Repertoriu de cuvinte şi forme
   
N 
  
  NABAB s. („înalt dregător; prinţ, în India musulmană”) DC IV, 21r; SPBA, 57; PCI, 45; PD, 443. (<fr. nabab).
  NACEALNIC s. (Adm., „şef, comandant”) nacialnic PH, 1; SBM, 2; AR 1830, 215; CPL, 3; BFO 1833, 59, 109, 201; BFO 1838, 109; nacealnic CR 1830, 33, 121; GC IV, 175r; CR 1831, 13; ROB, 76; ROI2 IV, 9; BFO 1843, 73; AOD, 2, 28; JA, 74. (<rus. å×ï×ãôåßâ).
  NACEALSTVĂ s. (Adm., „şefie, conducere”) nacealstvă BFO 1833, 1; ROI2 III, 70; JA, 57; nacialstfă BFO 1833, 128; nacealstfă AOD 1844, 29; nacialstvie BFO 1833, 109. (<rus. å×ï×ãôéêÙæ).
  NAGRAJDENIE s. („gratificaţie; decoraţie”) BFO 1833, 186; ROI2 III, 52, 55; BFO 1838, 181. (<rus. å×Úè×ÝÛÜåßÜ).
  NAHT s. (Comerc., Fin., „bani în numerar, peşin”) HSV, 2r, 8v; (în) naht GC IV, 174v; CPL, 48; BGO 1840, 183; BGO 1844, 347; RL, 88. (<gr. n£cti).
  NAIADĂ s. (Mit.) naidă MII, 9; FNPB I, 69v; FNPB II, 128r; GC IV, 169v; naiadă FNC, 110r; PCB, 117; BAR I, 33; SHI I, 42; HP, 59; HBN, 2; AF, 141; CA 1848, 53; NV, 273; RL, 410; PBV, 268; PD, 443; neiadă FTP III, 146. (Cf. gr. nai—j, nai@aj, lat. nais, naias, fr. naïade).
  NAPOLITAN s., adj. neapoliteni OC I, 101r; LVH, 38v; neapolitanicesc MD II, 235v; neapolitean BRD, 63; neapolitan AR 1837, 238; napolitan HMN, 3, 78; ADL, 158. (Cf. fr. napolitain, ngr. napolit©noj, napolit£nikoj).
  NATAŢIE s. scoale [...] de nataţiune BCI, 173. (<fr. natation).
  NATIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 241. Cf. şi 1. („natural, firesc, neprefăcut”) IO, 54; HMV II, 79; DFL, 31, 110; CFZ, 38; PBV, 269. 2. („originar din...”) GC IV, 174v, 177v; NV, 274.
  NATIVITATE s. 1. („naturaleţe”) IO, 54. 2. („ziua naşterii”) IO, 54. (<lat. nativitas).
  NATURAL1 adj., adv. Vezi Form. term. şt., p. 241. Cf. şi firesc AIM, 2r; MTM II, 141; BLM, 185; APC, 320v, 321r; OMT, 1; GIC, 57; PIU II, 53; HFP, intr. 7; GC III, 131v; CPI, 4; cuvîntul continuă să fie folosit alături de natural pînă în prezent; firesc (natural) CL II, 47; firesc (crud) MPI, 26; firesc (naturale) HFP, 258; naturelnic CV, 31; naturalnic OST, 5; OCE, 9; OMT, 6, 34; OP, 9r; TMS, 41, 43; MIA, 12; GSP II, 159; MFV I, 40r; CLV, 138v; PCP, 28; PIF, 5v; HFP, 50, 253; instincturii naturalii IO, 3; naturalii UT, 26; natural DC IV, 41v; IO, 4, 23; MPI, 32; KIT, 37; PCB, 67; PAIC, 37; PIF, 21r; MALP, 51; CR 1829, 110; GC IV, 174v; SPV, 61; FTP I, 20; SGR I, 169; LOA, 73, 88, 112; MCR, 193; RSM, 9r; MF I, 23v; pe la 1835 forma era frecventă; natural (firesc) CL II, 47; BMN III, 60; naturale sg. IO, 54; CLV, 33r; HFP, 119, 301, 360; CCG, 75; nătural PDP, 11v; naturel GTN 1836, 24; naturalicesc FD II, 94; naturaleşte CV, 26; năturaliceşte SPV, 157; naturesc, natureşte BD II, 82. (Cf. şi lat. naturaliter).
  NATURAL2 s. 1. („fire, temperament”) naturel MFV I, 77r; GTN 1836, 44, 50; EOI, 67, 174; EPD, XXXI; SIM, 24; natural SMB I, 290. 2. („naturaleţe”) natural SMR I, 100; NPT, 218. (Cf. fr. naturel, germ. Naturell; vezi şi NATURAL1).
  NATURALEŢE s. naturaleţă AR 1838, 123. (<it. naturalezza).
  NATURALISM s. HFP, 337; GC IV, 174v; PBV, 269. (<fr. naturalisme).
  NATURALIST s. Vezi Form. term. şt., p. 241. Cf. şi naturalist MIU, 55; IRV, 169v; CLV, 138v; HFP, 357; CR 1829, 225; GPE, 12; GC IV, 175r; HPA, 111; FD I, 30; AR 1837, 176, 210; RB, nr. 5, 1, nr. 15, 4; VVP, 86; FMIL 1840, 121; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; naturaliste pl. AR 1837, 392. (Cf. şi lat. naturalista).
  NATURALITATE s. 1. („starea celui naturalizat”) naturalitate GC IV, 174v; NV, 274; PBV, 269. 2. („naturaleţe”) naturalitate MCR, 193; FL, 49; FMIL 1840, 311; naturaliteţă GM 1852, 49. (Cf. fr. naturalité, lat. naturalitas).
  NATURALIZA vb. Vezi Form. term. şt., p. 241. Cf. şi 1. („a încetăţeni”) naturaliza GC IV, 174v; ROB, 196; VVP, 85; PBV, 269; naturalisa AIR III, 128, 132; D 1858, 14; PD, 444. 2. („a aclimatiza”) naturalisa D 1860, 361.
  NATURALIZARE s. naturalizarea (împămintenirea) SSC, 111; naturalizare PBV, 269.
  NATURALIZAŢIE s. naturalizaţia (scrierea între patrioţi) CR 1829, 149; naturalizaţie GC IV, 174v; ROB, 8, 197; VVP, 86; FMIL 1840, 233, 236; StDR, 180; CFZ, 131; PBV, 269; naturalizaţiune D 1858, 13; naturalisaţie NV, 274; R 1857, nr. 15, 4; PD, 444. (Cf. fr. naturalisation, germ. Naturalisation).
  NATURALMENTE adv. naturalmente PFHM, 144, 186; naturalemente PFM, 366. (<fr. naturellement).
  NATURĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 241. Cf. şi 1. („caracter specific al unui lucru; structură, substanţă, esenţă”) fiinţa sau firea slovelor EBG, 10v; fire BEM, 84; BGO 1840, 147; natură DC I, 5r, 27r; VOG, 61; VIC, 206r; IO, 54; BLM, 180; CP II, 18; CL II, 33, 251; CLV, 132v; MFV I, 35v; BRD, 45; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. 2. („ansamblu de însuşiri înnăscute pe care le are o fiinţă; fire, temperament, caracter”) natură DC I, 41r; VIC, 11v, 106v, 237v; LVH, 88v; IO, 4; MIU, 274; CP I, 80; MFV I, 118r; HFP, intr. 9, 201; natură (fire, nărav) TSI, 38; născătură HFP, intr. 10; fire (născătură) StDR, 180. 3. („univers, lumea fizică”) fire DMC, 196; MAS, 89; PSG, 76v; MPI, 25; SPBA, 5, 6; natură CPN, 25; IO, 1; MIU, 380; SIN, 1; CAB, 6; DOA, 26; TSM, 30; TF, 334; GSP II, 143, 159; DO, 27; MPI, 216; FTM, 45; BPN I, 100, 131; SPBA, 94; BR 1821, 34; PCP, 4; PCB, 26; CR 1829, 267; BR 1829 II, 39; TVM, al. 20; VD, 18; natura sau firea TAO, 80; nătură PDP, 97r, 99v, 105r; PSC, 118r.
  NATURIST s. („naturalist”) StDR, 180; Z 1856, nr. 1, 1. (<fr. naturiste).
  NAUMAHIE s. („luptă navală”) naumahie şî navmahie GC IV, 169v; naumahie BAR II, 192; DILB I, 205. (Cf. gr. naumac…a, fr. naumachie, lat. naumachia).
  NAUTIC adj. sholi [...] naftice AR 1829, 196; nautíc, navtíc GC IV, 169v; cercări navtice (pe apă) AR 1838, 321; nautic TR 1854, 16; LMG, 39, 82; PD, 445. (Cf. gr. nautikÒj, fr. nautique).
  NAUTICĂ s. naftichí DC III, 3v; naftică (adică meşteşugul corăbieriei) HOG, 2; slujesc náfticei GSP I, pref.; meşteşugul navtichiei CISG, 137; navtică AR 1829, 6; AR 1831, 234. (Cf. ngr. nautik», it. nautica).
  NAUTIL s. (Zool.) nautilus pompilius CIN, 220; INB 1859, 118; nautil BIN, 443; CEG, 61; INB 1859, 117. (Cf. lat. nautilus, fr. nautile şi nautilus).
  NAVARH s. navarcu (cîrmaciu cel mare a corabiei) FTM, 17, cf. şi 78; navarh AR 1829, 154; CR 1830, 326; GC IV, 169v. (Cf. ngr. naÚarcoj, lat. navarchus, it. navarco).
  NAVLU s. (Mar.) navlón MTT, 21r; navlu GC IV, 171r; CCB, 18, 20, 100; JA, 77; BEC, 119, 140. (<gr. naàlon şi naàloj).
  NAZ s. DC II, 17v; LVH, 11v; GC IV, 171r. (<tc. nāz).
  NEACCENTUAT adj., adv. neaccentuat GC IV, 181r; nentonit PGR, 13, 23; neacentat CDR, 7; neaccentuat IGR, 21, 26; neacsentuit PBV, 270. (Cf. fr. inaccentué).
  NEACHITAT adj. necvităluit NPC, 66.
  NEANT s. ICI, 19; DILB I, 205; T 1856, nr. 1, 1; DCB I, 232. (<fr. néant).
  NEAPRECIABIL adj. LIT, 243. (<fr. innapréciable).
  NEARTICULAT adj. 1. („pronunţat neclar”) neîncheiat BDR, 9v, 10r; nearticulat SIU, 11r; GC IV, 181v; FEA, 32; BMN II, 203; DILB III, 220; AML, 94; inarticulat DFL, 107. 2. (Gram.) nearticulat SGR I, 38; PGR, 28, 117; CGR, 64; IGR, 26. (Cf. fr. inarticulé).
  NEASIMILABIL adj. RMS, 32. (<fr. inassimilable).
  NEAUTORIZAT adj. neautorizat GC IV, 181r; neautorisat RL, 304.
  NEBULĂ s. nebulă GPG, 75; Univ 1845, 9; PFM, 483; nebulă (nuor) BMN II, 20; INB 1859, 11. (Cf. lat. nebula, it. nebula).
  NEBULOZITATE s. nebulositate CA 1862, 62. (<fr. nébulosité).
  NECALCULAT adj. RL, 44; Z 1856, nr. 9, 4.
  NECESARMENTE adv. necesariemente PFM, 477. (Cf. fr. nécessairement, it. necessariamente).
  NECIVILIZAT adj. nepoliticit CRac, 83; necivilizat GC VII, 124r; PBV, 288; neţivilizat API, 14.
  NECOMPLINIT adj. (Gram.) necomplinit EGR, 134; GRN II, 69; necumplinit VVP, 88.
  NECONTESTAT adj. RL, 226, 347, 371; Z 1856, nr. 7, 3, nr. 9, 1; LIT, 303; GCB II, 221; BEC, 94; CA 1860, 101. (<fr. incontesté).
  NECORUPT adj. necorupt FDB, 108; LIT, 93; CA 1857, 58; necorumpt AV, 24; RCM, 273; R 1857, nr. 2, 2.
  NECROMANŢIE s. necromantie TD II, 350; necromanţie NV, 278. (Cf. lat. necromantia, fr. nécromancie).
  NECTAR s. (Mit.; ext.; Bot.) néctar PTF, 167v; PP, IV; PDP, 108v, 115v; nectar MII, 11; RIM, 52; MIU, IV; FC, 20v; DAB, 64v; TF, 391; POC, 38r; SC, 159r; GC IV, 193v; FTP IV, 7; YNM, 44; BM, 23; MPE, 30; API, 86; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; nectari sg. GCA, 85; RIM, 6. (Cf. gr. nšktar, fr. nectar, lat. nectar, germ. Nektar).
  NECULPABIL adj. MGP, 99. (<fr. inculpable).
  NECULTIVAT adj. necultivarisit SIU, 89r; necultivat AIR I, 2; CA 1856, 15; AML, 118.
  NEDECLINAT adj. nedeclinat EGR, 29; IGE, 55; CCG, 15, 23; nedechinat IGR, 51.
  NEDECIS adj. CFZ, 110. (<fr. indécis).
  NEDELICATEŢE s. pricina nedelicateţii dumitale AMC, 29. (<fr. indélicatesse).
  NEDEMONSTRAT adj. nedemustrat FMIL 1844, 408.
  NEDESCIFRAT adj. nedeţifrat GC VII, 384r.
  NEDECOMPOZABIL adj. nedecomposabil PFHM I, 80. (<fr. indécomposable).
  NEDETERMINAT adj. [substantive] nedeterminate (nehotărîte) MGP, 6.
  NEDIRIJAT adj. nedirigeat GCB II, 221.
  NEDISTINCT adj. CFZ, 24.
  NEELASTIC adj. trup neelastic DF I, 20v; ne-elastic MPM, 43. (Cf. fr. inélastique).
  NEELASTICITATE s. neelasticitatea (amorţirea) vaselor PMC I, 26.
  NEELECTRIC adj. trupurilor celor neelectrice SIF, 85.
  NEELECTRIZAT adj. corpuri neelectrisate BMN III, 66.
  NEEVAPORABIL adj. INB 1859, 34.
  NEEXPERIMENTAT adj., s. tinerii cei [...] nepracticoşi TB, 58r; nepractisit NID III, 25r, 26r; VFD, 48.
  NEFABRICAT adj. nefabricarisit GIC, 227.
  NEFAMILIAR adj. [persoane] nefamiliare cu studiul medical RMS, 11.
  NEFAST adj. nefast (de rău ogur) CA 1852, 46; nefast RL, 184; PD, 445. (<fr. néfaste).
  NEFAVORIZA vb. nefavori AMIM, XVIII.
  NEFAVORIZAT adj. nefavorisit FTP IV, 79.
  NEFLEXIBIL adj. (Gram., „fără flexiune”) neplecător EBG, 26v; HG, 10; GRA, 23r; TTE, 2r; neplecat MGR, 3v; neschimbător SG, 4; MG II, 31; PGRL I, 22; CGF, 125; PGR, 5, 65; nestrămutat FGP, 124; nestrămutăcios SGM, 17; nemutarnic GRN I, 8. (Cf. lat. inflexibilis, germ. inflexibel, fr. inflexible).
  NEFORMAL adj. (Comerc., Jur.) [testament] neformalnic sau nelegiuit CPI, 125; cambia [...] neformalnică CPI, anexă 4; gir neformal PDC, 71.
  NEEFRITIC, -Ă adj., s. (Med.) nefretíc, nefretícă GC IV, 201r; colică nefretică RMS, 305; nefretică (colica) RMS, 321. (<fr. néphrétique).
  NEFRITĂ s. (Med.) nefrit (inflamaţie de rărunchi) PMC I, 110. (Cf. gr. nefr‹tij, fr. néphrite).
  NEFUNDAMENTAL adj. nefundamentalnică suspiţie OMT, 52.
  NEFUNDAT adj. prepusuri nefundate SIM, 197.
  NEGENUIN adj. neadevărată sau negenuină GRN I, 171. (<lat. ingenuinus).
  NEGLECT adj. („neglijat, părăsit”) [popor] neglect OMT, ded. (<lat. neglectus).
  NEGLIGEMENTE adv. BDJE, 141. (<fr. négligemment).
  NEGLIJA vb. negligălui (lenevi) CNB, 7; neglege DFL, 24, 179; să nu neglige a vizita... BIF, 21; sacrifică sau neglige datoriile... BEC, XXV; neglega CDR, III; negriji MF II, 40v; negrijia GRR, 227; neglija CPO, 37; CFZ, 153; INB 1859, 32; negligea BEC, XXVIII, XXXIV; PD, 445. (Cf. lat. neglegere, germ. negligieren, fr. négliger).
  NEGOCIA vb. negoţia CR 1829, 193, 237; GC IV, 188v; AIR I, 217; AIT II, 56; FMIL 1847, 54, 73; LIT, 399; CA 1859, 84; PD, 446. (Cf. fr. négocier, lat. negotiari).
  NEGOCIAL adj. („comercial”) negoţial GC IV, 189v; GG, 45; BGO 1840, 290; AsL, 79. (Cf. it. negoziale, lat. negotialis).
  NEGOCIABIL adj. negoţiabl GC IV, 189v. (<fr. négociable).
  NEGOCIANT s., adj. negoţiant BRD, 97; AR 1829, 190; BR 1829 II, 2, 17; BAR I, 112; SGR I, IX; SHI I, 8; SHI II, 23, 134; CA 1848, 68; CA 1854, 116; PD, 446; negoţian NPC, VII; PCI, 3. (Cf. fr. négociant, lat. negotians, germ. Negoziant).
  NEGOCIATOR s. Z 1856, nr. 4, 4. (<fr. négociateur).
  NEGOCIAŢIE s. negoţiaţie (vorbire) CR 1829, 181; negoţiaţiile (vorbile de învoire) CR 1829, 77; negoţiaţie (tratarisire) AR 1829, 36; negoţiaţie (mijlocire) AR 1831, 3; negoţiaţie CR 1830, 50; AR 1830, 100; MRC, 49; FTP IV, 154; CR 1831, 23; CPI, 53, 74; AIR II, 56; NPC, VIII; AR 1837, 296; forma era frecventă pînă la 1860; negoţiaţiune VO 1857, 12; C, 4; D 1859, 215. (Cf. fr. négociation, lat. negotiatio).
  NEGRAŢIOS adj. negraţios (neplăcut) CEF, 113.
  NEGRESĂ s. negresă GIA I, 139r, 143r; GIA II, 83v; AR 1832, 164; FGE, 82; negreasă SCC I, 97; SCC II, 129. (<fr. négresse).
  NEINDULGENT adj. neindulcent CA 1850, 70.
  NEINFLAMABIL adj. PFHM I, 157. (Cf. fr. ininflammable).
  NEINTERES s. MIU, XXVI.
  NEINTERESARE s. neinteresire IRV, 79r; neinteresare FTP I, 88; neintereseţă SHI II, 62; neinteresaţie FMIL 1840, 66.
  NEINTERESAT adj. neenteresat LVH, 2v; neînteresat LVH, 106r; HFP, 180; neinteresat SIU, 93v; GC I, 184v; FTP I, 36; SPV, 198; MCR, 37; RB, nr. 15, 3; FMIL 1840, 266; SIT, 99; CA 1850, 8; PBV, 276.
  NEINTERPRETAT adj. un glorios şi neinterpretat proces SIT, 267.
  NEINTERVENŢIE s. neamestecare AR 1830, 529; ne-intervenţie (neamestecare) AR 1831, 3.
  NEINVINGIBILITATE s. neînvingibilitate Z 1856, nr. 1, 3.
  NEIZOLAT adj. stă pe pămînt gol (ne-izolat) BMN III, 71.
  NELEGITIMITATE s. neligitimitate CFZ, 113. (<fr. illégitimité).
  NELICHIDAT adj. creditele [...] să rămîie nelicuidate RF, 5.
  NELOIAL adj. o stratagemă neloeală CA 1861, 117.
  NEMERITABIL adj. VMP, 302.
  NEMERITAT adj. GC IV, 193v; SIM, X. (Cf. fr. immérité).
  NEMIJLOCIT adj., adv. nemişlocit ABCA, 71; ne mijlocit PV, 65; nemijlocit CR 1829, 181; TIV, 172; ROM, 219.
  NEMISTUIBIL adj. VN, 16.
  NEMODIFICAT adj. CGR, 21; PBV, 279.
  NEMUTABIL adj. CFZ, 94.
  NENATURAL adj. VD, 17.
  NENOBIL adj. AV, 9, 17.
  NENOBILAT adj. SPV, 25.
  NENUMERABIL adj. nenumărabil FMIL 1844, 229; JA, 129; nenumerabil BMN II, 203; BIN, 1, 3, 156. (Cf. lat. innumerabilis, fr. innombrable).
  NENUTRITOR adj. StIN, 59.
  NEOBSERVABIL adj. CFZ, 99. (<fr. inobservable).
  NEOBSERVAT adj. DIB, 258. (Cf. fr. inobservé).
  NEOEPICUREISM s. DFL, 181.
  NEOFICIAL adj. foaie nuoficială AR 1837, 113; [gazete] ne-oficiale FMIL 1840, 206.
  NEOFICIOS adj. (Jur.) [testament] neofiţioz CPI, 125; neofiţios CPI, 247, anexă 6. (Cf. fr. inofficieux).
  NEOFIT adj., s. GTN 1836, 86 bis, 98; AsLM, 3; NV, 281; RL, 175, 226; DILB II, 231; VO 1857, 2. (Cf. fr. néophyte).
  NEOLATIN adj. un regat neolatin Z 1856, nr. 2, 3; limbi neo-latine BC, I. (Cf. fr. néo-latin).
  NEOLATINISM s. RL, 165.
  NEOLOGIST s. VVP, 89; NPT, 244. (<fr. néologiste).
  NEONEST adj. neonest MEN II, 320; ne-onest CA 1854, 25.
  NEONESTITATE s. neonestate R 1857, nr. 2, 3. (Cf. it. inonestà, lat. inhonestas).
  NEONORAT adj. infami, adică neonoraţi BAR I, 48.
  NEOPERIPATETISM s. DFL, 180.
  NEOPLATONIC adj., s. DFL, 180.
  NEOPLATONISM s. DFL, 170, 180. (<fr. néo-platonisme).
  NEORGANIZAT adj. GG, 123; PBV, 280.
  NEORTOGRAFIC adj. BG, V.
  NEOSCEPTICISM s. DFL, 181.
  NEOSPITALIER adj. [mare] neospitală CA 1855, 95. (Cf. it. inospitale).
  NEOSTOICISM s. DFL, 170, 181.
  NEPAROLIST adj. SHI II, 161; PBV, 280.
  NEPATRIOT adj. un boeraş nepatriot CC, 92.
  NEPAVAT adj. uliţe nepaveluite CA 1855, 45.
  NEPERISABIL adj. C, 19; INB 1859, 55. (Cf. fr. imperissable).
  NEPOPULAR adj. o măsură cu totul nepopulară Z 1856, nr. 7, 2. (<fr. impopulaire).
  NEPOPULARITATE s. LIT, 33, 68. (Cf. fr. impopularité).
  NEPOPULAT adj. făcea ţara aceasta mai nenorodită SIU, 89r; nepopulat PBV, 281.
  NEPOTISM s. AsE, 17; StDR, 181. (<fr. népotisme).
  NEPRACTIC adj. („lipsit de experienţă) nepracticos MSB, 59r; nepractisit MFV I, 103r; DCN, 108; nepractic CA 1858, 4.
  NEPRACTICĂ s. („lipsă de experienţă”) nepractisire CIRA, 249; nepractică CA 1852, 18.
  NEPRELUCRAT adj. limbă [...] neprelucrată CPI, pf. 3; CIRA, 8; adevăr neprelucrat ADL, 199.
  NEPRESCRIPTIBIL adj. KOS, XXIV. (Cf. fr. imprescriptible).
  NEPREŢUIBIL adj. SSC, 103.
  NEPREŢUIT adj. nepreţăluit TB, 141r; nepreţuit BM, 27; KMP, 149; APB, 12.
  NEPREVĂZĂTOR adj. GC II, 34v; SIT, 244, 259. (Cf. fr. imprévoyant).
  NEPREVEDERE s. AIR I, X. (Cf. fr. imprévoiance).
  NEPROFANAT adj. neprofanat sau neprofănit AVP, 15.
  NEPROPAGA vb. LIT, 356.
  NEPROPORŢIONAL adj. ne proporţional SPV, 158. (Cf. fr. improportionnel).
  NEPROPORŢIONAT adj., adv. RL, 230; JA, 36.
  NERĂSTURNABIL adj. dovadă nerăsturnabilă [...]; probe neresturnabile FMIL 1847, 41, 119.
  NERECUNOŞTINŢĂ s. BMN II, 220; PBV, 283.
  NERECUZABIL adj. marturi nerecuzabili, CA 1861, 9. (Cf. fr. irrecusable).
  NEREFLEXIUNE s. nereflexiune, negîndire... GCB II, 221.
  NEREGULARE s. să nu cădem în neregularisiri CLV, 10v; neregularisiri MFV I, 44r, 55r, 84r; ne regulare DCN, 41; neregulări în mişcarea termometrului RB, nr. 14, 3; neregulări la declinaţia substantivelor HGL, 24.
  NEREGULARITATE s. neregulateţă AR 1837, 220; CA 1847, 9; CA 1862, 25; neregularitate GCB, 7; RIP I, 151; BDJE, 49, 167; SRI, 291; BG, 51, 97; BC, 57; C, 23; INB 1859, 17; RF, 5, 29; iregularitate WAM, 42. (Cf. fr. irrégularité, germ. Irregularität).
  NEREGULAT adj., adv. Vezi Form. term. şt., p. 242. Cf. şi 1. (Gram., „care se abate de la normă”) [cădere, plecare] neurmătoare EBG, 32v, 36r, 44v; [verb] fără de orînduială HG, 29; neregulat (neregularnic) ME, 56; BTG, 57r, 69r; VG, 352; GRN I, 152, 153; CGR, 92; IGR, 109, 115, 118; [nume] neregulate, adică nerînduite BTG, 18r; [verb] neregulat SG, 74; EGRM, 19r; EGR, 66; FGP, 80; VG, 292; SGR, 100; GR, 60; GCG, 5, 157; PGRL I, 102; pe la 1840 forma era frecventă; nerăgulat SGR I, 137; ne regulatic, ne regulatec DGR, 86, 124; neregularnic SGM, 44, 106; neregulariu SGM, 61; IGR, 215; iregulariu CDR, 46, 63. 2. („care nu este regulat”) neregulat SIU, 28r; MFV I, 67r; CR 1829, 31, 274; BDC, 70; LOA, 77; BAR II, 139; AIR II, 59; VVP, 90; nerăgulat RIP I, 77; nerînduielnic MF II, 81v. (Cf. fr. irrégulier, germ. irregulär, it. irregolare).
  NEREIDĂ s. 1. (Mit.) niriidă FIT II, 24v; nireidă GIC, 82; GC IV, 206v; SHI I, 42; neraidă PCB, 117; FTP II, 38, 212; nereidă AR 1830, 84; CMR, 41; AsF, 137; DILB IV, 203; PD, 446. 2. (Zool.) nereidă NV, 282; BIN, 434. (Cf. gr. nhrhi—j, ner£i@da, fr. néréide).
  NERELIGIOZITATE s. PIA, 15; FMIL 1844, 192; FMIL 1847, 79. (Cf. fr. irréligiosité, germ. Irreligiosität).
  NEREZONABIL adj. CA 1858, 46. (<fr. irraisonnable).
  NERIDICULOS adj. neridiculos (nebatjocorîtor) CEF, 101.
  NERIMAT adj. SGR III, 40.
  NERVOZITATE s. RL, 310. (<fr. nervosité).
  NESCUZABIL adj. neescuzabil SCC I, 263; inescusabile sg. AVP, 1. (<fr. inexcusable).
  NESECABIL adj. BCD, 258.
  NESEPARAT adj. [prepoziţii] nedespărţite BTG, 86r; nediosebiti MG II, 305.
  NESIGUR adj. nesigur SIU, 73r; AIR I, XX, 54; AR 1830, 217; SHI I, 14; GT 1838, 3; FMIL 1840, 261; FMIL 1844, 37; BP, VIII; AML, 68; ne sigură FMIL 1840, 245; ne secură BCD, 224.
  NESIGURANŢĂ s. nesiguraţie DSM, pf.; nesiguranţie SHI I, 20; SHI II, 149; CA 1854, 12; nesiguranţă FMIL 1847, 88; PBV, 283; nesigurătate RIP I, 151; nesiguritate CA 1861, 91.
  NESISTEMATIZAT adj. [şcoală] nesistematizată BDC, VIII.
  NESOCIAL adj. nesoţial GC VI, 56v; VVP, 90; PBV, 284. (<fr. insocial).
  NESONDAT adj. („necercetat”) DILB IV, 203.
  NESPERAT adj. AVP, 15.
  NESTORIAN adj. (Relig.) DIP, 15r.
  NESTORIANISM s. DFL, 183.
  NESTRATIFICAT dj. CEG, 50.
  NESTRĂMUTABIL adj. RL, 438; CA 1858, 16.
  NESTRICABIL adj. DCB IV, 58.
  NETO adj. neto şi netto SR, 45; neto JDS II, 438. (Cf. it. netto, germ. netto).
  NETOLERA vb. netolerînd facerea şcoalelor KDP, 75.
  NEUNIFORM adj. StFE, 13.
  NEUTRALIZANT adj. SAS, 20.
  NEVRALGIC adj. nevralgic TAA, 32; nefralgic NV, 280. (<fr. névralgique).
  NEVRALGIE s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 242. Cf. şi nevralghie AR 1837, 384 bis; nefralgie, nevralgie NV, 280, 283; nevralgia ori ameţala de cap SCC II, 81.
  NEX s. („legătură, înlănţuire”) nex MF I, 22r; CGR, XII; StDR, 181; nes KFL, VI; MIN, 199. (Cf. lat. nexus, germ. Nexus).
  NICHEL s. (Metal.) nichel HPA, 24v; AR 1837, 300; CIN, 446, 447; Univ 1846, 137; PD, 447; nichel (niccolum) StIN, 14; nicol FMIL 1840, 123. (Cf. fr. nickel, germ. Nickel, lat. niccolum).
  NICOTINĂ s. nicotina, adecă tabacu MD I, 58; nicotină CA 1854, 53. (Cf. ngr. nikot…nh, fr. nicotine, germ. Nikotin).
  NIHILISM s. idealismul duce cătră nihilism MF III, 97v. (<fr. nihilisme, germ. Nihilismus).
  NIMB s. GC IV, 206r; FMIL 1844, 126; GLC, 64. (Cf. fr. nimbe, lat. nimbus, germ. Nimbus).
  NIMFĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 243, şi Împrumut. I, p. 77. Cf. şi (Mit.; ext.) DC IV, 132r; BDT, 26v; BAE, 14, 65; FTM, 3; BD II, 116; PCB, 115; CMR, 41; FTP I, 239; BAR I, 136; GC IV, 206r; APP I, 101; APB, 10; VVP, 9; CDCE, 232; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  NIŞĂ s. (Arhit.) AR 1837, 193; CA 1847, 52; BC 82. (<fr. niche).
  NITROS adj. (Chim.) AR 1829, 196; HFP, 131; GC IV, 209r; VVP, 94; NV, 283. (Cf. fr. nitreux).
  NITRU s. („salpetru”) nitru SIN, 35; DLG, 280; HFP, 125; VVP, 94; PD, 447; nitru, adică salitra FDB, 11; nitru (salitră) MFV I, 65; silitră (nitru) AR 1830, 434; DDI, 230; nitru, silitră, salitru GC IV, 209r, cf. şi GC VI, 34r; nitru, salpetru NV, 283; nitrul sau salitra (nitre, Salpeter) BIN, 68. (Cf. lat. nitrum, ngr. n…tron, fr. nitre).
  NIVELA vb. GC IV, 204v; AR 1837, 256; SHI I, 22; HP, XII; SIT, 246; LIT, 6; JA, 148; PBV, 290; CA 1861, 44; PD, 447. (Cf. fr. niveler, germ. nivellieren).
  NIVELAŢIE s. nivelaţie LOA, 84; AR 1837, 256, 395; RB, 288; BFO 1843, 115; ROB2, 549; NV, 284; StDR, 181; PBV, 290; PD, 447; nivilaţie PEG, 245; nivelaţiune BMN II, 140.
  NOBILITA vb. („înnobila”) BRD, 46; FMIL 1844, 78, 317; HMV I, 188. (Cf. lat. nobilitare,it. nobilitare).
  NOBILITAR adj. stare boierească sau nobilitaricească MIU, 249; cărţi nobilitare GT 1838, 1; diploma nobilitară, carte de nemeşug sau boierie GT 1838, 10; cărţi nobilitare, de nemeşug FL, 60; drepturi nobilitare [...], prerogative nobilitare FMIL 1840, 199, 271. (Cf. lat. nobilitaris, fr. nobiliaire, it. nobiliare).
  NOBILITARE s. RIP I, 64; HMV I, 161.
  NOBILITAŢIE s. ME, 582; CL I, 68, 73. (Cf. lat. nobilitatio).
  NOCTURN adj. noptatic GC IV, 209r; noptos VSC, 44; RMS, 196; nocturn BAR II, 58; NV, 284; PCI, 51, 170; CMI, 11; nopturn MID I, 12; BDJE, 57; AF, 39; NV, 405; CA 1851, 111; RMS, 336; SCC II, 351; SMB I, 57; CA 1854, 102; ICI, 77; CA 1855, 21; DIB, 3; DILB III, 220; BIN, 251; C, 6; DCB IV, 20; SPB, 142; PIC, 66, 132; BBS, 293; nocturn sau nopturn PD, 447. (Cf. fr. nocturne, lat. nocturnus).
  NODAL adj. PFM, 26, 398. (<fr. nodal).
  NODOZITATE s. nodositate NV, 284; RMS, 277. (<fr. nodosité).
  NOMAD adj., adv., s. nomad MIU, 439; MIR, 81, 146, 181; MIB, 6; BDL I, 118r; GC IV, 212; AR 1831, 33; EGI, 50; GG, 31, 131; MN 1836, 90; SHI I, 14, 38; SHI II, 2; RIP I, 68; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; viaţă nomadă (din loc în loc umblătoare) BRD, 27; vlah înseamnă păstoriŭ sau nomadă BRD, 40; viaţa nomadă (sălbatică) BR 1829 II, 51; păstorii nomazi, adică rătăcitori SHI I, 29; păstorul nomad (susuian) IL 1840, 26; nomadicesc RA, 31; SIU, 21r, 30v; nomadie AR 1829, 229; SHI I, 25; SHI II, 138, 144; RIP, III, 61; AMIM, 27; FMIL 1847, 95; CGR, 133; lăcuind nomadic AR 1829, 245. (Cf. germ. Nomade şi nomadisch, fr. nomade, it. nomade, lat. nomades, m. pl.).
  NOMENCLATOR adj., s. GC IV, 212r; NV, 285; PD, 447. (<fr. nomenclateur).
  NOMENCLATURĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 243. Cf. şi nomenclatură GC IV, 212r, 225v; SSC, VI, XI; SCC I, 29; CFZ, 123; PD, 448; nominclatură SSC, 20; nomanclatură EP I, 7; numenclatură VVP, 94; PBV, 294.
  NOMINAL adj. 1. (Gram., „derivat de la nume”) de la nume EBG, 29r; [grai] numitor EBG, 43r; numelnicul nume MGR, 116r; nume numernic GCG, 115. 2. („referitor la nume, la persoană etc.”) hotărîre numelnică HFP, 86, 149, 296; apel nominal RSM, 21v; RAM, 3, 4; SAP, 222; CA 1862, 37; definiţie nominală VL, 55r; protecţie [...] nominală KDP, 80; valoare nominală SSC, 116; RL, 419; BEC, 123; [certificat, stat de plată] nominal RL, 418; RF, 27; apel nominale sg. D 1860, 288. (Cf. lat. nominalis, fr. nominal, it. nominale).
  NOMINALISM s. (Filoz.) DFL, 185; CFZ, 60. (Cf. fr. nominalisme, germ. Nominalismus).
  NOMINALIST s. (Filoz.) DFL, 185; CFZ, 60. (Cf. fr. nominaliste, germ. Nominalist).
  NOMINATIV s., adj. (Gram.) [cădere] numitoare EBG, 28v; MGR, 4r, 10r; SG, 18; MG II, 37; GRA2, 2v; GCG, 9; numinătoare HG, 12; [cădere] nominativă VOG, 20; GRA, 25r; TTE, 2v; nominativă, adică numitoare VOG, 25; nominativă (numitoare) EGRM, 1v; GRA2, 2r; nominativă CDP, 217; nominativă, adică numitoare sau dă numire GCG, 11; nominativ SPP, 178; IO, 30; BTG, 3v, 4r; MIR, 311; PCB, 129; GC IV, 224v; GRN I, 29; PGRL I, 50; HGL, 8; GMR, 26r; CGR, 30; NV, 285; StDR, 182; nominativ sau numitor DGR, 35; PGRL I, 25; PGR, 10; BG, 12; nominativ (numitor) SGR I, 26; GRN I, 15; MGP, 8; nominativ (de numire) GR, 6; GRN I, 27; numinativ EGR, 40; ECS, 47; EP I, 4, 5; EP II, 8; CDR, 2; PBV, 294; numinativ (de numire) EGR, 12; numinativ sau numitoriu CCG, 6; numinătiv EGR, 78; CDR, 33. (Cf. lat. nominativus, germ. Nominativ, fr. nominatif, it. nominativo).
  NOMINAŢIE s. („numire într-o dregătorie”) nominaţie NV, 285; StDR, 182; RL, 396; nominaţiune GCB II, 222; C, 8. (Cf. fr. nomination, germ. Nomination).
  NONSENS s. o himeră şi un nonsens CFZ, 28. (<fr. non-sens).
  NOOLOGIC adj. (Filoz.) DFL, 1; CFZ, 2.
  NOOLOGIE s. (Filoz.) CFZ, 2.
  NORMAL s. (Adm.) după normaliş, adică după făcuta rînduială iscălită OIC, 3; normalis OIC, 2; normal MDWS, 442; OST, XIII; MIM, 29. (Cf. lat. normalis, germ. Normal).
  NORMAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 243. Cf. şi (Did.; „de regulă, ordonat”) [şcoli] normaleşti ABCA, f.t.; şcoală normălească SCM, pf.; şcoale normăleşti SIA, f.t.; normălicesc DOB, 7; normalicesc TGR, pf. 7; ICD, f.t., 6; BAE, pf., 2; shoale normale CR 1829, 261; AR 1829, 124; normal AR 1829, 142; CR 1830, 110, 396; AR 1830, 26, 188, 357; VA, VII; GC IV, 218r; SGR II, f.t.; BFO 1833, 216; RSM, 8r, 93; GG, 150; ROI2 IX, 11; RB, nr. 7, 4; VVP, 94; GPG, 17; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. şi lat. normalis, germ. normal).
  NORMALIST s. tinerii [...] normaliste BAR I, 236. (Cf. lat. normalista sg. m.).
  NORMANZI s. pl., adj. normandi GIA I, 21r; normani NIU, 200r, 207v, 208r; SHI II, 110; VVP, 94; normeni NIU, 203r, 207v, 208v; normanzi PIU III, 75, 154. (Cf. fr. normand şi Normand, germ. Normanne şi normannisch).
  NORMĂ s. 1. („şcoală primară”) SCM, pf.; DOB, 7; MBV, 43; SGR I, III; RSM, 9r, 21r, 42v; TGA, 3. 2. („regulă, îndreptar”) AIC, 26, 34; IO, 19; APM, 13, 205; BI, 16; ICD, 6, 14; DOA, 22; MIB, 337; MVV, 103; RA, 26; OAI, 2, 4; UT, 31; GMSP, 29; MPI, 62; MIM, 10; BD II, 118; KIT, 362; AR 1829, 143; SGR I, V; BFO 1833, 69; BAR II, 79, 203; SR, 5; VVP, 94; EP I, 42; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. norma, germ. Norm, fr. norme).
  NOSTALGIE s. nostalgie GC IV, 218r; VVP, 94; PMC I, 111; CA 1851, 42; BC, II; NV, 285; R 1857, nr. 12, 1; BCI, 177; PBV, 292; nostalghie EPD, 283; AML, 92. (Cf. gr. nostalg…a, fr. nostalgie, germ. Nostalgie).
  NOSTIM adj. Vezi Împrumut. I, p. 78. Cf. şi nostim VEI, 99v; MAI, 56v; AZ, 14v; RMB, 73r; IFA, 73v; KUP, 2v, 11r; DCP, 9; MVS, 8r, 16v, 26r; GC IV, 218r; AR 1837, 54; VFD, 31, 57; NPT, 16. (<gr. nÒstimoj).
  NOSTIMADĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 78. Cf. şi nostimadă AIM, 19r; MAI, 81v; FNC, 17r; FGS, 15v; GC IV, 218r. (<gr. nostim£da).
  NOTARIAL adj. iscălitura notarialicească [pe un act] MIM, 20. (Cf. germ. notariell).
  NOTAŢIE s. 1. („însemnare”) ţidulele sau notaţiile OMT, 31; notaţie GC IV, 218r; NV, 285. 2. („indicare prin simboluri”) notaţie himică PFHM I, XXXIV. (Cf. lat. notatio, fr. notation).
  NOTIFICA vb. NV, 286; GM 1854, 403. (Cf. fr. notifier, lat. notificare).
  NOTIFICARE s. Z 1856, nr. 4, 2, nr. 10, 3; D 1859, 235; RF, 34.
  NOTIFICAŢIE s. GC IV, 218r; NV, 286; RAM, 3. (<fr. notification).
  NOTIŢĂ s. notiţie IO, 55; MIR, 133; MIB, 126; CR 1829, 185; AR 1829, 124; SPV, I, II; GG, 254; CD, 37; PIA, I; forma era frecventă pînă spre 1860; notiţie (istorisire) AR 1832, 6; notiţă INB 1857, 18. (Cf. lat. notitia, it. notizia, fr. notice).
  NOVATOR s. SIT, 115; BIP, 7; NV, 286; RL, 249; LIT, 36. (<fr. novateur).
  NOVAŢIE s. (Jur.) contract de înoire (novaţie) CL III, 13. (<lat. novatio).
  NOVICE 1. s., adj. („începător”) noviciu GC IV, 212r; noviţiu SGR I, 2; SMB II, 522; noviţ HMV I, 24; novisă f. RL, 439. 2. (Bis.) noviciu, novicie GC IV, 212r; noviţă f. KCL, 84; CD, 63; noviţ NV, 286; PBV, 291. (Cf. lat. novicius, germ. Novize, fr. novice, it. novizio).
  NOVICIAT s. (Bis.) GC IV, 212r; DILB III, 220. (Cf. fr. noviciat, germ. Noviziat).
  NOVILUNIU s. novilunie CV, 6, 12; noviluniu (lună nouă) SVC, 32, cf. şi 38. (<lat. novilunium).
  NUD adj. 1. [părţi ale corpului omenesc] nude, adică goale FDB, 71, cf. şi 93. 2. [floare] nuda seau fără calyx şi fără corola FBE, 78r. (Cf. lat. nudus, it. nudo).
  NUDITATE s. nuditate NV, 286; CFZ, 109; D 1860, 94; PD, 448; nuditate (golăciune) CA 1858, 70. (<fr. nudité).
  NUGA s. (Alim.) gato de migdale numit nuga DRB, 258. (<fr. nougat).
  NUL adj. CPI, anexă 7; FMIL 1844, 2; FMIL 1847, 107; RMS, 78; KOS, XVII; BCD, 313; BEC, 16, 46; RF, 35. (Cf. fr. nul, lat. nullus, germ. null).
  NULITATE s. 1. (Jur.) nulitate RJ, 241, 251, 253; BCD, 114, 312, 318; BEC, 76, 190; nulita CPI, anexă 7. 2. („incapacitate; inexistenţă”) nulitate RMS, 78; RL, 196; LIT, 94; GCB II, 222; PD, 448. (Cf. lat. nullitas, fr. nullité, it. nullità).
  NUME s. (Gram.) nume EBG, 27r; MGR, 3v; SPP, 10, 11; HG, 10; TGR, 16, 18; GRA, 31v; TTE, 1r; BTG, 1v; SG, 3; DGR, 37; CDP, 217; GC IV, 224r; SGM, 17; SGR I, 24; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; cuvinte numitoare CTD II, 194; nume (nomina) CTD II, 254; HGL, 4; nome VOG, 17; IO, 31; nomine (nume) IO, 17, cf. şi 34; toate numenele BTG, 7r; numenile proprie CDR, 24; nume (nomen) BG, 9.
  NUMERABIL adj. lucruri numărabile MAA, 77. (Cf. lat. numerabilis).
  NUMERAR s., adj. (Fin.) numerar GC IV, 227r; ROB2, 589; NV, 286; PD, 448; bani în numărătoare AR 1837, 370 ter; numărariŭ R 1857, nr. 29, 3; bani în munerariŭ RF, 39. (Cf. fr. numéraire, lat. numerarius).
  NUMERAŢIE s. („numărare; numerotare”) numeraţie FEA, 15; ROB, 31; RBT II, 1, 4; EP I, 55; AOD, 44; ROB2, 581, 582; SRI, 4; NV, 286; ROM, 183; PAR, 9; NRC, 123; AML, 77; PD, 448; număraţie VVP, 95. (Cf. fr. numération, lat. numeratio).
  NUMERIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 244. Cf. şi numeríc GC IV, 227r; numeric BPA, 54; DFL, 84, 163; NV, 286; KOS, XXII; PD, 448.
  NUMEROS adj. număros CR 1829, 32; AR 1829, 17; CIRA, VIII; AIR I, 171, 195; AR 1837, 79; RB, nr. 6, 1; KCL, 123; FMIL 1840, 200; FMIL 1844, 50; CA 1850, 39; PBV, 294; numeros FTP II, 186; CIRA, 10; BFO 1833, 49; AIR III, 4; AR 1837, 58; CIN, 61; FMIL 1840, 348; FMIL 1844, 50; SIM, XIII; ASLI, 305; BEC, 5. (Cf. fr. nombreux, lat. numerosus, it. numeroso).
  NUMEROTA vb. numărizălui, numerizălui IEP, 4; numerarisi ROI2 VIII, 38; BFO 1843, 12; numărota, numerota GC IV, 226v, 227r; numerota NV, 286; PD, 448. (cf. germ. numerieren, fr. numéroter, lat. numerare, it. numerare).
  NUMEROTAJ s. numerotagiu GC IV, 227r. (<fr. numérotage).
  NUMEROTAT adj. numerarisit BFO 1833, 53; BFO 1843, 12, 109; AOD, 18, 22, 55, 57; PDC, 40; CPO, 85; număruit SR, 46; numerarizat PDC, 91; numerotat BEC, 35, 36, 142, 162.
  NUMEROTAŢIE s. NV, 286. (<fr. numérotation).
  NUMEROZITATE s. numerositate FMIL 1847, 102. (Cf. lat. numerositas).
  NUMISMAT s. GC IV, 225v; NV, 286; PD, 448. (<fr. numismate).
  NUMISMATIC adj. numismatíc GC IV, 225v; gabinet numismatic AR 1837, 23; culegere numizmatică (de monede) AR 1838, 189; numismatic NV, 286; PBV, 294; PD, 448. (<fr. numismatique).
  NUMISMATICĂ s. nomistmatică SIU, 7r; numizmatica (cunoaşterea banilor) KIT, 28; numismatică BAR II, 198, 199; SMR I, 30; StDR, 183; PBV, 294. (Cf. fr. numismatique, germ. Numismatik).
  NUMISMĂ s. numízmă LB, 45; numismă (ban) BAR II, 6. (Cf. lat. numisma).
  NUNDINAL adj. (Antic. rom.) [zi] nundinală PD, 448. (<fr. nundinal).
  NUNDINĂ s. (Antic. rom.) cu trei nundine mai nainte, [în glosă, la subsol] zioa de tîrg ce se făcea o dată pe săptămînă la Roma CRV, 124; nundină NV, 405. (<lat. nundina).
  NUNŢIATOR s. nunţiator (vestitor) GT 1838, 18. (<lat. nuntiator).
  NUNŢIATURĂ s. („funcţia de nunţiu”) NV, 287. (<lat. nuntiatura).
  NUNŢIU s. (Bis.; „parlamentar”) nunţiu VIC, 53v, 139r; NID I, 64v; CR 1829, 181; AR 1829, 166; AR 1830, 365; MID I, 55; NV, 287; StDR, 183; C, 127; senatorii şi nunţii (deputaţii) [în Polonia] AR 1830, 495; nunţiul (solul) papei AR 1832, 331; CIRA, 386; nunciu PD, 448. (Cf. lat. nuntius şi nuncius, it. nunzio).
  NUR s. nurile fimeilor sînt nostime GIA II, 25v; nurile GIA I, 14r; GIA II, 100r; LVH, 27v, 35r, 66v; nur, pl. nuri LVH, 17v; FGS, 15v; GC IV, 227v; FEA, 32; MSR, 69; SIT, 331; SIM, 129; CA 1859, 71. (<tc. nur).
  NURLIU adj. GIA II, 9r; LVH, 14r, 52v; AZ, 17r; VFD, 45; DFI II, 22; RL, 90; CA 1860, 83. (<tc. nurlu).
  NUTAŢIE s. (Astron.) nutaţie GC IV, 227v; nutaţie, nutăciune StDR, 183. (Cf. fr. nutation, lat. nutatio).
  NUTREŢ s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 244. Cf. şi 1. s. notreţ (hrană) HPP, 11; KIT, 36, 372; notreţul sau hrana VPP, 230; nutreţ BRD, 113; AR 1837, 197; FMIL 1844, 107; StDR, 183; SSC, 78; nutreţ (nutrimentum) VA, 39; nutreţ (hrană) GM 1852, 55; nătreţ AR 1837, 39; CIN, 14, 65. 2. adj. fructuri nutreţe BRD, 7. (Cf. lat. nutritium sau nutricium, fr. nutrition, it. nutrizione).
  NUTRICE s. mamă pre bani cumpărată (nutrice) BDC, 24; nutrice (doică) VA, 269; BDC, 30; nutrice sau doică VD, 20; nutrice BAR I, 168; NV, 287; AVP, 15; PD, 449; nutrice (doici) HMV II, 72; VN, 9. (<lat. nutrix).
  
  
O
  
  OBER adj. ober iromónahul GIA I, 132v; oberlaitenant IOD, 1; HMV I, 115; oberlaitnant ESI, 109; oberlietenant MCL 1838, 97; oberi ofiţeri CPL, 3; ober-ofiţer RO, 12; BPA, 73; ROB2, 625; SRM, 22; CPO, 11; ober-doctor BGO 1840, 102. (<germ. ober).
  OBERŞTER s. (Milit.) obrister MDWS, 392; obríster NMSF, 59; obrist ESI, 109; NMSF, 57; BR 1829 I, 38; obîrşter PCB, 1; IID, 1; IID2, 1; obrişter IRF, 66; oberşter IAG, 1; obríster, obérşter IRF, 70; obérster IRF, 71; oberster IRF, 71; RA, 20; BDC, 131; obîrstér BR 1821, 23. (Cf. germ. Oberster, Oberst, Obrist, magh. óberster).
  OBEZ adj. obez (gras peste măsură) RMS, 325. (<fr. obèse).
  OBEZITATE s. RMS, 325. (<fr. obésité).
  OBIECTARE s. objectare RL, 303.
  OBLAŢIONAR (Relig.) NV, 288. (<fr. oblationnaire).
  OBLAŢIUNE s. (Relig.) oblaţie, oblaţiune NV, 288; oblaţiune DILB III, 220. (Cf. fr. oblation, lat. oblatio).
  OBLICAMENTE adv. D 1859, an.II, 11. (<fr. obliquement).
  OBLITERAŢIE s. obliteraţie (astupare) WMM, 138. (<fr. oblitération).
  OBOL s. („veche monedă grecească, de mică valoare”) GC I, 263r; NV, 288; CA 1855, 140; CA 1856, 85; AVP, 15; PD, 450. (Cf. fr. obole, lat. obolus).
  OBOVAL adj. [frunze] obovale BIN, 127; BBS, 19. (<fr. obovale).
  OBSCURANT s. ignoranţii şi obscuranţii FMIL 1847, 43. (<germ. Obskurant).
  OBSCURANTISM s. Z 1856, nr.1, 1. (<fr. obscurantisme).
  OBSCURITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 244. Cf. şi întunecime MF I, 126v; obscuritate DFL, 13, 16; SIT, 345, 350; PCI, 58; SCC I, 174; SCC II, 93; CFZ, 126; ICI, 34, 156; PFM, 501; AVP, 15; PD, 451.
  OBSERVANŢĂ s. observanţii (îndatinări) BAR II, 48; să ţie legea, uzanţa şi observanţa care o au ţinut cei de bună memorie imperatori MID I, 61; observanţă DFL, 190. (Cf. lat. observantia, fr. observance).
  OBSERVATOR1 s. (Astron.) Vezi Form. term. şt., p. 244-245. Cf. şi observatorie sg. AR 1830, 188; CIRA, 285; observatoriu CR 1830, 110; VVP, 97; MEN I, 14; Univ 1846, 5; C, 23; PBV, 299; PD, 451; observatoruri BMN II, 95; observătoare astronomică LG, 93.
  OBSERVATOR2 s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 244-245. Cf. şi 1. („privitor; cercetător”) luător aminte AOS, 54; observatoriu AR 1829, 58; AR 1830, 61; DFL, 14; RL, 293; observator GPE, 13; ROB2, 630, 635; AF, 115; SIT, 293; GRR, 246; SCC I, 125; GCB II, 223; INB 1857, 6; PBV, 299; PD, 450; observător DFL, 90; SIT, 93; observator, oservator StDR, 185; observatore sg. TR 1854, 72. 2. („păzitor al legilor”) observator NV, 289.
  OBSESIE s. BCB, 49; PD, 451. (<fr. obsession).
  OBSIDIAN s. (Mineral.) obsidian CIN, 360; INB 1857, 15; obsidiena (stecla vulcanică, agat negru de Islanda) CEG, 28. (Cf. germ. Obsidian, fr. obsidienne).
  OBSTETRICE s. („obstetriciană”) muma sa [era] obstetrice DFL, 167. (<lat. obstetrix, -icis).
  OBSTETRIŢIE s. („obstetrică”) obstetriţia (ştiinţa moşitului) AML, 8; mamos (doctorul de obstetriţie) AML, 9.
  OBSTINA vb. NV, 289; CA 1861, 29; PD, 451. (<fr. obstiner).
  OBSTINARE s. DIB, 482, 644.
  OBSTINAT adj. NV, 289; SMB I, 16; C, 3; DILB III, 220; D 1858, 6; PD, 451. (Cf. fr. obstiné).
  OBSTINAŢIE s. obstinaţie GC I, 269r; NV, 289; CFZ, 63; AVP, 15; PD, 451; obstinaţiune SMB II, 503. (Cf. fr. obstination, lat. obstinatio).
  OBSTIPAŢIE s. ostipaţia, adecă încuierea pîntecelui FDB, 66; încuietură (obstipatio) PAM, 21. (<lat. obstipatio).
  OBTURATOR 1. adj., s. (Anat.) artira obturatriţa KMA, 390; [arteră] obturatorie PAD, 162; muşchiul obturatorul intern KMA, 241; PAD, 69. 2. s. (Tehn.) obturator PFM, 53. (<fr. obturateur, -trice).
  OBUZ, -Ă s. (Milit.) 1. („ghiulea, bombă”) obuză GC I, 263r. 2. obuz (tun pentru bombe) AR 1837, 116, 123; obuz PBV, 300. (<fr. obus).
  OBUZIER s. (Milit.) obuziar GC I, 263r; obuzier GM 1854, 308. (<fr. obusier).
  OCCIDENT s. Vezi Form. term. şt., p. 245. Cf. şi occidente sg. IO, 48; occident GC I, 227r; BAR II, 153; FMIL 1840, 249; SCMI, 7; KDP, 87; CA 1855, 71; DILB I, 206; BC, 64; Z 1856, nr.1, 2; LIT, 149; AVP, 15; C, 2; PD, 453; occident sau uest RBT I, 36; ocidente DFL, 180; ocident BCB, 42; C, 12; ocsident PBV, 302.
  OCCIDENTAL adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 245. Cf. şi ocţidental SPBA, 88; occidental GC I, 227, r; BAR II, 125; GRR, 243; DILB I, 206; Z 1856, nr.1, 3, nr.3, 3, nr.4, 3; ASLI, 303; INB 1857, 2, 8; CA 1857, 59; INB 1859, 26; PD, 453; ocidental MID I, 23, 29; DFL, 138, 181, 184; GCB II, 223; C, 10; ocsidental PBV, 303; apusal VVP, 9; GPG, 13; GPG2, 33.
  OCCIPUT s. (Anat.) ocsiput (partea dinapoi a capului) KMA, 16; occiput NV, 290; întîrzierea evacuaţiei i căşuna la occiputul (şezut) mari dureri CA 1862, 26. (<fr. occiput).
  OCEANIC adj. VVP, 100; BP, 29; PFM, 59; PBV, 312. (<fr. océanique).
  OCHEADĂ s. ochiadă BP, 53, 118, 167; BDJE, 96, 158; PCI, 79, 148; AAR, 84; RL, 333. (Cf. fr. oeillade), 
  OCHEAN s. (Fiz.) ocheanuri GN, 48r; ochean GC I, 218r; MEN II, 147; ocheană CIRA, IX, StFE, 88; CA 1854, 6; ochene CA 1854, 5; ochian MCL 1838, 191; VVP, 97; RIP I, 4.
  OCHELARI s. pl. ochelari GCA, 77; MI, VIII; SMA, 200; AsF, 76; oculari MR, 10; HMV I, 124; ochilari StFE, 86; SCC I, 156; NPT, 286; le ceti fără ochelar AR 1835, 121.
  OCLUZIE s. ocluzie GC I, 225v; oclusiune (astupare) RMS, 211. (<fr. occlusion).
  OCRU s. ohra sau pămîntul cel roşu PAM, 23; ocră, ohră GC I, 227r, 259v; ocră VDA, 23; ocră sau oxid de fer Prop, 255; PSE, 147; ocru, ocră NV, 290; ocru, galben BIN, 64; ocru (Gelberde) CEG, 23. (Cf. ngr. êcra, lat. ochra, fr. ocre).
  OCRUG s. 1. („district, circumscripţie”) ocruguri SBM, 2; BGO 1840, 179; ocrug CDV, 1; MN 1836, 43, 76. 2. („ciclu solar sau lunar”) ocrug, crug GC I, 227; GC III, 266r; ocrug EOI, 312.
  OCTAEDRIC adj. cristale octaedrice PFHM I, 165. (<fr. octaédrique).
  OCTAVĂ s. (Muz.) otavă GF, 63v; octavă PBM, 150; WPM, 11, 47; BDJE, 75; NV, 241; PFM, 389; PBV, 303; CA 1862, 52; PD, 454; octavă, optavă StDR, 185. (Cf. it. ottava, fr. octave).
  OCULAR adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 245. Cf. şi martur privitor BFO 1833, 45; martor de faţă privitor MF II, 94r; martor văzător FMIL 1844, 19; [martor] ocular VVP, 98; MID I, 84; NV, 291; SCC II, 374; LIT, 49; D 1859, 163.
  OCULIST s., adj. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 245. Cf. şi ochiulistă BD II, 127; ochiulist GC I, 222v; R 1858, 232; oculist CR 1829, 257; VVP, 98; BG, XV; PBV, 303.
  OCULISTICĂ s. oculistica (învăţătura pentru ochi) CR 1830, 236.
  OCULT adj. ştiinţile ochiultes (tainice) IRV, 32r; ocult CLV, 139r; Prop, 202; NV, 290; StDR, 185; DCB IV, 128; PD, 453. (<fr. occulte).
  ODICOLON s. odecolon PPT, 12; KMP, 136; WCP, 35; o de colonie RB, nr.5, 4. (<fr. eau de cologne).
  ODIOS adj. CV, 32; DFL, 195; NV, 292; SMB II, 416, 495; RL, 338; PD, 451. (Cf. fr. odieux, lat. odiosus, it. odioso).
  ODOARE s. („miros”) odor (miros) TMS, 36; LB, 81; VA, 169; CFZ, 182; odoare NV, 257, 292; BMN III, 180; BIN, 24, 204, 241, 245; INB 1857, 19; BCI, 72; PD, 451; odori pl. WAM, 31; DCB IV, 166; odoare pl. INB 1857, 2; INB 1859, 105. (Cf. lat. odor, fr. odeur, it. odore).
  ODORA vb. odorează (amiroasă) MIR, 18; NIS, 10; odorează EOI, 3. (Cf. lat. odorare, it. odorare, fr. odorer).
  ODORANT adj. mirositor (odorant) PMC II, 48, 102; odorant NV, 292; CFZ, 49; BIN, 241; SPB, 226; INB 1859, 54; PD, 451. (<fr. odorant).
  ODORAT s. („mirosul, simţul mirosului”) odorat MEN II, 69; DFL, 7, 38; NV, 292; PD, 452; mirosul (odoratul) PMC I, 19; odoratul (mirositul) CA 1862, 58. (<fr. odorat).
  ODORAT adj. odorat, adecă mirositor MVV, 56; odorat sau cu miros MVV, 101, 105. (<it. odorato).
  ODORATOR adj. canalul odorator BIN, 241.
  ODORIFERANT adj. odoriferant NV, 292; RMS, 317; SCC II, 153; PD, 452; odoriferent BCA, 208. (<fr. odoriferant).
  ODORIFIC adj. plante odorifice PIC, 98. (<fr. odorifique).
  OFENSA vb. nu te ofans niciodată HMN, 18; ofensa HAN, 103; MEN II, 310; SIT, 84, 120; NV, 292; BCD, 7; SMB I, 223; CA 1855, 75; CEF, 77; PD, 452; ofensarisi VFD, 96. (<fr. offenser).
  OFENSARE s. ofansire VFD, 91; ofensare AVP, 15.
  OFENSAT adj. ofansarisit VFD, 100; ofensat BP, 121; T 1856, nr.4, 1; R 1857, nr.15, 2; BEC, XLIII; PD, 452.
  OFENSĂ s. NV, 292; DIB, 290; CEF, 73; Z 1856, nr.8, 1; PD, 452. (<fr. offense).
  OFENSIV adj. războaile celi vătămătoare CDG, 119r; ofenziv AR 1829, 47, 246; CR 1830, 356; AR 1830, 448; AR 1834, 161; SHI I, 17, 50; AMIM, 50; CA 1853, 41; CA 1854, 110; război ofenziv (năvălitor) AR 1834, 78; ofansiv GC I, 257r; ofensiv BPA, 49; HMV II, 228; NV, 293; BMN I, 80; RL, 12; Z 1856, nr. 4, 3; DCB IV, 130; CA 1861, 24; PD, 452. (Cf. fr. offensif, it. offensivo, germ. offensiv).
  OFENSIVĂ s. ofenzivă AR 1834, 150; AR 1837, 120; ofensivă DFL, 98; NV, 293; TR 1854, 63; LIT, 140. (Cf. fr. offensive, germ. Offensive).
  OFERI vb. prosfora SHI II, 63 bis; oferi DFL, 40; NV, 293; LS, 33; CEF, 60; LIT, 28, 298; DILB I, 206; GCB II, 223; pe la 1855 forma era frecventă; ofera SSC, pf.2; CA 1862, 35. (Cf. ngr. prosfšrw, lat. offerre, fr. offrir, it. offrire şi offerire).
  OFERTĂ s. TR 1855, 16; PBV, 311; D 1859 an. II, 3; BEC, XIX; D 1860, 292; RF, 23, 24. (Cf. germ. Offerte, it. offerta).
  OFICIOLAT s. (Adm.) ofiţiolatuş DOB, 7, 10; ofiţiolat IIP, 1; IPI, 1; MCI, 9, 13; IAO, 2; ICO, 3; SJ, 1, 2; VJ, 1; VSJ, 1, 2; RSL, 5; DOA, 44; MIB, 309; MR, 17; DU, 2; UT, 8; MIM, 93; oficiolat GT 1838, 17. (Cf. lat. officiolatus).
  OFIŢER s. Vezi Împrumut. I, p. 79. Cf. şi (Milit.) ofiţer DSM2, 45; JNA, 13, 38; CRac, 131, 138; SPBA, 59; IRV, 68r; MFV II, 84r; CLV, 144r; PIU III, 10, 38, 204; OFR, 26; CR 1829, 16; AR 1829, 17, 50; CR 1830, 325; AR 1830, 364; MRC, 146, 177; CBD, 26; pe la 1830 forma era frecventă; ofiţăr FTU, 25v; AZ, 169r, 173r; IRB, 14r, 22r; DAB, 20v, 47r; AR 1829, 5; SMB, 10; ofiţir OST, 47; RDN, 3; DSM, 40; OMT, 14; FLG, 5, 10; CB 1813, 84; MIR, 233; TF, 444, 462; IRF, 10, 59, 69; VPB, 14; CB 1815, 64; NB, 3, 32; GSP I, 85; CDA, 119, 177; VTO, 43v; FTM, 79; VPP, 203, 292; forma continuă să fie folosită pînă pe la 1850, îndeosebi de ardeleni şi bănăţeni; ofiţier AZ, 36r, 40v, 41v; GIC, 24, 167; GC I, 258r; GG, 51; oficer PCB, 144; LS, 52, 109; BC, 30, 33; LIT, 125, 214; D 1859, 143; ofiţiar MID I, 70; CDR, 95. (Cf. fr. officier, rus. æìßîÜè, germ. Offizier, lat. officiarius).
  OFIŢERESC adj. ofiţiresc TF, 109; IRF, 100; BFO 1833, 76; ofiţieresc GC I, 258r; ofiţeresc RO, 13, 21; SRM, 3, 24.
  OFIŢERIME s. ofiţărie ORC, 270; ofiţerime CR 1829, 3, 295; AR 1829, 121; CR 1830, 86; AR 1830, 200, 381; BFO 1833, 69; ofiţărime AR 1830, 159; ofiţierime GC I, 258r.
  OFRANDĂ s. oferendă FMIL 1847, 58; ofrandă NV, 293; T 1856, nr.3, 4; PD, 453. (Cf. lat. offerenda, fr. offrande).
  OFTALMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 245. Cf. şi oftalmíc, oftalmicesc GC I, 257v; otalmic PMC II, 16. (Cf. şi it. attalmico).
  OFTICĂ s. (Med.) oftică AI, 9v; MD I, 94r; PMV, 167; LB, 461; POS, 213; PBV, 311; oftică (ftizis) PMV, 81; oftícă (phthisis) PAM, 26; oftígă CSM, 13; oftigă CIN, 276; ohtică TG, 4; WAM, 158. (Cf. ngr. Ôctikaj).
  OFTICOS adj., s. AI, 4v; PBV, 311.
  OGIVAL adj. PD, 453. (<fr. ogival).
  OGIVĂ s. (Arhit.) ogiv BC, 63; ogive pl. BC, 70, 81; ogivă PD, 453. (<fr. ogive).
  OHLOCRAŢIE s. (Polit.) ohlocratie CR 1829, 171, 173; GC I, 259v; GG, 139; FMIL 1840, 198; FMIL 1844, 25; oclocraţie PBV, 303; ohlocraţie PD, 453. (Cf. ngr. Ñclokrat…a, fr. ochlocratie, it. oclocrazia).
  OLANDEZ s., adj. olandian OC I, 49v, 50r; olandez OC I, 68r; GN, 45r, 104v; DC II, 52r; DC III, 88v; DC IV, 8v, 10v, 12r, 58v, 203r; VIO I, 61r; GIA I, 20v; GIA II, 84v; DIP, 12v; VIC, 162v; HOG, 23, 40, 44; GSP II, 28, 38; ROB, 27; RB, nr. 5, 1, nr. 10, 4; MCL 1838, 33; SCC II, 317; olandez şi golandez VRM, 40; holand ILC, 2; holandez BE, 74r; MDWS, 388; SPBA, 89; AR 1830, 378; INB 1857, 30; olandezesc DC III, 212v; DC IV, 26r, 58v, 104r, 193v; VIC, 23v, 27v; holandizesc MDWS, 410; holandicesc CB 1814, 145; holandesc AR 1830, 377; olandic CR 1831, 120; FMIL 1844, 43. (Cf. ngr. Ðllandšxoj şi Ðllandikoj, fr. hollandais, lat. holandicus, germ. holländisch, rus. голландец).
  OLEANDRU s. (Bot.) oleandru (oleander nerium, laură sau dafin de cîmp) PMC II, 14; oleandru, floarea ce i se zice leandru DILB IV, 203. (Cf. lat. oleander, germ. Oleander, fr. oléandre).
  OLIGARH s. GC I, 229r; SHI II, 197. (Cf. ngr. Ñlig£rchj, fr. oligarque).
  OLIGARHIC adj. oligarhicesc SIU, 93r; oligarhic, oligarhicesc GC I, 229r; oligarhic NV, 294; oligarşic VVP, 98. (Cf. ngr. ÐligarcikÒj, fr. oligarchique).
  OLIGARHIE s. oligarhie (stăpînire de puţini) CDP, 91; oligarhie CR 1829, 124, 172; GC I, 229r; GG, 139; VVP, 98; FMIL 1840, 198; MEN I, 134; NV, 294; StDR, 185; LIT, 4, 331; C, 13; AVP, 16; PD, 454. (Cf. ngr. Ðligarc…a, fr. oligarchie).
  OLIV, -Ă s. olivii, oleastrii sau maslinii SIN, 14; oleastrii (maslinii) SEC, 142; oliv (maslin) FTM, 267; BAR I, 99; AR 1835, 154; AR 1837, 282; NV, 294; BIN, 114; oliv AsP, 11; StIN, 55; FGGN, 53; BDJE, 132; CA 1855, 46, 95; GM 1854, 331; DILB I, 206; DCB II, 104; AVP, 16; PD, 455; oliva LMG, 34; olive sau masline AR 1829, 132; CIN, 279; olivă (maslină) AR 1837, 253; NV, 294; olive, masline StDR, 185. Cf. lat. oliva, germ. Olive, fr. olive, lat. oleaster, germ. Oleaster).
  OLIVASTRU adj. olivastru (masliniu) CA 1861, 126. (Cf. it. olivastro, fr. olivâtre).
  OMAGIAL adj. homagial GT 1838, 5, 17; omagial FMIL 1840, 348; MID I, 327. (Cf. lat. homagialis, fr. hommagial).
  OMEGA s. („ultima literă a alfabetului grecesc”) BTGO, 6r; PBV, 305; PD, 455. (Cf. gr. çmšga, fr. oméga).
  OMILIE s. („predică”) omilie TD II, 49; omelii (voroave) CA 1853, XXIX; omelie PD, 455. (Cf. gr. æmil…a, lat. homilia, germ. Homilie, fr. homélie).
  OMITE vb. se omite (lasă afară) IO, 18, cf. şi 53; omite SGR I, 150, 195; SGR II, 9; NV, 234; StDR, 186; CA 1856, VII; PD, 455. (<lat. omittere).
  OMNIBUZ s. („trăsură publică”) omnibus CR 1830, 425; NV, 294; StDR, 186; PBV, 305; PD, 455; omnibusă TR 1854, 52. (Cf. fr. omnibus, germ. Omnibus).
  OMNIPOTENT adj., s. omniputinte MID I, 53; DFL, 134; BIN, 459; D 1860, 376; omnipotinte BIN, 2; omnipotent KDP, 87; BMN II, 215; BMN III, 26; RL, 259; BIN, 154; BCI, 30; SPB, 147; AVP, 16; PD, 455; omni-potent CFZ, 170. (Cf. lat. omnipotens, fr. omnipotent, lat. omnipotente).
  OMNIPOTENŢĂ s. omnipotinţă NV, 295; omniputinţă RL, 337; INB 1859, 52, 123; BEC, XXXIX; omnipotenţă RL, 359; PD, 455. (Cf. fr. omnipotence, lat. omnipotentia).
  OMNIPREZENT adj. omnipresent BIF, 3. (<fr. omniprésent).
  OMNIPREZENŢĂ s. SPB, 150. (<fr. omniprésence).
  OMOFON s. ziceri omofonime FGP, 150; omófon GC I, 232v; omofon PBM, 71; PBV, 305. (<fr. homophone).
  OMOFONIE s. GC I, 232v; PBV, 305. (<fr. homophonie).
  OMOGEN adj. Vezi Form. term. şt., p. 246. Cf. şi omoghen BDL III, 732r; MF II, 66v; VL, 54r; VCL, 1r; omogen GC I, 232v; VVP, 98; SMR I, 43; FMIL 1844, 61; VCL, 1v, 62r; EV, XLIX; CDR, 92; pe la 1850 forma era frecventă; homoghen MF II, 86v; CCF, 58, 59.
  OMOGENITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 246. Cf. şi este tot de o fire (omoghénie) POS, 237; omogeneitate GC I, 233v; homogheneitate CCF, 29; omoghenitate SMR I, 6; omojeneitate RL, 250; omogenitate D 1859, 240; PD, 456.
  OMONIM adj., s. de un nume sînt cele ce... DLG, 88; omonim HFP, 158; GC I, 232v; VVP, 98; EP II, 152; DFL, 189; NV, 406; CA 1853, XXXI; NPT, 322; PD, 456. (Cf. gr. Ðmènumoj, fr. homonyme).
  OMONIMIC adj. dicţionariu [...] sinonimic, omonimic şi... BG, 120. (Cf. germ. homonymisch).
  OMONIMIE s. omonímie BLM, 67; omonimie GC IV, 225r; NV, 406; PBV, 305. (Cf. lat. homonymia, fr. homonymie).
  OMUCID s., adj. ucigătoriŭ de oameni LSM, 113; omucid VFE, 68; BDJE, 75; CA 1848, 95; BCD, 474; RMS, 52, 255; LIT, 388; PD, 456; omocid CEF, 99; omicid, omucid NV, 406; omicid StDR, 186; CFZ, 164; RL, 408; PBV, 305. (Cf. fr. homicide, it. omicida).
  OMUCIDERE s. omicidere CR 1830, 72; omucidere GC I, 232v, cf. şi 319r; omucidere (homicidium) BAR II, 101; omucidere MEN II, 130; CCP, 73; RMS, 14; om-ucidere CPO, 14; CA 1853, 11; omocidere INB 1859, 123. (Cf. fr. homicide, lat. homicidium, it. omicidio).
  ONDULA vb. ondula NV, 295; PD, 456; undula DILB II, 236. (Cf. fr. onduler, lat. undulare).
  ONDULAT adj. undulat BD II, 500; GC I, 301r; PFHM I, 177; ondulat CEG, 4. (Cf. lat. undulatus, fr. ondulé).
  ONDULAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 246. Cf. şi ondulaţie GC I, 232v; NV, 295; PD, 456; undulaţie RB, nr.11, 1; SIT, 283; StDR, 282; undulaţiune DILB I, 215; ondulaţiune INB 1859, 26. (Cf. şi it. ondulazione).
  ONEROS adj. oneros BCD, 326; oneroz BCD, 356, 408. (Cf. fr. onéreux, lat. onerosus).
  ONEST adj., s. om onest (omenesc) CV, 30; onest CV, 38; DFL, 62, 66, 105; FMIL 1847, 224; BDJE, 145; SIT, 25, 83, 165; NV, 406; BG, 210; BCD, 363; LS, 73; MGP, 91; GRR, 219, 247; AAR, 93; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. honestus, fr. honnête, it. onesto).
  ONESTITATE s. honestate OMT, 18, 20, 42; onestate TSI, 44; SCC I, 177; SCC II, 17, 38, 374, 387; CA 1855, 2; RL, 397; DIB, 179; CA 1856, 38; LIT, 362; CA 1857, 15; PBV, 306; CA 1858, 12; R 1858, 5; INB 1859, 54; onestate, onestitate NV, 406; onestitate EV, XXVIII; SPB, 239; PD, 456; onestie LS, 82; GCB II, 223; D 1859, 146. (Cf. lat. honestas şi honestitas, fr. honnêteté, it. onesta).
  ONOARE s. honor OMT, ded.; onor BDT, 71r; DO, 83; MCB, 135, 141, 169; CR 1829, 191; AR 1829, 60, 96, 101; AR 1830, 23; BAR I, 44, 103, 160, 200; BAR II, 9, 23, 148; SHI, XXI; SHI I, 20, 127; FL, 84; forma era frecventă pînă la 1860; onore GC I, 234r; onor (cinste) SPV, XVI; onor (honoris) BAR I, 64; nu primi atare nurie seau dignitate MF I, 220r; pentru virtute, avere şi onurie MF III, 87v; oneruri AR 1835, 16; oner (cinstire) AR 1837, 37; legionul d’oneor RB, 373; onoare FMIL 1844, 397; MEN II, 295; DFL, 34; CA 1847, 10; BDJE, 31; BP, 184; SIT, 38, 81, 114, 127; AF, 135, 193, 195; SIM, 147, 173; BG, 205; NV, 406; AGI, pf.; BCD, 191, 199, 225; LS, 11, 117; forma era de asemenea frecventă pînă la 1860; onor, onoare StDR, 186. (Cf. lat. honor, germ. Honneur, fr. honneur, it. onore).
  ONOMASTIC, -Ă adj., s. ziua onomastecă AR 1831, 226; ziua onomastică BFO 1833, 161; BGO 1844, 20; SRM, 21, 195; FMIL 1847, 238; NV, 295; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. onomastique, it. onomastico).
  ONOMATOPEE s. onomatopeia RIM, 181; onomatopee GC I, 233r; PD, 456. (Cf. lat. onomatopoeia, fr. onomatopée).
  ONORA vb. onora (cinsti) KIT, 329; onora CPM, 6; BAR I, 163; PGR, ded., MEN II, 192, 221; DFL, 66; FMIL 1847, 237; GLC, 31; CGR, VI; NV, 406; CA 1851, 34; PCI, 18; LS, 10; StDR, 186; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; onori FMIL 1844, 336. (Cf. lat. honorare, fr. honorer, it. onorare, germ. honorieren).
  ONORABIL adj. GC I, 234r; FMIL 1840, 47; DFL, 166; FMIL 1847, 201; BDJE, 2, 143; SIT, 45; BIP, 13, 30, 266; KOS, XI; BG, 206; NV, 406; BCD, 3; BRA, 2; PCI, 58; CA 1851, 24; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. honorable, lat. honorabilis).
  ONORABILITATE s. D 1860, 284. (<fr. honorabilité).
  ONORAR s. („plată, salariu”) onorar MCL 1838, 33; FMIL 1844, 410; PBV, 306; onorariu CD, 65; ROB2, 668; LIT, 344; PD, 457; onorariu, onorar NV, 407. (Cf. fr. honoraire, lat. honorarius).
  ONORAR adj. honorar CR 1831, 57; onorar AR 1834, 65; ELS, 16; FMIL 1840, 47; CD, 87; CA 1851, XII; CA 1853, LIV, 60. (Cf. fr. honoraire, germ. honorar).
  ONORAT adj. onorat CV, 1; VPP, ded., 364, 365; DO, 93; BR 1821, ded., 167, 196; DGR, ded.; SFT, 5; TSI, 1827, V; PDP, 98r, 98v; BR 1829 II, 61; SSB, f.t.; AR 1829, 116; SPT, 5; VA, 288; BAR I, 156, 163; BAR II, 37, 73, 121; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; onorat (cinstit) CTT, 188. (Cf. lat. honoratus, fr. honoré).
  ONORAŢIE s. SPT, 3. (Cf. lat. honoratio).
  ONORIFIC adj. onorific AsE, 20; GLC, XLII; SCC I, 156; TR 1854, 1, 69; LIT, 25; PD, 457; onorefic AVP, 16. (Cf. fr. honorifique, lat. honorificus).
  ONTOLOGIC adj. ontologhic MF III, 107r; CFZ, 167; ontologic VVP, 98; DFL, 209. (Cf. germ. ontologisch, fr. ontologique).
  ONTOLOGIE s. (Filoz.) ontológhie BLM, 17; ontologhie HFP, intr.13, 63; VM, 24; ontologie VVP, 98; EOI, 296; DFL, 177; NV, 295. (Cf. lat. ontologia, ngr. Ñntolog…a, germ. Ontologie, fr. ontologie).
  OOLIT s. (Geol.) GC I, 212v; HPA, 39r; NV, 295; CEG, 37. (<fr. oolithe).
  OOLITIC adj. CEG, 37. (<fr. oolithique).
  OP s. („lipsă, trebuinţă”) darurile de care avem op SCM, 82; op (lipsă) SEC, 4; HPP, 27, 144. (Cf. lat. opus est).
  OPAL s. („piatra scumpă”) SIN, 29; GC I, 233r; CIN, 356, 357; VVP, 98; NV, 295; PFHM I, 176; MIN, 214; DILB IV, 203. (Cf. lat. opalus, germ. Opal, fr. opale).
  OPERAT adj., s. 1. („făcut, lucrat”) operatum MIM, 55; operat GT 1838, 6; FMIL 1844, 147; MEN II, 255. 2. (Med.) operat CD, 11; RMS, 346. (Cf. lat. operatus, fr. opéré).
  OPERATOR s., adj. 1. (Med.) operátor GC I, 233r; operator BFO 1843, 46; PMH, 10; NV, 296; PD, 457; medicină operatorie TMO, 41r. 2. („cel care face ceva, lucrează”) operator NRC, 209. (Cf. fr. opérateur, germ. operateur, lat. operator).
  OPERĂ s. 1. (Muz.) Vezi Împrumut. I, p. 79. Cf. şi operă MRP, pf.; AR 1829, 176; MALP, 32; GC I, 232v; BDC, 198; MBE, 31; CIRA, 324, 337; AR 1835, 90; GTN 1835, 16; ELS, 4; GTN 1836, 25, 47; ECS, 7; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 2. („scriere; creaţie”; Lit.; fig.) facere VTT, 9r; MTT, 180r; ZFV II, 1r; GIA II, 102r; VIC, 7v, 50v, 133r; SPV, VI; faptă MAS, f.t., pf.; CDP, 162; CR 1829, 158; BS, 116r; BP, X, XVI, 64; operă (lucrare) BDT, 5v; operă AR 1834, 88; GTN 1836, 34; HP, X; FMIL 1844, 32; DLF, 3, 99, 179; KFL, III; CEF, 9; BC, II; CA 1858, 102; D 1859, 151; PD, 457; uvraj GC I, 278v; AsL, 32; CA 1860, 79. (Cf. lat. opera, it. opera, fr. opéra).
  OPERETĂ s. GTN 1836, 106. (Cf. fr. opérette, it. operetta).
  OPINA vb. opina GC I, 233r; GRN II, 45; NV, 296; RL, 381; opinia PD, 458; a avea părere, opinari MF II, 62r. (Cf. fr. opiner, lat. opinari).
  OPINIATRU, -Ă adj., s. („îndărătnic”) SIT, 147; NV, 296; SMB I, 130; WAM, 130, 150, 176; DIB, 202; DILB II, 232; LIT, 209; C, 4; PD, 458. (<fr. opiniâtre).
  OPINIE s. Vezi Împrumut. I, p. 80. Cf. şi opinionă APC, 119v; opiníe TD I, 94, 95, 96; TD III, 457, 458; CP II, 211; CL I, 86; MPI, 202, 224; SPBA, 73, 94; GC I, 232v; CIRA, X, 112; AR 1837, 143; SHI II, 156; KMP, 116; DE I, 314; pe la 1840 forma era frecventă; cugetare publică AR 1829, 206; opinia (cugetarea) publică AR 1831, 112; opinia (duhul) obştii AR 1834, 414; opinie seau părere MF II, 61v, 62r, 66v; părere (opinie) VL, 66r; opiniile (socotinţile) lăcuitorilor AR 1835, 14; părerea publică [în notă: opinio publica] FL, 92; părerea publică FMIL 1844, 314; opinia publică GTN 1836, 108; MN 1836, 86; FMIL 1840, 203, 404; opinione KFL, 82; opinie, opiniune StDR, 186; opiniune LS, 26, 37, 67; BMN I, 35; GRR, 85, 220; TR 1854, 4; CFZ, 30; LMB, 28, 129; DIB, 223; BC, II; LIT, 24, 52, 63, 246; GCB II, 223; opiniune publică RSM, 4; SCC I, 237; Z 1856, nr.9, 4; LIT, 78; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860. (Cf. lat. opinio, fr. opinion).
  OPIS s. AOD, 82; RL, 264. (<rus. æçßéô).
  OPIU s. opium PMV, 548; BD II, 136; VD, 112; CIN, 300; FMIL 1844, 265; AML, 138; PD, 458; opium şi opiom GC I, 233r; opium (afion) HMV I, 21; BIN, 186; afion (opium) SIM; opium (amfion) IL 1840, 64; opiu SS, 31; GPG2, 71; opiu (afion) BFO 1843, 171. (Cf. lat. opium, germ. Opium, fr. opium).
  OPONENT s. GC I, 236r; StDR, 186; AVP, 16; oponent (împotrivitor) AR 1837, 74. (< germ. Opponent).
  OPORTUN adj. C, 3; PD, 458. (Cf. fr. opportun, lat. opportunus).
  OPORTUNITATE s. TR 1854, 71; JA, 147; PD, 458. (Cf. lat. opportunitas, fr. opportunité).
  OPOZANT s. opozant GC I, 236r; CCB, 204; CCP, 181; StDR, 186; opozat CA 1850, 63; oposant SIT, 260; SPB, 66; PD, 458. (<fr. opposant).
  OPOZIŢIE s. opoziţie IO, 61; GC I, 236; AR 1831, 112; SGR II, 144; AR 1834, 57, 370; GG, 79; AIR I, 128; AR 1837, 42, 63, 87; SHI I, 16; CCF, 97; RB, nr.3, 2, nr.6, 3, nr.10, 1, nr.13, 4, nr.25, 2; FL, 1; VVP, 99; FMIL 1840, 22, 205; pe la 1840 forma era frecventă; opoziţione KFL, V; opoziţiune D 1860, 86; opoziţie, opusăciune StDR, 187; opusăciune FMIL 1844, 233; DFL, 20, 129, 145; opuseciune VMP, 30; oposiţie SIF, 138; AR 1830, 106; AsE, 5; MID I, 83; MEN II, 25; FMIL 1847, 68; SIT, 259; NV, 296; PBV, 306; PD, 458; opositíone KFL, 129; oposiţiune BMN II, 89; LIT, 52, 77, 258; PFM, 507; C, 6; GCB II, 223; DCB IV, 62; PTP, 11; BEC, 271, 399, 436; D 1860, 372. (Cf. lat. oppositio, fr. opposition, germ. Opposition).
  OPRESIUNE s. opresie (apăsare) IL 1841, 154; opresie MID I, 146; R 1857, nr.4, 2; PD, 455; opresiune MID I, 81; RMS, 329; WCP, 48. (Cf. fr. oppression, lat. oppressio).
  OPRESIV adj. opresiv (apăsător) CEF, 189; opresiv PD, 458. (<fr. oppressif).
  OPRIMA vb. oprime PD, 458. (<fr. opprimer).
  OPRIMAT adj. suferitor RL, 357; oprimat AVP, 16. (Cf. fr. opprimé).
  OPTIM adj. AVP, 16. (Cf. fr. optime, lat. optimus).
  OPTIMISM s. GC I, 238v; GPE, 35; FL, 26; DFL, 207; StDR, 187; SMB I, 140; PD, 459. (Cf. fr. optimisme, germ. Optimismus).
  OPTIMIST adj., s. GC I, 238v; IFM, 3; HMV I, 192; R 1857, nr. 33, 1; CA 1862, 44. (Cf. fr. optimiste, germ. Optimist şi optimistisch).
  OPŢIUNE s. opţionă CV, 33; opţiune DFL, 60. (Cf. fr. option, lat. optio).
  OPULENT adj. opulent BDJE, 175; NV, 296; distracţiuni ale vieţei trîndave şi opulinte SMB I, 141. (Cf. fr. opulent, lat. opulentus).
  OPULENŢĂ s. NV, 296; PD, 459. (Cf. fr. opulence, lat. opulentia).
  OPUNE vb. opune (înprotivi) FTM, 183; opune (împotrivi) BR 1829 I, 21; AR 1834, 195; opune GC V, 147r; BAR I, 65; SHI II, 59, 88; BDJE, 38; SIT, 237, 256; SIM, 53, 105; NV, 296; BCD, 45, 189; CA 1850, 43; LS, 27; StDR, 187; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. opponere, fr. opposer).
  OPUNERE s. opunere DCI II, 2, 146, 186; opunere (împotrivire) FTM, 19; opunere VL, 19r; CA 1852, 24; PTP, 11; D 1860, 86; oponere IO, 61.
  OPUS adj. Vezi Form. term. şt., p. 246. Cf. şi polurile cele opuze VSN, 20r; opuse (înprotivitoare) FTM, 172; opus CCF, 90; SMR I, 1; VL, 19r, 20r; PIA, 27; CA 1848, 8, 35; NV, 407; AsMH, 5; ROM, 68, 139; RBM, 61; BCP, 92; GRR, 114; pe la 1850 forma era frecventă; opozit GC I, 236r; HGL, 128; BPA, 57; CFZ, 104, 145; oposit DILB IV, 203; BEC, 58; PD, 458; opozat CA 1850, 63; oposat BMN II, 79, 109.
  OPUS s. („lucrare, operă”) opul (cartea) IO, VII; op IO, 33; TF, 431; BAR I, 79, 88; MF II, 102v; FMIL 1840, 97; HMV I, 11; HMV II, 50; GLC, 77; BG, XXVI, 221; BCD, 6, 404; CA 1854, XXXI; RL, 273; INB 1857, 18, 20; PBV, 306; CA 1861, 14; PD, 459; op, operă StDR, 187; opus MPI, 6; MIM, 2; KIT, pf.; BRD, 102. (Cf. lat. opus, germ. Opus, fr. opus).
  OPUSCUL s. GC I, 236r; AVP, 16; PD, 459. (Cf. fr. opuscule, lat. opusculum).
  ORAGIOS adj. („furtunos”) nori oragioşi PFM, 510. (<fr. orageux).
  ORAJ s. („furtună”) GC I, 238v. (fr. orage).
  ORAL adj. mărturisirea făcută cu gura ORC, 182, 184; învăţături din gură NIU, 197v; mărturia [...] spusă cu gura MF II, 94r; legea noastră orală (nescrisă sau din gură) FEA, 18; oral (din gură) MF II, 101v; oral KFL, IX; NV, 297; RL, 226, 340; BCI, I, PD, 459. (Cf. fr. oral, germ. oral).
  ORANJADĂ s. oranjadă WCP, 187; oranjeadă PMH2, 137. (<fr. orangeade).
  ORANJĂ s. oranje (portocale) AR 1838, 92; orange (portucale) HMV II, 64. (<fr. orange).
  ORANJERIE s. („seră cu portocali”) orangerie MCB, 143, 149; GIC, 192; GC I, 238v; SIT, 22; BCA, 387. (<fr. orangerie).
  ORAR adj. (Astron.) clime orale sau de un ceas GG, 93, cf. şi 104. (Cf. fr. horaire).
  ORATORIU s. 1. („loc de rugăciune”) HBN, 61; NV, 297; PD, 459; oratorie pl. TR 1854, 144. 2. (Muz.) simfonii, oratorii... BIF, 20. (Cf. fr. oratoire, lat. oratorium, it. oratorio).
  ORĂ s. ore (ceasuri) NIS, 8; MVV, 77; BDZ, 15; FDB, 7; SPT, 113; CTT, 201; oră (ceas) TF, 248; VPP, 15; BDC, 172; oră SPBA, 95; PLB, 29; DILB I, 206; GCB II, 223; oară (ceas) BR 1829 II, 30; SPT, 16; SIC, 24; oare pl. SPBA, 76; SIC, 20; CTT, 213; FGE, 20; CA 1855, 117; CA 1858, 38; oară StDR, 184; CA 1852, 19; SCC II, 188; CA 1854, 48. (Cf. lat. hora, it. ora, fr. heure).
  ORCAN s. orcanul sau înfricoşata furtună AR 1829, 72; orcan GG, 108; AR 1838, 301; MCL 1839, 362; FGE, 81; RIP I, 48; EOI, 6; Univ 1845, 33; StFE, 169; StDR, 188; CA 1854, 86; furtune au orcane EGI, 38. (<germ. Orkan).
  ORDIN s. Vezi Form. term. şt., p. 247, şi Împrumut. I, p. 80. Cf. şi 1. (Milit., Adm., Comerc., „dispoziţie obligatorie, poruncă”) order de la feldmarşal CDG, 57r, cf. şi 74r, 75r, 77v, 79r; order IRV, 128v; ord CPM, 30; ordin GC I, 249r; SR, 35; NPC, 8; CCB, 99, 141; JDS II, 438; LS, 118; PLB, 29; BCP, 96; TR 1854, 3; DILB I, 206; AsT, 3; pe la 1855 forma era frecventă; ordin, ordine sg. NV, 297; ordine sg. C, 4; ordine sg., ordin PD, 460; zîlnică poruncă AR 1829, 173; poruncă a zilii CR 1831, 58; poroncă de zi AR 1833, 2; BFO 1833, 178, 210; BFO 1838, 57; BFO 1843, 13; SRM, III; SRI, 289; poruncă de zi RB, 245, 346; ROM, 169; CPO, 13; TR 1854, 79; ordr de jur (poruncă de zi) AR 1831, 78; ordr de jur AR 1834, 158; AR 1837, 69; AR 1838, 173; cîteva ordre de jur AR 1834, 269; un ordre de jur AR 1837, 319; ordin de zi TR 1854, 104; Z 1856, nr.2, 3; D 1859, 128; poruncă BGO 1840, 33; SRM, 168, 174; RBM, 171, 212. 2. („distincţie, decoraţie”) ordine pl. CDG, 27v, cf. şi 67v, 69r; IE, f.t., ded.; AR 1829, 11; CR 1830, 121; CPI, pf.2; CN, 36; SRM, 153; BCD, 3; forma era frecventă pînă la 1860; ordine (cavalerii) CIRA, 316; AR 1834, 249; AR 1837, 131; ordin CR 1829, 190, 192; AR 1829, 49; AR 1830, 19, 133; CIRA, 250; AR 1834, 51, 349; MN 1836, 8; AIR I, 84; AR 1837, 101, 247; SHI II, 209; HMN, 3, 28; forma era de asemenea frecventă pînă la 1860; decoraţi cu ordinĭ TR 1854, 66; cavalier de rîndul Sfînt-Alexandru CR 1829, 168; orden IEI, 70r, 71v; BR 1829 I, 38, 40; ordene pl. SRM, 207; ord MIB, 237; IRF, 71; RA, 43, 93; CS 1820, 3; CC, 40; GAT, 77; CR 1829, 100, 128; GG, 141; FD I, 12; PDT, ded. 3. („asociaţie, comunitate, grup laic sau religios, tagmă”) maghistru orderului teutonicesc CB 1806, III; ordenul cavaleriei lui Hristos NID II, 163r; cavaler al ordului de Ierusalim TAA, f.t.; ordul călărimei FMIL 1840, 71; ordul (rîndul) [...] sîntului Benedict GLC, 85; ordinele cavalerilor CR 1829, 191; ordinul patriciilor [...], ordinul sau treapta călăraşilor [...], ordinul (rîndul) ecvestru BAR I, 45, 49, 61; ordin SHI, ded.III; SHI II, 127, 192; CDCE, 17, 22; MEN I, 258; RL, 383. 4. (Arhit.) ordin, ordinie GC I, 249r; ordin VDA, 13; AR 1837, 24; VVP, 99; BC, 80; ordină VDA, 13, 15; colonă după rînduiala ionicească SPBA, 13; coloane de rîndul doric AR 1830, 386. (Cf. şi germ. Order, rus. æèÛÜè şi æèÛÜå).
  ORDONANŢĂ s. 1. (Adm., Milit.) străjile satului şi ordinanţele de purtat cărţi de la un loc la altul FLG, 52; ordinanţ CB 1813, 83; a lor svită şi ordinanţi IRF, 100; un soldat de ordinanţĭ KUB, 10; se vor aşeza pe la toate ramurile oblăduirii ordonanţe sub numire de dorobanţi ROB, 20; ordonanţii de cinste [...], ordonanţii şi vistavoii [...], ordonanţe şi vistavoi de cinste [...], rînduit de ordonanţ [...], ofiţerul rînduit la ordonanţi [...], ofiţerii rînduiţi de ordonanţă SRM, 15, 16, 17, 18, 30, 198; ofiţer de ordonanţă D 1859, 126. 2. (Adm., Jur., „dispoziţie scrisă, ordin, decizie, orînduială”) ordinanţă, ordonanţă GC I, 249r; ordonanţă AR 1830, 400; AR 1834, 38; AR 1837, 73, 86, 340; AR 1844, 10, 18; ROB2, 583; SIT, 196; NV, 297; CA 1851, IV; StDR, 188; pe la 1850 forma era frecventă; ordonanţă (poroncă) AR 1830, 460; AR 1831, 83; AR 1834, 156, 268; AR 1837, 171; ordonanţă de plată RF, 8, 13; ordonanţele de cheltuieli RF, 25; ordonansă BFO 1843, 265; ordonanţie KOS, XXVI; GM 1854, 173. 3. (Med.) ordonanţă (reţetă) RMS, 5, 50; ordonanţă NPT, 261; WCP, 8. (Cf. lat. ordinantia şi ordinancia, germ. Ordonnanz, it. ordinanza, fr. ordonnance).
  ORDONATOR s. („cel care pune ordine, care ordonă, care dispune”) gheneral-ordinater IRF, 55; ordinatoriul mundului [...], ordinătoriul universului DFL, 131, 187; ordinator CFZ, 167; ordonator NV, 297; ordonator [de credite, de plăţi] RF, 13, 16, 20, 37; dătător de ordine sau ordonator [al unei poliţe] BEC, 189. (Cf. lat. ordinator, fr. ordinateur şi ordonnateur).
  ORFAN, -Ă adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 80. Cf. şi orfan FLG, 10; BD II, 140; CR 1829, 260; GC I, 245r; CIRA, X; AR 1837, 117 bis; ROI2 III, 6; DAH, 38; HMN, 21; CD, 63; BP, 140; NV, 297; StDR, 189; pe la 1850 forma era frecventă; orfani (săraci) BR 1829 I, 8; orfeni DO, 47; BMV, 9; oarfăn (sărac) TMS, 22; CB 1826, 66, 67; SPT, 87; CTT, 255, cf. şi 143; oarfeni (săraci) TAI, 24, 31; TMS, 50; CTT, 147; órfeni (săraci) KIT, 218; orfelin (sărac de părinţi) IRV, 137r; sîrman (orfelin) CR 1829, 302; orfelin SIM, 54, 98; BIP, 44; CA 1852, 67; LIT, 322; CA 1858, 120; orfelină BP, 13, 14; PCI, 87, 92, 99; BCP, 86. (Cf. lat. orphanus, ngr. ÑrfanÒj, fr. orphelin).
  ORFANICESC adj. („privitor la orfani”) GC I, 245r; BFO 1833, 200; StDR, 189; JA, 168. (Cf. ngr. ÑrfanikÒj).
  ORFANITATE s. („condiţia de orfan”) oarfanitate (sărăcie) CTT, 255; orfanitate NV, 297. (<lat. orphanitas).
  ORFANOTROFIC adj. institut orfanotrofic HMV I, 9; TR 1854, 94.
  ORFANOTROFIE s. („orfelinat”) orfanotrofie CPR, 17r; sîrmănărie, orfanotrofie SCS, 8; orfanotrofium BD II, 140; orfanotrofie şi orfanotrofíon GC I, 246r; orfanotrofie AR 1830, 175, 357; ROB, 21, 26; CPL, 1; CPI, 105, 119, 144; AR 1837, 59; IL 1840, 27. (Cf. ngr. Ñrfanotrofe‹on, lat. orphanotrophium).
  ORGAN s. Vezi Form. term. şt., p. 247, şi Împrumut. I, p. 80. Cf. şi 1. (Anat., Fiziol.) organ APC, 168v; DCP, 1, 2; MPI, 108; SPBA, 95; MFV I, 83v; CLV, 140r; LPT, 37; PCB, 56; EGR, XII; PDP, 107r; AR 1829, 83, 236; HFP, 79, 123; POS, 182; AR 1830, 98; BDC, 64; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; organ (êrganon) TAO, 65; organ (organon) VA, 37. 2. („mijloc, instrument de comunicare, de acţiune etc.; exponent, reprezentant; mijlocitor”) organ AZ, 9v; BDL I, 14r; RA, 22; DCP, pf.; SPBA, 8; MCB, 90; PIU I, 2; CR 1829, 2; AR 1829, 59, 118; GC I, 244r; FTP II, 66. 3. (Mecan.) organ MVV, 90. 4. („instrument muzical”) organ AZ, 79v; FNB I, 85; DCN, 101; CR 1829, 257; AR 1835, 64; RCM, 270; RL, 151.
  ORGANIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 247. Cf. şi 1. (Fiz., Chim., Biol., „care ţine de structura, de esenţa, de funcţiile unui organ sau organism; privitor la organe şi organisme vii) trup organicesc CLV, 140r; organicesc MFV I, 24r, 62v; EOI, XXIX; organic BDL II, 734v; VVP, 99; FMIL 1840, 113; DFL, 38, 61; MEN II, 78; JA, 99; PBV, 308; PD, 460; viaţa vegetale (organică) HFP, 218; [corp] organic LOA, 82; FL, 12; FMIL 1840, 121; fiinţe organice DFL, 81; INB 1857, 4; CA 1858, 24; materii organice CER, 90r; INB 1859, 35; AML, 128; boale organice AML, 36. 2. („care rezultă din organizarea, din construcţia unui lucru; esenţial, intrinsec, fundamental”) organicescul regulament ROB, 95; CPL, 1, 13, 18; LOA, 14; BGO 1840, 2, 51; BGO 1844, 49; PDC, 26; organicescul reglement BFO 1833, 1, 135; organiceasca lor zidire MF I, 2r; legiuirile organiceşti ROI2 II, 6; organic HFP, 4; CCF, 59, 64; VL, 8v, 19r; GT 1838, 19; MID I, 203; FMIL 1847, 127; CGR, VIII, 9; LIT, 6; regulament organic ROB, f.t.; CPL, 74 bis; CCB, 2; reglement organic ROI2 II, 1; organíc şi organicesc GC I, 242v.
  ORGANIST s. (Muz.) organistele, clopotarii şi feţii besericii FLG, 49; organistă m. LB, 470; organist GC I, 242v; VVP, 99; AsL, 42; RL, 151; PBV, 308; organist (fabricant de clavire) AR 1835, 58. (Cf. lat. organista, it. organista, fr. organiste, germ. Organist).
  ORGANIZAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 247. Cf. şi organizaţie MIU, 37; MIA, 18; TAI, 4; RA, 13, 35, 44; VPP, 110; MPI, 81; DGR, ded.; MFV I, 16r, 51v; CLV, 21r, 140r; CR 1829, 209, 309; AR 1829, 29, 36, 43, 116; CR 1830, 109; AR 1830, 97, 134, 203, 368; GC I, 242v; VA, 60, 193; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; organizaţii sau întocmiri TAI, 28; tocmire (organisation) RO, 16; organizaţie (făptură) BIN, 226; organizaciune CER, 3r; organizaţiune (compoziţiune) BMN II, 104; organizaţiune DILB II, 232; INB 1859, 6; BEC, X; AML, 48.
  ORGANOLEPTIC adj. proprietăţi organoleptice PFHM I, X, 228. (<fr. organoleptique).
  ORGĂ a. (Muz.) org (sau maşină de cîntat) AR 1834, 388; orgă PD, 461. (<fr. orgue).
  ORGIE s. órgie GC I, 246r; orghiile (sărbirile desfrînate) AR 1832, 206: orgie SIT, 69; SCC II, 277; CA 1854, 79; RL, 235; CMI, 192; DILB IV, 203; BC, 17; SAI, 28, 96; PD, 461; orgie (beţie) SCC II, 349; RMS, 34; orgii (bencheturi desfrînate) Z 1856, nr.18, 2. (Cf. ngr. Ôrgia pl., lat. orgia pl., fr. orgie).
  ORHIDEE s. (Bot.) orhidee pl. BIN, 167; INB 1859, 94; orhide (orchis) MIN, 185. (Cf. fr. orchidées).
  ORHITĂ s. (Med.) orhit, umflarea boaşelor PMC I, 113; orhit WAM, 53. (Cf. fr. orchite, ngr. Ñpc‹thj, germ. Orchitis).
  ORIBIL adj. oribil BDJE, 123; NV, 407; PD, 462; oribile sg. AVP, 16. (Cf. fr. horrible, lat. horribilis).
  ORIENT s. Vezi Form. term. şt., p. 247. Cf. şi orient sau răsărit MIU, 456; orient, adecă răsărit GSP II, 170; BPN II, 312; răsărit sau orient SIC, 27; orient (răsărit) AsFA, I; est sau orient RBT I, 36; orient GC I, 242r; BAR II, 153, 140; AR 1834, 61; LMS, 37; KDP, 87; CA 1852, XVIII; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; oriente sg. DFL, 107.
  ORIENTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 247. Cf. şi orienta GC I, 242r; IVA, 29; SIT, 33; StDR, 118; CFZ, 111; PBV, 308.
  ORIENTAL adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 247, şi Împrumut. I, p. 80. Cf. şi orientalicesc TPE, 22v; PDT, 42; oriental (al răsăritului) DZ, 107; SPBA, 88; BAR II, 125; oriental sau de la răsărit AR 1829, 171; oriental SPBA, 90; PCC, 11; CR 1829, 118, 194, 313; AR 1830, 101; GC I, 242r; SGR I, 198, 203; GG, 27; ECS, 91; pe la 1835 forma era frecventă; cauza orientale TR 1854, 1; răsărital GG, 29; VVP, 121; GPG, 13; oriental au răsărital GG, 86.
  ORIENTALISM s (Filoz., Relig.) răsăritenism FMIL 1844, 197; orientalism DFL, 170, 182. (Cf. fr. orientalisme, germ. Orientalismus).
  ORIENTALIST s. 1. („specialist în probleme orientale”) AR 1829, 171; R 1857, nr.37, 4. 2. („oriental”) PGRL I, 6. (Cf. fr. orientaliste, germ. Orientalist).
  ORIFICIU s. orificiu (vrană) NV, 298; orificiu TCC, 40v; PD, 461. (<fr. orifice).
  ORIGINAL adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 80. Cf. şi 1. („care datează de la origine, primar, primitiv; autentic; cu totul nou; personal”) a aduce limba aceasta în curăţenia şi orighinalul ei TGR, pf.6; aduce limba noastră la orighinalul ei OST, XV; în urighinal PFBA, 630v; după urighinal RHM, 7; în orighinal MIB, 339; RPL, 5; PDC, 41; orighinal BDT, 5v, 49v; CL I, pf.5, 1, 19; MIB, 93; RPL, 14; BDL I, 82r; BDL III, 735v; BPN II, 346; MIM, 4; AOS, 91; SPBA, 13, 18, 95; NZ, 33r; BGV, 36r; KIT, 30; MFV II, 63v; GIC, 186; MG I, 196; PP, II; AR 1829, 19, 176; AR 1830, 113, 357; forma era frecventă pînă pe la 1840; începelnic, orighinal MG I, 195; orighinalnic BFO 1833, 154; CPI, 261; ROI2 VIII, 10, 37; în original MIB, pf.; DOA, 8; CR 1829, 294; CR 1830, 112; GTN 1835, 20; CCB, 17; CA 1847, 24; CA 1850, 55; CA 1852, 63; RIT, 20; original MIB, 59, 158; DOA, 47; RA, 60; DCP, 180; SPBA, 13; DCN, 86; NMP, 11; CR 1829, 130, 133; CR 1830, 149, 152, 324, 340; pe la 1830 forma era frecventă; repertoriu originale D 1860, 395; obligaţiunele originalĭ BCD, 324; originalicesc CCF, 32, 101; orijinal ASLI, 275, 280, 283, 289; tragedii originele CR 1830, 149. 2. („neobişnuit, neaşteptat; ciudat, bizar, extravagant”) orighinale deprinderi AR 1834, 104; un orighinal (om ciudat) AR 1835, 101; original CR 1829, 262; FMIL 1840, 310; SMR I, 42; MID I, 135; CA 1848, 41; NV, 298; SMB I, 277; AAR, 82; CA 1858, 29. 3. (Cf. ORIGINAR, 1.) orighinala dispoziţie a minţei MPI, 140; limba cea naturală sau orighinală SGR I, 169; orighinalii pămînteni din America EGI, 50; orighinalii (neschimbaţii) urmaşi a vechilor frizi IL 1840, 20; originala sau întîia formă de vorbire a romanilor BAR I, 180; original StIN, 24; AsLM, 1; GLC, 25; CGR, XV; CA 1855, 35; substantive [...] originale sau de rădăcină CGR, 36; verburile [...] originale şi derivate CGR, 87; limbile [...] originale sau primitive BG, 3. (Cf. lat. originalis, germ. original şi Original, fr. original şi originel).
  ORIGINALITATE s. 1. („însuşirea de a fi original; cf. ORIGINAL, 1.”) originalitate HFP, 66; CR 1830, 152; GC I, 242r; LOA, 81; AIR I, XV; MN 1836, 19; CCF, 26, 89; SHI II, 9; VVP, 99; DE I, 36; SMR I, 102; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; orijinalitate ASLJ, 302; originălime CCF, 25, 71, 88. 2. („însuşirea de a fi original; cf. ORIGINAL, 2.”) [societate] cunoscută pentru a ei orighinalitate (nepilduire) AR 1834, 208; originalitate SIT, 154; CA 1850, 93; SMB I, 102; CA 1855, 67; CA 1859, 100. (Cf. fr. originalité, germ. Originalität).
  ORIGINALMENTE adv. („de la început, de la origine”) originelemente PFM, 448. (<fr. originalement).
  ORIGINAR adj., adv. 1. (de la început, natural, de origine, de loc”) orighinar MF II, 77v; ţertitudine orighinarie embirică MF II, 47, cf. şi MF III, 78r; familia [...] originară din Franţa MID I, 188; proprietatea e naturală sau originară BCD, 249; originar NV, 298; BG, 51; SSC, 48; SCC I, 229; SCC II, 386; RL, 399; LMG, 35; PD, 462; forma originarie a lucrării KFL, 35, cf. şi 46; intenţiunea ei originarie TR 1854, 12; pronume personarie originarie CCG, 10; [numerale] originarie CCG, 34; să păstreze armonia originare BCD, 535. 2. (Cf. ORIGINAL, 1.) să să scrie în orighinarile lişte RPL, 3; [cartea] este orighinară BG, X. (Cf. lat. originarius, fr. originaire, germ. originär).
  ORIGINE s. Vezi Form. term. şt., p. 247. Cf. şi origínă GC I, 242r; origine MN 1836, 33; VVP, 99; FMIL 1840, 196; DE I, 314; EP I, 50; FMIL 1844, 334; PS, 5; ASI, 2; SIT, ded.3, 284; KDP, 19, 93; CGR, 16, 87; PCI, 39; LS, 62; forma era frecventă pînă la 1860; origine (început, urzire) FMIL 1844, 17; naşterea (origina) apelor minerale FDA, 79; orijină ASLI, 300; orighină VL, 55v; BFO 1843, 22; orighine (viţă) AR 1832, 290; orighinea lăcuitorilor SHI I, 51; origine (început) PGR, 122; origine MEN I, 174; MID I, 3, 42, 79; DFL, 10; FMIL 1847, 10; BDJE, 23; BP, III; BG, XXVII; CGR, VII, 67; KDP, 97; BCD, 227; PCI, 8; pe la 1850 forma era frecventă; origin HPA, 13v, 24v; AIR I, XII, 9, 18, 161; FMIL 1847, 3; CA 1853, 45.
  ORIZONT s. Vezi Form. term. şt., p. 247. Cf. şi orízon FIT II, 95r; GIA I, 60r; orizon OC II, 55v; PSG, 14r, 72r; GIA II, 57v; DAB, 64v; FGS, 36v; GSP I, pf.; BDL III, 735v; PCP, 4; PP, XI; HFP, 128; CR 1829, 6, 234; AR 1829, 1, 10, 162; NMP, ded.2; CR 1830, 85; AR 1830, 74; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; orizont VEI, 44r, 44v, 45r, 45v; TMS, 110; GSP II, 61; FTM, 8, 58, 244; BPN II, 296; SC, 160v; HFP, 96; MBV, 48; pe la 1830 forma era frecventă; orizonte sg. SIT, 39, 250, 268, 356; LIT, 291; orizond PVV, 4v; APP I, 14; horizont CB 1814, 82; SPBA, 36, 55, 83, 104, 105; PTC, 5; BRD, 12; MBV, 52; CTT, 11; horizon BD I, 490; EGR, 116; SVC, 13; AR 1835, 192; AIR I, XIV; DF I, 19v.
  ORIZONTAL adj., adv., s. Vezi Form. term. şt., p. 247-248. Cf. şi orizontal PTF, 65v, 128v, 130v, 155v; CR 1829, 262; AR 1829, 201; SGR I, 16; pe la 1830 forma era frecventă; orizondalicesc IRV, 106v; orizontal, orizontalicesc GC I, 242r; orisontal BIP, 60; horizontal GRN II, 101; AsM2, 162.
  ORIZONTALITATE s. MN 1836, 13; IL 1840, 52; CEG, 99. (<fr. horizontalité).
  OROGRAF s. (Geogr.) oreograf GC I, 242r. (Cf. fr. orographe şi oréographe).
  OROGRAFIC adj. oreografic şi oreograficesc GC I, 242r; harte orografice LMG, 19. (Cf. fr. orographique şi oréographique).
  OROGRAFIE s. oreografie GC I, 242r; PD, 460; orografie NV, 299. (Cf. fr. orographie şi oréographie).
  OROLOGERIE s. orologierie LMG, 47; orologerie R 1857, nr. 28, 4; PD, 462. (Cf. fr. horlogerie, it. orolologeria).
  OROLOGIER s. orlogier PCI, 62; orologier (ceasornicar) CEF, 239; orologar (ceasornicar) R 1857, nr.39, 1. (Cf. fr. horloger, it. orologiere).
  OROLOGIU s. orologhion GSP I, pf.; orologhiu SPBA, 76, 95; orologiu DFL, 58; FMIL 1847, 172; BPB, 50; SIT, 282; AF, 115, 201; GLC, XXVII; BCD, 315, 338; PCI, 62; PLB, 29; BCB, 47; SAP, 188; BMN III, 89; pe la 1850 forma era frecventă; oroloj (ceasornic mare) GG, 216; orolog RIP I, 313; orlogiu CMI, 22, 194. (Cf. ngr. ærolÒgion, lat. horologium, it. orologio, fr. horloge).
  ORPIMENT s. arsenicul galbăn numit orpimento GF, 200r; orpiment, auripigment GC I, 246r; trisulfur de arsenic (orpiment) PFHM I, 205; auripigment SIN, 40; FDB, 89; CIN, 454; PD, 106; auripigment (o amestecătură ce se întrebuinţează la facerea văpselei galbene) BFO 1843, 171. (Cf. fr. oripiment, it. orpimento, lat. auripigmentum, germ. Auripigment).
  ORTOPED s. PBV, 308. (Cf. germ. Orthopäd(iker)).
  ORTOPEDIC adj. ortopedic şi ortopedicesc GC I, 246r; PBV, 309. (<fr. orthopédique).
  ORTOPEDIE s. GC I, 246r; NV, 299; RMS, 343; PBV, 309. (<fr. orthopédie).
  ORTOPEDIST s. GC I, 246r; NV, 299; PBV, 309. (<fr. orthopédiste).
  OSCILATORIU adj. trupuri oscilătoare StFE; mişcare oscilatorie PFM, 25. (<fr. oscillatoire).
  OSEMINTE s. pl. osăminte BPB, 89; oseminte NV, 299; DILB III, 220; PD, 463; osemente PFM, 365. (<fr. ossements).
  OSIANIC adj. ASI, 12; NV, 300. (<fr. ossianique).
  OSPEL s. DE I, 314; SIT, 23, 218, 230, 299; NV, 246; PCI, 50; SMB I, 5; LIT, 99; PD, 463.
  OSPELĂREASĂ s. SMB I, 8.
  OSPELĂRIE s. ospelărie DIB, 429; DILB I, 232; WAM, 76; ospelerie WAM, 66; CA 1862, 109.
  OSPITABIL adj. („ospitalier”) BCI, 142.
  OSPITAL adj. („ospitalier”) mare ospitală CA 1855, 95. (Cf. lat. hospitalis, it. ospitale).
  OSTATIC s. ostagi (credinceri sau amanet de oameni) FTM, 272; ostagiu LIT, 166, 399; AVP, 16; otajile (zăboagele) IRV, 58r; otaj GC I, 255v; GM 1854, 306; otagiŭ, otag NV, 300; otagiu LIT, 313; ostatici (zăloage) MID I, 35. (Cf. it. ostaggio şi ostattico, fr. otage).
  OSTENTAŢIE s. ostentaţie NV, 300; PD, 463; ostentaţiune TR 1854, 3, 150. (Cf. fr. ostentation, lat. onstentatio).
  OSTEOLOG s. GC I, 253v. (<fr. ostéologue).
  OSTEOMIELITĂ s. (Med.) PPC, 132r. (<fr. ostéomyélite).
  OSTEOSARCOM s. osteosarcom RMS, 149; osteosarcomă RMS, 329, 362, 363. (<fr. ostéosarcome).
  OSTRAC s. (Antic. gr.) SGR I, 20. (<gr. Ôstrakon).
  OSTRACISM s. (Antic. gr.) ostrachism PTF, 44r; GC I, 255r; ostraţism MIU, XXI, XXIII; ostraţizmus SIU, 95v; ostrachismos BPN I, 62, 63; ostrachismus BPN I, 111; ostracism CA 1848, 61; StDR, 189; AVP, 16. (Cf. gr. ÑstrakismÒj, lat. ostracismus, germ. Ostrazismus, fr. ostracisme).
  OSTROGOT s. ostgot NID I, 6r; NID III, 6v, 7r; ostrogot PIU III, 46; PIU IV, 255r; AIR I, 19; DMIL 1840, 305; NV, 300. (Cf. lat. ostrogothus, fr. ostrogoth şi ostrogothe, ostrogot, ostrogote).
  OTCUP s. („bun sau venit al statului, dat în arendă”) ROB, 18; LOA, 14; BFO 1833, 48, 50, 53; AR 1837, 271; ROI2 III, 123; CD, 20; BGO 1844, 113, 208. (<rus. æêâëç).
  OTCUPCIC s. („arendaş al unui bun sau venit al statului”) otcupnic BFO 1833, 50; otcupciu LOA, 14; otcupcic BFO 1833, 127; ROI2 III, 123. (<rus. æêâëçñßâ).
  OTDELENIE s. (Adm.) secţii (otdelenii) AR 1830, 178; otdelenie SBM, 2. (<rus. æêÛÜãÜåßÜ).
  OTNOŞENIE s. („raport, comunicare oficială”) CR 1830, 253; CR 1831, 3; GC I, 255v; LOA, 70; BFO 1833, 80; ROI2 III, 71; VVP, 100; BGO 1840, 37, 151; AMC, 3; BFO 1843, 14; BGO 1844, 33; AOD, 26, 112, 171, 242. (<rus. æêåæðÜåßÜ).
  OTPIS s. („aviz, comunicare scrisă”) BFO 1833, 55, 77. (<rus. æêçßéô).
  OTPUSCĂ s. („concediu, permisie”) otpuscă AR 1834, 131; BFO 1843, 17; AOD, 338; odpuscă (voie) AOD, 337. (<rus. æêçëéâ).
  OTREADĂ s. („detaşament; grupă, echipă”) ofiţiri comanduitori otreadei BFO 1833, 76; otreadă BFO 1833, 80; comandir de otread BFO 1833, 80. (<rus. æêè÷Û).
  OTSTAVNOI adj. („în retragere, ieşit la pensie”) ostavnoi cornet [...] ostavnoi porutcic BFO 1838, 57, 77; ostavnoi praporcic BFO 1843, 149. (<rus. æêéê×Ùåæà).
  OTVOROT s. („rever”) postav portocaliu [...] pentru otvorte, vipişce la mundire, pantaloni BFO 1843, 418. (<rus. æêÙæèæê).
  OŢIOS adj. („leneş”) AVP, 16. (<lat. otiosus).
  OŢIOZITATE s. SHI I, 38. (<lat. otiositas).
  OŢIU s. („lene, lenevire”) AVP, 16. (<lat. otium).
  OVAJENIE s. („favoare, hatîr”). (<rus. ëÙ×ÝÜåßÜ).
  OVAT adj. [frunze] ovate SIN, 4; foile ovate sau ovato lănţate SFM I, 5; ovat SFM I, 17, 21. (<lat. ovatus).
  OVAŢIE s. OC II, 5v, 6r; VO 1857, 11; PD, 464. (Cf. fr. ovation, lat. ovatio).
  OXIDABIL adj. GC I, 275r; NV, 291. (<fr. oxydable).
  OXIDAT adj. oxidat (ruginit) MN 1836, 94; oxidat AsL, 77; NV, 291. (Cf. fr. oxydé).
  OXIDAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 249. Cf. şi oxidaţie GC I, 275r; oxidaţia [...] fierului HPA, 13r.
  OXIE s. („accent ascuţit”) oxía, adecă ascuţită înălţare EBG, 15v; GRA, 10r; oxía sau semn ascuţit OV, 11; oxíe BV, 6v, 7v; MGR, 116r, 141v; BE, 29v, 30r; RIG, 23r; BTGO, 12v; DO, 22; DGR, 12; LPT, 35; CDP, 217; óxie VOG, 64; BE, 15r; oxia, lovire ascuţită BPR, 21; oxia sau acuta SGR I, 15; ton ascuţit, oxia, accent aigu VG, 2; oxia BD II, 145; GRA2, 97v. (Cf. gr. Ñxe‹a, slavon. Ñxi—ѧ).
  OXIGENAT adj. gaz acid muriatic oxigenat MVV, 85; PFHM I, 15; aer oxigenat WAM, 21, 114; apă oxigenată PFHM I, 177; oxigenat NV, 291; gaz acru muriatic oxighinat ROI2 VI, 18; [sînge] oxighenat SMA, 62. (Cf. fr. oxygéné, it. ossigenato).
  OXITON adj. (Fon.) [cuvînt] oxítonon sau oxitonesc [...], grai oxitonesc EBG, 16r, 16v, 44v; [cuvînt] oxitónon sau oxitonesc GRA, 11v; vorbă oxitonă EP I, 10; zicerea [...] oxitonă IGE, 310. (Cf. gr. ÑxÚtonoj, fr. oxyton).
  OZENĂ s. (Med.) ózenă GC I, 217v; puţitul nasului, ozenă RMS, 340. (Cf. gr. Ôzaina, fr. ozène).
  
  
P
  
  PACFONG s. pacfon BGO 1840, 299; pacfond StIN, 14; StDR, 190. (Cf. fr. pac(k)fung, packfong, packfon, packfond, germ. Pac(k)fong).
  PACHEBOT s. (Mar.) pachebot şi pachebotă GC V, 5v; pachebot AR 1837, 286 bis; Z 1856, nr.16, 4, nr.17, 4; pacbot AR 1831, 68; AR 1832, 270; AR 1835, 41; pac-bot AR 1834, 336. (<fr. paquebot).
  PACHET s. ME, 252; VPP, 148; MCB, 143; TSVM, 94; CR 1829, 251; AR 1829, 207; CR 1830, 373; SPV, 118; GC V, 7r; DTN, 69; RSM, 32r; SR, 48; HAN, 112; RB, 258; MCL 1839, 454; FMIL 1840, 20; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Paket, fr. paquet).
  PACIBIL adj. („pacific, liniştit”) SMB I, 12. (<it. pacibile).
  PACIENT 1. s. (Med., Jur.) Vezi Form. term. şt., p. 249. Cf. şi paţient SIM, 165; CFZ, 151; DILB I, 207; NPT, 347; paţiente sg. TR 1854, 42; paţient, paciinte PD, 478; pacient VN, 41. 2. adj. („răbdător”) paţiinte, DFL, 111; paţient NV, 308; StDR, 198; paţient, paciinte PD, 478; pacient DILB I, 207; PIC, 10.
  PACIENŢĂ s. („răbdare”) paţienţie BDC, 68; GLC, 76; paţienţă şi pasienţă GC V, 28r, 40v; paţienţă BDJE, 36, 129; GLC, XXVIII; NV, 308; LS, 13; PD, 478; pacienţă SIT, 325; BMN II, 215; WAM, 173; ICI, 18, 149; paciinţă SMB I, 17, 106; DILB II, 232. (Cf. lat. patientia, fr. patience, it. pazienza).
  PACIFIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 249. Cf. şi 1. („liniştit, calm”) ochianul păcii GN, 22r; mare [...] paţifíca GIA II, 2v; [oceanul] pacific DZ, 107; RBT I, 43; INB 1859, 26; marea pacinică HOG, 58; [oceanul] pacinic CC, 34; AR 1829, 146; CR 1830, 19; AR 1839, 204; CA 1850, 82; CA 1855, 89; CEG, 58; pacific MID I, 30; BG, 206; INB 1859, 32; PD, 465. 2. („care doreşte pacea, paşnic”) pacefic CR 1846, 21; T 1856, nr.4, 2; AVP, 16; pacific SIT, 73; NV, 301; Z 1856, nr.1, 3, nr.6, 3; C, 6; BCI, 142; PD, 465. (Cf. şi it. pacefico).
  PACIFICA vb. („a restabili pacea, a împăca”) NV, 301; LIT, 14, 96, 169, 213; PD, 465. (Cf. fr. pacifier, it. pacificare).
  PACIFICATOR s., adj. NV, 301; PD, 465. (<fr. pacificateur).
  PACIFICAŢIE s. pacificaţie AR 1829, 128; NV, 301; StDR, 198; PD, 465; paţificaţie (încheiere de pace) AR 1834, 240; pacificaţiune T 1856, nr.1, 2. (Cf. fr. pacification, lat. pacificatio).
  PACOTILĂ s. pacotilă SPV, 86; SD 1855, 2; pacotilie VVP, 101. (<fr. pacotille).
  PACT s. NV, 301; BCD, 308, 471, 484; StDR, 190; CA 1855, 107; C, 18; SPB, 238; PD, 465. (Cf. fr. pacte, lat. pactum).
  PACTIZA vb. să pacticeze cu puterea sa LIT, 91.
  PAGODĂ s. 1. pagodă sau capişte AZ, 78r; SPBA, 88; pagodă (mănăstire păgînească) Univ 1845, 46; pagodă SPBA, 25, 95; GC V, 3r; AR 1838, 403; RIP I, 71; SIT, 346; PCI, 9, 13; StDR, 190; pagod AZ, 6r, 14v, 182; pagodie GLC, XXIII. 2. („idol adorat într-o pagodă”) pagodă sau dumnezoică DC IV, 9v; pagozi (zini) CIN, 364; pagodă StDR, 190. 3. („veche monedă de aur indiană”) pagodă SPBA, 95. (Cf. fr. pagode, germ. Pagode).
  PAIAŢĂ s. paiaţ CR 1830, 108; AR 1830, 177; StDR, 190; SCC I, 39; PBV; păieţi pl. PBV, 312. (Cf. fr. paillasse, rus. паяц).
  PAIERIC s. (Ortogr.) páerc EBG, 16r, 20v; paérc 10 v, 16r; GRA2, 98r.
  PAIR s. Vezi Împrumut. I, p. 81. Cf. şi páir GC V, 3r; AR 1837, 145; paír BDT, 198v; AR 1830, 83; [camera] parilor sau perechilor, adică a nobililor CR 1830, 409; pari CR 1829, 98, 181; CR 1830, 10; PD, 473; camera perilor, adecă a nobililor AR 1830, 38; peri AR 1829, 51; CR 1830, 6; AR 1830, 37; GC V, 49; GT 1838, 12; RIP I, 74, 199; pairi (aşa se numesc boierii Franţii) CR 1830, 180; pairi CBD, 14; AR 1830, 78, 103, 372; CR 1831, 19; AR 1834, 95; SHI II, 196; HMV, 3; RB, nr.11, 2, 227; IL 1840, 12; CDCE, 35; AsL, 12; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. fr. pair, lat. par, germ. Pair).
  PAIREASĂ s. („soţie de pair”) paireasă GC V, 3r; NV, 302; pairesă HMN, 76; pairină RB, 390. (Cf. fr. pairesse).
  PAIRIE s. („demnitate de pair”) GC V, 3r; NV, 302; PD, 465; péerie CA 1861, 79. (Cf. fr. pairie, germ. Pairie).
  PALADIN s. paladin şi palatin GC V, 5v; paladin CDCE, 5; HBN, 9; NV, 302; PD, 465. (Cf. fr. paladin, it. paladino).
  PALADIU s. 1. („statuia zeiţei Pallas Atena”) paladion, paladiu GC V, 5v; paladiu NV, 302; StDR, 190; DILB IV, 203; PD, 467; paladium AVP, 16. 2. („garanţie, chezăşie”) paladium (tărie) AR 1834, 140; paladium Z 1856, nr.1, 2; paladiu SHI II, 207; FMIL 1847, 191; StDR, 190; DILB IV, 203; CA 1855, 121; RL, 184, 270; CA 1857, 82; PD, 467. 3. (Chim.) paladion, paladiu GC V, 5v; paladium CIN, 403, 463; paladiu StDR, 190; DILB IV, 203. (Cf. gr. pall£dion, lat. palladium, fr. palladium, germ. Palladium).
  PALANCHIN s. („lectică”) palanchin GSP I, 198; BPN I, 58; SPBA, 22; KCL, 17; HBN, 118; NV, 302; PCI, 10; PD, 466; palanchin, lectícă SPBA, 95; palanchin, trahtivan GC V, 5v; palanchină SPV, 62, 183; PCI, 11, 22. (<fr. palanquin).
  PALAT s. Vezi Form. term. şt., p. 249, şi Împrumut. I, p. 81. Cf. şi („clădire somptuoasă; reşedinţă”; fig.) palat AZ, 76v; DAB, 217v; NIU, 83r; CB 1813, 67; NB, 36; GSP II, 76; JNA, 10; SIU, 11v, 48v; CRac, 52, 128; BRI, 41, 207; SPBA, 101; NZ, 7r, 10v, 24v; pe la 1820 forma era frecventă; pălat LB, 478; TPE, 26v; AR 1829, 105; palată APM, 229, 279; SHR, 11; IVB, 2; TID, 6; LB, 521; EOI, 257; palată OMT, 56, 57; CRac, 9, 124; BD II, 146; KIT, 3, 323; BAR I, 14; palaţiu FTM, 32, 47; palaţ MTBD, 34r; BDL I, 14v; GT 1838, 15; RIP I, 124, 127, 274; FMIL 1844, 214; palaţium BRI, 209; AAM, 57; BAR I, 18. (Cf. şi lat. palatium, germ. Palazzo, it. palazzo).
  PALATIN 1. s. („titlu nobiliar în Germania, Ungaria şi Polonia”) Vezi şi Împrumut. I, p. 81. Cf. şi palatin CB 1807, III; NID I, 31r, 35v; NID II, 114r, 122v; MR, 3; BPN II, 343; GIC, 27; PIU III, 104; BR 1829 I, 45; GC V, 5v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. 2. adj. („privitor la palat, la palatin, la palatinat”) arhiducesa palatină AR 1834, 198; palatin VVP, 101; PBV, 312; intrarea palatină APR, 69. 3. adj. (Anat.) oasele palatine KMA, 100, 109; PAD, 15; apofisa palatină KMA, 107; PAD, 15; bolta palatină KMA, 273; PAD, 96. (Cf. lat. palatinus, germ. Palatin, fr. palatin, it. palatino).
  PALATINAT s. („ţinut guvernat de un palatin; demnitatea palatinului”) Vezi şi Împrumut. I, p. 81. Cf. şi BRD, 44; CR 1830, 110; AR 1830, 459; GC V, 5v; VVP, 101; NV, 302; PBV, 312; PD, 466. (Cf. lat. palatinatus, fr. palatinat).
  PALATINĂ s. (Vestim., „podoabă de gît a femeilor”) VVP, 101. (<fr. palatine).
  PALEOGRAF s. GC V, 5v; VVP, 101; NV, 302. (<fr. paléographe).
  PALEOGRAFIE s. GC V, 5v; VVP, 101; NV, 302; LMG, 97; PD, 466. (<fr. paléographie).
  PALEOGRAFIC adj. paleografíc , paleograficesc GC V, 5v. (<fr. paléographique).
  PALESTRĂ s. (Antic. gr., rom.) BD II, 149; GC V, 5v; StDR, 191; AVP, 16. (Cf. fr. palestre, lat. palaestra).
  PALETĂ s. (Art. plast.) NV, 302; StDR, 191; CA 1861, 128. (<fr. palette).
  PALIATIV adj., s. (Med.; fig.) NV, 302; SIM, 165; StDR, 191; RL, 420; PPC, 111r. (Cf. fr. palliatif, germ. Palliativ).
  PALICAR s. palicar RB, 327; capitan a palicarilor (vetejilor) [în Grecia] AR 1844, 11. (Cf. ngr. pallhk£ri, fr. palikare).
  PALIMPSEST s. („pergament de pe care s-a ras scrierea iniţială, pentru a fi reutilizat”) palimpsest (hîrtie rerăzuită) Univ 1845, 84; palimpsest PD, 466. (<fr. palimpseste).
  PALINGENEZIE s. („renaştere, înnoire”) palingenesie şi palingenesă GC V, 5v; în palingeneziile, adică în creaţiile succesive ale omenirei R 1857, nr. 26, 2; palingenesie (producţiune de un mund nou) DFL, 171; palingenesie PD, 466. (Cf. gr. paliggenes…a, fr. palingénésie).
  PALINODIE s. (Lit., Muz.) AR 1831, 140; GC I, 271v; GC V, 5v; PD, 466. (<fr. palinodie).
  PALIRIE s. („maree”) palírrie HET II, 5r; palirie MIC, pf.; FC, 67v, 68r; AOS, 121, 122; PIU I, 35; GC V, 7r; palirile mării POS, 72. (<gr. pal…rroia).
  PALISADĂ s. („element de fortificaţie, palancă, parapet”) porţile au fost cu palisaturi închise IRF, 85; palisade (pari) s-au tăiat TID, 15; palisade (tumurugi ascutiţi) AR 1830, 562; palisade (pălănci, pari) BAR II, 161; palisadă GC V, 8r; NV, 302; BCA, 372; StDR, 191; PD, 467. (Cf. germ. Palisade, fr. palissade).
  PALIU s. („mantie arhierească sau regească”) palium MIB, 33; GTN 1836, 75; paliu SHI II, 115 bis, 119; StDR, 191; CA 1853, XX; PD, 467. (Cf. lat. pallium, fr. pallium).
  PALMAR adj., s. (Anat.) palmer KMA, 217, 219; PAD, 67, 160. (<fr. palmaire).
  PALMAT adj. (Zool., Bot.) pălmată (cu ghiarele unite printr-o piele) MN 1836, 89; [frunze] palmate seu digitate FBE, 74v. (Cf. fr. palmé, lat. palmatus).
  PALMĂ s. (Bot., „palmier”) palma DC II, 192r; palme pl. SIN, 13; CIN, 319; palma, finic BD II, 149; palma de curmale seau curmalul CIN, 319; flori de palme (finic) CA 1858, 96; cunună de palmŭ GLC, X. (Cf. lat. palma, germ. Palme, fr. palme).
  PALMIER s. (Bot.) palmieri (palmiers, Palmen) BIN, 164, cf. şi 110, 207, 208; palmier BC, 32; INB 1859, 21; CEG, 85, 86; PD, 467. (<fr. palmier).
  PALMIPED s. (Zool.) NV, 302; BIN, 369; PD, 467. (<fr. palmipède).
  PALPIT s. („palpitaţie”) RCM, 10; BP, 110; SCMI, 37, 71; R 1857, nr.15, 3. (Cf. it. palpito).
  PALPITA vb. CV, 28, 36; SMR I, 88; RCM, 72; SCMI, 9; BDJE, 95, 171; BP, 70; BPB, 5; LMS, 22, 34; SIT, ded. 2, 51, 252; AF, 171; NV, 303; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. palpiter).
  PALPITARE s. StDR, 191; ICI, 75; RL, 11; BC, 22; PBV, 313.
  PALTON s. (Vestim.) paltou SCC I, 10, 91; palton PIC, 34. (Cf. fr. paletot, ngr. paltÒ, it. palton).
  PAMBRIU s. (Text.) GC V, 8v; BGO 1840, 11.
  PANDECTE s. pl. (Jur.) pandecte MTT, 126r; MILR, 63; MIR, 311; HFP, 187; BAR I, 42; AR 1837, 61; VVP, 101; BCD, 14; PBV, 313; PD, 468; pandectile seau dighestile SHI II, 153; pandectele sau digestul RL, 397; pantecte DAP, pf.15, 106; pandetă BDL III, 741; pandectă GC V, 10v. (Cf. lat. pandectae, gr. pandšktai, fr. pandectes, it. pandette).
  PANEGIRIC 1. adj. [ritm] paneghiricon sau encomiasticon EBG, 123r; ritmul cel paneghiricesc sau encomiasticesc EBG, 123v; cuvînt panighiric VMG, 39; YNM, 61; melodii panighirice PBM, XXVIII; panegheric FMIL 1840, 47; panigiric PBM, 113; GRR, 118; panegiric, panegiricesc PBV, 313; 2. s. panaghirice (cuvinte ce se zic la zile mari) FTP I, 95; paneghiric (cuvîntare de laudă) AR 1833, 21; paneghiric, StDR, 191; CA 1855, 56; panegiríc GC V, 8v; panejiric KMP, 43; VVP, 101; panegiric DE I, 314; NV, 303; GM 1854, 229; PD, 468; panegirică FMIL 1844, 12; panigiric GRR, 233. (Cf. gr. panhgurikÒj, panagurikÒn şi panagurikÒj, lat. panegyricus, fr. panégyrique, it. panegirico).
  PANEGIRIST s. panegirist GC V, 8v; NV, 303; GRR, 12, 93, 99; RL, 185; PBV, 313; PD, 469; panegerist CA 1852, 74. (Cf. fr. panégyriste, it. panegirista).
  PANIC, -Ă 1. adj. înfricoşare panică VIO I, 51v; spaimă panică FMIL 1844, 214; panic NV, 303; CA 1858, 76. 2. s. panică FMIL 1847; panică (mare spaimă) GM 1854, 4; DCB V, 92. (Cf. lat. panicus, fr. panique, germ. panisch, Panik).
  PANIFICAŢIE s. pîineficaţie GC V, 186v; pîinefacţie BCA, 590; panificaţie PD, 469. (<fr. panification).
  PANORAMĂ s. 1. (Art.plast.) panoramă GC V, 8v; NV, 303; StDR, 191; PD, 469; panóramă ASI, 66. 2. („privelişte din natură”) panoramă BDJE, 81; BP, 22; AF, 79; CA 1848, 27; ICI, 148; CA 1854, 70; RL, 8, 287; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. 3. (Fiz.) lădiţele perspective sau panoramele StFE, 94; panoramă PD, 469. (Cf. fr. panorama, ngr. panÒrama, it. panorama, germ. Panorama).
  PANSIV adj. tăcut şi pensiv BDJE, 36, cf. şi 147; pensiv LS, 43; pansiv (gînditor) CEF, 106. (<fr. pensif).
  PANSLAVISM s. panslavism RL, 141, 276; ASLI, 308; panslavizm CA 1861, 87. (Cf. fr. panslavisme, germ. Panslawismus).
  PANSLAVIST s. FMIL 1847, 106. (Cf. fr. panslaviste, germ. Panslawist).
  PANSLAVISTIC adj. FMIL 1847, 102. (Cf. germ. panslawistisch).
  PANTAHUZĂ s. („listă de subscripţie”) GC V, 12r. (<ngr. pantacoàsa).
  PANTALON s. (Vestim.) pantaloni GIC, 124, 199; GC I, 174v; AR 1829, 15; VD, 70; SPV, 4; RO, 18; MPG, 17; HAN, 7; RB, nr.9, 3, 280; HMV II, 117; forma era frecventă pînă la 1860; pantalon MG I, 25; GC V, 10v; VVP, 101; BCB, 14; SMB I, 32; DIB, 247; NPT, 229; DCB II, 71. (Cf. ngr. pantalÒni, fr. pantalon).
  PANTEISM s. panteizm AOS, 5; VM, 46; panteismós HFP, 57, 82; panteism GC V, 10v; MF III, 107r, 107v; VVP, 101; SMR I, 11; DFL, 68, 182; NV, 304; StDR, 192; CFZ, 26; PBV, 313; PD, 469. (Cf. gr. panqei@smÒj, fr. panthéisme).
  PANTEIST s., adj. GC V, 10v; VVP, 101; DFL, 183; NV, 304; StDR, 192; R 1857, nr.35, 4; PBV, 313. (<fr. panthéiste).
  PANTEON s. 1. („monument în care sînt depuse rămăşiţele pămînteşti ale oamenilor iluştri”) panteon OC I, 103r; panteona Romii GN, 232v; panteon AR 1838, 181; RB, nr.3, 2; NV, 304; StDR, 192; PD, 469. 2. (Antic. gr., rom., „templul tuturor zeilor”) pánteon GC V, 10v; panteon VVP, 101; NV, 304; StDR, 192; PBV, 313; PD, 469. (Cf. gr. p£nqeon, fr. panthéon).
  PANTERĂ s. (Zool.) pantír ZFV II, 123v; pantera, adică rîs GF, 285v; pántir MG I, 49; panter GC V, 10v; FEA, 31; CIN, 24; panteră SIT, 247; BIN, 269. (Cf. gr. p£nqhr, lat, panthera, it. pantera, fr. panthère, germ. Panther).
  PANTOCRATOR s. pantocrator (atotţiitor) MFV II, 102v; pantocrator şi pandocrator GC V, 10v. (Cf. gr. pantokr£twr).
  PANTOF s. (Vestim.) pantoflă LB, 480; CA 1857, 39; pantof PAGR, 24, 80; GIC, 199; CR 1829, 146; GC V, 12r; RB, nr. 9, 3; BGO 1840, 63; CD, 63; pe la 1840 forma era frecventă; pantofă VVP, 101; pantofe pl. SCC I, 113. (Cf. germ. Pantoffel, ngr. pantoàfla şi pantÒfla, fr. pantoufle).
  PANTOFAR s. GC V, 12r; RB, nr.24, 3, 382.
  PANTOMIM s. pantomim CLV, 140v; IRV, 208v; NV, 304; PBV, 313; pantomim şi pandomim GC V, 10v. (fr. pantomime).
  PANTOMIMĂ s. pandomimă AZ, 86v, 87v; FTP II, 130; FTP IV, 142; pantomimă IRV, 208v; EGR, 1; CBD, 18; SPV, 65; GC V, 10v, 12r; DTN, 53; KSN, 58; MPE, 7; AR 1837, 261; FL, 16; RB, 231; KCL, 64; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. fr. pantomime, ngr. pantom…ma, germ. Pantomime).
  PANŢAROLĂ s. (Joc de cărţi) RL, 391.
  PANŢIR s. (Milit.) husari şi panserni VIC, 44r; panţer FNC, 26v; CA 1855, 116; panţir BAR II, 123; panţier CA 1855, 123.
  PAPAGAL s. (Zool.) papagal OC I, 26r, 73r; DC III, 105v; DC IV, 119r; HOG, 158; GCA II, 21r; SPBA, 52; MCB, 64; CLV, 140v; MFV I, 89r; PAIC, 60; SPV, 57, 135; GC II, 112v; GC V, 12r; pe la 1830 forma era frecventă; papagai sg. SIN, 64; TF, 293; GSP II, 34; CDA, 45, 74; VPP, 77; VA, 44; HMV I, 77. (Cf. gr. pappag£lloj, it. pappagallo, germ. Papagei, fr. papegai şi papegeai).
  PAPAL adj. bulile păpeşti NID II, 47v, cf. şi 162r; papicesc CR 1831, 45; CR 1832, 83; papal, păpesc GC V, 13r; StDR, 192; papal AR 1837, 273 bis; SHI I, 17; SHI II, 123; VVP, 101; NV, 304; Z 1856, nr.30, 4; PBV, 314. (Cf. gr. papikÒj, fr. papal, germ. papal).
  PAPALITATE s. papalitate NV, 304; papitate StDR, 192. (Cf. lat. papalitas, fr. papauté).
  PAPETAR s. („fabricant de hîrtie”) hîrtieriŭ LB, 258. (Cf. germ. Papierer).
  PAPETĂRIE s. („fabrică de hîrtie”) hîrtierie LB, 258; VVP, 160. (Cf. germ. Papererie).
  PAPIE s. („demnitatea papei”) VVP, 101; GCB II, 224.
  PAPIR s. („hîrtie”) păpir sau hî´rtie SIA, 46; papiră (artie) CV, 29; hîrtie (păpir) RS, 17; RS2, 17; papir SIN, 10; BD II, 152; PBV, 314. (Cf. germ. Papier, magh. papir, scr. papira).
  PAPIRUS s. 1. (Antic., „material de scris sub formă de foaie, preparat din papirus”) papir AR 1829, 141, 196; DL, 83. 2. (Bot.) papir GC V, 13r; VVP, 101; DILB III, 220; PBV, 314. (Cf. lat. papyrus, fr. papyrus).
  PAPISM s. („catolicism”) papism GC V, 13r; HMN, 21; StDR, 192; PBV, 314; papismos EOI, 262. (Cf. fr. papisme, germ. Papismus, gr. papismÒj).
  PAPISTAŞ s. („catolic”) papist VIC, 95v; HMN, 28; păpistaş BTG, 19v; papistaş CSM, 63; PIU II, 191; NAP, 21; VVP, 101; PBV, 314. (Cf. fr. papiste, gr. papist»j, germ. Papiste, magh. pápista).
  PARABOLĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 249. Cf. şi („pildă, alegorie”) parabolă BD II, 153; BP, 73; NV, 304; StDR, 192; DILB I, 207; INB 1857, 41; PBV, 314; PD, 470; paravolă GC V, 17r; parabol GTN 1836, 49 bis. (Cf. şi gr. parabol», germ. Parabel).
  PARABOLIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 249-250. Cf. şi („de parabolă, alegoric”) paravolíc, paravolicesc GC V, 17r; poezia e narativă, epică sau parabolică DFL, 194; parabolic StDR, 192; PD, 470. (Cf. şi germ. parabolisch).
  PARADIGMATIC adj. metodul de a o învăţa este [...] paradigmaticesc HFP, 198. (Cf. gr. paradeigmatikÒj).
  PARADIGMATISI vb. („a fi de exemplu”) rămaseră ruşinaţi şi paradigmatisiţi în toată lumea PCP, 8. (Cf. gr. paradeigmat…zw).
  PARADIRUI vb. („a merge în pas de paradă, a defila”) păradirui IRF, 100; paradirui IRF, 102; parada SRM, 10, 75; paradui SRM, 23. (Cf. germ. paradieren, fr. parader).
  PARADIS s. (Relig.; fig.) paradis (rai) KIT, 38; AsP, 162; AR 1838, 157; SMR I, 91; AR 1844, 8; BMN I, 11; INB 1859, 22; paradis BR 1829 II, 39; SHI I, 31; PRA, 42; BDJE, 128; AF, 6, 44; PS, 55; NV, 304; PCI, 136; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; paradize pl. FMIL 1844, 258; paradiz GLC, 33. (Cf. lat. paradisus, germ. Paradies, fr. paradis).
  PARADIZIAC adj. paradizice frumuseţe AR 1830, 22; floare paradisă AF, 129. (Cf. germ. paradisich, fr. paradisiaque).
  PARADOS s. („transmitere, predare, curs; sală de clasă”) paradosis IEI, 39r; parádosis (adecă povestire din gură în gură) AOS, 5; parádosis APS, 130; parádos RSM, 12v; parados SIC, 22; RSM, 25r; PMG, 1; KPA, 59; SMA, 32; BFO 1843, 144; AsE, 19; CA 1848, 65, 69; StDR, 193. (<gr. par£dosij).
  PARADOSI vb. Vezi Împrumut. I, p. 81. Cf. şi AOS, 51, 53; MI, VI; DCP, pf.; HFP, 363; AR 1829, 171; AR 1830, 26, 141; CIRA, 254; BFO 1833, 41, 70, 181; LO, 2, 11; RSM, 8v, 9v; AsM, I; cuvîntul era frecvent pînă spre 1860. (<gr. parad…dw).
  PARADOSIRE s. PTF, 104v; RSM, 21r, 32r; AR 1837, 55; PMG, 40; VVP, 101; AsE, 3; PGR, ded.; FMIL 183.
  PARAFERNĂ s. (Jur.) exoprica (paraferna) CPI, 209; paraferna sau exoprica CPI, 209; exoprică GC I, 143r; BGO 1840, 300; loc de prăvălie [...] ce-l are exopricon BGO 1840, 36; parafernă StDR, 194. (Cf. ngr. (ta) par£ferna, (ta) ™xèproika).
  PARAFIMOZĂ s. (Med.) parafimoză GC V, 15r; VD, 116; prestrîngerea prepuţului (paraphimosis) SS, 14, 21; parafimos PMC I, 39, 121. (Cf. fr. paraphimosis, lat. paraphimosis, gr. paraf…mwsij).
  PARAFRAST s. („autor de parafraze”) GC V, 15r; NV, 305; PD, 471. (<fr. paraphraste).
  PARAFRAZA vb. parafrasa GC V, 15r. (<fr. paraphraser).
  PARAFRAZĂ s. parafrasis BD II, 154; SGR II, 147; paráfrasis şi parafrasă GC V, 17r; parafrasuri BP, VIII; parafrasă şi parafras NV, 305; parafras PBV, 315; parafrasă PD, 471. (Cf. lat. paraphrasis, gr. par£frasij, fr. paraphrase).
  PARAGOG adj. monade parágoghe HFP, 61. (<gr. par£gwgoj.
  PARAGOGIC adj. paragoghíc GC V, 15r. (<fr. paragogique).
  PARAGOGĂ s. (Fon., Gram.) paragoghí, adecă aducere EBG, 106r; care paragoghí nu o putem zice a fi DC II, 99r; paragogă GC V, 17r; PD, 471. (Cf. gr. paragwg», fr. paragoge).
  PARAGRAFIE s. (Jur., „prescriere”) pararagráfie APC, 43r, 55r, 299r; paragráfie şi paragrafíe APC, 134v, 209r; paragrafíe APC, 37v, 117v; paragrafi CCM, 67; paragrafie CCB, f.t., 48; AOD, 121; BCD, 524, 583; PBV; paragrafia sau prescripţia PDC, 86. (<gr. paragraf»).
  PARALELISM s. 1. („instrument geometric”) paralilismós WGT, 56r; paralilizmós WGT, 56v, 90r; paralelism TGm2, 12r. 2. („proprietatea de a fi paralel”) paralelizm LT, 33r; paralelism GC V, 15r; NV, 305; StDR, 193; GCB II, 224; PBV, 315; PD, 471. 3. („comparare a două fiinţe, a două opere, fenomene etc.”) paralelism EGR, XXX; EP I, 1; IGE, ded.; BG, XXVIII; PBV, 315. (Cf. gr. parallhlismÒj, germ. Parallelismus, fr. parallélisme).
  PARALIPSĂ s. (Ret.) paralipsis RIM, 239; parálipsă GC V, 15r; paralipsă, paralips NV, 305; paralipsă PD, 471. (Cf. gr. par£leiyij, fr. paralipse).
  PARALITIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 250. Cf. şi paralitíc GIA II, 94v; GC V, 17r; paralitic BD II, 154; CLV, 140v. (Cf. şi lat. paralyticus).
  PARALIZA vb. Vezi Form. term. şt., p. 250. Cf. şi paraliza AR 1834, 299; FMIL 1840, 199; AsE, 2; paralisa MEN I, 91.
  PARALOGISM s. (Log.) paraloghie KUP, 41v; paraloghizm (ră socoteală) BGV, 55r; paraloghizm CLV, 140v; MFV I, 19v, 135v; VL, 51r; paraloghismós DLG, 175; paraloghism HFP, 115, 264; GC I, paralogism DFL, 102, 103; KFL, 196; NV, 305; CFZ, 112; PD, 471. (Cf. gr. paralogismÒj, fr. paralogisme).
  PARAMETRU s. (Mat.) parametr GC V, 15r; parametru StDR, 194. (Cf. fr. paramètre, germ. Parameter).
  PARANIMF s. BD II, 154; GC V, 15r; PD, 472. (Cf. lat. paranimphus, fr. paranymphe).
  PARAPET s. AR 1831, 144; HMN, 23, 39; NV, 306; StDR, 194; DILB I, 207; DIB, 298; PD, 472. (Cf. fr. parapet, germ. Parapett).
  PARAPLEU s. parapleu LB, 482; paraplou GC V, 15r; paraplui StDR, 194; paraplei PBV, 315. (Cf. magh. paraplé, germ. Parapluie, fr. parapluie).
  PARAPON s. („supărare, necaz”) parapon AIM, 32r; CPN, 35; parápon KUP, 53r; NZ, 33r. (<gr. par£pono(n)).
  PARAPONISI vb. paraponisi RIC, 366v; MAB, 52v, 71r; FGS, 27v; paraponi SHI II, 105. (Cf. gr. paraponišmai şi paraponoàmai).
  PARAPONISIT adj. paraponiticós RIC, 97v; paraponisit SAI, 117, 119; D 1859, 124, 172; D 1860, 87. (Cf. gr. paraponetikÒj).
  PARASANGĂ s. („veche unitate de măsură a lungimii”) 20 parasanghe GN, 10v; parasangă MIR, 273; farsangă, fersangă, parasangă GC VII, 5r, 21r; parasange pl. VSC, 74, 92. (Cf. lat. parasanga, fr. parasange).
  PARASELENĂ s. (Astron.) paraselene pl. SIF, 89; paraseline pl. HFP, 148; GG, 112; paraselenă, paralună GC V, 115. (Cf. gr. parasel»nh, fr. parasélène, it. paraselene).
  PARASOL s. 1. („paraşută”) parazol AR 1829, 134. 2. („umbrelă de soare”) parasol GC V, 15r; StDR, 194; PBV, 315. 3. („apărătoare, la uşă, împotriva muştelor”) parasol CA 1862, 36. (Cf. fr. parasol, germ. Parasol).
  PARASTISI vb. Vezi Împrumut. I, p. 82. Cf. şi DCN, 46, 96; NMP, 3, 24; MALP, 5; SPV, 102; GC V, 17r; BFP 1833, 64; PMG, 14. (<gr. parasta…nw).
  PARAT adj. („pregătit”) DFL, 108, 117; KFL, VIII; NV, 407; NRC, 205; PD, 472. (<fr. paré).
  PARATIRISI vb. („a observa, a lua seama”) FGS, 9v; DCP, 22; BPN II, 294; HFP, 8, 207. (<gr. parathrî).
  PARAVAN s. paravan CD, 37; StDR, 193; PBV, 314; paravînt SMB I, 143; DIB, 532; paravînt, paravan DIB, 434; paravant PFM, 227. (Cf. germ. Paravent, fr. paravent).
  PARAXEN adj. („bizar, curios”) paráxenon DC II, 89v; paraxin PSG, 40r; paraxen DC IV, 4v, 6r, 135v; paráxen KUP, 7v, 11v, 17r, 40v, 47v; NZ, 57v. (<gr. par£xenoj).
  PARAXENIE s. („bizarerie”) DC IV, 4v, 6r, 135v. (Cf. gr. paraxen£da).
  PARAZIT s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 250. Cf. şi parasit BD II, 154; GTN 1836, 49 bis; parásit HFP, 189; GC V, 17r.
  PARCĂ s. (Mit.) parcă FTU, 18r, 18v; FNC, 13v, 61; CLV, 141r; GC V, 17v; BAR I, 133; AsP, 155; APP II, 200; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; urzotore (parcae) şi urzătoare PTC, 4; parce (zînile vieţii) AR 1834, 101. (Cf. fr. parque, lat. parca).
  PARCHET s. 1. (Constr.) parchet SPBA, 29, 87, 95; GC V, 17v; AsG, 120; DL, 31; VFD, 90; BDJE, 78; PS, 37; CA 1848, 60; BP, 118; SIT, 5; NV, 307; PCI, 181; StDR 194; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; parcuet şi parchet PBV, 315. 2. (Forest., Agric.) parchet BFO 1843, 183; AF, 133; StDR, 194; CMV, 6. 3. (Jur.) parchet R 1857, nr.2, 3; PD, 473. (Cf. fr. parquet, germ. Parkett).
  PARCHETA vb. (Constr.) GC V, 17v; StDR, 194; PBV, 315. (<fr. parqueter).
  PARCHETAJ s. (Constr.) parchetajiu GC V, 17v. (<fr. parquetage).
  PARCIMONIE s. parsimónie CNB, 29; cruţare seau parsimonie CCF, 80; parsimonie StDR, 195; parcimonie PD, 472. (Cf. lat. parsimonia şi parcimonia, fr. parcimonie).
  PARCURGE vb. petrece IL 1840, 5; RL, 370; percurge DFL, 149, 176; ICJ, 57; PCI, 17, 134; precurge LMG, 182; parcura PFM, 497; PD, 473. (Cf. fr. parcourir, lat. percurrere, it. percorrere).
  PARDAL s. („panteră”) pardós RIC, 15v; GAB, 45; pardos BD II, 154; párdos GAB, 57; pardál VMG, 300; párdalis şi párdos GC V, 24v. (Cf. ngr. p£rdalij şi p£rdoj, lat. pardalis).
  PARENETIC adj. BAR I, 58. (<fr. parénétique).
  PARENEZĂ s. („discurs moral”) PD, 472. (<fr. parénèse).
  PARHELIU s. (Astron.) parhelii pl. SIF, 89; parilii HFP, 148; parelii GG, 112; FGF, 25. (Cf. lat. parhelion şi parelion, fr. parhélie şi parélie).
  PARIA s. paria SPBA, 95; PCI, 26, 27; CA 1858, 84; pariai pl. MEN I, 289; parias pl. KOS, XV; Z 1856, nr.6, 4. (Cf. fr. paria, germ. Paria).
  PARICID s. de părinte omorîtori MAB, 60r; ucigaşi de părinţi APC, 60r, 367v, 368r; paricid GC V, 17v; GTN 1836, 69; AV, 77; NV, 307; LIT, 392; PD, 474; parucid VFE, 57, 70; CE, 35; StDR, 194; paricida AVP, 16; părint-ucigaş CCP, 74. (Cf. fr. parricide, lat. parricida, it. parricida).
  PARICIDIU s. („ucidere de părinţi”) paricidiu GC V, 17v; LIT, 57, 371; tatucidere (patricidium) BAR II, 101; paricid LIT, 74, 254; parucidere StDR, 194; paricidere AVP, 16; patrucid C, 14; părint-ucidere CCP, 74. (Cf. lat. parricidium, it. parricidio, fr. parricide).
  PARITATE s. IO, 79; DFL, 89; CR 1848, 2; PD, supl.XIV. (Cf. lat. paritas, fr. parité).
  PARIU s. rămas CSM, 284; pari VFD, 51; SCC I, 58, 240; SCC II, 241. (<fr. pari).
  PARIZIAN adj., s. parisian FC, 18v; AR 1830, 201; AR 1834, 100; FL, 68; SIT, 44, 307; AF, 60; CA 1848, 51; ADL, 213; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; parisiacesc HFP, 48; parisian, parisiancă, parisienesc GC V, 19r; parizian RB, nr.8, 3; CA 1848, 51; PBV, 315. (Cf. fr. parisien, germ. Pariser şi pariserisch).
  PARMEZAN s. parmezan VRM, 106; GC V, 17v; AsP, 124; API, 18; DRB, 3, 187, 239; parmazan APB, 52; R 1857, nr.16, 4. (Cf. fr. parmesan, germ. Parmesan).
  PARODIA vb. GC V, 17v; NV, 306; StDR, 195; GM 1854, 89; DILB III, 220; PBV, 315; APS, 12; PD, 474. (<fr. parodier).
  PARODIC adj. NV, 306. (<fr. parodique).
  PARODIE s. MFV II, 149v; GC V, 17v; VVP, 102; FMIL 1844, 402; CA 1847, 55; NV, 306; StDR, 195; PBV, 315. (Cf. ngr. parwd…a, fr. parodie).
  PARODIST s. GC V, 17v; NV, 306; PBV, 315. (Cf. fr. parodiste, germ. Parodist).
  PAROH s. (Bis.) Vezi Împrumut. I, p. 82. Cf. şi paroh BI, 1, 35, 72; MIM, 39; BD II, 157; CTT, ded.; 264, 266; AR 1837, 74, 91; ROI2 III, 140; FMIL 1840, 349; pároh BI, 30; CL I, 28, 29, 30. (Cf. lat. parochus, germ. Parochus).
  PAROHIAL adj. parohiesc DOB, 9; parohialnicesc FLG, 56; parohialnic FLG, 42; DOA, 33; parohial ROI2 IV, 14; FMIL 1840, 349; CDCE, 236; parofial CA 1858, 40, 43. (Cf. lat. parochialis, germ. parochial).
  PAROHIAN adj., s. parohian BD II, 157; LB, 484; FMIL 1840, 357. (Cf. lat. parochianus).
  PAROHIE s. Vezi Împrumut. I, p. 82. Cf. şi parohie CB 1807, XXXVII; TD III, 312, 314, 356; CL I, 26; BD II, 157; GC V, 17v; ROI2 III, 18, 75; ROI2 IV, 13; PD, 474; paróhie CTT, 263. (Cf. lat. parochia, germ. Parochie).
  PAROLIST adj., s. GC V, 19r; VVP, 102; CDCE, 115; FMIL 1847, 200; StDR, 195; PBV, 316.
  PARONIM s. (Gram.) parónim GC V, 17v; paronim VVP, 102; PBV, 316; PD, 474. (Cf. gr. parènumon, fr. paronyme).
  PARONIMIE s. GC V, 18r. (Cf. gr. parwnum…a, fr. paronymie).
  PAROXITON adj. (Fon.) [accentul] cel de lîngă cel de pe urmă EBG, 16r; GRA, 11r; [cuvînt] paroxítonon sau paraxitonesc EBG, 17r, cf. şi 25r; GRA, 12r; zicerea [...] paroxitonă IGE, 310. (Cf. gr. paroxÚtonon, fr. paroxyton).
  PARTAJ s. partagiu CEF, 244. (<fr. partage).
  PARTICIPA vb. DFL, 161; BDJE, 174; NV, 307; LIT, 44, 394; RL, 337; GCB II, 224; CA 1858, 114; BEC, 51; PD, 474. (Cf. fr. participer, lat. participare).
  PARTICIPARE s. BCD, 98; RL, 337; Z 1856, nr.2, 1, nr.24, 4; LIT, 365; BEC, 50; RF, 5.
  PARTICIPATOR adj. PD, 474. (Cf. lat. participator).
  PARTICIPAŢIE s. participăciune DFL, 58; participaţie NV, 307; StDR, 196; BEC, 79; PD, 475. (Cf. fr. participation, lat. participatio).
  PARTICOLAREŞTE adv. HFP, 114.
  PARTICULARICEŞTE adv. SPV, 129.
  PARTICULARISM s. GC V, 25r; PD, 475. (<fr. particularisme).
  PARTICULARIZA vb. GC V, 25r; PD, 475. (<fr. particulariser).
  PARTITURĂ s. (Muz.) RB, nr.24, 2; StDR, 196. (Cf. it. partitura, germ. Partitur).
  PARTIŢIE s. (Muz.) CR 1846, 32; PD, 475. (<fr. partition).
  PARŢIAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 251. Cf. şi 1. („care reprezintă o parte dintr-un tot; care se efectuează în parte”) parţial DAE, 62; FDB, 5; CB 1818, 4; CC, 34; GC V, 21v; FMIL 1840, 113; DFL, 89, 139; MEN II, 91; pe la 1845 forma era frecventă; parţialnic CB 1816, 32; părţialnic CB 1818, 4; partiel FGP, 144; parţiel FGP, 150; MN 1836, 50; PGL, 60; partial MRC, 126; PFM, 462; parcial VMP, 230, 231; partnic CIRA, 30; AR 1837, 24; RBT II, 14; SRM, 196; CA 1851, XI; GM 1852, 40; SSC, 18; CA 1854, 112; CA 1862, 17. 2. („părtinitor”) parţiale sg. IO, 56; parţial DILB IV, 204; GCB II, 224; PD, 475.
  PARŢIALITATE s. (părtinire”) IO, 56; MIB, 247; NV, 307; C, 49; PD, 475. (Cf. lat. partialitas, fr. partialité).
  PARURĂ s. („podoabă, găteală”) BDJE, 141; SIT, 39, 63; NV, 307; BIN, 461; AVP, 16; D 1860, 100. (<fr. parure).
  PARVENI vb. perveni MID I, 334; DFL, 5, 57, 68, 88; prinveni BIP, 54, 55, 58, 75, 76, 84; parveni SIT, 44; PFM, 413; R 1857, nr.2, 2; VO 1857, 9; CA 1859, 103; PD, 475. (Cf. lat. pervenire, fr. parvenir).
  PAS s. (Geogr., „trecătoare, defileu”) pasu (au trecerea) HOG, 170, cf. şi 76; pasurile sau trecătorile BPN II, 204; pas FTM, 273; FGE, 63; StDR, 197; PBV, 316; CA 1861, 115. (Cf. lat. passus, it. passo, germ. Pass, fr. passe).
  PASABIL adj. pasabl GC V, 28r; pasabil PD, 476. (<fr. passable).
  PASCHIL s. („pamflet”) pascvil PV, 131; AR 1837, 91; CPO, 72; pascuil BD II, 162; GC V, 28v; FMIL 1844, 285; páşcvil LB, 487; paschil FMIL 1840, 326; pascvil, paschil StDR, 197. (Cf. lat. pasquillus, germ. Pasquill, magh. paskvillus, fr. pasquil, pasquille).
  PASCHIN s. („statuie ciuntită în Roma antică, pe care se lipeau scrieri satirice”) paschen şi páschin OC I, 72v; paschin OC I, 73r; PD, 476; paschin şi pasquin GC V, 28. (Cf. gr. pask‹noj, fr. pasquin, it. pasquino).
  PASCHINADĂ s. paschenade şi paschinade OC I, 73r; paschinadă GC V, 28v; PD, 476. (<fr. pasquinade).
  PASCHINIZA vb. („a face paschinade”) GC V, 28v.
  PASTEL s. (Art. plast.) GC V, 28v; DIB, 148; BIN, 38; R 1858, 140. (Cf. fr. pastel, it. pastello).
  PASTETĂ s. (Culin.) paştet MDWS, 379; OMT, 24; GC V, 43v; VVP, 24; pastet BD II, 162; pastetă MCL 1839, 260; BFP 1843, 172; SCC I, 34, 36; PBV, 317. (Cf. germ. Pastete, magh. pastetom).
  PASTOR s. (Bis.) Vezi Împrumut. I, p. 83. Cf. şi păstor DOB, 6; DC IV, 58v; păstori sau predicatori BDC, 128; pástor CL I, 28; pastór, SPBA, 18; pastor AR 1837, 356; StDR, 197; SCC II, 358; CA 1854, XL; PBV, 317; pastor (preot) SCC I, 236. (Cf. lat. pastor, germ. Pastor).
  PASTORAL, -Ă 1. adj., s. (Bis.) teologhia păstornicească MTM I, 219; MTM II, 210; teologhia păstorească ROB2, 561, cf. şi. 565; teologhia păstorală BG, II; teologhia pastorală CB 1818, 128; pastoral StDR, 195; RL, 316. 2. adj. („rustic, ţărănesc”) păstoral FTP I, 40; CA 1850, 41; pastoral GC V, 44r; CDCE, 182; IL 1840, 8; SIT, 64; AF, 104; GPG2, 57; BCI, 177; ASLI, 133; JA, 153, 154; PBV, 317; PD, 476. 3. adj., s. (Lit., Muz.) tragodii păstorească FGS, f.t.; păstoresc NIU, 156v; pastoral MCB, 132; PCB, 115; CR 1830, 331; GPE, 48, 52; SPV, pf.2, II; AF, 96; NV, 308; StDR, 197; RL, 450; LIT, 263; PD, 477. (Cf. lat. pastoralis, fr. pastoral şi pastorale, germ. pastoral).
  PAŞAPORT s. Vezi Împrumut. I, p. 83. Cf. şi pasoş (petrecătoare scrisoare) ESI, 22; pasoş SPT, 99; paşus CMS, 3; paşuş RDN, 6; FLG, 25; CMN, 1; păşuş CO, 1; pasuş CMB, 1; IMC, 2; RPV, 3; paşaport DCN, 95; CR 1830, 61 bis, 169; ROB, 122, 124; BFO 1833, 87; BGO 1844, 47; CCP, 43, 70; C, 158; paşport ROI2 III, 16; PBV, 318; pasaport BD II, 158; CR 1829, 293; AR 1829, 260; CR 1830, 3, 77; AR 1830, 166; MFE, 8; ROB, 49; BFO 1833, 88, 195; AR 1837, 324; ROI2 III, 109; MCL 1839, 294; BGO 1844, 287; FMIL 1844, 38; SRM, 158; FMIL 1847, 43; KDP, 65; RL, 184; PBV, 317; CA 1859, 49; pasport AR 1829, 250; CR 1830, 332; SPT, 62, 82; DTN, 13; ROI2 III, 95; AR 1837, 272; RB, 371; SCC I, 61; DIB, 489; RL, 121; Z 1856, nr.9, 4; NPT, 54; pas-port AR 1837, 410; SCC I, 61; DIB, 328; pas RPV, 1; SCC I, 61; pasaport, paşaport, pasport, pasuş GC V, 26v; pasaport, paşaport StDR, 196, 198. (Cf. lat. passus, germ. Pass, magh. passzus, fr. passeport, rus. паспорт, ngr. passapÒrti, it. passaporto).
  PATENTAL 1. adj., adv. („cu patentă”) patentalicesc OAI, 1, 2; patental NPC, 84. 2. s. („patentă”) patentaliş IID, 2, 1; patental CMO, 1; CMD, 2. (Cf. lat. patentalis).
  PATENTAR s., adj. („cel care are patentă, care plăteşte patentă”) patentaş şi patentar GC V, 31v; patentar ROB, 36; LO, 13, 20; ROI2 III, 120, 146; VVP, 102; Z 1856, nr.7, 2; PBV, 317; R 1857, nr.12, 2; D 1858, 7; patentaş StDR, 197.
  PATENTAT adj. („evident, flagrant”) RMS, 47. (<fr. patenté, cf. şi patent).
  PATENTĂ 1. s., adj. („act care conferea o funcţie sau stabilea un drept; certificat, dovadă”) pátenş AP, 98; CMS, 3, 5; CMB, 3; patenş PTB, 1, 2; PPS, 1; CMP, 1; CMS, 2; RDN, 10; OCF, 3, 4; CMC, 1; CME, 3; CMG, 1; RAF, 3; RPL, 12, 16; patenşă CME, 1; CMH, 1; CML, 1; patentă OPB, 62; IIS, 5; PTF, 88v; PV, 130; VIC, 85v; AR 1829, 98; GC V, 31v; ROB, 36; AR 1835, 66; MN 1836, 12; RB, nr.1, 2, 221; VVP, 102; MCL 1839, 546; PDC, 25, 94; StDR, 197; KOS, XXVII; PBV, 317; BEC, 13; carte patentă TIV, 165; RL, 303; patent RJ, 195; COD, 2; CP II, 42, 125; PIM, 1; CIM, 1, 2; CMC, 2; CME, 1, 2; CL I, pf.5; CML, 1; CB 1813, 92; PM, 4; AR 1837, 272 bis; FL, 3; pátent CMM, 1. 2. s. („drept de a exercita o meserie; contribuţie, impozit pentru acest drept; chitanţă care atestă plata impozitului”) patentă ROB, 27, 175, 197; LOA, 5, 31; LO, 20; BFO 1833, 36, 50; AR 1837, 66; AOD, 100; SSC, VII, 54, 55; Z 1856, nr.7, 2; R 1858, 130; D 1858, 7. (Cf. lat. patens, magh. pátens, germ. Patent, fr. patente şi lettres patentes).
  PATER s. (Bis.) Vezi Împrumut. I, p. 83. patăr GSP II, 147; patrii ecleziastici DFL, 137, 170. (<lat. pater).
  PATETIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 251. Cf. şi („plin de patos, emoţionant; afectat”) [cîntece] vesăle, dilicate şi patitica DC II, 218v; patetic VMG, 368; FTP I, 28; GPE, 11; GC V, 31v; MCR, 56, 76; ZEV, 1; FL, 12; BDJE, 102; BP, XVIII; SIT, 67; NV, 308; StDR, 197; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi germ. pathetisch).
  PATETISM s. SPV, III; GC V, 31v. (<fr. pathétisme).
  PATEU s. (Culin.) paté SCC II, 85. (<fr. pâté).
  PATISERIE s. patiserie GC V, 34r; SCC II, 86; pastiţerie, patiserie DILB I, 207. (Cf. fr. pâtisserie, it. pasticceria).
  PATISIER s. GC V, 34r; SCC I, 32; SCC II, 86. (<fr. pâtissier).
  PATOA s. (Lingv.) patoa (patois) RIP I, 191; RL, 339. (<fr. patois).
  PATOS s. GC V, 34r; ZEV, 41; BDJE, 83; RL, 120. (Cf. gr. p£qoj, fr. pathos).
  PATRIARHAL adj. („bătrînesc, tradiţional; ţărănesc, rustic”) simplicitatea patrierşască AR 1830, 82; patriarhal FEA, 6; AR 1838, 43; VVP, 102; patriarhal FEA, 6; AR 1838, 43; VVP, 102; FMIL 1844, 146; AF, 104, 148; KOS, XII; RL, 71, 103; ASLI, 273, 296; PD, 477; patriarcal HP, XIX; RMS, 14; SCC I, 11; SCC II, 372; RL, 237; SPB, 100; NPT, 314. (Cf. fr. patriarcal, germ. patriarchalisch).
  PATRICIAN s., adj. (Antic. rom., „nobil”) patrichian FNC, 152r, 155r; patrisian IRV, 5r; MFV II, 166v; familie patrisienească IRV, 133v; patrician MRC, 78; GC V, 36r; GTN 1836, 56; AV, 26; NV, 308; CA 1852, XXIV; KOS, XIV, XX; CA 1854, L; DILB I, 207; Z 1856, nr.26, 2; LIT, 21, 327; NPT, 154; PD, 477; patricean VVP, 102; patriţian ADL, 150, 241. (Cf. fr. patricien, it. patrizio şi, înv., patricio).
  PATRICIAT s. („demnitatea, calitatea de patriciu; totalitatea, ordinul patricienilor”) patriţiat BD II, 164; patriciat NV, 308; RL, 373; LIT, 258; PD, 477. (Cf. lat. patriciatus, fr. patriciat, it. patriziato).
  PATRICIU s., adj. („patrician; titlu nobiliar în imperiul roman; nobil”) patrichii pl. MTT, 132v; APC, 119r, 121r; TPE, 15v; patrichios APC, 109v; patrichiu PIU II, 8; AR 1832, 307; patrichíu PIU II, 105; patriţiu BDT, 203r; GSP I, 202; GSP II, 167; BPN I, 29; BPN II, 239; BD II, 203r; BR 1829 I, 8, 17; BRD, 95; CRV, 101; patriţ BPN I, 1; familie patriţie (nobilă) CA 1854, 67; patrichíu, patriciu, patrician, GC V, 36r; patriciu AR 1829, 200; BR 1829 II, 3; BAR I, 37, 66; SIC, 43; SGR II, 148; MN 1836, 52; SHI II, 41, 43, 56; VVP, 102; APR, 5; NV, 308; BCD, 221; StDR, 197; RL, 373; LIT, 12; PD, 477; nici avea poporul dreptul de a să cununa cu patrice BAR I, 66. (Cf. gr. patr…kioj, lat. patricius, fr. patrice şi patricien).
  PATRIE s. Vezi Împrumut. I, p. 83. În perioada 1760-1800 cuvîntul era frecvent. Cf. şi patridă BRI, 16, 17, 39, 85, 130, 138, 143, 236. (Cf. lat. patria, fr. patrie, ngr. patr…j şi patr…da).
  PATRIMONIAL adj. GC V, 36r; NV, 308; StDR, 197; CA 1859, 126; PD, 477. (Cf. fr. patrimonial, lat. patrimonialis).
  PATRIMONIU s. patrimonie BD II, 164; patrimoniul (averea părinţască) SPV, 141; patrimoniu GC V, 36r; MEN II, 157; NV, 308; StDR, 197; LIT, 2, 350; LMG, 94; BEC, XXXIX, 48; PD, 478. (Cf. lat. patrimonium, fr. patrimoine).
  PATRIOT s. Vezi Împrumut. I, p. 83-84. Cf. şi 1. s. („compatriot”) patriot APC, 121r; DAB, 96r; BDL I, 14v; GSP II, 81; JNA, 8; CDA, 7; BTG, 19v; DCP, pf.; BDL I, 30v; LIB, 1, 2; BPN I, 38; FNB I, f.t.; BR 1821, 163; MCB, 27, 102; CSM, 34; OFR, 112; LPT, ded.; PCP, 8; PAIC, 78; PCB, 109; MBV, 38; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; un patriotă (adecă un fiu a ţărî) IN, 1. 2. s., adj. („iubitor de patrie”) patriot OST, 158; BDT, 197v; BDL I, 20r; TF, 101; BR 1821, ded.; SPBA, pf.3; PVV, 2v; CC, 108; OFR, 54; TSVM, V; PIU I, 170; GIC, 115; PDP, 98v; PSC, 118v; POC, 21r; BR 1829 I, ded., 13; POS, 14; CR 1829, 38; VPA, 54; NMP, 15; CR 1830, 303. (Cf. ngr. patrièthj, fr. patriote, germ. Patriot, lat. patriota).
  PATRIOTIC adj. 1. („care exprimă dragostea de patrie”) duh patrioţăsc CDG, 120v; patrioţască soţietate ISI, 3; patrioticesc CTM, 1; SIU, 61v; SPBA, pf.; GPF, 368; LPT, pf.; VMG, 237; PCB, III; BRD, 12; NMP, ded.1; MBV, 9; BR 1829 II, 16; CR 1829, 154; AR 1830, 141; SPV, ded.2; CIRA, 411; GC V, 36r; CPI, pf.3; BFP 1843, 46; APP I, ded.4; BGO 1840, 169; BFO 1843, 109; PBV, 318; patriotesc ATB, 1; VPA, 55; patriotic CR 1830, 417; AR 1830, 163; GC V, 36r; SIC, 90; AIR I, 127; GG, 240; ELS, 9; GTN 1835, 3; MN 1836, 36; SHI I, 19; SHI II, 25; AR 1837, 230; RB, nr.29, 3; GT 1838, 11; VVP, 102; DL, 53; pe la 1840 forma era frecventă; patriotec D 1858, 12. 2. („care aparţine patriei, naţional”) patrioticesc BDL I, 17r; MI, IV; MT, pf.; TPE, 19r; ZEV, 75; AR 1837, 90; patriotic CR 1848, 14. (Cf. lat. patrioticus, ngr. patriwtikÒj, fr. patriotique, germ. patriotisch).
  PATRIOTICEŞTE adv. GC V, 36r; NPT, 353; PBV, 318.
  PATRIOTISM s. patriotism MIU, 280, 420; MCB, 69; TSVM, 20; PP, XI; PCB, 128; VMG, 310; PAIC, 31; EGR, 131; MALP, 32; NMP, ded.2; CR 1829, 149; AR 1830, 203; VSC, V; FTP I, 59; GC V, 35r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; patriotizm OST, 156; IRV, 75r; EGRM, 24v; NMP, f.t.; AR 1834, 40; SHI I, 10; AR 1837, 126; IL 1840, 104; AR 1844, 12; CA 1852, 43; CA 1855, 103; CA 1860, 6; patriotismos LPT, ded., pf.; BR 1829 I, 12. (Cf. fr. patriotisme, lat. patriotismus, ngr. patriwtismÒj, germ. Patriotismus).
  PATROLOGIE s. (Teol.) patrologhie RL, 315. (Cf. gr. patrolog…a, fr. patrologie).
  PATRON1, -OANĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 84. Cf. şi 1. („ocrotitor, protector; îndrumător”) patron BDT, 185r; OPA, 1; OCE, pf.; MIB, 253; DO, 83; VVP, ded.; BR 1821, 169; DGR, ded.; KIT, ded.; PIU II, 235; TSVM, 71; TSI, V; AAM, 6; PDP, 98r; PCB, III; MBV, 45; FTP II, 211; SPV, 144; GC V, 35v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; patron (apărător) AR 1834, 103; patronă BAR I, 96; patroană MCL 1839, 220. 2. (Antic. rom., „patrician”; „stăpîn”) patron APC, 113r, 374v; SCS, 6; BD II, 164; IRV, 5r; BAR I, 67; SIC, 46; CPI, 25; VHP, 227; NV, 309; D 1860, 87; CA 1861, 82, 147; patron (stăpîn) FTM, 279; SIC, 66; patroană APC, 374v; FMIL 1847, 144; 3. (Mar.) patronul, adecă căpitanul vasului ROI2 VI, 9, cf. şi 16. (Cf. lat. patronus, germ. Patron, fr. patron).
  PATRON2 s. (Milit., „cartuş”) patron GC V, 36r; AR 1831, 127; LO, 18; AR 1837, 258, 295; BFO 1843, 241; SRM, 25, 226; SRI, 140, 179, 291; ROM, 43; T 1856, nr.3, 3; NRC, 270, 271; ASLI, 373; PBV, 318; patroane (făşicuri) AR 1832, 36; AR 1837, 237. (Cf. germ. Patrone, rus. патрон).
  PATRONA vb. patroni BD II, 164; BR 1829 II, ded.; BDC, VI; VD, VIII; FL, 60; FMIL 1840, 28; CR 1848, 8; patrona BDC, XXI (Cf. germ. patronisieren, fr. patronner).
  PATRONAJ s. patroţinium BZI, 1, 4; patronaţinie MES, 1; patroţinitate BRD, 12; patroţin AsE, 17; pátronie BI, 31, 37; patronie MIB, 70; RA, 57; FMIL 1847, 237; patronime DO, 92; BR 1829 II, 3; MSS, f.t.; VD, IV; BAR I, 68; patronaj şi patronat GC V, 36r; AR 1840, 91; CA 1861, 47; patronat SHI II, 50; RB, 153; patronagiu SIT, 226; AGI, pf.; KOS, XXI; CA 1854, 62; RL, 97; LIT, 218; C, 19; R 1857, nr.2, 2; GCB II, 224; CA 1861, 106; patronagiu, patronat NV, 309; PD, 478. (Cf. lat. patrocinium, germ. Patronage şi Patronat, fr. patronaj şi patronat, it. patronaggio şi patronato).
  PATRONAL adj. dreptăţile cele patroniceşti APC, 113r; drept patronicesc BAR I, 67; sub acoperemîntul Tău cel patronesc DGR, ded.X; patronal şi patronial GC V, 36r; patronal MN 1836, 35; NV, 309; PD, 478. (Cf. lat. patronalis, fr. patronal).
  PATRONARE s. patronire BD II, 164; AAM, 8; BAR I, VII; patronisire BAR I, VIII, IX.
  PATRONIMIE s. GC V, 36r.
  PATRONTAŞ s. (Milit., „cartuşieră”) patrontaşe pl. RDN, 5; AR 1830, 270; patrontaş, dăsagi dă patroane, palaşcă dă fişecuri GC V, 36r; patrontaş AR 1829, 174, 248; MCL 1838, 20; BGO 1844, 96; ROB2, 627; RBM, 5; StDR, 197; RL, 130; NRC, 270, 281; patronteşte pl. SMB I, 55; patrontaş (palaşcă) ROI2 III, 46; patrontaş, palancă PBV, 318, cf. şi 312. (Cf. germ. Patrontasche, rus. патронташ, ngr. pal£ska, tc. palaska).
  PATRULĂ s. (Milit.) patrolie IRF, 37; patrol LB, 489; patrule (bulucuri) AR 1831, 2; patrulă (culuc) AR 1833, 22; AR 1834, 179; patrulă (strajă) AR 1834, 54; patrulie, patrulă GC V, 38v; patrulie NV, 309; patruile (cete) AR 1837, 288; patruilă StDR, 198; PBV, 318; patrulă AR 1837, 141; SRM, 139, 159, 160; PCI, 44; CPO, 29; DIB, 9, 20; Z 1856, nr.7, 4; CA 1858, 78; patrolă TR 1854, 52. (Cf. germ. Patrulle, Patrolle şi Patrouille, magh. patrol şi patrul, fr. patrouille).
  PATRUNGHI adj., s. (Geom.) FNC, 49r; BDL III, 746r; GC V, 38r; CG, 16v; DILB II, 232; PBV, 318. (Cf. fr. quadrangle, lat. quadrangulus, germ. Viereck şi Vierekig).
  PATRUNGHIULAR adj. prizmă tetragonicească WGT, 138r; prizmă patrunghicească AEG, 83v; prizmă patrunghiulară PGL, 207; patrangular SAP, 233; quadrangular FBE, 72v; patrangularie, patru-unghiularie AVP, 16; patrunghic CA 1858, 65. (Cf. gr. tetragwnikÒj, fr. quadrangulaire, lat. quadrangularis).
  PAUPER adj. DFL, 167; StDR, 198; ICI, 137. (<lat. pauper).
  PAUPERISM s. pauperizmul sau sărăcia AR 1835, 93; pauperism, pauperitate StDR, 198; pauperism CFZ, 53; RL, 230; BCI, 183; pauperism (sărăcie) BCI, 185; R 1858, 150. (Cf. fr. paupérisme, germ. Pauperismus).
  PAUPERTATE s. paupertate PD, 478. (Cf. lat. paupertas, -atis, germ. Paupertät).
  PAUZA vb. („a face pauză”) pauzi BD II, 165; păuza SGR I, 14; pausa IGR, 8, 9. (<lat. pausare).
  PAVA vb. pavelui, pavi StDR, 189; pavelui CEG, 18; AsAL, 26. (Cf. fr. paver).
  PAVAJ s. pavagiu BIN, 60; LIT, 21; D 1860, 350; pavaj PBV, 312. (<fr. pavage).
  PAVAT adj. pavuit FDA, 67; păvuit SCC I, 244; CA 1857, 47; paveluit RL, 122; pavat DILB I, 207; pavelat CA 1858, 26. (Cf. fr. pavé).
  PAVEA s. paveoa (pietrile) uliţilor AR 1832, 187; paveoa RL, 19; pardosirea oraşului cu pave BFO 1833, 147; ROI2 III, 129; pavele BFO 1833, 147; SCC I, 234; RL, 10; CA 1856, 97; CA 1859, 122; paveua AR 1837, 273 bis; CA 1860, 104; CA 1862, 76; pave AR 1843, 29; SSC, 153; pavea CA 1848, 42; pavea, pavă StDR, 189; pavă PBV, 312; paveaua HBN, 65; SCC II, 208; CA 1855, 47; RL, 361; CA 1862, 43; pavet DILB IV, 204. (<fr. pavé).
  PAVILION s. 1. („construcţie uşoară, într-un parc, într-o grădină”) pavilion (chiosc) AR 1829, 13, 17; chiosc (pavilion) RL, 314; pavilion AR 1834, 290, 293; AR 1837, 184, 261; APP I, 12; MCL 1839, 305; StDR, 190; CA 1855, 133; DIB, 150; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; pavilon MCL 1839, 598; API, 16. 2. („steag, drapel”) pavilion (steag) AR 1830, 318; AR 1834, 79; pavilion AR 1830, 220 bis; MN 1836, 10; ECS, 117; NV, 309; StDR, 190; SSC, 129; GM 1854, 307; Z 1856, nr. 2, 1; T 1856, nr. 1, 2; SAI, 54; PD, 478; pavilon GC V, 3r; VVP, 101. 3. („cort”) pavilion AS, 6, 27, 34, 54; NV, 309; StDR, 190; PD, 478. 4. (Anat.) paviionul trîmbiţii KMA, 340; pavilionul urechii KMA, 469. (Cf. fr. pavillon, germ. Pavillion).
  PAVIMENT s. („pardoseală; pavaj”) pavimînt MVV, 61; paviment PH, 6; GC V, 3r; FL, 18; NV, 309; PLB, 29; DIB, 470; BC, 36, 81; DILB I, 207; R 1858, 8; PD, 478. (Cf. lat. pavimentum, fr. pavement).
  PAVOAZ s. (Mar.) AR 1834, 301. (<fr. pavois).
  PĂGÎNISM s. (Relig.) paganism GC V, 3r; SHI II, 70; FGGN, 51; AsLM, 3; MEN II, 40; CA 1847, 15; NV, 301; paganism, păgînism StDR, 190; păgînism CFZ, 158; INB 1859, 55. (<fr. paganisme).
  PECTORAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 252. Cf. şi [semn] pectoral (de piept) PTF, 73r, 129r; pieptoral GC I, 68r; peptoral R 1858, 124; boale ale organelor pieptice PF, 5; diafragma seau peliţa peptală StIN, 63.
  PECULAT s. („delapidare”) GC V, 46r; PD, 480. (Cf. fr. péculat, lat. peculatus).
  PECULATOR s. („delapidator”) GC V, 46r; PD, 480. (Cf. fr. péculateur, lat. peculator).
  PECULIU s. („sumă de bani economisită; avere”) peculiu GC V, 46r; PD, 480; peculium CPI, anexă 7; peculie AVP, 17. (Cf. lat. peculium, fr. pécule).
  PECUNIAR adj. MN 1836, 32; IVA, 1; NV, 309; StDR, 199; WAM, 38; LIT, 350; R 1857, nr.31, 2; JA, 21; D 1858, 6; R 1858, 91; APS, 81; BEC, XXV; AML, 10; PD, 480. (Cf. fr. pécuniaire, lat. pecuniarius).
  PECUNIE s. („monedă, bani; avere”) NV, 309; StDR, 199; PD, 480. (Cf. lat. pecunia, fr. pecunia).
  PECUNIOS adj. („care are mulţi bani”) PD, 480. (Cf. fr. pécunieux, lat. pecuniosus).
  PEDAGOGIU s. („şcoală pedagogică”) pedagoghion GC V, 57r; pedagogiu RIP I, 331; GLC, f.t. (Cf. ngr. paidagwge‹on, lat. paedagogium, germ. Pädagogium).
  PEDALĂ s. („clapă acţionată cu piciorul, la pian”) GC V, 55v; NV, 309; StDR, 198. (fr. pédale).
  PEDANT 1. adj., adv. pedantíş MPI, 5; pedanticesc DO, 72; pedantesc GC V, 55v; LOA, 81; MEN I, 45, 97, 143; NV, 309; CA 1852, 50; PD, 479; pedant MBG, 22; MPG, 27; GT 1838, 8; MEN I, 28; SIM, 133; NV, 309; RL, 87; NPT, 10; PD, 479; pedantic AR 1844, 6; DFL, 109; StDR, 1; BMN I, 7; SSC, V; PBV, 319; VMP, 78. 2. s. pedant GC V, 55v; IL 1840, 102; API, 33; MEN I, 22, 143; CA 1850, 73; StDR, 198; RL, 87; NPT, 8; PBV, 319; PD, 479. (Cf. germ. Pedant şi pedantisch, fr. pedant şi pédantesque).
  PEDANTERIE s. EGR, XVI; GC V, 55v; MPG, 27; FMIL 1847, 1; NV, 309; StDR, 198; GRR, 209; PBV, 319; PD, 479. (Cf. fr. pédanterie, germ. Pedanterie).
  PEDANTISM s. EGR, XVI; GC V, 55v; MF II, 112v, 113r; FL, 1; FMIL 1847, 79; NV, 309; StDR, 198; RL, 102; PD, 479. (Cf. fr. pédantisme, germ. Pedantismus).
  PEDEL s. RSM, 29v, 31r, 32r; StDR, 198. (<germ. Pedell).
  PEDERAST s. GC V, 57r. (<fr. pédéraste).
  PEDERASTIE s. GC V, 57r; SMA, 184; FMIL 1844, 250; PD, 479. (Cf. fr. pédérastie, germ. Päderastie).
  PEDESTRAL adj. [semn] pedestral (de picioare) PTF, 73r, cf. şi 74r, 131r.
  PELERIN 1. s. pelerini (hagii) AR 1834, 315; pelerin GC V, 46r; KCL, 2, 15; NV, 310; StDR, 199; SCC II, 294; ICI, 71; DILB I, 207; BC, 38; GCB II, 225; PBV, 319; PD, 481. 2. adj. călătorie pelerină KCL, 32. (<fr. pèlerin).
  PELERINAJ s. pelerinaj (hagialîc) AR 1831, 172; pelerinaj AR 1832, 174; GC V, 46r; AR 1844, 10; CA 1851, 25, 116; RL, 245; PBV, 319; CA 1859, 53; pelerinagiu NV, 310; CA 1848, 18; StDR, 119; RL, 151; CA 1855, 128; DILB I, 207; BC, 88; PD, 481; pelerinag BC, 48. (<fr. pèlerinage).
  PELERINĂ s. (Vestim.) pelerină GC V, 46r; AR 1834, 232; RB, 200; VFD, 4; PBV, 319; pelerin StDR, 199. (Cf. fr. pèlerine, germ. Pelerine).
  PELICAN s. (Zool.) pelican DC II, 193r; SV, 10; SIN, 69; LB, 494; MN 1836, 85; AsP, 86; VVP, 103; IL 1840, 93; BIN, 362; PBV, 319; pelecan DC II, 193v; CR 1831, 61; pelecanul sau batca CIN, 124; StIN, 102. (Cf. lat. pelicanus şi pelecanus, germ. Pelikan, fr. pélican).
  PELOPONEZIAC adj. [războiul] peloponicesc MIU, XXVI; BPN I, 24, 107; peloponisiac SHI II, 32; GGV, 119; GRR, 244. (Cf. lat. peloponnesius şi peloponnesiacus).
  PELTEA s. (Culin.) belte PSE, 95; CA 1851, 104; peltea PBV, 319. (Cf. ngr. mpeltšj şi peltšj, tc. pelte).
  PEMBE s. („culoare roşie deschisă”) GC V, 46v; VFD, 26; ICG, 36. (Cf. ngr. pempš, tc. pembe).
  PENAŢI s. pl. (Mit. rom.) penaţi IRV, 10r; PCB, 117; BAR I, 129; BDJE, 50; NV, 310; StDR, 199; CA 1858, 113; PD, 481; penate sau penaţi [...], penaţii sau zeii patriii CMR, 65; penat, -ă GC V, 46v. (Cf. lat. penates, fr. pénates).
  PENĂ s. penă sau gloabă de bani CIRA, 45, cf. şi 25; penă AVP, 17; pînă (pedeapsă) CA 1853, XXVIII; pînă StDR, 227. (Cf. lat. poena, it. pena, fr. peine).
  PENDENŢĂ s. pendinţă PD, 481. (<lat. pendentia).
  PENDINTE adj. îmflătură moale pendente, adecă atîrnată, spînzurată FDB, 82; pendentă AVP, 17; pendinte PD, 481. (Cf. lat. pendens, it. pendente, fr. pendant).
  PENEL s. (Pict.; fig.) penel GPE, 39; GC V, 10r; VDA, 22; MPE, VI; KMP, 125; SCMI, XI; FMIL 1847, 181; AF, 33, 34; StDR, 200; GRR, 187; BMN III, 37; CMI, 37, 120, 196; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; penelul (condeiul zugravului) YNM, 45; penelă MEN I, 6; penulă NV, 310; penulă, penel PD, 482; pinsel GC V, 76v; penţel VVP, 103; pincel PMC II, 74; StDR, 200, 204. (Cf. it. pennello, germ. Pinsel, lat. penicillus).
  PENETRA vb. 1. („a înţelege, a pricepe”) BLM, 34. 2. („a pătrunde, a străbate”) PFM, 4; PD, 481. 3. („a mişca, a emoţiona”) PD, 481. (Cf. lat. penetrare, fr. pénétrer).
  PENETRABIL adj. StDR, 200; PD, 481. (Cf. fr. pénétrable, lat. penetrabilis).
  PENETRABILITATE s. PD, 48. (<fr. pénétrabilité).
  PENETRANT adj. PD, 481. (<fr. pénétrant).
  PENETRAŢIE s. PD, 481. (<fr. pénétration).
  PENIBIL adj. penibil DFL, 140, 144, 172; BDJE, 177; WAM, 129; SMB I, 64; CEF, 168, 240; T 1856, nr.4, 2; BCI, 160; VO 1857, 10; GCB II, 225; PD, 482; penibile sg. AVP, 17. (<fr. pénible).
  PENITENCIAR adj., s. penitenţiar KDP, 35; DILB I, 207; CA 1856, 42, 73; Z 1856, nr.1, 3; DCB I, 198; GCB II, 225; CA 1848, 15; penitencier CA 1856, 69. (Cf. fr. pénitentiaire şi pénitencier).
  PENITENT adj., s. penitent NV, 310; PCI, 15; StDR, 200; PD, 482; penitint DCB III, 117. (Cf. fr. penitent, lat. poenitens).
  PENITENŢĂ s. penitenţia (pocăirea) CV, 30; penitenţie BD II, 171; SHI II, 116 bis; SCC II, 16; penitenţă BDJE, 108; CR 1848, 30; NV, 310; StDR, 200; LS, 21, 113; GRR, 26; AVP, 17; PIC, 11; PD, 482; penitinţă DFL, 36, 62, 66; PMC I, VI; SCC II, 246; DILB I, 207; GCB II, 225. (Cf. lat. poenitentia, fr. pénitence, it. penitenza).
  PENSETĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 252. Cf. şi pinţetă AML, 178, 180.
  PENSIONAT adj., s. penzionirtul director al şcoalelor TMS, 4; pensionat CR 1830, 413; BAR I, 229; StDR, 200; PBV, 320; soldaţi penzioniţi NPC, 85. (Cf. fr. pensionnat, germ. Pensionat, germ. pensioniert).
  PENSON s. desenurile făcute în penso AsL, 70; pinson SCC I, 283. (Cf. fr. pinceau).
  PENSULĂ s. penzulă FM, 13; pensulă (pămătuf) WCP, 88; pensulă R 1857, nr.30, 3. (Cf. germ. Pinsel).
  PENSUM s. („impozit, dare”) pensum DOA, 28, 43; pens DOA, 30, 43. (<lat. pensum).
  PENTAMETRU adj., s. (Versif.) [vers] pentámetr sau eleghiacesc EBG, 118r; pentámetru MGR, 136r, 140v; pendámetru VOG, 141; pentametru, cincemesoriul SGR III, 22; pentametru GC IV, 44v; HGL, 138; FMIL 1847, 205; NV, 311; StDR, 200; PD, 482. (Cf. gr. pent£metroj şi pent£metron, lat. pentameter şi pentametrum, fr. pentamètre).
  PENTANDRIE s. (Bot.) GC V, 46v; CIN, 264; FBE, 78r; PMC II, 203; MIN, 155; BBS, 38. (Cf. fr. pentandrie, lat. pentandria).
  PENTASILAB adj. (Versif.) pendasilab GC VI, 33v. (Cf. gr. pentasÚllaboj, fr. pentasyllabe).
  PENTATLON s. (Sport) pentatlon, pentátl GC V, 46v. (Cf. fr. pentathlon şi pentathle).
  PENULTIM adj. cel de lîngă cel de pe urmă EBG, 17r; penultim GC I, 280v; GC V, 46v; SGR I, 99, 142; AsG, 11; GRN I, 40, 125; EP II, 4; IGE, 220, 310; FMIL 1844, 203; PBM, VII, XL, 210; PGR, 130; BG, 194; CGR, 248; NV, 311; StDR, 200; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; silaba a doua den urmă IGR, 217; silaba penultimă (cea dinaintea celei de pe urmă) MGP, 7. (Cf. lat. paenultimus, it. penultima, fr. pénultième).
  PENUMBRĂ s. GC V, 46v; GG, 95; VDA, 12; StFE, 67; StDR, 200; DIB, 218, 280; DILB I, 207; PFM, 431. (<fr. pénombre).
  PEPLU s. (Vestim.) pepla (acoperemînt muieresc pre faţă) TMS, 12; peplu DILB IV, 204. (Cf. lat. peplum, fr. péplum).
  PEPSINĂ s. (Fiziol., Med.) PAD, 103; PD, supl. XIV. (<fr. pepsine).
  PERCAL s. (Text.) GIC, 71, 216; GC V, 53r; PBV, 321. (Cf. fr. percale, germ. Perkal).
  PERCALINĂ s. (Text.) GC V, 53r. (<fr. percaline).
  PERCEPE vb. 1. (Psih.) percepe IO, 3, 32, 49, 50; DFL, 6, 32; percipe CFZ, 26, 42; pricepe WPM, 4. 2. (Fin.) a se despăgubi de fructele percepute (luate) în timpul... BCD, 390. (Cf. lat. percipere).
  PERCEPERE s. perciperea (sau pătrunderea) CEF, 204.
  PERCEPTIBIL adj. DFL, 12, 13, 36, 46, 102; NV, 311; PFM, 378, 389; PD, 483. (<fr. perceptible).
  PERCEPTIBILITATE s. PD, 483. (<fr. perceptibilité).
  PERCEPTIV adj. organele pricepătoare POS, 203; facultatea perceptivă KFL, 58; facultăţile perceptive CA 1862, 50. (Cf. germ. perzeptiv, fr. perceptif).
  PERCEPTOR s. 1. (Fin.) perţeptor HO, 134; VVP, f.t.; perţéptor BR 1821, 167; perceptor NV, 311; PD, 483; perceptor (sameş) LG, 13, cf. şi 10. (Cf. lat. perceptor, fr. percepteur).
  PERCEPŢIE s. 1. (Psih.) percepciune IO, 50; DFL, 4, 86; SIT, 248; pricepere MFV I, 25v; CLV, 24r; MF I, 175v; MF II, 1r; perţepţiile sau cuprinderile VA, 216; percepţie BDJE, 177; NV, 311; CFZ, 5, 17, 27, 48; PFM, 25; CA 1862, 62; PD, 483; perceptione KFL, 58; percepţiune PFM, 434; D 1860, 365. 2. (Fin.) percepţie NV, 311; PD, 483. (Cf. lat. perceptio, fr. perception).
  PERCUŢIE s. percusie StDR, 201; RL, 106; percusiune RMS, 226. (<fr. percussion).
  PERDUELION s. („vînzător de ţară”) BAR II, 10, 11.
  PERDUELIUNE s. („crimă de înaltă trădare”) TR 1854, 6. (<lat. perduellio).
  PEREGRIN s. („călător; pelerin”) peregrin DOA, 39; SPBA, 96; AsL, 5; CA 1852, 94; PBV, 320; perigrin SHI II, 124; perigrini (hagii) CA 1852, 15; pelegrin SPBA, 11, 89, 96; SC, 158v; GC V, 46r; AR 1837, 60; AsPR, 9; CA 1854, 83; CA 1855, 46; CA 1861, 149; pelegrinari (cercetători) CA 1857, 65. (Cf. lat. peregrinus şi pelegrinus, fr. pérégrin, it. pellegrino).
  PEREGRINA vb. peregrinără sau pribegiră AR 1829, 204; peregrina NV, 311; StDR, 201; CA 1862, 11; PD, 483; peregrina (a merge în hagialic) CA 1855, 42; pelegrina AsL, 35; CA 1850, 46; CA 1851, 40; CA 1859, 121; peligrina CA 1859, 119. (Cf. fr. pérégriner, lat. peregrinari, it. peregrinare şi pellegrinare).
  PELEGRINAJ s. pelegrinagiu StDR, 199; pelegrinaj CA 1851, 46; peregrinaj StDR, 201; peregrinagiu BCB, 74; peregrinat (agilîc) SHI II, 123. (Cf. it. pellegrinaggio).
  PEREGRINATOR s., adj. peregrinátori sau nemernici, adecă [...] cei ce îmblă prin ţări cu diverse lucruri, negoaţe FDB, 21, cf. şi 39; sodalii peregrinanşi DOA, 14; perigrinator SHI II, 125. (Cf. lat. peregrinator şi peregrinans).
  PEREGRINAŢIE s. DOA, 9, 12; NV, 311; PBV, 321; PD, 483. (Cf. lat. peregrinatio, fr. pérégrination).
  PEREMPTORIU adj. (Jur.) soroc peremptoriu RJ, 349, 351; sorocire cu totul (peremptorie) LSM, 10, cf. şi 39; exţepţia [...] peremptorie PFBM, 13v; exţepţiile seau erau covîrşitoare, sau cîrmătoare (peremptoriae) BAR II, 88. (<lat. peremptorius).
  PEREMPTORIAL adj. terminul peremptorial RPL, 7.
  PERENA vb. („a deveni peren”) HMV I, 68. (<lat. perennare).
  PERENAL adj. („peren”) perenale sg. IO, 39; perenal HMV I, 57; MIN, 130. (<lat. perennalis).
  PERENALITATE s. („durabilitate, trăinicie”) IO, 39. (<lat. perennalitas).
  PEREPISCĂ s. (Adm., Jur.) peripiscă BFO 1843, 209, 270; AOD, 23; perepiscă AOD, 70, 352. (<rus. переписка).
  PERFECTIBIL adj. GC V, 53r; MEN II, 226; NV, 312; CGR, 134; R 1857, nr.3, 2, nr.7, 2; INB 1859, 124; PD, 483. (<fr. perfectible).
  PERFECTIBILITATE s. GC V, 53r; MEN I, 131; MEN II, 76, 153, 206; DFL, 149; KDP, 17; NV, 312; CFZ, 128; RL, 259, 270; JA, 87; PD, 483. (<fr. perfectibilité).
  PERGAMENT s. Vezi Împrumut. I, p. 84. Cf. şi 1. („piele prelucrată special să se poată scrie pe ea; un text scris pe asemenea material”) pergament GF, 34v; ME, 252; AR 1830, 120; CMR, 62; CIN, 191; ROI2 VI, 20; SHI II, 246; MCL 1839, 475, 600; FMIL 1840, 145; StIN, 11; CD, 86; AsF, 122; pe la 1840 forma era frecventă; pergaménă BDT, 5r, 156v; pergament, pergaménă GC V, 53r; pergamenă DL, 83; pergamínă BDL III, 748v; pergamin DILB III, 220; pargamen BD II, 156; pargament LB, 483. 2. („hîrtie translucidă, rezistentă şi impermeabilă”) părgament CS 102, 29. (Cf. lat. pergamentum, (charta) pergamena, pergamina, germ. Pergamen şi Pergament, it. pergamena şi pergamina).
  PERICOPĂ s. FMIL 1840, 161. (Cf. germ. Perikope, lat. pericope).
  PERICULOZITATE s. periculositate FMIL 1847, 38.
  PERIEC s. (Geogr.) împrejur lăcuitori VEI, 43; periechi sau împregiur lăcuitori GG, 97; periechi EGI, 35; FGE, 32; FGGN, 34; perieci FGF, 104. (Cf. lat. perioecus, ngr. per…oikoj, fr. périoeciens).
  PERIFERIE s. Vezi Form. term. şt., p. 169, CIRCUMFERINŢĂ. Cf. şi („punct, zonă depărtată de centru; margine”) periférie MDWS, 415; MIU, 458; AOS, 115, 116, 119; periferie FDB, 37; PAM, 7; CIF, 88; SMA, 210; FMIL 1840, 255, 348; HMV I, 182; SRI, 143; VH, 31; FDA, 62; SAS, 24; RL, 303; PAD, 177; AML, 35, 159.
  PERIFRASTIC adj. (Ret., Gram.) perifrasticesc RIM, 187; MFV I, 88r; perifrastic RIM, 187; SGR I, 102, 131, 230; GRN II, 77; CDR, 36; StDR, 201. (Cf. ngr. perifrastikÒj, germ. periphrastisch, fr. périphrastique).
  PERIFRAZĂ s. (Ret., Gram.) perifrasis EBG, 83v, 105v; RIM, 187; BD II, 178; perifrasis şi perífrasis GCG, 236, 237; perifras CLV, 141r; GRN I, 147; VVP, 104; PBV, 321; perifrasis, perifras, perifrază GC V, 49v; perifrază HGL, 46, 58; NV, 312; StDR, 201; DIB, 407; PD, 484; perifrazul sau ţircomlocuţiunea GRR, 164. (Cf. ngr. per…frasij, lat. periphrasis, germ. Periphrase, fr. périphrase).
  PERIGIN adj. (Bot.) [plante] perigine BIN, 160. (<fr. périgyne).
  PERIGINIC adj. (Bot.) perigenic BIN, 139; periginic BBS, 38, 40. (<fr. périgynique).
  PERILUSTU adj. perilustre sg. IO, 51; perilustru GMSP, 26; BR 1829 II, 58; VA, 288. (<lat. perillustris).
  PERIMETRIC adj. (Geom.) unghiuri perimetrice CG, 16r. (<fr. périmètrique).
  PERIMETRU s. (Geom.) Vezi Form. term. şt., p. 253. Cf. şi împregiurare DC II, 42v, 143r; DC IV, 263r; încungiurare DC II, 199v; prin pregiur HOG, 159.
  PERIORISI vb. („a limita, a restrînge; a închide, a izola”) NMP, 16; HFP, 69; SBM, 12; BFO 1838, 105; BGO 1840, 30. (<ngr. perior…zw).
  PERIORISIRE s. periorisire BFO 1833, 158; ROI2 III, 34, 98; izolare (periorisirea carantinească sau lăzăret) BCI, 13.
  PERIORISIT adj. NMP, 21; BFO 1833, 2.
  PERIPATETIC s., adj. (Filoz.) peripatíci OC I, 114r; peripatíchi NIU, 141v; peripetii ai marelui Aristotel RIM, 42; filosoful peripatic OMT, 95; [filosofi] peripatiticoşi AOS, 4, 5; primbláreţi s-au numit urmaşii lui Aristotel AOS, 51; peripatetici, adică plimbătoreţi VMG, 15; peripátetici VMG, 168; peripatetíc GC V, 49v; peripatetic BD II, 178; HFP, 31, 32, 198; MF I, 67v; AsL, 24; DFL, 169; CA 1848, 64, 65; StDR, 201; PD, 485. (Cf. ngr. peripathtikÒj, lat. peripateticus, fr. péripatétique).
  PERIPATETICIAN s. (Filoz.) peripatician BGV, 20v; peripatisian CLV, 141r, 149v; MFV I, 40v. (<fr. péripateticien).
  PERIPATETISM s. (Filoz.) GC V, 49v.
  PERIPEŢIE s. peripesie PD, 485. (<fr. péripétie).
  PERISCIAN s. (Geogr.) perischíus (adecă de jur împrejur umbritori) VEI, 44r; períschios GN, 14r; perischi GN, 13v; perischii sau cu umbra împregiur) GG, 96; periscii RIP I, 32; FGF, 103; perischian, periscian GC V, 49v, 55r; periscian PD, 485. (Cf. ngr. per…skioj, fr. périscien).
  PERISTALTIC adj. (Fiziol.) Vezi Form. term. şt., p. 253. Cf. şi peristaltíc GC V, 49v; peristaltic CR 1829, 313.
  PERISTIL s. (Arhit.; fig.) Vezi Împrumut. I, p. 85. Cf. şi peristil, peristilă GC V, 49v, 50r; peristil FTP II, 186; GTN 1836, 36; VVP, 104; DFL, 9; NV, 313; CA 1855, 114; DILB II, 232; PBV, 321; PD, 485; peristiliu StDR, 201. (Cf. fr. péristyle, lat. peristylum şi peristylium).
  PERITONEAL adj. (Anat.) KMA, 267; RMS, 233, 315. (<fr. péritonéal).
  PERLĂ s. („piatră semipreţioasă de podoabă, mărgăritar”) AsP, 63; AR 1837, 133; BFO 1843, 172; AsF, 138; NV, 313; CA 1851, 45; CA 1853, 45; PBV, 321; PD, 483. (Cf. fr. perle, it. perla, germ. Perle).
  PERMUTA vb. premutarisi (provivasi) MFV I, 95; premutarisi MFV II, 50r; permuta AsM, 131; PD, 486; permuta (strămuta) AsM2, 101. (Cf. fr. permuter, lat. permutare, ngr. probib£zw).
  PERORA vb. perorălui BD II, 178; perora DIB, 307; PD, 486. (Cf. lat. perorare, fr. pérorer).
  PERORAŢIE s. peroraţie BD II, 178; MCR, 58, 82; GT 1838, 22; BDJE, 73; StDR, 202; SCC I, 256; PD, 486; peroraţiune GRR, 30, 76; LIT, 29. (Cf. lat. peroratio, fr. péroraison).
  PERPETUA vb. perpetua DFL, 185; NV, 313; SCC I, 200; VO 1857, 13; BEC, XXIII; CA 1861, 49; PD, 487; perpetui SMB I, 72. (Cf. fr. perpétuer, lat. perpetuare).
  PERPETUAL adj. perpetuel StDR, 202; LMA, 80; perpetual SCC I, 219; RL, 212, 396; PFM, 482; NPT, 311. (Cf. fr. perpétuel, lat. perpetualis).
  PERPETUITATE s. NV, 313; GCB II, 225; AVP, 17; PD, 487. (Cf. fr. perpétuité, lat. perpetuitas).
  PERPETUU adj. BAR II, 93; MID I, 63, 70; BP, 34; SIT, 2, 306; NV, 313; ICI, 19; CFZ, 96; Z 1856, nr.9, 2; GCB II, 225; LIT, 32, 39, 193, 363; LMG, 3, 41; BEC, 121; PD, 487. (<lat. perpetuus).
  PERPETUUM MOBILE s. mişcarea cea de-a pururea GN, 46v; vecinică mişcarea AR 1829, 225; pururea mişcătoare (perpetuum mobile) DF I, 38r; mişcătorul neîncetat (perpetuum mobile) BMN III, 90; mişcarea perpetuală RL, 212. (Cf. lat. perpetuum mobile, fr. mouvement perpétuel).
  PERPLEXITATE s. perplesitate NV, 313; perplexitate TR 1854, 4; PD, 487. (Cf. perplexité, lat. perplexitas).
  PERSAN 1. s. persian GN, 301r; DC II, 208r, 208v; GSP II, 43; PBV, 321; INB 1859, 19; persean VVP, 104; persan CR 1833, 88. 2. adj. persianesc FNPB II, 87v; sinul mării persieniceşti SIU, 51v, persianiceşti, 70r; persinesc TF, 162; persienesc TF, 408; SPBA, 23; PBM, 137; PBV, 321; persenesc MCB, 143; VVP, 104; persian PBM, XXI; persan C, 4. (Cf. ngr. persi£nikoj, lat. persianus, fr. persan).
  PERSECUTA vb. DFL, 57, 176, 179; FMIL 1847, 10; SIT, 94, 155; NV, 313; BCD, 85; SCC I, 231; SMB II, 416; CA 1854, 34; DIB, 224, 318; BC, 40; CA 1858, 84; D 1858, 4; BEC, XXXI; PD, 487. (<fr. persécuter).
  PERSECUTARE s. GCB II, 225; AVP, 17.
  PERSECUTOR s., adj. persecutor IO, 66; BDJE, 51; NV, 313; CA 1853, XXIX; LIT, 72; VO 1857, 14; DILB II, 232; PD, 487; perzecutor CMI, 89. (Cf. lat. persecutor, fr. persécuteur).
  PERSECUŢIE s. persecuţie IO, 66; SHI II, 2, 71; KMP, 116; FMIL 1840, 304; NV, 314; CA 1852, XXIX; CA 1853, XL; ICI, 71; CA 1854, 54; GCB II, 225; BEC, LIII; AsAL, 4; PD, 487; goană PIU I, 114; persecuţie (prigonire) CA 1859, 92; persecuţie, persecuciune, StDR, 202; persecuţiune DFL, 189; BMN II, 73; GRR, 243. (Cf. lat. persecutio, fr. persécution).
  PERSEVERA vb. NV, 314; PD, 487. (Cf. fr. persévérer, lat. perseverare).
  PERSEVERENT adj. perseverant DFL, 28; PD, 487. (<fr. persévérant).
  PERSEVERENŢĂ s. perseverenţă MN 1836, 10; VO 1857, 8; perseverenţie IVA, 4; StDR, 202; perseveranţă NV, 314; TR 1854, 107; PD, 487; perseverinţă T 1856, nr.1, 1; GCB II, 225. (Cf. fr. persévérance, lat. perseverantia).
  PERSIC adj. persicesc HET II, 26r, 32v; MTT, 141r, 168v; MIU, XV, 439; AZ, 105v; OMT, 51; BPN I, 145; CDP, 167; HFP, 10; BR 1829 I, 29; GLC, 11, 81; sînul persăsc GN, 302r; boazul persesc GIA I, 5r; persic AR 1829, 171; MAE, 22; VVP, 104; C, 4. (Cf. ngr. persikÒj, fr. persique, lat. persicus, germ. persisch).
  PERSISTA vb. persista LS, 85; GCB II, 225; R 1857, nr.38, 1; PD, 488; persistere AVP, 17. (Cf. fr. persister, lat. persistere).
  PERSISTENT adj. persistinte sg. DFL, 51; BBS, 27; persistant (statornic) BIN, 112; persistant PFM, 18, 405. (Cf. fr. persistant).
  PERSISTENŢĂ s. persistinţă DFL, 69, 127; persistenţă CA 1853, XXIII; persistancie PFM, 377, 464; persistanţă PD, 488. (Cf. fr. persistance, it. persistenza).
  PERSONALIZA vb. personaliza GC V, 53r; PBV, 321; personalisi EOI, 298; personalisa NV, 314. (<fr. personaliser).
  PERSONAT, -Ă adj., s. personat BD II, 178; corola [...] personată BIN, 138; personat BIN, 177; BBS, 25. (Cf. lat. personatus, fr. personné).
  PERSONIFICA vb. 1. („ întruchipa, a întrupa”) personisi BDT, 8v; personifia, personifica GC V, 53r; MN 1836, 51, 65; personifica DL, 81; EP I, 59; AsL, 18; BP, VIII; NV, 314; GRR, 91; SMB I, 152; CCG, 27; RL, 146, 407; DILB I, 208; LIT, 309; C, 18; JA, 118; INB 1859, 31; CA 1861, 19; PD, 488. 2. (Gram.) împersona, personifica SGR I, 136; personificăm verburile împersonale SGR II, 24. (Cf. lat. personare, fr. personnifier, germ. personifizieren). 
  PERSONIFICARE s. SMB II, 443.
  PERSONIFICAT adj. lucru personalificat VG, 213; lucruri împersonate VG, 251; personificat SMR I, 31; HMV II, 88; PGR, 123; BDJE, 7; CDR, 3; RL, 316; NPT, 291; CA 1858, 68.
  PERSONIFICAŢIE s. personificaţie GC V, 53r; EP I, 59; NV, 314; StDR, 202; SSC II, 247; RL, 104; PD, 488; personificaţiune BMN II, 178; BCI, 1. (<fr. personnification).
  PERSPECTIV adj. NV, 314; PD, 488. (Cf. fr. perspectif, lat. perspectivus).
  PERSPECTIVĂ1 s. 1. (Fiz., Arhit., desen, pictură) perspectivă GC V, 53r; LOA, 77; VDA, 5, 21; FGE, 2; NV, 314; StDR, 203; Z 1856, nr.31, 1; GCB II, 226; PD, 488; perspectiv VVP, 104; în perspectivă ATI, 27. 2. („cale magistrală în linie dreaptă”) preşpectivă DC III, 165r; perspectivă AR 1835, 104. 3. („privelişte”) perspectivă ECS, 87; KMP, 92; MCL 1839, 772; CA 1847, 49; PIC, 43. 4. („eveniment posibil în viitor; nădejde”) perspectivă CD, 81; BDJE, 79; FMIL 1847, 158; CA 1848, 44; NV, 314; CA 1850, 58; LS, 28; SCC II, 93; SMB I, 144; ICI, 149; RL, 240, 361; Z 1856, nr.5, 4, nr.8, 3, nr.15, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; în perspectivă BC, 25. (Cf. fr. perspective, germ. Perspektive).
  PERSPECTIVĂ2 s. („ochean; binoclu”) perşpectivuri IRF, 73; perşpectiv LB, 498; perspectivă SPT, 114; FMIL 1840, 310; SMA, 201, 226; AsL, 25; StFE, 89; StDR, 203. (<germ. Pespektiv).
  PERSPICACE adj. DFL, 111; PD, 489. (Cf. fr. perspicace, it. perspicace, lat. perspicax, -acis).
  PERSPICACITATE s. NV, 314; SMB II, 478; T 1856, nr.3, 4; PD, 489. (Cf. fr. perspicacité, lat. perspicacitas).
  PERSPICUITATE s. (Log., „transparenţă, claritate”) perspicuitatea şi preţizia conţepturilor MF II, 88v; perspicuitate MF III, 119r, 119v; VL, 57v, 60v; KFL, 139. (<lat. perspicuitas).
  PERSPIRAŢIE s. (Fiziol.) perspiraţia (perspiratio) sau răsuflarea prin plămîi SMA, 191. (Cf. lat. perspiratio, fr. perspiration).
  PERSUADA vb. („ a convinge; a face să se creadă”) persvada CV, 27, 30. (Cf. fr. persuder, lat. persuadere).
  PERSUASIUNE s. („convingere”) persfazie MF III, 29v. (Cf. fr. persuasion, lat. persuasio).
  PERUCĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi perucă BD II, 174; MG I, 25; GC V, 177r; GTN 1836, 96, 107; MN 1836, 86; KMP, 31; KPA, 14; MCL 1839, 343; VFD, 48, 49; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; părucă BDL III, 847v; parocă LB, 484. (Cf. fr. perruque, germ. Perüke, it. parrucca, magh. paróka).
  PERUCHIER s. perucher BD II, 174; VFD, 39; perucar GC V, 51r; SCC II, 386; PBV, 322; D 1860, 100; peruchier INB 1859, 42. (Cf. fr. perruquier).
  PERUVIAN adj., s. perueni pl. GN, 161r, 161v, 162r; peruvien GIA II, 37v; peruvian GIA II, 74v; CR 1830, 3; peruvieni pl. GIA II, 33r, 35r, 54v; DIP, 40r, 41v. (Cf. fr. péruvien, it. peruviano).
  PERUZEA s. peruzăle DC II, 192, 202r; peruzea GC V, 50r; BGO 1840, 208. (<tc. piruze).
  PERVERS adj. IO, 44, 86; NV, 314; SMB II, 443; PD, 489. (Cf. lat. perversus, fr. pervers).
  PERVERSITATE s. IO, 44; NV, 314; PD, 489. (Cf. lat. perversitas, fr. perversité).
  PERVERSIUNE s. perversie, perversiune NV, 314; perversie PD, 489. (Cf. fr. perversion, lat. perversio).
  PERVERTI vb. IO, 44; PD, 489. (Cf. lat. pervertere, fr. pervertir).
  PESIMIST adj., s. GC V, 53r; R 1857, nr.33, 1; D 1860, 391; PD, 489. (<fr. pessimiste).
  PESTĂ s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 254. Cf. şi pestă OIC, 2; SHI II, 32, 63, 126; AVP, 17; PD 489; boala ciumii, pestis EPD, 189; pesta (ciuma) CA 1861, 42.
  PETARDĂ s. (Milit.) CR 1830, 40; GC V, 53v. (Cf. germ. Petarde, fr. pétard).
  PETIŢIE s. jalbă (petiţie) CR 1830, 23; petiţie (jalobă) AR 1831, 171; AR 1834, 57, 91; AR 1837, 188; petiţie (cerere) AR 1837, 53; petiţie (jalbă) NV, 314; petiţie KDP, 3; GM 1852, 53; PBV, 323; BEC, 243, 434; AsAL, 3; PD, 490; petitioane sg. AR 1837, 52; petiţioane pl. AR 1837, 150; petiţione (cerere) AR 1838, 49; petiţione BCD, 112; petiţie, petiţiune StDR, 203; petiţinne BCD, 143, 390; LIT, 44, 390; C, 1; NPT, 225; BEC, XL. (Cf. fr. pétition, lat. petitio, it. petizione).
  PETIŢIONAR s. petiţionar NV, 315; PDC, 28, 29; PBV, 323; petiţionar, peţitor PD, 490. (Cf. fr. pétitionnaire, lat. petitor).
  PETRIFICA vb. petrifia GC V, 65r; petrifica PIC, 50; PD, 490. (Cf. fr. pétrifier, it. petrificare).
  PETRIFICAT adj., s. petrificat (împietrit) AR 1837, 190; CIN, 467; petrificat Univ 1845, 18; BIN, 75; PIC, 135. (Cf. fr. pétrifié).
  PETRIFICAŢIE s. petrificaţie GC V, 65r; CA 1847, 52, 53; NV, 315; BIN, 76; petrificaţie, petrefăcătură StDR, 203. (Cf. fr. pétrification, it. petrificazione, germ. Petrifikation).
  PETROL s. (Geol.) petrolio ori unt de piatră, GF, 201r; petroleul sau oleiul de piatră SIN, 37; petroleul sau dohotul de piatră (petroleum, naphta) StIN, 21; petroleu StDR, 203. (Cf. lat. petroleum, germ. Petroleum, it. petrolio).
  PFUND s. 1. („unitate de măsură pentru greutăţi”) fonturi IPC, 2; fonţi SIS, 27; GSP II, 136; MIM, 37; font CB 1814, 172, 176; funturi DC I, 37v; VRM, 22; PAB, 14; BFO 1843, 22; funt IRI, 1; VRM, 51; CVC, 1; PM, 4; TID, 23; UT, 26; GC VII, 47v; TAA, 19; VVP, 156; HGL, 130; HMV I, 94; INB 1857, 44; INB 1859, 34; PBV, 522; funtul sau livra SS, 10; funţi DC II, 6v; AC, 1; SIF, 43; CB 1814, 104; UT, 19; INB 1857, 30; AML, 127; pfunturi BGO 1844, 343; pfunduri GIA I, 72v; funduri GIA I, 72v; AR 1837, 300; StFE, 184; fund Z 1856, nr.2, 3; punt DCI II, 224; FNB, 30; o libră, adecă un pont FDB, 76, cf. şi 99, 121; ponţi FDB, 79. 2. („unitate monetară”) funţi sterling DC IV, 12v; BR 1829 I, 38; AR 1829, 35; AR 1830, 19; RB, nr.18, 3, 147; FMIL 1840, 24; FMIL 1844, 251; funt sterling GSP II, 155; CNB, 103; BR 1821, 160; AR 1829, 63; FMIL 1844, 86; pfunduri GIA I, 136v; funduri sterling AR 1837, 313; fund şterling RB, nr.3, 2. (Cf. germ. Pfund, rus. фунт, pol. funt, magh. font).
  PIAN s. (Muz.) a jucat pianul (cîntat cu clavirul) CR 1829, 95; pian SCC II, 35; ICI, 63; piano GC V, 59v; BIP, 20; NV, 315; StDR, 203; SCC II, 100; DIB, 148; RL, 51; NPT, 68; R 1857, nr. 16, 4, nr. 25, 4; BPV, 324; D 1859, 140; de închiriat un piano-forte RB, 260; pianofort FL, 50. (Cf. fr. piano şi piano-forte, germ. Piano, it. piano şi pianoforte).
  PIANIST s. GC V, 59v; RB, 264; PS, 56; NV, 315; PCI, 127; StDR, 203; RL, 110; C, 52; PBV, 324; PD, 490. (Cf. fr. pianiste, germ. Pianist, it. pianista).
  PIANO adv. (Muz., „încet”) StDR, 203.
  PIASTRU s. („monedă”) o piastră TF, 279; piastru CB 1814, 155; AR 1829, 18; piaster RIP I, 156. (Cf. germ. Piaster, fr. piastre, it. piastra).
  PIAŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi 1. („Loc deschis într-o localitate, amenajt pentru anumite activităţi publice”) piaţă DAB, 193r; SPBA, 57; IRV, 147r, 150r; GIC, 43; CR 1829, 61; AR 1829, 13, 17; CR 1830, 15, 242, 404; AR 1830, 358, 370; GC V, 67r; BAR I, 97; CIRA, 153; pe la 1830 forma era frecventă; piaţe (tîrguri) GSP I, 11; piaţe SPBA, 26; CR 1831, 55; HAN, 11; IL 1840, 3; RIP I, 127; CA 1847, 15; CA 1852, 38; CA 1853, XXXVI; LMG, 30; pieţe GIC, 26; CR 1829, 204; GC V, 67r; FTP I, 90; CA 1852, 57; DIB, 264; BC, 63; Z 1856, nr.13, 3; INB 1857, 50; piaţ HO, 95; NID I, 70r; OMT, 65; SHR, 27; IRF, 96; VPB, 4; GSP I, 42; BPN I, 20, 43; LB, 502; BR 1829 II, 36; VSC, 50; BAR I, 14, 18; SR, 35; RIP I, 128, 205; FMIL 1844, 249; tîrg (piaţ) GSP I, 21; BPN I, 114, 167; piaţuri FTM, 32; NZ, 68r; pliaţ IRV, 36r; plaţă RL, 395. 2. (Comerc.) piaţe pl. SPBA, 56; GIC, 42; ROI2 III, 102, 115; KOS, XV; CA 1861, 24; piaţă CPL, 15; GG, 225; AR 1837, 56; NPC, 32; JDS II, 439; BDJE, 95; CA 1848, 69; PDC, 60, 92; SSC, XI; KOS, XIX; CA 1855, 97; BEC, 154, 155; pieţe ROI2 III, 114. (Cf. it. piazza, germ. Platz, magh. piac, fr. place).
  PIAŢETĂ s. piacetă LS, 17, 19; piaţetă ADL, 150, 152. (Cf. it. piazzetta, fr. placette).
  PICANT adj. GC V, 74v; BFI, 9; MCL 1838, 76; MCL 1839, 236, 364; FMIL 1840, 311; HMV II, 33; VN, 37; BDJE, 77; BP, 102; PMC II, 110; StDR, 204; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. piquant, germ. pikant).
  PICARISI vb. Vezi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi („a se simţi jignit, a se supăra”) GC V, 74v; AsFA, XVIII; RB, nr.8, 3. (Cf. ngr. pik£rw, fr. piquer).
  PICHET1 s. (Milit.) pichet GC V, 74v; ROB, 108, 117; RB, nr.21, 1; BGO 1840, 166; BPA, 75; AsLM, 5; ROB2, 621; StDR, 204; CPO, 53, 58; picheturi AR 1829, 99; CR 1830, 307; CPH, 5; CIRA, 81; BFO 1833, 84; ROI2 III, 119; ROI2 VI, 2; AR 1837, 31, 169; BGO 1844, 65. (Cf. fr. piquet, germ. Pikett, rus. пикет).
  PICHET2 (Text.) GC V, 74v. (<fr. piqué).
  PICHET3 s. (Joc de cărţi) KSN, 55; StDR, 204. (<fr. piquet).
  PICIOR s. 1. (Versif.) pas sau picior EBG, 115; MGR, 134r; pas EBG, 119r, 120r, 121v; stepene, pasuri EBG, 120v; picior EBG, 121r; VOG, 140; GC V, 89v; HGL, 137; piciorul sau pedul SGR III, 15; pede pl. SGR III, 21; pede sg. StDR, 198. 2. (Geom.) piciorul perpendicularii PGL, 173; AsG, 222. (Cf. lat. pes, pedis, ngr. pÒdi, fr. pied).
  PICNIC s. („petrecere comună în aer liber”) GC V, 76r; VVP, 105; StDR, 204. (Cf. fr. pique-nique, germ. Picknick).
  PICNOSTIL s. (Arhit.) NV, 315. (<fr. pycnostyle).
  PICTA vb. (Art. plast.) pictori DCI II, 214; BD II, 190; zogrăfi, zugrăfi RIM, 80, 122; zugrăvi HO, 73; CB 1813, 57; BPN II, 182; GIC, 78, 190; BR 1829 I, 43; VVP, 48; AFH, 4; pingălui BD II, 191; pinde AF, 41. (Cf. gr. zwgrafî şi zwgraf…zî, lat. pingere).
  PICTOR s. zugrav FIT II, 121v; MII, 26; GCA, 30; RMB, 48v; CB 1813, 56, 57; BDL II, 447r; GIC, 78, 190; BR 1829 I, 43; CBD, 15; GC II, 247; GPE, VIII; forma era frecventă pînă la 1860; zugráv MTT, 97r; BPN II, 182; CR 1829, 280; zograf GN, 223r; RIM, 79, 122; CB 1813, 56; zográf PIU I, 267; zograv CB 1813, 56; zugraf GN, 48v; BDL II, 447r; CC, 81; RB, nr.33, 3; zugráf VMG, 337; pictor AA, pf.1; BD II, 189; BR 1829 II, 57; CR 1830, 224; BAR I, 227, 236; BP, XII, XIX; BCD, 478; GRR, 87; ADL, 242; ICI, 80; CMI, 37, 120, 188; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; pictor (zugrav) GGV, 71; BMN III, 30, 167; pictor, pitor StDR, 204. (Cf. ngr. zwgr£foj, lat. pictor, it. pittore).
  PICTURĂ s. 1. („ramură a artelor plastice”) meştesugul de zogrăvit DMC, 186; meştesugul zogrăficesc RIM, 79; meşteşugul zograficesc GIC, 196; zogrăfie RIC, 173v; zografie DC I, 131v; RIM, 14; zugráfie NIU, 275r; zugrăvie MTT, 17r; DC I, 44v; LVH, 9v; SPBA, 93; POC, 36v; DLG, pf.8; PIU I, 136; PCB, 147; CR 1829, 269; AR 1829, 35; CMR, 7; FTP I, 38; FTP II, 188; GPE, 2; CIRA, 81; TGA, 4; forma era frecventă pînă spre anul 1860; jugrăvie PCB, 110; zugrăvire SIU, 28v; BGV, 81v; FL, 10; zugrăvitură NIU, 125r; CIRA, 81; RSM, 42r; AsR, 5; AsE, 6; SSC, 106; zugrăveală GIC, 221; CIRA, 29; GTN 1856, 75; AR 1837, 375; pictura (zugrăvia) AA, pf.1; pictorie BD II, 189; pentură sau zugrăvire IRV, 216r, cf. şi 134v, 206v, 207r; meşteşugul picturei (zugrăviei) CR 1829, 280; CR 1830, 324; măiestria zugrăvirei, adecă pictura BR 1829 I, 43; pictură VA, 225; FTP I, 38; FTP II, 187; GTN 1836, 51 bis; SHI I, 39; SHI II, 129; DFL, 107, 208; BP, IX; BC, 22; LIT, 29; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; arta picturii MGP, 100. 2. („tablou”) zogrăfie RIC, 379r; zugrăfie GN, 219v; zugrăvitură MII, 26; BR 1829 I, 41; zugrăfitură ECG, 1r; zugrăveală SPBA, 4; FEA, 13; AR 1834, 286; AR 1837, 24; VVP, 5, 48; zugrăvie DCN, 65; pictură BD II, 190; DFL, 39; PCI, 161; pintură (peinture) R 1857, nr.6, 3. (Cf. ngr. zwgraf…a, lat. pictura, it. pittura, fr. peinture).
  PIEDESTAL s. (Arhit.; fig.) piedestal AR 1829, 227; AR 1830, 185; GC V, 70v; AR 1834, 321; GTN 1836, 72 bis; VDA, 13; AR 1837, 26, 308; MCL 1839, 350; FMIL 1844, 123; PME, VI; AF, 85; KDP, 82; NV, 315; StDR, 204; forma era frecventă pînă la 1860; pedestal AR 1834, 314, BCB, 12; DILB I, 207; SPB, 240; AVP, 17; DCB IV, 63; PIC, 7. (<fr. piédestal).
  PIESĂ 1. (Lit., Teatru) pies MIU, 396; piesă AR 1834, 139; AR 1835, 86; GTN 1836, 106; AR 1837, 21, 48; DAH, 34; KPA, pf.; AFH, 48; AR 1844, 18; WPM, 45; CA 1847, 25; ASI, 82; AsMH, 1; StDR, 204; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („element component al unui întreg, al unui organism”) piesă FBE, 76r; PFM, 304; PD, 490; două piece PFM, 402. (<fr. pièce).
  PIETATE s. CV, 34; HFP, pf.12; SHI I, 12; DE I, 134, FMK, 104; PIA, 52; SCMI, 115; FMIL 1844, 21, 328; MEN II, 71, 240; FMIL 1847, 63; PS, 12, 56; BDJE, 20; SIT, 316; BP, 74, 231; NV, 315; StDR, 204; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. piété, lat. pietas).
  PIGMEU s. GC V, 72v; APP II, 200; SIT, 243; RL, 173, 237; CMI, 89; DILB II, 232; NPT, 313; PD, supl.XIV. (Cf. fr. pygmée, it. pigmeo).
  PILASTRU s. (Arhit.) pilastru DC II, 176r; GC V, 76r; VDA, 16; AR 1837, 192, 273 bis; APP I, 9; CD, 57; MID I, 17; NV, 315; StDR, 204; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; pilast PD, 491. (Cf. fr. pilastre, it. pilastro, germ. Pilaster).
  PILORIC adj. (Anat.) piloríc GC V, 76r; piloric RMS, 334. (<fr. pylorique).
  PILOT s. (Mar.) pilot (corăbier) CR 1829, 110; pilot AR 1830, 413; MCR, 23; GC V, 76r; MEN I, 105; DFL, 61; StDR, 204; DILB III, 221; LIT, 292; AVP, 17; DCB I, 5, 6; corăbier (pilot) CRV, 101; pilot (cîrmaci) FMIL 1840, 22; GM 1854, 190. (Cf. fr. pilote, germ. Pilot).
  PILULĂ s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 255. Cf. şi pilulă CB 1814, 169; BD II, 191; GC V, 76r; pilulă FDB, 97; hapuri (pilule) FMIL 1840, 264; PMC II, 158; pilule (hapuri) PMC II, 132; pilul PD, 491. (Cf. şi magh. pirula).
  PIMPINELĂ s. (Bot.) pimpinea, pimpineală LB, 505; pimprenelă, pipinelă, pimpinelă GC V, 76v, 79r. (Cf. lat. pimpinella şi pipinella, germ. Pimpinelle, fr. pimprenelle şi pimpinelle).
  PINACOTECĂ s. (Art. plast.) AR 1837, 152; AR 1838, 94; RIP I, 311; NV, 315; StDR, 204; RL, 122; PBV, 326. (Cf. fr. pinacothèque, germ. Pinakothek).
  PINAX s. („tablă de materii”) pínax sau scara cărţii OC I, 1r; pinax, adecă scară de cele ce să află într-această carte CISG, 159. (<ngr. p…nax).
  PINDARIC adj. (Poet.) pindaricesc EBG, 121v; DCN, 105; pindaríc, pindaricesc, GC V, 78r; pindaric GTN 1836, 92; AR 1837, 143; VVP, 105. (Cf. lat. pindaricus, ngr. pindarikÒj, fr. pindarique).
  PINEAL adj. (Anat.) glanda pinoasă HFP, pf.3; glanda pineală KMA, 486. (<fr. pinéal).
  PINGUIN s. (Zool.) penguini DC IV, 80r; pingvin CIN, 127; mii de pinguine Univ 1845, 2. (Cf. fr. pingouin, germ. Pinguin).
  PION s. („curier”) SPBA, 22. (<fr. pion).
  PIONIER s. (Milit.) pioner RD, 3; pioner (săpător) AR 1830, 429; pioner CA 1853, L; RL, 154; DIB, 231; pioner, pionar GC V, 72r; pionieri (soldaţii cei cu sape şi lopeţi) CR 1829, 55; pionier CR 1829, 132; AR 1829, 224; Z 1856, nr.36, 4; pionir AR 1838, 202; pionar PD, 491. (Cf. germ. Pionier, fr. pionnier).
  PIOS adj. pios CR 1829, 60; NV, 315; LS, 22; CMI, 194; CEF, 177; SPB, 228; GCB II, 226; PD, 491; salutarea cea pioază (evlavioasă) GRR, 109; pietos SMB I, 131; SMB II, 445; DILB I, 208; PIC, 7, 59. (Cf. fr. pieux, it. pietoso).
  PIRAMOID adj. marginile limbii cele piramoide HFP, 217. (<ngr. puramoid»j).
  PIRAT s. tîlhari dă marea DC IV, 309r; piraţi (tălhari de mare sau cursari) VIC, 225v; piraţi (tîlhari de mare) TSVM, 43; piraţi (cursari, tîlhari de mare) MFV I, 87v; piraţi sau corsari AR 1829, 119; pirat IRV, 135v; AR 1830, 118; MRC, 239; GC V, 80r; AR 1832, 186; CPI, 57; AR 1835, 186; SHI II, 57; RCM, 77; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; piratele (furii de mare) BR 1829 II, 17; pirate (hoţi de mare) AR 1831, 102. (Cf. fr. pirate, lat. pirata).
  PIRATERIE s. piraţie CR 1830, 192; piratăţie (hoţie de mare) AR 1832, 124; piraterie AR 1830, 89; AR 1831, 163; SHI II, 213; GGV, 140; BDJE, 143; NV, 315; StDR, 205; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. piraterie, germ. Piraterie, it. pirateria).
  PIRÍHIU s. (Versif.) EBG, 117r; MGR, 134v; VOG, 140; SGR III, 16. (Cf. lat. pyrrhichius (pes)).
  PIRITĂ s. (Chim.) piritul marţial SIN, 39; pirit, marcasit GC V, 80r; pirite (materii arzătoare) AR 1838, 69; piriti arseniferi PFHM I, 97. (Cf. lat. pyritis, germ. Pyrit, fr. pyrite).
  PIRITOS adj. (Chim.) GC V, 80r; PD, 491. (<fr. pyriteux).
  PIROGĂ s. pirogonii (aşa să numesc acele după marea vase ce le metahirisesc corăbierii americani) DC IV, 304r; pirogă GC V, 80r; SIT, 283, 287. (<fr. pirogue).
  PIROMANIE s. (Med.) SMA, 15. (Cf. fr. pyromanie, germ. Pyromanie).
  PIRONIAN s. (Filoz.) ECG, 18v; GC V, 80v. (<fr. pyrrhonien).
  PIRONIC adj. (Filoz.) pironíc GC V, 80v; şcoala pironică sau sceptică DFL, 170.
  PIRONISM s. (Filoz.) pirronism HFP, 64, 65; pironism GC V, 80r, 80v; VVP, 106; PD, 492. (<fr. pyrrhonisme).
  PIROSCAF s. (Mar.) piroscaf seau focoscafă AR 1829, 34, 79; piroscaf CR 1829, 7, 134, 194; AR 1829, 58; CR 1830, 342, 400; piroscafă AR 1830, 22, 61, 91, 107, 130; AR 1834, 69; JA, 55. (<fr. pyroscaphe).
  PIROTEHNIC adj. pirotehníc, pirotehnicesc GC V, 80v; producte pirotehnice SSC, 119; pirotecnic PBV, 327. (<fr. pyrotechnique).
  PIROTEHNIE s. pirotehnie CR 1830, 56; GC V, 80v; PD, 492; pirotihnie AR 1830, 128; pirotecnie PBV, 327. (<fr. pyrotechnie).
  PIROZĂ s. (Med.) pirosis (pyrosis) SMA, 179; pirozie RMS, 334. (<fr. pyrosis şi pyrosie).
  PIRUETĂ s. FMIL 1844, 315; StDR, 205. (Cf. germ. Pirouette, fr. pirouette).
  PIŞCOT s. (Culin.) biscotă ME, 265; StDR, 36; biscot (pesmet) CR 1830, 345; pişcotă, pişcot, bizcotă GC V, 93r; biscopt AR 1835, 100; piscot DRB, 215, 241; SIM, 115; pişcot CA 1859, 66. (Cf. germ. Biskotte, magh. piskota).
  PITAGOREU adj. [filozofi] pitagoreni OC I, 113v; FC, 6v; BGV, 98r; pitagorei BD II, 270; HMV I, 99. (Cf. gr. puqagÒreioj, lat. pythagoreus).
  PITAGORIC adj. (Filoz., Mat.) pitagoricesc MTT, 69r, 97v, 196r; DC III, 229r; RIG, 43; OMT, 24; WGT, 106v; TGm2, 28; HFP, 9, 16; pitagoric HEA, 24; SHI, XXI; DFL, 182; CA 1847, 7; PMC II, 194; PD, 492; pitagoríc GC V, 83r. (Cf. gr. puqagorikÒj, lat. pythagoricus, it. pitagorico, fr. pythagorique).
  PITAGORISM s. (Filoz.) GC V, 83r; PD, 492. (<fr. pythagorisme).
  PITEC s. (Zool.) MIN, 23. (<lat. pithecus).
  PITIC adj. (Antic. gr.) piticesc HET I, 45v; jocuri pitice GC V, 89r. (<fr. pythique).
  PITON s. (Zool., Mit.) píton GC V, 86r; piton DILB IV, 204. (<fr. python).
  PITORESC adj., s. GC V, 86r; GPE, 42; EG, 40; GG, 187; AR 1837, 182, 217; FL, 10; DL, 7, 51; IL 1840, 23; SMR I, 38; FGGN, 115; AR 1844, 10; MID I, 182, 255; SIT, 254; AF, 149; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. pittoresque, it. pittoresco).
  PITOREŞTE adv. GC V, 86r; FMIL 1840, 252.
  PITUITAR adj. (Med.) [glandă, membrană] pituiteră KMA, 453, 478; PAD, 142. (<fr. pituitaire).
  PIVOT s. (Tehn.) WGT, 196v; PEG, 181. (Cf. fr. pivot, germ. Pivot).
  PIVOTANT adj. (Bot.) [rădăcină] în forma cepului FBE, 70r; pivotant Agr.I, 191; pivotante sg. BBS, 14. (<fr. pivotante).
  PIZIFORM adj., s. (Anat.) pisiform şi piziform KMA, 54, 61; osul piziform PAD, 35. (<fr. pisiforme).
  PLACARD s. se afişă [...] un placard VO 1857, 11. (<fr. placard).
  PLACĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 255. Cf. şi au fost o placa, adecă lespede de zece [...] pietre RIC, 43r; originalul [unei legi] este scris în placele inimilor omeneşti NMP, 11; placă GC V, 198v; SRI, 231; FAM, 10; place (table) AR 1837, 152. (Cf. şi ngr. pl£ka).
  PLAFON s. plafon şi plafond GC V, 205r; GC VII, 48r; plafon (bagdadie) AR 1837, 197, 223; plafon BC, 90; plafond (tavan) AR 1837, 314; plafond CD, 48; StDR, 206; BIN, 40; INB 1859, 24; PD, 492; plafund NV, 238, 316; AVP, 17. (Cf. fr. plafond, germ. Plafond).
  PLAGIA vb. GC V, 205r; AsAL, 11; PD, 493. (Cf. fr. plagier, it. plagiare).
  PLAGIAT1 adj. idei furate (plagiate) FMIL 1844, 285. (<fr. plagié).
  PLAGIAT2 s. KDP, 19; NV, 316; PD, 493. (<fr. plagiat).
  PLAGIATOR s., adj. vestitul acela plaghiar (un plagiare) PP, VIII; plaghiar AF, 68; plagiar, adică plagietor GC V, 205r; plagiar NV, 316; PD, 493. (Cf. lat. plagiarius şi plagiator, fr. plagiaire, germ. Plagiar şi Plagiator).
  PLAIVAZ s. („creion de plumb”) plăivas DCI II, 222; AIC, 77; VPP, 143; plaivas GC V, 199r.
  PLAJĂ s. plage sg. BDJE, 164; NV, 316; plagie AVP, 17. (Cf. fr. plage, it. piaggia).
  PLAN1 s. Vezi Form. term. şt., p. 255, şi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi MAI, 62v; GIA I, 5v; MIU, XIX, 237; AZ, 35v, 40v; APM, 58, 156, 251, 410; DAB, 120v; NID I, 55r, 78v, 88r; NID II, 122v; MIA, 7; IRF, 26, 84; GSP I, 210; GSP II, 120, 171; RA, 3, 10, 26, 67; SIU, 6v, 48r, 51r, 93r; BDL III, 765v; JNA, 15; MPI, 6, 40; GAB, 95; AOS, 115, 116, 74; BPN I, 19, 74; TVM, al.9; CRac, 172; ASH, 11; PVV, 5v, 6r; pe la 1820 cuvîntul era frecvent, cu diferite sensuri.
  PLAN2 adj., s. că e rebeli şi plan, ce amăgeşte o lume PVV, 3r. (<ngr. pl£noj). Cf. şi PLANISI.
  PLANA vb. („a pluti în aer”; fig.) BP, V, 20, 131; AF, 86, 225; PCI, 14; BCP, 13; ICI, 44; GCB II, 226; DILB III, 221; R 1857, nr.23, 3; BBR, 85. (<fr. planer).
  PLANETAR adj. Vezi Form. term. şt., p. 255. Cf. şi celelalte planiticeşti sístimĭ FC, 31v, cf. şi 42r; mijloc al planiteştii noastre sístimi FC, 39v. (Cf. şi ngr. planhtikÒj).
  PLANETĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 255. Cf. şi planită MTT, 61v; VEI, 55r; MIC, pf.; DC IV, 91v; CBuc 1795, 1v, 11v; GCA II, 4r; FC, 2v, 3r; FGS, 55v; planetă MTT, 231v; VEI, 19r, 27r, 31r, 118r, 118v, 170v; ZFV I, 51r; MDWS, 355; CV, 1; GCA, 14, 15; RIM, 77; MIU, 39; SIU, 28r.
  PLÁNI s. („iluzie”) avînd această pláni cum că... DC II, 213. (<ngr. pl£nh).
  PLANIGLOB s. (Geogr., Aston.) EGI, 2; GG, 66; FGE, 2; GMNP, 219r; FGGN, 2; StDR, 205; FGF, 2, 8; LMG, 190. (Cf. lat. planiglobium, germ. Planiglob(ium).
  PLANISI vb. Vezi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi IFA, 33v, 43v, 114r, 121v, 183r; MRP, 11, 16. (<ngr. planî şi planeÚw, planeuîmai).
  PLANISIT adj. masă bine planisită sau drept netezită TA, 121. (Cf. ngr. plani£rw şi plan…zw).
  PLANTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 256. Cf. şi plînta BDL III, 777r; plăntălui DCC, 8; împlanta (sădi) VPP, 227; împlînta SPBA, 74; plăntări (sămăna) BR 1821, 88; planta, împlînta GC V, 201r; plăntui BDC, 55, 105; planta MEN II, 131; PBV, 330; PD, 493.
  PLANTARE s. Vezi Form. term. şt., p. 256. Cf. şi plîntare MVV, 15, 19; JA, 164; plăntuire BR 1829 II, 52; plantare BCD, 274; PBV, 330.
  PLANTAT adj. arborii plantaţi BCD, 274; grădină plantată PCI, 60.
  PLANTATOR s. („realizator sau proprietar al unei plantaţii”) SIT, 49; SCC I, 229, 140. (Cf. fr. planteur).
  PLANTAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 256. Cf. şi 1. („sădire, plantare”) plantaţie GC V, 201r; Agr II, 182; plîntaţie SHI II, 26; StDR, 207; plantaţiune BBS, 140. 2. („totalitatea arborilor sau altor plante perene cultivate la un loc”) plantaţie MEN II, 134; SIT, 136, 250; BIP, 239; SCC II, 137, 375; PBV, 330; PD, 493; plantaţiune INB 1857, 30; INB 1859, 109.
  PLANTIGRAD adj., s. (Zool.) păşîtoare pe talpă CIN, 28; păşitoare pe toată talpa (plantigrada) StIN, 78; plantigrade pl. BIN, 254. (Cf. fr. plantigrade, lat. plantigradus).
  PLANTIVOR adj., s. (Zool.) BMN I, 65; BCI, 56; INB 1859, 58. (Cf. fr. herbivore).
  PLANTUROS adj. secerişurile planturoase şi felurite MEN II, 172. (<fr. plantureux).
  PLASTOGRAF s., adj. APC, 44r, 291r; DAP, 75; LC, 85; GC V, 201v; DTN, 53; VVP, 106; CCB, 35; CCP, 32, 117; StDR, 206; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<ngr. plastogr£foj).
  PLASTOGRAFIA vb. falsifica (plastografi) FMIL 1844, 54; plastografi CA 1858, 117. (<ngr. plastografî).
  PLASTOGRAFIC adj. scrisori plastografice AsFA, XV. (<ngr. plastografikÒj).
  PLASTOGRAFIE s. plastográfie APC, 88v; CCI, 65, 90; plastografie DAP, 176; BGV, 99r; DTN, 56; GC V, 201v; CCM, 46, 63; VVP, 106; BFO 1843, 378; BGO 1844, 338; AOD, 101; PDC, 70; CCP, 32; StDR, 206; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<ngr. plastograf…a şi plastogr£fhma).
  PLASTOGRAFISIRE s. plastografisirea unor cuvinte CPI, pf. 3.
  PLASTOGRAFISIT adj. documenturi rasă şi plastografisite AOD, 320.
  PLASTRON s. 1. plastron (zale pentru escrimă) AR 1838, 96. 2. [la broasca ţestoasă] carapace şi plastron BIN, 371. (<fr. plastron).
  PLATAN s. (Bot.) ramurile de platană HBN, 118; platan CA 1854, 131; DILB III, 221; BCI, 181. (Cf. fr. platane, lat. platanus).
  PLATFORMĂ s. plat-formă SRM, 77, 82, 132; plată-formă BC, 89. (<fr. plate-forme).
  PLATINĂ s. platină SIN, 41; CISG, 129; AR 1829, 1829, 194; GC V, 201v; CIN, 404; RB, 341; FMIL 1840, 123; NV, 316, StDR, 206; ATI, 18; BIN, 48; PBV, 330; PD, 494; platínă DLG, 280; platín LPT, 52; RBT I, 51; platin CIN, 403; PFHM I, XI; platină, platin AML, 135; plătină RIP I, 146. (Cf. fr. platine, germ. Platine).
  PLATITUDINE s. SMB II, 381. (<fr. platitude).
  PLATONIC s., adj. (Filoz.) platonicesc MTT, 38v; HFP, 7; platonic EDE, 2; PCP, 32; HFP, 10, 16, 27, 30; VVP, 106; DFL, 170, 191; BDJE, 32, NV, 316; StDR, 206; PD, 494; platoníc GC V, 201v. (Cf. ngr. platwnikÒj, fr. platonique).
  PLATONICIAN adj., s. platonean FC, 6v; platonician, platonic NV, 316. (Cf. fr. platonicien).
  PLATONISM s. HFP, 31; GC V, 201v; VVP, 106; NV, 317; PD, 494. (Cf. ngr. platwnismÒj, fr. platonisme).
  PLATOU s. (Geogr.) INB 1857, 29. (<fr. plateau).
  PLATRA vb. („a acoperi, a tencui cu ghips”) platra (a arunca ipsos) IL 1841, 395. (<fr. plâtrer).
  PLATRU s. ghips sau platru (sulfat de var) BCA, 18; platru PD, 494. (<fr. plâtre).
  PLAUZIBIL adj. DFL, 206; BCD, 6. (<fr. plausible).
  PLĂNUI vb. planui CA 1850, 43; CA 1860, 117; plănui CA 1852, 16.
  PLEBE s. (Antic. rom.) plebe AV, 12, 17, 18; FMIL 1847, 101; AF, 57; PD, 494; plebea (norodul de rînd) FMIL 1844, 200; plebă NV, 317; LIT, 394; CA 1861, 75; pleba (gloata) CA 1861, 46; plebe, plevă AVP, 17; pleva (gloata) CA 1861, 44. (Cf. lat. plebs, fr. plèbe, it. plebe).
  PLEBEU s., adj. plebeian FNC, 152r, 155r; GPE, 58; VVP, 106; NV, 317; KOS, XIV; RL, 72; plebegheni APC, 121r; plebieni IRV, 5r, 28r; plebeen SIT, 293, 294; LIT, 90; AVP, 17; plebean LIT, 12; plebeu BPN I, 29, 82; BAR I, 37, 204; SGR II, 46; MF III, 142v; SHI II, 41, 42, 43, 46; FMIL 1844, 391; FMIL 1847, 114; NV, 317; LS, 126; StDR, 206; pe la 1850 forma era frecventă; plebei (proşti) SIC, 55; plebei sau poporeni BAR I, 49; plebeu (nenobil) BCI, 31; plebei sg. CRV, 19, 101; FMIL 1840, 66. (Cf. fr. plébéien, lat. plebeius, it. plebeo).
  PLEBISCIT s. plebischit APC, 119r; plebiscit RL, 395; PD, 494; plebiscid CA 1862, 130; plebicist LIT, 4. (Cf. lat. plebiscitum, fr. plébiscit).
  PLEDA vb. (Jur.; fig.) BDJE, 179; LIT, 40, 401; VO 1857, 3; AVP, 17; PD, 494. (<fr. plaider).
  PLEDOARIE s. (Jur.) GRR, 229. (<fr. plaidoirie).
  PLEDOR s. (Jur., „apărător”) DIB, 428. (<fr. plaideur).
  PLEGUI vb. („a răni”) plegui MIR, 93; FDB, 70; FTM, 169; KIT, 198; HMV I, 106, 107; plaga CA 1862, 80. (<lat. plagare).
  PLEGUIRE s. pleguire MVV, 25; pleguiri (rănituri) FTM, 151.
  PLEGUIT adj., s. pleziruit IRF, 46, 83; pleguit (rănit) TF, 50; IRF, 6, 42; CA 1857, 2. (Cf. plegui şi germ. blessieren, Blessierte).
  PLEIADĂ s. (Astron.; fig.) pleiadă GC V, 205r; pleiada de poeţi RL, 61; pleada CA 1860, 113; pleiade pl. NV, 317; StDR, 206; PD, 495. (<fr. pléiade).
  PLENILUNIE s. (Astron.) plenilunie CV, 3, 12; StDR, 206; pleniluniu (plenilunium) SVC, 38; plinolunie AR 1829, 8; CA 1847, 6, 10; plină-lunie CA 1855, 86. (Cf. lat. plenilunium, it. plenilunio).
  PLENIPOTENT s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi plenipotent CL II, 230, 285; CR 1830, 70; AR 1830, 49, 476; GC V, 156v, 214r; CR 1831, 28; CIRA, 415; LOA, 32, 71; CDV, 18; SGR II, 47; GG, 203; SR, 10, 24; AIR II, 140; pe la 1835 forma era frecventă; vichil (plenipotent) CL II, 90; plinipotent AR 1829, 36, 138; CR 1829, 192; AR 1830, 99; LOA, 28; plenipotent, plinipotent StDR, 206; pleniputente sg. Z 1856, nr.1, 3; pleniputent Z 1856, nr. 2, 2. (<lat. plenipotens).
  PLENIPOTENŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 86. Cf. şi deplină putere APC, 67r; vichilic (plenipotenţie) CL I, 28; plenipotenţie (vichilic) CL II, 284; plenipotenţie CL II, 20, 267, 283; BPN II, 229; AR 1830, 114; AR 1834, 423; ESI, 23, 105; SR, 7; CA 1854, 113; plenipotenţie, plinăputere StDR, 206; plinipotenţie CR 1829, 237; AR 1829, 143, 150; plină-putinţă CR 1830, 42; plenipotenţă AR 1830, 197; GC V, 156v; PBV, 331; pleniputinţă FMIL 1840, 255; pleniputere Z 1856, nr.38, 2. (Cf. lat. plenipotentia, germ. Plenipotenz).
  PLENIPOTENŢIAL adj. plinipotenţial AR 1830, 110; plenipotenţial GT 1838, 17. (<lat. plenipotentialis).
  PLENIPOTENŢIAR s., adj. plin puternicii comisari PCA, 12v; plenipotenţiar MIA, 17, 21; RA, 68; LP, 14; NB, 36; AR 1829, 81, 161; CR 1830, 50; AR 1830, 98, 134, 159; GC V, 156v; CR 1831, 26; BAR I, 237; SGR II, 46; EG, 47; MN 1836, 87; pe la 1835 forma era frecventă; vichil (plenipotenţiar) BPN, 327; plenipotinţiar CR 1829, 67; CR 1830, 13, 259, 323; plinipotinţiar CR 1829, 65; plinipotenţiar AR 1829, 52; AR 1830, 133; pliniputenţiar Z 1856, nr.26, 4; plenipotenţier CMR, 67; pleniputernicit BR 1829 I, 31; cu deplină putere GAT, 9, 77; deplin împuternicit AR 1830, 155; CR 1831, 25; LOA, 15, 34; ROI2 III, 8; deplin-împuternicit Z 1856, nr.18, 4; plinîmputernicit Z 1856, 26, 4. (Cf. lat. plenipotentiarius, fr. plénipotentiaire).
  PLENITUDINE s. plinitate GC V, 212v; BMN II, 93; plenitudine DFL, 111, 182; PD, 495; plenitate BMN I, 34; BMN II, 98. (Cf. fr. plénitude, lat. plenitudo).
  PLENTIV adj. plentiv (jalnic) PVV, 2r; plentiv SIT, 13.
  PLEONASM s. pleonasmos EBG, 106v, 107r; pleonazm VOG, 125; pleonasm EGRM, 41v; GC V, 205r; SGR II, 25, 136, 137; GRN I, 127; VVP, 107; AGI, 47; NV, 317; StDR, 206; GRR, 163; RL, 203; PBV, 331; NPT, 303; PD, 495; adăogire GCG, 223. (Cf. ngr. pleonasmÒj, lat. pleonasmus, germ. Pleonasmus, fr. pléonasme).
  PLEONASTIC adj. pleonastic (prisosiv) SGR II, 136; pleonastic VCL, 68r; StDR, 206; construcţia pleonasmă PGR, 92; pleonazmă este construcţia... PGR, 93. (Cf. fr. pléonastique, germ. pleonastisch).
  PLEONEXIE s. pleonexia, adecă nesăţioasa iubire de averi SHI I, 20; pleonexie SHI II, 32, 60. (<ngr. pleonex…a).
  PLEXUDĂ s. („cosiţă”) plexudă GIA II, 8v, 13v; AZ, 130v; GC V, 210r; plexidă CA 1847, 15; FMIL 1847, 30. (Cf. ngr. plexoàda şi plex…da).
  PLICTICOS adj. TB, 34v; MI, X; GC V, 214r; PBV, 332. (<ngr. plhktikÒj).
  PLICTISEALĂ s. plixis DC II, 180v; GC V, 214r; PBV, 332; urîciunea, plixiunea şi o apăsare complectă BIF, 8; plictiseală PBV, 332. (Cf. ngr. plÁxij).
  PLICTISI vb. TB, 34v; GC V, 214; PBV, 332. (Cf. ngr. pl»ktw şi pl»ttw).
  PLICTISIRE s. PBV, 332.
  PLÎRA vb. („ a plînge”) CV, 34. (<fr. pleurer).
  PLOMBAGINĂ s. („substanţă minerală neagră din care se făceau creioanele”) plombagină GC V, 218r; plumbagină PD, 495. (<fr. plombagine).
  PLUŞ s. (Text.) GC V, 218v; VVP, 107; PBV, 333. (<fr. pluche).
  PLUTOCRAŢIE s. (Polit.) plutocratie GC V, 218r. (<fr. ploutocratie).
  PLUTON s. (Milit.) ploton CR 1830, 129; VSC, f.t., III; RO, 7, 40; VVP, 107; BPA, 71; SRM, 10; ROB2, 621; SRI, 4, 20; ROM, 5, 24, 60, 64, 67; FAM, 125; NRC, 125, 263; PBV, 383; CA 1860, 91; peloton, ploton GC V, 46r; zvod BFP 1833, 75; zvoduri (pelotonuri) BFO 1833, 212; peloton AR 1834, 250; AR 1837, 257; NV, 310; StDR, 199; CA 1859, 132; D 1859, 132; PD, 481, supl.XIV; pluton NRC, 4, 7, 267; PD, supl.XIV. (Cf. fr. peloton, it. plotone, rus. взвод).
  PLUTONIAN adj. (Geol.) RB, nr.13, 4; CEG, 18. (<fr. plutonien).
  PLUTONIC adj. plutonic, plutonesc, plutonicesc GC V, 218r; plutonic BMN II, 15; INB 1859, 8; CEG, 14, 90. (<fr. plutonique).
  PLUTONIST s. BMN II, 21; INB 1859, 11. (<fr. plutoniste).
  PNEUMATOLOG s. (Filoz.) pnevmatolog şi pneumatolog GC V, 223v. (<fr. pneumatologue).
  PNEUMATOLOGIC adj. pnevmatologíc şi pnevmatologicesc GC V, 223v; pneumatologic SCC II, 348. (<fr. pneumatologique).
  PNEUMATOLOGIE s. pnevmatologhie HFP, intr.13; pnevmatologie GC V, 223v; pneumatologie PD, 496. (Cf. ngr. pneumatolog…a, fr. pneumatologie).
  PNEUMONIC adj., s. (Med.) pnevmoníc GC V, 223v; pnevmonic VVP, 107. (<fr. pneumonique).
  POCAL s. („vas de băut; garafă, pahar”) bucal şi bocal GC VII, 198r, 210r; bocal FMIL 1840, 46; pocal AR 1835, 199; FMIL 1847, 172. (Cf. ngr. mpouk£li, fr. bocal, germ. Pokal).
  PODAGRĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 257. Cf. şi podagrie OC I, 77r; OC II, 48v; DC II, 219v; CB 1818, 124; BR 1829 II, 50; CR 1829, 102; podagrie (podagra) PAM, 25; podagră OC I, 29v, 98v; OC II, 35r; MDWS, 389; BEM, 242; CS 1802, 29; NID II, 88r; MFV II, 7; DCN, 13, 140; MG I, 19; GC V, 138v; VD, 44; BAR II, 108; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi germ. Podagra).
  PODAGRIC adj., s. (Med.) podagrios OC I, 77r; OC II, 62r; acrimea cea podagricească MD II, 105r; podagric BD II, 204. (Cf. ngr. podagrikÒj, lat. podagricus, it. podagrico şi podagroso).
  PODALGIE s. (Med.) podalghie MD II, 105v; podalgie PMC II, 4. (<ngr. podalg…a).
  PODALGOS adj., s. NZ, 34v. (<ngr. podalgÒj).
  PODOROJNĂ s. („foaie de drum, în călătoriile cu poşta”) podorojnă AR 1830, 173; BGO 1844, 15; podroşnă FMIL 1840, 250. (<rus. подорожная).
  PODPISCĂ s. („angajament în scris, obligaţie”) CR 1830, 134. (<rus. подписка).
  PODPOLCOVNIC s. („locotenent-colonel”) pod polcovnic VIC, 156r; sub-polcovnic AR 1830, 133; suptpolcovnic GC VI, 67v; potpolcovnic GC V, 104r; pot-polcovnic BFO 1843, 149. (Cf. rus. подполковник).
  PODPORUCIC s. („sublocotenent”) podporucic GIA I, 66r; podparucic TR 1854, 3. (<rus. родпоручик).
  PODREAD s. („antrepriză”) potread CR 1829, 297; podrat BFO 1833, 38, 68; ROI2 III, 130, 133; podreat BFO 1843, 138. (<rus. подряд).
  PODREADCIC s. („antreprenor”) podreadcic CR 1829, 316; podreaşcic BFO 1833, 206; podreatcic ROI2 III, 133. (<rus. подрядчик).
  PODSUMCĂ s. („cartuşieră”) BFO 1843, 418. (<rus. подсумок, -мка).
  POEMATION s. („poem mai mic”) BDT, 1r, 5r, 26r. (Cf. gr. poihm£tion, lat. poematium).
  POJARNIC s. („pompier”) BFO 1843, 115. (<rus. пожарник).
  POJARNICESC adj. („privitor la pompieri, la pompierie”) BFO 1843, 72, 272.
  POL s. Vezi Form. term. şt., p. 257. Cf. şi (Geogr.) pol RIC, 45v; MTT, 31r, 209r, 230v; VEI, 39r, 41v, 42v.
  POLARIZA vb. polarisi EPD, 95; polarisa NV, 318. (Cf. fr. polariser, germ. polarisieren).
  POLC s. („regiment”) Vezi Împrumut. I, p. 88. Cf. şi polc DAB, 275r; CP I, 127; AR 1830, 130; FTP III, 109; FTP IV, 51; RO, 5, 6; CIRA, 248; BFO 1833, 60; MPG, 39, 109; BGO 1840, 181; BGO 1844, 150; RL, 297; PBV, 338; polc şî reghement GC V, 103v. (<rus. полк).
  POLCOVNIC s. („colonel”) Vezi Împrumut. I, p. 88. Cf. şi RO, 7; VVP, 109; BGO 1840, 5, 27; TR 1854, 3; RL, 297; polcovnic şî colonel GC V, 103v. (<rus. полковник).
  POLEI vb. polii MAS, 102; SIN, 28; poli BDL III, 783v; polei CA 1850, 56; CA 1856, 10.
  POLEIT adj., s. poliit ASH, 4; polit TAO, 57; RMS, 324; RMS, 324; polit (lustruit) AsL, 64; poleit (învăţat) FGP, 16; poliruite (făcute lucitoare) AR 1835, 153.
  POLEMARH s. (Antic. gr.) GC V, 101v; NV, 318; AVP, 18. (Cf. fr. polémarque, ngr. polšmarcoj).
  POLEMARHIE s. GC V, 102r; NV, 318. (Cf. fr. polémarchie, ngr. polemarc…a).
  POLEMIC1, -Ă s., adj. („luptător, războinic”) neînvinsul polemic SGR I, IX; străluci cu a sa polemică şi politică SHI II, 60; amelioră armia şi măiestria polemică SHI II, 195; polemice, beligerante, polemică, lucrare de resbel, de ostilitate AVP, 18.
  POLEMIC2 adj. teologii cei polemiceşti MTM I, 55; polemic MIB, 86; NV, 318; GCB II, 226; PD, 497. (Cf. fr. polémique, it. polemico).
  POLEMICĂ s. polemică (luptă în scris) AR 1833, 6; polemică (război de condei) AR 1838, 380; polemică EP I, 43; BG, 109; StDR, 207; RL, 339, 348; C, 19; R 1857, nr.35, 1; D 1860, 86, 214, 399; PD, 497. (Cf. fr. polémique, it. polemica, germ. Polemik).
  POLEMIZA vb. PBV, 337. (<fr. polémiser).
  POLENTĂ s. (Culin.) polentă, o mîncare ca mămăliga GC V, 101v; polentă românească (mamaliga sau coleşă) FMIL 1847, 108; polentă, mămăligă PD, 497. (Cf. fr. polenta, it. polenta).
  POLIADELFIE s. (Bot.) GC V, 101v; CIN, 265; PMC II, 204; MIN, 181; BBS, 26. (<fr. polyadelphie).
  POLIANDRIE s. Vezi Form. term. şt., p. 257. Cf. şi 1. („starea unei femei măritată cu mai mulţi bărbaţi deodată”) poliándrie BEM, 345; poliandrie GC V, 101v; SMR I, 13; PD, 497. 2. (Bot.) poliandrie GC V, 101v.
  POLIARH s. („cel care stăpîneşte împreună cu alţii”) poliarh GC V, 101v; poliarşi pl. RIP I, 72.
  POLIARHIC adj. poliarhică (domnire de mai mulţi) RIP I, 72.
  POLIARHIE s. poliarhia (stăpînirea mai multora) SIU, 90r; poliarhie şî poliarşie GC V, 101v.
  POLIGAM s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 258. Cf. şi GC V, 101v; VVP, 108; FMIL 1844, 197; CA 1858, 84.
  POLIGAMIC adj. poligamic, poligamicesc GC V, 101v; poligamic FMIL 1844, 199.
  POLIGAMIE s. Vezi Form. term. şt., p. 258, şi Împrumut. I, p. 88. Cf. şi poligamie SIU, 40r; GC V, 101v; VVP, 108; FMIL, 1840, 218; SMR I, 13; FMIL 1844, 197; MEN I, 50; MEN II, 168; PMC II, 205; StDR, 207; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  POLIGLOT adj., s. AR 1829, 191; GC V, 101v; NV, 318; StDR, 207; NPT, 42, PBV, 337; CA 1861, 131, PD, 497. (<fr. polyglotte).
  POLIGLOTIE s. GC V, 101v; FMIL 1847, 191.
  POLIGRAF s. GC V, 101v; NV, 318; PD, 497. (<fr. polygraphe).
  POLIGRAFIE s. GC V, 101v; PD, 497.
  POLILOG adj., s. GC V, 102v.
  POLILOGHIE s. GC V, 102v.
  POLIMORFISM s. (Chim.) PFHM I, 28. (<fr. polymorphisme).
  POLIPIER s. (Zool.) polipiere pl. BIN, 458; polipieri CEG, 57, 58; polipier PD, 497. (<fr. polypier).
  POLISARCIE s. boala grăsimei trupului, polisarchia EPD, 415, polisarcie (trupişarea sau corpolenţa) PMC I, 134. (Cf. ngr. polusark…a, fr. polysarcie).
  POLISILAB adj., s. polisilab GC V, 101v; ECS, 47; VVP, 108; PGR, 132; CDR, V; NV, 319; LMG, 111; PBV, 338; PD, 497; polisilav StDR, 208; multosilav PGRL I, 9; multosilab StFE, 62. (Cf. fr. polysyllabe, lat. polysyllabus, ngr. polusÚllaboj).
  POLISILABIC adj. polisilavíc GC V, 102r; multosilavic SIC, 91; SHI I, 38; polisilabic PBM, 92; PGR, 130; PD, 497; cuvinte de mai multe silabe IGR, 222. (<fr. polysyllabique).
  POLISILABIE s. ECS, 48; FMIL 1847, 109. (<fr. polysyllabie).
  POLISINDETON s. (Ret., figură de stil) polisíndeton RIM, 205. (<ngr. polusÚnqeton).
  POLISULFURĂ s. (Chim.) polisulfur PFHM I, 249. (<fr. polysulfure).
  POLITEHNIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 258. Cf. şi şcoală politehnică CR 1829, 252; CR 1830, 110; AR 1830, 188; CR 1831, 19; AR 1837, 140; PD, 498; institut politehnic BG, XXVI; institut politehnicesc FD I, 22; politecnic GC V, 104r; VVP, 108; MEN I, 8; Z 1856, nr.27, 4; PBV, 338; LMG, 46.
  POLITEISM s. polideism CMR, 90; politeism, politeíe GC V, 104r; politeism GG, 144; SHI I, 42; VVP, 108; SMR I, 11; RIP I, 70; EOI, 253; MEN II, 157; DFL, 166; NV, 319; PD, 498; politeism (multe zeităţi) BMN I, 22; INB 1859, 54; politiism CA 1853, XXXV. (Cf. fr. polythéisme, ngr. poluqea).
  POLITEIST s. GC V, 102r; MF III, 133r; NV, 319; PD, 498. (<fr. polythéiste).
  POLITIC adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 88-89. Cf. şi politicesc CDG, 13r, 20r, 21v; IEI, 3r, 8r, 16r; AZ, 7r; APC, 181v, 319r; TD II, 162; CIM, 2; TL, 5r; DSM2, 10; NIU, 210v, 217r; NID II, 97v; IFA, 20r; DOA, 12; MIA, 3; TF, pf.; DAP, pf.5, 12; IRF, 16; RA, 23, 65, 66; JNA, 53; BDL I, 111v; SIU, 7r, 48v, 58r; FTM, 227; MPI, 19; BPN I, 38; LC, pf.2; FNB II, 137; MRP, 2; SPBA, 1, 9; forma era frecventă pînă spre anul 1860; [geografie] politicească BE, 70v; istoria politicească sau cetăţască BLM, 185; economia politicească CR 1830; gheografie politică DLC, 4; FGE, 1; iconomie politică AR 1830, 375; politic HFP, 253; AR 1829, 23; CR 1830, 50; AR 1830, 145; MBV, 9; CR 1831, 20; SIC, 59; CIRA, 7, 331; TGA, 2; VAA, 6; MBG, 10; AIR I, X; AIR II, 138; MN 1836, 86; AR 1837, 16; RB, nr. 1, 3, nr. 5, 3; GT 1838, 3; VVP, 109; HP, XII, XXVI; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. politikÒj, lat. politicus, fr. politique, germ. politisch).
  POLITICĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 88. Cf. şi 1. („ceremonial, etichetă; politeţe”) politică AZ, 11v, 51v, 76v; AOS, 78; RMB, 16r; DAB, 9r, 161r; MID II, 37r; VSN, 3r; CSM, 136; GIC, 21; VMG, 55; MG I, 213; DCN, 29, 120; FGP, 105; VSC, 35; FTP I, 3; FGB, 32; MDP, 38; MCL 1838, 37; MCL 1839, 616; GRN II, 18; politecă PCC, 8. 2. (Adm., Diplom.) politică BDT, 59v; GSP I, 207; BDL III, 783v; JNA, 27; DCP, pf.; IRV, 67v; DLG, 13; TSVM, 3; TPE, 16v, 19r, 23r; POC, 37r; PIU II, 173; AAM, 55; RDS, 49r; HFP, intr.20, 197; PCB, 99; CR 1829, 254, 261; CR 1830, 350, 371; VFE, 13; FTP I, 29; FTP III, 16; FTP IV, 42; MBE, 39; pe la 1830 cuvîntul, cu acest sens, era frecvent. (Cf. ngr. politik», lat. politica, fr. politique, germ. Politik).
  POLITICEŞTE adv. 1. („din punct de vedere politic; civil”) IE, 70; MTM II, 138; APC, 52r, 209v; BDC, 46; CPI, 33; CCB, 108, 123; MEN I, 286; KDP, 102; CA 1850, 60; VO 1857, 4; PBV, 338; D 1858, 2; CA 1861, 29. 2. („pentru etichetă; politicos”) DCP, 48; GPF, 204.
  POLITICI vb. („a se comporta civilizat, a se conduce; a se practica, a se aplica; a fi în vigoare, a avea curs”) politici IPT, 114; HET I, 115r; TRT, 2v; MTT, 3r, 15v, 23r, 28r; GN, 44r, 87r, 126v, 182r; TB, 6v, 22r, 180r; HOG, 217; GCA II, 39r; APC, 38r; DAB, 233v; CIRA, 29; BFO 1833, 48; CPI, 180; CCM, 52; RL, 137, 220; politefsi RIC, 58r, 388r; VIO I, 32v; DC II, 218r, DC IV, 112r; LOA, 51; politevsi DC IV, 124v, 299r. (Cf. ngr. politeÚomai).
  POLITICIAN s. politicos RIC, 390v; VIO I, 31v; GIC, 223; GPF, 331; PIU III, 177; politíc VTT, 10v; MIU, 342; BDT, 217v; LB, 521; MG I, 202; politic TRT, 6r; MTT, 28r, 94r, 138r; OC I, 91r, 91v; ECV, 54r; VIC, 76v, 130v, 240r; GIA I, 70r, 84v; GCA II, 8v, 17r; TD I, 83; NID I, 59v; NID II, 183v; JNA, 43; BPN I, 23; BD II, 208; IRV, 180v; TPE, 8v, 36r; PCP, 29; PIU III, 189; VMG, 51; HFP, intr.7, 59; MRC, 43, 150; FTP I, 30; SPV, II; cu acest sens, cuvîntul continuă să fie frecvent pînă spre anul 1860; politec GCA, 78. (Cf. ngr. politikÒj, lat. politicus, fr. politique, germ. Politiker şi Politikus).
  POLITICIT adj. 1. („civilizat”) politicit POC, 32r. 2. („obişnuit, în vigoare, în uz”) preţurile politicite BFO 1833, 52, 159; ROI2 III, 35; BFO 1843, 128; LMA, 2; JA, 64.
  POLITICOS adj. Vezi Împrumut. I, p. 89. Cf. şi politicos („civilizat, manierat”) RMB, 16v; DAB, 189r; NIU, 292r; NID I, 93v; MRP, 38; CRac, 164; SPBA, 105; MCB, 100, 135; MGD, 5r; LPT, 77; DCN, 120; MG I, 213; AR 1829, 20; MALP, 12; GC V, 103r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; complezanţi (cum am zice politicoşi) MFE, 8. (<ngr. politikÒj).
  POLITIE s. Vezi Împrumut. I, p. 89. Cf. şi 1. („cetate, oraş”) politie VEI, 184v; FC, 32r; APC, 35v; BDL III, 783v; KUP, 39r; DCP, pf., 55; BD II, 208; CSM, 29; CCI, 7, 9; OFR, 49; CIF, 19; PP, X; DCN, 19; CR 1829, 5, 17; AR 1829, 18; GC V, 103r; CR 1830, 253; ROB, 26, 104, 153; CIRA, XII, 7; cu acest sens şi formă, cuvîntul era frecvent pînă spre anul 1860; politíe ME, 199; MR, 16; FDB, 130; FTM, 142. 2. („societate; guvernare”) politie VMG, 249. (Cf. gr. polite…a, lat. politia).
  POLIŢAI 1. s. („poliţist”) poliţai BR 1821, 10; LOA, 36; EG, 44; DTN, 14; RB, 318, 391; AMG, 15; VVP, 109; BGO 1840, 2, 127; SIT, 209; RL, 121; PBV, 338; SPB, 52; PIC, 126; AML, 7; poliţaii (prefecţii) în oraşe AML, 13; poliţar GC V, 102r, 103r; CPL, 66; GG, 192; BCD, 497; va iscăli poliţianul în condica... LOA, 70; poliţian RB, nr. 24, 3; CA 1862, 34; 2. s. („poliţie”) poliţai director CPL, 6; un om de poliţai FMIL 1840, 310. 3. adj. („poliţienesc”) dreptul poliţian [...], măsuri poliţiane BCD, 81, 215; măsuri poliţiene RL, 260. (Cf. germ. Polizei, fr. policier).
  POLIŢĂ s. (Comerc., Fin.) Vezi Împrumut. I, p. 89. Cf. şi poliţă LC, 30; SPBA, 17; AR 1829, 127; GC V, 103v; ROB, 176; GG, 143; DTN, 42; MCL 1838, 81; MC 1839, 526; VVP, 109; CCB, 3, 18, 29; CDCE, 227; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; políţă ROB, 176; poliţe (lettres de change) MRC, 213; cambii sau poliţe AR 1834, 136; poliţe sau vexele SR, 35; poliţe (vecsele) NPC, 3. (Cf. ngr. pÒlitsa, it. polizza, fr. police).
  POLIŢIE s. (Adm., Jur.) poliţíe ABCA, 31; RA, 27, 76; FDB, 36; poliţie RV, 13; IIE, 19; PV, 121; CP II, 5, 21; BI, 43; LP, 8; BR 1821, 8; SPBA, 91; BGV, 56r; GIC, 32; TVSM, 76; CCI, 9; CR 1829, 58, 268; AR 1829, 98, 120; PH, 9; CR 1830, 204, 325, 390; GC V, 103r; SPT, 103; SBM, 14; FTP I, 37, 134, 208; FTP II, 57; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; comisarul de poliţie (prefectură) în capitală AML, 12, 13. (Cf. lat. politia, germ. Polizei, it. polizia, rus. полиция, fr. police).
  POLIŢIENESC adj. CR 1830, 125, 274; AR 1830, 223; GC V, 104r; SBM, 2; CR 1831, 17; RO, 40; CPL, 5; LO, 13; LOA, 4, 26, 63, 70; BFO 1833, 134; CPI, 34, 196; EG, 44; ROI2 III, 50, 127; AMG, 15; BGO 1840, 310; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  POLIŢIENEŞTE adv. PBV, 338; AML, 37.
  POLIŢMAISTRU s. poliţi maester (ministre de police şi latineşte edilii) BGV, 56v; poliţmaister ROB, 47; ROB2, 579; poliţ-maister LOA, 4, 24, 65; poliţ-meister ROB, 85; CPL, 46; poliţĭmeister ROI2 III, 107; poliţmeistru BFO 1833, 146; ROI2 III, 127; BFO 1838, 31; poliţ-maistru BFO 1833, 36; CCP, 136, 148; poliţmaistru FGGN, 117; KPH, 13; CA 1851, XI; NPT, 48. (Cf. germ. Polizmeister, rus. полиц(ей)мейстер).
  POLIVALV adj. conhilie polivalvă BIN, 440; conhilii multivalve BIN, 448; multivalv BBS, 29.
  POLONEŞTE adv. VVP, 109; PBV, 338.
  POLONEZ s., adj. polachi pl. GN, 131r, 132v; polaci (leşi) RA, 73; limba polonilor (polecilor) BRD, 43; familii nobile poloneşti BRD, 45; polonesc VVP, 109; PBV, 338; naţia poloană (leşască) AR 1830, 164; CR 1830, 94; oastea polonă [...], limba poloană [...], naţia polonă FMIL 1847, 75, 77; crăia polonică AR 1830, 130; limba polonică FMIL 1840, 207; polonez RB, nr.10, 4; VVP, 109; StDR, 209; PBV, 338. (Cf. ngr. polwnÒj şi polwnšzoj, lat. polonus, it. polonico, fr. polonais).
  POLTRON adj. GC V, 104; SIT, 150. (<fr. poltron).
  POLTRONERIE s. GC V, 104. (<fr. poltronnerie).
  POMOJNIC s. (Adm., „funcţionar”) pomeşnic BFO 1833, 96; pomoşcic BFO 1833, 207; pomoşnic BFO 1833, 58; CPL, 3, 77; BGO 1840, 3, 89; BGO 1844, 202; AOD, 14; ROB2, 579; pomoştic ROI2 IV, 8; pomojnic CCP, 138; PBV, 339. (<rus. помощник).
  POMOLOGIE s. (Bot.) RL, 315. (<fr. pomologie).
  POMPA vb. BDJE, 104. (<fr. pomper).
  POMPĂ s. („suită, cortegiu sărbătoresc; fast, solemnitate”) Vezi Împrumut. I, p. 89. Cf. şi pombă AZ, 2v, 39v, 76v; NIU, 293v; CSM, 99, 150, 153, 155; AR 1830, 227; pompă AIM, 48r; MAI, 77r; FNC, 173v; APM, 157, 168, 171; BI, 76; NID I, 65r; RA, 44; GSP I, 20; IRF, 100; FTM, 7, 34; VVP, 19; SPBA, 98; BR 1821, 102; BRI, 194; BD II, 209; IRV, 5v; LB, 522; MCB, 8; CSM, 213, 253; RDS, 60v; AR 1829, 30, 31, 165; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. ngr. pomp», lat. pompa, fr. pompe).
  POMPIER s. tulumbagiu CR 1829, 129; ROI2 III, 121; pumpar, adică tulumbagiu GC V, 143v; pumpar LG, 71; pompier (tulumbagiu) AR 1831, 16; AR 1834, 365; RB, nr.24, 1; StDR, 209; pompier (tulumbar) AR 1838, 35; tulumbar, pompier PBV, 483; pompier BFO 1843, 138; NV, 319; SSC, 153; PBV, 339; NPT, 27. (<fr. pompier).
  POMPON s. (Vestim.) pompon GC V, 106v; SRM, 209; SRI, 305; NV, 319; CA 1860, 95; PD, 499; pompon, pompoană, ponpon PBV, 339; pompon VVP, 101. (Cf. fr. pompon, germ. Pompon, rus. помпон).
  POMPONA vb. („a împodobi cu pompoane”) NV, 319; PD, 499. (<fr. pomponner).
  POMPOS adj., adv. [nume] pompos GF, 11r; pompos alai LVH, 41v; zidirile cele pompoase (falnice) GSP I, 184; pompos BD II, 209; TVM, al.5; AR 1829, 19, 206; BR 1829 I, 22; GC V, 106v; CR 1831, 51; VSC, 55; FTP I, 27; CIRA, 90; BAR II, 159; MCR, 90; BM, 47, 49; GTN 1836, 46; AS, ded.; pe la 1835 forma era frecventă; pombos SHI II, 27, 48, 63; pompatec JNA, 59; pompatic SPBA, 56. (Cf. lat. pomposus şi pompaticus, fr. pompeux, it. pomposo şi pompatico).
  PONCI s. (Mineral.) ponci (ponce), adecă piatră poroasă INB 1857, 15. (<fr. ponce).
  PONCIOS adj. („poros”) materii [...] poncioase CEG, 48. (<fr. ponceux).
  PONDERAT adj. BD II, 210. (<lat. ponderatus).
  PONDERAŢIE s. ponderaţie BD II, 210; NV, 319; PD, 399; ponderaţiune DILB I, 208. (Cf. lat. ponderatio, fr. pondération).
  PONDERE s. pondere CV, 33; măsurile şi ponderile CA 1847, 13; ponderă (greutate) BEC, XXIV. (Cf. lat. pondus, -eris).
  PONDEROS adj. ponderos BD II, 210; FMIL 1844, 397; MID I, 18; BG, 203; TR 1854, 2; pondăros HMV I, 41. (Cf. lat. ponderosus, fr. pondéreux).
  PONEI s. poneii (caii) SCC II, 25; caii poni (mici, pitici) GM 1854, 186. (Cf. fr. poney, engl. poney).
  PONTA vb. [la jocul de cărţi] puntarisi GC V, 150r. (<fr. ponter).
  PONTATOR s. [la jocul de cărţi] puntător GC V, 150r; pontator NPT, 79; punctător PBV, 365.
  PONTIF s. (Antic. rom., Bis.) pondific VTT, 10r; pontifíc GIA I, 94v, 129v; póntific GIA II, 57v, 58r; pontific GIA II, 56r; BAR I, 159; BAR II, 20; pontifice SPBA, 97; StDR, 209; GCB II, 226; PBV, 339; pontifice, pontif PD, 499; pontifici pl. SPBA, 12; BAR I, 71, 157; CA 1847, 7; pontefice MEN II, 44; NV, 319; AVP, 18; pontefici pl. MEN II, 255; pontifeci pl. RL, 238; pontific CRV, 53; SHI, XXII, XXIV; SHI II, 40, 117; pontif (arhiereu) IRV, 5v, 147r; pontif AR 1829, 156, 166; GC V, 108v; VFE, 40; VSC, 67; GG, 36; AS, f.t., ded.; KCL, 94, 134; GRR, 107; RMS, 4; RL, 196; DILB I, 208; LIT, 48; pontiful (papa) BMN III, 166; pondif FEA, 27, 47, 58. (Cf. lat. pontifex, -icis, it. pontefice şi pontifice, fr. pontife).
  PONTIFICAL adj. pontifical GC V, 108v; MID I, 58; StDR, 209; RL, 372; LMG, 94; PD, 499; pontefical MEN II, 294; ponteficial NV, 320; diregătoria pontificească BAR I, 159. (Cf. fr. pontifical, lat. pontificalis şi pontificius).
  PONTIFICAT s. pontificat GC V, 108v; AR 1830, 450; DILB I, 208; PD, 499; ponteficat NV, 320. (Cf. fr. pontificat, lat. pontificatus).
  PONTIFICEŞTE adv. („pontifical”) slujesc pontificeşte (arhieraiceşte) CLV, 146r.
  PONTON s. (Tehn., Milit.) GC V, 108v; SCC II, 292; PBV, 339. (<fr. ponton).
  PONTONIER s. (Milit.) pontonir COD, 1; pontoner RD, 3; pontonier GC V, 108r; AR 1837, 48; RL, 154; CA 1862, 35. (Cf. fr. pontonnier, germ. Pontonier).
  POPUL s. („popor”) popul IRV, 5r, 14r, 32v; GG, 21, 29; MN 1836, 1, 78; AIR III, 13; GPG, 45; FMIL 1847, 11; BP, VII; BCD, 18; BRA, 83; GPG2, 12; CA 1852, 66; BMN II, 68; forma era frecventă pînă la 1860; un popule ingrat ICI, 71; două popule ROB, 195; populĭ FMIL 1847, 119; ICI, 10; CA 1855, 72; INB 1857, 5; D 1858, 5; PIC, 16; INB 1859, 26; D 1859, 126; poplu MID I, 16, 31, 59, 78; DFL, 98, 133; popli DFL, 105; popól SPBA, 97; popol GC V, 111r; CRV, 2, 5, 31, 71; HMN, 3, 116; FMIL 1844, 107, 325; MID I, 118, 146; AF, 98, 132, 135; SIT, 32, 245; EV, XXVIII; BIP, 6, 106; PCI, 7; LS, 63, 83; forma era frecventă pînă la 1860; popolĭ BDJE, 4; BC, 6; PTP, 25; BEC, XXIII; CA 1861, 59; popul şi popol au fost folosite alături de vechiul popor, care era de asemenea frecvent. (Cf. lat. populus, it. popolo, fr. peuple).
  POPULA vb. norodi VIC, 78r; GIA I, 9r, 9v, 75r, 141r; GIA II, 90v, 102v; NID I, 24r, SIU, 13r; împopora TVM, 1; CIRA, 366; AR 1837, 24, 217; SHI I, 30, 31; SHI II, 26; VVP, 174; FMIL 1844, 51; AMIM, VI; LMS, 23, 27; SSC, 62; KOS, XXVII; SCC II, 386; CA 1856, 14; LG, 67; LMG, 65; ASLI, 304; împopora, împopori StDR, 105; popora LMS, 36; popola, împopola GC V, 111r; împopula GG, 12; AIR I, 8, 55; AIR II, 39; RB, nr.22, 2, 318; FMIL 1847, 18; CA 1857, 57; impopula AIR II, 129, 241; popula GG, 162; MID I, 19; DFL, 48; BMN II, 27; ICI, 56; INB 1857, 2; DCB IV, 69; PD, 499. (Cf. lat. populare şi impopulare, it. popolare şi impopolare, fr. peupler).
  POPULADĂ s. („colonie, aşezare de emigranţi”) populadă, colonie GC V, 111r, 113r, populadă SIT, 275; CFZ, 125; PD, 499; poplată MID I, 23; popladă SSC, 51, 52; popladă, colonie GCB II, 226. (<fr. peuplade).
  POPULAR adj. norodesc PSG, 22r; IRV, 134v; poporesc BD II, 212; poporalnic TAI, 7; MPI, 1; HFP, 6; maghistraţi poporelnici BAR II, 21; limbă poporală BRD, 46; poporal BR 1829 I, 21; GC V, 111r; BAR II, 25, 98, 183, 199; CGR, X; IGR, 25, 27, 62, 184, 187; ADL, 235, 238; SCC I, 8; CA 1854, 56; RL, 2, 74, 111, 271, 422; ASLI, 127, 279, 291; limba latină poporană MDNU, 62, cf. şi 63; poporan BD II, 212, CIRA, 101, 411; AR 1834, 41; MF III, 139v, 140r; CA 1853, 114; CA 1854, 121; CA 1860, 71; limba cea poporeană AAM, 10; medicina poporeană PSE, 4; popularnic TPE, 27v; MF II, 112v; popular CR 1830, 60, 231; MRC, 79; SPV, 143; BAR II, 111; SGR I, 52; GTN 1836, 23; MF I, 78v; AV, 18, 53; SHI II, 129; ROB2, 561, 565; BIP, 23, 46, 55, 67; NV, 320; CGR, 131; StDR, 209; IGR, 178; pe la 1850 forma era frecventă; popolar GC V, 111r; BIP, 269; LIT, 231; popiuler VHP, 230. (Cf. lat. popularis, it. popolare, fr. populaire).
  POPULARE s. norodire SIU, 13r, 39v; înnorodire AR 1830, 92; împoporîrea Dachiei MILR, 59; împoporîre (adăugirea norodului) ROI2 III, 22; împoporire TVM, 1; împoporare CIRA, 373; EGI, 51; AR 1837, 2; SHI II, 72; AR 1844, 14; AMIM, XXI; FMIL 1847, 17; StDR, 105; împopulare AIR, 1; împopulaţie SHI I, 32.
  POPULARITATE s. CR 1829, 237; AR 1829, 150; GC V, 111v; GTN 1836, 29; RB, nr.10, 3, 362; FMIL 1840, 167; AR 1844, 15; SIT, 102; NV, 320; StDR, 209; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. popularité, lat, popularitas).
  POPULARIZA vb. populariza GC V, 111r; DFL, 166; CDR, III; NV, 320; RMS, 12; SD 1855, 2; BC, I; D 1858, 7; PD, 499; poporaliza RL, 24, 78, 179. (<fr. populariser).
  POPULAT adj. norodit VIC, 2r, 3r, 144v; GCA, 52; GIA I, 34r, 50r, 141v; GIA II, 3v, 7r, 12v, 24v, 88v; SIU, 74r; poporat FTM, 32; FMIL 1847, 64; RL, 33; împoporît, înpoporît MILR, 43; împoporit TVM, 4; împoporat AR 1829, 142; FGE, 51; RIP I, 168; KOS, XX; Z 1856, nr.11, 4; împoporat CA 1852, 17; inpopulat LPT, 76; împopulat GPG, 11; SMB I, 6; TR 1854, 2; PTP, 37; înpopolat FMIL 1844, 231; populat FTP IV, 100; GG, 134; MN 1836, 28, 35; RB, nr.32, 2, 139; RCM, 64; BCD, 312, 415; RMS, 218; KOS, XXVII; C, 13; INB 1857, 7; popularisit CD, 18. (Cf. fr. peuplé, it. popolato).
  POPULAŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi populaţia, adecă norodul din ţară GSP I, 176; populaţie (norod) IRV, 29r; CR 1829, 53; populaţie GIC, 148, 233; CR 1829, 24, 141; AR 1829, 64, 131, 235; CR 1830, 47, 345, 394; AR 1830, 182, 197; GC V, 111r; MRC, 27; MTF, 3r; CR 1831, 2; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; populaţie, populăciune StDR, 209; populaţiune LS, 50; BMN I, 31; BMN II, 185; DILB I, 208; LIT, 9, 340; C, 7; INB 1859, 19, 123; PIC, 16; popolaţie TG, 18; MV, 224; BIP, 218; KOS, XXII; GM 1854, 301; BC, 18; poporaţiune TR 1854, 110; poporaţie RL, 32, 33, 72, 96; ASLI, 306, 307; poporîme AR 1830, 482; SHI I, 45; poporime FMIL 1840, 333; Z 1856, nr. 2, 3, nr. 6, 3; PBV, 340; împoporîre AR 1830, 159; împoporare CIRA, 335; AR 1834, 53; AR 1837, 8, 59, 160, 304; FGGN, 48; IL 1841, 86; RIP I, 61; CA 1844, 45, 50; Z 1856, nr.20, 4; CA 1861, 37; împoporime RL, 14, 15; impoporime RL, 279; împopulaţie BAR II, 6; Fil DA I, 24; FMIL 1847, 57; impopulaţie FMIL 1840, 233; împoporaţie CGR, 17; împopurăciune INB 1859, 143. (Cf. lat. populatio, fr. population, germ. Population, it. popolazione).
  POPULOS adj. („foarte populat, numeros”) poporos HPP, 50; MDNU, 86; CIRA, 101; FMIL 1844, 379; populos GC V, 111r; GTN 1836, 67; PD, 500. (Cf. lat. populosus, fr. populeux).
  POR s. Vezi Form. term. şt., p. 258. Cf. şi poruri VEI, 26r, 32v, 118v; HET I, 63r, 63v; HET II, 20v.
  PORFIR s. (Mineral.) porfiră MTT, 219r; DC II, 174r, 202r; GIA I, 120v; CDP, 110; DILB III, 221; porfir SIN, 33; GC V, 122v, 124r; VVP, 110; NV, 320; StFE, 166; BIN, 41; PBV, 342; CEG, 12, 29; PD, 500; profir PBV, 360. (Cf. ngr. pÒrfuroj şi pÒrfuron, fr. porphyre).
  PORFIRĂ s. („purpură”) văpsală de porfiră MAM, 34r; îmbrăcăminte în chipul porfirii VIC, 59v; GIA I, 95r; porfiră va să zică haină mohorîtă, pe care o purta numai împăraţii APC, 291v; colţunii cei de porfiră FNB I, 53; porfiră BD II, 213; gardinaliceasca porfiră MFV I, 83v; cort de porfiră MV, 204. (<ngr. porfÚra).
  PORFIRIC adj. granit porfiric WAM, 142. (<fr. porphyrique).
  PORFIRIU adj. CA 1853, 44; PBV, 342.
  PORFIROGENET adj. porfirogenet GC V, 124r; porferogenit CA 1852, XXIII; porfirogenit PD, 500. (Cf. ngr. porfurogšnnhtoj, fr. porphyrogénète).
  PORNOGRAF s. GC V, 117v. (<fr. pornographe).
  PORNOGRAFIE s. GC V, 117v. (<fr. pornographie).
  PORTABIL adj. GC V, 120r; PD, 500. (<fr. portable).
  PORTAL s. (Arhit.) VDA, 16; IL 1840, 18. (Cf. germ. Portal, it. portale, fr. portail).
  PORTATIV adj. portativ, adică purtăreţ GC V, 120r, cf. şi 122r, 122v; portativ CR 1829, 158; ROB2, 631; NV, 320; CPH, 18; BCA, 48; StDR, 210; RMS, 84; BMN III, 18; PFM, 407; JA, 20, 143; portativ, purtăreţ PBV, 341, 366; purtăreaţa sa cuhnie GTN 1836, 72 bis; vocabular purtăreţ rumânesc-franţozesc VVP, f.t.; tipar purtăreţ Univ 1845, 32. (<fr. portatif).
  PORTAVOCE s. poartă-voce NV, 317; poartă-voci PFM, 421. (Cf. it. portavoce, fr. porte-voix).
  PORTEPEU s. portupee pentru sabie CR 1830, 118; portupeĭ ROB2, 627, 634; portepei (curele de sabie) RO, 30; portopeie AR 1830, 270; portopei BFO 1843, 241; portepei sg. SRM, 9, 164, 177; SRI, 84; RL, 1830; NRC, 91; port-epe FAM, 11; portepeu NRC, 197, 199, 202; PBV, 341. (Cf. fr. porte-épée, rus. портупея).
  PORTER s. („bere neagră”) KMP, 94. (Cf. fr. porter, engl. porter).
  PORTIC s. (Arhit.) portică, şandrama sau polimari DC I, 186v; portică DC I, 129v; DC II, 60r; DC III, 141r; CRV, 15; DILB I, 208; BC, 89; LIT, 387; portincă (adecă şandrama) DC II, 186v, 187r; portic DC I, 131r; portic (pridvor) AR 1830, 348; AR 1834, 250, 256; DL, 97; portic CRV, 127; GTN 1836, 72 bis; AR 1837, 152, 192, 193; IL 1840, 102; CD, 56; LMS, 10; NV, 320; LS, 75; StDR, 210; AsAL, 27; PD, 501; portice pl. DC III, 139r; GTN 1836, 71 bis; AR 1837, 192; LIT, 342, 383; AVP, 18; porticuri APP I, 9; APP II, 199; porticuri (săli) IL 1840, 18; subt porticii Sfîntului Marco HAN, 15. (Cf. fr. portique, lat. porticus, it. portico).
  PORTIERĂ s. 1. („uşă la un vehicul”) PLB, 29. 2. („portăreasă”) PLB, 29. (<fr. portière).
  PORTMONEU s. portmonetă PBV, 341. (<fr. porte-monnaie).
  PORTOCAL s. (Bot.) OC I, 102v; SG, 96; GIC, 143; GC V, 123r; CIN, 308; RB, nr.8, 3; PS, 27; PBV, 341.
  PORTOCALĂ s. portocală AIM, 42v; GIA I, 23r; SLP, 13; POS, 273; GG, 81, 158; BFO 1843, 153; BGO 1844, 95; SCC I, 241; PBV, 341; WCP, 187; portogală DCP, 125; AsAl, 102; portugală AR 1837, 111; WCP, 67; AsAL, 17. (Cf. ngr. portok£lli, it. portogallo).
  PORTOCALIU adj. CA 1848, 90; PBV, 341.
  PORTOFEL s. portofeluri (ghiosdane) de marochin CR 1830, 373; portofel (ghesdan) CBD, 60; portofel CBD, 79; RB, nr.2, 2; SCC I, 43, 134; PBV, 341; portfel şî portfeliŭ GC V, 122v; portfel VSC, 19; DTN, 4; RB, nr.31, 4; VVP, 109; portofeil MCL 1839, 374, 378; BGO 1840, 208; portofeliu SCC I, 101; SCC II, 338. (<fr. portefeuille, cf. şi PORTOFOLIU).
  PORTOFOLIU s. 1. („mapă de păstrat acte, hîrtii de valoare etc.; portofel; efecte de comerţ; totalitatea lucrărilor în manuscris ale unui autor, ale unei edituri”) portofel şî portofoliu GC V, 122r; portofoliu (ghizdan) AR 1832, 368; portofoliu CCB, 99; PSE, 146; ASI, pf.3; SIT, 331; NC, 9; SCC I, 225; RL, 259; CA 1857, 48; VO 1857, 3; PIC, 88; D 1859, 172; APS, 39, 40; D 1860, 375; PD, 501; portofolio AR 1837, 76; portofoliu DAH, 13; AMC, 36; SMB II, 520; port-foliu AMC, 34. 2. („funcţia de ministru; minister”) însărcinat cu portofolia marinei AR 1834, 146; portofolie (ministerie) AR 1835, 90; vor priimi portofoliile trebilor din afară şi din lăuntru AR 1844, 16; ministru fără portofoliu CA 1851, IV; portofoliu C, 158; portofeiliu AR 1837, 278; va păstra ad-interim portofeilul ministeriii de război AR 1837, 299; portfel de ministru RB, nr.34, 2. (Cf. ngr. portofÒli, fr. portefeuille, it. portafoglio, lat. portofolium).
  PORTO-FRANC s. francoporto, adecă scală slobodă AR 1829, 98; francoport CR 1829, 217; AR 1829, 136; AR 1830, 56; franco-port AR 1830, 28; schelă cu porto franco GIC, 127; porto-franc (liman slobod) CR 1830, 10, 421; port franc, porto franco GC V, 122v; porto-franco BFO 1833, 127; AR 1835, 31; AR 1837, 117; PMG, 34; SMR I, 24; porto franco PBV, 341; portofranc AR 1837, port franc NPT, 34. (Cf. it. porto franco, rus. порто-франко).
  PORTOR s. (Comerc., „purtător”) acţiunile pot să fie nu numai nominale, dar şi la portor BEC, 72, cf. şi 178, 236, 237, 243. (<fr. porteur).
  PORTRET s. Vezi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi potrect IRB, 26v, 27r, 44v, 45v; portret RMB, 46v, 49r; DAB, 262v; SIU, 15v-16r; MRP, 46; MG I, 197; PAIC, 72; CR 1829, 168, 269; AR 1829, 180, 247; CR 1830, 404, 418; AR 1830, 23, 162; GC V, 122v; CMR, 3, 119; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; portreie (faţă) BR 1829 II, 32; portret (chip) AR 1831, 199; TPE, 36v; potret, potret, portret PBV, 344. (Cf. ngr. portra‹to, fr. portrait, germ. Porträt).
  PORTRETA vb. („ a face un portret”) StDR, 210; PBV, 341.
  PORTRETAR s. PBV, 341.
  PORTRETARE s. portretuire CA 1847, 26; portretare PBV, 341.
  PORTRETIST s. PBV, 341. (Cf. fr. portraitiste, germ. Porträtist).
  PORTUGHEZ 1. s. portugal GN, 145r, 318r; DIP, 1r, 7r; GCA II, 15v, 89r; portugalţi pl. BE, 74r; portugala [limba] FMIL 1847, 21; portugal DIP, 44r; portogal IE, 133; OC I, 102v; DC III, 123v; DC IV, 9v, 27r, 59r; GCA I, 2r; HOG, 147; IRB, 21v; are cinste a zice portogalezul că e portogal MCB, 69; portoghez RIC, 131v; OC I, 102v; HOG, 143; portughez GN, 106r, 163v, 271v; DIP, 7v, 13v, 20v, 44r; AIM, 49r; GIA I, 4r, 5r, 135v; GIA II, 17v, 21v, 87r; GSP II, 31; BR 1829 I, 40; BDC, 125; RB, nr.22, 4; portughez DIP, 4r, 21r; GIA, 135r. 2. adj. vestiţi căpitani portugali DIP, 6v; limba [...] portugală VA, 206; haine portogaliceşti DC IV, 147r; cumpăna cea portugalicească GSP II, 157; un corăbier portugalesc CDA, 13; [limba] portugalică BG, 3; trupe portugheze SPV, IX; corabie portugheză RB, nr. 23, 1; [limba] portugeză CGR, 16. (Cf. ngr. portog£lloj, rus. португалец (pl. португальцы), fr. portugais, it. portoghese, germ. Portugiese).
  PORŢELAN s. porţelan SIF, 86; ME, 244; GSP I, 39; CB 1816, 62; LB, 525; BDC, 206; AR 1837, 246 bis; RB, nr. 1, 4, nr. 29, 3, 263; PMG, 42; FMIL 1840, 123; MSP, 3; RIP I, 119; PSE, 191; DRB, anexa 1; SIM, 1; StDR, 210; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; porţelan (caolin) BMN II, 33; porţelană SIN, 31; MG I, 210; CA 1853, 33; porţelan, porţelană GC V, 124r; porţelanuri GIC, 194; FM, 38; porţelane AR 1833, 4; BFO 1833, 195; BFO 1843, 142; SCC I, 259; RL, 113; porţulan RMB, 46r; porţălan FBN, 50; porţolane de China GIC, 77; porţolan CR 1830, 421; VSC, 10; PME, 37; porţolan, porţelan PBV, 342; porcelană FMK, 29; RMS, 61, 61; PFHM I, IV, 148. (Cf. germ. Porzellan, ngr. portsell£na, lat. porcellana, fr. porcelaine, it. porcellana).
  PORŢIAŞ s. („contribuabil”) porţiaş OTB, 2; MIB, 311; porţiaş (plătitor de dare) MIM, 56; porţieş BD II, 219.
  PORŢIE s. În Împrumut. I, p. 90, s-au strecurat cîteva erori în transcrierea unor forme şi surse; reluăm aici informaţiile, corectate. 1. („impozit, dare”) porţíe UB, 4, 6, 19, 28; IRI, 2; MTM II, 203; FLG, 13; HPP, 5; MIP, 139, 271; dajde (porţíe) UT, 1; dare (porţíe) MIM, 47; porţie RD, 9; EDE, 83; BEM I, 38; DSM, 32, 33; MILR, 14; VPP, 287; BD II, 219; BRD, 92; BAR I, 38; BAR II, 8; PBV, 342; porţie sau dare DSM2, 37; porţie (dare de bani) BR 1829 I, 22; daţia, adecă porţia BDC, 129. 2. („parte, bucată, fragment dintr-un tot; raţie”) porţione pl. IPC, 2, 6, 13; porţioane pl. IPC, 3; FilDA II, 100; porţíe GIA II, 16v; porţie IPC, 1, 2, 7; RD, 6; IO, 56; CRac, 24, 34; BD II, 219; CR 1829, 296; CR 1830, 293; AR 1830, 434; pe la 1830 forma era frecventă; porţie, porţion, mertic GC V, 24r; porţion CDA, 105; VVP, 110; porţioană CER, 3v; porţione sg. RMS, 105; porcioane pl. CER, 5v; porţie, porciune StDR, 210; porţiune DFL, 77; SIM, 143; CFZ, 83, 117; LIT, 2, 6; BEC, 59; porţiune, porţion DILB I, 208; porţiune, porţie, mertic GCB II, 226. (Cf. lat. portio şi datia, germ. Portion, magh. porció, fr. portion, it. porzione).
  PORUCIC s. (Milit., „locotenent”) Vezi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi porocinic VIC, 24v; porucic CR 1830, 109; RO, 7, 32; parucic CR 1830, 45; RB, 245; BGO 1840, 101, 293; BGO 1844, 43, 208; ROB2, 587, 626; ROM, 211, 233; CPO, 91; PBV, 316; paruşcic AR 1830, 137; parucinic AIR II, 325; porucinic JNA, 17; parucinic şî porucinic GC V, 17v; porutcic BFO 1838, 79. (<rus. поручик).
  PORUCINICIE s. a dobîndi un loc de porucinicie în reghement VIC, 36v.
  POSEDA vb. posedea CV, 28; poseda DFL, 21, 26, 169; SMB I, 28; CFZ, 36; LMG, 88; le posede (le are) BCD, 63; au avut [...] şi le-au poşezut (stăpînit) BDL I, 68r; poşede (are) BG, XVIII; posidi BD II, 221; SCS, 7; posesui SIC, 29; SHI I, 10; SHI II, 7; FGE, 82; FBE, 65r; AMIM, 196; posede, poseda NV, 320; poseda MID I, 203; MEN II, 128, 175; FMIL 1847, 237; BDJE, 177; BP, XIV, 215; SIT, 29, 55; PMC I, VI; PCI, 125; LS, 12, 25, 62; CA 1851, 2; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. possidere, fr. posséder, it. possedere).
  POSEDARE s. („stăpînire, posesiune”) posedare RL, 258; CA 1861, 100, 142; posedere AVP, 18; luarea în posesare CA 1861, 51.
  POSESIUNE s. 1. („stăpînire, proprietate”) cîtţimea posésoriumului [de pădure] RSL, 2; posesie, adecă stăpînire DAP, 34; posesie MIA, 5, 8; SCS, 7; MIM, 13; BD II, 221; MFV I, 92v; GC V, 124r; AR 1829, 1, 7, 59; AR 1830, 114; SGR II, 27; CPI, anexă 7; EGI, 103; pe la 1835 forma era frecventă; posesie, posesiune StDR, 210; posesiune MID I, 30, 70; DFL, 59; BCD, 160, 249, 257, 390; LS, 27; SMB I, 5; DILB I, 209; Z 1856, nr.18, 2; LIT, 7; C, 4; LG, 54, 65; LMG, 100; INB 1857, 7, 30; BEC, XXXIV, XLIX. 2. („arendă”) posesie AR 1829, 261; BFO 1833, 4, 64, 98, 220; CPI, 40, 130, anexă 7; ROI2 III, 151; ROI2 V, 8; AR 1837, 9; BFO 1838, 15; AOD, 60, 138, 268; FMIL 1847, 161; LMA, 1; posesie, posesiune, arendă StDR, 210. (Cf. lat. possessio şi possessorium, germ. Possession, fr. possession).
  POSESOR s. Vezi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi 1. („proprietar”) posésor RSL, 2, 6; SCS, 7; AR 1829, 28, 38; posesor FLG, 9, 14, 20, 54, 60; RSL, 1, 5; TAI, 37; BD II, 221; GC V, 124r; SHI II, 194; MEN II, 21, 175; SIT, 90; NV, 320; BCD, 64, 216; PDC, 67, 82, 85; StDR, 210; pe la 1850 forma era frecventă; posesuitor SHI II, 47; posedator CA 1861, 53; stăpînitor SR, 19, 29, 30. 2. („arendaş”) posesor (vremălnic stăpînitori) ME, 630; posesor (stăpîn vremelnic) CCP, 112; posesor AR 1830, 197; BFO 1833, 146, 202; RSM, 15r; BFO 1838, 32; AOD, 50; IFM, 12; KDP, 42; LMA, 1; arendar (posesor) ICG, 66; posesor (arendar) StDR, 210. (Cf. lat. possessor, fr. possesseur).
  POSIBIL adj., adv. putincios VEI, 79r, 162v; HET II, 44r; IE, 2; GF, 23v, 154v; GCA II, 10r; CP I, 204; BI, 31; PIM, 3; CAB, 1; CL II, 236; GAA, 10r; MFV II, 77v; MGD, 10r; CR 1829, 314; HFP, 68; NZ, 5v; AR 1830, 134; cuvîntul era frecvent, cu acest sens, pînă la 1860; prin putinţă CSM, 165, 319; în putinţă HFP, 94; cu putinţă MF I, 123r, 125v; putinte D 1860, 101; posibil DFL, 105; AF, 3; BCD, 412; BMN II, 78; INB 1857, 22; BEC, VI, 98, 102; AML, 64, 169; PD, 501; posibel VL, 5r, 38r; posibile sg. VO 1857, 1; AVP, 18. (Cf. lat. possibilis, fr. possible, it. possibile).
  POSIBILITATE s. pocibilitatea, adecă putinţa CV, 32; posibilitate VL, 72r; FMIL 1844, 408; MID I, 196; AF, 6; BCD, 527; SMB I, 181; CFZ, 144; BCI, 33; PD, 501; putinţimea seau posibilitatea CCF, 26, 41; putinţime CCF, 27; GRR, 269; putinţă BG, IX; potinţă TR 1854, 2. (Cf. lat. possibilitas, fr. possibilité).
  POST, -Ă s. 1. (Mat., Cont.) numerile cele ce să va socoti să cheamă posti sau numerile cele date [în notă: puneri] [...], postele cele socotite să numesc suma DAE, 40; puneri TA, 6; LM, 25. 2. (Milit.) poste pl. TID, 9; IRV, 6v; post (loc) CR 1829, 30; CR 1830, 18; post GC V, 126r; BFO 1833, 75; YNM, 45; AR 1837, 405; SRM, 50; BDJE, 108; BP, 81; CPO, 26; CA 1855, 49; postă SPT, 107; BAR II, 166, 177; postă (loc) CTT, 203; posturi ROB, 134; BFO 1833, 80; BAR II, 164; ROI2 III, 124; SRM, 7, 136; DIB, 187; poste (străji) AR 1834, 196. 3. („funcţie, slujbă”) post (dregătorie) AR 1831, 15; post GC V, 126r; CR 1831, 3; ROB, 24; BFO 1833, 138; LOA, 94; CPI, pf.2; RSM, 6v, 16r, 27r; AR 1837, 91; ROI2 II, 3; ROI2 III, 136; MCL 1838, 1; RB, nr. 1, 2, nr. 10, 1, 283, 308; MCL 1839, 356, 582; BGO 1840, 225; pe la 1840 cuvîntul post era frecvent. (Cf. lat. posta, fr. poste, germ. Posten).
  POSTA vb. postirui IRF, 63; BAR II, 162. (Cf. germ. postieren, fr. poster).
  POSTAMENT s. postament GIC, 79, 82; GC V, 126v; VDA, 19; AsL, 31, 78; StDR, 211; WCP, 24; postament, postămînt PBV, 343; postument CA 1853, 78; CA 1855, 53; CA 1860, 121. (Cf. germ. Postament).
  POSTARTICULA vb. (Gram.) SGR I, 41; SGR II, 13.
  POSTDILUVIAN adj. postdiluvian (dupe potop) INB 1857, 15. (<fr. postdiluvien).
  POSTERIOR adj. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi posterior GC V, 126v; DFL, 68; BP, IV; BIF, 9; AVP, 18; GCB II, 226; INB 1857, 12; INB 1859, 5; BEC, 55, 89, 151; PD, 502; memoria posterioară LIT, 255; existinţe [...] posteriore CFZ, 172; ştiri posteriore C, 3.
  POSTERIORITATE s. GC V, 126v; NV, 321; PD, 501. (<fr. postériorité).
  POSTERITATE s. posteritate GC V, 126v; GTN 1835, 19; GG, III; YNM, 136; MN 1836, 8, 35, 98; MEN II, 215; BDJE, 23, 174; SIT, ded.3, 104; NV, 321; BCD, 224; LS, 106, 121; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; posteritate, urmăşie StDR, 211. (Cf. fr. postérité, lat. posteritas).
  POSTPOZIŢIE s. (Gram.) CGR, 172. (Cf. fr. postposition, lat. postpositio).
  POSTPUNE vb. pospune SGR I, 51; postpune BG, XVIII, 63; CDR, 24; IGR, 40, 47, 97, 132, 133; StDR, 211; PBV, 343. (Cf. lat. postponere, fr. postposer).
  POSTPUS adj. [încheietură] pe urmă puitoare EBG, 39r, 84r; postpus SGR I, 15; CDR, 25; IGR, 33, 47.
  POST-SCRIPTUM s. postscriptă GC V, 128r; post-scriptum NV, 321; postscris StDR, 211; post-scriptu PBV, 343; post-script CA 1859, 46; PD, 502. (<lat. post-scriptum).
  POSTULA vb. KFL, 37; PD, 502. (<fr. postuler).
  POSTULANT s. SPB, 239; PD, 502. (<fr. postulant).
  POSTULAT s. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi postulat latineşte, româneşte poftit, să zice... BLM, 87; cereri (postulaturi) MF I, 54v; postulat MF II, 51r; FL, 16; GT 1838, 19; VL, 54v, 57v; FMIL 1844, 44; KFL, 37; FMIL 1847, 69. (Cf. şi germ. Postulat).
  POSTUM adj., s. GC V, 126v; BCD, 104; PD, 502. (Cf. fr. posthume, lat. posthumus).
  POSTURĂ s. pozitură, postură GC V, 147r; pozitură FL, 31; GRR, 219, 244; pozitură (stare) IL 1840, 21; postură SIT, 278; NV, 321; RL, 279; PIC, 5. (Cf. fr. posture, lat. positura, it. positura).
  POŞLINĂ s. („taxă de export pentru cereale şi vite”) AR 1832, 108; BFO 1833, 78, 127; AR 1837, 118. (<rus. пошлина).
  POŞTAL adj. hartă postală CA 1848, 97. (<fr. postal).
  POŞTALION s. 1. poştilion AAS, 7r; poştilion, poştalion GC V, 141r; postilion (slugă de poştă) RA, 53; postilion BDC, 198; ROB, 142; AR 1834, 32; RB, nr. 34, 3; KPA, 13; StDR, 211; D 1858, 8; NPT, 247; PD, 502; postilion (surugiu) AR 1839, 150; postilon (surugiu) MCL 1838, 6; postilon MCL 1839, 249. 2. („cal folosit la trăsura de poştă”) postalion AsT, 22. (Cf. germ. Postillion, fr. postillon, rus. почтальон).
  POŞTAMEŞTER s. („şef al unei staţii sau al unui birou de poştă”) poşte meşterii RNV, 7; poşteameşterii RNV, 8; poştameşter CP II, 48; poştămeşter BDL III, 798v; postmaister FMIL 1840, 250; post-maistru CA 1851, XII; CA 1852, XXXVIII. (Cf. germ. Postmeister, magh. postamester).
  POŞTAŞ s. („surugiu, la poştă cu cai”) postaş TB, 62r; CA 1848, 43; StDR, 211; poştaş CP II, 111; PBV, 345; poştar AAS, 8r.
  POŞTĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi poştă DAB, 104r; CP I, 273 bis; CP II, 228; FLG, 43, 49; RPL, 2; CB 1814, 149; BDL I, 20v; BDL III, 798v; CSM, 188; GIC, 15; TVSM, 88; AR 1829, 167, 195, 250; BR 1829 I, 48; AR 1831, 486; pe la 1830 forma era frecventă; căruţă de poştă DAB, 58v; car de poştă CMB, 1; poşte sg. CISG, 156; KMP, 39; poştie RB, nr.8, 3; BDJE, 42; D 1859, 297; poştie, poştă PBV, 345; pocită ROI2 III, 3; AOD, 245; postă VPP, 90; AR 1829, 207; AR 1830, 191; AR 1831, 486; GT 1838, 4; FL, 40; FMIL 1847, 95; CA 1852, XXXIX; CA 1853, LV; SCC II, 56; o cantoră de postă SCC II, 336; factorul postei SMB I, 7; cai de postă RIT, 22. (Cf. germ. Post, fr. poste, magh. posta, rus. почта).
  POTASĂ s. potaj OPB, 57; leşie limpede închegată (care să zice potaşe) BIC, 2; potaje sg. NMSF, 9; potaş ISI, 17; JA, 107; potaşă SIN, 28; DO, 51; PAB, 8; pótaş, potasă, alcal GC V, 128r; sare de cenuşă (podasa) POS, 317; potasă MN 1836, 52; VVP, 5, 110; IL 1841, 338; PFHM I, 123; PBV, 343; PD, 502; potas, potasă NV, 321; potas JA, 107, 142; CEG, 95. (Cf. germ. Pottasche, lat. potassa, ngr. pot£ssa, fr. potasse).
  POTENT adj. putinte DFL, 166; DCB IV, 62; ICI, 31; DILB I, 210; BEC, XVIII, XXXIV; PD, 502; potente AF, 106; potinte TR 1854, 2. (Cf. lat. potens, it. potente).
  POTENTAT s. potintat IEI, 85v; potentat VIC, 139v; GIA I, 58r; BR 1829 II, 39; GC V, 128r; NV, 321; StDR, 211; SCC II, 229; TR 1854, 66; RL, 136; Z 1856, nr.4, 3; R 1857, nr.2, 1; potentat (stăpînitor) FTM, 34; potentator FMIL 1844, 257. (Cf. lat. potentatus şi potentator, fr. potentat, germ. Potentat).
  POTENŢĂ s. potenţie (silnicie) LSM, 116; potenţie OMT, 62; GSP I, 212. (<lat. potentia).
  POTESTATE s. („putere”) potestatea legiuitivă FMIL 1847, 69; potestate LG, 90; PD, 502. (<lat. potestas).
  POTESTATIV adj. (Jur.) condiţiuni [...] potestative BCD, 344. (<fr. potestatif).
  POTPURIU s. (Muz.) popuri GTN 1836, 107; potpuri ELS, 51; StDR, 211. (<fr. pot-pourri).
  POTURI s. pl. (Vestim.) poturi GIA I, 110v; BFO 1843, 85; ASLI, 149; potur sg. GC V, 129v. (<tc. potur).
  POŢIUNE s. (Med.) poţiune (decoct) RMS, 59. (<fr. potion).
  POVESCĂ s. (Adm., „raport, informaţie”) povestcă AR 1829, 12; povescă ROI2 VIII, 28. (<rus. повестка).
  POVOD s. („motiv, cauză”) povud BFO 1838, 88; povod BFO 1843, 7, 168; AOD, 47, 98, 119, 121, 141; RL, 312. (<rus. повод).
  POZA vb. posa GCB II, 226. (<fr. poser).
  POZĂ s. poză CA 1848, 49; ASLI, 276, 308; PD, 501; pozele (aşezările) corpului CEF, 10; despre potrivire şi poză (sau ţinerea şi aşezarea sa) CEF, 162. (<fr. pose).
  POZITIVISM s. 1. (Filoz.) Prop, 202. 2. („interes exagerat pentru problemele practice”) BC, 54; C, 4. (<fr. positivisme).
  POZIŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi aşezare EBG, 115v; punere EBG, 102r; VEI, 43r; zăcerea locului UB, 3; pusoare BTGO, 20v, 27v; BDL III, 835v; pusură FMIL 1844, 309; pusetură FMIL 1844, 5, 45; pusătură GLC, VIII; SCC I, 250; Z 1856, nr.5, 1; punere sau poziţie (positio) AIC, 19; poziţie IPC, 13; DAE, 148, 150; IO, 60; NID II, 178r; IRF, 37, 57, 64, 65, 80, 81; SIU, 48v; MFV II, 109v; DCN, 71, 140; HFP, 202, 211; CR 1829, 10, 42; poziţii sau aşezări IO, 87; pozicie AOS, 119; puseciune Z 1856, nr.6, 3; JA, 52; CEG, 106; puseţiune TR 1854, 4, 12; CCG, 9; poziciune LM, 85; JA, 146.
  PRACTIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 259, şi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi practicos GC V, 225v; practicesc PFBA, 614r, 665r, 676r; VPP, 155; MFV II, 85r; GIC, 195; VMG, 173; SRM, 172; practic MIU, 82; WGT, 6r; SIU, 7r, 47v; BD II, 224; PCP, 33; VMG, 3; DCN, 86; HFP, intr.12, 4, 52, 63, 200; CR 1829, 121; CR 1830, 428; AR 1830, 123, 240, 358; pe la 1830 forma era frecventă; practică filozofie, adecă lucrătoare BLM, 17, 85; cunoştinţa practică sau lucrătoare BEM, 123; practic sau practicesc TIV, 173.
  PRACTICA vb. Vezi Form. term. şt., p. 259, şi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi practicălui PFBA, 614r; BD II, 224; practisî RDS, 15r, 55r; practisi AR 1829, 187, 191; AR 1833, 16; AsF, VIII; ROI2 II, 52, 84; AR 1837, 55, 115, 252; AsAl, 37; BFO 1843, 64; CA 1848, 65; practica HMS, 98r; GC V, 225v; RB, 288; PIA, pf.II, 12, 17, 33; CA 1847, 25, 39; AF, 5; BCD, 313; CA 1853, 22; SMB I, 109; ICI, 173; CA 1855, 142; RL, 78; pe la 1855 forma era frecventă; pratica CA 1854, 72; DIB, 230; CA 1862, 37; practiza FMIL 1840, 191. (Cf. şi lat. practicare, germ. praktizieren, it. praticare).
  PRACTICA, -ALE s. („protocol, act, proces-verbal”) să ţie şi deosebite practica, adecă condici MML, 5v; practica GC V, 226r; LOA, 25; AOD, 170; StDR, 211; prezidentul va alcătui practicarea întîmplatei fapte CCP, 173; practicale CCI, 16, 36, 51; TSVM, 79; LOA, 15, 25; CPI, 254; ROI2 VIII, 10, 18, 30; CCM, 12; AOD, 5, 253, 334; CCP, 141, 143. (Cf. gr. praktikÒn, pl. praktik£).
  PRACTICABIL adj. practicabil GC V, 225v; BGO 1840, 307; IVA, 68; DFL, 179; BDJE, 34; CGR, 221; NV, 321; DILB I, 209; Z 1856, nr.25, 3; GCB II, 226; PBV, 345; D 1858, 3, 11; INB 1859, 55; CA 1861, 55; praticabil BC, 31; AVP, 18; D 1858, 3. (Cf. fr. praticable, lat. practicabilis, germ. praktikabel).
  PRACTICANT s., adj. OF, f.t., 4; VPP, 350; BR 1829 II, 63; BFO 1833, 199; AsE, 18; AOD, 72; C, 146; PBV, 34. (Cf. lat. practicans, germ. Praktikant).
  PRACTICARE s. practisire ROI2 III, 84; AsAl, 24; BFO 1843, 354; CA 1850, 6; practicare PIA, 35; DFL, 156; GRR, 23; CA, 1856, 30; PBV, 346; practizare FMIL 1844, 26.
  PRACTICAT adj. („folosit; amenajat”) p-acolo nu era drum practicat PIC, 19.
  PRACTICĂ s. 1. („aplicare a cunoştinţelor teoretice; deprindere cîştigată prin experienţă”) Vezi Form. term. şt., p. 259, şi Împrumut. I, p. 90. Cf. şi praxis ICD, 14; SPBA, 97; PP, I; AR 1829, 2, 206; ROI2 IX, 6; AR 1839, 102, 236 bis; FL, 14; praxisul forumurilor bisericeşti PFBA, 614v; praxisul meşteşugului socotirei CLV, 19r; praxís PFBA, 614r; CP II, 64, 130; praxiş PFBA, 630v; praxie BDL III, 798r; CIRA, 240; MF I, 26r; praxă BRD, 113; MF III, 42v; practică OMT, 74; WGT, 181r; BD II, 224; MFV II, 47v; CLV, 141v; ICC, 6; CR 1829, 102; AR 1829, 180; NMP, 22, 23; CR 1830, 331; GC V, 225v; TAA, 6; LOA, 76, 79; pe la 1830 forma era frecventă; practecă BDT, 199v; BDL I, 16v; PBM, XV; pratică LS, 140; CA 1861; aplicaţia teoriei şi practiciei [?] RSM, 14v. 2. (Comerc., Mar.) acest vas are practica liberă CA 1851, XIV.
  PRACTICEŞTE adv. TAI, 5; VPP, 79; MPI, 5, 210; MF I, 68v; MF II, 69v; RB, 375; IVA, 14.
  PRACTICIAN s. PD, 503. (Cf. fr. praticien).
  PRACTISIT adj. („experimentat, cu practică”) CIRA, 177; CPI, 126; PAB, 28; MCL 1839, 241, 380; PRA, 33.
  PRACTOR s. („agent”) în calita de practori vremelniceşte acestui faliment BFO 1843, 77. (Cf. ngr. pr£ktwr).
  PRAGMATIC adj., s. pragmatec BDT, 193v; pragmatic MIR, 82; NIU, 284r; BD II, 224; HFP, 60, 68, 191; RSM, 41v; TGA, 2; MF I, 23v; AR 1837, 316; AsL, 4; FMIL 1844, 88; BIP, 192; KDP, 44; StDR, 211; pe la 1850 forma era frecventă; pragmatíc GC V, 233v; pragmaticesc NIU, 284r; MFV I, 41v, 80r; MFV II, 77v; CLV, 141r; ROI2 VIII, 2; EOI, 121; lucrelnic HFP, 87, 149; lucrelnic (pragmatic) HFP, 138. (Cf. lat. pragmaticus, ngr. pragmatikÒj, germ. pragmatisch, fr. pragmatique).
  PRAGMATICĂ s. RSM, 10v; PBV, 345.
  PRAGMATICEŞTE adv. MFV I, 152v; EPD, XVII.
  PRAPORGIC s. (Milit., „sublocotenent”) práporştic IE, 39; prápurgic, prapurcic GC V, 225v; práporgic RO, 7; praporgíc RO, 32; praporgic CR 1830, 45, 109; FGB, f.t; RB, nr.29, 1; MID I, 188; ROM, 211, 233; praporcíc SPV, 222; praporcic AR 1830, 137; AIR II, 325; RB, nr.7, 1, 345; BGO 1840, 33; BGO 1844, 205; CPO, 91; PBV, 346; praporşcic BFO 1838, 57, 58. (<rus. прапорщик).
  PREALABIL adj. RAM, 5, 6; RL, 397; C, 6; PFM, V; CA 1861; PD, 503. (<fr. préalable).
  PREALEGE vb. („a prefera”) bunul ce săvîrşaşte pre mintea noastră să cuvine a să prealege de bunul cel trupesc HFP, 261. (Cf. it. preeleggere, lat. praeeligere).
  PREALEGERE s. HFP, 281.
  PREAMBUL s. preámbul MIM, 9; preambul, preambulă, prolog, prolegomena GC V, 229v; preambulum GLC, XXXII; preambul NV, 321; SMB II, 448; CA 1861, 72; PD, 503; preambul, preamblu StDR, 212. (Cf. lat. praeambulum, fr. préambule).
  PREAMBULAR adj. NV, 321; PD, 503. (<fr. préambulaire).
  PREARTICULA vb. SGR I, 40.
  PRECAR adj. precar GC V, 232r; NV, 321; precariu BDJE, 173; StDR, 214; PBV, 348; ţinerea vieţei [...] este cu atîta mai precarie HMV I, 170; starea aceasta precarie FMIL 1844, 25; precarie (trecătoare) CA 1861, 42. (Cf. fr. précaire, lat. precarius).
  PRECARIUM s. (Jur.) CPI, anexă 7. (<lat. precarium).
  PRECAUŢIE s. următoarele de precáuţie, adecă de încungiurare, regule FDB, 107; prepază PPT, 11; precauţie HMV II, 58; NV, 321; LIT, 368; WCP, 57; PD, 508; precauţie, precauciune StDR, 214; aceste precoţiuni fură nefolositoare SIT, 93; precauţinne SMB I, 18, 39, 124; TR 1854, 101 bis; DIB, 10; LIT, 70; INB 1859, 16, 110; WCP, 86; BEC, X, XIII, 19, 22, 28, 34. (Cf. lat. praecautio, fr. précaution).
  PRECAUŢIONA vb. PD, 508. (<fr. précautionner).
  PRECĂDERE s. precădere CCB, 24; ROB2, 569, 623, 625, 657; FMIL 1847, 83; PBV, 348; cu precădere BCD, 563.
  PRECEDA vb. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi preceda EGRM, 6r, 39v; EGR, 112; HFP, 123; GC V, 236r FGP, 43, 103; SGR I, 6, 113; SGR II, 14; GRN I, 85; PGRL II, 4, 47; FBE, 69r; HP, XXVIII; PGR, 125; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; preced, precad StDR, 217; precădea PBV, 348; precede DILB IV, 204; GCB II, 227; PD, 503; noaptea care precedea balul SMB I, 145.
  PRECEDAT adj. precedat EGR, 79; ELS, 20; GRN II, 2, 66; DE I, IV; CGF, 82; HGL, 126; PGR, 100; presedat FGP, 83, 92; preceduit AsAl, 4; precedut DFL, 30.
  PRECEDENT adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi mai nainte mergător BTG, 8v; înainte mergător DO, 30; precedent GC V, 236v; EP II, 19, 66; IGE, 212; MEN I, 213; PBM, 55; MEN II, 111, 264; WPM, 42; FMIL 1847, 144; SIT, 48, 167; AGI, 74; ROM, 54, 94; RBM, 12, 99; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; precedinte sg. DFL, 90, 94, 146; BCD, 131, 132, 307; INB 1859, 46; RF, 8; paragrafele precedinţĭ BCD, 389; anul precedente LIT, 157; precedanele doao nopţi GLC, XXVII; articolele precedante RL, 154; precedător SGR I, 7, 52, 85; SGR III, 11; PGRL I, 9; PGR, 3.
  PRECEDENŢĂ s. („precădere”) precedinţă NV, 321; precedenţă PD, 503. (Cf. fr. précédence, lat. praecedentia).
  PRECELENŢĂ s. („superioritate”) precelinţă SIM, 128. (<lat. praecellentia).
  PRECEPT s. precept MEN II, 268; DFL, 128; FMIL 1847, 237, 238; BDJE, 83; CDR, II; NV, 322; GRR, 223; SMB II, 412; CFZ, 8, 158; BC, 38; LIT, 35; NPT, 352; AVP, 18; PD, 503; principe sau precepte BCD, 59. (Cf. fr. précepte, lat. praeceptum).
  PRECEPTOR s. 1. („funcţionar”) un actuarius preţeptor TAI, 27; casa-preţeptor la deputaţia fundusului scoalelor BR 1829 II, 57; la mărita deputaţie naţională Kasse preţeptor BAR I, 236. 2. („educator, învăţător”) precéptor GC V, 235r; BDJE, 103; preceptor MF II, 101v; MEN I, 44; MEN II, 57; DFL, 179; BIP, 7; NV, 322; StDR, 217; RL, 351; AVP, 18; PD, 504. (Cf. lat. praeceptor, germ. Präzeptor, fr. précepteur).
  PRECESIUNE s. (Astron.) precesie GC V, 236r; GG, 88; preţesie EGI, 26; FGE, 9; preţesie, înaintepăşire EGI, 103. (Cf. fr. précession, lat. praecessio).
  PRECIPITA vb. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi 1. („a se arunca, a se năpusti; a se grăbi”) preţipita CV, 28; precipita NV, 322; C, 171; AVP, 18; PD, 504. 2. (Chim., Şt. nat.) precipita GC V, 236r; HPA, 39r; AML, 132, 133; PD, 504.
  PRECIPITABIL adj. (Chim.) PFHM I, 244. (<fr. précipitable).
  PRECIPITANT s. (Chim.) GC V, 236r; PD, 504. (<fr. précipitant).
  PRECIPITAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi 1. („grabă mare”) precipitaţie NV, 322; SCC I, 128. 2. (Şt.nat., Chim.) precipitaţie GC V, 236r; PD, 504; precipitaţiune INB 1859, 11.
  PRECIPIŢIU s. preţepiş LB, 536; precipiţiu, precipiciu (prăpastie) NV, 322; precipiciu AVP, 18; PD, 504; precipiţiu INB 1857, 13; precipiţuri INB 1859, 36. (Cf. fr. précipice, lat. praecipitium).
  PRECIS adj. precis GC V, 236r; PGR, 74; DFL, 21, 77; NV, 322; BCD, 210, 251; GRR, 5; PFHM I, 164; CFZ, 4, 90; Z 1856, nr.12, 3; C, 4; PFM, 36; GCB II, 227; D 1858, 3; BEC, XL, 272; RF, 5; PD, 505; preţiz CPI, pf.3; VL, 59v; CGR, 74; hotărît (preţis) FBE, 89v; preţis (deplin) VCL, 67 bis; preţis, precis StDR, 217; preciz PGL, 29; GRR, 77, 148; Z 1856, nr.7, 3. (Cf. fr. précis, lat. praecisus, germ. präzis).
  PRECITAT adj. („citat mai înainte”) INB 1857, 15; JA, 87. (<fr. précité).
  PRECIZA vb. BCD, 157; SMB I, 182; CFZ, 153; BEC, 1; RF, 10; PD, 504. (<fr. préciser).
  PRECIZIE s. precizie GC V, 236r; MN 1836, 15; PET, 3, 15; SSC, I; PFHM I, 52; SCC II, 42; CFZ, 2, 41; RL, 395; JA, 161; PBV, 351; RF, 22; PD, 505; preţizie MF II, 88v; AsG, 19; CGR, 163; preciziune DFL, 100; NV, 322; GRR, 148; CFZ, 30; CEG, 105; precizie, preciziune, tocmitate StDR, 217; preciziune (hotărîre) CEF, 119; precizitate CA 1857, 70. (Cf. fr. précision, lat. praecisio, germ. Präzision).
  PRECOCE adj. precoce BDJE, 22; NV, 322; SMB II, 338; LIT, 11, 14, 238, 331, 361; PD, 508; bătrîneţe [...] precoce (timpurie) CEF, 152; vegitaţie precoace (coaptă înaintea timpului) CA 1853, 26; spirite precoapte BCD, 118. (Cf. fr. précoce, lat. praecox, -cis).
  PRECOCITATE s. NV, 322; PD, 508. (<fr. précocité).
  PRECONCEPŢIE s. preconcepţie, pricepere, pătrundere în grabă PD, 508. (<fr. préconception).
  PRECONCEPUT adj. opinii preconcepute FMIL 1847, 234. (Cf. lat. praeconceptus).
  PRECONIZA vb. NV, 322; CA 1857, 26; PD, 508. (<fr. préconiser).
  PRECONIZAŢIE s. PD, 508. (<fr. préconisation).
  PRECUNOŞTINŢĂ s. („cunoştinţă anticipată”) FMIL 1847, 37. (Cf. lat. praecognoscentia).
  PRECURSOR s. precursor DFL, 191; NV, 322; INB 1859, 126; PD, 508, supl.XIX; antecursor BZ, 71. (Cf. fr. précurseur, lat. praecursor).
  PREDESTINA vb. proorisi ZFV II, 53v, 58r, 109r; predestina GC V, 236v; FMIL 1847, 178; LIT, 305; PBV, 347; PD, 505; prehotărî YNM, 114; preursi VVP, 112; predestina, preursi NV, 322; predestin, preursesc StDR, 212. (Cf. ngr. proor…zw, fr. prédestiner, lat. praedestinare).
  PREDESTINAT adj., s. predeştinat BDT, 192r; predestinat, preursit NV, 322; predestinat BMN I, 65; DILB I, 209; LIT, 261, 372; SPB, 152; INB 1859, 58; PD, 505. (Cf. lat. praedestinatus, fr. prédestiné).
  PREDESTINAŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi proorismos MAM, 2r; DAB, 135r, 135v; proorismos (adecă menire) DAB, 134r; prorizmos, predestinaţie LB, 554; predestinaţie, prehotărîre, preursire GC V, 236v; preursire BM, 12; VVP, 112; predestinaţie NV, 322; BC, 43; predestinaţie, predestinăciune StDR, 212; preadestinaţie CA 1854, XXII; predestinaţie, preursire PD, 505; predestinaţiune DILB I, 209. (Cf. ngr. proorismÒj, lat. praedestinatio, fr. prédestination).
  PREDICA vb. căzălnici GIA II, 79v; predicălui BD II, 239; predica GC V, 236v; SHI II, 68, 117 bis; AR 1837, 197; AR 1838, 163; MEN I, 221; MEN II, 26; FMIL 1847, 30, 79; SIM, 142; StDR, 212; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. praedicare, it. predicare).
  PREDICABIL adj. (Log., Gram.) GC V, 236v; DFL, 177; PD, 506. (Cf. fr. prédicable, lat. praedicabilis).
  PREDICARE s. predicarisire MFV II, 97r; predicare API, 150; PBV, 347.
  PREDICATOR s. predicátor MDWS, 391; BR 1821, 120; LB, 537; predicator OST, 47; TVM, 338; BD II, 239; CR 1830, 59 bis; BDC, 128; AR 1831, 226; SHI II, 209; FMIL 1840, 271; API, 149; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; predicător şî predicátor GC V, 238r; predicator (ierochirix) AR 1835, 96; AR 1837, 156. (Cf. lat. praedicator, fr. prédicateur, gr. ƒerok»rux).
  PREDICAŢIE s. predicaţie BLM, 82, 83; OMT, 68; TF, 59, 332; LB, 537; GC V, 238r; MEN I, 62; ROB2, 546; NV, 323; catecheziş sau predicaţie BI, 76; predicaţiile (didahiile) BGV, 118r; predică şî predicaţie GC V, 236v; predicaţie, prezicăciune StDR, 212; predicaţie, predică PD, 506. (Cf. lat. praedicatio, fr. prédication).
  PREDICĂ s. SPBA, 97; MCB, 132, 170; BRD, 79; KMP, 89; FMIL 1844, 87; DFL, 185; SIM, 75, 200; BIP, 25; StDR, 213; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  PREDILECŢIE s. predilecsie MV, 140; predilecţie NV, 323; CA 1855, 69; RL, 247; CA 1857, 49; PD, 506; predilecţie, predilepciune StDR, 213; predilecţiune Z 1856, nr.21, 4; BC, II; LIT, 368; INB 1857, 43; BCI, 129; AVP, 18; D 1860, 396. (Cf. fr. prédilection, germ. Prädilektion).
  PREDISPOZIŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 259. Cf. şi predispoziţie TAA, 18; predispoziţie, predespunere StDR, 213; predisposiţie PD, 506; predispoziţie D 1859, 135; predispusăciune DFL, 187; predisposiţiune SMB II, 329; predispoziţiune BCI, 112. (Cf. şi it. predisposizione).
  PREDISPUNE vb. predespune FDB, 89; predispune NV, 323; PBV, 347; PAD, 99; AML, 143; predispune (înduplecă) JA, 102; predisposa, predispune PD, 506. (Cf. fr. prédisposer).
  PREDOMINA vb. predomni GC V, 236r; VVP, 111; FMIL 1840, 24; PIA, V, 27; FMIL 1844, 376; PSE, 91; DFL, 43, 87; FMIL 1847, 4; SIT, 54, 154, 155; LMS, 26; BIP, 70; BG, 201; CA 1850, 25; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; prodomini EOI, 138, 171; prodomni şi predomni EPD, 107; predomina FMIL 1847, 146; SIT, 29, 195, 215, 272; NV, 323; WAM, 9; LIT, 35, 46, 59, 61, 94, 150; GCB II, 227; D 1858, 3; BEC, XXV; AML, 101, 136; PD, 506. (Cf. fr. prédominer, it. predominare, germ. prädominieren).
  PREDOMINANT adj. predomnitor HPA, 39v; VVP, 111; FMIL 1840, 196, 236, 326; SMR I, 15; DFL, 100; SSC, 18; SAS, 28; JA, 29; PBV, 347; AML, 137; PAV, 39; preadomnitor SHI II, 108; CA 1853, 41; prodomnitor SHI I, 11; prodominativ EAM, 4, 5; predominativ WAM, 52; predominant NV, 323; PFHM I, 111, 168; WAM, 107; TR 1854, 4; PD, 507. (Cf. fr. prédominant, it. predominante).
  PREDOMINANŢĂ s. predominanţă NV, 323; BCI, 140; PD, 507; predominenţă BCI, 133. (<fr. prédominance).
  PREDOMINARE s. predomnire MF I, 51r; AMIM, 230; DFL, 171; BCA, 22; StDR, 213; JA, 27, 101; PBV, 347; predomnire, predominaţie VVP, 111; preadomnire SHI I, 4, 10; predominare SIT, 154; SCC I, 11; Z 1856, nr.5, 3; GCB II, 227.
  PREDOMINAT adj. preadomnit SHI II, 66; predomnit FMIL 1847, 38; predominat SIT, 283.
  PREDOMINAŢIE s. NV, 323; PD, 507. (<fr. prédomination).
  PREEMINENT adj. GC V, 229v; NV, 323; PD, 507. (<fr. prééminent).
  PREEMINENŢĂ s. preeminenţă GC V, 229r; CA 1850, 70; CFZ, 18; preemininţă MEN I, 61; preeminenţă, preemininţă NV, 323. (<fr. prééminence).
  PREEMPŢIE s. cea dinaintea tuturora (sau preemţia) IRI, 1. (<fr. préemption).
  PREEXISTA vb. preecsista şi preecuista GC I, 141r; preexista şi proexista GC V, 229v; preexista PD, 507; preesiste DFL, 33; preesista NV, 323; PFHM I, 90; CFZ, 128; DILB IV, 204. (Cf. fr. préexister, lat. praeexistere şi praeeuire).
  PREEXISTENT adj. preesistinte sg. DFL, 92; preesistant NV, 323; preexistant PD, 507. (<fr. préexistant).
  PREEXISTENŢĂ s. preesistenţă, preesistinţă NV, 323; preesistenţă CFZ, 128; preexistenţă PD, 507. (<fr. préexistence).
  PREFAŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 94. Cf. şi înainte cuvîntare OST, XI; OCE, pf.; FNB I, pf.; CIRA, 9; înaintecuvîntare CIN, 1; procuvîntare MCB, 1; POS, 1; SPV, pf.; cuvînt înainte LB, 161; precuvîntare APR, V; prefaţie MIR, 144, 245; BDZ, 3; BDL I, 9r; MPI, pf.; VPP, pf.; BD II, 239; LB, 538; BRD, 3, 21, 102; BR 1829 I, pf.II; BDC, 1; MF II, 106v; PDT, pf.1, 24, 25; VVP, 112; FMIL 1844, 2; C 1857, 44; prefaţione KFL, V; prefaţă DO, pf.; EGR, V; PAFR, 3; GC V, 263r; GC VII, 14r; FGP, 9; PGE, III; FEA, 3; FMIL 1840, 294; DE, III; CDCE, IV, VIII; SCMI, V; MEN I, 5; pe la 1840 forma era frecventă; prefaţă, precuvîntare StDR, 217. (Cf. lat. praefatio, fr. préface).
  PREFIGURA vb. GLC, 107. (<fr. préfigurer).
  PREFIGURAŢIE s. prefiguraţíe DU, 1. (<lat. praefiguratio).
  PREGNANT adj. CA 1857, 65. (Cf. it. pregnante).
  PREJUDECA vb. prejudecă tu singur de ce... OST, 41; prejudeca TF, 412; GC V, 230v; FMIL 1844, 241; FMIL 1847, 118; PBV, 347. (Cf. lat. praejudicare, fr. préjuger).
  PREJUDECARE s. („prejudecată”) MIR, 185; TF, 169; MPI, 12, 105; BRD, 22; GC V, 230v; CTT, 103; C, 149; PBV, 347.
  PREJUDECATĂ s. prejudecăţi (Vorurtheile) PV, 80; prejudecată BLM, 126, 128, 130; BEM, 140, 376; MIR, 247; MCB, 155, 164; EGRM, 42r; EGR, XX; VMG, 330; CR 1829, 37, 226; CR 1830, 177; MRC, 10; TCM, 82; FTP I, 36; MCR, 86; PPT, 20; ECS, 10; ELS, 7; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; înainte judecare MIU, 157; judecare înainte MIU, 385; prejudeţ TVM, 11, 38; SPBA, 3, 44, 97; AR 1829, 28, 130; ECS, 8; ELS, 1, 4; CA 1844, 39; SCMI, 107; DFL, 61, 104, 112; HMV II, 143; FMIL 1847, 79; StFE, 4; GRR, 25, 95; SSC, 103; CA 1854, 4; RL, 26, 179, 346; Z 1856, nr.16, 3; BEC, XXIII, XXVII, XLIII; prejudeţ, prejudecată StDR, 213; PBV, 347.
  PREJUDICIABIL adj. RF, 5; PD, 508. (<fr. préjudiciable).
  PREJUDIŢIAL adj. CFZ, 65. (<fr. préjudiciel).
  PREJUDICIOS adj. prejudicios BCD, 350; prejudeţios GRR, 95.
  PREJUDICIU s. 1. („daună materială sau morală”) preiudiţíumurile sau judecările cele deşarte MIU, 338; preiudiţiu DOA, 37; preţinerile sînt pricini de înşălăciune HFP, 76; preţinere şi prejudiţie tot una este HFP, 77; prejudiţie, vătămare, pagubă GCB II, 227; prejudiţiu (vătămare) WCP, 42; prejudiciu, prejudiţiu NV, 324; prejudiciu PBV, 347; RF, 8; PD, 508. 2. („prejudecată”) puţine preţineri şi prejudiţii ai cuprins HFP, 155; preţinére DCN, 140; HFP, 145; NMP, 5; preţinere HFP, 139; NMP, 7; MFE, 46; prejudiţie GC V, 230v; SPV, III; MN 1836, 19; DE I, VI; LIT, 255; prejudiţiu R 1857, nr.15, 7; prejudiţii HFP, intr., 16; BR 1829 II, 41; SPV, 5; KSN, 15; KMP, 161; RCM, 237; FMIL 1844, 61, 313; forma era frecventă pînă la 1860; prejudiţ HMV II, 209; SIM, VIII, IX; prejudiţe CDCE, 65; FMIL 1844, 384; LIT, 332. (Cf. lat. praejudicium, fr. préjudice).
  PRELAT s. (Bis.) GC V, 232r; AR 1832, 346; KCL, 96; CA 1837, 12; NV, 324; StDR, 214; GCB II, 227; PD, 508. (Cf. fr. prélat, lat. praelatus).
  PRELECŢIE s. („prelegere”) prelecţie OMT, 5; BR 1821, 29; SFT, 3; MBV, 46; VA, XVI; AR 1830, 3; GC V, 232r; SIC, 22; CTT, 205; RSM, 21v; FL, 12, 30; MCL 1839, 563; SMA, 18; FMIL 1840, 31; CD, 99; MPM, III; AsL, 11; forma era frecventă pînă la 1860; prelecsie LPT, 36; preleţie HFP, pref.7, 14; prelecţione KFL, III; prelecţiune BCD, 7. (Cf. lat. praelectio, it. prelezione).
  PRELIMINAR, -Ă 1. s.pl. preliminare CR 1829, 192; AR 1829, 113; EGI, 1, 103; CDCE, VIII; FGE, 1; FGGN, 1; DIB, 478; preliminări Z 1856, nr.4, 3, nr.5, 4; INB 1859, 12; preliminarie TR 1854, 2, 4; CCG, 3; prelimenarii StDR, 214; preliminarii BEC, 80; preliminarii (începutul) CA 1861, 74. 2. adj. preliminar MIA, 19; CR 1829, 196; GC V, 232r; DFL, 20; NV, 324; RL, 303; CA 1857, 56; Z 1856, nr.2, 2; PD, 509; gheografia preliminare AR 1837, 318; un cuvînt preluminar [?] CDCE, V; preliminariu MID, 1; DFL, 109; KFL, 24; Z 1856, nr. 18, 1, nr. 29, 3; preliminarie PFHM I, 59; SCC II, 359; TR 1854, 371; T 1856, nr. 1, 2; BEC, 117; noţii preliminarii PFHM I, IX; observaţiuni preliminarii RSM, 1. (Cf. fr. préliminaire, it. preliminare).
  PRELUDA vb. GC V, 232v; AIR I, 114, 115; API, 126; BDJE, 30; NV, 324; RMS, 29; SCC II, 175; SMB I, 163; PD, 509. (Cf. fr. préluder, lat. praeludere).
  PRELUDIU s. preludiu şi preludie GC V, 232v; RCM, 105; StDR, 214; ICI, 9; AsPR, 5; T 1856, nr.1, 3; preludie AVP, 18; preluzie AIR I, 79; prelud NV, 324; PD, 509. (Cf. fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium).
  PREMEDITA vb. precugeta CR 1829, 61; VVP, 111; BGO 1840, 30; PBV, 348; premedita şi promedita GC IV, 45v; premedita GG, 68; NV, 324; PD, 509; premeditez, premedit StDR, 214. (Cf. fr. préméditer, lat. praecogitare şi praemeditari, it. precogitare).
  PREMEDITARE s. precugetare BR 1829 I, 39; VVP, 111; BDJE, 42; CCP, 73; CPO, 8; PBV, 348; AML, 108, 145; pre-cugetare CA 1855, 156; premeditare RL, 398.
  PREMEDITAT adj. omorîre pretocmită PV, 55; ucigărie precugetată CP I, 82; cugetată răutate CCI, 84; precugetat AR 1834, 290; CPO, 16; LIT, 28; premeditat LIT, 37, 237; ASLI, 293; PD, 509. (Cf. şi lat. praecogitatus).
  PREMEDITAŢIE s. premeditaţie NV, 324; RL, 399; PD, 509; premeditaţie, premedităciune StDR, 214. (Cf. fr. préméditation, lat. praemeditatio).
  PREMIA vb. CA 1858, 104; AVP, 18; PBV, 348. (Cf. it. premiare, lat. praemiare).
  PREMIANT s. MN 1836, 83; AR 1837, 244; AsR, 14; SRI, 306; StDR, 214; JA, 6; D 1860, 291.
  PREMISĂ s. 1. (Log.) mai înainte puse BLM, 103; înainte puse BLM, 125, 162; spunerea cea mare BLM, 98, 105; spunerea cea mică BLM, 98, 105; punere înainte DLG, 174, 178, 202, 203; spunerea cea mai mare DLG, 224; HFP, 106; spunerea cea mai mică HFP, 106; prepuse HFP, 108, 115; protasuri MFV I, 131r; premisă GC V, 232v; DFL, 92, 93; KFL, 171; FMIL 1847, 199; NV, 324; StDR, 214; CFZ, 64, 73, 103; PD, 509; premise, adică întîi puse GRR, 39. 2. („idee, condiţie de bază”) premisii NB, 10; MEN II, 17; BCD, 6. (Cf. lat. praemissio, gr. prÒtasij, fr. prémisse, it. premessa).
  PREMIU s. premie BEM, 104; AR 1829, 146; RSM, 26r; AR 1835, 180; AR 1837, 191 bis; IL 1840, 59; PSE, 235; AsE, 20; SRI, 306; StDR, 214; SSC, 112; GM 1854, 4; JA, 25, 127; premium CTM, 1, 2; TSI, VI; premiu CTM, 1; GC V, 232v; MN 1836, 83; MCL 1838, 76; FMIL, 73; JDS II, 439; BDJE, 48; NPT, 37; AVP, 18; PBV, 348; PD, 510. (Cf. lat. praemium, germ. Prämie, it. premio).
  PRENUME s. prenume GC IV, 225r; BAR II, 204; VVP, 111; PBV, 348; pronume LOA, 98, 107; RSM, 19v; ROB2, 645; BIP, 60; BCD, 608, 609; CA 1850, 54; BEC, 75; AML, 44. (Cf. fr. prénom, lat. praenomen).
  PREOCUPA vb. GC I, 225r, V, 229v; FL, 64; AOD, 312; DFL, 35; FMIL 1847, 125; NV, 325; SCC II, 37; KOS, XXXI; GM 1854, 4; SMB I, 111; SD 1855, 2; RL, 77, 235; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. préoccuper, lat. praeoccupare).
  PREOCUPARE s. DFL, 12; SCC II, 175; RL, 278; DILB I, 209, III, 221; LIT, 180; C, 3, 10; PBV, 349; PIC, 82.
  PREOCUPAT adj. IFM, 5; LS, 107; BMN I, 37; SCC II, 16, 82, 143; CA 1854, 84; SMB I, 6; DILB III, 221; DIB, 3; PD, 510.
  PREOCUPAŢIE s. preocupăciune DFL, 23, 111; preocupaţie NV, 324; StDR, 214; SSC, 137; SCC II, 163; CA 1855, 39, 156; RL, 204, 247, 434; PBV, 349; D 1859, 143; PAD, 198; PD, 510; preocupaţiune LS, 82; VO 1857, 14; R 1857, nr. 5, 3; BEC, XXVIII. (Cf. fr. préoccupation, lat. praeoccupatio).
  PREPARAND, -Ă s. preparand TAI, 30; RF, pf.; MBV, 43; CTT, 264, 265; preparant FMIL, 277. 2. adj. [şcoală] preparandă TAI, 3; DO, f.t.; VPP, pf.; DLC, f.t., 3; DGR, ded.; EGR, XXXI; MBV, 42; FMIL 1844, 274; AMIM, XXX; BG, XXI; coleghiu preparandicesc BDC, III. (Cf. germ. Präparand şi Präparandenschule).
  PREPARANDIAL adj. institut preparandial BAR I, 223; CTT, 262; şcoala preparandială BG, XXI; şcoli preparandale Z 1856, nr. 23, 3.
  PREPARANDIE s. VA, 288; FMIL 1844, 146. (<germ. Präparandie).
  PREPARAT adj. BDJE, 8, 142; NV, 407; StDR, 215; AVP, 18.
  PREPARATIV, -Ă adj., s. preparativ, prepărăţiu StDR, 215; preparativele plecării DIB, 492; preparativele ce se fac pentru... C, 75; ştiinţele preparative AML, 8; preparativă s. GCB II, 227; PD, 510. (Cf. fr. préparatifs).
  PREPARATOR adj., s. preparátor DCN, 140; preparator DCN, 64; LG, 102; preparatoriu NV, 325; DILB III, 221; T 1856, nr. 1, 4; PD, 510. (Cf. lat. praeparator, germ. Präparator, fr. préparateur).
  PREPARAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 260. Cf. şi a gătirei (preparaţei) lor MPI, 216; preparaţie GC V, 232v; MN 1836, 92; WPM, 48; FMIL 1847, 238; SCC I, 92; BC, 81; PBV, 349; AML, 117; PD, 510; preparaţiune T 1856, nr. 2, 4; INB 1857, 16, 39; INB 1859, 38, 115.
  PREPONDERENT adj. preponderant GC V, 232v; NV, 325; StDR, 215; RL, 249, 349; PD, 511; preponderent CA 1850, 58; R 1857, nr.1, 3; preponderint GCB II, 228. (Cf. fr. prépondérant, it. preponderante).
  PREPONDERENŢĂ s. preponderanţă GC V, 232v; NV, 325; D 1860, 375; PD, 511; preponderanţie FL, 4; preponderaţie, preponderăciune StDR, 215; preponderinţă T 1856, nr. 4, 2; GCB II, 228; JA, 179; preponderenţă Z 1856, nr. 2, 1, nr. 30, 4; LIT, 3; JA, 179; CA 1857, 84; CA 1862, 46; proponderenţă CA 1861, 110. (Cf. lat. praeponderatio, fr. prépondérance, it. preponderanza).
  PREPOZIT s. (Bis.) prepozituş OTB, 10; MR, 24; prepozitus BI, 10; prepozit BI, 28; preposit MIR, 338; MIB, pf., 264. (<lat. praepositus).
  PREROGATIVĂ s. prerogativă (dreptate) LSM, 35; prerogativă OMT, 46; DOA, 8; BD II, 233; MFV I, 45r; MFV II, 92r; CLV, 141v; CR 1830, 62 bis; AR 1830, 136; GC V, 232v; GT 1838, 18; AR 1844, 11; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; prerogativa (dritul) AR 1831, 84; prerogative pl. LSM, 4; RA, 14; MFV II, 89r; VA, 5; ROB, 190; CIRA, 207, 338; forma era frecventă pînă la 1860; prearogative (protii) AR 1830, 134; prearogativă SHI II, 198, 205; prerogativuri FLG, 38; prerogativ VVP, 111; BMN II, 108. (Cf. lat. praerogativa, germ. Prärogativ, fr. prérogative, ngr. prwte‹a pl.).
  PRESA vb. CV, 33; PFM, 3; PD, 513. (<fr. presser).
  PRESANT adj. SMB II, 326. (<fr. pressant).
  PRESĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 260. Cf. şi („publicaţiile zilnice sau periodice”) presă TR 1854, 97; RL, 52; Z 1856, nr. 3, 2, nr. 14, 1; T 1856, nr. 1, 3; C, 19; R 1857, nr. 1, 3; D 1858, 16, 86; D 1860, 86, 87; CA 1861, 71; pressă SPB, 292; D 1860, 101; PD, 513.
  PRESENTIMENT s. presimtiment CDCE, 245; SIT, 13; NV, 326; SMB I, 81; SMB II, 382; DIB, 165; LIT, 253; PD, 513; presimţimînt DFL, 150; presimţiment RL, 404; presentiment CA 1857, 114. (<fr. pressentiment).
  PRESTIGIU s. prestigele (farmecele) CV, 29; prestigiu DFL, 155; NV, 326; AsMH, 2; CA 1852, 42; RL, 111, 131; Z 1856, nr.1, 4; LIT, 15, 31, 95; PD, 513; prestigiul (farmecul) CA 1861, 61; prestij RL, 428. (<fr. prestige).
  PRETENDENT s. pretenderisitor VIC, 231v; pretendentor, pretendentar NID II, 67r, 72r; pretendàtor AR 1829, 39; pretendator AR 1830, 26, 150; BFO 1833, 50, 55; CPI, 59; AR 1837, 33, 63; ROI2, VIII; SHI II, 224, 243; AsL, 3; AOD, 63, 65, 122, 134; AMIM, 59; CA 1850, 37; CA 1854, 76; CA 1860, 116; pretindator BFO 1843, 21; AMIM, XXII; CA 1850, 69; pretenduitor AR 1837, 370; pretendent AR 1834, 185; AIR I, 81, 200; AIR II, 163; AR 1837, 33, 228; SHI II, 199; HMN, 99; RB, 222; GT 1838, 1; MCL 1839, 402; pe la 1840 forma era frecventă; pretindent BPA, 42. (Cf. germ. Prätendent, it. pretendente, fr. prétendant).
  PRETENŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 91. Cf. şi pretenţie AIM, 19v; NID, I, 29v, 33r, 54r; NID II, 47v, 155v, 161r; DAP, 181; BDL, III, 808v; IRV, 27v, 57v; MCB, 102; CLV, 147v; TPE, 14v, 19v; pe la 1825 forma era frecventă; pretenzie CP I, 335; PIM, 3; CL I, 4, 9; CL II, 24, 59; DOA, 31; RPL, 3; RA, 100; CDA, 189; MPI, 34, 35; MIM, 14, 41, 51, 52; SR, 6, 41, 42, 49; NPC, 66, 84; FD I, 16, 71; MCL 1839, 458; pretenzie (dătorie) CL II, 145, 168; pretenză FTP I, 33; pretensie MIB, 90; SIU, 44v; MPI, 64; FL, 45, 55; FMIL 1844, 281, 399; HMV II, 208; FMIL 1847, 53, 74; CA 1850, 65; pretensiune CDR, I; TR 1854, 2, 67; TR 1855, 14; pretenţione MMP, 302; pretenţiune GRR, 134; WAM, 83; Z 1856, nr.3, 3; LIT, 44; VO 1857, 1; C, 13; BEC, 39; D 1860, 87. (Cf. it. pretensione, germ. Prätension şi Prätention, fr. prétention).
  PRETENŢIOS adj. pretenţios şi pretendericios GC V, 236r, pretenţios VVP, 112; SIT, 76, 152, 290; BIP, 44; NV, 326; StDR, 216; SCC I, 1; SCC II, 8; RL, 165; DIB, 159; NPT, 350; PBV, 350; DCB IV, 33; PD, 514; pretencios CA 1861, 27. (Cf. fr. prétentieux, germ. prätentiös, it. pretenzioso).
  PRETERIT s. (Gram.) pretérit VOG, 61; preterit IO, 38; CDR, 36; CCG, 43; StDR, 216; preterít GC V, 234v, 236r. (Cf. lat. praeteritum, it. pretèrito, germ. Präteritum, fr. prétérit).
  PRETEXT s. Vezi Împrumut. I, p. 91 şi 94. Cf. şi pretext DOA, 24, 31; UT, 27; IRV, 72r; BGV, 55r; LB, 542; GC V, 236r; AR 1832, 210; RSM, 26r, 29v; AIR I, 73, 101; pe la 1835 forma era frecventă; pretest FMIL 1844, 400; MEN II, 193, 269; BDJE, 61; SIT, 34, 48, 126; SIM, 82; NV, 326; BCD, 337; BMN III, 109; CA 1854, 29; SMB I, 8; CA 1855, 65; DIB, 172; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; prextext, pretest StDR, 216; prófasis NZ, 40r; profas NZ, 57r. (Cf. lat. praetextus, germ. Prätext, fr. prétexte, ngr. prÒfasij).
  PRETEXTA vb. preţesuti (împleti) CV, 28; pretexta BAR II, 55; CA 1854, 94, 110; RL, 373; NPT, 51; CA 1861, 50; PD, 514; pretextui FMIL 1844, 233; pretesta NV, 327; BCB, 29. (Cf. lat. praetexere, fr. prétexter, it. pretestare).
  PRETINDE vb. Vezi Împrumut. I, p. 91. Cf. şi pretendălui PFBA, 632v; SR, 54; NPC, 67; FD I, 71; pretendelui NPC, 68; pretendui CL III, 25; CR 1830, 231; AR 1830, 36, 85, 115; CIRA, 289, 360; AR 1837, 61, 94; SHI II, 30; AMIM, 66; pretenderisi SCS, 2; JNA, 41; KUP, 16r; CLV, 135v; BR 1829 II, 3; GC V, 234v; SPV, 23, 133; BFO 1833, 174; CPI, 59; LO, 12; AsFA, II; AsP, II; ROI2 III, 33; BFO 1843, 75; MMP, 290; pretindiresi DCN, 13; pretindirisi BFO 1838, 159; pretinderisi BFO 1843, 100, 318; pretinde BDL III, 808v; MBG, 64; AIR I, XXI; AS, 26, 50; AV, 37; KMP, 90, 120; HAN, 8; VVP, 112; FMIL 1840, 85; CCB, 136; AFH, 16; pe la 1840 forma era frecventă; pretenda AR 1837, 4; BGO 1844, 243, 279; AMIM, 64, 237; SCC I, 45, 85; CA 1856, 95; pretinda BGO 1844, 279; SIT, 147; GRR, 132; RL, 39. (Cf. lat. praetendare, fr. prétendre, germ. prätendieren).
  PRETINDERE s. pretendeluire HB, 11r; pretenderisire TB, 180r, 259r; VIC, 222v; GC V, 234v; pretindere BDL III, 808v; VVP, 112; FMIL 1840, 98, 342, 403; RL, 381; PBV, 350.
  PRETINS adj. pretendirisit TB, 41v; pretenderisit IRV, 31r, 32r; pretins BDL III, 808v; MDNU, 57; DE I, 11; DFL, 163; pretenduit SIC, 56; AOD, 299; StDR, 216.
  PREŢIOS 1. adj. preţioz UB, 31; BR 1821, 40; GT 1838, 14; preţios CV, 35; PCP, 21; HFP, 261, 265, 355; BR 1829 II, 18; AR 1829, 148, 262; AR 1830, 189, 358; BDC, 32, 38; FGP, 15; FTP III, 53, 115; FTP IV, 75; BAR I, VI, 97; BAR II, 195; CIRA, 70; BFO 1833, 163; MF I, 153r; BFI, 28; EGI, 45; AIR II, 188; pe la 1835 forma era frecventă; preţiit IRV, 119v; preţuos ICC, 28; CIRA, 20; AsFA, XI; AR 1837, 23; CIN, 26; KPA, pf.; AR 1844, 9; CA 1851, 43; NPT, 352; preţos RIP I, 159; FMIL 1844, 94, 109; precios LS, 57; BMN III, 100; BIF, 20; SMB I, 6, 28; ICI, 25; Z 1856, nr.8, 3; INB 1857, 40; D 1858, 2; INB 1859, 4, 16; BEC, 118; preţuios SSC, 3; SCC I, 222; SCC II, 141, 309. 2. s. preţioasă MPG, f.t; preţioază MPG, 4. (Cf. lat. pretiosus, germ. Pretiose, preziös, fr. précieux, it. prezioso).
  PREŢIOZITATE s. SCC II, 93. (<fr. préciosité).
  PREVALA vb. MID I, 69; RL, 77; GCB II, 228. (Cf. fr. prévaloir, lat. praevalere).
  PREVARICA vb. PD, 515. (<fr. prévariquer).
  PREVARICAR s., adj. prevaricar MBV, 25, 26; prevaricar (luător de mită) CA 1857, 15.
  PREVARICARE s. StDR, 212.
  PREVARICATOR s., adj. prevaricátor DOA, 36; prevaricator NV, 327; PD, 515. (Cf. lat. praevaricator, fr. prévaricateur).
  PREVARICAŢIUNE s. prevaricaţie RNV, 1; BFO 1833, 198; NV, 327; PD, 515; prevaricaţie (înstrîmbătăţire) AR 1832, 122; prevaricaţie (părtinire) AR 1832, 150; asuprire (prevaricaţie) ROI2 VIII, 3; prevaricaţiune LS, 67. (Cf. lat. praevaricatio, fr. prévarication).
  PREVENI vb. BD II, 245; KIT, 312; VD, 87; GC V, 232r; FMIL 1840, 324; FMIL 1844, 80, 138; DFL, 33; NV, 327; PMC I, 4; LS, 38, 109; ROM, 102, 112; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. praevenire, fr. prévenir).
  PREVENŢIE s. prevenciune CV, 38; prevenţie NV, 327; PD, 515; CA 1861, 10; prevenţiune (bănuire) CEF, 119. (Cf. lat. praeventio, fr. prévention).
  PREZENTA vb. Vezi Împrumut. I, p. 91. Cf. şi prezenta AR 1829, 141; SPT, 107; GC V, 232r; GC, 228; AR 1837, 27, 195; RB, nr.22, 1; MCL 1838, 118, 128; EOI, 70, 201; AR 1844, 12; PBM, 128; DFL, 5, 38; KFL, III; pe la 1845 forma era frecventă; prezinta FBE, 66v; presenta SHI II, 64; GRN II, 47; MID I, 63, 192; HMV I, 11; KFL, IX; FMIL 1847, 224; BDJE, 174; SIT, 41, 278; NV, 325; StDR, 215; forma, sau doar grafia, continuă să fie frecventă pînă la 1860; prezentălui MIM, 54; prezentui AR 1829, 15, 101, 118; prezantarisi MVS, 25r; BFI, 30; presinta SMB I, 138; DILB I, 209; C, 15; GCB II, 228; D 1858, 2; BEC, XVII, XXVII, XXXIII, LVI, 17, 37. (Cf. fr. présenter, lat. praesentare).
  PREZENTABIL adj. prezentabil GC V, 232r; presentabil NV, 325; PD, 512. (<fr. présentable).
  PREZENTARE s. spraducere cătră ceva DLG, 301; prezentare NRC, 193; PBV, 347; RF, 4, 31.
  PREZENTATOR s. prezentant NPC, 86; prezentator PDC, 64; presentator PD, 512. (Cf. germ. Präsentant, fr. présentateur).
  PREZENTAŢIE s. presentaţie IO, 70; NV, 325; BC, 33; PD, 512; presentaţiune INB 1859, 24; prezentaţie PFBA, 639r; GC V, 232r; AR 1837, 285 bis, 367 bis; NPC, 78; RB, 345; BFO 1838, 57; ROM, 238; PBV, 347; RAM, 10; RIT, 17; prezentaţie (predstavlenie) AR 1832, 81; prezantaţie CPO, 10, 19. (Cf. fr. présentation, germ. Präsentation, rus. представление).
  PREZIDA vb. prezidi VIC, 41v; prezidirui TF, 455; presidălui RA, 61; prezidui POC, 29r; RBV, 6v; AR 1833, 17; AR 1834, 66; DTN, 47; AR 1837, 136 bis, 228, 312 bis; ROI2 III, 83, 85; BGO 1840, 147; CD, 6, 97; BFO 1843, 116; BGO 1844, 106; AOD, 273; AsMH, 9; RL, 19, 38, 419; CA 1856, 42; prezîdui ROI2 III, 79; prezedui RSM, 26r; ROI2 VIII, 24; CA 1848, 95; prezedui SHI II, 172; presidui SHI II, 174; prezida PCB, 114; GC V, 232r; FTP I, 245; FTP II, 190; FTP III, 180; ELS, 18; MN 1836, 10; VVP, 111; CCB, 219; APR, 105; ROB2, 553; SIT, 74; AF, 47, 167; KDP, 8; CA 1851, IV; pe la 1850 forma era frecventă; presida BDJE, 39; SIT, 346; ASI, 1; BIP, 17; T 1856, nr.1, 4; LIT, 166, 315; C, 16; DCB IV, 31; PBV, 347; BEC, 58; PD, 512; preşede DFL, 4, 78; preside şi preşide NV, 326; preside AVP, 18; GCB II, 228. (Cf. fr. présider, germ. präsidieren, lat. praesidere).
  PREZIDENŢIAL adj. jîlţul prezidenţial SCC II, 151. (<fr. présidentiel).
  PREZIDIU s. prezidie PFBA, 688r; prezídium ISB, 2; prezidíum MIM, 1; presidium GMSP, f.t.; VPP, pf.; DGR, ded.; BD II, 242; SFT, 1; presidiu GT 1838, 20. (Cf. lat. praesidium, germ. Präsidium, fr. praesidium).
  PREZUMŢIE s. (Jur.) presumţie SCS, 7; GC V, 233r; CPI, 4, 28, anexă 8; SIT, 315; NV, 326; CA 1853, 3; RL, 383; SD 1855, 3; PTP, 62; presompţie şi presumpţie PD, 513; prezumţie BCD, 18; CFZ, 166; prezumţiune DFL, 87, 134; BCD, 214, 580, 581; presumtione KFL, 93; presumţiune BEC, 3, 5, 195; D 1860, 86. (Cf. lat. praesumptio, fr. présomption).
  PRIM, -Ă adj. prim, adecă întii BDT, 57v; cele prime (dintîi) HPP, 43; primă BAR II, 4; JDS II, 439; HMV I, 10; FMIL 1847, 127; SIT, 32; BP, VIII; BG, 87; CDR, V, 36, 37, 41; PDC, 99, 125; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; prim SGR II, 34; BDJE, 1; NV, 328; LS, 36, 64; CFZ, 9; GCB II, 228; PD, 516. (Cf. lat. primus, germ. Prim, fr. prime).
  PRIMAR, -Ă adj. Vezi Form. term. şt., p. 200. Cf. şi întîitor, oare MGR, 111r; GRA, 32v; CR 1830, 91; primariu, -arie BEM, 94, 183, 294; BDT, 190r; GC V, 245v; DFL, 7, 31; HMV I, 172; BG, 99; StDR, 218; CA 1854, XXXII; CCG, 7; CMI, 154; VMP, 180; primare sg.f. CV, 31; primar, -ă CR 1830, 110; AR 1830, 188; SHI, IX, XV; SHI I, 3, 40; VVP, 113; FMIL 1840, 22; CA 1844, 36; FMIL 1844, 308, 375; DFL, 23; BIP, f.t; BCD, 314; pe la 1850 formele erau frecvente; munţii primeri HPA, 40r.
  PRIMAT adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 91. Cf. şi primat MIB, 34, 41; GC V, 245v; SHI II, 157; DL, 75; FMIL 1847, 103; NV, 327; StDR, 218; PD, 516; primaţii (cii de frunte) AR 1831, 62; primate sg. RIP I, 150; primaturi (protii) NMP, 28, 29. (Cf. lat. primatis şi primatus, fr. primat şi primate, ngr. prwte‹a).
  PRIMORDIAL adj. DFL, 182; NV, 328; BRA, 24; RMS, 326; RL, 120; DILB III, 222; R 1857, nr.1, 4; CA 1861, 73; PD, 516. (<fr. primordial).
  PRINCIAR adj. scaunul prinţesc GSP II, 160; tronul prinţiariŭ MID I, 268; prinţiar TR 1854, 5; princiar BCB, 23; RL, 54; RF, 17, 28. (Cf. germ. prinzlich, fr. princier).
  PRIORITATE s. Vezi Împrumut. I, p. 96. Cf. şi întăime CIRA, 308; întîime ROI2 III, 73; priorita (întîietate, protimisire) CPI, anexă 5; prioritate NV, 328; StDR, 218; RAM, 7; AVP, 18; GCB II, 229; INB 1859, 118; PD, 516. (Cf. fr. priorité, it. priorità).
  PRIVA vb. CV, 37; DFL, 89, 145; NV, 328; BCP, 118; AVP, 18; PD, 517. (Cf. fr. priver, lat. privare).
  PRIVAT Vezi Împrumut. I, p. 92. Cf. şi 1. adj. privat FLG, 48; CMD, 2; CL I, 93; CL II, 2, 3, 39, 157; MIR, 262; MIB, 98, 244; DOA, 15; MIA, 7; MVV, 104; LP, 10; RA, 12, 27, 35; NB, 38; OAI, 1; BTG, 24r; BDL I, 9v, 31v; BDL III, 812v; pe la 1820 cuvîntul era frecvent; privatnică (îndeosăbită) învăţătură ME, 570; privaticesc SCS, 3, 7; GSP I, 60, 204; GSP II, 165; BPN II, 219, 301. 2. s. privat MILR, 71; FDB, 31, 36; SR, 25, 45; RIP I, 159; BCD, 379; RL, 382; osăbiţi (privatuş) CMF, 1; CMM, 1; un privatuş (osăbită persoană) CMH, 2. (Cf. lat. privatus, germ. privat, fr. privé).
  PRIVATIV adj. GC V, 243r; IGE, 261; PD, 517. (<fr. privatif).
  PRIVAŢIUNE s. privaţie CLV, 141v; MEN II, 109, 195, 318; NV, 328; PCI, 51; SCC II, 90; PD, 517; privăciune DFL, 122, 178; privaţiune BIF, 7; CEF, 2, 214; DILB IV, 204; BCI, 185. (Cf. fr. privation, lat. privatio).
  PRIVILEGIA vb. privileghia AR 1829, 2; privilegia GG, 135; INB 1857, 30; PBV, 352. (<fr. privilégier).
  PRIVILEGIAT adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 93. Cf. şi privileghiat SIS, f.t.; BAE, f.t.; DOA, 21, 37; VPP, 367; LC, f.t.; MIM, 55; BD II, 252; TPE, 23v; TSVM, 51; CR 1829, 227; CR 1830, 387; forma era folosită pînă spre 1850; priveleghiat CDP, 12; PIU I, f.t., DCN, f.t.; BR 1829 I, 54; GTN 1835, 1; privilighiat ROI2 III, 18, 21; privileghiet AsT, 6, 33; privileghiuit SPBA, pf., 1; privilegiat GTN 1836, 51 bis; FL, 40; CCB, 56, 75, 76; FMIL 1840, 183, 199; GPG, 46; RIP I, 74; MV, 111; MID I, 333; MEN II, 120, 246; HMV I, 22; DFL, 33; pe la 1845 forma era frecventă; privilegiet CA 1848, 64; CA 1850, 81; CA 1856, 21; ASLI, 141; priviligiat MID I, 2; BCA, 355; priviliget CA 1852, 52. (Cf. germ. privilegiert, fr, privilegié).
  PRIZĂ s. o preză dă tabac GC V, 232r; o priză de tabac AR 1837, 201; StDR, 218; VO 1857, 2; o prisă de tăbac SIM, 225; o prisă de calomel RMS, 266, cf. şi 161. (Cf. fr. prise, germ. Prise).
  PRIZONIER s., adj. prizoner FLG, 39; KUB, 38, BC; prigionier FTM, 34, 48, 57, 67; prigioner CA 1862, 76; prizonier CR 1829, 268; AR 1829, 91; CR 1830, 59; AR 1830, 145; GC V, 245v; SHI II, 57, 170, 199, 209; PIA, VII; AR 1844, 10; AMIM, 7, 120, 175; BP, IX; SIT, 71; CA 1850, 34, 59; pe la 1850 forma era frecventă; prisonier BDJE, 182; BPB, 97; AF, 60; CA 1848, 59; SCC II, 52; DIB, 294; TR 1854, 87; LIT, 26, 200; C, 3; BCI, 93; DCB I, 248; APS, 38, 97; D 1860, 85; PD, 517; prisoner TR 1854, 3. (Cf. it. prigioniero, fr. prisonnier).
  PROB adj. („onest”) BG, 210; NV, 329; DIB, 477; LIT, 34; PBV, 356; PD, 518. (Cf. lat. probus, fr. probe).
  PROBABIL adj., adv. probăluicios BD II, 253; probabil GC V, 277r; MF II, 62r; DFL, 64, 146, 181; KFL, 93; NV, 328; BRA, 9; StDR, 219; GM 1852, 68; PFHM I, 49, 170; CA 1853, XXIII; CFZ, 93; DIB, 257, 590; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; probabile sg. TR 1854, 2. (Cf. fr. probable, lat. probabilis)..
  PROBABILISM s. CFZ, 96; PD, 517. (<fr. probabilisme).
  PROBABILIST s. CFZ, 96. (<fr. probabiliste).
  PROBABILITATE s. BGV, 29r; DCN, 96, 140; HFP, 152; GC V, 277r; MF II, 62v; MF III, 113v; VL, 51r; CD, 88; FMIL 1844, 52; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. probabilité, lat. probabilitas).
  PROBARE s. prubuluire APC, 81r; prubuire CA 1848, 89; probare (probatio) BAR II, 173, cf. şi 47; probare GCB II, 229.
  PROBATOR adj. esperiinţă foarte probatoare BMN III, 38; fapte probatorii INB 1857, 33; probator PD, 518. (Cf. fr. probatoire, lat. probatorius).
  PROBAŢIE s. despre probaţie şi mărturii PFBM, 43v; întărire seau probaţie MF II, 52r; probaţie VL, 17v, 18r, 18v, 19v, 20r; PD, 518. (Cf. lat. probatio, fr. probation).
  PROBITATE s. probătate SHI I, 51; probita (cinstire) AR 1839, 359; probitate MID I, 58; EV, XXVIII; NV, 329; LS, 99; CA 1852, 74; RL, 408; CEF, 36; CA 1856, 66; LIT, 22, 39; C, 17, 26; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. probité, lat. probitas).
  PROBLEMATIC adj. problematec SPBA, 19; problematíc GC V, 261v; problematic SPBA, 98; MF I, 60r, 83r, 153r; MF II, 59r; VVP, 114; VL, 16r; AsE, 26; SIT, 348; NV, 329; StDR, 219; PCI, 7; BIF, 11; BCI, 54; PBV, 356; spre 1860 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. problématique, germ. problematisch).
  PROCEDA vb. proţădălui OTB, 6; procede HFP, intr.13, 67, 102, 112, 126; BDC, 4, 5; BAR I, 121; BAR II, 168; NV, 329; BCD, 31, 227; StDR, 226; GCB II, 229; AVP, 19; BEC, 4; D 1860, 292; PD, 518; proceda GC V, 277r; ROB, 34; ELS, 14; BDJE, 61; GRR, 223; RL, 66; PFM, 45; RAM, 2, 3; DCB IV, 65; CA 1858, 112; BEC, 434; D 1860, 392; RF, 24; AML, 11. (Cf. lat. procedere, fr. proceder).
  PROCEDARE s. procedere CV, 30; StDR, 226.
  PROCEDEU s. proced BIP, 49, 150, 170; BCA, 8, 25, 47; PFHM I, XII; RMS, 143; procediŭ RF, 8, 37; procedeu R 1858, 129. (<fr. procédé).
  PROCEDURĂ s. (Jur.) proţădură DU, 2; proţedură AR 1835, 34; RSM, 10v, 41v; SMR I, 26; AR 1844, 15; AOD, 108, 177; FMIL 1847, 51; procedură CR 1830, 91; GC V, 277r; AR 1831, 7; LOA, 72, 120; CCB, 71, 197, 202; BGO 1844, 250; FMIL 1847, 51, 194; KDP, 35; NV, 329; BIP, 13; BCD, 7, 9, 84, 489; CCP, f.t., 65, 204; pe la 1850 forma era frecventă; procedură, proţedură StDR, 226. (Cf. germ. Prozedur, fr. procédure).
  PROCENTUAL adj. proţentualnic TAI, 25. (<germ. prozentual).
  PROCES s. Vezi Form. term. şt., p. 261. Cf. şi 1. (Jur., Adm.) proţesuş OIC, 2; IIE, 16; PFBM, 22r, 24r, 30r; proţes OF, 42, 43, 44; RJ, 3; IIS, 16; DOB, 7; PV, 12, 126; VSJ, 2; RPT, 23; MIU, 252, 328, 389; PFBA, 614r, 617r, 618r, 621r; CP II, 154; MIR, 131; RSL, 1; CB 1813, 61; TF, 67; MR, 26; SIU, 45r; forma continuă să fie frecventă pînă după 1850; proţes verbal AR 1831, 33; RL, 123; proţăs CPI, 203, 288; CL II, 235; BFO 1833, 3; proces IIS, 16; CR 1830, 351; PDT, 45; JDS II, 440; FMIL 1847, 2; BDJE, 15; BP, 216; BIP, 12; PDC, 48; pe la 1850 forma era frecventă; proces verbal GC V, 277r; SIT, 288; DIB, 274, 285, 286; SMB II, 531; RAM, 1, 3, 13; D 1859, 285; APS, 76; BEC, 172, 294; D 1860, 284; AML, 13; proces verbal (tacrir) BIP, 239. 2. (Fiz., Chim., Med. etc., „lucrare, acţiune”) proţesul frigului şi al căldurei DIR, 120; proţesuri (operaţii) himice AR 1837, 300; proţes FMIL 1840, 122; FMIL 1844, 52; FGE, 29; KMA, 465; HMV I, 49; DFL, 2, 4, 8, 47, 79; SIM, 178; BMN III, 169; CFZ, 4; CEF, 77; INB 1859, 89; AML, 159, 171; AsAL, 17.
  PROCESIONAL adj. GC V, 277r; NV, 329; PD, 519. (<fr. processionnel).
  PROCESIUNE s. Vezi Împrumut. I, p. 93. Cf. şi proţesie VIC, 142r, 143r; DOA, 33; CR 1829, 236; AR 1829, 110, 145; AR 1837, 220, 291; RNA, 1; FMIL 1840, 319; SRM, 16, 17, 153; proţesie (alai) AR 1834, 128; MCL 1839, 159; MCL 1839, 534; proţesion (parádie, pompă bisericească) GSP I, 191; proţesion GSP II, 8, 22; GT 1838, 17; procesie BD II, 254; GC V, 277r; AsL, 1; AR 1844, 9; SRM, 153, 213; BCB, 74; CA 1853, XXXVI; GM 1854, 2; BC, 93; PBV, 360; PD, 518; procesiune BCI, 24; INB 1857, 50; procesie, procesiune NV, 329; procesie, proţesie, procesiune StDR, 226. (Cf. lat. processio, germ. Prozession, fr. procession).
  PROCESUAL adj. proţesual BAR II, 39, 85; FMIL 1840, 347.
  PROCLAMA vb. propovedui VIO I, 22r, 26r; IRV, 172r; vesti PIU II, 84; proclamarisi BGV, 113r; AMC, 184; proclama AR 1829, 237; CR 1830, 230; AR 1830, 536; GC V, 265v; CR 1831, 54; AR 1834, 104, 156; AIR I, 125; AIR II, 14; pe la 1835 forma era frecventă; proclăma AR 1830, 369; SHI II, 163; AsF, 80; AMIM, 69; prochema GC III, 70v; BAR II, 32; GTN 1838, 98; SHI II, 189; FMIL 1844, 27, 154; FMIL 1847, 34; CA 1850, 35; CA 1851, 51; SSC, 52; RL, 215; CA 1856, 32; RAM, 10; R 1857, nr.13, 1; NPT, 288. (Cf. fr. proclamer, lat. proclamare).
  PROCLAMAŢIE s. proclamaţie PFBM, 11v, 31r; IO, 18; CRac, 36; NZ, 21v; BD II, 254; CR 1829, 19, 56, 168; AR 1829, 13, 62, 86;91; CR 1830, 310; AR 1830, 20, 112, 138, 175; GC V, 265v; pe la 1830 forma era frecventă, proclamăţii FL, 85, 92; GT 1838, 20; proclamaţiune GRR, 228; prochiemăţiune TR 1854, 56, 71. (Cf. lat. proclamatio, fr. proclamation).
  PROCONSUL s. (Antic. rom.) proconzul MILR, 72; SHR, 37; GSP I, 209; BPN II, 252; BD II, 254; KIT, 326; BR 1829 II, 15; MRC, 112; BAR II, 67; MN 1836, 14; SHI II, 46, 59, 91; pe la 1835 forma era frecventă; proconsol GC III, 123v; GC V, 265r; MV, 184; CA 1852, XXI; CA 1853, XXXIII; CA 1858, 104. (Cf. lat. proconsul, fr. proconsul, it. proconsole).
  PROCREA vb. HMV I, 135; MEN II, 110; NV, 329; RMS, 229; PD, 523. (Cf. fr. procréer, lat. procreare).
  PROCREAŢIE s. procreaţie GC V, 266r; NV, 330; PD, 523; procreaţiune AVP, 19. (Cf. fr. procréation, lat. procreatio).
  PROCURA vb. procurevsi PTF, 35v; procura KMP, 37; CD, 90; DFL, 88; SIT, 114, 201, 312; AF, 84, 106; KDP, 37; NV, 330; LS, 26, 93; AAR, 8; BMN III, 25; CA 1855, 146; RL, 247, 271, 437; pe la 1855 forma era frecventă; progriji CV, 29, 33, 34, 35, 37. (Cf. fr. procurer, lat. procurare).
  PROCURATOR s. Vezi Împrumut. I, p. 93. Cf. şi procurátor APC, 120v, 182r; APM, pf.; CB 1813, 49; MIB, 307; DAP, 90; NB, 3; RA, 39; GSP I, 174; BPN II, 237; AA, f.t.; LB, 552; MVS, 33r; GC V, 268r; procurator CMS, 4; PFBA, 617r, 664r; NIU, 177v; MRC, 136; ROB, 154; HAN, 85; IL 1840, 56; RIP I, 154; FMIL 1844, 234; MID I, 20; BDJE, 61; NV, 330; BCD, 63; forma era frecventă pînă la 1860; progrijitor TIV, 156. (Cf. lat. procurator, fr. procurateur, germ. Prokurator).
  PROCURĂ s. (Jur., Comerc.) procură (vechil) AR 1829, 54; AR 1830, 534; procură, adică vechilet GC V, 265v; procură (vechilet) CCB, 35; procură JDS II, 439; BEC, 69; vechilimea SR, 49. (Cf. germ. Prokura, it. procura).
  PROCUROR s. (Jur.) procuror DC IV, 137v, 161r; CR 1829, 308, 309; CR 1830, 117, 323, AR 1830, 178; GC, 268r; FTP I, 4; RO, 52; ROB, 68; CPL, 67 bis, 76 bis; LOA, 18, 19, 21; DTN, 53; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; gheneral-procurer RA, 22; procurir-gheneral RA, 102; procoror LOA, 16; GG, 192. (<fr. procureur). Vezi şi PROCURATOR.
  PRODIG adj. NV, 330; StDR, 220; CA 1854, LI; PD, 519. (Cf. fr. prodigue, lat. prodigus).
  PRODIGA vb. MEN II, 70, 71, 277; BDJE, 65; NV, 330; RL, 168; PD, 519. (<fr. prodiguer).
  PRODIGALITATE s. SHI II, 175; MEN II, 71; NV, 330; StDR, 220; DIB, 234; PD, 519. (Cf. fr. prodigalité, lat. prodigalitas).
  PRODIGIOS adj. MEN II, 158; BDJE, 154; NV, 330; BMN III, 36; RL, 271; BC, 31; PFM, 406, 482; JA, 3; CEG, 106; INB 1859, 27; PD, 519. (Cf. fr. prodigieux, lat. prodigiosus).
  PRODUCĂTOR, -OARE s., adj. producător, -oare MF I, 11r; SHI I, 51; VVP, 114; RMS, 3; RL, 260; Z 1856, nr.9, 1; ASLI, 306; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; productrice DFL, 139; făcătoare (producătoare) FL, 12. (Cf. fr. producteur, -trice).
  PRODUCE vb. Vezi Form. term. şt., p. 261, şi Împrumut. I, p. 93. Cf. şi producţirui TF, 64; produce DO, 9, 72; VPP, 50, 59, 81, 159; MPI, 7, 140; BPN I, 102; DGR, 16; LPT, 7; HFP, 129; NMP, ded.1; LME, 62; BDC, 9, 72; GC VII, 333v; GPE, 19; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; producălui MIM, 4, 9, 11; BS, 242r. (<lat. producere).
  PRODUCTIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 261. Cf. şi productiv GG, 120; MN 1836, 95; RB, 399; DFL, 22; BIP, 221; productif MN 1836, 38. (Cf. fr. productif, germ. produktiv).
  PRODUCŢIE s. producciune IO, 46; CER, 83r; producţie BD II, 254; CR 1829, 227; GPE, 22; TAA, 23; GTN 1835, 1; MN 1836, 17, 32; MPE, V; RB, nr.4, 3, 209; MCL 1839, 582; FMIL 1840, 310; DL, 4; pe la 1840 forma era frecventă; producţiune BCD, 240, 248; INB 1859, 14, 22, 55; productură EGI, 47; FGE, 42, 88. (Cf. lat. productio, germ. Produktion, fr. production).
  PROEMINENT adj. NV, 331; CEF, 53, 54; PD, 514. (<fr. proéminent).
  PROEMINENŢĂ s. prominenţă GC V, 265; proeminenţă, proemininţă NV, 331; proemininţă DCB IV, 24; proeminenţă PD, 519. (<fr. proéminence).
  PROFAN adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 94. Cf. şi profan BDL III, 825v; IRV, 45r; GC V, 274v; ECS, 138; GTN 1836, 77; AS, 31, SHI I, 2, 3; FL, 5, 14; RNA, 6; FMIL 1840, 61, 63; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. profanus, fr, profane).
  PROFANA vb. GC V, 274v; FMIL 1840, 343, SIT, 71; LMS, 9, 33; BP, 200; NV, 331; LS, 60; SMB I, 314; RL, 67; DILB I, 209; SAI, 110; PD, 520. (Cf. fr. profaner, lat. profanare).
  PROFANAŢIE s. profanaţie GC V, 274v; AR 1837, 110; DL, 62; SIT, 72; PD, 520; profanaţiune AVP, 19; D 1860, 94. (Cf. fr. profanation, lat. profanatio).
  PROFERA vb. proferisi PTF, 111r, 152r; proferi VVP, 115; AV, 39; PIC, 7; GCB II, 229; profera NV, 331; SCC II, 305; CA 1855, 56; AVP, 19; AsAL, 25; PD, 520. (<fr. proférer).
  PROFESA vb. profesi HFP, 22, 25, 54, 116; profesa GC V, 274v; GG, IX; KMP, 116; FMK, 15; MEN I, 8, 186; DFL, 3, 159; BIP, 18; NV, 331; SCC I, 268; SCC II, 7; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; profesiona D 1858, 7. (<fr. professer).
  PROFESIONAL adj. AsR, 6; DFL, 126; KDP, 36; SCC I, 98; BEC, 7, 421; CA 1862, 55. (<fr. professionnel).
  PROFESIONIST s. neguţătorii şi profesionistele FLG, 10, 41; profisionist SGR I, 181; profesionist NPC, VIII; CA 1854, 56; PBV, 360. (<germ. Professionist).
  PROFESIUNE s. Vezi Împrumut. I, p. 94. Cf. şi profesion FLG, 49; BPN I, 116; PSC 120r; MALP, 16; profesie DOA, 37, 41; VMG, 257, 339; HFP, 191, 194; BR 1829 II, 46; CR 1829, 195, 314; CR 1830, 88; GC V, 274v; CR 1831, 8; FTP III, 58; VSC, 70; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; epanghelmă (profesie) MFV I, 10v; profesie (epanghelmă) MFV I, 12r; IL 1840, 41; profesiune DFL, 109; BG, VIII; BCD, 173, 590; RMS, 5; CEF, 168; C, 21; JA, 8; D 1858, 45; BEC, 2, 7, 20, 148, 434. (Cf. lat. professio, germ. Profession, fr. profession, ngr. ™p£ggelma).
  PROFESOR s. Vezi Împrumut. I, p. 94. Cf. şi SIS, pf.; CSM, 1, 17, 24; CB 1807, XLV; HO, 23, 33; BI, 41; MIR, 82; MIB, 113, 245; TAI, 8, 12, 16; MR, 15; TF, 477; DAP, pf.15, 23r, 23v; RA, 4, 71; GMSP, 16; LIB, 2; DO, pf.; SPBA, 12, 102; pe la 1820 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. professor, germ. Professor, fr. professeur).
  PROFESORAL adj. profesoresc BD II, 255; catedra cea profesorească CR 1830, 337; consiliu profesoral YNM, 5; corp profesoral RB, 317; AR 1944, 13; AsE, 19; CA 1861, 139; catedră profesorală MCL 1838, 56, 82; comisie profesorală AMG, 1; profesoral VVP, 115; StDR, 225; PBV, 360; PD, 520. (Cf. fr. professoral, germ. professoral).
  PROFESORAT s. BD II, 255; GC V, 274v; RSM, 16r; RB, nr. 1, 2; RL, 257; CA 1856, 20; Z 1856, nr.23, 3; PBV, 360; D 1859, 162; PD, 520. (Cf. lat. professoratus, fr. professorat).
  PROFESORIE s. („profesorat”) MR, 21; DGR, ded.; GC V, 274v, 275r; SGR II, 40; RSM, 11v, 20v; AR 1837, 328; VVP, 115; FMIL 1840, 254; PBV, 360.
  PROFESORIME s. GC V, 275r; FMIL 1840, 243.
  PROFIL s. Vezi Form. term. şt., p. 261. Cf. şi AR 1829, 154; GC V, 275r; AR 1835, 158; GTN 1836, 35; SHI II, 9, 236; SCC II, 128; CEF, 33, 34; PBV, 360; PD, 521.
  PROFIT s. FTU, 19r; GC V, 277r; SHI II, 108; NV, 332; BRA, 216; LMA, 16; LM, 268; DIB, 531; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. profit, germ. Profit).
  PROFITA vb. amicii ceii acuzatei profecură de dilaţia (mînarea în alte vreme)... CV, 38; profita GC V, 277r; MSR, 26; FGB, 6; BGO 1840, 273; Prop, 313; MID, 268; MEN II, 196; FMIL 1847, 145; BDJE, 147; PS, 12; SIT, ded.3, 24, 90; AF, 162; SIM, 78; NV, 332; LS, 45; pe la 1850 forma era frecventă; profitui SHI II, 150. (Cf. fr. profiter, germ. profitieren).
  PROFITABIL adj. GC V, 277r; NV, 332; BRA, 4; WAM, 78; PD, 521. (<fr. profitable).
  PROFUND adj. Vezi Împrumut. I, p. 94, şi Form. term. şt., p. 262. Cf. şi străpungere preaafundă BVM, 44; profund SGM, 50; DFL, 12, 179; FMIL 1847, 157, 201; BDJE, 36; EV, V; PS, 28; SIT, 3, 4; AF, 31, 144; CA 1848, 21; SIM, 130; BG, ded.; NV, 332; PCI, 15, 19; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  PROFUNDITATE s. DFL, 213; SIT, 68, 343; LS, 43; BMN III, 23; SMB I, 7; ICI, 23; FGF, 28; INB 1857, 7; INB 1859, 35; PD, 521. (<lat. profunditas).
  PROGRAM, -Ă s. programă AR 1829, 6, 9, 226; CR 1830, 293; GR V, 261v; AR 1831, 87; AR 1832, 28; BFO 1833, 193; AR 1834, 100, 289; GTN 1835, 2; ELS, 20; cuvîntul continuă să fie frecvent pînă la 1860; program VVP, 114; FMIL 1847, 50, 197; ROB2, 650; BIP, 17; RL, 78; JA, 174; VO 1857, 3; CA 1859, 125; AML, 4; CA 1862, 61; programe pl. RSM, 15r; RL, 314; CA 1862, 48; toţi programii şcoalelor superioare BIP, 67, cf. şi 69. (Cf. ngr. prÒgramma, fr. programme).
  PROGRES s. Vezi Împrumut. I, p. 94. Cf. şi mergere înainte DCI II, 120; MIU, 70, XII, XV; HO, f.t.; SIU, 7v; înainte merjere ORC, 402; păşire înainte SIU, 17v, 28v, 89r, 75v; MF I, 46v; înainte păşire SIU, 46r; înaintepăşire AR 1829, 106; naintepăşire BAR II, 111; înaintare MN 1836, 2; propăşire TSVM, 3; MF II, 43r; SHI, XXIX; KPA, 26; Prop, f.t.; FMIL 1844, 53, 301; BPA, 70; PGR, ded.; FMIL 1847, 88; ASI, 15; SRI, 291; CA 1848, 78; SIM, III, 125; BG, VI; cuvîntul continuă să fie folosit frecvent pînă la 1860; progres GC V, 261v; SGR I, XI; GTN 1835, 19; AR 1837, 264, 277; SHI II, 64 bis, 129; VVP, 114; BFO 1843, 315; FMIL 1844, 116, 231, 263; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. progressus, fr. progrès, germ. Progress).
  PROGRESA vb. propăşi AR 1834, 35; SHI, XXIX; AR 1837, 212; PBM, 117; FMIL 1847, 80; CA 1848, 68; CGR, XIV; SCC II, 299; SPB, 65; progresa BPA, 60; MID I, 117. (<fr. progresser).
  PROGRESIST adj., s. propăşitor AR 1835, 33; FMIL 1847, 100; CGR, XIII; progresist AR 1844, 8; RL, 167; C, 14, 145; D 1858, 1, 9; APS, 13; D 1860, 101, 281; PD, 521. (Cf. fr. progressiste, germ. Progressist).
  PROHIBI vb. prohibălui PFBM, 25v; prohibi PFBM, 33v, 34v; proibi, proiba NV, 332; proibi PD, 521. (Cf. lat. prohibere, fr. prohiber).
  PROHIBITIV adj. prohibitiv (popritor) FMIL 1840, 23; prohibitiv (opritor) SSC, 110; proibitiv NV, 332; PD, 522; proibitiv (opritor) BCD, 48, cf. şi 14. (Cf. fr. prohibitif, germ. prohibitiv).
  PROHIBIŢIE s. prohibită BD II, 255; proibiţie NV, 332; PD, 522. (Cf. lat. prohibita, fr. prohibition).
  PROIECT s. Vezi Împrumut. I, p. 94. Cf. şi proiect AZ, 6v, 44v, 155v; BDT, 208r; MIA, 18; SIU, 13r; VPP, 203; BPN II, 326; IRV, 142v; TPE, 23v; AR 1829, 21, 36, 49, 68, 162; CR 1830, 62 bis, 203, 258; AR 1830, 196, 364, 372; GC V, 261r; MBV, 27; CR 1831, 22; pe la 1830 forma era frecventă; proiectum GMSP, 25; proget CR 1829, 8, 24; CR 1830, 101, 111; SCC I, 237; CA 1861, 57, 66; progect GC V, 261r, 277r; project ELS, 13; RMS, 232; D 1859, 352; BEC, 185; project, projet NV, 332; projet CR 1831, 40; ELS, 13; GTN 1836, 87; CDCE, 217; DE I, 6; MEN I, 115; MEN II, 110, 295; BDJE, 41; BIP, 13, 73; BCA, 14; projet, proiect StDR, 220; proiept HMV II, 226. (Cf. lat. projectus, germ. Projekt, fr. projet, it. progetto).
  PROIECTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 262. Cf. şi proiecta MPI, 211; FMIL 1844, 85; AsE, 16; MID I, 77; FMIL 1847, 194, 204; GLC, 13; CA 1851, 82; StDR, 221; PFHM I, 165; CA 1853, 79; pe la 1850 forma era frecventă; progecta GC V, 261r; proiectui AR 1837, 92; proiectălui ROI2 III, 105; projecta Z 1856, nr. 25, 1; projecta, proiecta PD, 522. (Cf. şi it. progettare).
  PROIECTIL s. projectil CR 1830, 138; NV, 332; PD, 522; progectil GC V, 261r; progiectil Z 1856, nr.43, 4; proiectilă PEG, 150; proiectil GM 1854, 308; DILB I, 209; LIT, 151; projectiţiu MPM, 28. (Cf. fr. projectile, germ. Projektil, lat. projecticius şi projectitius).
  PROLETAR s. BAR II, 6; FMIL 1847, 92; GLC, XIV; NV, 333; StDR, 221; KOS, XIV; SCC II, 44; RL, 72; LIT, 67, 275, 335; PBV, 357; PD, 523. (Cf. lat. proletarius, fr. prolétaire).
  PROLETARIAT s. SSC, 111; R 1857, nr.29, 2; R 1858, 150; Agr I, 201. (<fr. prolétariat).
  PROLIX adj. BCD, 325; NV, 333; PD, 524. (Cf. lat. prolixus, fr. prolixe).
  PROLIXITATE s. NV, 333; PD, 524. (<fr. prolicité).
  PROLOG s. (Lit.) IST, 3; BDT, 2r; PFBA, 615v; DSM, pf.; BTGO, 1r; OP, 4r; MIR, 84; BDR, 7r, 9r, 11v, 12r, 13r; BDL I, 20v; BDL III, 820v; DCP, pf.; IRV, 2r; PP, VI, VIII; AAM, 10; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; prólog GC V, 265v. (Cf. lat. prologus, fr. prologue).
  PROMENADĂ s. promenad (spaţir) CNB, 6; promenadă GC V, 265v; AR 1834, 131; MCL 1839, 569; RIP I, 311; HMV II, 51; StDR, 221; NPT, 361; CA 1862, 28. (Cf. germ. Promenade, fr. promende).
  PROMISIUNE s. făgăduinţă MTM II, 66; BEM, 319; TD II, 238; giuruire BGV, 41v; promisie IO, 53; CFZ, 149; PD, 524; promisie, promisiune NV, 333; promisie, promisiune, promisă StDR, 221; promisiune FMIL 1847, 210; SIT, 58; BCD, 312; LS, 62; CFZ, 162; DIB, 241; CEF, 29; DILB II, 233; LIT, 184; CA 1857, 18; BEC, 50; apromis (făgăduinţă) GLC, 5, 74; apromisiune BG, 214, 216. (Cf. lat. promissio, fr. promission, germ. Promission).
  PROMITE vb. promite CV, 12; IO, 53; FMIL 1844, 104; FMIL 1847, 68; BDJE, 15; BP, 133; SIT, 46, 52, 65, 96; SIM, 190; CGR, XI, 174, 187; NV, 333; BCD, 312, 316; StDR, 222; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; apromita (făgădui) GLC, 74. (Cf. lat. promittere, fr. promettre).
  PROMOVA vb. promóve (mişcă) FDB, 65; promovălui CNB, 79; promova CA 1854, XXXII; CA 1857, 15. (Cf. lat. promovere).
  PRONOSTIC s. prognostícos FTU, 43r; acestea nu sînt decît nişte prognosticale GCA, 44; prognósticon CB 1814, 64; prognosticon CBuc 1823, 57; prognosticoane GLC, XXXIX; prognostic BDL III, 820v; GC V, 261v; NV, 332; RB, 217; PMC I, 175; WCP, 306; TCC, 28r; PPC, 17v; pronostic MN 1836, 40, 43; PLB, 29; SMB II, 330; pronustic, prognostic NV, 334. (Cf. ngr. prognwstikÒn, fr. pronostic).
  PRONUNŢA vb. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi răspunde BV2, 31; BPR, 63; OP, 27r; FBN, 92; DGR, 7; MO, 6; GRA2, 91v; GMR, 13v, 17v; CGF, 8; PGR, 2; zice afară OV, 14; spune afară DCI II, 48, 54; ICD, 21, 313; spune înainte CTD II, 86; grăi BE, 30v; glăsui MG II, 19; GCG, 69, 72; pronunţia BTG, 58r; BTGO, 20v; BDR, 16r, 22r; BDL I, 182r; EGRM, 21r, 21v, 33r; DCN, 105, 140; EGR, VII, 1, 129; PAIC, 61; PSC, 119v; CR 1829, 221; FGP, 12, 13; GC V, 265v; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; pronunţiez, pronunţiu StDR, 222; prononţălui PFBM, 4v; pronunţa BDR, 16v, 17v, 22v, 27r; BTGO, 3r, 21r, 37r; BTG, 10v, 57v; BDL, 35r, 49v; VMG, 257; FEA, 64; MID I, 41, 203; DFL, 25; pe la 1845 forma era frecventă; pronuncia FGB, 29; RIP I, 126; FMIL 1844, 143; FMIL 1847, 41, 101, 125; CCG, 68, 70; C, 14; R 1857, nr.3, 3; INB 1859, 164; D 1860, 399. (Cf. lat. pronuntiare sau pronunciare, it. pronunziare, fr. prononcer).
  PRONUNŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi pronunţiaţie BDT, 203v; PFBM, ME, 199; MIR, 307; MPI, 221; FL, 44, 334; BIP, 19; RL, 348; PD, 525; pronunţiaţie, pronunţie VVP, 114; pronunţie MIR, 322; BDR, 14r, 14v, 17r; BTGO, 1v; BTG, 1r, 22r; BDL I, 35r, 180r, GMSP, 15; MDNU, 70; PCC, 5; LB, 553; PAGR, 4; EGRM, 28r; PP, I, II; EGR, 140, 151, 268r; PAFR, 49; FGP, 41; MBV, 7; pe la 1830 forma era frecventă; pronunţie sau răspundere PGRL I, 1; pronunţieciune BG, 96, 199; pronunţăciune CDR, 5; pronunţiaţiune VMP, 334; pronunciune BG, 109; pronunţiune GRR, 205. (Cf. lat. pronuntiatio, fr. prononciation, it. pronunzia).
  PROPAGANDĂ s. propagandă (apostolie) AR 1831, 234; AR 1834, 83, 10; popagandă (revoluţie) AR 1835, 23; propagandă AR 1837, 324; KDP, 19; NV, 334; StDR, 222; TR 1854, 63; RL, 251, 276; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; propagantă FMIL 1844, 313. (Cf. fr. propagande, germ. Propaganda).
  PROPAGANDIST s. KDP, 84; NV, 334; R 1857, nr.10, 1; C, 14; PBV, 358. (<fr. propagandiste).
  PROPAGAŢIE s. propagaţie, adecă lăţire FDB, 105; propagaţie GC V, 265v; FBE, 69v; HMV II, 141; BDJE, 17, 155; NV, 334, PFM, 9, 25; PBV, 358; PD, 525; propăgăciune DFL, 184; propagaţiune BMN I, 28; PFM, 372, 377, 422; ; INB 1859, 92. (Cf. lat. propagatio, fr. propagation).
  PROPICE adj. propiţiu BDJE, 97; propice AF, 111; AAR, 56; ICI, 85; Z 1856, nr.1, 3; LIT, 36, 55; PD, 525; propice, propiţiu NV, 334; propiciŭ AVP, 19. (Cf. fr. propice, lat. propitius).
  PROPORŢIONA vb. dăjdile [...] să să asămăneze MIM, 25; proporţiona (potrivi) GPE, 4; proporţiona VVP, 114; GC V, 270r; MEN II, 68; NV, 335; Z 1856, nr.36, 3; PBV, 358; RF, 7; BEC, 34; CA 1862, 55; PD, 525. (Cf. lat. proportionare, fr. proportionner).
  PROPRIETAR s. proprietariuş AIC, 83; domnul de pămînt RPT, 23; stăpînitor CL II, 13; moştan (proprietariuş) RPL, 11; proprietar, adecă stăpîn FDB, 31; proprietar FDB, 32, 89; BD II, 255; CR 1829, 19, 268; AR 1829, 38, 56, 228, 261; CR 1830, 2; AR 1830, 499; GC V, 268v; CR 1831, 22, 26, 43; pe la 1830 forma era frecventă; proprieter CC, 41, 43, 46, 47, 48; CR 1831, 21. (Cf. lat. proprietarius, germ. Propriäter, fr. propriétaire).
  PRORĂ s. (Mar.) MAS, 8; BDL III, 821v; GC V, 270v; SPV, 175; BDJE, 98; NV, 407; DILB IV, 205; AVP, 19. (Cf. gr. prîra, lat. prora, it. prora).
  PROSCRIE vb. proscri GC V, 270v; GC VI, 138r; LIT, 230; PBV, 359; proscrie DFL, 92; BDJE, 3; NV, 335; CA 1854, 53; BC, 40; LIT, 344, 403; PD, supl.XV. (<fr. proscrire).
  PROSCRIPŢIE s. proscripsie IRV, 9r; proscripţie MRC, 74; AR 1832, 315; AR 1837, 322; HMN, 64; KDP, 5; NV, 335; StDR, 223; LIT, 10; C, 177; PBV, 359; CA 1858, 117; PD, 526; proscripţiune LIT, 7, 256, 334. (Cf. fr. proscription, lat. proscriptio).
  PROSCRIS s., adj. proscript BPN II, 227, 236, 276; proscris IRV, 48r, 128r; AR 1832, 94; AS, 32; HAN, 20; DFL, 175; AF, 42; BPB, 45, 46; CA 1848, 95; NV, 335; LS, 135; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; prescris CA 1850, 71; StDR, 223. (Cf. lat. proscriptus, fr. proscrit).
  PROSPECT s. 1. („privelişte, perspectivă; bulevard”) prospecturi (vederi) CB 1816, 53; oraşul [...] capătă din zi în zi prospectul unei cetăţi CR 1829, 218; prospectul lui Nevschi [în Petersburg] CIRA, 383; prospect GG, 120; AR 1837, 191, 272 bis; PMG, 14; IL 1840, 26; VFD, 12; FMIL 1840, 252; FMIL 1847, 149; CA 1850, 93; StDR, 224. 2. („plan, rezumat de prezentare a unei lucrări, curs, ziar etc.”) AR 1829, 115; AR 1830, 50, 218; GC V, 270v; AR 1831, 202; AR 1834, 107; CIN, 324; RB, nr.30, 4; CCM, I; VVP, 115; DL, 1; FMIL 1844, 3; HMV I, 149; CGR, 91; RL, 52. (Cf. lat. prospectus, fr. prospectus, germ. Prospekt).
  PROSPER adj. CA 1847, 41; FMIL 1847, 96; IFM, 7; NV, 335; SSC, X, XI; RL, 68; CEF, 1; D 1858, 16; D 1860, 94, 101. (Cf. fr. prospère, lat. prosper şi prosperus).
  PROSPERA vb. MEN II, 125; DLF, 55, 90; CA 1847, 47; FMIL 1847, 99; SIT, 335; BP, XVI; NV, 335; CA 1855, 3; RL, 107; GCB II, 230; AVP, 19; PBV, 359; D 1858, 14; BEC, XIII, XVII, XXXI; D 1860, 94; PD, 527. (Cf. fr. prospérer, lat. prosperare).
  PROSPERITATE s. GC V, 270v; ELS, 13; SHI I, 17; BGO 1840, 290, 334; MEN II, 22, 80, 101; DFL, 131; CA 1847, 42; FMIL 1847, 97, 184, 237; SIT, 114, 158; NV, 336; BCD, 224; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. prospérité, lat. prosperitas).
  PROSTITUA vb. prostitui IO, 69; StDR, 224; PBV, 359; prostitua NV, 336; AAR, 9; RL, 415, 427, 428; BC, 7; PD, 527. (Cf. lat. prostituere, fr. prostituer).
  PROSTITUATĂ s. fete publice (de ră purtare) AR 1834, 160; prostituată FMIL 1844, 328; BP, 4; SIT, 100; RL, 26; R 1857, nr. 2, 3; D 1860, 87; prostituată, prostituă NV, 336; prostituă DILB I, 210; prostitută PD, 527. (Cf. fr. prostituée, lat. prostituta).
  PROSTITUŢIE s. prostituţie IO, 69; AR 1832, 206; MEN II, 137; NV, 336; CBV, 21v; PBV, 359; PD, 527; prostituţie, prostituciune StDR, 224. (Cf. lat. prostitutio, fr. prostitution).
  PROTAGONIST s. GC V, 274r; GTN 1835, 10; NV, 336. (<fr. protagoniste).
  PROTAZĂ s. (Gram., Log.) prótasis, adecă înainte punere EBG, 22r, prótasis RIM, 142; DO, 33; înainte mergătoare DO, 25; protásis GN, 6r; [parte] antecedentă, protasis CGR, 150; protas MFV I, 20v, 100r; CLV, 136v, 142r; GRN II, 13; BG, 207; protasă GC V, 274r. (Cf. lat. protasis, ngr. prÒtasij, fr. protase).
  PROTECTOR, -OARE Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi 1. s., adj.m. protéctor BDL III, 823r; SPBA, f.t., ded.; CR 1829, 275; AR 1829, 33, 41; CR 1830, 329; GC V, 274r; SPV, ded.3, 27, 83, 149; CDV, 18; protector NID I, 16v, 41v, 45r; NID II, 95v, 97v, 105v; IRV, 67v; GIC, 228; EGR, XXII; CR 1829, 187; AR 1829, 206; MRC, 66; CIRA, 335; GG, I; DTN, 44; VAA, 42; AV, 53, 62; AsF, 90; pe la 1835 forma era frecventă; protectuitor CIRA, 407; AOD, 20; proteguitor SHI ded.VI; SSC, X; protegiuitor CA 1852, 33. 2. s., adj.f. protectrice CR 1829, 27; BCI, 182; protectriţă FMIL 1840, 326; APR, 71; SCMI, 19; MEN I, 169; KDP, 13, 48, 96; AAR, 87; SMB I, 145; BIF, 9; C, 15; BCI, 1; protéctoră AR 1829, 63; protectoară AsP, 127; protectoră KDP, 83; protectoare CR 1830, 109; AR 1830, 203; HP, 53; KDP, 89; RL, 267; VO 1857, 15; protectuitoare AR 1830, 129; AIR I, XVIII; ROI2 II, 5, V, 7; protectoriţă PBV, 359; proteguitoare AR 1837, 44; SHI, XXIV; Z 1856, nr.50, 2. (Cf. lat. protector, germ. Protektor, fr. protecteur, -trice).
  PROTECTORAT s. protectoriat AR 1830, 162; protectorat GC V, 274r; MID I, 197; AMIM, X; FMIL 1847, 47; KDP, 96; GM 1854, 306; TR 1854, 128; RL, 265; Z 1856, nr. 2, 1, nr. 4, 3; PBV, 359; APS, 12, 13; PD, 527. (Cf. fr. protectorat, germ. Protektorat).
  PROTECŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi protecţie PDJ, 1, 4; MDWS, 402; MIU, 426; NID I, 13v, 30v, 50v, 52r, 58r, 60v; NID II, 44r, 59r, 60v, 61v, 62r, 186r; JNA, 6; SPBA, 11, 98; PVV, 2r; AR 1829, 47, 58, 74, 205; CR 1829, 32, 39, 289; CR 1830, 360; AR 1830, 102, 134; forma continuă să fie frcventă pînă la 1860; protectorerie, adică protecţie GC V, 274r; protecţie, protegiune StDR, 224; protecsie NID I, 6r, 14r, 15r, 32v, 33r, 35r, 39r, 63r; NID II, 3v, 10v, 11r, 17v; NID III, 4v, 10r, 16r, 19r; IRV, 27r, 55v; BFO 1833, 219; APP I, ded.14; RB, 232; BGO 1844, 30; FMIL 1844, 106; BGO 1844, 246; ROB2, 596; CPO, 80; protecţiune MID I, 80; BCD, 162, 252; LS, 44; BMN I, 89; TR 1854, 3; Z 1856, nr. 5, 14, 23; DCB I, 21; DCB IV, 70; D 1859, an II, 16; PTP, 74; BEC, L, 28. (Cf. lat. protectio, fr. protection, germ. Protektion).
  PROTEJA vb. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi protectui AR 1830, 144, 157; AIR I, 76, 195; DTN, 29; AR 1837, 264; protectălui SPV, 142; BFI, 26; protectelui BFO 1833, 149; protecta AIR II, 18; GG, 129; AS, 41; HAN, 55, 83; MID I, 82; HBN, 69; FMIL 1847, 107; PS, 48; BP, 77; NV, 336; BCD, 175; LS, 50; DCB V, 243; PTP, 95; BEC, XIII, XXXVI, 37, 101; protectua AMC, 20; protecta, protegea PD, 527; protegea GC V, 274r; GC V, 274r; KMA, 455; BCA, 423; BMN I, 21; BMN III, 201; SCC I, 18, 165, 200, 299; SCC II, 221, 380; SMB II, 359; RL, 372; CMI, 12, 13; LIT, 400; Z 1856, nr. 47, 1; C, 4; CA 1858, 67, 76; PIC, 16; BEC, XLVI, 19; CA 1861, 29, 95; protegea, vezi protecta NV, 336; protege AF, 96, 148; BCD, 6, 417; PCI, 63; RMS, 100; DILB IV, 205; BIN, 8; C, 20; PIC, 45; BEC, XXXI, 17, 143, 264; proteje INB 1859, 47; protegui CIRA, 137; SHI II, 132, 151; AR 1837, 115, 324; SMR I, 17; FBE, 75v; PIA, 111; StDR, 224; GM 1854, 3; CA 1855, 34; JA, 157; CA 1859, 57; protejarisi VFD, 117; AOD, 74; proteja KMP, 118; EOI, 280; FMIL 1844, 314; LS, 35; SIT, 36, 69, 81, 102, 169; SCC II, 294; BC, 18; CA 1860, 119; AML, 79; protejea SCC I, 125; PBV, 359. (Cf. lat. protegere, germ. protegieren, fr. protéger).
  PROTEST s. TPE, 19v; CR 1829, 318; AR 1829, 236; CR 1831, 10; GC V, 274r; BFO 1833, 134; AR 1834, 42; DTN, 37; AR 1837, 311; NPC, 83; RB, nr.1, 2, nr.13, 4; VVP, 115; CCB, 31, 33, 41, 192; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. protêt, it. protesto, protesta şi protetto, germ. Protest).
  PROTESTA vb. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi protestelui PFBA, 628v; protestui PFBA, 618r; AR 1830, 217; CR 1831, 55; AIR II, 95; AR 1837, 58, 80; RB, 231, 281; DFI II, 25; protestirui OMT, 22; protestălui ROI2 VIII, 32; AOD, 163, 235, 326; protesta BAR II, 43, 49; HMN, 80; VVP, 115; FMIL 1840, 133, 310; CCB, 39, 42, 45; RCM, 171; CA 1844, 52; FMIL 1844, 151, 370; MEN I, 241; MID I, 200; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. protestare, germ. protestieren, fr. protester).
  PROTESTANT s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi NID II, 119v; TF, 477; SG, 90; NIU, 268r, 280v, 281v, 309v; SPBA, 18; BD II, 256; PAGR, 10; TPE, 18r; PCP, 32, PIU III, 114; PIU IV, 39, 113; HFP, 45; CR 1829, 152; CR 1830, 395; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Protestant, fr. protestant, it. protestante).
  PROTESTANTISM s. (Relig.) CR 1829, 58; GG, 145; VVP, 115; FMIL 1840, 25; AsL, 14; NV, 336; R 1857, nr.2, 2; PBV, 359; PD, 528. (Cf. fr. protestantisme, germ. Protestantismus, it. protestantismo).
  PROTESTAŢIE s. protestaţie RJ, 115; PFBM, 38r; PFBA, 628r; MIB, 97, 271; MIM, 17; BD II, 256; GC V, 274; BFO 1833, 117; NPC, 78; AR 1837, 91; ROI2 VIII, 32; KMP, 27; FL, 27; RB, 313; CCB, 38; forma era folosită pînă la 1860; protestăciune DFL, 158. (Cf. lat. protestatio, fr. protestation).
  PROTIE s. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi protie DAP, 39; BDL III, 823v; GC V, 272v; SIC, 68; CIRA, 26; PAB, 25; AsL, 10; AsF, 80; ICG, 25; FMIL 1847, 87; CA 1850, 39; CA 1853, 107, 108; CA 1855, 36; RL, 148; preotie (întîia-cinstire) [?] DCP, 41. (Cf. ngr. prwtš‹a pl.).
  PROTIMIE s. Vezi Împrumut. I, p. 95. Cf. şi FGS, 23v, 46v; PCP, 40; GC V, 276v. (Cf. ngr. proqum…a, lat. prothymia).
  PROTOCOL s. (Adm., Diplom.) protocolóm OTB, 1; DOB, 1; protocolum IIE, 8; protócol PDJ, 3; protocol RTB, 4; RJ, 19, 29; IIS, 7; DOB, 1; ICO, 3; ORC, 38, 48, 148, 152; PFBM, 3r; ESI, 14; CV, 20; CB 1807, XLIII; CP I, 153, 226, 265; CP II, 68; FLG, 19, 53; Cl II, 57; TAI, 15; DOA, 8, 44; MIB, 103, 105; CB 1816, 93; VPP, 45; BPN II, 257; BD II, 256; CR 1829, 22, 116; AR 1829, 35, 36, 44, 86; CR 1830, 50, 79; AR 1830, 98, 134, 372; GC V, 272v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. protocollum, germ. Protokole, fr. protocole).
  PROTOCOLI vb. protocolui CP I, 271; CL II, 321; protocoli ME, 413; BD II, 256; AR 1837, 131; ROI2 III, 16, 23, VIII, 6; CCB, 63, 68; AOD, 18; CA 1851, IV; CCP, 166; CPO, 90; protocăli RSM, 19r; protocola StDR, 225; PBV, 360. (Cf. germ. protokollieren, it. protocollare).
  PROTOCOLIST s. protocolista BD II, 256; protocolist GC V, 274v; BFO 1833, 179; CD, 9; AOD, 79, 80; StDR, 225. (Cf. lat. protocollista, germ. Protokollist).
  PROVENI vb. Vezi Form. term. şt., p. 263. Cf. şi IO, 42; SGM, 60; FMIL 1844, 21; PBM, 84; DFL, 22; LMS, 44; SIT, 28, 96; AF, 161; CA 1848, 63; KDP, 26; SIM, VII, XIV; BG, 102; BCD, 228, 308; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  PROVERB s. proverbie BDT, 37v, 116r; SIC, 63; SHI II, 11, 96; SMB, 8; AsL, 34; GGV, 75, 131; FMIL 1844, 151; AsF, 119; FMIL 1847, 157; FilDA, 144; CA 1855, 171; proverbium HO, 117; CTT, 201; proverbiu MN 1836, 41, 44; BG, XVII; TR 1855, 44; VO 1857, 5; pl. proverbii DO, 26; MCR, 166; CDCE, 167; FMIL 1844, 160; proverb MCB, 33, 170; MFV II, 36v, 175r; PIU III, 109; CBD, 19; GC V, 261v; MCL 1838, 15; SMA, 112; MCL 1839, 614; DL, 90; IL 1840, 103; FMIL 1840, 280; CDCE, 48; DE, 30, 140; pe la 1840 forma era frecventă; provorbă CA 1852, 95; AsPR, 12; CA 1854, 129; CA 1859, 23; AsAL, 16; CA 1862, 3. (Cf. lat. proverbium, germ. Proverb, fr. proverbe).
  PROVERBIAL adj. proverbial GC V, 261v; DE, 30; NV, 337; LS, 101; SCC II, 381; Z 1856, nr.24, 4; LIT, 100, 252; T 1857, nr.35, 1; PBV, 356; NPT, 346; PD, 529; provorbial CA 1850, 27. (Cf. fr. proverbial, lat. proverbialis).
  PROVIDENŢĂ s. providenţă VOG, 1; CNB, 139; PVV, 2v; PP, XI; PDP, 120r; GC V, 261v; MN 1836, 67; FMIL 1847, 159; PDC, III; LS, 68; StDR, 219; BMN I, 58; RL, 157; Z 1856, nr.1, 2, nr22, 1; LIT, 310; PBV, 356; D 1860, 98; providenţie IO, 41; BGV, 55v; CLV, 142r; BRD, 24; AR 1829, 118; AR 1832, 85; GG, III; SHI I, 10; CCF, 103; CA 1858, 18; prevedenţie (pronie) DCP, 143; provedinţă (pronie) CR 1829, 180; FL, 36; provedinţă LME, 47; CR 1831, 3; SPV, XIV; BM, 8, 34; PPT, II; ECS, 127; AS, 16; HMN, 14; KCL, 30; API, 75, 124; FMIL 1844, 22, 177, 325; BPA, 43; HMV I, 24; SCMI, 16; MEN I, 31; forma era frecventă pînă la 1860; provedinţă, providenţă NV, 337; provedenţă SPV, XIX, 139; BFI, 29, 33, 43; DFI II, 50, 59; providinţă DE, 314; EOI, 182; SCC I, 185; SCC II, 383; CFZ, 169; BBR, 166; prevedenţie, provedenţie, prevedenţă, providenţă GC II, 33v; provedere LME, 35; FMIL, 23; provedenie EAM, 18. (Cf. fr. providence, it. provvidenza şi providenza, lat. providentia).
  PROVIDENŢIAL adj. providenţial MID I, 2; DFL, 139; LS, 62; SCC I, 275; SSC, 115; LIT, 34; DILB I, 210; C, 135; PD, 529; provedinţial MEN II, 163; providinţial DFL, 137; SSC, 1; providencial JA, 122. (Cf. fr. providentiel, it. provvidenziale).
  PROVINCIAL 1. s. provinţialişii DOB, 6; provinţial CIRA, 209; AIR I, 26; FMIL 1840, 354; AFH, 14; NPT, 252, 285; provincial MIR, 34; BAR II, 25; FMIL 1847, 21; SIT, 306. 2. adj. provinţialicesc RPT, 2; RPV, 7; provinţialnicesc CML, 2; provinţialnic DOA, 30; TAI, 18; BRD, 94; provinţial MPI, 77, 86; BRD, 45; BR 1829 I, 29; CR 1830, 50; AR 1830, 56, 123, 369; GC V, 264r; AR 1834, 119; GT 1838, 1; MCL 1839, 599; VVP, 114; DL, 85; forma era folosită pînă spre 1860; provincial, provinţial NV, 337; provincial SIT, 200; KDP, 98; GPG2, 23; PD, 529. (Cf. lat. provincialis, germ. provinzial, fr. provincial).
  PROVINCIALISM s. (Lingv.) provinţialism BDL I, 28v; FMIL 1840, 196; EP I, 2; FMIL 1844, 71; BG, 3, 98; StDR, 219; RL, 340, 348; provincialism FMIL 1847, 109. (Cf. fr. provincialisme, germ. Provinzialismus).
  PROVIZIE s. Vezi Împrumut. I, p. 98. Cf. şi provizie FNPB I, 116r; RA, 50; OAI, 1, 2; BD II, 257; CR 1829, 11; AR 1829, 7, 69, 230; CR 1830, 369; AR 1830, 118; GC II, 34r; MRC, 200; SPV, 173; FTP IV, 34; FEA, 30; CIRA, 274; SGR II, 108; GG, 36, 142; MN 1836, 17, 92; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; provizie şi provizion GC II, 35r; provisie HMV I, 51; BDJE, 71; BIP, 80; PD, 530; provizion IRV, 107v; BAR II, 148; LOA, 102; RSM, 31r; AR 1834, 279; SR, 54; AR 1837, 266; NPC, XIII, 84, 86; IL 1840, 6; MSP, 7; AsF, 75; JDS II, 439; FMIL 1847, 7; CA 1856, 46; proviziune GRR, 211; RL, 389; Z 1856, nr.4, 2; JA, 55; INB 1859, 14, 60; provisiune BMN I, 67; TR 1854, 142; SPB, 294; DCB IV, 66. (Cf. fr. provision, lat. provisio, germ. Provision).
  PROVIZOR s. (Adm.) CP II, 58, 59; OMT, 101; BD II, 257; AR 1834, 375; RSM, 19v, 28v, 29v, 33v; LOA, 91, 101, 102; ROI2 III, 88; VVP, 114; PBV, 356. (Cf. lat. provisor, germ. Provisor, fr. proviseur).
  PROVIZORIU, -IE adj., adv. vremelnic, -ă LP, 11; NP, 30; PIU III, 78; ROB, 3; slujbă provízorească CP II, 62; cîrmuire provizoară CR 1830, 15; provizor, -ă CR 1831, 56; RL, 53; RAM, 16; BEC, 389; provizor (vremelnic) AR 1832, 110; provizornic, -ă CR 1829, 238; AR 1829, 116, 124; CR 1830, 97; AR 1830, 153, 157, 362, 369, 379; AR 1837, 53, 57, 225, 326; BFO 1843, 143, 167; CA 1851, 27; GM 1854, 1, 4; CA 1856, 59; Z 1856, nr. 31, 1; provizornic (vremelniceşte) AR 1830, 180, 567; AR 1839, 78; provizoric, -ă AR 1830, 360, 379; CR 1831, 56; AsE, 6; CA 1858, 64; provizoric (vremelnic) CR 1830, 168, 236; CR 1831, 45; provizoric (vremelniceşte) CR 1830, 102; provizoriu, -ie AR 1829, 87; MN 1836, 52; GT 1838, 20; FMIL 1844, 377; NV, 337; SCC I, 120; CFZ, 92; RL, 12; Z 1856, nr.1, 2, nr.3, 4, nr.30, 4; PBV, 356; D 1858, 3, 10; BEC, 271, 291; provizoriu, -ie (vremelnic, -ă) CR 1830, 74, 192; AR 1830, 147; AR 1832, 315; AR 1834, 84; ROI2 VI, 5; provisoriu, -ie FMIL 1847, 77; BIP, 16, 82; TR 1854, 16; DIB, 642; R 1857, nr.22, 3; WCP, 10; D 1858, 6; BEC, XLII, 47, 59; PD, 530. (Cf. lat. provisorius, germ. provisorisch, fr. provisoire).
  PROVOCA vb. GC V, 261v; AsP, XVI; AsFA, XVI; FMIL 1840, 121, 354; CD, 93; RCM, 141; FMIL 1844, 321; MID I, 80; FMIL 1847, 133; BG, 212; KDP, 99; CDR, I; BIP, 56; NV, 337; LS, 50; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. provoquer, lat. provocare).
  PROVOCANT adj. StDR, 219. (<fr. provocant).
  PROVOCATOR adj. provocător BCD, 314; SMB II, 484; LIT, 240; provocator DIB, 506; VO 1857, 11; PD, 530. (<fr. provocateur).
  PROVOCAŢIE s. provocaţie MIM, 53; GC V, 261v; AR 1839, 173; SIT, 127; NV, 337; StDR, 219; RL, 400; APS, 65; PD, 530; provocăciune DFL, 26, 92. (Cf. lat. provocatio, fr. provocation).
  PROXIM adj. cel mai de aproape MF II, 9v; prosim DFL, 81. (<lat. proximus).
  PROXIMITATE s. NV, 330; SSC, 148; PD, 523. (<fr. proximité).
  PROZAIC adj., s. („scris în proză; fig. peiorativ, prozator”) prozaíc GC V, 261v; prozaic GG, 189; AR 1837, 216; FL, 12; FMIL 1840, 97, 98, 99; API, 26; AsL, 45; HP, XIX; IGE, 365; FMIL 1844, 369; FMIL 1847, 185; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; prosaic SGR III, 44; BDJE, 82; SIM, 133, 148; CGR, 243; NV, 335; BMN II, 86; SMB II, 474; RL, 303, 315; INB 1859, 71; PD, 526. (Cf. fr. prosaïque, lat. prosaicus).
  PROZATOR s. prozator GC V, 261v; prosator ASI, pf.1; PD, 526. (<fr. prosateur).
  PROZĂ s. proză SPBA, 99; MG I, 38; PCB, 139; CR 1829, 130; CR 1830, 331; MN 1836, 9; FTP I, 46; ELS, 3; MAE, 53; MBG, 31; ECS, 7; AS, pf.; AR 1837, 92; HMN, pf.; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; proză sau prosă GC V, 261v; prosă NV, 335; CGR, 240; AAR, 79; D 1860, 361; PD, 526. (Cf. fr. prose, lat. prosa).
  PROZELIT s. proselit BPN II, 320; BD II, 256; LB, 534; GC V, 270v; NV, 335; DILB II, 233; PD, 526; prozelit FL, 26; BC, 40; PBV, 357; prosilit AR 1832, 10; StDR, 223; prozilit AR 1841, 191. (Cf. lat. proselytus, fr. prosélyte).
  PROZELITISM s. proselitism GC V, 270v; MEN II, 227; NV, 335; GCB II, 230; prozelitism FMIL 1840, 357. (Cf. fr. prosélytisme, it. proselitismo).
  PROZODIC adj. prosodiacesc EBG, 71v; prosodicesc CSM, 341; prosodíc GC V, 270v; prosodic EP II, 153; NV, 335; PBV, 359; PD, 527; prosodial SGR I, 14; prosodiac SGR I, 57; IGE, 306, 309. (Cf. lat. prosodiacus şi prosodicus, gr. proswdiakÒj, germ. prosodisch, fr. prosodique).
  PROZODIE s. prosódie EBG, 11v, 12v, 19v, 115r; BV, 6v; BE, 28v; MGR, 116r, 133r; VOG, 102; BPR, 21; ISF, 7; TGR, 6; DGR, XV, 2; prosódia sau sprecîntarea MGR, 4r, 116r; prosodie ABCA, 57; SPP, 3; RIG, 23r; BTG, 98v; BD II, 256; DGR, 201; PP, V; EGR, IX, 157; GC V, 270v; SGR I, 1; SGR III, 1; GRA2, 1r; AR 1837, 316; GRN II, 78, 99; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; prozodie RNA, pf.; VVP, 114. (Cf. lat. prosodia, gr. proswÄd…a, germ. Prosodie, fr. prosodie).
  PRUDENT adj., s. prudente sg. IO, 41; CA 1853, XXVII; prudent (cu înţălepţie) FDB, 95; prudent GC V, 279r; SHI II, 187; NV, 338; BRA, 8; StDR, 226; RMS, 13; CFZ, 173; CEF, 100, 120; RL, 408; R 1857, nr.3, 1; BEC, XXIII; PD, 530; prudint D 1859, 160. (Cf. lat. prudens, -ntis, fr. prudent, it. prudente).
  PRUDENŢĂ s. prudenţie IO, 41; MFV II, 171v; CA 1847, 47; FMIL 1847, 100; StDR, 226; PFHM I, 184; SCC I, 220; SCC II, 344; JA, 162; prudenţă GC V, 279r; MN 1836, 87; BDJE, 44; SIT, 33, 123, 197; LS, 125; RMS, 12; Z 1856, nr.15, 4, nr.35, 3; LIT, 54, 98, 243; VO 1857, 1; AVP, 19; PIC, 19; PD, 530; prudenţă, prudinţă NV, 337; prudinţă BRA, 8; RMS, 7, 246; RL, 261; CEF, 46; D 1859, 160. (Cf. lat. prudentia, fr. prudence, it. prudenza).
  PSEUDO pseudo-paltin BDZ, 21; pseudo-maghistri DOA, 35; pseudo-Dimitrie CIRA, 147; pseudo scorpione CIN, 205c cf. şi 254, 261; pseudoscorpie StIN, 130; pseudo-profet RL, 26; psevdo cărbune pămîntos CIN, 402; psevdomorfoză CIN, 428; psevdosperm FBE, 82r. (Cf. lat. pseudo-, gr. yeudo-, fr. pseudo-, germ. pseudo-).
  PSEUDONIM s. psevdónim GC VII, 418r; pseudonim DL, 82, 83; FMIL 1844, 281; StDR, 226; TR 1854, 369; DCB IV, 96; PD, 531. (Cf. gr. yeudènumoj, fr. pseudonyme).
  PSEUDONIMIE s. psevdonimie GC VII, 418r; pseudonimie DL, 82. (Cf. gr. yeudwnum…a, fr. pseudonymie).
  PSIHIC adj. psihicesc CCF, 14; psihic CCF, 45; SMA, 189, 227; VM, 43; DFL, 21; CGR, 26, 131; CFZ, 12, 19; VMP, 20; AML, 32; psikic DFL, 11, 21, 28. (Cf. germ. psychisch, fr. psychique).
  PSIHOLOG s. psiholog GC VII, 418r; BIF, 19; PBV, 362; psicolog NV, 338; SCC II, 300; psihologist, psiholog PD, 531. (Cf. fr. psychologue şi psychologiste, it. psicologo).
  PSIHOLOGIC adj. psihologhicesc MPI, 21; MSS, 7; MF I, 76v; psihologíc GC VII, 418r; psihologicesc GC VII, 418r; EOI, 191; PBV, 362; psihologic FL, 12; FMIL 1840, 136; EOI, 74; MEN I, 188; WPM, pf.3; BIF, 12; CFZ, 13; PBV, 362; INB 1859, 3; CA 1862, 46; PD, 531; psihologhic AsL, 64; CFZ, 19, 72; psicologic DFL, 12, 25, 62. (Cf. germ. psychologisch, fr. psychologique, it. psicologico).
  PSIHOLOGICEŞTE adv. psihologhiceşte MPI, 23; psihologiceşte PBV, 362.
  PSIHOLOGIE s. psihológhie EBG, 14v; BLM, 17; psihologhie GRA, 8v; ME, 202; HFP, 63; MF I, 78v; MF III, 4r, 13r; CCF, 87; VCL, 8r; VM, 24; CFZ, 11, 15; psihologie GC VII, 418r; RB, 255; MEN I, 159, 284; EPD, XVII, 276; VM, 27; VCL, 3v, 68r; StDR, 226; PBV, 362; PD, 531; psicologie DFL, 7, 10; BIP, 115, 229; NV, 338; DCB IV, 130; D 1860, 389. (Cf. germ. Psychologie, fr. psychologie, it. psicologia).
  PUBLIC s. Vezi Împrumut. I, p. 97. Cf. şi publică APC, 18v, 294v; DSM, 46; CP I, 77; NID II, 185v; IFA, 138v; OP, 5r; MIR, 304; MIB, 98; SCS, 13; AOS, 35, 52, 112; CCI, 7, 9, 61; MG II, 15; CCM, 5, 45; publícă CP I, 51; CP II, 12, 36; publicum RPL, 1; VPP, ded., pf., 280, 287; AAM, 9; BRD, 11; BAR I, 70; SR, 39, 44; FD I, 67; publícum KIT, ded.; public OPB, 65; DSM2, 51; MIR, 339, 356; TAI, 4; IRF, 33; RA, 10, 46, 51; FDB, 35; SPBA, 23; TVM, 11; BGV, 38v; CLV, 141r; PIU III, 87; CIF, 80; DCN, 3; AAM, 5, 8; SPG, 3; CR 1829, 5, 75, 122; AR 1829, 28, 252; BR 1829 I, 11; BR 1829 II, 4; NMP, 3, 16; pe la 1830 forma era frecventă; public (obşte) DOA, 17, 22; MFV I, 15r, 109r, 124r; public, public GC V, 160r. (Cf. lat. publicus şi publicum, germ. Publikum, fr. public, it. pubblico).
  PUBLIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 97. Cf. şi de obşte (public) IIS, 10; public (de obşte) FTM, 27; VPP, 43; NMP, 22; BAR I, 27; obştesc APC, 55v, 117v; GIC, 195; public (obştesc) NMP, 3; GT 1838, 7; public DSM2, 51, 58; CP I, 45, 51; OMT, ded., 23; MIR, 134; CL I, 12, 79; CL II, 134; MIB, 105; TAI, 34; DOA, 37; RA, 35; FDB, 113; FTM, 32, 77, 217; DO, 83; LC, 1, 97; VPP, 62, 284, 287; MPI, 5, 6; SPBA, ded., 100; BR 1821, 6; CRac, 9; pe la 1820 forma era frecventă; lucru publico PV, 45; asupreala publecă CP I, 46; publíc CP I, 24, 54, 56, 57; CP II, 13, 52, 129; PIM, 3; RA, 85; DO, 51; CTT, 116, 171, 187; public, publicesc GC V, 160r; publicesc BFO 1833, 36; ROI2 III, 107. (Cf. lat. publicus, germ. publik, fr. public, it. pubblico).
  PUDIC adj. DCB II, 269; PD, 532. (Cf. fr. pudique, lat. pudicus).
  PUDOARE s. SMB II, 403; DIB, 324; CEF, 79; DILB IV, 205; LIT, 54, 85, 343; R 1857, nr.37, 4; BBR, 44; VMP, 276; PD, 532. (Cf. fr. pudeur, lat. pudor).
  PUERIL adj. DFL, 189; CFZ, 156; PD, 532. (<fr. puéril).
  PUNCTA vb. punctui şi punta GC V, 150r; punctui VVP, 116; puncta, punta PBV, 365; punctua, puntua PTP, 107. (Cf. fr. ponctuer, it. puntare).
  PUNCTARE s. puntuire MG III, 131; punctuire VVP, 116; punctare PBV, 365.
  PUNCTAT adj. puntat GF, 98r; VDA, 7; PBM, 52; punctat LPT, 35; SGM, 12; CGR, 218; CA 1851, 87; puntuat BG, 207; PTP, 59. (Cf. fr. ponctué, it. puntato).
  PUNCTUAL adj. puntual GC V, 150r; pontual BIP, 29; punctual NV, 339; PBV, 365; puntual, punctual PD, 533. (Cf. fr. ponctuel, it. punctuale).
  PUNCTUALITATE s. punctualitate GC V, 150r; CD, 6; NV, 339; C, 16; PBV, 365; CA 1860, 90; puntualitate ROM, 10, 45; RBM, 29; PD, 533; pontualitate SCC I, 238; Z 1856, nr. 40, 3; ponctualitate BEC, 220. (Cf. fr. ponctualité, it. puntualità).
  PUNCTUAŢIE s. puntuaţie EGRM, 27v, 43v; EGR, XV, 160; FGP, 15; GR, 83; GRN II, 78, 107; IGE, 9; PGR, 125; PBM, 147, 219; AGI, 158; APS, 6; puntuaţie, puntuăciune StDR, 227; puntuaţiune PTP, 1, 32; punctuaţie GC V, 150r; GTN 1835, 11; MN 1836, 70; HGL, 3; RCM, V; CGF, 139; BIP, 11; NV, 339; GR XII, 94; PBV, 365; RIT, 11; puntuaţie, punctuaţie PD, 533; puntaţiune, supl. la nr.40. (Cf. fr. ponctuation, it. puntuazione).
  PUPĂ s. (Mar.) FTM, 18; CR 1830, 162; GC V, 150v; FTP I, 75; BDJE, 104; LMS, 11, 42; GRR, 173; DILB II, 233; LIT, 151; DCB II, 273; PD, 533. (Cf. it. poppa, fr. poupe).
  PUR adj. Vezi Form. term. şt., p. 264. Cf. şi curat EBG, 119v; HFP, 122; MF I, 53r; MF III, 29v; RSM, 41v; TGA, 2; RB, 399; CCF, 4; VL, 25r, 30v, 54r; cuvîntul era folosit pînă spre 1860; pur BDL III, 834v; SGR I, 63; PGRL II, 1; VL, 3r, 6r; AF, 74, 97, 104; SIT, 81, 122; BP, XVII, 231; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. purus, fr. pur).
  PURIFICA vb. Vezi Form. term. şt., p. 264. Cf. şi purifica SIT, 316, 323; BP, IX; DILB I, 210; PD, 534.
  PURIFICAŢIE s. GC V, 152r; RPV, 5; PD, 534. (Cf. fr. purification, germ. Purifikation).
  PURISM s. (Lingv.) purism GC V, 152r; MF III, 51r; RL, 120; PD, 534; curăţism (purism) RL, 191. (Cf. fr. purisme, germ. Purismus).
  PURIST s. purist GC V, 152r; FMIL 1844, 241, 410; FMIL 1847, 78; PD, 534; curăţitor (purist) RL, 178. (Cf. fr. puriste, germ. Purist).
  PURITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 264. Cf. şi SGR III, 17; PGRL II, 1; DFL, 160, 175; SIT, 132; SCC II, 379; CFZ, 38, 162; LMG, 93; D 1860, 396; AML, 127, 133; PD, 534. (Cf. şi lat. puritas).
  PUSTĂ s. SEC, 16; OCE, 26; LB, 564; GIC, 166; TSVM, 26; GMNP, 220v. (<magh. puszta).
  
  
R
  
  RABARBARĂ s. (Bot., Med.) răbarbură, rebarbură LB, 571, 578; rabarbară GC V, 291r; TAA, 31; rubarbă (revent) BFO 1843, 142; rebarbără (ravenă) FilDA II, 94; revent (rebarbară) PMC II, 4; rebarbară SIM, 97; PBV, 379; CA 1862, 24. (Cf. lat. rhabarbarum şi rheubarbarum, germ. Rhabarber, it. rabarbaro, fr. rhubarbe).
  RABAT s. (Comerc.) rabato JDS II, 440; rabat StDR, 228; PBV, 377. (Cf. germ. Rabatt, fr. rabat).
  RABIN s. (Relig.) rabin CL I, 51; FEA, 22; AR 1835, 96; VVP, 119; PBV, 377; PD, 535; rabín SPBA, 19; ravi, ravin LB, 577. (Cf. lat. rabinus, germ. Rabbiner, ngr. pabb‹noj, fr. rabbin).
  RABINIC adj. rabiníc, rabinesc GC V, 291r; rabinic VVP, 119; PBV, 377. (Cf. fr. rabbinique, germ. rabbinisch).
  RACHETĂ1 s. (Milit., Pirotehn.) rachetă IRF, 83, 90; rachetă AR 1829, 50; AR 1830, 47; AR 1837, 78, 247, 336; StDR, 228; SCC II, 110; CA 1854, 132; GM 1854, 307; rachetă (făşie de artifiţie) AR 1837, 88. (Cf. germ. Rachete, rus. ракета).
  RACHETĂ2 s. (Sport) GC V, 287r. (<fr. raquette).
  RACONTA vb. („a povesti, a expune”) INB 1859, 43, 146; PD, 535. (<fr. raconter).
  RADĂ s. (Mar.) SIT, 276, 277, 298, 310; LS, 43; Z 1856, nr. 2, 3; LIT, 26. (<fr. rade).
  RADIA vb. razia DFL, 182; radia SMB II, 485; DILB I, 210; DCB I, 48. (<fr. radier).
  RADICAL adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 265. Cf. şi 1. (Lingv., „termen de bază într-o familie de cuvinte; rădăcină”) cuvinte de rădăcină OV, 9; verburi de rădăcină (radicale) DGR, 131; ziceri radicale (de rădăcină) ECS, 42; [părţi de cuvînt] radicale GRN I, 8; literă radicală FMIL 1847, 217; verbe [...] radicale (radicalia) BG, 109; ziceri radicale BG, 124; PLB, 25; radical GRN II, 81; StDR, 228; PFHM I, XVIII; PD, 535; rădăcinale sau primitive SGR I, 30; rădăcinale sau simple PGR, 27; LMS, 42; rădăcinal PGR, 5, 131; IGE, 73; IGR, 119. 2. adj. („de bază, fundamental, esenţial”) radical GC V, 352v; VVP, 119; FMIL 1840, 65; AsE, 15; CA 1847, 41; FMIL 1847, 96, 97; KDP, 7, 35; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; radical, rădăcinar StDR, 228; rădical RL, 409; rădăcinal AR 1848, 6; GM 1852, 61. 3. adj., s. („categoric, hotărît”) radical RB, nr. 3, 2; GT 1838, 7; RL, 212; LIT, 49.
  RADICALISM s. (Polit., Lingv.) radicalism FMIL 1844, 63; NV, 339; RL, 225; D 1859, 124; PD, 535; radicalism, rădăcinism StDR, 228. (Cf. fr. radicalisme, germ. Radikalismus).
  RADICALIST adj., s. (Lingv.) EV, XXVII.
  RADICELĂ s. (Bot.) radicele sau fibre (mustăţile rădăcinei) BIN, 106; radecele (vîrfurile rădăcinei) INB 1859, 110. (<fr. radicelle).
  RADIERE s. („radiaţie”) după ce au ajuns această răziere pompoasă, aurora boreală se-ngălbini încet-încet FMIL 1844, 288; pămîntul prin raionare se răceşte necontenit CEG, 2. (Cf. lat. radiare, fr. rayonner).
  RAFINAMENT s. BDJE, 177. (<fr. raffinement).
  RAFINAT adj. 1. („curăţat de impurităţi”) rafinat CIN, 389; BFO 1843, 237; CA 1848, 81, 99; StDR, 229; R 1857, nr. 16, 4; JA, 96; PBV, 378; răfenat VVP, 124. 2. („fin, delicat, subtil”) rafinat MCL 1838, 90, 102; AR 1844, 14; FMIL 1844, 24; HMV II, 32; VN, 10; EPD, 375; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. vb. rafina şi fr. raffiné).
  RAGLAN s. (Vestim.) SAI, 117. (<fr. raglan).
  RAHITISM s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 265. Cf. şi raşitism JA, 7.
  RAIL s. („şină de cale ferată”; fig.) raile unui drum de fer PFM, 5; railul (haogaşul) în care are să lunice CA 1862, 65. (<fr. rail).
  RAION s. (Adm.) BGO 1844, 78; TR 1854, 35; AML, 43, 46. (Cf. fr. rayon, germ. Rayon).
  RAJAH s. („titlu princiar sau al unor înalţi demnitari în India veche”) raiah SPBA, 30; rajah PCI, 18, 45. (<fr. rajah).
  RALIA vb. BPA, 56; GCB II, 231. (<fr. rallier).
  RALIERE s. raliare DILB II, 233; GCB II, 231.
  RAMĂ s. („vîslă”) ramă BDJE, 118; NV, 339; PD, 535; remă AVP, 13. (Cf. fr. rame, lat. remus, it. remo).
  RAMOR s. („vîslaş”) NV, 339. (<fr. rameur).
  RAMPLASA vb. („a înlocui”) ramplasa GC V, 287v; PEG, 107; D 1858, 3; RIT, 19, 25; PD, 535; remplaţa LS, 96; remplasa INB 1859, 56. (<fr. remplacer).
  RAMPLASANT s. („înlocuitor”) GC V, 287r. (<fr. remplaçant).
  RANCHIUNĂ s. rancună PD, 535. (fr. rancune).
  RANG s. („Loc ocupat într-o ierarhie; treaptă ierarhică socială; grad; categorie, clasă”) Vezi Împrumut. I, p. 97. Cf. şi rang APC, 108v; NIU, 123r; GSP I, 166; GSP II, 164; IRV, 27r; MFV II, 89r; MCB, 22; TPE, 26r, 125v; DCN, 22; PSC, 118r; AR 1829, 31; CBD, 58; VSC, 72; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; rangă BDT, 121r; CP I, 28. (Cf. fr. rang, germ. Rang, it. rango).
  RANIŢĂ s. (Milit.) raniţă CR 1830, 118; AR 1830, 270; SRM, 89, 195; RBM, 6; FAM, 145; raniţă, răniţi GC V; PBV, 377; raniţe (geamantane) RO, 28; ranţă SRM, 65, 224, 225, 226; SRI, 27; ranţie SRM, 174. (Cf. rus. ранец, germ. Ranzen).
  RAPACE adj. răpace ghiere BDT, 191r; dobitoace [...] repitoare sau rapace DO, 50; rapace PD, 535. (Cf. lat. rapax, fr. rapace).
  RAPACITATE s. SMB II, 338. (<fr. rapacité).
  RAPEL s. 1. (Diplom.) scrisori de rapel (chemare îndărăpt) AR 1834, 160, cf. şi 218. 2. un rapel la păzirea regulamentului RAM, 6. (<fr. rappel).
  RAPORT s. Vezi Form. term. şt., p. 265, şi Împrumut. I, p. 97-98. Cf. şi 1. (Adm., Milit.; „relatare”) răport VIC, 146r; FLG, 46; AR 1829, 66, 93, 124; AR 1830, 92, 197; ROB, 97; report IPS, 8; AR 1829, 124; AR 1830, 92, 182; TIV, 161; FMIL 1847, 72; SIM, 86, 95; report, raport GC V, 121r; raport FLG, 53; VSN, 305r; CR 1829, 11, 35, 58, 72, 309; AR 1829, 18, 21; CR 1830, 108; AR 1830, 47; ROB, 17, 33, 104, 159; LOA, 6, 27, 32, 90, 91; LO, 10; CIRA, 310, 334, BFO 1833, 24, 41; 55; CPI, 182, 261; ELS, 9, 13; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 2. („legătură între două sau mai multe persoane, instituţii, obiecte, noţiuni etc.; relaţie”) raport SPBA, 90; CLV, 138v, 140r; MCB, 148; EGRM, 1r, 19v; PCB, 131; HFP, 93; CR 1829, 183; FGP, 15; GPE, 2; FTP I, 33; FTP II, 193; CIRA, 8, 87; GG, XIII. (Cf. lat. reportum, germ. Report şi Rapport, fr. rapport).
  RAPORTA vb. Vezi Împrumut. I, p. 98. Cf. şi 1. (Adm., Milit.; „a relata”) răportui AR 1829, 131; AR 1830, 379; CR 1831, 31; SPV, 166; ROB, 77, 119; CPL, 12; JA, 59; reportui AR 1829, 60; AR 1830, 48, 62, 120, 180; GC V, 121r; SIC, 22; raporturi CR 1830, 204; AR 1830, 161; ROB, 120; BFO 1833, 55; RSM, 13r, 17r; ROI VIII, 23, 26, 39; AR 1837, 181; RB, 314; CD, 6, 46; forma continuă să fie folosită pînă spre 1860; raporta ROB, 7, 196; CPL, 53; MN 1836, 8; CCB, 58; FMK, 18; SRM, 135; MEN II, 172; NV, 340; BCD, 13, 62, 70; LS, 22; CA 1851, 46; pe la 1850 forma era frecventă; răporta ROB, 157; LOA, 24; CPL, 55; LO, 11. 2. („a stabili un raport, o relaţie între două sau mai multe noţiuni, obiecte, fenomene; a se referi”) reportare (nu reportirui) IO, 63; reporta MF I, 112r, 138r; SIT, 159, 171; MGP, 71, 95; Z 1856, nr. 7, 3; raporta GG, 3; MN 1836, 74; MP, 69; IGE, 339; MEN I, 286; CA 1847, 53; SIT, 253; BIP, 22, 71; NV, 340; CA 1855, 149; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. lat. reportare, germ. reportieren, fr. rapporter).
  RAPORTOR s. Vezi Form. term. şt., p. 265. Cf. şi („cel care face un raport”) raportor CR 1829, 310; PD, 536; raportător FTP IV, 152; raportuitor RB, 332; raportator RAM, 9; BEC, 103, 104, 105. (Cf. fr. rapporteur, germ. Rapporteur).
  RAREFACŢIE s. rarefacţiune BMN I, 47; PFM, 382; rarefacţie PD, 536. (<fr. raréfaction).
  RAREFIA vb. onda rareficată PFM, 417; rareface, rarefica PD, 536. (Cf. fr. raréfier, lat. rarefacere).
  RASTRU s. rastru (greblă) HPP, 64, 77; rastri (greble) MVV, 97; rastu (greblă) BR 1829 I, 3. (<lat. rastrum).
  RATĂ s. („cotă, parte”) DOA, 16; BD II, 281; LB, 577. (Cf. lat. rata, germ. Rate).
  RAŢIE s. („socoteală, calcul”) extractuşuri din raţii [...], dări de samă, adecă raţii AIC, 25, 31; socotelele (raţiile) LSM, 23; raţie DOA, 45, 46; RA, 8; MIM, 48; BD II, 281; LB, 577. (Cf. lat. ratio, germ. Ration).
  RAŢIOŢINIE sw. raţioţinia sau lucrarea minţii VA, 189; raţioţinie, încheiere raţionară StDR, 229. (<lat. ratiocinium).
  RAVAGIU s. NPT, 231. (<fr. ravage).
  RAZANT adj. incidenţie razantă PFM, 445. (<fr. rasant).
  REABILITA vb. BEC, 141, 279, 332, 417. (<fr. réhabiliter).
  REACŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 266-267. Cf. (şi cu sens politic) reacţie (fapte de răsplătirei) AR 1832, 166; reacţie AR 1830, 504; GC V, 291v; FMIL 1840, 206; MID I, 116; MEN I, 103; MEN II, 112, 138; CPH, 55; SCC II, 3; RL, 102, 226, 339, 347; PFM, 189; PBV, 378; CA 1858, 88; D 1856, 161; PD, 537; reacţie, reacciune StDR, 230; reacţiune DIB, 183; LIT, 15, 344; INB 1859, 3; D 1860, 85, 97; AML, 170; CA 1862, 48.
  REACŢIONA vb. Vezi Form. term. şt., p. 267. Cf. şi GCB II, 232.
  REACŢIONAR adj., s. reacţionar KDP, 6; NV, 340; StDR, 230; RL, 191, 226; DIB, 139, 140, 286; SPB, 237; PBV, 378; PD, 537; reacţiunar Z 1856, nr. 50, 34.
  REAGENT s. (Chim.) reaghent Prop. 255; PSE, 147; reagent HMV II, 60; reaghens AML, 132; reaghent, reagent StDR, 230. (Cf. germ. Reagens, lat. reagen).
  REAGENŢĂ s. (Chim.) reaghenţie AR 1830, 236; DIR, 101; AML, 126; hîrtie de reagenţie FMIL 1844, 58; reagenţie AML, 9, 11, 126; reagenţă AML, 131. (Cf. germ. Reagenz).
  REAL s. („monedă spaniolă”) rial, rialuri CR 1829, 58, 314; CDCE, 26, 70; riali RBT I, 52; real AR 1830, 84; FL, 31; StDR, 230. (Cf. ngr. ∙i£li, fr. réal, sp. réal).
  REALGAR s. (Mineral.) CIN, 453; PFHM I, 204. (Cf. fr. réalgar, germ. Realgar).
  REALŢA vb. RMS, 65; RL, 434; LIT, 237; BBR, 60, 137. (Cf. it. rialzare).
  REAPARIŢIE s. reapariţiune DFL, 54; reapărare R 1857, nr. 13, 1; reapariţie PD, 537. (Cf. fr. réapparition).
  REAPELA vb. („a rechema”) CV, 31. (<fr. réappeler).
  REASIGURA vb. GC VI, 33r; CCB, 164; SIT, 28; CR 1848, 20; PCI, 30; LS, 113; LIT, 209. (Cf. fr. réassurer).
  REBELANT s., adj. rebelant EDE, 82; GSP I, 164; BR 1829 II, 32; CR 1831, 30, 52; FMIL 1847, 19; rebeliant BRD, 84; BR 1829 I, 19; BR 1829 II, 32; SPT, 30, 41, 121; rebelanşi pl. BRI, 61.
  REBELIOS adj. BR 1829 I, 20. (Cf. lat. rebelliosus).
  REBELIST s. adj. rebelist GSP I, 212; GSP II, 81, 173; CDA, 120, 176; BPN I, 83; BPN II, 241, 256; CR 1830, 236; GC V, 309r; FTP I, 83; FTP IV, 127; PAMR, 50; FL, 36; GT 1838, 30; noroade [...] rebelişte FTP II, 198.
  RECAPITULA vb. recapitului AsAl, 60; recapitula DFL, 199; BDJE, 67; NV, 341; StDR, 233; SAP, 148; SMB I, 30; RL, 387; DIB, 456; CA 1855, 40; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. récapituler).
  RECAPITULATIV adj. încheiere recapitulativă GRR, 77. (<fr. récapitulatif).
  RECAPITULAŢIE s. recapitulaţie GC III, 31v; AR 1834, 80; EP II, 143; MEN II, 324; NV, 341; BCA, 512; StDR, 233; pe la 1850 forma era frecventă; recapitulaţiune GRR, 77. (<fr. récapitulation).
  RECENT adj. NV, 408; Z 1856, nr. 1, 2, nr. 2, 1; PD, 538. (<fr. récent).
  RECEPTA vb. recepe CV, 30, 34; DFL, 24, 25, 53, 191; NV, 341; recipe PD, 538; recepta NV, 341. (<Cf. lat. recipere şi receptare).
  RECEPTIVITATE s. receptivitate (însuşirea de a priimi) HMV I, 197; receptivitate DFL, 27; KFL, 51; WMM, 47; CA 1862, 48. (Cf. lat. receptivitas, fr. réceptivité).
  RECEPTOR s. (Tehn.) reţeptor CD, 28. (Cf. germ. Rezeptor, fr. récepteur, lat. receptor).
  RECEPŢIE s. duminica se vor face obicinuitele resepţii AOD, 4; recepţie NV, 341; PD, 538; recepţiune (primire) GRR, 235. (<fr. réception).
  RECHEMA vb. 1. („a chema îndărăt”) rechema CR 1829, 32; GC III, 70v; BAR I, 23; AR 1835, 68; SHI II, 63 bis; BDJE, 138; SIT, 21; SIM, 123; KDP, 73; BIP, 8; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; răchema CA 1852, 34. 2. („a reaminti, a evoca) răchema BDL I, 62v; rechema AR 1830, 182; FTP II, 177; FMIL 1840, 2; HBN, 108; BP, 4, 84; AF, 148; PS, 26; BPB, 40; LS, 66. (Cf. fr. rappeler, it. richiamare).
  RECHIZITORIU s. (Jur.) recvizitoare pl. GRR, 229; recuisitoriu PD, 543. (<fr. réquisitoire).
  RECHIZIŢIE s. 1. („cerere în scris”) recviziţie PFBA, 694v; recuiziţie GC V, 295v; PD, 543. 2. (Adm.) recviziţie AR 1830, 513; recuiziţie RL, 42. (Cf. lat. requisitio, fr. réquisition).
  RECIF s. (Geol.) bănci sau rescive de mărgeane BMN II, 166. (Cf. fr. récif, rescif, ressif).
  RECIPISĂ s. o reţepise sau cvietanţie RJ, 367; recepise (adeverinţă de priimire) ESI, 18; scrisori (răţăpise) ISB, 1; răţăpisă CIM, 5; reţepis CCI, 6; CCM, 4; reţipis JDS II, 440; reţipisă StDR, 242; recepisă GC V, 309r; SRM, 140; PD, 538; recepise RAM, 14; recipisă PBV, 386; RF, 16, 39; ricevută GC V, 309r, 312r; reţivută JDS II, 440. (Cf. lat. recepisse, germ. Rezepisse, fr. récépissé, it. ricevuta).
  RECIPROCITATE s. reciprocitate, mutualitate GC V, 309r; reciprocitate VVP, 121; BGO 1840, 306; SMR II, 18; AsL, 80; FMIL 1844, 139; NV, 341; StDR, 243; TR 1854, 101; RL, 295; CA 1855, 127; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; reciprocitate (împrumutare) FMIL 1844, 139; reciprocitá AR 1834, 70. (Cf. fr. réciprocité, lat. reciprocitas, it. reciprocitá).
  RECITATIV s. reţitatif (un fel de cîntec nesupus măsurilor, ce povestitor) IRV, 208r; recitativă MCL 1839, 293; NV, 342; PD, 538; recitativ, recitativă StDR, 243. (Cf. fr. récitatif, it. recitativo).
  RECITI vb. răciti MIB, 53; reciti GC VII, 133v; BDJE, 100; DIB, 211; PTP, 38. (Cf. germ. Wiederlesen, fr. relire).
  RECITARE s. recetire BAR I, 48, 78.
  RECLUZIUNE s. (Jur.) BCI, 192. (<fr. réclusion).
  RECOGNIŢIE s. („recunoaştere, identificare”) DOA, 16; StDR, 234. (Cf. lat. recognitio, germ. Rekognition).
  RECOLTA vb. GC V, 295r; SSC, 81. (<fr. récolter).
  RECOLTĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 267. Cf. şi GC V, 295r; BGO 1840, 34; BFO 1843, 115, 207; PS, 47; BCD, 379; SSC, 18; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  RECOMPENSAŢIE s. recompenzaţie HMV I, 166. (Cf. lat. recompensatio, germ. Rekompensation).
  RECOMPOZIŢIE s. recompusăciune DFL, 34; recomposiţie PFM, 267; PD, 542; recomposiţiune PFM, 455. (<fr. recomposition).
  RECOMPUNE vb. AsM 73; DFL, 80; CFZ, 9, 85; PFM, 289; CA 1858, 115; CA 1861, 34; PD, 542. (<fr. recomposer).
  RECONCILIA vb. reconcilia DFL, 185; PD, 542; reconsilia LIT, 334. (<fr. réconcilier).
  RECONCILIAŢIE s. reconsiliaţie SIT, 25; reconciliaţiune BCI, 77; reconciliaţie PD, 542. (<fr. réconciliation).
  RECONCILIERE s. reconsiliare LIT, 281; D 1859, an II, 9.
  RECONDUCE vb. GF VII, 332r; SIT, 43; CR 1848, 38; CA 1850, 81; DIB, 241; CA 1855, 130. (Cf. fr. reconduire).
  RECONSTITUI vb. reconstitua KDP, 84; GM 1852, 64; RMS, 105; LIT, 300; reconstitui C, 17; VO 1857, 2; R 1857, nr. 17, 3. (<fr. reconstituer).
  RECONSTITUIRE s. reconstituare Z 1856, nr. 18, 4; CA 1861, 31.
  RECONSTRUI vb. NV, 342; Z 1856, nr. 2, 1; PIC, 76; PD, 542. (<fr. reconstruire).
  RECONSTRUCŢIE s. reconstrucţiune DFL, 196. (<fr. reconstruction).
  RECOPIA vb. GC III, 131v; PD, 542. (<fr. recopier).
  RECREMENT s. („gunoi”) recremînturi (stercuri) MVV, 89. (<lat. recrementum).
  RECRIMINA vb. NV, 343; DIB, 184; PD, 542. (<fr. récriminer).
  RECRIMINARE s. DIB, 219.
  RECRIMINAŢIE s. recriminaţie GC V, 295; C, 4; recriminaţie, recriminăciune StDR, 234. (Cf. récrimination, lat. recriminatio).
  RECRUT s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 98. Cf. şi recrut ATB, 1; CR 1829, 192; CR 1830, 125, 164, 205; AR 1830, 223; GC V, 274v; RO, 10; AR 1832, 171, 313; CIRA, 260; LO, 12; AR 1837, 4, 103; RB, nr. 1, 3, 308, 371; FL, 32; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; regrută LB, 580; regrut BR 1829 II, 8; tironi (regruţi) BAR II, 165; răcrut VVP, 123; recrută CA 1859, 70. (Cf. germ. Rekrut(e), magh. regruta, rus. рекрут, fr. recrue).
  RECRUTA vb. regrutirui GSP II, 172; recruta GC V, 295r; RO, 49; AR 1837, 384 bis; NV, 343; StDR, 234; WAM, 43; LIT, 290; C, 215, 149; PBV, 380; CA 1859, 70; PD, 542; regruta TR 1854, 3. (Cf. germ. rekrutieren, fr. recruter).
  RECRUTARE s. recrutare (luare la oaste) AR 1831, 251; recrutare Z 1856, nr. 2, 3, nr. 7, 3; C, 26; PBV, 380; CA 1860, 89.
  RECRUTAŢIE s. recrutaţie CR 1830, 210; GC V, 295r; RO, 49, 52, 54; AR 1832, 310; CPL, 71 bis; LO, 12, 13; AR 1834, 31; AR 1835, 11; GG, 134, 142; AR 1837, 49, 86, 408; RB, 308; cuvîntul era folosit pînă la 1860; recrutaţie, recrutăciune StDR, 234.
  RECRUTOR s. recrutator NV, 343; recrutător LIT, 51; PBV, 380. (Cf. fr. recruteur).
  RECTIFICA vb. 1. („a îndrepta”) rectifica DFL, 66; NV, 343; PFHM I, VIII; CFZ, 131; Z 1856, nr. 31, 2; GCB II, 232; rectifica OGD, 255; rectifia, rectifica PD, 543. 2. (Chim.) rectifica PFHM I, 136. (Cf. fr. rectifier, lat. rectificare).
  RECTIFICARE s. Z 1856, nr. 10, 2, nr. 11, 3; VO 1857, 12; R 1857, nr. 33, 2; DCB, 80.
  RECTIFICATOR s. („cel care îndreaptă, rectifică”) NV, 343. (<fr. rectificateur).
  RECTIFICAŢIE s. 1. („îndreptare”) rectificaţie GC V, 295v; NV, 343; RL, 92; D 1859, 415; PD, 543; rectificaţie, reptifacere StDR, 235; rectificaţiune T 1856, nr. 1, 2. 2. (Chim., tehn.) rectificaţie GC V, 295v; StDR, 235. (Cf. fr. rectification, lat. rectificaţio, germ. Rektifikation).
  RECTITUDINE s. rectitudă, rectitudine NV, 343; rectitudine PEG, 147; PD, 543. (Cf. fr. rectitude, lat. rectitudo).
  RECTOR s. („conducătorul unei şcoli secundare sau de învăţămînt superior”) rector DC IV, 146r; MIB, 92; AR 1837, 296, 299; ROI2 IX, 9; RB, nr. 34, 3, 254; VVP, 120; BFO 1843, 144; MV, 184; BIP, 61; StDR, 235; CA 1852, 83; Z 1856, nr. 4, 1; PD, 543; rectór GC V, 295r. (Cf. lat. rector, germ. Rektor, fr. recteur).
  RECTORAT s. FMIL 1844, 167; PD, 543. (Cf. lat. rectoratus, germ. Rektorat, fr. rectorat).
  RECUNOAŞTE vb. 1. („a admite, a declara ca existent, valabil, adevărat”) CV, 37; CR 1829, 8, 219; CR 1830, 242; CR 1831, 28; BAR II, 96; AIR I, 41; KMP, 117; HMN, III; FL, 40; RB, nr. 12, 2, nr. 30, 2; FMIL 1840, 23, 142; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. („a identifica ceva sau pe cineva cunoscut mai înainte, a descoperi, a cunoaşte”) GC III, 172r; GTN 1836, 36; BPA, 77; SIT, 41, 58, 128; LMS, 30, 37; NV, 342; CA 1850, 6; PFHM I, VI; PBV, 380; CA 1861, 25; PD, 543. 3. („a arăta recunoştinţă pentru ceva”) TIV, 174; NV, 342; PBV, 380; PD, 543. (Cf. fr. reconnaître).
  RECUNOŞTINŢĂ s. 1. („gratitudine”) cunoştinţă TB, 76v; AAS, 39r; CIRA, 271; reconesenţie (mulţămire) MFV II, 138r, cf. şi 87v; răcunoştinţă POC, 31r; recunoştinţă VMG, 302; RBV, 8v; PCB, 153; NMP, 5; CR 1829, 27, 38, 93; CR 1830, 45, 344; GC III, 33; CBD, 74; VSC, 38; VFE, 10; SPV, VII; TAA, 15; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; recunoscinţă APS, f.t. verso. 2. (Milit., „recunoaştere”) gheneralul au făcut o reconesans (adecă iscoadă) AR 1837, 381. (Cf. fr. reconnaissance).
  RECUPERA vb. răcupăra PAM, 2; recupera PD, 543. (Cf. lat. recuperare, fr. récupérer).
  RECUPERARE s. recupărare PAM, 1.
  RECURGE vb. („a apela la cineva sau ceva”) recurălui MIM, 53; recurge DFL, 80, 93; RL, 174, 426. (Cf. lat. recurrere, fr. recourir).
  RECURS s. 1. (Jur.) recursuş OTB, 9; CMB, 2; RPL, 15; recurs CV, 31; PFBA, 631v, 689; DSM 2, 10; CP I, 292, 296, 332; CP II, 214; PM, 8; UT, 32; MIM, 53; BD II, 283; BEC, 222, 440; D 1860, 292. 2. („recurgere”) recurs RL, 67; SD 1855, 2. (Cf. lat. recursus, germ. Rekurs, fr. recours).
  RECURSUAL adj. (Jur.) FMIL 1840, 356. (<lat. recursualis).
  RECUZA vb. (Jur.; „a respinge”) recuzarisi ROI2 VIII, 4; rechiuzarisi 4, 80, 198, 304; rechiuza CA 1855, 156; recuza DFL, 12, 33, 121; CCP, 216; StDR, 235; RL, 251; CA 1855, 156; recusa BEC, 103, 441. (Cf. fr. récuser, lat. recusare).
  RECUZAŢIE s. (Jur.; „respingere”) recuzaţie ROI2 VIII, 4, 27; CCP, 214, 216; StDR, 235; CPO, 97; rechiuzaţie AOD, 80, 131, 198. (Cf. fr. récusation, lat. recusatio).
  REDA vb. 1. („a (se) întrebuinţa”) verbul se redă au în plural [...], au în singular SGR II, 11, cf. şi 6; răda SGR II, 7. 2. („a restitui”) SIC, 43; StDR, 232; Z 1856, nr. 1,2. (Cf. lat. reddere, fr. redonner).
  REDIJA vb. („a redacta; a conduce o gazetă”) redigea GC V, 309r; BIF, 19; SCC I, 48; RL, 408; DIB, 477; INB 1857, 1; D 1859, 388; PD, 539; redigui SMR II, 1; redija MID I, 204; RL, 106; redige StDR, 232; RL, 373; rediga RL, 54, 77. (Cf. fr. rédiger, lat. redigere).
  REDINGOTĂ s. (Vestim.) GC V, 309r; StDR, 232; SMB I, 29; DIB, 578. (<fr. redingote).
  REDUCTOR adj. (Chim.) gaz reductor PFHM I, 148. (<fr. réducteur).
  REDUCŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 267. Cf. şi („micşorare, împuţinare”) reducţie IO, 47; BPA, 72, 76; CA 1853, 104; CFZ, 30; R 1857, nr. 27, 4; PD, 539.
  REDUNDANT adj. [propoziţie] reduplicativă (rédondante) [...], reduplicativă (redundantă) CGR, 140, 144. (Cf. lat. redundans, fr. redondant).
  REDUPLICA vb. 1. („dubla”) reduplica CV, 28. 2. (Lingv.) redupleca CCG, 36, 56. (<lat. reduplicare).
  REDUPLICATIV adj. GC V, 309r; MF I, 152v; CGR, 140, 144. (Cf. fr. réduplicatif).
  REDUPLICAŢIE s. (Lingv.) GC V, 309r. (<fr. réduplication).
  REDUTABIL adj. MEN II, 199; NV, 343; BCI, 134; INB 1857, 20; INB 1859, 7, 157; PD, 539. (<fr. redoutable).
  REDUTĂ s. 1. (Milit.) şanţuri de bătaie (reduturi) KIT, 219; redut CR 1829, 10, 45; AR 1829, 109; FL, 23; răduit CR 1829, 10; redut, redută GC V, 309; redută AR 1829, 30; AR 1837, 189; StDR, 232; CA 1862, 41; redută (tărie) AR 1831, 13; redute (meterezuri), AR 1830, 118, 146. 2. (Fig., „loc unde se fac serbări, baluri; bal mascat, petrecere”) redut, redută GC V, 309r; redută StDR, 232, NPT, 363. (Cf. fr. redoute, germ. Redoute, rus. редут).
  REFECTOR s. refectoriu (sala de mîncare) LOA, 105; refectoriu BIP, 80; PD, 539. (Cf. fr. réfectoire, lat. refectorium).
  REFERADĂ s. („relaţie, raport”) BAR I, 57, 59. (<lat. referada).
  REFERINŢĂ s. 1. (Mat.) referinţe şi proporţii [...], referinţă aritmetică [...], referinţă geometrică MAA, 148, 149, cf. şi 155. 2. („raport, legătură”) referinţă IGR, 121, 122; RL, 281. (Cf. fr. référence, germ. Referenz).
  REFLECTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 267. Cf. şi 1. („a oglindi, a reda un fenomen, un sentiment etc.) reflectălui MIM, 30; reflecta EAM, 60; HMV I, 34; WAM, 156; CMI, 106; refleta SIT, 126; AF, 49, 75; BP, V; LS, 23; CFZ, 39; RL, 408; răsfrînge YNM, 11, SIT, 207. 2. („a medita, a cugeta”) reflecta AsV, 7; EOI, 200; FMIL 1844, 42, 203, 259; NV, 44; FMIL 1847, 145; BP, XIII; StDR, 241; CA 1854, 17, 49; SMB I, 183; Z 1856, nr. 35, 2.
  REFLECTOR adj., s. RL, 265; PFM, 436, 446. (<fr. réflecteur).
  REFLECŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 267-268, şi Împrumut. I, p. 98. Cf. şi 1. („meditare, cugetare”) reflexie MIM, 6; SPBA, 21, 56, 60; GC V, 304v; CIRA, 216; CTT, 111, 143, 149; AR 1837, 24; AsG, 124; FMIL 1840, 258; forma era folosită pînă la 1860; reflexione MCL 1838, 72; reflexiune GRR, 154, 268; reflecţie CCF, 93, 100; DE I, 315; VL, 7v; EOI, 190, 204; VM, 125; VCL, 70r; SIT, 72, 108, 208, 261; FDA, 82; SSC, IV, 152; SCC I, 96, 126; CFZ, 110, 144, 171; RL, 173, 433; pe la 1855 forma era frecventă; reflecţie, reflecciune StDR, 241; reflecsie CCF, 22; SIT, 91, 263; CFZ, 10; refleczie VCL, 70r; reflesie MEN II, 139, 316; BDJE, 88; CGR, XIII, 131, 163; PCI, 6, 9; reflesiune DFL, 24, 31, 32; CEF, 12; INB 1859, 58; PIC, 135; reflecţiune GRR, 78; LIT, 1, 256. 2. („oglindire, reflectare a unei stări de lucruri, a unui fenomen”) reflexie EAM, 59.
  REFREN s. (Lit., Muz.; fig.) GC V, 304v; FMIL 1847, 59; SCC II, 226; DIB, 484; BC, IV; PD, 540. (<fr. refrain).
  REFUGIA vb. refugi DFL, 180, 191; CA 1851, 30; CA 1861, 36; refugia CR 1848, 23; DILB I, 210; LIT, 2, 398; PD, 540. (Cf. lat. refugere, fr. réfugier).
  REFUGIAT s. fugaci SIU, 88r, 88v; refugit AR 1830, 364; SHI II, 208; DFL, 191; CA 1850, 71; CA 1851, 35; GM 1852, 47; GM 1854, 80; BC, 52; CA 1857, 22; AsAL, 27; refugiat PCI, 31; T 1856, nr. 4, 3; GCB II, 232. (Cf. fr. réfugié).
  REFUGIU s. rifugiu VIO II, 17v; refugiu SIT, 59; CA 1848, 26; NV, 344; DILB, 210; LIT, 181; PIC, 64, 116; DCB I, 233; PD, 540; refugiu (scăpare) CEF, 195; refugiu, refugă StDR, 242. (Cf. it. rifugio, fr. refuge, lat. refugium).
  REFUTA vb. GC V, 304v; HMV I, 11; DFL, 36, 100; SIT, 100; KDP, 102; SMB I, 19; CFZ, 96, 100; Z 1856, nr. 18, 1; LIT, 333, PBV, 386; APS, 11; PD, 540. (Cf. fr. réfuter, lat. refutare).
  REFUTABIL adj. GC V, 304v. (<fr. réfutable).
  REFUTAŢIE s. refutaţie GC V, 304v; MCR, 82, 128; FMIL 1847, 190; StDR, 242; RL, 174, 340; PBV, 386; PD, 540; refutaţie (nimicire) AsL, 76; refutăciune DFL, 75; refutaţiune GRR, 70. (Cf. fr. réfutation, lat. refutatio).
  REFUZ s. refuz GC V, 306r; GC VII, 45r; KSN, 25; KDP, 96; StDR, 242; CA 1853, 49; Z 1856, nr. 2, 1; RAM, 2; RF, 30; refuz (nepriimire) SMR I, 63; refus NV, 344; T 1856, nr. 1, 3; CA 1859, 105; PD, 540. (Cf. fr. refus, germ. Refus şi Refüs).
  REFUZA vb. refuza AR 1830, 546; CR 1831, 55; GG, 238; AIR II, 291; KMP, 149; AR 1837, 74; APB, 53; MCL 1839, 229; VFD, 77; API, 182; RCM, 137; pe la 1840 forma era frecventă; refuza (neprimi) AR 1832, 7; refuza (lepăda) AR 1838, 229; refuz, refug StDR, 242; refuzarisi AR 1834, 162; MBG, 56; AR 1837, 66; VFD, 72, 73; refusa AR 1834, 415; MID I, 190; SIT, 260; BIP, 64; NV, 344; CA 1850, 69; BCB, 31; RMS, 107; CA 1853, 19; CA 1854, LI; TR 1854, 45; forma era folosită pînă la 1860; refiusarisi AR 1834, 33. (Cf. fr. refuser, germ. refüsieren).
  REGALIST s. adj. regalista BD II, 284; roghialist TPE, 16r; roialist CR 1830, 241; AR 1834, 180, 304; rigalist, roialist GC V, 307r, 314v; regalist GCB II, 232. (Cf. lat. regalista, fr. royaliste).
  REGENERATOR adj., s. regenărător (de nou născător) AR 1830, 500; regenerator CR 1830, 101; AR 1834, 39; EV, XXII; StDR, 243; SCC II, 48; PBV, 387. (<fr. régénérateur).
  REGIMENT s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 99. Cf. şi răgăment IAG, 1; regăment OCF, 1, 3; reghiment OPA, 1; NID I, 96v, 97r; IRF, 66; NB, 4; VPP, 293; BR 1821, 10; IMC, 2; CC, 41; TSVM, 44, 76; CR 1827, 15; AR 1829, 9, 260; BR 1829 I, 38; TVM, al. 338; forma era folosită pînă pe la 1840; răghiment CL I, 20; reghement DSM, 44, 48; DSM 2, 42; FLG, 10, 12; OMT, ded.; MIR, 246; MIB, 110, 114; NIU, 238r; IRF, 30, 40; GSP I, 49; CSP I, 49; CS 1820, 6; BR 1821, 163; LB, 580; MFV I, 63r; AR 1829, 6; BR 1829 I, 39; forma era folosită pînă pe la 1840; regiment SIA, 2; LB, 135; CPM, 8; CR 1829, 134; CR 1830, 179, 343; CR 1831, 30; RO, 49; GG, 141; KGO, 46; MN 1836, 7; KMP, 117; FL, 60; RB, nr. 2, 3, nr. 4, 3, 395; MCL 1838, 179; GRN II, 121; FMIL 1840, 14; pe la 1840 forma era frecventă; reghiment, regiment GC V, 294v, 304v; StDR, 231, 243; PBV, 379; răgemînt RIP I, 77. (Cf. lat. regimentum, germ. Regiment, fr. régiment).
  REGIONAL adj. regional JA, 127; regiunal LMG, 201. (Cf. fr. régional, lat. regionalis).
  REGISTRATOR s. reghistrator sau condicar ROB, 70; reghistrator ROB, 85; LOA, 42, 91, 92; CPL, 53, 54; BFO 1833, 178, 180; CR 1833, 26; LO, 10; ROI2 III, 56; BGO 1840, 3, 230; AMC, 3; BFO 1843, 81; AOD, 14, 31, 78; ROB2, 554, 597, 598, 649; CCP, 65; registrator GC V, 304v; PBV, 387; reghistrator, registrator StDR, 231, 244. (Cf. lat. registrator, germ. Registrator, rus. регистратор).
  REGISTRATURĂ s. reghistretură CV, 20; răghistratură CP I, 353, 354; reghistratură CP II, 231; RA, 106; AR 1830, 178; CPL, 79; ROI2 VIII, 18; AOD, VII; ROB2, 661; reghestratură SR, 29; registratură RIT, 16; D 1860, 340. (Cf. lat. registratura, germ. Registratur).
  REGISTRU s. 1. (Adm., „catastif, condică”) reghestrum LSM, 23; reghestru UT, 17, 19; reghistru LOA, 22, 23, 72, 91, 98; CPL, 30, 34; AR 1834, 74; LO, 9, 11; RSM, 9v, 18r; TGA, 1; ECS, 124; ROI2 VI, 5; RB, nr. 24, 2, 384; SMA, 97, 164; AMC, 3, 40; forma era folosită pînă pe la 1850; registru, registr, reghistru GC V, 295r, 304v; reghistru VVP, 121; CCB, 26, 45, 130, 184; HMV I, 92; SIT, 298; BIP, 58, 61, 240; BRA, 10; CCP, 41, 181; SSC, 10, 123; pe la 1850 forma era frecventă; reghistru, registru StDR, 231, 244. 2. („tablă de materii, cuprins”) reghistrul sau scara arătătoare AR 1829, 207; reghistru AIR I, 221; AIR III, 147; registru FM, 37; CMV, 50. 3. („carte sau caiet care cuprinde însemnări despre diverse fapte de importanţă istorică”) regestru MID I, 56; registru MID I, 327; FMIL 1847, 141; LIT, 109. 4. (Muz.) reghistru PBM, 116. (Cf. lat. regestrum şi registrum, germ. Register, fr. régistre, it. registro).
  REGIZOR s. 1. („administrator, regent, vechil”) regent şi regisor GC V, 305v, 306r; regisor CR 1848, 31; PD, 541. 2. (Teatru) regisor ELS, 36; RB, 382; CR 1846, 28; regiser FMIL 1840, 264. (Cf. fr. régisseur, germ. Regisseur).
  REGRES s. 1. (Jur.) regres PFBA, 633v; SR, 51; NPC, 79; PDC, 77; recurs, regres, alergare îndărăpt StDR, 235. 2. („decădere”) regres FMIL 1847, 190; repăşire SIM, III. (Cf. lat. regressus, germ. Regress, fr. regrès).
  REGRESIV adj. repăşitor (regressivus) MF I, 189v, 190r; regresiv MF II, 52v; VL, 41r, 45r; VCL, 74r; AML, 27. (Cf. lat. regressivus, germ. regressiv, fr. régressif).
  REGRET s. C, 4. (<fr. regret).
  REGRETA vb. ASI, 66; SSC, 148; SCC II, 147; GM 1854, 24; VO 1857, 12; PD, 541. (<fr. regretter).
  REGRETABIL adj. C, 15; BCI, 24; PD, 541. (<fr. regrettable).
  REGULA vb. regula MIU, 251; VMG, 99; CR 1829; 56; AR 1829, 170; FTP II, 73; ROB, 29, 193; CIRA, 7; YNM, 1831; MN 1836, 43, 75; FGB, 9; SHI, XXII; SHI II, 46; FL, 2, 56; CCB, 6, 143; pe la 1840 forma era frecventă; regului ME, 417; regulălui MIM, 9, 46; regularisi IRV, 85v; CLV, 15r, 142r, CIF, 15; NMP, 27; SPV, 130; CIRA, 286; BFO 1833, 126; BFI, 43; RSM, 17r; AR 1837, 126; ROI2 II, 6; ROI2 III, 112; SMA, 115; BFO 1838, 8; BFO 1843, 168; AOD, 181; MEN II, 257; FDA, 163; CA 1855, 38, 60; regula, regularisi GC V, 298r; întocmi (regularisi) NPC, XVI; canonisi MRP, 4; GCG, 5. (Cf. lat. regulare, germ. regulieren, fr. régulariser, gr. kanon…zw).
  REGULAR adj. regularis BD II, 284; regular DFL, 94; PDC, 76; IGR, 81. (<lat. regularis).
  REGULARITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 268. Cf. şi regularita PTF, 39v; regularitate [...], regulătate MPI, 44, 130; regularitate FTP I, 47; MF I, 3v; MN 1836, 11; CA 1844, 45; FMIL 1844, 242; BDJE, 3; BCA, 63; ROM, 50, 170; RBM, 33; BCB, 36; SSC, 18; BMN I, 46, 63; pe la 1850 forma era frecventă; regulateţă AR 1834, 216; AR 1837, 125; Z 1856, nr. 50, 2; regulătate VMP, 36.
  REGULATOR s. Vezi Form. term. şt., p. 269. Cf. şi MN 1836, 53; DFL, 70; BCD, 6; SSC, II.
  REGULAŢIE s. („punere în ordine”) DOA, 48; DU, 2; MIM, 1, 13, 41; BD II, 284; AR 1829, 119. (Cf. lat. regulatio, germ. Regulation, fr. régulation).
  REGULATIV s., adj. („îndreptar, normativ”) FLG, 55; FMIL 1840, 348; VMP, 271. (Cf. lat. regulativus, germ. Regulativ, regulativ).
  REÎNNOI vb. rennoi EGRM, 36v; CR 1829, 178, 236; YNM, 128; VAA, 36; FMIL 1840, 266; BG XXX; renoi MRC, 219; RB, nr. 14, 2; APB, 5; FMIL 1844, 309; SIT, 356; SRI, 290; BCD, 276; Z 1856, nr. 1, 2, nr. 4, 2; reînnoi SPV, 137; FMIL 1840, 135; DFL, 53; C, 4; PTP, 76; reînoi RB, nr. 6, 2, nr. 7, 3; KCL, 45, 77; CFZ, 62; PBV, 381. (Cf. fr. renouveler).
  REÎNTOARCE vb. reîntoarce FMIL 1840, 316; FMIL 1844, 67, 110; SIM, XIV, 86, 97; LS, 23, 135, 181; reîntorna BIP, 8. (Cf. fr. retourner).
  RELATIVITATE s. NV, 345; CFZ, 33, 40. (<fr. relativité).
  RELATIVMENTE adv. relativmente CEF, 66; relativemente PFM, 496. (<fr. relativement).
  RELAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 269, şi Împrumut. I, p. 99. Cf. şi 1. („relatare, raport, informaţie”) relaţie PFBA, 652v; FLG, 57; MIB, 338; IRF, 74; GMSP, 21; MIM, 5, 20, 55; CLV, 142v; PIU III, 235; PCB, 90; AR 1829, 30; SPV, XI; BAR I, 58; GC V, 298; pe la 1830 forma era frecventă; rălaţie CP I, 273 bis; relăţii FMIL 1840, 347; relaţiune SIM, XIII; Z 1856, nr. 4, 2; BEC, 95. 2. („legăură, raport între persoane, instituţii, state, obiecte, fenomene, etc.”) rălaţie PV, 105; relaţie MIM, 17; EGRM, 39v; BGV, 44v, 48v; CLV, 21v, 142r, 142v; MFV I, 32v, 38r; VMG, 131; DCN, 13, 140; EGR, XVI, XXX, 68; PCB, 132; NMP, 11; HFP, 58, 59; AR 1829, 51, 54; CR 1830, 19, 82; GC V, 298v; relăţii FMIL 1840, 118, 195; FMIL 1844, 35; relaţione KFL, VII, 142; relaţione pe VCL, 15r; relăciune DFL, 18,97; BG, 203; CDR, 3, 34; BCD, 539; relaciune CEF, 68; relaţiune LS, 129; GRR, 89; BMN I, 17; TR 1854, 3; DIB, 618; GCB II, 232; Z 1856, nr. 14, 3; VO 1857, 12; PIC, 16; PTP, 80; INB 1859, 26, 52; BEC, XI, XX, LII, 70; AML, 36.
  RELAŢIONAL adj. CRG, 152. (Cf. fr. relationnel).
  RELAXA vb. relăsa AML, 50, 55, 73. (Cf. fr. relaxer).
  RELAXAŢIE s. relasaţiunea (relăsarea, starea unui lucru slab) WAM, 129. (Cf. fr. relaxation, lat. relaxatio).
  RELEGAŢIE s. relegăciune (relegatio, înstreinarea BAR II, 105. (<lat. relegatio).
  RELICVĂ s. relicvii sau moaşte CR 1829, 234; relicvii (moaşte) AR 1829, 140; AR 1830, 383; AsL, 34; AMIM, 63; CA 1851, 46; CA 1853, XXII; CA 1859, 105; relicvii (moaşteni) FGGN, 113; relicvii (rămăşituri) AR 1837, 23; relicvie SHI II, 116 bis; StDR, 236; CA 1852, XXII; SCC II, 187; CA 1854, XXIX; CA 1857, 65; NPT, 266, 339; relicuri MEN I, 290; NV, 345; relicuă DIB, 595; relice pl. PIC, 71, 80; relique pl. DCB IV,93; PD, 544. (Cf. lat. reliquiae şi reliquia, germ. Reliquie, fr. relique).
  RELIEF s. 1. (Sculpt., Arhit.) reliefuri AR 1829, 144; AR 1837, 372; PIC, 74; în reliev AR 1830, 376; AR 1835, 50; BP, 106; CA 1855, 53; reliev AR 1830, 372; GC V, 298v; NV, 345; în relief AR 1837, 372; CD, 23; SIT, 4; CFZ, 119; relief StDR, 236; DILB I, 210. 2. (Geogr.) relief CEG, 114. (Cf. fr. relief, it. rilievo).
  RELIGIE s. Vezi Împrumut. I, p. 99. Cf. şi relighie BDT, 177r; PFBA, 614r; DSM, 19; DSM 2, 22; CP I, 46, 77; BI, 7; TD III, 43; CL I, 57; RA, 76; SIU, 21r, 30r, 50r; MPI, 17, 19; VPP, 12, 104; BPN I, 15; SPBA, pf., 75, 88; BD II, 284; forma era folosită pînă pe la 1850; relighia, adecă legea VPP, 204; CRac, 7; relighie sau lege BPN I, 101; relighie (lege) CNB, 115; BR 1821, 149; BR 1829 I, pf., 4; relighie sau credinţă AR 1829, 79; rălighie CTD II, 186; CP I, 104, 139, 184; CL I, 26; CL II, 117; relighíe TD I, 9, 41, 55, 85, 353; relighión (credinţă) GSP I, 140; relighie, relighión LB, 580; releghie SHI I, 12, 40, 43; religie MIB, 1, 117; CB 1816, 60; PCC, 8; PCB, 94, 109; CR 1829, 150; CMR, 5; MRC, 81; GC V, 298v; CR 1831, 50; VFE, 37; FTP IV, 36, 117; LOA, 106; BAR I, 156; FEA, 11; MFE, 41; GG, 18, 120; pe la 1830 forma era frecventă; religie (credinţă) DOA, 5; CR 1829, 121; CR 1830, 42; religie (lege) VPB, 8; FTM, 31; lege (religie) SIM, 51; religie SHI I, 5; relege FMIL 1844, 34, 35, 137, 393; FMIL 1847, 7, 27, 69; CGR, 17; RL, 269; PBV, 381; religione MF III, 161v; KFL, 75; religiune DFL, 3; GLC, XVIII; BCD, 11, 87; MGP, 96; IGR, 181; GRR, 43, 84; LIT, 4, 9, 100; C, 19; LMG, 35, 101; INB 1859, 51; D 1860, 87; religie, religiune, nu relege, nici relighie StDR, 235; relijie ASLI, 297. (Cf. lat. religio, germ. Religion, fr. religion).
  RELIGIONAR adj. relighionalicesc MPI, 223; religional FMIL 1844, 137; relegeonar FMIL 1847, 46; religionar GLC, f.t., XXV, XXVII; RL, 293; CA 1857, 83. (Cf. lat. relegionaris şi religionarius, fr. religionnaire).
  RELIGIOS 1. s. („călugăr”) relighioze f. pl. CV, 36. 2. adj. („de religie, privitor la religie; cuvios, cucernic”) relighiicesc SIU, 48v, 50r; relighiesc SIU, 58r; relighios SIU, 24r; MPI, 68, 145; VPP, 207; SPBA, pf., 42, 97, 101; BD II, 284; BGV, 93r; VMG, 7, 321; HFP, 55, 66; NMP, 20; AR 1829, 55; BR 1829 II, 20; AR 1830, 82, 122, 126, 374; BAR I, 57; forma era folosită pînă spre 1840; relighios (legiuitor) BR 1829 I, 7; relighios (de lege) AR 1834, 207; relighioz IRV, 5v; BGV, 110v; FD I, 118; GT 1838, 13; religios MCB, 44, 170; CR 1829, 54, 224; CR 1830, 9; GC V, 298v; CMR, 5; MRC, 205; CR 1831, 39; FTP I, 14; FEA, 29, 72; BAR I, XI, 194; AIR I, 56, 164, 165; BM, 48; pe la 1835 forma era frecventă; relegios FMIL 1844, 170, 258, 399; PGR, 125; FMIL 1847, 54, 75; CA 1848, 13, 23, 26. (Cf. lat. religiosus, germ. religiös, fr. religieux).
  RELIGIOZITATE s. relighiositate MPI, 80, 146; SHI II, 9; relighiozitate (evlavie) IL 1841, 72; religiozitate FMIL 1844, 122; CA 1852, 11; Z 1856, nr. 22, 1; AML, 62; religiositate MID I, 58; BDJE, 49; FMIL 1847, 51; SIT, 103, 293; CDR, I; NV, 345; LS, 88; BMN III, 190; CEF, 34; forma sau doar grafia era folosită pînă la 1860; relegiositate FMIL 1847, 80, 183; relegiozitate CA 1848, 27. (Cf. lat. religiositas, germ. Religiosität, fr. religiosité).
  RELUA vb. reprinde CV, 37; MIU, 381, DFL, 24, 53, 182; relua GC III, 332v; FTP I, 157; FTP II, 137; LMS, 22, 31; SIT, 85, 111; LS, 22, 56, 112; RMS, 128, 237; KOS, XIV; SCC I, 7, 188; CA 1855, 40; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; reapuca SCC I, 156, 186; Z 1856, nr. 2, 1. (Cf. fr. reprendre).
  REMARCA vb. NV, 345; LS, 47; PD, 544. (<fr. remarquer).
  REMARCABIL adj. NV, 345; BMN I, 73; BMN III, 60; BIN, 29, 86, 275; PFM, 188; INB 1857, 15, 18, 50; R 1857, nr. 6, 4; PIC, 73, 128; INB 1859, 7, 31, 50; D 1860, 396; PD, 544. (<fr. remarquable).
  REMARCĂ s. BDJE, 22; NV, 345. (<fr. remarque).
  REMEDIA vb. remezia DFL, 37; remedia NV, 345; R 1857, nr. 27, 4; PD, 544; remedui INB 1859, 130. (<fr. remédier).
  REMINISCENŢĂ s. reminiscinţă DFL, 17, 52; reminiscenţă DFL, 174; LG, 92; LMG, 20; PD, 544; reminiscenţie TR 1854, 110. (Cf. fr. réminiscence, lat. reminiscentia).
  REMISIUNE s. (Med.) remision EPD, 396. (Cf. germ. Remission, fr. rémission).
  REMITE vb. 1. („a trimite înapoi”) remite IO, 53. 2. („a ceda, a diminua”) remite IO, 53; FDB, 68. 3. (Comerc.) remetălui NPC, 83. 4. („a preda, a înmîna”) remite SMB I, 34. (Cf. lat. remittere, germ. remittieren, fr. remettre).
  REMITENT s. (Comerc.) NPC, 78, 82; PDC, 62, 64, 65, 72. (Cf. germ. Remittent, fr. rémittent).
  REMOLADĂ s. (Culin.) DRB, 41, 45, 98. (<fr. rémoulade).
  REMONTĂ s. (Milit., „creştere sau procurare de cai”) cai de remont GC V, 298v; BGO 1840, 109; remont ROB2, 621, 628, 637; cai de remontă Prop, 307; faimoasa remontă imperială de cai CA 1851, 116; remontă ROB2, 628. (Cf. fr. remonte, germ. Remonte).
  REMORCHER s. remorcher, adecă trăgător de trăsuri şi cară pe drumuri publice AR 1837, 128. (<fr. remorqueur).
  REMUNERATOR s. remunerator (răsplătitor) CA 1851, 12. (<fr. rémunérateur).
  REMUŞCARE s. remorzuri CV, 33, 38; remors DFL, 62, 65; remuşcare BDJE, 122; AF, 168; PS, 8, 16; PCI, 159; LS, 96; AAR, 45; RMS, 2, 76; CEF, 48; SAI, 90. (Cf. fr. remords, lat. remorsus).
  RENAŞTE vb. rănaşte AIM, 2v; AS 34; AR 1837, 84, 151; renaşte FNC, 148v; EGR, 86; CR 1829, 4, 254, 296; CR 1830, 37, 154; AR 1830, 182; GC IV, 177v; MRC, 3; FTP I, 89; FTP II, 37, 154; AS, 49; TIV, 174; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. renaître).
  RENEGA vb. FMIL 1847, 101; RL, 196; GCB II, 233. (Cf. lat. renegare, fr. renier).
  RENEGAT adj., s. GC V, 298v; AR 1835, 73; NV, 345; StDR, 236; GRR, 153; DILB I, 210; CA 1856, 87; PBV, 381; CA 1861, 122; PD, 544. (<fr. rénegat).
  RENOVA vb. BAR I, 96; FMIL 1840, 30. (Cf. lat. renovare, fr. rénover).
  RENOVATOR s. PSE, 336. (<fr. rénovateur).
  RENOVAŢIE s. renovaţione sg. RMS, 71. (Cf. fr. rénovation, lat. renovatio).
  RENTĂ s. trăiesc cu réndite dă la casele lor VIO II, 17v; a răscumpăra sau de a schimba rentele (zapisele de datorie ale stăpînirei) RB, 357; rentă GC V, 298v; StDR, 237; SSC, XI, 11, 85; PBV, 381; BEC, 120; rente perpetue BEC, 121; rente viagere, BEC, 126. (Cf. fr. rente, germ. Rente, it. rendita).
  RENTIER s. rentieri (capitalisti mari) BCI, 151. (<fr. rentier).
  RENUME s. renume FMIL 1844, 364; BDJE, 67; CA 1848, 95; NV, 346; AsMH, 1; GRR, V, 55; SCC I, 130; CA 1854, 11; CMI, 200; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; renomea art., renume StDR, 236; renumire FMIL 1847, 220; BIP, 8; WAM, 64; LIT, 30; DCB IV, 67. (Cf. fr. renom, germ. Renommee).
  RENUMI vb. 1. („a deveni celebru, vestit; a glorifica, a lăuda”) FMIL 1844, 94; FMIL 1847, 37; KOS, XVIII; LG, 22; PIC, 40. 2. („a numi din nou”) PBV, 381. (Cf. fr. renommer, germ. renommieren).
  RENUMIT adj. FMIL 1847, 178; ASI, 2; SIT, 259; SIM, XIV, CGR, 163, 222; NV, 346; PCI, 169; GRR, 78; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. renommé, germ. renommiert).
  RENUNŢA vb. renunţia MIU, 327; DFL, 152; BDJE, 68; NV, 346; BCD, 49, 600; AVP, 19; BEC, 101; renunţa FMIL 1847, 182; BP, V; SIT, 85; LS, 34, 96, 144; RL, 292; Z 1856, nr. 3, 2, nr. 10, 1; C, 25; PIC, 117; BEC, 86; PD, 544; renunţia, renunţa StDR, 237; renonsa SCC II, 106; CA 1855, 80; Z 1856, nr. 6, 1; CA 1861, 65. (Cf. lat. renuntiare, fr. renoncer).
  REOCUPA vb. FMIL 1847, 73. (Cf. fr. réoccuper).
  REORGANIZA vb. reorganisi RB, 263; reorganiza CD, 73; BPA, 34; KDP, 67; RL, 58; PBV, 381; reorganisa NV, 346; CA 1852, 54; PD, 544. (<fr. réorganiser).
  REOGANIZATOR s. reorganizător FMIL 1847, 39. (<fr. réorganisateur).
  REORGANIZAŢIE s. reorganizaţie AR 1830, 555; AR 1835, 30; AsE, 3; ROB2, 656; FMIL 1847, 82; PBV, 381; reorganizaţie, reorganizăciune StDR, 237; reorganisaţie FMIL 1847, 198; NV, 346; PD, 544. (Cf. fr. réorganisation, lat. reorganisatio).
  REPARA vb. meremetisi CDG, 56v; VIC, 43r; KUP, 26v; GC IV, 37r; BFO 1843, 103; repara CV, 30, 32; GC V, 298r; BAR I, 15, 28; MCL 1839, 231; SIT, 18, 56, 97, 123; CR 1848, 22; NV, 346; BCD, 308; LS, 16; CA 1852, 42; CFZ, 174; CA 1855, 98 pe la 1855 forma era frecventă; repara (meremetisi) AR 1834, 78; reparalui BD II, 286; reparui (meremetisi) AR 1835, 148; reparui AsE, 3; repera CA 1851, 118; StDR, 237; Z 1856, nr. 7, 4. (Cf. ngr. meremet…zw, fr. réparer, lat. reparare).
  REPARABIL adj. reparaceos BD II, 286; reparabil GC V, 298v; reparablu RMS, 330. (Cf. lat. fr. réparable, lat. reparabilis).
  REPARATOR s. adj. BD II, 286; BDJE, 121; NV, 346. (Cf. lat. reparator, fr. réparateur).
  REPARAŢIE s. 1. („refacere, dregere a unui lucru stricat”) meremet CR 1830, 363; GC IV, 37r; BFO 1833, 67; ROI2 III, 117; CD, 17; merimetisire BFO 1833, 22; meremetisire ROI2 III, 117; răpăraţie CL II, 88, 318; reparaţie FLG, 52; BD II, 286; BAR I, 157; AR 1837, 150, 286 bis; MCL 1838, 31; FL, 23; BFO 1838, 188; CD, 17; AsE, 13; ROB2, 666; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; reparaţie (meremetisire) AR 1832, 214; reparaţie (meremet) AR 1834, 114, 368; reparaţie RSM, 31v; CA 1855, 80; reperaţie (meremet) AR 1839, 169; repărăciune DFL, 74; reparaţie, repărăciune StDR, 237. 2. („satisfacţie, pentru o ofensă”) reparaţie BDJE, 174; SIT, 25, 61, 240; PD, 545; reparaţiune LS, 109. (Cf. ngr. meremšti, lat. reparatio, germ. Reparation, fr. réparation).
  REPARTIŢIE s. IO, 57; SR, 14, 18; SAS, 24; CFZ, 175; Z 1856, nr. 38, 2; Agr. I, 320. (Cf. lat. repartitio, fr. répartition).
  REPAUZA vb. 1. („a se odihni”) răpăosa OF, 76; răposa (adecă odihnea) KIT, 372; repoza, AF, 34, 138; CA 1852, 45; GRR, 11; CA 1855, 124; CA 1858, 105; AsAL, 18; răpoza CA 1857, 102; AsAL, 17; reposa PLB, 29; AAR, 89, 93; BCB, 47; SMB I, 38; SMB II, 323; DILB I, 211; CA 1857, 32; repăosa GRR, 114; repausa PFM, 13; PIC, 7, 92; PD, 545. 2. („a muri”) răposa MSR, 52; reposa PIA, X. (Cf. lat. repausare, fr. reposer).
  REPERCUSIUNE s. repercuţie GC V, 298; repercusiune RMS, 219. (<fr. répercussion).
  REPETAT adj. poftorit IIS, 10; ASS, 1v; VABA, 27; adoită (poftorită) MVV, 70; repeţită (adoită, poftorită) FDB, 60; repeţit HMV II, 84; FMIL 1844, 109; FMIL 1847, 53; TR 1854, 66; repeţit (poftorit) MAA, 53; repetit EGR, 112; HFP, 225; C, 4; VO 1857, 14; repetuit AR 1829, 208; repetat AR 1837, 174; LS, 140; PAR, 9; CA 1852, 45; AsT, 4; INB 1857, 39; D 1859, an. II, 12.
  REPETENT s. repetent, repeţitor, poftoritor StDR, 237; repetent PBV, 381. (Cf. germ. Repetent).
  REPETITOR1 („meditator, ajutor de profesor”) GC V, 298v; LOA, 95, 101; RSM, 21r, 30v; AR 1837, 318; VVP, 120; SMR II, 12; NV, 346; PBV, 381. 2. („sală în care elevii din internate studiază, îşi fac temele”) RSM, 30r. (Cf. fr. répétiteur, germ. Repetitor).
  REPETITOR2 adj. (Gram., „care indică repetiţie”) numerele repetitoare GRN I, 65, 69.
  REPLICA vb. replicălui PFBA, 633v, 664r, 688v; replica IO, 59; GC V, 304r; BDJE, 71; AF, 8; NV, 346; SCC II, 29; RL, 138, 242; PD, 545. (Cf. lat. replicare, fr. répliquer).
  REPLICĂ s. (Jur.; „ripostă”) replică, replícă RJ, 5; replică IO, 59; PFBA, 661v; SIU, 45r; DTN, 39; ROI2 VIII, 30; FMIL 1840, 125; BDJE, 73; SIT, 105; NV, 346; StDR, 237; LIT, 79; PD, 545; replícă GC V, 301r; BAR II, 88. (Cf. lat. replica, germ. Replik, fr. réplique).
  REPOPULA vb. repopora CR 1846 CR 1846, 179; repopula KOS, XI; CA 1861; 7; reîmpopora RL, 71. (Cf. fr. repeupler).
  REPRESALII s. pl. represaliile, adecă răsplătirile îndărăpt MIU, 209; represalii (întocma răsplătire) GT 1838, 20; represalii StDR, 238; CA 1853, 53; CA 1861, 16; represalie sg. AR 1838, 406. (Cf. lat. represaliae, fr. représailles).
  REPRESIV adj. RL, 400. (<fr. répressif).
  REPREZENTA vb. 1. („a înfăţişa, a închipui; a reproduce, a reda”) parastisi DC I, 129r; SPV, 155; reprezentălui sau pune înainte MIU, 166; reprezenta (înfăţişa) GPE, 29; reprezenta GC V, 304r; MF I, 6v, 7r, 10r; MF III, 73r; MSR, 36; MCL 1838, 32; SMA, 11; KCL, 135; MID I, 7, 73; PBM, XII; CGR, 68, 134; NV, 346; CA 1851, 64; GRR, 90, 247; pe la 1850 forma era frecventă; reprezenta (închipui) CGR, 6; reprezinta PIC, 3, 5, 15; 42, 85; representa IO, 70; SHI II, 125; BP, XI; MGP, 77; representălui BD II, 287. 2. (Teatru) parastisi SPV, 65, 67; reprăzăntarisi RDS, 25r; reprezenta CR 1830, 41; CIRA 218; GTN 1835, 2; MPG, 32; KSN, 15; DTN, pf., 1; GTN 1836, 30; AR 1837, 48, 55; DAH, 80; RB, nr. 11, 1; RNA, f.t.; KPA, f.t.; MCL 1839, 292, 369; AR 1844, 18; FMIL 1844, 119; NV, 346; reprezanta GTN 1835, 12, 20; reprezînta GLC, XXXIV; reprezinta PIC, 70; D 1859, 123. 3. („a acţiona în numele unei persoane, al unei colectivităţi, al unui stat; a fi exponentul unui curent, al unei şcoli etc.”) reprezentălui MIM, 48; reprezenta AR 1829, 175; GC V, 232r; RSM, 36r, 36v; BM, 27; SR, 9; MCL 1838, 174; FMIL 1844, 283; FMIL 1847, 77; NV, 346; CGR, VIII; BCD, 145, 369; representa SPB, 292; represinta BEC, XXXVII, 75. 4. (Mat.) repreznta AsM, 7, 83, 181; PGL, 6, 30; PEA, 33; PFHM I, XXVII, 19; LM, 2; reprezentui AsM, 178; reprezanta PEA, 33. 5. („a constitui, a însemna”) reprezenta DFL, 7; PFHM I, II; RL, 294. (Cf. ngr. parasta…nw, lat. repraesentare, fr. représenter).
  REPREZENTABIL adj. CGR, 65. (< fr. représentable).
  REPREZENTANT s., adj. „împuternicit, mandatar; exponent”) reprezentant (înfăţişător) CR 1829, 148, 273; CR 1830, 342; AR 1830, 25 bis; CEF, 145; DILB I, 211; reprezentant (vechil) AR 1829, 51; reprezentant AR 1829, 58, 67; CR 1830, 42, 44; AR 1830, 98, 114, 368; GC V, 232r; CR 1831, 22, 27; CPI, 251; AR 1834, 94; MN 1836, 71; TIV, 153; pe la 1835 forma era frecventă; reprezintant C, 21; R 1857, nr. 2, 4; D 1860, 89; representant SHI II, 207; MID I, 190; MEN II, 201; NV, 346; GPG 2, 12; AAR, 4; TR 1854, 4; RL, 12, 278; CEF, 145; pe la 1855 forma sau doar grafia aceasta era frecventă; representant, reprezentant StDR, 238; represintant C, 21; BEC, XLVI, 435. (Cf. fr. représentant, germ. Repräsentant).
  REPREZENTATIV adj. reprezentativ GC V, 232r; CR 1831, 34; GG, 137; CA 1852, 54; Z 1856, nr. 25, 4, nr. 50, 2; AML, 105; reprezentativ SHI II, 220, 226; KFL, 55; FMIL 1847, 75; CGR, 134; NV, 347; RL, 277; LIT, 4, 331; R 1857, nr. 2, 4; D 1860, 390; PD, 545; representativ, reprezentativ StDR, 238. (Cf. fr. représentatif, germ. repräsentativ).
  REPREZENTATOR s. („reprezentant”) reprezentător CLV, 24r, 142v; representator BR 1829 I, 17; reprezentator IVA, 29. (Cf. fr. représentateur, lat. repraesentator).
  REPREZENTAŢIE s. 1. („reprezentare a unei persoane, a unei colectivităţi, instituţie etc.”) reprezentaţie OTB, 5, 14; CR 1831, 55; AR 1832, 137; CPI, 90, 116; AR 1834, 77; AR 1835, 13; SR, 9; FL, 82; GT 1838, 5, 6; drept de reprezentăciune BCD, 549, 567. 2. („înfăţişare, închipuire”) representaţie IO, 70; BD II, 287; FMIL 1844, 68; CGR, 134; NV, 346; PD, 545; representaţie, reprezentaţie StDR, 238; reprezentaţie GC V, 232r, 304r; PGE, 30; EP I, 5; PBV, 381. 3. (Teatru) înfăţişare GIC, 131; reprezentaţie CR 1829, 48; CR 1830, 29, 246, 354; AR 1830, 142; CR 1831, 16; CIRA, 218, 236, 324; AR 1834, 96; GTN 1835, 15; MN 1836, 5, 52; ELS, 9, 21; pe la 1835 forma era frecventă; representaţie FMIL 1847, 180; NPT, 59; BEC, 9; reprezentaţiune INB 1859, 44; D 1859, 131. 4. (Log., Psih.) reprezentaţie VA, 225; MF I, 6r, 110v, 111r; 13v, 128v; CCF, 5; StIN, 65; VL, 4v; CFZ, 25, 30, 40; reprezentăciune DFL, 13, 187; representatione KFL, 61. (Cf. lat. repraesentatio, fr. représentation, germ. Repräsentation).
  REPRIMA vb. Z 1856, nr. 2, 2; GCB II, 233; R 1858, 41; PD, 545. (fr. réprimer).
  REPROBA vb. de nu vor fi reprobate (ne adevărate) DOB, 7; reproba SIM, 184; GCB II, 233. (Cf. lat. reprobare, fr. réprouver).
  REPROBAŢIE s. StDR, 238. (Cf. lat. reprobatio, fr. réprobation).
  REPRODUCŢIE s. reproducţie (reproductio) PAM, 30; reproducţie FD I, 120; SMA, 56; FBE, 75r; KMA, 9; HMV I, 46, 83; MEN II, 185; AF, 206; KDP, 12; NV, 347; StDR, 238; SSC, 173; PAD, 3; PD, 546; reproducţiune DFL, 25; BBS, 7. (Cf. lat. reproductio, germ. Reproduktion, fr. reproduction).
  REPROŞ s. PCI, 21; D 1860, 291. (< fr. reproche).
  REPROŞA vb. RL, 236; CEF, 165. (<fr. reprocher).
  REPTILĂ s. (Zool.) Vezi Form. term. şt., p. 270. Cf. şi reptilile (celi tîrîitoare) MFV I, 43r; reptil,-lă GC V, 304r.
  REPUBLICA vb. republica, republicui GC V, 160r; republica FMIL 1840, 348; re-publica FMIL 1844, 219. (Cf. fr. républier, lat. republicare).
  REPUBLICAN s. Vezi Împrumut. I, p. 100. Cf. şi republecan BDT, 218r; BDL III, 858v; republican BPN I, 119; BPN II, 245; HFP, 53; CR 1830, 241; AR 1830, 145; BDC, 122; GC V, 304r; RB, nr. 11, 4, nr. 22, 3; FL, 67; pe la 1840 forma era frecventă; republicant NMP, 4, 7. (Cf. lat. republicanus, germ. Republikaner, fr. républicain, it. republicano).
  REPUBLICAN adj. Vezi Împrumut. I, p. 100. Cf. şi republicesc GSP I, 208; POS, 19; republicănesc IRV, 35r, 145r; TPE, 23r, 23v; republican BDP, 202r; PCB, 101; AR 1829, 44, 162; BR 1829 II, 6; CR 1830, 204; CIRA, 88; MN 1836, 71; AR 1837, 115, 154; RB, nr. 7, 3, 276, 311; FGE, 50; pe la 1840 forma era frecventă; guvern republicant NMP, 2. (Cf. fr. républicain, germ. republikanisch, it. republicano).
  REPUBLICANISM s. GC V, 160r; FL, 69, 83; FMIL 1840, 22; NV, 347; StDR, 238; LIT, 366. (Cf. fr. républicanisme, germ. republikanismus).
  REPUBLICĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 100. Cf. şi republică VEI, 131v; BDT, 191r; AZ, 60r; APC, 121r; DSM 2, 8; BDL III, 858v; NID I, 8r; MIB, 267; GSP I, 50; GSP II, 11; SIU, 94v; NB, 9; BPN I, 40, 61, 94; AOS, 89, 95; POC, 34r; SPBA, 100; IRV, 2v, 35r, 44r; BGV, 83r; MCB, 6, 170; pe la 1825 forma era frecventă; republícă BDL I, 14r; POC, 34r; republecă BDT, 191r, 218r; răpublică NID I, 13r, 60r, 94v; NIU, 26r, 57v, 115r, 153r; RIP I, 59; răpublic CSM, 38, 41, 72, 102, 130; republic CSM, 101; răspublică NIU, 162v; respublică HO, 51; OMT, 95; TF, pf.; IRF, pf.; DO, 42; BD II, 293; BR 1829 I, 10. (Cf. fr. république, germ. Republik, it. republica, lat. respublica).
  REPUDIA vb. repudia SHI II, 39; repudii CA 1853, 47. (<fr. répudier).
  REPUGNA vb. repugna IO, 14; repumna KFL, 92. (Cf. lat. repugnare, fr. répugner).
  REPUGNANŢĂ s. repumnanţă DFL, 29; BDJE, 126; repumnanţie KFL, 93, 144; repugnanţă PD, 546. (Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia).
  REPULSIV adj. repulsiv GC V, 301r; DFL, 28; PD, 546; repulsiv, respingiv StDR, 239. (Cf. fr. répulsif, germ. repulsiv).
  REPURGA vb. [staulele] să se răpurge adecă să se curăţă FDB, 53, 109. (Cf. lat. repurgare).
  REPURGAŢIE s. repurgaţia, adecă curăţirea staurilor sau a poieţilor FDB, 52. (Cf. lat. repurgatio).
  REPURTA1 vb. („a obţine o victorie, un succes”) reporta BR 1829 II, 10, 11, 15; BPA, 44; repurta AIR I, 50, 79, 137; RB, 315; AMG, 19; VVP, 120; MID I, 67; DFL, 90; PS, 23; WAM, 83; purta CA 1851, 117. (Cf. lat. reportare, fr. remporter).
  REPURTA2 vb. („a îndrepta gîndul, mintea spre ceva; a se raporta”) reporta CGR, 21; SCC II, 181, 254; ASLI, 290; repurta SIT, 3; CA 1854, 42. (Cf. fr. réporter, germ. reportieren).
  RESCRIPT s. (Jur., Adm.) reşcriptum OTB, 1; rescriptum PPS, 6; RI, 1; reşcript PPS, 1; MIM, 30, 53; GT 1838, 13; răşcript PPS, 1; rescript PPS, 5; PFBA, 620r; FLG, 27; MIB, 84, 350; RA, 45; BD II, 289; BRD, 84; CR 1829, 10; AR 1829, 49, 60, 95; AR 1830, 182, 267; GC V, 301r; AR 1834, 309; MN 1836, 8; forma era folosită pînă spre 1860; răscript MIB, 345; rescris RB, 261; rescris, rescript StDR, 239. (Cf. lat. rescriptum, germ. Rescript, fr. rescrit).
  RESCRIPŢIE s. (Fin.) GC V, 301r; PD, 546. (<fr. rescription).
  RESENTIMENT s. resimtiment SIT, 95, 272, 332; SMB I, 130; LIT, 52, 117, 210; resentiment GM 1854, 229; AsAL, 4. (<fr. ressentiment).
  RESIMŢI vb. resimţi DFL, 53; BP, X, 120; NV, 347; SCC II, 170, 283; CA 1854, 35; PFM, 70; JA, 27; răsimţi CA 1850, 73; CA 1852, 42. (Cf. fr. resentir).
  RESORBI vb. răsorbi FDB, 95, 100; CMV, 41; resoarbe GC VI, 44r; resorbi HMV II, 130. (Cf. lat. resorbere, fr. résorber).
  RESORT s. („arc”; fig.) Vezi Form. term. şt., p. 270. Cf. şi răzor AOS, 108; MG I, 167; resort GC II, 240r; GPE, 13; FMIL 1844, 316; SMR I, 9; MEN II, 247; SIT, 254; BP, XI; SSC, 1; SCC II, 187; RL, 259; pe la 1855 forma era frecventă; răsor AR 1837, 338; resor CA 1844, 42; MEN I, 175; CA 1851, 86; CA 1853, 26; SCC I, 107; CA 1854, 130; CA 1861, 88; rezor RL, 300; CA 1858, 135. (Cf. fr. ressort, germ. Ressort).
  RESPECTABILITATE s. C, 14. (<fr. respectabilité).
  RESPONSABIL adj. responsabil GC V, 301r; AR 1837, 36; FMIL 1844, 41; IFM, 13; NV, 348; SMB I, 53; RL, 78, 261; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; responsabil BEC, 24, 50; redactor răspunzător DL, 8; RL, 12; redactor responsabil D 1858, 1. (<fr. responsable).
  RESPONSABILITATE s. răspunsabilitate CR 1829, 310; AOD, 182; SCC I, 299; SCC II, 73; răsponsabilitate AOD, 20; responsabilitate GC V, 301r; RO, 10, 17; GG, IX; MN 1836, 7; RB, nr. 18, 2; AOD, 165; DFL, 23, 57; FMIL 1847, 75; IFM, 9; KDP, 22, 95; BIP, 80; NV, 348; BCD, 475; pe la 1850 forma era frecventă; respunsabilitate DFL, 59; BEC, 55, 221; responzabilitate DFL, 59; BEC, 55, 221; responzabilitate FMIL 1840, 205; FMIL 1844, 15, 86; CA 1855, 70; CA 1861, 72; responzabilita RSM, 16r; AR 1837, 20; răsponsabilita AR 1837, 107; responsabilita AR 1837, 130; reşponzabilitet SR, 27. (Cf. fr. responsabilité, it. responsabilità, germ. Responsabilität).
  RESTABILI vb. restabili CV, 35; MID I, 50, 81; DFL, 190; BDJE, 161; FAM, 29; CFZ, 110, 181; LIT, 140, 269, 330; BC, 6; GCB II, 234; spre 1860 cuvîntul era frecvent; răstabili MID I, 37. (Cf. lat. restabilire, fr. rétablir).
  RESTANT adj. SAP, 194. (<fr. restant).
  RESTANŢĂ s. rămăşiţă, reştanţie sau osebire SIA, 17; reştanţie sau rămăşiţă PA, 17; reştanţie UT, 9, 30; MIM, 50, 51; LB, 586; reştanşă UT, 9, 10; restanţie IO, 68; ME, 199; SR, 47, 49; restanţă FLG, 47; răstanţie RA, 96, 97, 98. (Cf. lat. restantia, it. restanza, germ. Restanten pl.).
  RESTAURA vb. SHI II, 100; CD, 61; AsL, 28; DFL, 199; SIM, 193; BG, 209; NV, 348; CA 1851, 91; StDR, 240; PLB, 29; SSC, 113; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. restaurer, lat. restaurare).
  RESTAURANT s. („local public unde se consumă mîncăruri şi băuturi”) CR 1846, 28; R 1857, nr. 30, 4; PD, 548. (<fr. restaurant).
  RESTAURATOR s. 1. (Polit.) restaurător CR 1830, 59 bis; AR 1830, 131, 184; restaurator (întemeietor) CR 1831, 1, 42; AR 1838, 181; restaurator SGR I, X, AR 1834, 286; StDR, 240; RL, 228. 2. („proprietar sau administrator al unui restaurant”) restaurator SMB I, 7; PD, 548. (Cf. fr. restaurateur, lat. restaurator).
  RESTAURAŢIE s. 1. („reparare, refacere”) restauraţie CR 1829, 232; AR 1829, 165; GM, 78; PD, 548. 2. (Polit.) restauraţie AR 1829, 37, 61, 139, 152; BAR II, 14; SGR I, V; AR 1834, 415; FMIL 1840, 205; FMIL 1844, 258; SIT, 36, 46, 204; RL, 226; restauraţie, restaurăciune StDR, 240; restauraţiune INB 1859, 132; restoraţie SIT, 141. 3. (Med., „regenerare, refacere”) restauraţie SMA, 64; WAM, 22; HMV I, 49; HMV II, 5. (Cf. fr. restauration, germ. Restauration, lat. restauratio).
  RESTITUI vb. restitui IO, 69; SHI II, 33, 142, 241; MID I, 81; FMIL 1847, 48; BCD, 290, 356; StDR, 240; PFHM I, 53; SAS, 22; pe la 1855 forma era frecventă; restitua NV, 348; BRA, 72; RIT, 8. (Cf. lat. restituere, fr. restituer).
  RESTITUŢIE s. 1. (Jur.) restituţie IO, 69; dritul restituţiei CPI, 158, 240, 248. 2. („restituire”) restituţie KDP, 88; NV, 349; StDR, 240; RL, 72; restituţiune BCD, 69; SMB I, 189. (Cf. lat. restitutio, fr. restitution).
  RESTRICŢIE s. restrînsură FMIL 1847, 18; restricciune CDR, 35; restricţie SIT, 98; KDP, 21; NV, 349; StDR, 241; SAP, 17; CFZ, 155; RL, 66; SD 1855, 2; Z 1856, nr. 7, 3, nr. 40, 1; BEC, 304; PD, 548; restricţiune BCD, 67, 343; GCB II, 234. (Cf. fr. restriction, lat. restrictio).
  RESTRÎNGE vb. 1. („a (se) limita, a (se) reduce; a (se) rezuma”) restrînge CV, 28; BD II, 294; DFL, 6, 33, 111; FMIL 1840, 356; BP XIV; KDP, 95; BCD, 159, 319; GRR, 154; RL, 45; Z 1856, nr. 1, 2; RF, 6; răstrînge HFP, 361; GC V, 347v; restringe DOA, 35; FMIL 1844, 26, 367; FMIL 1847, 10, 46, 129; LMS, 24; KDP, 22; NV, 349. 2. („a întări, a strînge mai mult”) restrînge CR 1846, 2. (Cf. lat. restringere, germ. restringieren, fr. restreindre).
  RESURECŢIE s. resurecţiune DILB I, 211; resurecţie PD, 549. (<fr. résurrection).
  RESURSĂ s. mijloace (resursuri) IFM; resursuri BCD, 43; JA, 124; resurţe BCA, 500; RSM, 57; resurţă RMS, 270; resurse BCB, 27; SSC, 38, 99, 102; C, 13; D 1858, 3; R 1858, 185; INB 1859, 47; resursă Z 1856, nr. 7, 2; PD, 548. (<fr. ressource).
  RESUSCITA vb. rezusţitălui PFBM, 23r; INB 1859, 132. (Cf. lat. resuscitare, fr. ressuciter).
  RETICENŢĂ s. reticenţie CGR, 65; StDR, 241. (Cf. fr. réticence, lat. reticentia).
  RETIPĂRI vb. AR 1840, 20; FMIL 1844, 9, 81; FMIL 1847, 95; ASI, pf., 3; BCD, 404; BCA, 7; RIT, 30; CA 1860, 8. (Cf. fr. réimprimer).
  RETIRADĂ s. retiradă (tragire îndărăpt) AR 1829, 29; CIRA, 352; retiradă GC V, 301r; FMIL 1844, 309; SCC I, 294; retiradă (tragere) AR 1834, 58, 219; AR 1837, 64. (Cf. fr. retirade, germ. Retirade).
  RETOR s. („orator; profesor de retorică”) Vezi Împrumut. I, p. 100. Cf. şi ritor TF, 278; GSP II, 169; BDL III, 859r; NIU, 153r; BPN I, 103, 121; MRP, pf.; NZ, 52r, 57r; POC, 38v; MFV II, 19r; CLV, 142v; MCB, 29, 109; LB, 591; GPF, 262; forma era folosită pînă spre 1860; retor OMT, 46; BD II, 298; BAR I, 31; GC V, 301v; NV, 349; DILB I, 211, LIT, 49; PBV, 385; PD, 549. (Cf. ngr. r»twr, lat. rhetor, fr. rhéteur).
  RETORIC 1. adj., s. („oratoric; de retorică, privitor la retorică”) ritoricesc EBG, 96r, 124r; IE, ded.; ZFV I, 20r; ZFV II, 70r; PTF, 153r; VIO I, 2r; ISF, 7; RIM, 10; TD I, 50; MIB, 8; DAP, pf. 14; BDL III, 859r; BPN I, 103; SPBA, 97; IRV, 142r; CLV, 138v; LB, 590; VMG, 18; GC V, 310v; VVP, 121; MMP, 276; ritoricos CIRA, 135; ritoric PBM, XXVI; GRR, V; retoricesc BD II, 298; FL, 10, 12; DE I, 7, 24; PBV, 386; retoric RB, 221; BG, 52; PBV, 385. 2. s. („retor, învăţat în materie de retorică”) ritoric VVP, 121. (Cf. ngr. ∙htorikÒj, lat. rhetoricus, germ. rhetorisch, fr. rhétorique).
  RETORICĂ s. ritorică EBG, 7r; VOG, 133; VIC, 66v; RIM, 11, 12; BDT, 2r; NID I, 73r; NID III, 19r; GSP I, 46; BDL III, 859r; NIU, 141v, 251v; AOS, 52, 53; BPN I, 38, 102; SPBA, 92; BR 1821, 171; CDP, 23; CDP, 23; MCB, 154; forma era frecventă pînă spre 1860; ritorícă RIM, 165; LB, 590; retorică TGR, pf. 1; MIU, 39; OMT, 39; TF, 480; MDNU, 68; BPN II, 237; BD II, 298; PCB, 114; SIC, 32; CIRA, 49; MCL 1839, 526; FMIL 1840, 62, 254; pe la 1840 forma era frecventă; retoricá LIB, 4. (Cf. ngr. rhtorik», lat. rhetorica, germ. Rhetorik, fr. rhétorique).
  RETORICEŞTE adv. ritoriceşte RIM, 143; LB, 591; PCP, 35; GC V, 310v; VVP, 121; ritoricos IRV, 208r; retoriceşte BD II, 298; PBV, 386. (Cf. ngr. rhtorikîj).
  RETRACTA vb. GC V, 301v; 304r; GC VI, 296; NV, 349; SMB I, 311; DCB VI, 74; APS, 88, 91; PD, 549. (<fr. rétracter).
  RETRACTAŢIE s. („tăgăduire”) GC V, 304r; GC VI, 296r. (<fr. retractation).
  RETRACTABIL adj. („retractil”) BIN, 269. (<fr. rétractible).
  RETRACŢIE s. (Med.; „contractare”) TMO, 253r; PBV, 386; PPC, 126r. (<fr. rétraction).
  RETRAGE vb. retrage CV, 36, 38; DO, 42; AR 1829, 29; MBV, 29; LME, 52; GC V, 304r; GC VI, 296r; FAE, 20, 112; BAR II, 110; CPI, 146; AIR I, 10, 53, 131; MN 1836, 51; FL, 42, 72; VVP, 121; FMIL 1840, 22, 260; CDCE, 192; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; trage îndărăpt UT, 28; se retrăgeau (retărireau) mai în urmă BAR II, 29; rătrage MIR, 2; FL, 66; GC V, 349v; CA 1850, 43; retira (trage îndărăpt) AR 1834, 270; semnul de asalt sau de reterat MCL 1839, 221. (Cf. fr. retirer, lat. retrahere, germ. retirieren).
  RETRAGERE s. tragere înapoi MIU, 389; TID, 7; CR 1829, 132; tragere îndărăpt MIU, 373, 402; AR 1833, 1; tragere CIRA, 427; BGO 1840, 245; retiradă (tragere îndărăpt) AR 1830, 515; semn de retiradă dînd NAP, 10; colonel în retretă MN 1836, 8; retragere CR 1829, 192; CR 1830, 326; CR 1831, 30; BAR II, 166; AIR I, 151; AIR III, 47; FL, 3, 76; VVP, 121; RCM, 273; FMIL 1844, 308; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. retraite, germ. Retirade).
  RETRAS adj. retras CR 1830, 326; FMIL 1844, 123; AF, 13, 78; SIT, 253; SCC II, 274; SPB, 226; APS, 24; CMV, 13, 17; rătras FL, 49; retirat GC V, 300v; MPE, 54; APB, 52; KPA, 6; API, 181; MID I, 191; PCI, 90; NPT, 23; retirat (singuratic) AR 1835, 70; retirat (tras deoparte) AR 1839, 37. (Cf. fr. retiré).
  RETRIBUŢIE s. StDR, 241; SCC II, 277; PD, 549. (<fr. rétribution).
  RETRIMITE vb. PMC I, 179; PMC II, 197; RL, 371, 387. (Cf. fr. renvoyer).
  RETROACTIV adj. retroactiv GC V, 304r; BCD, 25, 26, 167; PBV, 386; PD, 549; retro-activ AR 1834, 68; retroactif BCD, 30. (<fr. rétroactif).
  RETROACŢIUNE s. retroacţie GC V, 304r; BCD, 37; PD, 549. (<fr. rétroaction).
  RETROGRAD adj., s. GC V, 304r; SVC, 75; DFL, 161; FMIL 1847, 84; CA 1848, 49; KDP, 6; NV, 349; OGD, 161; RL, 339, 387; Z 1856, nr. 1, 4; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. rétrograde).
  RETROGRADA vb. FMIL 1847, 84; NV, 349; CA 1854, 8; PD, 549. (<fr. rétrograder).
  RETROGRADAŢIE s. („regres”) retrogradaţie GC V, 304r; retrogradaţiune BCI, 90. (<fr. rétrogradation).
  RETROSPECTIV adj. SSC, X; SCC II, 82; RL 118, 350; C, 5; INB 1857, 50; NPT, 313. (<fr. rétrospectif).
  RETROSPECŢIUNE s. INB 1857, 2. (<fr. rétrospection).
  RETUR adv. din care pricină foile vin retur FL, 40. (<fr. retour).
  RETURNA vb. retorna CV, 35; returna SCC I, 164. (Cf. fr. retourner, lat. retorquere).
  REŢINE vb. răţine NIS, 8; CA 1850, 13; CA 1851, 8; răţinea MVV, 8; reţinea FTM, 185; FMIL 1844, 360; DFL, 24, 50; PFM, 2; reţine BAR II, 205; FMIL 1844, 110, 145, 191, 215; MID I, 31; FMIL 1847, 37, 126; LMS, 19; CA 1848, 19; CDR, 15; CGR, 85; SIM, 104; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. retinere, fr. retenir).
  REŢINERE s. BDJE, 25; CA 1854, 109; CA 1862, 48.
  REŢINUT adj. FMIL 1840, 343; FMIL 1844, 402.
  RÉUMĂ s. („guturai, catar”) reuma BD II, 298; PMC I, 139; revmă MPB, 10. (Cf. lat. rheuma, ngr. ∙eàma).
  REUNI vb. GC I, 293r; GC V, 291v; LMS, 26; PCI, 48; PFM, 37; PBV, 386; CA 1858, 115; PTP, 70; BEC, 20, 29, 138; D 1860, 86; CA 1861, 66; PD, 549. (Cf. fr. réunir).
  REUNIRE s. BIP, 60; PBV, 386; D 1860, 86.
  REUNIUNE s. reuniune PBV, 386; riuniune AAD, 5. (Cf. fr. réunion, it. riunione).
  REURCA vb. FTP I, 158. (Cf. fr. remonter).
  REUŞI vb. AF, 49; SIT, 35, 193; LS, 74; PLB, 29; CEF, 33; DILB II, 234; INB 1857, 30; PBV, 386; PD, 549. (<fr. réussir).
  REUŞIRE s. reuşire (izbîndă) CEF, 39.
  REUŞITĂ s. LS, 17, 112; C, 4. (<fr. réussite).
  REVEDEA vb. răvedea FNC, 26r; revedea FNC, 148v; DOA, 25, 29; MALP, 41; GC II, 34v; RO, 52; HAN, 55; KCL, 12, 20; FMIL 1844, 213; DFL, 25, 53; BDJE, 90; SIT, 189; CMI, 136, 158; LS, 14, 28; StDR, 231; pe la 1850 forma era frecventă; revidea ASLI, 126; revidere (iar nu revidirui) IO, 41; revidirui DOA, 18; TAI, 38; revidui AR 1829, 93; BFO 1833, 48; ROI2 III, 77; AsE, 21; CA 1851, 55; StDR, 231; revedui AR 1830, 362; AR 1837, 172; ROI2 III, 16, 98; CD, 6. (Cf. fr. revoir, lat. revidere, germ. revidieren).
  REVEDERE s. revedere GC II, 34r; FMIL 1840, 12; StDR, 230; RL, 22, 88; SAI, 13; PBV, 379; revidere SCC II, 6; reviduire BFO 1833, 48; AR 1837, 289; reveduire PSE, 205, CBV, 15v.
  REVEDUITOR adj., s. ROI2 III, 52; BFO 1843, 47.
  REVELA vb. DFL, 2, 7, 164; MEN II, 78, 188; NV, 349; ICI, 64; CFZ, 1; PD, 549. (<fr. révéler, lat. revelare).
  REVELAT adj. MEN II, 220.
  REVELATOR adj., s. revelatoriu DFL, 5; revelătoriŭ DFL, 175. (Cf. fr. révélateur, lat. revelatorius şi revelator).
  REVELAŢIE s. revelăciune DFL, 5, 156, 184 bis; revelaţie MEN II, 41, 73, 82; BP, XI; NV, 350; CFZ, 25; BC, 18; PD, 549; revelaţiune TR 1855, 44; AVP, 19; C, 6; INB 1859, 54. (Cf. fr. révelation, lat. revelatio).
  REVELION s. revelĭon, revelĭoane, revelĭonuri GC V, 291v; revelion StDR, 230; CA 1854, 132. (<fr. réveillon).
  REVENDICA vb. revindeca BCD, 273, 359; revindica BCD, 275, 296; revandica RL, 226; PD, 549; revendica BEC, 393, 397. (Cf. fr. revendiquer).
  REVENI vb. reveni GC II, 22r; AsM 2, 187; MID I, 49; BDJE, 54; SIT, 250; BP, 70; SIM, 169; CA 1850, 25; PET, 13; CA 1854, 8; CFZ, 75; DIB, 230, 232, 244; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; revini SCC II, 310. (Cf. fr. revenir, lat. revenire).
  REVENIRE s. re-venire CA 1854, 5; revenire WPM, 25; PBV, 379.
  REVER s. (Vestim.) reversuri SRM, 178, 195, 247; vestimînt negru cu mari reversuri DIB, 247. (<fr. revers).
  REVERBER s. („oglindă, corp lucitor care reflectă lumina; felinar mare”) reverbere sg. StDR, 230; reverber DIB, 14, 587; PD, 550; fornal cu reverber PFM, 85. (<fr. réverbère).
  REVERBERAŢIE s. („reflexie a luminii”) BCA, 319. (<fr. reverberation).
  REVEREND s. (Relig.) VA, 289; PD, 550. (Cf. lat. reverendus, fr. révérend).
  REVERENŢĂ s. reverenţie TMS, 109; RA, 57; EGR XVIII; BR 1829 I, 13; AR 1829, 117; SPT, 110; BFO 1833, 142; PGRL I, 13; StDR, 230; reverenţă TMS, 38; MALP, 55; CR 1829, 179; GC V, 295v; MBG, 15; MPG, 37; MSR, 31; KMP, 88, 96; RB, nr. 82, 328; VL, 55v; CMI, 88; AML, 62; PD, 550; reverenţă, reverinţă NV, 350; reverinţă CB 1815, 40; MPI, 145, 146; VPP, ded.; DO, 83; MALP, 42; BR 1829 I, 42; BR 1829 II, 54; BDC, 47, 145; BAR I, III, 67, 107, 144; forma era folosită pînă spre 1860. (Cf. lat. reverentia, germ. Reverenz, fr. révérence).
  REVERIE s. AR 1837, 216; ASI, 77; SMB I, 192; RL, 18, 229, 433; NPT, 170, 247, 273; SPB, 2; PD, 550. (<fr. reverie).
  REVERS s. 1. (Jur., Comerc.) revărs RJ, 101; revers ESI, 20; SR, 38, 46. 2. revers, partea întoarsă StDR, 230. 3. jucînd cu mare băgare de seamă reverso (un joc) [de societate] SIT, 46. (Cf. lat. reversus, germ. Revers, fr. revers).
  REVERSIBIL adj. (Jur.) GC V, 295v. (<fr. réversible).
  REVERSIBILITATE s. (Jur.) GC V, 295v. (<fr. réversibilité).
  REVERSIUNE s. 1. (Jur.) reversie GC V, 295v. 2. (Ret.) reversiunea este figura ce răstoarnă... GRR, 168. (<fr. réversion).
  REVINDE vb. GC II, 52v; SCC I, 80; BEC, 6. (Cf. fr. revendre).
  REVIVIFICAT adj. (Chim.) cuprum revivificat PFM, 341. (<fr. révivifié).
  REVIZIE s. revizie RNV, 3, 6; OTB, 10; IEP, 1; IO, 41; PFBM, 23v; PFBA, 622r, 629v; DSM, 43; DSM 2, 47; FLG, 38, 59; MIB, 269; RA, 96; MR, 37; OAI, 4; MIM, 44, 55; AR 1829, 143, 250, 256; CR 1830, 13, 146, 355, 418; AR 1830, 9, 47, 95, 97,, 196; CMR, 2; pe la 1830 forma era frecventă; revizie, adică revedere GC II, 35r; revizie, revistă, revedere StDR, 231; revisie RJ, 241, 249; RPV, 2; BIP, 21, 56; reviziune Z 1856, nr. 19, 2; revisiune TR 1854, 59; SPB, 285; revizion SR, 46. (Cf. lat. revisio, germ. Revision, fr. révision).
  REVIZITA vb. revizitarisi GC II, 34v. (<fr. revisiter).
  REVIZOR s. revízor MILR, f.t.; MIR, f.t.; TMS, 5; TAI, 21; RA, 106; BR 1821, 165; răvízor CSM, 340; revizor PFBA, 623r, 624v; MR, 3; GMSP, 26; CPL, 29; BFO 1833, 179; LOA, 92, 93; ROI2 VIII, 45; VVP, 119; BFO 1843, 377; AOD, 12; StDR, 231; pe la 1850 forma era frecventă; revisor SFT, 1; BRD, 11; reveduitor ROI2 III, 52; BFO 1843, 147; SRI, 128, 129. (Cf. lat. revisor, germ. Revisor, fr. réviseur).
  REVIZUI vb. revedălui EDE, pf. 10; revidelui PFBM, 4v; revizui GC II, 34r, 35r; ROB, 50; LOA, 6; RB, 146; VVP, 119; MCL 1838, 21; BGO 1840, 285; FMIL 1844, 318; ROB2, 610, 617; CCP, 202; FAM, 136; pe la 1850 forma era frecventă; revedui AOD, 78, 79; SRM, 134; revedea SRM, 37, 229; ROM, 4; reviza CR 1848, 10; RL, 397. (Cf. lat. revidere, fr. réviser).
  REVIZUIRE s. revizare CR 1830, 313; revizuire GC II, 35r; LOA, 7; ROB2, 572; CCP, 202; CPO, 110; FAM, 137; PBV, 379; R 1857, nr. 2, 4; AML, 24, 44; reveduire SRM, 136, 228; revedere SRI, 124, 127; revisare RL, 28.
  REVOCA vb. revocului ESI, 71; revocălui PFBM, 18r, 26v; PFBA, 625; SR, 49; revoca GC V, 296r; NV, 350; StDR, 231; LIT, 238; RAM, 14; AVP, 19; BEC, 96; PD, 550. (Cf. lat. revocare, fr. révoquer).
  REVOCABIL adj. GC V, 296r; NV, 350; RAM, 12; BEC, 55, 62. (<fr. révocable).
  REVOCABILITATE s. NV, 350; BEC, 63. (<fr. révocabilité).
  REVOCAŢIE s. revocaţie PFBM, 26v; PFBA, 625r; GC V, 296r; NV, 350; BEC, 29; PD, 550; revocatie, revocăciune StDR, 231. (Cf. lat. revocatio, fr. révocation).
  REVOLTA vb. 1. („a (se) răscula, răzvrăti”) revolti AR 1830, 20; revolta MALP, 48; GC V, 298r; FTP II, 19; FTP III, 24, 160; CIRA, 36; SGR II, 151; SGR II, 151; SHI II, 42, 207; MID I, 116, 120; PBM, XXXIV; SIT, 1; BP, IX; NV, 350; LS, 90; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („a fi cuprins de revoltă, a se indigna”) revolta ELS, 37; FMIL 1847, 79; KDP, 3; NV, 350; LMS, 26; CA 1852, 66; SCC I, 24, 247; SCC II, 190, 198, 307; SMB I, 124; SD 1855, 2; NPT, 290. (Cf. germ. revoltieren, fr. révolter).
  REVOLTANT 1. adj., s. („răsculat, răzvrătit”) toate căzuse în mîna revolterilor SPT, 151; revoltant AR 1830, 229; GC V, 296r; CE, 92, 117; CIRA, 12; AR 1837, 30, 58, 386; SHI I, 7; SHI II, 96, 101; SMA, 68; AMIM, 201; StDR, 231; SCC I, 166; GM 1854, 79; LIT, 103; ASLI, 388; PD, 550; revoltat CR 1830, 156; CE, 103; CIRA, 126; SHI I, 17; SHI II, 145; KDP, 77; NV, 350; StDR, 231. 2. adj. („care revoltă, indignează”) revoltant AF, 169; NV, 350; RMS, 183; SCC II, 27, 44, 379; SMB II, 450; RL, 395; AsAl, 4; revoltător SCC II, 235. (Cf. fr. révoltant şi révolté).
  REVOLTĂ s.Vezi Împrumut. I, p. 56. epanástasis VIO I, 77v, 90v; VIO II, 7r, 8r, 38r, 43v; revoltă AR 1829, 125; GC V, 295r; CR 1831, 52; CIRA, 186; AR 1837, 266; SHI II, 11, 71; FGE, 91; BPA, 34, 64; NV, 350; StDR, 231; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; revoltă (zurba) AR 1831, 40; AR 1833, 21. (Cf. ngr. ™pan£stasij, fr. révolte).
  REVOLUŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 271, şi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi 1. (Polit., Ist.) revoluţie IRF, 72; VPB, 11; NB, 9, 11; GSP II, 80; CDA, 131; BPN II, 252; IRV, 42v, 44r; TPE, 15v, 23v, 32v; PP, VI, X; CR 1829, 1, 4, 170; AR 1829, 7, 96, 164, 183; BR 1829 I, 19; BR 1829 II, 3; CR 1830, 354; AR 1830, 115, 369; GC V, 298r; pe la 1830 forma era frecventă; revoluţie sau răscoală MIU, 378; revoluţie (răzvrătire) GSP I, 166; răzvrătire (revoluţie) BPN I, 18, 39; revoluţie (răzmiriţă) SIU, 41r, 71r; revoluţie, revoluciune StDR, 231; revuluţie BPN I, 89; BPN II, 316; CR 1829, 19, 39; CR 1830, 170, 326; MRC, 147; CR 1831, 34, 43; FTP I, 113; FTP II, 202; FTP III, 160; revuluţie (răzvrătire) CR 1829, 216; revoluţiune DFL, 90; GRR, 240, 243, 244; TR 1854, 6; Z 1856, nr. 14, 4, nr. 20, 4; LIT, 15, 75; LMG, 36; BCI, 98; DCB IV, 63. 2. („schimbare, transformare radicală”) revoluţie SPBA, 72; TPE, 11v; MFE, 31; YNM, 17; MCL 1838, 205; MEN I, 140; MEN II, 255; CA 1855, 28; CA 1861, 68; revoluţiune BEC, XXXI, XXXIV.
  REVOLUŢIONA vb. GC V, 296v. (<fr. révolutionner).
  REVOLUŢIONAR adj., s. (Polit.) revoluţioner CR 1830, 204; revoluţionar CR 1830, 204; AR 1830, 10, 116, 361, 464, 487; GC V, 296v; CR 1831, 1, 41; SGR II, 151; AR 1837, 13, 119; SHI II, 72; RB, nr. 10, 3; GT 1838, 1; FMIL 1840, 376; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. révolutionnaire, lat. revolutionarius, germ. revolutionär şi Revolutionär).
  REVOLVER s. revolvere (pistoale cu multe focuri) GM 1854, 500. (Cf. fr. revolver, germ. Revolver).
  REVULSIE s. (Med.) revulsie GC V, 296v; revulzie PMH, 35. (<fr. révulsion).
  REVULSIV adj. (Med.) revulsiv GC V, 296v; WAM, 80; revulziv SAS, 30. (<fr. révulsif).
  REZECŢIE s. (Med.) resecţie TMO, 99r, 149v. (<fr. résection).
  REZERVA vb. resărva OPB, 5; PV, 73; ocroti (resărva) PV, 69; răserva (ocroti) PV, 76; rezerva DFL, 27, 65, 89; SIT, 67; SCC II, 292; CA 1856, 59; Z 1856, nr. 37, 1; R 1857, nr. 15, 2; RAM, 16; D 1858, 2; INB 1859, 15; CMV, 3; rezărva LIT, 343; reserva SIT, 253; NV, 347; TR 1854, 195; RL, 268, 279; DILB I, 211; PIC, 21; CA 1859, 126; PD, 546. (Cf. lat. reservare, fr. réserver).
  REZERVAŢIE s. („oprire, reţinere”) rezervaţie TD III, 315; reservaţie NV, 347; PD, 546. (Cf. germ. Reservation, fr. réservation).
  REZERVĂ s. 1. (Milit.) o divizie de rezervă ATB, 2; rezervă ATB, 2; rezervă IRF, 40, 87; PIU III, 253; AR 1829, 29, 61, 107, 164, 189, 259; AR 1830, 204; CIRA, 205; AR 1837, 38, 172, 266; AIR II, FL, 82; BPA, 13, 75, 79, pe la 1840 forma era frecventă; rezerv CR 1829, 177; răzervă NID II, 78v; reservă RA, 66; CR 1829, 215; AR 1829, 94; BAR II, 127, 169; NV, 347; PD, 546; reservă v. rezervă StDR, 239; rezervă v. reservă PBV, 380. 2. („cantitate de bunuri păstrată, economisită; păstrare, depozit; fig.) rezervă GC V, 294v; ROB, 24, 53, 57, 105; CPL, 56; LOA, 13, 49, 113; CPL, 56; BFO 1833, 163; LO, 2; ELS, 18; SR, 7, 18; ROI2 II, ROI2 III, 12; RB, 199; GT 1838, 24; BGO 1844, 179; CCB, 96; CD, 95; reservă BEC, 65. 3. (reţinere, îndoială; obiecţie, restricţie”) rezervă MN 1836, 87; SIT, 122, 123, 257; KOS, XIV; RL, 72; Z 1856, nr. 10, 3; AML, 23; CA 1861, 82; reservă RL, 278; DIB, 163; LIT, 49; DILB II, 234; C, 14. (Cf. germ. Reserve, fr. réserve).
  REZERVOR s. Vezi Form. term. şt., p. 271. Cf. şi rezervoar CR 1829, 200; SIT, 348; rezervuar CD, 31, 49; JA, 85.
  REZICE vb. FTP I, 122; DAH, 65; HAN, 17; DE I, 28; SCC I, 187; CFZ, 60; CA 1855, 20; ASLI, 281. (Cf. fr. redire).
  REZIDA vb. rezidui AR 1829, 120; AR 1832, 118; AR 1837, 387; SHI II, 128, 173, 181; AR 1844, 16; CA 1850, 36; CA 1851, 116; GM 1854, 79; rezedui AR 1830, 360; PMG, 27; residui CA 1858, 92; reşedea DFL, 74; rezidui, reşedea StDR, 233; rezidua CA 1858, 85; rezida SIT, 138; rezidua CA 1858, 85; rezida SIT, 138; CFZ, 48; INB 1857, 4, 29; BCI 75; resida T 1856, nr. 4, 2; PBV, 382; PD, 546; reside GCB II, 233. (Cf. fr. résider, lat. residere).
  REZIDENT s. rezident MDWS, 394; VIC, 159r, 166v; CR 1829, 142; AR 1829, 87; AR 1830, 81, 99, 165; GC V, 295v; RB, nr. 24, 2; rezident, reşedent, reşezător StDR, 233; resident BR 1829 I, 38; SHI II, 227; rezedent CSM, 23. (Cf. lat. residens, germ. Resident, fr. résident).
  REZIDENŢIAL adj. residenţialnica cetate RA, 89; palaturile residenţionale LP, 10; cetate residenţională LP, 14; rezidenţional LP, 3, 13; rezidenţial RIT, 23. (Cf. lat. residenţionalis, fr. résidenţiel).
  REZISTA vb. resista CV, 29; BDJE, 47; SIT, 104; NV, 347; LS, 36, 64; PFHM I, 40, 152; RMS, 114; DIB, 397; RL, 180; forma sau doar grafia era frecventă pînă la 1860; răsista FDB, 65; rezista KDP, 84, 103; BCD, 5; SCC I, 147; CA 1855, 90; CMI, 86; Z 1856, nr. 17, 3; CA 1858, 6; CA 1861, 119. (Cf. fr. résister, lat. resistere).
   REZISTENT adj. rezistent CFR, 49; rezistant PFM, 4. (Cf. fr. resistant).
  REZISTENŢĂ s. Vezi Form. term.şt., p. 271. Cf. şi rezistanţie LOA, 82; resistenţie StDR, 239; rezistenţie SSC, 101; rezistinţă DFL, 24, 61; SCC II, 241, 280; CFZ, 50; RL, 44; rezistenţă SIT, 117; CA 1854, 74; CFZ, 50, 62, 141; Z 1856, nr. 2, 2, nr. 4, 3; resistinţă SIT, 247; DILB II, 234; C, 6; GCB II, 233; BEC, XXI; resistenţă BDJE, 104; SIT, 100, 181; RL, 271; C, 3; PBV, 382; CA 1861, 119.
  REZOLUT 1. adj., adv. („hotărît, ferm, decis”) rezolut (hotărît) TMS, 94; CB 1826, 63; rezolut CR 1848, 20; CA 1849, 10; StDR, 233; resolut NV, 348; StDR, 240; SMB I, 118; PD, 547. 2. adj. („rezolvat, soluţionat”) BCI, 188; INB 1850, 35. (Cf. lat. resolutus, germ. resolut, fr. résolu).
  REZOLUTORIU adj., s. (Mat.) număr dezlegător (numerus resolutorius) DMA, 98, dezlegător OPA, 46; desfăcător PA, 38; resolutoriu GC V, 295v, 301r; condiţiuni resolutoare BCD, 345. (Cf. lat. resolutorius, fr. resolutoire).
  REZOLUŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 271. Cf. şi („hotărîre, decizie; rezolvare”) resoluţie PTP, 2; RJ, 505; TAI, 9; MR, 5, 11; MIM, 17, 29; BAR II, 60; EPD, 160; BDJE, 31, 183; SIT, 92, 93; NV, 348; PBV, 383; PD, 547; hotărîrea (resoluţia) HMV II, 42; resoluţie v. rezoluţie StDR, 240; resoluţiune DCB I, 6; GCB II, 233; APS, pf.; rezoluţie PPS, 6; DOB, 5; CL I, 98; MIB, 336; DU, 2; AR 1829, 119; AR 1830, 178; GC V, 298r; CIRA, 310; CPI, 261; AR 1834, 321; RSM, 19r; SR, 39; ROI2 III, 70; ROI2 VIII, 6; pe la 1835 forma era frecventă; rezuluţie PFBA, 631r; răzoluţie MIB, 339; AR 1830, 163; rezoluţie, rezoluciune StDR, 233; rezoluţiune T 1856, nr. 4, 1; BCI, 60. (Cf. şi germ. Resolution).
  REZONABIL adj. Vezi Împrumut. II, p. 431, la RAŢIONABIL. Cf. şi rezonabil BGV, 87v.
  REZONABILITATE s. BGV, 82r.
  REZULTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 271. Cf. şi resări PA, 34, 66; răsari GAA, 19v; rezulta GC V, 295r; MN 1836, 54, 60; RB, nr. 13, 3; VL, 49r, 56v, 75r; DFL, 2, 19; ROB2, 646; KDP, 50; BIP, 80; BCD, 10, 37, 60; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; resulta MEN II, 19, 170, 275; SIT, 228; BIP, 21; RL, 373; DILB I, 211; C, 1, 4, 6; GCB II, 234; D 1858, 3; BEC, 5, 15, 27; VMP, 17; PD, 548; resultă (isvoraşte) CEF, 229. (Cf. şi lat. resultare).
  REZULTAT s. Vezi Form. term. şt., p. 271. Cf. şi resultat MIA, 4; RA, 8; AR 1829, 78; SR, 17; FL, 55; MEN I, 68, 78, 133, 152; MID I, 1; FMIL 1847, 71; ASI, 7; EV, 50; SIM, 67; forma sau doar grafia era folosită pînă la 1860; resultaturi (urmări) AR 1829, 40; rezultat IRF, 47, 50, 102; CR 1829, 201; AR 1829, 150; GC V, 295v; CIRA XI; CPI, 156, 223, 249, SGR I, XI; LOA, 87, 99; RSM, 25v; AIR I, 32, 113; MN 1836, 21; pe la 1835 forma era frecventă; rezultat (ispravă) AR 1831, 188; CPI, anexă 9; AR 1834, 78, 268; AR 1837, 62, 111; PMC I, 180; rezultat (urmare) GT 1838, 7, 10.
  RICIN s. (Bot., Med.) riţin POS, 293; MN 1836, 91; CPH, 41; ricină PH, 9; ricin VH, 111; RMS, 155, 224. (Cf. lat. ricinus, germ. Rizinus, fr. ricin).
  RIDICOL adj., s. („caraghios”) ridichíul GC V, 312r, 365r; ridichiul CR 1833, 227; AR 1834, 232; GTN 1835, 8, 9; AR 1837, 226; ridichiul (de rîs) R 1857, 4; şozenia (ridiculum) VA, 115; ridicol GTN 1836, 95; CDCE, VII; DL, 81; FMIL 1844, 348; FMIL 1847, 69, 190; SIT, 23, 29, 33, 43, 195; LMS, 44; CA 1848, 9; KDP, 81; BIP, 11; forma era frecventă pînă la 1860; ridicol, rîdicol StDR, 244; ridicul AR 1839, 84; PIA, 87; DFL, 48, 64, 208; FMIL 1847, 19; SIT, 114, 167; NV, 351; CA 1850, 29; GRR, 233; SCC II, 106, 126; KOS, XXV; forma era folosită pînă la 1860. (Cf. fr. ridicul, germ. ridikül, lat. ridiculus şi ridiculum, it. ridicolo).
  RIDICULIZA vb. ridiculisa NV, 351; ridicula APS, 12; D 1860. (Cf. fr. ridiculiser).
  RIDICULOS adj. KPA, 30; FMIL 1847, 94; GLC, 31; GRR, 203, 218, 219. (Cf. lat. ridiculosus, it. ridiculoso).
  RIDICULOZITATE s. ridichiulitate GC V, 365r; riodiculitate NV, 351; PD, 551; ridiculozitate DFL, 162. (Cf. fr. ridiculité).
  RIGID adj. BDJE, 19; NV, 351; CEF, 215; PFM, 374; PD, 551. (<fr. rigide).
  RIGIDITATE s. NV, 351; SMB I, 110; JA, 102; GCB II, 234; PD, 551. (<fr. rigidité).
  RIGOARE s. DFL, 5, 9, 17, 98, BDJE, 65; CR 1848, 1; NV, 351; LS, 106; PLB, 29; SMB I, 103; DILB I, 211; DIB, 207; Z 1856, nr. 4, 4; PFM, 40, 75; CA 1857, 57; PD, 551. (Cf. fr. rigueur, lat. rigor, it. rigore).
  RIGORISM s. GC V, 307r; PD, 551. (<fr. rigorisme).
  RIGORIST s. GC V, 307r. (<fr. rigoriste).
  RIGUROS adj. riguros CV, 35; GC V, 307r; ECS, 136; DFL, 41, 100; SIT, 4; NV, 351; BCA, 23; StDR, 244; LS, 52, 74; pe la 1850 forma era frecventă; rigoros FMIL 1844, 215; DFL, 38, 160; KFL, III. (Cf. fr. rigoureux, lat. rigorosus, germ. rigoros).
  RIGUROZITATE s. rigurozitate GC V, 307r; BCD, 150; CFZ, 116; RL, 230; rigurosite AVP, 19; PBV, 387; BEC, 324; rigorositate FMIL 1844, 211. (Cf. it. rigorosità).
  RIMA vb. GC V, 309v; SGR III, 41, 42; ECS, 135; FMIL 1844, 350; NV, 351; StDR, 244; AAR, 80; RL, 451; SPB, 239, 285; PBV, 388; PD, 551. (Cf. fr. rimer, it. rimare).
  RIMĂ s. (Versif.) rîtmă sau asemene fîrşire sau terminăciune a cuvîntului [...], ritmă, lăteneşte ritmus, să zic vierşurile ce să fîrşesc asemene BDT, 26v; rimă, ritm GC V, 309v, 310r; rima (potrivirea sfîrşitului) CR 1829, 69; rimă CR 1830, 340; SGR III, 39; ELS, 39; ECS, 132; MPE, V, HAN, 11; FL, 5; APB, 30; API, 8; HP, XXX; SCMI, X; pe la 184o cuvîntul era frecvent; rimă, rîmă StDR, 245; rimuri FMIL 1844, 351; rime DFL II, 52; FMIL 1844, 316, 356. (Cf. fr. rime, it. rima, lat. rhythmus, fr. rythme).
  RIMBOMBA vb. („a răsuna”; fig.) rimbomba CA 1852, 36, 45; AsPR, 24; CA 1854, 86; ribomba CA 1854, 104; rebomba AsPR, 17. (<it. rimbombare).
  RIMESĂ s. (Fin.) JDS II, 440; PDC, 60, 116; StDR, 244. (<it. rimessa).
  RINOCER s. (Zool.) Vezi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi inărog SIN, 52; SV, 11; rinóţer GSP II, 134; rinóţeros CNB, 111; rinoher AR 1829, 175; unicorn sau inorog AR 1830, 132; rinocheros AR 1830, 7; rinocher AR 1830, 132; CIN, 61; FD I, 107; FGE, 73; rinocorn, rinócer GC V, 306v, 309v; renocer GG, 166; rinocer IL 1840, 7; StIN, 88; BMN II, 158; SCC II, 283; BIN, 292; CEG, 86; INB 1859, 10. (Cf. gr. ∙inÒkerwj şi monÒkerwj, lat. rhinoceros, fr. rhinocéros, it. rinocheronte).
  RIPENSĂ adj. Dachie ripensască sau alpestrasască HOG, 228; Dachia ripense TSVM, 21; ripensă AAM, 26; ripensă şi montană PMG, 11; Dacia ripenză GGV, 149. (Cf. lat. ripensis, it. ripense).
  RIPOSTA vb. BDJE, 86. (<fr. riposter).
  RISC s. rişchiu, adecă primejdie FDB, 74, 104; rizico (primejdie) AR 1837, 160; rizico FMIL 1840, 184; CD, 90; SSC, pf. 2; rizicon, rezicon BFO 1843, 83, 291; rizico, risc StDR, 244; rizic SMR I, 114; FMIL 1847, 180; SCC II, 178; RL, 88; C, 4; CA 1859, 114; CA 1861, 68; risc (pericol) NV, 351; risc BDJE, 108; NPT, 348; R 1857, nr. 7, 3; BEC, 140, 166; PD, 551. (Cf. ngr. ∙izikÒn, it. rischio şi risico, germ. Risiko, fr. risque).
  RISCA vb. riscui AR 1837, 217; risca DL, 38; CDCE, VI, 192; BDJE, 45; NV, 351; GRR, 226; SSC I, 145; RL, 425; pe la 1855 forma era frecventă; rezicarisi AOD, 288; rizica CA 1861, 77. (Cf. fr. risquer).
  RIT s. („religie, cult, ritual”) Vezi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi rituş TD II, 121, 141; TD III, 58, 372; BI, 9, 34; ritus BD II, 300; rit IRV, 53r; TPE, 5v; GC V, 309v; FMIL 1840, 345; CA 1847, 15; FMIL 1847, 103; SIT, 246; BCD, 271; CA 1851, 31; StDR, 245; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. ritus, magh. ritus, ngr. ∙htÒn, fr. rit şi rite).
  RITM s. (Versif., Muz.) ritmul este adunarea sau piima multora stihuri întru o cuprindere EBG, 123r; ritm, cadenţă GC V, 312r; ritmul sau tactul FMIL 1844, 349, 367; ritm VVP, 121; PBM, 66, 68, 74, 125, 159; NV, 351; StDR, 245; RL, 112; DILB III, 222; PBV, 388; PD, 551. (Cf. lat. rhythmus, germ. Rhythmus, ngr. ∙uqmÒj).
  RITMAISTRU s. (Milit.) ritmeister ESI, 118; IRF, 71; BDC, 217; ritmaistru CA 1859, 41; rit-meistru CA 1859, 50. (<germ. Rittmeister).
  RITMIC adj. ritmíc GC V, 312r; ritmicesc FMIL 1844, 357; ritmic FMIL 1844, 368; PBM, 3; PBV, 388. (Cf. fr. rythmique, lat. rhythmicus, germ. rhythmisch).
  RITORNELĂ s. (Muz.) riturnelă MBG, 14; ritornel KCL, 136. (Cf. fr. ritournelle, germ. Ritornello, it. ritornello).
  RITUAL s. (Bis.) FMIL 1844, 64; StDR, 245. (Cf. lat. ritualis, germ. Ritual, fr. rituel).
  RIVAL s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi împotrivă rîvnitoare RIC, 180v, 354v; rival AZ, 133v; BDL III, 858v; FTM, 179; NZ, 67r, 68v; RBV, 26r; AR 1830, 141; GC V, 309r; VFE, 6, 27; GPE, 55; CIRA, 7, 211; MPG, 11; BM, 29, 30; VAA, 16, 44; AIR I, 84; FGB, 7, 35; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; pizmă rivalicească MIU, 272; rivală (sau împotrivă luptătoare) IRV, 86r; rivală (potrivnică) VSC, 87; rival (rîvnitor) AR 1832, 74; AR 1834, 53; AR 1837, 152. (Cf. fr. rival, lat. rivalis, it. rivale, germ. Rival).
  RIVALITATE s. împotrivă rîvnă RIC, 163v; a păzi inimile de rivalité PTF, 165r; împotrivă luptă (rivalité) IRV, 16v; rivalitate AR 1830, 135; GC V, 307r, 309r; AS, 34; SHI II, 56; FMIL 1840, 200; RIP I, 304; SCMI, IXX; FMIL 1844, 359 bis; MID I, 198; AsLM, 2; pe la 1845 forma era frecventă; rivalitaua (rîvnirea) AR 1834, 370; rivalita VHP, 225. (Cf. fr. rivalité, lat. rivalitas, it. rivalità).
  RIVALIZA vb. rivaliza GC V, 307r; SHI II, AsL, 68; FMIL 1844, 231; FMIL 1847, 184; LMS, 44; KDP, 54; GRR, 200, 251; pe la 1850 forma era frecventă; rivalizi PMG, 40; rivalez, rivalizesc StDR, 244; rivalisa BIP, 69; NV, 351; C, 7; PD, 551. (Cf. fr. rivaliser, germ. rivalisieren).
  RIZIBIL adj. rizibil GC V, 307r, 365r; DFL, 165; BIF, 15; risibil PD, 551. (Cf. fr. risible, lat. risibilis).
  RIZIBILITATE s. GC V, 307r, 365r. (<fr. risibilité).
  RIZORIU s., adj. (Anat.) muşchiul rizoriul KMA, 170; risoriul PAD, 49. (Cf. fr. risorius, lat. risorius).
  ROBER s. [la jocul de cărţi vist] róber GC V, 320v; rober VFD, 15, 23, 71; RB, nr. 22, 4; StDR, 245. (Cf. germ. Robber).
  ROBUST adj., s. robiust GC V, 320v; robust CMR, 100; AS, pf.; AF, 149; NV, 351; StDR, 245; GRR, 44; WAM, 114; SMB II, 544; DILB I, 211; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. robuste, lat. robustus, germ. robust).
  ROBUSTEŢE s. robusteţie AVP, 20. (Cf. fr. robustesse).
  ROC s. (Vestim.) MDWS, 406; GIC, 234; FL, 31, 43; FMIL 1840, 15, 56; BFO 1843, 237; FMIL 1844, 46; SIM, 31, 32. (Cf. germ. Rock).
  RODOZAHAR s. („dulceaţă de trandafir”) rodozahar CCD, 67v; MD II, 67r; PMC II, 47; PBV, 389; rodozáhar GC V, 323v. (<ngr. rodoz£carh).
  ROLĂ s. („sul, cilindru”) o rolă de papir eghiptinesc AR 1829, 141. (Cf. germ. Rolle, fr. rôle).
  ROM s. (Alim.) rum CIF, 117; RB, nr. 26, 3, 244; BFO 1843, 237; BDJE, 107; VH, 85; RL, 23; NPT, 68; rum şi rom GC V, 316v, 327v; rom DRB, 293, 297; SSC, 119; SCC II, 306. (Cf. ngr. ∙oÚmi, fr. rhum, germ. Rum).
  ROMAN (Ist.) Vezi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi 1. s. roman GN, 47v; APM, 264, 265, 284, 285; NID I, 20r; SIU, 44r; BDL I, 13v; BDL III, 861r; BPN II, 188; BRI, 7, 16, 66, 69; SPBA, 97; FNB I, 15; ASH, pf.; pe la 1820 cuvîntul era frecvent. 2. adj. roman PSG, 70r; MIR, 2; MIB, 23; BDL III, 861r; BPN II, 221; BRD, 4; AAM, 16; MBV, 13; BR 1829 I, pf. II, 12; SPV, XVIII; FTP II, 143; SIC, 35; BAR I, 1, 171; pe la 1830 forma era frecventă; romaicesc CB 1814, 99, 100; romanesc NID I, 15r; OMT, 20; SIU, 47r; BPN II, 217; LC, pf. 1; BRI, 52, 93, 160; KIT, 297; CSM, 32, 34, 231, 332; MCB, 105; GIC, 215; TSVM, 21; BRD, 68; forma era folosită pînă pe la 1835; romănesc BDL I, 80r; BDL III, 861v; PIU I, 309; PIU IV, 223. (Cf. lat. romanus, it. romano, fr. romain, ngr. ∙wmai@kÒj).
  ROMANIC adj. popoară romanice FMIL 1844, 366. (Cf. it. romanico, germ. romanisch).
  ROMANITATE s. 1. („origine romană, caracter roman”) BRD, 96, 104; MID I, 47; FMIL 1847, 40, 41, 102. 2. („lumea romană”) LG, 72. (Cf. lat. romanitas, fr. romanité).
  ROMANIZA vb. romaniza FMIL 1847, 11; romanisa RL, 15; R 1857, nr. 1, 4. (Cf. fr. romaniser, germ. romanisieren).
  ROND 1. s. („ocol, înconjur”) rond GC V, 318r; ront BM, 44, 59; rundum (cerc) FMIL 1840, 134. 2. s. („strajă de noapte”) rondă GC V, 313r. 3. adj., s. (Anat.) [muşchiul] rond KMA, 44, 211. 4. adj. („rotund, circular”) rond BP, 111; AF, 85; PFM, 401; PD, 552. (Cf. fr. rond, ronde, germ. Runde, Ronde şi Rundum).
  RONDO s. (Lit., Muz.) rondo DAB, 158v; róndo GC V, 318r. (Cf. fr. rondeau, rondo, germ. Rondo, it. rondo).
  RÓSBIF s. (Culin.) rostbif AR 1831, 180; rost-bif AR 1835, 18. (Cf. fr. rosbif, engl. roast-beef).
  ROSTRAL adj. s. (Arhit.) colonă rostrală CR 1830, 166; colonă rostroală CIN, 384; rostral StDR, 245. (Cf. fr. rostral, lat. rostralis).
  ROTACISM s. (Lingv.) rotachism GC V, 283r. (Cf. fr. rhotacisme).
  ROTATORIU adj. mişcarea [...] rotatorie PAD, 34. (<fr. rotatoire).
  ROTONDĂ s. („sală circulară”) rotondă GC V, 349r; rătundă AR 1837, 223; rotundă CA 1855, 47. (<fr. rotonde).
  ROZ adj. colorul roza [...], pînticile şi spatele roza (pembe) AR 1837, 274 bis, cf. 410; de color [...] roze (trandafiriu) CIN, 361; hîrtie roză (pembe) IL 1840, 6; tartan roz SCC I, 4; muselină roză SCC II, 132. (Cf. fr. roze, germ. rosa).
  ROZACEE adj., s. (Bot.) corola rosacea BIN, 138; rosaceele BIN, 191. (<fr. rosacée).
  ROZĂ s. 1. („trandafir”; fig.) roză SPBA, 69, 99; RB, 280; PRA, 42; AsF, 102; HBN, 59; FMIL 1847, 151; AF, 9, 34, 127; SIT, 153; CA 1850, 58; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; roză (trandafir) BFO 1843, 160; HMV II, 64; BG, XXIX; PMC I, 144; BMN II, 166; BIN, 124; roză, rujă StDR, 245; rose (ruji) BRD, 115; BAR, 86; rosă (trandafir) NV, 33; rosă AAR, 45, 90; PD, 552. 2. [prin analogie cu forma florii] aceste [diamante] să numesc roza DC III, 237v; o roză de brileanturi AR 1830, 55, cf. şi GC V, 316v; roza vînturilor EGI, 18; FGE, 17, cf. şi GG, 99; s-au aşăzat ordinul numit de roză, adică trandafir AR 1830, 23; diamantul se poate tăia în rosă sau în briliant PFHM I, 41; rosa vînturilor PFM, 242. (Cf. fr. rose, lat. rosa, germ. Rose, it. rosa).
  ROZETĂ s. 1. (Bot.) rozetă AA, 15; GC V, 316v; FBE, 148r; PBV, 389. 2. („bijuterie cu motiv decorativ în formă de roză”) rozetă AR 1834, 104; AR 1835, 100; VDA, 15; MCL 1839, 508. (Cf. fr. rosette, germ. Rosette).
  RUBIE s. (Bot.) rubie SV, 11; rubia BRA, 296. (<lat. rubia).
  RUBIACEE s. pl. (Bot.) BIN, 182. (<fr. rubiacees).
  RUBIN s. („piatră preţioasă”) rubin GN, 293v; DC II, 196r; HOG, 44; GF, 214r; DIP, 7r; SIN, 28; BDL III, 864r; GSP II, 160; JNA, 28; SPBA, 74; GC V, 331v; pe la 1830 forma era frecventă; robin DC IV, 55r; RIM, 83; CISG, 130; GSP I, 35; VSC, 100. (Cf. it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin).
  RUBINOS adj. ECS, 95; KMP, 29; AAR, 25; ICI, 172. (Cf. it. rubinoso).
  RUBLĂ s. DC III, 149v, 240r; VIO II, 20v; VIC, 37r; LVH, 10v, 21r, 63r; GIA I, 137v, 140v; HOG, 13; RA, 34; AR 1830, 182; GC V, 332r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (<rus. рубль).
  RUBRICĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 135. Cf. şi 1. („diviziune într-un registru, formular, listă etc.) rubrícă CP I, 201; CP II, 232; RPL, 8; MPI, 56; MIM, 8, 9, 10, 32, 33, 34; rubrică BD II, 306; SR, 29; RB, 378; CD, 11; FMIL 1844, 410; StDR, 245; RL, 399; RAM, 4; BEC, 217. 2. (Jurnalism) rubrică PSE, 140; CA 1850, 55; Z 1856, nr. 24, 1; C, 19, 81; PD, 552. (Cf. lat. rubrica, germ. Rubrik, fr. rubrique).
  RUDIMENT s. 1. (Anat. veget.) FBE, 69r. 2. (pl., „primele noţiuni ale unei ştiinţe, arte etc.”) CA 1847, 55; CDR, f.t.; BRA, VIII; StDR, 246; BIF, 7; PD, 552. (Cf. fr. rudiment, lat. rudimentum).
  RUINA vb. dărăpăna FTP III, 27; MFE, 20; ruina LB, 597; GC V, 325v; HAN, 26; SIT, 53, 103, 193; NV, 352; StDR, 246; SCC I, 47; SCC II, 187; CFZ, 173; ASLI, 150; PBV, 391; PD, 552. (Cf. lat. ruinare, fr. ruiner).
  RUINARE s. ruinire SHI I, 4, 11; SHI II, 133; ruinare FMIL 1844, 180; SIM, III; MGP, 100; SCC I, 239; CFZ, 71; Z 1856, nr. 1, 2; PBV, 391; AML, 111.
  RUINĂ s. rămăşiţă GN, 80r, 113r; dărmare DC I, 37v, 86v, 96r, 147r; prăvălitură DC I, 51v, 168r; DC II, 39v, 56r, 143r, 166r, 186v; DC III, 37v, 71r, 77r; răsipitură DC I, 86r; sfărmătură DC I, 86v; dărîmătură DC II, 116r; rîsipire GIA II, 12r; rîsipă NID I, 3r, 3v, 12r; NID II, 48v, 103r; NIU, 207v; CSM, 69; răsipă NID III, 6r, 6v; NIU, 181r; HP, 9; răsîpitură NID I, 8r; sfărîmătură NIU, 138r; năruitură TPE, 16v; ruinile (căzăturile) BPN II, 275; ruinuri au dărîmături PCB, 72, 83; ruinuri (dărăpănături) CR 1829, 38, 157; ruinile (surpăturile) AR 1829, 23; ruină LB, 597; AR 1829, 22, 262; NMP, ded. 2, 3; CR 1830, 11, 224; AR 1830, 116; CBD, 98; LME, 40; GC V, 325v; SPV, 52; FTP I, 12, 149; AR 1832, 51; FEA, 9, 97; AIR I, 19; ECS, 95; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. ruina, germ. Ruine, fr. ruine).
  RULADĂ s. (Muz.) ruladă, rulăzi GC V, 328r; rulade pl. MCL 1839, 292; CA 1857, 34. (Cf. fr. roulade, germ. Roulade).
  RULETĂ s. [Joc de noroc] ruletă, rolină GC V, 328r, cf. şi 316v; ruletă DTN, 8; MCL 1838, 147; NPT, 360, 363; roletă MCL 1838, 149. (Cf. fr. roulette, germ. Roulett şi Roulette).
  RUM s. (Med.) rumul (guturaiul) de creieri RMS, 106; rumul din piept RMS, 223; guturai, coriza sau rum la creieri RMS, 278. (<fr. rhume).
  RUMOARE s. DFL, 185, 207; NV, 352; PD, 552. (Cf. fr. rumeur, lat. rumor).
  RUSTIC adj., s. rusticesc BD II, 311; BAR I, 40; rustíc GC V, 330v; rustic BD II, 311; BAR I, 40; CDCE, 220; NV, 352; BCD, 280, 300; GRR, 121; GM 1854, 87; CA 1859, 100; CA 1861, 151; PD, 552; AsV, 1; rural, rustic StDR, 246. (Cf. lat. rusticus, it. rustico, fr. rustique, germ. Rustikus).
  RUSTICAŢIE s. rusticaţii (lucruri ţărăneşti) HMV II, 171. (<lat. rusticatio).
  RUSTICITATE s. NV, 352; PD, 552. (Cf. fr. rusticité, it. rusticità).
  RUTĂ1 (Bot.) SV, 11; LB, 600; GC V, 331r; CIN, 294. (<lat. ruta).
  RUTĂ2 (Anat., „penis”) EOI, 104; EPD, 287. (<germ. Rute).
  RUTINĂ s. rutină IVA, 8; MEN I, 135; BIP, 266; StDR, 246; ATI, pf.; LIT, 111; JA, 5, 18, 166; PD, 552; rutina (datina înţălinită) [...], rutina (obiceiul) [...], rutina (deprinderea) SSC, 49, 114, 118. (Cf. fr. routine, germ. Routine şi Rutine).
  RUTINIER s., adj. rutiniar BRA, 71; rutinier D 1860, 395. (<fr. routinier).
  
  
S
  
  SABEISM s. (Relig.) sabeism şî sabism GC VI, 14r, 14v; sabeism VVP, 125; BC, 38; PD, 553; sabaism GG, 147. (Cf. fr. sabeisme, sabisme, sabaisme).
  SABIN, -Ă s. (Ist. rom.) savini pl. GN, 217v; sabinean, -că FNPB I, f. t. v., 11r, 17r; MILR, 10; sabinieni pl. FNPB I, 36v; răpire sabincelor IRV, 5v; sabin VVP, 125. (Cf. fr. Sabin).
  SABOT s. („un fel de încălţăminte de lemn”) sabot, sabotă GC VI, 14v; sabot MEN II, 129; NV, 352; PD, 553. (<fr. sabot).
  SACERDOT s. 1. („preot”) sacerdot SHI II, 40; NV, 353; AVP, 20; PD, 553; sacerdot, saţerdot StDR, 248. 2. („sacerdoţiu”) sacerdot MEN II, 255, 258; DILB II, 234. (Cf. lat. sacerdos, germ. Sazerdot, it. sacerdote).
  SACERDOTAL adj. („preoţesc”) GGV, 58; MEN I, 284; MEN II, 203; NV, 353; DILB I, 211; GCB II, 235; AVP, 20; PD, 553. (Cf. fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis, germ. sazerdotal).
  SACERDOŢIU s. („demnitate de preot; cler, preoţime”) sacerdoţiu NV, 353; PD, 553; sacerdociu BIP, 248; R 1857, nr. 30, 3; AVP, 20; sacerdoţie GCB II, 235. (Cf. lat. sacerdotium, fr. sacerdoce).
  SACRA vb. („a sfinţi”) BP, VII; NV, 353; PCI, 120; PD, 553. (Cf. fr. sacrer, lat. sacrare).
  SACRAL adj. (Anat.) KMA, 20, 29, 528; PAD, 24, 83, 162; PD, 553. (Cf. fr. sacré).
  SACRAMENT s. (Relig.) sacrament BD II, 327; LB, 602; PBV, 399; WCP, 249; PD, 554; sacrement GC VI, 3r; DILB II, 234. (Cf. lat. sacramentum, fr. sacrement).
  SACRAMENTAL adj. (Relig.) sacremental GC VI, 3r; sacramental DFL, 186; PD, 553. (Cf. fr. sacramental, lat. sacramentalis).
  SACRAT adj. („sfinţit”) FMIL 1847, 69; GCB II, 235. (Cf. fr. sacré, lat. sacratus).
  SACRATISIM adj. BDC, VI, XIV; StDR, 246.
  SACRIFICIAL adj. („privitor la sacrificiu”) BAR I, 197. (<lat. sacrificialis).
  SACRILEG adj. sacríleg LB, 602; sacrileg CA 1857, 108; PBV, 399; sacrilegă lepădare a credinţei CA 1855, 103; acest act sacrilegiu BMN III, 201; o mînă sacrilege BP, 7; APS, 14; mîna cea sacrilege PIC, 96. (Cf. lat. sacrilegus, it. sacrilego, fr. sacrilège).
  SACRILEGIU s. sacrileghium TD II, 346, 352, 353; sacríleghiu LB, 602; sacrilegiu GC VI, 3r; BDJE, 125; NV, 353; StDR, 246; BCB, 74; SCC II, 302; RL, 69; LIT, 57, 252, 353; pe la 1855 forma era frecventă; sacrilege sg. SMB I, 23; DILB I, 211. (Cf. lat. sacrilegium, germ. Sakrilegium, fr. sacrilège).
  SACRISTAN s. (Bis.) sacristan GC VI, 3r; NV, 353; sacristin PD, 554; sacristină GC VI, 3r; NV, 353; PD, 554. (Cf. fr. sacristain, sacristine, lat. sacristanus).
  SACRISTIE s. (Bis.) GC VI, 3r; NV, 353; PD, 554. (Cf. fr. sacristie, lat. sacristia).
  SACROLOMBAR adj. (Anat.) muşchiul sacrolomber PAD, 59. (<fr. sacro-lombaire).
  SACRU adj. („sfînt”; fig.) FMIL 1844, 105; DFL, 194; MEN II, 92; AF, 19; BP, 6, 138; NV, 353; BCD, 241, 243; LS, 60; StDR, 246; AAR, 7; SCC II, 187, 381; SMB I, 95; SD 1855, 2; RL, 31, 395; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. sacer, -cra, -crum, fr. sacré, it. sacro).
  SAFIC adj., s. (Versif.) saficesc EBG, 118r, 120v; PP, III; sapficesc MGR, 137v; sapfíc GC VI, 7v; safic SGR III, 22; VVP, 126; FMIL 1844, 369; StDR, 248. (Cf. lat. sapphicus, ngr. sapfikÒj, fr. saphique).
  SAFIR s. zamfir DC I, 64r; HOG, 34; GSP I, 123; GC VI, 8r; zafiro, zanfiro GF, 214v; sáfir SIN, 28; zapfir CISG, 130; zafir HOG, 44; GSP II, 161; CIN, 351; zanfir GSP II, 160; VVP, 47; sapfir GSP II, 161; GC VI, 8r; StIN, 9; PS, 34; safir MCL 1839, 508; FMIL 1840, 123; NV, 353; CA 1858, 84; samfir SCC I, 41. (Cf. ngr. zafe…ri, lat. sapphirus, it. zaffiro, fr. saphir, germ. Saphir).
  SAGACE adj. PD, 553. (<fr. sagace).
  SAGACITATE s. sagaţitate VL, 76v; sagacitate DFL, 94; NV, 353; GRR, 246; SMB I, 108; PD, 553. (Cf. fr. sagacité, germ. Sagazität, lat. sagacitas).
  SAGITAT adj. (Bot.) foile săgetate (sagittata, sagittées) BIN, 127. (Cf. lat. sagittatus, fr. sagitté).
  SAGO s. („produs alimentar preparat din măduva sagotierului”) sag DC IV, 243v; DRB, 21; sago CIN, 320; SMA, 227; sago (sagou) BIN, 209; sagu FMK, 172; sagon VH, 130. (Cf. germ. Sago, fr. sagou).
  SAGOTIER s. (Bot.) sago SIN, 16; sago (sagus farinifera, sagoutier, Sagobaum) BIN, 164; sagotier (sagoutier) BIN, 209. (<fr. sagoutier).
  SALARIA vb. PD, 554. (<fr. salarier).
  SALARIAT s. salarista BD II, 328; salariat LIT, 226; D 1859, 142. (Cf. lat. salarista, fr. salarié).
  SALARIU s. salarium MIR, 339; VPP, 40; salariu BD II, 328; SIT, 2, 149; BIP, 23, 37, 69; PMC I, XII; StDR, 246; LIT, 229; SPB, 179; WCP, 9; R 1858, 150; BEC, 151, 368; RF, 27; PD, 554; salar IFM, 11; Z 1856, nr. 25, 2. (Cf. lat. salarium, fr. salaire).
  SALATĂ s. (Culin., Bot.) Vezi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi sălată BDL IV, 1005r; salată PAM, 33; GC VI, 2v; CIN, 308; VVP, 125; PMC I, 134; PBV, 399; saladă BDJE, 55; BCA, 188; RMS, 39, 240. (Cf. ngr. sal£ta, germ. Salat, fr. salade).
  SALATIERĂ s. salatir VVP, 125; salatieră PBV, 399. (Cf. ngr. salatišra, fr. saladier).
  SALĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 101. Cf. şi şală AZ, 49v, 83r, 135v; DAB, 44r, 63r, 180r; SIU, 47r; CRac, 134; CSM, 131, 133, 136, 145, 159; AR 1829, 17, 75; AR 1830, 59, 110; MVS, 7r; RSM, 32r; pe la 1835 forma era frecventă şi populară în Moldova; saală RPL, 14; FD I, 48; salon (saală) GT 1838, 13; uşele a salului s-au deschis CRac, 31; sală BDL IV, 896r; GSP II, 148; CB 1816, 62; SPBA, 29, 30, 32; BD II, 328; LB, 603; GIC, 26; TSVM, 57, 72; BR 1829 II, 48; CR 1829, 14, 17, 97, 262; AR 1829, 102, 110; AR 1830, 78; pe la 1830 forma era frecventă; sală (palată) TF, 94; gălărie (sală) BR 1821, 190; sală (palată mare) LPT, 107; sală şî palată GC VI, 4r. (Cf. ngr. s£lla, fr. salle, it. sala, germ. Saal).
  SALDO s. (Comerc.) saldu GC VI, 5r; saldo, saldos JDS II, 440; saldo PBV, 399. (Cf. it. saldo, germ. Saldo).
  SALICĂ adj. (Jur.) lege salícă GC VI, 3v; lege salică SHI II, 198; PD, 554. (<fr. salique).
  SALIVA vb. (Fiziol.) GC VI, 3v; PD, 554. (Cf. fr. saliver, lat. salivare).
  SALIVANT adj. scoţetoare de bale (salivante) PMC II, 186. (<fr. salivant).
  SALMIAC s. (Chim.) salmiac (ţipirig) GSP II, 20; FilDA II, 181; salmiac PAB, 7; CA 1848, 88; AML, 131; ţipirig sau salmiac CIN, 54; salmiac (ţipirig natural) StIN, 12; ţipirig (salmiac) FilDA II, 162. (Cf. germ. Salmiak, fr. salmiac).
  SALNITROS adj. BD II, 329. (<lat. salnitrosus).
  SALNITRU s. salnitru IST, 28; BD II, 329; şletrum SIN, 36; SV, 12. (Cf. lat. salnitrum, magh. salétrom).
  SALON s. CR 1830, 403; GC VI, 4r; MFE, 43; ELS, 37; AR 1837, 401; RB, nr. 2, 1, nr. 6, 1, 227, 317; GT 1838, 13; SMA, 227; VVP, 125; FMIL 1840, 167, 325; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. salon, germ. Salon).
  SALOP s. (Vestim.) şalop şi salop GC VII, 392r; salop MALP, 22; RB, 279; PBV, 400; salup StDR, 247. (<fr. salope).
  SALPETROS adj. NV, 353; PD, 555. (<fr. salpêtreux).
  SALPETRU s. sálpeter CB 1814, 186; sarea de piatră (sal-petrae) FDB, 65; salpetru, silitră NV, 353. (Cf. lat. salpetrae, germ. Salpeter, fr. salpêtre).
  SALSAPARILĂ s. (Bot.) doftorie salsaperilie GN, 156v; saparină şî salsaparilă GC VI, 7r; salsaparilă BFO 1843, 237; RMS, 217; salsaparilă StDR, 248. (Cf. fr. salseparine, salsepareille şi salseparille, lat. [smilax] salsaparilla).
  SALT s. salt LB, 605; GC VI, 88v; CCF, 78; DFL, 25; AF, 172; CA 1848, 45; AAR, 89; RL, 374; PBV, 400; saltu sau sărirea (saltus) VA, 195; saltul (sărirea) HMV I, 202. (Cf. lat. saltus, it. salto).
  SALTAŢIE s. („mişcare în pantomimă”) saltasion (saltation) [...], saltaţie (saltation) IRV, 208v. (<fr. saltation).
  SALTIMBANC s. BC, III. (<fr. saltimbanque).
  SALTO MORTALE s. FMIL 1847, 12; StDR, 247.
  SALUT s. 1. („salutare”) salută, salutaţie GC VI, 3v. 2. („scăpare, mîntuire; fericire, odihnă”) salută (bunăstare) BCI, 4; salut PD, 555. (Cf. fr. salut, lat. salus, -utis, it. saluto).
  SALUTA vb. săluta AAM, 23; MSS, 11, 12; saluta GC VI, 3v; VG, 501; AR 1837, 174; RB, nr. 20, 3; MCL 1838, 206; DL, 42, 78; FMIL 1840, 301; RCM, 103; SCMI, 87; FMIL 1844, 6, 135, 395; MID I, 268; SRM, 31; pe la 1843 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. salutare, it. salutare).
  SALUTAR adj. salutar adj. HMV I, 23; MID I, 262; BCD, 3; CA 1851, 95; SCC II, 367; SMB II, 537; Z 1856, nr. 38, 1, nr. 40, 4; BCI, 147; LG, 65; PD, 555; salutariu BDJE, 18; LS, 38; SCC I, 252; TR 1854, 105; T 1856, nr. 1, 1, 2; LIT, 7, 254; GCB II, 235; BCI, 25, 163; JA, 167; D 1858, 3; D 1860, 162, 350; VMP, 324. (Cf. lat. salutaris, fr. salutaire).
  SALUTARE s. salutare GC VI, 3v; MBV, 37, 40; MCL 1839, 398; DE I, 315; FMIL 1847, 237; ASI, 69; BP, 48; ROM, 41; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; sărutare FEA, 103; CRV, 92; YNM, 110; FMIL 1840, 325.
  SALUTÁTOR s. DOA, 49. (<lat. salutator).
  SALUTAŢIE s. („salutare”) DOA, 49; GC VI, 3v; TIV, 165; MCL 1839, 625; FMIL 1840, 367; AR 1841, 215; FMIL 1844, 8, 135; CA 1848, 61; NV, 353; ROM, 42; cuvîntul era folosit pînă la 1860. (Cf. lat. salutatio, fr. salutation).
  SALVA vb. CV, 34; NV, 354; LIT, 100, 407; PD, 555. (Cf. lat. salvare, it. salvare).
  SALVARE s. AAR, 84; LIT, 14, 290, 310; AVP, 20.
  SALVATELĂ s. (Anat.) vîna cefalică sau salvatela PHM, 17. (<fr. salvatelle).
  SALVATOR adj., s. ca un liman mîntuielnic POC, 23v; mîntuitorul princip a contribuţiei generale KDP, 40; salvator (izbăvitor) GLC, 5, 107; salvator NV, 354; CMI, 16; LIT, 399; AVP, 20; PD, 555. (Cf. fr. salvateur, lat. salvator).
  SALVĂ s. (Milit.; fig.) AR 1829, 82, 157; GC VI, 3v; AR 1831, 173; AR 1832, 198; AR 1833, 25; AR 1834, 192; AR 1837, 247, 297, 381; RB, nr. 20, 3; DL, 28; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. salve, germ. Salve).
  SAMAVOLNIC adj. însovolnic AR 1830, 114; samavolnic BFO 1833, 158; ROI2 III, 32, 34. (<rus. самовольный).
  SAMAVOLNICIE s. POC, 38r; AR 1835, 67; BFO 1843, 207; însovolnicie AR 1830, 115.
  SAMOVAR s. GC VI, 5r; PBV, 400. (<rus. самовар).
  SANCTIFICA vb. („a sfinţi”; fig.) MEN II, 22, 257; NV, 354; LIT, 342; SPB, 150; PD, 556. (Cf. fr. sanctifier, lat. sanctificare).
  SANCTIFICAŢIE s. („sanctificare”) NV, 354; PD, 556. (Cf. fr. sanctification, lat. sanctificatio).
  SANCTITATE s. sfîntătate CV, 32; sanctitate BIF, 10; santitate DILB I, 211. (Cf. lat. sanctitas, fr. sainteté, it. santità).
  SANCTUAR s. („loc sfînt, altar”; fig.) santuariu SGR I, VIII; DFL, 9; DILB I, 211; sanctuar DFL, 12; MEN II, 240; AF, 86; SIT, 300; BCB, 75; BIF, 11; D 1859, 145; sanctuariu, sanctuar NV, 354; sanctuariu SCC II, 226; T 1856, nr. 3, 4; INB 1859, 107; PD, 556. (Cf. lat. sanctuarium, fr. sanctuaire, it. santuario).
  SANDALĂ s. (Vestim.) sandală GC VI, 6v; PD, 555; sandale (un feli de opinci) AR 1834, 288; sandal APR, glos. IV; BP, 104; NV, 354; CA 1853, 58; DILB I, 211; PBV 400; sandalĭ pl. AR 1838, 393; StDR, 247; CA 1853, 81. (Cf. fr. sandale, germ. Sandale, ngr. sant£li, it. sandalo).
  SANDARAC s. („răşină extrasă dintr-o specie de tuia”) sandaraha MD II, 245r; sandarac VVP, 125. (Cf. ngr. sandar£ch, fr. sandaraque).
  SANDVIŞ s. (Culin.) sandvih GM 1852, 57. (<fr. sandwich).
  SANGUIFICAŢIE s. (Fiziol.) ematoză (sîngeficaţiune) RMS, 325; sangvificaţie CA 1862, 22; sanguificaţie PD, 555. (<fr. sanguification).
  SANGUINAR adj. („feroce, sîngeros”) sanguinar NV, 354; LIT, 49, 53; PD, 556; mijloace silnice şi sanguinarii RMS, 181; domnirea cea sanguinarie LIT, 397. (<fr. sanguinaire).
  SANGUINĂ s. (Mineral.) CEG, 23. (<fr. sanguine).
  SANSCRIT adj., s. hanscrit [?] SPBA, 32, 104; sanscrit FMIL 1847, 118; PCI, 7; StDR, 247; RL, 166; CA 1858, 84; CA 1861, 130; PD, 5; scriptura sanscritică LMG, 111. (Cf. fr. sanscrit şi sanscritique, germ. Sanskrit).
  SANTAL s. (Bot.) sandal SPBA, 25; VVP, 125; santal GC VI, 7r. (<fr. santal).
  SAPĂ s. sápa (un fel de must făcut de greci) MVV, 50. (Cf. lat. sapa, it. sapa).
  SAPER s. (Milit., „săpător, genist”) saper RD, 3; AR 1830, 493; AR 1834, 135; AR 1837, 319, 377; SRI, 3; ROM, 165; RBM, 153; Z 1856, nr. 1, 3; CA 1862, 35; sapor CR 1831, 30. (Cf. germ. Sappeur, fr. sapeur).
  SAPID adj. carnea mai sápidă (plăcută) şi mai sănătoasă FDB, 95. (Cf. lat. sapidus, it. sapido).
  SAPIENT adj., s. BDJE, 4; NV, 354; BMN I, 6; BMN II, 184; CFZ, 161, 165, 170; INB 1859, 146; PD, 557. (Cf. lat. sapiens, it. sapiente).
  SAPIENŢĂ s. sapienţă NV, 354; LMA, I; AVP, 20; PD, 557; sapienţie CFZ, 170. (Cf. lat. sapientia, fr. sapience).
  SAPIN s. (Bot.) NV, 354; PD, 557. (Cf. fr. sapin, lat. sappinus).
  SAPONADĂ s. saponadă (spumă de sapon) PMC II, 87. (Cf. it. saponata).
  SAPOR s. („gust, savoare”; miros; fig.) sapor NIS, 3, 4; BDZ, 5, 12; MVV, 58, 91, 92; sapoare CEF, 38. (Cf. lat. sapor, it. sapore).
  SARABANDĂ s. (Cor.) GC VI, 7v. (Cf. fr. sarabande, it. sarabanda).
  SARCOCARP s. (Bot.) sarcocarpiu Agr I, 387. (Cf. fr. sarcocarpe).
  SARCOCELĂ s. (Med.) sarcocela (umflarea ghindurilor) PMC I, 158. (<fr. sarcocèle).
  SARCOCOLĂ s. („substanţă răşinoasă cicatrizantă”) GC VI, 11r. (<fr. sarcocolle).
  SARCOFAG 1. adj., s. („mîncător de carne”) sarcofag GC VI, 9v; StDR, 247; sarcofag, sarcofagiu NV, 354; PD, 557; sarcofagiu AVP, 20. 2. s. („sicriu; mormînt”) sarofagele (secriele) AR 1830, 386; sarcofagiu (coşciug) MN 1836, 93; sarcofagiu PIC, 85; AVP, 20; sarcofag (secriu) AR 1837, 205; CA 1855, 48; sarcofag AR 1837, 395; StDR, 247; DILB I, 212; PBV, 400; sarcofag, sarcofagiu NV, 354; PD, 557; sarcofaj VVP, 125. (Cf. fr. sarcophage, lat. sarcophagus).
  SARCOLOGIE s. (Anat.) GC VI, 9v; NV, 354; PD, 557. (<fr. sarcologie).
  SARCOM s. (Med.) sárcomă GC VI, 9v. (Cf. ngr. s£rkoma, fr. sarcome).
  SARDEA s. (Iht.) sardele pl. SV, 14; SIN, 77; GIC, 132; BGO 1844, 123; BIN, 400; R 1857, nr. 16, 4; sardelă GC VI, 11r; CIN, 164; sardea VVP, 125; PBV, 400. (Cf. ngr. sardšlla, lat. sardella, germ. Sardelle, it. sardella).
  SARDIU s. („piatră semipreţioasă”) sardion, sardiu GC VI, 11r. (Cf. ngr. s£rdion, lat. sardius [lapis]).
  SARDONIC adj., s. sardonic VA, 115; SMB I, 120, 246; DIB, 354; R 1857, nr. 1, 2; R 1858, 30; PD, 557; sardonic (viclean) CEF, 47; sardonic (batjocorîtor) CEF, 139. (Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus [risus]).
  SARDONIX s. („piatră semipreţioasă”) sardonico GF, 215r; sardonih SIN, 29; sardonix GC VI, 11v; sardon (sardoine) BIN, 44. (Cf. lat. sardonyx, [lapis] sardonychus, ngr. sardÒnux, it. sardonico, fr. sardoine, sardonyx).
  SATANIC adj. („diavolesc”) satanicesc MTT, 226r; RIM, 29; MI, X; DLG, pf. 22; SHI II, 247; FMIL 1847, 104; satanic MEN II, 297; AsPR, 41; CA 1854, XXVII; CA 1855, 7. (Cf. ngr. satanikÒj, germ. satanisch, fr. satanique).
  SATIN s. (Text.) StDR, 248; DILB I, 212. (<fr. satin).
  SATIRIAZIS s. (Med.) satyriasis MD II, 80v; satyriasis EPD, 285; satiriază RMS, 106, 336. (Cf. ngr. satur…asij, lat. satyriasis, fr. satyriasis, it. satiriasi).
  SATRAP s. („guvernator în Persia antică”; ext., fig.) Vezi Împrumut. I, p. 101-102. Cf. şi satrap MIU, 151; GC VI, 14r; FTP II, 190; VSC, 23, 70; VVP, 126; StDR, 248; DILB I, 212; CMI, 101; PBV, 401; PD, 558; satrapes, adecă judeţul cetăţii MIU, 379; şatrap PIU I, 147, 252. (Cf. ngr. satr£phj, fr. satrape, lat. satrapes).
  SATRAPIE s. („teritoriu guvernat de un satrap”) Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi GC VI, 14r; CA 1854, LIV. (Cf. ngr. satrape…a, fr. satrapie).
  SATURNALE s. pl. (Antic. rom.) saturnalia BAR I, 125; AVP, 20; saturnalie sg. GC VI, 14r; saturnală VVP, 126; saturnale CA 1858, 48; PD, 558. (Cf. lat. saturnalia, fr. saturnales).
  SATURNIN adj. (Med.) colică saturnină WAM, 125. (<fr. saturnin).
  SAVANT adj., s. INB 1857, 6; INB 1859, 6, 42; D 1860, 417; PD, 558. (<fr. savant).
  SAVOARE s. PFHM I, XII; D 1860, 88. (<fr. saveur).
  SAVURA vb. CEF, 230. (<fr. savourer).
  SAVURĂ s. (Mar., Comerc.) GC VI, 1v; BFO 1843, 228. (<ngr. saboàra).
  SAXON adj., s. saxonesc VIC, 37v, 55v; saxon VIC, 54r; GC VI, 17r; AIR II, 293; SCC II, 71; sacs NIU, 196r. (<fr. Saxon).
  SAXONIC adj. saxonicesc GN, 124v; sassonic FMIL 1847, 130. (Cf. fr. saxon, lat. saxonicus).
  SCABIOS adj. rane scăbioase, adică rîioase FDB, 93, cf. şi 94; scabios CMV, 25, 27. (Cf. lat. scabiosus, fr. scabieux).
  SCADENŢĂ s. scadenţă GC VI, 110r; NPC, 8, 77; BGO 1844, 98; JDS II, 440; PDC, 61, 74; SSC, pf. 2; BCI, 169; BEC, 129, 182, 209; scadenţă (ziua plăţii) NPC, 77; scadinţă CCB, 34, 41; SMB II, 528; BEC, 230, 233. (<it. scadenza).
  SCAMATOR s. escamator şi scamator GC I, 156v; GC VI, 109r; escamotor MPA, 30; CA 1848, 59; escamator BMN III, 35, 169; PD, 243; scamator NV, 355; BMN III, 64, 169; PD, 576. (Cf. fr. escamoteur).
  SCAMONEE s. scamoníe, un fel de gumi GC VI, 110r; scamoné, un fel de gumi răşinos BFO 1843, 173. (Cf. ngr. skamwn…a, fr. scamonée).
  SCANDÁ vb. (Versif.) FMIL 1844, 368; PD, 576. (<fr. scander).
  SCANDAL s. Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi scándală SCM, 67, 69; BDT, 155v; RS2, 99; BDL IV, 915r; scandălă TD I, 346; TD II, 312; RS, 29; OP, 46v, 60v; scándălă DSM2, 51; MIB, 90; scandală CP I, 78, 206; CP II, 131, 205; TD III, 328; BD II, 339; FMIL 1847, 81, 134; scăndală CP II, 223; scandelă CP I, 130; TD II, 10; TD III, 399; AR 1829, 166; SIC, 21; AR 1837, 107; scandelă ICD, 6; DOA, 32; TMS, 38; TSI, 47; AR 1829, 80; scandel CIRA, 152; scándălă, scandilă LB, 615; scandilă MF III, 100r; SHI II, 63; scandal MFV II, 90v; CLV, 143; MGD, 40v; AR 1829, 126; DTN, 57; AsP, V; AR 1837, 94; CDCE, 9; DE I, IV; DL, 6; pe la 1840 forma era frecventă; scandal, scandală GC VI, 110r. (Cf. ngr. sk£ndalon, lat. scandalum, fr. scandale, germ. Skandal, it. scandal).
  SCANDALIZA vb. Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi scandalisi BDL IV, 915r; KUP, 38r; MGD, 12v; scandalisi, scăndălisi ME, 424; scăndălisi MIR, 316; MR, 26; scăndălizi FDB, 127; scandaliza GC VI, 110r; PIA, 33; PBV, 411; scandalisa MEN I, 64; CEF, 27; LIT, 98; DILB II, 234; NPT, 218; PD, 576; scandali BD II, 339; SIC, 40. (Cf. fr. scandaliser, ngr. skandal…zw, germ. skandalisieren).
  SCANDALIZATOR adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi scăndilitor NID II, 162r; scandelitoriu BD II, 339; scăndălitoriu GT 1838, 7; scăndălitor FMIL 1847, 2.
  SCANDALOS adj. scandalos PV, 139; BD II, 339; CR 1829, 122; GC VI, 110r; SGR II, 37; MSR, 25; AR 1837, 179; RB, 291; MCL 1839, 575; CDCE, 243; SMR I, 119; AsL, 1; pe la 1840 forma era frecventă; scandilos AR 1837, 66; scandelos AR 1837, 71; scăndălos FMIL 1847, 92. (Cf. lat. scandalosus, fr. scandaleux, germ. skandalös).
  SCANDINAV adj. scăndinăvesc RIP I, 93; scandinav AR 1844, 8; BP, VII, IX; KOS, XXVI. (Cf. germ. skandinavisch, fr. scandinave).
  SCANZIE s. (Versif., „scandare”) măsurare EBG, 117v; scanzie SGR III, 21; StDR, 256. (Cf. lat. scansio, fr. scansion).
  SCAPULĂ s. (Anat.) scapula sau omoplatul PAD, 30; scapulă PD, 576. (<lat. scapula).
  SCARABEU s. (Entom.) BD II, 339; DILB IV, 205. (Cf. lat. scarabaeus, fr. scarabée).
  SCARLAT, -Ă adj., s. („roşu aprins”) mătasă scarlată SPBA, 22; scarlat, color (floare) roşie foarte vie SPBA, 100; scarlato, stacojiu JDS II, 442; scarlată, o faţă roşie DILB I, 212; ecarlat (stacoşiu) AR 1838, 207. (Cf. it. scarlatto, scarlato, fr. écarlate).
  SCARLATIN, -Ă adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 274. Cf. şi 1. (Med.) scarlatină GC VI, 110r; friguri scarlatine TIV, 33; AR 1837, 59. 2. („culoare roşie”) scarlatină AVP, 20. (<fr. scarlatin, ine).
  SCARP, -Ă s. („pantof, încălţăminte uşoară, de casă”) scarpe SPBA, 28; AR 1837, 386; AsF, 87; BDJE, 142; scarpi IL 1840, 28; BFO 1843, 374; scarpă PBV, 411. (<it. scarpa).
  SCARPIN s. („pantof elegant, decupat”) scarpini (botine de pînză) RMS, 66. (Cf. it. scarpino, ngr. skarp…ni, fr. escarpin).
  SCATULCĂ s. era într-o scatulcă şi nişte galbini de aur CBB, 41; într-o scatulcă încuietă CPI, 165; scatulă de ţinut argintărie [...], scatulă de ţinut mirositoare BD II, 341. (Cf. it. scatola, magh. skatulya).
  SCAZON s. (Versif.) EBG, 119v; SGR III, 22. (<lat. scazon).
  SCAZONIC adj. (Versif.) SGR III, 28.
  SCENOGRAF s. şenograf şi schinograf GC VI, 112r; GC VII, 396r; scenograf NV, 357. (Cf. fr. scénographe, it. scenografo, ngr. skhnogr£foj).
  SCENOGRAFIC adj. senografíc, senograficesc, schinografíc, schinograficesc GC VII, 396r; scenografic NV, 357. (Cf. fr. scénographique, it. scenografico, ngr. skhnografikÒj).
  SCENOGRAFIE s. 1. (Teatru) senografie GC VII, 396r; scenografie NV, 357; PD, 559. 2. (Mat.) scenografie NV, 357; PD, 559. (Cf. fr. scénographie, it. scenografia).
  SCEPTRU s. Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi schiptru IEI, 7v; AZ, 64v, 129v; BDL IV, 918v; FTM, 33; LIB, 3; FNB I, 182; MRP, 57; MCB, 125; CDP, 63, 64; TPE, 21v; POC, 21r; TSVM, 56; NMP, 16, 24; BR 1829 I, 8; AR 1829, 148; AR 1830, 103; forma era frecventă pînă pe la 1840; schiptru, sceptru GC VI, 111v, 218r; sceptru EGR, 81; PCB, 104; VPA, 6; CE, 107; FTP I, 177; BAR II, 159; HMN, 54; SMR I, 22; IGE, 365; FMIL 1844, 325; MEN I, 153; AMIM, V; MID I, 63, 81, 266; pe la 1845 forma era frecventă; şeptru VFE, 85; YNM, 65; ECS, 103; AS, 59; MCL 1839, 447; sciptru CMR, 11; VSC, 94; sţeptru SMR I, 16; şceptru PGR, 129; scheptru CA 1859, 16. (Cf. ngr. skÁptron, lat. sceptrum, fr. sceptre, it. scettro).
  SCHELETOS adj. („scheletic”) FMIL 1844, 199.
  SCHEMATISM s. 1. („registrul funcţionarilor dintr-un district”) shematism MR, 12; şematism HMV I, 97. 2. („schemă, reprezentare grafică simplificată a unui proces, lucru etc.”) şematism BMN I, 45. 3. (Gram., „morfologie”) shimatism NPT, 303. (Cf. lat. schematismus, germ. Schematismus, fr. schématisme, ngr. schmatismÒj).
  SCHEMĂ s. şemă DCI II, 304; PGRL I, 27, 115; VL, 49r, 62r; VCL, 36v; CGR, 119; schemă CCG, 7, 31. (Cf. lat. schema, germ. Schema, fr. schème, schéma).
  SCHIMĂ s. 1. („gest, grimasă”) shimă HET I, 8v; HET II, 82v; FIT II, 21r; ZFV I, 58v; OC I, 17r; GN, 201v; MTT, 6r; PTF, 90r; VIC, 93v; GIA I, 47v, 48v; GCA, 5; GCA II, 48r, 49v; MIR, 234; FTM, 182, 215; CRac, 19, 46, 76, 108; LB, 642; GC VI, 217v; SGR II, 154; RL, 422; pl. shimate RIM, 164; BPN I, 167; schime SIM, 113. 2. („figură, chip”) shimă OC I, 79v; MTT, 5r, 24v, 228v; ZFT, 6v; GN, 6r, 46v, 51r, 286v; ZFV I, 102r; DCN, 34; CA 1857, 69. 3. („figură retorică”) shimă GN, 261r; RIM, 113, 115, 137, 193. 4. („tagmă, cin călugăresc; haină monahală”) shimă APC, 103v, 286v; CIRA, 58; BFO 1833, 136; ROI2 III, 6; CA 1852, XXVII; CA 1854, XVIII. (<ngr. scÁma).
  SCHIMONOSI vb. shimosi OC I, 9r, 44v; CIF, 108; schimosi FTU, 76v; BVM, 5; FTM, 98; schimonosi DC IV, 214v; MI, X; CDV, 6; RB, 308; shimonosi CDV, 4; schimonisi GC VI, 108v. (Cf. ngr. ¢schmonî).
  SCHIROS adj. (Med.) schiroasa adecă vîrtoasa înflătură FDB, 86; schiros GC VI, 112r; afecţiuni canceroase sau schiroase RMS, 244. (Cf. lat. schirrosis, fr. squirreaux, squirrheux).
  SCHISMATIC adj., s. (Relig.) Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi schizmatic TD II, 300; TD III, 314; CA 1853, 49; schismatic TD III, 219; MIB, 29; TPE, 35v; AR 1830, 50; schismatic BD II, 313. (Cf. ngr. scismatikÒj, lat. schismaticus, fr. schismatique).
  SCHISMĂ s. (Relig.) schizmă TD II, 299; PIU III, 105; WPM, 37, 38; schismă BD II, 311; shismă MN 1836, 72; MEN II, 301; PD, 567; shism BC, 44, 66. (Cf. ngr. sc…sma, lat. schisma, fr. schisme).
  SCHIŢA vb. SIT, 102; BIP, 58; SCC II, 374; DCB VI, 45. (Cf. fr. esquisser, it. schizzare).
  SCHIŢĂ s. eschise pl. HP, XXX; schiţă MEN II, 193, 319; SIT, 346; NV, 356; BCD, 86; StDR, 256; RL, 329; LIT, 110; R 1857, nr. 23, 4; PTP, 63. (Cf. fr. esquisse, germ. Skizze, ngr. sk…tso).
  SCITIC adj. schiticesc SHR, 76; BDL I, 76r; sţitic SHI II, 137; FMIL 1844, 52; schiric FMIL 1847, 4; AVP, 20; scitic CA 1855, 96. (Cf. gr. skuqikÒj, lat. scyticus, fr. scythique).
  SCIŢI s. pl. schiti HOG, 12; BLM, 117; schitii (tatarii) CDP, 25; sţiti sau schiti MIU, 184; sţitele, carii să zic acum tătari MIU, 144; schiţi PIU IV, 230; sţitele AAM, 19; sţitii sau ştiţii SIC, 33; scitii, sţitii SHI II, 138; noroadele schite [...], schiţi FMIL 1847, 4. (Cf. gr. skÚqai, lat. scythae, fr. Scythes).
  SCOLASTIC, -Ă adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 140. Cf. şi 1. („privitor la şcoală, la învăţătura scolară; elev, student”) scolastic TD I, 153; OMT, 74; ICD, 109, 10; BD II, 313; MCB, 159; MBV, 18, 37; SGR I, IV, XI; MN 1836, 72; SHI, ded. V; PMG, 1; FM 1840, 255; GRM, 19v, 20v; MEN I, 82, 139; AsE, 18; FMIL 1847, 193; BG, ded., III, 200; CGR, XII, 175; BIP, 61; NV, 356; StFE, VIII; BCD, 243; RL, 117; NRC, III; PBV, 414; CA 1861, 139; scolasticesc FMIL 1840, 243; BDC, 196; PBV, 414; şcolasticesc RS, f. t.; IPS, 13; LB, 620; LPT, pf.; SPT, 67; CTT, 159; GLC, III; şcolastic RS, 3, 4; SEC, 123; RS 2, 12; CS 1820, 39; FBN, 24; VD, XI; LOA, 75, 81, 90, 92; MN 1836, 82; NPC, VIII; FL, 22; MCL 1839, 517; FMIL 1840, 377; EOI, 77; FMIL 1844, 274; FMIL 1847, 59; SIM, 75, 200; IGR, f. t.; şcolastíc LB, 620; şcolastec MCL 1839, 263, 367; şcolatec CNM, 59; scolatic CNB, 80; sholasticesc TAI, 4; DO, f. t.; VPP, 14, 200; MPI, f. t., 1; DGR, 146; SFT, f. t.; CTT, 158; GMP, 28r; sholastic HPP, 60; MIB, 23; TMS, 4; RA, 36; RS2, f. t.; VPP, ded., 125, 127; SFT, 4; BFO 1833, 23, 117; RSM, 12v, 14r, 20v; GMR, 12r; GRA2, 86v, 88v; AR 1837, 47, 243, 246; ROI2 III, 79; KPA, 75; IFM, 16; sholastec BDL IV, 1004r. 2. (Filoz., Relig.) scolasticesc TD I, 395; MCB, 154; CRV, 75; MF I, 46v; scolastic BRD, 7; MRC, 224; MF II, 112v; DFL, 149, 184; RMS, 182; CFZ, 58, 104; batjocuri [...] împrotiva scolasticei MEN I, 140; filosofia scolastică CA 1848, 67; o metodă scolastică BMN I, 7; o discuţie scolastică SSC, V; filosofii scolastici CFZ, 115; scuolastic MFV I, 40v; filosofie sholasticească NIU, 227; CLV, 133v; bogoslóvia sholasticească CSM, 311; metod sholasticesc HFP, 193, cf. şi pf. 3, 45; sholastic NIU, 227r; MFV II, 84r; HFP, 32, 44; MF I, 44v, 73r, 73v; MF II, 1v; VL, 2v; filosof sholastic AsL, 32; şcolastic PCP, 32; LOA, 80, 83; FMIL 1840, 142; RCM, 103; FMIL 1847, 103. (Cf. lat. scholasticus, germ. scholastisch, Scholastik, Scholastiker, fr. scolastique, ngr. scolastikÒj, scolastik»).
  SCOLASTICEŞTE adv. scolasticeşte GN, 5v; PBV, 414; şcolasticeşte LB, 620.
  SCOLASTICISM s. ortografia franţeză [...] născută în veacurile sholasticismului EGR, XVI; scolasticism PD, 577. (Cf. fr. scolasticisme, it. scolasticismo).
  SCONT s. (Mat., Fin.) scăzămînt FAE, 102; sconto AsM, 168; JDS II, 440; LM, 273; şconto sau scăzămînt NPC, 144; scont SR, 8, 36, 37, 38; PAR, 149; PDC, 78; SAP, 138, 227; VO 1857, 14; BEC, XVI, 126; scompt SR, 35, 36, 37, 38; escontă KDP, 36; escont SSC, 157. (Cf. it. sconto, germ. Skonto, fr. escompte).
  SCONTA vb. (Fin.) scontarisi SR, 7, 34, 35; şcontarisi SR, 28; scomptarisi SR, 35; scomptărisi SR, 36; scomptălui SR, 35, 38; scomtălui SR, 36; scontălui, sconptălui SR, 36; scontului SR, 37; scomptelui SR, 38; sconta SAP, 138; DCB I, 8; BEC, XVI. (Cf. it. scontare, fr. escompter).
  SCOPAL adj. [conjuncţii] ale scopului (scopale) SGR II, 143.
  SCOPEL s. („stîncă de mare”) scopélos RIM, 38; scopel DCN, 29, 140; NMP, 20; SPV, 177, 216; EGI, 103; GG, 123; FGE, 2, 39; NV, 356; PD, 577; scopură HPP, 40, 41; scopură, adică [...] stîncă de piatră FTM, 7, cf. şi 5, 162; scopulos (stîncă de marea) GTS, 24r. (Cf. gr. skÒpeloj, lat. scopulus).
  SCOPOSI vb. („a avea drept scop”) CP I, 3, 48, 116. (Cf. ngr. skopeÚw).
  SCOPUROS adj. („stîncos”) HPP, 133. (Cf. lat. scopulosus).
  SCORIE s. (Geol.) lavă şi scorie (nişte materii eruptive) BIN, 89; scorii (zgură) INB 1857, 6. (Cf. fr. scorie, lat. scoria).
  SCORPION s. 1. (Astron.) scorpione GF, 133v. 2. (Antic., Milit.) scorpionu (scorpio) era un feli de catapultă mică BAR II, 144. 3. (Zool.) scorpion CIN, 207; BIN, 425. (Cf. lat. scorpio, -onis, fr. scorpion, germ. Skorpion, it. scorpione).
  SCOŢIAN adj., s. scoţi pl. GN, 254v; ecos VIC, 224r; scoţez HFP, 224; ecosez RB, 388; SIT, 73. (Cf. fr. Écossais).
  SCRIB s. NV, 356; PD, 578. (Cf. fr. scribe, lat. scriba).
  SCRIITOR s. Vezi Împrumut. I, p. 102. Cf. şi 1. („autor de diferite scrieri”) scriitor HO, 109; MRP, pf.; SPBA, 6; MCB, 66; TPE, 35v; PCP, 18; CR 1829, 122; BDC, 132; CMR, 5; FTP I, 1; PDT, 15; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; scriitor (izvoditor, auctor) FL, 14; scrietor VHP, pf. 1; GLC, 2; scriptór BDT, 2r; MIR, 79; MDNU, 67; ICC, 6; scríptor BDL I, 76r; MDNU, 79; scriptor BDL I, 58r; AAM, 13; BRD, 5, 25; FMIL 1844, 52, 102; HMV I, 16; MID I, 45. 2. („funcţionar de cancelarie”) scriitor CPL, 78; LOA, 1, 42; BFO 1833, 23; scriitor (cancelist) FMIL 1844, 172; 3. („masă de scris, birou”) scriitor DTN, 35; MCL 1839, 374. (Cf. lat. scriptor, fr. écrivain).
  SCRIITORICESC adj. FMIL 1844, 341.
  SCRIMĂ s. escrimă, scrimă GC I, 155r; GC VI, 138r; PD, 243, 578; escrimă (îndeletnicire cu arme la duel) AR 1837, 86; escrim RL, 131; scrim NV, 356; scrimă LS, 51; RL, 273; R 1858, 16. (<fr. escrime).
  SCRIN s. 1. („dulap mic în care se ţin diverse obiecte”) scrin DC IV, 234r; LVH, 21v; DAB, 63v; KMP, 24; SIT, 34; CA 1848, 90; SCC I, 52, 128, 134; scrinii MIR, 49; scrinuri AR 1837, 206; BFO 1843, 222; scrine BDJE, 58; scrin, sicrin PBV, 407, 415; sicrine AAM, 79. 2. („cutie, lădiţă de păstrat bijuterii”) ecrinul (bisectaua) SCC II, 100. 3. („birou, serviciu într-o instituţie”) scrinul finanţelor AR 1829, 143; scrinul ministeriei statului AR 1829, 250. (Cf. ngr. skrÚnio, lat. scrinium, fr. écrin).
  SCRIPTE s. pl. 1. („scrieri, opere scrise”) scripte AR 1830, 128; FMIL 1840, 271; FMIL 1844, 1; MF II, 102r; DFL, 179; KFL, V; CA 1854, 65; RL, 397. 2. („scrisori, epistole”) scripte AsL, 11. 3. („afişe, anunţuri”) scrite SIB, 223. (Cf. lat. scripta, it. scritte).
  SCRIPTURĂ s. 1. („efigie”) banii [...] ave scriptura (chipul) unor dumnezei VIC, 234v. 2. („opere literare, ştiinţifice”) scripturi GG, 159. 3. (Cont.) scritura dopia (sau scrisoare îndoită) NPC, 1; scritura dopia [...], dopia scriptură JDS II, 440, 441. 4. („firmă de prăvălie etc.”) scritură SMB I, 5. 5. (Bis.) scriptura sanctă (Biblia) INB 1859, 144. (Cf. lat. scriptura, it. scrittura).
  SCRUPUL1 s. („unitate de măsurat greutăţi”) 2 scrupuri DC III, 240v; scrupel GSP II, 156; StDR, 256; scrupul FDB, 69, 97; BDL, 118v; SS, 10; PBV, 416; scrupol, scrupul GC VI, 138v; scrupol FAE, 61; scrup, pl. scrupi SS, 32. (Cf. lat. scrupulum, scrupulus, fr. scrupule, germ. Skrupel).
  SCRUPUL2 s. („sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii; ezitare, îndoială”) scrupolă, scrupulă GC VI, 138v; scrupulă LIT, 240; PD, 578; scrupul MF II, 63v; MBG, 58; SIT, 158, 314; NV, 356; CFZ, 83; SMB I, 125; DILB III, 223; PBV, 416; DCB IV, 70; D 1858, 6. (Cf. lat. scrupulus, fr. scrupule, it. scrupolo, scrupulo).
  SCRUPULOS adj. 1. („corect, cinstit; conştiincios”) GC VI, 138v; IVA, 15; PIA, 27; FMIL 1847, 158; GLC, 45; SIT, 127, 277; BDJE, 49; NV, 356; StDR, 256; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („făcut cu grijă, cu atenţie, meticulos”) MEN II, 240; BIP, 60; SMB I, 135; RL, 397; WCP, 62. (Cf. fr. scupuleux, lat. scrupulosus).
  SCRUPULOZITATE s. scrupulositate RL, 377; CA 1856, 55; WCP, 19; scrupulozitate RF, 4. (Cf. fr. scrupulosité, lat. scrupulositas).
  SCRUTATOR s. FMIL 1844, 2, 24. (<lat. scrutator).
  SCRUTIN s. scriuten ROI2 II, 4; scrutin StDR, 256; GM 1852, 40; RAM, 2, 8. (<fr. scrutin).
  SCUD s. („monedă”) mii de scude MMP, 188; 2 scuzi VO 1857, 1. (<it. scudo).
  SCUFĂ s. (Vestim.) scufă FGS, 13v; scufie VSC, 98. (Cf. ngr. skoàfoj).
  SCULPTA vb. scobi HO, 115; GIC, 193; sculpi AsF, 130; BDJE, 149; NV, 191; CA 1855, 114; sculpa, sculpi NV, 356; sculpa StDR, 256; sculpta VVP, 130; LIT, 343; PBV, 417; PD, 578. (Cf. fr. sculpter, lat. sculpere, it. sculpere, scolpire).
  SCULPTARE s. sculpire CA 1848, 64; sculptare PBV, 417.
  SCULPTAT adj. săpat MSR, 48; cioplit DFI I, 16; sculpit BDJE, 81; CA 1852, 94; CA 1853, 46, 75; CA 1855, 53; CA 1856, 66; CA 1858, 102; sculpat StDR, 256; GRR, 205; PIC, 5; sculptat LMS, 29; GRR, 205; SCC I, 244; RL, 14; DILB I, 212, PIC, 75.
  SCULPTOR s. scobitor de icoane OF, 84; săpător de piatră DC I, 126v; GIA II, 22r; GPF, 168; săpător de chipuri PSG, 55r; NIU, 124r, 125v, 213r; săpător în piatră CR 1829, 148; săpător MAS, 109; CRac, 70; ASH, 19; MP, 59; făcător de chipuri cioplite HO, 1; cioplitor sau scobitor de lemn TF, 62; cioplitor de marmuri BPN II, 182; cioplitor de idoli PIU I, 267; scobitor ASH, 2; GIC, 46; CBD, 15; SMR I, 8; scultător (scobitor) CR 1830, 427; sculptóri, pietrari săpători de pietre DC I, 186v; scultór VMG, 337; scultor (scobitor) AsP, 169; scultor (scobitor în piatră) AR 1837, 116; scultor (cioplitor în marmură) AR 1837, 119; scultor CA 1847, 52; BP, XII, XX; CA 1859, 125; sculptor sau săpător AR 1829, 144; sculptor (cioplitor) AR 1835, 110; sculptor VDA, 19; SHI II, 129; VVP, 130; AsL, 14; MEN I, 190; DFL, 167; BDJE, 140; NV, 356; StDR, 256; pe la 1850 forma era frecventă; schiulptor (cioplitor) AR 1835, 109. (Cf. fr. sculpteur, lat. sculptor, it. scultore).
  SCULPTURĂ s. meşteşugul [...] săpăturii [...], meşteşugul [...] ciopliturii RIC, 89v; săpătură, zogrăfia şi săpătura RIC, 173v; DC I, 30r, 130r; CRac, 69; SPBA, 92, 93; PIU I, 136; PCB, 110; FTP I, 41; FEA, 13; CIRA, 81; săpătura în lemne MIU, 87; săpătura de chipuri NIU, 148r, 275r; săpătura în piatră FTP II, 187; meşteşugul săpării în piatră SIU, 56r; săparea icoanelor [...], cioplirea icoanelor SIU, 48r; săpătorie MAS, 117; CRac, 71; ASH, 35; scobire PCB, 147; CMR, 7; RBT I, 47; scobirea în lemne VA, 228; măiestria scobiturei în marmore LPT, 65; scobitură GTN 1836, 75; scobitura în piatră AR 1838, 10; scultură, săpătură CR 1829, 269; scultură (săpătură) AR 1830, 348, 356; scultură APR, 11; CA 1858, 108; CA 1860, 101; D 1860, 361; CA 1861, 134; sculptură sau săpătură IRV, 206r; sculptură BGV, 81v; AR 1834, 96; VVP, 130; RIP I, 67; DFL, 106; BDJE, 144; SIT, 3, 346; BP, XI; NV, 116; StDR, 256; pe la 1850 forma era frecventă; sculptură (cioplitură în piatră) AR 1837, 325; sculptură (scobitură în marmoră) AR 1837, 356; sculptură (cioplitură) AsL, 67; sculptură (săpătură) CEF, 85. (Cf. fr. sculpture, lat. sculptura, it. scultura).
  SCUTIER s. CDCE, VIII; HBN, 40; BPB, 75; SIT, 126; NV, 356; BBR, 44; PD, 578. (Cf. fr. écuyer).
  SECATOR s. (Hort.) BCA, 491. (<fr. sécateur).
  SECRETAR s. Vezi Împrumut. I, p. 103. Cf. şi 1. (Adm., Polit.) secretareş PFBA, 627v; secritar CR 1829, 48; AR 1829, 38, 139; AR 1830, 112; CR 1831, 6; AMIM, 218; săcritar DAB, 39v; secretar ISI, 47; DSM2, 9; MIB, 107; NB, 3; LP, 11; JNA, 14; BPN II, 284; CRac, 4; LB, 629; CSM, 156, 194, 217; IRV, 56r, 195v; MCB, 146; pe la 1825 forma era frecventă; secreter GPE, 27; SR, 27; APR, 13. 2. („birou, masă de scris”) secretar StDR, 249. (Cf. lat. secretarius, fr. secrétaire).
  SECRETARIAT s. (Adm., Polit.) secretariat AR 1830, 154; GC VI, 21r; ROB, 84; BFO 1833, 178; AR 1837, 363; RB, nr. 3, p. 2, 249; VVP, 127; BGO 1840, 3, 42, 173; CCB, 221; pe la 1840 forma era frecventă; secretarie CPL, 74; BGO 1840, 77; BGO 1844, 26, 31. (Cf. fr. secrétariat, germ. Sekretariat).
  SECRETIC adj. („în mod secret”) secretic AR 1829, 155; AR 1830, 77; CR 1830, 156; secretnic AR 1830, 225, 229.
  SECRETIV adj. (Fiziol.) organele secretive WAM, 1, 96.
  SECRETOR adj. (Fiziol.) canal secretoriu PAD, 112, cf. şi 99. (<fr. sécréteur).
  SECREŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 275. Cf. şi secreţie AML, 82, 163; secreţiune AML, 34; secreciune AML, 105, 168.
  SECTAR s. MEN I, 221; NV, 358; PBV, 405; PD, 560. (<fr. sectaire).
  SECTATOR s. sectátor GC VI, 22r; sectator DFL, 189; MEN II, 268; NV, 358; BC, 46; PD, 560. (Cf. lat. sectator, fr. sectateur).
  SECTĂ s. (Relig.; ext.) Vezi Împrumut. I, p. 275. Cf. şi sectă TD III, 35; MPI, 224; BPN II, 319; LB, 629; CLV, 143r; GC VI, 22r; AR 1831, 250; CIRA, 220, 239; ECI, 53; GG, 144; GTN, 69; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; sectă (eres) IRV, 181v; AR 1829, 79; AR 1832, 10; CIRA, 283; RB, nr. 30, 2. (Cf. lat. secta, germ. Sekte, fr. secte).
  SECŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 103-104. Cf. şi 1. („diviziune a unei scrieri, a unui tratat, regulament, formular etc.) dezlegare EBG, 11r; tăietură GN, 34v, 55r; IGR, 13, 126; tăiere OV, 4; DCI II, 230; CTD II, 12, 218; AI, 1r, 4v, 8r; DSM, 7; VD, 1; IL I, 5; despărţire ESI, 37; RO, 50; împărţitură CP I, 9; împărţire PMV, 51; curmiş BDL I, 43r, 80r, 114r; tăiş DF I, 2r, 15v; secţie SIS, 2, 3; TD I, 178, 397; MILR, 46, 47; IN, 1, 2; MIR, 15; MPI, 76; LOA, 4, 5, 71 bis, 91; ROB, 20, 181; LO, 10, 21; CPI, 53; SVC, 46; MF II, 68v; RSM, 13r, 28r, 28v; HPA, 14r; pe la 1835 forma era frecventă; secţii (despărţiri) AR 1830, 558; PBM, 9; secţie, secţiune NV, 358; secţie, secciune, secţiune StDR, 250; secţiune GRR, 9, 39, 156; BIN, 158; sepţiune VMP, 7, 12; secsie ROB2, 552, 553, 560, 563, 572, 591, 611, 624, 651; ROM, 5, 56, 118; RBM, 5; CCP, 90, 221; NRC, XI, 9. 2. („subunitate organizatorică într-o instituţie, subdiviziune administrativă”) ruptură AR 1829, 249; secţie CR 1830, 21; ROB, 97; RO, 46; CPL, 68 bis; BFO 1833, 209; AR 1834, 85; ROI2 III, 60; AR 1837, 318; secţii (otdelenii) CR 1830, 102; AR 1830, 178; secţii sau ramuri CIRA, 411; despărţire CPL, 9; RO, 40; ROB, 169; secţiune DIB, 167; LG, 26; secsie BGO 1840, 15, 42; BGO 1844, 18, 37; D 1859, 277. 3. (Geom.) tăiere EGT, 52v; secsie, secţie PGL, 294; secţie AsG, 248; CG, 210r; CA 1848, 67; OGD, 279; PEG, 244. 4. („secţionare”) tăiere MN 1836, 46; secţiune PFM, 366; secţie PD, 561. 5. (Anat., Chir.) secţie (tăiere) AR 1837, 86; secţie HMV I, 103; TMO, 253r. (Cf. lat. sectio, fr. section, germ. Sektion).
  SECULAR adj. 1. („ de o sută sau sute de ani, la o sută sau sute de ani”) secolar IRV, 106r; secular GC VI, 20v; NV, 358; PPD, I; CA 1852, 41; ICI, 36; SD 1855, 1; Z 1856, nr. 1, 1; DILB IV, 205; GCB II, 235; CA 1859, 122; CA 1860, 105; PD, 561. 2. („mirean, mirenesc”) secular SHI II, 169, 169, 196. (Cf. fr. séculaire, it. secolare).
  SECULARIZA vb. CA 1861, 77; PD, 561. (<fr. séculariser).
  SECULARIZARE s. secularizare StDR, 250; secularizare (mirenire) CA 1861, 68.
  SECULARIZAŢIE s. StDR, 250; PD, 561. (<fr. sécularisation).
  SECUND adj., s. IO, 65; SGR II, 34; DFL, 44; CDR, 36, 41; PDC, 147; StDR, 250; SAP, 12; CFZ, 8, 9, 37. (Cf. lat. secundus, fr. second).
  SECUNDA vb. („a însoţi; a ajuta, a sprijini”) secunda IO, 65; StDR, 250; RL, 105; GCB II, 235; PIC, 29, 88; secunda D 1860, 91; PD, 559. (Cf. lat. secundare, fr. seconder).
  SECUNDANT s. secundant PV, 57; CP I, 96; BDC, 218; AR 1837, 91; RB, 142; MCL 1839, 248, 589; StDR, 250; PBV, 405; secondant CPO, 47; RL, 116, 385; PD, 559. (Cf. germ. Sekundant).
  SECUNDAR1 adj. Vezi Form. term. şt., p. 275. Cf. şi 1. („de mai mică importanţă”) secundar GG, 99; PGRL II, 90; SIM, 151; BPA, 64; DFL, 15; CDR, 35; BCD, 570; SCC I, 61; ziceri de al doilea rînd (secundariae) BG, 114; secundariu SIM, 138; BG, 218; IGR, 130; CCG, 7; DILB I, 212; GCB II, 235; C, 3; secondar IGE, 93, 282; CA 1844, 36; MEN II, 111; KDP, 90; NV, 357; RL, 77, 407; LIT, 36; D 1859, 164; PD, 559. 2. („care ocupă locul al doilea în timp într-o succesiune”; Geol.) secunder HPA, 38v, 39r; secundar RB, nr. 16, 4, nr. 19, 3; C, 146; LMG, 84; secundariu AsE, 23; StDR, 250; DILB, 212; secondar C, 146; INB 1857, 8; INB 1859, 10; RF, 26. (Cf. lat. secundarius, fr. secondaire).
  SECUNDAR2 s. („acul ceasornicului care indică secundele”) PBV, 405.
  SEDILĂ s. (Semn diacritic) sedilă FGP, 14; GC VI, 31v; EP II, 153; sedil CGF, 10, 133; ţedil, cedil StDR, 297, 299; cedilă PD, 142. (Cf. fr. cédille, germ. Cedille).
  SEDIMENT s. („depunere, drojdie”; Geol.) Vezi Form. term. şt., p. 275-276. Cf. şi şezămînt BDZ, 15; MVV, 69, 102; DILB IV, 206; aşezămînt MVV, 74; HPA, 4v, 39r; sediment (drojde) FMIL 1847, 222; sediment, şedimînt, şezămînt StDR, 249; sediment AML, 92, 125.
  SEDIMENTAR adj. (Geol.) CEG, 14, 56. (<fr. sédimentaire).
  SEDIŢIOS adj., s. NV, 358; PD, 559. (<fr. séditieux).
  SEDIŢIUNE s. sediţiune NV, 358; sediţie (rescoală) CA 1861, 155; sediţie PD, 559. (<fr. sédition).
  SEDUCĂTOR s., adj. săducător IIS, 17; seductoriu DFL, 192; seductor NV, 358; LS, 82; DILB IV, 205; PD, 559. (Cf. lat. seductor, fr. séducteur).
  SEDUCE vb. 1. („a trage la o parte, a îndepărta”) IO, 47. 2. („a amăgi, a înşela; a abuza de buna-credinţă a unei femei”) DFL, 155; SIM, 168; NV, 358; LS, 22; SMB I, 224; PD, 559. (Cf. lat. seducere, fr. séduire).
  SEDUCERE s. seducere IIS, 1; săducere IIS, 17.
  SEDUCŢIE s. („seducere”) seducţie NV, 358; StDR, 249; PD, 559; seducţiune CEF, 245. (<fr. séduction).
  SEDUIZANT adj. RL, 394. (<fr. séduisant).
  SEGREGA vb. segregat, adecă despărţit FDB, 33. (<lat. segregare).
  SEIM s. (Adm.) GN, 123v, 126v, 134r; CIRA, 130; CA 1853, 44. (<pol. sejm).
  SELENIC adj. („privitor la Lună”) PD, 561. (<fr. sélénique).
  SELENIOS adj. (Chim.) acid selenios PFHM I, 31. (<fr. sélénieux).
  SELENIT s. („locuitor imaginar al Lunii”) BMN II, 105; BMN III, 188. (<fr. sélénite).
  SELENITOS adj. (Chim.) apă selenitoasă (amestecătură cu sulfat de var) BCA, 29; ape selenitoase PFHM I, 81. (<fr. séléniteux).
  SELENIUM s. (Chim.) PFHM I, 31. (<fr. sélénium).
  SELENOGRAFIE s. (Astron., „descrierea Lunii”) selinografie GF, 106v; GC VI, 22r; selenografie PD, 561. (Cf. ngr. selhnograf…a, fr. sélénographie).
  SEMAFOR s. semaforul sau telegraful aeric RL, 369; semafor PD, 561. (<fr. sémaphore).
  SEMI- (Element de compunere, însemnînd „jumătate”) GC VI, 22v; VVP, 127; StDR, 250; PBV, 405; PD, 562. (Cf. fr. semi-, lat. semi-).
  SEMICIRCUMFERINŢĂ s. semicercumfirenţie [...], semi-cercumpregiurime AsG, 47, 75; semicirconferenţă PGL, 68; semicir-conferinţă PET, 12; PEG, 87. (Cf. lat. semicircumferentia).
  SEMICIVILIZAT adj. semicivilizat NPT, 63; semi-civilizat INB 1859, 55.
  SEMICURBĂ s. DILB IV, 205.
  SEMIDIFTONG s. imidíftongi, adică pă jumătate dooă sunătoare sau pă jumătate dooă glasnice GCG, 9. (<ngr. ¹mid…fqoggoj).
  SEMIINDEPENDENT adj. giumătate neatîrnat (semi-independent) Z 1856, nr. 33, 3.
  SEMILUMINOS adj. penumbra este umbra cea semiluminoasă GG, 95.
  SEMILUNAR adj. [clime] semilunare, adecă de jumătate de lună GG, 94. (Cf. fr. semi-lunaire).
  SEMIOFICIAL adj. jumătate oficial FMIL 1840, 206; semi-oficial RL, 67. (Cf. fr. semi-officiel).
  SEMIOTICĂ s. (Med., Filoz.) simiotică HFP, 200; GC VI, 35v; EPD, 119; semiotică (învăţătura despre semne) SGM, 55; HMV I, 181; semiotică EPD, 99; StDR, 250; semeiotică PD, 562. (Cf. gr. shmeiwtikÒj, lat. semiotica, fr. sémiotique, séméiotique).
  SEMITIC adj. limbile semite DL, 99; limbi semitice FMIL 1847, 117. (Cf. fr. sémite şi sémitique, germ. semitisch).
  SEMITRANSPARENŢĂ s. semi-transparenţă PFM, 363.
  SEMNA vb. („a (se) iscăli; a nota, a însemna”) semna LB, 631; NV, 358; PBV, 406; signa, semna PD, 568. (Cf. lat. signare, fr. signer).
  SEMNATAR s. semnător LB, 631; PBV, 406; iscălitor AR 1829, 87; CR 1830, 51; AR 1830, 98. (Cf. lat. signator, fr. signataire).
  SEMNĂTURĂ s. semnătură LB, 631; NV, 358; DILB I, 212; semnătură (iscălitură) BIP, 63; Agr. II, 212; signatură, semnătură PD, 568. (Cf. lat. signatura, fr. signature).
  SEMPITERN adj. AsPR, 42; PD, 562. (Cf. lat. sempiternus, fr. sempiterne, it. sempiterno).
  SENAR adj. (Versif.) iamb senar sau trimesor SGR III, 29. (Cf. lat. senarius, fr. sénaire).
  SENAT s. (Antic. gr. şi rom.; Adm.) Vezi Împrumut. I, p. 63, 104 şi 106. Cf. şi bătrînime RIC, 68v, 155r, 155v, 220v; gherusie IEI, 19r, 21v; gherusíe, adică senat GC II, 126v; sinat TL, 6r, 13r; NIU, 150v; FNB I, 95; GIC, 116; sănat BDT, 217r; LP, 11; NP, 30; senat MILR, 12, 62; SHR, 9; OMT, 28; LP, 13; DAP, pf. 3; RA, 8, 14, 22; SIU, 18; GSP I, 7; GSP II, 171; BDL IV, 909r; BPN II, 194; IRV, 5r; CSM, 251; MCB, 171; LB, 632; pe la 1825 forma era frecventă; senat, adecă sfat MILR, 8; senat (sfat sau divan) GSP I, 203; senat (divan) FTM, 210; BPN I, 21; BR 1821, 162; BGV, 56r; AsFA, XII; senat au divan PCB, 71; senat sau divan POS, 23, 24; sfat (senat) FL, 82. (Cf. ngr. gerous…a şi sÚgklhtoj, lat. senatus, fr. sénat).
  SENATOR s. (Antic. gr. şi rom.; Adm.) Vezi Împrumut. I, p. 104 şi 106. Cf. şi sinátor DAB, 96r; NID I, 59r; NIU, 153r; JNA, 36; FNB I, 100; FNB II, 162; sinator TL, 31v; GIC, 18; senator VEI, 56r; DSM, 9; TAI, 21; TF, 449; SIU, 95v; GSP II, 171; JNA, 22; BPN II, 223; BR 1821, 78; IRV, 28r; LB, 632; PIU II, 36; VMG, 19; AR 1829, 5, 18; GC VI, 28v; senator OST, 76; OMT, 29; VPP, 367; BD II, 366; GIC, 27; PIU II, 15; AAM, 57; PCB, 101; CR 1829, 272; BR 1829 I, 10; MRC, 79; AR 1830, 130; VFE, 2; pe la 1830 forma era frecventă; senatori (sfetnici) MFV II, 52r; senatorii sau bătrînii BAR I, 33; sănator GSP I, 215. (Cf. ngr. sugklhtikÒj, lat. senator, germ. Senator, fr. sénateur).
  SENATORIAL adj. senatoresc BD II, 366; GC VI, 28v; BAR I, 48, 60; BAR II, 18, 70; VVP, 127; senatorial GC VI, 29v; LIT, 11; PD, 562. (Cf. lat. senatorius, fr. senatorial).
  SENATORIE s. („demnitatea de senator”) GC VI, 28v; VVP, 127.
  SENIL adj. PAD, 218. (<fr. senile).
  SENIOR1, -Ă s. (Feud., „nobil; domn, doamnă”) Vezi Împrumut. I, p. 104. Cf. şi sinior RMB, 6v; KUP, 13v; KPA, 37; AsF, 94; CA 1854, 131; sinioară GTN 1836, 35; sinioră GM 1854, 1; sineor RSM, 26v, 36v; signor SIT, 107, 225, 292; senior BAR I, 223; CTT, 262; BDJE, 64; LS, 10; GCB II, 236; BEC, XLV; senor MCL 1839, 552; CDCE, 58; senoră CA 1858, 38; senier TR 1854, 44; seignor BCI, 31, 93. (Cf. lat. senior, it. signore, segnore, fr. seigneur).
  SENIOR2 adj. („care este mai în vîrstă”) StDR, 251. (<lat. senior).
  SENIORAT s. săniorat CL II, 126. (<lat. senioratus).
  SENIORIAL adj. WAM, 66; DILB I, 212; GCB II, 236; BEC, XLII. (Cf. fr. seigneurial).
  SENIORIE s. sinioria sa (domnia sa) AR 1829, 54; siniorie HMN, 28; senioria dumitale CDCE, 67. (Cf. fr. seigneurie).
  SENS s. 1. („înţeles, semnificaţie”) înţelegere EBG, 18r; IO, 19; MPI, 35; CDP, 217; GCG, 104, 235; înţălegere CTD II, 190; AOS, 52; însămnare EBG, 30v; CLV, 24v; însemnare EBG, 37r, 68v; BLM, 53, 67; LB, 310; VA, XIV; SGR II, IX; GTN 1836, 70; IGE, 210; GR, 12, 51; CFZ, 108; noimă IE, 172; PTF, 124v; VIC, 58v; GCA, 49; CP I, 19; DAP, pf. 14; AR 1829, 82; CIRA, 25; AsP, XII; CD, 19; PBM, XXXVI; RL, 218, 349; simţire GF, 1r, 83v; înţeles BEM, 82; GRN I, 183; CGF, 22; BG, 1, 67; sens MPI, 68; VA, 38; GC VI, 29v; MCR, 164; HMV II, 47; BDJE, 37; CDR, 35, 94; BCD, 18, 37, 159; LS, 13; BMN II, 75; RL, 395; GCB II, 236; PD, 563; sens (noimă) CA 1853, XX; sens (înţeles) LM, 22; senz VL, 52v; CA 1854, 31; CA 1855, 68; simţ SD 1855, 2; BBS, 2. 2. („accepţie, punct de vedere, mod”, mai ales în loc. adj. sau adv.) în priceperea CL II, 4; în înţelesul… MF I, 143v, 144r, 164v; în înţălesul… VM, 11; în înţălegerea… VCL, 8v, 11v, 12r; după sensul… TIV, 165; BCD, 193; în acest sens FMIL 1844, 286; în sens(ul)… DFL, 18; FMIL 1847, 3; BCA, 76; GRR, 162; CA 1857, 66; AML, 27, 28; fără sens BCD, 74; BEC, 8; în senzul VL, 54v, 65v. 3. („orientare, direcţie”) sens PGL, 40; AsG, 2; SAP, 91; RL, 229; senz (parte) AsG, 249. 4. („simţ”) sens MPI, 108; SPBA, 45, 99; VA, 29, 162; FMIL 1840, 156; AsL, 37; DFL, 6, 7, 13, 209; CA 1848, 4; CA 1851, 84; CA 1852, 25; BMN III, 20; GCB II, 236; CA 1857, 46, 97; AML, 35, 125; PD, 563; sensuri (sîmţirea organelor) SPBA, 94; sens sau simţire VA, 161; sens (una din cinci simţiri) AR 1839, 171; senz CIN, 173, 228; VL, 73v; CA 1853, 22; CA 1855, 106; CA 1858, 11. 5. („sentiment”) sens MPI, 76, 80, 145. (Cf. lat. sensus, fr. sens, it. senso).
  SENSIBIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 276. Cf. şi 1. („care resimte puternic orice impresie fizică ori morală, sau la cele mai mici variaţii ale unor agenţi externi; emotiv, iritabil”) simţitor OC II, 11r; MAI, 61v; OCE, pf.; CB 1818, 42; CIRA, 35; MBE, 39; MFE, 20; AsP, 85; MN 1836, 5; KMP, 157; KPA, 55; VVP, 128; SCC II, 380; INB 1859, 38; sîmţitor MII, 149; AAS, 28r, 39v; atingător MALP, 36; senţibil CV, 30, 38; simţibil FMIL 1844, 58; BIP, 221; NV, 363; SCC I, 133; SCC II, 37, 279; sensibil PD, 563; sensibel AML, 143. 2. („evident, simţitor, apreciabil”) simţitor AZ, 94r; AR 1829, 15; MN 1836, 23; IL 1840, 70; RL, 371; simţibil BIP, 221; SSC, 102; INB 1857, 3, 6, 19; INB 1859, 3, 99; VMP, 46; simţelnic JA, 51; sensibil DFL, 7, 27; CFZ, 5, 17, 23.
  SENSIBILEMENTE adv. PFM, 489. (<fr. sensiblement).
  SENSIBILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 286. Cf. şi senţibilitate CV, 29; sansibilitate CLV, 142v; simţiciune GC VI, 38v; MCR, 55; VVP, 128; simţitate GTN 1836; 47, 70, 95; CDCE, 204; simţinţă APS, 18; simţibilitate FMIL 1844, 58; BDJE, 14; AF, 121; SIT, 278; BIP, 125, 126, 129; SCC II, 128, 136; SMB I, 120, 190; forma era frecventă pînă la 1860; sensibilitate PD, 563; sencibilitate CA 1862, 52.
  SENSORIU s. („sediul sensibilităţii psihice”) sensoriu (suflet) VA, 163, cf. şi 168. (<lat. sensorium).
  SENTENŢIA vb. („a condamna”) făcătoriul de rău cel sentenţiat spre fune PV, 12. (<lat. sententiare).
  SENTENŢIOS adj. sentenţios BD II, 366; GC VI, 29v; MID I, 7; SCC I, 61, 111; SCC II, 157; PD, 563; sentenţios (plin de essemple) CEF, 174. (Cf. lat. sententiosus, fr. sentencieux).
  SENTINĂ s. (Mar.) GC VI, 29v; FD I, 92. (Cf. fr. sentine, lat. sentina).
  SENZAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 276. Cf. şi 1. („simţire; impresie; percepţie; sentiment”) sîmţire AOS, 97; simţire RBT I, 4; sîmţitură AOS, 104, 105, 107; sensaţie (sînţire) SPBA, 95; senzaţie (simţire) AR 1837, 156; CA 1853, 32; simţitorii (senzaţii) MFV II, 72r; senzaţii (simţitorii) CLV, 27v; senzaţie MFV I, 78r; CLV, 24r, 139r, 143r; AMR I, 7; HP, XXI, XXV; SSC, 168; SCC II, 125; CFZ, 7, 32, 48; pe la 1855 forma era frecventă; sensatione KFL, 60; sensaţie BDJE, 102, 138; SCC II, 125; PBV, 406; CA 1862, 49; PD, 563; sensaţiune ICI, 51, 89; sensaţie, simţiciune StDR, 251; simţiciune GTN 1836, 70; MEN I, 104, 157; sensăciune DFL, 11, 25; senzăciune DFL, 107; simsaţie BIP, 25, 106. 2. („ceea ce are caracter senzaţional”) senzaţie (huiet) AR 1834, 272; senzaţie CA 1853, 66; SCC II, 100, 322; CA 1861, 123; sensaţie BP, 26; D 1859, 139; sensaţiune C, 6; D 1859, 132; simzaţie SCC I, 60.
  SENZITIV adj. organe simţitoreşti MFV I, 41r; simţitiv HFP, 58, 64; GC VI, 38v; MEN I, 268; GRR, 106; AML, 100; sensitive DFL, 187; PD, 563. (Cf. fr. sensitive, germ. sensitive).
  SENZITIVĂ s. (Bot.) simţitivă GC VI, 38v; NV, 363; DILB II, 234. (<fr. sensitive).
  SENZUAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 276. Cf. şi sensual MPI, 112, 118; FL, 13; AF, 5; senzual FMIL 1840, 366; VL, 6v, 8r, 50r; VCL, 40v; BCI, 124; CA 1862, 8; PD, 563; simţelnic MF I, 128v; MF II, 44r; sîmţelnic MF I, 110r; MF III, 50r, 75v; simţual HP, XXIV; FMIL 1844, 68; MEN I, 41; BP, XVII; NV, 363; INB 1859, 53; sîmţual CGR, 26; sîmţual sau sensual CGR, 27.
  SENZUALISM s. (Filoz.) sensualism DFL, 185; CFZ, 26; BIF, 10; simţualism NV, 363; DILB IV, 363; senzualism SCC II, 5; senţualism BC, 88. (Cf. fr. sensualisme, germ. Sensualismus).
  SENZUALIST adj. sensualist DFL, 18; sensualist DLF, 13; AF, 13; oameni senzualişti BMN I, 21; sensualistic DFL, 171; sensualistic DFL, 200. (Cf. fr. sensualiste, germ. Sensualist).
  SENZUALITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 276. Cf. şi sensualitate MPI, 107, 109; FL, 14; KFL, 58, 66; LIT, 136; PD, 563; senzualitate MF II, 113r; MF III, 42r, 50r; AR 1837, 412; FL, 42; VCL, 13v; CA 1855, 3; simţualitate NV, 363.
  SEPARA vb. se sepărieţiră CV, 38; separa FDB, 51; FBE, 65v; DFL, 32, 46, 95; BCD, 479; StDR, 252; INB 1857, 6; AML, 79, 95, 132; PD, 564. (Cf. lat. separare, fr. séparer).
  SEPARABIL adj. despărţitor EBG, 66r; PGRL I, 7, 196; HGL, 79; despărţelnic GRN II, 54; despărţible GRN II, 97; despărţibil IGR, 3, 4, 122; MGP, 67, 68; despărţibil (separabilis) BG, 116; separabil SGR I, 12, 161, 162, 231; StDR, 251; PD, 564. (Cf. lat. separabilis, fr. séparable).
  SEPARAT adj., adv. despărţit BTG, 86r; osebit MG II, 305; sepărat FDB, 38; SGR I, 161; separat FDB, 31, 32, 80; CD, 4, 24; FBE, 83r; DFL, 47, 74; VH, 80; KDP, 14; BCD, 594; StDR, 251; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. separatus, fr. séparé).
  SEPARATISM s. PD, 564. (Cf. fr. séparatisme).
  SEPARATOR adj. semnele gramaticale şi despărţitive IGR, 6.
  SEPARAŢIE s. separaţie FBE, 87r; PFHM I, XII; CFZ, 44; R 1857, nr. 9, 2; BEC, XLIX; PD, 564; sepărăciune DFL, 45, 195; separaţie, sepărăciune StDR, 252; separaţiune GCB II, 236; PFM, 348. (Cf. lat. separatio, fr. séparation).
  SEPIA s. (Pict.) VDA, 23. (<fr. sepia).
  SEPIE s. (Zool.) sepie SIN, 83; SV, 12; CIN, 219; sipie PMC I, 36. (Cf. lat. sepia, fr. sepia, ngr. shp…a).
  SEPTEMVIRAL adj. (Adm., Jur.) tabla septemvirală CC, 44. (<lat. septemviralis).
  SEPTEMVIRAT s. (Adm., Jur.) DSM, 10; DSM2, 10; AR 1832, 233. (<lat. septemviratus).
  SEPTENAL adj. şăptenal GC VII, 392v ; PD, 564. (<fr. septennal).
  SEPTENTRION s. 1. („vînt de nord”) septentrion GSP I, pf. 2. („nord”) septentrion GC VI, 29v; NV, 359; StDR, 252; PD, 564; septemtrion GG, 67; nord sau septantrion RBT I, 37; nord sau septentrie GPG, 1. 3. („constelaţia Ursei”) septentrion VO 1857, 1. (Cf. lat. septentrio, septemtrio, fr. septentrion).
  SEPTENTRIONAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 277. Cf. şi septemtrionalicesc MIU, 444; septantrional PCB, 40, 89; CR 1829, 230; FTP I, 256; FTP III, 176; SMR I, 32; septemtrional FTP II, 205; PBV, 406; septentrional GC VI, 29v; BCD, 247; KOS, XI; SCC I, 3, 269; CFZ, 125; DILB I, 212; FGF, 22; Z 1856, nr. 13, 3; AML, 114; PD, 564. (Cf. lat. septentrionalis, septemtrionalis, fr. septentrional).
  SEPTIMĂ s. (Muz., „a şaptea”) septimă WPM, 47; PD, 564; septimă, şeptimă StDR, 252. (Cf. lat. septima, fr. septième).
  SEPTUAGENAR adj. AR 1842, 194; PD, 564. (Cf. fr. septuagénaire, lat. septuagenarius).
  SEPULCRAL adj. sepulcral GC VI, 29v; NV, 359; ICI, 28, 54; PD, 564; petre sepulhrare (de mormînt) CA 1854, 71. (Cf. fr. sépulcral, lat. sepulcralis, sepulhralis).
  SEPULCRU s. („mormînt”) NV, 359; ICI, 173; PD, 565. (Cf. fr. sépulcre, lat. sepulcrum, sepulchrum).
  SEPULTURĂ s. 1. („mormînt, cavou”) BCB, 76. 2. („înmormîntare”). (Cf. fr. sépulture, lat. sepultura).
  SERAFIC adj. serafíc, seraficesc GC VI, 29v; serafic BDJE, 35; BMN II, 85. (<fr. séraphique).
  SERATĂ s. 1. („reuniune muzicală sau petrecere de seară”) seradă MEN I, 74; serată BDJE, 60; SIT, 38; SMB I, 172; ICI, 14, 98; D 1860, 88. 2. („seară; durata serii”) serată SIT, 53; DIB, 157, 159; DCB V, 192. (<it. serata).
  SERENADĂ s. (Muz.) serenadă GC VO, 29v; MBG, 8; AR 1837, 192 bis; MCL 1839, 496; SMR I, 119; FMIL 1844, 389; HBN, 92; CA 1847, 26; StDR, 252; pe la 1850 forma era frecventă; serinadă MBG, 60; FGB, 26; FMIL 1847, 95. (Cf. fr. sérénade, germ. Serenade).
  SERENAT adj. („calm, senin”) obrazul lui cel serenat (deşteptat) CNB, 3. (<lat. serenatus).
  SERENISIM adj., s. seninatul domn KDP, 11; serenisim StDR, 252; D 1860, 281; PD, 565. (Cf. fr. sérénissime, germ. Serenissimus).
  SERENITATE s. 1. („titlu onorific”) TR 1854, 110. 2. („seninătate, calm”) PFM, 482; PD, 565. (Cf. lat. serenitas, fr. sérénité).
  SERGENT s. 1. (Milit.) serjant VIC, 144v, 204r; AR 1829, 174; AR 1834, 288; AR 1837, 186; sarjant CRac, 128; serjant, sergent, sărgent GC VI, 29v, 30r; sergeant StDR, 252; serjeant PBV, 407; PD, 565. 2. („gardian, grad în poliţie; slujitor, aprod”) GC VI, 29v, 30r, formele citate mai sus; serjant KOS, XXV; sergint SMB I, 10; sergent VO 1857, 5; CA 1861, 148. (Cf. fr. sergent, rus. сержант, germ. Sergeant).
  SERIOS adj., adv. serioz PTF, 61r; MIU, 365; CBD, 28, 55; FTP II, 60; FTP III, 46; AR 1832, 36; ZEV, 86; AR 1834, 41; BFI, 18; GTN 1836, 35; KPA, 10; VFD, 31; AFH, 44; MMP, 20, 22, 26; CA 1850, 1; CA 1852, 102; serios BDT, 6v; EGR, VI; AR 1829, 102; CR 1830, 156; GPE, 35; FEA, 76; MBE, 9; MCR, 209; GTN 1835, 10; MBG, 35; GG, 128; MAE, 44; AIR I, 79; MSR, 69; pe la 1835 forma era frecventă; serioz, serios GC VI, 29v; sărios AR 1830, 184; dramă serie AR 1837, 129; grimasuri serii KPA, 18. (Cf. fr. serieux, lat. seriosus şi serius, it. serio).
  SERIOZITATE s. seriositate CV, 30; MPI, pf., 81, 159; FMIL 1844, 53, 126; SIM, 87, 139; BIP, 35; RL, 196, 420; CEF, 154; DIB, 254; R 1857, nr. 6, 4; PBV, 407; PD, 565; seriositate (străşnicie) CEF, 46; seriozita şi seriozitate GC VI, 29v; seriozitate FTP I, 36; ZEV, 34; AIR II, 139; KMP, 133; AR 1837, 87; KPA, 27; MCL 1839, 588; CDCE, 126; FMIL 1840, 125; IL 1840, 6; pe la 1840 forma era frecventă; sereozitate PME, 8; siriozitate CA 1850, 57. (Cf. lat. seriositas, fr. sériosité).
  SERJ s. (Text.) BFO 1843, 221. (<fr. serge).
  SERMON s. (Ret.) GTN 1836, 108; RL, 195. (<fr. sermon).
  SERPENTIN adj., s. 1. adj. („sinuos, în spirală”) fistulă serpentină [...], covăituri serpentine [la alambic] MVV, 86, 89. 2. s. („tub în spirală”, la alambic) serpentin PFHM I, 87; PFM, 204. (Cf. lat. serpentinus, fr. serpentin).
  SERPENTINĂ s. (Mineral.) serpentin SIN, 31; SV, 12; SMR I, 36; CA 1858, 24; CEG, 32; serpentină AR 1837, 192; CIN, 348; WAM, 142; DILB IV, 205. (Cf. lat. serpentinus, germ. Serpentin, fr. serpentine).
  SERV, -Ă s. („sclav, rob; slujitor, servitor”) serv, adecă slujitor VPP, 313; serv BR 1821, 24, 195; PSC, 117r, 118v; BR 1829 I, pf.; MBV, 5; BDC, 172; BAR I, 8; GG, VII, 135; AS, 41; KCL, 30; DFL, 131; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; serv (slugă) BR 1829 I, 9, 31; serv sau rob BAR I, 29; serv (rob) BAR II, 42; servă VPP, 198; BAR I, 70; AV, 7; DFL, 157; AAR, 64; T 1856, nr. 2, 2; INB 1857, 29; servă sau roabă BR 1829 I, 9; şărb, serv SPBA, 105; şerb (slugă) SPT, 11; şerb CIN, 1; KPA, 22; şerbă (slujitoare) SPT, 10; şerbă SCC II, 353; şărbă (slujnică) FMIM, 90. (Cf. lat. servus, serva, fr. serf, serve).
  SERVAJ s. servagiu NV, 359; R 1857, nr. 39, 1; BEC, LV; PD, 565. (<fr. servage).
  SERVANT adj., s. („slujitor, oficiant”) cavaler servent BDJE, 182; serventul creştin CA 1858, 101; servant PD, 565. (Cf. fr. servant, it. servente).
  SERVANTĂ s. („servitoare, slujnică”) SIT, 19, 29, 70, 202; NV, 359; BMN III, 84; PD, 565. (<fr. servante).
  SERVI vb. îndrăzni-voi a vă slugări cu un păhar de vin MDWS, 406; [artificiile] de care sexul cel frumos ştie aşa de bine a se servi CV, 27; servi KIT, 79; BDC, 171 bis; BAR I, 163, 183; SHI I, 39; SHI II, 177; KCL, 52; FMIL 1844, 394; MID I, 41, 46; DFL, 27, 58; KFL, IX; pe la 1845 forma era frecventă; servi sau slugi TAI, 45; servi (sluji) CC, 98; SIC, 47, 48; NV, 360; R 1857, nr. 4, 3; servisi GRA2, 87r, 87v; servi (slugări) SIM, 122; sîrbi (sluji) HPP, 4, 120, 121; CB 1813, 50; DOA, 48; serbi (sluji) SIC, 16; şerbi (sluji) FTM, 26; FMIM, 34; şerbi FTM, 59, 156; SPBA, 62; FL, 49, 99; GRN I, 77; IGR, 58, 129, 180; FMIL 1844, 365; BG, 171, 205; CA 1850, 3; CA 1854, XXXVI; serva BDC, 129; FBE, 68r; MEN II, 134; SIT, 76, 100, 101, 256; RL, 271; LIT, 345; CA 1861, 84, 90; sărva VL, 55v. (Cf. lat. servire, germ. servieren, fr. servir).
  SERVIABIL adj. slugărelnic (serviable) CMR, 48; serviabil NV, 359; PD, 565. (<fr. serviable).
  SERVIAL adj. („de rob”) seminţie servială MRC, 132; clasa servială sau a robilor GGV, 58.
  SERVICIU s. 1. („faptul de a servi; slujbă, post; obligaţie; atribuţie, misiune”) serviţii pl. DSM, 9; serviţia sau slujba AR 1829, 132; serviţie (slujbă) SIC, 42; SGR I, IX; PMC I, 201; serviţie SHI II, 132; SIT, 114, 279, 292; CA 1852, 74; SSC, III, XII, 161; SCC I, 110, 259, 269; serviţiu FMIL 1847, 78; SIM, VII, 169; PLB, 30; SCC I, 67; SMB I, 43; CA 1854, 114; GM 1854, 3; TR 1854, 13; CA 1855, 27, 71, 117; DIB, 187; RL, 72, 106, 224; forma era frecventă pînă la 1860; serviţ SIM, 123; SPB, 237; serviţiu, serviciu StDR, 252; serviciu (slujbă) NV, 359; serviciu LS, 35; KOS, XIII, XX; CA 1854, 15; SMB I, 7; GM 1854, 77; RL, 389; LIT, 40; C, 1, 4; VO 1857, 6; DCB II, 275; DCB IV, 64; BCI, 159; PIC, 44; D 1859, 287; D 1860, 85; VMP, 339; PD, 565. 2. („grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinaţie specială”) serviz CB 1816, 62; serviţ CR 1830, 374; AR 1837, 58; servis AR 1837, 118 bis, 362, 374; DRB, 311, anexele 1 şi 2; CA 1852, 79; serviţiu, sărviţie GC VI, 29v; serviţiu (tacîm) AR 1840, 78; serviţiu FMIL 1840, 360; GCB II, 236; serviţiu, serviciu StDR, 252. (Cf. lat. servitium, fr. service, germ. Service).
  SERVIL adj. servil FMIL 1840, 27; DFL, 168; NV, 359; CA 1850, 63; LS, 11; StDR, 252; SCC II, 71; CFZ, 171; INB 1859, 15; BEC, XLIX; D 1860, 87; şerbil KOS, X. (Cf. lat. servilis, fr. servile).
  SERVILISM s. FMIL 1847, 38; KDP, 24; StDR, 252; PD, 565. (<fr. servilisme).
  SERVILITATE s. („servilism”) NV, 359; SCC II, 322; LIT, 98; GCB II, 236; PD, 565. (<fr. servilité).
  SERVITOR1, -OARE s. servitor (slujitor) DSM, 20; FDB, 44; şervitor DO, 74; BR 1821, 89; şărbitor, servitor SPBA, 105; servitor (slugî) SIC, 47; servitor BAR II, 61; SGR I, XII; FMIL 1844, 201; BDJE, 90; SIT, 14, 23, 33, 63, 81; GLC, 113; SIM, XII, 145; NV, 360; PCI, 27; pe la 1850 forma era frecventă; servitoare FMIL 1844, 327; SIM, XII, 145; Z 1856, nr. 18, 2; servitoare (posluşnică) CA 1855, 141; şerbitor FMIL 1840, 157, 191, 349; FMIL 1844, 38, 183, 360 bis; SCC I, 242, 246; SCC II, 322; şerbitoare SCC II, 352. (Cf. lat. servitor, fr. serviteur).
  SERVITOR2, -OARE adj. („care foloseşte la ceva”) va face sofisme cetitoriului spre rîs servitoare BRD, 21; raza vînturilor servitoare (slujitoare) marinerilor de dreptare în călătorie FGE, 17.
  SERVITUDINE s. servitudă, servitudine (robie) NV, 360; servitudă (robie) CA 1855, 150; servitudină CFZ, 151; servitudine SIT, 49; DILB I, 212; Z 1856, nr. 15, 2; LIT, 3, 9, 118, 295; R 1857, nr. 15, 4; GCB II, 236; PD, 565; şerbitudă Z 1856, nr. 38, 2. (Cf. lat. servitudo, fr. servitude).
  SERVITUTE s. („robie; obligaţie”; Jur.) servitute BRD, 16; MID I, 78; BCD, 208, 209; StDR, 252; TR 1854, 61; Z 1856, nr. 17, 3; BEC, LI; servitute (robire) BCD, 65, 278; servitate RL, 283; şerbire CPI, 78, anexă 12; pentru şerbirea lucrurilor (servitute) CPI, 78. (Cf. lat. servitus, germ. Servitut).
  SESIE s. („lot de pămînt, moşie”) sesion UB, 1, 2, 4; sesione pl. UB, 17; sesioane UB, 1, 28; sesion, sesione pl. FLG, 56; sesíe, sesíi pl. UT, 1, 15, 16; MIM, 9, 13, 15, 21, 31, 32; BD II, 320; sésii MIM, 27. (<lat. sessio).
  SESIONAL adj. funduşuri moşieşti (sesionaliceşti) UT, 31, cf. şi 26; aceste sesionaliceşti apartinenţii MIM, 30, cf. şi 35, 51.
  SESIUNE s. (Jur., Polit., „şedinţă”) sesie VIC, 63r, 69r; CP I, 221; CP II, 186; TD III, 49; DOA, 29; AR 1829, 51, 54, 170, 191; CR 1830, 76, 258; AR 1830, 58, 112, 179, 378; BDC, 104; GC VI, 29v; CR 1831, 32, 55; BAR I, 56; forma era frecventă pînă spre anul 1860; săsie CP I, 221, 228; sesii (sfătuiri) CP II, 175; sesie (şădere) CR 1831, 51; sesie, sesiune StDR, 252; sesiune SCC I, 113; LIT, 162; D 1860, 291; RF, 17, 35. (Cf. lat. sessio, germ. Session, fr. session).
  SESTERŢ s. (Antic. rom., „monedă”) sesterţii pl. BAR I, 50; sesterţiu HGL, 131; sesterţă DILB I, 212; PD, 566; sesterze BEC, XXXVI. (Cf. lat. sestertius, fr. sesterce).
  SETON s. (Chir.) seton PMH, 54; TMO, 95r, 270v; seton (pantlică) LMB, 121; panglica sau setonul PMH2, 57. (<fr. séton).
  SEVAS s. („respect, veneraţie”) Vezi Împrumut. I, p. 104. Cf. şi sévas NZ, 45v; MGD, 20r; AR 1829, 23, 33; sevas IRV, 87v; AR 1829, 105; AR 1830, 148; CIRA, 74; AsP, 11; AR 1837, 79, 405. (<ngr. sšbaj).
  SEVER adj. AsG, 4; DFL, 32, 147, 178; BDJE, 23; AF, 73; NV, 360; LS, 99; StDR, 248; SMB I, 123; RL, 258; BEC, XIX, L; RF, 3; PD, 566. (Cf. fr. sévère, lat. severus).
  SEVERITATE s. severitate CV, 30, 33; MIB, 6; FMIL 1847, 105; NV, 360; StDR, 248; CA 1855, 155; BEC, 288; PD, 566; străşnicie (sévérité). (Cf. lat. severitas, fr. sévérité).
  SEXAGENAR adj., s. NV, 357; PD, 560. (Cf. fr. sexagénaire, lat. sexagenarius).
  SEXTANT s. (Fiz., Geom., Astron.) PEG, 191; PD, 560. (<fr. sextant).
  SEXTĂ s. („a şasea”) AVP, 20; PD, 560. (<lat. sexta).
  SEXTULĂ s. („a şasea parte dintr-o uncie”) sextúlă GC VI, 22r; sextulă PD, 560. (Cf. fr. sextule, lat. sextula).
  SEZAMOID adj. (Anat.) oasele sezamoide KPA, 57. (<fr. sésamoïde).
  SEZON s. sezoane (timpuri) BMN II, 143; sezon CA 1855, 156; R 1858, 305; sesoane (timpuri) BMN II, 144; timpul (sesonul) BMN III, 147; seson INB 1859, 23, 38, 50; PD, 566. (<fr. saison).
  SFANŢ s. („veche monedă austriacă”) sfanţih GIC, 160; BGO 1840, 12, 63; ROB2, 646; SSC, pf. 2; R 1857, nr. 3, 3; INB 1859, 8; sfanţic RB, nr. 21, 1; svanţih RB, 283; sfanţ RBT I, 52; RB, nr. 8, 3; BGO 1844, 42; SIM, 31; JA, 1; SAI, 117; sfanţ, sfanţig PBV, 454. (<germ. Zwanzig(er)).
  SFERĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 277, şi Împrumut. I, p. 104-105. Cf. şi 1. (Geogr., Astron., Mat.) sferă VEI, 19r, 20r, 67v, 81r; ZFV I, 27v, 76v; ZFV II, 125v; BDT, 113v; FC, 13r; 14v; GSP II, 60, 68; BDL IV, 1001v; GAB, 158; SPBA, 104; POC, 2r, 3v, 8v, 11r; MFV I, 52v; CLV, 144v; HFP, 20, 128, 138; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; sferă, glob GC VI, 210v; sveră OMT, 38. 2. („Domeniul, limitele sau cadrul cărora există, acţionează ori se dezvoltă cineva sau ceva; mediu”) sferă ZFV I, 34r, 39v; NB, 9; MPI, 16; CLV, 144v; DLG, pf. 15; DCN, 114; NMP, 15; ROB, 36; AR 1834, 66; AIR I, XXI; AR 1837, 110; FL, 10, 12, 21; MCL 1838, 20; FMIL 1840, 378; pe la 1840 sensul era bine cunoscut.
  SFERICITATE s. sferiţitate CLV, 145r; sferime VVP, 138; sfericitate PD, 566. (<fr. sphéricité).
  SFEROIDIC adj. AR 1837, 297; StDR, 271. (<germ. sphäroidisch).
  SFEROMETRU s. sferometr şî sferometru GC VI, 211r; sferometru VVP, 139; PD, 566. (<fr. sphéromètre).
  SFIDA vb. („a brava; a provoca la luptă, la duel”) BDJE, 86; NV, 360; DILB I, 212; PD, 567. (<it. sfidare).
  SFINX s. (Mitol.) Vezi Împrumut. I, p. 105. Cf. şi şfinxe pl. SIU, 35r; sfinxe pl. CR 1830, 132; AR 1830, 214; sfinx, sfinxă, sfingxă GC VI, 213r; sfince pl. SHI II, 7; sfinx NV, 360; DILB I, 212; PD, 567; sfingă StDR, 271. (Cf. gr. sfÚgx, lat. sphinx şi sphinga, fr. sphinx, germ. Sphinx, it. sfinge).
  SFRAGISTICĂ s. sfraghistica sau ştiinţa şi cunoaşterea peceţilor SIU, 7r; sfragistică PD, 567. (Cf. germ. Sphragistik, fr. sphragistique).
  SIBARIT s. („desfrînat”) VMG, 327; StDR, 253; RL, 432. (Cf. gr. subar…thj, lat. sybarita, fr. sybarite).
  SIBERIAN s. sibirieni pl. VIC, 18r; siberieni EB, 37v. (<fr. sibérien).
  SIBILĂ s. (Antic. gr., rom.) sivilă OC I, 108v, 109r; GN, 281r, 218v; MTT, 252v; MDC, pf.; GC VI, 31v; sibilă BDL IV, 910v; BD II, 320; IRV, 39v; CMR, 5; BAR I, 166; APR, 65; GLC, 61, 103; ICI, 70; DILB III, 223; AVP, 20; PD, 567. (Cf. gr. sibÚlla, lat. sibylla, fr. sibylle).
  SIBILIC adj. sivilicesc HFP, pf. 3; sivilesc GC VI, 31v; sibilicesc BR 1829 I, 8; BAR I, 166. (Cf. fr. sibyllique).
  SIBILIN adj. sibilin BD II, 320; BAR I, 164; EOI, 68; AVP, 21; sivilin GC VI, 31v. (Cf. lat. sibyllin, fr. sibyllin).
  SICAR s. („ucigaş plătit, asasin”) CA 1854, 81; AsAL, 14. (Cf. it. sicario, fr. sicaire).
  SICATIV adj. RMS, 124. (<fr. siccatif).
  SICILIAN s., adj. sicheliot OC II, 29v; MTT, 5r; GN, 275r, 275v; sechilian OC I, 112r; sichelian OC I, 116v; sichilian IRB, 19v; sicilian BPN II, 190; VVP, 128. (Cf. ngr. sikelièthj, fr. sicilien).
  SICOFANT s. („trădător, denunţător; clevetitor”) sicofanta BD II, 433; GC VI, 33r; StDR, 253; PD, 568. (Cf. lat. sycophanta, fr. sycophante, ngr. sukof£nthj, germ. Sykophant).
  SICOFANTIE s. („calomnie”) sicofanţie BD II, 433; sicofantie GC VI, 33r. (Cf. lat. sycophantia, ngr. sukofant…a).
  SICOMOR s. (Bot.) BD II, 433; HBN, 118; DILB II, 234; BC, 63; PD, 568. (Cf. lat. sycomorus, fr. sycomore).
  SIDERAŢIE s. sideraţie (asfixie de trăsnet) WCP, 313. (<fr. sidération).
  SIDEROTEHNIE S. („siderurgie”) siderotecnie NV, 361; PD, 567. (<fr. sidérotechnie).
  SIDEROZĂ s. (Chim.) siderosă CEG, 42. (<fr. sidérose).
  SIENIT s. (Mineral.) CEG, 24, 27. (<fr. syénite).
  SIESTĂ s. GC VI, 31v; FMIL 1840, 252. (Cf. fr. sieste, germ. Siesta).
  SIGILA vb. LS, 116; AAR, 111; DILB I, 212; CA 1861, 64; PD, 568. (Cf. it. sigillare, lat. sigillare).
  SIGILAT adj. pacheturi sighilate AR 1830, 191; sigilat SMB I, 25; AsPR, 7; CA 1854, 76; DILB I, 212; DCB V, 147; D 1860, 272. (Cf. fr. sigillé).
  SIGILIU s. sighilul redacţiei AR 1829, Înştiinţare; sighilul (pecetea) AR 1835, 72; sighil RSM, 38v; SHI II, 135; sigil (pecet) BR 1829 II, 52; sigilul (pecetea) AR 1832, 151; sigilele (pecetele) BAR I, 202; sigil SHI II, 173, 246; DFL, 4; NV, 361; CA 1851, 32; BCD, 254, 260; StDR, 255; CA 1852, 64; CA 1853, XX; CFZ, 18; ICI, 38, 51; CA 1855, 69; VO 1857, 3; PBV, 410; segil CA 1851, 118; sigiliu BDJE, 80; PLB, 30; SMB I, 25; DIB, 165, 211; DIB, 165, 211; PD, 568. (Cf. germ. Sigill, lat. sigillum, it. sigillo).
  SIGMOID adj. (Anat.) KMA, 53, 359. (<fr. sigmoïde).
  SIGUR adj., adv. Vezi Împrumut. I, p. 105. Cf. şi sigur AZ, 33r, 41r, 154v; CP I, 291, 311; CP II, 55; NID II, 88r, 175v; CAB, 4; CL I, 90; DAP, 90; GSP II, 79, 145; BDL IV, 911r; KUP, 45v; DCP, 59; BPN II, 232, 252; SPBA, 40, 52; NZ, 37v, 46r; PP, I; VMG, 370; AR 1829, 126; BR 1829 II, 44, 49; MTF, 2r; CR 1830, 123; BDC, 61v; pe la 1830 forma era frecventă; sícură CP I, 319; segúr FDB, 112; secur (apărat) MDWS, 414; secur CV, 33; CNB, 42; DFL, 28, 60; BCD, 67; PD, 561; sicur PTP, 42. (Cf. ngr. s…gouroj, lat. securus, it. securo, sicuro).
  SIGURANŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 105. Cf. şi siguranţie AZ, 56r, 149v; APC, 169v, 202r, 203v; PFBA, 615r, 654r; CP I, 290; CP II, 6, 53, 98; NID I, 22v, 27r, 32v; NID II, 70v, 89, 93r; CSV, 1; CL II, 22, 91, 130, 253, 320; ATB, 1, 2; MIA, 10; DAP, 21, 44; RA, 9, 21, 65, 90; GSP I, 141; GSP II, 79; JNA, 56; LC, 47, 95; DCP, 58; BPN I, 35, 86; AOS, 113; DU, 2; UT, 25; SPBA, 58, 100; forma aceasta era mai frecventă decît forma siguranţă, pînă la 1860; sicuranţie CP I, 141, 148; HFP, 336; siguranţă CL I, 11; MVV, 41; FDB, 41, 113; FTM, 80, 202; PAIC, 59; CR 1829, 32, 97, 149, 213; CR 1830, 211; CMR, 11; MRC, 101, 229; VSC, IV, V; FTP I, 149; GPE, 22; CPL, 48; AIR I, 4, 38, 50, 145; MN 1836, 72, 87; AS, 7, 18; AV, 16; AR 1837, 290; HAN, 66, 83; FL, 82; RB, nr. 8, 2, nr. 16, 2, 395; GT 1838, 20; MCL 1839, 437, 561; VVP, 128; CCB, 31; pe la 1840 forma era frecventă; siguranţă, siguranţie GC VI, 32v; sicuranţie CP I, 141; HFP, 336; sicuranţă ITI, 20; CP I, 148; sigurinţă CL II, 78; BDL IV, 910v; siguraţie DSM, pf. 10; VPP, 285, 291; TCA, VI, 16; BDC, 1. (Cf. fr. assurance, germ. Assekuranz, it. assicuranza, assecuranza, sicuranza).
  SILENS adj. o silensă (tăcută) seară CNB, 2. (<lat. silens).
  SILENŢIOS adj. silencios BDJE, 166, 168; ICI, 94. (<fr. silencieux).
  SILENŢIU s. silenţiu (tăcere) CDR, 93. (<lat. silentium).
  SILEPSĂ s. 1. (Lingv.) sílipsis EBG, 107r, 107v; VOG, 125; silepsă şî sinecdóhă, o figură grămăticească GC VI, 33v; sileps VVP, 128; silepsă PD, 569. 2. (Filoz.) silepsă CFZ, 9, 34, 84. (Cf. gr. sÚllhyij, fr. syllepse).
  SILEPTIC adj. (Filoz.) percepţia sileptică CFZ, 52; o limbă sileptică, confuză, o limbă naturală CFZ, 122. (<fr. sylleptique).
  SILF s. (Mit.) silf GC VI, 35v; HBN, 13; ASI, 71; NV, 361; StDR, 253; CMI, 77; SAI, 74; PD, 568; silfă PBV, 408. (Cf. sylphe, germ. Sylphe).
  SILFIDĂ s. (Mit.) GC VI, 35v; HBN, 9, 12, 24; NV, 361; CA 1853, 2; ICI, 154; PBV, 408; PD, 568. (Cf. fr. sylphide, germ. Sylphide).
  SILICE s. (Mineral.) BRA, 137; PFHM I, 83, 175; Agr. I, 156; CEG, 15, 16. (Cf. fr. silice, it. silice).
  SILICIU s. (Mineral.) siliţia FBE, 99r, 101r; silicium PFHM I, 51; siliciu RMS, 286; BIN, 34; PD, 568. (<fr. silicium).
  SILICULĂ s. (Bot.) siliculă (silicula) MIN, 141. (<lat. silicula).
  SILOGHISI vb. („a raţiona”) OC I, 110v. (<gr. sullog…zomai).
  SILOZ s. silos FilDA I, 115; silo BCA, 81. (Cf. fr. silo, germ. Silo).
  SILUETĂ s. („profil, contur”) NV, 361; StDR, 253; PD, 569. (<fr. silhouette).
  SILVAN s. (Mit.) VPA, 5; GC VI, 35v; BAR I, 146; APR, glos. IV; CDCE, 232; HBN, 27; PD, 569. (Cf. fr. sylvain, lat. silvanus).
  SILVĂ s. selbă APR, glos. IV; NV, 358; PD, 561; silvă BCP, 70. (Cf. it. selva, lat. silva).
  SILVESTRU adj. PD, 569. (<lat. silvester).
  SIMANDICOS adj. CA 1848, 61; D 1859, an. II, 4; CA 1862, 125. (<ngr. shmantikÒj).
  SIMBERASI vb. („a deduce, a conchide”) GIC I, 5v; GIA II, 100v. (ngr. sumpera…nw).
  SIMBERASMĂ s. („judecată; concluzie”) chipzuire (simbé razma) FC, 48r; simbérasma AOS, 56; simpérazma AOS, 57; BGV, 72v; un simperazm CLV, 148v. (<ngr. sumpšrasma şi sumperasmÒj).
  SIMBOL s. Vezi Împrumut. I, p. 105. Cf. şi 1. („semn, obiect, imagine care reprezintă, în mod convenţional, ceva”) sîmvol OC I, 9r; DAB, 36r; simvol SPBA, 76; HFP, 16, 158, 359; BAR I, 136; BG, XXV; símvol SIU, 32v; HFP, 80, 157, 245; simbol BD II, 433; EGRM, 42r; EGR, 147; AR 1829, 200; MSS, f. t.; LME, 59; CMR, 69; GPE, 6; FTP III, 183; BAR I, 96; SGR II, 159; AR 1895, 104; AsP, 68; VVP, 128; MCL 1839, 220; APR, 70; pe la 1840 forma era frecventă; simbol (sămn) IRV, 146v; simbol (semn) LM, 124; simvol, simbol BDL IV, 912r; símvol, símbol GC VI, 36v, 38r; sîmbol GAB, 12; simbolă Z 1856, nr. 3, 3. 2. (Relig.) símbol SCM, 6; simvol HGT, 19; LB, 644; PIU I, 109; simbol StDR, 253; PD, 569. (Cf. ngr. sÚmbolon, lat. symbolum şi symbola, fr. symbole, germ. Symbol).
  SIMBOLIC adj. simvolicesc DOB, 9; CL II, 65; SIU, 12r, 32r; simbolicesc MIU, 68; BD II, 434; MF I, 10v; simvolic HFP, 199; simvolíc GC VI, 38r; simbolic SHI II, 7; VVP, 128; DFL, 163; BP, 104; NV, 361; BCD, 271, 397; StDR, 253; CA 1854, XXXII; CFZ, 119; DIB, 269; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. lat. symbolicus, ngr. sumbolikÒj, germ. symbolisch, fr. symbolique).
  SIMBOLICEŞTE adv. simvoliceşte SIU, 25v; simboliceşte SAP, 6, 212.
  SIMBOLIZA vb. simboliza BD II, 434; VCL, 29r; simbolisa NV, 331; PD, 569; cimili AR 1829, 200; simili SGR II, 158. (Cf. lat. symbolizare, fr. symboliser).
  SIMBOLIZAŢIE s. simbolisaţie NV, 361; PD, 569. (<fr. symbolisation).
  SIMETRIE s. („armonie, regularitate; echilibru”; Arhit., Geom.) Vezi Form. term. şt., p. 278. Cf. şi simetrie PTF, 167r; LVH, 35r; GCA, 21; GIA I, 14r, 25v; BDR, 19r; BDL IV, 912r; BD II, 434; BGV, 63v; MFV II, 33v, 98v; GC VI, 35v; SGR I, 223; LOA, 77; AR 1837, 361; FMIL 1840, 294; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; simétria GN, 306v. (Cf. şi ngr. sumetr…a, germ. Symmetrie).
  SIMETRIZA vb. simetra GC VI, 35v; simetrisa NV, 362; PD, 570. (Cf. fr. symétriser).
  SIMFONIC adj. simfoníc GC VI, 38r; simfonic VVP, 128. (<fr. symphonique).
  SIMFONIE s. („acord, consens”; Versif., Muz.) Vezi Împrumut. I, p. 105. Cf. şi simfónie EBG, 124v; CR 1829, 257; simfonie BDL IV, 912r; FTM, 83; BD II, 434; PCP, 39; AR 1829, 75; AR 1830, 376; GC VI, 38r; AR 1834, 139; GTN 1836, 56; VVP, 128; PBM, 71; NV, 362; StDR, 254; pe la 1850 forma era frecventă; simfonie FTM, 42; PBV, 410. (Cf. lat. symphonia, ngr. sumfwn…a, fr. symphonie, it. simfonia).
  SIMFONIST s. (Muz.) simfonist GC VI, 38r; NV, 362; PD, 570; sinfonist PBV, 410. (Cf. fr. symphoniste, it. sinfonista).
  SIMILAR adj. similar BRA, 24; CFZ, 162; poluri de un fel (similaires) RL, 386; instituţiuni comerciale similarii (asemenea între ele) VO 1857, 4. (<fr. similaire).
  SIMILITUDINE s. asemănare EBG, 67v; sămăluire SC, 158v; similitudei seau asămănării AsG, 130; similitudo seau asemănarea AsG, 156; similitudă, similitudine NV, 362; similitudă GRR, 260; similitudine PD, 570. (Cf. fr. similitude, lat. similitudo).
  SIMONIAC adj. simoniac şî simoniacesc GC VI, 38r; simoniac PD, 570. (<fr. simoniaque).
  SIMONIE s. (Relig.) MTM I, 210; TD II, 347; GC VI, 38r; FMIL 1847, 179; GCB II, 237; PD, 570. (Cf. lat. simonia, germ. Simonie, fr. simonie).
  SIMPATETIC adj. 1. („plăcut; sensibil; sugestiv”) simpateticesc MFV I, 68v; simpatetic FL, 42; SMA, 31, 189; simbatetic StDR, 253. 2. scrisoare simpatetică MCL 1839, 387; negreală (cerneală) simpatetică BMN III, 157. 3. pulbere [...] simpatetică CA 1857, 85. (Cf. ngr. sumpaqhtikÒj, germ. sympathetisch).
  SIMPATIC adj., s. 1. adj. („care inspiră simpatie; plăcut, atrăgător”) simpatic CV, 27; MEN I, 148; DFL, 112; LMS, 23; NV, 362; SCC II, 138, 232, 382; CA 1854, 30; CFZ, 142; RL, 147; CMI, 169; ASLI, 289; DCB I, 106; PBV, 408; PD, 570; simpatíc GC VI, 38r; simpatec BDL IV, 912r; sempatic SMR I, 93; simbatic SCC II, 176. 2. adj. pulbere simpatică sau sempiternă AsPR, 42, cf. şi 14. 3. s. (Anat.) simpaticul cel mare KMA, 522; PAD, 179. (Cf. fr. sympathique, germ. sympathisch).
  SIMPATIE s. 1. („afinitate, înclinaţie; asemănare; afecţiune, sensibilitate; compasiune”) simbátie VSN, 323r; AOS, 58; simbatie OC I, 78r; GTN 1836, 29; AF, 8; SIT, 4, 29, 155; StDR, 253; SCC II, 156; APS, 55; simpatie OST, 41; BDL IV, 912r; BR 1821, 195; BD II, 434; BGV, 34r; CLV, 145r; LB, 691; VMG, 199; CR 1829, 89; VPA, 27; AR 1830, 240; CR 1831, 35; AIR II, 285; pe la 1835 forma era frecventă; simpatie (împreună pătimire, milostivire) MFV I, 68r; simpatie (împărtăşire) AR 1835, 134; simpátie GC VI, 38r; simpadie TIV, 143. 2. (Fiziol.) simpatie SMA, 111; PMC I, 209; simbatie EOI, 106. (Cf. ngr. sump£qeia, lat. sympathia, germ. Sympathie, fr. sympathie).
  SIMPATIZA vb. simpatiza GTN 1836, 50, 51; FMIL 1840, 98, 193; FMIL 1844, 366; AF, 199; RB, 323; KDP, 8; SSC, 139; SCC II, 381; PBV, 408; simbatiza SCC I, 208; APS, 54; simpatisa RCM, 61; FMIL 1844, 303; MEN I, 268; FMIL 1847, 145; NV, 362; PD, 570; simbatisa SIT, ded. 3, 338. (Cf. fr. sympathiser, germ. sympathisieren).
  SIMPLEŢĂ s. („simplitate”) VVP, 128; PBV, 408. (<fr. simplesse).
  SIMPLIFICA vb. Vezi Form. term. şt., p. 278. Cf. şi semplifia GC VI, 29r.
  SIMPLIFICAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 278. Cf. şi semplificaţie GC VI, 29r; simplificăciune DFL, 109, 191.
  SIMPTOMATOLOGIE s. (Med.) NV, 362; LMA, IV; TCC, 69v. (<fr. symptomatologie).
  SIMULA vb. făţări LB, 209; simula NV, 363; PD, 571; simula (imita) RSM, 234; a prepune (semula) AML, 67, 68, cf. şi 72. (Cf. fr. simuler, lat. simulare).
  SIMULACRU s. NV, 363; StDR, 254; CA 1852, 42; CA 1861, 68; PD, 571. (Cf. fr. simulacre, lat. simulacrum).
  SIMULAT adj. TR 1854, 162; BIF, 21.
  SIMULAŢIE s. făţărie, făţărnicie LB, 209; simulaţie StDR, 254; PD, 571. (Cf. fr. simulation, lat. simulatio).
  SIMULTAN adj., adv. deodată DLG, 164; simultan DFL, 29, 40; BIP, 54; simultan (tot de odată) CA 1862, 47; simultanat BIP, 68, 150; PFM, 342; simultaneu NV, 363; DILB IV, 205; GCB II, 237; TCC, 90r; PD, 571. (Cf. germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus).
  SIMULTANEITATE s. simultaneitate seau vrîsnicie CCF, 27; simultaneitate NV, 363; GCB II, 237; PD, 571; simultanitate de mişcare (simultaneite de mouvement) RL, 386. (<fr. simultanéité).
  SIMUN s. („vînt care bate în Arabia şi în Sahara”) samum sau hamsin AR 1829, 196; samum EGI, 38; GG, 109; FGE, 35; FGGN, 37; StFE, 169; simun DILB III, 223. (Cf. fr. simoun, samum şi chamsin, germ. Samum).
  SINAGOGĂ s. sinagoguri SAT, 7, 8; DC I, 74r; DC II, 63v; sinagoghii pl. APM, 67; sinagogă SAT, 1, 90; CL I, 50; SPBA, 17; BRI, 21, 189; BD II, 434; BR 1829 I, 40; AR 1835, 95; IL 1840, 15; RIP I, 71; DILB III, 223; PBV, 409; PD, 571. (Cf. gr. sunagègi şi sunagwg», fr. synagogue, germ. Synagoge).
  SINAH s. („guturai”) MD I, 56v. (<ngr. sun£ci).
  SINALAGMATIC adj. (Jur., Comerc.) VMG, 285; BCD, 325, 327; BEC, 44, 61, 171, 172; PD, 285. (Cf. fr. synallagmatique, ngr. sunallagmatikÒj).
  SINALÁGMĂ s. (Jur., Comerc.) GC VI, 38v. (Cf. fr. synallagme, ngr. sun£llagma).
  SINALEFĂ s. (Fon.) sinálifi EBG, 106r; sinalefă GC VI, 38v; PD, 571. (Cf. ngr. sunaloif», fr. synalèphe).
  SINAMICHÍ s. (Bot., Farm.) praf de sinamichí SLP, 11; simamichi CIF, 31; frunză de sinamichi POS, 218; ceai de sennă (sinamichi) VH, 111. (Cf. ngr. sinamik», germ. Senna, it. senna).
  SINANASTROFIE s. („tovărăşie, societate”) sinanastrofie PTF, 52v, 81v, 82v; VIC, 238r; LVH, 10r, 14v; GIA II, 9r, 66r, 106r; KUP, 39v; sinanastrofí VIC, 85r, 190r; LVH, 79r; sînanastrofi LVH, 70r, 121v. (<ngr. sinanastrof»).
  SINANASTROFISI vb. („a avea relaţii cu cineva”) sinanastrofi VIC, 6r; sinanastrofisi GIA II, 110r. (<ngr. sinanastršfomai).
  SINAPISM s. (Med., „plasture cu muştar”) sinapism GC VI, 38v; FMK, 61, 75; PMH, 91, 92; RMS, 183; sinapism (muştar) SS, 39; sinapism (mustaridă) PMC II, 147; sinapizm SPG, 8. (Cf. ngr. sinapismÒj şi moust£rda, it. sinapismo).
  SINARTROZĂ s. (Anat.) sinartrosă GC VI, 38v; sinartroză KMA, 129. (<fr. synarthrose).
  SINCATAVASIS s. („condescendenţă”) sincatavasis DC IV, 62r, 91r; IRV, 21r; sinchetavas VSC, 15. (<ngr. sugkat£basij).
  SINCER adj. sincer CV, 28; GC VI, 42r; GG, 238; VVP, 128; BFO 1843, 128; RCM, 169; FMIL 1844, 123, 183; MID I, 45, 73; FMIL 1847, 140; AF, 85; SIT, ded. 3, 238; NV, 363; BIP, 29; CGR, VIII; BG, 212; CA 1850, 68; pe la 1850 forma era frecventă; sincer (cu inimă curată) HMV II, 255; sincer (curat la inimă) CEF, 147; senţer PAGR, 89; SPV, XVIII; VSC, VI; FTP I, 30, 94; FTP III, 14, 20; BFI, 39; senţer (curat) CR 1830, 407; senţer (curat la inimă) SPV, 145; sencer EGR, 163; BM, 44; MCL 1838, 43; FMIL 1844, 124; PME, 3; sencer (cu inimă curată) MBE, 39. (Cf. fr. sincère, lat. sincerus).
  SINCERITATE s. senţerătate PAGR, 15; curăţenie inimii (sinseritate) [...], sinseritate (curăţenie de inimă) MFV II, 179v; senteritatea (curăţănia sufletului) NMP, 22; senţeretate FGP, 16, 22; FTP II, 136; FTP III, 7, 131; senţeritate FTP II, 93; BFI, 41; sinţeritate VAA, 16; senceritate (curăţenia inimii) CR 1829, 240, 284; senceritate GTN 1836, 42; KMP, 117; sencerita (curăţenie) CR 1830, 278; sinceritate VMG, 294; GC VI, 42r; CIRA, XI, 29; MF II, 99v; MF III, 165r; GG, 233; VAA, 17, 51; MN 1836, 54; SHI II, 172; VVP, 128; FMIL 1840, 319; pe la 1840 forma era frecventă; sinceritate (curăţia cugetărilor) CIRA, 305; sinceritate (curăţia cugetului) AR 1837, 327; sinceritate (curăţenia inimii) CEF, 38. (Cf. fr. sincérité, lat. sinceritas).
  SINCHISI vb. („ a lua în seamă, a nu rămîne indiferent, a se nelinişti, a se tulbura”) sinhisi FTU, 66r; ZFV II, 128v; VIC, 201v, 236r; GIA II, 76v; MGD, 2r; sînhisi MAB, 65v; sînhisî LVH, 19r. (<ngr. sugc…zw).
  SINCOPĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 279. Cf. şi 1. (Fon.) lepădare MGR, 117r; sincopă IGE, 269, 270; PD, 573. 2. (Med.) sincopí MD I, 117r. 3. („prescurtare”) BD II, 435; GC VI, 42r.
  SINCRETISM s. (Filoz.) BD II, 435; DFL, 158; CFZ, 12, 75; PD, 573. (Cf. lat. syncretismus, fr. syncrétisme).
  SINCRON adj. sínhron, GC VI, 42r; sincron PD, 573. (Cf. ngr. sÚgcronoj, fr. synchrone).
  SINCRONISM s. sinhronismos NIU, 6r; sinhronism GC VI, 42r; sincronism PD, 573. (Cf. ngr. sugcrovismÒj, fr. synchronisme).
  SINDIC s. („împuternicit, mandatar”; Comerc.) sindicus BD II, 435; sindic GC VI, 42r; sindic VVP, 128; CCB, 52, 57; BGO 1844, 67; NV, 364; PDC, 94; PBV, 409; BEC, 292; PD, 575. (Cf. lat. syndicus, ngr. sÚndikoj, fr. syndic).
  SINDICAL adj. („privitor la sindic”) GC VI, 42r; NV, 364; PBV, 409; PD, 572. (<fr. syndical).
  SINDICAT s. („funcţia sindicului”) GC Vi, 42r; BGO 1840, 25; BGO 1844, 1, 50, 51; NV, 364; PBV, 409; PD, 572. (<fr. syndicat).
  SINDROFIE s. sintrofie GC VI, 42r. (<ngr. suntrof…a).
  SINDROMÍE s. („subscripţie; abonament”) BFO 1833, 142. (<ngr. sundrom»).
  SINECDOCĂ s. (Ret.) sinegdohí EBG, 106v; sinecdóhĭ, sinecdóhie RIM, 174, 175; sinecdóhă GC VI, 38v; sinecdochie VVP, 128; sinegdohie, sinecdohie GRR, 171, 177, 178; sinecdocă PD, 572. (Cf. ngr. sunekdoc», lat. synecdoche, fr. synecdoque).
  SINÉPIE s. („urmare, consecinţă”) provlime şi sinépii PCP, 36; sinépii HFP, 111. (<ngr. sunšpeia).
  SINEPITROP s. („co-epitrop”) SGR I, II; FMIL 1840, 254. (<ngr. sunep…tropoj).
  SINEREZĂ s. (Fon.) GC VI, 38v; PD, 572. (<fr. synérèse).
  SINGENEZIE s. (Bot.) singhenesie CIN, 265; PMC II, 204; singenesie MIN, 183; BBS, 26, 39. (<fr. syngénésie).
  SINGRAMĂ s. („scriere, operă”) a cărora singrámata sînt foarte bune DC II, 216v; singramă AR 1835, 102; o singramă întitulată Iliada SHI II, 31, cf. şi 18. (<ngr. sÚggramma).
  SINGULARIZA vb. singularisa PD, 572. (<fr. singulariser).
  SINHIZĂ s. („tulburare, dezordine, confuzie”) sínhisis VOG, 131; sinhisis PTF, 90r; sínhiză GC VI, 42r. (Cf. ngr. sÚgcusij, fr. synchyse).
  SINISFORA s. („contribuţie”) sinisforá APC, 173v, 312v, 313r, 314r; DAP, 112, 168; GC VI, 38v; sinisfora (colaţie, punerea la mijloc) CPI, 127, cf. şi 126, 128. (Cf. ngr. suneisfor£, lat. collatio).
  SINISTRU adj., s. FMIL 1844, 287; MID I, 271; FMIL 1847, 114; BDJE, 123; BP, 181, 211; SIT, 355; NV, 364; LS, 13; SCC II, 319, 364; SMB I, 20; ICI, 94; RL, 28; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. sinistre, lat. sinister).
  SINODAL adj. (Bis.) sînodialnică pre dreaptă ocîrmuire CDG, 24v; sinodal GC VI, 38v. (<fr. synodal).
  SINODIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 279. Cf. şi (Bis.) sinodicesc CPR, 18v; ROI2 IX, 8; NPT, 289; sinodíc GC VI, 38v; sinodic PBV, 409.
  SINOLOG s. sinolog (învăţat în limba hineză) AR 1844, 12. (<fr. sinologue).
  SINONIMITATE s. sinonimitate VCL, 71v; sinonimitate, unonumire StDR, 254.
  SINOPSIS s. sinopsis (izvod, însemnare) ME, 617; o scurtă arătare sau sinopsis scoasă din cartea... MCF, 7; sinopsis BD II, 435; HFP, 31. (Cf. lat. synopsis, ngr. sÚnoyij, germ. Synopsis).
  SINOPTIC adj. sinoptíc GC VI, 38v; sinoptic AR 1837, 105; SMR II, 31; NV, 364; GM 1854, 9; PBV, 409; PD, 573. (Cf. fr. synoptique, germ. synoptisch).
  SINTAGMĂ s. frásis VOG, 103; sintagmă BD II, 435. (Cf. ngr. fr£sij, lat. syntagma).
  SINTETIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 279. Cf. şi sinteticesc BLM, 154; CLV, 5r, 145v; HFP, 144; sintetíc GC VI, 42r; sintetic HFP, 67, 144; MF I, 50r; MF II, 2r, 8v; CCF, 23; VL, 7r; VCL, 72r, 74r; EP I, 7; PBV, 410; PD, 574; CFZ, 87, 89; sindetic VCL, 73v, 74r. (Cf. şi lat. syntheticus).
  SINTETICEŞTE adv. sinteticeşte BLM, 154; MF II, 53v, 87v; CFZ, 44; reprezintă sintetice obiectul întreg CFZ, 89.
  SINTETISM s. (Filoz.) MF III, 95v; KFL, 49.
  SINTETIST s. (Filoz.) MF III, 95v.
  SINTEZĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 279, şi Împrumut. I, p. 106. Cf. şi (Ret., Log., Gram., Lit.) síntesis DC I, 40v; DC III, 216v; sintesis BD II, 435; sintezis MF I, 128r; VL, 8r; sintesis şî sintesă GC VI, 42r; sintes BDL IV, 913; CLV, 5r, 145v; sintez (alcătuire) MFV I, 25v; sintez MF I, 128r, 128v; CCF, 83, 86; sintesie VVP, 128; sinteze sg. DFL, 79, 154; sintese sg. KFL, 43; sinteză CFZ, 9, 44, 84, 87; R 1857, nr. 3, 2: PBV, 410; sintesă PD, 574. (Cf. şi lat. synthesis).
  SINUCIDE vb. să omoară pre sine MTT, 16v; s-au omorît singură ZFV II, 96v; să omoară-sîngur APC, 255r; s-au omorît însuşi pă sine BRI, 105; sinucide GC I, 319r; GC VI, 38v; MN 1836, 2; VVP, 128; AsL, 15; AR 1844, 16; KDP, 102; LS, 88; RL, 178; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; sin-ucide AsPR, 26. (Cf. fr. suicider, ngr. aÙtoceir…zomai).
  SINUCIDERE s. omorîrea de sine însuş (avtohiria) PV, 48, cf. şi 63; autohirie BDL I, 260r; ucidere de sine DIP, 10v; AR 1829, 84; FMIL 1840, 22; ucidere de sineş BGV, 57v; sinucidere CR 1829, 61, 221; CR 1830, 72; GC I, 319r; GC VI, 38v; RB, 374; AR 1842, 234; FMIL 1844, 210; Univ 1846, 86; HMV II, 15; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; sin-ucidere CPO, 78; CA 1855, 3; CA 1859, 10; suicidie (de sine-ucidere) AR 1835, 96; sinucid BM, 33; KMP, 18; MEN II, 294; SIT, 93, 343; CFZ, 155, 163; DIB, 573; LIT, 306, 365; AML, 166; suicidiu DFL, 126, 155. (Cf. ngr. aÙtoceir…a, fr. suicide).
  SINUCIGAŞ s. sinucigaş GC I, 319r; GC VI, 38v; FMIL 1844, 24; AML, 166; sin-ucigaş CA 1861, 5; sinucigător AML, 165; sinucis C, 14; AML, 161; cînd mîna-mi sinucidă..., BM, 39. (Cf. fr. suicidé).
  SINUOS adj. AR 1840, 201; NV, 365; PD, 574. (Cf. fr. sinueux, lat. sinuosus).
  SINUS s. (Anat.) sînurile creerului (sinus cerebrales) VA, 154; sînul coronar PAD, 168; sinu superior cel lung [os la cap] KMA, 94. (Cf. lat. sinus, fr. sinus).
  SIRÁ s. („şir, rînd de generaţii”) siráoa, adecă rîndul [...], siráoa împăraţilor Eghipetului RIC, 103r, cf. şi 103v; siralele arăpeşti DC I, 96v; sireaoa SIN, 45; sireaoa stelelor fixe SIF, 149. (<ngr. seir£).
  SIRE s. sire IRF, 26; RBV, 17v; CR 1829, 109; AR 1829, 222; MCR, 38; RB, nr. 14, 2; VVP, 128; StDR, 255; BBR, 80; sir PD, 574. (<fr. sire).
  SIRENĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 106. Cf. şi 1. (Mit.) sirină FGS, 15v; BDL IV, 913v; DLG, 182; HFP, 332; GC VI, 42r; FTP I, 251; sirenă BPN I, 10; API, 133; CA 1848, 53; StDR, 255; CA 1854, 121; RL, 21; CMI, 135; PD, 574. 2. (Zool.) sirenă CIN, 63, 151; StIN, 88. 3. (Fiz.) sirenă PFM, 392; PD, 574. (Cf. ngr. seir»n, seirÁna, fr. sirène, lat. siren, sirena).
  SIRENIC adj. cîntece siriniceşti GCA, 101.
  SIRIAN adj. sirienesc MFV II, 166v; siricesc BAR II, 171. (Cf. fr. syrien, lat. syricus).
  SIRTĂ s. sirtă GC VI, 42r; FGE, 2; RIP I, 43; PD, 574; sirtes sînt malurile sau stînci ascunşi în marea GTS, f. 24r; sirte, mişcătoarele arinişuri în mare EGI, 103; FGE, 95; sirte (grămăzi de nesip în mare) IL 1840, 19. (Cf. fr. syrte, lat. syrtes).
  SISTALTIC adj. (Fiziol.) sistaltíc GC VI, 42r; sistaltic PD, 574. (<fr. systaltique).
  SISTATICOS adj. („de recomandare”) epistolii sistatichè OC I, 45v; o epistolie sistatichí OC I, 57v. (<ngr. sustatikÒj).
  SISTEM s. Vezi Form. term. şt., p. 279, şi Împrumut. I, p. 106-107. Cf. şi sístimă FC, 8r, 9v, 70v; NID I, 1r; NID III, 17v; SCS, 9; SIU, 7r, 25v, 31r, 37v; AOS, 4, 6, 50, 54, 112; SPBA, 43; MI, 1830; sistímă PCP, 33; HFP, 66; CR 1829, 50; sistimă AZ, 77v; DCP, pf.; SIU, 31r; SPBA, 43; POC, 17r; TPE, 17r; CE, 6; HFP, 31; LOA, 90; MF I, 26; RSM, 13v; SHI, XXVIII; VL, 2v, 3v, 84v; forma era frecventă pînă pe la 1850; sistemă BPN II, 322; SPBA, 46; BR 1821, 170 bis; PIU II, 9; PIU III, 117, 183; PIU IV, 39, 84, 99; HFP, 7; PH, 9; ROB, 31; sistémă FLG, 41; MIA, 3; RA, 4, 11, 17; IRF, 32; OAI, 1; BDL IV, 914r; MPI, 60, 65; BPN I, 36; PAM, 10; VMG, 272; MF I, 36r, 39r; sistemă GMSP, 21; PAM, 25; BD II, 436; BGV, 118v; TPE, 5r; IRV, 107v; SFT, 3; CC, 109; TAO, 70; MFV II, 4v; CLV, 19v, 132r, 145v; MCB, 16; GIC, 174; SPG, 8; PCB, 106, 144; BRD, 14; forma era frecventă pînă pe la 1840, sporadică pînă la 1860; sistem FLG, 5; IPS, 13; MIA, 4; CRac, 82; AR 1829, 67, 183, 190; AR 1830, 88, 98, 197; SIC, 78; FL, 54, 67; SHI, 11, 17; pe la 1840 forma era frecventă; sistemat DFL, 4, 64; KFL, V; aşezămînt GSP II, 61.
  SISTEMATIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 279, şi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi sistematicesc CMP, 1; VPP, 103; MPI, pf.; SFT, 1; MFV II, 68r, 150v; MBV, 42; VL, 54v; FMIL 1844, 196; VCL, 61v, 68v; sistimaticesc PCC, 5; HMS, 98v; sistimatic VMG, 234; HFP, 63; GC VI, 42r; SGR I, 169; MF I, 67r, 67v; SHI I, 1, 135; VL, 2r, 3r; sistematic HFP, 367; CR 1830, 394; SGR II, 154; CPI, pf. 1; MF II, 1v, 72v; MN 1836, 34; SHI II, 78; CCF, 87; RB, nr. 7, 4, 217; GT 1838, 5, 10; FL, 2, 55; VVP, 128; BGO 1840, 334; RIP, 196; pe la 1840 forma era frecventă; sistematec CR 1830, 163; PIC, 134; D 1860, 86.
  SISTEMATICEŞTE adv. Vezi Form. term. şt., p. 279, şi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi sistematiceşte VPB, 13; VPP, 60; MPI, 25, 174; VMG, 340; BDC, 75; SCC II, 39; sistimaticeşte PCB, VI; HFP, 363; HMS, 98v; MF I, 16r; TIV, 30; care face să reîmpingem sistematice ajutoarele DFL, 112.
  SISTEMATIZA vb. sistimatisi LIB, 2; sistima AR 1829, 32; GRR, 3; sistematiza DFL, 55, 157; CA 1847, 13; CFZ, 9; BCI, 184; PD, 575. (<fr. systématiser).
  SISTEMATIZAŢIE s. sistematizăciune DFL, 206; sistematizaţie CFZ, 9, 84; sistematisaţie PD, 575. (<fr. systématisation).
  SISTISI vb („a edifica, a fonda, a institui; a recomanda”) VIO II, 40v; SIU, 13v, 14v, 16r, 35v, 36v, 52r, 60r; MI, VI; DCN, 20, 68; NMP, ded. 3; SPV, 93; PBV, 410. (<ngr. susta…nw).
  SISTISIRE s. NMP, ded. 2, 3; BFO 1833, 45; PBV, 410.
  SISTISITOR s. SIU, 15v.
  SITUA vb. situa AsG, 222; GRN II, 34; T 1856, nr. 3, 4; BC, 18, 21, 64; NPT, 349, 354; PIC, 8, 27, 95, 137; CA 1861, 29; PD, 575; sitoa PIC, 105, 112, 126; situi WAM, 138. (Cf. fr. situer, lat. situare).
  SITUARE s. pusăciunea geografică sau situarea RIP I, 60; situarea lor geografică C, 1.
  SITUAT adj. situat SHI II, 23; LMS, 42; PD, 575; înlocat AsLM, 2; aflător RL, 21.
  SITUAŢIE s. („aşezare, poziţie; starea în care se află cineva sau ceva; împrejurările care determină o stare, un fapt etc.”) situaţie (starea locului) AR 1829, 190; tabla situaţiei (stărei) trupelor AR 1830, 459; situaţie CR 1830, 7; LOA, 119; EGI, 103; MCR, 134; MF II, 106r; VDA, 21; AR 1837, 217, 218; FGE, 2, 95; PDT, pf. 3; MCL 1839, 283; VVP, 128; CDCE, 32; pe la 1840 forma era frecventă; situaţie, topotesie GC VI, 42r; situaţie, situaciune StDR, 255; situăciune DFL, 130, 138, 205; situaţiune WAM, 75; DIB, 241; DILB III, 223; Z 1856, nr. 3, 4; GCB II, 237; C, 14; BEC, 402; RF, 3. (Cf. fr. situation, germ. Situation, ngr. topoqes…a).
  SIXTĂ s. (Muz.) WPM, 46. (<fr. sixte).
  SIZIGIE s. („unire, adunare”; Mat., Astron.) sizighie DC II, 70v; BD II, 436; sizigie MN 1836, 72; NV, 365; PD, 575. (Cf. lat. syzygie, fr. syzygie).
  SLAV s. şlav BR 1821, 156; AAM, 76; sclavini (şlavi) AAM, 69; slav BRD, 13, 28. (Cf. lat. slavus şi slavin, germ. Slawe, fr. slave).
  SLAVIZA vb. a sclavisa (a sîrbi) pre români AAM, 78; s-au slavizat AMIM, 17. (Cf. lat. slavisare, fr. slaviser).
  SLAVON adj., s. noroade sclăveşti sau sloveneşti MIR, 159; neamurile sclaveneşti BRD, 5; ruşii, carii au pă slavoana foarte bogată MCB, 60; slavuni PIU IV, 64; viţă şloveană, viţă şlovenească, AAM, 76; ghinta slovenească BRD, 21; slavun, slavon, slovan GC VI, 139v; limba slavonă AIR I, 161; slavon, -ă, slăvonesc, -ească VVP, 131, 132; popoară slăveşti FMIL 1840, 295; cuvinte slovenice FMIL 1847, 130.
  SLAVONISM s. (Lingv.) slovenismi BRD, 103; slovenism FMIL 1844, 244; slavonismuri FL, 5, 55, 61; turcismii, slavonismii, galicismii BG, 3; slavonism RL, 28. (Cf. lat. slavonismus).
  SLOOP s. (Mar., „un fel de vas”) CR 1829, 213, 237. (<fr. sloop).
  SMALŢ s. zumalţ GN, 293v; zmanţ DC IV, 231v; zmalţ CCD, 25r; VAC, 10; smalţ SPG, 6, 19; BFO 1843, 190; zmalt AR 1834, 104; DIR, 107; PPT, 34; smalt RCM, 12; CA 1847, 52; BBR, 41; zmald POS, 155; smanţ, smalt EPD, 134; smald, smalţ StDR, 257; smalţ, smanţ PBV, 422. (Cf. ngr. sm£lton, germ. Smalts şi Schmalt, magh. zománc).
  SMARALD s. smeragd GF, 214r; smerand HOG, 152; smaragd GN, 294r; SIN, 28; CISG, 130; GSP II, 161; BD II, 321; LB, 650; GC II, 265; BR 1829 I, 50; AR 1832, 108; CIN, 93, 350; MCL 1839, 508; FMIL 1840, 123; StIN, 9; GPG2, 100; PBV, 422; smaracd VSC, 100; zmaragd DC II, 174v, 196r; GCA, 1; GIA I, 95r; AZ, 131r; GSP II, 27; GIC, 77; GC II, 265r; AR 1837, 242; MCL 1838, 20; zmarand HET I, 49v; HOG, 44; BGO 1840, 291; RL, 160; smarand RL, 16, 64; BIN, 43; smarald RL, 316. (Cf. it. smeraldo, lat. smaragdus, ngr. smar£gdi şi sm£ragdoj, germ. Smaragd).
  SMARALDIC adj. zmaragdicesc HET II, 35r, 71r.
  SMATRITEL s. („supraveghetor”) smatrit CR 1830, 354; AR 1830, 27; zmatritel CR 1830, 313. (<rus. смотритель).
  SMĂLŢUI vb. smălţa (văpsea, înfăţa) FTM, 7; smăltui API, 50.
  SMĂLŢUIRE s. jumulţuire CIN, 399.
  SMĂLŢUIT adj. zămălţuit, jumălţuit VD, 36; smănţuit VSC, 94; EPD, 134; zmălţuit CD, 37; smălţuit BIN, 56.
  SMEGMĂ s. (Fiziol.) PAD, 133. (<fr. smegma).
  SOAREA s. adunare de seară (soare) CR 1830, 26; soare GTN 1836, 92; soare (adunare) AR 1838, 159; soarea GC VI, 20r; AR 1837, 143; PSE, 233; PBV, 424; PD, 579; soarele CR 1830, 430; MSR, 64; DAH, 41; RB, nr. 8, 3, nr. 23, 2; KPA, 55; AAR, 33; soareuri INB 1859, 23; soarei sg. FL, 43; suarea RL, 80; CA 1857, 32; suare Z 1856, nr. 23, 4; suarele NPT, 287. (<fr. soirée).
  SOBRIETATE s. sobrietate (tresvie) FTM, 232; sobrietate GC VI, 56v; NV, 365; StDR, 257; WCP, 7; AVP, 21; JA, 28; sobrietate (mulţămire cu puţine) CA 1854, 44. (Cf. lat. sobrietas, fr. sobriété).
  SOBRU adj. popoare [...] sobrie (treze) FTM, 227; sobriu GC VI, 56v; StDR, 257; subriu (cumpătat) CA 1848, 66; sobru NV, 365; JA, 154; AVP, 21; PD, 579. (Cf. lat. sobrius, fr. sobre).
  SOCIABIL adj. omul este fireşte soţietoresc MFV II, 139v; soţios VVP, 133; PBV, 427; soţiabil GC VI, 56v; GTN 1835, 19; HMV I, 74; StDR, 259; PBV, 427; sociabil SIT, 310; NV, 365; BMN I, 79; PD, 579; sociabile sg. AVP, 21. (Cf. fr. sociable, lat. sociabilis).
  SOCIABILITATE s. soţieciune VVP, 133; soţiabilitate GC VI, 56v; GTN 1835, 19; MEN II, 194, 271; RMS, 3; BMN, 58; GCB II, 237; C, 12; PBV, 427; sociabilitate CA 1844, 41; MEN II, 86; BP, III, IV; NV, 365; BMN I, 64; BCI, 111; INB 1859, 14; PD, 579; sociabilitate (tovărăşie) BMN I, 79; INB 1859, 68. (<fr. sociabilité).
  SOCIAL adj. soţialnic OPA, 11; MIA, 3; PIF, 1v, 16r; HFP, intr. 8, 20; AR 1830, 165; PMG, 11; soţiesc MPI, 11, 38; datorinţele cele soţeteşti şi cetăţeneşti CTT, 246; soţial MCB, 171; VMG, 247; AAM, 55; NMP, 11; CR 1829, 153; GC VI, 56v; SPV, ded. 1; FTP III, 48; BFO 1833, 201; GTN 1835, 17; MN 1836, 30; KMP, 90; AR 1837, 414; SHI I, 19; RB, 305; FMIL 1840, 99; forma era folosită pînă spre 1860; social LOA, 86; GG, 130; GTN 1836, 51; MN 1836, 70; HP, XII; FMIL 1844, 233; CA 1844, 42; MEN II, 60; BP, VI; SIT, 103, 267, 275; NV, 365; BCD, 503; CA 1851, 26; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. socialis, fr. social, germ. sozial).
  SOCIALIST s., adj., adv. (Polit.) socialist KDP, 19; soţialist C, 4; PBV, 427; soţialistic, soţialisticeşte PBV, 427. (Cf. fr. socialiste, germ. Sozialist, sozialistisch).
  SOCIALITATE s. („sociabilitate”) soţialitate SMR I, 93; FMIL 1847, 38. (Cf. fr. socialité).
  SOCIETATE s. Vezi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi 1. („omenirea, totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă”) soţie DMC, 104; DSM, pf., 10; OP, 45; CTT, 71; obştea sau soţia orăşănească RPT, 3; însoţire ABCB, 84; BEM, 297; soţietate BDT, 192r; AZ, 75r; PFBA, 617r; SEC, 173; DSM2, pf.; CP I, 45; TD III, 305; MIR, 17; SCS, 8; TMS, 10, 41, 43; BVM, 14; BDL IV, 947r; SIU, 17v, 19r, 42v, 79r; DCP, pf; VPP, 82, 212; FTM, 242; BPN I, ded.; MPI, 3; SPBA, ded.; forma era frecventă pînă la 1860; soţietet OAI, 1; soţietaş CNB, 139; societate MF II, 44v; GG, 130; MN 1836, 75; HP, XII; FMIL 1844, 28; MEN II, 88; LMS, ded.; BCD, 231; CA 1850, 56; CA 1852, 58; KOS, X, XI; CA 1854, 21; ICI, 150; RL, 36; AsT, 3, 4; LIT, 53; SPB, 112; DCB IV, 62; PIC, 25; D 1858, 1. 2. („asociaţie de personae constituită într-un anumit scop; asociaţie de oameni de afaceri”) soţie DMC, 184; CTT, 128; însoţire GIC, 58; soţietate ISI, 3; CP II, 23, 26; DOA, f. t.; CL I, 10; CL II, 286, 349; HPP, f. t.; MR, 4; RA, 31; FDB, 98; BDL I, 17r; SPBA, 1; GIC, 109; EGR, III; BR 1829 I, 44; CR 1829, 14; AR 1830, 91, 130, 189; CR 1831, 20; şi cu acest sens, ca şi cu cel următor, forma era frecventă pînă la 1860; soţieta GIC, 109, 114, 221; societate BIP, 82; INB 1857, 30; BEC, 7, 43, 48, 53, 94; AML, 49, 171. 3. („grup de personae care petrec un anumit timp împreună; companie, tovărăşie”) soţie BV2, 19, 20; OMT, 6; KIT, 276; MBV, 18; CTT, 76; soţietate OST, 9; TD II, 219; IM, 43; TMS, 17; IRF, 26; CB 1816, 62; VPP, 56, 268; DO, 74; BR 1821, 22, 91; PAM, 35; KIT, 311; LPT, 45; TSI, 15; PDP, 104v; SPV, pf. 2, 77, 99; soţietate (tovărăşie) DCP, 36; sosietate VFD, 96, 99; societate AFH, 20, 39; SCMI, 112; LMS, 43; LS, 10; DIB, 272; ASLI, 126; D 1860, 87. (Cf. lat. societas, fr. société, germ. Sozietät, it. società).
  SOCINIAN s., adj. (Relig.) socinian GC VI, 56r; FMIL 1847, 46; soţinian FMIL 1840, 183. (Cf. fr. socinien, it. sociniàno).
  SOCINIANISM s. (Relig.) GC VI, 56r; PD, 579. (<fr. socinianisme).
  SOCRATIC adj. socratic MPI, 183; VL, 84v; CA 1848, 70; BIP, 155; socraticesc CDP, 192; HFP, 172. (Cf. lat. socraticus, fr. socratique).
  SODAL s. sodal (soţ) DOA, 9; CB 1815, 56; sodalii (fîrtaţii sau slugele) BAR I, 171; sodali (vecini) CA 1854, 4. (Cf. lat. sodalis, it. sodàle).
  SODIU s. (Chim.) sodă SIN, 36; sodă (Soda) PAM, 20; sodă curată (Soda pura) RAM, 29; sodă (un soi de potaşă) PAB, 8; sulfat de sodă WAM, 100; soda (natron) BIN, 171; sodă INB 1859, 35; sod CEG, 95; sulfat [...], fosfat de sudă JA, 10. (Cf. lat. soda, germ. Soda, fr. sodium).
  SOFISM s. (Filoz.) sofismă BLM, 132; BDL IV, 947r; BD II, 382; MEN I, 11; MEN II, 252; DFL, 101; FMIL 1847, 199; NV, 365; StDR, 259; CFZ, 93, 112; PBV, 427; PD, 579; sofism CLV, 143v; VVP, 133; LIT, 107; sofisme sau înşelări BLM, 132; sofisme GSP II, 169; BPN II, 311; BRD, 21; HFP, pf. 3, 116, 118; CR 1831, 20; MF I, 73v; DAH, 27; AsL, 57; PIA, 13; MEN I, 175; forma era frecventă pînă la 1860; sofismate DFL, 100; KFL, 196; AAR, 81; sófizmă AOS, 17; sofizme CLV, 7v; AR 1830, 466; CA 1856, 38; CA 1861, 65; sofizmĭ VL, 51v. (Cf. lat. sophisma, gr. sÒfisma, fr. sophisme).
  SOFIST s. (Filoz.) sofist HGT, 7; MIU, 278, 395; BPN I, 100, 102; CDP, 82, 193; HFP, 22, 188; AR 1829, 204; GC VI, 56; MRC, 224; MF II, 43r; FL, 25; VVP, 133; pe la 1840 forma era frecventă; sofista BD II, 382. (Cf. fr. sophiste, germ. Sophist, gr. sofist»j, lat. sophista).
  SOFISTIC adj., s. (Filoz.) sofisticesc CDP, 23; CLV, 143; GC VI, 56r; MF I, 72v; sofistíc GC VI, 56r; sofistic MEN I, 144; DFL, 158, 159, 165; NV, 366; PBV, 427; PD, 580; el hulea sofisticii, carii... MIU, 395. (Cf. ngr. sofistikÒj, fr. sophistique).
  SOFISTICA vb. RMS, 102. (<fr. sophistiquer).
  SOFISTICĂ s. netrebnicei învăţături a sofisticei MF I, 68r. (Cf. germ. Sophistik, fr. sophistique).
  SOL s. (Muz.) VVP, 133; WPM, 3.
  SOLA s. (Comerc.) sola, singura sau unica poliţă JDS II, 441; sola, singura StDR, 257. (Cf. lat. sola, germ. Sola [wechsel]).
  SOLANEE s. (Bot.) solanii BCA, 442; solaneele BIN, 174, 210. (Cf. fr. solanée, it. solano).
  SOLANINĂ s. (Chim., Med.) solanin FMIL 1844, 55. (Cf. fr. solanine).
  SOLANO s. („vînt care bate în nordul Africii şi în Spania”) EGI, 38; GG, 109; FGE, 35; FGGN, 37. (<fr. solano).
  SOLAR adj. Vezi Form. term. şt., p. 280. Cf. şi aflarea lunilor solariceşti SIU, 46v; caloricul soresc TAA, 8; solar GC VI, 45r; TAA, 32; anul sorariŭ GLC, 39.
  SOLD s. (Comerc.) saldo NPC, 19; StDR, 247. (Cf. germ. Saldo, it. saldo).
  SOLDAT s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi soldat AZ, 42r, 65r, 70v; CB 1813, 61, 66; MIR, 5, 269; MIA, 16; TF, 347; TID, 7, 16; RA, 6, 66, 79; IRF, 2, 32, 58; BDL IV, 942; GSP I, 35; GSP II, 76, 83, 172; NB, 8; FTM, 55, 68; BPN I, 23, 144, 156; VPP, 291; pe la 1820 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. soldat, germ. Soldat, it. soldato, rus. солдат).
  SOLDĂ s. soldă (leafă) IRV, 92r; AR 1834, 138, 210; soldă SCC I, 199; DILB I, 212; RF, 27; sold (leafă) AR 1837, 369 ter; sold (simbrie) CA 1855, 122; a lua în sold (a însimbrui) GM 1854, 380. (<fr. solde).
  SOLDĂŢESC adj. săldăţăsc GCA, 62; soldăţesc GIC, 124, 165; GC VI, 50r; SRM, 152; PBV, 426; soldatesc LIT, 5; PBV, 425. (Cf. fr. soldatesque).
  SOLDĂŢI vb. BAR II, 119.
  SOLDĂŢIE s. săldăţie OC I, 88r; suldăţie VIC, 210r; soldăţie CPL, 72 bis; BAR II, 121.
  SOLDĂŢIME s. săldăţime VIC, 24r, 25r.
  SOLDIU s. (Monedă) soldii pl. IE, 177; solzi CMP, 1; CMS, 1; soldíe şi soldiu GC VI, 51r; sold BD II, 381; VVP, 133; soldiu CDCE, 130; PD, 580. (Cf. ngr. sold…, it. soldo).
  SOLEAR s. (Anat.) soleerul sau tricepsul soleer KMA, 254; muşchiul soleru PAD, 73. (<fr. soléaire).
  SOLECISM s. (Gram., Log.) solichismos EBG, 109r; solichism şi solicism GC VI, 51r; solicism ECS, 135; CA 1847, 55; StDR, 257; solecism MCR, 148; NV, 366; PD, 580. (Cf. ngr. soloikismÒj, lat. soloecismus, fr. solécisme).
  SOLEMN adj., adv. solen AR 1833, 5; BFO 1833, 197; AR 1837, 251; GT 1838, 17; FMIL 1840, 132, FMIL 1844, 287; solenel şi solemn GC VI, 48r; solenel (cu sărbare) AR 1834, 66; solenel AR 1837, 219; FMIL 1844, 173; CA 1844, 50; AsE, 5; LMS, 14; StDR, 257; SCC II, 58, 222; CA 1856, 80; NPT, 34; CA 1859, 71; solemnel MN 1836, 69; MEN II, 163; BDJE, 150; AF, 8, 11, 70; BP, 171; SIT, 122, 127, 221; BIP, 47; NV, 366; forma era frecventă pînă la 1860; solanel SCC I, 35, 109; SCC II, 147, 150, 155, 158; solemn SMB I, 131; DILB I, 212; VO 1857, 4; AVP, 21; D 1860, 91; VMP, 324; PD, 580. (Cf. lat. sollemnis şi sollennis, fr. solennel, germ. solenn, it. solenne).
  SOLEMNITATE s. solemnitas DOB, 5; BI, 41; solemniteţi RJ, 215; solemnitate TAI, 9; MPI, 223; BCD, 570; BAR I, 159; RB, nr. 30, 3; MID I, 75; MEN II, 201; BP, XX, XXI; SIT, 152; BIP, 53, 262; SCC I, 143, 237; SCC II, 66; RL, 99, 423; DILB I, 212; pe la 1855 forma era frecventă; solenitate (paradie) VPP, 19; solenitate VPP, 20, 21, 205; MPI, 191; AR 1829, 71; AR 1830, 220 bis; BDC, 116; CIRA, 150; CPI, anexă 9; BFO 1833, 110; LOA, 99; AR 1834, 178, 263; RSM, 26r; MF II, 119v; AR 1837, 248; FMIL 1844, 35, 356; forma era frecventă pînă la 1860; solenitate şî solemnitate GC VI, 48r; solenitate (sărbătorie) BFO 1833, 117; solinitate RSM, 36v; solenita AR 1837, 235, 350; solenitale (prăznuiri) AR 1834, 259. (Cf. lat. solemnitas şi sollennitas, fr. solennité, germ. Solennität, it. solennità).
  SOLEMNIZA vb. („a sărbători”) GC VI, 48v. (Cf. fr. solenniser).
  SOLENOID s. (Electr.) PFM, 314. (<fr. solénoïde).
  SOLFATARĂ s. (Geol.) solfatare (craterii vulcanilor stinşi) INB 1857, 24, cf. şi 16. (Cf. fr. solfatare, it. solfatara).
  SOLFEGIU s. (Muz.) solvegiu WPM, 48; solfegiu PD, 580. (Cf. it. solfeggio, fr. solfège).
  SOLFEGIERE s. (Muz.) solfiere sau paralaghie PBM, 35. (Cf. fr. solfier, ngr. parallag»).
  SOLICITA vb. soliţita CV, 33, 38; solicita GC VI, 48v; DFL, 26, 61; IFM, 4, 24; NV, 366; StDR, 257; PEG, 163; SMB I, 181; RL, 52; LIT, 245, 373; JA, 129; AVP, 21; PIC, 84; R 1857, nr. 1, 3; PFM, 27; D 1859, 164; PD, 581; CA 1862, 49. (Cf. fr. solliciter, lat. sollicitare).
  SOLICITANT s. StDR, 257. (Cf. germ. Sollizitant).
  SOLICITARE s. AVP, 21.
  SOLICITATOR s. solicitor, solicitator NV, 366; solicitor LIT, 65; PIC, 117; solicitator PD, 581. (Cf. lat. sollicitator, fr. solliciteur).
  SOLICITAŢIE s. soliţiteciune CV, 31; solicitaţie NV, 366; PD, 581; soliţitaţie CFZ, 142; solicitaţiune LIT, 77. (Cf. lat. sollicitatio, fr. sollicitation).
  SOLICITUDINE s. solicitudine DFL, 95; FMIL 1847, 237; BDJE, 93; AF, 210; LS, 24; RMS, 228; LIT, 361; T 1856, nr. 3, 1; GCB II, 237; BEC, 19; PD, 582; solecitudine C, 4; solicitudă SIT, 125, 257; solicitudă, solicitudine (grijă) NV, 366. (Cf. lat. sollicitudo, fr. sollicitude).
  SOLIDAR adj. solidar GC VI, 51r; CCB, 195; NV, 366; RL, 418; Z 1856, nr. 21, 4; BCI, 114, 144; BEC, 54, 67; PD, 580; împreună răspunzător (solidar) CCB, 11, cf. şi 88; solidariu IVA, 22; StDR, 257; PFM, 27; solidarie (respunzătoare) SSC, 99. (Cf. fr. solidaire, germ. solidarisch).
  SOLIDARITATE s. solidaritate GC VI, 51r; CPI, anexă 9; NV, 366; BCD, 368, 492; PDC, 80; StDR, 257; SSC, 4; CA 1856, 10; Z 1856, nr. 5, 4; R 1857, nr. 4, 1; D 1859, 391; BEC, 54, 216; PD, 580; solidaritate (legătură reciprocă) BCI, 169; împreună răspundere CCB, 89. (Cf. fr. solidarité, germ. Solidarität).
  SOLILOC s. („monolog”) soliloc şi solilog GC VI, 48v; soliloc NV, 366; PD, 581. (<fr. soliloque).
  SOLIPED s. (Zool.) GC VI, 48v; PD, 581. (<fr. solipède).
  SOLIST s. (Muz.) CA 1862, 123. (<fr. soliste).
  SOLITAR adj., s. 1. (Bijut., Vestim.) solitar AR 1830, 79; solitarii şi selbe BP, 183. 2. („izolat, singuratic; pustiu, neumblat”) singuratec PIF, 1v; singuratic LOA, 40, 64; MMP, 366, 367; solitar GC VI, 48v; SHI II, 117 bis; AOD, I; FMIL 1847, 144; SIT, 53, 70, 230, 252, 275; NV, 366; CFZ, 156; SMB I, 16; SMB II, 418; pe la 1855 forma era frecventă; florile sînt solitare (neadunate) BBS, 22; soletar CA 1853, XXXIV; solitariu, -ie BDJE, 36, 39; PLB, 30; ICI, 165; AVP, 21; CEG, 4; solitarii (singuratice) BIN, 371. 3. („tenie, vierme solitar”) soliter CIN, 242; StIN, 137; AsL, 68; DDI, 116. (Cf. fr. solitaire, lat. solitarius).
  SOLITUDINE s. solitudă MEN II, 280; solitude ICI, 117, 137; solitudă, solitudine NV, 366; solitudine MEN II, 272; SIT, 49, 250, 266, 359; LS, 65; CFZ, 183; INB 1859, 43; PD, 581; soletudine SIT, 149; solitudină CFZ, 177. (Cf. fr. solitude, lat. solitudo).
  SOLO s., adj. (Muz.) GC VI, 51r; VVP, 133; AsL, 75; StDR, 258; RL, 113; PBV, 426. (Cf. it. solo, fr. solo, germ. Solo).
  SOLSTIŢIU s. (Astron.) Vezi Form. term. şt., p. 280. Cf. şi iliostásion MIF, pf.; solsticie şî solstiţie GC VI, 51r; solstiţia de vară AR 1830, 226; solstiţia de iarnă SHI, XXII. (Cf. şi ngr. ¹liost£sion).
  SOLUBIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 280. Cf. şi solubil GC VI, 51; materii solubile (se vor topi) AML, 125; sărurile soluble RMS, 373.
  SOLUBILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 280. Cf. şi solubilitate GC VI, 51r; AML, 131; PD, 582.
  SOLUŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 280. Cf. şi 1. (Chim.) soluţie NMSF, 17, 19; CA 1851, 84; soluţiune JA, 93, 142; INB 1857, 4; PD, 582; soluţiune şi soluciune AML, 129. 2. („dezlegare, rezolvare a unei probleme”) soluţie GC VI, 51r; MN 1836, 72; CFZ, 4; SD 1855, 3; C, 150; D 1858, 11; CA 1861, 81; PD, 582; soluţiune DFL, 30; BCD, 205; Z 1856, nr. 15, 1; LIT, 32; C, 4, 6, 15; GCB II 237; D 1860, 101.
  SOLVABIL adj. NV, 367; D 1859, 187; BEC, 91, 265, 441; PD, 582. (<fr. solvable).
  SOLVABILITATE s. NV, 367; D 1859, 187; BEC, 139, 199; PD, 582. (<fr. solvabilité).
  SOLVENT adj., s. („dizolvant”) doforii solvente (desfăcătoare) PMC I, 160; cataplasme solvente (înmuietoare) WCP, 282; solvent StDR, 257; WAM, 114. (Cf. fr. solvant, it. solvente).
  SOLVENŢĂ s. („solvabilitate”) solvenţie WAM, 120. (<germ. Solvenz).
  SOMA vb. ar fi somată a nu fortifica... Z 1856, nr. 20, 3. (<fr. sommer).
  SOMATOLOG s. GC VI, 51r.
  SOMATOLOGIC adj. somatologíc, somatologicesc GC VI, 51r.
  SOMATOLOGIE s. somatologhie GF, 12v, 37r; CCF, 58; somatologie GC VI, 51r; StDR, 258; PD, 582. (Cf. ngr. swmatolog…a, fr. somatologie).
  SOMAŢIE s. somaţie GC VI, 63v; CCB, 175; C, 166; somaţie (sfătuire) AR 1834, 105; somaţie (îndatorire încunoştiinţată) CCB, 127; somaţie (cerere în putere) GM 1854, 338; somaţie (prochemare a se supune) GM 1854, 340. (<fr. sommation).
  SOMITATE s. SMB I, 101. (<fr. sommité).
  SOMNAMBUL s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi somnambul, ipnovat, nictovat, noptambul GC VI, 53r; GC IV, 209v, 212r; stare somnanbulă MCL 1838, 104; somnambul, somnîmbleri StDR, 258; somnambul SCC I, 161; PBV, 426; PD, 583. (Cf. şi lat. somnambulo, fr. noctambul, ngr. Øpnob£thj şi nuktob£thj).
  SOMNAMBULA vb. somnambula sau însomnumbla GTN 1836, 32.
  SOMNAMBULATOR s. („somnambul”) AR 1830, 98.
  SOMNAMBUISM s. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi AR 1830, 97, 98; GC VI, 51v; AR 1832, 290; SIT, 219; RB, nr. 30, 4; PBV, 426; PD, 582; somnambolism AML, 87, 93.
  SOMNIFER adj., s. (Med.) somnifer şi ipnotíc GC VI, 51v; somnifer NV, 367; CA 1862, 73; PD, 583. (Cf. fr. somnifère, ngr. ¹pnwtikÒj).
  SOMNOLENT adj. GC VI, 51v. (<fr. somnolent).
  SOMNOLENŢĂ s. somnolenţă GC VI, 51v; VO 1857, 9; PBV, 426; PD, 583; somnulenţă WCP, 51; somnolinţă SMB II, 505; DIB, 350; somnoroşie SMA, 147; MAR, 113. (<fr. somnolence).
  SOMPTUOS adj. somptuos NV, 367; SMB II, 483; BCI, 180; somptuos, sumptuos PD, 583; sumtuos StDR, 269. (Cf. fr. somptueux, germ. sumptuös).
  SOMPTUOZITATE s. somptuositate NV, 367; PD, 583; sumtuozitate StDR, 269. (<fr. somptuosité).
  SON s. („sunet”) son MIR, 170, 242; CB 1818, 49; MPI, 174; MO, 4; VA, 183; AR 1830, 128; SGR I, 7, 169; ECS, 134; AS, 22; AR 1837, 218; SHI I, 40; EP II, 143; SMR I, 8; DFL, 106; LMS, 12, 21, 27, 36; AF, 48; BDJE, 154; CGR, 2; SIM, 212; StFE, 58, 61; cuvîntul era folosit pînă la 1860; son (sunet) CCF, 81; sun sau sunet BDR, 9r. (Cf. lat. sonus, fr. son).
  SONANŢĂ s. plăcuta sunînţă a cuvintelor IGR, 134.
  SONATĂ s. (Muz.) sonată şi sonetă GC VI, 67r; sonată AR 1830, 376; MCL 1838, 56; VVP, 133; AR 1842, 82; StDR, 258; PBV, 426; sonetă KMP, 46; sonete pl. NPT, 68; sunată VVP, 138. (Cf. fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate).
  SONDA vb. („a cerceta, a explora”; fig.) sonda GC VI, 51v; SMB I, 136; JA, 147; PD, 583; sonda (cerca) AR 1844, 400; SCC II, 382. (<fr. sonder).
  SONDAJ s. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi sondagiu INB 1857, 18.
  SONDĂ s. 1. (Mar.) MIU, 202; GC VI, 51v; CA 1862, 81; PD, 583. 2. (Med.; fig.) Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi GC VI, 51v; DCB IV, 69. (<fr. sonde).
  SONET s. (Lit.) SPBA, 107; CR 1829, 5, 68, 75; AR 1829, 31; LME, 100; GPE, 60; MCR, 165; BM, 64; MPG, 25; AsP, 27, 31; FL, 2; HP, XXI; FMIL 1847, 8; BP, 47; StDR, 258; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. sonnet, it. sonetto).
  SONOR adj. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi sonor CR 1831, 53; GPE, 5; ELS, 7; GTN 1836, 24; ECS, 10; RBT I, 51; DE I, 315; RL, 132; LIT, 263; LMG, 80; PD, 583; sonoră GG, 188; RBT I, 49; DL, 100; ICI, 42; RL, 28; LIT, 13; sonoară CGR, 240; GRR, 201; VMP, 73; sonoare pl. SGR I, 198; FMIL 1844, 327; BP, 3, 131, 140; GRR, 150; CFZ, 49; SPB, 151; DCB VI, 45; CA 1862, 52; sonore pl. CGR, 9. (Cf. fr. sonore).
  SONTIC adj. („tulbure, nelămurit”) FMIL 1840, 114, 204. (<lat. sonticus).
  SOPOR s. (Med., „somn profund”) sopoare CV, 37; sopor PMC I, 21. (Cf. fr. sopor, lat. sopor).
  SOPORIFER adj. („somnifer”) soporifer, vezi soporativ NV, 367; soporativ, soporifer PD, 584. (Cf. fr. sporifère şi soporatif, lat. soporifer).
  SOPORIFIC adj. efect soporific (aducător de somn) RMS, 103. (<fr. soporifique).
  SOPOROS adj. („somnifer”) NV, 367. (<fr. soporeux).
  SOPRAN s. (Muz.) soprano GC VI, 51v; DL, 101; SMR I, 99; GM 1854, 329; PD, 584; sopran WPM, 2, 10. (Cf. fr. soprano, it. soprano).
  SORDID adj. sordid (murdar) CEF, 117; sordit (murdar) CEF, 180; sordid PD, 584. (Cf. fr. sordide, lat. sordidus).
  SORGINTE s. („izvor, sursă; origine”) sorgente BDJE, 36, 87; AF, 96, 150; WAM, 70, 74; LIT, 13, 229; AVP, 21; sorginte SMB I, 263; ICI, 144; DILB II, 234; LIT, 212; SPB, 167; GCB II, 237; BEC, 5, 196; surgent R 1857, nr. 4, 2; sorgent D 1860, 98; CA 1861, 17. (<it. sorgente, surgente; cf. şi lat. surgere).
  SORIT s. (Log., Ret.) sorítis RIM, 147; apucătura ce să numeşte grămăditoriŭ, carea elineşte să zice sorítis DLG, 262; sorit BLM, 120; CLV, 7v, 144r; HFP, 108; GC VI, 51v; MF I, 199r, 201v; VL, 40v; VCL, 58r, 58v; StDR, 258; soritul sau grămădirea GRR, 48; sorites BD II, 382; MF I, 188v, 189r; soritele este de două feliuri... VL, 40v; sorite sg. DFL, 95; sorită CFZ, 106; PD, 584. (Cf. ngr. swre…thj, lat. sorites, fr. sorite).
  SORTILEGIU s. soarte gîcitoare sau sortileghium TD II, 350. (<lat. sortilegium).
  SOS (Culin.) sos GC VI, 56r; VVP, 133; DRB, 22, 25, 28; StDR, 259; PD, supl. XV. (<fr. sauce).
  SOSIERĂ s. (Culin.) sosiarcă [?] DRB, 103, 147; sosiearcă DRB, 143; sosîearcă DRB, 41.
  SPADASIN s. SMB I, 106. (<fr. spadassin).
  SPADĂ s. hangeruri sau spadii MIU, 434; spadă SIF, 5; AR 1834, 300; AR 1837, 189; APR, glos. IV; NV, 367; RL, 40; AVP, 21; PBV, 428; spadă, spată PD, 584; spade (şişuri) FMIL 1844, 258. (Cf. germ. Spadi, it. spada).
  SPADICE s. (Bot.) spadice (spadix, spathe) BIN, 135; spadice (spadix) INB 1859, 23; spadice (teacă) INB 1859, 44; spadice BBS, 23; o spadicie (o teacă) INB 1859, 44; spadiciu INB 1859, 30. (Cf. fr. spadice, lat. spadix.
  SPALĂ s. (Anat.) KMA, 15, 41, 46; PAD, 30. (Cf. lat. spalla, it. spalla, ngr. sp¢l(l)a).
  SPALETĂ s. („epolet”) spalete pl. BDJE, 85; DIB, 187; spaletă DIB, 13. (Cf. it. spalletta, ngr. spal(l)štta).
  SPALIER s. (Agric., Hort.) spalirĭ pl. MCF, 24; BCA, 296, 297; StDR, 259; spáler DC II, 171r; DC III, 97r, 196r; şpaler, spaler, spaleruri GIC, 81, 143, 191; spaliruri AR 1837, 176; spalir PBV, 428; spalier, espalier GC VI, 153r; spalier NV, 367; PD, 584; spalieruri MEN II, 128. (Cf. germ. Spalier, fr. espalier).
  SPANAC s. (Bot.) GC VI, 152v; VVP, 133; PBV, 428. (<ngr. span£ki).
  SPANIOL s., adj. („persoană care face parte din populaţia de bază a Spaniei sau originară de acolo; care aparţine Spaniei sau spaniolilor”) şpaniol IE, 15; OC I, 9v; MTT, 23v, 78r; HOG, 134, 147, 153, 157; NIU, 225v, 260v; OMT, 16; TF, 309; GSP II, 28, 33; CRac, 3, 7; FD I, 1; spaniol VTT, 10r; OC I, 9v, 19r, 74v; SAT, X; GN, 113v, 144r, 148v, 168r; DIP, 5r, 26r, 29r, 39v; GCA, 1, 25, 66; GIA I, 7v; GIA II, 7r, 22v; GSP II, 27, 35, 78; MDNU, 64, 68; SPBA, 12; pe la 1820 forma era frecventă; spanol DC II, 225r; DC III, 219v; DC IV, 20v, 163r, 231r, 262v; ispan GN, 139v; BAR II, 169; ispan (spaniol) BDT, 119v, 209v; ispanol VAZ, 2r; ispaniol GN, 206v; DC I, 97r, 97v, 98r; DIP, 3r, 28r; GCA II, 15v; IRV, 110v; OFR, 58; TPE, 32v, 34r; HFP, 224; AR 1837, 30; işpaniol HOG, 49; GSP I, 127; NZ, 4r, 5v, 6r; PIU III, 124; işpanionean HOG, 152, 156; espaniol POC, 5r; AR 1837, 236, 243 bis, 311; CA 1847, 33; VO 1857, 3; spaniolesc DC I, 92r; LVH, 1r, 7v; GCA, 42; GIA I, 24r, 135r; OCF, 2; CR 1829, 197; CR 1830, 330, 378; AR 1830, 139; MCL 1839, 550; şpaniolesc HOG, 161; NIU, 289r, 295v; CRac, 6; şpanolesc DC III, 66v; spanolesc DC IV, 148r, 269r, 290v; ispaniolesc VIC, 205v; DIP, 28v; GCA II, 19r; GC I, 195v; işpaniolesc NZ, 21v; ispanicesc MTT, 244v; GN, 89v; MIU, 451; DCP, pf.; spanicesc CB 1814, 145; MCL 1838, 164; spanic FMIL 1847, 21; ispănesc BDL I, 137v. (Cf. fr. espagnol, it. spagnolo, lat. hispanus şi hispanicus, ngr. ispanikÒj, germ. spanisch).
  SPANIOLEŞTE adv. vorbăsc [...] spanioleşte GN, 148r; ispanioleşte HFP, 247.
  SPARANGHEL s. (Bot.) sparanghel TSVM, 36; GC VI, 152v; PBV, 428; sparangă SMA, 127; DRB, 201; FDA, 125. (<ngr. spar£ggi).
  SPARCETĂ s. (Bot.) esparţet OCE, 85; esparsetă FilDA I, 210. (Cf. germ. Esparsette, fr. esparcette).
  SPARTAN s. spartan MIU, XIX, 235; SIU, 90v; MCB, 42; KOS, XVII; spartiat MTT, 203v, 209v; PIU I, 197, 236; spartiot MTT, 136v. (Cf. lat. spartanus, ngr. sparti£thj, fr. spartiate).
  SPARTANICESC adj. MIU, 248, 417; SIU, 92r; BPN I, 18, 143; ZEV, 78. (Cf. germ. spartanisch).
  SPARTANICEŞTE adv. MIU, 303.
  SPASM s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi spazmus, spasmuri DC IV, 312v; spasm BD II, 322, 385; spazmosuri BGV, 23r; spazm, spazmós GC VI, 155r; spazmos CMV, 39.
  SPASMODIC adj. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi spasmatic BD II, 385. (<lat. spasmaticus).
  SPASMOLOG s. (Med.) GC VI, 155r.
  SPASMOLOGIC adj. (Med.) spasmologíc, spasmologicesc GC VI, 155r.
  SPASMOLOGIE s. (Med.) GC VI, 155r; NV, 368; PD, 584. (<fr. spasmologie).
  SPAT s. (Mineral.) spat SIN, 29, 33, 34; CIN, 358; spat vulgar CIN, 359; SSC, 32; spat de Islanda BIN, 73. (Cf. germ. Spat, fr. spath).
  SPATULĂ s. spátură (lopăţică) MVV, 82; spatúlă GC VI, 155r; spátulă PMH, 87; spatulă NV, 368; PD, 585. (Cf. lat. spathula şi spatula, fr. spatule).
  SPAŢIA vb. NV, 368; PD, 585.
  SPAŢIALITATE s. spaţiime CCF, 19, 26.
  SPAŢIOS adj. spaţios BD II, 322; GC VI, 155v; CCF, 26; BDJE, 144; NV, 368; BCD, 248; StDR, 259; BCP, 90; ICI, 109; DIB, 453; CEF, 52; pe la 1855 forma era frecventă; spacios BIP, 74; ICI, 30; PFM, 418. (Cf. lat. spatiosus, fr. spacieux).
  SPAŢIOZITATE s. spaţiositate PD, 585.
  SPAŢIU s. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi spaţiu LSM, 25; BD II, 322; GC VI, 155v; BM, 17; FL, 26; RCM, 18; MEN I, 188; DFL, 36, 84; BP, XI, XXII; AF, 80, 95; pe la 1845 forma era frecventă; spaţiu (loc) CR 1829, 28; loc (spaţiu) FMIL 1840, 105; spaţie CP I, 22; MF I, 53r; SHI, X, XIII; CCF, 19; SSC, 168; spaţia = timpurimea, spaţiimea seau timpuroasa spaţiime şi spaţioasa timpurime CCF, 26; spaţie seau loc CCF, 18; locul seau spaţia CCF, 21; loc sau spaţie VM, 137; spaţ MF II, 9r; MF III, 106r; CCF, 18, 58; CGR, 24; spaţul (cuprinsul) PGRL II, 53; espas BFO 1843, 37, 61; spaciu BC, 90; CA 1862, 85.
  SPECIAL adj. despre contracturi de osebi TD II, 204; speţial (osebit) MPI, 6; speţial (în parte) AR 1830, 561; speţial MPI, pf.; AR 1829, 174; VA, 19; RO, 54; SGR I, 23, 214; SGR II, 10, 61; CIRA, 46; BFO 1833, 181; CPI, 39, 107, anexă 9; MF I, 194v, 205v; RSM, 8v, 9v, 15r, 17r, 26r; TGA, 2; CCF, 59; EGI, 2; GRA2, 104r; GTN 1836, 103; forma era frecventă pînă la 1860; şpeţial GRA 2, 111v; speţialnic CPI, 106; CCF, 69; SHI, XIII; SHI I, 4, 5; speţial, special GC VI, 157r; StDR, 260; special, speţial NV, 368; special LOA, 71 bis, 72, 83; MN 1836, 10; FL, 11, 13; DL, 99; RIP I, 2; FBE, 97r; MEN II, 235; FMIL 1847, 238; SIT, CGR, 18; BCD, 64; MGP, 73; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. specialis, fr. spécial, germ. spezial).
  SPECIALIST s. specialist RMS, 288; speţialist PBV, 429. (<fr. spécialiste).
  SPECIALITATE s. speţialitate GC VI, 157r; VVP, 134; SMR II, 6; BGO 1844, 5; AsE, 16; DFL, 3, 57, 178; ROB2, 649; IFM, 8; BG, VII; StDR, 260; SSC, 158; LMB, I; PBV, 429; specialitate, speţialitate NV, 368; specialitate BCD, 97; LS, 45; OGD, 3; SMB I, 41; SD 1855, 2; RL, 186, 194; DILB I, 212; NRC, III; BC, 24; GCB II, 238; DCB V, 170; BEC, 3; D 1860, 191; RF, 19, 22; PD, 585. (Cf. fr. spécialité, lat. specialitas).
  SPECIALIZA vb. speţializa DFL, 45. (<fr. spécialiser).
  SPECIE s. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi 1. (Log., Biol., „soi, fel; clasă, categorie”) chip VOG, 32, 34, 36, 37, 57; fel RIM, 49; DLG, 20, 23, 31, 43; soi CIN, 3, 264; VCL, 12v, 14r; spiţă PV, 13; BLM, 39, 44; CCF, 82; CA 1850, 15; spiţe seau soiuri CCF, 82; speţie, spiţă LB, 32; şpeţie CS 1802, 28; feliuri sau şpeţii OMT, 33; speţie MPI, 151; BDC, 57; SGR III, 21; MF I, 9r, 114r, 145v, 189v; FMIL 1840, 113, 148; VL, 9r; DFL, 11, 63; BP, XIII; FMIL 1847, 171; BDJE, 24, 94; CGR, 15, 43; CDR, II; AML, 177; CMV, 41; speţă DFL, 7, 16, 62; CDR, V, 1; BCD, 5, 13, 65, 70, 259; CFZ, 11, 54, 89; INB 1857, 12, 22, 23; VMP, 241; speţie, specie GC VI, 157r; speţă, specie PD, 587; specie KFL, 25; BCD, 67; SMB I, 28; CCG, 43; RL, 433; GCB II, 238; DCB IV, 65; AVP, 21; BEC, XLVII, 53, 140, 360; desfiinţarea omului spre folosul speciului CA 1861, 90. 2. („operaţie aritmetică”) cele patru şpeţies DMA, 40, 84; DAE, 84; şpeţieş, şpeţieşuri SIA, 12, 17; speţiesuri PA, 12, 45; VPP, 312; speţii SFT, 2; AR 1829, 142; RSM, 9r; TGA, 1.
  SPECIFIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 281. Cf. şi specific GC VI, 157r; BCD, 328; CFZ, 89; CCG, 54; PBV, 429; PD, 585; specific, speţific NV, 368; speţific HPA, 13r; CCF, 60; VM, 15; VCL, 62v, 63v, 67r; SMR I, 35; FMIL 1844, 55, 323, 324; HMV I, 33; PBV, 429; JA, 8; AML, 128, 131.
  SPECIFICA vb. şpeţificălui CS 1802, 29; speţifica SGR II, VII; AsM, 69; SHI I, 36; SMA, 106; BDJE, 70; KDP, 13; BCD, 254; PBV, 429; specifia GC VI, 157r; specifica FMIL 1840, 404; BCD, 141; Z 1856, nr. 40, 2; BEC, 23; PD, 585; specifica, speţifica NV, 368. (Cf. lat. specificare, fr. spécifier).
  SPECIFICARE s. speţificare BG, XXVIII; PBV, 429.
  SPECIFICAŢIE s. speţificaţie MCI, 13; speţificaţion FLG, 38; speţificaţie FLG, 63; SGR I, 225; CPI, anexă 9; SR, 40; PMC I, 181; PBV, 429; speţificaţie, speţificăciune StDR, 260; speţificăciune BCD, 253, 254; specificaţie GC VI, 157r; PD, 585; specificaţie, speţificaţie NV, 368. (Cf. lat. specificatio, germ. Spezifikation, fr. specification).
  SPECIMEN s. specimen, probă, model NV, 408; specimeni (modele) de tractare RMS, 192. (<fr. specimén).
  SPECIOS adj. nişte argumente speţioase DFL, 126; specios DILB I, 213. (<fr. spécieux).
  SPECTABIL adj. 1. („onorabil”) BR 1829 II, 57; BDC, XII; MBV, 37; VA, 288. 2. („demn de văzut; frumos”) PD, 585. (<lat. spectabilis).
  SPECTRU s. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi 1. (Zool., „specie de liliac”) SIN, 51. 2. (Fiz.) BMN I, 11; PD, 586. 3. („fantasmă”) NV, 368; StDR, 260; BMN I, 48; BMN III, 16, 33; SMB I, 20; ICI, 24, 51; DILB I, 213; PD, 586. (Cf. şi lat. spectrum).
  SPECUL s. („oglindă; instrument chirurgical”) specul NV, 368; SMB I, 85; DILB I, 213; PBV, 428; PD, 586; speculă StDR, 260; speculum RMS, 54. (Cf. lat. speculum, fr. spéculum).
  SPECULA vb. (Comerc. Fin.; fig.) speculi BD II, 322; specularisi GIC, 174; IVA, 55; BFO 1843, 185; spicularisi BFO 1843, 91, 309; spicula VFE, 17; SPB, 61, 268, 292; specula, specularisi GC VI, 155v; specula PVV, 5v; KCL, 93; VVP, 133; MEN I, 68; FMIL 1847, 95; SIT, 263; BRA, 238; PCI, 40; CA 1861, 17; StDR, 260; SCC I, 12, 98; CFZ, 10; RL, 90, 418; pe la 1855 forma era frecventă; specola CCB, 3. (Cf. lat. speculari, germ. spekulieren, fr. spéculer).
  SPECULANT s., adj. (Comerc., Fin.; fig.) speculant PVV, 5v; GIC, 41, 99; CR 1830, 2; BFO 1833, 109; GG, 135; GTN 1836, 23; MN 1836, 63; AsFA, IV; AR 1837, 46; SHI II, 22; AIR III, 129; MCL 1838, 27, 130; VVP, 133; BGO 1840, 165; pe la 1840 forma era frecventă; spiculant RSM, 15r; AOD, 103, 104. (Cf. germ. Spekulant).
  SPECULAR adj. („care reflectă lumina ca o oglindă”) CEG, 19. (<fr. spéculaire).
  SPECULARE s. specularisire GC VI, 155v; ROI2 VIII, 43; speculare RCM, 182; RL, 25; PBV, 429; DCB IV, 69.
  SPECULATIV adj. 1. („care aparţine speculaţiei, teoretic”) speculativ HEA, 1, 131; MIU, 67, 235; AR 1837, 107; AsL, 29; VCL, 3v; VM, 11; DFL, 153; HMV II, 19; VN, 50; SIT, 124; CA 1848, 65; BCD, 89; StDR, 260; pe la 1850 forma era frecventă; şpeculativ TD II, 72. 2. („relativ la comerţ, la speculă”) speculativ RB, nr. 6, 4; CA 1859, 86. (Cf. lat. speculativus, fr. spéculatif).
  SPECULATOR1 s. („călău”) speculator SF, 43; RIM, 178; speculátor RIM, 259; KIT, 312. (<lat. speculator).
  SPECULATOR2 s., adj. („speculant”) precupitor PV, 38; speculator MN 1836, 39; VVP, 133; BCA, 40; SCC II, 64; CA 1855, 22; RL, 213; PBV, 429; DCB IV, 48; PIC, 58; BEC, 1; PD, 586. (Cf. fr. spéculateur).
  SPECULAŢIE s. (Comerc., Fin.; fig., „comentariu”) şpeculaţie CMS, 2; speculaţie BPN I, 42; BD II, 322; KIT, 390; CLV, 141v, 146r; AR 1829, 234, 248; HFP, pf. 4; BDC, 164; CG VI, 155v; TAA, 35; MFE, 10; BFO 1833, 109, 120; AR 1834, 60; MF I, 18r, 25v, 68v; MF III, 7r; GG, 5; AIR I, 167; HPA, 25r; MSR, 45; GTN 1836, 26, 81; MN 1836, 41, 42; pe la 1835 forma era frecventă; speculăciune RIP I, 304, DFL, 192; speculaţiune INB 1859, 15; BEC, 19; spiculaţie MCB, 107; CR 1829, 78; CR 1830, 25, 332; MPE, 6; AR 1837, 118; AOD, 269. (Cf. lat. speculatio, germ. Spekulation, fr. spéculation).
  SPECULĂ s. (Comerc., Fin.; fig.) speculă PPD, II; LS, 133; R 1857, nr. 7, 4; SAI, 117; PBV, 429; DCB IV, 64; CA 1859, 84; BEC, 3; spiculă SPB, 142.
  SPELT s. (Bot.) spelta sau tencul SEC, 33; săcară nouă (spelt) FilDA I, 10; spelt (secară nouă) FilDA I, 112; spelt (triticum spelta) FBE, 136r, cf. şi 134v. (Cf. germ. Spelt, lat. spelta, magh. tönköly).
  SPELUNCĂ s. BDJE, 3, 152; NV, 369; StDR, 260; AVP, 21; SPB, 143; PD, 586. (Cf. fr. spélonque, lat. spelunca).
  SPERA vb. spera CV, 37; FDB, 74; GRN II, 45; FMIL 1844, 111, 184, 203; MID I, 74; BDJE, 80; LMS, 31; NV, 369; BG, XXIII, 205; BCD, 209, 330; CA 1850, 58; LS, 10, 24; StDR, 260; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; spera (nădăjdui) FDB, 88; BRD, 96; CA 1853, 10; CEF, 225; esperisi FMIL 1844, 172; espera CA 1862, 66. (Cf. lat. sperare, it. sperare, fr. espérer).
  SPERANŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi speranţă (nădăjduire) GSP II, 5; speranţă, adecă nădejde FDB, 83; speranţă (nădeşde) MDNU, 72; speranţă (nădejde) NV, 369; CGR, 221; PMC I, X; CA 1852, 36; CA 1854, XXV; speranţă PCB, 88; CR 1829, 157; SIC, 53; GRN II, 116; BPA, 79; MID I, 74, 202; DFL, 11; MEN II, 71; FMIL 1847, 118; BDJE, 88; AF, 107; LMS, 12, 19; CGR, XI; BCD, 257, 379; CA 1850, 19, 63, 95; pe la 1850 forma era frecventă; sperinţă (nădejde) BRD, 24, cf. şi 184; sperinţă FMIL 1844, 115, 144, 173, 183; RL, 337; şperanţie, şperanţă FMIL 1844, 176. (Cf. it. speranza, fr. espérance).
  SPERARE s. sperare, adecă nădejde FDB, 125; sperare SPBA, 69, 100; TVM, al. 18; MBV, 5; RL, 53; ASLI, 86, 131, 272, 295; PBV, 429.
  SPERGULĂ s. (Bot.) BCA, 118; BRA, 237; Agr. I, 121. (<fr. spergule).
  SPERJUR s., adj. („călcător de jurămînt; călcare de jurămînt; jurămînt fals”) sperjur AV, 22; AF, 51, 74; AAR, 34; DILB I, 213; spergiur LIT, 158; AVP, 21; perjur SIT, 241; StDR, 201; LIT, 57; parjur PD, 473. (Cf. lat. perjurium şi perjurus, spergiuro, fr. parjure).
  SPERJURARE s. CDCE, 249.
  SPERJURAT s. perjurat PD, 485.
  SPERMANŢET s. spermaţet GC VI, 157r; PD, 586; spermanţet CIN, 67; CA 1848, 83; AML, 157; spermanţetă BFO 1843, 182; spermaţetĭ, nu spermanţetă StDR, 260; sparmacet FM, 2. (Cf. ngr. spermatsšto, it. spermacèti, fr. spermacéti).
  SPEZE s. pl. spese, adecă cheltuiele FDB, 32, cf. şi 40, 89; spese (cheltuieli) FTM, 74; BCD, 395; spese SHI II, 243; RIP I, 77, 162; FMIL 1844, 54, 154; FMIL 1847, 92; GLC, 102; SIM, 123; CA 1855, 65; BC, II; AVP, 21; INB 1859, 135; speze StDR, 259. (Cf. germ. Spesen, it. spese).
  SPINĂ s. (Anat.) spina iliacă posterioară KMA, 70; spina sfenoidală, spina tibiei PAD, 10, 87; spina bifida PPC, 229. (Cf. lat. spina, fr. épine).
  SPINOS adj., s. (Anat.) muşchiul spinosul spatelui KMA, 204. (Cf. fr. [muscles] spinaux).
  SPINOZI vb. HFP, 36.
  SPINOZISM s. (Filoz.) spinozism HFP, 14, 36, 51; spinozismós HFP, 57; spinosism DE I, 315. (Cf. fr. spinosisme).
  SPION s. Vezi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi şpion HO, 56, 144; IFA, 65v, 68v, 73r; LB, 662; HMN, 29; şpioni (iscoade) CP I, 51; iscoade (şpioni) KIT, 100; spion FTM, 79; BD II, 323; BR 1829 II, 10; CR 1829, 154; CR 1830, 67; GC VI, 156v; FTP I, 142; BAR II, 152; AIR I, 216; ECS, 85; KGO, 46; MSR, 15; pe la 1835 forma era frecventă; spioni (iscoade) IRV, 112r; spioni (iscoditori) AR 1839, 114; SIM, 94. (Cf. germ. Spion, fr. espion, it. spione).
  SPIONA vb. şpiona DSM, 31; spiona GC VI, 158r; AIR II, 251; HAN, 17; RB, 314; FMIL 1844, 213; AsPR, 21; SMA I, 184; CA 1854, 94; LIT, 126; pe la 1855 forma era frecventă; spioni SHI II, 237. (Cf. germ. spionieren, fr. espionner, it. spionare).
  SPIONAJ s. spionlîc LVH, 5r; spionerie KDP, 75; SMB I, 19, 208; spionagiu LIT, 76; R 1858, 111; PD, 587. (Cf. fr. espionnage, it. spionaggio).
  SPIONARE s. spionire SIM, 95; spionare PBV, 430.
  SPIRAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi (Geom.) spiral GC VI, 159v; VVP, 134; SIT, 148; CA 1848, 33; DIB, 332; DILB IV, 206; BCI, 106; PBV, 430; PD, 587.
  SPIRALĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi (Geom.) spiră GC VI, 159v; PFM, 267; PBV, 430; spir VVP, 134; PBV, 430; spiral CIN, 224; spirală (linie covăiată) SMR I, 107; spirală, spiră PD, 587. (Cf. şi germ. Spirale, fr. spire, ngr. spe‹ra).
  SPIRIT s. Vezi Împrumut. I, p. 107. Cf. şi 1. („semn grafic în scrierea greacă”) psili, suflare subţire [...], dasia, suflare groasă EBG, 15v; duh sau suflare EBG, 20r; suflări IGE, 7. 2. („conştiinţă, minte, raţiune, inteligenţă; fantezie”; Filoz., Relig.) duh SIU, 72 r; FTM, 40; MVS, 5v; MFE, 18; LOA, 70 bis, 80; API, 17; MPM, IV; VL, 3v, 6r, 11r, 48r, 57r; spirit (duh) SPBA, 103; NV, 369; PMC I, 181; CA 1853, 22; CA 1855, 22; spirit PCP, 39; FMIL 1844, 107; DFL, 205; KFL, VII; ASI, pf. 1, 2; FMIL 1847, 66; LMS, 12, 18, 19, 36; AF, 210; SIM, 61; BCD, 504; CA 1851, 30; LS, 38; AAR, 32; pe la 1850 forma era frecventă; spirt CLV, 51v, 144v; FMIL 1844, 213; AF, 162; GLC, XXI, XXVII; CA 1850, 52; CA 1854, 53, 101; CA 1855, 175; spirit, spirt, duh StDR, 261; spirit, spirt PBV, 430; spiret (duh) CDR, 94; IGR, 9. 3. („societatea considerată ca purtătoare a unor idei; opinie publică”) duh IRV, 71r; TPE, 11v, 27v; MF I, 138r; HP, XIV; spirtul (duhul) adevăratei naţionalitate BDC, XII; spirit Z 1856, nr. 1, 3, nr. 4, 1; ASLI, 141; INB 1857, 45, 50. 4. („persoană privită din punctul de vedere al capacităţii sale intelectuale sau al însuşirilor morale”) duhurile din Paris RB, nr. 27, 2; spirit MID I, 187; DFL, 6; SIT, 53, 104; MGP, 104; BCP, 3; LIT, 50; SPB, 33; APS, 11; CA 1862, 44. 5. („opinie, concepţie împărtăşită de un grup de oameni”) duh [de partid] AIR I, 71; AMIM, XVI; spirit FMIL 1847, 54. 6. („tendinţă care determină felul de a fi, de a gîndi al cuiva”) spirit GG, 59; RB, 224; FMIL 1847, 73, 80; CGR, 18; BCI, 25, 118; JA, 145; INB 1859, 45; BEC, XX; duh AR 1837, 87; FL, 35; RIP I, 226; RL, 422; spirt CA 1847, 22. 7. („trăsătură caracteristică; sens real”) duh [al legilor] BGV, 16r; TPE, 30r; ROB, 181; LOA, 39; MF I, 23r; ROI2 VIII, 11; BGO 1844, 37; RL, 407; spirit KDP, 96; BCD, 33. 8. („corpuri uşoare şi subtile, emanaţii considerate ca principiu al vieţii”; Chim., „esenţă, produs al unei distilaţii; alcool”) spirit SIF, 60, 76; SIN, 37; MD II, 197r; MVV, 62; BDL IV, 951r; FDB, 84; LA, 46r; TAO, 70; ICC, 28; HFP, 221; AR 1829, 179; DF I, 5r; StDR, 261; WAM, 175; spiriţi (tărie) MVV, 56; spirituri TSVM, 84; MFV I, 78r; spirít MVV, 62; SPT, 132; spiriţi MVV, 51, 72; spirt PAM, 19; PDP, 118v; HFP, 211, 220, 241; PH, 8; TAA, 21; AR 1831, 60; LOA, 5; ROI2 III, 3; FMIL 1844, 52; CA 1847, 43; CA 1848, 88; AML, 131; spirt (duh) FMIL 1844, 51; spirt (alcool) BMN III, 178; spirit, spirt GC VI, 159v, 160r; şpirturi VH, 118. (Cf. lat. spiritus, germ. Spiritus, it. spirito, fr. esprit, ngr. pneàma şi sp…rto, rus. спирт).
  SPIRITUAL 1. adj. („ideal, imaterial; sufletesc, intelectual, cultural; inteligent, ager”; Relig.) duhovnicesc MFV I, 35r; POS, 204; NFI, 24; MF II, 114r; duhovnicesc (a duhului) MFV I, 33r; spiritual (fără de trup) SPBA, 92; spiritual AR 1829, 124; GC VI, 160r; GG, 216; SMA, 9; FMIL 1840, 139; FMK, 13; MEN I, 104; HMV I, 86; AsE, 2; MID I, 204; VN, V; DFL, 13, 136; pe la 1845 forma era frecventă; spiritual (duhovnicesc) CA 1853, 16; CA 1856, 72; spiritual (de duh) CEF, 25; spiritual (sufletesc) CEF, 73; spiritualnic HFP, 61; spirituel VM, 25; BDJE, 9; T 1856, nr. 3, 2. 2. s. duhovnic (spiritual) FMIL 1844, 17; spiritual (duhovnic) PMC I, 187; spiritual D 1859, an. II, 60. (Cf. lat. spiritualis, fr. spirituel, germ. spiritual).
  SPIRITUALISM s. (Filoz.) spiritualism GC VI, 159v; spiritualism MF I, 58v, 59v; NV, 369; SCC II, 37; CFZ, 26, 46; RL, 258; PD, 587. (Cf. fr. spiritualisme, germ. Spiritualismus).
  SPIRITUALIST s. spiritualist GC VI, 159v; spiritualist DFL, 68, 183 bis; NV, 369; CFZ, 82; PD, 587. (Cf. fr. spiritualiste, germ. Spiritualist).
  SPIRITUALITATE s. (Relig., Filoz.) spirtualitate GC VI, 159v; spiritualitate DFL, 67; FMIL 1847, 77; NV, 369; PBV, 430; PD, 587. (Cf. fr. spiritualité, lat. spiritualitas, germ. Spiritualität).
  SPIRITUALIZA vb. 1. (Relig., Filoz.) spiritualisa MEN I, 101; NV, 369; PD, 587; spiritualiza BP, XI. 2. (Chim.) spirtualiza GC VI, 159v; spiritualisa NV, 369; PD, 587. (<fr. spiritualiser).
  SPIRITUALIZAŢIE s. (Chim.) spirtualizaţie GC VI, 159v; spiritualisaţie PD, 587. (<fr. spiritualisation).
  SPIRITUOS adj. 1. („spiritual”) spirtos HFP, 31; BP, 167; R 1857, nr. 3, 1; spiritos AR 1838, 158; spirituos KPA, 6, 7; DFL, 86; SIT, 291; CA 1850, 73; GRR, 269; SMB II, 389; CA 1856, 109; CA 1859, 95; CA 1861, 67; CA 1862, 14; spirituos (de duh) CEF, 67; spirtuos CA 1858, 75; CA 1859, 40. 2. („care conţine spirt, alcool”) spiritos (tare) MVV, 57; spiritos MVV, 4, 86; AR 1837, 399; BC, 43; PBV, 430; WAM, 174; spirtos MG I, 184; GC VI, 159v; LOA, 105, 106; RB, nr. 10, 4; nr. 33, 1; BGO 1844, 75; FMIL 1844, 75; HMV I, 104; VN, 32; DRB, 294; AML, 37, 159; spirtuos CR 1831, 36; TAA, 13, 16; FMIL 1844, 192, 378; Z 1856, nr. 8, 3; spirituos TVM, al. 343; AR 1837, 398; SCC II, 277; PFM, 99; JA, 28. (Cf. lat. spirituosus, germ. spirituos, it. spiritoso, fr. spiritueux).
  SPIS adj. („dens”) bale [...] spise, adecă groase FDB, 73. (<lat. spissus).
  SPITALICESC adj. GC VI, 160v; CR 1831, 9; CD, V, VII; ROB2, 627; PBV, 430; D 1860, 420; AML, 45.
  SPLANHNIC adj., s. (Anat.) KMA, 525, 526; PAD, 179. (<fr. splanchnique).
  SPLANHNOLOGIE s. (Anat.) splanhnologhie (splagcnolog…a) TAO, 58; splancnologie KMA, 265; splahnologie KMA, 541; PMC I, 195; splanhnologie PAD, 89. (Cf. fr. splanchnologie, ngr. splagcnolog…a).
  SPLENDID adj. splendid DFL, 128, 196; LMS, 35, 37; SIT, 251; BPB, 9; NV, 370; StDR, 261; BMN I, 10, 12; SCC I, 214, 245; SMB I, 149; GM 1854, 79; RL, 414; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; splindid CA 1858, 68; splendit SIT, 306; BCI, 3. (Cf. fr. splendide, lat. splendidus).
  SPLENDOARE s. splendore IO, VIII; AVP, 21; splendoare LMS, 37; AF, 164; BP, VII, 180; SIT, 318; NV, 369; StDR, 261; GRR, 235; SCC I, 249, 269; CA 1855, 139; CMI, 14, 15, 120, 169; pe la 1855 forma era frecventă; splendor AsAL, 28. (Cf. lat. splendor, fr. splendeur).
  SPLENIU s. (Anat.) muşchiul spleniul KMA, 198; spleniul PAD, 59. (<fr. splénius).
  SPLENIT s. (Med.) junghiul splinii, splenitis EPD, 209; splinit (durere de splină) PMC II, 149. (Cf. fr. splénite, ngr. [?]).
  SPLIN s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi splenul (o boală englezilor comună) FMIL 1840, 208; spleen SIT, 133, NPT, 303. (Cf. şi germ. Spleen).
  SPOLIA vb. NV, 370; PD, 588. (<fr. spolier).
  SPOLIATOR s., adj. NV, 370; PD, 588. (<fr. spoliateur).
  SPOLIAŢIE s. spoliaţie NV, 370; StDR, 261; KOS, IX; RL, 69; PD, 588; spoliaţiune LS, 146. (<fr. spoliation).
  SPOLIERE s. spoliare LIT, 311.
  SPOLIU s. („spoliere”) spolie AsL, 22; PD, 588; spoliu BBR, 138. (Cf. lat. spolium, it. spaglia).
  SPONDAIC adj. (Versif.) stihul spondaicesc EBG, 118r; picior spondiesc MGR, 136r, 139r; spondaic GC VI, 163r; PD, 588. (Cf. ngr. spondai@kÒj, fr. spondaïque).
  SPONDEU s. (Versif.) spondei sg. EBG, 117r, 118r, 118v; spondíu MGR 134r; VOG, 140; spóndiu VOG, 141; spondeu SGR III, 6, 15; GC VI, 163r; StDR, 261; PD, 588. (Cf. ngr. sponde‹oj, lat. spondeus, fr. spondee, it. spondeo).
  SPONGIE s. („burete”) spongie HPP, 147; MVV, 38; sponghia BD II, 323; sponghie, şponghie LB, 663; spongiu PMC II, 142. (Cf. lat. spongia, germ. Spongia, fr. éponge).
  SPONGIOS adj. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi spongios INB 1857, 14; PD, 588; sponghios BD II, 323; AML, 70; spongos CLV, 33r; HFP, 219; GC VI, 163r; sponjos (buretos) CEF, 43. (Cf. şi germ. spongiös, ngr. spÒggoj).
  SPONTAN adj. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi spontaneu MEN I, 193, 286; CFZ, 67; SMB II, 483; RL, 408; GCB II, 238; R 1857, nr. 12, 2; D 1859, 197; PD, 588; spontan DFL, 52, 56; SCC I, 222; LIT, 13; R 1857, nr. 3, 1. (Cf. şi lat. spontaneus).
  SPONTANEITATE s. spontaneitate seau facultate de a se putea mişca de sine CCF, 70; legea spontaneităţii sau a desineimei CCF, 90, cf. şi 91; spontaneitate EOI, 203; DFL, 32, 34, 36; KFL, 51; NV, 370; StDR, 261; GCB II, 238; PD, 588. (Cf. fr. spontanéité, germ. Spontaneität).
  SPOR s. (Bot.) spori, spore pl. BBS, 221, 228. (<fr. spore).
  SPORADIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi sporádic FDB, f. t.; AR 1837, 44 bis; GM 1854, 287; sporadíc GC VI, 163r. (Cf. şi it. sporadico).
  SPURIU adj. („bastard, ilegitim; fals”) MF II, 104r; SHI I, 193; PMC I, 198; BCD, 95; StDR, 261; AML, 64; PD, 588. (Cf. lat. spurius, it. spurio).
  STABIL adj. stabile sg. IO, 67; stábil GC VI, 177r; stabil MID I, 266; FMIL 1847, 66; StFE, 182; StDR, 261; PFHM I, 107; SCC I, V; CFZ, 154; RL, 259; PBV, 435; D 1858, 2; BEC, 129; AML, 145; PD, 589. (Cf. lat. stabilis, fr. stable, germ. stabil).
  STABILI vb. stabili IO, 67; DFL, 6, 7; BDJE, 103; BP, XI; NV, 370; BCD, 61, 74, 237, 312; WAM, 82; CFZ, 62; CEF, 203; DILB I, 213; LIT, 164, 309; pe la 1855 forma era frecventă; stabila BCD, 231; staveri PBV, 435; etablărisi FD I, 68. (Cf. lat. stabilire, fr. établir).
  STABILIMENT s. Vezi Împrumut. I, p. 108. Cf. şi stabiliment CR 1829, 14, 27; GC VI, 173v; SGR I, XI; CCB, 56; BCD, 228, 295, 539; WAM, 43; CFZ, 142, 183; BIF, 5; LIT, 118; VO 1857, 14; BCI, 4, 114; PIC, 29; CA 1862; PD, 588; stabilemînt FMIL 1844, 105; staverimînt PBV, 435; etablisement R 1857, nr. 20, 4. (Cf. lat. stabilimentum, it. stabilimento, fr. établissement).
  STABILIRE s. AVP, 21.
  STABILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi IO, 67; GC VI, 177r; BDJE, 176; StDR, 261; SSC, 100; DILB IV, 206; T 1856, nr. 4, 1; C, 1; PBV, 435; PD, 589. (Cf. şi lat. stabilitas).
  STADIU s. Vezi Împrumut. I, p. 108. Cf. şi 1. (Antic. gr., „unitate de măsură pentru distanţe”) stadii MIR, 230; SIU, 70v; AR 1829, 204; stadie HEA, 133; BDL IV, 961r; LB, 665; VVP, 135; DILB I, 213; stadie, stadion, stadiu GC VI, 177r; stadiu CDP, 199; FMIL 1847, 19; NV, 370; PBV, 435; PD, 589; stadie, nu stadiu StDR, 262. 2. (Antic. gr., „locul unde se făceau alergări şi alte întreceri sportive”) stadie HFP, 328; GC VI, 177r; StDR, 262; stadiu VMG, 192, 282; PBV, 435; stadii MFV I, 11v; EPD, XXXVI; WMM, 50; stadiu MFV II, 66v; MPE, 54; AR 1838, 205; EPD, XXXVI; CA 1852, XXIV; CA 1854, XXVII; stadie KUP, 47r; AR 1830, 145; CIRA, 4, 8, 87; CMV, 23, 24. (Cf. ngr. st£dion, lat. stadium, fr. stade, germ. Stadion).
  STAFIDĂ s. strafidă DC I, 117v; DC III, 123v; SMA, 131; BFO 1843, 229; CA 1848, 88; SSC, 119; ASLI, 148; stafidă FAT, 44r; PC, 29; LB, 665; POS, 234; GC VI, 176v; VVP, 135; BFO 1843, 172; BFO 1844, 123, SIM, 25; PBV, 436. (<ngr. staf…da).
  STAFIDI vb. stafida PBV, 436.
  STAFIDIRE s. stafidare PBV, 436.
  STAGIUNE s. („perioadă de timp determinată în cadrul fiecărui an”) stagiunea iernei BDJE, 26, cf. şi 42; stagiuni (timpuri) ale anului BIN, 16; stagiunele SPB, 141, 144; două stagiune (saisons) INB 1859, 101. (<it. stagione).
  STAGNANT adj. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi ape stămnoase, adecă stătătoare [...], apele cele stămnoase (stagnosae) MVV, 7; apele cele mocirloase sau stagnante PFHM I, 188. (Cf. şi lat. stagnosus).
  STAGNAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi stagnaţie (ezire) AR 1838, 277; stagnaţii HMV I, 62; stagnaţii (nemişcarea sucurilor) FMIL 1847, 221; stagnaţiile (mîlirea) abdominale CA 1862, 21; stagnaţiune INB 1859, 132.
  STAL s. (Teatru) StDR, 262; PBV, 435; PD, 589. (Cf. fr. stalle, it. stallo).
  STALACTITĂ s. (Geol.) Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi stalactit GC VI, 175r; PBV, 435; PD, 589; stalactite pl. PIC, 50.
  STALAGMITĂ s. (Geol.) stalagmit GC VI, 175r; PBV, 435; PD, 589. (<fr. stalagmite).
  STAMBĂ s. 1. („tipar, tipografie; matrice”) stambă ZFV II, 62r; PV, 38; GCA, pf. 2; CP I, 70, 74; NID II, 112r; NIU, 91v; BDL IV, 961r; AR 1830, 378; JDS II, 441; stampă MIR, pf.; MIB, pf.; DCP, 180; D 1860, 88; stambă, stampă GC VI, 176r; PBV, 435. 2. (Text.) stambă GIC, 70, 206; VVP, 135; BGO 1840, 11, 296; stambă, stampă GC VI, 176r; PBV, 435. (Cf. ngr. st£mpa, it. stampa, fr. estampe).
  STAMINĂ s. (Bot.) Vezi Form. term. şt., p. 282. Cf. şi etamin, etamină şi stamin GC I, 154r; tamine pl. AF, 116, 117.
  STAMPA vb. carea monetă [...] s-au ştămpuit în anii... BAR II, 198.
  STAMPĂ s. („imagine imprimată după o placă gravată”) stampă CLV, 149v; RSM, 37; AR 1837, 9, 275; ROI2 VI, 21; VVP, 135; CN, 52; CA 1847, 49, 53; CA 1848, 12; NV, 370; StDR, 262; CA 1859, 89; PD, 589; stambă LOA, 116. (Cf. fr. estampe, it. stampa).
  STANIOL s. PBV, 435. (<germ. Stanniol).
  STAN s. (Metal.) cusutoriŭ, lat. stanum SV, 13; stannum PFHM I, 19; stanul sau cositoriul BIN, 53. (<lat. stanum).
  STANŢĂ1 s. („cameră, încăpere”) SIT, 27, 28, 64, 71; PCI, 59; RMS, 70. (<it. stanza).
  STANŢĂ2 s. (Lit., Versif.) stanţă GC VI, 173v; VVP, 135; DE I, 315; NV, 370; StDR, 262; PBV, 435; PD, 589; stanţe pl. APR, I; BP, 73; ICI, 21; stanţie GTN 1836, 40; stanţii GPE, 62; MPG, 24; stănţii ECS, 91; CDCE, 97. (Cf. fr. stance, it. stanza).
  STAT s. Vezi Împrumut. I, p. 108. Cf. şi 1. (Polit., Adm.) ţinerea sau biruirea (derjava, status, der Staat) DSM, 50; stat CP I, 28; BI, 12, 13; PIM, 1; CAB, 1; CL, 13; CML, 2; MIA, 9; GSP I, 45; MPI, 77; BPN I, 20, 136, 196, 203; SPBA, 59, 94, 100; IRV, 10v, 23r; POC, 35v; TPE, 8v, 21v, 26v, 28v; CLV, 146v; TSVM, 79; PCB, 69, 143; PAIC, 19; BR 1829 II, 5; CR 1829, 1, 192, 257; AR 1829, 79; NMP, 4; MTF, 1r; pe la 1830 forma era frecventă; ştatuş IIE, 5; statuş IIE, 1; FLG, 4, 5; BI, 1; MIB, 208; ştat BR 1821, 160; VH, 44; staat SR, 45, 50, 51; MCL 1839, 301; polítie NID I, 1r, 4r, 9r, 12r, 19v, 20v etc. [în orig. : Staat]. 2. (Milit.) stat major CR 1829, 39, 93; CR 1830, 105; AR 1830, 200, 570; SPV, 184; MN 1836, 6; AR 1837, 350; RB, nr. 2, 1; Z 1856, nr. 15, 2; D 1858, 6; stat-major AR 1844, 5; BPA, 71; statul maior (ştab) AR 1829, 14; stat maior CR 1829, 212; AR 1830, 204; D 1859, 142; stat-maior RL, 154; ASLI, 394; statmajor, vezi stamajor GC VI, 173r; eta-major (gheneral stab) AR 1829, 206; eta-major AR 1834, 152, 273; AR 1837, 208, 331, 401. 3. (Cont., Fin., „stat de funcţii, stat de plăţi etc.”) statuş CME, 1; stat SPL, 76 bis; LOA, 117; ROI2 III, 56; CCB, 224, 225; ROB2, 554; RF, 27; ştat BFO 1838, 109, 158; BGO 1840, 131; BGO 1844, 53; AOD, 72; ROB2, 596, 603, 604, 615, 631, 653. (Cf. lat. status, germ. Staat, it. stato, fr. état, ngr. polite…a, rus. держава).
  STATIC adj. StDR, 262; PFM, 280; INB 1857, 36; PBV, 436. (<fr. statique).
  STATICĂ s. GF, 146v; GC VI, 173v; NV, 371; StDR, 262; PBV, 436; PD, 589. (Cf. it. statica, fr. statique).
  STATISTIC s. („statistician”) ITI, 17; AAM, 73; AR 1834, 232; FL, 46; AR 1844, 15; SSC, VI; BCI, 31. (Cf. germ. Statistiker).
  STATISTIC adj., adv. 1. („de stat, statal”) statisticesc MIU, X, XIX, 132, 249, 318. 2. („privitor la statistică, de statistică”) statisticesc ITI, 12; SIU, 30v; statistic CR 1829, 204; AR 1829, 63, 131, 257; CR 1830, 34, 72, 168, 394; MN 1836, 21; AR 1837, 212, 358; RB, 141; AsR, 9; FGGN, 162; FMIL 1844, 3; PSE, 200; pe la 1845 forma era frecventă. (Cf. germ. statistisch, fr. statistique).
  STATISTICĂ s. 1. (Geogr., Ec. polit.) SIU, 7r, 30r, 50v, 58r, 90v; BRD, 25; AR 1829, 142; CR 1830, 428; AR 1830, 56, 123; GC VI, 173v; LOA, 84; RSM, 10v, 41v; GG, 65, 160, 191; RB, nr. 5, 1, 347; PMG, 25; RIP I, 3; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. („evidenţă numerică referitoare la diverse fenomene”) BR 1829 I, pf.; CR 1829, 68, 144; AR 1829, 63, 159; AR 1830, 65, 198; MN 1836, 12; AR 1837, 124; ROI2 IV, 4; FMIL 1840, 156; IVA, 27. (Cf. lat. statistica, germ. Statistik, fr. statistique).
  STATUA vb. statua BAR II, 86; BCD, 238; RL, 407; RF, 6; statui DFL, 47; StDR, 263. (Cf. lat. statuere, fr. statuer, germ. statuieren).
  STATUAR s. („sculptor de statui”) statuar SIF, 26; FTM, 80; BD II, 396; CR 1830, 39; GC VI, 173r; IVA, 7; BDJE, 140; NV, 371; BCP, 140; LIT, 13; PBV, 436; PD, 590; statuer FTP I, 144; GRR, 121. (Cf. lat. statuarius, fr. statuaire).
  STATUAR adj. („privitor la statuie, de statuie”) LIT, 263; CA 1861, 20. (<fr. statuaire).
  STATUARIE s. („arta de a face statui”) statuarie BD II, 395; RIP I, 123, 259; statuărie LIT, 29. (Cf. lat. statuaria, fr. statuaire).
  STATUETĂ s. NV, 371; SCC II, 119; CA 1854, 129; NPT, 257; PBV, 436; PD, 590. (<fr. statuette).
  STATUIE s. Vezi Împrumut. I, p. 108. Cf. şi agálmata pl. RIC, 74, 381r; GCA II, 13r; APC, 142v; agalma MSB, 45r; GCA II, 11r; ágalmă NZ, 43r; státuă şi ágalmă GC VI, 172v; stat DC I, 61v, 83v; státuă SHR, 54; TF, 401, 440; GSP I, 60, 207; SIU, 70v; BPN I, 52, 106, 172; SPBA, 84, 100; BD II, 395; MCB, 172; CLV, 144v; LB, 667; GIC, 43, 46; GPF, 168; PIU I, 328; VMG, 339; RDS, 51r; DCN, 112, 140; BR 1829 I, ded., 13; HFP, 3; CR 1830, 54; AR 1830, 82, 126, 158; forma era frecventă pînă spre 1860; státue pl. SHR, 7, 44; SIF, 26; MIR, 287; GSP I, 213; GSP II, 174; FTM, 7, 32; BPN I, 97; BPN II, 211; VMG, 11; HFP, intr. 18; státui pl. SIU, 15v; CR 1829, 269; SAI, 81; statue pl. GIC, 19, 192; AR 1829, 144; AR 1830, 357; FTP I, 90; BAR I, 16, 114; BAR II, 69, 189; CIRA, XIII; AR 1834, 96; GG, 39; YNM, 134; CIN, 374; MCL 1838, 119; DL, 43; StIN, 5; RIP I, 83; RCM, 241; CCP, 66; BCB, 18; LIT, 80; INB 1857, 8; statui MCB 143; CMR, 5; AR 1830, 509; FTP I, 20; CRV, 39; CA 1856, 17; statuie HMN, 1; MGP, 91; statuea HBN, 17; PCI, 14. (Cf. lat. statua, germ. Statue, fr. statue, ngr. ¥galma).
  STATU-QUO s. statu-cvo AR 1831, 215; statu cvo AR 1833, 22; RB, nr. 8, 2; statucvo StDR, 262; statu cuo GC I, 185v; GC VI, 175r; statu-cuo PD, 590; statu quo RL, 266. (<lat. (in) statu quo).
  STATURĂ s. statură, stătură IO, 67; statură VA, 8; GC VI, 177r; MCL 1839, 582; FMIL 1844, 294; HMV I, 107; NV, 371; StDR, 262; BCP, 49; SCC I, 186; BCB, 41; CEF, 63, 78; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; stătură RIP I, 56. (Cf. lat. statura, fr. stature).
  STATUT s. statuta [pl. lat.] şi aşezămînturile legilor... LSM, 4; statută GC VI, 171v; SR, 11; ROB2, 577; PBV; statut, statute NV, 371; statut StDR, 263; PD, 590; statute RA, 43; CR 1829, 190; AR 1829, 108, 112, 154; SGR I, 100, 137; AR 1834, 65; RSM, 36v; SR, f. t.; AR 1837, 320; RB, 334; GT 1838, 10; FMIL 1840, 183; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. statutum, fr. statut).
  STAŢIE s. 1. („punct, loc de oprire, popas; cantonament; stare, stadiu; poziţie, aşezare; loc de slujbă; post de gardă”) staţie IO, 66, 67; CB 1813, 58; MR, 11, 15; GSP I, 180; RA, 13, 23; GIC, 118, 177; BR 1829 I, 19; AR 1829, 191; CR 1830, 329; SGR I, 98; GG, 66; SHI II, 134; GT 1838, 11; FL, 68; MCL 1839, 381; BGO 1840, 307; pe la 1840 forma era frecventă; stări (staţii) IAG, 1; staţie (stadium) SS, 12; ştaţie DSM, 47; DSM 2, 53; CP II, 48; LB, 666; steţie, staţie BDL IV, 964v, 982r; stanţie AEG, 147r; AR 1831, 9; ROB, 118; AR 1834, 145; GG, 16; VVP, 135; GGV, 158; stanţie, stanţă, staţie GC VI, 174r; stănţii CR 1829, 319; CR 1830, 54; GC VI, 174r; RCM, 130; stanţii RL, 371; staţioane pl. LA, 12v; stacioane (stationes) BAR II, 164; staţiune NV, 370. 2. („ansamblu de clădiri şi instalaţii pentru diverse operaţii tehnice”) staţie [de telegraf] CA 1851, 87; PFM, 15, 333; RIT, 16; staţiuni telegrafice R 1857, nr. 38, 3; staţiune meteorologică INB 1859, 102. 3. („anotimp, sezon; durată determinată de timp”) osebitele staţii ale zilei CA 1847, 4; staţiune (saison) BCI, 145. (Cf. lat. statio, germ. Station, fr. station, rus. станция).
  STAŢIONA vb. FMIL 1844, 361, 378; NV, 370; StDR, 263; TR 1854, 18; GM 1854, 78; DIB, 190, 306; DILB III, 223; T 1856, nr. 1, 1; Z 1856, nr. 4, 4, nr. 9, 2, nr. 23, 4; C, 23; LMG, 32; CA 1858, 104; PD, 590. (<fr. stationner).
  STAŢIONAR 1. adj. („care nu evoluează, nu progresează”) staţionar MEN II, 249; KFL, IV; SIT, 147; KDP, 17; JA, 25, 93; GCB II, 238; BEC, XX, XLIV; staţiunar Z 1856, nr. 5, 1. 2. s. („cel care lucrează la o staţie de telegraf”) staţionar PFM, 335. (fr. stationnaire).
  STAŢIONARE s. BC, I.
  STAŢIONAŢIE s. („staţionare”) AR 1829, 155.
  STAZĂ s. (Med., „stagnare a curgerii unor lichide din organism”) stasă şi stasis GC VI, 171v; stasis StDR, 262. (Cf. fr. Stase, ngr. st£sij).
  STEAMER s. (Mar.) SCC I, 182, 215; CA 1859, 74. (<fr. steamer).
  STEARINĂ s. lumînări stearine FGGN, 115; SSC, 105; lumînări de stearin LG, 8. (Cf. fr. stéarine, germ. Stearin).
  STEATIT s. (Mineral.) SIN, 31; SV, 13; CIN, 364; CEG, 32. (Cf. lat. steatites, steatitis, germ. Steatit, fr. stéatite).
  STEGANOGRAF s. („cel care scrie cu semne secrete”) StDR, 263. (<fr. steganographe).
  STEGANOGRAFIE s. („arta de a scrie cu semne secrete”) StDR, 263; PD, 590. (<fr. stéganographie).
  STELAJ s. stelagiu StDR, 263; stelaj R 1857, nr. 1, 1. (Cf. fr. stellage, germ. Stellage).
  STELAR adj. („referitor la stele”) sistemă stelească GPG, 81. (Cf. fr. stellaire).
  STELIONAT s. (Jur.) stelionat PV, 77; GC VI, 179r; JDS II, 441; PD, 590. (Cf. lat. stellionatus, fr. stellionat).
  STELIONATAR s. (Jur.) GC VI, 179r; CCB, 87, 111; BEC, 356. (<fr. stellionataire).
  STEMĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 108. Cf. şi tipariul stemii (herbului) CP I, 70; stemă NID I, 63r; CL I, 59; IFA, 107r; IFR, 46; PMV, 229; BDL IV, 963r; BRI, 69; SPBA, 22; BD II, 400; CSM, f.t.v., 34, 73, 94; LB, 668; AR 1829, 17; CR 1830, 374, 375; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. stšmma, lat. stemma).
  STENAHORIE s. Vezi Împrumut. I, p. 108. Cf. şi stenahorie CIF, 26; AR 1830, 430; PH, 3; AR 1831, 59; RHM, 2; PAB, 25; VH, 103; PMC I, 31, 65, 116; BMN III, 80; stenahorie GC VI, 179r. (Cf. ngr. stenocwr…a, stenocèria).
  STENAHORISI vb. Împrumut. I, p. 108. Cf. şi stenahorisi IEI, 7v; IRV, 55v; stenahorisi GC VI, 179r. (<ngr. stenocwrî).
  STENIC adj. (Med.) EPD, XLIV; PMC I, IX, 1, 21. (<fr. sthénique).
  STENIE s. (Med.) PMV, 48; EPD, 107. (<fr. sthénie).
  STENOGRAF s. stenograf şî steganograf GC VI, 179r; stenograf VVP, 135; NV, 371; LIT, 78; PBV, 437; INB 1859, 160; PD, 591. (<fr. sténographe). Vezi şi STEGANOGRAF.
  STENOGRAFIA vb. stenografica NV, 371; stenografia RL, 19; PD, 591. (<fr. sténographier).
  STENOGRAFIC adj. stenografíc, stenograficesc GC VI, 179r; stenografic NV, 371; PD, 591; stenografic, stenograficesc PBV, 437. (<fr. sténographique).
  STENOGRAFICEŞTE adv. GC VI, 179r; PBV, 437.
  STENOGRAFIE s. GC VI, 179r; VVP, 135; NV, 371; SSC, 148; RL, 165; PBV, 437; PD, 591. (<fr. sténographie).
  STENOZĂ s. (Med.) năduhuri, năduşăli AI, 5v; stenosis, durerea dimprejuru plămîilor MD I, 20v, cf. şi 105r; sténos GC VI, 179r; stenos (astmă) INB 1859, 131. (Cf. ngr. stšnosij, fr. sténose).
  STENTOR s. [voce de] stentor SCC I, 180; PD, 591; glas de stentor (puternic) CA 1855, 25. (<fr. stentor).
  STEPĂ s. (Geogr.) stepile (cîmpiile) CIRA, 123, cf. şi 369; stepe (pustiuri) AR 1837, 312 bis; GM 1854, 301; stepă (bugeag) Z 1856, nr. 11, 4; stepă GG, 120; SMR I, 32; BIN, 36; PBV, 437; CA 1858, 20; PD, 591. (Cf. fr. steppe, germ. Steppe).
  STER s. („unitate de măsură”) ster sau steră GC VI, 179r; steră PD, 591. (<fr. stère).
  STERCORAL adj. („referitor la excremente”) RMS, 304. (<fr. stercoral).
  STEREOGRAF s. („cel care practică stereografia”) GC VI, 179r; NV, 371; PD, 591. (<fr. stéréographe).
  STEREOGRAFIC adj. stereografic, stereograficesc GC VI, 179r; stereografic NV, 371; PD, 591. (<fr. stéréographique).
  STEREOGRAFIE s. GC VI, 179r; NV, 371; PD, 591. (<fr. stéréographie).
  STEREOMETRIC adj. stereometric, stereometricesc GC VI, 179r; PBV, 437. (Cf. fr. stéréometrique, germ. stereometrisch).
  STEREOMETRU s. stereométr GC VI, 179r. (<fr. stéréomètre).
  STEREOSCOP s. R 1857, nr. 36, 4. (<fr. stéréoscope).
  STEREOTIP s., adj. (Tipogr.) stereotip CC, 109; steriotip CR 1829, 94; stereotip, stereotipic, stereotipicesc GC VI, 179r; stereotip BCA, 50; StDR, 263; PBV, 437; PD, 592. (Cf. germ. stereotyp, Stereotype, fr. stéréotype).
  STEREOTIPA vb. PD, 592. (<fr. stéréotyper).
  STEREOTIPAJ s. stereotipagiu PD, 592. (<fr. stéréotypage).
  STEREOTIPIE s. GC VI, 179r; PBV, 437. (Cf. fr. stéréotypie, germ. Stereotypie).
  STEREOTOMIC adj. stereotomic, stereotomicesc GC VI, 179r. (<fr. stéréotomique).
  STEREOTOMIE s. (Tehn.) GC VI, 179r; NV, 371; PD, 591. (<fr. stéréotomie).
  STERIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi SGR II, 86; DFL, 93; CFZ, 159; SMB I, 229; BEC, IX; PD, 592.
  STERILITATE s. (Biol.; fig.) Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi sterilitate SCC I, VII; SMB I, 76; PD, 592; sterilitate (stîrpitură) AML, 68, cf. şi 35.
  STERILIZA vb. steriliza DFL, 129; sterilisa NV, 371. (<fr. stériliser).
  STERLIN adj., s. („unitate monetară”) sterlin TB, 163r, 169r; VVP, 135; [pfund] sterling DC IV, 12v; CNB, 103; AR 1829, 63; AR 1837, 313; MCL 1839, 425; [liră] sterling CR 1829, 58; CR 1830, 7; AR 1837, 93; R 1857, nr. 29, 3; sterlin, sterling GC VI, 179r; sterling NV, 371; StDR, 264; PBV, 437; sterlingă PD, 592; [pfund] şterling RB, nr. 3, 2, 138, 147; FMIL 1844, 251. (Cf. fr. sterling, engl. sterling, germ. Sterling).
  STERNĂ s. („rezervor de apă, fîntînă”) DC I, 2r, 13v, 24r; DC II, 29r, 30v, 170r; DC III, 180r; APC, 156v, 176v; GC VI, 179r; HAN, 100. (Cf. ngr. stšrna).
  STETOSCOP s. (Med.) stetoscop CR 1829, 313; PBV, 437; stetoscop, stitoscop GC VI, 179v, 181v. (Cf. fr. stéthoscope, ngr. sthqoskÒpion).
  STETOSCOPIE s. (Med.) PBV, 437. (<fr. stethoscopie).
  STIGMAT s. 1. („rană, împunsătură făcută cu vîrful ascuţit al unui obiect”; fig.) stigmă GC VI, 179v; StDR, 264; stigmată PD, 592. 2. (Bot.) Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi stigmat GC VI, 179v; BIN, 126; stigmă BBS, 27; găuri sau stigma BBS, 17; vîrf (stigma) StIN, 27; stigmată PD, 592.
  STIGMATIZA vb. („a înfiera; a defăima, a dezonora”) stigmatisa NV, 371; C, 4; PD, 592. (<fr. stigmatiser).
  STIGMATIZAT adj., s. vreun vederat înfierat sau înstegmat PV, 13.
  STIL s. Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi 1. (Lit., Lingv.) stil OC I, 81r; PTF, 20r, 20v; PSG, 56r, 56v, 57r; ISF, 1; TGR, pf. 5, 6; BLM, 14; BDL I, 138v; BPN I, 95; BPN II, 224; VPP, 351; DO pf.; ASH, pf.; EGRM, 45v; IRV, 2r; VMG, 45, 49; PCB, 138; PP, II, IV; CR 1829, 107, 226; HFP, 195, 253; VA, 231; GPE, 26; pe la 1830 forma era frecventă; stil OMT, 84; ME, 249; VFD, 67. 2. (Arhit., Art. plast.) stil AR 1829, 144; CR 1830, 385; AR 1830, 25, 357; GC VI, 181r; AR 1834, 250; AR 1837, 348; IL 1840, 93; CA 1847, 48; NV, 372; CA 1848, 67; CA 1851, 117. 3. („formă; obicei”) ştil PFBA, 638r; stil MIR, 98; MGD, 3r; StDR, 3r. 4. (Muz.) stil KCL, 136; PBM, XXVI. 5. („condei de metal sau de os cu care se scria în antichitate pe tăbliţele cerate”) stil GTN 1836, 74. 6. („fiecare dintre cele două sisteme de calculare a timpului calendaristic”) stil nou AR 1837, 163; Z 1856, nr. 11, 4; stil vechi AR 1837, 286 bis; BFO 1843, 129.
  STILET s. 1. („pumnal mic”) stilet BAR II, 150; HAN, 11, 25; HMN, 78; AR 1839, 192; AF, 85; SIT, 103, 287; NV, 372; StDR, 264; ICI, 32; RL, 37; CMI, 104; PBV, 437; PD, 592; un stilete BCP, 2; stilet (cuţit) AR 1838, 218; MCL 1839, 498; trocari (stilet) FilDA II, 101; şiş (stilet) AML, 166; ştilet MCL 1839, 465; înarmat cu spearghe (ştilet) GLC, XLI. 2. („stil”; vezi STIL, 5.) stilet DL, 83. (Cf. fr. stylet, germ. Stilett, it. stiletto).
  STILIST s. („scriitor care se distinge prin calitatea stilului său”) PBV, 437. (<fr. styliste).
  STILISTIC adj. FL, 12, 13; CD, VIII. (Cf. germ. stilistisch, fr. stylistique).
  STILISTICĂ s. FL, 12; PBV, 437. (Cf. germ. Stilistik, fr. stylistique).
  STILIZA vb. CA 1854, XLVI. (<fr. styliser).
  STILOID adj. (Anat.) apofisă stiloidă KMA, 18; PAD, 42. (<fr. styloïde).
  STIMA vb. estimarisi IRV, 50r, 121v; CBD, 54; SMR I, 6; estima AR 1837, 266; CIN, 5; VL, 48r; SCMI, 8; DFL, 258; WPM, pf. 2; CGR, 211; CFZ, 141; RL, 3; CA 1858, 59; estima, stima StDR, 95; stimarisi GC VI, 181r; MMP, 292, 296; stima AR 1829, 199; SIC, 73; MPG, 9, 89; MCL 1838, 169; CDCE, VII; RCM, 157; SIT, 256; LMS, 21; SIM, 106; BIP, 16; NV, 372; LS, 21; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. estimer, lat. aestimare, it. stimare).
  STIMABIL adj. stimelnic CV, 30; stimabil BDJE, 59; NV, 372; PPD, VI; StDR, 264; CEF, 19, 151; DIB, 159; Z 1856, nr. 10, 1; LIT, 129; CA 1857, 65; PBV, 438; D 1860, 85; PD, 593; estimabil SCC II, 292, 378. (Cf. fr. estimable, lat. aestimabilis, it. stimabile).
  STIMAT adj. FMIL 1844, 393; SSC, VI; RL, 164; DILB II, 234; PD, 593.
  STIMĂ s. estim MIU, 337; LB, 78; FMIL 1844, 123; estimă SPBA, 71, 76; SIC, 59; CGR, 210; estimă, stimă SPBA, 87; stimă VMG, 226; CR 1829, 30, 268; AR 1829, 185; CR 1830, 150, 340; AR 1830, 13, 154, 201; GC VI, 181r; SIC, 51, 59; CIRA, 23; BFO 1833, 200; MCR, 29; ZEV, 18; AR 1835, 70; pe la 1835 forma era frecventă; stimaţie, stimă PD, 593. (Cf. fr. estime şi estimation, it. stima).
  STIMUL s. SHI I, 44; TR 1855, 29. (Cf. lat. stimulus, fr. stimulus).
  STIMULA vb. CER, 99v; NV, 372; SAS, 20; CEF, 26; C, 15; SPB, 291; CA 1861, 114; PD, 593. (Cf. fr. stimuler, lat. stimulare).
  STIMULANT adj., s. („stimulent”) Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi FDB, 108; LS, 37; PD, 593. (Cf. şi germ. Stimulans, it. stimolante).
  STIMULAT adj. AVP, 21.
  STIMULATOR s. NV, 372; RL, 185; PD, 593. (<fr. stimulateur).
  STIMULAŢIE s. PD, 593. (<fr. stimulation).
  STINDARD s. stindard CA 1848, 24; NV, 372; CA 1852, 74; SCC I, 182; TR 1854, 156; DILB I, 213; BC, 23, 67; LIT, 75, 176, 198; R 1857, nr. 12, 2; VO 1857, 7; D 1858, 6; D 1859, 195; BBR, 68; CA 1860, 107; PD, 593; stindart RL, 7; stendard RL, 273, 347; LIT, 169; stendart PBV, 437; standart StDR, 262; CA 1853, XXII. (Cf. fr. étendard, it. stendardo, germ. Standarte).
  STIP s. (Bot.) BIN, 110; BBS, 16. (<fr. stipe).
  STIPENDIAT s., adj. GRR, III; DIB, 22.
  STIPENDIST s., adj. CR 1830, 41; AR 1830, 116; AR 1832, 300; RSM, 19v, 26v, 29v; GG, 216; AR 1837, 246; RB, 255; BFO 1843, 374; AsE, 21; StDR, 264; CA 1855, 61; PD, 593. (<germ. Stipendist).
  STIPENDIU s. stipendium TAI, 16, 24; BR 1829 I, 45; stipendiu TAI, 24; INB 1859, 104; PD, 593; stipendie StDR, 264; stipendii MF I, 41v; AR 1837, 131; stipendiuri SIM, 136. (Cf. lat. stipendium, germ. Stipendium).
  STIPTIC adj. („astringent”) stifós GC VI, 182r; EAM, 26; EOI, 80; HMV I, 60; HMV II, 52; stiptic (strîngător) SS, 57; astrîngător (stiptic) PMC II, 87; stiptic NV, 372; AML, 129; PD, 593; stiptic (stifos) WMM, 74; stipticos, stifos PBV, 438. (Cf. ngr. stuptikÒj şi stufÒj).
  STIPTICITATE s. („astringenţă”) stificiune GC VI, 181v; stipticitate, stifositate NV, 372.
  STIPULA vb. (Jur.) CR 1829, 291; AR 1830, 13, 186; MID I, 115; KDP, 12; BCD, 320; StDR, 264; CA 1852, 52; SSC, 81, 114; TR 1854, 129; Z 1856, nr. 2, 1; LIT, 314; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. stipuler, lat. stipulare).
  STIPULANT adj. stipulant, stipulator, PD, 593. (Cf. fr. stipulant, lat. stipulator).
  STIPULARE s. StDR, 264; R 1857, nr. 38, 3.
  STIPULAT adj. AR 1830, 111; BCD, 419; TR 1854, 68; Z 1856, nr. 4, 4; AVP, 21; D 1859, an II, 14.
  STIPULAŢIE s. stipulaţii (diagrafii) CR 1829, 230; stipulaţii sau alcătuiri AR 1829, 170; stipulaţii (aşezămînturi) AR 1830, 134; stipulaţii CR 1829, 287; AR 1830, 100; AR 1834, 240; SHI II, 178; AMIM, XXXI; KDP, 62; Z 1856, nr. 5, 4, nr. 20, 3; R 1858, 331; RIT, 18; stipulăţii FMIL 1840, 403; stipulaţie (tocmală) AR 1834, 99; stipulaţie BCD, 558; StDR, 264; RF, 20; CA 1861, 51; PD, 594; stipulaţiune TR 1854, 105; T 1856, nr. 1, 2; C, 3; BEC, 379. (Cf. fr. stipulation, lat. stipulatio, ngr. diagraf»).
  STIPULĂ s. (Bot.) stipulă (stipula) BIN, 123. (Cf. fr. stipule, lat. stipula).
  STIRPE s. DILB I, 213; GCB II, 238. (Cf. it. stirpe, lat. stirps).
  STÓCFIŞ s. („batog”) BFO 1843, 222. (Cf. germ. Stockfisch).
  STOFĂ s. (Text.) Vezi Împrumut. I, p. 109. Cf. şi stofă CB 1816, 62; BDL IV, 965v; CR 1829, 22; AR 1837, 122; CIN, 390; MCL 1839, 507; SP, 42, 92; SIT, 69; PS, 37; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; stofe pl. SPBA, 28; PCP, 21; GIC, 71; ROB, 124; CIRA, 46; RB, 346; BCD, 254; PCI, 16, 169; ştofă SG, 106; stof BFO 1843, 22; etofă, stofă PD, 245. (Cf. ngr. stofa, germ. Stoff, fr. étoffe).
  STOIC (Filoz.; „ferm, curajos, neclintit”) 1. s. stoic OC I, 144r; VEI, 17r, 18r; FGS, 46r; BD II, 403; PCP, 30; PIU I, 267; HFP, 7, 35; GTN 1836, 91; MEN I, 249; stoíc GC VI, 183r; stoiceni OC I, 114r; AOS, 64; stoician, stoic NV, 372; PD, 594; stoician AOS, 97; DILB III, 223. 2. adj. stoicesc RIM, 42; NIU, 142r; AOS, 5; CDP, 24; VMG, 41, 148; HFP, 34; GC VI, 183r; MRC, 121; stoicos POC, 17r; GPF, 104; stoic MF I, 38r; GTN 1836, 47; VVP, 135; FMIL 1840, 66; HMV I, 99; DFL, 169, 171; SIT, 249; CA 1848, 70; BCD, 56; CA 1850, 68; StDR, 264; LIT, 308; stoic, stoicesc PBV, 438; stoician CA 1858, 55. (Cf. ngr. stwi@kÒj, fr. stoïque şi stoïcien, lat. stoicus).
  STOICEŞTE adv. BD II, 403; GC VI, 183r; PBV, 438.
  STOICISM s. (Filoz.; „tărie, fermitate morală”) stoiţismus GSP II, 169; stoiţism BPN II, 311; VA, 231; stoicism HFP, intr. 20; GC VI, 183r; DFL, 172, 208; FMIL 1847, 92; SIT, 212, 254; NV, 372; LIT, 315; JA, 101; PBV, 438; PD, 594. (Cf. germ. Stoizismus, fr. stoìcisme).
  STOICITATE s. („fermitate morală”) NV, 372; PD, 594. (<fr. stoïcité).
  STOLĂ s. (Vestim.) BAR I, 74; HAN, 7; StDR, 265; DILB I, 213. (Cf. lat. stola, fr. stole).
  STOLNACEALNIC s. (Adm., „şef de birou”) stolnacealnic ROB, 91; BFO 1833, 143; BGO 1844, 55; AOD, 14, 28, 31; şeful mesii BFO 1833, 180; BGO 1840, 23; şef de masă BGO 1840, 148; BGO 1844, 121. (Cf. rus. столначальник).
  STOMACAL adj. („care priveşte stomacul, de stomac”) Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi stomahal GC VI, 183v; stomacal PD, 594.
  STOMAHIC adj. (Med.; „stomacal”) Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi stomahicesc MD II, 205r; stomahíc, stomahicesc GC VI, 183v; stomahic PBV, 438. (Cf. şi ngr. stomacikÒj).
  STOMAHICAL adj. şerbeturi stomahicale, cu zeamă de alămîie SPV, 59.
  STOMAHICON s. stomahiconu pentru bătrîni CA 1848, 86.
  STOMATĂ s. (Bot.) Agr. I, 157. (<fr. stomate).
  STORAX s. POS, 301; storax (un fel de răşină mirositoare) BFO 1843, 174. (Cf. fr. storax, lat. storax).
  STOS s. (Joc de cărţi) DL, 53; FMIL 1844, 265; StDR, 265; CA 1853, 123; RL, 391; PBV, 439.
  STOSAR s. (Jucător de stos) FMIL 1844, 266.
  STOSĂRIE s. PBV, 439; PIC, 35.
  STRABISM s. (Med.) strabizm SMR I, 111; strabism StDR, 265; RMS, 356. (<fr. strabisme).
  STRADĂ s. stradă (uliţă) IL 1841, 390; RMS, 71; stradă SIT, 43; NV, 373; PCI, 42; LS, 15; StDR, 265; BCP, 143; WAM, 71; ICI, 1; Z 1856, nr. 21, 1; DILB I, 213; BC, 20; PBV, 439; PD, 594; strată CA 1853, 78; CA 1854, 49; GM 1854, 3; CA 1855, 33; CA 1856, 42; CA 1857, 37; CA 1858, 103; AsAL, 26; CA 1862, 43. (Cf. ngr. str£ta, it. strada).
  STRANGULAŢIE s. (Med.) strîngulaţiună RMS, 236. (Cf. fr. strangulation, lat. strangulatio).
  STRANGURIE s. (Med.) ştrangúria JNA, 35. (Cf. fr. strangurie, lat. stranguria).
  STRANIU adj. straniu, -ie SIT, 17, 179, 192, 230; BDJE, 17, 40; NV, 373; RMS, 325; SMB II, 376; SCC II, 304; DIB, 363; GCB II, 238; C, 7; DCB II, 277; PD, 594; [flori] stranie (ciudate) INB 1859, 24; [idei] strane SMB I, 119. (Cf. it. stranio şi strano).
  STRAPAŢ s. („muncă grea; oboseală mare”) strapaţ GSP II, 91; CDA, 91; BPN II, 198; strapaţuri CDA, 189; BPN II, 268; strapaţă sg. HMV I, 88; StDR, 265; strapaţe HMV I, 96; străpaţile anotimpurilor SSC, 4; strapaţiile trupeşti AML, 34. (<germ. Strapaze).
  STRATAGEMĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 109. Cf. şi stratíghimă IRV, 87v; OFR, 48; HFP, 169; stratighimă MFV I, 58r; AR 1830, 82; SHI II, 49, 153; AMIM, 2, 46; CA 1847, 26; stratigimă FTP I, 33; CA 1847, 59; GRR, 70; stratighemă AsL, 75; stratigemă StDR, 265; stratigem CA 1853, 69; strataghemă BDL IV, 966r; AR 1831, 139; stratagemă RBV, 16r; MDP, 5; NV, 373; SCC II, 311; SMB I, 17; LIT, 117, 205; PBV, 439; D 1858, 6; BEC, 132; D 1860, 88; CA 1861, 116, 117; PD, 594; stratajemă MBG, 84; KMP, 148; stratagem CA 1853, 51; strategemă GC VI, 190r; strategimă CA 1855, 97. (Cf. ngr. strat»ghma, lat. strategema şi stratagema, fr. stratagème, it. stratagemma, germ. Strategem).
  STRATARH s. („strateg”) ZFV I, 59v; ZFV II, 89r; CR 1829, 36. (<ngr. strat£rchj).
  STRATEG s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 109. Cf. şi strateg, stratig GC VI, 190r; strateg PD, 594; strategic TR 1854, 83; strategist PBV, 439; PD, 594. (Cf. ngr. strathgÒj, fr. stratège şi stratégiste, germ. Strategiker).
  STRATEGIC adj. stratighic AR 1832, 312; strateghic AR 1837, 205; strategic GC VI, 190r; BPA, 49; GM 1854, 306; Z 1856, nr. 11, 3; T 1856, nr. 1, 4; PBV, 439; BEC, XXXIV; CA 1862, 41; PD, 594; stratejic ASLI, 306. (Cf. ngr. strathgikÒj, fr. stratégique, germ. strategisch).
  STRATEGIE s. strategie CR 1830, 202; GC VI, 190r; BPA, 50; RL, 129; CA 1856, 86; Z 1856, nr. 4, 2; GCB II, 238; NPT, 36; AVP, 21; PBV, 439; PD, 594; strateghie AR 1837, 312 bis; stratighie FMIL 1847, 194; stratigetică StDR, 265. (Cf. fr. stratégie, germ. Strategie).
  STRAŢĂ s. (Comerc.) prima nota sau straţa NPC, 4, 7. (<germ. Strazze).
  STRELIŢ s. („infanterist din vechea gardă imperială a ruşilor”) streliţi VIC, 29r; CRac, 132; PD, 595; stréliţ GC VI, 193v; ştreliţe FD I, 10. (Cf. fr. strélitz, rus. стрелец).
  STRICT adj., adv. strîns OIC, 3, 6; TD I, 314, CMM, 1; CMO, 2; UT, 29; MIM, 20, 29; SR, 36; FL, 4; SMA, 48; RIP I, 39; FMIL 1844, 245, 325; HMV I, 19; strins FDB, 33; FMIL 1844, 76, 198; HMV I, 97; Prop, 1; în înţelegerea cea mai strîmtă MPI, 35; în înţeles mai strîmt KFL, 104; în sens strîmt CDR, 94; strict SMA, 228; FMIL 1847, 115; BDJE, 16; BP, 214; KDP, 77; NV, 373; BCD, 86, 231; PCI, 80; StDR, 265; BMN I, 25; RL, 67, 279; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. strictus, germ. strikt, fr. strict).
  STRICTEŢE s. stricteţă SRI, 296; CA 1851, 24; StDR, 265; Z 1856, nr. 4, 4; RIT, 19, 25; CMV, 11, 12; strictitate C, 58; PD, 595. (Cf. it. strettezza).
  STRIDIE s. (Zool.) OC, I, 96v; DC IV, 283r; GF, 314r; HOG, 163; GSP II, 38; GC VI, 199r; VVP, 136; SIN, 135; BDJE, 161; PBV, 440; INB 1859, 160; CEG, 81; AML, 122. (<ngr. stre…di).
  STRIU s. [de culoare] verde, cu stríe, adecă trăsuri sîngerate învergată FDB, 86. (Cf. lat. striare, it. striare şi stria).
  STROFĂ s. (Versif., Lit.) strofă BDT, 26v, 116r; BDL IV, 971v; BD II, 417; GC VI, 200r; GPE, 62; MCR, 163; GTN 1836, 92; AsP, 164; AR 1837, 143; VVP, 136; HP, XXV; FMIL 1844, 204, 357; CGR, 240; NV, 373; StDR, 265; pe la 1850 forma era frecventă; strof (strophe) IRV, 210v. (Cf. lat. stropha, germ. Strophe, fr. strophe).
  STROI s. („rînd, şir”) GIA II, 35r. (<rus. строй).
  STRUCTURĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 283. Cf. şi limba română [...] în ţesitura ei din lontru se loveşte cu limba spaniolă, cu a frîncilor şi mai vîrtos cu limba italiană MDNU, 56; ştructură TCA, 12; structură GC VI, 202r; HPA, 13r, 24v; PMG, 38; FMIL 1840, 286; FBE, 65r, 66v, 97r; FMIL 1847, 67; BP, XIII; CA 1848, 31; SIM, 121; pe la 1850 forma era frecventă.
  STRUMĂ s. (Med.) strume (scrofule) PMC I, 105. (<fr. strume).
  STRUŢ s. (Zool.) struţ HET II, 79v; DC I, 80r; GF, 298v; CIN, 107; strutio sau struţul CIN, 107; strutión SIN, 66; SV, 13; TMS, 28; strutocamil ori zgribţor GSP II, 136; strutocámil GC VI, 202v. (Cf. it. struzzo, lat. struthio, -onis şi struthiocamelus, gr. strouqiok£mhloj).
  STUC s. („material preparat şi folosit în construcţie, la faţade”) stiuc AR 1835, 7; stuc DCB VI, 43; PD, 595. (Cf. fr. stuc, it. stucco, germ. Stuck).
  STUCATURĂ s. (Arhit.) ştocaturi arhitectoniceşti GIC, 139; stucatură StDR, 266. (Cf. it. stuccatura, germ. Stukkatur).
  STUDENT s. („cel care studiază; elev, şcolar”) ucenic (student) ESI, 47; student AR 1829, 142; BR 1829 I, 43; CR 1830, 111; AR 1830, 188; GC VI, 186r; CIRA, 218; GG, IX; AR 1837, 36; KPA, 5; FMIL 1840, 21; FMIL 1844, 364; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; student (scolar) BR 1829 I, 43; student (sholer) AR 1832, 63; AR 1837, 56; studenţii şi scolarii FL, 30; student (sholar) IL 1840, 18; ştudent FMIL 1844, 358. (Cf. lat. studens, germ. Student, it. studente).
  STUDIA vb. ştudirui OMT, 46; VD, 108; studia HFP, 152; GTN 1836, 55; MPM, IV; RCM, 33; FMIL 1844, 183; HMV II, 54; MEN I, 32, 96; DFL, 10, 55, 80, 99; FMIL 1847, 27, 57, 65, 118; BDJE, 6, 16, 20; IFM, 7; BP, XVII; CA 1848, 41; NV, 373; SIM, 106; BCD, 3; CA 1850, 27; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. studere, germ. studieren, it. studiare, fr. étudier).
  STUDIAT adj. LIT, 277, 395; JA, 24; PD, 595. (Cf. fr. étudié).
  STUDIERE s. HMV II, 119; CA 1856, 9; RAM, 5; PBV, 444.
  STUDIOS adj., s. GC VI, 186r; FMIL 1847, 58, 66; KFL, IV; BP, XIX; NV, 373; BG, X; AGI, pf.; BRA, 4; GPG2, 11; GRR, V; CA 1853, XXXIII; T 1856, nr. 1, 1; LIT, 14, 362; PBV, 444; PD, 595. (Cf. fr. studieux, lat. studiosus, it. studioso).
  STUDIU s. studium MPI, 22, 180; FMIL 1844, 116; etudie PAGR, 42, 52; SPV, I; studie PAFR, 22; SGR I, VII; AsL, 17; SCMI, XII; HMV II, 21; CA 1847, 40; FMIL 1847, 95; StDR, 265; BMN I, 5; SCC II, 114; CA 1854, 10; RL, 86, 119, 349; ASLI, 307; INB 1859, 58; studiu GG, 5, 150; MCL 1839, 400; VL, 83v; MEN I, 104, 105, 141, 245; FMIL 1847, 2; SIT, ded. 1, 3, 37; CA 1848, 65; BG, VII; NV, 373; BIP, 18; CA 1852, 69; pe la 1850 forma era frecventă; studiu, studienţă GC VI, 186r; stuziu CDR, III, 69. (Cf. lat. studium, germ. Studium, it. studio, fr. étude).
  STULT adj., s. DFL, 119; PD, 596. (<lat. stultus).
  STULTEŢE s. stulteţă DFL, 63, 70, 112; stultiţie PD, 596. (Cf. lat. stultitia).
  STUPEFACŢIE s. PD, 596. (<fr. stupéfaction).
  STUPID adj., adv. stupid MIU, 94; GC VI, 183v; FMIL 1844, 189; DFL, 72; SIM, 78, 118; PMC I, XI; StDR, 265; BMN I, 91; CFZ, 158; SMB I, 41, 90; ICI, 17; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; stupid (nerod) NV, 373; CEF, 207; stupid (nerod, prost şi năuc) CEF, 101. (Cf. fr. stupide, lat. stupidus).
  STUPIDITATE s. stupiditate GC VI, 183v; StDR, 266; SMB II, 450; CEF, 151; BIN, 313; stupiditate (nătărăie) NV, 373; stupiditate (neghiobie) SIM, 121, stupiditate (prostie) INB 1857, 20; BCI, 129; idiotismus (stupiditate) AML, 98. (Cf. fr. stupidité, lat. stupiditas).
  STUPOARE s. în acest stat de stupoare şi de degrădăciune DFL, 155. (Cf. fr. stupeur, lat. stupor).
  STURION s. (Iht.) sturion SIN, 74; SV, 13; CIN, 156; BIN, 395; sturioni sau moroni (sturiones) StIN, 111. (<lat. sturio).
  SUAV adj. BPB, 5, 12, 13, 49; SIT, 64; NV, 373; LS, 64; StDR, 266; BCP, 4, 6, 85; SCC I, 259; SCC II, 302; ICI, 172; RL, 211, 313, 423; CEF, 3; CMI, 21, 151, 166; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. suave).
  SUAVITATE s. suavitate BDJE, 87; NV, 373; RMS, 104; CA 1854, XXXIX; PD, 596; suavitate (frăgesime) CEF, 222. (<fr. suavité).
  SUBADMINISTRATOR s. subadministrator (sau subcîrmuitor) LG, 73, cf. şi 13; sub-administrator PIC, 101; subt-administororii (sub-prefecţii) AML, 4; subadministrator BEC, 167.
  SUBAGENŢIE s. subaghenţie MTF, 9v.
  SUBALTERN adj., s. subalternuş sau supt alţii puşi OIC, 2; subaltern BR 1821, 3; IRV, 68v, 155r; CLV, 144r; GC VI, 82v; CR 1829, 198; AR 1829, 112; ROI2 III, 123; AR 1837, 62, 285 bis; CD, 6, 21; AR 1844, 13; SRM, III; AsE, 17; pe la 1845 forma era frecventă; sub-altern BPA, 25; giudeţe subrînduite (subalterna) MF I, 156r, cf. şi 167r. (Cf. lat. subalternus, fr. subalterne, germ. subaltern).
  SUBALTERNITATE s. subalternaţie VCL, 32v; subalternitate NV, 374; LIT, 33; PD, 596. (Cf. fr. subalternité).
  SUBAMANET s. supt-amanet CPI, 75; subamanet CPI, anexă 10.
  SUBAMANETA vb. supt-amanetarisi CPI, 75; suptamanetarisi CPI, 76.
  SUBAMENDAMENT s. sub-amandament [la legi] RAM, 6.
  SUBAPENIN adj. CEG, 70. (<fr. subapennin).
  SUBARENDA vb. subarăndui CL II, 319.
  SUBARENDAŞ s. subarendator şi subarăndator CL II, 321; subposesor CPI, 188, anexă 10.
  SUBCENTURION s. BAR II, 149.
  SUBCHIRIAŞ s. supchirier CPI, 187; subchirier şi subchirietor CPI, anexă 10.
  SUBCHIRURG s. supthirurg AR 1829, 174; felceri (supt-hirurgi) AML, 4; felceri (sub-hirurgi) AML, 7.
  SUBCLAVICULAR adj. (Anat.) subtclavicular KMA, 375; subclavicular PAD, 157. (Cf. fr. sous-claviculaire).
  SUBCOLONEL s. sub-colonel (pot-polcovnic) AR 1830, 83; sub-colonel AR 1830, 106; AsL, 46; supt colonel AR 1830, 200. (După rus. подполковник).
  SUBCOMANDANT s. supt-comandir RO, 21; subt comandirt FL, 68.
  SUBCOMISAR s. ipocomisar, vezi suptcomisar [...], subcomisar, vezi ipocomisar PBV, 150, 446; ipocomissarul din acea despărţire APS, 25; subcomisar PIC, 2. (Cf. fr. sous-commissaire, ngr. Øpofrontest»j).
  SUBDIRECTOR s. subdirector AR 1829, 134; FMIL 1840, 377-378; subt-directoriţă LOA, 112, 114, 115; subtdirector BGO 1844, 54, 222. (Cf. fr. sous-directeur).
  SUBDIVIZA vb. subtîmpărţi EGRM, 1r; FL, 12; VVP, 137; EP II, 37; DFL, 184; subt-împărţi PCC, 2; PCU, 18; BEC, XLII; subt împărţi PCB, 73; PDC, 95; suptîmpărţi CLV, 144v; CIRA, 44; CDR, 34; supt-împărţi BPA, 15; CA 1847, 6; sudespărţi HFP, 197; MF II, 22v; subdivide BCD, 239; subdiviza BIN, 386; PFM, 231; ASLI, 127; subdivisa PD, 596. (Cf. fr. subdiviser şi sous-diviser, lat. subdividere).
  SUBDIVIZARE s. supt-împărţire BLM, 72; supt împărţire RBT I, 53; PDC, XV; subtîmpărţire DLG, 302; VVP, 137; DFL, 122; subt-împărţire CGR, 222; subîmpărţire AsG, 18; suptdespărţire HFP, 91; subdespărţire BAR II, 134.
  SUBDIVIZIUNE s. suptdespărţire DLG, 27; subtdespărţire HPA, 15r; subdespărţire HPA, 14r; MF II, 55r; subdivizie PGL, 71; FBE, 85v; WPM, 38; PD, supl. XV; subdivizie, subdiviziune StDR, 266; subdiviziune DFL, 8; GRR, 84, 85; BEC, LVI; subt-diviziune BCD, 87; supt-diviziune BCD, 239; subtdivisiune PFM, 231. (Cf. fr. subdivision, lat. subdivisio).
  SUBIPOTECĂ s. CPI, 227, anexă 10.
  SUBIT adj., adv. súbito GC VI, 82v; subit AVP, 21; D 1859, an. II, 14; CEG, 63; subitan DFL, 80, 126. (Cf. fr. subit, it. subito).
  SUBÎNŢELEGE vb. subtînţelege EGRM, 27v; EGR, 166; suptînţelege GC I, 374v; subt-înţelege IGE, 356, 360; subt înţelege BCD, 46. (Cf. fr. sous-entendre).
  SUBÎNŢELES adj., s. [cuvinte] pe ascuns înţelegătoare EBG, 110v; subînţeles GRN II, 17; suptînţeles CDR, 13; BG, 179; GR12, 51; PTP, 49; subt-înţeles IGE, 339; PTP, 16.
  SUBJUGA vb. subjuga AIR I, 20; VVP, 137; EP I, 45; AMC, 5; FMIL 1844, 212; NV, 374; GRR, 121, 223; LIT, 100, 239; PBV, 446; INB 1857, 37; C, 15; D 1860, 97; PD, 597; suptjuga, subjuga GC II, 209v; GC VI, 67v; suptjuga FMIL 1847, 18; subgiuga SIC, 70; RL, 372; CA 1861, 100. (<fr. subjuguer).
  SUBJUGARE s. subjugare FMIL 1844, 122; FMIL 1847, 3; subgiugare CA 1851, 28.
  SUBJUGAŢIE s. NV, 374; PD, 597. (fr. subjugation).
  SUBJUGĂTOR adj., s. CA 1852, 42; CA 1861, 123.
  SUBLIM 1. adj. („măreţ, minunat”) sublim GC VI, 82v; MCR, 197; GC, 2; GTN 1836, 46; KMP, 89; CCF, 71; FL, 12; FMIL 1840, 136; AsL, 68; PIA, 190; MID I, 256; DFL, 3, 114, 127; MEN II, 41; FMIL 1847, 207; BP, VI, XI, XIII; AF, 8, 18; LMS, 34, 38; BIP, 83; CGR, V; BG, 193; CA 1848, 95; NV, 374; PCI, 81, 126, 160; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; sublim (subţire) HMV II, 12; înalt (sublim) CGR, 66; sublim (înalt) CEF, 204: 2. s. („desăvîrşire, perfecţiune”) sublim DFL, 25; BDJE, 5; ASLI, 299; R 1857, nr. 2, 2; PIC, 23; CA 1858, 97. (Cf. fr. sublime, lat. sublimis şi sublimus, germ. sublim).
  SUBLIMA vb. (Chim.; fig.) sublima PMV, 184; GC VI, 82v; StDR, 266; PBV, 446; sublima (subţia, înălţa) HMV I, 173. (Cf. fr. sublimer, lat. sublimare).
  SUBLIMAŢIE s. (Chim.; fig.) GC VI, 82v; CIN, 392; StDR, 266; PBV, 446; PD, 597. (Cf. fr. sublimation, germ. Sublimation).
  SUBLIMITATE s. („perfecţiune, desăvîrşire, măreţie”) GC VI, 82v; MCR, 193; MN 1836, 51; FMIL 1840, 256; PIA, 25; FMIL 1844, 158; FMIL 1847, 184; AF, 201; SIT, 193; LMS, 43; CGR, 131; NV, 374; GRR, 195, 196; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. sublimité, lat. sublimitas).
  SUBLINGUAL adj. (Anat.) suptlimbal GC III, 311r; GC VI, 67v; sublimbal RMS, 245. (Cf. fr. sublingual).
  SUBLINIA vb. supt linui AsA, 15r; suptlinia, sublinia GC III, 313v; GC VI, 67v, 82v; sublinia AsM, 21; SMB I, 180; PD, 597; suplinia TA, 15; subtrage CGR, 232. (Cf. fr. souligner).
  SUBLOCOTENENT s. (Milit.) subleitenant AR 1829, 174; SCC II, 390; sub-locoţiior CR 1831, 20; sublocoţiitor FL, 60; suptleitenant GC III, 290v; GC VI, 67v; supt-leitenant SRM, 189, 208; supt leitenant (praporcic) SRM, 207; praporcic SRM, 187; praporgic SRM, 5; sulietenant MCL 1839, 850; sub-locotenent D 1859, 144. (Cf. fr. souslieutenant, germ. Unterleutnant, rus. прапорщик).
  SUBLUNAR adj. suptlunar GC III, 344v; GC VI, 67v; sublunar NV, 374; StDR, 267; PBV, 446; PD, 597. (<fr. sublunaire).
  SUBMAXLAR adj. (Anat.) subt-maxilar KMA, 282. (Cf. fr. sous-maxillaire).
  SUBMINA vb. submina (surupa) CA 1858, 111. (Cf. fr. sous-miner).
  SUBMINISTRA vb. („a furniza, a procura, a da”) FMIL 1844, 203, 366; TR 1854, 1. (<lat. subministrare).
  SUBMISIE s. (Jur., „supunere, subordonare” PFBM, 22r. (<lat. submissio).
  SUBMITĂLUI vb. (Jur., „a supune, a subordona”) submităluesc cauza la judecată PFBM, 22r; să să cerce cu sîrguinţă şi C. Gubernium să să submităluiască MIM, 49, cf. şi 43, 54. (<lat. submittere).
  SUBMONTAN adj. codruri sub munteşti SFM I, 5. (<lat. submontanus).
  SUBMULTIPLU s. (Mat.) summultipl PET, 38; submultiplu PD, 597. (<fr. sous-multiple).
  SUBMUSCULAR adj. RMS, 200. (Cf. fr. sous-musculaire).
  SUBOFIŢER s. sub-ofiţir FLG, 42; CA 1859, 72; supt-ofiţer CR 1829, 28, 52, 148; AR 1837, 71; SRM, 5, 10, 24; supt-ofiţer şi unter-ofiţer SRM, 7, 31; suptofiţăr, suptofiţer AR 1829, 9, 158; supt ofiţer AR 1830, 199; CR 1830, 411; sub-ofiţer AR 1830, 107; AR 1834, 145; AR 1837, 29, 285 bis, 402; SRM, 171; Z 1856, nr. 25, 4, nr. 31, 1; NRC, 289; GM 1857, 55; sub-ofiţăr AR 1837, 170; BFO 1843, 14; SRI, 305; subofiţer RL, 131; Z 1856, nr. 9, 3; CA 1858, 70; sub-oficier RF, 27. (Cf. germ. Unteroffizier, fr. sous-officier).
  SUBORBITAR adj. (Anat.) subt-orbiter KMA, 106. (Cf. fr. sous-orbitaire).
  SUBORDINA vb. („subordona”) subordina GC VI, 82v; MF I, 80v; NV, 374; BCD, 521; StDR, 267; GCB II, 239; PBV, 446; PD, 597. (Cf. lat. subordinare, it. subordinare, fr. subordonner).
  SUBORDINARE s. subordinare VCL, 19r, 20v, 32r, 35r, 46r; DFL, 178; CGR, 150; PBV, 446.
  SUBORDINAT adj., s. subordinat DOA, 44; RSL, 4; CR 1831, 31; SGR III, 22; MF I, 115r; CCF, 38; FL, 21; GRN II, 69; CD, 6, 15; VL, 2v, 9r, 23v; VCL, 26v; FMIL 1844, 149; PGR, 113; KFL, 24; FMIL 1847, 68, 71; CGR, 152, 154; NV, 374; BG, 206; BCD, 86, 224, 342; RBM, 14; MGP, 77; BIF, 4; CEF, 163; CA 1856, 10; R 1857, nr. 19, 3; PTP, 20; CA 1860, 92; PD, 597; sub-ordinat VCL, 1v, 19v, 20v, 21r; PGR, 113; supt-ordinat, suptordinat GG, 137, 139; supt-ordinat SHI II, 176; subrînduit MF III, 62r. (Cf. lat. subordinatus, fr. subordonné).
  SUBORDINAŢIE s. („subordonare”) subordinaţie IRF, 2; CPM, 24; CR 1830, 307, 308; GC VI, 82v; AR 1834, 265; AR 1837, 68; FMIL 1840, 378; CD, 6; VL, 9r, 18r, 23v; FMIL 1844, 78; AOD, 343; VCL, 18r; NV, 374; CGR, 152; StDR, 267; CA 1852, 11; CPO, 18, 72; CFZ, 5, 150; CA 1855, 36; CA 1856, 14; PBV, 446; PD, 597; subordinaţie (supunere) AR 1832, 33; subpunere (subordinatio) BAR II, 109; subordinaţie (subpunere) BAR, 122; subordinaţie (supunere sau atîrnare) PGR, 126; sub-ordinaţie SRM, 170; suptordinaţie GG, 136; subordinăciune DFL, 13; subordinatione KFL, 141; subordonaţie IRV, 67r; MFV II, 25v; CLV, 144r. (Cf. lat. subordinatio, germ. Subordination, fr. subordination).
  SUBPREFECT s. suptprefect GC VI, 67v; sub-prefect, sub prefect BAR II, 72; sub-prefect AR 1837, 265; RF, 39; AML, 4; subprefect PD, 598. (Cf. fr. sous-préfet, lat. subpraefectus).
  SUBPREFECTURĂ s. sub-prefectură RF, 40; subprefectură PD, 597. (<fr. sous-préfecture).
  SUBRETĂ s. GTN 1836, 50; VVP, 137; BDJE, 70; SIT, 32; StDR, 267; PD, 598. (<fr. soubrette).
  SUBSCAPULAR adj. muşchiul subscapular PAD, 62. (<fr. sous-scapulaire).
  SUBSCRIE vb. 1. („a iscăli, a subsemna; a însemna”) s-au iscălit (suscris) IIS, 8; suptscrie DOA, 44; MCL 1838, 91; suptscri, subscri GC VI, 67v; suptscri MCL 1839, 289; a subscriá BR 1829 I, 19; subscrie BD II, 420; BR 1829 I, 11, 19, 31; GG, 241; FMIL 1840, 27; CD, 10; FMIL 1844, 41, 281; MID I, 136; TR 1854, 2, 45; GM 1854, 78; RL, 12, 328; DIB, 226; R 1857, nr. 8, 1; VO 1857, 12; BEC, 13, 53, 75, 186; PD, 598; subscri RB, 218; PBV, 447; sub-scrie CA 1854, 111; supt-scrie AML, 19; suscrie BC, 48, 96; D 1858, 5; BBR, 6, 32. 2. („a se angaja, prin semnătură, la o contribuţie bănească pentru o operă de interes public sau privat”) subtscrie CR 1830, 56; subscrie DIR, 13; MN 1836, 39; FMIL 1840, 303; suscrie MID I, 144; BCD, 311. (Cf. lat. subscriebere, fr. souscrire).
  SUBSCRIPTOR s. („abonat, prenumerant”) prenumerant sau subscriptór SPBA, 97; subscriptor PD, 598; sub-scriptor C, 16; subscriitor AR 1837, 153, 275; BGO 1844, 351; subtscriitor BGO 1844, 2; subscribent FMIL 1840, 303. (Cf. fr. souscripteur, lat. subscriptor, germ. Subskribent).
  SUBSCRIPŢIE s. 1. („iscălire, subsemnare; însemnare”) subscripţie, suptscripţie DOA, 9, 49; subscripţie BD II, 420; suscripţie GC VI, 73r; subscripţie, suscripţie, subscriere StDR, 267; subscripţie PD, 598; suscribţiune BCD, 312. 2. („angajare sub semnătură pentru o contribuţie bănească la o operă de interes public sau privat”) suscripţie AR 1829, 123, 130; MID I, 144; subscripţie GC VI, 138r; LOA, 113; BFO 1833, 142; MN 1836, 6, 87; AR 1837, 78; FMIL 1840, 303; CD, 42; Prop, 224; FMIL 1844, 352; BDJE, 126; TR 1854, 250; C, 2, 190; R 1857, nr. 10, 4; supscripţie MN 1836, 87; PSE, 249; sub-scripţie C, 18; CA 1860, 121; subscripţiune D 1859, an.II, 6; BEC, 121. (Cf. lat. subscriptio, germ. Subskription, fr. souscription).
  SUBSECRETAR s. supsecretar GC VI, 21v; subsecretar PIC, 47. (Cf. fr. sous-secrétaire).
  SUBSEMNA vb. supt-iscăli IPC, 5; subtiscăli CBD, 12; PBV, 447; suptiscăli GC I, 195r; GC VI, 67v; subsemna BD II, 420; suptînsemna GC VI, 26v; SGR I, 79; FMIL 1847, 9; subtînsemna LS, 143; DIB, 167, 227; PBV, 447; subînsemna RL, 170; susemna SMB I, 309; subtsemna PBV, 447; sub semna PIC, 125. (Cf. fr. soussigner, lat. subsignare).
  SUBSEMNAT adj., s. subsemnat BD II, 420; BCD, 590, 594; sub-semnat NRC, VII; suptsemnat BCD, 598; subtînsemnat CR 1830, 71; subt-însemnat BCD, 599; PCI, 5; VO 1857, 12; INB 1859, 102; BEC, 4; supt-însemnat, suptînsemnat MCL 1839, 517, 518; subînsemnat BEC, 73; supt-iscălit D 1859, 330. (Cf. lat. subsignatus, fr. soussigné).
  SUBSIDIAR adj. BCD, 76; BEC, 62, 166; PD, 598. (<fr. subsidiaire).
  SUBSIDIU s. subsidii AR 1829, 52, 120; AR 1834, 36; subsidii (agiutor bănesc) CA 1856, 94; să adune tributele şi subsidele LIT, 165; subsid PD, 598. (Cf. lat. subsidium, germ. Subsidium, fr. subside).
  SUBSOLAN s. („vînt de est”) subsoran GSP I, pf. (Cf. lat. subsolanus).
  SUBSTANTIFICA vb. („a face substantiv”) DFL, 47; NV, 375.
  SUBSTANŢIAL adj. GC VI, 82v; DFL, 43; CGR, 27, 82, 183; NV, 375; CFZ, 52, 78; LIT, 363; Agr I, 157; PD, 598. (Cf. fr. substantiel, lat. substantialis).
  SUBSTANŢIALITATE s. CCF, 25. (Cf. fr. substantialité, germ. Substantialität).
  SUBSTANŢIOS adj. („substanţial”) substanţios HMV I, 212; BRA, 303; BCA, 418; LIT, 40; supstanţios PSE, 323.
  SUBSTERNE vb. („ supune atenţiei, a propune”) subşterne FMIL 1844, 148; substerne StDR, 267. (<lat. substernere).
  SUBSTITUT s. subştítut RJ, 387, 391; substitut IO, 69; BGO 1840, 60, 225; ROB2, 625; CCP, 139; DCB I, 199; DCB IV, 63; PD, 599; supstitut, substitut GC VI, 67v, 82v; substitut, substătut StDR, 267; suptaşezat SCS, 9; subrînduit CPI, 97. (Cf. lat. substitutus, germ. Substitut, fr. substitut).
  SUBSTITUŢIE s. Vezi Form. term. şt., p.284. Cf. şi substítuţie CL II, 121, 387; supstituţie GC VI, 67v; substituţie RO, 53; SAS, 16; RL, 347; PD, 599; substituţie, substătuire StDR, 268. (Cf. şi germ. Substitution).
  SUBSTRAT s. BD II, 420. (<lat. substratum).
  SUBSUMA vb. subsumi BCD, 329; subtsumi BCD, 372; subtsumi BCD, 372. (<fr. subsumer).
  SUBTERAN Vezi Form. term. şt., p.284. Cf. şi 1. adj. subpămîntesc AR 1837, 65; sub-pămîntesc AR 1837, 392; KPA, 52; sub-pămîntean AR 1837, 264; SSC, 150; CA 1862, 78; sub pămîntean GRR, 158; subpămîntean PIA, VIII; supt-pămîntean JA, 25; supămîntean FMIL 1844, 94; SCC I, 102; MIN, 133; subpămînt KCL, 102, 109; supt-pămînt KCL, 108; subteran, supteran GC VI, 82v; subteran FMIL 1847, 238; INB 1857, 4, 7, 12, 15, 23, 26; INB 1859, 17, 98; PD, 599; suteran RB, nr. 19, 4; NV, 17, 389; DIB, 429; BC, 64, 81; BCI, 68; PIC, 132; INB 1859, 18; suteran, suppămîntesc DILB I, 214; suteran, subpămîntean AVP, 22. 2. s. supterană SGR II, 78; suppămîntă DIB, 190, 227; suterană LIT, 47, 87; PIC, 133; suterenă CA 1859, 12, 14.
  SUBTERFUGIU s. NV, 375; PD, 599. (<fr. subterfuge).
  SUBTIL adj. suptil TAI, 12; CRac, 10, 11, 21; VA, 166, 168; suptil, cilibiu CRac, 53; subţire HFP, 3; subtil VA, 50; FL, 12; FMIL 1844, 301; HMV I, 11, 30; NV, 375; StDR 268; BMN II, 113; CFZ, 111; JA, 100, 134; PD, 599; stările cele subtile (gingaşe) şi îmbuibate CTT, 161; subtil (ager) GRR, 155. (Cf. lat. subtilis, fr. subtil).
  SUBTILITATE s. supţirătate HFP, intr.21; subtilitate ICC, 44; MF I, 44r, 46r; HMV I, 173; NV, 375; CFZ, 111, 166; PAD, 1; supţietate DFL, 14; subtilitate, subţiretate GCB II, 239; PD, 599. (Cf. lat. subtilitas, fr. subtilité).
  SUBTROPICAL adj. locurile supttropice FGE, 27. (Cf. germ. subtropisch).
  SUBUNITAR adj. (Mat.) suptunitar, subtunitar SAP, 215.
  SUBURBIE s. supt-burg (mahala) AR 1830, 552; suptburguri (mahalale) AR 1837, 254; suburg (mahala) AR 1834, 124; AR 1837, 258; FGGN, 73; suburguri AsE, 15; sub-burg AR 1837, 397; AR 1839, 187; subburg (mahala) IL 1840, 99, cf. şi 5; suburbe pl. RIP I, 312; suburbie FMIL 1847, 73; suburbiu (mahala) SIM, 64; suburbiu DIB, 31, 187, 379; LG, 30; PD, 599; suburb DILB I, 213; suburbii LG, 104. (Cf. lat. suburbium, it. sobborgó).
  SUBVENŢIE s. subvenţie GC VI, 82v; BGO 1840, 334; SMR I, 98; ROB2, 594; NV, 375; GM 1854, 306; RL, 66; AsAL, 5; PD, 599; subvenţiune D 1860, 395. (<fr. subvention).
  SUBVENŢIONA vb. SSC, 99; PIC, 33. (<fr. subventionner).
  SUBVENŢIONARE s. RL, 358.
  SUBVERSIV adj. LIT, 230; CA 1861, 122. (<fr. subversif).
  SUBZISTA vb. suptsa HFP, 150; subsista MF III, 97v; DFL, 40; NV, 374; CA 1855, 154; CEF, 1; GCB II, 239; PBV, 446; DCB VI, 83; CA 1861, 18, 89; subsistez, subsist, substau StDR, 267; subzista FBE, 66r, 76v; BCD, 73; SCC II, 388; CA 1861, 55. (Cf. fr. subsister, lat. subsistere).
  SUBZISTENŢĂ s. subsistanţă GC VI, 82v; NV, 374; subsistinţă FMIL 1840, 357; HMV I, 175; WAM, 42; subsistenţie FMIL 1840, 349; StDR, 267; subsistenţă PCI, 41; BMN I, 3; SCC II, 34; JA, 94; AVP, 21; PBV, 447; PD, 598; subzistenţă BCD, 191, 253, 259; JA, 85. (Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia).
  SUC s. (Anat., Bot.) Vezi Form. term. şt., p.284. Cf. şi sucul, adică hilul BEM, 85; suc IO, XIII; FMIL 1840, 147; FMIL 1844, 331; DILB I, 213; AML, 104, 143; PAV, 17; PD, 601; succuri (zămi) MFV I, 43r, 59r; sucul pancreatic (succus pancreaticus) VA, 67; mustul cel albicios TAO, 80.
  SUCCEDA vb. 1. („a reuşi, a avea succes”) i-au sucţedăluit (i-au umblat bine) CNB, 87; succede PD, 600. 2. („a urma, a lua locul, a veni după, a moşteni”) succede, succeda GC VI, 61r; succeda RCM, 110; CA 1852, 69; Z 1856, nr. 2, 2; PIC, 99; INB 1859, 27; D 1860, 97; sucede DFL, 5, 8, 139; MEN II, 174; CFZ, 27; suceda SIT, 51, 54; sucede, succede NV, 375; succede RL, 233, 234; PD, 600. (Cf. lat. succedere, fr. succéder, it. succedere).
  SUCCEDARE s. („urmare, înlocuire”) succedere RL, 278.
  SUCCES s. succes CV, 37; GC VI, 61r; FMIL 1844, 397; FMIL 1847, 180; BCD, 173; StDR, 269; CA 1862, 65; GRR, 242; SSC, 99; SCC II, 16, 42; TR 1854, 2; CA 1854, 53, 93, 99; SD 1855, 2; RL, 396; pe la 1855 forma era frecventă; sucţes (urmare) GT 1838, 20; succes DFL, 185, 191; BDJE, 68; AF, 68; SIT, 24, 29, 30, 39, 40; LS, 15; CFZ, 14; DILB I, 213; GCB II, 240; WCP, 52; succes, succes NV, 375. (Cf. lat. successus, fr. succès, it. successo).
  SUCCESIBIL adj. succesibl GC VI, 61r; succesibil PD, 600. (<fr. successible).
  SUCCESIBILITATE s. GC VI, 61r; PD, 600. (<fr. successibilité).
  SUCCESIUNE s. succesionă CV, 35; sucţesía, urmarea TD II, 168; succesie CG VI, 61r; SHI I, 11, 17; SHI II, 51, 199; FMIL 1840, 126, 183; JVA, 13; SMR I, 13; BRA, 121; RL, 408; CA 1862, 52; PD, 600; urmare seau succesie CCF, 77; urmare RIP I, 154; sucţesie EOI, VII; succesiune DFL, 8; succesie, succesiune, sucesie, sucesiune NV, 375; succesie, succesiune StDR, 269; sucesiune GCB II, 239; succesiune AVP, 21, D 1858, 14; BEC, 275. (Cf. fr. succession, lat. successio, it. successione).
  SUCCESIV adj. Vezi Form. term. şt., p.284. Cf. şi succesiv PCB, 21; GC VI, 61r, MN 1836, 35; FMIL 1844, 198; SAP, 3; KOS, XXXII; SCC I, 30; CFZ, 12, 24, 25, 87; DIB, 5; Z 1856, nr. 4, 3, nr. 40, 3; pe la 1855 forma era frecventă; sucesiv MID I, 70; DFL, 29, 61, 154; BCD, 250; CFZ, 24, 25; PFHM I, XX; SSC, 1; DILB I, 213; GCB II, 239; WCP, 3; sucesiv, succesiv NV, 375. (Cf. fr. successif, lat. successivus, it. successivo).
  SUCCESOR s. Vezi Împrumut. I, p.109. Cf. şi următor MIU, 383; MIR, 2; BDC, 101; diádoh AOS, 52; sucţesor RSL, 2; succesor GC VI, 61r; SHI I, 12; SHI II, 214; MID I, 120, 140, 199; StDR, 269; CA 1852, XVII, 62; GRR, 242; CA 1853, XIX; CA 1854, XIX; SD 1855, 2; pe la 1855 forma era frecventă; sucesor MID I, 16; LS, 23, 115; DILB I, 213, sucesor, succesor NV, 375. (Cf. lat. successor, fr. successeur, it. successore, gr. di£docoj).
  SUCCIN s. súccin SIN, 37, 38; SV, 13; succin (chihlimbar) RIP I, 146; succin, chihlimbar PD, 600. (Cf. lat. succinum, fr. succin).
  SUCOMBA vb. BCI, 144. (<fr. succomber).
  SUCULENT adj. FBE, 67r; StDR, 269; BBS, 28; PD, 600. (<fr. succulent).
  SUCURSAL, -Ă 1. adj. VO 1857, 14; PD, 600. 2. s. FMIL 1847, 82; ROB2, 657; DILB I, 213; BEC, XXXIII. (Cf. fr. succursale, germ. Sukkursale).
  SUDA vb. (Tehn.) D 1859, an.II, 12. (<fr. souder).
  SUDIT s. („supus; locuitor dintr-o ţară, aflat sub protecţia unei puteri străine”) sudeţi VIO I, 49v; sudet AOD, 25, 74; subdaţi, adecă suptpuşi DSM, f.t., 15; supdaţi (suptpuşi) DSM, 22; subdaţi DOA, 31, subdiţi GMSP, 11; supuşi (sudiţi) DSM 2, 18, 32; sudiţi (supuşi) FTM, 24; MIM, 43; sudit ORC, pf.; DOA, 3; FTM, 53; CR 1829, 142, 308; CR 1830, 186, 360; AR 1830, 184; BDC, 84; FTP I, 136; GC VI, 82v; ROB, 38, 103; BAR II, 32, 80; BFO 1833, 122; RPV, 8; ROI2 III, 19; BGO 1840, 338; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; súdit VIO I, 71r; AR 1829, 58. (Cf. lat. subditus, it. suddito).
  SUDORIFER adj. Vezi Form. term. şt., p.285. Cf. şi sudorifer şî sudorifíc GC I, 319v; sudorifer GC VI, 82v; PD, 599.
  SUDORIPAR adj. chistele sudoripare PPC, 86r. (fr. sudoripare).
  SUEDEZ adj., s. şfezii OC I, 43v; sfezii OC I, 46r; CIRA, 56; sfed OC I, 75r; şfed HOG, 71; şfeţii VIO II, 22v; svedicesc CB 1814, 145; RA, 72; sveţiu, -oaică, sveţesc, -ească VVP, 126; svedic FMIL 1847, 126; svedez JA, 44. (Cf. fr. suédois, Suédois, ngr. souhdikÒj şi sbetsikÒj, it. svedese).
  SUFICIENT adj. („satisfăcător”) destulă pricină pentru… CDG, 120v, cf. şi 122v; un îndestulat numer de… GAA, 39r; îndestul TPE, 5v, 27r, 32r; MF I, 16r; MF III, 46r; îndestulător VM, 143; sufiţient (îndistulători) VL, 4r, 4v; o energie suficiinte DFL, 19, cf. şi 67; suficentă, îndestulătoare AVP, 22; suficient PFM, 477. (Cf. lat. sufficiens, it. sufficiente, sufficente).
  SUFICIENŢĂ s. îndeagiunsul criteriilor adevărului MF II, 45v; avea o espresiune de suficiinţă [...], de răutate SMB II, 352. (Cf. lat. sufficientia, it. sufficienza).
  SUFLEOR s. (Teatru) sufflor BDJE, 5; sufler RB, 252; GM 1854, 146. (<fr. souffleur).
  SUFLERIE s. (Fiz., Tehn.) PFM, 393. (<fr. soufflerie).
  SUFLEU s. (Culin.) DRB, 277, 278, 302. (<fr. soufflé).
  SUFOCAT vb., adv. dacă ar fi rămas sufocat de această..., BDJE, 67. (Cf. fr. suffoquer).
  SUFOCATIV adj. respiraţia e sufocativă, adecă sugrumătoare FDB, 63. (Cf. lat. suffocativus).
  SUFOCAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p.285. Cf. şi sufocaţie (înecăciune) AML, 147, 153; sufocaţie PD, 600.
  SUFRAGIU s. („drept de vot, vot; aprobare, asentiment”) sufragiu GC VI, 80v; StDR, 271; LIT, 52; D 1860, 178; PD, 600; sufrage pl. RL, 394; LIT, 9, 25, 185. (Cf. fr. suffrage, lat. suffragium).
  SUGERA vb. sugeri DFL, 77; sugera BDJE, 24. (Cf. fr. suggérer).
  SUITĂ s. („alai, escortă”) svită IRF, 100; SPBA, 55; AR 1829, 17, 58, 75, 177; AR 1830, 16, 126; AR 1833, 20; AR 1834, 37; KUB, 15; AR 1837, 1, 184; SCMI, XVI, 90; AsLM, 10; forma era folosită în Moldova pînă la 1860; sfită AR 1844, 19; suită CR 1829, 7, 57, 93; CR 1830, 376; GC VI, 58v; VFE, 12, 77; FTP IV, 193; CPI, 1833; VAA, 40; RB, 283, 315; MCL 1839, 211, 346, 582; KCL, 51; VVP, 137; FMIL 1840, 339; API, 18; MID I, 190; HBN, 59, 81; SIM, 42; NV, 376; StDR, 269; pe la 1850 forma era frecventă, îndeosebi în Ţara Românească şi Transilvania. (Cf. fr. suite, germ. Suite).
  SUMAR adj., s. suma cea peste tot (sumarium) IEP, 4; sumarium AIC, 71, 73; OAI, 3; dovada sumarie RJ, 177; sumarele comitaturilor IIS, 19; sumaricescul proţes IIS, 16; sumariul exerciţului RBM, IX; sumariu NV, 367; NRC, 265, 283; CEG, 1; somariu, sumariu PD, 582; somar RF, 37; văzuta cărţii MIR, 341; FDB, 131. (Cf. lat. summarius, fr. sommaire, germ. summarisch).
  SUMBRU adj. sombru, aspru, meditativ RL, 377; acea fisionomie sumbră R 1857, nr. 2, 3. (<fr. sombre).
  SUPĂ s. (Culin.) supă OC I, 13r, 78v; DAB, 182r, 207v; TID, 17;BR 1821, 13; LB, 687; GIC, 121; GC VI, 65v; HMN, 11; RB, nr. 7, 2; SMA, 100; VVP, 138; FMK, 84; FMIL 1844, 400; DRB, 1, 3, 5, 10; pe la 1845 forma era frecventă; supă (ciorbă) FMIL 1840, 112; zupă (ciorbă) CDA, 64; zupă SIM, 12. (Cf. fr. soupe, germ. Suppe).
  SUPERB adj. superba (adică mîndra, mărita ori înalta) HOG, 113; superb GC VI, 67r; DFL, 211; MEN II, 132; BP, 197; NV, 376; PCI, 4, 43; StDR, 269; BMN I, 62; SMB I, 118; SMB II, 367; RL, 346; CMI, 177, 199; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; superbe (trufaşe) CTT, 16. (Cf. fr. superbe, lat. superbus).
  SUPERBIE s. supérbia (trufia) CB 1826, 67; superbie DFL, 33, 112; CFZ, 140; AVP, 22; PD, 601. (Cf. lat. superbia, it. superbia).
  SUPERFICIAL adj. Vezi Form. term. şt., p.285. Cf. şi superficial GC VI, 67r; FMIL 1840, 198; HP, XIV; AsE, 9; CER, 96v, 117v; FMIL 1847, 105; BG, IV; RMS, 290; pe la 1850 forma era frecventă; superficial (pedeasupra) HMV II, 143; superficial (d’asupra) INB 1859, 34; superfiţial (pă d’asupra) GPE, 9; superfiţial CD, 67; KMA, 192; DFL, 179; SCC I, 125; RL, 104.
  SUPERFIN adj. suprafin BFO 1843, 180; BDJE, 81; supra-fin BFO 1843, 189; sur-fin BFO 1843, 189; superfin PD, 601. (Cf. fr. superfin).
  SUPERFLUU adj. DFL, 45, 160, 199. (Cf. fr. superflu, lat. superfluus).
  SUPERINTENDENT s. superintendens OTB, 2; superintendent MIB, 79; GT 1838, 1; PDT, 7, 10, 21; LG, 89; super-intendent TID, 6; superintendentă sau privighitoare AR 1830, 204; superintendant AsL, 71; supra intendanţii luterani PCI, 6. (Cf. lat. superintendens, germ. Superintendent, fr. surintendant).
  SUPERIOR adj., s. IO, 70; GC VI, 67r; LOA, 72, 84, 85, 120; KMA, 16; MEN I, 152; PBM, 84; DFL, 3, 21, 47; FMIL 1847, 38; SIT, 2, 36, 97; BIP, 35, 51, 66; NV, 376; StDR, 270; CPO, 46, 51; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. superior, fr. supérieur).
  SUPERIORITATE s. superioritate MIB, 31; FDB, 49, 117; VPP, 155; CLV, 144v; GC VI, 67r; MN 1836, 51; EP I, 55; CGF, 128; IVA, 3; HP, XI; CA 1844, 41; FMIL 1844, 354; MEN I, 37, 58, 230; DFL, 47, 146; SIT, 109, 124, 224, 248, 314, 351; AF, 208; BIP, 245; NV, 376; BCD, 6; BRA, 47; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; superioritate (covîrşire) SMR II, 11; covîrşire CGF, 25. (Cf. lat. superioritas, germ. superiorität, fr. superiorité).
  SUPERSTIŢIE s. Vezi Împrumut. I, p.52-53 şi 110. Cf. şi disidemonie NIU, 170r, 187v; NZ, 37r; CIRA, 112; disidemoníe AOS, 78; PIU I, 114; GC VII, 293v; disidemónie FC, 2r, 3r; SPBA, 50; NZ, 37v; disidimónie NIU, 224v, 227r, 227v; disidimonie CIRA, 219; desidemoníe SPBA, 44, 70; VMG, 188; desidemonie NID III, 23v, 293v; AOS, 75; PIA, 27; desidimonie IL 1840, 74; disidimoníe (superstiţie) GCA II, 61v; disidemonie (superstiţie) MRC, 217; superstiţie (desidimonie) CIRA, 230; superstiţie MIB, 72; IRV, 13v, 210v; BGV, 97r; MCB, 59; MFV I, 10v; CLV, 144r; PCP, 32; POC, 37v; DCN, 97; BRD, 101; AR 1829, 204; HFP, 12; MRC, 218; GC VI, 67r; GPE, 35; SPV, 148; pe la 1830 forma era frecventă; superstiţie (credinţă deşartă) SIU, 32r, cf. şi MCB, 171; LPT, 92; superstiţie (credinţă necuvioasă) HFP, pf.12, 233; credinţă deşeartă (superstitio) FMIL 1847, 79; suprăstăciune, ceva să zică crezătorie deşartă BDT, 114v; supărstiţie SIM, 66; superştiţie SIF, 1; OP, 19r; CRac, 8; TSVM, 51; TVM, al.11, 14; FTP IV, 152; GLC, 45; superştiţie sau credinţă deşartă TD II, 347; superştiţie, superştiţiune StDR, 270; superstiţiune KFL, 90; FMIL 1847, 138; BMN II, 141; LIT, 34, 99, 355; VMP, 180; superstiţie, superstiţiune NV, 376. (Cf. ngr. deisidaimon…a, lat. superstitio, fr. superstition, germ. Superstition).
  SUPERSTIŢIOS adj., s. Vezi Împrumut. I, p.52-53 şi 110. Cf. şi disidémon (făţarnic) FC, 23r; disidemon GC VI, 293v; desidemon SPBA, 27; desidimónic AR 1829, 15; superştiţioz SIF, 6, 8; superştiţios TSVM, 66; FTP III, 55; GLC, 102; superstiţios FC, 2r; CP I, 117; SIU, 50r; IRV, 132v; TSVM, 88; HFP, 22, 344; AR 1829, 196; CMR, 50; MRC, 218; GC VI, 67r; FTP I, 27; SVC, 4; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. gr. deisida…mwn, lat. superstitiosus, fr. superstitieux, germ. superstitiös).
  SUPEU s. un bal strălucit şi supe (cină) AR 1838, 198; supe RB, 368; MCL 1838, 88; MCL 1839, 356; bal cu masce şi supele CA 1854, 132; supea, cină StDR, 269; supeu INB 1859, 162. (Cf. fr. soupé şi souper).
  SUPIERĂ s. DRB, 2. (<fr. soupière).
  SUPLEANT s., adj. (Jur.; „locţiitor”) supleant GC VI, 67v; CPL, 68; LOA, 62, 94; BGO 1840, 69, 130, 313; CCB, 218; BGO 1844, 66; PBM, XXXI; CA 1847, 55; ROB2, 552, 554, 597, 598; NV, 377; PDC, 94; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; supleant, suplent, ajutătoriu StDR, 270; suplent BAR II, 37; BFO 1833, 216; RSM, 21r; AR 1837, 317; GPG, 52; RAM, 2; PBV, 450. (Cf. fr. suppléant, germ. supplent).
  SUPLICA vb. („a ruga cu plecăciune”) suplica IO, 59; BD II, 429; GC VI, 67v; NV, 377; LS, 84; PD, 603; supleca BDL IV, 991r. (Cf. lat. supplicare, it. supplicare, fr. supplier).
  SUPLICANT s., adj. („rugător”) suplice IO, 59; AVP, 22; suplicanş PFBA, 690r; suplicans BD II, 429; suplicant GC VI, 67v; RPV, 5; StDR, 270. (Cf. lat. supplex, -icis şi supplicans, germ. supplikant).
  SUPLICAŢIE s. („rugă plecată”) suplicaţie IO, 59; BD II, 429; BAR I, 191; suplicaţie, suplicaţiune NV, 377. (Cf. lat. supplicatio, fr. supplication).
  SUPLICĂ s. suplică IO, 59; MIR, 12; MIB, 16, 323; BD II, 429; AR 1829, 155; CA 1847, 55; FMIL 1847, 85; StDR, 270; Z 1856, nr. 6, 1; NPT, 322; AVP, 22; PD, 603; suplícă GC VI, 67v; suplică (jalobă) SMR I, 120; suplică (jalbă) NV, 377. (Cf. lat. supplex, -icis, germ. Supplik, it. supplica, fr. supplique).
  SUPLICIU s. supliţiu DFL, 167; supliciu SIT, 225; NV, 377; SMB II, 412; DILB I, 213; LIT, 77, 86, 253, 380; AVP, 22; DCB IV, 138; PD, 602; suplicii (casne) CEF, 15; supliciu (schingiuire) CA 1861, 49, 90. (Cf. fr. supplice, lat. supplicium).
  SUPLIMENT s. Vezi Form. term. şt., p.285. Cf. şi suplement MIU, 83; MIR, 126, 160; CR 1829, 18; AR 1829, 5, 190, 217; AR 1830, 179; GC VI, 67v; CR 1831, 41; LOA, 83; BFO 1833, 1, 195; BAR II, 82; AR 1837, 366; RB, nr. 12, 4; FL, 96; GRN II, 15; FMIL 1840, 61, 206; CG, 9r; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; supliment CR 1829, 80, 98, 214, 274; CR 1830, 128, 159, 367; BGO 1840, 188; FAM, 105; C, 114; D 1859, 245; D 1859, an. II, 7; BEC, 34; RF, 17; AML, 175. (Cf. şi lat. supplementum).
  SUPLIMENTA vb. suplementa CA 1855, 90.
  SUPLIMENTAR adj. Vezi Form. term. şt., p.285. Cf. şi suplementar GC VI, 67v; CCB, 82; AsE, 24, SRI, 134; BCD, 580; Z 1856, nr. 13, 4; C, 19; BEC, 343; RF, 6, 17; PD, 602.
  SUPLEMENTARE s. suplemîntare CA 1847, 7.
  SUPLINI vb. subplini BR 1829 II, 39; BCD, 136, 177, 223; sub-plini BCD, 137; suplini BAR I, 45, FMIL 1844, 147; DFL, 144, NV, 377; SSC, 3, 54; T 1856, nr. 4, 3; BEC, XLI, 8, 49, 72; PD, supl.XV; supleni CCG, 7. (Cf. germ. supplieren).
  SUPLINITOR adj., s. îndeplinitor BGO 1840, 71, 89, 313; suplinitor FMIL 1844, 219; FMIL 1847, 209; suplinitor, vezi supleant NV, 377; împlinitor CA 1851, XIII.
  SUPORTA vb. supurta CV, 35; CA 1851, 42; SCC I, 55, 134, 257; SCC II, 167, 187, 295; CA 1858, 3; sup-purta PMC I, 213; suporta BDJE, 129; BCI, 136; CA 1861, 90; PD, 603, suprapurta PFHM I, 161; PFM, 60. (<fr. supporter).
  SUPORTABIL adj. suportabil GC VI, 67r; PD, 603; preţul [gazetelor] este de suferit FMIL 1840, 205. (Cf. fr. supportable).
  SUPOZIŢIE s. supoziţie IO, 62; GC V, 145v; GC VI, 67r; PGL, 6; AsG, 26, 311, RB, nr. 14, 4; CCB, 30; PEA, 15; FMIL 1844, 73; SAP, 43, CFZ, 87; Z 1856, nr. 18, 1; ipotes (supoziţie) HFP, 131, supoziţie (presupunere) AsM, 174; supusăciune DFL, 4; supoziţie, supusăciune StDR, 270; suposiţie BDJE, 35, PET, 21; LS, 26; PEG, 79; PFHM I, 89; BEC, 189; PD, 603; suposiţie (presupunere) NV, 377; suposiţiune T 1856, nr. 2, 1; LIT, 244, C, 5; DCB I, 20; supoziţiune INB 1859, 97. (Cf. lat. suppositio, fr. supposition).
  SUPRANATURAL adj. peste fíre NIU, 280r, 297r; preste fire SIU, 46v; super-natural BP, V; supranatural GLC, XV; SCC I, 261, SCC II, 96, 240, 271; SMB II, 369; DILB I, 213, INB 1859, 142; PD, 603; obiecte raţionale (supra-naturale) VM, 11; supra-natural D 1859, 144; supernatural INB 1859, 107. (Cf. fr. surnaturel).
  SUPRANUME s. DFL, 186; LIT, 27. (Cf. fr. surnom).
  SUPRANUMERAR adj. surnumerar GC VI, 70r; supernumerariu FMIL 1840, 353; supranumerar PD, supl.XV. (Cf. fr. surnumèraire).
  SUPRANUMI vb. DFL, 188; PD, 603. (Cf. fr. surnommer).
  SUPRANUMIT adj. pronumit SGR II, 158; supranumit CA 1851, 37; CA 1861, 100.
  SUPRAORBITAL adj. supra-orbital WAM, 174; supraorbital PAD, 156.
  SUPRAPUNE vb. suprapune SGR I, 15; BCA, 213; D 1859, an. II, 11; supra-pune PMC II, 63; superpune INB 1859, 5; PD, 602. (Cf. lat. supraponere, fr. superposer).
  SUPRAPUNERE s. suprapunere PEG, 111; KOS, XII; supra-punere RL, 71.
  SUPRATAXĂ s. suprataxă SSC, 120, 146; surtaxă D 1858, 11. (Cf. fr. surtaxe).
  SUPRAUMAN adj. super-uman BP, XVII; supraomenesc DILB I, 213; supra-ominesc CA 1860, 76; suprauman PD, 603. (Cf. fr. surhumain).
  SUPRAVIEŢUI vb. supravieţui LS, 86; CA 1861, 7, 49, 75; AsAL, 23; supra-vieţui CA 1857, 8; survieţui CA 1854, XXIX; CA 1855, 37; CA 1856, 26; supravia IL 1840, 34, AsPR, 25. (Cf. fr. survivre, lat. supervivere).
  SUPREM adj. CV, 21; BDL IV, 991r; VL, 5r; MID I, 332; DFL, 8, 125; KFL, 40, 42; BDJE, 51; SIT, 182; AF, 72, 104, 155, 165; BCD, 17; LS, 73, 87; BMN II, 67; SCC I, 264; CFZ, 27, 99, 154; RL, 303, 372; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. supremus, fr. suprême).
  SUPREMAŢIE s. supremaţie AsV, 7; AR 1835, 13; DFL, 2, 173; GLC, 114; NV, 377; StDR, 270; SCC I, 110; TR 1854, 13; RL, 256; T 1856, nr. 1, 2; pe la 1855 forma era frecventă; supremăţie SHI II, 117 bis; suprimăţie SHI II, 227; voia a da holandejilor un supremat sau covîrşire peste belghieni AR 1830, 361; supremitate FMIL 1847, 39. (Cf. fr. suprématie).
  SUPRIMA vb. suprima (nimici) AsAl, 95; suprima CDR, II; FDA, 74; StDR, 270; PFHM I, XVII; GRR, 169; SSC, 102; CFZ, 104, 147; LM, 74; RL, 33; Z 1856, nr. 20, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. supprimer, lat. supprimere).
  SURESCITAŢIE s. (Fiziol.) surescitaţiune RMS, 215; surescitaţie PD, 603. (<fr. surexcitation).
  SURÎDE vb. surîde (a zîmbi) NV, 377; surîde BP, XIX, 53, 84; AF, 37; SIT, ded.3, 240, 356; CA 1848, 17; StDR, 271; PLB, 30; SCC I, 114, 161; CA 1854, 13; CMI, 166; DILB I, 213; DCB IV, 42; R 1857, nr. 7, 2; PD, 604. (Cf. fr. sourire).
  SURÎS s. surîs (zîmbet) NV, 377; CEF, 38; surîs SIT, 11; AF, 34, 35; PCI, 78; StDR, 271; PLB, 30; AAR, 10; CMI, 162, 171; DILB I, 213; PD, 604.
  SURPRINDE vb. CV, 27, 36; GC V, 252r; FMIL 1844, 212, 396; BP, VII; SIT, 33, 95, 332; SIM, 132; LS, 84, 147; StDR, 271; CA 1852, 31; PCP, 81; SCC II, 74, 173, 351; CA 1855, 57; RL, 19; BC, 51; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. surprendre).
  SURPRIZĂ s. surpriză GC VI, 252r; MBE, 40; HMN, 14, 74, 75; MCL 1838, 207; MCL 1839, 341, 646; SIT, 55, 66; StDR, 271; CA 1852, 67; RL, 413; CA 1856, 112; BC, 70; INB 1859, 24; supriză CA 1861, 17; surprisă BG, 212; LS, 28; CEF, 231; C, 23; SAI, 119; R 1857, nr. 12, 2; PIC, 49; PD, 604; suprisă SMB I, 112, 160; DILB I, 213. (Cf. fr. surprise).
  SUSCEPTIBIL adj. susceptibel CER, 41v; susceptibil IVA, 17; DFL, 70; NV, 377; StDR, 269; RMS, 16; D 1858, 2; PD, 604. (Cf. fr. susceptible).
  SUSCEPTIBILITATE s. DFL, 27, 29; SIT, 238; RMS, 249; SMB II, 403; GCB II, 240; Z 1856, nr. 8, 1; R 1857, nr. 2, 3, nr. 15, nr. 2, 3; TCC, 17r; D 1860, 375; PD, 604. (Cf. fr. susceptibilité).
  SUSCITA vb. CFZ, 51; PD, 604. (Cf. fr. susciter, lat. suscitare).
  SUSCITAŢIE s. PD, 606. (<fr. suscitation).
  SUSNUMIT adj. MID I, 330. (Cf. fr. sousnommé).
  SUSPECT adj., s. suspect BD II, 432; BR 1829 II, 21; NV, 377; CFZ, 95; DIB, 349, 487; LIT, 76, 221; D 1860, 91; AML, 92, 125; PD, 604. (Cf. lat. suspectus, fr. suspect).
  SUSPECTA vb. suspica CV, 31, 35; suspecta MF II, 97r; NV, 378; C, 149; AVP, 22; PD, 604. (Cf. lat. suspectare, fr. suspecter).
  SUSPECTABIL adj. suspectabile sg. AVP, 22.
  SUSPECTAT adj. suspecat (cu bănuială) BR 1829 II, 21; suspectat AVP, 22.
  SUSPECŢIUNE s. suspecţiuni, bănueli AVP, 22.
  SUSPENDA vb. suspendului EDE, 176; suspănde CV, 33; suspendui AR 1835, 145; suspinde DFL, 63; BEC, 440; suspende AVP, 22; suspenda AR 1844, 16; CCP, 52; SSC, pf.2; CA 1855, 120; RL, 54; T 1856, nr. 3, 2; LIT, 241; GCB II, 240; RAM, 6, 7; R 1857, nr. 2, 1; RIT, 8, 14; D 1859, 104; D 1859, an.II, 14; PD, 604; suspanda CCP, 50, 97, 220. (Cf. lat. suspendere, fr. suspendre).
  SUSPENDAT adj. Vezi Form. term. şt., p.286. Cf. şi grădinile atîrnătoare MIU, 87; grădinile spînzurătoare SIU, 14r; BAR I, 24; plutitoarele grădini SIU, 28v; grădinile cele atîrnate PIU I, 124; pod spînzurat PFM, 7; suspăndat BP, 107; suspendut BDJE, 50, 167; DILB I, 213; suspendat SCC II, 168; RL, 209; CEF, 215; CA 1857, 77; suspendat, suspens PD, 604.
  SUSPICIUNE s. suşpiţie OCE, 65; HO, 13; suspiţie OMT, 48; BR 1829 I, 30; BAR I, 18; suspicie BD II, 432; PD, 605; suspiciu AVP, 22; suspiţiune TR 1854, 152; suspiciune AVP, 22. (Cf. lat. suspicio, fr. suspicion).
  SUSTRAGE vb. care vreun bun strein [...] îl sufură de cătră avutoriul PV, 84; suptrage CV, 31; MID I, 51; CDR, I; subtrage MPI, 214; VA, VIII; BAR I, 128; BAR II, 115; AIR I, 76, 191; FMIL 1844, 27, 148, 344; HMV I, 37; CA 1850, 39; CA 1851, 37; StDR, 268; RMS, 187; CA 1855, 103, 131; supttrage GC VI, 67v, 296r; sustrage DFL, 173; KDP, 86; LS, 53; PLB, 30; KOS, XVI; RL, 82, 257, 338; CA 1861, 17; substrage CA 1862, 47; substrage, subtrage PD, 599; sfeterisi GC VI, 211r; BFO 1833, 220; BGO 1844, 231; PBV, 454; sfitarisi BFO 1838, 9, 15. (Cf. lat. subtrahere, fr. soustraire, ngr. sfeter…zomai).
  SUSTRAGERE s. subtragere HMV I, 45; StDR, 268; substragere NV, 377; sfitarisire BFO 1838, 114, BGO 1844, 231; PBV, 454; sfeteriseală PBV, 454; sfeterizmos CPL, 54. (Cf. ngr. sfeterismÒj).
  SUSŢINE vb. susţine FMIL 1844, 34, 141; BPA, 44; MID I, 80; DFL, 185; LMS, 27; BCD, 312, LS, 85; StDR, 271; GRR, 226; CFZ, 166; CA 1855, 19, 36; Z 1856, nr. 3, 3, nr. 4, 1; pe la 1855 forma era frecventă; sus-ţine BCD, 160; subţine CA 1850, 16; CA 1851, 49; StDR, 268; CA 1856, 75, PFM, 2; sutena CA 1852, 55. (Cf. lat. sustinere, fr. soutenir).
  SUSŢINERE s. FMIL 1844, 355; HMV I, 159; FMIL 1847, 116, 177; AF, 4; BG, XVII; BCD, 191, 519; StDR, 271; CA 1854, 28; CA 1855, 132; pe la 1855 cuvîntul era frecvent.
  SUVENI vb. suveni (aduce aminte) MPM, 14; suveni FMIL 1844, 168, 188. (Cf. fr. souvenir).
  SUVERAN adj., staturile cele suferene MIU, 75; a fi el suferenul lor MIU, 283; suveren MDWS, 393; MIA, 14; CR 1829, 183, 186; AR 1829, 39, 40, 118; CR 1830, 361, 399; AR 1830, 82, 99, 117, 134, 360; FTP I, 54; FTP IV, 126; NPC, 26; FL, 3, 92; RIP I, 59; suveran RA, 15, 70; CR 1829, 229, 288; CR 1830, 343; GC VI, 58r; MRC, 134; CR 1831, 2; TAA, 17; MAE, 95; GG, 29, 135, 136; VAA, 3, 53; AsP, 151; SHI II, 53, 126, 163, 208; AR 1837, 34; ROI2, II, 6, IX, 15; KMP, 25, 139; RB, nr. 29, 4, 142, 386; CDCE, 8, 133; pe la 1840 forma era frecventă; soveran RA, 72; AF, 97, 164, 178; sovran FTM I, 16, 57; AS, 22, 58, 74. (Cf. germ. Souverän, souverän, fr. souverain, it. sovrano).
  SUVERANITATE s. suverenitate CR 1829, 260, 293; CR 1830, 70, 71, 337; AR 1830, 47, 134, 365; GC VI, 58r; AR 1831, 84; SHI II, 168; RB, 315; FMIL 1840, 403; KDP, 53, 90, 91; RL, 346, 384; Z 1856, nr. 5, 4; suverinitate AR 1837, 46; suveranitate AR 1837, 49, 346; AsL, 7; FMIL 1844, 26; MEN I, 86; MID I, 266; FMIL 1847, 38, 47; NV, 378; BCD, 79; StDR, 268; LS, 52; SCC I, 154; CFZ, 163; RL, 143, 278; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. fr. souveraineté, germ. Souveränität).
  SUZERAN adj., s. suzeran CR 1829, 318; GC VI, 58v; ROB, 17; BFO 1833, 201; AR 1834, 94, 294; GTN 1835, 4; GG, 190; ECS, 21; AR 1837, 135 bis, 289; ROI2 II, 5; VVP, 137; APR, 78, glos.IV; KDP, 25; StDR, 269; pe la 1850 forma era frecventă; siuzeran AR 1834, 94; suzeren AR 1829, 39; suseren RIP I, 59. (Cf. fr. suzerain, germ. Suzerän, suzerän).
  SUZERANITATE s. suzeránie, suzeranitate GC VI, 58v; suzeranie VVP, 137; suzeranitate AsV, 7; EOI, 269; MID I, 36, 195; CA 1847, 23; KDP, 47, 70; TR 1854, 1; RL, 143, 278; T 1856, nr. 1, 2; T 1856, nr. 1, 2; BC, 29; Z 1856, nr. 4, 3; pe la 1855 forma era frecventă; suzerenitate AR 1829, 39; AR 1830, 46; AIR II, 16, 134; SHI II, 128, 167, 190; FMIL 1840, 404; CA 1844, 1; KDP, 9, 64, 70, 90; StDR, 269; SSC, 49; CA 1856, X; LG, II; CA 1862, X; suzerinitate CR 1829, 317; SHI II, 126; AMIM, XX. (Cf. fr. suzeraineté).
  
  
Ş
  
  ŞABRAC s. („cioltar, pătură pantru cal”) şabracuri IRF, 24. (<germ. Schabracke).
  ŞACAL s. (Zool.) ceacal DC II, 122v; şacal CIN, 23; RB, 223; StIN, 76; BC, 72. (Cf. fr. chacal, germ. Schakal).
  ŞAGRIN s. şagren CIN, 154; StIN, 112. (<chagrin).
  ŞAH s. („pecete, parafă”) GC VII, 396r; ROB, 158, 182; CCB, 4, 26; AOD, V; IFM, 18.
  ŞALAND s. (Mar.) şalande (un fel de luntre) pl. CR 1830, 27. (<fr. chaland).
  ŞALON s. (Text.) GC VII, 392r; BGO 1840, 298.
  ŞALUPĂ s. (Mar.) CR 1829, 11, 184; AR 1829, 50; AR 1831, 67, 143, SPV, 167; GC VII, 391v; BAR II, 174; FGE, 50; CCB, 121; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. chaloupe, germ. Schaluppe).
  ŞAMANISM s. (Relig.) GG, 146. (<fr. chamanisme).
  ŞANCRU s. (Med.) şanchir VD, 116; şancr GC VIII, 392r; şancăr MAR, 87; EPD, 355; RMS, 54; PBV, 550; cancru sau şancăr RMS, 296. (Cf. fr. chancre, germ. Schanker, it. cancro).
  ŞARIVARI s. (Muz.) şarivari GTN 1836, 107; StDR, 302; charivari D 1860, 417; carivari PD, 342. (Cf. fr. charivari).
  ŞARJĂ s. („grad, rang”) şarjuri FLG, 49; cea mai naltă şarje (charge) BAR II, 149; şarjă TR 1855, 92. (Cf. germ. Charge, fr. charge).
  ŞARJE D’AFER s. şarjé d’afer (vechil) AR 1830, 435; şarje d’afer (însărcinat cu trebile) AR 1831, 47; şarjé d’afer (însărcinatul) AR 1834, 57, cf. şi 156, 183; AR 1837, 114. (<fr. chargé d’affaires).
  ŞARMANT adj. KPA, 43; CA 1859, 46. (<fr. charmant).
  ŞARPANTĂ s. („schelet, construcţie de susţinere”) KMA, 6, 14. (<fr. charpente).
  ŞCOALĂ s. (Alături de forma mai veche şcoală, în perioada de care ne ocupăm au mare frecvenţă şi formele datorate influenţelor latină şi italiană). Vezi Împrumut. I, p. 140. Cf. şi şcoală SEC, 149; IPS, 5; CISG, 132; FBN, 24; DGR, ded., 205; MG I, 36; TSI, III, HFP, ded.; FTP III, 55; ROB, 18, 25; KGO, 29; ROI2, 4; KMP, 126; MCL 1838, 1; VVP, 166; FMIL 1840, 100; MEN II, 132; JA, 4; şcoală şi scoală BR 1821, 176; AR 1830, 141; GC VII, 410v; scoală SEC, 127; NB, 6; MDNU, 59; BRD, 87; BR 1829 I, 40, 41; GC VI, 112v; BAR I, 229; BAR II, 113; SGR I, II; SGR II, 120; DL, 53; API, 149; MEN I, 8, 11, 137; SRM, 107, 171; VH, 82; BDC, VIII, 69, 175 bis; CA 1851, 2; SSC, 67, 106; CA 1854, 29; BC, 71; LIT, 28; CA 1858, 6; PIC, 17; D 1860, 91; scolă CA 1852, 86; scuolă CLV, 1r, 13v; scoală şi shoală BFO 1833, 117; shoală MIR, 306; HPP, 57; TAI, 3; CB 1813, 63; GSP I, 145; RA, 13, 25; GMSP, f.t.; BVM, 35; BPN, 7, 117; VPP, 4, 120; TSI, 7; VA, VII; BAR I, 233; BAR II, 141; BFO 1833, 49; CTT, 267; RSM, 6v; ROI2 IX, 11; AR 1837, 45, 170; KPA, 70; VFD, 8, 11; PIA, 24; MSP, 15; AOD, 118; PGR, 65; CA 1847, 25, 38; BDC, 83, 150, 176 bis; CA 1850, 55; AsMH, 1; CA 1855, 48; sholă BDL IV, 1004r; DO, 74. (Cf. lat. schola, it. scuola şi scola).
  ŞCOLAR (Alături de forma mai veche şcolar, în perioada de care ne ocupăm au mare frecvenţă şi formele derivate de la variantele respective ale lui şcoală ori împrumutate din latină, franceză sau italiană). Vezi Împrumut. I, p. 140. Cf. şi 1. s. şcolar IPS, 4; OP, 7v; PCC, 3; MCB, 38, 154; PCP, 45; EGR, IV; CR 1830, 110; GC VII, 410v; FTP IV, 150; ROB, 194; LO, 6; LOA, 97; MBG, 8; RB, nr. 3, 2, nr. 29, 1; MCL 1838, 15; VVP, 166; FMIL 1840, 377; WPM, f.t.; SIM, 23; BG, III; CFZ, 88; şcoler CP II, 92; TVM, 18; SG, 111; FMIL 1847, 49, 183; sholar BTG, 21v; BDL IV, 1003v; GSP I, 40; RS2, 3; DO, 93; VPP, 15, 124; SPBA, 13, 102; TSI, VI, 1; RDS, 66r; sholer AR 1829, 124, 174; CIRA, 218; BFO 1833, 49, 69; RSM, 9r, 19r; AR 1837, 52, 219; ROI2 III, 79, 152, IX, 11; CIN, 1; SMA, 85; AsL, 10; GGV, 15; scolar CB 1813, 63; MBV, 46; BR 1829 I, 43; FTP II, 187; SGR II, 125; MF I, 69r; MEN I, 22, 144; BG, I; BDC, 76; SSC, pf. 1; CA 1852, XXI; PBV, 414; scoler AR 1830, 116, 164; SIC, 12, 70; SGR I, 2, 217; SGR II, I, 11; AR 1834, 39; MF, 34r; AFH, 17; AsR, 11; AMIM, 2; FMIL 1847, 190; IFM, 21; StDR, 193; CA 1852, XXXI; SCC II, 90; RL, 258. 2. adj. şcolesc OP, 60v; FMIL 1844, 273; şcolar GT 1838, 17; BGO 1840, 205; FMIL 1840, 377; şcolăresc VVP, 166; sholarnic VPP, 1, 118; scolar Z 1856, nr. 25, 1. (Cf. lat. scholaris, fr. scolaire, it. scolare, scolaro).
  ŞEMINEU s. şemine AR 1832, 240, 367; FMK, 174; SCC I, 135, 141, 154; CA 1854, 129; JA, 43. (<cheminée).
  ŞEMIZETĂ s. (Vestim.) simizet, zemizet, şemizet GC VI, 36r, VII, 396r; şemizetă StDR, 303; şmizete pl. MCL 1838, 191; simizete pl. PIC, 85. (Cf. fr. chemisette).
  ŞENAL s. (Nav.) şanal BGO 1840, 179, 206. (Cf. fr. chenal).
  ŞERIF s. („înalt funcţionar administrativ în Anglia”) GC VII, 396r; AR 1831, 207; AR 1837, 54; FMIL 1844, 141; PD, 606. (Cf. fr. shérif(f), germ. Scherif, engl. sheriff).
  ŞERVET s. şervet GN, 142v; SIM, 128; PBV, 551; şărvăt VTM, 58; şérvet CSM, 202, 223; MG I, 28; servete pl. DL, 29; SIM, 126; DIB, 242; servietă FMIL 1840, 104; servetă DIB, 236, 238, 522. (Cf. fr. serviette)
  ŞEZ s. şezuri sau scaune RMS, 26. (<fr. chaise).
  ŞFARTUH s. (Vestim., „şorţ, pestelcă”) fartuh GIA I, 31v; şfartuh GIA I, 138v, 139r. (Cf. rus. фартук).
  ŞIF s. (Tipogr.) GC VII, 396 r. (<germ. Schiff).
  ŞIFONIER s. („strîngător de petice, de zdrenţe”) BCI, 150. (<fr. chiffonnier).
  ŞILING s. („unitate monetară englezească şi austriacă”) patru şilíngi BR 1821, 6; şeling GC VII, 396r; PBV, 551; CA 1858, 56; cinci şilinge FMIL 1844, 251; şiling StDR, 303. (Cf. shilling şi schelling, germ. Schilling, engl. shilling).
  ŞIST s. (Geol.) şist FMIL 1840, 113; MIN, 233, 234; PD, 606; şiste pl. CA 1858, 36; schistă DILB IV, 205; shist CEG, 19, 20, 73. (Cf. lat. schistus, fr. schiste, it. schisto).
  ŞISTOID adj. schistoid CEG, 17. (<fr. schistoide).
  ŞISTOS adj. schistos CEG, 15, 19; şistos PD, 606. (<fr. schisteux).
  ŞMIRGHEL s. (Mineral.) zmirghel GC II, 266v; smirghel RMS, 118. (Cf. germ. Schmirgel).
  ŞOC s. (Fiz., Med.; fig.). Vezi Form. term. şt., p. 286. Cf. şi lovitură electrică CR 1830, 62; AIR I, XVIII; AIR II, 319; lovire electrică AIR I, 202. (Cf. şi germ. Schook).
  ŞNUR s. şnur de postav galben RO, 27; ciobote cu şnori BFO 1838, 148; un şinor (ibrişin) roşu-verde PDT, 87. (Cf. germ. Schnur).
  ŞNURUI vb. BFO 1833, 109; CCB, 5; ROB2, 645.
  ŞOONER s. (Mar.) 7 şooneri CR 1829, 237; şooner SCC II, 376. (Cf. fr. schooner, schoner).
  ŞORŢ s. (Vestim.) catrenţe (şurţuri) BAR II, 169; şurţă SIM, 12, 126; şorţ PBV, 554. (Cf. germ. Schurz, Schürze).
  ŞPAŢIR s. şpaţir LB, 658; spaţir GC VI, 156r. (Cf. germ. Spaziergang).
  ŞPAŢIRUI vb. („a (se) plimba”) TF, 431. (<germ. spazieren).
  ŞTAB s. 1. („stat major”) gheneral ştabul IPC, 12; gheneral-ştab IRF, 8, 55; ştabul general FMIL 1844, 375; PBV, 554; ştab AR 1829, 34; GC VII, 413r; BFO 1833, 60; AR 1834, 50; RB, nr, 34, 2, 263; FMIL 1844, 308; AOD, 4; SRM, 196; SRI, 29; PBV, 554; ştab (état-major) RO, 7; stab FLG, 48; BD II, 395; CR 1829, 185; AR 1830, 60; FMIL 1844, 273; GM 1854, 1; gheneral stab NB, 21; AR 1829, 155; stabul ghenaral AR 1829, 43, 98; AR 1830, 106; RB, 390; NRC, III; stabul maior AR 1830, 129; Z 1856, nr. 2, 2; stabul major CA 1853, XLIX; stabul magior CA 1853, 2. („ofiţer de stat major”) ştab-ofiţir BFO 1833, 76, 88; ştab-ofiţer RO, 20; CPL, 3; AIR II, 253; RB, nr. 26, 2; BPA, 73; SRM, 6, 22, 26; RBM, 13. 3. („şef, conducător”) ştab ROB, 27; ştab – doctor BGO 1844, 69, 192. (Cf. germ. Stab, rus. щаб).
  ŞTANDREHT s. (Jur., „judecată sumară, pe loc”) CP I, 323. (<germ. Standrecht).
  ŞTEMPEL s. 1. („timbru; ştampilă”) ştemplu CP I, 342; CP II, 228; stempel (pecete) NPC, 75; stempel StDR, 263. 2. („unealtă folosită la gravat şi în tipografie; piston”) stemp GC VI, 179r; ştempel FD I, 66; stempel StDR, 263. (<germ. Stempel).
  STEMPLUI vb. („a ştampila”) ştemplui ORC, 392; stempălui NPC, 75. (Cf. germ. stempeln).
  ŞTIINŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 286. Cf. şi ştiinţă VEI, 15v, 16r; OC I, 25r; TGR, pf.1; ITI, 9; MIU, XII, 60; DCP, pf.; FTM, 31; SPBA, 2; CRac, 83; MCB, 76; GPF, 6; TVM, 19; CIRA, 48; MN 1836, 60; MCL 1838, 1, 36; DFI I, 46; pe la 1840 forma era frecventă; învăţături (ştiinţi) MFV I, 45v; cu ştiinţă dă şienţă [...], cărţile dă şienţă VOG, 5, 6; sciinţă DO, 7; BD II, 313; BRD, 35; MF III, 106r; BDC, IV. (Cf. şi it. scienza).
  ŞTIINŢIFIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 286. Cf. şi ştiinţesc BLM, 185, 186; RIP I, 167; sţientific MPI, 116, 187; SGR I, IX; EGI, 51; RSM, 8r, 36v, 37r; VL, 3r, 84v; FGGN, 48; sţienţific MF II, 1r; AsE, 2; sţienţific MF II, 1r; ştiinţific GC VII, 415r; RB, 369; MEN I, IX, 145; MEN II, 101; MID I, 23; DFL, 4; CGR, 16; BG, 220; CFZ, 84; Z 1856, nr. 1, 2, nr. 50, 4; INB 1857, 50; BEC, VI; AML, 10; ştiintific VCL, 73v; ştiincific CR 1829, 272; CA 1861, 139; ştiencific VCL, 62r; ştienţific MF II, 1r; AsE, 20; RL, 20; RL, 327; LMG, 43; ştientific DFL, 5, 7, 157; LMG, 18; scientific FL, 2; FMIL 1844, 52; KFL, 52; BCD, 5; AML, 126; sciintific DFL, 157; sciinţific PB, 559; sciinţelnic SGM, 55; MF III, 66r; ştiinţelnic MF I, 24v, 44v, 65v, 66r, 131v; MF II, 1r; FMIL 1840, 245; PIA, pf. I; sţiinţelnic MF II, 1r; ştienţialnic GLC, XIX. (Cf. şi it. scientifico).
  ŞTRAF s. („amendă”) ştraf ORC, 190, 208, 430; CPL, 12; LO, 13; CCB, 213; BFO 1843, 184; BGO 1844, 116, 213; JA, 61; AVP, 2; AML, 44; streaf HDT, 28; PD, 48; straf JDS II, 441. (Cf. germ. Strafe, rus. щраф).
  ŞTREFUI vb. („amenda”) ştrăfui ROI2 III, 23, 113; ştrefui AML, 45; PD, 48; strefui RIT, 25. (Cf. germ. strafen).
  ŞTRIMF s. („ciorap”) ştrimf COD, 2, 3; LB, 679; GC VI, 197v; ştrinfli DOB, 2; strimf IOD, 2; strinfi (călţuni) BR 1829 II, 50. (<germ. Strumpf).
  ŞTUC s. („fragment, bucată”) RNV, 4,5; EDE, pf. 3, 4, 176; GSP I, 45; GSP II, 3, 26; BPN I, 14, 90; SR, 45, 48; NPC, 131. (<germ. Stuck).
  ŞTUŢER s. („carabină”) ştuţer ROM, 235, 236, 238, 240, 242; RBM, 210; stuţer (şişanea) ROM, 169. (Cf. germ. Stutzen).
  ŞUH s. („picior, unitate de măsură pentru lungimi sau greutăţi”) înalt de 15 picioare sau şuhuri SIN, 51; de cîtă greutate este un picior sau şuh de aer luat cubiceşte SIF, 40. (<germ. Schuh). 
  
  
T
  
  TABAC s. Vezi Împrumut. I, p. 110. Cf. şi tăbac SIN, 18; GSP II, 21, 130; FDB, 119; UT, 24; ILT, 34; LB, 692; VD, 41; RIP I, 121; tăbac (duhan, tutun) SEC, 96; tăbac (tutun) SEC, 193; GSP I, 168; BR 1829 I, 36; HMV I, 111; LG, 4; tabac SG, 127; AR 1829, 44; GC VI, 228r; FD I, 96; RB, nr. 7; 1; VVP, 141; IL 1841, 221; AsL, 4; CA 1848, 90; SCC I, 156; CA 1854, 52; CA 1855, 41; PBV, 462; tabac (duhan) ICC, 14; tabac (bornut) BDC, 216; tabac (tiutiun) AR 1838, 389; FilDA II, 100; tabacă ILT, 3. (Cf. ngr. tamp£koj, germ. Tabak, fr. tabac, it. tabacco).
  TABACHERĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 110. Cf. şi tabacheră PAFR, 24; BFO 1833, 209; AR 1834, 81; AR 1837, 184; VVP, 141; VFD, 61; tabachere sg. CR 1829, 157; VFD, 65; CA 1852, 79; tabacheri pl. RA, 56; GSP I, 122; AR 1829, 122; CR 1830, 373; tăbăchere pl. GSP I, 168; tabachiere CL II, 151; AR 1837, 1; PBV, 462; tabachieră BDL IV, 1019r; AR 1837, 185; FMIL 1840, 184; SMB I, 142; tabatieră AR 1834, 104; MCL 1838, 128, 160; tăbatiere pl. CIN, 133; tabatierĭ FMIL 1844, 126. (Cf. ngr. tampakišra, it. tabachiera, fr. tabatière, germ. Tabatiere).
  TABAR s. (Vestim.) CA 1858, 103. (<fr. tabar).
  TABELĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 287, şi Împrumut. I, p. 111. Cf. şi 1. („listă, tablou”) tabelă SIF, 140; CP I, 359; CP II, 232; BTG, 58v, 78r; CB 1813, 76; DZ, 109; DO, 6; FMIL 1840, 280; CN, 17; HMV I, 120; PPD, 161; BCD, 75, 499; ATI, 29; PFM, 320; PBV, 462; AML, 172; tabelă a materiilor PFM, 521; tabele pl. CP I, 357, 359; ICD, 10; MIM, 9, 22, 23; VPP, 29; HMV I, 92; BMN III, 66. 2. („tablou, descriere sau evocare făcută prin cuvinte”) tabel MID I, 7.
  TABELAR adj. („sub formă de tabel”) Vezi Împrumut. I, p. 111. Cf. şi tabelaricesc MIM, 32; tabelarnic MF II, 2v; tabelar BIN, 72. (Cf. germ. tabellarisch, fr. tabellaire).
  TABELION s. („grefier”) DIB, 226; PD, 606. (<fr. tabellion).
  TABERNACOL s. (Relig.; „cort”) tabernac GC VI, 229r; tabernaclu AF, 33; tabernacol BP, 71; BC, 91; SPB, 137; tabernacul NV, 378; StDR, 272; AVP, 22; PBV, 462; PD, 606. (Cf. lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle).
  TABES s. (Med.) tabes PSE, 115; tabes (oftică uscată) LMB, 101. (Cf. fr. tabès, lat. tabes).
  TABLĂ s. (Vechiul tablă, cu sensuri noi, după latină, germană franceză şi neogreacă). Vezi Form. term. şt., p. 287, şi Împrumut. I, p. 111. Cf. şi 1. (“placă de lemn sau de ardezie pe care se scrie la şcoală”) CTD II, 26; DCI II, 18; VPP, 138; MPI, 48; LB, 693; GC VI, 228v. 2. (tabel, tablou, listă, plan, hartă; Mat.) tablă DMC, 34; ECG, 1r; HEA, 4, 98; RIG, 43; CP I, 357; AEG, 69r; BD II, 336-337; MFV II, 191r; CLV, 2r; RO, 20 22, 51; ROB, 99; SGR I, 110; BFO 1833, 159; LOA, 52; GG, 68; PPT, 5; ECS, 143; MN 1836, 2; ROI2 III, 6, 35, IV, 14; CIN, 1; RB, nr. 5, 1; TA, 15; HGL, 9; PFHM I, 22; ICI, 5; tabla [lui Ptolemeu] MILR, 43; tablele sinusilor LT, 33v; EGT, 72r; tablă gheograficească DCN, 43; tablă pitagorică GC VI, 228v; FAE, 13; SIC, 89; tabla Pitagorii, tabla înmulţirii RBT I, 14; tablă de materii FMK, 175; KMA, 529; BCD, 602; ROM, 243; BCA, 247; BRA, 369; GPG2, 115; NRC, 289; tabla materiilor SCMI, V; SRI, 307; BEC, 443. 3. („joc de table”) [zarurile] le aruncă în tavle VEI, 185v; să giuca în [...] távlii DC II, 90v; giucîndu-să în tablii OC I, 83; jocul tabliilor VSC, 60. 4. („judecătorie, tribunal”) tablă IRI, 2; PRR, 1; OTB, 1, 4; DOB, 4; SJ, 1; VSJ, 1, 2; DSM 2, 10; MR, 17; BRD, f.t.; BR 1829 I, pf. II; BAR I, 233, 235; CTT, 262. 5. („bucată de teren; parcelă”) tablă RSL, 2; MVV, 17; 6. („masă”) FMIL 1844, 400. (Cf. şi germ. Tafel, ngr. (tÒ) t£bli).
  TABLETĂ s. 1. („placă mică, tăbliţă; caieţel de note, agendă”) VSC, 19; AVP, 22; CA 1862, 55. 2. („pastilă, pilulă”) FMK, 56; DIB, 501. (<fr. tablette).
  TABULAR adj. 1. (Jur.) instrucţie tabularicească PFBA, 616v; tavularios APC, 219r, 235r. 2. (Mat.) logaritm tabular FAE, 116; diferenţă tabulară SAP, 219. (Cf. lat. tabularis, fr. tabulaire).
  TABULĂ s. 1. („registru; cadastru”) tabulă [a tîrgului, a ţării] RIM, 4; CL II, 14, 25, 58; urbarialiceştile tăbule MIM, 46; tabulae sau coale BEC, 31. 2. („judecătorie, tribunal”) tabulă de judeţ TMS, 3; VPP, 344. 3. (Mat.) tabulă [a înmulţirii, a împărţirii] AsM, 30. 4. („listă, tabel”) OGD, 8. 5. („inscripţie, însemnare”) CA 1858, 107. 7. („masă”) tabulă, tablă, masă (tezghia) AVP, 22. (Cf. lat. tabula, it. tabula).
  TABURET s. tavurea (aceasta este un scaun mic făr’ de razim) VTT, 7v; taburea, taburetă GC VI, 229r; taburetă StDR, 273; taburet VFD, 80; NV, 378; SCC I, 249; DILB I, 214; taburel PD, 607. (Cf. fr. tabouret, germ. Taburett).
  TACITURNITATE s. NV, 378; PD, 607. (<fr. taciturnité).
  TACT s. 1. (Fiziol., „pipăit”) tact IO, 11; PAGR, 14; GC VI, 222v; NV, 379; PD, 607; tactul sau atingerea KMA, 5; tact (tactus, le toucher) BIN, 240; tactul (pipăitul) BIN, 370. 2. („măsură, cadenţă, ritm, în muzică, dans, mers etc.”). Vezi Împrumut. I, p. 111. Cf. şi tact BRD, 115; SGR III, 1; MBG, 15; MPG, 45; SHI, IX; DL, 100; FMIL 1844, 357; PBM, 33, 182; AMIM, 99; SRM, 66, 77, 169; WPM, 15, 18, 19; ROM, 39, 174, 176; StDR, 273; FAM, 15; SCC II, 59; PBV, 463; tact (cadans) SRI, 17, 46. 3. („capacitatea de a judeca just şi cu fineţe o situaţie; bun-simţ, abilitate”) tact BDC, 225; MCL 1839, 357; FMIL 1847, 82; SIT, 279; NV, 379; StDR, 273; SCC II, 15, 279; CFZ, 50; SMB I, 177; SD 1855, 3; RL, 77; LIT, 50; SPB, 238; BCI, 135. (Cf. lat. tactus, fr. tact, germ. Takt).
  TACTIC adj. (Milit.) tacticesc CR 1830, 308. (Cf. fr. tactique, ngr. taktikÒj).
  TACTICĂ s. (Milit.; fig.) BDL IV, 1020r; TPE, 31r; AR 1829, 59; CR 1830, 202; GC VI, 223r; CR 1831, 30; CIRA, 403; BAR II, 118; AIR II, 269; AR 1837, 111; SHI II, 54; FD I, 11; FL, 68; RB, 139; PDT, ded.; VVP, 141; IL 1840, 44; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf.fr. tactique, germ. Taktik).
  TACTICIAN s. tactic GC VI, 223r; MEN I, 138; tactician LIT, 110. (Cf. lat. tacticus, ngr. taktikÒj, fr. tacticien).
  TACTICOS s. („soldat de infanterie”) AR 1830, 70. (<ngr. taktikÒj).
  TACTIL adj. întinderea tactilă CFZ, 50. (<fr. tactile).
  TACŢIE s. („atingere, pipăire”) IO, 70. (<lat. tactio).
  TAFETA s. („tafta”) manta de tafeta uşoară DIB, 265; manteletă de taffeta neagră DIB, 533. (<fr. taffetas).
  TALAR s. (Vestim.) AR 1837, 299; StDR, 273. (<germ. Talar).
  TALC s. (Mineral.) SIN, 31; SV, 13; CIN, 341, 364, 428; NV, 379; SSC, 32; BIN, 35; CEG, 19, 31; PD, 608. (Cf. lat. talcus, talcum, germ. Talk, fr. talc).
  TALCOS adj. pămînt talcos WAM, 72; teranuri tălcoase CEG, 19, cf. şi 31; teranuri talcice CEG, 42. (Cf. fr. talqueux şi talcique).
  TALENTOS adj. („talentat”) un diplomat ager şi talentos FMIL 1844, 45. (Cf. fr. talentueux, it. talentoso).
  TALER s. (Fin., „veche monedă austriacă şi polonă”) RIC, 43v; GN, 53v; DC II, 83r; DC III, 146r; VRM, 81; VIC, 120r; BR 1829 I, 47; GC VI, 222v; KMP, 157; FL, 15; NV, 379; SIM, 141; StDR, 273; CA 1858, 72; INB 1859, 8; PD, 607. (<germ. Taller).
  TALION s. (Jur.) LIT, 5. (<fr. talion).
  TALMUD s. (Relig.) GC VI, 223v; NV, 379; StDR, 273; PD, 608. (<fr. Talmud).
  TALMUDIC adj. talmudicesc HFP, 8, 344; talmudic GC VI, 223. (<fr. talmudique).
  TALMUDIST s. GC VI, 223v; MF II, 33v; NV, 379. (<fr. talmudiste).
  TALON s. 1. (La jocul de cărţi, „miză; partidă”) talon GC VI, 223v; StDR, 274; RL, 391; PBV, 463. 2. (Tehn.) pirometrul cu talon PFM, 128. 3. o recipisă ca talon tăiată dintr-o condică RF, 39. (<fr. talon).
  TALVEG s. matca (tal vec) acestui rîu CR 1830, 269; tal-veg CR 1830, 267; talveg ROB, 53, 94. (Cf. fr. thalweg, germ. Talveg).
  TAMARIND, -Ă s. (Bot., Farm.) copaci ce să numesc tamarini DC III, 42v; tamarind LB, 696; tamarind, tamarindă GC VI, 223v; tamarindă fiartă CA 1851, 107, cf. şi 103. (Cf. fr. tamarin, lat. tamarindus, germ. Tamarinde).
  TAMARISCĂ s. (Bot.) tamarişcă LB, 696; GC VI, 223v. (Cf. lat. tamaris, -icis, tamarisca, germ. Tamariske).
  TAM-TAM s. (Muz.) tamtam GC VI, 223v; CA 1857, 39. (<fr. tam-tam).
  TAMPETĂ s. („furtună”) GIA I, 4r, 4v. (<fr. tempête).
  TANGIBIL adj. DFL, 76; CFZ, 50. (<fr. tangible).
  TANIN s. BCA, 607; INB 1859, 137. (<fr. tanin).
  TAPET s. („covor”; fig.) tapet (covor) BD II, 443; tapit (covor) MFV I, 103r; tapete pl. AR 1830, 198; MCL 1839, 508, 615; MEN II, 51; AF, 96, 150; SIT, 246; BMN III, 38; CA 1854, 131; CA 1855, 114; tapete sg. PBV, 464; tapeturi sau covoare RIP I, 209; tapeturi PCI, 169; SAI, 31; CMV, 45; tapeţi AS, 21, 32; tapet RCM, 256; FMIL 1847, 140; SIT, 54; BP, 118; CA 1848, 21; NV, 379; StDR, 274; RL, 316; DIB, 264, 452; LIT, 302; PIC, 24; PD, 608; astă chestie au pus-o din nou pe tapet Z 1856, nr. 31, 3, cf. şi nr. 10, 1; pune pe tapet chestiunea D 1860, 86, 93. (Cf. ngr. tapštto, it. tappeto, germ. Tapete).
  TAPIR s. (Zool.) AR 1834, 88; CIN, 59; DILB IV, 206; MIN, 40; CEG, 111. (Cf. fr. tapir, germ. Tapir).
  TAPISA vb. („a tapeta”) tapisarisi CR 1830, 244; tapisa PLB, 30; CA 1855, 48, 53; CA 1856, 41; AsAL, 19; tapiţa BCA, 415; DILB I, 214; tapeţa PBV, 464. (Cf. fr. tapisser, germ. tapezieren, it. tappezzare).
  TAPISERIE s. („tapet, tapete, meşteşugul şi atelierul tapiţerului”) tapiserie GIC, 190; CR 1829, 130; HAN, 36, 77; HMN, 49; BFO 1838, 108; MP, 2; CDCE, 248; SIT, 47; PS, 37; RL, 113; DIB, 434; CA 1859, 57; PD, 608; tapisărie GC VI, 223v; RSM, 12r; tapiserie, tapiţerie NV, 379; tapiţărie BDJE, 58; tapiţerie SMB I, 112; DILB II, 235; PBV, 464. (Cf. fr. tapisserie, it. tapezzeria).
  TAPIŢER s. tapiser GC VI, 223v; PD, 608; tapisier, tapiţier NV, 379; tapiţier C, 17; tapiţer PBV, 464. (Cf. fr. tapissier, it. tappezziere, germ. Tapezier).
  TARAND s. (Zool.) tarand, SIN, 23, 58; CIN, 52; FGE, 43; IL 1840, 10, 78; StIN, 85; tarandon GSP II, 134. (Cf. lat. tarandus).
  TARANTELĂ s. („dans popular napolitan”) tarentelă GC VI, 227r; tarantelă CA 1851, 81; AsT, 38. (Cf. fr. tarentelle, it. tarantella).
  TARANTISM s. (Med.) tarantism GC VI, 227r; AML, 90; tarentism BIN, 425. (<fr. tarentisme).
  TARANTULĂ s. (Zool.) tarantulă, tarantolă GC VI, 227r. (Cf. fr. tarentule, it. tarantola).
  TARDIV adj. tardiv AVP, 22; tardif  INB 1859, 3. (Cf. fr. tardif, lat. tardivus).
  TAROC s. (Joc de cărţi) taroc, tarot GC VI, 227r; taroc StDR, 274; PBV, 464. (Cf. germ. Tarock, it. tarocco, tarocchi, fr. tarot, tarots).
  TARTAN s. (Text.) SCC I, 4; PD, 608. (<fr. tartan).
  TARTANĂ s. (Mar., „corabie mică”) RDN, 8; DCB II, 62. (Cf. it. tartana, fr. tartane).
  TARTAR s. (Chim., Farm., „tartru”) GF, 197r; MVV, 57, 68; FDB, 84; TAA, 25. (Cf. lat. tartarum, it. tartaro).
  TARTAROS adj. (Chim.) materia [...] tartaroasă (petroasă) PMC I, 16. (Cf. fr. tartareaux, it. tartaroso).
  TARTRAT s. (Chim.) tartrat de potasă (cremă-tartar) BCA, 596. (<fr. tartrate).
  TATUA vb. tatua IL 1841, 389; GPG 2, 113. (<fr. tatouer).
  TATUAŢIE s. („tatuare”) EGI, 103; GG, 177; FGE, 88.
  TAUTOLOGIC adj. taftologhic MF I, 155r; MF III, 94r; tautologhic VL, 57r; tautologic VCL, 68r. (Cf. gr. tautologikÒj, fr. tautologique, germ. tautologisch).
  TAUTOLOGIE s. tavtologhie EBG, 109v; taytológhie VSN, 381r; tavtologie, tautologie GC VI, 221v; taftologie GRR, 151. (Cf. gr. tautolog…a, fr. tautologie, germ. Tautologie).
  TAVERNĂ s. tavernă BDJE, 3; SCC I, 154; AVP, 22; PD, 609; tabernă StDR, 272. (Cf. fr. taverne, lat. taberne).
  TE s. te (ceai) AR 1831, 236; AR 1838, 317; AR 1839, 68; FGGN, 127; te sau ceai [...], tea sau ceai de India CIN, 300. (Cf. fr. thé, lat. thea, germ. Tee).
  TEATRISI vb. („a ridiculiza prin teatru”) NZ, 56r; MFV II, 171r, 175r. (Cf. ngr. qeatr…zw).
  TEDEUM s. (Bis.) te-deum CR 1829, 92; CA 1854, 84; te-deum (doxologhie) AR 1831, 201; te deum CR 1829, 10; CR 1831, 6; GC VI, 239r; GM 1854, 1; tedeum BFO 1833, 85; AR 1834, 67; MN 1836, 12; AR 1837, 17, 306; NAP, 19; RB, nr. 18, 2; DE I, 315; PSE, 302; NV, 380; StDR, 274; SCC I, 165; PBV, 465; PD, 609; tedeum (doxologhie) AR 1834, 318; tedeum (moleben) AR 1834, 383; tedeum (rugăciuni) AR 1835, 43. (Cf. Te Deum [laudamus], fr. Te Deum).
  TEGUMENT s. (Anat., Bot.) FBE, 68v; PPC, 177r. (Cf. fr. tégument, lat. tegumentum).
  TEHNIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi cuvinte tehniceşti MPI, 210; tehnic BTG, 45r; HFP, 184; CR 1829, 313; GPE, 37; CIRA, 8; CPI, anexă 1, 3; LOA, 77; MF I, 130, 134r; RSM, 8v; VVP, 142; EP I, 38; HP, XXIX; ROB2, 651; CGR, 8; CA 1857, 65; PD, 609; tecníc, tehníc GC VI, 233r, 239r; tehnic MEN I, IX; DFL, 8; WPM, 25, 39; ROB2, 650; BCD, 289; PBV, 465.
  TEHNICĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi (fig.) tehne sg. BDT, 110v; tehnă MIR, 61; tehnă (meşteşug) DOA, 7; tehne pl. MIR, 6; DOA, 4; GSP I, 42; AAM, 47; MBV, 16; tehnică RSM, 11r; tecnică PBV, 465. (Cf. şi ngr. tšcnh).
  TEHNOLOG s. tecnolog, tehnolog GC VI, 233r, 239r. (<fr. technologue).
  TEHNOLOGIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi tehnologhicesc MPI, 216; tehnologic, tehnologicesc GC VI, 239r.
  TEHNOLOGIE s. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi 1. (Gram.) tehnológhie, tehnologhisire EBG, 24r, 70r; tihnologhie TTE, f.t., 1r; tehnologhia sau etimologhia GCG, 86; tehnologie GC VI, 239r; NC, 4. 2. (Tehn.) tehnologhie MPI, 216; tehnologie CR 1830, 202; GC VI, 239r; FMIL 1840, 123; PBM, 196; CA 1861, 89; PD, 609. (Cf. şi germ. Technologie).
  TEISM s. (Relig., Filoz.) DFL, 68, 134; NV, 380; PBV, 465; PD, 610. (<fr. théisme).
  TEIST s. GC VI, 231v; VVP, 141; DFL, 136; NV, 380; PBV, 465; PD, 610. (<fr. théiste).
  TELEGRAF s. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi telegraf, tilegraf GC VI, 233r, 241v; telegraf AR 1837, 74, 266, 337; DL, 8; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  TELEGRAFIA vb. telegrafí CA 1857, 64; telegrafia D 1859, 123; D 1859, an. II, 4. (<fr. télégraphier).
  TELEGRAFIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi telegrafíc, telegraficesc GC VI, 233r; telegrafic CR 1830, 137, 176; AR 1830, 174; AR 1837, 4; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; telegrafic, telegraficesc PBV, 465.
  TELEGRAFIE s. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi telegrafie GC VI, 233r; PBV, 465; D 1859, 410; PD, 610.
  TELEGRAFIST s. R 1857, nr. 2, 4. (<fr. télegraphiste).
  TELEOLOGIC adj. (Filoz.) teleologhic, teliologhic CCF, 73, 76; teleologic, teleologicesc PBV, 465. (Cf. fr. téléologique, germ. teleologisch).
  TELEOLOGIE s. (Filoz.) teleologhie CFZ, 12; teleologie PBV, 465. (Cf. germ. Teleologie, fr. téléologie).
  TELESCOP s. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi ochianurile care se numesc telescópia VEI, 61r; multe telescopii GN, 269v; tilescopion FGS, 56r; tilescopiile (ochiane mari) FC, 19v, cf. şi 24r, 28r, 34r; telescop GC VI, 233r, 235v.
  TELESCOPIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 287. Cf. şi telescopic GC VI, 233r; telescopic, telescopicesc PBV, 465; stelescopic EGI; 8; FGE, 8.
  TELUR s. (Mineral., Chim.) telur CIN, 459, cf. şi 406, 435, 438; telurium CIN, 403; PFHM I, 31; teluriu FMIL 1840, 123. (Cf. lat. tellurium, germ. Tellur, fr. tellure).
  TELURIC adj. 1. (Chim.) CIN, 407, 422; FDA, II; PFHM I, 32. 2. („pămîntesc”) RL, 273. (Cf. germ. tellurisch, fr. tellurique).
  TEMLEAC s. (Milit.) temleac (fundă) RO, 28; temleac AR 1830; BFO 1843, 72; BGO 1844, 374; SRM, 81; ROB2, 633; NRC, 88, 267. (<rus. темляк).
  TEMPERA vb. stîmpăra GIA I, 40v; SIN, 36; TVM, al. 26; tempera FTP II, 64; GG, 92; PBM, 130; NV, 381; LIT, 13; JA, 26; PBV, 466; PD, 610. (Cf. fr. tempérer, lat. temperare).
  TEMPERANT 1. adj. („care moderează, care alină”) stîmpărător LB, 669; VA, 42; temperant CFZ, 173. 2. s. („stîmpărător LB, 669; VA, 42; temperant CFZ, 173. 2. s. („moderat, cumpătat”) temperante (cumpătat) CEF, 106. (Cf. lat. temperans, fr. tempérante).
  TEMPERANŢĂ s. temperanţie OMT, 40; temperanţie sau înfrînare AR 1835, 108; temperanţă NV, 380; PBV, 466; AVP, 22; PD, 611. (Cf. lat. temperantia, fr. tempérance).
  TEMPERARE s. stîmpărare FTM, 233; PAM, 5; LB, 668; temperare PBV, 466.
  TEMPERAŢIE s. („moderaţie”) HFP, 224; FTP II, 38. (Cf. lat. temperatio).
  TEMPESTATE s. („furtună; calamitate”) tîmpestate SIF, 118; tempestate CTT, 175; FBE, 101v; TR 1854, 18; PD, 611. (<lat. tempestas).
  TEMPESTĂ s. (Geogr., „furtună, vijelie”) Capul Tampetii au luat nume de Cap de Bon Esperans GIA I, 4r; Cap de Tempet DIP, 5v; tîmpestă SPBA, 42; timpestă SPBA, 66, 104; tempestă SPBA, 35, 100; CPI, 24; MEN II, 38, 113; PS, 5; BDJE, 110; NV, 381; PCI, 28, 75, 110; tempeste (fortuni) StFE, 173; tempestă, timpestă StDR, 275; AVP, 22. (Cf. fr. tempête, it. tempesta, lat. tempestas).
  TEMPESTUOS adj. tempestuoz SPBA, 42; tempestos BDJE, 112; AF 80, 149; BP, 182, 186; timpestos AVP, 22. (Cf. it. tempestoso, lat. tempestuosus, fr. tempétueux).
  TEMPLIER s. templier HP, XXVII; NV, 381; PD, 611; templar SHI II, 197; DILB II, 235. (Cf. fr. templier, lat. templarius, it. templare).
  TEMPLU s. tîmplă sau capişte MIU, 16, 20, 96, 245; BAR I, XII, 54; tîmplă (beserică) BR 1829 II, 17; tîmplă FTP I, 101; FMIL 1844, 87; tîmplu BAR II, 210; templu SPBA, 95, 100; IRV, 7r; MCB, 172; PIU II, 52; CR 1829, 200; AR 1829, 203, 262; VFE, 83; FTP II, 97; FTP III, 118; CIRA, 299: AR 1834, 112; ZEV, 3, 18; AsP, 12; pe la 1835 cuvîntul era frcvent; templu (biserică) LPT, 78; AR 1837, 191; templu (capişte) PIU I, 230; AR 1831, 16; CIRA, XIV; AR 1834, 207; AsFA, XIX; AR 1837, 159; templă BD II, 449; templu, templă, tîmplă GC VI, 235r. (Cf. lat. templum, fr. temple).
  TEMPORALITATE s. timpurime CCF, 19, 26.
  TEMPORIZARE s. temporisare LIT, 240. (Cf. fr. temporiser).
  TENDINOS adj. (Anat.) FDB, 111.
  TENDINŢĂ s. tendenţia (tinderea) IO, 2; tendenţie KFL, VIII, 79; CA 1852, 59; RL, 136; JA, 182; tendenţă GC VI, 235v; FMIL 1844, 22; StDR, 275; CA 1852, 51; LMA, I; BCI, 91; tendinţă HMV I, 27; DFL, 29, 115; FMIL 1847, 92; SIT, 259; CGR, 242; BIP, 69; SIM, XVI; NV, 381; KDP, 94; LS, 44; KOS, XV; SCC I, 104; CFZ, 21; RL, 249, 273, 347, 406; SD 1855, 1, 2; pe la 1855 forma era frecventă; tendinţă (ţîntire) GM 1852, 46; tendancie PFM, 489. (Cf. germ. Tendenz, it. tendenza, fr. tendance).
  TENEBRĂ s. tenebre LMS, 19, 38, 43. (<fr. ténèbres).
  TENEBROS adj. SMB I, 24. (<fr. ténèbreux).
  TENOR s. (Muz.) GC VI, 235r; AR 1835, 131; MBG, 14; AR 1837, 55, 369; VVP, 142; DL, 101; SMR I, 101; PBM, 74; WPM, 2, 10; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. ténor, it. tenore, germ. Tenor).
  TENTA vb. PCI, 141. (<fr. tenter).
  TENTATIVĂ s. NV, 381; DIB, 538; C, 166; GCB II, 241; BEC, 408; PD, 611. (<fr. tentative).
  TENTAŢIE s. tentaţie BDJE, 7, 32; NV, 381; CA 1853; XVIII, XXVIII; Z 1856, nr. 11, 3; PD, 611; tentaţiune DILB II, 235; C, 6, 19; GCB II, 241. (<fr. tentation).
  TEOCRAT s. GC VI, 321v; VVP, 142. (<fr. théocrate).
  TEOCRATIC adj. teocraticesc MIU, XIII; GC VI, 321v; teocratic MIU, 118; SIU, 25v; SHI II, 19; VVP, 142; MEN II, 298; NV, 381; KOS, XII; RL, 71; DILB I, 214; BC, 66; GCB II, 241; PD, 611. (Cf. fr. théocratique, germ. theokratisch).
  TEOCRAŢIE s. teocrátie MIU, 123; teocratie VMG, 117; POS, 18; GC VI, 321; EOI, 231; teocraţie SHI, XXXI; SHI I, 8; VVP, 142; MEN I, 261; BP, XVII; NV, 381; LIT, 99; BCI, 14; R 1857, nr. 4, 1; GCB II, 241; PD, 611. (Cf. fr. théocratie, germ. Theokratie).
  TEODICEE s. (Teol., Filoz.) teodichie şi teodicie GC VI, 233r, 321v; teodicea art. DFL, 7, 113, 166; CFZ, 134; teodicee CFZ, 14; teologhie sau teodicee CFZ, 13; teologie, teodicee PD, 612. (Cf. ngr. qeodik…a, fr. théodicée).
  TEODOLIT s. LOA, 85. (<fr. théodolite).
  TEOGONIE s. MIU, 218; HFP, 15; GC VI, 233r, 321v; VVP, 142; PBV, 466; PD, 611. (Cf. lat. theogonia, fr. théogonie).
  TEOLOG s. teolog OC II, 46v; GIA I, 99v; BLM, 11, 85; BEM, 75; BI, 11; MIB, 85; BD II, 457; MCB, 103; GC VI, 232v, 322r; 268; SGR I, IX, MF III, 4v; FL, 26; VVP, 142; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; pl. teologhi OC I, 86r, 107v; OC II, 49r; MTT, 10r; MTM I, 55, 301; BEM, 63, 351; PFBA, 619r; VVP, 263; HFP, intr. 18; PP, VII, CTT, 147; teologi BEM, 63, 330, 407; MIU, 179; TD I, 33, 90, 104, 144, 145; OMT, 13; MIB, 23, 94; BDC, 82; SHI I, 16; SHI II, 5; MEN I, 61; DFL, 136; FMIL 1847, 78; teologian DCB IV, 73. (Cf. gr. qeolÒgoj, lat theologus, germ. Theolog, fr. théologien).
  TEOLOGIC adj. teologicesc SCM, 161; GC VI, 322r; MCR, 224; FMIL 1844, 224; PBV, 466; teologhicesc HGT, 1; MTM I, 88, 168; BLM, 129; MIU, 64, 166; TD I, 1, 170; OMT, 13; ME, 328; MIR, 204; MIB, 118; BDL IV, 1158r; MR, 10; VPP, 163; BD II, 457; MI, V; DLG, pf. 3, 191; PCP, 11; PIU II, 217; VMG, 172; AAM, 79; HFP, pf. 12; forma era folosită sporadic pînă spre 1850; teologhic BDC, 14; RSM, 8v; SHI II, 20; RB, 255; ROB2, 561; BG, II, XXIII; CFZ, 14, 72; teologic VVP, 142; FMIL 1844, 146; MEN I, 20; MEN II, 204; DFL, 1; FMIL 1847, 103; BG, XXIII; NV, 381; CA 1851, 29; CA 1854, XXVI; CEF, 23; LG, 40; PBV, 466; PD, 612; ştiinţele teologeşti RIP I, 161. (Cf. gr. qeologikÒj, lat. theologicus, germ. theologisch, fr. théologique).
  TEOLOGIE s. teológhie EBG, 7r, 19r; AP, 61; IRU, 10; OC I, 12v; BE, 19v; DOB, 3; ISF, 4; TGR, pf. 7; BLM, 17; BEM, 100; MIU, XVIII; HO, 44; BPN II, 330; teologhie OC I, 88r; HET I, 66v; DC IV, 134v, 265r; PTF, 32v; LVH, 9v; BEM, 376; MTM I, pf. 1, 25; BI, 30; MIU, 44; OST, XVIII, TD I, f.t., 1; PFBA, 619r; DAB, 135v; ME, 202; BDL IV, 1023v, 1158r; GSP I, 46; LIB, 4; DO, 7; MPI, 20; DLC, 4; forma continuă să fie folosită pînă pe la 1855; teologie EGR, XXVI; GC VI, 322r; SIC, 32; YNM, 3; SHI I, 40; VVP, 142; FMIL 1840, 47; VM, 81; ROB2, 561; DFL, 148; NV, 381; PBV, 466; GCB II, 241. (Cf. lat. theologia, gr. qeolog…a, germ. Theologie, fr. théologie).
  TEOLOGIZA vb. teologhizirui VPP, 163. (<germ. theologisieren).
  TEORETICIAN s. teoriticos OC II, 3r; teorisian, teoriticos CLV, 149r; nişte bărbaţi teoretici, iar nu practici SIM, 235; teoretici politici LIT, 409; teorician GCB II, 241; DCB IV, 61. (Cf. gr. qewrhtikÒj, germ. Theoretiker, fr. théorique şi théoricien).
  TERASAMENT s. terasement D 1859, an II, 61. (<fr. terrassament, în cazul citat sub influenţa lui terrasse).
  TERME s. pl. acea prea vestită zidire ce să numeşte terme MTT, 51r; termele de la Carlsbad CA 1862, 29; PD, 612. (Cf. gr. qšrmai, lat. thermae, fr. thermes).
  TERMINA vb. BDL I, 132r; FDB, 81; EGR, 33; GT 1838, 13; IGE, 43; SCC II, 195; DIB, 231; DILB I, 214; Z 1856, nr. 17, 3; PBV, 467; GCB II, 242; BEC, 89; PD, 612. (Cf. lat. terminare, fr. terminer).
  TERMINAL adj. GC VI, 235v; FBE, 80v; CPH, 15. (Cf. fr. terminal, lat. terminalis).
  TERMINOLOGIC adj. terminologíc GC VI, 235v; terminologic PBV, 467. (Cf. fr. terminologique, germ. terminologisch).
  TERMINOLOGIE s. terminologie GC VI, 235v; MEN I, 198; FMIL 1847, 192; CDR, III; PBV, 467; terminologhie (zicere) AR 1832, 282. (Cf. fr. terminologie, germ. Terminologie).
  TEROARE s. teroare LMS, 12, 33; NV, 389; GRR, 15; PLB, 30; SCC II, 182; ICI, 37; DIB, 12, 183; DILB I, 214; LIT, 99; C, 5; BCI, 178; BBR, 26; PD, 613; teroră CFZ, 143. (Cf. fr. terreur, lat. terror).
  TERORISM s. KDP, 5, 79; LS, 96; StDR, 275; BMN I, 14; PD, 613. (Cf. fr. terrorisme, germ. Terrorismus).
  TERORIST 1. s. FL, 67. 2. adj. DIB 183. (Cf. germ. Terrorist, fr. terroriste).
  TERORISTIC adj. domnia teroristică (îngrozitoare) FL, 67; teroristic StDR, 276; AsAL, 6. (Cf. germ. terroristisch, it. terroristico).
  TERORIZA vb. AsAL, 5. (<fr. terroriser).
  TERŢ, -Ă adj., adv., s. („al treilea, în al treilea rînd”, Muz.; Jur., Mat., Filoz.) terţă HEA, 140; GC VI, 235v; PBM, 54, 108; CDR, 36, 37; terţie GG, 70; PEA, 179; VL, 5r; PBM, 79; WPM, 46; GLC, 25; PDC, 131; SAP, 12; CFZ, 8, 37; terţiu, terţio CFZ, 9; tercie, terciu PFM, 391, 411. (Cf. lat. tertius, fr. tertio, it. terza, terzo).
  TERŢET, -Ă s. (Lit., Muz.) tercetă şi terţetă GC VI, 235v; terceturi GPE, 61; terţet StDR, 276. (Cf. it. terzetto, germ. Terzett).
  TERŢIAR adj. 1. (Bis., „trinitar”) sotietaşul terţiarilor [...], călugăriţele din Cluj care să numesc terţiarie OTB, 10, 13. 2. (Geol.) pămînturile terţiare sau de al treilea rînd RB, nr. 16, 4; terţiar RB, nr. 19, 3; Z 1856, nr. 10, 2; CA 1858, 36; CEG, 90, 91; terţier RB, nr. 16, 4; terţial BMN II, 17; CA 1858, 36; INB 1859, 10. (Cf. lat. tertiarius, fr. tertiaire).
  TERŢINĂ s. (Lit.) DL, 101. (<it. terzina).
  TESTAMENT s. Vezi Împrumut. I, p. 112. Cf. şi diată MML, 28r; APC, 77v; DAP, 128; LC, 77; adiată MN 1836, 87; VVP, 2; testament BE, 44r; AZ, 134v, 160v; CP I, 29; NID II, 79r; FLG, 22; CL I, pf. 3, 48; CL II, 108, 119; MIB, 209; UT, 24; BD II, 455; CSM, 128; AR 1829, 148; GC VI, 239r; GPE, 24; CPI, 93; LO, 4; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; testament sau diată TD II, 115; BPN II, 337; FMIL 1840, 16; testament (diată) MFB II, 173r; BR 1829 I, 35, 50; CR 1829, 54, 92; CPI, 2, anexă 10; FL, 99; MCL 1838, 112; FMIL 1844, 183 testament (adiată) AML, 94; testamînt MIB, 147, 182; testămînt FMIL 1847, 143. (Cf. lat. testamentum, germ. Testament, fr. testament).
  TESTAMENTAR adj. testamînticesc LSM, 47; testamentesc BD II, 455; testamentár GC VI, 239r; AsL, 13; ROB2, 658; FMIL 1847, 83; BCD, 28, 175; SCC I, 176; PBV, 468; PD, 613; testamentariu CPI, anexă 4; R 1857, nr. 40, 3; testamentarie f. CPI, anexă 10; BCD, 535, 536; SSC, 80; AVP, 22; testamental AR 1837, 170; FMIL 1847, 92. (Cf. lat. testamentarius, germ. testamentarisch, fr. testamentaire).
  TESTATOR s. testátor APC, 117r, 305v, 307r, 307v, 339v; DAP, 128, 131; testator APC, 305v, GC VI, 239r; AR 1834; CPI, 2, 41, 89, anexă 10; AsE, 4; BCD, 29, 201, 566; StDR, 276; CA 1855, 66; LIT, 401; PD, 613. (Cf. lat. testator, fr. testateur).
  TESTIMONIAL adj. Vezi Împrumut. I, p. 112. Cf. şi testimoniale cărţi DOA, 15, 35; testimóniale cărţi MIM, 54; cărţi de mărturie (testimóniale) MIM, 53; testimonialiceşte cărţi MIM, 54; dovada testimonială BEC, 174. (Cf. lat. testimonialis, fr. testimonial).
  TESTIMONIU s. Vezi Împrumut. I, p. 112. Cf. şi testimonie TD III, 86, 344; testimoniu DOA, 13, 15, 21; StDR, 276; LS, 19; AVP, 22; PD, 613; testimonium UT, 26, 27; IMC, 4; RPV, 1. (Cf. lat. testimonium, germ. Testimonium).
  TETRACORD adj., (Muz.) tetrácord, tetracordiu GC VI, 239r. (Cf. lat. tetrachordum, fr. tétracorde).
  TETRADRAHMĂ s. („monedă grecească de patru drahme”) tetradrahm, tetradrahmă GC VI, 239r, VII, 361v. (<gr. tetr£dracmon).
  TETRAFTONG s. (Fon., Muz.) tetraftong EGR, 150; GC VI, 313r; FL, 63; PBM, 45; tetráftong GC VI, 237v, VII, 291v.
  TETRANDRIE s. (Bot.) GC VI, 338r; CIN, 264; FBE, 78r; PMC II, 203; MIN, 153, 189; BBS, 38.
  TETRAPOD s. („semn, suport cu patru picioare”; Zool.) DC I, 177r; ME, 192; LB, 707; GC VI, 237v; NPT, 267; PBV, 468. (Cf. gr. tetr£podon, fr. tetrapode).
  TEUTON s. adj. tefton GN, 80r; tévton şî teuton GC VI, 233r; teuton AsLM, 3. (Cf. fr. teuton, germ. Teutone).
  TEUTONIC adj. teftonicesc DIP, 10r; PIU IV, 83; teutonicesc CB 1806, III; tevtonic, tevtonicesc GC VI, 233r; tevtonic CIRA, 58; teutonic MIB, 64; BD II, 456; SHI II, 128; AsLM, 3. (Cf. ngr. teutonikÒj, lat. teutonicus, fr. teutonique).
  TEXT s. text CP I, 158; CP II, 168; CL I, pf. 5; DAP, pf. 7; DO, 32; DGR, 32; HFP, 160; AR 1829, 87; CR 1830, 258; GC VI, 239r; BFO 1833, 214; CPI, pf. 3; LOA, 83; MF II, 102v; AR 1835, 102; YNM, 5; MN 1836, 70; ROI2 III, 150, RB, 200; PDT, 101; FMIL 1840, 68; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; tecst GC VI, 233r; NV, 380; TR 1854, 4; T 1856, nr. 1, 2; PD, 610; test FMIL 1844, 41; MID I, 327; DFL, 106; KFL, III; StDR, 276; RL, 315; DILB III, 224; C, 147, 165; R 1858, 167; D 1859, 246; APS, 80; BEC, 8, 91. (Cf. lat. textus, germ. Text, fr. texte, it. testo).
  TEXTUAL adj. adv. textual GC VI, 238r; RL, 184; CA 1862, 65; tecstual NV, 380; D 1859, 285. (<fr. textuel).
  TEZAUR s. tesaur BD II, 457; FMIL 1844, 343; MID I, 329; MEN II, 69; BDJE, 42; BP, XVIII; AF, 152; SIT, 3; SIM, VII, 133; BG, 124; NV, 382; StDR, 276; WAM, 175; CA 1854, XLVIII; CMI, 13; DILB I, 214; RL, 376; forma era frecventă pînă la 1860; tezaur FMIL 1840, 140; FMIL 1844, 383; CFZ, 148; INB 1859, 42; RF, 6. (Cf. lat. thesaurusi).
  TEZAURARIAL adj. tezaurarialicesc RPV, 6.
  TEZAURARIAT s. tesaurariat CMB, 1; tezaurariat ISB, 2; RPV, 4, 5.
  TEZAURAR s. („vistier”) tesaurariu BD II, 457; tesaurar DILB I, 214; GCB II, 242; GCB II, 242. (Cf. lat. thesaurarius).
  TEZAURIZA vb. tesaurisi BD II, 457. (Cf. lat. thesaurizare, germ. thesaurieren).
  TEZĂ s. tesis RIM, 16, 19, 120, 121; tezis MF II, 60r; VCL, 69r; tes BLM, 200, 202; BDL IV, 1158v; KFL, 128; tezul sau tesul CLV, 148v; tez CLV, 149r, 149v; MF III, 125v; PBM, XIV, XXII, 6; tesă BDL I, 130r; NV, 382; PD, 613; tesă şî teză GC VI, 233r, 235v; teză PSE, 181; CFZ, 53; Z 1856, nr. 34, 4; PBV, 468; tesă, teză StDR, 276; teze sg. DFL, 128, 185; tese sg. GCB II, 242. (Cf. gr. qšsij, lat. thesis, fr. thèse).
  TIC-TAC interj. SCC II, 148, 333. (<fr. tic-tac).
  TIFON s. (Text.) un zăbranic (tifon) foarte subţire FM, 20.
  TIFOS adj. (Med.) MAR, 145; FMIL 1844, 376; BCI, 183. (Cf. it. tifoso).
  TIGROAICĂ s. tigresă FTU, 36v; tigroaică DC IV, 119v; tigră GCA I, 7r; PIU IV, 171; tigră şi tigroică GC VI, 239v. (Cf. fr. tigresse).
  TIGRU s. (Zool.) tigru RIC, 15v; FTU, 12v; DC I, 78v; DC I, 78v; DC II, 122r; DC IV, 119r, 225r; GCA, 32, 55; MAI, 81r; HOG, 136; GF, 285v; GIA II, 45r; TMS, 94; GSP II, 4; SPBA, 70; GC VI, 240r; pe la 1830 forma era frecventă; tigris GIC, 84; FD I, 26. (Cf. ngr. t…grij, lat. tigris, fr. tigre).
  TIMBRAT adj. hîrtie timbrată BCD, 594; vocea lui sonoră şi timbrată LIT, 13; hîrtie timbruită CA 1862, 129.
  TIMBRU s. (poştal, fiscal; vocal, sonor) timbr şî timbru GC VI, 243r; tembru (pecetea guvernului) AR 1835, 73; timbru (herb) AR 1837, 390 bis; timbru BP, 168; NV, 382; PLB, 30; BCB, 48; SMB I, 149; SMB II, 323; CEF, 169; PFM, 394; D 1858, 16 bis; RIT, 7; RF, 39; PD, 614. (<fr. timbre).
  TIMID adj. timid BDJE, 29; AF, 44; SIT, 40, 52; NV, 382; PCI, 102; LS, 33; BCP, 11; SMB I, 74; RL, 66, 92, 440; BBR, 63; PD, 614; timidă (fricoasă) CEF, 77; timid BBR, 63. (<fr. timide).
  TIMIDITATE s. timiditate SIT, 41, 133, 290, 353; NV, 382; PCI, 101; GRR, 106; RL, 315, 364; DIB, 280; LIT, 291; GCB II, 242; PIC, 40; PD, 614; timiditate (sfieciune) CEF, 80, 144. (<fr. timidité).
  TINCTORIAL adj. plînte de boele FilDA, 189; tinctorial BCA, 124; BRA, 128, 280. (<fr. tinctorial).
  TINDE vb. că trag a le disface GF, 141v; tinde DFL, 28; CFZ, 163; GCB II, 242; tendează a lua puterea RL, 337. (Cf. fr. tendre, lat. tendere).
  TIP s. („chip, fel, formă, model”) tip RN, 11v, 121r; AIM, 40v; MAI, 79v, 81v; FNC, 22v, 118r; SIF, 46; CP I, 74; BD II, 488; CIRA, 253; PIA, 3; MEN I, 114; AsLM, 1; SMR I, 8; HMV I, 71; MEN II, 8; DFL, 13, 48, 85; BP, 55; BIP, 11, 39; NV, 383; StDR, 277; pe la 1850 forma era frecventă; tipul (modelul) CEF, 216; tipuri CPR, 17v; SIN, 7; SIF, 11; CIN, 471; SCC II, 210; RL, 99; PIC, 128; tipi FMIL 1840, 113; EP II, 103; tiposul operaţiilor AsA, 41v; tipos EOI, 154; tipusul boalei EPD, XLIII. (Cf. fr. type, ngr. tÚpoj, lat. typus).
  TIPIC adj. argument tipic sau model DFL, 93; o boală [...] tipică EPD, XLIII. (Cf. fr. typique, lat. typicus).
  TIRADĂ s. GC VI, 249r; FMIL 1847, 200; GRR, 192; D 1859, 123; D 1860, 85; PD, 614. (Cf. fr. tirade, germ. Tirade).
  TIRALIOR s. (Milit.) tirailer IRF, 81; tirailer StDR, 277; tiralier AR 1830, 532; RBM, 26; tiraler FMIL 1844, 309; tiralior ROM, 12, 38, 168; RBM, 38, 39. (Cf. germ. Tirailleur, fr. tirailleur).
  TIRAN adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 113. Cf. şi tíran FTU, 20r; MAM, 13v; MSB, 49v; CSM, 252; tiran FTU, 26v, 72r; MAS, 23, 53; BEM, 413; AZ, 92r; BDL IV, 1028r; FTM, 53; PDP, 117v; SPV, 155; tirerească stăpînire IEI, 7r; tirănesc APM, 113, 115, 216; NIU, 141r. (Cf. gr. tÚrannoj, lat. tyrannus, fr. tyran, germ. Tyrann).
  TINARICEŞTE adv. Vezi Împrumut. I, p. 213. Cf. şi tinăneşte IM, 15; BRI, 59; LB, 729; BAR II, 50; FMIL 1840, 342; SIM, XIII; AAM, 66; tiraneşte BD II, 490; tiraniceşte MFV II, 155r; MRC, 117; CE, 8; AR 1837, 98; SMA, 50; PBV, 470.
  TIRANISM s. FL, 69; FMIL 1844, 25, 26, 43; FMIL 1847, 39.
  TIRANIZA vb. Vezi Împrumut. I, p. 213. Cf. şi tiranisi NID I, 81v; IFA, 85v; NZ, 8r, 8v, 46v; IRV, 38v; BGV, 17r; TSVM, 42; VMG, 279; NMP, 18; AR 1830, 24; GC VI, 249r; SPV, 212; AIR II, 54; MN 1836, 54; forma era folosită pînă spre 1860; tirănisi BDL IV, 1028r; BR 1829 I, 17; tirăni ME, 439; IFA, 146r; FL, 27; PBV, 470; tirani BD II, 490; tiranisa NV, 383; PD, 615; tiraniza SCC II, 315. (Cf. fr. tyranniser, ngr. turann…zw, germ. tyrannisieren).
  TIRS s. (Antic. gr.) GC VI, 249r; FTP I, BIN, 136; PD, 615; (Cf. fr. thyrse, gr. qÚrsoj).
  TITAN s. (Milit.; fig.) Vezi Împrumut. I, p. 113. Cf. şi GC VI, 249r; APR, glos. V; PS, 12; GLC, XXXV; BMN I, 108; CA 1856, 105; PIC, 17. (Cf. fr. titan, lat. titan).
  TITANIC adj. titanic FMIL 1844, 286; DILB IV, 207; DCB, 264; fruntea sa titană CMI, 180; popoare titane (urieşe) CA 1861, 67. (Cf. fr. titanique, lat. titanicus).
  TITILAŢIE s. titilaţie (gîdilitură) FDB, 92. (Cf. lat. titillatio, it. titillazione).
  TITLĂ s. („tildă”) titlă EBG, 15r, 19r; BV, 6v, 7v; MGR, 116r; ME, 639; DO, 21; lipsire GCG, 188.
  TITULAR adj., s. DC IV, 159v; AR 1829, 191; GC VI, 249r; SGR I, 9; SHI I, 14; ROI2 IX, 8; PDT, 80; VVP, 143; PGRL I, 13; BIP, 32, 44; KDP, 37; IGR, 152; RBM, 13; StDR, 277; DCB IV, 68; PBV, 470; RF, 38. (Cf. fr. titulaire, germ. Titular).
  TITULATURĂ s. titulatură MPI, 213; VPP, 310; FMIL 1840, 325; SMB, 496; AML, 17; titulaţie, titulatură, titulăciune StDR, 277; titulatura (sau întitulaţia) AML, 20. (Cf. germ. Titulatur, fr. titulature).
  TMEZĂ s. tmisis EBG, 106r; VOG, 130. (<ngr. tmàsij).
  TOAST s. toasturile (păharul băut în sănătatea cuiva) AR 1829, 102; toast AR 1831, 58; AR 1834, 139, 294; AR 1837, 42, 223, 361, 379; RB, nr. 2, 9, 314; AR 1844, 10; CA 1848, 56; StDR, 277; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. toast).
  TOCĂ s. (Vestim.) tocă VVP, 143; toca (căciula) CDCE, 166. (<fr. toque).
  TOCSIN s. s-auzea tocsinul şi urletul tunurilor de alarmă DIB, 216. (<fr. tocsin).
  TOFANA adj. aqua tofana [„otravă”] RB, 206, 231.
  TOGĂ s. (Vestim., Antic. rom.) BD II, 466; BR 1829 I, 8; BAR I, 69; GC VI, 255; CRV, 26; GTN 1836, 72 bis; StDR, 277; DILB II, 235; CMI, 101; CA 1857, 26. (Cf. lat. toga, it. toga, germ. Toga).
  TOLERABIL adj. GC VI, 255v; NV, 383; PD, 615. (<fr. tolérable).
  TOLERAŢIE s. („tolerare”) AR 1830, 470; StDR, 277; CA 1856, 32. (Cf. lat. toleratio, it. tollerazione).
  TOM s. Vezi Împrumut. I, p. 114. Cf. şi AZ, 88v; APC, 73v; CB 1807, XLV; MIR, 337; GSP I, 223; AOS, 116; FNB I, 192; BD II, 466; PIU I, IX; GPF, 416; NMP, ded. 2; GC VI, 255v; FTP I, 228; SPV, XV; VSC, 16; BAR I, 2; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. tÒmoj, lat. tomus, fr. tome, it. tomo).
  TON s. (Fon., Muz.; fig.) Vezi Împrumut. I, p. 114. Cf. şi AZ, 63v, 69v; OST, 52; GRA, 1r; MIA, 13; SIU, 11r, 47v, 79r; FTM, 9; DO, 9; VPP, 173, 235; BR 1821, 51; DGR, 11; MI, VI; MT, 3; IRV, 208r; TCA, 12; KIT, 326; CLV, 146r; DCN, 76, 105; BRD, 93; PSC, 1828; AR 1829, 248; BR 1829 I, 24; MO, 4; MBV, 15; CBD, 18; VA, 204; GC VI, 255v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; ton (glas) FBN, 104; tonul [...] sau sunul BDR, 9v. (Cf. fr. ton, lat. tonus, germ. ton, it. tono).
  TONĂ s. („ unitate de măsură a greutăţii”) trei sute de ton de aur DIP, 12v; tonă BDL IV, 1031v; AR 1839, 142; CA 1861, 130; toane pl. NMSF, 53, 55; GSP II, 150; BPN II, 208. (Cf. fr. tonne, germ. Tonne).
  TONSURĂ s. (Bis.) el luă tonsura şi după şase luni sub-diaconatul CV, 31. (Cf. fr. tonsure, lat. tonsura).
  TOPIC adj. topic FMIL 1844, 376; TMO, 34r; simptome topice sau locale PHH, 117; topic (de loc) PMC I, 60. (Cf. ngr. topikÒj, fr. topique).
  TOPOGRAF s. topograf, cel ce descrie faţa pămîntului GC VI, 258r; topograf ROB2, 649, 653; ATI, 27; PBV, 473. (<fr. topographe).
  TOREADOR s. toreador GC VI, 258v; toredor BP, 118. (<fr. toréador).
  TORENT s. Vezi Form. term. şt., p. 290. Cf. şi un torent de delicii CV, 29; torent (povoi) FTM, 101; torent GC VI, 259r; FEA, 43, 62; torent, şiroi DE I, 315; torinte DFL, 61.
  TORPID adj. (Fiziol.) constituţiile slabe şi torpide SAS, 26, cf. şi 32. (Cf. fr. torpide, lat. torpidus).
  TORPIDITATE s. torpiditatea maţelor CA 1862, 21.
  TORT s. (Alim.) tortă BDL IV, 1033r; tort de zahăr copt DRB, 262. (<germ. Torte).
  TORTURA vb. SCC I, 187; DIB, 222; CA 1854, XIX; RL, 304, 365; PBV, 473; PD, 616. (<fr. torturer).
  TORTURĂ s. GC VI, 258v; CIRA, 133, 134, 168, 375; ROI2 VIII, 22; SHI II, 48; FMIL 1840, 132; SP, 114; BDJE, 174; SIT, 153, 177, 270, 338; SIM, IX, 35, 38; LS, 53, 95; StDR, 277; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. torture, it. tortura, lat. tortura).
  TORŢĂ s. torţă DAB, 67v; CR 1830, 109; AR 1830, 203; GC VI, 260r; BM, 53; GTN 1836, 35; PCI, 27; DCB II, 274; torţe pl. CMI, 193; SAI, 28, 79, 91; AVP, 23; torţi HMN, 129; SCC II, 322; torţie DAB, 67r, 123r; torcie (făclii) AR 1831, 247; torcie sg. CA 1850, 14; CA 1852, 42; torcii pl. CA 1860, 107; CA 1862, 51; torce pl. MV, 29; torsă SPV, 43, 168. (Cf. it. torcia, fr. torche).
  TOTAL s. GC VI, 260v; ROB, 31, 98; CPL, 26, 75; LOA, 49; LO, 24; TIV, 175; AIR III, pl. II; ROI2 III, 130; RB, nr. 29, 2; CCB, 75; AR 1844, 15; MEN I, VII, 163, 265; pe la 1845 cuvîntul era frecvent.
  TOTAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 291. Cf. şi total CC, 34; CR 1829, 237; AR 1829, 150, 201; CR 1830, 94, 204, 212; AR 1830, 9, 78, 164, 178; MRC, 92; AR 1832, 20; SGR I, 203; CIRA, 8, 111; DF I, 3r; MN 1836, 11, 50; SR, 26; pe la 1835 forma era frecventă; totalnic AR 1830, 113; EGI, 20; TIV, 175; FGE, 24; IVA, 43; AOD, 138; totaliter VL, 17v, 25v.
  TOTALITATE s. totime TPE, 32r; AR 1829, 64; ROI2 III, 23, IX, 10; CCF, 70; VM, 117, 141; SSC, VII, 50, 102; JA, 53; VCL, 78r; VCL, 13r, 78r, 79r, 79v; StDR, 163; CA 1852, 12; CA 1859, 1; totalitate GC VI, 260v, 261v; CA 1844, 34; MEN II, 79; DFL, 46, 97; BDJE, 37; SSC, 40, 78, CFZ, 19, 65, 84, 127, 153; BCI, 74; PFM, 64, 487; C, 1; PBV, 474; PD, 616. (Cf. fr. totalité, germ. Totalität).
  TOTUM s. totul AsA, 20r; PGL, 7; totul (lucru întreg) AsM, 50; totum AsA, 15r, 20r; AsM, 205; CA 1852, 6; CA 1855, 5; CA 1857, 5; CA 1859, 3. (Cf. lat. totum, fr. tout).
  TOXICOLOGIE s. GC VI, 263r; DCB IV, 118. (<fr. toxicologie).
  TRABANT s. 1. (Milit.) GSP II, 118; CA 1854, 107, 109; AsTB, 3. 2. (Astron., „satelit”) AR 1830, 158; StDR, 277; BMN II, 73, 82. (Cf. germ. Trabant, it. trabante).
  TRACT s. tract VPP, ded.; CPI, 143; LMG, 9; WAM, 124; PAD, 202. (Cf. lat. tractus, germ. Trakt, fr. tractus).
  TRACTIR s. Vezi Împrumut. I, p. 114. Cf. şi tractir AR 1830, 198; AR 1834, 59; DTN, 68; AR 1837, 127; CCM, 8; KPA, 28; IL 1840, 83; AFH, 33, 35; CD, 32; cuvîntul era folosit sporadic pînă spre 1860; trahtir APC, 364r; MG I, 29; CR 1830, 249; VVP, 144; tractir, trahtir GC VI, 296r, 296v; tracter MCL 1839, 641; FMIL 1840, 157. (<rus. трактир).
  TRACTIRGIU s. trahtirgiu LVH, 43v; tractirigiu AR 1830, 44; tractirgiu KUB, f. t., 23; DTN, 68; AR 1837, 127; AFH, 36; trahtier GC VI, 296v.
  TRADIŢIE s. Vezi Împrumut. II, p. 477. Cf. şi tradiţii (predanii) GLC, 34; tradiţiune BCD, 261, 337, 358, 377, 397; trădăciune BCD, 325.
  TRADUCĂTOR s. traducător PCB, VI; CR 1829, 226; HFT, 202; DTN, pf. 1; DAH, pf. 1; FL, 4; RCM, 8; CA 1851, 45; RL, 228; PBV, 474; PD, 616; traducător KFL III; NV, 384. (Cf. fr. traducteur, lat. traductor).
  TRADUCE vb. preface MVV, 1; FTM, 1; tălmăci FNB I, f.t.; CRac, 1; FTP IV, 109; RL, 213; traduce (tălmăci) CR 1829, 37, 130; traduce IO, 47; LPT, pf.; EGR, III; BAR I, 45; FEA, 22; RCM, IV; SCMI, XI; WPM, pf. 2; CA 1847, 24; StDR, 278; SCC II, 175; PBV, 474; CA 1858, 58; CA 1861, 27; PD, 616; traduce (tălmăci) NV, 384. (Cf. lat. traducere, fr. traduire).
  TRADUCERE s. traducere SPBA, 101; PCP, 18; PCB, V, 107; MRC, 3; VSC, VII; FTP I, pf. 2, 44; FTP IV, 109; MN 1836, 5; AR 1837, 143; FL, 2, 4; DL, 7; pe la 1840 cuvîntul era sporadic; tîlmăcire FTP IV, 180; tălmăcire CIRA, 28, 310.
  TRADUCŢIE s.(„traducere”) traducciune IO, 47; traducţie EGR, XXXIII; CR 1830, 311, 339, 366; FEA, 23, 104; MBE, 1; ELS, 40; GTN 1835, 8; VAA, 1; BM, 10; GTN 1836; ECS, 141; AS, pf.; AR 1837, 143; HAN, 1; HMN, III; FL, 14; RB, 209; MCL 1839, 262; DL, 7 84; FMIL 1840, 100, 258; DE I, V; API, 135; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; traducţiune DFL, 82; BCD, 391; T 1856, nr. 4, 4; APS, 25; BEC, 20; traductione KFL, IV. (Cf. lat. traductio, fr. traduction, it. traduzione).
  TRAFIC s. trafic NV, 384; trafic (precupeţie) CA 1861, 90. (<fr. trafic).
  TRAFICA vb. NV, 384 DILB II, 235; PD, 616. (<fr. traficuer).
  TRAFICANT s. SCC I, 7. (<fr. trafiquant).
  TRAFICARE s. ICI, 73.
  TRAGICOMEDIE s. traghicomedie BD II, 473; tragicomédie GC VI, 296v; tragi-comedie PD, 617. (Cf. lat. tragicomedia, fr. tragi-comédie).
  TRAGICOMIC adj. tragicomíc GC VI, 296v. (<fr. tragi-comique).
  TRAHEAL adj. oftică traheală SAS, 26. (<fr. trachéal).
  TRANCHILITATE s. trancuilitate SMB I, 10; SMB II, 522; trancillitate FGF, 29. (Cf. fr. tranquillité, lat. tranquillitas).
  TRANDAFIR s. (Bot.) trandafir HET I, 104v; MSB, 71v; FNPB II, 127v; GCA, 19; triandafil DC I, 61v; trandafie FNC, 62r. (<ngr. triant£fullon).
  TRANSALPIN adj. transalpinicesc MIU, 444; transalpin BDL I, 53r; CA 1852, 14; CA 1858, 118; PD, 617. (<fr. transalpin).
  TRANSATLANTIC adj. trasatlantic TR 1854, 52; transatlantic C, 184; BEC, XLIX. (Cf. fr. transatlantique, germ. transatlantisch).
  TRANSCAUCAZIAN adj. transcaucazic AR 1829, 141; transcaucazian Z 1856, nr. 15, 1. (Cf. fr. transcaucasien).
  TRANSCENDENT adj. transcendent MEN II, 17; StDR, 279; PD, 617; transcendant NV, 384. (Cf. fr. transcendant, lat. transcendens).
  TRANSCENDENTAL adj. transţendental MF I, 18r, 56r, 80v; MF III, 6v; transţindental CCF, 83; transţidental CCF, 85; transcedental EOI, 296; VM, 6; transcendental FL, 26; KFL, 43; StDR, 279. (Cf. lat. transcendentalis, fr. transcendantal, germ. transzendental).
  TRANSCRIE vb. transcribălui PFBA, 694r; prescrie RMB, 73r; CP II, 210; CL II, 351; CDCE, VIII, 223; transcrie BRA, 10SCCI, 2. (Cf. lat. transcribere, fr. transcrire).
  TRANSCRIERE s. transcribăluire PFBA, 694v; prescriere PBM, IV; transcriere PD, 618.
  TRANSCRIPŢIE s. transcripţie, adică prescriere GC VI, 296v. (<fr. transcription).
  TRANSFERA vb. R 1858, 92; PD, 617. (<fr. transférer).
  TRANSFIGURA vb. NV, 384; SCC II, 155; CFZ, 132; DILB II, 235; R 1857, nr. 10, 2; PD, 617. (<fr. transfigurer).
  TRANSFIGURAȚIE s. MEN II, 254; NV, 384; PD, 617. (<fr. transfiguration).
  TRANSFORMA vb. Vezi Form. term. şt., p. 291. Cf. şi muta SIN, 27; strămuta OPA, 64; preface NID I, 2r, 60r, 89r; NIU, 279r, 288r; transforma şi transformui GC VII, 42r; transforma GC VI, 296r, 296v; PMG, 7; DE, 7; EP I, 4; SMR I, 7; PEA, 79; MEN I, 148; MEN II, 173; DFL, 196; FMIL 1847, 238; PSE, 9; LMS, 26, 39; SIT, 111; BP, 200; KOS, XI, XIV, XX, XXI; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; străforma FMIL 1847, 126.
  TRANSFORMATOR adj. transformător LMS, 26; CFZ, 23. (<fr. transformateur).
  TRANSFORMAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 291. Cf. şi transformaţie PEA, 119; MEN II, 129; PFHM I, 156; KOS, XXI; CFZ, 23; PFM, 8; PD, 618; transformăciune DFL, 33, 203.
  TRANSLATOR s. (Adm., „traducător, interpret”) translátor BRI, f.t.; translator DL, 1; BS, 1r, 3v; MID I, 194, 195; PD, 618. (Cf. lat. translator, fr. translateur).
  TRANSLUCID adj. NV, 385; JA, 142; PFM, 363, 426; CEG, 17, 23; PD, 618. (<fr. translucide).
  TRANSMIGRAŢIE s. („trecerea unei populaţii dintr-o ţară în alta”) GC VI, 296v; NV, 385; PD, 618. (Cf. fr. transmigration, lat. transmigratio).
  TRANSMISIBIL adj. NV, 385; BCD, 75; BEC, 60, 74; PD, 618. (<fr. transmissible).
  TRANSMISIBILITATE s. NV, 385; BCD, 75; PD, 618. (<fr. transmissibilité).
  TRANSMISIUNE s. trimisie IO, 53; transmisie PFBA, 630v, 692r, 693v; CFZ, 87; RL, 371, 387; PFM, 28; RIT, 7, 8; PD, 618; transmisie, transmisiune StDR, 278; DFL, 5, 105; BCD, 63, 535; PFHM I, 79; SCC I, 155; D 1858, an. II, 11; D 1860, 98. (Cf. lat. transmissio, fr. transmission).
  TRANSMISORIE adj. pl. cele de trimis la judecătoriul cel mai de sus, care să zice transmisorie LSM, 30.
  TRANSMITE vb. privileghiul acesta să trimite şi la moştenitori APC, 93r; transmite BDJE, 23; BP, IV; NV, 385; BIN, 15, 19; LIT, 49, 65, 193; DILB IV, 207; GCB II, 242; RIT, 6, 13, 21; BEC, XV, XXI, XLIII, 60, 71, 212; RF, 37; PD, 619. (Cf. fr. transmettre, lat. transmittere).
  TRANSMUTA vb. FMK, 169; KMA, 40; MEN I, 243; NV, 385; CA 1850, 52; CEG, 14; PD, 619. (Cf. fr. transmuer).
  TRANSMUTAŢIE s. PFM, 8. (<fr. transmutation). 
  TRANSPĂREA vb. transparează PME, 42. (Cf. fr. transparaitre).
  TRANSPIRA vb. Vezi Form. term. şt., p. 291. Cf. şi GC VI, 296r; LIT, 79; PBV, 475; PD, 619.
  TRANSPIRABIL adj. GC VI, 296r; PD, 619. (<fr. transpirable).
  TRANSPLANTAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 291. Cf. şi transplantaţie PBV, 475; PD, 619; transplîntatie, străplîntare StDR, 278; transplantaţiune INB 1859, 110. (Cf. fr. transplantation, germ. transplatation).
  TRANSPORT s. transport IPC, 9, 12; IO, 63; RDN, 5; FLG, 50; NID II, 83v; IRF, 37; LB, 717; GIC, 157; CR 1829, 9, 20, 28; AR 1829, 63, 126; CR 1830, 334, 369; AR 1830, 64, 97, 126, 240, 367; GC V, 119v; GC VI, 294v; MRC, 200; FTP IV, 169; ROB, 22, 51, 98, 176; LOA, 54, 55; BAR II, 69; CIRA, 347; AR 1834, 78; GG, 228; MN 1836, 6; AIR II, 281, 196; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; trans-port IPC, 13; AR 1830, 67. (Cf. lat. transportus, fr. transport, germ. Transport).
  TRANSPORTA vb. transporta IO, 63; CR 1829, 262; GC V, 119v; BM, 73; 75; MN 1836, 36, 46; AsM, 11; VDA, 12; AR 1837, 92, 128; AsAl, 95; RB, nr. 1, 2, nr. 2, 3, nr. 9, 2, nr. 22, 2; MCL 1838, 21; AsG, 29; MCL 1839, 304; CCB, 118, 141; 179; pe la 1840 forma era frecventă; transpurta MCF, 50; CR 1829, 146; AR 1829, 69; AR 1830, 49, 94; AR 1834, 192; SHI II, 48, 88, 111, 129; AR 1837, 22; AsG, 8; VVP, 144; DFL, 199; StFE, 50; străpurta SPB, 100, 193; transportarisi GIC, 157; MFV II, 44r, 60v; BFO 1833, 126; transportui AR 1829, 53; GC V, 199v; ROB2, 551. (Cf. lat. transportare, fr. transporter, germ. transportieren).
  TRANSPORTABIL adj. transportabil, adică transportetic GC V, 120r; transportabil NV, 386; SSC, 103; PD, 619. (Cf. fr. transportable).
  TRANSPORTATOR s. („cel care transportă”) transportător BCD, 480; transpurtător StDR, 279; transportator D 1858, 15; BEC, 7. (Cf. fr. transporteur, germ. Transporteur şi Transportör, it. transportatore).
  TRANSPORTAŢIE s. („transportare”) AR 1830, 373; GC V, 120r; VVP, 144; CD, 25; PBV, 475. (<fr. transportation).
  TRANSPOZIŢIE s. („mutare”) transpoziţie GC V, 147r; WPM, 44; transpoziţie NV, 386; PD, 619. (<fr. transposition).
  TRANSPUNE vb. transpune GC V, 147v; GC VI, 296v; VVP, 144; NV, 386; AsPR, 2; RL, 386; PD, 619; străpune DFL, 31. (Cf. fr. transposer, lat. transponere).
  TRANZACŢIE s. („acord, învoială”, Comerc.) tranzacţie AR 1829, 243; KDP, 87; Z 1856, nr. 1, 1; tranzacţie (prefacere) RB, 376; învoiala sau tranzacţiunea BCD, 471, 472; transacţie AR 1829, 128; IFM, 4; SIT, 98; NV, 384; SSC, 7; RL, 260, 273; JA, 33, 146; D 1858, 7; BEC, XIII, LIII, 3, 20, 172; PD, 617; transacţie (tocmală) AR 1834, 16; transacţie, trănzăciune StDR, 278; transacţiune TR 1854, 3; DIB, 251; T 1856, nr. 1, 2; LIT, 32, 37; GCB II, 242; BEC, 4; D 1860, 101. (Cf. fr. transaction, lat. transactio).
  TRANZIT s. („trecere, traversare”, Comerc.) tranzíto RNV, 1; CSV, 1; tránzito RNV, 3; tranzito CR 1829, 142; RB, 143; PBV, 474; transito BR 1829 I, 52; FD I, 19; TR 1854, 35; tranzit CR 1829, 301; CR 1830, 143, 360; AR 1830, 40, 220; ROI2 V, 2; VVP, 144; AsL, 31; BFO 1843, 360; StDR, 278; Z 1856, nr. 8, 2, 3; ROB2, 641, 642; transit GC VI, 296v; BFO 1833, 126; AR 1837, 117; AR 1838, 356; Prop., 313; TR 1854, 129; CA 1858, 36; RIT, 19; PD, 618. (Cf. it. transito, fr. transit, germ. Transit).
  TRANZITA vb. tranzita Z 1856, nr. 13, 3; transita RIT, 27. (<fr. transiter).
  TRANZITORIU, -IE adj. transitoriu NV, 385; GCB II, 242; PD, 618; transitorie MEN II, 209, 275; RIT, 23; tranzitorie RF, 28; permanent, sau transitor AML, 63. (Cf. lat. transitorius, fr. transitorie).
  TRANZIŢIE s. transiţie SIT, 98; PFHM I, 42; C, 4; CA 1862, 99; PD, 618; transiţie, transiţiune NV, 385; transiţiune LIT, 29; INB 1859, 96, 102; CEG, 67, 91; tranziţiune GRR, 98. (Cf. fr. transition, lat. transitio).
  TRAPĂ s. DIB, 192, 341. (<fr. trappe).
  TRATA vb. Vezi Form. term. şt., p. 292, şi Împrumut. I, p. 114. Cf. şi tractarisi AZ, 51v; NID I, 69r, 70r; JNA, 71, 123; MFV II, 117v; RDS, 25r, 66v, 70r; CR 1829, 157; AR 1829, 40, 48, 65, 113; CR 1830, 82; GC VI, 296r; CIRA, 8, 33, 201; CPI, 251; MCR, 22; RSM, 36v; KUB, 21; AsP, VI; AsFA, VI, XV, XVI; AsM, 103; AR 1837, 9, 32, 127; VVP, 144; AOD, 4; CA 1859, 31; trăctălui MIM, 3, 7; RPV, 3; tractălui CNB, 83; BD II, 469; tractalui GC VI, 296r; trahtarisi IRV, 21r, 33r; BGV, 75v, 88r; CLV, 6v, 29v; tracta PCB, 105; CR 1830, 354; GPE, 4; TAA, 3; FTP III, 19, 88; MFE, 15; ROB, 194; LOA, 14; MF III, 99v; MAE, 50; MBG, 18, 27; MN 1836, 60; MDP, 36, 37; AIR II, 41; RB, nr. 27, 3, 384; MCL 1838, 28, 205; MCL 1839, 251; FMIL 1840, 10, 22, 353, 403; CDCE, 74; EP II, 67; DFI II, 55; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; tracta NV, 371; tracta, trata PD, 617; tratarisi VSN, 20r; NZ, 58v; MCB, 123; TPE, 19v; MFV I, 34r; CLV, 137v, 146v; MGD, 6v, 14r; AR 1829, 40; GC VI, 296r; MVS, 6r, 49r; MCR, 23; BFI, 25; DTN, 2, 5; ROI2 VIII, 5, 16, 27, 44; AOD, 25, 38, 46, 117; MMP, 90, 254, 266; CA 1850, 104; CA 1857, 51; trătălui CR 1829, 197; SPV, 128, 167; FTP I, 109, 122; trăta SIC, 38; SHI I, 19; SHI II, 36; CD, 64; IFM, 17; CGR, 155; IGR, 101, 186; LMS, 44; GRR, 11; KOS, XV; SCC I, 19, 46, 59, 138; KOS, XI; LM, 1; Z 1856, nr. 3, 2; CA 1858, 55; voi să-i tretez prieteneşte FTP I, 93; trata MPG, 6; HAN, 8; RBT I, 34; MCL 1838, 59, 176; MCL 1839, 365, 622; MV, 164; FMIL 1844, 393; SIT, 83; ASI, pf. 3; SIM, 93; BIP, 27, 70; CA 1851, 3; LS, 63, 101, 119; GRR, 78; CA 1853, 48; CFZ, 9; CA 1855, 104; RL, 53, 54; pe la 1855 forma era frecventă.
  TRATABIL adj. tractaluiceos BD II, 469; tractabil GC VI, 296r. (Cf. lat. tractabilis, fr. traitable).
  TRATAMENT s. Vezi Form. term. şt., p. 292. Cf. şi trectament VRM, 119, 120; tráctament DU, 2; MIM, 7, 29; tractament BR 1829 II, 13, 18; BAR I, 215; BRA, 60; PFHM I, V; tratament GC VI, 296r; PPT, 13; PBV, 475; tractament, tratament PD, 617.
  TRATARE s. tătăluiri politiceşti VOG, 7; tractuluire EDE, 177; tractaluire BD II, 469; trătăluire FTP II, 42; trahtarisire CLV, 9r, 146v; tractarisire CR 1829, 11; AR 1829, 18, 206; AR 1830, 37; HMS, 96v; TAA, 28; CPI, 251; RSM, 16r; AR 1837, 369; AOD, 4; tractare AIR I, 33, 97; DE I, 315; MID I, 45; BEC, 127; tratarisire MFV I, 40v, 80v, 123r; tratare SIM, XV, 177; LMA, 35; PBV, 475; AML, 107; trătare SCC I, 19, 167; LMA, 35; VMP, 284.
  TRATAT s. Vezi Împrumut. I, p. 114. Cf. şi trahtat IEI, 60r, 61r, 64r; IRV, 16r, 53r, 96r; tractat TD I, 89, 235; TD III, 232; NID II, 79r, 161v; MIB, 292; MIA, 10, 19; IRF, 3; JNA, 40; NB, 26; RA, 70; BPN II, 335; BD II, 469; CSM, 40; TPE, 21r; GAT, 4, 7; PIU I, 290; PIU III, 110; TSVM, 18, 23, 92; CR 1829, 22, 120, 121, 148, 283; AR 1829, 38, 49; BR 1829 I, 30, 35; HFP, pf. 14, 185; NMP, 4; CR 1830, 339; AR 1830, 97; GC VI, 294v; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; tráctatus CO, 3; tratat HFP, 158; AR 1829, 36; VN, 3; FMIL 1847, 28; BIP, 51; CA 1852, XXVII; KOS, XII; CA 1854, 110; CFZ, 2; CA 1855, 56, 100; T 1856, nr. 1, 2, nr. 3, 2; Z 1856, nr. 2, 2, nr. 6, 4; R 1857, nr. 1, 3; C, 149; RAM, 1; R 1858, 96; CA 1859, 126; CA 1860, II; trătate pl. SPB, 263. (Cf. lat. tractatus, germ. Traktat, fr. traité, it. trattato).
  TRATATIVE s. pl. tractative RL, 266; Z 1856, nr. 6, 4, nr. 8, 1. (Cf. it. trattativa, mai ales la pl.).
  TRATAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 292. Cf. şi tractaţie HO, 111; CR 1829, 179, 192; AR 1829, 10, 40; MTF, 1r; CIRA, 103; AR 1834; RSM, 36v; AIR I, 95; 135, 209, 252; RB, nr. 4, 2, nr. 23, 2; FMIL 1844, 171, 172; MEN I, 66, 82, 83, 157; PSE, 354; RL, 4; trahtaţie CLV, 29v; trataţie GC VI, 296r, 296v; SPV, XII, XIII, 67; SGR I, 77, 225, 227; TIV, 10, 175; ROI VIII, 9, 16, 27; VL, 2v, 3r, 54v; AOD, 2, 20, 21, 74, 80, 107, 120; AMIM, 134; MID I, 138; pe la 1845 forma era frecventă; trătaţie CD, VIII; CGR, 148; trataţiune VO 1057, 9.
  TRATĂ s. (Comerc.) cambia străină sau trasa să zice şi tratta CPI, anexă 4; vecselu sau trata NPC, 83; trată JDS II, 442; PDC, 60, 101; StDR, 279; trată (speculaţie) SCC II, 380. (Cf. it. tratta, germ. Tratte).
  TRAVERSA vb. PCI, 43; SMB I, 34; SMB II, 402; PIC, 15, 129; PD, 620. (<fr. traverser).
  TRAVESTI vb. travesti CV, 36; DFL, 105; PS, 25; TR 1854, 193; R 1857, nr. 39, 3; CA 1859, 104, 116; PD, 620; străvestit BDJE, 143; LS, 147; strevestit DIB, 11, 539. (Cf. fr. travestir, germ. travestieren).
  TREMĂ s. (Punct.) înpunsurile cele deasupra MGR, 116r; tremă EGRM, 43r; EGR, 158; FGP, 14; GC VI, 304r; GRN II, 101; VVP, 145; CGF, 133; PBV, 477; PD, 620; trema ori semnul despărţirei BG, 222. (Cf. fr. tréma, germ. Trema).
  TREPANAŢIE s. (Med.) TMO, 90r; TCC, 65v. (<fr. trépanation).
  TREPIED s. trepied FTP I, 20; SIT, 289; scaun cu trei picioare (trepied) BMN III, 110; tripied CMR, 24; tripedă (tripicioare) AsG, 39; trepede, s.m., vas cu 3 picioare DILB II, 235. (<fr. trépied).
  TREZORIER s. trezorariu (casier) CR 1830, 188. (Cf. fr. trésorier).
  TRIB s. (Antic. rom.; fig.) tribus BR 1829 II, 22; BAR I, 38, 40, 61; trib (seminţie) AR 1834, 182, 227; CRV, 25; trib SHI II, 46, 88; DFL, 193; BIN, 275; AVP, 23; PD, 621. (Cf. lat. tribus, germ. tribus, fr. tribu).
  TRIBUN s. (Antic. rom.; fig.) Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi tribun MILR, 16; GSP I, 206; BPN I, 82, 123; BPN II, 213, 229, 253; IRV, 67v, 86r; PIU II, 18; VMG, 39; BR 1829 I, 17, 21; MRC, 69, 82; GC VI, 311v; BAR I, 46; CRV, 2, 4; AV, 12, 22, 50; SHI II, 43, 54; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. tribunus, fr. tribun, germ. Tribun).
  TRIBUNAL s. (Jur.; fig.) tribunal MIU, 103, 345, 346; RA, 9, 14; GSP I, 166; MFV I, 126r, 137v; CR 1830, 235; AR 1830, 460, 554; GC VI, 311v; CR 1831, 10, 42; VFE, 17; RO, 52; ROB, 37; BAR II, 37; CIRA, 197; LOA, 6; BFO 1833, 55; CPI, pf. 2; LO, 21; AIR I, XXIV; VAA, 34; DTN, 27; ECS, 22; AV, 20; MDP, 87; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; tribunar LG, 10. (Cf. lat. tribunal, fr. tribunal).
  TRIBUNAT s. (Antic. rom.) GC VI, 311v; BAR II, 39; CRV, 111; SHI II, 45; VVP, 145; FMIL 1840, 72; DILB I, 214; PD, 621. (Cf. fr. tribunat, lat. tribunatus, germ. Tribunat).
  TRIBUNĂ s. CR 1830, 404; AR 1830, 60, 492; GC VI, 311v; AR 1831, 76, 155; AR 1834, 250, 414; AR 1837, 70, 154; RB, 219, 304; CD, 89; MEN I, 1, 22; NV, 387; CA 1851; StDR, 279; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. tribune, germ. Tribüne).
  TRIBUT s. VOG, 3; KIT, 246; CR 1829, 148, 194, 293; AR 1829, 38, 39, 114, 186; GC VI, 311v; AR 1832, 208; CIRA, XIII; AR 1833, 26; AR 1834, 73, 352; GG, 35; AsP, XII; SHR, 6; AR 1837, 24, 93, 97; AMIM, V; CA 1847, 48; NV, 387; BCD, 414; CA 1850, 56; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. tribut, lat. tributum, germ. Tribut).
  TRIBUTAR adj. GC VI, 311v; AIR I, 6, 103; GG, 133; SHI II, 139, 160, 228; FGE, 69; GPG, 43; RIP I, 60; FGGN, 135; RCM, 99; MID I, 16, 194; BP, 71; NV, 387; KDP, 11; PCI, 180; StDR, 279; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. tributaire, lat. tributarius, germ. tributär).
  TRICOLOR adj. tricolor CR 1830, 64, 175, 199; GC VI, 308v; CR 1831, 55; AR 1831, 94; AR 1834, 155; AR 1837, 195, 198, 219, 261, 377; ASI, 21; SIT, 295; CA 1848, 65; NV, 387; PMC I, 62; StDR, 279; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; tricoloric AR 1830, 262. (Cf. fr. tricolore, lat. tricolor, it. tricolore, germ. Trikolore).
  TRIDENT s. trienă MTT, 24v; PIU II, 45; GC VI, 308v, 311v; GC VII, 51r; trifurcă GC VI, 308v, 311v; GC VII, 51r; tridentă IRV, 14r; tridintă CMR, 20; tridint (ostie) PCB, 111; trident GC VI, 308v, 311; AR 1838, 321; NV, 387; tridant FTP I, 244, 245; tridinţ VPA, 5; tridinţii lui Neptun BAR I, 113; tridinte BAR I, 116; DILB IV, 207; PBV, 479; PD, 621; tridenţ VVP, 145. (Cf. gr. tr…aina, lat. tridens, fr. trident).
  TRIENAL adj. trienal şî trieteric GC VI, 302v; trienal, mai bine treinal NV, 387; trienal PD, 621. (Cf. fr. triennal, lat. trietericus, germ. triennal).
  TRIENALITATE s. trienalitate şi trieterie GC VI, 302v; trienalitate PD, 621. (Cf. fr. triennalité, lat. trieteris).
  TRIFTONG s. (Fon.) trioglasnică MGR, 122v; treiglasnică BV 2, 28; BPR, 57, 69; MG II, 13; întreit glăsuitoare [...] treite desinesunătoare CTD II, 52, 54; tríftong GC, 291v; GCG 9, 77; triftong EGRM, 21v; EGR, 150; PAIC, 6; GC VI, 313r; GR, 2; FL, 63; GRN II, 95; BG, 7; CGR, 2, 6; MGP, 1, 2; CCG, 3, 79; trisonantă SGR I, 5; SGR III, 15; trisunantă IGR, 3, 4. (Cf. gr. tr…ftoggoj, fr. triphtongue, germ. Triphtong).
  TRIGEMEN adj., s. nervu trigemen KMA, 509; nervul trigemin PAD, 181; acea numită trididimă (trigemene) PMC I, 204; trigemeni în mitră AML, 81; a noastră soară trigemene CA 1861, 99. (Cf. lat. trigeminus, it. trigemino, germ. Trigeminus).
  TRIGLIF s. (Arhit.) triglif, -ă GC VI, 308v; triglifuri VDA, 13. (<fr. triglyphe).
  TRIMEMBRU adj. perioduri de trei mădulare sau trímembre DO, 39; period [...] treicilen MG III, 143; [vers] trimembru SGR III, 30. (Cf. lat. trimembris, it. trimembre, rus. трехчлен).
  TRINITATE s. trinitate DFL, 186, 187; AAR, 100; CA 1854, XLVII; DILB I, 214; D 1860, 97; treitate, trinitate NV, 387; trinitate, treitate PD, 622. (Cf. fr. trinité, lat. trinitas).
  TRIO s. VVP, 145; NV, 387; StDR, 280; SCC I, 103; CMI, 196; PBV, 479; PD, 622. (Cf. fr. trio, it. trio).
  TRIOLET s. (Lit., Muz.) GC VI, 308v; MCL 1839, 260; WPM, 14; PD, 622. (Cf. fr. triolet, germ. Triolett).
  TRIPARTIT s. tripartit sau carte în trei părţi înpărţită PFBA, 615v; tripartitul [o colecţie de legi] UT, 21. (<lat. tripartitus).
  TRIPERSONAL adj. (Gram.) verbi tripersonali EP II, 77; [verbe] tripersonale CGR, 92.
  TRIPLA vb. AsM, 29. (<fr. tripler).
  TRIPLICA vb. triplicălui BD II, 479; triplica BAR II, 88; SGR II, 118; DF III, 29r. (<lat. triplicare).
  TRIPLICARE s. SGR II, 137.
  TRIPLICAT adj., s. BD II, 479; GC VI, 311r; PIC, 74; PD, 622. (Cf. lat. triplicatus, fr. triplicata).
  TRIPLICAŢIE s. PFBM, 116r; BD II, 479. (<lat. triplicatio).
  TRIPLICĂ adj., s. PFBA, 661v; SGR I, 12, 169. (Cf. germ. Triplik).
  TRIPLU, -Ă adj., s. triplu BD II, 479; DFL, 30, 35, 187; LMS, 38; BG, 56; SSC, 136; CA 1855, 72; CA 1856, 86; CA 1857, 89; CA1862, 50; PD, 623; întreit HGL, 35. (Cf. lat. triplus, fr. triple).
  TRIPOD s. tripod FNPB II, 105v; MII, 145; FTP II, 98; AR 1835, 105; StDR, 280; AVP, 23; tripodium SSB, 5. (Cf. gr. tripÒdi  şi tr…podon, lat. tripodium).
  TRIREM, -Ă s. (Antic., Mar.) MTM II, 77; BAR II, 171, 173; VVP, 145; NV, 387; AVP, 23; PD, 623. (Cf. lat. triremis, fr. trirème).
  TRISEPAL adj. (Bot.) FBE, 78r. (<fr. trisépale).
  TRISILAB adj., s. (Versif.) pasul trisilav EBG, 117r; trisílab GC VI, 311r; trisilab NV, 387; PBV, 479; PD, 623. (Cf. trisÚllaboj, lat. trisyllabus, fr. trissyllabe).
  TRISILABIC adj. [picior] trei slovenirnic MGR, 134v; trisilavic SGR III, 3, 15. (Cf. rus. трехсложный, germ. trisyllabisch).
  TRISM s. (Med.) fălcariţa, Trismus EPD, 130; fălcariţa (maladie bleu des enfants) RMS, 262; trism (trismus) SMA, 155; trism FDA, 39; RMS, 359. (Cf. germ. Trismus, fr. trismus).
  TRISTEŢE s. tristeţă SIT, 11, 117; NV, 388; SCC I, 108; SCC II, 297, 326; tristeţe (întristare) CEF, 48. (Cf. fr. tristesse, it. tristezza).
  TRITON s. (Milit., Zool.) FTU, 38v, 78r; GC VI, 311v; FTP II, 38; CIN, 150; PGR, 129; DILB IV, 207; BIN, 382; PD, 623. (Cf. fr. triton, lat. Triton, germ. Triton).
  TRIUMF s. Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi triamv AZ, 179r; AsO, 5; CR 1829, 317; AR 1829, 231, 246; AR 1830, 42; CIRA, 60, 89, 97; AR 1834, 100, 250, 339; AR 1837, 24, 66, 69; RNA, 38; arc de triumv AR 1837, 291; triumf OST, 60; SHR, 7, 57; GSP I, 162; GSP II, 171; BDL IV, 1039v; SIU, 70r; BPN II, 181, 218, 312; CRac, 51; BRI, 194, 215; GPF, 367; TSVM, 58, 64; DCN, 112, 140; PCB, 101; SSB, 3; CR 1829, 216; AR 1829, 118; BR 1829 I, 7; BR 1829 II, ded., 7, 37; MBV, 46; pe la 1830 forma era frecventă; triunf FTM, 10, 34; CR 1829, 31; TCM, f.t.; triomf IRV, 29v, 87v, 115v; OFR, 103; CA 1856, 75. (Cf. ngr. qr…amboj, lat. triumphus, it. trionfo, fr. triomphe).
  TRIUMFA vb. Vezi Împrumut. I. Cf. şi triomfevsi IRV, 79r, 88v; MFV I, 94r; triomfa HFP, intr. 16; AsTB, 7; triumfa GSP I, 211; BDL IV, 1039r; BPN II, 228; MCB, 12, 172; CR 1829, 224; CR 1829, 228; NMP, 20; AR 1830, 138; MBV, 27, 37; CMR, 118; GC VI, 308v; VSC, 38; VFE, 4, FTP I, 28, 92; FTP II, 81; pe la 1830 forma era frecventă; triumfi EOI, 149; triunfa MID I, 43; DFL, 168, 181; LIT, 327. (Cf. qriambeÚw, lat. triumphare, it. trionfare, fr. triompher).
  TRIUMFAL adj. Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi triumfal CR 1829, 232; CR 1830, 302; GC VI, 308v; CIRA, 243; AR 1834, 250; APP II, 1; RB, nr. 33, 4; FMIL 1844, 215, 318; MID I, 260; HBN, 117; NV, 388; CA 1852, 40, 86; pe la 1850 forma era frecventă; triomfal AR 1837, 217 bis; RB, 149; arc triunfesc RIP I, 166. (Cf. rus. триумфальный, ngr. qriambikÒj şi qriambeutikÒj, lat. triumphalis, fr. triomphal).
  TRIUMFĂTOR adj. triumfător BDL IV, 1039v; MSS, 4; LME, 57; GC VI, 308v; VFE, 86; BAR I, 71; BAR II, 158; FTP II, 19; FMIL 1840, 327; API, 212; MID I, 252; pe la 1845 forma era frecventă; triumfator VMG, 356; AR 1837 272 bis; FMIL1847, 167; SCC II, 343; DILB III, 224; triunfător YNM, 113; SIT, 296. (Cf. lat. triumphator, fr. triomphateur).
  TRIUMVIR s. (Antic. rom.) trivir BD II, 480; triumvir IRV, 140r; GC VI, 308v; BAR I, 46, 58; SGR I, 21; VVP, 145; GRA 2, 101v; SHI II, 58; NV, 388; PD, 623. (Cf. lat. triumvir, fr. triumvir).
  TRIUMVIRAT s. adj. adunare de trei bărbaţi GSP I, 208; trivirat BD II, 480; triumvirat BPN II, 265; IRV, 159r; KIT, 308; TPE, 16r; CR 1830, 60 bis; GC VI, 308v; MRC, 123; MN 1836, 71; SHI II, 59; VVP, 145; NV, 388; StDR, 280; PD, 623; triunvirat LIT, 92, 239; triandrie PIU II, 38, 41. (Cf. lat. triumviratus, fr. triumvirat, gr. triandr…a).
  TRIVIAL adj. 1. (Did.) şcoala romînească trivială din Arad DGR, 214; prin toate satele să se ridice şcoli triviale BDC, 70; şcoale triviale BG, XXII; [şcoli] triviale, numite aşea pentru că în ele se învaţă trii obiecte: 1. Cetirea şi scrisoarea, cu traducirea din autorii latini. 2. Cîntările bisericeşti şi muzica, 3. Aritmetica şi gheometria SHI II, 136. 2. („vulgar, ordinar; obscen, indecent”) trivial DE, 316; BDJE, 23; SIT, ded. 2, 67; NV, 388; StDR, 279; RL, 196; PBV, 479; INB 1859, 70; D 1860, 87; VMP, 272; PD, 623. (Cf. lat. trivialis, fr. trivial).
  TRIVIALITATE s. MID, 252; NV, 388; RMS, 192; RL, 197, 376; PBV, 479; D 1858, 16, PD, 623. (Cf. fr. trivialité).
  TROFEU s. Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi o trofee de biruinţă RA, 85; trofee pl. IRF, 22, 47; BPN I, 162; VMG, 337; CR 1829, 136; AR 1829, 227; AR 1830, 79; CMR, 100; AR 1837, 401; AIR II, 243; FL, 69; RB, nr. 2, 1; forma era frecventă pînă spre 1860; trofeu GC VI, 314v; CIRA, 4; AR 1834, 294; NAP, 18; GLC, XL; NV, 388; StDR, 280; CA 1854, 111; LIT, 218; AVP, 23; PD, 623; trofeiuri CR 1829, 65, 225, 232; GPE, 45; AR, 1837, 26; trofeile CR 1829, 160; AR 1829, 14, 21, 69; AR 1830, 41; CIRA, 126, 353; CRV, 47; AIR III, 122; CA 1847, 59; CA 1850, 42; trofeie pl. CA 1852, XXX; RL, 424. (Cf. fr. trophée, germ. Trophäe, it. trofeo, rus. трофей).
  TROGLODIT s. HET II, 47v; GCA II, 40v; GC VI, 311v; StIN, 74; MIN, 23; PD, 624. (Cf. fr. troglodyte, gr. trwglodÚthj).
  TROGLODITIC adj. ţara trogloditicească HET II, 57v.
  TROHAIC adj., s. (Versif.) troheicesc EBG, 118r, 119v; MGR, 139v; troheicesc MGR, 137r, 137v; trohaicesc MGR, 139v; trohaíc GC VI, 314v; trohaic SGR III, 22, 38. (Cf. gr. trocai@koj, lat. trochaicus, fr. trochaïque).
  TROHEU s. (Versif.) troheos sau trohei EBG, 117r; troheu MGR, 134v, 135r, 139v; troheos, troheu VOG, 140, 141; troheu GC VI, 314v; NV, 388; StDR, 280; PD, 624; troheu sau horiu, adică de horă SGR III, 16. Cf. gr. trocai@oj şi corei@oj, lat. trohaeus, choreus şi chorius, fr. trochée).
  TROMPETĂ s. 1. (Muz.) trompetă CMR, 63; RB, 348; CDCE, 138; StDR, 280; BCB, 87, 114; PFM, 413; SPB, 139; AVP, 23; BBR, 130; PD, 624; trompetă şî trombetă GC VI, 311v; trombetă CA 1854, XVIII; CA 1855, 25, 27; trumbetă MPE, 109; BBR, 93. 2. (Anat.) trompetele mătricei PMC I, 211. (Cf. fr. trompette, it. trombetta, germ. Trompete).
  TROMPETIST s. trombetar AR 1830, 227.
  TRON s. Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi tron BDT, 195r, 195v; SIF, 139; SIN, 65; TAI, 29; SIU, 14r, 14v, 40v, 71r, 81v; BDL IV, 1159r; JNA, 35; FTM, 51, 237; DO, 80; BRI, 40, 118; AsO, 6; DGR, ded.; BD II, 458; IRV, 3r; POC, 6r; LB, 724; MCB, 9, 172; TSVM, 8; AAM, 57; CR 1829, 13, 264; AR 1829, 9, 126, 181; BR 1829 II, 37, 46; MSS, 4; GC VI, 311v; BDC, 101, 124, 125; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. thronus, germ. Thron, fr. trone).
  TRONA vb. trona asupra Daciei CA 1858, 118. (<fr. troner).
  TROP s. (Ret., „figură de stil”) tropuri pl. EBG, 124v; RIM, 168; GRR, 170, 171; tropi VEI, 78v; RIM, 168, 169; FL, 13; trope MEN I, 144; tropos IEI, 2r, 20v, RIM, 168, 169; trop BD II, 480; NV, 388; PD, 624; tropă PBV, 480. (Cf. lat. tropus, ngr. trÒpoj, fr. trope, germ. Trope).
  TROPIC, -Ă adj. (Ret.) SGR II, VIII; BG, 120; GRR, 122, 162, 170. (Cf. germ. tropisch, ngr. tropikÒj).
  TROPOS s. („fel, chip, fason”) Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi tropos OPS, 46, 76; BPN II, 199, 226, 341; PBV, 480; felurime (tropos) FC, 25v. (Cf. gr. trÒpoj, lat. tropus).
  TROTUAR s. trotuar CR 1830, 254; StDR, 280; RL, 245; AsAL, 26; PD, 624; trotoar GC VI, 314v; SRM, 64; PEG, 167; PBV, 480; trotoriu NV, 388. (Cf. fr. trottoir, germ. Trottoir).
  TRUPĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 115. Cf. şi 1. (Milit.) trupă TID, 4, 6, 21; IRF, 42, 44, 60, 69; NB, 6; SPT, 99; MRC, 107, 125; SRM, 216; StDR, 280; LS, 119; DIB, 397; CA 1858, 70; trupe pl. IRF, 45, 64, 66, 99; LP, 7; GSP I, 180; VPB, 15; RA, 68, 73; NB, 7; FTM, 280; BPN I, 71, 77, 112; BPN II, 276; BR 1829 I, 16; BR 1829 II, 16; CR 1829, 318; AR 1829, 124, 131, CR 1830, 202; AR 1830, 17, 46, 72, 78, 97, 361, 368; pe la 1830 forma era frecventă; trupuri PIU III, 219; CR 1829, 242; turme BR 1829 II, 18. 2. (Fig., „grup de persoane”) trupă GSP II, 73, 89; CDA, 178; GC VI, 317r; PCT, 14. 3. (Teatru) trupuri GIC, 146; trupă GC VI, 317r; MN 1836, 5, 30, 50, 52; AR 1837, 369, 394, RB, nr. 11, 1, nr. 25, 4; FMIL 1844, 123; SMR I, 103; FMIL 1847, 180; StDR, 280; D 1859, 132. (Cf. germ. Truppe, fr. troupe, it. truppa).
  TUBĂ s. (Muz.) trîmbiţa (tuba) BAR II, 141; tubă ZEV, 108; tuba (trimbiţa) FMIL 1840, 118. (Cf. lat. tuba, germ. Tuba, fr. tuba).
  TUL s. (Text.) BFO 1843, 222; BCP, 8; SCC I, 202; PBV, 483. (Cf. fr. tulle, germ. Tüll).
  TULIPĂ s. (Bot.) tulipă [...], lalea GC VI, 263r; tulipa (Tulipa) StIN, 44; tulipă BG, XXIX; PCI, 55; tulipanul (laleua) AR 1839, 133. (Cf. fr. tulipe, lat. tulipa, germ. Tulipane).
  TUMUL s. (Arheol.) tumul AR 1837, 372; CA 1855, 95; BC, 19; PD, 625; tumulus ASLI, 305. (Cf. fr. tumulus, lat. tumulus).
  TUMULT s. CV, 34; AR 1831, 107; StDR, 281; SCC I, 242; SCC II, 201, 322; VO 1857, 11; AVP, 23; AML, 99; CA 1861, 20; PD, 625. (Cf. fr. tumulte, lat. tumultus).
  TUMULTUOS adj. AMIM, 54; PD, 625. (<fr. tumultueux).
  TUNEL s. tunel AR 1829, 35, 176; AR 1837, 303, 398; RB, 323, 330; NV, 389; StDR, 281; CA 1856, 41; LMG, 18; PBV, 483; CA 1858, 106; PD, 625; tiunel AR 1837, 298. (Cf. fr. tunnel, it. tunnel, germ. Tunnel).
  TUNICĂ s. (Vestim., fig.) CLV, 146r; GC VI, 265r; BAR I, 72; FBE, 70v; BP, 22, 104, 109; NV, 389; PMC I, 212; StDR, 281; CA 1855, 123; RL, 130; DILB I, 214; CMI, 101; AVP, 23; PIC, 6; PD, 625. (Cf. fr. tunique, lat. tunica).
  TURCOAZĂ s. pietrile ce să zic peruzăle, iar rumăneşte le zicem turcheză DC II, 192v; cercei cu turcoaz AR 1834, 104; turcoasul (turquoise) este o peatră opacă BIN, 43. (Cf. fr. turquoise, it. turchese).
  TURIST s. costumul său de turist RL, 9, Cf. şi 148, 433. (<fr. touriste).
  TURMALINĂ s. turmalin SIN, 30; BMN III, 36; turmalină GC VI, 268r; PFM, 284; turmalin, Turmalin, Turmaline CIN, 351, Cf. şi 353. (Cf. fr. tourmaline, germ. Turmalin, Turmaline).
  TURMENT s. („chin, caznă”) AF, 32; NV, 408; ICI, 22, 38; PD, supl. XV. (<fr. tourment).
  TURMENTA vb. BDJE, 36; SMB I, 87; ICI, 15, 175; CEF, 49; GCB II, 243; INB 1859, 41; PD, 625. (<fr. tourmenter).
  TURMENTAT adj., adv. fiind turmentaţi (căzniţi) de simţiri foarte vii BMN II, 157, cf. şi 202; fiind degradat şi turmentat BIF, 11. (<fr. tourmenté).
  TURNEU s. torneu CDCE, 45. (Cf. fr. tournée, it. torneo).
  TURNIR s. turnir BPN II, 342; GC VI, 268r; turner FMIL 1840, 127; NPT, 34; turnier FMIL 1840, 131; StDR, 281; torneuri (tournois) HBN, 79; turnăria seau lupta de bună voie cu armele SHI II, 131. (Cf. germ. Turnier, fr. tournoi).
  TURNURĂ s. turnură, adică potrivirea trupului, talia GC VI, 268r; turnură, întoarcere DE I, 315; [treburile gospodăreşti] au luat o turnură foarte interesantă SIT, 189, cf. şi 298; turnură SIT, 31; SCC I, 230; SMB I, 107; turnură (înfăţişare) CEF, 29; turnura (învîrtirea) gîtului CEF, 24, 155; turnel PBV, 484. (Cf. fr. tournure, germ. Turnüre).
  TURPITUDINE s. turpitudine, adică slăbire a vaselor limfatice WAM, 8, Cf. şi 169; turpitudine PD, 625. (Cf. lat. turpitudo, fr. turpitude).
  TUŞ s. tuşul [...] sau cerneala de China VDA, 22, Cf. şi GG, XIII; CIN, 219; AsL, 70; StDR, 281. (<germ. Tusche).
  TUŞĂ s. tuşuri, lemnişoarele acele cari, mişcîndu-se, să mişcă strunele clavesinului CLV, 146r; podelile joacă ca tuşile clavirului AR 1837, 21, cf. şi NPT, 250; tuşele [clavirului] RL, 113; tuş, condei de zugrav GC VI, 272v. (<fr. tousche).
  TUTELAR adj. EP II, 156; NV, 389; BCD, 170; SMB I, 130; GCB II, 243; PD, 625. (Cf. fr. tutélaire, lat. tutelaris).
  TUTELĂ s. GC VI, 270v; BAR II, 82; GT 1838, 19; BP, XVI, XX; NV, 389; BCD, 87, 100; StDR, 281; BEC, LI; PD, 625. (Cf. fr. tutelle, lat. tutela, it. tutela).
  TUTORE, -OARE s. tútor UB, 24; RCI, 2; ICO, 1; LSM, 48, 49; BEM, 370; LB, 729; tutór LSM, 46; BEM, 370; HFP, 110; tutór, tutriţă GC VI, 270v; NV, 389; tutore LSM, 50; BEC, 19; tutor RCI, 3; PFBM, 18v; MILR, 36; CP I, 294; TD II, 345; VPP, 365; BD II, 488; BR 1829 I, 35; BAR I, 67, 228; CPI, anexă 11; FMIL 1844, 211; FMIL 1847, 123; CRR, 242; SMB I, 100; GCB II, 243; PD, 625; titor LMS, 46, 47, 49; MTM II, 328; titor TD II, 344; FMIL 1840, 375; tytor MTM II, 64, 175. (Cf. lat. tutore, it. tutore, fr. tuteur, tutrice, germ. Tutor).
  TUTORIE s. tutorie LSM, 48, 49, 51, 52; tutorie, tutella LB, 729; titorie LSM, 47.
  
  
Ț
  
  ȚIDULĂ s. („bilet, chitanţă, însemnare pe o bucată mică de hîrtie; bancnotă”) ţedúlă UB, 22; RPL, 3; MMP, 120; ţedulă OMT, 101; CMC, 1; RPL, 1; CPI, 262; FD I, 82; CCB, 19; PBV, 532; AsAL, 9; ţădulă CP II, 49; CRac, 135; BFO 1833, 146; ţădúlă, von Schedula, Zettel, ME, 280; țădulă, magh. tzedula LB, 108; țidúlă HDT, 25; CMF, 1; CMM, 1; ISB, 1; MIB, 336; RA, 96; SG, 110; UT, 26; GC VII, 385r; RPV, 4; ţidulă MDWS, 385; OMT, 31; VSI, 1r; PAI, 15; GIC, 119; AR 1830, 230; ROI2 II, 3, VIII, 8, 16; BGO 1840, 44; CD, 5; BFO 1843, 368; RL, 60; PBV, 533; ţídulă CMD, 1; CMO, 1; CP II, 37, 49, 116; ţîdulă RJ, 169; FMIL 1840, 267. (Cf. magh. tzedula, germ. Schedula şi Zettel).
  ȚOL s. 6 sau 7 ţoli de lung OCE, 39; ţol HPA, 34v; RL, 301. (<germ. Zoll).
   
   
U
  
  UCAZ s. (Adm.) ocaz CDG, 16r, 44r; ucaz AR 1829, 121; GC I, 278v; AR 1834, 51; AR 1837, 136 bis, 290; StDR, 281; Z 1856, nr. 18, 4, nr. 21, 1, nr. 27, 3. (<rus. указ).
  UDOMETRU s. (Meteor.) PD, 626. (<fr. udométre).
  ULAN s. (Milit.) GC I, 278v; AR 1837, 343; SRM, 195; StDR, 281; RL, 130; PBV, 492. (Cf. rus. улан, germ. Ulan).
  ULCERA vb. (Med.) ulcera (boboşi) CA 1853, XVIII; ulcera PBV, 492; PD, 626. (<fr. ulcérer).
  ULCEROS adj. PBV, 492. (<fr. ulcéreux).
  ULMACEE s. pl. (Bot.) BIN, 197. (<fr. ulmacées).
  ULTIMAR adj. ultimariŭ DFL, 3, 30; KFL, 71; ultimar StDR, 282.
  ULTRA („peste măsură”, element de compunere) ultra NV, 389; în ultră DFL, 43, 67, 89. (<lat. ultra, fr. ultra).
  ULTRAGIAT adj. LS, 15.
  ULTRAMARIN s., adj. („culoare, vopsea albastră”) CIN, 362; StIN, 8; AsL, 59. (Cf. germ. Ultramarin, ultramarin, lat. ultramarinus (color), fr. ultramarine).
  ULTRAMONTAN adj. („care este peste munţi”) ultramuntean NV, 390; PD, 626. (Cf. fr. ultramontain, lat. ultramontanus).
  ULTRARADICAL s. ultra-radicalii [...] vor să introducă în limbă şi materia, şi forma latină FMIL 1844, 71.
  ULTRAREACŢIONAR adj. propoziţiune ultra-reacţionară [în parlament] Z 1856, nr. 50, 3; ultra-reacţionar D 1860, 375.
  ULTRAREFORMAT adj. partida ultra-reformată AR 1835, 17.
  ULTRAROMANTIC adj. şcoala ultra-romantică RL, 251.
  UMANIOARE s. pl, adj. (Did.) [clase, învăţături] de umanioare GC I, 232v; MN 1836, 70; AR 1837, 229; AsAl, VI; MCL 1839, 261; FMIL 1844, 399; umaniore BFO 1833, 110; LOA, 71 bis, 76; RSM, 8r; umanior adj., omenesc, uman, instructiv, educativ [...], clase umanioare PBV, 492. (Cf. germ. Humaniora).
  UMBELĂ s. (Bot.) umbrelă CIN, 258; BIN, 136; umbrelă (umbella) MIN, 140; BBS, 24. (Cf. lat. umbella, fr. ombelle, it. ombrella). Vezi şi UMBRELĂ.
  UMBELIFERE s. pl. (Bot.) umbeliferĭ BCA, 451; umbelifere BIN, 184. (<fr. ombellifères).
  UMBRAJ s. umbrage pl. CDCE, 231. (<fr. ombrage).
  UMBRELĂ s. umbrelă DC II, 111r; DC IV, 58r, 109r, 160r, 184r, 215v; SPBA, 22; BD II, 497; GIC, 193; MG I, 142; GC I, 287v; MAR, 157; SHI, XIX, CDCE, 57; SIT, 348; ombrelă GM 1854, 120. (Cf. fr. ombrelle, it. ombrella, lat. umbrella).
  UMERAL adj. (Anat.) VVP, 149; TMO, 186v. (<fr. huméral).
  UMIL adj. PS, 12; BDJE, 90; NV, 390; PD, 627. (Cf. lat. humilis, it. umile).
  UMILIANT adj. („umilitor”) SCC II, 294. (<fr. humiliant).
  UMILIAŢIE s. („umilire”) BIP, 51; NV, 390; PCI, 59; SCC II, 240; PD, 626. (Cf. fr. humiliation, lat. humiliatio).
  UMILITATE s. („umilinţă”) MID I, 51; NV, 390; GRR, 256; CA 1853, 39; SMB I, 68; SD 1855, 3; DILB I, 215; PD, 626. (Cf. fr. humilité, lat. humilitas).
  UMOARE s. Vezi Form. term. şt., p.294. Cf. şi 1. („fire, temperament”) NV, 390. 2. („dispoziţie”) LS, 22, 112; DIB, 9; AVP, 23.
  UNCIAL adj. uncial, dă uncie GC I, 298r; litere unciale IGR, 194. (Cf. fr. oncial, lat. uncialis).
  UNCIE s. („unitate de măsură pentru greutăţi”) unghie GN, 47r, 264v; APC, 320v; VSC, 71; uncie SEC, 102; DAP, 145; FDB, 97; FAE, 60; CDCE, 70; NV, 390; RMS, 89; INB 1859, 35; PD, 627; unghíe, úncie, ungie GC I, 291v, 298v; ungie sau uncie PMC II, 187; oncie PCI, 6; unţie GSP II, 155, 156; TAA, 23, 30; AR 1831, 116; BAR II, 203; PPT, 13; SS, 10; JA, 76; unţă BR 1821, 148; BMN I, 99; CMV, 14, 15, 17, 46, 48; AML, 129; unchie PH, 8. (Cf. ngr. oÙggia, oÙgk…a, lat. uncia, germ. Unze, fr. once).
  UNDĂ s. (Fiz.) undă sonoră, ondă sonoră PFM, 380, 417. (Cf. fr. onde).
  UNI adj. (Text.) unit, -ă BFO 1843, 221, 238. (<fr. uni).
  UNICITATE s. CFZ, 82. (<fr. unicité).
  UNICOLOR adj. PBV, 497. (<fr. unicolore).
  UNICORN adj., s. (Zool.) BD II, 499; GC I, 293r; GC III, 143r; AR 1830, 132; DILB I, 215; PBV, 495. (Cf. lat. unicornis, fr. unicorne).
  UNIFICARE s. R 1857, nr. 2, 1.
  UNIFORM adj. Vezi Form. term. şt., p.294. Cf. şi uniforme sg. BD II, 499; uniform GC I, 293r; LOA, 67, 106; GG, 120; AR 1838, 389; FMIL 1844, 256; AsE, 22; DFL, 132; CA 1847, 52; FMIL 1847, 182; GRR, 153; SSC, 69; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  UNIFORMAT adj. („îmbrăcat în uniformă”) CA 1861, 120; CA 1862, 34.
  UNIFORMĂ s. (Vestim.) uniform IOD, 1; FL, 31; uniformuri IRF, 100; uniformă BR 1821, 3; CR 1829, 36, 57; AR 1829, 6, 69, 154; CR 1830, 109, 430; AR 1830, 122, 167, 357; GC I, 293r; RO, 32; CIRA, 225, 309; LOA, 104; AR 1834, 288; RSM, 29v, 33v; KUB, 1, 43; GG, 233; MN 1836, 2, 7, 42; pe la 1835 forma era frecventă; unăformă RIP I, 77. (Cf. germ. Uniform, fr. uniforme).
  UNIFORMITATE s. Vezi Form. term. şt., p.294. Cf. şi o unită rînduială (uniformitaş) CMB, 2; uniformitate MIB, 23; GC I, 293r; MF III, 66v; KMP, 45, 91; FL, 43; FMIL 1844, 209, 242; MEN I, 72; DFL, 40, 57; KFL, VII; BG, 2; ROM, 29; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi germ. Uniformität).
  UNILATERAL adj. unilatural CPI, 147, 156, anexă 11; unilateral FMIL 1844, 348; BCD, 24, 325; RL, 186; AML, 27, 90, 100. (Cf. fr. unilatéral, germ. unilateral).
  UNIMEMBRU adj. period unimembru sau de un mădular CGR, 151. (<lat. unimembris).
  UNIONIST s. VO 1857, 1; SPB, 238. (<fr. unioniste).
  UNISON s. (Fiz., Muz.) GC VI, 67r; WPM, 46; PFM, 412; PD, 627. (<fr. unisson).
  UNISONANT adj. SGR III, 12. (Cf. fr. unissonnant).
  UNISONANŢĂ s. (Muz.) unisunanţă PBV, 496. (Cf. it. unisonanza).
  UNITAR s. (Relig., „unitarian”) unitareş, unitariu LB, 734; unitar GC I, 293r; LG, 89; PD, supl. XV; unitari sau antitrinitari EGI, 53; FGE, 48; FMIL 1844, 162; unitariu PBV, 496. (Cf. lat. unitarius, fr. unitaire, germ. Unitarier).
  UNITAR adj. un principiu unitariŭ DFL, 184 bis; părţi unitarie SMR I, 14. (Cf. lat. unitarius, fr. unitaire).
  UNITARIST adj. partidul unitarist italian R 1857, nr. 14, 1.
  UNITATE s. Vezi Form. term. şt., p.294. Cf. şi („însuşirea a tot ce constituie un întreg indivizibil; coeziune, omogenitate, solidaritate, unire”) unime IPT, 140; TD III, 434; SIU, 14v; AOS, 86, 99; BD II, 499; TPE, 29r; DLG, 122; GPE, 21, 22; FTP I, 14; CIRA, XIII; MCR, 135, 227; MF III, 65r, 65v; MN 1836, 72; CCF, 30; RB, nr. 30, 2; EP I, 54; forma era folosită pînă la 1860; unitate AR 1834, 104; MF I, 111r; CCF, 78; SMR I, 7; VL, 6v, 8r, 11r, 54r, 71v; DFL, 3, 21, 71; VM, 26; FMIL 1847, 38; GRR, 240; BMN II, 141; SSC, IV; CFZ, 37, 78, 136; RL, 121, 228, 277; NRC, 16; INB 1859, 96; CA 1861, 57, 91. (Pentru unime, cf. şi ngr. mon£j).
  UNIVOC adj. (Filoz.; „omonim”) GC I, 293r; PD, 628. (<fr. univoque).
  UNIVOCAŢIE s. (Filoz.) GC I, 293r; PD, 628. (<fr. univocation).
  UNTEROFIŢER s. (Milit.) unter-ofiţer CR 1830, 125; RO, 7, 25; RB, nr. 5, 3, 210; BGO 1840, 33; BGO 1844, 168; AOD, 346; SRM, 7; SRI, 14; ROM, 6, 8, 259; RBM, 7, 27; CPO, 10; NRC, 9, 124; NPT, 64; unter-ofiţăr ROI2 III, 143; unter ofiţer FMIL 1840, 18; unter ofiţier GC I, 257v, 297v; unter ofiţir BFO 1833, 76; unterofiţer RB, 256; MCL 1838, 24; FMIL 1840, 56; FMIL 1844, 38; supt-ofiţer SRM, 7. (Cf. rus. унтер-офицер, germ. Unteroffizier).
  URA interj. hura IRF, 61, 100; AR 1837, 373; RB, 324; hurra FMIL 1844, 310; SCC II, 322; hurah CR 1831, 23; ura AR 1829, 95; GC I, 301v; ROM, 172; PBV, 497; urra MCL 1839, 360. (Cf. germ. hurra, fr. hourra, rus. ура).
  URAGAN s. oragan SPBA, 41; PFM, 115; uragan SPBA, 102; GC I, 301v; AR 1832, 36; AR 1837, 388 bis; PS, 3; BPB, 118; BDJE, 166; PCI, 23, 28; AAR, 58; CFZ, 173; BIN, 86; GCB II, 243; BIN, 86; INB 1857, 7, 27; PFM, 501; PBV, 497; GCB II, 243; PD, supl.XVI; uragan (fortună) AR 1831, 187; GM 1854, 325; uragan (mare furtună) AR 1834, 308; AR 1835, 64; orcan (fortună) GLC, 31. (Cf. fr. ouragan, it. uragano, germ. Orkan).
  URANGUTAN s. ourang-outang ori omul sălbatic GF, 285r; urang-utang (măemucă mare) CTT, 188; urang-utang (omul sălbatic) BMN II, 159; urang-utang BIN, 249; urangutang Univ 1845, 12; urangutan SPB, 116, 117; orangutang GC I, 238v; PD, 459; orangutan CIN, 18; IL 1841, 332; AsF, 86; MIN, 23; orangotan StIN, 74. (Cf. fr. orang-outang, germ. Orang-Utan, it. oran-gutan(o)).
  URANIU s. (Chim.) uranium CIN, 404; uraniu FMIL 1840, 123. (Cf. fr. uranium, it. uranio).
  URANOGRAFIC adj. uranografic, uranograficesc GC I, 301v; uranografic NV, 391. (<fr. uranographique).
  URANOGRAFIE s. („descriere a cerului”) GC I, 301v; VVP, 150; NV, 391; PD, 628. (<fr. uranographie).
  URANOLOGIE s. uranologhie GF, 102r; uranologhie şî uranologie GC I, 301v; uranologie VVP, 150; NV, 391. (Cf. germ. Uranologie, fr. uranologie).
  URANOMETRIE s. GC I, 301v; VVP, 150; NV, 391; PD, 628. (<fr. uranometrie).
  URANOSCOP s. GC I, 301v; PBV, 497. (Cf. fr. uranoscope, germ. Uranoskop).
  URANOSCOPIE s. PBV, 497. (Cf. germ. Uranoskopie).
  URBARIAL adj. urbarialnic UB, 18; urbarialicesc DU, 2; UT, 18, 22; MIM, 1, 6, 112. (Cf. lat. urbarialis).
  URBARIU s. („carte funciară”) urbariu UB, 1, 9; GT 1838, 10; StDR, 283; PBV, 497; urbarĭ UT, 32; MIM, 23; toate urbarele MIM, 43; urbarium RRI, 1; AIC, 4; RI, 17; FLG, 19, 34; DU, 2; MIM, 3. (Cf. lat. urbarium, germ. Urbarium).
  URBE s. politie (urbe) AVP, 23. (<lat. urbs, -is).
  UREDINE s. pl. (Bot.) BBS, 236. (<fr. urédinés).
  URETRAL adj. fistulile urinare urethrale [...], calculele urethrale TCC, 61v, 69v. (Cf. fr. urétral şi Urethre).
  URETROPLASTIE s. uretro-plastie TMO, 259r. (<fr. urétroplastie).
  URINARE s. PMC I, 7, 149; WCP, 23; AML, 48, 57. (Cf. fr. uriner).
  UROPOETIC adj. (Anat., Fiziol., Med.) uri-poetic WAM, 118; uripoetic WAM, 140; uropoetic PAD, 207.
  URTICARIE s. (Med.) boala bîndii, urticaria EPD, 251. (<fr. urticaire).
  URTICAŢIE s. (Med.) urticaţiune (spuzeală) RSM, 369. (<fr. urtication).
  URTICEE s. pl. (Bot.) BIN, 195, 218. (<fr. urticées).
  USTENSILĂ s. ustenzile pl. CD, 46; ustenzilii StDR, 283. (Cf. fr. ustensile, lat. utensilia pl., germ. Utensilien pl.).
  UVOLNI vb. („a demite, a elibera din funcţie”) ovolni BFO 1833, 143; uvolni ROI2 II, 8; îl uvolnim în ostavcă cu acelaşi rang BFO 1838, 181; uvolim pe numitul din slujbă BFO 1838, 109. (Cf. rus. увольнять şi уволить).
  UVOLNIRE s. BFO 1833, 185; BFO 1838, 57.
  UVOLNIT adj., s. ROI2 II, 8; ROI2 III, 47; SRM, 203.
  UVRIER s. uvrier BIF, 7; PD, supl. XVI; lucrător (uvrier) BCI, 184; uvrieri (muncitori pe zi) INB 1859, 129. (<fr. ouvrier).
  UZABIL adj. lucruri mişcătoare uzabili BCD, 239.
  UZUCAPIE s. (Jur.) uzăcapie APC, 55r; uzucapie APC, 120r; SCS, 9; CPI, 241; StDR, 281; uzucapie (usucapio) CPI, anexă 11. (Cf. lat. usucapio, fr. usucapion).
  UZUCAPISI vb. (Jur., „a obţine un drept prin uzucapie”) SCS, 9; CPI, 241, anexă 11.
  UZUFRUCT s. (Jur.) îndămînare TD II, 236; uneltirea rodurilor SCS, 9; uzufruct şi uzufrut GC I, 278; uzufruct BCD, 205, 244, 282; DCB IV, 63; uzufruct (folosinţa de rod) CCP, 113; usufruct KOS, XXIV; BEC, 23; PD, 629. (Cf. lat. usufructus, fr. usufruit, it. usufrutto).
  UZUFRUCTUAR s. (Jur.) îndămînătoriŭ TD II, 237; uneltitoriul rodurilor SCS, 9; uzufructuar GC I, 278v; uzufructuar BCD, 268, 283, 520, 552; uzufrúctori sau posesori moştenitori (embaticari) AR 1829, 38; uzufructor (întrebuinţători al rodurilor) AR 1832, 322. (Cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire).
  UZURAR s. („cămătar”) MCL 1838, 5; PD, 629. (Cf. fr. usuraire, lat. usurarius).
  UZURĂ1 s. („camătă, dobîndă; cămătărie”) ujură MIB, 246; BAR II, 183; uzură TF, 456; RIP I, 77; StDR, 282; LIT, 40; PD, 629. (Cf. lat. usura, magh. uzsora).
  UZURĂ2 s. („uzaj, deteriorare”) usură PFHM I, 113; INB 1859, 80. (<fr. usure).
  
  
V
  
  VACARM s. NV, 392; PD, 630. (<fr. vacarme).
  VACCINA vb. oltui IVB, 3; altoi VVP, 6; PBV, 15; D 1860, 288; altui NV, 392; hultui CA 1853, 88, 89; vaccina GC II, 4v; BIP, 18; WCP, 171; BCI, 112; PBV, 62; PMH2, 64; PD, 630; vaccina, vacina NV, 392; vacina StDR, 33, 41; vacsina BGO 1840, 180; ROB2, 617; vacsinui ROB2, 617; LMB, 81. (Cf. fr. vacciner, it. vaccina).
  VACCINAR s. („cel care vaccinează”) vacsinar BGO 1840, 180; ROB2, 618.
  VACCINAŢIE s. vacsinaţie CR 1829, 282; ROB2, 561, 565; vacsinie RB, 361; vacţinaţie PMH, 113; vaccinaţie, vacinaţie NV, 392; vaccinaţie TMO, 280r; PBV, 62; PD, 630. (Cf. fr. vaccination, it. vaccinazione, germ. Vakzination).
  VACS s. („cremă de ghete, cizme”) vax GC II, 18r; vacs MCL 1839, 380; ASLI, 141. (<germ. Wachs).
  VADEMECUM s. acel vademecum al adevărului BDJE, 82; vade-mecum PD, 630. (Cf. fr. vade-mecum, lat. vade mecum).
  VADIUM s. să plătească zălog (vadium) [...], plătirea vadiumului CL II, 247. (<lat. vadium).
  VAGMISTU s. (Milit., „sergent major”) vahtmáister ESI, 118; GC II, 16v; vahtmeister SRM, 23, 208; vahtmeistru SMA, 74; vahmeister şi vah-meister RO, 26; vahmaister RO, 30; vahmeistru BFO 1838, 57; vahmistru BFO 1843, 14. (Cf. germ. Wachtmeister, rus. вахмистр).
  VAGON s. 1. (Ferov.) căruţă MN 1836, 67; vagon (trăsură) BMN III, 133; vagon RL, 21; CA 1856, 40; NPT, 359; INB 1859, 88. 2. („trăsură mare, de persoane sau de marfă”) vagon SCC I, 147, 182, 294. (Cf. fr. wagon, germ. Waggon).
  VAHTPARADĂ s. vahtparada (razvodul) au fost rînduit în mantale SRM, 209, cf. şi 177. (Cf. germ. Wachtparade, rus. развод).
  VAL s. (Antic., Milit., „fortificaţie de pămînt”) valul lui Traian CA 1855, 113; au trecut preste valul taberei CA 1858, 75. (Cf. lat. vallum, it. vallo, germ. Wall).
  VALENT adj. („robust, viguros; viteaz”) valent AVP, 23; valent, valinte PD, 631. (Cf. lat. valens, it. valente).
  VALENŢĂ s. („vigoare, forţă; curaj”) combătu cu valenţă pentru ţara sa DFL, 167; valenţă PD, 631. (Cf. it. valenza, lat. valentia).
  VALERIANĂ s. (Bot., Med.) valeriană FDB, 52; POS, 274; GC II, 8r; VVP, 24; PBV, 62; odoleană (valeriană) PMC I, 22; tintură de valeriană (odoleană) PMC II, 173; valerian LB, 743. (Cf. lat. valeriana, fr. valériane).
  VALET s. 1. (La jocul de cărţi) GC II, 8r. 2. („servitor, lacheu”) MEN I, 39; NV, 392; LS, 69; StDR, 40; BCB, 38; SMB I, 109; DILB I, 215; DCB IV, 24, 27; PD, 631. (Cf. fr. valet, it. valletto, germ. Valet).
  VALETUDINE s. („starea sănătăţii omului, bună sau rea; sănătate, nesănătate”) PD, 631. (<lat. valetudo).
  VALETUDINAR adj., s. („bolnăvicios”) valetudinar NV, 392; SMB I, 144; valetudinariŭ PD, 631. (Cf. fr. valétudinaire, lat. valetudinarius).
  VALETUDINARIŬ s. („spital, infirmerie”) PD, 631. (Cf. fr. valétudinarium, lat. valetudinarium).
  VALOARE s. Vezi Form. term. şt., p. 295. Cf. şi („preţ; însemnătate, importanţă; merit”) valor (preţ) AR 1831, 210; valor sau preţ SGR II, 49; CCF, 7; preţ FBE, 110v; VCL, 19r; VM, 6; valor (priire) HMV I, 7; valor CA 1852, 38; valoră BFO 1833, 155; ROI2 III, 16, 31, 87; ROI2 V, 9; ROI2 VIII, 3, 34; SMA, 50; VL, 35r, 52v, 66v, 83r; CD, 46; BFO 1843, 129; FMIL 1844, 124; forma era folosită mai rar pînă la 1860; valoară Prop, 305; KOS, XXIV; SCC I, 265; valoare MEN II, 134, FMIL 1847, 220; BDJE, 127; BP, 18; SIT, 34; NV, 392; BCD, 378; PCI, 180; SCC I, 175, 224; SCC II, 364; DILB I, 215; GCB II, 244; pe la 1855 forma era frecventă; valoare (putere) BCD, 69; valore AsE, 18; BC, I.
  VALOROS adj. Z 1856, nr. 26, 2; PD, 631. (<fr. valeureaux).
  VALTRAP s. (Milit.) BFO 1843, 418; NRC, 2. (<rus. вальтрап).
  VALUTĂ s. (Fin., Comerc.) în care preţ de bani (valută) este să să plătească CL II, 277, cf. şi 282; creiţari în valute CB 1813, 94; valute (şaine) TAI, 11, 17; valută BD II, 513; GC II, 7v; SR, 6, 8, 26; NPC, 74, 75; FMIL 1840, 15; TR 1854, 3, 217; PBV, 62; valuta, preţul unui lucru sau al unei monede JDS II, 453; valută (preţ) PDC, 125. (Cf. germ. Valuta, it. valuta).
  VALVĂ s. (Zool., Bot.) valvă GC II, 7v; DILB IV, 207; valve (buze) INB 1859, 44; valv PD, 631. (Cf. fr. valve, lat. valva).
  VAMAL adj. principiul vamal D 1858, 11.
  VAMPIR s. 1. (Zool.) vampir SIN, 51; CIN, 41; MIN, 25; PD, 631. 2. (Mit. pop.) vampiri (vîrcolici) IL 1841, 48; vampir HBN, 104; NV, 393; StDR, 40; PBV, 62; PD, 631. 3. (Fig., „exploatator, tiran”) vampir KDP, 74; PD, 631. (Cf. germ. Vampir, fr. vampire).
  VANDAL (Ist.; fig.) 1. s. vandal MIR, 23; CSM, 332; PIU IV, 230; GC II, 11r; MID I, 44; FMIL 1847, 63; KDP, 103; fandal NIU, 182v. 2. adj. cu o mînă vandală HP, 12. (Cf. germ. Vandale, fr. vandale, it. vandalo).
  VANDALIC adj. astă restaurare vandalică CA 1854, 70. (Cf. it. vandalico, germ. vandalisch).
  VANDALISM s. vandalism GC II, 11r; HP, XIX; StDR, 40; CA 1851, 118; INB 1859, 48; PD, 632; vandalizm CA 1861, 97. (Cf. fr. vandalisme, germ. Vandalismus, it. vandalismo).
  VANILIE s. (Bot.; condiment) vanilie GN, 143r; GC II, 11r; CIN, 311; VVP, 24; DRB, 219, 291; BIN, 209; PBV, 62; vanelie VAC, 1; DRB, 261, 271, 274, 275; vanilă FDB, 97; vanilla GG, 62. (Cf. ngr. ban…llh, ban…lia, banill…a, it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille, germ. Vanille).
  VAPOR s. Vezi Form. term. şt., p. 295-296. Cf. şi (Mar.) vapor GIC, 129; CR 1829, 156; CR 1830, 15, 22, 159, 377; GC II, 11r; CR 1834, 13; MN 1836, 67; AR 1837, 194; GT 1838, 24; RB, nr. 2, 2, 3, 4, 138, 141; APB, 6; MCL 1839, 264; VVP, 24; RIP I, 78; API, 39; CA 1848, 40, 41; StFE, 105; StDR, 41; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; vapore sg. TR 1854, 1, 9; trăsură cu vapori AR 1829, 126; corabie de vapori AR 1829, 136; corabie cu vapor (aburi) CR 1829, 36; MN 1836, 6; corăbii de vapor CR 1834, 13; corabie de vapor (abur) GT 1838, 24; maşine de vapor CD, 49; INB 1857, 15; vas de vapor AR 1837, 58, 185; AR 1844, 10; CA 1848, 40; INB 1857, 28; vas cu vapor BC, 5. (Cf. fr. vapeur, it. vapore, şi fr. voiture, machine, bateau à vapeur).
  VAPORIZA vb. vaporisa NV, 393; PFM, 186; PD, 632. (<fr. vaporiser).
  VAPORIZAŢIE s. vaporisaţie NV, 393; PD, 632. (<fr. vaporisation).
  VARIA s. 1. („accent grav”) varia, grea apăsare EBG, 15v; GRA, 10v; varia BV, 7v; MGR, 116r; RIG, 23r; LPT, 35; VG, 2; GRA2, 97v; varia sau semn greu OV, 11; varia sau greoa SGR I, 15. 2. (Muz.) varia (grea) PBM, 55. (<ngr. bare‹a).
  VARICOCEL s. (Med.) TCC, 29r. (<fr. varicocèle).
  VARICOZITATE s. (Med.) varicozităţi (sau lărgiri de vine) FDA, 38.
  VARIOLOIDĂ s. (Med.) vărsatul de vînt (varioloidă) FMK, 131. (<fr. varioloïde).
  VARITONON adj. („cu accent grav”) cuvîntul varitonon sau varitonesc, adecă greu apăsat EBG, 17v. (<ngr. barÚtonon).
  VARIU, -IE adj., adv. („variat”) variu BDL II, 315r; CDR, 13; varie BP, XIII; varii pl. BP, XI; varie pl. AVP, 23. (Cf. lat. varius, it. vario).
  VAS s. Vezi Form. term. şt., p. 296. Cf. şi 1. (Bot.) vase GF, 240v; HPP, 11; StIN, 23; FBE, 67r; văsuţe vînoase SIN, 4. 2. (Mar.; fig.) vase CIRA, 2; LOA, 15; CCB, 20, 112; LMS, 11; CA 1852, XXXVI; CA 1854, 72; T 1856, nr. 1, 4; vase (corăbii) ROI2 V, 2; IL 1840, 20; vas AR 1837, 193; FMIL 1847, 194; CA 1850, 81; PBV, 63. 3. (Fiz.) vase comunicante PFM, 54. (Cf. lat. vas, asis, cu sensuri moderne după it. vaso, fr. vaisseau şi vase).
  VASCULAR adj. (Bot.; Anat.) vascular FBE, 68v; BBS, 5, 6; PD, 632; vascolar AAD, 7; plante văsoase (pl. vasculares) MIN, 132. (Cf. fr. vasculaire, it. vascolare).
  VASCULOS adj. (Anat., „vascular”) membrană vasculoasă PAD, 176. (<fr. vasculeux).
  VASEL s. (Mar.) FMIL 1844, 214; BDJE, 98. (Cf. it. vasello, vascello).
  VATĂ s. scamă GF, 238r; RMS, 169; WCP, 177; PMH2, 98; scame (pînză ciupelită) VD, 125; vată GC II, 16r; PBV, 63. (Cf. germ. Wate).
  VĂCSUI vb. SCC II, 211.
  VĂL s. 1. (Vestim.; fig.) vel, hobot SPBA, 84; AsP, 156; vel CA 1855, 93; văl LME, 68; GPE, 27; FMIL 1847, 158; CA 1857, 84; INB 1857, 13; C, 149; D 1860, 86. 2. (Anat.) pînza ceriului gurei (velum pendulum) VA, 51; perdeaua cerului gurii KMA, 274. (Cf. lat. velum, fr. voile, it. velo).
  VECTOARE adj. (Mat.) rază vectorie FGF, 62. (Cf. fr. (rayon) vecteur).
  VEDETĂ s. 1. („strajă, pază”) GC II, 35v; StDR, 41; PD, 633. 2. (În corespondenţă) PD, 633. (Cf. fr. vedette).
  VEDUTĂ s. 1. („cuprins, tablă de materii”) văzuta cărţei FDB, 131. 2. („privelişte, peisaj; imagine (în desen), vedere, stampă”) vedută GTN 1836, 56; AR 1837, 114; SMR I, 88; CA 1851, 118; StDR, 41; CA 1853, 79, 129; CA 1856, 73; CA 1858, 30; vedute (icoane) AR 1839, 241; vădută CA 1855, 134; CA 1859, 123; văzută GM 1854, 176; CA 1859, 88, 125; văzut CA 1854, 70. (<it. veduta).
  VEGET adj. („sănătos, viguros”) vita e mai vegetă sau mai vioaie FDB, 68. (Cf. lat. vegetus, it. vegeto).
  VEGETA vb. (Bot.; fig., peior.) Vezi Form. term. şt., p. 296. Cf. şi GC II, 31r; MEN I, 191; BG, XVII; LS, 86; ICI, 33; PBV, 66; D 1860, 345; CA 1861, 30; PD, 633. (Cf. fr. végéter, lat. vegetare).
  VEGETABIL adj., s. („vegetal”) vegetabil MVV, 87; GC II, 31r; FMIL 1840, 121, 122; StIN, 81; FBE, 104r, 105v; FMIL 1844, 51; HMV I, 12, 54; FMIL 1847, 131; LMA, 8; StDR, 43; WCP, 70; PD, 633; vegetabile (verdeţuri) HMV II, 195; [clasa] veghetabilă (a plantelor) MPI, 217; 217; veghetabil DO, 50; LPT, 51; SPG, 24; CIN, 43, 45, 57; 402; IL 1840, 87; veghetabile (legumi, ierburi) VA, 40. (Cf. lat. vegetabilis, fr. végétable, germ. Vegetabilien).
  VEGETO-MINERAL adj. apă vègeto-minerală FDB, 69, 80; apă vegetominerală BVM, 60.
  VEHICUL s. („mijloc, facilitate de transport; fig.) vehicul (rezor) SMR II, 2; vehicul (purtător) HMV I, 216; vehicul (îndemînare) SSC, 102; vehicul RMS, 107, 131; SSC, 14; SCC I, 215. (Cf. fr. véhicule, lat. vehiculum).
  VELAT adj. („acoperit cu văl, voalat; fig.) CA 1851, 41; CA 1853, 68; CA 1858, 99. (Cf. it. velato, lat. velatus).
  VELĂ s. 1. (Mar.) BDJE, 118; NV, 394; LS, 43, 135; AVP, 23; PBV, 64; PD, 634. 2. (Fig., „voal”) o velă transparinte ICI, 148. (<it. vela).
  VELIN adj. hîrtie de velin CME, 6; CML, 5; hîrtie velină CR 1829, 238; CR 1830, 180, 362; GC II, 20v; MN 1836, 10; GTN 1836, 112; AR 1837, 114; MCL 1839, 356; FMIL 1840, 303; PSE, 2, 96; StDR, 41; GM 1854, 3; RL, 128; Z 1856, nr. 4, 2; PBV, 64. (Cf. germ. velin, fr. vélin).
  VELUR s. („catifea”; fig.) velură StDR, 41; BCP, 90; RL, 403. (Cf. fr. velours, germ. Velours).
  VELUTĂ s. („velur, catifea”) GN, 293v. (Cf. ngr. beloàdo(n), it. velluto).
  VENAL adj. GC II, 20v; MEN II, 167; NV, 394; LS, 96; PD, 634. (<fr. vénal).
  VENALITATE s. venalitate GC II, 20v; NV, 394; LIT, 217; PD, 634; venalitate (precupeţie) CA 1861, 78. (<fr. vénalité).
  VENARA vb. GLC, V; BMN III, 110; INB 1857, 12; CA 1858, 80; INB 1859, 48, 52; PD, 634. (Cf. fr. vénérer, lat. venerari).
  VENERABIL adj., s. venerablu PTF, 42v, 43r, 50v; venerabl PTF, 42r; FTP II, 130; MRC, 150; venerabil PSC, 117r, 120r; GC II, 20v; MN 1836, 87; HMV I, 86; FMIL 1847, 107; BDJE, 108; AF, 143, 181; BIP, 25; PCI, 17, 22; CA 1851, 24; StDR, 41; LS, 22, 101, 121; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. vénérable, lat. venerabilis).
  VENERAŢIE s. veneraţie DO, 78, 83; VPP, ded.; BR 1821, 38, 195; DGR, ded.; MCB, 17, 163; GC II, 20v; MEN II, 292; SIT, 236; SCC II, 92; CA 1854, 32; CA 1855, 39, 75; pe la 1855 forma era frecventă; veneraţiune BCD, 7; TR 1854, 407; CEF, 88, 217; VO 1857, 16; INB 1857, 12, 37; BCI, 92; AVP, 23; INB 1859, 48, 55. (Cf. lat. veneratio, fr. vénération).
  VENESECŢIE s. PMH2, 4.
  VENOS adj. [sînge] vînos (venosus) VA, 91; venos PBV, 64; sîngele venos PAD, 147; emoragia venoasă PPC, 6v. (Cf. lat. venosus, fr. veineux).
  VENTRILOC s. vantriloc, vezi gastriloc GC II, 11r; gastriloc GC II, 120v; ventriloc GC II, 24r; NV, 394; PBV, 64; PD, 635; ventri-loc IL 1840, 11; vintriloc AR 1841, 207. (Cf. fr. ventriloque).
  VERACITATE s. iubire de adevăr (veracitas, sinceritas) [...], iubirea de adevăr (sinceritas, veracitas) MF II, 97v, 98v; veracitate MF III, 156v, 158v, 159v, 162r; DFL, 150; BDJE, 83; PD, 635; adevărătate MAA, 11; adeveritate Z 1856, nr. 34, 4. (Cf. lat. veracitas, fr. véracité).
  VERANDĂ s. SCC I, 20, 26. (<fr. véranda).
  VERDICT s. (Jur.) verdict DIB, 622; C, 157; D 1859, 159; veridict VO 1857, 4. (<fr. verdict).
  VERDURĂ s. FTM, 7; SPV, 136; GG, XI, 186; AsP, 52; AR 1837, 173; MPE, 52, 53; AF, 95. (Cf. it. verdura, fr. verdure).
  VERDUROS adj. GG, 26; CMI, 11.
  VERIDIC adj. NV, 394; PD, 635; veridic (spuitor de adevăr) SCC II, 17. (<fr. véridique).
  VERIFICA vb. Vezi Form. term. şt., p. 297. Cf. şi verifica GC II, 24r; DFL, 10; PFHM I, 187; CFZ, 5; INB 1857, 12; RAM, 13; GCB II, 244; BEC, 167, 278; PD, 635; verifia ROM, 52, 53, 60, 124; RBM, 33, 37, 67, 108, 109; INB 1857, 36.
  VERIFICABIL adj. NV, 394; PD, 635. (Cf. fr. verifiable).
  VERIFICARE s. Vezi Form. term. şt., p. 297. Cf. şi verificare RIT, 11; D 1860, 281; verifiere ROM, 136.
  VERIFICATOR s. NV, 394; PD, 635. (<fr. vérificateur).
  VERIFICAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 297. Cf. şi verificăciune DFL, 105; verificăţiune TR 1854, 107; verificaţie PD, 635.
  VERIGHETĂ s. verghetă BGO 1844, 230. (Cf. ngr. bergšta).
  VERITABIL adj. BDJE, 82; CFZ, 9; R 1857, nr. 24, 4; PD, 636. (<fr. véritable).
  VERITATE s. veritate DFL, 2, 4; MEN II, 140; KFL, 79, 132; FMIL 1847, 234; BP, VII; AF, 8, 9, 74, 81, 82; SIT, 100, 145; BG, 3; NV, 96, 395; AAR, 9; CFZ, 6, 109; ICI, 32; SMB I, 136; T 1856, nr. 2, 2; LIT, 56; GCB II, 244; BEC, XIX, XXXI; INB 1859, 54; D 1860, 373; PD, 636; veritate (adevăr) CEF, 245. (Cf. lat. veritas, fr. verité).
  VERMIFORM adj. GC II, 39v; StIN, 109. (<fr. vermiforme).
  VERMILION s. cinobru sau vermilion BFO 1843, 188; culoarea de vermillion BDJE, 130; vermilonul este roşu PFM, 458. (<fr. vermillon).
  VERMILIU adj. buzele-i vermillii BDJE, 140. (Cf. it. vermiglio, fr. vermillon).
  VERMULOID adj. pulsul vermuloid PMC I, 190.
  VEROSIMIL adj. [ipotezele] să fie asemănate adevărului GF, 23v; [părerea] cu asămănare de adivăr BGV, 113r; verasemine StDR, 42; adevăr-asemene GRR, 226, 228, 246, 268; verosemene (se semene cu adevărul) CEF, 173. (Cf. it. verosimile, lat. verosimilis).
  VEROSIMILITUDINE s. adevărsămănare HFP, pf.9; adevăr-asemănare (verosimilitudo) MF II, 63r, 63v; verisemînare DFL, 178; veraseminime StDR, 42; adevăr-asemenime GRR, 259, 268, 269; verisimilitate CA 1859, 64. (Cf. lat. verisimilitudo).
  VERS s. (Lit.) Vezi Împrumut. I, p. 116. Cf. şi stih MGR, 134r; MAS, 53; MRP, pf.; PSC, 118v; GC VI, 182r; GCG, 243; verşuri TD I, 399; HO, 76; ICD, 20; CB 1813, 51; PP, f.t.; vierşuri BDT, 26v; CRac, 110; stihuri (viersuri) FTM, 42, 83; viers OST, 36; TF, 389; FTM, 220; SPBA, 64, 97, 99; AR 1829, 19; CIRA, XI; vers HO, 76; IM, 22; GMSP, 4; DO, 7, 29; VPP, 78, 210; BPN I, 14, 48, 49, 57; BPN II, 222, 286; DLC, 16; ASH, pf.; DGR, 14, 206; BD II, 533; MCB, 34, 155, 170; CLV, 12r, 132v; PP, I, III; PCB, 114, 139; PSC, 117v, 118v, 119v; CR 1829, 69, 79; BR 1829 I, 8; DCN, ded., pf.; SSB, 3; PDP, 98v; HFP, 16; MBV, f.t., 48; CR 1830, 330, 333; pe la 1830 forma era frecventă; vers, stih MCB, 164; vers, vezi stih GC II, 24r; vers (stih) PGRL I, 12; BG, 200. (Cf. lat. versus, fr. vers, it. verso).
  VERSANT s. (Geogr.) praval AR 1829, 194. (Cf. fr. versant).
  VERSAT adj. sfatul înţelept şi versat MID I, 74; om vărsat în ceva [...], literator, om vărsat în literatură, NV, 245; versat PD, 636. (<fr. versé).
  VERSET s. (Lit.) SCC I, 217; SCC II, 46; RL, 397; DILB I, 215; PD, 636. (<fr. verset).
  VERSIFICA vb. stihurghisi PSC, 118v; versalcătui PSC, 121r; versiface GPE, 5; versui VVP, 25; CA 1862, 126; versifica GC II, 24r; PBM, XXVI; NV, 395; PD, 636. (Cf. fr. versifier, lat. versificare, ngr. sticourgî).
  VERSIFICAT adj. o biografie versificată MID I, 251; apologuri versuite CA 1862, 126.
  VERSIFICATOR s. Vezi Împrumut. I, p. 116. Cf. şi stihurgós şî stihurgiu GC VI, 183r; viersuitor CIRA, 389; versuitor VVP, 25; versuitor şi stihurgiu PBV, 65, 438; versificator MPE, V; FMIL 1844, 365; NV, 395; PD, 636. (Cf. fr. versificateur, lat. versificator, ngr. sticourgÒj).
  VERSIFICAŢIE s. stihurghie CPN, 68; stihurgie GC VI, 183; PBV, 438; versalcătuire sau stihurghisire PSC, 120v; versuire AsP, I; VVP, 25; PBV, 65; versificaţie CR 1829, 130; CR 1830, 330; FTP I, 46, 47; SGR III, 7, 21; SHI II, 136; AR 1837, 316; MPE, II, V; CD, 231; HP, XXII; IGE, 306; MID I, 6; NV, 395; AsAL, 5; PD, 636; versificaţie, versificăciune StDR, 42. (Cf. fr. versification, lat. versificatio, ngr. sticourg…a).
  VERSIUNE s. versie IO, 43; FL, 4; FMIL 1844, 11; versiune TR 1854, 3; Z 1856, nr. 13, 4; C, 19; PD, 632. (Cf. fr. version, germ. Version, it. versione).
  VERSO s. GC II, 24r. (<fr. verso).
  VERSTĂ s. CDG, 58v; GN, 10v; DC I, 40r, 186v; DC IV3v; GC II, 24r; StDR, 42; TR 1854, 44; PD, 636. (<rus. верста).
  VERŞOG s. („unitate de măsură a lungimii”) verşog BFO 1838, 87; BGO 1840, 88; BGO 1844, 90; SRI, 53, 64, 249; StDR, 43; verşoc SRI, 408; SRI, 48. (<rus. вершок).
  VERTIJ s. (Med.) vertij RL, 246. (<fr. vertige).
  VERVĂ s. vervă (aprindere) GPE, 4; verva sa cea poetică CR 1830, 109; AR 1830, 203; vervă MID I, 251; NV, 395; DIB, 144; RL, 54; PD, 637. (Cf. fr. verve, it. verve).
  VESTALĂ Vezi Împrumut. I, p. 116. Cf. şi 1. s. vestală BR 1821, 76; IRV, 28r, 94r; BR 1829 I, 1; GC II, 26v, 29v; BAR I, 5, 97; BAR II, 193; AsP, 15; GGV, 125; NV, 395; PCI, 69; DILB I, 215; AVP, 23; CA 1858, 94; PD, 637. 2. adj. un alb picior vestal AF, 45, cf. şi 186; a mea frunte vestală AAR, 61. (Cf. fr. vestale, lat. vestalis, it. vestale).
  VESTĂ s. (Vestim.) veastă PTF, 22v; veste sg. GIC, 199, 234; vestă PAFR, 40; CBD, 7; GC II, 29v; RB, nr. 9, 3; VVP, 25; SIT, 127; StDR, 43; SCC I, 133; SCC II, 216; DIB, 219; PBV, 66. (Cf. fr. veste, germ. Weste).
  VESTIAR s. vestiariŭ SIM, 125; PD, 637. (<fr. vestiaire).
  VESTIBUL s. 1. (Anat., la ureche) chiliuţa (vestibulum) VA, 185; vestibul sau privor KMA, 472; prispa sau vestibulul PAD, 136; vestibul PD, 637. 2. (La casă) vestibul şi vestibulă, adică tindă, prispă galarie GC II, 29v; vestibul (pridvor) AR 1835, 47; AR 1837, 272 bis; vestibulul casei (antreua) AR 1837, 401; vestibul (tindă) HMV I, 161; SCC II, 82, 316; vestibul GTN, 1836, 73 bis; NV, 395; SMB I, 47; DILB I, 215; LIT, 48; PD, 637; vestibula (sala întrărei) IL 1841, 227; vestibulă SIT, 107; SCC II, 347; LIT, 77, 87, 382. (Cf. fr. vestibule, lat. vestibulum).
  VESTIGIU s. rămăşiţe [ale unui templu] DC I, 40r; vestigiu NV, 395; PD, 637. (<fr. vestige).
  VESTIMENT s. („haină, îmbrăcăminte”) vestiment BDJE, 117; NV, 395; CA 1851, 12; LS, 18; CA 1852, 19; AsPR, 33; CA 1859, 95; vestimente (sau veşminte) CEF, 5; vestimint CA 1853, 80; BCI, 28; vestimînt INB 1859, 37. (Cf. fr. vêtement, lat. vestimentum).
  VETERAN s., adj. (Milit.; fig.) veteran BDL I, 43v; GC II, 29v; BAR II, 143; SGR II, 31; NAP, 11; RB, nr. 11, 3, nr. 16, 1, 288; APB, 5; API, 38; HMV I, 109; SIT, 2; NV, 3; StDR; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; veterani (soldaţi bătrîni) AR 1830, 173; veterani (soldaţi vechi) BAR II, 116; veterani (ostaşi vechi) AR 1830, 224; CR 1831, 43; veteranul jurnalelor [„Albina românească] RL, 53. (Cf. lat. veteranus, fr. vétéran, germ. Veteran).
  VETO s. veto BR 1829 I, 21; GC II, 29v; StDR, 43; CA 1853, 48; PD, 638; veto (opresc) 43; veto (nu voim) SSC, 109. (Cf. lat. veto, fr. veto).
  VETUSTATE s. AF, 180; LIT, 255; PD, 638. (Cf. fr. vétusté, lat. vetustas).
  VEXA vb. PD, supl.XVI. (Cf. fr. vexer, lat. vexare).
  VEXATOR s. vexatori ai poporului SHI II, 172; vexator PD, supl. XVI. (Cf. lat. vexator, fr. vexateur).
  VEXAŢIE s. 1. asupriri (vexaţii) AR 1829, 216; vecsaţie SSC, 172; PD, supl.XVI; vesaţiune GCB II, 245. 2. vessaţiune (înţepenitul picioarelor la vite) RMS, 377. (Cf. fr. vexation, lat. vexatio).
  VEXEL s. (Fin., Comerc.) vexél ESI, 106; vexel CL I, pf.5; CL III, 53; JNA, 110; CPI, anexă 2; NPC, 8; BFO 1843, 108, 227; AOD, 70; JDS II, 435; StDR, 41; vexele (zapisuri) SPT, 137.
  VEXIL s. (Antic.rom.) vexil (steag) BAR II, 135; CA 1858, 114. (Cf. lat. vexillum, fr. vexille).
  VEXILAR s. vexilar (purtător de steag) CA 1857, 93. (Cf. fr. vexillaire, lat. vexillarius).
  VIA prep. încredinţează în via (drumul) direptăţii CV, 31. (Cf. fr. via, lat. via).
  VIA vb. fiinţe care viază PIC, 132; via NPT, 23. (Cf. fr. vivre, lat. vivere).
  VIABIL adj. PD, 638. (<fr. viable).
  VIABILITATE s. INB 1859, 22; PD, 638. (<fr. viabilité).
  VIAGER adj. rente viagere BEC, 126; privilegiul viager D 1860, 93. (<fr. viager).
  VIBRA vb. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi vibra FMIL 1844, 327; FMIL 1847, 237; AF, 105, 139; BP, 3; PS, 14; PCI, 78, 79, 81; AAR, 83; SCC II, 176; ICI, 54, 69; RL, 234; CMI, 158; DIB, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent.
  VIBRATOR adj. un sunet vibrător ICI, 136; harpa-mi vibrătoare CMI, 15; mişcare vibratorie PFM, 25. (<fr. vibrateur).
  VIBRAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi scuturăturile trupului celui sunos AOS, 105; fiecare corp sunător produce nişte tremurători (vibrări, vibrations) BIN, 242; vibraţie GC II, 59v; WPM, 1; BCB, 36; CFZ, 47; PBV, 66; PD, 638; vibrăciunea pendulului DFL, 52; vibraţiune D 1860, 374.
  VICAR s. (Bis., Adm.) Vezi Împrumut. I, p. 116. Cf. şi vicaréş MDWS, 391; vicárăş MR, 22; vicáreş LB, 754; vicarios NID I, 39r; vicariu MIB, 65; MR, 10; BD II, 542; LB, 754; GC II, 46r; AR 1830, 223; BAR I, 233; FMIL 1840, 47; BG, II; StDR, 44; vicariul (locoţiitoriul) FMIL 1844, 147; sublocţiitori, cu numele vicarii (vicarii) BAR II, 71; legatii erau vicarii, adecă locţinerii ducilor BAR II, 151; vicari pl. GT 1838, 18; vicar CR 1829, 73; AR 1838, 127; MEN I, 99; ROB2, 605; LG, 100; PBV, 67; vicarul (locuţiiorul episcopului) RB, nr. 24, 2. (Cf. lat. vicarius, magh. vikarius, gr. bik£rioj, fr. vicaire).
  VICARIAL adj. vicarăşesc BD II, 542; vicarial GC II, 46r. (Cf. fr. vicarial).
  VICARIAT s. vicărăşie MR, 22; vicariat GC II, 46r; EOI, 69; Z 1856, nr. 7, 4. (Cf. fr. vicariat, germ. Vikariat).
  VICE- (Element de compunere) vice, adică vechil, locţiitor GC II, 59v; viţe- StDR, 45; vice- PBV, 70. (Cf. fr. vice, lat. vice).
  VICEAMIRAL s. viţe amiral VIC, 208v; vice amiral CR 1829, 181; GC II, 59v; VVP, 26; viţe-admiral AR 1830, 109; AR 1837, 62; FD I, 12; CA 1852, XXXVI; vice-admiral PD, 638. (Cf. lat. vicecancellarius, fr. vice-amiral, germ. Vizeadmiral).
  VICECANCELAR s. Vezi Împrumut. I, p. 116. Cf. şi viţe-canţelariu DSM 2, 9; AR 1829, 5; viţe-canţelar RB, nr. 34, 2; viţe-canţeler CIRA, 279, 318; viţe-cancelar CA 1851, XII; CA 1853, LIV; vice canţelier CR 1829, 180; vice-cancelier BFO 1840; vice canţelar GC II, 59v; vice-cancelar PD, 638. (Cf. fr. vice-chancelier, germ. Vizekanzler).
  VICECONSUL s. vice-consul CR 1830, 411; PD, 638; vice consol GC II, 59v; viţe-consul AR 1837, 80. (Cf. fr. vice-consul, germ. Vizekonsul).
  VICECONSULAT s. viţe-consulat BFO 1843, 143. (Cf. fr. vice-consulat).
  VICECRAI s. („vicerege”) Vezi Împrumut. I, p. 116. Cf. şi viţecrai IRF, 8; RB, 234; viţe crai GSP II, 121; AR 1829, 119; viţă crai AR 1830, 126; viţe-crai AR 1837, 70, 253. (După vicerege).
  VICEDIRECTOR s. viţ-director, viţe-director ROI2 VI, 5, 14. (Cf. germ. Vizedirektor, fr. vice-directeur).
  VICEGUVERNATOR s. vice-guvernator FMIL 1840, 270.
  VICEPREŞEDINTE s. viţe prezident ISB, 2; ATB, 3; BR 1821, 162; AR 1830, 202; ELS, 17; RB, nr. 5, 2; viţe-prezident CMF, 1; CMM, 1; CR 1829, 104; FD I, 45; RB, 230; AOD, 1; AR 1844, 10; RAM, 2; viţeprezident RB, nr. 24, 2; viţ-prezident RL, 419; viţe-president RA, 63; vice prezident GC II, 59v; vice-prezident CR 1830, 1; RAM, 3; RIT, 12; vice-president MID I, 194; vice-preşedinte PD, 639. (Cf. germ. Vizepräsident, fr. vice-president).
  VICEPROTOPOP s. viţe-protopop MIB, 328.
  VICEREGAT s. vice-rigat GG, 25; RB, 393; viţerigat FGE, 85.
  VICEREGE s. Vezi Împrumut. I, p. 116-117. Cf. şi viţe-re GSP I, 31; viţe-rege CA 1858, 63; vicerigă CR 1829, 20, 254; vice-rigă GC II, 59v; vice-rigă CR, 329; GG, 25; vice-rege FMIL 1847, 75; Z 1856, nr. 2, 3; LG, 122; PD, 639; vice rege LIT, 336. (Cf. it. viceré, fr. vice-roi).
  VICEVERSA adv. viceversa GAA, 45v; DFL, 40; KOS, XII; Z 1856, nr. 9, 4; VO 1857, 10; CA 1858, 104; AML, 59; vice versa PGL, 17; PEA, 3, 236; RL, 381; BCI, 17; vice-versa EP I, 3; BCD, 326; CEF, 36; BEC, VII; PD, 639; viceversă BCD, 282, 295; LMG, 193; vicevers SGR I, 173; SGR II, 88; viţeversa AsM, 27; viţe versa, viţe-versa AsAl, 35; RMS, 18; viţe-vers IL 1841, 396. (Cf. fr. vice versa, lat. vice versa, it. viceversa).
  VICEVOIEVOD s. viţe-voivod MIR, 134; viţe-voievod AIR I, 145.
  VICIAT adj. formă viţiată CDR, 68.
  VICIOS adj. viţios GC II, 59v; SGR II, 26; SGR III, 42; SHI II, 152; BFI, 27; DL, 93; MEN I, 221; PGR, 91; VN, 22; DFL, 47, 101; BDJE, 17; SIT, 146; AF, 83; BCD, 314, 325; forma era frecventă pînă la 1860; demonstraţii [...] amăgitoare (vitiosae) MF II, 56v; viţios, vicios StDR, 45;vicios C, 13; BCI, 105; PBV, 70; D 1858, 16; PTP, 43; BEC, XXIX, 184. (Cf. fr. vicieux, it. vizioso, lat. vitiosus).
  VICISITUDINE s. vicisitudă GC II, 59v; vicisitudine DFL, 67, 154; TR 1854, 12; BCI, 45; GCB II, 245; PD, 639. (Cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo).
  VICIU s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi viţie MCB, 164; GC II, 59v; FTP I, 25, 50; FTP II, 37; FTP III, 31, 159; FTP IV, 104; GG, 218; DTN, 20; PIA, 21; viţii MCB, 3, 171; PAFR, 45; MALP, 5; CMR, 77; CBD, 68; MRC, 108; FTP I, 181; FTP III, 54; SIC, 67, 68; viţiu şî viciu, vezi mai sus viţie GC II, 59v; viţiu MF I, 156r; MF II, 81r; ELS, 1; BM, 11; GG, 138; MN 1836, 19; AV, 25; MPE, IV; MCL 1839, 611; VVP, 26; SMR II, 23; PIA, 6, 10; AR 1844, 14; FMIL 1844, 107, 183; MEN I, VI, 15, 19, 87; DFL, 81; forma era frecventă pînă la 1860; viţ GPE, 26; HAN, 26; HMV II, 13; RL, 228; viciu KMP, 142; FMIL 1844, 30, 159; LMS, 36; LS, 126; RL, 427; LIT, 57, 345; R 1857, nr. 2, 3; PBV, 70; DCB VI, 76; INB 1859, 54; BEC, XLIX, 167, 190; PTP, 45; AML, 106; viciŭ LS, 77; CA 1861, 15. (Cf. fr. vice, lat. vitium, it. vizio).
  VICONTE s. viceconte şi viconte GC II, 59v; vicont MGD, 19v; StDR, 44; viconte AR 1829, 250; CR 1830, 176; MPG, 35; HMN, 1; VVP, 26; LS, 26; PD, 640; viconţi pl. RB, nr. 13, 3; vi-conte AR 1837, 388 bis; viscont RIP I, 155; viscomt StDR, 45. (Cf. fr. vicomte, it. viceconte şi visconte).
  VICONTESĂ s. DAH, 3; VVP, 26. (Cf. fr. vicecomptesse).
  VICTIMĂ s. 1. (Antic., „vita de înjunghiat”) victima sau vita de înjunghiet CV, 33; victimă BAR I, 194. 2. (Fig., „persoană căzută jertfă, pedepsită, datorită unei greşeli proprii sau unei boli, crime, unui jaf etc.”) victimă CV, 33; RB, 231; DFL, 72, 191; BDJE, 57; SIT, 119, 231; NV, 395; CA 1850, 47, 61; PCI, 58, 69; CA 1851, 26, 58; CCP, 12, 50; LS, 18; BCP, 59; BMN I, 58; BMN II, 177; AsPR, 34; SMB I, 127; CA 1854, 13, 96; ICI, 32, 101; RL, 337; pe la 1855 forma era frecventă; viptimă FMIL 1847, 89; SIM, IX. (Cf. lat. victima, fr. victime).
  VICTORIAL adj. victorialnic OPI, f.t., 18v; victorial NV, 395; PD, 640. (Cf. lat. victorialis, it. vittoriale).
  VICTUAL adj. UT, 26; StDR, 44. (<lat. victualis).
  VID 1. s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi deşărt GF, 100r; dişert AR 1832, 271; deşert AR 1837, 314; gol, PFM, 65; vid ICI, 116; RL, 400. 2. vid, -ă PD, 639. (Cf. fr. vide).
  VIDOMOSTIE s. (Adm., Jur., „raport; listă, inventar”) vidomostie AR 1830, 270, 273; AR 1831, 10; BFO 1833, 48, 50; ROI2 III, 27, 45; AOD, 18, 21, 50, 63, 225; ICG, 249; JA, 168; vidomostă BGO 1840, 149; vidomostii (liste) JA, 124. (<rus. ведомость).
  VIDUITATE s. PD, 639. (Cf. fr. viduité, lat. viduitas).
  VIELĂ s. (Muz.) PD, 639. (Cf. fr. vielle, it. vielle).
  VIGILA vb. vighila (păzi) KIT, 243, 318; CTT, 169; vigila PD, 639. (<lat. vigilare).
  VIGILARE s. vighilare (pază) KIT, 344.
  VIGILAT adj. PD, 639.
  VIGILENŢĂ s. vigilanţă CA 1862, 72; vigilanţă, vigilaţie PD, 639. (Cf. fr. vigilance, lat. vigilantia, it. vigilanza şi vigilazione).
  VIGLĂ s. întîia viglă, miezul nopţei SHI, X; viglă (caraul) AR 1841, 354; viglă (strajă) CA 1847, 7; vigle (privighetori) CA 1854, 48; viglă CA 1852, 32; AsPR, 39; CA 1855, 46, 112, 115; CA 1857, 101; CA 1858, 93; CA 1860, 108; vighilă GM 1854, 2. (Cf. it. veglia, lat. vigilia).
  VIGOARE s. vigoare CV, 31; DFL, 99, 140; NV, 395; BCD, 214; LIT, 23, 29, 32, 82, 347; GCB II, 245; BCI, 181; DCB II, 71; RIT, 27; BEC, XXVII, LV; PD, 639; vigore AVP, 24; vigor GLC, XXXVIII; CA 1862. (Cf. fr. vigueur, lat. vigor).
  VIGONIE s. (Zool., Text.) vigonă GC II, 44r. (<fr. vigogne).
  VIGUROS adj. NV, 396; CEF, 74; LIT, 211; AVP, 24; PD, 639. (<fr. vigoureux).
  VIL adj. („de proastă calitate, ordinar”) o comediană vilă CV, 38; vil NV, 396; RL, 460; APS, 13; BEC, XXXIX; PD, 640. (<fr. vil).
  VILAN s. („mojic, bădăran”) vilan RL, 384; BEC, XLII; vilen PD, 640. (<fr. villain).
  VILĂ s. 1. vila (palat de vară) AR 1838, 170; FGGN, 117; vila (lăcuinţă de vară). AR 1838, 297; vila SCC I, 230; SCC II, 93; vilă StDR, 44; PD, 640. 2. vila, sat PLB, 26; vila ADL, 161; vilă, sat, moşie DILB I, 215; CA 1859, 122. (Cf. fr. villa, it. villa, lat. villa).
  VINDICA vb. („a răzbuna”) vindica CV, 36; vendica CA 1853, 51; vindeca CA 1854, 93, 120. (Cf. lat. vindicare, it. vendicare).
  VINDICATIV adj. vindicativ NV, 396; PD, 640; vindicativ (răzbunător) CEF, 113. (<fr. vindicatif).
  VINIETĂ s. vimnetă BCA, 50; vinetă StDR, 44; vignetă CA 1851, 118; CA 1853, 129; CA 1856, 46; CA 1860, 104; CA 1861, 156; CA 1862, 75; PD, 639. (<fr. vignette).
  VINIFICAŢIE s. GC II, 49v; BCA, 595; PD, 640. (<fr. vinification).
  VIOARĂ s. (Muz.) a cînta şi a zici cu vioara FIT I, 71r; vioară FNPB II, 60r; DAB, 180r; PAGR, 79; GC II, 40r; CIRA, XII; VVP, 26; PBV, 68; vioară (scripcă) AR 1834, 382; alăută AR 1829, 9; violon PFM, 383; PD, 641.
  VIOLA vb. 1. („a nu respecta o lege, un drept, o convenţie etc.; a intra undeva prin violenţă, a abuza de ceva”) DFL, 201; BDJE, 40; NV, 396; StDR, 44; LIT, 104, 405; C, 18; D 1860, 98; PD, 640. 2. („a silui o femeie, a comite un viol”) StDR, 44; Z 1856, nr. 18, 2; LIT, 44; D 1858, 22; PD, 640. (Cf. fr. violer, lat. violare).
  VIOLABILITATE s. D 1860, 97. (<fr. violabilité).
  VIOLARE s. 1. („nerespectarea unui drept, unei legi etc.; necinstire”) BCD, 247; Z 1856, nr. 19, 2; LIT, 252; AVP, 24; RIT, 14; D 1859, 122; APS, 81; D 1860, 281. 2. violare (împreunare silnică) AML, 49, 51.
  VIOLATOR s. NV, 396; PD, 640. (<fr. violateur).
  VIOLAŢIE s. („violare”) violaţie NV, 396; KOS, X; CFZ, 149; RL, 70; PD, 640; violaţie, violăciune StDR, 44; violaţiune BCI, 166. (Cf. fr. violation, lat. violatio).
  VIOLĂ1 s. (Muz.) să să scîrbească de sunetul unor violii OC I, 28v; violă PD, 640. (Cf. fr. viole, it. viola).
  VIOLĂ2 s. (Bot.) violă SIN, 18; MVV, 34; FTM, 7; BD II, 550; FMIL 1847, 150; SIM, 10; toporaşi (viola odorantă) PMC II, 7; vioală AA, 14; LB, 758; SIM, 9, 10. (Cf. lat. viola, magh. viola, germ. Viole).
  VIOLENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi silnice schimbări AR 1830, 8; ucideri violente HMV II, 6; violent BDJE, 22; SIT, 92; NV, 396; SCC I, 23, 115, 236; SCC II, 125, 142, 377; Z 1856, nr. 13, 3; INB 1857, 26, 27, 28, 50; CEG, 63; BEC, XLIX; D 1860, 281; CA 1861, 96; PD, 640; violint SMB I, 77, 102, 127; C, 12; JA, 27; GCB II, 245. (Cf. şi lat. violentus, it. violento).
  VIOLENŢĂ s. violenţă CV, 28; DFL, 28, 70; BDJE, 57; SCC I, 182; PFM, 199; C, 4; AVP, 24; RIT, 29; INB 1859, 105; D 1860, 97; CA 1861, 33, 74; violenţă (silă) BCD, 310; CEF, 230; violenţă, violinţă (silnicie) NV, 396; violenţă, violinţă PD, 640; violenţie DSM, pf.; FDB, 110; SCC II, 142, 288; violinţă SIT, 27, 42, 226; SMB I, 46; DIB, 168, 184, 296; DILB I, 215; CA 1857, 82; GCB II, 245; C, 15, 127; D 1860, 372. (Cf. fr. violence, lat. violentia, it. violenza).
  VIOLET 1. s. violet BR 1829 II, 55; PBV, 69; CEG, 17; violet (panse) LMA, 80; violet (violet, Veilchen) BIN, 13; violeto, violet, ca vioreaoa JDS II, 442; viorît EOI, 312. 2. adj. marmoră violetă (văpsea de toporaş) AR 1837, 271 bis; lucrare violetă (de toporaş) AR 1837, 274 bis; mătasă violetă (în floarea viorelei toporaş) IL 1840, 18; fisionomie violetă SIT, 309; sticlă violetă (albastră) BMN I, 11; raze violete BMN III, 37; PFHM I, 17; culoare violetă AML, 120; violet, -ă PD, 640. (Cf. fr. violet, germ. Violett).
  VIOLINĂ s. (Muz.) violine pl. AR 1829, 176; profesor de violină AR 1832, 372; violină (scripcă) IL 1841, 362; AR 1842, 178; violină SCC II, 200; PBV, 69; violină, vioară StDR, 44; sunător de violin AR 1833, 23. (Cf. it. violino, germ. Violine).
  VIOLONCEL s. (Muz.) violonşel CR 1829, 224; violoncel CR 1829, 258; StDR, 45; PD, 641. (Cf. fr. violoncelle, it. violoncello).
  VIOLONCELIST adj. tinera violoncelistă R 1858, 149. (Cf. fr. violoncelliste, it. violoncellista).
  VIOLONIST s. violinist, cel ce cîntă cu vioara GC II, 41r; violinist RB, 314; violonist (scripcarĭ) [...], viorenist AR 1832, 302; violonistă AR 1839, 119. (Cf. fr. violoniste, it. violinista, germ. Violinist).
  VIORIST s. violonii (adecă cei care cîntă cu viori) CR 1829, 237; renumit artist violon GM 1852, 69; un mare viorist GTN 1836, 28. (Cf. fr. violon).
  VIPUŞCĂ s. (Vestim., Milit.) cu vipişce roşii ROI2 III, 46; postav roş pentru vipiscă BFO 1843, 417. (<rus. выпушка).
  VIRGIN, -Ă adj., s. 1. („cast, feciorelnic; fecioară”) virgină GC II, 55r; AF, 39; BMN I, 29; virgine sg. DILB I, 215; vergină BPB, 5; AF, 168; BCP, 91; CMI, 17, 21, 150; LIT, 58; AVP, 23; D 1858, 22; D 1860, 100, 366; vergine sg. NV, 394; vergin, -ă ICI, 133; vergură LMS, 30; virgină, vergură PD, 641. 2. (Fig.) pădurile fecioare MEN I, 179; vergină BPB, 118; SIT, 121, 275; AF, 91; AAR, 61; ICI, 11. (Cf. it. vergine, lat. virgo).
  VIRGINAL adj. 1. („de virgină, fecioresc”) virginal GC II, 55r; NV, 396; PCI, 156; RL, 403; BBR, 41; D 1860, 88; PD, 641; verginal BCB, 74. 2. (Fig.) virginal C, 23. (Cf. fr. virginal, it. verginale, lat. virginalis).
  VIRGINITATE s. 1. („castitate”) virginitate GC II, 55r; NV, 396; DILB I, 215; PD, 641; virginătate INB 1859, 163; verginitate AF, 169; NV, 128; CA 1854, XXVII; CMI, 157. 2. (Fig.) virginitatea sufletului SIT, 329. (Cf. fr. virginité, it. verginita, lat. virginitas).
  VIRIL adj. toga virilă (bărbătească) BAR II, 37; haina virilă LIT, 382; membrul viril AML, 40, 64; viril NV, 396; PD, 641. (Cf. lat. virilis, fr. viril).
  VIRILITATE s. NV, 396; PD, 641. (Cf. fr. virilité, lat. virilitas).
  VIRTUAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi virtual GC II, 55r; PD, 641.
  VIRTUALITATE s. GC II, 55r; DFL, 139; PD, 641. (<fr. virtualité).
  VIRTUALMENTE adv. virtualiceşte MF III, 76v, 77r; virtuelemente PFM, 437. (Cf. fr. virtuellement, it. virtualmente).
  VIRULENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi GC II, 55r; PD, 641.
  VIRULENŢĂ s. GC II, 55r; PD, 641. (Cf. fr. virulence, it. virulenza, lat. virulentia).
  VIST s. (Joc de cărţi) uisc şi visc, uist, vist GC I, 275v; vist (gioc de cărţi) AR 1829, 256; CR 1830, 349; vist AR 1837, 70; RB, nr. 22, 4; MCL 1839, 241; KPA, 62; VFD, 15, 43; API, 34; StDR, 45; RL, 391; NPT, 67; PBV, 69; o partidă de whist DCB IV, 63. (Cf. fr. whist, engl. whist).
  VISTAVOI s. (Milit., „curier”) vistavoi SRM, 9, 15, 19; trimisul (vistavoiul) SRM, 30; trimişi (vistovoi) SRM, 198. (<rus. вестовой).
  VITAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi spirturile sau duhurile vitali (vieţiitoreşti) CLV, 51r; vitale, vieţuitoreşti CLV, 132v; MFV I, 28r; vieţual, al vieţii, dă viiaţă GC II, 44r; puterea cea vitală BP, 39; vital SIT, 101; NV, 396; LS, 31; SSC, 4; CFZ, 48; SD 1855, 1, 3; CEF, 210; Z 1856, nr. 1, 2, nr. 18, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent.
  VITALITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 298. Cf. şi vieţuitate GC II, 44r; vitalitate DFL, 135; LIT, 310, 411; R 1857, nr. 9, 3; PBV, 69; PD, 642; vieţuitate (vitalité) R 1857, nr. 30, 3.
  VITRIFICA vb. vitrifica GC II, 59r; CEG, 14; vitrifia JA, 107. (Cf. fr. vitrifier, lat. vitrificare).
  VITRIFICABIL adj. vitrifiabil PD, 643. (<fr. vitrifiable).
  VITRIFICAŢIE s. PD, 643. (<fr. vitrification).
  VITROS adj. casura (spargerea) [cvarţului] e vitroasă (sticloasă) BIN, 36. (<fr. vitreux).
  VITRU s. („sticlă”) păhar de vitru, adecă de glajă FDB, 54. (<lat. vitrum).
  VIVACITATE s. vivasitaoa făcuse loc turburării MMP, 106; avu toată vivasitaoa bucuriii MMP, 132; vivacitate BDJE, 21, 71; NV, 16, 396; PFM, 389; SMB I, 71; PD, 643. (Cf. fr. vivacité, lat. vivacitas).
  VIVANDIERĂ s. DIB, 192; ASLI, 345; CA 1858, 71. (<fr. vivandière).
  VIVAT interj., s. PTF, 49r, 55r, 77v; TID, 6; IRF, 100; RA, 89; GIC, 68; BR 1829 I, 44; CR 1829, 158; AR 1829, 75, 82; AR 1830, 227; MBV, 37, 38; GC II, 44r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. vivat, lat. vivat).
  VIVIFICA vb. DFL, 23, 139; NV, 396; PD, 643. (Cf. fr. vivifier, lat. vivificare, it. vivificare).
  VIVIFIANT adj. BCI, 88; PD, 643. (<fr. vivifiant).
  VIVIFICATOR adj. razele vivifăcătoare ale soarelui INB 1859, 106. (<fr. vivificateur).
  VIVIFICAŢIE s. PD, 643. (<fr. vivification).
  VIZA vb. vizarisi GC II, 44v; CCB, 116; BFO 1847, 341; viza StDR, 44; PBV, 67; RF, 37, 39; visa BEC, 36, 142. (<fr. viser).
  VIZAVI adv., s. vizavi GC II, 44v; StDR, 43; LS, 23; GM 1854, 348; RL, 126; Z 1856, nr. 23, 4; PBV, 67; JA, 135; CA 1858, 77; D 1860, 416; visavi BMN III, 40; viz-a-vi AR 1835, 189; FMIL 1844, 230; vis-a-vi D 1859, 132. (<fr. vis-à-vis).
  VIZĂ s. („însemnare, parafă pe un act”) viza RNV, 3; StDR, 43; viză GC II, 35r; RPV, 2; ROB2, 646, 647; PBV, 67; visă PD, 642. (Cf. lat. visa, fr. visa).
  VIZIBIL adj. vizibil GC II, 34r, 35r, 46r; CA 1844, 35; AF, 41, 86; BG, 1; CGR, 92; NV, 396; BMN II, 6; SCC I, 121; CFZ, 50, 78, 166; CA 1855, 67; pe la 1855 forma era frecventă; visibil DILB IV, 208; PFM, 11; GCB II, 245; PD, 642; visibile sg. AVP, 24; văzibil GLC, XXVI; vezibil MAA, 5; IGR, 213; vedibil CA 1851, X; CA 1854, 8; vedibil CA 1860, IV; vedebil CA 1853, 51; vidibil CA 1852, XVI; AsPR, 1; CA 1858, 11; CA 1860, III; CA 1861, X; CA 1862, X, 85. (Cf. fr. visible, lat. visibilis, it. visibile).
  VIZIBILITATE s. vizibilitate GC II, 35r; visibilitate PD, 642. (Cf. fr. visibilité, lat. visibilitas).
  VIZIERĂ s. („apărătoare a feţii, la coif; cozoroc”) vizieră GC II, 44v; AS, 17; DL, 84; CDCE, 9; NV, 397; RL, 130, 384; R 1857, nr. 26, 2; visieră PD, 642. (Cf. fr. visière, it. visiera).
  VIZIGOT s. visigot MDNU, 98; TSVM, 22; vizigot AAM; PIU IV, 230; viţgot PIU III, 5; visgot PIU III, 13. (Cf. lat. visigoth, germ. Wisigoth, fr. Visigoth).
  VIZIONA vb. CA 1854, XXXIX. (<fr. visionner).
  VIZIONAR adj., vizionar, adică fandasios GC II, 44v; vizioner KMP, 85, 118; vizionar NV, 397; vizionar INB, 172; visionar CEF, 27; PIC, 132; PD, 642. (Cf. fr. visionnaire, germ. visionär şi Visionär).
  VIZITA vb. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi vizitălui BI, 6; vizitarisi AZ, 23v, 25r, 47r, 66r; MRP, 38; GIC, 55; GC II, 33v, 45r; AR 1833, 20; AR 1834, 78; ROI2 III, 86, VIII, 45; AFH, 31; visita LB, 758; MID I, 329; MEN II, 43; PIC, 1, 3, 39; PD, 642; vizita CR 1829, 26, 55; AR 1829, 134; CR 1830, 74; AR 1830, 111, 368; CBD, 20; FTP III, 128; FEA, 3; CIRA, 245; LOA, 28, 92, 102; AR 1835, 132, RSM, 17v, 34r; GG, 2; AIR I, 187, 189; MAE, 4; MDP, 34; MSR, 56; MN 1836, 12; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. lat. visitare, fr. visiter).
  VIZITATOR s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi vizitátor TAI, 19; vizitator AR 1829, 132; CD, 44; SSC, 64, 153; CA 1855, 146; Z 1856, nr. 4, 1; PBV, 67; visitor BIP, 62; visitator DIB, 282; DCB V, 149, 150; PIC, 42, 111, 124; PD, 642. (Cf. fr. visiteur, lat. visitator, germ. Visitator).
  VIZITAŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi vizitaţie MCI, 9; OST, ded, ; BI, 6; MIB, 262; MR, 39; AR 1830, 200; LOA, 91; RSM, 16v; MN 1836, 88; AR 1837, 79, 313; ROI2 VI, 9; SMA, 81; BGO 1840, 290, 307; CCB, 126; FMIL 1844, 13, 277, 320; ROB2, 610; CPO, 80; BIN, 75; PBV, 67; visitaţie PD, 642. (Cf. lat. visitatio, germ. Visitation, fr. visitation).
  VIZITĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi 1. („deplasare la cineva pentru întrevedere prietenească sau oficială etc.”) vizită RN, 115r; AZ, 11v, 31r; DAB, 108v; CDA, 82; KUP, 119v; GAB, 168; MGD, 27v; RDS, 6v, 10r; MVS, 8v, 16v; CRac, 123, 124; MCB, 126, 140; PAGR, 31; AR 1829, 34, 59; PAFR, 53; AR 1830, 11; GC II, 33v; SPV, 64, 71; MFE, 40; LOA, 106; VSC, 5, 7; MPG, 5; MN 1836, 48, 62; KGO, 35; pe la 1835 forma era frecventă; vizîtă DAB, 26v; vizetă CR 1829, 95; AsF, 97; visită LB, 758; BDC, 215; SMB I, 50; SIM, 86, 94; DII, 146, 178, 240. 2. (Med.) vizită AR 1830, 82; GC II, 34v; ROB, 122; MCL 1838, 75; CD, 37; NC, 7. (Cf. fr. visite, it. visita).
  VIZIUNE s. viziune NV, 397; SCC II, 123, 299; CMI, 87, 164, 166, 189; PBV, 67; INB 1859, 48, 107; vizion BMN I, 9; vizione CA 1852, 41; vizione (vedenie) CA 1861, 26; văzune CA 1854, XXI; visiune SIT, 323; PFM, 463; PD, 642; visiune, vedenie DILB I, 215; visie SIT, 40. (Cf. fr. vision, lat. visio).
  VIZUAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 299. Cf. şi vizual GC II, 34v, 35r, 46r; DFL, 39, 40, 42; CA 1852, 16; visual PFM, 426; PD, 642. (Cf. şi lat. visualis).
  VOAL s. (Vestim.) vole pl. MRP, 46; vual NZ, 22v, 24v; DTN, 15; voală MCB, 164; voal, şi voală, şi văl GC II, 61r; voal MALP, 35; CMR, 12, 16; FTP I, 177; FTP II, 83; VSC, 80, 92; BFI, 4; MCL 1838, 4, 155; MCL 1839, 379; KCL, 46, 107; SIT, 262; AF, 60; BF, 104, 104; StDR, 45; CA 1853, 112; ICI, 52; CA 1855, 150; CMI, 17; SPB, 118; voal (nemetez) AR 1829; voal (hobot) AR 1831, 188; AR 1832, 214; AR 1844, 107; voal (acoperiş) SPV, 94. (Cf. fr. voile, germ. Voile).
  VOALAT adj. luna plină încă voalată CA 1848, 70.
  VOALURĂ s. (Mar.) GC II, 61r. (<fr. voilure).
  VOCALIZAŢIE s. (Muz.) GC II, 63v. (<fr. vocalisation).
  VOCAŢIE s. vocaţie GC II, 63; MEN I, 35; MEN II, 145, 281; BIP, 13, 46; NV, 397; SCC I, 109, 305; SCC II, 366; CA 1854, 21; RL, 129; PD, 644; vocaţiune PIC, 126. (Cf. fr. vocation, lat. vocatio).
  VOCE s. boacea sau strigarea FDB, 81; voace, boace StDR, 46; voace (glas) SMR I, 94; voace CA 1862, 34, 46; VMP, 77; voce, glas DILB I, 215; GCB II, 245; AVP, 24; voce PD, 643. (Cf. lat. vox, vocis, it. voce).
  VOCIFERA vb. PD, 643. (Cf. fr. vociférer, lat. vociferare).
  VOCIFERARE s. LIT, 104.
  VOCIFERAŢIE s. voţiferaţie (strigare) DOA, 42; vociferaţiuni (vorbe amestecate cu strigări) CEF, 191. (Cf. lat. vociferatio, fr. vocifération).
  VODEVIL s. (Muz., Lit., Teatru) vodevil GC II, 70v; AR 1835, 90; GTN 1835, 20; GTN 1836, 30; ELS, 8; ECS, 12; AR 1837, 309; KPA, f.t.; FMIL 1847, 185; NC, f.t., 35; StDR, 46; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; vodevilă PD, 643. (Cf. fr. vaudeville, germ. Vaudeville)
  VOLANT adj. au ieşit la publică o carte sau o scrisoare zburătoare CP II, 39; volante sau sburătoare PMH, 83; volant PD, 644. (Cf. lat. volans, fr. volant).
  VOLITIV adj. verbul voitoriŭ SGR I, 102; manifestaţii voitoare CA 1862, 51. (Cf. fr. volitif, it. volitivo).
  VOLIŢIUNE s. voiciune DFL, 22, 28, 59; voliţiune CFZ, 29, 35, 69, 135. (Cf. fr. volition, it. volizione).
  VOLTIJA vb. voltiza AR 1829, 79, 95; voltija GC II, 65r; voltigea PD, 644. (<fr. voltiger).
  VOLTIJĂ s. voltejuri (sărituri) AR 1832, 224. (<fr. voltige).
  VOLTIJOR s. voltigerii regimentului CR 1830, 163; voltijorii emigraţiei SIT, 149; voltijorii (sau jucătorii pe funii) CEF, 237. (<fr. voltigeur).
  VOLUBIL adj. PD, 644. (<fr. volubile).
  VOLUBILITATE s. DIB, 222; DCB V, 196; PD, 644. (<fr. volubilité).
  VOLUNTAR Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi 1. s. (Milit., „ostaş încorporat de bună voie”) volentir BDT, 3r; BR 1821, 161; AR 1830, 369; valentir şî volantir GC II, 63v; volantir IRV, 76r; AIR II, 269; AR 1837, 396, 384 bis; MCL 1839, 371; VVP, 27; BPA, 70; IL 1840, 90; CA 1850, 67; PCI, 96; CA 1852, 65; TR 1854, 47; PBV, 71; GM 1854, 305; CA 1858, 70; volontiriu StDR, 46; volonter BDL II, 330r; AR 1830, 380; AR 1837, 18; NAP, 6; volunter BD II, 553; FMIL 1840, 255, volintir CR 1829, 65, 147; AR 1829, 21, 224; CR 1830, 49; CIRA, 144; BFO 1833, 78; LO, 13; AR 1837, 7; RB, nr. 3, 1, nr. 6, 3, nr. 22, 3, 150; AsL, 68; BPA, 80; CA 1848, 26; RL, 61; AsT, 12; LIT, 27; C, 15; volontar AR 1837, 354; TR 1854, 11, 90; voluntir FMIL 1840, 256; voluntariu DLF, 200; GCB II, 245; voluntar TR 1854, 111; DIB, 11. 2. adj. (Milit.) trupe volontire AR 384 bis; soldaţii volontiri SIM, 104; ofiţerul volonter BGO 1844, 255. 3. adj. („care exprimă voinţa, voit”) voluntar DFL, 14, 29, 53; CFZ, 38, 62; BEC, 100, 357; muşchi voluntari (voioşi) AML, 88; voluntariu CFZ, 23, 192; GCB II, 245; BEC, 93; voluntarie pl. CFZ, 32; volontariŭ CD, 62; volontarie SMB I, 149; AVP, 24; volontarie pl. CA 1862, 51; volonter RL, 358; volontar SMB I, 90; moartea sa volentarie LIT, 199; orbia [...] este voincioasă (volontaire) R 1857, nr. 20, 3. (Cf. lat. voluntarius, fr. volontaire, it. volontario, germ. Volontär, rus. волонтер).
  VOLUPTATE s. CV, 28; LPT, 107; GC II, 63v; SGR II, 51; HP, XXII; VL, 50r; SCMI, 7; MEN I, 49, 50; MEN II, 69, 281; MID I, 68; HMV I, 25, 174; VN, 2; LMS, 17, 25; AF, 13, 177, 210; SIT, 65; BP, 117; BPB, 13; NV, 397; PCI, 130; StDR, 46; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. volupté, lat. voluptas).
  VOLUPTOS adj. voluptos SCMI, 7; MEN II, 99; AF, 134; BP, 175; PCI, 71; CMI, 38, 119, 140, 173; CEF, 42; BC, 51; R 1858, 149; CA 1859, 13; BBR, 41; CA 1859, 13; AML, 32, 53; voluptuos MEN I, 166; MEN II, 103; BDJE, 175; LMS, 30; NV, 397; StDR, 46; BCB, 67; LIT, 12; NPT, 273; PD, 645. (Cf. fr. volupteux, lat. voluptuosus).
  VOLUTA vb. [porcul] caută locuri băltoase, unde să se poată voluta (tăvăli) în tină FDB, 82. (Cf. lat. volutare).
  VOLVULUS s. (Med.) înodarea maţelor (volvulus) VMM, 163. (<lat. volvulus).
  VOMA vb. vomi MIR, 47; BDL II, 330r; MDNU, 100; LB, 761; StDR, 46; voma VA, 59, 60; BDC, 122; VD, 101. (Cf. lat. vomere, germ. vomieren, fr. vomir).
  VOMARE s. vomire (vărsare) BR 1829 II, 53; vomire VA, 59; VD, 101; FMIL 1844, 59, 74; HMV I, 6; vărsarea seau vomirea PMC I, 50; vomirea seau vărsatul cronic CA 1862, 24.
  VOMICĂ, coperită, să numeşte aceea carea nu e spartă TVM, 83. (<lat. vomica).
  VOMIT s. vómit, adecă borît FDB, 84; vărsarea hronică (vomitus chronicus) PAM, 25; vomitu (vomitus) VA, 59; vomit FMIL 1844, 331; vărsătură (vomit) PMC II, 127; vomit (vărsat) CA 1862, 25. (Cf. lat. vomitus, it. vomito, fr. vomi).
  VOMITOR adj. munţi arzători, adecă vomători de foc BAR I, 117; [munţi] în tîmpurile vechi vomitori de foc RIP I, 182; a lua medicine [...] vomitoare RIP I, 214. (Cf. lat. vomitorius, it. vomitorio).
  VORACE adj. vorace NV, 397; AVP, 24; PD, 645; ignorant, superstiţios, voraciŭ, capricios BCI, 85; vorace (mîncăcios) INB 1857, 10; stricăciunea insectelor voratice BMN II, 227. (Cf. fr. vorace, lat. vorax).
  VORACITATE s. voraţitate OMT, 23; voracitate BDJE, 136; NV, 397; INB 1857, 12; PD, 645. (Cf. lat. voracitas, germ. Vorazität, fr. voracité).
  VOT s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi glas CPR, 3v, 6v, 9v, 13v, 19r; AR 1830, 361; ROB, 4; RO, 52; LOA, 3; AR 1837, 41; ROI II, 1; RB, nr. 3, 3, 282; RIP I, 306; RAM, 2, 11; grai AR 1829, 250; bal CPR, 6v; votum CP I, 264, 265, 266, 330; TD III, 92; MIA, 17; MR, 9; BPN I, 141; BPN II, 344; MIM, 3; BAR I, 51; BAR II, 3, 8, 17; SR, 6, 10, 23, 25, 26; votul sau psífosul SCS, 2; vot MIB, 134, 325; DOA, 45; BPN I, 103, 112; EGR, IV; AR 1830, 134; ROB, 10, 11; CRV, 26, 27, 51; YNM, 5; RSM, 16r, 36v; PPT, 39; AIR II, 102; SHI II, 118; SHI II, 197; ROI2 II, 4, VIII, 5, IX, 8; AIR II, 102; RB, nr. 2, 2, nr. 19, 2, 245, 281; VVP, 27; CCB, 76; pe la 1840 forma era frecventă; vote pl. BR 1829 I, 25, 26; vox BD II, 557; vot şî sufragiŭ GC II, 70v; vot (părere) CR 1829, 19, 38, 50, 309; vot (glas) AR 1829, 46; AR 1834, 108; AR 1837, 107, 128; glas (vot) GT 1838, 8; vot (grai) AR 1830, 38; vot, glăsuire CRV, 96; vot (bilet de alegere) AR 1830, 514; vot (giuruire) AR 1835, 19; vot (glas sau părere) CEF, 19. (Cf. lat. vox şi votum, fr. vote, suffrage şi balle „bilă de vot”, ngr. yÁfoj).
  VOTA vb. balotarisi CPR, 6v, 9r; vocşui ORC, 244; voxi BD II, 557; vota şi votarisi GC II, 70v; votui (a da glas de învoire) AR 1830, 462; votisa BAR II, 11; votarisi AR 1834, 66; ROI2 II, 2, 3; o votat (ş-a dat părerea) CR 1830, 10; vota (hotărî) AR 1830, 273; vota ROB, 15; CRV, 138; AIR II, 180; RB, nr. 19, 2, 282; VVP, 27; FMIL 1847, 90; BIP, 46; BCD 99; StDR, 46; CCP, 12; CA 1852, XX; CA 1833, XXXIX; SSC, 52, 113; SCC I, 104, 114; CA 1854, XXX; TR 1854, 61; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. voter şi balloter, it. votare, germ. votieren).
  VOTANT adj., s. vocşuitor ORC, 240, 242; votant ROB, 15; AR 1837, 370 ter; AR 1844, 10; StDR, 47; votător ELS, 14. (Cf. fr. votant, it. votante).
  VOTARE s. vor face alegire aceasta prin mijlocire balotarisitului CPR, 11r; voxire BD II, 557; votare (darea părerilor) CR 1830, 31, 59 bis; CR 1831, 39; votarisire GC II, 70v; votarisire (dare de glasuri) AR 1831, 28; votare CR 1831, 10; VVP, 27; StDR, 46; GM 1852, 40; VO 1857, 8; GM 1852, 40; VO 1857, 8; RAM, 7, 15; PBV, 71.
  VOTAŢIE s. („votare”) votaţie GC II, 70v; ELS, 14; SHI II, 53, 173, 197, 208; RB, 219, 222, 281; RAM, 8; PBV, 71; votaţie, votăciune StDR, 46; votisaţie BAR II, 15; votizaţie SR, 23, 52; FMIL 1840, 69. (Cf. fr. votation, lat. votisatio).
  VOTCĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 117. Cf. şi vutcă DAB, 133v; GC II, 75r; CE, 102; BFO 1843, 200; VH, 85; RL, 172. (<rus. водка).
  VOTIV adj. tablă votivă FMIL 1840, 261; CA 1862, 28, 29; biserică votivă CA 1855, 133. (Cf. lat. votivus, fr. votif).
  VULGARITATE s. NV, 398; SMB I, 72; PD, 645. (Cf. fr. vulgarité, lat. vulgaritas).
  VULNĂ s. („rană”) SIT, 271, 354; NV, 64, 398; LIT, 89, 214, 323; AVP, 24; PD, 645.
  VULNERA vb. NV, 398; SMB I, 135; LIT, 391; AVP, 24; AML, 645; PD, 645. (Cf. lat. vulnerare).
  VULNERABIL adj. NV, 398; SCC II, 283; SMB I, 72; PD, 645. (Cf. fr. vulnérable, lat. vulnerabilis).
  VULNERABILITATE s. PMH2, 35. (<fr. vulnerabilité)
  VULNERAŢIE s. AML, 158; PD, 645. (Cf. lat. vulneratio).
   
   
W
  
  WHISKY s. vischi (rachiu) AR 1841, 141; GM 1854, 3; vischi SCC II, 273; viski SCC I, 94. (Cf. fr. whisky, engl. whisky).
  WOLFRAM s. (Chim., Metal.) Volfram, Wolfram CIN, 430. (Cf. germ. Wolfram, fr. wolfram).
   
   
X
  
  XENECLASIE s. xeneclásia sau încheerea afară a streinilor MIU, 238, cf. şi XIX.
  XENOCLASIC adj. această rînduială xenoclasică cu răspuns desăvîrşit planului lui Licurg MIU, 239.
  XENOMANIE s. AR 1840, 254. (<fr. xénomanie).
  XEROFAG s. GC VII, 418r. (<fr. xérophage).
  XEROFAGIE s. GC VII, 418r. (<fr. xérophagie).
  XEROFTALM s. (Med., „bolnav de xeroză”) GC VII, 418r.
  XEROFTALMIE s. („xeroză”) GC VII, 418r. (<fr. xérophtalmie).
  XILOFAG s. xilofaga seau gîndac de lemne CIN, 183; xilofagă StIN, 121. (<lat. xylophaga).
  XILOGRAFIC adj. măiestria de a tăia icoane şi litere în lemn, adecă artea tipariului xilografic TR 1854, 386. (Cf. germ. xylographisch).
  
  
Z
  
  ZAHARAT adj. („care conţine zahăr”) zăhărat MVV, 4. (Cf. ngr. zacar©to).
  ZAHARICÁ s. zharica, zaharicale DRB, 261; zaharicale DRB, 216, 238, 272; SCC I, 220. (<ngr. zacarik£).
  ZAHARIFIABIL adj. principele sacarin sau sacarifiabil [...], substanţa zaharifiablă RMS, 31. (<fr. saccharifiable).
  ZAHARIN s., adj. mustăreaţa [de porumb] are foarte mult şi preacurat zaharin BDZ, 6; zugastru zaharin BDZ, 26; materia zaharină CR 1829, 138. (Cf. lat. saccharinus, germ. Saccharin şi Sacharin, fr. saccharine).
  ZAHARISI vb. Băuturile [...] zaharisite puţinel TAA, 20. (Cf. ngr. zacari£zw).
  ZAHAROID adj. textură zaharoidă CEG, 39. (<fr. saccharoïde).
  ZBIR s. sbir HAN, 59; RB, 207, 231; VVP, 126; LS, 121; StDR, 248; CA 1853, XL; SPB, 288; APS, 20, 21, 50; sbiri (poliţieni) AR 1840, 412. (Cf. fr. sbire, it. sbirro).
  ZBOCATURĂ s. („confluenţă”) sboccatură SIF, 32; sbocatură CA 1854, 60. (Cf. it. sboccatura).
  ZEBRĂ s. (Zool.) zebră SV, 15; AR 1829, 175; zebru GC II, 236v; VVP, 47; BIN, 303; PBV, 136; ţebră CIN, 56; IL 1841, 5; StIN, 86. (Cf. fr. zèbre, germ. Zebra).
  ZEIFICA vb. îndumnezei DC I, 67r, 81r; DC IV, 4v, 224v; înzei LMS, 14, 23; deifica BP, VII; SPB, 172. (Cf. fr. déifier, lat. deificare).
  ZELOSITATE s. învăpăiata zelozitate cătră lectura foilor politice FMIL 1844, 258; zelositate CDR, I.
  ZEOLIT s. (Mineral.) zeólit SIN, 30; ţeolit CIN, 347, 371. (Cf. germ. Zeolith, fr. Zéolithe).
  ZEŢAR s. (Tipogr.) HGT, 92; CR 1829, 282; GC II, 236v; HMV II, 299; INB 1859, 130, 160. (<germ. Setzer).
  ZEŢUI vb. GC II, 236v; AR 1841, 98. (<germ. setzen).
  ZEUGMĂ s. (Ret.) zevgma, înjugare EBG, 107r, 108r. (Cf. lat. zeugma, ngr. zeàgma).
  ZIBELINĂ s. (Zool.) zibelină SV, 15; BIN, 261; zibeline (samuri) FGGN, 127; zibelin PD, 646; ţibeline (samururi) CA 1851, 32. (Cf. lat. zibellina, fr. zibeline).
  ZILOT adj., s. („zelos”) zílot BRI, 131, 132, 135, 137, 143, 144; zilót KIT, 356; zelotes BD II, 559; zelot CA 1852, XXVI; zelot (rîvnitor) CA 1853, XIX. (Cf. gr. zhlwt»j, lat. zelotes, fr. zélote).
  ZINC s. (Metal.) zinc SIN, 35, 41; SV, 15; DO, 51; GC II, 240v; GC II, 240v; VVP, 48; FMIL 1840, 123; BIN, 53; PFM, 5; PBV, 137; zinc (zincum, Zink) MIN, 228; zinc, zing NV, 398; ţing SPBA, 83; ţinc AR 1837, 266; CIN, 404, 439; AsL, 59; BFO 1843, 239; StFE, 123; CA 1851, 85; StDR, 190; CFZ, 104; CEG, 24; AML, 128; ţinc (un metal) IL 1841, 176; ţinc (Zincum) StIN, 15; ţinc (le zinc) RL, 370. (Cf. lat. zincum, germ. Zink, fr. zinc).
  ZONĂ s. Vezi Form. term. şt., p.300. Cf. şi 1. (Geogr.) zonă (brîu) CR 1829, 272; zonă AOS, 124; PAGR, 88; SPV, 80; GC II, 246r; DIR, 120; MN 1836, 70; AsP, 159; FGE, 28; RIP I, 51; FGGN, 29; CA 1850, 82; PBV, 138; PD, 646. 2. (Astron.) zonă BDL II, 446v; VVP, 48; PBV, 128. 3. (Geol.) zonă DILB IV, 208. 4. („regiune, ţinut”) zonă MCL 1838, 55; SSC, VI; SCC II, 94; JA, 127; PBV, 138. (Cf. şi germ. Zone).
  ZOOFITOGRAFIE s. GF, 250v.
  ZOOGRAF s. zoograf GC II, 244v; NV, 399; PBV, 138; PD, 646; zuograf VVP, 48. (<fr. zoographe).
  ZOOGRAFIC adj. zoografic, zoograficesc GC II, 244v; zoografic PBV, 138; zuografic VVP, 49. (<fr. zoographique).
  ZOOGRAFIE s. zoografie GF, 249v, 250v; GC II, 244v; NV, 399; PBV, 138; PD, 646; zuografie VVP, 48. (Cf. it. zoografia, fr. zoographie).
  ZOOLATRIC adj. zoolatric, zoolatricesc GC II, 244v; zoolatric PBV, 138. (<fr. zoolâtrique).
  ZOOLATRIE s. GC II, 244v; NV, 399; PBV, 138; PD, 646. (<fr. zoolâtrie).
  ZOOLATRU s. zoolatr GC II, 244v; zoolatru PBV, 138. (<fr. zoolâtre).
  ZOOLIT s. (Paleont.) zoolit GC III, 244v; NV, 399; PBV, 138; PD, 647; zoolite (Zoolithen) CIN, 466. (Cf. fr. zoolit(h)e, germ. Zoolith).
  ZOOLOG s. Vezi Form. term. şt., p.300. Cf. şi zoolog, zoologist GC II, 244v; PBV, 138; zoologister 1848, 32; zuolog VVP, 49. (Cf. şi fr. zoologue).
  ZOOLOGIC adj. Vezi Form. term. şt., p.300. Cf. şi zoologhic AR 1829, 191; AR 1832, 28; RB, nr. 9, 3; zuologic VVP, 49; zoologic RB, nr. 34, 3; CA 1848, 33; CFZ, 114; BIN, 224; PBV, 138; PD, 647.
  ZOOLOGIE s. Vezi Form. term. şt., p.300. Cf. şi zoologhie AR 1830, 188; zoologie GC II, 244v; CR 1830, 110, 390; LOA, 88; JA, 87; PBV, 138; PD, 647; zuologie VVP, 49.
  ZOOTEHNIE s. zootehnie JA, 87; zootecnie Agr I, 72. (Cf. fr. zootechnie, it. zootecnia).
  ZOOTOM s. GC II, 244v.
  ZOOTOMIE s. zootomie GC II, 244v; zootomie (desmădularea dobitoacelor) PMC I, 195. (<fr. zoothomie).
  ZOSTER s. (Med.) BD II, 560. (Cf. lat. zoster).
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  Pag. 62, ABECEDAR: silabar <fr. syllabaire.
  Pag. 149, CARICATURĂ: caricătură GTN 1836, 96; căricătură VVP, 68.
  Pag. 252, EMULAȚIE: sigla YMN este greşită, în loc de YNM. 
  Pag. 284, FICTIV: sigla CLR este greşită, în loc de CDR.
  Pag. 453, SCENIC: sigla HPP este greşită, în loc de HFP.
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  

  
  
  
362