Principuri generale de muzică europeenească-modernă în trebuinţa şcolarilor clasii de muzică vocală a colegiului naţional din Sf. Sava şi acelor ce doresc să dobîndească o dreaptă cunoştinţă a acestii arte de I. VAHMANN profesor de muzică vocală în colegiul naţional. Bucureşti. Tipografia lui C. A. Rosetti şi Vinterhalder. 1846. PREFAŢĂ. Niciuna din frumoasele arte nu s-a întrebuinţat şi s-a întins mai mult decît muzica; ea a găsit o aşa de mare comunitate încît nu e ţară cultivată să nu găseşti în cel mai mic orăşel întemeate şcoale şi adunări muzicale; nu putem însă tăgădui că muzica nu merită această înnaintare, pentru că care altă artă este în stare a aduce o aşa de dulce şi nevinovată petrecere ca muzica? Aşadar pe dreptate vechii filosofi o au numit-o fiica cerului; ea ne mîngîe ceasurile triste cu melancolicele sale melodii, ea ne veseleşte cu tonurile ei cele vesele, făcîndu-ne să uităm necazurile care aduc împrejurările vieţei, ea umple de eroism pe soldat cu manificele sale tonuri, şi nu lipsesc * ecsemple unde prin puterea muzicei s-au vindecat patimi sufleteşti şi trupeşti; în zadar ne ostenim a înnumăra meritele unei arte care găseşte simpatie în pieptul fiecăruia om; noi atît numai însemnăm că din toate muzicele, muzica vocală are o preferenţă, fiindcă se uneşte ca o sor cu poezia, împreunînd glasul cu vorbele; ne bucurăm din suflet că pentru întinderea aceştii arte, din partea Mării sale Prea înnălţatului nostru Domn, Protectorul tuturor artelor, s-a deschis o şcoală publică şi ne silim să ne arătăm că şi noi merităm înnalta facere de bine cu zeloasa asiduitate la învăţătura ceştii arte atît de estimată şi trebuincioasă. La deschiderea unei catedre de muzică a fost de neapărată trebuinţă o gramatică de muzică, pentru ca şcolarii auzind leţia în şcoală să o mai repeteze şi acasă; autorul aceştii Gramătici ar fi putut, cu mai multă înlesnire să traducă o gramatică oarecare din marea sumă de gramătici bune ce se găsesc în limba Franţeză şi Germană, dar văzînd că cu una numai dintr-acestea nu se înplinea trebuinţa noastră, nesocoti o osteneală mai mare ce-i trebui spre compunerea unei gramătici după un plan deosebit; scopul său fu nu numai ca să găsească şcolarii într-însa ştiinţele trebuincioase pentru învăţătura muzicei pe un drum mai scurt şi mai lesne; ci încă ca să nu rămîe nimic nedescoperit din cele ce trebue să ştie un şcolar de muzică ca să poată răspunde la fiecare întrebare muzicală şi să cunoască pricina regulelor muzicei într-un chip filosofic şi psihologic, iar nu ca o simplă maşină. Metodul acesta poate folosi nu numai pe cei ce nu ştiu, ci şi pe aceia ce sînt ceva înnaintaţi în muzică. Pentru criticanţii aceştii cărţi, de sînt ignoranţi n-am nici o vorbă să zic, dar pentru cei ce cunosc fondamental muzica eu nădăjduesc, că cunoscînd greutăţile care trebue să sufere cineva la facerea unei gramătici de muzică într-o limbă în care lipsea pînă acum nu o să meprize ostenelile mele. Autorul. Principuri generale de muzică europeenească-modernă. [1] I. DEFINIŢIA MUZICEI ŞI OSEBITELE EI FELURI. Muzica este ştiinţa care îmvaţă combinarea şi deosebirea tonurilor bine hotărîte pentru mulţumirea urechelor şi atingerea simţirei inimii. Un sunet bine hotărît după mărimea sa (sau după deosebirea vibraţiilor ce el trebue să facă în aer ca să se deosibească de altu) se zice Ton. Muzica este de doă feluri, muzică instrumentală, care se ecsecutează cu deosebite instrumente, din care mai multe unite formează Orhestra; şi muzica vocală, care se ecsecutează cu glasul omenesc, din care [2] mai multe unite formează un cor. Noi aici ne vom ocupa mai mult de muzica vocală. Sînt patru feluri de glasuri omeneşti: 1iu Glasul cel mai supţire al femeelor şi al copiilor se numeşte Sopran (cel de sus). 2lea Glasul cel mai gros al femeelor şi al copiilor se numeşte Alto (cellalt); al 3lea Glasul cel mai supţire bărbătesc se numeşte Tenor (cel tînăr) şi al 4lea Glasul cel mai gros bărbătesc se numeşte Bas (cel de jos). Cînd un glas bărbătesc poate face tonuri de sus din glasul tenorului, avînd iarăş organ a face şi tonuri din bas se zice Bariton. Un cîntec care se ecsecutează numai cu un glas se face o Melodie; iar cînd mai multe glasuri împreună cîntă, fiecare cu tonuri deosebite atunci această unire a glasurilor se cheamă Armonie. [3] II. PENTRU NUMELE TONURILOR, ŞI PENTRU SCĂRI ŞI DEOSEBITELE LOR TREPTE. Tonurile se arăt cu nişte semne pe care le numim N o t e. Avem şapte numiri de note care sînt: Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si. Fiecare dintr-aceste note arată un deosebit ton. Urmarea acestor şapte note fac un fel de scară care se numeşte scară diatonică naturală (mod Ionic în muzica grecească veche). do 8 si 7 7 si la 6 6 la sol 5 5 sol fa 4 4 fa mi 3 3 mi re 2 2 re do 1 1 do Cele şapte trepte suitoare tot aceleaş scoborîtoare. [4] Scara diatonică este formată de tonuri întregi şi jumătăţi de tonuri alternative. Ton întreg numim un ton de o astfel de mărime ca cînd se desparte în doă părţi deopotrivă, urechea poate pricepe această deosebire; sau acela care poate priimi încă o jumătate de ton între el şi următorul său. Jumătate de ton este acela care nu mai poate priimi nimic între el şi între următorul său. Scara este o urmare de tonuri întregi şi de jumătăţi de tonuri după chipul următor. Ca să se ştie la ce trepte vin tonurile întregi, şi la ce trepte jumătăţile de tonuri, facem următoarea formă. do re mi fa sol la si do 1 ton 2 ton 3 jum. 4 ton 5 ton 6 ton 7 jum. 8 înt. înt. ton înt. înt. înt. ton do si la sol fa mi re do 8 jum. 7 ton 6 ton 5 ton 4 jum. 3 ton 2 jum. 1 ton înt. înt. înt. ton înt. ton Aşa de la 1a la a 2a treaptă; de la a 2a la a 3a sînt tonuri întregi; de la a 3a la a 4a este o jumătate de ton, de la a 4a la a 5ea; de la a 5ea la a 6ea, de la a 6ea la a 7ea sînt tonuri întregi; de la a 7ea la a 8a este o jumătate de ton, aşa şi îndărăt. [5] III. SCHIMBĂRILE CE PRIIMEŞTE SCARA DIATONICĂ. Cele şapte note a scării diatonice avînd deosebită mărime, fiindcă coprind tonuri întregi şi jumătăţi de tonuri, se numesc tonuri diatonice, sau tonuri ale scării diatonice naturale. Cîteodată tonurile întregi ale scării diatonice, pentru aducerea a mai multă schimbare în melodie, se despart în jumătăţi de tonuri, şi aceste jumătăţi de tonuri atunci nu mai sînt naturale ale scării, pentru aceasta ele se numesc jumătăţi de tonuri cromatice, spre această despărţire a tonurilor întregi ne slujim cu trei feluri de semne: Iiu # (Diez) care ne slujaşte ca să rădicăm tonul cu o jumătate de ton mai sus [6] de ceea ce a fost în starea lui naturală; aşa puind semnul # înaintea unei note, atunci această notă la numele ei lipeşte şi numele de diez; adică: daca nota do are înnaintea sa # se zice do diez; sol cu diez se zice sol diez, şi se cîntă cu o jumătate de ton mai sus decît do sau sol fără diez; adică cu o jumătate de ton mai jos decît nota treptei viitoare care în ecsemplul acesta va fi re sau la. IIlea b (bemolul) are puterea de a scoborî tonul cu o jumătate de ton mai jos, şi nota ce poartă înnaintea sa pe b lipeşte la numele său şi ecspresia bemol; spre ecsemplu nota La avînd înnaintea sa un b se numeşte La bemol şi se cîntă cu o jumătate de ton mai jos decît La, sau cu o jumătate de ton mai sus decît sol. IIIlea (becarul) are puterea de a aduce tonul îndărăt la starea lui naturală; adică scoate diezul sau bemolul care avea înnaintea sa o notă, şi nota se cîntă iarăş cu sunetul ce are în scara sa naturală. Toate jumătăţile de tonuri ce se formez prin rădicarea cu diez, sau scoborîrea cu b se cheamă Cromatice spre deosebirea [7] celorlalte jumătăţi de tonuri care nu sînt în scara naturală, şi care nu se fac printr-acest fel de schimbări şi pe care le numim jumătăţi de tonuri diatonice. IV. PENTRU TONURI CROMATICE ŞI ENNARMONICE. Muzica modernă are patru-spre-zece tonuri cromatice, din care şapte sînt suite prin # şi şapte scoborîte prin b. Dintr-aceste patru-spre-zece tonuri cromatice sînt iar noă tonuri a cărora sunet prea puţin se deosibeşte din altele; adică do diez de re b; re diez de mi b; fa b de mi, fa diez de sol b; la b de sol diez; la diez de si b; do b de si; si diez de do; care toate sunt mai de acelaş sunet. Fig. 1. Noi numim aceste noă tonuri de tot acelaş sunet ennarmonice, şi fiindcă ele nu se deosibesc cu sunetul de altele, noi le putem lăsa din rîndul celor 14 tonuri cromatice, *[8] şi numai atunci le vom întrebuinţa cînd trebuinţa va cere un deosebit fel de scări, pentru care vom vorbi mai la vale; aşadar scoţînd dintr-aceste patru-spre-zece tonuri cromatice cele noă ennarmonice, care nu sînt altceva decît luarea aceloraş sunete într-o deosebită treaptă, rămîn la muzica modernă numai doă-spre-zece tonuri fundamentale din care fiecare dă un deosebit sunet: adică: si d, re b, mi b, fa b, sol b, la b, si b, do b, do, do diez, re, re d, mi, fa, fa d, sol, sol d, la, la d, si 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12. Astfel ne rămîne cinci tonuri cromatice şi şapte diatonice principale naturale, care peste tot se fac doă-spre-zece tonuri adevărate, pentru că sunetul lor este deosebit; iar celelalte sînt tonuri ideale. O înnaintare regulată de aceste doă-spre-zece tonuri, precum noi le am arătat la figura de sus se cheamă o scară cromatică Fig. 1. Cu aceste doăsprezece tonuri se pot produce toate felurile de tonuri, de scări, de melodii, de armonii, de diversităţi şi de modulaţii de tonuri. [9] ÎNSEMNARE. Fiindcă o scară nu este alt decît o înnaintare hotărîtă de la o treaptă la alta, noi putem să mai facem şi un al treilea fel de scară, adică o scară ennarmonică prin care se schimbă treptele dar sunetul rămîne tot acelaş. Fig. 2. Dar acest fel de scări fiindcă nu formează o înnaintare de ton simţită urechii, ci numai cu ochii se deosibeşte, de aceea nu se socoteşte ca o scară adevărată şi întrebuinţată. V. PENTRU CHEELE MUZICEI ŞI NUMELE LOR. Tonurile care se reprezentez prin note sînt scrise pe linii, sau între linii, sau din jos, sau din sus de linii. La muzică ne slujim de cinci linii pe care împreună le numim sistemă. [10] 5 4 3 Fig. 3. (A. B.) 2 1 Notele care sînt din jos sau cele din sus de linii sînt însemnate cu nişte linii mai mici care se numesc linii ajutătoare Fig. 3. (C. D.) spre ecsemplu: La începutul fiecăria sisteme se pune un semn pe care îl numim Chee. Noi ne slujim cu trei feluri de chei; acestea sînt: Cheea de Sol, Cheea de Do, şi Cheea de Fa. Fig. 4. Cheea de Sol se pune pe linia a doa şi îi dă numele de Sol. Cheea de Do, care se obicinueşte la muzica vocală pentru Sopran, Alto şi Tenor, se scrie, pentru Sopran la linia întîi, pentru Alt la linia a treia, şi pentru Tenor la linia a patra. Linia întîi cu chee de Do se cheamă Do şi însemnează glasul Sopranului; linia a treia cu chee de Do se cheamă iarăş Do şi arată glasul Altului; Cheea de Do pusă pe a patra linie botează linia cu numele de Do însemnînd glas de Tenor. Cheea de Fa pusă la linia a patra slujaşte [11] pentru glas de bas şi dă liniei a patra numele de Fa. Fig. 4. Cheea hotărînd locul unei note hotăraşte într-aceeaş vreme locul şi numele tutulor viitoarelor note după obicinuitul lor rînd. Într-acest metod toate ecsemplele pentru înlesnire, sînt scrise cu chee de sol. Glasurile de Sopran şi Alt ecsecutate sau scrise cu chee de sol au tot un fel de sunet, precum cheea de sol sau violon arată; numai glasul de tenor, cînd se scrie cu chee de sol are sunet cu opt tonuri mai jos (o octavă) decît le arată notele. Chee de bas nu se poate strămuta într-alt fel de chee, fiindcă josimea notelor nu ne lasă; spre a dobîndi cunoştinţa numelui notelor scrise cu deosebitele chei, vezi Fig. 5. ÎNSEMNARE. Pentru mai lesne îmvăţare a notelor noi recomandăm şcolarilor ca să se ecserseze mai întîi cu cunoştinţa numelui notelor puse pe cele cinci linii, pe urmă pe cele dintre linii şi în sfîrşit pe cele ce sînt din sus sau din din jos de linii. [12] VI. PREŢUL ŞI DESPĂRŢIREA NOTELOR. După ce am cunoscut bine numele notelor, trebue să le cunoaştem şi preţul. Preţul notei se cheamă vremea mai lungă sau mai scurtă ce ţine sunetul ei; preţul notei se cunoaşte după deosebita formă cu care se însemnează. Cea mai mare sau cea mai lungă este aceea care ţine cît doă note întregi. Fig. 6. A. Nota întreagă (rond) preţueşte cît doă jumătăţi de note (blanj), sau cît patru sferturi (noar) sau cît opt a optulea (croş) sau cît şai-spre-zece a şai-spre-zecilea (dublu croş) sau cît trei-zeci şi doă a trei-zeci şi doilea (triplu croş), figura sa seamănă cu o nulă culcată Fig. 6. B. O jumătate de notă (blanj) Fig. 6. C. este dopotrivă cu doă sferturi (noar), sau patru a optulea, (croş), sau opt a şai-spre-zecilea (dublu croş) sau şai-spre-zece a treizeci *[13] şi doilea (triplu croş). Figura sa este tot una cu a unei note întregi numai i se adaogă o coadă. Un sfert de notă Fig. 6. D. preţueşte cît doă a optulea, sau patru a şai-spre-zecilea, sau opt a treizeci şi doilea. Figura sa se deosibeşte de a celorlalte pentru că capul său este de tot negru avînd şi o coadă. O a optulea Fig. 6. E. preţueşte doă a şai-spre-zecea, sau patru a treizeci şi doă; se deosibeşte cu forma sa de sfert pentru că la coadă i se mai adaogă un cîrlig. O a şai-spre-zecilea Fig. 6. F. preţueşte doă a treizeci şi doă, şi la coadă îi adăogăm doă cîrlige. Precum la cea de trezeci şi doă îi adăogăm trei cîrlige. ÎNSEMNARE. Franţezii deosibesc preţul notelor nu după despărţirea unui întreg în părţile sale, ci după deosebirea formei; aşa ei numesc întreaga rotundă, jumătatea albă, sfertul neagră, a optulea parte încîrligată, a şai-spre-zecilea îndoit încîrligată, şi a treizeci şi doilea întreit încîrligată. [14] Lesne se pricepe că această semnificaţie figurată a notelor nu poate fi preferabilă decît ceilaltă care le numeşte preţul. Afară de notele însemnate mai sus în Fig. 6. ne mai slujim şi cu alte note pe care le numim Triolete Fig. 6. G. şi Sicstolete Fig. 6. H. Trioletele se însemnează tot într-un fel cu cele de a optulea, adică cu o trăsură în coadă, şi trei din ele preţuesc cît doă de a optulea; adică ele se ecsecutează puţin mai iute decît doă de a optulea şi puţin mai încet decît patru din a şai-spre-zecilea. Sicstoletele se însemnează ca cele de a şai-spre-zecilea cu doă trăsuri în coadă, şi şase din ele se ecsecutează puţin mai iute decît patru a şaisprezecilea şi puţin mai încet decît opt din a trezeci şi doă. Trioletele se însemnează dasupra cu numărul 3, şi sicstoletele cu numărul 6, pentru ca să se poată lesne deosebi de cele de a optulea şi cele de a şaisprezecilea cu care se aseamănă la formă. Se întîmplă de multe ori ca compozitorii, după capriţul lor să întrebuinţeze cîte 9, 10, 11, 13. ş. cl. care au un preţ [15] cu o neagră, dar o astfel de capriţioasă despărţire trebue să se însemneze cu număr dasupra notelor, pentru înlesnire. VII. PENTRU TĂCERI (PAUZE.) Cîteodată după gustul compozitorului unu sau mai multe sau şi toate glasurile fac o tăcere. Această tăcere la muzică o numim pauză. Cînd pauza preţueşte mai mult de o notă întreagă, trebue să se însemneze cu un număr dasupra de cîte ori, sau cîte tacturi1 s-au trecut preţ de un întreg. Fig. 8. Toate pauzele ca şi notele, se însemnează după preţul lor cu deosebită figură. Noi avem pauze de preţul unei întregi - de o jumătate de notă - de un sfert - [16] de o a optulea - de o a şaisprezecilea - şi de o a trezeci şi doilea, şi fiecare se deosibeşte una de alta, după cum se vede în Fig. 8. VIII. PENTRU PUNTURILE DUPĂ NOTE SAU DUPĂ PAUZE. Cînd după o notă sau o pauză se pune un punt, nota aceasta sau pauza îşi prelungeşte cu jumătate preţul său; adică o notă sau o pauză întreagă care preţueşte doă jumătăţi, cînd are un punt după ea preţueşte trei de acele jumătăţi, sau una şi jumătate întreagă; o jumătate de notă preţueşte doă sferturi, cu punt după ea, preţueşte trei sferturi. Un sfert fără punt preţueşte doă a optulea, cu punt preţueşte trei ş. cl. Cînd se vor pune doă punte după notă sau pauză, puntul cel dîntîi prelungeşte, după cum am zis, cu jumătate preţul notei sau al pauzei şi puntul al doilea cu jumătate [17] preţul puntului întîi: spre ecsemplu o notă întreagă fără punt preţueşte doă jumătăţi, cu un punt trei jumătăţi, cu doă punte trei jumătăţi şi un sfert, fiindcă puntul întîi are preţul unei jumătăţi de note, şi jumătate preţul unei jumătăţi de note, sau puntul al doilea, este un sfert. Aşa o jumătate de notă cu doă punte va preţui trei sferturi şi o a opta. Un sfert cu doă punte trei a optulea şi o a şaisprezecilea. Fig. 9. În loc de punte cîteodată punem un alt semn care se cheamă Arc sau legătură, şi care leagă o notă cu viitoarea sa astfel încît nu se simte deosebire între ele, ci se pare că este numai una, cînd amîndoă poartă acelaş nume. [18] IX. PENTRU TACT SAU MĂSURĂ (MESURE). Prin tact însemnăm unimea despărţirii părţilor din care este format un cîntec întreg; adică tact însemnează cît preţueşte fiecare parte a cîntecului închis între doă linii verticale Tactul este pentru muzică ceea ce este orice măsură în viaţa ordinară. Fără măsură hotărîtă; adică fără dreaptă despărţire a părţilor, nu se poate produce o întreagă simetrie cum cere un cîntec care trebue să mulţumească auzul. Tactul sau măsura se împlineşte cu preţul mai mare sau mai mic al notelor. Tactul se ecsecutează cu nişte dopotrivă bătăi ale mînei. Aceste bătăi de mînă se ecsecutează lăsînd mîna în jos, rădicînd-o în sus, dînd-o spre dreapta, spre stînga, sau apropiindu-o de frunte. [19] Cîteodată tactul se ecsecutează fără bătae de mînă, înnumărînd adică cu gura fieşcare parte a tactului din care el este compus. Cea dîntîi bătae a tactului cu mîna în jos se numeşte greceşte tezis şi este cea mai grea parte a tactului. Rădicarea mînei în sus se numeşte Arzis şi este cea mai slabă parte a tactului. Noi avem doă feluri de tacturi; 1iu tactele drepte, în care se coprind toate tactele care sînt despărţibile; ele sînt de doă, de patru şi de şase vremi sau bătăi. 2lea tactele nedrepte, mai totdauna de trei vremi, vezi Fig. 9. Tactele precum se vede în Fig. 9. sînt cea mai mare parte ecsprimate prin numere; numai tactul al 2lea şi al 3lea sînt cu alte semne însemnate a căruia figură se apropie de a lui C latinesc. Din toate tactele drepte cel mai mare este acela care în figură este însemnat 2/1 şi care preţueşte doă note întregi sau o notă lungă. Fig. 9. Al doilea tact din figură se cheamă a la breve (tactul cel scurt); el are doă bătăi din [20]care fiecare preţueşte o jumătate de notă; el se însemnează cu un C prin care trece o linie verticală. Al treilea, iarăş cu un C şi avînd preţul unei note întregi, se numeşte tact întreg. El are patru bătăi din care fiecare preţueşte un sfert. ÎNSEMNARE. Tactu a la breve şi tactul întreg se însemnează de Franţezi cu un 2 mare. Celelalte tacte sînt ecsprimate prin fracţii; în care numărul cel de sus arată cîte bătăi sau vremi are tactu, iar numărul cel de jos ce este preţul bătăilor. Spre ecsemplu în tactu 2/4 numărul 2 arată că doă bătăi are tactu, iar numărul de jos, 4, arată că aceste doă bătăi sînt din acele note care patru fac un întreg, adică sînt sferturi. Se vede că el este mai mic decît un tact întreg. Tactu 6/4 însemnează şase bătăi fiecare de preţul unui sfert; el este cu doă sferturi mai mare decît un întreg. Tactul 6/8 însrmnează şase bătăi de acea [21] notă din care opt preţuesc un întreg; şase a optulea este cu doă a optulea mai mic decît un tact întreg. Tactu 12/8 însemnează doăsprezece bătăi, fiecare de preţul unei a optulea; el este cu patru a optulea mai mare decît un tact întreg. Tactu 12/4 preţueşte doăsprezece sferturi, el este cu 8 sferturi mai mare decît un tact întreg. Tactu 3/1 coprind trei note întregi. Tactu 3/2 coprinde trei jumătăţi de note. Tactu 3/4 coprinde trei sferturi. Tactu 3/8 coprinde trei de a optulea. Tactu 9/8 coprinde noă de a optulea. Tactele sus însemnate nu coprind toate felurile de tacte fiindcă nu se poate mărgini un compozitor de a nu forma după a sa imaginaţie şi alte feluri precum 5/4, 12/16, 2/8 şi altele. După fiecare sfîrşit de tact se pune o linie verticală trasă prin cîte 5 linii care arată că un tact, sau preţul notelor care trebuesc la un tact este împlinit. Un tact coprinde note de deosebite preţuri *[22] şi ansamblul acestor note trebue să coprinză preţul lui. La bătaia tactului trebue să băgăm bine de seamă ca să batem, sau să numărăm toate părţile dopotrivă; adică cu o deopotrivă iuţeală. Întîrzierea sau iuţeala numai atunci are loc cînd compozitorul cu nişte vorbe italieneşti, ritardando şi ralentando, (mai întîrziind) sau stringendo (mai curînd) o însemnează. Semnul tactului se pune totdauna după chee la începutul fiecăruia cîntec, şi are putere pînă la sfîrşit, cînd compozitorul, în cursul cîntecului nu schimbă tactul, precum adeseaori se găseşte, şi cu această schimbare tactul cellalt încetează. X. DESPRE MIŞCAREA TACTULUI, SAU VREMEA MAI IUTE SAU MAI ÎNCET CU CARE EL TREBUE SĂ ÎNNAINTEZE. Înnaintarea tactului este de deosebite feluri şi se însemnează mai totdauna cu [23] vorbe italieneşti, cu toate că nimic nu ne opreşte a o însemna şi cu altă limbă.Noi dăm o traducţie de cele mai trebuincioase ecspresii italieneşti. Grave Largo Adagio Cantabile Lento Sostenuto Maestoso Moderato largheto andante andantino grazioso allegretto tempo de marcia simplice scherzando risoluto allegro presto greu, sau prea rar. larg. rar. rar. rar. rar. măreţ. cumpătat. deosebite nuanse de o înnaintare mai liniştită şi graţioasă ca un marş. simplu. glumind. cu îndrăzneală. vesel. grabnic cu mare iuţeală. Aceste ecspresii sînt cîteodată modificate poco a poco, puţin cîte puţin, sau tot mai mult. [24] un poco niţel. molto, assai mult, îndestul. non troppo nu prea mult. piu mai mult. Noi ne slujim şi cu alte modificaţii prentru tăria sau dulceaţa tonului, care se scriu totdauna cu abreviaţii, şi se pun în cîntec la locurile unde o cere trebuinţa. Spre ecsemplu: piano, dolce (p.-dol.) încet, dulce. forte (f.) tare. pianissimo (pp.) mult dulce. fortissimo (ff.) prea tare. mezzaforte (mf.) tare de mijloc. sforzando, rinforzando ((. . sf.-rinf.) numai o notă tare. crescendo < (cres.) crescînd tărimea tonului. decrescendo > (decr.) pierzînd tărimea tonului. espressivo (esp.) cu simţire. sempre (semp.) totdauna. fine sfîrşit. in tempo cu vreme hotărîtă. da capo (D. C.) din început. ad libitum după voinţă. a piacere [25] XI. PENTRU ALTE TECNICE ÎNSEMNĂRI. Sînt şi alte însemnări prea trebuincioase; adică pentru închiderea tactului care se formează printr-o linie verticală trasă asupra celor cinci linii ca să se desparţă un tact de altul Fig. 10. Închiderea sau semnul de repetiţie :((: care cere ca toată partea coprinsă între ele să se repeteze. Semnul de răpaos care se cheamă italieneşte (coron, ferma) însemnează ca nota sau pauza peste care ea este însemnată trebue să ţie mai multă vreme decît preţueşte. Semnul de revenire însemnează că noi trebue să începem din locul unde este pus acest semn. Se găseşte lîngă el cîteodată vorbele italieneşti: al sau dal, care va să zică de la. Legătura care se pune dasupra unei grupe de note cere ca să legăm bine o notă cu alta. Cînd se pun nişte picături ….. dasupra *[26] notelor, însemnează că trebue să se deosibească una de alta cu puţină putere; şi se zice italieneşte stacato. Fig. 11. XII. CERCETAREA NATURII TONURILOR ŞI A SCĂRILOR. Noi am zis II. că scara nu este alt decît o înnaintare regulată a tonurilor urcînd şi scoborînd şi că numai doă scări obicinuite avem, adică: scara diatonică şi scara cromatică; fiindcă cellalt fel de scară care se numeşte ennarmonică este numai ideală; dar acum este vremea să vorbim că scara diatonică este de doă feluri; adică: scara diatonică cea mare (majeur, Dur) şi scara diatonică cea mică (mineur, moll). Deosebirea între scara diatonică cea mare şi scara diatonică cea mică este în deosebirea locurilor ce ocupă jumătăţile de tonuri trebuincioase spre formarea unei scări diatonice, pentru că aceste jumătăţi de tonuri se pun [27] în alte trepte2 în scara diatonică cea mare, şi în alte trepte în scara diatonică cea mică; adică în scara diatonică cea mare jumătăţile de tonuri sînt puse de la a 3a la a 4a şi de la a 7a la a 8a treaptă, Fig. 12. A; dar în scara diatonică cea mică dinpotrivă; adică jumătăţile de tonuri au locul lor de la a 2a la a 3a şi de la a 5a la a 6a treaptă, Fig. 12. B. Schimbarea treptelor jumătăţilor de tonuri face ca să se schimbe toată natura scării. Noi vom vorbi în paragraful următor mai cu desluşire asupra diversităţii scărilor mari şi mici. După ce am desluşit scările în doă feluri deosebite avînd natura lor deosebită, trebue să facem cunoscut că aceste doă scări mai priimesc şi alte schimbări care nu schimbă nici caracterul nici natura lor; această schimbare stă în deosebirea tonului cu care o începem: cu toate acestea, natura scării nu se schimbă începînd cu un alt ton decît cu [28] tonul, Do, cu care pînă acum am început scara, efectul scării însă cu mult se deosibeşte, fiindcă începînd cu un alt ton decît cu Do, toate tonurile pătimesc un fel de înpingere ca tonul care a fost 1iu se face al 2lea sau al 3lea al 4lea, după tonul cu care începem scara, şi aşa tonurile schimbă locurile lor împreună cu cel dîntîi. Este încă vrednic de însemnat că scara priimeşte totdauna numele tonului cu care se începe, spre ecsemplu: începînd scara cu re, zicem că scara este în re, începînd cu fa, zicem că scara este în fa, ş. cl. Scara se poate începe cu orice ton vom voi, fie acel ton diatonic sau cromatic; numai să păzim bine înnaintea treptelor şi să îngrijim ca să aibă, ca la scara diatonică cea mare de la a 3a la a 4a de la a 7a la a 8a treaptă, înnaintare de jumătăţi de tonuri, îar în celelalte trepte tonuri întregi; dar scara diatonică mică de la a 2a la a 3a treaptă înnaintare de jumătate de ton, şi la celelalte trepte înnaintare de ton întreg. Păstrînd această prescrisă înnaintare a treptelor, noi sîntem siliţi, după cum trebuinţa *[29] va cere să schimbăm cîteva note din starea lor naturală, sau urcîndu-le cu # sau scoborîndu-le cu b. Aceste semne de suire sau scoborîre trebuincioase unei scări, trebue să se însemneze la începutul cîntecului îndată după chee la locul care ocupă tonul urcător sau scoborîtor. Pentru înlesnirea înţelegerii vor face prea bine şcolarii să caute singuri cîte # sau b trebueşte la fiecare scară ce începe cu un alt ton decît cu Do, care nu are niciun semn. Pentru aceasta noi dăm cîteva ecsemple ca să arătăm mijlocul prin care trebue să caute. Zicem că scara să se înceapă cu tonul La, să căutăm la a cîtelea treaptă s’ar fi aflat La, daca scara noastră s-ar fi început cu tonul Do, găsim că el ocupă treapta a 6a; puind acum pe La în treapta întîi, tot rîndul treptelor trebue să se schimbe, fiindcă nu mai ocup locul lor; tot aşa şi rîndul jumătaţăilor de tonuri şi a întregilor nu mai este la locul lor hotărît, pentru aceasta trebueşte, ca să nu schimbăm înnaintarea regulată a treptelor scării diatonice, precum o am învăţat-o, să punem [30] # sau b, după cum va cere trebuinţa. Să punem mai întîi, spre înlesnire, forma înnaintării treptelor scării diatonice în Do mică însemnăm locurile unde trebueşte înnaintare numai de o jumătate de ton: Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si, Do ½ ½ 1 2 3 --------- 4 5 6 7 ------------ 8 După aceasta să punem scara ce începe cu tonul La pentru comparaţie, iarăş însemnînd locul treptelor unde trebue să fie înnaintare de o jumătate de ton. La Si Do Re Mi Fa Sol La ½ ½ 1 2 3 ----------- 4 5 6 7 ----------- 8 Acum să facem o comparaţie între acesre doă scări şi să vedem de este de la a 3a la a 4a şi de la a 7a la a 8a treaptă înnaintare de jumătate de ton, şi la celelalte trepte înnaintare de ton întreg. Găsim că de la 1a la a 2a, adică de la La la Si este o înnaintare de un ton întreg, cum a fost şi în scara lui Do; de la a 2a la a 3a, de la Si la Do, găsim o înnaintare de o jumătate de ton, şi fiindcă la scara lui Do de la Si la Do este o înnaintare de un ton întreg, *[31] trebue să ţinem rîndul hotărît, să punem la Do # care rădicînd pe Do cu o jumătate de ton, lărgeşte locul şi face ca de la Si la Do diez să fie deosebire de un ton întreg, precum trebueşte de la 2a la a 3a treaptă. De la a 3a la a 4 a treaptă, de la Do diez pînă la Re găsim o înnaintare de o jumătate de ton; adică o înnaintare după cum o cere regula; de la a 4a la a 5a treaptă de la Re pînă la Mi găsim iarăş o înnaintare de un ton întreg, precum şi trebueşte; de la a 5a la a 6a de la Mi pînă la Fa, găsim o înnaintare de o jumătate de ton, precum se vede în forma scării naturale a Do, şi fiindcă de la 5a la a 6a trebueşte o înnaintare de un ton întreg, noi rădicăm tonul lui Fa cu # face face ca să fie deosebirea de un ton întreg precum trebueşte; de la a 6 la a 7 treaptă, de la Fa diez pînă la Mi găsim iarăş o înnaintare numai de o jumătate de ton, şi fiindcă trebueşte o înnaintare de un ton întreg, noi sîntem siliţi să punem un diez la tonul lui Sol care face ca să fie o înnaintare de un ton întreg precum o cere trebuinţa; de la a 7a la a 8a de la Sol diez pînă la La este o înnaintare *[32] de o jumătate de ton precum regula cere. Aşa noi am găsit că cînd scara se începe cu tonul La, trebue să punem la notele Fa, Do şi Sol cîte un diez. Sau să rădicăm aceste note cu cîte o jumătate, ca să se păzească rînduiala prescrisă a tonurilor. Cînd se începe scara cu tonul Fa trebueşte să punem la tonul Si un b fiindcă de la tonul La care acum coprinde a 3lea treaptă pînă la Si este o deosebire de un ton întreg, dar de la a 3a la a 4a treaptă trebueşte o înnaintare numai de o jumătate de ton, trebue dar să punem un b la nota Si ca să se scoboare cu o jumătate de ton, şi aşa să ajumgem la rîndul hotărît; celelalte tonuri ale treptelor păzesc depărtarea hotărîtă; aşadar în muzica modernă europeenească numai doă feluri de scări avem cu natura lor deosebit, scara mare şi scara mică, iar celelalte sînt numai nişte schimbări a tonurilor dîntîi ale acestor scări şi priimesc numele celii dîntîi note, care se numeşte în muzică Tonica, sau cea dîntîi notă a scării, sau mai pe scurt Ton, şi cînd întreabă pe ce ton merge un cîntec, se înţelege că întreabă pe ce scară merge, sau [33] care este cel dîntîi ton (tonica) al scării cîntecului. XIII. DESPRE ÎNSEMNAREA DIEZILOR ŞI A BEMOLURILOR TREBUINCIOASE FIECĂRIA SCĂRI MARE SAU MICĂ ÎNCEPUTE CU DEOSEBITĂ TONICĂ. Scara se cunoaşte de este mare sau mică din a 3a treaptă a sa, care la scara cea mare trebue să fie iarăş mare, sau în care de la 1a pînă la a 3a treaptă este o înnaintare de cinci jumătăţi de tonuri mari, spre ecsemplu. Do, Dodiez, Re, Rediez, Mi. 1 2 3 4 5 Această înnaintare de la Do pînă la Mi coprinde 5 jumătăţi de tonuri şi din pricina aceasta a treia treaptă este mare şi scara mare. Scară sau ton mic, este acela care coprinde de la 1a pînă la a 3a treaptă numai 4 jumătăţi de tonuri, spre ecsemplu: [34] Do, Reb, Re, Mib. 1 2 3 4 Vedem şi altă deosebire între aceste doă scări, adică că în scara cea mare de la a 3a la a 4a şi de la a 7a la a 8a treaptă înnaintarea este de cîte o jumătate de ton; iar la cea mică de la a 2a la a 3a şi de la a 5a la a 6a este înnaintarea de cîte o jumătate de ton. Tonul al 7lea ar fiecăria scări se zice simţitoare (nota sensibilis) fiindcă ea arată o înclinare spre aducerea îndărăt la întîiul ton al scării, sau al optulea, care este tot cel dîntîi numai rădicat la o poziţie mai înnaltă; din această pricină Rameau a dat şi la a 7a notă a scării cei mici o alteraţie, care o rădică cu o jumătate de ton, ca să treacă mai dulce la al 8lea, sau îndărăt la cel dîntîi precum este la scara mare Fig. 12. C. Şcoala cea noă franţozească a dăruit scării cei mici şi încă o altă alteraţie la tonul al 6lea suind scara, iar scoborînd scara goneşte amîndoă aceste alteraţii lăsînd aceste doă tonuri în starea lor naturală, după hotărîta însemnare a scărilor; dar o [35] astfel de scară se poate socoti numai ca o scară slobodă şi făcută numai pentru înlesnirea mecanică a unor pasajuri ce trebuesc iute ecsecutate, şi care se întrebuinţează mai mult la muzica instrumentală Fig. 12. D. Cercetînd scara mică însemnată la Fig. 12. D. vedem că astfel de scară mică suind seamănă în parte la o scară mică, şi scoborînd are tot caracterul unei scări mari afară de tonul al 3lea trepte; acest fel de scară scoborîndă se numea de Grecii vechi mod Eolic. Este încă vrednic de însemnat că o astfel de scoborîre a scării mici se însemnează totdauna lîngă nota ce o cere, şi nicidecum la început lîngă chee, din pricina aceasta aceste jumătăţi de tonuri silite sînt cromatice. [36] XVI. DEOSEBITE CERCETĂRI ASUPRA SCĂRILOR CROMATICE ŞI ENNARMONICE ŞI PENTRU DEOSEBITELE MĂRIMI ALE TONURILOR. Noi am zis mai sus că afară de scara diatonică avem şi o altă scară care se zice cromatică, formată de o înnaintare numai de 12 jumătaţi de tonuri, care pot fi sau rădicate cu diezuri sau scoborîte cu b. Fig. 13. Se vede în Fig. 13. că scara cromatică se poate scrii cu doă feluri de jumătăţi de tonuri care sînt sau rădicate cu diezuri, sau scoborîte cu b; dintr-aceste jumătăţi de tonuri acelea care ocupă tot acea treaptă, sau poartă tot acelaş nume, se numesc jumătăţi de tonuri mici, spre ecsemplu Do, Dodiez; Fa, Fadiez; La, Ladiez; acestea sînt toate jumătăţi de tonuri mici, fiindcă nota care ecsprimă aceste tonuri nu se scrie într-acest loc. Fig. 14. A. Dinpotrivă cînd nota urcată sau scoborîtă cu # sau b îşi schimbă treapta sau locul, atunci [37] acest fel de jumătăţi de ton se zic jumătăţi de ton mari. Tonurile întregi, după încercarea acusticei iarăş sînt de doă deosebite mărimi. Un ton întreg se poate despărţi în 9 părţi dopotrivă pe care le numim come; o comă se desparte în în doă părţi dopotrivă din care fiecare formează o Shizmă; dar pentru că tonurile întregi sînt mari şi mici, tonul întreg mare se formează de 9 come, şi tonul întreg mic de 8. Tot aşa şi cu jumătăţile de tonuri; o jumătate de ton mare se formează de 4 come şi o shizmă, iar o jumătate de ton mic numai de 4 come; aşa în scara diatonică, luînd de ecsemplu scara lui Do, tonuri întregi mari sînt: De la 1iu pînă la al 2lea; Do Re 4a 5ea Fa Sol 6a 7a La Si. fiecare de cîte noă come. Tonuri întregi mici sînt iarăş în scara lui Do: [38] De la al 2lea pînă la al 3lea Re Mi. 5a 6a Sol La. fiecare cîte opt come. Celelalte doă tonuri care lipsesc din rîndul scării, adică: de la a 3a la a 4a Mi Fa. 7 8 Si Do. sînt jumătăţi de tonuri mari de o întindere de patru come şi o shizmă, şi se zic jumătăţi de tonuri mari pentru că ocupă deosebite trepte ale scării. Este lesne de priceput că tonul mare întreg are o mai mare întindere decît tonul mic, şi dinpotrivă tonul mic o mai mică întindere decît tonul mare. Tot aşa şi cu jumătăţile de tonuri. Tonurile ennarmonice Do diez, şi Re b, Sol diez şi La b au o deosebirenumai de o comă, şi din această pricină sunetul lor puţin se deosibeşte; spre înlesnirea priceperii acestor subdivizii a tonurilor întregi mari şi mici, precum şi a jumătăţilor de tonuri noi dăm un tablo însemnat la Fig. 15. [39] Noi sîntem în stare a face cu 23 tonuri deosebit însemnate o scară cromatică ennarmonică precum se vede în Fig. 16; dar această scară precum am zis la 3. are numai pentru ochi oarecare deosebire, fiindcă urechele noastre prea greu şi cam nicidecum pot prinde deosebirea care face o comă, şi din pricina aceasta nu ne slujim cu o scară cromatico-ennarmonică precum se sluja Grecii vechi, şi ecsecuţia ei nu poate aduce o plăcere urechii pentru că seamănă cu un fel de urlătură cînd se face cu glasul omenesc, dar ecsecutată cu un instrument de coarde se face alunecînd cu degetul pe o coardă. Celelalte instrumente n-au construcţie tecnică pentru ecsecuţia ei; pentru aceasta în muzica modernă noi ne slujim numai cu cîteva tonuri ennarmonice, şi numai atunci cînd vrem să schimbăm tonurile (scările) cu o manieră mai dulce şi nesimţitoare, sau pentru facerea unor schimbări de tonuri (modulaţii) pe un drum mai scurt. Scara cromatică şi mai puţin cea ennarmonică nu sînt în stare a priimi modificaţiile ce priimeşte scara diatonică care se desparte în mare şi mică. [40] XV. PENTRU ÎNSEMNAREA HOTĂRÎTĂ A SCĂRII DIATONICE MARE ŞI MICĂ. Noi am zis la 12. că scara începîndu-se cu un deosebit ton are trebuinţă mai mult sau mai puţin de ajutorul # sau b pentru regulata înnaintare a treptelor, noi vom da o tablă arătătoare de cîte diezuri sau b are trebuinţă fiecare scară diatonică mare sau mică începînd cu deosebit ton, pe care noi o recomandăm şcolarilor ca să o îmveţe pe din afarăcît se poate mai bine. Vezi Fig. 17. Se vede de Fig. 17. că scara mică, care se începe cu un acelaş ton cu scara mare, are totdauna trei semne mai mult, decît scara mare, de acelea care scoboară cu cîte o jumătate de ton; aceste semne pot fi, cînd scara mare va avea însemnat b, trei b mai mult, cînd va avea diez cu trei diez mai puţin, care diezuri se scoboară prin , şi fiindcă noi nu obicinuim a pune la început, scoatem trei diezuri şi lăsăm ce rămîne. [41] Această deosebire este totdauna proprie între scara mică şi scara mare cînd aceste scări se încep cu aceeaş notă, şi scara atunci se zice, scară tot de aceeaş tonică. Noi mai avem şi alte mijloace pentru comparaţia scărilor mari şi mici, afară de acelea care se încep de la aceeaşi tonică, adică avînd aceeaş însemnare. Într-această comparaţie scara mică începe cu trei tonuri sau trepte mai jos şi se zice: scară mică relativă. Noi dăm un tablo de scările mari cu trebuincioasele lor însemnări, şi punem alături scările lor mici relative. Fig. 17. B. Trebue bine să ţie minte şcolarii că # sau b însemnare la începutul unui cîntec au putere pînă la sfîrşit, daca nu li se desfiinţează puterea cu semnul. Alte dieze sau b care vin în cursul cîntecului au putere numai de la începutul pînă la sfîrşitul unui tact. Pentru înlesnirea cunoaşterii numelui tonului sau scărei pe care merge cîntecul, noi vom da cîteva înlesniri mecanice: 1iu Trebue să băgăm totdauna de seamă la cel din [42] urmă din aceste dieze, adică la acela care este mai aproape de semnul tactului, acest după urmă diez ocupă totdauna tonul al 7lea trepte a scărei, şi daca o dată ştim numele treptei a 7lea găsim lesne pe a 8lea, care este totdauna după cum ştim şi cea dintîi al căria nume poartă şi scara. Spre ecsemplu: cu trei diezuri, al treilea diez este Sol diez care ocupă a 7a treaptă, şi căutînd pe a 8a găsim La, care este cel dîntîi, şi La este şi numele scării. Cu b căutăm într-un chip cu totul altfel; adică ne uităm la b care este înnaintea celui din urmă, pentru că el este pus totdauna la nota care poartă numele scării; spre ecsemplu: cu 4 b, întîiul b de lîngă chee este Si b. al 2lea Mi b, al 3lea La b şi al 4lea Re b. şi fiindcă între aceste patru b. al treilea este cel dînnaintea celui după urmă, scara sau tonul scării este La b. Cînd însă este însemnat numai un b atunci trebue să ţinem minte că scara este în tonul Fa, şi iarăş cînd nu este nimic însmenat atunci scara este în tonul Do. Diezurile ocup totdauna un loc cu 5 tonuri mai sus decît tonul diezului precedent. [43] Spre ecsemplu: în scara lui Do nu se pune nici diez nici b; cel dîntîi diez care se găseşte în scara ce se începe cu Sol se pune la nota Fa; al doilea diez la scara lui Re se pune la nota care este cu cinci tonuri mai sus decît Fa diez, adică: la nota Do; al 3lea diez, şi aşa mai încolo pînă la următorul diez care se pune la nota care este cu 5 tonuri mai sus decît diezul precedent. Cu bemolurile mergem dinpotrivă; adică fiecare b se pune totdauna cu 5 tonuri mai jos decît precedentul b; spre ecsemplu: la scara lui Fa unicul b se pune la tonul Si; la scara cu 2 b, care este scara lui Si b, al 2lea se pune la nota Mi care este cu 5 tonuri mai jos decît era Si b şi aşa mai încolo. Regulele ce noi am dat pentru cunoaşterea, după însemnarea # şi b, numelui sau tonicei scărilor, au aplicaţie numai la tonurile sau scările mari, iar pentru cunoaşterea scărilor mici avem alte ajutoare; adică, căutăm, după ce găsim la ce fel de scară mare merge cîntecul, 1iu daca cîntecul se începe *[44] sau se sfîrşaşte cu nota cea dîntîi ce noi am găsit în scara cea mare3. Şi de se începe cu nota ce dîntîi putem bănui că cîntecul poate fi pe un ton de scară mare, dar, ca să ne încredinţăm, căutăm pe urmă şi a 5a notă a scării mari după care scară nădăjduim că o să meargă cîntecul după însemnarea diezilor şi a b; şi daca acest al 5lea ton se poate găsi fără alteraţie de # sau atunci sîntem siguri că cîntecul merge pe un ton sau scară mare; dar găsind un diez sau un la a 5a notă, atunci cîntecul nu mai este de o scară mare şi este de o scară sau un ton mic relativ lui, pe care îl găsim mergînd la al treilea ton mai jos decît era tonul întîi al scării mari, precum am arătat la Fig. 17. Noi n-avem mai multe decît doăsprezece scări sau tonuri mari, şi tot atîtea mici; mai putem forma şi altele, însă acestea sînt numai nişte transpoziţii ennarmonice tot ale acelora, la nişte trepte deosebite, şi fiindcă la ecsecuţie mulţimea diezurilor şi a b de care ele au trebuinţă fac multe [45] greutăţi, sînt lăsate din rînd; dar pentru ca să le cunoască şcolarii cînd li se vor întîmpla noi le vom însemna. Re # mare cu 5 # simple şi doă X duble, din care fiecare are putere a rădica tonul cu doă jumătăţi de tonuri, sau cu un ton întreg, dar această scară este una cu scara lui Mib. care are însemnate numai 3 b. Re # mic cu 6# care este tot una cu Mib mic cu 6 b. Sol # mare cu 6 # simple şi 2 X dublu care este tot una cu La b cu 4 b. La b mic cu 7 b tot una cu Sol # mic cu 5 #. Do # mare cu 7 # tot una cu Re b cu 5 b. Fa # mare cu 6 #, tot una cu Sol b cu 6 b. Do b mare cu 7 b tot una cu Si cu 5 # Fa b mare, cu 6 b şi bb (dublu b) care scoboară cu doă jumătăţi de tonuri sau un ton întreg, tot una cu Mi cu 4 # Cunoştinţa acestor tonuri, pentru ortografia muzicală, care cere aplicaţia lor la curente piese, este trebuincioasă şcolarilor. [46] XVI. PENTRU INTERVALE. Pînă acum noi am vorbit numai pentru înnaintarea tonurilor care se urmează regulat din treaptă în treaptă, suind sau scoborînd, dar fiindcă acest fel de înnaintare aduce o monotonie nesuferită în melodie, şi pentru că scopul muzicei este varietatea, noi ne slujim şi cu un alt fel de înnaintări, care fac un pas mai mare decît de o treaptă. Acest pas îl numim săritură sau interval. Noi ne slujim de mai multe feluri de intervale; cele mai însemnate sînt: 1iu Unisonu sau o înnaintare de tot acelaş ton, spre ecsemplu din Do, pînă la tot acest Do4. 2lea Seconda, săritură la a doa treaptă. 3lea Terţia, săritură de trei trepte. 4lea Cuarta, săritură la a 4a treaptă. 6lea Cuinta, săritură la a 5a treaptă. 6lea Sicsta, săritură la a 6a treaptă. [47] 7lea Septima, săritură la a 7a treaptă. 8a Octava, săritură de opt trepte. Cele mai puţin obicinuite sînt: 9lea Nona, o săritură de 9 trepte. 10lea Decima, o săritură de zece trepte. 11lea Undecima, de unsprezece trepte. 12lea Duodecima, de doăsprezece trepte. Fig. 18. A. Noi putem la toate aceste intervale să dăm alteraţiile ce am dat tonurilor scării; adică modificaţiile cu #, b sau prin care alteraţii aceste intervale se fac mici, mari, mai mici şi mai mari. Fig. 18. B. Toate aceste intervale însemnate în Fig. 18. B. fac un efect deosebit la auzul oamenilor; cîteva din ele fac o impresie dulce şi plăcută şi pe acestea le numim intervale drepte sau curate sau consonanţuri; altele iarăş sînt mai puţin sau mai mult neplăcute şi le numim disonanţe. Din consonanţe mai perfecte şi mai dulci sînt: Unisonul drept sau curat; Terţia mare, Cuinta, şi Octava curată. Consonanţuri mai puţin dulci, sînt: Terţia mică, Cuarta curată, Sicsta mică şi mare. Peste tot opt feluri de intervale [48] consonante. Celelalte toate intervalele, adică tot felul de seconde şi septime, sînt intervale disonante, cum şi toate intervalele consonante schimbate prin #, b şi se schimbă în disonante. Lesnea cunoaştere şi citire a intervalelor este prea trebuincioasă şi folositoare şcolarilor mai vîrtos acelora care învaţă muzica vocală; fiindcă necunoscînd bine scara şi săriturile intervalelor nu este în stare a ecsecuta cel mai uşor cîntec. După ce şcolarii se vor obicinui bine cu citirea scării şi a intervalelor, noi recomandăm să cînte multe feluri de solfegii şi ecserciţii compuse de compozitori, Profesori şi artiştii muzicei vocale; din care noi ca mai folositori arătăm pe: Petit solfege pour les enfants par Lecarpentier - Gorgini par Rossini - Solveggi par Crescentini - Rubini - Aprile - Donzeli - Mercandante, Weiss ş cl. Din aceste ecserciţii şcolarii se pot mult mai mult folosi decît din citirea ariilor operilor, care toate cer o preparaţie fără care şcolarii nu pot ecsecuta cu perfecţia trebuincioasă cele mai uşoare arii. 1 Pentru tact vezi 9. 2 Treaptă numim locul care ocupă nota unei scări numărînd de la întîiul ton al scării care formează şi întîia treaptă. Este lesne de proceput că pentru că noi avem numai 7 note în scara diatonică, avem şi 7 trepte numai şi treapta a 8a în care este tot nota cea dîntîi formează deodată şi a 8a şi cea dîntîi treaptă a aceliaş scări. 3 Nota tonului se caută numai în glasul care formează melodia, iar nu în alt glas care acompanează melodia. 4 Unisonul drept nu este o adevărată înnaintare fiindcă între doă note de acelaş sunet nu ecsistă o deosebire. ?? ?? ?? ??