I O Y E I E DE IOSIFU VULCANU. TOMULU I. /VWIA/VAAA/W PESTA, 1872. Supleuientu Ia „Familia." Pesta 1872. Cu tipariulu lui Alosandru Kocsi. Intre codrii cei romantici ai Transilvaniei , in o vale incantat6ria, zace unu sa-tutiu, Se-Iy numimu loanesci! Pe timpulu naraţiunii n6stre, vr’o trei-dieci de ani mai nainte, intregulu satu abid avea vr’o siese-dieci de case. Locuitorii lui erau Romani; plugari simpli, dar fericiţi, — pentru câ aspir atiunile loru nu treceau peste trebuintiele ne aperate ale vieţii omenesci. Pamentu lu, udatu cu sud6rea si sângele loru, li oferiâ fructele sale, de si pucine, dar plăcute. Portulu simplu, inse pitorescu, i multia-miâ cu desfetare. l£r politic’a lumei nu li fa-cea multa batere de capu, nici nu li rapiâ li-niscea. 6 Satulu inea avea timbrulu originalităţii. Situatiunea satului erâ f6rte fantastica. Giuru impregiuru nesce munţi invescuti cu codri, dr in mijloculu satului sierpuiâ unu sprintenu riurelu. De strade nu erâ nici pomenire; casele construite si asiediate in disordine poetica, par că unu dieu prd poternicu le-ar fi impras-chiatu, precum improscâmu o mana de grâu. Abatendu-se cine-va prin satu, apuca dru-mulu pe unde i parea mai dreptu printre ca-suHele raru semenate. Casele mici, anguste si acoperite cu paie, după datin'a străbună, nu erau văruite, cu t6te că satulu acest'a escelâ cu variju seu re-numitu, si sătenii lu-portau in depărtări mari spre vendiare. După economi’a loru natiunala, ei preferiau a vinde varulu cu pretiu bunu, si a intrebuintiâ sum'a câştigată la platirea — vinarsului beutu in carcim'a satului. Dar datin'a acdsta rea domniâ numai atunce. Asta-di, precum toti scimu, poporulu nostru nu mai consuma atâte beuturi spiritud-se, si jidanulu satului pre-totu-indene stă se mdra de fdme. Ce bine, câ a trecutu acdsta plaga d'a supra ndstra! 7 E bine, pe timpurile acele, in satulu despre care vorbimu, casele in fatia de eatra strada, aveau numai câte o ferestuica, mica, lipita cu hartbia sdu piele, incâtu radiele s6-relui si aeiulu curatu nu poteau sâ petrunda prin ele de felu. Si totu-si bieţii săteni se mirară, câ de ce sunt la dinsii atâtia bolnavi? Numai cas’a judelui si a preotului se fa-liau cu câte d6ue fereşti. Ce e mai multul aceste fereşti erau de sticla. Mare raritate pe acele timpuri. Intre aceste casulie formau unu con-trastu f<5rte evidentu acele d6ue case frumâse de langa olalta, cari se vedeau in mijloculu satului. Amenddue, construite din caramide, represintau artea in mijloculu naturei. înaintea caseloru cresceau arbori verdi si tufosi, cu umbra recorit6ria; in josulu caseloru se întindeau d6ue gradine bine cultivate. Proprietarii acestora erau doi Romani de frunte: Ionu Todorescu si Petru Cam-peanu. Ambii bogaţi, nobili, (atunce atributu alu autoritâtii,) si Romani buni. Cu tâte aceste inse ei traiau in cea mai inversiunata dusmania. Ca sâ pricepeţi discordi’a si chiar inimi- 8 cdti’a loru, va fi d6ra de ajunsu a sp une numai atât'a, câ Todorescu erâ „unitu“, dra Campeanu „neunitu*, — si câ amendoi tie-neau multu la dogmele confessiunii loru. Scimu toti in ce mesura mare erâ odata respanditu intre noi confessiunalismulu. Bietulu copilu in sc61a mai nainte inve-tiâ diferinti’a in privinti’a ast’a; apoi ur’a ca-tra cealalta confessiune se incuibâ in frage-d’a-i anima, si crescea cu otatea-i, cercandu t6te ocasiunile a o dovedi catra fratele de unu sânge, dar de alta confessiune. Scimu toti câttf ni-au stricatu preoţii fara inteligintia, si cei fara consciintia morala si natiunala, — on6re esceptiuniloru! — candu din amvonulu bisericei,in locu de predice morale, audieam sumutiâri dogmatice. Astu-felu de multe ori o causa câtu de mica erâ de ajunsu, ca amicii de diferite con-fessiuni sâ devină cei mai aprigi inimici. Chiar nenorocirea acdst’a se repetî si la , familiele de susu, si amicii intimi de odinidra acuma nu se mai poteau suferi. Ur’a acdsta a loru se estinse pan’acolo, incâtu bine câ amendoi erau Romani buni, to-tu-si nici unulu nu recunoscea pe celalaltu nici macaru de Romanu. 9 Campeanu numiâ pe Todorescu „grecu“, dr acest’a dîcea lui Campeanu „papistu.“ Celu ce a traitu in acele timpuri in vr’o comuna mestecată, va fi avendu idea clara despre discordi’a, nentielegerea, si nenumera-tele secature, ce erau la ordinea dîlei intre/ aceste ddue familie, ambele onorabile. Dar generatiunea ndstra moderna nu prd intielege aceste contrarietâti confessiunale, câ-ci — precum toti scimu — asta-di ele nu mai esistu intre noi. Si nici nu mai cutdza nimene se se încumete a redesceptd intre noi aceste idei ruginite, pentru câ toti amu rido de elu, ca de unu prostu si jumetate ! Cum se nu ? Uniţi si neuniti confessiunalminte, noi toti suntemu Romani, toti suntemu strănepoţii lui TraianU, toti avemu acele-si interese natiunale, cari numai in armonia potu s§ înainteze !... Romanii de odinidra par’ câ nu scieau acest’a. Ce bine e câ o scimu noi!. .. Considerandu dar cele de susu, nu voiu spune unu ce necredîbilu, afirmandu câ aceste ddue familie amintite nici nu conveniau de 10 felu, nici nu cercau a se apropiâ un’a de alta, ci se incungiurau, lipsindu-se chiar si de societăţile in cari scieau că s’aru potd in-telni. Ambele parti considerau dreptu pecatu întrevederea si conversarea dimpreună, — si numai atunce vorbiau la olalta, candu din intemplare se intelniau unde-va , dar si-atunci convorbirea loru se infirâ numai despre curgerea timpului, semenature, si altele de aceste, despre cari n’au datina a vorbi, decâtu numai economii si — amorosii fricoşi ... Famili’a lui Todorescu, afara de dinsulu, constă din doi membri, socl’a lui si fiic’a-i Elena. Soci’a lui Campeanu, — de la care i re-mase unu ffu cu numele Stefanu, — morise de multu. Ddca părinţii nu se intelniau, decâtu arare-oii, cu atâtu mai a dese ori conveniau copţii loru; aceştia cercau in adinsu prile-giulu de a se potd vedd si de a-si impartesî simtiemintele, cari de mici se desvelisera in animele loru cele fragede si curate. ' Fiindu casele si gradinele parintiloru vecine, usioru se păte pricepe, că copiii de mici 11 aveau ocasiune a petrece la olalta, a se jocâ si a se preamblâ in gradinele loru, alergandu după fluturi. Dimpreună se bucurau si plângeau. Părinţii i vedeau, inse nu se ’ndurau a li turburâ joculu si bucurfele loru cele copi-laresci. — Laşa j6ce-se ! — dîceau ei a dese ori, — inca-su copii; deca voru cresce mari, nu voru avd prilegiu a se vedd a dese ori. Inse copiii devenira juni. Sosi timpulu in care părinţii trebuiâ s§ se ingrigdsca de a incepe educatiunea loru..> Elena si-incepu studiile intr’unu insti-tutu de alu calugaritieloru, cari, după opiniu-nea de atunce, singure erau in stare a inzestrâ pe o fdta cu cultur’a necesaria. Asta-di nici acdsta opiniune nu mai esiste. Câ-ci cine ar mai si potd crede, ca nes-ce calugaritie, lipsite de cunoscinti’a si iubirea vieiii familiarie, s§ fie capabile a in-slruâ fetele pentru vieti’a familiaria ? Ast’a ar fi unu ce absurdu !... Atunce inse absurditatea avea lustrulu unicei posibilităţi. 12 Deci Elena fa dusa la calugaritie, — dr Stefanu inscrisu la sc61’a gimnasiala din Clusiu. Ca toti studintii, si Stefanu asceptâ cu nerăbdare feriele scolastice, ca sâ se p6ta ren-t6rce a casa. Acolo in cetate, departe de cas’a parin-tidsca, de suvenirile cele dulci ale tineretieloru sale, erâ strainu de bucuria. Dar nici a casa nu siratiea plăcere. In locurile odinidra atâtu de plăcute nu mai aflâ desfetare. Cantecile paseriloru nu-lu mai far-mo .au. Nu mai admirâ cu bucuria sierpuirea riului din satu. Iutregulu satutiu i se parea prd micu, pustiu, singuraticu, câ-ci — Elena lipsea din-tr’insulu. Eantasandu in singuretatea sa, de multe ori si-aducea a minte de 6rele ce le petrecuse cu dins’a. Pe unde amblâ, toti paşii, t6te locurile i revocau in memoria câte o 6ra dulce, câte o suvenire delicidsa... Ici sub teiulu cestu umbrosu se jocâ cu ea; colo in dumbrav’a verde cetiră dimpreună istori’a lui Robinson; pe pajiştea verde alergase cu dins’a după fluturei... 13 Dar acuma t6te aceste sunt numai nesue suveniri, cari colordza cu atâtu mai disarmo-niosu presintele intunecosu... Elena e departe!... Cu asemene cugete triste veniâ si se de-partâ Stefanu de a casa. Elena numai după unu restimpu de sie se ani petrecuţi in institutu se rentdrse la cas’a parintie'sca. Celu-ce a vediutu-0 înainte de a merge in institutu, acuma nu ar-fi recunoscutu-o. Candu se departâ, erâ unu muguru, dr acuma e o fldre deplinu desvoltata. Frumseti’a-i rara potea fi admirata chiar si de poeţi, si de autori de novele, cari totu-de-una iofatîsie'za lectoriloru numai fiintie sublime, incantatdrie bî angeresci... Tali’a-i erâ lungardtia, subţire, fati’a-i blondina, ochii-i mari si negrii, budîtiele-i coraline... Numai aripi nu avea spre a fi potutu re-presintâ unu angeru delicatu! Inse afara de aceste frumseti corporale Elena mai erâ înzestrata si cu unu farmecu sufletescu. Ea avea anima buna. 14 Abid veni a casa, indata i se si latî vestea in t6te părţile printre munţi. Femeile din satu mergeau la dins'a ca si la unu angeru padîtoriu si mantuitoriu. Ddca câte una avea vr'o dorere sufletds-ca, o spunea ei, si ea sciea atâtu de frumosu se mângâie pe ori si care, incâtu trebuii se fia impetrita anim'a aceea, pe care n'ar fi pe-trunsu-o cuvintele ei dulci. Si ddca aveau vr'unu altu necasu, ddca li se intempli vr’o nenorocire, ea li dadea sva-turi, ma — in casu de necesitate — si ajuti-rie din caset’a sa. Ddca 6menii din satu aveau se cdra ceva de la dlu Todorescu, ei numai de domni-sidr'a Elena se rogau, si se depărtau siguri de retultatulu doritu. Se mai spunu 6re, câ Elena erâ romana buna, câ vorbii cu. toti frumosu romanesce, si câ acesta impregiurare inca contribuii multu la iubirea si stim’a poporului pentru ea ? Da, v'o spunu si acdsta. Sciţi pentru ce ? Pentru ca se sciţi si dvtfatre, si sâ ve miraţi, câ erâ unu timpu, candu damele nistre nu prd vorbiau multu romanesce • candu roma-nismulu unei domnisiire romane ori o raritate pretîisa. 15 Eră odata unu timpu, candu damele romane nu pricepeau missiunea loru santa.. . Eră odata unu timpu candu ele abusau de darulu sortii... In acelu timpu de funeste urmări, feti-tiele romane nu poteau se se bucure de o edu-catiune romandsca !... Dar ce dîcu! Ele n’a suptu nici limb’a loru dimpreună cu laptele mumescu, ci mâi antâiu invetiau limbele străine, si numai prin conversăm cu servitdriele invetiau a loru. Clasele mai innalte, in nesciinti’a origi-nei loru, se ruşinau de natiunalitatea si ras’a loru, si astu-felu renegandu-o, perira in valurile amalgamisârii natiunale. Numai poporulu impilatu dîcea cu fala : Eu sum Romanu! Asta-di, lauda Domnului, acdsta plaga nu mai petdza naţiunea ndstra. Asta-di nu se mai afla intre noi nici unu renegatu gata a-si vinde sângele seu. Asta-di, precum toti scimu, damele romane nu se mai rusîndza de limb’a loru, si t6te vorbescu frumosu romanesce. Asta-di dar simtiementulu romanescu 16 alu Elenei n’ar mai fi o raritate atâtu de mare ca atunce. Ce bine, câ au trecutu acele timpuri! ]£r noi se revenimu la obiectu! Intre aceste sosi a casa si Stefanu. Cine ai*potd descrie cugetele lui la vederea Elenei ? Idealulu seu, care si-l’a compusu in seri lumindse, la aspectulu steleloru si alu lunei, candu natur’a d6rme si se sc61adin morminte umbrele cele fantastice, cari sioptescu omului idei minunate, — idealulu acel’a l'a ve-diutu elu realisatu in Elena, si de odata simtî in venele sale o cerculare estraordinaria a sângelui ... Mintea-i fu cuprinsa de mii si mii de cugete ... capulu i se ingveunâ... si in t6ta fiinti’a lui simtiea o betîa dulce, sublima si angerdsca... Acdsta i sioptea, câ iubirea sa pruncdsca deveni amoru ferbinte... Acdst'a i sioptea nencetatu: — Ast’a sdu nici una — va fi soci’a ta! Tinerii noştri, ca mai de multuy asid si acuma conveniau a dese ori, Părinţii nu-i im-pedeoau. 17 Odata Stofanu găsi pe Elena singura a casa in gradina. Fotiti’a siedoa pe o canapea de drba si se jocâ cu nesce frundie de arbore. Ea observâ deja in depărtare po Stefanu, dar se prefăcea câ nu l’a diaritu, si se jocâ si mai departe, rupendu câte o frundia si dîcendu mereu: me iubesco, nu me iubesce, me iubesce, nu me iubesce .. . — Ce jocu interesantu ! — dîse Stefanu ijungSndu langa dins’a. — Ab ! cum me spariasi !... — Ierta-me, n’am voitu ! E bine, se con-tinuâmu joculu ! Dar sub o conditiune. .. — Si-aceea? — Se spunemu amendoi ce afostu subiec-tulu cugeteloru ndstre. — Nu-mi pasa. Dar mai antâiu mi-vei spune tu. — Bucurosu ! S§ ’ncepemu dara ! — Ah! elu me iubesce. — Si ea me iubesce. — Spune-mi dara, Ştefane, Ia cine aicu-getatu ? — E bine, ddca chiar voiesci, ti-spunu, câ eu am cugeta tu la tine. — La mine ? Doi morţi vii. 2 18 — Da. — Ah! — Dar tu ? — Ah! Ştefane !.,. — Scumpa Elena! Siovairea ta adora- bila mi-dâ potere se-ti descoperu secretulu sufletului meu. Nu-lu tainuescu mai multu, câ-ci nu potu. Anim’a mea e incapabila a suportă si de acuma înainte acestu greumentu. Ori unde amblu , diu’a si nâptea, totu fati’a ta blanda o vedu înaintea mea, si vâcea ani-mei mele mi-sioptesce nencetatu : „Vedi fiin-ti’a asta delicata! Ast’a sâu nici un’a va fi so-ci’a ta!“ x Stefanu tienu o scurta pausa, dâra spre a-si intari curagiulu pentru cele ce va mai spune, apoi continuă,: — Si candu stau si meditezu a supra in-spiratiuniloru animei mele, vediu câ anim’a mea are dreptu. Tu vei fi socl’a mea, sdu nici un’a! Elena tremură sub impresiunea unoru simtieminte inca necunoscute de dins’a. — Elena, — continuă Stefanu cu vâce plina de intimitate, — eu te iubescu ! Spune-mi, dragu angeru de plăcere, iubesci-me si 19 tu ? Vrei sâ fii a mea pentru totu-de-una ? Vrei sâ fii soci’a mea ? Copil’a si-inclink capulu pe pieptulu lui Stefanu, si nu respunse nimica. — Tu tremuri! — dîse Stefanu. Pronun-cia numai unu cuventu aprobativu, si eu voiu fi celu mai fericitu de pe fati’a pamen-tului! O stringere de mana fu respunsulu feti-sidrei. — Da, Ştefane, — incepu apoi dins’a in-tr’unu tonu tremurandu, — eu te iubescu. Oh! câta fericire mi-au causatu mie cuvintele tale sincere, câ-ci eu te iubescu de multu, de multu,de candu — ne cundscemu. Totu minu-tulu petrecutu cu cugetulu la amorulu meu, mi-a procuratu plăceri n6ue: dar dta, acuma sum si mai fericita, câ-ei vediu câ si tu me iubesci. — Te iubescu, si te voiu iubi pentru totu-de-una ! — Da^ fericirea mea se amesteca cuama- ratiuno mare, care amenmtia cu nimicire t6te ilusiunile mele dulci. ' —. Cum, cum ? — intrebk Stefanu spa-riatu. — Candu cugetu la amorulu nostru in 2* 20 viitoriu, cauta se plangu de plag’a ce ne as-cepta. — Nu te intielegu, — dîse Stefanu si mai ingrigitu. — Sci'i bine , iubite , câ părinţii noştri traiescu in cea mai mare dusmania. Acdsta inimiciţia a loru nu-i va permite a ne lasâ se apucâmu calea fericirii nbstre. Si după aceste serman’a copila prorupse in lacrime ferbinti, inclinandu-si capulu de nou in bratiele lui Stefanu. — Nu plânge, Elena! Departdza-ti aceste cugete triste si infricosiate ! Noi vomu fi fericiţi, câ-ci părinţii noştri ne iubescu. , — Da, ei ne iubescu. -Inse pe sine se urescu, — observa copila. — E bine, amorulu loru parintiescu va fi victoridsa a supra urei loru personale. Mane voiu vorbi cu dinsii, li voiu descoperi amorulu nostru, — si dinsii nu potu fi atâtu de crudeli, ca se refuse învoirea loru la lega-tur’a n<5stra! — Oh! de-ar dă Domnedieu! Inse eu am presimţiri f6rte triste. — Nu te ’ntristâ! Spera si crede, câ noi vomu fi fericiţi! Sterge-ti lacrimele. Fii voi6-sa, glumdtia. Asid mi-placi! 21 — Vedi acuma ridu, — respunse copil’a, fortiandu-si vioitiuno , dar sub genele-i ridie-t6rie straluciau inca lacrime. — E bine, scump’a mea, totu astu-felu se te revedu, câ-ci acuma eu trebuie se mede-partu. Remani cu Domnedieu! — Se fii sanetosu ! Si stringendu-si manile, se despărţiră cu speranti’a ’n viitoriu, si cu secretulu dulce in anim’a loru, Ob ! d<5ca scieau, câ amorulu loru nu mai e numai secretulu loru ! Ob ! de scieau, câ dlu Campeanu fu mar-toru la scen’a loru de amoru , si câ audî tdta conversatiunea loru ! Lui Campeanu nu i se ’mparea de convenirile cele dese ale tineriloru, câ-ci se temea ca de ciuma, ca nu cumva fiulu seu sâae amoriseze de Elena. Si apoi după convingerea sa erâ unu pecatu grozavu , ca unu dreptu-credintiosu „unitu“ se ieie de socia pe o „sîs-matica de gr dea. “ Deci sî-propuse, câ odata i va pândi, spre a se convinge pe deplinu despre ingrigirile sale neliniscit6rie, Ocasiunea asceptata sosi inca in diu’a aceea. Stefanu merse in gradin’a vecina, unde se aflâ si Elena. Si fiindu câ conversatiunea 22 loru se tienii aprdpe de gardulu ce impartiea gradm’a de ceea a lui, elu — pitulandu-se la umbr’a unei tufe — potu se audia bine tote cuvintele. — Cugetatu-am ! Sciutu-am ! — escla-mă dinsulu după depărtarea lui Stefanu, plinu de amaratiunesufletdsca. Ab ! ce frumoşi doi porumbasi! Ce dulce scîu ei conversâ! Ce planuri mai făcu! Cum decidu ei sdrtea loru, par câ acdst’a ar depinde numai de la ei! E bine, voi ati propusu, dar eu la rondulu meu voiu decide. Si decisiunea mea va deri-mâ cetatiu’a ilussiuniloru vdstre ! Intre aceste elu plecă, din gradina, si mergendu in susu catra casa, in fine intră in odai’a sa. Acolo apucă de nou firulu medita-tiuniloru sale: — E bine, decisiunea va remand acest’a. Dar cum o voiu esecutâ ? Se spunu lui Stefanu, câ legatur’a lui conjugala nu convine convinctiuniloru mele religiunarie ? câ ast’a ar fi unu scandalu pentru famili’a ndstra ? Sdu se-i spunu apriatu, câ i voiu refusâ bine-cuventarea mea parintidsca? — Nici un’a , nici alta! — continuă dinsulu după unu restimpu de meditatiune. Si eu am fostu odata tineru. Scîu câ anim’a iubitd— 23 î-ia tinera nu admite filosofarea, si de felu nu vrd se pricdpa argumentările reale contradî-catdrie; dr rigorositatea si opunerea parin-tidsca produce chiar resultatulu doritu, — amorulu opritu totu-de-una e mai ferbinte. Era-si urmă unu momentu de tăcere, după care elu continua : — Dar ce se făcu ? Cum se nimicescu acestu fatalu planu de casatoria, care me ame-nintia cu unu pericolu atâtu de mare ? Apoi incepu a se preamblâ prin odaia, adancitu in meditatiuni profunde. Dar inse-daru. Nici o idea buna nu-i plesni prin minte. — Am gas’tu- o ! — esclamă elu in fine, plinu de bucuria, — voiu . . . In momentulu acest’a bătu cine-va la usia. — Intra! — strigă Campeanu linis- citu. Celu-ce intră, eră Stefanu. Părintele seu se portă cu dinsulu, par câ riar fi audîtu nici unu cuventielu din conver-satiunea loru neliniscitdria. In diu’a urmatoria Stefanu i descoperi tbte, cerendu-i si binecuventarea parintiesca. — Fiule! — respunse betranulu emo- 24 tiunatu, — e frumosu din partea ta, câ n’ai uitatu de detorinti’a-ti fidsca catra părintele teu, si ai venitu a-ti descoperi cu sinceritate secretulu animei tale. Unu părinte n’are fericire mai mare in vidti’a sa, decâtu ceea a fiului seu. Pentru aceea dara elu cdrca tote mijlocele spre realisarea acestei fericiri, care este si a lui. Vieti’a conj ugala, in care vrei se intri s1 tu, de siguru e bas’a cea mai potornica, spre a se potd edificd pe ea templulu fericirii eterne. Inse acesta basa trebue se fia solida, se n’o p6ta clatinâ nici unu evenimentu esternu ; se fia capabila a resiste toturoru atacuriloru sociale, morale si reale. Va sâ dîca legatur’a conjugala s§ fia astu-felu compusa, incâtu si anim’a si mintea s’o p6ta sanctiunâ cu aprobarea sa. Aceste sunt idei generale. Incâtu pentru tine, fiule, eşti multu mai inteligentu, decâtu se ai trebuintia de esplicatiuni parti-eularie. Tu de siguru ai meditatu seriosu; ai cumpenitu t6te impregiurârile si eventualităţile posibile, — si numai după meditatiuni seribse ai decisu a face pasiulu acest’a, celu mai ponderosu in t6ta vieti’a nostra. Eu dara n’am se graiescu nimica la decisiunea ta. Nu me privesce nici aprobarea, nici desaprobarea ei j ambele aceste apartienu competintiei vii- 25 toriului. A anticipâ secretele viitoriului, ar fi, a primi a supra mea o re3pundiabilitate des-peratdria. Tu vei face, cum vei sci mai bine, si vei suportâ singuru sarcin’a respundiabili-tâtii, Numai o mica observatiune ti-voiuface, — Te ascultu, tata, cu plăcere. —Tu nil ti-ai terminatu iuca şcolile. Hai ai se studiezi, ca se pod ocupâ si tu unu locu in vieti’a publica, conformu stării tale materiale. — Voiu studiâ, tata. — Eşti inca prd tineru ca se te poţi in- sorâ. Stefanu tăcu, — Eu dara dorescu, ca tu mai antâiu se-ti termini studiele, si numai după aceea se te insori. Totu-odatati-aducu la cunoscintia, câ am aflatu cu cale a te duce la Pesta pentru continuarea studieloru tale. In privinti’a acesta am si avutu o corespundintia cu unu amicu alu meu de acolo, carele cbiar adi me iusciin-tiâ,, ca numai decâtu se pleeâmu. Deci fiule, gata-te de caletoria, câ-ci după miedia-di vomu si porni. Aceste cuvinte loviră ca fulgerulu anim’a lui Stefanu. Elu tresari fdrte emotiunatu, Cum sâ nu ? Sermanulu, trebuiâ s5' se des- 26 parta do Elena; trebuiâ s’o parasdsca pe timpu atâtu do lungu ; si chiar acuma, candu in fine sciea, câ si dins’a lu-iubesce. Cu tote aceste inse, in întristarea lui se amestecă, si o bucuria 6re-care. Ce e dreptu, părintele seu i anuncik, câ voru plecâ numai decâtu spre Pest’a, inse dinsulu nu-i refusk binecuventarea parintidsca pentru insoratiunea lui; numai atât’a doriâ, ca mai antâiu se-si termine şcolile. Va se dîca, după terminarea studieloru sale, Elena va fi a lui. Acdsta sperantia i inspirâ bucuria, si dîse cu indestulire părintelui seu : — E bine, tata, sum gata de drumu. După miedia-di vomu potd plecâ. Cam de catra sdra esî din curte o trăsură cu patru cai. Intr’ins’a siedea betranulu Cam-peanu cu fiulu seu. Elena se uitâ din ambitu după trasur’a, care esiea din satu ducendu tesaurulu ei; cu maram’a-i alba facea lui Stefanu semne de adio, — si ochii ei i se implura de lacrime.... E bine, intielegeti dvâstre liniscea si re-cdl’a lui Campeanu, cu care a ascultatu naraţiunea fiului seu relativa la amorulu dinsului ? Sciţi ce idea i plesni prin minte, candu escla-mh: „Am gas’tu-o?“ 27 Eta cum meditâ elu: — Nu-lu voiu capacitâ adu combate cu furia ; câ-ci ast’a inca ar mai infocâ amorulu seu si resolutiunea sa. Din contrai voiu vorbi cu blanddtia. I voiu spune, câ e prd tineru de a se potd insorâ, câ mai are inca se invetie. Lu-voiu duce dara la Pesta, si studiandu acolo in restimpu de mai mulţi ani, va uitâ amorulu seu nebunu, dimpreuDa cu idealulu seu scan-dalosu. II. Trecură siese ani după cele eDarate in capulu precedinte. In acestu timpu reapucâmu firulu intem-plaminteloru nbstre in Pesta. Stefanu Campeanu in acestu restimpu facendu si cursulu juridicu la universitatea din Pesta, după datin’a de atunce se făcu „ju-ratu“ la tabl^ regesca. De candu lu-vediuramu mai pe urma, elu se strămută, de totu. Junele celu fragedu acuma e bar- batu. Pe fati’a-i nu mai locuiesce surisulu de 28 odinidra; gur’a-i nu mai pronunciâ anecdote vesele; elu totu-de-una e seriosu; numai candu si candu vorbesce, si-atunce inca numai ddue-trei cuvinte: Fati’a-i barbdsa corespundefdrte bine seriositâtii sale, Intr’aceea in afecerile sale oficibse e di-liginte si din asta causa si-a eluptatu iubirea si stim’a chiar a superioriloru sei. Amicii lui de multe ori voiau s’alunge norii de pe fruntea-i, si cu aceştia ideile triste din anim’a lui, — inse dinsii nu reesieau cu intrepinderile loru amicale, câ-ci dorerea lui Stefanu nu se pdte şterge. Elu si acuma iubesce pe Elena, Inse acdst’a inca n’ar fi fostu nefericire pentru elu, mai alesu avendu deja — după parerea lui —si aprobarea parintidsca; dar aceea apoi iutru adeveru eră mare nefericire pentru elu, câ multu iubit’a si adorat’a Elena — nu-lu mai iubiâ. Se pdte ast’a ? inreb ati dvdstre, si se in-trebâ a dese ori si Stefanu. Da, se pdte, câ-ci — dorere! — in lume tote sunt trecatdrie. La inceputu si Stefanu erâ de parerea, câ nu se pdte, ca scump’a lui Elena, care i-a juratu amoru eternu, sâ nu-lu 'mai iubdsca, 29 se-si calce juramentulu, si se-lu uite de totu, par’câ nici nu l’ar fi cunoscutu vr’odata... Mai tardîu apoi se convinse 3i dinsulu, câ dieu, se p<5te si ast’a. , . Indata după dopartarea sa de lacaminulu parintiescu, elu incepu a-si reversd dorerile animei sale in epistole adresate catra idealulu seu; dar dorerea sa totu crescea, si cu câtu suferintiele sale se mar iau, in asie mosura se inmultieau si epistolele lui. Si epistolele lui totu se inmultieau ... si cu câtu aceste se inmultieau, cu atât’a crescea si dorerea sa . . . Cum se nu ? Pe dî ce mergea, totu Be convingea mai multu câ se p6to si ceea ce a cugetatu dreptu nepotintia, se p6te ca si sorole se fia rece, se p6te ca si ndu’a se aiba pdta, se pote ca si mirosulu floriloru se fia voninosu, — se p6te ca si Elena se-lu uite . . , Dar cum se nu-lu fi uitatu? Ea n’a respunsu nici la un’a din multele lui epistole, ce i-a scriau dinsulu. Ea nu mai avea dara unu cuventu dulce pentru elu, prin care se-i inspire divinulu sim-tiementu alu mangaiârii; ea nu mai posedea dara sacrulu iudemnu alu amorului, se-i imple 30 anim’a de sperantia pentru vi’itoriu; ea dara nu mai nutriâ pentru elu amorulu ei de odi-niora .. . Cum n’ar fi simtîtu dar Stefanu dorere mare ? Dar elu totu-si nu incetâ a scrie epistole, pentru câ elu nu credea ca si imposibilitatea sâ fia posibila, pentru câ elu nu credea ca Elena se fia fostu capabila a-lu uitâ. , 1 Elu atribuiâ tacerea ei altoru cause inde-pendinle de vointi’a ei. Intr’o dî apoi se convinse si dinsulu, câ Elena nu-lu mai iubesce, câ dieu si ast’a so p6te . . . Si cum nu s’ar fi convinsu despre acdst’a intru adeveru, candu cetea in epistol’a părintelui seu, câ Elena a — moritu ? Morţii nu mai iubescu! Dar cei vii potu se mai iubdsca po cei morţi. Si Stefanu totu iubiâ inca pe Elena. Elu o credea fidela, cugetâ câ dins’a numai din caus’a b61ei sale n’a respunsu la epistolele lui, — elu erâ siguru, câ ea a moritu iubindu-lu cu acela-si focu, cu aceea-si pas-siune. Cum se n’o fi iubitu dara? Da, elu totu o mai iubiâ, si inca dâra 31 mai ferbinte, mai passiunatu, mai gata pentru sacrificie, câ-ci amorulu seu era amorulu des-peratiunii. Ah! ce este mai frumosu, mai castu, mai poeticu, decâtu unu amoru si dincolo de mor-mentu ?! A iubi o fiintia farmecat6ria, care ti-rep-resinta in realitate idealulu visuriloru tale, — a iubi o femeia, care ti-schimba vi^ti’a de tote dîlele intr’unu raiu feericu, — a iubi pe una care la palpitările amordse ale animei tale ti-respunde cu amorulu ei imbetatoriu: e unu egoismu. Dar a iubi o fiintia închisa pentru totu-de-una sub pamentu intre scandurele cosciugului, care la căldură’ amorului teu nu pdte se res-punda de rece ce este, a cărei anima nu mai palpita cu amoru, alu cărei sânge nu mai cer-culdza să inspire plăcere, a cărei budie nu mai sioptescu taine imbetatdrie, a cărei ochi nu mai lucescu aprmdiendu anime, a carej bratie nu mai imbratîsidza pe nimene : acest’a ah! acest’a e amorulu adeveratu ! Si astu- felu iubiâ Stefanu ! In ori ce societate mergea dinsulu, amorulu seu nefericitu lu- urmariâ in tote locu- 32 rile. De cumva câta odata vr’unu momentu erd mai bine dispusu, cugotulu la mdrtea scumpei sale Elene numai decâtu i ciuntă firulu scurtei sale bucurii, — si fati’a-i devc-nid morosa, si incotd a mai vorbi. Amicii lui nu pricepeau acesta portare a lui, câ-ci dinsulu tainuid caus’a dorerii sale, si astu-felu dinsii nici nu i le poteau mângâi d. Totu cu ide’a acest’a se ocupd elu, si cu câtu so ocupd mai multu, cu atât'a totulu i se paroa mai necredîbilu. Elu nu potea so se impace cu ide’a, câ Elena a moritu. — Inso tatalu meu mi-a scrisu apriatu, câ Elena a moritu / — esclamd elu de multo ori, — asie este, ea a moritu iubindu-mo! In o demenetia chiar erd cufundatu in meditatiunile-i îndatinate , candu postariulu i aduse o scrisore — din Joanesci. Stefanu franse cu nerăbdare sigilulu, si ceti urmatdriele sîre: „Onorabile domnule ! „Vina iute a casa, câ-ci părintele dtale zace in o bdla periculdsa ! „Joanu Popu, preotu,“ O dorere de greutatea stancei apesd 33 anim’a lui Stefanu după cetirea acestoru sîre, si erâ p’aci se cadia ca ametîtu, de cumva sdrtea cruda — prin mdrtea Elenei — nu l’ar fi invetiatu deja a suportâ chiar si loviturele cele mai cumplite. Idealulu visuriloru sale din fragedele tine-retie, Elena a moritu. Elu nu mai avea alta mangaiare, decâtu pe bunulu seu părinte, si dta acuma va pierde si acdsta ultima bucuria in vietia. Sagdt’a dorerii s’a infiptu si in anim’a fidsca. In alta dî elu plecă, numai decâtu catra casa. Amicii lui nu pricepeau din ce causa s’a departatu si i-a parasitu elu de odata, fara veste ? Pe timpulu naraţiunii ndstre nu erau in-ca la noi câli ferate. O caletoria pana la Pesta erâ insocita cu multe neplăceri si chiar pericole, cu t6te câ atunce inca nu esistea inca drumulu de feru de la Orade pana la Clusiu. Unu omu care avea curagiulu, sdu erâ siliţii, se faca acesta caletoria, erâ o ade-verata raritate. înainte de plecare acest’a si-facea testamentulu , si-adunâ t6te nemurile, si despartîndu-se intre lacrime si planşete, 3 Novele do I. Vulcanii tom. I. 34 plecă spre a nu se mai intdrce ddra nici odata. In acelu timpu Stefanu avu trebuintia de d6ue septemani spre a sosi la cas’a parin-tidsca in Transilvani’a. Părintele seu deja dormiâ somnulu eternu in cimiteriulu satului. Cas’a odinidra sgomotosa, acuma eră muta ; sătenii nu mai veniau a cere svatulu si ajutoriulu domnului iubitu ; trasurele si caii nu mai calcau curtea; ici-colo începu a cresce ’ntr’ins’a drba verde. In cas’a intrdga se află numai unu omu, unu mosndgu, care inca din copilari’a lui Stefanu siedea totu acolo, si care remase acolo ca pazitoriu si după mdrtea lui Campeanu. Âcestu amicu si stimatoriu fldelu alu familiei Campeanu cunoscea bine si pe Stefanu. De multe ori s’a jocatu cu elu, de multe ori l’a luatu in bratie, de multe ori l’a pusu pe calu. Cu tdte aceste inse, diusulu abid recunoscu pe Stefanu. In fine aflandu numele lui, începu a lacrimă. Elu aduse cheile si tinerulu Campeanu intră in chilia. Ce diferintia eră intre simtiemintele lui din momentulu, candu paraşi pentru ultima- 35 <5ra acdsta locuintia, si intre acele din momen-tulu presinte ? Atunce se duse bogatu, avendu in sinulu seu speranti’a fericirii, — dr acuma se ren-t<5rse seracu, lipsitu chiar si de ultim’a schin-tdua a sperantiei. Elu intra in odai’a părintelui seu. Acolo t Nici de dta, care prin portarea-ti fatiarnica ai desonoratu acdsta locuintia santa. 63 — Eu n’am desonoratu-o, ci vreu s’o făcu si mai onorabila, creandu intr’ins’a fericirea a d6ue anime iubitdrie. — Te provocu, domnule, parasesce lo-culu acest’a numai decâtu ! — Asculta-me, maica staritia! Eu de d6ue septemani am cautatu totu indesiertu pe iubit’a mea Elena. In fine am gasitu-o aice. Eu nu o voiu lasâ in mănăstire. Voiu duce-o pe bratiele unei iubiri sincere, departe de aice, in locuinti’a mea, ca se fimu purure fericiţi ! La acestu sgomotu acursera mai multe calugaritie betrane, si facendu-si cruce se uitau cu unu felu de grdza la tinerii noştri iubitori, cari si acuma se tieneau totu imbra-tîsiati. In fine Elena si veni in ori, si desfacSn-du -se cu fragedîme din bratiele lui Stefanu, dîse cu v6ce fdrte emotiunata: — Ştefane, de ce me cbiami s§ mergu cu tine, au nu eşti tu deja insoratu ? — Nu, scump’a mea ! — Dar eu nu mai sum libera. Eri am joratu s§ fiu mirds’a lui Cbristosu ! — Dar tu trebue s§ fii a mea. — Nu se mai p6te. E tardîu. 64 — Nimica nu e tardîu, ddca voitnu. — Eu nu mai potu voi, câ-ci am joratu. ... Du-te cu Domnedieu!... Fii fericitu!... — Me ducu, Bufletulu meu, cu anima franţa me ducu. Inse me voiu rentorce, si-atunce te voiu duce din acdsta locuintia trista. Legile sântei ndstre biserîce nu potu pretinde, ca prin nefericirea a d6ue anime s§ sustiena santieni’a juramentului teu ! Stefanu esî ca turbatu . . . Elena lesînata fu dusa de sororile sale in odai’a sa. IV. Dinsulu numai decâtu pleci la mitropo-litulu, si i enari tbta istori’a. Mitropolitulu lu-mangaii parintiesce. I esplici prin vorbe dulci, câ Domnedieu a voitu ' asid. Sd nu se nisuiesca dar a stramutâ innal-t’a vointia a lui Domnedieu. , — Dar ast’a nu pdte fi vointi’a lui Domnedieu, — lu-reflectâ, Stefanu. — Nimica pe sub sdre nu se intem-pla fara vointi’a a Totu-potintelui, — respun-se mitropolitulu. 65 Apoi mai adause: — Uita, fetulu meu, acdsta întristare ! Mai sunt inca in tidr'a ndstra multe fete, ti-vei găsi si tu o socia buna. — Ob! sânte părinte, pentru mine numai o fiintia esiste sub s6re, Elena. Fara dins’a nici eu nu mai vreu s6 traiescu. Te rogu, ab-s61va-o de juramentulu seu. — Yina mane, fetulu meu, — i respun-se mitropolitulu, cugetandu câ pan’atunce d6ra si Stefanu se va împacă cu sărtea sa, si nu va mai pofti de la dinsulu o imposibilitate. Stefanu sărută, man’a arcbiereului, si se departă asid dîc^ndu siguru de resultatulu doritu. Sosindu a casa, pe mdsa găsi unu plicu adresatu lui. Lu-desfacu iute. Erau nesce scrisori. Prim’a — o epistola — sună astu-felu: „Ştefane! ■ „De unde sâ ieu cuvinte, ca sâ potu descrie simtiemintele mele de ieri? „Domnedieu mi-a implinitu si ultim’a rogare, te-am mai vediutu odata in vidti’a mea. Novele de I. Vulcanu tom. Ir 5 66 „Fia laudatu in eternu numele lui! „Ah ce fericire! „Tu me iubesci dara si acuma. „Tu nu eşti insoratu. „Ah ce nefericire! „Eu nu potu sâ fiu a teu, câ-ci am jo-ratu sâ remanu in mănăstire, si eu nu vreu, nu potu se-mi retragu juramentulu. „Aice ti-tramitu câte-va foi din diua-riulu meu. Cetesce-le si vdrsa o lacrima pentru mine! „Ddca odata, avendu iubirea unei femei sincere si stimatdrie, vei fi fericitu: atunce se-ti aduci a minte, câ mai esiste unu sufletu mortu de vi'u, care asemene te iubesce, si nu incdta a imploră binecuventarea Ceriului a supra ta! „Si acdsta consciintia s6-ti mardsca fericirea! • Elena." Stefanu nu mai sciea de sine, candu termină cetirea acestei epistole, si ca ametîtu apucă harthiele alaturate, si incepii a le ceti cu rapediune. Diuariulu Elenei sună astu-felu: „Asta-di am facutu votulu ! „Demane'ti'a la manecare clopotele dede- 67 ra semnu, spre a cbiamâ credintiosii la santa biserica. Sunetulu loru mi-parea atâtu de tristu, incâtu cugetam câ am moritu, si audu clopotele sunandu la inmormentarea mea. „Ne-amu dusu la biserica. „Nu sciu, ddca natur’a ceremoniei, sim-patbî’a catra mine, sdu tineretiele mele erau caus’a, câ toti se uitau la mine cu unu felu de compătimire?! „Aruncai o privire a supra credintiosi-loru adunaţi, c.â-ci eu nu poteam se credu, s§ nu vina si Stefanu — la inmormentarea spirituala a mea, macar ddca dinsulu s’a si insoratu. „Eu totu speram d’a-lu potd vedd inca odata. „Dar indesiertu. „Sosindu momentulu celu decidietoriu, care avea se me departa pentru totu-de-una de cele lumesci, inca odata si mai pe urma me uitai in giuru de nyne, dar pe Stefanu totu nu-lu vedeam . . . „Cu paşi tremurandi me apropiai de al-tariu, inaintea caruia in poterea santeloru canine făcui votulu, si astu-felu rupsei tite le-gaturele mele cu lumea esterna, cercandu 5* 68 usiorare in credintia si in rogatiuni, cari sunt balsamulu animeloru frânte. „Atunci mi-se păru, câ pamentulu se cu-tropesce sub picidrele mele. Ochii mi se întunecară, si nepotinti'a fisica me apesâ intru atât'a, incâtu numai spriginindu-me in bra-tiele a d<5ue sorori, potui esî din biserica . . .“ Cuvintele urmatdrie nu se mai poteau ceti de lacrimele ce le udara la scrierea loru ... Ce se mai dîcu ? Ddca cetitoriulu va caletori in orasiulu Z., si va merge la mănăstire, va vedd acolo unu calugaru betranu. N'a albitu elu de etate, ci de suferintie. Acestu calugaru e Stefanu Campeanu. Eta, d<5ue anime nefericite, doi morţi vii, din caus'a simtieminteloru confessiunale esa -gerate! 69 Asemene istorii se ’ntemplara cu trei-dieci de ani mai nainte. Asta-di — precum toti scimu — de aceste nu se mai repetiescu. Si nici nu mai cuteza nimene se se incu-mete a redesceptâ intre noi aceste idei ruginite, pentru câ toti amu ride de elu, ca de unu prostu si jumetate. Cum se nu ? Uniţi si neuniti confessiunalminte, noi toti suntemu Romani, toti suntemu strănepoţii lui Traianu , toti avemu acele-si interese na-tiunale, cari numai in armonia potu se inain-teze. Fine. Anima pentru anima. I. Locuitorii satului îî. intr’o buna dema-ndtia se pomeniră cu unu evenimentu infrico-siatu in mijloculu loru. Pe strad'a principala, care totu-odata erâ si cea secundaria, câ-ci satulu constâ numai din o strada mare si lunga, se ivi o trăsură străină cu patru cai. Se nu credeţi inse , câ evenimentulu erâ acdsta trăsură domndsca! Nu ! Evenimentulu erâ de totu altu ce-va, precum veţi vedd mai ia vale. In trăsură siedea unu domnu tineru, dr langa cocieriu mai ocupâ locu unu servitoriu imbracatu in uniforma de busariu. Uniform'a servitoriului erâ decorata cu colorile unui districtu romanescu, va se dîca dinsulu erâ servitoriulu aceluia-si; asid dara 74 domnulu seu din trăsură inca erâ vr’unu di-regatoriu din acelu districtu. Trasur’a inaintâ dreptu de a lungulu stradei, dar cam incetisioru , câ-ci cei patru cai abiâ poteau pasî in tin’a si mocirl’a decorata cu bălti infici6se , in cari br6scele cântau lauda si mărire zelului de curatiania alu antistiei comunale. In fine trasur’a se opri înaintea unei case mici si de unu esterioru f6rte curiosu. De vr’o îngrăditură nu eră nici vorba. Inse de gardu nici nu erâ necesitate, câ-ci balt’a cea mare ce se estindea înaintea casei facea imposibilu ori si cui de a pot^ intră in curtea casei. Astu-felu acdst’a, incungiurata de d6ue parti de apa, formâ o peninsula din cele mai complete. Pecatu numai, câ balt’a erâ plina de totu feliulu de lapedature, cari respandeau unu mirosu, care facea se-ti trdca t6te ideile de romantismu. Numai partea de dinapoi a curţii, adeca cea de catra gradina, erâ in legătură nemijlocita cu pamentulu uscatu. Inse pe acolo nu prâ erâ iertatu a amblâ, fiindu gradinele acoperite cu semenature. Deci, ca totu-si comunicatiunea sâ nu fia 75 de totu suspendata cu strad’a, trebui a se in-grigf de vr’unu mijlocu in privinti’a acdst’a. Mai cu scopu ar fi fostu a sapâ unu sian-tiu, in care ar fi potulu curge balt’a intriga, dar saparea unui siantiu atâtu de mare ar fi constatu lucru mul tu; deci se află, unu mijlocu mai usioru, spre a sustiend comunicatiu-nea intre casa si strada. Si acel’a ? Peste balta se asiediâ unu lemnu lungu si grosu, pe care se potea trece la loculu do-ritu. Prin acestu lemnu apoi se produse unu resultatu duplu. Antâiu: elu sustienea comu-nicatiunea, — si a d6u’a: siliâ pe trecători a se esercitâ in gimnastica, de cumva adeca nu voiau a se scaldâ in balta. Apoi nu erâ dara preferibilu lemnulu, in locu de a face siantiu, candu acel’a mai inve-tiâ pe 6meni gimnastic’a ? ! Cine nu scie, câ gimnastic’a e folosit6ria pentru ori ce omu ? ! E bine, precum dîseramu mai susu, tra-sur’a se opri inaintea acestei casulie. Servitoriulu sari numai decâtu din sie-diutulu seu, si ajutâ domnului seu a se coborf si elu. 76 Pana ce elu se va fi coboritu, se arun-câmu o privire a supra curţii si a casei! Curtea erâ pustia. Ac6st’a inse nu va sâ dîca atât’a, câ drb’a verde a acoperitu-o. Nu. rb’a verde nici câ se vedea de lobod’a si sci-rulu, ce formau unu felu de pădure nepene-trabila. Numai intr’unu coltiu se vedea o ruina 6re-care, ceea ce nici decâtu nu erâ vr’o anti-citate de pe timpulu Româniloru, ci numai ultimele remasîtie ale unui vechiu cotetiu, nepusu inca pe focu de nimene, anunciandu câ locuitoriulu acestei curţi nu are porci, s^u de cumva are, i tiene in-odai’a sa, n’avendu altu locu pentru ei. Trebue câ dinsulu e unu omu forte se-racu ! Acdst’a ni o anuncia si cas’a lui. Dar ce dîsei ? Acesta visuina ascunsa in pamentu, cu paretii ei nevaruiti, cu acoperisiulu ei de paie, prin care fumulu ese pe unde i place, cu fe-restile-i mici — dar si acele sparte, cu usi’a sa — ce nici nu se p6te incuiâ, si cu intreig’a sa constructiune antidiluviana, — merita ea <5re numele de „casa ?“ Nu! 77 Acdst'a nu 0 casa, ci — scâla!... Invetiatoriulu indata-ce observă,, câ înaintea locuintiei sale se opri o trăsură dom-ndsca, esî sâ vddia cine lu-onordza asie pe ne-asceptate ? Abid zări pe servitoriulu in uniforma, numai decâtu esclamâ cu mirare: — Domnulu pretoru ! Peste o jumetate de <5ra npoi se latî soirea in totu satulu, câ pretorulu — sdu in lim-bagiu mai poporalu „solgabireulu" — a so-situ in mijloculu loru, ca sd visiteze scdl’a locala. Acest’a erâ „evenimentulu infricosiatu“, cu care se incepe naraţiunea presinte. Erâ unu „e venim entu“, câ-cidlu pretoru se ivi in satu, unde numai arare ori aveau ondrea a-lu vedd, — dar totu odata acestu cvenimentu erâ si „infricosiatu“, câ-ci dsa veni in afacere scolaria. Locuitorii satului N. erau fdrte ciudaţi. Pentru dinsii nici o afacere nu erâ mai infri-cosiata, decâtu cea scolaria. Ei portau tdte greutăţile satenesci cu unu felu de usioretate; ei si-plateau contributiu-nea — de sila bucurosu, — faceau drumurile 78 bune, (dovdda celu din mijloculu satului,) — faceau pe carausi, candu dlui notariu i plesniâ prin minte, — ei impliniau tdte detorintiele loru : numai de un’a se infiorau, si acdst’a una erâ scdl’a. Pentru sc61a seu invetiatoriu numai cu mare truda poteai se scoţi de la ei vr’unu aju-toriu de lucru sdu de bani. Scdl’a pentru dinsii erâ unu articolu de lucsu, er de la invetiatoriu nu pretindeau mai multu , decâtu se scie cantâ frumosu in biserica. Acelu invetiatoriu li placea mai multu, care mai a rare ori i provocâ se tramita pruncii la scdla, si celu-ce mai multu petx’ecea cu dinsii in cârcim’a satului. ’ Ldf’a invetiatoriului constâ din bani, lucru si bucate. Banii nici odata nu se poteau incassâ, si de cumva invetiatoriulu amenintiâ pe săteni cu esecutiune, aceştia la rondulu loru lu-ame-nintiau cu scdtere din postu, si asid fericitulu invetiatoriu tacea. Inse ddca nu-si potea scdte banii, apoi cu lucrulu ce i se faceau, o patiea si mai reu, pa-mentulu lui erâ mai reu cultivatu in totu ho-tarulu, incâtu si copiii mici, ddca vedeau vr’o holda mai slaba,dîceau: „ast’a-i a invetiatoriu-lui!“ — dar apoi lucrulu ce i se faceaa casa ? acest’a intru adeveru erâ „lucru de claca." Si bucatele ? Candu aceste se alegeau, fi’a-care sateanu punea la o parte ceea ce erâ mai netrebuintiosu, pentru purcariulu, vaca-riulu, stevariulu si ceialalti servitori ai satului, si-apoi ceea ce remanea de la aceştia, sdu mai bine a dîce — ceea ce nici acestora nu li mai trebuia, se dadea invetiatoriului. De siguru elu a patîtu si acesta anecdota cunoscuta: Invetiatoriulu avea sâ capete de la 6me-nii din comunitate si unu vasu de vinu, con-tribuindu fia-care câte o cupa. La timpulu seu, invetiatoriulu a si pornitu prin satu cu o bute, spre a-si adunâ vinulu. Primulu omu, carele avea sS verse cup’a de vinu in bute, implii cup’a cu apa, cugetandu câ următorii ■ lui voru versâ in bute toti vinu, si astu-felu cup’a lui de apa nici nu se va observâ. Dar alu doile, si toti ceialalti pana la celu din urma, făcură totu asid. Invetiatoriulu apoi ren-torcdndu-se sdr’a cu butea plina, află, cu multa mirare, câ in aceea nu se afla nici unu stropu de vinu, ci tota e plina de apa. E bine, considerandu tdte aceBte insusîri 80 caracteristice ale sateniloru din comun’a N., nu ne vomu miră de felii, câ dinsii se sparia-ra cumplitu, audîndu, câ pretorulu a vinitu se li vddia scdl’a. — De tuna sdma va trebui se tocmimu scdl’a, — observă, unulu cu ingrigire. — Ba se me credi, câ netrebniculu aces-t’a de invetiatoriu ne nepastuesce dra ! — reflectă altulu. — Cum asid ? — întrebă unu flacâu. — D’apoi si de una-di l’au pusu pecatele de ne-au silitu se cumperâmunesce cârti ndue, — respunse celu intrebatu. — Asid-i, asidi, — aprobara toti. — Si-acuma cine scie ce a mai nascocitu -era-si! '— Da, da, — strigară mai multe voci. — Io nu scfu de ce se fia prunculu meu mai invetiatu decâtu mine, câ ddra nu vreu se făcu din elu popa ?! — dîse maniosu unu betranu. — Nici io, nici io, — adausera mai mulţi. — Nu ni trebuescu cârti! — strigară toti. — Dar, nene Yasilica, — incepu unu ti-neru, — precum audîi cu o urechia, invetia- 81 toriulu nostru de asta - data vrd si mai mul tu! — Ce n’aiba voiesce elu, — intrebă unulu ingrigitu. — Se ne batjocurdsca. — Cum asid ? — Se va plânge la dlu solgabireu, câ nu daţi pruncii la scăla. — A.udi-lu, nerusînatulu, — observă unu betranu. — Dar deca mi-voiu dă prunculu la sc6-la, cine va grigf de boii mei? — reflectă unulu. — Cine mi-a ajută la lucru? — dîse altulu. — Pe cine voiu tramite la campu cu purceii ? — intrebă alu treile. — Cine va portă grige de gâscile mele, ddca mi-voiu tiend fdt’a la scăla, ca pe o dom-siăra? — incbeiă alu patrale. — Nu ni-omu dă pruncii la scăla! — — strigară toti mai de odata. — Nu, nu, — ma'i resunara unele voci. — Dar se ve mai spunu un’a, — incepb de nou flacâulu. — S’audîmu! — Trebue se scătemu din satu pe inve- 6 Novele de 1. Vulcauu tom. 1. 82 tiatoriulu, care a voitu se ni faca ruşinea a-edst’a! — Asid-i! — L’omu sedte. — L’omu duce la marginea hotariului, se-si caute de drumu, — observâ unulu ri-diendu. — Si-apoi o se ve fiu io invetiatoriu pe jumetate de plata, — adause flaeilulu de mai nainte, — seiu t6te „glasurile." — Apoi se traiesei! — i dori unu be-tranu. — Traidsea invetiatoriulu nou! — strigară toti. Haid’ se temu dara aldamasiulu! — grăbi se adauga'flacâulu, ca nu cumva consătenii lui se-si uite de invoiela. Apoi se puseră toti la beute. E de prisosu a spune , câ scen’a acdst’a s’a intemplatu in cârcim’a satului, unde maj antâiu ajunse scirea despre sosirea pretorului. Pe candu apoi dinsii si-petreceau mai bine, veni argatulu de la cas’a satului, ca la porunc’a solgabireului toti se mdrga numai decâtu la scdla. Porunc’a solgabireului avii efectu, si toti 83 plecava cu capetele debalatela loculu unde fure chiamati. Er noi se-i prevenimu si se vedemu ce s’a intemplatu intr’aceste la scdla ? Vomu intrâ dimpreună cu pretorulu, Intrandu, ne aplecâmu bine la usia, ca nu cumva s’o patîmu si noi ca pretorulu, carele ne bagendu bine de seina umilinti’a servila a usiei, si-a lovitu fruntea, incâtu vediii înaintea sa totu scbintei verdi. Usi’a de siguru numai pentru aceea se facil asid josu, ca cei ce voru intrâ printr’in-s’a, se-si aduca a minte, câ aice e scâl’a, unde se invdtia o virtute crestindsca : umi- linti’a. Inse ddca usi’a e mica, celu pucinu nu suntemu siliţi a o închide, si a nume din acea causa simpla, câ inchidiatâre nu are. Asta ar fi de prisosu, câ-ci pe laDga usia in mai multe locuri ti -poţi bagâ mau’a, si o poţi deschide si inchide fârte usioru prin ajutoriulu unui lem-nutiu proptitu din laintru de usia ICta inca unu câstigu alu economiei na-tiunale: a inchide si deschide usi’a, far’ a mai lapedâ banii scumpi spre a cumperâ vr’o in-chidiatdria de fcru! Apoi prin usi’a sparta se mai ajutorâ si (5* 84 unu scopu sanitariu. Ventulu adeca potendu se intre pe unde si candu i placea, aerulu din laintru totu-de-una eră prdspetu, — maialesu drn’a . . . Scdl’a se impartiea in trei camere Cea de catra strada — cu prospectu pe balt’a cea romantica — erâ ins’a-si sc61’a; cea de catra gradina serviâ dreptu locuintia invetiatoriu-lui si familiei acestuia, care constâ din socl’a lui si cei siepte prunci mici ai loru; intre scdla si locuinti’a invetiatoriului se aflâ tind’a, care totu-odata se intrebuintiâ si ca locu de repausu pentru galitie si unu purcelu. Invetiatoriulu saluta cu totu respectulu pe pretorulu, carele numai decâtu i dise: — Am venitu se vediu in ce stare se afla sc61’a dtale ? — Cu dorere, trebue se-ti spunu, dle pretoru, câ scdl’a mea se afla in stadiulu celu mai deplorabil u. • — Ce e caus’a ? — Scdl’a, precum vedi, mai câ se ruina, dmenii nu vreu nici decâtu se o mai re-noiesca. — Pentru ce ? — Pentru câ ei sunt mânioşi pe mine, — Din ce causa ? 85 — Din causa câ in totu anulu sum si-litu a scite prin esecutiune ldf’a mea de la ei. — D6ra e prd mare. — Ba. — Câta Idfa ai ? — Opti^ florini pe unu anu. Pretorulu nu-si polii ascunde risulu de mirare, apoi adause zimbindu : — Si nici sumuliti’a acdst’a nu ti-se pla-tesce regulatu? — Nu. — Dar antisti’a comunala nu-ti vino intru ajutoriu in caus’a acdst’a ? — Antisti’a inca mai atîtia pe săteni in contra mea, de câte ori i se dâ ocasiune. — Dar ce ai pecatuitu dta in contra loru ? — Nimicu mai multu, decâtu câ sum in-vetiatoriu in satulu acest’a. — Nu te intielegu. — Binevoiesoo a me ascultâ, si ti-voiu povesti istori’a urei loru in contra mea! — Vorbesce ! — Devenindu staţiunea acest’a vacanta, parinle’e parocu localu voi s8 o doie unui ti-neru, carele apoi dreptu multiamita trcbuiâ 86 sâ ieie de socfa pe nep<5t’a santîei sale. Pac-tulu intre ei se si incheiâ in privinti’a acdst’a. Inse din nefericire planulu nu reesî, cu tote câ intrigile posibile se intrebuintiara. Candi-datulu parocului cadiu, prin urmare nepdt’a lui remase nemaritata, si eu ajunsei invetiato-riu in acestu satu. De atunce mani’a lui totu me persecuta. Dinsulu e neamu cu notariulu, acest’a traiesce bine cu judele, si astu-felu antisti’a intrdga me uresce. Dar sunt mulţi prunci de scdla in satu? — întrebă, pretorulu mai departe. — D(5ue sute trei-dieci si noue. — Dintre aceştia câţi ambla la scdla ? — Acuma am trei şcolari. Intr’aceste pretorulu si invetiatoriulu intrară in scdla. Pretorulu, unu omu innaltu, numai cu capulu plecatu potea s6 amble intr’ins’a, câ-ci plafondulu erâ prd josu, dar apoi celu pucinu lumin’a multa nu-i infestâ ochii, câ-ci si fe-restile erau fdrte mici. Eta dara si caus’a pentru care ferestile se faceau atâtu de mici! Inse mai erâ si alt’a, si acdsta economica natiunala, ca adeca se trebuidsca pentru ele mai pucina sticla. 87 Si ca economi’a natiunala se so pota des-voltâ si mai multu, sticlele sparte ale feresti-loru nu se mai supliniau prin altele. Ern’a se punea acolo clabatiulu cutarui scolariu, 6r v6-r’a se la-’â g'61a. In scola — precum dîse si invetiatoriulu — erau trei prunci. Celu mai mare dintre ei era de siepte ani. Va se dîca nici unulu nu sciea inca nimica, si numai din caus’a aceea amblau la scdla, câ părinţii loru inca nu-i po-teau intrebuintiâ la nici unu lucru. Pretorulu numai decâtu dede ordinu a se cbiamâ la sc61a toti părinţii prunciloru in-scrisi la invetiatura. Nu peste multu apoi cei cbiamati so si' presintara unulu câte unulu, avendu ei frica traditiunala de „solgabireulu." — Ioane Ceterasiu, pentru ce nu-ti dai prunculu la scdla ? — intrebâ pretorulu de celu d’antâiu carele intrâ. — Prunculu meu nu eindetoratu se am-ble la scola, — respunse respectivulu. — Pentru ce ? — Pentru câ-i iertatu. — Cine l’a iertatu ? — D’apoi pop’a . . . 88 — Dar cum a potutu elu sâ faoa ast’a ? — Asid câ i-am datu unu mielu, numai ca se-mi ierte prunculu de la scdla, si se nu spună acdst’a nimenuia. — Asid? — Asid dieu! — Apoi ddca e asid, dn siedi numai colo in scaunu! — Dle solgabireu, nu-mi face batjocur’a acdst’a, se me puni in scdla de alaturea cu pruncii! T6ta rogarea fu insedar. Ioanu Ceterasiu trebui se ocupe locu langa prunci. Urmă. alu doile, alu treile, alu patrale, si asid mai departe. Toţi spuseră felu de felu de cause, pentru care nu-si dau pruncii la scdla ? Mai mulţi repetîra, câ si pruncii loru sunt „iertati." Toţi fure constrinsi a ocupi locu in scaune langa o lalta. In urma după ce t6te scaunele se implu-ra, pretorulu provocă, pe invetiatoriulu ai ca-tecbisâ. Si asta apoi dură pana la miedia-di. La middia-di toti declarara, câ preferu a tramite pruncii la scdla, decâtu se mai sidda dinsii pe-acele banei. 89 La acdsta promisiune solemna pretorulu — devenindu si dinsulu flamendu — i lasă pe toti a merge catra casa. Inse inaintea de a i lasă a casa, li tienii o cuventare straşnica, provocandu-i a se adună numai decâtu după middia-di spre a mai imbunatatî ldf’a invetiatoriului. Apoi se departara toti, dimpreună cu pretorulu ... După middia-di sătenii se si adunara la svatu, si după multe vorbe in fine — de fri-c’a pretorului — deciseră a mai mart ldf’a in-vetiatoriului, recunoscendu si dinsii, câ dieu acel’a din optu fi. v. a. nu p6te sâ tra-iesca ... Deci ca se p6ta trai, cu multa generosi-tate, i urcara ldf’a la — diece florini... Ii. Nu departe de scdla se află ospetarl’a. Unu edificiu frumosu acest’a , construitu din pdtra de stanca si caramide, si acoperitu cu tîgle. Prospectu-i amicabilu, paretii-i văruiţi, si ferestile-i mari si vederfa'' anunciau ori si cui pe Btapanulu ingrigitoriu. 90 Na veţi crede, ddca voiu spune, câ si sta-panulu acesteia eră totu satulu. Precum intre părinţi este deosebire, asie si intre stapani. Sunt părinţi buni, si rei, — asid si stapanii sunt de feliurite categorie. Satulu N. fatia cu ospetarfa erâ părinte bunu, — era pentru scâla, părinte reu. Nu e mirare! Ospetarî’a producea unu vinitu frumosielu, era scdl’a nu numai câ nu aducea vr’unu folosu matorialu, dar incacon-stâ bani. De folosulu spiritualu nu multu se interesau locuitorii satului N. Pretorulu esîndu din scâla', trase dreptu la ospetaria, unde cerendu-si numai decâtu o odaia, începu a-si face toalet’a. Acdst'a nu dura multu. Apoi fiindu gata, esî diu ospetaria, si merse intr’una din pucinele case frumose câte se aflau in satu. In acea casa siedea o dama veduva, dom-n’a Frundianu, dimpreună cu fiic’a sa Cornelia. Alesandru Frundianu, barbatulu respectabilei veduvef erâ unu advocatu de bunu renume, si chiar diliginti’a lui neobosita i causâ mârtea. 91 Intr’o di de drna cumplita avendu ter-minu intr’unu orasiu indepartatu , si voindu cu totu pretiulu a asistă insu-si la pertractare, pe cale se reci. Sosindu a casa, cadiu la patu, si peste putîuu aprinderea de plamuni i se ivi in t6ta torărea sa. Bland’a, bun’a si iubitări’a socla, atacata astu-felu in cea mai scumpa comdra a fericirii sale, consultă pe cei mai renumiţi medici din părţile acele pentru restaurarea fericirii sale, inse sciinti’a medicala nu fu capabila a mântui scump’a vidtia a bărbatului seu. Elu mori, lasandu-si veduv’a in doliu profundu si neconsolabilu. Atunce Cornelia eră numai de siepte ani, si de atunce dispărură diece ani. Alesandru Frundianu lasă soclei sale o avere destulu de considerabila, din care acesta nu numai potea se traidaca onorificu, dar inca se-si si cultiveze fiic’a conformu proten-siuniloru moderne. D6mn’a Fiundianu, o femeia dintre cele mai onorabile, nu mai avea acuma alta bucuria decâtu fiic’a sa. Dar cu câtu bucurl’a ei se restringea acuma numai la una persdna, cu atât’a aceea i eră mai pretî '> a si mai scumpa. Si cu câtu aceea i eră mai pr^tiosa si mai 92 scumpa, cu atât’a ea se nisuiâ a o desvoltâ mai multu. * Corneli’a abid trecu de dieco ani, fu dusa ■de mama sa ingrigitdria intr’unulu din cele mai renumite institute de educatiune dingiu-rulu acel’a, unde apoi sub o conducere intie-ldpta si-facu studiile necesarie cu multu suc-cesu. Abid trecu o luna, de candu dins’a, ca fdta mare, se rentdrse lamama-sa, spre a portă dimpreună cu ea grigile casnice, si astu-felu a-si insusî pana la unu gradu necesariu si secretele economiei de casa. Corneli’a nu erâ vr’o celebritate in frum-setia, câ-ci avea unu nasu cam turtitu ; dins’a nu posedea nici nţacaru ofrumsetiaordinaria, — dar spiritulu ei nbundante, conversatiunea-i plăcută si viala, insocita de surisulu ei dra-galasiu, i încingeau fruntea cu aureol’a unei frumseti multu mai amabile. Candu ea si-deschidea gur’a si audicai v6cea ei sondra, candu ascultai cuvintele ei pline de spiritu naivu, candu la zimbirea ei observai cele ddue gropitie adorabile ce se formau pe fati’a sa de ambele parti: anim’a si ochii ti se impleau de unu farmecu, si es- 93 clamai de totu cuceritu : Ah! ce feta frumdsa e acdst’a! Emiliu Negreanu — acest’a erâ numele pretorului, cu care incepuramu naraţiunea presinte — inca facil esperinti’a acdst’a. La unu baiu romanescu, datu intr’unu orasiu aprdpe de satulu N. in folosulu teatrului natiunalu, elu vediii pentru prima-6ra pe domnisibr’a Cornelia Frundianu. Elu cunos-cea bine pe mam’a ei, inse fiit’a petrecendu siese ani de dîlo totu in depărtare, i erd necu-noacuta. Aparinti’a ei naturala facil o prd buna impressiune a supra tinerului pretoru, si — recomandata ei prin mama-sa — o angagiâ la unu quadrille. , După acest’a urmara alte dantiuri, si Cor-neli’a avii destula ocasiune a se convinge, ca pretorulu Negreanu e unu bunu dantiatoriu. Si acdsta recunoscintia e mare favoru din partea ori careia fete. Balulu dură, pana demaudti’a, si atunce despartiendu-se toti,. Emiliu Eegreanu spuse unui amicu alu seu, câ si-a petrecutu fbrte bine. Trecu o luna. Emiliu Negreanu si-aduso a minte, câ 94 acdlele din cerculu seu mai t6te se afla iu o atare forte deplorabila, deci si-propuae a face o caletona in cerculu aey, din interesu cu-ratu natiunalu, spre a visitâ tdte şcolile, si a întreprinde intr’insele imbunatatîrile ne-cesario, Prim’a sc61a de visitatu se defipse cea din satulu N. ' De ce chiar acdat’a ? Acdst’a era ddra scdl’a cea mai rea? Ba, Se aflau ai mai rele, Ma erâ unu satu, unde scdla nici nu ae aflâ. Domnulu pretoru revocandu-ai adese ori in memoria incantatdri’a figura a domnisidrei Cornelia Frundianu , si-aduse a minte, câ dins’a siede in satulu N., acestu satu cade in cerculu daale, ai fiindu câ acolo — după in-formatiunile avute — acdl’a ae afla in o atare fdrte trista, docise a esî numai decâtu in fa-ti’a locului a se convinge despre actualitate. ]£ta iatori’a viaitatiunii scolarie din aa-tulu N. E bine, ori care a fostu motivulu, care a indemnatu pe domnulu pretoru a viaitâ scdl’a din satulu N,, destulu câ elu îndeplini acdata 95 decisiune a sa, si noi avuramu ondre a-i face cunoscinti’a chiar la actulu visitatiunii. Noi lu-parasiramu chiar in momentulu, in care dinsulu intră, a face visita d6mnei Frundianu, sdu ddra mai bine fetei sale. Dinsulu fu primitu cu cea mai sincera afabilitate. Corneli’a din intemplare nu se află a casa, fiindu dusa la o amic’a a sa, fiic’a pos-tariului localu. Ncgreanu regretă multu absinti’a ei, si la despărţirea sa promise a veni' si după mid-dia-di, spre a face onorurile sale si domnisid-rei Cornelia. Mam’a iubitdria primi cu bucuria promisiunea junelui, si cu o eticheta fina se si grăbi a-lu invită si ea pe după middia di. Candu, după middia-di, Negreanu se in-fatîsiă dra-si la domn’a Frundianu, elu găsi pe Cornelia in mijlocuJu unei societăţii de dame tinere, tdte amicele dinsei. - Tdte erau inca fete, afara de unanevdsta tinera, — si intre ele nici unu barbatu. Fericita positiune pentru tinerulu pro- 96 toru ! De Biguru si lui i mai piacea acesta, de-câtu scen'a petrecuta înainte de middia-di in scdla. Dar s<3 facemu si noi cunoscinti’a dame-loru presinte! Cele ddue fete nalte si brunete, sunt fetele preotului; cea mai mare se chiamalrin’a) dr cealalta Sofi’a. Ambele sunt deplinu desvol-tate, si aru fi destulu de culte, do cumva n’aru fi petrecutu câte doi ani in orasiu la o matu-sia a loru, unde apoi dreptu educatiune mai innalta, invetiara a cochetâ cu studenţii si cu oficierii, si a cleveti despre toti si despre tdte câte si mai câte fldcuri si mintiuni. Din cau-s’a acdst’a ele pretindeau a avd spiritu multu. Cea mai mare void sd figureze in totu loculu ca o fdta forte cetită, câ-ci dins’a a cetitu o muliîme de romanuri petrecatdrie. Cea mai mica, erd o mare musicanta; ea sciea se ese-cute cu fortepianulu cinci piese musicale. Aceste cinci piese, studiate in decursu de doi ani, au constatu pe părintele loru chiar cinci sute de fiorini. Ambele fete fiindu atâtu de culte, se ’ntielege de sine, câ nu voiau se se mărite după preoţi. Copiliti’a aceea cam de cinci-spre-diece ani, cu fati’a-i blondina, cu ochii-i vâneti, si 97 si cu pei’u-i castaniu tufosu, — cave s ied ea langa fetele preotului, — e o aparintia f6rte plăcută. Ea e fiic’a notariului. In privinti’a frumsetiei, ea de siguru întrece pe t6te amicele sale din societate. Ea e si cea mai tinera intre ele. Inca nici nu si-a indeplinitu studiile. Si-acuma e eleva intr’unu in3titutu de educatiune, de unde a venitu a casa la părinţi numai pe câte-va dîle. Candu fu dusa iu institutu, ea vorbiâ bine romanesce, acuma inse afeotdza vorbindu reu ; inca si cele mai ordinarie cuvinte le pronuncia falsu. In insti-tutulu ei, de si fetele romane sunt in majoritate, nu se propune limb’a romana. Acolo chiar si româncele conversdza totu ncmtiesce. A patr’a fdta din societate, fiic’a posta-riului magiaru din satu, domnisidrallajnalkn, a caroia mama e romana, intre tote ea vor-besca mai bine romanesce. Ba totu-si nu asi<5, câ-ci eta aice se afla si soci’a capelanului, ddmn’a Elena, care ase-mona vorbosce frumosu romanesce. Inse din-s’a, fiica de invotiatoriu, e cam desconsidorata do celelalte. Emibu Negroanu, recomandatu la tdte, ocupâ locu intre ele , si in scurtu so infin\ o conversatiune viala. Kovolo do I. Vuloiinu tom. I. 6 98 Primavdr'a se incepii, si aerulu pr6spetu si placutu îndemni pe ddmn’a casei a propune „tinerimii“ se esa in gradina. Propunerea fu acceptata in unanimitate cu multa plăcere, si peste pucinu societatea tinera ocupi locu pe o lavitia din gradina. • Se ivi ide’a de a joci unu jocu socialii. — Se vi propunu eu unulu, — dîse Cornelia. — S’audîmu ! — strigară tdte. — Te invoiesci se propunu ou, dle Ne-greanu? — întrebi Cornelia de pretorulu, carele adancitu in visări — p6te in cugete de imbunatatîre a scolei locale — nu strigi de odata cu damele : „S’audîmu !“ — Eu, — respunse Negreanu, — nu numai câ me invoiescu ... — Dar, — lu-intrerupse ea cu impa-ciintia. — Dar me supunu cu cea mai mare plăcere la t6te ce vei propune dta. — S’audîmu dara, s’audîmu propunerea ! — dîsera dra-si fetele. — E bine, — dîse Cornelia, — sd jo-câmu dara „Ce si pentru ce?a — Cum e joculu acel’a ? in+rebă Ne-greanu. — Forte usioru , — respunse Cor- nelia. — Te rogu, binevoiesce a mi-lu es-plicd. — Eta totu joculu! Cine-va, pe care va cadd sdrtea, se va asiediâ pe unu scaunu in mijlocu. Ceialalti din societate i voru adresa întrebări. Fla-care întrebare constă din d6ue parti; prim’a se începe cu ce, a dău’a cu pentru ce? Nimene inse nu p6te se pună mai multe întrebări decătu trei. Respecţivulu tre-bue se respunde iute, si nu-i este permisu a repetî acel’a-si respunsu. De cumva dinsulu, seu dins’a, nu p6te se respunda iute , seu se scapa de dîce de d6ue ori acel’a-si respunsu, — trebue se deie pemnu,.. — Care apoi se rescumpera prin o sărutare, — o întrerupse Emiliu iute. — Nici decătu, — i respunse Conelia, — ci prin feliurite pedepse decise de societate. — E bine, domn'sidra, intielegu. Poftimu a începe joculu. — Dar cine se sidda in mijloculu pe scaunu ? — întrebă Cornelia. 7* 100 — Domnulu Negreanu, — respunsera fetele de odata. — Me supunu cu plăcere la acdsta tirania dragalasia, — respunse Exniliu, ocupandu locu pe unu scaunu, inaintea lavitiei. — Dar cine se intrebe? — dîse dra-si Cornelia. — Se intrebâmu pe rondu, precum sie-domu, — opiniună domnisidr’a Hajnalba. Propunerea se primi, si capelends’a care siedea cbiar la margine, incepu: — Ce ai dori se fii ? — Canonicu. — Pentru ce? — Pentru ca se am si eu asid frumose ncpotc ca dvdstre. Respunsulu cam picantu causâ unu zim-bitu pe budiele toturora; dra capelenes’a i puse a ddu’a intrebare: — Ce felu de omu ti-mai place ? — Acel’a pe care nu-lu cunoscu, — Pentru ce ? — Pentru câ despre acel’a sum convinsu, câ dora nu va cere de la mine bani de im-prumutu. Urmă. ultim’a intrebare: — Ce uresci mai multu? 101 — Literatur’a romana. — Pentru ce? — Pentru câ aceea e mai nemultiatdria, si mai ingrata de cultivatorii sei. Acuma urmă, domnisidr’a Sofi’a, fiic’a cea mai mica a preotului. Ea întrebă,: — Ce instrumentu musicalu iubesci mai multu ? — Vidr’a. — Pentru ce? — Pentru câ vidr’a nu numai are tonurile cele mai petrundiatdria, dar lotu-odata e si prim’a fl6re a primaverei. Acestu jocu de cuvinte dra-si facil efectu, Emiliu vediendu acdst’a, decise a mai întocmi asid câte-va rospunsuri. A ddu’a întrebare sună astu-felu: — Ce felu de mancare preferi dta ? — Cornitiele. — Pentru ce ? — Pentru câ ele sunt fdrte bune cu cafea,— si-apoi nici-nu metemu, ca nevdsta-mea se-mi decoreze candu-va fruntea cu ele . . Efectulu fu totu mai maro, si domnisidr’a Sofi’a numai după incetarea unui risu lungu potii se-i adresedio a troi’a întrebare: 102 — Ce anulimpu te incanta mai cu dulce ? — Postulu maro. — Pentru ce ? — Pentru câ in postulu mare dmenii se cam pocaiescu, si nu făcu atfite fara-de-legi, prin urmare nici eu ca prctoru n’am atât’a de lucru , si-apoi avendu eu odata unu postu mare , si lef’a moa treime se fia mai mare. Intrcga societatea ajunse la culmea ilarităţii, candu domnisidr’a Hajnalka la rondulu son, facil prim’a intrcliaro : — Ce faci candu te simţi cam reu ? — Me rogu lui Domnedieu se me scape de modici. — Pentru ce ? — Pentru câ ddca odata voiu vedd vr’unu modicii langa patulu meu, nu voiu mai avd nici o sperantia sc scapu de mdrte. Unu risetu goneralu încunună glum’a cam esagorata a lui Emiliu; apoi domnisidr’a Hajnalka continuă,: — Ce reu ti-au făcuta modicii, de eşti asie maniosu pe ei ? — O reutato, ce nu li-o potu iertă. — Pentru ce ? 103 — Pentru c^t ei au vindecatu pe malusi’a mea, de care Domnedieu se feresca pe totu crea ti nul u evlaviosu ! A trei’a întrebare fu acest’a: — Ce advocaţi ti-sunt mai simpatici? — De aceia cari nu lungesce procesole. — Pentru ce? — Pentru câ de aceştia nu sunt. Societatea si-petrecea din ce in ce mai vialu, câ-ci spiritulu usioru a lui Emiliu tie-nea in zimbete continue t6te guritiele. Acuma urmâ domnisidr’a Irin’a, fiic’a mai mare a preotului. Ea lu-intrebâ: — Ce cârti se cetescu la dvdslre mai desu ? — Nici unele. — Pentru ce ? — Pentru câ la noi cărţile nu se cetescu, ci se — numera. Numeratulu i convine mai usioru intoligintiei ndstre dccâtu cetitulu , de 6ra-ce bibliotec’a nici unuia nu sc urca mai ' susu de — troi-diecr si ddue do cârti. A ddu’a întrebare asemene so referiâ la literatura. Aceea suni astu-felu : — Ce nou afli dta in poesiile lui Sionu ? — Nimica. 104 — Pentru ce? — Pentru câ nici nu cautu. Urmi a troi’a întrebare: — Ce diferintia este intre unu cosmopo-litu romanu si intre unu omu prostu ? — Mai nimica. — Pentru ce ? - Pentru câ acest’a e unu prostu, dr ce-l’a e numai unu prostu si jumotato. Fiic’a notariului, caro — uitaramu a spune — se chiamâ Georgina — incepu astu-felu întrebările sale: — Ce limba ti-i mai draga ? — cea nem-ticsca ştiu cea ungurdsca ? — Nici un’a nici alta ? — Pentru ce? — Eu preferu limb’a afumata. Naiv’a copila rosî de totu, apoi continuă : — Ce petreceri te insufletioscu mai tare ? — Tdte, afara do colo filantropico. — Pentru ce? — Pentru câ do acele numai arangiatorii 3e bucura. A trei’a întrebare fu ast’a : — Ce esto fericirea ? 105 — Femei’a buna. — Pentru ce? — Pentru câ fomei’a rea este cea mai mare nefericire. Respunaulu potrivitu alu lui Emiliu fu aplaudatu cu entusiasmu, dra clu se ’ntdrse catra Cornelia, care lu-introbâ astu-felu : — Ce este pericolulu colu mai mare ? — Unu baiu. — Pentru ce ? — Pentru câ ocbii frumdseloru sunt cele mai infricosiate mitreliose. Complimentulu fu primitu cu plăcere, dr Cornelia continuă, a intrebâ : — Ce ne p6te persecută mai cumplitu? — Tăinuirea. — Pentru ce ? — Pentru câ nu ne potemu ascunde de ea. Si in urma ea intrebâ : — Ce e speranti’a ? — Sementi’a fericirii. — Pentru ce ? — Pentru câ o sperantia câtu de mica ni produce unu viitoriu frumosu. Corneli’a si-incbinâ capulu. Ea probabil minte intioloso alusiunea fina a lui Emiliu. 106 Celelalte strigară „bravo!“ T6to fure multiamite cu respunsurile lui Emiliu. — E bine, — dîse acest’a, — eu am fi-nitu. Acuma me rogu se sie'da cine-va dintre dvdstre in loculu meu! Inse joculu nu se mai continuă,, câ-ci incependu a inserâ, se şcolara tdte spre a merge catra casa. Emiliu facil asemene. Si astu-folu societatoa se disolvă, recu-noscendu fia-care, câ Emiliu esto unu tineru cu multu spiritu. Numai Cornelia mai presupunea si altu ce-va despre elu. III. Trecură ddue luni. In acestu restimpu Emiliu veni de vr’o cinci ori in satulu N., spre a vedd — scdl’ade acolo. Sătenii se si necasîra cumplitu, pentru câ pretorulu se interesă atâtu de multu de — înflorirea scdloi loru. Inse n’aveau ce face. 107 Pretorulu e mare domnu, si dinsii erau siliţi a-si dâ pruncii la scdla. Intr'un'a din dîle, candu apucâmu firulu naraţiunii ndstre, mai tota inteliginti’a locala se afla in casina. Casin'a din satulu N. avea si ea caracteristica toturoru casineloru de la sate: aceea adeca ori ce potea se fia , numai casina — nu. Ddca doriai se manei si se bei, capetai de tote, câ-ci casin'a se aflâ in qspetarîa; ddca voiai sc joci billardu, poteai se-ti suplinesci si poft'a acest’a, câ-ci unu vecbiu si nofericitu billardu, cu postavu-i petecosu, ti-statea totu-de-una spre disprsitiune; ddca ti-viniâ se te joci do-a cărţile, nici odata nu te poteai tome, câ nu vei avd companisti; dcca fumai atare tutunu cu fumu ametîtoriu, n'aveai tdma câ vei irită, nasulu sdu ochii cui-va, câ-ci ceia-lalti membrii implura deja localitatea cu atâtu de multu fumu, incâtu abid se mai vedeau unii pe alţii . . . Ddca inse cereai se ti-sc deie vr'o carte de cetitu, de aceea nu capetai; si de cumva ti-viniâ dorulu a ceti vr'unu jurnalu, sdu lu-aflai sub mesa, calcatu in picidre, mangitu, — sdu lu-vedeai spintecatu si ruptu pe mdsa, 108 câ-ci cutare „iubitoriu de lecture“ si-a facutu din elu „fidibus." Cu t6te aceBte inse, inteliginti’a din sa-tulu N. credea, câ ea prin infiintiarea acestei casine a facutu unu mare serviciu na-tiunalu! Acdsta convinctiune fu si caus’a intemeiâ-rii sale din inceputu. Intr’o buna demandtia inteliginti’a din satulu N. s’a pomenitu cu ide’a , câ ar fi bine să faca si ea ce-va penlru litoratur’a natiu-nala. Acdsta idea mai cu succesu s’ar fi potutu realisâ, de cumva fia-care membru se deob-legâ a procură pe spesele sale vr’o carte mai n6ua, sdu cutare jurnalu . . . Inse onorabil’a inteligintia voi se faca unu ce mai grandiosu; ea dara nu se multia-mi numai cu atât’a. Si astu-felu se decise infiintiarea unei societăţi do lectura, care apoi pe scurtu se numi „casina.a Se esmise dara o comisiune, care facil statutele. Unu paragrafu din statute deoblegâ pe casina a procură t6te cartilo si jurnalolo romanesci. Acestu paragrafu apoi se esecutâ astu- 109 felu, câ presiedintole s'a adresatu catra toti autorii si redactorii romani, rogandu-i se bi-nevoidsca a tramite din opurile sdu jurnalele loru, si societăţii de lectura din satulu N., câte unu esemplaru — gratis. Cele străine se plateau cu bani gata. Va se dîca inteliginti’a din satulu N. avea totu dreptulu a se mândri, câ ea — prin in-fiintiarea casinei — a facutu unu mare serviciu literaturei natiunale! . . . E bine, precum dîseramu mai susu, mai t6ta inteliginti’a se află adunata la casina. Acolo erâ părintele parocu localu, dimpreună cu capelanulu seu, notariulu si judele satului, vr’o doi maeştrii si câti-va juraţi. Dinsii siedeau in giurulu unei mese, si — ca nesce cărturari adeverati — se jocau de a cărţile. — Dar multu mai ambla solgabiroulu a-cest’a la noi, — observă preotulu. — Multu dieu! — aprobă judele. — Cel’a ce a fostu înaintea lui, — dîse capelanulu, — eră mai omu de pace. — Acel’a nu caletoriâ atât’a, — adause notariulu. — Nu dieu, — grai unu juratu, — acel’a nu viniâ de felu se ni vdda sc61’a. 110 — Acest’a inse mai in fla-care septema-na ne suprinde cu visitele sale, — adause dra-si preotulu. — Mai bunu a fostu solgabireulu celu vechiu, — grai dra-si juratulu de mai nainte. ■— Laşa numai, câ o se mai fia inca la noi restoratie, si atunce vomu sci pe cine se alegemu, — reflectâ unu altu juratu. Rondulu de impartîtu ajunse dra-si la preotulu, si totu impartîndu cartîle dîse: — Eu nu sciu ce se acatia elu de scdl’a ndstra, par’ câ nu s’aru mai afla si altele ca si acdst’a. — Apoi nici nu atât’a pentru scdl’a n6s-tra vine elu la noi, — grăbi notariulu a des-luci pe preotulu. ■— Dar pentru ce ? — intrebâ acest’a cu mirare. — Nu dieu ! Scdl’a e numai nnupretostu! — adause notariulu. — Ce naiba lu-p6rta dar pe la noi, ca se me dogendsca pentru câ primescu miei de la 6menii cu prunci de scdla ? — dîse preotulu, descoperindu fara voia si caus’a maniei sale in contra pretorului. 111 — O afacere fdrte delicata, — surise notar iul u. — Dar spune-mi o ! — dîse preotulu. — Nu se p6te. — Pentru ce ? — E unu secretu. — Inse nu e alu dtale . . . — Cu atâtu mai. virtosu nu-lu potu tradâ. Urmă, notariulu de a impartî cărţile. Intr’aceste elu se adresă suridiendu catra preotulu: -- Si de-ai sci, câtu de interesantu e se-cretulu acest’a, mi-ai dă multu, numai s§ ti-lu spunu. ' —Spune-mi-lu dara!— se rogă preo- tulu. — Ce-mi dai ? — „O parechia." — E bine! — dîse notariulu. Apoi elu strigă: — Ioane ! Ada numai decâtu „o parccbia" pe socotdl’a părintelui. * Ioanu se duse, si se rentdrse, aducendu numai decâtu „parechi’a“ si o puse pe mdsa. „O parechia“ la dinsii eră terminu tecb- 112 nicu, si insemnâ o cupa de vinu si o cupa de apa acra,“ Aceste doue la ei formau — o pa-rechia. După ce toti beura, notariulu dîse mis-teriosu: — S6 sciţi dara, câ pretorulu nostru s'a indragostitu. — Cum, cum ? — gangavi preotulu, carele din vorbele mistoridse alo notariului facil o conclusiune favorabila pentru sine si pentru viitoriulu foteloru sale. — Asid e, dinsulu e inamoratu, — repetî notariulu in stilu mai modernu. — Frumosu, e fdrte frumosu! — dîso preotulu luminatu de o radia a sperantioi sale. — Frumosu si nu prdl — observă notariulu. — Cum se nu fia frumosu, câ unu tineru romanu se insdra ? — strigă preotulu esaltatu, — d'apoi inca ddca acel'a e atâtu de brava ca pretorulu nostru! — Dar mai nainto l'ai batjocoritu, — observă notariulu. Asta costiuno fu aceoa, — respunso preotulu, — dar acuma dîcu, câ fdrto bine face 113 dlu Ncgreanu de se insdra si fericesce pe atare romana . . . — Inse dinsulu nu vrd sâ ieie de socfa o fdta romana, — lu-intrerupse notariulu. — Ci ? — intrebă preotulu galfezindu. — Pe o ungurdica. — Vai, bata-lu sânţii! — strigă preotulu ca treznitu de unu fulgeru. — Vedi, acuma nu dîci, câ face bine dlu Negreauu câ se insdra! — i aduse in minte notariulu. — Dar cum se dîcu ?! — Nici eu nu potu. — Dar n'avemu noi destule fete romane? — dîse preotulu; — si-aice in satu se afla câte-va ... de esemplu a ta . . . — Oh! — observă notariulu, — a meae inca fdrte tinera, nu e de maritu, inse tu ai ddue fete mari si culte . . . Preotulu tăcu. Numai fidelulu capelanu afirmă : — Asid e ! " — Dar cine e nefericit’a aceea, pe care flusturatulu acest’a vre s’o ieie de socfa ? — întrebă intr’unu tardîu preotulu. —.Fiic’a postariului. — Hajnalka. Novele de I. Vulcanii tom, I. 8 IU — Aceea. — Dar de ce e aceea mai de trdba de-câtu fetele nosre ? — întrebi preotulu cu franchetia. — l£ta la ce intrebare nu mi-am potutu nici eu respunde, — i dîse notariulu. — Perirea ta din tine Israile ! — suspini capelanulu. Apoi joculu se continui. Se nu-i conturbâmu. In s^r’a precedenta acestei scene la dom-n’a Frundianu se tienu o petrecere de dantiu. La acesta serata participară t6te fetele din satu, câti-va tineri, intre aceştia si Emiliu Negreanu. Petrecerea decurse cu multa vioiciune. Tinerimea ridea, cantâ si dantiâ. Toţi se aflau fdrte bine. Numai Emiliu erâ cam morosu. In societate se afli si unu medicu ti-neru, carele nu de multu se asiedii in satulu vecinu. 115 Acest’a i causă neliniscea. Cornelia lu-priml prd afabilu. Eta motivulu întristării sale ! Emiliu se uită multu timpu cu invidia la tinerulu medicu, si eră p’aci se deie espres-siune acestui simtiementu alu seu, candu de odata unu incidentu dede de totu alta direcţiune ideiloru sale. Music’a intonă valsulu dameloru. Emiliu asceptă, ca Cornelia se-lu invite pe dinsulu la jocu ; inse ea invită pe tinerulu medicu. Acdsta preferire intr’atât’a irită pe E-miliu, incâtu abid observă , câ domnisidr’a Hajnalka stă langa dinsulu si lu-ckiama la dan tiu. Tredîtu abie din betî’a sa spirituala, elu o conduse la dantiu, sboră cu ea prin sala, si nici nu o lasă , pana ce music’a nu incetă, — numai ca Cornelia se nu-lu p6ta cbiamâ si ea la dantiu, după ce a preferitu pe tinerulu medicu. — Cum ti-petreci, dle ? — lu-intrebă Hajnalka, după ce elu o conduse la lo-culu ei. — Prd bine, domnisidra. — Me bucuru, 8* 116 — De asta numai eu am se me bucuru, domnisidra. ■— Din contra, dle . . . — Permite-mi, domnisidra, a-ti repetî, câ numai o persdna are causa a se bucură . . . — Si aceea . . . — Sum eu. — Eşti pre modestu. — Din contra. — Cum asid ? — Sum egoistu. — Nu te intielegu. , — Me voiu esplică. — Pofti mu ! Emiliu luă, de bratiu pe Hajnalka, si pre-amblandu-se cu ea prin sala, incepu : — Am cetitu odata o fabula indiana . . — Ab! dta vrei s6-mi spuni fabula, — lu-intrerupse ea. — Inse va fi scurta, si va ilustră in câtu-va positiunea de acuma. — Sum curidsa s’o audu. — E bine, voiu incepe dara ! — Dar iute, câ-ci quadrillulu se va incepe acuşi. 117 — A propos! Eşti dta angagiata pentru quadrillulu acest’a ? — Ba. — Sâ am dara on6re! — Bucurosu. — Si acuma sâ-mi începu fabul’a! Oda-ta sdrele s’a certatu cu pamentulu — pentru bucuria. Fi’a-care pretindea pentru sine bucur fa. — Dar baga de sdma, câ dta uitaşi a-mi spune caus’a bucuriei loru! — observi ea. — Ai dreptu, domnisidra. Caus’a bucuriei loru au fostu florile cele frumdse ce pamentulu a produsu. — Ah! — Sdrele pretindea, câ bucuri’a compete numai lui, de dra-ce dinsulu cu radiele sale inspiratdrie de vidtia le-a crescutu si le-a înflori tu. — Si sdrele de siguru avea dreptu, — observi ea, — au ce este mai mare fericire decâtu aceea ce procurâmu altora ? — Asid e, domnisidra j inse en asculta, ce a respunsu pamentulu la rondulu seu ? — Sum curidsa. — E bine. pamentulu a respunsu astu-felu ... 118 In acesta momentu music’aresună, Qua-drillulu se începu, si domnisior’a Hajnalka numai după terminarea figurei prime potu s§ întrebe de Emiliu: — Ce a respunsu pamentulu ? — Eta chiar cuvintele lui: „E bine, scumpulu meu sire, tu te insieli. Ceea ce sim-tiesci tu, e numai — indestulirea; dra bucu-ri’a e numai a mea, câ-ci florile — de si pro- 'duse prin concursulu teu — sunt a mele !“ — Ingeniosu respunsu ! Si ce a mai dîsu sdrele ? — Nimica. Elu a recunoscutu, câ pamentulu are dreptate, si s’a incbinatu acestei dreptâti. — Si cu acdst’a cdrt’a s’a incheiatu ? — Da, si astu-felu si fabul’a mea. Per-mite-mi acuma a o aplicâ la starea mea ! Si Emiliu far’ a mai asceptâ aprobatiu-nea copilei, continuă,: — Pamentulu sum eu . . . — Ah! — Florile sunt a mele, de si . . . Emiliu tăcu unu momentu, apoi uitandu- se semnificativu in ochii ei, continuă cu dul-cdtia: — ... mi le-a produsu sorele. 119 Copil’a nu dîse nici unu cuventu. Ea chiar avea sâ faca o figura in dantiu, trebuiâ se trdca din colo. Si acdst’a fu chiar binevenita spre a-si potd ascunde confusiunea causata de cuvintele lui Emiliu. Ea tremurâ de bucuria , câ-ci intiolese alusiunea din fabul’a indiana, prin urmare — ea se simtiea f6rte fericita, câ-ci dins’a deja iubiâ de Emiliu cu t6ta candorea animei sale sincere. ' Biet’a copila, deca sciea, câ t6ta portarea lui Emiliu fatia cu dins’a e intaritata, numai prefăcută : de siguru plangea, in locu de a su-ride! Ddca sciea, câ cuvintele magulitorie ale lui, sunt numai nesce monologuri dintr’unu invetiatu : de siguru nu se simtiea atâtu de fericita. Deca sciea, câ Emiliu numai pentru ca se atîtie geloşi’a Corneliei, i face curte: desi-guru nici nu-lu ascultâ, ci lu-respingea ou indignatiune! - Inse femeile, si mai alesu fetele tinere, nu filosofeza multu in cestiunea amorului, ci ele totu-de-una sunt gata a crede bucurosu ori ce declaraţi una de iubire. 120 Astu - felu credea si serman’a Haj-nalka! Emiliu facea curte si la celelalte domni-si6re din societate; conversă si dantiâ cu t6-te; ridea, glumiă cu ele . . . Numai cu un’a se portă rece, si acdst’a eră Corneli’a. Fetele preotului începură a lu-laudâ, si dîceau ce tineru cultu e acest’a, câtu este de afabilu, câtu de bine dantidza; capelends’a inca lu-aflâ fărte petrecatoriu; ma si domni-siăr’a Georgin’a inca recunoscea, câ limb’a romana astu-felu vorbita, cum o vorbesce Emiliu, e o limba frumăsa . . . S’o spunemu dar verde, câ nici o anima femeidsca nu remase neatinsa de impressiunea amorăsa a lui Emiliu. Mai fericita inse intre t6te eră Hajnalka, fiindu câ Emiliu cu dins’a petrecea maimultu, si cu dins’a conversă mai afabilu. Tinerulu pretoru, jocandu-si rolulu pro-pusu, nu încetă a petrece cu atenţiune încordata portarea Corneliei. Si elu observă cu plăcere, câ intre damele presinte numai dins’a e posomorita, numai dîns’a e trista, numai ea pare a fi nefericita ... Inse elu vediix si aceea, cam tinerulu me- 121 di cu se nisuiâ a alungă norii de tristdtia de pe fruntea ei; si-apoi dinsulu mai observă, si aceea, cum acei nori dispăreau unulu câte unulu, si cum fruntea ei deveniâ din ce in oe mai senina . . . Si vediendu aceste t6te, dinsulu facea din ce in ce cu mai multa afecţiune curte copilei , magiare . . . In alta dî apoi se vorbiâ prin satu, câ pretorulu romanu Emiliu Negreanu va luâ de socia pe domnisidr’a magiara Haj-nalka. IV. Soirea acdst’a sosi si la Emiliu, si dinsulu prin aceea cugetă a-i taiâ calea de a potd trece si mai departe, câ numai decâtu plecă s£ cdra man’a — Corneliei. Dins’a se află chiar singura a casa. Emiliu usă de ocasiune, spre a potd vorbi mai antâiu cu fdt’a, deci fara de a face vr’o introducere mai lunga, dîse cu unu tonu so-lemnu: — Stimata domnisidra! Nu e multu de 122 candu am ondre a te cundsce, dar din mo-mentulu in care pentru prima-dra te-am ve-diutu, aimtieacu in anim’a mea unu amoru pentru dta. De atunce au trecutu mai multe luni, ai in aceatu reatimpu eu am meditatu adeae ori a aupra amorului meu. Reaultatulu meditatiuniloru mele este convinctiunea, câ ou numai caaatoritu cu dta potu ae fiu feri- • citu. Eta dara vinu a-ti propune cu tdta ati-m’a ai iubirea o casatoria. De cumva calităţile mele per8onale, familiarie, adu poaitiunea mea sociala, nu formeza vr’o contradictiune cu aspira tiuni le dtale, te rogu a nu refuaâ ro-garea mea! Totu-odata binevoieace a me iertă, câ mi-am permiau ace’ata declaratiune sincera! N’am voitu a cere man’a dtale de la onorab. ddmna mama, inainte dj a cundsce simtiemintele dtale; câ-ci numai cuventulu dtale este decidietoriu pentru mine. Ddca nu voiu fi fericitu de a pote obtiend conaimtie-mentulu dtale, eu nici nu me voiu adresă ca-tra onorab. ddmna mama. Te rogu dar inca odata, să binevoiesci a-mi spune fara afidla, ddca consimtieaci adu Ea cu propunerea făcută? De cumva roapunsulu eerutu va fi nda“, voiu deveni omulu celu mai fericitu pe fati’a pamentulu, — er de cumva acel’a va fi „ba“, 123 totu nu voiu incetâ a-ti remane pentru totu-de-una unu stimatoriu fidelu. Emiliu rosti cu atât’a intimitate aceste cuvinte, incâtu vdcea lui tremură si astu-felu eră si mai petrundiatăria. Elu tăcu si se uită la Cornelia, ascep-tandu de pe buzele ei sentinti’a, care i va dictă o vietia fericita, s^u m6rte infrico-siata. Inse copil’a tacea, si de odata dăue la-crime se iviră in ochii ei. Emiliu, frapatu de acdsta espressiune a simtieminteloru sale profunde, sari langa ea, si i sărută cu afecţiune man’a-i dalba. In acestu momentu intră mam’a Corneliei ; inse ea nu observă, nimica, si salută cu afabilitate pe Emiliu. Dinsulu mai remase câtu-va timpu acolo, apoi vediendu, câ de asta-data nu p6te se afle vointi’a Corneliei, se scolă se plece. La plecarea lui, Cornelia i dîse : — La revedere! Emiliu se deparfă cu anima forte neli-niscita. Elu nu sciea se spere seu se renunoie la t6te sperantiele sale? Acele d6ue lacrime in ochii Corneliei, 124 erau ele 6re estrem’a espressiune a fericirii dinsei , — adu deplângerea sortii fatale a lui ? ceea ce lu-neliniscea! De ce a voitu sdrtea, ca mam’a se intre chiar in momentulu decidiatoriu ?! Inseeaidîae: „La revedere!“ Ea dara prin aceste cuvinte lu-invitâ a merge câtu de curendu la dins’a, ca se i p6ta comunicâ res-punsulu ei. Apoi ea pronunciâ aceste cuvinte cu unu surisu dragalasiu; asid dara respunsuluascep-tatu de siguru are se fia favoritoriu pentru dinsulu. Si presupunerea acdst’a lu-liniscea pe unu momentu. Dar si liniscea acdst’a dispărea iute, la-sandu locu altoru multe temeri si ingrigiri, cari i inundau mintea si anim’a in momintele aceste critice. Astu-felu meditandu ajunse elu la ospe-taria. Ca se-si mai resfire cugetele torturatd-rie, intrâ in cabina, de unde se audieâ sgo-motu. Si elu intrâ chiar la finea scenei descrise 125 mai susu, candu cei de acolo’apucara a-lu in-jurâ si batjocuri mai cumplitu. La vederea pretorului toti se şcolara nu' mai decâtu si lu-salutara cu respectu. Părintele parocu i facea asid mari compliminte, incâtu eîâ p’aci se deie cu nasulu de pa-mentu. Elu fu celu d’antâiu, carele se grăbi a-i dîce: — Ti-gratulediu, dle pretoru. — Si eu! — strigară ceialalti mai toti de odata. — Dar la ce ? — intrebâ pretorulu. — La insoratiunea dtale, — respunse preotulu. — Dar eu nu me insoru inca ! — Asid dîcu toti insoratieii. Cundscemu noi datin’a acdst’a de negatiune. Scimu noi ce scimu ! -- dîse preotulu. — Apoi ce sciţi ? — Scimu aceea câ te insori. — Eu? — Da. — Si-apoi? — Iei de socia pe domnisidr’a Haj-nalka. — Acuma audu antâia-6ra. 126 — Bine, bine, — «lise preotulu ridiendu, — nu mai negă! Acuma darapermite-ni se-ti gratulâmu, si sg-ti spunemu, câ ne bucurâmu din adanculu animei de acestu pasiu alu dtale. — Se traidsca! — striga cborulu după elu. — Dar lasati-me in pace! — esclama Emiliu maniosu; si ne mai dîcendu-li nimica, esî. Companî’a din casina remase totu acolo. Toţi se puseră dra-si la cârti si beute ; dar înainte de a incepe aceste, părintele parocu dîse : — Vediutu-l’ati, cum fugi! Si lui i este rusîne de insoratiunea sa. — De siguru lu-mustra consciinti’a, — adause fidelulu capelanu numai decâtu. Apoi cestiunea acdst’a se incheiâ, si din-sii trecură — la ordinea loru de dî. Emiliu nu mai avii pace, si după middia-d; se duse de nou la Corneli’a, s’auda decisiu-nea dinsei. 127 Elu intri cu anima palpitanda si tremura ndu, dar vediendu-o, câ dins’a dra-si e singura, i se mai liniscl siovairea ingrigitdria, câ in fine totu-si va sci ce-va positivu, si astu-felu nu va suferi multu in nesiguri ta te. Cornelia lu-priml cu afabilitatea-i îndatinata, apoi far' a mai asceptâ vr’o rogare din partea lui, i dîse : — Ai vinitu, domnule, se audi respun-sulu meu ? — Da, domnisidra. Me rogu! — E bine, mai nainte de tote, te rogu se fii convinsu, câ me simtiesou fdrte onorata prin declaratiune dtale! Inse . . . — Ah! — înainte de a-ti comunică respunsulu meu, idrta-me a premite o istoria. — Placa! — Au fostu odata doi amici buni, cari traiau in cea mai strinsa intimitate. Ei nu aveau nici unu secretu,‘câ-ci bucurl'a si dore-rea li erau comune. Astu-felu ei erau de ddue ori mai fericiţi, câ-ci prin comunicatiune, precum dorerea se usiordza asid si bucurl'a se maresce. „Dinsii erau tineri si ca atari petreceau 128 la olalta multe <5re de diatractiune; la olalta amblau la baluri, si in alte petreceri familia-rie. Unulu fara altulu nu se aflâ bine , câ-ci dinsii se iubiau cu sinceritate si adeve-ratu. „In culmea fericirii loru, dinsii se in-amorara de ddue sorori, si in entusiasmulu loru nemarginitu deciseră cu cea mai mare bucuria a le luâ de socfa, câ-ci astu-felu ami-citi’a loru — intarita prin legaturele familia-rie — avea se devină si mai durabila. „Dar sdrtea decise contrariul u. „Mdrtea cruda rapl din mijloculu celoru vii de ambele sorori, si prin acdsta lovitura cumplita , nimici totu-odata tdte ilusiunile si florile de bucuria ale nefericitiloru tineri. „Desperatiunea loru erâ atâtu de mare, incâtu ambii devenira bolnavi, si — vesce-dîndu pe dî ce mergea — vidti’a loru se aflâ in pericolulu celu mai mare. „Atunce mediculu li recomandă schimbare de aeru. Dinsii dara se mutara in altu districtu, unde apoi mediculu celu mai bunu — timpulu — vindecă bdl’a loru peri-culdsa. . „Aice ei se insorara. Socfele loru nu erau 129 sorori, dar amiciti’a lorii cea vechia totu se sustienix in animele loru neschimbata. „Ei locuiau in ddue sate vecine, si amen-doi erau fârte fericiţi in casatori’a loru. „Unulu avea unu fecioru, si celalaltu o fdta. „Petrecendu ei astu-felu totu la o lalta in bine si in reu, odata plecara ambii la ve-natu. „Cu ast’a ocasiune erâ se se intemple o mare nenorocire. „Unu ursu atacă pe neasceptate pe unulu dintre ei, si a nume pe părintele fetei. „Erâ unu momentu infioratoriu acest’a! „Ursulu sari cu inversiunare cumplita ca-tra dinsulu. Elu tînti si descarcă ambele tievi ale puscei. Ursulu cadiu. „Dar vai ce scena infricosiata! „Ursulu sari in piciore dra-si, si se aruncă cu furi’a cea mai grozava spre venatoriulu, carele etatea acolo cu puse’a desiertata, ne mai avendu la sine. nici macaru unu cutîtu. „Numai unu momentu, si dinsulu deviniâ spintecatu. „Fidr’a selbatcca ajunse chiar lan-ga elu. Novele de 1. Vulcanu tom» L 9 130 „Atunce resunâ, o descarcatura de puşca. Ursulu si venatoriulu nu se vediura de fumu. Apoi fidr’a, racnindu cumplitu, cadiu la pa-mentu, tavalindu-se in sângele seu. „In depărtare de trei-dieci de paşi se ivi amiculu venatoriului, tienendu-si pusc’a in mana, si grabindu la teatrulu dramei. „Ajunsu acolo, ambii amici se imbratî-Biara ferbinte, si celu mantuitu grăbi a mul-tiami amicului seu salvarea vieţii sale. „După acesta catastrofa grozava ei se rentdrsera a casa, serbandu la o cina amicala acesta scapare noroc6sa. „Trecu unu anu. „Intr’o sera ambele familie petreceau la olalta, la acestu din urma, serbandu onomas-tic’a acestuia. „In mijloculu petrecerii loru, usi’a de odata se deschise, si in pragu se ivi unu banditu , tîntindu-si pusc’a spre domnulu casei. „— Ce vrei? — dîse acest’a cu sânge rece. „— Dâ-mi bani, sdu te voiu impuscâ in-data! — strigă, banditulu. „Domnulu casei nu-si perdu curagiulu, 131 ci scolandu-se de la mdsa, sari catra banditu, strigendu : „— Cara-tc , misielule, câ-ci indata te voiu prăpădi. „In momentulu acest’a banditulu si-des-carcă pusc’a. Grlontiulu intră, in părete. „Atunci elu voi se descarce si a d6u’a tieve. „Inse amiculu domnului intr’aceste re-esîndu a luă in mana o puşca de pe părete, o descarcă iute spre banditulu. „Acest’a fu nimeritu in picioru, si sca-pandu-si pusc’a din mana, cadiii ametîtu, injurandu cumplitu pe celu ce lu - împuşcă. „Ortacii lui de afara aflandu de acestu incidentu neasceptatu, o tuly’a la fuga in ruptulu capului, si pe candu sătenii alarmaţi sosiră, nu mai găsiră acolo decâtu numai pe banditulu tavalitu în sânge, pe care servitorii acursi deja lu - legara tiapenu cu funie. * „Elu fu transportatu apoi la cas’a Băţului. • „Acestu incidentu dramaticu intari bî mai multu legatur’a intima a amiciloru. 9* 132 „Dar nu lipsi inca si a trei'a oca-siane. „Satulu in care siedea celu de d