V,
I
    Despărţenventul Lugoj al »Asociaţiunei pentru literatura română şi cultura poporului român« a decis, în adunarea sa generalii ţinută la 6 Aprile 1902, editarea mai multor broşuri clin scrierile, parte inedite şi parte resfirate prin diferite foi periodice, ale scriitorilor din partea locului. In virtutea acestui conclus a însărcinat comitetul acestui Despârţement, în şedinţa sa clin 13 Aprile 1902, pe subscrisul cu adunarea şi arangearea materialului şi îngrijirea esecufării technice■ Comitetul central al Asociaţiunei în şedinţa sa din 15 Mai 1902 a aprobat aceste concluse şi astfel presen-tăm acum marelui public prima broşură din această serie de ediţiuni, care conţîne poesiile complete ale prea timpuriu decedatului nostru poet ~Victor Vlad Delamarina.
                                                                                                              Secretqriul Desjj. Lugoj al Asociaţiunei.
                                 Dr. Vateriu Brartisce.
‘Victor °Dlăd elămaritiă
                          VICTOR VLAD DELAMARINA.
                                                                       — Schiţă biografică*) —
               »...cultura artelor nu se pregăteşte, după cum pare la prima vedere, din sus în jos, ci din jos în sus şi precum coroana înflorită la înălţimea copacului îşi are rădecinile de hrană în pătura pământului, aşa arta cea mai desvoltată îşi primeşte sucul trăiniciei din viaţa populară în toată naivitatea ei inconştientă ; de aceea şi trebue se fie naţională ; ear dialectele în deosebi sunt un isvor de întinerire pentru toată fiinţarea limbei literare.«
                                                                                                                                    T. Maior eseu. „Conv. Lît.u XXXII p. 119.
    Un »isvor de întinerire« ne-a deschis Victor Vlad Delamarina prin introducerea dialectului bănăţean şi în deosebi »logojan« în literatura noastră. Născut poet a pătruns pănă la cele mai intime subtilităţi ale graiului şi firii Bănăţeanului, presintat atât de sugestiv în puţinele poesii ce ne-au remas, cari constitue tot atâte giuvaere ale literaturei dialecticale. A scris puţine, căci nemiloasa moarte Ta rspus deja în etatea fragedă de 25 ani şi ceea-ce a scris avea se fie deabea începutul unei carieri^ literare mult promiţetoare, dar şi aceste începuturi ne presentă pe poetul, căruia i-se cuvine loc de onoare în literatura noastră.
       *) Estras din conferenţa făcută de Dl Dr. V. B r a -n i s c e la adunarea generală a Desp. Lugoj, ţinută la 6 Aprile n. 1902 în Lugoj.
      Fire veselă şi senină, copil al Bănatului mănos; glumeţ, mândru şi drăgăstos ca tot Bănăţeanul, ne reoglindează sincer şi nemeşteşugit gândirea şi simţirea Bănăţeanului cu toate părţile luminoase şi umbroase. Nu numai graiul, ci şi fondul poesiilor e rupt din viaţa Românului bănăţean.
      Delamarina îşi iubeşte nemărginit pământul unde s’a născut, deşi soartea l’a dus departe de el şi numai în vacanţe se putea re’ntoarce la malurile Timişului »de ochi frumoşi desmierdă-tor«. Iubirea nemărginită nu întunecăînse judecata poetului, care vede în deplina lor nuditate şi viţiile poporului, pe cari le sbiciue fără cruţare.
      Naţional şi democrat intransigent espune la piloriu pe renegatul, care pentru’n »blid de linte« rupe legăturile fireşti cu poporul, face de rîs »doamna«, care se genează de origina ei şi res-punde mândru şi conştient jubilantului politic, că »noi ni-s acasă«. Puritan în moravuri, combate luesul şi »albelele, cari strică Bănăţenele«.
      Scoate tipuri din popor şi ni-le presintă pline de viaţă, cum e Ioţa lu Toboc, Ana lu Gica. Betrânul cerşitor, Ţeranca analfabetă, Blegia, Doancă şi altele. Tot atâte creaţiuni poetice de Valoare neperitoare.
      Născut la 31 August 1870 în Satu-mic, lângă Lugoj, din părinţi inteligenţi, — tatăl seu Ioan Vlad era pretore şi mai târziu advocat, mamă-sa e cunoscuta scriitoare şi compositoare Sofia Ylad n. Rădulescu — îşi începe studiile în Lugoj şi le urmează pănă în cl. IV gimnasială la gimnasiul de stat, când, eliminat pentru că a scris »Trăiască România« pe tabla din clasă, trece în România, ca se urmeze studiile la liceul S. Sava din Bucureşti şi apoi la şcoala militară, de unde ieşind ca sublocotenent întră în servi-
    ciul marinei române şi avansează în Aprile 1895 la rangul de locotenent. Mai întâiu în serviciu pe bricul »Mir ce a« şi mai târ<Jiu pe încrucişă-torul »Elisabeta« face căletorii pe Marea Neagră, Bosfor, Marea Mediterană şi Adriatică, descriindu-ne impresiile acestor căletorii în frumoasele sale schiţe de călătorie*) Germenele gravului morb se ivise deja. Bolnav de piept a luat un concediu mai lung ca se-şi caute de sănetate; a stat la Worishofen, Abbazia şi Meran, dar în zădar, căci era prea târ<Jiu. Simţind că se apropie sfîrşitul s’a întors acasă şi la 3 Mai 1896 închide pentru totdeauna ochii pe moşia Heren-deşti, lângă Lugoj, în braţele iubitoarei şi ne-mângăiatei sale mame. Ear acum doarme somnul de veci în cimiteriul gr. or. român din Lugoj.
         Poesiile aici adunate pentru prima dată în-tr’un volum au fost scrise în anii 1894 şi 1895 şi publicate în «jiarul »Dreptatea«, care apărea pe timpul acela la Timişoara. Unele au fost reproduse mai târ(Jiu de dl T. Maiorescu în »Convorbiri Literare« (Anul XXXII Nr. 2).
         Despre Delamarina au scris pănă acum:
         T. Victor Vlad »Dreptatea« din Timişoara, Nr. 103 din 9/21 Mai 1896.
         Dr. E. Dăian. Victor Vlad Delamarina Pro Memoria. »Tribuna« din Sibiiu Nr. 104 din 11/23 Maiu 1896.
       ’■ Titu Maiorescu. In memoria unui poet ba-( naţean {Victor Vlad) Convorbiri Literare -. Nr. 2 din 15 Februarie 1898.
         Ilarie Chendi. Zece ani de mişcare literară în Transilvania. 1890—1900. Material critic. »Familia« din Oradea Mare Nr. 3 din 1901.
         *) Una din viitoarele broşuri editate de Desp. Lugoj al Asociaţiunei va conţine aceste frumoase descrieri.
7
     Hotă. Poesiile aici adunate sunt publicate după manuscriptele originale ale poetului şf sunt puse în ordinea care le-a dat’o însuşi autorul în manuscript. Ortografia este de asemenea strict observată după cum a indicat autorul semnele fonetice, pentru a reproduce cât de precis graiul logojan-bănăţean.
     Drept înlesnire la cetire remarcăm aici următoarele :
     n pentru »11« muiat în fonetica dialectului bănăţean, d. e. (Jilnic pentru (Jil^ic.
     \ petru »1« muiat, d. e. steie pentru steZe. ge (uneori ghie), gi e folosit pentru de, di d. e. ca ge pentru ca de, ghies pentru des, grhgini pentru grădini.
     ce în loc de te, d. e. atâ^a pentru atâtea. ş%e pentru ce, d. e. duls*# pentru dulce, şi în loc de ci, d. e. va^ pentru va ci. ă în loc de e, d. e. dă pentru de, pă pentru pe.
     e une-ori pentru oa, d. e. tece pentru toate ci pentru ti, d. e. Cimiş pentru Timiş.
     Celelalte particularităţi ortografice sunt uşor de interpretat.
     La finea volumului vom adăuga un mic glosar pentru particularismele lexice ale dialectului bănăţean, întru cât sunt de trebuinţă pentru înţelegerea poesiilor conţinute în acest volum.
BĂNĂTENESCI,
                    Scrisoarea Binciî.
                        Carce în deparce.
liata Binca 7i plînjî dă milă ^Inimioara îî zdrobită Ii topită Opărită,
                 Fiin’că viedz, biata’i ugită Moartă ’n dor, după Trăilă.
               Parta-opriegu şî brîneţu N’o chichiesc, — îs colo’n ladă Stau grămadă,
      Las? să şadă,
                Doamne numa dorn ’il adă Dom iei — Trăilă-»onvietu« !
Pră la jioc n’o văd fişîoriî.
Dă fişîori par’că’î iei secîe?
      Să să’nbiece Alcîe fiece,
Ia nu vrea să să arecîe D’ăl dă la »onvîeţ« iei dor îi î
                Parc’o iau visuri duşmane, Biata B.inca, — par’că moare.
7 11
      Dar scrisoare Vestitoare Dă şcirî prea’nbucurătoare Cage taman din cătane.
 îi căprar Trăilă-isteţu S’o făcut domn mare micu Şî voînicu Toamna i cu Cum îî dzîşie ? Ăla ? ! — obşicu ! Po’î?! — Ce jîoşi tu cu »onvîeţu« ?
 Iuce ’n fugă ’ncalţă-opinca.
                                                       La jîdovu cu răchie Ăl dă şcie Cărţ să scrie Hălor duş în cătănie, într’o clipă-ajunjie Binca.
 Jîdovu dă bună samă Ca ori carie om cu car ce Pînt’ru-o carce în dăparce Dă căşcig vrea s’aibă parce Fie bătar şî d’aramă.
 Binca spune şî plăceşce Scrie jîdovu ş’adună.
      Să minună Binca-a bună Nişî prîn cap nu i căşună,
 Cît dă rău să păcăleşce.
 »Seriei multă sînătace »Că nis bucuros în paşie »Satu taşie »Fiin’că-î plaşie,
                                                                       12
 »Şîe mai boambe grîu faşîe »Şî c’or fi ’n ăst an bucace.
                                                    »Veta s’o ’npăcat cu Niţă »Sanda s’o sfăgit cu miñe,
                                                          »Păi vîedz bine »Pîntru ciñe;
 »Dar şîe ’m pasă?! — Să s’añiñe »Dă nu ’i plaşie, — c’o fumţă!«
 Şî mai spuñe: cîce toace,
 Ş’ar tot spuñe biata fata Ruşinată, îngrij ată Că spunénd bañil să gată Şî d’aficea nu să poace.
                                                   »Porşii nu mai vreau tărîţă, »Scrie, c’or crescut juncanii, »Chiţorami »Mînc cîurcanii;
 Şî — fin’ că-mi’s gata banii — >îl mai ţuc, -- dă o groşîţă!!!«
 18
„Al mai tare om din lume”.
                 dobe, larmă, chihot, Ş^w^£8Fluîer, strigăt, rîs şî ropot. .. {^J,^^Şie să fie? — Şîe să fie?
        ^Iacă ’n tîrg, »minajărie!«
        ? O »comegie« d’a cu fiară 9 Şî ’mprejur lumie şî ţară.
        In căietcă o măîmueă Baş ca oiiiii mînca nucă Alta blăstămată, şoadă Să ţinea mima în coadă,
        Ş’alceie mâncale-ar focu Nu’ş găsau o clipă locu.
        Lupi, urşi, mîţe, oi, cornuce,
        Fel dă fel dă joavM sluce; Oiiţorani, arişi şî vulturi Dă prin lume, dîn ţinuturi D’elea gîbe, d’elea reie Feri-mă, Doamne dă ieîe!
        Mulce-am văz’t, pă bañi viedz biñe, Cum nu vege ori şî şine.
14
 b’apăi Fam văzut anumâ »P’ăl mai tare om dîn lume«,
 Care să juca cu ieii
 Şî’i băcea dă’i lua toţi zmeii!
 Oui Fo doborî’n ţărînă Işia că’i plăceşce Tn mînă,
 O hîrcie d’a d?o sută Fără dă nişi o dispută.
 Dar cum mi ce puni cu neamţu, Care ’11 ghinţ îţ rupe lanţu ?
 Să lovi au fişîoriî ’n coace »Şiine’î? Unge'î? Care poace?« Când d’odată, — iacă-amaxu! Sandu Blegia, — tăbăcaru,
 Să sufulcă şî tuşeşce Lîngă »comegîanţ« să-opreşce.
 Să rîgea neamţu dă Sandu Dară Sandu, fişiorandu,
 Mi’l cuprinsă dă subsoară Şî nu să lăsa cu »doară« ! Strînjie’l! Suşie’l! Zîi pă nume! Ălui mai tare dîn lume!
 Gîfăîa neamţu, — a silă Dar Iu Blegia nu'i fu milă. Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
 Ş’o găsît nemţonu popa !
 Ţîne’l, lasă’l! Ia’1 dă mînă!
 Zdup — cu neamţu în ţărînă!
 Bravo! — Sandu — să trăiască! Dar când fu să îi plăcească Işie neamţu: »Abăr frace. . .
 Nu să pringe că’i pă space!«
15
Vréá : Că-î pungă şî că’î ceaca Suta zuitată s’o facă!
»Nu ce jîoşî cu miñe dragă Asta vîedz în cap ţ’o bagă N’ascult vorbe io, — şî glume Cînd mi’s 10 maî tare’n lume,
Ş’Adă suta!« — Işie Blegia,
»Că dă nu --: ’ţ fac prau comegia! !!
 Mă Cimişe!
ă Cimişe, dragu meu,
Vreare-aşî fi 10 ’n locu teu
                                                     Numa-o vară, numa una!
Numa-atunşî 10 aş avea Parcea mea ca parcea tea.
Tu îeşci drac împeliţat Cum rm-î altu prin Bănat
                                                     Fece fiin’că ţuşi într’una !
Fece’n umbra sălşilor Cam în şiuda măişîilor.
Mă Cimişe făt frumos,
Făt frumos şî drăgostos
         Xeşci viclean pă vreme caldă.
Cu răcoare şî cu peşci Fecele mi ie momeşcî.
Mă Cimişe, 10 ce şciu Cum ce mişei ca-arjiintu viu
                                                      Cînd s’arunc’ feceie ’n scaldă.
17
 2
 Tu trîcneşci, iele trîcnesc Şî cu cine să iubesc.
 Pînă’n Sebeş ţuşii-ie Pă rînd tece mîndriie,
                                                                                                       Nu ţi-i greu d’atîta miere?!
 Dar tu nu ce becejeşcî!
 Ţuşi şî fuji! Lotru mai îeşcî!
 Dă la Sebeş la Logoj Ce dăsmierz dă ochi frumos,
                                                                                                        Ţuşî la fecie cum să şîere!
 Cum ce-o făcut Dumnezău Baş aşa dă nătărău?
 Dîn Logoj dacă ce duşi Pînă’n Cimişoara ţuşî
                                                                                                      Şî la Panciova — ştrengare:
 Ce porneşci îmbătrînit Cătră Dunăre-ostenit.
 Dunărea ca un potop Mi ce ’nghice ca p’un strop
                                                                                                       Ş’apăi ce ’neacă şî’n mare!
 D’aşi trăi ca cine, mă:
 N’aşî crîcni; înneşîemă!
                                                        Coada vulpii.
J|a-o ţîră dă răchie, în sat la birtu-ăl mare _ ^i^La givăneală lungă, dă zî dă sărbătoare ^ Venisără mai dă-unăz’, vorbăreţii dîn sat. Dîntr’una-într’alta iacă: şî vorba dă vînat!
Dă reţe, lupi şî iepuri şî şierbi şî căprioare Şî vulpi cu coada lungă, cum nu’s dăcît prea
                                            rare.
      Toni, fişior dă »iagăr«, umblat la vulpi şî raţe Tot spune, spune intr’una şî mince fără frică. ’L-ascultă toţ cu sece, îs numa-urechî şî ochi Zuitaţ’ să schipie barem, să nu îeie giochi.
      O vulpe, işie Toni, că-o prins. Una voinică Cu coadă lungă-lungă, d’un stînjăn şî tri braţe.
      Dar Niţii-n Iu Şiuparcă, ortac dă vînătoarc Auzînd minşiuna asta, cam prea dă tot sleită La-ureche-Î spune: Toni, mă faşî mă dă-ocară Mai scurtă fă-o mă, că-i prea dîn cale-afară ! »Şie vulpe-o fi ahaia ? Vr’o zmăoaică leită ! < Scăpară şî săcenii vorbă neîncrezătoare.
      »Să nu spun vr’o minşîună, dar îi dă-un stînjăn
                                            bage«
      Işie cu fală Toni, »o coadă minunată,
 19
Stufoasă, mîndră, creaţă să ce tot uîţ la ia!« Dar Niţă ca tovarăş, acu la-o parce '1 ia : »Tot lungă-î mă fîrtacie şî-î şî prea gogonată Aşa codoane lungă. Scurcează-o cum să cage !»
Dîn cap scutură Toni, ş'o măsură pă masă »Dă-un stînjăn bas n’o fi ia, dar îi pă jumătace Stufoasă, mîndră, creaţă să ce tot uîţ la* ia.« Dar Niţă ca tovarăş, din nou la-o parce’l îa, Şî’i zîşîe: Bine Toni, — copil ieşcî mă fîrtace ? Că nu ce crege nime ! Maî las’ dîn îa. Mai lasă !
»Aşa-i," zîc şî săcenii,f;o vulpe-aşa dă şoadă ? !« »Da dă-unge! işîe Niţă, că nu-î coada zmăonii. Cînd vulpea-i ca ori care şîe coadă poace-avea ? Mai lasă mă ortaşîe, cam p’atîta dîn îea!«
La vorba-asta lu Niţă : Unge să minie Toni Şî dăi, bătaie, sîngie!!! Că’i zmuljie acu dîn
                                     coadă !
 20
                                                                        „Ţucă ’1 moşu.“
^g-^gucă ’1 moşu, ţucă T moşu!« 8£¥i%^e6lera vorba unui mos.
00 Cînd vegea copii drăcos’
Tot cutrierînd Logoju.
                                                          Moşului î-o fost zănatu Să şîerşască la criţarî. N’aduna îel bunuri mari,
                                                           Dar îl miluia tot natu.
         » Viaţa’mi ieste spră osîndă Pîn’la-o sută am vr’ un an,« Să jetea îel în givan Cu vorbaxlui bună, blîndă.
         Chipu lui, bătrîn şî dulşîe Samănă, mă gîngeam îeu, Bas’ cu a lu Dumnezeu Şî’m venea să’m fac şî cruşie.
         Toţ’ copii ’1 luam cu buna Nu ca p’ăialalţ’ caiişi »Moşu ţucă ’piiî mişî Răspungea şî îel într’una.
Dă colaşi şî vr’un ou roşu Cînd pomana să împarce Pă la Paşci, îi făşiam parce Şî lu bietu »Ţucă ’1 moşu.«
»Dumñezáu să ce trăiască !
Şî pă voi pă toţ d’aişî.
Moşu ţucă ’piiî mişi!«
Zîşea îel să mulţămească.
                     *
                 *                        * într’o iarnă d?a cumplită Iar veñi moşu ’11 oraş Gîrbovit, zdrenţos, golaş După zilnica lui pită.
Fiin’c-o vint la noi, — vezi bine Baş în zîua dă ajiun:
N’o fi moşu »moş creşiun« ?
Mă gîngeam ascuns în miñe.
Sara *n vremea dă colindă Cînd sărbătoream la pom Ies afară ş’ — aud un om Spunînd slujiilor dîn tindă :
»Ia sărif afară "n stradă, Oameni buni a lu Cristos Şî vegeţ că colo jos O căzut un om grămadă!«
I/or adus omu ;n căldură Şî l-or pus la sluji pă pat, »Ţucă 1 moşu«-i înghieţat!
Am strigat 10 ca d'arsură.
 22
Şî frecatu-lor cu neaua Şî î-or dat să bea vin fiert, Dar tîrzîu şî în deşert . . . După şeri căzusă-o steauă.
;.Şî s;o stîns moşu, — fireşce! Un biet suflet chinuit. Pămîntu Po înghiţit,
Dar — pomina ’l mai trăieşce
Toaca la Logoj.
                                                                                                                         dă pupi frăgaru-ăl mare
                                                        Şî bas Ioţi-a lu Toboc , fTiim„ gus jn vjrj kace cu foc
m
                                                                                                                  ^ Toaca dă păreche n'are.
                                                                                                               Toc! Ticotoc ! Toc ! Ticotoc !
Logojenii toţ" să miră Cum dă n;au şî îeî năroc! Toaca lor par'căl dă soc Glasu îeî nu să răsfiră.
        Toc! Ticotoc ! Toc! Ticotoc!
        Dar şî Ioţi-1 zmău dă fire Nul ca alţî motîntoc Dîntră toţ" ăi care toc Iei bace maî cu sîmţire.
        Toc ! Ticotoc! Toc! Ticotoc!
        Gimmeaţa cu cocoşii Să acaţă'n frag dăloc Ş’apăi ţîn'ce toco-toc Pînă vin oauăie roşii!
        Toc! Ticotoc! Toc! Ticotoc!
24
Cum dăl aşa maistor loţi? Calfa aia Iu Toboc,
Care toacă-aşa cu foc Dă ne mirăm noi cu toţii?
Toc ! Ticotoc ! Toc ! Ticotoc !
Nul baş lesne nişi la toacă Şî lu loţi nu-î dă joc!
Dă cu drag! Cu duh! Cu foc Ptiu! Să nu mi să ghioacă! Ti! Tico! Tico ! Ticotoc !
                                        Singurii păcat!
iE®ilmib lumina ha şîerească fcffpSsPă largu pămîntului, în bătaia vînlulm Firîe dulşie omenească,
        Graiu blînd şî cumpătat Ca în dulşieie Bănat Nu mai cred să să găsască!
        Şîe mîndreţurî prîn cîmpie! Şîe dă holge cu rod bun! Creşce prunu lîngă prun Şî struguri frumoş’ în viie! Bănăţenii-au ochi frumoş’,
        Iei îs vrednişi, sînătoş’
        Şî tot natul d’omenie!
        Cum răsună ’n ghies pădurea, Dă glas dulşie dă şîimpoi,
        Ori dă fluier dă la oi!
        Dar auzîtu-s’o p'aiurea,
        Că săceanu lucrător
        Ca ’n Bănat să cînce ’n cor?
        Pun rămaş — că : îiicăurea!
 26
Dă creginţă ş’a lui faptă Bănăţanu ăl frumos Tot-d’auna i fălos!
»Tu şîe ieşci?« Dă-întrebi, ce-aşceaptă Dă la-orî care băîeţan:
»Bage, — io mis Bănăţan!!«
O fi vorba lui gireaptă.
P’îngă tece estea bune,
Care îs pă la Bănat Ieste ş’un micuţ păcat,
Nu vă rîgeţ, — dar l-oi spune:
Farba şî albeieie Strîcă bănăţenete Ca pă flori o uscăşiuiie!
 27
(s) P>
     Poezie sî Proză.
J%ară dă Mai.
^Răcoare ;n grăginî. Dîn flori frumoasă ° ^ S'adună-o buracă care miroasă Miros dă rai!
Dulşîe trifoi
        Cage sub coasa slujii Ilie, Care 1 adună, ş'apăi 1 îmbie La vaşi, la boi.
      în fundoane
      Coconu c'o carce, ca zăbunit Zglîmboîat la stete, şege picit P;o petroane.
      —   Sluga, prostu,
      Tşie : Cocoane, — să am iertare Cum-va vr'o lecţie vreţi a 'nvăţare Pă d;a rostu ? !
       —  Coconu : Cum ?
       Dă lecţii vorbeşci ? Nu vezi Ilie
 28
Nu vezi că mă 'nbiet dă poezie?! Vezî'ţ dă drum ! !!
—   Poezie ?
Şie-o fi şî asta ? Bietu dă iei biet,
Să 'mbieată v^ă aia. Io vez mă ’nbiet Dă răchie !
 N’am ghişîito!
 îce steie îs pră şîerî Tece îs luşioasă,
 Cîce fece-or £i muieri Tece îs frumoasă.
 Ca şî perăte dîn pom Tece o să ’m placă D’aia, — batăr că mis om Nu ’m găsăsc or tacă !
 Aşa îm trec veriie Şî ierfiiie iară,
 Dă vin primSveriie Iacă-mă şî /n vară!
 Şî cad frunzăie dîn pom, Toamna o să treacă Şî io, batăr că mis om,
 Nu 'm găsăsc ortacă !
 Dîntr’atîcea mîndre, zic: Una-oî fi iubit-o Mai mult ca p’alceie-un pic, Hm! — Da’ n’am ghişîit-o!
 Lu Ana lu Gica.
 Ano, Ano ! Logojano !
  no, Ano! Logojano!
  Calşîe-o roata pălărie,
  ~ Că mai bine "ţi şege ţie ^Ca rumînă d'omenie La jocu dă Sînt-Ilie :         ^
  Să-ţi porţi conşiu cum ţKdata Şî ca naţia să 'ţi creşcî fata, N'aduni bani tu cu lopata Ca să 1 dai la »Şvoarţ« d'agata!
 Ano! Ano! Logojano!
 Sări la joc ca un vrăbece, Nu ’s ca ciñe mulce fece, Dar pă ciñe tece, tece Stau »ca, nuca pă părece !« Und’ ţi^mărama vestită Dă la bimă-ta ugită?
 Und' ţi^suena ha 'ntărită, Şî cătrînţa ha 'npupită ?
 Ano, Ano! Logojano! I’uicice la a lu Burugă Cîtu-î dă mîndră la rugă! Jucătorii-Î vin în fugă
 31
 Şî la vorbe dulşi-’î ’ndrugă.
 Ea în portu dă păuriţă Samănă eu o grofiţă Dă ha mai înaltă viţă Bătar că îî pilăriţă !
                                                                                                                                            l-l
 N’are »mider«, da-are vacă,                                 f
 Ea cu portu iei să ’mpacă,                                *
 Are bani ş’o fost săracă Şî avere-o să-şi mai facă.
 Dîn piaţ cînd viñe acasă,
 Pune dă ’mbucat pă masă,
 în dolaf florinţii-’i lasă                                  '
 Şî dă modă nişi nu’î pasă.
 Ano, Ano! Logojano!                                         ¡
 Dar tu Ano, — vai-do-miñe —                                 )
 Ce chicheşci, ca nu şciu şine                               ¡
 Tot/ să rîd p’ascuns dă ciñe                                j
 Că ñimic nu’ţ şege biñe!                                    1
 Cînd în loc dă o măramă Porţ’ pă cap făr? să-ţi dai samă Pălărie! ? O mamă — mamă Par’că îeşci dîn »pamoramă !
 Ano, Ano! Logojano!
 Logojana agevărată Mîndră-î numa năschimbată Cu marama păstă spată Şî cu sumna ha umflată.
 Nu da banii pă nimica,
 Că ţî’l sărăşîeşcî pă Gica Dă n’o s’aibe mşi música, v D'und’ s"o plăceaseă lu Nica!
 Ano, Ano! Logojano!
 32
1%
Siîntu-adună nori dă ploaie ^^f^Ş’întîmplarea întîlnisă
Rumîn cu clăbăţ dă oaie Cu-unu d’ăla uns cu clisă.
Ăl cu clisa pă musteţe,
       Pă musteţe răsuşiice,
       Cu pinceni pă şiijme creţe Sta dă vorbă. Draşîe-mi-ee!
       »Moi! — işia iei, pe sub sore Mai frumos nu fi nimica De chit măre serbatore Din ţâra lu Ion Paprica!«
       (Sărbătoarea năvălirii,
       Lumea toată ca să şcie
       Că copiii pustiirii
       îs p’aişî dă ani, — o1 miie.)
       »Hăt la voi nu fi ospeţe ? Veselie, bucurie? —«
33
3
Işea ăl cu şîijme creţe.
Da’ rumînu — : Auz prostie ? !
—   Daţîi voi cu jioc şî cînturî, D’aîa las nu fie prea pasă!
Voi vis d’ăi aduş dă vînturii D’apăî noi — noi fiis acasă!
 84
Păpricaşu naşului.
       (După auzîcîe).
;um tot-natu are naş î la sat şî la oraş S’o 'ntîmplat că ş9 un ţîgan Naş să 1 aibe p'un săcean.
Pă la paşcî şî la creşiun Naşu, vîedz, ca omu bun îl cîema şî pă hăl fin La mîncare şî la vin!
Dar la zîle dă lucrat 'Işîea finu că’i păcat Sa rămînă cum o fost Naşu făr dă pic dă gost!
Şî cum mulţ’ în lumie fac Îî tot da »coada-colac«
Zî cu zî o întocmea Baş la masă dă udjea!
—   Fascultă ñevastá, mă Dracu finul blastăma,
Dă nul ia o dzî măcar, ?Işîea naşu cu amar.
 35
 3*
—   Las pă miñe ’i fac îo luí Dă nişi zmeii iadului
N’o să’l aducă la naş Cînd i-oî da un »păpricaş«!
                     *
               % * Cînd veni finu la naş Por dat naşii »păpricaş«
Dar iei ñisi nul acinjieau Numa finul îmbiau!
Finu, hală ca un lup,
Da cum dă ursu la stup La zămosu îmbiat Foc curat, dă pipărat!
—   Mâncare ? !! — Mâncao-aş Ţucuţ — buricu dă naş ! ! Striga »granşia« şî rîgea D'apăi cînd gustă dîn iea:
—   Hauliu nănaşe, — foc!!! Astal bătaiă dă joc!
Şî ñisi »şie-f el V« şî ñisi »cum Ţuşcî! şî fuga-afară /n drum.
Cu gura căscată li vînt Şî Vl fugă mîncînrl pămînt Íntílñi bietu-un rumîn Aducînd un car cu fîn.
—   Halaripu ! Ciuşmangea !!! Striga finu cît pucea Rumanico! Loc! Fă loc!
Ca acu 'ţ ia caru foc!
„D’a baba oarba.“
up' amniaz la călduţ soare Toţ' porniesc să iasă
        Nişî pişior Dă fi şi or Ori dă fată D'a bărbată Nu rămîne-acasă,
Că-Î baş zî dă sărbătoare.
Maistor »Broancă« ş a lui şioare Tot mîndreţurî slucie Zîc cu lauta
        o ■> —  ... i.
        91 ou uauta.
        Şî cun biet Clăniret D’asumuţă — iucie Jucătoarîele pişioare!
»Broancă« — dzîşîe ca şî Nica. Fişiorii cu secie
        Săr dă sbor »Pă pişîor«
        Logojana Ş’ argiieana
 37
Pă biecieîe — fecîe
Le suc, — dă le sboară chica!
L’o vrăjit pă Ştefanigă Măria lu popa
         Ea să faşîe Că nu-î plaşîe,
         El topit Dă iubit Joacă »ţupa-hopa«
Bas ca ursu cu verigă!
După jîoc vrea fata popii Joc »D’a baba oarbă!«
         Toţ’ primesc Să ’nvoîesc Ast’ alungă Vremea lungă.
Fanigă s’o soarbă Pă Măria vrea, cu ochii!
                       *
                *                            * Haida Lena D’a grăgina D ’api- D’ api-Lan-ţa Trimecie la Dan-ţa Ron-ciş Pon-ciş Pîn la casa lu Civic Civi-roc Civi-poc Civi-ca-la Berbe-ca-la Spic ! Pasăre ’n cîmp !
                       *
                *          Sî*
                    38
—   »Spic pasăre ’n cîmp!« Fănigă!
—   Ăsta ’ţ fu norocu!
         —  Ia marama
         —  Şî ia sama
         —- P’a d’o prinz
         —  S’o cuprinz
—   Şeii tu cum-i jîocu!
—   Să nu fii dă mămăligă.
Taîca-popa să dăsfată Privind jucătorii:
         —  Cum să jioc
         —  Dă cu foc,
         —  Şie dă chihot
         —  Şîe dă hohot
—   Draşî mai îs fişiorii!
Ş’ întră iei şî a lui fată!
»Mîereuţî! — Dă şiin’ ce-apropii?« Audje »orbu« ’n taină:
         »Păzea — nu — nu!
         Dar îel nu vru Cum zgodji Nîimeri Baş a popii haină »Îî-a popii! îi-a popii!!
Dar’ Fănigă-abia apucă
—   A popii?!! Să fie?!!
         —  Mis topit
         —  Dă iubit
         —  Şîe-î în mînă
         —  Nu-î minşiună
—   Mor dă bucurie!
Pringe popa — şî mi’l ţucă!!
                                                                    39
J
                                        Oalu In Do an că. i.
^aşî Doancă, paure bun dă suflet , _&La vorbă greu, ca şî la umblet Avea: pădurie, vie holge,
                                                 Gazdă — colo! Nu ori-şie godje! . D’avea ş’un cal,
                                                             Gloabă dă val!
       Cu chişi şî coaşce răsărice Cal dă eătane pasă-mi-ce Pă vriemea lui fi fost-o »Mişca« Cînd nu şcia şie-i codorişca Şî ’n cîrcă dunji
                                                                                                                                       "\T ? o -%t r\ o noi-r» o 1 Ti i > î i f avua pi ua j.u.xaja;
                                                 Da lu başi Doancă nu-î fu d’aia Dă şîe-î dîn şîerî ruptă bătaia? Cînd nu vrea »Mişca« să mai tragă Nul îmbia cu »dragă — dragă ! Dăî! Arge 1! Poc! în dobitoc!
      »Tăi d'a-poî, c'aşa să şî cagîe N’am dat io bani prîntu păragie!« Să sococea başi Doancă 'n siñe :
 40
 »Şî dă n'am lucru fac io bine Ori cui o vrea Cu gloaba mea!«
 Şî dat-o gloaba la tot-natu.
 Nu mai găta dusu, căratu Biet' Mişca. L’o ’ndrăjit năcazu.
 A chin îş legăna grumazu!
         Dîn cal frumos!
         Piele şî os!
 Az cară la veşîin bucacie Míñe ce miri-şie duşie ’n spacie Şî iac-aşa dîn greu în griele Xîum să nu vîez osu prîn piele?!
         Ba-î dă mirat Cîce-o răbdat.
                                                                 II.
 Odată, gazda şî nu altul,
 Pă bietu cal mi l-o 'nhămat-ul Dă la păduri, la-un lemn cît viacu Dă lung; ca să 1 tragă săracii Cal păcimaş
         Pîn â    nrfi q î
         ^           -v ♦
 în drum, pă cuscru 1 íntílñesce *
 —  Mă iei pă lemn ?! — Cum nu ?!
                             Pofceşce!
 Mal mersă-un pic: — iac’ o săceană! Hai sus cu ia! Pă-urmă-o cătană Osteñita Mai învită.
 Şî cînd bas biñe-acas s’ajungă:
                                            »Ba dracu! ? - Bat harîngu ’n dungă!!!
                                                                 41
                                                         & BULIOîbcă ^
Îî foc!!! îi foc!!! O — vai-do-mine! La foc, mîrţoagă, că nu-î bine!
         Şî cum işîe,
         Dă şî sbişie.
Toi dă porneală cînd fu gata Hop! Nana Vieta, groas’a lată:
—   Dîn drum: să stăi dragă veşiifie Şî făţ pomană şî cu mine!
         —  Cum nu Nană?!
         Fac pomană!
                                              Da cînd fu sus şî Nana, — eacă: Sughice calu! Stă, s’apleacă Suspin, nevoie, cagîe, moare Zmîenind săracu dîn pişîoare Ş’ aşa ’nhămat.
         Ni s-o gătat!
                   *
              *          *
D' atunşî auzîm zicala — uşoară Cînd baş ne ’mbie bună-oară La jîoc c’o proastă ori vr’o poancă. »Doar nu mis io calu lu Doancă !« Zîeătoare Vorbitoare!
 42
  i
Unui „ghigărl“ rumîn întors la pere.
jj|oşu-to trăjea cu sapa, JP&>>Rumîn verge ca stejaru!«
Bea iei vinu, dar şî apa După cum dăgea amaru.
           Tot lucrînd Şî adunînd,
           Om dă rînd Dar bun la gînd!
           Fi-so, — tat'-to, — dat la şcoală învăţat mav Dă domnie Molipsitu-so a o boală Numită »rene^ăţie«
                   Să suşia,
                   Să milojia.
                   Să vingea,
                   Să lăpăda!
           Ş'o făcut căşii un nume Bani ş?o strîns dă chieltuială, Şî dă titluri mai ca lume Duşea dor flămînd dă »hală«. Vr’un magnat Aristocrat
                   O  visat S'ajungă-odat!
43
Dar cum prinz la lapce-o mîţă, Mi’l prinsără domnitorii,
Şî scăldat bietu ’n tărîţă.
U mâncară rîmătorii.
         L’or trîncit,
         L’or neşîinstit,
         Dă-o ugit Mînjît pă flit.
Şî tu calşi aristocracic Nu mai şeii nişi rumîneşce,
Ce-aî întors dîn şcoli sălbacic Prost rumîn, şî mut ca-un peşce Ghigărlos Cu ţol frumos Pînă ;n os Tot cicălos!
Jîdovii ţ-or fost ortaşiî Ş’alce spurcăşîuni dă naţii,
Iar rumînii ? leie-î draşii,
Nu ’ş. fac val cu iei magnaţii.« Sapa lor Nu trai uşor!
         1} a Cil mor ? îi vina lor!
Az ce ntorşî la pere, dragă?
Şie nu mînşi tărîţă, frace ? !
Nu vez tu, nişi prîn uîagă,
Că ce seim noi dă dăparce ?! Dăzmîerdat Şî îngîmfat,
         Străinat Şî înturnat!
                                                                      ' 44
Mai bine aî trajie cu sapa, Verge! Şeii - nu ca mararu! Cînd n’ai vin; bună ’i şî apa Ia s’o bei că ’ţi treşîe-amaru! Tot lucrînd Şî rămînînd Om dă rînd,
                                                         Dar bun dă gînd !
 45
Pămîntu.
 oamna vrea să îş’ coboare Dîntr’ un măr, — cracă cu floare Şî ca s’o ajungă lesne ^Să tot înălţa dîn glesne.
 Cum ieram baş la ’ndemînă Taman c’o lopată ’n mînă M’o şieru, cu coada lungă,
 Craca ca să ş’o ajungă.
 Po dădui, c’altfel săraca Cum ier a s’ ajungă craca?!
 Dar lopata pămîntoasă I’o mînjît mîna frumoasă,
 Apoi ţîn’ce-o fost mai gata,
 Să in arunşie n cap lopata. Pămîntu după mănuşă Par’ că o strînjea dă guşă
 I să strînsă fruncea creaţă.
 Să cutrămură dă greaţă Şî ii ocări şî în sudalme Im şî şcearsă doauă palme !
»Mă, zîc io: Nu i lumea şoadă Cînd o astfel dă năroadă Dă păinînt să greţeleşce!
Să nu zîşî »Doamne fereşce!« Doamnă ! Dă n’ar fi pămîntu Cum ţ’ ar măi ajuta Sfîntu Să ce zburz în bogăţie, Lenoasă şî grăsulie.
Nu ce spurcă iei cu-o pată,
Dar tu — o să ’1 spurşi odată
Erumoasă-i Veta, mamă, mamă! ^,:-&Eu da ma nsor, a buna-sama N’o să iau nişi odată Dîn s’at vr’o altă fată !
))
La jioc d’o joc şî alţ fişîori Bătaie fac adese-ori!
      Să sufăr chiar prîntu ea Şî bătaia ha mai grea!
Numa cu una nu mă ’mpac:
Nu şciu dacă şi io i plac?! Dac'o întrăb să suşie Ca o mută şî să duşîe!
Vr’un semn măcar dacă î-ar da, Ori cît dă mic, n'ar dzîşîe ba Drăgostosu Găvrilă Fişior vrednic dă milă.
Trecînd călare într’ o zî Pă la izvor un rîs auzî
      Un rîs glumeţ dă fecie Să 'n toarsă, ca dă secie.
 48
—   Care m'aţi da vr'un strop să beau ? Fecîele tecîe ’1 îmbiau.
      Dar Veta-i la fîntînă Şî ia cu cartu 'n mînă !
—   Să ’m dai tu Veto ap' un pic Dă spus ş’aşa nu ’m spuni nimic,
      —   Cum o să ’ţi dau io apă Acolo sus pă iapă ?
Şî cînd fu jios Găvrir auzi O vorbă : care ’1 ferişi:
»Na cartu şî — pleznesce !! !«
Baş semnu că ’1 iubeşce!!!
49
 4
ÎNTOCMIRI,
\
        Luna.
olo'n fundul grădiniţei Stan săruturi vrea sé puie Pe guriţa Smărăndiţei.
        Luna suie!
Fata a silă se ’nvoieşte O guriţă, numai una !
Stan ia-o sută voiniceşte.
        Rîde luna!
Stan la vorbe dulci înşiră, Smărăndiţa i-le crede, Noaptea-ascultă şi se miră. Luna yi vede!
Dar s’apropie dimineaţa, Noaptea nu ţine întrlma.
Se acreşte şi dulceaţa !
        Plînge luna !
Fata-o ia furiş spre casă.
»Ne întîlnim şi mîne! Spune! »Ne 'ntîlnim dragă mireasă. Luna-apune!
 53
   Liricul modern.
                                                   (După natură.)
                                         e »Eminescu« îl închide ^Şi prin păr mâna şi-o trece, Ia din cui lira, şi rece — Inţelegendu-1 — se decide A’] întrece.
 Cu suflet blăjin se aşează Misterios strînge din gene, Cadenţat, alene’alene O dedicaţie înjghebează:
                                                                                          »La sprîncene . . . «
                                   !!!!!!
                             Un şir de ani, copilă crudă, Cu sprîncenele'ţi de muză Săruturi falşe ca de Iudă îmi puneai furii be buză. Ah, ventuza!
Acp infidelo, te minună,
De sprîncenele'ţi nu-mi pasă, Te refugiază ca o nebună! Muză nouă am în casă.
         Tu mă lasă!
O reciteşte poesia,
De triumf se ameţeşte Şi a doua <Ji citeşte Ce ;n lume dă tipografia.
         O  găseşte!
La berărie un confrate îl primeşte cu: »Am cetit. Parol ,d’honeur te felicit.«
                                             Şi amical pe spate ’1 bate Necontenit.
Poetul nostru 'n mănuşi albe Trece-'şi mînile prin plete, Măgulit (pce : »Ţi-© sete?!
                                            Să viie 'ndată două halbe, Mă băete!«
55
 —---------_ , ___ _ _ ------------------------------------fe
 Cí
      Progresiva !
 (Cu mica observaţie »Ei-aşi!)
 plesnind din bici, »hihii căluţi!« Trosc-pleosc, trosc-pleosc!« cu cai
                               bătuţi
 în greu rădvan albit de praf,
 Cu testament, cu frici de jaf,
 Cu blăni de vulpi, cu butoiaş,
 Cu fripturici, unt, ouă,,caş, în sunete de clopoţei,
 Şi câte multe-alte vrei,
 Cu roata ruptă, vr'un cal şchiop, De-afurisenii un potop,
 Cu chitt^cu vai, hai-hai, hai-hai! în vremi bătrâne ajungeai Când se "ntîmpla vr'un drum să păţi Din »Aiceni« la »Apropiaţi.«
         A<ji sbori cu foc în ori ce loc,
         La tăcănit De fer călit, Accelerat Ne 'mpiedecat Prin văi şi munţi, Tuneli şi punţi
56
        Şi uşurel,
        Cu-un pacheţel Din Focşănei La Pirenei Neobosit Te vecji sosit!
în viitor — vei fulgera Din Bărăgan în Săhara Şi negreşit vei da ocol Pămentului prin pol la pol Şi unde pui că momentan Vei şti s? ajungi în Hindustan. Subit descinzi pă-urmă 'n Vezuv, Trăsnind urci Atlasul pleşuv Şi ori-unde-o fi, ai se soseşti Mai repede de cum gîndeşti;
Prin fund de mări cu descensori, Iar cu baloane peste nori,
La urma-urmei şi ?n planeţi Ajunge-vor oamenii-isteţi! !!
57
                                   Poeţilor profunzi . . .
şa ’i de scurtă viaţa, ve(Ji, ^sfîiŞi neînţeles-! scopul
                                                            De nu ştii la ce se mai cre(Ji Că-i Domnul sus, jos opul ...
Aşa i de ’nchisă stridia, măi,
Şi silnică 1 vederea . . .«
                                                          »De ce-o mînînci? îmi <Jici: Apăi Ştiu eu care mi-e vrerea ? !«
                             *
                      *             *
     Aşa 'i de-adenc câte-un poet, Se 1 simţi înse te-obligă, Eteric crecji al seu sonet; Când colo 1: mămăligă !
GLOSAR.
/
I
                                    A.
a b ă r : vorbă germană : a b e r conj. dară ; folosită pentru a earacterisâ pe German, albele: s. pl. dela albea: suliman.
                         B.
barem: adv. şi conj., măcar, cel puţin, bărbat: adj., harnic, bas: adv., tocmai, chiar.
b a şî: baci,* bade ; alocurea : nanu, nene, nea, titlu ce se dă la bărbaţi maturi, ori fratelui mai mare.
batăr şi bătar: adj. şi conj., măcar, cel puţin, becegire; v. refl., betegire, a se înbolnăvi. brîneţ: s., cingătoare (brâu), face parte din costumul femeilor.
caietcă: s., colivie, cuşcă, căprar: s., caporal, rang militar, c a r t u : doniţă, şuştar, vas mic de lemn pentru apă şi lapte, că sun are: v., a se gândi, a-i trece prin minte?
     a i se năzări, chichire: v., a se chiti, a se găti, a face toaletă cu îngrijire.
                               61
                               mwlîqîec/i ^
chiţ or an: s., cloţarh cîurcan : s., curcan.
Cimiş: n. p., rîul Timiş, clăbăţ: s., căciulă din pieie de oaie* clisă: s., slănină, codoane: augm. dela coadă, con şî: s., conci, coafura tradiţională a fetelor din Lugoj, comegianţ: comediant.
cri ţar: s., monetă eşită din us, cruceriu, face
      2 bani.
                                                                         D.
d’aficea: adv., d’afitea, gratuit; uneori: zadarnic.
dolaf: s., dulap, scrin, saltar, după, corect: du pă = de pe.
                                                                         F.
farbă: s., culoare, suliman. flit: s., cioc, bot, în sens tr. : gură, faţă. fund o ane: s., fund, partea din capet al unui intravilan îngrădit.
                                                                         G.
gazdă: s., econom.
g h i g ă r 1: s., germ.: Gigerl, poreclă pentru bărbaţi escentrici în ale modei.
Gică: n. p., prescurtare pentru George. giochî: s., diochi, deochiare. girept: adj., drept, givan: s., sfat, convorbire, givănire: v., a sta de vorbă, greţelire: v. refl., afse face greaţă, godje: în comp.: »orx-ce godje« = ori şi cine. gost: s., oaspe.
 62
gfanşîa: vorbă ţigănească, înseamnă ţîgân îri vârstă, contrast dela »dada« = bătrân şi »purdeîu« = copil, grofiţă: s., contesă.
groşîţă: s., monetă eşită din circulaţie, face 4 bani.
                                                                      H.
»haîda Lena etc.«: <Jicală copilărească pentru a stabili cine are se, înceapă jocul, hală: om nesăţios la mâncare, hăl, ha: pron. dem., cel, cea. halaripu: vorbă ţigănească. Datul de-a roata peste cap. hăt: conj., ungureşte: dară. harîngu: s., clopot.
îagăr:s. pădurar, brigadir silvic, înpupit: adj., cu muguri, în sens tr.: haină cusută cu flori (pui),
i ş i e: <Jice.
i’ uîcice: ean uită-te, ean cată.
                                                                       J.
joavină: s., jivină.
                                                                      M.
mai stor: s., măestru, artist, maramă: s., cârpă, şal. mider: s., corset, mîereuţ: adv., încetinel.
 63
mi n ager ie: s., menagerie, esposiţie de animale străine, selbatice şi rare. mîndreţ: s., frumuseţe.
                                                                   N.
nana: s., mătuşă, soră mai mare, titlu dat la femei mai în vrestă. na tu: în comp.: »tot natu« = tot omul, ori-ce om, fie-care om.
Nica: n. p., lăutar vestit în Lugoj.
                                                                  o.
obşicu: s., hopşitu (Abschied), certificatul de dimitere din legăturile armatei, onvîeţ: s., honved, militar din armata teritorială ungară, oprîeg: crătinţă scurtă cu ciucuri lungi, poartă femeile din Bănat.
                                                                   p.
păpricaş: s., mâncare zămoasă de carne, gătită cu ardeiu roşu. partă: s., legătoare, mai ales de mărgele, ce poartă fetele din Bănat pe frunte, p aur e : s., ţeran. păuriţă: s., ţerancă. pr au : s., praf.
petroane: s., bucată mare de peatră.
’piîi: prescurtare din »copiii«, pilăriţă: s., precupeaţă, ponc, poancă: adj., chior, chioară, pomină: s., amintire, pup: s., mugure, boboc.
 64
                                                                                                 R.
r î g e r e : v. refl.: a rîde.
                                                             s.
schipire: v., scuipi.
Sebeş: n. p., oraşul Caransebeş.
sucnă: s., fustă.
Şvoarţ: n. p., magazin de modă în Lugoj.
                                                            T.
tăbăcar: s., turecar, o specie de argăsitori, cari fac tureci (gamaşi) pentru ţerani din piele de oaie, cum se poartă în Bănat.
taman: adv., tocmai.
toacă: în Bănat se mai susţine obiceiul, care s’a sistat în Ardeal pe timpul principilor calvini (ve(Ji Dr. A. Bunea: Vechile episcopii), de a scoate la fie-care casă ţărănească şi burgheză mai de seamă în postul Paştilor toaca şi a o bate în decursul întregului post. Toaca se acaţă de obiceiu în curtesau grădină de un pom (mai ales frăgar) şi băeţii se urcă în pom si ba toaca de dimineaţa pănă seara. Autoritătile publice au făcut încercarea de a suprima acest obiceiu, dar s'au opus chiar prelaţii! nostrb sub cuvent, că acest obiceiu face parte din eserciţiile religioase.
trîcnire: v., a tresări, a se speria, a da înderet.
                                                            T.
                                                              9
ţol: s., haină, înbrăcămmte, costum.
ţucare: v., a seruta.
65
 5
Ţucă ’1 moşu şi Ţuşie-1 moşu: Serii te ’1 moşii; vorbă usitată de betrâni, când re-salută copiii. »Ţ. m.« a fost porecla unui cerşitor betrân cu barbă albă lungă, figură tipică pe stradele Lugojului, ţuşci: esclamaţie când cade sau fuge cineva pe neaşteptate.
                                                                  u.
udj ir e: vecji ugire.
ugire: v., a remâne.
uiagă: v., sticlă, în sens tr. ochelari.
ui ci ce: uită-te, cată.
                                                                  v.
vrăbece: s., vrabie.
                                                                  z.
zăbunit: adj., zăpăcit, distras, zănat: s., profesiune, ocupaţiune. zgodjire: v. a nimeri, a inventă, zmăoane: s., zmeoaică. z uit are: v. refl., a uită.
  •06
                                                            Cuprinsul.
Victor Vlad Delamarina  pag. 
                        5    
    (Schiţă biografică)      
Bănătenesci.....        9    
Scrisoarea Bincii . . . 11   
Al mai tare om din lume 14   
Mă Cimişe.....          17   
Coada vulpii ....       19   
»Ţucă '1 moşu« ....     21   
Toa,ca la Logoj ....    24   
Singura păcat ....      26   
Poesie şî Proză . . .   28   
N’am ghişiito ....      30   
Lu Ana lu Gica . . .    31   
Noi nis acasă ....      33   
 Păpricaşu naşului >D’a baba oarba<^ . . Calu lu Doancă . . Unui »ghigărl« rumîn întors la pere . .
 Pămîntu...............
 Baş semnu ....
 întocmiri.............
 Luna..................
 Liricul modern . . Progresiva .... Poeţilor profunzi . .
 Glosar................
    pag.
    35
    37
    40
    43
    46
    48
    51
    53
    54 56
    58
    59
4214
                       EDIŢIUNILE DESP. LUGOJ,
       al Asociaţiunei pentru literatura rom. şi cultura poporului român.
                                         i.
             Victor Vlad Delamarina.
          POESII
       Bănăţenesc!. — întocmiri.
        Adunate şi arangeate din însărcinarea DespârţSmen-........tutui Lugoj al Asociaţiunei de                    =
                                  Dr. Va/eriu Branisce.
                   H?x@fu.l 30 bani.
                   >
                         LUGOJ 1902.
 II