PREFAŢĂ Studiul de faţă este resultatul călătoriei ce am întreprins în judeţul Vîlcea în vara anilor 1906 şi 1908. Se cădea ca un judeţ atît de bogat în amintiri istorice şi în posiţiuni pitoreşti să-şi aibă monografia limbci sale şi datoria aceasta m'a făcut să-1 prefer dela început celorlalte. Hotărîrea mea nu a întîrziat să mă bucure, cînd am văzut că pe lîngă un bogat material lexical am putut culege interesante particularităţi fonetice care alături de cele observate în alte părţi vor contribui la luminarea unor puncte din studiul limbei noastre. La prima vedere nu se înfăţişează nimic nou, deosebit, în graiul din Vîlcea, mai ales după ce ai cunoscut vorbirea din cîteva judeţe caracteristice în privinţa aceasta. Rămîi cu impresia limbei comune, curente, nuanţată pe ici pe colo de pronunţarea particulară a vocalei Cu cît străbaţi distanţe mai mari însă, cu cît te depărtezi de centrele mai frecuentate, prinzi fără greutate note accentuat deosebite, care te apropie cînd de judeţul vecin la apus cînd de cel de răsărit, cînd, în sfirşit, de Dolj. Mai cu samă soarta consonantelor în anumite condiţiuni şi infiltrarea elementului ardelenesc întipăresc graiului vîl-cean caractere care-1 scot din linia comună. Ori cine eşte familiarisat cu graiul ţărănesc recunoaşte în textele ce dau o icoană vie a sufletului şi traiului sătenilor noştri. Am căutat, pe cît a fost cu putinţă, să grupez materialul cules după asemănările ce am constatat între comune. Astfel, primele texte sînt din partea muntoasă a judeţului, dela stine, după acestea urmează treptat cele adunate scoborînd spre miazăzi. Turnu Severin - Septemvre, 1908 GRAIUL DIN VÎLCEA Locuitori i.—Din vina celor care au exploatat dragostea pentru popor nu s'a ajuns încă la o cunoaştere adevărată a lui, după cum s'a compromis mai totdeauna mişcarea de îndreptare a vieţei ţăranului. Improvisata admiraţiune a ţot ce vine dela ţară i-a scutit — în credinţa lor — şi pe unii oameni politici şi pe unii scriitori să cunoască pe sătean în realitatea vieţei lui, pentru ca astfel pornind dela ceva positiv unii să poată pune basele unor îmbunătăţiri serioase, iar alţii să nu mai laude ceea-ce poporul nu are, ori să exagereze ceea-ce el posedă. Nu se văd serviciile pe care pretind că le aduc Iiteraturei noastre scriitorii extasiaţi în faţa a tot ce vine din popor, fără să se coboare, să aleagă, dela el ce are mai bun şi fără să ştie cum să întrebuinţeze materialul adunat. Moda „poporanismului" a făcut să se creadă cunoscători şi îndreptători ai vieţei ţăranului cei care fac sgomot de vorbe, şi dacă cineva se pricepe să aştearnă şi pe hîrtie cîte ceva ce pare popular, iată şi „curentul popular în literatură", iată „direcţia nouă". In felul acesta n'am putut fi niciodată admirator al poporului. In schimb/ cu multă dorinţă şi hotărîre de a cunoaşte pe ţăran, de a-1 vedea cum traeste şi a-1 asculta cum vorbeşte, am cercetat'în vara anului 1905 judeţul Mehedinţi, iar în 1906 şi 1908 judeţul Vîlcea. Cu prilejul celei din urmă călătorii am stat de vorbă cu foarte mulţi ţărani bătrîni şi am rămas cu aceeaş impresie, ca şi în Mehedinţi1), că au o minte ageră şi unii o memorie uimitoare. Bătrîni, între 70 şi 80 de ani, mi-au spus cîntece de haiducie — de hoţie, după vorba lor — cu foarte multe J) Vezi Note din Mehedinţi, în revista Vieafa Nouă, II, 77. — 22 — — 23 - fost venind Turci de multe orî păn'aicî la graniţă, făcea răutăţ, oameni fugea 'n păduri. Apăî a fost în linişte lumea păn la 48, cîn s'a răvoltat Unguri în Austriîa şî la urmă a vent Muscali ajutof Neamţului, trecîn pe-aicî, şî î-a bătut Unguri pă Muscali după v'o trei luni la Sibiî, î-a răzbit pă Muscali şî i-a gonit păn aici păn a trecut graniţa. După plecarea Muscalilor de-aicea, pă la Marte a venit Turci, care păza graniţa Rumînii despre Austriîa. Turci păn atuncea ărea contră cu Unguri, de-atuncî a făcut o legătură. După asta, pi la 1 luliîe 49, ne-am pomenit cu Unguri di pîn graniţă, viind gonit dă Muscali dila deal la vale, care î-a primit Turci aicea, şî la urmă a venit Muscali după Unguri, lundu-le armile cu sforţa. A tras patru palme general Lideris lu căîmăcamu,' "care ţînea locu dă paşă, finca nu vrea să dea armile. A dat ordin la Cazaci de-a loat armile cu sforţa, le-a 'ncărcat în căruţăle lor, s'a dus înt'o noapte ìa Sîbiî. După aia Unguri a fugit la cetatea Gomornu, capi ăi mari, unde ş'acolo s'a dus Muscalii şî î-a bătut. Cîînenî — Dincă Popescu-Vilău, 74. XI Frunzuliţă dă mărar, S'a îescat şapte tîlharî, Pradă ţara de cinci ani, De cinci ani şi jumătate, Gîurgîuleţu-a treilea parte. Jăluesc cadmile Ca tăiiat agalile Şî le-a loat ăznaiile. Dacă-î văzuf şî-i văzui To pă nume să ţî-î spui: Unu e Radu Groşanu Şî cu Patru Fetoşanu, Cu Niţă din Racoviţă. Frunzuliţă dă lipan, Măi e unu şî Coman, Nepoţălu Radului, Ficîoraşu Marcului, Puişoru şarpelui. Frunzuliţă ş'o lalea, N'avea Vodă ce lucra, Cu Belu să 'mpreuna Ş'o scrisoare că făcea, La Radu o trimetea: „Căpitane Radule, Lasă-te de haiduciie, Lasă-te de caliciîe, Şî vin sa-ţ Bau boieri ie". Radu din gură-m grăia: „Az mî-o dai, mîîne mî-o iei, Poîmîîne mă laş să piei. Decît în pat cu papuci, Măi bine 'n crîng cu opinci, Că decît un boier mare Şî'n pungă fără parale, Măi bine 'nt'un fund dă vale Şî să huruî la pistoale. Vale, vale, buştcnoasă Şî la vîrf eşti cam crengoasă, La matcă cam izvoroasă, Care tu eş gazda noastă. XII Frunzuliţă dă lipan, N'aţ auzît dî-un Jiîan, Di-un Jiîan şî dî-un Oltian Şî dî-un oţ dă căpitan, Care umblă pin păduri Cu şaîsprăzăce panduri, Cu ghebe şî cu poturi Numa găitane 'n cusături, Umblă pin păduri turbat Rănind oameni la ficat, Şî nici unde nu gîndeştî Cu iei în drum te 'ntilneştî? Lumea dac' aşa vedea, Da jalbă la Caragea, Domniîa, cît măi curînd, Poteră la iei mînînd. Da Jiîanu 'nţălegînd Tomna la Olt răzîmînd Şî din gur' aşa grăind: i t — 24 — 25 — „Măî, podar, frate podaf, Trage podişca dă car, Că nu-z va "fi în zădar. Trage podu măi dî-a-drept, Că-ţ arunc un glonţ în piept' Podafu să zăbăvîa, Să făcea că să gîndea, Poteri voind să-1 dea. Da Jiîanu 'nţălegînd Şî zăbava lui văzînd, Iei în sine-aşa zîcînd: „Decît să mă căciulesc, Să mă plec, să mă smeresc, La toţ să mă căciulesc, La ce, naiba, haiducesc? Murgu-m îestă cam nărod Cîn de coamă mîna 'nod, Trec Oltu ca şî cu pod'-. Dacă Jiîanu-m trecea An judeţ la Slatina Iei din gur' aşa-m zîcea: „Haîdeţ, murguleţ, haîdeţ. Nu-z măi face păru creţ, La gazdă vom răsufla, Vom sufla, vom răsufla Şî hodina vom afla. Gazda-m iestă 'n Valea-ra-Şî mî-o bate potera, Şî mî-o bate de trei zîle, Ca să mă spuîe pă mine. Ţin'te, gazdă, nu mă da, Nu mă da, nu mă prăcTa. Că-ţ cumpăr dî-o maloteà Roşiîe ca vişina, Cu florile cît palma, De s'or mira toţ dă ia". Cîn Jiîanu-aşa-m grăiîa, Potera mi-l ocofîa> Mîînile 'n îel că 'nfigia, Şî-1 ducîa la Caragea. Pravila mi-1 judeca, Cu lanţuri îl încărca. Jiîanu 'n drept de palat A stat în loc ş'a cîntat: „Tot avutu mî-e'n bordei, Am pă vatră un cotei. Şî cenuşă 'nt'un ulei. l)a nici aia nu-î a mea, Ca tors soacră-mea pă ea, Cin îi trebue să ia ^. Să puie şî să se lea. M'am milcuit, m'am rugat, Să-m dea boi măcar un ceas Să fac şî io s'ar dî-un pas. Da milă n'a măi rămas, Că 'n samă nu m'a băgat. Aşa mă 'ntorseî şî îeu Şî-m zîsăî în gîndu mîeu: Da-o bunu Dumnezău, De-o umbla şî plugu mîeu. Săbioara să-m fac plug, Pistoalile să-m înjug, Flinta, etăganu lung, Strămurare să-m împung, Să-m pui la o parte fes Şî la colnice să-m ies, Să-m pui să-m brăzdez ales, Undî-o fi crîngu măi des; Să-m trag brazda dracului Din măi susu dealului Pană 'n capu satului Drept uşa bogatului". Aşa Jiîanu-a cîntat La Vodă 'n drept de Pravila mi-1 judeca, Cu lanţuri mi-1 încărca palat, La ognă că-1 trimetea. XIII Cîinenî—Acelaş. A fost un înpărat odată ş'a diclărat răzbel cu Ilîana Costinţîana, o zînă d'alea, ş'a dat ordin să să dia dila toată casa om de răzbel, călare pă cal. Aşa, la o casă a fost o sumă de fete, băiet neavînd. Aşa, una din fete s'a diclărat că îa merge la răzbel, îmbrăcată bărbăteşte, — 26 — — 27 — care ş'a şî loat un cal 'şa 'ncălicat ş'a plecat la 'npăratu să să ducă la răzbel. Şi după îa s'a loat o căţăluşă dî-acas, care căţăluşă erea nesdravănă, putea să să 'nţăleagă cu stăpînă-so la cazuri. Aşa, mergîn pint'o pădure, vede un copaci arzîn cu foc, cu vîlvătaîe de foc. Din foc aude un glas zicîn: „săî, voinice, stinge focu şî mă scapă, c'o să fiie ferice de line". Aşa dînsu-a sărit ş'a stins focu, de une-a ieşit di-acolo ca un chip de om. Ice : „băiete, finca mî-aî făcut binele ăsta, să mergi cu mine la tată-mio; lasă calu", zîce, şî figura aia s'a făcut cal. „încalică pă mine şî tî-oi duce înt'un minut". Iei s'a pus călare, lund şî căţăluşa'n braţă. S'a pomenit la tata Necuratului. Cîn acolo, sarà dintîî î-a dat o n hodaîe să hodinească. Dară iei căţăluşă n'a lăsat-o dj lingă ! ! iei, şî 'n hodaîe ş'or unde îerea Iei. Căţăluşă pă noapte î-a zîs: „drăcoaica mare te bănuieşte că ieşti fomeîe, nu ieşti om. Mîîne o să te poarte pin prăvăliile lor, să te probrjze, dacă ieşti fomgie or om, să vază pă ce pui mîna, pă lucruri bărbăteşti or fomeîeşti—să pui mîna pă săbii, pistoale, puşti". Ş'aşa a făcut. Diavolul ăl mare întreabă că ce vrea să-J dea pentru facerea dă bine c'a scăpat pă fiî-so din foc. Iei, învăţat to de căţa, a cerut să-î dea un cal din grajdî. I)ucînu-1 în grajdî, I-a arătat toţ cai. Căţaua î-a zîs că cîn i-o face cu picîoru-asa, calu ăla să-1 îa iei. A fos toţ cai frumos, da unu 'n fundu grajdîuluî erea slab de nu să putea scula de jos. Atunci căţaua a făcut cu pi-cîoru ca să Ia calù-acela — a fost îar năzdrăvan. Diavoli nu î-a părut bine, a zîs că-î prea slab. iei a zîs că numa ala-1 cere, care 1-a loat. L-a scos afar. î-a pus şaua şi frîu şî 1-a gătit de plecare. Căţaua-1 învăţasă noaptea pe stăpînă-so iară că cin o vrea să 'ncalice, să nu să puie iute pe şa, să măi stea c'un picior în scară gata de 'ncălicat, să măi tăinuîască. Calu îerea 'nvăţat de diavolu al mare ca să-1 arunce în slava cerului şî să-1 primiască 'n copite, iei cîn a 'ncălicat, fără veste aşa a dat cu călcîîele 'n burta caluluî dî-a gîndit c'a trecut pin burta calului. Cîn să-ş îa zîua bună de plecare, ghîevolîţa a bătrînă zîce: — Să-ţ pleznîască căţaua care te-a 'nvăţat, şî, d'eî hi şî fomeîe, să fii voinic, să te numeşti Suliman-Voinic. Ş'a plecat. Ducînu-să la 'npăratu, trecîn pint'o pădure gă- săştî-o vîrstă dă păr dă cal, de ciur. intreabă pă cal: „să-1 iau" ? Astă ice: „de 1-ăî loa, t'eî căi, de nu 1-ăi loa, t'eî biinui". Plecară 'năinte. Găsăşte iară un mănunchi dă coamă dă porc, iară de aur. întreabă pă cal, ice: „să-1 iau" ? Asta ice: „de 1-ăi loa, t'eî căi,^de nu 1-ăî loa, t'eî bănui". Se duc la 'npăratu. înpăratu, cîn vede păru de cal, că iei le pusăsă la căciulă, văzîndu-1 înpăratu cu elea ice: „să te duci, să-mi aduci cai dila care e păru, că sîn cai sălbatici ai Ileni Costinţeni înpărăteasa". Iei s'a dus şî spune caluluî în grajdî. Calu-i spune: ş'asta-o facem ; îa noo piei de bivol şî trei vedre de catran, cu smoală, cu răşînă, te pune călare pă mine şî haide". Dac'a ajuns acolo, noaptea a ajuns: „să facem o groapă de trei stînjenî de adîncă şî să ne băgăm amîndoî în groapă. Acolo să 'ncălzeştî smoala şî răşina şî să pui pieile astea pă mine una cîte una lipit de mine". îcl a nechîe-zat odată, a scos capudin groapă. Cîn a nechîezat,a auzît cai sălbatici, şî armăsaru cailor sălbatici a 5nceput să să 'ncure să vază cine-a nechiezat. Atunci, ostănind de goană, armăsaru al sălbatic stă 'n direptu lor şî să udă, şî calu 'ntreabă : — Cum iestă udu? — Iestă limpede, zîce. Scoate capu din groapă şî măi nechîază a doilea şî îar aude armăsaru sălbatic şî îar aleargă 'n toate părţile cătînd p'ăl de-a nechezat. Şî iar de ostenială Iar s'a udat. Şî 'ntreabă calu cum iestă udu pe stăpînu-so. — Acuma iestă turbure, zîce. vScoate capu şî nechîază al treilea. Şî îar aleargă armăsaru 'n toate părţile, iară stă şî să udă. Şî 'ntreabă iară : — Cum iestă udu? — Zice: „iestă măi numa sînge". — Acuma să ies să mă bat cu îel. Bătînu-să, armăsaru sălbatic rupea din pieile de bivol cu dinţî, îar ăsta rupea din carnea luì cu dinţî, pînă ce 1-a biruit pă armăsaru sălbatic şî, lundu-1 cu dinţî de coamă, 1-a trîntitjos. Atunci a sărit stăpînu-so, i-a aruncat căpăstru şî frîu în cap ăluî sălbatic. -— Acum, zîce calu, îa şaua di pă mine şî pune-o pă îel şî 'ncalică pă îel şî pă mine să mă Iei alături. — 28 — Cîn a plecat, îepile a venit după armăsar, pană ce s'a dus la curtea 'npăratuluî. Pin puterea caluluî, a adus acolo şi pă Ileana Cos-tinţîana. înpăratu-a pretins că s'o îa de nevastă, dar zîce: — Intiî să ne'mbăîăm amîndoî în laptile îepilor. — Da să să 'mbăîeze 'ntiî înpăratu. Atuncea calu î-a spus: „cîn t'eî îmbăia, înpărăteasa o să pretinză să lege armăsaru de cazanu 'n care te 'mbăîez, da să mă legi şî pă mine to de cazan, în partea ailaltă, finca armăsaru sălbatic o să verse foc pă nări în cazan, să te topeşti acolò ; da io o să vărs brumă pă nări ca să să 'ncropîască laptile". Aşa s'a 'mbăîat, şî 'npărăteasa a făcut nuntă pe urmă. Cîînenî.—Acelaş. XIV Plec sarà pană cînd întunecă cu piaşca după păstrăvi. Dipă aia fac foc şî mă culc. Cîn văz cu oîchi pă vale, pană îesă soarele, dau cu piaşca. Piaşca are o tîrsînă lungă, o ţîn pă cot ş'o dau în baltă Îa unda bolovanului. O trag de tîrsînă încet-încet pană vine lîngă mine. Cîn sîn peşti, mişcă 'n sînu plăşchi. Cîn pun mîna_Jri^ fundu sinului şî văz că nu-î nimica iau îar şî dau al doile la altă undă dă bolovan. Acolo iară dacă văz că mişcă îl iau şî-1 bag în traistă. Tot aşa fac pană dă soarele, să face zìo. Atuncî iau piaşca, o bag în traistă şî vin acas Acas mînc di prînz şî iau coasa la spinare şî mă duc la livadie şî cosăsc pană sarà. Sara vin acas, cin şî mă culc. A dooa zî mă duc la polog, îl strîng, îl fac copită, pă urmă mă duc la clădiş, adun toate copiţălile la un loc şî le fac claie. După ăla vin acas. Claia ramine 'n vîrf, în deal. O 'nchiz, fac ţarc pi lîngă îa să n'o mînce vitile. Iarna duc vitile la ţarc, le dau fìnu 'ăla de-1 mîncă acolo lîngă ţarc. Cîînenî.—Costăndin Tâbacu, 56. ^ -XV ', „. ; Noi cîn plecăm din sat cîte şasă-şapte oameni une am aflat că-i ursu 'n pădure, trei ne punem ici, pi-un gruî în ţiitori şi trei bătai-e cu chiótu cătră noi. Dacă-î X — 29 — ursu acolò, vine la noi ; dacă vine la mine, dau io în îel, dacă nu vine la mine, vine la altu şî dă ăla în îel. Dacă-1 lovesc, pică jos, dacă-1 rănesc să măi duce măi în jos; pui cîîni pă îel ş'aud unde bate cîîni. La urmă mă duc şî io încet-încet şî dau în îel ş'acolo -l împuşc. îl belim şî lom pielea, că carnea ramine acolò 'n pădure. Dipă aia băgăm pielea 'n traistă şî plecăm acas. Vin acas, întinz pielea, o las de să usucă; da dacă vine muşteriu, o dau şî verde. Cîînenî—Acelaş. XVI — Codre, codre, frate codre, îa sloboade-ţ poalile Să-m copăr pistoalile. Codru nu le sloboza, Codreanu să mîniîa Şî carabina scotea Şî aşa drumu îi da Şî pin codru huruîa Şî crecile le rupea, De năcăjit ce erea. Iei la boieri să ducea Şî bani că le cerea. Boeri bani nu-i da Şî îi făcea o cafea. — Io n'ara vent să beau cafea, Caută la lădişoară Şî deschide-o punguşoară Cu bani şî cu gălbiorî. Bani iei dacă nu-î da, Codrean mi-să supăra vŞ'aşa din gură grăia: — Aşa m'oî desmîniîa Dacă bani îm~veţ da. Şî Codreanu să mîniîa, O scrisoare că făcea Şî din codru că-m venea. Către strejarî iei spunea: m ■ — Măi, strejarî, frate, strejarî, Ce păzîţ voi aicea? — Pentru Codreanu, să nu viîe. — 30 - ' La boeri îel să ducea Şî din gur' aşa grăia: — Ai primit scrisoarea mea? Desleagă-mî punguliţa, N'am venit să beau cafea. Şî boefu că i-o da Cu gălbiorî că erea. Codreanu aşa-m grăia: Puncte., 'n trăsură cu mine, Să mă aperi de v'un cîîne. Şî din curte-afar işîa. Boîefu să întorcea, După ce îl petrecea Că ră strejarî le spunea : Ăst'a fost Codreanu mîeu Care io l-am petrecut Şî voi grijă n'aţ avut. Cîîneni—Constănclin Vălăşoîu, 75. XVII — Măi, Dăiîene, nu pria bea, Uite poterla colea. — Las să fiîe, că nu-m pasă, Că sîn pistoale pă masă. Şî Dăiîanu nu pria bea, Casa i-să ocolîa Şi din gur'aşa grăiia: — Măi, ado vin să măi beau Că de potere nu-m pasă Că sin pistoale pă masă. Cîn din gur' aşa grăiia, Casa nu i-s'ocolîa Şî pă Dăiîan nu-1 prindea. La haiduci le poruncia Şî pistoale huruîa, Şî Dăiîanu să duela îel în codru îar pleca. Cîînenî—Acelaş. — 31 — m XVIII Haiduci să mîniîa vŞî din gură-aşa grăiîa: — Măi, Coman, frate Coman, Din gură-aşa să grăîeştî, La podari să le vorbeşti: — Măi, podari, frate podari 4 Trageţ podu măi dirept, k Că-ţ arunc un glonţ în piept, Trageţ podu la livan Să mergem la un duşman, Să ne dea şî noo ban!. Podafu aşa trăgea Pă Comanu îl ducea Şî de bani ici întrăba. Boera bani nu-I da Şi Coman să supăra Şî în curte mi-ş intra: \ — Boerule, să-m dai bani Ca să scap dă hăştî duşmani. Boera punga scotea, • La duşmani că le da, Aşa de iei că scăpa. Cîînenî—Acelaş. XIX A fost oameni robit şî Domnu Cuza lî-a dat pă-i mîntu de trăiesc az. Erea oameni clăcaşî şî erea vai de iei. Pămîntu erea al boierilor şî Domnu Cuza a poruncit, a slobozit pămîntu şî toţ tineri trăiesc acuma, au pămîntu lor. O măi fi Domn pă undeva, Dumnezău ştiîe. Cîînenî — Acelaş. j: XX Ţara asta trebue să fiîe mare, că alfeli n'am fi biruit pe Turci; noi am fost robi la Turci. Poa să fiîe mai mult, io ştiu păn la Bucureşti. Sîntem stăpînî noi ţara noastă, ca omu pe grădina lui. Cîînenî—Acelaş. — 32 XXI înainte erea în comună jurat, dipotaţ; avea vătăşeî şî poruncîa la vătăşeî s'aducă pă Kumînu vinovat şî-1 judeca: ce-a făcut, ce-a dires. Dacă-1 găsa cu vină, îl bătea dorobanţi cu gîrbacîu cu treî sflrcurî: îl lăsa 'n pielea goală şî-1 bătea la nulele, citi-o sută-î da pănă-1 dobora jos. Pe urmă poruncîa to dipotatu s'aducă spirt şî-1 mînjîa pă spinare să stea sîngile 'n loc, că sărîa sîn-gile cît colò. Copii ne uîtam cu grămada la om cin îl bătea. Acuma e bine, că nu-1 bate niminea pă om. Cîînenî.—Constandin Tăbacu II, 60. XXII A plecat un înpărat în luine, ca să vază cum îestă. Ş'a poruncit aşa să-1 ducă la un om sărac, care-î măi sărac. L-a dus. Acolò a nimerit o nevastă grea, borţoasă. înpăratu-a poruncit că ce-o face să-i spuie să-1 boteze, capu haiducului, că s'a gîndit aşa că de ărea ăsta rău îm tăiîa capu miîe. Niculaie s'a sculat şî pă haiduc l-a 'n-trăbat: „ei, ce ne facem? Or în săbii ne tăiîem or la luptă că ne lom". Haiduc din gură grăiia că la luptă să să îa. vŞî pă drum îeî pleca în tovărăşîie, să fiîe fraţ, şî măi încolo a vorbit să să ia la luptă să omoare pă băiat că ărea tinăr şî pă băiat nu-1 biruîa. Aşa hăîducu să pleca la Niculaie păn la o fintînă. La fîntînă hăîducu a băut apă. Cîn vrea să bea şî Niculaie, l-a loat să-1 zvîrle'n puţ. A plecat înainte, i-a spus să fiîe supus Niculaie haiducului păn'a mers la 'npăratu. Acolò î-a poruncit să aducă apă dila altu puţ. Acolò erea un balaur, mare balaur, şî s'a dus hăîducu cu ulcîoru să i-1 dea lu Niculaie să mînce bălauru. Şî hăîducu a vorbit lu înpăratu că-î îel fii-su Niculaie,' şî îel a minţît. Şî s'a dus Niculaîe la fîntînă ş'a işit bălauru afar ş'a vorbit cu Niculaîe? — 33 — — Ai venit, Niculaîe? — Am venit. — Noi odat am născut. Cinai născut tu am născut şi io la fintînă să văz dă ia. Pă tine te-am aşteptat. Ia apă din fîntînă că nu-ţ fac nimic. S'a dus cu apa ş'aloat-o îar hăîducu. înpăratu î-a spus : — Cum ai loat apă dî-acolo? — I-am spus că io sîn Niculaîe. — Nu te crez pentru vîrstă; să-m aduci o chită de flori din grădina 'npărătească. Şî hăîducu s'a dus to la Niculaie şî î-a poruncit to lui. Şî Niculaie a cerut flori dila fată şî fata omora oameni, şî îel cîn apus mîna pă îa, că durmîă pă brìnci, ş'a loat florile. Le-a dus la 'npăratu to hăîducu. Şî fata 'npăratuluî a spus aşa, că estă un ficior de 'npărat înt'un oraş, să-î dea voie ta-so să-1 vază. Fata s'a dus la Niculaîe, l'a 'nbrăcat înpărăteşte şî s'a dus păn la oraş. Atunci i-a spus ta-so: „ăsta! nnu dumitale care l-ai botezat". Cîînenî—Acelaş. XXIII La 48 dinţii s'auza c'o să viîe Turci. A fugit oameni de ici din comună toţ la frontere pe Rîu-Vadului, că cîn or veni Turci să aîbă să treacă dincolo la Neamţ. După aia a venit oameni acas, n'a venit nimeni, cres-cusă buruieni pin curţile oamenilor. Tomna 'n ajunu Crăciunului, iarna, a venit Muscali; n'a măi fugit nicăirî oameni, n'area un să fugă în timp dă iarnă. După aia a vent ş'un paşă turcesc cu oştirea, a stat aici. Apăi s'a 'nceput răzbelu cu Unguri. A fost un ghinărar, un Gaş-păr, şî l-a biruit Unguri. După aia s'a dus Muscali, nu s'a măi ştiut ce s'a făcut de loc multă vreme. Iei venisă năloagă biruit, să fi picat un ac şî pica 'n cap de om. Dăc'a rămas numa Turci aici, venea Unguri sărbătoarea şî la zîle mari şî făcea zafeturî: punîa mozîca şî le cìnta. Hei, tîrzîu î-a loat alt ghinărar, Lider, dila spate ş'a vent ş'ăştîa de ici ş'a trecut o zî ş'o noapte negură de oştire, i-a biruit pă Unguri, umpiusăsă malu ici de Unguri. Cîn î-a adus le ţînîa calea Turci, că ărea armat, să puîe armile jos şî iei nu vrea să le puie, ş'a dat de două ori focuri pe deasupra lor, nu în carne. Ş'a pus doî Cazaci năinte şî doî Turci în urma Cazacilor ş'a pus să- 24116 — 34 — — 35 — biile cruce ş'a trecut Unguri robit pă supt iele. Păî î-a dus pe ci la vale, nu î-am măi văzt. Cîînenî—Ştefan Grejdan, 70. XXIV Venea dipotat şî te loa din ţoale de dindărăt cu strejarî, te 'nchidea la primăriîe pană venea dila Rîu (Vadului) căpitanu. Atunce nu-î măi alegea aşa să-î caute să-î dezbrace, îî loa la oîchî, dacă i să părea că-î bun. 11 tundea şî-i da drumu acas. Cîn intra de rînd, venea căpraru şî-i loa de făcea mustră la Rîu-Vadului. Pă mine cîn m'a loat, nu m'a putut prinde să mă ia cu funiîa ; am fugit, am pus mîna pă puşcă ş'am dat fuga. A alergat după mine fraţii e marni, consîliîer. Cîn am auzt că vrea să mă prinză, am pus mina pă puşcă, am loat-o la oîchî să-î daù foc. Şî iei s'a dat îndărăt atunci. Io m'am dus în pădure pă noapte. Am stat pănă'n miezu nopţî acolo singur. Venîh, mî-a işit o capră niagră 'năinte, am dat în îa ş'am împuşcat-o. Am vent cu îa la ciobani, une area cu oile, ş'am trimes-o pl-un cioban în vale s'o dia stă-pînu-mîo, căpitanului, de-o putea să mă scape, dacă nu, să n'o dea. Dacă nu s'a putut, dăc'am auzt că m'a scris, m'am dus singur de voia mea. în vremea Cuzî am slujît. Legile Cuzî sîn az, nu fac ăştelalţ cum a făcut îel. Cin să ducîa pîn ţară, întreba pă oameni, îmbrăcat ţîvil să nu-1 cunoască, că cum trăiesc cu Domnu cutare. Alţi înjura, alţi zîcea că bine. Călugări să 'mputernicisă tare şî-î trăgea pă oameni. Pă urmă area un ministu care ţînea tare la călugări. S'a dus îm plimbare jrin ţară amîndoi să vază ce fac călugări ş'a tras supt neşte pomi cu cai pă moşîîa mănăstiri. Atuncea s'a pomenit cu neşte călugări să-î tragă, să-î jăfuîască. S'a rugat îeî să-î lasă. Iei, nu, să-î ducă la egumănu. Ala colò, să plătiască, zîcea. Pă urmă s'a dezbrăcat de aine, s'a arătat cu medalurile alea ca de Domn şi călugări a rămas ca draci trăzniţ. Li s'a loat din venituri. Iei făcusă băneturi, să plimba cu Ţigăncile de gît din colo pană colo. Dreptăţile cin le-a scos? Nu Cuza? Pămîntul n'a dat la ţărani? <~^~ Cîînenî—Acelaş. XXV Adepotaţî făcea alegîuri, şî măi bune erea alea ca judecăţile din vremea asta. Odată să otăra la direptate, acu te măi mînă cu anu. Te bătea cu pilurî de curea şî ărea şî plumb pă iele, te lovea ca să-î faci slujbă: îţ da călăraşu dă huîa valea. „îa-1, mă", şî te loa de gît, după une vrea îel. Ne cănunia ca Iuda pă Domnu Hristos. Cîînenî—Dache Chirichiţă, 72. XXVI Area 'năinte sfanţ: 90 dă parale; sfănţoaică; 45 dă parale; firfirica mare: 22 dă parale; a mică, dă 13 parale şî gologani:- patru parale; groşîţă: 16 parale; dutca: 3 parale. Apă erea parale mărunte de argint dila Turci, numa di-o para. Area argint curat. Tutunu venea în foaie de porumb. Apă area păpuşa cam dî-o litră, nu area mai mare. Da venea şî pacheturî tocat, d'al turcesc, area frumos ca gălbinarea dă ou şî ala îl trimetea la Ardeal pă noapte, n'area slobod, îl trecea pă dă lături. Apă s'a tăiat, n'a măi trecut tutunu nici dila deal nici dila vale: s'a făcut aicea de Regele. Cîînenî—Gh. Horumbete, 55. xxvn Am şăzut la oraşu Necopol şapte luni. De-acoló nî-am dus la Verbiţa ş'am loat neşte tunuri inglijeşli, li-am adus îar la oraşu Necopol: şî lî-am trecut la Bucureşti. Făceam gardă pe-aci pi la podu Dunări, strejuire. Trecîa trei sute de cară cu rănit soldat rumini, î-a dus pin ţară la ctar-tirurî, a umplut ţara de ei, săraci. Am şăzut în Cîuperceni noo săptămîni şî de acolò ne băga 'n gardă 'n Ostrovu Dunări cîtî-o zî ş'o noapte. De-acoló treceam îndărăt îar Ia fartif ş'acolo făceam istrucţîîe. De-acoló vine ordin şî ne porneşte la oraşu Mă-gurelilor: am mers trei zile şî trei nopţi necontenate păn a ajunge la oraşu Turnu-Măgurelilor. Acolo cum am ajuns, nî-a băgat în gardă ş'am stat o zî ş'o noapte. De-acoló ni-a trecut pestă Dunăre. Scotîam Turci rumîneşti la şuşâ. — 36 — — 37 — Bumbarda Rumini în tăbiile turceşti cu tunurile, pană le-a şî spart tăbiile turceşti. Costeştî—D. N. Măteî, 52. XXVIII Floare verde mărăcine, Amantu mîeu ca un cine Pestă cîte dealuri vine. Vine az şî vine mîne Păn la patruzăcî de zîle, Pană mişcă puîu 'n mine. Las să mişte şî să nască, Să-1 dau la doică să-1 crîască, Să mi-1 puie la fereastră, Toată lumea să-1 privească, Nani, nani, puişor, Culcă-mi-te binişor S'paîe somnu dulcişor. Nani, nani, pui dorit Fir'ar tat-to-alimănit, Că îel m'a nenorocit. Costeştî —C. Crăcăna, 25 XXIX Şî îeşîî în deal în cucă. Mă uitai în vale 'n luncă, Toate plugurile umblă, Numa pluguleţu mîeu * L-a 'nţălenit Dumnezău; 0 da Domnu Dumnezău Să-m pornîesc şî plugu mîeu Şî să-m trag d'o brazdă, două, Să trag brazda dracului în uşa bogatului. Toată vara m'am rugat La vecini miei din sat Să-m dia plug cu şasă boi Să mîerg falnic dila noi. Costeştî—Acelaş. ■ V XXX — Puică, de cîn io te-am loat Nici un cîntec n'aî cîntat. — Neică, io cîn oi cìnta Apile s'or turbura, Livez verz s'or legăna, Harămbaşa de haiduci Hăl din douăzăcişîcincî, Or veni şî veţ lupta; Care pă care veţ răzbi Io la hăla-î-oî fi. Rîmeştî — Aceeaş. XXXI Hai, leliţă, dipă mine Că ştiu sama 'n codru bine: Ştiu turme de berbeci, Izvoară cu apă rece, Sîn neveste frumuşele Cu disagi cu rublele. Rîmeştî — Lena lu Păun Andronescu, 50. XXXII Feţişoara ta coală de îrtiîe Vara 'n prăvăliie, Logofeţ s'o scriie; Oichişoriî tăi Două mure nîegre Coapte la pămînt Neajunse de vînt; Sprîncenile tăie Doî bălăureî înodaţ în coade, încleştaţi în guri. Rîmeştî — Aceeaş. XXXIII Dă cîn maica m'a făcut To pin codru mî-am crescut, Soarele nu l-am văzut. — 38 — ^Căprioare, surioare, înălţaţî-vă 'n picioare Şî roadeţ codru pă poale Să ne vează sfîntu soare. Rîmeştî—Aceeaş. XXXIV Voi, voinici codrului Nu vă dareţ somnului, Somnului şi vinului, Somnu iestă 'nşălătof, Şî voi sînteţ negustori Dă voinici d'eî călători. Rîmeştî— Aceeaş. XXXV Beuî preţu la cinci cai De vin nu mă saturai, Beuî preţu murgului, Văzui saţu vinului Cioltaru vînătuluî; Vinurile mă 'mbătară, Curvele mă fermecară. Rîmeştî—Aceeaş. XXXVI Paşti, murgule, paşti, paşti, paşti. Paşti, murgule, să te 'ngraşî, Da să paşti iarbă din faţă Să te faci cu coamă creaţă, Să paşti şî de-a din dos Să te faci mîndru, frumos, Să te dau la negustori Să iau poli şî gălbiorî. Rîmeştî—Aceeaş. XXXVII — Ciobănaşi, ciobănaşi, Paîcă n'aî fi ciobănaşi — 39 — Şî ai fi om de oraş Prea îm eşti frumos şî gras. — Cum să nu fiu frumos şî gras Că manine mălai cu casi Şî bîau apă din vagasi? — Ciobănaşi, ciobănaşi, Dă-m boata ta a pîrlita Să-ţ dau puşcă ghintuită, Dela Rusîîa venită. — Lasă tu oştirea ta Să-m păzască turma mia, Că d'eî pîerde-o mîetuşia Slujeşti un an pă îa. Măi strìnge scările, Să nu loveşti smicelile. Te cununi cu soru-mia Or îţ curm viîaţa? Cît oî fi io în domniîe Să fii şî tu 'n haiduci ie. Rîmeştî—Aceeaş. Frunzuliţă peliniţă, N'aţ auzit dă Măniţă ? Că Măniţă mi-e Dăîanu, Care umblă 'n haîduciîe, Numa pă cei munţ pustii Şî-m umB'lă din stînă 'n stînă Şî 'ncearcă brînza dă bună. Fac băciţăle dă cină Numa balmeş şî "smîntînă : „îa, Măniţă, dă mănîncă". Şî Măniţă mî-e Dăîanu, Fură cai dăla Mocani Şî mi-î. vinde la ţărani. Rîmeştî — Patru lu Păun Andronescu, 58. XXXIX Frunză verde mărăcine, Tinerel sîn, vai dă mine, — 40 — Frică mî-e că mor ca mîîne, Rămîn mîndrele dă,mine. Nu rămîn măî puţinele Rămîn multe, vaî dă iele; Ramine şî mîndra mea Pă braţăle altuia. N'am cuţît, m'aş junghiîa Şî pă mine şî pă ea Să să ducă pomina: S'a junghiîat d'un voinic: Pentr'un lucru dă nimic. Şî s'a făcut d'o tăiere Pentr'o curvă dă muiere. Rîmeştî—Acelaş. XL v Su poale dă codru verde Mititel focşor să vede. Mititel şî potolit, Dă voinicei ocolit, Nu ştiu zace or doîsprece Or pestă sută măî trece. Tot im frig la un berbece, Nu mi-1 frige cum să frige Şî mi-1 întorc în belciuge Ca să-î fiîe carnea dulce. Rîmeştî—Acelaş. XLI Ş'aideţ, neică, să fugim, * Să fugim, să privegim, Să fugim, să trecem Oltu, Să ne schimbăm, neică, portu, C'aicea nu măî trăim. Acum e vremea de fugă Pănă-m iestă iarba crudă, Une calci, urmă nu faci Ş'une şez, nu te măî vez. Rîmeştî—Acelaş. — 41 — XLII — Ţîne, fină, vin de bea Dila mînuşîţa mea, Cam un gînd cu dumniata. — N'o fi, nasule, păcat, Trei copii mî-aî botezat Pă mine m'aî cununat? — Ni ti teme, finişoară, Care naşi-to parale, Plăteşte la sărindare Luminări pi la icoane. Rîmeştî—Acelaş. XLIII — îancule, ce-aî tîrguit? — N'am tîrguit măî nimic, Numa aur şî argint Şî v'o cinci oca dă plumb, Da nici alea nu-mi ajung, Le duc la copii în crîng, Sîn copiî fără minte Şî dau năvală 'năinte, Prăpădesc la gloanţă multe. — îancule Jianule, lasă-ţ nebuniile Şî-ţ ia boeriile. —Az mî-o dai, mîîne mî-o iei. Decît în tîrg cu papucî Măî bine 'n crîng cu opinci, Să iau galbinî vineţiei Să-î împart pi la voinici. Rîmeştî—Acelaş. XLIV Murgu mîeu apă nu bea, Păn 1-oî duce la cesmea, Să viîe şî mîndra mea, Să-1 adape cu vadra, Să-î stimpere inima. Rîmeştî—Acelaş. _c--—■ — 6 — versuri şi fără sforţare. De asemenea, fără să fi învăţat carte, ştiau istorisiri însemnate, poveşti interesante, pe care mi le spuneau cu multă voe bună şi le părea bine că le scriu să nu se piardă, că ei sînt „vechi" şi se duc curînd-curînd. In părţile de munte ale judeţului, cercetarea a avut mai mult farmec. Ţăranii steteau cu inima deschisă la vorbă, îţi răspundeau fără înconjur la cîte îi întrebai, pe cîtă vreme în spre sudul judeţului greutăţile mergeau crescînd. De unde cei dela munte se arătau mulţumiţi de vieaţa şi de rosturile lor, pe care şi le îngrijesc bine, ceilalţi te întîmpinau cu plîngeri de tot felul pentru lipsa de pămînt, greutatea dărilor, tirania proprietarilor şi a arendaşilor. Chiar şi aceia care aveau ceva stare se tîn-guiau, cu nădejdea că vor putea obţine vre-o uşurare de biruri, ori o bucată de pămînt. Dela lucrurile cele mai depărtate pînă la cele ce-i privesc de aproape nu întîmpini neîncredere, cînd vrei să le afli, la ţăranii munteni. Sînt atît de buni, atît de plecaţi şi cuminţi, că-ţi pare rău cînd termini vorba cu ei. Şi sînt mult mai vioi, mai înţelegători, mai pătrunzători decît cei din părţile de sud ale judeţului. Aici ai nevoe de vorbă înconjurată, căci altfel îţi spun lucruri ce nu sînt, ori ridică din umeri, precauţiune rău înţeleasă. Ceea-ce s'a întîmplat într'o comună mare din spre părţile Doljului va.arăta cît de greu se pot face cercetări de ori-ce natură, dar mai cu samă filologice. Stînd de vorbă cu cîţiva bătrîni, ca să aflu ce nume dau ei la diferite lucruri, de o-dată mă pomenesc cu unul : „păi, noi gîndiam c'aţi venit să ne uşuraţi traiul, şi dumneavoastră de altceva vă pasă. Ne omoară arendaşii, ne prăpădesc cu zile, mai bine morţi decît aşa. Ni-i milă de bieţii copii ai noştri, că n'or mai avea cu ce trăi." Şi a trebuit să ascult grozavele lor plîngeri, exagerate peste măsură, căci îndată am avut putinţa să-i văd mai de aproape cum stau şi să mă conving că sînt deprinşi rău, că aşteaptă prea mult dela Stat şi că nu le convine ordinea. Ar vrea pămînt mult, să-1 muncească cum vor şi cînd le vine, şi să plătească minimum de contribuţiuni. Şi au trimes după unul meşter la vorbă — prea meşter poate — să-mi spună din fir în păr toate cum au fost sub Ştirbei şi sub Cuza şi cum sînt acum sub Regele nostru. M'am îngrozit de ce am auzit — unde mai erau vorbele de respect faţă de Dinastie, ţ pe care mă deprinsesem să le aud în toate părţile pînă atunci ? Incontestabil, ţăranii aceştia au ceva deosebit sufleteşte şi acest ceva e rău. Elementul ţărănesc din Vîlcea a primit şi primeşte zilnic un bogat contingent de „Ungureni", de dincolo de Carpati. Aceştia s'au aşezat prin sate, s'au căsătorit şi se ocupă mai ales cu tăbăcăria, curelăria şi frîngheria. Unii ţin circiume şi iau chiar păduri în exploatare. îşi păstrează portul lor de dincolo şi au dat cîtorva sate un aspect ungurenesc. Comunele Vaîdei, Băbeni sînt aşezări curat ungureneşti. Rîmnicul Vîlcei numără de asemenea mulţi bogătaşi, care şi-au făcut stare din tăbăcărie. Este interesant felul cum îmi povestia un bătrîn despre venirea Ardelenilor: „Ungurenii vin ca deştu şi pe urmă să fac boeri de nu să mai uită la noi. Nu-s mai mult de douăzeci de ani de cînd au început să vină la noi şi încă în douăzeci o să să facă mai mulţi ca ai noştri. Cînd îi întrebăm că di ce pleacă dila ei, ei ne spun că de sila Ungurului, da noi ştim că au văzut că \ ai noştri nu-s meşteri la negoţ, d'aia or vint." Şi în privinţa limbei, elementul ardelenesc a adus influenţă în fonetică, morfologie şi lexic, mai ales în părţile muntoase : am văzt, am găst, am vint, am piert-o, sclab, sclănină ; fele = „jumătate de litru" ; recai = „surtuc"; şînor — „panglică"; glajă = „sticlă", etc. In general însă limba din Vîlcea este mai mult limba curentă, nu găsim regiuni bine marcate prin deosebiri izbitoare, ca în Mehedinţi. Am găsit Vîlceni care îşi dau bine sama de felul cum pronunţă alţii din satele mai depărtate. Unul spunea: „la noi să zîce arine, nu anine, parcă anini ceva în cui." Pentru multe categorii de lucruri şi fenomene ale ■ naturei, ţăranii întrebuinţează un număr de cuvinte cît se poate de limitat. Ca să dau numai un exemplu, voi aminti că în cele mai multe părţi vîntul e vint, de o bate încet sau tare, de o veni dintr'o direcţie sau alta, ei nu-i zic altfel, necunoscînd decît numirea generală. Faptul acesta se petrece şi cu alţi termeni, dar mai cu samă cu numele colorilor şi al florilor. Ei ştiu numai dacă un lucru e alb, negru ori roşu, colorile principale; cînd le vei arăta colori amestecate ori intermediare nu ştiu să preciseze, le lipseşte simţul nuanţelor. Cînd dai de o floare şi întrebi cum o chiama, ei răspund floare ori floare de pădure, floare — 42 — — 43 — XLV — Cuculeţ dila pădure, Cu gura plină dă mure, Du-te la draga şî spune Să nu să măî poarte bine, Să să poarte şî măî rău Că vede cum mă port îo. Cuculeţ cu pan' albastră, Ce te plimbi pi la fereastră, Or n'aî casă şî nevastă? 4 — Ba am casă şî nevastă, Mî-e măi drag la dumniavoastră. Rimesti—Acelaş. XLVI La vale, neică, la vale, C'a făcut mazărea floare Şî fasulea tecişoare, Să vii sarà la plimbare. Cine are dor la vale Ştiîe luna cîn răsare Şî noaptea cît e dă mare. Frunzuliţă dă dudău, Pă drumu care merg îo Nu e iarbă nici dudău, Nici fîntînă, nici pîrău Să pască şî murgu mîeu. Rimesti—Acelaş. XLVII îo eream copil ca de treî-patru ani: jumulîa pana dîn gîscă şî rădea căldarea colo şî punia 'ntr'un ciob şî cu de heîe sedia, şî popi să duceau cu cîte un sac de nuci la Diî şî-1 făcea popă. Rîmeştî — Acelaş. XLVIII Erea omu cu muierea lui, ioa plosca de cot. După aia muierea loa o strachină mare de piftii şî legate cu cîrpe de cînepă; azmile le punia pe strachină, or şasă or opt. Muierea care erea măi fudulă avîa opreg n'egru şi avîa cîti-o floare de roşu, coleă-coleâ cîtî-o floare, cîrpa 'n cap de cînepă şî vărgată o ţîră cu de ăla de bumbac or de ăla cu in. Acu iei să 'ntîlnîa, că erea rari nămenii şî \ făcea unu: hă-hă, hă-hă, şî da plosca dila şold şî bîa. Muierea avîa conci în cap, de fier. Petrecia la nuntă, făcîa zîd de mesă, mînca triî zîle. Rimesti — Acelaş. XLIX întîî a venit Turci la mînăstirea Urezuluî, la Cri-zanti, Grec, ş'a vorbit cu iei turceşte şî s'a dus la mînăstirea Bistriţii şî î-a dat foc, c'a gîndit că-î Sfîntu Gligorie acolo cu trupu. Ş'a dat foc şî peşteri, c'a gîndit că sînt amaneturile mînăstiri acolo. Acuma, după ce deteră foc, î-a spus tat-so lu Sfîntu Gligorie să-1 însoare. Şî el a fugit în piatră, ie o piatră iăîată, poa să hiîe o sută de stîn-jenî şî ie loc numa cît a băga un om sîngur. Ş'a şăzut iei în piatră acolo cît o hi şăzut, treî-patru zîle, pe-acolo. Ş'a strigat tat-so 'n vale şî îel nu 'nţălegea ce zîcea tat-so, finca erea apă. Ş'a zîs Sfîntu Gligorie api să tacă, ş'a tăcut, şî az tace. A zis: — Ce vrei, tată, cu mine? — Vino 'ncoa să te 'nsor. _Şî îel a fugit în ţara turcească. Acolo s'a băgat la vaci.Iei nu mînca, nu bea; vacile singure să 'nchidea, să deschidea. La urmă ş'a dat sufletu, şî trupu ie şî acuş cu inel în desti, de aur, cu mîînile pă piept, de Ie sărutăm noi. Şî l-a loat un Turc şî l-a pus pin cas pi la iei. Şî un domn — nu ştiu cum îi zîce — s'a dus să-1 cumpere de-acolo. Domnu ăla a avut bani puţini ş'a zîs Turcu, ice : „să-m dai bani aur cît o atîrna Gligorie al vostu, că-î al vostu". Cîn colo, îel a atîrnat bani puţini, î-a ajuns, î-a măî rămas din iei. L-a loat ş'a plecat cu îel să-1 aducă 'n ţara asta. L-a pus în car, a pornit să-1 ducă la cutare mînăstire. A_pus boi, a pus bivelî şî n'a vrut să mîargă. Şî la alte mînâstirî n'a vrut, şî cin a zîs: „la Bistriţa", odat a pornit, s'a făcut uşor, putea să-1 îa cineva cn mină. Turcu, cîn erea Sfîntu Gligorie la îel, erea bogat şî iei. Să gîndiră iei, să sfătuiră Turcii să apuce pe domnu ăla, şî l-a apucat. L-a băgat la iei 'n temniţă şî l-a legat — 44 — — 45 — cu lanţuri în temniţă. Şî 'n zoua cîn erea sorocu să-1 taie, * s'a rugat la Dumnezău. Noaptea s'a pomenit în bisărică la Bistriţa cu lanţu la îel. Veni popa dimineaţa, uşa bi-sărici 'ncuîată. Intră 'năuntru. Acolo văzu o măgăoană şî s'a spăriîat popa. Rîmeştî — Păun Andronescu, 60. L A venit neşte Saş de Austriîa ş'a lucrat pi la noî păn s'a şî căsătorit. Şî îeî nebotezaţ şî la vremea bătrîneţţlor lor a zîs că-s Saş nebotezaţ şî a rugat pe uameni bătrîni, lî-a spus că nu-s botezat, şî s'a botezat bătrîni. Pă urmă, îeî strini, a rămas moşteni di pă fomeî. Urezu — Miăilă Roşiîanu, 40. LI Cîn m'am pomenit îo păn la zace ani, m'a dat la un popă la şîcoală, şî popa ne'nvăţa pă pănăchidă dă l'emn ; mă punia la'nvăţătură la buche : az, bwhTTşTne ţînîa la bisărică, ne'nvăţa a cânta Sfinte Dumnezeule; ziceam Tatăl nostru în bisărică şî, ne da drumu acas. Şî pă toată ziua ne'ntreba ce-am învăţat şî care nu ştiîa leţîia îl punia 'n genunchi. Urezu — Acelaş. LII S'a ivit Ungurii cu bătaie ş'a sărit Muscalu cu Turcu şî s'au dus să să bată în Unguria, ş'acolo s'a prăpădit mulţ soldat de Muscal şî de aci s'a'napoiat în Rîmnic ş'a şăzut o lună şî de aci s'a 'mpăcat. S'a dus careş la locu lui. Apoi dipă aia multă vreme s'a ivit Turcu cu bătaie spre Grec, atingându-să şî de mărginaşi Dunărb Ş'a sărit Muscalu şî l-au bătut pînă l-a dus citava vreme în ţara lui. Deci îar s'a 'ntărîtat Turcu ş'a sărit Muscalu şî cu ţara rumînească <}e j_a du^jt în pământu lui, un să află şî az. Urezu — Acelaş. LIII Cum lî-o fi făcutu-le, cărămida a fos călcînd-o cu hîrghila de cai. Urezu — Acelaş. LIV Cîn eream de doîsprece ani a venit un om„ domnesc la mînăstirea Urezului şî a poftit lăcuitorf şî preoţi toţ în tîrgu Urezului cu steag roşu şî alb şî verde ş'a început a provădui : «mă, fraţilor, iubiţilor, uamenilor, uite ce vremi o s'ajungem: cinî-o fi voinic să ţîie doi boi ş'o vacă, ala-i boieri. De acu 'năinte o să fie toţ cartulari, toţ lăutari şî tîmplari şî cimpoîeri şî dumnîavoastrăăţ trăit o viîaţă bătrînească fără meşteşugari». Acuşa-I vremea aia, tomna acu a răsuflat : toţ sîn lăutari, meşteşugari, copii-î îa de sîla la şîcoală. Urezu — Acelaş. LV Cîtî-un lucru ce nu-1 numeşte ce este, au că are un măr, au că are o pară şî nu vrea să-î spuîe dă loc să numeşte oricel. Phîetrarile-dă-jos — I. I. Dumitru Popescu, 47. LVI îi loa cu vătăşîel cophii şî-î ducea la şîcoală. Cin urma, a urma la şîcoală, cîn nu, mai mult fugîa. îm spunia tată-mio c'a venit Muscali, a şăzut şapte ani în ţară d'a gonit Turci, că fusasără Turci 'n ţară şî uameni erea supus Turcilor. Moşi-mîo a fost în fugă pistă Olt şî a şăzut cît o hi şăzut, nu ţiu minte. Dac'a venit, î-a prins, îl prădasă Turcului : îl loa cu — cum să-î zîc? — cu slugă la paşa. Acolo să ducîa la îel cu hîrtiîa pusă 'n prăjină, să nu măî viîe altu la îel să-1 vază. că-î prădat. Şî îel, ăla Turcu, ăla l-a rugat pă moşi-mîo să schimbe calu cu îel şî n'a vrut să schimbe calu cu îel. S'a dus ş'a spus lu solului ăluia care erea, Turcului căluî măî mare. Dacă î-a spus, î-a spus să nu schimbe calu cu îel, că-î îa calu şî p'al lui şî p'al Turcului. L-a măî rugat încă altădată şî n'a vrut dă loc, şî dacă n'a vrut, calu a fost mergîndîn buestru, a scos tesacu, sabiîe sau ce-a avut nu să ştiîe, şî î-au tăiat pulpa dă dindărăt. Atuncîa s'a dus la Turcu-'ăl măî mare une a fost prădat el. Calu l-a lăsat năpustit cu pulpa tăîată pîn porumbi. Dacă s'a dus la Turcu răl mare, a minat alţ Turci după îel şî l-au prins, l-a adus şî î-a tăîat gîtu. A dat odată cu sabiîa, i-a tăiat gîtu. Corpu n'a maî fost picînd jos, a fost mergînd tot năinte. A sărit la îel şî î-a dat brîngî în Olt şî aşa a venit îndărăt moşi-mîo acas. A şăzut calu trei Iun dă zîle. La trei Iun dă zîle s'a dus şî-a găsît calu vindecat, I-a loat acas, dar tot a fost amerinţînd dîn picior, şchiopăta puţinei, nu măî putia merge, îi'a măi putut ţinea în buestru bine cum l-a avut. Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. LVII Munt'e, munt'e, phîatră sacă, Lasă-m voinicel să treacă, Să treacă la ciobaniîe, Să-m scape dă militile, Militila cui mî-e bună? La cophilu făr dă mumă. Miliţîîa cui mî-e dată? La cophilu făr dă tată. Munt'e, munt'e plin de flori La cophilu cu surori. • Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. Lvni Dă primăvara începem cu garduri şî dărîmăturî; pă urmă cu sădirile: pruni, meri, cireşi, orce sădire; cu săpăturile şî cu arăturile. După caîa cu pusu porumbului, sămînţîujri ; după 'aia cu prăşttu, copăitu, cosîtu. Apoi să pune adunam dă prune, culesu făsuîuiuî. Dăn spre toamnă culegem porumbi, prunele vinete, tăiem coceni şî-î ridicăm sus. Acuma dăspre sămănat grîu, cine-î dă mîna samănă, cine nu, nu, dacă nu-î vremea contra. Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. LIX Cine are dă lucru în cas, măî lucrează în cas; cîn e vremea bună, măî lucrează la lemne, dacă are lemne strìnse. Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. LX A venit Greci d'eştîa, s'a pus cîte niţăl cîte niţăl, s'a 'ntins pînă cîn acuma să strìnge lumia albă la îeî: bea şî cìnta şî joacă toată zîoa, sărbătoarea. Dacă 'ntunecă, pleac'acas care beuţî, care măî treji. Mulţ şăd pană la mîezu nopţii pă negustori şî dimineaţa să vaită dă parale, c'au chieltuit o sumă dă parale. La un Grec d'ăia, din beţîîa care-au făcut-o pană sarà întunerec, pă ce timp o hi fost nu să ştiîe, s'au încăerat, s'au şî junghiîat ş'au fugit care aù junghiîat p'altu. N'a ştiut nimenea dă îel unde-a fost băgat. A durmit toată noaptea, toată ziua pană cînd au ieşit tot îel dintr'un grajdî cu fin şî l-au loat, l-a 'nchis şî l-au condemnat. Este şî acu'n puşcăriîe. I Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. LXI Frunză verde leuştean, M'a făcut maica Oltean, Negustor bucureştean, Să trec Oltu pă tufan, Să mă duc la popa Stan, Că măî ţine cîtî-un cal Şî cîtî-un pui dă cîrlan. Phîctrarile — I. N. Pavel, 30. LXII Aciîa cîn ni-a loat după spargerea taberi, am măî stat numa cinci zîle acas ş'a venit ordin după noi şî nî-a dus acolo chîar în Rîu Vadului. Şî după ce nî-a dus în Rîu Vadului, nî-a 'mbrăcat şî nî-a 'nfinţat în gărzi: care la poarta vămi, care în vamă la caseriie, care eram la bi-chete pă munte. Alteori să măî îuvea şî cîtî-un scandal: aşa c'o să treacă Unguri pestă noi în Rumîniîa, şî aşa că - 48 - — 49 — noi durmîam înarmat ca să putem să scăpăm şî noi cu sufletu, că eram Ciamenî puţini, nu puteam supţînea. Ş'aşa că ne pomenîam că venlau cîtîodată ofiţărî ungureşti, călări pă cai rimonti şî aşa că strigam la îeî ca să stea şî nu vrea s asculte-4n-^u^un chip^şKyenîa grămadă pestă noî. Ş'aşa câ^ne punîamjn--c^ntna^Jncă nu putea 'nţă-lege rumîneşte Titta-noi şî noi dila dînşî limba lor. Şî puma cîte niţăl ne'ntreba că nu sîn sloboz să treacă 'n ţară? Şî noî le spuniam că nu estă voie. Stoineştî — N. N. Ştefiinescu, 51. LXIII înainte vreme să învăţa buchiile: a, b, c, şîla scris cîn prindeam ceva a 'nvăţa ne da la năsîp şî aveam fieş-care în dreptu nostru pă bangă1) năsîp şî dam cu mîn' aşa şî-1 făceam neted. Şî alt monitor care-1 aveam era c'o nuieluşă 'n mină şî ne zicea : „mînile 'n jos, băgaret dă samă şî faceţ pă ia şî dăpă ce făceam litera i să uita monitofu la toţ copii să vează care-a făcut litera bine sau rău. Care-a făcut-o bine, a lăsat-o to bine, care-a făcut-o rău l-a pus ş'a făcut-o în măî multe rîndurî pană a brodi-o cum să cade. Şî mergeam la a doa literă —să numîa i după l: „faceţ pă lu. învăţătoru, dacă nu să brodîa cu copii, că nu prea stei cu copii, sta dă vorbă cu alte persoane. Stoine.şti' — Acelaş. LXIV înainte vreme a fost aleşî — cum le zîcea şî di-potaţ — venia şî vestîa pă oamenî, cîn avea împliniri. Le spunîa cu un termen de zîle, aşa ca dă doo săptămînî, şî venîa strejea şî striga noaptea să iasă oameni cu biru la pîrcălabu şî încasa bani ăştia cu răboju. Cîn avea judecată, avea comuna vătăşeî atunci dă sat şî vătăşei aia aducîau oameni din comună, care era datori şî care era dă avea cîtî-o judecată. Şî-î judeca aşa ^roşumaţiv din ură, nu să scriia ca acu. Amenz nu era, bătaie era multă. ă judeca în şicoală: dăcă-1 găsa dă cuvinţă care vedea ') Banga era cu doo cebuce pă mărgini şî dreaptă şî pă mijloc scoc cu năsîp. că-î oţ îl loa la bătăi, îl măi închidea şî-1 măi ţînîa şî 'nchis. Aeştîa era în vremurile elea. Era măî bine, că scăpa cu bătaîa, dor nu era bătaie să te omoare. Stoineştî —N. N. Ştefănescu, 51. LXVI F.. .-te 'n lege dă deal, Cîn eram voînic loţrean Te suiam, te coboram, Dar dac' am 'mbătrînit Dealu nu l-am mâi suit. Stoineştî — Acelaş. LXVII încăreînd neşte ţuîcă cu chiriîe dila un priót, comuna Bîrlogu, şî chemîndu-mă în judicată să-î răspunz o sumă dă lei de-o sută zace, nu eream dator să I-o răspunz. fincă dînsu fusăsă cu ţuica faţă de mine ş'o vînduse şî-ş pri-misă bani dila vînzarea ţuici 'n ţară. m loc ca să-m plă-tîască şî miie chiriîe ce-am vorbit cu priótu, î-am răspuns şî Io că nu-î sînt dator nicî-un ban. Chemîndu-mă la in-trogatof personal, ceîace acel priót îi paria rău în urmă, că de stila nu malvada aşa, să tînguîa că dacă ştiîa nu mă măi lăcrăma. Mî-a dat ş*am jurat ş'am încredinţat că nu î-a rămas nicî un ban la mine. Bîrlogu — Iliie Zamfir Păţîră; 39. LXVIII Oltule, pă malu tău Crească-ţ iarbă ş'un dudău Să pască şî murgu mîeu, Alurgu paşte şî nechîază, Mîndra plînge şi oftîază. Bîrlogu —Ion N. Petrescu, 24. LXIX — Ce te legeni, codrule? — Da curri nu m'aşi legăna Dacă-m trece vremea mia, Zîoa scade, noaptea creşte Şî frunzîşu să răreşte. 24116 4 — 50 — — 51 — Frunză verde mărăcine, Dete frunza de anine, Făcu frunza'n patru dungi Geme codru dă haiduci, Pe tot fagu cîte cinci. Bîrlogu — Acelaş. LXX Foaie verde sâdină, îb mă culc, tuTeagănă-mă, C'aşa sînt io învăţat Să n'adorm nelegănat Şî făr de mînă su cap. îară verde odolean, Mîndra, cîn nu te iubeam Un mă culcam, odinlam, Mîndra, cîn nu te iubesc Unde mă culc odinesc, Toată noaptea mă 'nvîrtesc, Mă 'nvîrtesc să dau dă tine, Dau dă păreţ vai dă mine. Cine 'n lume nu iubeşte La ce să măî spovedeşte? Foaie verde mărăcine Mă mir la popă ce spune; Cine iubeşte şî lasă Crească-î-ar spini pin casă Şî cucuta la fereastă, Cine iubeşte şî spune Pedepsit să fiîe 'n lume; Cine la iubit nu crede N'ar măi călca iarbă verde, Să calce pămînt uscat Dăla uşă păn la pat Să ştiîe c'am blestemat. Cît e omu tinerel Să ţîne doru dă îel, Dacă omu 'mbătrîneşte Doru să călătoreşte. Doo 'n lume nu să poate: Să scape om dila moarte Să 'ntinerească iau poate. Bîrlogu — Acelaş. LXXI Detă frunza, detă iarba, Dacă nu e neică, jeaba. Pe desupra casî melc Trecî-un stol de rindunele, Nu e stol de rindunele Sîn dragostile mele. Uite dealu, uite vyiţa Unde vorbîam cu Mărita, Uite dealu, uîte vîîa Unde vorbîam cu Măriîa. Uîte şî gropiţăle Unde sta ghenunchele, Uîte plopu rătezat Unde sta murgu legat Nebăut şî nemîncat; I dam fin nuelile Şî grăunţă stelile. — Di ce stai, murgule, trist? — Am auzît că mă vinz Şî îo mul bine ţ-am prins, Şî pă mine 'ncălicaî, Unde-aveaî gînd te duceaî; La circiumă cîn mergeai Dă mine că nu 'ngrijaî, în circiumă că intrai Cu mîndrele te-aşăzaî; Cîn erea ocaua plină Te ţînea puica pă mînă, Şî cîn da", la jumătate Te da mîndra după spate. Bîrlogu — Acelaş. LXXII Foaie verde foi ş'o fragă, Cìnta cucu dă mă sacă. Foaie verde dă năut, Cìnta cucu să mă duc Şî mîerluţa să mă 'ntorc, Să-î dau rugetului foc Pă trei părţ cu l'emne verz — 52 — - 53 — Şî p'o parte cu uscate, Să-m arză mindrele toate. Arză-te-ar focu, pădure, Să să facă drum pîn tine Să mă uît la mînăstire, Să văz cîrdurî dă copile, Să văz şî copila mea Cum o bate maîcă-sa C'o chită dă busuioc Pestă piept, pestă miljoc, Pestă gîtu cu mărgele Pestă oîchî, pestă sprincene. Bîrlogu. — Acelaş. LXXI1I Foicica rugului, Ţîpă puîu corbului. — Ce ţ'ă, puişor dă corb? Au ţ'ă foame, au ţ'ă sete, Au "ţ'ă dor dă codru verde? — Nu mî-e foame, nu mî-e sete, Nu mi-e dor dă codru verde Şî mî-e dor dă maîcă-mea C'a plecat şî m'a lăsat Cu cuibuleţu stricat. Foaie verde arţăraşi Plecă cucu drăgălaşi Ş'a lăsat pui golaşi Şî î-a lăsat pă năsîp, Pitulicea î-a găsît Şî î-a loat şî î-a crescut Şî î-a făcut dolofani Lî-a dat drumu pin cîolianî Ca să cinte la duşmanii Bîrlogu. — Acelaş. LXXIV S'a dus neicuţa, s'a dus, N'a lăsat nicî^un răspuns, Nici guriţă dă ajuns. Ş'a plecat neică dă luni Ş'a lăsat doru pen pruni. A plecat neică dă joi, A lăsat doru 'n zăvoi, Şî s'a dus neică la munte Mi-a lăsat doru pin curte, Vai dă mine, ce îubiî: Nevastă cu cinci copii Pai' c'a fost satu pustii. Pă deal pă la Cornăţăl Trece doru mărunţăl Cu dragostea după îel. Bîrlogu — Acelaş. LXXV Anicuţa neîchi dragă, Şî ţ'a loat primam salbă, Şî notafu şorţ dă stambă, Consilii papucei, Ajutofu fustă albă. Bîrlogu — Acelaş. LXXVI Frunzuliţă murele, Frumoasă sînt unele, Da nu le ştiu glumile, Glumii e şî sfatu, Cum îşi fermeca bărbatu. Titireci — Gheorghe Militam, 45. LXXVII Dete frunza ca paraua Şî lăstaru ca sîmceaua, îm loaî puşca şî vergeaua Şî-mî apucai poteceaua. La fagu dîn cărare Zac aîduci dă lungoare, Dă tot fagu cîte cinci, Mîndre nu măî daù p'aicî. Titirecî — Acelaş. — 54 — — 55 — LXX VIII A fost trei fraţ ş'al d'al treilea a fost cam prost. îeî avea un bou în bătătură, rămăsasă dila părinţ >î Iei ne-mpărţîţ dă părinţ .şî să cîorovîau păbou : „ce să 'mpearţ mă?" Ălălant, ba că-î al mieCrbou, ăl dă dincolo: „nu-î al tău". Prostovanu cezîsă: „nu vă măî cîorovirăţî, că n'o să fiîe bou nici al tău, nicî al ăluîa, o să fiîe al mîeu". Prostovanu a işit la drum ş'a sîmţît că s'a făcut un bîlcî. A ' 'ntrebat pă unu, pă altu: „mă, neică, s'a făcut bîlcî?" Oameni î-a spus: „s'a făcut, măi". Iei, dac' a auzit că s a făcut, s'a dus . acas ş'a furat boa. Ş'a 'ntrebat oameni : — -Mă, nene, să cată vitele? — Să cată, da să-î taî urei chea. Dipă ce a tăîat ureîchea, a 'ntrebat îar şî I-a spus că să cată „da să-î tal şî coada". — ; Nu ţî-1 măî lîa nimeni că 1-aî slutit. — Voi mă 'nvăţarăţ. Pă drum la vale găsî o troiţă, a 'ntins mîna, a legat bou dă cruce ş'a plecat acas, da î-a spus sfîntuluî să nu fure cineva bou. Ti tirecî — Acelaş. LXXIX Cel ficîorel dă 'mpărat La pustiîa-m mî-a plecat Şî mă rog, pustiîe, ţîîe Primeşte-mă şî pă mine Ca să veţuesc cu tine, Ş'al tău dă sîne să-ţ fiîe Pălatu dă 'mpărăţîîe. Mă gîndesc, mă socotesc, Cui foc să mă jăluesc. Jălui-m'aş munţilor, Munţilor şî pletrilor De doru părinţilor. Munţî-mî sînt pîetri mute, Iei pă mine nu m'ascultă. Mă gîndesc, mă socotesc Cui foc să mă jăluesc. Jălui-m'aş munţilor, Munţilor şi brajilor De doru fraţilor. Braji-mi sînt copaci nalţ în samă nu m'a băgat. Mă gîndesc, mă socotesc, Cui foc să* mă jăluesc. Jălui-m'aş cîmpilor, Cîmpilor şî florilor De doru surorilor. Cîmpu ml-estă loc întins, Io cu doru m'am aprins. Of, amar şî grea durere, Moarte făr dă mingăere. Şî of, moarte mînioasă, Astăz mă scosăş dîn casă Şî al nu mî-aî dăruit Făr un pustii dă mormînt, Ca să-m trăesc în veciîe Cu jale şî cu urgiîe. Că acest cumplit pahar îm păru foarte amar, Cum băuî, mă otrăvii Şî l'acest sudor venii. Uncle-î cinstea şi mărirea? Acu nu e nicăirea. Unde slava şî cu chipu? Toate le-a 'nghiţit pămîntu. Unde-s toate ceale multe Şî casîle văruite? To dă mine sîn lipsite. Că Io mî-am işit din minte. Unde sîn plimbările? Gradine cu florile? Toate sîn umbră şî vis Precum cărţile le-a scris. Cărţile, scripturile, Toate 'nvăţăturile. Şî unde a lumi p o vată Dila moarte să mă sconta. Să-m trăesc o viaţă bună Cu toţ fraţî dimpreună? Venit, rude şi părinţ, — 56 — Dă-m vărsat lăcrîm fierbinţ Pă mine mă răcorit. Vino tu, a mea soţîie, Ce mî-aî fost dî-o cununiîe, Cu lacrîm de mă mingile; Venit şî voi copilaş, Dragi tati coconaş De vă rugat toţ cu siete Lui Dumnezău să mă ierte. Şi mă rog, nu vă 'ntristaţ, Pă Dumnezău să rugat, Gătească loc învîerzît vŞî raîu cel înflurit, La loc să mă hodinesc, La umbră să mă umbresc. Venit fraţ, venit surori Dă mă 'mpodobiţ cu flori, Că raîu mi s'a închis Şî făcliîa mi s'au stîns. Voi dă moarte vă gătit, Că ca mîîne-o să venit. Ognele-Marî — Din Enache, 76. LXXX |a. scultă-mă, Domnule. Şîcoală 'ntîi cîn a fost în-ceputu", îhvăţu copiilor erea — cum să zìe io?—scrierea pă năsîp şî citirea pă tablă — erea 'n părete. Vrea să zîcă, număra dila 1-100, tot pă năsîp şî 'nvăţătura lor to pă năsîp. După ce s'a deşteptat îeî pă năsîp, a loat-o pă placă — toată 'nvăţătura a fost pă placă şî socoteala. Dăş-teptarea, dacă s'a dăşteptat a loat-o pă îrtiîe. Năsîpu să punia pă bangă — banga cu proyazurî pă dă lături şî 'ntre provazurî punia năsîp şî monetoru mergea cu liniîa pestă năsîp dă să limpeza năsîpu. Cîn mergea cu liniîa, striga la copii: „mîinile'njos, u îtaţî-vă pă tablă, faceţ pă «".Iar mergea cu liniîa pă năsîp, după ce făcea şî striga la copii: „mîînile 'n jos*. Şî să uita pă tablă: „faceţ pă£". Şî îar aşa mergea cu liniîa pestă năsîp şî aşa mergea regula, năinte. Pă noî cîn ne-a strîns la şîcoală — vrea să zîcă noi ştiîam carte bisăricească — noi învăţam la şîcoală vara, şî iarna să ducea catindaţ de 'nvăţa la şîcoală lor ca să ne i — 57 — 'nveţă pă noi. Venisă un timp să să facă catindaţ, să 'n-veţă, şî ce 'nvăţa îeî iarna vara strîngea copii să 'nveţă la o casă dă oameni. Şî aşa dintră copiî să făcea cîtî-un monetof, care erea mai deştept la 'nvăţătura, şî cătindatu, învăţătorii, da 'n grija monetof ului ca să 'nveţă copiî. A mers şî cătindăţiîa nu-ş cîţ anî ş'apăi a lipsit; a venit profesori îh locu iei. îo am învăţat la cătindatu ăsta, Patru Butoi, cinci ani şî ne măî ştind cătindatu carte să mă 'năinteze la ştinţă, am işit din şîcoală şî m'am mutat în Rîmnic. Am învăţat şî'n Rîmnic patru anî dă zîle pană intrasăm în clasa a patra şîn'am apucat să termenez egzamenu, finca mi s'a 'ntîm-plat de mî-a murit un tovarăş al mieti, ce eream cu îel tovaroş la 'nvăţătura, şî îo, dacă mî-a murit tovaroşu nu măî m'am dus la şîcoală. Rămăind acas, m'am alăturat pi lîngă bisărică, care slujam cu popa Dincă. A murit popa Dincă, a venit al popă, popa Gheorghe. Am slujit şî cu îel cinci ani. S'a 'ntîmplat ş'a murit. Am slujit cu popa Tănasîîe la Maîca Domnului un an; a murit şî ala. Am venit la Sfîntu Ion, to aici în oraşu Ogni, ş'am slujit cu unu popa Naie dăla Rîmnic. S'a 'ntîmplat d'a murit ş'ala, n'am avut parte dă îeî. Am venit la biserica Bradului ş'am slujit cu popa Ion doî anî dă zîle. A murit ş/ala. S'a făcut popa Matei Teodorescu popă la bisărică Trăîstarî ş'am slujit cu ăla pană ş'acuş. Ne-am mutat la bisărică Bradului şî la bisărică Maica Domnului, care ş'acum sînt to la bisărică. Ognele-Marî — Acelaş. LXXXI în vremea trecută nu să pomenîa lucrurile ca acuş. Eream stăpîn pă pămînt, une mă duceam să muncesc nu mă loa nimenea la goană, da ne 'ndemna să muncim ca să-î dăm dijmă şî luì. Vitele noaste ereau slobode dă umbla trei zile or pă une-,, nimenea nu le loa să le în-chiză. Noi le cătam pintru să nu le mănînce lupi, da nu pintru să le 'nchiză lumea c'a călcat pămîntu. Toamna vinîa arindaşîu 'n bătătura omului şî 'ntreba: „une ţ'ă munca ta d'astă vară? prunile une sînt, porumbi une sînt? vite cîte ai?" Făceam cîte doosprece zîle dă clacă şî dam dijmă din zace una, din ce să găsa. Vitele, plătîam îerbăritu cinzecî dă păraledă vacă, dar acuş o să pierdem — 58 — — 59 — cămăşile dipă noî, pintru că pămîntu ni s'a loat, datoriile s'a ngreonat, pămîntu, ce bucăţică dă pămînt, îl plătim; dacă-î prunî pă îel, plătim şî pruni zace lei la pogonu dă prunî; dacă face prunii prune, nu sîntem slo_bojî să-1 facem raîchiu şî cin om face raîchiii măi' năinte să "n-I trebăm ca să ne dea voie. Şî dacă-1 facem, nu sîntem voioşi să bem, până nu s'o plăti şî raîchiu. Păi de une-o să măi ţîîe omu cămaşă pă îelV Dac' un pogon dă prune are omu, trei dări să dea după îel: pămîntu, prunii, raîchiu. Păi de une-o să măî ţină omu viîaţă? Are omu 'n y petec dă viîe, dacă-1 culege, ce păcate de struguri e, nu e stăpîn pă îel, pană n'o plăti vinu. Ognele-Marî — Acelaş. LXXXII Apăî dila şaizăcî şi patru 'ncoacîam pierdut păminlu părintesc. îo, Din .Enache, m'ara pus delegat. Puindu-mă delegat,a venit împărţaniîa pămînluluî pi la lăcuitorî. Domnu ajutor dă primar, Gh~. Xăsipeanu, mă ordonează ca să măsur lăcuitori şi todîodată a venit ordinu pintru alegerea cimitirului. Ducînu-mă la Domnu ajutor dă primar, îm dau cuvîntu afară îo: „Domnule Gheorghe, pămîntu părintesc al mîeu, care nu mi să dă dă guvernu, după ordinu D-voastră, să-1 oprim dă cimitir". Todîodată Domnu ajutor dă primar ordonează la Domnu suprefèpt şî La t doftor Sabin ca să viîe la faţa tocului să probeze pămîntu dă cimitif dacă-î bun său nu. Vin boieri la faţa locului şi să uită şî-1 răfuză că nu e bun. Să aivă grijă lăcuitori să cumpere pămînt dă cimitif. Neavîn une găsî pămînt, s'a dus pă locurile bisărci, care erea dat dă Stat, şaptesprăzăce pogoane dă fieşcare bisarca, ş'a 'nfinţat cimitif. Stăpîneşte cimitifu 9 ani dă zîle. Pă ormă să pomeneşte c'a işit apa şi nu mă' e bun cimitifu d'a mă' îngropa oameni. Vine ordinu la primar că cimitifu care a fost s'a răfuzat, s'aivă grijă a-şî căta 'n altă parte, pă cum a găsît şî s'a 'nfinţat. Bucăţica dă pămînt, care-a fost orîn-duită dă cimintif dăla şaizăcî şi patru a rămas răfuzată şî l-am stăpînit io doozăci şi şasă dă anî, şî acuş la 26 dă anî s'a sculat un lăeuitor şî m'a dat în judecată, pin-trucăîo 1-am stăpînit fără direptate. Şî m'a obligat stăpî-nirea să plătesc 1600 dă Îeî, pă cum î-am şi dat. Ognele-Marî — Acelaş. LXXXI1I în vremea v£îche--ea. - - La pluralele în l găsim a>ă şi în caşuri ca: codobaturi, lăstari. — Interesantă este presenta lui ă (începînd cu Călimăneştii spre munte, cuprin-zînd şi stînele) în forme ca paltin, păcat; pina acum fenomenul acesta era cunoscut numai din Istria, cîteva localităţi din Bănat şi din satul Meria, în sud-vestul Transilvaniei. — Pentru a^-ii>in din formele cine, pine în-tîlnim şi această pronunţare şi aceea cu îi: cline, pline.— Foarte răspîndit e fenomenul aspirerei lui a iniţial. Mai cu samă cuvîntul aripă se întîlneşte aproape în toate comunele sub formele: har(i)pă, harpiie, haripi; tot astfel: haşchiie (comp. şi hăsta, hasta). 2. E apare ca e (în partea muntoasă),£ (în partea de mijloc a judeţului), cînd în silaba următoare se găseşte un e: bete, fete, bete, fete; se zice însă cămeşile, care a înlocuit i pe mai vechiul cămeşile.—După s, ş, ţ, z, r (acesta pre- ti cedat de consona) e trece la ă: sac, sămn, bisărică (dar sieu—seu); şăs; viţăl, nepoţăl; zace, zăghiie; stră-chiie, trăbâ = trébue (dar stridirà). — După labială il găsim păstrat în curcubeu, formă neschimbată în tot judeţul. — In loc de tînăr se zice pretutindeni tinăr. — Ea resultat din e sub influenţa unui ă următor se păstrează după labială în formele verbale: veadă (vează). — In locul lui i resultat din e-f~nasală găsim î în forma fierbinte, influenţat de infierblnta. — De relevat şi aici I pronunţarea dincolo în loc de dincolo. 3. I trece la / după.s, /, z: şi; ţine, supţire; ziua, redus în multe părţi la zua\), după cum rius'a redus la ru în numele de localitate Ru-Vaduluî. 4. 0 se pronunţă la iniţială ca uo: uom. — In cuvinte streine apare des ca u: irun, tumna=tocmai (acesta probabil fiind deseori aton în frasă). 5. U e înlocuit cu i în gorin. — De relevat forma buturoagă=buturiigâ. Diftongi. — 6. Au~>ao în taor. — 7. îu s'a redus la i în airea<.aiurea (reducerea se explică prin întrebuinţarea lui deasă ca aton în frasă). B. VOCALE ATONE 8. A trece deseori la ă în cuvinte împrumutate, chiar cînd în limba curentă îl găsim păstrat: caval, palat, parale; în hîmbar avem i sub influenţa lui m. — De remarcat ă>e în amegi, arnegiui. — La finală dispare deseori în forme adverbiale ca dăsar, acas, afar. 9. E după labială îl găsim şi în formele carpari (dar şi carpiti), galbăn (alături de galbin); comp. şi formele egumăn, făliie. — Trece la ă după d, s, ş, ţ, z : dăparte, dâstul, dăsar; săcară, osăbit; aşăza; ţăsut; de aici forme de plural ca frumoasă, grăunţă, berză, etc. — Ea resultat din e (ca şi din e-\-a) trece la a după un r iniţial sau combinat cu o consona: ra; tracă; tot aşa după s, /, z: sară, viţă, zamă. — Sub influenţa formelor accentuate găsim la verbul veni inf. vini, imperf. vinia. — In loc de belşug se rosteşte bilşug. J) Cf. Candrea, Bui. Soc. fii, II, 41. 1 — 62 — îa ce-a păţît şî să văicăra mult că ce să să facă. Sălbatica zîsă că-1 hărăncşte îa cu hărana un an dă zîle, da la un an: „am tot îo să te 'nvăţ, cum să trecî marea 'ndărăt". Şî-1 lo. îl dusă acas la sălbatic. îi da o rădă-cîoarăş'o mînca şî ţinea cîtî-o săptămână dă foame, păn'a 'mplinit anu. Atuncca vine sălbatica şî-1 întreabă că măî are poftă să măî stea, şî iei zîsă că i s'a urît foarte rău. Sălbatica zîsă : „număî decît îţ dau drumu de te duci dincolo, unde-aî fost, la locu tău". Număî decît făcu sămn corăbîerilor c'o hramă pusă 'nt'o prăjină, şî număî decît veniră corăbîeri"că sa veze ce sămn îî ăla. Şî daterà pestă îel acolo. Tel să plînsă la corăbîeri, că d'atîta n'a măî putut vedea casa. Corăbîeri-1 întrebară că cum a trecut acolo. îel. dă plîns, nu putea să le spuîe, aşa, uîte, de frică că nu-1 măî trec dincolo. Lor li să făcură milă sl-J pusără 'n corabie şî-1 trecură marea dincolo, la locu său, unde-a fost îel. Glăvile — Acelaş. XCIT înainte vreme, în legea lu Domnu Ştirbei, mergea ţara măî bine, că nu area dări ca acuş grele, area mai bişagurî, area Dumnezău cu ţara, area lumea fericită. Din toate n'erea bine, mai uşor: cîntarile erea mai mari, la direptate judecăţile erea măî bune. Acuş vedem că tragem în jug de fier, e greu de noi, de ţară, a sărăcit lumea de tot. Din pămînt s'a 'mpuţînat, merg judecăţile rău pin afocaţ şî pin martori de meseriîe, pierd oameni direpturile. Care are putere, plăteşte la martori şî îa di-reptu săracului. Are omu o litră de pămînt, i-I îâ tot ăl de are măî mult, finca are putere de-a plăti la afocat şî te martori, care nu să duc la biserică. Un drept ar fi, m'am gîndit, să fiîe popa întrebat că ce feli de martori sîn aia şî li să îa direpturile oamenilor. Plîng copii de foame, să bagă slugi la alţî. Dipă ce merg ani răi, de ne bate piatra, nu sînt nici judecăţile direpte, s'a pus greu-, tăţ prea fără de samă pe noî, ne-a 'ngreonat cu foncîe-rea. Măi 'năinte vreme, în legea Domnului Ştirbei, trăiam bine lumea, ni s'ajungea de toate. Acum văz sînt număî neajunsuri. Copii noştî slujes pă Domni în direptate, de nu ne supune alte ţări să viîe să ne robească. Dipă ce vin din armată', să pun greutăţile şî pă îeî. Măciuca—I. C. Dobriţoîu, 73. — 63 — XCII *- Cîn a venit Cuza, mî-am uitat în ce an, a fărîmat pătulile, a dizrobit Ţigani, a fărîmat neamurile : cine erea boier de neam nu da militari de feli, şî uni area mazili— îeî plătea. Fărîmă şî mazili, făcu praf. Pă urmă a loat moşîî dila boieri ş'a dat la lăcuitori, care erea clăcaş, cîte şapte pogoane şî jumătate la ăl de erea cu doi boî; l'aî de erea cu mîînile numai cinci pogoane. A loat moşiile dila minasti ri şî le-a dat la stat. P'ormă pusă fon-] cere to Cuza. A stat şapte-opt ani Domn şî a murit. A făcut bună că a oprit bani şî sarea să nu să mai ducă la cîîne, la Turc; nu i-a mai dat Turcului neam nici aracî, nici sare. Ast'a făcut-o frumos. Măciuca—Ion Dragomir, 81. XCIII în vremea lu Dòmnu Ştierbeî mergea bine roadele vii. De cîn a murit Domnu'Ştirbei, s'a mărit legea ovreiască, nebotezată, c'am auzit un zvon de vorbă: în vremurile veîchî nu erea negustori ovrei să cumpere vin, sîngele Domnului Hristos, că ni s'a spurcat vinu, simţim că ni să usucă viile din pricina asta : un Ovrei ar fi cumpărat vin mult şî s'a auzît aşa 'n lume, pin oameni, ca să nu bea chirigii, s'a tăiat la un deşt, şî-a făcut sînge, a băgat deştîu pe vrănile buţîlor, ca să fiîe spurcat vinu. Acuma Ovrei nu bea numă îeî vinu, a spurcat lumea, îeî erea de ris odată, acu sînt domni. Măciuca—I. C. Dobriţoîu, 73. XÓIV La patruzăcî şî opt a venit Magherlu ş'a format opt roate de panduri; fnecare avea cîtî-un căpitan, ca să gonească Greci din ţară. Şî atuncea a auzît Turci ş'a năvălit Turci mulţ. Magherîu a trecut graniţa 'n ţara nemţească, că-1 tăia ; tată-mîo s'a dus cu îel de l-a trecut. Si aici s'a spart tabăra de panduri şî s'a dus la Bucureşti şî s'a bătut cu armata noastă. Sì la cinzăcî şî patru a măi venit Turci. Zîcea ma- — 64 — mile noaste: „hai, să fugim în pădure", ş'am fugit cu ţoale cu tot, le-am îngropat int'un nemete; ca şopîrlile ne viram pe su elea. Măciuca—I. Măcluceanu; 50. xcv. în oraş în Bucureşti, L'eie casă mari domneşti, Mare masă mî-estă 'ntinsă, Şî de boieri mî-e cuprinsă, Că să 'nsoară îancu-Vodă Şî-i cunună Ştefan-Vodă. Mireasa de uni-o ia? Din oraş din Dobrogea; îar socru cine-m erea? ♦ Patru Letinu-bogat, Vai! cîînile şî spurcat Şî de lege lăpădat Ş'in cruce nebotezat Şî cu lutu dupe cap, Parcă-m iestă solz de crap. Pleca nunta la Sîm-Pîetru „Şî-m ajungea laSîmietru. Iară nunta c'ajungea, Şî Letinu ce-m făcea? Sus pă casă să suia Strig'odată rumîneşte, » De trei orî dobrogeneşte: .,Care-m iestă ginerile, Ginerile, mirile, Ca să-m saie porţile Şci-î văz vitejiile?" îar ginerile c'auza, Foarte "rău că să 'ntrista Şi la naşî-so mergea. Dară naşu ce-m zicea? „Taci, fine, nu te 'ntrista, Te roagă la Dumnezău Să trăiască naşî-to. Şî la Maica precista Să trăiască naşî-ta". Pă vînătu 'ncălica, — 65 — Puţintel înfîerbînta, Pă sus porţile sărîa, Zăvoarăle le tăîa, Nunta 'n curte că intra, îar Patru Letinu-bogat, Vai! cîînile şî spurcat Şî de lege lăpădat Şî 'n cruce nebotezat Şî cu lutu dupe cap. Par'că-m îcstă solz de crap, Nici p'aia nu s'a lăsat: Noo buţ în rînd punea. Sus pă casă să* suia, Strig' odată rumîneşte, De trei ori dobrogeneşte: „Carc-m iestă ginerile, Ginerile, mirile, Să s'aleagă din nuntaş, Din nuntaş, din călăraş, Să-m saie buţîle, Şâ-î văz vitejiile?" îar ginerile c'auza, Foarte rău că să 'ntrista. La naşî-so că mergea, îar naşî-so că zîcea: „Taci, fine, nu te 'ntrista, Te roagă la Dumnezău Să trăiască nnşî-tG, Şî la Maica precis'.a Să-m trăiască naşî-ta". Pă vînătu 'ncălica, Puţintel înfîerbînta, Pă sus buţîle sâria, Cercurile le tăîa Şî vinurile că curgea, Nuntaş cai adăpa. Iar Patru Letinu-bogat, Vai! cîînile şi spurcat, Nici p'aia nu s'a lăsat: Noo postavuri că loa, Toate 'n rînd că le punea Şî din gur'aşa striga: „Care-m iestă ginerile, 2iH6 — 66 — - 67 — Ginerile, mirile, Să-m taie postavurile, Să-î văz vitejiile?" Iară îel că le sărîa, Postavurile le tăîa, La nuntaş că le 'mpărţa, Cum crea nuntaşu Aşa-î da şî postavu. Patru Letinu-bogat, Vaî! cîînile şî spurcat, Nici p'aia nu s'a lăsat: Trei fete că-m aducea, Tot un port şî tot un stat Şî'năinte le punea: „Care-m iestă ginerile, Ginerile, mirile? vSă-ş aleagă mireasa Şi să nu îa pe alta, I să va scurta viîaţa". Iară naşu ce-m făcea? Trei mere de aur loa ti pe tavă le punea, abia lîngă ele sta : „Care îestă fmă-mea! Să să 'ntinză ca să îa, Iar să nu viîe alta, Că frumos capu-î 1-oî lua". Mireasa să cunoştea, Oîchişori-î lăcrăma Şî la mere să 'ntindea. Iară naşu ce-i făcea? De supţiorî că mî-o loa Şî'n trăsur'o arunca Şî 'n spre casă apuca. Patru Letinu-bogat, Vai! cîînile şi spurcat, Nici p'aîa nu s'a lăsat; Sus pă casă să suîa Şî din gură blestema; xar blestemu-î ajungea Şî pe cale să 'ntîmpla, Sînge gineriluî curgea Şî viîaţa i să scurgea. Pă frati-so că-1 chîema, Mireasa de mîn'o loa Şî'n mîna frăţîn-so o da. Popeştî (Măciuca) — Ion Costantinescu, 75. XCVI în oraş în Bucureşti Hele casă mari domneşti în curtea lu Ştefan-Vodă Mare masă ml-estă 'ntinsă Şî de boieri mî-e coprinsă. Ştefan-Vodă ce zicea ? Beat, boieri, vă vesăliţ, Mîîne 'n prînz să vă gătit vSă facem dî-o hurcuîală Colea pî-a gură de vale Dupe păsări gălbioare, Că sin bune la mîncare Şî uşoare la purtare, îar pe Miu mi l-om prinde Ca pl-un dine l-om întinde, Să-1. scoţ în tirgu dî-alară Ca Isa file dcr-mirafeT~ Iară sora Miuluî Păarnica Domnului, Cu pahar la masă da Şî vorbile le-auza. Dacă sarà că 'nsăra Fuga la Miu că da, vSărîa ici, sărîa colea Sărîa o vale ş'o vîlcea, Loa o frunză, şuiera, Toate cete c'o-auza. Iară Miu ce-m zicea? „Ala Iestă sommila" Şî 'năinte că-î îeşa. — Ce s'a 'ntîmplat, soru-mîa? Or Domnu te-a urgisit, Or v'un rău aî auzit? — Domnu nu m'a urgisit — 68 — Pintru. lin rău am auzît, Că Domnu mi s'a vorbit Să facă dî-o hurcuîală Pă tine une te-o prinde Ca pă cîîne te-or întinde. Iară Miu ce-m zîcea? „Vez de tine soru-mîa, Nu purta tu grija mìa Că şî îo-s ficior de oţ Pă loc mi-1 duc şî-1 întorc". Iară Miu ce-m făcea? Dimineaţa că-m pleca, C'un ciobănaş să 'ntîlnîa: — Măî, ciobane, ciobănaş, Dă-m tu miîe zace oi Să-ţ dau o sută de lei, Oaia cîte zace lei. Ciobănaşii i-le da. Iară Miu ce-m zîcea? „Măî, ciobane, ciobănaş, Ia dă-m tu bîtă pîrliţă Şî la cap neisprăvită Să-ţ dau flintă ghintuită, îa dă-m tu cojoc zbilţos Să-ţ dau îo conteş frumos, Dă-m căciulă de ţap bălţat Făcută hap pă cap Croită pă muşuroi Cu oîchi stîlpiţ la oi". ^ îar ciobanul le da: O, Doamne, Miule, îţ lungiş zîlile tele jŞî scurtaş p'ele mele. Iar cîobanu s'ascundea, Miu 'n cîmp că rămînea, Ştefan-Vodă că venea: — Bună zoa, ciobănaş, — Mulţumescu-ţ, Ştefan-Vodă. — Măi, ciobane, ciobănaş, Cumw şti tu numile mele ? — îo le ştiu, cum să nu ştiu, Că am fost la leturghiîe, 1 Sluja popa Măcîuliîe. •- 69 — Ştefan-Vodă că credea Şî nimic nu cunoştea. — Măî, ciobane, ciobănaş, Şti tu fagu Miuluî? — Da, îi ştiu, cum să nu-1 ştiu? Colea o palmă de loc, Acum te duc şî te 'ntorc. Da lasă-ţ cătanile, Să-m păzască oile Să nu-m piară v'o mioară, Că pîerz şî tu o cătană. „Ştefan-Vodă că lăsa, După Miu că pleca, In pădure că intra. Iară Miu ce-m zîcea? Ştefan-Vodă, dumniata, Măi şumete scările Că loveştiî zmicelile Şî te-aude cetile Şî-ţ scurtează zîlile. Aici nu-î ca 'n Bucureşti Ca să te mai fuduleşti Numă 'n ilicel şî 'n fes. Aici e 'n higiş şî cărpiniş Nu măî ai loc de cîrmiş". Ştefan-Vodă cin vedea Foarte rău că să 'ntrista, îar la fag că ajungîa. Miu după fag să da, Lăpăda cojoc zbilţos Şî-m lòa conteş frumos, Loa căciula din cap Şî loa verde comînac. Şî la Vodă că îeşa Num odată că-1 lo via, Jară Domnu tremura. Iară soru-sa sosa Şî din gur' aşa grăia: Iară, frate Miule, Nu bate domniile, Că pierz aîduciile. Ştefan-Vodă că-m zîcea: „Olîo, frate Miule, Cît oî fi îo în domniîe Să staî şî tu 'n aîduciie". Popeşti (Măciuca) — Acelaş, XCVII Rău, maîcă. m'aî blăstămat. Să stau în flintă răzmat, Să manine to de furat Şî să beau de apucat, Să mănînc carne de oaie, Să beau apă cu gunoaie, Curînd după hududoaîc, Să mănînc carne de miel, Să beau vin din burduşîel. Şî mă doare, maîcă, doare, Şî mă dor picerile To trecîn vîlcelile, Şî mă doare pestă şale De trei păreîchî de pistoale. Şî mă doare, maîcă, doare Şî mă doare pestă spete Dî-o flintă cu patru v'erge. Şi mă doare, maîcă, doare Şî mă doare după cap Dî-un pustii de comînac. Verde ştii frunza de fag, Astă iarnă mî-am iernat La un bîetişor unchîaş înt'un cătun afumat, Toată îarna m'a picat; Şî m'am rugat de bogat Să-m dea treî-patru parale Să-m iau copiilor sare, Că-m mor copii de foame, în zădar că m'am rugat, Că 'n samă nu m'au băgat. Veni-o vara ca mîîne, Punî-oî îo mîna pe tine, Să te trag la hududoî Cu măcîuca să te moi, Să-ţ fac capu ca bunbacu Şî să iau bani cu sacu. Popeşti (Măcîuca) — Acelaş xcvm La circiumă 'n făgădău, Une bea şî bun şî rău. Bea naşa cu fină-so. îar naşî-sa ce-m zîcea? — De cîn bem, line, pă vin Ş'amîndoî nu ne iubim! Iară finu ce-m zîcea ? — Vorbeşti, naşă, cu păcat, Pă mine m'aî cununat TYiî copii mî-aî creştinat. Iară naşa ce-m zîcea? — Bea, fine, şi haide 'n vale, Care naşî-ta parale Să plătească sărindare. Popeşti (Măcîuca) Acelaş. XCIX La cîrcîmă la Mozacu Bea săracu cu bogatu, îar bogatu ce-m zîcea? ■— Leliţă cîrcîumăriţă, îa scoate, tu vin dî-un zlot Să-1 beau cu săracu tot. îar săracu ce zîcea? — Leliţă cîrcîumăriţă, la scoate tu vin dî-un leu Să-1 beau cu bogatu meu. îar bogatu ce-m zîcea? Măi, sărace, vreme fa, Ce bei tu 'mpotriva mea? Că n'aî cară mocăneşti Şî boi chioveneşti Şî n'aî casă şîndilite Şî cinzăci de boi la curte Şî^jdnjm^^ "î jignită cu bucate J> cară ferecate. Iar săracu ce-m zîcea? — Măî, bogate, vreme bună, Nu te prea lega de mine, Că nu e bine de tine. Cîte casă şîndilite Pin oraşă pustiite Şî cinzăcî de boi la curte Toate sînt pîeî tencuite, Cinj miî de oî în munte Toate pe coaste belite, Şî jignită cu bucate To de şoareci sînt lăsate. Măî, bogate, vreme bună, Nu te prea lega de mine Io beau az şî plătesc mîîne Cam chimir" pi lîngă mine Mî-e plin de şfănţişori Şî'nţăsat de gălbiorî, Că io sînt Patru Viteazu Care bate cu tufanu Şî cară bani cu caru Şî ţine pizma cu anu Popeşti (Măciuca)—Acelaş. c Zaiină, zalină, Frumuşâ copilă, Floare din grădină, Ce stai la pîrîu Cu rochiţa 'n brîu? Rogi pă Dumnezău Ca să te iau îo? Că îo nu te iau. Ba îo mi t'oi loa Cîn mi s'oî vedea Ursu cu nădragi, Umblîn după vaci — Atunci, nici atunci. Ba îo mi t'oi loa, Cîn mi s'oî vedea Lupu cu cimpoi Umblîn după oi. — Atunci, nici atunci. Ba îo mi t'oi loa, Cin mi s'oî vedea Vulpîa cu papuci Umblîn după curci— Atunci, nici atunci. Ba îo mi t'oi loa Cîn mi s'oî vedea Un iepure şchiop înt'un vîr de plop Treîerînd un znop. Popeşti (Măciuca)—Acelaş. CI ă, luniţă, a-mi-ţ luminiţa ' ara pă uliţă, ! Că mî-am însărat L'aces colţ de gard Cu-ăştî doi căluşăî Vineţ porumb'ieî. Nu î-am loat, Nu î-am furat, Ci î-am cumpărat Din bilei din Gîrlat Dila popa Vlad, Mărturii mî-am pus Ştîlpi grajdîuluî, Ieslea calului. Popeşti (Măciuca)—Acelaş — 74 — CU Mă duceam cu tata la păr şî tăia tata di dijos. de doă palme în sus de trupină şî măi tăia de sus încă de doă palme şî sărîa clpţu şî-1 loa şî-1 cîoplîa şî-1 făcea pa-nachidă. O făcea dî-o palmă ş'un pumn de lungă şî lată cît venea ea. îî făcea o codiţă s'o ţîî cu mîna de coadă. Pe urmă o rîcăîa bine cu cuţîtu ş' o ceruea cu ceară. Pe urmă scriîa pe ea: az, buche, vede, glagori. Pe urmă să 'ncepea rugăciunile. Atunci nu erea şîcoale: care vrea să-ş înveţă copii i 'nvăţa în casă, cine ştiia. Şicoalile s'a făcut alături de aleş şî copii cîn îî loa la şîcoală părinţi plîngea cu lacrăm cît pumnu, că zîcea că-î învaţă şî-î trimite la Rusîîa. învăţătura uîchc cum erea: să făcea la păretcsîmi-\ cercuri de lîer şi eonii sădea cu brìncile .pă simicerc şî ; să uîta la tabla de îrtie, scrisă la Rîmnic, Bucureşti. Unu j intra 'n mijlocu sîmicerculuî şî le-arăta tabla şî le citea: * a, b... Dac'o 'nvăţa, mergea la altă. tablă. Cîn îî scotea dila tablă intra în bangă şî banga erea cu năsîp. Banga erea scobită cu două sjaîuri şî năsîpu înăuntru. Pană să 'nvăţa bine, pe urmă îl da la placă cu condei de placă. Dacă învăţa şî la placă, îeşa la îrtiie. La îrtiie scriîa cu pană de gîscă. Măî bine erea atunci, că acu nu-i măi învaţă rugăciuni. Popeşti (Măciuca)—Al. Costantinescu, 85. Cili A fost unu odată sărac de tot, avea numai o miţă ş'un bou ş'un bordei. Sădea 'n bordei, şî'n bordei avea o groapă 'n mijlocu bordeiului. Mîţâ-î prindea păsări, carnea o mînca şî penele le punea şî să culca pă iele. Odată-i zice mîţa: "— Stăpîne, să vindem bou, vreau să te procopsăsc, nu te măî poţ hărăni. — Du-te şî-1 vinde. Mîţa s'a dat pestă cap, s'a făcut un voinic, s'a dus ş'a vîndut bou şî ş'a făcut salbă ş'a plecat prin pădure cu salba la gît. S'a dat pestă cap, s'a făcut mîţă. S'a 'ntîlnit cu îepurile: — Ei, surioară mîţă, cin ţ'a făcut ţîe salba asta frumoasă? — 75 — — Stăpînu-mîo ; să mergi tu cu mine, ţ'ar face măî frumoasă ca a mea. îepurile s'a loat dipă ia. A mers măî 'năinte, s'a 'ntîlnit cu vulpea. Iar aşa-a 'ntrebat-o, a zîs: „să mergi tu cu mine, ţ'ar face salbă şî măî bună ca a mea". S'a 'ntîlnit cu lupu, şî iar aşa s'a loat după îaw şî lupu. S'a 'ntîlnit cu ursu, iar aşa s'a loat după ia. Ia a mers cu iele pană la un împărat. Cîn le-a băgat în curte, s'a dat pestă cap, s'a făcut voinic. A şăzut lingă iele. A işît împăraţii afar şî le-a văzut ş'a 'ntrebat că cine a trimis asfelî de plocon frumos. îa a răspuns: — Peneş împărat. — Cine îestă aceala Peneş împărat? — Un voinic frumos şî nensurat. — Zî-î să vrie la mine, să-1 văz, a zîs împăratu. — Nu poate veni, împărate, c'a avut trăsura cu patru telegari, a plecat pî-un cîmp mare să să plimbe; cai ţinut 1-a băgat info baltă mare şî s'a 'necat toţ, a işît numă cu trupu afar gol. împăratu a trimes, î-a. cumpărat trăsură, cai, aîne, numai să să ducă acolo. Mîţa a Jc^aţuJe^şî s'a dus cu iele y la Peneş împărat. Iar iei cîn le-a văzut s'a spărîat. Mîţa a zîs: „nu te spărîa, ai cu mine c'o să te procopsăsc". S'a dus Ja 'mpăratu. Mîţa-1 învăţa toate cum să urmeze acolo. Iei neştind cum să poarte ţoalele, să uîta pă iei. împăratu a 'ntrebat pă mîţă că di ce să uită j)ă Jel. Mîţa-i zisă că nu-i sîn ţoalele ca ele de le-a pierdut. împăratu î-a cumpărat altele. Mîţa s'a dus şî î-a zîs : „să nu te măî uîţ pă tine, că te pricepe 'mpăratu". Nu s'a măi uitat. vŞ'a făcut nuntă cu fata 'mpăratuluî. împăratu-a zîs că să să ducă să vează şî 'mpăratu pălaturile unde stă îel. lei a işît la mîţ' afar ş'a zîs: „une-1 ducem noi acu, că noi n'avem une-1 duce?" Mîţ' a zîs: „grija mea îestă, ce-î auzî să zîcî aşa; ce-î auzî că-s ale lu Peneş împărat să zîcî: ,.da, ale mele, ale mele". Mîţa pleacă 'năinte şî iei vin pă urmă. Mîţa dă pest'o turmă de oi multe şî'ntreabă ciobani. — Ale cui sin vitele eştea? — Ale ălor noo zmei. — Să nu măî zîceţ că sînt ale ălor noo zmei, să zîceţ că sînt ale lu Peneş împărat, pentrucă vine Sfete Iliîe cu trăznete, cu pleznete şî vă pierde pe toţ. Vine 'mpăratu pă urmă şî 'ntreabă: V .— 76 — — Ale cui sîn vitele? [el «spun: „ale lu Peneş împărat". ■ — Ale dumitale, Domnule? — Ale mele, ale mele. Merge măî 'năinte. Găsăşte o cireada dă boî, o slavă dă cai, o stavă dă bivoli, neşte casă de marmure. Miţa 'ntreabă : — Ale cui sînt? — Ale ălor noo zmei. — Să nu măi spuneţ ; că vine Sfetc Iliîe cu trăznete, i cu pleznete şî vă pierde pe toţ. — Da noi ce să ne facem? — Ascunde-vă-ţ înt'o şîră cu pciie. ars I să ridica singură. Au petrecut acolo şî s'au întors îndărăt. Iar Peneş împărat, cu 'înpărăteasa şî cu miţa au rămas singuri. „Eî, stăpîne, te 'mbogăţîî, te făcui din pene împărat, din bordei în casă de marmure, acuş te las şî mă duc", zîsă miţa. „Desară vine să-ţ dai lozinca Stata-Cot, cu barba dî-un cot, călare pî-o jumătat de iepure şchiop. Dacă n'ăî ghici, te omoară. îel să rugă de miţă ca să-1 scape şî de asta. Mîţa-1 ascultă. Sara veni la fereastră şî strigă dila fereastră: — Dă-ţ lozinca. — Ce vrei? — Ce-i una? — La lună, mulţ nebuni s'adună. — Ce-î doo? — Omu cu doî oîchî, cu doo mîinî, cu doo picioare, bine vede, bine merge. — Ce-i trei? — Sabiîa cu trei tăîuşurî, bine merge, bine taie. — Ce-î patru? — Caru cu patru roate, patru bol, bine merge, bine umblă. — Ce-î cinci? — Căvalu cu cinci găuri, bine merge, bine cinta. — Ce-î şasă? Floîeru cu şasă găuri, bine merge, bine cìnta. — 11 — — Ce-î şapte? — Omu cu şapte fete 'n cas —claca 'ntreagă, — Ce-î opt? — Plugu cu opt boi, bine merge, bine ară. — Ce-î noo? — Omu cu noo ficiori 'n cas: nu bagi coada, c'o scoţ cîoantă. — Ce-î zace? ^ — Din zace nu măi trece. Pleznesc gavoli la părete. Popeşti (Măcîuca)—Ion Costantinescu, 76. CIV Cin m'am pomenit de-am născut pe pămint, a fost din zăCc grămojî de porumb una boierească şi noo ale omuluî; din fin a fost din cinci piaste patru Rumînu şî boîefu una; pintru vite: oaia zace bani, capra zace bani, vac' a fost patruzăcl de bani; biru-a fost patru sfranţ. Zătrenî. — C. Panduru, 01, CV Cîn a venit Meghefu 'n ţară aici, a 'nceput să zîcă Rumîn la Rumîn şi Ţigan la Rumîn: „Domnule, a lipsit boieriile, s'a făcut Domni toţ". Zătrenî — Acelaş. CVI Dacă vine sărbătoarea, mă duc la vînat în pădure cu copoi, i bag în pădure copoi şî io stau alături în pădure. Şăd pănă-1 aud făcînd îel gură, copoîu. Atunci încotro aleargă copoîu, alerg şî îo 'năintea copoiului cu puşca. Iasă vînatu 'naintea copoiului la colnic şî dau în îel acolo, or pică or nu pică. Atunci strig copoîu şi-î dau urma de une am dat îo în îel şî măî păzăsc pănă-1 aduce al doilea 'ndărăt. Zătrenî. — Acelaş. CXVII Eream măricel de cinsprece anî şî 'nvăţam carte. Eream monitor, care ştiîa carte de Jnvăţa copii pe su — 78 — îi dascăl. Băngile pusă la rînd, banga crea scobită să nu cure năsîpu jos; erea tablă mare de blană pusă în părete în proţap. Slovele erea făcute de Stat, şî copii în faţa tăblii să uîta. Monitorii da cu joarda în bangă, le zîcea copiilor: „mîînile 'n jos şî.^băgareţ de samă". Şî mergea la tablă şî: „făceţ i." Copii netezahăsipu cu mîna. Dacă nu făcea bun, îl moţăia de ureîchî şî-1 făcea monitofu. Dipă ce 'nvăţa la rîăsîp, îl muta la tablă de piatră; dacă să deschidea, îl da Ia îrtiie, unde scriîa cu condei ele pană de giscă. N'avca nici logofeţi condeie d'eştîa. învăţa carte bisăricească. Numă iarna învăţa copii, vara erea dascălu la R imn ic, să 'nveţă. Zătrenî — Acelaş. CVIII Domnu Cuza a dezrobit clăcaşîî, că făcea cîte doospre-zăcezîle de clacă la propetaf, da cîte 40 de bani de vacă deîerbărit, 40 de porc, cîte zace bani de fiecare oaie şî de capră, din zace una producţii, finu din cinci una. Domnu Cuza, să-î fiîe sufletu sfînt şî ţărîna uşoară, că ne-a dezrobit de aşa sarcină ce-am avut-o la propetaf şî vedem astăz că propetari ăştia a îngreonat dările. Acuma 1-a destronat di pe tron,ffinciî}ne-a făcut binele nostu, la să- jrrHcT7 Ia"ţ3rairir--V——* Domnu I. Brătiîanu aduce la 66 pe Domnu Cărol. Dac' a destronat pe Domnu I. Cuza, s'a dus în Prusîîa ş'a adus pe Domnu Cărol, Regele. Cuz' a dezărtat ş'a murit. Zătrcnî — Preda Pandurii, 60- CIX Să zîcea odată cîn avea cîheva o pricină : să mergem la soboru bisărici să vedem ai drept aşa or nu. Atunci cine judeca? Aleşii comuni şî cu priótu bisărici. Dipă ieşirea dila bisărică trimeţa aleşii vălăşei să aducă pe ala care erea vinovat. Judeca cum găsa de cuvinţă înaintea bisărici. La urmă-1 loa la bătaie, îl punîa la palanca, îl bătea la spete. Cîn jăluîa boieri, îi chema la sobor. Pe vinovat îl băga 'n scaun la falangă, picioarele 'n sus, îl strîngea într'un butuc şî-1 bătea. Zătrenî — Acelaş. cx Cîn venea ordinii la aleşi, iei să gîndea că cine să dea, pană găsa un băiat. Să unia iei pe cin să dea şî mergea noaptea la părinţi lui acas Striga la uşă pe stăpînu casîi să deschidă uşa Dacă intra 'n cas, odată punîa mîna pe băîatu ala, o fi fost culcat, cum o fi fost, şî-1 loa şî-1 lega şî-1 ţînea ca să să 'nealtă, dacă erea iarnă; mergea cu iei la comună. Pă urmă făcea un cătuş aşa, îl băga de amîndoo mîînile şî-îl da pe paznici să-1 ducă la taft în cătuşă şî legat. Pă urmă-1 trimeţa la judeţ şî-1 alegea şî-1 trimeţa la roata lui şî-1 da 350 de Iei, cîn să libăra. Ta-so erea scutit de toate dările şî făcea şapte ani în miliţîîe. Dacă n'avea părinţ, scutîa pe altu strin. Ăla-î făcea casă, îî făcea rost ca copiluluî lui, l-însura. De-acolo îeşa cu haine, nu gol ca acu. La 150 de familii loa unu, erea numa strejî, nu oştire. Erea răii că _ erea Turcu, erea pe sama Turcului ţara. Dacă intrai în bir, nu te loa, nu strica birnicu 'mpăratuluî. Băieţi tăia pe con-săliî cu cuţîtile şî pe paznici, le vărsa maţăle. Zătrenî — Preda Pandurii, 60. CXI Lumea s'a 'mulţît şî pămîntu estă tot ala şî noi nu putem să ne măî hărănim. Noi nu mă avem unde să trăim, că ne-a strîns pană nu mai putem. Abi sufletu-l avem. Lucrez io toată vara la propîetaf şî dac'aş avea şî io un pogon saù doo de loc chiar la dînsu, nici pe ala nu mă lasă să-1 muncesc. Să-i fiîe munca întîî a dum-nîaluî ş'apoî să facem şî noi p'a noastră. Iar munca noastră, am pîerdut-o şî j3iiitru--asta sîntem datori la govern, că nu ne putem înlesni cu propîetari. Cum să măi sufle- j ţîm noi? Zătrenî — N. Chircu, 72. CXII — Foaie verde ş'o sulfină, Fină, lină şî iar fină, Ia-mă şî pi la grădină Să te iubesc ca pi-o strina. — 80 — — Nasule, n'o fi păcat, Trei copii mi-ai botezat. Pe mine m'aî cununat? — Finişoară, nu-î păcat, Care naşi-to parale Face cruci şî sărindare, _Le pune la drumu mare. Cine-o trece, să să 'nchine Să-î fiîe fini de bine, Naşului de sănătate C'a iubit finile toate. Zătrenî — Ion Turcu, 28. CXIII Foaie verde de bănat, Rău, Doamne, m'aî blestemat, Copil frumos şî sărac Şi slugă la al bogat. De fac bine pestă bine îel zîce că nu e bine. Foaie verde dî-un areu Da la părinţelu mîeu De fac bine, de fa(c.) rău Zîce to' copilu mîeu. Zătrenî — Niţă Firea. 41. CXIV Foaie verde fol bănat, Bea bogatu cu săracei De ta minună şî dracu. Foaie verde ş'o lalea Da bogatu ce-m zîcea? — Măî, sărace, vreme ra, Ce beî tu 'mpotriva mea? Da săracu cu vadra Şî bogatu cu litra. — Măî, sărace, vreme ra, Ce stai tu 'mpotriva mea? Că n'al cară ferecate Nici turme de ol la baltă. îar foaie verde ş'o lalea, — 81 — Da săracu ce-m zîcea? — Măi, bogate, vreme ra, Dar'ar unu Dumnezău Fîeru di pe caru tău Să mi-1 fac bîzdugan îo, Ca să-ţ pîndesc drumu tău. Zătrenî —• Acelaş. cxv Foaie verde trei migdale, Otrăvit ie omu, doamne, Cîn mănîncă fără foame Şî să culcă şî n'adoarme. Zătrenî — Acelaş. CXVI — Frunză verde mărgărit, Di ce mîndruţ'aî slăbit? — Am treî pinze de 'nălbit vŞî doo de năvădit Ş'un ibomnic de iubit. Frunză verde mărgărit, Di ce neîcuţ'aî slăbit? — Am treî coasă de bătut î doo de vărguit 'o mîndruţă de îubit. Zătrenî —Şt. Mreană, 32. CXVII Frunză verde bob areu, Dar'ar dragu Dumnezău Să scot pluguleţu mîeu. Frunză verde ş'o lalea Să ar bătătura ta, Să-m potolesc inima, Să mă iubesc cu mîndra, Să-m fac plăcerea mia Numă îo singur cu îa. Zătrenî — Ioana T. Neferu, 35. 6 — IO — 10. I trece la l dupaş, j, ţ, z: frumoşi; gromaji; părinţi; nerozi; tot aşa la formele feminine de gen.-dat. : căşti—casei; ceţli=ceţei. — 1 scurt final a dispărut după aceleaşi consone: frumos, croj, cumnat, sturz. — In loc de ivi apare tuoi. 11.0 apare ca u şi în unele forme care nu presintă aiurea această schimbare : urătenii, altui, ciuban, lupată, neaoş; se zice însă pretutindeni dormi, înflori. — In spojar= pojar nu avem propriu vorbind o>u, ci schimbarea se datoreşte contaminarci lui pojar cu spuză, mai ales că e foarte usitată expresiunea spuzit de pojar: săracu, toată faţa-i e spuzită de pojar. — lntîlnim un a în loc de o în aricel = oricel ; forma foişor apare schimbată în făişor. 12. U e înlocuit cu o în abor,notreţ,poiază=puiază< pui. — E trecut la i în viitor (si văltur), viltan. — U final se pronunţă întreg în regiunea Vaîdeilor: amu=am, şedu, un baiato, un carpenii, un laibăru. — In forma ingreonat, o s'a păstrat sub influenţa lui greoi (comp. vr. ingreoia). Tot aşa se zice împreona.— lì a fost aspirat în forma holoit. C. CONSONANTE 13. B. Alterarea lui b urmat de i, i presintă mai multe fase. Incepind cu comunele Vaîdei şi Rimesti şi scoborîndu-ne prin Urez, Costeştî, Pchîetrarî, Stoineştî, Şerbâneşti, Mihăîeştî, Bobenî, loneştî, Scundu, fasele alterarci sînt cu atît mai înaintate cu cît elementul ungure-nesc şi-a făcut mai mult loc în comunele judeţului. Este de notat că palatalisarea se întîlneşte mai desăvîr-şită unde găsim constant grupul sl~>scl, e~>e şi vocalele aspirate. Astfel auzim alb gin ă; byeto — bghieto; byine; byivol — bghivol; porumb gel; obyială. — Ba fost înlocuit prin v în : să aivâ=sâ aibă, prin m în grupul vn din ohamnică=ohabnică.—Forma privegim ne arată de asemenea v in locul lui b (=pribegim). 14. P a urmat aceeaş evoluţie ca şi b înainte de i, i, ţrecînd dela pi, pi la py, de unde apoi la pehi şj chiar la chi: piide, pyele; piept, pyept; pieptar, py epiar, pehieptar; piatră, pyatră, pchlatră; plapten, pyap-ten, pehiapten; copil, copyil, copchil. — II — 15. - F. In regiunea in care întîlnim alterarea lui p şi b înainte de i, i, constatăm următoarele fase: fi, fiu, Iu: fier, fhier; fhierbinte, fhierbe; fhii-mio, fhiie-mia: să fhii, hirî-ar, să hiie (Pausasti-dă-Otăsău). 16. V. In aceleaşi condiţiuni în care s'au alterat celelalte labiale s'a alterat şi v, devenind y: yin, yiie, yiţăl, yiţă, şi în cele din urmă g:gifă, giţă, s'a păstrat însă în vier, vfyrme.— In cuvintele bivol, movilă constatăm următoarele fase: bivol, bihol, bihol (Govora),biol (Vaîdei, Drăgăşani); movilă, moghilă, mohilă, mo''ilă.—In vopaie (=văpaie) a devenit h: hopale, opale.— Kurmat de n s'a schimbat în m: chevneşte=chemneşte, şi apoi în g: cheg-neşte (Bobeni); în alte caşuri a rămas la m: pimniţă, ţir-comnic—In Vaideî se aude beţia în loc de beţiv. — V final a fost schimbat cu / în cuvîntul ponof „ceaţa ce acopere oîchîu cînd nu vede omu" şi cu l în gingal (=gingav). 17. M urmat de i sau i a devenit mii in aceeaş regiune în care am constatat alterarea lui p, b, v: ami iaz, mhere, mnerlă, frati-no. Centrele mai accentuate sînt Vaideî, Pchîetrarî, Şerbăneştî, Pausasti dă Măglas, Bobenî, Călimăneştî şi în general pe on-unde s'au aşezat Ungureni. In celelalte părţi se aude : amiaz, miere, mierlă, mierloi, mirlă şi mirloi. — Cuvîntul liman are pe m schibat în v: livan, iar natimă presintă schimbarea lui m în n: natină. 18. T urmat de e a devenit t' în t'eî (Călimăneştî) şi ch în uichie, iuichîe (=oiie).—Jirfă şi moliv au pierdut pe t, iar în răspîndii, d a luat locul lui t. — Grupul tl se aude cl în giclej, cuvînt foarte răspîndit, alături de care se întîlneşte mai rar girlej. 19. D. Schimbarea cea mai însemnată pe care o găsim la d este transformarea lui în g cînd e urmat de /" sau ea: gacon=diacon,gavol,gavoliţă= diavol, diavo-liţă, gal=deal.—In foarte multe adverbe t/nuse mai aude : one, cin, ca şi în vrenici (=vrednici).—Rîncet ne arată un t în locul lui d final. 20. S în grupul sc, st îl găsim schimbat în ş: schilod şi şchilog, şchintei, tescovină, stejar (Călimăneştî); mesteacăn (Vaideî), şteregiie, ştirminos. — Pluralul lui frasăn este frasini.—Cuvîntul şeţ (=şes) presintă pe s schimbat în ţ. — Ş a fost înlocuit cu sc în museînroaie 82 - 83 — CXVIII Frunză verde bob năut, Une-aud cucu cîntînd, Mierla 'n coastă şuerînd, Mîndruţa 'n frunză pleznind, Nici nu beau, nici nu manine. Pe mine mă batî-un gînd: Să plec să te las plîngînd Şî cu braţăle 'ncărcate, Ca să mă 'ncarc de păcate, De păcate frumuşăle Ca şî dragostile tăie. Zătrenî — Ioana T. Neferu, 35. CXIX Frunză verde ş'o lalea, Dila deal de casa mea Am o ibomnică ra, Să to ceartă cu a mea. Fii, tu, nevastă, măî bună, Nu te certa c'o nebună, Cd nebuna îestă-aşa, îo im văd de casa mea Şî iubesc pe cine-oî vrea. % Zătrenî — Aceeaş. cxx Frunză verde boabele, Ş'ale naibi soacrile: Mustrează nurorile; Intră'n casă, sparge vasă, Că n'a loat nurori frumoasă. Ş'altă verde samulastră Decît să-ţ moară nevasta Măî bine să-ţ arză casa. Foaie verde bob orez, La pădure-s l'emne verz, îar nevastă nu măî vez. Ş'altă verde flori mărunte La pădure-s l'emne multe, Casa să face măî iute. Zătrenî — I. Turcu, 28 CXXI — Frunză verde coleliîe, Spune-m miîe, fă, Măriîe, Cine-ţ ţîne calea ţîie? — Doi băîeţ dila sîmbrîie, Amîndoî cu pălăriîe, Pălăriile de paie, Planticile de dudaie, Legătura dila gît Vărgată cu borangic Ş'aleasă cu tiriplic, Cu ciorapi de pelin. Legături de flori de fin, Ghetele de rozrrmlin. Zătrenî — Şt. Sitarîu, 40. CXX1I Foaie verde de năut Fi al naîbilor Rîmnic. Foaie verde ş'o lalea, Vinde, maică, ce-î avea Şî scapă-mă de-aicia. Vinde, maică, oi şî porci Şî gîştile cu boboci, Scapă-mă, că nu măi poci. Vinde, maică, vîlnicu, Să nu măî văz Rîmnicu, Şî zăvelca ce-î avea, Să mă văz la casa mea, Să mă iubesc cu mîndra. Cu mîndruţa mea cea dragă, Trece drumu prin dumbravă Din doi unu să-ş aleagă, Să-ş aleagă dint'o miie, Numă să-m samene miîe, La vorba şî la mersură Şî la zîmbîală din gură Şî puţin îa uitătură Şi la frumoasă făptură, -Să ne sărutăm în gură, — 84 — în gură şî pe obraz Să facem la toţ năcaz, Şî iei cu năcazu lor, De dragoste avem dor. Zătrenî — Ioana T. Neferu, 35. CXXIII Foaîe verde de susai, Sus la munte, jos la plai, Toată noaptea mă luptai Cu neşte lupiţ de caî. TO'Tè^Tùnc gru nj urî de sare, Armăsari să mă omoare, ţ Doi mă ţîn şî cinci mă leagă Pintr'un puî cu coama neagră. Cîntară cocoşî-odată Io eream cu iei la baltă; Cîntară de doo ori Număram la gălbîorî, Că sînt la purtat uşori. « Foaîe verde d'arţăraş Şî cîn fu la adălmaş Nu puteam de păgubaş. , Loaţ de beat din adălmaş, Mî-aţ ţînut bine la grajdî. Zătrenî —M. V. Cîorobea, 37. CXXIV Codrule, frunză galbină, îo mă culc, tu leagănă-mă. Şî mă leagănă frumos v Să nu pic din leagăn jos, , Că îo n'am fost învăţat Ca s'adorm nelegănat Şî făr de mină su cap. Amărăştî—Dumitru Preda Sîrbu, 41. CXXV Verde frunza bobului, Sus pă malu Oltului — 85 — Ţîpă puîu corbului — Ce ţ'ă puişor de ţîpî? Au ţ'ă foame, aii ţ'ă sete, Aù ţ'ă dor de codru verde? — Nu mî-e foame, nu mî-e sete, Nu mî-e dor de codru verde Şî mî-e dor de maica mea, C'a plecat şî m'a lăsat Cu cuîbuleţu stricat. Ş'a plecat la căpăţîni, Căpăţînî cu chica fiagră, Cuîbuleţu să mi-l dreagă. Amărăştî — Andrei N. Popa, 47. CXXVI — Cucuie, porumbule, Vara vii, vara te duci, Mă mir iarna ce mănîncî, Că dă muncă nu te-apuci. — Mănînc mugurel de fag Şî beau apă dint'un lac; Mănînc mugurel de tină Şî beau apă din fîntînă; Mănînc mugurel de plop vŞî beau apă dint'un loc. Amărăştî — D. P. Sîrbu, 41. CXXVII Verde frunză de năut, vŞ'unde auz c'o să mă duc, To ca frunza mă usuc, Ca frunza gorunului Pă marginea drumului, Cîn o bate vîntu mare Şî mî-o ia pă drum la vale. Amărăştî — Andreî N. Popa, 4 . CXXVIII - Oltule, cîîne turbat, Ce vii aşa turburat — 86 — — 87 — Şî cu plăvî amestecat? Da ce Teli de plăvî mî-aduci? Număî şele şî ibîncî Şî căpestre de cai murgi. Amărăştî — D. P. Sîrbu, 41. CXXIX Dar'ar Dumnezău să-m dea Şî cu Maica Precista, Să ningă şî să să îa, Să 'nfrunzască pădurea Să-m cìnte cucu pin ea, Cucu şî cu pupăza, Să-1 asculte şî Ioana. Frumuşică ca Ioana Nu e nicî-o floricea. Număî singură nalba. Ba nici nalba, ba, ba, ba. Ioană, din pricina ta Pă pămînt nu poci umbla De dor dila dumneta: Nu .ştiu mi-aî făcut ceva. Amărăştî — Acelaş. CXXX Murguleţ, coamă rotată Şî cu coada rătezată, Fă picerile grămadă fî măî sai din piatră 'n piatră, ă măi mă treci Oltu-odată, La Marita sprincenată, C'a pus circiumă la poartă Mi-a sărăcit lumea toată. Vine plug cu şasă boi Dimineaţa 'njugă doi. Foaie verde salbă moale, Vine voinicel călare, Pleacă cu şaua 'n spinare. Bine, neică, nu-î păcat Dă mă lăsaşi dăzbrăcat? Prundenî—Gheorghe Ion D. Anghelina, 60. CXXXI t ti — îndeamnă, murgule, la pas, Să mă duci dăsar acas La copiî şî la nevastă. De copiî am şî n'am dor, Dă mîndra leşin şî mor. Stai, murgule, nu ofta. — Stăpîne, cum să nu oftez? Pă mine dă gard mă legi Şî-m dai fîn nuelile Şî grăunţă stelile Şî tu-m bei cu mîndrele. Cum ţ'ă drag cu îa pă mînă Şl mie cu traista plină îm to zici : îndeamnă, îndeamnă. De multe-orl am îndemnat Şî to la gard m'aî legat. Prundenî — Gheorghe Ion D. Anghelina, 60. V GLO SAR A, acea: tot a vorbă vine. aboală, boala rea. abubă, buba rea. aburi, a bate încet vîntul : abureşte oţîră vintu. acupat, ocupat. adărag, hădărag, hadărău, jujeu, jug (la porci). adipotaţi, aleşii satului. afunţi'-, afină. agost, august. ăgr'et, rodiii cîmpului: nu ni-i bun ăgretu. agru, cîmp. ajunge (a să-) cu cineva, a se înţelege, a se învoi cu cineva pe ascuns: glaba 'n-cercî, că s'a ajuns cu lei. alaltărl, alaltăieri. aleam, alean, necaz. aleglurì, XXV, alegeri. alina, a bate încet vîntul. alteorea, altădată. amegîui, a amăgi. amelinţa, amelifa, amerinţa, a ameninţa. amirui, „a strìnge omu munca di pe cîmp". amirulală, ceea-ce strìngi. animală, alimane, animal (e). anine (la cîmp), arine (la munte), anin. Aostrenì, Austriaci. varar, rar. ardica, ridica. e arete, berbece: un berbeac de arete, «berbeac de prăsală». & aricel, oricel, ceva. aricîos, (pămînt) cu dealuri şi văi. arm, armure, partea piciorului în sus de genunchi. 0 arsătură, căldură foarte mare. 0^ * astruca, a înveli. aă, sau. aurma, a merge pe urma vî- natului: aurmă vinata, avila, a trage să moară: bietu om avilează; mi să pare c'o să avileză. ăzna, XI, ladă cu bani, avuţie: le-a loat ăznalile. Băbar, ,;om care nu să 'nsoară neam". bădană, putină mare pentru prune. bădău, putină mare lastînă. băletoi, băieton, băieţon, băiat ca de 15 ani. băjenite, fugă. bălă, oaie albă peste tot. bălăurel, XXXII, balaur mic: sprîncenile tăie doî bălăarei. bălăvan, strugure mare, rar în boabe. banchet, pachet. băneturi, XXIV, bani mulţi: lei {călugări) făcusă băneturi, barşon, panglică pentru pălărie. batal, berbece de doi ani. bedăluî, bede, săracu de el: bede om. belegată, beregată. berşug, bilşug, birşag, bişag, belşug. besmea, basma. bichet, pichet. biciului', a se vedea, a se zări. bihol, biol, bivol, bicăl, pl. biveli, bivol, bihorniţă, vînt cu ploaie, ploaie cu zăpadă. bilbără, bîlbătă, flăcări mare. biltan, v. gîldan. bîricl, revenic. birjeri, a umbla cu birja. bîrsană, oaie cu lîna lungă. boarnă, „muscă măruntă, pestriţă, croită din capu şarpelui". bo(h)angiu, boiengiu. bojogi, plămîni. bolci (a să -), a se muia. bolnăvi, a se îmbolnăvi. boloane, cuie mari. bolomòc, boloboc. bo Iz, boz, boj. borbolene, boabe mici. bordun, strugure negru. borhăni, a scoate maţele cuiva. bornăi (a să -), a sbiera vacile. boroghină, 1 : struguri nestorşi bine; 2: bubă greu de vindecat. (In Mehedinţi se aude borovină: bubă). boştină, ceea-ce ramine din fagure, după stoarcerea mierei şi a cerei. botă, butoiaş. botoaşă, pl. vite mărunte pentru tăiere. bouros, om tăcut. brabete, vrabie. brabile, vrabie. brabură, bravură. brădoale, vas mic de lemn pentru băutură. branete, un fel de strugure. braton, breton (pe frunte). brobinţă, brubinţă, bubă mică. broboană, bubă mare. broslac, brostăcel, brotac, bro- tăcel. bruş, muşuroi de soboli. bucălai-e, oaie neagră pe faţă. buhă, buhoale, bufniţă. bujnigol, fum gros şi mult.. fbulvan, bolovan. bulz, colăcel. bungineală, ceaţă. » burăoă, „capră nicî roşiîe nici galbănă." burbulene, prune mari, cărnoase. \ burcă, surtuc negru. ' burdoi, vin negru. burduş, burduf. burulală, ploaie măruntă. buştenoasă, XI, vale cu buşteni mulţi. buturoagă, buturugă. buzurile, oaie cu buza neagră. Căiască (muscă-), muscă de cai. ! ' calic, 1 : «om dă nu spune drept»; 2: «făptuitor dă răle». calofiră, sticlă. căpău, căpoî, copoi. căpeţ, măsură pentru făină la moară. , căpistere, copaie, postava. cărăbaşă, «oaîe neagră pă bot şî 'ncolo albă, afar de picioare». car aulă, oameni mulţi de pază. ^ cărăoeî, trunchi de copac. » căsoaie, casă la vie. * . cătămul, v. cărăoel. cattr, amestecat. căuni, a schelălăi copoiul după iepure. ceaîr, loc de păşunat. cebuc, ciubuc. celar, unde se păstrează brînza la stînă. celăratu, acceleratul. cepl, crăcile brazilor şi molifţilor. ceraii, cer (copac). cerap, ciorap. cerol, v. ceraii. cetirnă, «vas mare dă doage în care cură vinu dela botu linului». cfartif, fartir, XXVII, gazdă. chebar, haină scurtă. chegni, chemni, chevni,\. căuni. chesâ., pungă. chilăviţă, casma. chimăi, a da din cap (calul). chindiîe. tinghile (rar), «cîn Ie soarile dî-un copacî dă deal». chiót, XV, chiot. chlovenesc: bol chiooeneşti, boi frumoşi, mari. chituc, v. cărăoel. Cîînenî: să aurati uni pă alţi, d'ala să zîce aşa. ciligaîe, gălăgie. —-—-cilioizat, civilisat. cinflore, v. pişcanflore. ciopor, grămadă de oî. cîonooi (a să-), a se certa. clotol, picior: cîotoi dă găină. cîrcîmar, cîrciumar. cîrlan, 1 : mînz de un an împlinit; 2: dela trei ani în sus, cînd îl încalecă; 3: pînă la şase ani. cîrlogancă, soi de struguri. "ctrmacî, berbec mare. « cirmiş: nu măi al loc de cir mi ş, nu mai ai încotro, nici o scăpare. cîrpoale, cîrpă ce poartă femeile pe cap. cluca: ie 'n duca Iul, le ciuca lui, e la largul lui, în culmea veseliei. ciulea, boală la găini: le cură niţică apă pă cioc şî mor. ciulume'a, ciulama. ciurdă, clurdină, cireada. sclădiş, claie de fîn. *J& clloambă, gloabă : clloambă dă cal. cloce, cloşcă. clondir, sticlă. cloţ, bucată de lemn. cloţă, cloşcă cu pui. cloţan, cloţar,, şoarece mare. coadeşe, pere ce se coc de Sîntu-Ilie. (~cocă, turtă. coccà, a cucăi. cocirstîrc, cocostîrc. codălate, «(pere) lunguîate». codălbă, oaie cu coada albă. codobaturi, pl. codobaturi. leodru (dă pămînt), bucată de pămînt. — 92 conac, VII, loc de popas, de dormit. condeu, condei. copil 1 : balamale, 2 : lăstar de dovleac; 3: puii porum- copil amari, copii mulţi. copilos, ca un copil, mic. copilărit, „bureţ pă munte*. corcioî, amestecat, corcit. coropejniţă, coropişniţă. cosorobl, grinzi dela acoperiş. V costos, drum numai coaste. cotei, XII, colţ. V covei, încovoiat, întors, cotit. crătinţă, cătrinţă. t crestez, instrument pentru sfă- rîmarea brînzei la stînă. « creştina, a boteza. crintă, vas de lemn pentru stoarcerea caşului. cristov, hrisov. crivină, loc umed, mlăştinos. crocXub, groapă în pămînt. crug: crugu anului, cursul anului. crumpă, pl. crumpene, cartof. 'cucă, loc înalt, vîrf de deal. cucia, jurebiţă, motcă: cuclă de bumbac, de coceni, cucumea, cucuvea. cujmete,cuşmete, codru de mălai. Lcujniţă, locul unde suflă Ţiganul cu foile. cupi, a prinde undeva, într'un colţ. curcii, «care-î mistriţat». curmănit: s'a curmănit sfoara 'n mină, a străbătut, a lăsat dungă, urmă adîncă. curnută, cornută. Daraveî, v. cărăveî. darcumite, dar mite: mergi noaptea, darcumite zioa. dăjdîurt, dajdii. dălungat, îndelungat: vreme dălungată. dănac, flăcău. dăpău, depou. dărab,dărap, bucală. a decît, ca : decît ala al dracului încă. n'a fost altu. ♦ dejghioca, dăjghioca, io dej- ghiaiic, dejghîoc, dăjghloc, a desface nuci. deluţ, deal mic. denderetele, deandăratele. » deschişi, a desluşi. descroznia (a să-), a se des- cheia la haine. desmîniiafa să-),XVI, a-i trece mînia.- destosăbii, deosebit. dezăliat, eşit din minţi. dezbrăcăciune, desbrăcare. dezminţit, sărit din minţi. dipotaţ, v. adipotaţ. dîrnăi (a să-), a se sgudui: pietrile să dirnăie. dooagă, doagă. t dor, durere : dor la inimă, do- ru din bubă. f dosădit, bătut de Dumnezeu, prăpădit. dovleag, dovleac. dropină, dropie. dudui, a goni, a îndepărta. dumesnicit, dumestic, domestic. dutcă, se zicea înainte vreme la moneta de trei parale. -e Făcutu dă zio, faptul zilei. ^făptof", factor poştal. * fără, numai : nu vez nimic, fără munf. — 93 - farlir, v. cfartir. făţos, arătos : om făţos. fedeleş, joc la circiumă sau la cineva acasă sîmbătă seara. fele, V2 de litru : o fele de raî- chiu. . fermenea, scurteică. 9 feti, a sta multă vreme fată. fierotenii, lucruri vechi de fier. figură, figură. / firiştea, ferestrău (pentru lemnele aduse din munte). firosăniîe, filoxeră. % fir şi, a sfîrşi. . 0 fiţ, soi de peşte mărunt. fitui, a isprăvi ceva. flîacără, flacără. filar, cinstit, glumeţ: om filar, floler, fluier; fluier. ( floria, fluriu, (bou) cu pete albe. 0 fragă:strugurefr«#«,strugure alb cu bobul mare şi lung. ţe frasăn, pl. frasini, frasin. /rowte/' lungulat, lungueţ. lunguriţă, „strugure ca ţîţa". ^Macava, IX mucava : tabla area de macava. <* măgăoană, XLIX, matahală. * măglaie, movilă. măldăgit, bolnav. malotea, XII, manta : că-ţ cumpăr dl-o malotea. Zu\ mălug, „căpăţîna 'n care stă cîrligu de 'ntors la ciutură". ^ marmure, marmoră. măşălile, muşuroi de soboli. mătăuz, IX, mănunchi : făceam noi mătăuz dă cîlţ. mela (a să-), a rămîneamicca meiul : să melază struguri. mejdină, mejdină, ,.otar întră locurî;'. mejdri, a jupui copacii. melci, melc. mertic, v. căpeţ. mesteceni, mesteacăn, pl. mesteacăn. micşorei, micuţ. mierlesc, strugure mic şi roşu. «milcui (a să.-), XII, a se ruga. milionist, milionar. o miljoc, mijloc. minările, mîndreţe : ce minările ăe copaci frumos, mintean, surtuc. hrăni; hirean ^ vălua, partea fusului pe care stă lanţul la ciutură. vântură, grindă în faţa casei sus, rezemată pe stîlpi, în sală. catul, ţap mic. văzduţ,- văzduv, văzduh. e velchl, bătrin: lo sin tare velchl, sin velchl de 80 de ani. p veichitură: ştiu din velchitură, ştiu din vechime. vérbel, verdalile, nerven, vever. clanţă. vetrelă, umbrelă. ridui (a să-), v. zvidui. p vieri (a să-), a se împreuna scroafa cu vierul. vîltan, viltur', vultur. > vîlvăiale,XlU, flăcări mari : vede un copaci arzîn cu foc, cu vilvăiale de foc. vineţiei, veniţi din toată lumea. * vintre, vintricel, pîntece. t vîrstă, XIII, şuviţă : trecin pint'o pădure găsăşti-o vîrstă dă păr dă cal, de aur. vîrzob, ..cîocu opinci". \/p viu nopţi, puterea nopţii : pri-căvitoarea cìnta din viu nopţi, vivorniţă, viforniţă. ^ vizdui, v. zvidui. c vlăcuit, vlăguit, muncit greu : de tot; bou-i vlăcuit la ceafă de plug. 1987_I vraştl, mănunchi de nuiele. Zăbăvi (a să-), XII: Podaru să 'zăbăvîa, Să făcea că să gîndca, Poteri voind să-l dea. zafeturl, petreceri, XXIII: venea Unguri sărbătoarea şi la zile mari şî făcea zafeturl: pania mozîca şî le cinta. zălchle, zeghe, suman. zămină, se zice de cineva slab. fizăpri (a să-), a nu putea ieşi de ud. zărţale, zarzale, ochelari: fo- meilc zîc zărţale. zătigni;& rămînea oprit într'un loc: m'a zătignit din drum. . '\/zăvîrni: zăvîrneşte soarile de nimlaz, se coboară soarele dela amiaz. zbilţos, XC IV, lăţos : lăpăda ■ cojoc zbilţos.» zgîlcluros, (pămînt) cu dealuri şi văi. & zîdui, v. zvidui. €■ ztmb: s'a început a face zîmb. dă ziuă, a început să se lumineze. $ zîmbîală, CXXII: Numă să-m samene mile, La vorbă şi la mersură Şi la zîmbîală din gură. zlot, XCIX, monedă: Leliţă cîr-ciumăriţă. Ia scoate tu vin dl-un zlot. I ? zvidui (a să-), a se vindeca. _ 14 — — 15 — yl C. ADJECTIVUL 37. Terminaţiune. Pentru formele feminine (neutre) de notat pl. în -l, cala substantive:(mere)iernatici văratici. 38. Comparaţiune. Sub influenţaRomînilorveniţi din Ardeal îşi face tot mai mult loc superlativul construit cu tare. D. PRONUMELE 39. Personale. Cele mai răspîndite forme sînt cele următoare : Sg. nom. : io; tu; iei, ia. dat: mile,mi, (i)m; ţîie,(î)ţ, z;lui,(i)î, iei, (î)i. acus.: mine, m(ă); tine, te; iei, ia, (1)1, o. Pl. nom.: noi; voi; iei, iele. dat. noăilă şi noo, ne; voauă şi voo, vă; lor, le. acus.: noi, ne; voi, vă; iei, (î)i, iele, le. Forme reflexive: să, sine, (i)ş. Forma im se întrebuinţează totdeauna fără vocală la sfîrşit: nu-m place, dă-m bani, tot aşa îţ: nu-ţ iau, adu-nă-ţ cărţile. Sînt interesante construcţiunile : cum le-o fi făcu-tu-le; nu ţi-l mai -l ia, în care pronumele este repetat, precum şi zîce-le-ţ voi — ţi le voi zice. 40. Posesive. Cele mai usitate sînt următoarele: (al) mied; (al) mio; (a) mia; (ai) miei; (ale) mele. (al) tău; (a) la; (ai) tăi; (ale) tăie; (ale) tele, (al) său; su: fii-su; (a) sa; (ai) săi; (ale) sale şi (al) lui; (al) iei; (ai) lor; (ale) lor. (al) nost; (a) noastă; (ai) noşti; (ale) noaste, (al) vost; (a) voastă; (ai) voşti; (ale) voaste. 41. Demonstrative. Pe lîngă formele obişnuite în limba literară, notăm: ăl, ăla, hăl, hăla< aia, haia. hăst, hăsta, hasta. . Toate se declină cu accentul pe silaba penultimă: hăluia, hăstuia, etc. 42.1 n t e r o g a t i v e. De relevat numai forma veche carele. 43. N e d e fi n i t e. Afară de neşte, foarte des în locul lui nişte, de nice unu şi de niminea', cu accentul pe penultimă, nu avem nimic de înregistrat. E. NUMERALELE 44. C a r d i n a 1 e. De amintit : unu se declină cu ace. pe penultimă; doauă apare alături de doo; tril e întrebuinţat de o potrivă cu trei; se zice : şasă, şapte, noauă şi noo, zace, unsprece, doisprece, treisprece,cinsprece, doozăci. 45. O r d i n a 1 e. Foarte răspîndite sînt formele pe de o parte cu articolul invariabil a: a doilea, a treilea (parte), a patrilea, a cincilea, a şasălea; pe de altă parte cu al pentru toate genurile: al doile (al doile strigare), al treîle, al cincile, ş. a. m. d. F. VERBUL 46. Schimbări de conjugaţiune. Cele mai însemnate schimbări sînt: a adevăra, a jupuia, a găia, a'ndoia, a ursa; a culegea, a ducea, a făcea, a zicea. 47 Indicativul present. Sînt conjugate fără sufixul -esc foarte multe verbe : împart, mă hărăn; la pers. 3-a: înfloare, pómene, să năcăje, să potole, să pri-mene, amoarte şi amurte, dog ore. Fără sufixul -ez notăm: lucru, ocăr, ulmâ (= ulmează). In privinţa verbelor terminate în consonantele d, t şi n observăm rostirea aproape generală cu z, ţ şi iu: şez (foarte rar şedu şi sed), sîmţ, auz, ţiu, rămîî, viu. — Verbul a cere se conjugă; io ceu, tu cei, îel cere; a măsura are sg: Io măsăr, tu măsuri, iei măsură, ş. a. m. d. A mînca se conjugă la sg. mine, minei, mincă. 48. Subj onc tivul present. Toate verbele terminate în limba literară în -dă, tă presintă -ză, ţă: săprinză, să trimeaţă, să auzâ, să şază, să vează, să mintă, să scoată, să vînză. Dela a pieri, a sări, a amina, a veni, a spune, aţinea, etc: să piele, să saie, să amile, să vie, să spuie, să ţîîe. A lua are subj.: să ie (să îa); a avea: să aîvă (să aibă); a omorî, să umere. 49. Imperativul. Singura formă deosebită este imperativul de pers. a 2-a pl. şi afirmativ şi negativ în -reţ, foarte réìspìndit: băgareţ de samă, nu vă dareţ, etc. 50. Maimultc a perfectul. Numai în partea muntelui întîlnim participiile acordate cu complementul drept - 16 — la formele compuse: oala pe care o avea pieriă, boi pe cari-i avea pierţ (pierdută, pierduţi). 51. Perfectul simplu.Estefoarterăspînditîn comparaţie cu perfectul compus. Merită să fie notate formele : le umplusăi io aci foile (le umplut) şi umplusăsă (—umpluse). 52. Viitorul se construeşte cu oi. 53. Verbe isolate: 1. Ghioşa: ghioş, ghioş, ghioaşe... şi ghieuşez, alături de formele înrudite ca înţeles: dăjghioc, dej ghioc, dezghioc, dezghiaor, dejgheor. 2. Bea: part. băut şi beut. 3. Căuta: cat, caţ, cată, cătăm, cătat, cată,} part. cătat. 4. Curge: inf. a cura; ind. cură; subj. să cure 5. Fi: sînt şi sîntu; să hiie. 6. încăpea: a închiepea; inchiep, închlepi, tn-chiepe; închiepea; închieput. 9. Amăgi: amegesc, amegiesc; ameglui. 10. Ploua: a ploua; plouă; plouat. 11. Putea : poci, pot. 12. Blestema: blăstăm, blăstămi, blesteamă. 13. Şedea: şăd, şăz, şede; să şază. 14. Urzi: io orz, tu orz, ea oarde, urzim, urzit, urzăsc; impf. urzam. 15. La: mă Iau, te lai, să lă, ne lăm, vă laţ, să Iau. 16. Amur ţi: amurte. 17. Speria: mă sparii, te sparii, să spariie; spă- riiat. 18. Trimite: să irimeaţă. 29. Simţi: io simţ, tu simţ, iei simte; să simtă. 20. Ucide: ucig, uciz. TEXTE I Cîţ oameni or hi năcăjit, da ca ciobăniîa nu-î nimic pă lumea asta rău. Dimineaţa vii plin de apă şi mul^î. Te năcăjesc oile, că pleacă singure şî dau spurcăciunile dă iele. Stîna din Consta Cîînenilor— Ion Tăbacu, 26. II Dacició, caprăle miele, Cu cercei şî cu mărgele Şî cu îezî dipă Iele. Păn la luna Nici una, Păn la anu, Nici cîobanu. — Măî fìrtate, lupule, Nu mî-ai văzt tu caprăle ? — Ba, le-am vă*zt, le-am văzt, le-am văzt l'ă pîraua Măţăgaoa, Pin fintini To căpăţînî, Pă costiţă To corniţă, Pă răzoară To picioare. Stîna din Coasta Cîînenilor—Vasile Negricioiu, 38. III Pă Regele l-a găst lancu Brătîanu, unde nu ştiu. Am auzt că-î Neamţ ş'am auzt că nu l-a putut trece vama pană cîn nu l-a făcut vizitiu, l-a pus în capră de-a mînat cai, aşa l-a trecut. L-a trecut în Ţara-romînească şî l-a pus în droşcă—că să zîcea droşcă la hăştea cu har- mm 24116 — 18 — — 19 — curi. L-a trecut pî la Ruşava, l-a dus la Bucureşti, l-a făcut Domn, aşa să zîcea atuncea : Domnu cutare, Domnu cutare. în zoa dă Moşi l-a dus la Mitrăpoliie şî l-a botezat, l-a făcut creştin, finc'a zîs că-î Neamţ, la 66, nu-ş la cît dă Mai. Ş'apoî dipă ce l-a făcut Domn a venit aicî în sat şî de aici a mers la Rîu-Vadului, la vamă. Sara ăream la gardă supt un şop dă frunză, umbrar, nu l-am cunoscut, sădeam jos. Trecu pă dinaintea noastă to cu Iancu Brătîanu, s'a dus pă pod la otar ş'au stat pă pod acolo, în mijlocu podului. Vine un căprar la noi : j — Mă, n'aţ văzt cîn a trecut Domnitofu pe-aicea? — Noî am văzt doî oameni trecîn, da n'am ştiut cine ie. ^ ! — Domnitofu nost cu Ian cu Brătîanu, şăd pă pod, tăinuesc acolò amîndoî. - , Apăî a vent la gazdă, la casa vameşului, s'a's în j cas, apăî s'a culcat. Apăî în cas acoló o hi durmit, n'o hi durmit, Dumnezău să-1 ştiîe, noî l-am păzît acoló. | Àrea şî doftorii Dăvila. Ş'a plecat. A vent dimineaţa [n jos7 călare. A 'mpărţît apăî cercei la fete, inele la copiî, | la muieri, şî nu-ş ce le-a măi dat, doamne, cîte istorii - j toate, că ărea tinăr şî el. Ărea tinăr, doamne, tinăr măî ărea, înfiera mustaţa o ţîră. Io nu-ş di ce a 'mbătrînit aşa. Âream însurat io. A vent şî'n Cîînenî, a cinstit la copii, la fete, finca ărea tinăr, băc sama, d'aia a dăruit iei d'elea, ca să ţîîe minte. j A măî vent odată aicea, nu ştiu în ce an, şî ne-a dat neşte cărţ, nu ştiu ce cărţ, că ne-a dat cîtî-o carte la fiîecare, un potret, mi să pare. Păi a plecat de-aici. A umblat pă dă rînd ţara toată to cu doftoru Dăvila şî cu Iancu Brătîanu. Cîînenî—Constandin Diîaconu, 77. IV Am făcut doî orî treî ani slujbă cu Cuza la Ru-Vadului, la vamă, cu puşca. Cuza a dezrobit Ţigani, boîe-riele le-a dat jos : patentări, boieri, de neam, mazîli, sărdari. N'a măî dat araci Turcului, c'avea oştire puţînă, * n'avea cu cine să bate. Am auzt că s'ar hi dus la Sul-tanu să-î dea araci ş'a spus că nu-î măî dă. Apăî ăştia l-a dat afar, l-a scos. A fost ginărali acoleâ, a gîndit că oştirea ţîne cu îel, s'a dus noaptea la îel, l-a dat afar din palat, î-a dat drumu. Am auzt că s'a dus la Frantila de aici ş'apăî a găst ai noştî altu, Contele de Flóndara. Am jurat şî pentru hăla. Apăî pe urmă a găst pă hăsta, pă Caròle al nostu. Atuncea nu ărea Domn în ţară, nu-ş cîţ ani, ărea un colonel de 'ngrijîa pintu ţară, ş'apăî ala a ţînut ţara păn'a găst pă Caròl. Apăî s'a gătat, dac'a găst pă Caròl. Am auzt că îar nu-î măî dă araci Turcului. Ş'apăî am auzt c'a pornit răzbelu. Păi dacă s'a bătut, acuma ştiţ şî dumneavoastă c'a cîştigat: acuma-î stăpîn. A pus p'ăs-tălalt, Ferdinanţ, moştenitor. Am fo şî io atunce cîn l-a pus, la Bucureşti. Ăream la Bucureşti atunce, la zace Mai, da nu-ş în ce an, frate, da mi-a plăcut: ărea oştire pă toate stradele şî primari. Apăî îo n'am măî stat, am vent acas, că mi să urîsă. Cîînenî—Acelaş. V Cîn s'a gătat liniîa, a vent Ferdinanţ aicea. A pus masă aicea cu muzica. S'a dus de s'a uitat pă mal—e malu ăsta făcut de Maria Trezîî1), c'a şezt Maria Trezîî treî ani şî jumătate, a făct metereze pentru Turc aicea, cea că vine Turcu. Ia ărea stăpînă atunce, îa stăpînîa ţar' atunce. I-o piatră pusă de îa la noî aicî, zîcem"noî Ganga, piatra Lostunului. Băg sama că d'aia a vent Ferdinanţ să ia trinu 'n primire. S'a dus pă Lotru, apăî a durmit la Brezoî. Un s'o măî hi dus de-acoló nu ştiu. Cîînenî—Acelaş. VI La 48 a vent Muscali la Sfîntu-Dumitru pe-aicî. Apăî, la Crăciun, în ajun, a vent Cazaci. S'a dus apăî ş'a işit la deal, Ia Neamţ, şî s'a bătut : a loat Braşovu, a loat Sîbiîu pin la ognă, a loat ţara măî jumătate Ardealu, băile, ş'a şezt pînă 'n păresimî. în postu Paştelui a vent Unguri şî s'a bătut ş'a loat Sibiîu, ogna, î-a bătut ş'a fugit Muscali. Apăî a vent pioata pîn pădure noaptea ş'a loat podu dila Avrig, dila Săbeş, dila Porceşti, ş'a ') Maria Teresa. — 20 — pus tunurile 'n îele. Ş'a vent pă Olt şi i-a bătut apăî pă Muscali: din patru mii a vent v'o doo-treî sute în sat aici. P'eîalalţ î-a adunat şî î-a băgat în tainiţa aia la lă-zăretu ăla mare, a fost şî vii întră îeî şî î-a loat cu totu. Ş'a dat ştafetă Turcului—aşa să zîcea atunci ştafetă Turcului—să viîe Turcu să-ş păzască ţara: ăream ai Turcului, iei ărea stăpîn. Apăî a vent Turcu 'n zîoa dă Paşti, , la Marte în nu ştiu cît, doamne. Am şezt cu Turci pană la Agost. La Agost a vent o ştafetă dila gineral Rîdes, c'ăla ărea la Braşov, că vin Unguri şî s'a dus la Năc-soaîa Unguri şî î-a loat cu bătaia Rîdes. Şî'nt'o noapte, cum a făcut Unguri, aşa a făcut şî îel. Cîn s'a făcut zuă întîlni cu Unguri la Năcsoaîa: a strigat Turci: „stat că vă dăm foc, lăpădaţ armele". Şî al treilea strigare a x lăpădat armele. Apăî şî î-a loat Turcu pă Unguri în v primire. Tot în timpu ala a nimerit un căpitan muscă-lesc,şî doi Cazaci a băgat suliţăle unu 'n unu, altu 'n altu ae Unguri. Cum a vent căpitanu a tăiat capu la un Ungur şî doi Cazaci. Şî Turci nu i-a măî lăsat: „stat, că sînt ai noştî". N'a măî făcut nimic căpitanu cu Cazaci. I-a adus pă Unguri în sat la noi, î-a urcat în malu podului. Pană sarà a vent oştire de-a Muscalului, a umplut de ici încolo pană 'n coasta dă piotă muscălească. Cîn s'a făcut zuă a plecat. S'a d'us apăî la deal, în ţara nemţească şî'nt'o lună dă zile î-a bătut ginărar Rîdes. Atunci î-a loat coroana Neamţului Unguri ş'acuma-î stăpîn Unguru pă Ardeal. Cîînenî—Acelaş. VII Neamţu a adus oştirea aici în ţară la noî, nu ştiu cine ărea Domn aici—mi să pare că Ştirbei, la 56, nu ştiu o sută or doo sute dă mii. Da n'a avut bătaie, n'a avut nimic, n'a făcut nimic, mima I-a ţînut pă demîncare, le-a plătit demîncarea, da noi le dam conac mima, unde să doarmă oştirea. Nu-ş în ce an s'a bătut la Savastopol—ărea al Turcului—ş'a vent aici un măîur muscălesc. Ş'a adus cîu-linurî multe de-a făcut pod stătător pestă Dunăre şî n'a putut să îa Muscali Savastopoluf Ş'a tăiat şî podu şî tot şî s'a dus pă Dunăre. A fost şî Franţez acòlo ş'a dat năvală Muscali. Helea le-am păţît. Cîînenî—Acelaş. — 21 — VIII Io cîn am născut, la 33, nu să făcea bileturi de botez, nu să scriîa nici de cum în condicile bisăriceştî. După aia a 'nceput Răgulămentu. Cîînenî — Acelaş. IX Cîn m'am dus îo la şicoală, scriîa învăţătofu tabla, şî dipă aia cetîam. Tabla area de macavà, scriîam cu peana de gîscă. Cerneala o făceam noî: făceam noi mă-tăuz dă cîlţ şî dam pă fundu căldări şî udam cîrpa: ce să loa di pă căldare, storceam şî făceam cerneală şî cu aia scriîam, n'area cerneală atunci. Acum, nu ştiu, Be-bescu, a stricat şicolile. Domnu ala a zîs că di ce să 'nveţă Rumîniî carte, să iasă desupra lor şî n'a măî fo şicoală v'o cîţva anî dă zîle. Păî, nu-ş cine-a intrat pă urmă ş'a 'nfinţat şicolile pînă az. înainte de-a'nvăţa la îrtiie, punîa năsîp într'o cutiîe şî scriîa cu deştîu acolo fără condei : a, ò, c. Ne băga în cerc dă l'emn, făcut rătund, fiîecare copil area 'n cercu lui şî de-acolo 'nvăţa. Cîtîodată învăţătofu venia beat, ne bătea mereu, făcea liniîe dă l'emn pe atîta şî groasă şî da cu liniîa cîn nu ştiîam leţîîa. Zîcea că di ce n'am învăţat. Păi, cu cin să 'nveţV Ne'nchidea cîti-o zî, doo, ne-aducea mîncare acoló mama. Iarna 'nvăţam măî mult, vara area la polog, la sapă. Ne loa la bisărică cîtiodată, cîntam dipă altu. Area şî cîntăreţ la bisărică. învăţătofu să ducea la Rîmnic o lună şî zîcea că 'nvăţa. Cîn auzam că vine ră-vizoru, fugea copii jumătate, răcea treaba cu care area numa. Minţa învăţătofu că sîn la lucru încolo, încolo. ! Area un lucru prost atunce. Cîînenî — Acelaş. X Despre comuna asta — Cîîneni — îm spunîa moşu Ghiîţă Vilău c'aice a fost numa o casă, unu, cum i-a zîs, Lungulescu. Şî după asta s'a 'ntîmplat o moarte, o cîumă-î zîcea atunci, ş'a fugit oameni din comuna Cîîneni-de-Argeşî, care pîn păduri, care a trecut Oltu pă l'emne . — nu ărea pod atunci — şî mulţ s'a pămîntenit aice. A