VIOLETA BARBU VIAŢA LUI ESOP Studiu critic ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDAN*' Violeta Barbu VIATA LUI ESOP Studiu critic EDITURA MINERVA Bucureşti, 1999 REDACTOR: VIVIANA ŞERBĂNESCU Cartea a apărut cu sprijinul MINISTERULUI CULTURII ISBN 973-21-0618-2 In honorem IOANNIGHEŢIE I. TRADIŢIA TEXTULUI, EDIŢII ŞI TRADUCERI, LOCUL „VIEŢII LUI ESOP“ ÎN CULTURA OCCIDENTALĂ 1. Tradiţia textului 1.1. Dintre cărţile populare cu o tradiţie venerabilă, Viaţa lui Esop, difuzată masiv prin tipar, începând chiar cu incunabulele aldine, a avut o soartă aparte. în timp ce tiparul prelua şi perpetua cu hărnicie un număr extrem de redus de versiuni, filologii şi orientaliştii secolului al XlX-lea au emis judecăţi privind constituirea textului pe temeiul acestor martori, cărora le-au mai adăugat câteva manuscrise vechi, descoperite şi publicate între timp. Deşi în singura cercetare de filiaţie făcută în secolul trecut s-au luat în consideraţie mai multe codice, autorul ei, A. Eberhard1, a omis discutarea datării acestora, ceea ce a micşorat din capul locului valoarea demersului său. Aşa se face că principalul criteriu de comparare a versiunilor a rămas circulaţia diferitelor motive şi eventuala contaminare cu alte texte. în acest mod, a luat naştere teza originii semitice a Vieţii lui Esop prin punerea în evidenţă a înrudirii ei cu Istoria lui Akir cel 1 Alfred Eberhard, Fabulae romanenses graecae conscriptae ex recensione et cum adnotationibus, Leipzig, 1872, p. 225. 7 înţelept şi a nepotului său Anadan. Sursa originală a Istoriei lui Akir o constituie materia povestirii ebraice a lui Achikar, care şi-a găsit în sec. II—III înainte de Cristos un suport literar în Cartea lui Tobit din Vechiul Testament. într-adevăr, paralelismul dintre Archirie şi Anadan, pe de o parte, şi Esop şi nepotul său Enos, pe de altă parte, este destul de evident. El a fost scos în evidenţă, cu toate consecinţele inerente, de către E. Kuhn, Zum Weisen Akyrios2, François Nau, Histoire et sagesse d’Achikar l’Assyrien3, Rudolf Smend, Alter und Herkunft des Achikar—Romans und sein Verhăltnis zu Aesop4, A. S. Lewis, The Story of Ahikar5 6 şi chiar de K. Krumbacher, Geschichte der Byzantinischen Literatul*. întreprinzând o analiză structurală a textului Vieţii lui Esop, Eduard Meyer ajunge însă la concluzia că acţiunea lui Esop la curtea împăratului Lichir din Babilon şi la faraonul Egiptului reprezintă două episoade intercalate ulterior în text, neorganic legate de ansamblul naraţiunii7. 1.2. Pentru a ne referi la cele mai importante şi mai recente studii dedicate Vieţii lui Esop, am ales, cum era şi firesc, date fiind valoarea şi complexitatea cercetărilor întreprinse, opera lui Ben Edwin Perry, editorul modern al acestui text. Dintre cele mai importante lucrări ale lui Perry, ale căror concluzii le vom înfăţişa mai jos, amintim: The Text Tradition of the Greek Life of Aesop, în „Transactions of the American Philological Association44 (= TAPA), LXIV 1933, p. 198-242; The Greek Source of Rinouccio’s Aesop în „Classical Philology44 (= CPh), 2 în „Byzantinsche Zeitschrift" (= ByZ)“, 1,1892, p. 129. 3 Paris. 1909. 4 Studiu publicat în „Zeitschrift für die alttestamentlische Wissenschaft", VU, 1908, p. 55-125. 5 Cantabrigiae, 1913. 6 Vol. II, München, 1897, p. 897. 7 Pentru că studiul lui Eduard Meyer, Der Papyrusfund von Elephantine, Leipzig, 1912, mi-a rămas din păcate inaccesibil, am recurs la prezentarea făcută de Cartojan, Cărţile populare, p. 322-323, şi de I. C. Chiţimia, Esopia, Bucureşti, 1956, p. 9-10. 8 XXIX, 1934, p. 53-62; Aesopica (A Series of Texts Relating to Aesop or Ascribed to Him, or Closely Connected with the Literary Tradition that bears his Name; Collected and Critically Edited with a Commentary and Historical Essay), Voi. I, Urbana—Illinois, 1952; An Aesopic Fable in Photius în „Byzantinische Zeitschrift", XLVI, 1953, p. 308-313; Fable în „Studium Generale44, XII, 1959, nr. 12, p. 17—37; Demetrius of Phalerum and the Aesopic Fables, în TAPA, XCIII, 1962, p. 287-346; Aesop s.v. în Encyclopaedia Britannica, voi. I, 1963, col. 220-221; Some Addenda to the Life of Aesop, în TAPA, XCVIII, 1967, p. 286-304. 1.2.1. Potrivit lui Ben Edwin Perry8, arhetipul Vieţii lui Esop a luat naştere aproximativ în intervalul 30-100 e.n. în Egipt. Către aria culturală alexandrină conduc primele papirusuri care conţin fragmente din Viaţa lui Esop: Papyrus Berolinensis nr. 11628, datat cca. 121-1249, PSI15610 11 şi Oxy. 2083n (sec. IV-V) şi papirusul Golenişcov (P. Gol.) (sec. VI-VII)12. în această formă primară, Esop este adorator al zeiţei Isis, protectoarea lui şi a muzelor, care sunt fiicele ei, fiind însă potrivnic lui Apollo13. Anterior secolului al V-lea, s-au adăugat *Ben Perry, Aesopica, I, Illinois, 1952, p. 22; v. şi studiul mai vechi al lui J. Zündel, Aesop in Aegypten, în „Rheinische Museum44 V, 1847, p. 422-456; v. de asemenea Caietul lui Pafnutie, manuscris grec din Egipt, cuprinzând texte de şcoală, printre care şi Viaţa lui Esop, R. A. Pack, The Greek and Latin Literary Texts front Greco-Roman Egypt, Ann Arbor, 1965, ms. nr. 2075, şi R. Boyaval, Le cahier de Paphnoution et les autres cahiers scolaires grecs, în „Revue Archéologique44, n, 1977, p. 215-230. 9 Conform datării propuse de W. Schubart, Griechische Paléographie, München, 1925, p. 131. 10 A fost editat în cadrul colecţiei Publicazioni della Società Italiana per la Ricerca dei Payri. Pentru sigla acestui manuscris şi pentru siglele celorlalte manuscrise străine şi româneşti, vezi p. 215. 11 Oxyrhynchus Papyri; a fost editat de B. P. Grenfell şi A. S. Hunt. 12 Editat de G. Zereteli şi O. Kruger, în Papyri Russischer und Georgischer Sammlungen, Tiflis, 1925. 13 Ben Perry, Aesopica, I, p. 3. 9 într-o ramură episoadele Esop la baie, Xant şi Esop la umblătoare, iar în altă ramură Esop şi cele două ciori. Prima ramură, evoluând în sec. al IX-X-lea prin intermediul unor copii cu miniaturi, a dat naştere recenziunii G14 (databilă în sec. al X-XI-lea), cel mai vechi manuscris pe hârtie, provenind de la mănăstirea Grottaferrata de lângă Frescati. Semnalat de savanţi încă de la sfârşitul sec. al XVIII-lea, el a dispărut din colecţia bibliotecii la începutul secolului trecut, fiind regăsit în SUA, în anii ’30. Codicele poartă cota ms. 394, Pier pont Morgan Library (New York)15 şi a fost publicat şi valorificat de către Ben Perry. 1.2.2. Dintr-o recenziune scolastică, amputată şi expurgată, descinzând tot din prima ramură, căreia i s-au adăugat probabil în sec. al IV-lea fabulele16, descinde arhetipul bizantin, constituit aproape în acelaşi timp cu G, adică la sfârşitul sec. al Xl-lea. Din acest arhetip bizantin avem ca mărturie al doilea manuscris ca vechime după G, cod. Laurentianus 627 din sec. al XIH-lea (W)17. G se deosebeşte de W prin următoarele caracteristici: în episodul revenirii graiului, preoţii lui Isis (G) devin preoţi pur şi simplu (W); muzele care îi dăruiesc lui Esop ştiinţa vorbirii şi darul poveştilor (G) sunt înlocuite de Noroc (W); fabula în care este vorba despre pedepsirea lui Apollo pentru aroganţă de către Jupiter dispare în W etc.18 1.2.3. Arhetipul bizantin reprezentat de W este părintele celor mai importante redacţii cunoscute ale Vieţii lui Esop. Dintre acestea trebuie amintită familia alcătuită din: cod. Augustano Monacensis gr. 525 (sec. XIV = M), editat de Anton 14 Textul a fost editat critic de către B. Perry, în Aesopica, I, p. 35-77. 15 Ms. de la Pierpont Morgan Library conţine şi Fiziologul în cea mai veche formă grecească. 16 B. Perry, Aesopica, I, p. 22. 17 Pentru prezentarea manuscrisului, v. B. Perry, The Text Tradition of the Greek Life of Aesop, p. 203,211-213,219-222. 18 Colaţionarea lui G şi W în B. Perry, Aesopica, I, p. 10-11. 10 Westermann19, cod. Baroccianus 194 (sec. XV, biblioteca Bodleiana = O) şi cod. Vaticanus gr. 1192 (sec. XIV, fragment = R) familie din care descinde şi cod. Atheniensis 2993 (,Biblioteca Naţională din Atena, datat sec. XV-XVI)20. O altă familie importantă de manuscrise dependentă de W este cea formată din codicele: Mosquensis 436 (sec. XIV = S)21, Add. Ms. 17015 Musei Britannici (sec. XV = B) şi Vaticanus Palatinus gr. 269 (sec. XV = P), utilizat de Rinuccio pentru traducerea făcută de el în latină în 144822 şi publicată de Bonus Accursius în 1479. Cu o parte din lecţiunile familiei SBP şi cu o alta comună cu MO s-a format familia de codice databile în sec. XV-XVI: cod. Leidensis Vulc. 93, cod. Laurentianus 30 şi cod. Vaticanus gr. 69J23. în sfârşit, redacţia lui Maxim Planudes din sec. al XIV-lea pare să fie dependentă mai cu seamă de un manuscris care are particularităţile codicelui B, deci descinde tot din familia SBP. Dintre cele mai importante manuscrise păstrate în ţările care au suferit influenţa bizantină menţionăm: cod. Atheniensis 1205 (Biblioteca Naţională din Atena, sec. XVII), care reprezintă o parafrază în neogreacă pe baza familiei SBP şi a recensio Planudea24, cod. Atheniensis 1201 (Biblioteca Naţională din 19 Anton Westermann, Vita Aesopi ex Vratislaviensi ac partim Monacensi et Vindobonensi, codicibus nune primum edidit, Brunzvigae — Londini, 1845 şi reluată în B. Perry, Aesopica, I, p. 81-107. 20 Cf. Ben Perry, Some Addenda to the Life of Esop, p. 291-296; între p. 297 şi 304 se reproduce o secvenţă care lipseşte din celelalte versiuni, reprezentând contaminarea cu cărţi orientale de tipul Stephaniles şi Ihnelates. 21 Cf. Vladimir, Sistematiâeskoe Opisanie Rukopisej Moskovskoj Sinodal'noj Biblioteki, Moskva, 1894, cod. 436. 22 Vezi D. P. Lockwood, De Rinuccio Aretino Graecarum litterarum interprete, în „Harvard Studies in Classical Philology", XXIV, 1913, p. 51-109 şi Ben Perry, The Greek Source ofRinuccio's Aesop, CPh. XXIX, 1934, p. 53-62. 23 Cf. Ben Perry, Aesopica, I, p. 31. 24 Cf. Ben Perry, The Text Tradition of the Greek Life of Aesop, p. 242. 11 Athena, sec. XVI-XVII, care prezintă lecţiuni comune cu grupurile MOR şi SBP)25 sau manuscrisul descoperit de O. Blau în sudul Rusiei, la Mariupol, unde în secolul al XVIII-lea trăia o colonie grecească26. 1.3.1. Redacţia lui Maxim Planudes. Vreme îndelungată s-a crezut, datorită faptului că multe manuscrise conţinând Viaţa lui Esop vehiculau numele lui Maxim Planudes, că el este însuşi autorul textului27. „Precursor al umanismului european**, cum îl numeşte K. Krumbacher2®, Planudes a fost unul din cei mai străluciţi filologi ai epocii paleologe. Născut înjurai anului 1260 în Nicomidia, Maxim Planudes a îmbrăcat veşmântul monahal, dedicându-se la început activităţii didactice la Constantinopol, sub domnia lui Manuel al VUI-lea Paleologul. Foarte bun cunoscător al limbii şi literaturii latine, a fost trimis, împreună cu Leon Bardales la Veneţia în 1296, într-o misiune diplomatică. A murit, după opinia lui K. Krumbacher, în jurul anului 1310, lăsând în urma sa o operă bogată, în care traducerile din latină în greacă şi invers ocupă un loc important. Autorii clasici latini, ca şi cei ai Antichităţii târzii (Caton cel Bătrân; Ovidiu, Metamorfozele şi Heroida; Cicero, Somnium Scipionis cu comentariul la Macrobius; Cezar, Bellum Gallicum; Boethius, De consola-tione philosophiae; Augustin, De trinitate etc.29) sunt traduşi în greceşte; alte opere sunt prelucrate, cum este cazul cu Viaţa lui Esop sau cu un roman moralist al lui Constantin Manasses30. 25 Cf. Ben Perry, Two Fables Recovered, în ByZ, LV, 1961, p. 287. 26 Vezi O. Blau, Griechisch-tUrkisch Sprach-Proben aus Mariupolen Handschriftert, în „Zeitschrift der Deutschen Morgenlăndischen Gesellschaft", XXVIII, 1874, p. 572-575. 27 Vezi K. Krumbacher, op. cit., voi. H, p. 897. 28 K. Krumbacher, op. cit., voi. I, p. 543. 29 Pentru alte lucrări, cum ar fi operele cu formă fixă, v. bibliografia întocmită de K. Krumbacher, op. cit.f voi. I, p. 545-546. 30 Vezi E. Piccolomini, Intorno ai Collectanea di Massimo Planude, în „Rivista di filologia e d'istruzzione classical n, 1874, p. 101-117 şi 149-163. 12 Recent, au fost date la iveală şi alte opere necunoscute ale lui Planudes: cuvânt de laudă la încoronarea împăraţilor Andronic al II-lea şi Mihail al IX-lea în 129531 şi traducerea din latină în greacă a comentariului lui Nicolae al Damascului, filozof peripa-tetician, la scrierea pierdută astăzi negi tpvttov a lui Aristotel32. 1.3.2. Viaţa lui Esop în redacţia lui Planudes (Planudea = = PI) a luat naştere, după părerea lui Ben Perry33, în jurul anului 1300. Ea este dependentă de un codice care are particularităţile lui B34, şi prin el de copii mai vechi, ale căror recenzii urcă până la W35. Savant cultivat şi inventiv, Planudes a emendat, a restructurat şi mai ales a comprimat textul căruia i s-a adăugat o prefaţă36. Această recenzie, cunoscută şi sub numele de Vulgata, a fost publicată mai întâi de Bonus Accursius în 147937, apoi de Aldus Manutius în 15053®, apoi în 151739 şi reluată în numeroase ediţii, până la cea critică a lui A. Eberhard din 187240. 2. Ediţii şi traduceri în puzderia de ediţii apărute începând cu sfârşitul sec. al XV-lea, celebrul bibliograf Jacques-Charles Brunet41 a reuşit să 31 L. G. Westemik, „Le Basilikos“ de Maxime Planude, în „Byzantino-slavica", XXVH, 1966, p. 98-103, XXVm, 1967, p. 54-67, XXIX, 1968, p. 34-50. 32 Vezi B. Hemmerdinger, „De Plautis“ de Nicolas de Damas ă Planude, în „Philologus", CXI, 1967, p. 56-65. 33 B. Perry, Aesopia, I, p. 1. 34 B. Perry, The Text Tradition of the Greek Life of Aesop, p. 234-242. 35 B. Perry, Aesopica, I, p. 1. 36 Reprodusă de B. Perry în Aesopica, I, p. 214-215: Proemium Vitae Aesopi a Maximo Planude compositum. 37 Vezi Jacques-Charles Brunet, Manuel du libraire, I, Paris, 1860, col. 83. 38 Ibidem. 39 Ibidem, col. 85. 40 A. Eberhard, Fabulae romanenses, I, p. 226-305; la p. 225 lista celor 16 manuscrise utilizate, la care se adaugă textul ediţiilor Aldina 1505 şi Basilitana. 41 J. Ch. Brunet, op. cit., I, col. 83-104. 13 determine cinci tipuri principale, confirmate mai apoi şi de fimile Chambory, unul din cei mai autorizaţi editori ai fabulelor esopice42. 2.1. Prima grupă se deschide cu cea dintâi ediţie tipărită a vieţii şi fabulelor lui Esop: Aesopi vita et fabulae redditae per Rinutium Thessalum, editor fiind Bonus Accursius Pisanus, 147943. Pentru fabule s-a utilizat redacţia greacă a lui Planudes, iar traducerea latină în versuri îi aparţine lui Rinuccio d’Arezzo. Urmează apoi ediţiile aldine, începute de Aldus Manutius în 150544 şi reimprimate neîncetat în aproape toate ţările Europei Occidentale. După un manuscris diferit de cele utilizate anterior, manuscris în care fabulele sunt traduse în proză, a fost alcătuită ediţia Aesopi fabulae graeco-vulgari idiomati in Vinegia per Giovani-Antonie et Pietro fratelli di Nicolini da Sabia, ad instantia di M. Damiano di Sancta Mar ia, 15434S. Un succes uriaş l-a avut ediţia Augustana, prelucrare literară cu caracter retoric, cuprinzând peste 400 de fabule: 136 esopice, 40 ale lui Phedru, 42 ale lui Avianus şi 199 ale lui Aftemius. Capul de serie al acestor ediţii este cea din 1610, tipărită la Frankfurt de către Nevelet: Mythologia aesopica46. în sfârşit, în 1809 la Florenţa apar două volume de fabule după un manuscris florentin, cu totul diferit de redacţiile tip Planudes: Fabulae aesopiae quales ante Planudem ferebantur graecae ex vetust, cod. abbat47. 2.2. Aproape concomitent cu prima ediţie a Vieţii şi fabulelor lui Esop, ies la iveală şi traducerile în principalele 42 Aesopi Fabulae, Paris, I-II, 1925-1926. 43 J. Ch. Brunet, op. cit., I, col. 83. 44 Vita et Fabulae Aesopi (Graece) cum interpretatione Latinaf Venetiis, Apud Aldum, 1505, v. J. Ch. Brunet, op. cit., I, col. 83. 45 Ibidem, col. 88. 46 Ibidem, col. 86. 47 Ibidem, col. 87. 14 limbi ale Apusului4*: franceză (Lyon, 1484, editor Mathis Hucz), italiană (Verona, 1479, editor Ioan Alvisius, iar traducător Aeci Zuchi), spaniolă (Zaragoza, 1489, cu traducerea lui Henri Infante de Aragon), germană (Haganaw, 1534, cu toate că poate fi amintită aici traducerea mai veche a lui Zainer din Augsburg, apărută s. 1. et s. a.), ceho-boemă (Praga, 1487), engleză (Westminster, 1484, în traducerea lui William Caxton), maghiară48 49 (Viena, 1536, traducere realizată de Peşti Găbor, în 1556 Gâspăr Heltai publicându-şi istorioarele prelucrate după Esop), poloneză (Cracovia, 1585), rusă (Amsterdam, 1700). O importanţă aparte pentru ţările române au avut-o ediţiile tipărite în neogreacă, începând cu cea de la Veneţia din 1543 şi urmată de cele din 1610,1644,1699 etc., cu o difuzare în toate teritoriile locuite de diaspora greacă50. 3. Locul „Vieţii lui Esop“ în cultura occidentală 3.1. Fără-ndoială că Esop a fost un personaj legendar, simbol al puterii de pătrundere şi al perspicacităţii în stare să biruie diformitatea trupului, egoismul şi arbitrariul puterii. Văzut în această lumină, Esop este amintit în nu puţine opere ale Antichităţii târzii şi ale literaturii bizantine. Lista locurilor relative la Esop excerptate de Ben Perry din aceste opere este cu adevărat impresionantă51. 48 Pentru traduceri, v. J. Ch. Brunet, op. cit., I, col. 90-104 şi Jean Grégoire Théodore Graesse, Trésor des livres rares et précieux2, Gôrlich—Milano, vol. I, 1950,p. 33-35. 49 Vezi Régi Magyarorszâgi Nyomtatvànyok 1473-1600,1, Budapest, 1971, p. 17 şi respectiv 219. 50 Cartojan, Cărţile populare, U, p. 332.0 judicioasă şi sintetică prezentare a principalelor ediţii de-a lungul timpului în articolul Aesop în The Encyclopaedia Britanica, I, London-New York, 1929, p. 263. 51 Ben Perry, Aesopica, I, Testimonia veterum de Aesopo fabulisque Aesopiis, p. 211-241. 15 Secretul popularităţii de care s-a bucurat opera lui Esop în epoca medievală şi apoi în Renaştere este foarte simplu. Viaţa fi fabulele lui Esop au figurat în mod constant în programa de lecturi şcolare. Posedăm în acest sens mărturii revelatoare chiar foarte timpurii; între cei 11 autori de şcoală enumeraţi de Konrad von Hirsau în prima jumătate a sec. al XlI-lea (Dialogus super auctores), culegerea de fabule esopice se află pe locul al treilea, după gramatica lui Donatus şi Sentinţele lui Cato52. Nici reînvierea gustului pentru autorii antici, proprie Renaşterii, nu-1 uită pe Esop. Baltasar Graciân, în Criticân (1651) îl aminteşte pe Esop, printre autorii de buen genio, după Homer şi înaintea lui Seneca53. 3.2. în al doilea rând, Esopia în ansamblul ei a oferit întotdeauna, prin structura sa flexibilă şi conţinutul accesibil şi moralizator, un bogat material ce putea fi prelucrat sau asimilat în alte opere literare. Spre a ne mărgini la unul din cele mai vechi exemple, amintim aici prelucrarea unui episod din Viaţa lui Esop în opera lui Guillelmus Brito, rector al Universităţii din Paris în sec. al XlII-lea54. 52 Vezi Ernst Robert Curtius, Europàische Literatur und lateinisches Mittelalter, Bem-Miinchen, 1978, p. 59. 53 Vezi Ernst Robert Curtius, op. cit., p. 272. 54 Vezi Lloyd M. Daly, Aesop and Brito în Classical Studies Presented to Ben Edwin Perry by his Students and Colleagues at the University of Illinois, London-Chicago, 1969, p. 6-14. 16 II. STUDIU FILOLOGIC Manuscrisul rom. 1436 al Bibliotecii Academiei Române 1.1. Miscelaneul românesc 1436 copiat în cea mai mare parte de Costea Dascălul, trebuie considerat un codice de referinţă pentru istoria literaturii române vechi, întrucât el conţine cele mai vechi versiuni româneşti a trei cărţi populare celebre: Fiziologul, Sindipa şi Viaţa lui Esop. Dacă vom mai adăuga la aceasta şi primele fragmente de Cosmografie traduse în româneşte, precum şi o a doua versiune românească, tălmăcită după o redacţie slavă a Prorocirii Sivilei, vom înţelege mai bine valoarea literară şi filologică a manuscrisului copiat în Şcheii Braşovului. El a intrat în circuitul ştiinţific la 17 septembrie 1897, o dată cu un bogat lot de manuscrise pe care Academia Română le-a primit din partea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice55. Manuscrisul academic 1436 conţine textele56: f. lr-llv: BqcdvtcoXoykdv Kai aeiopoXoyicov dXr|dr|V(ov <= Gromovnio. 55 Vezi însemnarea de pe coperta interioară, unde se specifică de asemenea că manuscrisul a avut ca ultim posesor pe episcopul Dionisie al Buzăului. 56 Cf. descrierea din Ştrempel, Catalogul, I, Bucureşti, 1978, p. 329, unde fragmentele de la filele 49-75r sunt considerate ca aparţinând unor scrieri diferite: 17 însămnare pentru tunet adeverită şi ispitită, ce adeverează în 12 luni f. 13r-44v U^Taia56*1 A*poBANîe <= Floarea darurilor>. Carte aleasă din toate cărţile, dulce învăţătură omului f. 44v-48v f. 49r-68r . Povestea ţărilor şi a împărăţiilor câte-s în pământul Asiei f. 68r-75r împărţeală dintâi. Cozmografie ce să zice împărţeala pământului pre hotară şi pre alte semne ce sânt în cercurile ceriului f. 75r-76v f. 77r-78v f. 79-121v Cuvânt şipocitaniiafilosofului Sintipa cu împăratul de ţara Persiei, anume Chira f. 122r-145v începui a scrie Istoriia lui Isop f. 149r—215V f. 216r-216v f. 217r f. 217V {. 218V—219v Cazanie la coconi de vârstă pân-ani 10, când să pristăvesc dintr-această lume f. 226r 1.2. Conţinutul manuscrisului. în ciuda aspectului extrem de eterogen, ms. rom. 1436 prezintă câteva trăsături distincte. Mai întâi, se remarcă preponderenţa textelor laice asupra celor religioase, reprezentate numai printr-o mostră de retorică funebră (Cazania la coconi); în al doilea rând, juxtapunerea Geografia Asiei şi Cozmografie. Aceeaşi identificare ne întâmpină în repertoriul lui Mihai Moraru şi al Cătălinei Velculescu: Bibliografia I, p. 211 unde, în plus, se specifică, cu dreptate, apartenenţa fragmentului de la f. 75-76v la scrierea Filotera. în schimb. Prorocirea Sibilei, de la f. 77r-78\ este asimilată cu Visele iui Mamer. 18 dintre texte aparţinând literaturii populare şi fragmente de texte ştiinţifice cu caracter enciclopedic (Cosmografie şi Cronograf), ceea ce întăreşte destinaţia didactică a manuscrisului, destinaţie căreia i se subordonează şi cele trei scurte texte ale literaturii moralist-sapienţiale: Floarea darurilor, Filotera şi Pildele filosof eşti. în sfârşit, între scrierile aparţinând literaturii populare putem departaja trei genuri: texte premoniţionale (Gromovnicul şi Prorocirea Sibilei), apocrife religioase (Legenda lui Avgar) şi, în sfârşit, cele trei texte traduse pentru prima oară în româneşte Fiziologul, Sindipa şi Viaţa lui Esop, pe care diverşii istorici57 ai literaturii bizantine le-au situat fie în sfera romanului animalier (Fiziologul), fie în sfera romanului moralizator (Sindipa, Viaţa lui Esop). 1.2.1. Gromovnicul copiat în ms. rom. 1436 face parte din acele cărţi premoniţionale, pe care Biserica le punea la index, alături de Astrolog, Fulgeralnic, Luna cu cearcăn etc., sub titlul generic de „cărţile ceale minciunoase, pre care nu se cade a le ţinea şi a le ceti dirept-credincioşii hristiani“58. Textul copiat de Costea Dascălul nu se află în relaţie de filiaţie59 cu cel prescris de contemporanul său, Serafim de la Bistriţa, la începutul secolului al XVIII-lea: Gromovnic al lui Iraclie împăratm. Sursa traducerii oglindite în ms. rom 1436 pare să fie, aşa cum o indică titlul, grecească. * 5 57 Pentru K. Krumbacher, Geschichte des Byzantinischen Utteratur, voi. II, p. 874-876, Fiziologul face parte din specia Povestiri animaliere (Tiergeschichten) a literaturii poetice, iar Viaţa lui Esop şi Sindipa din categoria romanelor în proză (ibidem, p. 897-898 şi, respectiv, 891-895). s> Acest indice de cărţi prohibite se află în ms. rom. 1570 BAR, manuscris tradus din slavonă de Staico grămăticul, în intervalul 1667-1669; lista a fost reprodusă de N. Cartojan în Cărţile populare, I, p. 331-336. Pasajul despre Gromovnic se află la p. 333. 5* Cf. Cătălina Velculescu, Cărţi populare şi cultură românească, Bucureşti, 1984, p. 111-112. 40 Ms. rom. 2513 BAR, f. 294y-301', v. Ştrempel, Catalogul, II, p. 299. 19 1.2.2. Fragmentul din Floarea darurilor copiat de dascălul Costea se înrudeşte, aşa cum au arătat N. Cartojan61 şi apoi Alexandra Roman-Moraru62, cu textul din Codex Neagoianus (ms. rom. 3821 BAR), descinzând amândouă, prin intermediul unei versiuni lacunare, dintr-o traducere unică, din care provine şi cea mai veche versiune a acestei scrieri în limba română, oglindită în ms. rom. 4620 BAR. 1.2.3. Numerotându-şi capitolele în continuarea Florii darurilor, Costea Dascălul copiază un fragment de Fiziolog însumând 12 capitole, cel mai vechi text de acest fel în româneşte, şi, în ansamblul tradiţiei manuscrise a acestei cărţi populare, singurul element al familiei pe care o reprezintă63. Textul a fost editat de Margareta Mociorniţă64. 1.2.4. Cele două fragmente intitulate Poveastea ţărilor şi a împărăţiilor câte-s în pământul Asiei şi Cosmografie fac parte, credem, dintr-o scriere unică, o Cosmografie din care au fost preluate fragmente din partea a treia: Asia, f. 49r-68r, şi Asia şi Arabia, f. 68-75r. Un reper cronologic pentru datarea modelului acestei Cosmografii o constituie informaţia de la filele 51v—52r: „acum au luat Vavilonul, ce să chiamă Bagdadul, de la Adam 7132, iară de la naşterea lui Hristos, leat 1624“. Modelul pare să fi fost, după toate probabilităţile, grecesc643; spre această 61 Fiore di virtu in literatura românească în AAR, Mem. Secţ. lit., seria DI, tom IV, Bucureşti, 1928, p. 151. 62 Cea mai veche versiune românească a Florii Darurilor. Filiaţie şi localizare, în voi. Cele mai vechi texte româneşti. Contribuţii filologice şi lingvistice, Bucureşti, 1982, p. 269. 63 C. Velculescu, op. cit., p. 111-112. 64 Traduceri româneşti din Fiziolog (cel mai vechi text) în „Cercetări literare", 1,1934, p. 83-101. 4411 Cf. Cătălina Velculescu, Viorel Guruianu. Cosmografia în „Manuscriptum", XXIII, 1992, nr. 1-4, p. 224-243; idem. Cosmographies in romanian: “Laus Asiae” or “Laus Europae?" în RESEE, XXXIII. 1995, nr. 1-2, p. 153-170; vezi Povestea ţărilor Asiei. Cosmografie românească veche, ed. de Cătălina Velculescu şi V. Guruianu, Bucureşti, 1997, unde se susţine apropierea de 20 concluzie ne-a condus abundenţa termenilor geografici păstraţi în text şi apoi glosaţi: „anipodes, ce să chiamă româneşte «dedesubt»4* (f. 57715-16), „carii cercurile ceriului cu steale acolo sântu, ce să chiamă polos andarcticos“ (f. 57717-18), „pre marea ce să chiamă Ioa greceşte sau, româneşte, Marea Răsăritului44 (f. 5878) etc. Copia pune în circulaţie nu numai o bogăţie de toponime, dintre care o bună parte sunt adaptate, ci şi o profuziune de termeni ştiinţifici, circumscrişi botanicii, zoologiei, mineralogiei, precum şi numeroase etnonime. Importanţa acestor două fragmente rezidă şi în faptul că în ele se inserează două prelucrări ale unor pilde din Fiziolog şi o variantă, amplificată, a unei pilde existente deja între cele 12 copiate la f. 44v-48\ Este vorba de pilda salamandrei: De Salo-mândra (f. 65v-66r), de pilda finixului (f. 71v-72r) şi de cea a inorogului (f. 72v), prezentă şi la f. 47r. Ne aflăm, de fapt, în faţa unor descrieri de animale, desprinse din Fiziolog şi integrate în Cosmografii, după ce au fost lăsate deoparte pasajele moralizatoare de la sfârşitul pildelor. Astfel de descrieri se regăsesc, de pildă, în celebrul Cronograf al lui Mihail Glykas alcătuit ui secolul al XVI-lea6S. Ele nu sunt intercalate însă în materialul geografic, care de altfel, lipseşte, ci apar orânduite, într-o secţiune aparte, unde sunt tratate vieţuitoarele, pe clase, încrengături şi specii. 1.2.5. De asemenea, în micul fragment din Filotera (f. 75r-76r), în care se vorbeşte despre cele „patru stihii44 (= umori) ale omului, preluându-se teoria lui Hipocrat, ne întâmpină tot o unul din izvoarele lui Sebastian Miinster pentru Cosmografia sa: Istoria universală a lui Trogus Pompeius şi II Milione a lui Marco Polo. 65 Am consultat textul publicat de J. P. Migne în Patrologia Graeca. Cursus completam, voi. 158, col, 1-278. Despre urme ale Fiziologului în Cronica lui Mihail Glykas, vezi K. Krumbacher, Michael Glykas, Sitzungsbereitung Bayerische Akademie, 1894, p. 393; vezi şi ms. gr. 718 BAR, care conţine o parte a acestei Cronici. 21 prelucrare a unei pilde din Fiziolog, pilda şarpelui (f. 76r). Şarpele serveşte unei comparaţii simbolice cu limba omului, care constituie a doua temă a fragmentului selectat de Costea, probabil şi sub influenţa unor pasaje din Viaţa lui Esop, în care, pe rând, sunt enumerate virtuţile şi, respectiv, defectele „limbii". 1.2.6. După părerea lui N. Cartojan66, textul cuprinzând Prorocirea Sibilei din miscelaneul 1436 oglindeşte o traducere care a avut la baza ei o redacţie sârbească. Fragmentul a fost publicat de Dan Simonescu67. 1.2.7. Cea dintâi versiune românească a romanului Sindipa n-a făcut, până de curând, cu excepţia sintezei lui Nicolae Cartojan68, obiectul unui studiu special. Plecând de la observaţia că textul copiat de Costea Dascălul nu se suprapune exact peste cel al tipăriturilor neogreceşti, ilustrul filolog conchidea că prima traducere românească ar fi putut să aibă ca punct de pornire „un manuscript grecesc necunoscut". Recenta ediţie realizată de Magdalena Georgescu (Sindipa, Bucureşti, 1996) nu aduce, din păcate, în privinţa izvoarelor, nici o contribuţie nouă. 1.2.8. Ultimul text al miscelaneului, Cazanie la coconi de vârstă pân-ani 10, când să pristăvesc dintr-această lume, face parte din familia bogată a omileticii funebre, care a proliferat mai cu seamă în Transilvania, după apariţia, în 1689, a tipăriturilor Cazanii la oameni morţi şi Iertăciuni la oameni morţi, ataşate, după cum au demonstrat-o cercetări recente, Molitvenicului de Bălgrad69 70. în primul grup de cazanii se află şi o Cazanie la oameni morţi şi la cuconi mici morţi10. 66 Cartojan, Cărţile populare, I, p. 153. 67 Sibilele în literatura românească, în voi. Contribuţii privitoare la istoria literaturii române, Bucureşti, 1929, p. 8-14. 68 Cartojan, Cărţile populare, II, p. 360. 69 Iertăciune la oameni morţi este necunoscută Bibliografiei Româneşti Vechi şi Danielei Poenaru, Contribuţii la Bibliografia românească veche, Târgovişte, 1973. 70 Daniela Poenaru, op. cit., p. 170-171, v. şi Eva Mârza şi Doina Dteghiciu, Cartea românească veche în judeţul Alba, sec. XVf-XVH, Alba Iulia, 1989, p. 30-31. 22 1.3. Descriere codicologică 1.3.1. Manuscrisul are 240 de file, având dimensiunile 145 x 195 mm. Filele n-au fost numerotate de scribii manuscrisului, ci numai colile, care poartă signatura originală. întreg manuscrisul poartă o numerotare mecanică modernă. Cele 240 de file sunt distribuite în caiete de câte 8 file, în total 30 de caiete. Signatura caietelor este plasată în stânga jos pe verso-ul filei şi, respectiv, în dreapta jos pe recto. Porţiunea scrisă măsoară, cu aproximaţie, 106-108 x 136-145 mm, iar în porţiunea Vieţii lui Esop (E), 104-106 x 144-146 mm. Distanţele aproximative între text şi extremitatea filei sunt: marginea superioară 20-22 mm, marginea inferioară, 28-33 mm, marginea interioară 10-15 mm, marginea exterioară, 22-42 mm. între filele 122r şi 145v, aceste dimensiuni variază în următoarele limite: marginea superioară, 21-22 mm, marginea inferioară, 26-28 mm, marginea interioară, 12-15 mm, marginea exterioară, 27-29 mm. Fiecare pagină a manuscrisului, pe porţiunile copiate de Costea Dascălul, are, în medie, 20 de rânduri. în E, excepţia o formează ultima filă a textului, f. 145v, care conţine 17 rânduri. Distanţa dintre rânduri este de 5-6 mm, iar lungimea unui rând este de aproximativ 122 mm. în ceea ce priveşte E, există rânduri mai scurte, ca de pildă ultimul rând de la f. 122r, lung de 105 mm, restul spaţiului fiind completat cu două puncte şi un mic semn de final. Alteori, între unele din secvenţele textului, scribul a plasat un rând mai scurt, centrat în oglinda textului: 123718 = 67 mm, 125v/10 = 38 mm, 127711 = 90 mm, 128715 = 53 mm, 134715 = 57 mm, 140710 = 58 mm, 141714 = 43 mm, 145714,15,16 = 110 mm, 100 mm, 85 mm. De asemenea, două rânduri mai scurte, 13275 = 86 mm şi 142711 = 99 mm, sunt aliniate laolaltă cu celelalte de pe pagină, având numai în dreapta un spaţiu liber. Numărul de semne pe un rând variază între 35 şi 42. 23 1.3.2. Din legătura originală se mai păstrează ambele coperte, conservate sub cea modernă. Coperţile de epocă sunt din piele maron pe lemn, împodobită cu ornamente geometrice, executate prin presare, de un nivel artistic cu totul modest. 1.3.3. Textele reunite în miscelaneul 1436 aparţin mai multor copişti; cele mai numeroase, f. 1-1 lv, 13r—145v, 218v-219\ se datorează muncii întinse pe mai mult de un deceniu a dascălului Costea (17 august 1693, f. 48v — 25 noiembrie 1703, f. 121v), dată după care mai urmează textul Vieţii lui Esop. Tocmai acest interval relativ lung constituie motivul penţru care, între primele şi ultimele pagini transcrise de Costea, se remarcă în mod vizibil diferenţe ale aspectului general al scrisului. Textele datorate lui Costea sunt scrise în semicursivă dextrogiră (înclinată spre dreapta), caligrafică, generos împodobită, pe care o regăsim în majoritatea manuscriselor contemporane, copiate în scriptoriile din Ţara Românească. Mai ales, similitudini se pot observa cu maniera grafică promovată de popa Nicola, cel mai de seamă copist al epocii brâncoveneşti. Scrisul lui Costea Dascălul se poate caracteriza ca o scriere mică, regulată, unghiulară, uşoară71, cu contraste, înclinată spre dreapta (dextrogiră), având modulul72 literelor *, o, ip, p între 1 şi 2,3 mm. Semiunciala este întrebuinţată în E la titlul de la f. 12271 şi la începutul uneia din secvenţele naraţiunii: şi deaca sosiră (127711). Cu majuscule sunt scrise trei dintre cuvintele titlului: începui, Istoriia şi Isop (12271), precum şi alte cuvinte din cuprinsul textului, marcând debutul unor secvenţe: acesta (12271) iară (12271,123719,125711,128716,1307i5,13571, 71 Vezi terminologia folosită de Ch. Higounet, L'Ecriture, Paris, 1955, p. 13: „greutatea scrierii (le poids de récriture) depinde de natura instrumentului folosit: dacă acesta este dur, scrierea se realizează fără contraste: écriture lourde. 72 Prin modul este definită dimensiunea formelor literelor, cf. J. Mallon, La Paléographie romaine (Scripturae monumenta et studia HI), Madrid, 1952, p. 22. 24 136716, 140711, 141715, 142712), Xant (127712), după (129711, 13276, 13772, 14472), să (133711) a (134716), altă (135715), Isop (142712) şi (122710, 14471). înălţimea acestor litere oscilează între 6 şi 11 mm. în colţul din dreapta jos al fiecărei file se află cuvântul-reclamă sau numai silaba de început, în situaţia în care acesta era mai lung. în comparaţie cu restul miscelaneului, porţiunea reprezentând Viaţa lui Esop este mult mai puţin îngrijită: pete şi urme de cerneală afectează aspectul general al scrisului, făcându-1 pe alocuri ilizibil; ex.: f. 125v, 134r, 135v, 136r. La aceasta se adaugă sublinierile cu creion roşu, prezente pe fiecare rând; după ele recunoaştem pe unul din ultimii posesori ai manuscrisului, căpitanul Constantin Oltelniceanu. Câteva observaţii privind maniera de autocorectare a scribului completează imaginea asupra modului de lucru al lui Costea Dascălul. Diferitele intervenţii ulterioare ale copistului pot fi clasificate în mai multe tipuri: 1) reveniri asupra unei slove: alergă (12376), unde slova e este scrisă peste o alta, dificil de identificat, striga (123719), valurilor (12873), stăpână-sa (132717), Isop (143720), afund (145715) (v. notele corespunzătoare în ediţia de faţă). 2) adaosuri marginale semnalate în text prin trei puncte: ex.: 125718,13773,13,13973,14379,144711. 3) adaosuri interlineare: 127714,13478. 4) cuvinte repetate şi barate: 134716. 1.3.4. Hârtia miscelaneului 1436 este de culoare brun-deschis, de grosime medie. Densitatea vărgăturilor este de 20 la 2 cm, iar distanţa dintre căluşuri este de 25 mm. Pe porţiunea cuprinsă între 122r şi 145v sunt vizibile fragmente aparţinând mai multor tipuri de filigran. Textul Vieţii lui Esop este scris cu cerneală brun-închis (rădăcinie), pentru titlu şi unele iniţiale fiind utilizat chinovarul. 25 1.3.5. Printre posesorii manuscrisului, unii au lăsat însemnări cu ajutorul cărora astăzi putem reconstitui circulaţia codicelui. Primul posesor cunoscut al manuscrisului a fost Radu Cătană, care l-a dobândit în 1758, contra sumei de doi florini: cf. f. 12r „1758, iulie 14. Cu ajutoru Domnului Hristos, această carte, după cum este însămnată, este a mea, Radu C<ăta>n<ă>“; f. 57r-69r: „Această Darovanie carte easte a mea, cumpărată dirept florinţ doi cu banii miei. Numele mieu Radu Cătană, Braşov, 1758, iulie 15“73. Acelaşi Radu Cătană se mai semnează la f. 122v-123r: „Ano 1758, iulie 15, Radu Cătana“; f. 125r: „1758, iulie 15, Radu Că“, f. 126v-127r: „1758, iulie 15, Radu Cătană44; f. 132r şi 142r: „Radu Că“; f. 229^ „Kuqt|oi) Kvq Pabou Kaxava44, „Herm Kătana44. Despre acest personaj ştim astăzi nu puţine lucruri. Negustor bogat, Radu Cătană era ginerele vestitului şi vrednicului preot Eustatie Grid, protopop şi ctitor al paraclisului de sud din Şcheii Braşovului74. Radu a fost căsătorit cu fiica preotului Grid, Ilina, şi era cumnat cu directorul şcolilor naţionale neunite din Transilvania, Dimitrie Eustatievici. Ales jurat încă din tinereţe în consiliul eparhial, Radu Cătană a fost delegat cu privegherea lucrărilor de construcţie a şcolii ridicate în 176275, iar numele lui se regăseşte în inscripţiile de danie ale unora din obiectele de preţ ale bisericii76. Demn de reţinut este şi interesul său pentru cărţi, despre care mărturiseşte inventarul averii întocmit 73 Cf. Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, p. 212 şi G. Ştrempel, Catalogul, I, p. 329. 74 CMB, II, 1946, p. 44,102,124,152,161,299,301,348 şi Vasile Oltean, Acte, documente şi scrisori din Şcheii Braşovului, Bucureşti, 1980, p. 15. Despre însemnătatea acestor înrudiri în fenomenul de copiere şi circulaţie a manuscriselor în Şcheii Braşovului v. Paul Cemovodeanu, Genealogia-auxiliar al istoriei literare, în „Arhiva genealogică", IV(IX), 1997, nr. 1-2, p. 4. 75 CMB, II, p. 72. 76 CMB, I, p. 281,301,339. 26 la moartea sa77. Printre numeroasele volume româneşti şi greceşti care au rămas fiului său, viitorul preot Radu Eustatie Cătană, nu se afla, credem, miscelaneul copiat de Costea Dascălul, care i-a revenit unui alt fiu, Nicolae Radul Cătană, cf. ms. rom. 1436, f. 12r: „Nicolae Radul Cătană, 1798 martie 22, Bucureşti”; f. 146r: „Această Darovanie este a dumnealui, Neculae Cătană. 1800, iunie 8, Bucureşti”; f. 223r: „Această Dorovanie este a dumnealui Nicolae Radul Cătană. 17%, Bucureşti, 18 noiemvrie”. Acest fiu al negustorului Radu Cătană manifestă o adevărată pasiune pentru cartea manuscrisă; el copiază în iama lui 1796 la Braşov fragmente dintr-un Cronograf de tip Danovici78, după care se strămută la Bucureşti, luând cu el şi miscelaneul lui Costea Dascălul. Posesorii ulteriori ai miscelaneului au fost: Theodor Bucur, f. 228\ 17 noiembrie 1800, bibliofilul Constantin Oltelniceanu şi episcopul Dionisie al Buzăului. 2. Opinii critice asupra „Vieţii lui Esop“ din ms. rom. 1436 2.1. Multă vreme s-a crezut că cel mai vechi manuscris românesc conţinând acest text datează din 1705 şi păstrează o traducere realizată la sfârşitul veacului al XVII-lea. Acest codice miscelaneu, pus în circulaţie de Moses Gaster79 80, care a şi reprodus din el câteva fragmente în Chrestomaţia română*0, nu este altul decât ms. rom. 2456 BAR, copiat de Serafim de la 77 CMB, II, p. 161; inventarul a fost alcătuit în 1796 şi se află păstrat în Arhiva Municipiului Braşov, IV F, 12 (1796), nr. 90, p. 531. 78 Vezi ms. rom. 595, , v. G. Ştrempel, Catalogul I, p. 149; pentru identificarea tipului de Cronograf, vezi Paul Cemovodeanu, Filiaţia Cronografelor româneşti de tip Danovici, în BOR, CV, 1987, nr. 9-10, p. 185. 79 Literatura populară română, Bucureşti, 1883, p. 184-196,237-238. 80 Leipzig—Bucureşti, 1891; în voi. I, p. 350-354 se reproduc fragmente din Viaţa lui Esop şi trei fabule; în voi. II, p. 207-211 se includ pasaje din ediţia de la Budadin 1812. 27 Bistriţa. Trei decenii aveau să se scurgă până la recunoaşterea priorităţii, desigur relative, a copiei lui Costea Dascălul; în acest răstimp însă, concluziile lui Gaster au fost preluate, datorită autorităţii sale ştiinţifice, nu numai în lucrările româneşti, ci şi în marile sinteze alcătuite de savanţi străini, cum ar fi K. Krumbacher, în monumentala sa istorie a literaturii bizantine81 82 83, sau Encyclopaedia Brtitanica*2, unde articolul despre literatura română este redactat de Moses Gaster. 2.2. Miscelaneul 1436 a fost pus în drepturile sale de prioritate abia în 1928, când, într-o notă de subsol la studiul consacrat Florii darurilorNicolae Cartojan l-a semnalat pentru prima oară nu numai în legătură cu fragmentul lui Fiore di virtu, ci şi în relaţie cu Viaţa lui Esop. Pentru Nicolae Cartojan, ca şi pentru toţi cercetătorii care i-au urmat, data 1703, înscrisă de copist la sfârşitul textului anterior (Sindipa), a fost considerată ca valabilă şi pentru Viaţa lui Esop, astfel încât copia din ms. rom. 1436 a câştigat dreptul de a fi mai veche decât cea din ms. rom. 2456, semnalată de Gaster. Câţiva ani mai târziu, în cursul ţinut la Universitatea din Bucureşti în 1932-193384, N. Cartojan consacră Esopiei un spaţiu amplu, reproducând concluziile la care ajunsese Paul Marc, în studiul său asupra tradiţiei romanului esopic85, în literatura manuscrisă şi tipărită, cunoscută până în 1910. Cartojan conchide86, la capătul acestei prezentări, că modelul traducerii româneşti trebuie să fi fost una din nenumăratele ediţii veneţiene, alcătuite din combinarea părţii biografice păstrate în 81 K. Krumbacher, op. cit., n, p. 898. 82 Encyclopaedia Brittanica, XXIII, Cambridge, 1911, p. 845-849. 83 Studiul a apărut în AAR, Mem. Sect, lit., Seria m, tom IV, mem. 2, Bucureşti, 1928; nota se află la p. 101. 84 Literatura română tn epoca fanariotă. Bucureşti, 1932-1933, p. 83-111. 85 P. Marc, Die Uberlieferung des Aesopromans, în ByZ, XIX, 1910, p. 383-421. 86 Cartojan, Cărţile populare, I, p. 83-92. 28 ediţia Westermann cu fabulele babrinice, la care s-au adăugat alte câteva, desprinse din colecţia Augustana. Sub această formă, ca roman popular neo-bizantin, ea a constituit material de lectură pentru elita cunoscătoare de neogreacă din ţările române, în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, şi sursă a traducerii româneşti oglindite în manuscrisul lui Costea Dascălul87. Urmează o analiză detaliată a conţinutului Vieţii lui Esop88, completată de un studiu comparativ al ultimei părţi a operei cu romanul Archirie şi Anadan89. Aceste concluzii sunt întregite de Nicolae Cartojan cu precizări noi în volumul Cărţile populare în literatura românească. Epoca influenţei greceşti90. De data aceasta, exemplare ale unor ediţii greco-latine provenind din bibliotecile Mavrocordat şi Cantacuzino confirmă supoziţiile avansate de acelaşi autor în cursul din 1933; mai mult chiar, pentru epoca în care a activat Costea, Cartojan poate să afirme nu numai statutul de carte de desfătare a Esopiei, ci şi prezenţa ei în programa didactică a Academiei greceşti de la Bucureşti. Cât priveşte sursa versiunilor româneşti, savantului îi este limpede că au existat mai multe traduceri: unele „par a fi făcute după vechea versiune bizantină", altele provin din neogreacă, iar cea semnată de Vartolomei Măzăreanu şi descoperită de însuşi N. Cartojan a avut un izvod „moschicesc"91. Aceluiaşi neobosit cercetător îi datorăm şi descoperirea unui exemplar din prima ediţie românească a Vieţii şi Fabulelor lui Esop, imprimată de Petru Bart la Sibiu în 1795, cunoscută doar indirect autorilor Bibliografiei româneşti vechi. 87 Ibidem, p. 92. 88 Ibidem. p. 93-102. 89 Ibidem. p. 103-109. 90 Lucrarea a apărut în Bucureşti în 1938. Capitolul consacrat Esopiei se află la p. 251-268. 91 Cartojan, Cărţile populare, I, p. 261. 29 Cu cercetările lui Cartojan se încheie prima etapă în studiul Esopiei în literatura română, etapă din care textele manuscrise au ieşit, de fapt, needitate şi nestudiate. Nici după cel de-al doilea război mondial situaţia nu s-a schimbat substanţial. Viaţa lui Esop din ms. rom. 1436 a fost pomenită ori de câte ori se aborda problema acestei cărţi populare, aşa cum s-a constituit ea la început în limba română. Faptul că ms. rom. 1436 conţine cea mai veche versiune românească a scrierii a devenit loc comun în istoriile literare semnate de Ştefan Ciobanu92, I. D. Lăudat93, Alexandru Piru94, ca şi în operele colective, cum ar fi tratatul de Istorie a literaturii române95 96 elaborat sub egida Academiei Române sau Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900*. în alte studii, fără nici un temei, Costea Dascălul este considerat chiar traducătorul Vieţii lui Esop. Dacă această afirmaţie poate fi pusă pe seama formaţiei de istorici a celor doi autori ai monografiei închinate domniei lui Constantin Brânco-veanu97 în care opinia se află inserată, ea apare însă ca surprinzătoare într-un studiu semnat de un temeinic cunoscător al cărţilor populare: Dan Simonescu9*. Şi aceasta nu este singura sa eroare: titlul textului în ms. rom. 1436 nu este Viaţa şi pildele preaînţeleptului şi minunatului Esop99, aşa cum crede autorul, iar Costea Dascălul nu este un cărturar cunoscut100, de vreme ce în 92 Istoria literaturii române, I, Bucureşti, 1947, p. 240. 93 Istoria literaturii române, I, Bucureşti, 1962-1963, p. 440. 94 Istoria literaturii române vechi, II, Bucureşti, 1963, p. 240. 95 Voi. I, Bucureşti, 1970, p. 663. 96 Bucureşti, 1979, p. 336. 97 Şt. Ionescu şi Panait I. Panait, Constantin vodă Brâncoveanu, Bucureşti, 1969, p. 344. 98 Romanul popular în literatura română medievală, Bucureşti, 1965, p. 26-27. 99 Dan Simonescu, op. cit., p. 37. 100 Ibidem. 30 afara miscelaneului 1436 nu ne-a mai parvenit nici o informaţie despre viaţa şi activitatea lui şi nici vreun alt rod al muncii sale de copist. O şansă ratată pentru adâncirea exegezei celui mai vechi text românesc al Vieţii lui Esop au constituit-o ediţiile alcătuite de I. C. Chiţimia în 1956101 şi apoi în 1963102, căci editorul s-a mulţumit să recurgă la reproducerea tipăriturii lui Petru Bart din 1795, întregită, pentru fabule, cu ms. rom. 2088 BAR. în ciuda unui lung studiu introductiv la ediţia din 1956, tradiţia manuscrisă deschisă de copia lui Costea nu este studiată din punctul de vedere al filiaţiei. Nici în alte două articole ulterioare publicate în volumul Probleme de bază ale literaturii române vechi103, deşi ambele sunt consacrate Esopiei, nu se aduc contribuţii noi, cu excepţia aserţiunii, eronate de altfel, potrivit căreia textul lui Costea ar urma tradiţia biografiilor-legendă care au circulat separat de fabule104. în final, e necesar să mai menţionăm trei contribuţii vizând aspecte particulare ale textului studiat, abordate într-un cadru restrâns impus de profilul temei. în 1970, Olga Cicanci105 încearcă să plaseze textul lui Costea în relaţie cu unele manuscrise greceşti conservate la Biblioteca Academiei; în 1976, Mihai Moraru106 dă prima descriere completă a ms. rom. 1436 în cadrul repertorierii tuturor copiilor româneşti conţinând Viaţa şi pildele lui Esop, şi, în sfârşit, în 1987, în Dicţionarul limbii 101 Esopia, Bucureşti, 1956, ed. a Il-a, 1958. 102 Chiţimia, Simonescu, Cărţile populare, I, p. 113-234. 103 Bucureşti, 1972, p. 365-384: „Esopia“ în circulaţia europeană şi românească; p. 397-402: „ Alexandria“ şi Esopia. Funcţia lor literară comună. 304 Ibidem, p. 376. 105 Literatura în limba greacă în Moldova şi Ţara Românească, în „Studii44, XXm, 1970, nr. l,p. 27. 106 Moraru-Vele ulescu, Bibliografia, I, p. 211-212 şi postfaţa aceluiaşi la ediţia a doua a lucrării lui Cartojan, Cărţile populare, apărută la Bucureşti în 1974, voi. II, p. 509-510. 31 române literare vechi (1640-1780). Termeni regionali, elaborat de Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu şi Florentina Zgraon107, a fost reţinută o parte din regionalismele excerptate din porţiunea cuprinzând Viaţa lui Esop a copiei lui Costea Dascălul. 2.3. Spre deosebire de alte cărţi populare, cum ar fi Alexandria, Floarea darurilor, sau Fiziologul, Viaţa lui Esop nu a constituit până acum obiectul unor studii monografice, nici al unor studii speciale şi nici al vreunei ediţii care să aibă ca scop publicarea unui manuscris. Chiar cele mai ample prezentări, şi am numit aici studiile lui Nicolae Cartojan şi I. C. Chiţimia, n-au mers mai departe de familiarizarea publicului cu istoria şi conţinutul acestei opere, problemele filologice ale versiunilor româneşti rămânând în continuare nerezolvate. 3. Persoana copistului Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului este unul dintre puţinele lăcaşuri româneşti care şi-a păstrat, prin vitregia vremurilor, zestrea documentară: pomelnice, acte de danii, inventare de cărţi şi odoare şi chiar cronici ai căror protagonişti au fost, ea şi enoriaşii săi, românii din Şcheii Braşovului108. Cu toate acestea, pe Costea Dascălul l-am căuta în zadar în tezaurul documentar publicat până acum; numai manuscrisul românesc 107 Bucureşti, 1987, la p. 30, în lista de izvoare este menţionat ms. rom. 1436 BAR, f. 122r-145v. 108 Vezi lucrările deja citate (Candid C. Muşlea şi Vasile Oltean), la care se adaugă Ion Muşlea, Viaţa ţi opera Doctorului Vasilie Popp, Cluj, 1928, conţinând lista preoţilor şi dascălilor bisericii din Şcheii Braşovului, St. Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei, I-V, Braşov, 1901-1906, N. Iorga, Braşovul ţi românii, Bucureşti, 1905, idem, însemnări de cronică ale clericilor din Şcheii Braşovului în BCMI, XII, 1933, p. 69-87, Radu Tempea. Istoria sfintei beserici a Şcheilor Braşovului (ed. îngrijită de Octavian Schiau şi Li via Bot), Bucureşti, 1969. 32 1436 BAR păstrează urmele trecerii sale prin istoria acelor locuri. Nimic mai mult decât ceea ce el însuşi a vrut să lase posterităţii: faptul că era dascăl al bisericii Sf. Nicolae, în perioada 1693-1703109 *. Această însemnare intră în contradicţie cu ceea ce ştim din sursele documentare: în deceniul 1690-1700, ca dascăl este atestat Radu Tempea"0, tatăl cronicarului Radu Tempea, care îl înlocuieşte pe protopopul Vasile Grid în 1700. Dascălii îndeplineau însă o dublă funcţie: ei erau atât diaconi la biserică, cât şi dascăli la şcoala construită în incinta acesteia. în 1696, şcoala românească funcţiona normal111. Este deci posibil ca dascălul Costea să fi avut mai degrabă grija şcolii, pentru care s-a şi ostenit să copieze un miscelaneu în care a inclus, după cum am văzut, fragmente de literatură populară, o geografie şi o cosmografie, toate subordonate unui scop didactic. în vâltoarea evenimentelor din 1700, când sinoadele Unirii cu Roma au produs în comunitatea scheiană mari tulburări, filele 13-21 din Cronica lui Radu Tempea, cuprinzând evenimente petrecute între 1692 şi 1699 s-au smuls, aşa cum s-a întâmplat şi cu filele 13-17 şi 22-23 din pomelnicul transcris în 1753, după un altul, mai vechi, din 1676112. Unii din preoţii Şcheilor, ca de pildă Jipa113, fiul protopopului Grid, au părăsit ortodoxia, fiind supuşi ulterior unei adevărate damnatio memoriae de către comunitatea care-1 numeşte „viclean4*114. în Inventarul de sculele 109 F. 48v: „H*N6ti A Apos ani a « line M<'fec*>M ABcm 3T anh, f. 12 lv: „HcmtcAx A3, MNororptmNWH Hccmt aackaa wm cm u<*h>pKOB wm UlKtH, M<'fe>C<»>t|A NeeMBpH KB ANH, Bl* A’fcT 3CBI, A3I\“ F. 148v: „Sfârşitul darurilor. Scris luna august, 17 zile, 1693“; f. 121v: „Am scris eu, preapăcătosul Costea dascăl, de la sfânta biserică din Şchei, luna noiembrie, 25 de zile, 7212,1703.“ no CMB, II, p. 131. 111 Vezi Quellen zur Geschichte der Sîadt Kronstadt, voi. VI, Braşov, 1915, p. 324. ll2CMB, I, p. 347. 113 TI, p. 108-120. 1,4 TI, p. 108. 33 bisercii de la 1685 până la 1781, la pagina 23 se poate citi următoarea însemnare: „1 Triod de la Costea hicleanul**"5. O legătură cu scribul ms. rom. 1436 este totuşi greu de stabilit, căci inventarul de cărţi şi odoare cuprinde obiecte provenind din epoci diferite, începând cu secolul al XVI-lea, iar orânduirea lor în inventar nu respectă cronologia. Semnătura lui Costea Dascălul lipseşte însă din Declaraţiunea din iunie 1700, prin care braşovenii, în număr de aproape 100, fac cunoscut soborului convocat de mitropolitul Atanasie Anehel „că de Beseareca Răsăritului noi nu ne vom despărţi*4"6. In schimb, pe actul din 5 mai 1723, prin care românii din Şchei şi ţara Bârsei, alături de negustorii greci companişti, se leagă să rămână în „legea pravoslavnică** se află semnătura unui Costandin das(calul)ul. Desigur că aceste date disparate şi destul de nesigure nu permit asamblarea lor într-un sistem coerent de supoziţii. în concluzie, cu toată certitudinea se poate afirma că misteriosul Costea a fost dascăl al bisericii Sf. Nicolae şi, probabil, al şcolii româneşti din Şchei. Faptul că, deşi instruit şi cu dragoste de carte, nu a promovat la treapta preoţească, conform obiceiului de la care generaţiile de preoţi şcheieni se abăteau prea puţin, absenţa numelui său din documentele ce ni s-au păstrat, ca şi din pomelnicele întocmite mai târziu, ridică un semn de întrebare asupra opţiunii sale confesionale după 1700. 4. Mediul cultural Tradiţia culturală veche de mai bine de două secole în Şcheii Braşovului şi-a pus în mod indiscutabil pecetea pe formaţia intelectuală a dascălului Costea. Mai importantă poate decât vechimea este diversitatea ei, ţesută din interferenţa puternicei tradiţii slavone — demonstrată până astăzi de bogata 115 * * 115 CMB.I, p. 382. 1.6 Cf. SDŞ, I, p. 6-8. 1.7 SDŞ, I, p. 70. 34 colecţie de manuscrise din secolele XV-XVII118 şi revigorată la sfârşitul secolului al XVII-lea de călătoriile în Rusia ale preoţilor scheieiy119, de contribuţia companiştilor greci120, care au infuzat, mai ales în epoca brâncovenească, gustul pentru literatura postbizantină, de influenţa modelatoare şi constant exercitată a culturii latino-germane ce stăpânea mediul săsesc din cetatea Braşovului, de contactele, din ce în ce mai active pe plan cultural şi confesional, cu Ţara Românească121. Din indiciile, puţine şi indirecte pe care ni le pune la dispoziţie ms. rom. 1436, putem deduce că dascălul Costea era, probabil, cunoscător al limbii slavone, aşa cum o dovedesc titlul de la f. 13r şi însemnările de copist de la f. 48v şi 12lv. Preţuirea de care se bucura limba slavonă în mediul cultural al Şcheilor e dovedită nu numai de manuscrisele şi însemnările contemporane care ni s-au păstrat, ci şi de fenomenul de mixoglosie specific negustorimii din Compania grecească, originară în bună parte din sudul Dunării122. Majoritatea documentelor redactate de companişti în perioada 1680-1715 sunt slavo-greceşti123. Bogata bibliotecă a companiei şi Bisericii greceşti din Braşov conţine un mare număr de cărţi tipărite la Veneţia şi în Ţara Românească în veacul al XVII-lea şi la Viena în cel de-al XVIII-lea124. Cele mai numeroase sunt scrierile religioase, cărora li se adaugă o serie de 111 Vezi LC,p. 19-143. 119 CMB, I, p. 122-123; unul din scopurile călătoriei protopopului Vasile Hoban la Moscova a fost şi procurarea de cârti slavone. 120 Olga Cicanci, Companiile greceşti din Transilvania şi comerţul european în anii 1636-1746, Bucureşti, 1981, p. 159-169. 121 CMB, I, p. 139-140, şi Ion Aurel Pop, Domnia lui Constantin Brâncoveanu şi românii din Transilvania — realitate istorică şi reflectare în istoriografia românească transilvăneană din secolul al XVIII-lea, în voi. Constantin Brâncoveanu, Bucureşti, 1989, coord. Florin Constantiniu şi Paul Cernovodeanu, p. 62-63,67-69. 122 Olga Cicanci, op. cit., p. 108-109. 123 Ibidem. 124 Ibidem, p. 167. 35 lucrări laice (autori clasici, bizantini etc.). Aceste cărţi şi manuscrise, strânse de-a lungul anilor, au fost procurate şi de efimerii (preoţii companiei, care veneau de la Athos sau Sinai), deşi, potrivit afirmaţiilor Olgăi Cicanci, care a cercetat o bună parte a cărţilor acestei biblioteci125, nu s-au păstrat note sau însemnări în acest sens. Un document foarte semnificativ pentru activitatea de copiere din Schei şi pentru interesul cărturăresc al elitei scheiene îl constituie o scrisoare a stolnicului Constantin Cantacuiino, adresată în martie 1709 patriarhului Hrisant Notara şi citată de aceeaşi cercetătoare126: „o cărticică pe care Fericirea Voastră mi-a trimis-o de-a dreptul am dat-o domnului Zotu, când a plecat de aici pentru Braşov, ca să o copieze44. Negustorul Zotu era membru de vază al Companiei braşovene, îndeletnicindu-se şi cu împrumutarea de bani127. Costea Dascălul păstrează, în copia realizată de el, titlul grecesc al Gromovnicului, iar cele două fragmente de Cosmografie conţin, alături de echivalentele româneşti, o serie de termeni greceşti. în sfârşit, trebuie semnalat şi faptul că, în două titluri din fragmentele de Cosmografie, Costea Dascălul întrebuinţează litere latine, alături de cele chirilice şi greceşti: Ae talomwAra (f. 65720), De roAwQ (f. 6774), precum latină este şi maniera de consemnare a datelor de la naşterea lui Cristos: f. 48v şi 5271-2. Ilustrative pentru aceste interferenţe lingvistice sunt şi semnăturile lui Radu Catană la f. 229r, cu litere greceşti şi cu litere latine, în limba germană. 5. Originalul după care s-a făcut traducerea „Vieţii lui Esop“ 5.1. Arareori un cercetător al izvoarelor literaturii vechi româneşti are şansa de a indica, cu o anume precizie, ediţia sau 125 lbidem. 126 lbidem. 127 lbidem, p. 132,133,135.141,143,156,160. 36 manuscrisul care a stat la baza unei traduceri. Câteodată, fericita descoperire se datorează hazardului. De cele mai multe ori însă, efortul căutării nu e deloc pe măsura rezultatelor, incerte ori aproximative. în fondurile bibliotecilor noastre, timpul a triat şdesea la întâmplare: de aceea, verigile lipsă, lacunele bibliografice sunt suplinite prin presupoziţii, pe care spiritul critic al filologului este, el însuşi, cel dintâi obligat să le respingă. Uneori tentaţia coerenţei este cu atât mai mare, cu cât piesele mozaicului ce trebuie recompus sunt mai disparate. Cine rezistă acestei ispite îşi va asuma riscul modestiei; adică acela de a se mulţumi uneori doar să înfăţişeze drumuri închise, pentru ca aceia care vof veni după el să pornească spre adevăr mai repede şi mai uşor. 5.2.1. în 'investigaţiile asupra iniţiativei şi modelului traducerii româneşti a Vieţii lui Esop, n-au putut fi neglijate câteva trăsături specifice prin care acest text se singularizează în ceea ce priveşte circulaţia şi receptarea sa în ţările române şi nu numai. Aceste trăsături constituie totodată indiciile cele mai sigure în cercetarea împrejurărilor în care s-a făcut traducerea. Mai întâi, spre deosebire de alte cărţi populare, Alexandria sau Floarea darurilor, de pildă, Esopia (Viaţa şi pildele lui Esop) a beneficiat întotdeauna şi peste tot de un statut ambivalent: text de literatură clasică, făcând parte din patrimoniul de valori pe care cultura Renaşterii l-a redescoperit, răspândit şi impus, dar şi carte populară, gustată ca lectură de desfătare ori moralizatoare de către un public larg. O consecinţă a acestui statut ambivalent este prezenţa ei atât în „marea tradiţie41 (întemeiată pe şcoală şi carte), cât şi în „mica tradiţie44, predominant orală, spre a utiliza termenii lui Peter Burke128. în acest fel, căutarea surselor traducerii trebuie să cuprindă atât cultura manuscrisă care a circulat în medii populare sub formă de bibliotecă portativă44, cât şi în cultura elitelor129. 128 Peter Burke, Popular Culture in Early Modern Europe, London, 1978. 129 Al. Duţu, Carte şi oralitate în cultura română, în Valori bibliofile din patrimoniul cultural national, Bucureşti, 1983, p. 236-238. 37 în al doilea rând, Esopia este una din operele literare cu cea mai mare zestre editorială130. Răspândită prin tipar încă de la sfârşitul secolului al XV.-lea, Esopia a cunoscut zeci de ediţii succesive greceşti, latine, bilingve, şi apoi în limbile modeme, în aşa fel încât circulaţia ei sub formă manuscrisă a intrat într-un declin vertiginos, începând cu secolul al XVI-lea. Chiar şi în zona balcanică, în mediile grecofone131, ori slavofone132 manuscrisele sunt foarte puţin numeroase, concurate fiind de ediţiile pe care casele editoriale greceşti din diaspora le-au comercializat intens şi de timpuriu. Mai ales pe această filieră, credem, trebuie să avanseze căutarea eventualului model care a stat la baza celor mai vechi versiuni româneşti. în sfârşit, de cea mai mare însemnătate pentru îndrumarea corectă a cercetării surselor traducerii o constituie destinaţia didactică a operei133, persistentă vreme îndelungată, începând cu secolele de aur ale evului mediu şi până în zorii culturii modeme. A ieşit astfel la lumină calea cea mai importantă de pătrundere şi difuzare a acestei cărţi populare în spaţiul culturii româneşti. 130 Vezi J. Ch. Brunet, Mamei du libraire, I, Paris, 1860, col. 83-104 cuprinzând lista principalelor ediţii. . 131 în studiul său Some Addenda to the life of Aesop, p. 287, B. Perry citează, din aria răsăriteană, Cod. Atheniensis 1205, care conţine la f. 401-433’ o parafrază în neogreacă a Vieţii lui Esop datând din sec. al XVU-lea. în acelaşi studiu, la p. 297-304, se editează un fragment din ’'Aioawrou pîoq din cod. Atheniensis 2993, datat sec. XV-XVI, de tipul M. Am amintit aici acest miscelaneu pentru faptul că, în cuprinsul lui, Viaţa lui Esop se înfăţişează alături de Sindipa (în redacţia lui Mihail Andropulos din Mitilene), întocmai ca în codicele prescris de Costea. 132 Din toată aria mediobulgară, cercetătorii care au alcătuit Crestomaţia literaturii bulgare vechi: P. Dinekov, K. Kuev şi Donka Petkanova n-au reţinut decât două manuscrise în cuprinsul cărora se regăseşte textul Vieţii lui Esop: sl. 740 de la Arhivele Naţionale (România) (AN1C), şi încă un alt codice păstrat în Bulgaria: v. Hristomatija po starobălgarska literaturei4, Sofia, 1978, p. 346, 372-375. 133 Vezi supra cap. I, p. 16 38 Din punct de vedere cronologic, copiile conţinând Viaţa şi pildele lui Esop apar, într-un elan viguros, în epoca brânco-venească şi post brâncovenească, la intervale mici de timp: ms. rom. 1436 BAR (Transilvania — Braşov, post 1703), ms. rom. 2456 BAR (Ţara Românească — Bistriţa, 1704), Codex Guran (colecţie particulară) (Ţara Românească — Comana, 1708), ms. rom. 52 Muzeul Olteniei — Craiova (Ţara Românească, ante 1720). Este de aceea, poate, mai aproape de adevăr să bănuim, la originea acestui grup de copii aproape contemporane, o iniţiativă culturală într-un context social mai general, mai degrabă decât un impuls spontan. 5.2.2. Din numărul extrem de mic de manuscrise străine care au circulat pe teritoriul ţărilor române conţinând Viaţa lui Esop, unul singur este anterior anului 1700: ms. sl. 740 păstrat la Arhivele Statului. Acest codice, studiat de către Bogdan Petriceicu Haşdeu134 şi Emil Turdeanu135 136, a fost editat de P. A. Sârcu şi de alţi filologi care s-au oprit chiar la textul Vieţii lui Esopm: Caobo npBMKApAro Icwna kiko EUCTh jKiTi'e ere. Versiunea oglindită de ms. sl. 740 DGAS este fragmentară şi nu are vreo legătură cu cea reflectată în ms. rom. 1436 BAR sau în celelalte codice româneşti, care provin dintr-un trunchi comun. 53. în schimb, ediţiile acestei scrieri, apărute înainte de 1700 nu sunt puţine în bibliotecile noastre publice: Basel 1543-1545 şi 1558, Ingolstadt 1608, Veneţia 1619, Sibiu 1665, Brescia 1669. 5.3.1. Din lista autografă de cărţi a stolnicului Constantin Cantacuzino, aşternută pe forzaţul posterior al cărţii lui Franciscus Toletus, Introductio in dialecticam Aristotelis 134 Cuvente den bătrâni, II, ediţie îngrijită şi note de Gh. Mihăilă, Bucureşti, 1984,150-162. 135 Le dit de l'Empereur Nicéphore II Phocas et de son épouse Théophano, Thessalonique, 1976. 136 Vezi bibliografia alcătuită de E. Turdeanu, op. cit., p. 18. 39 (Veneţia, 1587)137, se remarcă, la poziţia 21, următorul titlu: Le Favole d’Esopio. Comeliu Dima-Drăgan a identificat această ediţie138 ca fiind cea apărută la Brescia în 1669 şi întocmită de iezuitul Francisco Morazzano: Aesopi Fabulae selectae, Brixiae, 1669, şi păstrată în colecţiile BAR sub cota CR143440. Că acest exemplar şi nu altul este menţionat de stolnic în Summario delii miei libri pare să fie un fapt cert pentru Dima-Drăgan, atunci când reconstituie biblioteca de la Mărgineni. Două obiecţii ne împiedică să împărtăşim această siguranţă: exemplarul menţionat nu posedă nici un ex libris al stolnicului şi este legat într-o frumoasă legătură de epocă în manieră occidentală, împreună cu alte cărţi îngrijite sau alcătuite de iezuiţi, cum ar fi de pildă Catehismul lui Petrus Canisius, în versiunea greco-latină, imprimată la Ingolstadt în 1608. Cum factura occidentală a legăturii exclude alăturarea ulterioară în ţările române a acestor cărţi, rezultă cu probabilitate că acest coligat a fost alcătuit în altă parte. Or, nici una din celelalte scrieri care îl compun nu se regăseşte pe listele de cărţi personale ale stolnicului sau pe inventarele bibliotecii de la Mărgineni. Raportat la textul românesc al Vieţii lui Esop, cel din ms. rom. 1436 BAR se remarcă uşor diferenţe fundamentale: ediţia 1669 pune în circulaţie o biografie comprimată139, din care nucleele epice au fost reduse, dialogurile aproape excluse, iar materialul narativ convertit într-un stil liber indirect. 5.3.2. Iată însă că în 1665, la Sibiu, în oficina lui Abraham Szenciensis se imprimă o ediţie bilingvă a fabulelor lui Esop, „in 137 Listă reprodusă de Corneliu Dima-Drăgan. Biblioteci umaniste româneşti, Bucureşti, 1974, p. 188, anexa VI. 138 Comeliu Dima-Drăgan, Biblioteca unui umanist român: Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureşti, 1967, p. 167, nr. 147; Mario Ruffini. Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino, Bucureşti, 1973 împărtăşeşte aceeaşi opinie: p. 76,82, presupunând că ediţia grecească se va fi pierdut. 139 Vezi CR I 43440 BAR, p. 3-13. 40 usum scholarum“: Aesopus Fabulae Aesopi Graece et Latinem. Exemplarul păstrat în Arhivele Statului din Braşov ne indică faptul că fabulele nu au fost precedate de textul Vieţii lui Esop, iar ordinea lor nu coincide cu cea din ms. rom. 2456 BAR, cel mai vechi codice care pune în circulaţie pildele esopice. Cu toate acestea, ediţia sibiană merită a fi menţionată în lumina interesului didactic, în numele căruia a fost proiectată probabil de Martin Albrich, rectorul gimnaziului din Braşov, patron al unor numeroase manuale şi disertaţii şcolare140 141, prieten apropiat al postelnicului Constantin Cantacuzino142. 5.4. Seria de trei ediţii rămase în discuţie, cu excepţia celei de la Ingolstadt 1608, care conţine numai fabule, pune în circulaţie aceeaşi versiune a Vieţii lui Esop: cea imprimată în ediţiile aldine începând cu anul 1505. Structura şi stilul volumelor sunt identice în toate trei ediţiile: Basel, 1543-1545, îngrijită de Ioannes Hervagius; Basel, 1558, îngrijită de Nicolaus Bryling şi Veneţia, 1619, îngrijită de Ioannes Baptista Combus. Titlul sună astfel: Aesopi phrygis fabulae Graeca et Latina, cum aliis opusculis. Celelalte scrieri care o însoţesc şi care conferă acestor ediţii un loc aparte în ansamblul efortului de răspândire prin tipar a operei esopice sunt: 43 de fabule ale lui Babrius, fabulele lui Aftonius, Philostrat, Hermogene, Macrobius, Războiul broaştelor, fragmente hipocratice, Galeomnomahia, opera parenetică a diaconului Agapet şi altele. Capul de serie al acestei culegeri axate îndeosebi pe fabule animaliere este ediţia lui Frobenius, apărută la Basel în 1518143, care poartă şi ea titlul 140 Tipărituri româneşti (1539-1750) existente în Braşov, Braşov, 1980, p. 63-54. 141 Ibidem, p. 79-85,90,91. 142 Alhrich îi închină postelnicului, în 1655, o scriere de polemică teologică, tipărită la Braşov: Disputatio theologica: vezi Dima-Drăgan, Biblioteci umaniste, p. 41,63. 143 J. Ch. Brunet, op, cit,y col. 94. 41 Aesopi phrygis fabulae. Din prefaţa ediţiei din 1543, se desprinde scopul didactic al culegerii, destinată gimnaziilor şi Academiilor „ubi sunt publici Graecarum literarum profes-sores“144. 5.4.1. Dintre cele trei ediţii, cea veneţiană ne-a reţinut atenţia, căci poartă pe filele sale mărturii sigure ale prezenţei ei în ţările române în perioada premergătoare şi apoi contemporană primelor copii ale Vieţii lui Esop. Pe p. 5, se află aşternute următoarele ex libris-uri: âtc tcov toîî MixaX,r| tov KavtaKOt)^Tţvot5 ţieyaXoti Koţitoov: ex libris Michaeli Cantacuzeni. Semnalând numai ex libris-ul latin, Comeliu Dima-Drăgan crede145 că posesorul cărţii a fost marele spătar Mihai Cantacuzino, ftatele stolnicului. însemnarea grecească vorbeşte însă de un Mihai Cantacuzino mare comis, uşor de identificat ca fiind fiul marelui spătar omonim. Mai mult chiar, un simplu ex libris este în stare să schimbe complet portretul acestui personaj istoric, aşa cum l-a lăsat posterităţii banul Mihai Cantacuzino în Genealogia Cantacuzinilorl46 147: „Comisul Mihai. Numai pe acest fiu parte bărbătească l-a avut spătarul Mihai, care şi acesta era un prea prost om. Cu toate acestea, tată-său îl însurase şi, la prăpădenia tatălui său, putem zice că aceasta a lui prostie l-a scăpat de la moarte. După omorârea tată-său, puţin s-a prelungit a lui viaţă. El a murit în anul 1716, m cea dintâi domnie a lui Nicolae Mavrocordat voievod44. Nu ştim astăzi de ce, la o jumătate de secol după moarte, fiul unuia din cei mai străluciţi cărturari ai epocii brîncoveneşti, dovedindu-se cunoscător de greacă şi latină, amator de lecturi umaniste şi posesor de cărţi, avea reputaţia de „prea prost44147. Ceea ce e sigur însă e faptul că 144 CRI 436309 BAR, p. 3. 145 Dima-Drăgan, Bilioteci umaniste, p. 47; CR115 440 BAR. 144 V. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor, Bucureşti, 1902, p. 345. 147 în această postură defavorabilă îl prezintă şi Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1971, p. 141-142. 42 nu prostia l-a scăpat de la moarte, ci prezenţa de spirit. Un document din 1721, căci marele comis n-a murit în 1716, cum afirmă urmaşul său, îl pomeneşte ca proaspăt întors din pribegie din Transilvania unde se refugiase „după ce au căzut Mihai spatar la urgie împărătească“'4®. Cu aceeaşi cerneală cu care s-au scris cele două însemnări sunt efectuate numeroase corecturi în textul grecesc imprimat, semn al unei bune cunoaşteri a limbii greceşti. Al doilea posesor al cărţii a fost patriarhul Ierusalimului, Hrisant Notara. Pe pagina de titlu a volumului, cărturarul s-a semnat ca proprietar al cărţii, înainte de a fi ridicat la rangul de patriarh, deci anterior anului 1707: ex libris Chrisantii Constan-tinopolitani148 l49. într-o a doua însemnare, la p. 7, barată cu cerneală şi, din această ^pricină, aproape ilizibilă, Hrisant, patriarh al Ierusalimului „l£poooA.i3|iO)v Xpi3oav0oç“, dăruieşte cartea „şcolii elineşti“ de la Iaşi, în anul 1715, luna iulie. Acest dar nu trebuie să ne mire căci el este, în modul cel mai desăvârşit, o expresie a edictului de reorganizare a învăţământului grecesc pe care proaspătul patriarh a fost invitat să-l emită în 1707 pentru Academia de la Bucureşti150. între obiectele de studiu ale celui de-al de-al treilea ciclu, Hrisant nu uită să menţioneze Fabulele lui Esop15'. Donând ediţia veneţiană din 1619 Academiei greceşti de la Iaşi, Notara răspundea, poate, solicitărilor ieromonahului grçc Athanasie152, care, plângându-se de lipsa cărţilor greceşti şi slavone, roagă să i se trimită o gramatică, un Caton, un Crysolaras, caiete de cursuri etc. 148 G, Potra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-I821)t Bucureşti, 1960, p. 292. 149 Vezi şi Dima-Drăgan, Biblioteci umaniste, p. 47. 150 Ariadna Camariano-Cioran, Les Académies princières de Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Thessaloniki, 1974, p. 37. 151 Actul este publicat în Hurmuzaki, Documente, XIV/1, p. 394-3%. 152 Ariadna Camarino-Cioran, op. cit.f p. 86. 43 5.4.2. Raportul dintre tipăritura de la Veneţia, 1619 şi traducerea românească conţinută în ms. rom. 1436 BAR 5.4.2.I. Textele grecesc şi latinesc imprimate în ediţia veneţiană fac parte din redacţia care i se atribuie, prin tradiţie, lui Maxim Planudes153: Aiocbjtou pioq xou MuOojtoiou Ma^ipa tcd nXavot)6e euyQatpeK; (p. 4-116); Esopi fabulatoris vita a Maximo Planude composita (p. 5-117). Din compararea atentă a textului conservat în manuscrisul braşovean cu cel al ediţiei veneţiene, se poate afirma, cu certitudine că traducerea românească a avut ca model o redacţie a Vieţii lui Esop de tip Planudes, aşa cum apare ea oglindită în ediţiile aldine şi apoi în cele de la Basel (1543-1545, 1558), Veneţia 1619 etc. Identitatea textelor este atât de mare, încât ne impune presupunerea că traducătorul (traducătorii) au avut la îndemână fie o ediţie tipărită, fie un manuscris executat după un text imprimat. De altfel, cele mai importante manuscrise greceşti din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea adăpostite în bibliotecile din Grecia nu sunt o taină pentru filologii care s-au ocupat de filiaţia generală a textului Viaţa lui Esop'54. Or, s-a dovedit că aceste copii mai noi nu prezintă decât vagi contaminări cu redacţia Planudes şi este de la sine înţeles că, odată pătrunse în ţările române, prin recopiere sau prin circulaţie, ar fi introdus în acest spaţiu cultural, o dată cu ele, o altă redacţie. Pe de altă parte, aşa cum am arătat deja155, ediţiile Esopiei s-au încadrat de la sfârşitul secolului al XV-lea până în secolul al 153 O părere diferită a exprimat Augustin Hausrath, Die Ăesop Studieri des Maximus Planudes, în ByZ, X, 1901, p. 91-105, care a demonstrat pe baza manuscrisului autograf al lui Planudes (ms. Borbonicus 118 11 D 22 sec. XV, Neapole) că umanistului grec nu i se poate atribui decât introducerea ce prefaţează Viaţa lui Esop şi interscoliile cu scop didactic. 154 Vezi supra cap. I, p. 5-13. 155 Vezi supra cap. I, p. 13-15. 44 XlX-lea în cinci tipuri mari, după manuscrisele pe care le-au pus la contribuţie. în cadrul aceluiaşi tip, diferiţii editori au operat schimbări după criterii proprii, astfel încât varietatea ediţiilor să crească şi mai mult. Am menţionat deja cât de deosebite sunt ediţiile din 1619 şi din 1669, reprezentată de exemplarul atribuit stolnicului Cantacuzino. Bizuindu-ne pe aceste considerente, afirmarea existenţei unui model tipărit (preluat direct sau prin mijlocirea unei copii) după o ediţie de factura celei alcătuite de Aldus Manutius şi reimprimată de Frobenius, Hervagius, Bryling şi Combus nu mai pare o simplă ipoteză. 5A.2.2. Din compararea versiunii româneşti cu cea grecească (G) şi cu cea latinească (L) a ediţiei veneţiene din 1619, se desprind câteva observaţii. a) un scurt fragment al părţii introductiv?, chiar cel cu care debutează textul, a fost considerat drept greoi şi abscons şi nu a fost tradus în româneşte. Conţinutul său abundă în consideraţii filosofice şi morale, profund marcate de filozofia platoniciană. b) o bună parte din referinţele de ordin cultural şi de ordin mitologic au fost, şi ele, ocolite. în acest sens, o anume cenzură a funcţionat în mod regulat şi sistematic, în contrast cu fidelitatea redării textului în ansambul său. Ex.: G 6: peXaq, odev Kai tou ovopaToţ exi)%£ (xaurov ya q AiociMtoţ xcp Aidtom). L 7: niger unde et nomen adeptus est (idem enim Aesopus, quod Aethiops). ms. rom. 1436 BAR (E): om. Această omisiune se datorează, pe cât se pare, imposibilităţii de a reda în româneşte rostirea eufonică AiociMio^AifKom, din cauza absenţei interdentalei 0: G 6: taxa Kai opTţQiKov 0eQcnxr|v trjc; aioxQoxTţxi xou ei6ou<; tnteQPaXXopevoi;. 45 L7 : incurvuus, forte et Homericum Thersiten turpitudine formae superant. E: om. G, 10: ttQoq 6io<; L, 11: per Iovem E: om. G, 12: vf) toîx; deouţ L, 13: per deos. E om. c) adaptarea, în traducerea românească, a unor toponime şi antroponime poate constitui o dovadă că modelul ei a fost grecesc. Astfel, numele cetăţii Amorion (G 4: dpogiov, L 5: Amorios) apare în E 12272: Moreiu, corespunzând formei flexionare greceşti din text: tt, âpogiov; cf. S 272: Amoriia, Serafim de la Bistriţa adoptând genitivul slavon al toponimului grecesc, aşa cum era deja introdus în circulaţie de Cronica universală a lui Moxa156. în copia lui Costea Dascălul, precum şi în celelalte manuscrise descinzând din aceeaşi versiune, o altă formă flexionară, genitivul grecesc al antroponimului Artemis = = Artemides, este calchiat, cu această formă, în textul românesc: G 10, Leqeu; rfjţ ’AQT£|ii&ri<;; L 11, sacerdotes Dianae; E 123720, popi ai lui Artemidie. Numele poetului antic Euripide, păstrat doar în codicele braşovean, nu şi în celelalte manuscrise, prezintă o tratare fonetică identică numai cu cea grecească: G 34, Et3Qim&T|; L 35, Euripides; E 12872, Ovrepide. în şarada slovelor pe care Esop este invitat să o dezlege în locul lui Xant, acestea reprezintă prima literă din cuvântul grecesc: G 73: a dutopăţ, P papara, 6 beXxa, o dgvt^aq, e ei[)@f|0£u;, 0 Orjoaugov, x XQLO°v> E 133v: * delungă-te, c paşi, 4 patru, o săpând-o, găsi-veri, § comoara, x de aur. 156 Cronica universală, Ediţie îngrijită de Gheorghe Mihăilă, Bucureşti, 1989, indice s.v. 46 Pentru o mai bună edificare asupra raportului dintre originalul grecesc şi traducerea românească, reproducem mai jos un scurt pasaj: G 4:.. .to pev yevoq tţ, âpopioo tfjq 9Qoyia<; Kaxfjye xfj<; peydÂ,t]<; âmtctoţoiv ti ou 6e xoxiov yăyove 6ooÂ,o<;. ecp ’qj kou acpobga poi 6okeî td too riXaitovoi; ev yogyyîqt KaXcoq apa kou aAxidâx; eipfjdai 6<; xa aoXAd yev raura e în către (129v/2) notat în Muntenia începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea ca o inovaţie a graiurilor sudice157; ă > o în norocul (12379) şi în zăboviia (134v/8; 135717)158; fonetismul etimologic cu e în strein (129v/3)159; e păstrat în lepăda (144714)160; îi în câinii (13771), câinele (140712), mâine (132720), pâine (12579)161; f > u în umbla (139712), umblătoare (135714)162; u > î în frâmseaţea (12275), frâmseţi (127716), porânci (144720), porâncit (14072), porânca (13073)163; forme nepalatalizate ale labiodentalei f: fierbinte (12874), fiertu (134713), firea (12275)164; labiale moi: meargă (136712), potrivescu (14478)165; 157 Gheţie, BD, p. 176. 158 Ibidem, p. 101-102. 159 Ibidem, p. 104. 160 Ibidem, p. 334. 161 Ibidem, p. 331. 162 Ibidem, p. 335. '«Ibidem, p. 116. 164 Ibidem, p. 332. 165 Ibidem, p. 339. 50 s, z, ţ moi: asculţi (14071), căţeaoa (13277), duseră (127717) , puţinei (140v/l), seamă (142716), seară (14374), semnu (138720), slobozeşti (13672), ziseră (132715)166; rostirea dură a lui ş, j când precedă diftongul [ea], iar în silaba următoare se găseşte o vocală prepalatală de regulă e: greşale (133v/4), grijaşte (12972)167; dz a evoluat la z în absolut toate ocurenţele168: amiazăzi (127718) , şezură (135v/l), zise (13578), vază (127713); g < j în cele mai multe cazuri: ajutori (14078), dimprejuru (14376) Judecat (134711),jupâneasă (127714,13173 etc.)169; h conservat în pohtiia (12671)170; 6.2.2. Dintre particularităţile morfologice, am reţinut ca specifice graiurilor munteneşti: formele variabile ale articolului posesiv: inel al cetâţei (13876), popi ai lui Artemidie (123720), mai-mari ai voştri (13978)171; pronumele negativ niminea (126716,12972)172; 6.2.3. Lexic baie (12278) „loc public special amenajat unde oamenii se pot îmbăia din raţiuni de igienă“ < lat. pop. *bannea sub influenţa sl. banja. Cuvântul a fost atestat în texte sudice: Lexiconul lui Mardarie Cozianul şi Cronica universală a lui Mihail Moxa. Din punct de vedere al circulaţiei, el se opune lui feredeu, răspândit în graiurile nordice în Moldova, Banat şi Transilvania de nord173. 166 Ibidem, p. 332. 167 Ibidem, p. 143. m Ibidem, p. 146. 169 Ibidem, p. 149. 170 Ibidem, p. 156. 171 Ibidem, p. 162. 172 Ibidem, p. 163. 173 DLRTR, p. 128-129. 51 cizmă (13074) < magh. csizma, cunoscut în Oltenia, Muntenia şi în unele zone din Moldova174. A fost atestat în Lexiconul lui Mardarie Cozianul, în Biblia de la 1688, precum şi în numeroase documente. Valoarea probatorie a acestui termen, prin opoziţia lui cu ciubotă este relativă, căci în Moldova, catagrafiile de la începutul secolului al XVIII-lea înregistrează numai în Iaşi, pe Uliţa Cizmarilor, 28 de cizmari175 alături de un număr, e drept, mai mare, de ciubotari176. curte (131v/3) „spaţiu împrejmuit din jurul unei case“ < lat.* curtem; considerat de Ion Gheţie ca element lexical caracteristic graiurilor sudice, prin opoziţie cu ocol şi ogradă177 178. în secolul al XVII-lea a fost înregistrat în Cheia înţelesului11*, precum şi într-o seamă de documente ale epocii179. dumenici (142714) „a domestici; a îmblânzi" < lat. domesticus sub influenţa sl. domastinu = dumesnic + i, atestat în Mărgăritarele tipărite în Muntenia de fraţii Greceanu, precum şi în scrieri moldoveneşti180 181. în Herodotul de la Coşula, adj. dumesnic are sensul special de „roditor". duplecat (122712) < „îndoit, curbat" < part. verb. dupleca < lat. dupplicare. Această formă neprefixată apare în Psaltirea Scheianâ, Psaltirea Hurmuzaki şi în Biblia de la Bucureşti (1688)m. 174 Gheţie-Mareş, GD, p. 197. 175 Ştefan Olteanu şi Constantin Şerban, Meşteşugurile in Ţara Românească şi Moldova in Evul Mediu, Bucureşti, 1969, p. 270. 176 Ibidem, p. 271. 177 Gheţie, BD, p. 186. 178 Ibidem, p. 337. m Potra, Documente (1594-1821), p. 115: curte (1697, Bucureşti), p. 138: curtişoară (1711, Bucureşti) etc. 180 TRDW, s.v. 181 Ibidem. 52 gâcitoare (14176) „enigmă" < gâci + toare, atestat cu acest sens în Biblia de la 1688, opunându-se termenilor sinonimi gâcitură şi cimilitură, cunoscuţi în Moldova182. înjura (124713, 136v/2, 13772) „a ocărî, a insulta" < lat. injuriare. Termenul a circulat în Ţara Românească şi Transilvania de sud-est, atestat de DLRTR în îndreptarea legii, Mărgăritare, Lexiconul slavo-român din 1683, Antim Ivireanul, Didahii, Istoria Moreii 1730 etc. neştiut (136718) „neştiutor, ignorant, neînvăţat" < ne + part. vb. ştiut. în Lexiconul lui Mardarie Cozianul, termenul neştiut apare ca echivalent al sl. NeMac8ceNk, alături de neiscusit. în Herodotul de la Coşula, participiul articulat apare în loc. adv. cu neştiutul „din neştiinţă". pitari (134720) „cel care se ocupă cu făcutul pâinii; brutar" < pită + ar. Cuvântul, care denumeşte un meşteşugar şi nu are nici o legătură cu rangul boieresc omonim pitar, a circulat atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova, aşa cum o dovedesc numeroasele documente ce atestă practicarea acestei meserii183, în Lexiconul lui Mardarie Cozianul, pitariu glosează pe XA'bEOTKopcuk „făcătorul de pâine"184. Ca şi pită, pitar nu este aşadar un termen caracteristic numai graiurilor nordice, aşa cum o arată rezultatele anchetelor ALR, care-1 atestă astăzi în Banat, sudul Crişanei şi Moldova. Aria de circulaţie a celor doi termeni, fixată de Ion Gheţie pe baza materialului documentar, la graiu-rile nordice şi izolat la estul Munteniei185, ar trebui lărgită prin 182 DLRTR, s.v. 183 Şt. Olteanu, C. Şerban, op. cit.t p. 185-186; un document muntenesc din 1687 pomeneşte în Bucureşti pe „Nan, vătaf de pitari44; documente moldoveneşti de la sfârşitul secolului al XVII-lea vorbesc de „pităria domnească de la laşi4' şi de locul special amenajat în târgul Sucevei, unde „vin pităriţele cu pita44. 184 Cf. Gheţie, BD, p. 285, unde pitar din Lexiconul lui Mardarie e considerat de provenienţă ardelean-bănăteană. 185 Gheţie, BD,p. 192. 53 cuprinderea restului Ţării Româneşti: în afara documentelor inedite citate de Şt. Olteanu şi C. Şerban, mai putem adăuga catagrafia din Bucureşti 1738186 care-i menţionează pe: gâdilă pitariul“ care are o „pitărie“, „Manea pitariul“, „Necula pitariul“, documentul din 1684, în care este pomenit Grăjdan „pitariul“ în Bucureşti187. râmători (130v/4) „porc“ < râma + tor(i). Termenul a circulat în Ţara Românească şi în sud-estul Transilvaniei, aşa cum o arată numeroasele documente, printre care şi scrisorile schimbate de Constantin Brâncoveanu cu locuitorii din Ţara Bârsei, care-şi păşteau turmele de.porci în Muntenia188. varză (128717,18,20-12974,9) < laţ. vir(i)dia, a circulat numai în graiurile sudice, aşa cum o dovedeau atestările din DLRTR extrase din Lexiconul lui Mardarie Cozianul, Didahiile lui Antim Ivireanul, Letopiseţul din 1758 etc. După Ion Gheţie189, termenul a mai fost notat astăzi în zonele sudice ale Banatului, Transilvaniei şi Moldovei, însă atestările documentare sunt toate munteneşti, începând cu 1700. 6.3. Elemente fonetico-morfologice şi lexicale de tip nordic 6.3.1. Fonetica ă păstrat netrecut la o în zâbăvitori (122713)190; f în împlea (12576), tmblând (12777), să împlură (13972)191; 186 Potra, Documente (1594-1821), p. 355. 187 Potra, Documente (1634-1800), p. 87. 188 1659, Ţara Românească, I, 304; 1700, Ţara Românească, I, 51; Potra, Documente (1594-1821), p. 195, doc. 1689, Bucureşti; p. 331, doc. 1731, Bucureşti etc.; v. şi DLR, s. v. cu numeroase atestări munteneşti şi una singură moldovenească (Cantemir). 189 Gheţie, BD,p. 185. 190 Ibidem, p. 347 (Moldova); 102 (Transilvania S-V). 191 Ibidem, p. 347 (Moldova); 354 (Transilvania S-V). 54 o aton trecut la u în durmii (123v/l l)192; e aton > i în tribuiescu (129V7-8)193; ea > e în să spăre (12473; 13075; 131712)194; iu conservat în iuşor (12573)195; palatalizarea labiodentalei: hiarbâ (130718), hiertu (130713), hierul (13173)196; rostirea moale a lui r în cuvintele cu sufixul -tori(u): datori (14473), grăitori (13878), iscoditori (13378), spuitori (143v/5) şi la pers. I indic. prez. a verbului a muri197, (eu) mori (144718); s, z, ţ duri în Dumnezău, în absolut toate ocurenţele; (123V2, 124714,12974,142714 etc.), sara (125712), sămnu (13475), ţ-am (127716, 13276)19®; textul Vieţii lui Esop abundă în grafii hipercorecte, în care, în locul lui â şi â după consoanele s şi z apar e şi i: sint (12275), râzind (122717, 125719, 131719, 14378), văzind (12374,12474,13078,13578)199; rostirea moale a lui ş şi j înainte de [e] şi [i]: greşise (123719), grijite (13472), şezu (13172), uşe (127717, 136720)200; g păstrat în giunghe (131720), încungiura (14474), încungiurând (132715)201. 6.3.2. Morfologie subst. cioară are pluralul cioară (12875)202; 192 Ibidem, p. 355. 195 Ibidem, p. 343 (Moldova). 194 Ibidem, p. 343 (Moldova); 354 (Transilvania S-V). 195 Ibidem, p. 347. 196 Ibidem, p. 344. 197 Ibidem, p. 348; 355 (Transilvania S-V). 199 Ibidem, p. 138 (Moldova şi teritoriul de dincolo de munţi). 199 Ibidem, p. 344, 345, 346 (Moldova); despre natura fenomenului, v. Gheţie-Mareş, GD, p. 170-173. 200 Gheţie, BD, p. 141 (Moldova şi Transilvania de nord şi sud-est). 201 Ibidem, p. 345 (Moldova), 354 (Transilvania de sud-vest, Transilvania de nord etc.). 202 în lipsa altor atestări, am apelat la situaţia din graiurile de astăzi: v. ALR, Material necartografiat, răspunsuri la întrebarea 1024. 55 pronumele citieş cu valoare de pronume nehotărât „fiecare" (133V7)203; forme verbale cu dentala refăcută: să ţin (13373)204; condiţionalul perfect construit cu a vrea: nu vrea putea (12571-2), vrea vedea (12577), vrea vrea (142V16)205; interjecţia iani (13876)206. 6.3.3. Lexic bursecos „scurt şi gros ca un bursuc" < bursuc + os. în DA, singura atestare a cuvântului este culeasă din Viaţa lui Esop (S) în varianta bursucos. în textele vechi, numele acestui animal apare numai în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, fiind absent din Fiziolog 207 208. caraş (12676,126712,12779) „monedă de argint". în toate celelalte copii, provenind din cele trei provincii româneşti (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania), găsim variantele: găraş (S, 5716), sau garaş (Gr, 9710). Aceste ultime două forme sunt simplu de explicat: din punct de vedere fonetic, ele provin din magh. < garas „groşiţă, monedă mică de argint", cf. turc gurushm. Varianta particulară pe care o preferă Costea Dascălul este, poate, contaminată cu denumirea unei monede mai noi, caragros (caragroş) < turc. karagurăsh, ngr. KaQaypooi, monedă turcească de argint care, pe piaţa internă a ţărilor române, apare în secolul al XVIII-lea, în 1709, valorând ceva mai mult decât un leu209. 2,13 Atestat în secolul al XVH-lea în Moldova, Banat-Hunedoara şi în partea central-vestică a Transilvaniei; v. DA, s. v. 204 Gheţie, BD, p. 167; 354 (Transilvania de S-V) 360, Banat. 205 Ibidem, p. 348 (Moldova); 355 (Transilvania S-V). 206 Interjecţia a fost notată în secolul al XVII-lea în texte provenind din zona nordică, v. DA, s. v. ian. 207 Vezi DA s. v. şi TRDW s. v. 208 Vezi s. v. 209 Vezi Lazăr Şăineanu, Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române, Bucureşti, 1900. p. 89. 56 Groşii au circulat în Moldova şi au fost folosiţi pentru plata taxelor vamale în schimburile cu Transilvania210. în documentele munteneşti din perioada 1680-1720 nu apar aproape deloc. în schimb, în actele companiştilor greci braşoveni din perioada 1693-1707211, grosul şi caragrosul sunt monede frecvent întrebuinţate: 1 caragros = 2,5 florini ungureşti, iar 1 caragros = = 2,50 groşi. Aceste monede, admiţând că varianta car aş, nu este simplă variantă fonetică a lui garaş (găraş), reprezintă în traducerea românească, echivalentul gr. o|3oA.ov (G 28) şi lat. obolis (L 29). căpitan (134V18, 19) „conducător militar al unei cetăţi“ < it. capitano, magh. kapitâny; sensul acestui cuvânt a fost stabilit după termenii din originalul grec©-latin: 6 aTQCtTT|Y6<; (G 60) şi pretor (L 61), păstrând înţelesul pe care cuvântul grecesc îl avea în perioada bizantină. Examinând multiplele înţelesuri pe care acest termen instituţional le-a acumulat de-a lungul timpului în cele trei ţări române, se poate constata că numai accepţia pe care o avea în Transilvania, „comandant al unei cetăţi“212, corespunde contextului din Viaţa lui Esop. Căpitanul avea şi atribuţii judecătoreşti faţă de locuitorii cetăţii213; ceea ce ştim despre căpitanii de cetăţi din Transilvania este confirmat de secvenţa în care acest personaj îşi face apariţia în Viaţa lui Esop: căpitanul, crezând că Esop este un sclav fugit, îl întemniţează. cicoare (140v/2) „greier de toamnă“ < lat. *cicala. Această insectă galbenă-castanie, cu aripile străvezii, asemenea lăcustei, trăieşte mai ales în lanurile de grâu. Simion Florea Marian a notat cuvântul „cicoare“ în Bucovina şi în judeţul Arad214 şi la megleniţi. 210 Dicţionarul instituţiilor feudale din ţările române, colectiv coordonat de O vid Sachelarie, Bucureşti, 1988, s. v. caragros, gros. 211 Olga Cicanci, op, cit., p. 142-143. 212 Dicţionarul instituţiilor feudale..s. v. căpitan. 213 Ibidem. 214 DA s. v. 57 glomozi (134719) „a sfărâma, a face cocoloş; a face boţ, a amesteca14 < v. sl. gomola > golomoz > glomoz + i. Nu ştim nimic despre circulaţia acestui termen în secolele anterioare; în zilele noastre a fost atestat în Bucovina* 214 215. iată-mă-i (12871) < formaţie românească din bulg. jato + pron. pers. Această variantă cu pronume personal complement a fost atestată în Moldova, la Dosoftei216. lua colac (141718) „a recompensa pe cel care a denunţat sau a prins pe autorul unui furt44. Expresia denumeşte o normă consuetudinară ce avea curs în Transilvania; ea privea de asemenea aducerea vitelor de pripas, precum şi a oilor rătăcite, stăpânilor păgubaşi217. Sintagiya, semn al practicării obiceiului, se regăseşte adesea în documentele privind legăturile secuilor cu moldovenii218 şi ale oierilor din Ţara Bârsei cu muntenii219. Capacitatea de a adapta traducerea la obiceiuri şi tradiţii româneşti este admirabilă: pentru faptul de a-1 fi vestit pe împărat că Esop trăieşte, Ermin „luă colac că e viu44. maştehă (129718; 12975) „mamă vitregă44 < sl. maăteha. Cu această formă, maştehă apare în operele lui Dosoftei, Miron Costin, Neculce şi Cantemir, în timp ce varianta maşteră a circulat în graiurile sudice220, după cum o dovedesc atestările din Floarea Darurilor, Mineiu de Râmnic, Mărgăritarele etc. 2,5 DA s. v. 214 DA s. v. 217 Dicţionarul instituţiilor feudale..., s. v. colac. 21* N. Iorga, Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea nai mare parte la legăturile secuilor cu Moldova, Bucureşti, 1916: a aduce colac, 1677, Odorheiu, p. 200; 1685, Odorheiu, p. 200; ante 1690, Odorheiu, p. 206. 2,9 1760, IB, 226: „pentru colacu ce-mi scrii că s-au făgăduit ca să să dea celor ce vor prinde hoţii". 220 DLR s. v.; TRDW s. v.; DLRTR stabileşte următoarea reparaţie: maştehă (Moldova, Oltenia, Transilvania de Sud); maşteră (Ţara Românească, Transilvania de sud-est). 58 mesereaie (142710-11) „slujbă, demnitate, funcţie*4 < lat. miserere. Varianta mesereaie a substantivului mesereare a fost atestată în Moldova (Dosoftei) şi într-un pateric ardelenesc (S-V Transilvaniei) de la sfârşitul secolului al XVII-lea221. mâţă (14372) „pisică** probabil formaţiune onomatopeică. Aria de circulaţie a termenului este nordică, cuprinzând Moldova, Banatul şi Transilvania de sud-est şi de nord222. morminte (mormânte) (137V2-3; 137v/3) „cimitir** < lat. monumentum. Forma de plural mormânte a fost atestată în Noul Testament de la Bălgrad, spre deosebire de forma în -uri, mormânturi întâlnită în Ţara Românească. Sensul special al subst. mormânt la plural a fost menţionat de Slavici şi de folcloriştii Simeon Florea Marian şi Teodor Pamfile numai în Transilvania223. pristav (139713) „crainic, persoană care avea sarcina să anunţe public ştirile oficiale, dispoziţiile, ordonanţele** < sl. pristavd. Termenul românesc redă foarte exact pe gr. (G 80) şi pe lat. praeco (L 81). Cu acest sens, potrivit DLR, termenul avea o circulaţie limitată numai la Transilvania, fapt confirmat şi de Dicţionarul instituţiilor feudale din ţările române. După opinia specialiştilor care au contribuit la elaborarea acestei din urmă lucrări, termenul ca şi funcţia pe care o denumea ar fi pătruns, din Transilvania, şi-n celelalte două ţări române. Cu toate acestea, documentele munteneşti pe care se întemeiază această afirmaţie sunt slavone, iar celelalte atestări româneşti ale acestui cuvânt nu pot fi subordonate sensului enunţat mai sus: pentru Mardarie Cozianul, pristav este echivalentul lui npoopoKk „cel care vesteşte**, iar spătarul Nicolae Milescu îl utilizează în 221 DLRTR, s. v. mesereare. 232 Atestări din limba literară în DLRTR s. v. “ DLR s. v. 59 traducerea Istoriilor lui Herodot pentru a reda sensul de „responsabil; supraveghetor". rămas (13679) „rămăşag, pariu" < part. substantivizat rămâne. Conform DLRTR, termenul ar fi circulat în Ţara Românească, Banat şi Transilvania de sud-est. întrucât atestările munteneşti sunt culese din copii munteneşti ale Esopiei, care conţin acest termen, exemplele nu au o valoare probatorie, de vreme ce nu s-a stabilit încă zona unde s-a tradus textul. Foarte importantă este însă atestarea din Gramatica braşoveanului Dimitrie Eustatievici. Este posibil, ţinând seama şi de apariţia acestui cuvânt în Herodotul de la Coşula, să ne aflăm în faţa unui lexem care a circulat numai în graiurile nordice. scopot (13372) „melodie, cântare" < ngr. oicojtoţ. Pentru această variantă a cuvântului scopos, posedăm atestări din Ţara Românească (învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie) şi din Moldova: Cazania lui Varlaam şi Condica lui Gheorgachi logofăt224. sudui (131720) „ a înjura, a ocări, a insulta" < magh. szidni, a circulat în graiurile de peste munţi şi în Moldova225. şuvăi (12576) „ a ezita; a se clătina" < sl. *savati, bg. savam. Deşi nici unul din contextele reproduse de DLRTR în dreptul acestui verb nu corespunde celui din ms. rom. 1436, „a se clătina (sens propriu)", reţinem atestările majoritar moldoveneşti ale termenului. unealte (pl.) (124715) „lucruri de preţ" < une[le] + alte [le]. într-o serie de copii ale Vieţii lui Esop cuvântul apare descompus în termenii componenţi: unele altele. Folosit de obicei la plural, cuvântul a circulat în graiurile nordice, acoperind acelaşi sens ca „scule" în Ţara Românească. în afara secvenţelor din Istoriile lui Herodot, mai menţionăm o scrisoare a cronicarului Radu Tempea din 1720226. 224 DLR s. v. 225 Gheţie.BD. 189. 226 1B. 327. 60 vrajă (136v/4) „profeţie41 < sl. Eputu. Cu acest sens particular, cuvântul a fost atestat în Herodotul de la Coşula şi inclus de editorul textului, Li viu Onu, printre particularităţile ce caracterizează traducerea realizată de spătarul Nicolae (Milescu). 6.4. Elemente fonetico-morfologice şi lexicale care caracterizează graiul sud-est ardelenesc 6.4.1. Graiul sud-est ardelenesc, localizat în zona Braşovului, unde a fost copiat ms. rom. 1436, este un grai de tranziţie între grupul nordic şi grupul sudic „aflat într-o zonă marginală a ariei munteneşti, care nu participa la toate inovaţiile acesteia şi era supusă unei influenţe destul de puternice din partea graiurilor ardeleneşti442 27. O examinare riguroasă a raportului dintre asemănări şi diferenţe lingvistice între graiul sud-est ardelenesc şi celelalte graiuri daco-române în secolul al XVI-lea făcute de Ion Gheţie şi Alexandru Mareş227 228 a dus la concluzia că, în ansamblul fenomenelor, Transilvania de sud-est se opune Moldovei şi merge cu Transilvania de nord şi cu Muntenia, iar după trăsăturile fundamentale, ea se opune Banatului şi Hunedoarei, Transilvaniei de nord şi Moldovei şi merge cu Muntenia. Pornind de la singurul indiciu de localizare pe care-1 posedăm în legătură cu ms. rom. 1436, copierea lui în Şcheii Braşovului, localitate aflată în sud-estul Transilvaniei, este firesc ca următorul pas în demersul nostru să ducă la selectarea, din ansamblul fenomenelor repartizate în cele două straturi (sudic şi nordic) a acelora care aveau curs în zona unde a fost executată copia, la cumpăna dintre veacul al XVII-lea şi al XVIII-lea. Fiecare fenomen fonetic, astfel reţinut va fi motivat prin 227 Gheţie, BD, p. 339. 228 Gheţie-Mareş, GD, p. 328. 61 permanenta raportare la colecţiile de documente şi la celelalte surse citate sub 6.1. 6.4.2. fonetismul etimologic cu e în strein (E 129v/3; Gheţie, BD, 104 atestare din zona Braşov; CMB, 374; TI, 84); e > i în tribuiescu (E 12977-8; 1701, SD, 19); e păstrat în lepăda (E 144714; TI, 76,85); îi în câinii (E 13771), mâine (E 122720; 1736, Gheţie, BD, 113), pâine (E 12579), iar pluralul lui mână este mânile (E 12376; 13477; mânele 1704, IB, 403; mânile 1710, IB, 350); t păstrat netrecut la u în tmblând (E 127v/7; TI, 64; 1700 SDŞ, 5); o aton trecut la u în durmii (E 123711; 1760, Bran,IB, 225); u > î în porâncit (E 14072; 1704, IB, 403; porâncit, 1704, IB, 404); iu redus la i după r: datori (E 14473), grăitori (E 13878), iscoditori (E 13378); cf. mărgăritari (CMB, 384); neguţători (1699, IB, 323; CMB, 374); oltari (CMB, 384); penticostari (CMB 382); scriitori (CMB 385); stihari (CMB, 377); vistiiari (CMB, 384); alternanţă între formele palatalizate şi forme nepalaltalizate ale labiodentalei f; fierbinte (E 12874), hiarbă (E 130718); cf. fire (TI, 87); firea (CMB, 372); fierul (CMB, 373); Simeon Hiară ot Braşov, 1727 (ms. rom. 3811 BAR, f. 800; hier (CMB, 384); hir (CMB, 380); labiale moi: meargă (E, 136712; 1709, IB, 348); tocmească (1701, SDŞ, 21); potrivescu (E 14478); rostirea moale alternând cu rostirea dură a lui s, ţ, z: asculţi (E 14071), seară (14374), ziseră (E 132715), dar Dumnezău (E 12372), sara (12572), ţ-am (E 127716); cf. ajutaţi-ne (TI, 74); obosit (TI, 81); ţinte (CMB, 376, 377); dar Dumnezău (TI, 98, 139); fraţ (1701, SDŞ, 17); râsâpească (1701, SDŞ, 26); sara (TI, 76,78); scoateţî-l (CMB, 374); cât despre numeroasele cazuri de forme hipercorecte din E de tipul râzind, am notat două 62 exemple din documente şcheiene, dintre care unul este o scrisoare a lui David Corbea: sintem (1700 SDŞ, 28) şi purcezind (1701, SDŞ, 19); rostirea moale a lui ş, j înainte de [e] şi [i] în poziţie „tare“: rânjit (E 12671), şezu (13172); cf. Gheţie, BD, 141: „în colţul sud-estic al Transilvaniei, unde ş,j sunt rostiţi moale până astăzi, documentele nu ne oferă exemple de velarizare a lui e, i după ş, j“; alternanţa grafiilor prezentând g < j cu cele în care apare g: ajutori (E 14078), judecat (E 134711), dar giunghe (E 131720), încungiura (E 14474); cf. jos (1695, IB, 323); judeţ (1685, CMB, 119; 1699, IB, 323); jupân (1685, CMB, 119; 1699, IB, 323 etc.), dar gios (CMB, 381); giudeţ (1709, IB, 348); giupan (CMB, 381), giupân (1700, IB, 324); giupâneasă (CMB, 381); giurat (CMB, 374). 6.4.3. Dintre elementele lexicale enumerate sub 6.2.3. şi 6.3.3., posedăm atestări de circulaţie în sud-estul Transilvaniei, aşa cum s-a arătat în capitolele respective, pentru caraş, înjura, lua colac, mâţă, rămas, râmători, unealte, varză; în documentele din zona Bârsei, am mai recoltat, de asemenea, atestări ale lexemelor: cizmă (1760, IB, 224) şi pitar (1644, IB, 174). 6.5. La capătul acestui demers se poate aprecia că stratul cel mai bine reprezentat în textul nostru este cel sud-est ardelenesc, arie în care se plasează Şcheii Braşovului, locul unde s-a efectuat copia. în lipsa unor date mai precise care să lumineze biografia lui Costea Dascălul, nu credem că greşim prea mult atribuind copistului acest strat. Conducându-ne după concluziile globale ale lui Ion Gheţie, privind caracterul de tranziţie al acestui grai, caracter pus în evidenţă şi în analiza noastră prin raportarea la materialul lingvistic al documentelor şi scrierilor literare elaborate în această zonă în intervalul 1680-1730, se poate confirma încă o dată apartenenţa lui la aria munteană, ca zonă 63 marginală, care nu participă totuşi la toate inovaţiile acesteia. Ca atare, există temeiuri suficiente ca acele fenomene puţine la număr consemnate ca fiind de tip sudic sub 6.2.16.2.2. şi 6.2.3. pentru care nu am izbutit să găsim atestări sud-est ardeleneşti în sursele puse la contribuţie, să nu constituie, în analiza de faţă, o realitate lingvistică aparte, ci una asimilabilă în ceea ce am numit stratul de limbă al copistului, ştiut fiind că graiul sud-est ardelenesc, atât pe ansamblul trăsăturilor, cât şi în cazul acelora care marchează mai pregnant diferenţele dialectale dintre diversele zone (trăsăturile fundamentale), merge cu Muntenia. O serie de particularităţi cum ar fi: e > i în tribuieşte, eă > e în să spăre, numeroasele exemple de hipercorectitudine de tipul văzind, interjecţia iani, lexemele bursecos, cicoare, glomozi, iată-mă-i, mesereaie, şuvăi, vrajă, cuvinte pentru care posedăm atestări exclusiv moldoveneşti corespunzătoare sensurilor ori variantelor fonetice din text ne îndrumă spre Moldova. O serie de alte lexeme cum ar fi dumesnic, pristav, scopot şi chiar cizmă (v. 6.2.3.) au circulat, de asemenea, — e adevărat cu atestări sporadice — şi în Moldova. La aceasta se poate adăuga concordanţa între modurile de adaptare a unor toponime şi etnonime din limba greacă, pe care le regăsim în Viaţa lui Esop şi în texte moldoveneşti din a doua jumătate a secolului al XVII-lea. între aceste texte, se distinge îndeosebi Herodotul de la Coşula (HI), traducere atribuită de Liviu Onu spătarului Nicolae (Milescu)229: Asiia „Asia“ (E 12572, HI), Capadochiia „Capadocia, provincie ecleziastică în Asia Mică“ (E 12572, HI), Chir „Cyrus, împărat al Lidiei“ (E 138V9, Cantemir, Istoria ieroglifică), delfi „locuitori ai oraşului Delfi“ (E 129V14, HI), Frighiia „Frigia, ţară“ (E 12271, HI), Iliopoli „Heliopolis, oraş în Grecia antică“ (E 128714, cf. Iliupoles, HI), Lidiia „Lidia, cetate antică în Asia Mică“ (E :29 HI, p. 549-609. 64 142v/6, HI), Şam „Samos, insulă în arhipelagul Mării Egee“ (E 12576, cf. Sam HI), şami „locuitori ai insulei Samos“ (E 127v/2, cf. sami HI), Vizantiia „Bizantion, nume grecesc al Constan-tinopolului în epoca bizantină" (E, 13974, HI) etc. Aceste concordanţe par să pună în evidenţă faptul că traducerea Vieţii lui Esop s-a sprijinit probabil, în adaptarea acestor toponime şi etnonime, pe o anume tradiţie culturală existentă în cercurile elitei cultivate din Moldova secolului al XVII-lea. O serie de termeni instituţionali (desemnând realităţi istorice specifice unei anumite provincii româneşti sau unei anumite epoci) recoltaţi din ms. rom. 1436 şi nesubstituiţi în toate celelalte copii care alcătuiesc tradiţia manuscrisă a Vieţii lui Esop, au circulat numai în teritoriul de peste munţi: caraş, căpitan cu sensul de „comandant al cetăţii", lua colac, pristav cu sensul special de „crainic". Este posibil ca aceşti termeni, profund legaţi de realităţi transilvănene, să fi pătruns în textul traducerii, în urma intervenţiei unui copist intermediar originar din această zonă a ţării, care a transcris intermediarul T" (v. cap. 7), din care descind, alături de E, şi alte copii. în timp ce, de la o zonă dialectală la alta, aceste copii substituie termeni regionali mai puţin importanţi ori mai familiari scribilor (baie ~ feredeu, maştehă ~ duşmancă, pită ~ pâine, pitar ~ plăcintar), cei patru termeni: caraş (garaş, găraş), căpitan, lua colac, pristav apar cu consecvenţă în toate copiile. în concluzie, cu toate precuaţiile ce se cuvin luate, putem avansa ipoteza localizării în Moldova a traducerii Vieţii lui Esop. Personajul Esop, diform dar inteligent, nu era străin lecturilor a doi mari cărturari moldoveni: Miron Costin şi Dimitrie Cantemir. Cu toate că nu posedam indicii atât de sigure cum sunt însemnările de carte ale lui Hrisant Notara, ale stolnicului Constantin Cantacuzino şi ale lui Mihai Cantacuzino, mare comis (v. cap. 4), ecouri ale Esopiei în opera celor doi cărturari 65 moldoveni pun în evidenţă circulaţia operei în mediul cultural în care s-au format. Ms. rom. 1436 oglindeşte, alături de puternicul strat sud-est ardelenesc atribuibil copistului Costea Dascălul şi în plus, împreună cu toate celelalte copii, intervenţia unui copist intermediar care vorbea un grai de tip nordic, pe care în stadiul de faţă nu-1 putem localiza cu precizie. Aria lingvistică căreia îi aparţinea cuprindea, în mod sigur, şi sud-estul Transilvaniei, unde circula moneda caraş (caragroş). 7. Filiaţia 7.1. Prezentarea manuscriselor care conţin Viaţa Iui Esop şi care au circulat în Ţările Române până în 1795* în descrierea manuscriselor am urmat sistemul aplicat de Herbert Hunger în Katalog des griechischen Handschriften der Osterreichischen National Bibliothek, Wien, 1957, sistem conţinând patru secţiuni* 230: I Date externe: datare, localizare, suport, cu menţionarea în paranteză a tipului de filigran, formatul ui milimetri, numărul de file cu marcarea celor albe, numărul de coloane (specificat doar dacă sunt mai multe). II Conţinutul manuscrisului redat succint; desfăşurarea pe file s-a realizat numai pentru cele două opere ale lui Esop, Viaţa şi Pildele. III Detalii codicologice corespunzătoare următoarelor rubrici: S = scrierea (tipul şi caracterul grafiei, cerneluri); C = numele copistului, numai dacă este menţionat în manuscris şi date sumare despre activitatea sa; P = posesorii anteriori ai * Am ales ca termen ad quem data apariţiei primei ediţii româneşti tipărite a Esopiei: Viaţa şi pildele prea înţeleptului Esop, acum întâiaşi dată tipărite..., în Sibii, la Petru Bort, 1795. 230 Am renunţat la secţiunea privind descrierea ilustraţiilor ca neinteresantă pentru lucrarea de faţă. 66 manuscrisului; L = prezentarea legăturii originale; însemnările de copist şi de posesie au fost redate doar atunci când nu se regăseau în cataloagele de specialitate. IV Bibliografia manuscrisului, la întocmirea căreia am utilizat îndeosebi Catalogul manuscriselor româneşti231 din BAR, lucrare întocmită de Gabriel Ştrempel şi Bibliografia analitică a literaturii române vechi alcătuită de Mihai Moraru şi Cătălina Velculescu231 232. A Manuscrise româneşti: 1. Ms. rom. BAR 2456, Miscelaneu (S) I 1704 (f. 122r)233, Bistriţa, Ţara Românească; hârtie subţire (tricapelli); 202 x 151; I 172 f. (86 albă). II Ir—22v Isopie sireâ... cartea lui Isop inţăleptul 23v—31v Tâlcuiri ale lui Isop. Miscelaneul mai cuprinde: formular diplomatic slavo-ro-mân, glosar botanic slavo-român, Cazanie la Adormirea Maicii Domnului, Cuvânt al Sf. Ghenadie, Vieţi de sfinţi, Omilie a Sf. Ioan Hrisostom. III S: semicursivă, neregulată; semiuncială între f. 31v—52r, 53r-72r; cerneală neagră pentru text, roşie de diferite nuanţe, verde-gri, verde închis şi galbenă pentru titluri. C: Serafim, eclesiarhul mănăstirii Bistriţa (f. 103r şi 172r, criptograme; f. 122r, caractere greceşti). Este pomenit în documente cu această funcţie, începând din 1686234, iar în 1721 ca 231 Bucureşti, voi. 1,1978, voi. II, 1983, voi. HI, 1987, voi. IV, 1992. 232 Voi. I-II, Bucureşti, 1976-1978. 233 Cf. Ştrempel, Catalogul II, p. 276, care citeşte 1706 după însemnarea de la f. 52 şi Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, p. 215, unde anul însemnării apare corect, dar la care manuscrisul este datat 1700-1705. 234 Vezi document din 13 noiembrie 1686 (Arhivele Naţionale, Episcopia Râmnicului, XL/8.) 67 egumen la Amota. Moare în 1724* 234 235. Este de asemenea copistul ms. rom. BAR 2513. L: legătură modernă. P: Mănăstirea Bistriţa (f. lr) şi pecete inelară în fum; Serafim ieromonah, 1706 (f. l-5r) şi f. I cu caractere latine, 1721. IV Moses Gaster, Chrestomaţie românească, voi. I, Bucureşti, 1891, p. 350-354; N. Iorga, Istoria literaturii în secolul al XVIII-lea2, voi. I, Bucureşti, 1969, p. 61; Cartojan, Cărţile populare, voi. II, p. 330; I. C. Chiţimia, Esopia, Bucureşti, p. 18; G. Ştrempel, Copişti de manuscrise româneşti până la 1800, voi. I, Bucureşti, 1959, p. 207; Chiţimia-Simonescu, Cărţile populare, voi. I, p. 114; Barbu Theodorescu, Schiţă pentru o istorie a culturii în Oltenia în „Mitropolia Olteniei44, XXII, 1970, nr. 5-8, p. 870; Gh. Mihăilă, Studii de lexicologie şi istorie a lingvisticii româneşti, Bucureşti, 1973, p. 162; Moraru-Velculescu, Bibliografia I, p. 213-214; Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, 1979, p. 337; Magdalena Georgescu, Cea mai veche listă de nume româneşti de plante, în LR, XXX, 1981, nr. 1, p. 13-21; Cătălina Velculescu, Cărţi populare şi cultură românească, Bucureşti, 1984, p. 115; Ştrempel, Catalogul, II, p. 276-277. 2. Codex Guran. Colecţia particulară a Elvirei Guran (Cra-iova)236 (Gr) I 1708 (f. 47r), Comana (Ţara Românească); 100 x 150 mm; I, II, 89 f. II lr-47r Isopie a preaînţeleptului Isop 235 Vezi însemnare de pe fila II a ms. rom. BAR 2456. 234 Am utilizat microfilmul ce mi-a fost pus la dispoziţie de către dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, căruia îi exprim şi pe această cale mulţumirile mele. 68 47v-54v Pildele Manuscrisul mai cuprinde: un tropar la Naşterea Domnului, oraţii de nuntă şi de sărbători, fragmente din întrebări şi răspunsuri. III S: cursivă brâncovenească regulată, caligrafică între f. lr—54v şi cursivă amestecată cu litere latine f. 57r—88r; cerneală neagră pentru text şi roşie pentru titluri; C: Mâinea Grămăticul, f. 47r: „Sfârşitul Istoriei prea-înţeleptului Isop; şi am scris eu, Mâinea Grămăticul, în sfânta mănăstire în Comana, 1708“. L: legătură de epocă, în piele brună pe lemn, împodobită cu incizii florale. P: Ion abagiul, f. II: „Ion abagiiariu ot Focşani4*, „Ihanes abagius 1712“ (cu litere latine); avocatul Nicolae P. Guran (sec. al XlX-lea); actualmente Elvira şi Radu Guran din Craiova. IV: N-Şerban Tanaşoca, Un manuscris românesc necunoscut de la începutul sec. al XVIII-lea: Codex Guran, în „Ramuri44, VI, 1969, nr. 9, p. 20. 3. Ms.rom. 52 — Muzeul Olteniei — Craiova (O) I sec. XVIII (primul sfert)237 Ţara Românească; hârtie subţire,albă (tricapelli); incipitmutilae, 3-34v (26 dispărută 34 a, b,c, albe intercalate) 35-252v,desinitmutilae. II 3r-25v Viaţa lui Esop. 27r-34v Fabulele lui Esop. Manuscrisul mai cuprinde: Istoria Ţării Româneşti de când au descălecat pravoslavnicii creştini (Letopiseţul cantacuzi-nesc), Istoria domniei lui Constantin Brâncoveanu de logofătul Radu Greceanu şi Cronograful lui Mihai Moxa. 237 Vezi Gh. Mihăilă, Studiu introductiv la Mihail Moxa, Cronica universală, Bucureşti, 1989, p. 66-67. 69 III S: semicursivă regulată, caligrafică; cerneală neagră pentru text şi roşie pentru titluri. C: potrivit opiniilor Aurorei Ilieş238, lui Doru Mihăescu239 şi Gheorghe Mihăilă240, copierea s-ar datora popei Stanciu de la Mănăstirea Antim. L: legătură modernă. P: Antim Ivireanul (?)241 f. 2V şi 108v (monogramă); Ştefan Cantacuzino242, f. 40v 41r, şi 236r (pecete inelară în fum); Constandinache copil, f. 40r; popa Andrei ot Dolgopol, 1779, f. 110v; Radu al popei lui Dumitru, 1831, f. 113v; N. R. Pretorian, seminarist, 1878, f. 25v, 41r, 165v şi pe f. 34a. IV. C. S. Nicolăescu-Plopşor, Hronograful lui Moxa, în „Oltenia41, IV, 1943, p. 2; Istoria Ţării Româneşti, 1290-1690. Letopiseţul Cantacuzinesc, ed. critică de C. Grecescu şi D. Simo-nescu, Bucureşti, 1960, p. XLIII; I. Crăciun şi Aurora Ilieş, Repertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV-XVIII, privind istoria României, Bucureşti, 1963, p. 159; Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu (1688-1714), studiu şi ediţie de Aurora Ilieş, Bucureşti, 1970, p. 34-35; Moraru-Velculescu, Bibliografia I, p. 215; Z. Gărău, Manuscrise româneşti în colecţia Muzeului Olteniei, sec. XVII-XIX, Craiova, 1979 (dactilogr.), p. VI, XIII-XIV; Doru Mihăescu, Cronograful lui Mihail Moxa I—II, în „Memoriile Secţiei de ştiinţe filologice, literatură şi arte44, seria 238 Vezi p. 34 a studiului introductiv la Radu Logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu (1688-1714), Bucureşti, 1970. 239 Cronograful lui Mihail Moxa I—II, în „Memoriile Sec(iei de ştiinţe filologie, literatură şi arte“, seria IV, t. IU, 1981, p. 223-224. 240 Gh. Mihăilă, op. cit., p. 66-67. 241 Atribuirea este făcută de Zaharia Gărău, Manuscrise românef ti în colecţia Muzeului Olteniei, sec. XVII-XIX, Craiova, 1979, (dactilografiat) p. 1-6. 242 Ibidem. 70 IV, t. III, 1981, p. 223-224; Mihail Moxa. Cronica universală, studiu şi ediţie de Gh. Mihăilă, Bucureşti, 1989, p. 65-70. 4. Ms. rom. III 20 Biblioteca „Mihai Eminescu“ Iaşi. Miscelaneu (I) I 1728, noiemvrie, 20 (f. 6r), Moldova; hârtie subţire, albă, fără filigran; 217 x 160; I 2-2v (3, 4, 5 albe) 6-87r (lipsă, 88-133 albe). II lr-2r 6r-29r Cartea ce să chiamă Isopie a înţeleptului Esop 29r-40r Tâlcuri şi pildele lui Esop Manuscrisul mai cuprinde Cronograful lui Moxa şi Cronica lui Nicolae Costin. III S: cursivă neregulată; cerneală neagră pentru text şi roşie pentru titluri şi numerotare. C: Petru logofeţelul (f. 68r): „Cu porunca dumnealui jupan Antonachi Ramadan biv vel armaş, s-au scris această carte precum să veade de Petru, logofeţelul dumnealui". Este de asemenea copistul ms. rom. 156243. L: legătură de epocă, din piele brună pe lemn, ornamentată. P: Antonie Ramadan, f. lr: „£k t. Manuscrisul mai conţine: Cazanii la cele 12 Vineri Mari, Sinaxar, Vedenia Sf. loan Bogoslov, Visul Maicii Domnului etc. III S: neregulat, de mai multe mâini; cerneală neagră pentru text şi roşie pentru titluri. L: legătură modernă. IV Moraru-Velculescu, Bibliografia I, p. 215-216. 6. Ms. rom. BAR 1067, Miscelaneu (Z) I 1779 (f. 25r), Moldova; hârtie subţire, filigran de mai multe sorturi; 295 x 205; l-138v (140, 141,142 albe). II lr-25r Viiaţa preînţeleptului Esop 25v-32r Alte pilde filosofeşti scrisă cu tâlcurile lor şi cu tălmăcire a fiişticăruia pildă Manuscrisul mai conţine: Halima, Istoria lui Bertholdo, Avestiţa, Sidipa, cântec de stea etc. III S: semicursivă, neregulată, aparţinând mai multor copişti; cerneală neagră şi roşie pentru text. C: loan Chira logofăt, 1779 (f. 25r). L: legătură de epocă, în piele brună, restaurată la cotor. P: Iordachi Buzălan, 1784 (f. 105v criptogramă); Dumitrachi Popăscu, 1797 (f. 32v); loan vătaful (f. 138v); Gheorghe Popăscu (f. 138v); Costache Popovici, 1803 (f. 105r), 1817 (f. 89v). 72 IV Chiţimia-Simonescu, Cărţile populare, I, p. 114; Ştrempel, Catalogul, III, p. 215-216. 7. Ms. rom. BAR 2088. Miscelaneu (D) I Sec. XVIII (a doua jumătate)245, Moldova; hârtie gălbuie, grosime medie (tricapelli); 155 x 200; 12-22lv (1,222,223, albe, însemnări). II 63r-106r Istoriia lui Esop 106v—151r Pildele lui Esop filosoful Manuscrisul mai cuprinde: Testamentul lui Berthold, Archirie şi Anadan, Antim Ivireanul, învăţătură bisericească. Tâlcul Sf. Liturghii etc. III S: cursivă, regulată, de mai multe mâini; cerneală neagră şi rădăcinie. L: legătură modernă. P: Nicul, 1777 f. 61r; Gheorghe ot Huşi, 1795, f. 155v, 221v; Neculae Hristodor, 1813, f. 2V, 1837, f. 223v; Gr. Creţu, f. 3r. IV Ştrempel, Catalog, II, p. 161-163; Moraru-Velculescu, Bibliografia I, p. 138-140,220. 8. Ms. rom. BAR 830 Miscelaneu (K) I 1780-1785 (f. lr), Ţara Românească; hârtie albă, subţire, fără filigran; 185 x 145; 1V-9V (10,11 albe) 12-124v. II 1V-9V Spunere pentru Isop filosof Manuscrisul mai conţine: Sindipa, Pateric, reţete medicale, cântece de stea etc. III S: semicursivă, aparţine mai multor copişti; cerneală neagră pentru text, roşie pentru titluri. C: Costandin cântăreţu, f. lr; Andrei Colţea, f. 72r. 245 Cf. Moraru-Velculescu, Bibliografia I, p. 220, unde se datează: cca. 1793-1795. O însemnare din 1777, plasată cu numai două file înaintea Esopiei, precum şi aspectul paleografie al manuscrisului ne-au îndemnat să-l datăm mai devreme în timp. 73 L: legătură modernă. P: Nicolae, 1786, f. 65v; Ene, 1800, f. 109v; logofătul Nicolae Măcelaru, f. 112v; logofătul Iane Borănescu, f. 122r. IV Cartojan, Cărţile populare, II, p. 330; G. Ştrempel, Copişti de manuscrise româneşti până la 1800, voi. I, p. 31; I. Crăciun, A. Ilieş, op. cit., p. 128; Ştrempel, Catalogul I, p. 182-183; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, p. 217-218. 9. Ms. rom. BAR 3372. Miscelaneu (F) I 1781 (f. 12v)246, Transilvania; hârtie albă, subţire, fără filigran; 235 x 164: 2r—221 (1, 7, 8 albe, însemnări), desinit mutilae. II 114v-169r lstoriia lui Esop 169v-221v Pildele lui Esop III S: semicursivă, regulată, aparţinând la doi copişti, cerneală neagră şi rădăcinie pentru text, roşie pentru titluri şi iniţiale. C: Nicolae logofăt (f. 9r). L: legătură de epocă, din piele neagră, neomamentată, păstrată sub legătura modernă. P: Nicolae Ungurean (f. 9r). IV Moraru-Velculescu, Bibliografia I, p. 70-71, 218; Ştrempel, Catalogul III, p. 103. 10. Ms. rom. III 76 Biblioteca „Mihai Eminescu“ Iaşi. Miscelaneu (H) I 1783 (f. lr), Bucureşti, Ţara Românească; hârtie subţire (strugure surmontat de cruce); 200 x 135; 1-116v (5,68 lipsă). II lr-40r începui a scrie istoriia lui Esop filosoful 41-89r Manuscrisul mai conţine Istoria poamelor. 246 Am optat, pe baza însemnării de la f. 12\ pentru această datare mai precisă; cf. Ştrempel, Catalogul, III, p. 103: sec, XVIII (sfârşit). 74 III S: semicursivă, regulată; cerneală neagră pentru text şi roşie pentru titluri. C: popa Ştefan Oescu, dascăl la Şcoala Domnească de la Sf. Gheorghe 1783 (f. 55-56M. ..Şi am scris eu, Ştefan la Şcoala Domnească Sfeti Gheorghie la anul 1783“. ,(f. lv): „De când de şcoală am parte, Am învăţat şi puţintică carte, Cam cu bine, cam cu rău Zău, îmi pare şi cam greu. Că de multe ori mergeam la şcoală Numai cu pâne goală. Când la şcoală intram, Vărgile îm arăta. Aşa eram de supărat, Cât nu-mi trebuia nici de mâncat. Iar acum am ajuns De-am învăţat de pociu mai sus. Din care învăţătură Voiu spune şi dumneavoastră o vorbă bună: Că astăzi s-au născut Fiul ce făr’ de-nceput. în Vifleemul cel jidovesc, în sălaş dobitocesc. Adecă spune-v-aşu şi mai multe, Dar nu-mi vine acum în minte. Ştefan Dascăl". L: legătură de epocă, piele brună pe lemn. P: popa Ştefan Oescu (f. 2r-29r): „Această carte, anume Esopie, e a popi Ştefan ot satul Bumbşti, scrisă în Şcoala domnească Sfenti Gheorghie cel Vechiu. Şi cine o aru ispiti să o fure, să fie afurisit de şapte săboare şi de toţi sfinţi i proci. Şi 75 mâna mea va putrezi, iar cine va ceti pre mine va pomeni. A mea, popa Ştefan, 1786“. (f. 55r): „Această Esopie este a sfinţi lui, preotului Ştefan Oescu, 1786“. (f. 108r): „Această carte easte a preotului Ştefan Oescu“. (Forzaţ, coperta a doua): „Această Esopie easte a preotului Ştefan ot satul Hârtopi, 1811“. IV Paul Mihail, Manuscrise ale lui Ştefan Dascălul. Viaţa şi pildele lui Esop, Chişinău, 1944; Moraru-Velculescu, Bibliografia II, p. 568. 11. Ms. rom. BAR 3195. Miscelaneu (Li) I 1783 (f. 75r), Moldova; hârtie de grosime medie, gălbuie (trei semilune); 202 x 165; lr—121v desinit mutilae. II 75r-108r Istorie cu minunate pilde a minunatului Esop 108v-121v Pildele Miscelaneul mai cuprinde: Ceaslov, Octoih, Avestiţa, Apocalipsul Maicii Domnului. III S: semicursivă, neregulată, de mai multe mâini; textul cu cerneală neagră şi rădăcinie, indicaţii tipiconale, titluri, iniţiale cu roşu. L: legătură veche de carton, deteriorată. P: preotul Andronic de la biserica Sf. Gheorghe, Roman (forzaţ). P: Vasile Dămian din Caransebeş. IV Cartojan, Cărţile populare, II, p. 331; Chiţimia-Simonescu, Cărţile populare, I, p. 114; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, p. 218; Ştrempel, Catalogul III, p. 46. 12 12. Ms. rom. Cluj. Biblioteca Institutului de Lingvistică (M) I 1784 (f. 66v), Braşov, Transilvania; 200 x 146; 69 f. II lr-66v Viaţa lui Esop Manuscrisul mai cuprinde Povestea poamelor. III f. 132 „Sfârşitul Vieţii lui Esop. 1784, iulie 30, Braşov". IV Leca Morariu, Cum filosoful Xanthos ajunge să şi-l cumpere rob pe Isop preaînţeleptul, în „Revista Moldovei", II, 76 1922-1923, nr. 5, p. 7-9; Leca Morariu, Isopia braşoveanâ din 1784, „Glasul Bucovinei", VII, 1924, p. 2; Vasile Bogrea, Câteva lămuriri lexicale, în „DR“, iy, 1924, p. 1059; Nicolae Iorga, Recenzie la L. Morariu „Isopia braşoveanâ din 1784“, în „Revista istorică", XI, 1925, p. 128. 13. Ms. rom. BAR 3390. Miscelaneu (N) I 1793 (f. 2r), Moldova; hârtie subţire, gălbuie, fără filigran; 205 x 150 cm; lr-149r (150 albă). II 93v Desen în peniţă reprezentându-1 pe Esop şi fragment din Viaţa lui Esop. 94r-140r începuiu a scrie istoriia lui Isop 140-144v Pildele Manuscrisul mai conţine: Alexandria şi Istoria viteazului cu moartea. III S: semicursivă, regulată; cerneală neagră pentru text şi roşie pentru titluri şi iniţiale. L: legătură veche de epocă, piele brună pe lemn. C: Popa Dimitrie Davideanul, 1793, f. 2V, 93r: „Mulţumesc lui Dumnezeu Iisus Hristos cel adevărat, că din început mi-au ajutat de am ajuns şi la sfârşit"247. IV Chiţimia-Simonescu, Cărţile populare, I, p. 314; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, p. 220; Ştrempel, Catalogul, III,p. 111. B. Manuscrise româneşti care oglindesc o altă traducere a „Vieţii lui Esop“ Viaţa şi pildele lui Esop au circulat în spaţiul românesc nu numai prin intermediul unor copii relativ numeroase ale aceleiaşi traduceri, ci şi în mai multe variante de traducere, ca un exerciţiu 247 Am reprodus însemnarea în întregime, fiindcă la Ştrempel, Catalogul, III, p. 111 a fost trunchiată. 77 asumat de diverşi cărturari în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea. Unul dintre ei, cunoscut şi prin intermediul altor opere, este Vartolomei Măzăreanul, care a tradus probabil din ruseşte Esopia, atât Viaţa lui Esop, cât şi pildele. Cele două copii autografe ale traducerii, amintite în testamentul lăsat de Vartolomei Măzăreanul, s-âu pierdut. Ele au fost realizate, după opinia lui Dimitrie Dan24\ în jurul anului 1779. Din anturajul lui Vartolomei Măzăreanul a făcut parte dascălul Ştefan Raireţ de la Putna, autorul unei traduceri din neogreacă, masiv prelucrată. Traducerea lui Raireţ este datată 1776. Ea a fost studiată de Damaschin Furtună248 249 şi Leca Morariu250. Potrivit opiniei lui Damaschin Furtună, între traducerea lui Raireţ şi ediţia lui Bart din 1795 există certe similitudini. Acelaşi lucru se poate afirma şi despre textele oglindite în codicele UZ şi M, primele două de provenienţă moldovenească, cel de-al treilea copiat de dascălul Duma din Braşov; ele oglindesc, într-un grad de prelucrare diferit, o altă traducere decât cea din codicele ESGrOIDKFHLiN. Judecând după vechimea manuscrisului U, această traducere poate fi datată ante 1750. N-am reţinut pentru studiul nostru de filiaţie nici acele manuscrise databile la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul celui următor şi menţionate în bibliografia Velculescu-Moraru: ms. rom. 3365 BAR, ms. rom. 6, BAR Cluj şi ms. 339 Biblioteca Muzeului judeţean Alba-Iulia; ele par a fi, din punct de vedere paleografie, posterioare datei 1795. 248 D. Dan, M-rea Putna, Bucureşti, 1905, p. 161 şi idem, Vartolomeiu Măzâreanu, AAR, 1911, Secţia lit., tom XXXIII, p. 283-284. 249 Esopia dascălului Ştefan de la Puma, în „Tudor Pamfile44, II, 1924, p. 49-56; idem, Cronica, în „Tudor Pamfile44, III, 1925, nr. 1-4, p. 45. 250 Dascălul putnean Ştefan Raireţ pvrdţ (O nouă Esopie bucovineană), în „Bibliotecile noastre44, IV, 1927, nr. 5-6, p. 7-12. 78 C. Manuscrise străine Pe cât de numeroase sunt codicele neromâneşti în care regăsim Pildele lui Esop, pe atât de puţine sunt cele care conţin Viaţa. După ştiinţa noastră, singurul manuscris slav care a circulat în ţările române cu acest conţinut şi care ne-a parvenit este ms. sl. 740. Acest codice este păstrat actualmente la Direcţia generală a Arhivelor Statului din Bucureşti. Este vorba de un miscelaneu cu o structură extrem de compozită, copiat, după părerea lui Emil Turdeanu251, în Moldova, la sfârşitul secolului al XVI-lea, într-o medio-bulgară „puristă". El reprezintă restituirea unui model slavon-sârb şi conţine, în afară de Viaţa lui Esop, o Alexandrie, Legenda lui Avram, Legenda Sibilei etc., în total 19 texte în care predomină literatura populară252.0 parte din aceste texte au fost editate în timp de B. P. Hasdeu, Lucia Djamo-Diaconiţă, P. A. Syrku, L. Miletid şi D. D. Agura. Viaţa lui Esop a fost editată de P. Syrku: Le dit d’Alexandre le Vieil, Vie d’Esop în Zur mittelalterlichen Erzăhlungliteratur aus dem Bulgaris-chen, în „Archiv ftir slavische Philologie", VII, 1884, p. 78-79, ediţie reluată de B. Anghelov şi M. Gunov253. De asemenea, însoţit de traducere, acelaşi text a mai fost publicat încă o dată de Iordan Ivanov, Starobălgarski razkazi, Sofia, 1935, p. 245-249. în colecţia de manuscrise greceşti a BAR, un singur codice datând din secolul al XVIII-lea conţine şi Viaţa lui Esop: ms. gr. 503 (f. lr-74r)254, parafrazată printre rânduri în greaca modernă. Titlul îl menţionează pe Maxim Planudes ca alcătuitor. 251 E. Turdeanu, op. cit., p. 17-19,45-46 şi passim. 252 Detalii la E. Turdeanu, op. cit., p. 17-18. 253 Stara bălgarska literatura IX-XVI1I, Sofia, 1922, p. 438-511. 254 Vezi C. Litzica, Catalogul manuscriptelor greceşti, Bucureşti, 1909, p. 473. 79 CONŢINUTUL SECVENŢEI ___________SIGLA MANUSCRISULUI z J X tb o o o C/5 (ti + + + + + + + + + + + + + + I I + + + + + + + + + + + + +++++++ +++++++ +++++++ + + + I I + + +++++++ +++++++ +++++++ + + + + + + + +++++++ +++++++ ++++++++ ++++++++ + + + I I + + + ++++++++ + 1111 ++++++++ + \ I J I I + I + I I I I I + I ++++++++ + » I I I I + I ++++++++ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + I + + + I + + + + + + + I + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + I + + + I + + + + + + + I + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + l + + 1 + + + + + I + + + + + *8 *s 8 1 si — s/j 3 .2 3) § 3 •2 S 8 2 .2 ,c 1 <> '^î£.3 *s,h #i u a « S « £ ■ 8 •s s w- j;l *3 S.L „ „ .2 -S 2 8.-S -81 18«.ÎJ5JS||€8|| B.K*484lââ-5g|| «fl-i C o O 5 fl « 5> Ş’ g § i2iS33 2 llladS °*.S « g. 2 e «III U § §* JD ■as ll s § X3 C/> -i m n tŢ i 80 J X u-* a i o V- ü + + + + + + + + + + + ++ + ++ ++ + + + + + + + + + + ♦ + + + + + + + + ++ + ++ ++ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ++ + ++ ++ + + + + + + + + + + + + + + + + + + ++ + ++ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ++ + ++ ++ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ♦ ++ 1+ ++I1III + + + + + + + + + + + + ++ + ++ 1+ ++IIIII + + + + + + + + + + + + ++ + ♦+ ++ + + + + + ++ + + + + + + + ♦ + + + + + + ++ 1+ ++IIIII + + + + + + + + + + +| | ++ ++ + + + + !3 £ S -u JJ 3 B ffll js l*t Ï^SE 8 « g •= ' '§i çj s J o a 5 3 £ ~ ~ ~ il 3) cfl o c c « fl ï il *2 « 3 co j2 es 60 60 S .5 -3 « v 2 § i-s i •Hc « V uü •cHS S U CO , ‘R ~ , w 2 c . : o.g § g iol^W ' ^ 2 y jj 2 ia c <5 c a - -g ■B. 3 5*5 g. « 3 3 2 g 'S « g > 3 <£ 3 >e.:S 3 15 Mil ■o q s 3 12 3 — 3 Z, 5J m ~ S1” fl C _ CS S .g 3 1 « Uhsi liSôllô "31 ■R t; u «0 1 «8. « 8- = H1 .« >eo .t: 3 3 O g -o -g, <3 co ■=. a g 5 il| III 12 M S 3 ’O. ^ ,S n£ ■o 3 .y — -g u j il 11 .? § ’G ° S O .ï > £ >r* fl a**- mc - 2 « 2 IIP '=*.§ *R 3 gai o _ — y 53 co c ţa •3- c S 8 ■ il ilt •! i 3 “-.2 J ■*11! > H co a û- o §<£ Ë CO aS 3 8 8.3*8 Ou uJ *o Uh 81 Fabula cu broasca, şoarecele şi vulturul Esop fuge în templul lui Apolo Fabula cu vulturul şi scarabeul Fabula cu plugarul omorât de măgari Fabula cu tatăl incestuos în sfârşit, tot în colecţiile BAR se află un codice maghiar, ms. magh. 1, copiat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, (1777), după o ediţie de tip Romulus; la f. 21v—94r: Esopus iletemet. 7.2. Structura secvenţială a copiilor. Una din trăsăturile caracteristice ale Vieţii lui Esop este structura compoziţională a textului, constituită prin înşiruirea unor episoade cu un mare grad de independenţă. Mai ales partea finală a textului justifică o astfel de apreciere, căci ea nu este decât o succesiune de fabule de sine stătătoare, al căror unic punct de legătură este pilda finală care are o tangenţă cu situaţia morală în care se află personajul principal, Esop. Decupând în ansamblul textului toate acele secvenţe pe care le regăsim în textele de control grec (G) şi latin (L) ale ediţiei veneţiene din 1619, reţinem 50 de secvenţe ce reflectă, cu probabilitate conţinutul arhetipului traducerii. Colaţionarea codi-celor reţinute pentru apartenenţa lor la aceeaşi versiune a traducerii (ESGrOIDKFHLiN) pune în evidenţă suprapuneri semnificative în planul amputărilor de text. Din tabelul de la p. 80-81 se constată cu uşurinţă că un anume grup de manuscrise SOIK se distinge prin structura lui lacunară. Ele vor forma ramura lacunară A în stema noastră de filiaţie, celelalte copii urmând să se grupeze, după caz, într-o ramură nelacunară B, ori să figureze ca nişte copii independente (Gr). 7.3. Raportul dintre ms. rom. 1436 (E), presupusa versiune originală a traducerii şi celelalte copii Două aspecte îi asigură lui E o individualitate bine conturată în ansamblul tradiţiei manuscrise româneşti a Vieţii lui Esop: pe de o parte, structura particulară dată de comprimări şi lacune, şi pe de alta, lecţiuni mai bune în comparaţie cu celelalte copii. 82 73.1. Raportat la ansamblul celor 50 de secvenţe pe care le cuprindea, cu probabilitate, originalul traducerii, G prezintă următoarele lacune: cap. VI, Esop intervine pe lângă negustor să fie cumpărat pentru a ţine companie copiilor. Ajunşi acasă, aceştia se sperie de el; cap. XXXVII, Construirea turnului de către copii purtaţi de vulturi; cap. XXXVIII, Nehtenav îi propune lui Esop dezlegarea şaradei cu cele două iepe; cap. XLVII, Pilda cu vulturul şi scarabeul; cap. XLVIII Pilda cu ţăranul omorât de măgari. Pe lângă aceste lacune, E prezintă o comprimare în aşa-numita secvenţă parenetică a textului, cap. XXXIV, Eliberarea lui Esop; sfaturi către Eno: E 142v/7—10: Şi goneaşte din casa ta omul mozavir, că ce veri face şi ce veri grăi în casa ta, el te va spune altora. Aceastea şi mai multe deaca învăţă Isop pre Eno... cf. F 158724-15971-2: Şi goneaşte din casa ta omul mozavir căci că ce vei face el va spune altora. Fă lucruri care să nu te întristează/ şi nu te întrista de ce-ţi vine asupră, nici să sfătuieşti lucruri hicieane! cf. G, 94: jtgdtE pf| ta X\mf|oovta oe. âm 6e toîq ov|iPaCvowi ţif| Aaxjkdv. Mfjte icovriQd jkmXotioti, |iTjte TQOJtOU; KajCCDV ţU|ifjOT|. L, 95: Fac, quae te non moestificient. Contingentibus ne tristare. Neque prava consulas unquam, neque mores malorum imiteris. în acelaşi timp, E se opune tuturor celorlalte copii printr-o serie de omisiuni, ca de pildă: 1) G, 14: Kai pe 6 6eo3totr|<; tfjţ 6 emtQOJtfjţ jtagaXi3oT|. L, 15: etme herus procuratione privet. E 12475: om. S 179-10, Gr 4713,0 372-3,1 374, Li 77714: ca să nu mă scoaţă stăpânul dintru această slujbă. F 118722-23: ca să nu mă scoaţă pre mine stăpânul mieu dintru această slujbă. 83 2) G, 16: ecm 6ev6qou, r\ dv&QOMioţ; oîrroc; li |if|, qwovriv eTxsv 6v6ev âv ei6ei jj.fi ouxi 6okeîv doKOKf)Xri. L, 17: Utrum truncius estarboris, authomo? Hic nisi vocem haberet ferme videretur uter inflatus. E 12475-6: Om e acesta au un trunchiu? Acesta, de n-are avea mişcare, nu l-am socoti că e om. S 377-9: Om easte au un trunchiu? Acesta, de n-ar avea grai, eu aş zice că easte un borduh îmflat. O 473-6: Om easte acesta au un trunchiu? Acesta, de nu ar avea glas, eu aş zice că easte un trunchiu sau un borduf umflat. 3) G, 26: Kat oq: £k xfj<; yaaxgoq xfjţ |it|Tq6<; pou L, 27: Et is: „Ex ventre matris meaeu. E 12677: om. S 6712,1 6712: Isop zise: „Din pântecele mamei“. 0 6714, K 777: Isop zise: „Din pântecele mamei mele“. Li 8078-9, F 124712: Isop zise: „Din pântecele mâne-me 4) G, 94: Ei&ax; ©<; Kal x<& icuvapla) agxov f| ovgă JtQOOJtOQl^El. L, 35: Sciens et catulos caudam panem comparare. E 14276-7: ştiind că acum dobândeşti pâinea copiilor. S 22715,0 20710: ado-ţi aminte că coada dobândeaşte pita coteaiului. 1 2072: ado-ţi aminte că coada câinelui dobândeşte pita coteiului. F 158717-19: ştiind că coada dobândeaşte pâine câinelui. 7.3.2. în ciuda acestor lacune, omisiuni şi comprimări, E rămâne, în ansamblul tradiţiei manuscrise a Vieţii lui Esop, codicele cu cel mai mare număr de lecţiuni bune, adică validate de textele de control G şi L. Faptul că dascălului Costea îi datorăm structura particulară a textului copiat în codicele scheian, este aproape sigur: după cum vom arăta mai departe, nici una dintre copiile păstrate nu mai repetă modificările importante produse în ms. rom. 1436 la nivelul conţinutului. Copia lui Costea Dascălul nu a avut descendenţi, iar ea, la rândul 84 ei nu moşteneşte o structură lacunară dintr-un intermediar care să se fi difuzat ulterior, la nivelul altor copii. în acelaşi timp şi aproape paradoxal, Costea a executat o copie extrem de fidelă după un intermediar în care s-a conservat un număr de lecţiuni juste, confirmate de versiunea greco-latină, şi alterate în toate celelalte copii. 1) G, 24: ©aXdrriov arpoPatov! L, 25: marinus hircus! E 126711: ţap de mare! S 5v/6: oaie de caţără! 0 676, K 6V/13: cap de caţără! 1 675: cap de catâr! Gr 977, Li 8072, F 122724-12371, D 6971, N 10175: ţap de baltă! 2) G, 24: ©aXaTTiov TQayoţ! L, 25: marina ovis! E 12674: oaie de mare! S 574,0 6714, K 771,1 6713: ţap de baltă! Gr 9716-971, Li 80710, F 123716, D 6979: cap de catâr! N 101715: cap de măgariu! 3) G, 30: dvdyier| atăaa Jtexopevov pe daromrreîv. L, 31: necesse omnino volando cacare. E 12776: va trebui zburând să mă cac. în ramura alcătuită din manuscrisele S O K I, verbul zburând este omis, iar în ramura alcătuită din codicele Gr Li F N D, este substituit prin verbul mergând sau prin umblând (D 71712). 4) G, 34: Ei>Qim6T|, xqwouv eycb aov (pr)pi to oxdpa Tooaura Xeyov. L, 35: O Euripides, aureum ego tuum inquam os, talia dicens: E 12872: Ovrepide, eu ţie zic că e gura ta de auru când zici... 85 S 8712,0 9711, Gr 1376; O, Isoape, eu zic că easte gura ta de aur când zici... D 73711, N 105714: O, Esoape, eu zic că gura ta este de aur când zici... F 128724,1973: eu zic că gura ta easte de aur când zice... 7.4. Ramura lacunară A subsumează trei codice: ms. rom. 2456 BAR (S), ms. rom. 52 (Muzeul Olteniei, Craiova) (O) şi ms. rom. III 20 (Biblioteca Centrală Universitară, Iaşi) (I), cărora li se adaugă, cu un statut aparte ms. rom. BAR 830 (K). Caracteristicile lor comune sunt: lipsa aceloraşi secvenţe şi prezenţa unor lecţiuni, omisiuni sau coruptele convergente, prin care cele trei manuscrise se opun, pe de o parte, lui E, iar pe de altă parte ramurei nelacunare B. 7.4.1. Amputarea unui număr mare de secvenţe şi sub-secvenţe, comprimarea altora a dus la următoarea structură a textului, oglindită deopotrivă în cele trei manuscrise: a) între episodul X, Conflictul dintre Esop şi soţia filosofului Xant, şi episodul XVI, Răzbunarea lui Esop asupra soţiei filosofului Xant, au fost suprimate episoadele intermediare XI-XV, realizându-se o anume unitate între cele două secvenţe ce se pretau, din punct de vedere al conţinutului şi al cronologiei faptelor, la o astfel de juxtapunere. b) în acelaşi mod, s-a produs eliminarea secvenţelor XVII şi XVIII, aşezate între două momente cronologice ale aceleiaşi întâmplări: XVI, Răzbunarea lui Esop asupra soţiei filosofului Xant, şi XIX, Fuga jupânesei. Dezlegarea de către Esop a celor două şarade înfăţişate în secvenţele XVII, Când va fi tulburare în omenire? şi XVIII, De ce oaia dusă la jungiere nu zbiară în timp ce porcul se zbate? a fost resimţită ca o paranteză ce a întrerupt cursul firesc al întâmplării în centrul căreia se situa conflictul dintre Esop şi jupâneasă. c) din episoadele XXII Istoria omului neiscoditor şi XXIII Esop la baie, lipsesc secvenţele mai mici: Omul neiscoditor bea 86 vin înaintea stăpânului şi respectiv Căpitanul cetăţii îl arestează pe Esop. d) s-a renunţat, de asemenea, la episodul XLI, Esop soluţionează problema zapisului de datorii pe care Nehtenav le pretindea lui Uchir. e) ultimul grup de secvenţe absente se situează înainte de finalul textului. Din cele cinci fabule cu pildă pe care Esop le istoriseşte ucigaşilor săi din cetatea Delfi, în intenţia de a-şi amâna moartea, numai cea dintâi, XLIV Fabula celor doi văduvi este menţinută în structura acestor copii, celelalte patru fiind amputate. 7.4.2. în afara acestor intervenţii selective mai importante, SOI se caracterizează printr-o serie de comprimări, lacune de mici dimensiuni sau omisiuni. Transpunerea vorbirii directe în vorbire indirectă este una din modalităţile prin care s-a realizat scurtarea materialului narat de pildă în episoadele XVI (omiterea din S 8V, O 9V şi I 9r a numelui căţelei Lichina, cf. E 131v), XIX (comprimarea dialogului Xant-jupâneasă), XXII. Iată câteva lacune şi omisiuni caracteristice manuscriselor din ramura A: 1) G, 22: xdv 6’Aîogmiov eitei pebapodev eîxe Koopfjoai oXtoq yăg fjv âpdQxripa £aOr|xa odicicov xotrrcp jt£QiicaddnJxx<;. L, 23: sed Aesopum, quoniam necunde poterat ornare (totus enim erat mendosus), veste ex sacco ei circomposita. E 125 v/5-6: Iară pre Isop, deaca n-avu cumu-l mai împodobi, căce era aşa îndărăcnat, îl îmbrăcă cu un sac. S 576-7,0 5v/3—4,15v/3—5: Iară pre Isop, nu avea cum să-l îmbrace cu haine, ci-l îmbrăcă într-un sac. 2) G, 20: em xcdv copcov avexcov xdv yuQyadov. L, 21: humeris sublato canistro. E 125713: puse coşul a umăr deşert. SOI: om. 87 3) G, 14: tî t tăi, nu e de-a răbdarea. S 3715-16: şi m-au suduit pre mine şi pre tine şi pre Dumnezeii nu-i bagă în seamă. O 379-10,13710-11; şi m-au suduit pre mine, zău că easte aşa! Şi au suduit şi Dumnezeii, şi pre tine şi pre mine. 7.6. Ca o concluzie parţială ce se impune la capătul acestei investigaţii al cărei obiect au fost manuscrisele KSOI, putem stipula existenţa intermediarului lacunar a, a cărui probabilă structură am descris-o sub 7.4.5. Majoritatea lecţiunilor, coruptelelor, prelucrărilor, bourdon-urilor din a se regăsesc şi în K, unde, în plus, se constată absenţa unor comprimări ce au fost operate în SOI, prin prelucrare din intermediarul lor comun a. Rezultă deci că manuscrisul K descinde dintr-un intermediar pierdut p, care, împreună cu a, au ca ascendent comun intermediarul A, caracterizat prin diferenţele pe care SOIK le prezintă în comun faţă de E şi de ramura B, dar nu şi prin comprimările evidenţiate sub 7.5.2., pe care le putem pune pe seama copistului intermediarului a. Din pricina întinderii reduse a lui K, nu putem decide, în acest stadiu al cercetării, dacă lacunele ce afectează largi porţiuni din SOI, la nivelul unor capitole întregi, provin din intermediarul a, împreună cu comprimările caracteristice grupului SOI, sau ele existau deja în intermediarul A. Raţiunea pentru care K a fost ataşat ramurei lacunare rămâne marele număr de coruptele, omisiuni, bourdon-uri care-1 fac dependent de grupul SOI şi mai ales de misce-laneul I. 94 7.6.1. Din cele patru manuscrise ale ramurei A, trei sunt munteneşti: S, copiat de Serafim la mănăstirea Bistriţa, O, atribuit popei Standul de la Biserica Tuturor Sfinţilor din Bucureşti, şi K, copiat de Constandin Cântăreţul în Ţara Românească. Ataşarea codicelui I, manuscris moldovenesc copiat în 1728, acestui grup primeşte o explicaţie verosimilă dacă luăm în consideraţie raporturile sale cu O: Cronica universală a lui Mihail Moxa, conţinută atât în O cât şi în I, prezintă în ambele copii, aşa cum a demonstrat recent Gheorghe Mihăilă, dovezi certe ale unor legături de filiaţie directă, posibil de imaginat în contextul epocii în care au fost copiate manuscrisele: domniile Mavrocordaţilor (Nicolae, Ioan şi Constantin) care au ocupat, fiecare în parte, scaunul ambelor ţări româneşti. 7.6.2. Concluzionând, se poate propune următoarea stemă de filiaţie a ramurei A: Ramura nelacunară B 7.7. Am grupat în ramura nelacunară B grupul de codice GrHDFLiN, caracterizat printr-o structură completă. Textele oglindite în GrDFLiN prezintă toate cele 50 de secvenţe din textele de control G şi L, orânduite într-o succesiune identică. Din acest punct de vedere, se poate conchide că ramura B reflectă compoziţia secvenţială a originalului, opunându-se atât manuscrisului lui Costea Dascălul, cât şi copiilor din ramura A. 95 Cu toate acestea, aşa cum am arătat deja sub 7.3.1. şi 7.3.2., există numeroase temeiuri pentru a conchide descendenţa comună a ramurilor A şi B dintr-un intermediar C în care se regăseau atât pasajele omise în E (v. 7.3.1.), cât şi cele patru coruptele evidenţiate sub 7.3.2., caracteristice tuturor celor 10 codice care împreună cu E compun tradiţia manuscrisă a acestei versiuni. în acelaşi timp, în afară de lacunele şi comprimările importante care opun ramura A ramurei B, au fost amintite sub 7.4.1. şi 7.4.2. o serie de omisiuni mai mici, erori comune sau coruptele ce diferenţiază net cele două ramuri ale arborelui de filiaţie. 7.8. Manuscrisele DFLiN descind dintr-un intermediar comun, B. Colaţionarea celor 5 codice cu structură completă arată că între Gr pe de-o parte şi DFLiN există diferenţe ce presupun existenţa unui intermediar B, în care s-au operat adaosuri, prelucrări şi s-au comis erori transmise în egală măsură tuturor celor 4 manuscrise ce descind din el, în mod direct sau mijlocit. 7.8.1. Iată câteva adaosuri comune grupului DFLiN, absente atât în G şi L, cât şi în E, Gr şi O. G, 12: tou b’ecpeoxriKOTOi; tcd frn tg&v oaQKt&v atrrou povc&veoi XGeîa- L, 47: ...sed carnes suas tantum usui esse. Ultimele două propoziţii din Gr 1975-6, corespunzând pasajelor citate din G, 46 şi L, 47, au fost omise în toate celelalte copii. 101 7.11.1. Sistematizarea rezultatelor examenului de filiaţie La capătul acestei investigaţii, nu putem spera la o imagine exactă a modului în care traducerea Vieţii lui Esop s-a transmis în copii în intervalul 1705-1795. Omogenitatea relativă a ramurilor A şi B este tulburată de cele două codice E şi Gr, care vehiculează, ele singure, câteva lecţiuni corecte în pasaje ce au fost corupte în restul copiilor. A recurge, pentru soluţionarea unor situaţii de contaminare, la ipoteza consultării de către un anume scrib a două copii diferite, mi se pare, în cazul textelor aparţinând cărţilor populare, un artificiu. Nici surprinderea unei informaţii noi, cum se întâmpla în cazul cronicilor, nici scrupulozitatea în redarea exactă a sensului unui termen, cum se întâmplă în cazul literaturii religioase (scripturistice şi liturgice) nu sunt implicate în activitatea de copiere a cărţilor populare. De aceea, modelul pe care-1 propunem pentru tradiţia manuscrisă a Vieţii lui Esop este unul provizoriu. Din pricina prezenţei în manuscrisele ramurei B a unei coruptele (Agapiton) conţinute şi în E, am fost nevoiţi să imaginăm un punct de contaminare între intermediarul comun al copiilor DFHLiN şi modelul manuscrisului lui Costea Dascălul. Acest model, notat de noi cu T", descinde din originalul T, dar nu are ca descendenţi decât pe E, întrucât toate celelalte copii distribuite în ramurile A şi B, la care se adaugă codicele Guran, cunosc erorile comune semnalate sub 7.3.2. Aceste erori comune au apărut cu probabilitate în intermediarul T', din care descind codex Guran, şi un alt intermediar C, la nivelul căruia s-au înregistrat cele două omisiuni discutate sub 7.10 şi notate de noi cu O, şi 02. Despre intermediarul C putem presupune următoarele: a) transmitea toate cele patru pasaje corupte prin care GrSOIKDFHLiN se opun lui E; b) prezenta omisiunile O, şi 02 prin care SOIKDFHLiN se opun lui Gr; c) avea o structură completă (50 de secvenţe); d) poseda 102 lecţiunile corecte ale numelor proprii: Agatopod, Amoriia, Ermip etc. Intermediarul C este ascendentul lui A, din care coboară ramura lacunară SOI şi K. în acest stadiu al cercetării nu putem şti dacă, alături de numeroase coruptele, omisiuni, comprimări, A este responsabil de lacunele ce afectează materialul copiilor SOI sau aceste amputări se plasează la nivelul unei alte copii pierdute a, ce descinde din el. Intermediarul B, în schimb, a perpetuat cu fidelitate atât structura iniţială, cât şi majoritatea lecţiunilor corecte pe care le regăsim în copiile de prim rang E şi Gr. în chip straniu, titlurile copiilor din B şi coruptela comună Agapiton, absente pe filiera CT\ ne obligă să ne imaginăm un posibil contact, prin contaminare, al intermediarului B cu T", de unde le va fi moştenit şi E. 7.11.2. în concluzie, cele 11 copii ale versiunii traducerii Vieţii lui Esop pot fi cuprinse în următoarea stemă: T 103 m. STUDIU LINGVISTIC 1. Grafia 1.1. Sistemul grafic. Inventarul şi distribuţia grafemelor chirilice. Inventarul de grafeme al E cuprinde 39 de semne; le-am înfăţişat aici în ordinea tradiţională: a, b, b, r, a, e, «, 3, m, I. K, A, M, M, O, n, p, C, T, 8, «Y, 4, X. W. U. **, UJ, l|l, V t, IO, IA, A, A, 3. V, T>,Y. 1.2. Abrevierile 1.2.1. Literele suprascrise 1.2.1.1. Vocalele suprascrise sunt a, e, h şi % 1.2.1.2. Suprascrierea grafemelor consoane este mai frecventă în text, iar modul în care se realizează depinde de poziţia lor în cuvânt. Cel mai adesea, grupul final de două grafeme apare în suprascriere prin ligaturi:^*’ (= ri), (= te), (= de), ~J> (= ră). în obişnuinţa scribului intră şi suprascri-ereaÎQ trei etaje: a. îL (125718), ^îm(127718). în general, ligaturile nu sunt prezente decât în suprascriere, cu o singură excepţie:7(= tr). 104 1.2.2. Abrevierea prin supresiunea (contracţia) unor slove e prezentă în câteva cuvinte: (143714), c4>ht( (14571), upi (12272,14471). 1.3. Semnele diacritice Semnele diacritice întâlnite în E sunt: accentul ascuţit, accentul grav, spiritul lin, isonul, vrahia, trema, chendima, titla şi paiericul. 1.3.1. Accentul ascuţit (') serveşte, în principal, marcării vocalelor tonice: Atecr* (12271), eSn-k (122719), Accept (127717),m»xipSA (14573). 1.3.2. Accentul grav (') apare de regulă pe vocala din silaba fmală a cuvântului şi tot atât de frecvent şi deasupra ultimei vocale din cuvintele monosilabice: AAmopi (14279), i|iîmniu (14174), ţ’NEAA (14172), N$ (12876), iuh (129717), m& (13675), gk (134716). Uneori, acest accent ia o formă orizontală: pvt* (12878). 1.3.3. Spiritul lin (’) se aplică de bicei vocalei iniţiale a cuvântului, inclusiv lui *4*?* (123714), *k8e (136719), uneori şi în interiorul cuvântului, fără relevanţă fonologică: sena (13772), A’^pSiime (12979), rptMA (128713, biaija (14474). 1.3.4. Isonul (’') surmontează slovele w, n şi ©y în poziţie iniţială, precum şi slovele n şi f-, în aceeaşi poziţie, dar numai când sunt majuscule: Mcmopî* (12271), Mfp (125719), waivu (130716), oyiMţH (14078), î-HenĂM (12271). Isonul este utilizat de către copist în mod regulat şi pe grafemul i. 1.3.5. Vrahia (~) apare plasată pe grafemul m pentru a marca valoarea sa semivocalică: a$h (12271), mm (129714). Pentru alte situaţii, a se vedea 6.3. 1.3.6. în grafia cuvântului Eghipet (141v/9) şi în derivatele sale, chendima O surmontează slova ipsilon: erirncm. 105 1.3.7. Titla O, ca semn al suprascrierii literelor, nu este folosită în mod consecvent decât în cazul slovei c. Atunci când surmontează slove cu valoare cifrică, titla ia o formă aparte, aproape verticală, întâlnită mai frecvent în cursiva din secolul al XVIII-lea255; în E, titla verticală se înregistrează rareori şi deasupra unor consoane suprascrise în interiorul cuvântului, (npiTţtcK'h 129714, MurkVb 13176) precum şi în ortografierea prin contracţie a cuvântului amVi^S (12974,7). 1.3.8. Paiericul () apare după o consoană finală, alternând cu i final: asecf (128710), (137716), Hcwn (12271), wm (135711), precum şi în interiorul cuvântului, prin confuzie cu iericul: aĂim» (135714), wÂuiwp (125716). Asupra valorii fonetice a paiericului, a se vedea 6.5. 1.4. Semnele de punctuaţie şi de ortografie, alte semne grafice Dintre semnele de punctuaţie se remarcă punctul, utilizat la sfârşitul titlului, de cele mai multe ori la capătul unui enunţ, alteori cu rol de virgulă şi, în unele cazuri, în mod arbitrar. La fel de des ca şi punctul, se întrebuinţează virgula, de cele mai multe ori însă în locuri unde astăzi nu este tolerată. Două puncte, în schimb, îndeplinesc clar sarcina de a marca sfârşitul unor secvenţe ample de text; copistul le-a plasat la sfârşitul primei file a textului, ceea ce corespunde şi cu sfârşitul introducerii, precum şi pe ultima filă a lui E, după cel din urmă cuvânt. în prima poziţie, cele două puncte sunt urmate de un semn de final —. Aşezate pe orizontală, două puncte încadrează adesea baza slovei cifrice. 1.5. Particularităţi ortografice. Sintagma grafică Textul Esopiei este divizat în grupuri de cuvinte delimitate de spaţii albe. Aceste grupuri sunt constituite de scrib din 255 Emil Vârtosu, Paleografia româno-chirilică. Bucureşti, 1968, p. 132. 106 considerente pur grafice, aflate în afara situaţiilor în care e vorba de o combinaţie reprezentând o categorie lexicală majoră (substantiv, verb) şi o categorie minoră (pronume neaccentuate, auxiliare, articole proclitice, conjuncţii etc.). Formarea sintagmelor grafice nu reprezintă deci obiectul unor reguli precise. 1.6. Interpretarea grafiei 1.6.1. Grafemul în lipsa, din inventarul slovelor, a lui k şi *, grafemul % cumulează în E valorile fonetice [ă] şi [î], la finală, şi în poziţie medială, după consoană şi în diftongii [ăi], [îi]: irkiiNeAe (13771), irkNiirkpeu (125716), nun. (140716), (125714). Grafemul t» nu are în acest text valoarea zero. în singurul exemplu care ar putea fi susceptibil de o asemenea interpretare: am ?wck ck (131717-18), prezenţa primului ier pare o greşeală de copist, care a anticipat pe -k din conjuncţia chaoco4&a&m (12872), ^haocqo^n (132719), m«»pok8a (12379), Nopoit&A (12273), ioA (132712), «««h (12471), 6nno (14178). Cum cele două grafeme comută grafic, iar «> nu este distribuit niciodată în locul lui omega, ar rezulta că oo este o variantă a lui o260. în acelaşi timp, tot atât de bine se poate demonstra că °° este o variantă a lui w în poziţie postconsonantică. Spre această concluzie conduce şi asemănarea grafică dintre o şi oo261, dar şi faptul că, în virtutea regulilor 259 Manuscrisul de la leud, text stabilit, studiu filologic, studiu de limbă şi indice de Mirela Teodorescu şi Ion Gheţie, Bucureşti, 1977, p. 62. 260 Slova «o este considerată varianta grafică a lui omega de către E. Vârtosu, Paleografia, p. 107, în timp ce E. Kaluiniacki optează pentru «o variantă grafică a lui o: v. D.P. Bogdan, Emil Kaluiniacki şi scrierea chirilică la români, în „Romanoslavica", I, Praga, 1948, p. 34. 261 D.P. Bogdan, Paleografia..., p. 254. 109 ortografice ale slavonei, «i era utilizat în mod obligatoriu, în formele de genitiv-dativ plural al substantivelor. Costea Dascălul se supune acestei reguli, făcând apel, pentru aceste situaţii ortografice, exclusiv la «>: KOfimA°°p (143719), aca+maoop (144v/7), npîAmHNMAoop (13CK/16), 8h6nhyma°°p (132714). în singura excepţie înregistrată de noi, baa^hawp (12873), w este rezultatul revenirii scribului peste grafemul e, scris iniţial. în toate exemplele analizate mai sus, cele două grafeme w, o notează pe [o], iar toate trei pe [o]. în grafii de tipul (123719), a8w (127710), hoaw (125V4), unde în limba actuală lui w îi corespund segmentele [ya], [yo], [pa] şi [yă], am considerat că w are valoarea [yo], transcris o. Alternanţa w ~ wa nu o regăsim decât într-un singur caz: WM« (13378) ~ wAMe (129710), în care prima grafie se conformează unei tradiţii bine reprezentate în secolele anterioare262, potrivit căreia, w corespunzând succesiunii semivocală + vocală de tipul nouă, s-au notat, cu w prin extensie, şi segmentele [oa] şi [ua]263. 1.6.5. Grafemele 8, «y, io şi paieric. Grafemele o şi oy alternează numai în poziţie iniţială absolută: oY^eNMyîM (126718) S^eNMyîM (12779), oyMMţM (14078) ~8mirTi (14072), oyw* (13678), ~8na (13675), oyuieM (13573), ~8uieM (135710). în poziţie medială (atât după consoane, cât şi după vocale), ca şi la finală, apare numai 8: *8 (126714), jkca&a (128712), mp8n8A8M (14075). în aceste cazuri, 8 are valoarea [u] sau [y]. La sfârşitul cuvântului, mai ales după o vocală264, este notat grafemul k>, uneori alternând cu h, ceea ce arată că în unele cuvinte, amuţirea 262 Cf. W. van Eeden, op, cit., p. 71, care apreciază grafia ca fiind rezultatul faptului că scribul a constatat că, din pricina isonului care-1 surmonta pe w, n-a mai avut loc pentru a-1 plasa pe a suprascris. Ipoteza sa este infirmată chiar de E, unde regăsim grafia wamc cu a suprascris. 263 Avram, Contribuţii, p. 86. 264 Pentru distribuţia lui ■© după consoana p v. capitolul Fonetică, 2.2. Diftongii. 110 lui u final începuse: j^aaw (144713), bom (133710), ~bom (12471). Grafemul » corespunde deci unui segment [u] sau [fl] precedat de [i]. Ca u final [—u], 8 înregistrează numeroase ocurenţe, atât după o consoană, cât şi după un grup de consoane: AminirS (14077), A$pg (12873), fiepmS (134713), pT>en$Nt8 (122720), rhMN& (13475). Astfel de exemple nu sunt puţine în E, uneori alternând cu paiericul sau cu o consoană suprascrisă: A&p& (12873), (137716), wÂuiop (125716), ~wm$ui©* (132717), cf. însă wMiuog (140r/18). Pentru valoarea lui [u] fmal, v. cap. 1.3. Vocalism. Acestor exemple li se mai pot adăuga şi altele, în care paiericul este plasat în poziţie finală postconsonan-tică: A*ieciTi(128710),n (13577), Heoii (12271), ■,uj$rii(136713). Este evident însă că folosirea acestui semn grafic nu se face într-o manieră sistematică, el apărând, prin confuzie, şi în locul iericului, la frontieră silabică între două consoane: âÂim* (135714). De aceea înclinăm să-i acordăm mai degrabă valoarea zero. 1.6.6. Grafemele t, n şi a. 1 este distribuit numai după consoană, în interiorul sau la finala cuvântului, având valoarea [şa]: wt (135718), Atica (135714), MMNmt (122719), num! (12572), 3tcmpt (128712). Această slovă, cu aceeaşi valoare fonetică, apare în legături sintactice de tipul: at& (13174), atu (135717). în E se remarcă faptul că diftongul [şa] în cuvinte de tipul leage este redat constant numai prin grafemul t: Kptipe (12971), Htae (126714), AtveT (123712), nostcTe (140714). Constanţa cu care îl întâlnim pe t în această poziţie, lipsa alternanţelor de tipul A*bve~Aeve, cât şi faptul că în alte poziţii decât e, * îl notează pe [şa], pot indica faptul că, şi în poziţie e, t are o valoare diferită de [e], şi anume [şa] sau [ş]. 111 a apare în poziţie „tare“, înainte de consoană, la iniţială sau în interiorul cuvântului: rp-bacirk (144716), ap* (128716), im (128712), având valoarea [ia]. a este utilizat cel mai adesea în poziţie postvocalică, la finală de cuvânt, precedat de i\ sau în poziţie iniţială: Aecn«*u (123716), amh (122720), mui'ia (129720), nîATp% (13572), benia (123713), Bi'AiţA (13374), boa (122710), având valoarea [ia]. Mult mai rar, în poziţie postconsonantică la finală de cuvânt ori în legături sintactice, a notează, în alternanţă cu grafemul t, diftongul [şa]: ah’bem a (122716), gmnam (12476), ^pi^c^UA (12275), ma (140720), idam (13677). Tot cu ajutorul grafemului a, se notează pronumele de pers. a IlI-a sg. şi pl. feminin; ea, ele, a (14073), AAe (127719). In E nu se constată nici o diferenţă între notarea acestui pronume şi verbul a lua la pers. a IlI-a sg. a indicativului prezent, pentru ambele utilizându-se iusul mic: a (14073) (= ea), a (12877) (= ia). a şi n corespund lui [je] din limba literară actuală sunt notaţi consecvent în poziţie e fără a fi concuraţi de grafemul e: KÎAMe (127719), fiApce (130719), racme (128710), aa« (127719), M&apt (13473), npîAmNNiM (137714). în aceste situaţii, în lipsa unor perechi minimale, este greu de stabilit dacă aceste două grafeme corespund lui [ja] sau lui [ie], respectiv [je] deşi prima interpretare pare mai probabilă265. 1.6.7. Grafemul f. La iniţială de cuvânt, grafemul corespunde: a) unui segment nazal [î + n] sau [î + m]: ^ (14073), f-n»A°GM (12575), tinpe (12276), b) unui segment vocalic care precedă segmentul nazal: ţ-w (14074), ^NHenionSpA (139713), fNmp’bse (13976), ţ-mţeAtce (139716). 1.6.8. Grupul pt>. Ca şi în alte texte vechi româneşti, în E succesiunea de grafeme pv conform unor deprinderi grafice slavone, notează grupul îr, atunci când el se află între două 265 Avram, Contribuţii, p. 23-24. 112 consoane: rpi^BOB (122714), ţpikiiicNîe (134717), rhipikiiiM (13177) cKptkBeijiH (133719). 2. Fonetica 2.1. Vocalism [a] [a] aton nu a trecut la [ă] în deaca (122718) şi nici în dascal (13076,13377,137710). [ă] [ă] proton, urmat în silaba următoare de [a] este păstrat în păhară (13674). [ă] neaccentuat s-a menţinut netrecut la [e] în fămeie (13273), nădeajde (123715), spăre (131712). Dintre inovaţii, menţionăm: trecerea lui [ă] neaccentuat la [e] în blestemate (134720), inovaţie a graiurilor munteneşti, şi în mulţemescu (144712), printr-o acţiune asimilatoare a lui [e] din silaba următoare; cf. însă mulţămiia (131711), mulţămi (140715) cu [ă] netrecut la [u] sau la [e]. Tot prin asimilare vocalică, [ă] proton a trecut la [o] în norocul (12379, 130710). în schimb, [ă] a fost păstrat nemodificat în lăcui (131714). [e] [e] proton s-a păstrat netrecut la [ă] în lepăda (144714); în streini (12973) recunoaştem forma etimologică cu e. [e] medial aton se păstrează netrecut la [i] în cuvinte ca: fecior (12276), oamenilor (12277); aceeaşi situaţie caracterizează şi cuvinte ca: cetească (131712), demineaţă (135713), nemeriră (12371), precum şi articolul nehotărât neşte (12973). în schimb, [e] > [i] în nimica (13171), dar nemica (123720) trimise (144718), precum şi în bisearecă (143717) şi inimă (131711,142711). Alături de numeroase ocurenţe cu [e] > [i] în verbul a trebui: va tribui (12775-6), tribuie (12778), tribuiescu (12977-8) se recoltează şi altele, mai puţine la număr, în care schimbarea nu s-a produs: trebuiescu (132719). 113 O situaţie aparte o constituie cele două forme: leghin (13474) şi lighin (13471) ale cuvântului lighean. Este posibil ca cea dintâi să fi fost influenţată de etimonul n-grec. Xeyâvi, unde t > i. în cea de-a doua, avem de-a face fie cu o contaminare cu turc. ligen, fie cu o asimilare regresivă a lui [i] din forma leghin. [e] accentuat + [n], după o consoană labială este trecut la [i] în cuvinte (142713). [e] + [n] în prepoziţii şi în compusele cu aceste propoziţii arată o oscilaţie între norma mai veche cu [e] şi cea nouă cu [i]: den (122718) ~ din (129710), dintr- (12571), prin (123713). în sfârşit, [e] a fost păstrat nesincopat şi netrecut la [i] în să dereg (13373) şi derept (13376). [i] [i] - [i] nu s-au contras în priimi (142719). Anticiparea elementului palatal în câine, mâine, pâine este prezentă ca normă în E: câinele (140712), câinii (13771), mâine (132720), pâine (12579, 14276); subst. mână la plural prezintă însă [ÎJ nediftongat: mânile (12376,13477). [î] în notarea vocalelor [ă] şi [î] din limba actuală, în E nu se face nici o distincţie, folosindu-se un singur grafem v. Grafia, 1.6.1. Fonetismul etimologic cu [î] păstrat, netrecut la [i] este prezent cu regularitate în toate ocurenţele verbului a intra: întră (127715,12874), să între (136717), ca şi în gâcitori (14176). în întimpină (14276), [î] — [i] > [i] — [i], prin asimilare regresivă. Fenomenul trecerii lui [î] la [u] în poziţie nazală accentuată, în cuvinte de tipul umbla, umple este sporadic prezent în E: umbla (139712), umblătoare (135714), faţă de numeroase exemple care ilustrează fonetismul cu î: îmbla (12576), îmblând (12777), să împlură (13972). în părundu-i, [î] > [u] prin asimilare vocalică. Toate apariţiile adverbului curând păstrează însă pe [î] netrecut la [u]: 127720,130714,143720 etc. 114 [o] Evoluţia lui [o] aton la [u] în cuvintele de origine latină este ilustrată iii £ de un singur exemplu: durmii (123v/ll). [o] aton este refăcut, printr-un proces de acomodare în verbul a despuia < dispoliare: [o] — [u] > [u] — [o]: despoiat (128'71), despoiaţi (123716), despoie (134714), şi păstrat, netrecut la [u], în coconi (129715,16), coconilor (12972). [u] [u] proton a trecut la [e] în jepui (13074). Pentru a explica acest fonetism, trebuie să plecăm de la [u] etimologic din bg. iupja, care, printr-un proces de disimilare vocalică [u] — [u] > [i] — [u], a dus la fonetismul jipui, înregistrat de DA266 în aceeaşi zonă (Moldova) ca şi jepui, la începutul secolului al XVIII-lea. De la jipui, procesul de disimilare a continuat, generând treerea lui [i] la [e], probabil prin contaminare cu subst. jep „bube pe pielea porcilor4*267. Apropierea nu este fortuită, ţinând seama că sensul lui a jepui în E este tocmai acela de „a îndepărta pielea de pe porc44. [u] etimologic din vultur [ă] şi [şa] > [a], atunci când în silaba următoare nu se găseşte o vocală prepalatală: iubască (142717), robască (139720), tocmală (129719,14472). în alte cazuri, se consemnează rostirea moale a consoanelor labiale: meargă (136712), potrivescu (14478). 2.3.2. Dentale. în E, avem de-a face cu o rostire moale a dentalei [d]: destule (13374), deşchide (126717), deşteptă (123711), dezlege (14178,10), extinsă, după toate probabilităţile, prin hipercorectitudine, şi la un cuvânt ca descălii (129711). Pronunţarea cu doi [n] s-a notat când cuvinte de tipul nainte, nafară (cu nazala nesilabică) sunt precedate de prepoziţia din: dinnafară (138720), dinnainte (13071-2). în câteva cazuri, consoanele fricative [s] şi [z] apar rostite dur, adică după ele, [e] şi [i] se velarizează trecând la [ă], respectiv la [î], diftongul [şa] se reduce la [a], iar pseudo [-i] final amuţeşte: scara (125712), să (pron. reflexiv, 123716, 13772) etc.; frecvenţa lui să este net superioară celei a lui se pe care l-am notat doar de două ori: se-au (127714) şi se va duce (13975), sămnu (13475), Dumnezău (12372, 124714, 12974, 142714), vei (1307marg.). în marea majoritate a cazurilor, cele două consoane apar rostite moale: duseră (127717), seamă (142716), consemnat alături de fonetismul etimologic samă (134720), seara (14374), semnu (138720), sint (12275), slobozeşti (13672), spuseră (122719), 118 ziseră (132715), veselindu (123716). [Z] provenit din [dz] latin este notat întotdeauna: Dumnezău (12372), râzind (122717), văzu (125712), zi (125712). în privinţa lui [ţ], situaţia este mai complicată. Rostirea moale a lui [ţ] este majoritară în E: asculţi (14071), ascuţit (122711), căţeaoa (13277), înţeleptu (131719), minţi (143/v15), neînţelepţi (136718), puţinei (14071), talanţi (14478). Faţă de această situaţie, înregistrăm un număr de cazuri în care [ţ] apare suprascris la finele cuvintelor, lăsând deschise ambele posibilităţi de rostire: baţ ~ baţi (123720), câţ ~ câţi (122711), să-ţ ~ să-ţi (131/7), toţ ~ toţi (122710). în mod limpede, [ţ] dur apare în ţ-am (127716, 13276, 133717) cf. însă şi ţe-am (133717). Rostirea dură/moale a lui [r] se repartizează echilibrat în E: răpaosul (12773), strâvi (13079), dar către (12972), strivit (130711). La finele cuvintelor, mai ales în termenii formaţi cu sufixele -ariu, -toriu, am consemnat numai grafii care-1 redau pe [r] moale: bucătariului (134713), grădinariul (128717), grăitori (13878 = sg), iscoditori (13378 = sg), neguţătoriul (12472), piperi (13471), pitariului (134720), slujitoriului (13274). 2.3.3. Prepalatale şi palatale. Urmaţi de [e] şi [i], mai ales în poziţie „tare“, [ţ] şi [j] sunt rostiţi moale: greşise (123719), grijite (13472), înşelăciune (123717, 13073), pişindu-să (128714), şezu (13172), şezură (13076). în schimb, atunci când precedă diftongul [ea], iar în silaba următoare se găseşte o vocală prepalatală, [ţ] şi [j] cunosc în E rostirea dură: greşale (13374), grijaşte (12972). [Ş] dur a mai fost notat în ş-au (140715), dar toate ocurenţele substantivului uşă prezintă [ş] moale: uşe (127717, 136720,13773,137717 etc.). Africata [g] (<[j] + [o], [u] latin şi din cuvinte ca giur şi termenii înrudiţi, în gios, giumătate, giupân a fost menţinută în 119 câteva cazuri: giunghe (131720), incungiura (14474), încungiu-rând (132715) şi a evoluat la [j] în cele mai multe cazuri: ajutori (14078), dimprejuru (14376), împrejur (133712-13), judecai (134711), jupâneasă (127714, 13173 etc.), jurămintele (13371-2). 2.3.4. Laringale. Laringala [h], etimologică în unele cuvinte de origine slavă sau maghiară a fost păstrată, neevoluând la [f] sau [v]: hiclenie (144719), hicleniile (13379), pohtiia (12671), zăduh (127718). 23.5. Grupuri de consoane [sm] Grupul [sm] a evoluat la [zm] în zmochinele (12279) şi s-a menţinut în sminteaşte (12776). [tl] în hiclenie (144719), recunoaştem fonetismul cu [cl], provenit din cel etimologic cu [tl] < magh. hi'tlen. [vn] [v] din grupul [vn] din ibovnic, prin acomodare consonantică270, a trecut la [mn]: ibomnic (127719). 3. Morfologia 3.1. Substantivul 3.1.1. Numărul. Singularul subst. grăunte este grăunţul (130712-13), formă refăcută de la pl. grăunţe. Substantivul feminin cioară terminat în -ră păstrează această terminaţie la plural: două cioară (13674). în locul lui -i din limba actuală, subst. nuntă formează pluralul în -e: nunte (13372). Pentru pasăre, regăsim în E pluralul pasări (142712), cu [a] accentuat netrecut la [ă], formă curentă în limba veche 270 V. Sextil Puşcariu, Limba română, voi. II, Bucureşti, 1959, p. 100. 120 începând cu secolul al XVI-lea271. Pluralul articulat al subst. mână este mânile (123v/6), iar al neutrului în -(a)r este -ră: păhară (13674); remarcăm, de asemenea, oscilaţia în alcătuirea pluralului subst. mormânt: morminte (13772-3) ~ mormânte (13773). Declinarea. Substantivele feminine care aparţin declinării fii -ă şi au pluralul în -i primesc la gen .-dat. sg. desinenţele -iei: limbiei (12373), -ei: limbei (132712), slugei (13379), şi chiar -ii: limbii (12379). Forme duble caracterizează şi substantivele terminate în -e, care primesc la gen .-dat. sg. fie desinenţa -iei, fie -ei: măr ei (14479), măriei (12874). 3.1.2. Cazurile. Genitivul este exprimat, o singură dată, prin construcţia arhaică de + acuzativ, modelată după construcţia slavă cu otă: împăratului de Vizantiia (137718), precum şi prin construcţii posesivale nemarcate, modalitate frecvent întrebuinţată în secolul al XVI-lea272: părinţilor stăpânâ-sa (132716). Acuzativul exprimat fără prepoziţia pre (pe) a fost înregistrat sporadic: cumpără cel grozav (126717); cf. însă întreabă şi pre Zinas (124720-12471), în cât vinzi pre cest grozav (12774). Tot arhaice sunt şi formele nearticulate în -e ale substantivului om la cazul vocativ: ome (123720), oame (129710). 3.2. Articolul 3.2.1. Articolul hotărât. Articolul mase. enclitic -l este consemnat în unanimitatea cazurilor, iar cel proclitic prezintă peste tot forma lui: 12377,124716,13779,13871 etc. Arareori, în E ne întâmpină exemple de folosire a formei nearticulate a substantivelor, acolo unde astăzi apare forma 271 O. Densusianu, Istoria limbii române2, voi. II, Bucureşti, 1961, p. 102. 272 Paula Diaconescu, Structură şi evoluţie în morfologia substantivului românesc, Bucureşti, 1970, p. 242-244. 421 articulată, şi invers: Moreiu cetate (12272), din cauza inversării apoziţiei, te-am cumpărat eu pre tine pentru slujba nu pentru răspunsul (128714-15), iară den suflet şi den mintea lui era foarte de o minte bună (122718-20). 3.2.2. Articolul posesiv prezintă forme variabile: inel al cetăţei (138716), al lui (12572), popi ai lui Artemidie (123720), mai-mari ai voştri (13978). 3.23. Articolul demonstrativ apare numai fără deicticul -a şi precedă un adjectiv nearticulat ori un numeral: cea caldă (123713), cei doi (125712), cel grozav (125714, 126717), cel putred (125715). 3.3. Numeralul în E nu se face distincţie între numeralul cardinal doao (143719) şi cel ordinal: a doao (123719), decât prin articol posesiv. Forma de dativ plural a numeralului colectiv amândoi este amânduror (127712), în privinţa numeralului adverbial, am reţinut atât forma tntâi (13177), cât şi compusul cu de: dintâi (12573) că dintâi cerea ce va fi mai iuşor. 3.4. Pronumele 3.4.1. Pronumele personal. în E, pot fi consemnate formele neaccentuate de dativ cu valoare posesivă: casă-ţ (12778), jupâneasa-\ (13278). Pronumele de persoana a IlI-a provenit din lat. ipse apare numai în construcţii prepoziţionale: dintr-însele (127720), dintr-înşii (131716), într-însă (13572). Forma compusă a pronumelui îns(u), însă, şi anume dinsul (dânsul), dinsa (dânsa) se înregistrează adesea în textul de care ne ocupăm: dinsa (14073), dinsul (12275, 124717, 14071, 140711), dânşii (139719, 140715). 122 în E este utilizată şi o altă formă compusă cu -ş(i) a pronumelui personal cu valoare de pronume de întărire ealeş (127718), eiş (12574), eluş (12577). 3.4.2. Pronumele reflexiv. Alături de forma accentuată pentru acuzativ sine (130719), regăsim, ca şi la pronumele personal, forma amplificată cu -ş(i): sineş (13278). 3.43. Pronumele şi adjectivul posesiv. La persoana I sg. masculin, forma pronumelui este mieu (12877, 12878), iar la persoana a IlI-a s-a pierdut distincţia de distribuţie273 între pronumele personal lui (folosit în legătură cu subiectul): stăpânul lui îl trimise (12271), iară stăpânu-său mergând acasă (12277), iară ucenicii lui întrebară (126714). 3.4.4. Pronumele demonstrativ de apropiere prezintă atât forme cu afereza lui [a-], cât şi forme cu [a-] menţinut: aceastea (12879), aceştea (12777); cesta (12775), ceştea (14375), oscilaţie ce caracterizează şi adjectivul demonstrativ de apropiere: această gâcitoare (143720), acest cap (128710-11), acest putred (128711), acestu lucru (131712), dar ceastă mâţă (14374), cestu grozav (12777). Seria demonstrativelor de depărtare este şi ea consemnată în variantele cu şi fără afereza lui [a-]: acea grădină (124720), acei slugi (13379), ceale trupşoare (126714), ceiia (14376), cela (12775). Am reţinut, cu o singură ocurenţă, adjectivul pronominal în varianta cu [-a] deictic: aceea chemare (12871). Din aceeaşi serie, au mai fost utilizate: ceaealaltă (139712), cealealalte (13576), celalalt (12677), celoralalţi (123710), precum şi forma de adjectiv demonstrativ întărită cu -ş(i): acestaş chip (12278). 3.4.5. Pronumele relativ care prezintă forme variabile în funcţie de gen, număr şi caz: care (126714-15), carea (13477^, 273 V. Elena Berea, Din istoria posesivului s&u - lui tn limba română, în SCL, XIII, 1961, nr. 3. p. 319-333. / 123 carele (12571), carii (129718). La genitiv-dativ, am notat un singur exemplu în care, deşi precedă substantivul determinat, pronumele nu este însoţit de articol posesiv: una a sloboziei cirUa începătura easte anevoie (139711). Pronumele relative compuse prezintă toate formele amplificate cu [-a] deictic: cela ce (123717), ceiia ce (129720, 13375). Tot aici, trebuie menţionată şi varianta construită cu cine: cine ce înşelăciune găteaşte altuia (123717). 3.4.6. Pronumele nehotărât. Cu valoarea neutră de „altceva", este utilizat pronumele alt: nu mai ai alt, Isoape (132716), el alt nu mai punea (132714), uneori succedându-i pronumele negativ: alt nimica (14074). Cu sensul de adjectiv pronominal nehotărât „fiecare", apare pronumele cineş: şi să duseră cineş pre acasă (13377). 3.4.7. Pronumele negativ. Formele ce corespund actualului pronume nimeni sunt: nimea (124714, 12572) şi niminea (126716, 12972). Pronumele nimic apare, când este scris desfăşurat peste tot cu [-a]: nemica (123720), nimica (126716, 14074). 3.5. Verbul 3.5.1. Conjugări. Aspectul anumitor verbe la infinitiv diferă de cel pe care îl prezintă astăzi; verbul a adăuga de pildă, prezintă forma etimologică de conjugarea a Ul-a: a adaoge < lat. adaugere: vom putea adaoge (122714), iar forma să viezi (142718) trimite la infinitivul de conjugarea I, a via. 3.5.2. Diateze. în locul formelor reflexive de astăzi, apar adeseori forme active şi invers: a se întâmpina „a se întâlni": deci mergând el, să întâmpină cu căpitanul (134717), a naşte „a se naşte": unde ai născut? El zise că: „Nu mi-au spus mumă-mea!“ (12677), a se pricepe „a se dumeri, a se lămuri": cu adevărat mă pricep de unde mi-au venit atâta bine (123713), 124 a se râde (azi regional): Voi, şamilor, ce vă râdeţi de obrazul mieu? (138718), a sfătui: du-te de sfătuiaşte cu cei'din iad (13577), a se zăbovi „a întârzia; a tergiversa, a amâna“: şi si ca zăboviia Xant (13478); cf. şi el zăboviia la umblătoare (13577). Adesea forma de prezent indicativ a unor verbe reflexive apare inversată: batu-m joc (12976), baţi-ţ joc (12976). 3.5.3. Moduri şi timpuri 3.5.3.I. Indicativul prezent. Verbul a păţi prezintă la persoana a ni-a sg. forme fără -esc: pate (143718) în timp ce a întuneca are prezentul întunecază (12578). Verbul a vrea, când este predicativ, are la persoana a Il-a sg. forma veri (12878), iar la persoana a IlI-a, va (134715). 3.53.2. Imperfectul indicativului. La acest timp, formele verbale nu prezintă desinenţa [-u] la persoana a IlI-a pl.: era mâncători mulţi (125710), iară băutorii de la ospăţ tot mergea înainte (131715), zicea întru eiş (125714). Verbele de conjugarea a IV-a, terminate în [-i], fac imperfectul indicativului la persoana a IlI-a sg. în -iia: auziia (12372), cetiia (13773), gândiia (13472), glomoziia (134719), grăiia (128713), ieşiia (13573), păţiia (135717), ştiia (12676). La aceeaşi conjugare, verbele terminate în [-î] păstrează această vocală în tema imperfectului: pârâia (12378). 33.33. Perfectul simplu este întrebuinţat pe parcursul naraţiunii mai frecvent decât celelalte timpuri ale trecutului. Verbul a da are persoana a IlI-a sg.: deade (12977, 13079, 13177, 14275, 144718). Verbele a aduce şi a duce prezintă forme „tari“ de perfect simplu: aduş (= II, sg. 134714), duş (= I sg. 130720), iar persoana a IlI-a de la verbul a cere este cerşu (122718). 125 3.53.4. Perfectul compus Spre deosebire de un alt text conţinut în codicele BAR 1436, Sindipa, E nu prezintă forma de auxiliar a la persoana a IlI-a sg., ci numai au: au fost tot rob (12273), le-au mâncat Isop (122719); în mod frecvent, formele de perfect compus apar inversate: cumpărat-am (13076), datu-le-au (13178), luoat-o-ai (130711-12), pus-au (13973). 333.5. Viitorul este construit, la persoana a U-a sg., atât cu auxiliarul veri, cât şi cu vei: veri face (142V8), veri grăi (14278), veri imputa (127715), veri ţinea (13376), veri vrea (12471), cf. vei putea (14072), vei vedea (127716). Viitorul format cu voi urmat de conjunctiv este ilustrat prin câteva ocurenţe: voi să spui (14076), va să facă (13971), va să speale (13477). 3.53.6. Conjunctivul prezent şi perfect al verbelor de conjugarea a Il-a, a IlI-a şi a IV-a cu radical în [d], [n] şi [t] prezintă forme iotacizate: să împarţă (12579), să prinză (142712-13), să să puie (127711), să tunzâ (13172), să vază (13079), să vânzâ (132718). Verbul a păţi are conjunctivul „tare“: să nu paţă (135719). Verbul a ucide prezintă la conjunctivul prezent radical în g: să ucigă (14072, 14274). Auxiliarul este variabil la conjunctivul perfect: să fie cumpărat (128719), să nu fie făcut (131712). 3.53.7. Persoana a m-a singular a condiţionalului prezent este construită cu auxiliarul are: are fi (126718), are trebui (134710), are zice (141720). Regăsim şi forma de perfect a condiţionalului rezultată din imperfectul lui a vrea şi din infinitivul verbului de conjugat: nu vrea putea (2571-2), vrea vedea (12577), vrea vrea (142716). 333.8. Imperativul. Textul apelează la forme de imperativ arhaic cum ar fi blăm (13876) şi blem (122711) „să mergem! haidem“, precum şi la forma de singular a imperativului verbului a păsa < lat. passare: pasă (13675) „du-te! hai!“ 126 3.S.3.9. Un mare număr de verbe la gerunziu prezentând [i] acolo unde astăzi apare [î] formează una din caracteristicile morfologice ale'textului. Astfel de grafii au fost interpretate de Ion Gheţie274 fie ca false regresii, fie ca exemple de hipercorectitudine: râzind (122717, 125719, 14378), cf. şi râzând (128710), văzind (123V4, 12474, 13078, 13578), văzindu-să (139716). 3.6. Adverbul şi locuţiunea adverbială Menţionăm o serie de adverbe şi locuţiuni adverbiale care prezintă interes pentru sensul ori forma lor: aciiaş „îndată, imediat”; iară ucenicii aciiaş scoaseră de-l plătiră (127710). bogat „mult, îndelung”: bogat că-l râdea toţ (12579). că ce „de ce”: că ce oaia, când o duc să o giunghe nu zbiară? (131720). cu aceaea „de aceaea”, cu aceaea ţ-am zis că am văzut numai un om (135712—13). cu dereptul „cu dreptate, pe bună dreptate”; au nu ţ-am spus, jupâne, cu dereptul, că te mai iubeaşte căţeaoa decât jupâneasa-ţ? (13277-8). derept ce „din ce cauză”: Xant zise: „Derept ce?“ (12771). dinapoi „în spate”; Iară Isop sta dinapoi (131717). doară „oare” şi întrebă pre Isop: „Doară e fiiartă lintea? “ (13077). fără vreame „înainte de vreme; prematur, timpuriu”: au doară vrun pom au făcut poame fără vreame (12479). foarte „mult”; iară Zinas, auzind aceastea de la Isop, să spăre foarte (12472-3). furiş „pe ascuns”: şi au mâncat zmochinele furiş (122713). 274 Gheţie, BD, 139. 127 încai „măcar, cel puţin": deaca easte aşa, încai cumpără cel grozav (126716-17). mai „mai mult": şi să mal apropie şi întrebă pre cântăreţ de unde easte (125716); au nu ţ-am spus, jupâne, cu dereptul, că te mai iubeaşte căţeaoa decât jupâneasa-ţ?“ (13277-8). mai vârtos 1. „mai ales": şi mal vârtos căci au întrat în casă, noi vom putea adaoge multe minciuni (122713-14); 2. „mai mult": teame-te de Dumnezâu mai vârtos de toate lucrurile (142714-15). prea „foarte tare, foarte mult": iară împăratul crezu pentru peceatea şi prea să mânie (14174). 3.7. Prepoziţia şi locuţiunea prepoziţională Forma şi valorile semantice ale unora din prepoziţiile întâlnite diferă de cele actuale: a „la": a doao zi, puse coşul a-umăr deşert (125713). cătră este utilizat în construcţii în care astăzi verbul solicită un dativ: deci Agapiton mearse şi zise cătră soţiia lui (122710); iară Xant să jeluia cătră Isop (128712-13). de 1. „decât": acel omşor negru făcu mai înţelepţeaşte de toţ (125716-17); 2. „la, în privinţa": însă el de trup aşa eră (122718). derept 1. „pentru": ia-l derept 60 de caraş (12779). derept ce „din ce cauză": şi-i zise: „Derept ce râseş?" (12673). de spre „de la": iară ea se întoarse de spre dinsul (13178-9). pentru „din cauza, din pricina": nu putea grăi nici într-un chip pentru zăbava limbiei (12373). 3.8. Conjuncţia şi locuţiunea conjuncţională Dintre conjuncţiile şi locuţiunile conjuncţionale care au dispărut din limba literară actuală sau prezintă fonetisme şi sensuri diferite faţă de cele de astăzi menţionăm: 128 căce „căci, fiindcă": cu adevărat mă pricep de unde mi-au venit atâta bine, căce am făcut bine oaspeţilor (123713-14). căci că „fiindcă, deoarece": Xant zise lui Isop să să puie după uşe, căci că muiarea era curată (127711-12). ce 1. „că“: bine zice ce eşti grozav, (12772); 2. „ci“ altul zise că n-au râs, ce au rânjit de frică (12671). cum „că“: el să mira cum acel omuşor negru făcu mai înţelepţeaşte de toţ (125716-17). deaca „dacă": şi deaca o văzură că pate aşa rău, alergară (143718-19). deaca vreame ce „de vreme ce": deaca vreame ce eşti tu aşa ştiut, nu vei fi slobod (137717-18). derept ce „de ce, pentru ce": iară un ucenic nu ştiia derept ce tot râde (12679-10). derept să „ca să": şi-l puse între amândoi robii, derept să să mire cine îl va vrea vedea (12576-7). iară „iar": a doao zi, iară să îmbrăcă împăratul cu haine foarte albe, iară boiarilor le zise (14378-9). măcară ce „măcar că": iară ceea ce creaşte din pământ de voia ei, măcară ce nu o grijaşte niminea (12971-2). pentru să „ca să, pentru ca să": ce mi-ai adus acest cap de câine, pentru să nu pot răbda slujba lui (128710-11). 4. Sintaxa 4.1. Sintaxa propoziţiei 4.1.1. Subiectul. Modul infinitiv este folosit, într-un exemplu, pentru exprimarea subiectului: iară apa cea caldă îi făcu de le veniia a bort (123713). Fiind despărţit de predicat printr-o construcţie gerunzială sau printr-o subordonată, subiectul exprimat printr-un substantiv este reluat printr-un pronume personal aşezat în imediata apropiere a verbului: deci Isop, văzând că-l pârăscu, el căzu la 129 picioarele stăpânului (123r4—5); iară şamii, deaca-l văzură, ei aduseră cunună (140v/18—19). Tot printr-un pronume personal este reluat şi subiectul exprimat printr-un pronume demonstrativ: iară ceiia ce nu le dezlega gâcitorile, ei da dajdea aşijderea (14179-10). Reluarea imediată a subiectului, caracteristică astăzi vorbirii familiare şi populare275, este înregistrată uneori în E: iară deaca-l văzu împăratul, el lăcrămă (14271-2); iară Isop, el chemă toţ vânătorii (142712). 4.1.2. Predicatul. într-un singur caz, copula este omisă, notându-se numai numele predicativ: şi încă acest lucru era mai rău la dânsul: z&băvitori la limbă şi la grai netocmit (122714-16); Acordul predicatului cu subiectul. Dintre formele speciale de acord enumerăm aici câteva: predicatul exprimat prin verb cu valoare impersonală se acordă cu complementul indirect: iară ucenicilor li să urâră cu unfeal de bucate (132714-15); acord prin atracţie: ceale doao muieri easte zioa şi noaptea (14472), unde verbul copulativ s-a acordat cu primul element al numelui predicativ; lucrul ce să face cu voia lui Dumnezău trebuiescu să să dezleage de oameni ştiutori (12977-8), unde predicatul este exprimat printr-un verb la persoana a IH-a plural, prin atracţie cu complementul de agent oameni; şi-ş rădicară mânile cătră ceri şi, cu rugăciune, întoarse bine lui Isop (12376-7), unde predicatul se acordă cu complementul direct care îi succede. 4.1.3. Atributul. Acordul atributului cu substantivul determinat. 4.I.3.I. Apoziţia stă în acelaşi caz cu substantivul determinat în următoarele exemple: au făcut strâmbătate împăratului, lui Chir (14373), dea-să împăratului, lui Dionisie 275 Cf. Elena Carabulea, Repetarea şi reluarea subiectului în limba secolului al XV-lea — al XVIII-lea, în Omagiu lui Alexandru Rosetti, Bucureşti, 1965, p. 105,109. 130 (137720-13871). întâlnim şi cazuri când atributul apoziţional nu se acordă cu termenul determinat: mâna lui Cris împărat (13978), lui Xant, filosoful (131719). 4.I.3.2. Atributul adverbial determină, uneori, un substantiv nearticulat: el îl apucă de haine dinapoi (127720), vreame denamiazăzi (127718). 4.1.4. Complementul 4.1.4.1. Complementul direct, exprimat prin substantiv sau pronume desemnând persoane, se construieşte, în marea majoritate a cazurilor, cu prepoziţia pre: .ai ales pre cest mai grozav (12776), au făcut pre Isop rob (122716), iară el duse pre oameni (12373), iată că-ţ dau pre Isop (124716), nu te voi întreba pre tine, ca şi tu pre mine întâi (12771-2), şi cum m-au înjurat pre mine şi nu bagă în samă pre nimea şi au înjurat pre tine şi pre Dumnezăul tău (124713-14). Excepţiile sunt puţine: cumpără cei grozav (126717), iară ai bărbatului, ca neşte streini îi ţine (12973), văzu cei doi feciori (125712). Modul infinitiv este întrebuinţat cu funcţia de complement direct în special după verbul a începe: au ştiut răspunde (137720), Isop începu a striga (136712), muierei să nu-i crezi a da tainele (14273-5), vru să înceapă a grăi (13177-8). Xant începu a să turbura (13573). 4.1.4.2. Complementul indirect. Verbul a căuta „a privi“ este construit atât cu complement indirect în dativ, cât şi, într-un singur caz, cu complement direct în acuzativ: căuta ţăranului (13478), căuta tuturor (12579), nu tribuiaşte să câutaţ obrazului, ce minţiei (13879). Cf. să cauţ mintea, nu obrazului (12773). Verbul a apăsa, care în limba de astăzi este tranzitiv se construieşte în E cu complement indirect: apăsându-i acea povară (12575); locuţiunea verbală a da vina este construită cu complement în dativ: nu-m da vină mie, ce jupâneasei (13472-3), iar verbul a se vădi cere în E prepoziţia de: vâdindu-să cu această faptă de acea pâră rea (123714—15). 131 Regimul prepoziţional al unor complemente indirecte determinate de acelaşi verb este uneori diferit: să mira şi pentru ospăţ şi pentru povăţuitul drumului (123714-15) să mira de răspuns gata (126v/5—6). 4.1.4.3. Anticiparea şi reluarea complementului direct şi indirect. în general, complementele directe şi indirecte sunt anticipate sau reluate în E prin forme pronominale neaccentuate de dativ şi acuzativ. Reluarea sau anticiparea complementelor directe este prezentă, dar se produce în puţine cazuri: şi cum m-au înjurat pre mine (124714), cf. aceastea toate au făcut pre Isop rob (122716), iară el duse pre oameni (12373), şi au înjurat pre tine (124715). Forma atonă de acuzativ a pronumelui personal, care în limba actuală precedă verbul este uneori enclitică: pre solii care venise trimiseră-i fără pace (139715-16). Reluarea sau anticiparea caracterizează, de asemenea, şi complementul indirect: mie îm easte cu cinste (14075), mie nici de un folos nu-m easte (12474), şi deaca-i spuse lui (124718); cf. însă: ca să nu faci ruşine filosofului (12878), şi zise lui Zinas (124716), zmochinele ce era gătite mie (12372). 4.1.4.4. Complementul circumstanţial de mod este exprimat adesea în E prin prepoziţia cu + substantiv nearticulat: căuta tuturor cu îndrăznire (12579), ce să duce cu tăceare (13172), el, flămând fiind, mânca cu foame (134712-13), şi-l întrebă cu mânie (137713-14), Xant zise cu mânie (132716). 4.1.4.5. Complementul circumstanţial de timp este exprimat adesea prin verbe la gerunziu: iară neguţătoriul, văzindu-1, râse tare (12474), şi bătând pre Isop, veni oarecine de chiema pre Xant la cină (136711-12), şi mâncând zmochinele, zicea râzind (122716-17). 4.1.4.6. Cel mai adesea, pentru a exprima un complement circumstanţial de cauză, textul apelează fie la prepoziţia de, fie, mai des, la prepoziţia pentru + substantiv, fie la verbe aflate la 132 modul gerunziu: au rânjit de frică (12671), să doarmă de munci şi de călduri (123v/8), ce nu putea grăi pentru zăbava limbiei (12373), iară lor le era amânduror ruşine să spuie pentru împuţinarea preţului (127712-13), iară oile, pentru nebunită lor, ascultară şi le deaderă câinii (140711—12), apisându-i acea povară, umbla şuvăind (12575-6), deci aritându-si ei oameni neştiuţi, n-am băgat pre nici unul în casă (137719), eu ficându*ţ bine în toată viiaţa ta, doară voi fi acum volnic să mă slobozeşti (13671-2). 4.I.4.7. Complementul circumstanţial de excepţie este realizat cu ajutorul adverbului numai, al locuţiunii prepoziţionale fără numai + substantiv şi al locuţiunii prepoziţionale fără de: el alt nu mai punea, numai limbi (132714), în mine alt nimica nu vei găsi, fără numai glasul (14075-6), nici un filosof n-au venit să prânzească cu tine, o, filosoafe, fără de acesta (13776-7). 4.1.5. Coordonarea părţilor de propoziţie Juxtapunerea este utilizată sporadic: şi iată că grăiescu neîmpiedecat: bou, măgari, sapă (123712-13). Raportul de coordonare prin joncţiune este realizat mai frecvent prin conjuncţia copulativă şi: că era ascuţit la cap şi ochii întorşi şi turtit la nas şi duplecat la ceafă şi cu buzele răsturnate şi negru şi bursecos şi picioarele lui strâmbe şi gârbov (122711-14), nu să fac toate minciunile şi blestemele şi jurămintele strâmbe pentru dinsa? (13371-2). Coordonarea disjunctivă este realizată prin conjuncţiile oare... oare: zbura oare în sus, oare pre pământ (142716-17). 4.2. Sintaxa frazei 4.2.1. Coordonarea. Juxtapunerea este utilizată numai în situaţii speciale, în care este vorba, în mod clar, de enumerări. în asemenea cazuri, juxtapunerea este însoţită de elipsa 133 predicatelor: jupâne, vinul are 3 amestecuri: cea dintâi, a veseliei; a doao, a beţiei; a treia, a suduiturei (135v/4—5). Corelarea propoziţiilor cu valoare sintactică identică se realizează prin repetarea conjuncţiei sau a elementului introductiv (negaţia simplă): şamii să turburară şi căzură In multă întristare pentru acel lucru şi să adunară toţ şi întrebară pe Xant (138717-18), nu mă ucide în zadar, că eu nici stric spic, nici fac vreo strâmbătate, nici alt nimica fac (14073-4). Ce are, în afara valorii obişnuite de conjuncţie coordonatoare adversativă, şi o valoare conclusivă: Isoape, nu-ţ dau eu ţie traiul, ce ţi-l dă norocul. Ce ci ţi-e voia, ceare şi veri luoa (140712-13). 4.2.2. Subordonarea 4.2.2.1. Propoziţia subiectivă este introdusă cel mai adesea prin pronumele relative cine şi care: cine face bine easte plin de bună nădeajde (123715), să să vădească cine au mîncat zmochinele (12379), el zise să-i încarce un coş plin de pâine carele dintr-înşii nu-1 vrea putea purta (124720-12571), sau chiar prin conjuncţia deaca: deaca începu Isop a grăi, mie nici de un folos nu-m easte (12473-4). 4.2.2.2. Propoziţia atributivă este introdusă prin pronumele relativ ce: iară cela ce era mai mare după lucru ce-1 chiema Zinas, mearse la lucrători (123717-18), ţ-am cumpărat un fecior care vei vedea frâmseţi ce nu ai mai văzut (127717-18). Uneori propoziţia atributivă are o variantă cauzală: iară stăpânul lui îl trimise la grădină să sape, ca un om ce nu era nici de o trebuinţă acasă (12571-2), iară oaspetele, ca un om ce nu mai mâncase plăcinte, le strângea şi le glomoziia şi le mânca ca pâinea (134718-19). Am reţinut, de asemenea, o propoziţie atributivă introdusă prin pronumele câţ: ce au fost şi mai grozav decât toţ oamenii câţ au fost în vremea lui (122710-11). 4.2.2.3. Propoziţie circumstanţială de timp este introdusă cel mai adesea prin deaca: deaca să întoarse stăpânul de la 134 baie, cerşu zmochinele (122718-19), deaca să deşteptă el într-acel ceas, zise (123711), iară neguţătoriul, deaca-1 văzu, să mira (12576). Alte elemente de relaţie care introduc propoziţia circumstanţială de timp sunt: adverbul când, conjuncţia până, locuţiunea conjuncţională în vremea aceaea ce: când era a doao zi, să gătiră să să ducă la Asiia (124713-14), tu nu te veri împreuna cu altă muiare, până voi fi eu vie (13273-4), în vreamea aceaea ce grăiia gadinile, lupii făcură război cu oile (14077—8). 4.2.2.4. Propoziţia circumstanţială finală este introdusă cel mai frecvent prin locuţiunea conjuncţională pentru să: într-aceale vremi, având împăraţii pace între dânşii, trimitea gâcitori filosofeşti unul la altul, pentru să-ş petreacă (14175-6), şi eu, o, împărate, atingu la picioarele tale, pentru să nu mă ucizi fără vină (14078), şi să ruga şi celor ce-l pârâia să facă şi ei aşa, pentru să să vădească cine au mâncat zmochinele (12379-10). Alte elemente introductive sunt conjuncţia să şi locuţiunea conjuncţională derept să: au doară l-au luoat să fie spaimă copiilor? (124711), şi-l puse între amândoi robii derept să să mire cine vrea vedea (12576-7). 4.2.2.5. Propoziţia circumstanţială consecutivă se introduce prin conjuncţia de: căutaţ ce omşor mi-au fost oprealâ, de n-am putut supune acel ostrov mare (140718-19). 4.3. Raporturi între fraze Coordonarea între fraze se realizează în E cu ajutorul conjuncţiilor iară şi deci: După aceaea, lesne stricară şi pre oi. Iară şamii să pricepură de pilda poveştii (140713-14), „iară tu te du de mângâie căţeaoa ce i-ai trimis bucate“. Iară Xant să spăre şi zise (131712), Numai un om o luo şi o mută într-alt loc. Deci, să întoarse la jupânu-său şi zise (13574-5), Când era a doao zi să gătiră să meargă la Asiia. Deci ei începură a-ş împărţi unealtele (124714-15). 135 4.4. Vorbirea directă şi indirectă Atât vorbirea directă, cât şi cea indirectă sunt utilizate în egală măsură în textul pe care-1 studiem: El zise: „Ba nu aşa, ce Isop era întâi fără de grai, iară acum el au început a grăi“. Iară stăpânul zise: „O, nu-ţ fie de bine, de ziseş tu că easte această minune!" El zise: „Cu adevărat, aşa easte“... (124710-12), Iară neguţătoriul zise să-i arate trupşorul (12472-3), Iară ei aciiaş ziseră să chiiame pre Isop (13877-8). Uneori, limita dintre vorbirea directă şi cea indirectă este dificil de stabilit, mai ales în situaţiile de vorbire directă legată: Şi zise să-i răspunză că „deaca va treace iarna, vom trimite zidarii turnului şi răspunzătoriul întrebărei lor" (14277-9). El răspunse că nu era aceastea cu ştirea lui, ce cu hicleniile acei slugi de nimica, că „astăzi voiu schimba, voi grăi înaintea voastră." Şi zise să cumpere ce e mai rău şi mai prost, că „vor să cineaze ucenicii miei cu mine". (13378-12). 4.5. Anacolutul, fenomen specific sintaxei limbii vorbite, este întâlnit sporadic în textul cercetat de noi. într-una din secvenţele textului, este repetat acelaşi tip de anacolut, constând în schimbarea funcţiei sintactice a pronumelor, în loc de dativ, fiind prezent acuzativul: feciorilor ce au adus ea, acelora li e mumă, iară carii au găsit la bărbat, acelora le este maştehă (129717-18), acelor vearze, ce răsar de voia lor, acelora le era mumă, iară cealea ce sădeşti tu, acelora le e maştehă (12974-5). 5. Lexicul 5.1. Cuvinte sau forme dispărute din limba actuală sau cunoscute regional 5.1.1. Latine blăm (blem) (< ambulemus) „hai, să mergem“: iani blăm in casă să împărţim (13876-7). cicoare (< cicala) „greier de toamnă“: un om culegea lăcuste şi le ucidea; şi prinse o cicoare (14072). 136 duplecat (< participiul verbului dupleca < dupplicare) „îndoit, curbat“: şi duplecat la ceafă (122712). mesereaie (< miserere) „milă, îndurare; bunăvoinţă**: şi deade lui Isop mesereaia şi toată cinstea cea dintâi (142710-11). păsa (<*passare) „a merge, a se duce**: tu pasă de şezi (13675-6). via (nlci (< dumenic + i) „a domestici, a îmblânzi**: el chiemâ toţi vânătorii de păsări şi le zise să prinză 4 pui de vâltur; şi deaca prinseră, aşa-i hrăni şi-i dumenici (142V12-14). îndărăcnat (participiul verbului a îndârăcni < îndărăpna cu schimbarea conjugării şi a grupului pn > cn, la rândul lui derivat al lui îndărăpt) „plin de defecte fizice, respingător**, cf. L: mendosus (p. 23): iară pre Isop, deaca n-avu cumu-l mai împodobi, căce era \aşa îndărăcnat, îl îmbrăcă cu un sac (125V5-6). râmători (< râma + tor(i)) „porc**: şi tăie piciorul unui râmători (130v/4). rămas (< rămâne) „rămăşag, pariu**: dă-m agiutori ca să biruiescu şi să stric rămasul (135V19-20). rămăşi (< rămas + i, cf. DLR s.v. râmăşi < rămăşag) „a pune rămăşag, a paria**: căci ieri beat, te-ai rămăşit să bei marea (135716-17). 5.2.2. Din elemente slave descălie (dascăl + ie) „învăţătură**: eu ce am fost la multe descălii de am dezlegat multe (129710-11). glomozi (< golomez + i < v. sl. gomola)“ a sfărâma; a face cocoloş; a face boţ, a amesteca**: iară oaspetele, ca un om ce nu mai mâncase plăcinte, le strângea şi le glomoziia (134718-19). pitar (pită + ar) „persoană care face pâine şi produse de patiserie, brutar**: iartă Xant băga vină pitariului (134V19-20). povăţuitul ( a fost transcris o, şi nu uo. ^ a fost echivalat prin i, atunci când slova următoare era n (f-N, qiimenun&pA), prin în la iniţială absolută (fl-), şi prin îm în 9-vioaocm. Slovele suprascrise în interiorul cuvântului au fost coborâte, fără a mai fi indicate prin vreun semn special. Când se află la finala cuvântului, slovele suprascrise au fost coborâte în rând şi subliniate (tipărindu-se cu caractere cursive), în cuvinte care ar putea avea finala consonantică urmată de i sau u: ia, AAeckpA. în cuvintele derivate cu sufixele -(ă)toriu, -(i)toriu, -toriu, sufixul iu s-a redus la singular la î, în aşa fel încât cuvinte ca rptHm* MCKOAMmr au fost transcrise grăitori, iscoditori, în text întâlnindu-se şi forme scrise desfăşurat: cn&MmopM. în cuvintele dar(ă), făr(â)t iar(ă) scrise 4^ n, am transcris unitar: darăffărâf iară, pe baza formelor cu ă scris în rând, întâlnite frecvent în texjt. în cuvintele de tipul căci, deci, nici, să se din limba literară actuală, scrise k-h, Ae, hm, ci am procedat după norma majoritară a textului. în cazul lui ici, am înregistrat patru situaţii: kt>sh, kw, kV ktL dintre care ultima constituie norma majoritară a textului, astfel încât cele două grafii suprascrise au fost transcrise căci. Pentru celelalte trei cuvinte nu s-au înregistrat în text alternanţe grafice, prin urmare ele au fost redate prin deci, nici, să să. Succesiunea p), iar pasajele deteriorate între paranteze drepte ([ ]). Accentele nu au fost reproduse în transcriere, nici semnele diacritice şi nici punctuaţia originală, care a fost restabilită în conformitate cu normele actuale. Slovele cu valoare cifrică au fost transcrise cu cifre arabe. Lacunele au fost notate prin [...], cu trimitere în aparatul critic, nu au fost indicate în transcriere lacunele de mai mare întindere (detectate prin confruntarea cu alte versiuni româneşti sau străine), ci doar acelea care fac contextul neinteligibil. Aparatul critic consemnează: 1) grafiile emendate în text; ele au fost menţionate direct, în alfabet chirilic, literele suprascrise fiind coborâte în rând şi subliniate; 2) alte lecţiuni posibile ale unor grafii interpretate într-un anumit fel; aceste lecţiuni au fost precedate de cuvintele „altă lecţiune4*; 3) intervenţiile (marginale, substituiri sau adaosuri interlineare) afectând o literă, grup de litere, cuvânt, sintagmă, secvenţă etc., efectuate de scribul manuscrisului; intervenţiile marginale au fost precedate de „marg.‘\ iar când aceste „marginalia “ au constat într-o sintagmă sau o secvenţă, nota s-a plasat 172 în text la umărul cuvântului care o precedă, iar în aparat s-a dat: post_________ marg._____(s-a considerat marg. spaţiul lăsat alb în stânga şi respectiv dreapta filei, deasupra primului şi respectiv ultimul rând); adaosurile interlineare au fost consemnate precedate de cuvintele „ad. interlinear“; 4) cuvintele parazite (repetate); 5) emendări ale formelor corupte ale unor nume proprii, cu ajutorul copiilor de prim rang şi al surselor greacă şi latină; manuscrisele şi tipăriturile utilizate în acest scop au primit următoarele sigle: S = ms. rom. 2456 BAR, urmat de trimitere la filă, G = text grec în Aesopi phrygis fabulae Graeca et Latina, Veneţia, 1619, urmat de trimitere la pagină, L = text latin în aceeaşi ediţie, urmat de trimitere la pagină. 6) traduceri eronate ale unor nume comune, emendate prin raportare la aceeaşi martori ca sub 5); 7) emendări ale unor coruptele produse de copist sau pe parcursul tradiţiei manuscrise, alte emendări ale unor pasaje alterate datorită intervertirilor, bourdon-urilor etc., emendări realizate cu sprijinul martorilor de sub 5). în alcătuirea acestei ediţii critice, ne-am mărginit la transcrierea celei mai vechi copii, ms. rom. 1436. Criteriul vechimii, esenţial în alegerea manuscrisului de bază al ediţiei de faţă, a fost impus de formula generală a proiectului de editare a celor mai vechi versiuni ale cărţilor populare, proiect din care face parte şi prezenta lucrare. Absenţa din aparatul critic a celorlalte copii se datorează configuraţiei particulare pe care tradiţia manuscrisă a cărţilor populare o prezintă: pe de-o parte, copii fidele, care reproduc izvoadele doar cu diferenţe rezultate din particularităţi dialectale, pe de altă parte, copii prelucrate masiv, care ar îngreuna excesiv aparatul ediţiei. Glosarul care succede reproducerii textului cuprinde termeni dispăruţi din limba actuală, cuvinte cunoscute numai regional, termeni al căror sens diferă de cel actual. Nu au fost incluse în glosar instrumentele gramaticale (prepoziţii, locuţiuni prepoziţionale, conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale). Autoarea îşi face o plăcută datorie din a mulţumi şi pe această cale celor care au avut răbdarea să citească manuscrisul şi să formuleze sugestii şi observaţii care i-au fost utile: Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Alexandru Duţu, Andrei Avram şi Iancu Fischer, precum şi referenţilor ştiinţifici Liviu Onu şi Virgil Nestorescu. Lucrarea a fost realizată parţial în cadrul sectorului de limbă literară şi filologie al Institutului de lingvistică „Iorgu Iordan“. 173 ÎNCEPUI A SCRIE JSTORHA LUI ISOP1 122' Acesta era de ruda lui de la Moreiu1, cetate din ţara Frighiei cea mare, şi de norocu/ lui au fost tor rob. Cum scrie şi Platon adevăr ar în cartea lui, ce să chiamă Gorchiia, că de multe ori aceaste lucruri nu sinr într-un chip firea şi obiceaiu/, căce firea au făcur sufletu/ lui Isop slobod, iară obiceaiu/ oamenilor dat-au trupu/ lui în robie. Şi nici aşa nu i-au putur strica sloboziia sufletului. Şi căci au îmblar dintr-un loc într-alr loc, nu l-au scos din firea lui. Şi n-au fosr numai rob, ce au fosr şi mai grozav decâr tof oamenii câf au fosr în vreamea lui. Că era ascuţir la cap şi ochii întorşi şi turtir la nas şi duplecar la ceafă şi cu buzele răsturnate şi negru şi bursecos şi picioarele lui strâmbe şi gârbov. Şi încă acesr lucru era mai rău la dinsu/: zăbăvitori la limbă şi la grai netocmir. Deci aceastea toate au făcut pre Isop rob şi mare lucru era, având e/ un2 trup aşa 1 Cf. S, 17r: Amoriia; G, 4 ’Afiogiou; L, 5: Amorio; Amorion, cetate în Asia Mică, corupt după Moreea (Peloponez). 2t 175 necuvios, a scăpa de mreaja robiei. însă e/ de trup aşa era, într-acestay chip, iară den suflet şi den mintea lui era foarte de o minte bună şi întru toate gândurile era gata la 122v răspunsuV Iară stăpânu/ lui îl trimise la grădină să sape, ca un om ce nu era nici de o trebuinţă acasă. Şi să duse e/ cu toată inima de să apucă de lucru. Şi să duse stăpânu/ la grădină să-j vază lucrurile. Iară un săpători culease zmochine de ceale bune şi-i aduse poclon şi lui îi plăcu frâmseaţea acelor poame. Şi zise unui fecior, ce-i era numele Agapiton3, să puie zmochinele bine. Iară stăpâ-nu-său, mergând acasă, mearse şi Isop. Deci mergând stăpânu-său la baie, iară Isop, pentru o treabă ce avu, întră în casa unde pusease zmochinele. Deci Agapiton mearse şi zise cătră soţiia lui: „De ţi-e voia, blem să ne săturăm de zmochine! Iară, de va întreba stăpânu/, noi vom mărturisi amândoi cum au întrat Isop în casă şi au mâncat zmochinele furi^. Şi mai vârtos căci au întrat în casă, noi vom putea adaoge multe minciuni. Şi nu va putea unu/ cu 2 prinde şi fără de mărturii nu va putea grăi“. Şi, plăcân-du-le lor aceastea, să apucară de lucru. Şi, mâncând zmochinele toate, zicea râzind: „Vai de tine, Isoape!“ Şi, deaca să întoarse stăpânu/ de la baie, cerşu zmochinele. Şi-i spuseră că le-au mâncat Isop. El cu mânie zise să chiiame pre Isop. Şi chemându-/ zise: „Iani spune-mi, o, 123r proclete Jl ţe-ai râs de mine de-ai întrat în cămară şi ai mâncat zmochinele ce era gătite mie?“ Iară el auziia şi să pricepea, ce nu putea grăi nici într-un chip pentru zăbava limbiei. Şi vru să-/ bată, căce sta pârâşii tare. Deci Isop, văzind că-/ pârăscu, e/ căzu la picioarele stăpânului şi să rugă să-/ îngăduiască puţine/. Deci alergă Isop de aduse 3 Cf. Slr: Agatoped; G, 8: ’Ayaftoru&i; L, 9 Agatopod; corupt după Agapet. 176 apă caldă şi o bău şi-? băgă deagetu/ în gură şi bon numai • apă. Şi să rugă şi celor ce-/ pârâia să facă şi ei aşa, pentru să să vădească cine au mânca/ zmochinele. Iară stăpânu/ să mira de gându/ lui şi zise celoralalţi să facă şi ei aşa. Iară ei să sfătuiră să bea apă şi să nu-? bage deagetu/ în grumaz, ce să-l4 poarte prin buce5. Şi încă nu apucară să bea, iară apa cea caldă îi făcu de le veniia a bon. Şi, fără de voia lor, scoaseră zmochinele afară, deci vădindu-să cu această faptă de acea pâră rea. Iară stăpânu/ zise să-i bată despoia/. Şi aşa le făcură, precum să zice zicătoarea: „Cine ce înşelăciune găteaşte altuia, e/ î? găteaşte lui răutate, neştiintf*. Iară a doao zi, mergând stăpânu/ la cetate, iară Isop săpa cum i-au fos/ zis. Iară neşte popi ai lui Artemidie6 şi 123v alţi/ oameni greşise calea şi nemeriră la Isop. Şi să ruga pentru Dumnezău să le arate calea ce mergea la cetate. Iară el duse pre oameni întâi sup/ o umbră de copaci şi le puse cină bună. Apoi le arătă drumu/ şi-i scoase la drum. Iară ei să mira şi pentru ospăf şi pentru povăţuitul drumului. Şi-? rădicară mânile cătră ceri şi, cu rugăciune, întoarse bine lui Isop. Iară Isop să întumă şi să culcă să doarmă de muncă şi de căldură. Şi desupra lui să arătă norocu/, dăruindu-i dezlegarea limbii şi graiu/ cuvântului şi ştiinţa poveştilor. Şi, deaca să deşteptă el într-ace/ ceai, zise: „O, cât durmii de dulce şi visai un vii frumoi! Şi iată că grăiescu neîmpiedeca/: bou, măgari, sapă. Cu adevărat mă pricep de unde mi-au7 veni/ atâta bine, căce am făcu/ bine oaspeţilor. Derep/ aceaea, cine face bine easte plin de 5 b&i; altă lecţiune: buci, cf. G, 10: t6)v Xaifităv tgx; baKTokovţ; L, 11: sed per obliqua maxillarum eos. 6 Cf. G, 12: leQEiq xr|q ’AQTe|n.6o£‘ L, 13: sacerdotes Dianae. 7 mia8. 177 bună nădeajde44. Deci aşa veselindu-să Isop pentru acest lucru şi iară începu a săpa. Iară cela ce era mai mare după lucru, ce-/ chiema Zinas, mearse la lucrători şi lovi pre unu/ de aceiia cu o nuia, căce greşise puţine/ lucru. Iară Isop începu a striga8 9 şi zise: „Ome, pentru ce ba/ pre ace/ 124' om nevinovat nemica// şi în toate zilele ne ba/ pre to/? Să ştii că cu adevărat voi să spui aceastea stăpânului mieu!“ Iară Zinas, auzind aceastea de la Isop, să spăie foarte. Şi zise: „Deaca începu Isop a grăi, mie nici de un folos nu-m easte, ce mă voi duce eu mai nainte la stăpânu/ şi-/ voi pârf4. Deci mearseră în grabă la stăpânu/ şi sosind gâlcevind, şi zise: „Bine-ai fi, stăpâne!44 El zise: „Pentru ce vii aşa spăimat?44 Zinas zise: „Făcutu-s-au un lucru minunat la grădină44. Stăpânu/ zise: „Au doară vum pont au făcut poame fără vreame? Sau vreo vită au născut fără de fire?449 Ce el zise: „Ba10 nu aşa, ce Isop era întâi fără de grai, iară acum e/ au început a grăi44. Iară stăpânu/ zise: „O, nu-/ fie de bine, de zise? tu că easte această minune!44 El zise: „Cu adevărat, aşa easte! Şi cum m-au înjurat pre mine şi nu bagă în samă pre nimea şi au înjurat pre tine şi pre Dumnezău/ tău. Adevărat, nu e de-a răbdarea!44 Iară stăpânu-său, auzind aceastea, să mânie şi zise lui Zinas: „Iată că-/ dau pre Isop. Vinde-/, dăruiaşte-/, ce veri cu dânsul fă!44 Iară Zinas, deaca avu puteare11 pre Isop şi deaca-i spuse lui, e/ zise: „Fă ce veri să faci, deaca ţi să poate!44 Şi să tâmplă unui om să cumpere vită şi trecând pre 124» lângă acea grădină, întrebă şi pre/ Zinas. Iară Zinas zise: „Nu poci să-/ vânz vită, iară, de veri vrea, să-/ vânz un * Iniţial: ct^nica. 9 ţ'wp'fc A* cf. G, 14: ftagd qyuoiv; L, 16: praeter na tu ram; cf. K 4716: sau vreo vită au fătat fără de fire? 10 cf. S, 3r: ba nu. 11 it&miţ; altă lecţiune: puterea. 178 trupşor de bărbat ce easte la noi“. Iară neguţătoriu/ zise să-i arate trupşoru/. Şi trimise Zinas pre Isop, iară neguţătoriu/, văzindu-/, râse tare şi zise cătră Zinas: „De unde ai dobândit această oală? Om e acesta, au un trunchiu? Acesta, de n-are avea mişcare, nu l-am socoti că e om“. Deci, cumpărându-/ neguţătoriu/ ca pre o vită şi ducându-/ cătră a sa casă [.. .]12. Şi deaca întră în casă şi deade mâna, şi-/ văzură slugile lui şi ziseră: „Ce răutate au agiunsu pre stăpânu/ nostru, de au cumpărat acest trupşor aşa grozav? Au doară l-au luoaLsă-fte^palmă copiilor?*4 Şi preSte^puţină vreame, neguţătoriu/ vru , să să gătească de cale şi zise slugilor să să gătească de cale. Câpd era a doao zi, să gătiră să să ducă la Asiia. Deci ei îpfcepură a-ş împărţi unealtele. Iară Isop să ruga să-i de$ ce va fi mai iuşor, ca unui om cumpărat de curând şi nu!era [...]'3 într-aceaste slujbe. Iară ei îi deaderă voie, deVva vrea, să nu ducă nimic14 15 16. El zise nu să cade, deaca toft? munciia, el să şază în zadar. Şi-l lăsară să rădice ce-i va plăcea. El, căutând încoace, încolea, primprejur, văzu 125r multe unealte, saci şi aşternuturi şi coşniţe. El zise// să-i încarce un coj plin de pâine, carele dintr-înşii nu-/ vrea putea purta. Iară ei râsără zicând că: „Nu e nimea mai nebun decât această spurcăciune, că dintâi cerea ce va fi mai iuşor, iară acum el încarcă ce e mai greu. Deci să-i facem pre voie44. Şi luoară coşul şi i-/ puseră în spinare. Iară lui apăsându-i acea povară, îmbla şuvăind. Iară neguţătoriu/, deaca-/ văzu, să mira şi zicea: „Isop, cum au fost bucuros a munci! Elu-j mări cinstea că au rădicat povară cât un dobitoc1644. Iară deaca fu vreame de prânzu, 12 Lacună; cf. S. 3V9-478. 13 Cf. S, 4r: nu era învăţat într-acea slujbă; G; 18: tnceQyiaq yeyuiivaonevo; L, 19: nondum ad haec ministeria exercitato. 14 nmmmis; altă lecţiune: nimica. 15 m«a; cf. G, 18: ntivrov kojuwvtov; L, 19: omnibus laborantibus. 16 Iniţial: A*fiMmem. 179 lăsară şi zise lui Isop să împarţă pâine. Şi să deşertă coşu/ jumătate, că era mâncători mulţi. Deci după prânzu, fu povara mai iuşoară şi îmbla mai vease/. Şi veni sara şi lăsară şi iară împărţi pâine. A doao zi, puse coşu/ a umăr17 deşert. Şi meargea înaintea tuturora. Şi, deaca îl văzură slugile alergând înainte, zicea întru eij: „Ce/ putred Isop easte acesta, au altu/?“ Şi, deaca-/ cunoscură că e e/, să mira cum ace/ omşor18 negru făcu mai înţelepţeaşte de toţ, căce au încărcat pâine ce să cheltuiaşte mai curând, iară ei s-au încărcat de aşternuturi şi de alte unealte, care nu să cheltuiescu. Iară neguţătoriu/, deaca sosi în Efes, vându cu multă 125v dobândă pre ceialalţi robi, şi-i rămaseră 3/ robi: un grămătic şi un cântăreţ şi Isop. Iară un priiatin al lui îl învăţă să-i ducă în Şama, că acolo îi va vinde mai cu multă dobândă. Deci neguţătoriu/, deaca sosi în Şama, îmbrăcă pre grămătic şi pre cântăreţu/ cu haine noao, iară pre Isop, deaca n-avu cumu-/ mai împodobi, căce era aşa îndărăc-nat, îl îmbrăcă cu un sac şi-l puse între amândoi robii, derept să să mire cine vrea vedea şi să zică: „De unde easte această urâciune ce întunecază pre alalţi?“ Iară Isop, bogat că-/ râdea toţ, e/ sta şi căuta tuturor cu îndrăznire. Iară Xantu filosofu/, carele era unu/ din boiarii care era în Şama, mearse la târgu şi văzu cei doi feciori ce sta frumos şi în mijlocu/ lor pre Isop şi să mira de mintea neguţătoriului, căci puse pre cel grozav în mijloc, derept să arate şi cei 2 voinici frumos, pentru ce/ grozav. Şi să mai apropie şi întrebă pre cântăreţ de unde easte. El zise: „De la Capadochiia“. Xantu zise: „Dară ce meşterşug19 ştii 17 koujSa a altă lecţiune: coşul la umăr. 18 oMtiiep; altă lecţiune: omuşor. 19 post. meşterşug, urmează ştii face, marg; cf. G, 22: ti ouv oidou; jtoieiv?; L, 23: quid igitur scis facere? 180 face?“ Ei zise: „Toate44. Iară Isop de aceasta râse. Iară ucenicii ce era cu Xan/, deaca-i văzură râzind, şi arătân-du-j dinţii, le părea că râde20 o ciudă. Altui zise: „Ce veade 12(f tlll de râde?44 Altui zise că n-au râr, ce au rânji/ de frică şi pohtiia tof să ştie pentru ce au râs. Iară unui dintr-înşii să apropie lângă Isop şi-i zise: „Derep/ ce râse^?“ Isop zise: „Du-te de aicea, oaie de mare!“ Iară ei, nepricepându-să nimica de acei cuvân/, să depărtă. Iară Xan/ zise neguţă-toriului: „Câtu-i preţui cântăreţului?44 Ei zise: „1000 de caray44. Şi mearse la celalal/, deaca văzu că e scumpu. Şi-i întrebă filosofui de unde easte. Ei zise că e de la Lidiia. Şi-i întrebă: „Ce ştii face?44 Ei zise: „Toate!44 Isop iară râse, iară un ucenic nu ştiia derep/ ce to/ râde. Altui zise: „De ţi-e voia să-f zică şi ţie ţap de mare, întreabă-i!“ Iară Xantu iară întrebă pre neguţători câtu-i preţui grămăticului. Ei zise: „3000 de caray44. Şi nu-i plăcu filosofului scumpeatea preţului şi să duse. Iară ucenicii lui întrebară: „Au nu-f plăcu ceale trupşoare?44 Ei zise: „Plăcutu-mi-au, ce să zice zicătoarea: «Să nu cumperi robi de cei scumpi»44. Iarăunui dintr-înşii zise: „Deaca easte aşa, încai cumpără cei grozav, că-f va fi şi ei de slujbă şi vom da noi preţui lui!44 Xantu zise că: „Ruşine are fi eu să cumpăr robui, iară voi să daf preţui. Alta încă easte că muiarea mea easte curată şi 126V nu va suferi să-i slujască o slugă/ aşa grozavă44. Ucenicii ziseră: „Ce să zice zicătura: «Să nu faci de toate pre voia muierei»44. Filosoful zise: „Iani să ispitim doară ştie ceva, ca să nu-i piară preţui în zadar!44 Deci mearse la Isop şi-i zise: „Bucură-te!“ Iară ei zise: „Dară nu mă întristezu!44 Xan/ zise: „închinu-mă ţie!44 Ei îi zise: „Şi eu ţie!44 Iară Xan/ şi cu alţii să mira de răspuns gata. Şi întrebă: „Ce feai eşti?44 Ei zise: „Negru!44 Xantu zise: „Nu zic eu aşa, ce 20 p*A» 181 unde ai născut?4 El zise că: „Nu mi-au spus mumă-mea, în dea/ au în vale“. Filosofii/ zise: „Dară ce ştii face?4 El zise: „Nimica44. Xant zise: „în ce chip?4 El zise: „Deaca aceştiia zic că ştiu toate, mie nu mi-au lăsa/ nimica să ştiu44. Iară ucenicii le păru bine pentru aceaste cuvinte şi ziseră: „Cu adevărat răspunse bine, că nu e nici un om să ştie toate şi pentnu aceaea râdea e/“. Xan/ zise: „Vrea-vei să te cumpăr?44 Isop zise: „Au veri să-/ fiu sfătuitori într-aces/ lucru? Care-/ pare mai bun, aceaea fă: sau să cumperi, sau să nu cumperi, că niminea nimica nu face cu sila, că aceasta easte după părearea ta. Iară de vei vrea să cumperi, deşchide uşa pungei şi numără banii! Iară de nu, nu-/ bate joc!44 Ucenicii ziseră: „Cu adevărat că birui pre dascalu/ nostru44. Iară Xan/ zise: „De te voi cumpăra, fugi-127' vei?44 Iară Isop, râzind, zise: „De voi vrea să fac// ace/ lucru, nu te voi întreba pre tine, ca şi tu pre mine întâi44. Xant zise: „Bine zici, ce eşti grozav!44 E/ zise: „Tribuiaşte, filosoafe, să cau/ mintea, nu obrazului44. Atuncea Xant să apropie de neguţători şi zise: „în cât vinzi pre cest grozav?4 El zise: „Tu ai venit să râzi de neguţătoriia mea, că ai lăsat pre cei mai destoinici şi ai ale.? pre cest mai grozav. Ce cumpără unu/ de aceştea, iară cestu grozav ia-/ să-/ fie adaor în casă-/!44 Xant zise: „Nu-m tribuie, ce numai acesta44. Neguţătoriu/ zise: „Ia-/ derept 60 de caray44. Iară ucenicii aciia^ scoaseră de-/ plătiră. Iară Xant şi-/ luo să fie al lui. Iară vameşii, deaca auziră de acest nego/, întrebară cine-au vândut şi cine au cumpărat. Iară lor le era amându-ror ruşine să spuie pentru împuţinarea preţului. Iară Isop stătu în mijlocu/ lor şi strigă: „Ce se-au cumpărat sânt eu, cine m-au cumpărat easte cesta şi cine m-au vândut easte cela. Iară ei, deaca tăcură, eu sânt slobod44. Iară vameşii râsără şi-i dăruiră lui Xant robu/ şi să duseră. Isop mergea 182 după Xanr şi era vreame den amiazăzi21 şi fiind zădu/i. Iară Xanr, mergea şi-; rădica haina şi să pişă. Deci Isop, văzind aceasta, e/ îl apucă de haine dinapoi22 şi zise: „Cum mai 127y curând să mă/ vinzi, că eu voi fugi!“ Xanr zise: „Derepr ce?“ E/ zise: „Căce n-a? putea sluji la stăpân ca dumneata, că fiind stăpân şi nu te temi de nimea şi nu-/ dai răpaosu/ firei, ce te pişi îmblând. Dară de să va tâmpla să mă trimi/ pre mine la vreo slujbă şi de-m va abate un lucru ca acesta, va tribui zburând să mă cac“. Xanr zise: „Aceaea te sminteaşte pre tine? Pişu-mă îmblând, pentru să-m gonescu 3 reale“. El zise: „Carele?“ El răspunse: „Căci de voi sta, soarele îm arde capu/ şi picioarele meale23 îm24 fierbântă pământul; iuţimea pişatului îm strică mirositul nasului". Isop zise: „Pasă că ţi-e pre voie!" Şi deaca sosiră acasă, Xanr zise lui Isop să să puie după uşe, căci că muiarea era curată şi nu tribuia fără veaste să vază atâta grozăvie, până nu va grăi cineva înainte cu25 cuvinte bune. Iară e/, deaca întră, zise:„Jupâ-neasă, de-acum nu-m veri mai împuta de slujbă, că ţ-am cumpărar un fecior, care vei vedea frâmseţi ce nu ai mai văzur". Şi stătu după uşe şi deaca grăi aceastea. Iară slujnicele crezură cuvintele lui şi să priciia întru eale^, carele din eale îi va fi ibomnic. Iară jupâneasa lui Xanr zise să-/ chiiame înlăuntru. Deci una dintr-însele să pripi 128' să-/ chiiame, ca să fie// aceaea chiemare în loc de arvună. Iară Isop strigă: „Iată-mă-i eu!" Ea zise: „Nu întră îhlăun-tru, să nu fugă to/!“ Şi ieşi. Şi altă fată, deaca-/ văzu, să 21 ACNNAMÎAţ'kţM. 22 AMN£AI10t!. 23 24 Cf. S, T: picioarele-m infierbânteaza pământul; G, 30; toûç ôe xôôaç to xfjç yfjç èôàçoç 6v éiaceât)Q(û|iévov; L, 31: pedes vero terre solium torridum. 25 ad. interlinear. 183 bătu preste obraz şi zise: „întră încoace şi nu te apropiia de mine!“ Şi deaca întră, stătu înaintea jupâneasei. Iară deaca-Z văzu, î.y întoarse obrazu/ cătră bărbat şi-i zise: „De unde mi-ai adus această ciudă? Ia-Z dinaintea26 obrazului mieu!“ Iară e/ zise: „Fie-f, jupâneasă, nu-ţ râde de robuZ mieu!“ Iară ea zise: „Bine să cunoaşte, Xante, că m-ai urât şi veri să aduci alta! Ce dară ţi-e ruşine să-m grăieşti să ies din casă? Ce mi-ai adus acest cap de câine, pentru să nu poci răbda slujba lui, ce să fug? Ce-m dă, dară, zeastrea mea şi mă voi duce!“ Iară Xant să jeluia cătră Isop, căci pre cale grăiia cuvinte de glumă, când mergea pişindu-să, iară acum, înaintea muierei nu zice nimic14. Isop zise: „Bagă-o în iad!“ Iară Xanr zise: „Taci, spurcăciune! Au nu ştii că o iubescu ca pre mine şi foarte mi-e dragă?“ Iară Isop, pentru acesr cuvânt, bătu cu picioruZ în pământ şi striga tare: „Xanr, filosofuZ, e biruit de o muiare!“ Şi să întoarse cătră stăpâna-sa şi zise: „Tu, jupâneasă, ai vrea să-f fie cumpărat filosofuZ o slugă tânără şi frumos la 128v obraz/ şi neated să te aşteapte despoiat în baie şi să să joace cu tine, în ruşinea filosofului27. Ovrepide, eu ţie zic că e gura ta de aura, când zici că: «Multă28 mânie la valurile29 măriei/ Şi multe suflări apelor şi a focului fierbinte/ Rea e şi sărăciia, reale sânt şi alte fără număr/ Iară nici un lucra nu e mai rău decât muiarea cea rea!» Iară tu, jupâneasă, fiind muiare filosofului, nu iubi să fii slujită de voinici tineri şi frumos, ca să nu faci ruşine filosofului!" Iară ea, deaca auzi aceastea, nu putu să zică nimic14. Şi zise cătră Xanr râzând: „De unde ai vînat 26 AMMUAMUT't. 27 4oaoco4&a3ji. 28 M^Ame; altă lecţiune: multă e. 29 Iniţial: ■iA$piAwţ; cf. G, 34: JtokXai ţiev ogyai kt| fidTCOv OaXaOicov; L, 35: Mulţi impetus fluctuum marinorum. 184 această frâmseaţe, că easte limbut acest putred şi e şi glume?? Ce mă voi împăca eu cu e/“. Iară Xant zise: „Iată, să împăcă jupâneasa cu tine“. Isop zise: „Ce mare lucru easte a îmblânzi o muiate!“ Iară Xant zise: „Taci de acum înainte, că te-am cumpărat eu pre tine pentru slujbă, nu pentru răspunsul!“ Iară a doao zi, zise Xant lui Isop să meargă după dinsu/ până la o grădină, să cumpere vearze. Iară grădinariu/ culease o legătură de vearze şi o luo Isop. Şi vru Xant să-l plătească. Iară grădinariu/ zise: „Lasă, jupâne, ce mă rog să-m spui oarece!“ El zise: „Ce?“ El I29r zise: „Ce va să fie că varza care o sădescu eu şi// săpându-o eu, iară ea creaşte anevoie? Iară ceaea ce creaşte din pământ de voia ei, măcară ce nu o grijaşte niminea, ea creaşte mai tare!“ Iară Xant, fiind această întrebare filosofească30, nu să pricepu, ce zise: „Aceasta easte din grija lui Dumnezău, ca şi alte lucruri44. Iară Isop râse. Filosoful zise cătră dinsu/: „Râzi, au baţi-? joc?44 Isop zise: „Batu-m joc nu de tine, ce de cela ce te-au învăţat, căce lucru/ ce să face cu voia lui Dumnezău tribuiescu să să dezleage de oameni ştiutori44. Şi zise: „Iani întreabă-mă pre mine, că eu voi dezlega!44 Xant să întoarse şi zise grădinariului: „Nu să cade, o, oame, eu, ce am fost la multe descălii, de am dezlegat multe, acum să dezleg în grădină31 nu poci. Ce fecioru/ mieu, carele au învăţat multe, elu-? va dezlega44. Iară grădinariu/ zise: „Acestu grozav ştie carte? O, vai de mine! Spune-mi dară ceva bun32, de ştii cu adevărat!44 Iară Isop zise: „Muiarea, când vine la a doao măritare, şi are coconi cu bărbatu/ ce/ dintâi, 30 Iniţial: ţHAcoţtcKv o ad. interlinear. 31 rp’kAMriT». 32 Cf. G, 36: ăXkă (pQaoov <5 Xtoaxe; L, 37: sed narra, o, optime. 185 şi, de va găsi bărbatu/ să aibă coconi cu muiarea dintâi, feciorilor ce au adm ea, acelora li e mumă, iară carii au găsit la bărbat, acelora le easte maştehă. Ce easte o tocmală mare într-amândoao părţile, căci coconii ei cu 129v dragoste mare şi cu grijă îi hrăneaşte. Iară ceiia ce sânt de/ munca altora, nu-i iubeaşte, ce le ia bucatele dinaintea26 lor şi le dă coconilor ei. Către ai ei de fea/, ca pre ai ei îi hrăneaşte, iară ai bărbatului, ca neşte streini îi ţine. Aşijderea şi pământu/: acelor vearze, ce răsar de voia lor, acelora le era mumă, iară cealea ce sădeşti tu, acelora le maştehă. Pentru aceaea, ca pre ale lui le hrăneaşte. Iară cealea ce sânt sădite de tine, nu le iubeaşte, ce deade hrană ca unor copile“. Iară grădinariu/ zise: „Creade-mă că m-ai scos dintr-o grijă şi dintr-o întristare rea. Du-te şi-ţ fie dăruite vearzele, şi, de câte ori \ţ vor tribui vino în grădină de ia ca din grădina ta!“ După câteva zile, mearse Xant la baie şi să împreună cu neşte priiatini şi zise cătră Isop să alearge acasă şi să bage o linte să fîiarbă în oală. Iară Xant cu priiatinii lui să scăldă şi-i chiemă să prânzească. Şi le zise că: „Va fi mâncare bună şi mâncarea va fi de linte, că nu tribuiaşte să ispitim priiatinii cu fealiuri de bucate, ce cu inima“. Ei l-ascultară şi să duseră acasă. Şi zise Xant lui Isop: „Dă-ne să bem din baie!“ Şi-i deade apă din baie. Xant să împlu de putoare şi zise: „Vai, dară aceasta ce e, Isoape?“ El zise: „Din baie33, cum mi-ai zis“. Iară Xant conteni 130 mânia pentru priiatinii// ce era acolea şi zise să aducă lighinu/. Iară Isop i-1 puse dinainte34 şi sta. Iară Xant zise: „Că ce nu mă speli?“ El zise: „Porânca ta îm easte ca să fac câte mi-ai zice, iară tu nu mi-ai zis: «Toarnă apă în 33 post baie, repetat din baie. 34 AHHNAHHTe. 186 lighin şi-m spală picioarele şi-m dă cizmele şi altele!»“. După aceastea, zise Xanr oaspeţilor: „Au doară am cumpăra/ eu slugă? Ba cumpărat-am u/t dasca/44. Şi deaca şezută la masă, iară Xan/ zise şi întrebă pre Isop: „Doară e fiiartă lintea?44 Iară el luo grăunţul de linte cu lingura şi i-o deade. Xanr o luo să vază fiiartă e şi o strâvi în deagete şi zise: „Bine e fiiartă! Adu-o!“ Iară e/ turnă numai apă în tipsie. Iară Xanr zise: „Unde e lintea?44 Isop zise: „Luoatu-o-ai cu lingura şi o ai strivi/44. Xant zise: „Dară numai un grăunţu ai hiertu?44 Isop zise: „Cum mi-ai zi$: «Numai o linte». Nu mi-ai zir «Linte multă»44. Iară Xanr nu mai ştiia ce va să facă, ce zise priiatinilor: „Acest om mă va nebuni!44 Şi să întoarse cătră Isop, pentru să nu fie de ruşinea priiatinilor şi-i zise: „Du-te de cumpără 4 picioare de porcu şi le bagă să hiiarbă curând!44 Iară e/ făcu curând cum îi zise şi le fiiarse. Iară Xanr vru să bată pre Isop cu vină. Deci Isop, avându-? el lucru, iară Xanr luo un picior 130v de porcu furi? din oală şi-// ascunse. Şi preste puţină vreame, veni Isop şi căută în oală şi, deaca văzu 3 picioare numai, să pricepu că easte o înşelăciune făcută pentru dinsu/. Şi alergă în curte şi tăie piciorul unui râmători ce-/ hrăniia, şi-/ jepui şi-/ aruncă în oală şi-/ fiiarse cu alalte. Iară Xanr să spăre că, de nu va afla picioru/ în oală, va fugi. Deci iară îl aruncă în oală. Iară Isop, deaca turnă picioarele în tipsie, să aflară cinci. Deci puindu-le şi văzind Xanr că sân/ 5, întrebă pre Isop: „Un râmători câte picioare are?44 Isop zise35: „4“. Xanr zise: „Dară aicea sân/ 5!“ Isop zise: „Acii sânr 5 şi râmătoriu/ carele îl hrăneşti easte cu 3 picioare, ce sânr 8 la doi râmători44. Iară lui Xanr îi păru foarte rău pentru râmători şi zise cătră oaspeţi: „Au 35 ţH«. 187 nu v-am spus întâi că acest om mă va nebuni foarte curând?" Şi Xan/, deaca nu putu afla vină să-/ bată, tăcu. Iară36 a doao zi, unu/ din ucenici găti ospăţ şi chiemă pre Xam şi pre alţii la ospăţ şi mâncând ei şi veselindu-să, iară Xan/ alease din bucate neşte părticeale şi le deade lui Isop, că sta după dinsu/, şi-i zise: „Du-te de dă preaiubitei meale!“ Iară e/ să duse şi zicea întru sine: „Acum easte vreamea să-m izbândescu pre jupâneasă, căci când 131r m-aduy37 întâi cum//părat, ea-f bătu joc de mine. Ce voi vedea de-i va fi drag stăpânul mieu“. Şi deaca sosi acasă, el şezu în prag şi chiemă pre jupâneasă şi scoase coşniţa cu bucatele şi le puse înainte şi zise: „Jupâneasă, aceastea toate le-au trimis jupânu/, ce nu ţie, ce iubitei lui“. Şi avea o căţea de o chema Lichina. Şi zise Isop: „Vino, Lichino, de mănâncă, că ţie au zis jupânu/ să-ţ dau!“ Şi le deade toate căţealei. Dup-aceaea, să duse iară la stăpânu-său. Şi-l întrebă datu-le-au toate iubitei? El zise: „Toate! Şi le-au mânca/ toate înaintea mea“. El iară întrebă: „Dară ce zicea când le mânca?" El zise: „Mie nu mi-au zis nimica, iară de la inimă îţ mulţămiia". Iară jupâneasa lui Xan/ gândi acestu lucru a nu fi bun, căce o au făcu/ mai jos decâ/ căţeaoa, în dragoste, de cătră bărba/ şi zise: „De acum înainte, nu voi mai lăcui cu dinsu/". Şi întră în cămară de plângea. Iară băutorii de la ospăţ to/ mergea înainte şi să întreba de multe. Iară unul dintr-înşii nu ştiia când vrea fi turburarea în oameni. Iară Isop sta dinapoi22 şi zise: „Când să vor scula morţii şi-y vor ceare ce e al lor". Iară ucenicii, râzind, ziseră: „înţeleptu e aces/ cumpăra/ de curând". Altu/ iară întrebă: „Că ce oaia, când o duc să o giunghe, 36 marg. vezi pentru muieri. 37 MT* A$UJ‘ 188 13lv nu zbiară, iară porcu// prea tare zbiară?4* Isop iară zise: „Căce oaia, când o duc, e învăţată să o mulgă şi să o tunză, ce să duce cu tăceare. Pentru aceaea, când veade hierul, nu gândeaşte nici un rău, că-i pare38 că va să-i facă obiceaiu/ ei. Iară porcu/, nici-/ mulgu, nici îl tundu, nici ştie pentru ce-/ trag. De aceaea ţipă44. Deaca auziră aceastea toate, ucenicii lăudară pre Isop. Şi deaca să săvârşi ospăţu/, Xant să duse acasă şi vru să înceapă a grăi cu muiarea, cum le era obiceiu/. Iară ea să întoarse de spre dinsu/ şi zise: „Nu te apropiia de mine, ce-m dă zeastrea să mă duc, că nu voi mai lăcui cu tine de acum înainte. Iară tu te du de mângâie căţeaoa ce i-ai trimis bucate!44 Iară Xant să spăre şi zise: „Să nu fie făcut Isop vreo răutate44. Şi zise cătră muiare: „Jupâneasă, eu am băut şi tu eşti beată? Cui am trimis eu bucate? Au nu ţie?44 Iară ea zise: „Nu mie, ce căţealei44. Iară Xant chiemă pre Isop şi-i zise: „Cui ai dat bucatele?44 El zise: „Iubitei tale!44 Xant zise: „N-ai luoat nimica?44 Ea zise: „Nimica!44 Isop zise: „Dară cui mi-ai zis39 să le dau bucatele?44 El zise: „Iubitei meale!44 Iară el chiemă căţeaoa şi zise:, Jupâneasa te iubeaşte, iară pentru puţine/ lucru să mânie şi suduiaşte 132' şi fuge. Iară căţeaoa, bate-o// goneşte-o, nu va fugi, ce uită toate şi iară bate cu coada şi să bucură stăpânu-său. Ce ţe-au fost să zici, jupâne: «du bucatele fămeiei meale, nu iubitei»?44 Xant zise: „Vezi, jupâneasă, că greşala nu e a mea, ce e a slujtoriului, ce rabdă dară, că n-am pentru ce-/ bate44. Iară ea nu să îmblânzi, ce furi# fugi la părinţii ei. Isop zise: „Au nu ţ-am spus, jupâne, cu dereptu/, că te mai iubeaşte căţeaoa, decât jupâneasa-f?44 38 39 ri/we. ştict. 189 Şi deaca trecură câteva zile, şi muiarea fiind tor mânioasă. Şi trimitea Xanf neşte rude la dinsa, ca să o întoarcă. Ea nu vrea să asculte. Şi căzu Xantu într-o inimă rea. Isop să duse la dinsu/ şi zise: „Nu te întrista, jupâne! Eu mâine o voi face de va veni la tine, de voia ei!“ Şi curând fy luo de cheltuială şi să duse în târgu. Şi cumpără gânşte şi găini şi alte pasări ce trimease la casa părinţilor stăpână-sa şi să făcea că nu ştie că e casa lor, nici a şti că e stăpâna-sa40 acolea. Şi întrebă pre un om din casă, doară au ceiia din casă ceva de nuntă să vânză. Iară acela întrebă: „Cui trebuiescu aceastea?“ El zise: „Lui Xanf, filosoful, că mâine face nuntă, să ia altă muiare“. Iară 132V omul acela/ mearse în casă, de spuse muierei ce au auzif de Xanf. Iară ea, într-ace/ ceas, alergă şi mearse la Xanf şi începu a striga şi zise dupre altele şi aceasta: „O, Xante, tu nu te veri împreuna cu altă muiare41, pînă voi fi eu vie!“ Şi aşa fu dusă în casă pentru Isop, şi pentru dinsu/ fugise. După câteva zile, chiemă Xanf ucenicii la prânzu şi zise lui Isop: „Du-te de cumpără ce e mai bun de toate“. El să duse şi zicea întru sine?: „învăţa-voi eu pre stăpânu/ mieu, de nu va grăi nebuneaşte“. Şi să duse în târgu şi cumpără tor limbi de porcu şi le găti oaspeţilor. Şi deade unuia câte o limbă fiiartă, iară ucenicii lăudară bucatele, ca neşte bucate filosofeşti, pentru slujba limbei cătră cuvânt. Iară Isop puse iară limbi fiiarte. Şi iară cerură şi alte bucate. El alr nu mai punea, numai limbi. Iară ucenicilor li să urâră cu un fea/ de bucate. Şi ziseră: „Până când tor limbi? Ne vor durea limbile noastre4*. Xanf zise cu mânie: „Nu mai ai alr, Isoape?44 El zise: „Nu!“ Xanr îi zise: „O, omuşor blestemat! Dară nu ţ-am zis să cumperi ce va 40 41 40 Iniţial: cniui’KM’kcA. 41 M&fcp'fc. 190 fi mai bun?“ Isop zise: „Prea-f mulţemescu că mă cerţi într-atâţia oameni filosofi. Ce-are fi mai de treabă şi mai 133' bun în viiaţă decâr limba? Că toată ştiinţa şi filosofiia// să învaţă cu dinsa. Pentru dinsa sânt dările şi închinăciunile şi toate cântările şi scopotele. Pentru dinsa să fac nunte şi să dereg cetăţile şi să ţin oamenii şi mai pe scurt ai zice: toată viiaţa noastră pentru dinsa stă. Ce nimica nu e mai bun decât limba!“ Pentru aceasta, ucenicii ziseră că au grăit Isop derept şi dascalu/ au greşit. Şi să duseră cine; pre acasă. Iară a doao zi iară împutară lui42 Xant de aceastea. El răspunse că nu era aceastea cu ştirea lui, ce cu hicleniile acei slugi de nimica, că „astăzi voiu schimba [...]43 voi grăi44 înaintea voastră". Şi zise să cumpere ce e mai rău şi mai prost, că „vor să cineaze ucenicii miei cu mine“. Iară Isop, neschimbându-să nimica şi iară cumpără limbi şi le găti şi le puse dinaintea26 oaspeţilor. Iară ei şoptiia unu/ cătră altu/: „Iară limbi de porcu!“ Şi mai preste un ceas, iară puse limbi şi mai apoi iară limbi. Iară Xant nu putu răbda, ce zise: „Ce e aceasta, Isoape? Dară nu ţ-am zis iară să cumperi ce e mai bun şi mai scumpu, ce ţe-am zis să cumperi ce e mai rău şi mai prost!" Iară el zise: „Dară ce e mai rău şi mai prost decât limba, o, stăpâne? Au nu să râsipescu pentru dinsa cetăf? Au nu să ucig oamenii pentru 133V din/sa? Au nu să fac toate minciunile şi blestemele şi jurămintele strâmbe pentru dinsa? Au nu să strică nunte şi domnii şi împărăţii pentru dinsa? Şi mai scurt ai zice: viiaţa toată pentru dinsa easte plină de destule greşale!" Deaca zise Isop aceastea, unu/ din ceiia ce şedea zise lui 42 43 44 42 post lui, repetat lui. 43 cf. G, 54: 6£ 6iapen()ei t6 fceurvov; L, 55: hodie autem permutavit coenam. 44 cf. G, 54: Kayco 6e :iap6vTcov vpd&v airrcov 6taX^^opai; L, 55: ipse praesentibus vobis cum eo loquar. 191 Xan/: „De nu-ţ veri ţinea minţile, iară acest om te va nebuni, că cumu e chipu/, aşa e şi sufletul**. Iară Isop zise: „Tu mie îm pari o, ome, întărâtători şi iscoditori, întărâtând stăpânul asupra slugei!“ Iară Xan/ zise cătră acestea, aflându-? prilej să bată pre Isop. Şi zise: „Robule, deaca făcuf pre priiatinu/ iscoditori, tu-mi adu om neiscoditori!“ Şi ieşi a doao zi Isop în târgu şi căutând împrejur spre trecători şi văzu un om ce şedea într-un loc de multă vreame. Şi gândi că e un om fără lucru şi prost şi-i zise: „Chiiamă-te jupânu/ să prânzeşti cu dinsu/**. Iară ac el ţăran nu iscodi nimica să afle cine e el şi de cine e chiemat. Şi intră în casă şi şezu la masă cu aceale încălţăminte. Xan/ zise: „Cine e acesta?* Isop zise: „Om neiscoditori!“ Iară Xanr şopti la ureachea jupâneasei: „Să nu te scârbeşti de ce voi zice să faci, pentru să ba/ pre Isop cu vină**. Şi-i 134' zise: „Bagă, jupâ//neasă, apă în lighin şi te du de spală picioarele oaspelui**. Şi gândiia el că oaspelui îi va fi ruşine de dinsa, iară Isop va fi de ruşine şi de bătaie, căce fu un om neiscoditori. Iară ea băgă apă în leghin şi mearse să speale picioarele oaspelui. Iară el cunoştea că e muiarea jupânului, ce gândi întru sine: „Doară va să mă cinstească, pentru aceaea, cu manile ei va să mă speale, carea putea zice slujnicelor să facă aceasta!** Şi întinse picioarele şi zise: „Spală-mă, jupâneasă!** Şi, deaca-/ spălă, el şezu. Iară Xan/ zise să dea oaspelui să bea vin. El iară gândi că are tribui să bea el întâi vin. „Iară deaca au vru/ el aşa, eu ce voi mai iscodi?* Şi luo şi bău. Şi mâncând ei, puse bucate înaintea oaspelui. El, flămând fiind, mânca cu foame. Iară Xan/ zise bucătariului că nu le-au fiertu bine, şi-l despoie şi-l bătea. Iară ţăranul gândiia întru sine: „Bucatele sân/ foarte bune şi nu au nici o vină. Iară deaca 192 va el să-/ bată fără vină, mie ce mi-e?“ Iară lui Xanf îi păru rău, căce oaspele nu iscodi nimica. Apoi, la fârşenie, aduseră plăcinte. Iară oaspele, ca un om ce nu mai mâncase plăcinte, le strângea şi le glomoziia şi le mânca ca pâinea. Iară Xanf băga vină 134v pitariului zicând: „O, blestemate! Că ce ai făcut! plăcintele fără miiare, fără piperi?*' El zise: „Deaca e crudă plăcinta, tu mă bate! Iară deaca nu-s grijite cum să cade, nu-m da vină mie, ce jupâneasei“. Iară Xanf zise: „De va fi făcut muiarea mea aceasta, acum o voi arde de vie!“ Şi iară făcu muierei sămnu să să lase să facă ce va zice, pentru Isop. Şi zise să aducă legătură de viţă, să aţâţe focul. Şi luo pre muiare şi o duse lângă grămada leamnelor, să o arunce în foc. Şi să ca zăboviia Xanf şi45 căuta ţăranului, doară să va scula să-/ oprească de ce s-au apucaf. Iară ţăranu/ iară cugeta întru sine cum, nefiind vină, derepf ce să mânie? Apoi zise: „Deaca ai judecat, jupâne, acest lucru să fie! Aşteaptă-mă puţine/ până mă voi duce să-m aduc muiarea mea de la vie să le arzi pre amândoao**. Aceastea deaca auzi Xanf, să mira de inima tare a omului şi zise: „Isop, easte adevărat! Om neiscoditori \ţ adu^“. Şi luo aşadar de biruinţă. A doao zi, iară zise46 Xanf lui Isop să să ducă la baie să vază, easte gloată, că va să să scalde. Deci mergând el, să întâmpină cu căpitanu/ şi-/ cunoscu că e a lui Xanf şi-/ întrebă unde să duce. E/ zise: „Nu ştiu!** Căpitanu/ gândi că întreabarea lui nu o bagă în samă şi zise să-/ bage în 135r temniţă. Şi ducân-//du-/, Isop strigă tare şi-/ lăsară. Deci mergând la baie, văzu gloată multă într-însă. Şi văzu o piiatră zăcând în mijlocu/ uşei. Şi cine întră şi cine ieşiia, 45 ad. interlinear. 46 post zise urmează aSm, barat. 193 tof să împiedeca de dinsa. Numai un om o luo şi o mută într-al/ loc. Deci să întoarse la jupânu-său şi-i zise: „De veri, jupâne, să te băiezi, numai un om am văzu/ în baie". Iară Xan/ să duse şi văzu oameni gloată. Şi zise: „Ce e aceasta, Isoape? Dară n-ai zis că ai văzu/ numai un om?“ Ei zise: „Ba aşa!“ Şi-i arătă cu mâna acea piatră, zicând: „Această piatră o am găsi/ înaintea uşei şi de dinsa să împiedeca tof şi cine intra şi cine ieşiia. Iară un omu o au râdicat şi o au pur într-al/ loc pentru să nu să împiiadice. Cu aceaea ţ-am zis că am văzu/ numai un om. Iară Xan/ zise: „Nimica nu e zăbavă la Isop a răspunde". Altă dată, Xan/, deaca ieşi de la umblătoare, întrebă pre Isop: „Oare că ce omu/, după ce şade derep/ elu;, elu-; caută să vază ce au făcut?" [...]47 „E/ zăboviia la umblătoare multă vreame până-; lepădase şi mintea48. Deci dintr-acea vreame, să tem şi alţi oameni, ce-; caută pentru să nu o paţă şi ei aceaea. Iară tu nu te teame, că n-ai 135V minte!"/ Iară într-o zi, găti Xan/ ospăţ şi şezură cu alalţi filosofi la masă. Şi biruindu-i băutura, era multe întrebări între dânşii. Şi Xan/ începu a să turbura. Isop, stând acolea, zise: „Jupâne, vinul are 3 amestecături: cea dintâi, a veseliei; a doao, a beţiei; a treia, a suduiturei. Şi voi, deaca u/49 şi deaca aţ mînca/, lăsa/ şi cealealalte!" Iară Xan/ zise: ,3a taci! Du-te de sfătuiaşte cu cei din iad!" Iară un ucenic, văzind că Xan/ easte trecu/ de beţie, zise: „Dascale, poate vrun om bea marea?" El zise: „Poate! Că eu încă voi bea!" Iară ucenicul zise: „Dară, de 47 cf. S, 1 lv: iară Isop zise; G, 64: Ik eîvoq £q>T|; L, 65: et iile ait. 49 cf. G, 64: tpgevou; 1. „inimă; măruntaie41. 2 „minte, spirit, inteligenţă11; L, 65: praecordia „măruntaie, viscere, stomac, piept, inimă11. 49 cf. S, 12r: aţ băut; G, 64: tipeu; v XEX(DK6T£ţ; L, 65: vos igitur poţi iam. 194 nu veri putea, ce veri da?“ Xanf zise: „Pune-voi casa mea toată!" Şi într-aceastea, puseră inealele şi întăriră rămasu/. Şi atuncea să duseră. Iară a doao zi, să sculă Xanf de demineaţă şi-? spălă obrazu/ şi nu-? văzu inelu/. Ce întrebă pre Isop de dinsu/. El zise: „Nu ştiu ce să va fi făcut, că ştiu un lucru: că tu veri ieşi din casă-/". Xanf zise: „Pentru ce?“ „Căci ieri, beaf, te-ai rămăşif să beai marea şi ţe-ai pur şi inelu/ mărturie". E/ zise: „Cum voi putea creade eu aceaste lucruri mari? Ce acum eu mă rog ţie, de easte vreo înţelepciune sau vreun meşterşug sau vreo ştiinţă, dă-m agiutori, ca să biruiescu şi să stric rămasu/!" Iară Isop zise: 13& „Să biruieşti// nu veri putea, ce voi face să strici mărturiia. Iară deaca vă ve/ aduna astăz, iară nici într-un chip să ară/ că ţi-e frică! Şi ce ai zis în beţie, zi şi treaz! Şi zi să-/ puie aştemutul şi masă lângă mare şi copii gata cu păhară să-/ dea apă din mare. Iară deaca vor vedea gloata toată strânsă, tu par de şezi şi zi să umple păharăle din [majre50. Şi le ia, să vază to/. Şi zi celuia ce te-ai rămăşif cu dinsu/: «Cum ne-am rămăşif noi?» Elu-/51 va răspunde că te-ai rămăşif să beai marea. Iară tu te veri întoarce cătră to/ zicând: «Aşa voi, şamilor, bine şti/ şi voi câte ape întră în mare. Eu m-am rămăşif numai să beau marea, nu apele câte întră într-însa. Meargă dară acesf filosof întâi să oprească apele toate să nu între în mare! Apoi şi eu voi bea marea»". Iară Xanf, zicînd că52 va putea strica cu aceastea, prea să veseli. Iară gloata se pornise la mare, ca să vază ce era să să facă. Iară Xanf făcu cum l-au învăţaf Isop. Iară yşamii striga şi să mira de dinsu/ şi-l lăuda. Iară filosofii/ atuncea căzu la picioarele lui Xanf şi mărturisi însu? că e 50 cf. G, 66: £k xfjq L, 67: ex mari. 51 eAft&i. 52 post câ, scris n$. 195 birui* şi să ruga să dezleage rămasu/. Xan* făcu aşa, că-/ rugară oamenii. Şi de-acii să duseră acasă. I36v Isop zise cătră Xan*: „Eu, făcându-/ bine în toată viiaţa ta, doară voi fi acum volnic să mă slobozeşti". Iară Xan* îl înjură şi-l goni şi zise: „Au nu voi să fac eu aceasta! Şi ieşi afară înaintea uşei şi caută de veri vedea 2 cioară, tu-mi spune, că easte o vrajbă53 ca aceasta! Iară de veri vedea una, easte rea“. Deci ieşi Isop şi să tâmplă de văzu 2 cioară stând într-un copaci. Şi mearse de spuse lui Xan*. Iară deaca ieşi Xanf, zbură una şi văzu numai una. Şi zise: „Dară nu-m zisej tu mie, o, blestemate, că ai văzuf 2?“ El zise: „Ba aşa, ce au zbura* una“. Iară Xan* zise: „Numai ce-f lipsiia, să-/ râzi de mine!“ Şi zise să-/ dezbrace să-/ bată. Şi, bătând pre Isop, veni oarecine de chiema pe Xan* la cină. Iară Isop începu a striga: „Oh, vai de mine! Eu, căce am văzu* 2 cioară, sân* bătu*, iară tu ai văzut una şi eşti chiema* la ospă/. în zadar au fost dară această vrajă“. Iară Xan*, mirându-să de bună mintea lui şi zise să nu-/ mai bată. Iară după cîteva zile, Xan* chiemă filosofii şi zise lui Isop să stea înaintea uşei şi să nu lase să între fiece oameni neştiu/ şi neînţelepţi, ce numai pre cei ştiu/. Iară la vreamea de prânzu, Isop încuie uşa şi şezu înlăuntru. Şi veni unul din cei chiema/ şi bătu la uşe. Isop zise din- 137 //lăuntru: „Ce clăteaşte câinele?44 El gândi că-i zice lui câine, ce să duse mânios, părundu-i că-/ înjură Isop, căce întrebă dinlăuntru pre to/ aşa. Iară unu/ din ceiia54 bătu la uşe şi auzi zicând: „Ce clăteaşte câinele?" El răspunse: „Coada şi urechile". Iară Isop socoti că au răspuns bine şi Sî cf. S, 13v: vrajă bună; G, 68: ayadoi; yc<; oitovoţ ouroţ; L, 69: onum enim augurium; cf. infra 136714. 54 marg. de-aciia. 196 i-au descuia/ uşa şi-l duse la stăpânu-său. Şi zise: „Nici un filoso/n-au veni/ să prânzească cu tine, o, filosoafe, fără de acesta“. Iară Xan/ să întristă foarte şi să ţinu înşela/ de ospă/. Iară a doao zi, deaca să adunară la ospă/ la şcoală, împutară lui Xan/, zicând: „O, dascale, fiindu-/ ruşine de ce/ putred Isop, l-ai pus înaintea pragului pentru să ne înjure şi să ne facă câini“. Iară Xan/ zise: „Visu-i acesta, au poveaste?“ „Adevăra/ e!“ ei ziseră. „Adevăra/ e!“55 Şi într-ace/ ceas fu chiema/ Isop şi-l întrebă cu mânie: „De ce ai întors priiatinii cu ruşine?“ El zise: „Dară nu mi-ai zis tu, jupâne, să nu las nici un om neştiu/ la masa ta să vie, ce numai pre cei ştiu/?" Iară Xan/ zise: „Dară aceştea au nu-s ştiu/?" „Nu, nici într-un chip, că, bătând ei la uşe şi eu întrebând ce clăteaşte cîinele, ei nici unu/ dintr-înşii n-au pricepu/ cuvântu/. Deci arătându-să ei oameni neştiuf, n-am băgal pe nici unu/ în casă, fără numai acesta, care au 137v ştiu/ răspunde". Şi deaca răspun/se Isop aşa, ei ziseră to/ că răspunde bine. După câteva zile, Xan/, mergând cu Isop după dinsu/, mearse la morminte şi cetiia slovele ce era scrise în mormânte. Iară Isop văzu neşte slove într-un mormân/: ABAoe^x- Şi le arătă lui Xan/, şi-l întreba doară le ştie. Iară el le socoti foarte şi nu putu să spuie tâlcuirea lor şi zise că nu ştie nimica. Iară Isop zise: „Dară de voi afla derep/ acest lucru, cu ce mă veri dărui?" Xaij/ zise: „Fii vease/, că-/ veri luoa slobozie şi-/ veri lua jumătate de bani!" Atuncea să depărtă de stîlpu 4 paşi şi, săpând, luoară comoara şi o duse stăpânu-său. Şi zise: „Dă-m făgăduita, pentru ce am găsi/ comoara". Xan/ zise: „Nu aşa, ce-m spune şi mie înţelesu/ acelor slove să le ştiu şi eu, că 55«, marg. e. 54 e; cf. S, 14*: •; G, 74: e; L, 75: e. 197 mai de cinste-m va fi decâ/ aflarea comorei!" Iară Isop zise: „Cela ce au îngropa/ comoara, ca un om înţelep/ şi ştiu/, au săpa/ ceaste slove care zic: a „delungă-te“, ■ „paşi“, a „patru“, ♦ „săpându-o“, „găsi-veri“, d „comoara“, x „de aur". Iară Xan/ zise: „Deaca vreame ce eşti tu aşa ştiu/, nu veri fi slobod*. Iară Isop zise: „Eu voi întoarce să să dea comoara împăratului de Vizantiia, căce lui au fos/ îngropată". Iară Xan/ zise: „De unde ştii tu aceasta?" Isop zise: „Din slove, căce că zice aşa: a „dea-138r să", b „împăratului"// a „lui Dionisie", • „care", e „au găsit", d „comoara", x „de aur". Iară Xan/, auzind că easte comoara a împăratului, zise lui Isop: „Ia jumătate şi taci!" Iară el zise: „Nu-m da tu mie aceasta, ce cela ce au îngropa/ aurul aicea şi în ce chip, ascultă cum zic slovele: a „luând", b „meargef", a „împărţi/", * „carea", e „af găsi/", f) „comoara", x „de aur". Iară Xan/ zise: „Iani blăm în casă, să împărţim şi cdmoara şi să fii şi tu slobod". Şi deaca mearseră, iară Xan/ să temu de Isop, căce era prea grăitori şi zise să-l bage în puşcărie. Iară Isop, cându-l ducea, zicea aşa: „Aceastea sân/ făgăduialele filosofului, că nu numai nu-m dai slobozie, ce mă bagi şi ui puşcărie". Iară Xan/ zise să-l lase. Şi zise cătră dinsu/: „Foarte bine zici, ce de veri fi tu slobod, fi-m veri mai mare pârâf". Iară Isop zise: „Ce veri să-m faci, tu fă, că să ştii, cu adevăra/ că mă veri slobozi tu fără voia ta". Iară într-acea vreame, să tâmplă în Şam fiind o sărbătoare, iară un vâltur luo un inel al cetăţei şi-l lăsă în sânul unii slugi. Iară şamii să turburară şi căzură în multă întristare pentru acel lucru. Şi să adunară toţ şi întrebară pre Xan/, ca un om ce era mai dinainte57 [...] şi filoso/, să 138V le spuie arătarea acelui semnu. Iară e/, ca un om ce nu/ştiia 57 ahmmmntc. 198 nimica de acealea, cerşu vreame şi să duse acasă. Şi era foarte trist şi plin de gânduri, ca un om ce nu ştiia a luoa seama nimica. Iară Isop, cunoscând acea întristare a lui Xant, mearse la e/ şi zise: „Derept ce, o, jupâne, eşti aşa trist? Lasă pre mine şi părăseaşte întristarea! Iară mâine, te du în târgu şi zi şamilor: «Eu n-am învăţat să dezleg seamnele, nici să vrăjescu pre pasări. Ce am o slugă, carele ştie prea multe. Ci e/ va dezlega ce întreba; voi. Deci eu, de voi nimeri să dezleg, ţie î; va fi cinste, având o slugă ca aceaea. Iară de nu voi nimeri, numai mie îm va fi ruşine44. Iară Xanf ascultă şi să duse a doao zi în târgu. Şi stătu în mijloc şi grăi celora ce era aduna; cum îl învăţase Isop. Iară ei aciia? ziseră să chiiame pre Isop. El, deaca veni, stătu în mijloc. Şi, deaca-/ văzură şamii obrazul lui, ei-? bătea joc de dinsu/ şi zicea: „Din trup grozav ca acesta, bine nu vom auzi noi44. Şi începură a râde. Iară Isop amerinţă, făcându-le să tacă: „Voi, şamilor, ce vă râde; de obrazu/ mieu? Nu tribuiaşte să căuta; obrazului, ce minţiei. Că, de multe ori, şi obrazului grozav, pusu-i-au firea minte bună. Au voi căuta; firâmseţei vasului de lut 1391 dinafară58 şi bunătatea vinului ce e înlăuntru// nu socoti;?44 Deaca auziră aceastea toate de la Isop, ei ziseră: „Isoape, de po; ceva, tu spune!44 Iară e/ zise: „Oamenilor din Şam, fiind un nroc59 învrăjbitori, pus-au vrajbă între stăpân şi înte slugă. Că, de să va arăta sluga mai mic de stăpânu-său, tl se va duce bătut. Iară, de să va arăta mai bun, şi aşa tot va fi bătut. Ce, de-m ve; da voi mie slobozie pentru îndrăznirea graiului, eu bucuros vă voi spune de ce întreba;44. Atuncea gloata, to; într-un cuvânt, strigară cătră ” AHtfNl+ip*. 59 Iniţial: % pot; marg. cf. S, 16v: un noroc; G, 80: £nei&r| negri 'TOXO: L, 81: quoniam fortuna. 199 Xant: „Slobozeaşte pre Isop şi fă pre voie şamilor! Dăruiaşte cetăţei sloboziia lui!“ Iară Xant nu arătă lor chip de a-/ lăsa. Iară mai-marele cetăţii zise: „Eu, într-acest ceas voi slobozi pre Isop, şi atuncea \ţ va fi ţie potrivnic". Atuncea Xanf, fără voia lui, slobozi pre Isop. Iară pristavu/ striga: „Xanf, filosofii/, slobozeaşte şamilor pre Isop". Şi aciiay să împlu cuvântul lui Isop când zise că: «Şi fără de voia ta mă veri slobozi»". Văzindu-să Isop slobod, stătu în mijlocu/ lor şi zise: „Voi, şamilor, vâlturu/, cum ştif că eas ta împărat pasărilor şi căce au luoat inelu/ cetăţei şi l-au lăsat în sânu/ slugei, aceasta arată că un păraf de aceştea ce sânt acum va să 139V robească sloboziia voastră şi leagea voas/tră va să vă facă a fi fără de stăpân". Deaca auziră aceastea şamii, să împlură de întristare. Şi, preste puţină vreme, veniră şi cărţi şamilor de la împăratul Lidiei, scriind cum să-i dea bir de-acum înainte. Iară, de nu vor asculta, să fie gata de război. Iară ei să sfătuiră tof, căce să temea să fie supt mâna lui Cri60 şi să gândiră să întreabe şi pre Isop. Şi deaca-/ întrebară, e/ zise: „Deaca au dat păreare celor mai-mari ai voştri, să fie ascultători supt mâna lui Cris împărat să dea bir, eu sfat nu voi da, ce vă voi spune poveaste şi vef cunoaşte folositura. Norocu/ au arătat doao drumuri în viiaţă: una a sloboziei, căriia începătura easte anevoie a umbla şi sfârşeniia easte neatedă, şi cealalaltă easte a slujbei61 şi începătura-i easte [...]62 cu muncă". Aceastea deaca auziră şamii, strigară: „Fiind noi slobozi de nevoia noastră, nu ne vom da robiei". Şi pre 60 HHg; cf. G, 82: Kqoickd; L, 83: Craiso; cf. infra 13978. 61 post slujbei urmează eu. 62 cf. S, 17v: netedă a umbla pre dînsul, iară sfirşitul lui easte; G, 82: T|<; f| pev ajQ%f\ £v airiTîte te Kai pdoipoQ t6 6e teXoc, e^aS6uvov; L, 83: cuius principium facile et accessibile, finis autem laboriosus. 200 solii care venise, trimiseră-i fără pace. Şi Cris, deaca înţelease aceastea, să sfătui să facă război asupra şamilor. Iară solu/ zise: „Nu veri putea supune supt mâna ta pre şami, până va fi Isop pre lângă dânşii, sfătuindu-i“. Şi zise: „Putea-veri, o, împărate, a trimeate soli să ceară de la 140" dânşii pre Isop, făgăduindu-l// lor pentru dinsu/ să le dai alte daruri şi sloboziia birului ce-ai porâncit? Atuncea doară de vei putea birui“. Atuncea plăcând lui Cris aceastea, trimise sol să ceară să dea pre Isop. Iară Isop, deaca înţelease aceasta, stătu în mijlocu/ târgului şi zise şamilor: „Şi mie îm easte cu cinste să mă duc la picioarele împăratului. Ce voi să vă spui o poveaste. în vreamea aceaea ce grăiia gadinile, lupii făcură război cu oile. Şi era şi câinii într-ajutori oilor şi goniia pre lupi. Iară lupii trimeaseră sol şi ziseră oilor: de vor să fie cu pace şi să nu aibă frică nici de un război, să le dea câinii lor. Iară oile, pentru nebuniia lor, ascultară şi le deaderă câinii. Iară lupii sfărâmară pre câini. După aceaea, lesne stricară şi pre oi“. Iară şamii să pricepură de pilda poveştii. Şi să sfătuiră să ţie pre Isop la dânşii, să nu-/ dea. Iară e/ nu vru, ce împreună cu solu/, să duse la Cris împărat. Şi deaca sosiră la Lidiia, împăratul văzu pre Isop stând înaintea lui. Să mânie şi zise: „Căutaf ce omşor mi-au fost opreală, de n-am putut supune ace/ ostrov mare!“ Iară Isop zise: „O, mare împărate, nu de vreo 140* mărire sau de vreo nevoie am venit la tine, ci de voia mea7 Şi rabdă puţine/ să asculţi: un om culegea lăcuste şi le ucidea. Şi prinse o cicoare. Şi, deaca vru să ucigă şi pre dinsa, ea zise: «Nu mă ucide în zadar, că eu nici stric spic, nici fac vreo strâmbătate, nici alt nimica nu fac, iară cu clătinarea trupului mieu cânt. Deci veselescu călătorii şi în mine alt nimica nu veri găsi, fără numai glasu/». Iară, deaca auzi aceastea, e/ o lăsă să să ducă. Şi eu, o, împărate, 201 atingu la picioarele tale, pentru să nu mă ucizi fără vină, că eu nu sânt puteamic să fac rău cuiva, ce, în63 trup de nimica, eu grăiescu cuvânt de fire“. Iară împăratu/ să miră şi i să făcu milă de dirisu/ şi-i zise:, Jsoape, nu-/ dau eu ţie traiu/, ce ţi-/ dă norocu/. Ce ci ţi-e64 voia, ceare şi veri luoa“. Iară el zise: „Rogu-mă ţie, împărate, împacă-te cu şamii!“ Iară împăratu/ zise: „împăca/ sânt“. Iară e/ căzu la pământ şi-i mulţămi. Dup-aceastea, el ş-au scrii poveştile lui, care sânt şi până acum şi le lăsă la împăratu/. Şi luo cărţi de la dânsu/ până la şami, cum pentru Isop s-au împăcat cu dânşii. Şi cu daruri multe să duse în Şam. Iară şamii, deaca-/ văzură, ei aduseră cunună şi făcură 141r hore pentru dinsu/. Şi tl ceti cărţile de la împăratu/ şi// le arătă sloboziia lor, ce le-au făcut şi e/, cum au avut de la dinşii. După-aceastea, ieşi Isop din ostrov şi îmbla prin lume, pricindu-să prin toate locurile cu filosofii. Şi să duse la Vavilon şi, arătându-; ştiinţa, să făcu om mare şi de cinste pre lângă Chir65 împăratu. într-aceale vremi, având împăraţii pace între dânşii, trimitea gâcitori filosofeşti unu/ la altu/, pentru să-; petreacă. Deci, ceia ce dezlega luoa dajde de la ceiia ce le trimitea gâcitori. Iară ceiia ce nu le dezlega gâcitorile, ei da dajdea aşijderea. Iară Isop, pricindu-să, el dezlega gâcitorile care era trimease la Chir65. Şi făcea împăratului laudă. Şi e/ trimetea altele de la Chir65 la împăra/ şi dintr-aceastea, multe rămânea nedezlegate. Deci împăratu/ strângea multă dajde. Iară Isop nu făcuse feciori, ce luo pre unu/ de o rudă bună ce-1 chiema anume Ino66 şi-/ făcu să-i fie ca un fecior al lui şi-/ deade la împăratu/. Şi preste puţină vreame, «fr. 64 KIA. 65 KMţ; cf. G, 88: Xukt|Q/ gonească din case. Iară e/ să mânie pre dinsu/ şi făcu o carte mincinoasă, cum are zice de la 141* Isop, la ceiia ce tri/mitea gâcitorile la Chir65, cum easte e/ gata să să lipască mai bine la dânşii decâ/ la Chir65. Şi o deade în mâna împăratului, pecetluită cu inelul lui Isop. Iară împăratul crezu pentru peceatea şi prea să mânie. Şi aciia^ zise lui Erimin să nu mai întreabe nimic14, ce, ca pre un iclean, să piarză pre Isop. Şi atuncea i să arătă un priiatin şi-Z ascunse într-un mormânt, neştiind niminea şi-/ hrăniia pre ascuns. Iară împăratul zise lui Eno67 să ia el locu/ lui Isop. Şi preste câtăva vreame, Nehtenav, împăratul Eghipetului69, auzi că au murit Isop. Şi aciia? trimise lui Chir65 o carte, zicându-i să trimiţă zidari să zidească un turn, să nu atingă nici de cer, nici de pământ şi răspunzători de toate de ce va întreba. Iară de nu va face acest lucru, e/ să-i dea dajde. Iară de va face, el să nu dea dajde. Aceastea cetindu-le, Lichir să întristă, căce nu putea niminea din priiatini să dezleage gâcitorile turnului. Şi zicea împăratul că au perit Isop, stâlpul împărăţiei lui. Iară Ermin, auzind de întristarea împăratului pentru Isop şi să duse la împăratul şi luo colac că e viu şi spuse pentru ce nu l-au pierdut, căce ştiia el că într-o vreame va fi de treabă. Iară împăratul foarte să veseli pentru aceastea 14? cuvinte şi fu// adus Isop grozav şi rânced. Iară, deaca-/ văzu împăratul, el lăcrămă şi zise să-/ speale şi să-/ grijască de toate. Şi de ce au fost el pârât, toate să vădiră. Pentru aceaea, împăratu/ vru să ucigă pre Eno67. Iară Isop îi ceru iertăciune de la împăratu/. Dup-aceastea, împăratu/ 67 6mm. 61 cf. G, 88: tov £wov Tf|<; roi) xaXXaKf); L, 89: Ermus cum adoptantis concubina. 69 6rvmmâAâM. 203 deade cartea împăratului din Eghipet lui Isop să o cetească. Iară e/ acria? să pricepu de dezlegarea gâcitorei şi râse. Şi zise să-i răspunză „că, deaca va treace iama, vom trimite zidarii turnului şi răspunzătoriu/ întrebărei lor“. Şi împăratu/ trimise soli eghipteanilor şi deade lui Isop mesereaia şi toată cinstea cea dintâi şi-i deade pre Eno67. Iară Isop, deaca luo pre Eno67, nu-i făcu nici un rău, ce-/ luo iară să-i fie fecior şi-l învăţă iară cu alte cuvinte. Şi-i zise: „Fătu/ mieu, teame-te de Dumnezău mai vârtos de toate lucrurile şi cinsteaşte pre împăratu/ şi vrăjmaşilor te arată tare, ca să te bage în seamă, iară priiatinilor te arată blând, pentru să te iubască şi să le veri binele lor în toată vreamea. Cu muiarea ta să viezi bine, pentru să nu să ispitească cu alt bărbat şi muieretecu/ fea/ easte iuşor. Şi 142v nu priimi ascultarea ascuţită cătră cuvânt şi limbă şi nu-/ pară rău de ceia/ce fac bine, ce te veseleaşte cu ei! Că, de-/ va părea rău, ţie strici. Oamenilor din casa ta poartă-le grija, ca să să teamă de tine ca de un stăpân şi să le fie ruşine a te învăţa ce e mai bun. Muierei să nu crez a da tainele tale, că apoi caută să fie mai mare decât tine! Fii dulce-grăitori celora ce te întâmpină, fiindcă acum dobândeşti pâinea copiilor! Şi când eşti bun, nu-/ pară rău şi goneaşte din casa ta omul mozavir, că ce veri face şi ce veri grăi în casa ta, e/ te va spune altora!44 Aceastea şi mai multe deaca învăţă Isop pre Eno67, cu aceastea cuvinte e/ ca cu o săgeată fu rănit la inimă şi, după puţine zile, muri. Iară Isop, e/ chiemă to/ vînătorii de păsări şi le zise să prinză 4 pui de vâltur. Şi deaca prinseră, aşa-i hrăni şi-i dumenici şi-i învăţă bine, că-i ţinea cu neşte copii în coşuri lega/ de dânşii şi zbura în sur cu dânşii. Şi aşa asculta de copii, că unde vrea70 copii, zbura oare în sur, 10 post vrea repetat vrea. 204 oare pre pământ, acolea zbura. Iară, deaca trecu iama şi veni vara şi găti Isop toate ce tribuiia lor şi luo şi copii şi vâlturii. Şi să duseră la Eghipet71. Iară Nehtenav, deaca auzi că au venit Isop, zise cătră priiatini: „Acum eu sânt 143' înşelat că am auzit// că Isop au fost murit. Iară a doao zi, zise împăratul: „To? boiarii şi judecătorii să să îmbrace în haine albe. Iară e/ să îmbrăcă cu haine de lână şi cu stemă cu pietri scumpe şi şezu într-un loc înalt. Şi zise să aducă pre Isop. Şi zise: „Isoape, cui mă potriveşti pre mine şi pre ceştea cu mine?" El zise: „Pre tine, soarelui de iarnă, iară pre ceiia dimprejura-?, spicelor coapte“. Iară împăratul să miră de dînsul şi-l dărui bine. A doao zi, iară să îmbrăcă împăratul cu haine foarte albe. Iară boiarilor le zise să să îmbrace cu haine roşii. Şi, deaca întră Isop, iară îl întrebă întrebarea dintâi. E/ zise: „Pre tine te protivescu soarelui, iară ceiia ce sânt împrejura-? zorilor". Iară Nehtenav zise: „Pare-m că Lichir împărat easte întru mine, ca pre lângă împărăţiia mea“. Iară Isop râse şi zise: „Nu aşa lesne grăi de dînsu/, o, împărate, că cătră oamenii voştri easte împărăţiia noastră lucie ca soarele, iară de-i vor potrivi, sloboază o mâţă la copii şi, deaca o vor prinde, să o poarte prin ora? bătân-du-o“. Iară eghipteanii72 cinstiia pre acea gadină. Şi deaca o văzură că pate aşa rău, alergară şi scoaseră mâţa din mâna copiilor ce o bătea. Şi spuseră cum mai curând 143v împăratului acea patimă/. Iară e/ chiemă pre Isop aproape şi-i zise: „Au nu ştii că noi cinstim pre mâţa ca pre Dum-nezău? Dară derept ce ai făcut aşa?" Isop zise căce au făcut strâmbătate împăratului, lui Chir65. „O, împărate, că alalta seară, ceastă mâţă au ucis un coco? al lui foarte bărbat şi războinic şi încă era spuitori de ceasuri noaptea". 71 6ivnen. 72 ervnm'fiNÎM. 205 Iară împăratu/ zise: „Nu ţi-e ruşine, Isoape, a minţi? Cum au putu/ mearge o mâţă într-o noapte din Eghipe/ la Vavilon?** Iară e/, râzind, zise: „Dară cum, o, împărate, când nechieza caii din Vavilon, iară iapele de aicea îngreca?“ Iară împăratu/, deaca auzi aceastea73, lăudă74 înţelepciunile lui. Şi dup-aceastea, chiemă oameni de la Ipoli, ştiutori de gâcitori şi le spuse de Isop şi-i chiemă la ospă/ împreună cu Isop. Şi, deaca şezură, iară unu/ din ceiia de la Ipoli zise cătră Isop: „Eu sân/ trimis de Dumnezău/ mieu să te între/? o întrebare să o dezlegi**. Iară Isop zise: „Minţi, că lui Dumnezău nu-i tribuiaşte să-/ înveaţe oamenii. Ce şi tu pârâşi numai pre tine ce şi pre Dumnezău/ tău**. Altu/ iară zise: „Easte o bisearecă mare şi într-însa easte un stâlpu care are 12 oraşe şi e pur unu/ pre câte 30 de grinzi şi împrejura/ lor umblă doao muieri**. Iară Isop zise: «Această gâcitoare pre 144' la noi şi copii// o dezleagă: că biseareca easte această lume; oraşele sân/ lunile, grinzile sân/ zilele, ceale doao muieri easte zioa şi noaptea care vine una dup-alta*‘. A doao zi, chiemă Nehtenav pre to/ oaspeţii, şi zise: „Pentru acest Isop, noi sântem datori lui Lichir cu bir“. Iară unu/ de aceştea zise: „Să-i zicem vreo gâcitoare, să ne spuie de cealea ce nici ştim, nici am auzi/**. Isop zise: „Mâine voi răspunde de acest lucra**. Şi să duse de scrise o carte, cum Nehtenav era datori 1 000 de talanţi. Iară dimineaţa să duse la împăratu/ şi deade cartea la împăratu/. Iară oaspeţii împăratului, încă nefiind75 cartea dată, ei tof ziseră: „Noi76 ştim aceasta şi am auzi/ şi ştim adevăra/**. Iară Isop zise: „Mulţemescu-vă de mărturie**. Iară Nehtenav, deaca ceti zapisul de datorie, zise: „Eu 73 Iniţial Antcmt; ad. marg. a. 7nlci vb. „a domestici" 142714. duplecat adj. .îndoit, cocoşat" 122712. face vb. îh loc. vb. a ~ silă „a silui, a viola" 14575,6. făgăduită si. „promisiune, făgăduială" 137711. fămde si. „nevastă, soţie" 13273. fire sji. fin loc. adv. liră de ~ „(despre naştere) prematur, pe cale nenaturalfl" 124-/9. feal sji. în sintagma nominală muieretecul feal „sexul feminin; partea femeiască" 142719. fecior sm. „slujitor" 127716; 129-/12. fi vb. în 1. loc. vb. a ~ opreală „a opri, a împiedeca" 140718 2. loc. vb. a ~ zăbavă „a întârzia" 135713. folositură si. „folosul" 139710. fur sm. „hoţ" 14571. gadfnă si. „animal sălbatic" 140-/7; 143718. gâlcevi vb. „a murmura, a bombăni" 12476. găti vb. „a pregăti" 123-/2; 130715. glomozi vb. „a sfărâma; a fărâmiţa, a face cocoloş; a face boţ" 134719. grăitor adj. „vorbăreţ" 138-/8. grămătic sm. „scrib" 12571, 4; 126712; 126-/17; 127-/2, 5, 6, 7; 129-/13. grţjit adj. (despre mâncăruri) „depozitat pentru a doua zi şi păstrat" 13472. grozav adj. „urât,diform" 122710; 125714; 12671; 138717,18; 14271. grumaz sm. „gât (gâtlejul şi faringele)" 123712. 210 hkknie si. „vicleşug, şiretlic" 133'/9; 144719. klean adj. „trădător" 14175. inimă si. v. a cădea. iscoditor adj. „care caută să descoasă pe cineva; cercetător, curk?s“ 13378. istoriie s.f. „biografia unei persoane" 122V1. iuşor adj. „uşuratec, instabil, superficial; labil" 142719. izbândă s.f. „răzbunare" 145716; 145712. izbândi vb. „a se răzbuna" 130720; 145715. izbânditor adj. „răzbunător" 145720. împle vb. în loc. vb. a ~ cuvântul „a îndeplini o profeţie" 13975. împreuna vb. 1. „a se uni; a se căsători" 13273 2. „a se întâlni" 129721 • împuta vb. „a reproşa, a învinui" 127715; 13378; 13779. încai adv. „măcar, cel puţin" 126717. îngădui vb. „a avea răbdare, a aştepta" 12376. îngreca vb. „a rămâne însărcinată" 14379. întărâtător adj. „provocator, instigator" 13378. îbtoarce vb. 1. „a răsplăti, a înapoia" 12377 2. „a transforma/» a modifica, a influenta" 137718. întors adj. „(despre ochi) rotit, dat peste cap" 122712. înturaa vb. „a se întoarce" 12377. jupân sm. „stăpânul casei" 128719; 13175, 7; 13272, 7, 12; 134^5; 134711; 13575. jupâneasă si. „soţia stăpânului casei" 127715,19; 12875,8; 128712; 130720; 13173, 4, 11; 131713, 19; 13274, 8; 133719; 133720-13471,. 9; 13473. limbă si. v. zăbava ~. lua vb. în 2. loc. vb.: 1. a ~ de biruinţă „a învinge, a câştiga" 134V1S 2. a ~ colac „a recompensa pe cel care a denunţat sau a prins pe autorul ut011! furt, ori a restituit un obiect pierdut" 141718. lucie adj. „strălucitoare" 143715. mai adv.. „mai mult" 125716; 13277. maştehă si. „mamă vitregă" 129718; 12975. mărturie si. „probă, dovadă" 122715. mesereaie si. „slujbă, funcţie, demnitate" 142710. meşterşug sn. „modalitate, mijloc, tehnică" 135719. minte si. v. ţine. minunat adj. „miraculos, supranatural" 12478. morminte sji. pl. „cimitir" 13773. 211 mozavir adj. „viclean, defăimător" 142v/7. muncă sf. „strădanie, nevoinţă" 139713. naşte vb. „a făta" 12479. neated adj. 1. „catifelat, mătăsos" 12871 2. „comod, lin" 139712. necuvios adj. „indecent, necuviincios" 122717. neîmpiedecat adv. „(despre vorbire) clar, limpede, articulând corect sunetele" 123712. neştiut adj. „neştiutor, ignorant, nepriceput" 136718; 137715. netocmit adj. „dezordonat, bâlbâit" 122715-16. omşor (omuşor) s.m. „om de statură mică, nedezvoltat, pipernicit; homunculus" 132717; 140718. opreală s.f. v. a fi. ostrov sm.. „insulă" 14079; 14172. păsa vb. „a se duce" 127710; 13675. pierde vb. „a omorî" 141719; 144716. pildă s.f. „semnificaţie, tâlc" 140712. pitar sm. „brutar" 134720. pârâş sm. „persoană care se plânge de faptele cuiva, care reclamă pe cineva" 12374; 138713. poamă s.f. „fruct" 12276. potrivi vb. „a asemăna" 14375,11; 14478. povăţuit s.n. „îndrumare, sfat" 12375. prici vb. „a se disputa, a se certa, a discuta în contradictoriu" 127718; 14173. proclet adj. „blestemat" 122720. pro6t adj. „simplu, de condiţie umilă" 133714. putred adj. „stricat, descompus; urât mirositor" 125715; 128711; 137710. râmători sm. „porc" 13074,9,10,12. rânced adj. „stricat, descompus; cu miros stătut, respingător" 14271. rămas sji. „rămăşag, pariu" 135720; 136719. rămăşi vb. „a pune rămăşag, a paria" 135716; 13677,8. răsturnat adj. „întors pe dos" 122713. răutate s.f. „necaz, supărare, pacoste" 123718. rudă bună s. comp. „neam bun, nobil" 141/15. săvârşi vb. „a termina, a isprăvi" 13177. scârbi vb. „a se amărî, a se întrista, a se necăji" 133719. scopot s ji. .melodie, cântare" 13372. silă s.f. v. face. 212 slobozie si. „eliberare, scutire" 138711; 13976,10,20; 139711; 14071; 14171. sminti vb. „a tulbura" 12776. socoti vb. „a examina" 13775. spăimat adj. „înspăimântat, înfricoşat" 12477. stâlp sji. „monument funerar" 13779. stemă s.f. „coroană, diademă" 14373. suduituri s.f. „înjurătură" 13575. şădea vb. în expr. a ~ derept eluş „a-şi face nevoile" 135715. ştiut adj. „instruit, ştiutor, priceput" 136717; 137716; 137714. şuvii vb. „a se clătina" 12576. talant s.m. „monedă greacă de argint de valoare mare, care a variat în timp şi spaţiu" 142712. ţine vb. 1. „a se considera" 13778 2. în loc. vb.. a ~ minţile „a-şi păstra cumpătul" 13376. umblătoare s.f. „latrină" 135717. (mai) vârtos adv. „(mai) ales; (mai) mult" 122713; 142714. via vb. „a trăi" 142718. volnic adj. „demn" 13671. vreame s.f. în loc. adv. fără ~ „prematur, înainte de vreme, timpuriu" 12479. zapis s.n. „înscris, document" 144713. zăbava limbiei s. comp. „bâlbâială" 12373. zăbăvitor la limbă loc. adj. „bâlbâit" 122715. zicere si. „ghicitoare" 144716. 213 B = Add. Ms. 17015. Musei Britannici G = Ms. 394 Pierpont Morgan Library M = Cod. Augustano Monacensis gr. 525 0 = Cod. Baroccianus 194 Oxy. 2083 = Oxyryncus Papyri 2083 P = Vaticanus Palatinus gr. 269 P. Gol. = Golenishcov Papyri PI = Planudea (Planudes redactio) PSI156 --- Papyri graeci et latini 156 (Publicazzioni della Societa Italiana per Ricerca dei Papyri) R = Cod. Vaticanus gr. 1192 S = Cod. Mosquensis 436 W = Cod. Laurentianus 627 Lista siglelor manuscriselor româneşti D = ms. rom. BAR 2088 E = ms. rom. BAR 1436 F = ms. rom. BAR 3372 Gr = Codex Guran (Colecţia particulară a Elvirei Guran) H = ms. rom. m 76 Biblioteca „Mihai Eminescu" - Iaşi I = ms. rom. III 20 Biblioteca „Mihai Eminescu" - Iaşi K =2 ms. rom. BAR 830 215 J 2 Z O wSN = ms. rom. BAR 3195 = ms. rom. Cluj, Biblioteca Institutului de lingvistică = ms. rom. BAR 3390 = ms. rom. 52, Muzeul Olteniei - Craiova = ms. rom. BAR 2456 = ms. rom. BAR 5328 = ms. rom. BAR 1067 Izvoare şi lucrări de referinţă AAR ALR I BAR BCMI BCU BIL BOR BRV ByZ Cartojan, Cărţile populare Chiţimia-Simonescu, Cărţile populare CMB CPh DA Densusianu, HLR, II DEX Analele Academiei Române, anul 1,1877 ş. u. Mem. Secţ. ist.= Memoriile Secţiunii istorice Mem. Secţ. lit. = Memoriile Secţiunii literare Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul limbii române din Cluj. Partea I (ALR I), de S. Pop, vol. I, Cluj, 1938, vol. H, Sibiu - Leipzig, 1942 Biblioteca Academiei Române Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Bucureşti, anul 1,1908 ş. u. Biblioteca Centrală Universitară Biblioteca Institutului de Lingvistică Biserica ortodoxă română, anul 1,1874 ş. u. I. Bianu, N. Hodoş, D. Simonescu, Bibliografia românească veche, 1508-1830, Bucureşti, vol. 1,1903, vol. II, 1910, vol. III, 1912-1936, vol. IV, 1944 Byzantinische Zeitschrift, München, anul 1,1907 ş. u. N. Cartojan, Cărţile populare în literatura românească, Bucureşti 2,1974 I. C. Chiţimia, Dan Simonescu, Cărţile populare în literatura românească,vol. I—II, — Bucureşti, 1963 Candid C. Muşlea, Biserica Sft Nicolae din Şcheii Braşovului, vol. I—II, Braşov, 1946 Classical Philology, Chicago, anul 1,1962 ş. u. Dicţionarul limbii române, Tom I, Partea ME, Tom II, Partea I—II, Bucureşti, 1913-1949 Ovide Densusianu, Histoire de la langue roumaine, Tome II, Le seizième siècle, Paris, 1938 Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1975, ediţia a Ii-a, 1996 217 Dima-Drăgan, Biblioteci umaniste DLR DLRTR Gheţie, BD HI IB LC LL LR Moraru-Velculescu, Bibliografia Potra, Documente (1594-1821) Potra, Documente (1634-1800) RFR Rhein. Mus. RITL Rosetti.ILR RRL RS Comeliu Dima-Drăgan, Biblioteci umaniste româneşti, Bucureşti, 1974 Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, Bucureşti, Tom VI, 1965-1968, Tom VII, partea I-B, 1969-1971, Tom VUI, partea I-V, 1972-1984, Tom IX, 1975, Tom X, partea I-V, 1986-1994, Tom XI, partea I-III, 1978-1983, Tom XII, partea 1,1994 Mariana Costinescu, Magdalena Georgescu, Florentina Zgraon, Dicţionarul limbii române literare vechi (1640—1780). Termeni regionali, Bucureşti, 1987 Ion Gheţie, Baza dialectală a românei literare, Bucureşti, 1975 Herodot, Istorii, Ediţie îngrijită de Liviu Onu şi Lidia Şapcaliu, Bucureşti, 1984 N. Iorga, Braşovul şi românii. Scrisori şi lămuriri, în Studii şi documente cu privire la istoria românilor, voi. X, Bucureşti, 1905 Elena Linţa, Catalogul manuscriselor slavo-române din Braşov, Bucureşti, 1985 Limbă şi literatură, Bucureşti, voi. 1,1955 ş. u. Limba română. Bucureşti, anul 1,1952 ş. u. Mihai Moraru - Cătălina Velculescu, Bibliografia analitică a cărţilor populare laice, Bucureşti, voi. I, partea 1,1976, partea a Ii-a, 1978 George Potra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1594-1821), Bucureşti, 1961 George Potra, Documente privitoare la istoria oraşului Bucureşti (1634-1800), Bucureşti, 1982 Revista filologică română, Bucureşti, anul 1927 ş. u. Rheinische Museumjur Philologie, Frankfurt am Main, anul 1,1872 ş. u Revista de istorie şi teorie literară, Bucureşti, anul I, 1956 ş. u. Al. Rosetti, Istoria limbii române. I. De la origini până la începutul secolului al XVII-lea, Ediţie definitivă, Bucureşti, 1986 Revue roumaine de linguistique. Bucureşti, anul 1,1956 ş. u. Romanoslavica, Bucureşti, anul 1,1958 ş. u 218 SCILF SCL SDŞ Ştrempel, Catalogul TAPA TI TRDW Studii ţi cercetări de istorie l’erară ţi folclor, Bucureşti, anul 1,1952 Studii ţi cercetări lingvistice, Bucureşti, anul 1,1950, ş. u. Sterie Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei (1700—1783), I, Braşov, 1901 G. Ştrempel, Catalogul manuscriselor româneţti Bucureşti, vol. I-IV, 1978-1992 Transactions of the American Philological Association Radu Tempea, Istoria sfintei biserici a Şcheilor Braţovului, ediţie întocmită de Octavian Şchiau şi Livia Bot, Bucureşti, 1969 H. Tiktin, Rumanisch-deutsches Wôrterbuch, vol. I—III, Bucureşti, 1903-1925 ac. = acuzativ ad. = adaos adj. = adjectiv adv. = adverb(ial) art. = articol BAR = Biblioteca Academiei Române bg- = limba bulgară, bulgar, bulgăresc biz. = bizantin chest. = chestionarul) col. = coloană conj. = conjuncţie coord. = coordoonator(i) dat. = dativ dial. = dialectal expr. = expresie f. = feminin fasc. = fasciculă gen. = genitiv gr- = limba greacă, grec(esc) li. = hartă hot. = hotărât imper. = imperativ imperf. = imperfect impers. = impersonal ind. = indicativ it. = limba italiană lat. = limba latină lit. = literar loc. = locuţiune m. = masculin magh. = limba maghiară marg. = marginal mediogr. limba greacă medie (bizantină), mediogrec(esc) grec bizantin m. m. c. p. = mai mult ca perfect ms. = manuscris(e) n. = neutru neg. = negativ nehot. = nehotărât ngr. = limba neogreacă, neogre¬ cesc) nom. = nominativ nr. = număr(ul) 1 part. = participiu pers. = persoană, personal pf. s. = perfect simplu pl. = plural pos. = posesiv poz. = poziţia pref. = prefix prep. = prepoziţie pion. = pronume, pronominal rom. = limba română, român(esc) s. = substantiv sg. = singular sl. = slav suf. - sufix s. v. = sub voce vb. = verb(al) v. sl. = limba veche slavă CUPRINS I Tradiţia textului, ediţii şi traduceri, locul „Vieţii iui Esop“ în cultura occidentală................................................ 7 II Studiu filologic 1. Ms. rom. 1436 al Bibliotecii Academiei Române.................... 17 2. Opinii critice asupra Vieţii lui Esop din ms. rom. 1436 ......... 27 3. Persoana copistului.............................................. 32 4. Mediul cultural.................................................. 34 5. Originalul după care s-a făcut traducerea........................ 36 6. Localizarea versiunii originale a traducerii..................... 48 7. Filiaţia manuscriselor care conţin Viaţa lui Esop şi care au circulat în Ţările Române până la 1795............ 66 III Studiu lingvistic................................................ 104 1. Grafia.......................................................... 104 2. Fonetica........................................................ 113 3. Morfologia...................................................... 120 4. Sintaxa......................................................... 129 5. Lexicul......................................................... 136 IV Circulaţia motivului „Esopiei" în cultura românească veche ... 145 Addenda............................................................. 169 Nota editorului......................................................171 223 începui a scrie „Istoriia lui Isop " ... Glosar............................... Lista siglelor manuscriselor străine .. Lista siglelor manuscriselor româneşti Izvoare şi lucrări de referinţă...... Abrevieri............................ Tiparul executat la S C LUMINA TIPOsxl. str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucureşti Tel/Fax: 210.51.90 Antic ExLibris h LEI 5492 4Q0UO