CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor ACADEMIA ROMÂNA INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „ÎORGU IORDAN AL. ROSETTI" CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ Coordonatori: ION GHEŢE şi ALEXANDRU MAREŞ ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „lORGU IORDAN - AL. ROSEI II’ INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ VI SCRIERI ESHATOLOGICE POSTBIZANTINE VEDENIA SOFIANEI # VIAŢA LUI ANASTASIE VEDENIA LUI CHIR DANUL Studiu introductiv, ediţie şi glosar de ANDREI T1MOT1N şi EMANUELA TIMOTIN FUNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ BUCUREŞTI • 2002 Coperta seriei: DUMITRU VERDEŞ Ilustraţia copertei: Mănăstirea Suceviţa, Judecata de Apoi, tronul Hetimasiei (exonartex, detaliu) ISBN: 973-85611-6-7 IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ Argyriou, Exégèses Astérios Argyriou, Les éxegèses grecques de l’Apocalypse à l'époque turque (1453-1821), Thessaloniki, 1982. Atanasie, Episcopia , Sfânta Episcopie a Râmnicului Noul Severin, în trecut şi acum, Bucureşti, 1906. BAR Biblioteca Academiei Române. BPR Biblioteca Patriarhiei Române. DA Dicţionarul limbii române, Tom I, Partea I-III, Tom II, Partea l-III, Bucureşti, 1913-1949. DEX Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975. DLR Dicţionarul limbii române (DLR) serie nouă, Bucureşti, Tom VI, 1965- 1968, Tom VII, Partea I-II, 1969- 1971, Tom VIII, Partea I-V, 1972- 1984, Tom IX, 1975, Tom X, Partea I-V, 1986-1994, Tom XI, Partea I-III, 1978-1983, Tom XII, Partea I, 1994, Tom XIII, Partea I, 1997, Tom XIV, 2000. DLRTR Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640 - 1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987. Fecioru, Catalogul Dumitru Fecioru, Catalogul manuscriselor din Biblioteca Patri¬ arhiei Române, în „Studii Teologice”, 6 IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ Gheţie, Localizarea Gheţie, BD Gheţie - Mareş, IFR Halkin, Bibliotheca ILRLEV Iorga, Istoria literaturii Iorga, Mănăstirea Neamţului Iorga, Istoria bisericii Lambros, Catalogue XI, 1959, nr. 5-6 - XVII, 1965, nr. 9-10. Ion Gheţie, Localizarea textelor vechi româneşti după criterii lingvistice, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XVI, 1965, nr. 3, p. 391-406. Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975. Ion Gheţie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească. Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974. François Halkin, Bibliotheca Hagiographica Grceca, voi. I-III, Bruxelles, 31957. Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532 - 1780), de Gh. Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, I. Gheţie, Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu. Coordonator: Ion Gheţie, Bucureşti, 1997. Nicolae Iorga, Istoria literaturii române în secoltd al XVIII-lea'(1688 -1821), vol. I-II, Bucureşti, 1901. Nicolae Iorga, Mănăstirea Neamţului. Viaţa călugărească şi munca pentru cultură, Vălenii de Munte, 1912. Nicolae Iorga, Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor, ediţia a Il-a revizuită şi adăugită, vol. I-II, Bucureşti, 1930. Spyridon P. Lambros, Catalogue of the Greek Manuscripts on Mount IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ 7 LR Paisie, Autobiografia Paisie, Cuvinte şi scrisori Paschos, Neopdprupeç Réau, Iconographie RESEE Stoicescu, Bibliografia Ştrempel, Copişti Ştrempel, Catalogul Athos, Cambridge University Press, voi. MI, 1895, 1900. Limba română, Bucureşti, anul 1, 1952 ş. u. Cuviosul Paisie de la Neamţ, Autobiografia unui „stareţ”, ediţie îngrijită de diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, Deisis, 1996. Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, selectate şi traduse în limba română de Valentina Pelin, voi. 1-11, Chişinău, 1998-1999. Pantelis V. Paschos, loXâţi Kal Neofiàprupeç. 'O èic napapuGtaç VEOfiàpruç ’Avaotdmoç ical ô iojiaT|>.lTr|ç [Movoâ] AavrfiX ô âţioXopţrfc, în „’EjtiotiţţioviKfi ’Enexiiplç xfjç ©eoXoyuaV; Zx°Mç’\ Atena, 1995, p. 432-451. Louis Réau, Iconographie de l'art chrétien, tome III: Iconographie des saints, tomes 1-3, Paris, 1958. Revue des études sud-est europêenes, Bucureşti, anul 1,1963 ş. u. Nicolae Stoicescu, Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România. /. Ţara Românească, Mitropolia Olteniei, 1970, vol. I-II. Gabriel Ştrempel, Copişti de manuscrise româneşti până la 1800, Bucureşti, Editura Academiei, 1959. Gabriel Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti din Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, voi. I-IV, 1978-1992. 8 IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ Timotin, Vision Timotin, Croyances Timotin, Littérature Timotin, Traducerile Ursu, Şcoala de traducători Zaharia, Biserica ortodoxă Andrei Timotin, La «Vision de kir Daniil » dans les manuscrits de la Bibliothèque de l’Académie Roumaine, în „Archaevs”, IV, 2000, nr. 3, p. 187-212. Andrei Timotin, Croyances et visions eschatologiques dans le Sud-Est de l’Europe. Introduction, în „Archævs”, IV, 2000, nr. 4, p. 227-236. Andrei Timotin, La littérature eschatologique byzantine et postbyzantine dans les manuscrits roumains, în RESEE, XL, 2002, nr. 1-4, sub tipar. Andrei Timotin, Traducerile din literatura patristică şi filocalică ale dascălului Ilarion, în LR, L, 2001, nr. 1-2, sub tipar. N. A. Ursu, Şcoala de traducători români din obştea stareţului Paisie de la Mănăstirile Dragomima, Secu şi Neamţ, în „Teologie şi viaţă” (serie nouă din „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”), IV, 1994, nr. 11-12, p. 58-83. Arhim. Ciprian Zaharia, Biserica ortodoxă română şi traducerile patristice şi filocalice în limbile modeme, în Dan Zamfirescu, Paisianismul. Un moment românesc în istoria spiritualităţii europene, Bucureşti, 1996, p. 46-64. STUDIU INTRODUCTIV LITERATURA ESHATOLOGICÀ POSTBIZANTINĂ începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi pâni în prima jumătate a secolului al XlX-lea, adaptarea literaturii eshatologice bizantine la noul context politic generat de căderea Constantino-polului a produs o înnoire a vechilor canoane ale eshatologiei bizantine1, care a avut drept consecinţă apariţia unei noi categorii de scrieri eshatologice, postbizantine2. Eshatologia postbizantină corespunde unui complex ideologic al cărui nucleu este reprezentat de câteva teme comune, legate de soarta Constantinopolului: aservirea Cetăţii Eterne, transformarea Sfintei Sofia în moschee, întreruperea sfintei liturghii în ziua de 29 mai a anului 1453 şi soarta împăratului Constantin Paleologul. Ceea ce se poate afirma cu certitudine despre aceste scrieri, în condiţiile în care o mare parte a lor rămâne încă cvasinecunoscută, este faptul că ele reproduc fiecare dintre categoriile de texte eshatologice reprezentate în scrierile bizantine. Exegezele Apocalipsei proliferează sensibil începând cu sfârşitul secolului al XVI-lea3. 1 Despre eshatologia bizantinA, vezi tn primul rând P. J. Alexander, The Byzantine Apocalyptic Tradition, editat! postum de Dorothy de F. Abrahamse, University of California Press, 1985. 2 tn absenţa unui inventar, fie şi incomplet, al acestoţ scrieri, a unei datări şi a unei localizări satisfăcătoare a textelor, literatura eshatologică postbizantină rămâne încă, în cea mai mare parte, un domeniu de defrişat Vezi în acelaşi sens şi aprecierile lui Argyriou, Exégèses, p. 98. 2 A sténos Argyriou, autor al unei lucrări consacrate exegezelor postbizantine ale Apocalipsei (Argyriou, Exégèses), a identificat şi a studiat nu mai puţin de unsprezece astfel de texte, aparţinând lui Maxim din Pelopones, Zacharias Gerganos, Christophoros Anghelos, Georges Koressios, Anastasios Gordios, Pantazes din Larissa, Ioan Lindios, Theodoret din Jannina, autor a două comentarii, Chirii Lavriotis şi Anthim, patriarhul Ierusalimului. 10 STUDIU INTRODUCTIV începând cu aceeaşi perioadă, vechile profeţii bizantine constituie canavaua unei întregi serii de scrieri eshatologice cu conţinut istoric, prevestind în termeni apocaliptici eliberarea Constantinopolului de către ţarii Rusiei şi reinstaurarea imperiului bizantin. între acestea, pot fi menţionate Hresmologhion-ul lui Paisie Ligaridis şi cel al Spătarului Milescu, Prognosticon-ul lui Ioan Comnenul şi cel al lui Stanislav Reinhard Acxtelmeier. Scrierile vizionare bizantine4 *, al căror model îl constituie scenariile eshatologice tradiţionale ale Apocalipsului Maicii Domnului şi Apocalipsului s/antului Apostol Pavef, sunt, la rândul lor, adaptate, în perioada postbizantină, noului context politic şi ideologic caracteristic pentru Bizanţul aflat sub dominaţia otomană, printr-o instrumentalizare ideologică profundă a canonului bizantin, cazurile exemplare pentru acest fenomen fiind Vedenia lui chir Daniil şi Vedenia lui Agathanghelos. Traducerea acestor scrieri în limba română are loc mai întâi în Ţara Românească, începând de la sfârşitul secolului al XVII-lea, în contextul transpunerii în română a literaturii religioase şi de cult, sub patronajul voievozilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. într-o perioadă în care apropierea politică faţă de Imperiul Habsburgic6, aflat în plină ascensiune mai ales după succesele militare repurtate asupra turcilor lângă Buda, în 1686, şi la Mohacs, în 1687, lărgise căile de acces ale propagandei catolice în ţările române, contraofensiva diplomatică a ortodoxiei7 * a fost însoţită de o campanie culturală, iniţiată de patriarhul Dositei al Ierusalimului, de transpunere în limba română a câtorva scrieri de teologie bizantină, 4 Vezi Timătin, Littérature. * Vezi Timotin, Croyances, p. 229*232. * Vezi Şt. Ionescu, P. I. Panait, Constantin Vodă Brâncoveanu. Viata, domnia, epoca. Bucureşti, 1969, p. 39-50. 7 Vezi S. Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile Bisericii româneşti cu Rusia in veacul XVII, Bucureşti, 1912, p. 71-74. Cele mai semnificative acţiuni diplomatice în aceasta direcţie sunt misiunile cu care este însărcinat de Şerban Cantacuzino, la Moscova, în anii 1687 şi 1688, Isaia, arhimandritul m&nSstirii Sfinţii Petru şi Pavel de la Muntele Athos. LITERATURA ESHATOLOGICĂ POSTBIZANTINĂ 11 menite sfi clarifice, în tennenii umanismului latin, însă intr-un context polemic anticatolic, dogmele ortodoxiei8. în acest context se înscriu, desigur, tipărirea la Bucureşti, în 1690, a Manualului împotriva schismei papistaşilor, avându-1 ca autor pe Maxim din Pelopones, şi cele două traduceri din slavonă ale unor scrieri de polemică religioasă împotriva catolicilor, calvinilor şi armenilor, realizate de Staicu Grămăticul, în intervalul 1667-1669’, respectiv de Dosoftei, după 1686* 10. Această campanie s-a intensificat însă mai ales în secolul al XVlII-lea, după depunerea în iunie 1701 de către mitropolitul uniat Athanasie a jurământului de credinţă în faţa cardinalului Leopold Kollonich şi ruperea legăturilor ortodoxiei transilvane cu mitropolia Ungrovlahiei şi cu patriarhia din Constantinopol". Prognosticon-ul lui Acxtelemeier, tipărit la Augsburg în 1698, este tradus în greaca vorbită în anul imediat următor de Mihail Vizantios, la cererea lui Constantin Brâncoveanu12 *. în anul 1704, episcopul Damaschin al Buzăului traduce, din slavonă, la solicitarea mitropolitului Teodosie, Tâlcul Apocalipsei al sfântului Andrei din Cesareea11. El este de asemenea autorul traducerii Tâlcului Evangheliilor al lui Teofilact14. în aceeaşi perioadă, este tradus de asemenea din slavonă, probabil în Episcopia Râmnicului, Cuvântul despre sfârşitul lumii şi * Vezi Iorga, Istoria bisericii, I, p. 409-426. ' Vezi Al. Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-a! doilea exil polon (I), In LR, XXXVI, 1987, nr. 5, p. 420-421. 10 Vezi Al. Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (IV), în LR, XXXVII, 1988, nr. 2, p. 135-136. 11 Vezi I. Rămureanu, Constantin Brâncoveanu, sprijinitor al Ortodoxiei, în „Biserica Ortodoxă Română”, LXXXII, 1964, nr. 9-10, p. 920-923. 12 Vezi P. Cemovodeanu, In vâltoarea primejdiilor. Politica externă şi diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu (1688-1714), Bucureşti, 1997, p. 45 n. 146; Iorga, Istoria literaturii, 1,41. 11 Vezi Al. Lăpedatu, Damaschin episcopul şi dascălul, în „Convorbiri literare”, XL, 1906, p. 571-572; M. Regleanu, Contribufii la cunoaşterea episcopului de Râmnic, Damaschin, în „Hrisovul”, L 1941, p. 445. 14 Vezi Al. Lăpedatu, op. cit., p. 573; M. Regleanu, loc. cit. 12 STUDIU INTRODUCTIV despre Antihrist al sfântului Chirii din Ierusalim11. Din primul sfert al secolului al XVIII-lea datează, foarte probabil, şi traducerile realizate în Râmnic din Cuvântul sfântului Hipolit pentru sfârşitul lumii şi pentru Antihrist16 şi Cuvântul sfântului Efrem pentru Antihrist11. Scrierea lui Ştefan Iavorski, mitropolitul Riazanului, intitulată Semnele venirii lui Antihrist şi ale sfârşitului veacului, este tradusă, de asemenea, la începutul secolului al XVIII-lea, în două rânduri, după cele două ediţii succesive tipărite la Moscova, în anul 1703, sub patronajul lui Petru cel Mare, şi în anul 173815 * 17 18 *. Textul Vedeniei Sofianei este tradus, probabil, spre sfârşitul secolului al XVII-lea”. Un climat favorabil sensibilităţii faţă de scrierile cu conţinut eshatologic şi apocaliptic, depăşind orizontul polemicilor inter-confesionale, este vizibil şi în iconografia câtorva biserici muntene în perioada imediat următoare sfârşitului tragic al lui Brâncoveanu şi al domniilor indigene. în anul 1722, Iordache Creţulescu, martor la Constantinopol al execuţiei lui Brâncoveanu şi a fiilor voievodului, ridică pe podul Mogoşoaiei o biserică, pe ale cărei porţi sunt zugrăvite treisprezece scene din Apocalipsd20. în acelaşi an, pe porţile bisericii 15 Ms. rom. BAR, 1917, f. 3' - 77*. w Cea mai veche copie a traducerii româneşti se afli, fragmentar, în ms. rom. BAR 2596, f. 394' - 400*, copiaţi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de Ilarion, egumenul mănăstirii Bistriţa; vezi infra. Vedenia lui chir Daniil, cap. Traducătorul redacţiei I, p. 114. 17 Traducerea s-a păstrat In ms. rom. BAR 2102, f. 365' - 369\ copiat în anul 1801 de ieromonahul Ioachim Bărbătescul de la mănăstirea Bistriţa; vezi infra, Vedenia Sofianei, cap. Descrierea manuscriselor, p. 42. '* Vezi ms. rom. BAR 2164, f. 1' - 96', copiat in anul 1728 de Radu de la mănăstirea Trisfetitele din Bucureşti (vezi şi Iorga, Istoria literaturii, I, p. 435), respectiv ms. rom. BAR 2195, f. 181' - 293', copiat de Rafail monahul in 1754. " Cea mai veche copie a traducerii româneşti se află în ms. rom. 1505, f. 97* - 113*, elaborat de Vlad Grămăticul, tn primele două decenii ale secolului al XVIII-lea; vezi infra. Vedenia Sofianei, cap. Copistul versiunii V, p. 48 şi Datarea versiunii V, p. 51-54. *’ Vezi Cornelia Pillât, Quelques aspects du thème de l’Apocalypse dans la peinture de la Valachie du XVIIf siècle, In „Revue roumaine d’histoire de l’art”, X, 1973, nr. 2, p. 169. LITERATURA ESHATOLOGICÀ POSTBIZANTINÀ 13 de la mănăstirea Văcăreşti, ctitoria lui Nicolac Mavrocordat, sunt de asemenea zugrăvite douăzeci şi două de scene din Apocalipsâ1'. Integrarea temei Apocalipsei în programul iconografic al bisericilor muntene îşi are originea în Apocalipsele atonite din secolul al XVI-lea, influenţate, foarte probabil, de gravurile inspirate de Biblia luterană imprimată în 1522 la Wittenberg, dintre care cea mai cunoscută este cea zugrăvită la Dionysiu, pictată în 1547, prin generozitatea prinţesei Ruxandra, fiica lui Petru Rareş şi soţia lui Alexandru Lăpuşneanu* 22. în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în anul 1766, este tradusă în limba română, cu cheltuiala vel stolnicului Radu Voinescu, Istoria luării Constantinopolului23, text păstrat în numeroase copii care datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi din secolul al XlX-lea. Viaţa lui Petru cel Mare a lui Katiforos este tradusă de trei ori în secolul al XVIII-lea. Prima traducere, realizată în anul 1749, îi aparţine lui Matei Fărcăşanu24, cea de a doua este rezultatul iniţiativei mitropolitului lacob I Putneanul25, iar cea de a treia este întocmită în 1785, la şcoala din Şcheii Braşovului, de Radu Popovici26. 11 Vezi Cornelia Pillât, loc. cit. 22 Vezi Juliette Renaud, Le Cycle de l’Apocalypse de Dionysiou, Paris, 1943, p. 13-19. 23 Cea mai veche copie a traducerii se află în ms. rom. BAR 3151, f. 127' — 173'. 24 Ms. rom. BAR 204, f. 99' — 241v; vezi Iorga, Istoria literaturii, I, p. 505-506; P. Cemovodeanu, Pierre le Grand dans l'historiographie roumaine et balkanique du XVIir siècle, în RESEE, XIII, 1975, nr. 1, p. 88 n. 50. 23 Versiunea moldavă, singura completă, cu toate că nu reproduce prefaţa lui Katiforos, a circulat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în patru copii manuscrise; vezi P. Cemovodeanu, Préoccupations en matière d'histoire universelle dans l’historiographie roumaine aux XVI T et X VIIf siècles (III), în „Revue roumaine d’histoire”, X, 1971,4, p. 707 n. 6. 2‘ Ms. rom. BAR 3161, f. 2' - 186*. O altă copie a acestei traduceri se află în ms. rom. BAR 2476; vezi P. Cemovodeanu, Préoccupations en matière d’histoire universelle... (JV), în „Revue roumaine d’histoire”, XI, 1972, nr. 1, p. 67-69. 14 STUDIU INTRODUCTIV Textul Vedeniei lui chir Daniil este tradus de două ori în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea: în Muntenia, respectiv în obştea lui Paisie, de către dascălul Uarion,27. în secolul al XlX-lea, în anul 1806, este tradusă din greacă de Cozma, dascăl din Episcopia Buzăului, Vedenia lui Agathanghel, tipărită ulterior la Iaşi, în anul 1818, şi copiată frecvent în următoarele patru decenii28. Din acelaşi secol datează şi o versiune a comentariului la Apocalipsă al lui Pantazes de Larissa, copiată într-un miscelaneu alături de Oracolele lui Leon cel înţelept şi de Hrismos-urile lui Ştefan Alexandrovici şi al lui Tarassios29. Fenomenul circulaţiei acestei literaturi în ţările române, pe o perioadă care se întinde, în general, de la prima jumătate a secolului al XVIII-lea până la cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea, nu s-a constituit până în prezent într-un obiect de studiu aplicat30. Importanţa sa este, cu toate acestea, considerabilă31, în pofida faptului că ecoul scrierilor cu un conţinut apocaliptic, nutrite de idealul restaurării Imperiului, al recuceririi Constantinopolului şi al 27 Vezi infra, Vedenia lui chir Daniil, cap. Originalul grecesc, p. 116-117. 3S in Biblioteca Academiei Române sunt inventariate paisprezece versiuni, datând din secolul al XlX-lea, cu titlu identic cu cel al tipăriturii ieşene: Hrismos. adecă prorocie a înfricoşatului ieromonah Agathanghel a monahiceştii stări a marelui Vasilie. Despre popularitatea traducerii româneşti a Viziunii iui Agathanghelos, vezi M. Moraru, Cătălina Velculescu, Bibliografia analitică a cărţilor populare laice, Bucureşti, 1976, vol. I, nr. 10. 29 Ms. rom. BAR 1515, f. 8V - 30v: Tâlcuire a preaînfeleptului dascăl d. Pantazi Lariseu la cap. 13 din Apocalipsul sfântului loan Cuvântâtoriul de Dumnezeu şi Evanghelistul, scrisă la leat 1789. 30 O excepţie o constituie în acest context analizele statistice întreprinse de D. Barbu, Scrisoare pe nisip. Timpul şi privirea în civilizaţia românească a secolului al XVII Nea, Bucureşti, 1996 (vezi Timoţin, Littérature). 31 Mărturii indirecte despre receptarea acestei literaturi în ţările române se află şi în adnotările de pe manuscrise. De pildă, în ediţia Vedeniei lui Agathanghel, tipărită la Iaşi în 1818, în care este prezisă „izbăvirea creştinilor" după patru sute de ani de la luarea Constantinopolului, s-a tipărit o însemnare străină textului original: „cum am zice: care până astăzi la 1818 sânt 365" (Hrismos, p. 4), însemnare care se regăseşte la cititorul anonim al unui manuscris care copiază această ediţie: „La anul 1853 au creştinii să ia Ţarigradul înapoi din mâinile agarenilor, fiindcă se împlineaşte 400 de ani de când l-au luat" (ms. rom. BAR 1301, f. 120v - 1210. LITERATURA ESHATOLOGICĂ POSTBIZANTINÀ 15 triumfului ortodoxiei, se face simţit mai ales între elitele exilului grecesc. Nu puţini au fost, într-adevăr, cărturarii greci, care, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi la începutul secolului următor, au pregătit şi au urmărit cu tenacitate, prin întărirea legăturilor culturale între Rusia şi sud-estul european ortodox, declanşarea unei cruciade antiotomane sub conducerea ţarului Rusiei, utopie politică care nu avea să eşueze decât la sfârşitul secolului al XVIlI-lea. Aceste idealuri s-au întrepătruns nu o singură dată, la cumpăna secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea, cu interesele oamenilor politici şi cărturarilor români, într-o epocă în care se manifestă o predilecţie ieşită din comun pentru astrologie, zodiace şi mantica politică, pentru interpretarea evenimentelor cu ajutorul simbolurilor şi al profeţiilor32. Difuzarea de care se bucură traducerile româneşti ale literaturii eshatologice postbizantine pe întreaga durată a secolelor al XVIII-lea şi al XlX-lea marchează cu claritate persistenţa acestor preocupări. Vedenia Sofianei Textul Vedeniei Sofianei înfăţişează viziunea judecăţii de apoi pe care o femeie, pe nume Sofiana, originară din Avidon33, a avut-o în Constantinopol, în ziua de 6 august a anului 1607, şi pe care o relatează unui duhovnic, ieromonahul lerotei, cipriot de origine, proegumen al mănăstirii Stavronichitas de la Muntele Athos34. 12 în legătură cu acest fenomen, vezi în primul rând V. Cândea, Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanismului românesc, Ctuj-Napoca, 1979, p. 271; A Pippidi, Tradiţia politică bizantină in ţările române în secolele XVI - XVIII, ediţie revăzută şi adăugită, Bucureşti, 2001, p. 125-134; Timotin, Littérature. Vezi de asemenea consideraţiile referitoare la receptarea relatărilor de viziuni în secolul al XVIII-lea românesc ale lui Şt. Lemny, Sensibilitate ţi istorie in secolul XVIII românesc. Bucureşti, 1990, p. 165-166. M Foarte probabil, este vorba de cetatea Abydos din Asia Mică, aflată în imediata vecinătate Constantinopolului, la extremitatea nordică a peninsulei Sestias. M Despre rolul duhovnicului în difuzarea şi legitimarea atât a vedeniei Sofianei, cât şi a vedeniei lui Daniil, vezi Timotin, Vision, p. 191. STUDIU INTRODUCTIV tt Data la care a avut loc viziunea, aşa cum o menţionează tMrtnlt „de la zidirea lumii 7115, luna lui avgust 6”, este, după toate aparenţele, corect precizată, dacă se ţine seama de celelalte detalii care ajută la fixarea în timp a evenimentului. Astfel, chiar de la începutul textului, vedenia este plasată „în anul al treilea de împărăţiia lui sultan Ahmet, în anul al patrulea al patrierşiei lui chir Rafail” (ms. rom. BAR 1505, f. 97v). Trei ani mai înainte, Sofiana ia „blagosloveniia şi de la preasfinţitul patriarh chir Matei” (f. 112v), pentru a-şi sfinţi casa în numele sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz şi Ioan Gură de Aur, iar după doi ani de la această viziune „ş-au vândut tot ce au avut şi au ajunsu la Ierusalim [...] şi au petrecut în tăceare cu blagosloveniia sfântului patriarh, chir Sofronie” (f. 113'‘v). Având în vedere faptul că Ahmed I a fost sultan între anii 1603 şi 161735, Rafail al II-lea a fost patriarh al Constantinopolului între februarie 1603 şi octombrie 1607, Matei al 11-lea a fost patriarh al Constantinopolului între martie sau aprilie 1578 şi februarie 1602 şi, încă o dată, în ianuarie şi februarie 160336, iar Sofronie al IV-lea a fost patriarh al Ierusalimului între 1579 şi 160837, se poate trage concluzia că textul a fost redactat într-o perioadă imediat posterioară imului 1607, când toate aceste date erau încă bine cunoscute autorului. Ceea ce distinge textul de faţă de celelalte viziuni bizantine şi postbizantine este, pe de o parte, referinţa la alte experienţe vizionare care au precedat-o, în scopul legitimării viziunii Sofianei, iar, pe de altă parte, referinţa directă la tema iconografică a Judecăţii de Apoi. Datei la care are loc viziunea Sofianei, 6 august, îi corespunde, în calendarul bisericii, praznicul Schimbării la Faţă, coincidenţă semnificativă, dacă se ţine seama de faptul că autorul textului nu ignora, probabil, faptul cfi situarea viziunii la această dată însemna plasarea ei în descendenţa celei dintâi revelaţii a lui Hristos, * 3 35 Vezi A. Sacerdoţeanu, Liste de suverani, în „Hrisovul”, 1,1941, p. 156. 3 Vezi P. Ş. Năsturel, Lista patriarhilor ortodocşi, tn „Hrisovul”, VII, 1947, 17 Vezi ibidem, p. 186. p. 154. LITERATURA ESHATOLOGICĂ POSTBIZANTINĂ 17 petrecute pe muntele Taborului în faţa sfinţilor Apostoli Petru, Iacov şi loan3*. Pentru a-i combate astfel pe cei ce socotesc aceste relatări drept „mincinoase” şi „cărora le pare că nu va fi judecată şi zic: «Cine au venit de acolo să spuie de aceastea?» sau «Cine le-au văzut aceastea? Să ne bucurăm pre această lume până sântem vii»” (f. 98v -990, autorul Vedeniei Sofianei afirmă că ele sunt tot atât de adevărate „ca şi videniile sfinţilor cei di demult” (f. 100v), care „au fost întru îndelungarea minţii şi în videnie duş de îngeri în raiu şi au văzut bunătăţile ceale gătite de Dumnezeu drepţilor şi muncile ce sânt gătite păcătoşilor şi iarăş din porunca lui Dumnezeu li s-au întors sufletele în trupuri şi toţ au spus ce au văzut, ca şi această Sofiană” (f. 990. Cea dintâi autoritate invocată este cea a sfântului Apostol Pavel, care „au fost răpit până la al treilea ceriu în raiu şi au auzit graiuri nespuse” (f. 100v)39. Apoi sunt amintiţi „cei 7 coconi din Efes” (f. 100v), referinţă la un apocrif grecesc40, care povesteşte cum şapte tineri creştini, în timpul prigoanei împăratului Decius, se ascund într-o peşteră, unde se roagă lui Dumnezeu să le ia sufletele. Ruga le este ascultată, trupurile lor vor rămâne fără viaţă în peştera zidită de Decius până în timpul împăratului Theodosie, când, la deschiderea peşterii, trupurile creştinilor vor reînvia, servind astfel la îndepărtarea 11 Vezi Mtivctîov xob AvyoaxoO, Veneţia, 1799, p. 34 şi Mineiul lunii august, Buda, 1805, p. 27-37. Cântările care se intonează la vecernie în ziua de 6 august sunt atribuite lui Cosma monahul, fapt important, probabil, dacă avem în vedere că în textul Vedeniei Sofianei se face referinţă directă la textul unei vedenii atribuite lui Cosma monahul, scriere de altminteri utilizată ca sursă directă de autorul Vedeniei Sofianei (vezi infra, p. 21-11). 59 Cf. Faptele Apostolilor 9, 3-9. Menţiunea celui de-al „treilea ceriu” şi a „graiurilor nespuse” pare să indice că autorul Vedertiei Sofianei are în vedere fragmentul II Corinteni 12, 1-5, cu toate că această vedenie nu este atribuită Apostolului Pavel. 40 Pentru circulaţia acestui apocrif în manuscrisele româneşti, prin intermediul cronografelor de tip Cigala şi Dorothei de Monembasia, vezi N. Cartojan, Cărfile populare în literatura românească, voi. II. Epoca influentei greceşti, Bucureşti, 1938, p. 142-148 şi Cronograf tradus din greceşte de Pătraşco Danovici, ediţie îngrijită de G. Ştrempel, studiu introductiv P. Cemovodeanu, Bucureşti, 1998, voi. 1, p. 260-264. 18 STUDIU INTRODUCTIV unei erezii care circula în acele timpuri şi care nega învierea morţilor. Pr&znuirea celor şapte tineri din Efes se face, de altfel, în ziua de 4 august41, dată apropiată de ziua de 6 august, atribuită vedeniei Sofianei. în continuare, textul aminteşte de „un cocon de 7 ani în zile lui Teodosie împărat”, care „s-au răpit la cer şi au auzit pre Îngeri cântând întreit sfântă cântare” (f. 100v - 1011), menţiune ce priveşte, fără îndoială, răpirea unui prunc în văzduh, petrecută în timpul unui cutremur în timpul domniei împăratului Theodosius al 11-lea (408-450) şi amintită în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 25 septembrie: „Pe timpul împărăţiei lui Teodosie cel Mic, vrând Dumnezeu să arate oamenilor, mai înainte de ziua învierii, a îngăduit de s-a făcut cutremur înfricoşător. Pentru aceasta a făcut litanie tot poporul cu împărtul Teodosie, şi cu patriarhul Proclu şi cu tot clerul Bisericii, şi cu tot oraşul pentru frică, afară la câmp. Şi fiindcă atunci din ispita diavolului se începuse eresul teopashiţilor (a celor ce ziceau că Dumnzeu a suferit), fără de veste a fost răpit un copilaş şi se ducea în sus în văzduh. Şi strigând toţi cu frică şi cu spaimă multe ceasuri: Doamne miluieşte, s-a pogorât iarăşi copilaşul şezând ca pe un norişor, şi a spus cu mare glas, că cetele îngerilor cântă întreit sfântă laudă: Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. Şi îndată cu glasurile acestea şi-a dat copilaşul sufletul la Dumnezeu, şi a încetat cutremurul”42. Textul Vedeniei Sofianei îl menţionează şi pe „Cozma călugărul din mănăstirea Singarului”, care „au pătimit ca şi Sofiana, şi, viindu-ş în fire, au spus înfricoşatele minuni ce au văzut şi au auzit” (f. 101'), referinţă la Vedenia lui Cosma monahul, care a fost răpit la cer în al treisprezecelea an al domniei lui Roman împărat, probabil Romanos I Lekapenos (919-944), şi care a călătorit la rai, unde a văzut răsplata drepţilor, şi la iad, unde a văzut muncile necredincioşilor43. 41 Vezi Mnvatov to6 AtyvotoO, p. 23 şi Mineiul lunii august, p. 18-21. 42 Vezi Mineiul pe septembrie. Bucureşti, 1984, p. 308-309. 41 Vedenia lui Cosma monahul, redactată în limba greacă, a fost tradusă in slavonă şi in română. Versiuni greceşti ale textului sunt inventariate in trei miscelanee LITERATURA ESHATOLOGICĂ POSTBIZANTINÀ 19 De asemenea, se aminteşte c& „în zilele marelui Costandin întru acestaş chip au văzut un om nepocăit pre Domnul în chipul lui Costandin-împărat poruncind să-i taie capul, apoi s-au iertat pentru rugăciunile Preacistii” (f. 1011), referinţă neidentificată. Această enumerare a predecesorilor Sofianei demonstrează în primul rând existenţa unei tradiţii bizantine a relatărilor de experienţe mistice, pe care autorul Vedeniei Sofianei, la începutul secolului al XVII-lea, o recunoaşte şi cu sprijinul căreia încearcă să legitimeze vedenia pe care o înfăţişează. Nu mai puţin remarcabil este însă recursul autorului Vedeniei Sofianei la iconografie, mai precis la tema iconografică a Judecăţii de Apoi, pentru a plasticiza şi a oferi un spor de veridicitate descrierii. Influenţa este mărturisită de autor în mod explicit: „iar de-a dreapta parte a Domnitoriului vedeam pe Preacurata Fecioară, iar de-a stânga pe sfântul Ioan Botezătoriul, precum zugrăvescu zugravii” (f. 104v). Descrierea urmează în detaliu elementele programului iconografic al Judecăţii de Apoi de la Athos şi de pe exonartexul mănăstirilor bucovinene. Mai întâi, este redat registrul superior al compoziţiei iconografice, respectiv imaginea tronului gol al judecăţii44, iar în centru imaginea lui Hristos venind pe norii cerului45, 'ţinând în mână cumpăna şi înconjurat de îngeri, care aduc sufletele la judecată: „am văzut scaun de foc luminat, aseamene scaunului împărătescu şi patrierşescu, iar din josul scaunului sta o mână de om şi ţinea cumpănă, iar împrejurul scaunului sta mulţime multă de îngeri, iar alţi îngeri să suia de veniia pre acea cale pe unde ne suisem şi noi. Şi aducea multe suflete de bărbaţi, de muieri şi de copii [...] iar mai din bibliotecile mănăstirilor Panteleimon, Dionysiu şi Doheiariu de la Muntele Athos; vezi Lambtos, Catalogue, I, p. 253 (nr. 2801-127); p. 379-380 (nr. 3766-232); II, p. 433-434 (nr. 6296-789). Pentm versiunile româneşti ale acestei vedenii, dintre care cea mai veche datează din 1779 (ms. rom. BAR 1903, f. 52v - 551), vezi Timotin, Littérature. 44 Cf. Ps. 2, 7-8: „Iar Domnul rămâne în veac, gătit-a scaunul Său de judecată, căci el va judeca lumea cu dreptate”; Ps: 102, 19: „Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte”. 41 Cf. Matei 24,30: „vor plânge toate neamurile şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă”. 20 STUDIU INTRODUCTIV presus de acel scaun şădea Domni tonul Hristos, în mijloc de nor luminat, în chip de foc [...] cu îmbrăcăminte de ţesături roşii” (f. 1041). Descrierea este însoţită de imaginea îngerilor aflaţi împrejurul lui Hristos, care dau glas „Slavosloviei”, cântărilor rostite în liturghia sfântului Ioan Gură de Aur, în vreme ce diaconul acoperă cu ripida sfintele daruri. Acordând mai puţină atenţie alegonilor templului din Ierusalim, pământului şi mării, reţinând numai „mărgăritariul şi pietrilc scumpe ce cură” „din deagetele mâinii drepte” a lui Hristos (f. 104v), autorul Vedeniei Sofianei îşi concentrează descrierea asupra fluviului de foc, care izvorăşte de sub tronul judecăţii şi în care se chinuie cei osândiţi: „iar din deagetele mâinii stângi cura văpaie de foc ca fulgerul şi pogorâia aceaea la pământ” (f. 104v - 105'). Vedenia reţine şi tema iconografică a morţii unui drept, zugrăvit în alb, vegheat de îngeri şi la picioarele căruia profetul David cântă din harfă46: „iată au venit îngerii şi au adus un suflet cu cântări şi cădiri, cu făclii şi cu multe străluciri de lumini, cu cinste nespusă şi cu multă îndrăznire şi bucurie [...] şi acel fericit suflet avea haină curată şi luminată, albă, strălucind, întru care haină nu era nici o spurcăciune sau vreun semnu de păcat” (f. 107r). De un tratament particular se bucură însă tema iconografică a sufletului judecat, înfăţişat gol, vegheat de îngeri şi demoni, şi aflat în cumpăna ţinută de mâna lui Hristos, înclinată înspre partea în care se află îngerii. Autorul Vedeniei Sofianei redă într-un mod dinamic această reprezentare statică a judecăţii sufletului, opunând rugăciunile pe care sfântul Ioan Botezătorul, Maica Domnului şi preotul le fac pentru sufletul său, la care se adaugă „milosteniile ce făcuse părinţii lui pentru dinsul, încă şi glasurile săracilor cărora didease milosteniia” (f. 106v)47, cu „plângerea părinţilor şi glasul cântăreţilor şi zicătorilor” * 7 * Cf. I Regi 16,23: Jar când duhul cel trimis de Dumnezeu era peste Saul, David, luând harpa, cânta şi lui Saul îi era mai uşor şi mai bine şi duhul cel rău se depărta de el”. 7 Despre eficacitatea rugăciunilor pentru morţi ale sfinţilor şi preoţilor, aşa cum apar acestea în Vedenia Sofianei şi în Vedenia lui chir Daniil, vezi Timotin, Vision, p. 191-192. LITERATURA ESHATOLOGIC POSTBIZANTINĂ 21 ce însoţesc sufletul mortului şi prin care oamenii „pleacă pre Dumnezeu spre mânie şi se leapădi de înviiarea morţilor ce va să fie” (f. 106v - 1071). Descrierea plastică şi expresivă a autorului se constituie într-un scurt capitol etnografic despre obiceiurile populare şi bisericeşti la înmormântare, aşa cum sunt ele cunoscute unui cleric bizantin la începutul secolului al XVII-lea. Ultima temă iconografică prezentă în textul Vedeniei este cea a raiului, înfăţişat în complexul Judecăţii de Apoi sub forma unei cetăţi înconjurate de ziduri48, înăuntrul căreia se disting Maica Domnului însoţită de doi îngeri, de tâlharul cel bun, de cele cinci fecioare înţelepte şi de patriarhii Vechiului Testament, aşezaţi pe tronuri în grădina raiului, înconjuraţi de o vegetaţie luxuriantă. Această imagine a vegetaţiei este cu precădere exploatată de autorul Vedeniei Sofianei: „şi întâi au untrat Născătoarea de Dumnezeu, după aceaea îngerii cu acel suflet drept şi cu cealealalte [...] şi nicidecum nu se asemăna cu pământul pe care umblăm noi, ci era ca nişte bumbac albu, şi ca un sarasircu multe flori ţăsut, precum vrea avea pe deasupra pietri scumpe şi mărgăritar. Şi era copaci mari, înalţi, plini de flori şi de roadă frumoasă şi de mireazme nespuse” (f. 108rv). Redarea temei iconografice este realizată în acest caz având ca model textul Vedeniei lui Cosma monahul. în grădina raiului, Sofiana recunoaşte astfel „pre mulţi din satul nostru, din Avidon, şi câţ au murit de aici din norie mai nainte vreame [...] Şi lăcaşele tuturor nu era într-un chip, ci în multe fealiuri, după fapta fieştecăruia”, în termeni similari celor redaţi de autorul Vedeniei lui Cosma monahul: „[...] cunoscut-am pre mulţi şi de la ţară şi de la oraş şi de la curtea împărătească, cunoscut-am şi din mănăstirea noastră şi pre aceştia ce i-am cunoscut sânt toţi răposaţi, şi vrând eu să întreb de acel pomet de măslin îmi pricepură gândul bătrânii cei ce mă ducea purtându-mă pre acele locuri, şi-mi ziseră: «Gândeşti să ne întrebi de locul acesta ce este de are ştâta frumoseţe şi măslini ghizdavi şi cine sânt toţi cei ce 41 Cetatea raiului este detaliat descrisă tn Vedenia lui Cosma monahul; vezi ms. rom. BAR 1903, f. 54”. 22 STUDIU INTRODUCTIV ştrtfrMip+H**"?» Aceştia sânt celea ce cântaţi în biserică, adecă multe lăcaşuri sânt la tine Doamne împărţite tuturor, după vrednicia lor, după măsura bunătăţilor»”49 50. în tema iconografică a grădinii raiului se află şi sânul lui Avraam, pe care autorul Vedeniei Sofianei îl descrie aşezat „în jăţ de aur şi haina lui albă şi părul capului lui mai albu decât zăpada şi împrejurul lui mulţime de suflete, în mare bucurie şi veselie” (f. 1091), în termeni similari celor în care el este prezentat şi în Vedenia lui Cosma monahul: „ [...] şi acolo şădea un bătrân cinstit şi de-a hirea şi era împrejurul lui mulţime de coconi ca nisipul mării. Şi deaca-m ieşi toată frica şi toată grija, întrebai pre acei 2 bătrâni cinstiţi: «Cine este acel bătrân minunat, şi cine sânt acei coconi mulţi?» Şi ei ziseră: «Acesta easte Avraam şi sânul lui Avraam, care auzi în biserică»30. Când Sofiana sfârşeşte mărturisirea vedeniei, duhovnicul Ierotei o întreabă: „Dar mai văzut-ai altă taină dumnezeiască sau feaţe de harapi suindu-te la ceriu, cum au văzut alţii mulţi, carii au văzut videnie ca şi tine?” (f. 109v). Autorul are în vedere, foarte probabil, un fragment din Vedenia lui Cosma monahul, unde călugărul Cosma vede „de-a stânga parte mulţime de harapi preste seamă de neagri [...] iar ei cutezară de mă luară, şi mă ducea legat, unii mă trăgiia şi alţii mă împingiia, şi cu tare strânsoare mă duseră la o vale adâncă, cât o zvârlitură de lată, iar adâncă până la tartar, şi mă trăgiia cu de-a sila să mă arunce întru acea prăpastie”51 52. în concluzie, ultimele trei fragmente demonstrează cu suficientă claritate utilizarea în redactarea textului Vedeniei Sofianei a Vedeniei lui Cosma monahul. Recursul la programul iconografic atonit în descrierea judecăţii de apoi, deşi reprezintă o particularitate a textului Vedeniei Sofianei, se încadrează într-o categorie mai largă, cea a utilizării temelor iconografice în redactarea textelor vizionare, în cadrul căreia acest procedeu nu este un fenomen izolat32. 49 Ibidem, f. 53v. 50 Ibidem, loc. cit.; cf. Luca 16,22-23 51 Ibidem, f. 53'. 52 Vezi çi Timotin, Croyances, p. 234. LITERATURA ESHATOLOGICÀ POSTBIZANTINÀ 23 în Vedenia lui Cosma monahul, Cosma îi recunoaşte, de pildă, pe sfinţii Apostoli loan şi Andrei „dupre sfintele icoane”53, iar într-un text eshatologic românesc redactat în mănăstirea Neamţ în ultimii ani ai secolului al XVlll-lea, trăsăturile diavolului sunt descrise având ca model balaurul înfricoşător, alegorie a iadului în care cad chinuindu-se cei osândiţi, aşa cum se mai poate încă distinge cu claritate în cadrul complexului iconografic al Judecăţii de Apoi de pe exonartexul mănăstirii Suceviţa54. Tot după „zugrăvitul icoanelor” Sofiana îi distinge pe cei „trei sfinţi, Vasilie cel Mare, Grigorie Bogoslov şi loan Zlatoust”55, cei trei mari liturgişti ai Bisericii de Răsărit, care îi apar „împodobiţi cu podoabe arhiereşti”, cerându-i să transforme casa în care trăia împreună cu soţul ei şi care fusese mai înainte biserică, într-un lăcaş de cult închinat în numele lor (f. 110,'v)56. Programul iconografic al Judecăţii de Apoi a stat, foarte probabil, şi la baza redactării unui alt text vizionar din tradiţia bizantină, Vedenia sfântului Nifon, patriarh al Constantinopolului între 1486-1488 şi 1497-149857. 55 Ibidem, f. 53v; vezi şi Timotin, Vision, p. 192. 54 Vezi A. Timotin, Vedenia călugărului Teodosie de la Neamţ: Un text eshatologic românesc de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în „Sud-estul şi contextul european”, XII, 2001, sub tipar. 55 Cu privire la redarea în iconografia bizantină a triadei formate din sfinţii Vuite cel Mare, Grigorie de Nazianz şi loan Gură de Aur, vezi Réau, Iconographie, Dl. l.p. 185-186. M O viziune a celor trei sfinţi, priznuiţi la 30 ianuarie,- a avut şi „loan, mitropolitul cetăţii Erhaitenilor”; vezi Vieţile sfinţilor pe luna ianuarie, ediţia a Ii-a, Episcopia Romanului, 2001, p. 610-617. 57 O versiune românească a textului se află în ms. rom. BAR 2570, f. 116' -125* (vezi Timotin, Littérature). Cercetări mai recente încearcă să-l atribuie, neplauzibil, episcopului Nifon al Constanţianei, din secolul al Vl-lea, plasându-l în mod anacronic la originea programului iconografic al Judecăţii de Apoi de pe pereţii exteriori ai mănăstirilor bucovinene; vezi S. Dumitrescu, Chivotele lui Petru Rareş şi modelul lor ceresc. Bucureşti, 2001. Vom reveni cu altă ocazie asupra acestei ipoteze. 24 STUDIU INTRODUCTIV Vedenia lui chir Daniil Textul Vedeniei lui chir Daniil, redactat în greacă, cel mai probabil după anul 176358, a fost conceput ca o prelungire a unui text hagiografic, Viafa lui Anastasie, care a circulat simultan cu textul Vedeniei, în mai multe redacţii, între care există diferenţe. substanţiale59. Textul Vieţii sfântului Anastasie, în redacţia în care a circulat în manuscrisele româneşti, relatează pe scurt persecuţiile şi martiriul la care sfântul Anastasie a fost supus de către un guvernator turc, tatăl lui chir Daniil60. Atras de credinţa lui Anastasie şi călăuzit de acesta, fiul guvernatorului, un tânăr musulman, se converteşte la creştinism şi îmbracă rasa monahală la Corfus, vechea cetate Cherchira, primind numele de Daniil. Textul Vedeniei lui chir Daniil reia firul acestei povestiri, înfăţişându-1 pe tânărul Daniil, care* vine din Corfus, unde se afla „pentru sfântul fâcătoriul de minuni Spiridon”61, la Constantinopol, pentru a îndura martiriul în numele lui Hristos. Cerând sfatul unui duhovnic, este sfătuit să postească şi să se roage fierbinte lui Dumnezeu, pentru a primi un semn că dorinţa sa este plăcută lui 51 Vezi infra, Vedenia lui chir Daniil, cap. Descrierea manuscriselor, p. 75. 59 Vezi infra, Vedenia lui chir Daniil, cap. Originalul grecesc, p. 91-93. 60 Un sfânt Anastasie, martirizat prin decapitare, aşa cum relatează şi una dintre redacţiile greceşti ale Vieţii sfântului Anatasie (vezi infra, Vedenia lui chir Daniil, cap. Originalul grecesc, p: 98), este menţionat în calendarul Bisericii Ortodoxe Române la 25 octombrie; vezi Mineiul pe octombrie, Bucureşti, 1983, p. 309. 61 Este vorba, desigur, de sfântul Spiridon, fScătorul de minuni, episcop de Trimithuntis, în Cipru, martirizat la jumătatea secolului al IV-lea şi pfăznuit la 12 decembrie; vezi Halkin, Bibliotheca, II, p. 246 şi Acatistul al celui intre sfinţi părintelui nostru Spiridon, episcopul Trimutudiei, fâcătoriul de minuni, compus de postelnicul Manolachi Draghici, Iaşi, 1862. O descriere mai amănunţită a contextului călătoriei lui Daniil la Corfus se află într-o redacţie a textului grecesc al Vieţii lui Anastasie diferită de cea după care s-a realizat traducerea românească; vezi infra, Vedenia lui chir Daniil, cap. Originalul grecesc, p. 98. LITERATURA ESHATOLOGICĂ POSTBIZANTINĂ 25 Dumnezeu. în ziua de 18 noiembrie62, la ceasurile nouă ale serii, Daniil primeşte vedenia sfântului Anastasie, care îl va călăuzi spre a-i descoperi tainele dumnezeieşti. Trăsătura distinctivă a descrierii acestei experienţe mistice în contextul scrierilor eshatologice bizantine este aceea că viziunea monahului se identifică, în acest caz, cu participarea la o liturghie cereaăcă la care iau parte, alături de Hristos şi Maica Domnului, toţi sfinţii. Caracterul ei eshatologic, ca prefigurare a mesei euharistice, este dublat de unul istoric şi ideologic, întrucât săvârşirea liturghiei este asimilată izgonirii turcilor din Constantinopol, eliberării triumfale a bisericilor transformate în moschei şi reluării liturghiei întrerupte în Sfânta Sofia în anul 145363. Anastasie îl conduce mai întâi pe Daniil în fosta biserică a Tuturor Sfinţilor, iar apoi în fosta biserică a Celor Doisprezece Apostoli, amândouă devenite între timp moschei. în biserica Celor Doisprezece Apostoli vede mulţime de sfinţi, pe împăratul Constantin cu mama sa Elena, ţinând în mâini sfânta cruce, şi pe „sfântul Marchiian” împărţind lumânări. Este vorba de sfântul Marcianus, pe care Biserica Greacă îl prăznuieşte la 10 ianuarie, preot şi econom al bisericii, care şi-a cheltuit averea pentru refacerea bisericilor din Constantinopol64. Cu ajutorul crucii sunt îndepărtate „semnele lunii”, reprezentând, desigur, semiluna islamică şi drapelele aflate pe cupolele moscheilor. Ieşind din biserica Celor Doisprezece Apostoli, Anastasie îl conduce pe Daniil prin Fanar, unde trec pe lângă casa unui anume Hrisant, probabil fratele sântului Cosma din Etolia, devenit ulterior “ La data de 18 noiembrie în calendarul ortodox se pr&znuiesc sfinţii Plafon şi Roman; vezi Mr\vaîov toii Noe^pplou, Veneţia, 1801, p. 141-148 şi Mineiul lunii noiembrie, Buda, 1805, p. 97-101. Despre sfinfu Plafon şi Roman, vezi Halkin, Bibliotheca, U, p. 210-211, respectiv p. 226. In Constantinopol exista o eparhie care purta numele sfântului Roman, în care a avut loc vedenia Sofianei (vezi tns. rom. BAR 1505, f. 97*). M Despre tema reluării sfintei liturghii din Sânta Sofia, întrerupţi în ziua cuceririi Constantinopolului, vezi Argyriou, Exegeses, p. 103, n. 2. M Vezi Halkin, Bibliotheca, II, 76-77; Paschos, NeoftAprupeţ, p. 471; Vieţile sfinţilor pe limba moldovenească, cartea 1, Bucureşti, 1909, p. 355-362. 26 STUDIU INTRODUCTIV scolarh al Academiei Patriarhiei din Constantinopol, iar din 1773, scolarh la Naxos, insula sfântului Nicodim Aghioritul65. împreună cu sfinţii şi cu împăratul Constantin, cei doi ajung la biserica sfântului Gheorghe, din care sfântul Gheorghe însuşi îi izgoneşte pe turci, şi se îndreaptă apoi către Eni Geami, „Geamia Nouă”, moschee ale cărei turle sunt doborâte de sfântul Gheorghe şi în curtea căreia sfântul Constantin înfige crucea. Intrând în Sfânta Sofia, sunt întâmpinaţi de doi diaconi, sfântul mucenic Ştefan şi sfântul arhidiacon Laurenţiu, „îmbrăcaţi în văşminte sfinţite, ţiind doao cădelniţe înfrumuseţate”. Cei doi diaconi îi reprezintă pe sfântul arhidiacon Ştefan, protomartirul, prăznuit la 26 decembrie66, şi sfântul arhidiacon Laurenţiu, prăznuit la 10 august, martirizat la Roma în anul 258 printr-un supliciu de o cruzime ieşită din comun67 şi reprezentat adeseori în iconografie însoţit de sfântul Ştefan68. Apropiindu-se de altar, Anastasie şi Daniil o văd pe Maica Domnului înconjurată de îngeri şi de arhangheli, împrejurul ei fiind aşezate scaunele arhiereilor care au luat parte la sinoduri, pregătite pentru a servi la consfinţirea unirii Bisericii şi a anulării schismei la sfârşitul veacurilor. în Sfânta Sofia, liturghia este începută de sfântul Iacov, primul mare liturgist al Bisericii69. La liturghie, pe care o oficiază însuşi Hristos, iau parte toţi sfinţii. Sfântul Laurenţiu citeşte pericopa rânduită din Apostol, iar sfântul Ştefan pericopa din Evanghelie. Citirea Apostolului de către sfântul Laurenţiu în cadrul liturghiei cereşti este determinată, probabil, de reprezentarea sa frecventă în iconografie cu Evanghelia în mâini, reprezentare ce provine din funcţia sa de diacon şi care stă, de asemenea, la baza reputaţiei sale de protector al bibliofililor şi anticarilor70. 65 Vezi Paschos, NeojKiprupeç, loc. cit. “ Vezi Halkin, Bibliotheca, II, p. 247-253. 67 Vezi Halkin, Bibliotheca, II, p. 51-52. “ Vezi Réau, Iconographie, IO, 2, p. 789. M Vezi Halkin, Bibliotheca, I, p. 252-254. 70 Vezi Réau, Iconographie, loc. cit.. LITERATURA ESHATOLOGICĂ POSTBIZANTINĂ 27 Pcricopa din Apostol, „Fraţilor, sfinţii toţi prin credinţă biniit-au împărăţii” (f. 284'), extrasă din, Epistola către evrei a sfăntului Apostol Pavel71, se citeşte în liturghia din duminica întâi a postului Paştelui 2. Pericopa „Eu sânt viia şi voi viţele” (f. 284"), este extrasă din Evanghelia lui Ioan7i. După binecuvântarea sfintelor taine şi cântarea Chinonicului, Hristos însuşi este cel care ia sfântul potir şi îl împărtăşeşte „pre bătrânul ce dormiia în jăţiu” (f. 2841) în altar, „carele avea cunună în cap şi Evanghelie înfrumuseţată şi închisă ţiind în mâini” (f. 283'). Bătrânul aşezat pe tron în altar, pe care îl deşteaptă sfinţii Ioan Gură de Aur şi Mitrofan74, este, fără îndoială, Melhisedec, „rege al Salemului” şi „preot al lui Dumnezeu”, despre care sfântul Apostol Pavel spune că este „fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu, el rămâne preot pururea”75, Melhisedec apărând, ca urmare, în mod curent reprezentat în iconografie în altar, ca preot sau ca arhiereu al preoţilor, uneori purtând în mâini pâinea şi vinul76. înainte de încheierea liturghiei, Maica Domnului îi adresează lui Hristos, cu formula consacrată din liturghia sfântului Ioan Gură de 71 Cf. Evrei 11, 32-34: „Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci, care prin credinţă, au biruit împărăţii, au Acut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă”. 71 In prima duminică a postului mare, Duminica Ortodoxiei, se citeşte din Apostol pericopa Evrei 11,24-26,32-40; vezi Apostol, Bucureşti, 1999, p. 239. 71 Cf. Ioan 13,3: „Eu sunt vita, voi sunteţi mlădifele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu putefi face nimic.” 74 Este vorba de sfântul Mitrofan, episcopul Constantinopolului, al cărui praznic este la 4 iunie; vezi Halkin, Bibliotheca, II, p. 117. 75 Evrei 7, 1-4; cf. Evrei 7, 21: „El (i. e. Hristos) s-a făcut cu jurământul Cerului ce I-a'grăit: «Juratu-S-a Domnul şi nu se va căi: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec» (Ps. 109,4)”. 7‘ Vezi Lexicon der christlichen Iconographie, hrsg. von E. Kirschbaum, Herder, 1971, Bd. III, p. 242. Cu pâinea şi vinul bi altar, Melhisedec apare reprezentat In iconografia răsăriteană în mănăstirea Pro ta ton, de la Athos, în secolul al XlV-lea. 28 STUDIU INTRODUCTIV Aur, rugăminţile de izbăvire ale creştinilor de sub jugul turcesc. Răspunsul lui Hristos reia un loc comun al teologiei postbizantine, care interpretează căderea imperiului bizantin sub jugul otoman drept o pedeapsă divină, menită să-i îndrepte pe creştini, aşa cum în Vechiul Testament evreii au căzut din pricina necredinţei sub jugul egiptenilor şi au fost călăuziţi apoi de Moise prin deşert. în fragmentul „Cunoşti, Maica mea, că din zilile preapăgânului împărat Mehmed am vrut să-i izbăvesc pre dânşii” (f. 258'), se face cel mai probabil referire la sultanul Mahmud al Il-le'a (1730-1754). Răspunsul lui Hristos cuprinde făgăduinţa de a-i izbăvi pre creştini, în pofida necredinţei lor, „preste puţină vreme”. După încheierea liturghiei şi înălţarea lui Hristos la ceruri, Daniil află de la Maica Demnului motivele pentru care nu-i fusese îngăduit să-şi mărturisească credinţa prin martiriu. Tatăl său, guvernatorul, aflase de mai multă vreme de convertirea sa, despre care bănuia că s-ar fi împlinit în Ţara Românească, şi căuta în fel şi chip să-i dea de urmă. Daniil este de asemenea sfătuit de Maica Domnului să nu meargă la Muntele Athos (f. 287v), din raţiuni pe care le înfăţişează o altă redacţie a textului grecesc decât cea după care s-a făcut traducerea românească77. Sfârşitul textului înfăţişează eliberarea apoteotică a Sfintei Sofia şi umilirea de către sfântul Hristofor a sultanului, probabil Mustafa al lll-lea (1757-1774), autor al unui masacru căruia i-au căzut victime trei arhierei şi doi dregători bizantini din Constantinopol. Rolul care i se atribuie sfântului mucenic Hristofor în această confruntare eshatologică îşi are originea, fără îndoială, în reputaţia sa de războinic şi mai ales în trăsăturile fabuloase pe care tradiţia iconografică i le atribuie cu începere din secolul al X-lea: sfântul Hristofor, martirizat în Lycia, în timpul împăratului Decius78, este reprezentat în mod comun sub chipul unui uriaş înarmat cu o lance, 77 Vezi infra, Vedenia lui chir Daniil, cap. Originatul grecesc, p. 93. n Vezi Halkin, Bibliotheca, I, p. 108-110. LITERATURA ESHATOLOGICÀ POSTBIZANTINÀ 29 purtându-1 pe umeri, călare sau pedestru, pe copilul Hristos, imagine care provine din interpretarea literală a numelui său79. Mulţumirilor adresate de arhierei şi dregători, Maica Domnului le răspunde, între altele, cu un reproş: „Nu sânt eu ceea ce am izbăvit cetatea aceasta de atâtea şi de multe ori de mari primejdii?” (f. 289v), interogaţie care face, desigur, aluzie la respingerea în anul 626, în timpul împăratului Herakleios, a asaltului Constantinopolului de către perşi cu ajutorul intervenţiei miraculoase a Maicii Domnului, eveniment crucial în istoria cetăţii, în cinstea căruia a fost compus Imnul Acatist. Plasarea explicită în textul Vedeniei lui chir Danii!. a speranţelor de eliberare a Constantinopolului de sub jugul turcesc în descendenţa confuntărilor bizantino-persane din primul mileniu continuă astfel tradiţia bizantină care atribuie Maicii Domnului protecţia cetăţii. Constantinopolul se află astfel situat în centrul unei tradiţii literare eshatologice, care a dobândit, aşa cum o dovedeşte Vedenia lui chir Daniil, un caracter ideologic incontestabil în perioada postbizantină. * Vezi Réau, Iconographie, III, 1, p. 304*309. Această imagine, care aminteşte, desigur, pe cea a lui Atlas purtând pământul pe umeri, sau pe cea a lui Hercule purtăndu-l pe Etos, a fost popularizată In Occident mai ales cu începere din secolul al XlII-lea prin Légende dorée. Sflntul Hristofor, al cărui cult este atestat din secolul al V*lea in Asia Mică, apare adesea reprezentat cu un cap de câine, temă iconografică a cărei origine este te continuare controversată. Ea s-a transmis Insă şi te tradifia iconografică românească, unde tipul cinocefal apare intr-o édifié a Paraclisului sfântului mare mucenic Hristofor, tipărită te secolul al XIX-lea in mănăstirea Neamţ (f. a.). ” Despre reprezentarea iconografică a acestui eveniment, vezi în primul rând V. Grecu, Eine Belagerung Konstantinopels in der rumânischen Kirchenmalerei, în „Byzantion”, I, 1924, p. 288 şi P. Henry, Les églises de Moldavie du Nord. Des origines à la fin du XVT siècle, vol. I, Paris, 1930, p. 239-240. DESCRIEREA MANUSCRISELOR Versiunile cunoscute ale textului Vedeniei Sofianei se află în manuscrise care aparţin fondului Bibliotecii Academiei Române şi au fost inventariate, în cadrul catalogului întocmit de Gabriel Ştrempel, sub cotele 1313, 1505, 2181 şi 2183. Corespunzător iniţialei numelui copistului, aceste versiuni au fost notate prin următoarele sigle: G (Gherasim) = ms. rom. BAR 1313; V (Vlad Grămăticul) = ms. rom. BAR 1505; I, (Ioan din Bărbăteşti, prima copie) = ms. rom. BAR 2183; 12 (Ioan din Bărbăteşti, a doua copie) = ms. rom. BAR 2181. 1. Versiunea V Versiunea V reprezintă cea mai veche copie cunoscută a Vedeniei Sofianei şi se află inclusă între filele 97v - 113v ale unui miscelaneu provenit din biblioteca mitropolitului Moldovei, Iosif Naniescu, şi dăruit Bibliotecii Academiei Române în anul 18941, unde este păstrat sub cota 1505. Pe baza particularităţilor de grafie (vezi facsimil 1-2), am identificat copistul acestui miscelaneu în persoana lui Vlad Grămăticul2 3. Miscelaneul în cadrul căruia Vlad Grămăticul a copiat textul Vedeniei Sofianei cuprinde texte din Pateric (273 - 97719, 113715 -13178, 136710 - 17679), Viaţa lui Alexie, omul lui Dumnezeu (13271 - 13979) şi fragmente din Vedenia lui Grigorie, însoţite de Viaţa sfântului Vasile cel Nou, scrisă de Grigorie şi de Vămile văzduhului (176710- 177719; 17871 - 182719; 18371 - 189719)\ 1 Ştrempel, Catalogul, I, p. 353. 2 Vezi infra, cap. Copistul versiunii V, p. 48-51. 3 Am identificat fragmentele din textul Vedeniei lui Grigorie pe baza comparaţiei cu cea mai veche versiune cunoscută a traducerii româneşti, aflată in ms. rom. BAR 4421, f. 135'- 180\ rectificând astfel indicaţia din Ştrempel, Catalogul, I, p. 353, unde între f. 176r - 189v este menţionat doar textul Vămile văzduhului. O descriere amănunţită a textelor, care au circulat împreună, a fost realizată, după un VEDENIA SOFIANEI 31 Integrarea Vedeniei Sofianei în cadrul naraţiunilor din Pateric implică eventualitatea ca un studiu aprofundat al corpusului de paterice manuscrise să conducă la identificarea unor alte copii sau a unor fragmente ale textului. Menţionarea povestirilor din patericul de faţă este utilă însă şi din alte raţiuni: titlurile povestirilor, notate cu chinovar, sunt greu de citit, din cauza deteriorării cemelei şi, foarte probabil, procesul de deteriorare va conduce în scurt timp la imposibilitatea citirii acestora. Titlurile primelor douăzeci şi şapte de povestiri din Pateric sunt menţionate într-o scară aflată pe prima filă a manuscrisului, titlul întreg al scării devenind între timp ilizibil. Graţie păstrării acestui cuprins, titlurile povestirilor respective pot fi menţionate, în condiţiile în care, în multe cazuri, chinovarul cu care au fost scrise a devenit imposibil de citit. Patericul cuprinde următoarele texte4 * 6: 1. A sfântului Paladie, pentru un Euloghie (273 - 671); 2. A sfântului Patermutie (672 - 7717); 3. Pentru un fecior de hatman, ce s-au călugări? (7718 - 7719); 4. Pentru 2 neguţători şi o înţeleaptă muiare ce au îndirepta? (871 - 1077); 5. Pentru un pustnic ce au căzut în curvie (1078 -11711); 6. A lui Anastasie patriarhul (11712 - 12711); 7. Pentru un bătrân ce ş-au trimis ucenicul în Eghipet şi pentru smerenie7 * 9 (12712-1371); 8. A părintelui Paladie (1372 - 15713); 9. A părintelui Visarion postnicuP (15714-21716); 10. Pentru 2 sihastri si un ucenic pacinic (21717 - 22719); 11 .A părintelui Savii pentru 2 fraţi exacuvitorP (2371 - 24711); 12. Pentru Senezie episcopul şi Evagrie filosof a lui loan şi Sofronie10 (24712 - 26710); manuscris provenit de la mănăstirea Căldămşani, de Fecioru, Catalogul, ST, XV, 1963, nr. 7-8, p. 481-485. 4 Au fost notate titlurile din scară, semnalându-se, atunci când a fost posibil, eventualele diferenţe dintre acestea şi cele care apar înaintea povestirii propriu-zise. 3 în text, titlul este: Pentru un călugăr, fecior de hatman. 6 în text, titlul este: Pentru 2 neguţători şi o înţeleaptă muiare. 7 în text: Pentru smerenie. • în text: A lui Visarion postnicul. 9 în text, titlul este: Pentru doi exacuvitori. 32 STUDIU INTRODUCTIV 13. Pentru un călugăr din Tibaida (26711 - 3075); 14. A părintelui Macarie pentru un călugăr prilăstit de draci11 (3076 - 33716); 15. Pentru un vrăjitor din Ţarigrad (33*1X1 - 36714); 16. Pentru sfanţul Marchien (36715 - 3873); 17. Pentru un maghistrian milostiv (3874 - 4071); 18. A părintelui Macarie Eghipteanul (4072 - 4275); 19. Pentru stareţul cel blând12 (4276 - 42bis79); 20. Alta aseamene pentru părintele Macarie (42bis710 - 42bis710); 21. Pentru sfântul Jsidor (42bis711 - 43710); 22. Pentru un stareţ ce l-au jăjuit tâlharii (43711 - 44719); 23. Pentru un părinte, anume Serghie (4471 - 45716); 24. Alta, a acestuiaşi, pentru fericita Dionisiaxl (45717 - 46710); 25. Pentru un diiacon din lavra sfântului Gherasim şi pentru indireptare10 11 12 13 14 15 (46711 - 4772); 26. A acestuiaşi, pentru un bătrân din Lidiais (4773 - 4874); 27. A acestuiaşi, pentru un bătrân când au mer să-şi cumpere o haină (4875 - 48719); 28. A părintelui Paladie (4971 - 49719); 29. A acestuiaşi Paladie pentru un copil botezat cu năsip (5071 - 52719); 30. Pentru un stareţ, anume Toma (5271 - 53714); 31. Pentru doi fraţi călugări (53715 - 55716); 32. Pentru sfântul Leontie (55717 - 56719); 33. A părintelui Eutratie igumenul (5771 - 5973); 34. Pentru împăratulZinon (5974 - 59715)“; 35. Pentru un episcop (59716 - 60712); 36. Pentru un stareţ, cu al său ucenic (60713 - 61711); 37. Pentru un milostiv, anume Olimb (61712 - 6377); 38. Pentru o fată de jidovi ce o au botezat îngerii (6378 - 65712); 39. Despre un boiar milostiv, anume Hristofor (65713 - 67710); 40. Pentru un copil de jidov botezat de alţi copii la păstorie (67710 - 70710); AX, Pentru o fată îndrăcităf(70711 - 71714); 10 In text: Pentru Senezie episcop şi Evagrie filosof 11 In text: A părintelui Macarie pentru un călugăr prilăstit de dracul, 12 In text: Pentru un stareţ blând, 13 In text: Alta, a acestuiaşi, 14 In text: Pentru îndireptare, 15 In text: A acestuiaşi, pentru alt stareţ, 14 Această povestire nu este terminată. Foarte probabil, în timpul copierii, copistul a trecut la altă filă a manuscrisului care îi servea drept izvor. VEDENIA SOFIANEI 33 42. Pentru un fericitul patriarh Apolinarie şi pentru un tânăr rămas sărac (71715- 74710); 43. Pentru o călugăriţă ce ş-au scos ochii pentru curăţiia ei (74711 - 7579); 44. Pentru un mirean bogat ce s-au călugărit (75710 - 77 73); 45. Viaţa sfântului Antonie cel Nou (7774 - 82719); 46. Din [...] sfântului Grigorie [...] (8271 - 8577); 47. Din viaţa sfântului han milostiv (8578 - 8774); 48. Pateric pentru Petru vameşul (8775 - 91713); 49. A acestuiaşi părinte loan milostiv pentru un episcop Troil (91714 - 9373); 50. A acestuiaşi părinte han milostiv (9374 - 94719); 51. A acestuiaşi părinte han milostiv (9571 - 97719)17; 52. Pentru sfântul Serghie, ce au fost vătaf de curve, după aceaea s-au călugărit şi s-au sfinţit (113715- 13178)18 19; 53. Poveaste pentru 3 muieri ce s-au găsit intr-o prăpastie (139710 - 142719); 54. Pentru 3 sihaştri poveaste (14271 - 14374); 55. Pentru o muiare ce o au găsit intr-un ostrov cu un fiiu al ei (14374 - 146719); 56. Altă poveaste în chipul aceştiia (14671 - 14975); 57. Cuvânt de părintele Sisoie (14976 - 15071); 58. Povestea părintelui Pinufrie (15072 - 15274); 59. Pentru nişte călugări robiţi în Africa (15275 - 156719); 60. Pentru o călugăriţă ce s-au aflat în pustiile Iordanului (15671 - 16271); 61. Pentru Eustatie vameşul (16272 - 164717); 62. Pentru părintele Elisei (164718 - 17272; fila 168 este albă); 63. Povestea părintelui Daniil, pentru Euloghie, tăietoriul de pietri (17273 -17679)” Miscelaneul versiunii V este un codice in -4°, redactat de un singur scrib, numerotat atât original, cât şi mecanic. Prima filă a manuscrisului nu este numerotată original, ceea ce face ca numerotarea mecanică să o devanseze cu o unitate pe cea originală. Totuşi, după fila 42, la numerotarea mecanică s-a omis o filă, ulterior 17 Această povestire este urmată de Vedenia Sofîanei (9771 - 113714). 18 Pe fila 13lv sunt notate însemnări diverse, iar între filele 13271 - 13979 a fost copiată Viaţa sfântului Alexie, omul lui Dumnezeu. 19 După această povestire, au fost copiate fragmentele din Vedenia lui Grigorie, însoţite de Viaţa sfântului Vasile cel Nou, scrisă de Grigorie şi Vămile văzduhului (f. 176r- 189v); pe fila 190 sunt diverse însemnări, iar f. 191 este nescrisă. 34 STUDIU INTRODUCTIV inventariată manual, sub numărul de 42ba, ceea ce a permis ca, fturepând din acest loc, cele două sisteme de numerotare si continue simultan. Copistul numerotează două file consecutive cu 137 şi, prin urmare, începând din acest loc, numerotarea mecanică o devansează din nou cu o unitate pe cea originală, fapt ce se va menţine până la sfârşitul miscelaneului. Ultima filă a manuscrisului, rămasă albă, nu a fost numerotată decât mecanic. Fila 168 este albă, iar pe fila 190 sunt notate diverse însemnări. Miscelaneul este compus din caiete a câte 4 file, dintre care numai primele 24 sunt numerotate original. Textul care face obiectul prezentei cercetări se întinde de la verso-ul primei file a caietului 2S, până la pagina verso a primei file din caietul 29. Studierea miscelaneului indică faptul că, pentru întocmirea acestuia, au fost utilizate două sorturi de hârtie. Primul sort este utilizat între filele 1' - 96v şi se caracterizează prin prezenţa unui filigran reprezentând un vultur bicefal surmontat de coroană şi ţinând în fiecare dintre cele două gheare câte o cheie (fig. 1). Cel de al doilea tip este caracterizat de prezenţa unui filigran de tipul ALMODPAPPIER aflat pe f. 125' (fig. 2). Hârtia folosită începând cu fila 97' până la sfârşitul miscelaneului, cu excepţia f. 125' şi 128', se caracterizează prin prezenţa aceluiaşi filigran cu vultur bicefal, de data aceasta filigranul având dimensiuni mai reduse (fig. 3)20. Particularităţi lingvistice. Dintre trăsăturile fonetice21, la nivelul vocalismului menţionăm: păstrarea lui [ă] în cuvinte precum fămeaie (97*), nădeajde (100'), rădicat (990, răzima (991); cf. blestemată (1000; trecerea lui [ă] la [o], prin asimilare vocalică, în cuvinte precum folos (97*), norod (1050; conservarea lui [e] etimologic în perit (1110; păstrarea lui [e] în besearică (1100; trecerea lui [e] medial aton la [i]: didease (1060. videniia (970; cf. fecior (980, vedeam (1030; închiderea lui [e] final aton la [i], atât în * 11 * Pentru descrierea filigranelor, vezi infra. Datarea manuscriselor, p. 52. 11 In cazul versiunii V, nu vom insista asupra particularităţilor lexicale şi asupra mijloacelor de formare a cuvintelor (pentru o descriere detaliată, vezi Emanuela Timotin, Particularităţi lexicale fi de formare a cuvintelor in Vedenia' Sofianei, în LR, L, 2001, nr. 1-2, sub tipar). De asemenea, nu menţionăm aici particularităţile discutate în capitolul Probleme de localizare, vezi infra, p. 56*57. VEDENIA SOFIANEI 35 cuvintelor polisilabice: lesni (110v), dar şi în cazul celor monosilabice: di (100v), norma fiind menţinerea lui [e]: foarte (97v), de (970; epenteza lui [i], explicabilă prin anticiparea elementului pâlatal din silaba următoare, în mâinii (104v); conservarea lui [î] etimologic în intrat (110"), cu toate că cel mai frecvent este întâlnită forma untrat (1080; evoluţia lui [î] la [u] în umblăm (108v); menţinerea lui [o] aton în cocon (1Q0V); trecerea lui [u] la [o], în cuvinte precum preot (106v); refacerea lui [o] prin procese analogice, paradigmatice: dormim (1110; cf. amurţit (103v); sincoparea lui [u] în derivatele provenite din frumos'. înfrumseţatul (1120; monoftongarea lui Qu] în mincinoase (100v). La nivel consonantic, se observă: menţinerea labialelor intacte: bine (1090, fi (980, fiioră (1000, piept (1000, tocmeală (1090, vie (1120, viiaţa (1000; rostirea exclusiv moale a labialelor: amestecat (1020, izbăveaşte (1010, mergea (1040, trupească (1130, ţipete (1050, veaci (1030, vorbească (1010; evoluţia lui [sv] la [sfj: sfânt (1020, sfinţi (1080; transformarea lui [n] în [r] prin disimilare consonantică, în amăruntul (IOT), amerinţe (1060; rostirea exclusiv dură a lui [ş] şi [j] aflaţi înaintea diftongului [ga]: greşalele (1050, slujaşte (1120, Ş**2** (990; rostirea dură a lui [j]: grijă (1100; păstrarea lui [ş] etimologic în toate cazurile în care apare verbul a deşchide: deşchis (1080; prezenţa exclusivă a lui [z]: botez (1070, Dumnezeu (1080, ZI (1100; utilizarea exclusivă a lui [j] în termeni precum împrejurul {\0Y),jos (1010, judecată (980; pronunţarea moale a lui [r] în bătrânilor (1110, strică (1050, striga (1090; rostirea dură a lui [r] înaintea unui diftong: arate (980; pronunţarea moale a lui [1]: fealiuri (1080- Dintre faptele morfologice din flexiunea substantivului, amintim: încadrarea substantivului livade la declinarea a IlI-a: „Am vândut o vie şi o livade” (1120; prezenţa, în paradigma substantivelor tată, mamă şi soră, a formelor de genitiv ţâţâni, mâni, respectiv surori: „să nu fii fost din sămânţa tătâni-mieu şi a mâni-mea” (1000; „au sărutat pe mumă-sa şi pre surori-ş” (1010; realizarea analitică a genitivului, cu ajutorul prepoziţiei de: „anul al treilea de împărăţiia” (970; cf. „anul al patrulea al patrierşiei” (970; folosirea articolului 36 STUDIU INTRODUCTIV hotărât proclitic pentru numele masculine desemnând anumite funcţii: „tmpftrăţiia lui sultan Ahmet” (97v); construirea dativului cu prepoziţia /a: „unele le-au dat la săraci” (98') sau cătră: „au zis cătră dânsa” (1001). în cazul substantivului, treabă, desinenţa de plural este -i: „trebile”(102v). Formele variabile ale articolului posesiv alternează cu cele invariabile: „anul al treilea” (9T), „al căriia bărbat” (101r); cf. „glasul cântăreţilor şi a zicătorilor” (106v). Studierea paradigmei adjectivului arată că adjectivul mare variază în raport cu numărul: „ţipete mari” (105*), că adjectivul mult apare foarte adesea în contexte în care astăzi s-ar utiliza mare: „de mult preţ” (104v); „să vedea locul mult şi larg” (109*); „avea dureare mai multă decât toţi” (990; că superlativul absolut se realizează frecvent cu ajutorul prefixului prea-: „preacuratele sale mâini” (1040; „feţele lor preaslăvite” (1100- Numeralul ordinal este înregistrat exclusiv cu forme terminate în -lea: „anul al treilea” (970; „anul al patrulea” (970- Pronumele personal dânsul, utilizat exclusiv sub forma articulată, este folosit numai la cazul acuzativ: „au zis cătră dânsa” (1000; „priviiam la dinsul” (1030- Pronumele personal ins intră în forme conjuncte cu prepoziţiile dintr-, într~, pintr-: „fieştecare dintr-înşii” (1090; „ne place într-însa a lăcui” (1110; „pintr-înşii am cunoscut pre mulţi” (1080- Pronumele personal feminin aton, de persoana a treia singular, anticipează forma de perfect compus a verbului predicat: „o am înnoit” (1120; «casa o au dat zestre bărbatului” (1100, «o *u plecat să vorbească” (1100;«° au împreunat” (980. Foarte frecvent, atunci când determină un substantiv ce desemnează un grad de rudenie, adjectivul posesiv, pronumele posesive şi cele reflexive formează o unitate cu acesta: „mumă-sa” (1010; „al soru-mea” (1090; „surori-ş” (1010- Postpunerea adjectivului pronominal demonstrativ nu implică articularea acestuia: „fericirea această” (1080- Pronumele nehotărât alt apare nearticulat, în contexte în care, în limba contemporană, ar fi utilizat altceva: „nu am alt fără păcatele VEDENIA SOFIANEI 37 ’^torfe” (109*); „nu am văzut alt nimic” (109*). Menţionăm şi ocurenţa jtttmumelui nehotărât fieştecare (109*), respectiv a pronumelui relativ ■cărty atât cu formă accentuată, cât şi neaccentuată (106*, 105*). " In privinţa conjugării la care sunt încadrate verbele, exemplele excerptate din text arată că adeveri este utilizat atât la conjugarea I, prezentul construindu-se cu ajutorul sufixului -ez: „să adevereaze” (98*), dar şi la conjugarea a IV-a: „au adeverit” (1131); cure prezintă fbrme de conjugarea a Ill-a, etimologică: „Vezi, Sofiano, mărgăritariul şi pietrile scumpe ce cură din mâinile Stăpânului?” (1051); „cura văpaie de foc” (104*); curăţi aparţine conjugării a IV-a: „îndată au eurăţit locul” (1121), iar verbul din care provine substantivul adaogere, format prin conversiune, este la conjugarea a IlI-a: „ce adaogere au făcut răceala apii” (100r). Verbul a sta este întâlnit atât sub forma etimologică: „sta” (103*); „stăm” (103*); cât şi sub cea cu reduplicare: „au stătut” (106*), <*am stătut” (111*). r La persoana a IlI-a singular, a voi, cu forma va, are funcţia de predicat: „Ce va să fie aceasta?” (1051), „înviiarea morţilor ce va să fie” (107*). Verbele cu radicalul terminat într-una dintre consoanele -d sau •n se prezintă sub forma iotacizată, la indicativ: „numai aceasta îţi •puiu” (101*); Ia conjunctiv: „să văzu sfânta lui faţă” (1041) sau la gerunziu: „apuind soarele” (99*), „viindu-şi în fire” (101*). în ceea ce priveşte timpurile modului indicativ, notăm prezenţa, în toate situaţiile imperfectului, a desinenţei analogice -m la forma de persoana I singular: „vedeam” (104*), „vream” (102*), respectiv a formelor de persoana a IlI-a plural fără -u analogic: „li să Vedea faptele lor” (105*); apariţia terminaţiei -iia la persoana a IlI-a a verbelor de conjugarea a IV-a: „să auziia plângere şi vaiet” (101*); prezenţa auxiliarului au de perfect compus, la persoana a IlI-a: „Zis-au sfinţii” (110*); forma tare de mai mult ca perfect a verbului a da: „cărora didease milostenie” (1071). Conjunctivul prezent cu valoare hortativă este utilizat fără morfem: „Fie a voastră” (111*); cf. „aşa să faceţi” (111*); auxiliarul de perfect conjunctiv se conjugă: „Ce bine să fiu făcut eu?” (109*). 38 STUDIU INTRODUCTIV Condiţionalul este format din auxiliarul vrea şi infinitivul verbului conjugat: „precum vrea avea pe deasupra pietri scumpe” (108*); „îndată, precum vrea fi nebună, ş-au despletit părul” (99*); „cum vream fi pre o ghiiaţă degeroasă şi îndată câte puţintel trupul mieu au început a să încălzi” (102*). Verbul a cere prezintă forma de participiu arbaic: „au cerşut” (110- Pentru exprimarea superlativului absolut, se recurge uneori exclusiv la adverbul foarte: „foarte s-au mâniiat pe acel suflet” (1071); cf. ,4 s-au întâmplat a boli foarte greu” (990- într-un singur caz, adverbul mai are rolul comparativului de superioritate: „au mai trecut păcatele decât bunătăţile” (1061). Prepoziţia o este adeseori utilizată: „să va învreadnici a mai multă cinste” (107*- 1081), alături de alte prepoziţii specifice epocii: cătră, dintru, întru, pintru, spre: „ce are cătră voi” (105*); „fiind şi el dintru acelaşi sat” (98*); „besearică întru numele” (97*); „pintr-înşii am cunoscut pre mulţi” (108*); „i s-au întărit mădulările spre viiaţă” (1001). tn ceea ce priveşte sintaxa propoziţiei, se observă că în anumite enunţuri ample, caracterizate prin prezenţa a numeroase propoziţii subordonate, verbul la gerunziu, aşezat în poziţie iniţială, are rol de predicat verbal: „Vrând dară bunul Dumnezfcu să le arate lor plata bunătăţilor şi încă şi altora multora să adevereaze, celor nepocăiţi, cărora le pare că nu va fi judecată şi zic” (98*); „Deci de multe ori zicând soru-sa Ana, că aşa îi era numele: «Iată că soru-mea nu au fost moartă», iar ea îndată s-au întorsu” (1001).1 De câteva ori, atributul substantival este exprimat prin substantiv în cazul dativ; „fată unui preot oarecare” (97*); „proigumen mănăstirii patrierşeşti” (102*). Apoziţia este frecvent introdusă cu ajutorul adverbului anume: „era un om temătorul de Dumnezeu, anume Hristea” (97*). Atributul adverbial se ataşază termenului determinat fără a se mai utiliza prepoziţia: „haina lui cea didesupt roşie, iar cea deasupra de sarasir, albă” (102*). Spre deosebire de normele contemporane, complementul direct nu este întotdeauna exprimat: „ca de o nedireptate imputa lui VEDENIA SOFIANEI 39 Dumrtfczeu” (100r). Pentru realizarea prepoziţională a complementelor indirecte care determină verbul a se învrednici, se utilizează prepoziţii variate, diferite de uzul contemporan, dar se recurge şi la exprimarea pti* dativ: „să mă învrednicesc întru...” (109*); „să va învreadnici a ulai multă cinste” (ÎOTMOS*); „m-am învrednicit iarăşi aceştii vieţi” (109*). Textul de faţă se caracterizează prin utilizarea intranzitivă a verbului a dori, complementul indirect fiind realizat prepoziţional, cu ajutorul prepoziţiei de: „dorind de bunătăţile de veaci, de împărăţiia ceriului” (98*); „s-au dus cătră Domnul de care doriia” (113v). Complementul circumstanţial de scop exprimat prin verb la infinitiv este legat de regentul său fără a se utiliza prepoziţia: „nu easte Ierni a lua voie de la împărăţie a face acest lucru” (110v). La nivelul sintaxei frazei, menţionăm juxtapunerea, într-un singur caz, a completivei directe: „nu ştiu vrea-va” (110v), precum şi frecvenţa ridicată a circumstanţialei modale de tipul „precum am zis" ($0*), cu rolul de a preciza detalii anterioare, fapt firesc, dată fiind amploarea textului. Menţionăm şi utilizarea construcţiilor de tipul „sum pro habeo”: „Nu-ţi fie grijă căci easte casa gunoioasă” (110v), „îţi easte voia să iai de la noi moarte” (111*) într-un singur caz, nici este singurul element care marchează negaţia, •într-o propoziţie coordonată cu un alt enunţ negativ: „Nu te teme, Sofiano, nici te mira” (HO1); cf. „nu era nici o spurcăciune” (107). în privinţa topicii, se remarcă postpunerea adjectivului pronominal demonstrativ după adjectivul calificativ: „minunata aceaea poartă” (108*); antepunerea pronumelui reflexiv, în cadrul verbelor reflexive la conjunctivul hortativ: „te închină” (101v); cf. „pleacă-te” (103*); antepunerea complementelor, „milostenie da după putearea lor fi cu frica lui Dumnezeu vieţuia” (98*); antepunerea completivei directe, respectiv a circumstanţialei de cauză: „ce adaogere au făcut liceala apii,. o au simţit cea firi suflet, Sofiana” (1001); „şi căci o cearcă lumea să fie vie, întorceţi sufletul ei în trap” (107*). Foarte probabil, anacoluturile apar ca urmare a lungimii mari a frazelor: „iar 40 STUDIU INTRODUCTIV multe suflete şi fără de întrebare li si vedea faptele lor” (105v); „Această fimeaie Sofiana i s-au întâmplat a boli” (991). Textul prezintă o serie de structuri paralele, ce pot fi considerate elemente de oralitate: „au luat cine sapi, cine hârleţ şi au mers” (112r); „si auziia ţipete mari de norod mult, plângând şi strigând, unii vai, alţii amar” (10SV). Analiza lexicală a condus la distingerea a două categorii de termeni cuprinzând cuvinte dispărute din limba literară actuală sau mai puţin folosite, respectiv termeni cu sensuri şi forme diferite faţă de cele actuale. Din cadrul primei categorii, amintim: agonisită „avere, bogăţie” (98v), qmerinţa „a arăta” (1060, cerca „a cerceta” (107v), divan „sfat dotnnesc” (1120, famen „eunuc” (102v), norie „parohie” (970, porneşti „a bătători, a nivela” (1120, presto! „altar” (11 lv), slobozie „îngăduinţă, aprobare” (1110, spăşi „ispăşi” (1020- în cadrul celei de a doua clase sunt incluse cuvinte precum: bunătate „virtute” (970, întrebare „învoire” (1100, nevoie „primejdie, pericol” (1000, pleca „a convinge” (1000, ticălos „biet, nenorocit” (103M040, ucide „a se lovi” (1000, vedeare „privire” (103v). 2. Versiunea I, Textul versiunii 1„ aflat între filele 128'- 139r ale ms. rom. BAR 2183, a fost copiat între anii 1766 şi 1777 de loan, grămătic din Bărbăteşti22. Acelaşi copist, devenit între timp ieromonah al mănăstirii Bistriţa din Episcopia Râmnicului, care semnează cu numele de Ioachim Bărbătescul, va copia din nou textul Vedeniei Sofianei în anul 1803 (versiunea 1223). * 29 22 Vezi Ştrempel, Catalogul, O, p. 205; Ştrempel, Copişti, p. 13, unde sunt reproduse cele două Însemnări după care s-au realizat datarea miscelaneului şi identificarea copistului: „S-au prescris această istorie de mult păcătosul loan grămătic, sin popii Mirii ot Bărbăteşti. Fevraarie 24 dni, 1766” (f. 12T) şi „Pisai diiacul loan. Fevruarie 24 dni, 1777” (f. 142*). Bărbăteşti este una dm cele două localităţi cu acest nume din judeţul Vălcea; vezi Eliza Ghinea, D. Ghinea, op. cit, p. 45, s. v. Bărbăteşti. 29 Vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 204; Ştrempel, Copişti, p. 15-16, unde sunt reproduse cele două Însemnări cu ajutorul cărora a fost datat manuscrisul şi a fost identificat copistul: „1803, fevruarie 28 dni. Mulţumescu-ţi Ţie, Doamne lisuse VEDENIA SOFIANEI 41 Ioan sau Ioachim Bărbătescul, copist autodidact, născut în deceniul al cincilea al secolului al XVIII-lea* 24, face parte dintre cărturarii care, începând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi fdfil la sfârşitul secolului următor, desfăşoară în cadrul mănăstirii Bistriţa o activitate intensă de copiere a manuscriselor şi între care pot fi amintiţi, în ordine cronologică, ieromonahii Ştefan, Serafim, Uarion şi Macarie Peştereanu25. înainte şi după intrarea sa în mănăstire, survenită în anul lfiOO26, ieromonahul Ioachim a copiat între anii 1766 şi 1808 mai multe miscelanee, aflate în prezent în fondul Bibliotecii Academiei Române, care cuprind, între altele, Istoria Troadei, Legenda duminicii (ms. rom. BAR 2183), Tâlcuire la cele 10 porunci, Tâlcuire la Simbolul credinţii (ms. rom. BAR 2147), Viaţa şi petrecerea călugărilor de la Sinai şi de la Raith, Istoria Libiei, Viaţa sfântului Simion (ms. rom. BAR 1135), Acatistele Sfintei Troiţe, al sfinţilor arhangheli, al sfântului Ioan Botezătorul, al sfintei cruci, al sfântului Nicolae, Paraclisul sfântului Grigorie Decapolitul (ms. rom. BAR Hristoase, Fiiul lui Dumnezeu, Cela ce m-ai învrednicit pre mine, nevreadnicul robul Tiu, de am auzit şi am cetit şi am scris aceste sfinte şi dumnezeieşti cuvinte, măcar că uevreadnic sânt iubirii Tale de oameni. Ci aducându-m aminte că şi eu sânt zidirea Ta, ea David strig Ţie: Miluiaşte-mă, Dumnezeule după mare mila Ta. S-au prescris această cărticică de mult păcătosul şi nevreadnicul numirii preoţeşti şi călugăreşti Ioachim ieromonah, schevrofllax Bistriţii, Bărbătescul” (f. 70 şi „Martie 8 dni 1803. S-au prescris şi această minunată videnie a Sofiianii de păcătosul Ioachim, ieromonahul Bistriţii, Bărbătescul” (f. 85*). 24 Vezi Predoslovia căiţii Varlaam şi loasqf, tipărită la Bistriţa în anul 1809: «Mai vârtos că eu n-am învăţat scrisoare de la vreun dascăl, ci din firea mea m-am obişnuit cu aceasta, şi viind aici la sfânta mănăstire Bistriţa... mă îndeietniciiam cu scrisoarea. Şi această carte o am scris la vremea bătrâneţelor, trecut peste 60 de ani ai neputincioasei vârstii mele, când şi vederea şi mâna şi mintea să împuţinează şi să Mbeşte”, reprodusă în C. Marinoiu, Istoria cărţii vâlcene. Sec. XVII-XVIII, Craiova, 1981, p. 75. 25 Vezi C. Marinoiu, op. cit., p. 23-24. 24 VeZi ms. rom. BAR 1135, f. 100v: „Iar la leatul 1800, viind numitul acesta popă Ioan Ia sfânta Mănăstire Bistriţa, au luat sântul cinu al călugăriei, numindu-să dm popa Ioan, Ioachim ieromonahul, fiind atunci nastavnic şi igumăn al sfintei Mănăstiri aceştiia preacuviosul chir Constandie, arhimandrit Peloponisiotul” (însemnarea este reprodusă şi în Ştrempel, Copişti, p. 14-15). 42 STUDIU INTRODUCTIV 2354), Cuvântul lui Ipolit, papa al Romei, pentru sfârşitul lumii şi pentru Antihrist şi pentru a doao venire a Domnului nostru Iisus Hristos, Cuvântul sfântului Efrem Şirul pentru Antihrist (ms. rom. BAR 2102), Viaţa sfântului Grigore Decapolitul (ms. rom. BAR 2180), Tâlcul sfintei liturghii (ms. rom. BAR 3202), Fiziologul, Trepeatnic de seamne omeneşti (ms. rom. BAR 3590)27. Ioachim Bărbătescul este şi autorul Predosloviei ediţiei din Varlaam şi Ioasaf tipărite la Bistriţa în anul 18092* *. Miscelaneul din care face parte versiunea 1, mai cuprinde: Istoria Troadei (lr - 127v), un fragment din Pateric (139r - 142v), A celui dintru sfinţi părintelui nostru Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, pentru hotarăle fireşti, după tocmeala loghicească (143r - 155*), Legenda duminicii (156r - 158*), Rugăciune când ai supărare de dracul (f. 159'"*), Reţete medicale (160r - 165*) şi Precepte morale (166'"*)29. Aşa cum arată cele două însemnări de la filele 127r şi 142*, precum şi calitatea diferită a hârtiei, manuscrisul a fost elaborat în două perioade succesive, prima parte, cuprinsă între filele lr - 127r, fiind redactată înainte de anul 1766, iar partea a doua, de la fila 128r până la sfârşit, fiind terminată în anul 1777. Textul Vedeniei Sofianei, cuprins între filele 128'- 139r, urmat de o povestire intitulată Pentru un stălpnic, foarte de folos (139r - 142*), la sfârşitul căreia se află înseninarea ce menţionează datf^ „ftvruarie, 24 dni, 1777”, a fost copiat, foarte probabil, în primele două luni ale anului 1777. Particularităţi lingvistici. Dintre trăsăturile fonetice, menţionăm: păstrarea fonetismului etimologic în ceti (1281), neşte (1291); sincoparea lui [e] în cuvinte precum nedreptate (129*); 27 Vezi Ştrempel, Copişti, p. 13-17. Despre activitatea de copist a ieromonahului Ioachim din Băibiteşti, vezi şi C. Marmoiu, op. cit., p. 74. Autorul îi atribuie ieromonahului Ioachim în mod eronat şi traducerea din polonezi a Fiziologului (op. cit., p. 75). M Vezi supra, n. 24. ** Vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 205. * Considerăm ci o descriere detaliat! a particularităţilor morfologice şi sintactice în cazul versiunilor I, şi I2 nu mai este necesară, în condiţiile în care trăsăturile din V,descrise mai sus, se regăsesc, în cea mai mare parte, şi în I, şi I2. VEDENIA SOFIANEI 43 păstrarea lui [e] medial aton netrecut la [ij: dedeasă (134v), dedesupt (1310; asimilarea lui [e] la [i] în striinii (1390; evoluţia lui fu], provenit din [o] etimologic, la [o]; amorţit (132v); monoftongarea diftongului [ţa] în pre lesne (137'0; rostirea exclusiv dură a lui [s]: casăle (1340, învăţasă (1280, sară (1370; rostirea preponderent moale a lui [z]: dumnezeieşti (1290; râmnic (1370; rostirea moale a lui [ţ]: mulţemit (1390, ţesături (1330, prezenţa labialelor nepalatalizate: bine (1370, fiind (1280, neîntocmită (1290, plept (1290, vii (1290; rostirea moale a lui [ş] şi [j]: jirţfănic (1340, şedeam (1370, şezu (1320, f^zut (1300; păstrarea laringalei [h] în pohtisă (1390; prezenţa prepoziţiei daca (1340 şi a conjuncţiei dupe (1370- 3. Versiunea I2 Cea de a doua copie a Vedeniei Sofianei, realizată de loachim Bărbătescul în anul 1803, se află în ms. rom. BAR 2181, între filele 12' - 85v31. Manuscrisul este un miscelaneu care cuprinde mai multe fragmente, fără titlu, pe care le-am identificat drept copii fragmentare din Povestirea cu fericita Teodora despre depărţirea sufletului de trup şi Vămile văzduhului (lr - 140, Viaţa sfântului Vasilie cel Nou, scrisă ; de Grigorie (14r - 160 Şt Vedenia lui Grigorie (16v - 690,1* care se " adaugă un text intitulat Pentru adormirea sfanţului Vasilie (70r - : 7io31 32. Miscelaneul, format in -4°, are 86 de file, este numerotat | mecanic şi original; cele două sisteme de numerotare nu corespund, | deoarece manuscrisul este acefal, ceea ce face ca filei 1 din | numerotarea mecanică să îi corespundă fila 10 din numerotarea | originală. Caietele, de câte 4 file, sunt numerotate de copist, în josul | paginii. Vedenia Sofianei începe pe prima filă a caietului 21 şi se | termină pe fila a doua a caietului 24. $ 31 Vezi Ştrempel, Catalogul, n, p. 204. 32 Aceste texte au fost grupate de G. Ştrempel în mod eronat sub titlul generic Vămile văzduhului (vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 204). 44 STUDIU INTRODUCTIV Pe fila 86 sunt notate însemnări diverse, făcute de mâini diferite. Particularităţi lingvistice. La nivel fonetic, menţionăm: trecerea lui [e] median aton la [i]: didesupt (75v), dimineaţa (750, încitişor (73v), trebile (760, videniia (720; cf. aşijderea (750, dedesuptul (73v); epenteza lui [i] în mâinile (730; închiderea lui [e] final la [i] în pietri (780; monoftongarea diftongului Qu] în mincinoasă (740; disimilarea lui [n] în amăruntul (750, amerinţa (790; utilizarea frecventă a lui [s] dur: arătasă (720, casăle (780, sămn (800, venisăm (77v); cf. asemăna (810, seară (830; rostirea moale a lui [ţ] şi [z]: mulţemit (74*), preţi (780, ţesută (760, ţiţei (730; şezind (820, vezt (830, 2< (820; cf- zămnic (830; pronunţarea moale a lui [ş] şi [j] în cuvinte precum grije (830, jeţi (8T), şczu (760, şezut (740, respectiv rostirea dură a lui [ş] înainte de diftong, ceea ce conduce la monoftongarea acestuia: greşalele (780; absenţa durificării lui [r] la sfârşitul cuvintelor, indiferent dacă acestea conţin sau nu sufixe de tipul -ariu, -toriu: ceriu (730, plugariu (720, temătoriu (720; menţinerea lui [r] în turbura (820- Verbul curge se prezintă nu numai sub forma etimologică, dar şi sub cea realizată prin analogie: cură (780, curgea (780- 4. Versiunea G Cea mai recentă versiune a textului Vedeniei Sofianei, datând de la începutul secolului al XIX-lea33, se află cuprinsă între filele 242r - 260' ale ms. rom. BAR 1313, provenit din biblioteca episcopului Dionisie al Buzăului şi dăruit Academiei Române în 1897. Codicele cuprinde numeroase texte, între care un fragment din Mântuirea păcătoşilor (84r - 1130, Viaţa preacuviosului Alexie (171r - 1870, ” Vezi Ştrempel, Catalogul, I, p. 286. Datarea propusă de G. Ştrempel se bazează pe faptul că In cadrul miscelaneului sunt notate numeroase însemnări privind evenimente din anii 1821, 1826, 1827 şi 1828 (vezi Ştrempel, Catalogul, I, p. 287-288). VEDENIA S0F1ANEI 45 Viaţa sfântului Nichita (188r - 191v) şi Viaţa sfântului Onofrie cel Mare (221' - 241 ,)33 34 *. La fila 8 a miscelaneului exişti o însemnare care indici data la care s-a început redactarea codicelui, precum şi persoana copistului: „Acum întru acest chip s-au scris în zilile prealuminatului şi înilţatului domnu, Io Gligorie Dimitrie Ghica voevod, cu blagosloveniia preaosfinţitului şi de Dumnezeu alesului mitropolit chiriu chir Gligorie al Ungrovlahii, şi prin osârdia şi toati cheltuiala smeritului între ieromonahi chir Gherasim, egumenul monastirii lui Vintili Vodi, la anul de la zidirea lumii 7333, iarăş de la mântuirea lumii 1825, dechemvrie 8”3Î. Miscelaneul cuprinde o serie de alte însemnări referitoare la cititorii miscelaneului, între care se distinge, între filele 288' - 290r, o scurtă cronică a evenimentelor petrecute în Ţara Românească în timpul Eteriei, redactată în anul 1825 de egumenul Gherasim36. începând de la fila 21 a numerotării mecanice, manuscrisul păstrează şi numerotarea originală, care începe de la 1, precum şi numerotarea caietelor, care cuprind patru file. Caietul 32 este ultimul numerotat. în câteva cazuri, copistul a numărat greşit anumite file. Spre deosebire de celelalte trei copii discutate mai sus, versiunea de faţă cuprinde un element suplimentar de cronologie: indictionul37, prezent în text sub forma românizată „îndicta”: „întru al M Pentru o descriere detaliată a miscelaneului, vezi Ştrempel, Catalogul, 1, p. 286-287. 33 însemnarea este menţionată in Ştrempel, Catalogul, I, p. 286. Vezi şi însemnarea de la fila 282\ in care se menţionează faptul că in 1828 miscelaneul îi aparţinea încă ieromonahului Gherasim (Ştrempel, Catalogul, I, p. 288). Despre mănăstirea Vintilă Vodă, fost metoh al Episcopiei Buzăului, devenită ulterior mănăstirea Menedig, vezi Stoicescu, Bibliografia, II, p. 424-425. M Despre această scurtă cronică, vădind o atitudine critică şi lipsită de simpatie faţă de mişcarea eteristă, vezi Al. Ciorănescu, O însemnare românească despre Eterie, în „Revista istorică”, XX, 1934, nr. 11-12, p. 308-311. 37 Alte asemenea elemente cronologice, alături de indiction, sunt crugul soarelui, crugul lunii, temelia, epacta, ciclurile pascale, paştele evreiesc. Pentru o descriere a lor, vezi N. Docan, Despre elementele cronologice în documentele româneşti, în .Analele Academiei Române, Memoriile Secţiunii Istorice”, seria II, tom XXXII, 1910, p. 353-402. 46 STUDIU INTRODUCTIV treilea an de împărăţiia lui sultan Mahmet şi întru al patrulea an al patriarhiei lui chir Rafail, de la zidirea lumii ani 7115, îndicta 4, luna lui avgust” (2421). Menit, probabil, să precizeze mai exact perioada în care s-a petrecut minunea, indictionul menţionat de copist se dovedeşte inutil, deoarece este calculat greşit, indictionul corect, în cazul de faţă, fiind 538. Particularităţi lingvistice. La nivel fonetic, semnalăm prezenţa următoarelor paricularităţi: menţinerea lui [ă] etimologic în fămei (244v), rădică (244v); păstrarea fonetismului etimologic în cuvinte precum periră (251*), strein (252v); trecerea Iui [e] medial aton la [i]: deosibita (246*), feţile (253v), hainite (255v), vinit (244*); cf. aşijderea (246v); monoftongarea diftongului [ga]: pre lesne (2570; palatalizarea sporadică a consoanelor: hier (249v); pronunţarea moale a lui [fj în sfetuieşte (2480; rostirea dură a lui [p] în prepoziţia pă (243^); păstrarea lui [n] în amănuntul (241*), respectiv disimilarea acestuia: amăruntul (2451); rostirea dură a lui [s] şi [ţ]: să (= se; 2420; mulţămit (246*), trimeţând (2580; pronunţarea moale a lui [z]: Dumnezeu (2420; rostirea dură a lui [ş] şi [j]: jălcui (244v), mişăilor (242*), sălaşăle (2540, şază (244v), şăd (2430; pronunţarea dură a lui [j] atunci când este urmat de un diftong: grijaşte (2570; rostirea dură a lui [r] înaintea diftongului: urăşte (2450; păstrarea lui [r] în turbura (256v); rostirea moale a lui [f|: feliul (2550; păstrarea laringalei [h] în ohtându (248v), pohtele (25Y), pohtiia (260*), pohtiţi (2480, respectiv evoluţia acesteia la [f] în: pofta (260*), poftim (256v). Textul prezintă o serie de trăsături morfologice interesante din punctul de vedere al istoriei românei literare. Pentru declinarea numelui, menţionăm: vocativul oame (2440; ocurenţa genitivului sintetic pentru un nume propriu masculin: „Sofiana Hristei” (244*); postpunerea formelor neaccentuate de pronume personale atone în dativ după pronume reflexive: „întru sine-m” (2570; folosirea 11 11 Pentru stabilirea acestui indice cronologic, anul de la facerea lumii se împarte la IS, restul împărţirii fiind indictionul. Cercetarea pe care N. Docan a întreprins-o asupra unor texte munteneşti care cuprindeau acest element a evidenţiat şi situaţii în care indictionul era greşit, de multe ori cu o unitate (ibidem, p. 42, 43, 49). VEDENIA SOFIANEI 47 articolului nehotărât plural înaintea unor substantive care cunosc şi alţi determinanţi: „ca nişte trei săbii şi ca nişte trei vulturi” (258v); utilizarea la nominativ a unui pronume precedat de prepoziţie care impune acuzativul: „ticăloasa de eu” (2591). în cazul verbului, semnalăm marcarea imperfectului prin construcţii formate din verbul a fi la imperfect şi verbul propriu-zis la gerunziu: „era lăcuind” (252r), „eram şăzând” (256v); cazuri în care regimul verbelor este diferit faţă de româna contemporană: „lucra învăţăturilor lui Dumnezeu” (242v), „nici râvniia vreunui vecin” (243v); imperativul lung nu osândireţi (243v), precum şi dublarea pronumelui reflexiv, în cazul imperativului unui verb reflexiv: te depărtează-te (259v). Menţionăm ocurenţa prepoziţiilor dupre (253v) şi împrotiva (251v). La nivel sintactic, considerăm că cea mai interesantă trăsătură a textului de faţă este utilizarea eronată a obiectului direct prepoziţional, în sensul că acesta apare în situaţii în care uzul contemporan nu îl recomandă: „aş fi rugat pre milosârdiia” (246r), „biruiescu pre mâniia ta” (252r), „păziia pre acel cuvânt” (243v), „să întocmi cu sfat cătră toate tocmelele cele bune şi pre bărbatul” (243'). în ceea ce priveşte formarea cuvintelor, menţionăm formarea substantivelor din adverb: lesnire (257'), respectiv ocurenţa adverbelor compuse, de tipul: apururea (243v). Deşi redactată la începutul secolului al XlX-lea, această copie cuprinde numeroase elemente lexicale specifice, care fie nu mai sunt utilizate în varianta literară a românei contemporane, fie sunt folosite cu alte sensuri: adămb „eunuc” (248v), blagocestie „evlavie, pietate” (242v), cleveti „a vorbi de rău” (243v), coşar „casă simplă” (258r), dar „har” (2510, ispiti „a cerceta” (2520, împilat „întristat” (2530, întuneric „zece mii, număr foarte mare” (2500, milosărdie „milă” (2510, mişel „sărman” (2420, mohorât „închis” (despre culori) (2480, „întristat” (2530, noimi „a angaja cu plată” (2470, neclătit „netulburat în convingeri” (2520, odrăsli „a da naştere” (2420, pavecemiţă „slujbă religioasă scurtă care se face seara după vecernie” (2570, păsa „a se duce, a merge” (2570, plânsătoare „bocitoare” (2450, poporan „enoriaş” (2450, „ţăran” (2580, prăstăvi „a muri” (2600, rost „gură (2440, scârbă „durere, tristeţe” (2450, scârnăvie „mizerie” (2510, 48 STUDIU INTRODUCTIV scrisoare „scriere” (2421), stadiu „unitate de măsură, egală cu aporximativ 125 de paşi” (247r), tocmă „tocmeală, învoială” (243*), ţarină „ogor” (242v), umple „a trece, a împlini” (260*). COPISTUL VERSIUNII V Pe baza particularităţilor de grafie (vezi facsimile 1-2) l-am identificat pe copistul versiunii V în persoana lui Vlad Grămăticul sau Vlad Căznescul39, aşa cum semnează pe un Irmologhion copiat de Ştefan din Chios, aflat la Biblioteca Naţională din Viena40 41, cărturar caligraf11 din episcopia Râmnicului la sfârşitul secolului al XVII-lea42. înainte de a ajunge în episcopia Râmnicului, unde, începând cu ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, a îndeplinit, probabil, funcţia de secretar al episcopului Uarion, Vlad Grămăticul a ocupat, cel puţin până în anul 1691, şi funcţia de vameş la Câineni43, aşa cum o demonstrează o însemnare de pe acelaşi exemplar al Irmologhionului de la Viena44. 39 Nume derivat, probabil, de la cel al localităţii Căzăneşti, în judeţul Vâlcea fiind atestate trei localităţi cu acest nume; vezi Eliza Ghinea, D. Ghinea, Localităţile din România. Dicţionar, Bucureşti, 2000, p. 112, s. V. Căzăneşti. 40 Semnătura, notată pe f. 65v a exemplarului, este reprodusă în N. Iorga, Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii Istorice”, seria a Il-a, XX, 1898, p. 250. 41 Despre calităţile de caligraf ale lui Vlad Grămăticul, vezi Violeta Barbu, Miniatura brâncovenească. Manuscrise ilustrate şi ornamentate, Bucureşti, 2000, P* 39. 42 Vezi însemnările lui Vlad Grămăticul de pe ms. rom. BAR 2512, f. 398v -399r si de pe ms. rom. BAR 2517, f. 447r - 448v, reproduse în Ştrempel, Copişti, p. 270-272. 43 Localitatea se află în judeţul Vâlcea; vezi Eliza Ghinea, D. Ghinea, op. cit, p. 112, s. v. Câineni. 44 Adnotarea de pe f. 65v a exemplarului, aparţinând lui Vlad Grămăticul, care semnează, de altfel, pe verso-ul legăturii, Vlad Căznescul Bâţi£Oî£ (vameşul), este reprodusă, în original şi în traducere, în N. Iorga, op. cit, p. 249-251: „Cartea de faţă e a robului lui Dumnezeu, Vlad Grămăticul şi vameşul de la Câineni, în anul de la Nascerea lui Hristos 1691. Cel ce a scris Vlad Grămăticul (BXtâ ypaţipatTţicâţ)”. Nicolae Iorga lasă de înţeles că Vlad Grămăticul ar putea fi una şi aceeaşi persoană cu Vlad Boţulescu din Mălăieşti, secretarul lui Radu Cantacuzino, „cari a început poate VEDENIA SOFIANEI 49 Un termen post quem pentru începutul activităţii de copist a lui Vlad Grămăticul poate fi anul 169345, de când datează o copie a Leastviţei sfântului Ioan Scărarul46. Alte două manuscrise sunt copiate de Vlad Grămăticul în acelaşi an, când redactează o altă versiune a Leastviţei*1, respectiv în 1699, an din care datează o copie a Mântuirii păcătoşilor, pe care Vlad Grămăticul o realizează cu „cheltuiala preasfinţitului părintelui nostru chir llarion, episcopul Râmnicului”4*. Un alt miscelaneu, redactat de acelaşi copist probabil tot la sfârşitul secolului al XVH-lea, cuprinde, între altele, Istoria Ţării Româneşti a stolnicului Constantin Cantacuzino şi omilii ale sfinţilor loan Gură de Aur şi Vasile cel Mare49. Pe baza particularităţilor grafice, l-am identificat pe Vlad Grămăticul şi în persoana copistului ms. rom. BAR 3346, un miscelaneu de polemică religioasă împotriva catolicilor, protestanţilor şi armenilor. Copistul a notat pe miscelaneu următoarele însemnări: „Această sfântă carte, care easte de căderiia râmlenească, cum se * 41 * * 44 ca grămătic şi traducător de cărţi religioase” (vezi Iorga, Istoria literaturii, I, p. 506), Insă biografia celui din urmă, aflat încă în viaţă în deceniul al şaptelea al secolului al XVffi-lea, infirmă această presupunere (vezi Violeta Barbu, op. cit., p. 118 n. 254). O schiţă a activităţii lui Vlad Boţulescu întocmise deja N. Iorga (vezi Iorga, Istoria literaturii, I, p. 506-510 şi N. Iorga, Studii de istorie ţi teorie literară, în „Literatura şi arta română”, IV, 1899, mai ales p. 20-21), ea fiind îmbogăţită mai recent de Pirin Boiagiev, Vlad Boţulescu et Partenij Pavlovii, în RESEE, XVIII, 1980, nr. 2, p. 287-292. 41 Anul 1693 este şi anul numirii lui llarion, anterior egumen al mănăstirii Bistriţa, ca episcop de Râmnic, probabil ca urmare a intervenţiei lui Constantin Brincoveanu; vezi Atanasie, Episcopia, p. 74-75. 44 Ms. rom. BAR 2511; vezi Ştrempel, Copişti, p. 269-270, unde este reprodusă şi însemnarea în limba slavonă a copistului de la f. 388' - 389'. 41 Ms. rom. BAR 2512, f. 3V - 399'; vezi Ştrempel, Copişti, p. 270-271. Pentru raporturile de filiaţie ale acestor versiuni cu celelalte copii din secolul al XVIII-lea ale' Leastviţei, vezi Florentina Zgraon, Manuscrisele româneşti ale Leastviţei până in secolul al XVIII-lea, LR, XXVI, 1977, nr. 5, în special p. 523-527. 44 Ms. rom. BAR 2517, f. 448'; vezi Ştrempel, Copişti, p. 272. 44 Ms. rom. BAR 3190. Pentru descrierea manuscrisului, vezi Ştrempel, Catalogul, IO, p. 44. 50 STUDIU INTRODUCTIV delungară de la pravoslavie, easte a părintelui chir Ilarion”50 şi pe ultima filă: „octombrie 5, mi s-au arătat <...> o taină în chiliia unde au murit duhovnicul Vasilie”51. Miscelaneul a fost elaborat având ca model ms. rom. BAR 1917, al cărui copist este, probabil, acelaşi Vlad Grămăticul. Ms. rom. BAR 1917, cuprinzând textul slavo-român al acestor scrieri52 53, a fost copiat, la rândul său, după ms. rom. BAR 1570, redactat de Staicu Grămăticul33. Am identificat o altă însemnare a lui Vlad Grămăticul, din aceeaşi perioadă, pe o versiune a cărţii lui Varlaam şi Ioasaf, aflată în ms. rom. BAR 2470, unde copistul a notat pe primele file ale manuscrisului: „Această sfântă carte întru carea easte viiaţa sfântului Varlaam şi Ioasaf easte a lui Ilarion, episcopul Râmnicului”54. O mărturie despre continuarea activităţii copistului şi în primul deceniu al secolului următor, după caterisirea episcopului Ilarion al Râmnicului în anul 170555, o constituie o versiune a traducerii Tâlcului Apocalipsei al sfântului Andrei al Cesareei, realizate de episcopul Damaschin al Buzăului în 170456, al cărei copist l-am identificat pe baza particularităţilor de grafie în persoana lui Vlad Grămăticul. Manuscrisul a fost redactat de Vlad Grămăticul, cel mai probabil, după numirea lui Damaschin ca episcop al Râmnicului în anul 170857. 30 Ms. rom. BAR 3346, f. 1' - 5'. Ultimele cuvinte ale însemnării au fost decupate. Miscelaneul a fost datat de G. Ştrempel, urmărindu-se caracteristicile grafiei, la sfârşitul secolului al XVII-lea (Ştrempel, Catalogul, III, p. 95). 51 Ms. rom. BAR 3346, f. 184r. 12 Pentru descrierea ms. rom. BAR 1917, vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 102. 33 Vezi Al. Mareş, op. cit., 1987, p. 421 şi supra, cap. Literatura eshatologică postbizantină, p. 13. 54 Ms. rom. BAR 2470, f. 1' - 5r. 53 Caterisirea episcopului Ilarion, ca urmare a intervenţiei patriarhului Ierusalimului, Dositei, este probabil rezultatul toleranţei acestuia faţă de catolici, într-o perioadă de puternică ofensivă a ortodoxiei, ameninţată de prozelitismul catolic şi uniat; vezi Atanasie, Episcopia, p. 84-85. ° Ms. rom. BAR 2469, f. 1* -1491. 37 Despre contextul numirii lui Damaschin ca episcop al Râmnicului în locul lui Antim Ivireanul, devenit mitropolit, vezi Atanasie, Episcopia, p. 95-126. VEDENIA SOFIANEI 51 Din secolul al XVIII datează, probabil, şi un alt manuscris copiat de Vlad Grămăticul, reprezentând o traducere a Tâlcului Evangheliilor al lui Teofilact. Şi în acest caz, l-am identificat pe Vlad Grămăticul în urma cercetării particularităţilor grafice. Manuscrisul, provenit de la mănăstirea Bistriţa, se află în Biblioteca Academiei Române, fiind înregistrat sub cota 25858. în concluzie, identificarea lui Vlad Grămăticul drept autor al copiei Tâlcului Apocalipsei, redactată, cel mai probabil, după anul 1708, impune o extindere a perioadei activităţii lui Vlad Grămăticul în Episcopia Râmnicului, cel puţin până la sfârşitul primului deceniu al secolului al XVIII-lea. DATAREA VERSIUNII V Cercetând particularităţile de grafie ale ms. rom. BAR 1505, care cuprinde versiunea V a Vedeniei Sofianei, Gabriel Ştrempel a avansat ipoteza conform căreia miscelaneul a fost elaborat la sfârşitul secolului al XVII-lea59. Identificarea copistului miscelaneului versiunii V în persoana lui Vlad Grămăticul permite o aproximare mai precisă privind perioada redactării acestuia, respectiv ultimul deceniu al secolului al XVII-lea şi primul deceniu al secolului următor, perioadă în care Vlad Grămăticul copiază mai multe miscelanee în calitate de secretar al Episcopiei Râmnicului60. Singurul criteriu pe baza căruia putem ameliora această aproximare este cel al datării miscelaneului pe baza caracteristicilor hârtiei, respectiv a tipului sau tipurilor de filigrane. Pentru ca această metodă consacrată de datare să poată deveni operantă, este însă necesar ca filigranele manuscriselor supuse examinării să coincidă în mocl exact, prin suprapunerea decalcurilor, cu cele din cataloagele de * 40 }* Redactarea miscelaneului a fost plasaţi la începutul secolului al XVIII-lea de G. Ştrempel, urmărindu-se caracteristicile grafiei (vezi Ştrempel, Catalogul, I, p. 353). ” Vezi Ştrempel, Catalogul, I, p. 353. 40 Vezi supra, cap. Copistul versiunii V, p. 48-51. 52 STUDIU INTRODUCTIV filigrane consultate, excerptate de pe hârtia unor cărţi sau documente deja datate41. Miscelaneul în care se află versiunea V a textului Vedeniei Sofianei, ms. rom. BAR 1505, cuprinde, aşa cum am menţionat deja, două tipuri de filigrane: tipul vultur bicefal şi tipul ALMODPAPPIER62. Tipul vultur bicefal, în versiunea vultur bicefal surmontat de coroană, ţinând în fiecare gheară câte o cheie, prezintă două subtipuri de mărimi diferite, dintre care cel de dimensiuni mărite este prezent între filele lr - 96v, iar cel de dimensiuni reduse începând cu fila 97' până la sfârşitul miscelaneului, cu excepţia f. 125' şi 128v, unde hârtia prezintă tipul ALMODPAPPIER. Acest tip de marcă apare în varianta două siluete aflate faţă în faţă despărţite de o tulpină cu trei flori, un nobil cu spadă, ţinând în mâini o pălărie şi un pocal, respectiv o nobilă, ţinând în mâna dreaptă o floare, la baza frontispiciului, pe care este gravată inscripţia ALMODPAPPIER, aflându-se inţialele fabricantului hârtiei, CV. în prima parte a micelaneului, între filele 1' - 96v, în funcţie de modul în care au fost tăiate colile, o filă prezintă şapte sau opt căluşuri, varianta de dimensiuni mărite a tipului de filigran vultur bicefal fiind situată, de regulă, între căluşurile al treilea şi al cincilea, în partea a doua a miscelaneului, începând cu f. 97', filele prezintă câte şapte căluşuri, filigranul fiind de asemenea plasat între căluşurile al treilea şi al cincilea. Filete unde hârtia prezintă tipul de marcă ALMODPAPPIER au câte şapte căluşuri, filigranul intersectând toate cele şapte căluşuri. Textul versiunii V începe la o filă unde hârtia prezintă partea de jos a variantei mărite a mărcii vultur bicefal (97v) şi este copiată în continuare pe hârtia cu varianta de dimensiuni mai reduse a aceleiaşi mărci. Relevant pentru datarea versiunii V este în primul rând tipul de marcă ALMODPAPPIER, a cărei variantă, în urma suprapunerii decalcurilor, a coincis în privinţa formei cu una dintre variantele repertoriate în catalogul de filigrane extrase de pe documentele *' Vezi Al. Mareş, Filigranele hârtiei întrebuinţate in (ările române in secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1987, p. xv-xx şi Gheţie - Mareş, IFR, p. 92-98. 62 Vezi supra, cap. Descrierea manuscriselor, p. 34. VEDENIA SOFIANEI 53 transilvane întocmit de Josephus Kemeny63. Această variantă a mărcii ALMODPAPPIER a fost identificată de J. Kem6ny pe un document din anul 171664 *. Având însă în vedere faptul că exigenţele actuale ale datării filigranologice impun, în vederea stabilirii identităţii a două variante ale unei mărci, coincidenţa lor atât sub aspectul formei, cât şi al poziţiei pe coala de hârtie63, identitatea perfectă a celor două variante ale mărcii ALMODPAPPIER nu poate fi stabilită, întrucât catalogul întocmit de J. Kemeny nu înregistrează şi căluşurile hârtiei. Varianta de dimensiuni mai reduse a tipului de marcă vultur bicefal cu chei, care apare pe hârtia miscelaneului versiunii V, coincide, de asemenea, în privinţa formei, în urma suprapunerii decalcurilor, cu una dintre variantele acestui tip repertoriate în catalogul lui J. Kemeny, identificată pe două documente transilvane din anii 1712 şi 171666. în acest caz, relevanţa coincidenţei variantelor " J. Kemeny, Signa interna chartarum Scecula XIV. XV. XVI. XVII et XVIII in Transilvania olim obviarum, voi. I-III, repertoriu aflat în manuscris în Arhiva Istorică a Academiei Române, filiala Cluj. Domnul Alexandru Mareş ne-a pus cu generozitate la dispoziţie microfilmul acestei lucrări. 64 J. Kemeny, op. cit., voi. II, partea a 2-a, p. 248. O variantă asemănătoare a mărcii almodpappier, cu iniţialele cv, este identificată de asemenea de J. Kemeny într-un document din anul 1704 (vezi op. cit., voi. II, partea a 2-a, p. 226). Alte variante ale acestui tip de marcă, fără iniţialele fabricantului hârtiei, se află înregistrate !n acelaşi catalog, în documente din a doua jumătate a secolului ai XVII-lea (vezi op. cit., voi. II, partea l, p. 25, 39, 85, 86, 106 etc.) şi în catalogul de filigrane ale hârtiei care a circulat în Lituania întocmit de E. Laucevidius, Popierius Lietuvoje XV-XVIII a., Vilnius, 1967, voi. 2, p. 5-10, nr. 1-38. Hârtia cu acest tip de marcă este produsă mai ales la morile lituaniene de hârtie din Vilnius, Raseiniai şi Kddainiai în a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi în prima jumătate a secolului al XVIII-lea (vezi op. cit., voi. I, p. 174). w Vezi Al. Mareş, op. cit., p. xvn. 66 J. Kemdny, op. cit., voi. II, partea a 2-a, p. 243. O altă variantă a tipului vultur bicefal cu chei este înregistrată în acelaşi catalog într-un document transilvan din anul 1728 (op. cit., voi. II, partea a 2-a, p. 257). Tipul de marcă vulturul bicefal este, în general, caracterizat printr-o mare diversitate de forme. Hârtia cu filigrane de acest tip, însoţite frecvent de iniţialele fabricanţilor, circulă în ţările române încă din secolul al XVI-Iea, fiind importată, începând cu deceniul al optulea, cu precădere de la morile de hârtie germane şi austriece din Kempten, Memmingen şi Salzburg (vezi Al. Mareş, op. cit., p. xxx şi xxxvu). în Imperiul Habsburgic, hârtia cu aceste filigrane, produsă mai ales la morile din Kruman, Schondorf, Kremsmunster şi 54 STUDIU INTRODUCTIV mărcii pentru datare este o dată în plus diminuată de faptul că similitudinea dintre varianta înregistrată în catalog şi cea extrasă de pe manuscrisul versiunii V nu este perfectă sub raportul mărimii. în concluzie, ţinând seama atât de restricţiile deja amintite în privinţa valorificării coincidenţelor celor două mărci de filigrane, cât şi de perioada activităţii copistului, apare drept rezonabilă o extindere a perioadei de redactare a versiunii V la primele două decenii ale secolului al XVIll-lea. PROBLEME DE LOCALIZARE în condiile în care localizarea unui text după criterii lingvistice stabileşte „nu regiunea în care a fost scris textul, ci regiunea de unde era originar scriitorul şi al cărei grai îl vorbea”67 *, cunoaşterea copiştilor care au redactat cele patru versiuni ale Vedeniei Soflanei identificate până în prezent exclude necesitatea unei discuţii separate privind graiul acestora. în favoarea originii munteneşti a lui Vlad Grămăticul, stau mărturie datele referitoare la circumstanţele în care a copiat şi alte manuscrise, informaţiile privind activităţile sale anterioare6*, Salzburg, circuli intens In secolele al XVl-lea şi al XVII-lea; vezi G. Eineder, The Ancient Paper-Mills of the Former Austro-Hungarian Empire and Their Watermarks, Hilversum, 1960, nr. 549, 553-555, 571-575, 577. Aceastfl perioadă de circulaţie a variantelor m&rcii vultur bicefal este atestată şi pentru Europa Occidentală, în Franţa, Elveţia, Ţările de Jos şi Marea Britanie; vezi W. A. Churchill, Watermarks in Paper in Holland, England’ France. etc. in the XVIf* and XVIlf* Centuries and Their Interconnection, Amsterdam, 1935, nr. 440-442; E. Heawood, Watermarks Mainly of the 17* and 18* Centuries, Hilversum, 1950, nr. 1280-11307; W. F. Tschudin, The Ancient Paper-Mills of Basle and Their Marks, Hilversum, 1958, nr. 274-286; J. Lindt, The Paper-Mills of Berne and Their Watermarks, Hilversum, 1964, nr. 449-452. 47 Gheţie, Localizarea, p. 403; Gheţie - Mareş, IFR, p. 109. 69 Vezi supra, cap. Copistul versiunii K, p. 48-51. VEDENIA SOFIANEI 55 rezultatele examinării particularităţilor lingvistice ale altor copii pe care acesta le-a elaborat69 sau ale copiei analizate aici. Originea muntenească a versiunilor I, şi I2 este probată de însemnările pe care le face autorul acestor versiuni, Ioachim Bărbătescul70. Nu se cunosc informaţii despre Gherasim, egumenul mănăstirii Vintilă Vodă din Buzău, care a elaborat versiunea G. în condiţiile în care au existat, totuşi, cazuri, în care diverşi scribi să se fi strămutat din locul de origine în alte regiuni, în care au desfăşurat activitatea de copişti71, considerăm că prezentarea consacrată particularităţilor lingvistice ale acestei versiuni72 73 dovedeşte originea muntenească a scribului72. O altă problemă importantă pe care o ridică localizarea după criterii lingvistice este originea izvodului care a stat la baza acestor copii, care poate fi circumscrisă urmărindu-se alternanţele lingvistice reflectate de texte74. Nici textul copiat de Vlad Grămăticul, nici cele transcrise de Ioan Bărbătescu nu prezintă alternanţe care să corespundă opoziţiilor ** Vezi, Florentina Zgraon, op. cit., p. 524, care, în cercetarea dedicata Leastviţei din ms. rom. BAR 2511, atestă existenta a două straturi de limbă: unul predominant muntenesc, care indici originea copistului, altul moldovenesc, care trimite spre originea izvodului. 70 Vezi supra, p. 40-41. 71 Pentru o descriere detaliată a unor cazuri de strămutare, vezi Ghe|ie, Localizarea, p. 403-404. 72 Vezi supra, p. 46. 73 Dificultatea majoră în realizarea unei localizări riguroase a acestui text rezidă în lipsa unei sinteze dedicate variantelor regionale în secolul al XlX-lea. In aceste condiţii, a trebuit să ne raportăm fie la sintezele privind limba literară până la 1780 (Ghetie, BD; ILRLEV), fie Ia lucrările de dialectologie contemporană. în plus, în cadrul aceleiaşi cercetări s-a tinut reama de eventualele interferenţe munteneşti şi moldoveneşti, în condiţiile în care Buzăul este o regiune de graniţă între aceste două arii lingvistice. 74 Pentru importanta alternantelor lingvistice în relevarea originii protografului, respectiv a copiei, vezi Ghetie, Localizarea, p. 403; Ghetie - Mareş, IFR, p. 115-116. 56 STUDIU INTRODUCTIV majore între regiuni73. Totuşi există o serie de particularităţi care nu trimit în special spre Muntenia, ceea ce impune analiza acestora. La nivelul fonetic, menţionăm: 1. Monoftongarea diftongului [ţa] la [e] în pre şi atunce: pre lesni (110*), atunce (104*), norma fiind păstrarea diftongului: atuncea (111*), (să-m) dea (112*). Fenomenul caracteriza, la începutul secolului al XVIII-lea, Moldova, Oltenia, Ardeal şi Banatul75 76. 2. Utilizarea prepoziţiilor pe (98"), pentru (101*), care cunosc numai forme fără durificare, fenomen ce caracteriza Moldova77 *, dar care a fost atestat, sporadic, şi în Muntenia76. 3. Rostirea moale a lui [r], consemnată la finele cuvintelor formate cu sufixele -ariu, -toriu: plugariu (97*), Domnitoriu (104*); iubitoriule (107*), temătoriu (102*), dar şi la sfârşitul unor termeni precum ajutoriu (112*), ceriu (99*), mărgăritariul (105*); cf. mărgritar (104*), rostirea moale caracterizând în special zonele nordice79, dar fiind atestată şi în sud60. 4. Pronunţarea moale a lui [d]: delungarea (99), degrabă (99*), desăvârşită (102*), degeroasă (109*), despletit (99*), fenomen ce caracteriza, în perioda din care datează textul de faţă, partea nordică a teritoriului unde se vorbea româneşte61, fiind uneori înregistrată şi în Muntenia62. 5. Alternanţa rostirii preponderent moi a fricativelor [s] şi [z], şi a africatei [ţ], cu rostirea dură a acestora: casele (105*), simţit (100*), zidirea (97*), Dumnezeu (97*), zeastre (110*), ţipete (105*), înţeles (107*), (iţii (99*); respectiv sară (111*), dumnezăieşti (99*), ţăsutâ (102*), ţâsături (104). Durificarea este atestată în special în Moldova, 75 Pentru diferenţele tranşante Intre varianta literari din Ţara Românească şi variantele literare din Moldova, respectiv Transilvania, vezi ILRLEV, p. 444-446. 74 Gheţie, BD,p. 119-120. 77 Gheţie, BD, p. 128-129. 71 Gheţie, BD, p. 334. 79 Gheţie, BD,p. 154-155. “ Gheţie, BD, p. 336. •'Gheţie, BD,p. 132-133. “ Gheţie, BD,p. 332. VEDENIA SOFIANEI 57 Oltenia, Braşov şi în vestul Munteniei*3, fiind însft întâlnită şi în alte zone ale Munteniei*4. Acestor particularităţi fonetice li se alătură câteva elemente lexicale, care ar putea contribui la localizarea manuscrisului care a stat la baza versiunii V: astfel, agonisita a circulat în Modova*5; cădire este atestat în 1695 în Crişana*4, cumplit, cu sensul de „groaznic”, cu care apare şi în copiile analizate, este utilizat în Moldova*7; lumină, cu sensul de „lumânare” (107') este folosit în Moldova şi Transilvania**; verbul ucide, cu sensul „a lovi”, a fost înregistrat în Moldova, Banat, Crişana, Transilvania de sud*9. Particularităţile prezentate mai sus nu reprezintă, credem, argumente suficiente pentru a indica o opoziţie netă între stratul sudic, preponderent, şi unul dintre graiurile nordice90. Determinarea originii manuscrisului pe care Vlad Grămăticul l-a utilizat atunci când a copiat Vedenia Sofianei s-ar putea face prin cerctări ulterioare, care să urmărească relaţiile dintre copiştii râmniceni şi alte centre culturale ale vremii, la sfârşitul secolului al XVII-lea91. *3 Prezenţa acestui fenomen fonetic !n vestul Munteniei poate fi interpretată ca rezultatul propagării influenţei olteneşti (Gheţie, BD, p. 139). Totdată, absenţa fenomenului în teritoriile de dincolo de munţi înaintea secolului al XVIII-lea este explicabilă prin lipsa documentelor din aceste regiuni (Gheţie, BD, p. 138-139). M Gheţie, BD, p. 332-333. M DLRTR, p. 45. “ DLRTR, p. 94. 17 DLRTR, p. 116. “ DLRTR, p. 172. " DLRTR, p. 306. w In condiţiile în care trăsăturile fonetice nu sunt specifice unui teritoriu taordic, dat fiind faptul că nu există un studiu dedicat ponderii pe care o au alternanţele fonetice şi ocurenţele lexicale în localizarea unui text, respectiv o cercetare diacronică amplă despre delimitarea ariilor lingvistice prin elemente lexicale, considerăm că nu fc poate propune localizarea izvodului de pe care a fost copiată versiunea V pe baza elementelor lexicale. w Validitatea acestui demers ar fi întărită de faptul că însuşi Vlad Grămăticul utilizase izvoade provenite din afara Râmnicului, de pildă la realizarea miscelaneului înregistrat la BAR sub cota 2511, pentru care folosise o scriere moldovenească (vezi Florentina Zgraon, op. cit., p. 524) 58 STUDIU INTRODUCTIV ORIGINALUL STRĂIN Având în vedere conţinutul Vedeniei Sofianei, originea sa grecească nu poate fi pusă la îndoială. Textul grecesc nu a fost însă editat până în prezent, singurele versiuni care ne sunt cunoscute aflându-se în trei manuscrise din biblioteca mănăstirii Panteleimon de la Muntele Athos, descrise în catalogul lui Spyridon Lambros92. Cea mai veche dintre cele trei versiuni datează din secolul al XVIII-lea şi se află într-un miscelaneu înregistrat sub cota 6296-789”, care mai cuprinde, între altele, viziunile lui Cosma monahul, Dimitrie şi chir Macarie, precum şi scrieri din Paterii*. ’Ontotoia tivix; îotpiavfjq (Vedenia mei anume Sofiana) se află între filele 12' - 28v. Catalogul lui Lambros reproduce şi începutul textului: *EvEtei tpt «o tfjţ ftoaiAetaţ ZouXx&v ’Axuit tcal triâpTtp âxei ttaxpiapxelaţ tcuplou *PtnpafiX ănb KTiVreoţ «ctopou ,ţpie' IvSucnâvo; 8' AvrycrixTto\> ţ-" iv tfl pcKTiXexxnjoŢi ttbv n6Xe zicând' (82v). 105 Pentru alte exemple de inovaţii constând în modernizări ale expresiei, care individualizează versiunea I2 faţă de versiunea I,, în afara celor menţionate aici -primele două din seria celor cinci exemple de inovaţii -, vezi în al doilea aparat critic al ediţiei de faţă, notele 7,10,12, 13,14,16,28,29,30,31,53,61,64,66,67,70,71, 72, 87, 90, 91, 92, 93, 94, 96, 97, 101, 102, 115, 118, 119, 138, 140, 161, 164, 168, 180, 183, 189, 198,200,213,215,216,247,253,264. 106 Pentru alte exemple de inovaţii constând în rafinări ale expresiei, care individualizează versiunea I2 faţă de versiunea I„ în afara celui menţionat aici - al treilea din seria celor cinci exemple de inovaţii vezi în al doilea aparat critic al ediţiei de faţă, notele 32, 35, 40, 42, 45, 48, 50, 55, 78, 81, 83, 112, 114, 127, 129, 132, 133, 137, 148, 152. 107 Pentru alte exemple de inovaţii constând în schimbări de topică, care individualizează versiunea I2 faţă de versiunea I,, în afara celui menţionat aici - al patrulea din seria celor cinci exemple de inovaţii -, vezi în al doilea aparat critic al ediţiei de faţă, notele 18,22,46,99,136,141,144,176, 197,234,236,240,249. i0> Pentru alte exemple de inovaţii constând în omisiuni, care individualizează versiunea I2 faţă de versiunea It, în afara celui menţionat aici -ultimul din seria celor cinci exemple de inovaţii -, vezi în al doilea aparat critic al ediţiei de faţă, notele 19,63,121,126,139,145,151,159,169,170,182,207,259. VEDENIA SOFIANEI 65 I,: „Şi chipul feafii lui dintr-altâ strălucire de lumină şi uns cu mir şi lumina ca soarele şi haina tui cea dedesupt roşie” (1320; I2: „Şi chipul feaţii lui strălucita cu multă lumină şi era uns cu mir şi lumina ca soarele şi haina lui cea didesupt era roşie” (760. I,: „si cuvine creştinilor celor temători de Dumnezeu9 (1280; I2: „si cuvine creştinilor celor de Dumnezeu temători” (730* I,: „au adeverit ceale din gura Sofianti şi au mulfemit tui Dumnezeu ţi dintr-acel ceas cu totul s-au părăsit de împreunarea trupească şi petrecea în curăţenie" (138M390; I2: „precum au şi fost că din ceasul acela cu totul s-au părăsit de toată zburdarea şi împreunarea trupească şi petrecea în curăţie" (850- In concluzie, ţinând seama de aceste inovaţii ale versiunii I2 in comparaţie cu versiunea I„ stema filiaţiei versiunilor V, I, şi I2 poate fi reprezentaţi în felul următor X ' X - traducere originari, nepiatrată o-veraunemtemMdiari,iiepiatntt - veniune pistrati DESCRIEREA MANUSCRISELOR Versiunile româneşti cunoscute ale textului Vedeniei lui chir Daniil şi ale Vieţii lui Anastasie se află în unsprezece manuscrise, dintre care şapte aparţin fondului Bibliotecii Academiei Române, fiind inventariate, în cadrul catalogului întocmit de Gabriel Ştrempel, sub cotele 1994, 2509, 3108, 3168, 3301, 4478 şi 5619, două aparţin fondului Bibliotecii Patriarhiei Române, unde sunt înregistrate sub cotele II 49 şi II 179', unul se află în Arhiva Centrală de Stat a Republicii Moldova, catalogat sub cota 36, iar altul în biblioteca mănăstirii Prodromul de la Muntele Athos, catalogat sub cota 141. Dintre versiunile cuprinse în aceste manuscrise, obiectul cercetării de faţă îl fac cele nouă versiuni aflate în manuscrise aparţinând fondurilor Bibliotecii Academiei Române şi ale Bibliotecii Patriarhiei Române. Corespunzător fie iniţialei sau iniţialelor numelui copistului, fie, în cazul în care acesta din urmă nu este cunoscut, iniţialei sau iniţialelor numelui mănăstirii de unde provine manuscrisul, aceste versiuni au fost notate prin următoarele sigle: C (Cemica) = ms. rom. BAR 1994; AR (Antim Râmniceanu) = ms. rom. BAR 2509; D (Dălhăuţi) = ms. rom. BAR 3168; CP (Constantin Popovici) = ms. rom. BAR 4478; A (Acachie ieromonahul) = ms. rom. BPR II 49; CA (Căldăruşani) = ms. rom. BPRII 179. Versiunile aflate în ms. rom. BAR 3301, 5619 şi 3108, al căror copist şi al căror loc de provenienţă sunt necunoscute, au fost notate prin siglele X, Y, respectiv Z. 1 Acestea corespund cotelor 62 şi 89 din catalogul întocmit de D. Fecioru (Fecioru, Catalogul, ST, XIV, 1962, nr. 3-4, p. 244-247; Fecioru, Catalogul, ST, XV, 1963, nr. 3-4, p. 242-24S). O. Fecioru menţionează şi un alt manuscris din Biblioteca Patriarhiei Române, pe care îl inventariză sub cota 32, care cuprinde textele Vedeniei lui chir Daniil (300t- 3131) şi Vieţii lui Anastasie (313r - 316*). Acest manuscris, provenit de la mănăstirea Căldăruşani, unde a fost redactat între anii 1842 şi 1844 de Meletie Lrodiaconul, nu este inclus în cercetarea de fată, deoarece nu mai există în fondul actual al bibliotecii (vezi Fecioru, Catalogul, ST, XIII, 1961, nr. 3-4, p. 104-109). VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 67 1. Versiunea C Manuscrisul românesc 1994, care cuprinde Vedeaniia lui chir Daniil (27971 - 290720) şi Viiaţa şi muceniia ce i s-au întâmplat sfântului mucenic Anastasie de tatăl lui chir Daniil în cetatea Telvinul (29171 - 29477)1 2, a fost elaborat de un copist necunoscut de la mănăstirea Cemica3 4. Textul este scris cu cerneală neagră, iar titlurile, colontitlurile, iniţialele şi unele trimiteri marginale sunt notate cu roşu. La filele 1' şi 273v titlurile sunt încadrate în frontispicii cu motive florale, desenate cu miniu, textele de la filele 225v şi 226' fiind înscrise într-un cerc solar, de asemenea desenat cu chinovar. Copistul menţionează circumstanţele redactării miscelaneului în însemnările de la filele 1' şi 27T*. Dacă pe prima filă este notată data începerii copierii manuscrisului, fără a se preciza însă anul: „început fevruarie 25” (f. 1*), în însemnarea de la f. 272v copistul indică şi anul: „Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă, celui ce pururea să proslăveaşte întru sfinţii săi şi mi-au ajutat după început de am şi sfârşit, bine easte cuvântat cel ce aeşchide uşa îndurărilor şi a darurilor neamului creştinesc, bine easte cuvântat Domnul nostru Iisus Hristos, cela ce au dat pre maică-sa neamului creştinesc folositoare, bine easte cuvântat mângâitoriul Duhul Sfânt, cela ce luminează pre tot omul ce vine în lume, amin. 1793, aprilie 14”. La fila 269', copistul notează, cu scopul de a preciza cine este autorul scrisorii către părintele Dimitrie: .Acest de suflet folositoriu 1 Miscelaneul, dăruit Academiei Române la 4 mai 1902, este descris in Ştrempel, Catalogul, II, p. 132. 1 Provenienţa codicelui este confirmată de prezenţa peceţii de fum a mănăstirii Cemica pe f. 1' şi 290*, precum şi de însemnările stareţului mănăstirii Cemica, arhimandritul Calmic, care se regăsesc pe majoritatea manuscriselor provenite din acest lăcaş monastic: „Din cărţile sfintei monastiri Cemica. Calinic, arhimandritul Cemichii opşti” (f. 1', 294*). 4 Aceste două însemnări sunt menţionate şi de G. Ştrempel, cea de la fila 272v fiind reprodusă fragmentar „1793, aprilie 14” (vezi Ştrempel, Catalogul, II, P- 132). 68 STUDIU INTRODUCTIV cuvânt easte alcătuit de preacuviosul părintele nostru Paisie ieromonah şi arhimandrit, stareţul sfintei obşti şi de la mănăstirea Neamţului, pre carele scriindu-1 l-au trimis numitului preot la leat <...>, când să afla cu obştejitie în sfânta mănăstire Dragomima”. Numerotarea originală a codicelui arată că acesta este compus din două miscelanee distincte. între filele 1' - UT sunt copiate texte „pentru ascultare”, aşa cum este notat cu chinovar, ca titlu mai cuprinzător, deasupra fiecărei filei recto, numerotarea originală oprindu-se la f. 2775 *. De la £ 273v începe Prosopografiia lui Hristos, pe £ 274' numerotarea originală pornind de la 1 şi continuând până sfârşitul manuscrisului. Cel de-al doilea codice, adică ultimele douăzeci şi două de file ale ms. rom. BAR 1994, au fost foarte probabil copiate în acelaşi an 1793, această supoziţie fiind întărită de faptul că hârtia utilizată în cele două miscelanee este identică. Dacă legarea celor două codice într-unul singur poate fi urmarea faptului că ambele sunt copiate de aceeaşi persoană, probabil la un interval foarte scurt de timp, redactarea distinctă a acestora trebuie legată de faptul că atât textele din prima parte, cât şi cele din a doua, au fost percepute ca unităţi de sine stătătoare4, ceea ce impune prezentarea detaliată a miscelaneului7: 5 Numerotarea originali devansează cu cinci unităţi numerotarea mecanici pe de o parte deoarece in timpul numerotirii mecanice au fost omise doul file care ulterior au fost notate 11 lki> şi 117*"*, pe de alţi parte deoarece copistul trece de la 216 la 218, de la 243 la 245, respectiv de la 264 la 266. * Textele reunite in prima parte a miscelaneului (f. IVI - 272716) au cunoscut o circulaţie de sine stătioare, aşa cum o dovedeşte copierea lor integrali in mai multe rânduri. Manuscrisele unde am identificat aceste texte sunt următoarele: ms. rom. BAR 2115, f. 2'- 301v, copiat in anul 1789, provenit de la Episcopia Râmnicului (vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 177); ms. rom. BPR 52, f. 1* - 193’, provenit de la ministirea Cildiruşani (vezi Fecioru, Catalogul, ST, XIII, 1961, nr. 7-8, p. 281-288); ms. rom. BAR 1973, f. 1'- 295' (vezi Ştrempel, Catalogul, n, p. 123-124), copiat in anul 1811 de Latco dascilul la ministirea Tismana şi provenit de la ministirea Cemica. 7 tn descrierea pe care o face acestui codice, G. Ştrempel face referire şi Ia modalitatea de organizare a textului (vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 132). VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 69 1. Cartea pentru ascultare, din fealiuri de cărfi adunată în scurt, a celui întru sfinţi părintelui nostru Vasilie cel Mare„ arhiepiscopul Chesariei Capadochiei. Cuvânt posnicescu fi sfătuire pentru lepădarea de lume şi pentru săvârşirea duhovnicească (171 -48718); 2. A preacuviosului părintelui nostru Ioan Scărar. Pentru fericita şi pururea pomenita ascultarea (4971 - 92717)*; 3. A preacuviosului părintelui nostru Simeon Noul Bogoslov, carele au fost egumen mdnăstirei sfântului Mamant. Pentru a vieţii începătură' învăţătură preafolositoare şi preacuviincioasă de mântuire celor ce acum să leapădă de lume şi de cele ce sânt în lume şi aleargă cătrâ câlugăreaca viiaţă şi învăţătură preafolositoare la cei noi începători (9371 - 12073); 4. A preacuviosului părintelui nostru Simeon Noul Bogoslov, pentru lepădarea şi tăierii voii şi cum easte datoriu cineva a săvârşi viiaţa cea postnicească şi cum că bun lucru şi de folos easte la aceasta a avea iscusit povăţuitoriu, adică părinte duhovnicesc, spre a se învăţa lucrarea cea cu nelesnire isprăvită a faptei bune, adică şi a meşteşugului celui postnicescu, şi pentru credinţa cea cătră părinţii cei duhovnioceşti şi pentru vederea luminei, de la care tot sufletul luminându-se, sporeaşte întru dragostea lui Dumnezeu (12174 - 129716)* 9; 5. A sfântului Doroteiu (12971 - 156714); 6. Din cartea preacuviosului părintelui nostru Teodor Studitul (15771 - 169717); 7. Din cartea preacuviosului părintelui nostru Nicon de la Muntele Negru (169718- 183720); 8. Din viiaţa sfântului Pahomie (18371-187719); 9. A preacuviosului părintelui nostru Zosima. Voroave de suflet folositoare ; (18771-206721); 10. Din cartea preacuviosului părintelui nostru Efrem Şirul. Din 14 cuvânt pentru smerita înţelepciune (20771 - 20874); 11. A preacuviosului părintelui nostru Varsanufie (20875 - 21077); ţ. 12. Din cartea sfântului Grigorie Sinaitul. (21078 - 21371); 13. Din cartea preacuviosului părintelui nostru Teodor Edesul. Pentru f ascultare (21372 - 21678); X 14. A sfântului Diadoh. Cap. 41 (21679 - 216713); *.■ 15. A preacuviosului părintelui nostu Casiian Râmleanui Din cuvântul | pentru dreapta socoteală (216714 -222712); I 16. Din viiaţa preacuviosului Eftimie (222713 - 224713); | 1 Pe fila 92\ filă albă, In josul paginii, sunt notate numai prunele cuvinte ale I *pnei însemnări nefinalizate: „cu multă plecăciune mă închin cu...”. Filele 225v fi 273r | tont albe. 9 In descrierea pe care o face miscelaneului, G. Ştrempel grupează acest text £'■ cu cel anterior (Ştrempel, Catalogul, II, p. 132). 70 STUDIU INTRODUCTIV 17. A preacuviosului Maxim Mărturisitoriul. Din suta a patra. (224714 - 224718); 18. Din cartea ce să numeaşte Iconion sau închipuire a evangheliceaştii vieţi călugăreşti cei de obşte, de la finţii părinţi în scurt adunată dintru o carte pecetluită în Vilna, în anul 1618 (22571 - 22979); 19. Din cartea celui dintru sfinţi părintelui nostru Calist; patriarhul Ţarigradului (229710 - 242711); 20. A preacuviosului părintelui Nichita Stitat (2*2712 - 24677); 21. A următorului de faptele lui Avraam şi lucrătoriului celui osârdnic al poruncilor lui Dumnezeu, preascumpului mieu priiaten, părintelui chir Dimitrie preotului, scrisă în anul 1766 (24678 - 269713); 22. Din cartea sfântului Nil Sinaitul. Din cuvântul cel postnicesc (26971 - 272716); 23. Prosopografiia lui Hristos. Trimiterea lui Publie Lentul, romanului, celui ce odinioară au fost proconsul preaslăvit, întru carea lisus Hristos minunat să ia în scris, adecă ca cum să zugrăveaşte, pre carea când petrecea el, adecă Publie, în Ierusalim, cătră sinatul obştii romanilor cir deamăruntul o au scris, precum mărturiseaşte Evtropie (27371 - 27574); 24. Pentru dohtoriia sufletească. Din Pateric (27575 - 27673); 25. Din Oglinda lumii. Cartea 1, cap. /. Pentru că cela ce va vrea şi va dori să se îndulcească de preadulcea mângâierea lui Dumnezeu, aceluia întâiu i să cade să să deosibească de lume şi să părăsească toate gâlcevile şi grijile şi deşărtăciunile lumii aceştiia (27674 -278713); 26. Vedeaniia lui chir Daniil (27971-290720); 27. Viiaţa şi muceniia ce i s-au întâmplat sfântului mucenic Anastasie de tatăl lui chir Daniil în cetatea Telvinul (29171 - 29477). Particularităţi lingvistice. Pe planul vocalismului, notăm păstrarea lui [ă] în rădicându-să (288v); conservarea lui [e] în besearica (280v), cetit (2840, strein (2790; trecerea lui [e] median aton la [i] în candelile (287v), zilile (285v); sincoparea lui [e] în drept (2820; păstrarea lui [i] etimologic în fiiul (2850; epenteza lui [i] în mâinele (283v). La nivel consonantic, menţionăm: prezenţa consoanelor nepalatalizate, cu o singură excepţie, în dejghinările (283v); rostirea moale a labialelor: jărtveanic (280v), meargă (2920, răsipească (2830; văşminte (2820; rostirea dură a lui [d] şi [p] în cadul prepoziţiilor de şi pe: dă (2910, pă (2930; evoluţia lui [sv] la [sfj: sfântul (2790; rostirea preponderent moale a lui [d]: depărtându-mă (2790, descoperi (2790; cf. deschizând (2900; pronunţarea moale a VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 71 lui [t]: bărbătesc (29lv), împărăteasca (279v); cf. părintască (280v); rostirea moale a lui [s], [z], [ţ]: găsindu-l (291r), semnul (292v), Dumnezeu (2920, dumnezeieştile (2790, zi (29lv), îmbrăcaţi (291v), puţină (293v); cf. împlinindu-să (279v); rostirea dură a lui [ş] şi [j]: cinevaş (2790, şăzând (283'), jăţiu (283% jărtveanic (280v), slujăsc (287v); cf. săvârşind (292%; pronunţarea dură a lui [ş] dacă este urmat de un diftong: sâvârşascâ (291%; trecerea lui [s] la [ş] prin acomodare consonantică în deşchis (292v); evoluţia africatei [dz] la [z]: zi (291%; | prezenţa fricativei [j] în cuvinte precum ajungi (290%, împrejurul ! (2830; cf. încungiurat (288%; rostirea moale a lui [rl, în cazul cuvintelor formate cu sufixul -toriu: făcătoriul (2790; urâtoriul (2910; f' nedisimilarea lui [r] în pre (279%, preste (279%, propagarea lui [n] în |; genunchiile (284%. în cadrul clasei substantivului, se observă realizarea pluralui | substantivului „mână” cu desinenţa -e: măinele (283%, respectiv ^ includerea substantivului genunchi în clasa neutrului, desinenţa de § plural fiind -i: „genunchiile” (284%. Adjectivul pronominal posesiv se 4 ataşază substantivelor care desemnează grade de rudenie: „tată-său” «g (291%; cf „maica ta” (2870- ■Şt Articolul hotărât este variabil: „omule al lui Dumnezeu” 1 (2800,»» toi*16 mari ale bunului Dumnezeu” (280%. în cadrul paradigmei pronominale, se observă utilizarea simultană a formelor articulate şi a celor nearticulate, atât pentru § pronumele relative, cât şi pentru cele nehotărâte: „carele” (2830, | „fieştecarele” (280%, „oarecarea” (2790, „oarecarele” (2830, respectiv 4 ‘„care” (282%, „oarecare” (2800- Pronumele ins apare numai când intră "f- în forme conjuncte cu o prepoziţie: „într-însul” (2880-)};. în cadrul paradigmei verbale, se observă folosirea verbului voi ţ cu rol de predicat: „va să să facă turc” (2910, ,»va împăratul cu silnicie ‘Să omoare pre arhierei” (287%, „vei să izbăveşti pre smeriţii creştini” S/(2890- Verbele cu radicalul terminat în consoana [d], [n], [r] se /lotacizează: pociu (291%, puind (2920, văz (2800, ce^u (2870- Verbul a sta se prezintă atât sub forma etimologică: „ cei ce r sta împrejurul lui” (283%, „ stau aici înaintea ta” (2850, cât şi sub cea cu reduplicare: „au stătut stăpânul Hristos” (2840- 72 STUDIU INTRODUCTIV în ceea ce priveşte categoria diatezei, se observă că, adeseori, se utilizează pasivul reflexiv, complementul de agent fiind introdus prin prepoziţia de sau prin: „m-am trimis de tatăl tău prin mucenie la împărăţiia ceriului” (280); „s-au deşchis de oarecare” (282*); „să nu să supere de vrăjmaşii tăi, de agarineani” (285v); „s-au dezlegat prin sfântul mucenic Hristofor toţi” (2890- La perfect simplu, plural, verbele sunt, de regulă, lipsite de desinenţa -ră: „tămâia pre sfinţii carii intrase” (280; cf. «iarăşi mearseră” (28S1). Auxiliarul de perfect compus la persoana a IIl-a singular este au: „s-au aprins sufletul mieu” (279v). La imperfect, forma de persoana a 111-a singular este identică cu cea de plural: „era icoane înlăuntru” (283*); „ieşiia ei” (284). în câteva cazuri, imperfectul este realizat prin recurgerea la construcţii în care verbul a fi este la timpul imperfect, iar verbul propriu-zis la gerunziu: „era şăzând” (283). într-un singur caz, viitorul este construit din a vrea şi conjunctiv: vor să să întâmple (287v); cf. „voiu izbăvi” (285v). La nivelul enunţurilor lungi, verbul la gerunziu este coordonat cu verb la un mod predicativ: „Deci întrebând eu pre sfântul [...], iar el mi-au zis” (283), ceea ce arată că era considerat predicat. Superlativul absolut se poate realiza numai prin utilizarea adverbului foarte: „foarte iubiiai” (292v). Superlativul se exprimă, atât în cazul adjectivului, cât şi în cazul adverbului, cu ajutorul lui prea: „cel prea mic între monahi” (279). Prepoziţia întru, urmată de articol nehotărât, nu face corp comun cu acesta: „întru o” (292). Ca urmare a intenţiei de a întări corpul fonetic al cuvintelor, se tinde spre utilizarea locuţiunilor conjuncţionale compuse: „pentru căci era tânăr” (291) La nivelul sintaxei propoziţiei, se înregistrează ocurenţa atributului substantival în dativ: „domnu locului” (291). într-o singură situaţie, obiectul direct prepoziţional este exprimat printr>un substantiv care nu întruneşte particularităţile semantice, obligatorii în româna contemporană: „Vezi pre această icoană” (290). Ocurenţa obiectului direct prepoziţional nu implică dublarea acestuia printr-tm VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 73 pronume personal cu formă neaccentuată: „ vedem pre purtătoriul dă biruinţă Gheorghie” (281*); cf. „m-au miluit pre mine” (28 1% Complementul indirect se realizează în funcţie de regimul impus de termenul determinat, regim diferit, în anumite cazuri, de cel din limba actuală: „să mă fac vreadnic acestui lucru” (279*), „zicând cătră dânsul” (285% In ceea ce priveşte sintaxa frazei, într-o singură situaţie, completiva directă este coordonată cu regenta: „nu ştiu sau dormind era, sau deştept” (283% Topica pronumelui reflexiv este fluctuantă, acesta putând sta atât înainte, cât şi după verb, chiar dacă verbul este la indicativ sau la conjunctiv: „o au pus-o pre mâinile lui” (284*), „bucură-te şi te veseleaşte” (280*). Intre construcţiile sum pro habeo, amintim: „Nu-ţi fie nici o purtare de grijă pentru aceştea” (287*). Intre aspectele referitoare la mijloacele de formare a cuvintelor, se remarcă folosirea superlativului realizat cu ajutorul prefixului prea-: preanecredinciosule (288*), preapâgânului (285*), preapângăriţilor (282% preaveselitoare (282*), preavicleanii (286*), utilizarea frecventă a substantivelor provenite din infinitive lungi: dorire (286*), mijlocire (279*), postite (279*), izbăvire (2850, venire (286*), ocurenţa unor substantive colective precum: păgănătate (279*) şi a unor verbe provenite din interjecţii: hălălăieşti (282*). Din perspectiva evoluţiei românei literare, în urma analizei lexicului Vedeniei lui chir Daniil şi a Vieţii lui Anastasie, se disting două clase de termeni: cuvinte sau forme dispărute din limba actuală, mai puţin cunoscute sau utilizate regional, respectiv cuvinte cu sensuri diferite faţă de limba actuală. Din cadrul primei categorii, menţionăm: agarinean „turc” (285*); cerca „a căuta” (287*); chir „domn” (279*); gâde „călău” (288% hoge „preot mahomedan” (282*); norod „popor” (284*) pricestui „a împărtăşi” (284% săbor „sinod” (283% Din cadrul celei de a doua clase, amintim: frate „văr*’ (283*), grec „creştin ortodox” (282*), răsuflare «mântuire, viaţă veşnică” (287*). 74 STUDIU INTRODUCTIV 2. Versiunea D Versiunea D a celor două texte care fac obiectul cercetării de faţă se află în ms. rom. BAR 3168, provenit de la mănăstirea Dălhăuţi10, care cuprinde exclusiv Vedearea lui chir Daniil (f. 1' -131)" şi Viiaţa şi muceniia ce i s-au întâmplat sfântului mucenic Anastasie, de tatăl lui chir Daniil, în cetatea Telvimd (f. 13v - 16*). Miscelaneul este scris de un copist necunoscut. Manuscrisul, scris cu cerneală rădăcinie, cu titlurile, colontitlurile, iniţialele şi trimiterile marginale notate cu chinovar, cuprinde două însemnări, una aparţinând copistului textelor: „Şi s-au tălmăcit de dascălul Iiarion dupre limba elinească pre limba rumânească de la anul 1763, de când s-au întâmplat vederea aceasta în Ţarigrad, de Daniil călugărul văzându-să” (f. 16v), cealaltă unui cititor al miscelaneului: „1857 iulie 25. Am cetit această cărticică foarte folositoare de suflet. Chir Hagi Neonil, monah”. însemnarea copistului l-a determinat pe G. Ştrempel să dateze elaborarea acestui codice în anul 176312 *, argument contestabil, dacă se au în vedere alte precizări similare11 din ms. rom. BAR 3301 şi 2509 şi din manuscrisul II 209 de la Patriarhia Română, conform cărora vedenia lui Daniil ar fi avut loc în anul indicat în text14. 10 Contextul intrării acestui codice tn inventarul Academiei Române este menţionat pe coperta a doua a manuscrisului: „De la mănfistirea DSIhâuti, din jud. Râmnicul-Sărat. Dăruit de Ministerul Cultelor, etc (Administraţia Clasei Bisericii) cu adresa no 8679 din 4 mai 1904)”. Vezi şi AI. Lăpedatu, Manuscrisele găsite la Monastirea Dălhăuţi de domnii N. lorga fi P. Garboviceanu, In „Biserica Ortodoxă Română”, XXVIII, 1904, nr. 5, p. 539 (nr. 2). 11 Această versiune a Vedeniei lui chir Daniil a fost editată tn Timotin, Vision, p. 201-209. 11 Ştrempel, Catalogul, Bl, p. 36. ,J Vezi Timotin, Vision, p. 197. 14 „Vedeniia lui chir Daniil. La anul 1763 s-au întâmplat vederea aceasta in Ţarigrad” (ms. rom. BAR 3301, f. 1331); „Videniia cuviosului chir Daniil, ce au văzut-o la leat 1 /63 noiemvrie 18, când să afla la Ţarigrad” (ms. rom. BAR 2509, f. 295*); „Vedeniia lui chir Daniil. La anul 1763 s-au Întâmplat vedeniia aceasta in Ţarigrad” (ms. rom. Patriarhia Română II209, f. 4*). VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 75 Din păcate, nu se mai poate realiza o analiză filigranologică, singura care ar putea tranşa definitiv această problemă11, deoarece operaţia de recondiţionam a manuscrisului a făcut imposibilă cercetarea filigranului. în aceste condiţii, ceea ce se poate afirma, pe baza particularităţilor grafice, este faptul că această copie a fost realizată în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după anul 1763. Particularităţi lingvistice. Textul copiat la Dălhăuţi este foarte apropiat de cel din ms. rom. BAR 1994, nu numai sub aspect formal, ci şi din punctul de vedere al particularităţilor fonetice'*, ceea ce conduce la concluzia că această variantă a fost redactată chiar în mănăstirea Dălhăuţi, de un monah muntean. în aceste condiţii, menţionăm numai situaţiile specifice textelor din D15 * 17: trecerea lui [e] median aton la [i]: pagubile (1 Y)tpricipea (91), pricistuit (71), prietine (2r), rostirea exclusiv moale a prepoziţiilor de (41) şi pe (9V), rostirea dură a lui [ţ]: împărţind (3V); cf. simţire (8*)- Articolul hotărât este invariabil: „omule a lui Dumnezeu” (21), „robule a lui Dumnezeu” (3V); cf. „rugându-mă până la al noaolea ceas” (21). Substantivul genunchi este la genul neutru, desinenţa de plural fiind -e: genunchele (15r)- La nivel lexical, menţionăm ocurenţa termenul cubea „boltă” (8V) intr-o glosă marginală. 3. Versiunea X Versiunea X, aflată în ms. rom. BAR 3301, aşază cele două -texte în ordinea logică a naraţiunii: Viiaţa şi muceniia ce i s-au întâmplat sfântului mucenic Anastasie, de la tatăl lui chir Daniil în cetatea Telvinul (129v - 132*) şi Vedeniia lui chir Daniil. La anul 1763 s-au întâmplat vederea aceasta în Ţarigrad (133' - 146'). 15 Gheţie - Mareş, IFR, p. 92-08. 14 Singura diferenţă evidentă între textele de la Dălhăuţi şi cele din celelalte miscelanee este de natură grafică, aspect ce nu face obiectul cercetării de fată. Pentru similitudinea fonetică, vezi, infra, exemplele citate în cap. Filiaţia versiunilor redacţiei I, p. 118-124. 17 Aşa cum se poate observa, nu este vorba de trăsături fonetice distincte, ci de aceleaşi trăsături, reflectate în cuvinte specifice versiunii D. 76 STUDIU INTRODUCTIV Miscelaneul, care cuprinde, între altele, Vieţi de sfinţi (lr - 15\ 153v -1561), Minunile Şf. Dimitrie (15v- 38*), Paraclisulsf. Dimitrie (113' -124v), Teologie polemică (125' - 129v), Sentinţa lui Pilat (146’- 1480, a fost elaborat de un scrib care nu s-a semnat, In intervalul 1843 -1846". Chiar de la începutul miscelaneului, copistul notează în josul paginii, cu chinovar, numărul caietelor, care cuprind câte patru file, numerotarea originală mergând astfel simultan cu cea mecanică. Imediat după caietul 28, adică începând cu f. 113' a numerotării mecanice, sunt inserate trei caiete, cuprinzând Paraclisul sfântului Dimitrie, care se întinde până la fila 124v. De la fila 123', copistul continuă vechea numerotare a caietelor, fila 125' corespunzând primei file a caietului 29. în aceste condiţii, Viaţa lui Anastasie se întinde de la verso-ul primei file a caietului 30 până la sfârşitul acestui caiet, iar Vedenia lui chir Daniil se întinde de la prima filă a caietului 31 până la a doua filă a caietului 34. Particularităţi lingvistice. Studierea textului dovedeşte originea muntenească a acestuia, fapt probat şi de prezenţa următoarelor particularităţi lingvistice: menţinerea lui [e] în cetit (138v), strein (1330; închiderea lui [e] median aton, respectiv final în [i]: bisearica (134*), taini (134*), păstrarea lui [î] etimologic în intra (1350. intrând (1330; rostirea dură a lui [r] în doisprâzeace (1330; cf doisprezece (1330; pronunţarea moale a lui [r] în cadrul termenilor formaţi cu sufixul -toriu sau în cadrul altor termeni: lucrătoriu (1340, ceriuri (1410; prezenţa labialelor nepalatalizate, cu o singură excepţie: dejghinările (1380; lipsa alternanţei [dz] - [z], norma textului fiind utilizarea lui [z]: arzându-mă (1330» (1340; rostirea dură a lui [ş] şi \j]:şăzând(\43y),grijă(l42t)Jăţul(\39f); cf. şedea (1350; rostirea preponderent moale a lui [s], [z], [ţ]: dumnezeieştile (1330» împlinindu-se (134*) Jălţiu (1380, ţiind (1350, *ioa (1330; cf s& se» 1420- " Acest fapt este probat de existenta a doui fnsemniri: „1842, dechemvrie 2" (f. 92% „1846, noietnvrie 27" (f. 1561). VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 77 4. Versiunea Y Versiunea Y a celor două texte se află în ms. rom. BAR 5619, dăruit Academiei Române în 1894 şi provenit din dezmembrarea cotei 17921’. Miscelaneul, de 23 de file, este scris de doi copişti: primul copiază filele 1 - 8V, textului lipindu-i partea finală, iar al doilea copiază filele 9' - 23v, între acestea incluzându-se şi Vedenia lui chir Daniil (f. 9' - 15*) şi Viaţa lui Anastasie (16r - 19*). Vedenia lui chir Daniil este un text acefal, prima pagină păstrată corespunzând filei 8 din numerotarea originală a copistului* 20. însemnarea de pe fila V, referitoare la data elaborării primei părţi a codicelui („Dechemvrie în 29, 1822”), este însă inutilizabilă pentru încercarea de a data şi al doilea grup de texte, mai ales în condiţiile în care hârtia este în mod evident diferită. Datarea prin filigran a devenit imposibilă, în urma recondiţionării miscelaneului. Cel de al doilea copist, muntean de origine21, copiază, alături de aceste două texte, Prosopografiia lui Hristos (20r - 21^, Pentru doftoriia sufletească. Din Pateric (21v - 221), Pentru că cela ce va vrea şi va dori să se îndulcească de preadulcea mângâiarea lui Dumnezeu, aceluia întâi i să cade să se osebească de lume şi să părăsească toate gâlcevile şi grijile şi deşertăciunile lumii aceştiia (22* - 23v). Cercetarea textelor din partea a doua a miscelaneului arată că acestea sunt aceleaşi cu cele transcrise de copistul ms. rom. BAR '* Ştrempel, Catalogul, IV, p. 356. 20 Menţionăm incipit-ul textului: „şi puterii împărăţiei tale, să miluieşti pre creştini şi pre norodul cel numit cu numele tău din mâinile păgânilor. Şi răspunzând, stăpânul Hristos au zis..." 21 Această constatare s-a impus în urma cercetării limbii textului. în condiţiile în care am făcut o prezentare riguroasă a particularităţilor fonetice din C, manuscris muntenesc, şi din X, manuscris de asemenea muntenesc, o prezentare a trăsăturilor miscelaneului de faţă ar echivala, practic, cu o triplă expunere a caracteristicilor munteneşti. Ţinând cont de trăsăturile munteneşti expuse mai sus, pentru C şi X, constatarea noastră se poate verifica urmărind exemplele excerptate din ms. rom. BAR 5619; vezi infra. Filiaţia versiunilor redacţiei /, p. 119-124. 78 STUDIU INTRODUCTIV 199422, respectiv de copistul ms. rom. BPR II 179, singura deosebire constând în faptul că, în ultimele două, Vedenia lui chir Daniil şi Viaţa lui Anastasie sunt copiate la început. Legătura dintre C şi Y este indicată nu numai de identitatea corpusului de texte şi de cvasiidentitatea formală şi fonetică dintre acestea23, ci şi de studierea comparată a particularităţilor grafice. Astfel, aceleaşi viniete marginale flanchează colontitlurile, glosele sunt redactate în acelaşi mod: trimiterea se face în text cu chinovar, cuvintele marginale sunt notate cu negru şi încadrate cu chinovar, iniţialele şi titlurile sunt similar ornamentate: la începutul textului Pentru dohtoriia sufletească, litera iniţială este desenată în formă de cheie; în ambele miscelanee, textul Pentru că cela ce vrea... este flancat lateral de un dreptunghi, în cadrul căruia este inclus un titlu mai scurt: Din oglinda lumii, cartea I, cap I (C), respectiv Din Mineiul mare, ce să chiamă Ceti (Y). 5. Versiunea A Viiaţa şi muceniia ce i s-au întâmplat sfanţului mucenic Anastasie de la tatăl lui chir Daniil în cetatea Telvinul (1' - 41) şi Vedeniia lui chir Daniil. La anul 1763 s-au întâmplat vedenia aceasta în Ţarigrad (4r - 16*), aflate în ms. rom. BPR II49, au fost copiate în perioada 4-16 noiembrie 182324 de Acachie, ieromonah al mănăstirii Căldăruşani. Imediat după copierea acestor texte, Acachie a transcris Rugăciune către preasfânta Născătoare de Dumnezeu (16*) şi Rugăciune a sfântului Simeon Noul Bogoslov, din cuvântul al 8. Aceste pagini, elaborate de Acachie în 18252S, au fost legate împreună 21 Vezi supra, p. 68,70. 23 Vezi infra, cap. Filiaţia versiunilor redacţiei I, p. 119-125. 24 Perioada In care au fost copiate cele două texte a fost precizaţi de D. Fecioru (Fecioru, Catalogul, ST, XIV, 1962, nr. 3-4, p. 244, n. 9), pe baza însemnărilor din miscelaneu: „1825, noiemvrie 4” (10: „noiemvrie 8” (40, „noiemvrie 24” (160. ‘5 Însemnările lui Acachie ajuţi la datarea copierii acestor texte: „1823, avgust 28” (190, „1823, septemvrie 28. Acachie ieromonah în sflnta mănăstire Căldăruşani” (79v). VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 79 cu o serie de texte copiate în 1823: Rugăciuni (19r - 72')“, Istorie pentru hotărârea carea au dat Pilat, domnul Iudeii, boiariu al lui Tiberie, asupra Mântuitoriului Hristos, adecă ca să se omoare pre cruce. Care hotărâre cu ceale întru dânsa scrise s-au aflat în anii aceştea, la 1580 (73r - 741), Pomealnic pre carele cu datorie easte călugărului şi mireanului în toată ziua după săvârşirea pravilii ceii din chilie, cu toată umilinţa şi cu osârdie a-l ceti (75r - 79v)* 27. Particularităţi lingvistice. în ceea ce priveşte particularităţile fonetice, cele două texte sunt foarte apropiate de versiunea C, ceea ce permite prezentarea diferenţelor dintre cele două versiuni: închiderea lui [e] median aton la [i]: capetile (13')» pronunţarea moale a labialelor: veşminte (81); rostirea exclusiv moale a lui [t]: părintească (5V); rostirea moale a lui [s] în cadrul pronumelui reflexiv: împlinindu-se (51); cf. veselindu-să (3*). Desinenţa de plural a substantivului „taină” este -i: „taini” (5V); forma de plural a substantivului „genunchi” este „genunchi” (10r)- 6. Versiunea CA Vedeaniia lui chir Daniil (236' - 161) şi Viaţa şi muceniia ce i s-au întâmplat sfântului mucenic Anastasie de tatăl lui chir Daniil în cetatea Telvinul (249v-252v) se regăsesc şi în cadrul ms. rom. BPR II 179, provenit de la mănăstirea Căldăruşani, unde a fost elaborat de un Copist necunoscut. Aşa cum indică numerotarea originală a filelor, codicele cuprinde cinci corpuri de texte28 *, Vedenia lui Daniil şi Viaţa lui Anastasie fiind incluse în cea de-a cincea parte, împreună cu Trimiterea lui Publie Lentul romanului celui ce odinioară au fost proconsul preaslăvit întru care Iisus Hristos minunat să ia înscris “ Pehtru o descriere detaliată, vezi Fecioru, Catalogul, ST, XIV, 1962, nr. 3-4, p. 245-246. 27 Pentru celelalte însemnări din manuscris, vezi Fecioru, Catalogul, ST, XIV, 1962, nr. 3-4,246-247. 21 Fecioru, Catalogul, ST, 15,1963, nr. 3-4, p. 242, n. 13. 80 STUDIU INTRODUCTIV (adecă ca cum să zugrăveaşte) pre carea când petrecea el (adecă Publie) în Ierusalim cătră sinatul obştiei romanilor cu de-amâruntul o au scris (precum mărturiseaşte Evtropie). Prosopografiia lui Hristos (253r - 254'), Pentru doftoriia sufletească. Din Pateric (254v - 255"), Pentru cela ce va vrea şi va dori să se îndulcească de preadulcea mângâierea lui Dumnezeu...Din Mineiul cel mare ce să chiiamâ Cet (255v - 258r). Singurele însemnări privind datarea manuscrisului se află în prima parte a miscelaneului şi indică anul 1803”. Particularităţi lingvistice. Ca şi celălalt manuscris de la mănăstirea Căldăruşani, codicele de faţă prezintă foarte puţine diferenţe fonetice faţă de versiunea C. Acestea sunt: trecerea lui [e] median aton la [i] în candile (246v), pronunţarea moale a labialelor: veşminte (240'), rostirea moale a lui [t]: părintească (237v), rostirea moale a lui [r] înpotiriu (24lv), utilizarea prepoziţiei deaca (UT). Pluralul substantivului „taină” este „taini” (24 lv), iar cel al substantivului „genunchi” este „genunche” (242'). 7. Versiunea CP Versiunea CP a celor două texte, aflată în cadrul ms. rom BAR 4478, cuprinde cele două texte aşezate în ordine logică: Muceniia sfântului mucenic Anastasie cel Nou, care s-au muncit de tatăl lui chir Daniil în cetatea Delvinul (f. 259''v) şi Videniia lui chir Daniil (260' - 262v). Miscelaneul, format in -2°, a fost copiat în anul 182230 de Constantin Popovici31. ” „1803, septemvrie 17. Scoasă în Căldăruşani” (90v), „1803, septemvrie 30” (103v), „1803 dechemvrie 30” (13r). 50 „S-au început a si scrie această carte la 11 martie <1822> şi au luat sfârşit la iunie în 13, tot într-acel an” (ms. rom. BAR 4478, f. I1). 31 Vezi însemnările de Ia f. 257*. „Mai încolo rog pre cititoriul, ca de să va întâmpla vreo greşală a afla să nu hulească, ci cu duhul blândeţe lor să o treacă cu vederea. Că precum ceriul cu anevoie easte a să vedea fără de nori, aşa şi scriitoriul cu neputinţă easte a nu i să ascunde vreo greşală, mai vârtos ameţit fiind de multa scrisoare supt perdeaua ochilor. Fiţi sănătoşi. C P”, respectiv f. 262v: „Sfârşit. Dumnezeului nostru slavi C P<0povici>, 1822, iulie 29”. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 81 însemnarea de pe prima pagină, scrisă cu cerneluri de culori diverse, încadrată de motive florale, geometrice şi zoomorfe, descrie circumstanţele redactării miscelaneului, care, alături de textele menţionate, cuprinde un Cronograf (1 - 257v) şi apocriful Sentinţa lui Pilat (258, v): „Hronograf ce să zice scrierea anilor, care s-au scris acum în zilele preaînălţatului împărat al Austriei Franţiscus cel dintâiu, prin osteneala mea mai în jos numitul Costandin Popovici, Braşov, 10 mai 1822”. Numerotarea originală începe după scara ce precedă Cronograful, adică de la fila 7 a numerotării mecanice şi se termină la sfârşitul Hronografului. Particularităţi lingvistice. Redactată de un braşovean, versiunea CP întruneşte trăsăturile graiului muntenesc. în aceste condiţii, enumerăm numai particularităţile fonetice care nu se regăsesc în celelalte versiuni munteneşti ale textelor analizate: conservarea lui [e] etimologic în perirâ (260v), trecerea lui [e] median aton la [i] în candilile (2621), menţinerea lui [h] etimologic în pohtă (259'), rostirea dură a lui [r] în soboară (261r), asurzirea unor consoane sonore: acarineani (260v), respectiv sonorizarea unor consoane surde: meget (262% ^ în cadrul clasei morfologice a substantivului, desinenţa de plural a substantivului „fâgăduială” este -e, nu -i, ca în româna contemporană: „fâgăduiele” (259*)- în anumite contexte, articolul genitival este invariabil: „omule a lui Dumnezeu” (260r). în ceea ce priveşte paradigma verbală, se observă regimul tranzitiv al verbelor zavistui şi ruga: „l-au zavistuit” (2591), „rugăm mila ta şi stăpânirea împărăţii tale” (261r - 261v). Verbul îndrăzni este încadrat în diateza reflexivă: „să nu te îndrăzneşti la ceea ce vreai” (261v), „şi de te-ai fi îndrăznit la mărturisire” (261v). Exprimarea pasivului se face prin utilizarea reflexivului: „prin Aţa cum se observi în urma cercetării particularităţilor de grafie, copistul acestui manuscris nu este aceeaşi persoană cu cel care a copiat în 1829 manuscrisul înregistrat in BAR sub cota 5308, deşi numele coincid, ceea ce a făcut, probabil, ca ei să fie inventariaţi, în indicele întocmit de G. Ştrempel, sub aceeaşi voce (vezi Ştrempel, Catalogul, IV, p. 527). 82 STUDIU INTRODUCTIV muncile de la tatăl tău m-am primit la cereasca împărăţie” (260')- în paradigma de plural a perfectului simplu, există situaţii în care desinenţa ~ră de plural lipeseşte: „mersem” (2610; cf. „ieşiră” (2611). Textul se caracterizează prin frecvenţa destul de mare a adverbelor nehotărâte, utilizate în contexte în care limba contemporană nu le permite: „aceasta era oarecând biserica tuturor sfinţilor” (260v), „umblând câtva” (260v), „nici p»e Dumnezeu cândva au odihnit” (2621). Exprimarea complementului direct prepoziţional prin pronume relativ permite omiterea morfemului: „să câştig şi eu acest dar, care ai câştigat tu” (259'); cf. „eu sânt pre carele cauţi” (259v). Complementul direct este realizat prepoziţional în situaţii în care utilizarea morfemului nu este necesară: „văzurăm pre doisprezece apostoli şi pre sfântul Costandin” (260v). în ceea ce priveşte formarea cuvintelor, se observă ocurenţa unor cuvinte neprefixate: „te-ai vrednicit” (2601); cf. „să mă învrednicesc” (260'). în raport cu celelalte copii ale Vedeniei lui chir Daniil şi ale Vieţii lui Anastasie, copia de faţă se caracterizează prin prezenţa a numeroşi termeni care nu mai sunt utilizaţi în româna contemporană sau care au forme şi sensuri mai puţin cunoscute: dardă „suliţă scurtă” (260v), dver „poartă” (260*), făclie „lumânare (262'), făclioară „lumânare” (2600, gelat „călău” (2621), ieghemon „stăpân” (259% luminărie „magazin de lumânări” (2600, mângâia „a ademeni” (2590, mucenici „a deveni mucenic” (259v), opştijitie „viaţă de obşte” (2590, petrece „a suferi” (2590, posluşi „a servi, a sluji” (2620, pricepere „dorinţă” (2590, proclet „afurisit, blestemat” (2590, prost „simplu” (2590, ridica „a pleca” (2590, sălăşluire „lăcaş” (2590, shimă 1. „rasă monahală” (2590; 2. „cin” (2590- 8. Versiunea Z Ms. rom. BAR 3108, elaborat în 183932, cuprinde o versiune a celor două texte analizate aici, copiate sub titlurile Viaţa şi muceniia M Ştrempel, Catalogul, III, p. 17. Datarea propusă de G. Ştrempel se bazează pe următoarea însemnare, notată la sfârşitul miscelaneului: .Această alcătuire VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 83 ce s-au întâmplat sfântului mucenic Anastasie de la tatăl lui chir Daniil în cetatea Telvinul (26r - 28^ şi Videniia lui ava Daniil (28' -36')”. în cadrul acestui miscelaneu, format in -4°, sunt incluse texte precum Cuvânt pentru viitoarea judecată şi pentru sfârşitul lumii, din scriptura cea veche şi din cea noao, iară mai ales din Apocalipsilu sfântului Ioan Bogoslovului şi a altor sfinţi părinţi, după cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos, carele arată şi pentru venirea lui Antihrist (2r - 25v), Cântare în stihuri politiceşti pentru losif cel Preafrumos (36v - 37v), Ocroveniia Precistii pentru vedenia muncilor (38r - 42v), Patimile lui Hristos (52v - 53v). Viaţa lui Anastasie şi Vedenia lui chir Daniil, asemenea tuturor celorlalte texte din codice, sunt scrise cu litere greceşti şi slavone. Notarea mai multor sunete prin acelaşi semn grafic face imposibilă interpretarea slovelor, deci şi localizarea miscelaneului34, pe baza însemnării menţionate mai sus, putându-se presupune numai că manuscrisul a fost scris în Moldova. 9. Versiunea AR Sub cota 2509 este inventariat în cadrul Bibliotecii Academiei Române un miscelaneu, format in -4°, care cuprinde cele două texte, aşezate în succesiune logică, Viaţa lui Anastasie precedând Vedenia lui chir Daniil. Miscelaneul a fost redactat de ierodiaconul Antim Râmniceanu între anii 1825 - 1828, la mănăstirile Cozia şi Bistriţa. Codicele conţine următoarele texte: ,} r •; caste a preaosfinţitului Tihon, episcopul Voroneţului, şi s-au tipărit pre limba tlovenească în tipografia Chievpecerschii la anul 1838, iară acum, la anul 1839, ti1măcitu-s-a pre a noastră limbă românească. S-au tipărit în tipografia sfintei monastiri Neamţului, spre folosul şi mântuirea celui ce caută cu adevărat să sc ; mântuie. Sfârşit” (53v). 33 Vedenia lui chir Daniil nu este menţionată în descrierea pe care G. Ştrempe! o face miscelaneului; vezi Ştrempel, Catalogul, III, p. 17. 1 34 Menţionăm câteva exemple: mv^t^pkhva^ma (28v), mwamvtc hviiapat£a$h (281), npArkaie (28v), tataa (29*). 84 STUDIU INTRODUCTIV 1. Theatron politicon sau Privire politiceasca (1r - 255v)33; 2. Povestia lui Archirie cu nepotu-sâu Anadan (256r- 259')*; 3. Cântarea cea cu plângere spre râvnă dumnezeiască a sfântului şi cuviosului Ioasaf feciorul împăratului Ivir şi ucenic al sfântului preacuviiosului Varlam, carele după sfântul apostol Toma, au adus toată ţara Indiei la credinţa în Hristos(259v-261v)35 36 37 *; 4. Pentru eresurile latinilor după ce s-au deslegat de pravoslovie (262r - 274r)w; 5. Pentru frânei şi pentru ceilalţi latini şi pentru cei ce filosofesc cu dânşii, carii cu papa sânt la un glas într-aceste eresuri (274r - 278v)39; 6. Aicea arăt câte ceva din eresurile armenilor (278v - 2800; 7. Aicea fac arătat pentru postul armenilor, adecă al lui arţi-urţi (280r - 281r)40; 8. Delina, dascălul armenesc (28 V - 283v)4I; 9. Istoria lui Pavel cel prost şi fără răotate, păstori de oi fiind, cum s-au mântuit (284r - 291v)42; 10. Muceniia sfântului mucenic Anastasie celui Nou, care au pătimit de tatăl cuviosului chir Daniil, ieghemoţind la Delvin (292r- 295v); 35 în timpul copierii acestui text, Antim face următoarele însemnări: „S-au prescris aici, în sfânta monastire Coziia, fiind egumen la aceastl sfântă monastire cuviosul ieromonah chirio, chir Nectarie. Antim ierodiiacon au prescris. 1827, octomvrie 26” (10 „Sfârşit cu Dumnezeul cel sfanţ al tomului al treilea şi al celor doao împreună. Coziia, 1827, octomvrie 25. Antim ierodiiacon au scris” (2550- 36 La sfârşitul copierii acestui text, Antim notează: „Această poveste s-au prescris de mine, mult păcătosul şi între ierodiiaconi nevretnic Antim Râmnicean, în sfanta mănăstire Bistriţa, 1825, iulie 5, fiind egumen sfinţia sa părintele Auxentie, protosinghelul, care au fost pedepsit în sfanta Episcopie Râmnic” (2590 37 După ce copiază acest text, Antim scrie: „Cela ce ai săturat pre noroade în pustie şi ai izvorât apă din piatră seacă şi în Cana Galilei apa în vin o ai prefăcut, însuţi Stăpâne, întăreşte casa aceasta, însuţi masa blagosloveşte-o, însuţi pâinea o înmulţeşte, însuţi vinul blagosloveaşte-l şi celor ce ne-au primit pre noi iertare păcatelor dăruiaşte, ca un bun şi de oameni iubitoriu. Antim cel păcătos (2610 33 După copierea acestui text, Antim notează: „S-au prescris aceasta de mine, mult păcătosul între ierodiaconi Antim, aflându-mă în sfanta monastire Bistriţa, unde s-au şi găsit izvodul. 1825, iulie 29” (2740 39 Copistul notează: „tot acel păcătos Antim au scris" (2780 40 Copistul notează: „tot de păcătosul Antim s-au scris” (2810 41 Copistul notează: „1826, iulie 20. Antim” (283v). 42 La sfârşitul textului este scris: „Au scris Antim ieiodiaconul în sfânta mănăstire Coziia, 1826, iulie” (2910 VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 85 11. Videniia cuviosului chir Daniil ce au văzut-o la leat 1763 noiemvrie 18, când să afla la Ţarigrad şi au spus-o însuşi preaosfinţitului chiriu chiriu PtolemaidiO, patriarhul Ţarigradului (295v - 3061)43; 12. Pentru sfârşitul lumii, povestire a sfinţitului şi a nostru părintelui Metodie, arhiepiscopul Patarului. Prorocie pentru cele ce vor să fie in zilele cele de apoi (306r - 3090; 13. Din viaţa sfântului Nifon, cap din Ţarigrad (309r - 31 lv); 14. Din cartea ce să numeşte Crinii ţarinii (311v - 312v); 15. Pentru dohtoriia sufletului (312V — 3131); 16. Din pateric poveaste (313r - 314*); 17. Stihuri asupra cetitoriului şi de rugăciune ale scriitoriului (314r — 3151); 18. Al dascălului Efrosin, cuvânt la îngroparea răposatului Dumitrache Bărcănescu. 1827, martie 28 (316f- 319v)44; 19. Arătare cum se fqce clei de brânză cu var nestins (3200; 20. Pentru păr şi altă dohtorie (3200* Textele 4, 5, 6 şi 7 în ordinea menţionată mai sus au fost excerptate şi copiate de Antim Râmniceanu dintr-un miscelaneu de dispute teologice împotriva catolicilor, protestanţilor şi armenilor, copiat de Vlad Grămăticul, probabil în ultimul deceniu al secolului al XVIl-lea, şi aflat în ms. rom. BAR 334643 44 45. Pe acest manuscris există două însemnări ale lui Antim Râmniceanu, dintre care una datată martie 182546. Ele au fost copiate după cum urmează: fragmentul Pentru eresurile latinilor a fost copiat din filele 6r - 12r ale ms. rom. BAR 3346, fragmentul Pentru frânei şi pentru ceilalţi latini a fost copiat din filele 24v - 27r, fragmentul Aicea arăt câte ceva din eresurile armenilor, intitulat în ms. rom. BAR 3346 De eresurile armeneşti, a fost copiat din filele 30v - 31v, fragmentul Aicea fac arătat pentru postul armenilor, intitulat în ms. rom. BAR 3346 De postul 43 Copistul noteazft: „1826, octomvrie. Păcătosul ierodiacon Antim au prescris în Coziia" (309*). 44 1828, ghenarie 30 s-au prescris. Antim" (319*). 45 Vefci supra, Vedenia Sqfianei, cap. Copistul versiunii V9 p. 49-50. 44 Vezi ms. rom. BAR 3346, f. 184v: „Această carte este a sfintei mănăstiri Bistriţii şi am scris eu, Antim ierodiiacon Rfimnicean, 1825, martie 25" şi f. 183v: „Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce caută pre Domnul nu să vor lipsi de tot binele. Antim ierodiiacon au scris şi să roagă de cetitori ca să fie pomenit". 86 STUDIU INTRODUCTIV armenescu, a fost copiat din filele 31r- 32r, iar fragmentul Delina, dascălul armenesc a fost copiat din filele 281r— 282v. Din perioada şederii la mănăstirea Bistriţa, datează şi însemnarea lui Antim Râmniceanu pe un alt manuscris redactat de Vlad Grămăticul, probabil la începutul secolului al XVIII-lea, care cuprinde Tâlcul evangheliilor al lui Teofilact47. O altă însemnare a lui Antim Râmniceanu se află pe o psaltichie de la începutul secolului al XlX-lea48. Particularităţi lingvistice. La nivelul vocalismului, menţionăm: menţinerea lui [ă] în răzimăndu-să (296v), rădicată (298v); cf. ridicându-şi (298v); evoluţia lui [ă] la [e] în bleastemă (301v); închiderea lui [e] median aton îa [i]: videniia (295v); cf. vedenie (2960- în ceea ce priveşte particularităţile consonantice, amintim: rostirea preponderent dură a lui [p] în prepoziţia pe: pă (2970; cf. pe (293r), respectiv rostirea moale a acesteia în prepoziţii precum pentru (296r); trecerea lui [sv] la [sfj: sfătuindu-mă (296"), sfinţilor (297r); rostirea moale a lui [d]: de (2960, descoperit (2960; pronunţarea moale a lui [t]: părintească (296v); rostirea dură a lui [n]: năînfălegători (30lv), năcuviosule (303v); cf. necredinciosule (304"), neînţălegători (304v); pronunţarea moale a lui [z] şi [ţ]: dumnezeieştii (296v), puţin (2960, ţinea (292v), zis (294v); neînţălegători (3010; rostirea dură a lui [s]: înjrumusăţate (2980, mărturisăsc (2960, sară (2950; cf. semnul (3050, sileam (3C5V); [ş] şi [j] moi în cinevaşi (2960- jeţul (3000, săvârşindu (2930, uşe (2970; cf. şază (2990; rostirea dură a lui [ş] în şaselea (2960; fricativa [z] în văzând (2960; fricativa [j] în ajuns (2960, împrejurul (2990; rostirea moale a lui [1] în feliuri (2960- 47 Vezi ms. rom. BAR 258, f. 654v: „Această sfântă carte ce să numeaşte Tâlcul evangheliilor este a sfintei mănăstiri Bistriţa, carea s*au întărit şi cu peceatea, după cum de la vale să ede. Şi scrisii eu, mult păcătosul, Antim ierodiiacon Râmnicean. 1825, mai 25”. Despre ms. rom. BAR 258, vezi supra. Vedenia Sofianei, cap. Copistul versiunii V, p. 50-51. 48 Vezi ms. rom. BAR 2122, f. 44v, unde Antim Râmniceanu iwtează in interiorul unei viniete reprezentând un vas flancat de inscripţia „Spălaţi-vă şi vă curăţiţi": „De Antim ierodiiacon". VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 87 Pluralul substantivelor .jurământ” şi „palat” se formează cu desinenţa -uri: jurământuri (292v), palaturile (3051). Desinenţa de plural a substantivului „genunchi”, care este la genul neutru, este -e: genunche (300*). Verbul a rămâne este la conjugarea a Il-a: rămânea (303r). în cadrul expresiei a cere voie, verbul se prezintă sub forma reflexivă: „şi-au cerut voie” (293v). Verbul apropia, urmat de un complement circumstanţial de loc, nu este reflexiv: „am apropiat de Fanari” (297*). * Utilizarea frecventă a gerunziului conduce la apariţia situaţiilor în care acesta are valoare de predicat verbal: „Sfâtuindu-mă dar cu nişte părinţi duhovnici şi le-am descoperit lor râvna mea, nu m-au lăsat” (296r). Complementul circumstanţial de cauză este introdus prin de: „carele au pătimit de tatăl cuviosului chir Daniil” (2920, „multe supărări petrecea de pângăriţii agareni” (2920 în ceea ce priveşte topica, se remarcă aşezarea numelui predicativ în faţa verbului copulativ: „Patriia [...] Delvinu este” (2920, „şi eu gata sânt” (293'). Plasarea complementului la începutul enunţului favorizează omiterea prepoziţiei prin care acesta este legat de regent: „aceasta care pofteşti te va învrednici” (293*). Analiza lexicală a favorizat diferenţierea unei clase de cuvinte sau forme dispărute din limba actuală, mai puţin cunoscute sau utilizate regional, cum ar fi: aplos „în mod simplu” (295v), derviş „călugăr musulman” (305*), eres „erezie” (299v), ieghemon „guvernator” (292*), ieghemoţi „a stăpâni” (2920, mulţămită „mulţumire” (302*), pravilă „lege” (296*), văhod „intrare” (300v), pravoslavnic „ortodox” (3031), râvnă „dorinţă” (295v), scandelă „ceartă” (3031), scârbi „a se întrista” (296*), scoposul „scop” (2920, respectiv a unei categorii care cuprinde cuvinte cu sensuri diferite faţă de româna contemporană: cunoaşte „a afla” (3030, lumină „lumânare” (3010- 88 STUDIU INTRODUCTIV 10. Ms. 36 din Arhiva Centrală de Stat a Republicii Moldova între manuscrisele Arhivei Centrale de Stat a Republicii Moldova, unde se afli manuscrisele provenite din biblioteca mănăstirii Noul Neamţ, se află catalogat un miscelaneu din biblioteca mănăstirii care cuprinde între filele 276 - 278, respectiv 278 - 287 textele Vieţii lui Anastasie şi ale Vedeniei lui chir Dăruit9. Miscelaneul a fost copiat de mai multe mâini în <îouă perioade de timp diferite, filele între care se află cele două texte fiind copiate după anul 179449 50 51. 11. Ms. 141 din biblioteca mănăstirii Prodromul de la Muntele Athos în bogata colecţie de manuscrise româneşti a mănăstirii Prodromul de la Muntele Athos se află un miscelaneu de 120 de file, copiat în anul 1900, scris cu caractere latine, care cuprinde între filele 97-115 textul Vedeniei lui chir Daniil, care au fost la anii 1763*'. Miscelaneul mai cuprinde Viaţa şi pătimirea sfântului cuviosului mucenic şi mărturisitorului Teodor, slujba sfântului Nifon, patriarhul Ţarigradului şi a sfântului mucenic Zotic. 49 Valentina Pelin, Catalogul general al manuscriselor româneşti păstrate in U.R.S.S. Biblioteca Mănăstirii Noul Neamţ, Chişinău, 1989, p. 32-36. 50 Conform evaluării autoarei catalogului (vezi ibidem, p. 36), filele 12 - 81, 84 - 112 şi 116 - 276 au fost copiate în anul 1794, celelalte fiind copiate după această dată. 51 Arhim. V. Micle, Manuscrisele româneşti de la Prodromul (Muntele Athos), Mănăstirea Bistriţa (Râmnic), 1999, p. 265. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 89 ORIGINALUL GRECESC* Activitatea de traducător din limba greacă al textelor patristice a dascălului Ilarion, precum şi aspectul general al traducerii Vedeniei lui chir Daniil îndreaptă în mod firesc cercetarea originalului către un model grecesc. In catalogul manuscriselor de la Muntele Athos, întocmit la sfârşitul secolului trecut de Spyridon Lambros, textul grec al Vedeniei lui chir Daniil, însoţit sau nu de Viaţa lui Anastasie, este menţionat în cinci manuscrise aflate în mănăstirile Zografu, Grigoriu, Kutlumus şi Panteleimon, după cum urmează: Ms. 335-9 de ia mănăstirea Zografu, din secolul al XVIII-lea cuprinde între filele 233r - 255' textul 'Onxooia xou icbp AavriţA. onou eî8e roxa x6,avp£8' ăxoq NoepPpiou vn'52. Ms. 581-34 de la mănăstirea Grigoriu, datând din secolul al XVIII- lea, cuprinde la sfârşitul miscelaneului textul ’Orexacria xou Kbp AavuţX povaxou53. Ms. 5688-161 de la mănăstirea Kutlumus, din secolul al XIX- lea, cuprinde textul ’Orexotoia AavifjX povaxob54. Ms. 5711-123 de la mănăstirea Panteleimon, din secolul al XlX-lea, cuprinde între filele 698 - 707 textul *H Oauţidota 6nxacria xou touoxdxo» icopiou AavifţÂ., fiv eî8e iv xfi PaotXeoofop xtov it6Xetov, Kaxd x6 ,a^6' ăxoq Noeţt^piou ty'55. * In redactarea acestui capitol am beneficiat de sprijinul larg şi competent, decisiv pentru înfăţişarea sa actuali, al doamnei Emanuela Mihuţ, pentru al cărei ajutor, întotdeauna îndatoritor, îi suntem deplin recunoscători. Mulţumiri se cuvin, de asemenea, adresate, domnului Pantelis V. Paschos, care ne-a oferit cu generozitate ediţia redacţiilor greceşti Kozani şi Sflnta Ana, publicată în anul 1995. 52 Lambros, Catalogue, I, p. 32. ” Lambros, Catalogue, I, p. 49. 14 Lambros, Catalogue, II, p. 308. 55 Lambros, Cataiogue, II, p. 325-328. 90 STUDIU INTRODUCTIV Ms. 5788-281 de la mănăstirea Panteleimon, din secolul al XlX-lea, cuprinde între filele 181 - 186 textul Mapropiov toO dcyiou veopdtprupoq ’Avaotamou, între filele 186 - 191 textul Flepl Mouaa ulof> too paptnpioavtoq riţ t6v ftyiov ’AvaotAoiov ical jicoq âfkxfttioOti, şi între filele 191 — 199 textul ’Onctaoia Gauţtaoia fiv eîfie iv K©vcrtavnvowt6tei 6 AavirjX itpdrriv Moooâ; 6id peaitetou; toi) ăyiov ’Avaotaoloo56. O altă versiune grecească a Vedeniei lui chir Daniil, însoţită de Viaţa lui Anastasie, aflată la Muntele Athos şi care datează din secolul al XlX-lea, a fost identificată de Gherasimos Mikragiannites între manuscrisele schitului Sfânta Ana57. O versiune a Vedeniei lui chir Daniil, precedată de un scurt rezumat al Vieţii lui Anastasie, a fost identificată de Antonios Sigalas în Biblioteca municipală din Kozani, astăzi sub cota 3458. Cele două versiuni aflate la schitul Sfânta Ana şi la Biblioteca din Kozani au fost editate recent, în paralel, de Pantelis V. Paschos59. O versiune grecească din secolul al XlX-lea a Vedeniei lui chir Daniil, însoţită de Viaţa lui Anastasie, nesemnalată până în prezent, se află şi în ms. gr. 1034 din Biblioteca Academiei Române60. * 97 94 Lambros, Catalogue, II, p. 348-349. 97 Manuscrisul este inventariat în catalogul lui S. Lambros sub cota 85-4, însă fără o descriere detaliată a conţinutului (vezi Lambros, Catalogue, I, p. II). Miscelaneul a fost descris de G. Mikragiannites, KatâXoyoţ xelP0TPOMP(OV •moWkcdv tiţ; Bt{JX.io0ivcii<; io6 ICupiarau tfV; rata xb 'Ayubvopov vOpoţ to6 ”A8to tepâţ ral peyaXxavutiou ImVntq tr*; 'Ayiaţ vAwnţ, în „’Etiurnuiovucfi 'Ettetriplţ tfjţ eeoXoYUcn; 1xoXfţ;”, XXIX, 1959, p. 104-136 (vezi Paschos, Neopâpropeţ, p. 414, n. 4). 5* Vezi A. Sigalas, Ax6 tî|v nveopatucfiv ţ«»i|v nov &A.ttvucâv KotvonVttov Tfţţ Matcefiovicu;. A' ’Apxc’x ral Bi0Xio9nrai Auroci); Mare&mcu;, în „napdtptitpa A' t6pot) ’Enettpifioţ «PiXooo^ucfti; IxoXffc fîav / plou ©eooaXovliciTţ”, Thessaloniki, 1939,apudPaschos, Neopdpnjpeţ, p. 413, n. I. 94 Paschos, Neopricprupeţ, p. 432-451. 40 N. Camariano, Catalogul manuscriselor greceşti din Biblioteca Academiei Române, voi. II, Bucureşti, 1940, p. 167-170. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 91 Cercetarea raporturilor dintre versiunile greceşti şi cele româneşti ale textului se va realiza pe baza celor două texte editate de P. V. Paschos şi a ms. gr. BAR 103461. Ms. 34 din Biblioteca Municipală din Kozani (= K), datat de P. V. Paschos, pe baza caracteristicilor de grafie, în secolul al XVIII-Ica62, cuprinde între filele 1092 - 1102 un text cu titlul ’Ojtxada xou tcup AavifţX raivu dxpsXipcx; (Vedenia lui chir Daniil, foarte folositoare), precedat de o scurtă introducere, 'Yjc60ecnq xffe itapouor^ SiTiyiteeax; (f. 1091), care rezumă în câteva rânduri martiriul sfântului Anastasie şi botezul lui Daniil. Ms. 85-4 de la schitul Sfânta Ana (= SA), din secolul al XlX-lea, cuprinde un text cu titlul *H Oaupdoux; cwcxaala fjv eîSev 6 ’Io|iariX.ucâv Aawî|X pova%o<;, tv KoovaxavnvouTtâXei, tv ăxei NoepPpico 18 , 6 mi tepopbvaxoq uaxepov yevâpevcx; (Vedenia miraculoasă pe care a văzut-o monahul Daniil cel dintre ismaeliţi, în Constantinopol, în anul 1764, 14 noiembrie, cel care mai apoi a devenit ieromonah)6\ precedat, între filele 693 - 703, de o versiune extinsă a Vieţii lui Anastasie, Mapxupiov uitep0a6|iaaxov xou ceylon evSo^ou veopdpxupoq ’Avaaxaalou, dBXfjaavxoq ev Unelp© mxa x6 ,a\|/v' ăxoţ, dx; cuji|5dXXovxo<; eiţ xf|v napouaav npaypaxelav (Martiriul miraculos al renumitului sfânt neomartir Anastasie, pe care l-a îndurat în Epir, în anul 1750, după cum se arată în lucrarea aceastaf* şi urmat de ’AtcoXouGia xou veopdpxupoţ 'Avaaxaalou65. 41 * * 44 61 Pentru ms. 34 din Biblioteca Municipală din Kozani se va utiliza sigla K, pentru ms. 85-4 de la schitul Sfânta Ana sigla SA, iar pentru ms. gr. BAR 1034 sigla B. 41 Vezi Paschos, Neopdtptupeţ, p. 413, n. 2. 45 Vezi Paschos, Neopdipxupeţ, p. 432-451, unde textul este editat în paralel cu textul redacţiei K. 44 Vezi Paschos, Neoprfcprupeţ, p. 422-431. 63 Vezi Paschos, Neopdtprupeţ, p. 452-466. Versiuni mai recente ale Vieţii şi ' Acolutiei sfântului Anastasie, derivate din versiunea ms. 85-4 de la Sfânta Ana, au fost publicate de K. H. Dukakis, ’AicoXouOia ical Bloi tâ>v 'Aykov ’Aitootâtou tbtXixxou fcvbţ ix tffc xprimiţ xopetaţ ttbv AtâSexa..., în „l&aitepov xapdpxrşia xoO IA' itepioSucoG ouYYpdttipa'to; nnv&ţ Noepflpiou tofi «MeyâXov Zuvaţapiotou»”, Atena, 1896, p. 37-44 (vezi Paschos, Neopdtp'tupeţ, P 416, n. 15). 92 STUDIU INTRODUCTIV Textul Vieţii lui Anastasie din redacţia SA este organizat în două părţi, dintre care cea dintâi cuprinde martiriul sfântului Anastasie, iar cea de a doua, al cărei subtitlu este ITepl to6 MoGoa, nfoţ âpajraoOri tiotepov (Despre Musa, cum s-a botezat mai târziu), cuprinde convertirea tânărului musulman Musa, devenit, în urma intrării în cinul monahal, Daniil. Spre deosebire de versiunile traducerii româneşti a Vieţii lui Anastasie, textul redacţiei greceşti SA este mai extins, cuprinzând mai multe episoade din viaţa lui Daniil, absente din traducerea românească. în primul rând, textul redacţiei SA este mai precis plasat în spaţiu şi timp. Sunt precizate astfel locul naşterii sfântului Anastasie, anume satul Paramythia din Epir, faptul că el avea o soră, Maria, şi numele guvernatorului provinciei respective, Ahmet Paşa, al cărui fiu este Musa, viitorul monah Daniil. în plus, intriga este sensibil diferită. întemniţarea lui Anastasie este aici rezultatul încercării izbutite a lui Anastasie de a-şi salva sora de la necinstea pe care încercau să i-o pricinuiască doi soldaţi albanezi aflaţi în slujba paşei. Dornici de a se răzbuna pentru acest eşec, aceştia din urmă îi vor spune paşei că Anastasie doreşte să treacă la islamism. încercările paşei, descrise aici în mod amănunţit, de a-1 îndupleca pe Anastasie să se convertească sunt zadarnice. Refuzul lui Anastasie îl va convinge însă, în schimb, pe tânărul Musa, care va dori să devină creştin, dar care va fi sfătuit de Anastasie să-şi păstreze ascunsă credinţa, pentru a evita represaliile tatălui său asupra creştinilor. Anastasie este decapitat şi înmormântat, în pofida interdicţiei paşei, într-o mănăstire, în urma unui vis înspăimântător în care martirul îi va apărea paşei. Urmărit de dorinţa de a deveni creştin, tânărul Musa va profita de călătoria la o nuntă la care fusese trimis de tatăl său pentru a se abate pe la mănăstirea unde fusese înmormântat Anatasie şi a se ruga şi a plânge lângă chivotul martirului. Spre deosebire de versiunea traducerii româneşti, egumenul mănăstirii va refuza să-l boteze. Călăuzit de un monah bătrân, pe care i-1 descoperă un înger, Musa va ajunge, după o lungă şi dificilă călătorie, la mănăstirea sfântului Haralambie, unde, ca semn al elecţiunii 1a care fusese chemat, va auzi vorbind icoanele Maicii Domnului şi a lui Hristos. Ajuns în Vechea Patras, Musa va fi îmbarcat de călugăr pe o corabie cu destinaţia Veneţia, cu recomandări pentru negustorii VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 93 ortodocşi veneţieoi. Sosit la Veneţia, Musa va fi botezat de un negustor evlavios, loanites, în biserica Sfântul Gheorghe şi va primi numele de Dimitrie. De sărbătoarea sfântului Spiridon, tânărul botezat pleacă la Corfus pentru a se închina moaştelor sfântului. Aici va îmbrăca cinul monahal şi va primi numele de Daniil. Dorind să-şi descopere noua identitate şi să sufere martiriul pentru Hristos, Daniil este împiedicat în mai multe rânduri de creştinii din Corfus şi din Pelopones, care se tem de represaliile împotriva creştinilor. Neînduplecat în hotărârea sa, Daniil ajunge la Constantinopol, unde sfântul Soffonie din Ptolemais îl sfătuieşte să postească şi să se roage fierbinte, pentru ca Hristos să-i descopere dacă doreşte martiriul. Sfârşitul textului menţionează faptul că semnul trimis lui Daniil, Vedenia care urmează în continuarea Vieţii lui Anastasie, a fost transcrisă chiar de mâna lui Daniil. Redacţia SA a Vedeniei lui chir Daniil, fără a fi substanţial diferită de redacţia K, prezintă câteva deosebiri, între care cele mai semnificative sunt prezenţa unui paragraf suplimentar, mai multe scolii incluse între paranteze66 şi o redactare superioară din punct de vedere stilistic67. Paragraful suplimentar, adăugat în redacţia SA la sfârşitul textului (f. 711b**), menţionează că monahul Daniil a aşternut în scris cele de mai sus pentru a-i convinge pe creştini să asculte îndemnurile preoţilor la post, veghe şi pocăinţă şi să aibă încredere că Hristos le ascultă rugăciunile66. în privinţa scoliilor, o însemnare semnificativă inclusă în text este cea de la f. 710', unde autorul acestei redacţii înfăţişează raţiunea pentru care Maica Domnului îl sfătuieşte pe Daniil să nu meargă la Muntele Athos69. Motivul este acela că, în perioada respectivă, la Muntele Athos izbucnise o dispută declanşată de un călugăr Neofit, evreu de origine, care respingea spovedania, nu accepta autoritatea sinoadelor şi propovăduia o învăţătură eretică despre împărtăşanie70. “ Vfczi Paschos, Neopdprupeţ, p. 417-419. ‘7 Vezi Paschos, Neopâptupeţ, p. 418. M Vezi Paschos, Neopâpnipeţ, p. 451. ** Vezi versiunea C a traducerii româneşti, f. 287*. 70 Vezi Paschos, Neopâptupeţ, p. 472-473. 94 STUDIU INTRODUCTIV Ms. gr. 1034 din Biblioteca Academiei Române, datat 1830* 71, este un miscelaneu scris de mai multe mâini, provenit din biblioteca lui Ştefan Sihleanu, care cuprinde între filele 12v- 18v textul "Opaţia tou icupiou Aavif|X (Vedenia lui chir Daniit), urmat între filele 18v-20' de textul 'O pioq ml f| papropia tou itylou pdprupoţ ’AvaoTaoiou Şanţ fjOtXiioe itapa tou Jtatpbţ tou icuplou AavirjX, eu; tî|v JtoXitelav AâXJkvov (Viaţa şi martiriul pe care l-a suferit sfântul mucenic Anastasie, de la tatăl lui chir Daniil, in cetatea Delvenon). Miscelaneu! cuprinde şi alte texte cu conţinut eshatologic, precum Vedenia ieromonahului Agathangelos şi o Vedenie a bătrânului Martin Zedec, pe care a văzut-o la anul 1739 pe munţii Alpilor, profetic, precum Oracolele care s-au găsit pe mormântul arhiepiscopului Constanţei, şi politic, acestea din urmă legate preponderent de contextul tentativelor de eliberare a precilor de sub dominaţia otomană la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului următor. Textul Vieţii lui Anastasie din redacţia B reprezintă o versiune diferită şi prescurtată a celei din redacţia SA, în vreme ce textul Vedeniei lui chir Daniil, fără a fi diferit sub raportul conţinutului, prezintă o serie de trăsături distincte în comparaţie cu cel din redacţiile K şi SA. Redacţia B a celor două texte pare a reprezenta o traducere în neogreacă, aşa cum o probează folosirea constantă a conjunctivului cu particula vâ, ca şi utilizarea unor termeni specifici pentru greaca vorbită”. în vederea stabilirii raporturilor de filiaţie dintre cele trei redacţii greceşti, K, SA şi B şi traducerea românească a dascălului Ilarion (versiunea C), vom supune câteva fragmente excerptate arbitrar din cele patru texte la o examinare comparată: 71 Filigranul hâniei miscelaneului are marcată această dată cu caractere latine (f. 19’). N. Camariano a datat miscelaneul în secolul al XlX-lea (vezi N. Camariano, op. cit., p. 107). 71 Această observ^ie ne-a fost oferită de doamna Emanuela Mihuţ. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 95 Ms. gr. 34 Kozani (K) 1. Oircoola xoO ictip Aavrify., ndvu oxpăXt^og (f. 1092) 1. Vedenia lui chir Daniil, foarte folositoare 2. ... 6xi ofytepov Vjţufrfty; tâeîv \*£-yâfoa pxxnVipia (f. 1093) 2.... că astăzi te-ai învrednicit si vezi mari taine. Ms. gr. 85-4 Sfânta Ana (SA) 1. Opapa xoO icuptou Aavilft (f 12*) 1. Vedeaniia lui chir Daniil (f. 2790 2. ... 6xi ofpcpov V&rftiiK tâeîv \xe-yâXa pucraVipta (f. 704) 2.... că astăzi te-ai învrednicit să vezi mari taine Ms. gr. BAR 1034 (B) l.'H eaupdoicx; 6ircaoia i)v eî-6ev 6 âţ lopan-Xvrthv AavifţX po-vax^q, âv Kcov-axavnvo\m6Xei iv 6xei ,ayl;6', Noepjîpicp i5\ 6 Kal tepopâvaxcx; tfatepov yev6pe-voq (f. 703) 1. Vedenia miraculoasă pe care a văzut-o monahul Daniil cel dintre ismaeliţi, In Con-stantinopol, în a-nul 1764, 14 noiembrie, cel care mai apoi a devenit ieromonah 2. ... 6xi OTjpepov ffeu&enţ vâtiSnţ pixrnfaia prydXa xoO dyaOcoxdxou 0eoO. ical £yd> ei-icov* ’AXXd xiţ eipl £yd> vd âţi-oaOâ vd i6â poo-xfpux cbq teyetţ. (f. 130 2.... că astăzi te-ai învrednicit să vezi marile taine ale prea bunului Dumnezeu. Şi eu am zis: «Dar cine sunt eu ca să mă învrednicesc să văd taine precum spui?» Ms. rom. BAR 1994(C) 1. Vedenia lui chir Daniil 2. ... astăzi te-ai învrednicit a vedea taine mari ale bunului Dumnezeu. Şi eu i-am zis: «Dar ce lu-crătoriu sânt eu, ca să mă învrednicesc să văz tai ne, precum zici?» (f. 280v) 96 STUDIU INTRODUCTIV 3. Kal dfoO âicXTpidoaiiev fftiflopev ical e6-yalvei ăvou; dv -Opawccx; 6c tivoţ Oupou; Avoiyetoriţ Kal Aiyei Kp6q f|pâ^* «^ÂBete xd-%iov npoopăvoooi ydp bpdţ». "E-8o£e, xolvuv, fyiîv âpPflvai ăv8ov (f. 1093) 3. Şi când ne-am apropiat, ne uitftm şi iese pe o uşă deschisă un om şi ne spune: «veniţi repede, căci vă aşteaptă pe voi». Deci am hotărât să intrăm înăuntru. 4. Kal otixaţ âcnrirniţoav ol "Ayun. T6tc o&-Oiţ zopefexai 6 dytoţ îcodwiy; 6 6eoX6yoţ Kod 6 Xpoo6otopoţ... (f. 1097) 3. Kod *A.ncnd-oavxeţ, Stfpienb tu; dvOpomcoţ £k tffc Oupaq dvoi-yelcrnţ* Kal etnev fşiîv â&Oexe xd-Xtov, neptpăvouoi Ydphpâg» (f. 704) 3. Şi apropiindu-ne, a ieşit un om oarecare şi ne-a spus: veniţi repede, căci vă aşteaptă pe voi. 4. Kod xcrfha ei-n6vxoţ xoO Aeo-x6xoo, ol \âv *A-Yioi toutanţoav, 6 bi 'AfieA^ptâeoţ IdKtofkx; Kal 6 SeoX&yoţlcodwiş; Kod 6 feîoţ Xpo-oâoToţioţ xopeo-86vte$... (f. 708) 3. Kod xtaţaid-oavxeţ, edyfţvev ăva£ dvOponcoţ dn6 ptav Otipav aypUctfţv Kod pâţ xpoopâvouv* "O-0ev dseyaoiqa-pev vd gpPâpev păooL (f. 130 3. Şi apropiindu-ne, a ieşit un om pe o uşă deschisă şi ne-a spus: veniţi cât mai degrabă, că ne aşteaptă pe noi. Deci am hotărât sa intrăm Ină-untru. 4. Kod otixuţ â-odrnnootfiMMrtot-T6te ndXiv ârifrev 6 te dyioc Idrapoţ, dyux; lcodwng6 BeoAdYO^ Kod 6 fiyvoţ icodwiţ; 6 Xpwdotopoţ... -voov t6v vtov oi dtKdcOapoi Kal |i.f| bvv&pevoi va r6-Xouv xoti OKOTtof) xcov f| 0e-otfcot, 6 oraupbţ ral ol drfioi ndv-xeţ Kpooeirtwpav onkfj ral xXTfn-dţoooa to6 ulo6 avcfV; jcpooeic^-wpe Xjbfouoa afafr *Yiâ poop *I6â xo^ moroii fotoouţ oou, pâ ; wâcjov , dXV otorol dolv dyuâpoveţ cod Ms. rom. BAR 1994 (C), f. 285M' Atuncea, sculân-du-să de pre scaun Născătoarea de Dumnezeu, crucea şi toţii sfinţii s~au închinat ei. Şi mergând aproape de fiiul ei, i s-au închinat lui, zicând c&trft dânsul: „Fiiule, vezi pre credincioşii robii tăi cu ce frică stau aici înaintea ta, căutând izbăvire creştinilor şi credincioşilor robilor tăi, care lucru mă rog şi eu bunătăţii tale, să-i miluieşti, izbăvindu-i de cumplita robie*’. Iar Domnul au zis cătră Născătoarea de Dumnezeu / „Cunoşti, Maica mea, că din zilile preapăgânului împărat Mehmed am vrut să-i izbăvesc pre dânşii, dar aceştea sânt necunoscători şi păcatele lor nu le-au carele erea ieghe-mon acelui loc, zicând cum că Anastasie vrea ca să să turcească, şi-l încredinţa cu jurâmânturi, necredincioşii. Ms. rom. BAR 2509(AR) f. 301** Aşa sculându-să dupre scaun Născătoarea de Dumnezeu luo crucea şi toţi sfinţii s-au închinat sfinţiei sale. Şi apropiin-du-să de fiiul său, s-au închinat lui, zicând: „Fiiul meu vezi pre credin-cioasăle slugile tale cu câtă frică stau înaintea ta, cerând izbăvire creştinilor şi cre-dincioaelor slugi ale Sfinţiei Tale, ca să-i miluieşti şi să-i izbăveşti pre ei dintru această grea urgie." Iară Domnul au zis cătră Născătoarea de Dumnezeu: „Cunoaşte Maica Mea că din zilele neîndumnezeitului împărat Mehmet vream să-i izbăvesc, / dar ei sânt neînţelegători şi de păcatele lor nu s-au pocăit, şi iată, Ms. rom. BAR 4478 (CP), f. 26lv Atuncea, sculân-du-se din scaun Născătoarea de Dumnezeu, crucea şi toţi sfinţii s-au închinat ei şi, mergând aproape de Fiiul său, s-au închinat lui şi au zis cătră Dânsul: „Fiiule, vezi pre credincioşii robii tăi, cu ce feliu de fiică stau aicea înaintea ta cerând slobozenie creştinilor şi credincioşilor robilor tăi. Drept aceea mă rog şi eu bunătăţii tale ca să miluieşti pre ei, slobo-zindu-i din cumplita robie/4 Iară Domnul au grăit cătră Născătoarea de Dumnezeu: „Să ştii, Maica mea, că din zilele şi vremea păgânului Mehmet am vrut să-i mântu-iesc pre ei, însă sânt necunos cători 100 STUDIU INTRODUCTIV xdţ âpopriaţ xcov fifcv xăţ iiexev6-t|oav* Kal jc&Xiv wpoătpeya tcal t6v vOv PamXia vd tod; âvfrfafl \ik pcXavd, facoţ pXinovteţ xb \iz-Xaveîpov ovv6X-Oaxnv el$ âxiyyo-oxnv, dXV £u dvaujOnxotiai, KapopYi^ovx^ |i£ kocO* âKdatnv- T6-xe wAXiv einev f| PaotXuxxr 'Yii poofl natâeooov aoratiq xfj dya-06tttc1 oou ax; " oîScu^ fyuDţîva |tf| reipâţpvrai aircol tov âxâpâv oou xâv ’AŢapiţ-vftv T6te £Îuev adrft* *Eicei6f|, â ţufrcep poo peoi-xcieiţ *p6g pe fttd xoi>ţ &xaplo-xcnx; xoîrcoix; 5id tf|v dydjniv oou Kod &d td$ itce-ataţ xâv dyiwv poo lieX\j8pdkxD aorobq pet’ oi> pocăit şi iarăş am plecat şi pre împăratul cel de acum să-i îmbrace pre dânşii cu negre, ca văzând hainele ceale negre să-ş vie întru simţire. Dar încă nu sânt simţitori, mâniin-du-mă în toate zilile\ Atuncea iarăşi împărăteasa a toate au zisu: „Fiiul mieu, pede-pseaşte-i pre dânşii cu bunătatea ta precum ştii, însă să nu să supere de vrăjmaşii tăi, de agarineani!” A-tuncea au zis ei: , ,De vreame ce, o, maica mea, mijloceşti cătră mine pentru nemulţămi-torii aceştia, pentru dragostea ta şi pentru rugăciunile sfinţilor miei, îi voiu izbăvi pre dânşii preste putină vreme”. acum am întors pre acest împărat, ca să-i îmbrace cu haine negre, ca văzându-să întru cele negre, să-şi vie întru cunoştinţă. Dar ei ne-viindu-şi întru cunoştinţă, totdeauna mă bleas-temă“ Atuncea iarăşi a mai zis împărăteasa: JFi-iul meu, pedep-seştii pre ei cu bunătăţile tale, oricum vei voî, numai să nu fie supăraţi de cătră vrăjmaşii tăi aga-reni.44 Atuncea au zis cătră dânsa: J)e vreme, o, Maica mea, că te rogi cătră mine pentru aceşti ne-mulţămitori, pentru dragostea ta, pentru rugăciunile slugilor mele9 îi voi izbăvi pre dânşii preste putină vreme.*4 şi nu să pocăiesc de păcatele lor şi încă am îndemnat pre cel ce împără-ţeşte acum să-i îmbrace cu negru, ca văzându-ş cer-nelele lor, să-şi vie întru simţire, dar nici aşa nu-ş viu întru simţire, ci încă nesimţind, mânie în toate zilele. “ Deci a toate împărăteasa zise: JFiiul meu, pedepseşte-i pe ei cu bunătatea ta precum ştii, numai să nu fie necăjiţi de vrăjmaşii tăi agarineni* Atuncea au zis ei: JDe vreme ce, o, Maica mea, mijloceşti cătră mine pentru aceşti nemulţumitori, pentru dragostea ta şi pentru rugăciunile sfinţilor miei îi voi slobozi pre dânşii preste puţină vreme.44 VIATA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 101 Fragmentele de mai sus indică faptul că o parte a deosebirilor care disting versiunea AR de versiunea C reprezintă o traducere exactă a echivalentului grecesc din redacţia grecească B, iar pe de altă parte faptul că versiunea AR reprezintă un text distinct şi amplificat atât în comparaţie cu versiunea C, cat şi cu textul grecesc din redacţia grecească B. în privinţa versiunii CP, se poate observa faptul că ea reproduce aceeaşi traducere a dascălului Ilarion după care s-a realizat versiunea C, supusă însă unei operaţiuni de prelucrare a textului, în care se pot distinge unele neclarităţi şi contradicţii, rezultate din incomprehensiunea textului iniţial. Exemplele următoare, excerptate din fragmentele de mai sus ale versiunilor româneşti C, CP şi AR şi ale redacţiei greceşti B, au menirea de a întări aceste observaţii: C: „i s-tu întâmplat" (291*); CP: „s-au muncit4* <2590; AR: jiu pătimit44 (2920; B: fj&noe („au suferit, au pătimit4*) (jg»); C: „si săvârşască pofta lor44 (2910; CP: „împlini pângărita pohta lor44 (2$90; AR: „să-şi isprăvească scoposul lor4* (2920; B: vfc ttyouv toO okojcoO wv („să-şi atingă scopul lor44) (180; C: „presvicleanii44 (291*); CP: omis; AR: „necuraţii44 (2920; B: dicdfapoi („necuraţi44) (180; C: „presvicleanii44 (2910; CP: omis; AR: „necredincioşii44 (2920; B: ol dxurcoi („necredincioşii44) (lg*). C : Jn sărăcească casa lor44 (2920; CP: Jn proasta lor sălăşluite44 (2590; AR: „în casa lor44 (2940; B: eiţ vb olict&t6v xwv(Jn casa lor44) (19»), 102 STUDIU INTRODUCTIV C: „mergând aproape" (2850; CP: „mergând aproape" (261v); AR: „apropiindu-sft" (3010; B: nXrioidCotxja („apropiindu-să") (15v). C: „stau aici înaintea ta" (2850; CP: „stau aicea înaintea ta" (2610; AR: „stau înaintea ta" (3010; B: ftaploTotvrai âvdmi6voo\) („stau înaintea ta") (15v). C: „necunoscători" (285v); CP: „necunoscători" (261v); AR: „neînţelegători" (301v); B: ayvtbpova; („ingraţi") (15v). C: „să-şi vie întru simţire" (285v); CP: „să-şi vie întru simţire" (2610; AR: „să-şi vie întru cunoştinţă" (3010; B: a\)v6X0cooav iniyvaxnv („să vină întru cunoştinţă") (150- C: „împărăteasa a toate" (2850; CP: „împărăteasa a toate" (2610; AR: „împărăteasa" (3010; B: f) paolXiooa („împărăteasa") (150- C: „păgânului împărat Mehmed" (2850; CP: „păgânului Mehmed" (2610; AR: „neîndumnezeitului împărat Meiimet" (3010; B: tou aOearc&Tou pamAico^.. Mexp&too („împăratului lipsit de Dumnezeu... Mehmet") (150. Concluzia care se impune în urma acestui examen în privinţa raportului dintre versiunile AR şi C este aceea că versiunea AR reprezintă o copie după o traducere românească diferită de cea a dascălului Ilarion, realizată după un original grecesc care prezintă unele similitudini cu redacţia grecească B. în aceste condiţii, fiind vorba de două redac^i diferite, am notat redacţia corespunzătoare versiunii AR, prin sigla R, de la Râmnic, după numele episcopiei din care provenea ierodiaconul Antim, iar redacţia corespunzătoare celorlalte versiuni, care urmează traducerea dascălului Ilarion, prin sigla I, după iniţiala numelui traducătorului. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANIEL 103 Similitudinile dintre redacţia românească R (= versiunea AR) şi cea grecească B nu conduc însă la o suprapunere exactă a celor două redacţii, întrucât examinarea atentă a celor două versiuni, AR şi C, în comparaţie cu redacţia grecească B, demonstrează că redacţia R (- versiunea AR) se îndepărtează în anumite fragmente de text de redacţia grecească, în vreme ce aceasta din urmă este tradusă cu fidelitate de redacţia I (= versiunea C). AR: „[...] au v&zut patru tineri 9tând pe lângă mucenicul, străluciţi ca soarele şi ţinea o coroană luminoasă în capul mucenicului44 (293, v); C: „veade patru tineri îmbrăcaţi în haine albe împrejurul mucenicului şi ţinea o cunună ce străluciia ca soarele deasupra capului mucenicului44 (29 lv); B: Priitei T&KJOtpaq v£ooq te\>icov jilav Kopâvav ax; fţXiov âotpdntotxKXv xf\£ icepoAiV; xoO pdprupoq („vede patru tineri îmbrăcaţi în haine albe în preajma martirului şi ţineau pe capul martirului o coroană strălucind ca soarele44) (18V). AR: şi pre noi pre toţi ne omoară44 (294*); C: „[...] şi noao ne va face rău44 (2931); B: [...] ral fipaţ pâq raKonoieî („şi nouă ne va face rău44) (18v). AR: „şi petrecând într-acea monastire opt ani, îndeletnicindu-să la monahiceasca viiaţă şi arzând cu sufletul în inima sa, vrea ca să mărturisască pre Domnul şi, pentru oarecarea treabă, au plecat de la Cherchira şi au mers ta Ţarigrad44 (295v); C: „Şi stând puţine zile în mănăstirea cea de obşte, au mers la Chirchira şi, petrecând acolo întru o mănăstire de obşte opt ani, s-au despărţit şi au mers la Ţarigrad, bine sporind întru Domnul44 (293v-294f); B: ral iceipdpevoţ <£v&&hţ x6 &YyeXiic6v oxnpa* ral eiţ tolyou; ripâpaţ dpYOitopfaas eiţ x6 icoiv6ptov>, âvextiprjae && xfjv K£picupav ral Siaxpiycu; diceî el; £v koiv6v povaorfpiov 6Ki*b xP^vouţ, âvexâpnoe ral âaffyev el; KcovoTavnvou3ioA.lv eucoSaupevoq iv Kuplcp- („şi fiind tuns a plecat în Kerkyra; şi petrecând acolo într-o mănăstire de obşte ani, a plecat şi a mers la Constantinopol, binepetrecând întru Domnul44) (20r). în aceste condiţii, concluzia referitoare la existenţa a două redacţii româneşti diferite, R şi I, dintre care prima prezintă anumite similitudini cu redacţia grecească B, se cuvine nuanţată prin menţiunea faptului că redacţia grecească B reprezintă o versiune intermediară între redacţia după care s-a efectuat traducerea redacţiei româneşti R şi cea care a stat la baza realizării redacţiei 1. 104 STUDIU INTRODUCTIV în privinţa raportului dintre versiunile C şi CP, examinarea comparată a versiunilor româneşti cu redacţia grecească B demonstrează faptul că versiunea CP nu reprezintă o traducere diferită de cea a dascălului Ilarion, pe care o urmează în toate fragmentele de text care marchează o diferenţă între traducerea lui Ilarion şi redacţia grecească B. Cu toate acestea, neclarităţile şi incongruenţele textului versiunii CP, evidente şi în fragmentele excerptate, ne determină să considerăm că autorul acestei copii, Constantin Popovici din Braşov, nu a avut la îndemână o copie fidelă a redacţiei I, ci un text care suferise deja anumite intervenţii, care au făcut ca textul iniţial să devină ilizibil în anumite fragmente. în afara celor deja semnalate, între alte neclarităţi sau confuzii existente în versiunea CP mai pot fi menţionate utilizarea frecventă a termenului de acarineni în locul celui de agarineni şi înlocuirea sfântului Hristofor, în unele fragmente, cu sfântul Aristofan (f. 2621). TRADUCĂTORUL REDACŢIEI I Traducătorul redacţiei I, care se află, cu excepţia copiei lui Antim Râmniceanu, la baza tuturor versiunilor cunoscute ale Vedeniei lui chir Daniil şi ale Vieţii lui Anastasie, este dascălul Ilarion, după cum o dovedeşte însemnarea copistului versiunii D, de la sfârşitul textului Vieţii lui Anastasie7i. Dascălul Ilarion sau Ilarion Bou Rău, aşa cum îl menţionează o însemnare de pe un miscelaneu de scrieri filocalice de la sfârşitul secolului al XVIII-lea73 74, face parte, alături de ieromonahul Macarie, 73 Vezi supra, Descrierea manuscriselor, p. 74 şi Timotin, Vision, p. 197. 74 „S-au tălmScit din limba elineasci de ieromonahul Ilarion dascălul Bou Rău, 1800 avgust” (ms. rom. BAR 1957, f. 218*). însemnarea de pe acest miscelaneu provenit de la mănăstirea Cemica este reprodusă in Ştrempel, Catalogul, II, p. 118 şi !n Ursu, Şcoala de traducători, p. 72, unde însă este în mod eronat atribuită lui Teofil monahul. Teofil monahul copiază f. 15v- 133’, dar însemnarea de la f. 218v aparţine unui alt copist cemican. Acesta copiază f. 134'- 218' şi f. 425'- 506' şi notează, de asemenea, la f. 506': „S-au tălmăcit din limba elinească”. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 105 Isaac Dascălul, ierodiaconul Ştefan şi ieromonahul Gherontie, dintre cărturarii care au realizat la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în obştea stareţului Paisie Velicikovski, la mănăstirile Dragomima, Secu şi Neamţ, opera de transpunere în limba română a scrierilor patristice reunite ulterior în Filocalia grecească tipărită la Veneţia în anul 179375. Rămase, cu câteva excepţii, în manuscrise, aceste traduceri, cvasinecunoscute până foarte recent, reprezintă cele dintâi transpuneri într-o limbă modernă ale scrierilor filocalice76. înainte de a sosi la mănăstirea Dragomima, Uarion a studiat la Academia Domnească din Bucureşti, unde l-a avut ca profesor pe renumitul Manase Eliade, după cum se afirmă într-o însemnare din anul 1772 a lui Rafail monahul, diortositorul tipografiei Râmnicului77, trecut în această perioadă prin obştea stareţului Paisie: „S-au prefăcut din cea prea cu anevoie de tălmăcit limbă elinească pre a noastră limbă proastă rumânească de xup IXapuovoq îepopovotKOU paOrycou KDpou Mavaaafi (chir Ilarion ieromonahul, ucenicul lui chir Manase), 75 Despre şcoala de traducători formată în jurul stareţului Paisie, vezi mai ales Ursu, Şcoala de traducători, p. 58-83, lorga, Istoria literaturii, II, p. 393-396 şi Iorga, Mănăstirea Neamţului, p. 57-61. Identitatea dascălului Ilarion din obştea stareţului Paisie cu traducătorul Vedeniei lui chir Daniil pe care îl menţionează copia provenită de la mănăstirea Dălhăuţi este probată şi de legăturile cunoscute ale obştii paisiene cu mănăstirea Dălhăuţi, încă de la jumătatea secolului al XVIII-lea, în perioada când Paisie, aflat în drum spre Muntele Athos, poposeşte la Dălhăuţi, fost metoh al mănăstirii Poiana Mărului, unde era stareţ părintele Vasile, primul său îndrumător duhovnicesc; vezi în primul rând Paisie, Autobiografia, p. 125 şi Z. Tărâlă, Istoricul mănăstirii Dălhăuţi, Cemica, 1932, p. 33. 76 Despre locul acestor traduceri în contextul editării şi traducerii textelor filocalice, vezi în primul rând Zaharia, Biserica ortodoxă, p. 46-64. Un rezumat avizat al rezultatelor acestor investigaţii, însoţit însă de o apreciere critică a instrumentalizării protocroniste a descoperirii traducerilor patristice româneşti de L sfârşitul secolului al XVIII-lea, îi aparţine diac. Ioan I. Ică jr., Posteritatea românească a paisianismului şi sensul unei ediţii, în Paisie, Autobiografia, p. 67-80. 77 însemnarea lui Rafail monahul este făcută pe un manuscris cuprinzând traducerea dascălului Ilarion din Cuvântul ascetic al sfântului Diadoh al Foticeei (ms. rom. BAR 3008, f. 65v) şi este reprodusă de Ştrempel, Copişti, p. 431. 106 STUDIU INTRODUCTIV în sfânta monastire Dragomima. Şi s-au scris de monahul Rafail întru folosul celor ce vor ceti. Noiemvrie 13 dni, 1772”78. Despre Manase Eliade se cunoaşte faptul că devine profesor al Academiei Domneşti în decembrie 1757, unde va preda, într-o primă perioadă de profesorat, gramatica greacă, începând cu 1757, retorica, între 1762 şi 1766, şi filosofia, între 1765 şi 1768, aceasta din urmă după comentariile lui Teofil Corydaleu la Fizica şi tratatul Despre suflet ale lui Aristotel79. Având în vedere că dascălul Uarion se afla în deceniul al şaptelea deja la Dragomima80, este foarte probabil ca el să fi intrat în obştea stareţului Paisie imediat după terminarea studiilor la Academia Domnească, unde este cert că a audiat, după anul 1757, cel puţin cursurile de gramatică greacă ale lui Manase Eliade. în anul 1775 Ilarion va urma obştea lui Paisie în strămutarea acesteia de la Dragomima la Secu81, unde va rămâne însă după cea de a doua strămutare a obştii, la Neamţ82, fiind numit de către Paisie 78 Despre şederea la Dragomima şi Secu a lui Rafail monahul stă mărturie însemnarea de pe un manuscris cuprinzând fragmente din corespondenţa lui Paisie, pe care Rafail îl copiază în această perioadă la Dragomima (ms. rom. BAR 5110, f. 93v), reprodusă în Ştrempel, Copişti, p. 198-199; vezi şi D. Smântânescu, Rafail monahul, în „Mitropolia Olteniei”, X, 1958, nr. 1-2, p. 66. 79 Despre activitatea lui Manase Eliade la Academia Domnească, vezi Ariadna Camariano-Cioran, Les Académies princières de Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Thessaloniki, 1974, p. 397-407. 80 Acest termen ante quem al sosirii dascălului Ilarion este oferit de o însemnare din anul 1769 de pe o copie a traducerii lui Ilarion din cartea sfântului Isaia Pustnicul (vezi infray n. 85). Ţinând seama de această însemnare, este cert că Ilarion se afla la Dragomima cu cel puţin un an înainte. Paisie soseşte de la Muntele Athos pentru a se stabili, cu sprijinul mitropolitului Gavriil Callimachi şi al fratelui acestuia, voievodul Grigorie Callimachi, la Dragomima, în toamna anului 1763. 81 Despre exodul obştii lui Paisie de la Dragomima la Secu în urma înglobării Bucovinei în Imperiul Habsburgic, vezi mărturia directă a ieromonahului Mitrofan, în biografia lui Paisie, tradusă de diac. Ioan I. Ică jr. şi reprodusă ca anexă la Autobiografia lui Paisie (Paisie, Autobiografia, p. 224-227). 82 Despre contextul instalării în anul 1779 a unei părţi a obştii lui Paisie la Neamţ, în urma hotărârii luate de voievodul Constantin Moruzi, sfătuit de mitropolitul Gavriil Callimachi, vezi scrisoarea stareţului către Constantin Moruzi, publicată în VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANIIL 107 egumen al mănăstirii*1. Anul morţii dascălului este necunoscut, însă este foarte probabil ca aceasta să fi survenit în ultimii ani ai secolului al XVIII-lea, de vreme ce Ilarion apare deja în pomelnicul mănăstirii Neamţ în anul 1812*4. în privinţa originii lui Ilarion, se cunoaşte dintr-o însemnare din anul 1769 a părintelui Sofionie de la Dragomirna faptul că provenea din Ţara Românească, din Episcopia Râmnicului: „Această sfântă şi dumnezeiască carte a sfântului preacuviosului părintelui nostru Isaiei Pustnicul, cu bunăvoirea preacuviinţei sale, al mieu după Dumnezeu sufletesc bun povăţuitori şi trupesc chivemisitori, părintelui stareţ Paisie, m-am îndemnat de o am prescris de pre alta, ce se află aici întru această sfântă mănăstire Dragomirna, scrisă de doritul nostru întru Hristos iubit frate Rafail monah, diortositorul de la sfânta episcopie a Râmnicului, tălmăcind-o din elenie cuvioşia sa cel din neamul nostru românesc mult osâiduitori întru învăţătura dumnezeieştii scripturi cbiriu chir Ilarion ieromonah şi dascăl, tot de la aceeaşi sfântă episcopie a Râmnicului”*3. Ţinând seama de această însemnare, nu este exclus ca dascălul Ilarion să fie una şi aceeaşi persoană cu „ieromonahul Ilarion” pe care îl aflăm la jumătatea secolului al XVIII-lea la mănăstirea Bistriţa din * 14 Iorga, Mănăstirea Neamţului, p. 37-46, după un original astăzi pierdut, şi reproduşi de Valentina Pelin in Paisie, Cuvinte şi scrisori, II, p. 181-185. ° Vezi scrisoarea stareţului Paisie citre ucenicii plecaţi in Rusia in anul 1777, editati de Valentina Pelin dupi manuscrisul românesc al duhovnicului Andronic aflat la Chişinău, in Paisie, Cuvinte şi scrisori, I, p. 93: „Am orânduit in locul meu pe iubitul in Hristos frate, pe duhovnicul Ilarion, ca să rămâie cu fraţii în Secul”. 14 In pomelnicul mănăstirii Neamţ, alcătuit in anul 1812 şi aflat in ms. 172 din biblioteca mănăstirii Neamţ, c*te menţionat „Ieromonah Ilarion. Sfinţia sa Ilarion dascăl” (f. 201), iar in acelaşi pomelnic, refăcut in anul 1846 şi aflat in ms. 190 din biblioteca mănăstirii, apare următoarea adăugire: „Sfinţia sa au invăfat aicea in mănăstire părinţi în limba elmeascâ” (f. 64*); vezi Unu, Şcoala de traducători, p. 73. “ Însemnarea este făcută pe o copie a traducerii lui Ilarion din Cartea sfântului Isaia Pustnicul (ms. rom. BAR 1552, f. 163*) şi este reprodusă de Ştrempel, Catalogul, I, p. 366. Depre posibila origine munteană a lui Sofronie, vezi Unu, Şcoala de traducători, p. 72, n. 43. ( 108 STUDIU INTRODUCTIV Râmnic* *6 şi care semnează începând cu anul 1745 „Ilarion, proigumenul Bistriţei”*7. între anii 1735 şi 1751 ieromonahul Ilarion de la Bistriţa copiază şapte manuscrise, între care două miscelanee patristice şi scrieri ale lui Efrem Sinii, Teodor Studitul şi ale avei Dorotei**. Despre activitatea acestui ieromonah în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea nu avem însă nici o mărturie, ceea ce, având în vedere şi convergenţa preocupărilor teologice, ne îndreptăţeşte să avansăm ipoteza că el ar putea fi una şi aceeaşi persoană cu dascălul Ilarion, plecat în aceeaşi perioadă din Râmnic la Academia Domnească din Bucureşti. Oricum ar fi, este însă cert că, începând cu deceniul al şaptelea, dascălul Ilarion se află deja la Dragomima, unde, alături de ieromonahul Macarie, devenit mai târziu arhimandrit şi predicator al Mitropoliei din Bucureşti*9, este socotit de stareţul Paisie drept cel mai iscusit tălmăcitor din limba greacă în româneşte, îndreptarea traducerilor slavone din Sfinţii Părinţi, precum şi noile traduceri din ** Vezi Ştrempel, Copişti, ■>. 110-112, In special însemnările de pe ms. rom. BAR 2355, f. 176*, f. 217* şi ms. rom. BAR 2579, f. 1~. *7 Vezi în ms. rom. BAR 2596, un miscelaneu de scrieri patristice, copiat la Bistri(a în anul 1745, însemnările de la f. 153v, 185v, 207', 274' şi 288v, reproduse în Ştrempel, Copişti, p. 112-113. Egumenul Ilarion apare menţionat şi în pomelnicul mănăstirii, căreia îi dăruieşte „un leatopiset mare şi cartea cu minunile Preacistii”; vezi A. Sacerdoţeanu, Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa olteană, în „Mitropolia Olteniei”, XVIII, 1966, nr. 5-6, p. 487-488 şi 502. ** Ieromonahul Ilarion de la Bistriţa copiază în 1735 Minunile Maicii Domnului (ms. rom. BAR 2355), în 1744 Cuvinte şi tâlcuiri ale sfântului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicuhti (ms. rom. BAR 2579), în 1745 un miscelaneu de scrieri patristice, cuprinzând, între altele, vieţi de sfinţi şi Cuvântul lui Ipolit, papa al Bornei, pentru sfârşitul lumii şi pentru Antihrist (ms. rom. BAR 2596), în 1748 un alt micelaneu de scrieri patristice, cuprinzând Tâlcul Apocalipsului sfântului Ioan Teologul şi invăfăturile avei Dorotei (ms. rom. BAR 2532), în 1751 învăţăturile sfântului Efrem Sinii (ms. rom. BAR 2574), şi la jumătatea secolului al XVIII-lea Viafa sfântului Vasile cel Nou cu Vămile văzduhului (ms. rom. BAR 2516) şi învăţăturile sântului Theodor Studitul (ms. rom. BAR 2548); vezi Ştrempel, Copişti, p. 110-115. Despre ieromonahul şi^ viitorul arhimandrit Macarie, vezi în primul rând N. A. Ursu, Dascălul Macarie, autorul Gramaticii româneşti (1772) şi al Lexiconului slavono-romfin (1778), în LR, XXXIV, 1985, nr. 5, p. 445-449. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 109 greacă în slavonă pe care Paisie le întreprinde vreme de treizeci de ani la Dragormima, Secu şi Neamţ fiind realizate, potrivit mărturiei stareţului, după modelul traducerilor în limba română ale ieromonahilor Macarie şi Ilarion90. Mărturii despre această conlucrare a lui Paisie cu cei mai pricepuţi dintre ucenicii săir Macarie şi Ilarion, cuprinde şi biografia stareţului Paisie, întocmită. în slavonă de ieromonahul Platon şi publicată la Neamţ în anul 1836: „Iară fericitul (i.e. Paisie), zilele şi nopţile le cheltuia cu fraţii cei din limba moldovenească, Macarie şi Ilarion dascălii, şi cu cei care ştiau bine limba elino-grecească, ostenindu-se întru tălmăcirea părinteştilor şi blagosloviceştilor cărţi . pre limba moldovenească şi slavenească”91. Cea mai mare parte a traducerilor realizate de Ilarion este cunoscută dintr-un catalog al manuscriselor de la mănăstirea Neamţ, întocmit în primele decenii ale secolului al XlX-lea, şi s-a păstrat în biblioteca mănăstirii92. în acest catalog sunt menţionate ca traduceri ale dascălului „Grigorie Bogoslov, 2 cuvinte, Izvod”, „Exaimeron, o bucată, 5 voroave, Izvod”, „Exaimeron şi pentru rai, bucata den urmă”, „Caîist, cartea 1, Izvod”, „Marco Efcsean. Izvod”, „Maxim Mărturisitorul, 400 capete, Izvod” şi „Talasie Livianul, 400 capete”. în afara textelor menţionate în catalogul din biblioteca mănăstirii Neamţ, dascălul Ilarion a mai tradus Cuvântul ascetic în 100 de capete al sfântului Diadoh al Foticeei, învăţăturile sfântului * 35 *° Vezi scrisoarea stareţului Paisie către părintele Teodosie în Paisie, Cuvinte şi scrisori, I, p. 51. Scrisoarea este datată aproximativ 1792 (vezi ibidem, p. 35, n. 1). *' Fragmentul este reprodus în sinopticul întocmit de diac. Ioan I. Ică jr. la traducerea Vieţii „stareţului" Paisie scrisă de monahul Mitrofan, publicată în Paisie, Autobiografia, p. 214. n Vezi Fecioru, Un catalog vechi de manuscrise fi vărţi al Bibliotecii Mănăstirii Neamţului, în „Biserica Ortodoxă Română”, LIX, 1941, nr. 7-8, p. 414-443. O parte dintre aceste traduceri, respectiv cea a cărţii sfinţilor Calist şi Ignatie şi cea a Exaimefonului lui Vasile cel Mare, este menţionată şi în Viata lui Paisie întocmită de Grigore Dascălul şi tipărită Ia Neamţ în 1916 (vezi Grigorie Dascălul, Povestire din parte a vieţii preacuviosuhii părintelui nostru Paisie, în D. Zamfirescu, Paisianismul. Un moment românesc în istoria spiritualităţii europene, Bucureşti, 1996, p. 131-132). 110 STUDIU INTRODUCTIV Isaia Pustnicul şi a îndreptat traducerea lui Isaac Dascălul din învăţăturile sfântului Varsanufie93. Dintre aceste traduceri, cele ale cărţilor sfinţilor Isaia Pustnicul, Diadoh al Foticeei şi Maxim Mărturisitorul au fost realizate încă din timpul şederii la Dragomima. înainte de anul 1769, probabil chiar în primii ani după sosirea sa în obştea stareţului Paisie, llarion a tradus Cartea în 28 de cuvinte a sfântului Isaia Pustnicul94. Traducerea cărţii sfântului Isaia, care circulă în numeroase copii încă de la sfârşitul secolului al XVIU-lea95, este difuzată atât în Moldova, la mănăstirile Neamţ (ms. rom. BAR 570, f. 3'- 1890, Durău (ms. rom. BAR 3568, f. lr-265v) şi Râşca (ms. rom. BAR 3007, f. 5r - 168r), cât şi în Râmnic, la mănăstirile Bistriţa (ms. rom. BAR 4834, f. 1-186F) şi Dobruşa (ms. rom. BAR 3726, f. r-1021). înainte de anul 1772, llarion a încheiat la Dragomima şi traducerea Cuvântului ascetic în 100 de capete al sfântului Diadoh al Foticeei96. Traducerea este copiată în numeroase rânduri la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului următor97 mai ales la Cemica (ms. rom. BAR 1957, f. 425-506')’® şi în Râmnic, la mănăstirea Tismana (ms. rom. BAR 2030, f. 391-3941)99. * * ** M Vezi Ursu, Şcoala de traducători, p. 71-72. * Vezi supra, n. 85. Ms. rom. BAR 1552, care cuprinde cea mai veche copie a traducerii lui llarion din cartea sfântului Isaia, reprezintă un miscelaneu de scrieri filocalice, in special texte despre rugăciunea inimii, copiate de Rafail monahul în anul 1769 după o altă copie a ieroschimonahului Roman de la mănăstirea Hurez; vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 329. Cu privire la identitatea variantelor copiate de Sofronie şi Rafail monahul, vezi Zaharia, Biserica ortodoxă, p. 53. M Vezi Timotin, Traducerile. ** Vezi supra, n. 77. Textul din ms. rom. BAR 3008 se află la f. 1'- 65'. ” Despre difuzarea copiilor traducerii Cuvântului ascetic în 100 de capete al sfântului Diadoh al Foticeei, vezi Timotin, Traducerile. ** Despre copistul traducerii, vezi supra, n. 74 şi ms. rom. BAR 1969, f. 1'-88' (Ştrempel, Catalogul, II, p. 122). ” Un fragment din această traducere, respectiv cap. 41, se află in ms. rom. BAR 1973 (f. 231v — 2321) şi a fost copiat tot la Tismana, in anii 1811-1812, de Laţco dascălul, cu „toată cheltuiala sfm(ii sale părintelui Chiriac, ieroschimonah şi duhovnic al sfântului schit Cioclovina” (vezi Ştrempel, Catalogul, II, p. 123-124). VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 111 Probabil înainte de anul 1773, Ilarion a tradus şi cartea Despre dragoste în 400 de capete a sfântului Maxim Mărturisitorul, aşa cum o dovedeşte o însemnare de pe o copie a traducerii, realizat* în anul 1773, şi aflată într-un manuscris al mănăstirii Ioan cel Nou din Suceava: „Scrisu-s-au în anii de la facerea lumii, 7287, iar de la întruparea lui Dmnezeu cuvântului 1773. Şi s-au început în luna iunie, în 8 zile, şi s-au sfârşit în 21 de zile, întru această lună”1®0. Originalul acestei traduceri, însoţit de glosele marginale ale traducătorului, se află, foarte probabil, în ms. 115 din biblioteca mănăstirii Neamţ. Caracteristicile grafice ale acestui manuscris, care abundă în ştersături, adaosuri în rând cu textul, glose între paranteze şi marginale, sunt argumente pentru a-1 identifica cu textul traducerii originale a dascălului Ilarion100 101. în raport cu textul Filocaliei greceşti, această traducere include şi Cuvânt pustnicesc prin întrebare şi răspundere, respectiv apocriful Alte capete ale preacuviosului nostru părintelui Maxim Mărturisitorul, traduse după ediţia d*e opere complete ale sfântului Maxim în două volume a lui Combefis, tipărită la Paris în 1675 şi retipărită ulterior de abatele Migne în volumul 90 al seriei Patrologia Grceca'02. 100 Însemnarea, aflaţi la f. 76v a ms. rom. 1 din biblioteca min&stirii, este reprodusă, împreună cu o descriere a manuscriului în Olimpia Mitriic, Cartea românească manuscrisă din nordul Moldovei, Bucureşti, 1998, p. 244-246. Manuscrisul din 1773 nu reprezinţi însă, aşa cum consideri Olimpia Mitruc (ibidem, p. 70), originalul traducerii lui Ilarion, ci o copie, fapt demonstrat atât die aspectul manuscrisului, redactat cu o „scriere formaţi, îngrijiţi” şi care „prin întreaga-i înfăţişare, doreşte si imite tipiriturile” (ibidem, p. 245), descriere ce nu corespunde cu aspectul comun al unei traduceri originale, cât şi de însemnarea reprodus* mai sus, care impune această concluzie, întrucât timpul redactării, treisprezece zile, este mult prea scurt pentru realizarea unei traduceri. 101 Ms. 115 din biblioteca mănăstirii Neamţ, 97 f.: A celui îmtru sfinfi părintelui nostru Maxim Mărturisitoriul, înainte cuvânt pentru dragoste, căttră Elpidie presbiterul; vezi Timotin, Traducerile. I Pentru alte particularităţi de topică care disting versiunile A şi X în comparaţie cu versiunile C, D, CA şi Y, vezi în aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chirDaniil, notele 4,115,126,131,148,156,180. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 121 adaugă o seric de omisiuni129 şi adăugiri130, care le disting de versiunile C, D, CA, Y şi Z. în concluzie, se poate deduce faptul că versiunile A şi X au fost realizate având ca model o versiune intermediară, diferită de celelalte cinci versiuni. Un al treilea examen comparat al celor şase versiuni este menit să indice raporturile de filiaţie dintre versiunile C, D, CA, Y şi Z: C: „Atuncea iarăşi mearseră sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, şi sfântul Ioan Bogoslov şi sfântul Ioan Gură de Aur şi s-au închinat stăpânei Născătoarei de Dumnezeu.*’ (2850; D: ,Atuncea iarftş mearge sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, şi sfântul Ioan Bogoslovul şi sfântul Ioan Zlatoust şi s-au închinat stăpânei Născătoarei de Dumnezeu.” (7V); CA:,Atuncea iarăşi mearseră sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, şi sfântul Ioan Bogoslov şi sfântul Ioan Zlatoust şi s-au închinat stăpânei Născătoarei de Dumnezeu.” (242v); Y: „Atuncea iarăşi mearseră sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, şi sfântul Ioan Bogoslov şi sfântul Ioan Zlatoust şi s-au închinat stăpânei Născătoarei de Dumnezeu.” (91); Z: ,Atunce iarăşi mearsă sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, şi sfântul Ioan Bogoslov şi sfântul Ioan Zlatoust şi s-au închinat stăpânei Născătoarei de Dumnezeu.” (320. Exemplul mai sus menţionat grupează pe baza diferenţei de formulare versiunile D, CA, Y şi Z faţă de versiunea C. în privinţa raporturilor de filiaţie dintre versiunile D, CA, Y şi Z, ele vor fi stabilite în urma examinării următoarelor exemple: D: „Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, ne rugăm (ie să mijloceşti cătră fîiul tău şi Dumnezeul nostm, să izbăvească pre creştini din mâinele agarineanilor(70; CA: „Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, ne rugăm (ie să mijloceşti cătră fîiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pre creştini din mâinile agareanilor” (2420; 129 Vezi în aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Dan iii notele 5, 8,25,28, 35,40,60,62,67,76,77, 108, 119, 149, 163, 165,167,168, 170, 172, 173 şi în cel al ediţiei Vieţii lui Anastasie^ notele 11,29,41,47,51,58. 130 Vezi tn aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Daniii notele 2, 45,53,57,73, 81 şi în cel al ediţiei Vieţii lui Anastasie, nota 1. 122 STUDIU INTRODUCTIV Y: „Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, ne nigăm ţie să mijloceşti cătră fiiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pre creştini din mâinile agarineanilor.” (9"); Z: „Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, ne rugăm ţie să mijloceşti cătră fiiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pre creştini din mâinile agarineanilor.” (32r). D: „I-am omorâtu pre dânşii şi amu vrutu sfi-i omoru pre toţi, căci au scris vrăjmaşului mieu şi împrotivnicului, ca să vie asupra mea/' (1 lr); CA: „l-am* omorât pre dânşii şi am vrut să-i omor pre toţi, căci au scris vrăjmaşilor miei şi împrotivnicilor, ca să vie asupra mea.” (246v); Y: „I-am omorât pre dânşii şi am vrut să-i omor pre toţi, căci au scris vrăjmaşului mieu şi împrotivnicului, ca să vie asupra mea.” (13v); Z: „l-am omorât pre dânşii şi am vrut sâ-i omor pre toţi, căci au scris vrăjmaşului mieu şi împrotivnicului, ca să vii asupra mea.” (34v). Aşa cum se poate observa, anumite particularităţi lexicale131 şi morfologice132 disting versiunile D, Y şi Z în comparaţie cu versiunea GA. în privinţa raportului dintre versiunile D şi Y, cu excepţia câtorva particularităţi morfologice sau de redactare, care pot fi cu uşurinţă atribuite operaţiunii de copiere133, trăsăturile distinctive care diferenţiază versiunea Y în comparaţie cu toate sau cu unele dintre celelalte cinci versiuni, se regăsesc şi în versiunea D134, ceea ce implică, ţinând seama şi de regiunile unde au fost copiate cele două versiuni, fapul că versiunile D şi Y au fost realizate având ca model o versiune intermediară comună. în raport cu versiunea Y şi cu toate celelalte versiuni, versiunea D se individualizează, însă, atât prin câteva particularităţi 111 Pentru alte particularităţi lexicale care disting versiunile D şi Y în comparaţie cu versiunea CA, vezi în aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Daniii, notele 110,162. 132 Pentru alte particularităţi morfologice care disting versiunile D şi Y în comparaţie cu versiunea CA, vezi în aparatul critic secund al ediţiei Vieţii lui Anastasie, nota 42. 133 Vezi în aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Daniii, notele 117,129,160,171. 134 Vezi în aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Daniii, notele 92,94,110,129,141,142,162,164. VIAŢA LUI ANASTASIE. VEDENIA LUI CHIR DANUL 123 morfologice şi stilistice1”, c&t şi prin unele imperfecţiuni ale redactării1”. tn privinţa versiunii Z, ale cirei dificultăţi în interpretarea textului au fost deja semnalate, aceasta din urmi se diferenţiază atât de versiunea D, cât şi de versiunea Y, printr-o serie de particularităţi lexicale, care constau uneori în transcrieri eronate sau neglijente ale textului iniţial117. In privinţa versiunilor A şi X, grupate distinct faţă de versiunile C, D, CA, Y şi Z, exemplele deja menţionate şi aparatul secund al ediţiei de faţă ilustrează cu claritate fidelitatea cu care copistul versiunii X urmează versiunea A, reproducând sistematic particularităţile care o disting pe aceasta din urmă de celelalte versiuni11’. In comparaţie cu versiunea A, versiunea X nu prezintă decât minore inovaţii stilistice119. In concluzie, raporturile de filiaţie dintre cele şapte copii ale redacţiei I pot fi reprezentate cu ajutorul unei steme a versiunilor, după cum urmează: IM Vezi tn aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Daniil, notele 90,93,96, 113, 125, 137, 159, 176, 179, 181 şi In cel al ediţiei Vieţii lui Anastasie, notele 2,5,17,22,24,32,33,34,36,48,55. IM Vezi in aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei lui chir Daniil, mai ales nota 48, care semnalează confuzia pe care copistul versiunii D o face intre „Fanariu” şi „felinariu”; despre această confuzie, vezi şi TbacKin, Vision, p. 197, n. 4. 157 Autorul versiunii Z transcrie astfel „muncenie” pentru „munci” (291v), „au Închis biserica uşile” pentru „au Închis uşile bisericii” (293), „necinata” pentru „spurcata” (291'), „mormtntul mucenicului” pentru „mormântul” (292v), J* ** •**au poruncit de” pentru „poruncinriu-i” (292*) etc. ** Vezi supra, notele 3, A, 5,6,7. •** Vezi In aparatul critic secund al ediţiei Vedeniei M chir Daniil, notele 50, 66, 69, 70, 80, 87, 89, 120, 133, 143, 157, 174 şi în cel al ediţiei Vieţii lui Anastasie, notele 3,18. 124 STUDIU INTRODUCTIV - ...... ......t I I I - traducere originară, nepăstratâ o - versiune intermediară, nepăstrată • - versiune păstrată NOTA ASUPRA EDIŢIEI Ediţia de faţi reuneşte textele a două viziuni postbizantine care cunosc versiuni româneşti manuscrise: Vedenia Sofianei şi Vedenia lui chir Daniil, aceasta din urmă fiind editată împreună cu Viaţa lui Anastasie, cu care formează un corp unitar. Ediţia cuprinde un capitol introductiv, care aduce lămuriri privind contextul difuzării literaturii eshatologice postbizantine în limba română, câte un studiu dedicat fiecărui text, care include precizări filologice şi lingvistice, precum şi un glosar care facilitează cititorului modera accesul la texte. în realizarea ediţiei, pentru flecare dintre cele două texte s-au avut în vedere toate versiunile româneşti manuscrise cunoscute până în prezent, identificate îh Biblioteca Academiei Române şi în Biblioteca Patriarhiei Române. Vedenia Sofianei s-a păstrat în patru versiuni româneşti, în ms. rom. BAR 1313 (G); ms. rom. BAR 1505 (V); ms. rom. BAR 2183 (I,); ms. rom. BAR 2181 (I2). în vederea editării, am optat pentru cea mai veche versiune cunoscută, copiată de Vlad Grămăticul în episcopia Râmnicului la începutul secolului al XVIH-lea (versiunea V). Am ales această versiune ţinând seama atât de faptul că versiunile mai recente, I, şi 12, copiate de Ioan din Bărbăteşti, nu reprezintă un text diferit de cel al versiunii V, cât şi de faptul că inovaţiile versiunii G, realizată în prima jumătate a secolului al XlX-lea, în raport cu celelalte versiuni cunoscute, aparţin autorului acestei prelucrări. în ceea ce priveşte Vedenia lui chir Daniil, am optat pentru editarea acestei scrieri împreună cu Viaţa sfântului Anastasie, deoarece textele au circulat întotdeauna împreună, informaţiile cuprinse în Viaţa lui Anastasie fiind utile pentru o mai bună înţelegere a Vedeniei lui chir Daniil. Urmând succesiunea evenimentelor din cele două texte, am aşezat Viaţa lui Anastasie înaintea Vedeniei lui chir Daniil, chiar dacă, în majoritatea miscelaneelor care includ aceste scrieri, ordinea logică este inversată. în realizarea ediţiei acestor două texte, am utilizat opt versiuni: ms. rom. BAR 1994 (C); ms. rom. BAR 2569 (AR); ms. rom. BAR 3168 (D); ms. rom. BAR 4478 (CP); ms. rom. BAR 3301 126 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI (X); ms. rom. BAR 5619 (Y); ms. BPR II 49 (A); ms. BPR II 179 (CA). în vederea editării, am optat pentru cea mai veche versiune cunoscută a redacţiei 1, copiată la mănăstirea Cemica în anul 1793. Am ţinut seama în această alegere mai întâi de faptul că între cele două redacţii, I şi R, nu există deosebiri esenţiale în privinţa conţinutului şi de constatarea că singura versiune cunoscută a redacţiei R, versiunea AR, datează din secolul al XlX-lea. în ceea ce priveşte alegerea unei versiuni a redacţiei I, am avut în vedere pe de o parte faptul că versiunile acestei redacţii, cu excepţia prelucrării realizate de Constantin Popovici în secolul al XlX-lea, redau, cu minore diferenţe lexicale, morfologice şi fonetice, acelaşi text, iar pe de altă parte faptul că singura versiune care a mai fost probabil copiată în secolul al XVIII-lea, fără a se putea stabili cu exactitate data redactării, anume versiunea D, prezintă anumite neglijenţe sensibile ale redactării. Textele1 II au fost reproduse prin metoda transcrierii interpretative, restabilindu-se astfel limba textelor, nu pronunţarea copistului sau a autorului. Din aceste considerente, am reţinut oscilaţiile care reflectă uzuri lingvistice diferite, nu şi pe acelea care au un caracter pur grafic. în transcriere s-au stabilit echivalenţele dintre slovele chirilice şi corespondentele lor latine, dar au fost avute mereu în vedere normele ortografice actuale. Aşa cum prevăd regulile ortografice contemporane, e de la iniţiala cuvântului sau silabei a fost notat prin ie în grafii precum: boc (I, 11371; II, 29177), «o«boa$a$m (II, 292720 - 29271), cum (II, 29371 1),«uihi(I, 11277). Conform aceloraşi reglementări, e din paradigma verbului a fi şi din cea a pronumelui personal a fost notat ca e: «pa - era (1,97712; II, 280712), eA, ca = el (1,113713; II, 280714), ch = ei (I, 11376), «8 = eu (280715). Formele din paradigma pronumelui personal şi din cea verbului afişai fost transcrise urmându-se aceleaşi reguli, chiar şi 1 In capitolul de faţa şi în Glosar, pentru a nu se încărca expunerea, referinţele la texte s-au Acut utilizându-se cifrele I şi II: I - pentru Vedenia Sofianei, II - pentru Viata lui Anastasie şi Vedenia lui chir Daniil, în cazul acestora diferenţierea realizindu-se întotdeauna prin indicarea filei din manuscris de unde este excerptat exemplul. NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 127 atunci când în text s-a recurs la alte slove, cum ar fi a şi a: n = ea (I, 9874), bac = eale (I, 98716), acme = easte (1, 97710; II, 279710), respectiv a = ea (1,9871,11276). Succesiunea slovelor 7a, ia a fost transcrisă drept -iia atât în cuvinte de tipul a*pYam = doriiam (27976), nuia = ieşiia (II, 28173), rvmiA = gătiia (I, 9978), rpHţiA = grijiia (I, 9878), cât şi în forme precum ţiAp-a = fiiară (1,100713), bîaivii = viiaţă (1,100V8), bhachYa = videniia (1,9771), ^n%p%ufiA = împărăţiia (1,9773). Slova a a fost echivalată prin -ia, -ea şi -ie. Cu valoarea -ia, apare în poziţie postvocalică, la mijlocul sau la sfârşitul cuvântului: Ktp$A (II, 29274), mpitA (1, 9877), bYaivi (II, 29171), respectiv în poziţie iniţială, inclusiv în cazurile de fonetică sintactică: Apium (II, 292717), a = ia (II, 293710), am = i-am (II, 279710), a8 = i-au (II, 292711). în condiţiile în care urmează o vocală, poate avea şi valoarea -ea: am«a (II, 293716), m*a = ceea (II, 293712), dar, în anumite situaţii, în funcţie de sensul contextelor respective, a fost interpretată ca -ia: «KAAdAtţH (II, 293716). îotr-o singură situaţie, slova a a fost echivalată cu -ie: mha$ai|im = miluieşti (II, 284717). în cazurile în care a a fost interpretat drept î, s-a avut în vedere realitatea fonetică din limba literară contemporană: nvwatMmâă (1, 10472), iiMpaun (II, 291715), iwropx (II, 29372), cmuiaiM (I, 106714-15), mAN'fcp (II, 29178-9). Aceeaşi slovă a fost interpretată şi ca ă: pAAHKMNA = rădicând (II, 28271), pxciurbcK'fc = răsipească (II, 28371). Aceleaşi principii au condus la redarea lui fie ca â: M’hHrvKp'h (I, 102712), ^amp^Hca (I, 11173, 11275), nHHmp'WHuiYH (I, 10879), fie ca ă: (I, 9T/7), ^KikTopHâA (27974), .f^pMicouMm-k (1,9T/7). Slova a nu are nici o valoare fonetică, în situaţiile în care, conform regulilor ortografice slavone, apare la sfârşitul cuvântului: AawiMfc (II, 27971), BeiMHAfc (II, 28172). Chiar dacă este foarte probabil ca slova 4 să nu mai fi acoperit o rostire reală, ci să reflecte o tradiţie grafică, aceasta a fost transcrisă ca ea, urmându-se astfel voinţa copistului: M$Ap4 (I, 112718), ecAiiNA = vedeaniia (II, 27974), BeceA4ipe = veseleaşte (II, 28073). Posibilul element semivocalic [y] nu a fost notat în cazul grafiilor de tipul: a**w = doao (II, 28072), mmw = noao (I, 11172), 128 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI KOftA-k = noolea (II, 280715), shw = zio (I, 111718), shwa = zioa (I, 99714; II, 27977). în funcţie de context şi de normele ortografice actuale, slova 4 a primit valorile î, în şi îm: a$4«a = luând (II, 28374), 4H = îi (I, 10073), 4H4AI4H = înalţi (I, 10875), 4 = în (11, 29174), 4A-k$jimp$â (I, 97719), a$4A = luând (II, 284714), 4n'wp,wm'bcKA = împărăteasca (II, 27971-2), 4n«A»BHi = împodobit (1,106719). A fost păstrat 8 final, postconsonantic, în exemple unde astăzi nu mai este utilizat, considerându-se că ar fi putut acoperi o rostire reală: Adpr$ = largu (9873). De regulă, literele suprascrise au fost coborâte în rând fără nici o menţiune specială. Au fost coborâte în rând şi reproduse cursiv numai consoanele suprascrise, susceptibile de a fi urmate de [i] sau [u] A$4MA = luânrf (II, 28374), ev» = să-m (I, 102715). Cum grafia ahhnahniiib (I, 108714) nu pare a indica adverbul dinainte, ci locuţiunea adverbială din naintea, în care cele două elemente nu s-au sudat, în transcriere s-a notat din naintea. Consoanele geminate, întâlnite numai cadrul numelor proprii, nu au fost reţinute: (Ihha = Ana (1, 10078). Ab^aam (1, 10674) a fost transcris Avraam, deoarece grafia ar fi putut avea un suport fonetic real. Slova a a fost interpretată drept t: OewAocie = Teodosie (I, 100718); Gabawa = Savaot (I, 10177); Haoh8a8h = Atonului (I, 10274). Succesiunea m* a fost transcrisă drept t: MAm««H = Matei (1,11272). în cadrul textului, slovele finale suprascrise, susceptibile de a fi urmate de 1, iu, u, au fost coborâte în rând şi scrise cursiv. Cuvintele de tipul kvî (I, 10076; 107714-15), am (I, 97719, 9875), mmm (I, 98716, 100715), respectiv cele în componenţa cărora intră termenul nici, precum HMa«Aam% (I, 100717-18, 10478), nmma€k$& (I, 108719), au fost transcrise căci, nici, niciodată, nicidecum, în condiţiile în care, în Vedenia Sofianei, grafiile cu i suprascris sunt singurele întâlnite. Cuvintele româneşti abreviate au fost întregite tacit. Dintre acestea, menţionăm: flnţmA = apostol (I, 108710); BAdreAOBÎĂ = blagosloviia (II, 28479); BAArcAOBHm = blagoslovit (II 284711); Aamtu = Doamnă (II, 28778); AM"me = dragoste (II, 284713); a^miphac = dumnezeieştile (II, 279711); AXwlHH!i = duhovnic (I, 101718); AXABHHMeiţîÎH = duhovniceştii (II, 27977); enţKon$A = episcopul (I, NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 129 11273);,6vţaî« = Evanghelie (I, 10274); mmhîc = mucenie (II, 280716); ripjpt = pururea (II, 28377); c^nu = sfânta (II, 281716); c^HUMAwp, c^HiiHAoţ = sfinţilor (II, 285717; I, 100714); cd£nia = spăseniia (I, 11075); x« = Hristos (1,107710; II, 27976). In primul aparat critic şi în nota asupra ediţiei, slovele suprascrise din cuvintele româneşti au fost coborâte în rând şi subliniate. în transcriere nu au fost semnalate slovele diacritice (accent, spirit etc.). Slovele-cifre au fost transcrise cu cifre arabe, iar punctuaţia a fost adaptată regulilor în vigoare. Filele au fost marcate marginal: sfârşitul fiecărei file recto din manuscris - printr-o bară oblică (/), cel al filei verso - prin două bare (//). Indicarea filelor din manuscris s-a făcut întotdeauna prin raportarea la numerotarea mecanică, făcută de BAR, nu la cea originală. între paranteze ascuţite au fost notate literele sau cuvintele omise; parantezele drepte marchează lacunele cauzate de deteriorarea manuscrisului. Notele din primul aparat critic cuprind traducerea termenilor slavoni, grafiile insolite, lecţiunile posibile în cazul unor grafii cu mai multe posibilităţi de interpretare, cuvintele pe care scribul le-a notat marginal, precum şi eventualele tăieturi sau corecturi pe care copistul le-a realizat în timpul redactării. Similitudinea dintre textul versiunii V şi cele din versiunile It şi I2, în cazul Vedeniei Sofianei, respectiv dintre textul versiunii C şi cele ale versiunilor D, X, Y, A şi CA, în cazul Vieţii lui Anastasie şi al Vedeniei lui chir Daniil, a făcut necesară apariţia unui al doilea aparat critic, în cadrul căruia au fost menţionate diferenţele morfologice, sintactice şi lexicale dintre versiuni, deosebirile fonetice şi cele grafice nefiind reţinute. Trimiterile la acest aparat s-au făcut prin note care în text au fost scrise cu caractere drepte, pentru a se deosebi cu uşurinţă de cele care făceau referire la primul aparat, care au fost scrise cursiv. Pentru cel de-al doilea aparat critic, am recurs la abrevierile şi semnele utilizate frecvent în practica editorială: ] = cuvântul (sau cuvintele) aflare) înaintea semnului simt înlocuite prin cuvântul (cuvintele) aflat(e) după acest semn; ad. = adaugă; om. = omite. Glosarul anexat textelor cuprinde atât termeni dispăruţi din limba actuală, învechiţi sau cu o circulaţie restrânsă în anumite 130 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI regiuni, cât şi termeni cu un sens diferit de cel actual. Fiecare cuvânt din glosar este însoţit de precizări privind clasa morfologici în cadrul căreia este inclus (pentru substantiv a fost notat şi genul, iar pentru verb s-a precizat şi diateza), sensul (sensurile) cu care apare în text2 şi pagina din text unde este menţionat. 2 Pentru precizarea sensurilor, au fost utilizate DA, DLR şi DEX. TEXTE I. VEDENIA SOFIANEI II. VIAŢA LUI ANASTASIE VEDENIA LUI CHIR DANIIL 9?' Videniia unii pravoslavnice fămei' foarte de folos în anu/ al treilea de împărăţiia lui sultan Ahmet2, în anu/ al patrulea al patriierşiei lui chir Rafai/, de la zidirea lumii 7115\ luna lui avgust 6, în cetatea Ţarigradului, s-au făcut înfricoşată minune şi vreadnică a să scrie spre folosu/ celor ce vor citi. înlăuntru/4 Ţarigradului, în noria sfântului Roman, easte o besearică întru numele sfântului Nicolaie, ce să chiiamă Topcapi în limba turcească. întru acea norie era un om temătoriu de Dumnezeu, anume Hristea şi era plugariu, care5 avea fămeaie iubitoare de Dumnezeu, anume Sofiana, fată unui preot oarecare6 dintr-un sat de lângă Ţari gr aJ, anume Avidon, carele o învăţase carte, dintru carea să umpluse de bunătăţi şi de frica lui Dumnezeu, că din rădăcină bună, bună odraslă7 creaşte. Deci // 98r acest preot, tată/ ei, deaca s-au făcut ea de vârstă şi fără7 de voia ei o au împreunat cu ce/* mai suy zis, Hristea, fiinJ şi el dintru acela?9 sat, din Avidon, care, precum am zis, era plugariu. Deci acest preot, tată/ Sofianii, au mai născut10 şi altă fată şi o au măritat şi pre aceaea într-alt sat aproape, iară peste puţină vreame, peste un an, s-au săvârşit ace/ preot şi preoteasa lui de s-au dus la Dumnezeu şi au rămas moşiile, casele şi alte" toate ale lor12 pe mâna Sofianii, care13 unele le-au dat la săraci, altele spre slobozirea robilor, ca o bună roabă a lui Dumnezeu şi sfătuia şi pre bărbatu/ ei Hristea spre bunătăţi. Şi să întâmplase Sofianii2 a fi stearpă, n-au avut nici3 fecior, nici fată14. Deci ş-au dăruit casa ei de o au sfinţit întru cântare lui Dumnezeu, o au 1 Scris: altă lecţiune posibilă: far. 2 Scris: Go^VahVh. Altă lecfiune posibilă: Sofiianii. 3 Scris: mut. 1 post fămei ad. anume Sofiana Ij, I, ^ 2 Ahmet ] Mehmet I„ I2 3 post 7115 ad. în I2 44 înlăuntrul ] înlăuntru I, ^ 5 care ] carele I2 6 oarecare ] oarecarele I2 4- 7 bună odraslă ] odraslă bună I2 ♦ 8 cel ] acel I, ^ 9 acelaşi ] acel I„ I2 + 10 născut ] avut I2 *$■ 11 alte ] altele I, 12 ale lor om. 12 13 care ] iară ea I2 ^ 14 n-au avut nici fecior, nici fată ] de n-au născut copii I2 134 VEDENIA SOFIANEI făcu/ besearică, întru numele a trei sfinţi mari: Vasilie ce/ Mare, 98v Grigorie Bogoslov şi / Ioan Zlatous/, pentru că să arătase ei acei trei sfinţi şi i-au zis să facă aceasta, precum vom arăta mai pre urmă pe largu. Deci ea au strâns agonisita părinţilor şi au veni/ cu Hristea, bărbatu/ ei, în Ţarigrad şi lăcuia într-o casă cu chirie. Deci precum am zis, bărbatul ei trăia cu hrana pământului, iar ea în toată vreamea să grijiia de înfrumseţarea sufletului, dorind de bunătăţile de veaci , de împărăţiia ceriului şi în toată vreamea alerga16 la sfânta besearică, în toate praznicele şi duminecile, precum să cuvine creştinilor celor temători de Dumnezeu17 şi ducea daruri şi milostenie da18 după putearea lor şi cu frica lui Dumnezeu vieţuia. Vrând dară bunu/ Dumnezeu să le arate lor plata bunătăţilor şi încă şi altora multora să adevereaze, celor nepocăiţi, cărora le pare că nu va fi judecată şi zic: „Cine au 99* veni/ de acolo să spuie de aceastea?” sau // „Cine le-au văzu/ aceastea?19 Să ne bucurăm pre această lume până' sântem vii!” şi nu gândesc că mulţi au fos/ întru delungarea20 minţii şi în videnie21 du? de îngeri în raiu şi au văzu/ bunătăţile ceale gătite de Dumnezeu drepţilor şi muncile ce sân/ gătite păcătoşilor şi iară; din porunca lui Dumnezeu li s-au întors sufletele în trupuri şi to/ au spus ce au văzu/, ca şi această Sofiană22. Această fămeaie Sofiana i s-au întâmpla/ a boli foarte greu până1 în 20 de zile, de21 nu ş-au rădica/ capu/ de pe24 căpătâiu şi i-au slăbi/ toate închiieturile şi s-au apropiia/ de moarte. Deci în zioa2S 3 a lui avgus/ cătră seară, apuind soarele, au cerca/ a să răzima puţinte/26 şi27 să şază pe pa/, răzimată de28 nişte muieri ce era acolo. Şi vorbind puţinte/ cu eale, îndată ş-au 4 Scris: n%n; altă lecţiune posibilă: pân. 19 post veaci ad. şi I2 4* 16 alerga ] mergea I2 ♦ 17 temători de Dumnezeu ] de Dumnezeu temători I2 4»11 milostenie da ] da milostenie I2 > 19 sau cine le-au văzut aceastea? om. 12 ^ 20 delungarea ] indelungarea It, I2 ♦21 videnie ] videnii I„ I2 ^ 23 ca şi această Sofiană ] precum şi Sofiiana aceasta I2 ^23 de om. I„ I, ♦24 pe om. I2 4-25 post zioa ad. a I„ I2 26 a să răzima puţintel ] puţintel a să răzima I„ I, ♦ 27 şi om. I„ ^ ^21 răzimată de ] ţiindu-o I2 ^ VEDENIA SOFIANEI 135 tinsu mâinile la29 ceriu şi au sughiţa/ ca cum ar fi muri/ şi i s-au răpi/ sufletu/ şi mintea la videniile ceale dumnezăieşti / şi au muri/. Iar muierile ce era10 acolo, văzând acea moarte, degrabă5 au începu/ a o plânge, cum31 au obiceaiu la oameni morţi, iar vecinele, auzind, îndată au alerga/ de au umplu/ casa şi mul/ plânsu32 s-au făcu/ într-acea mahala. însă bărbatu/ ei avea dureare mai multă33 decâ/ toţi, gătindu-să de îngroparea ei. Şi au trimis pre un om să chiiame pe sora ei din satu/ ce era şi gătiia ce era de treaba îngropării. Deci o au dezbrăca/ să o scalde şi au văzu/ puţinte/ didesuptu/ ţiţii de-a stânga bătându-i-să34 inima33 şi puţinte/ caldă. Deci o au lăsa/ aşa până3 va veni şi soru-sa. Şi au fos/ aşa 3“ zile şi 336 nopţi ca pre37 o moartă. Iar în zioa3® 6 a lui avgus/, la a/ doilea ceas din zi, când făcea preotu/ nonei litorghie, au sosi/ si sora Sofianii şi, cum au untra/ în casă39, s-au apropiia/ de trup , o au văzu/ neîntocmită de moarte, precum v-atrr zis, că i se bătea inima. Ea îndată, precum vrea fi nebună, ş-au despleti/ părul şi // să zgârâia cu unghile şi să ucidea cu pumnii în cap şi în piep/ şi răcniia ca un leu şi ca43 de o nedireptate împuta lui Dumnezeu, câ/ de glasu/ ei s-au strânsu mulţi bărbaţi şi muieri. Iar ea ş-au umplu/ pumnii de apă reace şi au stropi/ pe obrazu moartei. Deci ce adaogere au făcu/ răceala apii, o au simţi/ cea fără sufle/, Sofiana, şi i s-au întări/mădulările spre viiaţă. Deci de multe ori zicând soru-sa Ana, că aşa îi era numele: „Iată că44 soru-mea nu au fos/ moartă”, iar ea îndată s-au întorsu şi au şăzu/ pe pa/ şi făcând cu mâna, au potoli/ gâlceava şi glasu/ muierilor şi ş-au deşchis ochii şi au căuta/ spre soru-sa, cu vedeare de fiiaiă sălbatică ca un leu, şi au zis cătră dânsa: „O, muiare blestemată43, plină de leane şi fără' nici 5 Scris: Aerpu; altă lecţiune posibilă: degrab. 29 la ] spre I2 V30 era ] să întâmplasă I2 ^31 cum ] precum 12 ♦ 32 mult plâns ] multă plângere şi jale I2 ♦ 31 multă ] mare I, 34 bătându-i-să ] bătându-să I„ I2 ♦ 35 post inima ad. încitişor I2 ^ 39 3 ] trei 1„ I2 4-37 pre om. Ij, I2 ^ 31 post zioa ad. a I„ Ij > 39 post casă ad. şi I2 40 trup ] trupul suiori-sa I2 41 v-am ] am Ip I2 ♦42 iar ] ea I2 43 ca om. I, ^ 44 că om. I„ I2 ^ “post blestemată ad. şi fără mşine şi I2 ♦ 136 VEDENIA SOFIANEI o nădeajde, mai bine ar fi fos/ să nu fii fos/ din sămânţa tătâni-mieu şi a mâni-mea şi niciodată si nu fii veni/ aici, că mai multă nevoie şi moarte mi-ai făcut, decâ/ viiaţa aceştii vremi 100v tre/cătoare şi cu dureri, că glasurile tale m-au surpa/ dintru ace/ lumina/ raiu46, întru care47 petrec toţi drepţii şi vă*/4* slava lui Dumnezeu. Ţi să mai cădea ţie, ticăloasă, să te fii bucura/ văzându-mă moartă şi să fii mulţămi/ lui Dumnezeu, decâ/ acum căci mă vezi vie, că49 de a? fi lăcui/ într-ace/ raiu ce mi-/ arătase50, m-a? fi ruga/ şi pentru tine să te învrednicească să vii şi tu acolo şi ne-am fi veseli/ cu toţi sfinţii”. Aceastea grăind Sofiana cătră soru-sa, iar cei ce s-au întâmpla/51 acolo, auzind s-au mira/ şi au începu/ toţ a să ruga să le52 spuie ce au văzu/ în raiu, care sân/ adevărate şi nu mincinoase, precum socotescu cei lenevos, ca şi videniile sfinţilor cei53 di demul/. Dumnezeiescu/ Ţave/ au fos/ răpi/ până la a/ treilea ceriu în54 raiu55 şi au auzi/ graiuri nespuse. Cei 7 coconi din Efes şi un cocon de 7 ani în zile lui Teodosie-împăra/ s-au răpi/ spre 101r cer şi au auzi/ pre îngeri cântând întrei/ // sfântă cântare. Şi Cozma călugării* din mănăstirea Singarului au pătimi/ ca şi Sofiana, şi, viindu-? în fire, au spus înfricoşatele minuni ce au văzu/ şi au auzi/, Şi în zilele marelui Costandin56 întru acesta?57 chip au văzu/ un om nepocăi/ pre Domnu/ în chipul lui Costandin-împăra/ poruncind să-i taie capu/, apoi s-au ierta/ pentru rugăciunile Preacistii. Aşijdirea şi o doamnă înlăuntru/58 Ţarigradului, anume Aha, carea au boli/ până4 au amorţi/ şi s-au păru/ că au muri/, a/ căriia bărba/ era la un sa/, după care5 au trimis de l-au chiema/. 46 luminat raiu ] raiu luminat şi frumos I2 ♦ 47 care ] carele I|f I2 * văd ] sft îndulcesc de I2 ^49 că om. I„ I2 ^50post arătase ad. Dumnezeu I2 ^51 s-au întâmplat ] să înt&mplasă I2 ♦ 52 post le ad. le lx 4*53 cei ] celor Ij 4*54 în ] şi la ♦ 55 post raiu ad. şi au văzut lucruri minunate l2 4- * Costandin ] Constantin împărat I2 ♦17 întru acelaşi ] într-acestaşi I2 59 înlăuntrul ] înlăuntru I„12 VEDENIA SOFIANEI 137 Deci aşteptându-/ toată zioa, cătră apusu/ soarelui ş-au întinsu mâinile şi au zis: „Mărire ţie, preasfântă59 Născătoare de Dumnezeu”. Şi sculându-să, au sărutat pe mumă-sa şi pre surori-?60 şi pre rudenii, iar ei au început a o întreba ce au pătimit, iar ea nu putea să grăiască cu ei. Iară dimineaţa au chiemat pre un duhovnic, bărbat îmbunătăţit, care5, viind cu multe rugăciuni, o au plecat să vorbească, iar ea ş-au / deşchi? gura şi au zis: „Nu poci, sfinte61 duhovnice, să-/ spuiu cu amăruntul preaslăvitele minuni ce am văzut, numai aceasta î/ spuiu, că au venit 2 îngeri, Mihai/ şi Gavrii/, şi luundu-mă m-au suit spre înălţimea ceriului62. Acolo am văzut mulţime de îngeri fără2 de număr65, carii striga cu glas mare: «Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin e ceriu/ şi pământu/ de slava lui». Iar îngeru/ ce mă ţinea mi-au zis: «Pleacă-te jos de te închină!» Deci acolo unde m-am închinat am auzit glas înfricoşat zicând: «Luaţi-o şi o duce/ didesupt în iad!» Şi după cuvânt m-au luat îngeri înfricoşa/ şi m-au dus la64 loc întunecat şi înfricoşat65 şi m-au lăsat acolo şi pre dinşii nu i-am mai văzut. Iar într-ace/ loc era multă mulţime de la carii să auziia plângere şi vaiet. Deci şi eu, ticăloasa, m-ant amestecat cu aceia şi plângeam, iar mai pre urmă am zis şi aceasta: «Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi şi mă izbăveaşte de66 acest loc întunecat, ca să mă pocăiescu // din toată inima mea». Iar păcătoşii ce era acolo zicea cătră mine: «Pentru ce ai venit şi tu aici, au nu ai auzit sfintele învăţături în besearici şi sfânta Evanghelie?» Iară preste câteva ceasuri, iar au venit acei 2 îngeri şi mi-au zis: «Scoală-te de aici, că Preasfânta Stăpână ţ-au67 dăruit viiaţă până4 la o vreame, ci te du de te pocăiaşte şi te împacă cu fratele bărbatului tău, că peste 2 luni iar vom veni să te68 luom, luare desăvârşită, numai să faci fapte bune, să69 te spăşeşti». Cu aceaste cuvinte m-am aflat vie în patu/ mieu”. * 41 . ** Preasfântă om. I„ I2 60 surori-şi ] soru-şi I„ ] o soru-şi I2 “ post sfinte od. părinte Ij <■-42 post ceriului od. şi I„ I2 45 fâr de număr om. I2 44post la od. un I2 41 întunecat şi înfricoşat ] înfricoşat şi întunecat I„ I2 44 de ] dintru I2 ”post : ,ţ-au od. mai I2 ❖44 te om. I, w să ] ce să I2 -$■ 138 VEDENIA SOFIANEI Aceasta dară Sofiana, întrebându-o, au zis cătră dânşii: „O, fraţilor şi priiatinilor, îngădui/ puţinte/ până5 îm voiu veni în fire70. Câte voiu chipzui cu mintea mea, vrâru/ Dumnezeu, voiu spune, numai să-m aduce/ întâi bărbat cu chip sânt, duhovnic îmbunătăţit, şi aceluia în taină toate îi voiu spune. Şi de-m va porunci acela, \cf şti şi voi toate aceastea. Deci au fost chiemat preacuviosu/ şi cuvfin/tăreţu/ duhovnic ieromona/t71 chir Ierotei, ce i-au zis Cucuze/, om chipria/t, proigume/i72 mănăstirii patrierşăşti, ce-i zic71 Stavronichitas, din Sfântu/ Munte a/ Atonului, om temătoriu de Dumnezeu, care5 atuncea să întâmplase în Ţarignut, pentru trebile mănăstirii, care5, cu porunca patriarhului, ce-au74 auzit de la75 dinsa au scris. Deci au mersu acest76 duhovnic la Sofiana şi au început a o întreba ce au pătimit şi ce au văzut în videniia ei. Atuncea au început a-i77 spune: „Eu, sfinte părinte duhovnice, cum vream să mă întoicu să şăzu pre patu/ mieu pentru mângâiare6, eram sprijinită de nişte muieri,78 am văzut un tinăr, în chipu/ famenilor împăratului. Şi chipu/ feaţii lui dintr-altă strălucire de lumină şi79 unsu cu mir şi lumina ca soarele şi haina lui cea didesupt80 roşie, iar cea deasupra80 de sarasir alb, cu de toate florile ţăsută, din carea ieşiia lumină ca fulgera/. Şi în mâna lui ţinea o năstrapă de aur, plină de apă reace, // şi81 mi-au zis: «Sofiano, ştiu că pentru boală ai multă seate, ci bea dintru această apă a vieţii şi te vei sănătoşi în veaci!» Iară eu îndată, auzind cuvintele lui, sălta sufletu/ mieu şi nimic nu mai grijiiam de această lume, numai ci priviiam la dinsu/. Deci tinzându-mi năstrapa, eu cu bucurie mi-am întinsu82 mâna să o iau. Deci nu ştiu cum am fost răpită dintru această viiaţă şi din trup 3 zile şi 3 nopţi şi s-au dus sufletu/ mieu cu 6 Scris: m'mrvhpi. 10 post fire ad. şi I2 ♦71 ieromonah ] ieromonahul I2 ♦72 proigumen ] proeguhMiiul I2 ♦73 zic ] zice I, 10 * * * 14 post ce-au ad. au I2 ^75 post la ad. de la I2 ♦ 79 acest ] acel I„ I2 ♦ 77 a-i ] a I, 79 post muieri ad. căutând eu cu ochii I2 ♦ 79 dintr-altă strălucire de lumină şi ] străluciia cu multă lumină, şi era Ij ♦ m post didesupt ad. era I2 ♦ 91 post şi ad. apropiindu-să de mine I2 ^92 întins ] tins I2 VEDENIA SOFIANEI 139 dânsu/ şi ne vedeam suindu la ceriu. Deci deaca am trecu/ crugurile, întru care5 fac planitele schimbare, care zic unii a fi iceriuri 7, întunearec, negură şi ceaţă multă easte şi prin mijloc văzduA închiega/, iară83 mai sur de aceastea am ajunsu la un loc oarecare6v lumina/84 şi frumos şi plin de mireazmă'5 şi de bucurie nespusă. într-ace/ loc86 sta 2 porţi înalte şi minunate. Una87 era de aur cura/, împodobită cu pietre scumpe şi cu mărgăritar88, a căriia vedeare minte de om89 nu poate / să o spuie. Iară poarta 103v de-a90 stânga,91 de largă ca şi cea dintâi92, şi era de aramă şi de fier, cu cărbuni arzători. Şi împrejura/ porţilor era mulţime de oameni mari întrarmaţi şi înfricoşaţi de păziia. Iar eu de fiică am amurţi/, iar îngera/ mi-au zis: «Ce cauţi la porţi şi te miri aşa?93 Aceastea sân/ porţile de vecie, cea de aur94 a împărăţiei ceriului95, iar cea de fier94 a muncilor». Deci am lăsa/ porţile96 şi ne-am sui/ mai sus de acealea97 şi am ajunsu un loc mai lumina/ întru care5 sta mulţime de voinici lumina/98 în veşminte albe, a cărora stare nu era a tuturor într-un chip, că unii era atât de sus, cât numai glasu/ li să auziia, alţii mai jos, alţii unde stăm şi noi. Acolo m-au pus jos şi pre mine99 sfântu/ înger ce mă purta şi mi-au zis: «Sofiano, pleacă-te aici şi te închină.» Deci eu100 m-am închina/ cu multă frică, iar cui m-am închina/ nu am văzu/. Şi iar101 mi-au zis îngera/: «Stăi aici Şi // socoteaşte înfricoşatele 104r munci» Şi îndată, cu cuvântu/ acesta, am văzu/ scaun de foc lumina/, aseamene scaunului împărătescu şi patrierşescu, iar din josu/ scaunului sta o mână de om şi ţinea102 cumpănă, iar împrejura/ scaunului sta mulţime multă de îngeri, iar alţi îngeri să suia de veniia pre acea cale pe unde ne suisem103 şi noi. ° post iară ad. suindu-ne I2 4 M luminat ] minunat I„ I2 -9- M mireasmă ] mireasme I, •9- “ intr-acel loc ] şi acolo Ij 497 una ] deci poarta despre dreapta I2 4 ** mărgăritar ] mărgări tari I„ I2 4 19 minte de om ] minte omenească I„ I2 4 90 de-a ] despre I2 4 91 post stânga ad. era I2 9-92 cea dinţii ] cealaltă I2 4 ” Ce cauţi la porţi şi te miri aşa? 1 Ce cauţi aşa lâ porţi şi te miri? I2 A 94 ad. easte I2 495 ceriului ] certurilor I2 4 99 post porţile ad. acealea I2 4 97 de acealea om. I2 4 99 post himinaţ ad. şi îmbrăcaţi lj 499 jos şi pre mine ] şi pre mine jos I2 4 1,0 eu om. I„ I2 4101 iar ] iarăşi Ij ? mposţ ţinea ad. o I2 4 suisem ] venisăm I2 4 140 VEDENIA SOFIANEI Şi aducea multe suflete de bărbaţi104, de muieri şi de copii şi cum le aducea, le zicea: «închinaţi-vă!» Şi să închina ca şi mine şi sta înaintea acelui scaun, iar mai presus103 de ace/ scaun şădea Domnitoriu/ Hristos, în mijloc de nor106 lumina/, în chip de foc şi în mijloc de nor100 numai ci să vedea Doipnitoriu/, arzând ca focu/, cu îmbrăcăminte7 de ţăsături roşii şi de multa strălucire nu am putu/ să văzu sfânta lui faţă. Şi07 îngerii carii era cu Domnitoriu/ şi cei ce era mai jos.şi cei din prejuru/ nostru, cu gla/suri neîncetate, cântând zicea: «Sfânt, sfânt, sfân/, Domnu/ Savao/, plin e ceriu/ şi pământu/ de slava108 Lui». Alţii zicea: «Sfânt, sfânt, sfânt Domnu/109 care5 au fos/ şi easte şi s-au arăta/ ca un om». Alţii: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pre pământ pace, întru oameni bunăvoire». Alţii: «Aliluia 3 (St)* 36», alţii, «Amin 3 (St)8 36». Şi niciodată110 nu conteniia slavosloviia. Iar de-a dreapta parte a Domnitoriului111 vedeam pe Preacurata Fecioară* 1'2, iar113 de-a stânga pe sfântu/ Ioan Botezătorul/, precum zugrăvescu"4 zugravii. Iară când vrea să facă îngerii sfârşi/ slavosloviei, atunce to/ î? pleca capetele, de să închina Stăpânului, iar Stăpânu/ î? rădica preacuratele sale mâini de-i blagosloviia. Şi din deagetele mâinii dreapte cura115 pietri scumpe de mul/ preţ şi mărgăritar116, ca nişte pârao, de mergea în jos pre pământ, iar din deagetele mâinii stângi cura113 văpaie de foc ca fulgera/ şi pogo//râia şi aceaea117 la118 pământ. Iar eu văzând aceasta m-am spăimântat şi de frică tremuram ca o trestie şi vream să întreb pre îngera/ ce mă purta ce va să fie aceasta, iar e/ mai nainte de întrebare mi-au zis: «Vezi, Sofiano, mărgăritarul/ şi pietrile scumpe ce cură"9 din 7 Scris: .fMBp'kic'kMMHAe. * Scris: -r-i; sl., în traducere: de trei ori. 104 post bărbaţi ad. şi I„ I2 > 105 presus ] sus I„ I2 ^ 106 mijloc de nor ] mijlocul norului I„ I2 107 şi ] iar l2 4-10S slava ] mărirea I„ I2 ♦ 109 Alţii zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul” om. I„ I2 ^ 110 niciodată ] nicidecum I2 ^ 1,1 Domnitoriului ] Domnului I„ I2 4- 1,2 post Fecioară ad. Născătoarea de Dumnezeu I2 ♦113 iar om. I„ I2 ^ 114 zugrăvesc ] închipuiesc I2 ^ 115 cura ] curgea I2 ^ 114 mărgăritar ] mărgăritari I, 1,7 aceaea ] aicea I„ I2 1,1 la ] pre I2 4-1,9 cură ] curg I2 4* VEDENIA SOF1ANEI 141 mâinile Stăpânului? Easte mila cea nespusă a lui Dumnezeu, ce are cătră voi, neamu/ creştinescu, şi trimite dar de blagoslovenie în casele bunilor creştini, carii drept să ispoveduiescu duhovnicilor săi de greşalele lor şi să depărtează de poftele dievoleşti, îi blagosloveaşte pre dinşii şi această blagosloveniie9 iau de la stăpânu/ Hristos, iar după moarte vor moşteni fericirea această120 de aici, slăvindu-/ pre dinsu/, împreună21 cu îngerii, împreună cu Tată/ şi cu Sfăntu/ Duh, în veacii veacilor. Iar focu/ ce ai văzu/ că iase din mâna stângă easte mâniia şi urgiia şi groaza ce trimite Dumnezeu în / casele păcătoşilor, celor ce nu să pocăiescu şi a nemilostivilor, le arde trupurile şi sufletele şi le strică casele şi-i piiarde de pe faţa pământului, iar după moarte îi trimite în focu/ de veaci, să să muncească cumplit». Iare de122 partea stângă a scaunului şi a cumpenii să vedea o prăpastie mare, din carea ieşiia putoare cu fum de piiatrâ pucioasă şi să auziia ţipete mari de norod mult, plângând şi strigând, unii vai, alţii amar, în care prăpastie pogorâia fbc, din amerinţarea mâinii1” Domnului. Iară sufletele ce aducea îngerii, deaca să închina, le punea la întrebare şi deşchidea cărţile, şi cerca ceale făcute de ei şi punea faptele ceale bune în partea dreaptă a cumpenii, iar ceale reale de-a124 stânga, iar multe suflete şi fără7 de125 întrebare li să vedea faptele lor, că era scrise pe hainele lor, bunătăţile drepţilor şi răutăţile nedrep//ţilor. Şi câte suflete să arăta dreapte, arăta Stăpânu/ cu mâna dreaptă şi le ducea îngerii120 la raiu, trecându-i prin poarta cea de aur, unde era Avraa/w şi toţi sfinţii, iară sufletele păcătoase le arăta cu mâna stângă şi îndată luundu-le îngerii le arunca întru acea prăpastie împuţită şi mergea127 în jos văietându-să. Deci îngerii de sufletele ceale spăsite să bucura, iar de ceale osândite să întrista. * Scris: SAţBCMiA. Altă interpretare: blagosloveniia. 120 această ] cea I„ I2 4- 121 împreună om. I, A 122 de ] din I„ I2 ❖ 125 mâinii ] mâniei I, ^ 124 de-a ] despre I2 ♦ 125 far de ] fără I„ I2 ♦ 126 îngerii om. I2 + 127 mergea ] pogorâia I2 4- 142 VEDENIA SOFIANEI Şi am văzu/ că au adus un sufle/ şi deaca s-au închina/ au stătu/ la întrebare şi au mai trecu/ păcatele decâ/ bunătăţile. Deci vrând Stăpânu/ să amerinţe cu stânga să-/ arunce în prăpastie128, degrabi s-au arăta/ Stăpâna129 şi cinstitu/ Mergător-înainte şi s-au ruga/ pentru dinsu/ Domnitoriului, iar rugându-să au veni/ alţi îngeri de au adus milosteniile, liturghiile, tămâia şi lumânările, I06v untdelemnu/130 şi blidu/131 cu coliva, împodobi/ cum eas/te obiceaiu/ morţilor de să face pentru dinşii . Deci au133 sui/ şi rugăciunile preotului, care făcuse pentru ace/ sufle/ la sfântu/ jirtăfhic134 şi,3S cu glas mare136 să propoveduia milosteniile ce făcuse părinţii lui pentru dinsu/, încă şi glasurile săracilor cărora didease milosteniia să auziia zicând: «Dumnezeu să-/ iarte şi să-/ miluiască.» Şi îndată s-au auzi/ glas de la Domnitorul/ ca un tune/ înfricoşa/137: «Pentru rugăciunile maicii meale şi ale botezătoriului mieu şi pentru rugăciunile preoţilor miei de pe pămân/ ce să roagă mie şi a fraţilor miei, săracilor, îi dau lui milă». Şi au vru/ să amerinţe cu mâna cea dreaptă să-/ ducă în raiu. Iară îndată;138 s-au auzi/ plângerea părinţilor şi glasu/ cântăreţilor şi a zicătorilor139 şi hulă cătră Dumnezeu, precum fac oamenii ce nu să cade, că de o parte aduc preo/, să să 107f roage140 pentru sufle/, // de altă parte pun cântăreţi şi zicători141 şi pentru aceea pleacă pre Dumnezeu spre mânie si să leapădă de înviiarea morţilor ce va să fie. Deci deaca au142 auzi/ aceastea Domnitorul/ Hristos, foarte s-au mâniia/ pe ace/ sufle/ zicând: «Deaca nu s-au ajunsu ei cu preoţii miei pre pămân/ şi cu ruga besearicii143, pentru cântece şi glasuri să sfădescu cu mine, luaţi-/ şi-/ aruncaţi în matca focului nestins.» Şi îndată l-au arunca/ îngerii întru acea prăpastie. * 2 121 prăpastie ] prăpăstii I, -$■129 Stăpâna ] Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu I2 4- 134 untdelemnul ] untul de lemn I„ I2 ♦ 1,1 blidul ] blidu I, ♦ 1,2 cum easte obiceiul morţilor de să face pentru dânşii ] precum easte obiceiul de să fiu» pentru morţi Ij 4- 133 au ] s-au Ij ♦ 1,4 jirtăfhic ] jertveanic Ij 4- 115 şi om. I„ I, 4- 134 glas mare ] mare glas I2 4-137 post înfricoşat ad. zicând: „Iată” 12 ^ IM indatăşi ] îndată I2 4- 137 glasul cântăreţilor şi a zicătorilor ] a zicătorilor I2 ♦ 140 să să roage ] să facă rugăciuni I2 -4-141 cântăreţi şi zicători ] zicători şi cântăreţi I2 4-142 post au ad. au I, ♦ 143 post besearicii ad. şi I2 ♦ VEDENIA SOFIANEI 143 După aceasta am văzut vorbă multă şi iată au venit îngerii şi au adus un suflet cu cântări şi cu cădiri, cu făclii şi cu multe străluciri de lumini, cu cinste nespusă şi cu multă îndrăznire şi bucurie. Şi suflete multe144 au ieşit întru întimpinarea lui. Şi ace/ fericit145 suflet avea146 haină curată şi luminată, albă147, strălucim/, întru care haină nu era nici o spurcăciune148 sau vreun semnu de păcat, cum31 / avea alte suflete, care haină mi să părea a fi daru/ sfântului botez, că l-au păzit drept149, nespurcat, pentru aceaea străluciia aşa, însă nu am înţeles din ce cin au fost. Deci viiiu/, s-au închinat ca şi cealealalte suflete şi toţ îngerii au strigat cu glas mare: «Mulţămimu-/150, Stăpâne atotputeamice, iubitoriule de oameni, că am văzut suflet drept, curat151, nespurcat cu nici un păcat.» Şi iar101 s-au auzit de la Hristos glas152 de tunet zicând: «Luaţi pre acesta şi-/153 odihniţi cu sfinţii.» Şi m-au arătat cu mâna lui154 cea155 dreaptă şi pre mine şi au zis: «Duce/ si pre Sofiana aceasta să vază lăcaşăle156 drepţilor miei şi157 căci158 o cearcă lumea să fie vie, întoarce/ sufletu/ ei în trup, ca să să spăsească şi alţii mulţi pentru bunătăţile ei şi va mai159 câştiga şi mai multe bunătăţi. Şi când va ieşi din trup la cea mai160 de apoi, după trei ani, să va învrednici a // mai multă cinste decât va vedea acum.» Şi dimpreună cu cuvântu/161 m-au luat îngeru/ şi mergeam după ace/ suflet drept şi viirn/162 ne-am împreunat şi cu alte163 suflete spăsite, înaintea porţii164 raiului. Şi aciiay căutăm/, iată împărăteasa Stăpâna, după1*5 chipu/ unde sta166 de-a direapta Domnitoriului, au venit cu lumină şi cu slavă nespusă şi avea cu dinsa pre un bărbat cu podoabă sfântă şi, cum31 mi să pare, era Sfântu/ Apostolu Petru şi avea chiiaie în mâna lui, cu care au deşchis minunata aceaea poartă. 144 suflete multe ] multe suflete I2 ^ 145 fericit om. I2 ♦ 146 post avea ad. şi I2 ^ 147 haină curată şi luminată, albă ] şi luminată haină albă I, ] haină albă luminată I2 141 spurcăciune ] întinăciune I2 149 drept om. I„ I2 ^ 130 Mulţumimu-ţi ] Mulţumescu-ţi T2 ^ 151 curat om. I2 ^ 132 post glas ad. ca I2 4- 135 şi-l ] de-11„ I2 ^ 134 lui om. I„ I2 133 cea om. I2 136 lăcaşele ] lăcaşurile I„ I2 *$• 137 şi om. I„ I2 ^ 131 căci ] că I„ I2 ^ 159 mai om. I2 160 mai om. I„ I2 + 161 dimpreună cu cuvântul ] după cuvânt I2 4- 142 viind ] mergând I2 4 143 şi cu alte ] cu multe I2 ^ 144 porţii ] porţilor I2 4*145 după ] dupre I2 4-146 sta ] era I„ I2 ^ 144 VEDENIA SOFIANEI Şi întâi au untrat Născătoarea de Dumnezeu, după aceaea îngerii cu ace/ sufle/ drept şi cu cealealalte, după aceaea167 am untrat şi eu şi mergeam cu degra/j pre urma acelor sfinţi şi am văzut lumină nespusă şi bună mireazmă şi bucurie şi dulceaţă avea ace/ loc, cât mă miram şi mă bucuram şi căutam jos, pre pământ, să văz în ce fealiu era. Şi nicidecum/ nu să asămăna cu pământu/168 pe care umblăm noi, ci era ca nişie bumbac albu, şi ca un sarasir cu multe flori ţăsut, precum vrea avea pe deasupra pietri scumpe şi mărgăritar. Şi era copaci mari169, înalţi, plini de flori şi de™ roadă frumoasă şi de mireazme nespuse şi supt pomii aceia era aşternuturi cu flori de aur şi pe aşternuturi era bărbaţi şi muieri şi prunci. Şi pintr-înşii171 am cunoscut pre172 mulţi din satu/ nostru, din173 Avido/i, şi cât au murit de aici din norie mai nainte vreame. Am văzut şi pe tată-mieu, popa Ioa/i, şi pe mumă-mea, Anastasia, am văzut şi pe o soru-m ce murise mai din nainte174, însă să mă apropiiu acolo să vorbescu175, nu am ajunsu. Şi lăcaşele tuturor nu era într-u/i chip176, ci în multe fealiuri, după fapta fieştecăruia. Deci mergând cu multă grabă mai nainte, am văzut sfinţii carii era la loc mai înalt şi mai luminat. Şi era// toţ îmbrăca/ în veşminte albe şi în lumină nespusă şi fieştecare177 dintr-înşii străluciia mai mult decât soarele şi eu gândiiam: «Oare cine sânt aceia?» Iar Doamna Născătoarea de Dumnezeu, întorcându-să, mi-au zis: «O, Sofiano, oare vezi sfinţii unde stau?» Iar eu auzind, îndată m-am închinat şi iară/ mi-au zis: «Mergi tare să ajungi să vezi si pe dreptu/ Avraam, că nu-/ vei putea vedea178 cum pofteşti tu 79». Deci alergând eu, mi să vedea locu/ mult şi lungu şi uitându-mă180 di departe l-am181 văzut pre acela şăzând în jă/ de aur şi haina lui albă182 şi păru/ capului lui mai albu decât zăpada şi împrejuru/ lui mulţime de suflete, în mare bucurie şi veselie183. 167 după aceaea ] apoi I2 168 post pământul ad. acesta I2 ^ ,w mari om. I2 ^ 170 de om. I2 4-171 pintr-înşii ] dintr-înşii I2 4* m pre om. I, m post din ad. din I, 4 174 din nainte ] nainte I2 175 post vorbescu ad. cu ei I„ I2 176 lăcaşele tutror nu era într-un chip ] lăcaşurile nu era ale tuturor într-un chip I2 177 fiieştecare ] fiieştecarele I2 178 vedea om. I, 179 tu om. I,, I2 180 uitându-mă ] căutând I2 4* 181 l-am ] am I2 182 albă om. I2 183 veseliie ] desfătare I2 VEDENIA SOFIANEI 145 Deci184 vrând eu să mă apropiiu, mi-au făcu/ cu mâna lui să mergu cătră dinsu/. Deci184 luând eu şi mai multă îndrăzneală, alergam să ajung la dinsu/ şi îndată am auzi/ după mine ace/ fără de18* tocmeală şi sălbatec glas / a/ soru-mea186, ce striga că 109v soru-mea nu au muri/. Şi cu apa cea reace ce m-au stropi/, îndată187 mi-am veni/ în fire şi cum31 vream fi pre o ghiiaţă degeroasă şi îndată câte puţinte/ trupul mieu au începu/ a să încălzi şi a înviia şi m-am învrednici/ iară? aceştii188 vieţi, iar de ace/ dori/ raiu m-am lipsi/ eu, ticăloasa. însă te rog, părinte sfinte, să te rogi lui Dumnezeu să mă învrednicească şi pre mine şi pre to/ creştinii189 întru ace/ raiu ce am văzu/”. Zis-au duhovnicu/ cătră dinsa: „Dar mai văzut-ai altă taină dumnezeiască sau feaţe de harapi suindu-te la ceriu, cum31 au văzut alţii mulţi, carii au văzu/ videnie190 ca şi tine?” Răspuns-au Sofiana: „Nu am191 văzu/ al/ nimic fără192 aceastea ce-ţi spui sfinţii tale”. Zis-au duhovnicu/: „Dară cunoscut-ai vreun lucru bun să fii făcu/ în viiaţa ta193? Să-m spui şi să nu ascunzi de mine”. Zis-au Sofiana: „Ce bine să fiu făcu/ eu, o muiare păcătoasă194, care nu am195 al/ fără196 păcate//le meale? 110r Dară una \ţ voiu spune, nu pentru lauda bunătăţilor meale, pentru că toţi o ştiu aceasta197. Acum easte a1 treilea an de când eram în casa părinţilor miei în sat, în Avidon, iar într-o zi, la amiiazăzi, şăzând în casa mea şi torcând198, am auzi / un vânt mare, cu nor de ploaie, cât să cutremura casa. Iar după cutremur am văzu/ de faţă că au întră/ fără199 întrebare200 3 sfinţi bărbaţi luminaţi201, împodobi/ cu podoabe arhiereşti, ca patriarşii. Şi era feaţele lor preaslăvite, ca de înger202, carii după zugrăvitu/ icoanelor gândiiam a fi trei sfinţi, Vasilie ce/ Mare, Grigorie Bogoslov şi Ioan Zlatous/. * 2 1,4 deci ] şi I„ I2 1,5 de om. I2 186 sonj-mea ] surori-mea I„ I2 1,7 îndată ] îndatăşi I2 '** aceştii ] dumnezeieştii I, '** post creştinii ad. si meargem I2 l,# videnie ] videnii I„ I, 1,1 post am ad. mai I2 ^ m post fără ad. de I2 "* ta ] aceasta I2 1,4 păcătoasă ] neputincioasă I2 -4-195 am om. I2 m post fără ad. numai I2 1,7 toţi o ştiu aceasta ] aceasta o ştiu toţi I2 '** post torcând ad. cu furca I2 ♦ ,w fără ] făr de I„ I2 200 post întrebare ad. în casă la mine I, ^ 201 post luminaţi ad. şi I2 201 înger ] îngeri I, 146 VEDENIA SOFIANEI Iar eu203 de-abiia m-am scula/ de unde şădeam de m-am închina/ lor şi m-am însemna/ cu semnu/ crucii şi mare frică şi spaimă turbura inima mea, însă mi-au răspunsu204 zicând: «Nu te teame, Sofiano, nici te mira, că noi sântem Vasilie ce/ Mare, Grigorie Bogoslov şi / Ioan Zlatous/ şi poftim de astăz înainte casa aceasta să o sfinţeşti lui Dumnezeu, sfîntă besearică întru numele nostru. Şi vei avea multă plată de la Dumnezeu şi noi vom fi rugători pentru spăseniia ta.» Iar eu, îndrăznind, am zis cătră dinşii: «Stăpânii miei, sfinţilor, casa aceasta să fie vreadnică laudii205 lui Dumnezeu şi voao lăcay şi aceasta70 e206 un zimnic mic şi ce/ grajdiu boilor ce trag la plug207, cu carii ne hrănim, că sântem oameni208 săraci şi trăim cu lucru/ mâinilor noastre. Şi casa o au da/209 zeastre bărbatului mieu şi nu putem210 chieltui să o înfrumseţăm cum31 porunciţi şi nu ştiu vrea-va şi bărbatu/ mieu, iar mai ales întru aceaste vremi nu easte lesni a lua voie de la împărăţie a face acest lucru». Zis-au sfinţii: «Nu-/ fie grijă căci easte casa gunoioasă şi neîmpodobită sau vă easte frică de împărăţie, numai aceasta griji/211 să o sfinţi/ precum poruncim. Iar noi toate a//ceastea pre lesni le vom întocmi212 şi lăca? noao va fi, că şi mai nainte a noastră au fos/ şi ne place într-însa a lăcui213. Iar de nu vei purta grija să faci cum î/21'1 poruncim, vom ruga pre Dumnezeu şi-/ va tăia215 viiaţa, ca a unii neascultătoare”. Deaca au zis aceastea, au peri/ din ochii miei şi21< în217 multă vreame abiia mi-am veni/ în fire. Şi au veni/ Hristea, bărbatu/ mieu, şi i-am spus toate câte mi-au zis sfinţii. Iară după 3 zile, de cu sară, după rugăciunea noastră, ne-am culca/ în pat să dormim şi cum ne-am culca/ iară; au veni/ sfinţii, cu cutremur 10 Scris: AMAcme. 2 203 eu om. I,; post eu ad. cu totul cutremurându-mă I2 204 însă mi-au răspuns ] însă ei, văzându-mă tremurând de frică, mi-au grăit I2 ^ 205 laudii om. I„ I2 206 e ] easte I2 207 ce trag la plug om. I2 208 oameni om. I„ I2 209 o au dat ] easte dată I2 4* 2,0 nu putem ] n-avem ce I2 <>.211 grijiţi ] vă nevoiţi I2 ^2,2 întocmi ] tocmi I2 ^2,3 ne place într-însa a lăcui ] poftim a lăcui într-însa I2 4- 2,4 cum îţi ] cumu-ţi I„ I2 4-2,5 tăia ] curma I2 ^2,6 ad. eu, de spaimă I2 ^217 în ] preste I2 VEDENIA SOFIANEI 147 ca şi mai nainte, şi mi-au zis cu glas mare: «Sofiano, pentru ce n-ai făcu/ ceaea ce ţ-am porunci/, au doară î/ easte voia să iai de la noi moarte năprasnică?» Iar eu, îmboldind pe bărbatu/ mieu în coaste, i-am zis: «Oare auzi ce zic sfinţii, ce ţ-am spus mai nainte?» Iar e/ au răspunsu cătră dinşii218: «Stăpânii miei, sfinţilor, toate câte aţ zis cătră muiarea mea mi le-au / spus, ci 111v sân/ sărac şi nu voiu putea să isprăvescu ce aţ porunci/ şi ne teamem şi de împărăţie. Iar de219 poftiţi să o facem besearică, de astăzi220 fie221 a voastră, şi cum31 vă easte voia, aşa să face/!» Iară sfinţii au zis: «Dimineaţă mergi în pleavniţă şi acolo vei afla sfantu/ preasto/ de marmură şi vasele oltariului şi crucea222. Atuncea vei creade cuvintele noastre, că easte a noastră casa aceasta. Să mergi la împăratu/ Ahme/ şi ceare slobozie223 spre înnoirea besearicii şi noi îl vom pleca de-/ va da voie de o vei înnoi». Acestea zicând s-au dus, iară bărbatu/ mieu s-au scula/ şi au mulţămi/ lui Dumnezeu şi sfinţilor 3224 arhierei şi toată noaptea am stătu/ la rugăciune cătră Dumnezeu şi cătră sfinţi ca să ne îndeamne şi pre noi şi pre to/ creştinii din satu/ nostru spre aces/ lucru. Iară deaca s-au făcu/ zio, au spus bărbatu/ mieu tuturor bătrânilor şi fruntaşilor satu//lui225 toate pre amăruntu/. 112r Iar acei iubitori de Dumnezeu au lua/ cine sapă, cine hârle/ şi au mersu în pleavniţă şi cum au începu/ a săpa puţinte/, îndată s-au arăta/ sfântu/ preasto/ de marmură albă ca zăpada şi alte vase şi crucea. Atuncea, deaca au văzu/ toţi226 că easte voia lui Dumnezeu şi a sfinţilor, îndată au curăţi/ locul. Deci au mersu câţva oameni cu bărbatu/ mieu la divanu/ împărătescu227 de au cerşu/ voie să228 înnoiască besearica şi îndată, cu voia lui Dumnezeu şi cu ajutoriu/ sfinţilor, au ieşit poruncă împărătească să facă229 besearica. ,w post dinşii ad. zicând I2 2,4 de om. I„ I2 4- 220 de astăzi ] de acum înainte I2 ❖ fie ] să fie I2 m post crucea ad. şi I2 225 slobozie ] slobozire I„ I2 124 3 om. I2 ♦ 225 bătrânilor şi fruntaşilor satului ] bătrânilor din satul nostru şi fruntaşilor I„ I2 224 toţi oot. I2 ♦ 227 divanul împărătescu ] împăratul It, I2 ♦ 222 să ] ca să I2 ♦ 224 să facă ] să înnoiască I, ] ca să se înnoiască I2 4- 148 VEDENIA SOFIANEI Atuncea au lua/ îndrăznire şi au curăţi/ mai bine şi au porneşti/230 cu cărămidă şi am23' podi/ deasupra şi am vându/ o vie şi o livade şi alte lucruri, de am cheltui/ la înfrumseţatu/232 besearicii şi o am înnoi/, am făcu/ şi sfinte icoane, am cumpăra/ şi sfinte cărţi şi alte podoabe ce au tribui/ şi toate le-am tocmi/ cu ruga233 acestor / 3* sfinţi. Luat-am blagosloveniia234 şi de la preasfinţitu/233 patriarh chir Matei, care3, trimiţiiu/ pe episcopu/ Mitrofa/t, o au sfinţi/, întm numele sfinţilor 323< arhierei, precum ei au poruncit. Şi iată, cu daru/ lui Hristos237, să slujaşte într-însa sfânta litorghie întru mărirea lui Dumnezeu şi lauda acelor 3 sfinţi. Şi de atuncea am ieşi/ din satu/nostru şi lăcuim aici în Ţarigrad, cum238 vezi. însă te rog, părinte, să pleci pre bărbatu/ mieu să-m dea slobozie239 să228 mă călugărescu, să-m plângu întru aceşti 3 ani păcatele240, cât voiu trăi pre pămân/, că, precum mi-au zis Domnitoriu/242, peste 3 ani iară? voi să moriu, şi, de vreame ce până acum nu am făcu/ nici un bine, încai de acum243 ajutându-mi Dumnezeu, cu ruga sfinţii tale, să nu fiu muncită244”. Iar duhovnicul, deaca au auzi/ aceasta de la ea245, au zis bărbatului ei: „Auzit-ai, omule, ce lucru înfricoşa/ spune muiarea ta, ce au descoperi/ ei iubitoriu/ de oameni, Dumnezeu? Deci acum să246 roagă să-i // dai ei247 voie să să ducă la o mănăstire de călugăriţe să să pocăiască şi să să roage lui Dumnezeu şi pentru dinsa248, şi pentru tine, că, precum spune, peste 3 ani249 iar va să moară desăvârşi/. Deci te rog şi eu să-i dai230 voie să să călugărească, că de acum nu mai easte de tine”. 230 pomestit ] pardosit I2 231 am ] au It, I2 ^ 232 înfrumseţatul ] înfrumuseţarea I2 ♦ 233 post ruga ad. şi cu ajutorul I2 ^ 234 luat-am blagosloveniia ] şi am luat blagoslovenie I2 235 preafinţitul ] sfinţitul I2 ^ 234 sfinţilor 3 ] acelor 3 sfinţi I2 ♦ 237 Hristos ] Dumnezeu I2 > 238 cum ] precum I„ I2 4- 239 slobozie ] slobozenie I2 ^ 240 întru aceşti 3 ani păcatele ] păcatele meale într-aceşte 3 ani I2 > 241 că om. I, ^ 242 post Domnitoriul ad. că I„ I2 + 243 post acum ad înainte I2 244 să nu fiu muncită ] să nu merg la muncă I2 4-245 ea ] dânsa I2 ^ 246 să ] te I2 ♦ 247 să roagă să-i dai ei ] te roagă pre tine ca să-i dai I2 248 şi pentru dânsa om. I„ I2 ♦ 249 că precum spune, peste 3 ani ] că preste 3 ani, precum spune I2 4*250 să-i dai ] dă-i I, ♦ VEDENIA SOFIANEI 149 Deci bărbatu/ ei, Hristea, au socoti/251 ce i-au zis duhovnicu/ şi au adeveri/ ceale din gura Sofianii252 şi au mulţămi/ lui Dumnezeu şi dintr-ace/ ceas cu totul s-au părăsi/ de împreunarea trupească şi petrecea în curăţenie251. Şi au zis aceasta cătră duhovnic254: „Sfinte duhovnice , după ce au auzi/ muiarea mea256 că după 3 ani iar101 va să moară, după ce vor treace 2 ani, voi mearge cu ea la Ierusalim, să ne închinăm sfintelor locuri şi atunci întâi eu voi lua sfântu/ chip călugărescu258, apoi şi ea, amândoi într-o mănăstire259”. Cum11 au şi fos/, că260 după 2 ani261 ş-au vându/262 tot ce au avu/ şi au ajunsu261 la Ierusalim, cu o corabie indienească, şi s-au închina/ sfintelor locuri şi au spus sfântului patriarA cum li s-au întâm/pla/ şi s-au pricestui/2 . Şi Sofiana s-au călugări/ precum poftise, şi i-au pus nume Sofroniia. Şi au petrecu/ în tăceare cu blagosloveniia sfântului patriarh, chir Sofronie, iar peste puţină vreame, deaca s-au plini/ 3 ani, s-au bolnăvi/ puţinte/ şi s-au dus cătră Domnu/ de care5 doriia, să228 moştenească ace/ loc al raiului care5 îl văzuse mai nainte. Iar cinstitu/ ei trup l-au îngropa/ cu cinste în grobniţa celor streini. Iar bărbatu/ ei265^ s-au dus la munţii Sinaii266 pentru închinăciune" şi acolo s-au călugări/ şi i-au pus numele Harito/t şi s-au nevoi/, de veseliia pre toj călugării267 cu fapta cea plăcută268 lui Dumnezeu. Şi s-au petrecu/ şi e/ în bună smerenie şi posluşanie, în269 răpaosu / de veaci270. 113V 11 Scris: ^KMMvtâirfc. 251 socotit ] ascultat I2 ^ 232 au adeverit ceale din gura Sofianii ] au socotit ceale ce au auzit din gura Sofianii I2 4- 253 şi dintr-acel ceas cu totul s-au părăsit de împreunarea trupească şi petrecea în curăţenie om. I2 4» 254 au zis aceasta cătră duhovnic ] au răspuns cătră duhovnic, zicând 12 255 sfinte duhovnice ] eu, părinte sfinte duhovnice lj *$■256 după ce au auzit muiarea mea ] deaca auzii de la muiarea mea I2 ^ 257 post moară ad. desăvârşit I2 ^ 251 călugărescu ] al călugăriei I2 ^ 25f amândoi într-o mănăstire om. I2 ^ 240 post că ad. din ceasul acela cu totul s-au părăsit de toată zburdarea şi împreunarea trupească şi petrecea în curăţie, iară I2 261 post ani ad. precum să f&găduisă, aşa au făcut I, 4* 262 şi-au vândut ] că au vândut I2 ^ 263 au ajuns ] au purces de au mers I2 *■> 264 post pricestuit ad. cu sfinte|e taini I2 ^245 post ei ad. Hristea I2 + 266 Sinaii ] Sinaei I2 ^ 267 călugării ] părinţii I2 2“ fapta cea plăcută ] faptele ceale plăcute I2 ^ 269 în ] spre I2 ^ 270 post veaci ad. amin I2 Viiaţa şi muceniia ce i s-au întâmpl<ă>t sfântului' 29 V mucenic Anastasie, de1 tatăl lui chir Daniil, în cetatea Telvinul Patrida2 mucenicului Anastasie şi a lui Daniil easte Telvinul. Şi fiind mucenicul în lume la patrida lui, pentru căci era2 tânăr şi frumos la faţă şi mai frumos întru faptele bune3, au zavistuif vicleanul diiavol, povăţuim/ pre nişte turci fără dă leage, carii, găsindu-14, să nevoia a-1 sili şi a5 spurca pre tânărul, preavicleanii. Şi neputâm/ să6 săvârşască pofta lor, după cum i-au povăţuit pre dânşii7 urâtoriul de bine, diiavolul8, au pârât pre tânărul la tatăl lui Daniil, carele era domnu9 locului, cum că va10 să să facă turc. Şi o" adeveriia aceasta cu jurămân/ preavicleanii. Şi poruncim/ acela, au / 291v adus pre Anastasie. Şi silindu-să12 tiranul cu momeâle să-l întoarcă13 la spurcata lui leage şi14 văzând pre tânărul întărit şi neclătit, au poruncit şi l-au pus la munci şi pre urmă în temniţă, iar mucenicul cu bărbătesc suflet răbda. Deci Daniil, într-o zi, au luat voie de la tată-său15, tiranul, şi au mers în temniţă. Şi întrârn/ înlăuntru, veade16 patru tineri îmbrăcaţi în haine albe împrejurul mucenicului şi ţinea o cunună ce străluciia ca soarele deasupra capului mucenicului. Şi văzând cel ce acum să numeaşte Daniil acest fealiu de minune preaslăvită17, arzându-să la ceale18 din lăuntru, s-au făcut ochii lui doao izvoară de lacrămi şi curgea 1 Scris: c^îTtk. ’ Glosat marginal, cu miniu, mp*. 1 post de ad. la A, X 2 post era ad. foarte D 3 şi mai frumos întru faptele bune om. X 4 găsindu-1 ] aflându-1 A, X ! a ] a-1 D 6 să ] să-ş A, X 7 dânşii ] ei A, X 8 diiavolul ] diiavol A, X * domnu ] domn Y, A, X 19 va ] voiaşte A, X > " o om. A, X <■11 silindu-să ] silindu-1 A, X 13 întoarcă ] aduc» A, X 4-14 şi om. D, Y 15 tată-său ] tatăl său CA, Y, A, X “ veade ] au văzut A, X 17 post preaslăvită ad. şi D ^ ceale ] cealele X ^ 152 VIAŢA LUI ANASTASIE ca nişte râuri. Iar mucenicul au zis: „Ce ai, domnule, de te întristezi?” Atuncea au zis tânărul mucenicului19: „Mă întristez, căci nu pociu să iau şi eu acest dar carele20 l-ai luat tu”. Iar mucenicul au zis tânăru//lui: „Dă slavă lui Dumnezeu şi aceasta ce o21 doreşti o vei câştiga în22 puţină vreame”. Şi aşa au mers tânărul la casa lui, iar mucenicul, săvârşind calea muceniei, au luat creştinii trupul lui şi l-au îngropat întru o mănăstire ce easte aproape de acea politie. Iar tânărul, având acest fealiu de dorire, ca să să învrednicească sfântului botez, să afla în23 mare scârbă. Şi văzându-1 pre dânsul tatăl24 său, tiranul, l-au întrebat de pricina scârbei lui, iar tânărul, puind pricini, nu i-au arătat adevărul, însă au cerut voie să meargă în primblare până la acea mănăstire, doar va lua puţin uşurare de scârba ce i s-au întâmplat. Şi dându-i2î voie şi câteva slugi, au mers la mănăstire, unde era trupul mucenicului îngropat. Şi lăsând pre slugi afară de mănăstire cu caii, el au întrat înlăuntru, în curtea din naintea3 mănăstirei. Şi văzându-1 pre dânsul călugării, l-au priimit ca pre fiiul voievodu/lui locului. Şi l-au chiemat26 să priimească să între în sărăcească27 casa lor. Şi tânărul au poruncit de i-au adus28 pre egumenul mănăstirii, căruia poruncindu-i, i-au deşchis besearica. Şi intrând în besearică* 29 dimpreună30 cu egumenul, cerea să-i31 arate mormântul mucenicului. Şi apropiindu-să de mormânt, au plecat genunchiile şi plângea foarte şi curgea din ochii lui mulţime de lacrămi. Şi minunându-să, egumenul au întrebat pre tânărul zicând82: „Văz, Domnul mieu, că foarte iubiiai pre Anastasie”. Şi tânărul nu i-au dat pentru 3 Scris iniţial: AtâiiTpg, apoi acoperit cu vniniu 19 mucenicului ] cătră mucenic A, X *$■30 carele ] care A, X ♦21 o om. Y, A, X 4-22 în ] întni D, ] preste A, X ^ 23 în ] întru A, X ^ 24 tatii ] tată D ♦ 25 dându-i ] dând X 4*26 chiemat ] poftit A, X ^ 27 sărăcească ] sărăcească D, Y, A, X ♦ 29 i-au adus ] au chiemat A, X + 29 în besearică om. A, X 30 dimpreună ] împreună A 31 să-i ] ca să-i A, X ♦32 zicând ] şi au zis D + VIAŢA LUI ANASTASIE 153 aceasta11 nici un răspuns, însă i-au zis să-i arate icoana stăpânului Hristos şi, apropiindu-să de icoană, au făcut seninul cinstitei cruci şi trei metanii până la pământ şi au sărutat sfânta icoană. Şi iarăşi au cerut să-i arate şi sfânta icoană a Maicii lui Dumnezeu şi, făcând iarăşi14 trei metanii şi seninul cin//stitei cruci, au sărutat icoana Născătoarei de 293 Dumnezeu15. Şi văzând egumenul aceasta16, au rămas înspăimântat şi au zis tânărului: „Ce easte aceasta care faci, Domnul mieu, că, deaca17 va auzi tatăl tău, ne va arde mănăstirea şi noao ne va face rău”. Iar tânărul au zis egumenului: „Nu ajunge aceasta, ci voiu18 ca să-m dai şi sfântul botez”. Iar egumenul, văzând socotinţa * 4 cea întemeiată ce avea tânărul ca să ia această mare taină, au închis uşile besearicii şi au botezat pre tânărul şi l-au numit Daniil şi au luat19 tânărul ceea ce doriia. Deci ieşind din bisearică, au întrat în chiliia egumenului şi au pus40 masă şi41 s-au ospătat şi s-au veselit dimpreună cu ceialalţi călugări. După aceea, plecând de la mănăstire, au mers nou lumina/42 la casa lui veselindu-se şi au slăvit pre Dumnezeu. Şi în noaptea viitoare i s-au arăta/ mucenicul în somn şi i-au zis: „în noaptea vii/toare, pă vreame41 când doarme tatăl tău 293 şi ceialalţi, te vei pogorî în curte şi vei afla poarta cea mare deşchisă. Şi, ieşind afară puţin44 din poartă, vei afla un om îmbrăcat în rasă. Deci urmează45 după dânsul şi41 te va îndrepta ce vei face”. Şi după ce au venit noaptea, după cum46 s-au învăţat de la47 mucenicul, au aflat poarta deşchisă şi mergând puţină cale, veade pre un om în chip călugăresc. Şi 4 Scris iniţial: coicomtAA şi corectat marginal, cu miniu, în coKomMHiuL 33 nu i-au dat pentru aceasta ] pentru aceasta nu i-au dat D 34 iarăşi ] alte D 35 icoana Născătoarei de Dumnezeu ] pre Născătoarea de Dumnezeu D 36 văzând egumenul aceasta ] văzându-1 egumenul D 37 că deaca ] căci de A, X ^ 3# voiu ] voiesc A, X 4*39 luat ] câştigat A, X ^ 40 au pus ] puind A, X 41 şi om. A, X 4-42 luminat ] luminatul D, Y, A, X 43 pă vreame ] pre vreamea A, X 4*44 afară puţin ] puţin afară D 45 urmează ] urmând A, X 4-46 după cum ] precum D ■$*47 la om. A, X 4- 154 VIAŢA LUI ANASTASIE au48 zis Daniil celui ce i s-au arătat: „Cine eşti tu, cel49 ce te arăţi?”. Iar cela50 ce s-au arătat51 au zis: „Eu sânt acela pre carele tu52 cauţi, ci urmează53 după mine”. Iar Daniil, urmând aceluia, au intrat în mănăstire de obşte şi, tunzând pre54 Daniil şi îmbrăcându-1 în55 rasă, au luat chipul călugăresc. Şi stând56 puţine zile în mănăstirea cea de obşte, au mers la Chirchira şi, petrecând acolo întru o mănăstire de obşte opt ani, s-au des//părţit şi au mers la Ţarigrad, bine sporind întru Domnu/. De la anul 1763, de când s-au întâmpla/ vedeaniia57 aceasta în Ţarigrad58. 4* au ] i-au D 449 cel ] cela CA 50 cela ] acela A, X 4*51 ce s-au arfttat om. A, X 52 tu om. D ♦ 55 urmează ] vino A, X 54 post pre, ms. deteriorat D ^ 55 în ] cu D 4-56 stând ] şăzând A, X ♦ 57 vedeaniia ] vedearea CA ^ 51 de la anul 1763, de când s-au întâmplat vedeaniia aceasta în Ţarigrad om. A, X 4 Vedeaniia1 lui chir DaniiP 279r Eu, cel prea mic între3 monahi, Daniil, petreceam în Chirchira', pentru sfântul fâcătoriul de minuni4 Spiridon. Şi petrecând acolo întru o mănăstire de obşte opt ani, doriiam să mă învrednicesc muceniei, arzându-mă la ceale din lăuntru zioa şi noaptea, însă căutam vreo mijlocire ca să întru înlăuntru5 în privealişte, pentru că fieştecum a să arunca cinevaş în nevoie easte strein lucru de dumnezeieştile legi. Deci având înlăuntrul mieu acest fealiu de dorire, de vreame ce6 vreamea au chiemar a merge la Ţarigrad pentru oarecarea trebuinţă, depărtându-mă de la Chirchira2, am veni/ la împărăteasca ce/tate3'7, binevoind Dumnezeu. Deci viind la împărăteasca cetate şi8 văzând această cetate plină de păgânătate şi pre cei din Agara4'9, îndrăciţii10 împrotiva11 creştinilor, s-au aprins sufletul mieu spre a mărturisi cu îndrăzneală pre Domnu/ nostru Iisus Hristos înaintea împăratului. Deci sfătuindu-mă cu duhovniceştii12 părinţi şi vestindu-le lor cugetul mieu, nu mi-au3 dat voie a face aceasta. Şi aflând pre un duhovnic13, i-am vestit lui şi mi-au poruncit mie a mă ruga lui Dumnezeu fierbinte şi de-i easte 1 Glosat marginal: adecă Corfus. 2 Glosat marginal: Corfus. 3 Glosat marginal: Ţarigrad. 4 Glosat marginal: pre turci. s Scris: m48. 1 Vedeaniia ] Vedearea D 4-2 post Daniil ad. la anul 1763 s-au întâmplat vederea aceasta, în Ţarigrad A, X 3 între ] întru D, CA 4* 4 fâcătoriul de minuni ] de minuni fâcătoriul A, X 5 înlăuntru om. A, X ^ 6 de vreame ce ] fiindcă A, X 7 la împărăteasca cetate ] în Ţarigrad A, X 4*9 viind la împărăteasca cetate, şi om. A, X *6-9 pre cei din Agara ] pre turci A, X 4* 10 îndrăciţii ] îndrăciţi D, CA, A, X ^ n împrotiva ] asupra A, X 12 duhovniceştii ] duhovniceşti D, CA, A, X & 13 duhovnic ] duhovnicesc părinte A, X 4* 2W VEDENIA LUI CHIR DANUL 156 lui bineplăcut acest lucru, îm va descoperi mie, prin vreo arătare dumnezeiască, de easte această dorire dumnezeiască sau împrotivnică. încă me-au5 poruncit mie să adaog postire preste postire şi nevoinţă peste nevoinţă şi rugăciuni îndoite şi aşa să mă fac vreadnic acestui lucru. Deci împlinindu-să câteva zile, 17 sau 18 ale lui 280' noiemvrie, mer//gâiu/ la o prăvălie, unde să vindea de multe fealiuri, ca să cumpăr doao lumânări şi întorcându-mă la căşcioara mea, ca să mă nevoiesc preste noapte de voie, mai întins14 rugându-mă până la al noolea ceas al nopţii cu lacrămi, şi, slăbind din starea15 aceea, am adormit. Atuncea dar Domnul, aducându-şi aminte de mine, văz16 pre un tânăr oarecare17 cu chip18 ca fulgerul întrebându-mă: „Ce ai, Daniile, de te întristezi? Că ţi să cade ţie mai vârtos a te bucura.” Şi încă au zis tânărul: „Nu mă cunoşti tu, prietene, cela19 ce grăiesc cu tine, cine sânt?” Aşa i-am zis: „Nu te ştiu pre tine”. Şi el au zis: „Dar nu sânt eu Anastasie, cela ce m-am trimis de tatăl20 tău prin mucenie la împărăţiia ceriului21?” Atuncea eu am zis cătră mucenicul: „Dar cum ai priimit, omule al22 * lui Dumnezeu, a veni cătră mine, păcătosul 280v şi ticălosul?” „Creade-mă”, au zis, „că deaca25 te-ai / depărtat tu de la casa părintască, nu m-am lenevit de a ruga pre Dumnezeu pentru tine. Deci bucură-te24 şi te veseleaşte, că astăzi te-ai învrednicit a vedea taine mari ale bunului Dumnezeu”. Şi eu i-am zis: „Dar ce lucrătoriu sânt eu, ca să mă învrednicesc să văz taine, precum zici?” Şi mucenicu/, apucându-mă de mâna mea25 cea dreaptă, mi-au zis5: „Vino aproape de26 mine”. Şi mergânJ amândoi cale multă, am venit la un jărtveanic agarinesc27 şi mi-au zis5 mie28: „Vezi jărtveanicu/ 14 mai întins ] cu nevoinţă A, X 13 starea ] nevoinţă A, X ^ 16 văz ] văzui CA ♦ 17 oarecare ] oarecarele D ♦ 11 chip ] chipul D 19 cela ] cel A, X ^20 tatăl ] tată D ♦ 21 ceriului ] ceriurilor A, X 4- 22 al ] a D, CA 4 23 deaca ] de când A, X 24 bucură-te ] bucură CA 4* 25 mea om. A, X ♦ 26 aproape de ] după A, X 27 un jărtveanic agarinesc ] o geamie turcească A,X^M mie om. A, X VEDENIA LUI CHIR DANUL 157 acesta29? Acesta era odată besearica tuturor sfinţilor”. Şi apropiindu-ne, iase u om după30 o uşă deşchisă şi ne zice31 noao: „Veniţi degrab, că ne aşteaptă pre noi”. Deci am hotărât noi a întră înlăuntru şi intrând am văzut mulţime de oameni, tineri şi bătrâni. Deci eu am zis lui Anastasie: „Carii32 sânt aceştia?” Iar el îm zice mie33: „Aceştea sânt toţi sfinţii carii // am zis34”. Şi unul dintr-înşii m-au întrebat: „Ai venit, Daniile?” Şi i-am zis: „Am venit, păcătosul”. Atuncea, începând, ieşiia câte doi, câte doi şi aşa umblând urmam dimpreună şi noi35. Deci am venit la alt jărtveanic36 şi mi-au zis5 mie: „Acesta au fost odată besearică celor doisprezece37 apostoli. Şi apropiindu-ne, s-au deşchis uşile şi ieşind doi tineri, ţiind fieştecarele câte o făclie, şi alţi doi diiaconi cu cădelniţe38 şi stând aproape de uşi, tămâia pre sfinţii39 carii întrase înlăuntru. Şi tămâindu-ne şi pre noi mai pre urmă, am întrat înlăuntru şi noi40. Şi atuncea vedem41 pre cei doisprezece37 apostoli şi pre sfântul Costandin dimpreună42 cu sfânta Elena, ţiind cinstita cruce, strălucind mai mult decât soarele43. Şi iată iase44 sfântul Marchiian45 împărţind lumânări fieştecăruia, dându-ne şi noao, şi, aprinzând lumânările, / iase44 sfântul Costandin împreună46 cu maica lui, având crucea în mâini, asemenea şi sfinţii apostoli şi toţi sfinţii urmându-le lor. Şi ieşind cinstita cruce, toate seamnele lunii6 s-au afundat47. 6 Glosat marginal: vârfurile geamiilor sânt seamnele. 29 jărtveanicul acesta ] această geamie A, X 30 după ] dintru A, X 31 ne zice ] ne-au zis A, X 32 carii ] cine A, X 33 îm zice mie ] au zis cătră mine A, X 4* 34 am zis om. D 4-35 şi aşa umblând, urmam dimpreună şi noi om. A, X ^ 36 alt jărtveanic ] altă geamie A, X 37 doisprezeace ] 12 D, CA 38 cădelniţe ] cădealniţă CA 39 sfinţii ] sfinţi A, X ^ 40 şi noi om. A, X ^ 41 vedem ] am văzut A, X, ] vedeam D 42 dimpreună ] împreună A, X ^ 43 soarele ] razele soarelui A, X ^ 44 iase ] au ieşit A, X 45 post Marchiian ad. împăratul A, X ♦ 44 împreună ] dimpreună D, CA ^ 47 s-au afundat ] s-au cufundat D ] au căzut A, 28Jr 281v VEDENIA LUI CHIR DANUL 158 Deci umblăm/7 din destul, ne-am apropiiat de Fanariu48 şi trecârn/ o casă întru carea şade49 un dascal Hrisant, am zis mucenicului: „Robule al22 lui Dumnezeu, aicea şade un priiaten al mieu, carele de multe ori m-au mângâiat şi m-au miluit pre mine. Voieşti ca să-l strig pre dânsul, să vază?” Iar el me-au5 zis mie: „II ştiu eu pre acesta, ci tu taci şi vino după mine”. Aşa zicâiu/, am mers nu puţină cale şi50 iată, vedem41 pre purtătoriul dă biruinţă Gheorghie, carele au grăit cătră sfinţi: „Treaceţi şi la lăcaşul mieu, carele acum easte jărtvealnic* 4'51, pentru ca să să cufunde întemeiarile9 lunii10”. Iar marele Gheorghie, mai întâiu de a ajunge noi // acolo, au ajuns mai nainte şi aflăm/ pre turci într-însul52, luând52 măciucă i-au gonit pre dânşii54 afară şi lepădăm/55 rogojânile şi aştemuturile ce era aşternute de dânşii într-însul56, cu chip mânios au zis: „Nu mai pociu suferi urâciunea voastră, preapângăriţilor”. Şi ajungâm/ cinstita cruce, s-au cufundat şi acolo urâtul sem al lunii". Şi de aci mergând, am auzit o cântare preaveselitoare şi dulce şi era o viersuire, cântarea aceasta, adecă „Bucură-te, împărăteasă maică” şi cealealalte. Şi mergâm/ de aci înainte drept, am aflat mulţime de turci strigând: „Vai, vai noao, să fugim, că grecii au venit”. Şi apropiindu-ne de ceea ce să numeaşte57 „Eni58 Geami”, intrând în curte şi înfigâm/ crucea drept, au cânta/ slavosloviia, „Mărire59 întru cei de sus 7 Scris iniţial: typMAHA, aP<>i, cu excepţia lui oy, slovele au fost barate cu linii, scriindu-se în continuare mbaana. 9 Glosat marginal: sau capişte turcească. 9 Scris: ^mcMfApeAc. 19 Scris iniţial: apoi peste m s-a notat m. 11 Glosat marginal: adecă vârfurile geamiilor. 49 Fanariu J felinarul D ♦ 99 şade ] şedea A, X 50 şi om. X 4*51 jărtvealnic ] geamie turcească A, X 4*32 într-însul ] înlăuntru A, X 53 post luând ad. o A, X 4 54 dânşii ] toţi A, X 4- 55 lepădând ] aruncând afară A, X ^ 56 într-însul ] într-însa A, X ^ 57 post numeaşte ad. de dânşii D 4-58 Eni ] Geni D ^ 59 mărire j slavă A, X VEDENIA LUI CHIR DANUL 159 Iui Dumnezeu’. Şi fiind aproape de a să împlini slavosloviia, s-au suit hogea sus60, să strige. Deci marele Costandin, / rădicând ochii lui cu urgie, au zis cătră dânsul: „Blestematule, nu vezi crucea înălţată, dar ce strigi tu şi hălălăieşti bârfind?” Şi rădicând crucea, au căzut'2 trulele dimpreună42 cu hogea. Şi neîntrând înlăuntru, am mers la besearica lui Dumnezeu, la Sofiia. Şi ajungând acolo s-au deşchis o uşă şi au ieşit doi diiaconi îmbrăcaţi în văşminte sfinţite, ţiind doao cădelniţe înfrumuseţate6' şi aurite. Deci întrebând eu pre mucenicul: „Cine sânt aceştea?”, mi-au spus5 mie: „Cela” ce easte62 de-a dreapta easte Ştefan, întâiul mucenic, iar cela ce easte62 de-a stânga easte sfântul Lavrentie Arhidiiaconu/63. Şi tâmâind cinstita cruce şi pre toţi sfinţii şi mai pre urmă pre noi, am întrat înlăuntru şi apropiindu-ne de sfântul oltariu, de-a dreapta era o uşă încuiată, care să părea cum că s-au deşchis de oarecare şi intrând crucea //şi toţi sfinţii viind înlăuntru, unde era un lăcaş preaînfrumuseţat şi vreadnic de64 vedeare, era icoane înlăuntru, candele, sfeşnice şi alte vase sfinte de aur. Şi unde să cădea să fie icoana Născătoarei de Dumnezeu, nu era icoană'5, ci era un jăţiu oarecare, întru care65 era împărăteasa Pururea Fecioara şi împrejurul ei mulţime de îngeri şi de arhangheli. Iar în partea de-a stânga mai în jos de jăţiul acela, era alt jălţiu, întru care65 era şăzânrf oarecarele66 bătrân, nu ştiu sau67 dormind era, sau deştept, carele avea cunună în cap şi Evanghelie înfrumuseţată şi închisă ţiind68 în mâini. Iar împrejura/ lăcaşului aceluia era şi alte jălţiuri. Deci întrebând eu pre sfântul: „Spune-mi, ce jăţiuri sânt acestea?”, iar69 e/70 mi-au5’71 zis: „Pre acestea au şăzut 12 Scris iniţial: p*amkax» apoi t&iat şi scris irkaâvn. 13 Cuvântul scris marginal. * 41 * sus om. A, X > 61 înfrumuseţate ] fhimusetate X 4- 62 ce easte om. A, X ^ 63 Lavrentie arhidiiaconul ] arhidiiaconul Lavrentie X & 64 vreadnic de ] şi minunat ll A, X ^ w care ] carele oarecarele ] oareşcarele X 67 sau om. A, X ♦ 41 ţiind ] ţinea X ^ w iar om. A, X 4-70 el om. X 71 mi-au ] au A, X + 282v 283T VEDENIA LUI CHIR DANUL 160 arhierei72 şi au făcu/ săboarăle, care73 s-au gătit mai nainte, ca iarăşi a şădea74 pre dânsele pentru uni/rea besearicii şi pentru ca să răsipească toate dejghinările şi să rămâie de aci73 aceasta nesupărată”. Şi aşa au pus în mijloc cinstita cruce, iar Marchiian iarăşi luând lumânările de la noi, le-au pus împrejurul cinstitei cruci. Şi deşchizându-să uşa sfântului oltariu, au ieşit tineri îmbrăcaţi în albe, având jăţiu în mâinele lor, luminat şi preaslăvit, şi puindu-1 pre dânsul în locul arhiereilor. Iată vedem41 după aceasta pre stăpânul Hristos ieşind cu mulţime de îngeri, ce era îmbrăcaţi cu podoabă minunată, preoţească. Iar stăpânul Hristos avea în capw cunună ce străluciia şi au mers în scaunul cel gătit. Atuncea s-au arătat că sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, au luat vreame ca să înceapă sfânta Liturghie şi, făcând începătură la întâia întrare, au întrat marele arhiereu Iisus Hristos înlăuntrul oltariului împreună cu toţi cei ce sta împrejurul lui. Şi // viind vremea .Apostolului”, au cetit'4 sfântul Lavrentie „Apostolul”. Şi era .Apostolul”77 acesta: „Fraţilor, sfinţii toţi prin credinţă biruit-au împărăţii” şi cealelalte. Iar sfânta Evanghelie o cetiia pre advon sfântul întâiul mucenic Ştefan, care era aceasta: „Eu sânt viia şi voi viţele78” şi celelalte. Deci viind vremea intrării cei mari, au stătut stăpânul Hristos când ieşiia ei şi blagosloviia sfintele taine şi când le-au pus jos pre sfânta masă, iarăşi79 le-au blagoslovit. Iar după ce s-au cânta/ priceasna80, au ieşit81 Ştefan zicând: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropriaţi”. Apoi luând sfântul potir stăpânul Hristos au stătut 14 Scris iniţial: 44018111, apoi 4 a fost barat, iar peste n& s-a notat mY. 72 arhierei ] arhiereii A, X 4-73 post care ad. acum A, X ^ 74 a şădea ] să şazfl A, X ♦ 75 aci ] acei D ❖ 76 în cap om. A, X ♦77 „Apostolul” om. A, X ^ n viţele ] tnl&diţele A, X 4 79 iarăşi ] iar X + “ priceasna ] chinonicul A, ] chenonicul X ♦ 81 post ieşit ad. sfanţul A, X VEDENIA LUI CHIR DANUL 161 în uşa oltariului. Atuncea sfanţul Ioan Gură de Aur82 şi sfântu/ Mitrofan al Ţarigradului mergând, au deşteptat pre bătrânul ce dormiia în jăţiu şi sfântul Mitrofan au luat cununa, iar sfântul Ioan Gură de Aur82 au lua/ Evangheliia şi sculându-1 / pre dânsul au mers la Născătoarea de Dumnezeu, sărutându-i sfintele margini ale hainelor ei. Şi aşa au venit înaintea uşii, întru care era Domnul. Şi închinându-să, l-au pricestuit pre dânsul domnul'5'83 Hristos din sfântul potir şi atunci au luat cununa din mâna sfântului Mitrofan şi au84 pus-o în capul lui şi au luat şi sfânta Evanghelie din mâna sfântului Ioan Gură de Aur82 şi o au pus-o pre mâinele lui. Şi săvârşindu-să sfânta Liturghie, stăpânu/ Hristos au mers în jăţiul care au fost mai întâiu şi îndată toţi sfinţii mergând au pleca/ genunchiile85 cătră dânsu/, strigând toţi, dimpreună42: „Doamne, noi toţi robii tăi, ne rugăm milii86 tale87 şi puterii împărăţiei tale, să miluieşti pre creştini şi pre norodul cel numit cu numele tău din mâinele păgânilor”. Şi răspunzând, stăpânul Hristos au zis: „Nu numai să-i slobozesc, ci şi mai // multă robie să cade88 a pune pre dânşii, că nu sân/ vreadnici89”. Şi aşa au tăcut sfinţii. Atuncea iarăşi mearseră90 sfântul Iacov, fratele lui Dumnezeu, şi sfântul Ioan Bogoslov'4'91 şi sfântul Ioan Gură de Aur92 şi s-au închinat stăpânei Născătoarei de Dumnezeu, zicând93 ei: „Doamna noastră, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi, ne rugăm ţie să mijloceşti cătră fiiul tău şi Dumnezeul nostru, să izbăvească pre creştini din mâinele agareanilor'7'94”. 15 Glosat marginal: stăpânul. 16 SI., în trad.: Teologul. Glosat marginal: de Dumnezeu cuvântătoriu. 17 Glosat marginal: a turcilor. 82 Gură de Aur ] Zlatoust D, CA 13 domnul om. D, CA ] stăpânul A, X 84 au ] i-au A, X 85 genunchiile ] genunchii A, X ^ 86 milii ] milostivirii A, X 87 tale om. X 4-11 cade ] cuvine A, X . 89 vreadnici ] vrednici de milă X 90 mearseră ] mearge D 91 Bogoslov | Bogoslovul D, post Bogoslov ad. de Dumnezeu cuvântătoriul A, X 92 Cunâ de Aur ] Zlatoust D, CA, Y 4- 93 zicând ] zicându-i D 94 agareanilor j agarineanilor D, Y 4* 284v 285r VEDENIA LUI CHIR DANUL 162 Atuncea, sculându-să de pre scaun Născătoarea de Dumnezeu, crucea şi toţii sfinţii s-au închinat ei. Şi mergând aproape de fiiul ei, i s-au închinat lui, zicând cătră dânsul: „Fiiule, vezi pre credincioşii robii tăi cu ce frică stau aici înaintea ta, căutând95 izbăvire creştinilor şi credincioşilor robilor tăi, care lucru mă rog şi eu bunătăţii tale, să-i miluieşti, izbăvindu-i96 de cumplita robie”. Iar Domnul au zis 285v cătră Născătoarea de Dumnezeu97 * *: / „Cunoşti9®, Maica mea, că din zilile preapăgânului împărat Mehmed am vrut să-i izbăvesc pre dânşii, dar aceştea" sânt necunoscători şi100 păcatele lor nu le-au101 pocăit şi iarăş am plecat şi pre împăratul cel102 de acum să-i îmbrace pre dânşii cu negre, ca văzând hainele ceale negre să-ş vie întru simţire. Dar încă103 nu sânt simţitori, mâniindu-mă în toate zilile”. Atuncea iarăşi împărăteasa a toate104 au zisu: „Fiiul mieu, pedepseaşte-i pre dânşii cu bunătatea ta precum ştii, însă să nu să supere de vrăjmaşii tăi, de agarineani105!” Atuncea au zis ei1. „De vreame ce, o, maica mea, mijloceşti cătră mine pentru nemulţămitorii aceştia, pentru dragostea ta şi pentru rugăciunile sfinţilor miei, îi voiu izbăvi pre dânşii preste puţină vreme”. Şi căzând Născătoarea de Dumnezeu şi toţii sfinţii s-au închinat lui şi Născătoarea de Dumnezeu au 286r şă//zut în scaunu / ei107. Deci sculându-să toţi sfinţii după rânduială câte doi, câte doi, închinându-să, săruta bedemiţa stăpânului Hristos şi mai pre urmă de toţi am mers şi eu împreună cu mucenicu/ Anastasie. Şi eu, nevreadnicul, apropiindu-mă de stăpânul Hristos, am zis: „Doamne, ajută-mi. Atuncea mi-au5 zis: „Daniile, vezi să nu îndrăzneşti a mărturisi de faţă, că mare nevoie ţi să va întâmpla ţie”. Atuncea eu am zis lui108: „Fie voia ta, Doamne”. 95 căutând ] cerând A, X 94 post izbăvindu-i ad. pre dânşii D 97 Născătoarea de Dumnezeu ] Maica sa A, X 91 cunoşti ] ştii A, X 99 aceştea ] ei A, X -0- 100 post şi ad. de A, X -0-101 le-au ] s-au A, X -0- m cel ] cest A, X A ,#J încă ] tot A, ■6-144 a toate om. CA 105 agarineani ] agareani A, X ♦ 104 ei ] cătră dânsa A, X -0-107 ei ] său A, X -0-lui om. A, X-O- VEDENIA LUI CHIR DANUL 163 Şi îndatăşi ies109 * * doi tineri'* în veşminte strălucitoare"0 din sfântul oltariu şi despicându-să"1 în doo'9'"2 acoperemântul besearicii, au hrăpit pre stăpânul Hristos şi s-au înălţat la ceriuri, dimpreună42 cu îngerii, cei ce sta împrejurul lui. Iar sfinţii, mulţămind Născătoarei de Dumnezeu pentru izbăvirea creştinilor, foarte veseli sta. Iar din cei ce sta împrejurul Născătoarei de Dumnezeu, strigă / pre unul Născătoarea de Dumnezeu şi-i porunceaşte"3 ca să ne zică noao cum că ne căuta pre noi împărăteasa. Şi mergând aproape de Născătoarea de Dumnezeu, i-am mulţămit ei, căci m-au învrednicit a vedea venirea fiiului ei şi a ei. însă m-am mâhnit, căci n-am dobândi/ dorirea mea. Iar Născătoarea de Dumnezeu mi-au5 zis: „Nu te mâhni pentru aceasta, pentru căci114 s-ar fi întâmplat mare vătămare"5 besearicilor şi creştinilor. Şi deaca116 ai fi mărturisi/ de faţă, nu ai fi scăpat de vicleşugurile lor, pentru că vrea să te încuie întru o casă dimpreună42 cu fete, ca să te spurce pre tine, preavicleanii. Iar în trecuta*17 vreme tatăl tău era aicea şi, făcând fealiuri de fealiuri de vrăji, i s-au arătat lui că te-ai făcu/ creştin şi călugăr şi cum că vei să vii în Ţarigrad şi nu să pricepea cum te-ai botezat. Şi nepricepându-să, socotiia nu cumva în Ţara // Rumânească ai priimi/ sfântul botez şi te aştepta. Şi au trimis om ce să făţărnicia că easte"8 creştin şi cerca pentru tine, lăsând şi pă^ alţii aicea, în Ţari grad"9, ca cercând, doară te vor afla120. însă ce trebuinţă easte de mucenie, pentru că de vei păzi poruncile fiiului mieu, vei câştiga şi aşa împărăţiia lui”. 18 Scris: ahn wAiriApie, apoi tftiat cu chinovar. 19 Scris: a*w, urmat de un semn care ar putea fi k. 109 ies ] au ieşit A, X ♦ 1,0 strălucitoare ] strălucite D, Y 4- 1,1 despicându-să ] desfăcându-se A, X ♦ 1,2 în doo om. A, X 1,3 post porunceaşte ad. lui D 1,4 pentru căci ] că A, X 115 s-ar fi întâmplat mare vătămare ] mare vătămare s-ar fi întâmplat A, X ^ 1,6 deaca ] de A, X + 1,7 trecuta ] trecută Y ♦ M* «aste ] a fi A, X 1,9 în Ţarigrad om. A, X 4-120 afla ] găsi X 4- 286v 287 VEDENIA LUI CHIR DANUL 164 287v 288' Şi eu i-amlzl zis ei iarăşi: „Doamnă Născătoare de Dumnezeu, doriiam să povăţuieşti şi pre părinţii miei la credinţa cea dreaptă122”. Iar123 ea mi-auJ zis mie: „Nu-ţi fie ţie nici o purtare de grijă pentru aceştea99, pentru căci maica124 ta s-au săvârşit în anul trecut şi pentru rugăciunile tale20 au luat răsuflare. Iar pentru tatăl tău nicidecum să nu te rogi, pentru că şi înviiare’25 din morţi de ar vedea, nu să pleacă, carele mari reale au făcut şi face creştinilor”. Şi iarăşi am zis ei: „Doamnă de Dumnezeu Născătoare, un dar încă mai ceiu, ca să mă laşi aici în beseri/ca ta, să aprinz candelile şi să slujăsc”. Iar ea mi-au5 zis mie: „Să ştii că candelile acestea sânt totdeauna126 aprinse de 300127 de ani şi mai cevaşi şi aicea nu poate om a rămânea, numai mergi iarăşi unde ai fost, iar la Sfânta Agora128 să nu mergi, pentru că s-au întâmplat şi vor să să întâmple multe ispite22. Iar aceştea care le-ai văzut, spune-le arhiepiscopului Ptolemaidiei, carele easte slugă adevărată fiiului mieu”. Şi îndatăşi am văzut un om carele129 au intrat în besearică grăind: ^Spuneţi împărătesei că va împăratul cu silnicie să omoare pre arhierei şi pre boiari”. Şi îndatăşi sculându-să Născătoarea de Dumnezeu din scaun130, au urmat toţi după dânsa şi au mers dimpreună42. Şi acolo semnele lunii s-au cufundat131 prin căutarea Născătoarei de Dumnezeu. Şi apropiindu-să de mijlocul Vizatiei, au aflat pre arhierei şi pre boieri cu // mâinele legate îndărăt132 şi pre trei arhierei cu133 capetele tăiate şi pre doi din boiari. 20 Scris iniţial: ta^€, apoi p a fost modificat în a. 21 Scris în continuare: rwHfnpS. 121 i-am ] am CA, A, X 4* 122 cea dreaptă ] creştinească A, X 123 iar ] şi CA 124 maica ] maică A, X 125 înviiare ] învierea D ^ 126 sânt totdeauna ] totdeauna sânt A, X 127 300 ] trei sute A, X ^ 128 Sfânta Agora ] Sfântul Munte A, X *❖“ 129 carele ] care A, X, Y ^ 130 post scaun ad. şi X 131 şi acolo semnele lunii s-au cufundat ] şi s-au cufundat şi acolo seamnele lunii A, X 132 îndărăt ] înapoi A, X^133 cu om. X^ VEDENIA LUI CHIR DANUL 165 Şi deaca au văzut Născătoarea de Dumnezeu acestea, au făcut chip sfântului Hristofor şi luând mucenicul sabiia din mâinele gâdii, i-au tăiat capul lui. Deci lăsând pre ceialalţi acolo, au mers Născătoarea de Dumnezeu în casa tiranului, carele era şăzând134 pre scaun, şi au zis cătră dânsul stăpâna Pururea Fecioara: „Preapăgâne şi fără de leage, cum ai îndrăznit a prinde şi135 a omorî pre arhierei şi pre boiari?” Iar el cu obrăznicie au grăit Născătoarei de Dumnezeu: „Cine eşti tu, care aşa cu îndrăzneală ai intrat şi grăieşti acest feliu de cuvinte?” Iar cei ce era împrejurul Născătoarei de Dumnezeu i-au136 zis lui: „Neîndumnezeitule137, nu vezi pre împărăteasa ceriului şi a pământului carea au venit?” Şi îndatăşi hrăpindu-1 pre dânsul sfăntu/ Hristofor din scaun138 *, l-au lepădat jos şi / şăzând Născătoarea de Dumnezeu într-însu/ , iarăşi140 au zis cătră el cu mânie: „Pentru care pricină, nelegiuitule, ai omorât amar pre arhierei şi pre creştini şi pre ceialalţi ai vrut ca să-î omori, că ce ţe-au făcut ţie?” Iar tiranul au zis cătră dânsa că „I-am omorât pre dânşii şi am vrut să-i omor pre toţi, căci au scris vrăjmaşilor miei141 şi împrotivnicilor1 , ca să vie asupra mea”. Iar Născătoarea de Dumnezeu iarăşi au zis cătră dânsul: „Nu aceştia, preanecredinciosule, au scris vrăjmaşului tău, ci eu îi aduc pre dânşii asupra ta, vrând a te răsipi pre tine şi pre neamul tău, pentru că nu pociu suferi vătămările tale ceale prea143 mari şi pagubele şi nedreptăţile ce faci creştinilor”. Şi rădicându-să Născătoarea de Dumnezeu de acolo, au încungiurat toate casele ceale din palat dimpreună cu toţi sfinţii, purtând scaunul ei dimpreună42 cu dânşii // şi mucenicul Hristofor. m era şăzând ] fidea A, X -6- 1,5 a prinde şi om. X ❖ i-au ] au A, X lw neîndumnezeitule ] nedumnezeitule D -6 134 Sfântul Hristofor din scaun ] din scaun Sfântul Hristofor A, X <>■1,9 intr-insul ] în scaun A, X + 140 iarăşi om. A, X ♦ 141 vrăjmaşilor miei ] vrăjmaşului mieu D, Y, A ] vrăjmaşu mieu X ♦ 141 împrotivnicilor ] împrotivnicului D, Y, A, X 141 prea om. X 288v 289r VEDENIA LUI CHIR DANUL 166 Apoi, ajungând la o poartă care era încuiată, numai cu singur chipul s-au deşchis şi acolo era o besearică şi candele144 aprinse şi trei arhierei îmbrăcaţi cu podoaba143 cea146 arhierească. Şi văzând pre Născătoarea de Dumnezeu, s-au închinat ei, zicând: „Mulţămim ţie, doamnă Născătoare de Dumnezeu, împărăteasa ceriului şi a pământului, că vei să izbăveşti pre smeriţii147 creştini pre toţi” şi iarăşi acolo au rămas. Şi lăsând scaunul înlăuntrul besearicii, am venit iară; la locul unde era arhiereii şi boiarii legaţi şi cu porunca Născătoarei de Dumnezeu s-au dezlegat prin sântul mucenic Hristofor toţi148 şi, căzând, s-au închinat ei, zicând: „Mulţămim ţie, preaslăvită împărăteasă, că ne-ai hrăpit pre noi din porţile iadului şi ne-ai izbăvit de această mare nevoie!”. Iar ea au zis cătră dânşii: „Nemulţămitori sânteţi, fiindcă v-aţi făcut urâ/tori cătră mine. Nu sânt eu ceea ce am izbăvit cetatea aceasta de atâtea şi de149 multe ori de mari primejdii? Deci acum mergeţi în150 pace şi nu fiţi nemulţămitori cătră facătoriul de bine!” Atuncea de Dumnezeu cuvântătoriul131 Ioan au zis cătră Născătoarea de Dumnezeu: „Doamnă de Dumnezeu Născătoare, cum ai lăsat pre aceşti trei arhierei, ce zac aici, a să omori de nelegiuitul?” Şi Născătoarea de Dumnezeu au zis cătră dânsul: „Vezi-i152 pre aceştea, nici pre Dumnezeu vreodată l-au odihnit, nici pre mine, maica lui. Şi nu numai s-au lipsit de viiaţa ceastă trecătoare, ci au luat153 şi muncă veacinică134”. 144 candele ] candelile A, X ❖ 145 podoaba ] podoabă A, X ^ 146 lor cea om. X ♦ 147 smeriţii om. X ♦ 149 s-au dezlegat prin sfântul mucenic Hristofor to(i ] s-au dezlegat to(i prin sfântul mucenic Hristofor A, X > 149 de atâtea şi om. A, X ^ 150 în ] cu A, X ♦ 151 de Dumnezeu cuvânt&toriul ] Bogoslovul D, CA ] Cuvântătoriul de Dumnezeu A, X 152 vezi-i ] vezi A, X ♦ ,5Î luat ] moştenit A, X 4- 154 muncă veacinică ] munca cea veacinică A, X ♦ VEDENIA LUI CHIR DANUL 167 Şi ieşind din palat, am,$5 mers în Sfânta Sofiia. Şi ţiind Născătoarea de Dumnezeu pre mucenicu/ Anastasie, au grăit cătră dânsul156: „Fiiule, ia pre Daniil şi mergi157 în lăcaşul împăratuluil5R Costandin, ca şi acolo să să închine”. Şi aşa adecă Năs//cătoarea de Dumnezeu, dimpreună42 cu toţi sfinţii au întrat în Sfânta Sofiia, iar eu159 cu mucenicul Anastasie, cale din destul umblând, am mers în besearica carea acum easte mecet. Şi făcând mucenicul semnul cinstitei cruci160, uşa161 s-au deşchis singură şi întrând înlăuntru, era înlăuntru162 hogi şi163 pângăriţii164 popi165 de-ai agarineanilor166. Iar mucenicul, luând o măciucă, i-au gonit pre dânşii afară şi întrând noi în oltariu, era un acoperemânt şi descoperindu-1 pre dânsul167 era supt dânsul o icoană a preasfintei Născătoarei de Dumnezeu prealuminată, care sloboziia raze luminate'68 şi străluciia, pre carea sărutându-o, îm zice mie169 mucenicul: „Vezi pre170 această icoană, când vor lua creştinii schiptrul, va săvârşi mari minuni, întrucât va înviia şi morţi171. Pentru aceasta şi mare besearică îi vor rădica”. Şi acoperindu-o / pre dânsa, am ieşit, mergând la casa mea. Atuncea mi-au5 zis mie mucenicu/: „Mergi la besearică, pentru172 ca să ajungi utreniia”. Iar eu îl siliiam pre dânsul ca să mergem amândoi la părintele173 arhiepiscopul174 Ptolemaidiei, ca să-i vestim175 lui acestea, care176 mi-au5 zis Născătoarea de Dumnezeu. Iar el mi-au5 zis: „Meargi singur şi177 spune ceale ce ai văzut şi eu mă duc178 la slujba mea”. 155 am ] au Y, A, X ♦ 154 şi ţiind Nfisc&toarea de Dumnezeu pre mucenicul Anastasie, au grăit cătră dânsul ] şi au grăit Născătoarea de Dumnezeu cătră mucenicul Anastasie zicând A, X + 1,7 mergi ] îl du X ^ 154 împăratului ] marelui A, X ♦ 159 post eu ad. dimpreună D *❖*X¥tpost cruci ad. în uşă Y, A, X ^ 141 uşa om. A, X, N ♦ 142 * înlăuntru ] într-însa D, Y, om. A, X ♦ 145 * şi om. A, X ^ 144 pângăriţii ] pângăriţi D, CA, Y, A, X ♦ 145 popi om. A, X 4*144 agarineanilor ] agareanilor A, X ♦ 147 * pre dânsul om. A, X > 144 luminate om. A, X 149 îmi zice mie ] mi-au zis A, X ♦170 pre om. A, X ♦ 171 morţi ] morţii Y ^ 172 pentru om. A, X ♦ 173 părintele om. A, X ♦ 174 arhiepiscopul ] episcopul X ♦ 175 vestim ] vestesc A, X ♦ 174 care ] carele D, ] precum A, X 177 şi ] şi-i A, X 179 mă duc ] merg A, X ♦ 290" 290v VEDENIA LUI CHIR DANUL 168 Dar eu iarăy îl siliiam179 a rămânea dimpreună43 cu mine încă puţin, iar el au zis c&tră mine: „Iată, şi lumânarea s-au stins”. Deci eu îndatăşi dăşchizâtu/ ochii miei, am văzut lumânarea că să sfârşise180, ţiind încă puţin. Şi aşa slăvind pre Domnul şi pre sluga lui, am mers la besearică şi cetiia atunci psaltirea181. 179 post siliiam ad. pre d&nsul D > 110 lumânarea că să sfârşise ] cft să sfârşise lumânarea A, X 4* 1,1 post psaltirea ad. sfârşit şi lui Dumnezeu slavă în veaci, aminD GLOSAR adaogere s. f. „sporire” 1,100r. adeveri vb. „a dovedi, a confirma” 1,98\ 113'; II, 291'. advon s. n. „Ioc înălţat în biserică, de unde citeşte diaconul evanghelia” II, 284'. agarean s. m. „turc” II, 285r. agarinean s. m. „turc” II, 285v, 290r. agarinesc adj. „turcesc” II, 280v. agonisită s. f. „avere, bogăţie” 1,98v. amerinţa vb. „a arăta” 1,106', 106v. amurţi / amorţi vb. „a încremeni, a rămâne ca mort” 1,103v, 101'. arăta vb. 1. „a prezenta, a indica” I, 98v, 106', IOT; II, 292¥, 292\ 292v, 293'; a se - 2. „a se dovedi” I, 106'; 3. „a se înfăţişa” I, 98\ 100v, 104v, 106'; II, 293v, 293v; 4. „a ieşi la iveală” 1,112'; II, 286v. arde vb. 1. „a trece prin foc, a incendia” 1,105v; II, 293r; 2. „a străluci” 104'; 3.ase~ „a fi cuprins de un sentiment puternic” II, 279', 291v. bedeamiţă s. f. „ţesătură de formă pătrată, brodată cu fir, pe care este reprezentată scena învierii şi pe care o poartă la brâu arhiereii şi unii preoţi, la ceremonii” II, 286'. bârfi vb. „a vorbi de rău, a huli, a calomnia” II, 282v. blagoslovenie s. f. „binecuvântare” 1,99', 99r, 112v, 113\ blagoslovi vb. „a binecuvânta” 1,99', 104¥; II, 284', 284'. blid s. n. „strachină” 1,106\ bunătate s. f. 1. „virtute, faptă bună” I, 97", 98', 98¥, 105v, 106', IOT, 110'; 2. „răsplată cerească, veşnică” I, 98¥, 99', 10T; 3. „îndurare, milă” II285', 285v. capişte s. f. „templu păgân” II, 281\ cădea vb. 1. „a pica, a se prăbuşi” II, 282¥; 2. „a pleca genunchii, a se închina” II, 285¥, 289'; 3 .ase- „a se cuveni” 1,100\ 106v; II, 283'. cădire s. f. „tămâiere” 1,107'. 170 GLOSAR căpătâi s. n. „pernă” 1,99'. căuta vb. 1. „a cerceta (spre a găsi)” II, 279', 285r, 286v; 2. „a privi, a se uita” 1,100', 108', 108v. căutare s. f. „privire” II, 287v. cerca vb. 1. „a încerca” I, 99'; 2. „a cântări, a aprecia” I, 105v; 3. „a chema” 1,107v; 4. „a căuta” II, 287', 287. cerşut vb., part., „cerut” 1,112'. chilie s. f. „odăiţă din cadrul mănăstirii, unde locuieşte un călugăr sau o călugăriţă” II, 293'. chip s. n. 1. „faţă, obraz” I, 113'; II, 293v, 293v; 2. „fel, mod” I, 101', 103\ 104r, 108v; 3. ^înfăţişare, figură” I, 107, 102\ 102v, 102v; II, 280r; 4. „loc, poziţie” 1,108'; face chip loc. vb. „a face semn” II, 288r. chir s. m. „domn, stăpân” 1,97,102v, 112v, 113v. cin s. n. „categorie, clasă, ordin” 1,107. cocon s. m. „prunc”; „flăcău, tânăr” 1,100v, 100v. crug s. n. „orbită, boltă cerească” 1,103'. cufunda vb. a se ~ „a se scufunda, a intra în pământ” II, 282v, 282r, 287v. cuget s. n. „gând, hotărâre” II, 279v. cumpănă s. f. „balanţă” 1,104', 105v, 105v. cunoaşte vb. 1. „a recunoaşte” I, 108v; II, 280r; 2. „a şti” I, 109v; II, 285v. curăţenie s. f. „castitate” 1,113'. cure vb. „a curge” 1,104\ 104\ 105'. cuvântăreţ adj. „cuvântător, înţelept, învăţat” 1,102™. delungare s. f. „depărtare” 1,99'. desăvârşit adj. „definitiv, deplin” 1,102', 113'. deştept adj. „treaz” II, 283'. divan s. n. „sfat domnesc” 1,112r. dorire s. f. „dorinţă” II, 279', 286\ 292'. drept adj. 1. „fără păcate” 1,107,107,108', ÎOO'; 2. „fără minciună, sincer” I, 99'; 3. „direct, fără ocolişuri” II, 282'; 4. „vertical” 282'; 5. „ortodox” II, 287; // s. m. 1. „om fără păcate” 1,99r, 100\ 105\ 107. egumen s. m. „stareţ” II, 292\ 292v, 292\ 293', 293', 293', 293'. GLOSAR 171 famen s. m. „eunuc” 1,102\ făţămici vb. ase- „a minţi, a pretinde” II, 287'. frate s. m. 1. „frate” I, 102'; 2. „văr” II, 283\ 285'. găti vb. 1. „a pregăti” I, 99', 99', 99v; ase-2. „a se pregăti” 1,99v; 3. „a se termina, a se isprăvi” II, 283'. gătit adj. „împodobit” II, 283v. geamie s. f. „casă de închinare, templu mai mare decât moscheea” II, 28 r. gâde s. m. „călău” II, 288'. gâlceavă s. f. „zgomot, zarvă” 1,100'. glas s. n. 1. „ţipăt, zgomot” I, 100', 100\ 107', 109v, 100'; 2. „voce” I, ior, ior, i03v, io6\ i06v, i06v, ior, i07v, nr, i06¥. grec s. m. „creştin ortodox” II, 282'. griji vb. „a se îngriji” 1,98v, 103', 110v. grobniţă s. f. „loc de îngropare, criptă” 1,113v. gunoios adj. „plin de murdărie” 1,110v. harap s. m. „negru” 1,109v. hoge s. m. „preot la mahomedani” II, 282', 282v. hrăpi vb. „a scoate, a desprinde, a smulge” II, 286', 288', 289'. hulă s. f. „injurie, defăimare” 1,106v. ieromonah s. m. „preot călugăr” 1,102v. ispovedui vb. ase-„ase spovedi” 1,105'. izbăvi vb. „a scăpa, a salva, a mântui” I, 101v; II, 285', 285', 285\ 285v, 289', 289', 289v. îmboldi vb. „a împinge, a înghionti” 1,111'. îmbunătăţit adj.. „înzestrat cu virtuţi” 1,101', 102'. înfrumseţare s. f. „înfrumuseţare” 1,98v, 110v, 112'. Infumuseţat adj., „împodobit” II, 282v, 283', 283'. împlini vb. ase- „a se termina” II, 279v, 282'. împreuna vb. 1. „a se căsători” 1,98'; 2. ase- „a se însoţi” 1,108'. imputa vb. „a învinui, a certa” 1,100'. încai adv. „cel puţin, barem, măcar” 1,112v. 172 GLOSAR înfricoşat adj. „înspăimântător” I, 97\ 101', 101v, 101v, 101\ 103v, 104r, 106v, 112v. întărit adj. „hotărât, decis, neclintit” II, 29 lv. întins adv. „stăruitor, încordat” II, 280'. întrare s. f. „vohod” II, 283v; 284r. întrarmat adj. „înarmat” 1,103v. întrebare s. f. 1. „încercare” 1,105v, 105v, 106r; 2. „învoire” 1,1 KT. învrednici vb. 1. „a face vrednic” I, 100v, 109v; 2. a se ~ „a se face vrednic de” 1,107v, 109v; II, 279r, 280v, 280v, 286\ 292r. jăţ/jălţiu s. n. „tron” 1,109r; II, 283r, 283', 283r, 283r, 283v, 284r, 284v. jărtvea(l)nic / jirtăfnic s. n. „altar, jertfelnic” I, 106v II, 280v, 280v, 28 lr, 281v. lăcaş s. n. 1. „loc, sălaş” I, 107\ 108v, 110v, 11T; 2. „biserică” II, 281v, 283r, 283', 289v. lăcui vb. „a locui, a trăi” 1,98v, 100v, 11 lr, 112v. leage s. f. „credinţă” II, 291\ lună s. f. „semilună” II, 281v, 281v, 282r, 287v. matcă s. f., „albie, vad” I, 107r. mărturisi vb. „a declara, a spune, a afirma” II, 279\ 286r, 286v. mecet s. n. „moschee mică” II, 290'. metanie s. f. „îngenunchere şi înclinare a corpului până la pământ, făcută de credincioşi în semn de veneraţie şi de pocăinţă” II, 292v, 292\ mijloci vb. „a stărui pe lângă cineva, a interveni” II, 285', 283'. mijlocire s. f. „mijloc” II, 279’. milostenie s. f. „pomană” 1,98\ 106', 106v, 106V muncă s. f. 1. „iad, infern” 1,103v; 2. „suferinţă, chin” 1,98v, 104'; II, 289\ 291v. munci vb. ase~ „a se chinui, a pătimi” 1,105\ 112v. nftstrapă s. f. „vas, cupă, potir” 1,102v, 103r. neclătit adj. „netulburat, neclătinat în convingeri” II, 291v. nedrept s. m. „păcătos” 1,105v. GLOSAR 173 nepocăit adj. „necredincios” I, 98v; ~ pre Domnul „necredincios în Hristos”1,10r. năprasnic adj. „cumplit” t, 111r; nespus adj. „de nedescris, mai presus de fire” I, 103r, 105r, 107, 108r, 108% 108v, 107,110v. nevoi vb. ase- „a se strădui, a se căzni” 1,113v; II, 280r, 291r. nevoie s. f. „chin, necaz, nenorocire” I, 100r; II, 286r, 289'; 2. „” II, 279'. norie s. f. „enorie, parohie” 1,97v, 97v, 99v, 108v. norod s. n. 1. „mulţime de oameni” 1,105v; 2. „popor, neam” II, 284v. odihni vb. 1. „a adăposti, a oferi cuiva odihnă” II, 289v; 2. „a dărui odihna cea veşnică” 1,107v. odraslă s. f. „rod” 1,97v. patridă s. f. „patrie” II, 291r, 291'. patrierşie s. f. „patriarhie” 1,97v. părăsi vb. ase-„a înceta, a renunţa la” I, 113'. petrece vb. 1. „a-şi duce viaţa, a trăi” I, 100v, 113', 113v; II, 279', 279', 293v; 2. ase-„a trece” 1,113v. pierde vb. „a şterge, a îndepărta” 1,105v. planită s. f. „planetă” 1,103'. pleavniţă s. f. „magazie, şopron” 1,11 lv, 112'. pleca vb. 1. „a convinge” I, 101', lllv, 112v; II, 285v; 2. ase- „a se convinge” II, 287r; 3. „a se înclina, a se închina” I, 104v; II, 284v, 292v; 4. „a se duce” II, 293'. plini vb. ase- „a se împlini** 1,113v. pocăi vb. 1. „amărturisi păcatele sau greşelile” II, 285v; 2. ase- „a se căi, a face penitenţă” 1,101\ 102', 105v, 113'. podi vb. „a pardosi, a pune podeaua” 1,112'. pogorî vb. ase- „a coborî“ II, 293v. politie s. f. „oraş” II, 292'. porneşti vb. „a bătători, a nivela, a lipi” 1,112'. posluşanie s. f. „supunere, ascultare” 1,113\ praznic s. n. „zi de sărbătoare (religioasă)” 1,98v. pravoslavnic adj. „ortodox” 1,97v. preacuvios adj. „foarte cuvios, cucernic” I, 102'. 174 GLOSAR prestol s. o. „altar” 1,11 lv, 112'. pricestui / pricistui vb. 1. „a împărtăşi” II, 284v; 2. a se - „a se împărtăşi, a se cumineca” 1,113v. priceasnă s. f. „cântare executată în bisericile ortodoxe la slujba liturghiei în timp ce se împărtăşeşte preotul” II, 284r. . pricină s. f. 1. „cauză, motiv” II, 288v, 292r; 2. „pretext” II, 292'. privealişte s. f., în a intra în privealişte „a se supune martiriului” II, 279'. proigumen s. m. „ajutor de egumen” 1,102\ propovădui vb. ase- „a face cunoscut, a dezvălui” 1,106v. pucios adj. „urât mirositor, puturos” 1,105v. purta vb. „a călăuzi” 1,103v, 105'. putoare s. f. „miros urât, greu, neplăcut” 1,105v. rasă s. f. „haină neagră şi lungă, pe care o poartă călugării şi călugăriţele” II, 293\ 293v. răpaos s. n. „odihnă” 1,113\ răsuflare s. f. „mântuire” II, 287'. rânduială s.f. „loc ocupat într-o anumită succesiune, rând” II, 286r. roadă s. f. „rod, fruct” 1,108\ sarasir s. n. „haină ţesută cu fir de aur, brocart” 1,102\ 108v. săbor s. n. „sinod” II, 283'. scaun s. n. „tron” 1,104', 104', 104', 104', 104', 105\ săvârşi vb. 1. „a face, a împlini, a termina” II, 290', 291', 292'; 2. a se - „a muri” 1,98'; II, 287'; 3. „a se termina” II, 284\ schiptru s. n. „conducere, putere” II, 290'. scârbă s. f. „stare de întristare, de supărare, de nemulţumire” II, 292', 292', 292'. silnicie s. f. „constrângere, violenţă” II, 287v. slavoslovie s. f. „slăvire, preamărire a lui Dumnezeu” 1,104v; II, 282', 282'. slăbi vb. „a se destinde” II, 280'. slobozie s. f. „îngăduinţă, aprobare” 1,111\ 112v. slobozire s. f. „eliberare” 1,98'. smerit adj. „supus, plecat” II, 289'. GLOSAR 175 săbor s. n. „sinod” II, 283r. socoti vb. 1. „a cumpăni, a aprecia, a cântări” I, 103v, U3r; 2. „a se gândi” II 286v. spăsenie s. f. „ispăşire” 1,110v. spăsi vb. ase-„a se ispăşi” I, 102r, 106', 107v, 108'. spurcăciune s. f. „întinare” I, 107r. sterp adj. „steril” I, 98'. surpa vb. „a răsturna dintr-o poziţie privilegiată” 1,100v. tăceare s. f. „isihie” I, 113v. ticălos adj. „biet, amărât, nenorocit” 1,100\ 101v, 109v. ticălos adj. „nevrednic, păcătos” 1,100\ 101v, 109v; II, 280r. tinde vb. „a întinde” 1,103r. tocmeală s. f. „chibzuinţă, cumpănire” 1,109'. tocmi vb. „a face, a duce la bun sfârşit” 1,112r. trece vb. 1. „a merge, a depăşi” 1,103r; II, 281v; 2. „a duce” 1,106'; 3. „a depăşi, a întrece” 1,106'. tunde vb. „a tăia părul de pe capul unui bărbat înainte de a se călugări” II, 293v. ucide vb. ase- „a se lovi cu putere” 1,100'. untra vb. „a intra” 1,99\ 108', 108'. urgie s. f. 1. „blestem” 1,105'; 2. „mânie” II, 28271. utrenie s. f. „slujbă religioasă care se oficiază în biserica ortodoxă dimineaţa, înaintea liturghiei” II, 290v. vecinie adj. „veşnic, etern” II,. vedeare / vedere s.f. 1. „privire” I, 100'; 2. „înfăţişare” I, 103'; 3. „viziune” II, 27971. veseli vb. 1. „a bucura” I, 113v; 2. a se ~ „a se bucura” II, 280v, 293'; 3. „a petrece” 1,100v; 11,293'. vesti vb. „a spune” II, 279\ 279\ 290v. videnie s. f. „viziune” 1,97*, 100v, 102v, 109v. vieţui vb. „a trăi” I, 98v. viersuire s. f. „cântare” II, 282'. vârtos adv. „tare, puternic” II, 280'. 176 GLOSAR zavistui vb. „a face sau a băga intrigi" II, 291'. zicător „bocitor” 1,106\ 107r. zimnic s. n. „pivinţă; bordei” 1,110\ zugrăvi vb. „picta” 1,104v. zugrav s. m. „pictor” 1,104v. ANEXE \ Fig. 1 Fig. 3 Ms. rom. BAR 1505, f. 97v-98r Ms. rom. BAR 2517, f. 392v-393r rA Ms. rom. BAR 1994, f. 281v-282r Ms. rom. BAR 2509, f. 296v-297r Ms. gr. BAR 1034* f. 12v-13r CUPRINS IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ..............................5 STUDIU INTRODUCTIV I. Literatura eshatologică postbizantină.....................9 II. Vedenia Sofianei Descrierea manuscriselor..............................30 Copistul versiunii V..................................48 Datarea versiunii V...................................51 Probleme de localizare................................54 Originalul străin.....................................58 Filiaţia............................................. 60 III. Viaţa lui Anastasie, Vedenia lui chir Daniil Descrierea manuscriselor..............................66 Originalul grecesc....................................89 Traducătorul redacţiei I..............................104 Localizarea redacţiei R..............................116 Filiaţia versiunilor redacţiei I..................... 11 *7 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI.......................................... 125 TEXTE I. Vedenia Sofianei............................133 II. Viaţa lui Anastasie.........................151 Vedenia lui chir Daniil......................155 GLOSAR................................................. 169 ANEXE I. Filigrane............................................ 179 II. Facsimile........................................... 182