PREFAŢA Studiul de faţă este resultatul călătoriei ce am întreprins în judeţul Vîlcea în vara anilor 1906 şi 1908. Se cădea ca un judeţ atît de bogat în amintiri istorice şi în posiţiuni pitoreşti să-şi aibă monografia limbci sale şi datoria aceasta m’a făcut să-l prefer dela început celorlalte. Hotărîrea mea nu a întîrziat să mă bucure, cînd am văzut că pe lîngă un bogat material lexical am putut culege interesante particularităţi fonetice care alături de cele observate în alte părţi vor contribui la luminarea unor puncte din studiul limbei noastre. La prima vedere nu se înfăţişează nimic nou, deosebit, în graiul din Vîlcea, mai ales după ce ai cunoscut vorbirea din cîteva judeţe caracteristice în privinţa aceasta. Rămîi cu impresia limbei comune, curente, nuanţată pe ici pe colo de pronunţarea particulară a vocalei p. Cu cît străbaţi distanţe mai mari însă, cu cît te depărtezi de centrele mai frecuentate, prinzi fără greutate note accentuat deosebite, care te apropie cînd de judeţul vecin la apus cînd de cel de răsărit, cînd, în sfîrşit, de Dolj. Mai cu samă soarta consonantelor în anumite condiţiuni şi infiltrarea elementului ardelenesc întipăresc graiului vîl-cean caractere c.are-1 scot din linia comună. Ori cine eşte familiarisat cu graiul ţărănesc recunoaşte în textele ce dau o icoană vie a sufletului şi traiului sătenilor noştri. — 4 — Am căutat, pe cît a fost cu putinţă, să grupez materialul cules după asemănările ce am constatat între comune. Astfel, primele texte sînt din partea muntoasă a judeţului, dela stîne, după acestea urmează treptat cele adunate scoborînd spre miazăzi. v. v. Turnu-Severin — Septemvre, 1908 GRAIUL DIN VÎLCEA Locuitori i.—Din vina celor care au exploatat dragostea pentru popor nu s’a ajuns încă la o cunoaştere adevărată a lui, după cum s’a compromis mai totdeauna mişcarea de îndreptare a vieţei ţăranului. Improvisata admiraţiune a tot ce vine delaţarăi-a scutit —în credinţa lor —şi pe unii oameni politici şi pe unii scriitori să cunoască pe sătean în realitatea vieţei lui, pentru ca astfel pornind dela ceva positiv unii să poată pune basele unor îmbunătăţiri serioase, iar alţii să nu mai laude ceea-ce poporul nu are, ori să exagereze ceea-ce el posedă. Nu se văd serviciile pe care pretind că le aduc literaturei noastre scriitorii extasiaţi în faţa a tot ce vine din popor, fără să se coboare, să aleagă, dela el ce are mai bun şi fără să ştie cum să întrebuinţeze materialul adunat. Moda „poporanismului" a făcut să se creadă cunoscători şi îndreptători ai vieţei ţăranului cei care fac sgomot de vorbe, şi dacă cineva se pricepe să aştearnă şi pe hîrtie cîte ceva ce pare popular, iată şi „curentul popular în literatură", iată „direcţia nouă". In felul acesta n’am putut fi niciodată admirator al poporului. In schimb, cu multă dorinţă şi hotărîre de a cunoaşte pe ţăran, de a-1 vedea cum trăeşte şi a-1 asculta cum vorbeşte, am cercetat în vara anului 1905 judeţul Mehedinţi, iar în 1906 şi 1908 judeţul Vîlcea. Cu prilejul celei din urmă călătorii am stat de vorbă cu foarte mulţi ţărani bătrîni şi am rămas cu aceeaş impresie, ca şi în Mehedinţi1), că au o minte ageră şi unii o memorie uimitoare. Bătrîni, între 70 şi 80 de ani, mi-au spus cîntece de haiducie — de hoţie, după vorba lor — cu foarte multe 0 Vezi Note din Mehedinţi, în revista Vieaţa Nouă, II, 77. — 6 — versuri şi fără sforţare. De asemenea, fără să fi învăţat carte, ştiau istorisiri însemnate, poveşti interesante, pe care mi le spuneau cu multă voe bună şi le părea bine că le scriu să nu se piardă, că ei sînt „ vechi “ şi se duc curînd-curînd. In părţile de munte ale judeţului, cercetarea a avut mai mult farmec. Ţăranii steteau cu inima deschisă la vorbă, îţi răspundeau fără înconjur la cîte îi întrebai, pe cîtă vreme în spre sudul judeţului greutăţile mergeau crescînd. De unde cei dela munte se arătau mulţumiţi de vieaţa şi de rosturile lor, pe care şi le îngrijesc bine, ceilalţi te întîmpinau cu plîngeri de tot felul pentru lipsa de pămînt, greutatea dărilor, tirania proprietarilor şi a arendaşilor. Chiar şi aceia care aveau ceva stare se tîn-guiau, cu nădejdea că vor putea obţine vre-o uşurare de biruri, ori o bucată de pămînt. Dela lucrurile cele mai depărtate pînă la cele ce-i privesc de aproape nu întîmpini neîncredere, cînd vrei să le afli, la ţăranii munteni. Sînt atît de buni, atît de plecaţi şi cuminţi, că-ţi pare rău cînd termini vorba cu ei. Şi sînt mult mai vioi, mai înţelegători, mai pătrunzători decît cei din părţile de sud ale judeţului. Aici ai nevoe de vorbă înconjurată, căci altfel îţi spun lucruri ce nu sînt, ori ridică din umeri, precauţiune rău înţeleasă. Ceea-ce s’a întîmplat într’o comună mare din spre părţile Doljului va arăta cît de greu se pot face cercetări de ori-ce natură, dar mai cu samă filologice. Stînd de vorbă cu cîţiva bătrîni, ca să aflu ce nume dau ei la diferite lucruri, de o-dată mă pomenesc cu unul: „păi, noi gîndiam c’aţi venit să ne uşuraţi traiul, şi dumneavoastră de altceva vă pasă. Ne omoară arendaşii, ne prăpădesc cu zile, mai bine morţi decît aşa. Ni-i milă de bieţii copii ai noştri, că n’or mai avea cu ce trăi.“ Şi a trebuit să ascult grozavele lor plîngeri, exagerate peste măsură, căci îndată am avut putinţa să-i văd mai de aproape cum stau şi să mă conving că sînt deprinşi rău, că aşteaptă prea mult dela Stat şi că nu le convine ordinea. Ar vrea pămînt mult, să-l muncească cum vor şi cînd le vine, şi să plătească minimum de contribuţiuni. Şi au trimes după unul meşter la vorbă — prea meşter poate — să-mi spună din fir în păr toate cum au fost sub Ştirbei şi sub Cuza şi cum sînt acum sub Regele nostru. M’am îngrozit de ce am auzit — unde mai erau vorbele de respect faţă de Dinastie, 7 _ pe care mă deprinsesem să le aud în toate părţile pînă atunci ? Incontestabil, ţăranii aceştia au ceva deosebit sufleteşte şi acest ceva e rău. Elementul ţărănesc din Vîlcea a primit şi primeşte zilnic un bogat contingent de „Ungureni*, de dincolo de Carpaţi. Aceştia s’au aşezat prin sate, s’au căsătorit şi se ocupă mai ales cu tăbăcăria, curelăria şi frîngheria. Unii ţin circiume şi iau chiar păduri în exploatare. îşi păstrează portul lor de dincolo şi au dat cîtorva sate un aspect ungurenesc. Comunele Vaîdei, Băbeni sînt aşezări curat ungureneşti. Rîmnicul Vîlcei numără de asemenea mulţi bogătaşi, care şi-au făcut stare din tăbăcărie. Este interesant felul cum îmi povestia un bătrîn despre venirea Ardelenilor: „Ungurenii vin ca deştu şi pe urmă să fac boeri de nu să mai uită la noi. Nu-s mai mult de douăzeci de ani de cînd au început să vină la noi şi încă în douăzeci o să să facă mai mulţi ca ai noştri. Cînd îi întrebăm că di ce pleacă dila ei, ei ne spun că de sila Ungurului, da noi ştim că au văzut că ai noştri nu-s meşteri la negoţ, d’aia or vint.“ Şi în privinţa limbei, elementul ardelenesc a adus influenţă în fonetică, morfologie şi lexic, mai ales în părţile muntoase: am văzt, am găst, am vini, am piert-o, sclab, sclâninâ ; fele = „jumătate de litru*; recâl = „surtuc*; şînor — „panglică*; glajâ = „sticlă*, etc. In general însă limba din Vîlcea este mai mult limba curentă, nu găsim regiuni bine marcate prin deosebiri izbitoare, ca în Mehedinţi. Am găsit Vîlceni care îşi dau bine sama de felul cum pronunţă alţii din satele mai depărtate. Unul spunea: „la noi să zîce arine, nu anine, parcă anini ceva în cui.* Pentru multe categorii de lucruri şi fenomene ale -■ naturei, ţăranii întrebuinţează un număr de cuvinte cît se poate de limitat. Ca să dau numai un exemplu, voi aminti că în cele mai multe părţi vîrdul e vini, de o bate încet sau tare, de o veni dintr’o direcţie sau alta, ei nu-i zic altfel, necunoscînd decît numirea generală. Faptul acesta se petrece şi cu alţi termeni, dar mai cu samă cu numele colorilor şi al florilor. Ei ştiu numai dacă un lucru e alb, negru ori roşu, colorile principale; cînd le vei arăta colori amestecate ori intermediare nu ştiu să preciseze, le lipseşte simţul nuanţelor. Cînd dai de o floare şi întrebi cum o chiamă, ei răspund floare ori floare de pădure, floare — 8 — de timp, ori „cîte flori mai creşte Dumnezău pe pămînt, cine le mai ştie!“ Numele pomilor şi al arborilor le cunosc bine, de sigur fiind că nu sînt atît de mulţi şi variaţi. încolo te uimeşti cînd vezi că lumea în care se învîrteşte ţăranul este foarte restrînsă. Ştie cuvinte referitoare la obiectele cu care se serveşte, dar nu se ridică din lumea materială să-ţi spună cum numeşte diferitele stări sufleteşti, legăturile dintre oameni, ş. a. Noţiuni despre şcoală şi Stat are foarte slabe şi confuse; de aceea şi termenii corespunzători sînt foarte reduşi ca însemnătate în vieaţa lui—nu-i spun mai nimic. Aceste constatări nu sînt indiferente şi pentru cel care se ocupă cu cercetările de limbă. Filologul trebue să aibă totdeauna în vedere sufletul şi condiţiunile de vieaţa ale celor cu care vine în atingere. I. PARTICULARITĂŢI FONETICE A. VOCALE TONICE 1. A. In cele mai multe locuri se întîlneşte foarte accentuată pronunţarea lungă a lui a precedat de labiale: fată, până. — După l, .şi în special în formele fleacâr(â), leabă, avem a>ea. - - La pluralele în l găsim a>ă şi în caşuri ca: codobaturi, lăstari. — Interesantă este pre-senţa lui â (începînd cu Călimăneştii spre munte, cuprin-zînd şi stînele) în forme ca paltin, păcat; pînă acum fenomenul acesta era cunoscut numai din Istria, cîteva localităţi din Bănat şi din satul Meria. în sud-vestul Transilvaniei. — Pentru din formele tine, pine în- tîlnim şi această pronunţare şi aceea cu îi: dine, pline.-— Foarte răspîndit e fenomenul aspirărei lui a iniţial. Mai cu samă cuvîntul aripă se întîlneşte aproape în toate comunele sub formele: har(i)pâ, harpile, haripî; tot astfel: haşchile (comp. şi hăsta, hasta). 2. E apare ca e (în partea muntoasă),£ (în partea de mijloc a judeţului), cînd în silaba următoare se găseşte un e: bşte, fete, bşte, fşte; se zice însă cămeşile, care a înlocuit — 9 — pe mai vechiul cămeşile— După s, ş, ţ, z, r (acestaprecedat de consonă) e trece la ă: săc, sâmn, bisâricd (dar sietX—seu); şăs;viţâl, nepoţâl; zace, zâghiie; stră-chiie, trăbă — tfebue (dar stricară). — După labială il găsim păstrat în curcubeu, formă neschimbată în tot judeţul. — In loc de tlnăr se zice pretutindeni tinăr. — resultat din e sub influenţa unui ă următor se păstrează după labială în formele verbale: veadă (veazâ). — In locul lui i resultat din e-)~nasală găsim i în forma fierbinte, influenţat de infierblnta. — De relevat şi aici pronunţarea dincolo în loc de dincolo. 3. I trece la l după ş, ţ, z: şt; ţine, supţlre; ziua, redus în multe părţi la zua1), după cum rîu s’a redus la ru în numele de localitate Nu-Vadului. 4. 0 se pronunţă la iniţială ca uo: uom. — In cuvinte streine apare des ca u\ irun, tumna=tocmai (acesta probabil fiind deseori aton în frasă). 5. U e înlocuit cu î în gorîn. — De relevat forma buturoagă=buturugâ. Diftongi. — 6. Au>ao în taor. — 7. îu s’a redus la i în aireae în amegi, amegiui. — La finală dispare deseori în forme adverbiale ca dâsar, acas, afar. 9. E după labială îl găsim şi în formele carpăn (dar şi carpin), galbăn (alături de galbin); comp. şi formele egumăn, făliîe. — Trece la d după d, s, ş, ţ, z: dâparte, dăstul, dâsar; sâcară, osdbit; aşâza; ţâsut; de aici forme de plural ca frumoasă, grăunţă, berză, etc. — Ea resultat din e (ca şi din e-j-a) trece la a după un r iniţial sau combinat cu o consonă: ra; tracă; tot aşa după s, ţ, z: sară, viţă, zamă. — Sub influenţa formelor accentuate găsim la verbul veni inf. vini, imperf. vinia. — In loc de belşug se rosteşte bilşug. fi Cf. Candrea, Bal. Soc. fii., II, 41. 10 10. I trece la l după ş, j, ţ, z: frumoşi; grumaji; părinfi; nerozi; tot aşa la formele feminine de gen.-dat.: căşîi=casei; ceţU=ceţei. — I scurt final a dispărut după aceleaşi consone: frumoş, cruj, cumnaţ, sturz. — In loc de ivi apare iuvi. 11.0 apare ca u şi în unele forme care nu presintă aiurea această schimbare: urâţenii, altui, ciuban, tapată, neauş; se zice însă pretutindeni dormi, înflori. — In spujar = pojar nu avem propriu vorbind o'>u, ci schimbarea se datoreşte contaminărei lui pojar cu spuză, mai ales că e foarte usitată expresiunea spuzit de pojar : săracii, toată faţa-i e spuzită de pojar. — lntîlnim un a în loc de o în aricel — oricel; forma foişor apare schimbată în făişor. 12. U e înlocuit cu o în abor,notreţ,poîază=puiază< pul. — E trecut la i în viltur (şi văltur), vîltan. — U final se pronunţă întreg în regiunea Vaîdeilor: amu=am, şedu, un bălaia, un carpenii, un laibăru. — In forma ingreonat, o s’a păstrat sub influenţa lui greoi (comp. vr. îngreoiă). Tot aşa se zice împreona.— U a fost aspirat în forma huluit. C. CONSONANTE 13. B. Alterarea lui b urmat de f, i presintă mai multe fase. Incepînd cu comunele Vaidei şi Rîmeşti şi scoborîndu-ne prin Urez, Costeşti, Pchietrarî, Stoineştî, ŞerbăneştI, Mihăleştf, Bobenî, loneştî, Scundu, fasele alte-rărei sînt cu atît mai înaintate, cu cît elementul ungure-nesc şi-a făcut mai mult loc în comunele judeţului. Este de notat că palatalisarea se întîlneşte mai desăvîr-şită unde găsim constant grupul sl'>scl, e>£ şi vocalele aspirate. Astfel auzim albyinâ; byetu — bghietu; byine; byivol — bgliivol; porumbyei; obyială. — B a fost înlocuit prin v în: să aivă=să aibă, prin m în grupul vn din ohamnicâ=ohabnică.—Formaprwegim ne arată de asemenea v în locul lui b (=pribegim). 14. P a urmat aceeaş evoluţie ca şi b înainte de i, i, trecînd dela pi, pi la py, de unde apoi la pchi şj chiar la chi: pişte, pyele; piept, pyept; pieptar, pyepiaf, pchieptar; piatră, pyatrâ, pchiatrâ; piapten, pyap-ten, pchiapten; copil, copyil, copchil. — 11 15. F. In regiunea în care întîlnim alterarea iui p şi b înainte de i, i, constatăm următoarele fase: fi, fhi, hi: fier, fhier; fhierbînte, fhierbe; fhii-mîo, fhiie-mia: să fhii, hiri-ar, să hiie (Păuşăşti-dă-Otăsău). 16. V. In aceleaşi condiţiuni în care s’au alterat cele- lalte labiale s’a alterat şi o, devenind?/; yin, yiie, yiţâl, yiţd, şi în cele din urmă g:giţă, giţă, s’a păstrat însă în vierme. — In cuvintele bivol, movilă constatăm următoarele fasc: bihol, bihol (Govora), (Vaîdeî, Drăgăşanî); movilă, moghilă, mohilâ, moHlă.—In vopaie (=văpaie) a devenit h: hopaie, opale.— Furmat de ^ s’a schimbat în m: chevn§şte=chemneşte, şi apoi în $r; cheg-n#şte (Bobenî);în alte caşuri a rămas la m; pimniţă, ţlr-comnic.—In Vaîdeî se aude beţia în loc de beţiv. — F final a fost schimbat cu / în cuvîntul ponof „ceaţa ce acopere oîchîu cînd nu vede omu“ şi cu £ în gîngal (—gingav). 17. M urmat de i sau i a devenit mn în aceeaş regiune în care am constatat alterarea lui p, b, v: amnaz, mhşre, mnerlă, frati-ho. Centrele mai accentuate sînt Vaîdeî, Pchietrarî, Şerbăneştî, Păuşăşti dă Măglas, Bo-beni, Călimăneştî şi în general pe on-unde s’au aşezat Ungureni. In celelalte părţi se aude: amiaz, miere, mierlă, mierloi, mirlă şi mirloi. — Cuvîntul Uman are pe m schibat în v: livan, iar natimâ presintă schimbarea lui m în n: natină. 18. T urmat de e a devenit i‘ în tei (Călimăneştî) şi ch în uichie, iuichie (=uiie).—Jirfâ şi moliv au pierdut pe t, iar în răsplndiî, d a luat locul lui t. — Grupul tl se aude el în giclej, cuvînt foarte răspîndit, alături de care se întîlneşte mai rar girlej. 19. D. Schimbarea cea mai însemnată pe care o găsim la d este transformarea lui în g cînd e urmat de i saum; gacon=diacon, gavol, gavoliţă= diavol, diavo-liţâ, gal=deal.—In foarte multe adverbe d nu se mai aude: une, cin, ca şi în vrenici (—vrednici).-—Rincet ne arată un t în locul lui d final. 20. S în grupul sc, st îl găsim schimbat în ş: şchi-lod şi şchilog, şchintei, tescovină, ştejar (Călimăneştî) ; meşteacăn (Vaîdeî), şteregiîe, ştirminos. — Pluralul lui frasăn este frăşini.—Cuvîntul şeţ (=şes) presintă pe s schimbat în ţ. — Ş a fost înlocuit cu sc în muscinroaie 12 — =muşuroaie.—ln locul unui ş avem s în cuvintele: cesmea (=ceşmea), şobolan (şobolan). 21. N a fost păstrat în toate caşurile afară de cuvintele nemete şi negru unde sub influenţa lui e a trecut la n: hemqte şi negru (Bobenî). — Deopotrivă cu alean se întîlneşte aleam. 22. L urmat de e, i sau l s’a păstrat intact, afară de cuvîntul Venin. — Grupul sl se pronunţă cu un c intercalat : descluşlt, sclab, sclânină, sclăvină (Vaîdeî, Urezu, Slătioare, Joneşti, Scundu) şi rareori apare ca zl: dezlu-şît, mazluf. — Forma oblicit a pierdut pe l=obicit. 23. R final se aude peste tot urmat de un i: amnar, chimir, cimitir, ogar, pescar, vîltuf, etc. 24. Z a devenit j cînd a fost urmat de i: braj, cruj, duj, grămej, grumaj, minj, nâroj, scunj, sloboj, surj, «/, alături de braz, cruz, scunz, uz.—In uneie locuri j resultat din ^ a evoluat spre 6ra£ (==braz). 25. G urmat de e sau t s’a păstrat neschimbat în majoritatea^caşurilor: degete, fagi, geaba, sînge, dar se aude şi dejete (Vaîdeî), faj (Vaîdeî), jenunche. D. PARTICULARITĂŢI GENERALE. 26. Accentul. — Următoarele cuvinte sînt accentuate pe silaba ultimă în locul celei penultime: aideţ, blestem, dafin şi dafin, fluer, închiotor, lâibăr, prăpăd,ipriot, şîpot. — Unele proparoxitone au accentul pe penultimă: cetină, juntiţâ, unuiia, niminea. —Alte ori dimpotrivă accentul a trecut de pe penultimă pe an-tepenultimă: movilă şi mohilă. — Nesdrăvăn(=năsdră-van) este accentuat pe penultimă în locul ultimei. — Cum multe verbe nu apar la ind. sau subj. present sub forma incoativă, accentul cade pe temă: să ocole, priponi, pri-mene, pomene, etc. 27. Vocale în hiat. De notat alături de măduvă şi formele mâduhă, mădugă; de asemenea pivă, piuă. 28. A s i m i 1 a ţ i u n e. —Intre vocale: işi ;resteu, cu accentul pe penultimă, nu avem nimic de înregistrat. E. NUMERALELE 44. C a r d i n a 1 e. De amintit: unu se declină cu acc. pe penultimă; doauâ apare alături de doo; tril e întrebuinţat de o potrivă cu trei; se zice: şasâ, şapte, noadă şi noo, zace, unsprşce, doisprşce, treisprece, cinsprece, doozăcl. 45. O r d i n a 1 e. Foarte răspîndite sînt formele pe de o parte cu articolul invariabil a: a doilea, a treilea (parte), a patrilea, a cincilea, a şasâlea; pe de altă parte cu al pentru toate genurile: doile (al doile strigare), al irelle, al cincile, ş. a. m. d. * F. VERBUL 46. Schimbări de conj ugaţiune. Cele mai însemnate schimbări sînt: a adevăra. a jupma, a gaia, a’ndola, a ursa; a culegea, a ducea, a făcea, a zicea. 47 Indicativul present. Sînt conjugate fără sufixul -esc foarte multe verbe: împart, mă hărăn; la pers. 3-a: Infloare, pomene, să năcăje, să potole, să pri-mene, amoarte şi amurte, dog ore. Fără sufixul -ez notăm: lucru, ocâr, ulmâ (= ulmeaza). In privinţa verbelor terminate în consonantele d, t şi n observăm rostirea aproape generală cu z, ţ şi iu: şez (foarte raj- şedu şi sed), simţ, auz, ful, râmîî, viu. — Verbul a cere se conjugă; io ceu, iu cei, iei cere; a măsura are sg: lo măsâr, tu măsuri, iei măsură, ş. a. m. d. A mînca se conjugă la sg. mine, minei, mincă. 48. Sub j onc tivul present. Toate verbele terminate în limba literară în -dă, tă presintă -ză, fă: săprinză, să trimeaţâ, să auză, să şază, să vează, să minţă, să scoaţă, să vînză. Dela a pieri, a sări, a amina, a veni, a spune, aţinea, etc: să piele, să sale, să amlie, să vie, să spuie, să\ ţlie. A lua are subj.: să ie (să ia); a avea: să aivă (să aibă); a omorî, să umere. 49. Imperativul. Singura formă deosebită este imperativul de pers. a 2-a pl. şi afirmativ şi negativ în -reţ, foarte răspîndit: băgareţ de samă, nu vă dareţ, etc. 50. M a i mult ca perfectul. Numai în partea muntelui întîlnim participiile acordate cu complementul drept 16 — la formele compuse: oaia pe care o avea plertă, boi pe cari-l avea plerţ (pierdută, pierduţi). 51. Perfectul simplu.Estefoarterăspînditîn comparaţie cu perfectul compus. Merită să fie notate formele: le umplusăl Io aci foile (le umplut) şi umplusâsă (-= umplu se). 52. Viitorul se construeşte cu oi. 53. Verbe isolate: 1. Ghioşa: ghioş, ghioş, ghioaşe... şi ghieuşez, alături de formele înrudite ca înţeles: dăjghioc, dej ghioc, dezghioc, dezghlaor, dejgheor. 2. part. băut şi beut. 3. Căuta: cat, caţ, cată, câtâm, cătat, cată; part. cătat. 4. Curge: inf. a cura; ind. cură; subj. ,s« cure 5. şi slntu; să hile. 6. încăpea: a închiepea; inchlep, închlepi, In-chlepe; închiepea; închleput. 9. Amăgi: amegesc, amegiesc; amegiui. 10. Ploua: a ploua; ploiiă; plouai. 11. Putea: poci, pot. 12. Blestema: blăstăm, blăstămi, blesteamă. 13. Şedea: şăd, şâz, ş§de; să şazâ. 14. Urzi: lo orz, tu orz, ea oarde, urzim, urzîţ, urzâsc; impf. urzam. 15. La: mă laă, te lai, să lă, ne lăm, vă laţ, să Iau. 16. Amurţi: amurte. 17. Speria: mă spâril, te sparii, să spariie; spă- rilat. 18. Trimite: să irimeaţă. 29. Simţi: lo simţ, tu simţ, iei simte; să sîmţă. 20. Ucide: ucig, uciz. r TEXTE I Cîţ oameni or hi năcăjîţ, da ca ciobănită nu-î nimic pă lumea asta rău. Dimineaţa vii plin de apă şi mulgi. Te năcăjesc oile, că pleacă singure şî dau spurcăciunile dă iele. Stîna din Coasta Cîînenilor — Ion Tăbacu, 26. Dacicio, caprăle mişle, Cu cercei şî cu mărgele Şî cu îezî dipă iele. Păn la luna Nici una, Păn la anu, Nici ciobanu. — Măi fîrtate, lupule, Nu mi-ai văzt tu caprăle ? — Ba, le-am văzt, le-am văzt, le-am văzt Pă pîraua Măţăgaoa, Pîn fîntîni To căpăţîni, Pă costiţă To corniţă, Pă răzoară To picioare. Stîna clin Coasta Cîînenilor—Vasile Negricioîu, 38. Pă Rşgele l-a găst lancu Brătianu, unde nu ştiu. Am auzi că-î Neamţ ş’am auzi că nu l-a putut tnjce vama pănă cîn nu l-a făcut vizitiu, l-a pus în capră de-a mînat cai, aşa l-a trecut. L-a trecut în Ţara-romînească şî l-a pus în droşcă—că să zîcca droşcă la hăştea cu har- II III mm- 241,6 2 — 18 curî. L-a trecut pî la Ruşava, l-a dus la Bucureşti, l-a făcut Domn, aşa să zicea atuncea: Domnu cutare, Domnu cutare. în zoa dă Moşi l-a dus la Mitrăpoliie şî l-a botezat, l-a făcut creştin, finc’a zis că-i Neamţ, la 66, nu-ş la cit dă Mai. Ş’apoi clipă ce l-a făcut Domn a venit aici în sat şî de aici a mers la Rîu-Vadului, la vamă. Sara ăream la gardă supt un şop dă frunză, umbrar, nu l-am cunoscut, şădeam jos. Trecu pă dinaintea noastă to cu îancu Brătîanu, s’a dus pă pod la otar ş’au stat pă pod acold, în mijlocu podului. Vine un căprar la noi : — Mă, n’aţ văzt cîn a trecut Domnitoru pe-aicea? — Noi am văzt doi oameni trecîn, da n’am ştiut cine îe. — Domnitoru nost cu îancu Brătîanu, şăd pă pod, tăînuesc acolo amîndoî. Apăî a vent la gazdă, la casa vameşului, s’a’s în cas, apăî s’a culcat. Apăî în cas acolo o hi durmit, n’o hi durmit, Dumnezău să-l ştiie, noi l-am păzît acolo. Ărea şî doftoru Dăvila. Ş’a plecat. A vent dimineaţa ’n jos7 călare. A ’mpărţît apăî cercei la fşte, inele la copii, la muieri, şî nu-ş ce le-a măî dat, doamne, cîte istorii toate, că ărea tinăr şî el. Ărea tinăr, doamne, tinăr măî ărea, înfiera mustaţa o ţîră. Io nu-ş di ce a ’mbătrînit aşa. Ăream însurat io. A vent şî’n Cîînenî, a cinstit la copii, la fşte, fincă ărea tinăr, băc sama, d’aia a dăruit iei d’şlea, ca să ţîîe minte. A măî vent odată aicea, nu .ştiu în ce an, şî ne-a dat nşşte cărţ, nu ştiu ce cărţ, că ne-a dat cîtî-o carte la fiîecare, un potret, mi să pare. Păi a plecat de-aicî. A umblat pă dă rînd ţara toată to cu doftoru Dăvila şî cu îancu Brătîanu. Cîînenî—Constandin Diîaconu, 77. IV Am făcut doi ori trei ani slujbă cu Cuza la Ru-Vadului, la vamă, cu puşca. Cuza a dezrobit Ţîgani, boîe-riele le-a ^ dat jos : pătentari, boieri, de neam, mazîli, sărdari. N’a măî dat araci Turcului, c'avea oştire puţînă, k n’avea cu cine sâ bate. Am auzt că s’ar hi dus la Sul-tanu să-î dea araci ş’a spus că nu-î măi dă. Apăî ăştia l-a dat afar, l-a scos. A fost ginărali acoleâ, a gîndit că — 19 — oştirea ţine cu iei, s’a dus noaptea la iei, l-a dat afar din pălat, î-a dat drumu. Am auzt că s’a dus la Franţîia de aici ş’apăî a găst ai noşti altu, Contele de Flondara. Am jurat şî pentru hăla. Apăi pe urmă a găst pă hăsta, pă Carole al nostu. Atuncea nu ărea Domn în ţară, nu-ş cîţ ani, ărea un colonel de ’ngrijîa pintu ţară, ş’apăi ala a ţînut ţara păn’a găst pă Cardl. Apăi s’a gătat, dac’a găst pă Carol. Am auzt că iar nu-i măi dă araci Turcului. Ş’apăi am auzt c’a pornit răzbelu. Păi dacă s’a bătut, acuma ştiţ şî dumneavoastă c’a cîştigat: acuma-î stăpîn. A pus p’ăs-tălalt, Ferdinanţ, moştenitor. Am fo şî io atunce cîn l-a pus, la Bucureşti. Ăream la Bucureşti atunce, la zăce Mai, da nu-ş în ce an, frate, da mi-a plăcut: ărea oştire pă toate stradele şî primari. Apăi io n'am măi stat, am vent acas, că mi să urîsă. Cîînenî—Acelaş. V Cîn s’a gătat liniia, a vent Ferdinanţ aicea. A pus masă aicea cu muzîca. S’a dus de s’a uitat pă mal—e malu ăsta făcut de Marîa Trezîî*), c’a şezt Maria Trezîî trei ani şî jumătate, a făct metereze pentru Turc aicea, cea că vine Turcu. la ărea stăpînă atunce, ia stăpînia * ţar’ atunce. I-o piatră pusă de ia la noi aici, zîcem " noi Ganga, piatra Lostunuluî. Băg sama că d’aia a vent Ferdinanţ să ia trinu ’n primire. S’a dus pă Lotru, apăi a durmit la Brezoi. Un s’o măi hi dus de-acol6 nu ştiu. Cîînenî—Acelaş. VI La 48 a vent Muscali la Sfîntu-Dumitru pe-aicî. Apăi, la Crăciun, în ajun, a vent Cazaci. S’a dus apăi ş’a işit la deal, Ia Neamţ, şî s’a bătut: a loat Braşovu, a loat Sîbiîu pin la ognă, a loat ţara măi jumătate Ardealu, băile, ş’a şezt pînă ’n păresimi. în postu Paştelui a vent Unguri şî s’a bătut ş’a loat Sîbiîu, ogna, i-a bătut ş’a fugit Muscali. Apăi a vent pioata pîn pădure noaptea ş’a loat podu dila Avrig, dila Săbeş, dila Porceşti, ş’a ') Maria Teresa. pus tunurile ’n iele. Ş’a vent pă Olt şî î-a bătut apăi pă Muscali: din patru mii a vent v’o doo-treî sute în sat aici. P’eîalalţ i-a adunat şî î-a băgat în tainiţa aia la lă-zăretu ăla mare, a fost şî vii întră iei şî î-a loat cu totu. Ş’a dat ştafetă Turcului—aşa să zîcea atunci ştafetă Turcului—să viie Turcu să-ş păzască ţara: ăream ai Turcului, iei ărea stăpîn. Apăi a vent Turcu ’n zîoa dă Paşti, la Marte în nu ştiu cît, doamne. Am şezt cu Turci pănă la Agost. La Agost a vent o ştafetă dila gineral Rides, c’ăla ărea la Braşov, că vin Unguri şî s’a dus la Năc-soaia Unguri şî î-a loat cu bătaia Rides. Şî’nt’o noapte, cum a făcut Unguri, aşa a făcut şî iei. Cîn s’a făcut zuă întîlni cu Unguri la Năcsoaîa: a strigat Turci: „staţ că vă dăm foc, lăpădaţ armele". Şî al treilea strigare a lăpădat armele. Apăi şî i-a loat' Turcu pă Unguri în primire. Tot în timpu ala a nimerit un căpitan muscă-lesc şî doi Căzaci a băgat suliţăle unu ’n unu, altu ’n altu de Unguri. Cum a vent căpitanu a tăiat capu la un Ungur şî doi Căzaci. Şî Turci nu i-a măi lăsat: „staţ, că sînt ai noştU. N’a măi făcut nimic căpitanu cu Căzaci. I-a adus pă Unguri în sat la noi, i-a urcat în malu podului. Pănă sara a vent oştire de-a Muscalului, a umplut de ici încolo pănă ’n coastă dă piotă muscălească. Cîn s’a făcut zuă a plecat. S’a d’us apăi la deal, în ţara nemţească şi’nt'o lună dă zîle î-a bătut ginărar Rides. Atunci i-a loat coroana Neamţului Unguri ş’acuma-i stăpîn Unguru pă Ardeal. Cîînenî—Acelaş. VII Neamţu a adus oştirea aici în ţară la noi, nu ştiu cine ărea Domn aici—mi să pare că Ştirbei, la 56, nu ştiu o sută or doo sute dă mii. Da n’a avut bătaie, n’a avut nimic, n’a făcut nimic, numal-a ţînut pă demîncare, le-a plătit demîncarea, da noi le dam conac ntimă, unde să doarmă oştirea. Nu-ş în ce an s’a bătut la Savastopol—ărea al Turcului—ş’a vent aici un măîur muscălesc. Ş’a adus ciu-linuri multe de-a făcut pod stătător pestă Dunăre şî n’a putut să ia Muscali Savastopofu. Ş’a tăiat şî podu şî tot şî s’a dus pă Dunăre. A fost şî Franţez acdlo ş’a dat năvală Muscali. Helea le-am păţît. Cîînenî—Acelaş. — 21 VIII Io cîn am născut, la 33, nu să făcea bileturi de botez, nu să scriia nici de cum în condicile bisăriceştî. După aia a ’nceput Răgulămentu. Cîînenî — Acelaş. IX Cîn m’am dus io la şicoală, scriia învăţătoru tabla, > şî dipă aia cetiam. Tabla area de macavâ, scriiam cu peană de gîscă. Cerneala o făceam noi: făceam noi mă-tăuz dă cîlţ şî dam pă fundu căldări şî udam cîrpa: ce să loa di pă căldare, storceam şî făceam cerneală şî cu aia scriiam, n’area cerneală atunci. Acum, nu ştiu, Be- ci -lAxc,^ \ bescu, a stricat şicolile. Domnu ala a zîs că di ce să ’nveţă Rumînii carte, să iasă desupra lor şî n’a măi fo şicoală v’o cîţva ani dă zîle. Păi, nu-ş cine-a intrat pă urmă ş’a ’nfmţat şicolile pînă az. înăinte de-a’nvăţa la îrtiie, punia năsîp într’o cutiie şî scriia cu deştiu acolo fără condei: a, b, c. Ne băga în cerc dă l'emn, făcut rătund, fiiecare copil area ’n cercu lui şî de-acolo ’nvăţa. Cîtiodată învăţătoru venia beat, ne bătea mereu, făcea liniie dă l'emn pe atîta şî groasă şî da cu liniia cîn nu ştiiam leţîia. Zîcea că di ce n’am învăţat. Păi, cu cin să ’nveţ? Ne’nchidea cîti-o zî, doo, ne-aducea mîncare acolo mama. Iarna ’nvăţam măi mult, vara area la polog, la sapă. Ne loa la bisărică cîtiodată, cîntam dipă altu. Area şî cîntăreţ la bisărică. învăţătoru să ducea la Rîmnic o lună şî zîcea că ’nvăţa. Cîn auzam că vine ră-vizoru, fugea copii jumătate, făcea treaba cu care area numa. Minţa învăţătoru că sîn la lucru încolo, încolo. Area un lucru prost atunce. Cîînenî — Acelaş. X Despre comuna asta — Cîineni — îm spunia moşu Ghiiţă Vilău c’aice a fost numa o casă, unu, cum i-a zîs, Lungulescu. Şî după asta s’a ’ntîmplat o moarte, o ciumă-i zîcea atunci, ş’a fugit oameni din comuna Cîineni-de-Argeşi, care pîn păduri, care a trecut Oltu pă l'emne — nu ărea pod atunci — şî mulţ s’a pămîntenit aice. A fost venind Turci de multe ori păn’aici la graniţă, făcea răutăţ, oameni fugea ’n păduri. Apă! a fost în linişte lumea păn la 48, cin s’a răvoltat Unguri în Austriîa şî la urmă a vent Muscali ajutor Neamţului, trecîn pe-aici, şî î-a bătut Unguri pă Muscali după v’o trei luni la Sibii, i-a răzbit pă Muscali şî î-a gonit păn aici păn a trecut graniţa. După plecarea Muscalilor de-aicea, pă la Marte a venit Turci, care paza graniţa Rumînii despre Austriîa. Turci păn atuncea ărea contră cu Unguri, de-atuncî a făcut o legătură. După asta, pi la 1 Iuliie 49, ne-am pomenit cu Unguri di pîn graniţă, viind goniţ dă Muscali dila deal la vale, care î-a primit Turci aicea, şî la urmă a venit Muscali după Unguri, lundu-le armile cu sforţă. A tras patru palme general Lideris lu căimăcamu, care ţînea locu dă paşă, fincă nu vrea să dea armile. A dat ordin la Căzacî de-a loat armile cu sforţa, le-a ’ncărcat în căruţăle lor, s’a dus înt’o noapte la Sîbii. După aia Unguri a fugit la cetatea Gomornu, capi ăi mari, unde ş’acolo s’a dus Muscalii şî î-a bătut. Cîînenî — Dincă Popescu-Vilău, 74. XI Frunzuliţă dă mărar, S’a iescat şapte tîlhari, Pradă ţara de cinci ani, De cinci ani şi jumătate, Giurgiuleţu-a treilea parte. Jăluesc cădînile C’a tăiiat agalile Şî le-a loat ăznaiile. Dacă-i văzufşî-i văzui To pă nume să ţî-î spui: Unu e Radu Groşanu Şî cu Pătru Fetoşanu, Cu Niţă din Racoviţă. Frunzuliţă dă lipan, Măi e unu şî Coman, Nepoţălu Radului, Ficîoraşu Marcului, Puişoru şarpelui. Frunzuliţă ş’o lalea, N’avea Vodă ce lucra, — 23 Cu Belu să ’mpreuna Ş’o scrisoare că făcea, La Radu o trimetea: „Căpitane Radule, Lasă-te de haiduciie, Lasă-te de caliciie, Şî vin sâ-ţ dau l)oîeriie“. Radu din gură-m grăia: „Az mi-o dai, mîine mi-o iei, Poimîine mă laş să piei. Decît în pat cu papuci, Măi bine ’n crîng cu opinci, Că decît un boier mare Şî’n pungă fără părale, Măi bine ’nt’un fund dă vale Şî să hurui la pistoale. Vale, vale, buştenoasă vŞî la vîrf eşti cam crengoasă, La matcă cam izvoroasă, Care tu eş gazdă noastă. XII Frunzuliţă dă lipan, N’aţ auzît di-un Jiian, Di-un Jiian şî di-un Oltian Şî dî-un oţ dă căpitan, Care umblă pin păduri Cu şaisprăzăce panduri, Cu ghebe şî cu poturi Numa găitane ’n cusături, Umblă pin păduri turbaţ Rănind oameni la ficaţ, Şî nici unde nu gîndeşti Cu iei în drum te ’ntîlneşti? Lumea dac’ aşa vedea, Da jalbă la Ca ragea, Domniia, cît măi curînd, Poteră la iei mînînd. Da Jiianu ’nţălegînd Tomna la Olt răzîmînd Şî din gur’ aşa grăind: — 24 — „Măî, podar, frate podari Trage podişca dă car, Că nu-z va fi în zădar. Trage podu măi di-a-drept, Că-ţ arunc un glonţ în piept*. Podafu să zăbăvia, Să făcea că să gîndea, Poteri voind să-l dea. Da Jiîanu ’nţălegînd Şî zăbava lui văzînd, Iei în sine-aşa zîcînd: „Decît să mă căciulesc, Să mă plec, să mă smeresc, La toţ să mă căciulesc, La ce, naiba, haiducesc? Murgu-m iestă cam nărod Cîn de coamă mina nod, Trec Oltu ca şî cu pod“. Dacă Jiianu-m trecea m judeţ la Slatina lei din gur’ aşa-m zîcea: „Haideţ, murguleţ, haideţ. Nu-z măi face păru creţ, La gazdă vom răsufla, Vom sufla, vom răsufla Şî hodina vom afla. Gazda-m iestă ’n Valea-ra Şî mi-o bate potera, Şî mi-o bate de trei zîle, Ca să mă spuîe pă mine. Ţin’te, gazdă, nu mă da., Nu mă da, nu mă prăda. Că-ţ cumpăr dî-o maloteâ Roşiie ca vişina, Cu florile cît palma, De s’or mira toţ dă ia“. Cîn Jiianu-aşa-m grăiia, Potera mi-1 ocoliă, Mîinile ’n iei că ’nfigia, Şî-1 ducia la Caragea. Pravila mi-1 judeca, Cu lanţuri îl încărca. Jiîanu ’n drept de pălat 25 — I lr!> A stat în loc ş’a cîntat: „Tot avutu mi-e’n bordei, Am pă vatră un cotei. Şî cenuşă ’nt’un ulei. Da nici aîa nu-i a mea, Ca tors soacră-mea pă ea, Cm îî trebue să îa ^ > Să puie şî să se lea. v\ M’am milcuit, m’am rugat, Să-m dea boi măcar un ceas Să fac şî io s’ar dî-un pas. Da milă n’a măi rămas, Că ’n samă nu m’a băgat. 'Aşa mă ’ntorseî şî îeu Şî-m zîsăi în gîndu mîeu: Da-o bunu Dumnezău, De-o umbla şî plugu mîeu. Săbioara să-m fac plug, Pistoalile să-m înjug, Flinta, etăganu lung, Strămurare să-m împung, Să-m pui la o parte fes Şî la colnice să-m ies, Să-m pui să-m brăzdez ales, Undî-o fi crîngu măi des; Să-m trag brazda dracului Din măi susu dealului Pănă ’n capu satului Drept uşa bogatului". Aşa Jiîanu-a cîntat La Vodă ’n drept de pălat, Pravila mi-1 judeca, Cu lanţuri mi-1 încărca La ognă că-1 trimetea. Cîînenî—Acelaş. XIII A fost un înpărat odată ş’a diclărat răzbel cu Iliana Costinţîana, o zînă d’alea, ş’a dat ordin să să dia dila toată casa om de răzbel, călare pă cal. Aşa, la o casă a fost o sumă de fete, băieţ neavînd. Aşa, una din fşte s’a diclărat că ia merge la răzbel, îmbrăcată bărbătşşte, ■ — 26 — care ş’a şî loat un cal ’şa ’ncălicat ş’a plecat la ’npăratu să să ducă la răzbel. Şî după ia s’a loat o căţăluşă di-acas, care căţăluşă erea nesdrâvănă, putea să $ă ’nţăleagă cu stăpînă-so la cazuri. Aşa, mergîn pint’o pădure, vede un copaci arzîn cu foc, cu vîlvătaîe de foc. Din foc aude un glas zicîn: „săi, voinice, stinge focu şî mă scapă, c’o să fiie ferice de line“. Aşa dînsu-a sărit ş’a stins focu, de une-a ieşit di-acolo ca un chip de om. Ice: „băiete, fincă mi-aî făcut binele ăsta, să mergi cu mine^ la tată-mio; lasă calu“, zîce, şî figura aia s’a făcut cal. „încalică pă mine şî tî-oî duce înt’un minut“. h îel s’a pus călare, lund şî căţăluşa’n braţă. S’a po- menit la tata Necuratului. Cîn acolo, sara dintîi i-a dat o hodaîe să hodinească. Dară iei căţăluşă n’a lăsat-o di lingă îel, şî ’n hodaîe ş’or unde ierea iei. Căţăluşă pă noapte î-a zîs: „drăcoaîca mare te bănuieşte că ieşti fornăie, nu ieşti om. Mîîne o să te poarte pin prăvăliile lor, să te probeze, dacă ieşti fomgie or om, să vază pă ce pui mîna, pă lucruri bărbăteşti or femeieşti—să pui mîna pă săbii, pistoale, puşti“. Ş’aşa a făcut. Diavolul ăl mare întreabă că ce vrea să-i dea pentru facerea dă bine c’a scăpat pă fii-so dîn foc. îel, învăţat to de căţa, a cerut să-i dea un cal din grajdî. Ducînu-1 în grajdî, i-a arătat toţ cai. Căţaua i-a zîs că cîn î-o face cu picîoru-aşa, calu ăla să-l ia iei. A fes toţ cai frumoş, da unu ’n fundu grajdiului erea slab de nu să putea scula de jos. Atunci căţaua a făcut cu pi-cioru ca să ia calu-acela — a fost iar năzdrăvan. Diavoli nu i-a părut bine, a zîs că-i prea slab. iei a zîs că numa ala-1 cgre, care l-a loat. La scos afar, i-a pus şaua şî frîu şî l-a gătit de plecare. Căţaua-1 învăţasă noaptea pe stăpînă-so iară că cîn o vrea să ’ncalice, să nu să puie iute pe şa, să măi stea c’un picior în scară gata de ’ncălicat, să măi tăinuiască. Calu ierea ’nvăţat de diavolu al mare ca să-l arunce în slava cerului şî să-l primîască ’n copite, iei cîn a ’ncălicat, fără vgste aşa a dat cu călcîiele ’n burta calului di-a gîndit c’a trecut pin burta calului. Cîn să-ş ia zîua bună de plecare, ghîevoliţa a bătrînă zîce: — Să-ţ plezniască căţaua care te-a ’nvăţat, şî, d’ei hi şî fomgie, să fii voinic, să te numeşti Suliman-Voinic. Ş’a plecat. Ducînu-să la ’npăratu, trecîn pint’o pădure gă- săşti-o vîrstă dă păr dă cal, de aur. Întreabă pă cal: „să-l iau"? Ăsta îce: „de 1-clî loa, t’ei căi, de nu 1-ăî loa, t’ei bănui". Plecară ’năinte. Găsăşte iară un mănunchi dă coamă dă porc, iară de aur. întreabă pă cal, ice: „să-l iau" ? Asta ice: „de 1-ăi loa, t’ei căi, de nu 1-ăi loa, t’ei bănui". Se duc la ’npăratu. înpăratu, cin vşde păru de cal, că iei le pusăsă la căciulă, văzîndu-1 înpăratu cu şlea ice: „să te duci, să-mi aduci caidila care e păru, că sîn cai sălbatici ai Ileni Costinţeni înpărăteasa". Iei s’a dus şî spune calului în grajdi. Calu-î spune: ş’asta-o facem; ia noo piei de bivol şî trei vşdre de cătran, cu smoală, cu răşînă, te pune călare pă mine şî haide". Dac’a ajuns acolo, noaptea a ajuns: „să facem o groapă de trei stînjenî de adîncă şî să ne băgăm amîndoî în groapă. Acolo să ’ncălzeşti smoala şî răşîna şî să pui pieile ăsteapămine una cîte una lipit de mine". Iei a nechîe-zat odată, a scos capu din groapă. Cîn a nechiezat, a auzît cai sălbatici, şî armăsaru cailor sălbatici a 'nceput să să ’ncure să vază cine-a nechiezat. Atunci, ostănind de goană, armăsaru al sălbatic stă ’n direptu lor şî să udă, şî calu ’ntreabă: — Cum iestă udu? — Iestă limpede, zîce. JScoate capa din groapă şî măi nechîază a doilea şî iar aude armăsaru sălbatic şî iar aleargă ’n toate părţile cătînd p’ăl de-a nechezat. Şî iar de ostenială iar s’a udat. Şî ’ntreabă calu cum iestă udu pe stăpînu-so. — Acuma iestă turbure, zîce. Scoate capu şî nechîază al treilea. Şî iar aleargă armăsaru ’n toate părţile, iară stă şî să udă. Şî ’ntreabă iară: — Cum iestă udu ? — Zice: „iestă măi numa sînge". — Acuma să ies să mă bat cu iei. Bătînu-să, armăsaru sălbatic rupea din pieile de bivol cu dinţî, iar ăsta rupea din carnea lui cu dinţî, pînă ce l-a biruit pă armăsaru sălbatic şî, lundu-1 cu dinţî de coamă, l-a trîntitjos. Atunci a sărit stăpînu-so, i-a aruncat căpăstru şî frîu în cap ălui sălbatic. — Acum, zîce calu, ia şaua di pă mine şî pune-o pă iei şî ’ncalică pă iei şî pă mine să mă iei alături. Cîn a plecat, iepile a venit după armăsar, pană ce s’a dus la curtea ’npăratului. Pin puterea calului, a adus acolo şi pă Ileana Cos-tinţiana. înpăratu-a pretins că s’o ia de nevastă, dar zice: — întii să ne’mbăiăm amîndoî în laptile îepilor. — Da să să ’mbăieze ’ntii înpăratu. Atuncea calu i-a spus: „cîn t’ei îmbăia, înpărăteasa o să pretinză să lege armăsaru de cazanu ’n care te ’mbăiez, da să mă legi şî pă mine to de cazan, în partea ailaltă, fmcă armăsaru sălbatic o să vţ?rse foc pă nări în cazan, să te topeşti acolo; da io o să vărs brumă pă nări ca să să ’ncropîască laptile". Aşa s’a ’mbăiat, şî ’npărăteasa a făcut nuntă pe urmă. Cîînenî.—Acelaş. XIV Plec sara pănă cînd întunecă cu plaşca după păstrăvi. Dipă aia fac foc şî mă culc. Cîn văz cu oîchi pă vale, pănă iesă soarele, dau cu plaşca. Plaşca are o tîrsînă lungă, o ţîn pă cot ş’o dau în baltă la unda bolovanului. O trag de tîrsînă încet-încet pănă vine lîngă mine. Cîn sîn peşti, mişcă ’n sînu plăşchi. Cîn pun mma_,,..’n , fundu sînului şî văz că nu-î nimica iau iar şî dau al doile la altă undă dă bolovan. Acolo iară dacă văz că mişcă îl iau şî-1 bag în traistă. Tot aşa fac pănă dă soarele, să face zîo. Atunci iau plaşca, o bag în traistă şî vin acas Acas mînc di prînz şî iau coasa la spinare şî mă duc la livadîe şî cosăsc pănă sara. Sara vin acas, cin şî mă culc. A dooa zî mă duc la polog, îl strîng, îl fac copiţă, pă urmă mă duc la clădiş, adun toate copiţălile la un loc şî le fac claie. După ăia vin acas. Claia rămîne ’n vîrf, în deal. O ’nchiz, fac ţarc pi lîngă ia să n’o mînce vitile. Iarna duc vitile la ţarc, le dau fînu ăla de-1 mîncă acolo lîngă ţarc. Cîînenî.—Costăndin Tăbacu, 56. XV Noi cîn plecăm din sat cîte şasă-şapte oameni une am aflat că-i ursu ’n pădure, trei ne punem ici, pi-un grui în ţiitori şi trei bătaî-e cu chiotu cătră noi. Dacă-Î — 29 — ursu acolo, vine la noi; dacă vine la mine, dau io în îel, dacă nu vine la mine, vine la altu şî dă ăla în îel. Dacă-1 lovesc, pică jos, dacă-1 rănesc să măi duce măi în jos; pui cnni pă îel ş’aud unde bate cîîni. La urmă mă duc şî îo încet-încet şî dau în îel ş’acold -1 împuşc. îl belim şî lom pîşlea, că carnea rărnîne acolo ’n pădure. Dipă aia băgăm pişlea ’n traistă şî plecăm acas. Vin acas, întinz pielea, o las de să usucă; da dacă vine muşteriu, o dau / şî verde. i. .. Cîînenî—Acelaş. XVI — Codre, codre, frate codre, Ia sloboade-ţ poalile Să-m copăr pistoalile. Codru nu Te sloboza, Codreanu să mîniia i Şî cărăbina scotea Şî aşa drumu îi da Şî pin codru huruia Şî crecile le rupea, De năcăjit ce erea. îel la boieri să ducea Şî bani că le cerea. Boeri bani nu-i da Şî ji făcea o căfea. — îo n’am vent să beau căfea, Caută la lădişoară Şî deschide-o punguşoară Cu bani şî cu gălbiori. Bani iei dacă nu-i da, Codrean mi-să supăra vŞ’aşa din gură grăia: — Aşa m’oî desmînija Dacă bani îm veţ da. Şî Codreanu să mîniia, O scrisoare că făcea Şî din codru că-m venea. Către strejarî iei spunea: — Măi, strejarî, frate, strejarî, Ce păzîţ voi aicea? — Pentru Codreanu, să nu viîe. 30 - La boeri îel să ducea Şî din gur’ aşa grăia: — A! primit scrisoarea mea ? Desleagă-mî punguliţa, N’am venit să beau căfea. Şî boeru că !-o da Cu gălbiorî că erea. Codreanu aşa-m grăia: Pun-ţg. ’n trăsură cu mine, Să mă aperi de v’un cîîne. Şî din curte-afar işîa. Boieru să întorcea, După ce îl petrecea Că ră strejarî le spunea: Ăst’a fost Codreanu mîeu Care îo l-am petrecut Şî voi grijă n’aţ avut. Cîîneni—Constănclin Yătăşoîu, 75. XVII — Măi, Dăiîene, nu pria bea, Uite poterîa colea. — Las să fiîe, că nu-m pasă, Că sîn pistoale pă masă. Şî Dăiîanu nu pria bea, Casa i-să ocolîa vŞî din gur’aşa grăiia: — Măi, ado vin să măi beau Că de potere nu-m pasă Că sîn pistoale pă masă. Cîn din gur’ aşa grăiîa, Casa nu i-s’ocolîa Şî pă Dăiîan nu-1 prindea. La haiduci le poruneîa Şî pistoale huruîa, Şî Dăiîanu să ducîa îel în codru îar pleca. Cîîneni—Acelaş. XVIII Haiduci să mîniia Şî din gură-aşa grăiia: — Măi, Coman, frate Coman, Din gură-aşa să grăieşti, La podari să le vorbeşti: — Măi, podari, frate podari Trageţ podu măi dirept, Că-ţ arunc un glonţ în piept, Trageţ podu la li van. Să mergem la un duşman, Să ne dea şî noo bani. Podarii aşa trăgea Pă Comanu îl ducea Şî de bani iei întrăba. Boeru bani nu-î da vŞî Coman să supăra Şî în curte mi-ş intra: — Boerule, să-m dai bani Ca să scap dă hăşti duşmani. Boeru punga scotea, La duşmani că le da, Aşa de iei că scăpa. Cîîneni—Acelaş. XIX A fost oameni robiţ şî Domnu Cuza li-a dat pă-mîntu de trăiesc az. Erea oameni clăcaşi şî erea vai de iei. Pămîntu erea al boierilor şî Domnu Cuza a poruncit, a slobozit pămîntu şî toţ tineri trăiesc acuma, au pămîntu lor. O măi fi Domn pă undeva, Dumnezău ştiîe. Cîîneni — Acelaş. XX Ţara asta trebue să fiie mare, că alfeli n’am fi biruit pe Turci; noi am fost robi la Turci. Poa să fiie mai mult, io ştiu păn la Bucureşti. Sîntem stăpîni noi pe ţara noastă, ca omu pe grădina lui. Cîîneni—Acelaş. XXI înainte erea în comună juraţ, dipotaţ; avea vătăşeî şî poruncîa la vătăşeî s’aducă pă Rumînu vinovat şî-1 judeca: ce-a făcut, ce-a dires. Dacă-1 găsa cu vină, îl bătea dorobanţi cu gîrbaciu cu trei sfircurî: îl lăsa ’n pielea goală şî-1 bătea la nuiele, cîtî-o sutâ-I da pănă-1 dobora jos. Pe urmă poruncîa to dipotatu s’aducă spirt şî-1 mînjîa pă spinare să stea sîngile ’n loc, că săria sîn-gile cît colb. Copii ne uitam cu grămada la om cîn îl bătea. Acuma e bine, că nu-1 bate niminea pă om. Cîînem.—Constând in Tăbacu II, 60. XXII A plecat un înpărat^în lume, ca să vază cum îestă. Ş’a poruncit aşa să-l ducă la un om sărac, care-î măi sărac. L-a dus. Acolo a nimerit o nevastă grea, borţoasă. lnpăratu-a poruncit că ce-o face să-î spuîe să-l boteze, să-l facă fin. A făcut nevasta un ficior şî i-a pus numele Niculaie. x-a poruncit aşa să să ducă la o ţară cu tat-so şî cu mă-sa şî să şază acolo păn’o fi de vîrstă. Ş’a şăzut. Cîn î-a vent vîrsta a plecat la ’npăratu. Dipă ce-a plecat la ’npăratu, mergîn pint’o pădure, a găsît un hăiduc durmin la un copaci cu calu priponit. Şî Niculaie nu i-a tăiiat capu şî s’a culcat lingă iei. Şî s’a sculat hăiducu, l-a găsît lingă iei pă Niculaie şî nu î-a tăiiat capu nici hăiduculiiî, că s’a gîndit aşa că de ărea ăsta rău îm tăiia capu miie. Niculaie s’a sculat şî pă hăiduc l-a ’n-trăbat: „ei, ce ne facem? Or în săbii ne tăiiem or la luptă că ne lom“. Hăiduc din gură grăiîa că la luptă să să ia. vŞî pă drum iei pleca în tovărăşîie, să fiie fraţ, şî măi încolo a vorbit să să ia la luptă să omoare pă băiat că ărea tinăr şî pă băiat nu-1 biruia. Aşa hăiducu să pleca la Niculaie păn la o fîntînă. La fîntînă hăiducu a băut apă. Cîn vrea să bea şî Niculaie, l-a loat să-l zvîrle’n puţ. A plecat înăinte, i-a spus să fiie supus Niculaie haiducului păn’a mers la ’npăratu. Acolo î-a poruncit să aducă apă dila altu puţ. Acolo erea un bălaur, mare hă-laur, şî s’a dus hăiducu cu ulcioru să i-1 dea lu Niculaie să mînce bălauru. Şî hăiducu a vorbit lu înpâratu că-î iei fii-su Niculaie; şî iei a minţît. Şî s’a dus Niculaie la fîntînă ş’a işit bălauru afar ş’a vorbit cu Niculaie? — 33 — — Ai venit, Niculaîe? — Am venit. — Noi odat am născut. Cîn ai născut tu am născut şî io la fîntînă să văz dă ia. Pă tine te-am aşteptat. îa apă din fîntînă că nu-ţ fac nimic. S’a dus cu apa ş’a loat-o iar hăîducu. înpăratu i-a spus: — Cum ai loat apă di-acol6? — I-am spus că io sîn Niculaîe. — Nu te crez pentru vîrstă; să-m aduci o chită de ilon dm gradina nparatească. Şî hăîducu s’a dus to la Niculaîe şî i-a poruncit to lui. Şî Niculaîe a cerut flori dila fată şî fata omora j oameni, şî iei cîn a pus mîna pă ia, că durmiâ pă brînci, j ş’a loat florile; Le-a dus la ’npăratu to hăîducu. Şî fata ’npăratului a spus aşa, că estă un ficior de ’npărat înt’un oraş, să-i dea voie ta-so să-l vază. Fata s’a dus la Ni-culaie, l’a ’nbrăcat înpărâteşte şî s’a dus păn la oraş. Atunci i-a spus ta-so: „ăsta-î unu dumitale care l-ai botezat*. Cîînenî—Acelaş. XXIII La 48 dinţii s’auza c’o să viie Turci. A fugit oameni de ici din comună toţ la frontere pe Rîu-Vaduluî, că cîn or veni Turci să aibă să treacă dincolo la Neamţ. După aia a venit oameni acas, n’a venit nimeni, cres-cusă buruieni pin curţile oamenilor. Tomna ’n ajunu Crăciunului, iarna, a venit Muscali; n’a măi fugit nicăiri oameni, n’area un să fugă în timp dă iarnă. După aia a vent ş’un paşă turcesc cu oştirea, a stat aici. Apăi s’a ’nceput răzbelu cu Unguri. A fost un ghinărar, un Gaş-păr, şî l-a biruit Unguri. După aia s’a dus Muscali, nu s’a măi ştiut ce s’a făcut de loc multă vreme. Iei venisă năloagă biruiţ, să fi picat un ac şî pica ’n cap de om. Dăc’a rămas numa Turci aici, venea Unguri sărbătoarea şî la zîle mari şî făcea zafeturi: punia mozîca şî le cînta. Hei, tîrzîu i-a loat alt ghinărar, .Oder, dila spate ş’a vent ş’ăştia de ici ş’a trecut o zî ş’o noapte negură de oştire, i-a biruit pă Unguri, umplusăsă malu ici de Unguri. Cîn i-a adus le ţînia calea Turci, că ărea armaţ, să puie armile jos şî iei nu vrea să le puie, ş’a dat de două ori focuri pe deasupra lor, nu în carne. Ş’a pus doi Căzaci năinte şî doi Turci în urma Căzacilor ş’a pus să- 24116 3 — 34 — biile cruce ş’a trecut Unguri robiţ pă supt iele. Păi i-a dus pe ci la vale, nu i-am măi văzt. Cîînenî—Ştefan Grejdan, 70. XXIV Venea dipotat şî te loa dîn ţoale de dindărăt cu strejari, te ’nchidea la primăriie pănă venea dila Rîu (Vadului) căpitanu. Atunce nu-î măi alegea aşa să-i caute şă-î dezbrace, îi loa la oîchî, dacă i să părea că-i bun. îl tundea şî-i da drumu acas. Cîn intra de rînd, venea căpraru şî-i loa de făcea mustră la Rîu-Vadului. Pă mine cîn m’a loat, nu m’a putut prinde să mă ia cu funiîa; am fugit, am pus mina pă puşcă ş’am dat fuga. A alergat după mine fratile mami, consîiiier. Cîn am auzt că vrea să mă prinză, am pus mîna pă puşcă, am loat-o la oîchî să-î dau foc. Şî îel s’a dat îndărăt atunci. îo m’am dus în pădure pă noapte. Am ştat pănă’n mîezu nopţî acolo sîngur. Venin, mi-a işit o capră nîagră ’năinte, am dat în ia ş’am împuşcat-o. Am vent cu îa la ciobani, une area cu oile, ş’am trimes-o pi-un cioban în vale s’o dia stă-pînu-mio, căpitanului, de-o putea să mă scape, dacă nu, să n’o dea. Dăcă nu s’a putut, dăc’am auzt că m’a scris, m’am dus sîngur de voia mea. în vremea Cuzî am slujit. Legile Cuzî sîn az, nu fac ăştelalţ cum a făcut iei. Cîn să ducia pîn ţară, întreba pă oameni, îmbrăcat ţîvil să nu-1 cunoască, că cum trăiesc cu Domnu cutare. Alţî înjura, alţî zîcea că bine. Călugări să ’mputernicisă tare şî-i trăgea pă oameni. Pă urmă area un minisfu care ţînea tare la călugări. S’a dus îm plimbare pîn, ţară amîndoi să vază ce fac călugări ş’a tras supt neşte pomi cu cai pă moşîia mănăstiri. Atuncea s’a pomenit cu neşte călugări să-i tragă, să-î jăfuîască. S’a rugat iei să-i lasă. Iei, nu, să-î ducă la egumănu. Ala colo, să plătiască, zîcea. Pă urmă s’a dezbrăcat de aine, s’a arătat cu medalurile alea ca de Domn şi călugări a rămas ca draci trăzniţ. Li s’a loat din venituri. Iei tăcusă băneturi, să plimba cu Ţigăncile de gît din colo pănă colo. Dreptăţile cin le-a scos? Nu Cuza? Pămîntul n’a dat la ţărani? Cîînenî—Acelaş. — 35 — XXV Adepotaţî făcea alegiuri, şî măi bune erea alea ca judecăţile din vremea asta. Odată să otăra la direptate, acu te măi mină cu anu. Te bătea cu piluri de curea şî ărea şî plumb pă iele, te lovea ca să-i faci slujbă : îţ da călăraşu dă hula valea. „Ia-1, mă", şî te loa de gît, după une vrea iei. Ne cănunia ca Iuda pă Domnu Hristos. Cîînenî—Dache Chirichiţă, 72. XXVI Area ’năinte sfanţ: 90 dă părale; şfănţoaică: 45 dă parale; firfirica mare: 22 dă părale; a mică, dă 13 părale şî gologani: patru părale; groşîţă: 16 părale; dutca: 3 părale. Apă erea părale mărunte de argint dila Turci, numa dî-o para. Area argint curat. Tutunu venea în foaie de porumb. Apă area păpuşa cam di-o litră, nu area mai mare. Da venea şî pacheturi tocat, d’al turcesc, area frumos ca gălbinarea dă ou şî ala îl trimetea la Ardeal pă noapte, n’area slobod, îl trecea pă dă lături. Apă s’a tăiat, n’a măi trecut tutunu nici dila deal nici dila vale: s’a făcut aicea de Regele. Cîînenî—Gh. Horumbete, 55. XXVII Am şăzut la oraşu Necopol şapte luni. De-acol6 nî-am dus la Verbiţa ş’am loatneşte tunuri ingîijeşti, lî-am adus iar la oraşu Necopol şî li-am trecut la Bucureşti. Făceam gardă pe-aci pi la podu Dunâri, strejuire. Trecîa trei sute de cară cu răniţ soldaţ rumîni, i-a dus pin ţară la cfar-• tiruri, a umplut ţara de ei, săraci. Am şăzut în Ciuperceni noo săptămîni şî de acolo ne băga ’n gardă ’n Ostrovu Dunări cîtî-o zî ş’o noapte. De-acolo treceam îndărăt iar la fartif ş’acolo făceam istrucţîie. De-acolo vine ordin şî ne porneşte la oraşu Mă-gurelilor: am mers trei zîle şî trei nopţi necontenate păn a ajunge la oraşu Turnu-Măgurelilor. Acolo cum am ajuns, ni-a băgat în gardă ş’am stat o zî ş’o noapte. De-acolo ni-a trecut pestă Dunăre. Scotîam Turci rumîneştî la şuşâ. Bumbarda Rumîni în tăbiile turceşti cu tunurile, pănă le-a şî spart tăbiile turceşti. Costeştî—D. N. Măteî, 52. XXVIII Floare verde mărăcine, Amantu mieu ca un cîne Pestă cîte dealuri vine. Vine az şî vine mîne Păn la patruzeci de zîle, Pănă mişcă pulu ’n mine. Las să mişte şî să nască, Să-l dau la doică să-l criască, Să rni-1 puie la fereastră, Toată lumea să-l privească, Nani, nani, puişor, Culcă-mi-te binişor S’paie somnu dulcişor. Nani, nani, pui dorit Fir’ar tat-to-alimănit, Că iei m’a nenorocit. Costeştî — C. Crăcană, 25 XXIX Şî ieşîi în deal în cucă, Mă uitai în vale ’n luncă, Toate plugurile umblă, Numa pluguleţu mieu * L-a ’nţălenit Dumnezău; 0 da Domnu Dumnezău Să-m porniesc şî plugu mieu Şî să-m trag d’o brazdă, două, Să trag brazda dracului în uşa bogatului. Toată vara m’am rugat La vecini miei din sat Să-m dia plug cu şasă boi Să mierg falnic dila noi. Costeştî—Acelaş. — 37 — XXX — Puică, de cîn io te-am loat Nici un cîntec n’ai cîntat. — Neică, îo cîn oi cînta Apile s’or turbura, Livez verz s’or legăna, Harămbaşa de haiduci Hăl din douăzăcîşîcinci, Or veni şî veţ lupta; Care pă care veţ răzbi îo la hăla-i-oi fi. Rîmeşti — Aceeaş. Hai, leliţă, dipă mine Că ştiu sama ’n codru bine: Ştiu turme de berbeci, Izvoară cu apă rece, Sîn neveste frumuşele Cu disagi cu rubinie. Rîmeşti — Lena Iu Păun Andronescu, 50. XXXII Feţişoara ta coală de îrtiie Vara ’n prăvălite, Logofeţ s’o scriie; Oichişorii tăi Două mure niegre Coapte la pămînt Neajunse de vînt; Sprîncenile tăie Doi bălăureî înodaţ în coade, încleştaţi în guri. Rîmeşti — Aceeaş. XXXIII Dă cîn maica m’a făcut To pin codru mî-am crescut, Soarele nu l-am văzut. 38 — ^Căprioare, surioare, Înăiţaţî-vă ’n picioare Şî roadeţ codru pă poale Să ne vează sfîntu soare. Rîmeşti—Aceeaş. XXXIV Voi, voinici codrului Nu vă dareţ somnului, Somnuluf şî vinului, Somnu iestă ’nşălător, Şî voi sînteţ negustori Dă voinici d’ei călători. Rîmeştî— Aceeaş. XXXV Beui preţu la cinci cai De vin nu mă săturaî, Beui preţu murgului, Văzui saţu vinului Cioltaru vînătului; Vinurile mă ’mbătară, Curvele mă fermecară. Rîmeştî—Aceeaş.' XXXVI Paşti, murgule, paşti, paşti, paşti. Paşti, murgule, să te ’ngraşi, Da să paşti iarbă din faţă Să te faci cu coamă creaţă, Să paşti şî de-a din dos Să te faci mîndru, frumos, Să te dau la negustori Să iau poli şî gălbiori. Rîmeştî—Aceeaş. XXXVII — Ciobănaşi, ciobănaşi, Paică nTai fi ciobănaşi — 39 — Şî ai fi om de oraş Prea îm eştî frumos şî gras. — Cum să nu fiu frumos şî gras Că mănînc mala! cu caşi Şî bîau apă din văgaşi? — Ciobănaşi, ciobănaşi, Dă-m boata ta a pîrlită vSă-ţ dau puşcă ghintuită, Dela Rusîia venită. — Lasă tu oştirea ta Să-m păzască turma mia, Că d’ei pierde-o mîeiuşîa Slujeşti un an pă ia. Măi strînge scările, Să nu loveşti smiceîile. Te cununi cu soru-mîa Or îţ curm viiaţa ? Cît oi fi io în domniie Să fii şî tu ’n hăiduciie. Rîmeştî—Aceeaş. XXXVIII Frunzuliţă peliniţă, N’aţ auzît dă Măniţă ? Că Măniţă mî-e Dăianu, Care umblă ’n hăiduciie, Numa pă cei munţ pustii Şî-m umblă dîn stînă ’n stînă Şî ’ncearcă brînza dă bună. Fac băciţăie dă cină Numa balmeş şî smîntînă: „la, Măniţă, dă mănîncă". Şî Măniţă mi-e Dăianu, Fură cai dăla Mocani Şî mi-î vinde la ţărani. Rîmeştî — Patru lu Păun Andronescu, 58. XXXIX Frunză verde mărăcine, Tinerel sîn, vai dă mine, — 40 Frică mî-e că mor ca mîîne, Rămîn mîndrele dă.mine. Nu rămîn măi puţinele Rămîn multe, vai dă îple; Rămîne şî mîndra mea Pă braţăle altuia. N’am cuţît, m’aş junghiîa Şî pă mine şî pă ea Să să ducă pomina: S’a junghiiat d’un voinic: Pentr’un lucru dă nimic. Şî s’a făcut d’o tăiere Pentr’o curvă dă muiere. Rîmeştî—Acelaş. XL Su poale dă codru vprde Mititel focşor să vede. Mititel şî potolit, Dă voinicel ocolit, Nu ştiu zăce or doîsprece Or pestă sută măi trece. Tot îm frig la un berbece, Nu mi-1 frige cum să frige Şî mi-1 întorc în belciuge Ca să-i liie carnea dulce. Rîmeştî—Acelaş. XLI Ş’aideţ, neică, să fugim, Să fugim, să privegim, Să fugim, să trecem Oltu, Să ne schimbăm, neică, portu, C’aicea nu măi trăim. Acum e vremea de fugă Pănă-m iestă iarba crudă, Une calci, urmă nu faci Ş’une şez, nu te măi vez. Rîmeştî—Acelaş. — 41 XLII — Ţine, fină, vin de bea Dila mînuşîţa mea, Cam un gîncl cu dumniata. — N’o Ii, naşule, păcat, Trei copii mi-ai botezat Pă mine m’aî cununat? — Ni ti teme, jQnişoară, C’are naşi-to parale, Plăteşte la sărindare Luminări pi la icoane. Rîmeştî—Aceiaş. XLIII — Tancule, ce-ai tîrguit? — N’cim tîrguit măi nimic, Numa aur şî argint Şî v’o cinci oca dă plumb, Da nici alea nu-mi ajung, Le duc la copii în crîng, Sîn copii fără minte Şî dau năvală ’năinte, Prăpădesc la gloanţă multe. — Iancule Jianule, lasă-ţ nebuniile Şî-ţ ia boeriile. —Az mi-o dai, mîine mi-o iei. Decît în tîrg cu papuci Măi bine ’n crîng cu opinci, Să iau galbini vineţiei Să-i împarţ pi la voinici. Rîmeştî—Aceiaş. • XLIV Murgu mieu apă nu bea, Păn l-oi duce la cesmea, Să viie şî mîndra mea, Să-l adape cu vadra, Să-i stimpere inima. Rîmeştî—Aceiaş. — Cuculeţ dila pădure, Cu gura plină dă mure, JDu-te la draga şî spune Să nu să măi poarte bine, vSă să poarte şî măi rău Că v^de cum mă port io. Cuculeţ cu pan’ albastră, Ce te plimbi pi la fereastră, Or n’aî casă şî nevastă ? — Ba am casă şî nevastă, Mi-e măi drag la dumniavoastră. Rîmeştî—Acelaş. XLVI La vale, neică, la vale, C’a făcut mazărea floare Şî fasulea tecişoare, Să vii sara la plimbare. Cine are dor la vale Ştiie luna cîn răsare Şî noaptea cît e dă mare. Frunzuliţă dă dudău, Pă drumu care merg io Nu e iarbă nici dudău, Nici fîntînă, nici pîrău Să pască şî murgu mîeu. R î meştî—A celaş. XLVII Io eream copil ca de trei-patru ani: jumulîa pana dîn gîscă şî rădea căldarea colo şî punia ’ntr’un ciob şî cu de hele scriia, şî popi să duceau cu cîte un sac de nuci la Dii şî-1 făcea popă. Rîmeştî — Acelaş. XLVIII Erea omu cu muierea lui, loa plosca de cot. După aia muierea loa o strachină mare de piftii şî legate cu cîrpe de cînepă; azmile le punia pe strachină, or şasă or 43 — opt Muierea care erea măi fudulă avîa opreg n’egru şî avia cîtî-o floare de roşu, coleâ-coleâ cîti-o floare, cîrpa ’n j cap de cînepă şî vărgată o ţîră cu de ăla de bumbac or de ăla cu in. Acu iei să ’ntîlnia, că erea rari nămenii şî făcea unu: hă-hă, hă-hă, şî da plosca dila şoîd şî bîa. Muierea avia concî în cap, de fier. Petrecia ia nuntă, făcia zîd de mesă, mînca tril zîle. Rîmeştî — Aceîaş. XL IX Întîi a venit Turci la mînăstirca Urezuluî, la Cri-zanti, Grec, ş’a vorbit cu iei turceşte şî s’a dus la mînăs-tirea Bistriţii şî i-a dat foc, c’a gîndit că-i Sfîntu Gligorie acolo cu trupu. Ş’a dat foc şî peşteri, c’a gîndit că sînt amaneturile mînăstiri acolo. Acuma, după ce dşteră foc, î-a spus tat-so Iu Sfîntu Gligorie să-l însoare. Şî el a fugit în piatră, ie o piatră tăiată, poa să hiie o sută de stîn-jeni şî ie loc numa cît a băga un om sîngur. Ş’a şăzut iei în piatră acolo cît o hi şăzut, trei-patru zîle, pe-acolo. Ş’a strigat tat-so ’n vale şî iei nu ’nţălegea ce zicea tat-so, fîncă erea apă. Ş’a zîs Sfîntu Gligorie api să tacă, ş’a tăcut, şî az tace. A zîs: — Ce vrei, tată, cu mine? — Vino ’ncoa să te ’nsor. „Şî iei a fugit în ţara turcească. Acolo s’a băgat la vaci.Iei nu mînca, nu bea; vacile singure să ’nchidea, să deşchidea. La urmă ş’a dat sufletu, şî trupu ie şî acuş cu inel în deşti, de aur, cu manile pă piept, de le sărutăm noi. Şî l-a loat un Turc şî l-a pus pin cas pi la iei. Şî un domn — nu ştiu cum îi zîce — s’a dus să-l cumpere de-acolo. Domnu ăla a avut bani puţini ş'a zîs Turcu, ice: „să-m dai bani aur cît o atîrna Gligorie al vostu, că-i al vostu". Cîn colo, iei a atîrnat bani puţini, î-a ajuns, i-a măi rămas din iei. L-a loat ş’a plecat cu iei să-l aducă ’n ţara asta. L-a pus în car, a pornit să-l ducă la cutare mînăstire. Ajpuş boi, a pus bivelî şî n’a vrut să mîargă. Şî la alte mînăstiri n’a vrut, şî cîn a zîs: „la Bistriţa", odat a pornit, s’a făcut uşor, putea să-l ia cineva cn mînă. Turcu, cîn erea Sfîntu Gligorie la iei, erea bogat şî iei. Să gîndiră iei, să sfătuiră Turcii să apuce pe domnu ăla, şî l-a apucat. L-a băgat la iei ’n temniţă şî l-a legat — 44 cu lanţuri în temniţă. Şî ’n zoua cîn erea sorocu să-l taie, s’a rugat la Dumnezău. Noaptea s’a pomenit în bisărică la Bistriţa cu lanţu la îel. Veni popa dimineaţa, uşa bi-sărici ’ncuiată. Intră ’năuntru. Acolo văzu o măgăoană şî s’a spăriiat popa. Rîrneştî — Păun Andronescu, 60. L A venit neşte Saş de Austriia ş’a lucrat pi la noi păn s’a şî căsătorit. Şî iei nebotezaţ şî la vremea bătrîneţîlor lor a zîs că-s Saş nebotezaţ şî a rugat pe uameni bă-trîni, li-a spus că nu-s botezaţ, şî s’a botezat bătrîni. Pă urmă, iei strinî, a rămas moşteni di pă fomcî. Urezu— Miăilă Roşiîanu, 40. LI Cîn m’am pomenit io păn la zăce ani, m’a dat la un popă Ia şîcoală, şî popa ne’nvăţa pă pănăchidă dă l'emn; mă punia la’nvăţătură la buche: az, buchi, şî ne ţînîa la bisărică, ne’nvăţa a cânta Sfinte Dumnezeule; zîceam Tatăl nostru în bisărică şî(ne da drumu acas. Şî pă toată zîua ne’ntreba ce-am învăţat şî care nu ştiia leţîia îl punia ’n genunchi. Urezu — Acelaş. S’a ivit Unguru cu bătaie ş’a sărit Muscalu cu Turcu şî s’au dus să să bată în Unguria, ş’acold s’a prăpădit mulţ soîdaţ de Muscal şî de aci s’a’napoiat în Rîmnic ş’a şăzut o lună şî de aci s’a ’mpăcat. S’a dus careş la locu lui. Apoi dipă aia multă vreme s’a ivit Turcu cu bătaie spre Grec, atingându-să şî de mărginaşi Dunarh Ş’a sărit Muscalu şî l-au bătut pînă l-a dus cîtăva vreme în ţara lui. Deci iar s’a ’ntărîtat Turcu ş’a sărit Muscalu şî cu ţara rumînească de l-a duduit în pământu lui, un să află şî az. Urezu — Acelaş. 45 LIII Cum li-o fi făcutu-le, cărămida a fos călcînd-o cu hîrghila de cai. Urezu — Acelaş. LIV Cîn eream de doisprece ani a venit un om ,dom-nesc la mînăstirea Urezuluî şî a poftit lăcuitorî şî preoţi toţ în tîrgu Urezului cu steag roşu şî alb şî verde ş’a început a provădui: «mă, fraţilor, iubiţilor, uamenilor, uite ce vremi o s’ajungem: cini-o fi voinic să ţîie doi bol ş’o vacă, ala-î boieri. De acu ’năinte o să fie toţ cărtulari, toţ lăutari şî tîmplari şî cimpoieri şî dumnîavoastră aţ trăit o viiaţă bătrînească fără meşteşugari». Acuşa-î vremea aia, tomna acu a răsuflat: toţ sîn lăutari, meşteşugari, copii-i ia de sîla la şîcoală. Urezu — Acelaş. LV Cîti-un lucru ce nu-1 numeşte ce este, au că are un măr, aii că are o pară şî nu vrea să-i spuîe dă loc să numeşte oricel. Phîetrarile-dă-jos — I. I. Dumitru Popescu, 47. LVI îi loa cu vătăşîel cophii şî-i ducea la şîcoală. Cîn urma^urma la şîcoală, cîn nu, mai mult fugia. Im spunia tată-mio c’a venit Muscali, a şăzut şapte ani în ţară d’a gonit Turci, că fusasără Turci ’n ţară şî uameni erea supuş Turcilor. Moşi-mîo a fost în fugă pistă Olt şî a şăzut cît o hi şăzut, nu ţîu minte. Dac’a venit, i-a prins, îl prădasă Turcului: îl loa cu — cum să-i zîc? — cu slugă la paşa. Acolo să ducia la iei cu hîrtiia pusă ’n prăjină, să nu măi viie altu la iei să-l vază că-î prădat. Şî iei, ăla Turcu, ăla l-a rugat pă moşi-mio să schimbe calu cu iei şî n’a vrut să schimbe calu cu iei. S’a dus ş’a spus lu solului ăluia care erea, Turcului ;ălui măi mare. Dăcă i-a spus, î-a spus să nu schimbe calu cu iei, că-i ^ ia calu şî p’al lui şî p’al Turcului. L-a măi rugat încă — 46 — altădată şî n’a vrut dă loc, şî dăcă n’a vrut, calu a fost mergînd în buestru, a scos tesacu, sabiîe sau ce-a avut nu să ştiie, şî l-au tăiat pulpa dă dindărăt. Atuncîa s’a dus la Turcu-'ăl măi mare une a fost prădat el. Calu l-a lăsat năpustit cu pulpa tăiată pîn porumbi. Dăcă s’a dus la Turcu al mare, a mînat alţ Turci după iei .şî l-au prins, l-a adus şî l-a tăiat gîtu. A dat odată cu sabiîa, l-a tăiat gîtu. Corpu n’a mai fost picînd jos, a fost mergînd tot năinte. A sărit la iei şî l-a dat brîngi în Olt şî aşa a venit îndărăt moşi-mîo acas. A şăzut calu trei Iun dă zile. La trei Iun dă zîle s’a dus şi-a găsît calu vindecat, 1-a loat acas, dar tot a fost amerinţînd dîn picior, şchiopăta puţinei, nu măi putia merge, n’a măi putut ţinea în buestru bine cum l-a avut. Phietrarile-dă-jos — Acelaş. LVII Munt'e, munt'e, phîatră sacă, Lasă-m voinicel să treacă. Să treacă la ciobăniie, Să-m scape dă miliţîie, Miliţîîa cui mi-e bună? La cophilu făr dă mumă. Miliţîîa cui mi-e dată? La cophilu făr dă tată. Munt'e, munt'e plin de flori La cophilu cu surori. ' Phietrarile-dă-jos — Acelaş. LVIII Dă primăvara începem cu garduri şî dărîmături; pă urmă cu sădirile: pruni, meri, cireşi, orce sădire; cu săpăturile şî cu arăturile. După caîa cu pusu porumbului, sămînţjuri; după 'aia cu prăşîtu, copăitu, cosîtu. Apoi să putîe adunatu dă prune, culesu făsuîuiui. Dăn spre toamnă culegem porumbi, prunele vinete, tăiem coceni şî-i ridicăm sus. Acuma dăspre sămănat grîu, cine-i dă mîna samănă, cine nu, nu, dacă nu-i vremea contra. Phietrarile-dă-jos — Acelaş. — 47 — LIX Cine are dă lucru în cas, măi lucrează în cas; cîn e vremea bună, măî lucrează la lpmne, dacă are lemne strînse. Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. LX A venit Greci d’eştîa, s’a pus cîte niţăl cîte niţăl, s’a ’ntins pînă cîn acuma să strînge lumîa albă la iei: bea şî cîntă şî joacă toată zîoa, sărbătoarea. Dacă ’ntunecă, pleac’acas care beuţi, care măi treji. Mulţ şăd pănă la miezu nopţîi pă negustori şî dimineaţa să vaită dă pă-rale, c’au chieltuit o sumă dă părale. La un Grec d’ăia, dîn beţîia care-au făcut-o pănă sara întunerec, pă ce timp o hi fost nu să ştiie, s’au încăerat, s’au şî junghiiat ş’au fugit care au junghiiat p’altu. N’a ştiut nimenea dă iei unde-a fost băgat. A durmit toată noaptea, toată zîua pănă cînd au ieşit tot iei dintr’un grajdi cu fîn şî l-au loat, l-a ’nchis şî l-au condemnat. Este şî acu’n puşcăriie. î Phîetrarile-dă-jos — Acelaş. LXI Frunză verde leuştean, M’a făcut maica Oltean, Negustor bucureştean, Să trec Oltu pă tufan, Să mă duc la popa Stan, Că măi ţine cîti-un cal Şî cîti-un pui dă cîrlan. Phîetrarile — I. N. Pavel, 30. LXII Adia cîn ni-a loat după spargerea taberi, am măi stat numa cinci zîie acas ş’a venit ordin după noi şî ni-a dus acblo chiar în Rîu Vadului. Şî după ce ni-a dus în Rîu Vadului, nî-a ’mbrăcat şî ni-a ’niinţat în gărzi: care La poarta vămi, care în vamă la caseriie, care eram la bi-chete pă munte. Alteori să măi îuvea şî cîti-un scăndal: aşa c’o să treacă Unguri pestă noi în Rumîniia, şî aşa că noi durmiam înarmaţ ca să putem să scăpăm şî noi cu sufletu, că eram uameni puţini, nu puteam şupţînea. Ş’aşa că ne pomeniam că veniau cîtîodată ofiţări ungureşti, călări pă cai rimonţi şî aşa că strigam la iei ca să stea şî nu vrea s’aspulfe ci un chip-şKvenia grămadă pestă noi. Ş’aşa că ne punmnToE-eonti^Jncă nu putea ’nţă-lege rumîneşte dila noi şî noi dila dînşî limba lor. Şî puma cîte niţăl ne’ntreba că nu sîn sloboz să treacă ’n ţară? Şî noi le spunîam că nu estă voie. Stoineştî— N. N. Ştefănescu, 51. LXIII Înăinte vreme să învăţa buchiile: a, b, c, şîla scris cîn prindeam ceva a ’nvăţa ne da la năsîp şî aveam fieş-care în dreptu nostru pă bangă1) năsîp şî dam cu mîn’ aşa şî—1 făceam neted. Şî alt monitor care-1 aveam era c’o nuieluşă ’n mină şî ne zîcea: „mînile ’n jos, băgareţ \ dă samă şî faceţ pă iu şî dăpă ce făceam litera i să uita \ \ monitofu la toţ copii să vează care-a făcut litera bine sau rău. Care-a făcut-o bine, a lăsat-o to bine, care-a făcut-o rău La pus ş’a făcut-o în măi multe rîndurî pănă a brodi-o cum să cade. Şî mergeam la a doa literă — să numia î după i: „faceţ pă t“. învăţătoru, dăcă nu să brodîa cu copii, că nu prea sta cu copii, sta dă vorbă cu alte persoane. Stoineştî — Acelaş. LXIV înăinte vreme a fost aleşi — cum le zîcea şî di-potaţ — venla şî vestîa pă oameni, cîn avea împliniri. Le spunia cu un termen de zîle, aşa ca dă doo săptămînî, şî venia strejea şî striga noaptea să iasă oameni cu biru la pîrcălabu şî încasa bani ăştia cu răboju. Cîn avea judecată, avea comuna vătăşei atunci dă sat şî vătăşei aia aduciau oameni din comună, care era datori şî care era dă avea cîti-o judecată. Şî-î judeca aşa jproşumativ dîn gură, nu să scriia ca acu. Amenz nu era, bătaie era multă. Să judeca în şicoală: dăcă-1 găsa dă cuvinţă care vedea P Banga era cu doo cebuce pă mărgini şî dreaptă şî pă mijloc scoc cu năsîp. — 49 — că-x oţ il loa la bătăi, îl măi închidea şî-1 mă! ţînîa şî ’nchis. Aeştîa era în vremurile elea. Era măi bine, că scăpa cu bătaia, dor nu era bătaie să te omoare. Stoineştî — N. N. Ştefănescu. 51. LXVI F.. .-te ’n lege dă deal, Cîn eram voinic lotrean Te suiam, te coboram, Dar dac’ am ’mbătrînit Dealu nu l-am mă! suit. Stoineştî — Acelaş. LXVII Încărcînd neşte ţuică cu chiriie dila un priot, comuna Bîrlogu, şî chemîndu-mă în judi cată să-i răspunz o sumă dă le! de-o sută zăce, nu eream dător să î-o răspunz, fincă dînsu fusăsă cu ţuica faţă de mine ş’o vînduse şî-ş pri-misă bani dila vînzarea ţuici ’n ţară. m loc ca să-m plă-tîască şî miie chiriie ce-am vorbit cu priotu, î-ara răspuns şî !o că nu-î sînt dător nici-un ban. Chemîndu-mă la in-trogator personal, ceiace acel priot îî păria rău în urmă, că de ştiîa nu măi^făcia aşa, să tînguia că dăcă ştiîa nu mă mă! lăcrăma. Mi-a dat ş’am jurat ş’am încredinţat că nu î-a rămas nic! un ban la mine. Bîrlogu — Iliîe Zamfir Păţiră, 39. LXVIII Oltule, pă malu tău Crească-ţ iarbă ş’un dudău Să pască şî murgu mîeu, Murgu paşte şî nechîază, Mîndra plînge şi oftîază. Bîrlogu — Ion N. Petrescu, 24. LXIX — Ce te legeni, codrule? — Da cum nu m’aşî legăna Dacă-m trece vremea mia, Zîoa scade, noaptea creşte Şî frunzîşu să răreşte. 24116 4 — 50 — Frunză verde mărăcine, Dcte frunza de anine. Făcu frunza’n patru dungi Geme codru dă haiduci, Pe tot fagu cîte cinci. Bîrlogu — Acelaş. LXX Foaie vprde sâdină, în mă culc, tu Teagănă-mă, C’aşa sînt io învăţat Să n’adorm nelegănat Şî făr de mină su cap. iară verde odoîean, Mîndră, cîn nu te iubeam Un mă culcam, odinîam, Mîndră, cîn nu te iubesc Unde mă culc odinesc, Toată noaptea mă ’nvîrtesc, Mă ’nvîrtesc să dau dă tine, Dau dă păreţ vai dă mine. Cine ’n lume nu iubeşte La ce să măi spovedeşte? Foaie vprde mărăcine Mă mir la popă ce spune; Cine iubeşte şî lasă Crească-î-ar spini pin casă Şî cucuta la fereastă, Cine iubeşte şî spune Pedepsit să fiie ’n lume; Cine la iubit nu crpde N’ar mâi călca iarbă verde, Să calce pămînt uscat Dăla uşă păn la pat Să ştiie c’am blestemat. Cît e omu tinerel Să ţîne doru dă iei, Dacă omu ’mbătrînşşte Doru să călătoreşte. Doo ’n lume nu să poate: Să scape om dila moarte Să ’ntinerească nu poate. Bîrlogu — Acelaş. 51 LXXI Detă frunza, dştă iarba, Dacă nu e neică, jeaba. Pe desupra casî mşle Treci-un stol de rindunele, Nu e stol de rindunele c Sîn dragostile mele. Uite dealu, uite vviţa Unde vorbîam cu Mări ţa, Uite dealu, uite vila Unde vorbîam cu Măriîa. Uite şî gropiţăle Unde sta ghenunchele, Uite plopu rătezat Unde sta murgu legat Nebăut şî nemîncat; I dam fîn nuelile Şî grăunţă stelile. — Di ce stai, murgule, trist? — Am auzît că mă vinz Şî îo mul bine ţ-am prins, Şî pă mine ’ncălicaî, Unde-aveai gînd te duceai; La circiumă cîn mergeai Dă mine că nu ’ngrijaî, în circiumă că intrai Cu mîndrele te-aşăzai; Cîn erea ocaua plină Te ţînea puica pă mînă, Şî cîn da-da jumătate Te da mîndra după spate. Bîrlogu — Acelaş. LXXII Foaie verde foi ş’o fragă, Cîntă cucu dă mă sacă. Foaie verde dă năut, Cîntă cucu să mă duc Şî mîerluţa să mă ’ntorc, Să-i dau răgetului foc Pă trei părţ cu l'emne vşrz 52 Şî p’o parte cu uscate, Să-m arză mindrele toate. Arză-te-ar focu, pădure, Să să facă drum pîn tine Să mă uit la mînăstire, Să văz cîrdurl dă copile, Să văz şî copila mea Cum o bate maîcă-sa C’o chită dă busuioc Pestă piept, pestă miljoc, Pestă gîtu cu mărgele Pestă oîchi, pestă sprincşne. Bîrlogu. — Acelaş. LXXIII Foicica rugului, Ţipă puiu corbului. — Ce ţ’ă, puişor dă corb? " Au ţ’ă foame, au ţ’ă sete, Au ţ’ă dor dă codru verde? — Nu mi-e foame, nu mi-e s^te, Nu mi-e dor dă codru vşrde Şî mi-e dor dă maîcă-mea C’a plecat şî m’a lăsat Cu cuibuleţu stricat. Foaie vşrde arţăraşi Plecă cucu drăgălaşi Ş’a lăsat pui golaşi Şî l-a lăsat pă năsîp, Pitulicea î-a găsit Şî î-a l.oat şî i-a crescut Şî i-a fâcut dolofani Lî-a dat drumu pîn ciolfani Ca să cînte la duşmani. Bîrlogu. — Acelaş. LXX1V vS’a dus neicuţa, s’a dus, N’a lăsat nici-un răspuns, Nici guriţă dă ajuns. Ş’a plecat neică dă luni Ş’a lăsat dom pen pruni. A plecat neică dă joi, A lăsat doru ’n zăvoi, Şî s’a dus neică la munte Mi-a lăsat doru pin curte, Vai dă mine, ce iubii: Nevastă cu cinci copii Pai’ c’a fost satu pustii. Pă deal pă la Cornăţăl Trpce dom mărunţăl Cu dragostea după Iei. Rîrlogu — Acelaş. LXXV Anicuţa neîchi dragă, Şî ţ’a loat primam salbă, Şî notafu şorţ dă stambă, Consilii papucei, Ajutora fustă albă. Bîriogu — Acelaş. LXXVI Frunzuliţa murele, Frumoasă sînt unele, Da nu le ştiu glumile, Glumiîe şî sfatu, Cum îşi fermecă bărbatu. Titirecî—Gheorghe Militaru, 45. 4 LXXVII Dete frunza ca păraua Şî lăstaru ca sîmceaua, im loai puşca şi vergeaua Şî-mî apucai poteceaua. La fagu dîn cărare Zac aîduci dă lungoare, Dă tot fagu cîte cinci, Mîndre nu măi dau p’aici. Titirecî — Acelaş. — 54 — LXX VIII A fost trei fraţ ş’al d’al treilea a fost cam prost. Iei avea un bou în bătătură, rămăsasă dila părinţ şî Iei ne-mpărţîţ dă părinţ şî să clorovlau pa bou: „ce să ’mpearţ mă?“ Âlălant, ba că-I al mleu’bou, ăl dă dincolo: „nu-I al tău“. Prostovanii ce zîsă: „nu vă măî cîorovirăţî, că n’o să file bou nici al tău, nici al ăluia, o să file al mleu“. Prostovanii a işit la drum ş’a sîmţît că s’a făcut un bîlcî. A ’ntrebat pă unu, pă altu: „mă, neică, s’a făcut bîlcî?” Oameni l-a spus: „s’a făcut, măî“. Iei, dac’a auzît că s’a făcut, s’a dus .acas ş’a furat bou. Ş’a ’ntrebat oameni: — -Mă, nene, să cată vitele? — Să cată, da să-I tai urelchea. Dipă ce a tăiat urelchea, a ’ntrebat Iar şî l-a spus că să cată „da să-I tal. şî coada“. !• —{Nu ţî-1 măî 1 Ia nimeni că l-al slutit. — Voi mă ’nvăţarăţ. Pă drum la vale găsî o troiţă, a ’ntins mîna, a legat bou dă cruce ş’a plecat acas, da l-a spus sfîntiiluî să nu lure cineva bou. Titireci — Acelaş. LXXIX Cel ficlorel dă ’mpărat La pustila-m ml-a plecat Şî mă rog, puştile, ţîie Primeşte-mă şî pă mine Ca să veţuesc cu tine, Ş’al tău dă sîne să-ţ file Pălatu dă ’mpărăţîie. Mă gîndesc, mă socotesc, Cui foc să mă jăluesc. Jălui-m’aş munţilor, Munţilor şî pletrilor De doru părinţilor. Munţî-ml sînt pletri mute, Ieî pă mine nu m’ascultă. Mă gîndesc, mă socotesc Cui foc să mă jăluesc. Jălui-m’aş munţilor. Munţilor şi brajilor De doru fraţilor. Braji-mi slnt copaci nalţ In samă nu m’a băgat. Mă gîndesc, mă socotesc, Cui foc să; mă jăluesc. Jălui-m’aş clmpiîor, Cîmpilor şî florilor De doru surorilor. Cîmpu mi-estă loc întins, Io cu doru m’am aprins. Of, amar şî grea durere, Moarte făr dă mîngăere. Şî oi; moarte mînioasă, Astăz mă scosăş dîn casă Şî al nu mî-ai dăruit Făr un pustii dă mormînt, Ca să-m trăesc în vecile Cu jale şî cu urgiie. Că acest cumplit păhar Im păru foarte amar, Cum băui, mă otrăvii Şî l’acest sudor venii. Unde-I cinstea şî mărirea? Acu nu e nic.ăirea. Unde slava şî cu chipu? Toate le-a ’nghiţît pămîntu. Unde-s toate ceale multe Şî casîle văruite? To dă mine sîn lipsite. Că io mi-am işit dîn minte. Unde sîn plimbările? Grădine cu florile? Toate sîn umbră şî vis Precum cărţile le-a scris. Cărţile, scripturile, Toate ’nvăţăturile. Şî unde a lumi povaţă Dila moarte să mă scpaţă, - Să-m trăesc o viaţă bună Cu toţ fraţi dimpreună? Veniţ, rude şî părinţ, — 56 — Dă-m vărsaţ 1-ăcrîm fierbi nţ Pă mine mă răcoriţ. Vino tu, a mea soţîle, Ce ml-aî fost dî-o cununile., Cu lacrîm de mă mingile; Veniţ şl voi copilaş. Dragi tati coconaş De vă rugaţ toţ cu sişte Lui Dumnezău să mă Işrte. Şî mă rog, nu vă ’ntristaţ, Pă Dumnezău să rugaţ, Gătească loc învîerzît Şl raîu cel înflurit, La loc să mă hodinesc, La umbră să mă umbresc. Veniţ fraţ, veniţ surori Dă mă ’mpodobiţ cu flori, Că raîu mi s’a închis Şî făclila mi s’au stins. Voi dă moarte vă gătiţ, Că ca mîîne-o să veniţ. Ognele-Marî — Din Enache, 76. LX XX la. scultă-mă,. Domnule. Şlcoala ’ntîl cin a fost începutul îrivăţu copiilor erea — cum să zic. io?—scrierea pă năsîp şî citirea pă tablă — erea ’n părpte. Vrea să zică, număra dila 1-100, tot pă năsîp şî ’nvăţătura lor to pă năsîp. După ce s’a deşteptat iei pă năsîp, a loat-o pă placă — toată ’nvăţătura a fost pă placă şî socoteala. Dăş-teptarea, dacă s’a dăşteptat a loat-o pă îrtiîe. Năsîpu să punla pă bangă — banga cu provazurî pă dă lături şî ’ntre provazuri punla năsîp şî monetofu mergea cu linila pestă năsîp dă să limpeza năsîpu. Cîn mergea cu linila, striga la copil; „mîlnile’njos, ultaţî-văpă tablă, faceţ pă «“.Iar mergea cu linila pă năsîp, după ce făcea şî strîga la copil: „mîlnile ’n jos“. Şî să uita pă tablă: „faceţ pă b“. Şî Iar aşa mergea cu linila pestă năsîp şî aşa mergea regula, năinte. Pă noi cîn ne-a strîns la şîcoală — vrea să zîcă noi ştiîam carte bisăricească— noi învăţam la şîcoală vara, şî iarna să ducea catindaţ de ’nvăţa la şîcoala lor ca să ne / — 57 — ’nveţă pă noi. Venisă un timp să să facă catindaţ, să ’n-veţă, şî ce ’nvăţa iei iarna vara strîngea copii să ’nveţă la o casă dă oameni. Şî aşa dintră copii să făcea cîti-un monetof, care erea mai deştept la ’nvăţătură, şî catin-datu, învăţătorii, da ’n grija monetarului ca să ’nveţă copii. A mers şî cătindăţiia nu-ş cîţ ani ş’apăi a lipsit; a venit profesori în locu iei. io am învăţat la cătindatu ăsta, Pătru Butoi, cinci ani şî ne măi ştind cătindatu carte să mă ’năintşze la ştinţă, am işît din şlcoală şî m’am mutat în Rîmnic. Am învăţat şî’n Rîmnic patru ani dă zile pană intrasăm în clasa a patra şîn’am apucat să termenez egzamenu, lincă mis’a ’ntîm-plat de mi-a murit un tovarăş al raieu, ce eream cu ici tovaroş la ’nvăţătură, şî io, dacă mi-a murit tovaroşu nu măi m’am dus la şîcoală. Rămăind acas, m’am alăturat pi lîngă bisărică, care slujam cu popa Dincă. A murit popa Dincă, a venit ai popă, popa Gheorghe. Am slujit şî cu iei cinci ani. S’a ’ntîmplatş’a murit. Am slujit cu popa Tănasîie la Maica Domnului un an; a murit şî ala. Am venit la Sfîntu Ion, to aici în oraşu Ogni, ş’am slujit cu unu popa Naie dala Rîmnic. S’a ’ntîmplat d’a murit ş’ala, n’am avut parte dă iei. Am venit la biserica Bradului ş’am slujit cu popa Ion doi ani dă zîle. A murit ş'ala. S’a făcut popa Matei Teodorescu popă la bisăric.a Trăistari ş’am slujit cu ăla pănă ş’acuş. Ne-am mutat la bisărică Bradului şî la bisărică Maica Domnului, care ş’acum sînt to la bisărică. Ognele-Marî — Acelaş. LXXXI în vremea trecută nu să pomenîa lucrurile ca acuş. Eream stăpîn pă pămînt, une mă duceam să muncesc nu mă loa nimenea la goană, da ne ’ndemna să muncim ca să-i dăm dijmă şî lui. Vitele noaste ereau slobode dă umbla trei zîle Jir pa uffe^ nimenea nu le loa să le în-chiză. Noi le cătam-pintru să nu le mănînce lupi, da nu pintru să le ’nchiză lumea c’a călcat pămîntu. Toamna vinia arindaşiu ’n bătătura omului şî ’ntreba: „une ţ’ă munca ta d’astă vară ? prunile une sînt, porumbi une sînt? vite cîte ai?w Făceam cîte doosprşce zîle dă clacă şî dam dijmă din zace una, din ce să găsa. Vitele, plătiam ierbăritu cinzeci dă păraledă vacă, dar acuş o să pierdem — 58 — cămăşile clipă noi, pintru că pămîntu ni s’a loat, datoriile s’a ’ngreonat, pămîntu, ce bucăţică dă pămînt, îl plătim ; dacă-î pruni pă iei, plătim şî pruni zace Iei la pogonu dă pruni; dacă face prunu prune, nu sîntem slobojî să-l facem raichiu şî cîn om face raichiu măi’ năinte să ’n-trebăm ca să ne dea voie. Şî dacă-1 facem, nu sîntem voioşi să bem, ... pănă nu s’o plăti şî raichiu. Păi de une-o să măi ţîîe omu cămaşă pă iei? Dac5 un pogon dă prune are omu, trei dări să dea după Iei: pămîntu, prunii, raichiu. Păi de une-o să măi ţînă omu viiaţă? Are omu 5n petec dă vile, dacă-1 culege, ce păcate de struguri e, nu e stăpîn pă iei, pănă n’o plăti vinu. Ognele-Marî — AceJaş. LXXXII Apăidila şaizăci şî patru ’ncoaci am pierdut pămîntu părintesc. Io, Din Enachc, m am pus delegat. Puindu-mă delegat,a venit împărţaniia pămînlului pî la lăcuitori. Domnu ajutor dă primar, Gh. Năsîpeanu, mă ordonează ca să măsur lăcuitori şî todîodată a venit orclinu pintru alegerea cimitirului. Ducînu-mă la Domnu ajutor dă primar, îm dau cuvîntu afară io: „Domnule Gheorghe, pămîntu părintesc al mîeu, care nu mi să dă dă guvernu, după ordinii D-voastră, să-l oprim dă cimitir". Todîodată Domnu ajutor dă primar ordonează la Domnu suprefept A Ia t doftor Sabin ca să viie la faţa locului să probeze pă-mîntu dă cimitir dacă-i bun său nu. Vin boieri la faţa locului şî să uită şî-1 răfuză că nu e bun. Să aivă grijă lăcuitori să cumpere pămînt dă cimitir. Neavîn une găsî pămînt, s’a dus pă locurile bisărci, care erea dat dă Stat, şaptesprăzăce pogoane dă fieşcare bisărcă, ş’a ’nfinţat cimitir. Stăpîneşte cimitifu 9 ani dă zîle. Pă ormă să pomeneşte c’a işit apa şî nu mă5 e bun cimitifu d’a mă5 îngropa oameni. Vine ordinu la primar că cimitifu care a fost s’a răfuzat, s’aivă grijă a-şi căta ’n altă parte, pă cum a găsît şî s’a ’nfinţat. Bucăţica dă pămînt, care-a fost orîn-duită dă cimintif dăla şaizăci şî patru a rămas răfuzată şî l-am stăpînit io doozăci şî şasă dă ani, şî acuş la 26 dă ani s’a sculat un lăcuitor şî m’a dat în judecată, pin-trucă io l-am stăpînit fără direptate. Şî m’a obligat stăpî-nirea să plătesc 1600 dă lei, pă cum i-am şî dat. Ognele-Marî — Acelaş. — 59 — LXXXIII în vremea veîch^-eîn oameni mergea Ia juisări că după datoriile lor, nu işa Jdîn bisărică pană nu fişa popa măi ’năinte. Işind popa mar, oameni toţ mergea şî-i săruta mina, pă cum şl fomeile, şî zicea unu la altu: „bună dimineaţa", şî să’ntreba unu pă altu de-ale lor, şl toate pricinile ce erea ’n sat să domolla ’n stobofu bisârici. Oameni să domolla cu cearta ’ntră Iei. Care nu să putea dumeri, mergea la aleş, la logofătu satului, şî spunea pricina lor acolo. Aleşi-i aducea şî-I cerceta şî care-1 găsa cu vina-1 bătea şî-î da cuvlnt: «să nu măi faci aşa". Oameni toţ să jăluia la oameni bătrîni. Bătrîni chema pe prigonitori ’n ‘faţa stoborului: „di ce ai făcut dumnîata aşa? să nu măi faci aşa, că îe ruşine". Az nu măi ştile oameni dă bisărică. Merg la bisărică şî nu ascultă nici la slujba popi, şî măi mult zice că la bisărică la ce să meargă, că bisărică lui îe’n cas. Io l-am întrebat: —■ Di ce nu mergi dumnîata la bisărică? — Apăi Io n’am icoană ’n cas ? Cîn mă culc, mă ’nchin. Io le-am zîs ca să meargă la bisărică, că „’n casa dumitale multe nezdrevenii faci; jaba te ’nchini, jaba te rogi, că Dumnezău nu-ţ Iartă greşala. Să mergi la bisărică, să te rogi la bisărică, sîn sfinţ mulţ". Pentru ce au făcut Dumnezău bisărică, au închipuit-o c’au făcut-o lumea? Pentru să mergem acolo, să ascultăm sfînta liturghile, să '"facem şî noi rugăciunea, cum face popa. Apă! Iei spune că popa merge la bisărică că-I trebue parale. Multă lume vine la bisărică şî nu ascultă nici-un cuvînt despră credinţă. Aşa şî Dumnezău s’a depărtat de noi—şî asta. Ognele-Marî — Acelaş. LX XXIV învăţa la casă de uameni, nu erea şîcoală, să ducea la un dascăl de biserică şî-î învăţa cin-şasă copil. Aşia am pomenit, aşla-ţ spui. Pă urmă s’a’nfiinţat şîcoale; care erea de carte i venea belet dila stăpânire, îl izîcuţa ca să-1 trimeaţă la şîcoală; dacă nu, îl punea la amendă. Atunci băleţî numa, nu erea nevoie de multă carte. Gura Soaşîului—I. Creţu, 66. 60 — LX XXV Am pomenit odată cin a venit Nemţi, eream copil ca de şapte ani, şî Muscali iar ştiu cin a venit, şi iei nu făcea nimic, i da în fartir pi la noi şî ni-am pomenit că i-a ridicat. Iaca, ţap minte c’a fost chiar în cas la noi. Şî Muscali Iar aşîa. înt’o noaptei s’a ridicat, nî-am pomenit cîntîn cornu, da und’o fi pleca nu ştiu. Ştiti iar cîn a venit prezonieri de Turci, î-a aşăzat la cazarmă, la ognă şî d’aciîa î-a ridicat şî î-a dus la mî-năstirea Bistriţii; î-am dus cu caru chiar îo acolo. D’acolo î-a ridicat şî î-a trimes îndărăt în Turciîa. Ne îoa dc rî-chizîţîîe de aici cu carăle de duceam Turci d’ăîa, că ereau betegî. Pă urmă de aici încărcăm ghiulele de le duceam la Piteşti.f Gura Şoaşîulul — Acelaş. LX XXVI înăinte cîn a işit miliţîia să ioa la funiie. Făcîa Ru-mînu şapte ani. Cîn mergia de-1 tundia, i da o sută cin-zăci dă lei în mînă. Cîn işîa i măi da iar o sută cincizăci dă lei: 300 dă lei avîa atunci. Dacă să ’ntîmpla dă muria acolo, i plătia ta-so d’acas hăi 150 dă lei. Făcîa muştră to ca ş’acu, da s’a mofidicat legea acu, s’a făcut alte reguli. Rîurenî — I. Bîldea, 75. LX XXVII Tnvăţam păn’ăn prînz la leţîî; dîn prînz înăinte la năsîp cu deştiu. Aviam năsîpariţă închisă la mărgini, pus năsîp într’însa; şî aveam tablă la părete făcută cu tibişiru şî spunia leţîîa; să uita la tablă aşa şî făcîa pă năsîp. Noi scriiam pă tablă şî iei pă năsîp. Ereau băngi. Cercu dă fler erea la părete; acolo^ puneam tabla dă mucava şî scriiam litere de tipar. înăuntru şedea copii. Dacă scriia cu deştiu, întîî loa panachidă ca să nu strîce condeie multe. S'ătioare— Grigore lonescu, 68 LXXXVIII Şîcoaîa erea ’n comună cîtî-o casă şî să strîngea acolo de ’nvăţa. I’nvăţa un om, care erea măi învăţat, să 61 numîa învăţător, incepusă şî carte letinească, dar amestecată cu romînească. Erea bisăricî mici, netencuite, nejugrăvite decît pri-năuntru bisăricî. Erea în fieşcare cătun cîte una şî popi erea la toate bisăricile. Erea în comuna Lăpuşata cinci bisăricî în cinci cătune şî avea popi la toate. Erea lumea puţină, să ducîa la bisărică, acuşa sînt prinşi cu daravelî. Lăpuşata—Dumitru Gîscă, 62. LXXXIX. Gintă, cuce porumbace, Că duşmani n’au ce-m face. Duşmani ce i-am avut Mi-au dat argint şi-am băut, Da Dumnăzău ca un sfînt Dă mine nu s’a lipit. Glăvile—I. Lăzăroîu, 50. XC Erea un om odată dus la margina mărilor. Aşa ura-; / blîn să-ş facă hărana lui, dovedeşte că vine o pasăre!/ mare cît nu se mai putea şî loa oameni ’n ghiară şîij trecea marea cu iei. Şî-i punea jos şî ’ncepea să-i mă-nînce. Da iei ce s’a gîndit, că ce pasăre să fiîe aia de mănîncâ la oameni. Aşa, ş’a luat un etăgan la brîu şî c’un pistol şî să duce şî el pă margina mări ca să privează cum ia acei oameni. Şî cîn l-a văzut pasărea, s’a răpezît, ş’odată l-a vălmăcit cu hărpile şî l-a răpit şî pă iei. Cîn l-a lăsat pestă mare pă pămîn jos, l-a şî lăsat din ghiară ş’a scos limba ş’a plecat încolo, ostănită, pă pă-mînt. Acel om, cîn îş vine ’n fire. să uită şî văzu cîmpu plin de căpăţîni de oameni, ş’o văzu şî pă ia, după ce s’a hodinit, vind d’a dreptu şî la iei să-l mănince şî pă iei, ca ceilanţ. Numai decît scoate pistolii, cîn văzu că vine la iei să-l mănince, şî trasă ’n ia. îa să ’mputernici că n’o lovi bine, să saie pă el. Atuncea băgă şTetăganu ’n ţa ş’o tocă ş’o ’mpărţî pă poiană, cum a împărţit îa căpăţîniîe oamenilor. Tel să gîndi că cum să măi treacă ’ndărăt această mare. Gîndindu-să şî mergîn pin a pus-tîietate, să ’ntîlnşşte c’o sălbatică, şî sălbatica să jalui Ia 62 ia ce-a păţît şî să văicăra mult că ce să să facă. Sălbatica zîsă că-î hărăneşte ia cu hărana un an dă zîle, da la un an: „am tot io să te ’nvăţ, cum să treci marea ’ndărătri Şî-1 lo. îl dusă acas la sălbatic, li da o rădă-cioară ş'o mînca şî ţinea cîti-o săptămână dă foame, păn’a ’mplinit anu. Atuncea vine sălbatica şî-1 întreabă că măi are poftă să măi stea, şî iei zîsă că i s’a urît foarte rău. Sălbatica zîsă: „număi decît îţ dau drumu de te duci dincolo, unde-ai fost, la locu tău“. Număi decît făcu sămn corăbierilor c’o hramă pusă ’nt’o prăjină, şî număi decît veniră corăbierî ca să' veze ce sămn îi ăla. Şî dăteră pestă iei acolo. Tel să plînsă la corăbieri, că d’atîta n’a măi putut vedea casa. Corăbieri-1 întrebară că cum a trecut acolo. Iei, dă plîns, nu putea să le spuie, aşa, uite, de frică că riu-1 măi trec dincolo. Lor li să făcură milă .şî.-l pusără ’n corabie şî-1 trecură marea dincolo, la locu său, unde-a fost iei. Glăvile — Acelaş. XC1Î înăinte vrpme, în legea lu Domnu Ştirbei, mergea ţara măi bine, că nu area dări ca acuş grele, area mai bişaguri, area Dumnezău cu ţara, area lumea fericită. Din toate n’erea bine, mai uşor: cîntarile erea mai mari, la direptate judecăţile erea măi bune. Acuş vedem că tră-gem în jug de fier, e greu de noi, de ţară, a sărăcit lumea de tot. Din pămînt să ’mpuţînat, merg judecăţile rău pin afocaţ şî pin martori de meseriie, pierd oameni direpturile. Care are putere, plăteşte la martori şî ia di-reptu săracului. Are omu o litră de pămînt, i-1 ia tot ăl de are măi mult, fmcă are putere de-a plăti la afocat şî la martori, care nu să duc la biserică. Un drept ar fi, m’am gîndit, să fne popa întrebat că ce feli de martori sîn aia şî li să ia direpturile oamenilor. Plîng copii de foame, să bagă slugi la alţî. Dipă ce merg ani răi, de ne bate piatra, nu sînt nici judecăţile dirşpte, s’a pus greu-tăţ prea fără de samă pe noi, ne-a ’ngreonat cu foncie-rea. Măi ’năinte vreme, în Işgea Domnului Ştirbei, trăiam bine lumea, ni s’ajungea de toate. Acum văz sînt numai neajunsuri. Copii noştî slujes pă Domni în direptate, de nu ne supune alte ţări să viie să ne robească. Dipă ce vin din armată, să pun greutăţile şî pă iei. Măciuca—I. C. Dobriţoiu, 73. XCII Cin a venit Cuza, mi-ara uitat în ce an, a fărîmat pătulile, a dizrobit Ţigani, a fărîmat neamurile: cine erea boier de neam nu da militari de feîi, şî uni area mazili— iei plătea. Fărîmă şî mazili, făcu praf. Pă urmă a loat moşîi dila boieri ş’a dat la lăcuitori, care erea clăcaş, cîte şapte pogoane şî jumătate la ăl de erea cu doi boi; Tal de erea cu mîmile numai cinci pogoane. A loat moşiile dila mînâstirl şî le-a dat la stat. P’ormă pusă fon-cere to Cuza. A stat şapte-opt ani Domn şî a murit. A făcut bună că a oprit bani şî sarea să nu să mal ducă la cîine, la Turc; nu l-a mal dat Turcului neam nici araci, nici sare. Ast’a făcut-o frumos. Măciuca—ion Dragomir, 81. XCIII in vremea lu Ddmnu Ştierbei mergea bine roadele vii. De cin a murit Domnu Ştirbei, s’a mărit legea ovreiască, nebotezată, Cam auzit un zvon de vorbă: în vremurile veichl nu erea negustori ovrei să cumpere vin, sîngele Domnului Hristos, că ni s’a spurcat vinu, simţim că ni să usucă viile din pricina asta: un Ovrei ar ii cumpărat vin mult şî s’a auzit aşa ’n lume, pin oameni, ca să nu bea chirigii, s’a tăiat la un deşt, şi-a făcut sînge, a băgat deştiu pe vrănile buţîlor, ca să fiie spurcat vinu. Acuma Ovrei nu bea numă iei vinu, a spurcat lumea. Iei erea de ris odată, acu sini domni. Măciuca—I. C. Dobriţoîu, 73. xCiv La patruzăci şî opt a venit Magherîu ş’a format opt roate de pănduri; fnecare avea cîti-un căpitan, ca să gonească Greci din ţară. Şî atuncea a auzît Turci ş’a năvălit Turci mulţ. Magherîu a trecut graniţa ’n ţara nemţească, că-1 tăia; tată-mio s’a dus cu iei de l-a trecut. Sî aici s’a spart tabăra de pănduri şî s’a dus la Bucureşti şî s’a bătut cu armata noastă. Sî la cinzăci şî patru a măi venit Turci. Zîcea ma- — 64 — % mile noaste: „hai, să fugim în pădureş’am fugit cu ţoale cu tot, le-am îngropat înt’un nemete; ca şopîrlile ne viram pe su el ea. Măciuca—I. Măcîuceanu, 50. xcv. în oraş în Bucureşti, L’ele casă mari domneşti, Mare masă mi-estă ’ntinsă, Şî de boieri mj-e cuprinsă, Că să ’nsoară lancu-Vodă Şî-1 cunună Ştefan-Vodă. Mireasa de uni-o ia? Din oraş din Dobrogea; Iar socru cine-m erea? * Pătru Letinu-bogat, Vai! cîinile şî spurcat Şî de lege lăpădat Ş’in cruce nebotezat Şî cu lutu dupe cap, Parcă-m iestă solz de crap. Pleca nunta la Sîm-Pietru Şî-m ajungea laSimietru. Iară nunta c’ajungea, Şî Letinu ce-m făcea? Sus pă casă să suia „ Strig’odată rumînşşte, & De trei ori dobrogenşşte: „Care-m iestă ginerile, Ginerile, mirile, Ca să-m saie porţile Şă-i văz vitejiile?" Iar ginerile c’auza, Foarte‘rău că să li trista Şî la naşi-so mergea. Dară naşu ce-m zîcea? „Taci, fine, nu te ’ntrista, Te roagă la Dumnezău Să trăiască naşi-to, Şî la Maica precista Să trăiască naşi-ta". Pă vînătu ’ncălica, — 65 — Puţintel infîerbînta, Pă sus porţile săria, Zăvoarăle ie tăia, Nunta ’n curte că intra. Iar Pătru Letinu-bogat, Val! cîinile şi spurcat Şi de lşge lăpădat Şi ’n cruce nebotezat Şi cu lutu dupe cap, Par’că-m icstă solz de crap, Nici p’aia nu s’a lăsat: Npo buţ în rînd punea, Sus pă casă să< suia, Strig’ odată rumînşşte, De trei ori dobrogenşşte: „Carc-m iestă ginerile, Ginerile, mirile, Să s’aleagă din nuntaş, Din nuntaş, din călăraş, Să-m saie buţîle, Şă-î văz vitejiile?" îar ginerile c’auza, Foarte rău că să ’ntrista. La naşi-so că mergea, Iar naşi-so că zicea: „Taci, line, nu te ’ntrista, Te roagă la Dumnezău Să trăiască naşi-tG, Şî la Maica precis .a Să-m trăiască naşi-ta“. Pă vînătu ’ncălica, Puţintel înfierbînta, Pă sus buţîle săria, Cercurile le tăia Şi vinurile că curgea, Nuntaş cai adăpa. Iar Pătru Letinu-bogat, Vai! cîinile şî spurcat, Nici p’aia nu s’a lăsat: Npo postavuri că loa, Toate ’n rînd că le punea Şî din gur’aşa striga: „Care-m iestă ginerile, 21116 5 — 66 — Ginerile, mirile, Să-m taie postavurile, Să-Î văz vitejîile?“ Iară iei că le săria, Postavurile le tăia, La nuntaş că le ’mpărţa, Cum crea nuntaşu Aşa-i da şî postavu. Pătru Letinu-bogat, Vaî! cîînile şî spurcat, Nici p’aia nu s’a lăsat: Trei fete că-m aducea, Tot un port şî tot un stat Şî’năinte le punea: „Care-m iestă ginerile, Ginerile, mirile? vSă-ş aleagă mireasa Şî să nu ia pe alta, I să va scurta viiaţari Iară naşu ce-m făcea? Trei mere de aur loa Şî pe tavă le punea, Sabia lîngă ţie sta: „Care iestă lină-mea! Să să ’ntinză ca să ia, Iar să nu vile alta, Că frumos capu-i l-oi luări Mireasa să cunoştea, Oîchişori-i lăcrăma Şî la mţre să ’ntindea. Iară naşu ce-î făcea? De supţîori că mi-o loa Şî’n trăsur’o arunca Şî ’n spre casă apuca. Pătru Letinu-bogat, Vai! cîinile şî spurcat, Nici p’aîa nu s’a lăsat; Sus pă casă să suia Şî din gură blestema; iar blestemu-i ajungea Şî pe cale să ’ntîmpla, Sînge ginerilui curgea Şî viiaţa i să scurgea. — 67 — Pă frati-so că-1 chîema, Mireasa de mîn’o loa Şî’n mina frăţîn-so o da. Popeşti (Măciuca) — Ion Costantinescu, 75. XCVI în oraş în Bucureşti Hşle casă mari domneşti în curtea lu Ştefan-Vodă Mare masă mi-estă ’ntinsă Şî de boieri mi-e coprinsă. Ştefan-Vodă ce zîcea ? feeaţ, boieri, vă vesăliţ, Mîine ’n prînz să vă gătit vSă facem di-o hurcuîală Colea pî-a gură de vale Dupe păsări gălbioare, Că sîn bune la mîncare Şî uşoare la purtare. Iar pe Miu mi l-om prinde Ca pi-un dine l-om întinde, Să-l scot în tîrgu dl-afară Ca sa Iile de-m i rare. Iară sora Miulu! Păarnica Domnului, Cu păhar la masă da Şî vorbile ie-auza. Dacă sara că ’nsăra Fuga la Miu că da, vSărîa ici, sărîa colea Săria o vale ş’o vîlcea, Loa o frunză, şuiera, Toate cşte c’o-auza. Iară Miu ce-m zîcea? .„Aîa îcstă soru:mîa“ Şî ’năinte că-î leş.a. — Ce s’a ’ntîmplat, soru-mla? Or Domnu te-a urgisit, Or v'un rău aî auzît? — Domnu nu m’a urgisit 'j — 63 — Pintru Jtin rău am auzit, Că Domnu mi s’a vorbit Să facă duo hurcuială Pă tine une tc-o prinde Ca pă cîîne te-or întinde. Iară Miu ce-m zicea? „Vez de tine soru-mîa, Nu purta tu grija mia Că şi îo-s ficior de oţ Pă loc mi-1 duc şî-1 întorc". Iară Miu ce-m făcea? Dimineaţa că-m pleca, C’un ciobănaş să ’ntîlnia: — Măi, ciobane, ciobănaş, Dă-m tu miie zăce oi Să-ţ dau o sută de lei, Oaia cîte zăce lei. Ciobănaşii i-le da. Iară Miu ce-m zicea? „Măi, ciobane, ciobănaş, îa dă-m tu bîtă pîrlită Şî la cap neisprăvită Şă-ţ dau flintă ghintuită, Ia dă-m tu cojoc zbilţos Să-ţ dau io conteş frumos, Dă-m căciulă de ţap bălţa!' Făcută hap pă cap Croită pă muşuroi Cu oichi stîlpiţ la oi“. Iar ciobanu i le da: O, Doamne, Miule, îţ lungiş zîlile tţie uŞî scurtaş p’ele mele. Iar ciobanu s’ascundea, Miu ’n cîmp că rămînea, Ştefan-Vodă că venea: — Bună zoa, ciobănaş, — Mulţumescu-ţ, Ştefan-Vodă. — Măi, ciobane, ciobănaş, Curn şti tu numile mpe ? — Io le ştiu, cum să nu ştiu, Că am fost la leturghiie, Sluja popa Măciuliie. — 69 — Ştefan-Vodă că credea Şî nimic nu cunoştea. — Măi, cîobane, ciobănaş, Şti tu fagu Miuluî? — Da, îi ştiu, cum să nu-1 ştiu? Colea o palmă de loc, Acum te duc şî te ’ntorc. Da lasă-ţ cătanile, Să-m păzască oile Să nu-m piară v’o mioară, Că pierz_ şî tu o cătană. „Ştefan- Vodă că lăsa, După Miu că pleca, In pădure că intra. Iară Miu ce-m zîcea? Ştefan-Vodă, dumniata, Măi şumetc scările Că loveştit zmicelile Şî te-aude cetiie vŞî-ţ scurtează zîlile. Aici nu-i ca ’n Bucureşti Ca să te mai fuduleşti Numă ’n ilicel şî ’n fes. Aici e ’n higiş şî cărpiniş Nu măi ai loc de cîrmiş“. vŞtefan-Vodă cîn vedea Foarte rău că să ’ntrista, Iar la fag că ajungia. Miu după fag să da, Lăpăda cojoc zbilţos Şî-m 16a conteş frumos, Loa căciula din cap Şî loa verde comînac. Şî la Vodă că ieşa Num odată că-1 lovia, Iară Domnu tremura. Iară soru-sa sosa Şî din gur’ aşa grăia: Iară, frate Miule, Nu bate domniile, Că pierz aiduciile. Ştefan-Vodă că-m zîcea: „Olio, frate Miule, — 70 Cît oi fi îo în domniîe Să stai şî tu ’n ajduciîe". Popeşti (Măciuca) — Acelaş. XCVII Rău, maică, m’ai blăstămat, Să stau în Qintă răzmat, Să mănînc to de furat Şî să beau de apucat, Să mănînc carne de oaie, Să beau apă cu gunoaie, Curînd după hududoaîe, Să mănînc carne de miel, Să beau vin din burduşîel. Şî mă doare, maică, doare, Şî mă dor picerile To trecîn vîlcelile, Şî mă doare pestă şale De trei păreîcht de pistoale. Şî mă doare, maică, doare Şî mă doare pestă spete Di-o flintă cu patru vprge. Şî mă doare, maică, doare Şî mă doare după cap Dî-un pustii de comînac. Verde ştii frunza de fag, Astă iarnă mî-am iernat La un bîetişor unchiaş înt’un cătun afumat, Toată iarna m’a picat; Şî m’am rugat de bogat Să-m dea treî-patru părale Să-m iau copiilor sare, Că-m mor copii. de foame, în zădar că m’am rugat, Că ’n samă nu rn’au băgat. Veni-o vara ca mîîne, Punî-oi îo mîna pe tine, Să te trag la hududoî — 71 Cu măciuca să te mol, Să-ţ fac capu ca bunbacu Şî să iau bani cu sacu. Popeşti (Măciuca) — Acelaş XCVIÎI La circiumă ’n făgădău, Une bea şî bun şî rău, Bea naşa cu fină-so. Iar naşî-sa ce-m zicea? — De cin bem, line, pă vin Ş’amîndoî nu ne iubim! Iară finu ce-m zicea ? — Vorbeşti, naşă, cu păcat, Pă mine m’aî cununat Tril copii mi-ai creştinat. Iară naşa ce-m zicea? — Bea, fine, şî haide ’n vale, C’are naşî-ta parale Să plătească sărindare. Popeşti (Măciuca) Acelaş. XCIX % La cîrcîmă la Mozacu Bea săracu cu bogatu, Iar bogatu ce-m zicea? j— Leliţă cîrciumăriţă, Ia. scoate tu vin di-un zlot Să-l beau cu săracu tot. Iar săracu ce zicea? — Leliţă cîrciumăriţă, Ia scoate tu vin di-un leu Să-l beau cu bogatu meu. Iar bogatu ce-m zicea? Măi, sărace, vrşme ra, Ce bei tu ’mpotriva mea? Că n’ai cară mocăneşti — 72 — Şî boi chioveneşt! Şî n’aî casă şîndiiite Şî cinzăci de boi la curte Şî cinj mii de oi în munte MŞfjigniţă cu bucate Şt cară ferecate. Iar săracu ce-m zicea? — Măi, bogate, vreme bună, Nu te prea lega de mine, Că nu e bine de tine. Cîte casă şîndiiite Pin oraşă pustiite Şî cinzăci de boi la curte Toate sînt piei tencuite, Cinj mii de oî în munte Toate pe coaste belite, Şî jigniţă cu bucate To de şoareci sînt lăsate. Măi, bogate, vrşme bună, Nu te prea legă de mine Io beau az şî plătesc rnîine Cam chimii* pi lîngă mine Mi-e plin de şfănţişori Şî’nţăsat de găiîSiorî, Că îo sînt Pătru Viteazu Care bate cu tufanu Şî cară bani cu caru Şî ţîne pizma cu anu Popeşti (Măciuca)—Acelaş. c Zali'nă, zalmă, k Frumuşâ copilă, Floare din grădină, Ce stai la pîrîu Cu rochiţa ’n brîu? Rogi pă Dumnezău Ca să te îau io? Că io nu te iau. Ba io mi t’oî loa — 73 Cm mi s’oî vedea Ursu cu nădragi, Umblîn după vaci — Atunci, nici atunci. Ba io mi t’oi loa, Cin mi s’oî vedea Lupii cu cimpoi Umblîn după oi. — Atunci, nici atunci. Ba io mi t’oi loa, Cîn mi s’oi vedea Vulpia cu papuci Umblîn după curci — Atunci, nici atunci. Ba io mi t’oi loa Cîn mi s’oi vedea Un iepure şchiop înt’un vîr de plop Treierînd un znop. Popeşti (Măciuca)—Acelaş. "Sara păuliţă, Că mi-am însărat L’aces colţ de gard Cu-ăştî doi căluşăi Vineţ porumbîei. Nu i-am loat, Nu i-am furat, Ci i-am cumpărat Din bilei din Gîrlat Di la popa Vlad, Mărturii rai-am pus Ştîlpi grajdiuluî, Ieslea calului. Popeşti (Măciuca)—Acelaş. CI Fă-mi-ţ luminiţă D — 74 Cil Mă duceam cu tata la păr şî tăia tata di dijos. de doă palme în sus de trupină şî măi tăia de sus încă de doă palme şî săria cloţu şî-1 loa şî-1 cioplia şî-1 făcea pa-nachidă. O făcea di-o palmă ş’un pumn de lungă şî lată cît venea ea. Îî făcea o codiţă s’o ţîi cu mîna de coadă. Pe urmă o rîcăla bine cu cuţîtu ş’ o ceruea cu ceară. Pe urmă scriîa pe ea: az, buche, vede, glagori. Pe urmă să ’ncepea rugăciunile. Atunci nu erea şîcoale: care vrea să-ş înveţă copii i ’nvăţa în casă, cine ştila. vŞîcoaliie s’a făcut alături de aleş şî copii cîn îî loa la şîcoală părinţî plîngea cu lacrăm cît purnnu, că zîcea că-î învaţă şî-i trimite la Rusîîa. învăţătura uîchc cum erea: să făcea la părete, şîmi-cercurl de fier şî copii sădea cu brîncile pă sîmicerc şî | \ să uita la tabla de îrtie, scrisă la Rîmnic. Bucureşti. Unu intra ’n mijlocu sîmicerculuî şî le-arăta tabla şî le citea: şs a, b... Dac’o ’nvăţa, mergea la altă tablă. Cîn îi scotea dila tablă intra în bangă şî banga erea cu năsîp. Banga erea scobită cu două sjaiuri şî năsîpu înăuntru. Pană să ’nvăţa bine, pe urmă îl da la placă cu condei de placă. Dacă învăţa şî la placă, ieşa la îrtiîe. La îrtiie scriîa cu pană de gîscă. Măi bine erea atunci, că acu nu-î măi învaţă rugăciuni. Popeşti (Măciuca)—AI. Costantinescu, 85. Cili A fost unu odată sărac de tot, avea număî o mîţă ş’un bou ş’un bordei. Şădea ’n bordei, şî’n bordei avea o groapă Jn mijlocu bordeiului. Mîţa-i ’ prindea păsări, carnea o mînca şî pşnele le punea şî să culca pă iele. Odată-I zîce mîţa: Stăpîne, să vindem bou, vreau să te procopsăsc, nu te măi poţ hărăni. — Du-te şî-1 vinde. Mîţa s’a dat pestă cap, s’a făcut un voinic, s’a dus ş’a vîndut bou şî ş’a făcut salbă ş’a plecat prin pădure cu salba la gît. S’a dat pestă cap, s’a făcut mîţă. S’a ’ntîlnit cu iepurile: — Ei, surioară mîţă, cin ţ’a făcut ţîe salba asta frumoasă? v — Stăpînu-mio; să mergi tu cu mine, ţ’ar face măi frumoasă ca a mea. Iepurile s’a loat clipă ia. A mers măi ’năinte, s’a ’n'tîlnit cu vulpea. Iar aşa-a ’ntrebat-o, a zîs: „să merg! tu cu mine, ţ’ar face salbă şî măi bună ca a mea“. S’a ’ntîlnit cu lupu, şî iar aşa s’a loat după ia şî lupu. S’a ’ntîlnit cu ursu, iar aşa s’a loat după !a. Ia a mers cu iele pănă la un împărat. Cîn le-a băgat în curte, s’a dat pestă cap, s’a făcut voinic. A şăzut lingă işle. A işît împăraţii afar şî lc-a văzut ş’a ’ntrebat că cine a trimis asfeli de plocon frumos. Ia a răspuns: — Pţneş împărat. — Cine îestă aceala Peneş împărat? — Un voinic frumos şî nensurat. — Zî-î să viie la mine, să-l văz, a zîs împăratu. — Nu poate veni, împărate, c’a avut trăsura cu patru telegari, a plecat pî-un cîmp mare să să plimbe; cai ţînuţ l-a băgat înt’o baltă mare şî s’a ’necat toţ, a işît numă cu trupu afar gol. împăratu a trimes, î-a . cumpărat trăsură, cai, aine, număi să să ducă acolo. Miţa a loatude sî s’a dus cu iele la Peneş împărat. Iar iei cîn le-a văzut s’a spăriat. Miţa a zîs: „nu te spăria, ai cu mine c’o să te procopsăsc11. S’a dusja ’mpăratu. Mîţa-1 învăţa toate cum să urmeze acolo. Iei neştind cum să poarte ţoalele, să uita pă iei. împăratu a ’ntrebat pă mîţă că di ce să uită joă îel. Mîţa-i zisă că nu-i sîn ţoalele ca şle de lc-a pierdut. împăratu i-a cumpărat altele. Mîţa s’a dus şî î-a zîs: „sănu te măi uiţ pă tine, că te pricepe ’mpăratu44. Nu s’a măi uitat. ^Ş’a făcut nuntă cu fata ’mpăratuluî. împăratu-a zîs că să să ducă să vează şî ’mpăratu pălaturile unde stă iei. îel a işît la mîţ’ afar ş’a zîs: „une-1 ducem noi acu, că noi n’avem une-1 duce?44 Mîţ’ a zîs: „grija mea îestă, ce-i auzî să zîcî aşa; ce-i auzî că-s ale lu Pţmeş împărat să zîci: ,.da, ale mşle, ale m£ie“. Mîţa pleacă ’năinte şî iei vin pă urmă. Mîţa dă pest’o turmă de oi multe şî’ntreabă ciobani. — Ale cui sîn vitele şştea? — Ale ălor npo zmei. — Să nu măi zîceţ că sînt ale ălor noo zmei, să zîceţ că sînt ale lu Peneş împărat, pentrucă vine Sfete Iliie cu trăznete, cu pleznete şî vă piprde pe toţ. Vine ’mpăratu pă urmă şî ’ntreabă: — Ale cui sîn vitele? îel'Spun: „ale lu Pşncş împărat4'. - — Ale dumitale, Domnule? — Ale mţde, ale mele. Mşrge măi ’năinte. Găsăşte o cireada dă boi, o stavă dă cai, o stavă dă bivoli, neşte casă de marmure. Miţa ’ntreabă: — Ale cui sînt? — Ale ălor npo zmei. — Să nu măi spuneţ; că vine Sfetc Iliie cu trăznete, cu pl^znete şî vă pierde pe toţ. — Da noi cc să ne facem? — Ascunde-vă-ţ înt’o şiră cu paie. S’a dus zmei acolo, şî ia a loat un tăciune şî l-a ars. Vind împăratu, a deşchis porţile şî î-a băgat în curte, i-a primit în cas. Casăle avea masă de să punea sîngură, şă rîdica sîngură. Au petrecut acolo şî s’au întors îndărăt. Iar Peneş împărat, cu ’mpărăteasa şî cu mîţa au rămas singuri. „Ei, stăpîne, te ’mbogăţîi, te făcui din pşne împărat, din bordei în casă de marmure, acuş te las şî mă duc“, zîsă mîţa. „Desară vine să-ţ dai lozmg^ Stata-Cot, cu barba dî-un cot, călare pî-o jumălaf de iepure şchiop. Dacă n’ăî ghici, te omoară. îel să rugă de mîţă ca să-l scape şî de asta. Mîţa-1 ascultă. Sara veni la fereastră şî strigă dila fereastră: — Dă-ţ lozinca. — Ce vrei? — Ce-î una? — La lună, mulţ nebuni s’adună. — Ce-î do o? — Omu cu doi ofehi, cu dpo mîini, cu dpo picioare, bine vpde, bine mşrge. — Ce-i trei? — Sabiia cu trei tăiuşuri, bine mşrge, bine taie. — Ce-i patru? — Caru cu patru roate, patru boi, bine mşrge, bine umblă. — Ce-i cinci? — Căvalu cu cinci găuri, bine mşrge, bine cîntă. — Ce-i şasă? -- Floieru cu şasă găuri, bine mşrge, bine cîntă. — Ce-î şapte? — Omu cu şapte fşte ’n cas — claca ’ntreagă. — Ce-î opt? — Plugu cu opt boi, bine me.rge, bine ară. — Ce-i 1190? — Omu cu 1190 ficiori ’n cas: nu bagi coada, c’o scoţ cîoantă. — Ce-i zăce? — Din zăce nu măi tr9ce. Pleznesc gavoli la păr9te. Popeşti (Măciuca)—Ion Costantinescu, 76. CIV Cîn m’am pomenit de-am născut pe pămînt, a fost din zăce grămejî de porumb una boierească şî noo ale omului; din fin a fost din cinci plaşte patru Rnmînu şî boierii una; pintru vite: oaia zăce bani, capra zăce bani, vac’ a fost patruzăcî de bani; biru-a fost patru sfranţ. Zătrenî. — C. Panduru, 01, CV Cîn a venit Megheru ’n ţară aici, a ’nceput să zîcă Rumîn la Rumîn şi Ţîgan la Rumîn: „Domnule, a lipsit boieriile, s’a făcut Domni toţ“. Zătrenî — Acelaş. CVI Dacă vine sărbătoarea, mă duc la vînat în pădure cu copoi, i bag în pădure copoi şî io stau alături în pădure. Şăd pănă-1 aud făcînd iei gură, copoiu. Atunci încotro aleargă copoiu, alerg şî io ’năintea copoiului cu puşca. îasă vînatu ’naintea copoiului la colnic şî dau în iei acolo, or pică or nu ptcă. Atunci strig’Copoiu şî-i dau urma de une am dat io în iei şî măi păzăsc pănă-1 aduce al doilea ’ndărăt. . Zătrenî. — Acelaş. CXVII Eream măricel de cinsprece ani şî ’nvăţam carte. Eream monitor, care ştiia carte de ’nvăţa copii pe su dascăl. Băngile pusă la rînd, banga crea .scobită să nu cure năsîpu jos; erea tablă mare de blană pusă în părete în proţap. .Slovele erea făcute de Stat, şî copii în faţa tăblii să uita. Monitorii da cu joarda în bangă, le zicea copiilor: „mîinile ’n jos şî. băgarcţ de samăib Şî mergea la tablă şî: „făceţ i.“ Copii netezanăsîpu cu mina. Dacă nu făcea bun, îl moţăia de ureicbi şî-1 făcea monitofu. Dipă ce ’nvăţa la năsîp, îl muta la tablă de piatră; dacă să deşchidea, îl da la îrtiie, unde scriîa cu condei de pană de gîscă. N’avca nici logofeţi condeie d’eştia. învăţa carte bisăricească. Numă iarna învăţa copii, vara erea dascălu la Rîmnic, să ’nveţă. Zătrenî — Acelaş. CVIII Domnu Cuza a dezrobit clăcaşîi, că făcea cîte doospre-zăcezîle de clacă la propetar, da cîte 40 de bani de vacă deierbărit, 40 de porc, cîte zăce bani de fiecare oaie şî de capră, din zăce una productu, finu din cinci una. Domnu Cuza, să-i ine sufletu sfînt şî ţărîna uşoară, că ne-a dezrobit de aşa sarcină ce-am avut-o la propetar şî vedem astăz că propetari ăştia, a îngreonat dările. Acuma l-a destronat di pe tron/fincă) ne-a făcut binele nostu, la să-racTTla 'ţărani.-"---- Domnu I. Brătiianu aduce la 66 pe Domnu Cărol. Dac’ a destronat pe Domnu 1. Cuza, s’a dus în Prusîia ş’a adus pe Domnu Cărol, Regele. Cuz’ a dezărtat ş’a murit. Zătrenî — Preda Panduru, 60- CIX Să zîcea odată cin avea cineva o pricină: să mergem la soboru bisărici să vedem ai drept aşa or nu. Atunci cine judeca? Aleşii comuni şî cu priotu bisărici. Dipă ieşirea dila bisărică trimeţa aleşii vălăşei să aducă pe ala care erea vinovat. Judeca cum găsa de cuvinţă înăintea bisărici. La urmă-1 loa la bătaie, îl punia la palancă, îl bătea la spete. Cîn jăluia boieri, îi chema la sobor. Pe vinovat îl băga ’n scaun la falangă, picioarele ’n sus, îl strîngea într’un butuc şî-1 bătea. Zătrenî — Acelaş. Cîn venea ordinu la aleşi, iei să gîndea că cine să dea, pănă găsa un băiat. Să unia iei pe cin să dea şî mergea noaptea la părinţi lui acas Striga la uşă pe stăpînu casîi să deschidă uşa. Dacă intra ’n cas, odată puma mina pe băîatu ala, o li fost culcat, cum o li fost, şî-1 loa şî-1 lega şî-1 ţinea ca să să ’ncalţă, dacă erea iarnă; mergea cu iei la comună. Pă urmă făcea un cătuş aşa, îl băga de amîndoo mîinile şî-îl da pe paznici să-l ducă la taft în cătuşă şî legat. Pă urmă-1 trimeţa la judeţ şî-1 alegea şî-1 trimeţa la roata luî şî-I da 350 de leî, cîn să libăra. Ta-so erea scutit de toate dările şî făcea şapte ani în miliţîîe. Dacă n’avea părinţ, scutîa pe altu strin. Ăla-î făcea casă, îi făcea rost ca copilului luî, l-însura. De-acolo îeşa cu haine, nu gol ca acu. La 150 de fămiliî loa unu, erea numa strejî, nu oştire. Erea rău că erea Turcu, erea pe sama Turcului ţara. Dacă intrai în bir, nu te loa, nu strîca birnicu ’mpăratuluî. Băîeţî tăia pe consulii cu cuţîtile şî pe paznici, le vărsa maţăle. Zătrenî — Preda Panduru, 60. CXI Lumea s’a ’mulţît şî pămîntu estă tot ala şî noi nu putem să ne măi hărănim. Noi nu mă avem unde să trăim, că ne-a strîns pănă nu mai putem. Abi sufletu-l avem. Lucrez Io toată vara la propietaf şî dac’aş avea şî io un pogon sau doo de loc chiar la dinsu, nici pe ala nu mă lasă să-l muncesc. Să-i fiie munca întîi a dum-nialuî ş’apoi să făcem şî noi p’a noastră. Iar munca noastră, am pierdut-o şî jAntru-asta sîntem datori la govern, că nu ne putem înlesni cu propietari. Cum să măi sufle-ţîm noi? Zătrenî — N. Chircu, 72. CXII — Foaie v^rde ş’o suliină, Fină, lină şî iar fină, Ia-mă şî pi la grădină Să te iubesc ca pi-o strină. A '"•'iii -v* r- — 80 — — Naşule, n’o fi păcat, Trei copii mi-ai botezat, Pe mine m’ai cununat? — Finişoară, nu-i păcat, C’are naşi-to parale Face cruci şî sărindare, x. _Le pune la drumu mare. Cine-o trece, să să ’nchine Să-î fiie fini de bine, Naşuluî^ de sănătate C’a iubit finile toate. Zătrenî — Ion Turcu, 28. CXIII Foaie vşrde de bănat, Rău, Doamne, rn’al blestemat, Copil frumos şî sărac Şî slugă la al bogat. J3e fac bine pestă bine Iei zîce că nu e bine. Foaie verde dî-un areu Da la părinţelu mieu pe tac bine, de fa(c) rău Zîce to’ copilu mieu. Zătrenî — Niţă Firea, 41. CXIV Foaie verde foi bănat, Bea bogatu cu săra&i De să minună şî dracu. Foaie verde ş’o lalea Da bogatu ce-m zîcea? — Măi, sărace, vrţme ra, Ce bei tu ’mpotriva mea? Da săracu cu vadra Şî bogatu cu litra. — Măi, sărace, vrşme ra, Ce stai tu ’mpotriva mea? Că n’ai cară ferecate Nici turme de oi la baltă. Iar foaie vşrde ş’o lalea, — 81 Da săracu ce-m zîcea? — Măi, bogate, vr^me ra, Dar’ar unu Dumnezău Fieru di pe caru tău Să mi-1 fac bîzdugan io, Ca să-ţ pîndesc drumu tău. Zătrenî —■ Acelaş. cxv Foaie vşrde trei migdale, Otrăvit ie omu, doamne, Cin mănîncă fără foame Şî să culcă şi n’adoarme. Zătrenî — Acelaş. CXVI — Frunză verde mărgărit, Di ce mîndruţ’ai slăbit? — Am trei pînze de ’nălbit Şî do o de năvădit Ş’un ibornnic de iubit. Frunză verde mărgărit, Di ce neicuţ’ai slăbit? — Am trei coasă de bătut Şî doo de vărguit Ş’o mîndruţă de iubit. Zătrenî —Şt. Mreană, 32. CXVH Frunză verde bob areu, Dar’ar dragu Dumnezău Să scot pluguleţu mieu. Frunză verde ş’o lalea Să ar bătătura ta, Să-m potolesc inima, Să mă iubesc cu mîndra, Să-m fac plăcerea mia Numă îo singur cu ia. Zătrenî — Ioana T. Neferu, 35. 24116 6 82 CXVIII Frunză verde bob năut, Une-aud cucu cîntînd, Mierla ’n coastă şuerînd, Mîndruţa ’n frunză pleznind, Nici nu beau, nici nu mănînc. Pe mine mă batî-un gînd: Să plec să te las plîngînd Şî cu braţăle ’ncărcate, Ca să mă ’ncarc de păcate, De păCcite frumuşăle Ca şî dragostile tăie. Zătrenî — Ioana T. Neferu, 35. CXIX Frunză verde ş’o lalea, Dila deal de casa mea Am o ibomnică ra, Să to ceartă cu a mea. Fii, tu, nevastă, măi bună, Nu te certa c’o nebună, ^Că nebuna îestă-aşa, Io îm văd de casa mea Şî iubesc pe cine-oi vrea. % Zătrenî — Aceeaş. cxx Frunză verde boabele, Ş’ale naibi soacrile: Mustrează nurorile; Intră’n casă, sparge vasă, Că n’a loat nurori frumoasă. Ş’altă verde samulastră Decît să-ţ moară nevasta Măi bine să-ţ arză casa. Foaie verde bob orez, La pădure-s l'emne verz, Iar nevastă nu măi vez. Ş’altă verde flori mărunte La pădure-s l'emne multe, Casa să face măi iute. Zătrenî — I. Turcu, 28 • a. CXXI — Frunză verde coleliie, Spune-m miîe, fă, Măriîe, Cine-ţ ţîne calea ţîîe? — Doi băieţ dila sîmbrîîe, Amîndoi cu pălăriie, Pălăriile de paie, Planlicile de dudaie, Legătura dila gît Vărgată cu borangic Ş’aleasă cu tiriplic, Cu ciorapi de pelin, Legături de flori de fîn, Ghetele de rozmalin. Zătrenî — Şt. Sitarîu, CXXII Foaie verde de năut Fi al naibilor Rîmnic. Foaie verde ş’o lalea, Vinde, maică, ce-i avea Şî scapă-mă de-aicia. Vinde, maică, oi şî porci Şî gîştile cu boboci, Scapă-mă, că nu măi poci. Vinde, maică, vîlnicu, Să nu măi văz Rîmnicu, Şî zăvelca ce-î avea, Să mă văz la casa mea, Să mă iubesc cu mîndra. Cu mîndruţa mea cea dragă, Trece drumu prin dumbravă Din doi unu să-ş aleagă, Să-ş aleagă dint’o miîe, Numă să-m samene miîe, La vorbă şî la mersură Şî la zîmbială din gură Şî puţin la uitătură Şî la frumoasă făptură, Să ne sărutăm în gură, — 84 — în gură şî pe obraz Să facem la toţ năcaz, Şî iei cu năeazu lor, De dragoste avem dor. Zătreni — Ioana T. Neferu, 35. CXXIII Foaie verde de susai, Sus la munte, jos la plai, Toată noaptea mă luptai glodi, a înţepa. gog olane, (prune) rotunde. gripsor, rublă. griva, «(oale) aibă pi la gît, încolo nîagră». groasă, cînepă : cămaşă dă groasă. groşiţă, XXVI, 16 parale. grul, muchea dealului. p grumaz, gîtlej. grurnbe, pl. grumpeni, v. crampă. gugulenî, «oameni di pe văl». guguli, a mîngîia. & gura (a să-): să gurîază dă zio, se ivesc zorile. — 94 - 6 guri (a să-): să gureşle oţîră vîntu, bate lin vîntul. guturar, guturai. g'acon, diacon. gal, deal. g'avol, diavol. J Hăbuceală, 1 : căldură peste măsură ; 2 : doborîrea lăstarilor fără struguri. hădărag, v. adărag. haîUc, lupi mulţi. hălău,. plasă de prins peşte. haot dă ploi, ploi mari. hărăni (a să-), a se hrăni. harbe.l de gară, om care vorbeşte palavre. harete, hărete, hirete, hirete, hirău, erete. herbelişte, ceva fărîmat. hîmbar, hambar. hîră, păduchi mulţ. hîrghilă, hărghiliie, herghelie. hîrşău, lopată. hîrzob, «oichete la opinci». Vhiştîag, pădure mică şi deasă. hîţâ, 50-200 de porci. Jhoagăi, groapă cu apă. hohamnic, v. ohamnic. Ghomete, nămete (de zăpadă). hopariţă, flacără mare. horj, hor'şc, pl. hor şti, rîpă, pietriş. kudubleje, „huli d’ăia mari dă tot, ca curcani". hududoaîe, rîpi. hupit, prăpădit de foame. hureuială, vînătoare. ^ hurduzăn, funie groasă. hurmeti (a să-), a se rostogoli. huroaîe, făină mare. hanii, XI, XVI, XVII: şi să hurui la pistoale, se descăr-cară pistoale, făcîndu-se sgo-mot mare. hutiie, butoiaş pentru ţuică. huzmet, piele de miel cu lina mare. Iclean, 1 : om care se ţine de certuri; 2 : leneş, care se codeşte la muncă. îerupen, ienupăr. $ ieşea (a să-) XI, a se ivi: s’a îescat şapte ttlhari. ilic, şubă. im, murdărie. imărluc, imurluc, emurluc, surtuc. îmbăiera a (să-), a se încheia la haină îmbina (a să-): să ’mbinăzîoa cu noaptea, se îngînă ziua cu noaptea. impistrieit, împestriţat. împleteri, a împleti. împliniri, soroace. împologată, «coastă nu tăman repede». închiotora\ io închiotorez, a încheia haina, cămaşa. «> încrunta, a a tăia cruce cu cuţîtu în geana oîchîuluî la oi». îndeplinoantreprenor. înfierată, ferată (calea). înfurci (a să-), a se despărţi: să ’nfurcesc două, drumuri, înfurmatâ, formată. îng emîn ărate, îngiumîn ărate, «care cresc măi multe la un loc (crengi)». înghiebeji, a prinde pe cineva într’un colţ. inigea, tutun tăiat mărunt din ţara turcească. li — 95 — inimei, îminei. învăcsi, a văpsi. « învălui (a să-), mi să ’nvăluie în gură: sînt pe punctul de a-mi aduce aminte. învina, a vîna. îoite, uite. £ isprăvaniîe, isprăvi re. istrucţîîe, instrucţie. • mui (a să-), LXII, a se ivi: alteori să măi îuvîa şi cîtî-un scăndal. &izdat, durere de stomac. 0 iznovi (a să-), a se răspîndi vorba despre ceva. izultat de minte, exaltat. ^ py izvoroasă, XI, bogată în izvoare. Jantă, storsură din caş. japiţă, «capu proţapului unde pui jugu». jegmăni, a fura. jghîeburdos, stîncos. • jidov, om puternic. t jigajnîe, plasă pentru peşte. jigeii, jujeu. Vjogărîie, «unde să lucră scîn-durî». 9 jug, jujeu. juntiţă, jintiţă. Lacră, ladă. laibăr, haină scurtă. lamurăvorbeşte lamură, vorbeşte, curat, adevărat. lăteţ, fel de peşte. lăuzi, a înnebuni pe cineva cu gălăgia: mi-a lăuzît în cap. leabă, labă. letcă,, sucală. leţîîe, lecţie. ligav, delicat la mîncare. Jimbari, „căţăi supt limbă“. «limbătâţ, „neamuri străine, iitfe: Saşi, Turci". lipan, bou mare şi frumos. listră, listă. Util: m’a loat cu Util, m’a luat cu minciuni. litios; 1 : «care te ie pe departe»; 2: om de scandal. livadiie, livadă. liban.XVIII, ţărm :trage[l podu la livan. <€ lotrean, hoţ: cin eram voinic lotreăn. lozî, a vorbi într’ aiurea. « lucit) răspicat, limpede : vorbă lucită. lujnic, om ameţit, care nu-şi vine în fire. t luminială, înseninare. lunculiţă, luncă mică. <*> lunguiat, lungueţ. lunguriţă, „strugure ca ţîţa“. *sMacava, IX mucava: tabla area de macava. <* mâgăoană, XLIX, mătăhală. o măglaie, movilă. măldăgit, bolnav. malotea, XII, manta : că-ţ cumpăr cli-o malotea. 2 ; mălug, „căpăţîna ’n care stă cîrligu de ’n tors la ciutură11. e marmure, marmoră. măşăliie, muşuroi de soboli. mătăuz. IX, mănunchi: făceam noi mătăuz dă cili. •U meia (a să-), a rămînea mic ca meiul: să meîază struguri, mejdină, inejdină, „otar întră locuri14. mejdri, a jupui copacii. melci, melc. mertic, v. căpeţ. 96 — mesteceni, mesteacăn, pi. mesteacăn. micşorei, micuţ. mierlesc, strugure mic şi roşu. Qmilcui (a să,-), XII, a se ruga. milionist, milionar. o miljoc, mijloc. mindriie, mîndreţe: ce minările de copaci frumoş. mintean, surtuc. * minzârar, cioban care mulge oile. mîrghiţă, mirviţă, „cîn pămîntu ţine apă“. mişăiy a mirosi urma : mişăîe copoîu. mistriţat, amestecat, corcit. mistriţoi, „cîn îepărumăî multe nîamurî: or vioriu, roşu, nîegru, or alfelf*. moace, peşte mărunt. mocăi, a da din cap (calul). moldă, 1: lada’n care curge faina din piscoaie; 2: postavă mare în care curge vinul din lin. rnolidv, molim, molin, molie, molift. rnomet de zăpadă, nămete. moşteni, moştenitori. €■ mreajă, încheietura mînecii cămăşii făcută cu acul. murdal, rnurdalic, murdar, murdărie mare. 9 murgit: pă-, pe ’nserate. % musciufoi, muşuroi. mustăreaţă, zamă de mesteacăn în luna mart. muşamea, muşama. Năloagă, XXIII, îmbulzeală mare, mulţime: ieivenisănăloagă birui j nămăt, nămet, nămete, grămadă : nămete de lemne întră moşii. namilă, namină, natimă, na-tină, ceva mare peste fire. năsîpariţă, jghiabul cu nisip pe care învăţau copiii să scrie întîia oară. g naşte, XXII : noi odat am născut, noi odată ne-am născut ; IX: cîn m’am pomenit de-am născut pe pămint, cînd m’am pomenit de m’am născut pe pămînt; VIII: io cîn am născut, la 33, eu cînd m’am născut. « neam, de fel: nu l-am văzul neam: necontenat, XX VII, neîntrerupt: . am mers trei zile şi trei nopţ necontenate. negoaţă, negoţuri. negrari, oi negre. # negru, murdar. negureaţă, nori negri, mulţi. neleapcă, „vaca cîn să goneşte dă doî anî“. p nemeniXe, rudă mai de aproape. nemiaz, nămiaz, amiaz. neminţos, smintit. nesdrâvânâ, XIII, năsdrăvană: care câţăluşăi era nesdrăvănă # ni, XLII, nu: ni ti teme, fini- şoară. # nodu gîtuluî, mărul lui Adam, gîrgălod. noime: ţine oblice fu veichî, nu te loa după noime, noor, nor. nopîrcă, năpîrcă. Oarzăn, 1: (fruct) care se coace de vreme: pere oarzăne; 2: om care face ce nu trebue, necinstit, cu purtări rele; 3, oar-zănă: femeie destrăbălată. - 97 — : ai ştir mină la iei, ai gînd rău cu el. stogoşe, „oi cu lîna dîasă tare şî nu lungă". stolnicai', „ăl dă ia plosca şî colacu şî dă la oameni la nuntă". straifă, traistă. — 100 $ streajă, partea laterală a strungii. Strejaî, XVI, oameni de straje: cătră strejarl le spunea, strejuire, straje. strighiîe, „ce rămîne din vin pă bute, o rîcăî şî acresc cu îa“. struguroasă, (pere) care se coc ţie vremea lubeniţelor. struşîle, zeamă de struguri, care se păstrează iarna cu boabe cu tot. stuhoasă, „mere care ţîn dă iarnă". supsîoară, supţîoarâ, susup-ţîoară, sasuoară, subţioară. # suclumi (a să-), a se scufunda. sufleţi, XCI: cum să măi su-fleţîm noi? cum să mai trăim noi? sugiu, „bubă la unghia oi, coace". sumînâ, subsuoară. supf,înea (a să-), a se susţine. surupa, a surpa. surupînă, surpă tură. surupiturl, coaste surpate. Şalitru, „ce se aşează pe bute cîn a fost vin în ia“. şarică, suman. şărpar, chimir. şchilog, şchilod, schilod. şerămpoaîe> cuie mari de tot. şef, şes. şînic, măsură pentru făină) la moară, mai mare ca merticul, şî nor, panglică. şişlete, şijlete, părţile dinaintea şi dinapoia carului şi a căruţei. t şlaă, şleau, urma carului. şşoacăţ, şoarece. şoane, comedii, năsdrăvănii. şoavă, uli. şomolag, mănunchi de fîn. şop, III umbrar de frunze: sara âream la gardă, supt un şop dă frunză, umbrar, şorliţă, „pasăre mare cam ca viituri, ia miei primăvara". şteajăr, stîlpul din mijlocul ariei. ştepeliag, ştepliag, ştîopliag, rest din rădăcina unui copac tăiat din faţa pămîntului. ştiorminâ, groapă adîncă. ştirminos, loc repede, prăpăstios. ştlubeu, ştiubei. bucată: măi e un ştluc deci’ncolo. şulindrâ, „cîn să duce rîpa în scursorile văilor". şurligăî, ereţi. o şută, ciută. Tabile, XXVII, tabară: bum-barda Rumîni în tăbiile turceşti cu tunurile, pînăle-a şî spart tăbiile turceşti, taft, subprefectură. tainiţă, VI, groapă : p’eîalalţ l-a adunat şî l-a băgat în tainiţa ala. tăinui, III, a sta de vorbă: Domnitoi'u nost cu lancu Brătlanu şăd pă pod, tăi-nuesc acolo amîndol; XIII: să măi stea c’un picior în scară gata de’ncălicat, să mâl tâlnulască. talvăn, tavan. tălpigă, gaură. taman, v. tumna. — 101 taor, taure, taur. tărcău, june neîntors. tărclat, „miel cîn păru nu măi e creţ“. * ţările, cer. * iărţău, „viţăl dila 2 la 3 ani; miel la* anu; miel la doi ■ anî; taure dî-un an împlinit; taure nentors“. tăscovină, tescovină. teobit, dâhobit, frînt de oboseală. rît (la porc). tică, tată. Urnoave, prune gogolanc. Urnosîi; fel de prune -Ursind, XIV, sfoară: plaşca are o Ursind lunga, tişcoavâ, burduşel. Ungă, tidvă. topliţă,.loc cu apă. topliţă, „izvor cald, nu înghiaţă îarna“. (/ toporaş, 1: „clăcaş în cinci pogoane; 2: care lucrează cu mîinîle la şuşa“. trage, XXIV, a despoia, a jefui: călugări să’mputernicisă tare şî-î trăgea pă oameni. *? trălan, „albeaţă pe cer“. trâzvi (a să-), a se trezi: nu lăsa să să trăzvască ţuica. fi tretin, om bătrîn. e troian, 1: scurgerea unei ape; 2: potecă prin fîn sau pe unde mănîncă apa; 3: dîră de sanie; 4: închisoare: l-a loat la troian. 0 troiţă, cruce mare la încrucişarea drumurilor. trotal, trotuar. trun, tron. trupină, tropină, tulpină. trupiţă, partea plugului care intră în pămînt. tuferiş, tufiş. tumna, tocmai. turlac, om gras. turmac: turmac ele om, om voinic. turmac: 1 bivoli de un an; 2: porci graşi. turnel, tunel. turţân, măgură. turtuţăle, prune mici, rotunde. Ţăpeligâ,. „cîumag ascuţit la vîrf pentru săltat coaja porumbului să îasă’n sus“. ţărcl, ţărţ, ţîrţ, de mai de mult: de ani ţârei. @ ţărenl, ţărani. ţîgare, oaie cu lîna mică. ţîgău, berbece cu lînă măruntă. teţiitorl, „une să ţîn oameni să prindă iepuri“. ţîrcornnic, ţîrcovnic. ţurţudan, jghiab. tutuc, v. cărăvei, Uiche, uite. ull, uligăl, uligan’e, uleţ, uliu. ulma, a mirosi (vorb. decîni): ulmă ursu; ulmează urma le-purului. unghişoară, bubă la cai. fi urdina, a umbla de colo pînă colo. ar dinei', ordinar. \jpurlet: urletu clopotului. Văcălile, unde sînt aşezate pietrele de moară. fi văduv, văduva/’, văduvol, văduv. <* val: n’am val de picioare, n’am \ţ habar, grije de picioare. iA "Vv ; r- \ \ — 102 — , vălmăcit: ie vălmăcit de muieri escos din minţi. Q J\ văilug, partea fusulur pe care stă lanţul la ciutură. vântură, grindă în faţa casei sus. rezemată pe stîlpi, în sală. vătul, ţap mic. văzduf,- văz duo, văzduh. p veichi, bătrîn: io sin tare veichi, sin veichi de 80 de ani. $ vel chitară: ştiu din veîchiturâ, ştiu din vechime. verbel, verdalile, verven, vever, clanţă. vetrelă, umbrelă. vidai (a să-), v. zvidui. p vieri (a să-), a se împreuna scroafa cu vierul. vîltan, vîltur', vultur. ' vilvăiale,Xll\, flăcări mari: vede un copaci arzîn cu foc, cu vilvătale de foc. vineţiei, veniţi din toată lumea. « vintre, vintricel, pîntece. s virstă.XIII, şuviţă: trecîn pint’o pădure găsăştl-o virslă dă păr dă cal, de aur. virzob, „cîocu opinci". \/> viu nopţi, puterea nopţii: pri-căvitoarea, etntă din viu nopţi, vivorniţă, viforniţă. ^ vizdui, v. zvidui. 0 vlăcuit, vlăguit, muncit greu de tot; bou-l vlăcuit la ceafă de plug. vraştl, mănunchi de nuiele. ! Zăbăvi (a să-), XII: Podai'u să zăbăvla, Să făcea că să gindea, Poteri voind să-l dea. zafeturî, petreceri, XXIII: venea, Unguri sărbătoarea şi la zile mari şi făcea zafeturî: punia mozîca şi le cinta. zălchle, zeghe, suman. zămiriă, se zice de cineva slab. czăpri (a să-), a nu putea ieşi de ud. zărţale, zarzale, ochelari: femeile zic zărţale. zătigni.o rămînea oprit într’un loc: m’a zătignit din drum. . l/zăwîrni: zăvîrneşte soarile de nimiaz, se coboară soarele dela amiaz. zbilţos, XCIV, lăţos: lăpăda cojoc zbilţos. ~ zgilcluros, (pământ) cu dealuri şi văi. & zidul, v. zvidui. 0, zîmb: s’a început a face zîmb. dă ziuă, a început să se lumineze. 0 zîmblală, CXXII: Numă să-m samene mile. La vorbă şi la mersurâ Şi la zîmblală din gură. zlot, XCIX, monedă: Leliţă cîr-clumăriţă, Ia scoate tu vin di-un zlot. j ? zvidui (a să-), a se vindeca.