai vor vedea ei câtă obrăznicie trebue s)1 sufere' de la ei 19'1 • Mihai dar care era atât de strârntorat de bani şi la acea dată ca în tot deauna, S8. fi împins generozitatea pănă a da la câţiva din 05L8sii săi 80.000 de aspri ca recompensă pentru vitejia lor, peste o moşie întreagă ce le-o dăruiă ? Dar atunci ce ar fi zis miile celelalte de Jefegii, care ar fi avut drep­ tul a pretinde o răsplată analoagă ? De unde ar fi luat Mihai mi­ lioanele trebuitoare pentru a împăca gelozia şi nemulţumirile armatei sale? Prin o asemenea dărnicie încuviinţată numai la o mică ceată din soldaţii săi, fiind dată lipsa de disciplină .n timpului, Mihai se punea în cumpănă de a fi sdrobit de o re­ voluţie a propriei sale armate, împreună cu toţi acei pe care el îi Iavora se 195. Tot asa trebue întelcs si documentul lui Ioan Constantin Şerban Voevod, fără dată, cuprinzând o judecată dintre mai multe feţe, pentru satul Micşuneştii din judeţul Ilîovului, în care se spune între altele că "acest sat Micşuneştii, a fost me­ gieş de moşia lor încă de mai înnaint e vreme. Iar când a fost în zilele răp osatului Mihail Voevod, ei s'au fost vândut rumâni domneşti lui Mihai Vodă şi tot au fost rumăni pe sama dom­ nească". Că nici aici nu poate fi vorba de o vânzare de bună voie, care în acest document nici măcar se invoacă, se vede din istoria lui posterioară şi a încercărilor repetite făcute de acei rumâni spre a'şi redobândi proprietatea şi libertatea pierdută. Aşa ne spune documentul că "reposatul Mihai Voevod, a dă­ ruit acest sat Micşuneşti i lui Vasile Leca comisul pentru dreapta lui slujbă, iar Leca şi'a [ăcut pomană cu âânşii de le-au învoit să se rescumpere pre bani gala şi a rămas Micşeneştii iar me­ giaşi", Apoi când a fost în zilele răposatului Simion Vodă, acest domn probabil nevroind să ţ.ină samă de dania făcută de fostul său duşman unui om al său şi deci nici de rescumpărarea fă­ cută de moşneni de la Leca comisul, privind însă de bună luarea satului pe sama domniei de Mihai Vodă. dărueşte el satul Mic­ şeneştii lui Ghiula căpitanul. Moşnenii însă, de şi pierduseră odată banii daţi lui Leca, se rescumpără a doua oară de la Ghiula pe timpul lui Radu Mihnea. Şi când îl vedem luptând cu atâta statornicie în contra despoierei de proprietatea lor, să mai stăm un moment măcar la îndoială, că numai de bună voie nu Iu­ sese vânzarea satului către Mihai Viteazul? Aceste două. răs­ cumpărări Însă îndatoriseră pe moşneni până în grumazi, Ei '" Vezi mai sus, p. 297 nota în fine, reprodus documentul din 3 lan. 1600. ,,6 G. Popovici primeşte o t.ălcuire mijlocie anume că săt.enii din Surlanul şi-ar ti vândut de nevoe moşia lui Mihai Viteazul, pe care ci răscumpără apoi cu preţ Indoit. Snbţie însă puţin vina domnitorului, înlăturând siluirea, dar nu mult. Vezi Conu. ui., XV, 1886, p. 1065, [328] ISTORIA ROMÂNILOR nu mai putură să se mai desbată din datoriile contractate 193 şi fură nevoiţi mai la urmă să'şi vândă moşia definitiv, şi de astă dată într'adevăr de bună voie, adică cel puţin constrânşi numai de nevoile lor şi nu de o siluire exterioară, lui Necula vistierul drept 400 de galbeni, de la care apoi înainte Micşe­ neştii rămâne în stare de rumănie 191. Innaintea bătăliei de la Teleajenu, în 2 Sept. 1600 găsim pe Mihai Viteazul recunoscând în un document din locul unde s'a dat lupta, că a greşit când a pedepsit pe unul Antonie Grama nu ştim pentru ce prepus al domnului, luându-i toată averea. In momentul când era să intre în focul ce putea să'I surpe şi ultima scândură de scăpare, domnul muntean revine asupra nedreptăţei înfăptuite faţă cu un om pe care-I recunoscuse de nevinovat şi spune că "m'am temut, domnia mea, de bles­ temul lui şi al fiilor lui pentru marea sărăcie ce i-am făcut şi m'am gândit să'I Întorc paguba şi prada ce i-am luat în bani şi lucruri scumpe, şi neavând de unde să i le întorc căci le-am împărţit şi le-am risipit, deci aflându-mă acum domnia mea, în gura Teleajenului ca să duc războiu cu Leşii şi cu Moldo­ venii şi cu Tătarii, mituit-am pe Antonie Grama cu aceste sate Floceştii din Sabar şi Budeanca din Clineşti şi Hărăşti, Scroviştea din judeţul Vlaşca, ca să'i plătesc domnia mea pa­ guba lui şi să nu sufăr blestemul lui, nici fiul domniei mele Nicula Voevod. Şi de va da bunul Dumnezeu să zdrobesc pe vrăjmaşii mei îi voi face atunci şi hrisov". Satele amintite spunea Mihai Vodă că "le-am fost cum­ părat domnia mea de la megieşii ce au fost meşneni cu moşiile lor şi anume cu bani gata din vistieria domniei mele fără nici o silă, căci s'au vândut de bună voia lor" 198, Mihai Viteazul pentru a despăgubi pe Anton Grama de . despoierea pe care i-o făcuse şi despre care nedreptate se căiă acuma în faţa cumpenei celei mari a vieţei lui, nu priveşte ca nedreaptă despăgubirea lui Grama cu averea luată de el chip prin cumpărătură de la moşneni; căci cumpărarea unor sate din vistieria ţărei nu putea avea alt înţeles decât luarea lor ca domneşti, din pricina neplăţei dărilor. Datoriile către vistierie erau privite ca bani buni ai ei luarea unui sat în plata acestor datorii ca preţ al pretinsei cumpărăturiv.Cu alte cuvinte Mihai Viteazul acoperise o nedreptate noue prin) una mai veche care nici nu putea fi privită ca nelegiuită întru{cât era săvârşită con­ tra unor moşneni ce nu putuseră plăti dările. Altă vânzare de moşneni către Mihai Vodă întâlnim la satul Băicoiu. Prin acest document din 1610 Ianuarie în 7, Radu ". Corup. N. Iorga, în COIlIJ. Literare, XXXVII, 1903, p. 706. ,., Documentul publicat de Papiu Ilatian în Tesaur, I, p. 387. ts s Vezi documentul publicat de IL Bogdan, în Pl'iSCOUlll Slurza, p. 167. [329] OĂDEREA Lui MIHAI VITEAZUl. 329 Şerban dă o poruncă ca să fie satul Băicoiu a boierilor Pătraşcu şi a fiului său Vintilă "partea ce au avut desbatese câtă se va alege, pentru ca satul Băicoiu au ţost oameni slobozi apoi me .. gieşii din sat eâţ! au fost s'au vândut răposoiului Mihail VoelJod. După aceea Manole logofătul şi Necu1cea logofătul şi-au avut moşii la Ploeşti. Aşa dar a cumpărat Mihai Voevod satul Plo­ eştii, şi a vrut să facă oraş în satul Ploieşti; iar Manole logo­ fătul şi Nicolae logofătul, fraţi ai lui Pătraşcu, n'au vrut să-şi vânză părţile lor de moşie răposatului Mihail Voevod pe bani. şi au făcut tocmeală cu răposatul Mihail Voevod, de au schimbat Băicoiul cu satul Ploeşti 199, şi aşa dar Mihai Viteazul vroind să facă oraş din satul Ploieşti şi să cumpere moşia de la acei ce o stăpâniau, logofeţii Manole şi Necula, şi ei nevroind să'şi vândă moşia pe bani, Mihai le dă În schimb satul Băicoiu pe care' 1 cumpărase de la moşneni. Să se observe că din acest do­ cument reiese deosebirea în purtarea lui Mihai Vodă cu boierii, de aceea ce o avea faţă cu ţăranii. Acestora din urmă le ieă moşiile fără să' i Întrebe. De boieri nu se atinge şi respectă ce­ rerile lor, dându-le moşii în schimb, pentru moşia pe care nu vroise să i-o vândă pe bani 200. Alt document de la Constantin Brâncovea nu din 1695, "întăreşte lui Neculai banul stăpânirea lui pe satul Căpoteasca 'şi Burciuleasa, de lângă Balta Albă în judeţul Râmnicului Să­ rat, pentru că aceste moşii sunt ale lor bătrăne şi drepte ocine de moştenire de la moşii şi strămoşii lor de mai înnainte vreme, şi tot le-a tinut moşii şi părinţii lor cu bună pace până în zilele răposatului Mihail Voevod. De atunci Mihail Voevod au împre­ surat aceste moşii şi s'au ţinut pre sama domnească până În zi­ lele răposolului Radu Vodă cel Bătrân; iar după aceea când a fost atunci Damian căpitanul tatul lui Neculai banul, şi a fost răscumpărat aceste moşii de la Radu Vodă, cu bani gata 16.000 de aspri" 201. Aceste sate stăpânite cu bună pace până la Mihai Vodă, tmpresurate apoi de acesta şi tinute pe sama domniei până ce le '" Documentul se află în păstrarea d-Iui V. A. Ureche nepublicat, care a Line voit să mi-I comunice. Un altut.dln 1618 de la Radu Vodă fiul lui Mihnea şi nepotul lui Alexandru tot din bogata colecţie a lui Ureche, pomeneşte şi el de schimbul făcut de Mihai Vodă a satului Băicoi pe Ploeşti, când l'a făcut Mihai Vodă târg. Ploeşti datoresc deci constituirea lor ca oraş lui MIhai Viteazul. .0. Aceasta nu înseamnă însă că pe unii boieri duşmani lui să nu-I fi tratat c a şi pe r ăzeşi. Am văzut ce face cu Anton Grama, Altă despoier e a unor boieri ele moşia lor este adeverită prin doc, din 1662 dela RaduI Vodă în care se spune despre satul VIădaia că a fost cumpărat de Radu Banul Vercescul de la m egieşii satului, anume Ion Iaroslav şi Nicoară şi dela toţi fraţii lor mici de mai înnainte vreme în zilele răposatului Alexandru .... V. cu 30.000 de aspre; iar după aceea Mihail \V. s'a pus În spinarea acestor mai sus pomeniţi boieri de a hrăpit satul VIă­ aaia tăra nici un ban şi de atunci tot a fost pe suma domnească". Acad. rom., III, pHg. lM. '�1 Condica loqoţelie! lui Brâncoveamz, nee.ditată fn Arhiva Sta/ului, p, 145. [330] 3'30 lSTORIA HOMÂNILOR tescinnpiiră nioşienitorii vechilor proprietari, nu pot fi decât nişte moşii confiscate de Mihai Viteazul pentru neplata unor binui, după analogia celorlalte sate luate de el domneşti pen­ tru acelas motiv. Alt 'document de la Brăucoveanu din 1710, este încă şi mai lămurit. Domnul ne spune în el că moşia Moceştii fusese din vremuri vechi a lui U drea biv vel armas si că a fost CUIYI-' părată de la moşncnii urmaşii lui de către �lihui Vodă cu ban i din vistieria tărei. Mosncnii vin însă înnaintea lui Gavril Mo­ ghilă (1G18 � 1620), C;/ multă tuqăciune ca sii le deie voie să-şi răscumpere 1110)ia, şi a [ăcut tocmeală de au dat 60.000 de aspri bani qata şi şi-au răscumpăroi moşia, şi banii ce au luat de Ia dâ nşii răposatul Gavril Moghilă, el i-a băgat în visteria ţ ărei" fiind dati iar din visteria tărei, Ilina Iica lui Pătrascu Vodă si nepoata 'lui Mihai Viteazul, socotind 1110şia ca în familia ci, rărna să de la bunul ei o dă prin un hrisov mănăstirei Comana, şi egumc­ nul acelei mănăstiri trage la judecată pe Mihalcea stolnicul, şi Pârvul vistierul, i Draaomir căpitanul, i Iordache cămărasul, i Radu ciauşul, za slujitori, i Pătru p;1rcălabul, i Nicula Bur'duca rnostea n din Moceşti, zicând că mosia este danie mâ năstirei. Constantin Bn\llCO�Canu hotărăşte c� "doamna Ilina n'a avut nici o treabă ea să închine acea mosie mănăstire! Cornanei, fiind cumpărată eu bani din visteria'ţ�lrei şi răscumpărată de moşncui de la Gavril Moghilă Voevod, şi a rămas Daniil cgumennl de la mănăstirea Comanci de judecată dinnaintea domniei mele în divan" 202. Şi deci repetăm observarea că dacă ar fi fost o vânzare de bună voie din partea moşuenilor, ce nevoie ar Ii avut aceştia a veni după câţiva. ani, să'şi răscumpere moşia cu multe rl1g�i:­ ciuni de la un urmas al lui Mihai Viteazul, Gavrilă Movilă? Apoi mai curioază este împrejurarea că Mihai Viteazul, arată că ar fi cumpărat Moceştii cu bani din visteria tărei. Ce înţeles va fi avut aceasta pe atunci sacă formulă, nu putem determina. din lipsa de alte isvoare de comparaţie. Poate părea cu atât ulai straniu această arătare, că Statul şi nu domnul ar fi cum­ păra t această moşie, cu cât pe atunci deosebirea între averea domnească si aeea a Statului. era necunoscută, nu numai la noi, ci ehiar' în apusul Europei. Pentru ehestiunea însă de care ne ocupăm, arătarea aceasta dovedeşte într'un chip inviderat? că moşia fusese confiscatâ pentru neplata dâJ'iloJ' către vistieria; târei. In sfârsit mai aducem un document, cel mai greu de in-­ terpretat şi ele înţeles din toate cele raportate până aici, dar care de cele de mai înainte, nu credem că poate fi altfel tâlcuit de- '.2 Document din condica episcopiei BllZăului, p. 157 extras de D-I B� Ior­ gulescu, şi publicat în A.rhiva socielâ[eÎ ştiilljifice din laşi, Anul I, l889, p. lln. [331] CĂDERF]A r.ui MIHAI VITEAZUL .831 cât tot ca muscarea unei descoperiri a averei unor moşueni, Prin acest document din 160L1 Aprilie 12, Radu Vodă dă "sa LuI Costcsti mă năstn-ei Bistriţa pentru că a cumpărat acest 111q.� sus zis sat răposatul Mihail voevod de la toţi megieşii din sal , anume de 18. Miclea cu ceata lui, şi de la Voicu cu ceata lui de la Barbu cu ceata lui si de la Popa cu ceata lui şi de la Oprea al Mosoaei cu ceata lui, drept 42.000 aspri gata, şi s'au vândut ei insii ele a lor bună voie dtposalului Mihail V oevod şi făr�ţ nici � silă de către domnia sa, şi s'au .închinat ei a fi vecini în veci (în textul slavon vecinic v veaki) 303. Iar după aceea repo­ satul Mihail Voevod au adăugat la sânt a mănăstire mai sus zisă sat Costestii, spre a fi. sânteiMăntlstiri de întărire, Insii când a cumpărat răposatul Mihail Voevod acest mai sus zis sat a fost atunci la ieşirea lui dintru această ţară, şi a fost întru multă strămptorare şi scârbă din toate părţile şi intru itnpu­ ţinerea avuţiei de monedă, şi după aceea cugetârid a Întări mai sus zisa mănăstire şi dintre acea puţină avere ce o avea domnia sa în monedă, şi pentru lefiJe a unor ostaşi ce au fost atunci l:îngă domnia sa, el întrebat domnia lui prc toţi ostaşii aceia, care vor ca să lase părţile lor de leafă să cumpere acel sat eLi s'a zis mai sus, ca să fie, pentru Dumnezeu la sânta mănăs­ tire si pentru pomenirea domniei sale. Jar acei ostasi toti alun­ cea cu glas mare au zis să fie după găsirea lui cu' cale şi voia domniei sale. Şi pentru neputinţa domniei sa] e, şi de atâta nevoie ce a avut a fost şezut câtva timp cu acei ostaşi .În sănta mănăstire, atunci când a cumpărat mai sus zisul sat, iar acei vecini care a fost proprietari, ci au zis ca să'i scoată răpo­ satul Mihai Voevod din bir si din toa te mâncătoriile si pre aceea le-au fost aşezământul 'lor, Apoi atunci au luat 'aeeşti megiaşi banii ee sunt mai sus zişi, şi s'au închinat a fi YlC­ cini", Drept aceea şi Radu Voevod lasă satul Costcştii liber de bir şi de toate daj diile spre a fi de folos mănăstirei Bistriţa 2()4. Mai Întâi un lucru ne loveşte când cetim acest enigmatic document. Cum se poa te că Mihai Viteazul, în momentul când după lupta de la Teleajenul era nevoit să părăsească ţara, pe când era în cea mai mare strârnptoare de bani, ceea ce reiese din însuşi documentul, care reproducând fără îndoială cuvin- 20' Că şi In Muntenia se intâlueşte t erminul de vecin pe lângă. acel de n!· mân, vezi vol. Il, p. Cil. Papiu traduce rău cuvântul slav veci nu., vecini, prin ve­ cinici, este redarea nol.inuci rorn[mcşti nctraductibilă vecin prin îJlsuş acest cuv<'mt în textul sbv. '01 Publicat de Pariu llarian, în Tezaur, r, p. 3<)1. Un doc. din lCiOO datat din Alba Iulia, arată cum veniseră În Ardeal doi oameni din Muntenia de Cordlll1 şi Undrias de Carcova să se jeluiască că vistiernicul Nicola le aruncase un bir "ca să le ice ocina şi a Juat'o". Mihai porunceşte marelui Vornic să cerceteze pl'icilla. N. Iorga, Câteva docwnenle, in .An. Acad. rom. II, tom. XXVIII, 1�O(), pag, 113 (1.3). [332] 832 ISTORIA �OMÂNILOR tele lui Mihai însuşi, spune că domnul era Întru împuţinarea avuţiei de monedă, să s'apuce de cumpărat moşii pe bani gata pentru o sumă îndestul de însemnătoare de 42.000 de aspri, şi să le dăruiască la mănăstiri ? Mai stranie se arată însă învoirea cerută de Mihai Vodă de la ostaşii săi, de a le teţineă o parle din leţile lor spre a'i face şi pe ei să se împărtăşească din pomana domnului. Apoi dacă Mihai recurgea la un asemenea mijloc neobişnuit de a milui mănăstirea, fără îndoială că o făcea fiind că um 'avea cu ce să plătească leafa fntreagă ostaşilor săi, şi nea vând el cu ce le plăti leafa, cu atât mai puţin puteau să-i rămănă bani pentru a cumpăra moşii. In ori ce caz chiar dacă am presupune că Mihai să fi plătit moşnenilor partea lui din preţ, el nu le putit răspunde aceea cu care se împărtăşau lefegii lui, şi din această nedeplină răspundere a preţului din partea unui domn bătut şi care era nevoit să părăsească ţara, încă se vede că nu­ mai de bună voie n'a putut fi vânzarea făcută de răzăşi a mo­ şiei lor către Mihai Viteazul. Apoi dacă Mihai şi cu ostaşii săi aveau un motiv de a cum­ păra moşii spre a face o danie mânăstirei, moşnenii nu aveau nici unul de a o vinde şi a'şi pierde libertatea. Din toate punc­ tele de vedere vânzarea trebuie să fi fost şi aici silită. Aceasta odată admis, explicarea raţională a straniului document nu poate fi decât următoarea: Mihai Viteazul era dator leîegiilor săi cu o sumă pe care el nu o putea răspunde, fiind intru o mare impuţinare a avuţiei de monedă. Pentru a de­ termina pe oştenii săi să renunţe la o parte din plată, el face un apel la simţimântul lor, religios, şi le propune ca să'i Iese ceea ce le datoria, spre a cumpăra împreună un sat mânăstirei Bistriţa, întru pomenirea şi a sufletelor lor. Trupa consimte. Mihai atunci aruncă asupra satului un bir corespunzător sumei cu care se alcătuise cu ostaşii săi a cumpăra satul, şi acesta neputându'l răspunde, este luat domnesc şi apoi dăruit mâ­ năstirei, Prin asemenea, în ori ce caz, dibace operaţie, domnul âsbuteşte a se plăti de armata lui, economisind o bună parte din datorie. Că moşnenii trebuiră să plătească iscusinţa lui Mihai Viteazul, nu ne mai poate pune în mirare, după numeroasele dovezi îngrămădite asupra acestui punct. Din aceste deosebite documente se constată deci că Mihai Viteazul, în nevoia lui nespusă de bani, alerga adesea ori la des­ brăcarea ţăranului. Şi în împrejurările în care se află el. tre­ huiă să o facă. De Îndată ce îşi alcătuia greul oştirilor sale din trupe numeroase, care trebuiau plătite cu ori ce preţ, el nu mai puteă fi stăpânit de nici o altă consideraţie, şi pentru a căpăta bani, era în stare să se apuce de ori ce mijloc. Neindrăznind să loviască în obştimea boierilor, care ar fi protestat, ba chiar s'ar fi ridicat în contra lui, el se lasă asupra tărauilor, acel [333] -- CĂDEHEA LUI M,IHAI VITEAZUL 333 lut inform fără glas şi fără drepturi, care suferea în tăcere tot felul de n�dreptăţi. Am văzut mai sus, cum Mihai Viteazul mărturiseşte �ingur �ă Valachi.a �use�e aşa de despoiată că nu era cu putinţa a mal scoate nImIC din ea 205. Dar Mihai Viteazul merge mai departe în această privire, Nevoia lui de a sta bine cu boierii îl silea să le Învoiască a pune în lucrare, alăturea cu el, cea mai cumplită desbrăcătorie a ţă­ ranilor. Am văzut mai sus familia Buzeştilor stăpânind 128 de moşii, şi câţi alţii vor fi avut tot pe atâtea, despre care isto­ ria nu ne spune nimic! 206. Vitrigele timpuri prin care trecuse poporul român cohorâseră o sumă foarte mare de oameni în rândulţăranilor supuşi. Cu trecerea timpului raportul lor de supunere �e îngreuie din ce în ce, şi proprietarii pe moşiile cărora ei stăteau, răstrângeau, tot mereu lanţurile atârnă­ rei lor. Exploatarea muncei lor în folosul stăpânului mergea sporind. Ţăranii pentru a scăpa din ghiarele asupritorilor, fugeau de pe moşiile lor pe acele ale unor stăpâni mai îndurător! mai ales de pe moşiile boiereşti pe acele mănăstireşti. Această fugă păgubeă atât pe stat prin îngreuierea încasărei dărilor cât şi pe ţărani prin sporirea părţei lor contributive la cislă : dar mai ales pe boieri ale căror pământuri se desgoliau. De aceea boierii luară de la un timp obiceiul de a readuce cu puterea pe omul fugit la moşia de pe care era. Cu timpul acest abuz căpătă caracterul unui drept, care deveni o parte întregitoare din obiceiul pământului 207. Totuşi se iveau multe protestări i din toate părţile în contra unei asemenea fără-de-lege ce Lindeă să se veşnicească. Boierii care aveau interes de a o Întări pe cât I puteau mai mult zrnulseseră de la Mihai Viteazul care cum am vă­ zut nu putea să li se opună, recunoaşterea ei, prin un aşezământ ce avea, în contra obiceiului timpului, deprins numai cu aşezări individuale, caracterul unei dispoziţii obşteşti. Prin un hrisov al său, din care s'a păstrat o amintire În altul posterior de la Radu Mihnea, Mihai Viteazul dispunea: care pe unde va li. acela să tie tumân veşnic, unde se va atld." 208, consfinţind astfel 'o' Mai sus, pag. 262. 206 Această cădere a moşnenilor în şărbie din pricina greutăţei dăjdiilor, prin vânzarea lor către boieri, se înţelege că nu este un fapt ce se întâlneşte numai' sub Mihai Viteazul. Sub el însă apăsarea e mai vajnică şi prăbuşirea răzeşilor este mai repede. Vezi mai multe doc. O vânzare de răzeşt în I. Bogdan, Priscooul Sturza, p. 159 şi urm. 20/ Mai multe mai jos, la capitolul Starea ţăranilor . • o Hrisovul lui Radu Mihnea, din 1617, în Mag. ist., II, p, 277. Rapor­ tând aceste cuvinte. Radu Mihnea adaugă, că: "n'am vrut domnia mea să stric aşezământul Iui Mihai Vodă". Acest, aş ezămănt este cunoscut in timpurile urmă­ toare sub numele de legătura lui Mihai Vodă, şi pomenit sub acest nume in mai multe documente. Aşa de exemplu in unul din 1699 a lui Const. Brâncoveanu (Condica loqoteiietv, p. 438: "că i-au apucat legătura lui Mihai Vodă, acolo in sat". Altul din 1894, ibidem, p. 37, arată că "egumenul Ttsmanei părea pe nişte [334] iS'l'ORTA IlOMANJLOR printr'un asezământ Iorrnal robia tăranului. Mihai întăieste această lllă�L1ră în tratatul lui cu S{gismund Batori din 1595 in care se spune că "eolonii şi rumânii (iobagie nes) care vor :rugi de pe moşiile domnilor AOf, să se restituie Îndată" adică şărhii fl1giP din ambele ţări, Muntenia şi Ardealul, să fie inapoiati stăpanilor lor. Această dispoziţie este repetată în tratatul lui Sigismund cu Moldova 20!l. Mihai Viteazul prin politica lui, era deci nevoit a împinge mulţr Lăraui în râ ndu­ rile sărhilor, şi pe aceştia îi lega de lantul lor pentru vecie. Iar noi care trăim In timpuri de libertate, ne vine să mustrărn cu asprime pe marele erou pentru atare parte a lucrărei sale istorice, ;,i să'I arătăm că pe cât era de mare general si viteaz oştean, pe atât a era ele rău ocă rrnuitor şi nedrep t stăpâ n. Acela însă ce este deprins cu fatalitatea evenimentelor istorice, nu va vedea în purtarea lui Mihai Viteazul cătreţărani ·.lee:} t veriga neapărată, de care se legau ca un lanţ, neîntrerupt t oate celelalte fapte ale sale. Mihai Viteazul fu impins de îm­ prejurări, chiar de la început Iără de voia lui, la cucerirea Ar­ dealului. Pentru a o îndeplini avea nevoie întâi de prietenia boierilor Munteni, apoi de o armată de mercenari, ambele cereri ce nu puteau fi îndeplinite decât CIl jertfirea ţăranului muntean. Şi el îl j ertli. Aş�l cerea în chip neînduplecat com­ plexul împrejurărilor acelor timpuri ele urgie, şi de sigur că în apăsnreaţăranului român, ele sunt mult mai de vină decât domnul ce o executa, instrument ncconstiut al unei. ev olutiuni Istorice, ., .. Politica protivnică poporului de [os eauza căderii lui Mi­ hai. -- Purtarea lui Mihai Viteazul fată eu tăraui i munteni, îl sili să urmeze aceeaşi îndepărtare şi faţă cu. cei din Ardeal; 'dci este uşor de înteles că, dacă el restrânsese lanţurile rumâ­ niei muntene, nu putea să stabilească pe acele ale iobagilor din Ardeal. Nu putea să o facă, mai întâiu fiind că boieri înşii din Muntenia, pentru care tocmai Mihai jertîise pe ţărani de acolo, nu ar ti asistat în liniste la o răscoală a tărănimei ardelene, în contra nobililor Ungnri, 'care ar fi aprins in curând o mişcare vecini de rurnâni. spu nund el1 sunt rurnâ ni din legiHul'a lui Mihni Vodi'!". Un al 1.l'cilea din 1710, ibidern,p. \l15, vorbeşte de "nişte Humâni, pc care i-ar fi apucat legătura lui Mihai în sat în Filiaşi". Un aJ/l-lca din 1608, spune "e't SocOI cluccrul oL Corni\ţcni pretindcitl1işte l'ul1lâni dt ai lui Încă din legătunllui Mihai Viteazul". Partea de 51:\. LI]! MlHAI Vl'fEAZUL 337 şi puternică domnie, el era ţinut să'şi facă din Turci şi din Ger­ mani două coutrapouderi care să se neutralizeze mutual. El luă deci asuprăşi rolul de it apăra interesele împăra­ tului contra dominaţiei polone şi turceşti in Ardeal, se d1'ult'1 drept credincios luptător şi, prin slujbele lor eminente, smulse la început chiar încrederea acelui monarc. Scopul său illsa 11('­ fiind de Il cuceri Ardealul pentru Nemţi, ci pentru dânsu 1, el trebuiă să caute a se menţiucă aici la vreme de nevoie, ch iar şi în contra împăratului. LJ nde putea el găsi un sprij in eventual contra Germanilor, aiurea de cât în Turci? 1<:1 caută deci a reînnoi legăturile eu Turcii; însă să s(� observe că. toal.e l.rat ărilc vroeşte să le facă pe hazn Ioloaselor dohânditc prin victoriile sale, arătându-se în această privire adeuăroi cap poli tic, iu­ iru cât nu vroia sti pioJ'r/ii pozitia câştiqală. De şi pe această bază era puţină speranţă de a se împăca cu Turcii, negocierile cu ei aduceau alt efect, care avu, în hine pe cât şi în reu, o :în­ răurire atât de hotărât.oare asupra soartei domnului româ n ; era un minunat mijloc de apăsare asupra Nemţilor. Mihai Viteazul căuta deci faţă eu împăratul, după ee îi arătase cât putea braţul său În slujba intereselor germane, să'} silească, prin teama unei evoluţii spre partea prtgânilo]' ai concede cererile sale. Asupra Turcilor, cunoscând el cât îi sporise vaza în ochii lor, priit croicele sale ishânzi, se silea să lucreze astfel încât putinţa unei împăcări cu ei să rămână pu­ rurea deschisă, bine înţeles eu condiţia neapărată a păstrărci pozi-tiei dobândite. Ne întrebăm în ce era greşi tă politica lui Mihai V iteazul şi care minte ar fi putut iscodi li na mai bună, fiind date împre­ jurările în care Iăptuiă '? Dar se va intimpina, cum a putul el oare să fie înselat într'un chip atât de vădit de Unguri si de Nemţi, fără s� o priceapă, şi deci chiar dacă lui Mihai ViLeaZlll nui lipsea dibăcia, îl da de greş pătrunderea politică. Am văzul însă cum Mihai Viteazul bănuia credinţa Ungurilor săi, şi chiar pe Nemţi. îi presupunea că nu umblau cu o aşa de mare sfin­ ţenie, pricină pentru care el făcea tot deau na mare paradă în­ naintea lor de propunerile Turcilor. Dar ee putea face Mihai decât să lucreze cu aceste ele­ mente, ori cât de nesigure, ori cât de şuguheţe se arătau? El nu se putea menţinea 1n Transilvania decât cu învoirea Ungu­ rilor, şi de Împrlratul Hvdl nevoie ca stl impuntt mai mult duş­ manilor săi, arătfwdu-Ie că în dosul lor sLătenu Imperiul Ger­ man, şi să poată purta Cll vorba oştirea lui, eflnd ii lipseau mij­ loacele de a'i răspunde plata la timp. Şi aici deci Lotnevoia,îm­ prejurările neînduplccate explidl lncrarea lui lYIihai, nu neptl­ trundel'ca şi neprevederea lui. Cu cât apoi sporiau greută\ile, prin o procedare psihologică firească, el se acăţ.a de ceea ce'j putea da măcar o umbrtl de speranţă, şi se silea a crede ceea A. D. Xenopol. Istoria Românilor. - VoI. V. 2'2. [338] 338 ISTORIA ROMÂNILOR ce mintea lui mai rece îi arăta a fi o zadarnică înselare. Asa. în ultimul moment ideea aceea că Basta nu proceda În contra In i- din ordin împărătesc. Mihai Viteazul întreprinsese tocmai un lucru peste pu­ tinţă de realizat; intemeierea unei puteri, nu pe o bazei reală, ci pe combinaţii politice. Ori cât ar fi fost aceste de dibace, nu pe ele se pot înnălţă clădirile istorice, şi Statele nu se creiază şi nu se menţin dacă nu sunt aşezate pe temelia de granit a pu terci fizice. Dacă ar fi dispus de ea, .i ocul politie a r fi C8ZU t de îndată în al doilea rând, şi ar fi putut cel mult ajuta sau stânjeni mersul lucrurilor, iar nu să'l determine. Larga bază a unui popor pe care să se poată răz ima puterea lui, lipsiă lui Mihai. Acela pe care el ar fi putut să'şi clădească marea lui concepţie, poporul român, în masele sale cele a dânci şi puter­ nice, trebuia să fie lăsat la o parte de Mihai din combinaţiile sale; din protrrvă, apăsat şi jertfit unor minorităţi privelcgiate în Muntenia boierilor, în Transilvania magnaţilor Unguri. Şi acest popor răspins de la sufletul lui, răspundea lui Mihai prin răscoală şi nepăsare. Intre popor şi Mihai era o prăpastie, şi pe această prăpastie, acoperită numai prin u n miraj Înşelător, Mihai întreprinsese să'si înnalte clădirea. De îndată ce ea deve­ nise prea grea, trebuia' să se prăbuşească ! Că Mihai a făcut greşeli provenite mai ales din pornita lui fire, şi că aceste sporiau cu cât poziţia lui deveniâ mai )1('­ sigură, cine ar putea-o tăgădui ? Dar care om politic a Iost ferit de ele? Aceste însă au putut să grăbiască numai sosirea catastrofei, nu să o determine; căci când temelia e sănătoasă se pot uşor îndreptă greşelilc Tn clădire; când Însă t ărâmul Însuşi ce o susţine e şovăitor, atunci nici o proptea nu () mai poate întări, Mihai Viteazlll ar fi trebuit S(I innalte Sioiul romri­ tiesc, realizat de el în inireaqa'! rotoqolire, pe temelia unirei. nea- 1I1111Lli românesc. Aceasta însă era cu neputinţă pentru tim­ purile în care trăia, necoapte pentru asemenea concepţii ; în­ t.rcprinsese o lucrare mai mare decât puterile de care dispu ncă, şi de aceea a căzut. Cum spune frumos Miron Costin: "Neştin­ toare firea omenească de cele ce vor să fie pe urrnă; C8 pentru un lucru sau dOU8 ce i se prilejise pe voie, bietul om purcede dăpănat şi începe lucruri peste puterile sale şi acolo tşi !lâseşle pieirea" 211\. 2U Miron Cos/in, opere eotnptecte, de V. A. Ureche, I, p. 4··12. [339] TABLA DE MATERIE in l c tia 1lI0;U'!1'" Illi Pi-tru Ba ... ·� Pllnii la 'lihai \'il,�azlll 15-16 . -HI53. ({ dela Mircea Ciohan»! 1" Mihai v ilcuznl , I 515·--IIi.'i:i reca Clohunul la 1 'cl.ru Cercc! . .. .ca Ciobnuu] 15'J5·--15"-1 'C[:;;l:U (I'ctru al Il-lea) cel. Bun, lf.5J-15!J8 . 'ca Cioba nul a doua I)ar�, 1558-155U . Il ,11 ll1-IC<1 Schlopul, 15!\U-15G7 " . .uuh-u 'Il UT .. leu, 15G7---1577 " ". lea al H-Ica, 1577·-15:>3 " " . il ist.orică a rlval ltăţ.ci între Drăculcşt.i şi D�nc�ti " . ercel, 1583-·-1585 " . . . . .. , , igile pentru Iul.rona rca lui Cercel . mi» lui Cerccl . doua donmie a lui Mihnca al II-lea la Mihai Vil.caz ul nea al 1 l-Ica a doua om", 1585-1591 . an Bogdau sau Surdul, 1591-15\)2 . .andru al III-lea, 15U2 .. -159:J . . Moldouci dela moartea lui Pel/'I.L Iiarcş pti/lâ In a âoua domnie a lui Aron Tiranul, 1646-1593 . c Hareş la iacob Eruclide Despotu l . al II-lea, 151(j-1551 . . an al V Ll-Ica, 1551--1(,52 . candru al IV-lea Lăpuşncanu, 1552-151)1 . cob Eraelidc Des]Jot111 la Ioan Vod.i cel Curupl it J)) Eruclidc dcspotul, 15Gl-15'i3 . c and r u UiPl1ŞIlCl1HU a doua orn-ă, 1563-1!'ili8 .. , .dau al IV-lea, 15G8-1572 . odă cel Cumplit, 1.572-1574 . 'igilc eu Poloni.i.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . itele lui Ioan cu Turcii . II 1 j 11 11 1:1 17 18 23 21 2(i 31 . :n ;)8 11 'II ,li; 17 !i7 1i7 :>1 85 Sti ,......--"--- 815 9'1