[11] CA PU L Il DU[AlfUftEA TARILOR ROMAnE pAHA LA HUA" [fL MARE 1290-1457 DESCĂLECAREA ŢĂRILOR ROMÂNE 1. DESCĂLECAREA l\fUNTENIEI Intemeierea celor două State, Muntenia şi Moldova, poartă În tradiţia naţională numele de descălecare, termin ce s'a introdus şi în graiul obişnuit, pentru a Însemna colonizare, aşezare, înte­ meiere. Acest termin arată prin el însuşi, că înfiinţarea Statelor române s'a făcut prin oameni veniţi mai de departe şi cari sosiră călări. Istoria Românilor înfăţişază mari greutăţi În expunerea ei, din pricina lipsei izvoarelor pe cari această expunere se poate Întemeia. Am avut un şir de exemple ale acestor greutăţi în cursul întregei perioade perindate până aici, mai ales în ceeace priveşte insemnata întrebare a stăruinţei poporului român în Dacia Traiană. Acuma cu prilejul descălecărei, mai ales a Munteniei, întunerecul se lasă din nou pe evenimente şi niî' este străbătut decât de li­ căriri ce trebue prinse din toate părţile, pentru a înmănunchia din ele câteva raze de lumină. Numai rare ori avem siguranţa istorică. Cele mai adese, numai inferări ipotetice ce trebuie să'şi aştepte confirmarea prin descoperiri documentale posterioare. Acest principiu logic, că pentru faptele individuale, cum sunt în deobşte faptele istorice, argumentarea poate cele mai adeseori numai câtizvodiipoteza, fără a o putea însă şi adeveri, este prea adeseori uitat de istorici, şi de aceea este bine a'I aminti la pragul chiar al cercetării ce voim să întreprindem 1. Atât stahilirile noastre, cât şi 'acele ale învă- 1 Natura Ipoteze! in Istorie am stabilit-o eu pentru prima oară, tn co­ municarea mea la congresul de Istorie comparată, din Paris, 1900: L'Hţjpothes« dans l' Ristoire,-problemă tratată din nou în cartea mea, La Theorie de L' Histoire, Paris, 1908, p. 471 şi urm., şi în articolul meu, Istoria şi Geoloqia, publicat tn Viata Românească, No. 12 pe 1910 şi In limba franceză l' Histoire el la GiQlogi� in La Reuue du Mois 1911. [12] 12 ISTORIA ROMANILOR ţaţilor ce cred altfel decât noi, nu sunt, în ceeace priveşte descă­ lecarea Munteniei, decât stabiliri ipotetice, şi viitorul, dacă va aduce vreodată la lumină un document hotă. âtor, va arăta pe a cui parte a stat adevărul, afară decât dacă nu cumva ne va da pe toţi de greş, arătând că lucrurile s'au. petrecut altfel de cum cu toţii le închipuiserăm. NegI'u-Vodă. - Pentru a îndruma cercetarea noastră, este de nevoie a pleca dela fapte cunoscute, pentru a ne urca apoi la cele necunoscute. In Istoria Munteniei avem fapte absolut sigure, bine În­ ţeles nu în amănunţimi, ci în trăsături obşteşti, asupra perioadelor atât premergătoare, cât şi următoare înterneierei Statului ei; faptul Însă al întemeierei acestui Stat însuşi, este o verigă ce lip­ seşte din seria desvoltărei politice a acestei ţări, şi ea trebuieşte făurită în acest lanţ prin mijlocul inferenţei şi a ipotezei. Am cercetat mai sus starea Munteniei în nainte de descă­ lecare şi am constatat că această regiune era alcătuită din mai multe State mici puse sub autoritatea unor voevozi şi knezi, pre­ cum erau acele ale lui Lytuon, Semeslau, Ioan şi Farcaş, Românii din Ţara Lytira şi acei din Episcopatul Cumanilor 2. Am văzut că aceste State posedau biserici şi o organizare religioasă, precum şi o clasă nohiliară ; că plătiau dări către căpeteniile lor şi tri­ huturi către regii maghiari, cărora ele erau supuse în grade deo­ sebite, aşa că asupra unora, ca voevodatele lui Lytuon şi Semeslau, regele unguresc nu avea decât foarte puţine drepturi; că lo­ cuitorii acestor voevodate lucrau pământul şi măcinau gr�\­ nele în mori; că făceau comerţ atrăgând la ei pe Ungurii şi pe Saşii din Transilvania, care'şi primejduiau chiar credinţa ca­ tolică prin atingerea lor cu Românii; că posedau ştiinţă de carte, învăţând pe Secui literile alfabetului ; ,că erau în sfârşit destul de puternic organizaţi milităreşte, pentru a da ajutor regilor maghiariţg respingerea duşmanilor, a se opune năvălirei tătare şi a căuta chiar să se substragă de sub supremaţia Ungurilor. Această stare am cules-o din documente neîndoelnice, cuprinse între anii 1161, data arătărei lui Cinnamus asupra Românilor din ţinutul de azi al Bacăului, şi 1265--1275, acea a revoltei lui Liten, voevodul Olteniei, împreună cu fratele său Barbat, contra regatului unguresc. 1 Jumătate de veac după această răscoală găsim Muntenia \ţ-­ în o cu totul altă stare; voevodatele mici au dispărut şi autori­ tatea politică stă în mâna unui singur stăpân al întregei Întin­ deri a ţărei. Alexandru Basarab, cel d'intâi domnitor pomenit cu siguranţă al noului Stat muntean, se opune unui atac al lui Carol Robert Neapolitanul, regele maghiar, şi-l bate înfricoşat • Mai sus, vol, II, p_ 155 şi Ul'1l1_ [13] DESCXLECAREA 'I',lRlLOR ROMANE 13 în o mare luptă de lângă Curtea de Argeş, capitala chiar a .Mun­ teniei 3. Nu se mai pomenesc în acest timp alţi voevozi elin Mun­ tenia �a rămăşiţi ale vechilor principate acuma unificate. Dacă papa trimite în 1345 nişte scrisori, în interesul Catolicismului, nu numai episcopului Aradului şi lui Alexandru Basarab, ci încă şi lui Neculai principe de Remecha, lui Ladislav voevod din Bivinis,lui Stanislau din Sypprach, lui Aprod din Zopus şi lui. Neculai din Auginas, nu trebue să vedem în nici unul din aceşti voevozi nişte urmaşi ai vechilor voevozi munteni, de oarece numele Iocalnice indicate de documente şi cari se pot identifica, sunt din Transilvania, ca Remetea pentru Hemecha, Siplac pentru Sypprach, Ţăpuş pentru Zopus şi tot de pe acolo sau din Bulgaria par a fi şi cele două mai greu de regasit astăzi: Bivinis care ar fi Vidin sau Beiuş şi Auginas care poate fi orice dar nu Argeşul din Muntenia 4. E drept că două regiuni ale Ţărei Româneşti păstrează şi sub stăpânirea unitară, şi până chiar mult mai târziu, o po­ zitie mai autonomă, anume Oltenia si Vrancea; dar această autonomie nu merge atât de departe, 'Încât să desfiinţeze uni­ tatea Statului muntean. Ce s'a întâmplat în acea jumătate de veac, asupra căreia uu avem ştiri lămurite, şi mai ales cum s'a contopit în unul singur, voevoclatele cele destul de numeroase din veacul al XIV-lea, sau, pentru a întrebuintă rostirea consfintită de traditie, cum s'a făcut descălecarea Statului muntean? ' , Iată întrebarea în destul de grea ce avem ele deslegat. Pentru a putea găsi originea Statului muntean, să în­ toarcem pe dos desfăşurarea evenementelor, dela cele mai nouă şi cunoscute către cele mai vechi şi necunoscute. Este netăgăduit că Alexandru Basm-ah a bătut pe regele Ungariei Carol Robert lângă Curtea de Argeş 5 adecă chiar lângă capitala de atunci a Munteniei, pe care regele voia s'o 3 Thurocz (Ioan de Kikullew) în Schw.mdtner, Script ores rcruni hun­ qaricutn, J, p. 205. " Scrisoarea din 1:l45, în Hurm., Doc., I, p. 697 : "OJachi Romani CO!l1- morantis in partihus U ngariae, Transilvanie, UJtralpinis et Sirmiis viam virtutis agnoverunt per susceptto nern fidei catholicae. Episcopo Varadiensi nec non 110- hllihus vlsl- Alexandru Bassaraha et aJiis tam nobillbus quarn popularibus Dlabls Romanls ; Nlcola o princlpi de Remecha, LadislaoWoyvode de Bivinls, Sta nisla o de Sypprach , Aprozye de Zopus et Nicolae de Auginas ". Pentru identificarea Iocurllor, vezi Iguatz von TrauenfeJd, Geoţţrapliisches Lexicon Siebenbiuqens, III, p. 386 şi p. 172; N. Iorga, Studii şi Documente I, p. 2:l1 ; Hasdeu, Btqm. Maqnum, IT, p. ce. Iorga, Corw. tit., XXXIV, 1900, p. 976 crede că aceşti voevozi se aflau în Muntenia împărţind domnia ţărei în mai multe căpităllii. Rubin Patiţa, Ţara Topllor, p. 3, indentifică pe Zopus cu ŢopiL • Acesta poate fi înţelesul lui Caslrum Argas din doc. citat de Haşdeu din 1347 din Katona. Vezi Elym . .Magnu11l, IV, p. CLXXXIX .. [14] 14 ISTORIA ROMÂNILOR atace; aceasta la anul 1330. Acest Alexandru era fiul lui Tu­ gomir, şi el tot Basarab. Mai sus decât anul 1330 Întâlnim alte două documente în cari se vorbeşte de un Basarab, fără a'i indica numele de botez. Unul, o diplomă a regelui Carol Robert din 1324, prin care comitele Selagiului, Martin Bulgarul, este răsplătit Între altele şi "pentrucă a purtat de mai multe ori soliile noastre la Basarab ooeuodul nostru transalpin" şi altul din 1327, o scrisoare a papei Ioan al XXII-lea, adresată "iubitului nostru fiu, no­ hilului bărbat Basarab voevodul iransalpin" 6. Se vede din re­ peţita purtare a so1iilor, că acel Basarab domnise în Muntenia cu mai mulţi ani înnainte de 1324. Acest Basarab poate să fi fost tot Alexandru, pe când trăia în bune legături cu Ungurii, dar se poate să fi fost precedat Alexandru de un alt voevod, Care, să fi fost acesta? Izvoarele arată pe doi: pe unul Ivancu Basa­ rab şi pe tatăl lui Alexandru, Tugomir, care şi acesta este numit voevod, ha chiar mare Basarab voevod, şi deci a trebuit să dornniască. Lăsând chestia existenţei lui Ivancu pentru mai târziu, observăm numai că, fie că a domnit şi acesta, între Ale­ xandru şi tatăl său Tugornir, fie că Tugomir să fi domnit până ce a fost înlocuit de Alexandru - adecă fie că Tugomir să fi avut doi fii, pe Ivancu şi pe Alexandru, fie că să fi avut numai pe unul, Alexandru, - tatăl Tugomir tot a trebuit să înceapă şirul Basarahilor din Muntenia Mare, Acest Tugomir este însă • identic cu un Negru voevod Basarab, dat de un fragment de document din 1352 ca tată al lui Alexandru Basarab. Iată ce zice acest extract documental : "Hrisov din 6470, 1352 a lui Neculai Voevod Basarab cel dintâiu, sin Alexandru voevod Basarab, feciorul Neqrului Vodă Basarab, prin care dă moşia Bădeştii să fie a mânăstirei CâmpuJungenilor" 7. Ttiqomir Ba- • Hurm. Doe., 1. p. GOl şi 592: "Item in deferendo pluribus uicibus no­ stras legaciones ad Basarab voyvodum nostrum transalptnurn ". , Fragmentul acestui (pentru a întrebuinţa terminologia lui Haşdeu), importattstm document este reprodus în traducere română de Radu Greceanu în tnccrcărtie lui atât de nereuşite de istorie critică, după pisanii şi hrisoave, Revista română, II, 1862, p. 245. Critica destrugătoare făcută asupra lui Greceanu de Haşdeu, Isi. crit., p. 126 şi urm., nu poate să atingă acest fragment. Onclul, Orlqinele, p. 184, arată că acest document a fost cunoscut şi lui Fotino, Isi. Ge­ nerală a Daciei, trad. Sion, II p. 13. [La FoUno se dă anul ,,6860, adică 1356" pe când data exactă ar fi 1352, dar acolo nu se vorbeşte de un doc. precis], D. Onciul , Oriainete, p. 17G, mai zice, că anul 1290 ca mceput al domniei lui Tugomir este acceptabil ca dată aproximativă, Barbat fiind numit în 1288 fără menţiune că ar fi murit. Dar; adaugă el-sa, identificarea lui Tugomir Ba­ sarab cu Radu Negru al cronicilor, fără alt temeiu decât apropiata coincidentă cronologică nu este de admis. D. OnciuJ uită In să documentul din 1352, pe care cu toate acestea îl cunoaşte (vezi p. 184) Apoi numele de Tuqomir sau Tibo mir este identic cu Draqomir care Dragomir este redat în româneşte prin Radu. Aşa este cunoscut că Paisie din 1521 se numlă Radu şi Dragomir. Mal jos, vol. IV, cap. : De la moartea lui Neaqoe Basarab la acea a lui Radu Paisie. [15] DESCĂLECAREA TĂRILOR ROM�hlE lf) sarob tatăl lui Alexandru Basarab este deci supranumit şi!Negl'u voevod Basarab. Tuqomir Neqru voevod a fost deci domnitor în Muntenia înnainte de Alexandru Basarab (şi de Ivancu Ba­ sarab ?). Ne-am putea deci urca la anul 1290, dată pusă, de tra­ diţia cronicilor, descălecărei. Existenţa unui principe Negru şi cohorârea lui din Tran­ silvania în Muntenia este afirmată şi de un izvor foarte vrednic de credinţă, Raguzanul Gioacomo eli Pietro Lucari, care scrie pe la 1590 nişte anale ale patriei sale. Pentru a preţul însemnă­ tatea arătărilor lui Luccari asupra împrejurărilor istoriei ro­ mâne, trebuie să ştim că mai mulţi membri din familia lui au jucat roluri însemnate în ţările dela Dunăre. Aşa un străbun al său, Marcu Lucari, fusese ambasador al republicei Raguza la regele Serbiei Uroş, în anul 1323. tJn altul Neculai Lucari, mi]­ locise ceva mai târziu, căsătoria fiicei lui Vladislav Basarab, domnul Munteniei, Slava, cu Uroş al V-lea al Sârhiei. .Matei Lucari deveni ban al Slavoniei în timpul tinereţelor lui Ion Corvin ele Huniade şi ajută mult acestuia a se urca În fruntea Statului unguresc. Se vede deci că antecesorii lui Gioacomo di Pietro se purtaseră şi prin 'ţările române, sau trăiseră În vecină­ tatea lor, încât el putuse culege informaţiile sale din însemnările lăsate de ei.Î Aceasta este cu atât mai necesar de admis, cu cât Între izvoarele consultate de Giacomo di Pietre, pentru alcă­ tuirea cronicei sale, se văd arătaţi numai Bonfinius, Botero şi Cromer, care tocmai nu conţin nimic asupra faptului descă­ lecărei Munteniei, încât se cunoaşte din această împrejurare, că el a trebuit să'şi fi luat ştiinţile, privitoare Ia această parte a relaţiilor sale, din alte izvoare.j Intre aceste el aminteşte pe unul, de o mare importanţă pentru judecarea valoarei povesti­ rilor lui, anume memoriile, adică leiopiseţul românesc al boierului muntean Murqu, ambasadorul domnului muntean Dan (pro­ babil la curtea regelui Sârbiei), Acest cronicar, cel mai vechiu pomenit al ţărilor româneşti în deobşte şi În special al Mun­ teniei, trăise sub unul din cei doi Dani dintre anii 1420--1452, de oarece Lucari adaugă, că acest Dan încheiase un tratat cu sultanul Amurat al II-lea (1421--1451). Că Lucari trebue să fi avut la îndămână cronica lui Murgu, ba că el chiar trebuie să fi ştiut ceva româneşte, se vede de pe un loc din scrierea lui, în care el, pomenind despre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, îi dă supranumele cunoscut de Bătrân, explicând acest cuvânt românesc pe limba italiană, prin Stephano il Vecchio 8). 8 Copioso Ristretto degli anuali di Haqusa libri quattuor di Giacorn o di Pietro Luccarl. Venezia, 1605, p. tiO: Vulaico Re di Valachia accaso .Slaoa sua ţiţjliola col Principe Urose di Servla , trallatulo le nozze Nicoln LUCCQl'i"; p, 06: "Dan Re dl Valachia Ispaventato da lla troppa felicita de' Turchi, .. fece .. pace con [16] 16 ISTORIA ROMÂNILOR După ce am arătat astfel credinţa ce trebuie să se dee spuselor lui Lucari, relative la împrejurările istoriei române, să vedem ce conţine el asupra faptului descălecărei Munteniei. EI spune că: "Negru Vodă, de neam Ungur, tatăl lui Vlaicu, 18 1310 pusese mâna pe acea parte din Valahia, care era vechea Dacie, şi găsind ţara împărţită în şesuri, străbătută de multe riuri şi cu lacuri pline de peşti şi cu clima prea sănătoasă, pentru H reţineâ izbânda dobândită, făcu cetatea Cârnpulungului, şi zidi prin nişte meşteri, cetăţui în Bucureşti, Târgoviştea, Floci şi Buzău. Murind el, fu îmmorrnântat în Argeş. Vlaicu fiul său luă domnia şi făcu un castel în Giurgiu" 9. Izvoarele consultare de Lucari, din cari letopiseţul lui Murgu se urca pe la 1500 cel puţin, conţineau deci ştirea că Statul Munteniei fusese întemeiat de unul Negru Vodă pe la 1310. Mai constatăm că Lucari îşi lua ştiinţele sale dintr'un izvor indigen muntenesc, de pe descrierea ţărei "cu câmpii bo­ gate, stretăiete de multe riuri, cu lacuri pline de peşti şi clima sănătoasă", ceea ce lasă a întrevedeă că scrierea pe care el o urmă era alcătuită de un om de ţară care ştieâ să preţuiască bunătăţile pământului ei.JTot aşa se rostesc şi cronicarii Mol­ dovei, asupra pricineice ademeni se pe Dragoş a se aşeza în Moldova, anume "locurile desfătate, câmpii le deschise cu paduri dese şi ape curgătoare" 10. Spusele lui Lucari că Negru Vodă era de neam ungur, nu pot avea alt interes decât răstălmăcirea firească la un Ra­ guzan al unui text românesc nedeplin pătruns de el, care text poate spunea, cum spune şi inscripţia lui Matei Basarab dela biserica rezidită de el În Câmpulung, că Tara Românească fusese Murat, obligandosi all'impositione de tributo si carne tulio do consta dalie me, marie di JJ1urgu suo oraiore", p. 116: "Ma ne] mar lVIagll.iore Paiasit per tra­ dlmento di Vulad monarcho eli Valachia, Simpadroni di Kielte e Moncastro­ volti alia banda del Boristene eh'obediano a Stephano Ba/rin (questa parola moldaua siqniţica Stepluuio il occchio": 9 Luccart, Rtsiretto, p. 49: "Negro Voevoda di natione uuqaro padre eli V!aico nel 1310 s'era inpadronito eli quella parte eli Valachia la quale ... fiI l'an-' t.ica Dacia ... E trovando il paese risoluto in campagno, tagliato da grosse fiu­ mare et laghi plen! eli pescagtone c l'aria molto sana, per ritener l'aquisto nella­ Iede fabrico la cittă in Campolongo e tira alcune cortine di matoni in Bu­ curiste, Targoviste, Floc et Busa". ,. Ureche în Letopisete, I, p. 98. led. II, p. 132 cd. Giurescu p. 137J. D. Onciul, Origincle, p. 113, recunoaşte şi d-sa că "apelativul di na/ione ungaro dat de Luccarl lui Negrn Vodă, pare a inelica tradiţia despre descălecatnl din Ardeal". Pentru a slăbI însă wdoal'ea izvornlui, d. Onciul susţine că scrierea lui lVlmgu întrebuinţată de Luccari nu erau nişte letopiseţ.1 conţinând istoria Vfl­ In hiel, ci numai nişte memorii personale ale lui asupra soli ei sale la Amurat. Că ceea ce Luccari numeşte memorii nu erau nişte simple însemnări de călă­ torie, se vede prea bine din cele ce ele reproduc şi asupra cărora s'a atras lu­ area aminte în text. Haşdeu, Elym. Magnum, IV, p. VII, recunoaşte apreţierea aceasta făcută de Iloi a memoriilor lui Murgu. Iorga Studii şi Dac., IV. p., LXIII este de părerea Inl Onciul. [17] DE8CĂLECAREA '-!,ĂRILOR HOMÂNI� 17 "dintru Ungaria descălecată" 11, sau poate conţinea terminul de Ungro- Vlahia, in sfârşit vre o arătare a Ungariei în legătură cu Muntenia, care arătare a făcut pe Lucari să iee drept Ungur pe Negru Vodă. Aceasta însă ne dovedeşte, că analistul Raguzan găsise în izvorul său românesc legătura intre descăleca rea Mun­ teniei şi Ţara Ungurească, care nu poate fi decât Transilvania, şi anume partea ei cea mai apropiată de Muntenia, Făgăraşul. .... E drept că Lucari spune, că Negru Vodă era tatăl lui Vlaicu (Vladislav Basarab), Încât pare a indica drept întemeietor al Munteniei chiar pe Alexandru Basarab (căci se ştie că el era Într'adevăr tatăl lui Vladislav), iar nu pC' tatăl lui Alexandru. -' Negru Vodă din Lucari pare deci a indica chiar pe Alexandru Basarab. Noi punem aceste greşite indicaţii tot pe seama slabelor cunoştinţi româneşti ale lui Lucari ; aceasta cu atât mai muli 'că, Vulaicu poate uşor fi substituit terminului de Vulaco, Valaco. - Se vede că Lucari confundă domnitorii şi de pe aceia, că el face elin acel Vulaico tatăl soţiei lui Uroş, pe când în adevăr îi era frate, iar tatăl ei fusese Alexandru Basarab 12. \Din aceasta se vede,' că el dăduse greşit numele urmaşului IVi Negru Vodă ca Vulaicu în loc de Alexandru'; dar documentul din 1352 face din Negru Vodă tatăl lui Alexandru şi deci numai această fi­ Liaţiune trebue scoasă şi din confuzia arătări lor lui Lucari. Dar în afară de aceasta, mai aflăm tot în munţi, în 'spre Transilvania, cetatea a cărei ruine sunt şi astăzi numite de popor cetatea lui Neqru Vodă şi care prin aşezarea ei pe Argeş, sus la ieşirea riului din munţi, indică tot obârşia transcarpatină a celui ce a înnălţat-o 13. Apoi inclicarea lui Lucari, că Negru Vodă ar fi "fabricat" cetatea Cârnpulungului, indică iarăşi o venire a descălecătoruluijprin pasul Turnului-Roş, Mai aclăogim şi împrejurarea, că acest/Negru Vodă zidise biserica cea mare din acel oraş, după cum se vede aceasta din inscripţia-lui Matei Basarah.jşl că. Alexandru Basarab este numit Câmpulunqeanul, ceeace arată, că fusese născut în Câmpulung, unde - lucru vrednic de însemnat - el este şi î]fgi'Opa:t,tf�tptdin care rezultă că! Câmpulung era pe vremurile lui capitala Munteniei. Toate aceste împrejurări dovedesc însă că trebuie să fi fost o legă­ tură Între oraşul din poalele Carpaţilor şi întemeierea Statului muntean 14. 11 Vezi mai jos. 12 Onciul, Oriqinele, p. 178. ,3 Asupra cetăţci şi bisericei lui Negru Vodă săpată în stâncă vezi Virgil Drăghiceanu în Buletinul mall. istorice V, 1912, p. 89-94. " Asupra epitetului de Câtnpulunqeanul vezi Haşdeu, Eiiţm. Maqnutn, IV, p. CLXXXV. Const. Căpitanul în Mag. istoric, I, p. 92. Inscrrpţl.i lui !\latei Basarab, mai jos. Inscripţia pe morrnântul lui Alexandru Basarab de la biserica din Câmpulung , Onciul ; Oriqtnetc, p. 181. A, n. Xeriopol. Istoria l'Iomânilor.-- Val. IrI. [18] 18 ISTORIA l\OMANILOR Alt argument pentru existenţa lui Negru Vodă, scos din nişte documente posterioare, este următorul: Un hrisov al lui Constantin Şerban din 1656 conţine judecata dintre Grigore . Egumenul catolic al mânăstirei Baraţilor (Franciscani) din Cămpulung (Dolgopol pe slav.) şi Egumenul Melchiej dela mână­ stirea ortodoxă tot ele acolo, pentru stăpânirea unui Iocţ "care loc, spune documentul, îl are biserica de mir (catolică), dela răpo­ saia doamna Marqhita, care a fost catolică a răposoiului Neqrului Vodă, şi fiind acel loc împresurat de igumenul Melchie, călu­ gării catolici îl cerură îndărăt". Domnul rândueşte în cercetare pe judeţul Gherghina şi pe orăşenii, oameni buni şi bătrâni! din Ruinele cetăţei lui Negru Vodă. Câmpulung .. Cartea lui "Gherghina cu 12 pârgari împreună cu toţi bătrânii CâmpunîDgului" dă-la .mână 'Jui-. popa Grigore şi celorlalţi Baraţi că "acelJoc�ce se cfiiamă Cloaştir (Kloster =mâ­ năstire) a fost al Baraţilor ;(că biserica ce se chiamă Cloaştir fost o a făcui Marqliil« doamna Neqtului Vodă; că acea doamnă fost-a catolică care se chiamă papişiaşă şi intr' acea biserică când a ţost multă ciudă (lucruri ciudate, minunăţiîţ, s'a făcut minuni; mulţi bolnavi ce s'au vindecat" 15. Domnul hotărăşte procesul în favoarea Baraţilor. Acest document confirmă tradiţia despre Negru Vodă cu în semnatul adaos al existenţei soţiei lui, Marghita = Margareta- " Arhiva din Iaşi, XIV, 1902, p. 179-181. Originalul se află la d. loco­ tenent Petrescu din batalionul de geniu grad ce '1 avea I'n 1902, proprietarul fostului Cloaşter din Câmpulung. [19] DESCĂLJ'�CAREA 'fĂRILOR ROMÂKE 19 . catolică, care dăruise locul de pricină bisericei catolice din Cârn­ pulung. Căsătoria lui Negru Vodă cu o catolică era cu atât mai firească cu cât pe atunci era obişnuită la nobilii români din Transilvania. Arătările Baraţilor adeverite şi de Români, capătă o deosebită tărie prin aceea că ele erau alipite de o bi­ serică făcătoare de minuni, care trebuia să intipărească mai adânc în mintea oamenilor toate împrejurările privitoare la ea -. Şi această amintire pomeneşte I însă numai de Negru Vodă fără adaosul nici unui nume de botez. Existenţa Marghitei soţiei pa­ pistaşe a lui Negru Vodă este adeverită şi de altă tradiţie ali­ pită de cetatea lui Negru Vodă unde se află o biserică în care o scobitură din pronaosul para­ disului este arătată ca "altaml papistăşesc al soţiei lui Negru Vodă" 16. Mai aducem în sfârşit şi po­ melnicul dela Câmpulung păs­ trat în Cronologia Ţărei Româ­ neşti de Mihail Cantacuzino, care arată, ca întâia ctitoare a bisericei, pe doamna Marghita soţia Basarabului care a avut răzhoiu cu Carol Robert regele Ungariei. Acest Basarab nenumit cu un nume de botez este iden­ tic cu acel al documentelor care şi ele vorbesc numai de Basa­ rab fără altă precizare de nume. Această arătare a pomelnicului întăreşte identitatea lui Basarab tatăl lui Alexandru (cu toată Un călugăr Iruucisca n (Barat). raportarea greşită a luptei lui cu Carol Robert pe care a purtat-o fiul său Alexandru) cu Negru Vodă al tradiţiei precum o face şi documentul din 1656, care raportează procesul, ambele izvoare dând pe Marghita drept soţie a lui Negru Vodă 17. 10 Virgil Drăghiceanu, Studiu asupra cetăţ»! şi schi/ului lui Negru l'odă tu Buletinul mon. istorice, V 1912, p, 89-94. lT AI. Lepădatu, Marghita doamna Neqrului Vodă In Cono. lii., XXXVI, 1002, p. 1112, admiţând ca o dogmă nerăsturnabilă înlăturarea mtemeteret Cârn­ pulungulut prin Făgărăşenll lui Negru Vodă, explică pe Marghita din pomeJnicul [20] :20 rSTOJUA HOMÂNJLOR --�----�----------------"---------�----"----'----- ---���--------_. Dovezile indirecte ale existenţei lui Negru Vodă. - Dar În afară de aceste dovezi mai directe asupra existenţei lui Negru Vodă mai sunt şi alte fapte cari întăresc această existenţă şi cari străpoartă originea lui dincolo peste munţi. Si innainte de toate de unde să provină acest nume ele lVlunlenia dat părţei şesului dunărean care înfăţişează aproape în toată Întinderea lui o monotonă uniformitate plană, neîntre­ ruptă nici măcar de colnici, dar încă de munţi '7 Numele ek Muntenia se Întâlneşte din vremi îndestul ele vechi. Aşa În trar­ tatul de comerţ încheiat între Moldova şi Polonia în 1<107, deşi Valahia este numită Basarabia, ceara ce provenea de acolo Altarul papistăşesc al Marghltului J\'egru Vod.i. este numită munienească 18. Bonfii.iu, scriitor ungur, care tră- (" eşte Între 1427 şi 1502, numeşte Muntenia: Valahia montana l�. ­ Cronicile şi scriitorii interni Întrebuinţează şi ei mai de multe ori acest termin, pentru a Însemna Valahia; aş:'! în cronicile Câm pulungului (un izvor de cea mai mare credinţă) ca o "re1nviel'c munteană a celor două Marghlte moldovene a lui Petru Muşat şi Alexandru cel Bun". Şi" d. C. Kogălniceanu, Basarab zis Negru Vodă, 1908, admite pe un Negru Vad" ca tată al lui Alexandru Basarab. Atâta e destul pentru existenţa unui altui în temc ic­ tor al Munteniei decât Alexandru Basarab. Deosebirea nonstr{, de vedere Cl! d. Kogălniceanu este că d-sa aduce pe acest Basarab (Negru Vodă) din Oltenia, când cele mai puternice argumente cer ca el să se Ii coborât elin Transilvania. 18 Akta Zapadnoi Rossii, 1, p. 32: "a munt.lanskl vosk". Traducerea dor­ in ArI!. iSI., J, 1, p. 131-1:32_ 19 Bonf'In ius, Rerutti unqoricarum, Iibri XIV, Viennae,17'14, p. 21 : "ad Tibiscurn usque spatlatur, quod monlanae Daciae ca put est, quam rlpensem plerique dixerunt et nunc montanam v alachi am appellant. Altera vero Valachia, cui Moldaviae nomen est, intel' Istrurn et Tyram ab Hieraso montanae Vala- [21] DESCĂLECAHEA ŢĂRILOR ROMANE 21 moldoveneşti, este aproape singurul cunoscut, anume: Ţara Munienească. Chiar cronicarii munteni îl întrebuinţează încă destul de des, cu toate că ei obişnuesc a numi ţara JOI' mai cu­ rând Tara Romăneascăw, Originea acestui nume de Tara Mun­ tenească nu poate fi căutată În faptul că "Valahii, fiind adeseori siliţi a căuta mântuire În munţii lor' în contra năvălirilor din câmpia valahă., se deprinseră prin o procedare firească, a iden­ tifica concepţiunea de patrie cu ideea de munte, Întocmai pre­ cum orăşanul sau săteanul, simbolizează ţara, prin casă, prin cămin, prin vatră" 21. Pentru ca o atare explicare să'şi aibă locul, ar trebui ca Românii să se fi aflat ca locuitori ai şesului mun­ tean, ceeace tocmai am văzut că în nainte de descălecare nu a avut loc decât doar prin excepţie, şi de aici să fi căutat ei adă­ postire în munţi în vremi ele restrişte; dar şi atunci petrecerea în munte ne fiind decât trecătoare, ea nu putea hotărî numele tărei, Acest nume a trebuit să provi nă dela un factor constant, pe care poporaţia l'a avut necontenit înnaintea ochilor şi care a împins-o a alipi numele ţărei de ideea de munte. Dacă Însă această explicare trebuie să cadă, unde să găsim I r noi originea numelui de Muntenia, decât în coborârea Munienilor, \ adică a oamenilor dela munte către câmpie; � de aceea acest nume este dat întâi Valahiei de străini între cari se află şi Moldovenii, "după-cum străinii' numiau acea rţară şi Basarabia ambele nu- miri izvodite după numele stăpânitorilor ei: - Muntenia, dela Muntenii scoborâţi din Transilvania; Basarabia dela dinastiea domnitoare în ea înfiinţată aici, prin Tugomir (Negru). Voevod, după cum Moldova se nurnia Bogdania dela Bogdan înterneie- chiae terminus aci Eu xinum usque Pouturn cxteud ltur". Cam]). Orlelius rcdiuivlll el coniinuatus" Nurnberg, 1665 (Bib. Acacl., Col. Sturza, Nr. 669'1), p. 5: "Erst gedachte Wa lachey ist clreyerley als : Walachia inferior sa auch Tr a nsalpina und Montana (dle Bergwalachey) urnb der grossen Berge willen gennant wird p. 6. Der andere Thell der Walachey ward geheissen Walachia superior ader major dessgleichen Walachla nigra, van wegen des schwarzen Getreides sa darInen gal' reichlich Wiichst, heul zu Tage dic MaIdan erstreckt sich gegen Morgen an Bes­ sarabiam". Este învederat că numele de monlana nu este decât reproducerea latinizată a numelui de Muntenia; de altfel izvoarele la tine a le celui timp numesc în totdeauna Ţara Muntenească, Transalpina. 2' Consta�tin Căpitanul întrebuinţează numai terminul Ţara Rumăncască, vezi Mag. isi., T, p. 91,102,105,111,113,155,175, etc.; dar ehiar acellstă cro­ nică numeşte pe locuitorii ţăl'ei, 1'o1unleni şi pe domnitor Domn ml/nlean; nu putea numi pe locuitorii Ţărei Româneşti, Români, fără a şterge deosebirea spe .. cifică în numele acestui popor de acel de Români în deobşte. In Isloria Tărei Ro­ mâneşti decdnd au descălecal Românii găsim şi Tara J1IIlIlllenească; Nlay_ ist., IV, p. 247,249,266,280,284, 295, pe lângă Tara Românească la p. 273,277,301. In Istoria Ţărei Româllc.5li, de la 1689 Încoace găsim iarăşi Tara Mllnlenească. Mag, ist., V, p. 101;. ch.iar în Biografia palriarhului Ni/on se găseşte de vreo 10 ori termenul de Iara 111l1lilenească. Vezi .Hasclcu, Isi. eri!. , p. 52. 21 Hasdeu, Isi. eril., p. 49. [22] ISTOR[A ROMANILOR torul ei 22. Vom vedea mai la vale cum această explicare a cu­ vântului Muntenia este singura care dă samă despre îngemă­ narea numelui acestei ţări .,in AI unienia şi Ţara Romănească, precum şi despre împrejurarea că poporaţia supusă a Munteniei, clasa şerbilor, capătă aici numele de Rumâni, ajungând astfel numele etnic al poporului un termin aproape de ocară şi în­ semnând o clasă decăzută. Tot din această cohorârc a Statului muntean, din partea înnaltă a ţărei către acea joasă se explică şi succesiunea ca­ pitalelor sale: Cea dintâiu a fost Câmpulungul, aşezat mai aproape de munţi, după cum se vede lucrul din zidirea mânăstirei atribuită lui Radu Negru de Matei Basarab care a reparat-o; din zidirea Cloaşterului de către călugării Franciscani (Baraţi) şi din lmmor­ rnântarea lui Alexandru Basarab Câmpulungeanul În mănăstirea lui Radu Negru 23. A doua capitală a fost Arqeşul sau Curtea de Argeş care se constată din mai multe documente date de domni din acel oraş, din cari unul din 1372 arată strămutarea domnului în a treia capitală Târgovişlea, unde- se aşeză desăvârşit scaunul domnesc în 145624• Pe când însă numele de Muntenia şi succesiunea capita­ Idol', deşi duc În munţi ohârşia Statului valah, lasă nehotărîtă tutrebarea dacă ea trebuie căutată dincoace sau dincolo de � alte două împrejurări îndeamnă numai decât a trece peste 'crestele 101: şi a căuta leagănul acestui Stat acolo unde'l pune tradiţia, în ducatul Făgăraşului, care se întinde pe partea Tran­ silvaniei tocmai în dreptul Câmpulungului, Aceste două împrejurări sunt: stăpânirea domnilor mun­ teni celor vechi asupra două ducate din Transilvania, Făgă- ""Carabogdania cive il signor di Moldavia". Spandugino Cantacuzenus in N. Iorga, Acle şi Fraq., I, p. 13. D. Onciul , Titulatura lui Mircea, in Con 11. lii., XXXV, 1901, p, 1020. Nu putem primi părerea d-Iui Onciul că Muntenia ar fi traducerea latină a cuvântnlui Transalpina tntru cât niciodată numele proprii nu se traduc, ci se imitează în sunetele lor. 23 Dovezile vor fi aduse pe rând mai jos, vezi şi N. Iorga, Isi. bisericii române I, p, 31 24 Pentru Argeş vezi: 1372 dela Vladislav Vodă (Iatinesc) : "datum in Argeş ln nostra residentla ". Hurm., Doc., II, 2, p. 200; 1387, Mircea cel Bătrân. Arh. ist., III, p. 193; lt!18 Mihail; 1430 Dan; 1438 Vlad Dracul, Ibidem, 1, 1, p. 119, 74 şi 85. Documentul acesta din urmă conţine indicaţia Inceputului stră­ mutării capitalei: "dat în Argeş dar scris în 'I'ărgovlşte", unde în 1456 scaunul ţărei se şi aşează desăvârşit, cum se vede lucrul din doc, lui Vladislav fiul lui Dan. Ibidem, I, 1, p. 142. Bucureştii devin capitală mai târziu, sub Gheorghe Ghica 1659. Totuşi şi în Bucureşti domnii tncepuseră să reşadă de mai tnnainte, O scri­ soare a lui Zamoyski din 18 Sept. 1595 numeşte Bucureştii: "Trnnsalpinae ca put" şi un doc, din 1574, spune: "Bukarestium sedurn Voivodum Transalplna­ rurn". Hurm., Doc., supl. Il, 1, p. 384 şi 682. [23] • DESCĂLECAREA l'ĂRILOR ROMÂNE 23 raşul şi Amlaşul, şi numele de Ungro-Valahia dat Munteniei în titulatura principilor ei. Să le cercetăm pe amândouă : Domnii Munteniei, cei mai vechi, s'au întitulat totdeauna de stăpânit orii "ţărei Ungro- Yalahiei ai părtilor de peste Carpaţi şi ai ţărilor tăiăreşti, ljEci ai Atnlaşului şi Făgăraşului". Ce insamnă întâiu terminul de Ungro- Valahia care apare dela primele documente şi se păstrează până astăzi în titulatura Mitropolitului ? Ori Cl m s'ar explica acest termin, fie că însem­ nând stăpânirea Munteniei în hotarele Ţărei Ungureşti, fie mai probabil ca dependenţă a Munteniei de Ungaria, el aminteşte în ambele caturi o legătură Între ambele ţări, legătură ce trebue să se rapoarte la originea celei mai noue, Munteniaj Acesze legături strămută insă la nord originea Statului muntean. Admitem mai, curând ca Ungro-Valahia să însemne atâr­ narea Valahiei de Ungaria, căci altfel cum ne-am putea închipui că Muntenii pe cari, În tot decursul istoriei lor începătoare, îi vom vedea punândi.'şi toate puterile în răspingerea tendintelor de dominare ale Ungurilor, să'i fi atacat ei pe aceştia in tara lor, şi să le fi răpit două însemnate ducate ? Dimpotrivă, dacă admitem că Întemeietorul Munteniei a fost duce de Făgăraş şi de Amlaş înnainte încă de descălecare, atunci păstrarea stă­ pânirei ducatelor transilvane devine uşor de înţeles, mai ales că o vedem pusă în lucrare atunci când domnii Munteniei erau în bune relaţii cu regii unguri, şi întreruptă de îndată ce Iegăturile între ei se stricau. Tot din această împrejurare se explică. şi "pretenţiile ele stăpânire ale Ungurilor asupra Munteniei. Anume, ducii Făgă­ raşului cuprinzând şi Muntenia, cu toate că îşi întăriseră pu­ terea lor Într'un chip însemnat, nu jncetaseră de a rămăneă tot vasali regilor unguri, precum d. ex. nu încetaseră ducii de Normandia a fi vasali regilor "de Franţia, cu toată cucerirea Angliei de ei şi încingerea frunţei lor cu o diademă regală. Dacă nu explicăm astfel originea pretenţiilor de supremaţie ale Un­ gurilor asupra Românilor, atunci ele rămân fără niciun înţeles; căci Ungurii niciodată n'au întins puterea lor într'un chip efectiv dincoace de munţii Carpaţi. Nu e vorbă, ei se întitulau tot­ deauna regi ai Cumaniei, adecă ai Munteniei răsăritene şi ai Moldovei, şi chiar prin documentul din 1247 ei concedează ca­ valerilor de Ierusalim nişte teritorii în Cumania; dar aceasta dăruire cu totul platonică, nu fu niciodată pusă în lucrare. Rămâne de îndepărtat o întimpinare adusă în contra faptului descălecărei, mai ales ca făcută de un duce de Făgăraş scoasă dintr'un document unguresc. Există anume o diplomă din 1291 care pomeneşte despre congregaţia ţinută la Alba-Iulia, cu toate popoarele Transil- [24] lSTORIA RinrANILOR ----�--- ----�----� vaniei, anume şi cu Românii, pentru îndreptarea stărei lor, în care congregaţiune un magistru, Ugrinus, cere dela rege să i se înnapoiască moşiile sale, Făgăraşul şi Sâmbăta, de lângă "fluviul" Olt, cari i s'ar fi luat pe nedrept, şi regele primind să cerceteze această pricină, atât prin nobili cât şi prin Saxoni, Secui, şi Valahi, dă dreptate cererilor magistrului Ugrinus, re­ stituindu'I în stăpânirile sale 25. Acest document este adus în chipul următor, ca argument contra existenţei lui Radu Negru: Se identifică întăiu pe U­ grinus cu Radu Negru (Ugrinus = Negrinus) şi apoi se întreabă: ce motiv ar fi avut Radu Negru a se supăra pe Unguri şi a trece munţii, când vedem că regele dă ascultare cererilor sale şi, după cercetarea făcută, îi restituie atât ducaiul Făgăraşului cât şi Sâmbăta? Unde rămâne deci loc, în acelaş an, pentru al doilea duce român, Radu Neqru din Făgăraş, care să fi întreprins coho­ rârea în Muntenia? Incheierea aceasta păcătueşte prin un singur punt care o răstoarnă din temelie, anume prin identitatea, admisă oarecum ca înţelegându-se dela sine, Între posesia Fu­ gros reclarnată de Ugrinus, şi dncatul Făgăraşului al lui Radu Negru, şi apoi dela identitatea posesiunilor se conchide la iden­ titatea sau mai hine la neputinţa coexistenţei acestor doi stă­ pâni. Dar mai întâiu Ugrinus este arătat nu ca Român, ci ca neaoş Ungur, fiul comitelui Baarch din familia Chak (Ciac) 26. Cum deci să se primiască aşa de plano identitatea lui Ugrinus cu Radu Negru? Apoi cine ne spune oare că Ugrinus ar fi reclamat, în dieta din Alba-Iulia, proprietatea duca/ului Făgăraşului? El spune numai că i s'a luat două posesii : Făgăraşul şi Sâmbăta, şi cuvântul possessio, în limha documentelor ungureşti, are acelaşi înţeles ca şi cuvântul românesc sat, moşie, Este chiar greu de admis ca să fi venit Ugrinus să reclame proprietatea unui ducat, mai ales când obiectul celalalt reclamat de el alăturea cu FăgăraşuI, era o simplă moşie, Sâmbăta, şi ca să spună el despre un ducat, eă ar fi fost înstrăinat pe nedreptul, ca de- o moşie ce ar fi fost vândută de un ne proprietar. Făgăraşul reclamat de magistrul Ugrinus nu are cu ducatul numit tot astfel nimic altceva comun decât numele. Este vorba în documentul din 1291, de satul Făgăraşului, care există şi astăzi ca orăşel, în comitaiul ce s'a formal din vechiul ducat cu acelaş nume, şi această inter­ pretare este cu atât mai firească, că alăturea cu orăşelul Făgă­ raşul, întâlnim astăzi încă Sâmbăta de sus, aşa că regăsim şi acuma alăturea acele două moşii ale magistrului Ugrinus, pe care el le ,.; Vezi documentul reprodus mai sus, voI. II, p. 173, nota 142 din Teutsch und Ftrnhaber, Urkundenbuch, p. 167, 1291. 26 'l'eutsch şi Frrhuber, p. 122,1281: ,,111agistcl' Ugrrnus "fichacl Baarch ilij"; p. 121, "fi li os Baal'ch de genere Chak ". [25] DESUĂLECAREA TĂRILOR ROMANE 25 ----��.�--------------�------_._--"-------- --�-- I reclama dela rege, şi ambele aceste localităţi sunt aşezate lângă râul Olt, precum le arată şi documentul din 129127• Aşa dar posesia Fugros a magistrului Ugrinus nu are mmic aface cu ducatul Făgăraşului, din care a putut foarte bine să se coboare în Muntenia Radu Negru, precum nici acesta n'are nimic de împărţit cu magistrul Ugrinus, fiul lui Baarch. Ba noi credem chiar a vedea în pierderea posesiunilor sale de către magistrul Ugrinus, un efect al răzbunărei lui Negru Vodă care, înnainte de a părăsi Făgăraşul (ducatul), îşi vărsă focul asupra celor ce'i pricinuise neajunsuri, precum vom vedea că face răsvrătitorul Bogdan, Întemeietorul Moldovei, cu proprie­ tăţile lui Dragoş, fiul lui Gyula. S'ar putea chiar presupune că turburări le produse prin ieşirea Românilor din Transilvania îndemnaseră pe rege a ţinea acea mare congregaţie în Alba-Iulia, unde convocase şi pe Valahi, şi se ocupă de îndreptarea stărei lor (pro reformatione status eorundem). Radu Negru. - Din toate aceste argumente Întemeiate parte pe fapte constante, parte dobândite prin calea inducţiei individuale, adică a metoadei particulare istoriei pe care noi am propus să se numiască inţerenţă 28, rezultă o mare probabi­ litate că descălecarea Munteniei să se fi petrecut aşa cum o expune tradiţia, adecă prin o coborâre a unui grup de Români din Făgăraş sub conducerea unui duce Negru Vodă. Care să fi fost Însă numele de botez al acestui Negru Vodă? căci izvoarele cercetate până acuma-îl numesc scurt aşa, fără adaosul unui nume de persoană 29. Noi credem că el în adevăr se numia Radu Negru cum îl însamnă tradiţia scrisă a cronicelor muntene. Asupra acestui nume există o pomenire a lui în un docu­ ment cu mult posterior, al lui Matei Basarab din 1636, dat locui­ torilor din Câmpulung pentru Întărirea unor privilegii, care hrisov al lui Matei Basarab, enumără între alte hrisoave şi pe .Juisooul strămoşului domniei mele, prea lumitiaiul şi blaqocestioul şi de Hristos iubiiorul Iw Radu Negru voevod, leat 6800=12923°. Pentru a judeca dacă această arătare poate avea vreo valoare, trebuie să cercetăm acest hrisov în legătură cu alte 7 21 Laurian, Isi. Rotn., Buc., 1878, p. 243, susţine că Fugros ar fi ducatul Făgăraşul. Ioan Puşcarlu, Ullrinus-1291, în Analele Acad. Rotn., 1901, p. 8, e de părerea noastră, că Fugros şi Zumbutel erau "comunele Făgăraş şi Sâmbăta". I. Puşcar iu adaogă că ducatul Făgăraşului ar cuprinde vreo 80 de sate. o. Asupra metoadei inferenţei, vezi a mea Theorie de l' Hisioire, Paris, 1908, p. 465 şi L'Lnţerence eti Histoire în La Retnie de Synllzi:se historique, 1911. 29 Nigro voevodo, în Luccart ; voevodul Negru, în doc. din 1352; ma­ rele Basarab Voevod, în inscripţia dela Câmpulung. Doc. cu Marghita. 30 M.all. ist., V, p. 338. [26] 26 ISTOIUA ROMÂNILOR hrisoave păstrate în copii Ia primăria de Câmpulung. Aceste hrisoave sunt 31 : li"'T.'Un hrisov dela Radu Vodă, fiul lui Mihnea, din 16l5, cal'{; scuteşte pe Câmpulungeni de găleată, slujbă domnească şi de vamă, pentru toate vânzările şi cumpărăturile ce vor voi să facă; deasemenea mai prevede hrisovul, că nici domnu], nici vreun boier să nu poată moşteni vreodată o avere vacantă, ci s'o iee în stăpânire orăşenii. Domnul să nu poată dărui nici o avere a oraşului, ceeace arată că pămănturile orăşenilor nu erau dom­ neşti, ci aparţineau locuitorilor oraşului încă dinnainte de des­ călecare, proprietate pe care domnul nou venit în ţară vroia să o respecte. pentru a nu'şi Înstrăina simpatiile locuitorilor, In cazul când imohilul unui mort s'ar vinde pentru datorii, să nu fie nimeni volnic a'1 cumpăra afară de orăşeni. Aceştia mai au apoi dreptul de a judeca ei înşii daraverile lor, şi păstrează deplina proprietate asupra munţilor încunjurători oraşului, cari sunt anume enumăraţi, Hrisovul arată că aceste privilegii au fost -dovedite de orăşeni prin alte hrisoave, unul dela Mihail Voevod din 6900 (1392), altul dela Vlad Vodă 6947 (1439) şi un al treilea deja Vladislav Vodă 6900 (1452) .. 2. Un hrisov dela Leon Tomşa din 1633, care repetează şi întăreşte pe acel al lui Radu Mihnea. 3. Al treilea hrisov al Cămpulungeuilor este dat ]01' de Matei Basarab, în ziua de 12 Aprilie 1636, întărindu-le prin el nişte alte privilegii ce nu se văd in documentele lui Totnşa şi Radu, precum acela că oamenii de afară să nu fie învoiti să aducă vin în oraş şi' că orăşenii să nu fie îndatoriţi a da pitarilor, vinarilor , dijmarilor şi tuturor celor ce umblă cu slujbe domneşti, nimic alta fără numai unp!ocon de bucate. Aceste le întăreşte Matei Basarab: "pentrucă au văzut domnia mea multe hrisoave hă­ trâne şi vechi făcute tot pentru aşezărnântul oraşului: întâiu hrisouul strămoşului domniei mele, prea lumitioiul şi blagocestivul şi de Hristos inbitorul reposaiul 10 Rodul Negru Voevod, leat 13800 (1292), şi hrisovul lui Mihail Voevod leat 6900 (1392), şi hrisovul Yladului Vodă, leat 6947 (1430) şi hrisovullui Vladislav Voevod, leat 6960 (1452)" 32. 4. In acelaşi an Matei Basarab mai dă orăşenilor şi un al doilea hrisov, prin care le întăreşte proprietatea asupra mun­ ţilor oraşului, referindu-se la aceleaşi documente ca în hri­ sovul pentru întărirea privilegiilor, şi amintind anume pe acel al lui Radu Negru din 1292" 33, 31 Conttnute toate în MaG'. isi .. V, p.3;l1<159. s a Mag: ist., V. I'. 338. 33 l bid., p, 3.40. [27] DESCĂLEUAREA ŢARILOR ROMANE ----- --- 5. Al cincilea. document al orăşenilor din Câmpulung, este dat de Mihnea Vodă în anul 1659, repetând iarăşi Întărirea privilegiilor amintite şi enurnărând între hrisoavele vechi, pe baza cărora le încuviinţează această favoare, hrisooul lui Radu Negru Voevod din 1292, şi acel al lui Mihai Voevod din 1392. 6. Al şeaselea document porneşte dela Gheorghe Ghica din 1660. 7. AI şeptelea dela Grigore Ghica din 1672. 8. Al optulea, dela Gh. Duca, din 1682, şi aceste trei din urmă referindu-se, pentru întărirea privilegiilor, la hrisotnil lui Radu Negru din 1292. Originele acestor hrisoave au dispărut, şi ele sunt păstrate numai în nişte copii ce se află la primăria din Câmpulung. Cri­ tica lor externă este deci peste putinţă de făcut, şi ne rămâne de stabilit autenticitatea lor numai pe criteriile interne. Aceste însă vorbesc numai decât pentru existenţa lor reală, şi nu pot ad­ mite nici într'un chip plăzmuirea lor. Intradevăr, dacă ele ar fi fost plăzmuite, ar trebui ca atât domnii, dela cari se spune în ele că porniau hrisoavele cele vechi, cât şi datele lor, să corespundă cu arăiările cronicelor mai mult sau mai puţin cunoscute ale Munteniei; căci desigur falşificatorul se va fi îngrijit a da o aparenţă de adevăr operei sale, şi trebuia deci să bage de sa mă a nu atribui documente unor domni ce nu ar fi existat sau nu ar fi domnit la datele in­ dicate în ele. Ei bine! tocmai aceasta nu se întâmplă. Critica istorică a stabilit până acuma aproape cu siguranţă şirul şi în deobşte chiar datele primelor domnii muntene, care şir şi date nu corespund de loc cu acele conţinute în cronici. Ei bine, actele Câmpulungului se potrivesc de minune cu şirul adevărat stabilit după documente şi de loc cu acel arătat de croinici. Aşa unul din hrisoavele vechi, este dat ca dela Vlad Vodă din 1439. Cercetând cronicile Munteniei,aflăm că dela 1427 -1445, este arătat ca dom­ nind unul Vladislav Vodă, pe când documentele contimporane ne arată ca domn Între anii 1340 -1446 pe Vlad Vodă Dracul. Şi mai clar reiese adevărul existenţei actelor vechi, citate în documentele Câmpulunglui, la actul din 1452. Acesta este arătat ca pornind dela Vladislav Vodă. Cronicile pun însă să domnească dela 1445-1460 pe Radu cel Frumos, re când documentele contimporane ne arată, ca domn în acel an, într'adevăr pe' Vladislav al III-lea 1452-145634• Dovada însă cea învederată şi nerăsturnahilă a autentici­ tăţei documentelor Câmpulungului, şi deci şi a existenţei docu- ,. Căpit., Mar/. ist., I, p. 99; Cron. anon., ibidem, IV, p. 234. Comp, mai jos, cap. Urmaşii lui Mircea. [28] JSTORL\ lWl\I.\KILOR mentelor vechi pe care ele se întemeiază, stă în împrejurarea că toate pomenesc despre un document al lui Mihail Voevod din 1392. S'ar părea la prima vedere, că tocmai aici s'ar descoperi dovada falsificărei, Întrucât este cunoscut că dela 1386-1418 domneşte Mircea cel Bătrân; prin urmare nu ar fi loc pentru un Mihail Voevod În 1392. Se stie Însă că acest Mihail Voevod era fiul lui Mircea, şi este apoi iarăşi cunoscut că domnii români ohişnuiau a'şi întovărăşi la domnie pe fii lor încă din timpul domniei lor, când atunci ei dau documente în numele lor ca ade­ văraţi stăpâni ai ţărei 135. Cronicarii nu cunosc existenţa unui Mihail Voevod ca fiul al lui Mircea cel Mare, ci îi dau ca urmas pe Vlad Tepeş. Ei dau pe unul Mihail Voevod de predecesor al lui Mircea, îndată după Radu Negru. Ne Întrebăm acuma: fost-a falsificatorul documentelor Câmpulungului un istoric care cercetase, încă de prin secolii trecuţi, documentele ţărei, încât putuse determina cu o precizie matematică şirul domnilor şi data domniei lor, aşa ca să core­ spundă totdeauna cu realitatea? Intrucât o asemenea ipoteză cade prin ea Însăşi, nu ne rămâne altăceva de admis, decât că nişte documente care constată fapte istorice adevărate, Încontra cronicarilor cad le arătau greşite, nu pot fi decât ele înşele oglinda adevărului. Mai adăogim Încă observaţia că hrisoavele cele două dintâiu ale lui Radu Mihnea şi Leon Tomşa, nu pomenesc din documentele vechi, decât pe acel din 1392 dela Mihail Voevod, pe când dela Matei Basarab înnainte hrisoavele, amintesc şi documentul ce ne interesează, din 1292, al lui Radu Negru. Apoi dacă s'ar fi falsificat aceste documente, pentru ce nu ar fi pomenit falşificatorul existenţa hrisovului fundamental . din 1292, chiar în hrisoavele lui Radu Mihuea şi Leon Tomşa, şi ar fi început a'I menţiona numai dela acel al lui Matei Ba­ sarab înnainte ? Această împrejurare ne face să credem că oră­ şenii, când s'au înfăţişat la acei domni d'intâiu, nu posedau încă documentul original al privilegiilor lor, acel dela Radu 3; In ed. 1 admisesem după Melhisedek, Mitropii Gr. Ţ'amblac, în R�v. p. istorie ului Gr. Tocilescu, III, 1884, p. 27 că i'n acest an Mircea fusese prins de Turci şi surguntt la Brusa. Gr. Ţamblac însă pune acest fapt după lupta dela Nicopoli în 1396, şi deci nu se poate raporta la 1392. chiar dacă ar fi să'i dăm crezare. Mihail se mai constată a fi fost asociat la domnie de Mircea de un doc. din 1418 dat de acesta ca voevod în. timpul domniei tatălui său. 1. Bogdan, Relo­ ţiiţe Ţ'ărei Româneşti Cu Braşouul, ed. Il, p. 6. Altă asociere la domnie, Alexandru Voevod CI; Ştefan cel Mare, Nicolaescu, Doc. slauo-rom., p. 531 şi 1492, C. Istrati, Biserica din Borzsşli fu An. Acad. rom., II, tom. XXVI, 1904, p. 328 (68); Marcu cu Radu Paisie, Ibidem, p. 77; Mircea cn Mihnea cel Rău Ibidem, p. 15; Radu cel Mare cu Vlad Căiugărul, 1492 Ibidem, p. 240. Vezi asupra cnest iet captlvita­ tea lui Mircea cel Bătrân, mai jos, Cap. Mircea cel Bătrân. [29] DE8CĂLF:CAREA TA RILOR ROMÂNE Negru, pe care îl descoperiră abia în timpul domniei lui Matei Basarab, când îl aduseră spre a dobândi şi pe baza acestui act străvechiu întărirea drepturilor Jor. Acesta este cu atât mai firesc de admis cu cât am văzut, că Matei Basarab care consul­ tase şi documentul lui Radu Negru, adaogă pe lângă privilegiile confirmate de predecesorii săi, Radu Mihnea şi Leon Tomşa, încă şi altele pe cari el le descopere în documentul cel în urmă în­ făţişat, şi pe care ceilalţI domni nu le putuseră întări, nefiind amintite în documentul lui Mihail sau în acele ale lui Vlad si Vladislav Vodă. ' Odată cu autenticitatea documentelor Cârnpulungului, reiesă existenta adeverită a hrisoavelor vechi amintite în ele, între cari se întâlneşte şi documentul de la Radu Negru; căci, cum am spus-o, potrivirea datelor acestor documente cu domnii ce într'adevăr se constată înviderat că au domnit Ia acele date, şi care domni sunt tocmai necunoscuţi cronicilor, exclude orice putinţă a plăzmuirei hrisoavelor nouă, şi totodată a închipuirei acelor vechi citate în ele.i Prin aceasta însă existenţa unui vechiu document dela Radu Negru dat Câmpulungenilor (unde tocmai tradiţia pune descălecarea acestui domn şi unde zidirea bisericei ce i se atribuie tot de tradiţie, vom vedea că într'adevăr a avut loc) este pusă mai presus de Îndoială, şi deci adevereşte şi exis­ tenţa dătătorului acelui hrisov al lui Radu Negru, Întemeietorul Statului muntean. Atât tradiţia cât şi documentul eliberat de Radu Negru" Jocuitorilor din Câmpulung, arată" că descălecarea a trebuit să se facă pe la 1290 - 1292. concordând, cum vom vedea, cu revo­ luţia făcută de Românii din Ardeal, contra apăsărei 'bisericei catolice. Impotriva acestei date, şi prin aceasta Însăşi împotriva afirmărei tradiţiei pe cât .şi a documentelor analizate mai .sus, pare a se opune o altă fântână, toi atât de vrednică de credinţă, o inscripţie. Matei Basarab rezideşte biserica cea veche din Câmpulung, spunând în inscripţia pe care el pune să se sape în piatra amin­ titoare, că el a ridicat iar din ruine vechea biserică a lui Radu Negru, pe care acesta o înnălţase la anul 1215. Iată inscripţia, 111 limba română, pusă în biserică: "In zilele ducelui creştin . Matei Basarab, Voevod şi Gospodsvaego (şi doamna lui) Elena , domn în Ţara Romănească şi Întru 'm()şia lui care este dintru Ungaria descălecată, adecă început-am a scrie de această sfântă dumnezeiască biserică, ce este hramul Vladyczitzie naszei bo­ goroditzie i prisno dievy (templul stăpânei noastre născătoare de Dumnezeu şi pururea fecioară) Maria, care s'a început şi s'a zidit şi s'a săuârşit de bălrânul şi prea milostivul creştin Radu Negru Yoeuoâ, carele a fost din început descălecător Ţărei Homâ- [30] 30 ISTORIA ROMANILOR neşti, şi din început a fost zidit această sfântă dumnezeiască biserică, când a fost cursul anilor dela Adam 6723 (1215), si tot a stătut cu bună pace până în zilele creştinuluiAlexandru Voevod Iliaş, Întru a doua domnie, când a fost cursul anilor dela Adam 7136 (1628); atunci întru aceiaşi oreme s'a surpat din voia lui Dumnezeu, în ziua sfântului Bie proorocul, Ia miază noapte ... Matei Basarab ... socotit-a ca un domn bun şi milostiv, ca să râ­ dice şi să facă această sfântă şi dumnezeiască biserică, ... şi is­ pravnic a fost după 1�!uI acestei sfinte şi dumnezeeşti biserici Socol CluceruJ de Cornăţeni,... şi s'a început de zidit această dumnezeiască biserică din fata temeliei în luna lui Iunie 22 de zile, când a fost leatul dela Adam 7143 (1635), şi s'a săvârşit în luna lui August în 20 zile leatul 7144 (1636)" 36. Inscrip-ţia spune deci că Matei Basarab reînnalţă pe ve­ chile temelii (de oarece clădirea lui se începe din fata temeliei) biserica lui Radu Negru, care se surpa se cu 7 ani mai înnainte. Ruinile ei trebuiau să fi fost Încă în picioare când a rânduit Matei Basarab pe clucerul Socol să pună la cale rezidirea ei. Vechia inscripţie trebuie deci numai decât să fi fost regăsită. Deaceea nu se poate primi ca Matei Basarab, sau mai bine Socol, să fi iscodit cele raportate în inscripţia lui, ci ele nu sunt, în ceeace priveşte biserica de maiînnainte, decât reproducerea vechei pisanii, Cum se face însă că data zidirei bisericei lui Radu Negru se pune la 1215, pe când documentul cercetat de Matei Basarab, în momentul când punea să se sape piatra aminiiioore, arăta lămurit data de 1292? 37. Dacă Matei Basarab ar fi pus să se sape el însuşi inscripţia, atunci o asemenea contrazicere ar fi izbitoare; dar este de observat că săparea inscripţiei s'a făcut de un meşter, şi că clucerul Socol care era însărcinat cu privigherea lucrărilor, se afla foarte pro­ babil 'la Câmpulung în ziua de 12 Aprilie 1636, când Matei Ba­ sarab cercetă documentul lui Radu. Negru în divan la Târgo­ vişte . . _ Este aproape de admis ca clucerul Cornăţanu să nu fi cunoscut data indicată în document despre domnia lui Radu Negru. Dacă luăm acuma în privire că inscripţia pusă de Radu era atuncea veche de aproape 350 de ani, ea trebuie să fi fost cam stricată, Încât o cetire falşă a datei de către cioplitor este admisihilă, cu atâta mai mult că cele două ultime litere slavone ale cifrelor 6799 (1291) şi 6723 (1215) pot fi uşor în cazul unei •• Reprodusă de Hasdeu, ISi. crit., p. 134. A doua inscripţie cu ace/aş conţinut clar adaos, este pusă în pridvorul bisericei. ., Inscripţia din pridvor aminteşte chiar documentul lut Radu Negru; "Aşişderea şi orăşenii să nu deie vamă de ce vor vinde, după cum iertaţi au fost de răposatul Radu Negru voevod şi cum scrie în cărţile cele bătrâne", [31] DESCĂLECARgA TĂRII.OR ROMÂNI'; 31 ştergeri a lor parţiale luate unele drept altele. Data de 1291 = 6799 se scrie în numeraţia cirilică jar cea de 1215=(-j723 Dacă prin faptul deteriorărei pietrei s'a făcut o confuzie în cetirea celor două litere ultime ale datelor în cirilice, meşterul cioplitor a putut prea uşor să se înşele şi să cetească 6723 în loc de 6699. Iată deci cum se explică această aparentă contrazicere care deci nu loveşte în documentele Câmpulungului. Din toate cele analizate până aici, rezultă cu siguranţă următoarele fapte: Că tatăl lui Alexandru Basarab, domnitor adeverit al Munteniei din anul 1330, se numi:'! Tugomir ; că domnise şi el în Muntenia şi că purta şi epitetul de Negru Voevod, cunoscut şi tradiţiei poporane, cum se vede aceasta din împrejurările raportate. Pe lângă aceste fapte sigure mai adăogim ipoteza că acest Tugomir Negru Voevod se cohorâse din Transilvania şi anume din Făgăraş, fapt nedovedit documental, însă scos prin inferenţă din Înfiinţarea oraşului Câmpulung şi aşezarea aici a capitalei ţărei nou întocmite; din zidirea unei mari biserici; din încuviin­ ţarea de privilegii locuitorilor acestui oraş; din epitetul purtat de fiul său, Alexandru, de Câmpulungeanul şi din înmormân­ tarea acestuia în biserica din Câmpulung ; nu mai puţin din nu­ mele de Muntenia şi de Ungro-Valahia date Ţărei Romăneşti : din stăpânirea din partea primilor voevozi munteni a ducatelor Făgăraşul şi Amlaşul din Transilvania. Numele însă românesc al descălecătorului era Radu, pe când cel slavon era Tugomir, ambele aceste adaose cu epitetul de Negru. f .. auzele deseălecărei. - Care a fost însă cauza acestei desţărări a Românilor transilvăneni, care'şi lăsau căminuri şi averi pentru a căuta în depărtare adăpostul traiului? Şi aici găsim un răspuns tot ipotetic, scos din fapte tot prin argumentare. Apăsarea ungurească ce împinse pe Români a se răspândi către câmpiile Munteniei şi Moldovei, nu avea la început un [32] 32 IS'.rORIA ROMANILOR caracter politic. Pe la capătul veacului al XIII-lea, epoca descă­ lecărei, Românii de peste munţi erau încă departe de a fi reduşi în starea aceea de Hoţi în care îi aflăm gemând mai târziu. Ei nupierduseră acele garanţii de care rămaseră înconjuraţi până prin veacurile XIV-lea şi XV-lea. Erau încă o naţie cu drepturi recunoscute de stăpânii ei, nu o turmă de robi degradată şi in­ josită. Iobagia în înţelesul de şerbi re mai ales, starea normală a Românilor transcarpatini de mai. târziu, era necunoscută, şi ei erau constituiţi în comunităţi militare, îngrădite de privilegii potrivite cu însemnătatea rolului pe care îl îndepIineau 38. Dacă Însă nu găsim în starea politică a Românilor din acele timpuri motive cari să'i fi împins a'şi lăsa vatră, moşie şi avere pentru a căuta aiurea scăpare şi adăpostire, starea lor religioasă ne arată că ei au trebuit să facă o asemenea jertfă şi s'o aducă pe altarul Dumnezeirei, ca buni şi cucernici Creştini. Şi Dum­ nezeullor le ajută; căci în văile larg deschise către câmpia În care ei se cohorâră, Românii putură să se întindă neîmpiedicat, şi să dee naştere unor formaţii ieşite din propriul lor caracter şi să desvolte, mai mult de cum era cu putinţă, în ţara unde fuseseră subjugaţi, cuprinsul sufletului lor. Papii, necontenit la pândă pentru a'şi Iăţi autoritatea, după ce puseră sub piciorul lor întregul Apus, îşi indreptară privirile asupra Răsăritului, unde şi aici erau popoare multe şi bogate, din.a căror supunere ei puteau trage însemnate foloase. Căci să nu credem că numai motive spirituale împingeau pe papi, ca şi pe alţipristavi ai bisericii creştine, la neîncetata sporire a stăpânirei lor. Elementul omenesc, cu patimile şi egoismnl său interesat, a fost pârghia cea mai puternică care a Însufleţit întotdeauna prozelitismul, şi dacă agenţii nemijlociţi ai acestei Întinderi, misionarii şi ordinele religioase, erau poate recrutaţi Între oamenii cei curaţi cu inima şi duhul, nu era tot astfel şi cu cei care îi trimeteau, şi care urmăreau, sub masca religiei, sco­ puri de lumească dominare. Ungurii se Întorseseră din început la Creştinismul răsări­ tean. In curând însă silinţele papilor îi deshinară de acea bise­ rică şi'i alipiră către a lor; călugării şi episcopii italieni umplură Ungaria; limba latină se introduse în biserica şi dregătoriile lor, şi Statul unguresc, atât de aziatic-oriental prin elementul său poporan, Începu a gravita către Apus prin religia la care se Închina. Sfântul Ştefan este privit de Unguri ca Întemeietorul acestei îndreptări noue în viaţa poporului maghiar. De Îndată ce papii câştigară la planurile lor un popor energic, şi care În acele timpuri de barbarie plătiă mult în cumpăna istoriei, ei vroiră să se slujască de dânsul pentru a Întoarce la Creştinismul 3. VoI. II, p. 150 şi unn. [33] DESCĂLECAREA ŢĂRILOR ROMÂNE 33 catolic şi alte neamuri cu cari Ungurii veniau în atingere. Astfel papii prin mijlocirea arhiepiscopului unguresc, înfiinţează lângă ţara locuită de Secui, încă înnainte de anul 1096, episcopia Mil­ covului, pe care o prefac Ia 1228 în acea a Cumanilor, şi Ia anul 1234 papa Grigorie al IX-lea învită prin o scrisoare pe regele Ungurilor Bela al IV-lea, ca să aducă Ia adevărata cunoştinţă de Dumnezeu pe poporul valah, care ar locui în acea episcopie şi despre care ar fi aflat că, în loc de a primi sfintele taine dela episcopul catolic al Cumanilor, ar asculta de nişte pseudo-epi­ scopi de ritul �cesc. Il roagă să pună mai curând în lucrare făgăduinţa-ce -i-aaat şi să siliască pe numiţii Valahi a primi un episcop catolic 39. De şi în această scrisoare este vorba de a întoarce la Catolicism pe. Creştinii schismatici din episcopatul Cumanilor care se întindea mai mult dincoace de munţi, prin Moldova sudică, putem infera cu atât mai mult, că regele îşi dădea toate silinţele pentru a întoarce Ia această religie peschis­ matici, adecă pe Românii cari se aflau şi dincolo de piscuri, sub domnia lui nemijlocită. Această îndatorire de a întoarce la Catolicism. pe toţischismaticii împărăţiei sale reiesă chiar din jurărnântul regelui Bela al IV-lea (1235 -1270), care conţinea făgăduinţa de a "aduce la biserica romană pe toţi creştinii şi pe î;5hiP.J1iJ((!!!}§!....il!(cari s'ar afla în ţările supuse jurisdicţiei sale, precum şi ain acele pe cari cu ajutorul lui Dumnezeu le-ar supune de atunci.sînnainte 40. In nenumărate rânduri sosesc de aceste îmbieri ale papilor către regii unguresti. Intre altele aflăm că în anul 1279 papa Nicolai al III-lea invită pe tot clerul şi poporul Ungariei să dee ajutor legatului său, pentru a alunga pe schismatici (numele re­ ligios al Românilor în tot decursul istoriei ungureşti) din hotarele ţărei lui. Regina mumă a minorului rege Vladislav Cumanul, Elisabeta, se grăbeşte a răspunde capului bisericei catolice, că va indeplini dorinţele lui 41. 3. Adăogim către locul raportate în VoI. II, p. 2121, şi următoarele răn-' duri din bula papală din 1234, al cărei început l'iun reprodus acolo; "Cum autem tu tanquam prlnceps Catholicus 'juramel1to promiserfs te omnes inobedlentes, viva voce promiseris quod praeţatos v alaclios compclleres ad l'ccipiendumepi­ scop IIm". 4. 1234. "Nos Betia universos hereticos et allos Christianos qui relicta fide Clirtstlanltatts ad superstitlonem Ismaljttarum vei Judaeorum pervertun­ tur quocunque nomine censeantur et [ictos Chrisiianos de terrls nostrls bona fide studehimus pro viribus extlr pare et eos qui Romanae ecclesiae in terra nostru sunt inobendlentes iuxta rltum uniusculusque natlonls qui 110n sit contra fidem li cathollcam, compelJemus obedire Romanae eccIesiae". Hurm., Doe.', J, p. 128. Tot aşa ordonă şi Vladislav Cnmanu] , 1279. Ibidem p. 425. , Acest termin care însemna pe boieri în vremile mai vechI:"şi era deci ca şi acel de jupâneasă dat soţiilor lor un titlu de onoare, păstrează până astăzi această nuanţă rând îl dăm unui ţăran. Este evident mult mai măgulitor pentru un ţăran de a'i zice: "jupâne" decât "bade". Cu toate acestea aplicat la Evrei, el pierde parfumul său de nobleţe şi iea unul de râs şi bătaie de joc, şi acest dublu înţeles se întâlneşte chiar astăzi. Cu tot acest îndoit înţeles al cuvântului rumân, nu este "" mai puţin adevărat că el înseamnă în Muntenia clasa cea mai degradată a societăţei, acea care' era aproape confundată cu ,. Uricarul, V. p. 157. se }\'Iag. iSI., 1, p. 128. " Mai sus, p. 29. Vezi şi p. 21, nota 20. " Hasdeu, Istorica critică, p, 16,1. ,. In Poema polonă, Arh. ist., 1, 1, p. 161. s e Tesaurul de monumente a lui Papiu IJarian, II, p, 211. [51] DmSOĂLEOAREA 'l'ĂRILOR ROMÂNE Ţiganii, şi că dacă poporul se mândriă şi aici cu numele de rumân, nu o făcea desigur cu înţelesul acestui cuvânt aplicat la şerbire. Unde să găsim însă explicarea acestei sti anii denumiri, decât în faptul că poporul român băştinaş al Munteniei, a devenit în urma descălecărei supus Muntenilor, şi că numele său etnic de Rurnân a căpătat prin această supunere un al doilea înţeles, acel de supus; iar condiţia supuşilor devenind tot mai rea, a ajuns acest termin să însemne pe şerb. Să cercetăm care a fost condiţia poporului român băştinaş al Moldovei, după descălecare. Aici lucrurile par a se fi petrecut cam astfel. Anume am văzut că elementul năvălitor avu de luptat În Moldova chiar, cu nişte partizani ai regelui Ungariei. Fără îndoială că poporaţia băştinaşă a ţărei nu va fi fost prea mul­ ţumită de supunerea ei sub Unguri, prin faptul coborirei Dra­ goşeştilor din Maramureş. Când veni deci Bogdan şi proclamă neatârnarea, trebuie să ne închipuim că la glasul său vor fi răs­ puns toţi munţii dela un capăt la altul al Moldovei, care erau încinşi cu o pânză bătută de poporaţie românească. Numai astfel se poate explica energia extraordinară de împotrivire, care puse pe nişte fugari în putinţă de a lupta contra duşmanilor interni şi externi totodată, a'i bate şi fu gări, şi a'şi rnenţineă neatârnarea /dobândită. Poporul din Moldova, dând însă o mână de ajutor întemeietorului Statului contra Ungurilor, înţelegem că acesta trebui să'I cruţe şi să'i respecteze drepturile, mai ales că mai În fiece an, avea nevoie de braţul său, spre a respinge atacurile necontenit reînnoite ale Ungurilor. De aceea în Moldova nu întâlnim acea degradare a numelui .. etnic la însemnarea de şerb, şi numele de Moldovan, pe care po­ porul românesc îl purta în Moldova, rămâne totdeauna cu înţe­ lesul numai al neamului, niciodată nu se coboară a însemna pe şerb care în Moldova poartă numele de jJ.§Sin. Vecinii par a fi fost la început poporaţia slavOiîă a Moldovei, acea aşezată mai către şes, care mai târziu romanizându-se, apoi mulţi din Românii liberi căzând în starea de şerbi, această clasă de oameni deveni şi ea o parte din poporul român din Mol­ dova. Cantemir ne spune că : "Şerb care să tie curat Moldovan nu, este niciunul; cei cari sunt, se trag sau din ruşi sau din Ardeleni.] cărora Moldovenii le zic Ungureni ; ... iar aceştia, văzând că nu este drept ca boierul să lucreze şi să muncească la boier (căci toţ! acei ce erau din sânge român se considerau ca boieri)şi ţinând că e lucru nevrednic pentru oameni dedaţi la arme să se apuce de lucrat pământul, fură siliţi tovarăşii lui Dragoş, ca să facă prădăciuni în ţările vecine, cu învoirea principelui lor, şi răpind deacolo cultivatori de pământ, să'i aşeze pe proprietăţile lot" 81 . s r Descr, Motcl., p, 131. [52] &2 ISTORIA ROMÂNILOR Notiţa lui Cantemir conţine adevăr şi eroare care trebuie despărţite spre a trage din ea folosul ce'} poate aduce. Adevărul este părerea rostită de Cantemir şi care reprezintă pe acea a timpului său, că şerb care să fie curat Moldovan nu este nici unul, căci toţi acei ce erau din sânge român se considerau ca boieri, părere moştenită prin tradiţie chiar într'un timp când nu mai era potrivită cu Îm­ prejurările; căci pe timpul lui Cantemir (1711) clasa şerhilor era compusă tocmai din Rornânisau Moldoveni, cum am spus parte romanizaţi din locuitorii slavoni ai ţărei, parte decăzuţi în acea stare din oameni liberi ce fuseseră mai înnainte. De aceea să se observe că însuşi Cantemir nu spune că şerbii de pe timpul său erau Ruşi şi Ardeleni, ci că se trăgeau din aceste neamuri. Cât- despre explicarea ce principi1e scriitor o. dă asupra originei acestei clase a şerbilor, că ar fi fost aduşi din ţările vecine, pentru care ar şi purta ei acest nume, "în semn că mai înnainte vecini erau acei pe cari fericitul succes al armatelor moldovene i-a adus Ia jugul iobagiei", o asemenea explicare era firească la un scriitor. ce era de părere că ţara Moldovei fusese pustie la descă­ lecare, lucru ce am văzut că nu este exact. Este adevărat, nu că nici un şerb n'ar fi fost de obârşie molcovan, ci cu atâta mai puţin pe timpul lui Cantemir, câno o mulţime de foşti proprietari. de boieri chiar, căzuseră în stare de şerbi, dar că marea majo­ ritate a şerbilor fusese la originea lor Slavi. Aceştia însă fuseseră aduşi numai în parte din ţările vecine "în urma fericitului succes al armatelor moldovene", cei mai mulţi fuseseră aflaţi de descă­ lecători pe pământul Moldovei. Tot aşa de greşită ca şi originea vecinilor este explicarea ce o dă Cantemir asupra terrninului ce'i însemna. Acest termin de vecin care se întâlneşte uneori şi în documentele muntene în locul acelui de rumân 82; nu poate fi dedus, cum vrea Cantemir, din înţelesul său comun de locuitor apropiat cu aşezarea 83, ei de­ rivarea însemnărei lui de şerb are altă origine care nu are nimic aface cu ideea de apropiere a locuinţei (voisinage). Vecinul este definit de Actul pentru desrohirea ţăranilor din Moldova din 1749 drept "sătean megieş fără moşie, atâta numai că din sat nu este volnic să iasă" 84. Sătean megieş este însă arătat de diferite B2 Vezi doue documente puhlicate În Reoisi« lui Gr. Tocilescu, 1, p. 218 şi 221, unul dela Gavril Moghilă din Tărgovişte 1618 pentru un vecin (în textul slavon vecinu) şi altul deasemenea pentru un vecin dela Alexandru Vodă al Mun­ teniei din 1624. Şi în Moldova se' găseşte terminul de rumăn pentru vecin 1662:· Acad. Rom., XLIV; 69: "Eu Petru feciorul lui Bobe sa se ştie că m'am vândut nzmân jupânesei Grajdanei". ' a a Cantemir, DeSCf. Mold., p. 128: "ld verum esse ipsum eliam rustici etymon quod 'l11oldavice oeczin ve! uicinus senat, arguit ostendique illos an/ee: vicinos Iuisse , quos deinde ad rusticana opera arl11orUI11 Moldavorum tellcitas coeglt" . " Mag. ist., II, p. 280. [53] DE8CĂLECAREA TĂRILOR ROMÂNE 53 documente ca locuitor cu pămânl85,încât Actul pentru desrobirea ţăranilor, pentru a fi corect, ar fi trebuit să zică că (vecin;este săteanul ce a fost megieş, însă a rămas fără moşie, şi�Ii'i.I este volnic să'şi părăsească aşezarea. Terminul de �@ nu poate fi deci redat prin acel de megieş, de vreme ce acest din urmă este negarea chiar a vecinătăţii, precum vecinătatea este negarea megi­ eşiei, adecă a ţăranilor cu proprietăţi. Cu toate acestea terminii de vecin, megieş şi chiar răzeş au o legătură dată prin înţelesul lor primordial şi de om apropiat cu aşezarea. Căci răzeş vine nu dela herediias cum o susţineau la­ tiniştii ci dela răzor răzoraş�brazdă despărţitoare între două ogoare .. De aceea un document vorbeşte de nişte ocini cari se răzesc sau se răzoresc adică se ating cu altele 86. Aceste înţelesuri alunecară cu timpul: megieş şi răzeş către acel de om liber. vecin către acel de rob al pământului 87. Terminul de vecin cu toate că avea şi înţelesul său comun de locuitor ce stă aproape de altul, cu casa lui (voisin, Nachhar), mai avea şi un altul acel de locuitor pur şi simplu; prin stricarea condiţiei clasei locuitorilor săteni, el capătă şi acel de şerb, şi această bifurcare a înţelesului se vede încă în limba latină popo­ rană. Inţelesul termenului vicinus ca locuitor pare chiar a fi acel primordial, întru cât el vine dela vicus e-sat, şi acest înţeles vechiu este păstrat în limba latină vorbită, pe când celălalt sens al cuvântului de locuitor apropiat este dat mai cu osebire de limba literară. Cuvântul vecin în înţelesul de locuitor, din care apoi Românii trăseseră pe acel de şerb, se găseşte deci încă din epoca romană, şi tot din acest timp trebuie să fi existat cel puţin în sămânţă şi lucrul la care se l'a poartă 88. Se înţelege dela 8; Cităm mai multe documente neenite din Condica loqoţeiiei lui Brânco­ veanu. Unul din 1693 vorbeşte despre nişte Rumâni cari au ·fost meqieşi şi slu­ iitori cu ocinele lor din sat din Sasca Mică de mai tnuainte vreme şi tot au fost nişte oameni slobozi şi în pace de ruruănle părinţii lor şi ei". Un altul din ace­ laş an spune despre o moşie Puţurtle "că ar fi ineqieşască şi că au făeut'o vănză­ toare stăpânulul ei". Alt doeumentdin 1695 arată cum "nişte oameni din Găeşti fosţ'au meqiaşi cu toate moşiile lor încă de mai înnainte vreme". Un al d-Iea do­ cument din 1699 adaugă că "ocina din Delga mai dinnainte vreme fusese tueqie­ şască a lui Steria logofătul". (Vezi Condica citată la p. 35, 110 şi 330, al-I-lea document in condica documentelor din Arhiva Statului, II, No, 5). 86 S. G. Loginescu, Legi vechi româneşti, Prauila Moldovei, 1912, p. V, unde citează un doc. din 1795 din col. Acad. rom. Această derivare a luat'o d, Longinescu din Gădel, Contribuţiuni la istoria socială a ţărănimei, Indice. Vezi şi doc. citat. de Sebastian Radovici, Moşnenii şi Riizeşii; 1909 p. 3. 87 Deaceea întâlnim uneori îmbinarea Vecini meqiasi, 1633. Ghibănescu, Sur ele şi Lzooade, III, p. 117. 88 Lex Salica: "Si autem quls migraverit in villam alienam et si aliquid infra 12 menses secundum le gem contestatum non J'uerit, securus ibidem consistat sicut et alii uicinii", Itinerarium Hadriani : "Die Mercuri in auroraegressi con­ c essimus Viterbiam civitatem quam, nt reol', miile vicini colunl". Consuetu.diJle� Galliae mllnicipales: "Vicinl tribus m odis fieri: primo quidem cum quis filius [54] ISTORIA ROMÂNILOR sine că la origine atât vecinul cât şi rumânul erau departe de a avea acea' poziţie înjosităîn care îi vedem în urmă, şi că dec. nici înţelesul acestor cuvinte nu era acelaş cu cel de mai târziui Românii aduseseră acest termin de vecin cu ei din Maramu­ reş, unde el era cunoscut încă înnainte de coborîrea lor în Mol­ dova, în înţelesul de locuitor, ca şi în izvoarele apusene. In do­ cumentul din 1355 a regelui Ludovic, analizat mai sus, se găseşte şi procesul verbal al punerei în stăpânire a lui Gyula şi a fiilor săi în moşiile lor, din care fuseseră scoşi de răsvrătitorul Bogdan • .şi însărcinatul cu această reîntroducere în stăpânire, Ioan fiul lui Iuga voevodul Valahilor din Maramureş, raportând regelui în 1349, despre îndeplinirea însărcinărei sale, îi spune că "vroind să purtă în lucrare ordinul lui, a mers la faţa locului la numitele moşii în Maramureş, şi adunând pe toţi Knezii zisului pământ şi pe vecinii ce se meqieşesc cu ei, au înnapoiat acele moşii, negă­ sind nici o împotrivire, vechilor lor stăpâni 89. Dacă nu aşezământul vecinilor, cel puţin nuniele şi înce­ pătura lui era deci cunoscut Românilor în nainte de descăle­ care. El dobândi caracterul şerbirei numai cât mai târziu, când elementul de peste munţi schimbă în apăsare stăpânirea lui pe coastele exterioare ale Carpaţilor şi în şesurile aşternute la poa­ lele lor. Aceştia căpătară numele de vecin în Moldova, de rumân în Muntenia, încât originea conditiei inţosite a unei părţi din tărănimea română, se urcă la faptul descălecărei. Este sigur că la în�eput v�ciniLşLr!!!llânii . aV�S!LjnGl!. proprietatea lor de pă­ mâÎifşÎse.deosebjatÎ de�oam�nii liberi numai prin împreju­ rareacă" erau obligaţi a presta o câtime de muncă boierului, În cuprinsul moşiei căruia ei se aflau. Perzându'şi mai târziu ocffiele Ior, ei ajunseră a fi împiedicaţi şi de a se muta depe o proprietate pe alta, şi se adunară, tot mai mult pe capetele lor, vel filia ex urbe ortum ducit... Si homo non uicinus in conjugem uicinam. accipat neque is neque liberi uicituujio lure gaudeant" .... Vldua omnern oicinitatem faclat 1. clvlum ornnla onera subcat, excepto exercitu". Toate conţlnute tn Ducange -Closarium meâiae ei inţiniae laiinitatis s. v. oicinus. 8' Revista pentru istorie a lui Tocllescu, V, p. 167: "Excellentissimo domino coram Ludovico dei gratia regi Hungariae, Iohannes fllius Ige, Woy­ wcdae Olachorum de Marumoros ..... quod cum nos direxltis ut eldem Gyula et fiiiis suis villas Gyulaf'alva et Nyires vocatas .... statuere debemus, Nos igitur prout vestrls praeceptis tenemur optemperare, accesslmus in Mararno­ rissium ad faciem praedictarum vilIarum, convocatis omnibus Kenezis terre prae­ -dlcte et uicitiis comenianeis suis, villas praedictas, .... recto contradlctore ca­ rente .... statuimlls et signavimus eidem GYllla iure perpetuo possidendam (sic), in clljuS rei testimonium ..... Anno MCCCXL nonno-Termlnul came­ taneu& insemnă după Du Cange, Glossarium, s. v. cometanel, "conttrmini quorum terrltoria et agri eadem' meta lisdenque terminis dlstinguntur". Se vede că deci vicini nu însemnau oameni apropiaţi cu locuinţele, ci pur şi simplu locuitori, ­ de oarece spune despre acel veC'inl că erau cometanel, ceea ce în cazul când sub vecini s'ar înţelege meglaşi ar fi un pleonasmu, căci atunci viciul cometanel ar 1nsemna vecini cari erau ,.ecini. [55] DESC!LECARl!lA Ţ!RILOR ROMÂNIll toate acele condiţii înjositoare. ale cărora Întrunire constituia caracterul vecinătăţei În Moldova şi al rumăniei în Muntenia 90. Predomnirea deseăleeătorilor. - Descălecarea nu a fost o cucerire, ci mai mult adăpostirea unor fugari din regiunile car­ patine, dincoace peste munţi. In efectele ei asupra poporaţiei originare a Munteniei şi Moldovei, ea nu se deosebi Însă mult de caracterul unei supuneri violente a acestor ţări. Explicarea acestui fapt stă în deosebirea elementului năvălitor de acel năvălit: cel întâiu nobil, avut, cu o organizaţie militară; cel al doilea simplu, mai ales ţărănesc şi răşchirat, fără nici o legătură, pe întinsul teritoriu al ţărilor române. Se repetă Însă odată veşnicul adevăr conţinut în fabula ariciului cu sobolul : oaspele deposedă pe gazdă. Totuşi unele regiuni, tari prin natura lor, păstrară faţă cu descălecătorii oarecare neatârnare. Astfel fură în Muntenia banatul Craiovei şi Vrancea, iar în Moldova Câmpulung şi Tighe­ ciul. Repeziciunea cu care se întinseră Statele Munteniei şi a Moldovei până ce ocupară întregile regiuni ce le cuprindeau mai în urmă, dovedeşte încă mai mult, că răspăndirea Românilor transcarpatini nu întâlni în ţările dunărene o Împotrivire, şi că • deci emigranţii de peste munţi aşezară aici o adevărată stăpânire, necombătută întru nimic de elementele autochtone. Stăpânirea politică se Întindea odată cu cea privată a Ro­ mânilor ce se coboriau din munţi către Dunăre, Nistru şi mare. Intinderea valului. se făcu prin dăruiri de sate către tovarăşii domnilor şi prin desfundarea pădurilor "Întregi" adică neumblate in cari oamenii întemeiau pometuri, livezi şi prisăci. Pădurile erau privite ca fes nullius şi locurile desfundate deveniau pro­ prietatea celor ce le curăţiau. Aşa un document din 1631 dă drep­ tate, îri un proces pentru o prisacă iscat între Ştefan Bechea, şi Procopie Călugărul, celui dintăi, pe temeiul că "prisaca cu pometul şi cu tot venitul lor ce se află în un loc ce se chiamă Cotisca, aceea o a descălecat şi o a curăţit Ştefan Bechea cu femeia şi feciorii lui din loc de pădure Întreagă" 91. 9. D. Justin Lupus, Apropriaţiunea ţondurilor rurale; . p. 26, crede-că ru­ mânii şi vecinii erau poporaţia agricolă a şesului, iar păstorii ce se coborfseră peste ei din munţi, muntenii. Rumânii Insă şi vecinii sunt opuşi îniraport cu proprie­ tatea, cu megieşii, moşnenii sau răzeşii, iar aceştia sunt toţi arătaţi de nume­ roase docuIUenre'-(veZC unul In not� 85 mai sus) că posed ocinele lor. Cum ar fi putut păstorii să aibă proprietăţi şi prin pierderea lor să secoboare fn rândul rumâl1iIor? 91 Ghibănescu, Surete şi Izooade, II, p.85. Alt doc. care rccunoaşte.că o prisacă după legea ţărei este dreaptă a lui Ştefan "tăietorul şi curăţitorut aceluj loc". Ibidem, p. 95. [56] 56 ISTORIA ROMÂNU�OR Astfel Muntenia atinge, precum Vom vedea, puţin timp după constituirea ei, ţărmurile Mărei Negre. Intinderea aceasta s'a făcut fără îndoială în nainte de înfiinţarea principatului Mol­ dovei, de vreme ce găsim pe acesta Iăţind stăpânirea sa numai cât până ceva mai jos de Bacău şi Bârlad, şi tocmai Ştefan cel Mare răpeşte ţinutul Putnei dela Munteni" 92. In 1348 Bogdan întemeiază Statul moldovenesc şi nici nu trec 30 de ani când Întâlnim în Cetatea AIbă, lângă ţărmurile Mărei Negre, . un administrator al lui luga Vodă cel I din 1375. Apoi dacă pedeo­ parte se constată fără nici o îndoială existenţa unei poporaţii de baştină la epoca imigrărei coloniilor de peste munţi, iar pe de alta se vede că stăpânirea acestora se întinde aşa de repede şi fără a întâlni nici un soiu de împotrivire, nu se dovedeşte, prin însuş aceste împrejurări, că Românii de peste munţi deveniră siăpânii primiţi de bună voie ai poporaţiei originare? Cercetarea caracterului Iimbei române va Întări Încă pă­ rerea că elementul năvălitor fu' îndestul de puternic, nu numai spre a determina alcătuirea politică a Statelor române, dar încă spre a imprima poporaţiei băştinaşe felul său de a fi. Am văzut aiurea că limba română nu posedă Ia nordul Du­ nărei nici o deosebire dialectală. Toate schimbările ce se observă în vorbirea Românilor din deosebitele părţi ale Daciei Traiane constau numai în unele cuvinte particulare. Nicăeri această diferenţiare nu atinge formele limbei, carerămân pretutindeni riguros aceleaşi, încât deosebirile poartă caracterul unor pro­ vincialisme, şi nu acel al unor variaţii dialectale. Aceasta este cu atât mai afară din cale, cu cât regiunea cuprinsă de neamul românesc dela nordul Dunărei are o Întindere de 300.000' kilo­ metri patra ţi, adică pe atât cât e întreaga Italie şi mai.,,��l.),e,.,qei jumătate pe cât cuprinde Franţa. In. aceste d�pe,. W'îilrfţă�j deosebirile dialectate sunt de tot Însemnate, asa că Normanul nu înţelege pe Gascon, Lombardulpe locuitorul dip Romagb.k şi Piemontezul pe Veneţian. Dinpotrivă la Români, .afară de câteva rari cuvinte, şi de unele particularităţi în rostire. toate părţile acestui popor vorbesc una şi aceeaşi limbă: Maramure­ şanul înţelege fără nici o greutate pe Dobrogean, şi Bucovineanul pe Românul din Banat 93._ Pe lângă această unitate atât de deplină a limbei române, trebue să mai atragem luarea aminte asupra unei particularităţi limhistice de cea mai mare însemnătate, anume înfăţişarea de cuvinte de obârşie maghiară, în toate ţările locuite de Români, chiar. şi în acele unde Maghiarii n'au călcat niciodată, precum în Valahia răsăriteană sau Bucovina. Din aceste cuvinte cităm: alerga, amăgi, aripă, atârnă, bântui, bardă, belşug, cheltui, chin, ,,' Haşdeu, Isi. crit., p. 10. '" VoI. II, p. H. [57] DE8CĂLBCAREA ŢĂRILOR ROMÂNE 57 chip, cotori, făgădui, plin, gingaş, gând, ham, hotar, îngădui, le­ păda, mântui şi altele, peste tot vreo 100 de cuvinte întrebuin­ ţate pretutindeni 94. Cum se face că Românii din câmpia sudică-răsăriteană, vorbesc identic aceeaşi limbă cu Românii din Carpaţi? Cum se poate să se afle cuvinte de origină maghiară la nişte grupe de Românice n'au venit nici odată într'o atingere mai strânsă cu poporul Maghiar? Aceste două împrejurări pot fi explicate numai într'un singur chip. Românii au locuit în munţi; unde se purtau din loc în loc cu turmele din cari îşi agonisiau traiul lor coborându-se şi în văile lor sudice-răsăritene după ce parte din ei se răschirară de trunchiul de peste munţi. Această frămân­ tare şi necontenită atingere a deosehitelor ramuri ale naţiei ro­ mâne a adus unificarea cea atât de deplină a limbei, pe când viaţa poporului francez sau italian, mai aşezată, a produs deo­ sebirile dialectale. Ţările de peste munţi, fiind însă ocupate de Unguri, cari se aşezară Îl1 curând Între Români, convieţuirea alăturea cu ei introduse în limba acestora elementele maghiare, Când Românii se coborâră din munte la câmpie, ei au fost Îndestul de numeroşi spre a putea impune tuturor locuitorilor ţărilor descălecate un'tatea lmbei adusă de ei, precum şi elemen­ tele' maghiare, pe cari ei le. deprinseseră încă în centrul cetăţei Carpa ţi 1 01'. Precumpenirea deci a limbei româneşti, vorbită de dincolo de munţi, in văile Dunărei şi a Nistrului, presupune o predominare atât politică cât şi socială a elementului coboritor 95. Intemeierea Ţărilor Române îşi are deci ohârşia în cetatea Carpaţilor. Această împrejurare, odată constatată într'un chip evident, face-peste putinţă ipoteza unei părăsiria Daciei de Daco­ Romani şi a unei reîntoarceri a lor la nordul Dunărei, din regiu­ nile aşezate la sudul acestui fluviu. Intr'un aşa caz ar trebui să întâlnim pe Români în şesul muntenesc şi moldovenesc întâiu, şi numai prisosul acestui popor să treacă peste munţi în ţările carpatine. In loc de aceasta ce aflăm? Că urmele cele- mai vechi ale Românilor se află în regiunea muntoasă a Daciei, şi că numai târziu ei 'se coboară către vale şi şes. In loc de a găsi deci pe Români, urcând dela Dunăre spre munte, cum ar cere-o ipo­ teza reimigrărei, ii aflăm coborând dela munte către Dunăre împreună cu capitalele statelor lor. Acest ultim argument, În " Se înţelege că regiunile române de sub stăpânirea maghiară numără, mult mai multe elemente (le acest fe!. Vezi enumărarea acestora şi enumărarea celor întrebuinţate in toată întinderea Daciei Traiane în Simeon C. Mândrescu, Elementele unqureşti în limba română, 1892. 95 In acest sens trebuie aplicat la ambele !:ări române observaţia lui Dla-­ yosz, p. 1122: "Valachi veterilms dominis colonis Ruthenis, primum subdole,. deinde abundante in dies multitudine, per violentam expulsls, Moldavinm occu­ parunt ". Nu li gonlră, dar fi desnaţionalizară. [58] 58 I8TORIA ROMÂNILOR chestiea continuităţei Românilor la nordul Dunărei, se arată aşa de incheietor, încât numai rea voinţă sau rea credinţă ar putea să'i tăgăduiască valoarea. Evenimentele istorice îşi prelungesc lucrarea lor, până adânc în măruntaiele viitorului, şi cu cât un eveniment este mai însemnat, cu atâta mai trainică este înriurirea lui. Descălecarea Românilor de peste munţi a determinat În mare parte istoria Întreagă a poporului român din provinciile dunărene, Crescut în aceleaşi gâturi ale munţilor Carpaţi, Înzestrat cu aceeaşi limbă, cu aceleaşi ohieiuri şi aşezăminta.poporul românesc cohorât in ambele ţări surori, trebuia să dee naştere UNei istorii aproape identice În Muntenia şi Moldova. Aceleaşi zile de fericire şi de restrişte, aceleaşi înriuriri exterioare care hotăriră în mare parte mersul desvoltărei lor. Deaceea istoria ambelor ţări samănă nu numai prin originele sale, ci şi În tot decursul ei întâlnim un paralelism surprinzător, care îşi are explicarea lui aiurea decât în oarba Întâmplare. Aşa Mircea şi Ştefan, Ion Vodă cel Cumplit şi Mihai Viteazul, Matei Basarab şi Vasile Lupu, Brâncovanu şi Cantemir, Caragea şi Calimah, Gh. Lazăr şi Gh. Asaki, iar În privirea fenomenelor obşteşti căderea sub Turci, înriurirea grecească cu toate urmările ei până Ia Epoca Fanariotă, desvol­ tarea culturei româneşti, înriurirea franceză, amestecul Ruşilor, intervenţia Europei, renaşterea naţională şi apoi mai Încoace restrângerea tot mai aproape a fire lor vieţei, până ce se contopesc ambele ţări într'un corp unitar - toate aceste împrejurări îşi găsesc explicarea lor în faptul că era istoria aceluiaşi popor. Impărţit : numai din Întâmplare în doue State deosebite. In­ tâmplătoare nu este asemănarea, ci desbinarea lor. Deaceea şi trebuiau ele să sfărşască, prin unire, menirea lor din vechi, încă de atunci de când pornise ambele şiroae din creştetul Carpaţilor, pentru a da in valea roditoare naştere unui riu mare,plin şi unic, Forma de astăzi a Statului român liber a fost determinată de descălecare . Unirea Munteniei şi a Moldovei, are În ultima analiză o cauză geografică, căci . natura a hotărît totdeauna formele create de mintea omenească. Tot o cauză geografică explică şi deslipirea ramurilor ieşite din trunchiul rămas în centrul. Car­ paţilor, anume aşezarea acestor munţi în mijlocul poporului ro­ mânesc, cari munţi se opun mult mai puternic întrunirei lor decât toate '�riedicile politice. [59] II MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD-TBJPEŞ 1290-1456 1. PREDECESORII I.UI1\nnCEA CEJ� MARE Badu NegI'U, 1:.!�U-131O.('I) 1. - După ce am studiat faptul descălecărei să căutăm a culege puţinele ştiinţi ce ni s'au păstrat asupra întemeietorului Munteniei. Radu Negru trecând munţii se opreşte întâiu la Câmpu­ lung, oraş care există în Muntenia înnainte de coborârea lui Radu din Făgăraş. Numele său îl arată a fi de origine românească Poziţia lui însă, aşezată chiar în coastele Saşilor din ţara Bârsei., atrăsese de timpuriu în sinul lui oameni din acest neam, şi de aceea găsim încă din anul 1300, pe unul Laurenţiu, căpitenia Saşilor petrecători în Câmpulung, mort şi îngropat în mână-­ stirea catolică deacolo 2. Cum descalecă în Câmpulung, Radu Negru vrea să'şi veşnicească numele prin zidirea unei mari şi frumoase biserici, începută chiar în anul sosirei sale de peste munţi şi sfârşită în anul următor 1291, de când era datată piatra ei comemorativă 3. Apoi în anul următor 1292, el pentru a face ca. să fie mai cu supunere primită a lui stăpânire, în contra căreia poate înce, puseră a se arăta oarecari împotriviri, conferă cetăţenilor Câmpu., 1 Cronologia până la Mircea cel Mare, 1386, este cu neputinţă de pre-­ cizat, in starea de astăzi a izvoarelor. Inceputul domniei lui Radu Negru l'am. fixat la 1290, după studiul făcut la descălecarea Munteniei; moartea lui la 1310, după Lucari. • Hasdeu, in o excursie făcută de el in Transilvania, a aflat o copie a unei inscripţii a căreia piatră s'a pierdut, in manuscriptele lui Kemeny: "Hic-­ jacet comes Laurentius, comes de Campolongo, anno MCCC". Columna tui« Traian, 1874, p. 125. • Mai sus, p. 31. [60] 60 ISTORIA ROMÂNILOR lungului, mai multe privilegii, cari rămân în fiinţă până adânc in vremile de mai târziu 4. " Nu stătu însă mult timp Radu Negru în Câmpulung, şi fiindcă îşi putea întinde fără piedecă domnia către Dunăre, el simţi nevoia de a cobori şi capitala lui mai spre şes, şi o stră­ mută la Argeş, oraş pe care se vede că Radu Negru îl întâlni în cale'i ca şi Câmpulung, şi în care el zidi o curte de locuinţă, pri­ mind din această pricină numele de Curtea de Argeş pe care'I păstrează până astăzi. Ştim că încă înnainte de descălecare începuse a se înjgheba pe teritoriul Munteniei, mai multe State din care rămăseseră chiar după cumplita năvălire tătară, (1241), nişte urme prin păr­ ţile mai adăpostite. Astfel am văzut că în 1234 exista fără îndoială o viaţă organizată la Românii din Vrancea, şi în 1247 se afla în munţii Olteniei Statul voevodului Lytuon iar în acei ai Mun­ teniei mari Statul voevodului Semeslau. Despre acel din Oltenia mai ştim din cronica persiană a lui Raschid, că era sub ascultarea familiei Basarabilor, şi din alt document, că era destul de puternic pentru a opune în 1273, poate tot sub acelaş voevod care apărase ducatul său de năvălirea tătară, o împotrivire cerbi coasă regelui unguresc Vladislav care trebui să'I calce cu armele şi să'l supună după o grea luptă în care căzu apărând libertatea Românilor, Barbat fratele voevodului. Se vede deci că dintre Statele urzite pe teritoriul muntean, nici unul nu avea puterea şi virtutea acelui de peste Olt. Când însă veni dincolo de munţi marele voevod al Făgăraşului, Radu Negru, "Băsărăbeştii cu toată boierimea ce era mai înnainte peste Olt, (maiores terrae din documentul din 1247), s'au sculat cu toţii de au venit la Radu Negru, inclunându-se, să fie sub po­ runca lui, şi numai el să fie peste toţi stăpânitor" 5. Această în­ chinare de bună voie a capului acelei regiuni către domnul de peste munţi, a căreia amintire s'a păstrat de tradiţia munteană, este adeverită prin poziţia de mai 'târziu a hanului Olteniei. Este cu­ noscut că pe când în Moldova rangul boieri ei banului era mic, venind după paharnic 6, în Muntenia hanul Craiovei era cea mai înaltă boierie, îndată după domn şi cu mult mai presus de toţi ceilalţi dregători ai curţei. Nu numai atâta, dar banul de Craiova, avea chiar, în deosebire de ceilalţi, o putere teritorială care se în­ tindea tocmai asupra celor 5 judeţe de peste Olt, unde se exer­ citase din dimpuri vechi autoritatea voevozilor acelei regiuni. Baltazar Walther, în descrierea faptelor lui, Mihai Viteazul, spune despre banul de Craiova că este "prefectul acestui mare ţinut al • Mai sus p. 26, hrisoavele Câm pulungului. 6 Cron. anon. ÎIl Mag. ist., IV, p. 232. u Neculcea lu Letopiseţe, II, p. 313'. [ed. Il. p. 284] textul spune că "după spătarul cel mare". ,. [61] MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 61 Ţărei Romăneşti. El trage toate veniturile de peste an ale acelei însemnate părţi de ţară. Afară de aceste, atât în privirea dem­ nităţei sale din vechi aşezate, cât şi pentru apărarea marginilor ţărei, întreţine 200 de Cazaci şi mai mulţi presidiari români" '. Deasemenea ne spune şi raportul unui misionar catolic, din anul 1688, că "după principe e banul; dregătoria lui e să şadă la Cra­ iova; are dreptul de a judeca în cauzele criminale şi în oarecare civile ca şi principele, însă dela Poarta de Fier până la Olt". Banul Olteniei avea un divan aparte şi tocmai ca şi domnul Mun­ teniei 8. Aceste drepturi excepţionale ale banului de Craiova, păstrate până adânc în timpurile mai noue, ne arată că auto­ ritatea lui ava un caracter teritorial; că era un soiu de vasal ee al domnului Munteniei. O asemenea poziţie a banului în sinul Statului muntean nu se poate explica, decât prin anexarea acelei regiuni către corpul mai mare de care ea se alipi. Fiindcă nici an izvor nu ne arată că banatul Olteniei să fi fost cucerit după des­ călecare, suntem siliţi să primim de adevărate spusele tradiţiei care ne arată acest ducat închinându-se de bună voie descăle­ cătorului Statului muntean. Cu nici un preţ nu se poate primi părerea că înfiinţarea statului muntean să fi plecat din Oltenia, căci atunci ar trebui să găsim Muntenia Mare vasală celei de peste Olt. Cum se face Însă că Banul Basarab să fi primit fără împotrivire ştirbirea autorităţii sale, în favoarea principelui venit de peste munţi, când un predecesor al său, Lyten, îşi pusese viaţa în cumpănă pentru a respinge autoritatea statului maghiar care era mult mai puternică decât acea a fugarilor Ro­ mâni, ce căutau nu cucerire, ci adăpostire în văile Munteniei? Românii din Muntenia, dacă primiră cu braţele deschise pe descă­ lecători, o făcură fiindcă vedeau în această imigrare a unui element de aceeaşi limbă şi de acelaşi neam, o întărire a propriului lor po­ por, şi o consolidare a' libertăţii, a dorinţei lor tot mai vie după un traiu neatârnat. Radu Negru era şi el din familia Basara­ hilor, încât închinarea banului Olteniei se explică dacă o privim ca îndeplinită către un mai mare al neamului. Şi această comu­ nitate de origine a stăpânilor Făgăraşului cu acei ai Olteniei, trebuie să ne mire cu atât mai puţin cu cât până târziu întâlnim Basarabi în părţile Transilvaniei 9. 7 Vezi Tesaurul de monumente a lui Papiu Ilarian, 1, p. 8. Mag. ist., V, p. 42. Asupra divanului vezi Ghibănescu, Surete şi Lz-: ooaae, VI, p. IX. ' Doe. din 1435 care despoaie pe Knezii români Kosta, Stanclul şi popa Volcul de Knezatele lor, pentrucă fugise în Moldova, şi le dă : "lI1illaeli Bauirat et Ioannl, fiIiis Ioannis et per lpsum f'llils eorum ipsorumque heredihus et poster is Fejer, XI, p. 504). Altdoc. din-1398 din colecţia Kemeny în Transilvania lui Baritz: "Ubi tune praenctati Kenezil Ianustlum Basaraba et Costa responderunt " Asupra ipotezei descălecărei din Oltenia, vezi adaosul dela sfârşitul acestui volum. [62] 62 JI:lTORIAROMÂNILOR In o poziţie analoagă aproape cu acea a Banatului Cra­ iovei, găsim şi pe.ipoporaţia română din Vrancea, care păstra încă p.e timpul lui Cantemirvşi după trecerea ei de sub Muntenia la Moldova, prin cucerirea lui Ştefan cel Mare, vechea ei auto­ . nomie. "Republica consistă, după cum ne spune principele scrii­ tor, din 12 sate, încunjurate din toate părţile de munţi înnalţi, mulţămindu-se ca şi Câmpulungul, (din Bucovina), cu creşterea oilor, şi necunoscând plugul. Locuitorii ei plătesc de asemenea pr incipelui, pe fie ce an un tribut; iar în celelalte se ocârmuesc după legile lor, şi nu primesc nici ordinile nici judecătorii dom­ nului" 10. La aceeaşi stare excepţională s'ar putea atribui şi prlvilegiile.Tncuviinţate Câmpulungenilor din Muntenia. Intrunirea Munteniei 'întl"unsingur trup se făcu probabil chiar sub Radu Negru, şi riu prin măsuri violente, pe cari nici ar fi putut să.leieefugarii de peste munti, cu toată desorganizarea . în sare . s� aflau' Statele existente ve�p�mântul unde ve!,1i�u să facă "ţara nouă". Radu Negru desfăcându-se cu duşmănie de regatul maghiar şi punând' mâna pe Muntenia spre a se face neatârnat, trehuiâ în prevederea unei împotriviri a Ungurilor la scopurile sal=, să caute a'şi face nişte aliaţi din principii ce domniau la sudul Dunărei, cari şi ei aveau interes de a combate prea marea lăţire a elementului maghiar. De aceea îl vedem că îndată ce se aşază în Muntenia, el caută o încuscrire cu regeleSârhiei, Ştefan Milutin, căruia îi dă pe fata lui în căsătorie. Această împrejurare reiesă din urmă­ torul loc al lui Nicefor Gregoras, scriitor bizantin contimporan cu înfiinţarea Statului muntean. El ne spune anume că "Ştefan Milutin peţi cam pe la 1300 pe Evdochia sora împăratului Andronic, cerere care aduse pe împărat în o niare încurcătură, fiindcă, de şi el ţinea la prietenia regelui, sora lui însă refuza să'} iee în că­ sătorie, de oarece regele fusese căsătorit încă de trei ori. Cu cea d'intâi femeie, fiica principelui Valahiei, nu trăise decât puţin timp şi o reti imisese . în patria ei. Luând în căsătorie pe sora femeiei frăţine-său, pe care o scosese dintr'o rnânăstire ; dar biserica nevoind să recunoască legitimitatea unei atare tnsoţiri, principele fu nevoit s'o lepede CUI ând după aceea, şi el luă în căsătorie pe fiica domnului Bulgariei, Sfendislav ; dar răcindu-se iubirea şi către aceasta din urmă, căuta acuma o încurscrire mai strălucită" 11. Mai întâiu trebuie să constatăm că Valahia în gura lui Niceîor Gregoras care numeşte Imperiul Valahe-Bulgar de peste ,. Cantemir, Descr. i1101d., p. 12'1. 11 Nic. Greqoras, Bonn, 1. p. 203: ,,'ti) '(ap 'ltpw't'ţ) 81J'(Mpt 'too t9Jc BAGtx(a<; 6tP)(OY'to� abOli XpOVOY 't'Ya.� ot)yotlt-i]oa� ttn aodjv fLf;y alti7tsfLtjllIY ei� 't�Y 6pttjlafLtv'ljY. .• 6t'(S'ta, 611 T'1jY &�&A'f'�Y '1:00 T+j� BOOArc- Vol. Il!. [82] 82 I8TORIA ROMÂNILOR domnul rege Siqistnund ; apoi îndatorirea lui Mircea de a ieşi în persoană la răzhoiu numai atunci când şi regele va veni în persoană, arată o deplină egalitate între ei, care nu poate fi întunecată prin formularea respectuoasă a unui tratat încheiat cu un rege puternic care ajunge după aceea şi împărat al Ger­ maniei 46. După acest tratat, aliaţii trec Dunărea şi ieau Nicopoli dela Turci pe care aceştia îl ocupaseră îndată după bătălia dela Cossova 47. Imbolnăvindu-se însă soţia lui Sigismund, Maria" împăratul e nevoit să părăsească pentru câtva timp expediţia. Maria moare şi după îmmormântarea ei, Sigismund se întoarce iar peste Dunăre, unde era să se întâmple o luptă hotărîtoare. Sigismund căutase să trezească iarăşi în popoarele Europei fanatismul religios pentru a le sculă. contra Otomanilor. El izbutise până la un punct în încercările sale, adur ând în armata sa, pe lângă trupe germane, şi câteva mii de cavaleri francezi, îmbrăcaţi în zale, oaste feodală din cele mai alese. El dohân­ dise acest preţios contingent dela Carol VI regele Franţei, şi în rândurile lui se înt âlniă floarea cavalerismului francez, precum Philihert de Noailles marele maestru al Ioha niţilor , Jean de Nevers, comitele de Eu, mareşalul Boucicault şi alţii. Numărul armatei aliate era de peste 60.000 de oameni, însă cum spune o istorie contimporană, erâ o armată necapahilă de disciplină, prin vârsta tânără şi lipsa de seriozitate a ofiţerilor de căpetenie, mai plecată la scandaluri dec ât la lucrări înţelepte. Cea mai mare îngrijire a ei fusese totdeauna de a petrece bine, şi de a încărca şăici cu tot soiul de rr âncări alese, pentru a le duce după ea 48. Luarea cetăţilor Vidinul şi Rahova urcă ţ ână la nebunie neîngrijirea şi mândria mai ales a Francezilor. Ajunşi sub Nicopole, în Septemvrie 1396, aceştia se pun pe banchete şi petreceri care nu se mai sfârşiră nici chiar atunci, când Baiazet nu era decât Ia o îndepărtare de şese ore. Froissart, cronicar contimporan, ne spune că "ei schimbau .adeseori de .. Textul tratatului reprodus In traducerea română de Şincai, 1, p. 365 ed. 1853. Condiţiile atât de favorablle lui Mircea din acest tratat exclud absolut părerea sprijinită de N. Iorga, Chilia şi Cetatea Albă, p. 65, adoptată şi de Litzlca (mai sus nota 43), că acest tratat să fi fost incheiat de Mircea după o înfrângere a lui de Turcl in 1391. Tratatul nu are de loc aerul de a fi fost implorat de un domn care ar fi cerut ajutor, ci ca şi acel cu Polonii, ca făcut de unul pe deplin stăpân pe soarta lui. 47 Engel, Geschichle da Walachei, p. 159, aduce un document tot din 1395, după care expediţia dela Nicopole ar fi fost îndreptată contra lui Mircea. Dar cum se putea aceasta, după ce Impăratul abia Incheiase allanţa cu Mircea? Apoi ce era să caute Sigismund contra lui 'Mircea la Nicopoli, care se afla In mânile Turcilor? In sfârşit Mircea luptă alăturea cu Siglsmund, in lupta de sub zidurile acelei cetăţi din 1396. Documentul lui Engel nu poate fi decât apocrlr. •• Histoire de Charles VI par un auteur contemporaln, rellgleux de I'a h­ baye de St, . Denys, Paris, 1663, p. 348, [83] MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 811 haine, şi nu erau decât mode noue cu horbotărie şi galoane felurite, care ţineau pe prinşii de războiu într'o veşnică rninu­ nare. Ceeace îi mira însă mai mult era de a vedea pe nebuna noa­ stră nobilime, purtând nişte papuci cu pliscul lung de două pi­ cioare, şi adeseori încă mai mult. Chiar şi când Turcii îi atacară, ei stăteau la masă, şi se sculară ameţiţi de vin, târându-se pe câmp cum putură mai bine" 49. Când se ţinu sfatul de bătălie, Mircea propuse că să i se lase lui întâiul atac contra trupelor uşoare ale Turcilor, şi cava­ lerii francezi să rămână la urmă, pentru a se lovi cu greul armatei duşmane, corpul Ienicerilor. Ducele Burgundiei Ioan de Nevers, comandantul Francezilor, se opuse la aceasta, spunând că el n'a venit cu 6000 mii de oameni de atâta îndepărtare, pentru a asista la lupta altora, şi cerând numai decât să i se conceadă onoarea primului atac. Impăratul propuse atunci ca Ungurii să fie puşi la rândul întâiu, ca unii ce ar cunoaşte mai bine modul de bă­ taie al Turcilor. Francezii ameninţată cu retragerea, dacă li s'ar face această ofensă, şi împăratul trebui să le învoiască cererea care compromise rezultatul luptei 50. In orice caz această întrecere a fiecărei naţii de a avea ea prioritatea morţei, caracterizează de minune veacul de atunci, adevărat veac de eroi. Francezii nerăbdători de a'şi arăta vitejia, atacă tnnainte de a se fi dat semnalul luptei, răstoarnă rândul întâiu al armatei turceşti, şi căzând pe al doilea, compus din călărime, îl sparg şi pe acesta, când deodată în loc de a întâlni câmpia goală, precum se aşteptau, crezând că au zdrobit pe Turci, dau peste corpul Ienicerilor, de vre-o 60.000 de oameni, puternic şi neatins. Pe cât de mare le fusese bravura la început, pe atâta acuma sunt cu­ prinşi de o teamă năpraznică. Ei o rup la goană îndărăt; însă caii lor, încărcaţi cu fier, obosiţi de greutatea ce duceau şi de o incordare de mai multe oare, încep a se abate sub ei. Cavaleria uşoară a Turcilor ajunge pe acei ce ar fi putut încă scăpa şi mă­ celăreşte şi prinde pe cei ce mai rămăseseră din armata franceză. Sosind vestea cumplită la tabăra lui Sigismund, Ungurii şi cu Românii se retrag din luptă, şi Turcii, căzând îndată după aceea .. Chronique de Jean Frolssart In Buchon, Pantlu!on liiieraire, III. P: 2.G1. 50 Iohanues Schlltberger aus Munchen, Reise in Europa, Asien und Africa 1394-14l7, Munchen, ed. Neumann. 1859, p. 51-52. Este curios că Schiltberger numeşte pe voevodul Valahlet Werter. După cât se vede, când el îşi scrise me­ moriile, târziu după bătălia dela Nicopole, el uitase numele lui Mircea, greu de ţinut minte pentru un Neamţ, şi il tnloculse el! unul german inchipuit. Spusele lui Schiltherger sunt întărite deo povestire contimporană a luptei dela Nicopole datată însă greşit 1394, de oarece este cunoscut că bătălia avu loc in 1396, N. Iorga, Acte şi fragmente, III, p. 76 (apendice) : sequeMyrxe in prima aeie hostthus objic\ petit ut sinat Imperator". [84] 61 M, Kogălniceanu, Histoire de la Dacie, des Valaques transdanubiens el de la Yulachie, Berlin, 1854, admite de plano şifără nici o discuţie că Mircea ar fi trădat pe aliaţi, ba chiar că s'ar fi închinat sultanului; p. 68 : "Mirce qui s'etait sauve par une trahisori et qui ava it contribue ă la destruction de I'arrnee chretlenne se rendit' au camps des Turcs, ou il salua le Sultan et lui demanda 1a paix" (? 1). E drept că Kogălniceanu scrise încercarea lui, la vârsta de 17 ani, având la Indămână In Berlin, numai istoricii unguri şi nemţi. Cf. şi EngeJ, Ge­ schichie du Moldao und Walachey, 1, p. 159. pe centrul compus din oştirea germană, îl sfarămă cu totul şi '1 pun pe fugă. Mircea făcuse foarte cuminte de a se retrage din luptă şi de a nu aştepta să fie măcelărit de Turci, fără Bici o speranţă de scăpare, având în spatele sale Dunărea. EI avea cu atât mai mult drept să o facă, cu cât dăduse un sfat înţelept, susţinut de toţi şefii armatei aliate, care însă fusese răspins de Francezi ai căror purtare tocmai compromisese lupta. Apoi retragerea Ungurilor dela aripa dreaptă, slăbind puterea de împotrivire a aliaţilor, Mircea ar fi jertfit numai în zadar armata lui, dacă ar fi stat în luptă 51. El se aştepta însă, ca şi după bătălia dela Cossova, a fi atacat de Turci în propria lui ţară, şi avea nevoie de armata lui întreagă şi neatinsă, pentru a se putea împrotivi lor, ceea ce tocmai, după lupta dela Cossova, nu putuse face, fiindu'i armata desorganizată, prin infrângerea suferită acolo, acuma el putit întreprinde, şi încă cu o strălucită izbândă. Polonii văzând că Mircea s'a lepădat de alianţa lor, şi s'a unit cu Ungurii, caută să răstoarne pe Mircea din scaunul Mun­ teniei, în timpul ce el era dus în contra Turcilor la Nicopoli. Ei însuflă propriului său fiu, Vlad, ideea de a uzurpa tronul tătâne­ său, şi Vlad se şi declară de domnul Munteniei, sprijinit probabil de câţiva nemulţumiţi cari se aflau în Argeş, foasta capitală a Munteniei, oraş ce suferise o scădere din starea lui -de mai înainte, prin strămutarea capitalei ţărei la Târgoviştea. Vlad dă un hrisov, din Argeş, în 2 Iunie 1396, în care spune că el "voevodul Basara­ biei şi comitele Severinului, având în minte buna voinţă arătată nouă .de craiul Poloniei Vladislav, şi mai ales cum ne-au dăruit nouă mai dăunăzi voevodatul Basarabiei şi domniile ce le avem în crăirnea Ungariei, judecăm a' fi cu dreptate ca cu atâta mai întinsă statornicie să fim ascultători de dânsul, cu cât mai mult ne aflăm mângâeţi prin înnălţarea noastră cea de dânsul făcută la vârful domniei, şi pentru că am găsit, că crăimea Ungariei de mult au venit la numita doamnă Edviga crăiasa Poloniei, ca la o singură moştenitoare a crăimei ungureşti, şi drept aceea şi la numitul domn Vladislav, craiul Poloniei soţul ei cel de căsătorie � . aşa şi noi ne legăm a rămâneă supuşi numiţilor domni Vladislav ISTORIA ROMANILOR 84 II fi I', j: 1 , i [85] MUN'rENIA PÂNĂ LA VLAD 'fEPEŞ 85 craiului Poloniei şi crăiesei Edvidgei şi crăimei lor a Ungariei �i poloniei" 52. Acest Vlad este arătat de alt document din 1397 ca pus de Turci domn în Valahia. Turci sau Poloni,Vlad era rău văzut de Unguri cari, pe când înnaintau cu ajutorul francez şi bavarez asupra cetătei Nicopoli, trimit pe voevodul Ardealului Stibor şi atacă pe Vlad. Acesta se închide în cetatea Dâmboviţa dar este prins după un asediu şi dus cu toată familia lui în Ardeal unde însă regele nu'l ' tratează rău, păstrându'l ca spărietoare pentru Mircea cel restituit în scaun. Din Ardeal Vlad fuge şi se duce la Constantinopole la curtea împăratului grecesc. Turcii nu lipsesc a ataca Muntenia câtva timp după victoria dela Nicopoli, pentru a'şi răzbuna pe Mircea despre amestecul lui în duşmăniile contra Impărăţiei Otomane. Turcii, trecând Dunărea deocamdată, ieau o mulţime de pradă şi de robi din Muntenia. Mircea trimitând copiii şi femeile în munţii de către Braşov, urmăreşte pe Baiazet prin pădurile de stejar ce acoperiau ţara şi împiedecau înnaintarea armatelor duşmane şi, ţinându-se de Turci, nu'i lasă nici un moment în pace, 10- vindu'i cu putere, de câte ori se despărţiau în grupuri mai mici din greul armatei, ori umblau după pradă sau provizii. Turcii obosiţi prin hârţuelile lui Mircea şi ternându-se să dee bătălia în locuri aşa de priincioase oştirei române, se retraseră spre Dunăre, unde după sfatul unui. general, Brenezes, care îndeamnă pe Turci să se încunjoare grabnic cu un şanţ, adăpostesc astfel trecerea lor înnapoi peste Dunăre 53. Să nu se fi dat atunci oare lupta acea vrednică de amin- '" tire care a rămas, în tradiţia păstrată de cronicari, ca întâmplată la Rovine 54? Şi alte izvoare, tot îndoielnice şi neprecize în pri­ virea datei, vorbesc de o lovire a Turcilor cu Muntenii, unele din acele izvoare pomenind chiar de o mare bătălie. Aşa o cro­ nică sârbească spune, că Mircea a fost învins de Baiazet şi a trecut în Ungaria, dar că Baiazet a fugit din Muntenia 55. Aceste două arătări nu pot sta împreună, de oarece Turcii nu putuseră fugi tiind învingători. Alte izvoare indică mai limpede că Turcii. ar fi fost bătuţi. Aşa Constantin Filosoful care scria pe la 1431, arată că Baiazit s'ar fi bătut grozav cu Mircea, fără a arăta care din doi ar fi biruit, dar că întorcându-se în ţara lui, ar fi s a Reprodus de Hasdeu, Isi. Crii., p. 73. Comp. Doghiel I, p. 623. Vezi şi o scrisoare a lui Maternus către Vlad (Uzurpatorul) din 1396, Hurrn., Doc., XV, pagina 6 . •• Chalcocondfla, p. 77-80. D' Căpitanul în Mag. ist., I. p. 95: "la Rovine pe apa Ialomiţei". Cronica setbica despotae Georqii. Cf. Iorga, Studii şi doc., III, p. 1: "movit Baiazit contra Mircsam et debellavit eum ad Rovinam". Pune însă lupta ca întămplată In '392 . .. I. Bogdan, Ein Beitraq zur serbisclieti unei bulqarisehen. Geschichie in Arehiv jur slaoische Philoloqie, XIII, p. 638. [86] 8H ISTORIA ROMÂNILOR făcut pace cu domnul român 56, ceea ce arată îndestul că bătălia nu ieşise in folosul Turcilor. Tot aşa şi Bizantinul Phrantzes arată că "Baiazet făcu o expediţie contra lui Mircea, domnul Valahiei, care, ieşindu'I înnainte la luptă făţişă în un loc greu (cum arată şi Cholcondila) sultanul, s'ar fi ferit a o primi şi a părăsit Muntenia; dar că Mircea. după aceea a făgăduit tribut şi a incheiat pace'! 57. Mai lămurit este un raport către dogele Vene tiei în care cetim.că Turcii întorcându-se din Ungaria încărcaţi de pradă, au trecut prin Valahia cea supusă lor; dar că acolo a sosit o armată mare din Ungaria cu un oarecare Milca (Mircea) Olahul şi a bătut pe acei Turci aşa de cumplit, că ei au fost parte prinşi, parte ucişi şi parte înnecaţi şi nu au scăpat decât vr'o 3.000 din ei, cari s'au întors în ţările turceşti 58. Raportul este din 3 Martie 1401 şi deci s'ar putea referi şi la o altă ciocnire din acel timp între Turci şi Munteni. Oricum ar fi însă lucrurile cu data bătăliei, toate arătările concurg a ade­ veri existenţa ei în Muntenia între Turci şi Creştini, din care aceştia au ieşit biruitori. Se poate deci afirma cu siguranţă că Mircea a bătut cel puţin odată pe Turci. Intru cât această victorie nu a putut să se întâmple nici în 1392 unde o pune cronica sâr­ bească, de oarece în acel an Mircea fusese bătut şi obligat la un tribut către Turcia, nici în 1401 unde o aşează raportul veneţian, întru cât, cum vom vedea în curând, în acel an se petreceau alte evenemente care nu îngăduesc o asemenea luptă, nu rămâne altădată probabilă pentru victoria lui Mircea dela Bovine decât anul următor bătăliei dela Nicopoli, când Mircea întorcându-se - am văzut din ce pricină..,.. cu armata lui întreagă din lupta dată de aliaţi sub acea cetate el putu opune puterile lui întregi năvălirei turceşti şi a o răspinge de pe capul ţărei lui 51/. Pentru a ne întoarce la Vlad, răzvrătitul fiu al lui Mircea, scăpat, cum am văzut, la Constantinopole, el urmă înnainte şi aici uneltirile lui contra năseătorului său. Mircea, pentru a . tăiă aceste uneltiri, căută să se Imhuneze cu Bizantinii şi face pe placul patriarhului de Constantinopole, care era pe atunci în o mare neînţelegere cu Iuga al II-lea, domnul Moldovei, dela mitropolia ei intră în această depe urmă ţară, bate pe ruga, îl prinde şi aşează in scaunul Moldovei pe fratele lui Iuga al II-lea, Alexandru cel Bun, care se împacă cu patriarhia 60. " Iirecek, ZIlI' Wiirdigllllg in Archio ţnr slauische Philoloqie, XIX, p. 267. " Phrantzes, Polieloqia graeca, Cl, VI, col. 704, e citat de Litzica (mai sus nota 43), din care am luat şi cele două cltaţtl din notele 55 şi 56 . •• N. Iorga, Acie şi Fragm., III, p. 4 : "Milco Valahe". " D. Lltztca pune lupta dela Rovlne tn 17 Maiu 1395 Innalntea expedlţlet dela Nicopoli Intâmplată tn Sept. 1396 (L,. c., p. 366, p. 378-397), ceea ce nu pare de admis şi In Studii şi schiţe greco-române p. 31. •• Ureche, in Letopiseţe, 1, p. 102 [ed. II, p. 136, ed. Glurescu p. 20). VeEi ma' pe larg sub No. III. Istoria Moldovei şi la No. IV, 3, Biserica. [87] MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 87 Amestecul lui Mircea in războaiele civile turceşti. � In curând Însă Mircea cel Bărtân trebuia să'şi întoarcă luarea lui aminte iarăşi cătră sud, asupra Impărătiei Turceşti, în care se pregăti au schimbări însemnate ce erau să aibă o mare înrâu­ rire asupra Ţărei Româneşti. După izhânda dela Nicopoli, Turcii păreau că vor înnecă toată Europa, când ei sunt opriţi în straşnicul lor avânt prin, năvălirea Mongolilor care, sub vestitul Timur Lenk, pun în pe­ ricol existenţa Impărăţiei Mohamedane din Azia, Baiazet deci se opreşte de la înnaintarea lui în Europa şi se întoarce în Azia pentru a se opune furiei năvălitorilor. Aici însă puterea lui. cea atât de cumplită pentru Europeni, se frânse ca trestia la furtună, de oardele nesfârşite ale Mongolilor care înnăbuşiră mai mult decât bătură, in câmpiile dela Angora, în 20 Iulie 1402. neîn­ vinsele până atunci armate musulmane. Baiazet el însuşi este prins, şi cutoate că este bine tratat de fratele său întru Mohamed, Chanul Mongolilor, moare după un an de zile de prinsoare. Prin moartea lui, urmată de retragerea lui Timur Lenk iarăşi înnapoi in patria Mongolilor, se deschisese moştenirea Impărăţiei Mohamedane. Din patru fii care rămăseseră să tmpartă sau mai bine să se certe dela această moştenire, unul Iza moare în curând, încât rămân trei compeţitori la tronul sul- tanilor :Soliman, Muza şi Mohamed 61. . Din aceştia, Soliman pusese mâna pe posesiile europene. iar Mohamed pe acele aziatice. Muza, rămas pe lângă Mohamed in Azia, cere dela fratele său voia de a trece în Europa, a alunga pe Soliman din Adrianopole, şi a lua domnia Europei pentru " Mohamed. Acesta îi învoeşte intreprinderea; însă trebuind să stee pregătit în Azia contra lui Soliman, nu poate să'i dee spre realizarea planului său nici un ajutor. Pe când Muza stătea nehotărât asupra mijloacelor spre a pune în lucrare întreprinderea lui, primeşte dela Mircea o solie prin care îi oîeriă sprijinul, şi dobândind dela un principe din Sinope, Isfendiar, o corabie, Muza se transpoartă în Valahia. Mircea primeşte pe Muza cu cele mai mari onoruri, şi acesta îi făgădueşte că, dacă s'ar face rege cu ajutorul lui Mircea, să'i dee mari venituri în Europa şi o regiune întinsă luată dela Greci pe care Muza îi duşmăniă, Mircea era cu atât mai mulţămit de această condiţie, cu cât el îşi răzbuna tot odată pe Bizantini care, cu tot serviciul adus patriarhului cu detronarea lui Iuga din Moldova, urmau înnainte a adăposti în contra lui pe răsvră­ titorul său fiu, Vlad. Soliman era rău văzut de mare parte din supuşii săi care se alipesc de Muza. Cu tot acest ajutor şi cu insemnata armată ce i-o dăduse Mircea, sub conducerea gene- Gl Zlnkeisen, 1, p. 427, după istoricii turci. Cf. Chalcocondila, p. 169, Sollman este numit pretutindeni! de Chalcocondfta Musulmanus, [88] 88 ISTORIA ROMÂNILOlt ralului Dan, Muza este bătut în anul 1406 de Soliman, mai ales prin trădarea Sârbilor care luptau şi ei în armata lui. Muza scăpă iarăşi la Mircea 62. In acelaşi an Mircea văzând că politica urmată de el în afacerile turceşti dăduse de greş, se întâlneşte cu regele Ungariei la Severin, pentru a pune la cale cele de trebuinţă 63. 'Muza sprijinit Însă din nou de Mircea, merge iarăşi în protiva fratelui său care, de astă dată, părăsit mai de toţi ai lui, este bătut şi ucis. '. Mircea izbutise în îndrăzneaţa : lui întreprindere.. de a trage folos dincertele pentru moştenirea Impărăţiei Turceşti. El văzu pe Muza, proteguitul său, urcându-se pe tronul sul­ tanilor, şi mulţămitele cele mai strălucite aşteptau pe Mircea' dela recunoscătorul său prieten, când deodată altă furtună. de astă, dată cumplită şi fatală se ridica contra lui Muza, şi prin acesta contra lui Mii'cea.· . Anume Muia cucerise Europa ca amal lui Mohamed" şi făgăduise acestuia a'I ceda tot ce va câştiga. Văzându-se însă' în dulcele braţe ale puterei, el nu se mai ţinu de cuvântul dat. Mohamed porni atunci cu armata contra: lui Muza. Cu tot aju- . torul dat lui de Mircea, care nu vroia să piardă poziţia câştigată, înnaintechiar de a se fi folosit de ea, Muza este greu învins' într'o bătălie lângă Adrianopole, în 1411. Revoltându .. se însă câteva provincii aziatice, stârnite probabil ca şi cealaltă dată tot de Mircea, Mohamed e silit să părăsească lupta contra fra­ teIuisău, şi să se întoarcă în Azia. In 1412 însă innăbuşind răscoala izbucnită, Mohamed se întoarce contra lui Muza, îl bate şi '1 fugăreşte în Valahia unde Muza căutase scăpare tot la vechiul său sprijinitor 64,aducând însă acuma acestuia, nu speranţă şi câştig, ci temere şi prăpădenie. In timpul cât Muza fusese puternic (1406�1;111), Mircea se folosise de această înflorire a lui, căci Muza îi păstrase prie­ tenia făgăduită. Sigismund trăia apoi în pace cu el, după cum se vede din întrevederea dela 1406, în Severin. Atacurile fericite ale lui Mohamed contra prietenului său fac însă pe Mircea să'şi presimtă căderea. Temându-se ca într'un asemenea caz, şi Un­ gurii să nu'şi schimbe gândurile, mai ales pentru a 'i răpi nea­ târnarea, pe care fusese siliţi a i-o încuviinţa, Mircea se apropie iarăşi de Polonişi încheie cu ei un nou tratat în 1411, în care '. . - " Chalcocondila, p. 17L Cf. Leuncla vius, Annales Sullanorum otlimani­ darutn a Tureis sua lingua scripti, Francoturdi, 1596, p. 20 : ,;Emt Idtemporls valvoda Valacbiae quldam cui nornen Murzes, Hic et hospitio excepit eum (Musam) ei vlam aperult et auxilio fuit ut R.omaniam ingrederetur (anno 1404)". Mai vezi şi Ducas, .p. 88: . . .. . , ., Document din 6915 (1406) Noemvrle in Arh. ist., It 1, p. 98: "şi s'au întâmplat aceasta după ce, plecând domnia mea in anul 6915 (1406) Noemvrie in 15, pentru a mă întâlni cu craiul în Severin". .. Chalcocondlla, p. 188. [89] MUNTENIA PÂNĂ LA VLlD ŢEPEŞ iarăşi se obligă mutual a se ajuta contra regelui Ungariei" "cu atât mai mult că şi iubirea înrudirei i-ar împinge la aceasta" 65. Polonii aveau un motiv deosebit de ura contra Ungurilor, fiindcă împăratul Sigismund numit de regele polon arbitru în o ceartă pe care o avea cu Ordinul Teutonic, în loc de a judeca neînţe­ legerea" ajutase pe faţă Ordinul contra Polonilor. Cum aude însă Sigismund despre această alianţă a lui Mircea cu Polonii, trimite îndată la domnul Munteniei soli, pe Mitropolitul din Gran şi alte personaje de samă, pentru a reînnoi bunele legături ce existau mai înnainte. Pe de altă parte Ungurii urziseră o intrigă prin care sperau să 'strice bunele relaţii ce existau între Mircea şi Poloni. Ei pâ­ râseră anume pe Mircea la Vladislav Iaghello, că l'ar fi ponegrit într'o solie trimisă în Ungaria, care arătase aici că Vladislav făcuse legături cu Turcii, în contra Creştinătăţei şi a regelui Ungariei. Vladislav se tângueşte lui Mircea, pentru aceste vorbe defăimătoare ; dar Mircea îi răspunde că ?,;"n'au ieşit dela el, şi se referă chiar, în buna lui credinţă, la mărturisirea Ungu­ rilor, să arate ei dacă le-au spus vreodată asemenea cuvinte. In această scrisoare Mircea numeşte iar pe Vladislav ruda sa 66. Această înrudire nu poate avea alt înţeles decât că A.lexandrucel Bun, devenind în 1411tumnatul lui Vladislav, prin căsătoriea cu sora lui, Ringala, Mircea care se înrudiă cu Alexandru, ca unul ce era din familia MuşăteştiIor, cum vom vedea-o. în curând, intrase prin aceasta şi el în înrudire cu regele Poloniei. Supunerea sub Turci. - Mohamed, ajungând sultan, vrea, să pedepsască pe Mircea pentru ajutorul dat fratelui său, şi trimite o armată contra Munteniei. Expediţia însă se fereşte de a intra, în Valahia, spre a nu păţi ca oştirea lui Baiazet. Ea pune însă în lucrare un plan mult mai ghibaciu, pentru a aduce dela sine Muntenia în supunerea Turcilor; cuprinde anume cetăţuiele. de pe malurile Dunărei, Severinul şi Giurgiu} din care Turcii îşi fac ca nişte cuiburi, spre a putea prăda şi devasta Muntenia, când le va fi mai la îndemână. Mircea văzându-se .. Doghiel, 1, p, 600 . •• Iată această interesantă scrisoare: "Ai scris către mine cu tânguire şi te plângi asupra mea că aş fi înştiinţat pe Unguri, că te ai fi aliat cu Turcii şi ai ridicat armată, spre răul tuturor CreştinlIor şi regelui Ungariei. Despre această informare eşti liber ruda mea, să cr ezi ce vei voi. Că sunt adevăratul tău amic încă de mai tnnainte şi de acum, o ştii prea bine, iar de acele spuse nu ştiu nimic. Trimişii mei au fost in Ungaria încă de mult, şi dacă au vorbit ceva dela ei, dela mine, nici un cuvânt n'am dat către Unguri, nici vre-o scrtsoare n'am trimis. Dacă vrei să te încredinţezi de cele ce'mi comun ici, întreabă pe Unguri şi dacă le am trimis, ei trebue să'ţ.i spună, şi dacă n'au ce'ţl spune, precum este, atunci te vei convinge de adevăr. Scris din Ginrhiu August 10". (Ulianitzki, p. 26). [90] 90 ISTORIA ROMÂNILOR atunci constrâns, se supune Turcilor, trimiţând nişte soli care să inchine ţara de bună voie sultanului 67. Mohamed primeşte pe soli cu multă bună voinţă, îi ospătează la masa lui, şi impune Munteniei nişte condiţii îndestul de uşoare, spre a o primi in vasalitatea sa. Care au fost aceste condiţii? Nici un text autentic al hatişerifului dat cu acest prilej nu au ajuns până la noi. Totuşi este sigur că un asemene a trebuit să existe, deoarece el totdeauna a fost invocat de Români în daraverile lor cu Poarta, şi aceasta niciodată nu au tăgăduit existenţa lui 68. Dionisie Fotino spune că ar fi aflat textul hatişerifului pe care '1 dă el ca purtând data din 1393, într'o însemnare veche a unui boier, sărdarul Con­ stantin Chiţoreanu, care l'ar fi prescris el însuşi după un hrisov vechiu. Puntele acestui hatişerif ar fi fost următoarele: Muntenia să se ocârmuiască de sine, sub domni creştini, aleşi de mitropolit şi de boieri. Domnii să aibă dreptul de viaţă şi de moarte asupra supuşilor, să poată declara răzhoiu şi în­ cheia pace. Creştinii ce ar fi îmbrăţişat religia mohamedană, dacă ar trece iarăşi la cea creştină, să nu fie supăraţi. Supuşii români, ce ar călători în Impărăţiea Turcească, să nu fie înda­ toriţi la contribuţie. Pentru aceste toate, Muntenia se obligă a plăti pe an sultanului 3000 de bani de ţară, sau 500 de lei în argint 69. De şi nu avem nici o garanţie a autenticităţei acestui text, îl dăm în lipsă deplină de oricare altul. Totuşi din notiţe poste­ rioare se poate primi că oarecare drepturi au fost încuviinţate Munteniei. Aşa în armistiţiul din 1452 încheiat între Mohamed al IV-lea şi Ioan Corvin de Huniade, vorbindu-se de domnitorul de atunci al Munteniei, Vladislav, Mohamed spune că nici una din părţi, adecă nici el, nici Huniade, să nu aibă dreptul, la cat de moarte a lui Vladislav, să sprijiniască de domn al Transalpinei decât pe care l'ar alege ţara 70. Apoi Baret în Histoire des troubles de la Moldaoie, spune că Alexandru Movilă ar fi trimis lui Radu ., ChalconcondiIa, p. 183. . •• Aşa Turcii recunosc existenţa unor capitulaţh tn tratatul dela Cu­ ciuc-Catnarqi, 1774, art. 21; tn tratatul de Adrtanopole, 1829, art. V; In con­ ventia de Paris, 1858, art, 2 şi prin mai multe hatfşerlturt, tntre care acel din 1834 . • , Fotino, Istoria Daciei, trad. de Sion, 1859, III, p. 216. (Fotino spune că a aflat "titlul lui Mircea cei Bătrân" în acea insemnare veche, nimic Insă despre textul ha'tişer lf ului), Textul dat de d-l Mltlllneu, Colecţiune de trauuete şi conuenţiunile României, 1874, p. 6, deşi arătat ca luat din Fotino, este altfel stilizat. Plata trfbutulul este adeverită de izvoarele turceşti. Cronica dell'oriqine et proqressi delia Casa Otomana de Saldino Turco tradote de Vlncezo Bratuttt 1649; p. 344: "Il prencipe di Vallachla (MIrcea) s'obJigo di mandare ogn'anno li trlbuto" .. Comp. Leunclavius. Annales, 1638, p. 31. ,. N. Iorga, Acle şi Frag., III, p. 25: "nuJla pars habeat facuJtatem in Transalplnam praeficere dominum, nisi Illum qtiem terra dilexerit". [91] MUN'l'ENIA PÂ1<Ă LA VLAD ŢEPE!;! In Mihnea o scrisoare, în care i-ar spune între altele că: "după legile fundamentale ale ţărei, şi după drepturile încuviinţate de sultani, de când Moldovenii se supuseră dominaţiei lor, nimeni nu poate fi domn în Moldova, de nu va fi din ţară" 71,. Această condiţie arătată de un domn de pe la începutul secolului al XVII-lea, întăreşte existenţa autonomiei, şi cu toate că Baret o spune despre Moldova, ea poate fi aplicată şi -------------- Munteniei, cu atâta mai mult că a fost lung timp respectată de Turci. Se vede însă că numai silit de împrejurări se hotărise Mircea a pleca capul sub jugul Osmanliilor, şi că el pândiăîn fiece mo­ ment prilejul favorabil, spre a se mântui de această supunere. Cât de mult dori a Mircea să scape de suzeranitatea turcească, se vede de pe împrejurarea, că el care până atunci purtase cu " Baret, Hisloire des troubles âe Molda/Jie In Papiu, Tesaur II, p. 68". [92] 92 ISTORIA ROMÂNILOR atâta înţelepciune trebile ţărei lui, dădu ajutorul său fără alegere celui lntâiu venit care ridica steagul răscoalei contra lui Maho­ med. Acesta era unul Mustafa ce se dădea drept fratele sulta­ nului. Noul pretendent era slab susţinut de partida ce şi-o formase, şi chiar în Valahia se zice că el nu ar fi putut aduna mai mult de 800 de oameni. Este deci uşor bătut şi ucis de Mo-: hamed. Mircea însă, prin nesocotita lui amestecare în o afacere atât de puţin serioasă, comprornisese iarăşi soarta poporului său. Turcii răpăd din nou oardele lor sălbatece pe părnântul român şi declară că se vor retrage, numai dacă Mircea va con­ simţi a plăti un haraciu, probabil urcat 72. Mircea moare însă câtva timp după aceea 73. Intinderea Munteniei pe timpul lui Mircea. -- Dacă pre­ decesorii lui Mircea înjgheba seră elementele Statului Muntean, Mircea îi dă deplina sa formă şi'i lăţeşte graniţele sale, până la cea mai mare întindere ce au avut-o vreodată Muntenia. Stă­ pânirea lui cuprindea, pe lângă"Muntenia Mare propriu zisă, Oltenia sau banatul Severinului, ducatele Făgăraşului şi a Am­ Iaşului pe care le stăpâniă în Transilvania, fiind în bune relaţii cu regii ungureşti. Ea cuprindea însă şi Moldova sudică, anume ţinutul Putnei (Vrancea) cu cetatea Crăciuna şi portul Chiliei 74, şi numai cât mai tâvziu, după cucerirea Chiliei şi a ţinutului Putnei dela Munteni, dobândeşte Moldova întinderea ei cu­ noscută, până la pârâul Milcovului. Cuprinzând sudul Moldovei, Muntenia se întindea şi înnainte peste Prut, dincolo de Chilia până la Marea Neagră, lăsând numai Cetatea Albă care veniă la gurile Nistrului, în afară de stăpânirea ei, şi în aceea a Mol­ dovenilor. Anume Bizantinul Chalcocondila spune că pe timpul lui Mircea, "Ţara Romănească se întindea dela Transilvania până Ia Marea Neagră, d' a dreapta având Dunărea până la ţăr- 72 Duca, p. 113 şi Chalcocondila, p. 203, arată pe Mustata ca ajutat de Valahi contra lui Mahomed. Ei descriu apoi devastarea Valahlel de Turci spre răzbunare de fapta lui Mircea. Un document dela Mircea puhl, de 1. Bogdan in An. Acad. rom., II, tom. XXVI, 1903, p. 115 (7) vorbeşte de timpul când a venit Mustafa Cealapi. Acesta ceruse dela Veneţfenl ajutor pentru a veni la Mircea. Vezi hotărârea Senatului veneţian din 1415, Iorga, Acle şi Frag., III, p. 6. 7. In Iunie 1418, Mircea nu mai trăia. Un document. dat de urmaşul său, fiul său Mihail, coloniştilor germani din Helta, le întăreşte dreptul de a paşte vitele lor In munţii Ţărei R,omâneşti. Mihail vorbeşte aici despre tatăl său, "gra­ ţiosul Mircea de cuvioasă memorie". (Vezi ArI!. Ist., 1, 1, p. 118) . .. Hasdeu Isi. crit., p. 3, se întemeiază pe prtvileglile vamale ale lui Alexandru cel Bun (ArI!. ist., 1, 1, p. 131) şi Ştefan cel Mare (Ibidem, II, p. 174) care vorbesc de Bacău şi .Bărlad ca oraşe de graniţa ale Moldovei, pentru a sus­ ţinea că stăpânirea lui Mircea în Moldova se întinsese până la ele. G. Panu, Studii asupra aiârnărei Moldovei, Conv. lit., V, 1871, p. 401, combate cu cuvânt această părere, întru cât aceste oraşe puteau fi ultimele oraşe aleMoldovei din spre Mun­ tenia în care se lua vamă fără ca pentru aceasta ele să fie aşezate la truntarte, Departe însă de ea nu vor fi fost,Cf. Iorga, Chilia şi Cetatea Albă, p. 74. [93] MUNTENIA PÂNĂ I.A VLAD ŢEPEŞ 93 lIl'lul maret, iar dela stânga Moldova"75. Pentru ca Muntenia să aibă d'a dreapta ei ca limită Dunărea şi d'a stânga ei Moldova, şi aceasta până la ţărmul mărei, se cere neapărat ca ea să fi cuprins sudul Moldovei şi a Basarabiei de astăzi. Că limita Mun­ teniei se opriă înaintea Akermanului sau Cetăţei Albe, se vede de pe aceea că Chalcocondila, numeşte Chilia oraş muntenesc, arată drept oraş moldovenesc Cetatea Albă, ceea ce se ştie şi din izvoare documentale că era astfel 76.Mircea apoi mai posedă şi pe partea dreaptă a Dunărei ca moştenire dela tatăl său Radu al Il-lea, regiunea cuprinsă de Dobrogea actuală şi cetatea Si­ listriei, cum am văzut mai sus.?". Din stăpânirea Munteniei numită şi Basarabia din pri­ cina dinastiei domnitoare a Basarabilor, asupra sudului Mol­ dovei, provine numirea de Basarabia dată acestei părţi de ţară, numire care la 1812, când Ruşii au dobândit jumătatea orien­ tală a Moldovei, au fost întinsă asupra întregei părţi răşluite 78. Niciodată Muntenia nu era să mai întindă atâta de de­ parte hotarele sale, afară doară în timpul visului celui atât de scurt al lui Mihai Viteazul. Ea ajunsese deodată, prin desvoltarea unei energii extraordinare, la culmea unde putea să se urce singură, fiind dată configuraţia ei geografică şi numărul popo­ raţiei sale. De acolo înnainte ea trebui să dee tot îndărăt pier­ zând una câte una, nestimatele ce împodobiau coroana ei. Cel mai frumos, neatârnarea, dobândit după atâta încordare de putere de la fosta sa suzerană, Ungaria, trebuia să se întunece, să se acopere cu o ceaţă, chiar pe timpul lui Mircea, pierzând el cătră Turci ceea ce zmulsese dela Unguri. Cât de mult îl duruse . pe Mircea o asemenea pierdere, se vede de pe încercarea lui nesocotită, de a ajuta pe un vântură-ţară, acel Mustafa, în contra cumplitului Mohamed; căci atunci când dorinţa este puter­ nică, credem că şi realizarea este apropiată. Intr'adevăr, Mircea, în tot timpul domniei sale, de un gând fusese frământat, o ţintă avuse în toată activitatea lui, dobândirea neatârnărei. El puse în slujba acestei idei toate mijloacele, simple . dar energice " Chalcocondlla, p. 77. " Chalcoc., p. 506: ,,�b Kn�ov 1to}.ty OO'l:Ul l(al,.ovp.;v"tjv 'too B}.aaoo"; Idem p. 134: "ij P.;}.f1.tVIX llo"(IlIXYtlX 4j €V 'l:fi Aiol(orro}.tx.VlIltlJA.OoP.€YlI 't!1 �ao(A.;ta tx.ooaa". Un document din 1374, pomeneşte despre unul Iacşa Litavor, loc­ tiitorul domnului moldovenesc, Iuga Coriatovici, din Cetatea AIbă (Hasdeu, Isi. Crit., p. 89). 11 Mai sus p. 72'- ,. Cipariu, Arhi» pentru filologie, 1867, p. 77 şi Hasdeu, IsI. crii., p., 5, Doe. din 1.399, în Arh. ist., 1, 1, p. 97. Asupra graniţelor Munteniei pe timpul lui Mircea şi A numelui Basarabiei, vezi Hasdeu, IsI. Crii. Studiul 1, intinderea teritorială şi studiul al II-lea. Nomenclatura p. 10�22.· Pentru numele de Basa­ rabia dată părţei sudice a Moldovei vezi textele adunate de N. Iorga, Chilia şi Cel alea Albă, p. 74-76. Asupra aceluiaşi nume dat Munteniei, vezi Hasdeu, No­ menclainra citată. [94] 94 . ISTORIA ROMÂNILOR ale timpului şi o ghihăcie politică puţin obişnuită, precum pro­ bează tratările sale îndrumate la timp cu Polonii; nu mai puţin însă şi uneltirile sale cu vasalii turceşti din Azia. Prin această chibzuită politică şi prin braţul său de fier, el izbuti a mântui cu totul ţara lui de supunerea maghiară, cum dovedeşte tra­ tatul încheiat cu regele Sigismund, care tratat pusese cheea la bolta ce o ridica seră încă antecesorii săi, Mircea putea în linişte şi cu drept cuvânt să se numiască: "mare domn şi autocrat al Ţărei Ungro-Rcmâne". Dacă însă el putuse zmulge dela Unguri neatârnarea, în aceasta fusese puternic ajutat şi de munţii ţărei sale, care opuneau greutăţi atât de mari unei nă­ văliri dela nord, pe când în contra unei puternici copleşiri dela sud, nu'l apăra decât patul Dunărei, tot atât de supus la orice încălcare, precum de mândre şi de neumblate erau pisc urile Carpaţilor. Mircea este una din cele mai însemnate figuri ale trecu­ tului nostru. Ţara pe care el domnia, fiind încă întreagă şi nea­ tinsă, pozitia lui Mircea în mijlocul domniilor încunjurătoare era însemnătoare. De aceea l'am văzut învârtind pe regatul cel mare pe atunci şi puternic al Poloniei, după cum bătea vântul intereselor sale; de asemene şi cu regele Ungariei sta pe un picior de deplină egalitate, cum se vede lucrul din tratatul lui cu Si­ gismund. De asemene cu Turcii; după ce luptă cu ei în bătă­ liile cele mari, date de Creştinii spăimântaţi contra oardelor lor celor neinvinse ; după ce chiar vine aliaţilor săi în ajutor prin relaţiile politice, în care se afla cu principii din Azla, între­ prinde o lucrare mult mai îndrăzneaţă, aceea de a se amesteca în certele dela moştenirea tronului sultanilor, sprijinind pe unul din competitori contra celorlalţi. Lucrarea politică a lui Mircea a fost fără îndoială mă­ reaţă şi bine chihzuită, de şi poate părea cam îndrăzneaţă pentru puterile ţărei lui. Acţiunea militară care trebuia să sprijine calculele lui. politice, a dat însă mai totdeauna de greş. Aşa la Cossova, la Nicopoli, în lupta lui Muza contra lui Mohamed. Ce e drept, Mircea nu sta singur în aceste bătălii, în care aliaţii săi totdeauna pierdeau ceea ce dânsul pregătise. Ba este de ob­ servat că atunci când Mircea luptă singur cu Otomanii, el ieşi învingător; aşa în bătălia dela Rovine, De aceea cu toată des­ toinicia politică a lui Mircea, vedem la sfârşit că rezultatul luptei intreprins cu Turcii, aduce căderea Munteniei sub dânşii, Ple­ carea ei Însă, venită în urma unor lupte atât de cerbicoase care inspirau respect chiar învingătorului, nu putea fi decât onora­ bilă. El lasă posterităţei sale o domnie, ce e drept ştirbită, însă respectată. Vom vedea ce au făcut din ea slahii săi urmaşi. [95] MUNTENIA. PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 95 1"l1'!1 ur . 3. URMAŞII LUI ,MIRCEA Sistemul urmărei la tron. - Pe cât de însemnate prin eroismul desfăşurat fuseseră domniile voevozilor care înteme­ iară puterea Munteniei, pe atât de destrăbălate şi desbinate prin intrigi şi împărecheri sunt acele ce urmează energicei domnii a lui Mircea c�l Bătrân. Rivalităţile pentru domnie, acea can­ grenă care roase şi mâncă în curând toată vârtutea ţărilor ro­ mâne, îşi face vânt îndată după moartea 'însemnatului domn, aruncând in desbinări şi lupte ucigătoare partidele din Mun­ tenia. Ce erau aceste şi care împrejurări înlesniră formarea lor? Am văzut că până la Mircea cel Mare, tendinţa Munte­ mei fusese de a se mântui de stăpânirea maghiară, când deo­ dată pe timpul lui se adause un nou pericol şi mai ameninţător, acela de a fi înghiţit de puterea cea covărşitoare a Otomanilor. Mircea luptă pe atât cu energie pe cât şi cu ghibăcie contra am­ belor acestor pericole; dar mai la urmă tot fu nevoit să'şi plece grumajii sub jugul otoman. Din momentul ce Ungaria văzu . Muntenia îngenunchlată sub Turci, ea trebui să se gândiască că supunerea acelei ţări era numai antemergătoarea propriei sale supuneri, şi de aceea ea trebui să reînnoiască tendinţele sale de a pune iarăşi mâna pe Statul Muntean, nu numai pentru a'şi mulţămi mândria şi dorinţa de întindere, prin supunerea acestei frumoase şi mănoase ţări, dar mai mult acuma, spre a face din ea o pavăză şi o apărătoare contra pericolului pro­ priei nimiciri. Ungaria trebuia deci să intre, pentru stăpânirea Munte-. niei, în luptă, de o cam dată de influenţă, cu puterea otomană. Această luptă de influenţă găsiă însă în Muntenia un tărâm pregătit pentru primirea şi hrănirea ei, din sângele chiar cel mai scump al poporului muntean, anume sistemul de urmare la tron, care chema prin el însuşi compeţirile rivale. Sistemul de urmare în scaunul Munteniei, şi după cum vom vedea şi în acel al Moldovei, era acel electiv-ereditar, adecă dintre urmaşii domnului reposat boierii alegeau pe cine gă­ siau ei cu cale; cel mai pierzător sistem din toate acele ce s'au produs în decursul istoriei. Căci în succesiunea ereditară curată, urmează totdeauna fiul cel mai mare; în acea electivă, acel ales de popor, fără însă ca el să aibă vr'un drept la această ale­ gere, şi căutând să dobândiască favoarea numai prin stăruin­ ţele ce le pune. In sistemul electiv-ereditar, toţi competitorii au dreptul de a fi aleşi, şi dacă sunt răspinşi, ei privesc înlătu­ rarea lor ca un act de nedreptate comis în contră-le de care caută să'şi răzbune, ocupând cu violenţă tronul ce nu li se ce­ dează de bună voie. De. .aci împărţirea ţărei. politice, adecă a boierimei, în partizi rivale, şi sfâşierea ei prin lupte lăuntrice. [96] 96 ISTORIA ROMÂNILOR Acest sistem de urinare în domnie, a cărui origine vom căuta să o stabilim mai jos, nu se desvoltă însă chiar din pri­ mele timpuri ale domniei muntene. Din potrivă primii domni ai Ţărei Româneşti, se urmează unul după altul, după sistemul mai mult ereditar, după cât se vede din împrejurări mai mult personale şi deci întâmplătoare ; aşa bună oară din faptul că de câte ori rămăseseră .câte doi fraţi pe urma mortului prin­ cipe, precum după Radu Negru, fiii săi Ivancu şi Alexandru Basarab, sau după Alexandru Basarab, Vladislav şi Radu al II-lea, fratele mai mic nefiind vrâstnic la moartea tatălui său, nu putea concura cu cel mai mare la dohândirea scaunului. Am văzut că chiar la suirea lui Mircea cel Mare în tronul Mun­ teniei, fratele său mai mare Dan pierrde o moarte silnică în care chiar se poate să fi fost amestecat şi Mircea. Dar nu este nevoie de suirea lui Mircea în scaun prin o uzurpare violentă şi un fratricidiu pentru a înţelege duşmănia care va sângera pe lungi ani de acolo înnainte tronul Munteniei, între coborâtorii lui Mircea şi acei ai lui Dan 1. Dacă fiul lui Dan 1, Dan al II-lea, nu a stârnit turburări' chiar în protiva lui Mircea, aceasta se datoreşte firei prea energice a marelui domn care insufla frică rivalului său. Se poate apoi să nu fi avut vrâsta trebuitoare pentru a năzuila tron cât timp a trăit Mircea. De aceea istoria nu a păstrat nici o urmă a vreunei încercări a lui Dan al II-lea de a răsturna pe "uzurpatorul" Mircea, şi ea pomeneşte numai despre răzvrătirea împotriva lui Mircea a însuşi fiului său Vlad 79. De îndată însă ce Mircea dispăru dintre: vii, rivalitatea între urmaşii lui şi acei ai fratelui său Dan ieşi la iveală, şi lun­ gile lupte cărora' dădu naştere sunt cunoscute, în Istoria Ro­ mânilor, sub numele de Luptele între Drăculeşti şi Dăneşti 8(j. Mihail, 1418-1420. - La moartea lui Mircea se afla în Muntenia, afară de mulţi copii naturali ai lui, numai unul legitim, anume Mihail, singurul pe care Mircea îl pomeneşte în docu­ mente după anul 1396, căci celălalt fiu al său, răsvrătindu-se contra părintelui, său, este urgisit de el; acest Mihail era chiar asociat la domnie din timpul vieţei tatălui său,obiceiu pe care'l vom afla practicat în ţările române. Aşa într'un document din 1399,' Mircea spune că acela care va face stiâmbătate zisului sat, măcar .pentru un fir de păr, în zilele domniei meleşi in zilele fiului domniei mele Mihail Voevod, va suferi mult rău şi urgie" 81. " Mai sus, p. 84. 'o Un geograt vtrancez din 1643, Plerre Sergent, cunoaşte aceste două par­ tide; "Les deux factions entre les .Valaques qu'on appelle les Dragules, I'autre.s les Danous", Uricarul, XII, p. 139. 81 Arii. ist., 1, 1, p. 98. [97] )lUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 97 Aceeaşi amintire, a numelui fiului lângă acel al tatălui, se află pe inscripţia unui clopot deja Cotmana din 1413, care arată că acel clopot s'a făcut în .timpul lui Ioan Mircea voevodşi a lui Mihail voevod, fiind egumen Sofronie, de meşterul Hanoş 82. Mihail era însă asociatul lui Mircea Încă din anul 1392, de când datează documentul acel relativ la privilegiile Câmpulungenilor, amintit în actele posterioare ale domnitorilor Radu Mihnea, Leon Tomşa, Matei Basarab, Grigorie Ghica şi Gheorghe Duca 83. La 1418 când Mircea moare, îi urmează acest fiu al său Mihail Voevod care dă chiar în anul suirei sale în scaunul ţărei, Saşilor din Helta şi oamenilor lor, Valahii, voie să'şi pască tur­ mele în munţii Munteniei 84. Mihail însă de abia se aşezase în scaun şi este atacat de Dan al II-lea, vărul său, fiul lui Dan I, fratele tătâne-său care precedase pe Mircea în domnie. Dan, fiul fratelui mai mare, nu voia să recunoască pe Mihail, fiul fratelui mai mic. Acest Dan al II-lea fugise la Turci după moartea tatălui său. La moar­ tea lui Mircea, . Dan râdică pretenţii asupra domniei, dar ne­ vroind Turcii să'l ajute, întru cât erau mulţămiţi de Mihail; Dan părăşeşte oştirea turcească în care el slujia şi trece la Con­ stantinopole, unde împăratul Manoil Paleologulîi dă o corahie cu care vine pe mare în Muntenia, şi ajutat de o partidă de boieri, se iea la luptă cu Mihail. Acesta cere ajutor unguresc, punându-se astfel rău cu Turcii, şi bate cu ajutorul unui corp de oştire condusă de Ştefan de Lozonţ, pe Dan. Acesta căpă­ tând ajutor turcesc se întoarce în Muntenia, bate şi ucide atât pe Mihail cât şi pe generalul maghiar şi ocupă scaunul în 142085 •• Turcii care ajutaseră lui Dan, la ocuparea tronului Ţărei­ Romăneşti, pentru a'şi răzbuna pe Unguri, trec în Braşov pe care'I pradă cumplit ducând în prinsoare întregul senat al ora­ şului, cum ne spune o inscripţie din peretele bisericei catolice din acel oraş, din 142786 • • z Reprodusă de Hasdeu in IsI. erli., p. 1<12, după Odobescu. s a Mai sus, p. 25 şi unu. " Hurm., Doc., 1, 2, p. 502: "Hospitibus oppido Heltha commoranttbus ... d eorum homines videllcet Valachi ... cum lpsormn pecudibus in montibus nostris pascere ". Alt doc, dela Mihail din 22 Iunie 1418 citat din Sbomik de Gr. Condu­ ratu în Relatiile Ţ'ărei Romăneşli şi Moldovei CL! Ungaria, 1898, p. 121 . .. Thurccz, in Schwandtner I, p. 290. cap. 17. nu Indică anul In care să se fi petrecut această întâmplare. Vezi şi Bonf in iu decada III, c. 3. Deşi e vorba In Thurocz de lupta dintre Dan şi Mircea, e o greşeală in loc de Mihail. Vezi Con­ dunytn (1: C., nota precedentă), p. 87 . •• Analele Braşovului Îll Schwandtner, Scrioptrcs rCl'U111 hunqari carurn, I, p. 885: "Al11urathes Terram Barizensern rerro et Igne vastat, senatumque coroneusem abducit, residuo populo in' arce 1110l1tis conservato". Regele Sigis­ inund scuteşte pe locuitorii Braşovului, Hermanului, SI. Petrulul, Bodului şi altor câtol'va sate de dări, din cauza prădăcilUlilol' suferite, 1421. HU1'l11., Doc., XV, p. 11. Alte scutirţ 1422, Ibidem, p. 12. A. D. Xenopol. Istoria l�omânilor. Vo}, nI. [98] l18 ISTORIA ROMANILOR Duca ne spune că încă din anul mortei lui Mihail "se în­ tâlniau Între Ieniceri, nu numai Turci sau Arabi, ci toţi fiii Cre­ ştinilor, ai Romeilor, Serbilor, Albanezilor, Bulgarilor, Vala­ hilor şi Ungurilor care, asemene cânilor atacaţi de turbare, se poartă cu mai mare duşmănie către consăngenii lor". Scrii­ torul bizantin mai pune în gura vizirului Baiazet la moartea sul­ tanului Mohamed, întârnplată în 1421, următoarele cuvinte de laudă pentru padişahul reposat : "dar încă şi pe Valahii de din­ colo de Dunăre, pe Unguri şi pe naţiunile cele numeroase ale Albanezilor şi Bulgarilor într'atâta le au supus, în cât să fie nevoiţi a'şi trimite copilele şi băieţii lor în sclăvie la noi, pentru a căpăta astfel pace şi îndurare". Aceste cuvinte sunt de sigur neexacte pentru anul în care sunt puse, când nu se putea ca Românii şi cu Ungurii să fi fost de mult acum supuşi tributului de copii; şi apoi Ungurii care până atunci nici nu fuseseră ata­ caţi de Turci în ţara lor, cum s'ar putea admite, ca ei să fi fost supuşi acelui crâncen tribut? Totuşi se poate să se fi aflat Ro­ mâni şi chiar Unguri în armatele şi serailiurile turceşti; Însă din acei luaţi ca prinşi în bătăliile pierdute de popoarele creş­ tine; de aceea ne spune acelaşi Duca că Mustafa, punând mâna pe împărăţie, s'a dus la Adrianopole unde, întrând în palatul pe care'l locuise fratele său Mohamed, a găsit acolo comori peste măsură de bogate, pietre scumpe şi mărgăritare; de ase­ menea femei frumoase, copii şi tineri de o faţă încântătoare şi alte prăzi valahice" 87. Dan al II-lea, 1420-1431.- Fiind ajutat de Turci la suirea lui în scaun, el trebue să tolereze, ca o mulţămită pentru favoarea dobândită, prădăciunile lor. Curând după urcarea lui în scaun îl vedem însă şi în bune relaţii cu Ungurii, de oare ce în un privilegiu dat Braşovenilon în 1424, Dan se mândreşte că "s'a îndurat craiul asupra lui şi l'a luat drept adevărată slugă a sa", şi că "atât s'a milostivit regele său prea milostiv că i-a dat voie să bată monedă, pentru care voind a 'i arăta adânca sa mulţămire, încuviinţează nişte privilegii de comerţ Braşovenilor 88; ia!' ,regel� î� numeşte î�� un act din 1426: "Dan Voevodul Valahiei credinciosul nostru şi îi ordonă în 1425 ca să nu siliască pe Braşoveni a'i primi mo­ neda ducat care, fiind se vede calpă şi stricată, era scăzută din preţ. Această aplecare a lui Dan al II-lea către Unguri dis­ plăcii Turcilor care hotărîtă să'I înlocuiască cu fl:att;.l� său Radu al III-lea pronumit Prasnaglava 89. Dan hate îutăiu pe COIll- " Duca, p. 130 şi unu . • s I. Bogdan, Doc. şi Regeste., p. 14. Ediţia II. p. 21. ( ... şi mi-a dă- ruit hereghie de bani .. ,), .. '." .9 Radu al III-lea-dacă sncotim pe Radu Negru ca 1 ŞI pe Radu, tatal lui Mircea cel Bătrân şi al lui Dan 1, ca Radu al II-lea. Supranumele de Prasna­ glava, vezi într'un dac. al regelui Sigismund din 1427 In Hurmuzaki , Doc., I, 2, p. 550. [99] lIlUNTENJA rANĂ LA VLAD ŢEPEŞ peţitorul său, dar curând după aceea pierde o mare bătălie, din care abia scapă cu viaţa. Atunci Sigismund se hotărăşte să "proceadă în persoană în ajutorul voevodului" 90. In acel aş an 1426, se încheie un tratat de apărare a lui Dan cu regele Sigismund �l. Expediţia lui Sigismund este încununată de iz­ bândă. El respinge pe Prasnaglava şi pe Turci şi restitue pe Dan în tronul Ţărei-Româneşti, după cum se vede aceasta din un document al lui Sigismund din 1427, dat din Câmpu­ Jung, şi În care se spune că plecase contra Turcilor, precum şi dintr'un alt document din acelaşi an, dat din Feldioara, în care arată că "aJungând pe Prasnaglava, a restabilit în dom­ nie pe Dan Voevod" !Iz. Dan reîncepe domnia lui, întreruptă pentru cătva timp prin lovitura fratelui său, şi domneşte apoi până la anul 1431. Această împrejurare întâmplătoare a impărecherei celor doi fraţi din familia Dănească, Dan al II-lea şi Radu Prasna­ glava, nu întrerupe Însă şirul duşmăniilor dintre casele cele două rivale : Dăneştii şi Drăculeştii. După istoricul bizantin Duca, Dan ar fi fost bătut şi ucis de Vlad Dracul, şi el adaogă că, intervenind în luptă şi fratele lui Dan, Radu Prasnaglava, ar fi. fost şi acesta bătut şi ucis de Vlad 93. Lucrul Însă nu pare a fi exact, Întru cât, după Dan al II-lea, întâlnim în domnia adevărată a Ţărei-Româneşti, nu pe Vlad Dracul, ci pe un alt domnitor, Alexandru. Dan al II-lea este cel dintâiu domnitor din linia Dăneştilor care se numeşte Basarab, cum spune Chalcocondila 94. AlexalldI'U al Il-lea Aldea, 1431-1435. - Documentele descoperite nu de mult la Braşov, printr'un şir de acte şi de scrisori, ne arată un domnitor nou şi necunoscut până acuma, Alexandru Al/lea, fiul lui Mircea cel Bătrân 95. Acest Alexandru vine să mai îmmulţească cu o unitate numărul, şi aşa în destul de mare, al domnitorilor munteni. In acelaş an, 17 Noemvrie H31, când Alexandru Aldea dă documentul lui din Târgovişte, prin care se intitulează "oblrtdllitor şi domnind toată ţara Ungro­ Vlahiei", şi dărueşte mânăstirei din Deal două sate, întăi-in- no Scriso.irea lui Siglsmuud către H. de Beauf ort, 1:3 Mni!42t\. N. Iorua, Acte 5i Prag., m, p. �O. 91 Extract din Fejer, reprodus în Hurmuzuki, Doc., I, 2, p. 53'1. u a Ambele documente Ibidem, p. 542 şi 550. Raport din H27. Hurm., Doc .. V J Il, p. 4. e a In ::\0 Ianuarie 1431., Dan al II-lea dă incă un privilegiu Braşoveuilor. 'I'raducerea acestui act în Bogdan, 1. c., p. cI2-·38. '.lChalcocondila, ed. Bonn, p, 33�: "tO'I D.avoy i\Iuaupo.p.:w. rraiau". us Vezi scrisoarea lui Alexandru Voevod, in 1. Bogdan, Documente 5Î Reqeste, p. 29, cel. II, p. 47 .. 'J8 �i un document din 17 Noembrie 14�H dela Alexandru Voevnd, în Nicolaescu, Documente sluoo-ronuttie, 1905, p. 209. [100] 100 ISTORIA ROMANILOR du'şi hrisovul prin mărturia mai multor boieri, şi lucrând deci ca un domnitor netăgăduit al ţărei - aflăm încă cu 6 luni îna­ inte, în 8 Fevruarie 1431, pe Vlad Dracul în oraşul Nurnberg, în Germania, unde se dusese spre a se înţelege cu domnul său Sigismund asupra unor afaceri foarte însemnate, dând la acea dată o diplomă prin care încuviinţează Fraţilor Minoriţi voia de a predica în Muntenia, întitulându-se de asemenea ca UIl voevod netăgăduit al acestei ţări: "Eu Ion Vlad, prin mila lui Dumnezeu, Domnul Ţărei Transalpine şi Ducele Făgăra­ şului şi al Amlaşului" 96. Cu toate că Vlad se afla în aşa de bune relaţii cu regele Ungariei, găsim şi pe Alexandru care ar trebui să fi fost rău văzut de acest rege, că se dă drept supus al lui, spunând chiar, în o scrisoare, că "Domnul-Craiul nu'lţine pre el cum a ţinut pe Dan Voevod, ci l'a luat drept fiu de suflet 97". In puterea acestei stări a lui de om al regelui, găsim pe Aldea cerând, În repeţite râ nduri, ajutor Braşovenilor, cărora le arată câte slujbe le-a făcut, scoţându-le robi dela păgâni şi apărându'i de prigonirea ce-i aştepta din partea Turcilor. Văzând însă Alexandru că nu izbuteşte a le câştiga în­ crederea, în o scrisoare desperată spune, că "dacă a fi să piară ţara aceasta, vor pieri şi ei, Braşovenii, şi nici ţara domnului meu, Craiul, nu va avea linişte. Fiindcă am stătut contra păgâ­ nilor, voi mi-aţi scornit vorba că m'am dat Turcilor; dar noi slujim domnului nostru, Craiul şi sfintei coroane şi cine va minţi (urmează o injurătură grosolanăj., Eu m'am dus la Turci, dar nu de voia mea şi am făcut linişte ţărei câtă a rămas" (necu­ prinsă de Vlad Dracul şi de Turci) 98. Se vede însă că Aldea fusese nevoit să se plece puterei covârşitoare a Otomanilor, căci el spune în scrisoarea lui către Razgon Iştvan, şpanul Temişoarei, că "ştii d-ta cum m'am dus la Murat Impăratul, şi cum m'am jurat cu el, şi cum am vorbit cu el ; toale le-am dat de ştire cu groază domniei-voastre; am făcut ce am făcut şi m'am dus la el şi am dat (zălog) copii boiereşti acolo. Mai adaogă că Turcii au să vină cu oaste asupra Ardealului şi că va veni şi el cu dânsa ; dar că îndată ce va veni •• Diploma din 8 Fevruar ie 1431 în Anton Kurtz, Maqazin [iu: Geschicbie, Litteraiur und alte Denk uud Merkrunirdiqkeiteti Siebenbtuţjens, II, 1846, p. 45 : ,,1011. Vlad dei gratia Val. Transalp, dominus et terrarum de Omlasch et de Foga­ ras dux, quod cum.. dominus Siglsmundus Dominus noster naturalls, in cujus aula gravlssimorum negotlorum causa constitutl nunc sumus, etc.". Datum in Nurneberga partibus Germaniae die octava Febr. annum6939 (1431"). Cronicarul Eberhard Windek (Ibidem, p. 48) spune: "Da kam lhm (dem Kiinip Sigismund nach Nlirnberg) elne Botschatt aus der Walachien wie das der Dan Weyda todt wăre nud das Land sandte ihm elnen Kolben, also denn des Landes Recht und Gewohnheit ist und batell seine Kiinigliche Gnud eincn andern zu geben" . • , Bogdan, Doc. �i Regeste, p. 29: Ied. II, p. 47--48J. o, 1. Bogdan, l. c .. p. 27. Ied. I1,p.43-44]. [101] MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 101 oştirea ungurească, el se va da cu oastea lui la o parte şi va părăsi pe sultanul; că de multe ori l'au înşelat Turcii pe el, iar acuma vrea să le facă şi el tot aşa, ca să nu rămână nici sămânţă din ei. Se jură pe ocina lui, pe credinţa lui şi pe capul lui, că altfel nu va face" 99. Oricine vede în asemenea rostiri şi jură­ minte, năzuinţa de a acoperi şi îndreptăţi o purtare ce numai prietenească nu putea fi pentru Unguri. De aceea şi cunoscând scopurile lui Aldea, de mai înainte chemase Sigismund, dela începutul anului 1431, pe Vlad Dracul la Nurnherg, spre a se înţelege regele cu dânsul asupra însemnatelor afaceri care in­ teresau ambele ţări: Romănia şi Ungaria. Astfel, duşmănit de Turci, nesprijinit de Unguri, Aldea vedea necontenit îngustân­ du-i-se stăpânirea. El se jălueşte într'o scrisoare, că "pe când el cu greu păstrează ce i-a mai rămas din ţară, Săhienii îi bă­ nuiau că "vrea să prade cu Turcii ţara Domnului şi Craiului lui"loo. Alexandru Aldea însă moare în curând, căci o scrisoare a lui Vlad Dracul spune senatului ain Braşov că Aldea a murit sau că e pe moarte. Că atunci abia intră în adevăr Vlad Dracul în Ţara-Românească, se vede tot din cuprinsul acestei scrisori, trimisă dela un loc din Ardeal, către Braşoveni, prin care VIa d cere ca Braşovenii să vină cu el, că are să'i Iese la margine în munţi şi că el are să meargă cu gloata împotriva duşmanilor. "De mi se va întâmpla vre-o nevoie, adaogă Vlad, mă voiu întoarce spre voi; iar de îmi va ajuta Dumnezeu, precum am nădejde, căci n'are cine să'rni stea împotrivă, o să veniţi pe de-a gata. Şi Săghişorenii merg cu mine". Această scrisoare pare a fi din 1435, epoca de când încep a se găsi prin izvoare urme sigure de domnia efectivă a lui Vlad Dracul 101. Prin urmare, spusele lui Duca despre sosirea lui Vlad în contra lui Dan al II-lea cu ajutor bizantin trebue reduse la aceea numai, că Vlad a venit pe o corabie bizantină până la Dunăre, de unde a trecut în Ardeal; iar diploma lui din Nurnberg, 1431, era numai un mijloc de a'şi arăta pretenţiile sale la tronul muntean. Adevăratul domn în răstimpul dela 1431-1435 a fost Alexandru Aldea. Acest Aldea fusese deci pus de Unguri; dar trecând la Turci, - deşi poate numai silit - Ungurii îl părăsiră, şi el vede ţara lui răpită şi în­ gustată de sigur de trecerea ei către Vlad Dracul, când tocmai •• Scrisoarea se vede a fi din 1432. 1. Bogdan, 1. C., p. 33 (ed. II, p. 49-53). Textul slavon in Nlcolaescu, Documente slava-române, p. 213. Altă arătare că Aldea a fost la Turci, în scrisoarea de la Bogdan, 1. c., p. 27 (nota precedentă). ,.0 Scriem Săbiiu, nu Sibiu, căci aşa îl rostesc localnicii din acest oraş, aceea ce totodată Inviderează originea latină a numelui, dela Sabinus. Scrisoarea lui Bogdan, 1. c., p. 27. [ed. II. p. 43-44]. ,., Ibidem, p, 36 [ed. II, p. 57]. D-I Bogdan pune această scrisoare în 1431 şi bănueşte că Aldea s'ar fi întors bolnav dela Turci. D-l Nicolaescu, l. C., p. 218, o datează Însă din 1435, şi d-sa spune că această scrisoare ar fi confirmată de una latină a comitelui .Jaksch din 1435 inedită, în arhivele Braşovului. [102] 102 ISTORIA ROMÂKILOR murind Aldea, Ungurii pun în domnia Ţărei-Româneşti pe corn­ peţitorul său, Vlad Dracul. Iată la ce ieşiseră silinţele eroice de mai bine de o suta de ani, făcute de domnii Munteniei dela descălecare până ta moartea lui Mircea ! La aceea, că însuşi domnii acestei ţări să ceară ca o favoare supunerea cătră Unguri. Intr'o clipă se rui­ nase o clădire seculară : atât este de adevărat că pe cât de gren a zidi, pe atât e de uşor a dărâma. Cât timp predomnise o gân­ dire şi hotărâse o voinţă pe scaunul ei, Muntenia fu un element puternic, aruncat în cumpăna luptei încinsă Între Turci şi Creş­ tini. De îndată însă ce împărecherile îşi făcură drumul în scaunul muntean, de îndată ce ţara însăşi se împărţi în gândiri şi voinţi duşmăneşti, popoarele încunjurătoare, Ungurii şi Turcii, în contra cărora ea luptase până atunci, deveniră sprijinitorii fireşti ai intrigilor şi duşmăniilor, şiîmpinseră tot mai adânc pe Muntenia în supunere către unii şi către alţii. Toată această cădere îşi are temeiul ei într'un singur fapt, sistemul cel pier­ zător de urmare în domnie, care dădea tuturor pretenţiilor putinţa de a se arăta, tuturor poftelor sorţi de reuşită. Se manifesta şi pe atunci legea sociologică ce se va mani­ festa şi repeta în totdeauna, că numai în stabilitatea aşeză­ mintelor se pot întări puterile naţionale, pe când schimbările şi nestatornicia nu aduc după ele decât ruină şi scădere. Vlad Dracul, 1435-1439. - Indată după întronarea lui, Vlad era să repete faţă cu Ungurii ceea ce aceştia experimen­ taseră de la Alexandru Aldea, şi aproape în aceeaşi formă. Şi Vlad, sub apăsarea covârşitoare a: Turcilor, era să treacă la ei, căutând a acoperi faţă cu Ungurii acest pas al său, cu arătările unei supuneri numai aparente către primejdioşii păgâni. In anul chiar al suirei lui în scaun, 1435, după cum ne spune is­ toricul bizantin Duca, Vlad întreprinde o altă călătorie, tot atât de lungă ca şi acea ce o făcuse cu 4 ani mai înainte la Nurn­ berg, când căutase. să dobâudiască sprijinul lui Sigismund. De astă dată însă, călătoria lui se îndreptase spre răsărit, la Brusa, pentru a repeta faţă cu sultanul şi în contra monarhului creştin, cele ce altă dată pusese la cale cu acest din urmă contra Tur� cilor. El căpătă de la sultan iertarea de a fi venit în tron cu sprijinul Ungurilor, în schimb pentru făgăduinţa că va duce oştirea otomană peste munţi către Ardeal. Amurat al II-lea şi vine în anul următor, 1437, în Ţara Romănească, unde Vlad îi slujeşte de călăuză peste munţii ţăr ei sale, spre acea a foş­ tilor săi prieteni şi proteguitori. Spusele istoricului grec sunt puternic întărite prin o scrisoare a unui locuitor din Sebeş, cart>, descrie cele ce oraşul suferise din partea Turcilor în 1436,. şi adaugă că "ducele Valahilor, care venise cu Turcii, a sfătuit. poporaţia Sebeşului, în puterea prieteniei ce avea cu ea, să se; [103] MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 103 predee de bună voie, spre a nu fi expusă la răzbunarea Turci­ lor" 102. Totuşi, nici Sultanul nu putea avea deplină încredere în Vlad, de oare ce acesta se purtase cu două feţe către Turci. Se vede că Vlad fusese chiar disgraţiat şi scos de Turci, de oarece în 1436 îl găsim în Transilvania, iar guvernul ardelean cere Braşovului să se pregătiască spre ajutorul lui Vlad. Reintrodus în domnie de Unguri, Vlad se supune cu totul acestora şi de aceea găsim, în 1438, o diplomă a regelui Ungariei către Bra­ şoveni, în care le spune că "a scris credinciosului său, magni­ ficul Vlad Voevod din Transalpina, ca nu numai să nu vă facă el niscaiva daune, dar încă să vă apere de acelea ce ar putea să vi le pricinuească Turcii" 103. Un paşă din oştirea turcească arată sultanului purtarea îndoioasă a lui Vlad care este adus la Arnurat şi aruncat în închisoare, din care scapă numai dând ostatici pe fiii săi: 104. Vlad (Ţepeş) şi Radu (cel Frumos). In 1439 Vlad este întors în Ţara Românească, unde dă un hrisov în 8 Septemvre, "dat în Argeş însă scris în Târgovişte" 105. Dan al III-lea, 1439-1441. - Vlad Dracul este scos de Unguri care nici ei nu puteau avea încredere în el, după chipul cum se purtase în expediţia turcească din 1436. Ion Corvin de Huniade, generalul ungur de obârşie român, scoate pe Vlad Dracul din tron şi aşază în locul lui pe rudenia sa Dan al III-lea, fiul lui Dan al II-lea sau al lui Basarab, cum spune Chalcocon­ dila 106. Huniade luptase singur contra Turcilor care sprijiniseră pe Vlad Dracul; iar regele Vladislav al Ungariei dărueşte prin o diplomă din 1440 107 pe Huniade cu mai multe pământuri;.' pentru sângele vărsat de el împreună cu voevodul Transilva­ niei, Ladislau de Ciac, în Muntenia, în lupta contra Turcilor. Vlad Dracul a doua oară, 11141-1446. - Vlad răstoarnă pe Dan al III-lea şi reiea tronul în stăpânire, bine înţeles cu ajutor turcesc, întrucât Dan al III-lea era sprijinit de Unguri, in fruntea oştirilor cărora păşiă generalul Huniade, el însuşi în­ rudit cu Dăneştii, Vlad însă de abia se suise în scaun, când Un­ gurii stârniţi de Papa se hotărăsc să facă o mare expediţie con­ tra Turcilor. Vlad era pus în critica poziţie sau de a se opune Ungurilor, ceea ce nu era în stare să facă, sau mergând cu ei 102 Duca, ed. Bonn; p. 204. Scrisoarea din Seheş în Iorga, Acte şi Frag­ mente, III, p. 9. , •• Hurrn., Documente, 1, 2. pag. 545; 1436, Ibidem, XV, p.23. 10, Duca, p. 210. Acelaş lucru întărit. de. cronica turcească a lui Neşrl, re­ Jlrodusă după o publicaţia a Acad. maghiare de d-I N. Iorga, Studii şi âoe.; III, p. XI. 105 ArI!. isl., 1, 1, p. 85. Mai sus, p. 22, nota 24. 10. Chalcocondila, p. 338. Mai sus, p, 99, nota 94. 107 Hurmuzaki, Documente, 1, 2, p. 664. [104] 104 ISTORIA ROMANILOR la lupta contra Turcilor, să se înduşmăniască cu aceştia. Dia toate relaţiile şi izvoarele timpului 108, se vede că Românii nu au luptat cu credinţă în rândurile oştirei maghiare şi că tinuta Românilor ÎIi armata aliată a contribuit Ia groaznica ei înfrân­ gere la Varna în 1444109• Nu ştim dacă trebue primită ştirea, că Vlad ar fi pus la închisoare pe Ion Corvin ce căutase scăpare în Muntenia. Duşmănia lui Corvin contra lui Vlad s'ar explica însă chiar numai din faptul pierderei bătăliei, întru cât gene­ ralul ungur avea interes a găsi o pricină pentru explicarea în ... frângerei lui; apoi purtarea lui Vlad dăduse de mult timp de bănuit Ungurilor. Se explică deci pentru ce, după ce Huniade ajunge, prin moartea regelui Vladislav, regent în monarhia ungurească asupra lui Ladislau Copilul, el sprijine din nou pe rudenia sa, Dan al III-lea, să redobândiască tronul muntean, ucigândpe Vl8 d în o bătălie 110. Dan al III-lea a doua oară, 1446-1449, revine în domnie la 8l1Ul 1446, pus de Huniade în scaunul ţărei care îi dă şi Chilia cea dobândită de dânsul dela Petru al III-lea al Moldovei 111. Totuş se vede încă de pe atunci o tendinţă a Românilor de a' se desface pe cât mai mult de politica ungurească. Huniade apucându-se de o nouă expediţie contra Turcilor, noul voevod trebui să ieeparte la dânsa ; dar şi această expediţie sfârşeşte 1.08 Analizate în Con duratu, l. C., p. 138. d. Vezi scrisoarea lui Huniade către Papă din anul 1445, în care i se pl'\I�­ ge, că "principii din Ţările Române (u triusque Valachia), .din Bulgaria, Albania şi Constarrtinopole nu i-au dat ajutorul promis, ba din contra i-au pregătit curse". Hurmnzakl, Doc., I, 2, p. 715. Turcil, însă pentru a rădica valoare? izbânzei lor spun că Românii ar fi luptat vitejeşte pentru a smulge cadavrul regelui Vladislav din' mănile lor. Vez! Zinke lsen., Geschichie des Osm. Reiches, 1. p 698. Vezi şi o cronică veneţiană Iorga, Acte şi Fraq., III, p. 12. Un mercenar german care a luat parte În lupta dela Varna, spune despre Vlad: "Trakle (Dracul) des gross­ wayda der Waiachey zog peseit (beiseite=s'a tras într'o parte din luptă), und liess dle Kr isten in den Noten peleiben" (şi lăsa pe Creştini în nevoie). Idem, Studii şi doc., III, p, LXVIII-L.XXII. Aceeaşi arătare o {ace şi CiIly, Iorga, Acte şi Fruq., III, p. 15. Vezi şi cele raportate de Wawrin, Anciennes Chroniques d' Arujleicrre extracte publicate de 1'11. Antonescu în Arhiva din Iaşi, IV,1893, p. 4·55 şi urm, Chalcocondlla, p, 337-339. D-l Nicolaescu, 1. c., aduce un hrisov din 1534 Aprilie prin care Vlad Vintilă arată că marele Vlad Voevod cel Bătrân a fost ajuns de moarte în satul Bălteni. Această arătare nu ar exclude însă moartea silnică a lui Vlad Dracul In o bătălie de la Bălteni, Ar arăta numai locul unde Huniade a bătut şi ucis pe Vlad. Punerea lui Corvin la Închisoare de Vlad şi scoaterea acestuia de generalul ungur este dată şi de Chronicori Fuesio-Lupino-Oltardinurn, ed. J. Trausch, 1847, I, p.·34: "OluniUl11 primam expeditionem (Iohannes Corvinus) in Draculam Vaivodam Valachorum suscepit, proter violatum hospitii jus, cum ad ipsum dhterteret Corvinus ex clade Varncnsi, captoque Dracula filiisque caesis, alium principem Valachiae imposuit". 110 Ucis sau prins cum spune Clu·onlcon-Fucsio-Lupino-Ollardinum, ibidem· nu se poate hotărâ. 111 Vezi mai jos, cap. Urmaşii lui Alexandru cel Bun. [105] :MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 106 prin o deplină peire a Creştini lor în Câmpul Mierlei 1448. Ar­ luata română este şi de astă dată învinuită de trădare, de către istoricii -unguri 112. In orice caz chiar dacă Românii au trecut la Turci, domnitorul lor, aliatul interesat al Ungurilor, nu a putut să iea parte la această trecere. Această plecare a ţărei, reprezintată prin boierimea ei, în mare parte armată, către Turci, îşi are explicarea în instinctul de răspingere mult mai mare între Români şi Unguri, decât tJltre Români şi însuşi poporul necredincios al Turcilor. Dacă chiar familia Basarabilor sau a Dăneştilor favorizată de Unguri se pleca către aceştia, ţara nu vroia să o urmeze, ci mai curând prefera a se închină puternicilor Turci, decât mândrilor, dar slahilor Unguri. Văzuse doar Muntenii în luptele cele mari pur­ tate de ei, atât singuri cât şi în legătură cu alte popoare, în contra Otomanilor, că norocul hătăliilor nu stătuse pe partea Creşti­ nilor, Dacă Mircea cel Mare plecase însuşi grumajii săi sub covârşitoarea lor putere, erau să întreprindă nişte pigmei cum erau urmaşii lui, o luptă de îrnprotivire ? Muntenii deci s'ar fi supus Turcilor, dacă Ungurii le-ar fi îngăduit o asemenea purtare. Interesaţi însă de a arunca totdeauna pe Români ca avantgardă în luptele lor cu Otomanii, ei îi împingeau fără încetare a se oşti în potriva lor, călcându'şi Românii interesul şi punându'şi pentru apărarea trebilor străine, în cumpănă propria lor existenţă. De aceea vedem că, în mai multe rânduri, oştirile române nu stau la luptă, unde fuseseră duse cu dea sila în contra Turcilor, spre apărarea. intereselor . maghiare. Aşa când Vlad Dracul le conduce fără voia lor în lupta dela Vama, ele pradă corturile regelui ungur, de îndată ce văd că cumpăna izhânzei se pleacă către Turci. In lupta din Câmpul Mierlei, ei părăsesc chiar pe domnul lor, prietenul Ungurilor, in mijlocul luptei, şi trec la duşman. Este greu de a face politică în contra simţimântului unanim al masselor poporane, şi dacă politica nu este decât un calcul în capetele conducătoare, acest calcul nu poate deconsideră elementul pasional, singurul care mişcă şi electrizază adâncile rânduri ale popoarelor. In toate aceste ţinute îndoioase ale oştirilor româneşti, În luptele dintre Unguri şi. Turci, se vede nu firea trădătoare a poporului român, cum le place Ungurilor a califica purtarea lor, ci simţimântul adânc şi peste putinţă de învins, de răspin­ gere al Românului contra barbarului hun, dela care suferise atâtea calamităti în decursul veacurilor. Dan al ni-lea iesă din domnie in 1449 113, mi se ştie din 112 Vezi Brletius, Bonîfnlus, Fabricius, reproduşi de Şincai, t. II. p. 16. 11S Conduratu, 1. e., p. 134, pune 1448 sau 1449. [Intre anii aceştia se dă hnceputul domniei. lui Vladlslav], [106] 106 lSTORIA IlOMANILOn ce cauză, şi umblă după aceea mai mulţi ani ca pribeag prin Ardeal, pentru a recăpătă tronul. Vladislav al II-lea, 1449-1456. - Vladislav se dă drept fiul marelui Dan (II) Voevod în un doscument din 15 Aprilie 1456 (?). Vladislav este deci fratele lui Dan al III-lea 114. Şi Vladislav este sprijinit de Unguri, la cari era tare şi mare rudenia lui, Ion Corvin de Huniade, pe care Vladislav îl numeşte Într'un document "părintele şi domnul său" 115. Dar relaţiile aşa de bune cu Ion Corvin se strică curând, nu ştim din ce pricină. Faptul însă este neîndoelnic, de oarece, în o scrisoare a lui Vladislav către Braşoveni, el se tângue, că "de câte ori nu m'am jurat eu cu părintele meu Ionaş Voevodul (Ion Corvin) : dar el nu a ţinut samă de asta, şi slujba mea nu i-a fost dragă; căci nu'i ajunge gubernatoria ţărei ungureşti, ci trimitesă'mi iee ocina mea adevărată şi ţărişoara mea Făgă­ .raşul şi Amlaşul ; dar în nevoia mea, nu voiu părăsi ce este al meu odată cu capul" 116. In urma acestor ameninţări, Vladislav şi atacă întâi do­ meniile lui Huniade, apoi satele săseşti, iar regele Ungariei scrie lui Vladislav să se astămpere dela asemenea fapte; iar dacă nu va asculta, va deslega pe Saşi de poruncile date în favoarea lui Vladislav 117. Intervine o împăcare Între Huniade şi Vladislav de care foarte mult se laudă guvernatorul Ungariei 118. VIadislav Vodă moare în 20 August 1455, după cum se vede aceasta de pe piatra lui de mormânt, pusă "În zilele lui Neagoe Basarab, de Barbu Banul, Pârvul Vornicul şi cu fraţii lui Neagoe din Craiova.vcăci Vladislav i-a făcut boieri" 119. Urmările rivalităţii. - De şi uneori urmează din aceeaş familie câte două sau chiar trei domnii, fie liniştit, fie prin sâl­ nicie, aceasta nu înlătură o alternare regulată Între ele a celor două case rivale. Era deci o năzuinţă necontenit reînnoită, când din partea reprezentanţilor unei familii, când din a celeilalte, de a pune mâna pe tronul Munteniei, şi alţi compeţitori străini nu apar de nicăiri. Lupta se mărginiă În cercul acestor două dina stii, de oarece pe atunci era încă viu principiul formulat , Il' Arh. ist., 1, 1, p. 142. Documentul are o dată greşită. El nu poate fi din 1456, de oare ce Vladisla v moare în, 1455, cum vom vedea în curând (nota 119). 110 Citat de Conduratu, 1. c., p. 147. '" Bogdan, 1. C., p. 60, [ed. II, p. 85-87]. l17 Doe. dela Aprilie 1453. Hurrnuzaki, oo«, II, 2, p. 70 , "8 15 Noemv, 1453 Hurm., Doc., XV, D. 41 i i s Reprodusă inscripţia de Nlcolaescu, Doc. slavo-ro m . p. 254. [107] MUNTENIA PÂNĂ LA VLAD ŢEPEŞ 107 de Ureche, "că nu se cade altuia să dee domnia, fără de căruia nu vrea a hi sămânţă de domn" 120. Nu se poate spune că aceste două familii s'au sprijinit fiecare pe una din acele două puteri rivale vecine: Ungurii şi Turcii; ci căutarea sau încuviinţarea sprijinului se schimbă după împrejurările momentane, cu atâta mai mult că găsim uneori pe acelaşi domnitor trecând dela o putere la alta (Dan al II-lea dela Turci la Unguri; Alex. Aldea şi Vlad Dracul dela Unguri la Turci). Până la Vlad Ţepeş nu vedem desemnându-se Însă nici caracterul teritorial, şi vom vedea că aceste două partide ale Drăculeştilor şi Dăneştilor îl capătă numai cât mai târziu. Era firesc lucru ca să fie aşa, de oarece aceste partide dela Început nu se prind în o rivalitate de ţară ci în una de familie, ca urmaşe a doi fraţi ce'şi credeau egală îndreptăţirea la tron. Se înţelege că această rivalitate care aducea fără Încetare amestecul străinilor în daraverile Ţărei Româneşti, o făcea să cadă tot mai mult sub Turci şi sub Unguri. Despre starea ei sub Turci, am văzut cele raportate de Duca, istoricul bizantin 121, rapoarte care dacă nu pot fi exacte pentru anul 1421 când sunt aduse, de sigur că sunt pentru mai târziu ceva, după repetatele amestecuri ale Turcilor în Ţara Românească, când lucrurile se vor fi petrecut aşa şi de aceea găsim pe Alex. Aldea nevoit să dee "copii boiereşti" ca zăloage la Turci, iar pe Vlad Dracul să Iese la Constantinopole pe propriile sale odrasle 122. Cât pri­ veşte pe Unguri, cât de mult căzuse Ţara Românească din starea in care ajunsese pe timpul lui Mircea cel Bătrân, se vede dacă' asemăluim rostirile din tratatul lui Mircea cu Sigismund din anul 1395 123 înnaintea bătăliei de la Nicopoli, cu ale urmaşilor săi către regii Ungariei. Am văzut cum se laudă Dan al II-lea că s'a "îndurat Domnul meu, Craiul, asupra Domniei mele şi m'a luat drept adeuărată slugă 124. In un hrisov al său din 1431 Dan zice că "am scris acest hrisov când a venit Stoica Hospândie cu hri­ sovullui Mircea Voevod făcut cu voia slăp.ânului meu, Craiui+», Alexandru Aldea vorbeşte iar de "porunca domnului meu, craiul" 126 şi pentru a arăta şi mai bine gândul de supunere în care se pusese faţă cu regele Ungariei, Aldea adaoge în o scri­ soare: "Ştiţi voi bine că Domnul meu, craiul, nu mă ţine pe t an Ureche, Letopiseie, ediţta r, p. 156. [ed. II, p, HlO, eLI. Glurcscu p. 1:32J. 12' Duca, p. 130. Vezi mai sus, p. 98: 12' Mai sus, p. 101. şi 103. i as Mai sus, p. 81. 1 .. Mai sus, p, 103. ," Bogdan, Relaţiile, p. 22 [ed. II, p. 34]. 12, Ibidem, p. 26-27 [ed. II, p. 42-44]. [108] 108 ISTORIA ROMÂNILOR mine cum a ţinut pe Dan Voevod, ci m' a luat drept fiu de suflet" 127. Vlad Dracul numeşte pe regele Ungariei: "Domnul meu Che­ sarul" 128. Aiurea se jăluieşte "cum a lăsat pe copilaşii lui să fie omorîţi întâi pentru pacea Creştini lor ; al doilea ca să fim eu şi ţara mea a stăpânului meu craiul" 129. Ţara Românească - şi lucru nu se putea altfel - că­ zuse deci prin luptele pentru domnie între cele două familii, ÎN în supuşia din ce În ce mai rostită a Ungurilor şi a Turcilor. Iată rezultatul fatal sociologic al desbinărilor lăuntrice. 1" Ibidem, p. 29 led. n,p. 47-48J. Mai sus, p. 100. • . IZ. Bogdan, p. 35. led. II, p. 54-55). Comp. p. 42, H şi 46. [ed. Il, p. 63.. 6� ŞI 70]. .� ... 1 bidctn, p. 43 [ed. II, p. 78---79]. [109] TII IvlOLDOV A pANĂ LA Ş1'13IFAN CEL lviARE 1288-1457 1. pnEJ)l�CESOlUI ITI AI�EXANnnU tEl, nUN Dragoş, Sas şi BaH" 1288 -1343. - Am văzut la studiul întemeierei domniei În Moldova, cum această ţară a primit în două rânduri imigrări din Maramureş, cea Întâi sub Dragoş, pe timpul când regele Ungariei Vladislav trecu peste munţii răsăriteni ai Transilvaniei, spre a readuce in ea pe Cumanii ce fugiseră de sub stăpânirea maghiară, şi a doua sub Bogdan care se zmulse de sub această stăpânire, şi punând munţii hotar între el şi Unguri, întemeia se în Moldova o domnie ne­ atârnată. Moldova exista deci ca ţară supusă coroanei ungureşti, încă de pe Ia 1288, şi era organizată de pe atunci sub voevozi, Însă vasali ai regelui Ungariei. De aceea nu trebuie să ne mirăm dacă aflăm în istoricul polon Dlugoş, că la anul 1325 regele Vladislav al Poloniei, adunând un mare număr de oşti, şi cu ajutorul popoarelor vecine adecă a Rutenilor, Moldovenilor, şi Litvanilor, Întră în marca de Brandeburg 1. Totuşi istoria propriu 1 Dlugosz, Historia poloniea, Lipsea, 1711, ad annum 1325, P 989: "El contractls magnis suarum gentium coplls, auxiliis etlam vicinorum populorum, vldellcet R,uthenorum, Walachorum et Lithuanorum stipatns marcham Bran­ deburgensem ingreditur ". In terminologia polonă Walachi au însemnat totdeauna pe Moldoveni ; Muntenii sunt numiţi J11l!/Iany.-CrOllologia celor întâi domni ai Moldovei este tot atât de puţin sigură ca şi aceea a celor munteni. [110] 110 ISTORIA ROM,Î.NILOR zisa a Statului Moldovan, nu începe decât cu Bogdan care desfăcu şi această domnie de sub autoritatea maghiară, după cum desfăcuse Radu Negru pe aceea a Munteniei. Bogdan 1, 1348-1365 (?). - La anul 13<'18 Bogdan deslipi Moldova de coroana ungurească, şi o făcu de sine stătătoare, punând astfel Începutul Statului Moldovenesc. EI aşeză capitala Ruinele Sucevei lui în Suceava pe care o află întemeiată de mai în nainte În Mol­ dova, precum fusese întâlnit Câmpulung în cale de Radu Negru. De acolo începu repedea lăţire a ţărei către pajiştele, nu deşerte de oameni, dar lipsite de organizare, ce se întindeau către sud şi răsărit. Numărul emigranţilor de peste munţi sporiă pe fiece zi, şi marea mulţime a Românilor ce cuprinseră această ţară o făcu în curând să dobândească puteri îndestule, pentru a se opune cu succes năvălirilor maghiare care se repetau mai în [111] MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTEFAN CIllL MARE 1288-1457 111 ij fie ce an şi aveau de scop întoarcerea acestei ţări sub suzeranitatea unngurească. B o g d a Il bătu pe Balk, fiul lui Sas, (precum şi pe re­ gele Ludovic, ce aler­ gase în ajutorul lui), şi'l alungă peste munţi· să guste acolo în pace şi linişte dulcele roade ale stăpânirei ungureşti ; cu­ răţi Moldova de parti­ zanii supuneriimaghiare, coborâtorii vechilor voe­ vozi, iar el se hotărî să rupă pentru totdeauna aceste lanţuri, îngreuia­ toare, şi munţii pe care îi înterpuse între el şi Unguri îi uşurară greaua întreprindere. Moldova începu a trăi propria ei vieaţă . . Asupra măsurilor pe . care Bogdan le luă în Moldova, pentru a'şi în­ tări stăpânirea, suntem din nefericire mai săraci în ştiinţe decât asupra celor săvârşite de Radu Negru în Muntenia. Fără îndoială că el recunoscu, ca şi Radu Negru, pri­ vilegii grupelor de -Ro­ mâni aşezaţi prin locu­ rile tari, precum celui­ lalt Câmpuluna din Bu­ covina şi celor din co­ drul Tigheciului s a li Codrenilor asupra că­ rora domnitorul avea dreptul numai a de le [112] 2 Toader Vornicul de Campurung arată în 1(HG că "s'au milostivit�Măl'i;' Sa Vasile Vodă de miau dat vornicir de Câmpulung". Dac. Bistriţei de N. Iorga, 1, p. 78; alte numiri la p. 6�. 3 Deser, Moiâ., p, 124. Asupra amăuunţimilor In situaţia Cămpulungenitor vezi Prefaţa lui N. Iorga la Doc. familiei Calimah, J, p. I-XVI. . • Chalcocondila, Bonn, p. 77. spune că Muntenia se întindea până la' Marea Neagră, fiind udată de partea dreaptă de fluviul Istru, iar la stânga ei rnărglnln­ du-se cu Bogdanla (Moldova); ,,�Z€t 3z Sltl Ile%la 1'.2'1 1.Î.oof'.iv"tJY". Munte­ ain se Întindea sigur în Moldova actuală, Până unde însă '? • Melchlsedek, O vizită la câteva mănăstiri din Bucovina, În Revista lui Tocllescu, II,. p. 59; Hasdeu, Arh. ist., III, p. 1. [ed. 1, Bogdan, În Vechile Cro­ tiice, p. 193]. • Hurrn, Doe., 1, 2, O, 160. numi Vornicul ", iar în celelalte le lăsă să se ocârmuiască de sine, numindu'şi ele judecătorii lor şi plătind domnului numai un tribut anual; apoi fiind îndatorite la slujbă armată, poziţie de care se hucurară locuitorii acestor două regiuni până de timpul lui Cantemir care ne arată de privilegiile lor 3. Intinderea Moldovei către sud trebui să se opriască puţin mai jos de Bacău şi Bârlad, până unde se întindeau stăpânirile Basarahilor. Ea nu putea apoi să atingă Dunărea, a cărei mal stâng era de asemene suh a lor autoritate 4. Pentru a se deschide în spre mare, ea se lăţi mai către răsărit, ajungând chiar la ţărmurile acesteia, puţin timp după descălecare, către gurile Nistrului, la Cetatea Albă. Laţeu, 13G5 (?) -1374. - Data morţei lui Bogdan nu este cunoscută. Ea a fost Însă anterioară anului 1371, când domneşte fiul său La/cu. Izvoarele cele mai vechi ale istoriei moldovene, precum pomelnicul dela mânăstirea Bistriţa şi cronica putneană 5, spun amhele că Laţcu a fost fiul lui Bogdan, ceea ce este conform şi cu faptul că pe când pe Bog­ dan îl întâlnim domnind în Moldova pe la 1348, Laţcu nu apare decât la 1371. Duşmăniile cele neîncetat reînnoite ale lui Ludovic contra lui Bogdan, slăbiseră dela un timp Statul nou înfiinţat care avea nevoie de odihnă, spre a'şi reculege puterile. Laţcu ştiind că prigonirile cărora era expus, erau făcu te mai ales din pricini religioase, se declară de pro­ teguitorul religiei catolice în Moldova; ba chiar el se preface a primi acea religie, pentru a se îmbună şi mai hine cu Ungurii. In 1370 VOEVOdul trimite la Papa Urban al VI-lea pe doi fraţi Mi noriţi , Neculai de Melsac şi Pavăl de Svidevitz, spunănd sfântului părinte că "de şieI şi cu poporul său sunt creştini, sunt însă schismatici si doresc să se întoarcă la credinta ade­ vărată, cerând să scoată Moldova de sub jurisdicţia Episcopulu]' d« Halicin şi să înfiinţeze un Episcopat catolic în Siret" G. ISTORIA ROMÂNILOR 112 [113] MOLDOVA PÂN LA ŞTEFAN CEr, MARE 1288-1457 IEI In 1371 Papa rânduieşte în acest oraş ca episcop pe Andreiu din Cracovia 7. Siretiul era cu deosebire potrivit pentru sediul unui episcop catolic, de oare ce afară de numeroşii Armeni catolici, el mai conţinea şi Români de aceeaşi religie, coborîtori din Germanii desnaţionaliazţi, cum se vede aceasta de pe numele, păstrate de locuitorii români ai acestui oraş: Rostok, Biederman, Zimerman, Henric, Aurelius, Lessel, Schoenebek, Kempe, Kon­ rad etc. 8. La această acţiune de propagandă catolică printre Români trebue raportat un interesant document din 1374 prin care Papa Grigoreal XI-lea "aflând că în părţile Ungariei din spre Tătari ar fi mulţi' Români cari ar voi să îmbrăţişeze Catolicismul dar care ar fi nemulţămiţi cu preoţii unguri, invită pe arhiepi­ scopul Ungariei să le pună episcop pe Antoniu din Spalato care stie româneste" 9. 'Aceste relaţii au drept urmare întoarcerea chiar a lui Laţcu cel puţin în aparenţă la religia catolică. Soţia lui Însă care nu împărtăşea motivele politice ale bărbatului ei, refuză să se lepede de credinţa ei, şi se vede că trimişii papei vor fi îndemnat pe Laţcu să se despartă de ea, spre a nu'şi pune sufletul în cumpănă. Domnul moldovan însă care se întorsese numai de formă la credinţa apusană, nu înţelegea să facă o asemenea jertfă, şi era pericol că, dacă Catolicii ar fi stăruit în cererile lor, Laţcu să nu arunce masca ce şi-o pusese pe faţă, şi atunci toată între­ prinderea papei, să fie zădărnicită, De aceea papa luând cuno­ ştinţă de aceste înprejurări, scrie el însuşi lui Laţcu în 1372 că: "precum te felicităm pentru întoarcerea ta la religiea catolieă, astfel ne pare rău de femeia ta, care stăruieşte în rătăcirile cele vechi, sperând că tu prin sfaturi priincioase, vei întoarce-o către credinţă adevărată. Nu'ţi impunem ca să Q lepezi nici măcar pentru câtva timp; numai cât bagă de sa mă că nu, din împreună vieţuire cu acea soţie, să te laşi a fi ademenit de ea, şi să te lepezi de credinţa catolică" 10. Să se observe că tot pe atunci, lucrau papii şi asupra Munteniei, prin văduva Clara a lui Alexandru Ba- ; lbiâem., p. lGR. S Iorga, Studii .�i doc., 1, p. XXIV. • Mihaly, Diplome maramureşene, p. 72. 19 Bulele pa pale în Mnq. isi ..• III, p. 124·141. In Hurrn., Doc., l,2, p. t 197 culegătorut N. Densusanu omite tocmai interesanta scrisoare a Papei care se află în Ma.? isi. Se vede că Eruzel, Gesch. der Moldau, p, 103, nu cetise aceste bule/< de vreme ce susţine că Laţcu, s'ar fi intors la catolicism spre o se putea desp ărţi de. solia lui. Tot aşa 5i D. Onciul, in Com>. Lit., XXIII, p. 7. Cu toate acestea locul din hula papală din 1:172, (1\1[«9. ist., p. 140), nu lasă nici o îndoială : "nol� iuten- dlmus cogere ad eam quocunque t.empore dlrnittendam ; sed caute caveas ne propter mutuam cohabilationem lpsius uxoris ah ea quomodolibet seducarls et a tuis sanctis propositis et professione retruhurts", Tot aşa făr:'1 de cuv ânt spu- ne şi Iorga, Sic/an cel 1I1al'<', p. 18, că Laţcu ar fi întrebat la Roma dacă trebue sti se despartă de sotia lui. A. D. Xenopo1. Istoria Romfmilor. Val. III. 8 [114] 11J lS'l'ORIA ROMANILOR \ sarab, spre a Întoarce la catolicism pe Vladislav domnul acelei ţări. Papa izbuti şi de astă dată tot atât de puţin de a face pe Români să'şi lepede religia străbună. El câştigă totuşi un pas îndestul de însemnat, înfiinţarea unei episcopii catolice în Moldova, mai întâiu în oraşul Siret. Episcopia fu strămutată mai târziu, la 1401, la Bacău 11. Cât de puţin serioasă fusese Întoarcerea lui Laţcu la Catolicism, se vede de pe aceea că el moare tot în religia ortodoxă, şi este îngropat în biserica română din Rădăuţi, unde Ştefan cel Mare împodobeşte mormântul "străbunului său Laţcu Voevod" 12. � .. Iuga Coriatoviei, 1374-1375. - .Murind Laţcu, rămâne după el numai o fată, Anasiasia, 13, încât dinastia lui Bogdan se stânsese în linie bărbătească chiar în a doua ei generaţie. Pe atunci era urmat principiul că nu putea fi dată domnia decât unei viţe de domn, Moldovenii, negăsind o asemenea viţă în ţara lor, chemară la ei un domn litvan care pe acele vremuri, când religia era totul, iar naţionalitatea nimic, nici nu putea fj considerat ca element străin. Acesta este ruga I Coriatovici. Că el n'a uzurpat domnia MoI dovei, ci a fost chemat de Moldoveni să le fie domn, se vede din cronicile litvane, care spun că "Moldovenii l'au rugat să le fie domn" 14, Prin urmare el nu trebuie confundat cu Iuga al II-lea, care domneşte pe la 1400, înainte de Alexandru cel Bun, şi despre care Cantemir spune că ar fi scos pe Ştefan din domnie cu puterea 15. De şi cronicarii noştri nu cunosc doi ruga, şi îi confundă în unul singur, al căruia domnie o pun imediat înnaintea lui Alexandru cel Bun, totuşi se vede, din modul deosebit cum a obţinut domnia Iuga Coriatovici,cel adeverit documentar la 1374, şi cum a obţinut-o ruga al II-lea, că aceşti doi domnitori cu acelaş nume nu au fost una şi aceeaşi persoană 16. Tot de asemenea spune şi Stricovski, că "cronicile litvane şi rutene ar mărturisi că pe principele litvan lurie Coriatovici, din cauza deosebitei sale bravuri invitându'I la domnie Moldovenii, Il Articolul lui Kemeny se ocupa de aceasta chestie în special p. 3-82" Kerneny, Ucber das Bisihum Zll Bakow în Kun:, Magazin ţiir Geschichie Sieben- burqens, 184G, II, p. 29. . 12 Melchisedek, O vizită la câteva tnănăstiri din Bucovina, în Revista lui Tocilescu," II. p. 57. - i a Pe o inscripţie din Rădăuţi (Melchisedek, ibidem, p. 60), cethn : " Ioan Ştefan Voevod în anul 7005, au mai tntrumuseţat acest mormânt strămoaşei sale Maria; fat!' Anastasiei, care a dat Coţma nii acestui săntIăce ş, fiica lui Laţcu. Vodă. Cf. Pray, disserlaliones, p. 140. " Leiop iscie 1iI1IY in Hasdeu, isi. crii., p. 90. 15 Cantemir, Descr. Mold., p. 40. Vom "edea că Iuga al II-lea fi scos nu pe Ştefan, ci pe Roman al II-lea. . '6 Identitatea celor doi Iuga a fost susţinută de Onclul In COll1'. lii., XXIII No. 1, şi XX, No. :'1. P(' urmă însă a revenit. [115] MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTEFAN CEL MARI! 1288-1457 115 îl coronară în Suceava; dar fiind din natură oameni iubitori de schimbare, în curând îl otrăviră. E înmormântat într'o mână­ stire de piatră, o jumătate de zi dincolo de Bârlad, unde am fost eu însumi, în 157517• Această mărturisire formală a lui Stricovski, că a văzut el însuşi în Moldova, morrnântul lui Iuga Coriatovici care ar fi pierit aici otrăvit de boieri, ridică orice posibilitate că el să fi domnit încă odată în Moldova 26 de ani după aceea, mai ales că Iuga al II-lea, vom vedea că a fost prins de Mircea cel Mare, voevodul Munteniei şi dus acolo, unde i se pierde urma pentru totdeauna. Astfel aceşti doi domni cu acelaş nume, nu numai ocupă scaunul în chip deosebit, unul prin chemarea ţărei, celalalt prin un act de silnicie, dar îl şi părăsesc iarăş fiecare în alt mod şi anume, Iuga I omorît de boieri şi îngropat în o mânăstire lângă Bârlad, iar Iuga al II-lea prins de Mircea. Este deci în­ viderat chiar din aceste împrejurări că avem a face cu două persoane deosebite, purtând din întâmplare acelaşi nume. Această împrejurare se va întări încă şi mai mult, când vom fi arătat că Iuga al II-lea era fiul lui Roman şi fratele lui Alexandru cel Bun, pe când Iuga I era un principe din Litvania. Domnia acestui Iuga Coriatovici în Moldova este din 1374 şi este adeverită, pentru această dată prin un document, în care se spune că "kneazul litvan Iurg Koriatovici, voevod, gospodar întregei Moldove dă credinciosului său, pan Iacşa Litavor, locoţiitorul său dela Cetatea Albă, pentru vitejia sa în luptă cu Tătarii la locul Vladin pe Nistru, satul Zăbrăuţii. Scris în Bârlad 1374 Iunie 5" 18. Asupra acestui document observăm întâi că el arată că Iuga se afla sau poate chiar şedea în Bârlad, unde boierii îl şi uciseră, curând după darea docu­ mentului, şi'l îngropată în mănăstirea de lângă acel oraş, unde Stricovski i-a văzut mormântul. Apoi mai aflăm că Moldova atinsese pe timpul domnului litvan, adecă numai 26 de ani după descălecare, la marginile sale fireşti către sud, ţărmurile Mărei Negre, iar pe de altă parte se lăţiă până dincolo de Bârlad , la hotarul Munteniei. Se mai vede însă că Iuga Coriatovici adusese cu el, din Litvania, mai mulţi conaţionali pe care îi pusese în dregătoriile ţărei, precum pe acest pan Iacşa Litavor care nu samănă a fi fost Moldovan. Din aceasta s'ar explica ura boierilor contra lui, care îi împinge să pună un capăt zilelor sale. Ureche arată despre Iuga, acel amintit de el la anul 1400, mai multe amărunţimi, care sunt de atribuit lui Iuga Coria­ tovici pe care cronicarul nostru îl confundă cu cel de al II-lea. El spune despre dânsul, că "s'a arătat mai vrednic în toate, 11 Hasdeu, AsI!. Ist., II, p. 8. " Isi. crit., p. 89.---Numele de Tuga era purtat şi de Rom ân î, dovadă voevodul Românilor l uqa din Maramureş. Mai sus, p. 38 şi urrn. [116] 116 JSTORIA llOMANILOR a descălecat oraşe prin ţară tot la locuri bune şi ales sate, şi le-au făcut ocoale imprejur, şi a Început a dăruire ocine la voinici ce făceau vitejii la oşti" 19. Faptul că Iuga Coriatovici ar fi descălecat sate şi oraşe, este caracteristic pentru întreaga lui familie, intru cât Coriatovicilor se atribue de istoricii ruşi reîntocmirea mai a tuturor cetăţilor din Podolia, precum: Bakota, Smotriciul, Cameniţa, Braşlavul, Viniţa 20. De aceea vedem că fratele lui Iuga, Teodor, este chemat în Maramureş; pentru a îrnpoporă şi ridica ţara, sărăcită şi aproape deşărtată prin emigrare a lui Bogdan 21. Facerea de ocoale în jurul satelor, însemnată de Ureche ca ceva neobişnuit, nu este decât sistemul slavon de întemeiere a aşezărilor omeneşti, toate prevăzute cu asemene întărituri 22, încât şi această particularitate ne face să atribuim lui Iuga 1, cele ce Ureche aduce despre Iuga cel din 1400. Apoi mai observăm şi modul cum cronicarul in­ troduce domnia lui Iuga prin o laudă, că s'ar fi arătat mai vrednic in toate, oare cum de şi străin. Tot lui Iuga Coriatovici trebue raportate şi spusele lui Ureche, că "ar fi trimis la patriarhia de Ohrida de a luat blago­ slovenie şi a pus mitropolit pe Teoctist" 23. Intoarcerea mo­ mentană a lui Laţcu la Catolicism, avuse de efect scoaterea bisericei moldovene de sub autoritatea mitropolitului de Haliciu, ceea ce papa ordonă să se facă de către cei doi trimişi ai lui, şi fiindcă în asemenea afacere, ascultarea ierarhică dela care atârnau încasarea veniturilor, era totdeauna intrebarea de că­ petenie, fără îndoială că trebue să admitem că odată cu înfiin­ ţarea episcopatului catolic în Siretiu, a încetat şi autoritatea mitropoliei din Haliciu asupra bisericei moldovene. Când vine Iuga Coriatovici la domnie in Moldova, el trebuia, ca principe ortodox şi pentru a'şi câştiga simpati.le ţărei, să restabilească iarăşi OI todoxismul in toată deplinătatea lui, care tot fusese zdruncinat prin aplecarea lui LlţCU către Catolicism. Intemeierea ,. Leloţiiseiele, p. 102. [ed. II, p. 136, ed, Giurescu p. 20]. 2. Karamsin . Hisioire de Russie traduile Cll ţrancais, V, p, 7. (Ed. Einer- ling). 21 Basllovltz, Noliiia ţ undoiionis Theodori Koriatowiis olim dueis de 11-1 uncacs, Cassovlae, 1799. 22 Pic, Zur rumănisch-unqcrischeti Streitţraqe, Leipzig, 1886, Capitolul "Die alt-slavischen Burgen", p. 148 ş. u. D. Popevici, Ocoalele Iuqaene In C01ZV. /it., XXIV, 1900, p. 1009, înţelege Jocul lui Ureche în sensul de cercuri admini­ strative şi ele aceea ar primi vai lanta locului dată de Şincai (ad-a. 1374) care po­ meneşte numai de oraşe, nu de sate. Interpretarea lui Popovici nu se loveşte, din cauza vorbei împrejur care se referă de sigur, nu la cercuri administrative ei la aşezări omeneşti: oraşe sau sate. Autenticitatea doc. din 1374 a fost bănuită de d. N. Iorga, Studii şi doc., V, P 597 şi unu . as L�lopisettle, p. 102, [ed. II, p. 136, ed, Glurescu, p, 20]. Acest mitro­ polit Teoctist 1, este altul decât Teoctist al II-lea, de pe timpul lui Ştefan cel Mare. [117] MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTEI<'AN CEL MARE 1288-14b7 117 unei mitropolii în Moldova este chiar după izvoarele greceşti pusă înnainte de 1381 24, încât din această împrejurare se în­ tăreşte faptul înfiinţărei unui scaun mitropolitan în Moldova pe timpul lui Iuga 1 25. Stăpânirea, de şi scurtă, a acestui energic principe în Moldova, avu de efect a consolida puterea Statului şi mai ales a însemna cu mai mare putere îndreptarea spre Or­ todoxism, după şovăiriIe către Catolicism de care fusese însoţite inceputurile _ sale. Petru Muşat 1:175 --1:391. -- Iuga fiind ucis, era vorba de a găsi iarăşi o viţă de domn pentru scaunul Moldovei, din care se stânsese familia lui Bogdan. Moldovenii o găsiră de astă dată la fraţii lor din Muntenia, de unde aduseră dinastia Muşă­ tesiilor. , Este mai întâiu înviderat că Muşăteştii erau străini de familia Bogdăneştilor, şi cea mai bună dovadă stă în împre­ jurarea că Roman Muşat fiul lui Costea Muşat şi fratele lui Petru, iea în căsătorie pe Anastasia, fiica lui Laţcu, ceea ce presupune o lipsă de înrudire sau una foarte îndepărtată între familia Muşăteştilor şi aceea a Bogdăneştilor 26. Despre originea acestei Iamilii din Muntenia, vorbeşte chiar numele ei de Muşat, care însamnă frumos şi se întâlneşte destul de des în Valachia ca nume de localitate: Muşăieşti, sate în Gorjiu, Argeş; Muşătoiu munte în Gorjiu ; Muşăiesc munte în Muscel. In Moldova este o singură localitate cu numele de Muşoia în judeţul Fălciului, în apropiere deci sau chiar în hotarul Munteniei vechi 27. In Muntenia însă, patria Muşăteştilor, singura familie princiară erau Basarabii. Muşăteştii, întru cât trebuiau şi ei să fie o viţă de domn, cătau deci a se fi înrudit şi ei cu Basarabii, şi despre această înrudire sunt mai multe urme care, toate împreună, aduc o convingere aproape deplina a faptului. . 2. Vezi insemnarea mitro polltlor în care Jigurează şi una pentru Maoro- vlahia in 1381, In Histori ae bizaniinae, Venet.lis, 172}!, XI, p. 351. Gf. Huntalvy Die Rurnănen urui ihre Anspriiche, Wien , 1883, p, 136. 2' Mai multe amărunţimi asupra bisericei române mai jos sub capitolul Biserica. Domnul E. Picot, Chronique d' Ureche, Paris, 1878, P- 35, fără cuvânt se întemeiază pc jură măntul depus de Petru Muşat regelui Poloniei tnnaintea mltropolltulul din Kien în 1387, pentru a tăgădui existenţa, la această dată, a unei mitropolii în Suceava .şi a combate deci înfiinţarea mitropoliei Moldovei de Iuga 1. .Iurământul fusese depus în Polonia, la Lemberg, perin tu-mare era :Iliresc lucru să se fi făcut înnaintea unui mitropolit din acea ţară. Vezi actul de închinare a lui Petru Muşat şi acel al boierilor săi din 1387 în Ullaultzkl, Mate-. ri olă dia istoria nzaimnali oinoşenii Roşii, Polşi Moldauii, Valochii i Turtzii v, XIV-XVI UV., Moscova, 1887, p. 1-2: "actum et datum in Lemburga ", 26 Şincai admite că Petru Muşat 31' fi fiul lui Laţcu (1, p. 357) ed, 1853. Atunci Roman fratele lui Petru Muşat, ar fi luat pe propria lui soră, Anastasta ; şi deci fiica lui Laţcu. Tot aşa susţine şi EngeJ. Gesch. del' Moldau, p. 112. 27 Frul1zescu, Dictionar geografie al României, s. v. [118] l1M ISTORIA ROMANILOR a b Rehusul her uldi c. Astfel mai întâi lista domnilor, alcătuită de Scarlatti pe la] 1753, pentru Constantin Mavrocordat, al cărui secretar era, listă redactată după documente vechi, spune despre Costea Muşat sau Muşatin cum îl numeşte ea, că "nu se ştie unde au domnit; se spune însă că s'ar trage din familia despoţilor re­ gilor Sârbiei", şi tot această origine o dă aceeaşi listă familiei Basarabilor 28, indusă probabil la această apropiere prin aso­ nanţa Între numele Basarab şi Sârb. Apoi marca de familie a Băsărăbeştilor era trei capete de Arab, provenită fără îndoială din finala numelui de Bas-arab, (arap, în popor, însamnăom negru) iar acea a Muşăteştilor care nu mai avea acel aş temeiu de a purta în ea asemene figuri, era cu toate acestea două capete de Arab 29. Se adauge la aceasta şi re­ laţiile cele de tot strânse ce existau în­ tre Mircea cel Mare şi Petru Muşat care mijloceşte încheierea tratatelor sale cu ���.�d�;;;;�' Polonii 30 şi arătarea lui Mircea' că ar 'ii fi Înrudit cu Iaghelonii cu care se nernu­ rise, prin căsătorie, Petru Muşat. Apoi Însuşi încuscrirea lui Petru Muşat cu mândra familie a regilor polo ni, fiind cumnatul lui Vladislav 31, arată învide­ rat că şi el trebuia să se tragă din viţă de domn, fără de care niciodată Iaghe­ lonii nu şi-ar fi dat pe rudele lor în căsă­ torie după nişte simple odrasle boie­ resti. 'Despre Costea Muşat, lista lui Scar­ latti spune precum am văzut că nu se ştie unde a domnit. Ureche, Cronica a) Al Basarabilor. putneană şi în deobşte izvoarele noastre b) Al Muşăteştilor. cele vechi, nu'l însamnă ca domn. Sin- gur pomelnicul de la Bistriţa, îl trece în lista voevozilor şi anume: Bogdan, Laţcu, Costea, Petru, Roman, toţi cu epitetul de 2S Pray, Disseriaiiones, p. 140. Hasdeu, Isi. crit., p, 84. s s Hasdeu, Isi. Crit., p. 95, pe care'l urmăm în acest punct si munte­ n ismulul dinastiei Musăteştilor. 3. Mai sus p. 104 şi 105. 3, Doc. din 1388 în Arh. ist., I, 1. p. 177 : "Vladislav face cunoscut... că cumnatul şi amicul nostru Petru Voevodul Moldovei, împrumutăndu-ne 4.000 ruble de argint italian, pe timp de 3 ant..., ne ohligăm către el, către fratele său Roman şi către copiii 101, de a le întoarce banii la termin, cu condlţie ca in cazul contrar să le rămână pentru acea sumă oraşul nostru Halicz, cu provincia". In textul tradus de Hasdeu stă ginere în loc de cumnat. Ziai, Însă însarnnă cumnat şi anume bărbutut surorei nu fratele soţiei. Comp. Onclul, în Conu. lit., XVIII, pag. 5. [119] )lOLDOVA pANĂ LA ŞTIWAN CEL MAR"; 1288-1457 119 voevoda 32. Fiind însă că, precum se ştie, nu întotdeauna acest epitet însamnă domnie, s'ar putea admite că Costea să fi fost tatăl bătrân al lui Petru şi Roman, care veni şi el în Moldova, când fiul său luă coroana şi fu onorat şi el cu titlul de voevod, ca tată al domnului, precum erau denumiţi cu acest titlu fiii dom­ nului ce nu domniau încă. Ar urma, din toată această discuţie, aproape siguranţa că, după Iuga Coriatovici, a apucat domnia Moldovei, un membru din familia Băsărăbeştilor din Muntenia. Petru Musat este arătat de Ureche că ar fi domnit lG ani. Se ştie despre el, cum am amintit mai sus, că urmă o po­ litică în totul conformă cu interesele lui Mircea cel Bătrân. Aşa am văzut că Petru trimite pe Dugoiu, împreună cu solii lui Mircea, la Vladislav regele Poloniei, pentru a încheia din partea lui Mircea tratatul de alianţă contra regelui Ungariei. Mult mai delicat şi mai greu deveni rolul lui Muşat, când trebui să desfacă până la un punct legătura cea încheiată cu Vladislav, atunci când Mircea începuse a se înclina către alianţa maghiară. Intr'adevăr noul tratat subsemnat atunci, prin care regele Poloniei se lega a nu putea pretinde ajutorul lui Mircea contra regelui Ungariei, decât dacă de mai în nainte îi va fi notificat pricinile războiului, şi aceste pricini vor fi fost în cuviinţa te de dieta polonă şi de divanul Munteniei, punea înviderat pe regele Poloniei în o poziţie de inferioritate faţă cu Mircea, cu atâta mai mult că Vladislav se mai obliga că la cazul când Mircea, încheind pace cu Ungurii, I'ar cuprinde şi pe el în tratat, regele polon să fie îndatorit a o primi. Acest triumf al politicei lui Mircea care oare cum dicta voinţa lui craiului Poloniei, fusese opera ghibace a diplomaţiei lui Petru Muşat. Tratatul din urmă fusese încheiat chiar în Suceava, şi la el luase parte în secret şi Petru Muşat, ceea ce se vede din clauzula finală, care prevedea că "de ar vrea ori Cine dintre aliaţi, măcar cum s'a primit în această alianţă, să se desbine de dânsa, atunci pe desbinatul ceilalţi aliaţi, după ice'I vor dojeni cu dinadinsul, să'l siliască a se ţinea de făgăduinţă pe deplin" 33. Se vede că Petru Muşat nu voise să iee făţiş parte la un act de duşmănie eventuală contra regelui Ungariei, şi că de aceea se întrodusese acea clauză care era însă îndestul de străvezie. Faţă cu Polonii Petru Muşat urma o politică paşnică şi de îndatoriri; se încuscriă cu familia regeascăşi imprumuta pe Vladislav cu 3.000 de ruble de argint. Actul fusese Întâi făcut pe 4.000 ruble, dar se vede că Petru neputând găsi această sumă, 32 Melchisedek, o uizit.ă, în Revisla lui Tocllescu, II, p. 59. Asupra In­ r udirli Muşeteştilor cu Basara bii. Vezi Hasdeu, IsI. Crit. 33 Doghiel, I.. p. 598: "quicumque confederatorum qualiterumque in confederatione sit receptus". [120] l:!O ISTORIA ROMÂNILOR trimite regelui numai 3.000 rugându'l să prefacă inscrisul pe suma împrumutată 34. Insemnătatea sumei pentru acele vre­ muri se vede mai întâi din faptul că ea constituia un împrumut între două state, apoi de pe aceea că abia atât se putu găsi de Petru Muşat În Moldova, spre a împrumuta pe cumnatul său; în sfârşit din amanetul constituit pentru siguranţa ei, întreaga provincie din jurul oraşului Haliciul. Roman Muşat, 1391-1394. - Petru Muşat lăsând mo­ ştenitori după cât se vede nevrâstnici, îi urmează în tron fratele său, Roman; Toate cronicele spun despre acest domn, că a domnit 3 ani. El se căsătoreşte cu Anastasia, fiica lui Laţcu Vodă, din care căsătorie se născură şase copii unul din ei fiind domnul de mai târziu Alexandru cel Bun 35. Roman se inti­ tulează cu mare pompă: "eu marele autocrat Ioan Roman voevod stăpânind ţara Moldovei dela munte până la mare"; descalecă oraşul Roman ce poartă de atunci numele lui, şi care în documentele vechi este arătat ca oraşul lui Roman nodă. In 1392 el dă un document prin care răsplăteşte vitejia unui Ianoş, dăruindu'i trei sate pe S'retiu : Ciursăceuţii, Vladimi­ răuţii şi Bucurăuţii, pe credinţa lui, a fiilor săi, Alexandru şi Bogdan, şi a mai multor boieri înşiraţi în document 36. In 1393 găsim pe Roman că jură credinţă regelui polon 37. Şincai, luându-se după Bonfinius şi Leunclavius, pune între Petru şi Roman pe unul Ştefan Vodă 38. Bonfinius anume spune că în 1390, regele unguresc Sigismund, în al 4-lea an al domniei sale, a făcut o expediţie contra lui Ştefan al Moldovei. Această ştiinţă este neexactă, întru cât în acel an se încheie tratatul dintre Mircea şi Vladislav, prin intermediul lui Petru Muşat. Leunclavius, în analelele turceşti, spune iarăşi că la 1392, s'ar fi resculat Moldovenii contra lui Ştefan, pentrucă el ar fi năzuit la ajutor turcesc, notiţă combătută prin docu­ mentul din 1392 şi actul de închinare din 1393, care emanând ambele dela Roman, exclud putinţa unei domnii intermediare. Rămâne deci să admitem numai succesiunea indicată de cro­ nica putneană, pornelnicul dela Bistriţa, Ureche şi mitropolitul Dosoteiu, in pomelnicul său versuit, care nu cunosc pe un domn .. Arh. ist., I, 1. p. 177. :" Lista lui Scarlatti în Pray, Dissertaiioncs, p. HO.Tot aşa se atlă tn­ .şiraţl domnii In pomelnlcul versuit al mitropolitulul Dosofteiu. Vezi Melchi­ sedek, Cron. Romanului,.r, p. 8. Comp. Letopiseiele, I, p. 100 [ed, II, p, 134, ed. Giurescu p. 17], şi un document dela Alexandru cel Bun, care pomeneşte pe muma lui, doamna Anastasia (Melchlsedek, Ibidem, p, 103). 30 Ar h. ist., I, 1, p, 19: Doc. din 1392 Martie în 30 "în al nostru oraş al lui Rotiuui vodă". 37 Doghiel, 1. p. 599. as Şincai, I. p. 357, cd. 1853. [121] MOLDOVA PÂNĂ I.A ŞTE�'AN CEL MARE 1288-1407 121 Ştefan între Petru şi Roman, ci pun pe acest Ştefan după Roman, unde este dovedit şi documentul 39. Roman Vodă este însă scos cu puterea din domnie de către fratele său Ştefan 1 Muşat. Ştefan 1 l\'Iuşat şi fiii lui, Ştefan al II-lea şi Petru al II-lea, 1395-1399. - In 1395 găsim pe acest Ştefan fratele lui Ro­ man, duşmănit foarte rău de Unguri care duc contra lui două expediţii, una în 1395 şi a doua în 13974°, duşmănie ce împinge pe Ştefan în spre Poloni, către care se poartă foarte supus, ceea ce se pare r ă a provenit din cauza că aceştia îi ajutaseră la detronarea lui Roman. Aşa el trimite Îndată după suirea lui în scaun pe mai mulţi boieri care îăgăduesc, că voevodul Ştefan va veni la regele Vladislav şi va depune jurământul de credinţă iar dacă câţiva din sfetnici nu vor veni, ei vor depune jurărnântul înnaintea solilor regelui. In acelaş an găsim şi ju­ rământul lui Ştefan însuşi 41. Puţin timp Însă după prestarea jurământului, Ştefan iesă din domnie, nu se ştie pentru ce. lăsând doi fii, pe Ştefan al II-lea şi Petru al II-lea Între care izbucneşte o luptă pentru tron, în care luptă se amestecă Polonii, făcând să cadă tot mai mult Moldova sub ei. Petru anume este primit de boieri, iar Ştefan care era mai mare cere ajutor dela Poloni, şi intră în Moldova. Petru pune însă să taie copacii în pădurea Sepenicului, unde întrând Polonii, sunt cumplit stâlciţi şi măcelăriţi prin prăvălire a copacilor peste ei. Acest fapt raportat de istoricul polon Dlugoş, este de admis ca ade­ vărat, fiind o împrejurare care interesa istoria Poloniei, şi apoi, pe lângă aceasta, concordă pe deplin cu arătările cronicilor moldovene, care toate pomenesc despre asemenea luptă 42. Dlugoş însă face o confusie, când pune acest fapt la 1359, pe timpul lui Cazimir cel Mare (1352 -1370), de oarece pe atunci domnia în Moldova Bogdan întemeietorul ei, nu fiii lui Ştefan, 03 Şincai, I, p. 357. D. 1. Ursu, Relaţiile Moldovei cu Polonia, p. 30, do­ vedeşte că expediţka lui Sigismund trebue pusă nu la anul 1390 ci la 1394 sau. 1395. Vezi nota Ulm. 40 Hurm., Doc., XV, 1). 4: "Sigisl11undus praecipue contra Stephanum terre nostre Moldnvane voevodum", In 1397 al tă expediţie contra lui Ştefan. Ibidem, I, 2. p. 352. 41 Doghiel, l, p. 599 . .. Dlugosz, Historia ad armum 1359. p. 1123 Corup. Ureche în Letoptseie, 1, p.100 [eel. II, p. 134, ed, Giurescu 17J. Neculai Costin în adnotările la Ureche, Ibidem, p, 101. [ed. II, p. 135]. Cant.emr, Descriptio Molâ., p. 40. Numai Cronica puineană nu'i cunoaşte, Ne pare netndreptăţit, după asemenea mărturii, a pune în îndoială existenţa acestor doi fii ai lui Ştefan I, cum face Onciul în Conv. lil., XX. p. 276, cu a tâta mai mult că despre ei se povesteşte un fapt, care tre­ buise să lase o adâncă înttpăr îre în mintea Polonilor, Ursu, Relaiilile Moldovei cu Polonia, p. 16, vede în' Ştefan pe nepotul lui Bogdan descălecătorul, din doc. din 1349, căruia Bogdan ca tovarăş de răscoală contra Ungurilor, i-ar fi Incuvilnţat o parte de ţară. Pe nepotul lui Bogdan nu'l chiamă însă Ştefan", ci Stati (mai sus, p. 38-40). [122] 122 IS1'ORIA ROMÂNILOR ce n'au putut veni decât la 1395, după retragerea tatălui lor Ştefan, adeverit documenta! în acest an. Neculai Costin lămu­ reşte însă greşeala istoricului polon. El zice: "Petru Vodă fra­ tele lui Ştefan Vodă, după gâlceava ce a avut.'o cu Leşii, pe urmă s'a aşezat, şi singur Petru Vodă în zilele acestui craiu Vladislav Iaqhellon, au mers la Leov împreună cu boierii ţărei. Acolo aflând pe craiul, s'a aşezat legătura de pace de ambele părţi, căci Petru Vodă văzuse că crăiia Ungariei rămăsese la moartea lui Ludovic fără craiu, şi s'a închinat suh ascultarea lui Vladislav craiului leşesc". Aşa dar întâmplarea pe care Dlugoş o pune greşit pe timpul lui Cazimir cel Mare, Neculai Costin o aşează unde se cuvine, sub Vladislav Iaghello. Insă şi Neculai Costin face altă amestecare, anume iea pe acest Petru al II-lea drept Petru I Muşat, spunând că ar fi luat parte la tratările de alianţă între Mircea şi Vladislav. Roman a doua oară, 1399-1400, revine pentru câteva luni în scaun după alungarea ambilor săi nepoţi şi această domnie efemeră se sf'ârşeşte prin înlocuirea cu o alta tot atât de scurtă, aceea a lui Iuga al II-lea, fiul lui Roman 43. După cum vedem, domniile Muşăteştilor, cu bun început prin aceea a lui Petru Muşat care ţine 16 ani, se strică în curând, prin împărecherea între membrii acestei familii: Roman scos de Ştefan acesta răpus de propriii lui fii între care izbucneşte o crâncenă luptă, şi care sunt alungaţi arnândoi de unchiul lor Roman ce fusese răsturnat de părintele lor Ştefan. Mai trebuia Moldova să mai sufere încă o zvârcolire sub Iuga al II-lea fiul lui Roman, până să se liniştească un moment sub domnia lui Alexandru cel Bun, popas pe calea suferinţelor care reîncep mai vajnice şi mai cumplite pentru a părea că se vor stânge în domnia cea lungă şi glorioasă a lui Ştefan cel Mare. Iuga al II-lea, 1400-1401. - Acest domn, predecesorul lui Alexandru cel Bun, nu trebue amestecat cu Iuga Coriatovici, .care domneşte dela 1374-1375. El nu este un principe străin ca vrednicul Litvan, ce stătuse un an pe tronul Moldovei, ci fiul lui Roman I, după cum se vede dintr'un document din 28 Noemvre 1400, dat de Iuga şi de fraţii lui, Alexandru şi Bogdan lui Ţiban "ce au slujit mai lnnainte Întru sfinţi odihniţilor pă- 43 Un doc. dela Roman din 1399 Wickenhauser (Mold. 1, p.241) dă copii lui, pe Alexandru şi Bogdan. Eră deci Roman cel din 1391. Alt doc. din 1400 arată pe Ivaşcu fiul lui Petru (Muşat) garantează regelui pentru Roman fratele lui Petru: "Ivasco Petri Palat ini Moldaviae f il ius et WiIczo (Vâlcea bo­ ierul) fidejubent Regi pro Romane fratri suo" (stzo se referă la Petru şi nu, al Ivaşcu) Doghiel, 1, p. 600, rezumat, Actul origlnel în Ulia nitzki , p. 11. [123] MOLDOVA pANĂ l,A ŞTE�'AN CEL MARit 1288-1457 12:3 rinielui nostru, lui Petru Voevod şi lui Roman Voevod i Ştefan Voevod" 44. Documentul fiind păstrat numai într'o traducere rău făcută, dă loc la ,greutăţi de înţelegere. Din fraza "ce au slujit mai înnainte întru sfinţi odihniţilor părintelui nostru, (in Joc de părinţilor noştri), lui Petru Voevod şi lui Roman 1 Voevod i Ştefan Voevod ", nu se poate cunoaşte care din aceşti trei era părintele lui Iuga. Din împrejurarea Însă că Iuga arată de fraţi ai săi pe Alexandru şi pe Bogdan, cunoscuţi. din docu­ mentul lui Roman din 1392, ca fii ai lui, reiesă într'un mod evident că şi Iuga cel din 1400 este fiul lui Roman I4.5. S'ar putea părea curios cum de, în documentul din 1392 şi în acel din 1393 rămase dela Roman I, şi care arată de fii ai săi.pe Alexandru şi pe Bogdan, nu se aminteşte şi Iuga ca al treilea al său fiu. O asemenea omitere îşi poate avea temeiul său de a fi, în vre o rivalitate dintre tată şi fiu, rivalitate ce se adevereşte din de­ tronarea lui Roman de fiul său Iuga al II-lea, precum am văzut mai sus şi pe Mircea că nu aminteşte în hrisoavele sale pe fiul său Vlad, urgisit de el din pricina răsvrătitoarei sale purtări, ci numai cât pe Mihail, ca şi când numai pe dânsul rar fi avut; Iuga al II-lea se vede că se impăcase cu Ştefan I fratele şi răsturnătorul tatălui său, şi cu fiii lui. Dară în timpurile de atunci, când compeţirile pentru domnie închegau şi desfăceau de azi până mâni prietenia şi duşrnăniile, asemenea întoarcere a simţimintelor nu trebue de loc să ne pună în mirare. Am văzut pe Ivaşcu stăruind la Poloni, pentru alungarea lui Iuga. Cobori­ torii lui Roman Muşat erau după cât se vede mai înduşmăniţi cu acei ai lui Petru Muşat, decât cu familia lui Ştefan Muşat, pe care Iuga se sprijinia tocmai spre a putea răpune silinţele lui Ivaşcu, De aceea întâlnim petrecând la curtea lui Iuga pe Ştefan H Acest document interesant, deşi păstrat numai în o traducere mai nouă. este înviderat autentic, întru cât corespunde în data lui domniei lui Iuga al II-lea, şi aminteşte în el pc fraţii lui Alexandru şi Bogdan, ca şi documentul nedatat, dar care se rapoartă îuviderat tot la acest domnitor, publicat în A .. rliin a r oma­ neoscă şi pe care îl vom aduce la pag. urm. Documentul se află în Arhiva SI" Spiridoti, documentele moşiei Băceşii, şi a fost publicat de mine, În Revista ll"li 'I'ocilescu, IV, p. 7.1'1. , '15 Doc. din 1392 în Arhiva ist., I, 1, p, 19 : "cu marele autocrat .. _ }\0111an voevo d ... împreună cu fii mei Alexandru şi Bogdan". Acel din 1393 în Wicken­ luuiser Mold a, p. 170: "der grosse Selbstherrscheude Hospodin Iw Roman \'oe­ vod mit unserem Soluic Alexander mit unserem Soluie Bogdan". Doc. din 1400 ArI!. SI. Spiridoti în Revista lui Tocilescu, IV, p. 714: "Cu mila lui Dumnezeu noi Iuga Voevod domnul ţărei Moldovei, cu fratii domniei mele, Domnul Alexandru şi domnul Bogdan". D. Onciul, care susţinuse cu orice preţ Identttatca ambilor Iuga , credea că titlul de frati, dat de Iuga lui Alexandru şi Bogdan ar fi o formulă de curtenire (Conv. iit., XX, p, 271). Aceasta ne aduce aminte pe D-l Pic, care susţine că papa făcea complimente lui Io niţă domnul Rom âno-Butgarilor, cănd îi s pun eă că'i de origine romană. VoI. I, p. 603. D. Onciul a revenit în urmă la părerea noastră asupra existenţei celor doi Iuga. Vezi Datele cronicilor mold" în .An. Acad. rom., II, tom. XVII, 1901. [124] 124 ISTORIA ROMANILOR Muşat, fostul domn al Moldovei, şi pe fii lui, cărora probabil ruga le va fi dat o parte din ţară în administraţia lor, după chipul pe care. îl vom vedea aplicat de mai multe ori mai târziu, între coborîtorii lui Alexandru cel Bun. Un document dela Iuga Vodă, fără dată, este întărit pe credinţa sa şi a fiilor săi şi pe credinţa lui Ştefan Voevod şi a fiilor lui, precum şi, pe credinţa lui Alexandru şi a lui Bogdan (fraţii lui ruga) 46. Pe timpul lui ruga al II-lea, lupta între biserica moldo­ venească contra pretenţiilor patriarhului de Constantinopole luase un caracter de tot ascuţit. Mircea cel Bătrân al Munteniei fiind pe atunci în bune relaţiuni cu capul bisericei creştine din Ţarigrad, scoate pe ruga din scaun, şi îl duce prins în Muntenia; iar în locul lui pune domn în Moldova pe fratele lui ruga şi fiul lui Roman r, Alexandru cel Bun 47. Se vede însă că la început Alexandru nu a încăput decât în o parte din ţară, de oarece găsim un document dat de el în Iunie 1400, iar dela ruga care precede doar pe Alexandru, un document din 28 Noetnbrie acelaş an. Se vede că Alexandu ocupase la început numai o parte din Moldova şi că Mircea i'a ajutat la dobândirea întregului 48. Pe când Mutnenia începe prin un şir de domni energiei, care culminează în eroi cuI Mircea, în Moldova vedem din po­ trivă o succesiune de domnitori slabi şi bicisnici care se Întrec în înjosire faţă cu curtea polonă, Certele pentru domnie care •• Publicat de lVl. Kogălniceanu in Arhiva românească, I, p. 14. " Cantemir, Descr. Mold., p. 40, raportează până la un punct adevărul asupra lui Iuga al II-lea, amestecând fapte reale cu idei greşite. Hasdeu (Isi. crit., p. 91) raportează scoaterea lui Iuga al II-lea la cel 1 din 1374, susţinând că Mircea ar fi procurat astfel scaunul Moldovei Muşăteştilor rudeniilor sale. Dar In 1374 nu domnia Mircea cel Mare, care se suie in tron abia in 1386, şi spusele lui Ureche că "Iuga vodă a domnit 2 ani şi l'au luat Mircea vodă, domnul mun­ Lenesc, la sine" (Letopiseţele, 1, p. 102 nu rnvoesc ipoteza lui Haşdeu, că Mircea ar fi comandat oştirile tătâne-său, Radu al II-lea. '8 Doc. lui Alexandru cel Bun needlt, la Acad. rom. citat de 1. Bogdan Conv. lil., XXXV, 1901, p. 360 nota. Acel al lui luga, mai sus, p. 123. Dăm aici arborele genealogie al primilor Muşăteşti. Cosiea Muşat /\ 4. Ştefan 11- 5. Pelru. 11 1395 1395-1399 -----------?>------�-- ----- .> � 1- l;elru Muşai 2. Roman 1 Muşai '" Ana sta sia 3_ Ştefan 1 Muşai 1375---1391 1391-1394 fata lui Laţ cu 1395 1\\ / ,06. Roman l1--·lvaşcu 7 .1uga 11-8. Alex. c. Bun-Bogdan 1399�1400 1400--1401 1400-1432 [125] MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTE�'AN CEL MARE 1288-1457 125 ieau naştere în Muntenia cu moartea lui Mircea, în Moldova se ivesc îndată după stângerea scurtei vieţi a dinastiei Bogdă­ neştilor. Moldova fiind mult mai slab organizată, se explică de aici predomnirea Munteniei în valea Dunărei. Această su­ perioritate a Munteniiei în primii ani al existenţei statelor ro­ mâne, era însă neapărată, dacă era scris acestor state să trăiască şi să se desvolte ; căci pericolele care ameninţau Moldova erau departe de a se putea asemăna cu acele ce ridicau braţul asupra surorei sale. Polonii se mulţămiau, în mândria lor, cu recunoaş­ terea supremaţiei. Ceea ce ei vroiau erau mai ales repeţite acte de închinare. Din spre Unguri care slăhiau tot mai mult preten­ ţiile lor, Moldova era, apărată prin massa mult mai compactă a Carpaţilor, decât acei ce apărau pe Muntenia. Pe lângă Poloni, mai turburau din când în când liniştea desvoltare a ţărei Mol­ dovei, năvălirile tătăreşti care, cu cât ţara se îmbogăţiă şi se împoporă, cu atâta trebuiau să devină mai dese şi mai pierză­ toare. Din contră Muntenia era ameninţată la început de Unguri care tindeau să zdrobească chiar forma de vie aţă ce SE: înjghebase pe pământul ei. Apoi abeă se mântuise de această ameninţare, şi Turcii, spaima Europei, înnaintau, ca lava revărsată de un vulcan ca să destrugă şi să înghită tot ce le sta înnainte, şi primul stat ce se oferea privirilor lor, când căutau spre Europa, era acest mic dar bărbătesc Stat al Munteniei care ştiu să pună de mai multe ori în cumpănă izbânzile Turcilor. Muntenia luptă şi căzu. Veniă rândul Moldovei. Şi ea, la timpul trebuincios, produse omul de care avea nevoie. Innainte însă de 3 ajunge la el, mai avem de cercetat o figură interesantă, aceea a organi­ zatorului statului moldovan, Alexandru cel Bun, apoi iar o pe­ rioadă de friguri nesănătoase, în contra cărora, ca o puternică reacţie, apare deodată înnaintea răsăritului înminunat figura măreaţă şi legendară a lui Ştefan cel Mare. 2. ALEXANDRU CEL BUN HOG-143249) Anii cei dintăi 50. - In 1400 istoria Moldovei intră, cu Alexandru cel Bun, într'un vad liniştit, după furtunoasele timpuri petrecute sub predecesorii săi. In locul schimbărei dese şi prăpăstuite a domnilor de până acuma, se aşază o domni� 49 In acest capitol ne vom ocupa mai al�s cu istoria politică a Moldovei, lăsând expunerea culturet şi organizărei pentru cel următor, în care le vom trata deodată cu acele privitoare pe Muntenia. Pentru istoria politică am întrebuinţat mai ales scrierea d-lor E. Picot şi G. Bengescu, Alexandre le Bon, Vienne, 1882. 60 Timpul când a domnit Alexandru cel Bun foarte încurcat în cronici a fost determinat aşa cum e in text de Onciul. Vezi şi Ursu, Relaţiile cu Polo­ nia, p. 33. [126] 126 18TORIA I�OMÂNII.()R statornică care ţine 32 de ani, în care timp Moldova poate să răsufle şi să întăriască puterile şi aşezămintele ei. Puţin însem­ nată prin fapte războinice, domnia lui Alexandru cel Bun !:le deosebeşte prin încercări de organizare în mai multe ramuri. Dacă Bogdan fu întemeietorul militar al Moldovei, Alexandru poate trece cu 'drept cuvânt ca acel ce aşăză pe trainice temelii viaţa viitoare a tânăr ului Stat. La venirea lui Alexandru în scaunul Moldovei, ţara eră ruinată prin luptele necontenite petrecute între domnii ce fuseseră innaintea lui. In privinţa politică, ea căzuse cu totul sub Polo ni -=�. care îşi luaseră chiar dreptul de a o privi ca o parte întregitoare a monarhiei lor. Astfel găsim în anul 1401, puţin după ce Ale­ xandru se urcă pe tron, regele Vladislav Iaghello dă fratelui său, Swidrighel rămas duce de Litvania, întinse proprietă-ţi atât în Polonia cât şi în Moldova 51. Fiind pus de Mircea în scaun, care avea interes de a 'şi recâştigă şi păstra prietenia Polonilor, cam turburată din cauza încheierei tratatului de aliantă a lui Mircea cu Sigismund, Alexandru poate în toată liniştea să se pună bine cu acest regat, fără de învoirea căruia chiar cu greu ar fi putut păstra coroana Moldovei. Chiar în anul 1402 Ale-l xandru, cu voinţa divanului său, jură credinţă regelui Vladislav\ în Suceava, cu condiţie ca regele să nu mai susţină alt pretendent.] . Regele însă, nesigur pe veşnica nestatornicie a Moldovenilor, 1 . obligă pe unii din boierii fruntaşi al lui Alexandru să jure deosebit credinţă lui şi regatului Poloniei, chiar şi atunci când palatinul . cf Alexandru s'ar răscula în contra lui 52. Faţă însă cu caracterul cel paşnic şi supus al lui Alexandru, asemene îngrijiri erau de prisos. El mulţămeşte în totul placul Polonilor care cereau mereu repetate închinări. In 1404 Alexandru se duce în per- - soană Ia Cameniţa, pentru a recunoaşte legăturile de vasali- tate. In 6 Octomvrie 1407 el se află din nou în Lemberg, în-] soţit. d� ce.i !TIa! îl�nalţi sf�tnici, pentru ,:'l reînnoi. legăturile de \" credinţă, ŞI jurărnântul lUI este repetat 111 1415 ş11419 53. J Intre îndatoririle ce'i impunea supunerea lui către Poloni, era mai ales ajutorul armat la expediţii1e lor. Izbucnind răz­ boiul Între Polonia şi Cavalerii Teutoni în 1410, aceştia ajutaţi de împăratul Sigismund, Vladislav ridică o armată compusă s t Cronica lui 10110nn von Posilgc, 1360-1'119, în Scriptor es rerutti prus­ sicarum, III, Leipzig, 1866, p. 244, anno 1401 : "cler Koning von Polen gap im (Iagil sin Bruder) vil Landcs in cler w oliaclue und Porlolyen". Ap. Picot, p. 2 . a , Doghiel, 1, p. 600: "CostaVaJachus nobilis, promitttt fidelitatem Via­ dislao regi et reguo Poloniae, el si ror+e palattnus eius rehellare vellet, se non votle assistere ei". s a .Jurămintele din 1404, 1407 şi 1419 la Doghlel, I, p, 600. Acte întregi a închlnărllor din 1404 şi 1407 se află reproduse după orIglnalele din arhivele ""'" Moscovei de Ulia nitzk i, p. 15 şi 16. Inchinarea clin 1415 la Engel, GeseI!. der Mal- dau, p. 117. [127] MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTEFAN CEL MARI!l 1288--1457 127 din Poloni, Boemi, Silesieni, Litvani, Ruşi, Tatari şi Valahi. Această unire a Ungariei cu Cavalerii Teutoni contra Poloniei'] explică reînnoirea în 1411 a tratatului de alianţă Între Polonia � cu Mircea al Munteniei 54. Tot atunci Alexandru ajută pe Vladislav şi cu bani, îndeplinind restul împrumutului celor 4.000 de ruble făgăduit de Petru Muşat lui Iaghello, din care însă Muşat nu apucase a-i da decât 3.000. Pentru restul de 1.000 de ruble regele polon dă lui Alexandru ca amanetrSneatinulţ Colomea şi Pocuţia 55, aşa că întreg ţinutul mărginaş al Polomelcătre nordul Moldovei, numit Pocuţia, era zălogit acesteia. Nu se gândiau atunci domnii Moldovei, că siguranţa luată de ei pentru banii lor, va sluji mai târziu de îndreptăţire Austriei pentru răpirea Bucovinei, şi a'şi creeă titluri Juridice asupra acestei ţări, pretextând - is­ toria era cam încurcată - nu că Moldova ar fi avut drepturi asupra Pocuţiei, ci Pocuţia asupra Moldovei. Cu toată această purtare atât de îndatoritoare către regele polon, acesta găseşte de cuviinţă a călca el îndatoririle de cre­ dinţă pe care, după dreptul feodal, era dator nu numai vasalul să le păstreze către suzeran ci şi acesta către vasal. Anume în 1411 se face o împăcare între Ungaria şi Polonia, urmată de un tratat încheiat la Lublau, lângă graniţele Ungariei, în 15 Mart 1412, în care se prevăd următoarele condiţii privitoare la Moldova. Impăratul Sigismund consimţiă a recunoaşte regelui Vladislav , drepturile sale de suzeran asupra Moldovei. In cazul însă când Ungaria ar fi ameninţată de către Turci; Alexandru trehuiă vsă'şi pună toate puterile sale în slujba împăratului, ŞI Vladislav sc lega el însuşi de a îndatori la aceasta pe vasalul său. In cazul însă când voevodul Moldovei ar refuza de a se supune el era să fie scos, şi ţara lui împărţită între ambele state, după o linie ce ar începe dela munţii ungureşti ce vin Între Moldova şi ţinutul Sepenicului lângă Siretiu, şi trecând printre Iaşi şi Bârlad, s'ar opri la Marea Neagră, Între Chilia şi Cetatea Albă. Partea de asupra liniei ar veni lui Vladislav ; cea de desupt VUi Sigismund. Cinci ani după moartea unuia din regi, trebuia să .. Cronica lui Laurent Blumenau În Scripiores rerum prussicarum, 1 V 57: "Hoc ipsum rex Iagil quondam magnus dux Li tvaniae vindicare ratus , coa dunatls ex Polonia Bohemia, Slesia Litvania, Samogittia, Rusia, Tartharia et Valachia, (adecă Moldova) agmlnibus, per Mosaviam exercitum fortissimum ducendo, castra metatus est apud Gilgenburg, Prussiae oppidum". Ap, Picot, pag. 7. 6. Inventarium omnium el situjulor u m priuileqior utn, titterarum, diplomalum quaecunque in Arcliioo Reqni in wce Cracooiensi continentul', Parisiis, (Repro­ dus de Hasdeu, ArI!. isi., II, p. 49 şi urm.) p. 52 : .,Litterae recognitionis Vla­ dlslai regts quod miile ruhlos argenti ab Alexandro palatino Moldaviae mutuo acceperit, cum promissione intra blennium solutionls, intertm autem Sniatyn , Kolomyjaet, Pokucte piguoris loco palatiuus tenebit". Actul Îutreg slavon din 1411 tu Ulianitzki, p. 20. . [128] 128 ISTORIA ROMÂNILOR se întruniască o comisie mixtă care să hotărască, la care din cele două State contractante Moldova trebuia să rărnână vasală 56. Alexandru necunoscând acel tratat care desigur că s'a ţinut tăinuit de el, urmează înnainte a păstra credinţa regelui polon, dându'i trupe în ajutor în anul 141457 şi depunând în 1415 jurământul, după cum s'a arătat. Cele uneltite contra domnului Moldovei nu tinură mult. Relaţiile dintre Vladislav şi Sigismund.ise înăsprisă din nou, şi când în 1419 Alexandru cel Bun veni să depună iarăşi jurământul regelui Vladislav, el trebui să făgăduiască suzeranului său ajutor la vreme de nevoe în contra regelui unguresc 58. Tratatul dela Lublau se desfiinţase. In 1420, Turcii' după ce aduc pe Dan al II-lea în Muntenia, năvălesc şi pradă sudul Moldovei. Ale­ xandru trimite după grabnic ajutor trei stafete una după alta la regele Vladislav. Este-de primit că Alexandru va fi îndepărtat primejdia prin nişte daruri, lucru ce se întăreşte prin împreju­ rarea că, de acolo înnainte până la 1456 relaţiile între Moldova şi Otomani nu sunt duşmănoase 59. Căsătoria lui Alexandru cel Bun. - Alexandru cel Bun fusese căsătorit întâia oară euo princesă maghiară, din Transil­ vania, Margareta de 'Lozonţ, fiica lui Ştefan de Lozont, voevodul acelei ţări. Trimisul papei, Bandini, care făcu O-v-iilt!.� biseri­ cilor catolice din Moldova în anul 1646, spune că a. văzut la: Baia piatra mormântală a acestei soţii 'a domnului .rnoldovan, pentru care Alexandru zidise chiar acolo mănăstirea catolică, " Doghiel, I, p. 47: "Ql1i (Alexander) si de mandate memorat! dominî Vladislal regis ut praeltbatur in succursum contra Tur eas recusaret, ex tune nos ambo ipsurn vajvndam Moldavem ab codem removere et ditioni nostre su h-' jugare obtemtamque intel' nos .reges dividere : quod forum Iasznazathar (Iasi) in sinistra parte situm mancat pro eoclem domino Vladislao Polouiae rege ; forum vero seu villa Bortath in dextra par ta sita maneat nohis Sigismundo, Fejer var alias .Belgrad cum aequali medietate pro Vlad islao, Kilia cum aequali medietate pro nobis Siglsmundo. Ubi autem prnef'atus Molrlavus constanter et fideliter mandata per praefatum dominlum Vladislaum rcgem uhi injungenda in Ilostnuu subsiclium et snceursum adimplehit,. tune praedieta totaJis tene Moldoviae rc­ mallebit apud eundem etiam post obitum alterius nostrul1l regem pl'aedictorum ad quinquennimn sub foedere treugarum praedictarum, salvo iure padis ntl'ius­ que". Textul Intru cfltva deosebit In formă In Ulianitzki, p. 22 . ., Cronica lui I. de Posilge In Scriplores rerum pl'ussicarLlI1l, III, p.340, a jJ. Picot, 14 n. 1. " Inventar ap. Hasdeu, firil. isi., IT, p. :12 : "LiUerae homagii Vladislao regi Poloniae ab Alexandro palatino el proceribus Valachiae praestiti, iisdem societas contre om nes hostes, nominatim ,. ero contra regcm Hungariac, initux". Doghiel, r, p. 600. • 59 Vezi scrisoarea lui VhHlislav ctltrc Sigismund din- 1420 În UJinnitzki, p.25. Comp. Giurăscn, Capilula{iile Jl1�oldovei, 1908, p. 54 şi Ul'11l. Unele izvoare spun chiar că nu numai Muntenia dar şi Moldova" vectigul annuum illi praestatuo". Solul Poloniei din 145,t către ducele de Ratishona, Hurm., Doc., II, 2, p. 52 [129] MOLDOVA PÂNĂ LA Ş'l'EI"AN CEL MARE 1288-1Ml7 129 în care dânsa fu îngropată în anul 1410. A doua soţie a lui Ale­ xandru cel Bun este Neacşa sau Ana 60. In timpul domniei sale, Alexandru cel Bun, stătu în legături de familie cu Ungurii şi în bune relaţii politice cu Polonii. ceea ce explică în destul domnia lui cea liniştită. După moartea soţiei sale de a doua Neacşa, el caută o nouă legătură de căsătorie �la Poloni, luând de soţie în 1411 pe Ringala sau Maria, �� . regelui Vladislav. Deşi atare însoţire nu'l apără deocamdată de pericolul tratatului dela Lublau se vede că Alexandru cel Bun lucrase înţelept, încuscrindu-se cu Polonii ; de oarece aceste Ruinele de la Baia relaţii de familie îi făcură să. menţină .credinţa către Polo ni, contribuind astfel la desfacerea acelui tratat: Este îndestul de însemnat că chiar din primele timpuri ale constituirei Statelor române, când ideea religioasă era Încă 60 Vezi Anton Kuiz în Mtujazin [iir Gcscliichtc, Lileralur [lud alte Dwk­ [lud Merkiutirdiqkeiten. Siebcnbiuqcns, II, 18;1(;; unde autorul discută pe larg deja p. 12 înainte chestiunea dacă Margareta de Lozonţ a fost soţia lui Ştefan cel Mare, după cum pretind unii, şi dovedeşte că a fost aceea a lui Alexandru cel Bun. Intre alte dovezi aduce şi relaţia lui Balldilli (p, 15): ',In medio ecclesiae Bajensis est Baptisterium cum uno aureo cnndelahr o sub quo Baptisterio [acet Margaretha iJla, vcre gcmma prectosa, moldavlcnrum ecclcsinrum Iundatrlx (adecă a celor ., catolice) cui hoc cpitaphium _'d cornu dextrum altor ls in sanctuarto adscriptum lcgitur : "Anno MCCCCX, hoc Lemplum in honorern beatisshnae Mariae vlrgiu ls de dicutum ab illustr lsslmo principe Alexnndro Vajevoda aedificatum est una cum monasterio Moldnviensi cujus plac memoriae conjux Margaretha sub fon,te baptlsmatis sepulta est. Requiescat in vitae aeternae resurrectlonem. Amen". Textul lui Bandinus publicat de Ureche în .4.11. Acad. rom., II, tom. XVI, 1895, Jl. XCI. Asupra Neacşii moartă la 2 Novembre 1418, vezi Melchisedek, Inscripţii, A. D, Xenopol. Istor-Ia Româm lor. Vol. ItI. 9 [130] 130 ISTOlt!i\ ROMANILOR atât de puternică, să întâlnim atât în Muntenia pe Alexandru Basarab, ţinând în căsătorie pe catolica Clara, cât şi în Moldova pe Alexandru cel Bun, ţinând, elin 5 femei ale lui, două catolice pe Margareta şi pe Ringala 61, dovadă că simţul politic era încă de pe atunci puternic desvoltat la Români, şi că ei puneau mai presus existenţa şi întărirea Statului lor decât credinţele reli­ gioase. II II II II II Margareta de Loxonţ, soţia lui Alexandru cel Bun. Inriurirea exercitată însă de cele două femei catolice asupra lui Alexandru, trebuia să'l împingă dela sine la întinderea şi lăţirea Eatolicismului în Moldova. După cât s'ar părea, către sfârşitul domniei lui, credinţa apusană făcuse atât de mare pro­ gres în Moldova, încât aju nsese chiar a converti pe Mitropolitul " Cele;) femei ale lui Alexandru cel Bun au fost: .Margareta de Lozonţ., Neacşa sau Ana mama lui Illaş, Ringala hotezată Maria, Marina mama lui Petru, St auca sau Stana mama Tui Ştefan. Nicolaesc u, Doc. slal!(J-rom., p. 87-88. [131] MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTEFAN CEL MARE 1288--1457 131 ţărei, Grigore, deşi poate această convertire, nu era şi ea decât un joc prefăcut, menit a apăra interesul politic. Cel puţin În­ tâlnim un curioz ducument, doi ani după moartea lui Alexandru cel Bun, un salvconduct eliberat de papa Eugeniu lui Grigorie, arhiepiscopul Moldovalahiei care ar fi trecut la religia catolică, spre a se transporta în mai multe părţi ale lumei, pentru mărirea si sporirea credintei catolice 62. , In 1421 Alex'andru cel Bun se despărţeşte însă de Ringala şi dă foastei lui soţii, pentru susţinere, venitul a două oraşe din Moldova: Siretiul şi Volhovăţul, precum şi o pensie în bani de 600 de ducaţi sau Iiorini roşi unguresti, în două câştiuri, care dacă nu ar fi răspunse regulat, să se urce la îndoit, şi regele polon să aibă dreptul, pentru încasarea acestei sume, să pună la opreală pe toţi neguţitorii moldoveni, pe care i-ar afla în Po­ lonia 63. Desfacerea căsătoriei lui Alexandru de Hingala, nu avu urmări deshinătoare asupra relaţiilor sale cu Polonia. Aşa găsim bună oară pe ducele Podoliei Ghedigold ajutând lui Alexandru la repararea castelului Cetăţii Albe spre a'l mai întări contra vre unui atac cu putinţă al Turcilor ce. ar mai fi urmat acelui din 1420 64. Pe de altă parte vedem pe Alexandru cel Bun că dă ajutor armat Polonilor în 1422 contra Cavalerilor Teutoni care iarăşi se revoltaseră. Alexandru·trunite fostului său cumnat 400 de călări, sub conducereaspătariului Coman. Această mică oştire română îşi căştigă'urr renume neperitor sub zidurile cetăţei Marienburq din Brandehurg. Surprinşi de o trupă de cavaleri mult mai numeroasă. decâtekHomânii "Întâi s'au făcut a fugi de i-au înşirat gonindu-i spre o pădure, şi îndată pedestrindu-se le-au săgetat caii sub Nemţi, de 'le-au.căutat a dare dos, şi atunci ai noştri s'au încălărat şimare moarte au făcut întrinşii" 65. "Aug. Theiner, Monumcnia Slavonirri meridionaliinn, Romae, 1�8:j, 1, No. DXXXVI, 1435: "Eugenius episcopus unlvers is salutem. Novissime ve­ nerabllls frate}' noster Gregorius Arhiepiscopus Mol�iae, spir ltus sancti lumine illustratus, veritatem cathollcae fidei cognos-cens, ad nostram el eccle­ siae rornanae unitatem et o hedient.iam redrctus est. Cum autem ad nounullas rnun dl partes pro augmento catholicae fidei et Romanae eccleslae se transfere proponat, etc," . • 3 Vezi actul din 1421 reprodus in extenso în originalul slavon in Ulia­ nitzkl, p. 25. D'llii Pieot şi Bcngescu, p. 19, Se înşeală când cred că Alexandru cel Bun se că.sătol'i în acest an cu RJngfl!a, când atunci nici nu S'�iJ' înţelege asi· gurarea ei cu venitul a două Ol'aşe, încă cu dreptul de a despoiâ pc neguijtorii moldoveni. El se despărli in acest an de soţia lui Ringala, pe care o luase în 1411. Actul din UJianitzki o spune clar: "RingaJae quondam consortis llostrae ("knia­ ghini R,ingal bîv9Ci jon naşoi") adeeă Kneghinci Ringala, ţoastei.noastre solii. Asupra executiei contra conaţionalilor vezi Illai jos în voI. VII, cap. Fondul drtp­ lului .. " N. Iorga' CMlia şi Celedca .-l.lbă, p. 83. " Ureche, Lelopisete, J, p. 107. Comp. Dlugosz, 1, L XI col. ·16l. Crome./·, p. 28Îi. [132] 132 ISTORIA RO�LÎ.NILOR Ţ In 1426, pe timpul când Ungurii dau ajutor lui Dan al II-lea, pentru a răsturna pe fratele său Radu Prasnaglava din scaunul muntean, vine şi o oaste polonă în Muntenia până la Brăila, sub Cobilenie Grimalie, însoţită de un corp de Moldo­ veni. Aceştia, după ce aşteaptă două luni, văzând că împăratul Sigismund care promisese că va trece Dunărea în contra Tur­ cilor, nu mai vine, se Întorc îndărăt 66. Ajutorul trimis de Mol­ doveni sluji acestora spre a înlătura un pericol de mai târziu. Anume în 1429, împăratul Sigismund care era acuma iarăşi în bune relaţii cu Vladislav, îşi aduce aminte de tratatul dela Lublau şi, pretextând că Alexandru cel Bun ar fi refuzat a'I ajuta în lupta ce avusese cu Turcii în 1427, cere dela Vladislav să pună în lucrare clauzele relative la împărţirea Moldovei. Vladislav însă care'şi schimbase părerea în privirea lui Alexandru, după slujbele statornice şi Însemnate pe care le avusese dela el, apără pe vasalul său, arătând regelui că în 1427, Alexandru aşteptase pe împăratul împreună cu Polonii două luni la Brăila fără ca el să vină. Din lipsă de.izvoare nu se poate explica ce motive au putut împinge pe Alexandru, către sfârşitul domniei lui, a se depărta de credinţa păstrată timp de 30 ani regelui Poloniei, şi a'i declară răzhoiu, unindu-se cu Svidrigel ducele Litvaniei care se răsculase contra lui Vladislav. Alexandru cel Bun ceruse şi obţinuse în această împrejurare şi aj utor turcesc 67. Alexandru însă fu bătut şi, revenind dela aceasta greşită Încercare la vechea lui politică, se împacă cu. regelepolon care iartă domnului Moldovei daunele pricinuite 68. Alexandru cel Bun moare, puţin timp după aceasta 69. Figura lui Alexandru cel Bun răsare, într'un chip foarte viu, din cadrul acelui timp de sâlnicie şi de neastâmpăr, tocmai prin contrastul pe care'I înfăţişează cu încunjurimea în care trăia. El apare ca tipul unui principe blând şi bun, neaplecat spre războae, dar fără ase teme de ele. Caracterul său, de o 66 Cromer, p. 293. " D-nii Picot şi Bengescu spun că s'ar afla un tratat între Alexandru cel Bun, Svldrigel şi Paul de Nussdorf marele maestru al Ordinului Teutonlc, care ar fi reprodus în Ko1:2.ebue, AeI/ere Geschichie Preussens, VoI. III, p. 468. Rugând prin scrisoare pr D-l Willmann, bibllotecarul bibliotecei rege şti din Berlin, a'mi comunica o copie de pe acel tratat scos din istoria lui Kotzehue, am văzut că există intr-adevăr un tratat intre Svldrigel şi Paul de Nussdorf', însă despre Ale­ xandru cel Bun nu se spune nimic în el. Se vede că indicaţia d-Ior Picot şi Ben­ gescu este greşită. Asuprav.Sed a Turcorum Caesare pet.ito et obtento in gentibus subsidio ... " Dlngosz t.I. l. XI col. (an 1433) 640 Historia Polonica . • , Inneniarium, p. 135 : "Vladishms rex Poloniae dat veniarn Alexandr o palatino Moldaviae et filio eius Stephano ratlone rupti Ioederis et damnorum, 1433" . •• Tot in anul 1433 se găseşte [urărnântul lui Ilie, fiul lui Alexandru, f ăcut regelui Poloniei după moartea tatălui său, şi anume din 3 Iunie. Idem. [133] Mor.DOVA PÂNĂ LA ŞTEFAN CEL MARE 1288-1457 133 statornicie exemplară, il făcu în tot decursul lungei sale domnii prietenul Polonilor. Se vede că el consideră [urământul prestat mai mult decât o simplă formă, şi chiar atunci când este ade­ menit a'l călca o singură dată, prin unirea lui cu Svidrigel contra regelui Poloniei, el se căeşte În curând de greşala comisă, cere iertare şi reintră iarăşi în purtarea lui de mai înnainte. Toată activitatea lui Alexandru cel Bun se mişcă pe câmpul cel Mănăstirea Bistriţa nu :t:mai, puţin roditor al. reformelor şi organizărei lăuntrice. ţ:l tntocmeşte Ta curtea lui dregătoriile deosebite după. felul ;af�.-. cerilor Statului, imitând cum vom vedea organizarea Munteniei; caută să împace neînţelegerile religioase care desbinaseră Mol­ dova de patriarhia de Constantinopole ; aşază cele trei scaune episcopale : Roman, Rădăuţi şi Huşi sub mitropolia de Suceava';' întemeiază mai multe mănăstiri mari şi frumoase, Între ..... altele, Moldaviţa şi Bistriţa, înzestrându-le cu danii însemnate; în [134] 134 ISTORJ A ROMANILOR sfârşit înfiinţează o şcoală mai innaltă de slavonie în Suceava sub Grigorie Ţamblac, Român din Bulgaria, care venit în Moldova cu o misiune din partea patriarhului, rămâne aici pentru mai mulţi ani. Se mai spune că Alexandru cel Bun ar fi introdus in Moldova un extract din Basilicale, ceea ce însă, cu toată mărturisirea lui Cantemir, nu se adevereste din nici un document ca pravilă aplicată în Moldova 70. " Nici că se poate un contrast mai mare decât acela intre hlândul domn de pe scaunul Moldovei şi aprigul, energicul şi viteazul său contimporan de pe acel al Munteniei. Pe când unul frământă lumea întreagă, din Azia până în Polonia, pentru a'şi asigura domnia, prin cumpenirea şi neutralizarea mutuală a primejdioşilor săi vecini, Alexandru cel Bun duce sub oblădui­ rea Poloniei, o domnie tot atât de liniştită, pe cât de turburată şi de vijelioasă era aceea a lui Mircea cel Mare. Totuşi deşi figura lui Alexandru cadra aşa de puţin cu timpul în care trăia, el ştiu să i se impună, să inspire respect duşmanilor săi şi, conducând ţara cu înţelepciune, să se menţină în ea răstimpul însemnat de 32 ani.yDovadă că 'în toate timpurilf, chiar şi în acele de aprigi lupte, şi de Actul întreg lat.in tn Ultanitzk], p. 88. Extract în lnoenlarium, p. 138. In acest act, Petru spune că voeşte "sequi vestigia Alexandr i patl'is aostrl al' Elie atque Stephani fratrum nostrorum ". Se vede deci că Petru Aron al cro ni carllor este tot Petru al III-lea t inl Iul Alexandru cel Bun. (Reprodus �i in Hnrm .. Doc., Il, 2, p. 65). [144] 144 ISTORIA ROMANILOR făgăduiă acele vorbe regelui polon, trimetea să mai plece ţara Moldovei şi sub păgânii de Turci. Mai departe se lega Petru de a se îngriji de binele Poloniei, de a o înştiinţa despre uneltirile duşmanilor ei, de a fi totdeauna gata în persoană cu toată puterea sa în ajutorul regelui, la caz de răzhoiu cu Pruşii să'i dee un ajutor de 400 de călări, .precum şi previziuni de 400 de boi, de a lăsa Mariei, văduvei lui Ilie, oraşul Siretiu şi satul Olovă ţ şi de a se împăca cu regele pentru Hotin şi Soroca, ce­ tate ce ar aparţinea de asemenea zestrei numitei domniţe. Turcii care cu doi ani înnainte de a rămânea Petru singur domn în Moldova, luaseră Constantinopolea, umplând de groază întreaga Europă, nelinişteau la rândul lor pe domn. La o cerere a Turcilor îndreptată către Petru Aron, de a le plăti ca tribut 2.000 de galbeni, domnul răspunde prin o grabnică supunere, îndreptăţind această ascultare de cererile păgâne în hrisovul pe care îl dă logofătului Mihail, cel mai în­ semnat boier al Moldovei din acel timp, spre a duce banii la Turci în anul 1456, prin cuvintele următoare: "Sfătuindu-ne cu boierii sfatului nostru moldovenesc şi cu mitropolitul chir Teoctist, mult am gândit între noi despre apăsarea şi primejdia ţărei noastre ce le avem din toate părţile, iar mai mult dela Turci, care au luat şi ieau de atâtea ori şi cer dela noi dare de 2.000 de zloţi ungureşti, ceea ce noi nu suntem în putere a da, iar a ne apăra nici cum nu ne e în putinţă; iar nedându-le lor, singuri ei vor lua, precum şi până acum luau femeile şi copiii fraţilor noştri. Deci văzând aceasta, ne am sfătuit cu toţii pe cât vom putea să ridicăm această nevoie, având a ne pleca capetele acelui necurat, şi regulând întru aceasta cu toţii, am rugat pe boierul nostru Mihail logofătul să meargă la Turci, să ridice greutatea noastră, luând pe Dumnezeu în ajutor, şi să aşeze pacea pentru noi, putând a face ce va crede că este mai bine; iar de nu va dobândi uşurare, să scoată şi să dee acele 2.000 de galbeni. Dăm deci această carte panului Mihail logo­ fătul, ca nime să nu poată să'i bănuiască vreodată pentru darea acestor bani, pe care noi toţi i-am trimis" 113. /"'fnchinare către Unguri, închinare către Poloni, închi­ \ nare către Turci, iată maxima de domnie urmată de Petru \ Aron, aplicând în politică cuvintele cărţilor sfinte: "capul \ plecat sabia nu'I taie". După ce Moldova fusese ruptă teritorial \ ÎJl r�peţite r�ndu!i Jn A �ai . multe părţi'A acuma deşi r�întregit� lAntr o singura mana, işr pierduse neatârnarea deodata la trei 1U Hrlsovul domnesc prevăzut cu întăritura Intregului divan în textul original slavon in Ullanitzkt, P' 86. (Reprodusş! de Hurm., Doc., II, 2, p. 670). Sultanul răspunde lui Petru În acelaş an 1456. Ibiâem., p. 671) că "dacă Va plăti trtbutul, el va ţinea pacea; iar dacă nu, ştiţi ce vă aşteaptă". [145] :MOLDOVA PÂNĂ LA ŞTEFAN CEI, MARE 1288-1457 145 stăpâni, fără a avea măcar îndreptăţirea că şi-ar fi plecat capul dinnaintea unei primejdii neînlăturabile. Iată unde adusese luptele pentru domnie, născute dintr'un sistem pierzător de urmare la tron, pe Moldova lui Bogdan, pe care bărbăţia întemeietorului o aruncase deodată, gata de viaţă şi de luptă, în câmpiile Nistrului şi ale Mărei Negre. Lipsa oamenilor conducători, nu nedestoinicia poporului, încă tânăr şi plin de viaţă, coborîse Moldova la înjosirea la care, cel puţin după lupte vănjoase, căzuse şi Muntenia. Nervul pu­ terilor sale, nu era încă frânt; coarda arcului nu se rupsese, şi trebuia numai să se arate mâna vânjoasă, care să'I poată întinde, spre a face încă să zhârnâie din el, puternice săgeţi. Când va fi sosit omul providenţial, menit a duce Moldova la mărimea ce trebuia-să atingă, nu se vor mai auzi tânguiri ca acele din hrisovul lui Petru Aron, "că a ne apăra nici cum nu e cu puţinţă, ci trebuie să plecăm capul celui necurat". Această .înîlorire a virtutei româneşti se făcu într'un chip strălucit sub Ştefan cel Mare, şi nu. mai puţin cu efect ar fi fost poate şi domnia lui Vlad Ţepeş din Muntenia, dacă o rivalitate nenorocită între aceşti doi atleţi ai neamului românesc, nu ar fi înlesnit Otomanilor copleşirea Creştinătăţii. A. D. Xeuopol. Istoria Român ilor. VoI. Hl, [146] IV OHGANJZAr-U:IJA Pl�IM[T[VA A Tkr-ULOH , ROMÂNJ1J L nO"MNUl" Voevodul. - Elementele organizărei Statelor Române ale căror începuturi le-am studiat în paginile de mai innainte, sunt parte mai vechi decât înfiinţarea lor, parte au luat naştere prin însăşi răspăndirea poporului român din munte spre câmpie. Cheea organizărei politice a unor societăţi începătoare este capul Statului care, la Români, poartă până în timpurile mai nouă numele de voevod." Acest aşezământ este la Români mult mai vechiu decât descălecarea, de oarece el se întâlneşte în micile state urzite pe părnântul Munteniei innainte de înte­ meiarea ei, voevodatele lui Liiuon şi Semeslau, şi înnainte chiar de ele, am aflat voevodatele române-bulgare din Transilvania: ale lui Glod, Meniunorui, Kean şi Gelu 1, Aceste voevodate fură aflate de Unguri la năvălirca lor În Transilvania, cauză pentru care şi ei, in prima lor organizare, apar tot sub autoritatea unor voevozi. Aşezământul voevodului este de origine slavo­ bulgară, după cum se vede din cuvântul cu care este însemnat, şi care vine dela vechiul slavon vojeuoda-bellidux, bulgar vojevoda, rus voeuoda, pol. vojevoda, cech uojvoda, sârb, croat uojevoda 2. Prima organizare a bandelor rătăcitoare ale Slavoui­ lor se făcu atunci când ele căzură sub stăpânirea bulgară care le constitui în viaţă de Stat, deşi elementul politic predomnitor al Bulgarilor îşi pier-du naţionalitatea în sânul popoarelor pe care le supusese. Bulgarii, intiuzându-şi stăpânirea şi pe malul stâng al Dunării, elementele poporane intrate sub a lor putere se constituesc şi aici sub voevozi, pe când 'În Bulgaria însăşi, • VoI. Il, p. 13·1- 2 Cihac, Di ction.nuire d'Ety moloqie d aco-rornane, Fra nkfnrt s. M, 1'879, II, p, ->00, / I ... [147] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE 117 ----------------- ţara domnitoare, fiind trebuinţă de un titlu mai strălucit, dom­ nitorii luară pe acel de ţar, egal cu împărat. Asezămăntul voevodului era deci cunoscut Românilor. încă di� timpul stăpânirei bulgare peste regiunile locuite de ei'. Fără îndoială că în timpul dominărei maghiare în Transilvania el suferi oarecari schimbări în constituirea lui, şi că la introducerea lui în ţările nou create ale Munteniei şi Moldovei, trebuie să ţi­ nem seama de aceste modificări. Am văzut că voevodul, astfel precum se găseşte el în documentele unguresti, era un senior vasal regelui, cu o autoritate teritorială, ale căruia trebi de că.., petenie erau comanda armatelor şi ţinerea judecăţilor 3, nişte atribuţii care se întâlnesc la toate societăţile organizate în chip rudimentar, ca cele cuvenite puterei supreme. Venirea Ungurilor nu pare a fi ştirbit mult autonomia de care se bucurau voevodatele din Transilvania. Nici mai în­ nainte aceşti voevozi nu fuseseră neatârnaţi; ei erau supuşi sau vasali împăraţilor bulgari, de şi poate îndepărtarea mai mare a lor de Bulgari decât de Unguri, le lăsa o mai întinsă libertate de lucrare. Strămutându-se voevozii din Transilvania dincoace peste munţi, se făcu mai întâiu următoarea însemnată schimbare în fiinţa 101'. Din supuşi ei deveniră nea t ârn aţi. Ei luară pe lângă titlul ele voevod şi acel de gospodar, ,qospodin care se vede în toate hrisoavele începând dela cele mai vechi şi însamnă stăpânul casei, de unde apoi domn, suveran 4. După ce cu trecerea lor în ţările române, ei scutură cu totul suzeranitatea maghiară, îşi mai adaog încă şi acel de samoderiaimei, adică autocrat, de sine stăpânitor 5. In afară ele acest titlu, domnii mai adăugeau înaintea numelui lor particula 1w atât în Moldova cât şi în Muntenia. Acest cuvânt nu este decât numele de Ioan scris în ortografia cirilică cu 11 suprapus, în forma accentului grecesc numit pe­ rispomene. Insemnarea lui 1& reiese mai ales din faptul că acest cuvânt este redat în documentele latine prin numele de lotunuies. EI a fost probabil împrumutat de Români dela Bulgarii de peste Dunăre, de la Statul Române-Bulgar care'l avea în ti­ tulatura împăraţilor lui, unde el va fi fost rămas de la marele Ioniţă Asan, ca titlu în loc de nume, ca şi Cesar sau August; Partiucla ICi) se află într'adevăr şi la numele împăraţilor bulgari de după Ioniţă 6, • VoI. II p. 15i). , Cihac, II, p. 125. • Aşa de e x. în hvIsovul lui Rorua n Vodă (lin 13�'2 (AriI. isi., 1, 1, p. 11:\) şi în acel al lui Mircea din 140G (Tbidern, J, 1 p. 98). • Pe Enanqheliorul sluuic de la Londra din anul 1'15(;, se află mai multe portrete ale ţarilor bulgari, în jurul cărora Se citesc următoarele legende; "Constantin Despot ziat velicago ţarea lUi Ale xandra i kern tamar des­ pot.iţa j dăşt.il ţareva kernţ.a dăştti ţarcva". [148] 148 ISTORIA ROMANILOR Dăruirea satelor locuite. - Mai însemnată Însă decât adăogirea titlului, trebuia să fie schimbarea caracterului puterei ]01', Îndată ce ei îşi Întinseră domnia în ţările cele nou întemeiate ale Munteniei şi Moldovei. Cât timp fuseseră vasali regeşti, ei nu putuseră să creeze nobili, nici să le dăruiască moşii, de oarece ei singuri erau consideraţi ca ţinând nobleţea şi terito­ riile lor din buna voinţă a regelui. De Îndată însă ce deveniră neatârnaţi şi stăpânii unor întinse domenii, ei începură, imitând pe regii de sub cari ieşiseră a face daruri către supuşii lor, răs­ plătind pe nobilii lor prin dăruiri de părnânturi, sau chiar creând de aceştia din nou prin asemenea dăruiri. Este cunoscut că mai toate hrisoavele ce ni s'au păstrat din vremile cele mai vechi ale istoriei noastre, nu au alt cuprins decât danii domneşti, şi cu cât ne urcăm mai mult în timp, cu atâta acest caracter se rosteşte într'un chip mai exclusiv. Acest sistem ca domnul să se considere de stăpânul întregei ţări ocupate, şi să dăruiască apoi părţi de teritoriu încunjurimei sale, fusese împrumutat de Unguri dela feodalismul apusan, şi trecuse apoi la Români, când aceştia se desfăcuseră din mo­ narhia maghiară. Dăruirea de pământuri care forma În apusul Europei chitul cel mai putemical Statului, deveni şi în ţările române mijlocul cel mai temeinic de întărire a domniei. Cele ee spune Ureche, despre domnia Moldovei, că "la început era mai mult o căpitănie" 7, se potrivea pentru epoca descălecărei în ambele ţări. In curând însă căpitănia se schimbă în domnie; teritoriul stăpânit se tot Întinse dela munte către mare. Intru cât însă în vremuri vechi, la toate popoarele, au­ toritatea capului Statului se confunda cu dreptul de proprietate asupra ţărei stăpânite, domnul se priviă ca proprietarul ţărei sale. Legenda moldovenească arată chiar că Dragoş pune în lucrare această concepţie a suveranităţei asupra ţărei luate de el în stăpânire, de îndată ce pune piciorul în ea. "Nimerind el la locul unde este acuma mănăstirea Eţcanii, au aflat acolo pe un Rutean, Elco, şi întrebându'l ee om este de trăeşte în acela locuri pustii, a spus că e Rusneac din ţara Leşească, şi Dragoş e dăruit lui pămâniul de lângă acel riuşor ca moşie veşnică şi de moştenire" 8. Tot deasemenea face şi Radu Negru cu munţii învecinaţi Câmpulungului, pe care îi diirueşie orăşeni lor . Ambii "lo,an Alexandra va hrista boga ". ,,10) Şisman ţar sin vellkago ţar Jw Alexandru". ,,1 w Asean ţar sin ţarev ", Arehio fur slaoische Philoloţjic herausgege hen von \V. Iagic, vrr, 1884, p. 1 şi urm. Asupra acestui isvor mi-au atras luare aminte d. J. Bianu, li'leinbrul Academiei române. Vezi deosebitele păreri asupra acestui titlu În Shiera, Conlri­ buţiuni pentru istorie, p, 568 şi urm, , Ureche in Letopiseţe, I, p, 96. • Miron Costin în poema polonă, Arh. ist., I, p. 167. [149] r ORGANIZARKA PR1Ml'llVĂ A ŢARILOR ROMANE 149 voevozi dărui au deci proprietăţi ce erau de mai înnainte ale celor onoraţi cu ele, încât SI:' vede că ei puneau în lucrare numai un drept de suveranitate şi de proprietate superioară domnească asupra ţărilor asupra cărora îşi întinseseră autoritatea. Totuşi în această luare în stăpânire a proprietăţii ţărei, observăm chiar dela început două chipuri de a şi-o însuşi. Pe unii din proprietarii găsiţi în ţările române, precum Câmpulun­ genii din Muntenia şi acei din Moldova, Vrăncenii şi mulţi alţii, aleşi de domn nu ştim după ce criterii, el îi lasă în proprietăţile lor; le recunoaşte cu alte cuvinte dreptul lor cel vechiu. Aceştia sunt moşnenii în Muntenia, răzăşii în Moldova, cu proprietatea lor alodială, a căreia stăpânire domnul numai o sfinţeşte, fără a o creiă. De aceea am văzut bunăoară că Radu Negru întăreşte orăşenilor Câmpulungului proprietatea asupra munţilor lor 9. Respectarea proprietăţei vechi se făcu în Moldova, mai cu ose­ bire la locuitorii de viţă română 10, de oare ce descălecătorii avură nevoie de ajutorul lor, spre a răspinge urmărirea maghiară. In Muntenia, unde asemenea primejdie se vede că nu însoţi chiar din primele zile întemeierea noului Stat, mulţi Români chiar fură luaţi de domn ca oameni de ai lui, şi moşiile lor ca moşii domneşti, fapt din care se explică mai târziu numele de rumâni, aplicat clasei şerbilor în Muntenia. In Moldova, dim­ potrivă, ţăranii luaţi domneşti, de căti e descălecători erau mai ales acei de viţă slavonă, cari locuiau şesul 11. Domnul, prin ocuparea ţărilor române, pune stăpânire pe o mulţime de sate sau moşii locuite pe cari le declară domneşti, şi apoi le dăruieşte boierilor, sau mânăstirilor, trecând astfel din stăpânirea domnească în aceea a feţelor particulare. Moşiile domneşti nu erau deci cum susţine Bălcescu, "locurile de pustiu, adecă acele ce nu se stăpâniau de nimeni din nepomenit veac braniştele domneşti şi locurile târguri lor" 12, ci piimâniuri lo­ cuite şi aşezate. _-------- • Mal sus" p. 26. D-I Ioan Nădejde, Formarea marei proprietăţi la noi în Literatură şi ştiiniă, 1894, II, p. 39, deosebeşte cele două grupe de sate în "cele rămase credincioase regelui Ungariei care fură luate de răzvrătltorul Bogdan ca domneşti şi cele ce se dădură de partea acestuia şi care rămaseră slobode, răză­ şeşti", părerea ce pare mai de primit. Tot aşa admite lucrurile şi d. Sebastian Popovici, Moşnenii şi Răzeşii, 1909, p. 22. 10 Mai sus, p. 51. 11 De aceea încă Bălcescu a obsel'vatcu drept cuvânt că "cei mai mulţi răzeşl se află in partea muntelui". Starea muncitorilor ptuqcri îrn Mag. ist., II, p. 232. .. Ibidem. 8. [150] 1:)0 ISTORIA ROMÂNILOR Mai multe împrejurări concurg a dovedi lucrul în chip înviderat. Mai întâiu constatăm un fapt. Toate documentele de dăruiri de moşii pun, în locul acestui cuvânt, acel disaT'(în uri cele slavone st-lo) , care cuvânt conţine ideea de locuitorr'[ iar când se întâmplă să se dăruiască câte un loc pustiu, se spune această împrejurare anumit în document. Aşa Petru Rareş spune Într'un Î hrisov al său din 1535, că dă lui Toma un 10c_12ZL'iiiu pe Botna, ca să'şi .aşeze acolo un sat. Petru Şchiopul, în 1586, Întăreşte lui Bucium proprietatea sa din cumpărătură asupra Luncei I mari, ca săşi sălăşluiască acolo un sal13• Cuvântul de sat nu I se reîeriă Însă ca astăzi numai la aşezarea __ IQl::uită, ci cuprindea J şi moşia dimprejur, ceeace se vede din 'fa'1ft�'1 că în cele mai U multe documente se vorbeşte de hotarele satului, lucru fără de?' � nici un înţeles, dacă ar fi vorba numai de r=�.�'l. satu ni 14., Că aceste sate erau îrnpoporate, se' mai cunoaşt� apoi şi depe numele mai multor din ele, cari sunt învederat derivate de la oameni, precum: V ânătorii, Vomicenii, Bisericenii 15. Adeseori întâlnim dăruiri făcute boierilor ale unor sate, unde acei boieri îşi aveau aşezările lor. Astfel un document dela Ale­ xandru cel Bun din 1419, hărăzeşte lui Dragomir şi Ianoş trei sate în cârnpul lui Dragoş, pe Nechid, între cari şi satele unde se află casele lor, Paşcanii şi D:ăgoteştii. Un alt hrisov dela acelaş domn din 1428, dă lui Sinata "în părnântul nostru al Moldovei trei sate, unul pe Zeletin unde este casă lui", şi un al treilea document dela Alexandru cel Bun din 14,29, dăruieşte lui Onică "un sat pe .Iijia unde i se află casele, ca să'i fie moşie cu tot venitul" 16. Arătarea tinde. i se află casele desemna uneori pe întemeie­ torul satului, căci ori ce aşezare omenească trebuie să aibă, un Început; trebuie să fi fost întemeiată de cineva. Trebuie să fi fost un om care să fi pus întâiu toporul la curăţitul unei păduri sau hârleţul la săpatul gropilor în cari se înfipseră bâr­ nele unei case. Acel om care la început alcătuia el singur şi cu familia lui locuitorii satului. Ldădu numele. Lucrul reiesă În­ destul de limpede Ia satul Măneşti din jud. Fălciului, aşezat pe valea Elanului, sat întemeiat de Man tatăl lui Duma, fiul " Arh. ist., 1, 1, p. 83. Uri carul de '1', Codrescu, II. p. 254·. " Document din 1442 în Arh. ist., 1, 1, p. 174: hotarul acestor sale să fie după hotarele cele din vechime. Com p. alte rlouă documente, unul din 1'409 şi altul din 1488 În Wlckenhauser, p. 55 şi 70--72. as Doc, de la C. Movilă, 1608, Arli. isi., I, 1, p, 78. Doc, dela A, Lăpus- neanu 1559. Ibidem, I, 1, p, 119. • " Vezi acest doc. în Arh, ist., 1, 1, .p. 110 şi 121 şi în Uri carul, II. J). 24.8. [151] ORGANIZARI" -------- impus. Pentru cazul îrrtâiu cităm UIl document dela Bogdan fiul lui Lăpuşneanu din 1570, în care se spune că: "Domnia mea am luat acel sat Albotenii să fie domnesc pentru omoru 1 acelui Grec; însă boierul Alhota, starostele de Cernăuţi, plătind Grecilor moartea Grecului, 158 de boi şi vaci, 600 de oi, 7 cai şi 13 iepe, domnia mea i-aJ11 dat satul Albotenii, ca să'i fie lui ocină cu tot venitul" 28. Şapte sate depe valea Elanului sunt date de Duca Vodă În 1676 lui Ioan Ghiban, fiindcă el plătise deşugubina pentru o moarte de om îmtâmplată în ţinutul Fălciului în o pădure asupra căreia erau coproprietare acele sate. Gloaba fusese câte 9 galbeni de sat, plus Vornicului de Bârlad câte 2 galbeni de sat - în total deci 11 galbeni de sat 29. Astfel un sat liber devenia domnesc, şi apoi hoieresc, pentru o crimă intâmplată pe teritoriul său, şi acest mijloc cu care s'a năpăstuit în cursul timpului multe sate răzăşeşti, a aruncat multe din ele în rândurile şerbirei, Celalt chip de a luă Ull sat ca domnesc, este documentat prin un hrisov dela Radu Mihnea din 1613, care arată că satul Apele vii fusese luat domnesc de Mihai Viteazul, pentru că knezii acelui sat (adecă oamenii liberi, răzeşii), nu putuseră răspunde domnului birul ce le impusese, în sumă de 50.000 de aspri. "Le-au luat moşiile şi i-au făcut vecini", spune docu­ mentul. Acest sat este dat apoi de zestre de Mihai Viteazul fiicei sale Florica, la măritarea ei cu Preda Postelnicul w, şi astfel coboară satul acela trei scări care duceau din libertate către şerhire : sat răzeşesc, domnesc şi în sfârşit boieresc, Cu toate că documentele care ne slujesc pentru a caracte­ riza aceste împrejurări, sunt unele din ele cu mult posterioare timpu lui pentru care noi încercăm această caracterizare, este de observat că ele puneau în lucrare nişte obiceiuri vechi care se practicaseră totdeauna chiar înnainte de descălecare, atât de voevozii de dincolo, cât şi de acei de dincoace de munţi, încât pot fi cu drept cuvânt, întrebuinţate pentru a face cuno­ scută o stare cu mult anterioară alcătuirei lor. Din ele deci reiesă următoarele drepturi ale domnului: Proprieta tea efectivă asupra părţei celei mai întinse a ţărilor descălecate, mai ales asupra cămpului, şi de aici dreptul de a dărui satele aşezate în această regiune la persoanele pe care voia să le deosebească . ae Uricariul, II, p. 252 . as Ghibănescu, Cuzeştii, p. LXU' •• Mag. ist., II, p. 265. Multe alte doc. de acelaşi fel vor fi aduse în. voI. V. capul Coraciern! s i politica lui Mihai v iteazul. [156] 156 ISTORIA ROMÂNILOR Un fel de proprietate superioară, chiar asupra. satelor răzăşeşti, pe care uneori vedem că o întăreşte prin documente, de şi aceşti proprietari erau mai vechi in ţară decât domnia ce venise asupra lor; alte ori o răpeşte chiar dela vechii îndri­ tuiţi, desbrăcându'i de dânsa, spre a o conferi altor persoane. Această proprietate superioară a domnului, asupra în­ tregului teritoriu al ţărei, se vădeşte mai ales în o împrejurare; anume, domnul întăriă ca milă domnească chiar cumpărăturile făcute de un individ dela altul, drept ce nu'şi avea rădăcina în dăruirea domnească. Aşa un document de la Aron Vodă, 1592, arată că "i-am dat slugei noastre Onciul Herţa şi i-am întărit dela noi în ţara noastră Moldovenească, a lui dreaptă moşie şi cumpărătură, din privilegiul de cumpărătură ce'l avea dela Petru Vodă (cel schiop) satul Cornăţelul, în ţinutul Cernău­ ţului, ce şi l'a cumpărat dela Drăghici Boroica, drept 1200 taleri de argint" 31. Alt document d-ela Vlad Ţepeş din 1456 spune: "dăm jupânului Mogoş, cu fiii şi .ficele sale, satele anume: tot satul Corbii de jos pe Argeş şi tot satul Corbii de piatră şi pa­ trimoniul din Mi ceşti , .cu vaduri de moară, şi jumătate sat Malurenii, care toale sunt oechie moşie ale jupânului Mogoş" 32. Tot din această cauză se vede că cei mai- mulţi proprie­ tari, sau posesorii unor drepturi, revin la fiecare schimbare de domn, pentru a'şi căpăta reîntărirea privilegiilor, precum am văzut mai sus. acele 7 documente repetate asupra aceloraşi drepturi Câmpulungenilor 33. Aceasta din cauză că fiecare domn putea să revoace proprietatea concedată de antecesorul său. Hevocabilitatea şi deplina putere de dispoziţie asupra proprie­ tăţilor individuale, din partea domnului, arată că proprietatea particulară era un soiu de concesie a lui. . In afară însă de dreptul domnului asupra unor sate din cuprinsul ţărei el mai avea în stăpânirea lui netăgăduită satele cuprinse în razele de stăpânire ale târgurilor, acele cum spun documentele :"ascultătoare de ocolul cutărui . târg". Domnii Însă erau stăpâni pe pământurile domneşti numai în puterea însuşirei Jorde domni şi numai pentru timpul cât domniau se amesteca averea' Statului cu averea lor proprie. De îndată ce ieşiau din scaun, nu mai puteau dispune de pă­ mânturile domneşti, Un document din 1662 aminteşte obiceiul 81 ArI!. ist., III, p. 200 [satul Cernăcăul]. Comp. un doc. dela Ştefan ce! Tânăr, Arh. ist., 1, 1, p. 86 . .. Arh. isi. 1, 1, p. 142. O sumă de doc. de acest fel în Ghibănescu, Is­ plsoaee şi zapise, 1, p. 20, 24' 27, 34, 39, 62, 78, 99, 111. în care domnul zice că dăruleşte eumpărătorilor sate cumpărate de ei. La p. 31, 42, 45, 57 59, 102 domnul. întăreşte stăpânirea veche a satelor . .. Mai sus, p. 26. r I [157] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNI' 157 ţărei, că atunci când Vasile Vodă era în Ţarigrad, "el nu a avut voie să dee prin scrisoare nimănui nimic" 34. Aşezământul cel mai temeinic al societăţilor omeneşti, acela pe care se razimă întreaga propăşire, proprietatea, era deci lăsată pentru a zice astfel la bunul plac al domnului, şi in aceasta vedem noi mai ales caracteristica cea mai de samă a absolutismului capului Statului în ţările române. Urmările unui asemenea drept, afară din firea lucrurilor, putea să devină din cele mai periculoase, în nişte ţări bântuite de furia schim­ bărei domnitorilor ca acele române, şi numai teama de a'şi îmmulţi duşmanii putea să împiedece pe domn, de a face din acest drept cumplit un izvor de nesecate abuzuri. . Judecăţile. - Al doilea element care alcătuia puterea domnului era acel judecătoresc. Astăzi s'a despărţit cu mare băgare de seamă autoritatea executivă (dată domnului) de aceea judecătorească care este încredinţată unor corpuri pe cat se poate mai mult ferite şi apărate de puterea ocârmuitoare. Această despărţire a puterei judecătoreşti de acea a capului Statului este de origine germană. Este cunoscut că la acest popor nicăirea capul Statului sau delegaţii puterei sale n'au judecat. Atât în curtea regească, cât şi în acele ale comiţilor provinciilor, precum şi în acele mai mici ale centenarilor, regele, comiţii, centenarii, preşideau corpurile acele, cari "aflau" drep­ tatea, dar nu se amestecau la darea hotărîrei. La Romani, din contra, în timpuri vechi, judeca regele; în acele mai nouc con­ sulul, pretorul sau acei judecători rânduiţi de ei, care toţi deci nu erau decât reprezentanţii autorităţei supreme. La Slavoni, . ca şi la Romani, dreptatea se da numai în numele capului Sta­ tului, ci chiar de el: Capul Statului era şi împărţitorul suprem al dreptăţei. Intru cat în constituirea naţionalităţii noastre n'au intrat mai de loc elment german, ci numai acel dac (asupra. aşeză­ mintelor juridice ale căruia nu se ştie nimic) acel latin şi acel slavon (celelalte sunt puţin însemnate), înţelegem ca să nu întâlnim la Români reprezentat principiul german, că regele nu poate judeca ci acel roman sau slavon, că în puterea absolută a capului Statului se cuprinde şi dreptul de judecată. Deaceea şi vedem că în ţările române, judecăţile ca şi celelalte afaceri se tratau în divan înnaintea domnului care lua el singur parte la sedintele lui, şi, hotăriâmai la urmă cum �i era pe voie; căci boierii 'îşi dădeau numai părerea fără a o impune domnului. Divanul a fost totdeauna în ţările române, .. N. Iorga, Stuâi i şi doc., V. p. 37. [158] 158 ISTORIA ROMANILOR numai un sfat al domnului, DU o autoritate neatârnată de e135• Domnul însă putea să delege puterea de a judeca autori­ tăţilor inferioare, ceeace făcea îndestul de des, mai ales în tim­ purile mai noue, când mai multe dregătorii fură create anume pentru judecarea daraverilor mai mici. Din nenumăratele hri­ soave, care constată că domnul era autoritatea supremă jude­ cătorească, amintim mai mult ca exemplu câteva întru cât un lucru aşa de obicinuit nici nu are nevoie de dovadă. Aşa un hrisov dela Ştefan cel Mare din 1461, care conţine o judecată dintre boierii Crasnăş şi Nicorescu deoparte şi Huşin.de alta, spune asupra mersului afacerei: "deci cercetând noi împreună eu boierii noştri adevărul, am poruncit preotului rusesc ca să aducă , marturi şase preoţi, şi el al şaptelea, împreună cu dânşiisăjure, cum că acel ispisoc a fost adevărat ... , Şi văzând noi această, izbândă cu cale, am dat lui Huşin acele trei sate. Şi la aceasta este mărturia însuşi domniei mele, şi a prea sânţitului mitropolit şi a boierilor noştri, (urmează înşirarea lor)" 36, Un alt hrisov dela Radu Voevod din 1528 spune: "Am dat domnia mea lui ju­ pân paharnicul lege 48 boieri şi 'i-a adus de au căutat şi au marturisit înnaintea domniei mele" 37. Un altul dela Pătraşcu cel Bun din 1558, conţine amintirea "că a jurat cu 12 boieri dinnaintea reposatului Vlad Voevod, cum au avut Stanciul bătrână şi dreaptă moşie şi moştenească, iar Dinul şi Stan nu s'au lăsat aşa, ei au luat 24 de boieri dinnaintea lui Mircea Voe­ vodca să jure, şi n'au putut nici decum să jure" 38. Un al 4-lea document conţine un jurământ săvârşit înnaintea unui delegat al domnului, care raportează acestuia cele petrecute � "care au jurat cu sufletele înnaintea Radului din Boreşti, iar jupânul Radul a scris carte către domnia mea, cum au jurat şi au dat sfintei mână stiri dreptate" 39. Un al 5-lea document dela Matei Basarab din 1633, În care domnul spune despre Maria, fata vornicului IvaşcuGolescu, ,;că nu am putut'o opri domnia ss Aşa îl caracterizează şi Ralcevicz, la sfârşitul veacului al XViII-lea, Osseroazioui sioriche: naiur ale e politiche intorno la Valachia e la Motdaui«: Nea­ poli, 1788, p. 151 : "Benche in apparenza Il divano s'Ingertsca in molti affari deJ paese, in realtă non ha veruna autorttă, e tutto econchiuso del prlncipe". Aceeaşi băgare de seamă făcută de Thornton, Btai acluel de la Turquie, traduit par -- " 1812, II, P' 490: "Le divan a I'apparence d'intervenir dans la direction des afla Ires publiques ; mais il ne possede aucune autorlte reetle ; car dans le fait tout est conduit par le prlnce et ses minlstres" . •• Reprodus după Foaia pentru minie, 1840' p. 145 de Hasdeu In ArII. i81.-, III, p.ol48�149 . ., Din Arhiva Sia/ului, needitat încă, reprodus în parte de Tecllescu In articolul său Juriul la Rwnâni In Foaia socieldlei Românismului, 1871, No, 10,- 11 �i 32 . •• Ibidem. ,. Ibidem. r I I \ I , I I [159] ORGAN1ZAlUliA PRIM1T1VĂ A ŢĂRII,OR ROMANE 15H mea să nu'şi iee jupâneasa Maria lege, şi i'am dat lege 12 jupânese prin răvaşe domneşti, ca să jure cu sufletul lor pre Sfânta Evan­ ghelie, înnaintea părintelui nostru mitropolitul, că nu este [upâneasa Maria nimic vinovată" 40. Şi aşa mai departe, aproape în toate documentele ce pomenesc despre judecăţi, se vede că domnul avea pretutindenea un rol hotărîtor. Acest sistem romane-slav era făcut pentru a spori încă puterea covârşitoare a domnului, dând şi dreptatea tot pe mâinile lui. Lipsiă deci garanţia ce exista în dreptul german, ca acel ce ţinea sabia să nu rostească şi hotărîrea. Cea mai cumplită manifestare a acestui drept de judecată a domnului, era dispunerea neţărmurită asupra vieţei cetăţenilor. Domnul putea osândi la moarte când şi cum îi plăcea. Osânda de obiceiu se rostiă în divan, prin a tot puternicia domnului; uneori însă divanul era chiar trecut cu viderea, lucru pentru care de şi cronicarii mustră pe domni, aceştia nu erau mai puţin ascultaţi de contimporanii lor care probabil că, în marea lor majoritate, priviau dreptul de vieaţă şi de moarte ca un drept dat domnului de la Dumnezeu. Vom avea prilejul în cursul ex­ punerei viitoare, a arăta de mai multe ori punerea în lucrare a acestui drept-afară din cale ce dădea pe victimă adeseori s'o judece calăuJ. Un exemplu viu al unei nedrepte osândiri la moarte ur­ mată de executare ne o dă cazul lui Wolîgang Forster cetăţean din Bistriţa, osândit la moarte de către Petru Rareş după ce puse stăpânire pe cetatea săsască, şi a căruia executare însuşi Rareş o mărturiseşte a fi fost săvârşită cu nedreptate şi după o pâră' răutăcioasă. E un grad de lipsă de conştiinţă nu numai morală dar şi psihologică de a mărturisi în public fără nici un fel de sfială, comiterea unei fără de legi, aşa de revoltătoare şi care nu găseşte În gura domnului-altă îndreptare decât că "unul Toma Pel1io ne-a arătat că ace] WolIgang ar fi trădător al cetăţei şi după toate drepturile i s'ar cuveni moartea şi că dacă ar trăi mai mult, ar pierde acea cetate. Toma Pellio m'a rugat deci, adaogă domnul, prin scrisori, ca să tai capul lui Wolfgang, ceeace am făcut" 41. Ce dispreţ, ce nepăsare de viaţa omenească pentru a căreia ocrotire sunt doar în primul loc alcătuite Sta­ tele. Această nepăsare samănă cu acea a regelui Dahomeiului din zilele noastre care pentru a cerca dacă bate bine puşca ce i'o dăruise o misiune engleză, pune să tragă în cel d'intâiu trecător! 4, Miu). ist., 1, p. :Wl:>. 11 Petru Vodă c, Blstrlţen! 9 Oct. lG3G, Hurui., Doc., XV, p. :173: "igno­ ramus quo spir ito ducti Iecimus, ex tur ore pn.edlct.i caput plecti" (p. 382). Rareş răspunde la nişte plângeri asupra morţei nedrepte a lui Wolî gang pentru a le curma odată pentru totdeauna: "hoc quod Iee imus expr oprto nostro arhitrio f eclmus" (pag. 384). [160] 160 JSTORI� ROMÂNILOR A verea Statului. - Pentru a caracteriza pe deplin a tot puternicia domnului, să cercetăm prin câteva cuvinte ce drep­ turi avea el asupra averei Statului. De la început chiar observăm că dacă domnul avea aproape libera dispoziţiune asupra averilor private, cu cât mai neîngrădită trebuia să fie întrebuinţarea acelei publice. Dar apoi pe atunci nici se făcuse încă deosebirea timpurilor mai noue, între domn ca persoană, şi ca şef al Statului. Ţara era proprietatea principelui, poporul era robul său, averea lui privată era a lui, şi cu atât mai mult trebuia să fie ale lui cele ce se adunau dela el sub titlul de dări. Pentru timpurile cele d'intâiu, nu pare a fi existat deosebirea ce se vede mai târziu, între veniturile ţărei şi acele ale domnului. Această deosebire se ivi atunci când ţările române începură şi ele a a vea oarecari nevoi care se deoseheau până la un punct de nevoile domnului. Nu că doară s'ar fi atribuit vre-o sumă la vre-o îmbunătătire a stărei ţărei sau a locuitorilor ei; atare lucru până aproape de epoca noastră a fost un ce aproape necunoscut în ţările române. Armata slujiă pe socoteala ei; bisericile şi cele câteva şcoli aveau averile şi veniturile lor; de drumuri nu se îngrijiă nimeni; puţini funcţionari erau consideraţi ca slugi alt. domnului, deci plătiţi de el din veniturile sale, cărora le conceda unele din ele, cum vom vedea mai jos. Ţara părea că nu are nevoie de nimic; de aceea nici un ban nu era chleltuit în folosul ei. Dacă cu toate aceste, mai târziu, se văd deosebite veniturile ţărei de acele ale domnului, lucru se făcu atunci când ţările căzând sub Turci, începură a apăsa asupra lor greutăţi noue, precum haraciul şi darurile la Turci, proviziileînnatură şi contribuţiile extra­ ordinare. In timpul dintâiu - ce urmă după descălecare, toate veniturile ţărei erau venituri domneşti, din care domnul se desbrăca de o parte, pentru a-l da boierilor sau mănăstirilor. Dimitrie Cantemir caracterizează astfel autoritatea dom­ nilor Moldovei, care era tot aşa şi la acei din Muntenia: "Se întinde puterea lor nu numai asupraIioierimei şi a locuitorilor Moldovei, ei încă şi asupra altora, de orice stare ar fi, când se află în ţară. Viaţa şi moartea lor este în mâinile domnului. .Judecând el pe cineva la moarte, la bătaie, Ia surgun sau la pierderea tuturor moşii lor, măcar şi cu strâmhătate şi tirănie, apoi cei loviţi pot numai să se roage prin graiu sau scrisoare, dar nimenea nu are voia de a contrazice sau a se împotrivi judecăţei domneşti. Şi iarăşi dacă va voi să libereze pe vreunul judecat la moarte de toată ţara, nimenea nu poate să se opună voinţei lui. Toate dregătoriile militare şi civile atârnă de bunul său plac; le dă celor iubiţi, le ia celor urîţi. Pentru împărţirea lor domnul nu are nici o regulă prescrisă, Dacă ar voi să facă pe un ţăran logofăt mare care este boieria cea mai mare a Mol­ dovei, nimeni nu cutează a i se împotrivi, şi din contra, când ar voi să lipsească din post pe unul, fie măcar şi din neamul [161] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE J61 cel mai de frunte, îndată acela caută a se supune hotărîrei dom­ neşti. Asemenea putere are nu numai asupra celor mai de jos ai clerului bisericesc, ci încă şi asupra mitropolitului, episco­ piilor, arhimandriţilor şi egumenilor, şi asupra tuturor celor ce sunt de tagma bisericească. Neîmpiedecat poate să'i scoată din dregătoriile lor, de şi nu din cele sacerdotale, şi cerând tre­ buinţa, poate şi cu moarte să'i pedepsiască" 42. Din cercetarea urmată până aici reiese că domnul avea deplină putere pe pământul ţărilor române, şi pe locuiotrii lor. Era propietarul suprem al persoanei şi averei tuturor, nefiind mărginit În această autoritate decât de frica de Dumnezeu, de respectul obiceiurilor şi de teama' de răscoală, singurele frâne puse ahuzului ce putea face cu dânsa. Legal nu era îngrădit prin nimic ;1n voia domnului stătea tot ce'i trecea prin minte, şi nedreptatea cea mai strigătoare la cer putea să iee fiinţă, de îndată ce domnul avea inima a o îndeplini. Stavilele morale reţineau adesea ori pe domn dela abuzuri; dar, vai de acea so­ cietate în care morala este singura garanţie a intereselor! Cel ce are puterea în mâini tinde, prin o plecare fatală, a abuza de ea. Trebue serioase garanţii poporului în contraautorităţei. Deaceea societăţile moderne au luat atâtea măsuri spre a apăra libertatea şi interesele cetăţenilor de a tot puternici a ocârmuirei; şi cu toate aceste garanţii, de câteori depăşesc organele ei limita dreptăţci : dar încă acolo unde nu există nici o stabilire, unde· numai slaba morală vine în luptă cu a tot înghiţitoarea putere? Domnu 1 român avea deci, în vremile mai vechi ale istoriei noastre. o putere absolută în înţelesul cel mai deplin al cuvân­ tului. Despotismul asiatic, iată caracterul domniei româneşti. Totuşi acest sistem mi era pentru acele timpuri ceva afară din cale, şi ar fi condus poate pe poporul român la bune rezultate, dacă nu ar fi fost însoţit de un rău încă şi mai mare decât însuşi el: nesiguranta urmărei în domnie. Urmarea Ia tron. - Sistemul de urmare la tron în ţările române era aproape chiar dela început electio-ercâitar, adecă toţi copiii şi chiar alte rude ale mortului domn aveau cu toatele un drept egal de a fi alese la domnie de către "ţară". Alegerea se făcea în timpurile vechi, când se îndepliniă după toată regula, în chipul următor: încă înnainte de a'şi da sufletul domnul ce se afla pe patul de moarte, se aduna mitro­ politul şi toţi boierii şi ţineau sfat pe cine să aleagă în locu'i. Această îngrijire era de nevoie în acele timpuri, unde cheia boltei Întregului edificiu social era puterea domnească, pentru ea ţara să nu rămână nici un moment fără stăpân. Aşa la moartea lui Matei Basarab ne spune Paul de Aleppo că cei avuţi şi ne- 42 Cantemir, Descriptio Moldauioe p. 38.. A. D. Xenopol. Istorta Româ.nllor, VoI. m. 11 [162] 162 ISTORIA ROMÂNILOR gutitorii tremurau ca oastea să nu jăfuiască oraşul. De aceea şi ia moartea lui Ştefan cel Mare, vom vedea cum boierii se ieau la ceartă încă înnainte ca Ştefan să'şi fi dat sufletul, despre cine vor alege pe urma lui la domnie; iar la moartea lui Matei Basarab, se precede mai întâiu la alegerea lui Constantin Şerban şi după aceea la îngroparea domnului reposat. După ce sfatul cel mare al ţărei adaos pe lângă divan, ieşiă din biserică, unde de obiceiu se săvârşia actul alegerei, mitropolitul se suia pe un loc înnalt şi vestia poporului care se adunase, pe cine au crezut sfatul de cuviinţă a alege ca domn. Fără îndoială că poporul îl aclama, fiindcă totdeauna se îngri.ii�\ de a nu alege pe o persoanăcare ar fi fost displăcută mulţimei. După aceea crainicii vesteau prin oraş alegerea noului. domn. Se proceda apoi la ceremonia încoronărei şi a [urământului boierilor şi oştirei, care se făcea în formele religioase ale timpului. Se trimiteau în sfârşit călăraşi, pentru a face cunoscută noua alegere în toată ţara de unde veniau mii de oameni mai fruntaşi la curte, spre a felicita şi a'şi îmbună pe noul domnitor 43. Aşa se urma de câte ori se întâmpla neasemănata fericire ca să fie un singur candidat la tronul vacant. Cele mai adeseori însă erau mai mulţi competitori, şi atunci, în loc de o ceremonie, alegerea se schimba în lupte sângeroase, ceeace reiesă cu priso­ sinţă din expunerea de mai sus a certelor urmate între urmaşii lui Mircea în Muntenia, şi între acei ai Muşăteştilor şi mai apoi ai lui Alexandru cel Bun în Moldova, lupte ce am văzut cum au hântuit într'un chip îngrozitor întreaga vieaţă a ţărilor române. Ceea ce mai ales încurca urcarea la tron era împrejurarea că fiii naturali erau puşi pe aceeaşi linie cu acei legi uiţi, de oarece şi ei erau "din osul domnului" 44, lucru ce înlesni mai târziu înstrăinareadomnii1or; căci fusese destul ca un domn să se fi întâlnit în vieaţa lui cu o femeie, pentru ca fiul acesteia să poată pretinde că'1 avuse de tată 45. De o cam dată, se .ţine Însă cu putere principiul stabilit prin obiceiul ţărei, că "nu se cădeă altuia să dee domnia fără de căruia nu vrea a hi sămânţă. de domn" 46. Deaceea al-TI văzut bună oară că, după moartea lui Laţcu, ne rămânând nici un moştenitor de sex bărbătesc, .. Aş'! s'au petrecut lucrurile la alegerea Iui Constantin Serban, urmaşul lui Matei Basarab. Muntenia, putând pune atunci în lucrare vechiul drept de alegere al domnului, săvârşt această alegere în toată forma, după vechiul oblceiu. Ea a fost descrisă de Paul de Aleppo, secretarul patriarhului Macarie, ce se află pe acel timp In Muntenia, împreună cu patrisrhul. (ArI!. isi., 1, 2, p. 101-103). .. Ureche In Lelopiseie, 1, p, 156 . .. Chalcocondtla, p. 78, ne spune încă despre Mircea cel Mare, că "trăind adese ori cu concubine, avuse nu puţini copii ·naturali care, după moartea lui, se schimbară adese ori in scaunul ţărei". Duca, p. 201. •• Ureche, 1. c. [163] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE 163 Moldovenii îşi caută viţă de domn întâiu în Litvania la principele luga Coriatovici, apoi la Muşăteştii din Muntenia. Cum de s'a răsădit la Români acest sistem de urmare ta I ron pierzător de ţară 'l Noi credem că el a fost determinat de împrejurările petre­ cute în Ungaria şi Polonia unde, puţin timp după întemeierea ţărilor române, stăngându-se în ele dinastiile vechi ereditare, încap şi ele sub domnii elective sau electiv-ereditare. Aşa în Ungaria, după stângerea dina stiei ar padiane În 1301 şi şase ani de lupte civile, se alege de rege Carol Robert, din Neapole, şi apoi urmează mai departe eu a legerea până la căderea ei sub Turci 47. Polonia după moartea lui Cazimir cel Mare, în­ tâmplată fără moştenitori în 1370, alege de rege pe- acel al U 11- gariei, acelaş Ludovic de Anjou căruia îi urmează la 1386, dina­ stia Iaghelonilor, şi ea însă domnind după principiul electiv ereditar. Mai însemnat este însa că şi în Bulgaria, ţara aceea pe care tarile romane au luato în organizarea lor drept pildă, după stingerea dinast.iei Asăneştilor (1256), se introduce un soiu de urmare la tron hibridă, compusă din ereditate, amestecată cu multe lupte pentru tron, şi spartă din când în când prin ale­ gerea ţarului de către mai marii poporului, încât astfel ţările române, având curând după constituirea lor, pretutindene exem­ plul anarhiei in privirea urmarei la tron, nu este de mirare a le vedea căzând şi eJe în acelaşi păcat, cu atât mai mult că sis­ temul de a se alege voevozii, pare a Ii existat în toate timpurile în Transilvania, şi dacă acest sistem era 'in întrebuinţare peste munţi din timpuri vechi, este firesc lucru, de a'} întâlni în ţările române, ale căror element politic predomnitor venise de acolo. Găsim un document din 1L193, în care se spune că .Jmezii şi militarii din cele noua sate româneşti din districtul rutean Craina, totdeauna de când îşi aduc oamenii aminte, s'au bucurat de acea liber tate că acela pe care knezii şi toată. comunitatea Crainei îl socotiseră vredinic, să fie ales în fiece an, cu consimţărnântul Castelanilor, la slujba ooeuodatului Croinei" 48. <7 Comp. Schuler-Libloy, Siebenbtuţjische Rechlsgeschichle, Herrnannstadt, 1855, I, p. 221 : "Die Erbtolgeordnung dieser hăchsten Staatswiir de (Konlgtnm) war in der Familie nichl Jestgesezt. Der jeweilige Regent bestimmte in der Rege! seinen erstgeborenen Sohn, welcher von den Grossen des Heiches unter gewissen Felerltchkeitcn anerkannt und dem Volke vorgestellt wurde'" Ioseph Benzur in Jus publicum Hungariae' Vlennae, 1790. p. 62, caracterizează astfel sistemul de urmare la tronul Ungariei, acelaşi ca şi 111 ţările române: "Modus habend i regnum olim nec mere succesiuus, nec met : eleetimis fuit· Ita enim temperata erat. successio ut familiae quidem ius valeret, concurente tamen procerum declara­ tione seu approbatione" . • s Duliscovitz, II, p. 19, 1493: ""Iohannes Corvinus de Hunyade Kene­ zii et universi populi et jobagiones nostri de novem villis et possessionibus n05tri5, [164] 164 ISTORIA ROMÂNILOR r Este cunoscut că după firea poporului, s'au introdus în deosebitele ţări sau sistemul domniei ereditare, sau acel electiv sau încă şi acel hibrid electiv-ereditar. Pretutindeni unde pre­ domni monarhia ereditară, puterea regească şi cu dânsa împreună şi ideea Statului se întări, precum în Anglia, Frantia, Spania şi Rusia. Dimpotrivă unde se aşeză sistemul electiv, sau cari­ catura lui electiv-ereditar, interesele private ale claselor domi­ nante se ocrotiră în dauna interesului obştesc, de unde urmar ă lupte şi desbinări pentru coroană, destrăbălarea puterilor Sta­ tului, până când la sfârşit, după cum le era scris în cartea veşni­ ciei, sau se întoarseră la un sistem mai bun, sau dispărută depe faţa pământului. Aşa în Germania, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Muntenia şi Moldova. Să se adaugă la aceste împrejurări încă şi micimea ţărilor române, mai puţin în stare prin puterile lor a lupta cu relele lăuntrice, precum şi aşezarea lor în mijlocul unor vecini mari şi ambiţioşi care doriau să'şi întindă puterea tocmai pe soco­ teala acestor ţărişoare, şi Iavorau deci pe cât puteau intrigile şi luptele pentru domnie. Atunci ne va cuprinde mirarea cum de Muntenia şi Moldova au putut rămâneă cu vieaţă, când alte State, mult mai mari şi mai puternice, decât ele, au tre­ buit să piară. Răspunsul ce'l vom căpăta va fi deosebit, în deo­ sebitele perioade ale istoriei româneşti. La început apărarea existenţei lor naţionale fu datorită numai sforţărilor unor inimi mari şi minţi puternice, pe care norocul poporului român le urcase în trenurile lor, şi cari îşi găseau un sprijin şi un răsunet în un popor voinic şi doritor de neatâvnare. După ce însă greu­ tatea vremurilor încujhă sub jugul ei firea de oţel a poporului român, existenţa lui fu ocrotită prin împrejurările exterioare care se desfăşurată totdeauna aşa, încât să ferească pe Români, dacă nu de ciuntire, cel puţin de desfiinţare. In aceşti secoli înjosiţi ai vieţei româneşti trebuie să constatăm, cu o adâncă mâhnire, că Românii au făcut tot ce au putut spre a se sinucide, şi că dacă lucrul nu au izbutit, este numai fiindcă alţii nu i-au lăsat să o îndeplinească. Se vede însă că puterile evoluţiei ne-au fost spre priinţă şi deaceea am .scăpat teferi din toate nevoile. Să lucrăm deci şi de acuma înnainte cu încredere în viitor, căci seria istorică în care e prinsă desvoltarea noastră este o Draguthtalva, Medencze, Ardanhaszky, Hatmegy, Zavidfalva, Kerepetz, Lafalva, Sandorîalva et Sztanfalva (aceste sate sunt numite într'un alt document Ibidem, II, p. 18,1387 : "possesslones nostrae valachales") semper ab antiqno, quo memoria hominum comprehendedret, tali libertate usi fuissent, quod illum, quem Keneztl et tota comunitas de Krajna maluisset, pari voto et consensu Castellanorum slngulis annis "el off lcium Voevodatus de Krajna elegisseut ", Citată de Pic, Ab­ slammllng, p. 148, nota 29. I '" [165] OIWANIZAREA PRIMITIVX A ŢĂRILOR ROMÂNE 165 serie suitoare, şi lucrarea noastră în sensul propăşirei şi a vieţei nu va avea de luptat ca la alte nenorocite popoare, cu o osândire pregătită de mai înnainte. 2. nOI E Il 1 1 Nobilimea (le sânge. - Mai înnainte de a cerceta carac­ terele acestei însemnate clase a poporaţiei române, trehuie să ne lămurim ce era ea. La noi este o idee îndestul de răspân­ dită, că nu au existat în ţările noastre o nobleţă, ereditară, şi că "boierii ar fi fost numai acei ce se aflau sau fuseseră în vre-o dregătorie publică" 49. Nimic mai falş decât o asemenea con­ cepţie a nobleţei la Români. Mai întâiu dacă cercetăm în deobşte modul cum se desface o clasă de nobili din massa poporului, vom vedea că este un fenomen obştesc şi fatal care a trebuit să se îndeplinească la toate popoarele. Originea nobleţei este de căutat în deosebirea pe care natura însăşi a pus-o între indivizi. Cei mai activi, mai energiei, mai inteligenţi şi mai norocoşi, dobândesc o putere economică covârşitoare, şi bogăţia le dă în curând o precumpenire firească asupra celor săraci, care atârnă de dânşii, Cu timpul, obiceiul, mai târziu prefăcut în norme juridice, intăreşte pozi ţia predom­ nitoare dobândită de avere, şi astfel începe a se deosebi în societate o clasă de nobili, adecă de oameni bogaţi şi înzestraţi cu mai multe drepturi decât poporul de rând, tocmai din cauza bogăţiei lor. Cauza pentru care avuţia este însuşirea care ridică pe om la nobleţă, este împrejurarea că ea poate fi moştenită, pe când însuşirile intelectuale, ori cât ar fi ele de superioare, pier cu individul. Cât timp memoria ţine minte originea omului şi pricinile imbogăţirei sale, se vorbeşte de parveniţi ; îndată însă ce memoria s'au pierdut sau au trecut un timp îndelungat. el devine nobil. Câţi apoi din nobilii ce şi'au pierdut averile nu s'au coborît Îndărăt în rândurile poporului de jos, din care averea îi scosese! Satele noastre înfătisează destul de des nume mari, rudenii si coboritori chiar din' domnii cei mai însemnat] ai ţărilor, care' astăzi ţin de coarnele plugului şi duc vieaţa ce� grea a răzeşului sau chiar a fostului clăcaş, pe când multe fa­ milii ale căror origine de jos este bine cunoscută, strălucesc astăzi în rândul nobililor. Noblete fiind deci din acest motiv un fenomen universal, ar trebui să ne surprindă lipsa ei la Români. Vom vedea Însă .9 Brezolauu, Vechile institnţiuni ale României, Bucureşti, 1882, p. 3, Cf. Bălcescu, Starea muncitorilor plugari in Mag. ist., II, p. 237. [166] 166 ISTORTA ROMÂNILOR din ce cauză s'a putut susţinea, până la un punct cu o aparenţă de adevăr, că nobleţa ereditară n'ar fi fost cunoscută de poporul român, şi că boerii nu erau decât dregători, foşti sau lucrători. Diferentarea clasei nohilare la Români a trebuit să se înceapă în timpuri anterioare descălecărei, şi de aceea trebuie cercetată originea nobleţei sau hoierimei române, în această epocă mai veche, şi deci mai ales În ţările de peste munţi. Am văzut mai sus că o atare nobleţă a existat sub Unguri, şi anume nu ca o clasă de dregători, ci ca una socială, înzestrată cu pri­ vilegiile şi drepturile sale 50 • . ' Când_ yoe:VQ�iiJFăgăraşului şi ai Maramureşului, H3.du Nţgfu şi Bogdan- descălecară Muntenia şi Moldova, ei veniră întovărăşiţi "de multe noroade". Această mulţime, chiar după firea lucrului, trebuia să fie alcătuită mai cu osebire din nobil'i şi bogaţi, cu slugile lor. De şi este probabil că şi voevozii ardeleni aveau pe lângă dânşii o mică curte, - ei fiind nişte simpli vasali ai regilor maghiari, curtea lor nu putea fi foarte strălucită, încât nu ne putem închipui că toţi nohilii cei numeroşi veniţi cu ei, să fi fost numai dregători, mai ales că vom vedea cum dre­ gătoriile se organizează mai târziu, în ţările române sub înrâu­ rirea statului bulgar. Dar nu avem nevoie a precede numai prin deducţii pentru a dovedi că la Români era o nohletă ereditară În afară de dre-> gători, de oarece sunt asupra acestei întrebări, un mare număr de texte pozitive. Astfel Cantemir, în descrierea Moldovei, face o anumită deosebire Între boieri şi nohili, tratând ambele aceste materii În două capitole deosebite, unul despre boierii moldoveni şi despre ranqurile lor şi altul despre nobilimea motdooonăr», Cantemir apoi arată că nobilimea a fost împărţită în trei clase. Locul întâiu a fost dat boierilor adecă acelora ce fuseseră chemaţi de principe I la dregătoriile mai înnalte ale republicei, sau celor născuţi din, sângele lor. A doua clasă cuprinde curtenii şi a treia călăraşii ; iar cei de pe urmă pe care Cantemir nu ştie dacă poate să'I claseze Între nohili, şi pe care el mai CUI ând i-ar numi' ţărani liberi, sunt răzeşii, Aşa dar Cantemir cunoaşte, afară de boerii propriu zişi, şi alte clase de nobili, între care se îndoieşte dacă nil trebuie să numere chiar şi pe răzăşi. Potrivit cu această deo­ sebire spune el aiurea că: "curtenii sunt acei nobili care n'au ajuns încă la demnitatea de )ioieri, şi în-alt loc lămureşte mai hine întrebarea care ne preocupă spunând că "pentru aceea ahia poate ajunge altul la acele demnităţi, decât acel ce este •• VoI. II, p. 154. 61 Cantemir, Descriptio Molâauiae. Partea II, cap. VI: "de baronlbus Moldaviae eorumque gradibus". Cap. XV: "de nobilitate moldava". [167] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE 167 de origine nobil, de şi principele este liber a da aceste oficiuri cui voeşte, fie acesta chiar din clasa cea mai de jos a poporului'T'. Cantemir însă care scria în latineşte, putea exprima prin cuvinte anumite, deosebirea între dregători (haronese-boieri) şi nobili (nobiles). Limba română nu avea Însă nici un alt termen la îndemână pentru a exprima noţiunea de nobil, decât tot acel de boier. Acest cuvânt căpătă deci în limba română doue înţelesuri deosebite, acel de dre.gător domnesc. şi acel de nobil. Câ ud se vorbeşte de boieri în deobştese poate înţelege sub ei orice soiu de nobil, fie el dregător sau ba. Cuvântul boierie însă îusamnă mai special 0_ dr�g�ţQri��3x_e.c. Despre Petru Voda Şchiopul spune MIron Costin di "aUzind pribegii, care erau fugiţi, prin alte ţări, de nevoia Iancului Vodă (Sasul), cu dragoste s'au Întors la domnul său Petru Vodă care iar cu boieriile lor i-au mi1uit 56, Alt loc conţine o imprejurare hazlie, povestită cu mult gust de acelaş cronicar: "Avea Radul Vodă o slugă mică din copilăria sa, căruia socotind că nu este de boierie, îl socotea de a mâna, iar boierie nu'i da, Ci el s'a rugat mitropolitului şi boierilor să grăiască Radului Vodă pentru dânsul să nu fie uitat, hiindu-i slugă de atâta vreme, şi aşteptând în norocul stăpânului, să hie şi el între oameni. Grăita-au boi prii cu toţii pentru el, să nu hie uitat ca o slugă veche ce era, că şi slugile în nădejdea stăpâni lor săi, să ajungă şi ei a hire între oameni, mai mult slujesc. Răspuns'au Radul Vodă boierilor: mie să nu mi se treacă cuvântul vostru nu mi se şade, iar eu ştiu hirea omului, că nu'i de boierie, căci iaca îl voi boieri pel1truyoia dumilor voastră. Şi a doua zi l'au chemat şi i'au dat (Văt!şja' de divan. Insă nu trecuse săptămâna şi au venit [alobădin tâYg) la divan, dela nişte femei, pre acel vatai.; de aprozi, pentru sila ce le făcuse şi le bătuse în târg. Au căutat Radu Vodă la boieri şi le-au zis: Au nu v'am spus eu că acest om de boierie nu este? Iar către dânsul au zis: eu mări încă pe hoierie n'am apucat a' ţi zice, şi au poruncit armaşului să, iee gârbaciul şi să i deie 200 de toiege"57. In toate documentele vechi, se vede confirmată orânduirea domnului prin mărturia sau credinţa boierilor. Cu cât documen- ; tele sunt mai vechi cu atât se vede în ele o sumă de boieri mari \ ai ţăr�lo�' române,. ai cărOl: nu�e. nu �ste �nsoţit ,de. nic.i ,un titlu' II de boierie ; ba chiar aceşti boieri netitraţi sunt înşiraţi 111 docu- ' mente înnaintea celor cu titluri de boierie, adecă de dregătorie 58. Când Cantemir ne spune că terminul de boieri era păstrat anume pentru dregători, iar că ceilalţi nohili s'ar numi curteni sau călăraşi, el arată cum erau lucrurile pe timpul lui, când precum vom vedea boierii căutau pe un cap să ajungă dregători, --_",., iar acei ce nu încăpeau în dregătorii se pierdeau în rândurile ­ mazililor : nu arată însă starea lucrurilor cum era din vechime, când erau o sumă de boieri fără boierii. �- Intâlnim Însă boieri netitrati nu numai în documente, ci şi în cronicari. Aşa Constantin C�pitanul, aminteşte pe boierii .. Letoţiisclele, I, p. 202 . • t Ibidem, , p. 257. 58 Ne vom ocupa mai jos pe larg cu această Însemnată Imprejurare. ­ Uneori cuvântul de boier este luat şi În înţelesul de dregător. Aşa spune Miron Costin, despre Mihnea Vodă, că "au pus boieri pre voia sa", adecă au numit In dregătorii (boierii) pe cine au vrut". (Letopiseiele, I, p. 341). Acest sens este rnult mai rar. In deobşte boier înseamnă nobil, iar boierie dregătorie. . [169] ORGANIZAR��A PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNFJ Hl9 Radu Dudescu, Radu Kreţulescu şi Preda Proroceanu, fără ii le da nici un titlu de dregătorie 59, şi acelaş lucru se întâlneşte destul de des la toţi cronicarii. Cât despre documente, ele răsar din toate părţile. Aşa unul din 1664 spune că la o tocmeală "au fost faţă dumnealui Miron Costin pârcălabul de Hotin, Ursul Vornicul­ de Poartă, Enache Vornicul de târg şi Marco din Vălcni şi Gheorghe deacolo şi Ionaşco de Docolina şi Irimia zet Zaharia deacolo şi Constantin Cohurluianul şi alţi mulţi boieri' . Din această enumerare se vede că feţele înşirate fără titlu, de după Enache vornicul de târg, erau şi ele boieri. Alte documente aduc ca marturi fără titluri persoane arătate ca feciori de boieri de ţară adecă mazili 60, iar în altele Întâlnim puşi tot fără titlu, cum nu se putea de altfel, simpli oameni buni adecă răzeşi. Aşa un do­ cument din 1668 enumeră ca martur într'un zapis pe "Toader Grarna biv cămăraş, Ionaşco Caraiman biv comis, Gheorghiţă Alhotă, Miron Brut, Gheorghe Brut şi Gheorghe Caraiman şi alţi mulţi oameni buni, feciori de boieri" 61. Aici oameni buni Însemnau feciori de boieri. In alte documente atât numele ne­ însoţite de titluri cât şi genericul oameni buni Însemnau pe răzeşi, Încât totdeauna când întâlnim nume neînsoţite de titluri trebuie să ne dăm sama la ce clasă de oameni se raportă. Aşa bună oară în documentul adus chiar acuma din 1668, fratele comisului Ionaşco Caraiman, Gheorghe Caraiman era fără îndoială fecior de boier, de oarece fratele său purta chiar o boie­ rie. Un alt document din 1665 .pomeneşte despre o mărturie "dela mai mulţi oameni buni meqieşi" 62. . Această deosebire între nobleţă (boieri) şi dregătorii (bo­ ierii) se păstrează până târziu. Un hrisov al lui Gr. Ghica din 1775 hotărăşte ca "acei din ucenici ce vor dobândi atesta te de săvârşirea cursurilor vor fi consideraţi de domn în cinstea lor îndată după boieri în cazul când nu ar fi din această clasă şi le va făgădui a'i boieri după averea procopselei lor" 63. Şi în veacul al XIX-lea se vede acelas lucru. O listă a boierilor din 1810 enumeră la sfârşit pe fecio�'ii de boieri cari nu au apucat până acuma a se cinsti cu nume de boieri. Intre aceşti boieri nedre­ gători, întâlnim nume mari din Moldova ca Sturza, Miclescu, Donici 64 • .. Mag, ist., II, p. 7 şi 145, , •• Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, III, 2, p, 4,-;:' 61 Ibidem, p. 55.Comp. p. 8 şi 54, ., Ibidem, p. 18. Un alt doc. din 1632 pomeneşte după mai multe feţe netitrat e "şi mulţi oameni buni şi bătrâni megleş! din prejur". Ibidem, 172, Alt doc. din 1675 spune: "oameni buni moşneni", Ibidem, p. 167 . s 3 Uricarul, l, p. 75 (tradus din greceşte), .. Radu Rosetti, Arhiva senuiorilor din Kişin ăi; în An. Acad. rom" II, torn, XXXI, 1905. Memoriul al III-lea, p, 65 (29). \ \ , \ ! \ , I \ , \ 1 li I [170] 170 ISTORIA ROMÂNILOR [ Această clasă întreagă a nobililor ai căror familii le Înşiră Cantemir 65, este acea care pui ta în mânile ei întreaga soartă a tărilor române. Pe ei îi vedem în necontenite răzvrătiri contra do'mnului ce nu le plăcea; ei împărţindu-se în partizi personale, sângerau ţările prin luptele lor, luând calea surgunului când soarta armelor le era protivnică, punând rnâ na pe conducerea tuturor trebilor, când norocul îşi pleca cumpăna în plutea lor. Intreaga istorie a ţărilor române este plină numai de numele lor, cele mai de multe ori pentru a arăta numai că, în timpuri barbare, adeseori interesul individual este pus mai presus' de acel al obştiei, dar având şi ei din când în când momente de înnalt patriotismu, atunci când se trezea ca prin instinet în inima lor simţimântul datoriei de a apăra ţara şi poporul În sinul cărora erau să trăiască urmaşii lor, şi de a le lăsa lor un culcuş şi un loc de odihnă. Această clasă care a apărat până în ultimele timpuri interesele sale de castă cu o neînduplecată înverşunare, care au stigmatizat prin cronicarii ieşiţi din sinul ei pe toţi domnii ce au vrut să se atingă de ele; această clasă atât de neastâmpărată care se juca de a domnul în ţările române, aruncându-le adeseori în prăpastia peirei : care ştieă să plece genunchii înnaintea Caterinei a II-a, dar şi să pună piept contra răpirei Bucovinei şi a Basarabiei, nu putea fi o clasă de cinovnici, de oameni de­ prinşi numai cât a'şi îndoi spetele înnaintea superiorilor lor. . Acea stă clasă de boieri au fost nohilii naţiunei române şi nu numai dregătorii din cancelariile domneşti, Ca şi în apusul Europei, domnul avea dreptul de a creeă nohili 110ui, ridicând la această treaptă oameni din clasele de jos ale societăţei. Râdicarea se făcea dându-se celui deosebit o slujbă la curte, împreunată totdeauna cu dăruirea unei moşii. Astfel se împrospăta necontenit sângele clasei nobile, se răsădia în ea puternice vlăstare ieşite din clasele de rând ale poporului. Pe timpul lui Vasile Lupu, găsim bunăoară un boier anume Ştefan Sar darul , care spune către domnul său în un moment de recunoştinţă: "Doamne cine au fost mai crezut la Mări ea Ta şi cinstit ca mine, şi mai scos din obeală, şi din sărac m'ai Îm­ bogăţit" 66. Tot acest Vasile Lupu a ridicat pe Ghica, Arbănaş (Albanez) de felul lui ca şi Vasile Lupu şi simplu băiat de prăvălie, "deodată Ia boierii mai de jos, apoi la vornicia cea mare şi mai pe urmă capuchehaia" 67. Vasile Vodă mai crescuse în casa lui şi pe Duca, Grec din Rumelia, care după moartea domnului se înnălţă treptat în ranguri boiereşti, până ce ajunse la sfârşit şi domn. Istoricul polon, Cromer, ne spune că Ştefan cel Mare, •• Descr. Jl101d., cap. xv. li' Letopiseţele, 1, p. 300 . ., Ibidem, p. 1, 336. [171] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE 171 după bătălia dela Racova, a hoierit pe mai mulţi soldaţi de rând pentru vitejia lor În luptă fiS. Originea nobilimei şi acea a boierilor. - Asa dar trebuie hine deosebită nobleţa care era veche la Romani şi�ereditar5., de dregătorii care prin firea lor uu puteau fi purtate decât de acel ce le avea. In terminologia veche nobilul şi dregătorul se uumiă boier, iar funcţia se chema mai ales boierie . . Originea nobleţei la Români trebuia pusă atunci când. după Încetarea stăpânirei avare, ei, Începură a se cobori dela munte către şes şi a sededărnai intins la vieaţa aşezată, a, în­ temeiaoraşe, şi -a Înjgheba' intâile . începuturi, ale organizărei politice - toate aceste făcându-se, după cum s'au arătat, alăturea cu Slavonii 69. La această părere ne conduce întâiu terminul prin care se însamnă nobilul la Români, şi care este, �UJ11 am văzut, numai acel de boier, ce vine dela slavo-bulgarul bolţar. optimatus. Este Însemnat mai ales faptul că se află la noi forma boiarin 79 dela vechiul slav boljarin, cu înţeles identic. Cuvântul bolţar se derivă deja sl. boi luptă, războiu, de oare ce îndatorirea de căpitenie a boierilor era de a merge la războiu 71. Al doilea. faptul că chiar înnainte de a exista boierii titulate, apelativul nobilului era jupd;;'; care se Întâlneşte la început în Muntenia şi în Moldova, fiind mai apoi înlocuit În această de pe urmă ţară cu cuvântul polonez de pan. Aş�l în documentul dela Roman Vodă, din 1392, întâlnim în Moldova () sumă de boieri, cu toţii netitraţi, Între mai mulţi pani şi câţiva jupâni 72. Deasemenea într'un document dela Alexandru cel Bun, din 142273, se văd figurâud iarăşi câţiva j.!!J2ân� înnaintea panilor, încât s'ar părea că boierii cei cu rang mai mare în Mol­ dova purtau titlul de [upâni, iar cei mai mici acel de pani: Mai târziu se şterge această deosebire, şi toate documentele moldo- s a Ibidem, II, p. 5. Cromer, p. 412: "Plurimos autem agrestium Ste­ phanus, f ort ltudlnls ergo, in equestrem ordinern transtullt", Asupra modului cum se petreceau lucrurile în Franţla, vezi Fustel de Coulanges, Inslitutions poliliques de l'anciennc France, Paris, 1877, 1, p. 574; în Rusia, Mackensie-Wallace, La 'Russie el les Russes, traduit par Bellenger, Pnr is, 1877, I. p. 379 . • 9 Vezi vol, II, p. 64, 69, 89. ,. Pr aoila lui Vasile LllPU, Cap. Pentru cei ce V'or sudul : "Cela ce ar sluji la vre un boiariu", Acest termin se întâlneşte aproape pe toate paginile 'Condieei Ioqoţeţiei lui Brunconanu, needită În arhiva Statului, Mai vezi un doc, -din 166'2: "acesta le-au vândut iarăşi credinciosului nostru boia-in, lui Miron Costln, parcalab de Hotin". (Operile lui Miron Costin, de V. A. Ureche, Bucureşti, 1886, 1, p. �9. 7� Zaconiclll lui ŞI. Duşan, p. 43, In ArI!. isi., III, p. 15�1. " Arh. isi., 1, 1, p. 18. 73 ArI!. isI., r, 1, p. 132. [172] 172 lSTOnIA ROMÂN1LOn f /''-� vene, nu mai înfăţişează epitetul de j�Î, ci numai cel de pan;H,,/' cu totul necunoscut documentelor muntene. :/ Acest cuvânt este însă de origine slqxo-b,ulgl\lră, dela zupan =domn, nobil şi deci, găsindu-se el apfieat "la nobleţa română, arată că ea a trebuit se se ivească pe atunci, când Ro­ mânii ,erau �nc� s�lb înriurire�/slavb-bulgară, 75:, Dasă nobleţa ar data la el din timpul Românilor, ar trebui sa aflam pentru ea şi termini latini, precum am văzut că lucrul se întâmplă cu religia creştină. Dar ştim că dintre Daco-Romani rămăsese în Dacia' mai ales poporaţia de' jos, cei nobili şi bogaţi fugind în Imperiul Roman. Apoi cât timp Daco-Romanii rămaseră în munţi, îndeletnicindu-se cu păstoria , nici nu se putea ivi la. ei o clasă de nobili 76. Ea apăru abia după ce reîncepu la Romani viaţa aşezată, şi atunci încă, nobleţa nu se organiză de îndată eu toate caracterele ei, ci rămase câtva timp, chiar după des­ călecarea şovăitoare şi nehotărîtă, nici în privirea drepturilor, nici în aceea a îndatoririlor sale. Acesta este un fenomen general, I care s'a repetat la toate popoarele. O nobleţă pe deplin orgam-I" zată nu se poate constitui decât în Stat pe deplin organizat. t Aşa în Franţia pe timpuJ Merovingienilor, "nobilimea nu er.a încă aşezământul de temelie al societăţei ; ea nu avea încă pn­ vilegiile .sale hotărîte prin lege, nu avea încă regule fixe, COI1- diţiilesale neschimbate, datoriile şi drepturile sale bine lămu­ rite; era încă nesigură şi şovăitoare, şi ar fi fost greu unui contimporan să o definească; nu ajunsese încă într'o stare legală" 77. Aşa erau lucrurile şi în ţările române. Dregătoriile. - Am văzut că boieriile erau deosebite de boieri, că erau boieri cu boierii şi boieri fără boierii. Să cercetăm pe aceste depe urmă, adecă dregătoriile cur tei dornneşti.. Nobleţa precum şi voevodul fuseseră' aduşi de Români de peste munţi, dar erau chiar cunoscute în ţară, deşi în o formă Întru câtva deosebită, încă dinnaintea descălecărei. Bo�riile adecă dregătoriile fură însă organizate după întemeierea ,. Faptul că documentul dela Iuga Corlat.ovlci din '1 :374 (Isi. cril., p. 89), unul din cele mai vechi, numeşte ]le Lacşa Litavor Iocoţlitorul domnulul, cleei boier de tot 111.;.re, p ati şi nu [u pân, se explică prin faptul că atât domn cât şi boier erau din Polonia. D. OncinJ, crede că apelativul jupân se dedea rudelor Domnului. Numele boierilor din doc, din 1,192 nu îngăduie asemenea părere. 15 Se cunoaşte că terminul de [anân trebuie să fie foarte vechiu la Ro­ mâni, şi de pe forma cuvăntului, cu pref accr ea lui a înnalnte de n In â, care se îndeplini în timpul de formaţiune a limbei române; dimpotrivă terminuJ de pan. introdus mai In urmă, nu suferi această Intunecarc a vocale i. " Nil este de admis că nobleţa română să se fi desvoltat din aşezărnântul duci/ar limitanei din Imperiul Homan ; pentru ce ar apărea învestrnântat.ă In intregul ei în haină slavonă şi cu nici o urmă de înrtnrlre romană '/ " Fustel de Coulal1ges, Ilisioil'e des instilulions de l'ancienne Frunte. [173] r I ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE 173 / (cJ.ţărilor române, atunci când se ivi nevoia de ele, când Statele române întinzându-se, şi afacerile curţei îmmulţindu-se, o spe­ cializare a deosehitelor îndeletniciri deveni neapărată. Nu că şi mai înnainte domnul n'�r fi avut pe lângă el oameni care să'i ajute la conducerea trebilor Statului; dar pe atunci timpul luptei - fiind mai ales nevoie de bra ţe puternice, nobilii care inconjurau pe domn căutau mai ales de afacerile războinice, îngrijind fără alegere şi de celelalte trehi curgătoare, care cum le apuca. Erau şi pe atunci dregători, însă aceştia erau mai ales tovarăşi de oaste, fără căderi anumite de ocârrnuire şi deci fără titluri determinate. Cu întinderea şi organizarea Statelor 1 române, se născu nevoia unor oameni speciali care să se înde-c, . letnicească mai cu dea dinsul cu trebile Statului. Atunci se iviră boierii le titrate, corespunzătoare fiecare unei ramure de slujbe hotărîte. Mai tot sistemul dregătoriilor ţărilor române, şi de sigur I toate acele de căpitenie, sunt de origine siouo-bulqoră, ca şi no­ bleţa, ca şi voevodul, ca şi Îndeobşte întreaga vieaţa noastră de Stat, în părţile ei mai speciale, mai amărunţite. Pe când însă nobleţa şi voevodul datează din timpurile vechi, de la primele constituiri ale vieţei de Stat la Români, dregătoriile a,u o origine mult mai nouă, anume ele se înfiinţează destul de târziu, după întemeierea principatelor. Ierarhia dregătorilor munteni şi moldoveni nu apare deodată formată în întregimea ei, ci ea se tot îndeplineşte în decursul timpului. După ce împrumută numărul cel mai mare şi pe cele mai însemnate dregătorii deIa J3.ulgari, îşi rotun­ zeşte apoi arborele său, parte prin plăzmuiri proprii, parte prin împrumuturi de la alte popoare. Să cercetăm aceste dre- gătorii adecă boierii le ţărilor române: . Banul era în Muntenia dregătoria cea mai mare; era administratorul sau mai bine zis seniorul banatului Craiovei sau al Olteniei. El avea o poziţie Îndestul de neatârnată faţă cu domnul ţărei, strângea veniturile şi avea o oaste deosebită a lui; puterea lui se Întindea de la Turnu-Severinului până la riul Olt, şi avea un caracter teritorial 78, semn că fusese întâl­ nită aice de descălecător care o recunoscuse şi o lăsase în vechea ei formă, supunânrl'o numai autorităţei sale. Şi într'adevăr am văzut că Banul Basarab, este amintit în cronica persană, cu 50 de ani înnainte de descălecare, în 1241 79. In Moldova-z., banul era o boierie mică care veniă după paharnic. Terminul de ban, este de origine veche slavă: ban=ocârmuitor, având aceeaşi 78 Mai sus, p. (ia. ,. Vol. II, p. 209. [174] J8TORCA. ROMÂNILOR 174 __ ------------------------------------------- formă în toate limbele slavice, şi de la care l'au împrumutat Maghiarii şi Românii 81). Dintre dregătorii curţei propriu zişi, însernnăm Întâi logofătul, Împrumutat de Bulgari de la Greci 81, şi apoi de Ro­ -măni (Munteni întâi) de Ia Bulgari; căci nu este de admis o înriurire grecească directă În ţările române. Legăturile între Constantinopole şi ţările române se stabilesc numai cât mai târziu, şi au de obiect numai daraveri religioase, DU de acele politice. Treaba logo�ătului era cu deosebire întocmirea hri-' soavelor şi punerea pe 61e a peceţei domneşti cea păstrată de dânsul ss. . Yomicul - sau mai bine oornicii, căci dacă în Muntenia era unul singur care avea sub el ajutoare, în Moldova erau trei: acel de ţara de jos, mai mare În rang, acel de ţara de sus şi vornicul de Suceava - era, "judecător mare În acele părţi", cum zice Ureche. fără îndoială că pe lângă autoritatea jude­ -cătorească vmat avea şi atribuţii de ocârmuire. Numele său vine de Ia slavo-bulgarul dvor= rula, domus, adecă curte : de oarece funcţia lui era de a face judecăţi la curte, pentru care şi raportul rnisionarului catolic, îl numeşte "judecătorul curţei" 83. Observăm că În celelalte limbi sIa ve, cuvântul. de şi există, are un Înţeles deosebit de acel ce'I avea la Români. Aşa în ruseşte dvornika portar; în poloneza doornik ;ĂntendeJ.lt. Se vede deci că la Români cuvântul a fost imprumutat dela Slavo­ Bulgari, păstrând înţelesul ce'l avea la ei. Postelnicul "mareşalul sau prefectul suprem al curţei" 84, era la început îngrijitorul camerei de dormit a domnului, pentru care şi numele lui derivă de la postelja=:ectus (pat), şi îusamnă în slavo-hulgara : postelni ku= praefectus cubiculi (mai marele peste camera de dormit a principelui). Miron Costin dă ur­ mătoarea explicare, a legăturei în care stă această demnitate cu derivarea ei de la pal: ,;Cuvântul posielnic derivă de la postei adecă pal, fiindcă acest funcţionar posedă prerogativa de a intra În orice timp, fără anunciu şi fără a fi chemat, în camera de dormit, ceea ce nu se cade nimărui" 85. Tot din acest fapt se explică apoi rolul de mai târziu al postelnicului, ca ministru de externe, Întru cât daraverile exterioare cereau totdeauna o. grabnică deslegare ce nu învoia aşteptarea . •• Neculcea In Letopiseţe, II, p. 313. Cf. Cihac, II, I" 8· 81 Jirecek, Gesch. der Bulqaren, p. 386. " Inchelarea obicinuită a documentelor este; "şi spre mai mare tărie am poruncit slugei noastre, credinclosulul .... logofăt, de a anină pecetea noastră către această carte a noastră". (Doc. din 1438 dela Ilie şi Ştefan în Arli. ist., 1, 1, p. 5. Mai vezi şi raportul mlstonarulul catolic în Mag. ist., V. p, 43 . • 3 "Index Curtae«, 1I1ag. ist., ibidem . • 4 Cantemir, Descr. Mold., p. 81 . •• Not iţa statistică dela sfârşitul Poemei poione, Areli, ist., 1., 1, P: 170. [175] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE 175 Vistiernicul care primea încasările banilor şi rânduiă cheltuielile, dând sa ma domnului. Numele său derivă de la vsl. vistijarnikt=praefectus aerario, vistijariG=thesaurus 86 • . Paharnicul care turna de băut la masa principelui, bând el cel dintâiu, îşi derivă numele de la vsl. paharniku--pincerna. Siolnicul era "supremul bucătar. El era pus peste toată bucătăriea principelui, şi sub ordinile sale stăteau ceilalţi oa­ meni de bucătărie. In zile mari de sărbători sau la mari solem­ nităţi, el ordonă mâncările la masa domnului, şi pentru încredere, el le gustă mai întâiu", Numele acestei dregătorii vine dela slavo-hulgarul siolni ku=praefectus mensae, magistrer dapi­ Ierorum ; (în ruseşte stolnic însamnă ceea ce în franceză se nu­ meşte maitre d'hotel; în boema stolni(=scaun. Clucerul ."care s'ar putea numi mareşalul sau prefectul curţei, are inspecţia asupra tuturor cămărilor domneşti, unde se ţin legumele, untul, mierea, sarea, caşurile"; îşi trage numele său dela cheile cu care încuia şi descuiă acele cămări. La Slavo-Bul­ gari klujcan=daviger, mansionarius; (boem clucar=chelner)' Jitnicerul "marele magazioner, 'strânge grâul necesar pentru uzul principelui" ; îşi derivă numele de la vsl. ziinica-« grănar, zitari=Îngrijitorul grânarului. Comis introdus prin Bulgari de la Greci 87, ca şi logofătul, "este prefectul grajdurilor, are sub inspecţia sa caii şi uneltele de cai ale principelui". Părcălabul era ceea ce erau ispravnicii de mai târziu, sau ce sunt astăzi prefecţii, capii ţinuturilor. Cuvântul ce'} însamnă vine dela vsl. pOl' kalal=magistratus, luat de Slavoni ei inşii de la germanul Burggraj.In limba maghiară pOl'kolab însarnnă castelan, păzitor, prin urmare are un înţeles ceva deosebit de acel român sau slavon, care sunt între ele identice; dovadă că Românii n'au împrumutat acest termin de la Maghiari. Pârcă­ labul purta în multe oraşe nume de siaroste de la vsl. stariei, sa Pentru caracterizarea funcţiei fiecărui dregător, vezi următoarele izvoare: Ureche, Letopiseţe, 1, p. 104; Cantemir, Descr. Motâ., II, Cap. VI; Miron Costin in notita dela sfârşitul Poemei potone, în Arh. ist., 1,1, p. 170, şi Raportul misionarului catolic, în 1l1ag. ist., V. p. 43 şi urm. " .Iir ecek, Gesch. der Bulqaren, p. 386. Nefiind cunoscute alte titluri de dregătorie bulgăreşti decât acele ale logofătului şi eomisului, .Jirecek se Indoeşte daeă t.itlur lle celorlalte boierii române, au fost împrumutate de la Bulgari. (Ibi­ dem, p. 387). Fală Insă cu derivarea tuturor cuvintelor ce le Insarnnă din limba bulgară şi cu întălnirea la Români tocmai a acelor dregători ce s'au descoperit până acuma şi la Bulgari, credem că o atare îndoială nu mai poate avea loc. Titlul de Ban se reaîlă la Sârbi, pe care ei inşii il împrumutată dela Croaţi: acele de Postelnic; Dvornic, se regăsesc de asemenea la Croaţi, popoare ce le împru­ mutaseră la r ândul lor dela Bulgari. Schaîartk, Geschichie der serbischen Litteratnr, pag, 42-43. [176] ISTORIA ROMÂNILOR slarosti=bătrân; aşa bună oară în Moldova, stărostele Cemău­ ţului, Cotnariului şi a Putnei 88. Afară de aceste boierii care se găsesc în documentele cele mai vechi, şi sunt cele dintăi introduse În Statele române, mai sunt câteva altele mai noue, împrumutate dela alte popoare precum saidarul (de la eârbescul sardar-:-praefetus), care era şeful călărimei ; hatmanul, la Moldoveni, împrumutat dela Cazaci, (hatman) ela capul armatei; m�,care vărsa domnului de se spăla pe rnâni, de la urrgurescui medenczoseu­ ghean; aga îngrijitorul siguranţei publice, şi ciobodarul "mai marele peste papucii şi ciubotele principelui", ambile luate mai târziu de la Turci. In sfârşit mai sunt câteva formate de Romani, din cu­ vintele Iimbei lor precum: şairarul, peste corturile şi tunurile oştirei, de la şatră=�ort; artnaşul de la armă, executorul pe­ depselor capitale; spaiariul de la spadă "care ţinea spada prin­ cipelui, când acesta stătea la masă"; uşierul, portarul de la uşă şi poartă şi alţii câţiva. Cuvintele de origine slavo-hulgară cu care sunt însemnate dregătoriile în ţările române, arată într'un chip înviderat că ele au trebuit să fie introduse de la Statul bulgar de peste Du­ năre, şi anume întâi În Muntenia şi de aici în Moldova; de aceea în documentele descoperite până acum, întâlnim boieriile ti­ trate Întâi În Muntenia şi mai târziu În Moldova. Aşa în docu- (\11 mentul din �llui Mircea cel Mare păstrat numai în tradu­ \\ cerea latină a originalului slavon, prin care document domnul , dăruieşte "egumenului Stanciul şi fratelui său Călin, nobiIii domniei noastre satul Sokore din Făgăraş", se văd figurând în întăritură ca martori: Vlad uornicul, Drăgan banul şi Baldovici logofătul, pe lângă doi alţii netitraţi, jupânul Algiu şi Groza Moldovanul 89. Documentele anterioare acestui an, precum acel din 1385 al lui Dan Voevod şi acele din 1387 şi 1388 ale lui Mircea cel Mare, conţin mai mulţi j�1i, nici unul însă cu titlu special de boierie 90. Intr'un document din 1399 În­ tâlnim boierii titraţi : Radu ban, Şarban locoţiitor de vistiernic, Mancia uistj�f.l* şi Baldovici logofăt 91. In "Moldova hoieriile titrate apar ceva mai târziu. Aşa În documentul din 1375 de la Iuga Vodă I, Iacşa Litavor poartă numai apelativul de pan 92. In actul de închinare făcut în 1387 "Miron Costin, în Poema polon ă, Arh. ist-, I, 1, p. 170; Cantemir, Descr. uaa., p. 79. 89 Transilvania redactată de Gh. Bar iţ, V. p. 151. 9. 1385, Hasdeu, Isi. erii., p. 127; 1387, Arh. isi., III, p. 191--193; 1388, Isi' crit., p. 130 . s i Arli. ist., J, 1, p. 98 . ., .IsI. crit., p. 89. [177] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A TĂRILOR ROMÂNE! 17'7 /, de boierii moldoveni alăturea cu Petru Muşat, sunt înşiraţi următorii patru boieri: Ghiula căpitanul, Stanciul şi Stanislau sfetnici supremi şi Drăgoiu, căruia i se dă în documentul ce e scris latineşte, titlul de marscalcus, şi acelaş titlu se întâlneşte în alt document din 1389, dat unui alt boier al lui Petru Muşat, al cărui nume nu se reproduce. Această întitulare polonă dată unui boier moldovan, dovedeşte tocmai că el nu purta în ţara lui nici un titlu, şi că Polonii au vrut să'I onoreze prin darea unuia 93. II risovul lui Roman Vodă din 1392, cu toate că aflăm înşiraţi 4 jupan nu dăm peste nici unul cu titlul special de boierie 94. n un alt document al lui Roman din acelaş an 1392 găsim pe unul lurie stolnicul şi altul Vlad vornicul pe lângă 8 netitraţi 95. Tot atât de puţin se Întâlnesc titluri la cei 4 boieri : Bratul, Stanislau, Mihail şi Şendrea, cart dau în 1395 chezăşie regelui Vladislav, că domnul moldovenesc Ştefan va veni spre a depune jurământul de credinţă 96. Prima arătare a unui boier titrat în Moldova, Vlad V01'­ nicul, apare în un document din acelaş an, o scrisoare a lui Ştefan către Vladislav Iaghello regele Poloniei 97. Cu toate aceste în documentul de la Iuga al II-lea din 1400, întâlnim iarăşi 9 boieri netitraţi şi în 1402, găsim un boier moldovan promiţând credinţa regelui polon, sub numele numai de "Costa valachus nobilis", De Ia 1407 înnainte încep însă a figura' în documente boierii titraţi mai întâi câte puţini, apoi tot mai numeroşi cu cât ne apropiem. In acel an Alexandru cel Bun, dă aşezământul său vamal, în care Iigurează, pe lângă alţi boieri netitraţi şi pe �nuLlurja staroste, Oană vornic.Jk.Suceava, Iliaşi. paharnic şi Brateiu logofăt 98. Se veaea:eclCâ s� auevărate t spusele cronicarului Ureche care atribuie lui Alexandru cel J! Bun organizarea definitivă a boierilor, adecă dregătoriile mol- I dovene 99.' I r',,-, s a 1387. în Ulianitzki, p. 2; 1389 Doghiel, Code;]; âiplomaiicus reqni Po­ loniae, 1, p. 597. Picot , Alexandre le Bon, Vlenne, 1882, p. 83, crede greşit că marscalcus ar fi titlul unei boierii moldovene ce ar apărea această singură ": apoi înlocuirea knezului cu [udele - termin care arată prin el însuşi îndeletnicirea lui - ne face să privim şi pe knez în Moldova ca pe judecător sătesc. Că 'el îndeplinea în vremuri mai vechi aceeaşi sarcină şi în Muntenia, ne-o do­ vedeşte o corespondenţă din 1481 a lui Ştefan cel Mare cu 10- , cuitorii ţinutului muntean ale Brăilei, Buzăului şi Râmnicului. Ştefan voind să aşeze în Muntenia pe Mircea fiul din flori al lui Vlad Dracul, trimite trei proclamaţii "tuturor boieri lor mari şi mici, tuturor judeci lor şi judecătorilor precum şi tuturor să. racilor de la mic până la mare". Răspunsurile date lui Ştefan, şi care sunt de o necuviinţă fără pereche, sunt făcute în numele tuturor boierilor şi a tuturor ktiezilor şi a tuturor rumânilor. Din aceasta se vede că judecii către care se îndreaptă Ştefan erau acelaşi lucru cu knezii care îi răspunseră-'e. Prin urmare knezii inferiori (cei superiori se vor fi contopit cu--.�rii), erau în toată -întinderea neamului românesc nişte �stavi săteşti cu cădel.'i ocârmuitoare şi judecătOI.'eşti, căder�i neaespăriţite pe acele timpuri. Din această "tare knezii se co­ boară în Muntenia inrândul tăranilor liberi, iar în Moldova li se pierde urma schimhându-se în [uzi şi vătăma ni. Că imezii,,.... juzii şi vătămanii. aveau căderi judecătoreşti se mai cunoaşte şi din împrejurarea că teritoriul asupra căruia se întindea auto­ ritatea lor se numea [udecie cuvânt format după analogia celui . de domnie, pârcălăbie, logotetie, vornicie, ş. a., de la domn, pârcălab, logofăt, vornic. De la el se trage terminul actual de judeţ, pentru district. Această denumire teritorială de judecie se vede din mai multe documente care determină întinderea, satului dăruit de domnitor după acea a [udeciilor ce cuprindea '" VoI. II, p. 166. 12. I. Bogdan, Documente şi Regeste privitoare la relatiile Ţărei Româneşti cu Br aş avu 1, 1902, p, 109-110; acelaşi Despre Knezii români citat p. 22. R,aduc Rosetti, 1. C., p. 22. G. Panu combate această apropiere, 1. c., p. 20, însă fărli cuvânt. Şi in Muntenia găsim adese ori terminul de [udecle, a se judeci, pen­ -tru moşnean şi a se libera. 1680. Acad. rom., XLV, 32. ;' [190] 190 ISTORIA ROMÂNILOR care judecii mai sunt Însemnate şi cu terminii părţ! sau unghiuri (cuturi) S'ar putea deci încheia această deshatere cu părerea că knezii cari erau la origine capii şi conducători de sate in Tran­ silvania - unii din ei înălţându-se prin posesiunea mai multor knezate până la rangul de voevozi şi dispărând în rândurile nohilimei - aveau în ţările române reprezentanţi analogi; şi aici întâlnindu-se knezi mai mari care se amestecară cu nobi­ Iimea, pe când cei mai mici ce erau la început conducători de sate se coboară mai târziu în Muntenia în rândul ţăranilor liberi, iar În Moldova dispar ca nume, dacă nu ca aşezământ care \1' urmează mai departe a exista sub numele de juzi şi de vătă-J!\'/ rnani P". ' . Existenţa knezilor fie ei numai ca însemnând ţărani liberi ne arată însă o puternică închegate a societăţei, căci precum nohilimea nu ajunsese încă a dobândi pe deplin privilegiul său faţă cu Statul sau domnul, de a fi scutită de plată dărilor, aşa nici faţă cu partea mai de JOs a poporaţiei ţărei, nu dobâsdise încă acele drepturi încălcătoare care coborîră pe mare parte din poporaţia română în rândul unor slugi sau robi ai stăpănilor. Elementele care constituiau societatea română, erau încă pu­ ternice şi neatinse, şi de aceea cu toate luptele, neorânduelele şi aplecarea ţărilor sub talpa străinilor, nervul împotrivirei lor nu fusese Încă zdrobit,şi trebuia numai să se nască omul care să ştie a Întoarce puterile cheltuite în lupte ucigătoare de fraţi, împotriva străinilor,. pentru a smulge de Ia raceştia respectul şi înminunarea. Acest om fu Ştefan cel Mare. . Plata dregătorilor. - Toţi nobi1ii erau îndatoriţi la slujba militară, şi răsplata vitejiei lor consta în dăruirea unui pământJ Cu atâta se vor fi mu lţărnit şi puţinii dregători ce erau pe lângă domn, în întâile timpuri CE urmară descălecărei. Mai târziu însă când dregătoriile începură a deveni trebuitoare, faţă cu întinderea dobândită de Statele române, li se atribuită - ca răsplată a prisosului de muncă, peste slujba militară, ce aceste dregătorii impuneau titularului, - nişte venituri cari rămaseră alipite de funcţii, şi se luau de acei ce le îmbrăcau. Aceste ve­ nituri însă nu au caracterul de astăzi al unor lefi fixe, ci sunt 12. Vezi mai multe documente citate de I. Bogdan, Knczii români, p. 18_ Vom desbate aiurea părerea d-Iui Ra du R,osetti că dăruirea moşiilor care se determina adeseori prin [udecţt, precum numele acestor moşii se indica prin juzl judeci, avea înţelesul că domnul nu dărula pământul, ci numai dreptul ele judecată. Este straniu că faţă cu dispariţia knezilor din Moldova să întâlnim atât de des titlul de kneaghină dat hcieroaicelor moldovene, pe când în Mun­ tenia unde numele de knczse păstrează până mai târziu, boieroaicele nu poartă numele de kneghină. Vezi o listă de. knc ghine moldovene în R. R,osetti, Pământul, să/mii şieiăpânii, p. 40. [191] ORGANIZAREA PRIMITIVĂ A rĂRILOR ROMÂNE 191 cu totul altfel rânduite. Anume domnul se desbrăca de o parte din veniturile ce i le dădea ţara, în favoarea acelor boieri ce'i ajutau la conducerea afacerilor. Cantemir ne spune că logofătul cel mare avea, în vremuri vechi, ca venit părcălăbia Cetăţei Albe şi �Lţ!rei_",· v0f10tl I,aoo f1s�s,&lhl o [sPWw.�o, fL'rI�P()1to/"'t·'l<; Btt��v"l'. onoţ�'1f'6',,5p T(hw{l·o, ota "f], V'VOIHOfL�v''l� tripa'!'oo QI)Yoot'I.'ÎJ<; 1tpaSWlI; st, 7tG� 7ta0"1<;s·OoHpo�),aZ[a<;, �xwj ,I,:.1iZtit.'; etc." N. Iorga, in Istoria bisericei. române, -I, p. 18, stabileşte -Vîţinul j)l'ilr Dobrogea lângă Dunăre: "'., . . 1 .. Acla Patrial'chalus:.Gonstan/inojJolilani, de. MiklosischetMUllel', H, p� t56, anuo 13.91: "t1td·.o( tO:r2V€C;�(X�ot aOtăIl2.J''F0t: ... O ·'1:8 Bo'(�61l(J.c; b.· M1tI;,� ).tt'(X� "alI;. N 1lpa'I0C;, 2xooa� p.ovaot·�pwy et:ta 'iOYt1.6t'fJ�Q<; 7t2pl t;n101t0Y 'rO Ma pafiOpEGO sic; oV0f'-'" tl{.l'''11ZYOY ,outq.liotl 'tU.�:u.pXo.o· truv lI.ywllo\iU.f"SillY :Mliu . .J:JI ••• ·U'Acta palriarcllatus, I,p" 533. Că instituirea acestui ·�H doilea ; Obnpo?/"llIxi()',� 't'iJ� 1.< b &pXt!1tiOlt!l1tD<; of'.wv b 'Al'PL·aW'i ,,()vh(J,'ti�'f] ltGlcltlvIX<Î'P"lrjce'i .române .le 01u'ida. [197] ORGA.NJZ.utB:A PRIMITIVĂ A 'j.'Ă1tILOR ROMANF� 197 nevoit mult pentru slujba voastră, după cum veţi afla mai pe larg din gura lui chir Atanasie"144. In �(oldova. - Să vedem însă care an fost împrejurările bisericei moldovene, în care Mircea trebui să se amestece, spre a supune şi pe aceasta sub puterea patriarhiei. Am văzut că biserica moldovenească, stătea şi ea sub scaunul de Ohrida, în vremile cele dintăi ale existenţei ei. Pe timpul lui Laţcu întâlnim biserica moldovenească supusă autorităţei mitropolitului din Haliciu , mai Întăi din pricina apropierei acestui episcopat de ho­ tarele ţărei, apoi din aceea că Românii din Maramureş de unde venise descălecarea, erau de mai înnainte în legături cu episcopii din Haliciu. Moldova scapă în curând de această autoritate, prefăcăndu-se pe timpul lui Laţcu a trece sub autoritatea papală, reprezentată prin un episcop catolic din Siretiu145• Moldova părăseşte însă în curând supunerea către papă, revenind iarăşi la vechea ei autoritate spirituală, patriarhia din Ohrida, ceea ce se face prin Iuga Coriatovici la 1374 care, din o reacţie a orto­ doxismului contra învăţăturilor papistăseşti, înfiinţază, şi pentru întâia oară, mitropolia în Moldova prin hirotonisirea din partea Ohridei a unui mitropolit al căruia nume nu se ştie 146. Scaunul constantinopolitan Însă, totdeauna la pândă, ca şi papii din Roma, spre a pescui. noi supuşi ai autorităţei lor, nu mult timp după constituirea Moldovei În Stat, îşi întinde mrejele sale şi În aceste părţi, spre a lăţi [urisdicţia sa şi între. Moldoveni. Anume murind pe la anul 1387 episcopul cel pus de Iuga Coriatoviei cu bineeuvântarea Ohridei.. domnul de pe atunci al Moldovei, Petru Muşat, rândueşte mai mult din pro­ pria'i autoritate mitropolit în Moldova pe Iosif, rudenia lui, al căruia sfinţire o cere mai grabnic şi iarăşi de la scaunul Ga­ liţiei. Patriarhul de Constantinopole furios pentru această rt�- H4 Ibidem, II, p. 201: <").·�PIJ'f0p·;l'lhi't: a�, i)n ""l � y,plht,l'to; >.a( ă·(tQ<; V0l) &UiTo>xpCt.'lO,P Y.'Y.c. �u.cr�)\t6� 1<.(1.' ·'1 'l.p(..(-da't"(j y.a! rJ'T fa [1.00 Oiv1CO�'YCA: fW).A� ��l(O­ vicOtno fllt§p �'iI<; �Qohi'1,<; 0''<., >'11.11,,;,<; fL2Î,).Z'Z p.rl..'htv ay,?t�'(, .• Itr,?", '1:05 >.Qp 'AII-a­ V(lO�O�} • 1<' Mai sus p. 112. Asupra legăturilor dIntre Maramureşen! şi Hallclu vezi N. Dohrescu, Intemeierea Mitropoliitor, 1906, p. 73. , 1H Mal sus,p. 116. Totuşi această ascultare intermediară de câţiva ani de mitropolia Halieiulut, ajunge spre a tace ca Moldova să fie numită în unele acte patrlarhate Rusoulahia. .4 ela palriarchatns, II, p. 243 reproduce mai multe documenten, care Moldova este. numită 'POloo�).axtf.l. ;'111t1'e altele o scrisoare adl'-(,- • saUl lui Ştef:m Muşat (la 1395), Se întâlnesc uneori de acest.e abateri de la :;Jinţil'ea regulată a mit.ropoliţilol' iLe către scaunele de care atârnau. AşÎI Eu" ­ slr::19), apoi' Aniim Crislopulo, fratele· lui Iachlnt ':Greci ca şi dânsul, dela ·1381 înnalnte.vtn -. ·.orice.caz până la. 1389 .. (Ibidem,n, p ... 48 şi 129). . .. ,1" Ihidem; .Il; .p. 528-530 .. Un document delaolosif'din. 1407 din . A.th. isi:; r, 1. p. 140, Asupra intregului conflict vezi N. :DobreRon, 1. c .• p.·88-108.: [199] ORGANIZAREA ,PltIlIU'l'!V'\ A l',\RILOlt ROMÂNE 199 t I '; t I I I Eugenia al IV-lea. In anul 1435 papa intră în corespondenţă cu 'mitropolitul Moldovei care pe atunci era Grigore Ţamhlac 149. Pe acest Ţamhlacpapa caută cu atât mai mult să'l ademeniască, cu Gât îl cunoscuse personal într'o .altă misiune a lui în Italia, la sinodul de Constanţaîn 1418, ca mitropolit al Litvaniei, trimis' acolo de ducele Vitold, partizanul unirei cu Cato­ licii 150. Se vede că Mitropolia Moldovei sub povăţuirea lui Grigore Ţamblac, nu răspunse aşteptărilor exprimate prin scrisorile papei, Văzând patriarhul şi cu împăratul această răceală a Moldovenilor pentru cauza unirei, fac iarăşi un act de autoritate :faţă cu ei. Se rândueşte anume un călugăr de neam grec, Damian, care să .reprezinte Moldova la sinodul din Florenţa, unde îl şi găsim suhsemnat ca mitropolit al Moldovlahiei 101. Tot pe atunci însă ne spune Miron Costin � punând însă greşit sinodul Iloren­ tin pe timpul lui Alexandru cel Bun - "trimis'a şi Alexandru Vodă cu voia ţărei soli cu Grigorie Ţamhlac. N'au aflat solii lui Alexandru Vodă nici pe patriarhul, nici pe împăratul în Ţari­ grad, ci iar se întorceau neisprăvind nimica; nu le-au părut a fi cu cale, ci s'au dus la Ohrida, unde găsând pe episcopul şi dându'şi solia la dânsul, căci .erau trimişi pentru învăţătura legei, luat'au de acolo şi preoţi şi cărţi sârbeşti de toată orân­ duiala bisericei" 152. Se vede că Ţamblac care era protivnic unirei, (jar trebuia să păstreze oare care cruţări, întârziase înnadins ajungerea lui la Constantinopole, pentruca să nu mai apuce acolo pe patriarhul şi pe împăratul, şi apoi folosindu-se de această. împrejurare, se dusese la Ohrida care şi ea refuzase unirea, şi reînnoiesc legăturile vechi eu acea biserică. Această împrejurare unită cu ştirea dată tol de Ureche că luga Coriatoviciar fi trimis la Ohrida spre a lua blagoslovenie şi a sfinţi pe mitropo­ litul Moldovei 153, precum şi cu atărnarea netăgăduită a mitro­ poliei muntene de acel scaunbulgar ne face a primi că şi Moldova trebuia să se fi 'ţinutîn acele vremi tot de el 154. "' Vezi Le Quieu , Oriensclirlslianus, J, p, 1252 şi. Şincai, I, p. 393; care reproduce după Aloisius Guerra scrisoarea papei.Amănunţimi asupra acestei chestii in articolul lui.Melchlsedel" în Revistu lui Tocilescu, III, p' 37. "., Melchlserlek, 1. c., p. 15. 151 Allatius, _ De- perpetua concesionc, p. 1387, apud Melchisedek, Revista Iui Tocilescu, III, p. 39: cb. 'ta,,�yb� p."fj'tpoTCoH"C·fj' Mo).llo�}.&x[a� ll':'fLl�YO�'. ," Letopisetele, 1. 'p. 106, Comp . Melchisedek, 1. c., p, 34. . ',' rs a lUpi sus, nota 146. 1·" Corespondenţa lui Ştefan cel Mare cu arhiepiscopul Doroteiu publl-' cală, în )H.a!J..,ist., J, p. 275, şi în originaIul slav de Nicolaescu, ]Joc. slavo-româm:, p, 126-130. este un f;dşificatmai nou. Vezi 1. Bogdan, Documenlefa/şe atribuite ,lLli 8tefan i:�I'ft1are, 1913, uride .înlrehai'ea este tratată eU t,oate amănun!imHe., [200] 200 ISTORI.l ROMÂNILOR ------- ----------------- Din cercetările de mai sus urmează deci că bisericile române, după mai multe şovăiri Între deosehitele chiriarhii care îşi dis­ putau asupra lor autoritatea spirituală, se întoarseră iară la vechea lor matcă, patriarhia din Ohrida, sub care Românii fuseseră supuşi încă din timpul intâiului Imperiu Bulgăresc. De şi această patriarhie se grecizase aproape cu totul, ele la căderea ei sub Bizantini, bisericile muntene şi moldovene rămăn totuşi statornice în forma slavă a cultului lor, şi ele aceea am văzut că Ţamhlac aduce de la patriarhia din Ohrida cărţi sâr- beşti, şi nu greceşti, ele religie. -- Românii ieşiseră de sub supremaţia politică bulgară încă dela căderea Bulgariei dunărene sub împăratul bizantin Zimisces. Pe timpul Imperiului celui al doilea de peste Dunăre, acel Româno-Bulgar, ei nu mai intrară sub stăpânirea lui, cu toată strălucirea dinastiei Asăneştilor, de oare ce încăpuseră, în răstimpul cât Bulgarii, stătuseră sub Bizantini (1018-1185), sub alte stăpăniri politice, şi anume sub Unguri, Pacinaţi şi Curnani. Cu toată propaganda Catolicilor, cu toate prigonirile cărora Românii fură supuşi elin pricina credinţei lor ortodoxe, ei nu părăsiră religia lor; ba ani văzut cum, pentru a o mântui de loviturile Ungurilor catolici; un însemnat număr de Români, din clasa mai înnaltă a societăţei trece munţii şi caută o adăpo­ stire în dărăptul lor, în Muntenia şi Moldova. Apăsările însă aveau efectul lor neapărat, de a Întări forma de găndire rprlgonită, prin- o firească reacţie. De aceea cu cât se siliau mai mult papii şi Ungurii, instrumentele lor, ,a a scoate din mintea Românilor credinta ortodoxă, cu atâta ea se înrădăcină inai puternic, şi Iiind că Românii aveau în biserica lor forma slavă a ortodoxismului, această formă se împlântă tot mai adânc în inima lor. In Transilvania şi în părţile de peste munţi însă împrotivireacontra siluirei catolice era mai greu de sprijinit, întru cât tocmai în ţara de baştină a neamului românesc nu exista o organizare bisericească. Românii de acolo erau lip­ siţi la început de un cap bisericesc şi trăiau eu o ierarhie numai presbiteriană. Inceputurile unei concentrări a autorităţii biseri­ ceşti se face abia pe la 1456 sub un episcop grec, Ioan de Capha, care însă pare a fi fost mai mult un episcop preumblător decât unul statornic. Despre acest episcop se ştie că el opuse cu mare energie propagandei catolice care pe atunci lucra cu. tot din­ adinsul în Transilvania şi izhutiă chiar în Moldova, a ademeni pe Petru Aron către credinta catolică. Legatul papei Ioan Capistranus prinde, cu ajutorul lui Ioan Corvin de Hunia de, pe episcopul ortodox şi'l sileşte să se lepede de legea lui şi să seboteze după ritul catolic. Silinţele papilor nu izbutiră însă nici acuma a face pe poporul român să'şi lepede credinta stră­ bună, nici în Transilvania, nici în Moldova, unde Stefan cel Mare răsturnând pe Aron pune un capăt şi tendinţelor de trecere la [201] OlWAN]ZAREA PRUIITIVĂ A ŢlmLoR ao.lr.:tNE 201 Catolicismu 155, După alţi câţiva vlădici, amintiţi, însă cu nesi­ guranţă, găsim tocmai în 1579 pe vlădica Ghenadie care îşi iea sfinţirea în Ţara Romănească, dela Mitropolitul Serafim al acestei ţări 156. Această împrejurare este şi dovada cea mai pu­ ternică a înîiinţărei unei mitropolii ortodoxe a Ardealului după întocmirea celei din Muntenia (1359 Iakint Cristopulo), de oare ce, srconnr Aquarelă monastică din 15'10 / � .'� .... � .". C HKCTOE f:YAIE, HAnl:flA non .. H H KeJ,JfM hHA OVr:p" ,�t'H�i MAH' "&1\'1:'1'0 WfCTO'f'O r e fi A �ro HE ti' iA. W"AY (ANIi€' "II·' ..... '111 H eA' � .... ..--. Mf.1; "Af&t CbTHO H ("'I- I _ Facsimi! după scrisoarea lui Nicodim dacă mitropolia ortodoxă a .�rdeaJului ar fi fost mai veche, ar fi firesc lucru a vedea pe mitropolitul Munteniei luând bine . rss Documentele ce pomenesc pe Ioan de Caphs ca mHl'opoiit ortodox 11.1 Ardealului au fost descoperite de mine în bib1ioteca Muzeului din Pesta, Ele au fost publicate in Revista pentru istorie; ele. a lui Grigore Tocitescu, "01. VIII, p, 381>, Ioande Capha este pomenit şi de N. Iorga in An. A.cttd. rom., n, Tom. XXVII, 1904, p. 2 ŞI în Ist.'Bisericei române, 1, p, 23. 1�' M. Ionescu, IsIQ1'Îa mitropoliei Unqro- Ylahiei, 19.01)., p. 102. N. Iorga, H/". lltemiurei reliqioase, p. 89. [202] ISTORIA 'R(crM)\:luLOR' :, 202 ----------'----------'-' cuvântareaşi sfinţirea lui de la acel ar Ardealului, pe-cântl lu­ crurile stau tocmai dinpotrivă. Ghenadie avea reşedinţa lui .în Prislop în Ţara Ha'ţegului în-frumoasă mănăstire zidită 'de Zamfira fata lui Moise Voevodidin Muntenia. Ghenadie se în­ titulează "mitropoHta tot . ţinutul Ardealului'<şiial . Orăzei", In 1585 urmează -lui Ghenadie Ioan din Prislop şi de' acolo În­ nainte se ţine neîntrerupt şirvL,mit!,opoIiţilor ardeleni'157. După. întemeierea W·jndp?telor,.-Creştinismul slavon, În loc de a slăbi, prinse/llecohtenit tCitnplte puteri; căci cu cât Turcii se întindeau-lasudul Dunărei, cu 'atâtacălugării şi preoţii bulgari căutau adăpostire în ţările de la nordul fluviului, şi mai ales în acele române ce le stăteau în cale. Cele d'illtăi mănăstiri. '7;�D,�l�aceea vedel�\că mănăstirile cele mai vechi ale ţărilor i-rdmâne," aufost Întemeiate de călugări ;- ;;' (.!' '2:.� -�?.",:. /" ," -, ' R.uinile de-Ia Mânăstirea Vodiţ.a '!;' ". f;!". de peste Dunăre, .care alungaţi din.Iocalurile lor, căutau prin munţii Munteniei şi ai Moldovei alte sălăşluinţi, Cel dintâi a fost Nicodim, călugăr macţelpnean.A.gesW eră: originar (ijţ};Sf. Munte, '" Asupra înfiinţărei mitropoliei ortodoxe in Ardeal a urmat o ceartă foarte vie între d. N. Iorga, Sale şi preuţi în. Ardeal, şi def. canonic Augustin Bunea Vţchile Episcopii. .ale Ardealului, care susţine după istoricul ungur Pesti Frtgyes, Szorc!lybansag. cărnltropolla ortodoxă. românească în-Ardeal fu, întemeiată toc •. ma], în .1599.sup Mihai Viteazul. Şi istoricii mai vechi Klahli Petru"MaI61' şi alţil SP!;�jip. O orjgini!.. mai veche.,D.: T�, V. Păcăţlanu a '.relmi.ţ -chestfa-sprijinulul vechei teorii IstorioqraţiDechi .*i istoriOfJrafi noi;J904. După cele spuse in text; lucrul se Hmpezeştec.Aaupra- mănăstlrefzldite de: Zarnf lra.. fiica ·lui.·Mois.e: Voevod! vezi Două Zamţire de I.Puşcariu, in An. Acad. -rom., ·IJ,.tom. XXIK,1907; [203] 203 ORGANIZAHEA PRHlITIVĂ ·A ŢĂRILOR ROMANIi ------ om foarte învăţat şi Înzestrat cu cugetare filosofică, cum se. vede lucrul din .corespondenţa lui cu Eftimiepatriarhul Ttâ"novei, în care Nicodim Întreabă cu smerenie pe Eftimie, că ce mai are nevoie Creatorul de îngeri şi de sfinţi, când el umple prin sine şi\cerul ;şi Ipământul ; care este . sensul răului în lume, şi-alte tâlcutri ftlosofrce de acelaşi 'fel ale credinţelor religioase. Nicodim cunoştea limba slavonă fiind de obârşie şârb,şi liilV?a. grecească,' eră înzesţratc.u darul v,or,hird.şi .scrieă. foartefrumos, 'cum dovedeşte Evanghelia-cea �copiată de 'dânsul, Elrefuzăscaunul - [204] 204 ISTORIA lWMÂNII.OR patriarhiei sârbeşti oferit lui de Lazăr despotul Serbiei, acel ce moare în bătălia de la Kossova, şi trecu Dunărea pentru a pune propovăduirea lui Ia adăpostul Turcilor care înaintau asupra ţărei sale, căutând prin munţii Olteniei un loc potrivit pentru înfiinţarea unei mănăstiri. Cea dintăi a lui plăsmuire a fost la Vodiţa pe teritoriulcomunei Vârciorova, apoi la Topolniţa şi în sfârşit la Tismana unde a Întemeiat o frumoasă mănăstire si tot odată cea m'ai mare din ţările române 158. Mănăstirea Neani­ ţului se întemeiază cam pe acelaşi timp de cătră călugări veniţi de asemenea de peste Dunăre : Sofronie, Pimen şi Silvan. "Mâ­ năstirea Bistriţa din Moldova, a fost înfiinţată pe la începutul veacului al XV-lea de' Alexandru cel Bun, tot din Îndemnul călugărilor imigraţi de peste Dunăre, precum putem deduce din pomelnicul slavon ce s'a făcut la Iundarea mânăstirei, şi care a fost purtat de .acei călugări prin toate ţările slave de la sud şi de la nord, pentru a aduna eleimosină, după pilda călu­ gărilor din Orient. Tot pe atunci alţi călugări veniţi tot de acolo, au fundat o săhăstrie pi'!,R')UllJ1ţi la Bisericani, apoi în urmă o mănăstire care pentru aeeea s'a numit Bisericani, căci în ea a fost introdusă orânduiala . excepţională, ca şi în unele mânăstiri din Orient, numite aleneadormiţilor, pentru că acolo serviciul bisericesc nu conteniă nici odată, nici ziua nici noap­ tea" 159. Tot atunci se înfiinţează şi alte mănăstiri in Moldova si Muntenia. . Atât aceste. mănăstiri Întemeiate de călugării slavoni ve­ niţi din părţi le de mează-zi, cât şi acele ce fm:ă înfiinţate mai târziu de către evlavioşi! domni ai. Moldovei şi Munteniei, de­ veniră locul de scăpare' pentru-călugării prigoniţi de peste Dunăre. Ei aduceau cu 'ei cărţile sfinte, scăpate de nimicire, ca nişte odoare. scumpe; învăţau pe ucenicii români limha şi scrierea slavă; îi puneau la prescris deosehitele manuscripte, şi întăriau astfel necontenit forma slavo-hulgară a bisericei române. Aceste mănăstlri erau adevărate şcoli ţie. slavonie, '.dÎJ1,J?.3J'e ieşiau toţi acei cunoscători de carte ce erau . .d(\' trebuinţă nu numai în slujba bisericei, dar şi .înaceea a Statulin, precum şi pentru punerea pe hârtie-a: daraverilor private., . Cultura tntru eâ.-ţ.exis1ăîri ţările române era slavonă, 'şi numai prin excepţie se. vafiîiitâlnit li'nd�,\şi.undecâte o formă romăneascărTrehiie s� ne inchipilim acel timp precum era în adevăr, adecă Îmbl:ăcat' în haina greoae a slavonismului, prin , .. Vezi Hasdeu, Isl. crit., p. 138-1H. Ii.eposatul ŞtefuJescu :l scris o mo­ nografie a 'J'ismanei,. 11{ănă..slirea Tismana., 19.(}9, unde se po-t ceH toate 1\1uă­ runţimile ş.i izvoarele din care suntlttate, Vezi şi N. Iorga, Isi. bistrieii române, 1, p. 40. Vez.i mpi sus reproducerea Tismanii, p. 73. 'i' Melchisedek, fn Rellisla lui Toci/eseu, III, P, 49. (eomp. p. 41) . .Ma.i· sus, Cap. Alexamlru cel Bun, repl'mlncerea măn. Bistl'iţa. [205] �. ( • r ,1 ORGANIZAREA I'RIMlTIVĂ A 'fĂRILOR ROMÂNR care numai cu mare greutate străhătiă găndirea naţională. Nu rămâne îndoială că precum în timpurile noastre, de modă el franţuzisrnului, toată societatea mai tnnaltă vorbeşte limba franceză, şi precum în epoca fanariotă sub predomnirea grecis­ mului, oamenii mai aleşi vorhiau greceşte, tot aşa în timpul stăpânirei Iimbei slavone, în sferele superioare ale societăţei se vorhiă slavoneşte. De aceea nu trebue să ne mirăm de loc dacă Grigorie Ţamhlac, când vine pentru prima oară În Moldova, ea trimis al patriarhului Matei, şi ţine nişte cuvântări în biserica catedrală din Suceava, se îndreaptă cătră auditorul seu ea spre unul ce l'ar înţelege, de şi el, tineă învederat cuvântările sale în limba slavonă. Auditoriul său fiind compus mai ales din boierii mari ai Moldovei care îndeobşte ştieau slavoneşte, era firesc lucru ca discursurile sale să fie înţelese şi apreţuite It>(). In poporul de jos bine înţeles, limba slavonă pătrundeă prea puţin, şi toate nevoile şi gândirile sale şi le rosti a în graiul strămoşesc. Astfel întâlnim încă din această epocă, În privirea culturei, acel dualismu ce nu ne va părăsi în nici una din perioa­ dele istoriei noastre: clasa superioară deobiceiu Înstrăinată de gândire a poporului, rupând astfel unitatea lui morală: in perioada slavonisrnului cu limba slavonă ; în cea a grecismului eu acea grecească; în timpurile mai noue cu acea franceză, tot deauna deci primind şi hrănind cu puterile trunchiului său un altoi străin, iată in scurte cuvinte caracteristica întregei desvol­ tări culturale la Români. Pe când la alte popoare, cultura ajunge de la un timp a deveni bunul comun al intregului popor lanoi, a rămas în tot deauna până acum atributul clasei domnitoare .• Limba slavă şi formele culturale legate de ea apăsau ca un munte asupra minţei poporului român. Străină de firea şi cu­ getarea lui, ea împiedeca desvoltarea lor, şi această innăbuşire a gândirei româneşti ţinu timpul urieş de aproape opt veacuri (900--1650), în care răstimp" toate ideile mai închegate fiind rostite în o limbă străină, şi nu în acea firească, gândirea rămase pironită pe loc, învârtindu-se necontenit în acelaşi cerc strimt şi îngust, fără a putea rodi din ea o propăşire intelectuală. Nu se poate asemăna predomnirea slavismului la Români cu acea a limhei latine În apusul Europei. Aici, de şi idiornul cultural era necunoscut poporului, el îi aducea însă nespusul folos de a îmbogăţi mintea clasei sale culte cu o sumă de idei şi cugetări noue, productul unei vaste şi adânci civilizaţii, acea a popoarelor antice. La Români slavonismul înnăbuşi numai cât, fără a sămăna nimic; nici o idee 11U se răsădi din el în mintea a. Nu putem prnm părerea episcopunu Melchisedek care, hazându-se lJe faptul că poporul român nu Inţelegeâ slavona, admite că Ţamblac, pen.trn a fi tnţeles.-a tre buit să vorbească remăneşte. Reoista lui Tocileseu, nI, p. �;. [206] ISTORIA ROMÂNILOR acelora asupra cărora predomniă, de oarece era limba unui popor barbar. . v "v. .' v v ... De aceea, daca poporul roman era sa redeschidă odata ochii la lumină, trebuia să. i se rădice întâi perdeaua cea groasă şi ne străbătută ce'i întuneca vederile. Răsturnarea slavonis­ mului vom- vedea că a fost datorită grecismului, care se înplăntă in cugetarea românească mai ales în interesul său, dar lăsă totuşi să străbată la lumină şi un colţ al gâ ndirei româneşti 101. Fiindcă acest vlăstar, la început şubred şi slab, era sin­ gurul ce avea dreptul a trăi pe pământul românesc, el învinse cu timpul în lupta pentru viaţă asupra tufărişului grecesc ce'I Iuconjurăcşi se desvoltă în timpurile noastre tot mai puternic, i hrănindu'şi trunchiul din putrezirea acelor năbuşite de el. Gânclirea latină a poporului român nu se putea desvoltă decât la atingerea cu o civilizaţie latină, şi aice este secretul înriurirei covârşitoare dobândită de cultura franceză asupra aceleia a poporului român cu toate că această cultură nu atinse decât o parte din acest popor şi se introduse în mintea 'Iui pe o cale străină şi neaşteptată l62. 4·. STAREA EC(INOl\UrĂ •. Să ne cohorâm privirile către stratulde temelie al fiecărei societăţivcătre viaţa materială a timpurilor pe care le cercetăm, spre a vedea în ce condiţii putea Ol�lUl"ă trăiască pe atunci. Exporml. - Poporaţia ţărilor române se îndeletniciă cu agricultura şi creşterea vitelor. Cea dintăi era mai restrânsă, cu toate că nu trebue să ne închipuim că slujiănumai cât la îndestularea lăuntrică, S" cultivau cereale şitnai ales grău şi pentru, export, pe uscat bine înţeles numai pentru regiunile apropiate; Braşovul, Săhiul, Bistriţa, Moldova pentru Ţara I�o111ânească şi vice versa, Bulgaria şi HU'3ia mărginaşă. Mult Ulai însemnat era. însa exportul pe calea maritimă prin cele do�ă porturi ; Chilia il cărei stăpânire şovăi Între Muntenia şi Moldova .şi Cetatea. ,Albă port ce ftl totdeauna al Moldovei. Cea dintâi pomenire a uniti asemenea negoţ este făcută de Flo­ rerttinul Balduin 'Pegoletti care .: spune în 1335; că "grârildin Cetatea Alhă stă alături cu acel din Chilia şi costă tot II n preţ, �li' toatecăacel clinChilia estemai bun şi se' păstrează mai hine '" Această însemnată parte a desvoltărel culturei la Ftomânl va fi stabi­ lită documentcl in volumuol :11 VII-let!: al: acestei scrieri. Cap. LnlrcduccreaIimbei române în biserieă.: .. ' Wr '. '"' Pentru lntroducerea.culturet Irauceze vezi vol. X. cap .. Cuttura apus ană .. [207] OUGANIZAUEA I'RlMITIVĂ'A ŢĂRIl,OR IWMÂNE 207 În timpul plutirei-w-, Mai multedocumente din anul 1360 şi ur­ mători conţin raportarea unor neîn-ţelegeridintre Veneţieni şi Genovezi de la comerţul degrâne din Chilia, spunând unul din ele că "Genovezii care stau în portul Licostomos (Chilia)' şi în alte părţi unde sunt scheli pentru grâu (carricatoria frument.i) pe Marea Neagră opresc pe Veneţiani a cumpăra acel product.", Mai arată documentul cum "două corăbiirvenetiane au fost nevoite a pleca în 1359 din Licost.omos+numai cu' jumătate de încărcătură" 165. t., Această exportare a grâului către Statele maritime apu­ sene ne arată deci că în vremile mai vechi ale existenţei ţărilor române trebuia să se cultive părnântul în o măsură oarecare, şi de aici seexplicăcum de aceste ţări deveniră, mai târziu, când aproape întreaga lor viaţă economică fu confiscată de Turci, grânarul (chelerul) împărăţiei lor 166. Se găseşte însă une ori şi grâu importat în ţările române atunci când vr'o recoltă rea pricinuiă lipsă 167. ' Cu tot acest comerţ de grâu, ca export de căpetenie al ţărilor române rămâneau animalele: vite cornute, porci. oi, cai, precum şi piei atât de la aceste animale cât şi de la cele selhatece : vulpi" iepuri, lupi şi veveriţe; apoi productele al­ binelor : mierea şi ceara 168. Caii cei buni moldoveneşti, trehuitori oştirei, [derii elin ai căror blană se Iăceauvestmintele scumpe, aurul ce slujiă la. facerea podoabelor, argintul din care se bătea moneda erau oprite a se exporta. Exportul se făcea elin Muntenia către Veneţia prin Bosnia; apoi către Ungaria şi părţilefătă­ reşti; din Moldova către aceste din urmă precum şi mai ales către Litvania, Polonia, Silezia , .Brandenhurgul Jşi în deobşte toată Germania. . 16' In un hrisov .nl Iui Brânc�vanu, din. 1698 Iunie 10, se. Sl)U;�� că a, oprit exportul de grâu către Braşov 'din pricină că "dacă nu' se va face pânile .estlm !}, va fi Iispă şi f'lăm ânxie Iii. pământul acesta, căci' nu numai spre partea dv.' o-trag', ci .mai mult şi despre Tara Turcească şi despre Moldova caută să o tragă": I6rga, Studii şi documente, X, p. 43. '6<, Pegolettl, practica dellaJâercalura, VIn, p, 25 ;. "Gnll�do d!)IMoncastro conservarsi .meglto }1 riavicar]o'; apud Nlstor, Die Auslvăiligen . Handelsbezirluuuţcn der Moldliu,1911, Il, 188; nota 2� Acelaşi Hatulel utul Watzdcl in-der Mri/dau, 1912, p .. 51,. crede fără cuvăntcă cei, mai vechi· negustori din Moldova au .f'ost N€rilţi. Cel mai"veclliu Neamţ ,amintit, este (lin 1i}�2.;.:, . 1 •• Iorga, Chilia şi Cela.lea Albă, p, 49., . .': 1" 1'otuşi nu p\ltem prhni p1h'erea d-Iui I.NistOr, Ali.�wiii,tige Handels­ beziehungell, p. 6, că s'ar fi exportat din ţările române riesi!]e l11cll!Jm I)on Ge­ trâde, cu toate cele de 100.000 chile de, 'Care. se. vorbeşte mai târziu. pentru apro- ,vizionăriJe.. turceşti. " 167 Hmlll., Dac., XV, p. 75 (1470); p. 207 (1516); p. 301 (1528). 1<8 Exista şi un comerţ de sclavi, mai alesfcmei. Nistor, "Ausw" Bez1ehungCll, .p. 192. Asnpl'apieHor, vezi un cIoc;· din, 1513. îu care Se vorbeşte de pieile importate .din:MlI.ntetlia în Transilvania prin pasul Turllului R.oş,Hurm., Do.c:,,,n, 3,.p;·,.J33,; altul, p. 312. ' .. 'T ' [208] �08 ISTORIA ROMANILOR Despre bogăţia ţărei Moldovei în deosebi, şi prin analogie si a Munteniei a cărei condiţiuni economice erau identice, un şir întreg de mărturii vin să o arate în ehi p concordant. Aşa Giovanni .. Maria Anqiolello secretarul sultanului Mohamed al II-lea laudă în ]476 "bogăţia Moldovei în vite, boi şi cai buni" . . Matei de Muriano medicul ce asistă la moartea lui Stefan cel Mare spune în 1502, că "ţara este îmbelşugată în aniinale şi că numără până la 100.000 cai" Reischersdârţţer în scrierea lui Chorographia Moldaviae 1540, însamnă rodirea cea mare "a pământului şi a viilor, marea bogăţie în vite şi peşti a M01- dovei". Paulo Giooio în 1547 se minunează de "îmbelşugarea grânelor şi peştilor şi mai ales de frumoşii cai ai căror nări ar Ii spintecate pentru ale spori răsuflarea". Grazioni 1561 autorul vieţei lui Iacob Heraclide Despotul aminteşte "rodirea îrnbel­ şugată a pământului Moldovei şi nepilduita ei bogăţie de animale pe care le exportă nu numai către ţările vecine ei, dar şi cătră Germania, Polonia şi îndepărtata Italie". Blaize de Yiqetiere 1577 spune că "Moldovenii trimit dobitoacele lor nu numai în Ungaria şi Rusia, ţările cele mai apropiate, dar şi în Polonia, Prusia, Silezia, Germania, Italia şi Turcia. Cea mai mare bo­ găţie a lor sunt caii, minunaţi de buni şi de mare răsuflare" 169. In .0 descriere a luptelor lui Sigismund Batori cu Turcii din 1595 cetim : "Dar Valahia ea re produce bărbaţi şi femei asemănători prin firea şi portul lor cu acei din Transilvania, este mai mult şesă decât deluroasă, plină de păduri plăcute şi îmbelşugate în riuri, roditoare În grâne şi păşuni pentru toate felurile de animale" 170. Mai multe documente adeveresc negoţul de hol vânduţi din ţările române cătrecele străine. Aş« unul din 1559 vorbeşte de un "Florentin şi un Veneţian care s'ar fi dus la domnul Moldovei (a] signor di Bogdania) pentru a cumpăra o mare cătime de boi si a'I duce in Germania". Un altul din 156Q ne spune că "boii' vânduţi in Ungaria erau plătiţi parte tn galbeni ungureşti, p.arte În stofe : catifea rţesută cu aur şi alte1e" 171. , Importul. - Importul consta mai întâi în hăcănii ori- ginare din sudul. Europei: zahăr, 172, piper, vin grecesc numit cvas : apoi tămâie, scorţişoară, şofran; fier, aramă, plumb pentru acoperemântul bisericilor, arine şi instrumente de Iier; frânghii, ceasornice, unelte de cancelarie pentru scris; pălării ,.. Vez! Nistor, Ausuiărliq« Beziehutuţen, p. 8-11, unde sunt citate toate izvoarele afHă de Blaise de Vlgenere. Description. tin royaunte de Poloqne, Paris. 1573, p. 38 verso. iT' Hurm., os«, XII, p. 80. 171 1559 Ibidem, VIII, p. 87; 1560 Ibidem, p. 88: "velut.um mixtum auro, pilosum, sericum, oarmassium, damasculll, aUauticulU. geuus seriei panique, ,i{'ll.I'llihim, gl;aualum, cOIlfUcii, stanlluati, pej'g1lllli etc.". il 11 I :1 [209] 0RGA1HZAltlllA l'JUMITIVĂ A 'fĂRILOR ROMÂNJ1Il ._---------------------------------- 209 chipiuri, uniforme, papuci, măsuri şi alte multe obiecte fabricate. Apoi doctorii, hoiele. Din Italia, prin Kaffa, se importa stofă aurită numită Comhă, stofă de mătasă numită Tebencă, catifea şi postavuri mai fine care toate, fiind aduse din părţile Crimeei, se numiau mărfuri tătăreşti sau de peste mare, indicându-se I{{stfel <�deVărata lor origine. Mai veniau apoi ţesături scumpe ca vilarele (veleours=catifea), din Ipern şi Louvain din Belgia, "a12QiA:f)hColonia. Se.mai-aduceau ţesături din Polonia precum p'ostavu�'i, pân�ă, �itval��� pânz� de !(�'osno, pânză al�astr� ŞI un SOlU de panz�11a aspra numită hars. Aceste ţesături, mai ales postavurile, se descărcau în Suceava, şi multe din ele treceau numai prin Moldova. pentru a merge în Ungaria. Vechile aşezăminte vamale ale Moldovei prevăd taxele ce trebuiau plătite atât pentru mărfurile ce erau să fie desfăcute în ţară cât şi pentru acele ce treceau numai prin ea 173. Cel mai Însemnat comerţ al ţărilor române în ceea ce priveşte importul se făcea pe mare. Inceputurile lui le-am arătat mai sus ca. datorite Geno­ vezilor 174 care rămaseră şi după întemeierea Principatelor tot reprezentanţii lui cei mai de samă. Pentru a urmări mai departe pe negustorii genovezi, găsim în 1381 în Chilia pe consulul genovez Pietro Embrone, iar În 1387 Genovezii încheie li n tratat comercial cu Ivancu fiul lui Dobr otici domnul Dobriţei (Dobro­ gîei) 175. Geuovezii stăpâniau din când în când şi Chilia, de oare ce pe la 1444-H47 sub domnia lui Ştefan alăturea cu Roman şi cu Petru 176, doi Genovezi Anghelo şi Craveotto Justiniani, pretinzănd că au fost despoiaţi de 4500 de galbeni, se jăluesc Senatului Repuhlicei Genua spre a obţine o carte de represalii şi a relua banii de la ori ce Moldovan pe mare sau pe uscat, în sfera de stăpânire a Republicei 177. Chilia trece .însă în răstimpuri În stăpânirea Moldovei în care o află tratatul de la Lublan din 1412178. ' . "1 Pentru zahăr vezi o scutire de vamă a unui transport trimis de Vene­ ,ţieni lui Mihai Viteazul, Hurrn., Doc., VIII, p. 2D7: "sei panni de zuccaro", , '" Nistor, Jtuswiirlige Handelsbeziehunoen, passim. ef. Prfvilegille VIt­ mall'. ale lui Alexandru cel Bun, 1407, A.rh. ist., I, 1, p. 130; dela Mircea cel Bătr ân 1418 în Bogdan. Relatiile el! Braşonul, p. 3-5; [cel. n, ll. 3-6] dela Vlad Dracul 143·9 "<1I'h. ist., J, 1, p. M; Ştefan cel Mare 1460, Ibidem, Il, p. 172: dela, Neagoe Basarab In Colectia de doc. rom. aţlate la Wies/Jadw, II. 11. .. ,. VoI. II. l7-i Vezi mai sus, ?ccst vol., p. 72, Asupra tratatului vezi L� cambiali: apo i Genov�zi, p. 109. Canali, Sforia diGenova, 18:)8, I, p. 444. Noliccs et e:c/l'ails de la bibliollleqllc du roi, 1838, X, p, 65. jlf(-moires de l' Aradi.·mie d�s insaÎ[llio71s, VII, 18'H, )J. 292 . .,. Mai sus, p. 137. 117 N. IQrga, Acle ,yi Fr,'l.. nI, p. Hl: alte acte de repre,'ialii c. ]\{oldo­ veni lor. llJidnn., p. 20, 2:\. 17> Mai su�, p. 127. A. n. XenoŢloL Hten'ia RQm�nilor. VoI. lII. 14 [210] ". ,',' '" F. Bischof, Gescti: der Armenier in Lemberq În Archio fur oesterr, Ge­ schichisquellen, XXXII, 1862. 18. Iată traducerea lnscrlptlei armene ce se află pe o piatră des lipită de zid şi păstrată Ia biserica arrnană din Iaşi : "Cu mila:lui Dumnezeu s'a zidit templul sfintei riăscătoare de Dumnezeu, cu osteneala părintelui Iacob Bagi Macarie şi "Gr, '1395'" O Evanghelie veche păstrată la această biserică poartă Tnsem­ nal'ea:"Dar pomeniţi pe cel din urmă dobânditor al. acestei sfinle Evanghelil, pe Iacob Hagopîca şi pe fratele lui Leulştpe părlnţli lor, care au căpătat această sfântă carte prlncheltutala lor, .şi alt dat-o ca amintire la sfânta născătoare în Iaşi, şi oricare al" îndrăzni să scoată această sfântă Evanghelie, din sfânta' născă­ toare, fie dintr'at mei, fie din străini, un asemene să fie blestemat şi să fie' dat se­ taitei.S'a scris în anul 900, (a erei armeneşti. cr re incepe la 55t d. Hristos, adecă la 1451), 'Din altă Insemnare se vede că Evanghelia 'fusese scrisă în Caffac\i 100 de lan mai' înualnte, la 800. Traducerea vacestor texte o 'datoresc huneivointi lui Grtgore Buicliu. Inscripţia fiind însă numai reproducerea .unei aUlintiri" nu Poate fi privită c?hou'\rit.oare. Ve.i şi N. Iorgll, Armenii şi Românii, 1913, ii. 25. ,. "i'''Arh. isi.; 1, 1,' p. 129: Genevois, vV:!lIackues id., p. 1090, 1102.şi 1103; lG.42 (clopotele), IMd.,. p.1091; 1642 (2rgintării) Ibi4., p. 111& şi 114-2; 1644 şi 16M, Ibid.,.p. 1127 şi 1185; '1621. (grâu) Ibid., p. 921. . '. li' Mai jos voI. IV, Cap. Viata pl'ivală a lili Şleian. [215] ORGANIZAREi\. PRIMITIV,\" A'TĂRILOR ROMÂNE '2]5 ---- care-avea la curtea lui pe "Fizicul" Francesco, original' din Săbiu. Petru Rareş se plânge Bistriţenilor pentru un medic al său fugit de la curtea lui luâudu'i şi o sumă de bani, în 1528199• Lăpuşneanu suferind de o boală de ochi, cere de la Bistriţeni un medic care este însă şi bărbier, anume pe Enderlein prefăcut pe româneşte în Andrei 200. . . In 1560 Lăpuşneanu cere alt medic pentru o umflătură la picior; apoi tot pe atunci, găsim alt medic chemat din Bis­ triţa pentru, nişte boieri bolnavi din Iaşi, ·1564 201. Tot în. treburi medicale se cere de la Bistriţa, vată pentru ochi şi apă distilată, apoi pentru doamna Ruxandra prune şi cireşi rânduite pentru o cură 202. Mai târziu, pe la 1630 găsim pe un bărbier chemat să lecuiască o rană de topor 203.0ştenii răniţi în bătălii erau aduşi la bărbieri spre a'i lecui., Când erau mulţi eră foarte greu de a'i îngriji, cei mai mulţi muriau, puţini scăpau 204. Dările .. � Dacă starea poporului trebuia sa fie bună din punctul de vedere economic, să o cercetăm din acel al înda­ toririlorhăneşti ce avea de răspuns cătră Stat, căci acest punct este esenţial în vieaţa economică a oamenilor, de oarece raportul între ceea ce omul câştigă şi ceea ce el dă, stabileşte singur gradul său de prosperitate. , Poporul de jos se deosebea cum am văzut de clasa nohi­ Iilor, în privirea dărilor, mai ales într'un punct însemnat; în plata birului d- care nobilimea era scutită. Birul impus-poporaţlei de jos, moşneni şi ţărani supuşi, aceşti din urmă şerbii de apoi ai pământului, era acelaşi care ' în ţările Apusului şi, după exemplul lor, în Ungaria, se numea tributum. Că birul a ·fost una din cele dintâi dări cărora a fost supusă poporaţia ţărilor române, se constată intâidin . docu­ mentul de la 1247, care vorbeşte de veniturile şi foloasele eOll­ cedate din voevodatele române cavalerilor de Ierusalim2os,apoi din faptul că poporaţia băştinaşe a ţărilor române;. chiar păuă şi acea lăsată neatinsă în alte priviri, era supusă acestor dări, În .. " '. - , 1" 1508 Hurrn., Doc., XV, p. 180; 1528, Ibidem, p, 30,1. ,"o Medicus et harbltnusor 1558, Ibidem, p. 833 .. Maivczt şi pag. i}62. Eri­ derlefn, p. 644. Asupra hirmgilor bărbieri p. 5M-588. Bărblert şi medici de ochi,p. 589. . 20> Ibidem: 1560, p. 553-554,.559, 1564; p. 604, 607 Şi 603 . ••• Vată, Ibidem, p. 602, '621 ; 'apă' dist., p. ·623; prun şi cireş, p. 619. 2 oa Doe. Bistriţei de N. Iorga, I, p. 66. . 204 Relaţie asupra luptei dela Braşov, intre R:lduŞerban . şi Batnri de Mihail Seybrlger. 1610-1621 în N. Iorga, Studii şi doe., IV,p. 124, : "etliche Hunder t verwundete in, der Stadt bracht, zu den Barbierern". Alte arătări-a ·bădji.el,.j,)l' ca doctori 1621 Hurmn., Doc., X V, 2, p, 9'J5." ' ,., Voi. II, p. Z08. [216] 216 ISTORIA ROMÂNILOR semn de plecare către descălecători 2()i). In sfârşit posedăm o dovadă directă că birul era impus locuitorilor unor sale mână­ stireşti, care ştim că de asemene cu cele domneşti şi boiereşti, erau locuite de poporaţie supusă, În un document din 1448, în care Petru Domnul Moldovei, scuteşte satele mânăstireşti Po­ hrata, între alte îndatoriri şi de plata birului către el, lăsându '1 În folosul mânăstirei 207. Birul se strângea după sisterna cislei, adecă era impus într'o sumă oare care pe fit' ce sat, şi locuitorii apoihotăriau între ei, cât are să răspundă fiecare, după puterea S3. In toate timpur ile istoriei Românilor, luarea birului în Iorma cislei a fost semnul osehitor al poporaţiei de jos, pentru care şi adese ori cisla înlocuieşte terminul birului. Aşa Miron Bar­ novschi scuteşte În 1629, satul Borfleştii de toate celelalte dări precum iliş, sulgiu, unt, lup şi'I indatoreşte "să dee numai cisla lor câtă va hi scrisă În vi stiaru 1 (vistieria) domniei mele" 208. Un alt document de la acelaş domn spune chiar că cisla o plă­ tiau vecinii. Anume în anul 1628 Barnovschi, dând ascultare jăluirei mazililor şi boierilor .de ţară, că din pricina învăluirei slugilor domneşti li s'ar fi pustiet satele, domnul ordonă "d'l să hie tari şi puternici cu cărţile domniei mele călugării şi feciorii de hoierie �I 'şi lua vecinii, insă să le iee şi cisla, să'şi iee vecinii ori de unde I'or afla, şi să'i ducă cu toate bucatele lor înapoi, eare'şi pe la locurile sale şi cisla să se muie după ei, 'însă de aici 'să aibă a'şi gri:ii vecinii şi cisla" 209. Mazilii, adecă răzăşii ce se coboriau din boieri, nu plăteau clislă ci erau impuşi la dări personale. De aceea ordonă AI. Moruzi în 1803, ca acel dintre mazili, care va cere să fie cisluit, să piardă rangul său de rnazil, şi să fie aruncat În tagma vecinilor 210. In afară de această darea birului, de care am văzut că .nohilii erau scuti-ţi 211, domnul percepea veniturile venelor, vân­ zarea sărei fiind un monopol al său, şi oămile care pe atunci nu se plătiau numai la intrarea sau ieşirea din ţară a mărfurilor, ci în fiecare oraş prin care treceau. Astfel am văzut încă din timpul Statului bârlădean, că principele acelui Stat, Ivanco Rotislavovlci, încuviiuţează ea o favoare negustorilor din Me­ sembria , ca să nu plătiască vamă Ia descărcare în Galaţi, ci '" Există o dflvadâ în ved.erată că şi moşnenii sau ţăranii liheri crau sUIluşi plâJci hirului, allumc un document dIn 1693 (Condica logof'l!/iti lui BraI1coOO:IUl lIecditată, p. 35), (:are -vorheşte de : ,, Hrisovul f ui Matei Basarab din 1636, Mag. ist., V, p. 336. Se vede deci că veniturile de căpetenie ale domnului provcniau (lin dările indirecte care apăsau si asupra boierilor, şi că greutatea impozitului nu cădea numai asupra ţăranului, precum se întâmplă în timpurile mai nouă, când birul sporeşte pe atâta pe cât se micşorează impozitele indirecte. / 2IG Arh. isi', 1, 1, p. 102 şi 11:1. , I I fi I ! ti [218] 218 ISTORIA ROMÂNILOR· fără deosebire. se luau oieriiul, porcăriiul (goştina), albinăritul (desetina), care această dare în bani eră deosebită de zecimea cerei; apoi qaleiăritul adecă darea pe găleata de grâu 217, vină­ riciul, darea pe crâşme, neatârnată de zecimea vinului, posadul, darea pentru întreţinerea garnizoanelor de prin oraşe, ilişul si alte câteva. , In afară de aceste dări, mai era supus fără îndoială numai poporul de rând, la mai multe presta ţii în natură constând mai ales în deosebite lucrări săvârşite în folosul domnului, precum caii de olac., boii de poâuoadă, căratul buţilor, facerea morilor, pescuilui morotiilor 218. Domnul însă mai avea un venit Însemnat din vânzarea cârdurilor şi a turme lor crescute pe În­ tinsele părnânturi domneşti care erau cu atât mai cuprinzătoare, cu cât ne urcăm mai sus în timp. Negoţul de vite al domnilor care trebue să fie admis şi prin firea lucrurilor, este adeverit de mai multe ori. Aşa Iacob Eraclide Despotul vinde mulţi boi pe fiecare an de pe moşiile domneşti ; Alexandru Lăpuşneanu trimite boi de căsăpie la Bistriţa pe care negustorii îi plăteau foarte bine. Un agent al lui vinde în Sneatin 1800 de boi în anul 1581 219. Din aceste venituri domnul jertfea o parte spre răsplata 'Slujbelor boierilor dregători, precum de exemplu în Moldova, veniturile din ţinuturile Cetăţei Albe erau atribuite logofătului, iar vornicului de ţară de jos acele ale ţinutului Chiliei. In Mun­ tenia era concedat boierilor birul plătit de unele clase de oameni, precum crucile călăraşilor, şi aşa mai departe. Se mai desbrăca domnul adese ori de veniturile sale şi in folosul mânăstirilor, precum am arătat-o mai sus din mai multe documente. Multă­ mita Însă de căpetenie ce se dădea boierilor pentru slujbele lor şirnânăstirilor în scop de sfinţenie, erau moşiile, ale căror iz­ vor curgea mănos, în primele timpuri după întemeierea ţărilor române. In acest timp deci, cu toate tulburările de care este plin, poporul de jos ela încă apărat de asuprire. Boierii căutau foloasele lor în mulţămitele câştigate pe cârnpul de bătălie, şi pe care domnul putea să le încuviinţeze cu o mare dărnicie, având în stăpânirea lui întreaga imensă întindere de pământ ce nu apar­ ţinea proprietarilor a lodiali precum şi celelalte mijloace de a o spori arătate mai sus. Când se va fi sfârşit acest izvor ce părea '" Brezoiann, Vechile instituţiuni ale României. Bucureşti, 1882, p. 33, '" Vezi pentru aceste dări şi prestaţiunl două hrrsoave, unul al lui Mircea "din 1399 (Arll; ist., I, 1, p. 97), ştaltul dela Petru Voevod din 1448 (ArI!. isi., 1, 1, p. 153). OI' Asupra acestui izvor de câştig al domnilor vezi I. Nistor, Handel unei 'Wandel in der Motdau, 1912, p. 45, unde sunt re prnduse citatele. [219] ORGANIZAREA PRHIITIVĂ A ŢĂRILOR lWMÂNE ------------------- nesecat al pământurilor domneşti, boierii vor căuta să sporiască intenziv averea pe care până atunci o lăţiseextenziv, anume prin apăsarea elementului poporan, ce locuia pe moşiile lor. Această tendinţă,adăogându-se către alte împrejurări, . va restringe' necontenit numărul proprietarilor liberi, şi va îndruma căderea lor în clasa şerbilor. Boierii la rândul lor vor căuta tot mai mult a se,jlipi de curte, aîneăpeâ în funcţii, în cât peirea pământurilor domneşti va îndruma oîntreagă schimbare în raporturile dintre clasele poporului. De şi aceste pref'aceri se întâmplă mai târziu, îmholdul spre a lor înfăptuire era pus de pe acuma, anume în chiar orga­ nizatiasocială a căreia schitare am încercat'o, si a căreia urmări erausă se arate într'un timp' mai îndepărtat. Trebuia atras luarea aminte asupra rădăcinei din care erau să purceadă, ca o coroană prea bogată, toate relele viitoare. . De o cam dată aceste clociau ascunse în măruntaele vii­ torului, şi poporul energic, viteaz, neştirbit încă în starea lui de avuţie, constituia un element cu vlagă pe care se putea ră­ zămă dorinţa de neatârnare ce cuprinsese pe Români, de îndată ce simţiseră pe capul lor apăsarea maghiară. Intradevăr năvălirile anterioare acesteia îi lăsaseră în tot deauna aproape neatinşi, în ascunzişurile munţilor lor. Acea a Slavilor, neam ce căută alăturea cu ei adăpostire, făcuse din el un tovarăş în vieaţa cea grea dar liberă a muntelui. Ma­ ghiarii însă surprinseseră pe Români, după o perioadă de linişte comparativă, în şesul unde ei se coboriseră. Nefiind izbânzile . lor asupra Românilor şi a Slavilor aşa de covârşitoare, aceste popoare primiră jugul lor, Ia început blând, însă care ascundea, sub o mască perfidă, realitatea unei crunte apăsări, De îndată ce elementele mai mândre ale neamului românesc simţiră în­ greuierea apăsărei ce le căzuse după gât, ele părăsiră chiar ţara lor de baştină, pentru a căuta în afară de cetatea Carpaţilor o vieaţă mai liniştită. Pentru a scăpa de apăsarea ungurească ei nu mai urcară îndărăpt adăpostirile munţilor, ci se cohoriră dincoace de ei; spre şesurile dunărene, curăţite de barbari prin orcanul năvălirei tatare, şi care aşteptau cu bucurie o sporire şi un adaos întăritor de poporaţie de acelaş neam. Aşa dar ceea ce îrnpinsese pe Românii Ardealului la con­ stituirea Statelor Munteniei şi Moldovei, fusese un dor după libertate şi neatârnare, acel dor cumplit, nealinat care tM deauna a frământat omenirea de la primele ei mişcări; care împinge pe popoare necontenit a război şi înghiţi pe celelalte, spre a nu fi înghiţite de ele ; acel dor care încarcă şi descarcă necontenit marele nerv al istoriei, şi fără de care progres, civili za 'ţie , dem­ nitate şi onoare ar fi numai nişte zadarnice cuvinte. Şi tocmai înaoeste timpuriprimitiveale,qrganizărei,societăţii româneşti, se Întâlnesc elementele 'trebuitoare pentru a' 'realiza" [223] WOTEZELE L\SFPHA JJESCĂLEfĂREI l\iUi\TEXIEI Ipoteza d-Iui H. (Ineiu], - Cea Întâi pe care voim s'o supunem unei analize critice, ca acea care pune originea Statului. muntean mai departe de cuprinsul lui teritorial, este acea a d-lui D. Onciul care desface acest Stat unitar al Munteniei din acel al Imperiului Valahe-Bulgar din peninsula Balcanului. In rezumat, părerea d-lui Onciul este următoarea: Românii din Bulqaria şi Valahia, din titulatura împăraţilor Asăneşti, s'ar referi, pentru Valahia, la Muntenia de astăzi, Încât Asăneştii ar fi fost împăraţi ai Bulgariei de dincolo de Dunăre şi Valahiei de dincoace de ea. Când mai târziu Muntenia se desface din Imperiul Valahe-Bulgar şi se constituie în Stat deosebit, dispare şi terrninul de Valahia din titulatura imperiului sud-dunărean, rămânând numai un Stat bulgăresc 1. Nu poate fi supus la nici o îndoială faptul stăpănirei bul­ găreşti la nordul Dunărei în vremi le iniâiului Itnpei ia Bulgă­ resc, Întemeiat de Asparuch În 687, slăbit mu It prin cucerirea Bulgariei dunărene de împăratul bizantin Zirnisces (969 -976), şi desfiinţat desăvârşit la 1018 ele Vasile al II-lea Bulgarochtonul 2. Tocmai însă P" când puterea bulgară se Întuneca la Dunăre. se ridică în Panonia, şi apoi în Transilvania şi asupra regiunei transalpine a Munteniei, puterea ungurească care se substitue, parte la stăpânirea, parte la suzeranitatea hulgărească a stă­ ti şcarelor româneşti din cuibul Carpaţilor şi de pe marginile acestor mu rrţi 3. Rămăşiţele regiunei nord-dunărene -parte�ţ cârn- 1 D. Onciul :J tre lat această chestie În IH?Î multe rânduri: Îlllf,i ia stu­ dtul d-sale, Radu Neqrii şi Originile Principatului Ţ'ărei Româneşti, în Convorbiri Literare, XXIV, 1890, şi XXVI, 1892; apoi In Originile Priru.lpeleio: Ronutnr, 1899, şi În sUirşit în Titlurile lui Mircea. în COIll'. VI., XXXVI, 1903. e Msi 81.15, vol. II, p. 80, capitolul Bulqari a nord-du năre an â. a V.)J. TI, cap. Unaurii. [224] 224 U1TORIA ROMÂNiLOR pului- cade tot pe atunci sub Jugul Peceneghilor(970), înlocuit mai târziu prin acel al Cumanilor (1057), încât de acolo înnainte, întrucât nu mai găsim nici o încercare a Imperiului Valahe-Bul­ gal' de a recâştigă posesiile de la nordul Dunărei ale întâiului Im­ periu Bulgăresc, nu mai este cu pu tinţă de închipuit vre-o stăpânire a Asăneştilor la nordul fluviului, care să se fi substituit stăpânirilor intervenite în răstimpul întunecărei puterei bulgă­ reşti. Se înţekge ca ieşirea poporului român din sfera politică a Bulgarilor nu a stâns înriurirea culturală În biserică şi limba scrisă, primită de la ei in vremile intăiului lor imperiu, de oarece înriuririle culturale nu au nevoe de cadrele politice pentru a se introduce sau a se menţinea. Dar puterea Bulgariei reînvie mai târziu, după aproape 200 de ani, în 1185, în o formă nouă, cea valaho-bulgară, sub dinastia aromână a Asănestilor. C Teoria că înfiinţarea' Statului muntean a provenit din o desfacere din acel de peste Dunăre are deci in vedere Statul ua­ lahc-bulqat 4. Iată argumentele de căpetenie pe care se razirnă părerea el-lui Onciul: "La răscoala urmată sub Asăneşti se însoţiseră şi Românii de la nordul Dunărei, de oarece mărturisiri din cele mai vred­ nice de credirrţă arată că, după înfrângerea suferită În prima luptă, Asan şi Petru se retraseră peste Dunăre în Ţara Româ­ nească, şi eu ajutor dela Românii de dincoace şi dela vecinii Cumani, arătaţi ca numeroşi în oştirile Asăneştilor în toate războiaele lor următoare, Asan şi Petru repuratară victoria asupra Imperiului Bizantin" 5. Textul lui Nicetas Choniates, singurul scriitor bizantin pe care se întemeiază sprijinirea şi singurul care aminteşte împrejurarea, llU pomeneşte Însă nici prin un cuoâni de Români, şi vorbeşte exclusiv numai de Cumani. Choniates spune anume, că "Petru şi Asan s'au repezit spre Du­ năre, şi Iuntrărind'o s'au dus la vecinii lor Cumanii", repetănd arătarea mai jos cu cuvintele că "barbarii ce întovărăşiau pe Asa n (adecă Românii din Hemus) trecând Dunărea se tniâlniră Cll Cumanii şi strânseră acolo mare multime de soţi de arme după voie, şi se întoarseră în patria lor Mysia. Aducând cu sine gloatele ajutătoare ale Cumanilor ca pe nişte cete de duhuri, (au hotărît) să întregească domnia Valahilor (de peste Balcani) şi a Bulgarilor precum a fost odinioară" 6. • Această teorie nu este nouă. Inna inte de d. Onciul ea a fost sprijinită de mai mulţi istorici. începând cu Canternl,'. Vezi istoricul ei în Onclul, Oriqinit» pag, 158. s Vezi Ouciul, Originile, p. 27, şi Titlurile lui Mircea, in COl/v. Lit., XXXVI, 1902, p. 33, 34. • Nicetas Chornates, p, 485 şi urrn. :,,0 IIhpo<; o''l"a�'� '�al Aoc.v .. , �i;y Icrpev i�pl-i.Tloav ' care se zic a fi o colonie italică, fu trimis din o altă porie, din spre Marea Neagră, pe unde Ungurii mz fuseseră niciodată atacaţi". Hasdeu vre� să înţeleagă indicaţia "din spre Marea Neagră" 27 ca însemnând Oltenia, în contra sănătoasei interpretări care ar indica Moldova, de oare ce Oltenia nu este aşezată in spre Marea Neagră. Hasdeu, siluind textul în această privire, îl întinde fantastic în toată rămăşiţa concepţiei lui, susţinând că din ele ar rezulta, că "Oltenii de la Severin, proţiiănd de duşmănie dintre Imperiul Bizantin şi regatul maghiar, se aliază cu cel dinlâi şi cuprinde Făqăraşul", Interpretarea lui Hasdeu nu'şi găseşte nici umbra unui sprijin în cuvintele lui Cinamus, de oare ce din aceste cuvinte tot ce se poate scoate ştiinţificeşte este numai, - că Valahii din armata lui Batatze erau din partea locului pe unde el ataca, încheiere ce noi am şi tras-o din ele, pentru a arăta aflarea unei poporaţii româneşti în Moldova pe vremurile lui Cinamus 28. Lui Hasdeu însă îi trebuia ca acest cuceritor al Făgăraşului să se coboare În Muntenia pentru a întemeia aici scaunul dom­ niei acestei ţări. Referindu-se atuncea la tradiţie, el afirmă că "Între anii 1200 -1210 un Bas-arab (de aici numele de Negru, şi de Radu Negru, prin aruncarea la începuturi a figurei istorice al tatălui lui Mircea), năvăleşte anume din Ţara Făgăraşului în Muscel şi apoi gradat asupra celorlalte judeţe mai din şes 29. Aşă expunea Hasdeu în 1875 Înfiinţarea Statului mun­ tean de cătră un Basarab din Oltenia, care venise Însă din cu­ cerirea lui, Făgăraşul, pentru a Întemeia Muntenia Mare. Hasdeu menţine concepţia lui fundamentală, a descălecărei Statului muntean din Oltenia, si în ultima lucrare mai Întinsă a vietei lui, studiul asupra lui Radu Negru, studiu pe care-I dă ca o supremă sforţare a minţii lui, ca un "nec plus ultra după măsura " Locul intreg mai sus, VoI. II, p. 216, unde este reprodus În notă şi textul grecesc. 28 Isi, Vo1. II, 1. c . .. IsI. Crit., p. 116. [232] ISTORIA ROMANILOR puterilor sale", fiind convins că a reuşit pe deplin "în dselegarea acestei anevoioase probleme" 30. In acest studiu, Hasdeu părăseşte părerea unei cuceriri "vultureşti" a judeţelor de sus ale Munteniei Mari prin zborul unui Basarab Oltean din Făgăraş, şi atribuie descălecatul Mun­ teniei domnitorului Alexandru Basarab, pe care'I face să dom­ niască pai bine de jumătate de veac 1310 -1361. Hasdeu repetă în mai multe rânduri că acest domnitor este "adevăratul şi marele Întemeietor al Statului Ţărei Româneşti" 31• Cum se face însă, faţă cu o asemenea sprijinire, ca Hasdeu să priviască şi pe Radu Negru cel adevărat, fiul lui Alexandru şi tatăl lui Mircea cel Mare, ca pe ouieniicul întemeietor al Statului muntean?" 32• Care din doi puse temelia acestui Stat: Alexandru Basarab sau fiul său Radu Negru, "cel adevărat"? Este de observat apoi că aici nu mai avem a face cu o evoluţie a ideilor lui Hasdeu, precum a fost lucrul cu Basarab cel anonim, care zboară vultureşte din Făgăraş, pe când Hasdeu scrie a Istoria Critică, şi Alexandru Basarab din Etymologicum Magnum, - şi care lucrări sunt despărţite prin un răstimp de 18 ani (1875 --1893), - ci atri­ buirea întemeierei Munteniei cumulativ lui Alexatidni Basarab şi fiului său Radu Basarab se face în aceeaşi lucrare, la tridepăr­ tarea numai de 100 de pagini. Nu este vorba aici de evoluţie, ci de curată contrazicere. Este curioz de constatat identitatea rătăciri lor d-Iui Onciul cu acele ale lui Hasdeu. Ambii cad în păcatul de a atribui descălecatul Munteniei la două feluri de personaje: d. Onciul Basarabilor Olteni şi Asăneşti lor, Hasdeu lui Alexandru şi lui Radu Basarab. Hasdeu Însă cade într'o altă contrazicere şi mai bătătoare la ochi, cum se întâmplă totdeauna când ştiin-ţa îşi iea datele din combinări mintale şi nu din puternicul izvor al faptelor care controlează si mentin adevărul pe tărâmul lumei aevea. Anume Hasdeu stabilise 'în Istoria Critică un fapt până. atunci neobservat de nimene, anume că Basarab care domnia în Mun­ tenia la 1332, este dat în o diplomă din acest an a regelui Carol Robert Neapolitanul ca fiul lui Tuqomir (Thocorner), şi că acest Basarab, dat fără nume de botez, de diploma citată, era Alexandru Basarab, se vede din cronica contimpurană a lui Ioan de Kikul­ lew 33. Hasdeu menţine cu oarecare mulţămire -" cum era şi 30 Elymologicum Mag/luJl1, IV, Pre.. ,. "'nt,,rc, p. L al Ibidem, p, CCllI. (?) " Ibidem, CCIII. 33 Fejer, VIII, 3, p. 1',25. Heprodus de Hurm., Doe. 1, p. 1, p. 625: " i». terra tre nsalpina per Bazarab fiJius Thocomery". Că era vorba ele Alexandru Ba­ sarab, se' vede din Ioan de Kikullew, cronicarul ungur contlmpuran , reprodus în cronica lui Thurocz (Schawandtner, Scriplorcs rcrum liunqariccnum, 1, p. 217); "Alexander Waiwoda, transalplnus qui tempore quoilarn C:u ali Hegis (1307-1342) rebcllavcrat et per multa tempora in rebelionne permflnserat". [233] în drept r ă o fad) - această părere care este adeverită şi docu­ n:.ental, şi în studiul său asuţn a lui Radu Negiu, unde spune, că "În 1 sicria Critică eu cel înlâi am constatat numele laiâlHi lui Alexandru Basarab, menţionat in o diplomc1 din 1332 ele la regele li J1gL�J'esc. �ClJ'ol Robert, sub JlW�1e1� �le Tochon1Cl·:'. H�scle,::; deci < (hUlte ŞI Jll Etym. Magnum. ŞJ 111Cl nu se putea altfel, ca Ale- :lCIJldrLl BOSCIrab eii: fiul lui Tugomir Basarab 34. Ha�cleu îmă. fă( ând, in acest studiu, din Alexandru Basarab întemeietoJ ul Statulu muntean şi voind cu orice preţ S8. măl1'ţină părerea lui, că. descălecarea Munteniei a purces din Oltenia, avea nevoie r.eapi rată de a al ăla pe Alexandru Basarab ca originar din Oltenia, şi sub presiunea acestei nevoi, Hasdeu uită depaternitatea stabilită de el în persoana lui Tugomir Ba�arab . şi făureşte lui Alexandnl Ba�arab, după cronici, o alta, aceea a lui Mircea (altul decât Mircea cel Mare), ce ar fi fost voevod sau poate ban al Olteniei. Hasdeu susţine această nouă paternitate în mai multe locuri. Aşa el zice în unul din ele, că "sub Mircea Vodă trebuie să fi început deja a se ilustra fiul sâu Alexcn dru Cale nu mai ela copil", adăogânc1 câteva lânduri mai la vale, că "pe când Mircea eră reţinut în Haţeg, fiul său Alexandru, viitorul întemeietor al Statului Ţărei Româneşti, începuse a se căli la luptă" 35. Aiurea Hasdeu mai întăreşte aceasHl filiaţiune spur ând, că "Romănă/anul Basarab l\lircea Vodă ereă toiul lui Alexandnr Vodă" 36. Intrebăm şi aici, cum am făcut-o mai sus - când am găsit pe Ha�deu sprijinind doi ÎntemeielOl i ai Mu nteniei. pe Alexandl II BafarBh şi pe Radu Basarab, sau c ân d am aflat pe d. Onciul atribunid descălecatul Munteniei când Basarabilor Olteni, ( ârid Asăneştilor - care din doi'? Care din doi este tatul lui Alexandru Basarab: Tugomir din doc:umentullui Carol Robert, sau Mircea din cronici? Noi nu stăm nici un moment la îndoială pentru a respinge paternitatea dată de tradiţie ca fiind a lui Mircea, şi a admite pe acea a lui Tugomir dovedită documenta]. lPOTleZELIl1 ASUPRA DE�CĂLECĂREI :l!Ul'-'l'ENIEI ::')3 -- ! � O ipoteză înr ă, penti II a se putea menţine,) şi a aştepta confirmarea ei prin descoperiri ulterioare, trebue cel puţin să nu cadă în contrazicere cu fapte dovedite ca existente, căci atuncea ea trebuie respinsă chiar de la început, lucru ce vom a s Etym. Magnum, IV, p. CLXX. Alexandru Basarab, este arătat In ma­ multe alte documente ca fiul unui 8Jlui Dasa]'?b, În care doc. el este numit Ale­ xander Bazarati (în qetiitin, [lrătând deci pe tatăl). Apoi inscripţia pusă pe mori' mântuI lui Alexandru Basarab, la Câmpulung În 1364, inscrÎp1ie descoperită de Toci1escu, şi controlaU; de d. Onciul, spune că ît1morJ11l\nlDtul Alexandru Voevod. era fiul marelui Basarab Voevod. Onciul, Oriyinile, p. 1:'\1. 35 Ibidem, p. CLXXXIV-CLXXXV. 3. Ibidem, p. CCIIl. . . . '1 " • 1" [234] II ,i I , I J8TORIA ROMANII,OIt vedeâ că se întâmplă tocmaicu descălecatul Ţărei Româneşti din Oltenia. Această ipoteză cade anume în cea mai bătătoare con- trazicere cu faptul bine adeverit al situaţiei Olteniei de Sial vasal şi supus Munteniei Mari, în decursul întregei istorii a acestei ţări, cum s'a dovedit lucrul mai sus 37. Dar dacă închinarea Olteniei sub Muntenia Mare este un fapt mai presus de îndoială, cum se poate împăca această închinare cu întemeierea Statului muntean prin voevozii Olteniei'! In acest caz ar trebui, după logica minţei omeneşti, ca Muntenia să fi fost supusă Olteniei, iar nu ca raportul să fie tocmai dimpotrivă. Trebuie însă observat, că atunci când spiritele cele mai de sarnă se contrazic, fie cu ele însăşi,fie cu faptele, aceasta este tot­ deauna un semn că adevărul a fost lovit şi că el îşi răzbună nesocotirea sau ncnimerirea lui, prin încurcăturile în care pune minţile ce nu sunt în stare să'i limpezeasă firea. Prin urmare, nici ipoteza d-lui Onciul CU desfăcerea Sta­ tului din acel al Asăneştilor, nici acea a lui Hasdeu, a tntemeierei Munteniei de către Basarahii Olteni, nu se pot susţinea şi de aceea am primit ca cea mai apropiată de adevăr ipoteza descă- le cărei din Ardeal. ._----­ ---------- 37 Mai sus, p, 54. [235] ţ I \ I t TABLA DE MATERII 'Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . �apul U. Descăleeurea ţărilor române panrl la Ştefan eel .\Iare 1. Descăle carca ţărilor române . 1. Descălec.1 Valahiei . Prcdomn irea descălccătortlor II. Muntenia ţuin ă la Vlad Ţepeş . 1. Predecesorii lui Mircea cel Mare. Radu Negru Ivancu Basarab . . Alexandru Baserab VJadislav Basarab Radu al n-lea Dan 1 2. Mircea cel Bătrân. COsOVl\ 'ii Polonia Nicopoli .. . . . . . . . . . Amestecul lui Mircea în războaiele civile turceşti Supunerea sub Tu-el . Intinderea Munteniei pe timpul lui Mircea :3. Urmaşii lui Mircea. Sistemul urmărei la tron Mihail ..... Dan al. 1 [-lea Alexandru al lI-lea Aldea Vlad Dracul Dan al II [-lea Vlad Dracul a doua oară Dan al III-lea a doua oară Vladislav al II-lea Urmările rival ităţ li III. Motdooa până la Sie/an cel Mare 1. Predecesorii lui Alexandru cel Bun. Dragoş, S,lS şi Balk Bogdan 1. Laţcu Iuga Cormtovlct Pagina. 9 II 11 11 20 25 31 35 42 46 4lJ 55 59 59 (;4 65 70 72 73 76 SI 87 8H 92 95 96 9� 99 102 10�; 103 ,1 104 IOf> II 106 I 109 , 109 UO 112 lH [236] 236 TABLA DE MATERii Petru Muşu t Roman Musa t Ştefan 1 MUŞ8t şi fiii lui: Ştef an al II-lea şi Petru al II-lr2 Horu.m a dona oar" ruga a Il-lea 2. Alexandru cel Bun. Anii cei din l.u Că'l\lol ia lui Alexandru cel Bun 3. Urmaşii lui Alexandru cel Bun. Ilie Ştel'>\1l al III-lea Ilie şi Ştefnn domni îll1preunil Ştcf an al Ll l-Ico , ]'{oman nl Il-lea şi Petru al 1 IT-le" t otdeodată domni Roman al Il-lea. Petru al TII-lea a ,IOU:.l oară s i Alexandru al Il-le,' Bogdan al Il-lea Ale xa ndru al II-lea a doua 0<"\1'5. şi Petru n l Tl I-Ie.r a treia oară Petru al III-lea a trf19 oară ... IV. Organizarea ţni mitiuă a,lărilol' p!':::nri/1c 1. Domnul. Voevodul. . . . . . . . . . Dăruirca satelor locuite Proprietatea superjoară a domnului Judecăţ ile Averea Statului ... Urmarea In tron 2. Boierii. No bitimea de sânge Originea nohilimci şi a boieri lor . Dreg.itorll!e . . . . . . . . Boierii uet itraţi şi cei t.itraţ i Precăderen boieruor net.itraţi Privuegttle nobilimei (boierttor) Enezii . Plata dre gătorilor Ocărmuirea oraşelor. Sol luzii Si pârgaiii 3. Biserica. In Muu tema . In Moldov,( . . . . Cele dint:li m ânăstiri 4. st�l'ea economică, Exportul Importul . Industrii!e şi meseriile. D{lrile . Adaos. Ipotezele asupra clescălecărei Munteniei. Ipoteza u-lui Onciul Ipoteza lui Haşdeu Pagin", 117 12G 121 ln 122 125r 128 134- 13& i3(} . 137 138 139> 141 14:< 143 1413 HG H8 154:' 157 lGO 161 165--- 171 112 17\) 180 18.t 18& 1 Oi}' 192: 191 197 20(';' 203 212' 215> 22t· 231}>