CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ Cartea a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTI“ CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE LITERATURA ROMÂNĂ Coordonatori ION GHEŢIE şi ALEXANDRU MAREŞ ACADEMIA ROMÂNĂ [NSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN - AL. ROSETTI“ CELE MAI VECHI CĂRŢI POPULARE ÎN LITERATURA ROMÂNĂ IX VIAŢA SFÂNTULUI VASILE CEL NOU ŞI VĂMILE VĂZDUHULUI Studiu filologic, studiu lingvistic, ediţie şi glosar de MARIA STANCIU-ISTRATE FUNDAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ŞTIINŢĂ ŞI ARTĂ Bucureşti • 2004 Coperta seriei: Eugen Ciucă Ilustraţia copertei: Judecata de apor, detaliu: Arhanghelul (Mănăstirea Voroneţ) ISBN 973-7934-18-8 IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ BAR Cartojan, Cărţile populare, I-II CRV DA Densusianu, Vieaţa Densusianu, HLR, II DEX Diacenko, IILţCC DLR Biblioteca Academiei Române N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, Bucureşti, voi. 1, 1929, voi. II, 1938. Carte românească veche. Dicţionarul limbii române, Tom I, Partea I-III, Tom II, Partea I-II, Bucureşti, 1913-1949. Ov. Densusianu, Vieaţa sfântului Vasile cel Nou. După un manuscris din Paris, în „Anuarul seminarului de istoria limbei şi literaturei române", Studii de filologie română, Bucureşti, 1898, p. 59-106. O vide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, Tome II, Le seizieme siecle, Paris, 1938. Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975. IIojiHbiu tfepkoeHO-cjiaemiCKUu cnoeapb (co eueceme.xrb st Heeo eaoKHeuwux dpeeue-pyccmix c.noGb u eupadtcmiu), cocTaBHJit T pnropiH JţbHHeHKO, Moscova, 1993. Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, Bucureşti, Tom VI, 1965-1968, Tom VII, Partea I-II, 1969-1971, Tom VIII, Partea I-V, 1972-1984, Tom IX, 1975, Tom X, Partea I-V, 1986-1994, Tom XI, Partea I-III, 1978-1983, Tom XII, Partea I, 1994, Tom XIII, Partea I, 1997, Tom XIV, 2000. 6 IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ Gaster, Literatura GCR, I, II Gheţie, BD Gheţie-Mareş, GD Gheţie-Mareş, Introducere ILRLEV LL LR Mareş, Traduceri necunoscute (I—IV) Mareş, Cărţi populare de prevestire Marian, ÎR MDA Miklosich, Lexicon M. Gaster, Literatura populară română, Bucureşti, 1883. M. Gaster, Chrestomatie română. Texte tipărite şi manuscrise [sec. XVI-XIX], dialectale şi populare cu o introducere, gramatică şi un glosar român-francez, voi. I-II, Leipzig-Bucureşti, 1891. Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975. Ion Gheţie, Al. Mareş, Graiurile dacoromâne in secolul alXVI-lea, Bucureşti, 1974. Ion Gheţie, Al. Mareş, Introducere în filologia românească, Probleme. Metode. Interpretări, Bucureşti, 1974. Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-178QX de Gh. Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, I. Gheţie, Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu. Coordonator: Ion Gheţie, Bucureşti, 1997. Limbă şi literatură, Bucureşti, voi. I, 1955 ş.u. Limba română, Bucureşti, anul I, 1952 ş.u. Alexandru Mareş, Traduceri necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exil polon (I-IV), în LR XXXVI, ‘1987, nr. 5, p. 413-426, nr. 6, p. 515-523, LR, XXXVII, 1988, nr. l,p. 55-63, nr. 2, p. 135-141. Al. Mareş, Cărţi populare de prevestire. Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui Mamer. învăţătură despre vremea de apoi a prorocului Isaia, în Cele mai vechi cărţi populare în literatura română, voi. VIII, Bucureşti, 2003. S. FI. Marian, înmormântarea la români. Studiu etnografic, Bucureşti, 1892. Micul dicţionar academic, voi. I-IV, Bucureşti, 2001-2003. Fr. Miklosich, Lexicon Palaeslovenico-graeco- IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ 7 Olteanu, SV Pamfile, Povestea lumii Rosetti, ILR Rousso, Studii Cjioeapb KHU0KHUK06 SCL Scriban, DLR Ştrempel, Catalogul., I-IV Tamâs, EWUER Veselovski, C6opnuK latinum. Emendatum auctum, Viena, 1862-1865. Pândele Olteanu (coordonator). Slava veche şi slavona românească, Bucureşti, 1975. Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult după credinţele poporului român, Bucureşti, 1913 Al. Rosetti, Istoria limbii române de la origini până în secolul al XVII-lea, ediţie definitivă, Bucureşti, 1986. D. Rousso, Studii bizantino-române, Bucureşti, 1908. Cnoeopb KHioiCHUKoe u KHUOicuocmu dpee-Heii Pycu (XI - nepectn nonoema XIV e), Leningrad, 1987. Studii şi cercetări lingvistice, Bucureşti, anul I, 1950 ş.u. August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti, Iaşi, 1939. G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneşti, Bucureşti, voi. I-IV, 1978-1992. Lajos Tamâs, Etymologisch-historisches xvdrterbuch der ungarischen elemente im rumănischen, Budapesta, 1966. A. N. Veselovski, C6opmiK omdejienm pyccKazo R3bim ii c.WGecHOcmb AnadeMii HayKb, cap. XooKdeme eodopu no Mbimapcmeo.M-b u HecK0.nbK0 3nu3odoe U3b )Kumin Bacunin Hoeci?o. Tio cmoda/ibHOu pyKonucu H° 249, Ey.u. XVII e., t. XLVI, 1889 p. 10-82. ABREVIERI adj. adjectiv prep. prepoziţie adv. adverb, prob. probabil adverbial rom. română, art. articol, articulat românesc bg- bulgară, rus. rusă,rusesc bulgăresc s. substantiv, expr. expresie substantival, f. feminin substantivat imp. imperativ sârb. sârbă, sârbesc interj. interjecţie sec. secol interog. interogativ sf. sfârşit(ul) î.l.d în loc de sg- singular înc. începutul sint. sintagmă jum. jumătate tc. turcă, turcesc loc. locuţiune V. vezi miji. mijloc(ul) val. valoare m. masculin var. variantă ms. manuscris vb. verb n. neutru voc. vocativ neh. nehotărât ng. neo-grecesc part. participiu pl. plural pr. primul, prima STUDIU FILOLOGIC CONSIDERAŢII GENERALE Viaţa sfântului Vasile cel Nou este una dintre cele mai populare legende hagiografice din literatura europeană. Succesul uriaş de care această carte populară s-a bucurat în evul mediu se datoreşte nu atât amănuntelor privitoare la viaţa sfanţului» cât acelor părţi ale naraţiunii referitoare la călătoria sufletului după moarte sau la judecata din urmă, subiecte extrem de atractive pentru cei care credeau în viaţa de apoi. Deşi conţinutul este atât de generos, titlul sub care scrierea a circulat în numeroase copii manuscrise este de cele mai multe ori restrictiv, referindu-se numai la viaţa sfanţului Vasile, mai rar amintind despre vămile văzduhului sau despre vedeniile lui Grigore. Despre călătoria pe care sufletul oricărui om o face după trecerea în nefiinţă, ca şi despre ceea ce se întâmplă la judecata de apoi se vorbeşte şi în alte manuscrise mai vechi. „De timpuriu deja - observă M. Gaster - s-a născut în sferele creştine descrierea pogorârii lui Christ în iad, precum o avem în pretinsa Evanghelie a lui Nicodim. Această pogorâre a fost un fel de exemplu după care s-au fabricat alte prin analogii, care joacă un rol aşa de important în literatura populară14'. Printre cele mai vechi texte de acest gen se numără Apocalipsul apostolului Pa vel şi Călătoria Maicii Domnului. 1 Gaster, Literatura, p. 356-357. 2 Ibidenr, vezi şi B. P. Hasdeu, Cuvente den bătrâni, II, Cărţile poporane ale românilor în secolul al XVI-lea, Bucureşti, 1879, p. 415-425. 10 STUDIU FILOLOGIC Filologii sunt de acord că textul căruia i se datoreşte cea mai puternică influenţă în privinţa credinţei în vămile prin care trebuie să treacă sufletul după moarte este Viaţa sfântului Vasile cel Nod. Aceasta întrucât „nici una din producţiunile eshatc>logice nu îmbrăţişează aşa de multe chestiuni, nu tratează aşa de pe larg soarta sufletului după moarte, nu zugrăveşte cu culori mai vii şi mai îngrozitor muncile păcătoşilor şi frumuseţea raiului cum o face Viaţa sf. Vasile cel nou scrisă de ucenicul său Grigorie (10 secol)“4. Sfântul Vasile, a cărui viaţă este descrisă în prima parte a cărţii, a trăit aproape 100 de ani, după cum se consemnează într-o tipăritură apărută în 1813 la Neamţ şi în cuprinsul căreia se află şi Viaţa cuviosului părintelui nostru Vasilie celui Nou, scrisă de Grigorie, ucenicul lut. Potrivit acestei versiuni, moartea sfântului ar fi survenit în 944, an consemnat şi în alte redacţii ale textului. Este, de pildă, cazul ms. rom. 15966, în cuprinsul căruia se află o versiune mai elaborată a textului şi unde, în preambulul ultimei secţiuni a textului, sunt menţionaţi „anii de la Hristos 944” (f. 621). Acesta ar fi, pe cât se pare, anul morţii sfântului, menţionat şi de M. Gaster7. Coroborând aceste date, se poate presupune că sfântul Vasile cel Nou s-a născut la jumătatea veacului al zecelea. Autorul scrierii, aşa cum se menţionează în titlul unor versiuni, este Grigore. Pe lângă viaţa sfântului căruia i-a fost ucenic, Grigore descrie două vedenii ale sale în care, graţie intervenţiei divine, îi sunt înfăţişate vămile văzduhului şi judecata de apoi. Denumirea şi descrierea fiecărei 3 Gaster, Literatura, p. 440, Rousso, Studii, p. 21, Cartojan, Cărţile populare, II, p. 167. 4 Rousso, Studii, p. 21. 5 Versiunea la care ne referim face parte din Vieţile sfinţilor (luna martie), înregistrată în fondul de carte rară al BAR Bucureşti, sub cota CRV 838. 6 Ştrempel, Catalogul, II, p. 5. 7 Gaster, Literatura, p. 441; cf. Ov. Densusianu, Vieaţa, p. 59, unde, pentru acelaşi eveniment, este invocat anul 952. STUDIU FILOLOGIC 11 vămi din văzduh prin care trece sufletul în drumul său spre cer, ca şi prezentarea raiului şi a iadului, precum şi a celor care au ajuns acolo, sunt argumente suficiente pentru a înţelege de ce viaţa propriu-zisă a sfântului a suscitat un interes mai mic. Ţinând seama de anul prezumtiv al morţii sfântului şi de menţiunea din tipăritura de la Neamţ, scrierea originală, redactată în greaca veche, ar putea aparţine celei de-a doua jumătăţi a secolului al Xl-lea. Peste şaşe veacuri, mai precis în 1684, era pusă în circulaţie prima ediţie grecească, oferită de G. Henschen. Potrivit celor consemnate de M. Gaster, la baza acestei ediţii se află un manuscris mazarinean, însoţit de o traducere în latină a lui Fr. Combefisius, ambele apărând în Acta Sanctorum (Martie, t. III, p. 664-678, Append. 20-32)K. Date suplimentare în legătură cu prima tipăritură grecească a oferit D. Rousso, potrivit căruia textul respectiv aparţine unei redacţii prescurtate a scrierii. Acelaşi autor precizează că din limba greacă veche textul a fost transpus în greaca modernă de ieromonahul Atanasie Varuha din Creta şi publicat la Veneţia la o dată necunoscută, iar mai apoi, în 1836, în Patros, „şi pe urmă în Atena (fără an)“9. Despre existenţa a două redacţii greceşti, una mai restrânsă, cealaltă mai detaliată, vorbeşte şi N. Cartojan. în ceea ce priveşte versiunea prescurtată, autorul afirmă, la rândul său, că „trebuie să fie textul publicat de către ieromonahul Athanasie Zinguropulos din Creta, la Veneţia, în 1693 şi descris de G. Pesenti în Byzantinische Zeitschrift, XXX, 1929, pp. 316-323 (necunoscut Bibliografiei lui Legrand). Textul se publică şi azi în Grecia. Originalul grecesc era el însuşi prescurtat în •partea minunilor. O a doua traducere după un text mai dezvoltat s-a făcut mai târziu.41'0 s Vezi Gaster, Literatura, p. 441, Densusianu, Vieaţa, p. 59. 9 Rousso, Studii, p. 24. 10 Cartojan, Cărţile populare, II, p. 168. 12 STUDIU FILOLOGIC Din greacă, textul a fost tradus în slavonă sau în rusă. Despre prima redacţie grecească, O. V. Tvorogov" spune că stă la baza primei redacţii ruseşti a scrierii. Primele copii ruseşti cunoscute, care au la bază traducerea acestei redacţii, efectuată, pe cât se pare, nu mai târziu de secolul al XH-lea, nu sunt mai vechi de începutul secolului al XVI-lea12. Aceeaşi redacţie stă şi la baza textului din Marele minei al cetii\ unde sfântul este celebrat în ziua de 26 martie. O a doua redacţie rusească provine dintr-un intermediar sud-slav, descendent din redacţia grecească prescurtată. Se pare că ea a devenit cunoscută în Rusia în secolul al XlV-lea. I. U. Budovniţ13 vorbeşte despre trei redacţii ruseşti ale scrierii, adăugând la cele prezentate anterior prelucrarea lui Dimitrie Rostovski după redacţia inclusă în Marele minei al ceti/4. în limba română textul a cunoscut traduceri succesive din greacă, slavonă sau nisă, adică aproape din toate redacţiile străine, ceea ce dovedeşte succesul şi în acelaşi timp atracţia de care s-a bucurat această scriere. Cu o singură excepţie, reprezentată de Alexandru Mareş, în studiile de specialitate care au ca subiect originalul străin al traducerilor româneşti se vorbeşte numai despre prototipuri greceşti. OPINII ASUPRA TEXTULUI ROMÂNESC în legătură cu momentul pătrunderii textului în literatura română, N. Cartojan spune că ar fi legat de sfârşitul veacului al XVII-lea sau "Guxiapb KHitM'ntiKoe p. 142. 12 Ibidem. I3I. U. Budovniţ, Cnoeapb pyccKou, yKpauncKou âenopyccKou nucb.\ieHocmu u mimepamypbi do XVIII eem. Moscova, 1962, p. 73. 14 O prezentare detaliată a fiecărei redacţii în parte, însoţită de textele corespunzătoare, a întreprins S. Vilinski în lucrarea intitulată >Kumue cenmozo Bacunim Hoeoeo e pyccKou mimepamype, Odesa, 1913, li. I, Mcjiedoeaime; h. 11, TeKcmw, Odesa, 1911. Din păcate, lucrarea ne-a fost inaccesibilă. STUDIU FILOLOGIC 13 începutul secolului următor. Cu privire la copiile ieromonahului Cozma din mănăstirea Neamţ, ce aparţin primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, autorul constată indirect, pe baza unei indicaţii pe care acestea o conţin, că ele redau varianta prescurtată a textului grecesc. „O a doua traducere după un text mai dezvoltat s-a făcut mai târziu11, spune Cartojan13, fară a preciza însă când sau a face vreo referire la conţinutul acestei redacţii mai elaborate. Se pare însă că rezumatul pe care el îl prezintă în continuare are ca punct de plecare redacţia mai dezvoltată, ori mai degrabă o Variantă descendentă din aceasta, structurată în trei părţi: „prima înfăţişează viaţa de patimi a sfântului ascet Vasile, a doua vedenia pe care sfântul, cu ajutorul Domnului, o trimite ucenicului său Grigorie şi prin care îi dezvăluie călătoria sufletului prin vămile văzduhului, şi a treia, a judecăţii din urmă“16. Absenţa secţiunii privitoare la cele patru minuni specifice ale sfântului şi, în acelaşi timp, prezenţa unor personaje şi momente narative aparte, ne determină să afirmăm că rezumatul lui Cartojan are la bază o versiune tributară redacţiei elaborate a scrierii17. Un alt cercetător preocupat de textul nostru a fost Ov. Densusianu. în 1898 el publică o ediţie a legendei hagiografice, însoţită de unele consideraţii de ordin filologic şi lingvistic. Ediţia respectivă are la bază un manuscris aflat la Biblioteca Naţională din Paris „sub nr. 2 al fondului «valaque»“is. Despre versiunea pe care o editează, Densusianu spune că „se apropie în multe părţi de textul din Acta Sanctorum, o comparaţiune mai amănunţită ne arată însă că textul român a fost tradus după o redacţie grecească mai dezvoltată. Singur Grigore ne spune că a 15 Cartojan, Cărţile populare, II, p. 168. 16 Jbidem. 17 Vezi în acest sens versiunea existentă în ms. rom. 1596, f. 1-172, care cuprinde toate momentele narative surprinse de N. Cartojan, prezentată de noi mai jos, în subcapitolul Redacţia I. IK Densusianu, Vieaţa, p. 58. 14 STUDIU FILOLOGIC compus o scriere mai amănunţită asupra minunilor sfântului Vasilie“19. Cu privire la acest aspect, Densusianu aduce în discuţie existenţa unei versiuni greceşti mai elaborate, găsite de cercetătorul rus Veselovski la Biblioteca Sinodală din Moscova într-un manuscris înregistrat la cota 24920. Data acestuia aparţine, se pare, secolului al XVII-lea. Veselovski a publicat un fragment din această versiune grecească într-un sbornic rusesc21, rămas însă inaccesibil lui Densusianu, astfel încât el nu se poate pronunţa în ce măsură textul românesc este tributar celui grecesc. „După cum rezultă dintr-o notiţă publicată în Analecta Bollandiana, t. X, 1891, p. 487, se pare că redacţiunea aceasta grecească se apropie de cea românească pe care o publicăm noi“.22 Cu privire la redacţiile româneşti în care textul a circulat, Densusianu constată că şi acestea se îndepărtează simţitor unele de altele. O comparaţie a textului pe care îl editează cu cel ieşit de sub tipar la Bucureşti în 1819 îi permite să constate că, spre deosebire de acesta din urmă, versiunea editată de el nu cuprinde partea consacrată judecăţii din urmă, inclusă de altfel şi în manuscrisul din care Gaster23 a publicat două fragmente. Concluzia sa este următoarea: „Neputând avea textul grecesc mai dezvoltat după care s-a tradus versiunea românească, nu ştim care din redacţiunile româneşti păstrate se apropie mai mult de original“24. Se pare că cea mai veche versiune românească, tradusă după un original grecesc, aparţine anului 1691 şi face parte dintr-un miscelaneu 19 Ibidem, p. 59. 20 Cifra 429, apărută în studiul lui Densusianu, reprezintă, foarte probabil, o greşeală de dactilografie. Vezi Veselovski, Cdopmtx, p. 3. 21 Veselovski, CâopmtK. 22 Densusianu, Vieaţa, p. 60. 23GCR,I,p. 301-304. 24 Densusianu, Vieaţa, p. 60. STUDIU FILOLOGIC 15 înregistrat la BAR Bucureşti la cota 128425. Cercetarea textelor acestui manuscris a constituit subiectul unui articol semnat de N. A. Ursu, intitulat Alte traduceri necunoscute din tinereţea iui Dosofter6. Luând în consideraţie o notă de la sfârşitul textului dedicat vieţii sfântului Vasile cel Nou („Şi să ştiţ, fraţilor şi iubiţii lui Hristos, că acesta sfânt are o carte mare, carea-i tiparnică pre limba grecească, că au făcut multe minuni. Iară noi a scris numai ceastea pre scurt“; ms. 1284, f. 17lv), N. A. Ursu ajunge la concluzia că „prima traducere românească a legendelor despre viaţa şi minunile sfântului Vasile cel Nou, după o tipăritură grecească, este tot selectivă şi rezumativă, ca şi traducerea primelor două părţi ale cărţii lui Agapie Landos. Originalul grecesc al traducerii, necunoscut până acum bibliografiei elenice, va fi fost tipărit desigur cu mult înainte de anul 1691“27. însă cea mai veche versiune românească a acestei cărţi populare este anterioară anului 1691, de când datează cea mai veche copie de descendenţă grecească, şi are la bază un original slavon. Aflată în prezent în fondurile Bibliotecii Academiei Române, filiala Cluj, la cota 100, versiunea respectivă a fost semnalată pentru prima oară de Al. Mareş28. Titlul sub care textul apare este Jitiia şi vederile ciudeselor preacuviosului părintele nostru, Vasilie. Scrise sânt de călugărul Grigorie, ucenicul lui. Editarea şi analiza particularităţilor filologice şi lingvistice ale acestei versiun fac obiectul lucrării de faţă. 23 Ştrempel, Catalogul, I, p. 276-277. 26 Apărut în LR, XXVII, 1978, nr. 5, p. 495-507. 27 Ibidem, p. 496. 2* Mareş, Traduceri necunoscute (IV), p. 140. 16 STUDIU FILOLOGIC REDACŢIILE ROMÂNEŞTI Literatura română veche cunoaşte traduceri din principalele limbi străine în care Viaţa sfântului Vasile cel Nou a circulat. Astfel, cele două redacţii greceşti de bază au generat cel puţin două redacţii slavone şi două redacţii neogreceşti. Mai mult decât atât, limba rusă este păstrătoarea unei a treia redacţii semnate de Dimitrie Rostovski. Până în prezent am identificat opt redacţii româneşti, cu un număr mai mare sau mai mic de variante. In cele ce urmează vom grupa manuscrisele româneşti în trei categorii. în prima dintre ele vom include manuscrisele descendente din redacţia elaborată a scrierii, iar în interiorul acestei clase vom distinge între originalele care le-au generat. La fel vom proceda şi pentru celelalte două categorii, rezervate redacţiei ruseşti prelucrate, respectiv redacţiei prescurtate, fie ea greacă, slavonă sau rusă. O observaţie necesară este aceea că manuscrisele româneşti prezentate aparţin secolelor al XVII-lea - al XVIII-lea. REDACŢIA I Afirmaţia lui Ov. Densusianu, potrivit căreia versiunea pe care a editat-o la sfârşitul secolului al XlX-lea ar proveni din redacţia grecească elaborată a scrierii, a fost infirmată de Rousso, care a ajuns la concluzia că textul conservat în manuscrisul românesc aflat la Paris arc la bază „o redacţie mai scurtă decât cea publicată de A. N. Veselovski29 şi decât cea pe care a avut-o înaintea lui Rafail Protosinghelul“3(). Comparând cele trei texte, am constatat că versiunea analizată de cercetătorul rus este 29 Vezi Veselovski, C6opHiiK. 30 Rousso, Studii, Bucureşti, 1907, p. 24 ş.u. STUDIU FILOLOGIC 17 mult mai bogată decât cea publicată de Ov. Densusianu, ca şi decât aceea rezultată din traducerea lui Rafail Protosinghelul. Există însă alte manuscrise româneşti descendente din redacţia grecească elaborată. Ele nu provin însă direct din greacă, ci au la bază un intermediar slavon. Mai precis este vorba de redacţia reprodusă de Macarie în Marele minei al cetii. în faza actuală a cercetărilor putem spune că au existat cel puţin patru traduceri româneşti descendente din redacţia slavonă dezvoltată. Afirmaţia noastră are la bază conţinutul oarecum diferit; al versiunilor, deosebirile privind prezenţa/absenţa anumitor episoade ale naraţiunii, precum şi însemnările privitoare la data efectuării traducerilor. O precizare importantă este aceea că până în -----prezent nu am identificat un manuscris românesc care să conţină versiunea integrală a scrierii. Analiza comparativă a versiunilor cercetate •ne-a condus la concluzia că textul din Marele minei al cetii trebuie să fi avut următoarea structură: - partea I: viaţa şi minunile săvârşite de sfântul Vasile cel Nou. Printre ciudesele săvârşite de ascet se individualizează patru asemenea fapte, care, în redacţia prescurtată, sunt plasate într-un alt loc al naraţiunii. Tot aici este descrisă şi viaţa social-politică a oraşului şi apar personaje inexistente în celelalte redacţii, cum ar fi Nicolae, patriarhul Ţarigradului, Constantin, poreclit Duca, Roman, Saronit31; - partea a Il-a: prima vedenie a lui Grigore în care o întâlneşte pe Teodora. Ea îi povesteşte ce s-a întâmplat cu sufletul ei după moarte, descriindu-i cele 20 de vămi prin care a trecut; - partea a IlI-a : a doua vedenie a lui Grigore în care i se , dezvăluie judecata de apoi. 31 Prezenţa acestor momente narative în rezumatul alcătuit de Cartojan pune sub semnul întrebării apartenenţa lor la redacţia prescurtată a scrierii, aşa cum afirmă autorul. 18 STUDIU FILOLOGIC în funcţie de aceste date am identificat şapte manuscrise32 româneşti: ms. rom. 3613 (sfârşitul secolului al XVIII-lea), ms. rom. 2775 (anull799), ms. rom. 1596 (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea), manuscrisul parizian, editat de Ov. Densusianu (sfârşitul secolului al XVII-lea)33, ms. rom. 4241 (anul 1767), ms. rom. 5385 (anul 1769), ms. rom. 164 (sfârşitul secolului al XVIII-lea). Majoritatea versiunilor conţin în titlul care precede partea a treia, în care este prezentată cea de-a doua vedenie a lui Grigore, o însemnare privitoare la descendenţa lor din Marele minei al cetii, alcătuit de Macarie. Ms. rom. 3613 se diferenţiază de celelalte prin aceea că menţiunea despre care vorbim este plasată în altă parte, înainte de prima vedenie a lui Grigore. ms. rom. ms. ms. ms. ms. rom. ms. rom. ms. rom. 3613 rom. . rom. din 4241 5385 164 2775 1596 Paris S-au S-au Această Această S-au scris din scris istorie istorie s-au scris din mineiul din - - s-au scos scos din mineiul cel mineiul din mineile cel slovi- slove- cel mineiele cele mari nescu nesc slovi- celea ce să care se nesc mari ci cheamă numeşte (f. 38^ să censtită slove- cheamă (f.1040 nească ceti. cetiia. (f. 135") (f. 80v). 32 în legătură cu aceste manuscrise, vezi Ştrempel, Catalogul, 1, II, III, IV. 33 în legătură cu această datare, Densusianu consemnează: „Nici o însemnare care să ne permită să fixăm mai aproape data manuscrisului. După caracterul scrisorei el datează probabil din cei din urmă arii ai secolului al XVII-lea şi s-a scris în Moldova" (Densusianu, Vieaţa, p. 59). STUDIU FILOLOGIC 19 Potrivit structurii textului, prezentată mai sus, textele se repartizează astfel: I. a) Ms. rom. 3613 se individualizează de celelalte prin aceea că pare a fi cel mai bogat, singurul episod absent din această versiune fiind cel legat de evenimentele privitoare la succesiunea tronului după moartea lui Vasile Macedon. Comparând această versiune cu aceea inserată în ms. rom. 1596 constatăm că este omisă aici intriga lui Saronit, deconspirat de sfânt, ceea ce atrage închiderea şi torturarea acestuia din urmă. Asistând Ia una din numeroasele cazne la care este supus sfântul, Elena, soţia lui Ioan, în casa căruia locuia acesta, cere să fie pedepsită în locul lui. Torţionarii o bat până o lasă aproape fară suflare. Aceste momente lipsesc din ms. rom. 3613, în tocul tor apărând următorul .pasaj: Iară fericita Elena, soţia lui Ioan, războlindu-se de oareşcarea dureare nemilostivă (precum scrie în mineiu mai pre larg), degrabă s-au săvârşit (f. 10v); cf. ms. rom. 1596: Iară soţia lui Ioan, fericita Elena, după acea cumplită bătaie s-au bolnăvit şi curând s-au şi săvârşit (f. 17r_v). Precizarea precum scrie în mineiu mai pre larg, aflată în ms. rom. 3613, este principalul argument pentru care susţinem că nici această versiune nu cuprinde redacţia completă. Nu lipsită de importanţă este următoarea însemnare de la f. 33v: Prolog slovenesc tipărit la stoliţa Moscului. Frunza list 480. S-au scos pre limba românească la anii de la facerea lumii 7272 (= 1763 sau 1764)34. Aceleiaşi redacţii îi aparţine ms. rom. 2775, unde întâlnim aceeaşi succesiune a momentelor naraţiunii. • I. b) ms. rom. 1596 se diferenţiază de ms. rom. 3613 şi ms. rom. 2775 prin aceea că partea referitoare la minunile sfântului este 34 Nefiind precizată luna în care s-a efectuat traducerea, anului 7272 îi corespunde 1763 sau 1764 d.H., după cum scădem din anul de la zidirea lumii 5508 sau 5509. 20 STUDIU FILOLOGIC prescurtată, cele patru miracole nefiind prezentate. în plus faţă de alte versiuni, apare specificat, în titlul părţii a treia, anul scrierii originale: La anii de la Hristos 944 (f. 62r). De aceeaşi redacţie ţine, în opinia noastră, manuscrisul editat de Ov. Densusianu, fapt dedus din compararea celor două texte. Nu lipsit de importanţă este faptul că porţiunile deteriorate ale manuscrisului editat îşi găsesc completarea în scrierea XVIII-lea: ms. rom. din Paris Prea 35 şi înfricoşatele şi amarile vedenii, pre care vedenii au arătat Domnul Dumnezeu fericitului Grigorie, prea iubitului ucenic al preacuvi-osului, marelui între sfinţii părinţi şi mult pătimitorului şi răbdăto-riului de chinuri şi facătoriului de minuni, Vasilie cel Nou. Acest preacuvios părinte şi mare facătoriu de minuni, Vasilie, au trăit în Ţarigrad, unde şi răposarea şi îngroparea lui au fost; iar de unde şi în ce chip au venit la Ţarigrad acest preacuvios părinte, mare facătoriu de minuni, scrie la istoria sa, carea easte scrisă <în luna lui mar>te <în 25> din a doua jumătate a secolului al ms. rom. 1596 Prea minunatile şi înfricoşatile şi marile vedenii, care videnii au arătat Domnul Dumnezeu fericitului Grigorie, prea iubitului ucenic al preacuviosului, marelui întru sfinţii părinţi şi mult pătimitorului şi răbdătoriului de chinuri şi facătoriului de minuni, Vasilie cel Nou. Acest preacuvios părinte şi mare facătoriu de minuni, Vasilie, au trăit în Ţarigrad, unde au fost şi răposarea şi îngroparea lui; iar de unde şi în ce chip au venit la Ţarigrad acest preacuvios părinte şi mare facătoriu de minuni, scrie la istoria lui, carea este scrisă în 35 Porjiunile redate aici între croşete reprezintă lacune, întregite de noi prin comparaţie cu ms. rom. 1596. STUDIU FILOLOGIC 21 de zile aşa, într-, în anii de la Hristos 895. (P- 61) luna lui martie, în 25 de zile, într-acest chip, la anii de la Hristos 895. (f. lr'v) Pentru a vedea cum se grupează cele patru versiuni, reproducem mai jos, spre comparaţie, un fragment extras din fiecare: I. a) ms. rom.,3613 Pomenirea sfintei Teodorii, dechemvrie în treizeci de zile au adormit. Prolog slovenesc, tipărit la stoliţa Moscului. Frunza list “480. S-au scos pre limba românească la anii de la facerea lumii 727236. întru acea vreame, cea mai sus pomenită, fericita Teodură, luând prin sine cinul cel călugăresc, au adormit cătră Domnul, carea mult au slujit în zilele eii preacuviosului Vasilie. (33v) I. b) ms. rom. 1596 După aceasta s-au întâmplat de s-au betejit şi s-au bolnăvit * Teodora, uceniţa şi slujitoarea sfântului Vasilie, şi, călugărindu-se, au zăcut puţintică I. a) ms. rom. 2775 Pomenirea sfintei Teodorii, dechemvire în 30 de zile. întru aceaea vreame cea mai sus pomenită, fericita Teodora, luând pre sine chipul cel călugăresc, s-au pristăvit cătră Domnul, care mult au slujit în zilele ei preacuviosului Vasilie. (f. 170 I. b) ms. rom din Paris După aceasta s-au întâmplat şi s-au betejit şi s-au bolnăvit Theodora, uceniţa şi slujitoarea sfântului Vasilie, şi, călugărindu-să, au zăcut 22 STUDIU FILOLOGIC vreame şi au răposat. puţintică vreame şi au răposat. (211) (p. 73, f. 18r din ms.) Videaniia cea 1, carea au arătat Vedeniia 1, pre carea s-au Dumnezeu cuviosului Grigorie, arătat Dumnezeu fericitului pentru rugăciunile preacuviosului Grigorie, pentru rugile Vasilie, stareţul lui. Videaniia preacuvisoului Vasilie, stareţului pentru Teodora. său. Vedeniia pentru Theodora. (22v) (p. 74, f. 19vdinms.) Există o asemănare destul de mare între ms. rom. 1596 şi manuscrisul editat de Ov. Densusianu, fapt care nu poate fi în nici un caz întâmplător. Suntem de părere că textul editat la 1898 este tot de descendenţă slavonă, provenind numai indirect din cea mai elaborată ediţie grecească. Absenţa ultimei părţi putea fi cauzată de interpretarea ei de către un copist neatent drept un text independent, dat fiind faptul că secţiunile principale ale textului sunt în general notate cu titluri scrise cu majusculă, asemenea titlurilor iniţiale. Chiar în ms. rom. 1596, primul rând al titlului, Videniia a doao, este scris cu majuscule şi la o privire superficială ar putea fi interpretat drept un text independent. Atragem atenţia şi asupra fragmentului citat mai sus, în care partea întâi se sfârşeşte, potrivit acestor două manuscrise, după menţionarea morţii Teodorei, în vreme ce în celelalte două texte precizarea respectivă se face la începutul părţii a doua. Totodată, se poate observa că diferenţele dintre ms. rom. 3613 şi ms. rom. 2775 sunt minore. Astfel, cele patru texte se grupează două câte două, deosebirile semnalate determinându-ne să afirmăm că ne aflăm în prezenţa unor traduceri diferite. Către acestă concluzie ne trimit atât diferenţele de formă, cât şi de conţinut: ms. rom. 1596 şi ediţia Densusianu nu cuprind în partea iniţială, aşa cum am constatat mai sus, cele patru minuni ale sfântului. Totodată, apar aici amănunte inexistente în celelalte manuscrise. De remarcat şi faptul că în textele amintite nu STUDIU FILOLOGIC 23 apare menţiunea privitoare la izvorul din care provin, spre deosebire de celelalte, în care se precizează că „s-au scris din mineiul cel slovenesc“. I c) O variantă aparte o constituie textul aflat în interiorul ms. rom. 164. Scrierea cuprinde trei secţiuni, numărul vămilor este 20, iar partea introductivă, cu mici excepţii de formă, este identică. Pe parcurs apar însă unele diferenţe de conţinut, ceea ce ne determină să considerăm acest text drept o versiune distinctă de celelalte. Astfel, din prima parte lipseşte prezentarea celor patru minuni, în locul acestora apărând alte fapte ieşite din comun, săvârşite de ascet. însă cea mai importantă deosebire faţă de celelalte variante ale scrierii poate fi surprinsă în următorul fragment: „Spuind tuturor ceale ce mi s-au întâmplat mie, cum că rugăciunile sfinţilor a lui Ştefan şi a lui Vasilie, de moarte izbăvit am fost. Până aicea a lui Grigorie de sineşi povestire spunere” (ms. rom. 164, f. 49v). Această de sineşi povestire spunere a lui Grigore, în care este descrisă intervenţia sfinţilor Vasile şi Ştefan ce îl scapă de la moarte, lipseşte din scrierea de bază. Ea poate fi rezultatul unei interpolări a unui copist sau chiar a traducătorului. Nu lipsită de importanţă este precizarea de la f. 31r: „ceea ce pre larg foarte s-au scris, iară aicea dintru dânsa în scurt s-au pus”. O însemnare asemănătoare apare, aşa cum se va vedea în paginile următoare, în textele descendente din redacţia prescurtată, traduse din greacă. Diferenţe flagrante în ceea ce priveşte mai ales conţinutul primei părţi, numărul diferit al vămilor şi, nu în ultimul rând, originalul diferit, ne împiedică să grupăm ms. rom. 164 alături de variantele ce aparţin celei de-a treia redacţii. Mai mult decât atât, apar aici personaje întâlnite, de pildă, în ms. rom. 1536, cum ar fi Constantin Duca, regentul Roman sau ginerele acestuia din urmă, Saronit. I d) O altă traducere a scrierii are la bază un original rusesc şi a fost efectuată de Vartolomei Măzăreanul în anul 1767. Textul se 24 STUDIU FILOLOGIC păstrează în ms. rom. 4241 sub titlul îndoire gândurilor a sfântului Grigorie, ucenicul preacuviosului nostru Vasilie cel Nou (a căruie pomenire să săvârşeşte mart 25), pentru jidovi de cred bine şi oaie pute-vor să să mântuiască sau că or merge în iad în muncile cele vecinice. Deosebit de importantă este precizarea imediat următoare titlului: Această istorie s-au scos din mineile celea mari, ci să cheamă ceti (f. 1350- însă, spre deosebire de celelalte texte descendente din această redacţie, succesiunea momentelor narative este alta: în prima parte este plasată vedenia lui Grigore în care i se arată judecata de apoi, iar în cea de-a doua parte cealaltă vedenie, în care Teodora îi descrie vămile văzduhului. Din însemnarea aflată la f. 182, ce precede vedenia lui Grigore despre vămile văzduhului, cititorul este avertizat asupra fragmentării textului: „Luna lui mart 25 de dzile s-au scris aceste vămi, giumătate din viiaţa preacuviosului Vasilie şi a preacuviolui Grigorie, ucenicul lui, pentru fericita Teodora, cum au fost sfântul ei suflet la vămi”. Atragem atenţia şi asupra frazei de început a acestei secţiuni: „întru acele vremi ce să pomeneşti mai sus, fericita Teodoră, priimind cinul călugăresc, s-au călugărit cătră Domnul” (f. 182r). Potrivit structurii textului, acele vremi ce să pomeneşti mai sus ar fi acelea în care lui Grigore i se înfăţişează apocalipsul. Or, după cum se poate constata din conţinutul celorlalte versiuni prezentate, vremile respective sunt cele surprinse în secţiunea în care se prezintă viaţa şi minunile sfântului, absentă însă din traducerea lui Vartolomei Măzăreanul. Se poate spune astfel, că originalul rusesc pe care traducătorul l-a avut la dispoziţie reprezintă o altă prelucrare a redacţiei elaborate a scrierii. Nu lipsit de importanţă este numărul vămilor prezentate: 20. O copie ce aparţine aceleiaşi traduceri se află în ms. rom. 5385 (anul 1769), unde apare următoarea însemnare: STUDIU FILOLOGIC 25 „Şi le-am scris de pe o carte a preaiubitului mieu dascal, chir Vartolomei, arhimandrit a svintii mănăstirii Putnii şi egumen <în>tru ace vreme sfinţii mănăstiri Solchii ca să fie sf de pomenire şi mie de învăţătură11. Este vorba despre o versiune incompletă, textul întrerupându-se cu vama farmicilor şi a vrăjitor. Din aceeaşi ramură face parte versiunea din ms. rom. 1536 (anul 1776). Lipseşte de aici însă partea privitoare la vămile văzduhului, lăsată la o parte de către copist. încadrarea acestor versiuni în aceeaşi ramură are drept justificare faptul că toate: cele trei manuscrise cuprind aceleaşi texte, urmate la sfârşit de o însemnare aproape identică, preluată din ms. rom. 4241: „Sfârşitul acestor trei cărţi, adecă a leatopiseţului, a cuvântului sfântului mucenic Ipolit, papa de Roma, şi a vedeniilor sfântului Grigorii, ucenicul sfântului Vasilii cel Nou din Ţarigrad şi lui Dumnezeu mărire. Amin!“ (ms. rom. 4241, f. 181r). în continuarea acestei însemnări urmează vedenia lui Grigore pentru Teodora. Copistul ms. rom. 1536 s-ar fi putut lăsa înşelat de această însemnare, ignorând textul care urma. REDACŢIA A II-A în strânsă legătură cu versiunile inserate în colecţiile de scrieri hagiografice se află redaţia din Vieţile sfinţilor (luna martie), intitulată Viaţa cuviosului părintelui nostru Vasilie celui Nou, scrisă de Grigorie, ucenicul lui. Cartea a apărut la mănăstirea Neamţ în 1813, şi este înregistrată la BAR Bucureşti la cota CRV 838. Naraţiunea lui Grigorie se încheie după îndemnul pe care sfântul Vasile i-1 adresează ucenicului său ca după moartea sa să scrie toate câte s-au întâmplat şi tot ce a văzut în urma revelaţiei trimise de Dumnezeu. Textul nu se sfârşeşte însă aici. în câteva rânduri, cititorul este avertizat în legătură cu existenţa unei alte povestiri, mai detaliate, în care Grigorie va avea o altă viziune, graţie intervenţiei sfântului Vasilie. 26 STUDIU FILOLOGIC „Acelaşi Grigorie, întru altă vreame, prin slobozirea lui Dumnezeu, au căzut întru oarecarea îndoire de credinţă, pentru că cetind cu de-adinsul cărţile vechiului aşezământ, gândiia în mintea sa cum că bine cred iudeii. Şi petrecea întriuacel gând la multă vreame. Şi, cunoscându-o aceea cu duhul, mai nainte văzătoriui bătrân l-au mustrat pre el şi, după multa sfatuire, iarăşi i-au cerut lui de la Dumnezeu descoperire. Şi iarăşi Grigorie în vis au văzut o minunată videnie pentru înfricoşată judecata lui Dumnezeu, pentru adunarea la judecată a tot neamul omenesc. Au văzut pre judecătoriul şezind pre scaun şi pre toţi direpţii de-a dreapta, iară păcătoşii de-a stânga stând şi judecându-se dupre lucrurile lor. Şi au văzut şi pre toţi iudeii cei ce n-au crezut în Hristos cu ceialalţi păgâni osândiţi şi trimişi în gheena focului. Şi, precum osândirea păcătoşilor, aşa şi proslăvirea sfinţilor au văzut. Pentru care lucru singur Grigorie foarte pre larg au scris, care să află în mineiul cel mare al cetii. Iară aicea aceasta mai în scurt povestindu-să, vremea easte a o sfârşi11(CRV 838, f. 206r). Textul reprezintă traducerea românească a redacţiei ruseşti datorite lui Dimitrie al Rostovului, publicată la Moscova în 1689. Dimitrie Rostovski a prelucrat prima redacţie grecească, aflată la baza traducerilor ruseşti incluse în Marele minei al cetii, alcătuit de Macarie. în această redacţie sfântul Vasile apare prăznuit la data de 25 martie. Din punct de vedere structural, textul conţine numai primele două părţi: viaţa sfântului şi vămile văzduhului. Multe dintre minunile săvârşite de sfânt sunt identice cu cele întâlnite în redacţia elaborată. Lipsesc însă cele patru minuni specifice. Apar unele evenimente şi personaje nemaiîntâlnite în celelalte redacţii. Astfel, după moartea celor doi împăraţi, Leon şi Alexandru, urmează la tron Constantin, poreclit Porfiroghenit, fiul lui Leon. însă, întrucât nu are vârsta necesară pentru a putea conduce, cei care iau decizii în numele lui sunt patriarhul Ţarigradului, Nicolae, şi Ioan Garida. „întru acea vreme au năpădit varvarii asupra ţării greceşti şi, robind, pustiia pământul împrejurul Ţarigradului. Şi nu era cine ca STUDIU FILOLOGIC 27 să strângă puteare de oaste şi să iasă la războiu împotriva varvarilor ce năpădise11 (f. 190). Din acest motiv, patriarhul Nicolae îi scrie o scrisoare voievodului Răsăritului, Constantin, poreclit Duca, rugându-1 să vină să conducă ţara alături de mai tânărul Constantin. în cele din urmă Duca acceptă. Sfântul Vasile cel Nou proroceşte că Duca va fi asasinat ca urmare a trădării patriarhului. în continuare, textul se apropie din nou de prima redacţie, .intrând în scenă Roman şi ginerele său Saronit, personaje întâlnite în versiunea cuprinsă în ms. rom. 1596. O asemănare care nu trebuie trecută cu vederea este aceea că, la fel ca în redacţia elaborată, sunt prezentate aici 20 de vămi. REDACŢIA A III-A Deosebirile majore faţă de prima redacţie constau în faptul că din prima parte sunt desprinse patru minuni, care vor fi plasate în această redacţie după prima vedenie a lui Grigore, şi în numărul diferit de vămi care creşte la 21. Nu lipsit de importanţă este faptul că în unele manuscrise sunt notate cinci minuni. însă, după titlul Minunea 5, nu este descrisă o altă faptă miraculoasă a sfântului Vasile, ci urmează, de fapt, ultima parte, consacrată judecăţii de apoi. Aşa se întâmplă, de exemplu, în ms. rom 1996, 2018, 2110, 2516, 3604. Traducerile româneşti aparţinând acestei redacţii au la bază atât originale greceşti, cât şi slavone. Manuscrisele româneşti ce provin din traducerea unui original grecesc conţin o însemnare care avertizează asupra faptului că este vorba despre o versiune prescurtată, fapt consemnat de noi mai sus. Dacă ţinem cont de faptul că cele mai multe manuscrise româneşti conservă această redacţie, putem trage concluzia că este vorba despre cea mai populară şi mai cunoscută redacţie a legendei hagiografice. Faptul că prima ediţie a textului scris în limba de origine a 28 STUDIU FILOLOGIC legendei reproduce varianta concentrată a acesteia, ne determină să afirmăm că şi pe teren grecesc redacţia cea mai populară a fost cea prescurtată. în ceea ce priveşte manuscrisele româneşti aflate în fondurile BAR, atenţia noastră s-a oprit asupra textelor datând din secolele al XVII-lea - al XVIII-lea. Dintre acestea, ms. rom. 34 şi ms. rom. 100 (BAR Cluj) provin, cu certitudine, dintr-un original slavon. Celelalte au la bază, se pare, o sursă grecească. Iată cum se repartizează acestea, în funcţie de epoca în care au fost scrise: - sec. al XVII-lea: ms. rom. 1284 (anului 1691), ms. rom. 1505, incomplet (sf. sec.); - sec. al XVIII-lea: ms. rom. 1159 (anul 1706), ms. rom. 1247 (înc. sec.), ms. rom. 4928 (înc. sec.), ms. rom. 2516 (pr. jum.), ms. rom. 2463 (pr. jum.), ms. rom. 3148 (pr. jum.), ms. rom. 1064 (anul 1742), ms. rom. 2110 (anul 1745), ms. rom. 1630 (anul 1747), ms. rom. 2338 (anul 1751), ms. rom. 115337 (miji. sec.), ms. rom. 3327 (a doua jum.), ms. rom. 1264 (anul 1778), ms. rom. 2150 (anul 1779), ms. rom. 2018 (sf. sec.), ms. rom. 1996 (sf. sec.), ms. rom. 3604 (sf. sec.). Deosebirile specifice versiunilor incluse în manuscrisele enumerate ţin de formă, nu de conţinut. O analiză detaliată a acestora ar putea scoate în evidenţă modul în care se grupează manuscrisele în funcţie de traducerea căreia îi aparţine fiecare. Faptul că toate aceste scrieri cuprind patru secţiuni distincte ne determină să afirmăm că aparţin aceleiaşi redacţii de bază. III. a) Din rândul manuscriselor enumerate se distinge ms. rom. 1284 în cuprinsul căruia intră, cum s-a observat mai sus, cea mai veche 37 Versiunea din acest manuscris a fost greşit comparată în Bibliografia românească veche, voi. III, Bucureşti, 1912-1936, p. 162, numărul 925, cu textul editat la Râmnic în 1816. Diferenţa majoră dintre aceste două versiuni constă în aceea că tipăritura amintită nu cuprinde cele patru minuni ale sfântului. STUDIU FILOLOGIC 29 I v | torsiune de provenienţă grecească a scrierii. în opinia lui N. A. Ursu, f este vorba despre o traducere efectuată de Dosoftei „în mod sigur după j teiul 1661, dar, probabil înainte de anul 1671 ”38. Acelaşi autor îi atribuie iui Dosoftei şi traducerea -textului care precedă în manuscris Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Este vorba despre cartea lui Agapie Landos, intitulată Amartolon sotiria, adecă Mântuirea păcătoşilor, tălmăcită de pre limba elinească pre limba românească. Aceeaşi succesiune a textelor o întâlnim în ms. rom. 1064, ms. rom. 1630 şi ms. rom. 2463, ceea ce ar putea constitui un indiciu că este vorba despre copii ale aceleiaşi traduceri. III. b) O altă subgrupă a redacţiei prescurtate greceşti o alcătuiesc versiunile ce stau la baza celor două tipărituri din prima jumătate a “secolului al XlX-lea. Prima dintre ele a apărut la Râmnic în 1816 şi reprezintă traducerea românească din greacă a lui Rafael Protosinghelul, intitulată Viiaţa sfântului Vasile cel Nou şi înfricoşatele vămi ale văzduhului şi o dreapta judecată, pre care le-au văzutu Grigorie prin rugăciunile sfântului Vasilie cel Nou, care s-au scris pre limba elinească de acelaş Grigorie, iar acum, în zilele prealuminatului domnu, io Ioannu Georgie Caragea voievod, tălmăcindu-se pre limba românească, s-au dat în tipariu, cu blagoslovenia preasfinţii sale, iubitorului de Dumnezeu, kiru Galaction, episcopul Râmnicului, spre folosul de obşte. Tipăritura se află în fondurile BAR din Bucureşti, unde a fost înregistrată sub cota CRV 925. Trei ani mai târziu o versiune aparţinând aceleiaşi redacţii este tipărită la Bucureşti (CRV 1050) sub titlul: Viiaţa sfanţului Vasilie celui Nou şi înfricoşatele vămi ale văzduhului şi dreapta judecată, pre care le-ău văzut Grigorie, prin rugăciunile sfântului Vasilie celui Nou, şi de acelaşi Grigorie scrise, care acum, tălmăcindu-se rumâneşte, s-au dat în tipariu. Nu putem afirma cu certitudine dacă este vorba despre o versiune 3R N. A. Ursu, op. cit., p. 49. 30 STUDIU FILOLOGIC a aceleiaşi traduceri sau despre o nouă tălmăcire românească a unei redacţii greceşti, identice cu cea din care descinde tipăritura de la Râmnic. Diferenţele existente între cele două tipărituri sunt minime. Cu siguranţă însă este vorba ctespre o altă traducere a redacţiei grececeşti prescurtate decât aceea care a stat la baza manuscriselor. Astfel, pe lângă f diferenţele de formă, există o deosebire esenţială care le separă, şi anume j aceea că traducerea ce stă la baza tipăriturilor nu cuprinde partea a treia, corespunzătoare celor patru minuni ale sfântului. III. c) Varianta concentrată a legendei a pătruns în literatura română veche şi prin intermediar slavon. Există în acest sens cel puţin două traduceri româneşti. Una dintre ele se păstrează într-o copie aflată în cuprinsul ms. rom. 34 (anul 1756). Versiunea respectivă a fost analizată de Al. Mareş39, care a demonstrat că la baza ei se află o traducere efectuată de Dosoftei40. în ceea ce priveşte vechimea, autorul amintit consemnează: „traducerile Vieţii sfântului Vasile cel Nou şi Legenda lui Afrodiţian Persul sânt, probabil, anterioare anului 1690“41. III. d) Legenda a cunoscut însă „o traducere mai timpurie în româneşte, păstrată într-o copie transilvăneană de la jumătatea secolului al XVII-lea“42. Este vorba, mai precis, de versiunea aflată în interiorul ms. rom. 100 (BAR Cluj). în legătură cu această variantă putem afirma că este nu numai cea mai veche copie a scrierii, descendente din traducerea unui original slavon, ci şi cea mai veche versiune românească păstrată a legendei hagiografice în sine43. Din punct de vedere compoziţional, cele două traduceri se grupează cu manuscrisele provenite direct după traduceri greceşti. Ne w Mareş, Traduceri necunoscute 55-63. 40 Pentru mai multe detalii vezi, mai jos, Filiaţia. 41 Mareş, Traduceri necunoscute (IV), p. 138. 42 Ibidem, p. 140. 43 Vezi, mai jos, Datarea. STUDIU FILOLOGIC 31 Hpferim la faptul că apar şi aici cele patru minuni ale sfântului, prezentate partea a treia a naraţiunii. Se ridică astfel un semn de întrebare cu ■iprivire la absenţa acestei secţiuni importante din cele două tipărituri ;rbmâneşti descendente din traduceri după greacă. $1 ■ CONŢINUTUL LEGENDEI44 * - PARTEA I: VIAŢA SFÂNTULUI Legenda începe cu arestarea sfântului Vasile, petrecută în al zecelea an al domniei împăratului Vasile Macedon43 sau a fiilor acestuia, Leon şi Alexandru46. Dus fiind la curtea împărătească, pustnicul, crezut a fi iscoadă, este predat „parachimului“47 împăratului, Samon. Pentru că i se pare că ascetul nu i se închină potrivit rangului său, Samon porunceşte Tsa fie torturat şi aruncat în temniţă. Numai că dimineaţa slugile îl găsesc • plângând în faţa uşii. Este din nou bătut, iar apoi dat drept hrană unei fiare „iuţi“ pe care însă o îmblânzeşte, astfel încât rămâne nevătămat. Fără să ia seama în vreun fel la toate aceste minuni, Samon porunceşte ca pribeagul să fie aruncat în mare, astfel încât să nu i se mai poată găsi trupul. însă doi delfini ieşiţi din adâncuri îl duc la ţărm. Aici se întâlneşte cu un bolnav de friguri, Ioan, pe care îl vindecă, iar acesta, impresionat de puterile tămăduitorului şi pentru a-şi arăta recunoştinţa îl găzduieşte în locuinţa sa mai multă vreme. în tot acest timp vestea despre minunile pe care sfântul le săvârşea se răspândeşte până departe, fapt pentru care mulţi bolnavi veneau la el să-i vindece. Versiunile tributare redacţiei elaborate descriu în această secţiune şi unele evenimente politice ale epocii. Lupta de culise care se dă pentru 44 Rezumatul pe care îl vom prezenta în continuare încearcă să surprindă majoritatea momentelor narative specifice redac{iei elaborate. 45 Potrivit ms. rom. 100. 46 Potrivit CRV 925, CRV 1050, CRV 838. 47 Termenii redaţi de noi între ghilimele sunt specifici ms. rom. 100. 32 STUDIU FILOLOGIC ? [1 succesiunea la tronul rămas liber în urma morţii împăratului este deconspirată de sfântul Vasile. Pentru că îl demască pe Saronit, ginerele J regentului Roman, care pusese la cale răsturnarea împăratului, el este din nou închis în temniţă şi chinuit48. Visând însă că i se apropie sfârşitul din cauza chinurilor la care-1 supusese pe călugăr, Saronitul porunceşte eliberarea sa. Din păcate însă este prea târziu şi visul i se adevereşte. Ajuns din nou în libertate sau, potrivit altor versiuni - printre care şi aceleia editate de noi - după moartea lui Ioan, cel la care locuia, -Vasile cel Nou este adăpostit în casa unui alt fiu sufletesc, Constantin, care îi dăruieşte o chilie, precum şi o slujnică bătrână, Teodora. Ea i-1 prezintă pe Grigore, care va deveni cel mai iubit ucenic şi fiu duhovnicesc al sfântului. în momentul în care Grigore îl cunoaşte, sfântul Vasile cel Nou ’-devenise atât de cunoscut pentru minunile şi prorocirile lui, încât era ; -socotit ca unul dintre apostolii cei dintâi. Unii spuneau chiar că ar fi sfântul Ioan Bogoslov, ucenicul cel iubit al lui Isus Hristos, care a venit în Ţarigrad fără să spună cine este. Printre minunile săvârşite de sfânt, diferite de la o redacţie la alta, se individualizează patru asemenea fapte, în unele versiuni specifice redacţiei prescurtate, aceste minuni alcătuiesc o secţiune aparte, plasată după prima vedenie a lui Grigore. Aceste fapte miraculoase îl înfăţişează pe sfânt în ipostaza de tămăduitor sau exorcist. Astfel el reuşeşte să vindece un bolnav „numai cu ruga şi cu punerea sfintelor lui mâini“ (ms. rom. 1153, f. 399r). Tot cu puterea rugăciunii sale vindecă o femeie bolnavă „că un os să pusăsă de-a curmezişul în grumazii ei. Şi atâta chinuia de rău, cât era a şi vărsa toate cele dinlăuntrul ei. Şi aşa să munciia de trei zile“ (ms. rom. 1153, f. 400v). Alte versiuni, descendente, de asemenea, din redacţia prescurtată a scrierii, trec de la îndemnul adresat de sfântul Vasile fiului său 48 Episod absent din redacţia prescurtată a scrierii şi întâlnit în ms. rom. 1596, descendent din redacţia elaborată a scrierii, şi în redacţia prelucrată care a stat la baza versiunii din CRV 838. STUDIU FILOLOGIC 33 puhovnicesc,. Grigore, de a scrie despre tot ce i s-a înfăţişat în prima jyedenie precum şi despre faptele sale trecute şi viitoare, la cea de-a doua jyedenie a ucenicului. Aşa se întâmplă, de exemplu, în CRV 925 sau în CRV 1050, care nu cuprind cele patru minuni. Prima parte se încheie cu moartea Teodorei. Grigore, care o îndrăgise foarte mult, îl roagă necontenit pe sfânt să-i spună ce s-a ales eu sufletul ei după moarte. împlinirea dorinţei lui constituie subiectul ' celei de-a doua părţi a legendei, în care sunt dezvăluite întâmplări dintr-un alt tărâm, inaccesibil omului viu. PARTEA A DOUA: VĂMILE VĂZDUHULUI Fiind vorba despre fapte ce se petrec dincolo de puterea de “percepţie a omului, era firesc ca această parte să suscite un interes major. Dacă datele referitoare la minunile sau calvarul sfântului nu erau, în fond, prin nimic surprinzătoare, la chinuri similare fiind supuşi şi alţi sfinţi, făcători de „ciudese“, ceea ce oferă partea consacrată vămilor văzduhului reprezintă ceva inedit şi extrem de atractiv pentru imaginaţia oamenilor, însetaţi de senzaţional dar şi de speranţa că viaţa continuă şi dincolo de moarte. Credinţa că sufletul trebuie să treacă, în drumul său spre cer, de mai multe vămi, este mai veche. D. Rousso mai întâi şi N. Cartojan mai apoi, au observat că sursa acestei credinţe este în Noul Testament. „Pasagiul care a dat naştere la credinţa vămilor nu e după mine - afirmă D. Rousso - atât Luca 12, 20, cum pretind Ducange şi B. Schmidt, cât Către Efeseni 2, 2, unde apostolul Pavel numeşte pe diavolul âp/ovra vfj<; eţovoiccc; rov ăspoţ („domn al stăpânirii aerului41), şi Către Efeseni 6, 12: ov'% eonv rj dAîj npdţ aly.a odpxa, ăÂAâ npâţ rât; âpxăţ, npoQ răţ egovoiaţ, npâg vovq xoo!xoXP^toPcc q rov oxdvovţ rovvov, npdţ vă nvevuavixcc zrjg novijpi'aq ev voi'ţ enovpavioig, (nu avem lupta împotriva sângelui şi a cărnei, ci 34 STUDIU FILOLOGIC împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor lumii întunerecului acestuia, împotriva puterilor spirituale ale răutăţii în văzduh)“49. Acest pasaj a fost -apoi dezvoltat cu elemente din credinţele populare de cătră scriitorii ; patristici. Urmlrind atestările cuvântului veAcoviov = „vamă“, D. • Rousso observă că primul care-1 întrebuinţează este Efrem Şirul (secolul j al IV-lea), tot el fiind şi cel care foloseşte derivatul xeĂcovrjţ = „vameş“5H. O contribuţie însemnată la răspândirea credinţei în vămi sau în cei care le păzesc, vameşii, au avut-o sfântul Atanasie, care, în viaţa sfântului Antonie, aminteşte de două ori vămile văzduhului, sau sfântul Ioan Hrisostomul, la care se întâlnesc referinţe în acest sens într-una dintre omiliile sale51. în sfârşit, despre trecerea sufletului prin faţa vameşilor din văzduh se vorbeşte şi în romanul Varlaam şi Ioasaf, precum şi „în textele liturgicc (evhologiu, orologiu, molitvenice) unde se spune că în ceasul morţii, sufletul se roagă îngerului păzitor să-l scape «din toate vămile celor vicleni, că n-am fapte bune să precumpănească în cumpănă faptele cele rele»“.52 „Pe temelia acestor texte biblice, patristice şi liturgice - spune Cartojan - au crescut credinţele care au dat naştere plăsmuirii din partea a doua a Vieţii sf. Vasilie cel Nou, aşa cum o vedem în textele noastre. Concepţia despre vămile prin care trece sufletul după moarte are în cultura poporului nostru o importanţă deosebită, fiindcă stă în legătură pe de o parte cu iconografia religioasă, pe de altă parte cu folclorul103. * Astfel, într-o noapte, un înger îl trezeşte pe Grigore din somn şi-i spune că va merge împreună cu sfântul Vasile la Teodora. Ajuns la chilia sfântului, află că acesta plecase deja. Unul dintre slujitori îi arată calea 4l) Rousso, Studii, p. 17-18. 30 Rousso, Studii, p. 18. M Ibidem-, vezi şi Cartojan, Cărţile populare, 11, p. 170. 52 Cartojan, Cărţillepopulare, II, p. 170. Vezi şi Rousso, Studii, p. 20. 53 Cartojan, Cărţile populare, II, p. 170. STUDIU FILOLOGIC 35 | -pe care trebuie să o apuce pentru a-1 ajunge din urmă. Casa la care ^Grigore ajunge este de fapt locuinţa din cer a sfântului Vasile, ridicată #ici pentru odihna de veci a fiilor săi duhovniceşti. Nu este de mirare că nimeni de aici nu-1 cunoaşte pe Grigore, aşa încât nu i se dă voie să intre. însă stăpâna casei, de care ascultau toţi, era nimeni alta decât Teodora. Recunoscându-i glasul, vine să-l întâmpine, foarte bucuroasă că-1 vede şi crezând că este mort, din moment ce a ajuns până acolo. La rugămintea lui, Teodora primeşte să-i spună toate prin câte trecuse, chiar dacă, spune ea, „mi-i şi frică a chiti de acealea. însă, fiind odată moartă, nimic grăind să mă poată scârbi“ (ms. rom. 100, BAR Cluj, f. 41v). t Aflată fiind pe patul de moarte, ea a văzut cum în jurul ei s-au adunat o mulţime de „arapi“, negri ca tăciunele la faţă, „vorovind şi ţipând ca nişte fieri iuţi“ şi pregătind hârtia pe care erau scrise faptele ei ■ —rele. Imediat însă au apărut doi îngeri „albi ca zăpada11 la faţă, care chemară moartea să-i desprindă sufletul de trup. „Şi era vedearea morţei ca un leu răcnind. Şi de toate armele avea: sabie, cuţit, seaceri, pile, săcuri, fierăstrău, săgeate, tesle, barde, sfreadel cu care în multe chipuri lucrează11 (ms. clujean, f. 511). în sfârşit, cei doi îngeri i-au luat sufletul, adunând, totodată, faptele cele bune - „bunătăţile11- pentru a răscumpăra cu ele pe cele rele, adunate de dracii care îi vor întâmpina la vămi. Ceea ce o ajută pe Teodora să treacă de cele 20 sau 21 de vămi din văzduh este mirul dăruit pentru sufletul ei de sfântul Vasile. Astfel, acest mir, căruia în credinţele noastre populare îi corespund diversele obiecte ce se dau de pomană pentru sufletul mortului, este împărţit de îngeri vameşilor care aveau să-i reproşeze ceva din ceea ce ea făcuse rău în timpul vieţii. După ce trece de aceste vămi, ea păşeşte dincolo de pcfarta cerului „carea străluciia luminos ca criştalul şi meşteşugul cu care era făcută era minunat şi ceresc, din steale care lumina (CRV 1050, f. 13). Este condusă la scaunul pe care se odihnea Dumnezeu, care le spune acelora ce au adus-o să-i arate, ca tuturor sufletelor ajunse aici, „lăcaşurile sfinţilor11, iar apoi să-i ducă sufletul „la ceale mai dedesupt 36 STUDIU FILOLOGIC ale pământului. De acolo să-l odihniţi în locul unde m-au rugat robul mieu, Vasilie11 (CRV 1050, f. 17). Partea a doua se încheie cu revenirea lui Grigore la realitate, moment după care merge la sfântul Vasile să afle dacă tot ceea ce văzuse sau i se păruse că a văzut fusese un dar divin sau o lucrare necurată. PARTEA A TREIA: JUDECA TA DE APOI | în Noul Testament se vorbeşte despre două judecăţi, care se j petrec după trecerea în nefiinţă. Prima dintre acestea, numită de teologie paiticulară sau judecata sufletului după despărţirea de trup, se soldează întotdeauna cu trimiterea sufletelor celor drepţi în rai sau „în sânul lui ! Avraam“, în vreme cesufletele păcătoşilorsunt sortite iadului. Despre a r doua judecată, numită judecata finală sau judecata de apoi se crede că va avea loc atunci când Hristos va veni a doua oară pe pământ, însoţit de ceata îngerilor săi. Ea va fi precedată de învierea morţilor şi, totodată, de schimbarea trupurilor muritoare ale celor vii, în trupuri nemuritoare şi „netrecătoare104. Această ultimă parte a scrierii din Viaţa sfanţului Vasile cel Nou, poate fi întâlnită şi în componenţa altor hagiografii sau ca scriere de sine stătătoare55. Cea de-a doua vedenie a lui Grigore în care i se revelează judecata de apoi este un răspuns la o întrebare insistentă adresată 54 Vezi Ioan Mircea, Dicţionar a! Noului Testament, Bucureşti, 1995, s.v. judecată. 55 GCR, I, p. LIV. Vezi şi GCR, II, p. 216-219 unde este reprodus un fragment al unei copii de la 1815, care are Ia bază o traducere mai veche, intitulată Cuvânt pentru viitoare giudecată şi pentru sfârşitul lumii, din scriptura cea veachi şi cea noao, iară mai ales din Apocalipsul sfântului Ioan Bogoslovului şi a altor sfinţi părinţi, după cuvântul Domnului nostru Isus Hristos, carele arată şi pentru venire lui Antehrist. STUDIU FILOLOGIC 37 Sfântului Vasile cu privire la credinţa evreilor. Grigore are şansa să vadă vietatea lui Dumnezeu, Noul Sion, grădina raiului aflată în jurul ei, iar fftpoi iadul cu toate ororile lui. Totodată vede cum sunt judecaţi drepţii şi păcătoşii, înţelegând cum şi de ce au greşit evreii în faţa lui Dumnezeu. Astfel, un înger îl conduce pe Grigore la o cetate „foarte i%fricată“, făcută „tocma de zare de aur curat“. Aici el asistă la învierea ^morţilor care vin în cete în faţa scaunului de judecată al Mântuitorului. fcTrec pe rând: „ovreii, până la naşterea lui Hristos“, „iudeii de la Hristos fpână la sfârşenie“, „iudeii ceia ce să închinară idolilor11, „păgânii11, - „ajunătorii11, „cerniţii la veşminte11, „drepţii11, „fericiţii11, „milostivii11, : :4„goniţii pentru direptatea11, „tâlharii11, „curvarii11, „ceia ce să spânzură : - înşiş sau să junghe11, „furii şi mitarnicii11 etc. în funcţie de faptele lor ei •' sunt trecuţi fie la dreapta judeţului, dacă au dus o viaţă dreaptă, fie la • —^stânga acestuia, dacă l-au mâniat pe Dumnezeu cu păcatele lor. b în legătură cu acestă parte a vieţii sfântului Vasile cel Nou, N. Cartojan afirmă că „a avut şi ea partea ei de influenţă asupra literaturii orale a poporului, dar ea s-a încrucişat aci cu alte texte: Judecata din urmă, Semnele venirii lui Antehristş. a.11'6 POSTERITATEA SCRIERII în strânsă legătură cu Viaţa sfântului Vasile cel Nou se află reprezentările iconografice ale vămilor văzduhului. Numărul punctelor prin care sufletul trece în drum spre cer nu este acelaşi în toate versiunile, variind, atât în redacţiile greceşti sau slavone, cât şi în cele româneşti, de la 20 la 2157. Nu este lipsit de importanţă faptul că pe Zidurile vechilor mănăstiri bucovinene apar reprezentate 21 de vămi. 36 Cartojan, Cărţile populare, II, p. 176. 57 Cf. Cartojan, Cărţile populare, II, p. 171 ş.u, unde se vorbeşte despre 24 de vămi. 38 STUDIU FILOLOGIC Fiecare dintre acestea este însoţită de numele slavon. Un interesant studiu, dedicat iconografiei religioase din Moldova, *a alcătuit D. P. Henry58. El a constatat că versiunile moderne ale scrierii cuprind încă trei vămi: a des frânării, a fardului şi a tutunului. Absenţa acestora de pe frescele mănăstireşti s-ar explica, în concepţia sa, prin aceea că primele două vămi nu ar fi avut nici o relevanţă pentru soborul de călugări, dat fiind faptul că două dintre ele trimiteau la păcate feminine, iar cealaltă, a fumatului, se referea la un păcat căruia oamenii îi cădeau pradă în mod voluntar. împotriva acestui punct de vedere s-a pronunţat N. Cartojan: „Credem însă că zugravul n-a omis nici o vamă, pentru că în vechile redacţii greceşti şi slavoneşti şi în unele versiuni româneşti ale Vieţii sf. Vasile, vămile sunt în număr de 21. Zugravul vechilor mănăstiri bucovinene s-a conformat în această privinţă textului din literatura scrisă, pe care călugării mănăstirilor din acea vreme îl citeau în limba slavă“59. Iată care sunt denumirile slavone surprinse de P. Henry, în paralel cu titlurile româneşti corespunzătoare, întâlnite în ms. rom. 100 de la BAR Cluj: Reprezentările Ms. clujean iconografice60 1. ka6B€thi"6 Vama de clevete 2. op«rdHi'e Bătjocoriia 3.3ABHCTW6 Deuriciuni 4. AitwfiBMie A mincionoşilor 5. - De urgie şi de mânie 6. rptAocHoe Trufăşiia 58 D. P. Henry, Folklore et iconographie religieuse. Contribution â l’etude de Ia Peinture Moldave, extras din Bibliotheque de I’Institut de Hautes Etudes en Roumanie (Melanges 1927), Bucureşti, 1928. 59 Cartojan, Cărţile populare, 11, p. 172. 60 Cf. D. P. Henry, op. cit. p. 8. STUDIU FILOLOGIC 39 *3“ 7. npa3H0CA0BVe ir f- î. 8. AHJţBrt H rt'UCTW 9.- 10. cpeepoAiOBVe 1 1. nMAtlkCTBO 12. noAiH^HVe sav 13.- 14. OBAAeuVe 15. haoaoca8(>k6hY6) 16. AV/KJKCA’trdHIC 17.- 18.pA3B0HHHM6CTB0 19. TdTkBd (?) 20. BA-tA©C 21. H6A\OA/K6CTBOCpAie De cuvinte deşearte şi de ruşine în harminţiia A nedireptăţei şi a cuvintelor deşearte De iubirea argintului De beţie Pomenire de rău De farmece şi cleavetirea Preamâncarea, ogodirea pântecelui sluji idolilor şi de toate eresele CurVie bărbat cu bărbat şi cine să spurcă cu coconi Preacurvia Tâlhărească De fiirtuşag Vama curviei Nemilosârdie cu grea inimă VĂMILE VĂZDUHULUI ÎN FOLCLOR. CREDINŢE, DATINI, OBICEIURI Cercetările consacrate originii credinţelor în vămile văzduhului la oamenii din popor au identificat apariţia acestora în strânsă legătură cu izgonirea lui Lucifer din rai. Astfel, în capitolul Vămile din volumul înmormântarea la români, S. FI. Marian61 consemnează că aceia care au făcut vămile văzduhului sunt o parte dintre îngerii alungaţi de Dumnezeu 61 Marian, ÎR, p. 448 ş.u. 40 STUDIU FILOLOGIC din cer pentru că au îndrăznit să ceară o putere ca a sa. Dacă unii dintre îngeri au ajuns, în căderea lor, până pe pământ şi s-au prefăcut în draci, alţii au rămas suspendaţi în aer, devenind, de asemenea, diavoli. Primii încearcă prin toate mijloacele să-i atragă pe oameni la fapte rele. Ceilalţi nu au avut la început o influenţă prea mare asupra omenirii. Ei puteau numai ca, „lovindu-se vreun om cu fruntea de unul dintre dânşii, să-l facă ca să rătăcească şi prin rătăcire să-l nenorocească”62. Dorind să aibă mai multă putere, „s-au înţeles ca să facă de pe pământ şi până la al treilea cer mai multe vămi şi la fiecare vamă să oprească sufletele oamenilor repausaţi, cari călătoresc de pe pământ pre cer, să le cerceteze şi să cumpănească faptele cele rele, ce le-au făcut în viaţă, şi apoi cum vor vedea că (...) au păcătuit să nu le lese de fel a trece mai departe, ci a le opri şi a le -arunca în foetri- vecinie şi ncstinyaHadotnf*63. Date asemănătoare se întâlnesc la T. Pamfile care notează: „dracii care au rămas în văzduh s-au apucat de au făcut vămile văzduhului unde opresc sufletele oamenilor cari merg la cer, îi opresc la vamă“64. Fiecare vameş are o carte cu file negre în care sunt scrise cu litere albe toate păcatele oamenilor. Acestea sunt arătate după moarte sufletului călător. Aşa au apărut vămile, numite ale văzdului pentru că se află între pământ şi cer. Ca şi în literatura scrisă, şi în cea orală numărul vămilor variază de la o regiune la alta, însă cei mai mulţi români cred că ar exista 24 de vămi65. Fiecare vamă are denumirea sa, care trimite Ia un păcat capital. Există astfel vama tâlharilor, a furtului, a uciderii, a omorului, a beţiei, a “ lbidem, p. 449. 63 lbidem, p. 450. 64 Pamfile, Povestea lumiip. 66. 65 Marian, ÎR, p. 451. STUDIU FILOLOGIC 41 desfrânării, a lăcomiei, a nedreptăţirii, a învrăjbirii, a sudalmei, a fermecătoriei, a vrăjitoriei, a fumatului, a minciunii etc.hfi în ceea ce priveşte localizarea vămilor, există şi credinţa că ar fi aşezate pe malurile apelor peste care oamenii, în drumul lor spre rai, trebuie să treacă. Ultima vamă, care este şi cel mai greu de trecut, ar fi o punte foarte lungă, groasă cât o unghie şi lată ca o muchie de cuţit, aşezată peste o apă fără fund. Ea se mai numeşte şi puntea raiului, pentru că cei care reuşesc să o treacă intră direct în rai: „Dacă sufletul celui repausat e foarte păcătos, cum pune piciorul pe dânsa, deauna pică în iazâr şi se duce în iad, iar dacă e nevinovat şi drept ca lumina, atunci scapă, trece mai departe şi se duce în rai“6/. Sufletul poate fi ajutat să treacă această punte dacă poate plăti, de unde şi datina „de a pune mortului în mână o luminiţă de ceară cu un bănuţ lipit de dânsa, anume ca având şi aprinzând lumina să vadă pe unde are să se ducă, şi plătind bănuţul omului să-l treacă de cealaltă parte“6i!. Similar, T. Pamfile consemnează: „La vamă, sufletele morţilor dau fapte bune: dacă nu prea au fapte bune, dau hainele cari li se dau de pomană până la patruzeci de zile. şi dacă nu se plătesc de vamă nici cu atâta, mai dau şi paraua de la deget, care li se pune când mor. Şi dacă nici cu astea nu se poate plăti de draci pentru păcatele lor multe, apoi dracii opresc sufletele şi le trimit în iad.“69 S. FI. Marian aminteşte şi o zicală întâlnită la românii din Bucovina în care e menţionată ultima vamă: „ţi-oi plăti la puntea raiului" adică niciodată sau doar după moarte, ceea ce demonstrează, în opinia sa, că aceasta este într-adevăr ultima vamă.70 lbidem. 67 lbidem, p. 452. rtS lbidem, p. 453. 69 Pamfile, Povestea lumii, p. 66. 70 Marian, ÎR, p. 453-454. 42 STUDIU FILOLOGIC La ficcarc vamă sufletul e însoţit de îngerul său păzitor care arc, la rândul său, o carte albă unde sunt scrise cu litere negre toate faptele bune. Atunci când există cam tot atâtea fapte rele câte fapte bune, toate accstca sunt puse pe cântarul pe carc vameşul îl are pregătit în acest scop: într-o parte stau sufletul şi faptele sale bune, în cealaltă faptele rele. Uneori sufletul este acuzat nu numai de relele pc care intr-adevăr Ic-a înfăptuit, ci şi de altele închipuite. El poate scăpa de toate acestea nu numai contrapunând „bunătăţile" făcute, ci şi plătind vameşilor cu câtc un colac şi câte un ban din cei care au fost daţi de pomană săracilor „peste sălaş, când i s-a dus corpul la groapă"71, credinţă cu adânci implicaţii în ritualul de înmormântare. Dacă însă e păcătos şi nici nu arc cu cc plăti, oricât s-ar strădui îngerul său păzitor să-l ajute, el tot ajunge în iad.72 Un alt mod de salvare este şi acela de a plăti vămile, încă în viaţă fiind, dând de pomană câte ceva, odată cu pomenirea morţilor73. Se poate lesne constata că, în strânsă legătură cu credinţa în vămile văzduhului, există o serie de datini şi obiceiuri specifice ritualului de înmormântare. Pe lângă lumânarea şi banul care se pun în mâna mortului, există atât în Bucovina, cât şi în Moldova şi în Transilvania obiceiul de a arunca în apă (în situaţia în care se trece cu mortul peste un pod) un ban, care semnifică „plata podului"74. In Moldova, mai ales, peste pragul de la poarta casei se întinde o pânză albă sau o năframă peste carc trece convoiul funebru. O a doua pânză se aşterne la jumătatea A drumului, iar a treia pe pragul porţii de la biserică. In momentul în care se trcce, peste aceste pânze se aruncă monede, care se dau apoi de pomană săracilor, cu o lumânare şi un colac. „Aceste poduri alegorice închipuicsc punţile cc arc să treacă sufletul mortului ca să ajungă la uşa raiului, iar monezile pentru ca să plătească vămile, de aici şi zicerea: 71 lbidem. p. 455. lbidem. 7j lbidem. '' lbidem, p. 304. STUDIU FILOLOGIC 43 «plătite să-ţi fie vămile»“75. Cu cât sc dau mai multe „poduri" dc pomană, cu atât c mai bine pentru sufletul mortului. Pânzele sunt puse peste punţi, poduri, .şanţuri sau chiar şi în alte locuri. In Suceava, ca şi în Bucovina, sc pun 12 bucăţi sau chiar 24. Cei săraci însă obişnuiesc să pună numai trei76. In sfârşit, se crede că acela căruia nu i sc pun aceste „poduri" nu poate trece apele spre lumea ccalaltă şi rătăccşte nccontenit pe lângă ţărm . în strânsă legătură cu ceremonialul de înmormântare se află stâlpii prin carc sunt înţelese „evangheliile celor patru evanghelişti. Matei, Marcu, Luca şi Ioan"7>< carc se citesc de către preot. De fapt, prin stâlpi sunt denumite vămile văzduhului, „iară cetirea lor (a evangheliilor - ad. n.) în decursul priveghiului se face cu scop ca cel repausat să poată mai lesne trece prin aceste vămi"79. Motivul vămilor văzduhului a pătruns şi în creaţiile populare liricc, legate de ritualul înmormântării, ca şi în cele culte. N. CartojanM1 a atras atenţia asupra poeziei lui George Coşbuc, Moartea lui Fulger, care sintetizează toate aceste credinţe şi practici legate de înmormântare: „Pc piept colac dc grâu de-un an, Şi-n loc dc galben buzdugan, Făclii de ceară ţi-au făcut în dreapa cca fară temut, Şi-n mâna care poartă scut Ţi-au pus un ban. Cu faclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci '3 lbidem. p. 305. l(' lbidem, p. 305-306. " lbidem. p. 306. ,s lbidem, cap. Stâlpii’ p. 223. 7sl lbidem, p. 225. Cartojan. C:Jrfi/cpopulare, II, p. 175. 44 STUDIU FILOLOGIC în noaptea negrului pustiu, Iarbanu-i vamă peste râu. Merinde ai colac de grâu Pe-un drum de veci.“ însă creaţia cultă cu cele mai strânse legături cu ceea ce se consemnează în viaţa sfântului Vasile cel Nou despre viaţa de apoi este Divina comedie a lui Dante Alighieri. DESCRIEREA MANUSCRISULUI Cea mai veche versiune românească a Vieţii sfântului Vasile cel Nou se află inclusă în ms. rom. 100, aflat în prezent la Biblioteca Academiei Române, filiala din Cluj. Manuscrisul i-a aparţinut lui Timotei Cipariu81, aşa cum rezultă din indicaţia aflată pe fila de gardă: „Bibliot. Cipariana“. Pe coperta interioară din faţă este notat „N" 105“, urmat mai jos de indicaţia „XXV“. O descriere a codicelui, găsit la Blaj, a fost făcută într-o lucrare semnată de N. Comşa>i2. Din păcate datele oferite de autor cu privire la cuprinsul acestui manuscris trădează o lectură superficială, de unde şi greşelile în identificarea textelor. Ms. ciparian este un codice miscelaneu de format in -4°, cu dimensiunile de aproximativ 18,5 x 14,5 cm şi cu oglinda scrierii având în medie 14,5 x 11,5 cm. Distanţele dintre text şi marginile filelor sunt de 1-1,5 cm în partea de sus, 1,5—2 cm în partea inferioară, 2-2,5 cs® lateral stânga, respectiv 2-2,5 cm în marginea exterioară şi 1-1,5 cm î® cea interioară. Volumul, legat între coperte din piele de culoare brună, s<§ află într-o stare avansată de deteriorare. Primele 9 file a ale textului dii faţă au fost recondiţionate marginal şi lipite în partea mediană. Uneid Xl Din acest motiv, ca şi pentru a evita repetiţiile, ms. rom. 100 a fost numit p« alocuri ms. ciparian sau ms. clujean. *2 N. Comşa, Manuscrisele româneşti din Biblioteca centrală de Ia Blaj\ Blaj 1944, p. 110-112. STUDIU FILOLOGIC 45 scrieri, printre care şi aceea editată aici, sunt lacunare. Volumul cuprinde în total 240s3 de file, ultima dintre ele fiind albă. Textele, redactate fie în română, fie în slavonă, au, majoritatea, subiect religios. într-o anumită perioadă codicele trebuie să fi fost frecvent citit, aşa explicându-se faptul că, înainte de prinderea laolaltă, cele mai multe scrieri au ajuns să aibă unele caiete plasate într-o altă ordine decât cea firească. Astfel, atât pentru textul editat aici, cât şi pentru alte scrieri ale miscelaneului se pune problema identificării ordinii fireşti a foilor. Din păcate, numerotarea originală, cu slove-cifră, întâlnită, de obicei, în textele vechi, fie nu a fost făcută, fie s-a pierdut în urma tăierii marginale a colilor, operaţie efectuată odată cu legarea manuscrisului. Am putea înclina, mai degrabă, către ultima variantă, dat fiind faptul că există o numerotare pentru unele dintre caiete. însă faptul că nici măcar o filă nu păstrează o slovă-cifră constituie un argument puternic pentru a considera că s-ar putea, la fel de bine, ca numerotarea originală să nu fi fost făcută. Există, în schimb, mai multe notări moderne ale filelor codicelui (N,, N2, N3, N4), efectuate cu creionul după A f legarea volumului. In prezentarea pe care o vom face în continuare codicelui, am luat ca termen de referinţă N2, care urmăreşte succesiunea filelor de la prima până la ultima, potrivit aşezării lor. 1. Primul text al codicelui este slavon şi are ca titlu Msca sepvria 14. Deasupra titlului, în partea centrală, apare cifra 7, acest tip de numerotare (N,) luând în seamă cele şase file albe din faţă. Pe prima filă a textului apare, notată marginal dreapta, cifra 1, care atrage atenţia asupra faptului că este vorba despre prima filă scrisă a codicelui, respectiv a acestui text. N, se opreşte la f. 12, înainte de sfârşitul textului, în vreme ce a doua operaţie de numerotare (N2), notează ultima filă a K3 Cifra 539, dată de N. Comşa, op. cit., p. 110 constituie o eroare de dactilografiere. 46 STUDIU FILOLOGIC scrierii, 8V, continuându-se până la sfârşitul miscelaneului. De altfel, N2 este luat în seamă şi de N. Comşa în descrierea manuscrisului. 2. f. 8V St(g)o ap(st)la Pav(l)a na(k)azanie. Oci bJ(s)vi, text în limba slavonă, neterminat; Fila 9r este albă, iar pe f. 9V se află o însemnare fară relevanţă. F. 10 s-a pierdut, precizarea lui N. Comşa, potrivit căreia „pe foaia 10r începe, fară titlu, un text românesc"84 demonstrează că dispariţia filei este posterioară anului 1944. De la f. 11 la f. 39r se află mai multe scrieri româneşti ale căror file nu se succedă în ordinea lor firească. Acest fapt a atras după sine o altă numerotare (N3) în partea inferioară a filelor. Potrivit firului firesc al naraţiunii, succesiunea filelor din N2, ar trebui să fie următoarea: 3. 11—12V: text românesc, fară început, despre care N. Comşa spune că reprezintă Cântări cătră Născătoarea de Dumnezeu şi cele 10 porunci; 4. f. 13—14v: Prohodmladencenii - text în limba slavonă; 5. f. 14v-15r: Glosar de termeni de la a — b, în limba română83; 6. f. 15v: (rugăciune); 7. f. 33v, f. 16—18V: text românesc, cu titlul în slavonă: Pe[sne] o suminie dsa; gla(s/6\ M Op. cit., 110. 83 Este vorba despre partea iniţială a unui vocabular biblic sârbesc-românescE text publicat pentru prima oară, sub denumirea Fragmentul Cipariu, de Grigorie Creţi în studiul introductiv la ediţia lucrării lui Mardarie Cozianul, Lexicon slavo-românesa şi tâ/cuirea numelor din 1649. Publicate cu un studiu, note şi indicele cuvinteloa româneşti, Bucureşti, 1900, p. 24-28. Ulterior, acest fragment a fost din nou tipărit dtş G. Mihăilă, Contribuţii la studiul lexicografiei slavo-române din secolul al XVII-lea, îffi Contribuţii Ia istoria culturii şi literaturii române vechi, Bucureşti, 1972, p. 316-320 precum şi de Magdalena Georgescu, într-un articol intitulat Un vechi manuscrh românesc: Glosele Cipariu, în LR, XXVI, 1977, nr. 3, p. 289-296. Sf’ Vezi Alexandra Roman, Un text românesc precoresian, în LR, XXV, 197i nr. 5, p. 464. STUDIU FILOLOGIC 47 8. f. 20-3 3r: Când vrea staa Maria să vază munci Ier, 9. f. 34-39r: Poveaste de pilda sfântului post folos sufletului, 10. f. 39r-41, 50-64, 42-49, 113-143, 105-112, 97-102: Jitiia şi vederile ciudeselor preacuviosului, părintelui nostru, Vasilie. Scrise sânt de călugărul Grigorie, ucenicul lui, 11. f. 77-92v, 65-76r: Slujba svintelor chinuri a Domnului nostru lui Isus Hristos, în continuare, pe f. 76v, se află un text în limba slavonă, despre care N. Comşa spune că reprezintă un tropar al «arhistratigilor»87 12. f. 93-96r: text în limba slavonă, urmat pe f. 96v de o rugăciune în limba română: , 13. f. 102-104: De ţara Ardealului şi de ţinutul ei câte sânt tot pre samă. început, text incomplet în partea finală; între f. 144-194 se află mai multe texte româneşti, foarte probabil în următoarea ordine: • 14. f. 152-159, 144—151v: text acefal; pe f. 15lv marginal stânga este scris perpendicular, cu roşu: Iertăciunea omului mort, 15. f. 160-167: Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu: \ pe f. 167v se află o însemnare din 1679; 16. f. 168-194: Titlu în limba slavonă:C/7/7/ osstene vody nacelo; textul continuă în limba română: Preaslăvită Născătoare, mântuiaşte pre noi... La f. 169 apare subtitlul: De la pomenirea mortului, iar la 176v, în afara oglinzii scrierii este scris perpendicular iertăciunea omului mort. La f. 178v apare notat: Poveaste la iertăciunea omului mort, menţiune făcută parţial şi la f. 188v, unde este scris perpendicular: iertăciunea omului mort, 16. f. 195-20V: Poveastea luiSahanciu-împărat, cu cele 12 vise, Mamer le-au dezlegatw; 87 Op. cit, p. 111. ss Editat şi analizat de Al. Mareş. Vezi în acest sens Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 12-133, 187-199). 48 STUDIU FILOLOGIC 17. f. 201-205r: Despre rândul leturghii că nu cântă popa sângur, ce întomna cu hero vîmii şi cu sărafimii; ' 18. f. 205-206: Preadosloviia la Crăciun\ 19. f. 207: text acefal, în limba romană; 20. f. 208-217: Canonulînvierei Domnului, 21. f. 218-224v: Cazanie la oameni morţi; 22. f. 224v-235r: ; 23. f. 235-236r: 24. f. 236v-239: Pentru ceale 5pontomuri a sfinţii Unii (?) scoase din sfânta pravila şi din sfânta Evanghelie. în stabilirea ordinii filelor textului nostru am ţinut seama de signatura originală a caietelor. Fiecare dintre acestea conţine 8 file. Viaţa sfântului Vasile cel Noul ncepe cu cea de-a şasea filă a caietului 15 şi se încheie la fila şase a caietului 24. Pe lângă numerotarea originală, caietele poartă şi numere moderne în partea dreaptă din subsolul filei. Numărul corespunzător caietului este însoţit de lin indice specific fileâ corespunzătoare (ex. 157, 158 etc.). De la caietul 20, până la caietul 23, exclusiv, acest tip de numerotare este întrerupt. Mai precizăm ci signatura originală a caietelor marchează prima, respectiv ultima filă % fiecărui caiet. Ordinea în care caietele se succedă ca urmare a legării los necorespunzătoare este următoarea: C 15 (f. 3989 - 41), C 18 (f. 42 - 49) C 16 (f. 50 -57), C 17 (58 - 64)90, C 24 (f. 97 - 102)91, C 23 (f. 105 = 112), C 19 (f. 113 - 119)92, C 20 (f. 120- 127), C 21 (f. 128 - 135), C 22 (f. 136- 143). sy Această filă corespunde celei de-a şasea file a caietului. y" A opta filă a caietului s-a pierdut. yi C 24 reprezintă ultimul caiet, din care textul nostru ocupă primele şase file. y: Prima filă a caietului, plasată înaintea f. 113, s-a pierdut. STUDIU FILOLOGIC 49 în transcrierea textului am respectat ordinea dictată de numerotarea originală a caietelor, fapt care a condus la următoarea succesiune a filelor: 39 - 41, 50 - 61r, 62 - 6371-3, 61718 - 61v, 6373 -6375, 6478 - 64713, 6375 - 6478, 64713-18, 42r- 4273, 4376 - 4378, 4273 - 4376, 4378 - 4773, 48715 - 4971, 4773 - 48715, 4971-18, 113 - 143, 105 - 112, 97 - 102. După f. 64, respectiv înaintea f. 113 lipseşte câte o filă, fapt nesurprins însă de cel care a dat număr fiecărei foi, ceea ce ne determină să afirmăm că numerotarea s-a făcut după ce aceastea au fost pierdute. Textul a fost copiat de acelaşi scrib, pe o hârtie care aparţine aceluiaşi sort, fapt constatat din examinarea filigranelor93 aflate pe filele: 35-40, 36-39, 51-56, 59-64, 97-104, 105-112, 108-109, 114-117, 120-127, 129-134, 137-142. Hârtia este lucioasă, de un culorit cafeniu-deschis, diferită de cea pe care au fost scrise celelalte texte.. Distanţa dintre căluşuri este, în medie, de 24 mm. Scrierea, efectuată cu cerneală de culoare brun-închisă, imită tiparul. Titlul, subtitlurile şi unele iniţiale, ca şi însemnările marginale, privitoare la numărul vămilor ori la personaje despre care se vorbeşte în interiorul rândului, sunt scrise cu chino var. Fiecare filă are în medie 18 rânduri, cu două excepţii. Astfel, f. 39, prima din textul nostru, conţine numai 17 rânduri, fapt determinat de scrierea primului rând din titlu cu majuscule, pe spaţiul a două rânduri. Tot 17 rânduri numără şi f. 41v, un rând de la mijloc fiind lăsat liber. Pauza nu este întâmplătoare. Prin ea scribul a vrut, probabil, să atragă atenţia asupra faptului că textul pe care îl copia era lacunar în acea porţiune. Un rând conţine aproximativ 35-40 de semne, neintrând în acestă cifră slovele suprascise. Cuvintele sunt scrise, în general, spaţiat. Există foarte multe însemnări marginale, unele dintre ele cu referiri la conţinutul fragmentelor în dreptul cărora se află, 93 în legătură cu acest aspect, vezi, mai jos, Datarea, precum şi figura de la sfârşitul volumului. 50 STUDIU FILOLOGIC altele reprezentând emendări ale scribului, semnalate atât în interiorul textului, cât şi pe margine. Unele însemnări, care avertizează asupra conţinutului unor fragmente, au fost scrise vertical, de sus în jos sau invers (vezi spre exemplu f. 138v). Textul a fost copiat de aceeaşi persoană. Scrierea este, în general, ordonată, nu însă şi corectă întotdeauna. Există astfel numeroase greşeli ce constau mai ales în omiterea unor slove sau silabe, mai rar a cuvintelor întregi. Foarte multe omisiuni au fost întregite supraliniar sau marginal chiar de către copist, uneori cu aceeaşi cerneală, alteori cu chinovar. Există însă unele situaţii în care ne-a fost greu să ne pronunţăm] dacă este vorba despre corecturi ale scribului nostru sau ale unui cititor modern al manuscrisului, dat fiind faptul că ele sunt reproduse cu o altă pană decât aceea cu care a fost scris textul, iar cerneala este mai închisă la culoare. Mai mult decât atât, pe marginea multor file apar însemnări sau semne speciale care atrag atenţia asupra unor fenomene lingvistic® din interiorul rândului în faţa căruia sunt plasate, formele respectiv® fiind, la rândul lor, uşor subliniate. Astfel, nu ar fi exclus ca unele dintr® emendările amintite să fi fost operate de un cititor modern, preocupat d® limba textului, indicat de noi în unele note de subsol ale transcrierii prii B. Nu excludem însă posibilitatea unei corecturi finale a scribului (A)s dat fiind faptul că, la unele slove corectate ulterior, s-a notat deasupra iericul sau accentul. DATAREA Textul nostru nu cuprinde nici o însemnare din care să rezult! data la care a fost transcris. Abia la f. 167v a codicelui apare o menţiuni privitoare la anul scrierii: „Această carte o am scris eu, popa Pătru, ficioi lui Şerb Stoiţă, ai Domnului 1679 ai. Aici mă rog, fraţilor, carii vej ceti şi veţ afa greşit, să nu mă blăstămaţ că-u scris mână păcătoasă, ci nu-i nime negreşit, fară îns Dumnezu“. Textul nostru aparţini STUDIU FILOLOGIC 51 însă altui scrib decât cel care a transcris textul anterior însemnării, fapt dedus din compararea particularităţilor grafiei. Apar astfel diferenţe mari în maniera de scriere a slovelor: a, a, w, 4>. De asemenea, hârtia pe care a “fost notată însemnarea, ca şi cea specifică scrierii din faţa sa, este diferită de aceea a textului nostru. O primă încercare de fixare în timp a manuscrisului îi aparţine lui Timotei Cipariu, care, referindu-se Ia primele 23 de file ale acestuia, afirmă că „ortografia e veche, ca cea din cărţile tipărite la începutul secolului al XVII-lea“, în vreme ce filele celelalte sunt mai apropiate de zilele noastre, dar anterioare anului 167894. G. Mihăilă este de părere că manuscrisul a fost copiat între 1627-167995, termenul ad quem fiind dat de însemnarea de la f. 167v, în vreme ce termenul a quo reprezintă anul în care a apărut lexiconul lui Berânda, care, în opinia sa, stă la baza primelor încercări lexicografice româneşti. La rândul său, Magdalena Georgescu, luând în seamă filigranul de pe unele file ale manuscrisului, foarte asemănătoare cu o variantă a acestui tip, identificată de Livia Bacâru96 în Molitvenicul slavon, tipărit la Cîmpulung în 1635, afirmă: „Asemănarea filigranului nostru cu filigranul din 1635 arată că plasarea momentului scrierii gloselor în prima jumătate a secolului al XVII-lea este pe deplin posibilă"97. într-un articol apărut în 1988, Al. Mareş afirmă că Viaţa sfântului Vasile cel Nou, din cuprinsul manuscrisului clujean, datează de la jumătatea secolului al XVII-lea98. Acelaşi autor a oferit o ediţie a unuia dintre textele manuscrisului, Cele douăsprezece vise în tâlcuirea lui 94 Vezi Timotei Cipariu, Principia de limba şi scriptura, Blaj, 1866, p. 114. 93 G. Mihăilă, Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti, Bucureşti, 1972, p. 162. 96 Livia Bacâru, Filigranele cărţilor tipărite la Cîmpulung în secolul al XVII-lea, în „Studia bibliologica", voi. 111, 1969, p. 67-84. 97 Magdalena Georgescu, op. cit., p. 293. 9K Mareş, Traduceri necunoscute (IV), p. 140. 52 STUDIU FILOLOGIC Mameiyy, prezentând totodată filigranul100 hârtiei pe care a fost scris textul nostru, spunând că reprezintă o variantă a unui tip de filigran cu atestări din anii 1635-1641. Concluzia lui Al. Mareş este că textul nostru „datează foarte probabîl din deceniile patru, cinci ale secolului al XVII-lea“101. în ceea ce priveşte filigranul, acesta reprezintă un blazon cu lambrachine care înconjoară pe ambele laturi un scut având înscrisă o bandă oblici02. LOCALIZAREA Analiza particularităţilor lingvistice ale textului poate oferi informaţii preţioase, privitoare la regiunea din care provenea autorul scrierii. Este ştiut faptul că localizarea textelor vechi pe baza trăsăturilor j de limbă oferă date referitoare la zona din care era originar scribul, şi nu j la cea în care acesta a fost scris103. Chiar dacă nu foarte des, se poate j totuşi întâmpla ca cele două regiuni să nu coincidă104. Indicii utile pentru j fixarea în spaţiu a unor astfel de scrieri ar putea oferi însemnările ; traducătorului sau ale copistului, ori chiar autograful unuia dintre aceştia, i i 99 Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 193-199. I ltKI La sfârşitul volumului am reprodus varianta de filigran specifică hârtiei \ textului nostru, pusă la dispoziţia noastră de Al. Mareş, căruia ţinem să-i mulţumim şi j pe această cale. j 101 Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 45^6, nota 89. 1(12 în legătură cu variantele acestui tip, vezi Livia Bacîru, op. cit., nr. 23 (atestare din 1635) şi J. Kemeny, Signa interna chartarum saeculo XIV, XV, XVI, XVII et XVIII in Transilvania olim obviarum, tom. I, p. 182 (atestări din 1640 şi 1641) şi p. 184 (atestări din 1640). I 103 Vezi în acest sens Ion Gheţie, Localizarea textelor vechi după criterii | lingvistice, în SCL, XVI, 1965, nr. 3, p. 403. I l(M Cu privire la acest aspect, Al Rosetti consemnează: „e rar, însă, ca scriitorul ' (grămăticul, diacul) unui text să vină de departe şi ca graiul său să fie profund diferit de graiul localităţii unde a fost scris textul” (Limba română în secolele alXlII-lea -XVI-lea, Bucureşti, 1956, p. 66). STUDIU FILOLOGIC 53 Din păcate, în cazul scrierii noastre nu există informaţii în acest sens. Tot ceea ce ştim în legătură cu ms rom 100 (BAR Cluj) este faptul că acesta a fost găsit la Blaj şi că a făcut parte din biblioteca ciparianăllb. In urma studierii caracteristicilor miscelaneului am ajuns la concluzia că textul reprezintă o copie, şi nu originalul traducerii, ceea ce înseamnă că analiza carc va urma ar putea scoate la iveală mai multe straturi lingvistice, în funcţie de zonele prin care scrierea a circulat. în rândurile care urmează prezentăm trăsăturile lingvitice relevante pentru localizarea scrierii, împărţite în două categorii: I. Aria nordică în domeniul foneticii: 1. [e] etimologic, redat cu i, rostit, probabil, [ea] sau [e], apare în: deatoarele (52r). Fenomenul caracterizează unele scrieri ardeleneşti din epocă106; 2. [e] conservat în strein (112r, 121r); semnalăm şi o grafie incertă, striin (40"), peste primul i fiind notat e. Forma cu e apare frecvent în documentele moldoveneşti şi ardeleneşti din secolul al XVII-lea. După 1600, în scrierile munteneşti apar atât forme cu [e], cât şi cu [/]. iar în Banat -Hunedoara numai cele cu doi de [i], aflaţi în hiat107; 3. [e] netrecut la [i] în: besearecă (1291), ani cetit (42r) demăneaţă (40r); cf. să citiia (144v), dimăneaţa (58r), nişte (lllv); fonetismul etimologic era specific în perioada 1640-1780 mai ales textelor moldoveneşti, ardeleneşti şi bănăţene, fară a fi exclus din cele sudice, în care frecvenţa era dată însă de fonetismul [-i-]l0S "b Vezi în acest sens N. Comşa, op. cit., p.l 10-112. 1(16 Gheţie, BD, p. 102, Gheţie-Mareş, GD, p. 82, ILR.LEV, p. 296. 1,17 Gheţie, BD, p. 103-105, Gheţie - Mareş, GD, p. 87, ILRLEY. p. 296. IIIS1LRLEV, p. 297; vezi şi Gheţie, BD, p. 108. STUDIU FILOLOGIC 4. izolat. [-C-] medial aton a trecut la [-i-] în: criticilor {56'). tribui (41'); cf. fcciorii (134'), judcca (1 15r). Ion Gheţie şi Al. Mareş susţin ai fenomenul închiderii lui [c] la [i] era răspândit în secolul al XVI-lca în -•graiurilc dc tip nordic. în Oltenia .şi Muntenia dc vest"19. Grafiile cu / nu lipseau însă în această perioadă din documcntclc scrise în cclclaltc regiuni. 5. Absenţa anticipării elementului palatal în cânii {53v); cf. pâine (5 r); fonetismul etimologie sc întâlnea frecvent în secolul al XVI 1-lea în Moldova, Transilvania şi Banat110; rostirile cu [i] sc înmulţesc în tipăriturile nordicc dc după 1640, în vreme cc manuscrisele din acccaşi regiune rcflcctă atât rostiri etimologice, cât şi cu [îi]1"; 6. [î] nctrccut la [u] în imblă (39v); să implă (46v); cf. numărul mult mai mare dc exemple carc atestă evoluţia fonetismului prin asimilare [/u > u - u] în paradigma verbului a umple, umplură (51r); cf. şi umblară (9Sr) ctc. După 1600 fonetismul [î] continuă să fie notat în Moldova şi Transilvania. în vreme ce în Ţara Românească nu depăşeşte prima jumătate a secolului al XVII-lea"2; 7. [u] etimologic este conservat în minciunos (115r); fonetismul era specific textelor moldoveneşti şi ardeleneşti"3; 8. [u] este conservat şi în preut{59r); asemenea forme sc înregistrau în perioada specifică textului nostru în scricrilc moldoveneşti şi ardeleneşti"4; 9. Reducerea diftongului [-eâ] la [-c] ([-c]) sc înregistrează mult mai rar decât conservarea sa: face (53v, 114V); cf. avea (50r), bea (55r). 11 ' Gheţie - Mareş, GD, p. 93. 1|n Gheţie. BD, p. 112-113, Gheţie - Mareş, GD, p. 103-104. Il! [LRLEY. p. 302. 1Gheţie. BD, p. 114. Gheţie - Mareş, GD, p. 106, ILRLEV, p. 299. Gheţie. BD. 121, ILRLEV, p. 301. 1!i Gheţie. BD, p. 116, ILRLEV, p. 301. STUDIU FILOLOGIC 55 făcea (120r, 128v), etc.; monoftongarea lui [-eâ] a fost atestată în Moldova, Transilvania şi Banat-Hunedoara, unde notarea lui [-eâ-] s-a datorat tradiţiei grafice. Nu aceeaşi situaţie este specifică documentelor munteneşti din această perioadă, notarea lui e în acestea fiind, în opinia lui Ion Gheţie, fară acoperire fonetică115; 10. [ia] conservat în easte (50r, 134r etc.); diftongul rămâne intact în Transilvania de nord până în secolul al XVIII-lea116; 11. [fj palatalizat în ra A/(101v); cf. jfer(48r)"7; 12. [e] analogic după labiala [b]: beuiu{5Y), beuturi(112r); [e] putea fi refăcut prin analogie cu forme în care acest sunet este normal: bei, beţi, bere. Fenomenul a fost înregistrat în scrieri sud-vest şi nord-vest-ardeleneştills; 13. [v] etimologic apare conservat uneori în cuvintele de origine slavă: svânt( 141v), svânta (98v); cf. sfânta (124r). Dentale 14. [t] rostit dur: blăstăm, nestâns (114v, 131r etc.); cf. nestins (IOV), sterp (441); acest fenomen era bine reprezentat în documentele moldoveneşti şi ardeleneşti de după 1600119; 15. [n] a trecut la [r] prin disimilare consonantică de tipul n...n >r..n în amerinţaiu (54r), nimăruia (1010; după 1600 fenomenul, aflat în regres, se mai nota în Moldova de nord, Maramureş şi în Bistriţa-Năsăud120; 16. [s], [z], [ţ] duri: adusără (40r), casăle (41r), sămn (1161), să tâmplasă (41r; cf. spăsenia 39r, zise-m 63r şi grafiile hipercorecte sint63v 115 Gheţie, BD, p. 120; ILRLEV, p. 304. 1.6 Gheţie, BD, p. 120. 1.7 lbidem, p. 122-123, ILRLEV, p. 305-306. 118 Gheţie, BD, p. 127-128; ILRLEV, p. 307. 119 lbidem, p. 133. 120 Gheţie, BD, p. 135. 56 STUDIU FILOLOGIC etc.'): zun (55\ 114r). zuo (113r; cf. auzirii 123', zicc 116' şi grafiile hipercorcctc nrzind 121r, 13 1v. văzind 116'); să cruţă (144'; cf. alţii 1 14r, mulţime I \1\ ţipând 50' şi grafiile hipcrcorcctc înfrâmseţindu-să 139r, scoţind39r). Durificarea acestor sunete era bine reprezentată în sccolul al XVII-lea în documente provenind clin Moldova şi Ardeal, slab în Oltenia şi cu totul sporadic în Muntenia. Remarcăm însă prezenţa grafiilor hipercorcctc scoţind, văzind, despre care Ion Gheţie spune că sc înregistrează în documente provenind din regiunile în carc sc înregistrează rostirea dură121; !"• fj] m°i aPar consemnaţi în câteva exemple: aşca (40r), vămăşiari {5AX)\ glaje (sg.; A'S'), jelaniia (110r)122; ÎS. africata [dz] are o apariţie limitată Ia patru exemple: dzi!clc{43r). sil îni'râsoşadză (112r), să şeadză (11 lv), prândzul (111v; cf. zi 39', zisără 59r etc.); în perioada specifică textului nostru, fonetismul era notat în Moldova, Harghita, zona munţilor Apuseni, Banat-Huncdoara, nord-cstul Transilvaniei, nordul Maramureşului123; 19. africata [g] a fost consemnată cu două ocurenţe: încungiuniră (60'), în carc [g] provine dintr-un [g] lat., şi giudcţului(57r), unde [gj sc cxplică prin j + o. u lat.; cf. judeţ 115r, judeţul 56r etc.; [g] se întâlneşte în toate scrierile moldoveneşti de până la începutul secolului al XVIII-lea, în tipăriturile sud-vest-ardclcncşti din perioada 1641-1702, unde constituie norma, precum şi în textele din nordul Transilvaniei în carc, după 1700, apare în alternanţă cu [j]; cât priveşte [g] provenit din [g] latinesc, acesta continuă să apară în exemple aparţinând textelor munteneşti până în secolul al XVIII-lea12"; i:i Gheţie, BD, p. 139. lbidem, p. 144-145. lbidem. p. 147-14S; Ghcţie-Marcş, GD, p. 190, ILRLEV, p. 310-31 1. 1:4 Gheţie, BD, p. 149; ILRLEV, p. 314-315. STUDIU FILOLOGIC 57 20. [r] este rostit dur în poziţie „tare“: strâgând (50v); stnL>: •>o singură ocurenţă; cf. striga cu peste 30 de apariţii: strigară (117v), strigând (48v) etc. Despre strâga Ion Gheţie afirmă că avea o răspândire limitată la Transilvania, Moldova şi unele zone din Oltenia125; în domeniul morfologiei: 21. Substantivele marmure. latiire, soarte apar cu formele vechi, proprii declinării a IlI-a: marmure (109v), Iaturea (1111), soarte (50V). Mai ales la începutul perioadei 1640-1780, substantivele la declinarea a IlI-a erau foarte frecvente în special în textele nordice126. 22. Pentru substantivul nume am înregistrat pluralul etimologic numere (59v), ceea ce reprezintă o particularitate a textelor nordice127. 23. Cel mai frecvent, la genitiv-dativul numelor proprii se înregistrează forma de articol hotărât Iui: lui Dumnezeu {58r), lui Hristos (58V),2S; 24. Articolul posesiv genitival prezintă uneori forma invariabilă a\ a doile (56v), sufletele direpţilor şi a păcătoşilor (62r). în contextul protivnic a lui Dumnezeu (1441), este posibil să avem a face cu o greşeală de grafie. Forma invariabilă a articolului posesiv genitival reprezintă o trăsătură a documentelor din nordul ţării, unde sunt consemnate însă şi celelalte, ce-i drept, cu o frecvenţă mai redusă129. 25. forma verbală lucri (46v). Formele fară sufix erau răspândite pe întreg teritoriul de peste munţi, în Moldova de nord, precum şi în unele graiuri olteneşti130. Ulterior, în perioada 1640-1780, formele tari apar 125 ILRLEV, p. 311. 126 ILRLEV, p. 320. 127 ILRLEV, p. 322. I2S Gheţie - Mareş, GD, p. 229-230. 129 ILRLEV, p. 327. 13,1 Gheţie, BD, p. 169, ILRLEV, p. 136. 58 STUDIU FILOLOGIC foarte rar şi numai în texte din sud-vestul Ardealului şi din Banat Hunedoara'31; 26. Superlativul absolut apare construit în unele exemple cu prea: prea înfricată (107v) prea laminată (138r), prea mare (1091), ceea ce reprezintă o particularitate nordică. în aceeaşi zonă a fost înregistrat însă şi foarte, întâlnit, de asemenea, în textele sudice sau din sud-vestul Ardealului132; 27. Pronumele nehotărât neştine (< lat. nescio quem „cineva“; 411) constituie o particularitate a zonei nordice133; 28. Pronumele nehotărât cineş „fîecare“ apare „aproape numai la scriitorii ardeleni şi moldoveni“134; 29. Adjectivul nehotărât nişchite (< lat. nescio quantuni) „câteva" (41r) era întâlnit de asemenea în zona de nord, fiind înregistrat şi în Banat-Hunedoara, Moldova, Transilvania;135 30. Numeralul ordinal în -le. al doile (56v). în perioada 1640-1780B formele în -le se extind în dauna celor în -lea în texte provenind di® Moldova şi Ardeal, ca urmare a monoftongării lui -ea. Trebuie specificaţi totuşi faptul că la începutul perioadei amintite, formele în -le sd întâlneau şi în documentele munteneşti136. 31. Imperativul prohibitiv în -areţi: nu vă foarte bucurareţ (50v), ers întâlnit 2în toate variantele literare, fiind însă mult mai frecvent folosits în perioada de până la 1640, în regiunile nordice şi în Banat= Hunedoara137. 131 ILRLEV, p. 337. 132 ILRLEV, p. 328. 133 ILRLEV, 332. 134 DA, s.v. cineşi. 133 Gheţie-iMareş, GD, 238. 136 ILRLEV, p. 333. 137 ILRLEV, p. 140. STUDIU FILOLOGIC 59 32. Adverbul cătelin „încet“ (117")13*; 33. adverbul cumuş „îndată ce“ (53"), atestat, potrivit DA, în texte moldoveneşti139 34. Adverbul- mainte „înainte“ (40") era întâlnit după 1600 în jcumcnte moldoveneşti, ardeleneşti14'1 şi olteneşti141. 35. Conjuncţia deaca „dacă” (50v)142. 36. Interjecţia vaide (131r) specifică Transilvaniei şi Banatului-unedoarei143. în domeniul lexicului: 37. besedui (42v): în perioada 1640-1780 se înregistra în Banat-unedoara şi Transilvania de sud-vest (eventual şi zonele limitrofe: ltenia, sud-estul Transilvaniei şi sudul Crişanei)144; 38. glaje (48v)145; 39. harminţie (54v)I4r’; 40. purori( \ 14"), localizat în sud-vestul Transilvaniei147. Se poate observa că unele dintre faptele lingvistice prezentate iai sus nu sunt excluse cu desăvârşire din alte arii dialectale ale ritoriului dacoromân. Putem vorbi astfel de două subcategorii de nomene, care pot fi întâlnite în: 138 Gheţie, BD, p. 175, Gheţie-Mareş, GD, p. 257. 139 DA, s.v. cum. 140 ILRLEV, p. 343. 141 Gheţie, BD, p. 176. I4: lbidem, p. 177-178. 143 DLR, s.v. vaide. 144 ILRLEV, p. 394 145 în legătură cu acest cuvânt DA precizează că este un ungurism, întâlnit în ransilvania şi în Moldova. I4f’ DA, s.v. hărminfie,; vezi şi Tamâs, EWUER, s.v. 147 Vezi revista „Grai şi suflet", voi. VI, Bucureşti, 1933-1934, p. 242. 60 STUDIU FILOLOGIC a) nordul teritoriul daco-român: 1, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 26, 27, 28, 29, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 40. b) zona nordică, precum şi unele părţi ale Munteniei sau Olteniei: 2,3,4, 6, 25,30,31,34 Nu lipsit de importanţă este faptul că pentru două dintrd trăsăturile care caracterizează în general un text din aria nordică£ respectiv cele notate de noi la poziţiile 20 şi 21, exemplele sunt foartd sărace. Este vorba, mai precis, despre patru ocurenţe ale lui dz şi doas două ale lui g, una dintre acestea din urmă nefiind, de altfel, relevantă dat fiind faptul că africata provine dintr-un g latin. Aşa cum am observai mai sus, unele dintre cuvintele din această categorie continuă să-păstreze pe g până în veacul al XVIII-lea, chiar dacă fac parte din textoi din aria sudică. Mai mult decât atât, aşa cum vom vedea mai jos, textoa nostru conţine numeroase exemple în care g a trecut la j. II. Aria sudică în domeniul foneticii: 1. [-e-] medial aton netrecut la [-i-]: feciorii (1341), judeca (115r); ci eriticilor. în secolul al XVI-lea, [e] se găsea răspândit în cea mai mar parte a Ţării Româneşti, în unele zone din Moldova, în Transilvania 4 sud-vest, parţial în Transilvania de nord-est şi Banat Hunedoara148. Duş 1600 formele cu eerau specifice mai ales Munteniei propriu-zise149; 2. [-e] final aton netrecut la [-i]: să cade (1301), de (391), învăţături (1401), manile (139"); închiderea lui -e la -i s-a produs rar în Munteni după 1600, la fel şi în Transilvania şi Banat150; 14S Gheţie - Mareş, GD, p. 94. 149 Gheţie, BD, p. 106, Gheţie - Mareş, GD, p. 93, ILRLEV, p. 296. 150 Gheţie, BD, p. 109. STUDIU FILOLOGIC 61 3. Anticiparea elementului palatal în pâine (5 V); rostirile cu [i] se înmulţesc în tipăriturile nordice după 1640, în vreme ce manuscrisele din aceeaşi regiune reflectă atât rostiri etimologice, cât şi cu [îi]151; 4. [î] a trecut la [u] prin asimilare [T - u > u - u] în paradigma verbului a umple, cu-dobitoc-umblători (115v), umblară (98"); umplură (511), fuiu umplută (52v), umplură-ş (110") etc. După 1600 fonetismul [î] continuă să fie notat în Moldova şi Transilvania, în vreme ce în Ţara Românească nu depăşeşte prima jumătate a secolului al XVII-lea152; 5. Diftongul [-eâ-] apare de cele mai multe ori conservat în poziţie moale: bătrâneaţelor (52v), derease (61v), grealele (50r), meale (41v); cf. mele (109v); posibilitatea ca slovele i sau a, ce redau diftongul în discuţie, să fie notate în virtutea unei tradiţii grafice nu este exlusă, caz în care ar putea fi vorba de valoarea [e] sau chiar [e] a semnelor respective. Este totuşi puţin probabilă o asemenea interpretare, dat fiind faptul că asemenea grafii sunt majoritare, neexistând o concurenţă cu cele în care pentru acelaşi context fonetic a fost notat e. Monoftongarea lui [-eâ-] a fost consemnată după 1600 în Banat-Hunedoara, Transilvania de nord şi Moldova de nord, regiuni în care notarea în scris a lui [e] ([§]) prin i sau a se datorează tradiţiei. în ceea ce priveşte conservarea diftongului, aceasta caracteriza unele părţi ale Olteniei şi Munteniei, în documentele din aceste regiuni ’k şi a notând diftongul [-eâ-]'53; 6. Conservarea diftongului [-eâ] în poziţie finală accentuată: avea (50r), mea (51*); monoftongarea lui [-eâ] a fost atestată în Moldova, Transilvania şi Banat Hunedoara, unde notarea lui [-eâ-] s-a datorat 151 ILRLEV, p. 302. 152 Gheţie, BD, p. 114, Gheţie - Mareş, GD, p. 106, ILRLEV, p. 299. 153 lbidem, p. 119-120; ILRLEV, p. 303-304. 62 STUDIU FILOLOGIC tradiţiei grafice. Nu acccaşi situaţie este specifică documentelor munteneşti din această perioadă, notarea lui c în acestea fiind, în opinia lui Ion Gheţie, fară acoperire fonetică154; 7. C’cle mai multe ocurenţe Ie au formele cu labiala intactă: bine (A2!). iubitoriu (1 15'); fiiu (46r): piatră (61'); cf. arc hi (109r), nu va hi (97\),<5; \ |,; Gheţie. BD. p. 120; ILRLEV, p. 304. Gheţie. BD, p. 122-123. 11 ■ Gheţie, BD. 125-126; ILRLEV, p. 306. '■7 Gheţie, BD, 130-131. Ibiclcm, p. 137. ':' lbidem. p. 141. STUDIU FILOLOGIC 63 ] 2. Trcccrca Iui [dz] la [z] este aproape generală: Dumnezeu (121' etc.). zice (45'), zi(40r), vâzuiu-mă (46v); în Moldova sunt puţine atestări cu z înainte dc 1750. Chiar şi acclc apariţii izolate dinainte de această dată trebuie interpretate, spune Ion Gheţie. ca Fiind nesemnificative pentru graiurilc dc aici, putându-se datora unor scribi moldoveni din sud. carc înccpuscră să pronunţe zîn loc dc d^M. Apărută mai întâi în părţile sudicc ale Moldovei, ca urmare a presiunii exercitate dc graiurilc munteneşti, inovaţia s-a extins spre nord în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. La fel s-a întâmplat şi în Ardeal, unde difuzarea lui z s-a produs dc la sud la nord. Astfel, zeste înregistrat în regiunea Alba Iulia în prima jumătate a secolului al XVII-lea161. Z este general în documcntclc din Ţara Românească şi sudul Transilvaniei. Puţinele grafii cu dz carc sc mai înregistrează în scrierile din această perioadă sc pot datora reproducerii unor texte nordice162; 13. trecerea lui [g] la [j] s-a produs aproape în toate situaţiile: njutoriul (40v), judecată (39v), neajunsa (39r); fenomenul caractcrizcază şi cuvintele în carc [g] provine dintr-un [g] latinesc: îneunjurară (119r), incunjurarea (39r), împrejurul(50r, 117' ctc.), prejur (\32\ 110' etc.)16''; 14. [r] nccvoluat la [1] în turburaţ (116"); inovaţia nu s-a produs în graiurilc munteneşti şi sud-ardelcneşti164; în domeniul morfologici: 15. Substantivul mână prezintă pluralul mânile (40\ 51"), mânilor (41r). în perioada 1640-1780 această formă era generală în textele din sud. chiar şi în acclca tributare unor originale moldoveneşti16'. “■"Gheţie, BD, p. 146-147. 1'’’1 lbidem, p. 147. 1(,: ILRLEV. p. 310. Gheţie, BD, p. 149, ILRLEV, p. 10S-109. ,“4 Gheţie. BD, p. 155. ,f’' lbidem, p. 323; Gheţie - Mareş. GD. p. 223. 64 STUDIU FILOLOGIC 16. Articol hotărât lu a fost consemnat cu o singură ocurenţă: lu Avraam (144v)166. 17. Articolul posesiv genitival prezintă de multe ori forme variabile: al dulceţilor sale (108r), al judeţului (105v), ale lumiei (48v), ale mele (51v), al răstignitului (116r), al său (109v). Formele variabile caracterizează limba textelor sudice, în vreme ce forma invariabilă reprezintă o trăsătură a documentelor din nordul ţării, unde sunt consemnate însă şi celelalte, ce-i drept, cu o frecvenţă mai redusă167. Şi de acestă dată observăm că faptele de limbă prezentate nu caracterizează de fiecare dată exclusiv aria sudică, astfel încât putem vorbi şi aici despre două subclase: a) fenomene exclusiv sudice: 4, 5, 6; b) fenomene sudice, întâlnite ocazional şi în unele părţi din aria nordică: 1,2, 3, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16,17. Dintre acestea, relevante sunt mai ales fonetismele ^ (12) şi j (13), care caracterizau în perioada specifică textului .nostru atât Muntenia, cât şi sud-estul Transilvaniei. Prezenţa lor covârşitoate în textul nostru ne împiedică să-l plasăm pe copistul nostru într-o zonă specifică ariei nordice. Totodată, exemplele care conţin africatele dz şi g, chiar dacă nu sunt impresionante ca număr, constituie un indiciu că textul avut în faţă de copist provenea din jumătatea nordică a teritoriului românesc. Nu este exclus însă ca scrierea anterioară să fi aparţinut unei regiuni foarte apropiate de cea a locului în care a fost copiat textul nostru şi ca aceasta să fi avut la bază un text nordic. Cel care a copiat-o putea modifica inconştient sau deliberat, oricum, conform pronunţiei lui, pe dz în z şi pe g în j, copistului nostru rămânându-i astfel mai puţine ocurenţe ale africatelor, pe care, la rândul său, le-a transformat aproape în 166 Gheţie-Mareş, GD, p. 230. 167 ILRLEV, p. 327. STUDIU FILOLOGIC 65 totalitate. Nu lipsit de importanţă este locul în care a fost găsit manuscrisul: Blaj, un indiciu al apropierii de zona posibilă de provenienţă a copistului. Mai mult decât atât, miscelaneul cuprinde, printre altele, unele texte dintr-o arie apropiată celei pe care o presupunem a fi patria textului nostru. Astfel, Magdalena Georgescu, referindu-se la Glosele Cipariu, plasate între f. 14v-15r ale manuscrisului, afirmă: „singurul grai prin care se explică toate particularităţile fonetice din textul nostru esfte graiul din sudul Transilvaniei44'68. O altă scriere cu privire la care s-au făcut menţiuni referitoare la localizare este Povestea lui Shanciu-împărat cu cele 12 vise. Mamer le-au dezlegat; aflată între f. 195—201r ale manuscrisului. Povestea a fost copiată de popa Pătru'69 şi potrivit celor consemnate de Al. Mareş este „databilă probabil din 1679“170. în ceea ce priveşte zona din care provenea copistul versiunii analizate, autorul amintit consemnează: „Numeroasele exemple cu z şi g din text (dz şi respectiv j cunoscând fiecare o singură atestare) ne îndreaptă atenţia, în primul rând, spre sud-vestul Transilvaniei44'71. în final, ţinând seama şi de alte trăsături lingvistice, Al. Mareş consideră că „s-ar putea, prin urmare, ca popa Pătru să fi fost originar dintr-o localitate situată în partea de nord a judeţelor Alba şi Sibiu44'72. Chiar dacă nu este vorba de texte scrise de aceeaşi mână, inserarea lor laolaltă este un indiciu al apartenenţei lor la o zonă apropiată. Prezenţa covârşitoare în textul nostru a exemplelor în care g > j, ne împiedică să-l plasăm pe copistul textului nostru în sud-vestul Transilvaniei, unde norma o constituia g, cu toate că textul nostru cuprinde unele particularităţi lingvistice specifice şi acestei zone. 168 Magdalena Georgescu, op. cit., p. 295. 169 Vezi Mareş, Cărţi populare de prevestire, p. 45-46. 170 lbidem, p. 61. 171 lbidem, p. 62. 172 lbidem, p. 63. 66 STUDIU FILOLOGIC Pe lângă fenomenele care caracterizează arii dialectale opuse, am consemnat şi unele fapte de limbă întâlnite în zona specifică Moldovei: în domeniul foneticii: 1. trecerea lui [o] la [u] în cuconii (62r)m\ 2. [f] > [h] în hreamăt( 119v)174; 3. [r] moale în cuvintele formate cu ajutorul sufixului -tor sau în poziţie finală: ajutoriul (40v), călătoria (40v), ceriu (61r), cuptoriu (50"); cf. cerul (123v); fenomenul era specific Moldovei, în vreme ce documentele munteneşti de după 1600 înregistrează din ce în ce mai multe grafii cu [r] dur175; în domeniul morfologiei: 4. Forma pronominală împietrită cu-nusuî, alcătuită din prepoziţia cu + pronumele personal îns(u)(lului (135v), preapodonicuI (1131); - omisiunea unui cuvânt: iudei (f. 431) este adăugat marginal, omisiunea fiind marcată atât marginal cât şi în interiorul textului, supraliniar, printr-un semn special, redat cu cerneală roşie; proroc (44v), adaos marginal; cerneala cu care este marcată omisiunea este aceeaşi cu cea cu care a fost scris textul, iar semnul este diferit de cel semnalat la cuvântul anterior; de această dată marcajul este făcut subliniar; - omisiuni de mai multe cuvinte: într-un câmpu (46v) scris marginal, omisiunea fiind marcată numai în interiorul rândului, cu roşu; nici d[e] stecl[ă] nici de [...] ce sânt [lujcrure [...] (47r) reprezintă un adaos marginal, scris pe mai multe rânduri, şi lacunar din cauza tăierii marginale a filelor; omisiunea a fost marcată marginal şi în interiorul rândului, supraliniar; sintagma desupra dumnezeieştei cruci (f. 481) omisă de pe un rând plasat la mijlocul filei, a fost reprodusă în subsolul paginii. Omisiunea ar fi putut fi observată mai târziu, după ce scribul notase marginal perpendicular, de sus în jos, în dreptul rândurilor următoare slavonismul ugotovlenie. Acest fapt l-ar fi putut împiedica să rezolve omisiunea pe marginea rândului corespunzător, cum s-a întâmplat în majoritatea situaţiilor. Uneori omisiunile nu au semne de avertisment. în fragmentul următor, succesiunea de cuvinte pre noi apare notată la marginea rândului: Iar de va veni Fiiul Măriei să ne ne judece pre noi fi-va vai de noi (114V). STUDIU FILOLOGIC 69 Ştersăturile reprezintă un argument şi mai puternic pentru a f -susţine caracterul de copie al textului. Astfel, se întâmplă ca scribul să fie indus în eroare uneori de ultimul cuvânt pe care l-a scris şi să noteaze încă o dată ceea ce a scris mai sus, în situaţia în care cuvântul de pe rândul anterior era acelaşi. Iată un asemenea pasaj în care reproducem întocmai greşeala comisă, reproducând cu litere aldine porţiunea anulată de copist prin mai multe linii orizontale, de culoare roşie: „un bărbat foarte cu bună frâmseaţe şi îmbrăcat cu bună frâmseaţe veşmente de zăpadă“ (46v). Raţiuni asemănătoare au provocat o greşeală similară în următorul fragment redat în slavonă: Hiwţipe AP^snoBeme kt* Coy- h a3i» eo hmam AP'kSHOBenTe bjkYc BAr©ATHe, pdsprkuiHTH h6a««V12 <-a> vamă Şi grăind ei aşea, timpinăm altă vamă ce? să cheamă pomenire de rău. Şi aciiaş săriră nişte arapi ca nişte tâlhari şi căutară cu ispită ca să afle spre mine ceva de rău de ce era scris in cartea lor. Iar pentru ruga sfântului părintele nostru Vasilie nu aflară nimic. (f. 560 II. Mearsără ceia ci mă purta cătră scaunul lui Dumnezeu. Slăviră cu cântece de tre ori. Şi aici ne închinăm de tre ori. . {Şi du acea fu glas mare de sus, grăi: «Veniţ cu dinsa, arătându-i sufletele direpţilor şi a păcătoşilor şi oraşele sfinţilor, ce ms. rom. 34 I. Vama 12 pentru ţine minte răul. Tâmpinăm altă vama a dooasprezeci care să dzice ţine minte răului, adică când nu iartă de la toată inema, ce tot ţine minte şi pomeneşti răul cine i-au făcut, neiertându-1. Şi sărind aceia ce era acole ca nişte tâlhari, cerca şi ispitiia ca să găsască ce era asupra mea scrise în hârtiia. Dar, cu ruga sfântului părintelui nostru, nu aflară nimică. (f. 89r_v) II. Şi aducându-mă îngerii carii mă duce la scaunul lui Dumnedzău şi lăudară cântare trei ori sfintei troiţă. Decii vini de sus glas grăind: „Păsaţ cu dânsul de-i arătaţ toate sufletele drepţilor şi greşnicilor şi toate sălaşile sfinţilor şi cele ce-s în 186 Acoladele atrag atenţia asupra fragmentelor dislocate. 72 STUDIU FILOLOGIC sânt în raiu, şi ce easte în fundul raiu şi celi ce-s în dedesupturile iadului. După acea o răpăusaţ iadului. Şi decii să-l aşedzaţi la unde zisă ogodnicul mieu, odihnă unde v-arătat ogodnecul Vasilie.}186 meu, Vasilie. f. 61-{62r} (f. 960 III. {însă pasă mai înlăuntru şi veri vedea în ce sânt. Şi va veni şi părintele Vasilie11. Şi merşiu după ea.} {Mergând noi, văzum-o iT00rată şi cu unt dumnezeiesc şi cu mir de nardos. Şi era veşmintele ei albe ca zăpada. Şi întrăm în curte ci era de scânduri smolite cu aur frumoase.} ({63r}-{61r-v}) III. Dacă blăm cu mine să întrăm întru celi la luntru şi să vez în ce sint, că preacuviosul părintele nostru Vasilie înainte cestui ceas au vinit. Şi întraiu după dânsa. Şi întră înluntru. Şi mergând noi, o vădzuiu cu rooî ocrotită de dumnădzăiescul unt de lemnu şi cu mir şi cu narde unse. Şi era hainele ei ca omătul. Şi întrăm în curtişoară ce era pomostită cu scândură de aur. (f. 97r_v) Asemănarea evidentă dintre traducerile din slavonă şi cele din greacă se explică prin aceea că toate provin, în ultimă instanţă, din aceeaşi redacţie de bază. In scopul evidenţierii asemănărilor, ca şi a deosebirilor dintre diversele grupe de scrieri apartenenţe la redacţia a treia, prezentăm mai jos un fragment extras din partea iniţială a textului. Pentru flecare grupă am ales o singură versiune: III. a) ms. rom. 1284 A neagiunsului Dumnedzău prebuna iubire de oameni şi bunătatea, carea toate le tocmeaşte cu preaînţelepciune nespusă ceale ce STUDIU FILOLOGIC 73 sânt pentru seminţiia omenescă şi ceale ce să cuvin cătră mântuirea sufletelor. Şi iar spre dorirea binelui celui veacinic, în multe feliuri de vremile ceaste de apoi, întru împărăţitoarea tuturor cetăţilor, în Râmul cel Nou, adecă în Ţarigrad. Să spuiu dară cuvântul carele ne dzace înainte, a purtătoriului de Dumnedzău, părintelui nostru şi marelui întru pusnici, preaslăvituluiîntru minuni, preacuviosul Vasilie (f. 129"). III. b) CRV 925 Bunătatea lui Dumnezeu cea mare şi neînţeleasă, carea iconomiseşte în fealiuri de vreami cu adânca înţelepciune şi arată la robii ei toate acealea care povăţuiesc pre om ca să se mântuiascăarătându-i lui cum trebuie să defăimeze şi să fugă de ceale pământeşti care îl cereşti. Aceasta au arătat şi aicea, la Roma cea Noao, adecă în Ţarigrad, în vreamea noastră, pre acest luminat părinte al nostru şi mare postnic, Vasilie, cel slăvit întru lucuri şi întru minuni (f. I1). III. c) ms. rom. 100 (Cluj) Neajunsa a lui Dumnezeu de rodul omenesc preadulcea şi de-oameni-iubirea sfintei, preaînţeleaptei şi nespusei tocmeale, ce sânt cătră spăsenia sufletelor, chipure făcând şi spre încunjurarea faptelor pământului, spre pohta veacilor, dulceţ scoţind. Că întru alease vremi alor săi ogodnici arătând, mai apoi, într-aceastea vremi, în noul Rim, în Ţarigrad, arătă-să părintelui nostru, marele întru postnici, preaslăvitul întru ciudese, preacuviosul Vasilie Noul(f. 39"). III. d) ms. rom. 34 A nepostignitului şi neagiunsului de gândul omului Durrinădzău, de rodul omenesc prebuna om-dragoste şi bunătate, cu preînţălepciune, ce tocmeşte cele ce-s de treaba spăsănii sufletelor şi spre nebăgare samă peminteştilor şi putregăieştilor şi spre dorul vecinicilor bunuri pre noi de 74 STUDIU FILOLOGIC ne suie pre multe feliuri de vremi, aceste în împărăteasca cetate, în Noul Râm, în Ţarigrad. Să dzicem acmu ce este la începutul acestui cuvânt (f. 74"). în concluzie, putem afirma că versiunea aflată în ms. clujean reprezintă singura copie păstrată a unei traduceri efectuate după un text slavon nu mai târziu de prima jumătate a veacului al XVII-lea. ORIGINALUL STRĂIN în majoritatea cercetărilor consacrate Vieţii sfântului Vasile cel Nou se vorbeşte despre pătrunderea acestui text în cultura română prin intermediul unui prototip grecesc. O poziţie singulară ocupă Alexandru Mareş, care descoperă o traducere a legendei făcută de mitropolitul Dosoftei din slavonă187. O analiză amănunţită a textului ne-a permis să constatăm că versiunea din ms. clujean provine dintr-o traducere din slavonă, fapt susţinut de mai multe argumente. în primul rând textul cuprinde un număr însemnat de slavonisme, prezentate de noi în capitolul dedicat lexicului. Există apoi unele pasaje rămase netraduse din slavonă, care uneori acoperă chiar file întregi. Nu în ultimul rând, succesiunea evenimentelor, specifică redacţiei slavone prescurtate, constituie o probă însemnată în sensul care ne interesează aici. în fondul de manuscrise al Bibliotecii Naţionale „Chirii şi Metodiu“ din Sofia, sub cotele 310 şi 312188 se află înregistrate două manuscrise slavone ce conţin fiecare o versiune a vieţii sfântului Vasile cel Nou, descendente din redacţia prescurtată s scrierii. Ms. sl. 310, de 187 Mareş, Traduceri necunoscute (III). 188 B. Ţonev, Onucb ua pxKomtcumi u cmaponenamnum £ KHueu na Hapodnama Bii6mtomeKa ev Ccxpua, voi. I, Sofia, 1910. STUDIU FILOLOGIC 75 redacţie sârbească, aparţine secolului al XVIII-lea, mai precis anului . 1707189, fiind deci mai „tânăr“ cu mai bine de o jumătate de veac decât versiunea din ms.clujean. Cu toate acestea este mai apropiat în unele porţiuni de textul românesc, decât ms. sl. 312, de redacţie bulgărească şi cu rusisme, ce aparţine veacului al XVI-lea190. De remarcat şi faptul că primul manuscris slavon este incomplet, fapt constatat şi în descrierea făcută de B. Ţonev în catalogul său191. | Afirmaţia privitoare la apartenenţa celor două texte slavone la ‘ redacţia a treia a scrierii are în vedere faptul că acestea conţin cele patru părţi, una dintre acestea fiind dată de cele patru minuni ale sfântului, şi de existenţa a 21 de vămi ale văzduhului. Aşa cum vom vedea în urma comparării unor fragmente ale scrierii, între cele trei texte, cel românesc şi cete slavone, există asemănări foarte mări, care pornesc chiar de Ia - titlu: ms. ciparian ms. sl. 310 (Sofia) Jitia şi vederile jKHT'i'e h >kh3hv, h ciudeselor iiom6cth: mSaccw 189 B. Ţonev, op. cit. p. 257. 190 lbidem, p. 259. 191 Precizăm totuşi că prima lacună, de la începutul textului, nu acoperă 4 file, cum afirmă B. Ţonev. La această concluzie am ajuns în urma colaţionării celor două manuscrise slavone. Astfel, parcurgând textul din ms. sl. 310, am constatat că f 36 reprezintă de fapt prima filă a textului, plasată la întâmplare după ce a fost ruptă. De la începutul textului lipseşte astfel numai fila care ar fi trebuit să se afle pe poziţia a doua. Testul este complet până la f. 32, după care urmează o altă lacună, corespunzătoare, de asemenea, unei file. între f. 33-36 se află inserat un alt text, urmează f. 37-82 ale textului nostru, urmate de o altă lacună, apoi f. 83-84 cu care firul naraţiunii se întrerupe brusc, ultimele file, aproximativ 21, fiind pierdute. Se înţelege de la sine că numerotarea modernă a manuscrisului s-a făcut după ce integritatea acestuia a fost ştirbită. ms. sl. 312 (Sofia) HtttTVe M HtMSNk H nOMkCTM MMtOAeCk 76 STUDIU FILOLOGIC preacuviosului părintele nostru, Vasilie. Scrise sânt de călugărul Grigorie. ucenicul lui. Blagoslo \ v o(sv) " (f. 39r) ckasaiiYg np'krnv(\GiiAro oua it-Miierc' gaciiaYa nor, Arc. cunucAito rpVropVe.uu, A\mi;\‘OA\ ■ cviiemiKOA\L Gr o. Gacgo (f. cka3aiiYg [iprivvt\nii.\r IIAUltr GACHaYa nocAro. ncnuciMio rpVropVeA\K, a\hii\*oa\ ereni:^ oi^ieiiiiKOMk. gaTgii VV'IC. _ (f. 36r) lr) De observat similitudinea mai mare dintre ms. ciparian şi ms. sl 312, constată, printre altele, şi în următorul fragment: ms. ciparian Ncajunsa a lui Dumnezeu dc rodul omenesc preadulcea şi dc-oamcni-iubirea sfintei, prcaînţeleaptci şi nespusei tocmealc, cc sânt cătră spăsenia sufletelor, chipure făcând şi spre încunjurarea faptelor pământului, spre pohta vcacilor dulceţ scoţind. Că întru alease vremi alor săi ogodnici arătând, mai apoi, într-aceastea vremi, în noul Rim, în Ţarigrad, arătă-.să ms. sl. 310 (Sofia) nenc'CTn>KMA\Arc' ga o MARGMWCH'kA\k pC'A'k np'k GAT a r O MAKO AIOgYa, ii G'ArocmiiiiK. np'k rt\0\*A£WI0 II neii3p6M6imo CmpOGlIJIA: llrKGK'k cncGmio aujhav-u I10AOGIIAA II HA np’kvv'GkGAGiMG or no 36A\AU1IWIII^ II mA^HA^ ii a hîgaaiiYg e;i;c ciiMiium gaTu: ii act. G'VGC'AGlţlAA m. pA3An[,mA]r,p'kA\GiiiiA CGOIIAVII KA\0V ov'roAiuimi nocA'kA'^'X Gp"k A\GHT» CII^Ti [. . . ]m» ms. sl. 312 (Sofia) HGnOCTII^KllArO ga”o ma>kkoa\ pu.'A'k npi GAATATO GA MAOG'tlKOAIOGIA, II BATO cm UI II A. np-kA\,T>Aptiio ti UGliapGM'lIO CTpO/rUJl'lA. HOAGHAA lltfîG KTi CnCGIIMO A11IAA\. II HA np'kwGUA'tuVG 3GA\HUI£ mA-U^,L|]ll^ GGL|IGII HA ÎKGAAIIIG cLmIIUI^GATU. 11 ACT. r,T.3G0A^l|IA GT» PA3AUM1IAA np^AVeUA. noi;.A3A cgoiiami ka\ov I OV'rCAIIIIKUl GT. STUDIU FILOLOGIC 77 părintelui nostru, marele întru postnici, preaslăvitul întru ciudese, preacuviosul Vasilie Noul. Ce de unde easte el nu-ţ ştiu spune şi din cine născu, că nici el nil ne-au spus noao, nici alcineva. (f. 39r_v) UpmBSwipVM rp'kAOM B'LMOE'kmt PHAvfe BT», KOHCTAMTMH'fe rpAA'fc pGKOY HHra HAM Bl! IIAHGAO np'kA^eîKtelpAro CAOBGCH BTOHOCHArO ©LţA NAtllGrO HBGAHKArO BTi nOCTHHU’fejf. H np’tcAABHArOSTi MfOA'bx'1* np’knwABHAro bachaYa. hVCOkSa BiJŢtl W KAKO DH^pOAHCG pOAHTGAb HH CAA\rk GLţie bt» Httirmi cVit tniKOA\8 HiG lABAMHA CTaTBOpGHA rinMHKmoH%GiiîK no ii ii a\ iienp^AMB HAA\t. (f. 36r_v) flOCA’k^HG^ Bp’kAVGH'fe^ • Bl» U,pCTBC>Y^L}iM^ BTiCim rpAAOAV. B'feHOB'fe.AV pHM'k. Bl» KOHCTAHTMH'k rpAA’k pGK^HN'kHAM BT» HAM’feAO np'kA^e^KffiUJA? CAOBGCG BTOHOCNArC-OÎ^A HAlUGŢBGAHKAŢBTi nOCTNHU'kX- H np'bCAABHAŢ BT» MK>A6CGX npenABHA£ bachaYa (f. lr-v) Reproducem în continuare numele corespunzător fiecărei vămi în cele trei scrieri, fapt care va permite, totodată, să se observe coincidenţa aproape totală a acestora în cele două texte slavone, un indiciu al apartenenţei lor la aceeaşi ramură a scrierii. De remarcat şi faptul că ms. ciparian se apropie de ms. sl. 312 în ceea ce priveşte numele vămii a şaptea: Nr. ms. ciparian ms. sl. 310 ms. sl. 312 1 de clevete kagbgtmoc kagbgthog 2 bătjocoriia nopSramA nop^rANiA 78 STUDIU FILOLOGIC 3 de uriciuni 3ABIICTH0 3ABHCTII06 4 a minciunoşilor ATs/KIIBOG A'UÎKHBOe 5 de urgie şi de mânie tapocrnw rn’kBA lappCT H rilUBL 6 trufaşiia ~ rp'tAC'CTHoe rpT^OCTHOG 7 de cuvinte deşarte şi npA3SI0CA0BII06 npA3H0CA0BVeH de ruşine CpAA\OCAOBVe 8 harminţiia AUREII tl ATsCmM AUREII II AT»CTII 9 a nedireptăţiei şi a »enpAB4 h îienpABAw cuvintelor deşearte TTaI|J6CAAbVa TiiipecM^Ve 10 de iubirea argintului cpespoAioeVA cpeBpoAioGiie 11 de beţie nVraticTBA nilAIICTBO 12 pomenire de rău nOAVklMA 3A§ noAv-btioBAiiVe 3atj 13 de farmece şi vvguiahVa n vvbabaiiYg m clevetirea WTpABA6H'lA WTpABAeiffe 14 preamâncarea, OBikraAemA h Mp-feso WBUIAA6MIA II ogodirea pântecelui oyroA'A Wp'bBOOYf’OAIA 15 sluji idolilor şi IlAOAOCAOYH^en'lA IIAOAOCa8îK6I|Va de toate eresele 16 curvie bărbat cu a\S/K6 A'krAiiVe li A\/raiJKeA'krAme bărbat şi cine să A'fe'TO CKBp'kKKIUA A'tTocKBp'kiienVe spurcă cu coconi 17 preacurvie np’iiAWBOA'tnVA np'tAioBOA'tnVe 18. tâlhărească pA3E0HHIIM'kCTB0 pA3B0IIHHMkCK0 19 de furtuşag mATkBiioe TATUHO 20 curviei BAOYA^ BA^A,,c*6 21 nemilosârdie cu grea lacună tl6A\HA0CpT»AI6 1 inimă HiGCTOCp'kAlA Proba de necontestat a descendenţei manuscrisului românesc dintr-un original slavon, care aparţine aceleiaşi redacţii din care provin manuscrisele soflote, o reprezintă însă corespondenţa aproape totală STUDIU FILOLOGIC 79 dintre fragmentele netraduse din scrierea românească şi cele din ms. rom. 312. Din păcate ms. sl. 310 este lacunar în această porţiune: ms. ciparian pejŢîKG AMI CtYh AITAk H/K6 C'h taţUIA KoŢTmGmYg B'îiKOM pWA MMpilO PH34GCKW. BG£Bl» HOrH fiii Ak 05 AtfHHCA. CB'k IIGA\AAH£ BT.3AK>BA'fclJJHX Tp^A, H BOA’ksilU H CAVtpGHHG A® KOHMGIHA B'fe.KOAX. HpCTBO aYaBOaS HAMAAO H KONGţi npYGA\A'kl|j8.K'kSNM lipAŢHMŢA\H BpAHHAUl. (f. 135v) H HHKTO /KG A* H6 BAAâllHmCA 05 npOMMTAHI4JHXCMA,iaK AUl'fe M 3BptCmHO. OJKpHLUHC TAKOBYrtv TAHNH. A>KG W B'kKABHBLUMM CTHA\ A\ /RJKGM \J5 B-tKA 11 AO HH't ACIIOTAK© lIGABHLiJAC N/KAIJJG KOM$ TA6 ® HHJf TGAAHOHHia KAKOIIIIGB'k HCG/K ©YB0 CGA\C»Y CHH6ApSrOA\C>Y2!i HHAHOVO 7KG KAKO KT» TKA^'X- HA\*kl|]G ApT»3SI0B6IIIIG KT. B«»Y- (f. 139v) ms. sl. 312 (Sofia) peVîKG AUtHttiC'k A\HO;R CTMH AITAb. laţi NA CKONMAhYg B^HOM pOA Mpt.no p!!3CKMH BG£WM^A B*U MO TU B'feAL WA^IMHCA. C'kHGM A\AAkl£ B'h3AK>BA'klUG Tp^A^I 'H BOA'feSHK II CAN'kpGNIG BT* CKOHMAIiYg bo bI^kom. up?TBO aiaboaobS. IIA^A© BO KOHGli npYGA\A’kqj8 KTi3HbA\H4laCK!alA\ll BpANHAHI. (f. 84v—850 ■ H IIIIKTO /K AA IIGBAA3tlYmCA W npOMHTA^vljlH^cYA nOAUalLUA'kA, Kt AMI'k II SBptrOY TAKOB^A WKpklUJ^C TAlIHH.raîK llll v!3 B^KA BkJBIiIMA\ CTIIM A\^?KGA\ fl A® HM’k. raCNOTAKO IIGR\BMLUAC. N/¥» AIJ1G PAG KOA\8 W NH£ TGAMIO HH4 KAKOA HGIflE'k. HCG?K <>YE© CGA\©Y chug hAP<5r0A\0Y2ii hhakow IIHîG SÎAKO KTi HÎA^H^ MAXAIUG Eoy ap^shobgnYg. (f. 90r) 80 STUDIU FILOLOGIC Unele particularităţi fonetice192, surprinse în pasajele rămase netraduse din slavonă, acreditează ideea că la baza textului nostru a stat un original slavon de redacţie medio-bulgară: - păstrarea vocalelor nazale * şi a, întâlnite în următoarele exemple: B’kx* 136r, a'îaeoaS 135v, npHAOHtHmcA 135v, p*km 136r etc. - păstrarea grupurilor consonantice uit şi jka în: aqie (139"), HA\tl|l6 (139V) npoîmAAlţJM/VV CIA (139V); nOH66l?KA6 (1400 HOCA-kîKAe (140^, np'tîKAe (139v), takojkac (140r); - vocala nazală * apare înlocuită cu ■u193 în: (1400; - uneori, în locul vocalei a este notat -k194: A®Bpt cv/yvucAiiqiHx (140v), np‘i‘6A\A'tqjHM (140v). PROBLEME ALE TRADUCERII Cel care a tradus Viaţa sfântului Vasile ce! Nou, nu era, se pare, un bun cunoscător al slavonei. De foarte multe ori, soluţiile alese de ele în transpunerea textului slavon nu sunt dintre cele mai reuşite, textul devenind uneori abscons, ceea ce ne-a determinat să introducem în aparatul critic din subsolul transcrierii soluţii din alte manuscrise. Către aceeaşi concluzie ne trimit şi fragmentele netraduse, reproduse ad litteram de copist. Nu de puţine ori apar anacoluturi, semnalate de noi şi în capitolul privitor la sintaxă. în unele situaţii, greşelile ar putea aparţine în egală măsură traducătorului sau copistului. Este cazul unor pasaje de tipul: Şi-l legară pre o cadă, să-l bată 3 zile (40v), căruia în ms. sl. 312 (Sofia) îi corespunde: m noTom ha nepeKAaAt noelcMBuie buuja hc ââ Tpw anm (f. 40- 192 în legătură cu particularităţile grafice ale slavonei româneşti de redacţie medio-bulgară, vezi Olteanu, SV, p. 265 ş.u. 193 lbidem, p. 254. 194 lbidem. STUDIU FILOLOGIC 81 Prezenţa substantivului cadă în textul românesc reprezintă, probabil, „ rezultatul unei confuzii. Traducătorul, necunoscând sensul sl. nepeKAAA* („grindă, buştean14), putea să-l reproducă ad litteram în română. La rândul lor, copiştii, neîţelegând termenul, ar fi putut să-l descompună, prin falsă analiză, în prepoziţie + substantiv. în secvenţa Costantin neştine primichir, fecior de suflet acestui preacuvios, multă credinţă avea cătră el şi să rugă mult sfântului să vie în casa lui (41v), primichir (cf. gr. nifiiKijpiot; „superiorul cântăreţilor bisericeşti; ajutor al unui prelat în timpul slujbei“) este scris: npm\f B-kpM hmh kt» iicmoy MiiraroH mhcdFm'ahbca CTMWf. H npH^m erBi. aomcboh (f. 5v-6r) =-„Constantin primichir, care era fiu duhovnicesc al preacuviosului, avea multă credinţă în el. Şi l-a rugat mult pe sfânt să vină în casa lui“. în următorul pasaj, vămăşiariapare greşit în locul lui vămăşier. Şi ne timpinară alţi vămăşiari ce era a nedireptăţei şi a cuvintelor deşearte (54v); cf. ms. sl. 312: ti cp'bTem.i mmtapctbo .St. ea* tacitica HenpaBAu Ti»i]iecAABie (1 18V) = „şi ne întâmpină vama 9 care se zice a nedreptăţii şi cuvintelor deşarte”; cf. şi ms. sl. 310: depiiTem* mno€ MHTApkCBO ewe rAAtii€C6 BHmM N6npABAH im»qj6CAABM (f. 201) = am aflat altă vamă care se zice a fi a nedreptăţii şi a cuvintelor deşarte”. Probabil că greşeala a fost facilitată de confundarea lui rnioe „altă” cu iiu'kie „alţi”. în rândul greşelilor de traducere se numără şi confundarea v. sl. ctuat» „ruşine” cu v. sl. cto^a^hi» „rece” în contextul: Leapezi-te de Satana şi de tot lucrul lui şi de toată slujba lui şi de totreacele lui (581). Unele pasaje sunt la fel de ambigue în originalul slavon, ceea ce ar putea consitui un argument în a susţine că traducătorii slavi au întâmpinat, la rândul lor, dificultăţi în transpunerea textului din greacă. Este cazul următorului fragment: Iar eu curând pogorâiu dintru înaltul 82 STUDIU FILOLOGIC ceriului şi n podobiia celui munte, unde era eu stând (98v), căruia îi corespunde în ms. şl. 312: ti Bt cKop'k c’uiHA&xsR'fe crfai sTjeoKAf ??sch hoabhat Xat^ana h rA6 s'kxoB'k cto^uja (f. 1110 = „şi repede am coborât din înălţimea cerului asemenea -muntelui, unde eram stând“; cf. şi ms. rom. 1153 (descendent dintr-un original grecesc): Şi degrabă ne pogorâm dintru acel munte înalt aseminea ceriului unde eram stând (f. 472"). De neînţeles este folosirea verbului a uşura, în următorul fragment: Şi după aceea să uşură Domnul despre nuorul ci şedea deştins spre scaunul slavei sale (f. 119v). Făcând apel la cele două manuscrise slavone 310 şi 312, aflate la Biblioteca Naţională din Sofia, am putut constata că, de fapt, traducătorul român a transpus fidel în limba sa vb. sl. oGAerkwmicA „a se uşura“. Iată fragmentele corespunzătoare: h noceM ufEATarmiBce Tu w weaaka ha hhm hîg c'kA'ktue (ms. sl. 310, f. 80*); h vvEAermiBCA Tk w wbaaka ha new îk6 c'kA'tiue (ms. sl. 312, f. 61 Ol cf. ms. sl. 336 (BAR Bucureşti), unde apare vb. sl. cutumi „a coborî“: ta/kg r' a^ chYag w oeaaka ii ciiAe ha ripccTOA^ caabh CB06A = „Apoi Domnul coborî de pe nor şi se aşeză pe scaunul slavei sale“. în porţiunile în care ms. sl. 310 (Sofia) nu e lacunar, am constat uneori diferenţe între versiunea pe care acesta o reflectă şi cea cuprinsă în ms. sl. 312, un indiciu în plus în favoarea afirmaţiei că unele imperfecţiuni din traducerea românească s-ar putea datora intermediarului slavon ce putea conţine el însuşi erori de traducere: ms. sl. 310 ms. sl. 312 ms. ciparian iako ?K6 AP'feîKAcmAAve ©tf raKOHî <>YB0 AP^^acta Şi ţiindu-mă îngerii C6B8 wha ce&taa astaa h A\/NOYC6B6Am\A la ei, iar ei să ce wbts cm$nnme nrk\"t, vDcT^nuBiii^ AvpAmiYn apropiară şi cei s'kce A\pA4Hw m cb^pshYk wNHnupe. rpiix^16^ întunecaţ grăind: ©mi rAioijje hmamu «tivvm ^s-mila m «Păcate are multe şi b,uckaiiuahY6ai th ham_o (f. 130 răspundea alte cmpALunYnA\: ne „Iar după ce îngerii, multe» (f. 5 T); STUDIU FILOLOGIC 83 mmamii AMiorVn tOG'kqia IITAIIAM WIIUX (13V) „Iar după ce îngerii luminoşi mă ţinură lângă ei şi plecară de acolo, acelora toţi cei întunecaţi şi fioroşi le grăiră cu ţipete straşnice: «Păcatele nu au multe răspunsuri; să mergem după ele!” mă ţinură lângă ei, se îndepărtară de întunecaţii aceia, spunândr«Păcatele ei au multe răspunsuri; să mergem după ele“ Pe. de altă parte, o caracteristică esenţială a textului nostru, la acest nivel al analizei, o constituie prezenţa unor structuri imitate după slavonă, întâlnite mai ales la nivel lexical sau frazeologic. La număml mare de calcuri de structură morfematică se adaugă o mulţime de îmbinări lexicale, rezultate din traducerea unor compuse slave. Imitaţiile de acest tip constituie, de altfel, un fapt firesc în contextul epocii, traducătorii de atunci dând dovadă de un respect, împins uneori până la servilism, faţă de textul avut în faţă. a) Calcuri lingvistice: bărbat-ucigătoriu, după sl. Pre unii să iviia scriptura: „Să-i bărbat-ucigătoriu“ (115r_v); de-viaţă-dătătoriu, după sl. >KH3nimoAATeAu: „Mângâitoriu de suflete direapte, cela cipretiutindinea toate le umpli, vistiiariul dulceţilor şi de-viaţă-dătătoriu, vino şi te iveaşte (138"); Duhului-Sfant-Luptătoriu după sl. AX©B©peivu: Pre unii să iviia scriptura: (.. .)DuhuIui-Sfant-Luptătoriu (115V); 84 STUDIU FILOLOGIC muiare-ucigătoare, după sl. jkghaoybmhha: Pre unii să iviia scriptura: „Să ' bărbat-ucigătoriu“, „să-imuiare-ucigătoare'1(115r_v); neajuns „neîntrecut” după sl. HenocTU/Kiraii: Neajunsa a lui Dumnczt de rodul omenesc preadulcea şi de-oameni-iubirea sfinte preaînţeleaptei şi nespusei tocmeaîe (39r); necălcat după sl. ueiip-feAoraimH: Iar noi leage ce ne-ai dat, noi necăîca\ şi nevătămatăpăzitu-o-am (143"); necredinţă după sl. neB’kpcTBne : aceasta vă easte pentru necredinţ voastră (143v); necugetat după sl. necT»<\\T»ic easte cu dumnezeirea şi luo trup di preacurata Maria neplecat după sl. nen©KopnBT«: Şi dulce inima mea easte deschisă cătr zidirea mâni lor meale, mai vârtos cătră ceia ci cred în nume<îe-mieu, că pentru aceaea fuiu răstignit şi mult chin răbdaiu di neplecaţii iudei în ceastă viaţă {100v—101 *); odihneală (< odihnă + -eală) „loc de repaus, loc de odihnă; adăpost4 după sl. iioKoiiiţie (< nonon „odihnă, repaus" + -nipe): Ş dintr-aceasta înţeleş, o, fîiu Grigorie, că de 40 de zile, de când m împărţiiu de trup, întră această odihneală, ci mă vezi, veniiu, c STUDIU FILOLOGIC 85 easte a preacuviosuluipărintelui nostru Vasilie (62v); în slavonă, sufixul -HIUT6 formează substantive neutre care arată locul195. oace-făcătoriil, după sl. AuipoTBoptut: Pre unii să iviia scriptura „cu lacrămisă cuxăţiră“(.. ■), pre alţii„pace-facătoriu“(113r_v); Preacurata după sl. np^MMCTA: Preacurata fatăMaria bce (141v); preafrumos după sl. np-kh-pAcnn»: Şi era acel râu de miiare curat şi prea frumos ca şi lacrăma (97v); preainţelept, după sl. np-feM^AP^: Neajunsa a lui Dumnezeu de rodul omenesc preadulcea şi de-oameni-iubirea sfintei, preaînţeleaptei şi nespusei tocmeale (391); prealăudat după sl. np'&npocaaba^hti: Şi-i spusă sfântul tot ce i să tâmplasă şi cât chinui de Samon şi cum fu mântuit din mare de prealăudatul Dumnezeu (411); ■prealuminat, după sl. np'kcB'bTA^m: Şi după această cântare străluci lumină de sus şi zare de foc prealuminată ca o strălucire de ; fulger(\3 81); preaminunat după sl. np^AHBtHT*: Şi aciia era un celariu, preaminunat j sălaş (11 lv); preaproslăvit după sl. np'fecAABAGHT»; Şi toţ preapodobnicii şi direpţii şi preaproslăviţii, cineş aducând şi darurele sale înaintea Domnului | (no1); ^ preasec „trist“, după sl. npic©YX: Şi deacă sosim la această vamă, şedea ' mai marele ei foarte greu şi preasăc şi trist ca de o lungă boală \ ^ (60v); _ ... sânge-mestecătoriu, după sl. KpTiBOAvfeckub „incest“ Pre unii să iviia • scriptura: „Să-i bărbat-ucigătoriu“, (...) pre alţii “sânge- mestecătoriu“ şi „sânge-mestecătoare“ (115r_v); viitor „vieţuitor4', după sl. /khb^i|jhh: „Strein sânt din viitorii de pre pământ“.{4QT) 195 Olteanu.SV, p. 73. \ 86 STUDIU FILOLOGIC b) îmbinări lexicale, rezultate din traducerea unor compusc , slavone: cerniţii la veşmente- sl. iipT»iiopii3ui,t.: Cerniţii la veşmente (125v) cine să spurcă cu coconi „pedofilie41 - A'kTocKcp'LiiKiiYe: Şi timpinăm altă vamă ce să cheamă curvic bărbat cu bărbat şi cinc să spurcă cu coconi curvic bărbăt cu bărbat „homosexualitate4* - A\7u>KeA'tri\!iYe: Ş; timpinăm altă vamă ce să cheamă curvie bărbat cu bărbat şi cinc să spurcă cu coconi (58v); facătoriu de viaţă - *khp.otb©p/mjjYii: Iar Sfântul şi făcătoriul dc viaţă Duh să sui de unde şi vene (138v); iubitoriiî de avuţie - sl. cpeGpoAioGeuk: Pre unii să iviia scriptura (...) pre alţii„iubitoriu de avuţie“(\ 15v); iubitoaj'e de oameni - sl. iiA0niK0AK’GYe: firea mea easte iubitoare dc oameni (100v); intr-o fire - sl. 6ahiioc^4jha: Vine ca un porumbu şi să odihni pre unu! născutu, fiiul lui Dumnezeu şi Sfântul Duh, Dumnezeu intr-o fire şi toema împreună cu tatăl (13ST); luptătorii icoanelor - sl. iiKonoGopuu: Aceia era iaviţii şi siviriianii, luptătorii icoanelor, că grăiia că Domnul nostru Isus Hristos adusă trup din ceriu, iar, zice, că nu să împeliţă din Preacurata fată Maria bce, ci ea luo trup fa sămânţă bărbătească dm Duhul S vân t( 141r-v); mestecare de sânge „incest44 - sl. Kp'kEOAvkmemiK: Cu ce să spurcară, oamenii din veac? Cu slujirea idolilor şi cu vrăji şi cu farmecc şi cu otrăvirecu mcstecare de sânge (120v); ogodirca pântcceh]]\Âmb\\\b'ăxe.“ -Mpi.noorroAV^: tălni-ne altă vămăşic c să cheamăpreamâncarea, ogodirca pântecelui(58r); slujirea idolilor - sl. iiac,aocaov;>k6hY6: Cu ce să spurcară oamenii dig. i -cac? Cu slujirea idolilor şi cu vrăji (120v); STUDIU FILOLOGIC 87 urătorii de oameni — sl. maob^hohghabhctiihul: Aciia sânt scriş nemilostivii, greoii, sălbatecii, pizmaşii, urătorii de oameni (6°V); . . . . vărsare'de sânge „crimă“ — sl. Kp'bBonpoAHTUK: cu ucideri şi cu vărsare de sânge {120v); c) Consemnăm şi prezenţa unor calcuri frazeologice, rezultate din traducerea fidelă a unor expresii slavone, de tipul: a avea greu de păcate „a fi foarte păcătos“, după sl. iia\ath AuioruTA >KGCTnrp'kx<5BU,ru!A; «Mergi, că n-ai greu de păcate!» (51r); a avea indrăznire, după sl. hamtii ap^shobghha: „Ştimu-te cine eşti, că tu eşti milostivă, iubita Domnului şi altul nime nu poate să aibă indrăznire cătră dinsul ca tine (136V); cântece de lume după sl. AuipcK^iA n-bcuu: obliciia câte grăiiu curveaşte în tinereaţele meale şi câte bucinaiu, cum să cheamă cântece de lume (54v); a face gătire după sl. BT»roT©Eanne TBopAiue: aciiaş să slobozi dintr-acea nălţime un voinic ca un fulger spre cetate, ci făcea gătire că, iată, un împăi'at vrea să vie într-însă (481) a face voroavă mare cf. sl. TBopA^ jkg avatcm-Hi bgahk'k: Şi face voroavă mare procleaţii, aducând spre mine spusuri minciunoasă (53v); a fi în scădere „a nu avea de ajuns“, după sl. a^b/ra^t (•••) ck^ahh: Şi zisă să le dea lor loc spre miazănoapte, însă să fie în scădeare de ce le va tribui (13 6v); cu vedeare multă „cu mai mulţi ochi“, după sl. A\Horo omhtYii : Şi ne rădicăm ochii în sus şi văzum cucii de foc, înainte veniia şi de cei cu câte 6 arepi şi cu vedeare multă (118V); a da laudă după sl. )(baa^ et^a^ti!: Şi să auziia cântare îngerească, tot dând laudă lui Dumnezeu (107v); 88 STUDIU FILOLOGIC fără vreame „prematur14, după sl. B63T» Bp'kA\eue: Această gloată era coconii creştinilor, cei fără vreame, ce nu apucară la sfântul botez {XI)!*) fecior de suflet după sl. aoYXoe,,,m Costantin neştine primichir, fecior de suflet acestuipreacuvios (41v); împietrit cu inima după sl. kt»ciiYh cpAU6A\ (= „cu inima tare“) O, necugetaţii şi împietriţii cu inima (144v); este un calc imperfect, dat fiind faptul că modelul nu conţine un participiu, ci un substantiv. marea de foc după sl. conmoeA\©pe: Vineră cătră dinşii îngerii cei de foc şi de năprasne-irăpiră şi-i aruncară în marea de foc (129v); muncă de veac după sl. a\;kka b^ma: Ce încătruo veţ vrea să meargeţi, puteţ: au în viaţa veacilor, au întru împărăţiia ceriului, au întru viaţă fără moarte sau întru munca de veac (101r); zăccre muicrească „lesbianism“, după sl. *KencKT»iYe a6*kahm6: «Doar zăcuş cândva cu altă muiare, având dragoste cătră însa şi, cu zăceare muierească, păcate veri fi făcut cu dinsa?» (58v). STUDIU LINGVISTIC GRAFIA în cercctarea particularităţilor dc grafie ale textului au fost identificate următoarele slove: a, g, r., r, a, e, hî, s, 3, n, V, k, a, a\, ii, o, ii, p, c,T,m, oy, tf, > X- co, u, m, uli, ljj, t», u, -k, k>, m, a, ;r, \|r, -o-, v, u, Dintre acestea, cele mai multe corespund unei valori unice: g = b, b = v, r = g, A = d, >k = j, s = dz, 3 = z, k = c, a = 1, a\ = m, ii = n, n = p, p = r, t, m = t, <)> = f, x = h, u, = ţ, ^ = c, lu = ş, ljj = şt, v|r= ps, -o- = t, ^ = î, u = g. în continuare ne vom opri atenţia asupra acelor semne care au mai multe valori, în conformitate cu tradiţia vechiului scris românesc. A De cele mai multe ori a redă vocala [a] din limba română A contemporană. In unele cuvinte de origine slavă, acelaşi semn grafic notează diftongul [ia]: noKAAiime(57v), noKAAinuA (571), okaahmmVh (1161). 6,6 La iniţială de cuvânt a fost înregistrat atât 6, cât şi e, cu deosebirea că primul dintre semne este mai frecvent notat în acest context: Gm (117r), 6a (119V), GpA(118r), Gpimmm (1200; 6PA (128v). Ambele grafeme notează în acest caz diftongul [ie]. în interiorul şi la sfârşitul cuvântului a fost înregistrat e. Notat după o slovă-consoană, e 90 STUDIU LINGVISTIC corcspundc vocalei [e]: neckpeKT» (129r), aVa\u636h (115r), maciugimV (129r); *i6in.\T6 (126r), coc’MiAitpe (121r), iiA'i.mjepc (121r). La iniţială de silabă, e notează diftongul [ie]: GV'Kpt'e (118"), io^al-ciimi (130'). s’pijiV (120v). Rar, în poziţie finală accentuată, e notează, probabil, un [c], rezultat din rcducerea diftongului [ca] la [c]: <}wY,'ie (1 14'). h, i’ (i), v şi ti Slovele ii, i' (i), şi u redau sunetul [i], vocalic sau scmivocalic.it apare notat în orice context: iniţială de cuvânt (haoaiiaop 11 8r, hiiii/ut. 115v), poziţie medială (p'vahkap'u 121r), sau finală (coreii 39r). De obicei, înaintea unui grafem cc notează o consoană este înregistrat ti: rMTpHKie (40r), ca^gut^a (39v), saomh’ thgg (39v), în vreme ce înainte de un semn corespunzător unei vocale este notat î: Gpiirmi»iYn (120r), .j.uepYn (51r), a\,t>ih6 (411), npVitA\np,T, (41r). Contrar regulilor ortografice slavone, i' a fost înregistrat şi înaintea unei slovc-consoană: gacYaYg (39"). Semnalăm şi situaţia în care o grafie ca rpYropne (46r) a fost corcctată în rpiiropne, dovadă a faptului că i nu era firesc în contextul respectiv, i a fost înregistrat foarte rar, cu valoare de scmivocală în:( km;on (126r), tovAeii (120r), iu\TpYiApii (126r) şi de vocală în numele propriu Tc (45r etc.). r cu tremă a fost consemnat doar în câteva cuvinte ca: <\\vp (62r), AU'poceime (128r), a\ovch (114v etc.), contexte în care corespunde sunetului [i], respectiv [i]. în sfârşit, w a fost înregistrat într-un context în care în mod obişnuit este notat n: am'aki (121r), .(.ijGpu (58'J. De precizat că ui era specific în scrisul vechi românesc textelor cc proveneau din Moldova, unde notau însă vocala [î]1. 1 Yczi Rosctti, ILR, p. 405, prccum si Alexandru Marcş, în Documcntc ,v/ JomUncf ti din secolul n! XVI-lca, Bucureşti, 1979, p. 53. STUDIU LINGVISTIC 91 O, CD o apare notat în primul rând în interiorul cuvântului, după o slovă-consoană: aomn©ya (46r), bohnhji (480, pentru acelaşi context fiind înregistrat însă şi ca: ^capco-©' (115r). La iniţială de silabă, în poziţie medială apare notat ca: aaacdug (112v), nc^cd/Ţ (119r). Pentru poziţia iniţială sau finală a cuvântului este preferat, de asemenea, o: oaa\6mVh (1200, .coAp6M6 (46"), obpm (114v). In cuvântul ochi sau în derivatele acestuia, [o] a fost notat prin o cu un punct în mijloc: okhh (114r etc.). Atât o, cât şi cd pot nota vocala [o]: MeAopa (47v), aomn©y’/1 (1370; cVraNovfA (47v), sau semivocalele [o] ([u]): coApGAoyz (47v), Toarne (46v); goaaagnYh (1200, Gmpewe (460- In cuvinte ca a©acd (1150, (1200, (1140, transcrise de noi prin doao, îuo, noao, este foarte posibil ca ca să redea diftongul [uă]. De asemenea, în cuvântul aoab©p (1210 primul o redă, probabil, sunetul [u]. 0\f, Slovele oyşi ^ sunt notate deopotrivă pentru [u], respectiv [u], în poziţie iniţială este preferat ©y: ©yTM0AP6 (520 c>YUJ^PAPrv (500, în vreme ce la finala cuvântului este întâlnit de obicei tf: etf ( (500, B,k3^ (500- în poziţie medială au fost consemnate ambele slove, numărul ocurenţelor pe care le prezintă fiind însă mai ridicat: aoyp” (520, Tptfn©YAH (500; Atfxfy(520, stfa (55v), a^kP^a (500, (500- ’ Atunci când sunt notate după o vocală, ambele grafeme notează semivocala [u]: cti (510, /wTetf (510, catf (51v). 92 STUDIU LINGVISTIC Ta y Lt, A» în majoritatea situaţiilor slovele -u şi ,y. corespund vocalclor [fi] şi [î] din limba română contemporană şi apar notate după o slovă corespunzătoare unei consoane, u este notat, în general la sfârşitul cuvântului şi este lipsit de valoare fonetică. t» notează vocala [ă] în interiorul cuvântului: a^U/Wig (40v) MeG'km'hAum (40v), ptc^pHT^ (52'). în aceeaşi poziţie ierul marc notează alteori o vocală centrală, corespunzătoare lui [î]: nuiiAGcnu (55v), a'uhivs (40'), a\t»iihag (40'), A\T»mn^iix (41r), m»n.mi (41r). în m.ii,Y, (40v) ierul marc ar putea nota vocala [î], nefiind exclusă posibilitatea ca sunetul pe care îl redă să fie [ă]. La finală de silabă ori de cuvânt ierul marc arc uneori valoare zero: mgc-v „ce-s“ (410. Ierul mic apare la finala cuvântului, Iară a avea valoare fonetică: amgctu (50v), 4/ukt.ha»* (39r), cKT»pGGcKu, (57'). în interioiul cuvântului , apare rar notat, pentru acelaşi context fiind preferată notarea paicricului. Consemnăm şi notarea accidentală a aceluiaşi semn pentru a reda vocala [î]: cocpuaVg (5lv). ( Iusul mare corespunde cel mai adesea vocalei [ă] în poziţie medială: p'uc^pHT/Y (52v) p^cn^M3T. (410 sau finală: hat/Y, (40v), m.TpAMi/Y. (41v), K"UTp,Yx (41^, AV’tifŢcff» (41r), c-)A*iX,r^c,'vy' (40v), noAprti/Y. (40v). Acelaşi semn redă uneori vocala [î]: AOR^MA'kcK'u (41v), p^av-yg (41r), 3,y.k,y.»j^ (40'), TpeAvVp/V.MAw (40v). Consemnăm şi situaţia în carc apare în acelaşi cuvânt redând sunete diferite, ca în următorul exemplu, în care primul ,y. notează vocala [a] iar cel de-al doilea sunetul [î] : c,)^-,p;nA\'ki'îŢ (50r). ’L, A, IA i apare întotdeauna notat după o slovă cc redă o consoană: atL f 52r). a'Lka (5 1AHp'triT/Y. (6T), în vreme cc a succede atât unei slove- STUDIU LINGVISTIC 93 consoane, cât şi unui grafem corepunzător unei vocale: auia (1190, npipA (120r), moarta (135v); amga (127v), boa (135v), xoyA’iAA\ (114v). Totodată a a fost înregistrat la iniţială de cuvânt sau de silabă: acte (1170, B6HHA (116V). Pe m l-am întâlnit notat l-a iniţială absolută: mp (1 14v), mT« (111v). în poziţie tare, după o slovă-consoană £ şi a notează de obicei diftongul [ea]: akoa'L (40v), noTAp-k (41r); auja (1 190, auintauj „mintea-ş“(H7V). în poziţie moale i şi a redau, pe cât se pare, diftongul [ea]: KA,Y»iiA'kue (40"), '''tue (40v), Tpiiie (55v), oYHA’kijJe (40v); noyTApt (411). Către această interpretare ne trimite faptul că asemenea grafii sunt majoritare, nefiind concurate de cele în care în aceeaşi poziţie să fie notat e. Grupuri de slove Grupurile p-u (pw), at. sunt înregistrate cu o frecvenţă redusă în textul nostru. Ele sunt prezente atât în cuvinte de origine slavă sau derivate din rădăcini slave: ^tah^a" (99v), cocpuA'ie (51v), ch-p^sn (41v), cKp-vnecKw (57v), ckpt.hab^’a (40"); cmA'k’n (48v), mAT.\wpn (560, mA'vx^picK'u (59r), cât şi în termeni de o altă provenienţă: bp^toc (410, bp^toc (500, Bpi*C/Y» (52'); TAT.HHM6 (580- Semne diacritice Spiritul lin este notat de obicei deasupra vocalelor iniţiale sau a diftongilor din prima parte a cuvântului aa^c/r (12T), Ânoyc (12T), epa (122'), H3Bop,Y (1230, cocpen (124v); (1180- Totodată l-am întâlnit notat consecvent deasupra slovei .f*: „în“ (1220, •î>k'uauali (1320, .{vKimÂpiYx (124v). 94 STUDIU LINGVISTIC Accentul ascuţit apare notat, de reguiă, pe o vocală tonică în cuvinte plurisilabice, nefiind exclusă însă notarea sa în cuvintele monosilabice: ©Bpdâe (121r),codpeAe (124r), bhh6 (124r); mm (124v). Există şi situaţia în care acelaşi semn apare pe o vocală atonă: Gomesap (124v). Accentulgrap marchează de obicei vocala din ultima silabă: anca (1251), ao/wh^ah (125r), Hoara (126r). Rar l-am întâlnit în poziţie iniţială: ÂK'k (49v). Chendima ( ” ) a fost înregistrată rar: Ke/wi' (129v), a „ea“ (136v). Consemnăm şi un context în care semnul corespunde slovei h: *uepu (58v)2. Paiericul apare destul de frecvent notat, deasupra cuvântului, între două consoane, cu rolul de a marca graniţa dintre două silabe: ^N'VALţH/tte (120v) AT»Hn» (40v), ocvHAHpe (12 lr), BYefWm (131r). Rar apare la sfârşitul cuvântului, în locul ierului mic: a (116r), k-uu (52v). Suprascrierea slovelor Potrivit mânieriei grafice din epocă scribul recurge curent la procedeul suprascrierii slovelor. De cele mai multe ori este scrisă deasupra rândului slova-consoană care închide silaba, indiferent dacă acesta se află la mijlocul sau la sfârşitul cuvântului: mhnhion©~ (1151), 4Y6ujkt»p8a (115"), sau prima consoană dintr-un grup consonantic: MOYAiţn (1261). Grupurile consonantice ha, respectiv ht prezintă consecvent a doua slovă suprascrisă, în situaţia în care aceasta este urmată de ierul mic: 3HKi»NAk (122% ^A’kMKNAk (122% ninvv&HTb (1231). 2 Vezi în acest sens Emil Vfrtosu, Paleografia româno-chirilică, Bucureşti, 1968, p. 116-117. STUDIU LINGVISTIC 95 Semnele de punctuaţie Punctul este cel mai frecvent semn de punctuaţie folosit. De cele mai multe ori utilizarea lui este corectă, marcând sfârşitul unui enunţ. Am înregistrat însă şi contexte în care acelaţi semn grafic este notat în locul virgulei: Să şi treaceţ voi de noi () cu cuvintele voastre ceale hitleane (.) ci de întrebarea curvie şi mult făcut-o au fost mai vârtos . decât alalte şi de acealea nu veţscăpa (591). Vtgula este de multe ori folosită ca în ortografia actuală, în enumeraţii. Titlurile unor fragmente au la sfârşit un semn special, precedat de două puncte . Aceeaşi succesiune de semne am întâlnit-o şi la sfârşitul — textului. Abrevieri arie ah = apostoli (1 IO1) BAroB'kcmHHMiM = blagoveastnicii (125r) EACBGNie = blagoslovenie (41v) bacbh = blagoslovi (59r) eacbhuYm=blagosloviţii a8m_= Dumnezeul (105r) AX<\k = Duhul (52^ 6bTaY6 = Evanghelie (105v) lepcAMk = Ierusalim (1111) KfHjiHNH = creştini (129v) auT» = milă (142r) maoct6h‘i6=milostenie 9126v) MAoîfH = milui (106v) /ffpiA = Maria mucenici (125r) 96 STUDIU LINGVISTIC MÎNHue = muceniţe (125r) HeMACTHi = nemilostiv (60v) nppoK = proroc (105") np-fccmaa = Preasfânta (109v) c4>îîmA = sfânta (111*) c<|> = sfântul X? = Hristos itpHrpAâ = Ţarigrad (391). FONETICĂ Vocalism [ă] protonic netrecut la [a]: bărbat{39v, 55*), bătrâne(39v); [ă] protonic conservat în păhar{51*), păhară (55r); [ă] protonic netrecut la [e] în spăria: spăriaiu (641), spăriară (116*), spăriat (64r); Forma etimologică apare în perioada specifică textului nostru în Moldova şi Transilvania, fară a fi exclusă în Ţara Românească, unde se înregistrează mai ales la începutul perioadei 1640-17803. [ă] trecut la [e] în pre vi: previiam (49r), previia (121v), prevind (48r); [ă] conservat în năsip. năsipul(142r); [ă] neevoluat la [i] în rădica, răsipi: rădică (40v), rădicară (118r, nerădicat (511); răsipi {AS1), răsipire (44v), răsipiţ{45r); [ă] evoluat la [o] în folos, folosi, folosul (133v), folosure (411), folosiră (129v), folosesc (42v); [e] etimologic în datora, fost redat cu 1, rostit, probabil, [ea] sau [e]: deatoarele (52*), deatoriul (5 8r); [e] protonic neevoluat la [ă] în Dumnezeu (39r, 64r etc.), dumnezeiesc (61r); în secolul al XVI-lea, fonetismul a fost notat în Ţara 3ILRLEV, p. 294. STUDIU LINGVISTIC 97 Românească, Moldova (în cea mai mare parte), Transilvania de nord-est, Banat-Hunedoara4; [e] conservat în lepăda: lepădară (117r), lepădarea (106r), lepădaţ (45r); în secolul al XVII-lea, formele cu [e] au fost înregistrate în documente ardeleneşti, munteneşti şi moldoveneşti3; [e] conservat în strein (112r, 1210; semnalăm şi o grafie incertă, striin (40r), peste primul ifiind notat e, [e] netrecut la [i] în: besearecă (129r), am cetit (42r) demâneaţă (40r); cf. să citiia (I44v), dimăneaţa (580 nişte (111v); [-e-] medial aton netrecut la [-i-]: feciorii (1340, judeca (115r), judecătorii (1270, oameni (115r), trebuinţă (55r), veniia (118r); cf. eriticilor(56l), tribui(41v), tribuie (49r); ]— [-e] final aton netrecut la [-i]: să cade (130r), cântare (110v), cealc i - (1300, de (390, gurile (137r), învăţăturile (1400, limbile (142v), manile : (1390, tăriile (13$), vindece(410; [e] ([i]) nesincopat în derept, (direpfy. derept (1370, dirept (41r); după 1600 asemenea fonetisme se păstrau în vestul Munteniei, Oltenia, Moldova, Banat, sudul Crişanei, nordul şi sud-vestul Transilvaniei6; Neanticiparea elementului palatal în cânii (53v), mânile (118r, 1210; cf. pâine (51v); [î] netrecut la [u] în îmbla: îmblă (39v), îmblete (59v); să împlă (46v), vor împlea (1300etc.; cf. numărul mult mai mare de exemple care atestă evoluţia fonetismului prin asimilare [î - u > u - u] 1 n paradigma verbelor a umbla, a umple, cu-dobitoc-umblători (115v), umblară (980; umplură (510, fuiu umplută (5 2V), umplură-ş (1100 etc.; [î] păstrat în curând(40r, 57r etc.); 4 Gheţie, Mareş, GD, p. 84. 3 Gheţie, BD, p. 103; vezi şi Gheţie, Mareş, GD, p. 85. 0 Gheţie, BD, p. 110. 98 STUDIU LINGVISTIC [o] netrecut la [ga] prin metafonie în groznică (132v); cf. groaznica \ (139v), groaznice (42v), groaznicii (42v); păstrarea intactă a lui [o] a fost înregistrată în texte moldoveneşti7; [o] protonic conservat în cocon: coconi (58v), coconii (136v), coconi-ucigătoriu (115v); cf. cuconii (621), nedurmiţ {131r); trecerea lui : [o] la [u] a fost consemnată în texte scrise în Moldova8; [u] neevoluat la [i] în minciunos: minciunos (115r), minciunosul (115v), minciunoasa (115v); Izolat, [u] aton în poziţie nazală a evoluat la [î]: porâncitele (99v); cf. porunca (127% porunci {125v), poruncitele (129v); evoluţia fonetică amintită a fost consemnată în texte provenind din Banat, sud-vestul Transilvaniei şi Ţara Românească9; . [u] conservat în preut (59*), preutul{ 113r); diftongul [-eâ-] apare de cele mai multe ori conservat în poziţie moale: bătrâneaţelor (52v), derease (61v), grealele (50% meaJe (41v), mcarscm (54v), putearea (112r% scădeare (136v); cf. mele (109v); posibilitatea ca slovele -k sau a, ce redau diftongul în discuţie, să fie notate în virtutea unei tradiţii grafice nu este exlusă, caz în care ar putea fi vorba de valoarea [e] sau chiar [e] a semnelor respective. Este totuşi puţin probabilă o asemenea interpretare, dat fiind faptul că asemenea grafii sunt majoritare, neexistând o concurenţă cu cele în care pentru acelaşi context fonetic a fost notat e; . Reducerea diftongului [-eâ] la [-e] ([-e]) se înregistrează mult mai rar decât conservarea sa: face{53v, 114v); cf. avea (50r), bea (55r), facea (120r, 128v), mea (5 lr), putea (56v), vedea (64r); [ia] conservat în easte{50r, 134r etc.). 7ILRJLEV, p. 300. 11 Gheţie, BD, p. 115, Gheţie, Mareş, GD, p. 108, ILRLEV, p. 300. 9 Jbldem. STUDIU LINGVISTIC 99 Consonantism Cele mai multe ocurenţe le au formele cu labiala intactă: bine (42r), iubitoriu (115V); fier(4ST), fiiu (46r); piatră (61v); cf! are hi (1091"), nu va hi (91*), vahi( 101v); [f] a evoluat la [h] în hreamăt (119v); labiale moi: besearecă (51v), curcubeul {47), iubesc (100v); coperi (117V), pentru (113v); tocmeala (4V), veşmintele (50r); blagoslovească (630, să ivesc (WT)] cf. ra-/ năra vul (5 0V); [e] analogic după labiala [b]: beuiu (510, am beut (55r) beuturi (1120; [e] putea fi refăcut prin analogie cu formele în care acest sunet este normal: bei, beţi, bere; [v] etimologic a evoluat la [f] în cuvintele de origine slavă: sfaturele (144v), sfânta (1240, sfântă (1240, sfântul (122v), sfârşi (49v); cf. svânt (14lv), svânta (98v), svinţii (139r). Cele mai multe ocurenţe le înregistreză exemplele cu [fj. Dentale • [d] moale: adevăr (53r, 54v etc.), decât (50r), departe (39v), despre (H9V); [d] păstrat în: neputredire (120v), putredire (120', 120v); [t] rostit dur a antrenat velarizarea lui [e] în stadiul [ă] şi a lui [i] în [î]: blăstăm (44v), biăstămătorii (132v), biăstămul (46), să blăstăme (124v); nestâns (114v, 13 lr etc.), nestânsă (110r); în nestins (1010, sterp (440, timpinară (54v) am consemnat rostirea moale; cf. tâmpină (52v, 54v etc.), tâmpinăm (53T); [n] a trecut la [r] prin disimilare consonantică de tipul n...n > r..n în amerinţaiu (54r), nimăruia (10lr); [s], [z], [ţ] duri: adusără (40r), casăle (410, să închină (39v), sămn (1160, să tâmplasă (410, trimeasă (39v; cf. spăsenia 39r, zise-m 63r şi grafiile hipercorecte sint 63v etc.); zua (55v, 1140, zuo (113r; cf. auziră 100 STUDIU LINGVISTIC 123v, zice 116V şi grafiile hipercorecte arzind 121r, 131v, văzind 116\ văzindu-să 142r); să cruţă (144v; cf. alţii 114r, mulţime 117r, neplccaţilor 117r, ţipând 50r şi grafiile hipercorecte înfrâniseţindu-să 139r, scoţind 39"). Cele mai multe exemple reflectă durificarea lui s, concurată destul de slab de contextele care înregistrează rostirea moale. Celelalte două sunete, zşi ţ, apar de cele mai multe ori urmate de esau i. Prepalatale [ş], [j] moi - [ş], [j] duri; [ş], [j] duri în poziţie „tare“: aşa (64v), deşartă (64v), înfrâsoşadză {112r), înşălăciune (142v); jărtviră (42r), jărtvele (44v); cf. aşea (40r înşelăciune 42v, 55v, uşea 99\ vămăşiari 54v; glaje sg.; 48718, jelaniia 110r, jeluia 126v); [ş] rostit dur a antrenat reducerea diftongului [ea], creat prin sinereză, la [a] în ş-au curăţit (ST); [ş], [j] moi în poziţie „moale“: deşearte (54v), ruşine (54v), şedea (52v), vrăjeaşte{ 115v); africata [dz] are o apariţie limitată la patru exemple: dzilele (43r), săînfrâsoşadză(112r), săşeadză (111v), prândzul(111v); trecerea lui [dz] la [z] este aproape generală: Dumnezeu (121v etc.), zice (45r), z/(40r), văzuiu-niă(46v); trecerea aproape generală a lui [g] la [j]: împrejurul (101v), judecătorii (127r), jumătate (114r); cf. încungiurară (60v), în care [g] provine dintr-un [g] lat., şi giudeţului (571), unde [g] se explică prin j # o, i/lat.; [r] este rostit dur în poziţie „tare“: rădica (51"), nerădicat (51r), săboară (pl. 49r), strâgând (50v); dacă rădica este general în text, strâgi are o singură ocurenţă; cf. striga cu peste 30 de apariţii: strigară (117v)e strigând {48v) etc.; [r] moale în cuvintele formate cu ajutorul sufixului -tor sau în poziţie finală: ajutoriul {40v), călătoriu (40v), ceriu (6Y), cuptoriu (50r); cf. cerul (123v); [r] neevoluat la [1] în turburaţi} 161); STUDIU LINGVISTIC 101 [r] nctrecut la [1] în tuturor (113v, 115v etc.), tuturora (47v etc.); [h] etimologic în catastih (60r), neohilirea (135r), pohta (63r), pohtele (134v), aipohtit (631); în Moldova [h] este conservat mai ales în zona nordică în prima jumătate a secolului al XVII-lea; la fel în Ţara Românească, unde se menţine până în a doua jumătate a secolui al XVIII-lea, şi în regiunile din sudul Transilvaniei. „Pe cât se parc -susţine Ion Gheţie - h s-a menţinut vreme mai îndelungată în pohtă, pohtim Muntenia şi sudul Transilvaniei”10. MORFOLOGIA Substantivul Declinarea. Substantivele marmure, lăture, soarte apar cu formele vechi, proprii declinării a IlI-a: marmure (109v), laturea (111"), soarte (50v). ' Substantivul pântece păstrează la sg. forma în -er. pântecelui (55v, 58r etc.). Forma de singular, declinarea a IlI-a, ţărmure (40v) a fost obţinută din declinarea a Il-a ţărmur. Genul. Substantivul grumaz apare în forma de masculin plural grumazi(131r), grumazii(131v), generală în epocă11. Numărul. Substantivul mână prezintă pluralul mânile (40v, 51r), mânii or (41r). Pentru substantivul nume am înregistrat pluralul etimologic numere (59v). Substantivele bătrâneţe şi tinereţe apar notate la plural: bătrâneaţelor (52v), tinereaţele (54v), probabil urmând un model străin12. lbidem, p. 157. 11 lbidem. p. 321. '* Vezi Kr. Sandfeld, Linguistique balcanique, Paris, 1930, p. 39. 102 STUDIU LINGVISTIC La feminine am înregistrat desinenţa de plural făpturile (61r), fieri (50"), legături (51v), lovituri (59r), miercurile (51v), scânduri (61v), vinerile (51v) etc.; cf. începăturele (44v), laturele (1211). Formele cu -i apar mai frecvent în textele din nordul ţării, datorită închiderii lui -e la -î când era urmat de -Jen. Substantivul fuştiu prezintă pluralul fuşture (59r)14. Substantivul sălaş are la plural atât forma sălăşele (11 lv), cât şi sălaşure (47v), cea din urmă fiind majoritară. Cele mai multe substantive neutre formează pluralul cu desinenţa -urc. chipure (53r), duhurele (52"), eresure (130r), foiosure (41"), graiurele(53r), lucrure{40r, 52v), trupwele(41r) etc.; cf. chinurile (1351), chipuri (50v), eresurile (49v), friguri(40v), suspinuri (\34v). Substantivul feminin milă (unitate de măsură) prezintă forma de plural milure (109r). Cazul. Substantivele feminine cu desinenţa -a la sg. şi -/la pl. şi cele cu e la sg. şi i la pl. prezintă la genitiv-dativ terminaţia -iei, formată din desinenţă şi articolul -ei. beseareciei (109r), cetăţiei (101v), invăţăturiei (47v), legiei (114v, 127v), lumi ei (97v), morţiei (41v) etc.; cf. mărei (40v), morţei (5 0V), nedireptăţei (54v), Precis tei (51v), sfintei (56v). , Articolul Cel mai frecvent, la genitiv-dativul numelor proprii se înregistrează forma de articol hotărât lui. lui Dumnezeu (58r), lui Hristos, (58v); cf. /ucu o singură ocurenţă: lu A vraam (I44v). Articolul posesiv genitival prezintă atât forme variabile cât şi invariabile: al dulceţilor sale (108r), al judeţului (105v), ale lumiei (48v)s ale mele (51v), al răstignitului (116r), al său (109v); cf. a doile (56V)E 13 ILRLEV, p. 324. i‘l Cf. DA, MDA, unde este înregistrată forma de plural fuştiuri. Singularul fuştiu o. refăcut din pluralul fuştial lui fuşte(DA, MDA s.v. fuşte). STUDIU LINGVISTIC 103 sufletele direpţilor şi a păcătoşilor (62r). în contextul protivnic a lui Dumnezeu (1441), este posibil să avem a face cu o greşeală de grafie. Adjectivul Gradul superlativ absolut apare construit atât cu prea, cât şi cu foarte-, prea înfricată (107v) prea luminată (138r), prea mare (109r); foarte impuţiţ, (53v), foarte sirep (53v). Consemnăm şi situaţia în care morfemul de superlativ absolut apare postpus, fapt care reprezintă o trăsătură a normei din epocă: luminată foarte (52v), masă mare foarte (61v). Pronumele Pronumele personal ins(u) < lat. ipse apare precedat de prepoziţia cu: cu-nusul(58v), cu-nunsul (6V), cu-nunşii (\2T). Pentru pronumele relativ care am consemnat atât forma invariabilă, cât şi formele variabile după număr şi caz: care (50v', 54v), carea{ 122v, 143v), carele{133v), carii{53v, 98r). Pronumele relativ ce apare notat atât în forma ce (39r, 40v etc.), cât şi în forma c/(41r, 531). Pronumele şi adjectivele nehotărâte. Consemnăm prezenţa pronumelor nehotărâte fieşcăruia (5 6V, 115r), fieşcui (41r), neştine{< lat. nescio quem „cineva“; 41r), niscare (< lat. nescio qualem; 60r), niscai (60r), nişchite(< lat. nescio quantum) „câteva“ (41r). Pronumele negativ nimic apare cel mai adesea scris cu slova finală suprascrisă (39v, 40r etc.), ceea ce nu ne permite să stabilim dacă grafia acoperă pronunţia nimic sau nimică (ultima fiind caracteristică textelor nordice)15. b Gheţie, BD, p. 164, 104 STUDIU LINGVISTIC , Numeralul ' Numeralul ordinal, slab reprezentat în text, prezintă forma în -le: al doile (56v). La feminin am întâlnit numeralul neacordat dintâi: vama dintâi (53r), cea dintâi(125r), trăsătură specifică normei din epocă16. Verbul Conjugarea. La conjugarea a IV-a am înregistrat exclusiv varianta -i: pogorâia (98r, 118v), să pârâia (115r), urâia (131r), urâiani (114v). în perioada specifică textului nostru, formele cu /sunt generale w textele sudice, iar în cele nordice, ca şi în cele sud-vest ardeleneşti devii majoritare faţă de cele în -F. Prezenţa unor fonetisme de tipul celos citate în textele nordice înainte de 1640 a fost pusă pe seama influenţei' textelor sudice sau â unor versiuni sudice puse la contribuţie de copişti18. Modurile şi timpurile. La indicativ prezent şi conjunctiv prezen am consemnat formele iotacizate ale verbelor cu radicalul în -d, -t, -n: să mă înghiţă (55r), să răspunză (41r), să-l scoaţă (40v), să şează (52v 108v), să vază (41r, 50r etc.), să nu mai văzu (50r), să vie (41v), văz {51r) cf. văd{AT). Verbul a mânca apare consemnat cu formele lungi, etimologice mănâncă (431), să-l mănânce ( 40v). Acestea erau exclusive, în perioada care ne interesează, în textele din Moldova şi Ţara Românească, îa vreme ce în celelalte zone deţineau majoritatea19. Indicativ imperfect. La persoana 1 sg. nu am înregistrat desinenţa analogică -m. face (54v), ştiia (54r). La pers. 3 pl. am consemnat numn 16 Ibidem. 17ILRLEV, p. 334. 18 Ibidem, p. 132. 19 ILRLEV, p. 336-337. STUDIU LINGVISTIC 105 forme etimologice, fară -u analogic: cunoştea (550, gr<ă>iia (54r), obliciia (54r). Perfectul simplu. Exclusive în textul nostru sunt formele tari de pers. 1: aprinş (5 lv), mă duş (420, în torş (51v), înţeleş (510, plâş (51v), merşu (5 lv), zişiu (55v). Verbul a face a fost înregistrat o singură dată cu forma slabă făcuiu (54r), în vreme ce formele tari prezintă mai multe ocurenţe: feacet (122r), feceş (43v), feciu (641). De menţionat este faptul că în perioada respectivă, formele tari ale acestui verb reprezentau arhaisme20. . La pers. 1 şi 2 pl. am consemnat numai forme etimologice, care nu-1 conţin pe -ră analogic: auzit (106r), nu avum (54v), crezut (1060, mearsem (55r), trecum (54r, 54v). Pentru pers. 3 pl. am înregistrat forme analogice cu -ră. aflară (54v), apucară (540, căutară (54v), răspunsără (541), ştiură (541)- Formele cu -ră de la pers. 3 pl. apar spre sfârşitul perioadei 1640-1780 în textele sudice, unde perfectul simplu se întrebuinţa mai des, fapt pentru care devenise necesară diferenţierea acestei forme de cea omonimă de prezent21. Verbul a da a fost înregistrat cu forma tare deaderă (51r, 55r, 58r etc.). Pentru mai mult ca perfectul consemnăm forma analitică, alcătuită din imperfectul verbului a fi şi participiul trecut al verbului de conjugat: era auzit ((42v), era făcut (54v), era grăit (54v), erai părăsit (570, era venit (117V). De precizat că această formă apare în toate variantele literare din perioada 1532-1640, cu o frecvenţă mai mare în textele din nord22. 20 lbidem, p. 338. 21 lbidem. Vezi şi C. Frâncu, Din istoria perfectului simplu: formele de persoana îşi a Il-a plural cu sufleul-ră-, în AL, XVIII, 1967, p. 176-180. 22 ILRLEV, p. 138. 106 STUDIU LINGVISTIC Pentru viitor am înregistrat şi paradigma alcătuită din a vrea + conjunctivul verbului de conjugat: Şi iute va să-i întreabe judeţul (55v); facea gătire că, iată, un împărat vrea să vie intr-însă(48"). Conjunctivul prezent este exprimat uneori prin postpunerea conjuncţiei: Bucurară-să şi să veseliră (61r), împărţiia-să apă (61"), Sparie-mi-sămintea (471). Conjunctivul perfect prezintă forma cu auxiliarul variabil: să fiu dosăditiSA*), să fii luat (57"), potrivit normelor din epocă. La condiţional perfect am consemnat, pe lângă formele literare din limba română contemporană, paradigma de tipul a vrea +fi -! participiul verbului de conjugat: de vrea fi dat mişeluluipâne (51v), d§ vreai fi ispo veditu (57r). Pentru imperativul prohibitiv am notat forma în -areţi: nu vi foarte b ucurareţ (5 0v). Infinitivul lung, aflat în regres în perioada specifică textului! nostru, a fost înregistrat în: erai părăsit de-a facerea păcate (57v). Locuţiuni şi expresii verbale a avea credinţă „a crede în...“: Costantin neştine primichii fecior de suflet acestui preacuvios, multă credinţă avea cătră el şi sj ruga mult sfântului să vie în casa lui (41v); a cădea întru înşelăciune „a se înşela“: Că deacă mergu la hon place-le şi apoi cad întru înşelăciune (42v); a cădea în păcate „a păcătui'1: «înşela-mă-va şi voiu cădea îl păcate» (42r); după ispovedanie şi apoi cade în păcate, mai mare muncă ş câştigă (5 81); a da laudă „a slăvi“: Şi să auziia cântare îngerească, tot dâm laudă lui Dumnezeu (107v); a face închinăciune „a se închina“: Şi feciu închinăciune până l pământ (641); STUDIU LINGVISTIC 107 a face voroavă mare „a ţipa, a vocifera11: Şi face voroavă mare procleaţii, aducând spre mine spuri minciunoasă, şi anume aducea-mi aminte când a minţit şi pentru ce am minţit (53v); a fi nevăzut „a. dispărea, a pleca“: Jar hitieanii draci, deacă văzură aşea, ei fară glas stătură mult şi apoi strigară şi ţipară foarte tare. Şi fură nevăzuţ (521); a lua iertăciune „a fi iertat”: Tu, de vreai fi ispoveditu-ţpăcatele tale fară sfială duhovnicului tău şi să fii luat învăţătură şi să-ţ umpli poaniia, fîre-ai luat de la el iertăciune (57r“v);. a lua lăsare „a fi iertat”: nici feace învăţăturile lor, nici oprire, nici lăsare de la dinşiinu luo (60"); a lua oprire „a primi un canon”: nici feace învăţăturile lor, nici oprire, nici lăsare de la dinşii nu luo (6O7); Adverbul aciiaş „imediat”: Aciiaş sosiia Duhul Sfânt, nu ca să vindece numai trupurele, ce şi suflete orbite (41r); acoace „încoace”: „Chemaţi acoace toţ aleşii miei (109v); acolea „acolo“: Şizu acolea, lângă poartă, să odihnească (40v); adevăr „adevărat”: Adevăr, zice, că de cându-1 răstignim noi, iar fealiulnostru nu văzu nici un bine“(1431); adeverit „convins, încredinţat”: Ci creade tare şi ţine aşea, adeverit, că cine nu creade în Isus Hristos, fiiul lui Dumnezeu ce vine în lume, procleat easte (46r); ai ave „întocmai, exact”: Şi prost, toate eresmile făcătorilor, aiave să arăta scriptui'ile tuturor (115v); aimintrea „altfel”: Dar ceaste păcate cine le-au făcut ditinereaţe, aceastea şi alte, în chipul celora ci rătăcesc curvind şi aimitrea moartea aşteptând?» (50v); 108 STUDIU LINGVISTIC alegând „în afară dec‘: Tu eşti Dumnezeul nostru cela ce cu tatăl şi cu Duhul te-ai împreunat şi alegând de tine alt Dumnezeu nu ştim‘ (I20r); ales „amănunţit, anume“: Iar ales aiave să obliciia (55r); au „oare“: «Aun-avem nimic?(50v); camai „mai“: pace lui Dumnezeu, camai dulce ca mi iar ea (110r); cătelin „încet“: Şi aceştia mergea cătelin şi tăcând(117"); curând „repede, degrabă“: „Curând să-m spui cine eşti, căci te adusără la mine ca o iscoadă”(401); de aciia „apoi“: Şi de aciia nici avuiu mâni, nici picioare (5 lr); de-amăruntul „amănunţit": Văz eu că mă întreabă de-amăruntul şi mă cutremur de spaimă>^57r); deci „apoi“: Deci, deaca mă luară acei 2 voinici frumoş, eu-m văzuiu trupul fără suflet zăcând nerădicat şi nesimţit {511); demâneaţa „a doua zi“: Iar demâneaţa iar zisă să-l aducă (40r); în cai „măcar“: Poţ încai să nu cu fapta, încai cu cuvântul şi cu suspin de la inimă milă să arăţ (60v); mainte „înainte'4: Şi-l întrebară ca şi mainte (40"); pedestru „pe jos“: unii dintr-înşii mergea spre aer, iar alţii pedestrimergea (97v). /Trasf „simplu“; Şi-irăspunsă sfântul aşea, prost (40^; usebi „separat, deoparte: Usebi era oraşul apostolilor, usebi era ai prorocilor, usebi al mucenicilor, usebi al prepodobnicilor, usebi ak patriarşilor (62"); Locuţiuni adverbiale cu adevăr „într-adevăr“: acum bine cred iudei, procleţii ş întunecaţii de lumină şi cu adevăr orbii (43r); cu amar „îndurerat“: Iar ceia ci era de-a stânga văzură aceastea ş plângea cu amar şi să ruga căindu-să de greşeale (124v); STUDIU LINGVISTIC 109 cu dereptul„cinstit”: Nu întreba numai cu dereptul, ce şi cievetiia şiminţiia aceştiia (59v); cu dulceaţă „blând”: Şi cu dulceaţă grăiia (50v); cu ispită „cu pricepere, cu experienţă”: Şi după acea cu ispită mă întreba ce-am făcut eu (59v); cu mânie „mânios”: Samon nu suferi, ci-i grăi cu mânie cătră sfântul (39v); cu negândire „nepăsător, inconştient”: Iar ei cu negândire lăcuiesc şi de moarte nu gândesc (55v); . cu nevoie „greu, anevoie”: Vezi cu câtă nevoie treace sufletul de aceştiprocleaţi de vămăşiariputeamici (5 5v); . cu urgie „furios, duşmănos”: Şi zicea cu urgie şi cu mânie cătră ceia ci era cu el să mă întreabe şi să mă ispitească (54r); de năprasnă „deodată”: Şi vine moartea de năprasnă (51"); derept aceaea „pentru acest motiv; deci”: Derept aceaea, cu neşchită dulceaţă-i dărui (137"); Derept aceaea acea vedeare cu dulceaţă o văzum (49*); din destul „ cu prisosinţă”: Iar aceastea din destul cu osteneală şi cu sudori adunate-m sânt, ce mi să şi dăruiră» (52*); din veac „din cele mai vechi timpuri”: Cu ce să spurcară oamenii din veac?( 120v); - fară greaţă „uşoy“: Şi trecuiu şi aceasta fără greaţă (56r); fară treacă „repede”: fi-va fară treacă întrebat înaintea giudeţului? {51r)\ pre «2cferar„într-adevăr“: Că, pre adevăr, păcătoşii sânt fară frică (13 3v). Prepoziţia a „la”: sau merşu cu multă osârdie la beserecă a rugă (51v); STUDIU LINGVISTIC de ,,despre; din cauza“: Nu avură să-m grăiască nimic, numai dc accasta întrebară (58v); sau suspinaiu dc năpăştilc vrăjmaşuluiu (51v); derept „pentru11: trimeasănişte boiari în ţara lui, departe, derept o treabă (39v); dintru „din; de la‘!: Şi dintru ochii lor curea purori ca dintr-o boală (114r); Şi-i lăudă Domnul pentru curăţiia lor, că viiară nespureaf dintru naşterea lor până la moarte (126r); împrotiva „în schimbul; în comparaţie cu“; „în faţă“: Iar îngerii dcaderă împrotiva păcatelor meale măsură din darul Domnului (60r); accasta-i împrotiva aceiia umbră caste (64r); vine şi stătu desupra acci cctăţ, împrotivaporţei unde sta Domnul(\ 29v); prespre „pcste“: te-ai îmbătat atunciprespre trebuinţă (55r)- Locuţiuni prepoziţionale direp ce „de ce11: Dircp ce vă-i năravul, dc curăţi numaidecât la omul cc moare (51v). Conjuncţia au „fie, sau“: au cu cuvântul, au cu faptă1 (50’'); Cc încătruo vcjj vrea să meargeţi, puteţ: au în viaţa vcacilor, au întru împărăţiia ccriului, au întru viaţă fără moarte sau întru munca dc veac (101r) căci. „Curând să-m spui cine eşti, căci tc adusără la mine ca & iscoa dă “ (40r); cc (ci): nu numai cc ştiia cu, cc încă şi cc nu ştiia (54r); Samon im suferi, ci-igrăi(39v) etc. dc „încât; şi; dacă: «O, întunecaţilor şi procleţilor! Dircp cc vă-, năravul, dc curaţi numai cât la omul cc moare, dc-l întrista} şi-l spâna f< străgând fără ruşine?(50v); Şi-m dcaderă dc bcuiu (51rj; Iar ci cerca cu STUDIU LINGVISTIC 111 ispitire faptele ceale bune, bunătăţile: de vrea fi dat mişelului pâine, sau adăpaiu setosul 51v); e „şi“: Cade-să a grăipreacurvie de aceastea e nu curvie (59r); să „dacă“: Poţ îneai să nu cu fapta, incai cu cuvântul şi cu suspin de la inimă milă să arăţ (60v); deaca: Deaca grăi acest voinic luminat aşea, iar ei, câte facuiu din tinereaţele meale au cu cuvântul, au cu fapta, ei striga cu glas mare (50v). Interjecţia amar: Amar celuia ce nu te iubi şi venitul tău cel infricat nu-1 înţeleasă! (107r); iute: Iar ceia ci era întru întunearec şi în ubra morţiei, ei striga „amar, amar!“, alţii „iute, iute!“(62v) vaide-. Vai de noi, vaide! (l'iV). SINTAXA La nivel sintactic au fost consemnate frecvent construcţii greoaie, care creează dificultăţi în înţelegerea mesajului. în continuare, ne vom opri atenţia asupra acelor particularităţi sintactice care se abat de la normele limbii literare actuale. 112 STUDIU LINGVISTIC Sintaxa propoziţiei Subiectul apare frecvent reluat23, fie printr-un pronume: Iar vameşii acestui văzduh, cumuş auziră zicând îngerii aceastea unul cătră alt, ei şi sloboziră (53v), Iar hitleanii draci, deacă văzură aşea, ei fară glas stătură (52r), fie printr-un substantiv: Şi ţiindu-mă îngerii la ei, iar ei să apropiară şi cei întunecaţi grăind (5 lr). Textul prezintă multe exemple în care gerunziul apare cu valoare predicativă, fapt care de multe ori se explică prin influenţa originalului slavon: Eu cugeta de albă faţa lor: că era îngerii lui Dumnezeu şi înţeleptul oltariu de sus cădindu-l( 49r); cf. ms. sl. 312: bt»iujnYh cSat^pv pA3oc>Y^NO KAA'tijJe (48v) „altarul de sus cu înţelepciune cădind”. Structura originalului slavon a influenţat uneori elipsa verbului a fi la indicativ prezent: «Nu tuturor aşea, ce câţ sânt ca tine de nu să spovediră şi-i ajunsă moartea (57*). . Atributul substantival apoziţional apare atât acordat în caz cu partea de vorbire pe care o determină: O, iute noao, neplecaţilor şi păcătoşilor (114r), cât şi neacordat: darul preacuviosului părintele Vasilie (551). Genitivul analitic a fost consemnat în câteva exemple: mesetatea de fapte bune (55v-56r); loc de judeţ (1171). Atributul substantival adnominal, întâlnit frecvent în textele vechi româneşti, a fost consemnat în câteva situaţii, influenţate de originalul slavon: mi-au slujit răpaus bătrâneaţelor meale (52r); cf. ms. sl. 312: nocA©\[>KHAA a\h ec. noKonBLue a\oa cT(\pocT'fc.A\; Carele easte Caiafa cu Pilat din Pont, că aceia răgniră pre acesta, ci easte acum judecătoriu viilor şi morţilor? (142r). p£k ref de p? di Oi ii i 23 în legătură cu reluarea subiectului în textele vechi româneşti, vezi Elena Carabulea, Repetarea şi reluarea subiectului în limba română din sec. al XVI-lea - al XVIII-lea, în Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Bucureşti, 1975, p. 103-109. STUDIU LINGVISTIC 113 Atributul pronominal în dativ a fost înregistrat în contextul: pentru darul sfântului-ţpărinte, scăpaş de inşii (60r). Atributul adjectival, acordat în gen, număr şi caz cu substantivul regent în cele mai multe situaţii, a fost înregistrat cu forma nearticulată, deşi apare antepus: întorcându-ş întunecată faţa lor (50r). Complementul direct exprimat printr-o formă conjunctă a pronumelui personal apare frecvent postpus: Şi-l prinsără, legară-1 şi-l dusără-1 la împăratul (39v); aducea-le de faţă (59v); şi nimic nu află de cealea, ci era scrise, că Sfântul Duh nevăzut piiarde-le de-aciia (57v); Chema-1 prin casele sale (41r); Mergând noi şi vorovind acestea, tâlni-ne altă vămăşie (581)- Mergând noi, văzum-o rroorată şi cu unt dumnezeiesc şi cu mir de nardos (63r_v); Contextele care atestă aticiparea sau reluarea complementului direct prin formele atone ale pronumelui personal în acuzativ alternează cu acelea în care acest fenomen nu s-a produs: Şi le purta aceastea voinicii cei frumoş (52v), De ne vor înviia aceia pre noi, noi să nu ne teamem de rău (114v); Eu aceastea şi le uitaiu (54v); Şi chemă pre sfântul săhastru (39v); Iar vindecatul ruga pre sfântul (40v); Vameşii strigară pre mine (58^- în câteva situaţii am consemnat exprimarea complementului direct prin verb la infinitiv: iar ei să aibă a-1 putea opri să nu să suie la ceriu (5 6V); mi-i şi frică a chiti de acealea (4 lv). Complementul direct exprimat prin nume de persoană, proprii sau comune, ori prin pronume personale, demonstrative sau nehotărâte apare construit cu sau fară prepoziţia pre: nici putea pomeni c-am urât cineva (531); să învăţaţ toţ oamenii miei calea spăseniei şi să-i izbăviţ de gârtanul diavolului (99v); cf. Şi chemă pre sfântul săhastru (39v); De ne vor în viia aceia pre noi, noi să nu ne teamem de rău (114v). Complementul indirect în dativ fară prepoziţie apare construit cu verbele: crede, ispovedi, lucra, ruga, sub influenţa originalului slavon: Bătu Eghipetul pentru că nu crezură Domnului ce deade lor leage în 114 STUDIU LINGVISTIC muntele Sinaei (42r); De izmailteanii ce nu crezură lui Hristos (1171); n-ai ajuns să te ispovedeşti duhovnicului tău (57v); lucrară chinuriloi trupului (135v); Şi mearsăm cătră altă vamă, ci easte sluji idoliloi (5 8V); lucrândpântecelui şi trufiei (55v); să ruga mult sfântului să vie în casa lui (4 V). Uneori, din cauza anacolutului, complementul indirect în dativ apare exprimat prin pronume în nominativ: Dirept aceaea şi ceia ci s-au închinat lor nici un cuvânt nu le scrie» (571); aceasta-i împrotiva aceiia umbră easte (641). Textul prezintă atât exemple care atestă anticiparea sau reluarea complementului indirect: Şi-i spusără împăratului (39v), au nu ne ajunge noo de răutatea ce s-au adunat hitleanii draci (42v); le duc fieşcăruia păcatele, fiind el încă viu (56v), să le dea lor loc spre miazănoapte (136v), cât şi contexte în care procedeul lipseşte: noi am ogodit lor (114v), şi feaceră lui şi gloatei lui ca şi Ariei şi cu slujitorii lui (13 8r)- Complementul circumstanţial de mod comparativ apare exprimat printr-un pronume personal în nominativ: „Cine face lucrure într-ascuns ca sodomleanii şi ca tu, aceia sânt necuvioş“ (40r-v); cui easte păcătos ca şi eu (50r). , Sintaxa frazei La acest nivel al analizei ne propunem să atragem atenţia asupra unor situaţii mai puţin obişnuite de construire a frazei. Conjuncţia coordonatoare adversativă e are o singură apariţie, concurată fiind de conjuncţiile ce, iar(ă): Cade-să a grăi preacurvie de aceastea, e nu curvie (59v); cf. unii dintr-înşii mergea spre aer, iar alţii pedestri mergea (97v), Eu-i văzuiu mergând unii cu alţii, ce unii dintr-înşii mergea spre aer, iar alţii pedestri mergea (97v). Propoziţia atributivă este uneori introdusă prin adverbele de relaţie cum şi unde: Şi vine vreame cum mulţi păgâni din Ţarigrad cunoscură sfântul pentru ciudesele (41*); Deci dar după aceaste făgăduite v! Ş re! Sî (2 C(! C i STUDIU LINGVISTIC 115 înfricate cum facuş fară frică, deaderă şi acestora deatoriul şi trecum (58r); să auzi glas de trâmbiţă, unde trâmbiţă foarte tare (1191), de-ai fi văzut acea cetate unde easte raiul ce feace Dumnezeu, cu frică te-ai fi spăriat (64"). Propoziţia completivă directă este introdusă prin adverbul de relaţie unde: Şi căutând noi cătră aceştia văzum unde veniia 4 voinici de sus, ţiind câte o lumină mare şi cu înfricat foc arzând (48v), Şi văzum ■ unde ieşiia din ceriu un stâlp de foc (48v). Propoziţia ctcumstanţială de timp este marcată adeseori de conjuncţia deaca (deacă). Deaca grăi acest voinic luminat aşea, iar ei, câte facuiu din tinereaţele meale au cu cuvântul, au cu fapta, ei striga cu glas mare, murguia şi grăia (50v), Deci deaca mă luară acei 2 voinici frumoş, eu-m văzuiu trupul fară suflet zăcând nerădicat şi nesimţit (51"), Ei, deacă ne văzură, aciiaş ne ieşiră înainte (5 3v). Propoziţia circumstanţială consecutivă apare frecvent introdusă prin cât: Şi cu atâtea rane-1 zdrobiră, cât abiia rămasă viu (40r), atâta era de amar, cât într-acel ceas mi să zmulsă sufletul şi sări din trup (51r), Iar ei scrâşniia cu dinţii, cât îm părea că mă vor înghiţi viu (53v). Aceeaşi subordonată are uneori ca element introductiv adverbul de relaţie cum. Deci de n-au lucrure bune multe, cum să poată scăpa din mânile lor, aşea le duc fieşcăruia păcatele, fiind el încă viu (56v), trâmbiţa foarte tare, cum de acel glas tremura şi înşiş îngerii lui Dumnezeu (119r). Propoziţia circumstanţială de cauză este adesea introdusă prin unde: Dirept acea toate fură tocmite şi să scârbesc, unde greşiră şi să pocăiră (57v); Iar procleţii scrâşniia cu dinţii săi, unde putum scăpa din mâna lor (60r); Bucurară-să şi să veseliră de mine, unde-mi văzură sufletul întru împarăţiia lui Dumnezeu (61r), Şi ei să ruşina unde să vedea în câtă urgie sânt( 116r). Propoziţia circumstanţială finală se construieşte uneori cu adverbul cum. mearge pre la toate vamele de-i scrie păcatele lui, cum când va ieşi sufletul, iar ei să aibă a-1 putea opri să nu să suie Ia ceriu 116 STUDIU LINGVISTIC (56v). Aceeaşi subordonată apare introdusă prin conjuncţia să: mearsă să ia poamă dintr-însul (44r). Propoziţia circumstanţială condiţională este introdusă prin să: Iar să easte omul viu şi ş-au curăţit păcatele cu ispodaniia, ei să nevoiesc în locul acelora să scrie altele (57v). Propoziţia circumstanţială concesivă este uneori introdusă prin să: Iar să-l văzură în uliţă învăţind şi întunearece de seamne făcând şi cu dinşii beseduind şi învăţind şinu-1 cunoscură (42v), Propoziţia circumstanţială de relaţie are ca element introductiv în unele situaţii adverbul de relaţie cum: Ce câţ oameni în lume pârâia cum le era viaţa şi în ce ceasul pârâia, înaintea mea le aducea acei etiopi (52v). Topica părţilor de propoziţie Uneori, numele predicativ precedă verbul copulativ: aceasta-i împrotiva aceiia umbră easte“(64r) Destul de frecvent morfemul de superlativ absolut foarte apare postpus, potrivit originalului slavon: cetate minunată foarte (49r) cf. ms. sl. 312: rp^A b6ah7Ţs'tAo (49"); fuiu luminată foarte (52v); mulţime multă foarte (116V) cf. ms. sl. 312: mncdîkcbc» MNoro s’tiAco (57r); înălţime înaltă foarte (61r) cf. şi polate înalte, foarte tocmite (61v); Complementul circumstanţial de mod, exprimat prin adverbul foarte, precedă verbul pe care îl determină: Nu vă foarte bucurareţ, că aicea n-aveţparte, nici soarte, nimic!» (50v) Consemnăm dislocarea grupului nominal în următorul exemplu: iată, vine cătră mine un bărbat foarte cu bună frâmseaţe şi îmbrăcat cu veşmente de zăpadă (46v). ea (4 & si' os d 3j STUDIU LINGVISTIC 117 Negaţia • în câteva contexte a fost consemnată negaţia dublă: Ce de unde easte el nu-ţ ştiu spune şi din cine născu, că nici el nu ne-au spus noao; nici alcineva (39r_v); nici leage de pogribanie să nu aibă trupul lui (40v); aicea n-aveţparte, nici soarte, nimic (50v). Textul prezintă însă şi exemple în care verbele nu sunt precedate de adverbul de negaţie nu, situaţie frecvent întâlnită în textele vechi traduse şi provocată de originalul slavon24: de aciia nici avuiu mâni, nici picioare (511); Şi cu dulceaţa lui Hristos n-avură ce grăi spre mine, nici putea pomeni ei cam urât cineva cândva (531); Iar ei cu negândire lăcuiesc şi de moarte nu gândesc, nici pomenesc, lucrând pântecelui şi trufiei (55v). Vorbirea directă şi vorbirea indirectă Vorbirea directă este marcată frecvent prin verbele de declaraţie a grăi, a răspunde, a zice. De multe ori comunicarea este întreruptă de intercalarea verbului a zice la pers. 3 sg., ceea ce conferă textului o puternică notă de oralitate: Iar grăiaşte Domnul cătră iudei: «Eu, zice, veniiu în numele părintelui mieu şi nu mă priimit (43v); Cum zisă Dumnezeu cătră Moisi proroc: «Iată, zice, tu veri răpăusa cu părinţii tăi, iar oamenii aceştia, ci rămân, rătăci-vor mergând după dumnezei streini (44v); Şi iar, cu rostul Isaieiproroc, zisă Domnul: «Arunca-voiu, zice, toiagul mieu, cela marele, şi voiu sparge leagea mea din casa lui Israel (44v); „Elu-m răspunsă şi zisă: „Aceasta cetate easte a marelui împărat, ce de ea grăiaşte proroc David. Aceasta, zice, o zidi Domnul nostru, Isus Hristos, după ce umplu taina naşterei şi după suirea lui la ceriu, cătră părintele Dumnezeu (47v). 24 Densusianu, HLR, II, p. 399. 118 STUDIU LINGVISTIC Vorbirea indirectă este marcată prin verbul a zice, urmat de conjuncţia subordonatoare că: „Zis-ai că cred bine iudei. Vasiiie zice că ceruş şi de la el să-ţ arate oarece de vederile sufleteşti (46v); Iară toc voiu zice că era toate umplute din Duhul Sfânt (109v). . Anacolutul îndepărtarea de la normele sintaxei limbii literare se produce frecvent în textul nostru, determinată fie de urmarea servilă a originalului, fie de neînţelegerea corectă a acestuia. Iată câteva exemple de acest tip: «Nu tuturor aşea, ce câţ sânt ca tine de nu să spovediră şi-i ajunsă moartea (571); Iar oamenii ei, aşteaptă puţinei şi veri vedea nu numai cetatea, ce şi împăratul lor! Iar pentru ce ai venit aicea, aiave veri şti că toţ cine cred în fiil lui Dumnezeu, viu va fi în , veaci şi va creade în sfintele învăţături şi întru zisa sfinţilor ocj cum să zice în beseareca lui Dumnezeu şi a săborului (47v-48r); Şi acesta talant, . ce eu ţ-am dat ţie, să nu-1 ascunzi, ci să-l spui svintelor beseareci, ca pentru cine vor auzi şi cu inimă blândă vor socoti şi toate dulceţile lumiei le vor urî, iar porâncitele meale vor ţinea cu toată dragostea ( inimiei, eu dărui-i-voiu cu multă dulceaţa veacilor şi vor dobândi lucrure de spăsenie (9 9v). ' LEXICUL Lexicul constituie, probabil, cel mai interesant nivel de analiză lingvistică a textului nostru. Ca observaţie generală trebuie să spunem că scrierea constituie o imagine fidelă asupra vocabularului textelor specifice perioadei în care a fost scris, adesea aservite originalului. Nu lipsesc însă termenii mai rar întâlniţi în limba veche, şi nici aceia care sunt înregistraţi în dicţionare cu o altă semnificaţie decât cea din textul nostru. STUDIU LINGVISTIC 119 Cuvinte dispărute din limba actuală, învechite sau regionale Latine aspuma (< expumare)2i „a scoate spumă”: Ochii le aspuma cu spume crunte (134v); anina (< *anninare) „a agăţa”: Şi precum până să anină oarece, deaderă şi trecum (59*); bucina (< bucinare) „a cânta”: obliciia câte grăiiu curveaşte în tinereaţele meale şi câte bucinaiu, cum să cheamă cântece de lume (54r-54v); cerbice(< cervex, -icis) „ceafa, grumaz”: Şi-m tăie cerbicea mea şinu-m putuiu rădica capul mieu. (51r); cătelin (< * cautelinus)26 „încet, tiptil”: Şi aceştia mergea cătelin şi tăcând (H70; celariu (< cellariuni) „cameră”: Şi aciia era un celariu, preaminunat sălaş (niO; cumpli ( < compleo, -te) „a se prăpădi, a pieri”: Şi rău să va cumpli sufletul acela, ci nu va ascul prorocul acela, peri-va dintru oamenii săi (143v); cure (currere) 1. „a alerga, a fugi”: Direp ce vă-i năravul, de curăţi numaicât la omul ce moare, de-1 întristaţ şi-l spăriaţi strâgând fară ruşine? (50v); 2. „a curge”: Şi dintru ochii lor curea purori ca dintr-o boală (1140; ' făt (< fetus) „copil”: sau făcuiu învăţătură multă pentru feţii ceia dragii (540; 23 Vezi MDA, s.v. aspuma; cf. DA, s.v., unde nu este exclusă formarea acestui verb prin derivare de la spuma. 26 Vezi DA, s.v. cătinel, unde se afirmă: „Cuvântul s-a simţit, prin etimologie populară, compus din caute + lenis. Primul element căte, a fost confundat cu câta «puţin» (...)“. 120 STUDIU LINGVISTIC fur, fură (< fur, -e/z?) „cel care fură, tâlhar": Aceştia era furii şi mitarnicii (132"); «Cine nu va intra pre uşea evangheliei meale, furi sânt şi tâlhari» (991); Pre unii să iviia scriptura: „Să-i bărbat-ucigătoriu“, (...) pre alţii „furul“ şi „fura“(\ 16r_v); fu ştiu2 7 (< fus tis, -em) „bâtă, toiag“: pre falei lovituri cu toiage şi cu fiişture (59"); imputa (< imputo, -are) „a socoti în rău, a lua în nume de rău": Aceastea toate să vădiră şi să imputa (58r); înfrâsoşa (*informosiare): „a împodobi, a'înfrumuseţa": Iar aceştiia lăcuiesc într-însă şi să înfrâsoşadză cu mii de bunătăţ şi de flori (\ 12r); mâneca (< manicare) „a se scula din zori“: Foarte mult mânecaiu de mâncaiu de dimăneaţă ca porcii (581); mortăcină (< morticina) „stârv, hoit": Altora le era trupurele împuţite ca şi o mortăcină fierbând cu viermi (114v); patrichie (< patricius) „patrician": Eu sânt Sanion patrichie, parachimul împăratului (40r); pedestru (< pedestei) „pe jos“: unii dintr-înşii mergea spre aer, iar alţii pedestrimergea (97v); păsa (< passare) „a merge" (numai la imperativ): Insă pasă mai înlăuntru şi veri vedea în ce sânt (63r); scumpăra (< *excomparare) „a cumpăra": iar sfinţii îngeri le lumina la cumpănă cu ale meale păcate din ce era, unul după alalt, de scumpăra aceastea (5 lv-52r); vârtos (< * virtuosus) (numai la comparativ: mai vârtos): 1. „mai ales": Striga de aceştia să facă bine, mai vârtos milostenie, că-i mai bună de toate bunătăţile (55v); 2. „mai tare": Şi era toţ într-un chip, luciia mai vârtos de soarele de şeapte ori(126"); 27 Formă de singular a lui fuşture, reconstituită din pl. fuştial lui fuşte. Vezi DA, s.v. . KM STUDIU LINGVISTIC 121 via (< vivere) „a trăi“: Domnul mieu, ce cetate easte aceasta şi ce oameni viază într-însa (47v). Slave agarean (< v.sl. drwp'kuHN'u) „păgân, necredincios”: Şi o văzură şi agareanii şi tremura (118"); arap (< bg. apari; cf. sârb. arap, harap, ms. apan-b, v.sl. aparii, n.-grec. âpanfjt;, toate din tc. arab)2* „persoană cu pielea şi cu părul de culoare neagră”: Şi aciiaş săriră nişte arapi ca nişte tâlhari (5 6r); aromat (< v.sl. apoMaTi») „substanţă vegetală care răspândeşte aromă”: flori cu bună-mirosenie şi şipoc de mir cu aromat (621); aspidă (v.sl. acnHAa): „şarpe veninos”: Altora le era faţa neagră ca însăş a Satanei, altora neagră jumătate, iar unora ca de aspidă, altora ca de năpârcă (II Ay, bâhă (< bg. BT»xa) „tăgadă, împotrivire”: Într-înşii era bâha şi mâniia (590; • besedui(< v. sl. ceceAOBaTn) „a discuta, a vorbi”29: Iar să-l văzură în uliţă învăţind şi întunearece de seamne făcând şi cu dinşii beseduind şi învăţindşinu-1 cunoscură cum să cădea să-l cunoască(42v^43r); bezdnă (< v.sl. G63AT*na) „abis, adâncime”: iar ei să aibă a-1 putea opri să nu să suie la ceriu, ce în bezdnă să-l ducă, unde şed şi ei, până la a doile venit al lui Hristos (5 6V) boiarin (< bg. GOAuapmn») „nobil, aristocrat”: Şi lui părea că .-■să închina înaintea lui ca la un boiarin (39v); camatnic (< v. sl. KamaTkHHKru) „cămătar”: Pre unii să iviia scriptura: „Să-i bărbat ucigătoriu“, (...)pre alţii „beţivul“ şi „beţiva1'; „ camatnicul“ (115r_v); 28 DA, s.v. arap. . 29 Cuvântul nu este înregistrat în DA. Vezi Densusianu, HLR, II, p. 503, precum şi Scriban, DLR, s.v. besedui. 122 STUDIU LINGVISTIC cădi (< v.sl. kaahth) „a tămâia”: era îngerii lui Dumnezeu şi înţeleptul oltariu de sus cădindu-1 (49r); eeteţ (< v. sl. hhthu,w) „lector”: Într-înşii era şi episeopi, şi popi, şi diaconi, şi ceteţii şi cântători (134r); chiti (< sârb. khthth, sau bg. khtk> „a face buchete”, sl. kt^ta „buchet”)30 „a medita, a se gândi”: Chitiiu: «Ticăloase Grigorie, aproape-ţ easte ceasul şi-ţ veri afla împutare» (42v); „a-şi aduce aminte”: Ce să-ţ spuiu nu să dumereaşte sufletul mieu să gândească de înşii, pânămi-i şi frică a chiti de acealea (41v); ciudat (< bg. moyaat'u) „minunat, miraculos”: O, ciudate Hristoase împărate! (40r); ciudesă (< v.sl. mc^a®; bg- sârb., cr., rut., rus. wc>ya©) „minune”: mulţi păgâni din Ţarigrad cunoscură sfântul pentru ciudesele (41"); clevetă (v. sl. kagbgta) „calomnie, hulă”: ţinuiu gura mea de cuvinte deşearte şi de ele vete (5 lv); clevetnic (< v. sl. KAeBeTkNHK'k) „calomniator”: Duceţi-vă de la mine, păcătoşilor şi necuraţilor şi scâmavilor, că întru ascuns şi furiş făcut răutăţile, şi pomenitorii de rău şi băscarnicii şi clevetnicii (122r'v); dosădiiy. sl. aocaahth) „a chinui, a amărî”: Şi căutară mult vameşii şi nu ' aflară la mine nimic ca să fiu dosădit mişei (54r); . dodei(< v. sl. a^Ag^t») „a supăra, a necăji”: celora ce dodeiesc din iudei (42r); eres (< v. sl. epecu) „rătăcire, păcat”: să borască răul şi perirea şi putrejunea şi mâniia şi necurăţie şi urgiia şi toate muşinile şi toate eresurile (49v);' 3() DA, s.v. chiti-, vezi, de asemenea, Ciorănescu, DER, unde se afirmă: „Cu toate că evoluţia semantică este firească în toate fazele ei, este rar ca un cuvânt sl. să fi dezvoltat în rom., de la sine, o gamă atât de întinsă de sensuri. Este de presupus că în evoluţia sa ar fi influenţat vreun cuvânt ca a căta, sau poate ngr. xirvă((D «a vedea, a privi»“. ei £ STUDIU LINGVISTIC 123 ■ eretic (eritic) (< v.s.l. epeTHKi») „păcătos”: Şi aciiaş răpiră-i îngerii cei de ! foc şi-i aruncară în muncă cu alalţi eretici (141); Şi toţ îngerii strigară pentru să se ruşineaze toţ eriticii şi necredincioşii iudei (119M201); gârtan (< v. sl. rpT»TAni») „gâtlej”: să învăţaţ toţ oamenii miei calea i spăseniei şi să-i izbândiţ de gârtanul diavolului (99v); gomon (< v. sl. roMoin») 1. „adunare, sfat”: Dece, deacă zisără aceştea, aşea să îngrozi ceriul şi pământul de gomon ca acela. (1191); 2. ■ „gâlceavă, larmă”, sens etimologic31, propriu termenului notat ; marginal în text, cu referire la următorul pasaj: Şi după aceasta fu \ sunet mare şi fulgere şi glas de sus să auziia (116V); I iute(< v. sl. aiotti, sârb. bg. ak>t) „cumplit, rău“: „O, iute nebunie, au nu ; ne ajunge noo de răutatea ce s-au adunat hitleanii draci, ceia ci domnesc hora?(42v); „violent, furios”32: văzuiu nişte ceate multe : _ de etiopi împrejurul patului mieu, vorovind şi ţipând ca nişte fieri i iuţi(5QT)\ (interj.) „vai“: O, iute noao, neplecaţilor şi păcătoşilor, că, pentru că sântem necuraţ, cu adevăr va Dumnezeu să ne \ arunce în foculnestâns!“(l 14r_v); „O, iute, iute noao!“{Yb lv); jitie (< v. sl. jkhthk) „istoria vieţii unui sfânt, biografie": Jitiia şi vederile ciudeselorpreacuviosuluipărintele nostru Vasilie (3 91); milostenie (< v. sl, medio-bulg. mhaocthnia, prin apropiere de cuvintele derivate cu sufixul -enie) „binefacere": Striga de aceştia să facă bine, mai vârtos milostenie, că-i mai bună de toate bunătăţile (55v); nărocit(part. vb. năroci< v. sl. nap©hhth) „însemnat”: «Aun-ai beut, iată câ păhară, în ceale zile nărocite, când bea cu tine cutare 31 Vezi şi DA, unde gomon este definit prin „adunare sfat”. Pentru „gâlceavă, ceartă” se face trimitere la Cihăc, fară a se da însă vreo atestare. ?2 Densusianu, HLR, II, p. 445. 124 STUDIU LINGVISTIC bărbat şi cutare muiare şi te-ai îmbătat atuncipresprc trebuinţă?» (55r); . năprasnă în loc. adv. de - (< v. sl. nanp^cunc') „dintr-o dată, fară vcstc“: Şi aciiaş să sloboziră îngerii dc năprasnă spre dânşii (106v). obţici (v. sl. ogahmiith) „a descoperi, a găsi“: insă scârnăviile noastre ceale ascunse ea le avea la sine şi nu obli ci ia lucrurclc noastre cu ispovedanie cătrăniscarcpreuf(60r); obrezui (< v. sl. oEpisoGATii) „a (se) circumcide“: Dc s-arc obrezui iudei şi cu tot adevărul să-ş săvârşească leagea sa, Dumnezeu nu caută spre ea, spre lucru sterp ca aceia (44r); ocaianic „păcătos” (< v. sl. ©k<\rî\nnkt»): „O, va de noi, rău sămn văzum că vine, vai dc noi, ocaianicii dc noi. (116r); ogodnic (< v.sl. oyroAwm.) „binecuvântat, iubit” (aspectul formal sc explică prin influenţa derivatelor cu sufixul -nic sau ca urmare a confundării termenului cu sârb. C'YroAumiK'v33): dar dc la ogo dnicul lui Hristos, Vasilie (561); otcârvenie (< v. sl. ot'u Kp^nemuc Şi Ioan, Ii iul tunetului, dintru otcârveniia sa grăi aş te iudeilor (45r); piştă (< v. sl. nmjjA) „hrană“: Iar dc împreunarea accii înţcleaptc pişte, sfinţii se sătura pâna la destul (1121); pocaanic (v. sl. hoharvuhr) „penitenţă”: Cându-ş ispovedeaşte ncştinc păcatele până-i viu şi pocaanic face, lasă-i lui Dumnezeu toate câte au greşit (57v); podobie (< v. sl. noAOBmt) „copie, imitaţie, închipuire”34: Iar cu curând pogorâiu dintru înaltul ceriului şi n podobiia cclui munte, unde era cu stând (98v); 33 Densusianu, HLR, II, p. 519. 34 în legătură cu nccstc sensuri mai puţin obişnuite, vezi Eugen Muntcanu, Studii dc toxicologic biblică. Iaşi, 1995, p. 168. STUDIU LINGVISTIC 125 podobnic (< v. sl. noAOBkNHKT») „asemenea, la fel“: „Au nu sânt eu Domnul pururea fiind podobnic prestre tot lui Dumnezeu şi tatălui cu a mea dumnezeire?(137v); pogribanie (v. sl. < norpeGdHm<) „înmormântare”: să-l arunce în ■ vobura mărei, ca nici leage de pogribanie să nu aibă trupul lui (40v); poiată(< bg. noAATd) „palat”: văzuiupolate înalte, foarte tocmite (60v); Rim (< v.sl. Phm'v) „Roma”: într-aceastea vremi, în noul Rim, în Ţarigrad arătă-săpărintelui nostru (3 9r); ■ săbor, zbor (< v. sl. c-kBopT») „adunare, sinagogă”: beseareca lui Dumnezeu şi a săborului (48r); Iar când să adună ei în zbor împreună simbăta, nu easte Dumnezeu între ei, ci Satana easte pre mijlocul lor în zborure (45v); scâmav (< v. sl. ckp'unabt») „murdar”: Era aceastea veşminte făcute din puturoasa şi scârnave îmblete, ce să tăvăliia în curvie ca porcii în tină( 59v) ' step (< v. sl. cEepim*) „greu de stăpânit”: Şi ceştia era în vedeare ca idolii cei sireapi şi mânioş foarte (141v) smârd (< v. sl. cmp^at.) „murdar, scârbos”: Şi-i fu ruşine smârdului Samon (40v); spăsenie (< v. sl. cT*n<\cennK) „mântuire”: Şi scripturile să iviia spre ei, ivindu-să au spăsenie, au osândire (121r), Vai de ceia ce nu-ş cumpără spăseniia dintru bunătăţile sale (133v); spodobi (< v. sl. c^noA^HTH ca) a se învrednici, a fi demn de ceva”: „Bucură-te, că te-ai spodobit a fi mumă lui Dumnezeu “(139"); şipoc (< sl. wnnoK'u) „rodiu”: flori cu bună-mirosenie şi şipoc de mir cu aromat (6 2r); uidf * (< sl. ©yhth) „a scăpa cu viaţă”: Iar lor le părea că el cu putearea drăcească şi cu farmecele uideaşte (40v); 33 Vezi DLR, s.v. udf, în raport cu care uidi este variantă lexicală. 126 STUDIU LINGVISTIC usebi (< v. sl. ocogw, modificat sub influenţa vb. a osebi) „separat, deoparte'4: Usebi era oraşul apostolilor; usebi era al prorocilor, usebi al mucenicilor, usebi al prepodobnicilor, usebi al patriarşilor (62T); vorovi (< v. sl. ^oBopnTn) „a ţipa, a striga": văzuiu nişte ceate multe de etiopi împrejurul patului mieu, vorovind şi ţipând ca nişte fieri iuţi{ 50r); zaveasă (< v. sl. 3ABtca) „perdea”: Iar pomesteala ei şi oltarul, şi zaveasele, şi masa, şi toate treabele beseareciei aşea era, cum fire de om n~opoate spune (109v); zlac (v.sl. 3aaht») „verdeaţă44: Şi acealea cu mâna lui Dumnezeu era tocmite la locure de zlac, la locure de răcoare, Ia locure de răpaus, la loc de pace şi de linişte (62"). Greceşti catastih (< xardovi/ov) „registru, carte44: «eu sângur umplu matca focului de suflete omeneşti din catastihul mieu» (60"); cresteal{< xgvaraAAoc;) „cleştar44: Şi era poarta raiului ca şi un cresteal (6lr); nardos (< vâp5og)\ Mergând noi, văzum-o roorată şi cu unt dumnezeiesc şi cu mir de nardos (63r_v); vistiariu{< fiioviăpiov) „depozitar, păstrător'4: „Mân-gâitoriu de suflete direapte, cela ci pretiutindinea toate le umpli, vistiiariul dulceţilor şi de viaţă dătătoriu, vino şi te iveaşte (13 8r). Maghiare chip (< kep\ dial. kip) „semn, minune44 (în expr. vb. a face chipuri)-. Neajunsa a lui Dumnezeu de rodul omenesc preadulcea şi de- STUDIU LINGVISTIC 127 oameni-iubirea sfintei, p ren în jc- lanpt ci şi nespusei tocmcalc, cc sânt cât ni spăsenia sufletelor, chipurc fâcând (39r); h:\nninjic (cf. harmincadfu ,,camălă“: Şi mearsem in sus la altă vamă cc era in liarminfiia (54v); murgui (< morogni) „a murmura11: ci striga cu glas marc, wurguia şi grăia (50v); pârcălab (porkolâb) „administrator”: Zisă Domnul casei pârcălabului său să le dea fieşcăruia câte un dinariu (127v); sălaş (< szâllâs) „locuinţă, casă“: «In casa părintelui micu sânt sălaşurc multe {AT). Turccşti hochim (< hîiciini) „scrisoarc”: Şi ţinea în mâna sa hochim de foc, trimeaterca Domnului cătră Satana (49"); măhramă (< maiirama) „bucată dc pânză, tivită pe margini şi împodobită cu diverse cusături”: Şi purta o măhramă pre umerele sale (125v). Germane glajă ('< Glas) „sticlă”: Şi ne aflăm la un câmp dc giaje (49r). Cuvinte cu origine inccrtă bura' „ceaţă, negură amestecată cu ploaie”: Şi ci mergând căzu spre ci o bură grea (39v). Cf. Densusianu. HLR, 11, p. 540. Vezi DA, s.v. bură. unde se avansează idcca înrudirii acestui termen cu boare. Totodată sc presupune că ar fi vorba despre o etimologie latină, cuvântul românesc fiind comparat cu v.-ital. buriana ,,ceaţă“. friul. zborâ „a face aburi".; cf. şi Dcnususianu, HLR, II şi Cihac, II carc invocă drept etimon v.sl. r.oypu ,,furtună". 128 STUDIU LINGVISTIC Formaţii pc teren românesc a. din rădăcini latineşti delungare „îndepărtare": Iar carii dintru ei cu pocăinţă şi cu ispovcdanic şi cu lacrămi pre sine şi să curăţiră şi intru dclungarca realelor pc trec ură. dc trup să despărţiră (980; despuitoriu „stăpânitor”: Şi dcspuitoriul tuturor acolo să odihniia (61'); fcciorilă„fecioară”: Şi iată. degrabipogori din ccriu o fccioriţi frumoasă foarte şi prea slăvită (13 6r); furtuşag (calc după magh. tolvajsag): Şi iată. aflăm altă vamă, cc era dc furtuşag (59')\ imblet „faptă”: Era aceastea veşminte făcute din puturoasa şi scârnavc imblctc (59s); imputare „mustrare, reproş”: Chitiiu: «Ticăloase Grigoric, aproape-j caste ceasul şi-ţ veri afla imputare» (42v); limpezic „apă limpede”: Şi-l aruncară intr-o limpczic cc să clicnu Var nava (40v); meserătate „sărăcie, lipsă”: pentru mesctatca dc fapte bune princ domnii şi vameşii sufletul de-1 bat şi-l muncesc (55v-5 6r); nccurat „păcătos”: Iar necuraţilor şi criticilor nu Ic serie nici un cuvân (56'); nedireptate „minciună”: Şi ne timpinară alţi vămăşiari cc era i nedireptăţei şi a cuvintelor deşcartc (54N); nelăţarnic „drept, imparţial”: Judeţ dirept şi ne făţarnic (122'); ncintors „acelaşi eu..., neseparat de”: unul Domn, Isus Hristos, cc a trup să îmbrăcă şincîntor caste cu dumnezeirea (120r); neputred „care nil putrezeşte, veşnic, etern”: Aceştia era dc ceia ci 1 părea că Domnul nostru Isus Hristos avea trup neputred maint de răstignire (141'); STUDIU LINGVISTIC 129 ncputrcdirc „veşnicie, eternitate11: un ccriu nou şi ;:! pământ nou străluci ia ca zăpada, că sc schimbă dc putrcdirc întru ncputrcdirc (120v); putrcdirc în loc adv. fară ~ „veşnic, fară moarte11: Accsta caste cuvântul Dumnezeului cclui dc sus, ci să născu dc la tatăl înainte dc toate vcacurclc, fară eh in urc şi fară putrcdirc (120r); răpitură „vrajă, farmcc“: Spre mărturie, numerele şi poreclele şi măiestrii le şi răpituriie (59v); spus „vorbă, cuvânt*4: Şi făcc voroavă mare proclcajii. aducând spre mine spuri minciunoasă (53v); su fief ic „suflet44: întru inima omului zacc toată suflcjiia, iar întru minte zacc duhul (51v); trufaşi (a sc ~~) „a sc făli44: Izmailtcanii,(...) trufaşindu-să tof şi ci{ 117V); trufăşic „trufie11: Şi timpinăm altă vamă ce să cheamă trufaşiia (54r). b. din rădăcini slave blăznirc „amăgire, înşclăciunc, ispită44: O, iute noao, că cu blăznirc şi cu inşălăciunc rea nc înşelăm, dc nu crczum întru el (142v); Vcdcarca lor era numai în tun earcc şi blăznirc (57r); blăznitor înşelător, amăgitor44: Şi-ş întoarsă Domnul faţa dc cătră ci. Văzu-i că era tot blăznitori (13 Sv); curvcaştc „cu neruşinare44: obliciia câte grăiiu curvcaştc în tincrca/clc încalc (54r"v); dodiială „supărare, erija41: Dc acum nu veri mai avea dodiialăpentru ca (63r); ^ goni tor iu „prigonitor, pcrsccutor41: Dioclitian, gonitoriul lui stii Ghiorghic şi ai altor sfinţi (106"); milcuirc „amărăciunc, întristare41: Că după moarte nu ias pocaanic, nici lacrămi. nici milcuirc păcătosului (100v); 130 STUDIU LINGVISTIC neclătit „nemişcat”: Şi nu să află pre el loc, ce sta toate în văzduh neclătite (120v); ■ nemilosârdie „lipsă de îndurare, ură“: tâlnim altă vămăşie lângă poarta ceriului, ce era nemilosârdie cu grea inimă (60r-v); neofilire „conservare, păstrare”: Şi faţa lor era întunecată, candile aveg fără unt pentru negândirea şi neohilirea negândirealor, era c& şerpii cei iuţi (135"); nepărăsit „neîncetat”: şi unii pre alţii chema de prăznuiia şi sufleteaşte si veseliia nepărăsit (112V); nevoi (a se ~) „a se grăbi”: far să easte omul viu şi ş-au curăţitpăcatek cu ispodaniia, ei să nevoiesc în locul acelora să scrie alteh (57v); _ obidi „a nedreptăţi, a asupri”: Şi cine om bidi, nicidinăoară nu-întoş cu pomenire rău (561); oblicire „descoperire”: Deci adevăr oblicire aiave ca aceasta (54v); odihneală „loc de odihnă”: Şi dintr-aceasta înţeleş, o, fiiu Grigorie, că d 40 de zile, de când mă împărţiiu de trup, întră această odihnealii ci mă vezi, veniiu, ce easte a preacuviosului părintelui nostn Vasilie (62v); poruncită „poruncă”: poruncitele lui Hristos nu ţinură (129v-130r); slobozie „libertate”: de toate priimeaşte, slobozie şi nevăzută iertar (57v); sodomîead% „persoană care practică sodomia, sodomit”: „Cine fac lucrure într-ascuns ca sodomleanii şi ca tu, aceia sânt necuvioş (40r_v). c. ’ din rădăcini greceşti înfricat „care inspiră frică”: după aceaste făgăduite înfricate cum faci fără frică, deaderă şi acestora deatoriul şi trecum (58r); 38 Cf. DA, unde nu este exclusă posibilitatea unui împrumut, din i coAOA\i\rawm'k. ‘ STUDIU LINGVISTIC 131 zugrăvie „hlamidă, purpură”: Ce el <îşi închipuia că> era îmbrăcat cu o zugrăvie împărătească (5 9V). d. din rădăcini maghiare negândire „nechibzuinţă": Iar ei cu negândire lăcuiesc şi de moarte nu gândesc (55v); vămăşie „vamă” (calc după sl. AvuiTkNmţa < m'uito + - unhiv»): Şi ne tâmpină altă vămăşie ce easte de iubirea argintului (54v); vămăşiar „vameş” (calc după sl. avuitnhkt» < avuito + - nhkt»): Vezi cu câtă nevoie treace sufletul de aceşti procleaţi de vămăşiari puteamici şi domniiîntunearecului acestui veac? (55r'v). e. din rădăcini româneşti hârâi (a se ~) „a mârâi”: hârâindu-să ca cânii unul l alt{53v). Cuvinte cu sensuri dispărute din limba actuală, învechite sau regionale Latine ager, ,mânio s, înverşunat' ‘: Şi-i deade muncitorilor celor ageri (131r); amar(adj.) „răutăcios”: Şipusără înainte amari întrebători (55r); (interj.) „vai": Amar celuia nu te ştiu şi nu înţeleasă că eşti tu Dumnezeu cel adeverit şi nu priimi tocmeala trupului! (107r); bucă „obraz”: Pre supt sprânceane şi pre buci era scrise bunătăţile lor „ (Un bunătate „binefacere, faptă bună": Vai de ceia ce nu-ş cumpără spăseniia dintru bunătăţile sale (133v); bune „vârful degetului": Şi tot trupul şi buricele meale să slăbiră şi le zmulsără din unghile meale (5 lr); 132 STUDIU LINGVISTIC cădea „a întreţine relaţii sexuale nepermise“: Şi cine era cu dinşii şi căzuiu, cu-nusul şi cu alţi voinici (5 8V); căuta „a se uita“: Iar slugile drăceşti cu ispită căuta spre mine (54v); cânta „a plânge“: Şi aflară sfântul dinafara uşei temniţei, stând şi cântând (401); corn „colţ, margine41: Iar părintele nostru, Vasilie, şedea spre un scaun minunat, lângă cornul aceii mease (61v); crunt „însângerat": Ochii le aspuma cu spume crunte (134v); lăcrămi crunte şisuspinuri iuţ{\ 34v); cu vânt „învăţătură (sfântă), plidă“: Cuvânt de la Dumnezeu (99v); demâneaţă „ziua următoare11 (calc după sl. ©ytP° = „dimineaţă; ziua următoare"): Iar demâneaţa iar zisif să-l aducă (40r); dirept „întocmai, exact“: Câte grăiia, dirept era aşea, cum era, ei le cunoştea (55r); dulce „bun, blând“: Aceştia era cei cu inima dulce şi blândă (1281); greu 1. „împovărat11: Şi deacă sosim la această vamă, şedea mai marele ei foarte greu şipreasăc şi trist ca de o lungă boală (60v); 2. (la pl.) „greutate, povară“: toategrealele mi să uşurară (50r); împreunare 1. „împerechere": Aceştia sânt căsătorii cei buni, puţin muierareţ, ci curăţ şi nevinovaţ fură întru împreunarea lor (1291); 2. „amestec": Iar de împreunarea aceii înţeleaptepişte, sfinţii se sătura pâna la destul (1121); 3. „cuminecătură, împărtăşanie": Iar când vine ceasul înfricatei împreunări, Domnul să cumeneca dintru a sa viaţă şi a Duhului mană (110V); întoarce „a abate pe cineva de la un rău": au întorş cineva să nu facă păcate (5 V)', întunearec „mii" (calc semantic după sl. tum^)39: Iar să-l văzură în uliţă în văţind şi întunearece de seamne făcând şi cu dinşii beseduind şi învăţind şinu-1 cunoscură cum să cădea să-l cunoască (42v^3r); 39 Densusianu, HLR, II, p. 178. STUDIU LINGVISTIC 133 : judeţ 1. ,judecată": Şi întru întunearec aruncă-1 până Ia judeţ, nemiluindu-1 Dumnezeu (60v); 2. „judecător'1: Şi iute va să-i T întreabe judeţul, neavând lucrure bune(55v); lăsa„a ierta“: de-are lăsa dintru inima lor păcatele celora ci le greşesc lor, "c atunci are putea îmblânzi pre judeţul. Aduciţi aminte cum zice: 1 „Lăsaţ; ca să vă lase voaot1 (133v); leage religie, credinţă": Şi cine va asculta şi va sluji şi va râmni legiei ■ ovreeşti, fi-va fiiu naşterei focului(99r); lemn „copac“: Şi pământul să clătina ca şi frunzele pre leamne (119V); limbă „popor“ (calc după v. sl. toun-v „limbă; popor“): De acum nu sânteţmitropolie împărătească, nici limbă sfântă (45v); lepăda „a alunga, a respinge1': cu toată lepădarea sânt lepădaţ de Sr- Dumnezeu şi însăş leagea lor să opri şi tăcu de tot (45 *) ; __mişel„sărac11: Iar ei cerea cu ispitire faptele ceale bune, bunătăţile: de vrea fi dat mişeluluipâne, sau adăpaiu setosul (5 lv); rea (la pl.) „faptă rea11: Fiiu Grigorie, realele meale iute mă timpinară (4lv); reace „ruşine, ocară11 (calc după v. sl. ctoya'w): Leapezi-te de Satana şi de tot lucrul lui şi de toată slujba lui şi de tot reacele lui (581); rana „lovitură11: Şi cu atâtea rane-1 zdrobiră, cât abia rămasă viu (401); rost „gură“: Au nu v-am spus eu, cu rostulprorocilor miei zicând, că va pogorî ca ploia spre lână?{ 105v); sămânţă „neam, popor11 (calc după v. sl. KOAtNk): „Judecaţ, 12 seminţe ale izdraililor“ (108v); scrie „a picta, a desena11: „Ba, zice, bine feacem că nu ne închinăm, că icoanele o nălucire easte şi nu easte pre ea om adevăr, că cine-i , poate scrie vedearea?!“(141v); soţ „prieten11: Iată, şi Domnul vine dintru sălaşele lui ceale cereşti să şeadză la prândzul sufletesc cu soţii lui (111*); sparge „a împrăştia11: Arunca-voiu, zice, toiagul mieu, cela marele, şi voiu sparge leagea mea din casa lui Israel (44v); 134 STUDIU LINGVISTIC urgie „nenorocire": Şi ei să ruşina unde să vedea în câtă urgie sânt, ■ plângea şi în deşert să trudiia (116r); în loc. adv. cu ~ „mânie, furie": Şi să mânie cu urgie şi fugi de faţa lui (120v); zăcea (< jacere) „a avea relaţii sexuale cu cineva”: zăcuş cândva cu altă miliare (58v). Slave ispită (< v.sl. ncm»Tk„cercetare”, bg. ncnnTi» „examen”)40 în loc. adv. cu «= „cercetător, iscoditor”: Iar slugile drăceşti cu ispită căuta spru mine (54v); ispiti (v. sl. hcfi’vtath) 1. „a cerceta, a descoase”: Şi zicea cu urgie şi cg mânie cătră ceia ci era cu el să mă întreabe şi să mă ispiteasci (53v); 2. „a afla”: Ispiteaşte cine-i acel om şi de unde vine şi a îmblă (39v); muncă (< v. sl. a\;khka) „durere, chin”: Pentru acea li să cuvine si priimească muncă (132r); munci (< v. sl. a\^hmhth) „a chinui”: prind domnii şi vameşii sufletul de 1 bat şi-l muncesc (5 61); socoti (cf. ucr. socotyty) „a ajuta”: sau socotiiu bolnavul sau ceia dii temniţă (5 V); troiţă (< sl. TponKA) în sintagma sfânta ~ „treime”: Şi fură priimiţ cei dintru limce crezură în sfânta troiţă (46r). Greceşti folos (< (peAoţ) „binefacere”: Şi veniia muiţi de ceia ci iubii butăţile sufleteşti şi de multe folosure să îndulciia, aduc bolna vii lor cătră însul (41"). 40 Cf. şi DA, s.v., unde nu este exclusă formarea în interiorul limbii, pri derivare regresivă. ' STUDIU LINGVISTIC 135 Formaţii pe teren românesc adeverit „adevărat”: Dumnezeu adeverit easte (1380; „convins, încredinţat”: Ci creade tare şi ţine aşea, adeverit, că cine nu creade în Isus Hristos, fiiui lui Dumnezeu ce vine în lume, procleat easte (46r); alegând „în afară de”: Tu eşti Dumnezeul nostru cela ce cu tatăl şi cu Duhul te-ai împreunat şi alegând de tine alt Dumnezeu nu ştim (1200; ales „amănunţit ”: Iar ales aiave să obliciia (550; „deosebit” (în loc. adj. cu 0: Şi această cetate cu ales să cheamă Sionul cel Nou (47v); amărât „amarnic, neîndurător”: Şi să bucurară unde scăpăm de acei amărâţ vameş şi de întunecaţii văzduhului (610; curăţi „a se mântui, a se purifica”: Şi nu să poate curăţi de eale, ci sânt scrise la toate vamele? (570; deatoriu, deatoare „datorie”: deaderă şi acestora deatoriul şi trecum (580; s& scumpăraţ, luund de la el, ceea ci vor vrea să timpine deatoarele de la duhurele hitleane (520; dulceaţă „bunătate”: Era acesta plin de slavă şi de dulceaţă sufletească (620; _ ' făgăduită „promisiune, jurământ”: Deci dar după aceaste făgăduite înfricate cum făcuş fară frică, deaderă şi acestora deatoriul şi trecum (580; folosire „ajutor, bunăvoinţă”: Şi ceia dintru limbi dobândiră folosirea lui Dumnezeu (1050; grai „cuvânt, vorbă”: Iar ei cu groază socotiia graiurele meale şi mi le aducea înainte (530; ispită în loc. adv. cu ~ „cercetător, iscoditor”: Iar slugile drăceşti cu ispită căuta spre mine (54v); 136 STUDIU LINGVISTIC iuţime „chin, durere”: cum să-ţ spuiu durearea trupului, câtă frică şi iuţime şi nevoie are omul când moare (5 O1); începător „stăpânitor” (calc semantic după gr. oiqxoq): Aceştia era începătorii, preuţii şi stitelii (125v); greaţă în loc. adv. fără ~ „uşor, fară dificultate”: Şi trecuiu şi aceasta fără greaţă (56r); lipsit „sărac, nevoiaş”: direp ce şi el nu miiui mişei, nici socoti slabii şi lipsiţii (60v); lăsare „iertare”: nici oprire, nici lăsare de la dinşii nu luo (60r); măiestrie „vrăjitorie, farmec”: Spre mărturie, numerele şi poreclele şi măiestriile şi răpiturile şi carea cineş de iubitele meale înţeleasără aducea-le de faţă (59v); muncitor „care chinuie” (calc după sl. a\^mht6aw): Şi-i deade muncitorilor celor ageri (131r); neapărat „căruia nu poate fi oprit”: Şi ai treace neoprit şi neapărat de-aceaste vame de toate (57v); scârbi 1. „a întrista, a supăra”: fiind odată moartă, nimic grăind să mă poată scârbi (41v); 2. „a se mânia, a se înfuria”: Dirept acea toate fură tocmite şi să scârbesc, unde greşiră şi săpocăiră (57v); tocmeală „întemeiere, creaţie”: „Veniţi, blagosloviţii părintelui mieu, d§ moşteniţ ce easte gătită voao împărăţiia din tocmeala lumieii (121v-122r); „dispoziţie, ordin”: Nime dintru ei nu feaci leage, nici tocmeala lor (441); „naştere”: nu înţeleasă că eşti ta Dumnezeu cel adeverit şi nu priimi tocmeala trupului! (1071); tocmit „împodobit”: Şi căutaiu cătră răsărit, văzuiu polate înalte foarte tocmite (61v); Şi era tocmite cu aur curat şi cu pietri curate şi cil mărgăritariu înfrâmseţat (108"); „aranjat, aşezat”: Şi acealea cu mâna lui Dumnezeu era tocmite la locure de zlac (62r); vedere 1. „faptă, întâmplare”: Aceştia sânt ceia cipetrecură în ospeaţe ş, în beuturi cu beţie şi în vederi drăceşti, întru fecu nebunii STUDIU LINGVISTIC 137 (1340; 2. „chip, înfaţişare”: Şi vedearea acelor era sătănească şi obrazele ca de şearpe (137r); w/tor „vieţuitor”: Strein sânt din viitorii de pre pământ (40r); zăcere „relaţie sexuală nepermisă”: cu zăceare muierească, păcate veri fi făcut cu dinsa ? (5 8V). Sinonime Dimensiunile impresionante ale textului au permis identificarea a multe serii de sinonime. De multe ori cuvintele cu acelaşi sens apar unul în continuarea celuilalt: aiave (55r) - ales (55*); au (1010 - sau (1010; amar (106v) - iute (106v); arap (56r) - etiop (50r); bolnav(41*) - slab (60v); bunătate (41r) — folos (41r); chin (62v) - muncă (62v); chinui (56) - munci (5 6r); crâg (47r) - tărie (49v); cuvânt( 99v) - învăţătură (la pl.; 42r); descumpăra 60r - răscumpăra 55v - scumpăra 53v; dirept (122v) - nefăţarnic (122v); dulce (1280 - blând(mj, eretic (5 6V) - necurat (5 6V); eritic (119V- 120r) — proclet (40r) - necredincios (119V-120r); gândi (4T) - chiti (41v); farmec (120v) - măiestrie (59v) -răpitură (59v) - vrajă(120v); fur(99r) - mitamic (32v) - tâlhar (99r); hochim (490 - scriptură (490 ~ trimeatere (490; STUDIU LINGVISTIC iujimc (50r) - nevoie (50r); inşălăciunc (142') - blăznire (142'); in treba ţ 5 ?') — ispiti (53''); iu în sin (51')- scârbi (4 P); iudef (60' ) - judecată [\ 16') lipsit {60') - mişel (60'); mânie (54r) - urgie (54:); ncde\ăsit (108') - neseăzut (108'); neoprit (57') - ne apă nit (57'); osteneală (52r) - osteninfă (98'): poruncă (127r) - poruncită (129') prcasăc (60') - trist (60'); rană (40') - lovitură (59r); toiag (59r) - fuştiu (59r); ucidere (120') - i ărsarc dc sânge (1 20'); i 'a mă (52')- i ătnăşie 54')- mi tar st i ă (52'); i ’anieş (5 4r) - i -■ămăşiar (55'); i vro 17 (5 0r) - li pa (5 0r); ! rajă (120' ) - farmec (120'); nenumărate (1 28r) - Iară măsură (1 28'); neputred (141')- fără putredire (1 20r); preamâncarea (58r) - ogodireapântece/ui (5X,]t cu urgie (53') - cu mânie (53''). STUDIU LINGVISTIC 139 FORMAREA CUVINTELOR Derivarea I. Cu prefixe nc-: neapărat (57v) nccălait (Î43r), neclătit (120s), necurat ( \ 14'). nedireptate (54'), ncfaţarnic (122'), negândire (135!). neîntors (120r), ncmilosârdic (60v), ncofilirc (1351), nepărăsit (112'), neputred (141'). ncputrcdirc (120'), ncrădicat (51r), nesimţit (51r), nevăzutele (52v); pre(a)-. preacurat (109v), preapodobnic (110r), prcainfricat (107'), prcamâncarc (5 8r), prcasec (60v), preasfânt (110r) etc. râs- (răz-). răscumpăra (55r cf. forma neprefixată scumpăra 52r): Semnalăm şi existenţa unor unităţi Icxicalc neprefixate ca: junghiară (132r), (să) tâmplasă (41r), tâlni-nc (58r), timpina (41v). tutindinca (4lr). II. Cu sufixe - a mc'1: voinicame (12 3v); -areţ. mu icrarcţ (\29T)\ - ar. vămăşiar (54'); - ătatc. bunătate (5 lr), meserătate (55v); - (ă)tură: începătură „origine” (62r), răpitură (59'); 41 în legătură cu acest sufix, vezi Ion Gheţie, Observaţii asupra răspândirii termenilor derivaţi cu silf. -amc, în SCL, XXVI, 1975, nr. 4, p. 361-364. Autorul ajunge la concluzia că, în cpoca vcchc, derivatele cu sufixul -amc erau răspândite numai în aria sud-vcslică a ţării (Banat, sudul Crişanci, Hunedoara, Oltenia), nefiind întâlnite în Muntenia propriu-zisă. Un punct dc vedere diferit a exprimat Diomid Strungarii în articolul Derivatele cu sufixul -amc atestate în secolul al XVII-lea numai in Anonymus Caranscbcsicnsis?, SCL, XXVII, 1976, nr. 5, p. 523-525, potrivit căruia sulixul în discuţic a avut în limba vcchc o răspândire mai marc pc teritoriul dacoromân. Vezi. dc asemenea, răspunsul lui Ion Gheţie, în articolul intitulat Derivatele cu sufixul -amc şi o chestiune dc paternitate, SCL, XXVIII, 1977, nr. 5, p. 559-562. 140 STUDIU LINGVISTIC - ciune-. iertăciune {ST), închinăciune (64"), înşelăciune (55v), înţelepciune (112V), rugăciune (100v), urâciune (13 8V, 128v); - eală. dodiială (63"), miroseală (61v), odihneaiă (62v), osteneală (112V), poticneală(98v), tocmeală(44r); , - esc. împărătesc (59V), muieresc (58V), tâlhăresc (59"); - e(a)şter. curveaşte (54v); - eaţă. dulceaţă(58v), greaţă(56"); - e(a)ţe. frâmseaţe{\26v)\ - enie-. sfârşenie{\ 14v); - ie: bătjocoriia (53"), beţie (55"), limpezie (40v), măiestrie (59v), slobozie (57v), sufleţie (51"), trufaşie (54"), trufie (55v), zugrăvie (61"), vămăşie (54v); - ime: iuţime - inţă: osteninţă(98r), trebuinţă{55"); . - iţă: fecioriţă (13 6"); - iu: zmaragdiu (61v); • -nic. ogodnic (39r); - os-, păjiştos (46v), setos(5Y)\ - şag. furtuşag (59v); - (ă)tor(iu), - (ă)toarer. blăznitor (138"), cântător (134r), deatoriu, (58r), deatoare (58r) despuitoriu (61v), gonitoriu (107v), începător „stăpânitor" 125v), întrebător (55r), lucrător (56"), muncitor (13 l")s purtător {59v), răpitor {55*), viitor {A01); - (ă)tură: legătură {56"); - ui: besedui (42v); ' III. Derivate parasintetice Exemplele cuprind numai verbe, formate din: pref. în- -/-bază + suf. -a: în ficat (4 8", 58" etc.), înfrâmseţă {124") înfrâsoşadză (112"). Ultimul verb este un derivat parasintetic.de li STUDIU LINGVISTIC 141 în- + frumos + -a. Aspectul derivatului este analog lui învârtoşa, format de la vârtos prin acelaşi mecanism42. pref. în- -/-bază + suf. îndulci (AY), împietriţii (144v), înfluri (49r) (DA localizează această variantă în Banat43), întări (5Y)\ pref. răs- -/-bază + suf. -a\ răsfira (114v). IV. Derivate regresive Este vorba despre substantive, provenite din verbe: ispită în loc. adv. cu ~ „cercetător, iscoditor”(54v), pâră (53v), rugă (53r), voroavă (53v). ■ ' V. Derivate imediate în comparaţie cu lungimea textului, numărul derivatelor imediate este destul de mic: hârâi14 (53v), lumina (52r), nevoi (58r), obidi (56r), scârbi(41v, 57v), slobozi(53r), trufaşi (\ 17v). • Schimbarea valorii gramaticale 1. Substantive cu valoare adjectivală: adevăr „adevărat”: „Ba, zice, bine feacem că nu ne închinăm, că icoanele o nălucire easte şi nu easte pre ea om adevăr, că cine-i poate scrie vedearea?/“(141v); 2. Adjective eu valoare substantivală, bolnavul (5 lv), certaţii (51v), deşeartele „deşertăciunile” (60r), grealele „greutăţile” (41v), (mai) marele (53v), proclet „drac” (50r_v), realele (41v), setos (51r), slab (la pl.art.) (60v), strein (40r) 3. Adjective cu valoare adverbială prost (40r); 4. Verbe cu valoare de substantiv: 42 în legătură cu această analogie, vezi DA, s.v. înfrumuşa. 43 DA, s.v. înflori. 44 Vezi DA, unde termenul este comparat cu magh. herregni. 142- STUDIU LINGVISTIC a) la infinitivul lung: 'blăznire (142v), dăruire (126r), folosire „ajutor, bunăvoinţă" (105"), împreunare (110V), imputare (42v), indrăznire (46v), întoarcere (100r), lăsare ,,iertare"(60r), lepădare (45v), milcuire (101"), oblicire (54v), ogodire (58r), putredire (120v), răpire (59r), scădere (136v), socotire (143v), suire (47v), ştire (991), trimeatere (49v), vedere (50v), zăcere (58v), zidire (IOV); b) la participiu: adeverit (13 8"), făgăduite (581), îmblete (59v), întunecat „drac" (501), lipsiţii (60v), poruncită (98r), spusuri (53v), văzutele(52v), venit {139'), vindecatul(40v), 5. Verbe cu valoare de adverb: a) la participiu: adeverit {46), ales-. Iar ales ai ave să obliciia (55r); b) la gerunziu: alegând : Tu eşti Dumnezeul nostru cela ce cu tatăl şi cu Duhul te-ai împreunat şi, alegând de tine, alt Dumnezeu nu ştim1'{120*). Compunerea în cele ce urmează ne vom opri atenţia în special asupra acelor compuse apărute prin calchierea unui model străin, care de cele mai multe ori este slavon45. Semnalăm totuşi şi existenţa unui derivat provenit dintr-un compus: bătjocoriia (53r) < batjocură, formă de singular refăcută din pl. batjocuri al lui batjoc < bate + joc. atotţiitor, după sl. B'uceAp'u^HTeAw: „Blagosloveaşte, părinte atotţiitoriul a in . bună-mirosenie „miros plăcut, aromă", după sl. BAaroBonH'uie sau sl. GAArooYXANHK: Şi ieşiia dintru faţa lor, ca şi roada de unt, mir cu bună-mirosenie (128r); Şi dintr-însăle ieşiia dulceaţă şi bune-mirosenii (64r); 45 Pentru mai multe exemple vezi, mai sus, capitolul Calitatea traducerii. STUDIU LINGVISTIC 143 curaţii cu inima — sl. 4hctwc6pau,6a\u: Pre unii să iviia scriptura „cu lacrămi să curăţiră" pre alţii (...)„ curaţii cu inima “(1 lr_v); de-oameni-iubire, după sl. maob^hoaiobucteo: Neajunsa a lui Dumnezeu de rodul omenesc preadulcea şi de-oameni-iubirea sfintei, preainţeleaptei şi nespusei tocmeale (390; dulce-miroseală, după sl. EAArooy^âHHK; Şi foarte dulce-miroseală ieşiia dintr-insăle ce nu poţ spune (61v); fără(de)leage, după sl. b63akohhk: cum văd ace ei aceastea, lucrătorii fărăleage, fiind departe, păcatele în lume?» (56r); „O, vai de noi că crezum în dumnezei cei fărădeleage (115r); fără-fund „abis, prăpastie", după v. sl. b63t»at»im: Aşea trecum raiul şi mă pogorâră întru fără-fund (62v); fară-moarte - sl. BecTkA\pT»TiMopTe, slova o a fost redată prin oa. întrucât arici dialcctalc din carc facc parte textul nu îi corespunda rcduccrca diftongului [oa] la [o]. Totodată, în grafii ca: a^aq, ikmw nu am notat posibilul element scmivocalic u, clc fiind transcrisc doao, noao. Slovele 'b şi a au fost redate prin ea în cuvintc dc tipul = cheamă, npecerUpc - prevegheareşi prin iam H;Snrkpru = junghiară. Ori dc câte ori a fost scris după o vocală sau la iniţiala silabei, a a fost transcris prin Ia: Kopam'A, mga , aaj) . Excepţia a constituit-o situaţia în care a a corespuns pronumelui personal de persoana a treia, când i s-a atribuit valoarea ea. Tot prin ea a fost transcris a din acţg = easte. Cu o singură excepţie, ra a corespuns întotdeauna diftongului [ia]: inp, tarm». Succesiunile Va, Vio au fost redate prin iia, respectiv ilu: agYa = abiia, iogia = iubiia\ ^Vioag = fi iu Ie, ggh'i'io = veni iu Slovele n» şi x au fost redate prin ă şi /, în funcţie de situaţia existentă în limba literară contemporană. Grupurile de slove pi», at. au fost transcrise âr} âl în cuvinte de tipul osârdie, scârbă, scâmaml; stâlp, tâlhari, tâlni. Semnele diacritice nu au fost marcate în transcriere. Slovele cu valoare de cifră au fost redate prin cifre arabe. Punctuaţia a fost adaptată normelor actuale. în transcrierea textului, am marcat prin două bare (//) începutul fiecărei file recto şi printr-o bară (/) începutul ficcărei file verso. Foile manuscrisului au fost numerotate marginal. 148 NOTA ASUPRA EDIŢIEI Textul prezintă discontinuităţi, cauzate de aranjarea greşită a filelor manuscrisului pe care copistul nostru l-a reprodus mecanic. în această situaţie am restabilit ordinea firească a filelor. în unele situaţii dislocările nu corespund întru totul unei file din manuscrisul nostru, probabil ca urmare a faptului că textul avut ca model de copistul nostru aparţinea unui manuscris de un alt format. Această stare de fapt a atras după sine indicaţii marginale de tipul 62V - 6371-3, porţiune de text care este de presupus că, în modelul urmat, se întindea pe o filă de format in -8°. Pentru a atrage atenţia asupra rearanjării textului, porţiunile respective au fost reproduse între acolade. Raţiunea pentru care am recurs la această metodă a fost facilitarea receptării mesajului textului, transcrierea acestuia aşa cum apare în codice părându-ni-se a fi în devafoarea cititorului. Pentru a avea certitudinea că succesiunea stabilită de noi este cea corectă ne-am raportat de fiecare dată la versiunile slavone ce aparţin aceleiaşi redacţii. între paranteze ascuţite au fost notate omisiunile, ca şi cele patru secţiuni ale scrierii (, etc.). în foarte multe situaţii am întâlnit în text emendări ale unor slove sau chiar ale unor cuvinte, scrise cu o cerneală uşor diferită şi cu altă pană. întrucât nu putem avea certitudinea că asemenea corecturi au fost făcute de scrib, la o dată ulterioară copierii, ori de către un cititor al manuscrisului, indicat de noi prin B, slovele respective au fost redate între paranteze ascuţite şi consemnate într-o notă de subsol comună. Pasajele deteriorate au fost reproduse între paranteze drepte. Cuvintele slave, intercalate în text au fost reproduse în transliteraţie. în aparatul critic au fost semnalate cuvintele sau slovele parazitare, notate din neatenţie, precum şi ştersăturile copistului. Tot aici . au fost consemnate şi greşelile de grafie, repetiţiile, traducerea cuvintelor slave, precum şi alte lecţiuni posibile în cazul unor grafii susceptibile de mai multe interpretări. Menţionăm că, în note, ca şi în capitolul dedicat grafiei, slovele suprascrise din componenţa cuvintelor reproduse în alfabeî chirilic au fost coborâte în rând şi subliniate. 39r JITIIA ŞI VEDERILE CIUDESEL07? PREACUVIOSULUI PĂRINTELE NOSTRU, VASILIE. Scrise sânt de călugăru/Grigorie, ucenicu/lui. Blagoslovi 0(svf . Neajunsa a lui Dumnezeu de rodu/ omenesc preadulcea şi de-oameni-iubirea sfintei, preaînţeleaptei şi nespusei tocmeale, ce sânt cătră spăsenia sufletelor, chipure făcând şi spre încunjurarea faptelor pământului, spre pohta vcacilor dulce/ scoţind. Că întru alease vremi alor săi ogodnici arătând, mai apoi, într-aceastea vremi, în nou/Ri/77, în Ţarigrat/, arătă-să2 părintelui nostm, marele întru postnici, preaslăvitu/întru ciudese, preacuviosu/Vasilie Nou/. Ce de 39v unde easte e/ nu-/ştiu spune şi / din cine născu, că nici3 c/ nu ne-au spusnoao, nici3 alcineva. Că în vreamea lui Vasilie Machido/7-împăra/, în al 10 an împărăţiei lui, trimeasă nişte boiari în ţara lui, departe, derept o treabă4. Şi ei mergând căzu spre ei o bură grea. Şi aflară un bătrâ/7 săhastru în codru ca un pustinic. Şi 1 Sl., în trad.: Binecuvântează, părinte. 1 Scris : .\ptm;v\c; altă Iccţiunc posibilă : arătă-sc. ■’Scris: iniŞ; altă Iccţiunc posibilă: nice. . Scris: .f-mp'tr.'v. 150 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului le păru că-i iscoadă. Şi-/ prinsără, legară-/ şi-l dusără-/ la împăratu/. Şi-i spusără împăratului de ace/ săhastru: „Adus-am un bărbat iscoadă”. ' Şi zisă5 împăratu/parachimenului său, numele-i easte Samon. Şi e/era cinstif la împăratu/ I6 zisă5 împăratu/cătră Samozz: „Ispiteaşte cine-i ace/ om şi de unde vine şi ce îmblă!” Iar Samozz şezu la judecată şi chemă pre sfântu/ săhastru. Şi lui părea că să închina înaintea lui ca la un boiaria. Iar el vine fară frică şi nu i să închină, niciJ-i răspunsă nimic. Samo/7 nu suferi, ci-i grăi cu mânie cătră sfântu/: „Spune-ne, zlocistive bătrâne, cine eşti şi de unde ai veni £ şi cum te cheamă şi ce îmbli?” Iar sfântul nu-i răspun//să. Iar Samo/2 zisă5: „Curând sâ-m spui cine eşti, căci7 te adusără la mine ca o iscoadă”. Şi-i răspunsă sfântu/aşea pros£ „Dar tu de unde eşti şi cine eşti?” Samo.fl răspunsă: „Eu sânt Samo n patrichie, parachimu/împăratului. Dar tu cine eşti?” Răspunsă sfântu/: „Strein8 sânt din viitorii de pre pământ”. Samozz să mânie şi zisă5 să-l bată9 fară milă, cu vine de bou. Şi cu atâtea rane-/zdrobiră, câfabiia rămasă viu. Şi-l aruncară în temniţă. Iar demâneaţa iar zisă5 să-/ aducă. O, ciudate Hristoase împărate! Şi aflară sfântul dinafara uşei temniţei, stând şi cântând. Şi-/ dusără cu fiică înaintea lui 5Scris: 3n'; altă lecţiune posibilă: zise. 6 Sl., în trad.: şi. 7Scris: kvŢ; altă lecţiune posibilă: căce. 8 Scris: cTpYtiîT, apoi peste Va fost scris e. 9 Scris iniţial: ektis; apoi, peste t. a fost scris a. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 151 Samon şi-i spusără de ce văzură. Şi-/întrebară ca şi mainte. E/ nimic nu le răspunse. Şi să10 mânie scârnavu/ Samo/: şi zisă3 să-l bată în 7 zile, într-o zi câte 1000 de rane pre tof trupu/ lui. Şi aceale zile aşea le petrecu. Şi iară-1 adusără înaintea acelui proclet. Şi zisă3 înaintea a to/ oamenii: „Necuviosule, până când vere ascunde hicleşugu/.?' Răspunsă sfântu/ cu blândeaţe: „Cine face lucrare1 la / intr-ascuns1 lb ca sodomleanii şi ca tu, aceia sânt necuvio^“. Şi-i fu ruşine smârdului Samoz/ şi să10 mânie cu mare mânie. Şi zisă3 să rupă trupu/ sfântului. Şi-/ legară pre o cadăllc, să-l bată 3 zile şi să-/dea unii fieri să-/mănânce. Şi aceastea fu toate. Şi cu ajutoriu/ lui Hristos fu sfântu/ nevătămat Iar lor le părea că e/cu putearea drăcească şi cu farmecele uideaşte. Şi zisă3 să-/ jeage şi să-/ arunce în vobura12 mărei, ca nici3 leage de pogribanie să nu aibă trupu/ lui. Şi-/ aruncară într-o limpezie ce sălj chema Vama va. Iar carii să te/r? de Domnu/, nicidinăoara14 nu-i părăseaşte. Şi aci sta 2 delfini ca să-/ scoaţă la ţărmure. Şi de-aci, cu picioarele sale, mearsă până la poartă ce să13 chiiamă de aur. Şizu acolea, lângă poartă, să odihnească. Şi văzu uz? călătoriu aproape de zăcând şi tremurând de 10Scris: wn~; altă lecţiune posibilă: şi se. 1U Scris în continuare : kacoao şi apoi anulat, cu roşu, printr-o linie orizontală. ub Scris: ^utpaackoyhcu. 1,c Cf. ms. sl. 312 (Sofia), f. 4r:nn0T0A\ ha nepeKAAA't nsB-kciiBuie = şi apoi a fost atârnat de o grindă. 12 Omisiune întregită la o dată ulterioară copierii textului, foarte probabil de un cititor al manuscrisului (B). l3Scris: altă lecţiune posibilă: ce se. 14 Scris: miHAim^raap^; altă lecţiune posibilă: nicedinăoară. Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului friguri, numele easte Ioa/j. Şi-i fu milă de e/. Şi rădică manile în su.v şi-/fcacc sănătos cu ruga lui. Iarvindecatu/ ruga pre sfântu/să ii vie în casa lui. Şi mearsă cu e/. Piştă priimiră şi deaderă laudă1' Domnului de cuvinte ce-s iar rădicate întru ci. Şi-i spusă sfântu/ tor ce i să tâmplasă şi câ/ chinui de Samon şi cum fu mântui/' din mare de preaiăudatu/Dumnezeu16. Şi multu-/rugă Ioa//să rămâie cu e/în casa lui. Şi şczii nişchite zile aci. Şi ieşi veaste dc tutindinca. Şi veniia mulţi de ceia ci iubiia butăţile suneteşti şi de multe folosure să îndulciia, aduce bolnavii lor cătră însu/. Şi cu putoarea manilor sale şi mai vârtos cu daru/ lui Hristos, [of să vindeca. Nu să1; vindeca numai de boala trupului, ci mai vârtos dc a sufletului, care-i veniia dirept treaba trupului. Aciiaş sosiia Duhul Sfânt, nu ca să vindece numai trupurcle, cc şi sunete orbite, ca dc acum, cu ochi lumina/, să vază tocmeala accştii vremi şi a cciials ce va să fie şi ca să ’■ Scris iniţial (V\S,uşi corcctat. 16 Cf. ms. sl. 312 (Sofia): rimjjN.inYeiipniiACTiii;imicAr.AAr.>A.\piicT.\n.\ CAcr,ece.vie A\e;»:A^ "a\.\ noAniinuiiA\CA cka3.\a\V ctui ii ntCAiipiiK.vinian.ucAeAU'y. caii i;.\kc:k up l-rp-vn-tw c.\a\ciiwi cTpcTGii. 11 w Avopt nroM nptciucnociiceiiu i: >c. (f. 4\) = „Hrănii îndată împărţiră, mulţumind Domnului. Iar cuvinlclc între ci schimbându-sc, sfântul îi spuse toate câte i se întâmplaseră, câte chinuri a îndurat dc la Samon şi cum a fost salvat din marc de preaslăvitul Dumnezeu"; cf. şi ms. rom. I 153, f. 365v: Şi gustând bucate mu!(.'unirii lui Dumnezeu. Şi indemnându-să cu cuvinlclc între dânşii, spusă sfântul lui Ioan tonte câtc i s-au tâmplat lui dc la Samon şi câte munci au răbdat şi cum din marc fu mântuit dc Dumnezeu. 1 Scris: ncv~; altă lecţiune posibilă: nu sc. ' Scris: .vieijA. Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului 153 înţeleagă fieşcui cugetclc şi cu indrăznire să răspunză lo/' accastca.'9 Şi vine vreame cum mulţi păgâni din Ţarigrat/ cunoscură sfântu/ pentru ciudeselc. Chema-/ prin casăle sale, mai vârtos cei mai cinsti/, pentru / să dobândească blagoslovcnie de la e/. Costanti/7 neştine primichir20, fccior dc sufle/ acestui preacuvios; multă credinţă avea cătră c/şi să rugă mult sfântului să vie în casa lui. Şi despărţi o samă dc loc în casa lui, de odihnă sfântului, şi ce-i va tribui după tru/7, să aibă destu/ Şi <-i dădu> o slujnică ce era mai mare întru slujnice, mai bătrână şi cinstită şi iubiia bunătăţile, numele easte Teodora. Şi cu draste12 dumnezeiască slujiia tuturor ce veniia cătră e/. Neştine, numele-i Grigorie, vine cătră Teodora şi zisă3: „Spune-mi, doamnă, cum lăcuieşti şi cum răbda^ nevoia morţiei? Cum trecuş de cei draci din văzdu/??“ Ea zisă5 lui: „Fiiule Grigorie! Ce să-/ spuiu nu să dumereaşte sufletu/ mieu să gândească de înşii, până mi-i şi frică a chiti de acealea. însă, fiind odată moartă, nimic grăind să mă poată scârbi. Fiiu Grigorie, realele meale iute 19 Cf. ms. rom. 1153, f. 366r: Şi cu punerea mâinclor cu dărui iui Hristos pre toţi îi tămăduia, că-i era luiprisosirca Duhului Sfânt, atâta cât nu numai trupurile vindeca, ce şi sufletele cele oarbe cu ochi curaţi a vedea tocmirea acelora şi a proroci cele de departe şi cele ce vor fi ca cele cc sânt şi a cunoaşte a fieştecăruia cuget şi cu indrăznire a spune lor accastca. Scris: npm'rtui nlp; cf. gr. npipiKfjpioc „superiorul cântăreţilor bisericeşti; ajutor al unui prelat în timpul slujbei". _l Vezi, la sfârşit, anexa I. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului ^Qr mă timpinară, ce pentru // rugăciunea sfântului Vasilie toate grealele mi să22 uşurară. Când vruiu să mă desparţ de trup, cu777 să-/ spuiu durearea trupului, câtă frică23 şi iuţime şi nevoie are omu/când moare, aşea, ca şi cându-i oarecine go/ de toate veşmintele şi cade într-u/7 cuptoriu de foc şi puţi/7 arde şi să10 sfarâmeaşte, aşea easte amară moartea, însă mai vârtos cui easte păcătos ca şi eu! Iar când mă despărţiia dc tru/?, văzuiu nişte ceate multe de etiopi împrejuru/ patului mieu, vorovind şi ţipând ca nişte fieri iuţi. Şi ispitiia lucrurele meale hârtie gătind, întorcându-^ întunecată faţa lor. Şi faţa lor era în vedeare mai amară decâ/ iuţimea focului, cine să vază vedeare ca aceaea?! Şi eu-mi întor^faţa mea, să nu mai văzu lucru/ acelor draci întuneca/ Şi de năprasne văzuiu 2 voinici frumoş. Şi întrară la mine. In cap avea păr de aur, albi ca zăpada24. Şi stătură de-a direapta patului mieu. Şi cu dulceaţă grăiia şi zisă5 unu/ dintr-aceaştia cătră cei întuneca/ cu urgie: «O, întunecaţilor şi 50v procleţi/lor! Dire/? ee vă-i năravu/de curăţi numaicât la 011111/ ce moare de-/ întrista/ şi-/ spăreaţi, strâgând fară ruşine? Nu vă foarte bucurare/ că aicea n-ave/ parte, nici3 soarte, nimic!» Deaca grăi acest voinic lumina/ aşea, iar ei, câte facuiu din tinereaţele meale au cu cuvântu/, au cu fapta, ci striga cu glas mare, murguia şi grăia: «Au n-ave/?7 nimic? Dar ceaste păcatc cine le-au făcu/di12 tinereaţe, aceastea :: Scris: a\h~; altă lecţiunc posibilă: misc. v> Scris iniţial: ^piuT, anulat şi înlocuit cu <|,pmn.. Cf. ms. rom. 11 53, f. 371v: „având părul lor dc aur şi fcţilc lor ca o zăpadă dc albe". Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 155 şi alte, în chipu/5 celora ci rătăcesc curvind şi aimitrea, moartea aşteptând?» ' Şi26 vine moartea de năprasnă. Şi era vedea12 morţei ca un leu răcnind. Şi de toate armele avea: sabie, cuţi£ seaceri, pile, săcuri, fîerăstrao, săgeate, tesle, barde, sfreade/ cu care în multe chipuri lucrează. Deodată văzuiu această moarte. Şi deacă o văzuiu sufletu/mieu cu mare frică să îngrozi. Cei voinici lumina/ ce sta-i dezleagă ceale legături: «Mergi, că n-ai greu de // păcate!» Cu uz? ciocaz? mic începu a tăia27 picioarele, după aceaea mânile meale. Şi to^ trupu/ şi buricele meale să slăbiră şi le zmulsără din unghile meale. Şi aciiaş muri iot trupu/ mieu. Şi de aciia nici3 avuiu mâni, nici3 picioare. Şi nu mă putuiu rădica de-aci nici"1 într-uz? chip. Şi-m tăie cerbicea mea şi nu-zzz putuiu rădica capu/mieu. După aceaea umplură uz? păhar. Şi ce era aci nu înţeleg. Şi-m deaderă de beuiu. Şi aşea să-zu ajute Domnu/, că atâta era de amar, cât într-ace/ ceas mi să22 zmulsă sufletu/ şi sări din trup. Şi aciia cei 2 voinici frumo^ A luară-zz? sufletu/ spre veşmintele sale. Intru inima omului zace toată sufleţiia, iar întru minte zace duhul. Deci28, deaca mă luară acei 2 voinici frumo& eu-zz? văzuiu trupu/fară sufle/1 zăcând nerădica^şi nesimţit Şi ţiindu-mă îngerii la ei, iar ei să apropiară şi cei întuneca/, grăind: «Păcate are multe şi răspundea alte multe». Iar ei cerea cu ispitire faptele 25Scris în continuare mg noyî şi anulat printr-o linie curbă, probabil de un cititor al manuscrisului. 26Scris: uimi. 27 Cf. ms. rom. 1153, f. 372v: Şi ziseră acei tineri luminaţi cătră moarte: «Dară ce stai, vino la mijloc şi dezleagă legăturile, că nu are multe păcate!» Iară ea, apripiindu-să, cu un ciocan mic începu a tăia (...). 28 Scris: agm; altă lecţiune posibilă: dece. Viaţa sfântului Vasilc ccl Nou şi vămile văzduhului cealc bune, bunătăţile: de vrea fi da/ mişelului pâine, 1' sau adăpaiu setosu// sau socotiiu bolnavu/ sau ceia din temniţă, sau merşu cu multă osârdie la bescarecă a rugă, sau streinul găzduiiu, au aprin^ lumină înaintea sfintelor icoane, au împăcaiu certaţii, au plâi? rugându-mă, sau cine mă dosădiia răbdaiu, au spălaiu picioarele călătorilor, au întări iu, au nu întăriiu cuvintele cu dulceaţă, au întorş cineva să29 nu facă păcate, sau suspinaiu de năpăştile vrăjmaşului30, sau mă întristaiu de ceia ci păţiră rău, au îndemnaiu cincva spre lucni bune, au facuiu închinăciuni multe, au mă postiiu mai mul /de 40 de zile ce sălj zicc în sfântu/marele pos/şi la născuţii/lui Hristos şi la31 Petro(v)pos(t)1'2 şi la a/Prccistci şi în toate miercurile şi vinerile, au înto>sJ2 ochii mici dc vederile deşearte, sau ţinuiu gura mea de cuvinte deşcarte şi de clcvete, de minciuni, dc jurămân/? Deci2s aceastea toate alegându-le, iar sfinţii îngeri le 52r lumina la cumpănă cu ale meale // păcatc, din cc era, unu/ după alai/ descumpăra accastca. Şi acei etiopi scrâciniia cu dinţii şi vrea să mă răpească de la ce 2 îngeri ca să mă ducă în fundu/iadului. Şi aceastea toate fură aşea. Iar preacuviosu/părintele nostru Vasilie aciia.?vine şi să'° află cu Duhu/ Sfânt. Şi zisă5 cătră sfinţii îngeri: «Domnii miei, acest sufle/, mult, mul/’J mi-au sluji / răpaus bătrâncaţelor meale34. Dircpt acea şi eu rugaiu pre Dumnezeu :‘J Scris: cici. J,> Scris: i:p'uh:auuj'Sac>v,k>. 3!Scris: as.: 3: SI., In trad.: postul Iui Petru. 3j Cuvânt omis şi scris marg. 3' Cf. ms. rom. 1153, f. 375r: Domnii mici, uccst suflet mult mi-uu slujit mic, odihnind bătrâneţile mele. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 157 pentru acest sufle/1 şi mi-au dărui/1 bine de la el. Luaţi-/ acu.m, că mie-777 pare că-i cura/1 ca nişte auz»35. Şi26 zisă5: «Când ve/ vrea să treace/ vama văzduhului, să scumpăra/, luund de la e/ ceea ci vor vrea să timpine deatoarele de la duhurele hitleane. Iar aceastea din destu/ cu osteneală şi cu sudori adunate-/!? sân/1, ce mi să22 şi dăruiră».36 Şi aşea zisă5 şi să10 dusă. Iar hitleanii draci, deacă văzură aşea, ei fară glas stătură mul/1 şi apoi strigară şi ţipară foarte tare. Şi fură37 nevăzu/. Şi arvine ogodnicu/lui Dumnezeu, Vasilie. Şi avea la e/urcioare mul/te, pline de un£ Şi le purta aceastea voinicii cei frumo^. Şi le zisă5 să destupe unu/ câte unu/. Şi vărsă spre mine un/1. Şi fuiu umplută de bune lucrare sufleteşti. Şi cunoscuiu că mă schimbaiu şi fuiu luminată foarte. . Şi zisă5 preacuviosu/ Vasilie sfinţilor îngeri38: «Domnii miei, cându-i ve/arăta acestui sufle/1 toate văzutele şi nevăzutele, apoi să-/ duce/ în casa mea carea-/77 easte gătită şi să şează». Aceasta zisă5 şi peri dintre ochii noştri. Şi mă luară sfinţii îngeri. Şi aciia.? sus, la ceriu, cătră răsărită ieşiia. Vama 1 35 Cf. ms. rom. 1153, f. 375r: Pentru aceaea şi eu m-am rugat lui Dumnezeu şi mi l-au dăruit mie bunătatea lui şi au fost luat aur câtva într-un burdujel. 30 Cf. ms. rom. 1153, f. 375r_v: Că acesta easte dintru prisosită bogăţie carea mi-o u dat Dumnezeu pentru osteneala şi sudorile mele şi-i dăruiesc ei. 37 Scris: 38 Scris: ^uepio. 158 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Şi ată, noi ieşim şi ne tâmpină mitarstvi'*, ce să13 • zice să fie de clevete. Şi acolea era apărătorii, gloate de etiopi. Şi unu/ dintr-înşii şedea şi aciia cu frică cât ştiia Domnu/. Ce câţ oameni în lume pârâia cum le era viaţa şi în ce ceasu/pârâia, înaintea mea le aducea acei etiopi. Şi eu nu 53r ştiu, dârei cu/t? ştiia multe şi // într-alte chipure ci era grăite de mine, au în ce chip să isprăveşte. Iar ei cu groază socotiia graiurele meale şi mi le aducea înainte. Şi răspundea aceastea cătră îngeri. Şi eu răspunşu: «Adevăr easte de ce grăesc ei spre mine». Ce dintru daru/Domnului mieu pusără împrotivă. Şi aceaea o trecu/z?. 2 <-a> vamă Şi*5 iată, mai pre sus mergând, tâmpinăm altă vămăşie, ce să13 chema să fie bătjocoriia. Şi fu întrebare ca40 şi la vama dintâi. Şi pentru ruga părintelui Vasilie sloboziră-ne şi trecu/n în pace. Şi mergând noi, iar sfinţii îngeri grăiră: «Adevăr, aces/ sufle/ mare ajutoriu are de la ogodnicu/ lui Hristos, Vasilie, că multă nevoie vrea vedea trecând». Iar vameşii acestui văzdu/?, cumu^ auziră zicând îngerii aceastea unu/cătră alt, ei îi sloboziră. 3 <-a> vamă Sosim la altă vamă ce-i de uriciuni. Şi cu dulceaţa lui Hristos n-avură ce grăi spre mine, nici3 putea pomeni ei c-am urât cineva cândva. Şi cu bucurie trecui dintr-înşii. / 53v Iar ei scrâşniia cu dinţii, cât îm părea că mă vor înghiţi viu. 39 Sl., în trad.: vamă. 40 Cuvânt scris de două ori, la sfârşitul, respectiv începutul rândului următor. Primul ka a fost tăiat prin două linii orizontale, foarte probabil de B. • Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 159 4 <-a> vamă A % t încă, sumdu-ne mai în sus, sosim la altă vamă, a minciunoşilo/1. Şi aci era nişte etiopi foarte împuţi/şi urâ/ Iar mai bătrânu/ lor era foarte sire/?. Ei, deacă ne văzură42, aciiaş ne ieşiră înainte. Şi facea voroavă mare procleaţii, aducând spre mine spuri12 minciunoasă, şi anume aducea-mi aminte când a minţii şi pentru ce a m minţi £ Şi aducea oamenii de faţă cătră carii a/z? minţii Şi fu pâră multă. Iar îngerii ceia ci mă purta, pusără din daru/ Duhului Sfânt şi mă scumpărară. Trecu/w şi aceaea cu ruga sfântului Vasilie. 5 <-a> vamă Suind noi în sus, sosim la altă vamă ce era de urgie şi de mânie. Iar mai marele lor şedea spre un scau/7 pli/7 de urgie şi de mânie. Şi zicea cu urgie şi cu mânie cătră ceia ci era cu e/ să mă întreabe şi să mă ispitească. Iar ei, hârâindu-să ca cânii unu/l al£ întrebară-mă nu numai ce // ştiia eu, ce încă şi ce nu ştiia eu: ce era grăi/1 cu mânie şi cu urgie cătră cineva, sau dosădiiu cu cuvântu/3, sau loviiu cineva cu mâna, sau amerinţaiu cu mâna cătră cineva, sau clipiiu cu ochii şi cu mânie căutaiu, sau facuiu învăţătură multă pentru feţii ceia dragii, sau cu mânie şi cu urgie mă întărâtaiu? Aceastea toate mi le spunea pe rând. Sau mă mâniiaiu spre cineva şi mă amărâiu, săriiu, dosădiiu, cu mânie mă lăudaiu? Toate mi le aduce aminte, şi numele oamenilor şi vremile. Şi însă^ aceale graiure şi oamenii într-acea vreame să aflară aciiaş. 41 Scris: mhîTmoiioijlihi\o(!l 42 Scris: BT.3ojL 43 Scris: n8BT.in’0YÎ\'- 160 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Şi răspunsără sfinţii îngeri de-aceastea. Şi zbură/z? pre desupra lor. . 6 <-a> vamă Şi timpinăm altă vamă ce să13 cheamă trufaşiia. Şi căutară mul/ vameşii şi nu aflară la mine nimic ca să fiu dosădi/mişei. Trecuzn şi de aceştea. 7 <-a> vamă Şi iar suindu-ne noi în sus, tâmpină-ne altă vamă, ci easte de cuvinte deşearte şi de ruşine. Şi ne apucară înainte vameşii şi nu ne lăsa să răspunde/r noi, ci gr<ă>iia ei numai 54v spre mine şi obliciia / câte grăiiu curveaşte în tinereaţele meale şi câte bucinaiu, cum să chiamă cântece de lume. înainte-mi punea şanţurele şi glumele, cuvintele mestecate cu râs şi care le-am grăit cu bucurie. Deci28 adevăr oblicire aiave ca aceasta. Deacă-i auziiu, cutremuraiu-mă. Dar ei, de unde ştiură, procleaţii, ce facea eu, că era vreame multă trecută de când era facu/?! Eu aceastea şi. le uitaiu, nimică nu le pomeniiu. Iar aceştea procleaţi, toate mi le grăiia pre rând. . însă şi după numărru/acestora destule făcură. 8 <-a> vamă Şi mearsem în sus la altă vamă ce era în harminţiia. Iar slugile drăceşti cu ispită căuta spre mine. Şi nimică de rău nu aflară. Şi scrâşniia cu dinţii lor. Iar noi trecumîn sus. Şi ne timpinară alţi vămăşiari ce era a nedireptăţei şi a cuvintelor deşearte. Iar noi de acealea nu avum nimic, ci frumos trecu/77. 1044 <-a> vamă 44 Scris: ❖ = 9. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 161 Şi ne tâmpină altă vămăşie ce easte de iubirea argintului. Mul/ ne întrebară şi, de ce vrură, // ei nimic nu aflară. Trecum şi de aceea. 1l43 <-a> vamă Şi26mearsem la altă vamă ci easte de beţie. Iar slugile lor sta ca lupii răpitori, căuta să mă înghiţă. Şi pusără înainte amari întrebători. Şi pusără şi ceale păhară ci am beut în toată viaţa mea. Toate avea număr şi grăiia cătră mine: «Au n-ai beu/, iată câ păhară, în ceale zile nărocite, când bea cu tine cutare bărbat şi cutare muiare şi te-ai îmbăta/ atunci prespre trebuinţă?! Iată când şi când: când mergeai cătră cesta şi cătră ceştia, iată câte păhare de vin. Aci era şi cutarea» Şi-m grăiia i aşea multe şi vrea să mă răpească din mâna îngerilor. Câte grăiia, dirept era aşea, cum era, ei le cunoştea. De multe ori veniia oaspe/cătră mine şi bea şi mă îmbăta. Iar ales46 aiave să obliciia. Sfinţii îngeri deaderă acestora din dara/ preacuviosului părintele Vasilie şi mă răscumpărară dintr-aceale păcate de beţie. De-abiia ieşim de-aciia dintr-înşii, şi-m zisără sfinţii îngeri: «Vezi cu câtă ne/voie treace sufletu/ de aceşti procleaţi de vămăşiari puteamici şi domnii întunearecului acestui veac?» Eu zişiu: «Aşea easte, domnii mii, şi cum mi să pare47 că nicidinăoară14 nu ştiu aceastea, cine viia pre lume, ci aicea sân/fieşcarele după moartea sufletului!»48 45 Scris: 7= 10. 46 Scris: aacci. 47 Scris: rirap-k. 48 Cf. ms. rom. 1153, f. 380v: „Aşa easte, domnii miei, şi, pre cum îmi pare, socotesc că nime din cei ce sânt în lume nu ştiu de carele să facă aici şi ce aşteaptă a fieştecăruia suflet după moarte". 162 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Aceia-/77 zisără: «Adevăr, că viară bucura.? întru înşelăciunea aceştii vieţi şi nu-i lăsa să ia aminte de dumnezeiasca scriptură. Striga de aceştea să facă bine, mai vârtos milostenie, că-i mai bună de toate bunătăţile. Toate le pot vedea aicea şi să se înveaţe zua şi noaptea unele ca acealea ca să scape de atâta răutate şi dureare de veaci. Iar ei cu negândire lăcuiesc şi de moarte nu gâdesc, nici3 pomenesc, lucrând pântecelui şi trufiei. Şi de năprasne vine spre ei moartea şi vor aduce aceastea toate49 lor. Şi iute va să-i întreabe judeţu/, neavând lucrare bune, că pentru meseretatea de fapte50 // bune prind domnii şi vameşii sufletu/ de-/ bat şi-1 muncesc şi-/ duc întru întunearecu/ iadului şi-/ţin în legături până la venirea lui Hristos. Ci şi tu vreai să iai şi să chinuieşti, de n-ai fi lua Mar de la ogodnicu/ lui Hristos, Vasilie, ce e/mare bine-/feace». 12 <-a> vamă Şi26 grăind ei aşea, timpină/z? altă vamă ce să cheamă pomenire de rău. Şi aciia^ săriră nişte arapi ca nişte tâlhari şi căutară cu ispită ca să afle spre mine ceva de rău de ce era scris în cartea lor. Iar pentru ruga sfântului părintele nostru Vasilie nu5' aflară nimic. Suspinară şi grăiră: «Eu, zice, sân/1 întru multe okaanni52. Ci mai vârtos cătră to/ avuiu liubov, cătră mari şi cătră mici. Şi cine om bidi, nicidinăoară14 nu-i întoş12 cu pomenire rău». 49 Scris: Toam’fc. 30 Scris: Ae4iAnTeAC,A- 31 Scris: na. 52 Sl., în trad.: păcătoşi. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 163 Şi trecuiu şi aceasta fară greaţă. Eu între12 pre ceia ci mă purta: «Rugu-vă, domnii mie, cum văd aci53 ei aceastea, lucrătorii farăleage, fiind departe, păcatele în 56v lume?»54 Răspunsă unu/din/tr-înşii şi zisă5: «To/creştinii din sfântu/ botez priimeaşte-^ sfântu/ înger nevăzu/ şi-/ învaţă spre lucru bu/7 şi-i scrie to/lucru/lui ce/buz? din viaţa lui. Deci28 aşijderea şi hitleanii diavolii purced după e/ de crie toate păcatele lui ce feace până au trăi/e/şi mearge pre la toate vamele de-i scrie păcatele lui, cum când va ieşi sufletu/, iar ei să aibă a-/putea opri să nu să suie la ceriu, ce în beznă să-/ducă, unde şed şi ei, până la a doile veni/al lui Hristos. Deci28 de n-au lucrare bune multe, cum să poată scăpa din mânile lor, aşea le duc fieşcăraiâ păcatele, fimd el încă viu. însă numai creştinilor ce aed în sfânta troiţă şi cu jurămân/ dirept împreunează-să sfintei beseareci, ca, pentru credinţa, la ceriu să-i ducă. Iar necuraţilor şi eriticilor nu le scrie nici3 uz? cuvân/pentru că să închinară lor cu credinţa şi 57r cu eresure, de to t II nu socotesc, nici3 gândesc. Dirept aceaea şi ceia ci s-au închina /lor nici3 uz? cuvânt nu le scrie». 13<-a> vamă Deci28 noi mergând şi aceştea spuindu-mi tot, ajunsăzz? altă vamă ce să13 cheamă de farmece şi cleavetirea. Iar într-însa era preascâmave duhure în chipure de şerpi. ' Vedearea lor era numai întunearec şi blăznire. Ce nici3 unu/ dintru ei n-avură ce grăi nimic spre mine. Cu dulceaţa lui Hristos şi trecuzz? de aceştea curând Şi zi^: «Domnii miei! Toate păcatele ce face omu/ până-i viu, fi-va fară treacă 33 Scris: ame. 54 Cf. ms. rom. 1153, f. 38lv: Rogu-vă, domnii miei, de unde ştiu lucrătorii de fară de lege greşale ca aceastea a celor ce sânt în 1 urnei 164 Viaţa sfântului Vasilc ccl Nou şi vămile văzduhului întrebat înaintea giudeţului? Şi nu să poate curaţi dc cale, ci sânt scrise la toate vamcle?53 Văz cu că mă întreabă de-amăruntu/şi mă cutremur dc spaimă». Ei-mi zisără: «Nu tuturor aşea, ce câ/sân/ca tine dc nu să spovediră şi-i ajunsă moartea. Tu, dc vreai fi ispoveditu-/păcatclc talc fară sfială duhovnicului tău şi să fii luat învăţătură şi să-/ 57v umpli poianiia12, / firc-ai lua/de la c/iertăciunc. Şi ai trcace neoprită şi neapărată dc-accastc vamc dc toate. Iar tu n-ai ajuns să te ispovedeşti duhovnicului tău, dcstulu ţi-i că crai părăsi/dc-a facerea păcate. Dircpt accaea to/vorfi ispiti/ dc accşti vameş. Şi-i întreabă de-amăruntu/. Cându-ş ispovedeaşte neştine păcatclc până-i viu şi pocaianic56 face, lasă-i lui Dumnezeu toate câtc au greşit, dc toate .priimeaşte, slobozie şi nevăzută iertare. Iar dracii ceia hitleanii ţin . păcatele scrise la vamc. Şi curând desfac scripturile păcatelor şi nimic nu află dc cealea ci era scrise57, că Sfântul Duh nevăzut piiardc-le dc-aciia. Şi vaddracii că s-au ispovedi/. Dircpt acea toate fură tocmite şi să10 scârbcsc, unde greşiră şi să10 pocăiră5s. Iar să caste omu/viu şi ş-au curăţi/ păcatclc cu ispodaniia, ei să ncvoicsc în locu/acclora să serie altele. 5 Dircpt // aceaea, după ispovedanic şi apoi cade în păcatc, mai 55 Cf. ms. rom. 1153, f. 3 82v—3 83r: Domnii mici, oare pentru tot păcatul care va facc omul fiind viu va fi întrebat sufletul trecând pre aicca? Dară nu să poate curăli omul încă până caste viu dc el, cc caste scris Ia ficşcarc va măi 56 Scris în continuare nu. 57 Scris iniţial ctcptrcir, apoi ultima slova a fost modificată, luând aspectul slovei e. 5S Cf. ms. rom. 1 153, f. 383v: Că viclenii diavoli carii sânt la vămi, având scrisă toate păcatclc lor, dcşchizând degrabă scrisorile lor nu atlă cele ce au scris, că Duhul Sfânt nevăzut le-au şters de acolo. Şi ştiu dracii că pentru ispovedanic s-au şters toate şi să scârbcsc greşind. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 165 mare muncă-£ câştigă. Şi dintr-acela rău, cu mare şi cu bună ispovedanie te veri izbăvi. 14 vamă Mergând noi şi vorovind aceastea, tâlni-ne altă vămăşie ci să cheamă preamâncarea, ogodirea pântecelui. Vameşii strâgară pre mine şi-m adusără aciiaş ce era mânca/ în tinereaţele meale mâncare de ruşine. Foarte mul/mânecam de mâncaiu de dimâneaţă ca porcii. Şi cum mâncaiu în sfântu/ pos mainte de rugă şi cum mă hrăniiu săturându-mă până la prânz. Şi înaintea cineei săturaiu maţele pespre măsură. Aceastea toate să vădiră şi să împuta. Şi grăind ei să ispitiia să59 mă înghiţă. Şi zisără: «Au nu te-ai tăgăduit lui Dumnezeu când te-ai botezat? Leapezi-te de Satana şi de tot lucru/ lui şi de toată slujba lui şi de tot reacele lui». Deci28 dar după aceaste făgăduite înfricate cum facu^ fară frică, deaderă şi acestora deatoriul şi trecum 15 <-a> vamă Şi mearsăm cătră altă / vamă ci easte sluji idolilor şi de toate eresele. Şi nu să spodobiră într-aceaea nici3 un cuvân/. Trecum dintr-înşii. 16<-a>vamă Şi26 timpinăm altă vamă ce să13 cheamă curvie bărba/ cu bărbat şi cine să spurcă cu coconi. Iar slugile vameşilor înţeleasără că eu sânt sufle/ muieresc. Nu avură să-m grăiască nimic, numai de aceasta întrebară: «Doar zăcuş cândva cu altă muiare, având dragoste cătră însa şi, cu zăceare muierească, păcate veri fi făcut cu dinsa?» Iar cu 39 Scris în continuare hchhtY, apoi barat cu două linii orizontale de culoare roşie. 166 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului dulceaţa lui Hristos, nimic nu aflară de aceastea. Lăsară-ne şi mearseyz? înainte. ' 17 <-a> vamă Şi aciia aflăzn altă vamă, ce easte preacurvie. Săriră curând aceale slugi şi ispitiia degrabă faptele meale. Şi pentru ce, că mainte, când nu60 slujiia încă sfântul părintele nostru, avuiu so/ce-zz? deade doamnă-mea. Şi cine era cu dinşii şi căzuiu cu-nusu/şi cu alţi voinici. Dirept aceastea mult mă clevetiia. Şi grăiră cătră îngerii61 // ceia ci mă duce: «Această roabă nici3 de la preu/ nu să blagoslovi, nici3 în beseareca Domnului nu să cună cu bărbatul carele luo, de preacurvite sân/1 păcatele acestora, ce mai vârtos de curvie aceastea a grăi»62. Ei împrotivă strigară grăind: «N-au făcut anul acea roabă la doamnă-sa. Iar când o cumpără cu argint, cu voia sa s-au tocmi/cu domnu-său. Cade-să63 a grăi preacurvie de aceastea, e nu curvie».64 60 Scris: iioym. 61 Scris: ^uepu. 01 Cf. ms. rom. 1159, f. 386r"v: Şi pentru că mai înainte, când nu sluj Ham sfântului părintelui nostru, a vuiu pre carele mi-1 deaderă stăpânii miei la carii slujiiam. Şi, petrecând eu, cu el am căzut şi cu al (ii oarecarii tineri. Şi pentru aceasta mult clevetiia aceaia asupra mea. Iară sfinţii îngeri carii mă ducea, grăiia asupra lor zăcând, că: „Aceasta au fost o roabă, nici de la preot s-au blagoslovit, nici în beserica Domnului nu s-au cununat cu bărbatul carele au fost luat ca să nu fie preacurvie aceste păcate, ce mai vârtos să cuvine a să grăi curvie aceastea.“ 63 Scris: kaa&; altă lecţiune posibilă: cade-se. 64 Cf. ms. rom. 1153, f. 386v: „Au nu easte al doilea Dumnezeu robului acela ce l-au cumpărat pre el şi cela ce l-au agonisit pre dânsul cu argint domnului său? Şi aceasta adică cu bărbatul s-au împreunat cu voia stăpânilor ei, Cade-să dar preacurvie a să chiema pactul ei, iară nu curvie. “ Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului 167 Şi învensără pre aceştea îngerii mii. Nemic nu Ic deaderă. Păşim de la ei. Iar ei oprindu-ne, bătea cu capetclc sale şi zisără: «Să şi trcace/ voi de noi cu cuvintcle voastre ceale hitlcane, ci dc întrebarea curvie şi mul/ facut-or’5 au fos/ mai vârtos decâ/ alalte şi de acealea nu ve/scăpa»/’6 18<-a> vamă încă suindu-ne noi, timpină-ne altă vămăşie, ci era tâlhărească. Intr-înşii era bâha şi mâniia şi toate ranele pe ceafa şi pre falei lovituri cu toiage şi cu fuşture şi cu toată răpirea şi nedireptatea de la aceasta vamă. Şi precum până să anină oarece, deaderă şi trecum / 19 <-a> vamă Şi iată, aflăm altă vamă, ce era de furtuşa^. Şi oarece deaderă puţi/? şi trecum. ' 20 <-a> vamă Şi cătră altă vamă mearsem, ce era vama curviei. Şi mai marele aceii. vame era îmbrăca/1 în veşminte puturoase şi stropite cu spume crunte. Ce el67 <îşi închipuia că> era îmbrăca/1 cu o zugrăvie împărătească68. Era aceastea veşminte făcute din puturoase69 şi scârnave îmblete, ce să tăvăliia în curvie ca porcii în tină.70 63 Scris: 4^kt*tci. 66 Cf. ms. rom. 1153, f. 386v—3 87r: fară ci clătind cu capctcic lor şi îngrozind grăiia: „De ne-aţi şi trccut pre noi cu cuvintcle voastre ccic viclcne, ce întrcbăciunea cea de curvic fiind atâta dc mult Iucrătoarc, mai vârtos dccât toate, nicicum nu o vi-ţi scoate". 67 Scris: mgaag. Scris: .f*m.p.\TACKi.. 69 Scris: nSToypcucA. 711 Cf. ms. rom. 1159, f. 235v—236r: Şi domnul accştiia era îmbrăcat într-o haină împuţită, stropită cu spume şi cu sânge, cu carca ca 168 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Şi săriră71 groaznicii întrebători şi să10 mira um am ajun5 până la dinşii. Şi an ceas stătură de să72 uita. Şi după acea cu ispită mă întreba ce-a/n făcu/ eu. Nu întreba numai cu dereptu/, ce şi clevetiia şi minţiia aceştea. Spre mărturie, numerele şi poreclele şi măiestriile şi răpiturile şi carea cine^ de iubitele meale înţeleasără, aducea-le de faţă şi vrea să mă răpească din mâna cui mă purta. Purtători grăiră: «Lăsatu-s-au de multă vreame de păcate ca aceastea». Procleaţii grăiră: «Noi ştim că s-a lăsa/de însăle. // însă scârnăviile noastre ceale ascunse ea73 le avea la sine şi nu obliciia lucrurele noastre cu ispovedanie cătră niscare preu/, nici3 feace învăţăturile lor, nici3 oprire, nici3 lăsare de la dinşii nu lua Ci sau lăsa/ de vă duce/, sau descumpăra/ păcatele ei cu niscari lucrare bune». Iar îngerii deaderă împrotiva păcatelor meale măsură din dara/ Domnului. Şi mearsăm înainte. Iar procleţii scrâşniia cu dinţii săi, unde putum scăpa din mâna lor. Şi noi mergând, grăiră îngerii cătră mine: «Vezi această vamă? Puţine suflete sânt să treacă fară greaţă. Pentru deşeartele şi pentru mâncările şi pentru iubirea de curvie şi pentru multă dulceaţa ceştii lumi, ei tragu-i jos şi întru întunearec închidu-i. Iar tu, pentru dara/ sfântului-/ părinte, scăpa^ de înşii. Deci28 iată că-i învinseşi74. De acu/z? nu veri73 mai vedea rău. Aşea să cu un caftan împărătesc înfhimuşăţa. iare dracii aşijderea să asămăna lui, din ruşinatele şi realele lucruri carii ca nişte porci să tăvăliia în spurcăciunile curviei. 71 Scris în continuare ka noJ*iYn şi apoi anulat cu roşu. 72 Scris: a«; altă lecţiune posibilă: dese. 73 Scris: eu. 74 Scris: ^bhţc6ujh. 73 Scris încă o dată HovfBepH. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 169 laudă mai marele aceştii vame şi zice că ’eu sângur umplu matca focului de suflete omeneşti din catastihu/mieu‘». 21<-a> vamă Grăind cătră mine îngerii aceastea, tâlnim altă / gQv vămăşie lângă poarta ceriului, ce era nemilosârdie cu grea inimă. Aciia sânt scri^ nemilostivii şi greoii, sălbatecii, pizmaşii, urătorii de oameni. Să neştine toată leagea va păzi şi o va ţinea, apoi va fi nemilosti v şi cu inima grea, vine-i sufletu/ aicea şi-/ vor prinde vameşii şi întrebătorii şi-/ vor împenge jos, fară milă bătându-/ Şi întru întunearec aruncă-/ până la jude/, nemiluindu-/Dumnezeu, direp ce şi el nu milui mişei, nici3 socoti slabii şi lipsiţii. Po/ încai să nu cu fapta, încai cu cuvântu/şi cu suspm de la inimă milă să ară/. Ci în locu/ acestora ară/ leane şi iubire de avuţie, uriciuni fară milă cătră vecini. Şi deacă sosim la această vamă, şedea mai marele ei foarte greu şi preâsăc şi trist ca de o lungă boală, plângea şi suspina şi cu foc răsufla, fară milă. Iar slugile lui ne încungiurară ca şi nişte viespi, ispitiia şi întreba şi căuta să poată afla ceva spre mine. Bucurămu-ne //şi ieşim dintru ei. Şi întrăm pre uşea raiului. Şi era poarta raiului ca şi un creştea/au răva/6. Şi ce era făpturile pre poartă, străluciia ca soarele. Sta voinici într-însa cu veşmente de aur. Şi să10 bucurară unde scăpăm de acei amărâ/vame^ şi de întunecaţii văzduhului. Mergând noi pe dinlăuntru/ ceriului, împărţiia-să apă ce era spre tăriia ei şi iar să aduna în matca sa. Şi mearsăm la un văzduh înfrica/. Pre e/era voinici mulţi şi frumos, îmbrăca/cu foc. 76 Cf. ms. rom. 1153, f. 389v: Şi era porţile ceriului ca criştalul, cu totul luminate. 170 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Şi mă văzură în mâna îngerului. Bucurară-să77 şi să10 veseliră de mine, unde-mi văzură sufletu/ întru împărăţiia lui Dumnezeu. Mergea cu mine, cântând78 cântec dumnezeiesc. Mergând noi, văzum un nuor înainte-ne şi după acesta iar alt mai mare. Şi de aici ieşi/?? puţine/, văzu/z? o înălţime înaltă foarte79. Pre aceaea era scaunu/lui Dumnezeu, era alb şi lumina/. Şi sta mulţime de îngeri împrejura/ lui, îmbrăca/în zugrăvie. Mearsără ceia ci mă purta cătră scaunu/ lui Dumnezeu. Slăviră cu cântece de tre ori. Şi aici ne închină/72 de tre ori. / {Şi du12 acea fu glas mare de sus, grăi: «Veni/ cu dinsa, arătându-i sufletele direpţilor şi a păcătoşilor şi oraşele sfinţilor, ce sânt în raiu, şi ce easte în fundul iadului. După acea o răpăusa/unde zisă3 ogodnicu/mieu, Vasilie». Purceasă/77 de-aci şi ajunsă/27 la oraşele sfinţilor. Şi era ca nişte polate alease, -menite unele într-un chip, altele într-al/chip. Şi acealea cu mâna lui Dumnezeu era tocmite la locure de zlac, la locure de răcoare, la locure de răpaus, la loc de pace şi de linişte. Usebi era oraşu/apostolilor, usebi era a / prorocilor, usebi al mucenicilor, usebi al preapodobnicilo/0, usebi a/patriarşilor. Şi sânt de largi şi de lungi cumu-i Ţarigradu/ Şi toţi mă sărutară, cu minuni bucurându-să de a mea spăsenie. Mearsă/??' la începătoriu/1 [şi] strămoşu/2 lor Avraa/22. Era acesta plin de slavă şi de dulceaţă sufletească şi 77 Scris: Bo^Ko^pAp^Ţ; altă lecţiune posibilă : bucurară-se. 78 Scris: K'uHAvrrrwnAi». 79 Scris: 4>ortpm;K. soScris: npnoA<>BHHMHi\op; altă lecţiune posibilă: prepodobnicilor. Sl Omis şi adăugat marg. Viaţa sfanţului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului *7* de flori cu bună-mirosenie şi şipoc de mir cu aromai Şi era a aci polate înţeleapte. Intr-însăle era to^cuconii cei boteza/ai creştinilor, ceia ci muriră fară păcate. / Acolo era ei, bucurându-să şi jucând. Aşea trecum raiul şi mă pogorâră întru fară-fund, unde Domnu/ înfrâmsă pre Satana. Şi ne ivim spre apus, unde-s amară munci şi chinure, unde zac ocaianicii păcătoşii. Toate aceastea mi le arătară îngerii şi-m zisără: „Vezi ocaianicii unde să muncesc, iar tine te-au izbăvii Domnu/‘. Iar ceia ci era întru întunearec şi în ubra morţiei, ei striga83 „amar, amar/4, alţii „iute, iute!“. Şi nu mai sta de-a ţiparea şi suspinând grăiia. Şi nu-i miluiră. Deacă trecum de-aci mă întrebă unu/şi-m zisă5: «Să înţelegi, Teodoro, că astăzi easte zua în carea easte obiceaiu în lume să facă 40 de zile după moarte84. Şi ţie acolo-/face preacuviosul părintele Vasilie». Şi dintr-aceasta85 înţeleg, o, fiiu Grigorie, că de 40 de zile, de când mă împărţiiu de tru/?, într-această86 odihneală, ci mă vezi, veniiu, ce easte a preacuviosului părintelui nostru Vasilie. Acela, cându viu eara87 încă pre lume, e/ mă învăţa spre adevăr, cu // pocaianie şi cu ispovedanie mă adusă lui Dumnezeu. însă pasă mai înlăuntru şi veri vedea în ce sânt. Şi va veni şi părintele Vasilie”. Şi merşiu după ea.} 82 Scris iniţial ctp^moujh; peste h final a fost scris cu cerneală mai deschisă iar deasupra acestuia a fost scris, cu aceeaşi cerneală, a. 83 Succesiunea gh crptira omisă şi adăugată marg. 84 Scris: MopTe. 85 Scris: AHHTpaAH'kcrnA. 8 Scris: ^TpaAH'fccmjK. 87 Scris: raapa. 172 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 61718 {Mergând noi, văzu/77-0 rroorată / şi cu un / 61v dumnezeiesc şi cu mir de nardo/8. Şi era veşmintele ei albe ca zăpada. Şi întră/z? în curte, ci era de scânduri smolite cu aur frumoase. Iar pre mijloc era plin de pomi în to/ chipu/ preafrumoşi. Şi căutaiu cătră răsări/, văzuiu polate înalte foarte89 tocmite. Sta aici şi o masă mare foarte, ca de 30 de coţ Şi era de piatră zmaragdie, străluciia. Şi sta într-acea masă blide de aur preafrumoase, derease cu scripturi. Şi era într-aceale blide poame minunate. Şi foarte dulce-miroseală ieşiia dintr-însăle ce nu po/ spune. Iar părintele nostru, Vasilie, şedea spre un scau/? minuna/, lângă comu/ aceii mease. Şi despuitoriu 1 tuturor acolea să odihniia. Iar cine era la masă cu-nunsu/ mânca90 nu ca oamenii ce poartă trap, ci ca zarea soarelui avea strălucire, obraze avea omeneşti.91 Iar cât mânca dintr-acea masă, mai mul/să mulţiia poamele şi să împlea de bucurie negrăită. Şi nişte voinici lumina/ împlea 6373 păhară albe de steclă.}// {Şi'văzuiu luceaţa92 Duhului Sfânt. Şi mă umilim şi un ceas mare, era faţa lui ca o floare93. Şi 88 Cf. ms. rom. 1153, f. 392r - 392v: Iară eu merseiu după ea şi intrăm înontru. O văzuiu pre ea stropită cu roa dumnezeiescului unt, cu mir şi cu nardos unsă. 89 Scris: 4^pTe. 90 Scris: maŢTka. 91 Cf. ms. rom. 1153, f. 393r: Şi era cei ce mânca cu el la masă nu ca oamenii aceşti\ ce poartă trup, ce ca zările soarelui strălucind şi avea chip omenesc. 92 Scris: a^alja. 93 Cf. ms. rom 1153: Şi le turna băutură oarecarii tineri luminaţi întru nişte păhară nevăzute care era albe ca o zăpadă. Şi când lua aceia păharu! şi-l bea şi-l turna în gură să umplea de luceaţa Duhului Sfânt. Şi cum ar fi umilindu-să spre mult ceas şi să făcea faţa lui ca un trandafir de alb. (f. 3930- Viaţa sfântului Vasile cc] Nou şi vămile văzduhului l~3 ccia ce-i slujiia şi sta înaintea acestora era foarte frumos .şi încinşi cureale de aur, cununi avea în cap. Şi-/77 mergea înainte Teodora. Şi înainte mcarsă cătră părintele Vasilie, spusă-i şi să rugă dirept mine. E/ cu bucurie căută spre mine şi-ni zisă5 să mă apropiiu cătră c 1. Eu merşu şi mă închinam lui până la pămân/. Iar c/lin zisc-m: „Domnu/să te miluiască şi să te blagoslovească, fiiule!“ Şi aşea mă rădică de la pămân/ şi zisă3 cătră mine: „Iată Teodora94, ce-ai pohti/să o vezi, ce de ea mul tu te-ai ruga/1 să vezi95 unde easte şi ce cinste are. Iată, vezi-o! De acum nu veri mai avea dodiială pentru ea“. Iar Teodora cu bucurie căută spre mine, zisă5: „Milostiv fie ţie Domnu/. frate Grigorie, că te-ai griji / de a mea siperenie. Dirept aceaea umplă-/ Domnu/ pohta ta cu ru/ciunea12 părintelui nostru". Şi după acea zisă5 sfântu] Teodorei: „Pasă cu el şi-i arată cetatea mea, să vază frâmseaţea ei". Şi mă luo de mâna direaptă. Şi ieşi m spre direapta. Şi era un păreate cu uşea de au;:} {Iar e/ deşchisă o uşe şi întrăm înlăuntru şi văzum nişte flori de aur frumoase. Şi dintr-îsăle ieşiia dulceaţă şi bune-mirosenii96. Şi văzum mulţi pomi preafnimo>9 fară măsură. Şi de mulţimea poamelor să pleca până la pămân/. Iar eu mă spăriaiu şi mă raiu12 de-aceale vederi. Multu-m zisă5 Teodora: „Au de-accaste miri9'? Dar 94 Scris: -^eo^cpc. 93 Sccvenţa c-vr63h omisă şi adăugată marginal. 9r’ Scris: iwiipcceiie. 9/ Greşit interpretat la corcctură dc B ca reprezentând cuvântul mirări, fapt pentru carc deasupra a fost adăugată silaba ră. Un alt cititor a anulat accastă corectură. 174 Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului dc-ai fi văzu/cea cetate, unde easte raiu/cc fcace Dumnezeu, cu frică tc-ai fi spăriat şi nu tc-ai domeri, că accasta-i împrotiva acciia umbră caste“. Eu zif. „Rugu-tc, spune-/?? cinc fcacc accastă cctate? Ca accasta nicidinăoarăM n-am / 6471- văzu/'. Ea răspunsă: „N-ai unde vedea una ca ccasta încă 13 fiind cu tru/?. Şi aceastea văzuş că noi cu meşterşiuj'1' am veni/ acea, cu osteneala şi cu sudorile şi cu durearca părintelui nostru Vasilie" carele din tinereaţele lui până la bătrâneaţele ostenitu-s-au cu postu/ şi cu rugăciunca, cu bdcnic, cu prcveghearc, pre pământu/go/zăcând rugându-să, geru/ şi năduhu/ răbdând în pustie, burăiane mânca în mulţi ai, mainte100 până nu întră în Ţarigrad, pre spăseniia a mulţi. Deci28 o solie ca accasta spusără-i101 că întru toată viiaţa lui răbdă dureare şi scârbă (pentru 6375 Domnii//'} {ceia ci învăţătura răbdară102, cine să nevoi aicea cu mare simbrie şi mângâiare, în vecia vcacului vcsclindu-să103, cum zice şi Davic/: «Dc poamele ce10'1 te-ai trudit mânca-veri»103. . 9S Scris: Axeprneuib’r’. w Scris în continuarc: kS. |(|l) Scris: Aummme. 101 Prima silabă apare scrisă dc două ori, la sfârşitul, respectiv începutul rândului următor. 102 Scris: p.u;AdpA;.. ,03Scris:i;ec.\miAC'\-c; altă lecţiune posibilă: vcsclindu-sc. 104 Scris: >rk. 105 Cf. ms. rom. 1153, f. 395r-395v: Unde ca accastca au isprăvit curţile şi livezile carc Ic vezi, pentru că cei cc rabdă în lumea cca trecătoare dureri şi scârbe pentru dragostea Domnului şi pentru sfintele lui porunci să învrcdiniccsc aicea dării dc plată dc ta Dumnezeu şi mângâierii vieţii dc veci vesc/indu-să, precum zice David: „Roada ostenelii talc vei mânca". ' Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 175 Şi de-aceastea mă miraiu, i-ain zis cu mândrie: „Venim aicea“. Pipăiiu-mă însumi pre mine: au cu trupul sânt? Ispitiiu-mă şi mă cunoscuiu. Şi curată simţire avea cugetele meale. Miraiu-mă cu duhu/de aceaste vederi. Vruiu să întru în curte. Şi iată, pre care poartă întraiu în cetate, pre aceaea ieşiiu. Şi106 aflaiu masă deşartă de şizători107, ce are tribui era108 gata109. Eu mă închinaiu Teodorei şi ieşim de-aciia. Şi mă miraiu de mine& de acea vedeare înfricată. începuiu a cugeta cine sint, sau //unde fuiu, ce auziiu şi ce văzuiu. Sculaiu-mă şi merşu cătră sfântu/, cugetaiu ce va vrea să-m spuie de aceastea, de sint de la Dumnezeu au de la diavolu/. Şi feciu închinăciune până la pământ. Şi mă blagoslovi şi-m zisă5 să şez aproape de e/ Şi zisă5 cătră mine: „Ştii, fatu/ mieu Grigorie, unde am fos t amândoi în ceastă noapte?“ Iar eu mă facuiu a nu şti.} {Spuindu-mi mie aceastea, iar eu ţepeniiu şi amuţiiu şi cugetaiu întru sine: „Câte lumini sânt la Dumnezeu, căci7 cu adeverit sufle/merşu eu acolo“. Şi plânşu şi z\ş cătră e/: „Aşa easte, preacuviosule! Câtz-m spuse£ toate aşea. Ci eu laut/Dumne}// [...........................................................]m . 106 Scris: umn8. 107 Scris: miiAe3T.mopii. 108 Scris: 118 epA. 109 Cf. ms. rom. 1153, f. 395v: Şi iară pre care porţi întrasăm în grădină, iară pre acealea am ieşit. Şi am aflat masa deşartă de cei ce şedea. Iară acele carele era pre dânsa toate într-un chip sta gata. 110 Vezi, la sfârşit, anexa a Il-a. 111 Vezi, la sfârşit, anexa a IlI-a. 176 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 42r înfricaf să ivi înaintea Domnului cu seamne preaminunate, bătu Eghipetu/ Pentru că nu crezură Domnului ce deade lor leage în muntele Sinaei, cu Duhul Sfânt învăţă pre ei 10 poronci. Iar ei bine-7 jărtviră. Dar au nu plo12 lor mană din ceriu? Şi când împărţi Moisi cu toiagu/ Marea Roşie, au nu-i boteză şi le trimease învăţături din leagea veache? Toate le cugetaiu întru sine, că, adevăr, bune sint. Şi celora ce dodeiesc din iudei, pentru că am cetit puţin în cărţile vechi, însă adunară-să112 cugete ca aceastea113. Şi zisei114 întru sine.?: «O, cugete de leu! Ce folosu ţi-i de aceastea cugete? Iată că ai pre părintele Vasilie! Spune-i-voiu de aceastea. Ci ce va zice e/, aceaea voiu ţinea. Eu ştiu că to^omu/ci nu-£ ispovedeaşte păcatele şi cugetele , duhovnicului său, ci le ascunde, acela nu-i a lui Hristos, ci-i a lui Antihrist.» Şi cugetând aceastea, sculaiu-mă de mă du£ cătră părintele Vasilie. Şi era atunci la un loc ci să cheamă grade115 Ierusalim116. într-acea zi şi să10 feace horă117. Şi era 4271-3 adunată toată cetatea. Iar eu de multe zile era / părăsii acea 112 Scris: aa^hap^Ţ; altă lecţiune posibilă: adunară-se. 113 Cf. ms. rom. 1153, f. 401v: „Şi aceasta-m stătu înainte cugetând toate cele ce sânt în leagea vechie, adeverind întru sine, adevărat supărându-mă acest cuget, cum că ar fi bine de jidovi, pentru că puţinei mai înainte de aceste citisăm toate cărţile legii vechi. 114 Scris: 3nc. 115 Sl., în trad.: cetatea. 116 Scris: m/vT. 117 Cf. ms. rom. 1153, f. 402r: să făcea podromie, adecă alergarea cailor. < Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 177 horă118, că era auzi/de ceale cuvinte groaznice de la Zlatous/. Mergând cu acele cugete, cugetaiu: «înşela-mă-va şi voiu cădea în păcate».119 . {Şi mă du£ la sfântu/ părinte ca să ştiu de ceale neştiute. Şi fuiu aproape de sfântul. Şi aciiaş să aprinsă văpaie la inima mea. Nevoiiu-mă încai să văz calu/ dintâi slobozindu-/. Şi nu mă putuiu ţinea de ace/ cu ge/ şi fuiu birui/. Ieşiiu şi văzuiu slobozirea calului dintâi. După aceaea mă da? cătră sfântu/ Vasilie şi mă închinam pre obiceaiu. E7 mă blagoslovi. Deci28 căută spre mine mânios şi cu urgie-m zisă5: „Iată, cela ci ţine iudeiaşte, e/ vine. Acesta au ceti/ scripturile vechi şi dintr-însă s-au învăţa/, că acum bine cred iudei120, procleţii şi întunecaţii de lumină şi cu adevăr orbii. Deci28 iată bună mărturie scriptura prorocilor. Şi de-acealea ciudese mă mir şi înţeleg21, / că bine cred acu_m iudei, crezând întru Dumnezeu şi \in leagea ce-i dată lor122. Cuii? nu cred bine şi direpz? Iată, lăsară-să123 de-a plângerea de răutatea lor şi să ceaie iertăciune cu lacrămi, că ei judecă nebuneaşte 118 Cf. ms. rom. 1153, f. 402r: părăsisăm o privire ca aceasta. 119 Pasajul Mergând ... voiu cădea în păcate» nu apare în versiunile româneşti sau slavone. 120 Cuvânt omis şi adăugat marg. 121 Cf. ms. rom. 1153, f. 403r: să miră şi înţelege; cf. şi ms. sl. 312, f. 42r:o\fAHB'tACA h im'fccTBOYem = se miră şi adevereşte. 122 Cf. ms. rom. 1153, f. 403r: Iată cel bun tâlcuitoriu scripturilor, care pre proroci îi laudă şi de minunile lor să miră şi adevereşte că bine ţin acum jidovii, crezind în dumnezeu ceresc şi păzind leagea care-i dată lor. 123 Scris: Ai.cap«~; altă lecţiune posibilă: iăsară-se. 178 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 4273 4371-6 şi tocmesc cu adevăr, bine cred iudei şi nu se înşeală124. Nu numai aceasta ce şi celui drac, ci era la hora podromiei, bucurie-i fece^şi aceluia ogodiia cu adevă/£. } {Chitiiu: «Ticăloase Grigorie, aproape-/ easte ceasu/ şi-/veri afla împutare». Şi zisă5 părintele Vasilie: „O, iute nebunie, au nu ne ajunge noo de răutatea ce s-au aduna/hitleanii draci, ceia ci domnesc hora? Că deacă mergu la horă place-le şi apoi cad întru înşelăciune. Că şi domnu/drăcesc are horă de elu/‘. Şi mă juraiu ciimnicidinăoară125 să nu merg acolo. Iar sfântu/ <î>m zisă5: „Ştii cum zice evangheliia Domnului: «Cine nu cinsteaşte Fiiul, nu cinsteaşte Tată/ cela ci l-au trimes. Vezi că nu folosesc praznicile nimic cui pare că creade în Tatăl şi de Fiiul să leapădă». Şi iar zisă5 Domnu/ cătră iudei: «Nici3 pre mine nu şti/, nici3 părintele mieu nicăiurea»'. Iar să-/ văzură în uliţă învăţind şi întunearece de seamne făcând şi cu dinşii beseduind şi învăţind şi nu-1 cunoscură cum // să cădea să-/cunoască. Dară Tatăl că nu-/ văzură, cum să-l cunoască bine?126 O, rea nebunie, cum numai unu/nu lăsă, ce to/idolilor să închinară127 în dzilele lui Rovam, fiiu/ lui Solomo/7 ce împăr<ă>ţi întru Israil128. Şi făcură 2 viţei de aur şi rătăciră cu ei, ce să13 zice viţei ce 124 Cf. ms. rom. 1153, f. 403r: Iată cela ce, lăsând de a-şipierde răutăţile şi a cere cu lacrămi cele de folos lui, cu neînţelepciune făcând judeţ îşi tocmeşte lui cum că întru adevăr bine cred jidovii şi nu să smintesc. I2;> Scris: hhmahntrop». 126 Marg. scris: Blăstăm jidovi [lor]. 127 Cf. ms. rom. 1153, f. 404r: că nici un idol nu lăsară cărora să nu li se închine. 128 Scris: IcÂcii. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 179 43v/8 mănâncă iarbă.} {Deoda/ închinară-să129 lor şi grăiia: «Aceştea sânt dumnezei noştri carii ne scoasără din Eghipez1 până la Osie, împăratu/ iudeilor, ce socotiia să se întoarcă cătră Domnu/ Dumnezeu/ său». Dar cu/z? crea'bine aceia? Iar130 grăiaşte Domnu/ cătră iudei: «Eu, zice, veniiu în numele părintelui mieu şi nu mă priimi/. Altu/va veni în • numele său şi acela ve/ priimi. Şi în păcatele voastre ve/ muri». Şi aiurea grăiaşte : «Iată, lăsa-să-vor casele voastre pustii». Vezi, că i-au goni/1 de la faţa lui131 şi i-au răsipit în 44-- toată lumea. Şi} // numele lor feace-/ să fie ură/1 şi de urgie tuturor limbilor ce-s pre supt ceriu. Şi iar zice Domnu/: «De n-aş fi veni/1 şi grăi/cu ei, păcate ei n-are fi având. Iar acu/z? vină n-au de păcatele sale, că ei mă văzură şi mă urară mine şi părintele mieu132?!» Cătră smochină133, ce să zice Domnu/când flămânzi şi mearsă să ia poamă dintr-însu/şi nu află, cu/z? î/blăstămă şi zisă5: „De acu/z? să nu fie poame în tine în veaci“. Ce era smochinu/? Toate legile lui Moisi. Vine Domnu/ şi află Iudeiia deşeartă134. Nime dintru ei nu feaci leage, nici3 tocmeala lor. Dirept acea nu era poame într-înşii, dirept acea blăstămă pentru stârpirea. De s-are obrezui iudei şi cu tot adevăru/ să-ş săvârşească leagea sa, Dumnezeu nu caută spre 129 Scris: tră12 ei. Şi vorfi răpi/întru răutate şi în scârbe multe fară număr». Şi iar, cu rostul Isaiei proroc135, zisă5 Dumnu/: «Arunca-voiu, zice, toiagu/ mieu, cela marele, şi voiu sparge leagea mea din casa lui Israel. Şi casa Iudăi cu răsipire sparge-o-voiu.// Şi voiu întoarce 45r faţa mea de la ei. Şi-i voiu împenge de to / şi de aci nu mă voiu întoarce cătră ei». Cum, fiiu Grigorie, cu toată lepădarea sânt lepăda/de Dumnezeu şi însă^ leagea lor să opri şi tăcu de to/. Şi vezi şi ispiteaşte de Hristos, că nu să sculă după Hristos alt proroc dirept136. Cum zice Davic/37: «împenş fiiră şi nu să putură scula». Şi iar aiurea grăiaşte DavicP: «Să învie Dumnezeu 135 Cuvânt omis şi adăugat marg. 136 Cf. ms. rom. 1153, f. 406r: Vezi şi ispiteaşte că până la Hristos au fost, iară de la Hristos nu s-au sculat nici un proroc sau drept după Hristos. 137 Marg. scris: proroc. 138 Marg. scris: pr[o]r[oc]. . r Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 1S1 şi să vorrăsipi vrăjmaşii lui». învisă139 Domnul nostru, Isus Hristos, în a treia zi din moarte. Şi după 40 dc zile să înălţă în ceriu. Şi sfinţii ucenicii lui, deacă ieşiră în toată lumea să propovăduiască evangheliia împărăţiei şi aciia trimeasă fu dc la Dumnezeu mâniia. Ieşi Tit şi vine Uspasia/7 şi de-aciia răsipi/ fură în toată lumea. Mai multă treabă n-are Domnul cu ci, că zice Domnu/cu rostu/lui Davic/135: «Nu voiu aduna săboru/ loz* din sânge140 şi nu le voiu cinsti numele lor cu 45v rostu/ mieu». Şi loan, fiiu/tunetului, / dintru otcârveniia sa grăiaşte iudeilor «Iudei, voi vă zice/ că sânteţi fii lui Israel141, iar eu mărturisesc de aceastea că nu sânteţi săboru lui Israel139, nici3 săboru/ lui Dumnezeu. De acu/77 nu sânte/ mitropolie împărătească, nici3 limbă sfântă, ci sânt în blăstă/72 şi întru perire şi întru lepădare şi sânt săboru/ Sataniei». • Iar când să adună ei în zbor împreună simbăta, nu easte Dumnezeu între ei, ci Satana easte pre mijlocu/ lor în zborure. Şi să veseleaşte de ei, că să lepădară de Fiiul lui Dumnezeu şi-i luară sângele lui, spre ei şi spre feciorii lor, cu blăstă/77. Şi Dumnezeu lepădă-să142 de ei şi-i împensă de la sine. Deci28 de acu;77nu să va mai întări credinţa lor ca dintâi, pentru ce că-i luo Sata în partea luiş. Şi numele său, urâtu/, pusără spre ei. Şi sânt aceia fiii diavolului, soartea şi 46r partea lui Antihrist Mainte fură feţi împărăţiei, // iar apoi fură lepăda/ pentru neascultarea lor. Şi fură priimi/ ceia dintru lim12ce crezură în sfânta troiţă. 139 Scris: altă lecţiune posibilă: învisc. 140 Cf. ms. rom. 1153, f. 406v: de la cei vărsători de sânge. 141 Scris: IfT.u.; altă lecţiune posibilă: Israil. I4: Scris: A6n^A<^~; altă lecţiune posibila: iepădă-se. 182 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Aceastea să ştii, fiiu Grigorie. Departe leapădă ace/ cuge/păcătos! Ci creade tare şi ţine aşea, adeveri £ că cine nu creade în Isus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu ce vine în lume, proclea/easte. Nu numai să crezi în Tatăl Dumnezeu! Şi pre Domnu/ nostru, Isus Hristos, nu-/ va mărturisi că au născu/din Mariia fată şi acela easte Fiiu/şi cuvântul lui Dumnezeu, ce pentru e/ easte spăseniia şi pentru el easte viaţa şi iubirea de oameni, mila şi pacea fu de la Dumnezeu, părintele, iar cine nu-/ va creade şi nu va mărturisi, pre acela va fi mâniia şi blăstămu/ şi suspini şi to/rău/ găsi-l-va şi acu/77 şi în cela veac ce va să fie“. Aceastea zisă5 cătră mine părintele şi tăcu. Iar eu zi^. „Rogu-te, părinte sfinte, pentru ce/bine ce mi-ai143 facu/cu cuvintele tale, rugu-te să-mi ară/ oarece în vedeare lucru sufletesc, ca să mă dumerescu!“ Elu-ni răspunsă şi zisă5: „Domnu/ / să-/ facă bine şi folos, fatu/ mieu! Mergi şi Domnu/ să-/ umplă voia!“ Aşea să rugă pentru mine şi mă lăsă cu pace. într-aceaea£ noapte, zăcându-mă în pat, văzuiu-mă într-u/7 câmpu144 păjiştos şi vearde. Şi înfloriia cu de toate florile. Şi stând eu acolea şi veselindu-mă de aceale vederi, iată, vine cătră mine un bărba/foarte cu bună frâmseaţe şi îmbrăca/cu145 veşmente de zăpadă. Şi ţinea toia^ de fier. Şi să10 apropie de mă întrebă: „Ce lucri aicea?“ Eu zi^ cătră e/: 143 Scris: miau. 144 Succesiunea într-un câmpu a fost omisă şi adăugată marg. 145 Scris în continuare eSut. 4>p;KMctue şi anulat prin mai multe linii orizontale. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 183 „Nu ştiu cum am veni£aicea“. Elu-zra zisă5: „Aicea te adusă146 rugăciunea duhovnicului tău, ca să vezi ce ai pohti/“. Eu zip. „Ce am pohti/?“ E/răspunsă: „Zis-ai că-erebine iudei. Vasilie zice că ceru^ şi de la el să-/ arate oarece de vederile sufleteşti. Şi-/ făgădui aceasta de la Domnu/ să împlă“. Şi zisă5: „Pasă acum cu mine şi-/voiu arăta una după alta şi a fieşcăruia credinţa şi carii sânt de au indrăznire cătră Dumnezeu”. Şi mă lu//o de o mână şi mearsăm spre răsări/; Şi iată un nuor. Mă luo un nuor de mă sui pre un munte. Sta/72 noi aci şi previiam acealea ciudese. {Mie-zz? păru că văz cu ochii acealea, iar nu în vis. Şi mearsăii? la o lume înfricată şi minunată. Şi să luo nuoru/de la noi. Şi ne află/z? la uz? câmp de glaje.// Şi de-aci ni să vedea preste toate părţile acelui câmp. Şi să vedea săboară multe. Şi voinici de foc lăuda în troiţa Dumnezeu. Derept aceaea acea vedeare cu dulceaţă o văzum. De aci mearsăz?? mai înainte. Şi ajunsă/z? la uz? loc ce era învăli/ cu foc dumnezeiesc. Şi nu ardea, ce înfluriia şi lumina, iar pre mijlocu/ lui să vedea voinici lumina/ zburând în sus. Şi nu văzuiu încătruo mearsără. Eu cugeta de albă faţa lor că era îngerii lui Dumnezeu şi înţeleptu/ oltariu de sus cădindu-/. Şi acela foc147 easte tocma foc sufletesc148 ce dintr-însu/iau îngerii când tribuie la slujba dumnezeiască. 146 Scris: aa^~; altă lecţiune posibilă: aduse. 147 Scris pentru loc; cf. ms. sl. 336, f. 4r: 11 tog AvtcTo = „şi acel loc“. 148 Scris pentru loc; cf. ms. sl. 336, f. 4r: 11 tos M-tc-ro = „şi acel loc“. 184 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Şi cugetând eu aceastea, iată, ne aflăm la un munte înal/. Suim pre e/şi căutăm spre răsări/. Văzum supt noi alt câmp înfrica/. Cu aur cura/străluciia. Deacă văzuiu aceastea, dulceaţă cursă într-înima mea. După aceaea, iar căutăm spre răsări/. Şi văzum înaintea noastră o cetate minunată foarte. Şi deacă văzuiu acea vedeare minunată, mă miraiu, mult stătum 4971 şi previiam spre aceale vederi, stând noi de/supra acelui dintru înaltă mitropolie.} • 4773 { Ugo()vlenie novago Sionam Şi era o cetate foarte înfricată în larg şi în lu^. Era ca crâgul ceriului. Şi făptură ei nu era niciJ de marmure, nici3 de lemnu, nici3 d[e] stecl[ă] nici3 de [ipjsos ce sânt [lu]crure [trecătoare]150, ci era tocma de zare de aur cura/. Şi dintr-însă strălucire frumoasă şi era 12 pietri, de străluciia razele din eale ca curcubeu/ceriului. Iar bunătatea aceii cetă/nime pre lume n-au văzu/şi cu ureachea n-au auzi/, nici3 cu inima nu poate gândi. Iar înălţimea acei cetăţi era de 300 de coţ zidul de înalt. Iar porţile era tare tocmite şi încuiate toate într-u/7 chip. Şi pre fieşcare poartă era câte 12 pietri curate, străluciia ca razele soarelui. Cum era din afara151 cetăţei, aşea şi dinlăuntru era. Sparie-mi-să mintea a pune, dirept aceaea trup de om nu poate spune împărăţiia lui Dumnezeu. 47v Aceastea văzuiu eu. Şi întrebaiu pre cela ci mă pur/ta, sfântu/înger, zif. „Domnul mieu, ce cetate easte aceasta şi ce oameni viază într-însa şi cine-i împăratu/ şi ne12 o zidi şi 149 Sl., în trad.: Pregătirea Noului Sion. 150 Pasajul care urmează după nici de lemnu a fost omis şi adăugat marg; cf. ms.sl. 312, f. 49r: mt wiwpAiwopA. miwAP'tBw. hiiwct;kkaa. iiii wnmocA 6*kg cffim TA"tiiuiAggl|jh. 151 Scris: Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 185 cum easte numele aceştii cetă/? Ce ţară easte şi ce lume streină easte aceasta? Dar noi cum venim aicea? Şi pentru ce veni/nnoi aicea? Rogu-te, pune-z?212! „EI11-/72 răspunsă şi zisă5: „Aceasta cetate easte a marelui împărat ce de ea grăiaşte proroc DaviJ. Aceasta, zice, o zidi Domnu/nostru, Isus Hristos, după ce-a152 umplu12 taina naşterei şi după suirea lui la ceriu, cătră părintele Dumnezeu. Şi această cetate o găti sfinţilor ucenici şi apostolilor săi şi tuturora ce crezură învăţăturiei sale, cum zice evangheliia: «în casa părintelui mieu sânt sălaşure multe. Iar să nu-5, eu voiu mearge să gătesc minunate sălaşure de viaţă tuturor celora ci le iubesc». Şi această cetate cu ales să cheamă Sionu/ ce/ Nou, cetate creştinească şi cetate mitropoliei de sus. Iar r oamenii ei, aşteaptă pu//ţinel şi veri vedea nu numai cetatea, ce şi împăratu/lor! Iar pentru ce ai veni/1 aicea, aiave veri şti că to/cine creţ/în fiil lui Dumnezeu, viu va fi în veaci şi va creade în sfintele învăţături şi întru zisa sfinţilor oc/53, cum să zice în beseareca lui Dumnezeu şi a săborului. Iar cine nu va creade şi nu va ţinea aşea, nu va fi viu în veaci, ci să va da focului de veaci“. Iar după aceaste graiure eu văzuiu un munte înal/ şi minunai, sta sus şi străluciia ca şi uz? fler ars. Şi sta în mijlocu/aceii cetă/ci să ivi noao. Iar pre desupra era cruce înfricată. Şi străluciia şi ardea ac el văzdu/?. Şi era desupra dumneeieştei cruci134 un porumbu alb ca şi zăpada. Şi străluciia lumină multă, fară samă. 132 Scris: ka. 133 Sl., în trad.: părinţi. 134 Secvenţa dumnezeieştei cruci, omisa şi adăugată în subsolul paginii. 186 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Prevind noi aceale vederi155, aciia^ să slobozi dintr-acea nălţime un voinic ca u/2 fulger spre cetate, ci facea gătire că, iată, un împărat vrea să vie într-însă. Şi alţi voinici mulţi vineră curând în cetate. Şi ei avea scauz? înfrica£ ci vrea să-/ gătească celui împărat viitoriu. Auzim glas 4871-15 grăind: „Iată! Un împărat-mare şi înfrica?/ va să vie în ceastă cetate cu slavă şi cu tărie multă“. Şi căutând noi cătră aceştea văzum unde veniia 4 voinici de sus, ţiind câte o lumină mare şi cu înfrica/ foc arzând. Şi strigară toţ c-un glas: „Străluci dulce faţa ta, Doamne136, şi vine slava sfinţilor tăi, Fiiu/lui Dumnezeu de sus!“ După aceaea văzum şi alt voinic slobozindu-să în cetate. Şi zice aşea: „Acesta easte înviiarea morţilor şi plata oamenilor de la judeţu/ ce/ dirept. Şi văzum unde ieşiia din ceriu u/2 stâlp de foc. Şi dintr-însu/ să auziia glas înfricaf preste to^văzduhu/ Şi acela nu sta pre acea cetate, ci ca o propaste deştinsă în lume137. Şi să10 împărţi spre patru capete şi străluciia. Şi să10 atinsă de patru margini ale lumiei. Şi iată, glas să grăiia în toată lumea: „Iată, zice, aicea, la înălţime 49v/l fară măsură, te înălţa.?.}{Tărie de sus să atinsă de toate oasăle oamenilor, să se adune to£ osul cătră os şi făptură cătră făptură, mădulariu cătră mădulariu/său“. Şi iar văzu/z? un voinic cu obraz alb. Şi ţinea în mâna sa hochlm de foc, trimeaterea Domnului cătră Satana. Grăi: „Iacă, să sfârşi împărăţiia lui, deacă împărăţi în trei ani pre to£pământu/‘. Şi stătu înaintea Satanei şi-i ceti scriptura lui, 155 Marg. scris perpendicular sl.: Ugotovlenie, în trad.: pregătire. 156 Scris: 157 Cf. ms. rom. 1153, f. 412v: Şi acel stâlp nu stătu întru acea cetate minunată, ce prin oarecare prăpaste să pogor! în lume. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 187 de la Dumnezeu trimeasă. Şi-l prinsă cu tărire şi-l trăgea afară din curtea împărătească. Şi-i pusă nasu/ lui la marginea pământului, să borască răul şi perirea şi putrejunea şi mâniia şi necurăţie şi urgiia şi toate muşinile şi toate eresurile, că să apropie sfarşirea lui şi va să fie ars cu to/slujitorii lui. Vuskr(s)nie mrtvimt5* încă prevind noi aceastea, văzum gloate venind din tăriile ceriului, pre cai de foc şi pre văz}// ■ [.........................................................r Deci28 unora le era faţa de luciia lumina^ ca stealele, altora mai mici, cum zice apostolul160: stealele cu razele să slăvesc. Iar unora le era faţa ca luna pre întunearecu/ nopţie, altora ca lumina de zuo, altora ca şi un fier ars, scântei lăsa, altora ca soarele, altora ca zăpada, altora ca şi o lână albă, altora albă şi rumenă ca şi florile, fieşcare după fealu/ lor, ca fulgera/ Pre supt sprânceane şi pre buci era scrise bunătăţile lor. Pre unii scriia161 „prorocu/ Domnului41, pre alţii „apostolu/ Domnului44, pre alţii „mucenicu/Domnului44, pre alţii „preapodonicu/ Domnului44, pre alţii „ispoveadnicul Domnului44, pre alţii „ajunatu-s-au pentru Domnu/“ pre alţii „sfmţitoriu/ Domnului44, pre alţii „preutu/ ce/ dirept al Domnului44, pre alţii „direptatea Domnului44, pre alţii „răbdare în pustie pentru Domnu/4, pre alţii „mişei cu duhu/4, pre alţii „smeriţii cu inima44. Pre unii să iviia scriptura „cu lacrămi să curăţiră44, pre alţii „blândeaţele Dom/nului44, pre alţii „milosteniia şi îndurarea44, pre alţii 158 Sl., în trad.: învierea morţilor. 159 Vezi, la sfârşit, anexa a IV-a. 160 Scris: aricAu. 161 Scris: ckp'i'ha. Viaţa sfanţului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului „curaţii cu inima”, pre alţii „pace-facătoriu", pre alţii „goniţii pentru direptatca”, pre linii „cine să înstreinară pentru Domnu/4, pre alţii „priimitori de streini pentru Domnu/, pre alţii „mescretate şi năpaste răbda pentru Domnu/'. Pre alţii „bine au slujit slujba sufletească”, pre alţii „dqvcsto(v)ni(kJ162 şi curatu/ Domnului”, pre alţii „pusă.,? sufletu/ pentru dragostea vecinului”, pre alţii „direptate au la cu/ şi bine au învăţa/”. Şi să16-’ împreunează bunătăţile tuturor cu to/. Şi răutăţile li164 să ivesc. Unora le scrise răutăţile în tină, altora pre desupra capului să vedea scripturile, ca să sc cunoască to/.l6;> O, ceia ci avea faţa luminată şi proslăvită, ceasta le era cunoaşterea tuturor şi ivirea. Hr(s)tin(n)stiigrqsnich{66. De ceia ci viiară în păcate. Şi era de să vedea scârnăviia şi nefrâmseaţea lor era foarte iute, amară şi zbârcită faţă // avea. Unora le era faţa ca şi ţărâna cu cenuşe157 mestecată, altora ca nişte tină împuţită din uliţă. Altora le era trupurele împuţite ca şi o mortăcină fierbând cu viermi, altora ca şi lutu/ şi cu smoală unsă faţa 162 Sl., în traducre: „imaculatul". 163 Scris: mu' rv. • IW Scris: aiiii. ’ 165 Fragmentul: Şi răutăţile (...)ca să sc cunoască toţ reprezintă foarte probabil o interpolare a copistului, independentă de traducere; cf. ms. rom. 1153, f. 416r: Şi ca să zic mai pre scurt; ficştecăruia îi arăta bunătatea şi ncrăutatca* cu scripturi dc aur strălucind, cât dintru acesta era cunoscuţi toţi din cci cc avea feţele luminate şi slăvite. * Scris: pT.c'Y'iwTtw şi corectat cu roşu, fapt ce demonstrează că greşeala s-a produs şi în alte traduceri. 11,6 Sl., în trnd.: Creştinii cci păcătoşi. 167 Scris iniţial mgiic^-uia; peste slova finală a fost scris e. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului } 89 Io;; altora ca şi o piiale de fier. Şi dintru ochii lor curea purori ca dintr-o boală. Altora le era faţa neagră ca însă^ a Satanei, altora neagră jumătate, iar unora ca de aspidă, altora ca de nopârcă, iar altora afumată şi vearde, altora ca o piiale de asm Alţii era cu puroi împuţite din cap până în picioare, alţii e12 crunţi de sânge foarte scârna v. Unii dintr-î£ îmbrăca/ în piei de porc şi puţiia şi era unşi cu spume. Aceştea to/grăiia unu/cătră altu/şi zice: „O, vai de noi, că aceasta easte zua de apoi, venirea lui Hristos, cum auziiam mainte până nu eram morţi. Acum noi ne sculăm ca să ne luom plata, cine^ după direptatea lui;?. O, iute noao, neplecaţilor şi păcătoşilor, că pentru că sântem necu/ra/ cu adevăr Dumnezeu va să ne arunce în focu/ nestâns!“ Şi aceastea grăiia unu/ cătră altul. De ovrei, până la naşterea lui Hristos. Sta mulţi Iară număr. Şi era fară cuvânt ca şi dobitoacele ce nu ştiu de168 Dumnezeu. Şi grăiia unu cătră altu/: „Cine easte Dumnezeu, sau cine easte Hristos, noi nu ştim. Mulţi dumnezei am avu t. De ne vor înviia aceia pre noi, noi să nu ne teamem de rău, căci7 că noi am ogodi/ior. De iudeii de la Hristos până la sfârşenie. Sta iudeii aciia şi grăiia: „De ne va înviia Dumnezeu/ legiei lui Moisi şi vom dobândi mult bine de la el, pentru ce să fum noi şi răsfira/în toată lumea, însă mai vârtos de acela, iar noi alt dumnezeu nu ştim169. Iar de va veni Fiiu/Măriei să ne judece pre noi170, fi-va vai de noi, că noi foarte-1 urâiam 168 Cuvânt omis şi adăugat subliniar. 169 Cf. ms. rom. 1153, f. 417V: ce însă mai mult decât pre acela pre alt Dumnezeu n-am ştiut. 170 Pre noi omis şi ad. marg. 190 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului, şi-l huliiam Ci ace/ om veni-va să judece ca şi Dumnezeu? Şi acela va fi cu noi osândi/pentru huleli. Şi să10 facea pre e/ a fi tocma ca şi Dumnezeu. Şi are fi bine de l-am vedea acum 1 i5r aicea şi // l-am pârî ca pre un minciunos pentru ce că învăţa el pre noi şi să grăiia a fi jude/ şi zice că «părintele nu va judeca pre nime, ci toată judecata deade Fiiulu său». Şi noi ştim bine că au grăi / Dumnezeu cu Moisi în muntele Sinaei, iar ace/ Dumnezeu nicidinăoară14 nu l-am văzu/“. Deci28 aşea să pârâia, aşteptând să vază judeţu/. De iudeii ceia ci să închinară idolilor. Iar alţii, fiind şi aceia izdrailteani, aşea grăiia: „O, vai de noi că crezum în dumnezei cei farădeleage şi nici3 în Hristos ce să meniia Dumnezeu nu crezum, ce ajunsăm Vaal şi Asaro/şi doi viţei de aur şi dumnezei altor păgâni nu văzum“171. De-aciia vine spre dinşii năpaste, a fieşce fealiu de oameni, întrebându-să ei de ce li să tâmplă lor într-acela ceas172. Şi aceasta easte minunată şi înfricată de to/, că unu/ cătră altu/, fieşcăraia iviia-să în tină scrise lucrure roşii, fieşcăruia lucru/ lor, de doao fealiure, bărbătească şi H5V muierească. Pre unii să iviia scriptura: „Să-i / bărba/-ucigătoriu“173, „să-i muiare-ucigătoare“, pre alţii “sânge-mestecătoriu“ şi „sânge-mestecătoare“, pre alţii „preacurvariu“ şi' „preacurva“, „curvariul” şi „curva“, pre 171 Cf. ms. rom. 1153, f. 418v: O, cumplit noao, că nici în Dumnezeul legii n-am crezut, nici pre carele să grăiia Hristos n-am agiuns, ce am crezut lui Aal şi lui Asterie şi Iui Asaroth şi a doi viţei de aur şi celorlalţi dumnezei păgâneşti. 172 Cf. ms. rom. 1153, f. 418V: Şi n-am ştiut nimica de năpastea ce au venit acum spre noi». Iar oamenii şi seminţiile a toate limbile era întrebându-să pentru cele ce au venit şi li s-au tâmplat lor într-acel ceas. 173 Iniţial scris: Ertj5EaT0YMnruT0pK>; peste slova a a fost scris t.. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 191 alţii „furul” şi „fura”. Şi aciiaşi „minciunosu/“ şi „minciunoasa“, pre alţii „slujitoriul de idoli“ şi „slujitoarea de idoli”, pre alţii „vrăjitoriu/“ şi „vrătoarea”, pre alţii „beţivu/“ şi „beţiva”, „camatnicu/“ şi „răpitoriul”, pre alţii „cu bărbat zăcătoriu”, „cuconi-ucigătoriu” şi „coconi-ucigătoare”, pre alţii „cu-dobitoc-umblători”, „pomenitori de rău”, „pizmaşii” şi „mânios^ şi „clevetnica”; pre alţii „vrăjeaşte cu morţii”, pre alţii „sălbatec la mânie”, „inimă rea”, „nemilosti v“; pre alţii „iubitoriu de avuţie”, pre alţii „eritic”, „arian”, „Duhului-Sfânt-luptătoriu”, „maneliiia/j” „saveliia/7”, „iacovit”, „oreghinit”,- „pavlechiiani/?” „marchiian”, „bogomilin”. Şi pros£ toate eresurile făcătorilor, aiave să arăta scripturile tuturor, câ/ dintru // ei nu să ispoveduiră, nici3 să pocăiră. Şi dintru ceastă lume trecură. Şi ei să ruşina unde să vedea în câtă urgie sânt, plângea şi în deşert să trudiia. O % vlenie cn(s)tnago ki'(s)tam. Şi26 iar văzu/n ceate de îngeri pogorând de sus. Şi cânta cântece dumnezeieşti. Şi pre mijlocu/ lor să vedea cruce de lemn. Şi dintr-însa lumină străluciia şi raze lăsa. Şi vine de stătu la scauz? găti£ Şi to/ceia ci învisără din groape văzură pre judeţu/ şi să mira de frâmseaţea crucei. Iudeii o văzură şi să spăriară. Şi să10 împlu faţa lor de ruşine, mai -A t ... vârtos dec⣠când fură turbura/întâi. Inşiş să bătea şi grăna: „O, va de noi, rău sămn văzu/zz că vine, vai de noi, ocaianicii de noi. Acest sămn easte al răstignitului. De va veni să ne judece, cum ne vom plăti de e/ sau unde ne vom ascunde, că noi mult rău i-am facu^ nu numai lui, ci tuturor 174 Sl., în trad.: Despre apariţia sfintei cruci. 192 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului celora ci crezură întru e/“ De173 acestea jidovii suspina. H6V Şi grăi cătră mine îngeru/cela ci mă / purta: „Vezi, zice, cum să spăriară deacă văzură176 curata cruce?" Şi aciiaş vine glas din ceriu cu groază şi cu frică mare. Şi zisă5 îngeru/: „Iată, zice, frică şi cutremur mare, că să pogorâră tăriile ceriului şi va să vie judeţu/ ce/ dirept“. Şi aciiaş177 mulţime multă foarte şi tărie înfricată şi cinure de voinicii ceriului veniia cu frică multă la loc de judecată. Iar eu, deacă văzuiu acea mulţime, foarte mă spăriaiu. Iar îngeru/ <î>m zisă3: „Nu te teame, că aceştea sânt soţii şi vecinii miei. Caută şi-i cunoaşte cum sânt şi veri lua folos mare din ce vezi. Şi to/ carii vor priimi pre aceştea cu suflet dirept, răpaus vor dobândi.“ Şi după astea fu sune/mare178 şi fulgere şi glas de sus să auziia. Şi să10 spământă to/pământu/şi să10 îngrozi. Iar ceia ci avea faţă luminată nu să spământară văzind aceastea, 117r ci sta veaseli. Şi iar văzum // alte gloate mari de îngeri venind. Şi dintr-înşii foc ieşiia înaintea lorîncătruo mergea. Şi tof văzduhu/ să aprinsă. Şi aceştea mergea cătelin şi tăcând. Şi stătură la loc de jude/. Iar de frâmseaţea lor să ■ mira to/oamenii. Şi mulţime multă de oameni credincioşi stătură înfricaţi. Iudei mainte era veseli, carii slujiia 173 Scris:A't- 176 Secvenţa deacă văzură scrisă supraliniar. 177 Scris: luhYamhauj. 178 Marg. scris: Gomon. Viaţa sfântului Vasile c-el Nou şi vămile văzduhului 193 idolilor, iar carii179 nu să închinară idolilor, faţa le era neagră180. ' De ovrei, ce fură mainte de Hristos. Iar deacă vine crucea, iudei cei credincioşi nu să temea, ceia ci era de la Avraam până la Hrisos, deacă văzură ce easte. Iar de la naşterea lui Hristos până la concenie, ovrei ceia ci nu crezură în Hristos, ci să lepădară, ei, deacă văzură crucea, faţa li să întunecă şi să ruşinară, plângea şi suspina unde vedea aiave că easte acesta cela ci va să vie să judece pre to/şi de ei fu răstigni/. De izmailteanii ce nu crezură lui Hristos. Izmailteanii, fiind şi ei cu inimă vârtoasă şi cu trufa mare / şi unui mare Dumnezeu împreunându-să şi menindu-/, trufaşindu-să to/ şi ei, deacă văzură cruce strălucind mai vârtos181 decât soarele, cunoscură semnu/ a 1 cării credinţă easte. Şi strigară to/ cu glas mare: „Vai de noi!“ Şi cu amar suspina şi sta şi tremura. Şi mintea-.? pierdură şi zice: „Acesta easte cela ci creştinii-1 slăviia, Dumnezeu, Isus Hristos. Acesta vine să judece". Şi ei greşiră în nădeajdea sa. Şi era faţa lorscâmavă şi curea purui. Iar creştinii, deacă văzură crucea, bucurară-să văzind că easte crucea Domnului, pre carea însu£ de voie să răstigni. De ivirea veacilor. Fiind aceastea aşea, şi aciiaş vine un nuor lumina / şi pre mijlocu/lui fulgere. Şi vine de stătu desupra sfintei cruci. Şi să10 lăţi nuoru/ de coperi crucea în multe ceasure. După 179 Scris: nap. 180 Cf. ms. 1153, f. 420v-421r: Iară mulţimea oamenilor celor necredincioşi sta în multă frică, că jidovii era întăi veselindu-să căci n-au slujit idolilor, iară carii au slujit dintru ei la idoli avea feţele lor negre. ISI Scris; EpT.mo' ţ 194 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 118r 118V aceaea să sui iar de unde era veni/; Şi, iată, să ivi împrejura/ crucei cunună preafrumoasă, cu mii de împistrituri. Şi să10 vedea pre // desupra crucei, preste văzdu/z. Iar ovreii, deacă o văzură, foarte să spăriară şi să temea. Şi o văzură şi agareanii şi tremura. Şi o văzură şi ceia ci slujiia idolilor şi munciia pre sfinţi şi rău să spământară. Iar creştinii, deacă o văzură, ei fură cuprinşi cu bucurie fară măsură. Şi-ş rădicară mânile în sus şi pre Hristos, cela ci să răstigni pre ea, 11 măriră. Şi fiind aceastea, iată şi tune/82 şi fulger. Şi îngerii şi arhanghelii cu frică şi cutremur sta. Şi iată scârbă mare de o(t) bistrago ono(g)o suhoda stra(s)ny(h) vltiko(v)m, ce cu smerenie şi cu luminare veniia la.loc de judecată. Şi stătură şi toată semenţiia omenească şi-ş vedea ruşinea trupurelor sale. Şi cu amar le era sufletele vătămate. Şi împresura/ de scârbe şi de cugetele sale, să vădiră că ei nu avea nici3 un răspuns. Iar scaunu/ lui Dumnezeu sta pre pământ, ce în văzdu/z spre pământ, ca / 40. de co/ Aşijderea şi îngerii pogorâia nu pre pământ, ce în văzdu/z sta. Şi încă văzu/zz iară^4 ceate de îngeri foarte mari; una sta la răsăriz1, alta spre amiazăzi, alta spre amiazănoapte, alta la apus. Şi după aceastea alte gloate. Şi nu le era chipu/ tuturor într-uz? chip, ci o gloată le era faţa albi ca zăpada, iar altă ca şi focu/când arde. Iar altora le era faţa ca şi nişte flori roşii, iar altora ca şi auru/străluciia. Şi să10 împărţiră în patru părţi şi mearsără să ţie patru margini pre supt ceriu. Şi era 182 Marg. scris: Sunetm[are]. 183 Sl., în trad.: de acea grabnică pogorâre a înfricoşatelor cete‘\ EATlKOB î.l.d.nA'kKOB. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 195 119r 119V pământu/ pli/7 de oameni, iar văzduhu/ era plin de mulţime de îngeri. ' Şi ne rădică/77 ochii în sus şi văzuzw cucii184 de foc, înainte veniia şi de cei cu câte 6 arepi şi cu vedeare multă. Şi to/într-u/7 glas cânta: „sff s(t) stî gi savao(tJi) ispîu(n)nbo i zeml(i) slavi e(g).iilS5 Şi de acest glas să cutremură ceriu III şi pământul. Şi strigară to/ îngerii: „Blagosloveaşte, părinte atoţiitoriu/ Blagoslovit easte cela ci vine în numele Domnului, Domnul Isus Hristos, cuvântul ce easte pururea cu Tatăl“. Deci28, deacă zisără aceştea, aşea să îngrozi ceriu/ şi pământu/de gomon ca acela. Şi pogorâră pre pămân/ cucii de foc. Şi cei cu vedeare multă vineră şi încunjurară scaunu/ lui Dumnezeu. Iar ovrei auziră şi agareanii înţeleaseră lauda îngerilor, că pre Tatăl şi pre Fiiul mărescu-/şi jude/viilor şi morţilor î/ mărturisesc. Şi acela easte Domnu/ nostru Isus Hristos. Şi păcătoşii plâsără. Şi grăind noi de aceastea, iată, să auzi glas de trâmbiţă, unde trâmbiţa foarte tare, cum de ace/ glas tremura şi înşi^ îngerii lui Dumnezeu. Şi cunoscură că vine judeţu/. Venirea Domnului nostru, Isus Hristos, cu slavă şi cu mărire multă. Iată un nuor lumina/ca fulgeru/şi ca zăpada / şi spre e/ veniia Domnu/ Isus Hristos. Şi ieşiia nuora/ spre răsărit desupra tăriei. Şi să10 deşchisără uşile tăriei răsăritului. Şi străluce Domnul de la răsări/. Şi aciia tună cu glas hreamă/ de duh, ca să caute to/ să-/ vază. Şi aşea-/ purta ace/ nuor m Cf. ms. rom. 1153, f. 422v: căruţă. IS;> Sl., în trad.: Sfinte, sfinte, sfinte Doamne, Savaot, făuritorul cerului şi al pământului, slavă lui! 196 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului lumina/ şi vine spre scaunu/ mărirei sale. Şi deacă-/ văzură, to/să spământară. Şi aciiaş strigară to/îngerii: „Blagoslovit easte cela ci vine în numele Domnului. Domnu/ Dumnezeu vine să judece vii şi morţii”. Şi aşea zisără şi căzură to/ la186 pămân/şi să închinară înaintea judeţului. Şi după aceaea să uşură Domnu/ despre nuoru/ ci şedea deştins187 spre scaunu/ slavei sale. Deacă-1 văzură aşea, to/ cu frică mare cuprinşi. Şi ceriu/ să cutremura ca şi o piiale când o tra12 un om. Şi pământu/ să clătina ca şi frunzele pre 120r leamne. Şi to/ îngerii strigară // pentru să se ruşineaze to/ eriticii şi necredincioşii iudei şi agareanii şi toţ ceia ci nu priimiră învăţătura sfinţilor apostoli. Şi zisără îngerii: „Acesta easte Ham, Fiiul lui Dumnezeu cela viu/, carele răstigniră iudei. Acesta easte cuvântu/Dumnezeului celui de sus, ci să născu de la Tatăl, mainte de toate veacurele, fară chinure şi fară putredire, supus cu firea şi cu voia şi cu vrearea, unu/ Domn, Isus Hristos, ce cu tru/7 să îmbrăcă şi neîntor12 easte cu dumnezeirea şi luo trup din preacurata Mariia şi petrecu cu oamenii, seamne şi minuni facea în lume. Tu eşti Dumnezeu/nostru cela ce cu Tatăl şi cu Duhu/ te-ai împreuna/şi alegând de tine alt Dumnezeu nu ştim”. Aceastea zisără îngeri şi apoi tăcură. Iar Ana189 şi Caiafa .şi toată mulţimea jidovească să cutremura, şi nebunul 120v Ariia, şi procletul Mahame/. Şi aciia,? căută Dom/nu/ spre ceriu şi aceia fugiră de faţa Domnului. Şi după aceaea căută pre pământ cu mânie că era foarte spurca/ de fărădelegile 186 Cuvânt scris deasupra lui npe, care a fost tăiat cu roşu. 187 Scris: A6LţmjHncT.. 188 Sl., în trad.: Hristos. 189 Scris: ahha. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 197 oamenilor. Cu ce să spurcară oamenii din veac? Cu slujirea idolilor şi cu vrăji, cu farmece şi cu otrăvire, cu mestecare de sânge, cu ucideri şi cu vărsare de sânge. Şi văzu Domnu/ aceale răută/ toate. Şi să mânie cu urgie şi fugi de faţa lui. Şi nu să190 află pre e/loc, ce sta toate în văzduh neclătite. Iar căută Domnu/ spre înălţime mai desupra şi spre ce/adâncu fară-fund. Şi iată un ceriu nou şi al/pământ nou străluciia ca zăpada, că se schimbă de putredire întru neputredire. Şi iată tăriia ceriului să ivi ca şi soarele. Şi stealele periră din ceriu şi stihiile umplură-.? locurele sale. Şi soarele-^ ascunsă lumina, pentru ce, zice, pentru că de la răsări/străluci soarele ce/ dirept, Domnul Isus Hristos. Şi iată, căută Domnu/ spre locu/ măriei // şi iată, ieşiia în locu/ apeei măriei râure de foc. Şi de-aciia ieşiia văpaie arzind şi toate laturele potopind. Dup-acea căută Domnu/ pre to/ oamenii ceia ce slujiia idolilor şi pre păcătoşii ceia ce viară fară leage, ca dobitoacele. Şi iată, un pâlc înfrica/ de îngeri de foc vineră de la apus şi-,? rădicară mânile sale spre păcătos şi spre cei necura/şi-i aruncară pre to/în cea mare de foc. Iar creştinii ceia ci era de la Avraa/77 până la învăţătura sfinţilor apostoli, ei rămasără şi-i aleasă Domnu/ întru cugetu/ ce/ de sus, că ei crezură şi nu să închinară idolilor. Iar deacă fură arunca/ necuraţii întru cea mare de foc, aiciia era plângere şi suspini mari foarte, văzându-să întuneca/ şi puturo^ şi cu obrazele scareadie, purtându-£ faptele sale. Şi scripturile să iviia spre ei, ivindu-să au spăsenie, au osândire; deci28 ceia ci luară leage loa-vor şi judecată cum ţinură şi leagea. 190 Scris în continuare iiwf şi tăiat. 198 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Şi căută Domnu/ spre răsări/şi zisă5 voinicilor săi să 121v ia trâmbiţele. Şi aciia,? trâmbiţară cu glas / mare şi înfrica/. Şi foc găti/ de-a direapta judeţului. Şi gloatele lui Dumnezeu, cealea de la răsări t, să împărţiră în patru părţi degrabă ca fulgera/ Şi previia pre faţa pământului, că avea feaţe luminate. Şi priimiia aceastea cu mare bucurie şi cu sârguire aducea de-a direapta judeţului. După acea căută Domnu/ spre amiazăzi şi spre amiazănoapte şi învăţă. Şi aciia,? 4 ceate de îngeri191 mearsără de adusără to/ oamenii ce rămasără, bătându-i pentru ce nu purceasără după ei degrabă. Şi-i pusără de-a direapta judeţului. Şi era mulţime192 multă ca năsipu/pământului. Şi [de-a] direapta judeţului străluciia lumina/. Iar de-a stânga era scârnăvie multă şi întunearecmare. Şi să întoarsă Domnu/ spre direapta şi văzu lumina sfinţilor. Şi să10 veseli de ei şi strigă cu glas mare, lumina/195: „Veniţi, blagosloviţii părintelui mieu, de moşteni/ ce easte 122r gătită voao împărăţiia din tocmeala lu//miei; că flămânziiu şi-m deade/mâncare, însătoşeaiu şi mă adăpa /, strei/7 fuiu şi mă găzdui/, în temniţă fuiu şi mă cerca/, go/ fuiu şi mă îmbrăca/, bolnav fuiu şi mă socoti/'. Răspunsără direpţii zicând: „Doamne, când te văzum flămând şi te hrăni/22, sau sătos şi te adăpă/77? Când ai fos/strein şi go/, sau în temniţă, sau bolnav; sau în scârbe şi ţie ţ-am sluji/? “ Răspunsă Domnu/cătră înşii: „Pentru ce feace/cestor mai mici - şi le arătă mişei - mie, zice, aţi facu/“. 191 Marg. scris: Sisusni. 192 Scris: A\o\(AueA\e. 193 Marg. scris: De judeţ. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 199 Atunci căută Domini/ spre stânga19'1 şi văzu to/ păcătoşii. Şi să mânie cu urgie spre ei şi le zisă3: „Duceţi-vă de la mine, procleţilor, în focu/ veacilor, ci easte gătit diavolului şi îngerilor lui! Că flămânziiu şi nu-m deade/ mâncare, însătoşeaiu şi nu mă adăpaf, strei/7 fuiu şi nu mă găzduit, go/fuiu şi nu mă îmbrăca/, în temniţă şi nu mă socoti/. Duceţi-vă de la mine, păcătoşilor şi necuraţilor şi scârnavilor, că întru ascuns şi furi.? făcut răutăţile, şi pomenitorii / de rău şi băscamicii şi clevetnicii şi leaneşii, că viaţa lor şi-o a petrecu/în deşert". Şi zisă5: „Nu vă cunosc, duceţi-vă de la mine!“. Iar ei cu plâs mare răspunsără: „Jude/ dirept şi nefaţamic! Când te-am văzu / flămând, sau sătos, sau gol, sau în temniţă, sau strein, sau bolna v şi nu ţ-a/72 sluji/ţie?“ Răspunsă Domnu/şi grăi cu mânie: „Că n-a/ făcut unuia din ceşti mai mici, nici3 mie n-a/facu/. Fugi/de la mine, că m-a/oscârbi/, iar diavolului i-a/ogodi/. Şi nici3 încai la răposarea195 voastră cea de apoi nu vă pocăi/, cum ai zice la vreamea de moarte". Iar eu, deacă auziiu196 aceastea, cu jeale plângea197. Şi Domnului nu-i era milă de ei. Pământu/blânzilor19S Iar căută Domnu/ spre toate marginile pământului. Şi iată, să iviră nişte sadure alease ca şi zăpada, ce limbă de om nu le poate spune. Iar eu, deacă văzuiu bunătatea acelora, mă miraiu. Şi întrebaiu sfântu/ înger cum easte împărăţiia 194 Marg. scris: De-a stânga. 193 Deasupra lui o, B a notat slova w. 196 Cf. ms. rom. 1153, f. 426r: Iară ei. auzind aceastea. 197 Scris iniţial: nA-vHc, apoi c a fost barat cu o linie verticală, scriindu-sc în continuare ua. 195 Marg., scris de altă mână: [că]ruia să cu[v]inc temă. ai Viaţa sfanţului Vasile cc! Nou şi vămile vă/duhului 3 ceriului de carea auzu. Au do /ară are mai rii: darure de aceastea'? 1:1u-/;j răspunsă şi-77; xisăJ: ,,Nu şl iu ec grăieşti. Aceastea ci vezi, pământii/ blânzilor easte. De aces/pământ zisfr Domnul la evanghelic: «Ferice de blânzii, că aceia vor moşteni pământii/-). Iar împărăţiia ceriului easte în ceriu şi caste nespusă". Şi ace/ pământ era înflori/ cu Hori de aur preaciudalc. Şi mă miraiu de aceaea bunătate. încă căută Domnul pre acc/ pămân/ şi izvorî râu dc miiare şi râu de lapte. Şi era ace/ râu de miiare cura/ şi preafrumoy ca şi lacrăma. Şi mergea preste to/ pământu/, adăpând sadurelc, aşijderea şi laptele ncmesteca/ mergea dc adăna rădăcinile acelorpomi preabuni. încă căutând noi pre acei pomi, văzu/?; u/7 nuorde pasări preafrumoase veniia. Şi umplură acei pomi şi începură a cânta cu nişte glasurc dulci, cât ieşiia glasu/lor până în ccriu. Şi accastc pasări nu era ca ccastca de pre pămân/, putrede, ci era fară putrcjunc, ca şi toată făptura. Şi 3S după acea căută / Domnu/ spre ccriu. Şi să deşehisă ceru/ nou. Şi iată, voinicamc dc sfinţi îngeri pogorâră cu slavă multă, purtând cea cctatc a lui Dumnezeu, înfricată şi minunată, cântând: „Dumnezeu caste în troiţă". Şi pusără1'''' raiu/ spre răsări/. Şi în mijlocii/ raiului era cetatea lui Dumnezeu ccaca marca, Ierusalimu/cel de su.s; ce meşterii/ şi ziditoriu/ ei caste însuş Domnu/. Şi împrejura/ acci cetă/. iar toate tăriile ceriului şi însu?’Domnu/era împrejura/ acelor oameni ci vrea să viiaze într-acca cctatc. Iar portarii ci străluciia ca soarele. Şi trâmbiţară cu trâmbiţele ceriului. Şi toţi că/ era în ccriu şi pre pământ începură a lăuda pre Domnu/. Scris:iu".-' f'.Y.: altă Iccţiunc posibilă: puseră. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 201 Iar ceia ci era de-a stânga judeţului, ei să bătea pre faţă şi cu amar suspina, unde auziră de la Domnu/ aceasta: „Vede/00, zice, o, voi, procleţilor, de câ/bine vă scăpa/?“ Şi aceastea le zisă3 Domnul. Sculă-să din scaunu/ său şi mearsă 124r de stătu lângă poarta despre apus. Şi // însă£ să deşchisă poarta înaintea lui. Şi aceia purceasără, că vrea să vază ce vrea să fie. După aceastea grăi celora de-a direapta lui cu glas blândişor. „Veni/ to/, iubiţii miei, de întră/ în bucuria Domnului vostru, ceaea ce vă o am făgăduit. Sfânta Născătoarea Domnului201 vine cătră Fiiu/Isus Hristos. Iar deacă zisă3 aceastea, aciiaş vine o muiare, de-a direapta lui, vine şi stătu. Iar când mergea, din picioarele ei foc ieşiia. Şi cu mărire multă era. Şi faţa- ei străciia ca şi soarele. Vine şi să10 închină Domnului. Iar e/ cu veselie şi cu burie o priimi. Şi-£ plecă puţine/ capu/ cătră ea, cu cinste. Dup-acea zisă5 cătră ea: „întră, sfântă maică, în bucuriia Domnului tău! Şi iată, toate vor sluji ţie! Iată-/ partea ta cu prealuminaţii feciorii tăi în vecia de veac“. Iar ea sărută preacuratele mânile lui. Şi să10 înfrâmseţă şi întră întru sfânta cetate. Şi-i cântară sfinţii îngeri cântare de răpausu/ei. De 12 apostoli. Şi26 după aceaea aleasă Domnu/din na direapta202 12 124v bărba/ Şi vineră / la poarta cetăţiei. Şi era îmbrăca/ în veşmente ca şi împăratu/ Hristos. Iar Hristos cu bucurie-i 2110 Cuvânt scris şi marg. 2()l Marg. scris sl. bce, în trad.: Născătoare de Dumnezeu. 2,12 Secvenţa din na direapta omisă şi adăugată subliniar. Omisiunea a fost marcată printr-un semn specific. 202 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului priimi şi-i sărută. Iar ei să închinară lui cu bucurie şi întrară în cetate. Şi auziia cetăţeanii cântând din îăuntru. Iar după aceaea vineră de-a direapta203 70 de barba/04. Şi stătură înaintea porţie cetăţiei. Şi chipu/ le era ca de fulger. Şi veşmentele pre ei străluciia. Şi să închinară Domnului. Şi întrară cu bucu12 în sfânta cetate. Iar ceia ci era de-a stânga văzură aceastea şi plângea cu amar şi să10 ruga căindu-să de greşeale. Şi ei fură lipsi/de multă dulceaţa vecilor205. Iar ovrei20fi ceia ci era mainte 12 naşterea lui Hristos şi nu se botezară207, ei blăstăma20!! pre Moisi şi zicea: „Unde easte cela ci ne plecă/?? noi lui şi de Hristos nu ascultă/???” Şi căuta să-/ vază şi nu-/ vedea, că el era de-a direapta lui Hristos, cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iaco^şi cu alţi proroci. De mucenicii şi de muceniţe. Zisă5 Domnu/ să se aleagă de-a direapta. Şi să aleasără o // gloată mare foarte. Şi faţa lorscripiia mai vârtos de soarele şi veşmentele lor le era cu zugrăvie roşie. Această gloată era sfinţii mucenici şi sfintele muceniţe209. Şi vineră cătră Domnu/-Deacă-i văzu Domnu/, el să bucură de ei şi-i dusă în sfânta cetate. Si să auzi glas lăudând Domnu/. 203 Secvenţa de-a direapta omisa şi adăugată supraliniar. 204 Marg. scris: 70 de apostoli. 205 Scris: BtmiAojf. 2(16 Marg. scris : De ovrei. 207 Cf. ms. rom. 1153, f. 428v-429r: Jidovii care era de Ia venirea lui Hristos până sfârşeniia lumii şi nu s-au botezat. . 2,,K Scris: ba^ct^avg. 209 Scris: a\mmiihu6. Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului 203 Ispoveadnicii. Şi ia/'să aleasă altă gloată, mai mare dccâ/cea dintâi. Şi vineră de-a direapta. Iar faţa lor lumina ca şi lumina, iar veşmentele lor străluciia ca şi focu/. Intrară şi aceia în bucuria Domnului său. Aceştea sânt ispoveadnicii. Propoveadnicii, blagoveastnic[ii]. Şi zisă5 Domnu/ să vie / propoveadnicii210. Şi să10 adună săbor mare de ei înaintea judeţului. Şi vineră cătră poarta cetăţei. Iar faţa lor le era albă ca zăpada şi veşmentele lor străluciia ca şi aur. Intrară şi aceia în bucuriia Domnului său. Aceia era propoveadnicii şi blagoveastnicii. Arhierei şi stiteliru. Pomeni Domnul să vie în cetate. Şi vine o gloată, / ce faţa lor ca şi soarele şi veşmentele lor era albe ca şi zăpada. Şi purta o măhramă pre umerele sale. Aceştea era începătorii, preuţii şi stitelif23. Ci lor le porunci Domnul să între întru mărirea lui. Şi sfinţii îngeri ai Domnului să bucurară de ei. Şi le cânta cântare dumnezeiască. Ajunătorii. Strigă Domnu/ să vie ajunătorii. Şi vineră cătră însu/ mulţi. Şi le era feaţele lor albe ca nişte crini. Şi le deşchisă poarta cetăţei şi-i băgă în cetate. Cerniţii la veşmente. Şi strigă Domnu/ în na direapta lui. Şi vineră cătră însu/mulţime multă. Aceia era cei cu veşmentele neagre, ce cu adeverită pocaianie să pocăiră. Intrară şi aceia în sfânta cetate cu slavă multă. Şi-£ rădicară mânile în sus şi lăudară 21(1 Scris iniţial iicnoE-tAii'^Vn, apoi, fară a se şterge n, deasupra lui c, care a fost modificat în p, s-au notat slovele n şi o. Sl., în trad.: sfinţii. 204 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului pre Dumnezeu în troiţă. Ia/* ceia de-a stânga auziră şi 126r văzură slava şi dulceaţa sfinţilor şi // dăruirea lor şi acea cetate cu frâmseaţe dulci şi bunătatea Domnului. Văzând păcătoşii aceastea, ei suspina şi plângea cu amar. Şi iar căută Domnu/ spre direapta212 lui. Şi văzu direpţii şi-i chemă întru dulceaţa lui cea noao213. Ei vineră. Şi le străluciia faţa lor ca rrazele pre mijlocu/nopţei. Intrară şi aceia în bucuriia Domnului său. Avraa/z? şi Isac şi Iaco v. Iată, văzu Domnu/ de-a direapta lui pre Avraaz?? şi pre Isac şi pre IacoK Şi cu dinşii 12 patriiarşi214 vineră, îmbrăca/ în veşminte albe. Şi întrară în sfânta cetate, bucurându-să şi cântând Domnului. încă zisă5 Domnu/ să vie. fericiţii215. Şi vineră mulţime multă. Şi era to/ într-uz? chip, luciia mai vârtos de soarele de şeapte ori. Şi-i lăudă Domnu/ pentru curăţiia lor, că viiară nespurca/dintru naşterea lor până la moarte. Dirept aceaea, când întrară într-acea sfântă cetate, to/îngerii cântară întru Dumnezeu şi să10 bucurară de ei. Aceştea era ceia ci 126v lăcuiră / în sfintele ostroave216. Şi căută Domnu/ spre217 direapta218. Şi iată, vineră prorocii. Numai Moisi şi Aro/7, acei doi rămasără. Iar ceia vineră to/ Şi le înfloriia feaţele lor ca stealele ceriului, întrară şi aceia în bucuriia Domnului. 212 Marg. scris: Direpţii. 213 Cf. ms. rom. 1153, f. 430r: chiemă drepţii legii cei noao. 214 Scris: nApTYiaffum. 215 Cuvânt scris şi marg. 216 Scris: racTpoee. 217 Scris: cnp-fc. 218 Marg. scris: sfinţii proroci. Viaţa sfanţului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 205 Iar ceia ci era de-a stânga, ei auziră şi văzură aceaste cântece şi bucurii nespuse. Ei să jeluia şi grăiia; „Milmaşte-ne, Doamne!” Ce Domnului nu-i fu milă de ei. După aceaea chemă Domnu/to/aleşii săi219. Şi iată, vineră mulţime multă de oameni cătră e/20. Şi le era faţa lor albă ca o lână curată. Iar capetele lor era unsă cu unt lumina/. Vineră şi să10 închinară înaintea Domnului şi-i mulţemiia. Şi aşea întrară în sfânta cetate. Aceştea sânt cei cu pocaianie şi cu ispovedanie şi cu milostenie. Şi viaţa loru^ petrecură cu plângere şi cu pos/ şi cu credinţă221 direaptă. Dirept aceaea acu/27 fură dărui/ei cu viaţă fară-moarte. Moisi şi alţii cu e/. // Pomeni Domnu/ să vie cătră e/ Moisi şi Aro/7. Şi vineră. Şi era faţa lui Moisi străluciia222 şi veşmintele222 ca soarele223, ca fulgeru/23. Şi cu dinşii vineră lor şi Eleazar. Şi cu-nunşii 70 de bărba/, ce să învăţară din porunca lui Moisi. Şi prorociră224 într-acealea zile de Domnu/. Şi întrară şi aceia în bucuriia Domnului şi cu dinşii to/câ/crezură în direptate. 219 Marg. scris: milostivii. 220 Secvenţa cătră el omisă şi adăugată marg. 221 Scris: kpgahma»uU^; silaba care se repetă a fost anulată prin două linii orizontale. 222 Deasupra cuvântului a fost notat a (probabil cu valoare cifrică, adică 1). 223 Deasupra cuvântului a fost notat e (probabil cu valoare cifrică, adică 2). ' ' 224 Iniţial scris nppomip--K, apoi, deasupra secvenţei pp, s-a notat o, iar o din rând a fost modificat în cu h suprascris. 206 Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului Judecătorii izdraililor:\ Hale r şi Gotonii/ şi Samoi/ proroc şi to/împăraţii iudeilor accştea. Şi iată, şi Davidproroc. şi to/carii nu slujiră idolilor, ci să curăţiră cu pocaianie şi cu adevăr să pocăiră. şi lo/ feciorii izdraililor2'1 din doasprăzcacc semenţe fiilor lui Izdrail până la naşterea lui Hristos, carii să plecară învăţăturei lui Moisi şi dumnezeilor celor păgâneşti nu li să227 plecară, aceştea to/întrară în sfânta cetatc. Iar chemă Domnu/ aleşii lui22S, pre Ada/77 şi cu Ave/ şi Finies şi Enoh şi Noi şi toată partea bărbătească şi muierească, câ/era / de ruda lor. Şi ogodiră lui Dumnezeu, de ceia ce întrară mai apoi în vie. Zisă5 Domnu/ casei pârcălabului său să le dea fieşcăruia câte un dinariu. Intrară şi aceia cu bucurie. După aceaea zisă5 Domnu/ să vie cătră c/ în sfânta ceiate. Şi vine o gloată mică22y. Şi faţa lor le era albă şi trupu/ alb. Aceaia era mainte de naşterea lui Hristos, carii din limbi era şi nu avea leage, iar năravu/ legici ţinea şi nu să închinară idolilor, ci fură cu mintea întreagă. Milostivi-să230 Domnu 1 şi-i dărui cu dulceaţă. Zisă5 Domnu/celor de-a direapta231 să vie cătră e/. Şi Iniţial scris ii'i3Apmirtiirtop; al doilea ii a fost modificat prin suprascrierea lui „1. ::£l Scris: nV3Ap.'iiAHAO(r. 2:7 Scris: <\n~; altă lecţiune posibilă: Ii sc. Marg. scris: Adam cu fcciorii lui. Marg. scris: limbă proastă. :3" Scris: altă lecţiune posibilă: milostivi-sc. :îl Marg. scris: mişei cu duhul. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 207 128r 128v vine nărod mult. Faţa lor şi veşmintele înfloriia. întrară şi aceia cu slavă în sfânta cetate. Aceia era cei mişei cu duhu/ Zisă5 Domnu/ altui săbo/232 să vie cătră el. Şi vineră, cu un no or luminai coperi/, capu/ lor înfloriia. Şi zisă5 __ A Domnu/ cu glas blând: „Intra/, iubiţii miei, în bucuriia Domnului vostru, că voi a/sămănat cu lacrămi, // iar acum să seceraţi cu bucurie rodul osteninţei voastre. Aceştea era ceia ci plânsără pentru Dumnezeu. Blânzii. Iar zisă5 Domnu/ celora de-a direapta lui să vie cătră el. Şi vine o gloată cinstită. Şi era îmbr<ăc>aţi în veşmente de zăpadă. întrară şi aceia în sfânta cetate. Aceştea era cei cu inima dulce şi blândă. Judecătorii dirept. Chemă Domnu/ altă gloată mai mică. Şi era faţa lor ca şi miiarea ce pică dulce cu bucurie. Şi era veşmintele lor luminate. Ci lor le zisă5 Domnu/ să între în sfânta cetate. Aceştea era judecătorii dirept, mită nu luară, nici3 să sfiiră de faţa celor tari, ce întocma după direptate judecară. Aciia.? chemă Domnu/ altă gloată mare233. Vineră şi stătură îmbrăca/ în veşminte de masli/2. Şi ieşiia dintru faţa lor ca şi roade unt mir cu bună-mirosenie. Aceştea sânt milostivii. Cu bucurie întrară în sfânta cetate. Şi era într-acea cetate slavă nespuse şi bunătate negrăită, polate şi sălaşure şi case nenumărate şi / fară măsură, ca să viiaze sfinţii într-însăle. Şi întrară mulţi, fară număr şi nu să putură umplea. 232 Marg. scris: plângătorii. 233 Marg. scris: miluitorii. 208 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Iar zisă5 Domnu/ celora de-a direapta lui să vie cătră eJ. Şi vine o gloată234. Şi era faţa lor ca şi hristealele curate. Şi veşmentele lor înfloriia. Şi întrară bucurându-să în sfânta cetate. Aceia era ceia ci facea pace. Chemă Domnu/ cătră sine altă gloată235 şi-i cinsti cu slavă mare. Avea faţă de bucurie. Şi întrară şi aceia în odihna sfinţilor. Aceştea era cei goni/ pentru direptatea şi de alalţi oameni nedirepţi. Ei fură bătjocori/ pentru Hristos şi-i porecliră fară vină şi cu urâciune fură socoti/ Şi întrară şi aceia în bucuriia Domnu-său, cu sfinţii bucurându-să. Chemă Domnu/ altă gloată236 de-a direapta lui. Şi vineră înainte-i. Şi faţa lor le era luminată şi în loc de veşminte era brăca/în fulgere, lumini de aur avea în mânile sale. întrară şi aceia în bucurie mare în sfânta ce//tate. Aceştea sânt ceia ci fecioriia lor şi-o ferit şi patu/ nespurcatu şi-l ţinură, cu milostenie şi cu ajiui. Iar zisă5 Domnul celora de-a direapta să vie cătră el. Şi vineră o gloată mică237 cu obraze frumoasă. Şi le era feaţele rumene ca şi nişte flori roşii. Iar veşmentele lor era albe ca şi zăpada. Şi în capetele lor era cununi de stâlpări de crin. Şi într-acea sfântă cetate era răpausu/ lor. Şi blagosloviră Domnu/ to/ îngerii. Aceştea sânt căsătorii cei buni, puţi/? muierare/ ci cura/ şi nevinova/ fură întru împreunarea lor, nu-£ spurcară patu/ său şi fură milostivi 234 Marg. scris sl. mirotvorci, în trad.: Făcătorii de pace. 235 Marg. scris: goniţiipentru direptatea. 2Kl Marg. scris sl. devstvo suhrani(vjsi, în trad.: păstrătorii fecioriei. 237 Marg. scris sl.: Suprî(g) malozenecî vemyh, în trad.: perechea căsătoriţilor credincioşi. Viaţa .sfântului Vasile ccl Nou .şi vămile văzduhului 209 dintru strânsura lor cea direapta. Şi cătră bcsearccâ sârgtiiră şi lui Dumnezeu curatu-i slujiră şi cu bucurie multă mărirei dc veac să spodobiră. Vuprosi(h) ubo azi vecie sic /ik' susta(g) sil mnoo aggJa ntemi molqtisq asiei vitsci \ecnei zizni zeno mata svocgo. i mo(z) zeno svoo. inie ti hoslc(t) izc skvntno ut stra/se bzii pozi(v)sc 0(11) zc rc(c) mi ne soft) polioz(d)c suc(t)nago ono(g)o mira na nctlenic prisc(d)sc i miratvarci nictoze tlena(g) i zite iska(g) clci nctvorej nu so(l) iako ag(g)li bzii. ia(k) zc rc(c) gî Hv(a) Ieştii ego i slaveste ncpiestanno. Ki'(s)îa pie(d) stoanic*. Iată, accastă curată cruce239 să rădică dc la un loc cc sta gătită, vine şi stătu desupra acci cctă/, împrotiva porţei unde sta Domnu/. Şi chc12 pre to/ sfinţii săi pre nume şi-i băgă înlăuntru. Iar mulţimea păcătoşilor sta to/ pre pământ ca şi năsipul pământului ce-i din veac până la tvoropriscstvic Cuvântul cTOdime omis şi scris pc rândul următor. în interiorul textului românesc, apartenenţa sa la contextul slavon fiind marcată printr-o linie despărţitoare. Acestui pasaj îi corcspundc în ms. rom. 1153, f. 435r următorul fragment: Şi atuncca intrebaiu ca pre sfântul înger carclc era cu mine. „Rogu-tc, domnul mieu. spunc-mi. au fi intr-accastâ viiafă vecinicâ va sâ aibă muiarca pre barbarul său şi bărbatul pre muiarca sa carii au petrecut ncspurcafi în frica Iui Dumnezeu ?" Iar el au zis cătră mine: „Nu caste aici pohta lumii cei deşarte, ca viind faci rea întru neputredire nimica nu fac dc cele putrede din lume. cc sânt ca îngerii lui Dumnezeu, precum au zis Domnul Ia evanghelic. Iăudându-I şi slăvindu-I neîncetat". Aceasta grăind noi, iată cinstita crucc rădieându-să dc Ia locul ci ce! gătit pre carele era stând. :3W Cuvânt scris şi marg. 210 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului H(s)vc?m, câ/să născură din toate limbile şi nu să ispovediră, nici3 să pocăiră şi de reale nu să lăsară, ci muriră în păcatele sale. Şi ei sta şi tremura cum tremură frunza bătând-o vântu/. Şi nimică nir-£ folosiră, numai cu numele să chema creştini, 130r iarporuncitele lui // Hristos nu ţinură. Ci iată, ei acumu-^iau ce li să cade, plata după viaţa lor şi vor împlea cea mare de foc ce clocoteaşte în veac, că ei-1 aprinsără cu faptele sale ceale reale. Dirept aceaea să întoarsără cătră ei şi văzu pre faţa lor scrisă păcatele lor şi să mânie foarte. Şi văzuiu în manile Domnului un toia^- de foc. Şi-/ aruncă pre faţa păcătoşilor. Şi iată, fu împărţire şi aleagere pre mijlocu/ lor. Şi stătură după părţi toate sămenţele şi toate limbile şi toată credinţa şi toată slava şi toate eresurele241 şi libile iudeieşti, ce fură păcăto^ în ţărâle sale şi nu ţinură leagea lui Moisi, ce slujiră idolilor. Până la naşterea lui Hristos ţinură aşea, iar după naşterea Iui Hristos nu-? crezură, ce-1 şi răgniră. Şi aceia mul rău-i făcură lui şi sfinţilor lui şi ucenicilor lui şi apostolilor. Şi aciia^ căută Domnu/ cu mânie spre apus. Şi vineră 130v îngerii de / foc degrabă ca fulgerul242 şi-i răpiră şi-i împensără în cea mare de foc şi striga: „O, iute noao, păcătoşilor!” După aceaea să aleasără într-o parte carii era creştini, ce la vreame de gonire să lepădară243. Ci Domnulu-i osândi pre dinşii. Şi aciia^ vineră îngerii de foc de năprasne şi-i răpiră şi-i aruncară în cea mare de foc. Şi cu glas amar ţipa şi 240 Sl., în trad.: a doua venire a lui Hristos. 241 Cf. ms. rom. 1153, f. 436r: şi toată necredinţa şi tot eresul şi slava deşartă. 242 Scris: ^oahgp^a. • 243 Marg. scris: de păcătoşii creştinilor. Viaţa sfântului Vasile cci Nou şi vămile văzduhului 1 zicc: ,.Miluiaştc-nc, Fi iu 1 lui Dumnezeu de sus!'1 Şi nu fură milui /. lală, după accaştia şi altă gloată2'" ce dc ci să lepădă Domnu/. că era unşi cu sânge roşiu. Acestea sânt tâlharii şi ucigătorii. Vineră cătră dinşii îngerii cei dc foc şi de năprasnc-i răpiră şi-i aruncară în marca dc for"5. Şi ci striga: ,,0, înfricat cuvântu/Tatălui, miluiaşte-nc“. Cc nu-i milui. După accştca aleasă Domnu/ altă gloată2"'. Aceştea era nccuţii şi spurcaţii în curvie. Ci iată. ci tremura dc faţa Domnului şi să ruşina. Şi // iată, îngerii dc foc răpiră-i şi-i bătea fară milă. Şi-i aruncară în marca dc foc. Ei scrâciniia cu dinţii, înfrica/ ardea şi striga: „Miluiaştc-nc. Doamne, că noi alt Dumnezeu nu şti;;? fără tinc!“.Ci ci nu fură milui/. Aleasă Domnul de-a stânga sa altă gloată25'. Şi aceia era foarte71 hiclcani. Faţa lor era ca însăş a Satanei şi dintr-înşii ieşiia putoare dc puroi nccuratc ca dintr-u;; foc nestâns. Şi unu/pre altu/să urâia. Accştca sânt ccia cc făcură curvic preste fire, bărbaţii şi muierile lcaccră scârnăvic. Ci pre accştca-i urî Domnu/ foarte. Şi-i deade muncitorilor cclor ageri, dc lc pusără nişte verigi greale dc fier în grumazi şi-i împcnscră în marca dc foc, undc-s viermii nedurmi/. I pn(c) mciivrj(tf4S. Dintr-înşii să auziia glas marc şi grăiia: „Vai dc noi, vaide! O, iute nevoie şi marc!“ :4J Marg. scris: tâlharii. :<5 Scris în continuarc jpVîîk.\p,Y.H, apoi cuvântul a fost anulat prin mai multe linii orizontale scrisc cu roşu. :jf' Marg. scris: cununii. 'i‘ Marg. scris: curviloriipreste fire fini măsură. ~iy Sl., în trad.: fimaimu/t împingea. 212 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Vrăjitorii şi descântătorii. Iar aleasă Domnu/ de-a stânga sa o gloată. Şi le era 13 lv faţa ca nişte fum vearde. Iar împrejura/ trupurilor sale- / era mulţime multă de muşte. Şi li să arăta aiave cugetele lor ceale necurate şi vorbele şi tocmealele lor. Deacă văzu, Domnulu-i urî. Şi zisă5 celor îngeri ci era spre foc să vie. Şi vineră. Şi le pusără nişte fiară greale pre grumazii lor şi-i prăvăliră în cea mare de foc. Aciia ardea ca nişte fier ars şi cu mare jeale striga: „O, iute, iute noao!“ Aceştea era vrăjitorii şi descântătorii şi ceia ci fac curvie cu mâna şi fermecătorii şi carii să roagă acestora ca să le facă pre voia lor. Iar zisă5 Domnu/ să se aleagă altă gloată249. Şi să10 aleasără250. Şi faţa lor era ca şi piialea dobitocului, lată şi scârnavă foarte; Aceştea era creştini ci făcură curvie cu dobitoace şi nu să pocăiră. Ci de năprasne-i răpiră îngerii cei muncitori şi-i împensără în marea de foc. Aprinzidu-să şi arzind, ei striga: „Vaide, vaide!“ Despărţi Domnu/ de-a stânga sa alţi oameni251, 132r pu//ţini usebi şi iar îmbrăca/în veşmente hicleane şi piroane de mărăcini pren trupurile lor. Şi din obrazele lor curea puroi, prea sânge roase era picioarele252 lorS3. Şi-i văzu Domnu/ şi foarte să mânie pre ei. Şi aciiaş de năprasne-i răpiră îngerii şi-i aruncară în marea de foc. Şi ei plângea în 249 Scris: r^or^. 250 Marg. scris sl. scotoldz 'stvo, în trad.: zoofilie. 251 Marg. scris: ceia ci să spânzură înşiş sau să junghe. ' liZ Scris: mipoaeAe. 253 Cf. ms. rom. 1153, f. 438v: din feţele lor mergea punoi şi strâmbe picioare lor. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 213 deşert, că nu-i era milă Domnului de ei. Aceştea era carii să spânzură înşiş sau să jungheară, că pre Dumnezeu-1 scârbiră, iar pre îndemnătoriu/ lor, diavolu/, veseliră-/. Pentru acea li să cuvine să priimească muncă. Şi iată, să aleasără şi alţii254 şi stătură usebi. Şi aceştea era întuneca/ de to£ Şi avea veşmente sparte şi încălţa/în pei de capră. Şi-i deade Domnu/ muncitorilor. Iar aceia ca nişte fieri sălbateci căzură spre ei şi le legară mânile şi picioarele şi-i aruncară în cea mare de focînfricată. Deacă văzură arderea focului şi durearea, începură a striga: „O, iute, iute!“ Aceştea era furi şi mitarnicii ceia ci făcură realele/ într-ascuns255. Menciunoşii şi mărturie strâmbe256. Aleasă Domnul altă gloată de-a stânga lui. Stătură înaintea judeţului. Şi din gura lor ieşiia viermi şi putoare, prejur grumazii lor era şerpi înfăşură/ Şi veşmentele lor era negrite de fum, iar faţa lor le era cu negură învălită. Şi căută Domnu/ cătră ei cu mânie că fură menciuno/57 şi mărturie strâmbe258 şi pre mulţi vătămară, încă şi jurători strâmbi, şi blăstămătorii şi nu avură înaintea ochilor săi mângâiare. Pentru aceaea deade-i Domnu/ muncitorilor şi nemilostivilor îngeri, că ei fură facu/de Dumnezeu pentru acea. Şi-i răpiră de-i împensără în marea de foc. Şi lăsa glasure de să auziia până la ceriu.. 254 Marg. scris: furii şi mitarnicii. 255 Scris: .f.mpddCKtfîiCk. 256 Secvenţa menciunoşii şi mărturie strâmbe a fost adăugată deasupra primului rând. 231 Scris: AveţmnoţiJ. 258 Cf. ms. rom. 1153, f. 439r: mărturisitori strâmbi. 214 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Aleasă-să săbor259 de păcătos şi stătură înaintea judeţului. Aceştea era învălui/ cu întunearec. Groaznică260 faţă avea, cu dinţii scrâciniia, atingându-să unii de alţii, I33>- clănţiia, limbile // spânzura din-gură ca de câne. Aceştea era mânioşii şi iuţii, pomenitorii de rău, batjocoritorii, glumitorii. Căută Domnu/ spre ei şi nu-i îngădui. Ce zisă5 muncitorilor îngeri să-i ia. Iar ei<-i> trăgea şi-i bătea şi--i aruncară unde-s viermii nedurmi/ mai mulţi de samă. Scrâciniia cu dinţii şi striga: „Vaide!“ Şi în loc de lacrămi, sânge le curea, ce nime nu li-/socotiia. O gloată mare261 stătu înaintea judeţului. Şi ei era în aşezământ negru. Veşmentele lor era scârnave, sudorile lor era de puroi şi faţa cruntă pre negru nogi ze otekly i posenilr62 de arăta hicleşugu/lor. Domnu/aş-au vru/, ca să-i vădească, ca toată gura să se închiză şi să să afle fară răspuns, carii nu să pocăiră cu ispoveadanie şi cu milostenie, scârnăviile sa şi le speale. Şi pre judeţu/nu-/ţinură ca pre u/7 milosti v, ce cu amar spre el să rădicară. Şi nu lăsară mâniia I33v celora ci-i obidi, / nice-£ iertară vinovaţii săi, ci Domnu/ feaceră-Znemilosti v. Şi trasără spre ei mânie. Deci28 aceastea-/77 arătă îngeru/ carele mă purta. Că, pre adevăr, păcătoşii sânt fară frică, că de-are laşa dintru inima lor păcatele celora ci le greşesc lo/; atunci are putea îmblânzi pre judeţu/. Aduciţi aminte cum zice: „Lăsa/, ca să 259 Marg. scris: Mânioşii şi iuţii şi alalţi strâmbi. 2(10 Scris: rpo3iniKi>. 261 Marg. scris: Cine nu lasă mâniia cu[i-i] obidi. 262 Sl., în trad.: iar picioarele erau umflate şi învineţite, cf. ms. rom. 1153, f. 440r: iar picioarele lor umflate şi puhave. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 215 vă lase voao!“ Şi cu adevăr, că cine poate face bine omului, acela să poate şi izbăvi de munca de veac. Că prorocu/63 zice: „Mâniiaţi-vă şi să nu greşi/, ca să pute/72 zice cu îndrăznire cătră judeţu/: «Lasă noao, cum am lăsa^şi noi». Ci el nu va lăsa păcatele, numai ce şi împărăţiia ceriului le va dărui. Vai de ceia ce nu-£ cumpără spăseniia dintru bunătăţile sale, ce pentru multă trufa ei-nu putură şti, nici3 putură vedea folosu/ spăseniei. Şi de mândriia cea nebună noi ne ispiti/z? a face rău prentru rău. Ci pentru aceaea iar noi264 piiarde/72 împărăţiia // ceriului şi ne osândiyz? călcând poroncile lui Hristos. Că adevăr, cine nu să va vătăma, însuş diavolu/ nu-/ poate vătăma. Nime nu easte vrăjmaşu/ omului, de nu şi-i e/ însu^‘. Aceştea sânt ceia ci petrecură în ospeaţe şi în beuturi cu beţie şi în vederi drăceşti, în trufe cu nebunie, în mărie deşeartă viaţă drăcească-.? petrecură. Şi mâniia Domnului vine spre dinşii. Şi aciia.? năprasnicii îngeri vineră şi-i răpiră în cea mare iute de foc. Şi striga ei: „Miluiaşte-ne, unul-născu/1, Fiiul lui Dumnezeu!” Sta înaintea judeţului mulţime multă265. Într-înşii era şi episcopi266, şi popi, şi diiaconi, şi ceteţii şi cântători, fieşcare cine de eiş. Şi să10 văzură ei, oameni proşti, bărbaţii şi muierile şi feciorii. To/avea haine de lu/267. Şi le curea din cap puroi pre haine şi din mânile lor ieşiia putoare. Şi lor le părea că o scutură şi nu cădea. Ochii le aspuma cu 263 Marg. scris: Da v/d. 204 Cuvânt omis şi adăugat subliniar. 265 Marg. scris: Episcopii şi popii. 266 Scris: erickmi; altă lecţiune posibilă: episcupi. 267 Cf. ms. rom. 1153, f. 442r: haine întinate cu gunoiul pământului. 216 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 134v spume crunte, / hicleană faţa lor. Şi din inima lor mulţi viermi mergea. Şi lângă picioarele lor să vedea beuturi multe, bea-£ sângele lor. Iar din nările lor ieşiia putoare ca dintr-u/7 foc împuţi/. Şi-i văzu Domnu/ şi-i uri. Şi le zise: „Acest iod hiclean şi şi preacurvari, după pohtele lor ei rătăciră. Deci28 acu/77 să meargă în munca de veac. Şi aciiaş să auziia glasure cu plângere şi cu lăcrămi crunte şi suspinuri iuţ. Şi zice: „Miluiaşte-ne, Fiiul lui Dumnezeu, şi nu te îndura a ne împinge, că, s-am şi greşi/, noi nu ştim alt Dumnezeu fară tine“. Şi iată, unu/ dintru îngeri trâmbiţă de tre ori şi zisă5: „Duceţi-vă de la mine, procleţilor, că eu nu vă cunosc“. Şi le mai zisă5: „Lacrămile voastre fură pocaianie. Cădea-să voao mainte de moartea voastră să mi le aduce/, cu pocaianie şi cu ispoveadanie. A treia zisă5: „Iată, însu.? 35 diavolu/încă să căiaşte // din muncă şi strigă să-/miluiesc şi l-a? milui. Ce vă duce/ de la mine, procleţilor, în focu/ veacilor“. Şi aciia.? îngerii cei sâreapi ca şi nişte şerpi, căzură spre ei şi-i răpiră cu capu/în jos şi-i aruncară în cea mare de foc. De călugări. Iar despărţi Domnu/ de-a stânga sa altă gloată mare cu hainele neagre. Şi era trişti, că pentru Hristos fură cerniţi. Şi în partea stângă fură ale,?. Şi faţa lor era întunecată, candile avea fară unt pentru negândirea şi neohilirea negândirealor, era ca şerpii cei iuţi. Iar neplecarea lor era ca un fier gros, de ţinea spatele lor. Căută Domnu/ cătră dinşii cu mânie, că ei biruiră chinurile şi să lepădară de a/ doile botez ce le era dat268 lo/; şi menţiră fagăduiteei şi lucrară chinurilor trupului şi pohtele lor şi le umplură. Dirept acea să 268 Scris: Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 217 lepădă şi Domnu/ de ei. Iar ei auziră răspunsu/ şi începură a striga de la / inimă: „Miluiaşte-ne, Doamne, că alt Dumnezeu Iară tine nu şti/72, nici3 cunoaşte/77. Şi numele tău, sfântu/, sluji/77 zua şi noaptea, cu numele tău dracii goniia/72 şi prorociia/77 de ce vrea să fie“. Grăind ei aceastea, aciia^ trâmbiţă glas din ceriu, zicând: „Duceţi-vă, procleţilor, în focu/veacilor, că voi n-a/ascultaiglasu/mieu, ce tăcu/1 pre voia diialului. Nici3 eu nu voiu a asculta pre voi“. Şi vineră sălbatecii îngeri, trăgea-i tare şi-i aruncară în marea de foc. AQ Re(c) ze mi stii aggli ize sD mnoo: Ja(k) na ko(n)cenie veko(m) ro(d) cirnori(z)cesky. Ve(s) vii pogibelf o(t)locisq. Sve nemali(h) neki(h) vuzljiiblitsi(h) tru(d), i boleznî i smerenie do ko(n)ceniq veko(m). Cr(s)tvo diqvolu nacqlo i kone(c) priemlestu. Kîizni mira(t)ni(t)mi branimi. Bo(l)sie pac prilozitsq i(m). I privlece(t) vîise ja(k) po(d)rucn\ki pa(c) ie takoviq, ize H(s)a ra(di) nisteto i smerenie // nestezase i si(m) tako glemo(m). ce(r)nori(z)ci sii pro(s)timi konont . Se drugi subo(r) o(t) luci(v)sq i sta. Behp ze vii nemi. smq.se ni cernori(z)c\ i pro(s)tii i(h) ze odenie behp. ja(k) imit gla. i lica ze ja(k) i ce(r)mi clky. i ovogda nbo sramlehosq o vog(d)a ze prosstahosq. Rpki ze i(h) desni(h) kaplese maslo c(s)toe ja(k) zlato. ale vii ze i(h) surovie smolii111. 269 Marg. scris în sl.: aggt (z) re(c), în trad.: iar îngerul spuse. 270 Cuvântul kononiscris marg., pe două nivele. 271 în ms. rom. 1153, f. 444r_v, acestui pasaj îi corespunde: Atuncea-mi zisă sfanţul înger carele era cu mine că: „Neamul călugăresc în vreamea de apoi, cu totul în periciune să va despărţi, fară numai puţini 218 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Deacă-i văzu Domnu/ aşea, el să întoarsă de cătră ei. Şi aciiaş vineră îngerii cei iuţi şi-i trăgea în muncă. Şi ei striga: „Miluiaşte-ne, milostive Doamne!“ Şi să vedea milosârd. Şi să mânie pre ei, de-i ducea îngerii cei iuţi în muncă. Şi iată, degrabi pogorî din ceriu o fecioriţă272 frumoasă foarte şi preaslăvită. Şi îngerii, slujitorii ceriului, purceasără după ea. Şi mearsă, stătu înaintea judeţului şi să ruga de acea gloată. Şi alergară slujitorii ceriului de ajunsără acei îngeri sireapi ducând acea gloată. Şi grăi: / „Vie faţa părintelui mieu, ce easte în ceriu şi unuZ-născu/273, Fiiul lui şi Sfântu/ Duh, că nu voiu să să muncească această gloată“. îngerii o cunoscură cine easte şi-i zisără: „Ştimu-te cine eşti, că tu eşti milostivă, iubita Domnului şi altu/nirne nu poate să aibă îndrăznire cătră dinsul ca tine. Ci nu pute/z? călca zisa judeţului". Ea zisă5: „Ştiu şi eu, ci mă rugaiu mult direp dinşii şi mi-au zis să-i întorc to/\ Iar ei să întoarsără şi stătură înaintea judeţului, tremurând ca frunzele leamnelor înaintea vântului. Şi grăi cătră înşii judeţu/ că: „Pentru milosteniile voastre vă izbăviiu de focu/ veacilor. Iar pentru câţi vor iubi osteneala şi durearea şi smereniia şi curăţiia, că Ia sfarşeniia veacurilor easte împărăţii a diiavolului, că începutul şi sfârşitul apucându-1 cu vicleniile şi cu războaiele şi durere mai multă adăogând, îi va trage pre toţi ca pre nişte robi, mai mult pre unii ca aceaştea carii n-au agonisit sărăcie şi smerenie pentru Hristos. Pentru aceaea toţi cu totul periră“. Aceastea grăind aşa, încă despărţi alt săbor. Şi era între ei amestecare de călugări şi de oameni proşti a cărora îmbrăcăminte era ca negura. Feţile lor ca a arapilor, uneori să lumina, alteori să ruşina, iar din mâinile lor cele drepte pica undelemn ca aurul curat, iar din cele stângi pica smoală crudă, pre carii văzându-i Domnul... 272 Scrisr^enopiiuH, probabil ca urmare a unei asimilări grafice. 273 Scris: m'uckvt. Viaţa sfântului Vasile cci Nou şi vămile văzduhului 219 curviile voastre şi alte necurăţii, voi nu ve/vedea împărăţiia mea“. Şi zisă5 să le dea lor loc spre miazănoapte, însă să fie în seădeare de ce le va tribui274. Aceastea aşea fură. Aleasă Domnu/ altă gloată275, de-a stânga lui sta. Şi aceia era orbi. Şi era purta/ cu mâniia lui // Dumnezeu. Într-înşii nu să vedea nici3 rău, nici3 bine. Şi căută Domnu/ cătră înşii cu mânie. Ce nu să mânie pre dinşii, cc spic părinţii lor, căci7 nu apucară cu sfânta botejune să-i lumineaze. Şi zisă5 Domnu/să le dea lor loc spre amiazăzi şi cu neşchită dulceaţa de-a veacilor să-i dăruiască. Şi ei zisără cătră Domnu/: „O, Doamne, dulce eşti şi milostiv, că eşti Domnu viilor şi morţilor. Şi noi de vreamca de viaţă ne-am lipsi/1 şi tu.judecata ştii. Iată, noi una ceare/?jde la tine, ca să ne miluieşti”. Derept aceaea, cu neşchită dulceaţă-i dărui. Această gloată era coconii creştinilor, cei fară vreame, ce nu apucară la sfântu/botez. Iar de crescut, ei să sculară to/ întru tocma cu alalţi. Mai aleasă Domnu/, de-a stânga, o gloată276. Şi vedearea acelora era sătănească şi obrazele ca de şearpe, iar din gurile lor cădea viermi. Ce-i văzu Domnu/şi foarte71 să mânie. Şi căuta să vază cine-i înşelară. Iar acela curând să află aci. / Şi zisă5 Domnu/cătră e/: ,Au nu sânt eu Domnu/ pururea fiind podobnic prestre to/1 lui Dumnezeu şi Tatălui cu277 a mea dumnezeire? întru facere aduse? şi această gloată ci easte cu tine, îi înşela^ şi muncilor de veac îi aduse^. Deci2K, acuzwdăzH sufletele lor, o, proclete!” Şi îngerii de foc :74 Cf. ms. rom. 1153, f. 445v: să fie lipsiţi de trebuinţă. 275 Marg. scris: Coconiineboteza\ ai creştinilor. 276 Marg. scris: DeAriia şi de ucenicii lui. 277 Scris: ko\-a\. 220 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului de năprasne îi răpiră. Şi cu lanţure de fier legară-/ şi-/ aruncară unde era diavolu/ cu dracii lui şi prevânzătoriul Iuda, unde-i înfocata şi muncă amarnică, şi cu to/ceia crezură învăţăturilor lui. După acea aleasă Domnu/ alt sobo/278 de-a stâga lui. Ci din gura lor ieşiia putoare scârnavă şi faţa lor era iute ca de sălbateci, ochii lor era întuneca/. Şi căută Domnu/spre ei. Şi căută să vază şi cine i-au înşelat279. Iar e/ aciiaş stătu înainte cu grea mânie şi întuneca/. Şi zisă5 Domnu/cătră e/: „Eu voiu tăcea înainte-/ iarDuhu/Sfânt, cela ci tu l-ai huli/, ace // va veni şi te va ruşina, că Dumnezeu adeveri/ easte“. Şi iată, toate riile12 ceriului începură a cânta cântece înfricate280, chema pre Sfântu/. Duh, împăratu/ ceriului: „Mângâitoriu de suflete direapte, cela ci pretiutindinea toate le umpli, vistiiariu/dulceţilor şi de-viaţă-dătătoriu, vino şi te iveaşte, ca să se ruşineaze ceia ci te-au huli/, scârnavu/ Machidonie”. Şi după această cântare străluci lumină de sus şi zare de foc prealuminată ca o strălucire de fulger. Şi să ivi u/2 scau/3 în chip de zmaragdie. Şi pre e/şedea mângâitoriu/ cu vedeare luminată. Vine ca un porumbu şi să odihni pre unul-născutu, Fiiul lui Dumnezeu şi Sfântu/ Duh, Dumnezeu într-o fire şi tocma împreună cu Tată/. Deacă auzi scâmavul Machidonie aceaste câtări de la îngeri, e/să ruşină. Şi vineră spre înşii îngerii de foc şi 278 Marg. scris: Machidonie. 279 Scris: ^nweAAUj. 280 Marg. scris cu roşu sl. : Penie o(t) aggly, în trad.: cântare de la îngeri. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 221 138v feaceră lui şi gloatei lui ca / şi Ariei şi cu slujitorii lui. Iar Sfântu/şi facătoriu/de viaţă Duh să sui de unde şi vene. Aleasă-să altă gloată281 de-a stânga şi sta înaintea Domnului uri/ şi întuneca/ Şi-£ întoarsă Domnu/ faţa de cătră ei. Văzu-i că era to/1 blăznitori. Şi căută de văzu şi cine-i înşelă. Iar e/aciiai^ înainte stătu înaintea Domnului, cu multă urâciune. Şi zisă5 Domnu/: „Unde-s doao feaţe282, ce de mine cuvinte mesteca ai grăi/? Şi aceşti oameni, ce-/ sânt înainte, muncei de veaci-ai da/. Unde-sdoi fii, ce de ei n-ai învăţat dumnezeiaşte? Au nu sânt eu unu/ sfânt şi unu/ Domnu şi Isus Hristos în doao firi şi într-o făptură împreuna/ de toate, fulger şi făptură?” Aceasta zisă5. Descoperi-să şi să ivi înşelătoriu/şi ucenicilor lui. Ei cunoscură că să înşelară şi stătură amuţi/. Şi aciia^ vine sfânta bei83 Mariia, cu mărire multă şi I3^r cu slujire de // îngeri vine înfrâmseţindu-să. Şi stătu aproape de Fiiul ei şi Dumnezeu, cu lumină nespusă înfrâmseţată. Cântară-i to/ îngerii şi-i zisără: „Bucură-te, că te-ai spodobit a fi mumă lui Dumnezeu”. Şi deacă auzi aces t cuvânt necuratu/Nestorie, e/să îngrozi şi să ruşină. Şi aciia^ vineră îngerii ceia ci era spre foc. Şi-/ prinsără degrabi şi-i legară mânile şi picioarele cu lanţure de foc. Şi-/aruncară pre e/şi pre Machidonie unde era Satana. După aceastea, sta bci^ Mariia, să sui iar în sfânta cetate de unde şi pogorî-să284. Şi-i cântară sfinţii îngeri ca şi mainte. 281 Marg. scris cu roşu: Nestorie şi ucenicii lui. 282 Marg. scris perpendicular Nistoriia zice că-s doi fii. 283 Sl., în trad: Născătoare de Dumnezeu. 28,1 Scris: norop,y;~; altă lecţiune posibilă: pogorâ-se. 222 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 139v 140r Şi să aleasă altă gloată2'1-3 dc-a stânga şi stătură înaintea Domnului. Feaţele lor le era pizmaşe şi urâtă. Şi căută de văzu cine-i înşelă. Şi aciia stătură doi bărbaţi întuneca/şi foarte negri ca Satana. Şi zisă3 Domnu/cu mânie cătră ei: „O, procleţilor, cine / v-au învăţa/să grăiţi că veni tu/ mieu easte într-o2S6 fire cu trupu/? Au nu sân/ eu Dumnezeu şi unu/ Domn în doao firi287, cu dumnezeirea deplin, aşea şi cu omeniia deplină, cum grăiră şi svinţii oc/33 cu duhu/mieu şi învăţară?288 Dar voi, cum cuteza/a întoarce învăţăturile lo/?:‘ Deacă le gră aceastea, aciiaş vineră întrebătorii de foc de le legară mânile şi picioarele şi la Ariia îi aruncară în groaznica muncă. I niktoze da ne blaznitse o(t) procitaistifh) sie. Ia(k) mne i zvrfstno. 0(t)krisi(s) takovie taini. Eie o(t) veka bi(v)si(m) sti(m) moze(m) o(t) veka i do nne esno tako neqvisq(s) noaste komu gde oft) nifh) te(m)no ine kako i neqve i se(z) ubo semit sice drugo mu(z) inako o(t) nifh) ie kako kiiz(d)oifh). Imeste druznovenie kît Bit. I azi bo Q Q ima(m)~ bzie blgo(d)tie, razresiti nedoumenie iako(z) i prez(d)e vudo(h)nu, dho(v)valaamle osie ia(k) // nedo(s)nomi susţii sice viifh) vide ti takova qvis(s)e no mltvami stgo oca Vasilie. Nu oba(c) cto ia(k) di(v)nose vu Bzii s(roite(l)slve. 1 2S3 Marg. scris cu roşu: Dioscor. Scris: cţhtpo. :K7 Marg. scris perpendicular: Dioscorzicc că castc Hristos într-o fire, iar nu în doao. :k': Cf. ms. rom. 1 153, f. 44SV: au grăit cu duhul micu fiind în văf aţi. :sv Scris în continuare: dniznovenie şi apoi tăiat. 224 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului o(î)caaecq_. I Ba ubo blgaa sutvori(v)se i ine po(l)zo O 1 podae(t). no napre(ci) lezestee da viizvrati(m)sq.~ 291 Acestui pasaj îi corespunde în ms. rom. 1153, f. 449r—451r: Ni mc să nu să smintească din cei ce vor ceti aceastea, cum mic la vrea/nea de apoi mi s-au descoperit şi mi s-au arătat nişte taine ca aceastea. A decă cugetând că celor bărbaţi sfinţi carii fură din veaci până acum, aşa chiar că Ii s-au descoperit, ce şi cândva cuiva s-au arătat întunecat oarecum şi nu Ia arătare. Şi unuia adică într-un chip şi altuia într-alt chip, precum fleştecarele cum avea îndrăznirc cătră Dumnezeu. Că am şi eu cu darul lui Dumnezeu a dezlega nepriceperea, ca mai înainte nu că doară vrednic fiind eu unor vederi ca acestora mi s-au arătat unele ca aceastea, ce pentru rugele sfântului părintelui mieu Vasilie. Ce însă într-alt chip cc minune easte aceasta întru tocmelile Iui Dumnezeu şi întru socotinţiie Iui, că el întâi muierilor au arătat taina învierii sale. Şi vrăjitorilor şi păcătoşilor în credinţa cea mântuitoare a Iui venire şi mai apoi cea preafrumoasă a Iui bunavestire păscarilor şi necărturarilor o deade. Şi multe scripturi de învăţături vei afla, aşijderea şi întru dumnezeieştile taine cu venire vreame şi de folos unele ca aceastea, adecă descoperite şi arătate, altele oamenilor ce sânt în pohte acoperite. Şi nu easte nicicum minune de mă voiu ţinea şi eu mare pentru folosul de obşte a celor carii cetesc puind înainte aceasta, alegând oarecare lucruri din dumnezeieştile scripturi viitoare. Acestora am împreunat ca de la mine întocmind. Deci de să va afla întru aceastea ceva necuvios sau netocmit după neştiinţa mea şi denecunoştinţă să va atinge, să nu să clevetească toate aceastea pentru aceaea ce să va fi scris. Că obiceiu au unii din cei carii să laudă pentru îndeletnicită sau deşarta înţelepciune şi din cei ce să ispitesc cu a pricepere a fi toate, cum ar fi ca să-ş poată tocmi pre voia lor. Şi şi pre cei ce ispitesc cele multe să-i urgisască şi să-i ocărască şi agiutoriu să-i aibă pre unii ca aceaia spre pierzarea lor şi a sufletelor sale. Iară noi pentru aceasta să nu tăcem, ce cu suflet drept şi cu inimă zdrobită celor ce vor priimi unele ca aceastea să nu le pizmuim, ce să le spunem cu iubire adevărată, carea am văzut am auzit. Jar mi să pare că nime din cei ce să pricep bine, nu să vor îndoi de cele văzute şi auzite de noi, mai mult din cei ce au deprins leagea vechie şi noao, că au de acolo pentru aceastea adevărate mărturii şi mai mult Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 225 Iar aleasă Domnu/ de-a stânga altă gloată292 mare. Într-înşii sta trei bărbaţi prilăstitori: Orighi/7 şi Evagrie şi Diodu/77. Şi ei era lega/ cu funi neagre. Şi era acoperi/ ei cu întunearec gros. // Iar Domnu/ de urâtu/ lor să întoarsă. Şi aciiaş răpiră-i îngerii cei de foc şi-i aruncară în muncă cu alalţi eretici. Aleasă Domnu/ de-a stânga şi altă mare în număr93. Ieşi prilostitorii lor, Serghie şi Onorie, Chir şi Pir, Dido/w, to/ stătură înaintea judeţului. Faţa lor era neagră, necura/ şi spurca/. Şi zisă5 Domnu/ cătră ei cu mânie: „O, procleţilor, de unde afla/voi o voie şi faptă întru mine a grăi şi a întoarce dumnezeiasca a mea învăţătură? Şi înşela/voi nărodmult cu învăţătura voastră. Luaţi-vă acum de acii!“ Şi aciiaş îi loară îngerii cei de foc de-i aruncară la alalţi eritici osândi/ în marea cea de foc. Iar aleasă Domnu/altă gloată294 de-a stânga. Şi ceştea era în vedeare ca idolii cei sireapi şi mânioş foarte. Unu/ cu alalt să mânca ca cânii. Aceia era iacoviţii şi siviriianii, luptătorii icoanelor, că grăiia că Domnul nostru Isus Hristos adusă trup din ceriu, iar, zice, că nu să îm/peliţă din Preacurata fată Maria bei™, ci ea luo trup fa sămânţă bărbătească din Duhul Svânt. Dirept acea easte neputred, pare-le a fi mainte de răstignirea trupului Domnului nostru Isus Hristos. Şi bogomilii căuta spre Domnu/ şi grăiia unu * * * 7 cătră altu/: „Adevăr, că rău ne înşelă/n în viiaţa noastră, căci folos vor priimi decât să se deznădăjduiască şi lui Dumnezeu mulţămind a mulţi vor da mare folos. La cele ce ne zace înainte să ne întoarcem. 292 Marg. scris cu roşu: Orighin şi Evagrie şi Diodum. 293 Marg. scris cu roşu: Serghie cu soţii lui. 294 Marg. scris cu roşu: Iacoviţii şi sivireanii. 226 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului nu ne închină/77 noi icoanelor lui şi sfinţilor lui“. Alţii răspunsără: „Ba, zice, bine feace/n că nu ne închină/77, că icoanele o nălucire easte şi nu easte pre ea om adevăr, că cine-i poate scrie vedearea?!“ Aceştea era de ceia ci le părea că Domnu/nostru Isus Hristos avea trup neputretfmainte de răstignire. . Să mânie Domnu/ spre ei şi zisă5 cu iuţime: „Duceţi-vă de la mine, lucrători fară-de-leage, că înşivă vă lepădat de mine şi icoanele meale nu le cinstii ce sânt pre spăseniia oamenilor. Şi de doao lapUiri ale meale voi vă 142r lepădat şi mulţi spre perire înşelatu-i-a/. // Ci acu/77 nici3 eu nu vă voiu milui“. Şi aciia^ vineră îngerii ceia ci era pre muncă, bătea-i de năprasne şi-i trăgea şi-i rupea cu toiage de fler şi-i împengea în marea de foc. După aceastea chemă Domnu/ de-a stânga altă gloată295. Şi stătură înaintea feaţei judeţului. Şi era mulţime multă foarte, ca năsipu/ pământului. Şi era acoperi/ cu întunearec gi'05, faţa le era unsă cu puroi de sânge, pre ochi şi pre urechi era unşi cu smoală, în mâni ţinea coade cai, limbile le spânzura ca din gură296 de câne, picioarele le era crunte. Şi era îmbrăca/ în pii de asin. Şi văzindu-să ei, unu/de altu/să mira şi şoptiia cine^cătră sine^şi grăiia: „O, vai de noi! Carele easte Caiafa cu Pila/1 din Pont, că aceia răgniră pre acesta ci easte acu/77 judecătoriu viilor şi morţilo/? O, iute noao, că cu blăznire şi cu înşălăciune rea ne înşelă/77 de nu crezu/77 întru e/. Şi iată, noi acu/77 căzu/77297 în 142v mânile lui şi lui nu<-i> easte milă de noi. Dar acu/77 / unde 295 Marg. scris: De ovrei ceia ci răstigniră pre Hristos. 296 Secvenţa din gură omisă şi adăugată supraliniar. 297 Scris iniţial: Kpe3tf<\\. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 227 easte Dumnezeu/ lcgici, carele ne învăţă pre noi Moisi29s să sluji/77?“ Şi zisă5 Domnu/: „Auzi, creştine, Domnu/ Dumnezeu/tău! Domnu/unu/easte şi nu easte alt Dumnezeu far de acela“. Ei zisără: „Dar acu/77 unde-s părinţii noştri, Avraa/77 şi Isaacşi IacoKşi Moisi? Au doar şi ci să înşelară ca şi noi299 şi nime dintr-înşii nu cunoscu adevăru/, adevăr că în leagea cea veache nu era Dumnezeu aşea adeveri/şi cum ne învăţa procletu/ Moisi? Dirept aceaea bla/ să nc rugă/77 judeţului ca să ne pârâ/77 cu Moisi, că e/ne deade noao leage şi noi aceluia tocma ca lui Dumnezeu crezu/77. Şi e/ ne deade noao leage şi noi tare o ţinu/77. Ce acu/77 una din doao să fie, ca e/ ne-au învăţa/ pre noi. Deci2s să fie şi el acu/77 cu noi arunca/în muncă şi în perire ca un vinova/sau să dobândi/77 şi noi cu e/ spăsenie. Adevăr, zice, că de cându-/ răstigni/77 noi, iar fealiu/nostru nu văzu nici3 u/7 binc“. Şi începură a plânge cu amar şi grăiia: „O, Moisi, // ce-ai facu/tu noao şi unde eşti tu acu/77? Doară tu ai îndrăznire cătră Dumnezeu, de izbăveaşte-ne şi pre noi!“ Şi aciiaş răspunsă Domnu/ şi zisă5 că: „Aceasta vă easte pentru necredinţa voastră, că vă afla/întuneca/şi fară răspuns. Iată Moisi cela ci vă va pune răspuns înainte. Şi acela vă va vădi de toate“. • Şi aciiaş vine Moisi înaintea lor.3011 Ei, deacă-/ văzură, începură a striga: „O, doamne Moisi, crez tu ne-ai da/noao, leage carea easte scrisă: «Auzi, creştine, Domnu/Dumnezeu/ tău! Domnu/unu/easte şi alt Dumnezeu fară e/nu easte. Şi easte judeţ şi plăteaşte fieşcăruia după lucru/ său». Iar noi 29K Deasupra primului rând scris: Israile. Marg. scris: pâră. 3n" Marg. scris: Israile. 228 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 143v 105r leage ce ne-ai da t, noi necălcată şi nevătămată păzitu-o-a/77. Ce numai căci n-am priimi/aces/judeţ de acu/77, ci ca un protivnic a lui Dumnezeu noi l-a/77 răstigni/ şi-l ucise/77. Spune-ne aiave, cine easte jude/? Şi căci7 nu ne învăţa^ pre noi întru leagea lui, spune-ne de aceasta şi ne izbăveaşte din mâna lui, iată, că vede/77 că vom / fi to/în muncă şi nu avem cine ne izbăvi“. Răspunsă Moisi cătră ei şi zisă5: „O, necugetaţii şi împietriţii cu inima! Voi zice/că sânte/feciorii lu Avraa/77, însă nu, ci ai diavolului. Au nu scri>9 eu voao întru leage şi grăiiu aşea că: «Proroc mare va rădica voao Domnu/ Dumnezeu dintru fraţi voştri ca şi mine? De acela să asculta/ toate câte va grăi el voao. Şi rău să va cumpli sufletu/ acela ci nu va ascul prorocu/ acela, peri-va dintru oamenii săi». Deci28 ce răspuns mai aiave veţ să afla/de acesta? Şi aiurea zice: «Nu vor scă12 domnii din Iuda până va veni cui să cruţă. Şi acela easte aşteptarea morţilor». Şi alte prorocii ce sânt zise de el, ce în toate sâmbetele să citiia voo. Că de el aceaste învăţături avem, cu adevă/301 că vă deşertai întru sfaturele voastre. Pentru aceaea să ascunsă de voi socotirea lui Dumnezeu ce era. Şi ceia dintru limbi // dobândiră folosirea lui Dumnezeu44. Iar ei zisără: „Dar cum bândiră12 şi cum vream creade întru el, că el să chema Fiiul lui Dumnezeu, ci noao nu ne iar spusă302 întru leage aiave de el, ci ne-au zis că-i proroc“. Deci28 Moisi zisă5: „Proroc, i-am zis, ca şi mine, pentru omeniia, căci7 acela easte Dumnezeu depli/7 şi om depli/7 în doao firi să grăiaşte, ce pizma şi răutatea 301 Scris: aa6b,ua6bs(^'. 302 Scris: cno\f~; altă lecţiune posibilă: spuse. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 229 voastră şi trufa nu vă lăsă să303 cunoaşti/voi dumnezeiasca credinţă. Ce de acu/77 numai ci vă aşteaptă matca focului”. Şi această zisă5 Moisi şi să dusă304 dintr-înşii. Iar ei cu mare glas striga: „O, Dumnezeu/ legiei, Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul lui Avraa/77, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iaco v, izbăveaşte-ne de acesta305 om, că noi nu şti/77 alt Dumnezeu fară tine!“ Şi ei strigând aşea, aciiaş străluci fulger de năprasne şi să tinsă preste to/ pământu/ Şi după acea, alt fulger în chipu/zăpezei, alb. Şi vineră amândoao de umbriia spre judeţu/. Şi noi / nu vedem Şi lăudară pre Fiiu/ cu Tată/ şi Duhu/ Sfânt şi toate tăriile ceriului. Şi după aceastea, iată, alt scaun în chipu/ al judeţului. Şi spre acela scau/7 să odihniia Dumnezeu, părintele, ca şi în zilele vechi. Şi şedea cu unul-născutu/, Fiiul său. Deacă văzură iudei aceastea, ei să spământară foarte. Iar Dumnezeu/ zisă5 cătră ei: „Ce strigaţi voi pre Dumnezeul legiei? Crezi, acesta easte unul-născuţ Fiiu/ mieu şi cuvânt! Dar acu/77, dirip ce-/despăţi/, că easte nedespărţit de mine Fiiul?! Ce de acu/77 să şti/că voi vă ve/ ruşina, că eu şi unul-născutu/, Fiiu/ mieu, unu/ sânte/77. Deci28 cine va pre Fiiu/ mainte ureaşte, pre mine . Au nu v-a/77 spus eu, cu rostu/ prorocilor miei zicând că «va pogorî ca ploia spre lână?» Şi iară^ zice: «Străluci-va steaoa de la Iacov. Deci28 aceaea easte aşteptarea limbilo/». Şi aiurea zice evanghelie506 că: «Proroc voao va rădica Domnu/ Dumnezeu». Ia//ră£ zice evangheliia: «Iată, zice, fata va 303 Scris: ckiiovf. 304 Scris: altă lecţiune posibilă: duse. 305 Scris iniţial aagcta şi apoi corectat. 3(16 Cuvânt scris marg. 230 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului priimi în zgău şi va naşte fiiu şi să10 va chema numele lui Emanui/». Deci28 atâtea mărturii auzit şi nu307 crezul Ci acu/77 să şti/, că voi de acu/77 nu ave/parte întru împărăţiia ceriului“. Şi aciia^ vineră îngerii ceia ci era spre munci de-i răpiră şi în cea mare de foc îi potopiră. Ei plângea cu ama/* şi ră12 folos1. Iar Dumnezeu, părintele, şi unul-născu/, Fiiu/, e/să sui spre înălţime.308 Ceia ci să lepădară de Hristos şi priimiră Antihrist într-înşii şi Dioclitia/7, gonitoriu/ lui sti/m Ghiorghie şi ai altor sfinţi. Iată, zice că-i aleasă Domnu/ de-a stânga şi cu ei o gloată mare. Şi era foarte hicleani şi scâmavi mai vârtos de alalţi. Şi ochii lor era întuneca/ Şi în frunte ei avea scripturi, scriia-să lepădarea lor, cum să lepădară de Domnu/. Şi caută Domnu/ cătră dinşii şi să10 mânie foarte spre ei. Şi zisără îngerii cu trâmbiţa cătră înşii: „O, procleţilor şi scâmavilor!/ Timp ce mă părăsi/1 şi de sfântu/ bote^ vă lepădat şi lui Antrihrisf vă plecai şi vă făgăduit celuia ci să bucura de perirea voastră? Au ce bine vă părea că ve/lua de la e/? Alta nimic, numai matca focul şi munca de veac cu e/ împreună. Şi eu nu vă voiu milui, ci vă voiu trimeate cu e/ împreună. Cum aţi sluji/1, plată să lua/‘. Şi aciia^ să sloboziră îngerii de năprasnă spre dânşii. Şi-i apucară de grumazi şi-i bătea cu toiage de foc. Şi-i aruncară în focu/ ce/ fară fundu, unde clocotiia, la Satana. Şi 307 Scris: 3,18 Cf. ms. rom. 1153, f. 458v-459r: Iară după aceasta Dumnezeu, părintele, să înălţă, iară cel unul-născut, Fiiul lui, încă mai chiernă alt săbor din stânga după toate altele. 31,9 SI., în trad.: sfântul. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 231 vaietele lor să auziia până în ceriu. Şi unu/ dintr-înşii striga mai tare decâ/ ceialalţi şi zice: „O, iute noao, o, iute şi ama/i O, răstignitu/ şi ascunsu/ şi împreună Dumnezeu şi om, că mulţi să scăpară de tine de să înşelară şi cu nebuniia lor ei să lepădară de tine şi nu înţeleasără chinuirea ta. Adevăr, că în 107r viaţa // noastră noi n-a/77 vru/ să auzi/77 de numele tău ce/ sfânt. Ce acu/77, biruitoare, noi vede/77 că tu unu/ eşti de sus, Isus Hristos, întru slava părintelui, şi Dumnezeu. Ci eu acu/77, vrăjmaşu/ tău, cu rea nevoie pomenesc numele tău, Domn şi Dumnezeu te che/77 şi acu/77 te mărturisesc. Amar celuia ce nu te iubi şi venitu/ tău ce/ înfrica/ nu-/ înţeleasă! Amar celuia nu te ştiu şi nu înţeleasă că eşti tu Dumnezeu ce/ adeveri/şi nu priimi tocmeala trupului! Amar cui nu crezu întru tine, nici3 să boteză310! Amar cui nu te propovedui şi poruncitele tale nu ţinu. Vaide, vai de mene, că eu voiu arde cu arderea cea fară măsură şi va mânca focu/ nestâns oasăle meale! O, moarte dulce, unde eşti, să vii acu/77 să mă izbăveşti de această boală?! Că cine vrea şti de aceastea rândure că vor fi aşea?! Vaide, vai de mine, 'că cu nevoie easte această boală grea mai vârtos de toate boalele!“ 107v Aceastea / grăiia Dioclitiian, gonitoriu/lui s/y531 Ghiorghie. Şi Domnu/pre e/nu milui. Şfârşiră-se gloatele păcătoşilor. ' Şi să auziia cântare îngerească, to/ dând laudă lui Dumnezeu. Iar deacă stătură îngerii de-a cântarea, Domnu/ închisă poarta cetăţei şi întră înlăuntru şi şezu de răpoosă spre scaunu/ său. Şi zisă5 să aducă înainte-i toate luminatele veşmente ale ceriului. Şi aciiaş le pusără înainte-i. Şi chemă 310 Scris: E©T-t3-k. 232 Viaţa sfântului Vasile ccl Nou şi vămile văzduhului Domnu/to/sfinţii lui, dc luară darure din mânilc Domnului, cinc^după lucru/său. întâi întră Preastan11 Mariia312, Născătoarea Domnului. Şi aciiaş pusă‘>lj Domnu/ cunună prcaînfricată în capul ci şi zisă: „Priimcaştc, maica mea, accastă slavă cc mine mă dărui părintele mieu cu biruire spre diavolii/ şi învingere spre moarte. Şi dintru tine luaiu tru/? împrumuta/4. ^ Şi-j deade ei un vcşmentjM înfrica/, cu zugrăvic // roşie, împărătească. Ce întru acela veşment să îmbrăcă însu>v Hristos, că315 purta trup. Şi-i deade ş-alte podoabe dc-alc ceriului multe, de to/fealiu/, în flori neştejite. Şi o cinsti ca pre o mumă. Şi ea să apropie cătră c /, iar c/ să sculă înainte-i şi o răpousă pre înfrica/ scaun. Şi o lăudă înaintea tuturor sfinţilor lui. Şi-i lăudă curăţiia sufletului şi a trupului ei. Şi ca să rugă cu lacrămi fierbenţi şi cu rugăciune cu nevoinţă pentru to/ păcătoşii. Şi i să deşchisără înaintea ci vistiiariul ce/ fară de moarte a/ dulceţilor sale. Şi o pusă313 pre ea biruitoare şi doamnă tuturor tăriilor ceriului. Şi-i cânta to/ sfinţii îngeri. Aciiaş chemă Domnu/sfinţii ucenici şi apostolii316. Şi deade lor veşmente împărăteşti, în vedeare era nespuse, şi apoi le deade 12 scaune minunate foarte. Şi era tocmite cu 311 Sl., în trad.: Preasfânta. 312 Marg. scris în sl.: Prea[s]taa bco, în trad.: Preasfânta Născătoarc dc Dumnezeu. 313 Scris: altă lccţiunc posibilă: puse. 314 Scris: cetueiweuTu. 315 Scris: »;a. 3K’ Marg. scris în sl.: Poc(s)ti sty(h) up(s)U 12, în trad.: cinstirca color 12 sfinţi apostoli". Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 233 jggv au;- cura/ şi cu pietri curate şi cu / mărgăritariu înfrâmseţate. Şi după aceaea luo cununi frumoasă şi înfricate, mai vârtos de soarele străluciia. Şi le pusă313 pre capetele lor şi-i cunună ca şi pre nişte împăra/. Şi le zisă5 să şează pre aceale scaune înfricate. Şi iar le zisă5: „Judeca/, 12 seminţe ale izdraililor!“ Şi zisă5 mai bătrânilor şi arătă tuturor împăraţilor celora ci să spăsiră: „Aceasta easte zicerea că: «Easte Fiiului omenesc a şedea şi a judeca. Veni-va dintru tăriia slavei lui.» Şi îndulcirea dulceţei veacilor să se afle lor mai vârtos de tuturor! “ După acea chemă Domnu/ 70 de apostoli317 şi le împărţi tuturora darurele lui, de ceale far de moarte. Şi-i cunună cu cununi neveştijite. Şi le deşchisă lor comoara lui cea nedevăsită şi nescăzută, înaintea a to/sfinţii lui cu darure-i dărui. Jărtva noao a sfântului, împăratului Hristos318. „Văzuiu, zice, înaintea ceriului beseareci cu 109r prea//minunate pridvare. Şi podurele lor străluciia ca uru/ ce/ cura/. Şi pre eale să aduna voinici frumo^ şi beseaca gătiia. Atâta mi să22 părea să fie temeiu/ ei de larg, ca 3000 de milure. Era şi beseareca aşea şi avea în chip de cruce zidire preamare, avea patru tumure în vârh. Şi mai lumina de soarele de şipte ori. Şi avea dinainte319 trei pridvare. Şi dinlăuntru trei.oltare, patru uliţe; stranele sânt zidite cu mâna lui Dumnezeu. Şi în loc de var, aur preacurat, cu foc ispiti4 în loc de pietri putrede, cu curate pietri tocmite. Şi străluciia 317 Marg. scris în sl.: Poc(s)ti sti(h) 70 ap(s)U, în trad.: Cinstirea celor 70 de sfinţi apostoli. . 31lt Marg. scris: Şi cinstea sfinţilor. 319 Scris: auhhaiiht6. • 234 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului mai vârtos de soarele. Aşea era frâmseaţea şi zidirea ei, cum cine era într-însă, ca şi când are hi în mijlocu/unii stecle. Şi vedea cei dinlăuntru pre cei de-afară, aşea şi cei de-afară vedea pre cei dinlăuntru. Iar pomesteala ei şi oltaru/, şi zaveasele, şi masa, şi toate treabele beseareciei aşea era, cum fire de om n-o poate spune. Iară320 / toc, voiu zice, că era toate umplute din Duhu/ Sfânt. In loc de stâlpi de marmure, nuorii ţinea beseareca. Iar voinicii ceia ce z\ş mainte, ei deacă le gătiră toate, atunci ei strigară: Blşvi, vIdkoJ2!\“ Iar Domnu/Dumnezeu şedea spre înfrica/scaunu/ său. Şi 12 apostoli spre minunate scaunele sale, 6 de-a direapta322, 6 şedea de-a stânga. După aceastea, zisă5 Domnu/ cătră diaconi: „Chema/<în> acoace to/aleşii miei. Şi aciia^ trâmbiţă îngeru/ şi zisă: „Veniţi, blagosloviţii părintelui mieu, în beseareca slavei sfinţiei mele, ca să facem jărtvă noao, cu veselie să împle/z?“. Şi într-acela^ ceas ieşiră to/ svinţii ceia ci era din veac şi veniia cătră beseareca Domnului. Iar Domnu/ şedea spre scaunu/ sfânt al său. Iar sfinţii îngerii cu frică şi cu cutremur sta înaintea lui. Şi aciia^ Preasfânta a lui Dumnezeu Născătoare Maria să pogorî din preabogatul scaunu/slavei sale. Şi sta de-a di//reapta Fiiului său, îmbrăcată cu veşmint dumnezeiesc. Şi-ş cunună capu/ său cu cunună dăruită de Fiiul ei şi toate înfrâmseţate. Şi 70 de apostoli, to/ străluciia cu lumină nespusă. Şi to/ preapodobnicii şi direpţii şi preaproslăviţii, cine^ aducând şi darurele sale înaintea Domnului şi so/pre soţu/său-^căuta şi 320 Scris: raTVK. 321 SI., în trad: „Binecuvântează, stăpâne". 322Secvenţa 6 de-a direapta omisă şi adăugată marg. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 235 de frâmseaţea lui să mira323. Deci2s după aceastea mearsă cine.? la locu/ i. Şi aciiaş să aprinsă lumină nestânsă întru inima lor. Şi de prea bucurie multă nu putea să se ţie, că era veselie şi bucurie nesfârşită şi pace lui Dumnezeu, camai dulce ca miiarea, jelaniia şi dragostea lui Dumnezeu nenumărată, juca şi cânta cântece cu fire dumnezeiască. Şi mare har da lui. Deci2S aceastea toate aşea fură. Iar noi ne mutăm de la minunatu/scaunu/său, că vrea Domnu/ să-ş umplă slujba lui. Ş iată heruvimii şi 11 ov serafimii cu cutremur sluji ia lui / şi cu dulceaţă cântec cânta troiţei şi laudă-i trimetea. Iaralalte cinure sta prejur oltariu. Iar 20 de apostoli era slujitori Domnului înainte. Şi striga împrotiva cinurelor sfinţilor îngeri. Şi când începea324 a cânta voinicii ceriului cântare îngerească, iar împrotiva lor începea a le răspunde sfinţii. Şi de aceastea cântări să mira ceriu/ şi pământu/. Iar când vine ceasu/înfrica tei împreunări, Domnu/ să cumeneca dintru a sa viaţă şi a Duhului mană. Şi să adăpa dintru ce/ înţelept mir al dumnezeirei sale. Şi vru Dumnezeu de spuse aleşilor lui de ascunsă firea lui şi de minunate învăţăturile lui. Şi aceia, ei să înţelepţiră şi să împlură to/de mare mândiia lui şi de minunate învăţaturi, de judecatele 11 lr lui. Şi să îndumnezeiră şi să luminară unii cu // alalţi pentru unul-născu£ Fiiul, cu bună-vrearea părintelui şi cu ajutoriul Duhului Sfânt, pururea ami/?! Iar după aceastea, ieşiră de-acii to/sfinţii325 şi toate ceatele326 Noului Ierusalim. Şi înaintea tuturora mergea însu£ 323 Scris: <\\npn. 324 Cuvânt omis şi adăugat marg. 323 Marg. scris: Uspăţul prânzului sufletesc cu bucun[c], 32fl Scris: 4>at6a. 236 Viaţa sfanţului Vasite cel Nou şi vămile văzduhului Isus Hristos. Şi el mergea întru polatele lui, ceale minunate, ci era spre răsărit, sfânta cetatea Sionu/.- Iar heruvimii şi serafimii sta dinlăuntru/ porţilor cetăţiei. Şi aciia era xxn celariu, preaminunat săla>î şi cu nespuse arepi de hierovimi. Şi cu cântece îngereşti-/proslăviia. Iar înaintea acelui celariu era o masă preaînfricată. Şi era pre acea masă multă327 curăţie şi înţeleapte dulceţi fară număr şi ş-altă masă de laturea aceştiia, preaminunată şi plină de dulceaţa lui Dumnezeu. Aceaea era gătită celor 12 apostoli şi al masă32* prorocilor. Şi aproape de aceaea era alta, a luminătorilor. Şi fleşcarea gloată de sfinţi, după măsura lor, era to/mease pline / de dulceţile veacilor. Şi slujitorii acelor mease era to/1 nişte voinici tineri şi frumo& cu păru/de aur. Iată, şi Domnu/ vine dintru sălaşele lui ceale cereşti să şeadză la prândzul sufletesc cu soţii lui. Şi după el purceasă maica lui şi beseareca cea dintru limbi ce nu să ştiia. Şi chemă Domnu/to/sfinţii lui la veselia lui cea nespusă. Şezu cu dinşii şi să veseliia. Şi să sătura de bucuriia lui cea nespusă. Iar voinicamea sfinţilor îngeri sta cu frică şi cu cutremur înaintea Domnului Dumnezeu. Şi mai vârtos heruvimii şi serafimii cânta în strane cântare lui Dumnezeu. Şi împrotiva lor striga toate tăriile ceriului. Şi nu era ţiu de ciudata dulceaţă şi veselie329. Aceştea bea şi mânca mâncare fară-moarte şi să îmbăta cu îmbătare dumnezeiască şi să schimba cu schimbare sufletească şi să împlea de înţelepciune şi de tainele // dumnezeieşti. Iar când cânta îngerii cântare dumnezeiască, atunci să mira toată 3:7 Cuvânt scris supraliniar. 3:8 Marg. scris: Svintele mfease]. 3:9 Marg. scris: [V]eselia şi[b]ucuriia [s] finţilor. Viaţa sfântului Vasite cel Nou şi vămile văzduhului 237 putea12 ceriului şi a pământului de dulce şi înfricată slujirea Io/- şi de obiceaiu/ smereniei. Şi să vedea jucând şi sărind şi bucurându-să. Iar de împreunarea aceii înţeleapte pişte, sfinţii se sătura pâna la destu/ Şi de-ale mâncari^şi beuturi, cine mânca şi bea, nime nu să betejiia, “cum să betejesc de aceaste mâncări putrede. Ci aşea lăcuiesc to/" sănăto^. Şi nimică de rău nu să atinge de ei lângă ace/uspă/ înfrica/. Şi luo Domnu/ pre to/ de întră cu ei în sfânta cetatea raiului, ce easte spre răsări/, în Edem Ce de Dumnezeu fu sădită aceea grădină, ce dintru ea fu goni/ Adam, căci7 că călca porunca Domnui. Iar aceştea lăcuiesc într-însă şi să înfrâsoşadză cu mii de bunătă/ şi de flori. Şi îngerii cei de cântare nu-ş înceta cântând cântările dumnezeieşti şi cânta cuviinţă / şi de dare de har cânta Domnului Dumnezeu. Şi să tot adăogea bucuriia şi mărirea. Dirept acea, cu mulţime de glasure, îngerii cânta Domnului. Şi deacă vineră, ei văzură frâmseaţea raiului. Şi acie^ să întoarsără cu Domnu/ şi întrară în sfânta cetate. Şi zisără cătră Domnu/ „Dă-ne, Doamne, noao această dulceaţă şi acest saţiu fară-moarte şi poame cu bune-mirosenii şi gustări, veselie44. De aceastea împărţi Domnu/ sfinţilor săi. Şi răpaus ca acesta avea pre pământu/ blânzilor. Cum şi aicea sânt sate ^ pre jur de o cetate/şi unii pre alţii chema de prăznuiia şi sufleteaşte să veseliia nepărăsi/ Iar într-acea/lume noao şi neputredă nu easte veac, nici3 an, nici3 vreame, nici3 zi, nici3 ceas, nici3 noapte, nici3 să adaoge vreame, nici3 scade. Nu easte ploaia33" de 3311 Scris: iiaoa. 238 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului treabă, nici3 căldura soarelui, nici3 easte oasteneală, nici3 foame, nici3 seate, nici3 nimic de ce easte- acu/77 întru noi, ce 97r preste to/easte to/pace // într-u/7 chip pace fară grije, lăcuire şi viaţa veacilor:. Şi de acolo fuge toată scârba şi boala şi toate331 suspinile. De332 să vor scula trupurile din moarte, atunci nu va fi pohtă trupească şi toată răutatea Sataniei şi cu dracii lui fi-vor gonite atunci. Şi atunci nu tribuie osteneală, nici3 somnu, nici3 lucru cu trupu/, nici3 iarnă, nici3 vară, nici3 arătură, nici3 săcerătură, ci pururea străluceaşte lumină. Şi dulceaţa vealorsă găteaşte celora ci să spodobiră a viia intr-acea fericită viaţă. O, ferice de ei, că vor petreace ca şi îngerii în ceriu şi schimbare nu vor mai avea! îngerii ieşiia din sfânta cetate. Şi eu zicea: „Bine căutaiu spre dăruirea oraşelor ale sfinţilo/^. Eu-i văzuiu mergând unii cu333 alţii, ce unii dintr-înşii mergea spre aer, iar alţii pedestri mergea. Iar după acea trâmbiţă cu trâmbiţa cea mare împărătească a lui Hristos Domnu/. Şi aciiaş să 97v deşchisără despre răsări/ / porţile ceale mari ale riului ce era străjuite domneaşte. Şi ieşi Domnul dintru celariu/ cel sfânt al slaveei sale cu faţă luminată şi să sui cătră poarta ceriului. Sfinţii îngeri îi mergea înainte. Şi să suiră şi unii dintru sfinţi cu el. Şi mai înainte mergea sfânta bca,M Maria, ca un fulger preafrumos. Suia-să cu Fiiul ei şi ajunsără la porţile ceriului şi întrară înlăuntru. Şi nu văzuiu încătruo mearsără sau unde răpousară. Numai ci zisă5 îngerii cătră mine că: „întrară, zice, întru împărăţiia ceriului”. Iar eu 331 Cuvânt scris marg. 332 Scris: a*- 333 Scris: kt.. 334 SL, în trad.: Născătoare de Dumnezeu. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 239 întrebaiu, zice, pre sfântu/ înger: „Dar cu/z? de unii să suiră cu Domnu/, iar alţii rămasără jos?“ EIu-/?? răspunsă şi zisă3 că: „Aceştea ci să suiră aceii că335 să spodobiră, că cu mult aju/7 şi post să uşurară. Şi acu/77, la răpaus fară fârşenie ajunsă şi de dulceaţa lumiei să lăsară. Şi până era vii pre 9% pămân/, to/ zbura cu mintea sus, la ceriu. // Şi mainte de moarte muriră cu voia. Iar ceia ci rămasără jos, aceia sânt ceia ci viară în leagea căsătorie şi ogodiră lui Dumnezeu şi patu/lor nespurca/şi-/ţinură şi-/păziră, cu milostenie şi cu ruciune petrecură. Iar carii dintru ei cu pocăinţă şi cu ispovedanie şi cu lacrămi pre sineşi să curăţiră şi întru delungarea realelor petrecură, de trup să despărţiră. Iar ceia ci să spodobiră a viia în sfânta cetate, aceştea sânt ceia ce viaţa lor cu sfântă bună credinţă viară întru toate poroncitele Domnului, fară poticneală umblară. Pentru aceaea luară plată, cum li să şi cădea, poamele osteninţeei lo/“. Şi spuindu-zra mie îngeru/ aceastea, aciia^ văzu/77 pre Domnu/ cu toate tăriile ceriului şi cu to/ sfinţii ceia ci să suiră cu dinsu/. To/pogorâră şi să odihniia to/ aceştea ci să spodobiră sălaşurelor şi răpauselor sfmteei cetă/. Ei to/ ^ pogorâia din ceriu, prealăuda/ şi lu/mina/ în chipu/ Domnului. Iar pre mijlocu/ lor era dulceaţă şi înducire şi veselie şi bucurie, sufleteaşte prăznuind pururea. Iar acestora tuturor mai marilor ceia ci viia cu cunoştinţa lui Dumnezeu, aşea, ca şi nişte fii ai lui Dumnezeu şi să iviră aşea, ca şi nişte împăraţi. Şi iată, însu^ Domnu/ sta lângă poarta aceii sfinte cetăţi şi chema sfinţii să <în>tre în svânta cetate. Şi-z?7 păru că căută şi cătră noi cu ochii lui cei blânzi. Şi mă chemă 333 Scris în continuare: a». 240 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului cătră sine. Iar eu curând pogorâiu dintru înaltu/ ceriului şi n podobiia celui munte, unde era eu stând şi văzuiu aceastea toate. Evl de departe căzuiu înaintea preacuratelor picioarelor lui şi mă închinaiu. Iar e/ cu glas lin şi blând \m zisă5: „Iată, Grigorie, că pentru ruga ogodnicului mieu, Vasilie, eu-/arătaiu ţie aceaste vederi, pentru folosu/ a mulţi 99r şi să le fie de spăsenie // şi mai ales ţie, că lua^ ştire de iudei. Că ţie-/părea că ţiz? bine, că ei ţinea leagea lui Moisi şi după acela viază. Şi tu te-ai încredinţa/. Ce acu/77 destu/ ţi-i ce-ai auzi/ şi ai văzu/ şi ce au grăi/ cătră ei Moisi de răspunsu/ mieu. Iar de veri să auzi de aceastea, şi mai aiave: să neştine nu va creade evangheliei meale, şi toate învăţăairile meale şi ale prorocilormiei, nu va fi viu în veaci, ci va fi urâ/Tatălui mieu. Şi cine va asculta şi va sluji şi va râmni legiei ovreeşti, fi-va fiiu naşterei focului. Iar să va fl cineva din creştini şi to/ va arăta altă viaţă şi minte fară samă. Că to/zice: «Cine nu va întră pre uşea evangheliei meale furi sânt şi tâlhari». Şi tu să înţelegi de aceea şi de toate ce ţi-s arătate ţie. Şi te grijeaşte şi tu de aceastea ca să priimeşti folos. Şi alţii să-i 99v zideşti întru spăsenia ta, că eu-ţi arătaiu / ţie lucrare ca aceastea, ca şi tu să faci nego/şi cu mult să mai înmulţeşti. Şi acesta talant, ce eu ţ-a/77 dat ţie, să nu-/ ascunzi, ci să-/ spui svintelor beseareci, ca pentru cine vor auzi şi cu inimă blândă vor socoti şi toate dulceţile lumiei le vor urî, iar porâncitele meale vor ţinea cu toată dragostea inimiei, eu dărui-i-voiu cu multă dulceaţa veacilor şi vor dobândi lucrare de spăsenie". Cuvânt de la Dumnezeu336. 33f’ Cuvântul Dumnezeu scris marg. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 241 lată, însu<ş> Domnu/ nostru Isus Hristos, Fiiul şi cuvântul Tatălui, cela ci fu3j7 răstigni / lângă Pont Pi lat: „Ci cu vă răscumpăraiu cu cura/sângele micu. Deci2* acu/77 însu/77 eu grăiesc voao aceasta, că vă pu^eu pre voi în locu/ mieu şi în locu/ feaţei meale, ca pentru să învăţa/ voi, cu cuvântu/ şi cu nevoinţa voastră, să învăţa/to/oamenii miei calea spăseniei şi să-i izbăvi/ de gârtanu/ diavolului. Şi 100r ferice // de voi va fi de ve/ face aşea. Iar de nu ve/ şti, ci ve/ fi neştiutori, pentru vina voastră peri-vor sufletele lor, cealea ci vor să se caute, dintru mâna voastră. Ci nu voiu cruţa unu/ dintru voi, ci aştept întoarcerea voastră şi pocaianiia. Acest cuvânt să grăiaşte mai marilor besearecilor meale, preuţilor şi călugărilor şi învăţătura lor să fie pre îndireptarea oamenilor. Iar ei de păcate să ţin şi întru eale zac şi sânt surupa/de lucrare împuţite şi de pohtele sale. Şi nu po/să se scoale ca să-;? ceaie iertare păcatelor sale“. Iată, viu Dumnezeu grăiaşte că: „Eu nu voiu moartea păcătosului, ce aş vrea să se întoarcă şi viu să fie în veaci. Rădicaţi-vă33S ochii şi lua/ aminte de aceastea de toate. Căutând spre păcatele voastre nu vă [spă]reare[ţi]3j9, că eu sânt dulce. Ispovediţi-vă şi vă plângeţi, da/ cui tribuiaşte 100' dintru avuţiia voastră, lăsaţi-vă de aci\m / de hicleşugu/ vostru. Aşezaţi-vă în casa de rugăciune, iertaţi cui vă greşeaşte voao şi eu, Domnul Dumnezeu, cu bucurie vă voiu priimi. Şi eu nu voiu lăsa voao numai fărădelegile şi greşealele voastre, ce şi ce/ veşment neputrecf al direptăţiei la înviiarea voastră îmbrăca-vă-voiu. Şi vă voiu 337 Scris: 33!i Scris: 339 Succesiunea nu vă[spă]reare[fi] omisă şi adăugată marg. 242 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului duce întru împărăţiia ceriului şi vă voi sătura de nespuse dulceaţa veacilor. Părăsiţi-vă de păcatel voastre, ca să nu vă răpească moartea întru farăleage, ca pentru să nu vă ruşina/înaintea judecatei meale. Iată, eu grăiesc şi direptatea iubesc şi firea mea easte iubitoare de oameni şi mila mea să varsă pururea spre păcătos Şi dulce inima mea easte deschisă cătră zidirea mânilor meale, mai vârtos cătră ceia ci crcd în nume mieu, că pentru aceaea fuiu răstigni/ şi 101r mult chi/7 răbdaiu // de neplecaţii iudei în ceastă viaţă. Şi. aceasta ară/ până easte omu / viu. Şi cu dinsu/ voiu să stau înaintea judecatei meale, mainte de legătură. Atunci dezlega-să-va, că eu sânt milostiv tuturor celora ci pocăiesc şi celora ci iartă greşealele celora ci le greşesc lor. Că după moarte nu eas pocaianie, nici3 lacrămi, nici3 milcuire păcătosului. Acolo nemică nu i să poate omului. Şi eu acolo sânt mânios şi atunci nu voiu auzi rugăciunea • - • 340 ' mmaruia . Judeca/voi înşivă dar. Crezi, eu n-am ascuns nimică ce easte de folos sufletelor voastre. Ce încătrao ve/ vrea să meargeţi, pute/: au în viaţa veacilor, au întru împărăţiia ceriului, au întru viaţă fară-moarte sau întru munca de veac sau în naşterea focului nestins, sau întru moarte fară-moarte, după direptatea lui.?. Deci28, iată, eu, Domnu/Isus Hristos, cela ci vieţuiesc 1A]V 7 7 7 y > 1Ui cu Tatăl/ şi Sfântu/Duh, aceastea toate ci v-am zis voao, eu le voiu face. Că ceriul şi pământu/ va treace, iar cuvintele meale nu vor treace. Cu dirept spuiu voao“. întră Domnu/ în sfânta cetate cu to/ ceia ci era împrejuru/ lui şi cu toată voinicamea îngerească. Iar poarta 3411 Marg. scris: De Ia judeţ. Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului 243 cetăţiei o văzu iu deşchisă. Şi-/?? adu^ aminte de glasu/ Isaiei proroc, cum au grăi/1 zicând341: „Deşchisă va hi poarta Ierusalimului zua şi noaptea şi nu să va închide. Şi păgânii nu vor întră pre a poartă. Iar noi, cre<şti>nii, avem nădeajde să întră/77 întru acea cetate a Ierusalimului, cu polate înfricate de strălucesc mai vârtos de soarele. Şi spre porţile polatelo/’sânt scripturi de au/'şi aşea spune: «Sălaşure . şi răpausure de veaci»“. Auziiu glas grăind: „Unele ca aceastea vor priimi 102r Ceia ci iubesc pre Dumnezeu // cu tă12 inima şi pre ogodnicii cinstescu-i cumu să cade şi să spodobiră a fi cu dinşii şi a să îndulci de dulceţile veacilo/“. Deci2S, cine va vrea să dobândea aceastea, iar el să lăcuiască bine întru poruncitele Domnului şi apoi, după moartea lui, el-întru acealea sălaşure să va răpousa, cu Tată/ şi cu Fiiu/ şi cu Duhu/ Sfânt, acum şi pururea şi întru342 to/ veacii. Amin! 341 Textul este prescurtat în partea finală; cf. fragmentul din ms. rom. 1284, f. 168v- 171r, reprodus în anexa a V-a de la sfârşitul volumului. 34: Scris:.(,Tpc>. ANEXE ANEXA I1 366v Şi-i dede lui o slujnică spre slujbă, o ispravnică a lui, una din slujnecile sale, bătrână de cinste fiind şi iubiia bunătăţile, cu 367r numele Teodora, carea cu bună//voinţă şi dragoste îi slujiia ' lui şi tuturor celor ce veniia cătră el pentru folosul. Isprăvitoare ispravnică preabună să arăta şi pre toţi cu bucurie şi cu lineşte îi priimiiia. Deci aceaea şi pentru mine rugându-să preacuviosului, mă adusă cătră el şi ştiut mă facu lui. Pentru că părintele mieu cel sufletesc au lăsat viiaţa aceasta şi eu pre altul căutând, iară bunul Dumnezeu îmi arătă pre acest purtătoriu de Duhul Sfânt, pre carele aceaia ce petrecea în cetatea acea, împărătească, ca pre unul din apostoli îl cinstiia. Iară unii dintru cei mai cu credinţă călduroasă pre acesta îl arăta a fi Ioan Bogoslov, venit în cetate. Şi nu voroviia cu toţi într-un chip sau în toată 367v vreamea, / ce rar şi puţinei cătră oarecarii şi cătră fii lui . cei sufleteşti împreună şi cătră mine. Iar în norod multe pilde acoperite grăiia, fiind înţelept foarte şi meşter întru putearea cuvântului şi sămăluitoriu foarte, preaadevărat ştiind măsura şi vremile. Iar cu tăcearea şi cu cuvântul de multe ori să 'în primele patru anexe sunt reproduse pasaje din ms. rom. 1153. 246 ANEXE facea la oarecarii ca un nebun în cuvinte. Şi nepriceput să părea cela carele era plin de înţălepciune dumnezeiască şi omenească. Iar aceasta o facea pentru carii cu înşălăciune şi cu vicleşug să ispitiia a-1 mări pre dânsul. Deci fiind preacuviosul întru toate minunile şi semnile în casa lui Constantin patrichie şi eu de multe ori 368r viind cătră dânsul mai // vârtos decât toţi fii lui cei sufleteşti, încă şi cătră cinstita Teodora, care-i slujiia lui, că foarte mă iubiia şi mă priimiia, văzând pre preacuviosul câtă dragoste are cătră mine. Şi să tâmplă a să sfârşi această pururea pomenită, carea mult slujisă sfântului, fiind plină de zâle. Iară eu mult mă scârbiiam pentru lipsa ei, că o aveam pre ea solitoare cătră preacuviosul, că era bună şi blândă, cu năravul preamilostiv. Şi când auziiu pentru sfârşitul ei, avu iu în cugetul mieu pentru dânsa, grăind: «Oare a cărora parte va fi dobândit acolo: a celor din dreapta, au a2 celor din stânga? 368v Şi oare aflat-au ceva pe/ntru slujirea preacuviosului?» Deci cugetând aceastea, mă duseiu cătră preacuviosul, rugându-mă să ştiu cele ce sânt de ea. Şi viind eu cătră preacuviosul, întâi să lepăda a-m spune. Şi văzând că mă întristaiu şi tânjiiu de aceasta, zâsă cătră mine, puţin zâmbindu-se: „Au doară, Grigorie, vei ca să vezi pre Teodora?44 Iară eu ziseiu: „Aşa, cinstite părinte, voiu44. El au zis: „Vede-o-vii pre ea precum ai cerşut şi te vei încredinţa cu adevărat44.' Iară eu mirându-mă întru mine şi nepricepându-mă cum sau unde o voiu vedea pre aceaea ce s-au pristăvit. Iar într-acea noapte, culcându-mă pre patul mieu precum aveam obicei, iată, văzuiu pre un tânăr oarecarele, 2 Scris: atf. ! I Viaţa sfântului Vasilc ccl Nou. Vămile văzduhului 247 369r frumos foarte, viind // cătră mine. îmi grăi: ,.Scoală, că tc chiiamă prccuviosul părinte, pentru că va să margă unde caste Teodora, dc pohteşti ca să o vezi pre- ca“. Iară cu. sărind din patul micu, curund mă duseiu cătră prcacuviosul unde petrecea şi nu-1 aflaiu. Dcci întrebaiu pentru cl şi-mi spusără oarecarii dintru cei carii era acolo că s-au dus ca să vază pre Teodora carca îi era lui oarccând slujnică. Şi scârbindu-mă cu dc accasta, zisciu întru mine: «Cum nu-1 agiunsciu ca să fiu mers cu dânsul?» Şi iată, mergând eu. mi să părea că mă duc cătră Vlaherna. Şi degrabă mă aflaiu pre o calc oarecare, ducându-mă cam la deal în sus şi foarte 369v strâmt. Pre care cale trecând cu multă frică, sosiiu la / nişte casă care era tare încuiate. Şi oglindiiu înontru printre nişte crăpături şi văzuiu o femeie frumoasă foarte, şăzând înontru. Decc o întrebaiu pre ea şi zisciu: „Doamnă, a cuiu caste această poiată?" Iară ea răspunsă: „Această poiată caste a prcacuviosului părintelui nostru Vasilic, carele au venit aicea puţin mai nainte de tine, spre ccrcetarea fiilor lui celor sufleteşti". Aceastea auzând, eu mă umpluiu de bucurie şi grăiiu cătră ea: „Doamnă, dcschide-m să întru, pentru că şi cu, nedestoinicul, al luiu fiiu sânt‘\ Iară ea zisă: „Tu niciodată cândva n-ai întrat aicea, dară cum să-ţi dcşchid, fiind tu om neştiut?! Du-te dc aicea, că dacă nu porunccaştc 370r doamna // Teodora, nime nu întră aicca“. Iară cu, dc aceastea luând îndrănirc. înccpuiu a bate în poartă şi tare a striga foarte. Iar Teodora, auzând aceastea, să apropie cătră porţi, vrând să vază ce caste strigarea şi baterea. Şi văzându-mă mă cunoscu şi strigă: „Dcşchidc, deşchidc curund. că caste Grigorie, fi iul cel preaiubit a domnului mieu“. Atuncca curund îmi dcşchisă. întraiu. Şi alergând Teodora întru întâmpinarea mea cu dragoste şi îmbrăţişându-mă cu 248 ANEXE mâinile, mă săruta. După aceastca îmi grăi: „Doamne, Grigorie, cinc tc-au adus într-acoacc? Au doară tc-ai mântuit şi ai ieşit din lumea cea deşartă şi te-ai mutat cătră accasta 370' fericită viiaţă?" Iar cătră accasta ncpricc/pându-mă şi neînţclcgând cele grăite de dânsa, că mi să părea că nu sânt în vedenie, cc mi să părea că caste adevărat aiavea, grăi iu cătră dânsa: „Doamnă şi maica mea, eu încă n-am murit, cc cu ruga părintelui mieu eu încă sânt în viiaţă. Iară aicea am venit pentru tine să văz cinstită faţa ta şi să ştiu în cc loc şi în ce ccată ai agiuns. Spune-m dar, doamna mea, cum pctrcci şi cum ai răbdat nevoia morţii, cum ai trecut duhurile cele viclcnc carc sânt în văzduh?" ANEXA A II-A 396r „Oare ştii, fiiule Grigorie, unde am fost amândoi astă noapte?" Iară eu, facându-mă pre mine a nu şti, zisciu: „Nicăiri, părinte, ce pre aşternutul mieu am odihnit". Iară el zisă: „După adevăr ştiu şi eu că cu trupul pre aşternut ai odihnit, iară cu duhul aiurea ai fost. Dară nu ştii câte ţ-am arătat ţie astă noapte? Dară n-ai văzut pre Teodora, dară n-ai agius până la porţile ccle înţelegătoare, alergând să mă agiungi? Şi ieşind Teodora, cu bucurie tc-au priimit şi întrând înontru toate ţ-au spus cele de moartea ci, cu câtă nevoie au trecut începătoriile şi puterile vămilor a / 396' întunerccului celui din văzduh, dc au avut de la mine agiutoriu. Dar n-ai întrat înontru curţii, poruncindu-ţi cu, dar n-ai văzut acele mese minunate şi înfricoşata tocmirea lor, şi cc feliu de poame era la dânsa, şi cc dulceaţă şi flori, şi cc feliu de băuturi, şi cc tineri era de lc slujiia cclor cc şedea? Dară nu erai socotind frumuseţa acelor minunate polăţi? Şi Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 249 viind, au nu ţ-am arătat pre Teodora, pentru carea mult rn-ai rugat ca să ştii ce bine au dobândit? Dară nu te-au luat după porunca mea şi împreună aţi-mers în grădina care-i dăruită mie? Au nu aceastea şi mai mult decât aceastea ai văzut într-această noapte? Dară cum grăieşti că nimic n-ai văzut?“ ANEXA A III-A 397r „(...) mulţămesc lui Dumnezeu, celuia ce m-au învrednicit a te cunoaşte pre tine şi a fi supt acoperemântul tău şi a mă îndulci de nişte minuni ca aceastea înfricoşate şi nespusă“. Atuncea zisă cătră mine sfântul: „De vei îndrepta bine viiaţa ta după poruncele lui Dumnezeu şi vei petrece întru bunătăţi cu toată facirea de bine, te voiu priimi după moartea ta acolo şi vei fi cu mine în lăcaşurile cele vecinice care mi-au gătit mie Domnul. Că eu mai înainte de tine voiu muri. După aceasta şi tu, trecând mulţi ani, vei veni cătră mine, fiind 397' hrănit în lucrurile cele / bune, precum mi-au arătat mie Domnul. Şi păzeşte şi aceasta: până voiu fi în trup vieţuind, nime să nu ştie de aceastea, că şi proasta mea viiaţă vei să o scrii, ca să rămâie spre folosul celor ce vor ceti. Şi adaoge aceste ce ai văzut lângă cele vor să ţi să arate, agiutând şi poruncindu-ţi eu pentru toate aceastea“. Unile ca aceastea zâcând sfântul cătră mine, mă slobozi să merg la casa mea. Iară el sângur avea obiceiu a să duce cătră oarecarii ai săi fii3 sufleteşti, pentru folosul ce/ sufletesc şi pentru vindecarea celor bolnavi cu trupul şi pentru oarecarii pizmaşi ce le facea lor rău. In taină mai 3 Scris: 250 ANEXE 398r 398v 3 99r înainte le spunea lor şi din nevoile care li să tâmpla îi izbăvea. . Iară odinioară, viind cătră preacuviosul după obiceiu degrabă şi bătând în uşele lui // să sculă şi luă toiagul cel de salce în mâinile lui cu carele-.? proptiia bătrâneţele sale. Atuncea, ieşind împreună din chilie, ne dusăm cătră oarecare casă ce era în mahalaua Sofiei, întru carea era un neguţitoriu, având dughene multe, adică prăvălii întru care vând şi cumpără şi lucrează cele ce le trebuie. Iară acesta era bogat foarte şi cu totul pustiu, neavând coconi sau rudenii, orb fiind de ochii cei sufleteşti şi de cei trupeşti. De cei sufleteşti, adică turburarea şi beţiia averii şi a strânsorii de bogăţie, iară de cei trupeşti pentru cumplită boală ce păţiia. Acesta avea robi mulţi cu carii era un Teodor oarecarele, înţelept fiind şi nevoitoriu cătră bunătăţi, carele era fiiu sufletesc preacuviosului. Pre acest Fteodor, mai mult decât pre ceelalţi, / cu dragoste îl primiia domnul lui şi părtaş tainelor sale îl avea. Şi multă pizmă scornindu-să de la soţiile lui, iară imul fiindu-i mai duşman, să apropie cătră oarecare vrăjitoriu şi luând nişte cuie de hier la sine le înfipse la un loc cu întunerec, precum vrăjitoriul îl învăţasă pre el. Şi dintr-un meşteşug ca acesta Teodor, cu grea boală fiind cuprins, zăcea în pat, neclătit fiind, gata spre moarte. Aceasta cu Duhul Sfânt fiind ştiută mai înainte de preacuviosul, veni acolo întru acel ceas. Deci cerând cheia casii şi o lumină la ceelalţi şi întrând înontru, scoasă acele cuie ce era înfipte cu vicleşug. Şi cela ce era gata spre moarte, degrabă fu sănătos şi umbla săltând şi slujind noao. Aceasta nu numai pre cei ce au văzut i-au bă//gat în frică, ce şi pre cei ce auziia la credinţă mare cătră sfântul îi rădica. Pentru aceaea şi mulţi veniia cătră el şi să sătura de minunile carele facea sfântul. Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 251 Oarecarele neguţitoriu aşâjderea avea dughene multe, şi avea un rob zăcând de boala apei şi vrea să moară. Deci căzând cătră sfântul, să ruga să vie în casa lui să cerceteze pre cel bolnav. Deci ascultă pre el precuviosul şi marsă. Şi venind află pre bolnav sfârşindu-să. Iar sfântul numai cu ruga şi cu punerea sfintelor lui mâini degrabă îl arătă sănătos şi prea minunat sculându-să. Altădată iar, fiind eu în casa lui Gonighelie, era doi fraţi acestui Gonighelie, şezind acolo cu boiieriia propostas, (?) carii avea părinte sufletesc pre4 preacuviosul părintele 399 nostru Vasilie. Şi era / lucrători de bunătăţi. Şi trăgea pre sfântul mai mult cu dragostea decât alţii cătră dânşii. Şi să îndulciia de învăţăturile lui. Şi iată, veni cătră sfântul boiariul carele era din mahalaoa Neflagoniei, având întru sine duh necurat. Şi nu ştiia pre diiavolul carele petrecea întru el. Şi venirea acestuia mai mainte o arătă sfântul, zicând aşa, prost: „Iată, veni cătră noi astăzi diiavolul“. Şi adică întră cela ce avea întru sine pre diiavolul, cu cinstea care avea spre sărutare cu slavă, adică închinăciunea celor doi boiari ce s-au pomenit mai sus. Iară şezind împreună cu ei sfântul şi nerăbdând diiavolu/ a să apropiia de dânsul, începu cu glas mare a striga cătră sfântul: „Ce-i miie şi ţie, sfântul lui 400 Dumnezeu, ce mă arzi,// ce mă munceşti. Ştiu-te pre tine cine eşti tu. Lasă-mă să spuiu oamenilor bunătăţile tale şi ' minunile cele preste fire. Iară numai de-mi vei zice, voiu ieşi şi mă voiu duce şi de acum nu voiu mai petrece aici. Au nu ţi-i destul cât rău mi-ai arătat pre cale, ce şi aicea întrând mă arzi?“ Iar sfântul, tinzind mâna sa, lovi preste cap foarte tare pre cel ce să îndrăciia. Şi îndată cursă sânge izvor mult ceas 4 Scris: np-fc. 252 ANEXE dintru cl. Iară slugile cclui cc pătimiia striga spre slantul, scârbindu-să că nu numai n-au tămăduit pre cel ce pătimiia, ce încă mai vârtos cu durere l-au vătămat. Şi curgând sânge, zisă sfântul sângelui întru auzul tuturor: ,,intru "numele Domnului Isus Hristos. stă!" Şi îndată stătu curgcarca 400' sângelui. Iar ccla cc pătimiia să izbă/vi şi avu pricepere întreagă, şi căzu la picioarelc prcacuviosului, dând mulţămită iui Dumnezeu şi ogodnicului său. Veniră odinioară oarccarii cătră sfântul, aducând o miliare carca era o vedere dc jale celor cc o vedea, că un os să pusăsă de-a curmczişul în grumazii ci. Şi atâta chinuia dc rău, cât era a şi vărsa toate ccic dinlăuntrul ci. Şi aşa să munciia dc trei zile. Iar sfântul, văzându-o, i să lacu milă dc ca şi suspină zâcând; ,,Doamne, Isusc Hristoasc, Fiiul lui dumnezeu cclui viu, miluicştc-nc pre noi, păcătoşii!“ Şi îndată cu cuvântul, sări osul din grumazii muierii şi să izbăvi dc durere. Şi Dumnezeu dc toţi să lăudă. Dcci pomenirea accstor minuni a sfântului am arătat 40T ca? // dc la un ghipreleu şi dc la margeanea postavului (?). Iar carclc va vrea să lc scrie toate, să va asămăna ccluia cc va vrea să numere mulţimea stelelor ceriului şi ccluia cc ar vra să numere marca cu paharul. Cu atâta dam s-au îmbogăţit de la Dumnezeu, cât nici dccât un sfânt cc-i mai dc demult nu s-au arătat mai mic, cc ar fi cu îndrăznirc a zicc, în propovcduirc şi în vedere cu Duhul Sfânt, pre toţi i-au întrecut. însă spre care ne zacc înainte să nc întoarcem. Iar într-una de zile, tăcând cu în chiliia mea, adică grijindu-mă pentru păcatelc mele şi îndclctnicindu-mă mai ! Scris dc două ori iu. Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 253 vârtos spre nădejde, alt cuget veni în mintea mea şi fuiu apucat de el şi fară voie mea. Şi mă trăgea ca să adevereze şi 40iv să mă încredinţez cum că / bine cred jidovii temându-să Dumnezeu. Că Avraam de cinste easte, Isaac drept, Iacov sfânt, Moisi, îngăduitorii! lui Dumnezeu, înfricoşat s-au arătat înaintea lui Dumnezeu cu semne preaslăvite, rănind Eghipetul. Dară cum nu cred bine, dând lor Dumnezeu lege la muntele Sinaiului şi cu glasul lui cu zece cuvinte învăţindu-i, carii bine au luat şi ţin. ANEXA A IV-A 413^ Iar încă privind noi, iată stolurile puterilor cereşti prin văzduh pre cai de foc călări. Şi caii lor avea aripi de foc, slobozind din gurile lor şi din nări pară de foc. Şi dacă să pogorâră, auzim strigare multă şi ucidere şi plâns şi tânguire foarte, pentru că cei ce să pogorâsă pre cai junghiia şi tăia pre toţi cei ce să amăgisă6 în urma lui Antihrâst7 în vreamea împărăţiei lui. încă mai văzum şi iată, voinici cu bune chipuri să pogorâiia pre pământ şi facea gătire venirii Domnului. Şi împreună cu aceaia un oarecarele, slăvit foarte, având în mâna lui trâmbiţă de aur. Şi dacă se pogorâră pre 414r pământ, trâmbiţă cel mai dintâi // singur, cu putere multă, cât să cutremurară, toate margenile pământului. Şi după aceaea trâmbitară şi cei 12. Şi să suiră vinele şi peliţele pre oasele oamenilor celor carii zăcea din veci morţi. Şi duh de viiaţă nu era într-înşii. Atuncea trâmbită a doa oară şi să cutremură tot pământul. Şi îndată să deşchisără toate gropile oaminilor r’ Scris: aAVkuimc'u. 7 Scris: flTiixpsicTw. 254 ANEXE celor adormiţi din veaci. Şi cu praful din gropi fură aruncaţi*. Şi iată, de sus să pogorâia mulţime de tineri ca năsipul pământului. Şi mergea spre odihna sufletelor ca să trimiţă şi să povăţuiască pre sufletul al fieştecăruia om întru al său trup. Şi trâmbită îngerul a triia oară. Şi iată, toată adunarea 414V fiilor omeneşti vii fură şi / aruncaţi din ţărna pământului. Şi iată marea şi râurile şi toate iazările şi bălţile îi aruncară la uscat şi toate pădurile, desişurile9, adunare de mulţime de oameni fără10 număr, mai mult decât ţărna şi năsipul fiind. Şi să aflară deasupra pământuluiu, stând întocma, tocma toţi fiind cu vârsta, bărba/şi muieri. Iar dacă să sculă Adam şi Eva, toate limbile şi toate seminţiile carii fusără odinioară vii pre pământ şi sta cu frică pre faţa a tot pământu/ Iară cei carii nu ştiusă niciodinioară’1 taina învierii, să temea şi să cutremura, cugetând cum, cum în ţărna vărsindu-să şi îndată întregi înviiară. Şi cugetând cele înfricoşate să cutremura, văzind atâta ivire de feţe de 415r bărbaţi şi de muieri, carii sânt de la Adam până // la cel ce s-au născut mai în urmă decât toţi. Şi era toţi sculaţi din morţi. Scularea drepţilor Iar unora dintru dânşii le era feţele strălucind ca stelele. s Scris: apănaiui. lJ Scris: AecblmiipuAe. 1,1 Scris: ^ţSpt. " Scris: mmiiraA>iaap'v. Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 255 ANEXA A V-A12 168v Atuncea ne aduse/?? aminte de glasu/Isaiei, prorocu/, grăind: „Deschise vor fi uşăle tale, Ierusalime, dzua şi noaptea şi nu să vor închide. Şi cei de altă leage nu vor întră prin tine“. Şi mă nevoiiu eu ca să întru într-însa şi mă rugaiu sfântului înger carele mă.purta spre toate aceastea. Ce nu mă lăsă, dzicânt/: „Cu neputinţă easte aceasta acelora ce sân/1 în viaţa lumii". Deci şi de aceasta cugeta/?? întru mine. Iar când 169r Domnu/grăiia mie ca cum ar fi lumea // schimbată şi viintf toate în neputredire, aşa mi să părea. Şi nu mă pricepea/?? căror besearici şi căror nastavnici mi-au poruncit Domnu/să le mărturisescu şi să le spuiu aceastea ca cum âr fi de faţă, iară nu în somnu şi în videnie mi să părea a vedea, ce cu adevăra/ales şi aiave cugeta/7? a fi. Iară venindu-mi în fire dentru acea înfricoşată vedeare şi aceastea cugetând, spaimă şi frică vini spre mine. Şi mi să părea a fi ca un nebu/? celora ce mă vad şi cu mintea pierdută. Pentru aceaea în 6 dzile nu mai ieşeiu din chiliia mea, ce îndeletnicindu-mă mă nevoia/?? ca să scriu toate ceale văzute de mine şi să le puiu tuturor la arătare toate câte mi-au porunci/1 Domnu/, spre folosu/celor ce vor ceti şi spre slava numelui celui sfânt a lui. Aceastea fiind scrise de mine, cu daru/lui Hristos. 12 întrucât versiunea editată de noi este prescurtată în partea finală, fiind lipsită astfel de unele evenimente petrecute după cea de-a doua vedenie a lui Grigore, reproducem mai jos sfârşitul legendei hagiografice, extras din ms. rom. 1284, ms. rom. 1153 fiind lacunar în această porţiune. 256 ANEXE Şi îndeletnicindu-mă puţine/, vruiu să mă duc cătră sfântu/ părintele mieu şi rugăciune a lua de la dinsu/, deci împreună şi vedearea a-i spune lui. Şi iată, viniiu cătră dânsu/ şi, după rugăciunea cea după obiceaiu şi după închinare, \m porunci să şedzu. Şi după aceaea începu a vărsa lacrămi şi una după alta, vorovinc/ e/ precu/77 îmi aducea aminte13, dzise: „Ferici/ eşti, fatu/ mieu Grigorie, învrednicindu-te unii vederi ca aceştiia. Să ştii că, de când m-ai ruga t ca să vedzi vreo vedeare oarecarea pentru credinţa jidovască, de atuncea m-a/n ruga/ neînceta/ lui Dumnedzău să împle Domnu/o cearere ca aceasta. Şi iată că ai vădzu t minonate şi preaslăvite lucruri. Iară aceastea ţi le-au descoperi/ţie Domnu/întâiu spre folosu/tău şi după aceea a altora a mulţi. Nevoiaşte-te dara împlea toate ceale grăite ţie de la Domnu/ şi pentru căci aproape easte şi lângă uşe ducerea mea, cum de aceasta mi-au arătat Domnu/, vei adecă să scrii şi a mea proastă14 viaţă. Iară cătră aceasta vei cu 9V dam/ lui Hristos / carele ţi-i dat ţie. Toate dimpreună şi pre rând, împreunându-le cu iubire de osteneală, să le scrii şi la arătare să le pui aceastea neamurilor celora ce vor fi după aceasta întru slava lui Hristos, adevăratului Dumnedzăului nostru. Iar ţie şi mie spre laudă şi îndrăznire întru dzua aceaea. Şi mulţi de acolo vor lua folos şi spre doru/ cel dumnedzăiesc să vor îndemna. Şi ceale deşarte şi trecătoare le vor urî. Iară tu, fatule, să nu te nedejduieşti spre arătarea cea dumnedzăiască şi spre descoperirea carea ţ-au fost ţie de la Domnu/, ca nu înălţindu-te în negrijire să-/treci dzile tale, pentru că mai grea muncă vei lua. Şi încă acu/77 de cât 13 Scris: «HMiimt. 14 Scris: npooAcnrk. Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 257 bine te-ai îndulcit! Deci te păzeaşte cu de-adinsu/cu/o îmbli şi spre toate dzilele te ispiteaşte pre tine ca un bun trapeza/-de rămăşiţăle şi de pagubele sufletului tău. Şi aibi frica lui Dumnedzău întru tine neîncetat cu aducerea aminte de Dumnedzău carele easte întru tine şi cu ceale minonate carele ai vădzu t. Păzeaşte porunca Domnului şi mai nainte de toate aceaste 2: nu osindi pre nime greşinc/ şi nu-/ aduce aminte de răul celuia ce te-au scârbit cândva şi vei fi înlontru/împărăţiii cerului. Că ţie, cu dara/lui, învăţătură şi dojană nu-/ trebuie, luminându-/ Domnu/ ochii tăi cei sufleteşti. Iubeaşte cu to/sufletu/şi cu toată tăriia ta a scăpa de muncile carele aştaptă pre păcăto^, carele la înţăleagere le-ai vădzu/1. Şi, deaca vei ieşi din trup, te voiu priimi acolo, de voiu avea îndrăznire la mila lui Dumnedzău şi vei fi cu mine veselindu-te în veaci. Du-te dară cu pace la casa ta, că de acum pre mine nu mă vei mai vedea în viaţa aceasta!41 Şi împreună cu cuvântu/ mă sărută, cu dragoste cuprindzându-mă. Iar eu aceastea audzinc/, plânsăiu foarte şi dzi£ „O, bunu/ mieu părinte! Dară cum voiu uita eu despărţirea ta sau pre cine voi avea în locu/ tău agiutor neputinţălormeale? Amarmie, păcătosului!44 Iar e/, îmblândzindu-mă, 1m mângâia plânsu/, 170 dzicând II mie: „Nu plânge aşa, fară de mângâiare, o, fatu/ mieu, pentru meargerea mea, ce mai mul/1 te bucură şi te veseleaşte, că m-au chema/ Domnu/ dintru această lume putredă la viaţa cea fericită. De te scârbeşti adecă pentru ' lipsirea mea, ce nu ţi să cade ţie atâta a plânge, agonisind pre Dumnedzău agiutor şi împărăţitor, ce nici eu după aceasta până în sfârşi t nu te voiu lăsa pre tine, ce mă văi vedea de multe ori. însă de vei iubi tu calea cea strâmtă şi scârbită şi nu vei fi răpi/ de dulceţile şi de deşertăciunele lumii şi 258 ANEXE dragostea lui Dumnedzău cu acealea o vei stânge. Că, precum focu/ de apă să stânge, aşa şi pohta cea dumnedzăiască de grijile lumeşti să înneacă şi să sugrumă. Ce tu nu aşa, o, fiiule! Şi te du cu pace, Domnu/cu tine!“ Atuncea, viin*/ eu la chiliia mea, era/77 îndeletnicindu-mă întru mine şi neieşinc/ necăiure, pentru că era «fanţii/pngti| / r-p / mqi-p -La /- trerân H ars sta şi viin c/sfintele Paşti, mă du£ ca să vădzu pre sfântu/ părintele mieu, nedejduino' că-1 voiu afla viu. Deci, Viind eu acolo, aflaiu că în luna lui martie în 26 de dzile, sfârşind prazdnicu / blagoveaş tenii lor - şi era în miercurea la mij locu/sfântului pos/ - şi priceştuindu-se dumnedzăieştilor taine, puţenel bolnăvindu-se, adormi întru Domnu/. Iar cinstitul lui tru p cu cântări şi cu slujbe fiind lăuda/. Şi era a vedea pre to/ alergând cătră dânsu/ şi atingându-se cu credinţă şi cu dragoste de sfintele lui moaştii13. Iar ce/ de mai sus dzis, CostantLn, carele avea pre cuviosu/ în casa lui, sfătui să puie trupu/ sfântului în corabie şi să-/treacă la un sat a lui, unde era o besearică frumoase a Preasfintei Născătoarei de Dumnedzău, şi să-l puie acolo. Ce nu-/ lăsa pre dânsu/ Ioan, acela pre carele l-au izbăvii preacuviosu/ de ranele ceale drăceşti, dzicânc/: „O, domnu/ mieu, Costantine, pentru ca să nu fie mormântu/ sfântului în Ţarigrac/ vei să-/treci pe dânsu/acolo. Porunceaşte dară mie şi eu voiu sluji îngropării lui“. Şi-i porunci lui. Iar el băgă trupu/în raclă şi-/duse pre dânsu/întru a sa mănăstire / carea era aproape de sfinţii mucenici Flora şi Lavra şi de sfântu/ apostol Filip, carea să chema Hartofilax, întru carea petrecea călugăriţă, slujind lui Dumnedzău. Şi-/ pusără pre dânsu/ în 13 Scris: iwoipYvi. Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 259 sfântu/ oltaru. Şi întru acea mănăstire şi acum dzace, carele au arăta/multe minuni. Iară Ioa/?, cela ce au sluji/ sfântului, după aceasta cu doru/ şi cu credinţa aprindzindu-^ sufletului, lăsând toate ceale trecătoare a lumii aceştiia şi lepădându-se de lume, Σ tunse păru/său şi în haine călugăreşti îmbrăcându-se, petrecu la sfântu/până când şi e/adormi întru Domnu/. Şi într-u/7 an ce au mai trăinc/ după sfântu/ era plecăciunea lui în psalomi şi întru cântări şi întru milostenie şi lacrămi. Şi sfârşindu-se întru Domnu/ puse fură şi moaştiile lui întru aceaea^ mănăstire. Iară după aceaea altu/6 oarecine, veci/7 şi iubi/ acestuia Ioan, doriia mul/ ca să ştie oare întru a cărora parte s-au învrednici/acesta pentru atâta credinţă şi.dragoste careâ avea cătră preacuviosu/. Şi de aceasta e/rugându-se de multe ori, iar într-o noapte, dzăcând pre patu/său, iată, în mijlocu/ nopţii fu în spaimă şi vădzu neşte polate strălucind ca al/ soare. Iară deasupra polatelor acestora era cu slove de aur scris: „Aceastea case şi odihnă veacinică easte a fericitului, ugodnicului mieu, Vasilie cel Nou“. Şi îndată un tânăr oarecare, frumos foarte, ieşind dentru acea'e case, îi deschise lui poarta. întru carea viind şi ceale den lontru cu deadinsu/ vădzind, spunea dzicând: „Vădzuiu înlontru o poiată streină şi preaminonată şi pre sfântu/Vasilie în mare slavă şi slujire petrecând acolo şi având şi pre alţii mulţi, cu carii era împreună şi Ioa/2, ucenicu/lui, având faţa albă ca o zăpadă şi în haine luminate îmbrăca/. Şi audziiu glas de acolo grăind pentru dânsu/: «Plată câ aceasta priimăscu după moarte ceia ce iubăscu pre Dumnedzău cu to/ sufletu/ şi ceia carii cu 16 Scris: aaatwj-a. 260 ANEXE destoinicie cinstescu pre îngăduitorii lui, s'ă învrednicescu a fi împreună cu dânşii şi a să îndulci de binele de veaci. // Lucreadză dară întru poruncile Domnului şi după moartea ta vei vini şi tu aicea»“. Şi îndată viindu-^ întru sine cela ce vădzuse şi audzise aceastea ne spuse noaî toate prea adevărat că aşa easte, precum dzice Domnu/ în sfânta evanghelie dzicând: „Faceţi-vă voao priiatini din Mamona, adecă den avearea cea nedreaptă, ca, dacă vă ve/ duce de aicea, să vă priimască pre voi în sălaşele ceale de veaci“. Mamona easte toate trebuinţele omului câte-i prisosescu, adecă de va ţinea nişte case netrebuindu-i şi altuia vor tribui şi nu o va putea agonisi, sau haine sau hrană carele din destu/îi prisosescu preste trebuinţa lui, acesta în deşert17 şi pentru iubirea de dulceaţă sau pentru necredinţa le are. Iar carea easte din apucare şi din camăta vecinului strânsă, aceaea nu easte Mamon, din carea ne-au poruncii Domnu/ să ne facem priiatini, ce easte oarecare, adecă bălegar spurcai şi urâ?; mâniind pre Dumnedzău şi pre ceia ce o vor face pomenire, de nu va întoarce neştine în chipul lui Zahei18 de patru ori de la cine au lua?. Că cela ce va întoarce de patru ori cui ce au lua? şi au răpi? şi din prisosinţa trebuinţelor sale va face făclie în besearica Domnului şi praznicile sfinţilor şi va milui săracii. Şi facându bine ca acesta să va destoinici binelui celui de veaci, carele scrie în cartea aceasta“. Cu daru 1 şi iubirea de oameni a Domnului nostru Isus Hristos, a căruia mărirea şi ţinearea, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Părintele ce/ fară începu? şi cu 17 Scris: Aepi- 18 Scris: 3i>Kx®il- Viaţa sfântului Vasile cel Nou. Vămile văzduhului 261 preasfântu/ şi bunu/ de viaţă facătoru/ Duhu/ lui, acum şi pururea şi în veacii veacilo/! Amin! GLOSAR1 aciiaş adv. „repede, imediat" 41r. acoace adv. „încoace" 109v. adeverit adv. „convins, încredinţat" 46r, 64v. agarean s.m. „păgân, turc sau tătar; mahomedan" 118r. ager adj. „mânios, înverşunat" 13 lr. ai s.m. pl. „ani" 64v. aiave adv. „făţiş" 115v, 13 lv etc.; „limpede, lămurit" 143v, 105r; într-adevăr" 55r. ’ alegând adv. „în afară de" 120r. ales adv. „mai cu seamă, îndeosebi" 55r; în loc. adj. cu ~ „deosebit" 47v. amărât adj. „amarnic, neîndurător" 61r. anina vb. „a agăţa" 59r. arap s.m. „om cu pielea şi părul de culoare neagră" 56r. arian s.m. „adept al doctrinei lui Arie, care nega natura divină a lui Cristos" 115v. 1 Au fost incluşi aici termenii mai pufin cunoscuţi, regionali sau care circulă în limba română contemporană cu alt sens. Au fost lăsate la o parte instrumentele gramaticale (prepoziţii, conjuncţii ori locuţiuni prepoziţionale sau conjuncţionale) discutate în Studiul lingvistic. Trimiterile la text nu sunt exhaustive, ci selective. Reamintim, totodată, că filele manuscrisului au fost transcrise în următoarea succesiune: 39 - 41, 50 - 61r, 62 -6371-3, 61718 -61\ 6373 - 6375, 6478 - 64713, 6375 - 6478, 64713-18, 42r-4273, 4376 - 4378, 4273 - 4376, 4378 - 4773, 48715 -4971, 4773 -48715, 4971-18, 113 - 143, 105 - 112, 97 - 102. 264 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului aromat s.f. „substanţă vegetală care răspândeşte aromă" 62r. aspidă s.f. „şarpe veninos” 114r. aspuma vb. „a scoate spumă" 134r. au adv. interog. „oare" 50r; conj. „sau, ori“ 50v. băscarnic s.m. „batjocoritor, calomniator “ 122v. bâhă s.f. „tăgadă, împotrivire" 59r. bdenie s.f. „denie" 64v. besedui vb. „a discuta, a vorbi" 42v. bezdnă s.f. „întuneric, abis, adâncime 56v. blaţ vb. (la imp.) „hai" 142v blăznire s.f. „amăgire, înşelăciune, ispită" 57r. blăznitor s.m. „înşelător, amăgitor" 138v. bogomil(in) s.m. „adept al doctrinei formulate de Bogomil, care contesta sfânta treime, existenţa umană a lui Cristos şi respingea sfintele taine, inclusiv botezul etc." 115v, 141v. boiarin s.m. „boier" 39v. bucă s.f. „obraz" 113r. bucina vb. „a sufla din bucium, a trâmbiţa; a cânta" 54v. bună-mirosenie s.f. „miros plăcut, aromă" 62r. bunătate s.f. (la pl.) „binefacere, faptă bună" 51r. bură s.f. „furtună" 39r. camai adv. „mai" 110r. camatnic s.m. „cămătar" 115v. cădea vb. „a întreţine relaţii sexuale" 58v. cădi vb. „a tămâia, a cădelniţa" 49r. cătelin adv. „încet, tiptil" 117r. căuta vb. „a se uita (spre)" 63r; (a se ~): „a face cele recomandate de biserică pentru viaţa sufletească" 100r. cânta vb. „a plânge, a tângui" 40r. cântător s.m. „cântăreţ" 134r. GLOSAR 265 ; celariu s.m. „cameră" 111r. ; cerbice s.f. „ceafa, grumaz” 51r. ceteţ s.m. „lector, cititor în biserică” 134r. chip s.m. (ia pl) în expr. vb. a face~ „minune, semn“ 39r. chiti vb. „ se gândi, a medita” 42v; „a-şi aduce aminte“ 41v. cin s.n. „ordin preoţesc sau călugăresc, tagmă“ 116v. ciudat adj. „minunat, miraculos“ 40r. ciudesă s.f. „minune, miracol“ 39r. clevetă s.f. (înv., adeseori la pl.) „hulă, calomnie” 51v. clevetnic, -ă s.m şi f. „calomniator” 114v, 122v. coconi-ucigător, -oare s.m. şi f. „ucigaş(ă) de copii“ 114v. concenie s.f. „sfârşit” 117r. corn s.n. „colţ, margine” 61v. crâg s.n. în sint ~ ceriului „boltă cerească, tărie” 47r. cresteal s.n. „sticlă transparentă, care imită cristalul” 61r. crunt adj. „plin de sânge, însângerat” 114r. cu-bărbat-zăcătoriu „homosexual” 115V. cu-dobitoc-umblător s.m. „zoofil” 115v. cumpli (a se~) vb. „a se prăpădi, a pieri” 143v. cununa vb. „a încorona” 110r. curăţi {a se~) vb. „a se mântui, a se purifica” 57r. curând adv. „repede, degrabă” 40r. cure vb. „a alerga” 50v. cuvânt s.n. „învăţătură (sfântă), predică, pildă” 99v. cuviinţă s.f. în loc. adv. cu- „cum se cuvine” 112r. deatoriu s.n. „datorie”52r, 58r. dece adv. „apoi” 43r. delungare s.f. „îndepărtare” 98r. derept (dirept, direp) prep. „pentru” 39v; în loc. adv. ~ aceaea „de aceea, pentru aceea” 47r, 49r; în loc. conj. ~ ce „fiindcă” 60v. 266 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului descumpăra vb. „a răscumpăra" 52r, 60r. despărţi vb. „a separa, a segmenta" 41r. despuitoriu s.m. „stăpân" 61v. deşert, -ă adj. „amăgitor, nesincer" 51715. deştinsă adj. „coborâtă" 48v. dodei vb. „a supăra, necăji" 42r. dodiială s.f. „supărare, grijă" 63r. dosădi vb. „a chinui, a amărî, a ocărî" 51v. dulce adj. „bun, blând" 100v. dulceaţă s.f. „bunătate" 53r, 57r etc.; „plăcere" 97v. etiop s.m. „arap" 50r. eres s.n. „rătăcire, păcat" 49v. fară-fund s.n. „abis, prăpastie" 62v. făgăduită part. cu val. s. „promisiune" 58r. fecioriţă s.f. „fecioară" 136r. folos s.n. „binefacere" 41r. folosire s.f. „ajutor, bunăvoinţă" 105r. fur, fură s.m./f. „hoţ, hoaţă" 99r, 115v. furtuşag s.n. „furt" 59v. fuştiu (cu pl. fuşture) s.n. „bâtă, toiag" 59r. glajă s.f. „sticlă" 48v. gomon s.n. „adunare, sfat" 119r; „gâlceavă, larmă" 116v. gonitoriu s.m. „chinuitor" 107v. grai s.n. „cuvânt" 48r. gârtan s.n. „gâtlej" 99v. greaţă s.f. „greutate, dificultate" 56r greu adj. „împovărat" 60v; s.n. (la pl.) „greutate, povară" 50r; în a avea - de păcate „a fi foarte păcătos"50v~5 lr. GLOSAR 267 harminţie s.f. „camătă” 54v. hârâi vb. „a se certa” 53v. heruvim s.m. „înger care urmează ierarhic după arhanghel” 110r. hitlean adj. „viclean” 59r. hochim s.n. „ordin, poruncă”49v. horă s.f. „cursă de cai” (?) 42v, 43v etc. iacovit s.m. „adept al monofizitismului severian, potrivit căruia Isus Hristos are o natură umană şi divină în acelaşi timp “ 115v, 141r. ispită s.f. în loc. adv. cu- „cercetător, iscoditor” 54v, 115v. ispiti vb. „a afla” 39v; „a cerceta, a descoase” 50r; „a încerca”58r. ispitit adj. „ încercat” 109r. ispoveadnic s.m. „cel care s-a spovedit” 113r. iute (adj.) „feroce” 50r, 137v; „rău, cumplit” 113v; (interj.) „vai” 62v. iuţime s.f. „chin” 50r. îmbla vb. „a căuta” 39v. îmblet s.n. „faptă” 59v. împeliţa vb. „a se întrupa” 141r-141v. împinge vb. „a îndepărta de la sine, a respinge, a goni” 45v. împistritură s.f. „ornament, podoabă” 117v. împrotiva prep. „în comparaţie cu” 64r. împreuna (a se~) vb. „a se întovărăşi, a se face părtaş” 56v, 117v. împreunare s.f. „împerechere” 129r; „amestec” 112r; „cuminecătură, împărtăşanie” 110V. împuta vb. „a socoti în rău, a lua în nume de rău” 58r. împutare s.f. „mustrare, reproş” 42v. . încai adv. „măcar, cel puţin” 43r, 122v etc.. începător s.m. „stăpânitor, mai-mare” (calc semantic după gr. "kP'H) 125v. 268 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului începătură s.f. (la pl.) „origine" 62r. înfrâsoşa vb. „a înfrumuseţa" 112r îndrăznire s. în expr. a avea ~ „a avea trecere, a fi plăcut" 46v. înfricat adj. „înfricoşător, grozav, de temut" 48r, 58r. îngădui vb. „a ierta, a mângâia" 133r. întări vb. „a confirma, a adeveri" 51v. întoarce (a se ~) vb. „ a abate pe cineva de la un rău, a se îndrepta, a reveni pe calea cea dreaptă, a se converti" 51v 100r; „a influenţa, a schimba" 139v; în expr. ~ ochii „a. nu se uita" 51v; în expr. ~ faţa „a părăsi" 44v. întoarcere s.f. „convertire, îndreptare" 100r. întrebător s.m. „persoană care întreabă" 55r, 60v etc. întunearec s.n. cu val. de num. car. „zece mii" 42v. jitie s.f. „istoria vieţii unui sfânt, biografie" 39r. judeţ s.n., judecată" 60v;, judecător" 119r. lăsa vb. „a ierta" 133v. lăsare s.f. „iertare" 60r. leage s.f. „religie, credinţă" 44v. lemn s.n. „copac" 136v. lepăda (a se~) vb. „a părăsi" 45r, 45v; „a alunga" 46r; „a refuza" 135r. lepădare s.f. „părăsire" 45v. limbă s.f. „neam, popor" 44r, 45r etc. limpezie s.f. „apă limpede" 40v. lipsit s.m. „sărac, nevoiaş" 60v. luceaţă s.f. „lucire, lumină" 63r. lucra vb. „a face"46v/9-10; „a se îngriji de ceva" 135r. luptător s.m. (la pl.) în sint. ~ icoanelor „iconoclast" 14 lr. GLOSAR 269 marchiian s.m. „membru al unei secte gnostice din sec. al II-lea d.H., al cărei întemeietor, Marcion, susţinea că Dumnezeul Vechiului Testament poate fi distins de acela din Noul Testament, unul întruchipând justiţia, celălalt bunătatea” 115v. mainte adv. „înainte” 109v. manehiian s.m. „adept al maniheismului, doctrină religioasă care consideră că lumea este guvernată de două principii suverane, al binelui şi al răului“ 115v. măhramă s.f. „maramă“ 125v. măiestrie s.f. „vrăjitorie, farmec“ (59v); mâneca vb. „a se scula dis-de-dimineaţă” 58r meni vb. „a prevesti” 117V menit part. vb. meni „aşezat, orânduit” 62r ■meseretate s.f. „sărăcie, lipsă“'55v, 113v. mesteca vb. în expr. ~ cuvinte „a minţi” 138v. milcuire s.f. „întristare, amărăciune” 101r. milosârd adv. „milos“ 136r. miroseală s.f. în sint. dulce- „miros plăcut“ 61v. mortăcină s.f. „mortăciune” 114r. muierareţ adj. „afemeiat” 129r. muncă s.f. „chin, supliciu, tortură” 132r, 135r etc. munci vb. „a chinui” 118r. 77 ^ muncitor s.m. „persoană care chinuieşte, torţionar “ 131r. murgui vb. „a murmura, a protesta” 50v. muşină s.f. „ouă de muscă” 49v. nardos s.m. „unsoare aromatică extrasă din rădăcina unei plante aromatice, cu frunze moi şi flori roşii purpurii” 61v. năprasnă s.f. în loc. adv. de- „dintr-o dată, fară veste” 50r, 50v. nărocit adj. „însemnat” 55r. neadevăsit adj. „care nu se risipeşte” 108v. 270_______Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului neapărat adv. „neoprit" 57v. necălcat adj. „care este ţinut, respectat" 143'. neclătit adj. „nemişcat" 120v. necurat s.m. „lipsit de credinţă" 114r. negândire s.f. „nechibzuinţă, lipsă de prevedere s. de înţelepciune" 135r. . neîntors adj. „acelaşi cu..., neseparat de..." 120r. nemilosârdie s.f. „lipsă de îndurare" 60v. nenumărat adj. „nemărginit, infinit" 110r. neofilire s.f. „vigoare, putere; conservare, păstrare" 135r. nepărăsit adv. „neîncetat" 112V. neputred adj. „care nu putrezeşte, veşnic, etern" 112v, 141v. neputredire s.f. „veşnicie, eternitate" 120v. nescăzut adj. „care nu se împuţinează" 108v. neşchit pron. neh. „câtva" 41r, 137r. neştine pron. neh. „cineva, oarecine, oarecare" 41v, 57v, 60v. nevătămat adj. „întreg, intact, neschimbat" 143v. nevoi (a se ~) vb. „a râvni, a dori puternic (ceva)" 43r; „a se sili, a se strădui" 57v; „a se învrednici" 63v. nevoie s.f. „suferinţă" 41v, 50r. . nicidinăoară adv. „niciodată” 40v. niscare adj. nehot. „oarecare" 60r. numerele s.n.pl. „nume" 59v. obidi vb. „a nedreptăţi, a asupri" 56r oblici vb. „a scoate la iveală, a descoperi" 54r. oblicire s.f. „aflare, descoperire" 54v. obrezui (a se~) vb. „a (se) circumcide" 444. ocaianic s.m. „păcătos" 62v, 116r. odihneală s.f. „loc de odihnă" 62v. ogodi vb. „a face pe plac" 114v. GLOSAR 271 ogodire s.f. în sint. ~ pântecelui„îmbuibare” 58r. ogodnic s.m. „plăcut, iubit; binecuvântat” 39r, 52r, 56r. oltar(iu) s.n. „altar” 49r, 109r. oprire s.f. „interzicere” 60r. oreghinit s.m. „adept al origenismului, doctrină religioasă iniţiată de Origene, care susţinea, printre altele, că Fiul îi este inferior Tatălui, fiind în felul acesta un precursor al arianismului “ 115r. oscârbi vb. „a întrista, a supăra” 41v, 57v. osteninţă s.f. „osteneală” 98r. otcârvenie s.f. revelaţie, inspiraţie divină” 45v. parachim(en) s.m. „demnitar la curtea bizantină, însărcinat cu supravegherea camerei de dormit a împăratului” 39v, 40r. patrichie s.m. „patrician, nobil, aristocrat” 40r. pavlechiian s.m. „adept al doctrinei religioase din imperiul bizantin care preconiza suprimarea ierarhiei bisericeşti, simplificarea cultului, abolirea cultului icoanelor etc. Susţinătorii ei susţineau că sunt urmaşi fideli ai apostolului Pavel” 115r. păjiştos, -oasă adj. „acoperit cu pajişte” 46v. părăsi vb. {a se~) „a se lăsa (de), a renunţa (la)” 100v. pârcălab s.m. „supraveghetor, intendent” 127v. pedestru adv. „pe jos, cu piciorul” 97r. piştă s.f. „hrană” 41r, 112r. pocaianie „pocăinţă” 134715 podobie s.f. „copie, imitaţie, închipuire” 98v. podobnic adj. „asemenea, la fel“ 137v. ' podromie s.f. „cursă de cai“ 43v. pogorî vb. „a coborî” 98r. pogribanie s.f. „înmormântare” 40v. polat s.n. „palat” 62r. pomesteală s.f. „pardoseală” 109r. 272 Viaţa sfanţului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului poruncită s.f. „poruncă" 98r. postinic s.m. „cel ce posteşte" 39r. poticneală s.f. „vină, greşeală, păcat" 98r. preacurvie s.f. „adulter" 58v'. preamâncare s.f. „îmbuibare" 58r. preapodobnic s.m. „persoană foarte cuviosă, extrem de cucernică, de evlavioasă" 110r. preamâncare „îmbuibare, ghiftuire" 58r. preascârnav adj. „foarte murdar" 57r. preasec adj. „trist" 60v. . p(r)espre prep. „peste" 55r, 58r. prevânzătoriu s.m. „trădător" 137v. prilostitor s.m. „cel care înşală" 14 lr. primichir s.m. „conducător, şef, căpetenie" 41 v. proclet s.m. „păgân, necredincios; rău, păcătos" 40r, 50r. prost adv. „simplu” 40r. putred adj. „trecător" 109r, 123r etc. putredire s.f. „ceea ce este trecător; descompunere, alterare" 120r, 120v. rană s.f. „lovitură de bici" 40r. ‘răni’ vb. „a impresiona " 40lv. răpoosa (răpousa) vb. „a (se) odihni" 107v, 108r. rând s.n. „tagmă" 106v. rea adj. (la pl.) „păcat, faptă urâtă" 41v. reace s.n. „ ruşine, ocară" 58r. rost s.n. „gură” 45r. rupe vb. „a zdrobi, a strivi" 142r. sad s.n. „livadă” 122v. saveliian s.m. sens neprecizat 115v. săbor (zbor) s.n. „adunare, sinod" 45v, 48r. GLOSAR 273 sătănesc adj. „satanic, care (prin cruzime, răutate, perfidie etc.) este demn de Satana“ 137r. scareadiu2 adj. „urât“ (?) 120r. scăpa (a se~) vb. „a pierde” 123v; „a se dezice, a se lepăda” 106v. scădere în expr. a fi în ~ „a avea mai puţin decât este necesar” 136v scârnav adj. „murdar” 59v. scârbă s.f. „stare de întristare, de supărare, de amărăciune, de necaz ori de durere fizică, de chin” 122r; „teamă, spaimă” 118‘. scârnăvie s.f. „faptă imorală” 60r. scrie vb. „a picta, a zugrăvi” 141v. scriptură s.f. „scrisoare, epistolă” 49v. scumpăra vb. „a răscumpăra” 52r, 53v. seamă s.f. „cantitate nehotărâtă: câtva” 41r. serafim s.m. „înger de rang superior, situat ierarhic între arhangheli şi heruvimi” 110r. sirep adj. „sălbatic, greu de stăpânit” 53v. siviriian s.m. „adept al monofizitismului susţinut de Sever, patriarh al Antiohiei între 512-518, potrivit căruia Isus Hristos are o natură umană şi divină în acelaşi timp “ 141r. slobozie s.f. „libertate” 57v. smârd adj. „murdar; scârbos”40v. socoti vb. „a lua în seamă, a ajuta” 51v, 122r etc.; „a judeca” 99v, 128' etc. . socotire s.f. „preţuire” 143v. sodomlean s.m. „persoană care practică sodomia, sodomit” 40v. soţ s.m. „însoţitor” 111v. sparge vb. „a dezbina, a împrăştia” 44v. ■ Slavonism neînregistrat în dicţionarele româneşti. Cf. Miklosich Lexicon, s.v. cKAp-fcAun. „mojic, bădăran, urâcios, urât“; cf. şi dicţionarele ruseşti unde adj. CKcipedbiu apare cu sensul „zgârcit11. 274 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului spart adj. „rupt, uzat" 132r. spăsi vb. „a se pocăi“ 108v. spăsenie s.f. „mântuire" 99r. spodobi vb. „a se învrednici, a fi demn de ceva“ 58v, 97r, 139r etc. spus s.n. „vorbă, cuvânt“ 53v. stâlpare s.f. „ramură verde înfrunzită" 129r. strâmb adj. „fals, mincinos" 132v. sufleţie s.f. „suflet" 5 lr suire s.f. „înălţare" 47v. şanţ s.n. (la pl.) „şagă, glumă" 54v. şipoc s.n. „rodiu" 62r. ştire s.f. în expr. a lua ~ „a afla" 99r. talant s.m. „răsplată; dar divin" 99v. tăcea vb. „a înceta" 45r. tărie s.f. (la pl. şi în sint. ~ ceriului) „boltă cerească" 49v, 116v, 119v; în expr. a veni cu ~ „a fi stăpân" 48v; „forţă miraculoasă, magică" 49v; „armată" 116V; tărire s.f. în loc. adv. cu - „cu putere" 49v; tină s.f. „noroi" 59v, 113v. tocmeală s.f. „întemeiere, creare" 39r; „dispoziţie, ordin" 44r; „naştere" 107r. tocmit adj. „rânduit, aşezat (într-un anumit fel sau loc)" 61v. treacă s.f. în loc. adv. fară ~ „repede, fară zăbovire" 57r. trimeatere s.f. „scrisoare" 49v troiţă s.f. în sint. sfânta ~ „sfânta treime" 46r. trufa s.f. „trufie" 117r. trufăşi (a se~) vb. „a se fali, a se îngâmfa" 117v. tutindinea adv. „pretutindeni" 41r. GLOSAR 275 ţine vb. „a respecta” 99v; „a susţine” 46r; în expr. vb. ~ gura „ rosti” 5lv. uidi vb. „a scăpa de un pericol, a scăpa cu viaţă 40v. umple vb. „a îndeplini” 47v, 135r. urgie s.f. „nenorocire” 53v; în loc. adv. cu- „mânie, furie” 120v. uriciune s.f. „ură” 53r. usebi adv. „la o parte, deosebit” 62r. uşura (a se-) vb. „a coborî” 19r. vămăşiar s.m. „vameş” 55v. vămăşie s.f. „vamă” 54v, 58r. vătăma (a se ~) vb. „a se abate de la calea cea dreaptă” 134r. vârtos adv. în loc. adv. mai- „dimpotrivă” 41r. vedere s.f. „faptă, întâmplare”48r, 134r; „chip, înfaţişare” 50v. venit s.n. „venire” 139v. veseli {a se-) vb. „a se bucura” 46v. via vb. „a locui” 9878; „a trăi” 98710. viitor s.m. “vieţuitor” 40r. vistiiar s.m. „depozitar, păstrător” 138r. voinic s.m. „ostaş” 49r, 61r. voinicame s.f. „oştire” 123v. vorovi vb. „a vorbi” 58r; „a ţipa” 50r. vreame s.f. în loc. adv. fară - „prematur” 137r. zăcea vb. „a sta culcat, a dormi” 46v; „a întreţine relaţii sexuale” 5£ zăcere s.f. „relaţie sexuală” 58v. zaveasă s.f. „perdea” 109r. zgău s.n. în loc. vb. a primi în r „a rămâne însărcinată” 106r. zidire s.f. „creaţie” 101v. zisă s.f. „povaţă, poruncă” 136v. a nu V 276 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului zlac s.n. „iarbă, verdeaţă" 62r.s zlocistiv s.m. „om care îl huleşte pe Dumnezeu; defăimător” 39v. zmaragdiu adj. „de smarald" 61v, 138r. zugrăvie s.f. „hlamidă, purpură, haină acoperită cu picturi" (?) 59v, 107v, 125r. INDICE DE NUME1 Aaron: în Vechiul Testament, fratele mai mare al lui Moise (126v, 127r). Abel: în Vechiul Testament, fiul lui Adam şi al Evei, ucis de fratele lui mai mare, Cain (127r). Adam: primul om creat de Dumnezeu (112r). Ana: arhiereu în Israel la înc. sec. I (120r). Arie, vezi Arius. Arius (250-336): preot creştin din Alexandria, ale cărui precepte au dat naştere arianismului, una dintre cele mai mari erezii (13 8V). Aron, vezi Aaron. Astarot, vezi Astarta. Astarta: zeu fenician, întruchipând Luna (115r). Avei, vezi Abel. Avraam: în Vechiul Testament, primul patriarh şi strămoş al poporului evreu; tatăl lui Isaac (142v). 'Prezentul indice are rolul de a oferi cititorului informaţii minime cu privire la persoanele sau locurile menţionate în text. Din cauza neatenţiei copistului, a ignoranţei traducătorului şi uneori chiar a originalului slavon, unele nume apar în variante sensibil diferite de cea literară. Identificarea denumirii consacrate s-a făcut în urma comparaţiei textului nostru cu unele versiuni similare româneşti sau slavone. Menţiunea „identificare nesigură11 apare în continuarea acelor forme care au fost stabilite pe baza contextului, celelalte variante ale scrierii neajuntându-ne în acest sens. Din motive lesne de înţeles, nu au fost incluse aici nume ca: Antihrist, Dumnezeu, Isus, Maria, Satana sau Grigore, Teodora, Vasile. 278 Viaţa sfântului Vasile cel Nou şi vămile văzduhului Caiafa: poreclă a arhiereului Iosif, care a condus, în calitate de mare preot al sinedriului, procesul intentat lui Isus (142r). Caleb: în Vechiul Testament, unul dintre spionii trimişi de Moise în sudul Palestinei pentru a cerceta ţinutul Canaan (127r). ~ Chir, vezi Cyrus. Cyrus: patriarh al Alexandriei, susţinător al teoriei monoenergismului, elaborată de Sergius (141r). David: proroc şi rege al Iudeei şi al lui Israel; tatăl lui Solomon; reputat autor al mai multor psalmi (45r, 127r etc.). Didom, vezi Didymus cel Orb. Didymus cel Orb (313-398): teolog al Bisericii Răsăritene, adept al doctrinei lui Origene (140v, 14 lr). Diocliţian, vezi Diocletianus Gaius Aurelius Valerius. Diocletianus Gaius Aurelius Valerius (245? -316?): împărat roman (284-305), care a restabilit guvernarea eficientă a imperiului şi i-a persecutat pe creştini (106r). Diodum, vezi Didymus cel Orb. Dioscor: patriarh al Alexandriei, adept al monofizismului (139r). Edem, vezi Eden. Eden: ţară în Asia, nelocalizată cu precizie, unde se credea că se află raiul (112r). Eghipet, vezi Egipt. Egipt: partea de nord-est a Africii, până la Marea Roşie, unde, pe vremea faraonilor, iudeii erau robi (42r). Eleazar (sf. sec. I-înc. sec. al II-lea): predicator evreu, bun cunoscător al Scripturii şi al Legii evreieşti (127r). Emanuel - numele dat de Dumnezeu, prin prorocul Isaia, pruncului care avea să se nască din Fecioara Maria (106r). Emanuil, vezi Emanuel. INDICE DE NUME 279 Enoh: al şaptelea patriarh în cartca Genezei, carc a reprezentat subiectul unei bogate literaturi apocrife, fiind considcrat beneficiarul învăţăturii secrete a lui Dumnezeu (127r). Evagrie Ponticul (346-399): scriitor creştin carc a dat prima marc interpretare filozofico-teologică a misticismului monastic prin desăvârşirea teologiei biblicc neoplatonice a predicatorului creştin Origene (140'). Finics, vezi Finecs. Finecs: rabin din Galileea, care a mărturisit că l-a văzut pe Isus ridicat la ceruri (127r). Gheorghe: martir creştin din sec. al III-lea, celebrat pe 23 aprilie (106r). Ghiorghie , vezi Gheorghe. Gidcon (numit şi Gedeon sau Jerubaal ori Jerobaal): judecător şi erou liberator al Israelului (127r). Gotoniil, vezi Gideon2. Halev, vezi Caleb. Honorius I: papă în perioada 625-638, a cărui doctrină a fost considerată promonotelistă3, astfel încât, postum, a fost declarat eretic (141r). Viaţa sfântului Vasilc cel Nou şi vămile văzduhului Iacov: în Vechiul Testament, fiul lui Isaac şi nepotul lui Avraam; cei 12 fii ai săi au devenit strămoşii celor 12 triburi ale lui Israel (142''). Ierusalim (şi în sint. Nou/-: -ui dc sus): capitala Palestinei şi centrul politico-rcligios al iudeilor; împărăţia cerească a lui Dumnezeu (42r, IOT; 11 lr. 123v). loan: unul din cei 12 apostoli, considerat autorul celei dc-a patra Evanghelii, a trei epistole şi al Apocalipsci (45r). lor , vezi Aaron4. losia: rege al Iudcei (cea. 640-609 î.H.). care a restabilit credinţa în adevăratul Dumnezeu, în curăţenia lui dc odinioară (43'). Isac. vezi Isaac. Isaae: în Vechiul Testament, fiul lui Avraam şi al Sarci, tatăl patriarhului Iacov (126r, 142v). Isaia: profet evreu din sec. al VlII-lca î.H. (IOT). Iuda. vezi Iudcca. Iuda: unul din cei 12 apostoli, care l-a vândut pe Hristos pentru treizeci dc arginţi (137v). Iudcca: veche regiune din sudul Palestinei care cuprinde în prezent zona sudică a Israelului şi sud-cstul Iordaniei. Pe vremea lui Isus era regat, condus dc Irod, şi reprezenta o parte din provinciile romane din Siria (143'). Maccdonius: (sec. al IV-lea) episcop grec al Constantinopolului şi conducător moderat al teologici ariene din veacul al IV-lca privitoare la controversa trinitarianâ (13Sr). Machidonic, vezi Maccdonius. Corespondenţa ciinîrc cclc două nume a fost stabilită în urma confruntării manuscrisului clujean cu versiunea slavonă din ms. sl. 312 dc la Biblioteca Naţională Chirii şi Mc;odiu" din Sofia. INDICE DE NUME Mahamct, vezi Muhammad. ‘Mamon(a)’: bogăţie agonisită nedrept şi folosită în scopuri egoiste (171r). ^ Marca Roşie: amintită în scricrilc religioase în legătură cu exodul evreilor din Egipt (42r). Moisc: în Vechiul Testament, profet evreu şi dătător dc legi carc i-a condus pc izraclicni afară din Egipt (42r). Muhammad - profet arab din sec. al Vll-lca. considerat în religia islamică ultimul dintr-o scrie dc profeţi (120r). Ncstoric (scc. IV - 451): patriarh sirian născut în Constantinopol. declarat crctic pentru că susţinea că Isus a avut două naturi distincte: umană şi divină (139'). Noc: în Vcchiul Testament, patriarh, ales dc Dumnezeu să construiască o arcă pentru ca cl, familia sa şi câtc o pereche din fiecare rasă dc animale să sc salveze dc la Potop (127r). Noi, vezi Noc. Onoric, vezi Honorius I. Origcncs Adamantius (1857-254?) - filozof şi teolog erudit al Bisericii Grcccşti timpurii. Teoria sa, potrivit căreia Fiul este inferior Tatălui, îl facc precursor al arianismului (140'). Orighin, vezi Origcncs Adamantius. Osie, vezi Iosia. Pilat din Pont: guvernator roman al Iudeii, carc l-a judccat şi l-a condamnai la moarte pc Hristos (142r). Pir. vezi Pyrus. Pyrus: patriarh al Conslantinopolclui (638-641 şi ian. - mai 655). adept al monotelismulur (14 T). 282 Viaţa sfântului Vasilc ccl Nou şi vămile văzduhului Pont: provincie din Asia Mică, situată între Bitinia, Galatia, Capadocia, Mica Armenie şi Pontul Euxin (99v). Roboam: fiul lui Solomon, ajuns rege în Iuda după moartea tatălui său (926-910 Î.H.) (43r). Rovam, vezi Roboam. Samoil, vezi Samuel. Samon: demnitar la curtea lui Vasile Macedon, însărcinat cu supravegherea camerei de dormit a împăratului (39v). Samuel: ultimul judecător evreu şi profet din veacul al Xl-lea, î.H., care l-a uns ca rege pe Saul şi mai apoi pe David (127r). Serghie, vezi Sergius I. Sergius I: autorul teoriei monoenergismului, potrivit căreia, deşi Hristos a avut două naturi, în el se manifesta o singură energie, şi al monotelismului, doctrină care susţinea că în Isus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină şi alta umană, dar o singură voinţă, cea divină (141r). Sinai: munte din peninsula Sinai, numit - şi muntele lui Moise; principalul loc al revelaţiei divine în istoria evreilor (42r, 115r). Sion(ul cel Nou): numele uneia dintre colinele vechiului Ierusalim, numită muntele Sion. I s-a mai spus Noul Ierusalim5 sau „Fiica Sionului“, fiind identificat, sub aspect religios, cu Ierusalimul. în sens figurat, Sionul este biserica lui Hristos (47v, Illr). Solomon: fiul lui David, rege al Israelului (965-926 î. H.) (43r). Tit, vezi Titus Vespasianus Augustus. 5 Vezi ms. ciparian, f. 11 Ir. INDICE DE NUME 283 Titus Vespasianus Augustus (numele original: Titus Flavius Vespasianus, 39-81): împărat roman între 79-81 şi cuceritorul Ierusalimului în anul 70 (45r). Uspasian, vezi Vespasian. ~ Vaal: zeu sau idol la popoarele din Canaan, a cărui slujire au împrumutat-o şi evreii de timpuriu. Sub numele lui era venerat Soarele, ca împărat al cerului; considerat zeu al fertilităţii, unul dintre cei mai importanţi zei din panteon, sau al fecundităţii Vasile Macedon (826/835-886): împărat bizantin între 867-886, fondator al dinastiei macedonene şi iniţiator al traducerii codului de legi romane în limba greacă (basilicale) (39r). Vasilie Machidon, vezi Vasile Macedon. Vespasian (9-79): împărat al Romei în perioada 69-79, al cărui nume este legat de înnăbuşirea primei rebeliuni a evreilor (45r). Zlatoust, Ioan (sf. Ioan Gură de Aur; cca. 347-407): interpret al Bibliei, arhiepiscop în Constantinopol; pentru zelul şi claritatea predicilor sale, grecii l-au numit Hnsostom, tradus în sl. prin Zlatoust şi în rom. prin Gură de Aur {AT). (115r). ' C-: o';' — / ^ =5 ^ S C =J .nf a . r ^Vs a2 ''“" Sî-Aw . i; S-<|^-3 r - S a £> i£ ~ ^ V* 5Y~ *^5 5 't § . « , ^ r £>Jts - 3 . «- | „ , i- - /, < -Clv =• 'C ■ ■< :Ş-rf l| >! t* ţ^ns- s ^ < , 3^. '< V~|.^-' X N ^ '^ : X (t>0 -S V JîviS ^ 'i ^ i ^1',-! «,i.2^! : ,« t&s-Su^.î-^r'-l s J5- < ,:-- - t^yl^.z i<^ ,v-s r< ! 2 "* • J J ^ - 5 s = £ s£ r - 50 ’z i ~ ~ K >- 3 k ■» - ' !5_ e 3 c . c ţ^- 3- 4 3n t~ ■ JS > * r — ^ ^ . w f-C . \u*s rr * *_ ’w r = u~ 5 = U < r ’V<: Lr •- c- (t? '« ~ ■<; -c _ v3 *• , ,~0 ^ 3 ^ -c S 's -> V' «mw r u ? 5 / >-2' “• c5l J 5 §" I^~ ’** V^'B f :r-î^.~ •\c ^ r->î ' rti S- jiji ^ f-n >>i r • i ® £ tS? =J>4 ^>li e f I ?K|('E(,r;(r îl # s >'tt= ^bi.:i^ I- ^r\ ? > i ţ c ^ 11 - rl ? s s3 5 lr1"i Ir 30^1 l i;- B ^-E I 5 ,s ^ • = s K. ^ 5 «ţ ^ Ş ; v« k'Jl •? »î .i 3 1 -^l- S u, lî 1? 2^ I JM ? 1 4^4?; £ 4-^ ! 15j 15_ e 1 % s « I 5 ,* l * .^5 ':- 5 t 'El - 5 ,,rs~:? s-! îi*e -r s-g ti i f i ,1 -i s.'? 4 |^' s. r < • ' â3 ;.^ 5-;± p- 'f rt? ^r1^-' 1 C ’. ^ T /2 •c 5 .3 J fS 5 $ i~v^ S r .e ^1 t «eu. t 5/ ^ a ac 5 ^ '?î *• / sT ■ K ^ — ^ ^ ^ ^ . ’? * V> s •'vT. V •--'o îi •Cî^x.'iiiv^ • •- , » t £ .» ', ch —J x '= Î-V^ -5',^ f, ,-c. ‘Z , c cf C i; &<, ^Jvr A- “ -s l5- g 3 (| ;H !&!£&* i VI ^ \ U s* *• O . • C- - I w — i-< ■ tc •i i^h5i(Ss2 ;j'î-T?! I : ^^.;l.î11 «'h* .1 i '-frî: 5 vs im&d's-H v^f j,i • s: r* u / C (*r* *^%v>c w ' >£ v? r ■ ^ ^ ,^' ^ - *• -* * ^ * A R-^FL'5 - c \ V' 'Br,« v/' S l’ .5- fîli -. 3- _ 1 •** ' *3“ W = ' jfi ’ _ * ■- = C -H. • " t£ c ' s Î-1- : c" r v ^ . - r 3 i; « \T î_ £ -< '■^ V - va '/''*' '■ - Kt .V: C „ ^ N v , • ^ tc. K P •• c s t -- *»-. ^ rr u vL < c ii-, _ __ &\ r w" ^ r - =3 LJ2— • ^ - =v ts^ ~ 1 E 2 ^3 ~ ^ JS^ă^ : "■« < r<; •‘f y i' 5 ’kt.x “ - evr',^ fm ^ Q / T3 U * C ^ ţc la] < * . r , 'TS ^'q 3-. S '- S- 'k ‘ ^ ^ 'i; ^ < r: -^- «X_ * li? 'i - - , C y£ . /> S ^ 2 ~ h- xf^r »u-ţ ta r \ s <; _ ^ iw t~i -e ^ c -qr L < \L,- c vf ^ < (• w 3 ^ ^ q.r Z Sr-5 ^ ^ ' f-i^. ^ I _ ~ ~ <. .O- ^L5 ^ r i ’T- ît l' !/;_ f pV; 1 ? ■a "ţV3 r_ w l< - ’ ^ “ / A : u ^ l rt iS 3 'w - ». •? ’-ţ tr ■ .^<.i 0^,2 _ _ w-; ■=•■ = S - ^ S_ £ • ţq(-? E ■ r _ 5’^= “ 5 / ^ is. ■3 V > ^'v£ ; — ^ c ^ V Vî 'i? «>E ;5 ^ ••? 1 ; ?'5 r^J ; = -j ' z * î -_5 tţ - ■ . î ‘ ^ •5.'^- : ! CUPRINS IZVOARE ŞI LUCRĂRI DE REFERINŢĂ...................................5 ABREVIERI.........................................................8 STUDIU FILOLOGIC Consideraţii generale.....................................9 Opinii asupra textului românesc..........................12 Redacţiile româneşti RedacţaI.........................................16 Redacţia a Il-a...............................25 Redacţia a IlI-a.................................27 Conţinutul legendei Partea I Viaţa sfântului.........................31 Partea a Il-a: Vămile văzduhului.................33 Partea a IlI-a: Judecata de apoi.................36 Posteritatea scricrii....................................37 Vămile văzduhului în folclor. Credinţe, datini, obiceiuri................................................39 Descrierea manuscrisului.................................44 Datarea..................................................50 Localizarea..............................................52 Copie sau original?......................................67 Filiaţia.................................................70 Originalul străin........................................74 Probleme ale traducerii..................................80 STUDIU LINGVISTIC Grafia..............................................89 Fonetica............................................96 Morfologia.......................7................ 101 Sintaxa.............................................111 Lexicul............................................. 118 Formarea cuvintelor................................. 139 NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI........................................145 JITIIA ŞI VEDERILE CIUDESELOR PREACUVIOSULUI PĂRINTELE NOSTRU, VASILIE. Scrise sânt de călugărul Grigorie, ucenicul lui.....................................149 ANEXE......................................................245 Glosar.....................................................263 Indice de nume....:........................................ 277 Filigran...................................................284 Facsimile..................................................285