Repertoriu de cuvinte şi forme
   
A
  
  ABANDON s. AsL, 6; NV, 1; LS, 27; PD, 2. (<fr. abandon). 
  ABANDONA vb. BDJE, 99; AF, 63, 175; SIT, 59, 67, 84; NV, 1; LS, 13, 38; ICI, 159; DIB, 5; T 1856, nr. 3, 3, nr. 4, 1; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; abandona (părăsi) INB 1857, 43. (<fr. abandonner). 
  ABIL adj. abil DFL, 61, 210; NV, 3; LS, 19; C, 189; BEC, XXIII, XXXIX; PD, 4; abile sg. AVP, 1. (Cf. fr. habile, lat. habilis, it. abile).
  ABILITATE s. DFL, 173; BG, XIV; NV, 3; VMP, 104; PD, 4; abilitate (destoinicie) BCD, 266; WCP, 6; abilitate (iscusinţă) VMP, 60. (Cf. fr. habileté, lat. habilitas). 
  ABIS s. abis BD I, 2; LME, 27; BM, 18; YNM, 47, 65; VAA, 38; EP, II, 156; AsL, 13; RCM, 16; APR, 16; HP, 77; FMIL 1844, 158; DFL, 88, 117; MEN II, 49; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; abim, abis PD, 4. (Cf. fr. abysse şi abîme, lat. abyssus). 
  ABJECT adj. abject MEN II, 291, 292; NV, 2; R 1858, 22; PD, 4; abiect DILB III, 213. (Cf. fr. abject, lat. abjectus). 
  ABJECŢIE s. abjecţie MEN II, 51, 194, 268; NV, 3; PD, 5; abiecţiune BZ, 2. (Cf. fr. abjection, lat. abjectio). 
  ABJURA vb. abjura NV, 3; BMN II, 75; BZ, 2; PD, 5; abgiura CA 1850, 34; RL, 395; CA 1862, 78 (Cf. fr. abjurer, lat. abiurare). 
  ABJURARE s. BZ, 2. 
  ABJURAŢIE s. abjuraţie GC I, 126r; AsL, 12; MEN II, 22; PD, 5; abjuraţie (lepădare) AR 1838, 181; abjuraţiune BMN II, 76; BZ, 2. (Cf. fr. abjuration, lat. abiuratio). 
  ABLUŢIUNE s. (Relig.) abluţie AsL, 13; MEN II, 237; GLC, 6; NV, 3; PD, 6; abluţiune DILB IV, 194; BZ, 2. (Cf. fr. ablution, lat. ablutio). 
  ABNEGA vb. BZ, 2; PD, 6. (Cf. lat. abnegare). 
  ABNEGARE s. SMB II, 477; C, 12; R 1857, nr. 33, 2; D 1859, 127. 
  ABNEGAŢIE s. abnegaţie DL, 4; SIT, 238, 343; NV, 4; GM 1854, 90; CFZ, 75; D 1858, 1; PD, 6; abnegaţie (lepădare de sine) CA 1856, 28; abnegaţiune LS, 116; BCI, 77; BZ, 2; D 1859, 123; D 1860, 86. (Cf. fr. abnégation, lat. abnegatio). 
  ABNORM adj. abnorm CIN, 458; SMA, 176; AsL, 13; FMIL 1847, 137; NV, 4; StDR, 1; PBV, 1; BZ, 3; AML, 177, 183; CA 1862, 26; PD, 6; anorm NV, 32; BMN III, 109; BIF, 21. (Cf. lat. abnormis, germ. abnorm). 
  ABNORMITATE s. SMA, 41, 219; NV, 4; PBV, 1; WMM, 53; PD, 6. (cf. lat. abnormitas, germ. Abnormität). 
  ABOLI vb. NV, 4; StDR, 1; AVP, 1; BZ, 3; PD, 7. (Cf. fr. abolir, germ. abolieren). 
  ABOLIRE s. RL, 97. 
  ABOLIŢIONIST adj., s. GT 1839, 78; SCC I, 48, 236; R 1857, nr. 24, 3. (Cf. fr. abolitioniste, germ. Abolitionist). 
  ABOLIŢIUNE s. aboliţie ROI2 III, 2; AsL, 14; NV, 4; KOS, XXI; SCC I, 48; Z 1856, nr. 1, 3; CA 1857, 59; PD, 7; aboliţie, aboliciune StDR, 1; aboliţiune LIT, 67, 73, 375; AVP, 1; BZ, 3. (Cf. fr. abolition, lat. abolitio, germ. Abolition). 
  ABORDA vb. 1. (Mar.) GC I, 126r; BDJE, 135; PD, 8. 2. („a discuta, a trata; a se apropia de”) RL, 77, 196; NPT, 316; PD, 8. (<fr. aborder). 
  ABORDAJ s. (Mar.) abordagiu LIT, 152. (<fr. abordage). 
  ABREVIA vb. PD, 9. (Cf. lat. abbreviare, it. abbreviare). 
  ABREVIAT adj. SGR I, 20. 
  ABREVIATOR s. AsL, 16; PD, 9. (Cf. fr. abréviateur, lat. abbreviator). 
  ABREVIAŢIE s. abreviaţie GC I, 125r; AsL, 16; WPM, 24; PD, 9; abreviaţie (scurtarea unui cuvînt) PGRL I, 16; abreviaţii sau prescurtări GG, 255; prescurtări HGL, 133; abreviaţie, abreviaciune, preascurtare StDR, 2; abreviaţiune RMS, 379. (Cf. fr. abbréviation, lat. abbreviatio). 
  ACATALECTIC adj. (Versif.) stih [...] acatálecton EBG, 119v; acatalicticesc MGR, 136v; acatalect; acatalectic NV, 12; stihuri [...] acatálecta EBG, 122r. (Cf. lat. acatalectus şi acatalecticus, gr. ¢kat£lhktoj şi ¢kat£lhkton, fr. acatalectique). 
  ACCEDE vb. accede (se apropie) IO, 75; accede PD, supl. II. (Cf. lat. accedere, fr. accéder). 
  ACCELERA vb. acelăra, adică pripi FDB, 125; acelera DFL, 132, 181; NV, 8, PD, 13; accelera BZ, 6; CEG, 94; PD, supl. II. (Cf. lat. accelerare, it. accelerare, fr. accélérer). 
  ACCELERARE s. BZ, 6. 
  ACCELERAT adj. accelerat (iute, grabnic) SCC, 99. 
  ACCELERATOR s. acelerator NV, 8; PD, 13. (Cf. fr. accélérateur, it. acceleratore). 
  ACCELERAŢIE s. aceleraţie NV, 8; PD, 13; acceleraţie PFM, 308; PD, supl. II; acceleraţiune BZ, 6. (Cf. fr. accélération, it. accelerazione). 
  ACCES s. 1. (Med.) acces CV, 38; SMB I, 144, LIT, 305, 381; BZ, 7; aces BDJE, 102; NV, 9. 2. („intrare, apropiere”) acces BZ, 7; PD, supl. II. (Cf. fr. accés, lat. accesus, it. accesso). 
  ACCESIBIL adj. acesibil DFL, 27, 47; NV, 9; LS, 38; GCB II, 185; BZ, 7; accezibil INB 1857, 50; accesibil PD, 33. (Cf. fr. accessible, lat. accessibilis, it. accessibile). 
  ACCESIUNE s. (Med., Jur.) acesiune, acesie NV, 9; accesiune BCD, 239, 253, 270, 409; accesie PD, 33. (Cf. fr. accession, lat. accessio, it. accessione). 
  ACCESORIU adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 140. Cf. şi acsesoriu DE, 311; acsesorium AOD, 158, 160, 272; acesoriu DFL, 50, 88, 109, 123, 126; SIT, 31; BCD, 151; NV, 9; accesoriu BRA, 357; FDA, 75; StDR, 9; SSC, 100; CEF, 207; AVP, 1; PBV, 11; BZ, 7; JA, 174; BEC, 6, 36, 279; PD, 33; accesor CGR, 227; BCD, 255, 270; acesor BCD, 76, 151; asesoriu AVP, 3. 
  ACLAMA vb. SGR III, 1; NV, 13; StDR, 7; LIT, 396; VO 1857, 13; BZ, 8; PD, 34. (Cf. fr. acclamer, lat. acclamare). 
  ACLAMARE s. achiămare DILB II, 205; aclamare LIT, 101, 385; AVP, 1; BZ, 8; D 1859, 127. 
  ACLAMAŢIE s. aclamaţie AR 1829, 150; AR 1830, 120; MRC, 112; SGR III, 1; GC I, 40v; AR 1844, 13, 15; NV, 13; PCI, 21; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; aclamaţie, achiemăciune StDR, 7; aclamaţiune GRR, 237; DILB IV, 194; BZ, 8; AVP, 1. (Cf. fr. acclamation, lat. acclamatio). 
  ACOMODÁ vb. RS, 27; VD, 69, GG, 106; CD, 99; NV, 3; CGR, 92; SD 1855, 3; JA, 179; AVP, 1; PBV, 9; BZ, 8; VMP, 301; PD, 15. (cf. lat. accomodare, fr. (s’) accommoder). 
  ACOMODABIL adj. . NV, 14; StDR, 7; BZ, 8; PD, 35. (<fr. accommodable). 
  ACOMODAJ s. acomodagiu NV, 14. (<fr. accommodage). 
  ACOMODANT adj. NV, 14; SCC I, 98; PD, 35. (<fr. accommodant). 
  ACOMODARE s. LIT, 239, 248; PBV, 9. 
  ACOMODAT adj. SVC, 86; GCB II, 185; PD, 35. 
  ACOMODAŢIE s. AsL, 75; NV, 14; PD, 35. (Cf. fr. accommodation, germ. Akkomodation). 
  ACOSTA vb. RL, 122; PD, supl. II (<fr. accoster). 
  ACREDITA vb. acreditălui SR, 18; acredita AsL, 76; NV, 15; SMB II, 453; LIT, 39; PBV, 10; BZ, 9; PD, 37. (Cf. germ. akkreditieren, fr. accréditer). 
  ACREDITARE s. BZ, 9. 
  ACREDITAT adj., s. AR 1830, 156; SMB I, 166; GM 1854, 307; RL, 266; LIT, 76, 92; C, 131; PD, 37. (<fr. accrédité). 
  ACREDITAŢIE s. AsL, 76. 
  ACREDITIV s. AR 1830, 363, 371; StDR, 7. (Cf. fr. accréditif, germ. Akkreditiv). 
  ACTIVA vb. 1. (Gram.) activindu-i-se verbul SGR II, 4. 2. („a deveni activ; a intensifica, a înviora”) activa FDA, 29; PFHM I, XXXVIII; SAS, 20; RL, 271. (Cf. fr. activer, germ. aktivieren). 
  ACTIV s. (Fin.) activul şi pasivul (lucrător şi pătimitor) negoţului ROI2 IV, 6; activ JDS II, 439; RL, 418; BEC, 32, 265, 269. (<fr. actif). 
  ACŢIONA vb. (Jur.) BZ, 13. (<fr. actionner). 
  ACŢIONAR s. 1. (Comerc., Ind., Fin.) acţionar GC I, 43r; SR, 29, 30, 32; RB, 334, nr. 87, 346; CCB, 11; BP, XVI; NV, 17; RL, 88, 418; Z 1856, nr. 8, 3; R 1858, 93; BZ, 13; BEC, 59, 72; PD, 39; acţioner CR 1834, 13; MN 1836, 6; SR, 5, 6, 9, 18; RB, 230; CD, 53; acsioner MN 1836, 66; acsionar VVP, 4; acţionist PDC, 50; BZ, 13. 2. (Jur., „reclamant”) acţionar BCD, 165. (Cf. fr. actionnaire, lat. actionarius, germ. Aktionär). 
  ACŢIUNE s. Vezi Form. term. şt., p. 141. Cf. şi 1. („influenţă, efect”) lucrare GN, 81v, DC I, 17v; AR 1832, 256; CIRA, 87, 114; DFL, 22; CER, 107r, SAS, 20; facere GF, 37v, 75r; faptă AOS, 122; acţie KDP, 52; BCD, 53; CFZ, 7, 47, 48, 80, 135; RL, 77, 387; BIN, 13; C, 149; CA 1862, 47; acţiune INB 1857, 4; INB 1859, 47; AML, 49, 126. 2. („faptă, activitate, operaţie”) lucrare PV, 2; VIO I, 56r, 96r; VIO II, 12r; VIO II, 12r; CSM, 238; TPE, 15r, 15v; AR 1829, 30; INB 1859, 58; acciune CV, 33; acţie DOA, 50; MN 1856, 15; DL, 88; MEN II, 138; KDP, 95; SCC II, 111; R 1857, nr. 3, 2; CA 1862, 80; acţiune C, 12; GCB II, 185; INB 1859, 58; BEC, LI; acţie, acţiune PD, 39. 3. (Jur.) acţie AJC, 7; PFBM, 12r, 32v, 37r; PFBA, 626r, 660v; RSL, 3; MIM, 30; BD I, 9; BAR II, 87; BCD, 480; acţiune BCD, 162, 308, 396; RL, 395; acţiune (jalbă) BEC, 90. 4. (Gram.) lucrarea [verbului] VOG, 105; faptă TGR, 103; făptuire SGR II, 117; lucrare (actio), CGR, 89; acţie sau lucrare CGR, 84. 5. (Dram., Lit., Ret.) faptă TL, 3r; FTP I, 14; lucrare MVS, 2v; acţie sau lucrare MCR, 218; acţie (diregere) GM 1852, 70; acţie MCR, 219; acsie sau lucrare MN 1836, 72; acţiune DFL, 178; acţiune (lucrare) GRR, 200; 6. (Comerc., Ind., Fin.) acţie GC I, 43r; MN 1836, 39; SR, 5, 9; AR 1837, 358; RB, nr. 10, 3, nr. 21, 2, nr. 36, 141; CCB, 9; JDS II, 433; SIT, 294; NV, 17; PDC, 47; CA 1851, 89; SSC, 6; RL, 418; R 1857, nr. 27, 4; acţie (subscriere) AR 1834, 69; acţie (bilet) AR 1837, 69; acsie MN 1836, 39; CCB, 81; acsion, acsioane VVP, 4; acţie, acciune StDR, 9; acţiune C, 4; BZ, 13; BEC, 58, 60; acţie, acţiune PD, 39. Cf. lat actio, fr. action, germ. Action şi Aktie, Akzie, rus. ×âîß÷). 
  ACUT adj. Vezi Form. term. şt., p. 141. Cf. şi (Ortogr.) ascuţită înălţare EBG, 15v; înălţarea cea ascuţită EBG, 16v, 18v; [accent] înalt SL, 6; ascuţit BTGO, 43v; CGF, 8; CGR, 231; CCG, 85; acuta s. art. SGR I, 15. (Bot.) [frunze] acute SFM I, 5. (Geom.) [unghi] acut FGF, 59. 
  ACUZABIL adj. NV, 16; CFZ, 143; BZ, 9; PD, 38. (<fr. accusable). 
  ACUZATIVAL adj. (Gram) [prepoziţii] acuzativale SGR II, IX, 59. 
  ACUZĂ s. („acuzaţie”) CA 1862, 72. (Cf. it. accusa). 
  ADERA vb. LJT, 178; GCB II, 186; PD, 16. (<fr. adhérer). 
  ADERENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 142. Cf. şi aderinţă DFL, 86. 
  ADEZIUNE s. adhesia (tragerea) IL 1841, 30; adesiune GCB II, 186; C, 59, 153; adesie PD, 16. (Cf. fr. adhésion, lat. adhaesio)
  ADMISIBIL adj. admisibil DFL, 40, 51, 88, 104; NV, 19; BZ, 18; PD, 19; admisibil (primit) CEF, 207; admisibile sg. AVP, 1. (Cf. fr. admissible, it. ammissibile)
  ADMITE vb. IO, 52; DFL, 4, 13, 75, 99; NV, 19; Z 1856, nr. 13, 3; GCB II, 186; AVP, 1; BEC, XLIX, 38, 66, 104, 142; BZ, 19; CA 1861, 51; PD, 19. (Cf. fr. admettre, lat. admittere). 
  ADULTER s., adj. adulterie AsL, 53; SIT, 70; BMN III, 108; PD, 22; adultariu MEN II, 286; LIT, 360; adultarii LIT, 337; adulteriu BDJE, 26; DIB, 626; AVP, 1; adulter LMS, 24; NV, 21; BCB, 21; LIT, 328; DILB III, 213, 392; BZ, 20; PD, 23. (Cf. fr. adultère, lat. adulter şi adulterium). 
  ADVERSITATE s. IO, 44; DFL, 66; NV, 21; AVP, 1; BZ, 22; CA 1861, 10; PD, 23. (Cf. fr. adversité, lat. adversitas).
  AERIAN adj. Vezi Form. term. şt., p. 142. Cf. şi aereu MVV, 72; aeriu BDL I, 203r; aerian GC I, 24r; AR 1837, 12; VVP, 3; BP, 22, 132; BDJE, 130; SCC I, 218; RL, 24; BZ, 22; PD, 24; aeric FBE, 71v, DFL, 160; BZ, 22; PD, 24. (Cf. lat. aëreus şi aerius, it. aereo, fr. aérien şi, mai vechi, aérique). 
  AFILIA vb. afilui DOA, 30; afilia BZ, 24 (Cf. lat. affiliare, germ. affilieren, fr. affilier). 
  AFILIAT adj. DOA, 43. (Cf. lat. affiliatus). 
  AFILIAŢIE s. afiliaţie DOA, 28; afiliaţiune BZ, 24. (Cf. lat. affiliatio, fr. affiliation). 
  AFIŞ s. afiş GC I, 119r; AR 1831, 58, 186; CPL, 15; BFO 1833, 34; GTN 1835, 15, 16; AR 1837, 141; RB, 344, 352; VVP, 14; CCB, 120; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; afişă BZ, 24. (<fr. affiche). 
  AFIŞA vb. 1. („a expune un afiş”) GC I, 119r; CCB, 208; CCP, 95; SCC I, 178; DIB, 223; Z 1856, nr. 10, 4; LIT, 370; VO 1837, 11; RAM, 4, 9, 16; PD, 27. 2. („a manifesta o anumită atitudine”) RL, 174; SMB II, 451; DCB IV, 61. (<fr. (s’)afficher). 
  AFIŞARE s. GC I, 119r; BZ, 25; CA 1862, 92. 
  AGITA vb. 1. („a tulbura, a nelinişti; a enerva”) DFL, 70. 2. („a discuta în public o anumită chestiune”) RL, 420; GCB II, 186; D 1859, an. II, 53; BEC, XIX, 39; PD, 29. 3. („a clătina repede”) GCB II, 186; INB 1859, 50; BZ, 27; PD, 29. (<fr. agiter). 
  AGITAT adj. o viaţă agitată DFL, 91; o căutătură agitată DCB V, 126. (Cf. fr. agité). 
  AGITATOR s. (Polit.) agitator (tulburător de linişte) AR 1837, 257, cf. şi 74; agitator StDR, 29; GM 1852, 68; BZ, 27; PD, 29. (<fr. agitateur). 
  AGITAŢIE s. 1. („nelinişte sufletească”) aghitaţione CV, 27; aghitaţionă CV, 29; agitaţie BDJE, 43; CA 1855, 151; CA 1856, 13, 58; agitaţiune LS, 54; BZ, 27. 2. (Polit.) aghitaţie (mişcare) AR 1839, 179; agitaţie, agităciune StDR, 29; agitaţie SCC I, 195; GM 1854, 79; D 1859, an. II, 23. 3. („clătinare repede”) agitaţinne DILB I, 189; GCB II, 186; agitaţie PD, 29. (Cf. fr. agitation, lat. agitatio). 
  AGRAFĂ s. agrafă AR 1829, 98, 188; AF, 39, 45; CA 1851, 43; CA 1859, 13; agraf CR 1830, 235; GC I, 33r; PBV, 4; PD, 30. (<fr. agrafe). 
  AGRAR adj. agrar IRV, 80r; PD, supl. II; agrariu RL, 281, 373; LIT, 6, 108; BZ, 28; lege [...] agrarie BCD, 414; agrarie StDR, 4. (Cf. fr. agraire, lat. agrarius, germ. agrarisch). 
  AGRICULTURĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 143. Cf. şi lucrarea pămîntului FTU, 80r; MIU, 154; VPP, 336; FNB II, 160; LPT, 75; AMIM, 41; agricultura (lucrarea pămîntului) FTM, 117, AR 1829, 47; CR 1830, 394; MFE, 45; ROI2 IV, 3; agricultura sau plugăria IRV, 216r; agricultura (plugăria) MFV I, 109r; CR 1829, 69; agricultura sau lucrarea ţarinilor AR 1830, 11; agricultură (pămîntolucrare) AR 1831, 116; agricultură SPBA, 81; AR 1830, 139; GC I, 33r; FTP I, 37; LOA, 72, 86; SGR II, 160; RSM, 14v; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 
  AGRONOM s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 143. Cf. şi 1. s. agronom CR 1829, 273; GC I, 33r; VVP, 2; AR 1844, 10; R 1857, nr. 9, 4; PBV, 4; BZ, 29; PD, 31. 2. adj. („agronomic”) shoală agronoamă BFO 1833, 106; ştiinţa agronoamă CIN, 5; soţietăţi agronome RB, 386; măsuri agronome BEC, XV. 
  AGRONOMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 143. Cf. şi agronomic VVP, 2; AR 1844, 10; SSC, 82; PBV, 4; BZ, 29; PD, 31; agronomicesc PBV, 4. 
  AGAT s. agată GF, 215v; AR 1837, 192; VVP, 2; agat DC III, 240v; GSP II, 162; CIN, 355; RB, nr. 18, 4; BIN, 36; PBV, 3; BZ, 26; CEG, 28; agate pl. PFHM I, 177; BIN, 44; ahaţii sau pietrele scumpe cele de mai mic preţ SIN, 29. (Cf. fr. agate, it. agata, germ. Achat, lat achates). 
  AGNOMEN s. semnul numirii EBG, 27v; anume (agnomen) BAR II, 205; agnume BZ, 28. (<lat. agnomen). 
  AGRICOL adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 143. Cf. şi 1. adj. („privitor la agricultură”) agricol CR 1830, 68; SHI I, 30; VVP, 2; SMR I, 23; FMIL 1847, 52; BIP, 68; SSC, X; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; agricul JA, 1, 4. 2. s. („agricultor”) agricol NV, 24; GCB II, 187; BZ, 28. 
  AGRICULTOR s. Vezi Form. term. şt., p. 143. Cf. şi lucrător de pămînt FTU, 80r; MTT, 223v, 227r; DC IV, 95v; APC, 378v; VPP, 241; CIRA, 155; CA 1851, 99; JA, 5; lucrătorii pămîntului FNB I, 3; agricultor GC I, 33r; MEN II, 133; IFM, 8; JA, 86; BEC, X; BZ, 28; PD, 30; lucrători cîmpeneşti PDC, IV. 
  AGRONOMICEŞTE adv. PBV, 4. 
  AGRONOMIE s. Vezi Form. term. şt., p. 143. Cf. şi agronomie (economie rurală) FBE, 97r; agronomie sau plugărie SIM, 106; agronomie RSM, 14v; RB, 386; VVP, 2; FMIL 1847, 193; LMA, 1; CA 1855, 48; JA, 86; PBV, 4; BZ, 29; PD, 31. 
  ALABASTRU s. alavastru MTT, 219r; GN, 297v, 300r; ZFV II, 108v; GF, 212v; HOG, 123; alabastru SIN, 33; DO, 50; BDL I, 210r; LB, 11; LPT, 52; FEA, 32; VVP, 4; MCL 1839, 351; StIN, 6; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; alăbastru RIP I, 119. (Cf. ngr. ¢l£bastron, lat. alabastrum, germ. Alabaster). 
  ALAMBIC s. Vezi Form. term. şt., p. 144. Cf. şi lambic OC I, 70v; DC III, 99v; alembic BZ, 33; alambic PD, 40. 
  ALBUM S. albom CR 1830, 48; RB, 351; RL, 367; album AR 1835, 5; RB, nr. 33, 3; VVP, 5; HP, 42; AR 1844, 10; MEN I, 50; BP, 59; NV, 25; PCI, 106; StDR, 9; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. album, lat. album). 
  ALCAIC adj. (Versif.) alcaicesc EBG, 121v; MGR, 137r; alhaicesc PP, III; alcaic SGR III, 22, 32; FMIL 1844, 369; BZ, 32. (Cf. ngr. ¢lkaŠkÒj, lat. alchaicus, fr. alcaique). 
  ALCHIMIC adj. alhimicesc MD II, 244r; alşimic GC I, 54r; PBV, 15; alhimic VVP, 6; PD, 42. (Cf. ngr. ¢lchmikÒj, fr. alchimique, lat. alchimicus). 
  ALCHIMIE s. Vezi Form. term. şt., p. 144. Cf. şi alhimie BDL I, 219r; GC I, 54r; VVP, 6; DILB I, 190; BZ, 32; PD, 42; alşimie GC I, 54r; PBV, 15. 
  ALCHIMIST s. Vezi Form. term. şt., p. 144. Cf. şi alhimist BDL I, 219r; GC I, 54r; HAN, 18; MCL 1839, 501; VVP, 6; BZ, 32; PD, 42; alchimist DFL, 191; alşimist PBV, 15. 
  ALCMANIC adj. (Versif.) alcmanicesc EBG, 120r, 121v; MGR, 136v; alcmaniu SGR III, 22. (Cf. ngr. ¢lkmanikÒj, lat. alcmanicus şi alcmanius). 
  ALCOV s. alcov HAN, 11; VVP, 5; SIT, 71; NV, 25; StDR, 10; SMB I, 79; DILB I, 190; PBV, 14; PD, 41; alcovă RNA, 27. (<fr. alcôve). 
  ALEGA vb. (Jur.) alegălui PFBM, 6r, 51r; BD I, 33. (<lat. allegare). 
  ALEGAŢIE s. (Jur.) alegaţie PFBM, 26v; PFBA, 626r, 663r, 664r; GC I, 43v; AsAl, 115; PD, 41; alegaţiune BZ, 35. (Cf. lat. allegatio, fr. allégation). 
  ALITERAŢIE s. aliteraţie GC I, 49r; FMIL 1844, 349; aliteraţiune BZ, 36. (<fr. allitération). 
  ALOCAT adj. (Fin.) fond alocat NRC, IX; credite alocate RF, 5. 
  ALOCAŢIE s. (Fin.) RF, 34; PD, supl. III. (<fr. allocation). 
  ALOCUŢIUNE s. alocuţie AR 1838, 368; NV, 26; TR 1855, 107; PD, 44; advorbire, alocuţiune BZ, 22, 36. (Cf. fr. allocution, lat. allocutio). 
  ALODIAL adj., s. alodialul crăiesc RI, 15; alodialiceştile pămînturi MIM, 30; alodial MIB, 216; GC I, 49r; FMIL 1840, 349; StDR, 11; BZ, 36. (Cf. lat. allodialis, germ. allodial, fr. allodial). 
  ALODIATURĂ s. alodiatură, adică agonisită domnească AIC, 25. (< lat. allodiatura). 
  ALODIU s. FMIL 1840, 354; StDR, 11; BZ, 36; PD, 45. (<lat. allodium). 
  ALOE s. (Bot.) aloi GN, 297v; KGO, f.t.; BCA, 426; RMS, 88; aloi, sabor PBV, 14, 399; aloe HOG, 148, 216; GSP II, 129; LB, 15; StDR, 11; PD, 45; aloe (odagaci) CR 1830, 131; aloe (sabur) PMC II, 5; AML, 114; aloe ori sabur BZ, 38; alóes CS 1802, 28; aloés SPBA, 30. (Cf. ngr. ¢lÒh, lat. aloe şi aloes, fr. aloès). 
  ALPIN adj. plante alpine BCA, 412. (<fr. alpin). 
  ALTERNANŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 145. Cf. şi BZ, 39. 
  ALTERNAŢIE s. alternaţie SGR III, 43; alternaţiune BZ, 39. (<lat. alternatio). 
  ALTEŢĂ s. altese imperiale (madamă) NB, 4; alteţă CR 1830, 135; NV, 27; RL, 35; PD, 46. (Cf. fr. altesse, it. altezza). 
  ALURĂ s. aliur FAM, 5, 27; NRC, 10, 15; aliur (mers) FAM, 109; alură CEG, 11. (<fr. allure). 
  AMANET s. Vezi Împrumut. I, p. 128. Cf. şi zălog MML, 30r, 30v; LSM, 75; BEM, 327; LC, 30; amanet AZ, 98r; APC, 41v, 85v, 122v; DAB, 51r; IRB, 46r, NID I, 62r, 73v; DAP, 91; PAI, 18; BDL I, 220r; BPN I, 158; BPN II, 339; SG, 105; CSM, 2; MCB, 107; GIC, 119; HFP, 171; AR 1829, 116, 123; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; amanet sau zălog DAP, 49; amanet (zălog) BR 1829 I, 27; BAR I, 54; TR 1854, 10; zălog (amanet) FTP II, 131, 146; NPC, 70; amănet PIM, 2; emanet GC I, 144v, 255v; FTP II, 115; D 1860, 88. (Cf. ngr. ¢man£ti, tc. emanet). 
  AMANETA vb. zălogi BEM, 369; ESI, 17; zălogi LC, 32; amanetarisi, amaneta GC I, 56v; amanetarisi CPI, 75; AsFA, IX; AR 1837, 80; BFO 1838, 95; BFO 1843, 21; amaneta RL, 42. (Cf. ngr. ¢manateÚw). 
  AMANETAR s. amanetar MALP, 18; MFE, 14; CPI, 76; ROI2 VIII, 34; BFO 1843, 46, 267; emanetar BGO 1840, 31. 
  AMANETARE s. zălogire DAP, 49; zălojire LC, 32; amanetarisire AR 1832, 97, CPI, 74; ROI2 III, 130; BFO 1843, 21. 
  AMANETAT adj., s. amanetarisit BFO 1833, 73; CPI, 40, 75; emanetarisit BGO 1840, 20, 27, 67; amanetat SCC I, 175; emanetat D 1860, 88; solii şi amanetaţii străini BAR II, 163. 
  AMANETAŢIE s. BFO 1838, 115; BFO 1843, 84; AMIM, 74. 
  AMBARCADER s. îmbarcader GM 1852, 57; îmbarcaderă SCC II, 292; ambarcader RL, 231. (<fr. embarcadère). 
  AMBARCAMENT s. („ambarcare”) JA, 77. (<fr. embarquement). 
  AMBARCAŢIE s. (Mar.) ambarcaţie AR 1837, 307; CA 1859, 77; imbarcaţie NV, 202; PD, 296; îmbarcaţie PD, 330. (Cf. fr. embarcation, it. imbarcazione). 
  AMBI, -E num. colectiv, pron. îmbe OPB 71; RI, 189, 227; DAP, 6; FDB, 86; SPBA, 2; AR 1830, 59, 80, 368; CPI, 179; VG, 208; RNA, 23; StDR, 168; SSC, 78; KOS, XXVII; SD 1855, 1; îmbi PIA, IX; SCC I, 145; ambe TAI, 10; VPP, 350; BR 1829 II, 13; GC I, 63r; VG, 250; EP II, 46; APR, 11; MID I, 3, 197; BCD, 355; TR 1854, 1; NPT, 288, 359; D 1860, 85; ambi DGR, 80; BAR I, 142; SIM, 108; CA 1851, 45; ICI, 90; DIB, 529; DILB I, 190; ambi, ambe StDR, 12; BZ, 42; amb, ambi, ambe PBV, 16. (Cf. lat. ambo, ambae, it. ambe, ambi, ambo). 
  AMBIGUU adj. ambig GC I, 63r; SHI II, 109; LIT, 78; ambig sau echivoc FMIL 1847, 23; CA 1847, 11; ambiguu CDR, 20; BZ, 42; PD, 47. (Cf. lat. ambiguus, fr. ambigu). 
  AMBIGUITATE s. ambiguitate GC I, 63r; PGRL II, 30; DFL, 102; CDR, 14; NV, 27; TR 1854, 61; CFZ, 115; BZ, 42; PD, 47; ambiguitate (nedumerire, neînţelegere) PGRL II, 22. (Cf. fr. ambiguité, lat. ambiguitas). 
  AMBRĂ s. amber DC II, 16r, 211v; DC III, 211v; amberă DC IV, 288v; ambră GCA, 9; SPBA, 82; AR 1830, 319; AR 1839, 174; GGV, 137; NV, 28; BMN I, 108; DILB I, 190; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ambru [în notă: chihlibar] DCB II, 265. (Cf. fr. ambre, germ. Amber). 
  AMBROZIE s. 1. (Mit., „hrană a zeilor; fig.”) amvrosie MAS, 49; TF, 391; PP, IV; BM, 30; amvrosie PDP, 104r, 108v; ambrosie GCA II, 6r; BZ, 44; ambrozie FTP IV, 7; VVP, 6; BDJE, 52; AF, 17; NV, 28; StDR, 12; CMI, 75; DILB IV, 194; pe la 1855 forma era frecventă. 2. (Bot.) amvruázie FNC, 42r; ambrosíe SPV, 116; ambrozie NV, 28. (Cf. ngr. ¢mbros…a, fr. ambroisie şi ambrosie, lat. ambrosia). 
  AMBULANT adj. ambulant (umblător) AR 1837, 186; ambulant BDJE, 6; PBV, 17; BZ, 44; PD, 48; ambulant (cutrierător) SCC II, 109. (<fr. ambulant). 
  AMBULANŢĂ s. ambulanţă GC I, 63r; BZ, 44; PD, 48; ambiulanţă RL, 154. (<fr. ambulance). 
  AMBULATORIU adj. ambulător CA 1853, 93. (Cf. fr. ambulatoire, lat. ambulatorius). 
  AMELIORA vb. Vezi Form. term. şt., p. 145. Cf. şi ameliora SHI II, 195; DFL, 131; BDJE, 175; BZ, 44; PD, 48; meliora NV, 257. (Cf. fr. améliorer, lat. meliorare). 
  AMELIORANT adj. BZ, 44. (<fr. améliorant). 
  AMELIORARE s. BCD, 254; C, 40; D 1858, 3, 7; BZ, 44. 
  AMELIORAT adj. EV, XVIII. 
  AMELIORAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 145. Cf. şi melioraţie UB, 5; NV, 257; amelioraţie, CFZ, 176, VO 1857, 12; PD, 48; amelioraţie (îmbunătăţire) WCP, 13; ameliorăciune BCD, 257; amelioraţiune BZ, 44. (Cf. fr. amélioration, lat. amelioratio şi melioratio). 
  AMENDA vb. 1. („a aplica o amendă”) globi LSM, 10; CCI, 26; PD, 48; ştrăfui BFO 1843, 48; ştrefui PD, 48; strefui RIT, 25; amenda PD, 48. 2. („a modifica; a îmbunătăţi”) amenda BCA, 23; PD, 48. (<fr. amender). 
  AMENDABIL adj. GC I, 58r; BZ, 44; PD, 48. (<fr. amendable). 
  AMENDAMENT s. Vezi Form. term. şt., p. 145. Cf. şi 1. (Jur.) amandementuri (schimbări îndreptătoare) AR 1831, 33; amandement ROB, 12; amandament GC I, 56v; CPL, 13, 25; ELS, 14; RB, 282, 308; StDR, 12; CA 1852, 107; C, 6; RAM, 3, 6; PD, 46; amendament R 1857, nr. 19, 1; BZ, 45; D 1860, 284; PD, 48. 2. (Agric.) amăndămente (îmbunătăţiri) SSC, 82; amăndămînte SCC, 84. 
  AMENDARE s. („modificare, completare”) amenduire (întocmire) AR 1831, 189. 
  AMENITATE s. („blîndeţe; politeţe”) PIA, 166; NV, 28; KOS, XVI; RL, 82; AVP, 2; BZ, 45; PD, 48. (<fr. aménité). 
  AMFIBRAH s. (Versif.) amfivraheu EBG, 117r; amfivrahis SGR III, 17; amfibrah BZ, 46. (Cf. gr. ¢mfibracÚj, lat. amphibrachus şi amphibrachys, fr. amphibraque). 
  AMFIMACRU s. (Versif.) amfimacr EBG, 117r; amfimacron SGR III, 17; amfimacru NV, 28; BZ, 46. (Cf. gr. ¢mf…makruj, lat. amphimacrus, fr. amphimacre). 
  AMFORĂ s. BAR I, 146; BAR II, 203; AR 1834, 101; INB 1859, 80; BZ, 47; PD, 49. (Cf. lat. amphora, fr. amphore). 
  AMIABIL adj. amiabl GC I, 58v. (<fr. amiable). 
  AMIANTĂ s. (Mineral.) amiant DC I, 9v; CR 1829, GC I, 58v; StIN, 7; StDR, 24; BZ, 47; PD, 49; amiantă DILB I, 190. (Cf. ngr. ¢m…anton şi ¢m…antoj, fr. amiante). 
  AMNISTIA vb. amnestia BZ, 51; amnistia PD, 50. (<fr. amnistier). 
  AMNISTIAT adj. amnistuit AR 1837, 200. 
  AMONIAC s. (Chim.) POS, 281; GC I, 58v; DIR, 106; EPD, 227; JA, 107; BZ, 50; AML, 128; PD, 50. (Cf. fr. ammoniac, germ. Ammoniak). 
  AMORTISMENT s. (Fin.) SAP, 231; C, 135; BEC, 123; PD, supl. III. (<fr. amortissement). 
  AMORTIZA vb. amortizui CL III, 30. (<germ. amortisieren). 
  AMOVIBIL adj. GC I, 58v; BZ, 52v; PD, 51 (<fr. amovible). 
  AMOVIBILITATE s. GC I, 58v; BZ, 52. (<fr. amovibilité). 
  AMPLIFICA vb. DFL, 53, 93; NV, 29; PFM, 5; BZ, 53; PD, 51. (Cf. fr. amplifier, lat. amplificare). 
  AMPLIFICAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi amplificaţie GC I, 63r; MEN I, 143; NV, 29; PD, 51; amplificaţiune BZ, 53. 
  AMPLU adj. ample (largi) FDB, 65; amplu BZ, 53; PD, 51. (Cf. lat. amplus, fr. ample). 
  AMPUTA vb. PBV, 18; BZ, 53; PD, 52. (<fr. amputer). 
  AMPUTARE s. PBV, 18. 
  AMPUTAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi amputaţie (tăiere) AR 1832, 224; amputaţie GM 1854, 78; PBV, 18; PD, 52. 
  AMULETĂ s. amulet GC I, 60r; GLC, 8; CA 1851, 44; BP, 104; amuletă (iconiţă) AR 1834, 86; amuletă HMV I, 15; VH, 66; StDR, 13; CA 1854, 79; PBV, 18; BZ, 53; PD, 52. (Cf. fr. amulette, lat. amuletum, germ. Amulett). 
  ANACOLUT s. (Gram.) anacóluton VOG, 131; anacolut BZ, 55; PD, 52. (Cf. gr. ¢nakÒlouqon, fr. anacoluthe). 
  ANALECTE s. pl. analecte MIR, 40, 310; BDL, 226r; BZ, 56; PD, 53; analectă, -e GC I, 64r; PBV, 19. (Cf. lat. analecta, fr. analectes). 
  ANALIST s. („cel care scrie anale”) analista MIR, 114, 115; analist BRD, 56, 58. (Cf. lat. annalista, it. annalista, fr. annaliste, germ. Annalist). 
  ANALITIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi analiticesc BLM, 155; MFV II, 151v; GC I, 63v; metodul analiticesc (dezvălitor) CLV, 4v; analitic HFP, 67, 71, 144; GC I, 64r; MF I, 65r; MF II, 2r, 8v; CCF, 23; VVP, 7; VCL, 72r, 73v; IGE, 415; DFL, 55, 80; PGR, 91; FMIL 1847, 165, 176; PET, 53; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 
  ANALITICEŞTE adv. BLM, 154; MF II, 88r; PGR, 93; CFZ, 43. 
  ANALIZA vb. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi analisi GIA II, 101v; BDL I, 226v; MPI, 222; CLV, 23v, 131r; MFV, 44r; EGRM, 27v, 37r; EGR, 97; HFP, 182; CR 1829, 314; FGP, 149; GPE, 13, 39; GC I, 63v; TAA, 10, 16, 19, 27; LOA, 82; MCR, 25; EOI, 296; BCD, 79; PTP, 2; analizi CLV, 148r; analisa EP I, 60; HMV I, 204; MID I, 175; CDR, 79; SCC I, 275; WAM, 115; LIT, 50; BZ, 56; D 1860, 286; PD, 53; analiza GC I, 64r; FL, 48; VVP, 7; IVA, 3; FMIL 1847, 37. (Cf. ngr. ¢nalÚw, fr. analyser, lat. analysare, germ. analysieren). 
  ANALIZABIL adj. CLV, 131v. (<fr. analysable). 
  ANALIZARE s. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi analisire CLV, 42r; RSM, 10r; PBM XXV; analizare CCF, 56; FMIL 1847, 181. 
  ANALIZAT adj. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi analisit MCR, 24; PBM, XXIV, 50; BCD, 37. 
  ANALIZATOR s. analisitor, dezlegător, tălmăcitor CLV, 131v. 
  ANALIZĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 146. Cf. şi analisis BLM, 36; CLV, 131r; AR 1830, 240; PAB, 11; AR 1837, 318; análisis CLV, 23r; analis BLM, 35, 36; BDL I, 226v; CLV, 14r, 20r; EGR, XXXII, 8; HFP, 67, 182; FGP, 130; CR 1830, 136; AR 1830, 210; GC I, 63v; LOA, 82, 96; SGR II, 1, 106; RSM, 10r, 21v; TGA, 2; HPA, 25r, 39; MN 1836, 70; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; anális HFP, 182; RSM, 10r; analiz MFV I, 36v; CR 1830, 325; MF I, 128; CCF, 3; CGR, 127; MPG, 3, 70; analizis AR 1835, 64; MF I, 128r; analise sg. DFL, 15, 71, 79, 192, 198; CDR, III; WAM, 91; analisă FMIL 1847, 65, 133, 219; CGR, XIV; BIP, 192; PLB, 25; GR, 12, 5; CFZ, 9, 32, 43, 84; Z 1856, nr. 22, 3; PTP, 1; BZ, 56; RF, 4; analiză PBV, 19; INB 1859, 34, 99; analizie AML, 120, 121, 129. ( Cf. şi germ. Analyse). 
  ANALOG s. („cotă-parte, contribuţie proporţională, corespondent”). Vezi Împrumut. I, p. 40. Cf. şi analog MML, 46r; AR 1830, 126; CR 1830, 23; RO, 51, 53; CPI, 142; LOA, 33; RB, 283; análologon APC, 130v, 148v, 157r; LC, 73; analogon CPI, 24, 105, 143; CCB, 155; ROB2, 614; BCD, 560; analog SIV, 29v; ROI2 III, 2; SHI I, 6; SHI II, 46. (Cf. ngr. ¢n£logon, germ. Analogon). 
  ANALOG adj. („asemănător; proporţional”). Vezi Form. term. şt., p. 166. Cf. şi análog HFP, 79, 315; analog BDL I, 226v; BD I, 43; CR 1830, 23; GC I, 63v; AR 1837, p. 368 bis; VVP, 7; CCB, 83; DFL, 57; PBM, 13, 49; CA 1847, 44; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 
  ANALOGHISI vb. („a repartiza proporţional; a fi proporţionat”) DAP, 125, 131; CR 1829, 72; AR 1829, 31; AR 1830, 220; HMS, 96v; CPL, 31; LOA, 13; LO, 15, 18; ROI2 III, 44; EOI, 51; RL, 154. (< ngr. ¢nalogî). 
  ANALOGHISIT adj. („repartizat proporţional; proporţionat”) RO, 51; CPI, 24, 115; ROI2 III, 13, IX, 2. 
  ANALOGIC adj. analoghicesc VPP, 135; TIV, 53; analoghic AR 1830, 198; PAB, 6; AsM, 91, 203; MSP, 4; analogic, analogicesc GC I, 63v; analogic VVP, 7; FMIL 1847, 125, 133; PBV, 19; CA 1858, 23; BZ, 57. (Cf. fr. analogique, lat. analogicus, ngr. ¢nalogikÒj). 
  ANALOGIE s. („asemănare; proporţie”). Vezi Form. term. şt., p. 146, şi Împrumut. I, p. 40. Cf. şi analoghie VEI, 16r; IEI, 26; AZ, 83v; APC, 46v, 108v; MIB, 310; BDL I, 226v; LIB, 2; AOS, 67; MFV I, 27v; CLV, 131r; AR 1829, 38; SPV, 127; CIRA, 63; LOA, 31; LO, 8, 12, 14, 15; MF I, 194r; SHI II, 41; forma este folosită pînă după 1850; potrivire (analoghie) FC, 12r, 31v; analoghie (potrivire) FC, 31v; analoghie, analogie GC I, 63v; StDR, 14; analogie AS, pf.; MN 1836, 2; DAH, 84; FL, 62; VVP, 7; CCB, 83, 85, 92, 96; KMA, 27; PMH, 95; PBM, 112; DFL, 45, 89; FMIL 1844, 242; FMIL 1847, 25; BCD, 276; pe la 1850 forma era frecventă. 
  ANAPEST s. (Versif.) EBG, 117r; GC I, 64r; SGR III, 16, 33; BZ, 57; PD, 54. (Cf. fr. anapeste, lat. anapaestus, gr. ¢n£paistoj). 
  ANAPESTIC adj.; s. [vers] anapesticesc EBG, 118r, 121r; anapestic SGR III, 22, 33. (Cf. fr. anapestique, lat. anapaesticus, gr. ¢napaistikÒj). 
  ANASTROFĂ s. (Gram.) anast[r]ofí VOG, 130; anastrofă PD, 54. (Cf. gr. ¢nastrof», fr. anastrophe). 
  ANATEMATIZA vb. anatematisi IPT, 154; DC III, 217r; DC IV, 54r, 138v; BDL I, 227r; anatimatisi RIM, 267; anatematiza PBV, 19; BZ, 58; PD, 54. (Cf. fr. anathematiser, lat. anathematizare, gr. ¢naqemat…zw). 
  ANATOMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 147. Cf. şi anatimicesc MFV I, 132r; PBV, 20; anatomic AR 1830, 357; MCL 1838, 90, 103; VVP, 7; IL 1840, 5; BDJE, 120; PMC I, IX; PBV, 20; INB 1859, 42; BZ, 58; AML, 151, 174. 
  ANATOMIE s. Vezi Form. term. şt., p. 147. Cf. şi 1. („disecţia corpurilor; autopsie”) anatomie DC IV, 91v; BDL I, 227r; MCB, 163; CLV, 131v; AR 1829, 179; TIV, 167; KGO, 16; SMA, 52; VVP, 7; FMK, 9; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; anatomia sau deşirarea trupurilor MIU, 66. 2. („ştiinţa care studiază structura fiinţelor; structura unui organ sau a unei fiinţe”) anatomie GCA, 20, 94; CLV, 146v; PCP, 33; HFP, intr. 12, 47; CR 1829, 58; CIRA, 246; MCL 1838, 90; EP I, 40; FBE, 68v; CA 1847, 52; PMC I, IX; LS, 56; PBV, 20; BZ, 58; PD, 54. (Cf. ngr. ¢natom» şi ¢natom…a, lat. anatomia, it. anatomia, fr. anatomie, germ. Anatomie). 
  ANATOMIST s. Vezi Form. term. şt., p. 147. Cf. şi anatom MCB, 159; MFV I, 27r; HFP, 91; AR 1837, 168; RB, 380; FMIL 1840, 269; PBV, 20; anatomist VVP, 7; MEN I, 187, 188; DIB, 185; BZ, 58; PD, 55. (Cf. ngr. ¢natÒmoj, germ. Anatom, fr. anatomiste). 
  ANATOMIZÁ vb. anatomisi OC I, 47r; VVP, 7; anatomi FL, 48; anatomiza PMC I, VII; BZ, 58. (Cf. fr. anatomiser). 
  ANCORÁ vb. (Mar.) CR 1829, 30; GG, 46; RB, 330, 385; VVP, 8; GPG2, 70; BZ, 59. (Cf. lat. ancorare, it. ancorare). 
  ANCORAJ s. ancraj LOA, 14; CCB, 184 (<fr. ancrage). 
  ANCORARE s. VVP, 8; BZ, 59. 
  ANCORĂ s. (Mar.; fig.) Vezi Împrumut. I, p. 41. Cf. şi anghiră CDA, 152; BDL I, 227v; FTM, 196; LB, 22; anghiră OC I, 18r; DC IV, 3v, 152r, 302v; GIA I, 74r; RDN, 8; AR 1829, 163, 219; AR 1830, 22, 213; GC I, 68r; SPV, XIX; FD I, 52; ROI2 VI, 16; forma continuă să fie frecventă pînă spre anul 1860; anghira (pisica) CDA, 55; anghiră SPBA, 65; NMP, 15; SPV, 103; ángheră GN, 45r; angheră AR 1837, 270, 311; ancheră AR 1837, 111; anchiră RB, nr. 1, 1; StDR, 15; ancora (fierul) CR 1829, 281; ancora (racul) CR 1829, 321; ancora (racul de fier) CR 1830, 421; ancoră VMG, 369; CR 1829, 213; AR 1829, 15; FTP IV, 146; BAR II, 176; ECS, 139; RB, nr. 27, 4; CCB, 181; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; ancoră vezi ánghiră GC I, 71r; anghiră vezi ancoră PBV, 20. (Cf. gr. ¥gkura, germ. Anker, lat. ancora, it. ancora). 
  ANEXA vb. anexa GC I, 67r; RL, 277; Z 1856, nr. 18, 1; RF, 31; PD, 58; anesa, anecta BZ, 66. (Cf. fr. annexer). 
  ANEXARE s. anexare (lipire) Z 1856, nr. 18, 1; anexare D 1860, 191; CA 1861, 111. 
  ANEXAT adj. anexat SAS, 2; JA, 177; D 1858, 3; RF, 30; AsAL, 6; anesat BBS, 31. 
  ANEXĂ s. anex GC I, 67r; RO, 9; ROB, 26, 99; CPL, 2; VVP, 8; CCB, 103, 105, 147; BGO 1844, 48; ROB2, 558, 567, 589, 599; PBV, 20; PD, 58; anes BZ, 66; anexă ROI2 III, 8, 40; CIN, 464; BFO 1838, 37; AOD, 117; RL, 268; Z 1856, nr. 47, 1; anexe (adaosuri) GM 1854, 351. (<fr. annexe). 
  ANIMADVERSIUNE s. animadversie MR, 4; MDNU, 82; FL, 61; PD, 57; animadversiune BZ, 64, (Cf. lat. animadversio, fr. animadversion). 
  ANIMAL s. Vezi Form. term. şt., p. 147. Cf. şi animal MIU, 97, 99; CB 1814, 76; TF, 64, 360; VPP, 163, 221; DO, 50; LPT, 51; PDP, 105v; MBV, 28; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; animală VPP, 102, SGR I, 9; GLC, 90; AVP, 2; PBV, 20; animariu (vieţuitoare) CDR, 94. 
  ANIMAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 147. Cf. şi MPI, 217; TAA, 11; GC I, 67r; LOA, 88; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 
  ANIMALIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 147. Cf. şi FBE, 104r, 104v. (Cf. şi germ. animalisch). 
  ANIMALITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi GC I, 67r; MEN I, 172, 242; DFL, 145; CFZ, 19, 89; BZ, 65; PD, 57. 
  ANIMALIZA vb. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi GC I, 67r; BZ, 65; PD, 57. (Cf. fr. animaliser, germ. animalisieren). 
  ANIMALIZAŢIE s. animalizaţie GC I, 67r; PD, 57; animalizaţiune BZ, 65. (<fr. animalisation). 
  ANIMAT adj., s. însufleţit SG, 25; DLG, 51; fiinţe organice sau animate DFL, 81; animat BP, VII; DFL, 97; ICI, 14; BEC, 104; inimaţi de pasiune PIC, 66. (Cf. fr. animé, ngr. œmyucoj). 
  ANORMAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi anormal BZ, 69; BEC, 141, 207; PD, 60; nenormal AML, 89; abnormal PD, 6. Cf. şi ABNORM. 
  ANOST adj. anost OC I, 30v; ánosto OC I, 44v; anost DC III, 75v; DC IV, 230v; RN, 107r; EGR, XXVII; CEF, 38. (<ngr. ¥nostoj). 
  ANOTIMP s. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi vremi ale anului VEI, 48r, 99r; PSG, 81r; MDWS, 359; CS 1820, 34; RB, 279; vremile anului DC IV, 98v; POS, 70, 72; tipuri ale anului CB 1808, 5; FBN, 26; DZ, 107; CB 1818, 1; AA, f.t.; POS, 56; timpurile anului CI 1821, 1; SPV, 71; anu-timp AR 1837, 391; anutimp FMIL 1847, 179; PBV, 21; ano-timp CA 1848, 5; GM 1854, 339; JA, 182; anotimp SHI, XIII; CN, f.t.; FMIL 1847, 123; GRR, 215; SCC II, 279; Z 1856, nr. 2, 3; BZ, 67; PAV, 7; PD, 59. (Cf. şi germ. Jahreszeit). 
  ANTAGONISM s. antagoniza [m] SMA, 174; antagonism EOI, XVIII, 142; EPD, XLII, 104; MEN I, 157; NV, 32; StDR, 16; SSC, IX; SD 1855, 3; RL, 270; C, 4; PBV, 20, BZ, 69; PD, 60. (Cf. fr. antagonisme, lat. antagonismus, germ. Antagonismus). 
  ANTAGONIST s., adj. MFV II, 44v; SGR II, 149; SHI II, 212; AR 1839, 161; HMV I, 165; FMIL 1847, 157; NV, 32; CA 1851, 37; StDR, 16; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. antagoniste, lat. antagonista, germ. Antagonist). 
  ANTECEDENT s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi 1. („faptă, întîmplare anterioară”) anteţidens PFBM, 51r; antecedent GC I, 71r; NV, 32; CFZ, 36, 99; RL, 174; PD, 61; antecedinte sg. DFL, 26; BCD, 523; SMB I, 19; anticedent GRR, 15. 2. (Gram.) antecedint, antecedent, antecedend, EGRM, 6r, 6v; antecedent EGR, 26; FGP, 43; GR, 23; GRN I, 79, 85; EP II, 47; PGR, 28, 83; StDR, 16. 3. (Log.) anteţedent VL, 15r; antecedent FMIL 1844, 285. (Cf. şi lat. antecedens). 
  ANTECEDENŢĂ s. antecedinţă DFL, 9, 176; BZ, 70. (<fr. antécédence). 
  ANTECESOR s. anteţésor VIC, 12r, 42v, 47r, 146v, 162r; GIA I, 53v; GIA II, 35r, 41v; MIU, 407; KIT, 237, 331; anteţăsor LVH, 39v; antecesor GC I, 71r; SHI I, 37; GLC, XVII; CA 1857, 9; BZ, 71; CA 1860, 1; PD, 61; anticesor AMIM, VI. (Cf. lat. antecessor, germ. Antezessor, it. antecessore). 
  ANTEPENULTIM adj. [accentul] cel înaintea celui de lîngă cel de pe urmă EBG, 17r; prepenultima [silabă] SGR III, 6; [silaba] antepenultimă GC VI, 145r; GRN I, 40; EP II, 4; IGE, 310; NV, 33; PD, 62; antepenultim GC I, 71r, 280v; BZ, 72; andipenultim PBM, VII, 210; antipenultim PBM, XL. (<lat. antepaenultimus). 
  ANTERIOR adj. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi SHI II, 83, 110; CGF, 53, 85; DFL, 43, 128; CFZ, 23, 172; GCB II, 187; RL, 375; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi lat. anterior).
  ANTERIORITATE s. NV, 33; CFZ, 129; BZ, 73; PD, 62. (<fr. antériorité).
  ANTIDOT s. Vezi Form. term. şt., p. 148. Cf. şi andidotón OC I, 26r; andifarmaco SC IV, 255r, 261r; antidot BDL I, 228v; FTM, 206; MFV I, 15r, 86r; TAA, 34; FMIL 1840, 312; FMIL 1847, 147; BDJE, 52; PBV, 20; BZ, 76; AML, 138; antifarmac CR 1829, 249; GC I, 71r; PBV, 21; BZ, 76. (Cf. ngr. ¢nt…doton şi ¢ntif£rmakon, lat. antidotum şi antipharmacum, germ. Antidot, fr. antipharmaque şi contrepoison). 
  ANTIPOD s. (Geogr.) Vezi Form. term. şt., p. 149. Cf. şi antípodes VEI, 44r; MTT, 265r; antipodes RIM, 67, 158; BD I, 45; antipode sg. GSP II, 65; antipod VEI, 44r; BDL I, 229r; GC I, 71r; VVP, 8; PBV, 21; BZ, 79; PD, 68; antipus VEI, 44r; cei din împotriva picioarelor noastre FC, 23r; (fig.) andípodi pl. DC III, 47r; antipodés HFP, 121; antipod al rezonului MPG, 22. 
  ANTONOMAZĂ s. (Ret.) antonomásie RIM, 179; antonomas VVP, 8; PBV, 21; antonomasie NV, 41; BZ, 81; antonomază PD, 69. (Cf. gr. ¢ntonomas…a, lat. antonomasia, it. antonomasia, fr. antonomase). 
  ANTROPOLOGIC adj. antropologhic MPI, 103; antropologhicesc MF I, 79v; antropologic RIP I, 2; DFL, 157, 194; TR 1855, 84; BZ, 83. (Cf. fr. anthropologique, germ. anthropologisch). 
  ANTROPOLOGIE s. Vezi Form. term. şt., p. 149. Cf. şi antropologhie MPI, 21; MF I, 79r; CFZ, 12; antropológhie MPI, 218; antropologie GC I, 71r; RB, 255; EOI, XXIV; BIP, 229; BZ, 83; PD, 69. 
  ANUAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 149. Cf. şi preste an NID I, 68r; NID II, 103r; anual VPB, 10; CR 1829, 24; GC I, 63v; SHI I, XV; SHI II, 108, 208; VVP, 8; FMIL 1840, 404; CD, 8; pe la 1840 forma era folosită frecvent; anual CR 1829, 112; BAR II, 219; anal GC I, 63v; BAR II, 27; BZ, 66; anariu BZ, 66. (Cf. şi lat. annalis şi annarius). 
  ANUAR s. anuar MN 1836, 11; PBV, 21; PD, 59; anuariu VVP, 8; BZ, 67. (<fr. annuaire). 
  ANULAR adj. anularic DZ, 107; anular CC, 34; anulariu BZ, 67. (Cf. lat. anularius şi anularis, fr. annulaire). 
  ANXIETATE s. Vezi Form. term. şt., p. 149. Cf. şi GC I, 71v; NV, 30; CA 1855, 147; INB 1857, 2; D 1858, 6; BZ, 83; CA 1860, 120; AML, 164; PD, 58. 
  APARENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi părut BLM, 141, 158; TD II, 169; HFP, intr. 7, 258; AR 1830, 73; CIRA, 145, 342; BFI, 12; MF I, 51r; MF III, 125v, 126r; FL, 11; SMR I, 2; CGF, 49; cu părere sau părut BLM, 162 aparut SIT, 249; la părere CA 1855, 57; în vedere PET, 94; părelnic POC, 1r, 16v; aparinte sg. DFL, 22, 67, 150; DCB V, 169; BZ, 90; aparint SMB I, 73, 150; GCB II, 188; BEC, 266; aparent CFZ, 118, 177; T 1856, nr. 1, 4; PD, 75. 
  APARENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi aparinţă DFL, 153; BDJE, 11; SIT, 158; LS, 127; SCC I, 60, 133, 175; ICI, 32; CFZ, 17; DILB II, 206; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; aparenţă FMIL 1847, 143; SIT, 91, 138, 230; CA 1854, 135; CFZ, 101, 131, 172; CA 1855, 150, 152, 154; LIT, 239; R 1857, nr. 2, 1; PBV, 21; R 1858, 207; CA 1861, 81; aparenţă, aparinţă PD, 76; aparenţie SCC I, 6; GM 1854, 307. (Cf. şi lat. apparentia). 
  APARIŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi apariţiune DFL, 183bis; DILB I, 190; AVP, 2; INB 1859, 21; apariţie PLB, 25; PD, 76; apariţie (înfăţişare) CA 1854, 7; apariţione BZ, 90. 
  APATIC adj. DL, 361; SIT, 132, 297; NV, 41; BZ, 85; PD, 70. (<fr. apathique). 
  APATIE s. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi GC I, 71v; AR 1834, 144; PDT, pf. 13; VVP, 8; FMIL 1844, 400; MEN I, 136, 160; DFL, 26; FMIL 1847, 84, 132, 182; SIT, 312; BG, XVI; NV, 41; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 
  APEDUCT s. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi apeaduse (cişmele) IRV, 28r; apedusuri IRV, 176r; drumuri apă-ducătoare AR 1837, 37; puntea de piatră apă-aducătoare AR 1837, 199; apăduc GC I, 80r; CA 1853, 78; GM 1854, 340; CEG, 35; apeduct MID I, 20; TR 1854, 2; acueduc, acheduc NV, 17; apaduceri StFE, 43; acueduct PAD, 178; apăduct BCD, 280, 281; apaduc DILB III, 214; GCB II, 187; apaduct, apaduc BZ, 84; apeduc PD, 70. 
  APERCEPŢIE s. (Filoz.) apercepciune DFL, 32; aperţepciune DFL, 34; apercepţie NV, 42; CFZ, 40; PD, 71; apercepţiune BZ, 85. (<fr. aperception). 
  APETITIV adj. KFL, 60; CFZ, 70; BZ, 91. (<fr. appétitif). 
  APLICA vb. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi 1. („a pune în practică; a întrebuinţa; a pune o ştiinţă în serviciul alteia; a raporta la, a potrivi”) aplicălui AIC, 85; CMB, 3; MR, 14; MIM, 22; aplicui ROI2 VIII, 3; aplicarisi BFO 1833, 198; CPI, 2, 58; ROI2 III, 78, 101; BFO 1840, 23, 109; AOD, 28; apleca IO, 10; TD II, 72; EGRM, 44v; CR 1829, 80, 99; CR 1830, 99; MN 1836, 72; VDA, 9; FMIL 1847, 18, 49, 82, 117; BDC, 7, 30; GRR, 218; CA 1854, 83; aplecarisi BFO 1843, 185; AOD, 49; aplica BPN II, 231; HFP, 65, 166, 167; AR 1831, 201; AR 1832, 117; SGM, 16; LOA, 72, 81, 84, 97; RSM, 34r; MN 1836, 60; AsM, 13; AR 1837, 295; pe la 1835 forma era frecventă. 2. („a pune un lucru peste altul, făcîndu-l să se lipească; a ataşa”) aplicui AEG, 28v; apleca CD, 11; aplica NV, 45; MGP, 36, 82; RMS, 131; DILB I, 190; GCB II, 188; R 1857, nr. 23, 4; PD, 78. 3. („a se dedica, a se consacra; a se îndeletnici”) aplica IO, 58; PIA, 28; BDJE, 17; NV, 45; StDR, 19; CFZ, 10, 111; DILB I, 190; GCB II, 188; PD, 78. 
  APLICABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi aplicabile sg. IO, 58; aplicabil SMR II, 31; FMIL 1844, 35; MEN II, 298; BIP, 49; CPO, 101; PD, 78. (Cf. şi lat. applicabilis, it. applicabile). 
  APLICARE s. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi 1. („punere în practică, întrebuinţare”) aplecare TD II, 72; MF I, 26r; CDR, 79; aplicare SGR II, 147; BPA, 71; MEN I, 131; DFL, 5, 6, 15; VN, 20; CA 1847, 3; BIP, 18; PMC II, 8; BCD, 90; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; aplicarisire AOD, 126. 2. („aptitudine, talent, înclinaţie”) aplecare BIP, 18; aplicare, aplecare AML, 162. 
  APLICAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 150. Cf. şi 1. („aptitudine, talent, înclinaţie”) aplecăciune IO, 58, 82; MPI, 14; BR 1821, 44; aplicaţie IO, 58; OMT, 35. 2. („punere în practică, întrebuinţare”) aplicaţie MR, 9; BD I, 50; CR 1829, 212; CR 1830, 91, 201; AR 1830, 182; LOA, 72, 78, 81, 118; BFO 1833, 185; CPI, pf. 2, 2, anexă 2; RSM, 11r, 30r; AR 1835, 31; TGA, 3; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; aplicăciune DFL, 24, 37, 70; StFE, 126; BCD, 398; aplecăciune BCD, 7, 373, 374, 553; IGR, 186, 202; aplicaţione BZ, 91; aplicaţiune PTP, 92. 
  APLOMB s. („verticalitate a unei linii; fig.”) aplumb NV, 42; GCB II, 188; aplomb DCB IV, 38; aplomb, aplumb PD, 11. (<fr. aplomb). 
  APOCOPĂ s. (Gram.) apocopi EBG, 106r; apocopă GC I, 75v; BZ, 87; PD, 72. (Cf. ngr. ¢pokop», fr. apocope, lat. apocopa). 
  APOCRIF adj. apocrif BDL I, 231r; BD I, 50; GC I, 75v; SCC I, 106; AVP, 2; BZ, 87; PD, 72; apocrifă (neadevărată) AR 1832, 86; apocrif, apocrific GLC, 51. (Cf. lat. apocryphus, fr. apocryphe, germ. apokryph şi apokryphisch). 
  APODICTIC adj. MF II, 54r; MF III, 124v, 125r; VL, 16r, 51r, 63r, 83r; DFL, 175; StDR, 19; CFZ, 52, 53; BZ, 87. (Cf. germ. apodiktisch, fr. apodictique). 
  APODOZĂ s. (Gram., Ret.) pe urmă punere EBG, 22r; apódosis DO, 33; parte subsecventă, apódosis CGR, 150; apodos GRN II, 113; BG, 207; apodoză BZ, 87. (Cf. gr. ¢pÒdosij, lat. apodosis, fr. apodose). 
  APOFTEGMĂ s. apoftegmă BDL I, 232r; AVP, 2; PD, 72; apoftegmile (zicerile) MFV I, 141v; apoftegme sau sentenţe HFP, 20; apóftegmă GC I, 75r. (Cf. gr. ¢pÒfqegma, fr. apophtegme). 
  APOLOGETIC adj. apologhiticesc HFP, 119; apologetic GC I, 75r; BZ, 87. (Cf. gr. ¢pologhtikÒj, fr. apologétique). 
  APORETIC adj. [filozofi] scheptici, carii [...] şi aporetici să numesc HFP, 43; aporetic BZ, 88. (Cf. ngr. ¢porhtikîj, fr. aporétique). 
  APORIE s. („îndoială, nesiguranţă”) aporie DC II, 103v; DC IV, 92v; RIM, 115; BZ, 88; PD, 73; nedomirire (aporie) FC, 14r; apórie RIM, 267. (Cf. gr. ¢por…a, fr. aporie). 
  APORISI vb. („a se îndoi; a ezita”) DC IV, 135v. (<gr. ¢porî). 
  APORTA vb. apurta CV, 38; aporta RB, nr. 27, 4; BZ, 92; INB 1859, 172. (<fr. apporter). 
  APOSTROFA vb. 1. (Punct.) apostrofi MCRV, apend.; MIR, 313; VG, 23; apostrofa VVP, 9; EP II, 43; CGR, 174; RIT, 11. 2. („a admonesta”) apostrofa FMIL 1847, 234; AF, 167; NV, 43; SCC I, 135; LIT, 68; C, 178; PBV, 22; BZ, 89. 3. (Ret.) apostrofa BZ, 89; PD, 74. (Cf. lat. apostrophare, fr. apostropher, germ. apostrophieren). 
  APOSTROFĂ s. 1. (Ret., Gram.) apostrófi, adecă întoarcere RIM, 222; apostrofă GC I, 75r; MCR, 185; NV, 43; PTP, 50, 85; apostrof GRR, 101, 118; în vorbire substantivul să ia în trei feluri, adică în subjet, în apostrof şi în complinire EGRM, 28v; [substantivul] este în apostrofă cînd va fi persoana sau lucru către care îndreptăm cuvîntul EGR, 74, cf. şi 162. 2. („admonestare”) apostrofă BDJE, 102; NV, 43; SCC II, 196; SMB I, 165; DIB, 284, 476; PBV, 22; BZ, 89. (Cf. gr. ¢postrof», fr. apostrophe, lat. apostropha). 
  APOTEOZA vb. NV, 44; BZ, 89; PD, 75. (<fr. apothéoser). 
  APOTEOZARE s. apoteosirea sau îndumnezeirea IRV, 10v. 
  APOTEOZĂ s. apoteosis, apoteoză, GC I, 75r; apoteoză CMR, 117; RB, nr. 16, 1; MEN II, 284; NV, 43; BZ, 89; PD, 75; apoteoz RL, 432; LIT, 403; CA 1860, 105. (Cf. ngr. ¢poqšwsij, fr. apothéose, lat. apotheosis). 
  APRIORI adv. a priori HFP, 68; PET, 8, 41; BZ, 95; maiînainte (a priori) C, 161; apriori PD, 80. (Cf. lat. a priori, fr. à priori, germ. a priori). 
  APROFUNDA vb. aprofunda MPM, IV; DFL, 6; NV, 45; GRR, 246; SCC II, 378; ICI, 132; GCB II, 188; CEF, 171; C, 3; BZ, 93; PD, 79; aprofonda LS, 63, 127; BCI, 135. (<fr. approfondir). 
  APROPO adv., s. a propo IO, 60; NZ, 67v; MGD, 25r; GC I, 84r; apropo MFE, 10; MPG, 26; MBG, 15; FGB, 12; KMP, 106, 139; AFN, 12; FMIL 1840, 380; FMIL 1847, 183; SIT, 47; NC, 6; RL, 51, 88; ASLI, 152; PD, 80; apropos StDR, 20; RL, 191; APS, 24; a propos, BZ, 95; apropozit SIT, 38; apropozito T 1856, nr. 3, 2; SMB I, 11, 71, 133; BC, 85; GCB II, 188. (Cf. fr. à propos, it. a proposito). 
  APROPRIA vb. apropria PV, 79, 84; GC V, 270r; DFL, 58; NV, 46; BCD, 273; R 1858, 207; BZ, 93; PD, 80; propria BD II, 255; asăui, alsăui BZ, 38, 124. (Cf. lat. appropriare, fr. approprier). 
  APROVIZIONA vb. proviziona SIC, 50; GG, 24; AIR III, 118; RB, 307; AMIM, 118; PMC II, 32; TR 1854, 103; R 1857, nr. 1, 3; PD, 530; proviziuna WAM, 74; TR 1854, 3; proviza, proviziona, aproviziona GC II, 35r, cf. şi I, 83v, V, 261v; aproviziona BGO 1844, 163; NV, 46; SSC, 103; SCC II, 1; CA 1854, 74; CA 1855, 119; Z 1856, nr. 7, 3, nr. 13, 4; LIT, 119; BZ, 93; PD, 80; amerinda VVP, 6; aprovianta CA 1856, 86; CA 1858, 85. (<fr. approvisionner; cf. şi provision). 
  APROVIZIONARE s. aprovizionare (îndestulare) AR 1832, 138; aprovizionare MN 1836, 6; BGO 1840, 182; BPA, 22, 23; BIP, 77; GM 1852, 40; SSC, 103; Z 1856, nr. 5, 4; LIT, 31; JA, 124; BZ, 93; RIT, 19; D 1859, an. II, 3; amerindare VVP, 6; provizionare AMIM, 237; aproviantare CA 1851, 54; CA 1861, 116; profiantare TR 1854, 103. 
  APROXIMA vb. aproxima GC I, 84r; NV, 46; BZ, 94; aprosima NV, 46; BZ, 93. (Cf. fr. approximer, lat. approximare, it. approssimare). 
  APT adj. DFL, 11, 27; BG, VII; NV, 46; BZ, 96; PD, 81. (Cf. fr. apte, lat. aptus). 
  ARABESC, -Ă s., adj. 1. (Pict., Arhit.) arabesc AR 1830, 25; CR 1830, 385; LMS, 29; CA 1853, 74; BZ, 97; PD, 81; arabesc, arabic NV, 47; arabescă PBV, 25; arabescuri VDA, 13; SHI II, 122; FGGN, 113; SCC I, 244; BC, 89; PD, 81; arabicuri NV, 47; arabesce CA 1851, 117; StDR, 20; CA 1857, 67; NPT, 325; arabesche PBV, 25. 2. („arab, privitor la arabi”) arabesc SIU, 19r; MCL 1838, 146; VVP, 9; PD, 81. (Cf. fr. arabesque, it. arabesco, germ. Arabeske). 
  ARABIC adj. aravicesc SAT, XI, 127; VIC, 135v, 174r; SEC, 224; MVV, 77; CB 1816, 48; BPN II, 320; SIU, 51v, 57r, 66r; NZ, 58r; DGR, 66; PDT, 87; arabicesc MIU, 64; PA, 7; CME, 6; CMG, 2; CML, 5; MVV, 77; CB 1814, 164; GSP II, 21; BVM, 45; BR 1829 I, 29; GC I, 61v; MF I, 42v, 43r; AR 1837, 6; FMIL 1840, 197; GLC, 7, 81; aravic AR 1829, 141; arabic SIC, 87; RSM, 9r; AIR I, 184; AR 1837, 182, 210; SHI II, 93, 95; RB, nr. 28, 1, 210; VVP, 9; StIN, 86; FMIL 1844, 160; NV, 47; BG, 53; SCC I, 244; BZ, 97; PD, 81. (Cf. gr. ¢rabikÒj, lat. arabicus, germ. arabisch, fr. arabique). 
  ARANJA vb. aranjui AsM, 132; aranja FAM, 11; SCC II, 175; AML, 18; arangea BZ, 112; PD, 89; aranjea PBV, 25. (<fr. (s’) arranger). 
  ARANJARE s. arangeare BZ, 112; INB 1859, 43; aranjeare PBV, 25. 
  ARBITRA vb. BZ, 99, PD, 82. (<fr. arbitrer). 
  ARBITRAJ s. (Fin., Jur.) arbitraj FAE, 105; arbitragiu NV, 47; RL, 4; Z 1856, nr. 7, 4; VO 1857, 14; BZ, 98; BEC, 93; PD, 81. (<fr. arbitrage). 
  ARBITRAL adj. („hotărît de arbitri”) GC I, 101r; CPI, 230; NV, 47; BZ, 99; PD, 82. (Cf. fr. arbitral, lat. arbitralis). 
  ARBITRAR adj., adv., s. Vezi Form. term. şt., p. 152. Cf. şi 1. („întîmplător; discreţionar”) arbitrariu IO, 21; LOA, 81; MF III, 49r; SHI II, 207; MID I, 82; FMIL 1847, 127; SIT, 254; CDR, III; CA 1850, 65; RMS, 6; TR 1854, 5; LIT, 269; C, 18; R 1857, nr. 4, 1; GCB II, 188; BEC, 2, 26, 81; BZ, 99; D 1860, 86;285, 389; arbitrar GC I, 101r; DL, 6; DFL, 6; MID I, 119; SIT, 273; CGR, 6; KDP, 45; BCD, 13, 249; CCP, 31; RBM, 100; SSC, 33, 109; KOS, XXIV; CA 1853, 73; RL, 255, 297; Z 1856, nr. 3, 3; LIT, 6; NPT, 289; PBV, 25; PD, 82; arbitrar (sama-volnic) CIRA, 315. 2. („care se hotărăşte prin arbitri”) arbitrar Z 1856, nr. 7, 4; BEC, 94. (Cf. şi lat. arbitrarius). 
  ARBITRARIETATE s. arbitraritate SHI II, 45, 105; SSC, X, 81, 115; arbitrarietate RL, 382. 
  ARBITRAŢIE s. arbitraţie GC I, 101r; arbitraţione BZ, 99. (<fr. arbitration). 
  ARBITRU s., adj. 1. (Jur.) DAP, 14; CLV, 131v; TPE, 21v; SIC, 80; CPI, 143, 230, anexă 2; AOD, 168, 297, 323; FMIL 1847, 76; NV, 47; BCD, 599; StDR, 20; TR 1854, 2; DILB I, 190; BEC, 93, 441; BZ, 99; PD, 82. 2. („stăpîn; orînduitor”) DTN, 29; NV, 47; LS, 146; BC, 13; LIT, 30, 102, 302, 315, 330; AVP, 2; R 1857, nr. 1, 3; NPT, 291; BZ, 99; PD, 82. (Cf. fr. arbitre, lat. arbiter). 
  ARBITRU s. 1. („voinţă proprie, bun plac”) arbitru CLV, 131v; NV, 47; BZ, 99; liberul arbitru RMS, 19; CA 1858, 45; arbitriu DFL, 165; PBV, 25; BZ, 99; liberul arbitriu CFZ, 40, 67. 2. (jur.) arbitrium CPI, 230, anexă 2. (Cf. fr. arbitre, lat. arbitrium). 
  ARCADĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 152. Cf. şi (Arhit.) SPBA, 40, 82; CR 1830, 167; GC I, 92v; HAN, 7; AR 1837, 192, 380; RB, nr. 2, 1: PCI, 43; NV, 48; StDR, 22; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 
  ARCAN s., adj. 1. (Chim., Med.) arcan sau învăţătură împotriva călbezii oilor AC, 1., cf. şi 2; arcan FDB, 67; HMV II, 255; NV, 48; PD, 87; leacuri arcane (ascunse) HMV II, 28; arcane (remezii secrete) INB 1859, 165. 2. („secret”) arcanum MIU, 417; arcan NV, 48; StDR, 22; BZ, 100; PD, 87; arcan (lucru tainic) MCL 1839, 503; arcane (secreturi) SMR I, 10; (Cf. lat. arcanum, fr. arcane, germ. Arkanum). 
  ARENDA vb. arîndui CL II, 319, 334; arînda BDL I, 247r; arendui ME, 355; GC I, 84v; BGO 1840, 8, 141, 404; ROB2, 593, 607; SIT, 194; BCD, 142; PBV, 26; orîndălui DAP, 65; SCS, 11; ROI2 III, 71; orînda ROI2 III, 71; împosesui BFO 1843, 278; Prop, 121; LMA, 3; arenda BCD, 339; PBV, 26; BZ, 105; D 1860, 85. 
  ARENDARE s. năimeala sau orîndăluirea DAP, 57; orîndăluire, darea cu orîndă SCS, 11; orîndăluire CPI, anexă 7; ROI 2 III, 71, 95; împosesiere BFO 1838, 72; împosesuire BFO 1843, 2; JA, 34; împosesuire (arîndare) JA, 33; arenduire RB, 153; BGO 1840, 34; BGO 1844, 32; Prop, 121; ROB2, 593, 605, 607, 664, 665; arendăluire IFM, 29; arendare BZ, 105, 113. 
  ARENDAŞ s. Vezi Împrumut. I, p. 128. Cf. şi aréndator AIC, 17; arendator AIC, 25; BR 1821, 92; NPC, 14, 114; GT 1838, 7; PDT, 76; FMIL 1847, 95; SIM, 121; BCD, 339; SSC, 81; SCC II, 380; TR 1854, 96; BZ, 105; arîndátor, arîndator, arîndător OPB, 67; arîndator CMI, 1; CL II, 319, 325; neiemitor sau arendátor PA, 82; arendátor FDB, 33; BR 1821, 100; SPT, 53; orîndar LVH, 78v; orîndator APC, 226v; DAP, 57; orîndátor SCS, 11; CCI, 25; arîndaş OPB, 67; FLG, 19; LB, 29; arendaş RA, 59; LC, 23; BPN II, 193; TSVM, 6, 82; CR 1829, 19; FTP I, 88; ROB, 97; AIR II, 109; RB, nr. 29, 4, nr. 30, 4; BGO 1840, 51; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; posesor CPI, 187; ROI2 III, 27; JVA, 23; împosesuitor BFO 1843, 276; arendar (posesor) ICG, 66; arendar Prop, 121; IFM, 5; FMIL 1847, 97; JA, 68; arîndar JA, 33; arendator, arendar, orîndar StDR, 21; năimitor DAP, 63; arînduitor FMIL 1844, 124. (Cf. lat. arendator, germ. Arendator, magh. árendás, fr. possesseur). 
  ARENDĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 128. Cf. şi arîndă AIC, 16, 25; TD II, 177; CL II, 317; FLG, 10; RA, 59, 60; BDL I, 247r; UT, 11, 24, 25; MIM, 13, 46; LA, 58v; LB, 29; neiemuri (arînzi) PA, 81; orîndă DAP, 59; SCS, 11; SIU, 41v; AR 1830, 208; arendă LC, 22; TSI, 23; TSVM, 82; LOA, 43; AIR I, 107; AR 1837, 140; RB, nr. 34, 4, 399; BGO 1840, 8, 25; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; posesie (orîndatorie) CPI, 185; posesie sau orîndatorie CPI, 186; posesie BFO 1838, 10; IVA, 23; năiem (arendă) NPC, 14. (Cf. lat. arenda şi arendatoria, magh. árenda, germ. Arende, rus. ×èÜåÛ×, fr. possession). 
  AREOPAG s. (Antic. gr.) ariopag GN, 232v; GCA II, 23r; RIM, 96, 285; CB 1806, XXXVII; PIU I, 223; ariopagos AVP, 3; areopagus MIU, XX; areopag RIM, 96; MIU, 197; SIU, 95v; BPN I, 40, 104; BD I, 59; VMG, 263; RDS, 50v; GC I, 84v; RB, nr. 7, 1; StDR, 21; CA 1854, XXVIII; RL, 303; BZ, 105; PD, 83; areopagiu MEN II, 218; NV, 48; SD 1855, 1. (Cf. gr. ¥reioj p£goj, lat. areopagus, germ. Areopag, fr. aréopage). 
  AREST s. Vezi Împrumut. I, p. 128. Cf. şi areşte PFBM, 28v; areşti sg. IIE, 13; CP II, 11, 12, 126; areşt CP II, 9, 27; CL I, 22; arişte UB, 10; LVH, 62r; CMS, 3; RPL, 15; RSL, 2; UT, 28; aristă DOA, 16; ariştă LB, 31; arăst CP II, 11; arest CP II, 11; CL II, 405; CB 1815, 39; FTM, 66, 79; BDL I, 237v; BD I, 60; CR 1831, 4; GC II, 197r; CIRA, 108; BFO 1833, 2; BAR II, 119; RSM, 35r; AIR I, 138; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. arrestum, germ. Arrest, rus. ×èÜéê, magh. aristom, it. arresto, fr. arrêt). 
  ARESTA vb. Vezi Împrumut. I, p. 128. Cf. şi areştui CP II, 119, 187; areştiui CP II, 120; arestui BDL I, 237v; GC I, 86r; SIC, 47; CIRA, 108; KUB, 39; AR 1837, 11; ROI2 VIII, 12; MCL 1838, 135; BFO 1838, 97; VVP, 10; MCL 1839, 481; AFH, 35; PIA, V; CA 1851, 60; StDR, 21; PCI, 47; CCP, 88; CPO, 17; PBV, 26; areştelui CP II, 120; arestelui IRV, 31r; aresta CV, 37; VAA, 61; HAN, 81; BGO 1840, 131; CR 1842, 340; MID I, 191, 192; DFL, 158; NV, 400; LS, 119; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. arrestare, it. arrestàre, germ. arretieren, fr. arrêter). 
  ARESTARE s. areştiuire CP II, 187; arestuire BDL I, 237v; GC I, 86r; CIRA, 131; BFO 1833, 2; ROI2 III, 128, VIII, 22; AR 1837, 13, 36; RB, 231; forma este folosită pînă la 1860; arestuire, arestare StDR, 21; arestare BD I, 60; SCC I, 299; RL, 43; PBV, 26; BZ, 113; BEC, 289. 
  ARESTAT s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 129. Cf. şi arestant RA, 18; BDL I, 237v; LB, 29; CR 1830, 294, 435; AR 1830, 83; LOA, 7, 26, 40, 63, 64; BFO 1833, 68; MCR, 37; ROI2 III, 128; RB, 310; MCL 1838, 93, 136; VVP, 10; MCL 1839, 486, 635; BGO 1840, 2, 182; CCB, 12; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; areştant ROI2 III, 128; arestuit AR 1830, 371; KUB, 41; AR 1837, 13; MEN I, 60; CA 1855, 52; arestat VAA, 5; MEN I, 59; EV, X. (Cf. germ. Arrestant şi Arrestat, magh. arréstans, rus. ×èÜéê×åê). 
  ARESTAŢIE s. arestaţie AR 1833, 3; AR 1837, 249, 273; PBV, 26; PD, 89; arestanţie AR 1837, 265; arestaţiune LS, 110; arestaţione BZ, 113. (Cf. lat. arrestatio, fr. arrestation). 
  ARGONAUT s. 1. (Mit.) argonafti pl. OC II, 56r; DC I, 130r, 167r; DC II, 103r; DIP, 21v; argonavti DC II, 94r; FNC, 96r; SHI I, 8; SHI II, 28; argonafte NIU, 116v; FTP I, 134; argonafţi PIU I, 226; argonaute FTU, 23r; SIU, 80r, 81v; CMR, 90, 93; argonauţi OF, 7; MIU, XVIII, 201; CMR, 93; GLC, 37; StDR, 20; PD, 83; argonot GC I, 92r; argonaut BZ, 107. 2. (Zool.) argonauta pl. CIN, 220; argonauţi BMN I, 57; BIN, 443; INB 1859, 82; argonaute BIN, 448. (Cf. gr. ¢rgonaÚthj, lat. argonauta, fr. argonaute). 
  ARHIDUCE s. Vezi Împrumut. I, p. 41. Cf. şi arhipovăţuitor FJ, 1; IAG, 1; arhi-povăţuitor IIE, 1; RPT, 1; CMS, 1; arhiepovăţuitor CMP, 1; arhiduc MDWS, 392; CV, 15; MIU, V; BDL I, 244v; AR 1829, 245; AR 1830, 370; CR 1830, 163; MN 1836, 96; arhiducă MDWS, 392; PDT, ded.; CR 1829, 34; BR 1829 I, 45; AR 1830, 55; CR 1830, 413; CIRA, 397; AIR II, 10, 275; AR 1837, 5; RB, nr. 3, 1, nr. 18, 3, nr. 33, 2, 285; FL, 3, 77; GT 1838, 6; VVP, 11; CN, 23; CA 1853, XLIII; PBV, 29; arhi-ducă AIR I, 215; arhidux FLG, 6; CC, 39; GIC, 91; PIU III, 99, 120; SR16; arhiduce WAM, 85; PD, 84; arhi-duce BZ, 101. (Cf. gr. ¢rcidoÚx, lat. archidux, fr. archiduc, it. arciduca). 
  ARHIDUCESĂ s. arhiducesă, arhiduceasă BDL I, 244v; arhiduceasă VVP, 11; arhiducesă AIR II, 188; RB, nr. 3, 1, 285; FL, 91; Z 1856, nr. 17, 3; arhi-ducesă BZ, 101; arhidúchisă OFR, 11; arhiduchesă GIC, 46; CR 1831, 55; AR 1837, 5. (Cf. fr. archiduchesse, it. arciduchessa, gr. ¢rcidoÚkissa). 
  ARHISTRATEG s. Vezi Împrumut. I, p. 41. Cf. şi arhistrátig ZFV II, 97v; JNA, 96; FNB II, 191; NZ, 54v; arhistratig NID I, 27r, 92r; MIR, 25, 110; MIB, 19; CSM, 14, 100, 188; TSVM, 16; OFR, 45; CIRA, 422; GC I, 98v; MCL 1839, 219; CA 1854, XXXVI. (<gr. ¢rcistr£thgoj). 
  ARHITECT s. Vezi Împrumut. I, p. 41. Cf. şi arhitecton FIT II, 120v; DAB, 121r; MFV I, 94r; MCB, 143; GIC, 15; GAT, 39; MPE, 12, 28; SHI I, 6; BGO 1840, 76, 179; BGO 1844, 5; D 1859, 215; arhitectón APC, 138v; arhitecton, arşitecton, arhitect, arşitect GC I, 98v, 99r; arşitecton FTP II, 187; arhitector BD I, 58; FTP IV, 111; ROB, 84; CIRA, 197; BFO 1833, 218; LO, 4; BGO 1840, 103; BMN I, 63; PBV, 29; INB 1859, 57; arhitect PSG, 43v; CP II, 103; IRF, 26; SIU, 27r, 68r; BDL I, 245v; MFV I, 35r; IRV, 125; MG I, 44; VMG, 8; HPP, pf. 12; CR 1829, 100, 148, 232; AR 1829, 35; CR 1830, 39, 427; AR 1830, 83, 96; VA, 282; MRC, 232; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; arşitect R 1858, 2; PTP, 39; arhi-tect BZ, 102. (Cf. gr. ¢rcitšktwn, lat. architectus şi architector, germ. Architekt, fr. architecte). 
  ARHITECTONIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 41. Cf. şi arhitectonicesc BD I, 58; MFV, 16r; GIC, 15, 42; ROI2 III, 119; arhitectonesc, arhitectonicesc GC I, 101r; arhitectonic GC I, 98v; RSM, 42r; MN 1836, 41; VDA, 6; SHI II, 6; CIN, 379; FL, 19; VVP, 11; StIN, 6; CD, VI, 101; FMIL 1847, 193; KFL, 102; CGR, 131; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; arhitectoresc PBV, 29; arhi-tectonic BZ, 102. (Cf. gr. ¢rcitektonikÒj, lat. architectonicus, fr. architectonique, germ. architektonisch). 
  ARHITECTURĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 41. Cf. şi arhitectonică WGT, 60v; BDL I, 245r; architectónie SPBA, 12; MII, 25; GIA I, 94r; DAB, 19r; BD I, 58; GC I, 101r; VVP, 11; PBV, 29; arşitectonie GC VIII, 4v; arhitectură BDL, 245v; AEG, 20v; SIU, 14r, 28v; LIB, 4; SPBA, 92; TGm2, 31r; EGT, 40r; IRV, 205v; BGV, 81v; PCP, 31; GIC, 28; PIU II, 55; CR 1830, 254; AR 1830, 25; GC I, 101r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; arhi-tectură BZ, 102; arhitetură FTM, 118, 225; arşitectură PCB, 9, 98, 147; GC I, 101r; FTP I, 90, 182; GTN 1836, 72 bis; NV, 95; architectură RMS, 29. (Cf. gr. ¢rcitektonik», lat. architectura, germ. Architektur, fr. architecture, it. architettura). 
  ARHONDOLOGIE s. arhondologhie CR 1821, 3; ROB, 1, 25; GC I, 101r; arhontologhie BGO 1844, 180; arhontologie CA 1857, 15; PBV, 29. (<gr. ¢rcontolog…a). 
  ARISTOFANIC adj. (Versif.) [vers] aristofanicesc sau anapesticesc EBG, 118r, 121r; aristofanic SGR III, 30. (Cf. lat. aristophanicus, germ. aristophanisch). 
  ARMATOR s. (Mar.) armator GC I, 92v; AR 1837, 20; SSC, 113; SCC II, 380; DCB I, 5; armător VVP, 10; CCB, 116; PDC, 43; BZ, 110. (Cf. fr. armateur, it. armatore). 
  ARMURĂ s. (Milit.) VSC, 93, 94, 95; GC I, 95r; VVP, 10; ASI, 6, 14; LS, 55; BCP, 49; AVP, 2; PBV, 27; BZ, 112; PD, 88. (<fr. armure). 
  ARSENAL s. (Mar., Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 42. Cf. şi arsenal BDL I, 242v; AR 1829, 102; CR 1829, 200; AR 1830, 82, 106, 170; CR 1830, 326; GC I, 98r; CIRA, 242; MN 1836, 6, 36; AR 1837, 61, 291; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; arsenal (armărie) AR 1830, 428; AR 1834, 88; armărie (arsenal) CIRA, 247; armărie GC I, 95r; RIP I, 78; StDR, 22; arsenal (tophana) AR 1835, 147; tarsana GIC, 141; arsana CR 1829, 36; GC I, 98r. (Cf. ngr. ¢rshn£lhj, fr. arsenal, germ. Arsenal, rus. ×èéÜå×ã, ngr. tersan©j şi ¢rsen©j, tc. tersane). 
  ARTILERIE s. Vezi Împrumut. I, p. 42. Cf. şi artilerie SPBA, 58, 82; BD I, 66; CC, 48; CR 1829, 10; AR 1829, 14, 18; CR 1830, 47; GC I, 98r; SPV, X; CIRA, 261; GG, 142; FGE, 50; AR 1837, 4; NAP, 21; RB, nr. 9, 1; FL, 60; VVP, 11; RIP I, 78; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; artelerie TID, 6; NB, 21; BDL I, 243r; CR 1830, 385; arteleríe IRF, 42, 55; NB, 6, 21; CR 1829, 93, 189; artilăríe IRF, 44, 69; artileríe CR 1829, 255. (Cf. fr. artillerie, germ. Artillerie, rus. ×èêßããÜèß÷). 
  ARTILERIST s. artilerist FLG, 42; CR 1830, 163; GC I, 97v; AR 1837, 254; CN, 22; HMV I, 117; FMIL 1844, 310; SRM, 209; CA 1848, 66; StDR, 23; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; artilier GC I, 97v; artiler CIRA, 242; AR 1837, 46; VVP, 11; CA 1853, 58; artilar LMG, 16. (Cf. germ. Artillerist, rus. ×èêßããÜèßéê, fr. artilleur). 
  ASIATIC adj., s. asieticesc HOG, 60; asiaticesc MIU, 101, 146, 411; OMT, 26; SPBA, 22; PIU I, 263; BRD, 118; HFP, 10; MRC, 92; VSC, III; CIRA, 210; VVP, 12; PBV, 31; asiatec BDL I, 248v; asiatic PIU IV, 253; AR 1829, 108; CR 1829, 173, 185; AR 1830, 45, 159; CR 1830, 130; CIRA, II; AIR I, IX, 28, 122; GTN 1836, 84; MN 1836, 3; pe la 1835 forma era frecventă; aziatic CIRA, 257; AR 1837, 312bis; aziesc VH, 4. (Cf. lat. asiaticus, fr. asiatique, germ. asiatisch). 
  ASISTA vb. 1. („a fi de faţă la un eveniment”) asista CD, 10; AsE, 10; SRM, 22, 32, 198; BDJE, 149; NV, 51; CA 1848, 45, 57; LS, 104; GM 1852, 49; SCC I, 60; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; a asiste DFL, 33. 2. („a sta lîngă cineva spre a-l ajuta”) asista DILB I, 190; CA 1856, 31; GCB II, 189; BZ, 124; PD, 97. (Cf. fr. assister, lat. assistere). 
  ASOCIA vb. („a (se) întovărăşi, a (se) uni”) asoţia BDL I, 252r; MEN I, 80; DFL, 40; IFM, 7; SSC, 71; Z 1856, nr. 14, 2; DILB II, 206; C, 15; asocia NV, 51; BMN II, 121; SD 1855, 2; T 1856, nr. 1, 3, nr. 5, 1; LIT, 220; BZ, 124; asocia, asoţia PBV, 32; PD, 98. (Cf. fr. associer, lat. associare). 
  ASOCIAT adj., s. soţ CL II, 355, 358; tovarăş DAP, 86; CPI, 200; CCP, 109; tovaroş LC, 38; CCB, 7; PDC, 33, 44; împărechet TPE, 32v, 33r; asoţiat CR 1829, 210; AR 1829, 191; BMN II, 73; SCC II, 42; RL, 419; DIB, 151, 164; DILB II, 206; LIT, 60; BEC, 40; asociat SCC I, 9, 92; RL, 269; R 1857, nr. 4, 1; PBV, 32; BZ, 124; asociat, asoţiat PD, 98; asociant LM, 276. (Cf. lat. associatus, fr. associé, germ. Associe). 
  ASOCIAŢIE s. însoţire MTM II, 88; TD II, 218; împărechere TPE, 11r, 33r; tovărăşie DAP, 85; CPI, 197; CCB, 15; PDC, 36, 44, 47; CCP, 109; tovăroşie LC, 37; CCB, 6, 84; PDC, 33; TR 1854, 103; TR 1855, 18; asoţiaţie (tovărăşie) AR 1834, 144; asoţiaţie AR 1830, 184; NPC, 138; FD I, 82, 120; EOI, XVII, 211; FMIL 1844, 313; PSE, 253; MID I, 14; IFM, 7; CA 1848, 34; BIP, f.t., 69; BRA, 289; StDR, 24; CFZ, 45, 64, 120, 157; asociaţie CA 1844, 41; NV, 51; GM 1852, 60; SSC, 100; RL, 270, 271, 329; CA 1855, 48; R 1857, nr. 29, 2; PBV, 32; D 1859, an. II, 6; CA 1862, 49, 62; asociaţie, asoţiaţie PD, 98; asoţăciune DFL, 35, 51, 54; asociare, asociaţione BZ, 124; asociaţiune BMN I, 79; BEC, XXI, LIII, 17, 43, 79; asoţiaţiune TR 1855, 18; VO 1857, 1; asoţiare GCB II, 189; sociaţiune INB 1859, 68. (Cf. fr. association, lat. associatio, germ. Assoziation). 
  ASPIRA vb. Vezi Form. term. şt, p. 154. Cf. şi 1. (Fon.) aspira SGR I, 204; EP II, 91; IGE, 6; StDR, 25; GCB II, 189; BZ, 121; PD, 95. 2. („a tinde spre ceva”) aspira MCL 1838, 36; MEN I, 277; DFL, 2, 113, 140; EV, XLVI; IFM, 5; FMIL 1847, 84, 88; AF, 114; SIT, 12, 295; CGR, 131; CA 1850, 56; LS, 27; StDR, 25; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; adspira StDR, 6. (Cf. fr. aspirer, it. aspirare, lat. aspirare şi adspirare). 
  ASPIRANT adj., s. Vezi Form. term. şt, p. 154. Cf. şi aspirant GC I, 109r; FMIL, 83; BIP, 27, 28; StDR, 25; LIT, 114; NPT, 72; BZ, 120; PD, 95; adspirant AsL, 53; BZ, 20. 
  ASPIRAŢIE s. Vezi Form. term. şt, p. 154. Cf. şi (Fon.; „dorinţă, năzuinţă”) aspiraţie BDR, 16v; SGR I, 14, 16; EP I, 22; HGL, 2; SCC II, 207; RL, 67, 228; CA 1855, 25; D 1859, 119; CA 1861, 62, 64; PD, 95; aspirăciune DFL, 134; adspiraţie, aspiraţie, aspirăciune StDR, 6; aspiraţione BZ, 120. (Cf. şi lat. aspiratio şi adspiratio). 
  ASTROLOG s. Vezi Form. term. şt, p. 154. Cf. şi astrolog OC I, 105r; OC II, 55v; RIC, 175r; VEI, 51r; DC I, 71v; MDWS, 395; BDL I, 253v; AOS, 76; BD I, 82; GPF, 157; HFP, 21; GC I, 113r; AR 1835, 48; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; astrólog HO, 38, 137. 
  ASTROLOGIC adj. Vezi Form. term. şt, p. 155. Cf. şi astrologhicesc OC I, 92r; MIU, 94; BDL I, 253v; HFP, 10; astrologic GC I, 113r; BZ, 126; astrologic, astrologicesc PBV, 32. 
  ASTROLOGIE s. Vezi Form. term. şt, p. 155. Cf. şi astrologhie OC I, 48r, 113v; OC II, 9v; ZFV II, 91r; DC II, 71r, 219r; DC IV, 59v; MIU, XII, 94, 179; HO, 39; NID II, 110v; BDL I, 253v; PIU IV, 192; MRC, 212; astrológhie OC I, 48v; OC II, 55r; MTT, 228r; GN, 182r; DC II, 71v; astrologie GC I, 113r; VVP, 12; CA 1854, 79; PBV, 32; BZ, 126. 
  ATAC s. Vezi Form. term. şt, p. 155. Cf. şi 1. (Milit.) atac MIU, 209; IRF, 64; CR 1829, 318; AR 1829, 236, 246; SPV, IX; CIRA, 118, 123; SGR II, 14; GG, 50; AR 1837, 42; SHI II, 169, 184; FMIL 1840, 23; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; atac (izbire) CR 1830, 59; atac (năvălire) IL 1840, 46. 2. („act de violenţă comis împotriva cuiva; insultă; provocare”) atac MFV I, 14r; CLV, 131v; MGD, 27v; AIR I, XXI; MN 1836, 98; RB, 246; MCL 1839, 500, 602; AR 1844, 19; AOD, 216; SIT, 212; KDP, 103. 
  ATACA vb. Vezi Form. term. şt, p. 155. Cf. şi (Milit.; „a comite o agresiune sau violenţă asupra cuiva”) ateca CV, 38; atacarisi (lovi) IRV, 9v, 29v, 69v, 138r; atacarisi BGV, 18r, 39v; MFV II, 76r; MGD, 14r; AR 1829, 57; CR 1830, 306; GC I, 111v; CR 1831, 55; SPV, XV; AR 1834, 291; AR 1837, 25, 127; RB, 238, 246, 262; AOD, 152; ataca AR 1829, 5; AR 1835, 12; MN 1836, 14; AR 1837, 7, 181; MCL 1838, 100; KCL, 122; PIA, 23; AsL, 52; AR 1844, 20; FMIL 1844, 307; SCMI, 40; MID I, 192, 267; pe la 1845 forma era frecventă; atăca AR 1830, 225; atacui AR 1837, 101, 177. 
  ATELIER s. Vezi Form. term. şt, p. 155. Cf. şi atelie AsR, 7; FMIL 1847, 193; SSC, 75, 99, 106; KOS, XVIII, XX, XXI; SCC II, 357; GM 1854, 86; CA 1856, 11; LIT, 52; VMP, 180; R 1857, nr. 9, 1; atelier MEN I, 74; MEN II, 156; NV, 52; DILB I, 190; LIT, 9; atelie, atelier PD 101. (Cf. şi germ. Atelier). 
  ATENTAT s. atentat CV, 38; AR 1837, 13, 33; RB, nr. 6, 2; FMIL 1844, 257; NV, 53; StDR, 25; PLB, 25; RMS, 231; GM 1852, 57; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; atantat AR 1837, 67; SIT, 273. (<fr. attentat). 
  ATLET s. atletele sau aducătorii de biruinţe MIU, 220; atletă m. BD I, 86; atlet (luptător) BPN I, 34; IRV, 182v; AR 1837, 391; atlet GC I, 115v; GPE, 30; AR 1837, 397; VVP, 13; DL, 83; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; luptaci (atlet) CA 1854, XXXIII. (Cf. lat. athleta, germ. Athlet, fr. athlète). 
  ATLETIC adj. atleticesc BD I, 86; atletic GC I, 115v; MN 1836, 77; AR 1837, 393; VVP, 13; DILB II, 206; PBV, 34; INB 1859, 93. (Cf. lat. athleticus, fr. athlétique). 
  ATRACTIV adj. Vezi Form. term. şt, p. 156. Cf. şi atractiv GC VI, 296r; SHI, XXVIII; HPA, 13v; FMIL 1840, 270; MEN II, 79; DFL, 28; NV, 53; StFE, 7; PFM, 12; PD, 103; atractiv (trăgător) SVC, 6. 
  ATRACŢIE s. Vezi Form. term. şt, p. 156. Cf. şi 1. (Astron., Fiz.) tragere AOS, 118, 119; MF III, 106r, 107v; atragere GC VI, 296r; CA 1854, 38; CEG, 94; atracţîe POC, 2r, nota; atracţie GC VI, 296r; GPE, 13; SIT, 71; PBV, 34; PD, 103; atracsie (tragere la sineş) HPA, 37v; atracţiune DFL, 208; INB 1859, 20, 28; atracţione KFL, 46. 2. („înclinaţie puternică spre cineva sau ceva”) atracţie SMR I, 6; ASI, pf. 1; CA 1862, 46, 48; atragere SIM, 169; PTP, 103; atracţiuni (lipiciuri) CEF, 76; atracţiune LIT, 12, 302. 
  ATRAGE vb. Vezi Form. term. şt, p. 156. Cf. şi atrage DC IV, 44r; au fost attraş oameni prin strigarea sa CV, 36; attrage LIT, 7, 19, 181; atrage DFL, 200; GM 1852, 45; CA 1853, 79; SCC I, 50; CMI, 6; Z 1856, nr. 7, 3; CA 1860, 106; trage SPBA, 23; ROI2 III, 83; CA 1852, XXII; RL, 110; BEC, 141. 
  AUGMENTA vb. PD, 104. (Cf. fr. augmenter, lat. augmentare). 
  AUGMENTAT adj. (Gram.) perfectul augmentat DGR, 84. 
  AUGMENTATIV adj., s. (Gram.) cuvinte înmăritoare ME, 292; [nume] acrescute (augmentativa), acrescătoare, crescute BTG, 26v; măritor BDL I, 191v; MG II, 31; [nume] crescute DGR, 60; finale măritoare sau adăugătoare numelor SGR I, 190; [conjuncţii] înmăritoare, adăogătoare VG, 444; [nume] crescătoare GRA2, 15r; [nume] acrescitive EP II, 63; substantive [...] adăogătoare AGI, 22. (Cf. lat. augmentativus, fr. augmentatif, it. accrescitivo). 
  AUGMENTAŢIE s. creştere TGR, 63; crescămînt DGR, 60; BG, 46; augmentăciune CDR, 2; augmentaţie PD, 105. (Cf. lat. augmentatio, fr. augmentation). 
  AUGUR1 s. („persoană despre care se credea că poate prevesti viitorul”) augur BPN I, 87; IRV, 4r; BAR I, 54, 118, 160, 161; VVP, 14; RL, 422; DILB I, 191; augur BPN II, 292. (Cf. lat. augur, germ. Augur, fr. augure). 
  AUGUR2 s. („prevestire; semn”) de rău ogur LVH, 32r; ogur (semn) AR 1832, 56; ogur CIRA, 152; AsP, X, 164; AsFA, C, AR 1837, 82, 389 bis; AMIM, 119; RMS, 224; AsPR, 46; CA 1854, 103; LIT, 9; AsT, 38; ogor CA 1852, 26; CA 1861, 138; augură, augur, ugur GC I, 24v, 279v; augur VVP, 14; BDJE, 131; DCB I, 48; PBV, 35; augură, augur NV, 53; PD, 105; augur, ogur StDR, 26, 185; augurie AVP, 3. (Cf. fr. augure, lat. augurium, it. augurio). 
  AUGURA vb. augura VVP, 14; NV, 54; RMS, 10; CA 1854, 99; PBV, 35; PD, 105; ogura CA 1856, 93. (Cf. fr. augurer, lat. augurare). 
  AUGURAL adj. BAR I, 161; PD, 105. (Cf. lat. auguralis, fr. augural). 
  AUGUST adj. avgust IE, ded.; PPB, 1r; BI, 14; AR 1829, 194; AR 1830, 381; CIRA, 387; AR 1833, 2; BFO 1833, 203; AR 1837, 44, 359; NPC, XX; PBV, 3; avgusticesc IRV, 149r; avgustic AR 1830, 381; august CDG, 66v; BD I, 89; BRD, 84; CR 1829, 97, 180; CR 1830, 329, 350, 377, 404; CR 1831, 42; YNM, 49, 126, 139; AR 1837, 32, 123, 386 bis; FL, 17; SCMI, 8, 32; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. augustus, fr. auguste). 
  AURĂ s. („adiere, boare”) MVV, 44; SCC II, 82; ICI, 69; SAI, 22, 100. (Cf. lat. aura, fr. aura). 
  AUREOLĂ s. aureolă GC I, 27v; FMIL 1844, 288; BDJE, 25; BP, 64; AF, 139, 166; NV, 54; StDR, 27; SCC II, 182; PD, 105; aoreolă FMIL 1847, 57; oreolă FMIL 1844, 316; AML, 50. (Cf. fr. auréole, germ. Aureole). 
  AURORĂ Vezi Form. term. şt, p. 156. Cf. şi avroră FNC, 23v; CPN, 41; auroră SPBA, 83; PCP, 3; CR 1830, 85; LME, 54, FEA, 60; GC I, 27v; SIC, 20; SGR I, II; YNM, 108; ECS, 73; AsP, 55; MPE, 45; VVP, 14; PRA, 42; API, 84; RIP I, 30; pe la 1840 forma era frecventă; auroră, ziori DILB III, 214; ororă sau ziora CMR, 39; orora sau ziorile RBT I, 20. 
  AUSPICIU s. 1. („prevestire, augusr”). auspiciu GC I, 27v; NV, 54; PD, 106; auspiţii (auspicia, preziceri) BAR II, 12; auspicie pl. DCB V, 198. 2. („protecţie”) auspiţie sg. CR 1830, 150; AR 1830, 186, 228; SHI II, 191; auspiţii AR 1829, 156; CIN, ded.; AR 1837, 191, 328; AR 1844, 13; AsE, 3; KDP, 68; TR 1854, 2; auspiţuri SPB, 292; auspiţe MID I, 78; DFL, 30; auspiciu, asuspiţiu NV, 54, 401; auspiciu PD, 106; auspiciuri FMIL 1847, 288. (Cf. fr. auspice, lat. auspicium). 
  AUSTER adj. MIU, 170; NV, 54; CA 1849, 12; CA 1852, 43; AVP, 3; PD, 106. (Cf. fr. austère, lat. austerus). 
  AUSTERITATE s. NV, 54; CA 1852, XXIV; SMB II, 403; CA 1855, 56; AVP, 3; PD, 106. (Cf. fr. austérité, lat. austeritas). 
  AUSTRIAC s., adj. austrian GN, 214r; VIO I, 76v; VVP, 14; SSC, 38, 52; Z 1856, nr. 2, 2; austriac VIO II, 8r; BRD, 104; BR 1829 II, 30; BDC, 71; FL, 68; RB, nr. 10, 4, 371; KOS, XXVII; Z 1856, nr. 8, 2; PBV, 36; austriacesc MTT, 138r; VIO II, 38r; RDN, 3; NID I, 11v; TPE, 22v; PIU III, 233; BRD, 46; BR 1829 II, 31; CR 1831, 22; ROB, 116; SR, f.t.; RBT I, 52; PDC, 59; Z 1856, nr. 8, 2; R 1857, nr. 41, 3; PBV, 36; austricesc IEI, 28v; NIU, 276r, 278r, 285r, 292r; CSM, 285; TSVM, 74; MBV, 44; BAR I, 50; austriecesc NIU, 289r; MIA, 10; IRF, 64; GIC, 11; GAT, 77; BRD, 74; AR 1830, 145; CR 1831, 13; BFO 1833, 73; AR 1837, 1; SR, 5, 8, 9; RB, nr. 1, 4; BFO 1838, 1, 89; austriicesc CP II, 9; ATB, 1, 2; austrialicesc SR, 51; austrienesc AR 1837, 338, 357. (Cf. lat. austriacus, it. austriaco, fr. austrichien). 
  AUTOCRAT s., adj. singur stăpînitor PI, 1; PPB, 1v; CDG, 119r; MTT, 236v, 252r; GN, 42v, 60v; DC II, 116r; OPI, 13v; RA, 16; de sine singur stăpînitor IEI, 38v; însuşi stăpînitor HOG, 35; CDP, 90; sinoblăduitor FNC, 27r, 51v; însodomnitor SHI II, 157; avtocrator GN, 89v; DC IV, 90r; RIM, 133, 134; MFV II, 163v; aftocrator GAT, 7, 19, 64, 65; GIC, 38; PIU II, 41, 44, 67; autocrator PAGR, 93; CR 1830, 298; CR 1831, 1; AR 1832, 109; KDP, 11, 100; NV, 55; CA 1854, XX; RL, 238; autocrator, însuş domnitor CIRA, IV; autocrat BDL I, 260r; AR 1829, 181, 209; CR 1830, 374; AR 1830, 15; GC I, 27v; VVP, 14; MEN II, 164; BP, XVII; NV, 54; RL, 67; PBV, 36; autocrator, autocrat PD, 107. (Cf. gr. ¢utokr£twr, lat. autocrator, fr. autocrate, germ. Autokrat). 
  AUTOCRATIC adj. aftocratoricesc IE, ded.; CDG, 22v, 25r, 28v, 49v, 64v; GAT, 15; avtocratoricesc MTT, 259r; avtocratic CIRA, 319; autocratic (însuşi domnitor) CIRA, 15; însuş-domnitor CIRA, 320; autocratic CIRA, 323; RIP I, 22; PD, 107; autocratic, autocraticesc PBV, 36. (Cf. gr. aÙtokratorikÒj, fr. autocratique, germ. autokratisch). 
  AUTOCRAŢIE s. avtocratórie TRT, 5v; aftocratorie TRT, 5v; GCA II, 11v; PIU II, 83; avtocrátie RA 10, 60; avtocratie RA, 15, 16; autocraţie BDL I, 260r; VVP, 14; BP, XVII; Z 1856, nr. 8, 1; autocraţie, autocratorie PBV, 36. (Cf. gr. aÙtokrator…a, germ. Autocratie, fr. autocratie). 
  AUTODAFE s. autodafe DC IV, 141r; auto-da-fe SPBA, 12, 82; RL, 56; autodafe AR 1829, 130, 237; StDR, 27; PD, 107; autodafă GC I, 27v; auto da feie (foc) FMIL 1840, 194; autoda-feile pl. MEN II, 189. (<fr. autodafé). 
  AUTOGRAF s. adj. autograf DOA, 47; BDL I, 260r; CR 1830, 46, 198; AR 1830, 118; GC I, 27v; AR 1832, 319; AR 1834, 125; AR 1837, 134; NV, 54; StDR, 27; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; avtograf GC I, 31r. (Cf. gr. aÙtÒgrafoj, fr. autographe, germ. Autograph). 
  AUTOGRAFIC adj. AR 1832, 94; AR 1835, 67; NV, 55; CA 1853, 48 (<fr. autographique). 
  AUTOHTON s., adj. KOS, XIII; RL, 72; AVP, 3; PD, 107. (<fr. autochtone). 
  AUTONOM adj. avtonom GC I, 31r; autonom GC I, 27v; DFL, 58; KDP, 60; PD, 108. (<fr. autonome). 
  AUTONOMIE s. avtonomie MIC, pf.; autonomie GC I, 27v; CGR, 163; KDP, 9, 17; CA 1852, 44; CA 1855, 98; SD 1855, 1; RL, 66; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. aÙtonom…a, fr. autonomie). 
  AUTORIZA vb. autorisi BDL I, 259v; autoriza GC I, 27v; RSM, 22r; BPA, 71; DFL, 30; IFM, 19; SIT, 56, 278; BCD, 175, 273; CA 1850, 24; RMS, 229; SCC II, 383; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. autotiser, germ. autorisieren). 
  AUTORIZARE s. autorisire BDL I, 259v; autorizare StDR, 27; Z 1856, nr. 26, 2; PBV, 36; D 1860, 282. 
  AUTORIZAŢIE s. autorizaţie RSM, 23r;35v; BFI, f.t. v.; KUB, f.t.; AR 1837, 328; BFO 1843, 23; IFM, 18; NV, 55; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; autorizaţiune RF, 6. (<fr. autorisation). 
  AVANPOST s. (Milit.) avanpost CR 1829, 254; AR 1829, 100; GC I, 27v; ROB, 130; KSN, 43; KGO, 15; VVP, 2; CPO, 58; Z 1856, nr. 3, 2, nr. 7, 3; PBV, 2; avan-post CR 1830, 151; CPO, 53; CA 1858, 24; forpost GC V, 126r; FMIL 1844, 308; PBV, 517; prepost FMIL 1844, 307. (Cf. fr. avant-poste, germ. Vorposten). 
  AVOCATURĂ s. advocatură RJ, 381, 397; BZ, 22; advocaţie BD I, 20; BZ, 22; avocaţie GC I, 31r; PBV, 3; avocatlîc MDP, 87; procătărie, procătărit LB, 552; (Cf. lat. advocatura, advocatio şi avocatio, germ. Advokatura ; vezi şi AVOCAT, în Împrumut. II, p. 121). 
  AXIOMĂ s. Vezi Form. term. şt, p. 157. Cf. şi o axioma filosofască ECG, 68; axiomă BLM, 13, 86, 149; BEM, 40; VSN, 2r; BGV, 39r; MFV I, 40r, 92r; CLV, 13r, 131v; VMG, 55, 103; HFP, 55, 96, 133; CBD, 3; GC I, 136v; CR 1831, 46; FTP I, 187; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; axíomă SCS, 1; PCC, 6; GC I, 136v; axioamă VMG, 95; axiom CG, 5r; EPD, XII; RL, 348; asiomă DFL, 79; LG, 11, 71; asiomă, axiomă PD, 97. 
  AZUR, -Ă s., adj. azur PTF, 116r; GC I, 35v; FTP I, 118; FTP IV, 169, 179; AR 1832, 271; AsP, 153; AsL, 89; BFO 1843, 180; BDJE, 130; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; tăria cea azură AsF, 95; coloarea azură a atmosferei BMN II, 196; azura undei BC, 29. (Cf. fr. azur, it. azzurro). 
  AZURA vb. DCB V, 237. (<fr. azurer). 
  AZURAT adj. azurat NV, 56; ICI, 14, 46; vinişoare azuree, AF, 35. (Cf. fr. azuré, -e). 
  AZURIU adj. AR 1835, 154; AR 1837, 217; AsF, 134; ICI, 34; RL, 247; SAI, 114. 
B
  
  BABORD s. (Mar.) CR 1829, 113; GC VII, 176v; PD, 112. (<fr. bâbord).
  BACANAL, -Ă s., adj. bacanale OC I, 22r; CR 1830, 348; FTP I, 233; CMI, 192; PD, 113; bahanalii BPN II, 181; bacanală, bacanalie NV, 56; bahanale StDR, 33; cînticele bacanale SSC, 178. (Cf. fr. bacchanale, lat. bacchanalia şi bacchanalis).
  BACANALIZA vb. bahanalisi TAA, 14. (<fr. bacchanaliser).
  BAGHETĂ s. baghetă magică SMB II, 528; bachetă PFM, 373. (Cf. fr. baguette, it. bacchetta).
  BAHEU s., adj. (Versif.) vakheu EBG, 117r; GC II, 4r; bakhiu SGR III, 17. (Cf. gr. bakce‹oj, lat. bacchius).
  BAHIC adj. vakhicesc OC I, 72r; PTF, 24v; MRP, 60; HFP, 230, 248; GC II, 4r; vakşic, vakhicos GC II, 4r; bahic GPE, 46; başic VVP, 17. (Cf. gr. bakcikÒj, fr. bachique).
  BALADĂ s. (Lit., Muz.) IL 1840, 52; FMIL 1844, 369; ASI, pf.2; HP, 11; AF, 160; BPB, 17, 55; NV, 57; StDR, 30; AAR, 101; GR, 102; ADL, 235; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. ballade, germ. Ballade).
  BALADIN, -Ă s. HAN, 63; FMIL 1840, 261; DILB I, 191; PD, 113. (<fr. baladin, -ine).
  BALANSIER s. Vezi Form. term. şt., p. 157. Cf. şi balanţier IVA, 85; PD, 113.
  BALANŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 157. Cf. şi 1. (Fiz.) balanţă GC VII, 159r; DE I, 16; PFM, 44; balanţă, palanţă StDR, 30; balanţă (cumpănă) BMN II, 6; balancie PFM, 360; (fig.) [înţelepciunea] este balansul tuturor vertuţilor BFI, 8; balanţă SMR II, 12; RL, 390; PTP, 102; balansă AsR, 9. 2. (Comerc., Fin.) balanţ ROB, 55; balanţă MFE, 16; SSC, V, 109; balanţuri LOA, 80; balanţie BEC, VII. 3. (Polit.) balanţă LIT, 32, 209. 4. (Astron.) balanţă NV, 57. (Cf. fr. balance, ngr. mpal£ntsa şi pal£ntsa, lat. balancia).
  BALĂ1 s. 1. („balon”) bal, baluri GCA, 88. 2. („proiectil, alică; bilă (pentru vot); punct în notarea la un examen, la un concurs” baluri CPR, 6v; bală GC VII, 160r; CR 1830, 202; ROB, 10, 16; VVP, 16. (< fr. balle1).
  BALĂ2 s. („pachet mare”) BGO 1840, 86; BFO 1843, 229; BGO 1844, 343; JDS II, 435; PDC, 90; PD, 115. (< fr. balle2).
  BALENĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 157. Cf. şi 1. (Zool.) balenă, falenă GC VII, 4r, 160r; balenă GG, 125; BCD, 259; MIN, 48; PBV, 41; PD, 114. (Cf. şi ngr. f£laina, lat. ballaena, ballena).
  BALERINĂ s. AR 1837, 347, 380. (Cf. fr. ballerine, it. ballerina).
  BALETIST s. BP, XIX.
  BALISTĂ s. (Milit.) BAR II, 144; GC VII, 159v; DILB I, 191; PD, 114. (Cf. fr. baliste, lat. ballista).
  BALON s. (sens obişnuit; „aerostat”). Vezi Form. term. şt., p. 157. Cf. şi valon AOS, 19; balon GC VII, 159v; balon aerostatic AR 1830, 209; AR 1837, 21.
  BALOT s. („pachet mai mare”) baloturi, balote BGO 1840, 227; baloturi BGO 1844, 134; SCC I, 189; balote BGO 1844, 220; PCI, 9, 64; baloto, balotă JDS II, 435; balot PD, 115. (Cf. fr. ballot, germ. Ballot, it. ballotto şi ballotta).
  BALSAM s. Vezi Form. term. şt., p. 157. Cf. şi 1. („substanţă plăcut mirositoare preparată în farmacii”) válsam IPT, 57; valsam MIU, 25; LB, 744; bálsam GN, 307r; DC II, 206r; GC VII, 160r; balsam GN, 108r, 143r, 180v, 306r; DC III, 36r; DC IV, 288v; DAB, 103r; SIU, 37v; CRac, 105; TCM, 50; FTP III, 136; TAA, 13, 16; VVP, 16; PBV, 41; PD, 116; balzam HO, 129; FMIL 1844, 293; FMIL 1847, 151. 2. (fig. „alinare, consolare”) balsam PDP, 99r; BM, 23; YNM, 25, 108; LMS, 23; SIT, 55; AAR, 51, 84; SAI, 100, 107; balzam GLC, 21. (Cf. şi gr. mp£lsamo, germ. Balsam).
  BALSAMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 157. Cf. şi balsamíc GC VII, 160v; balsamic PBV, 41; PD, 115.
  BAMBUS s. (Bot.) bambu DC IV, 241v, 244r; CR 1829, 121; bambú SPV, 2; bambús GC VII, 165v; bambus StDR, 31; INB 1859, 29, 39; bamb IL 1840, 83; BIN, 164; bambii tremurători SCC I, 215; bambus, bambu PD, 116. (Cf. germ. Bambus, fr. bambou, it. bambù).
  BANAL adj. SMR I, 97; DILB I, 191; DCB IV, 63. (< fr. banal).
  BANALITATE s. SMB II, 479; DIB, 203. (<fr. banalité).
  BANCHETĂ s. („bancă mică”) AR 1837, 380; PD, 117. (<fr. banquette).
  BANCNOTĂ s. bancoţétel PV, 25; CP I, 71; bangoţắtulă DAB, 147r; bancoţídulă CMA, 1; bancoţidulă CME, 2; CMM, 1; bancoţădulă CIM, 5; PIM, 9; CAB, 2, 6; băncuteţídule CMD, 1; CMO, 1, 2; banco-ţidulă TAI, 10; bancoţedulă, bancoţetlă BDL I, 269v; bancoţédulă, bancotă GC VII, 167r; bancoţedulă JDS II, 434; băncută CMS, 1; bancută CMC 1, 2; CME, 2; CMF, 1; CMM, 1; ISB, 1, 2; CB 1813, 92, 93; bancută, băncută LB, 43; banconotă AR 1837, 93, 358; CA 1851, 89; bancnotă SR, 6, 8, 12, 13, 33; FD I, 82; RB, 141, 341; MCL 1838, 147; MCL 1839, 359, 374; FMIL 1840, 392; MAA, 52; SCC I, 42, 170, 193; GM 1854, 308; TR 1854, 20; DIB, 228; VO 1857, 3; R 1857, nr. 28, 1; bancnot VVP, 16; bangnotă HMV I, 117; banc-notă BGO 1844, 98; bancunotă StDR, 31; (Cf. germ. Banknote şi Bankozettel, it. banconota şi bancocedola, fr. bank-note).
  BANCRUTA vb. bancrota, bancrumpe StDR, 31; bancrota PBV, 42. (Cf. germ. bankrottieren).
  BANCRUTAR s. bancherutier, bancrutar GC VII, 167r; bancutier VVP, 16; bancrutar CCB, 16, 76, 105; BGO 1844, 190; CCP, 107, 108; SMB I, 15, 189; DCB V, 96; BEC, 16, 109, 403, 411. (Cf. fr. banqueroutier, it. bancarottière).
  BANDĂ1 s. 1. („ceată, grup, trupă”) LB, 45; CR 1831, 30; AR 1832, 265; AR 1834, 74; AR 1837, 74, 253; AIR III, 82; KCL, 15; CA 1844, 49; AR 1844, 14; SRM, 174, 208; BDJE, 44; CA 1848, 50; CA 1850, 78; StDR, 31; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. bande, germ. Bande şi Band).
  BANDĂ2 1. („marginea biliardului”) bandă, bănzi GC VII, 166v. 2. („fîşie îngustă de hîrtie, stofă, piele etc.”) bandă FMK, 78, 165; SCC II, 190; DIB, 333; PFM, 278; bendă AF, 35, 60, 169. (Cf. fr. bande).
  BANDELETĂ s. FMK, 484; RMS, 169, 272; LIT, 352; PD, 117. (<fr. bandelette).
  BARCAROLĂ (Muz.) GC VII, 167v; BPB, 3; RB, 207; VVP, 17; StDR, 32; ADL, 147, 149; RL, 37; SAI, 21; PD, 119. (Cf. fr. barcarolle, it. barcarola).
  BARCAROL s. („cîntăreţ de barcarole”) mergi la Lidio, barcarole CMI, 130; nu mai cîntă barcarolul / A lui Tasso armonii CMI, 191. (Cf. it. barcaiolo şi barcaiuolo).
  BARETĂ s. („şapcă fără cozoroc; tocă, fes, bonetă”) barată GC VII, 167r; baretă GTN 1836, 53; BPA, 24; PD, 120; baret StDR, 32. (Cf. fr. barette, it. barretta).
  BARITÓN s., adj. 1. (Fon.) cuvîntul varítonon sau varitonesc, adică greu apăsat EBG, 17v; GRA, 14r; variton GC II, 11v; bariton PD, 119, supl. 4. 2. (Muz.) variton GC VI, 255v; bariton GC VII, 255v; bariton VVP, 16; PBM, 15; WPM, 2; PBV, 42; PD, 119, supl. IV. (Cf. ngr. barÚtonoj, fr. baryton, it. baritono).
  BAROMETRIC adj. (Fiz.) Vezi Form. term. şt., p. 158. Cf. şi varometríc GC II, 11v; barometric AR 1830, 43; LOA, 85. (Cf. gr. barometrikÒj).
  BAROMETRU s. (Fiz.) Vezi Form. term. şt., p. 158. Cf. şi varómetru PCP, 33; HFP, 47; greómesor AR 1830, 94; barometrum HO, 79; barometru (greómesor) AR 1829, 7; greomesor AR 1833, 48; varometr, barometr GC II, 11v; barometru CLV, 132r; CR 1830, 346; FAE, 127; RB, nr. 6, 4; VVP, 17; FMIL 1840, 270; RIP I, 49; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. şi germ. Barometer).
  BARONEASĂ s. baronese sg. MDWS, 393; baroneasă DAB, 45v, 93r, 153r; MSR, 112; KMP, 99; VVP, 17; CA 1856, 42; PBV, 42; baroniţă, baronisă LB, 48. (Cf. germ. Baronesse, lat. baronissa, it. baronessa).
  BARONET s. AR 1837, 389; RB, 398; VVP, 17. (<fr. baronnet).
  BAS s. (Muz.) 1. („instrumentul”) basă CR 1829, 224; bas PD, 122. 2. („registrul cel mai de jos al vocii bărbăteşti”) bas SMR I, 101; WPM, 2, 11; PBV, 42; PD, 122. (Cf. fr. basse, it. basso, germ. Bass).
  BASIST s. StDR, 33. (Cf. fr. bassiste, germ. Bassist).
  BASTARD s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 158. Cf. şi batard GIA II, 60v; bastart MIU, 379; bastard PIU IV, 36; GC VII, 171v; SPV, 101; VVP, 17; FMIL 1840, 26, 341; CDCE, 46; BDJE, 24; BCD, 95; StDR, 33; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; (fig.) sintiment bastard DAH, 41; frîngeri bastarde PEA, 81; descriere bastardă GRR, 247; product bastard CFZ, 58, 131; situaţie bastardă Z 1856, nr. 3, 3. (Cf. şi ngr. mp£stardoj).
  BASTONA vb. CA 1854, LII; PBV, 42. (Cf. fr. bâtonner, it. bastonare).
  BASTONADĂ s. StDR, 33; PD, 123. (Cf. fr. bastonnade).
  BAZA vb. Vezi Form. term. şt., p. 158. Cf. şi răzăma AR 1829, 66, 68; MF I, 195r; VL, 31v, 51r, 66r, 68v; VCL, 21v, 30r, 46r, 75v, 78r; baza (întemeia) BMN I, 20; baza SIT, 97; PFHM I, IV; CA 1854, 33; SMB II, 382; TR 1854, 2; CFZ, 5; Z 1856, nr. 3, 2; VO 1857, 1; VMP, 333.
  BAZĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 158. Cf. şi („fundament; principiu”) temei OV, 9; HFP, 104; CR 1830, 2; temelie M FIII, 36r; vasis VOG, 143; AOS, 64; CLV, 132r; HFP, 2; AR 1830, 145; basis VOG, 11; SPBA, pf. 4; PCC, 8; AR 1837, 36; VL, 4r; baz (temei) PPT, 5; baz BM, 10; AIR I, 114; AsL, 51; BPA, 13, 14; PBM, ft., 15; SIT, 258; NRC, 95, 161; bază DFL, 9, 104; KDP, 98; CGR, X; BCD, 61; CA 1851, 5; SSC, 87; GRR, 247; SCC II, 178; CA 1854, 10; CFZ, 92; RL, 273; pe la 1850 forma era frecventă; baze (temeiuri) PGR, 126; PMC II, 197.
  BAZILICĂ s. BAR II, 40; VVP, 16; DILB I, 191; AVP, 3; PBV, 40; CA 1860, 104; PD, supl. IV. (Cf. fr. basilique, lat. basilica).
  BAZIN s. Vezi Form. term. şt., p. 158. Cf. şi („rezervor de apă”) basin SPBA, 26, 83; IL 1840, 95; RIP I, 225; BP, 105; PCI, 14; LS, 43; DILB I, 191; BC, 91; INB 1859, 142; basin, giosin, havuz StDR, 33; basen MN 1836, 46; CA 1852, 95; CA 1853, 78; SCC I, 244; RL, 434; basen (havuz) AR 1830, 404; AR 1838, 36; SMR I, 41; CA 1853, 78; basen (avuz) AR 1839, 163; bazin PBV, 40. (Cf. şi germ. Bassin).
  BĂLSĂMA vb. bălsămi RIC, 85r; bălsămui DC II, 10r; DC IV, 44v; trupuri de oameni balsamuite HOG, 138; balsamuirea trupurilor SIU, 43v, cf. şi 39v, 47r.
  BEATITUDINE s. beatitudine FMIL 1844, 61; SCC II, 301; PD, 125; beatitudă, beatitudine NV, 59. (Cf. lat. beatitudo, fr. béatitude).
  BECAR s. (Muz.) WPM, 6; PD, 125. (<fr. bécarre).
  BEDUIN s. DC III, 42r, 43r, 55v; AR 1829, 196; GC VII, 185v; AR 1837, 182; RB, 247; RIP III, 50; NV, 59; PD, 125. (<fr. bédouin).
  BELADONĂ s. (Bot.) beladonă SV, 2; HBV, 96; RMS, 50; beladonă (mătrăgună) RMS, 373; beladona [în notă] mădrăgună DCB IV, 130. (Cf. lat. belladona, germ. Belladonna, fr. belladone).
  BELETRISTIC adj. FMIL 1844, 46, 283. (Cf. germ. belletristisch).
  BELVEDERE s. belvedere GC VII, 181v; AR 1839, 131; PD, 126; belveder VVP, 17; NV, 59. (<fr. belvédère).
  BEMOL s. (Muz.) VVP, 17; WPM, 6; PFM, 391; PD, 126. (<fr. bémol).
  BENEFICIA vb. PD, 128. (<fr. bénéficier).
  BENEFICIANT s. beneficient GTN 1836, 106; GM 1854, 89; beneficiant GM 1852, 49. (Cf. germ. Benefiziant, it. beneficente).
  BENEFICIAT s. („beneficiar”) benefiţiat DOB, 5; benefiţat AR 1837, 43 bis; benefiţiată GM 1852, 36; beneficiat StDR, 33. (Cf. germ. Benefiziat, it. beneficiato).
  BENEVOL adj. ICI, 28; PD, 128. (<fr. bénévole).
  BERBANTERIE s. berbantarie NZ, 36r, 70v; birbantărie KPA, 64; birbantarie NPT, 78. (Cf. it. birbanteria).
  BERBANTLÎC s. EAM, 55; PBV, 44.
  BERGAMÓTĂ s. pergamotă, bergamotă GC V, 51r; GC VII, 181v; bergamotă VVP, 17; bergamută BCA, 337. (Cf. ngr. pergamÒto, fr. bergamote, germ. Bergamotte, it. bergamotta).
  BESTIAL adj. PBV, 45; PD, 128. (Cf. fr. bestial, lat. bestialis).
  BESTIALITATE s. SMB I, 179; PBV, 45; PD, 128. (Cf. fr. bestialité, lat. bestialitas).
  BEZEA s. 1. („sărut”) baci însemnează beze sau sărutătură CR 1830, 152; baci (bezele) CR 1830, 188. 2. (Culin.) bezăli, bezele DRB, 275. (Cf. fr. baiser, it. bacio).
  BEZOARD s. („piatră scumpă”; Med.) bezoar DC III, 240v, 241v; DC IV, 288v; GCA II, 45v; MD II, 196r; PD, 129; bezoard SPBA, 20. (Cf. germ. Bezoar, fr. bézoard).
  BEZOARDIC adj. amestecătura (mistura) bezoardică PMC I, 19; mistură bezoardică PMC II, 104.
  BIBLIC adj. biblicesc CB 1808, 37; VPP, 302; LB, 55; istoria vivlicească LIB, 4; biblíc GC VII, 191r; biblic RSM, 9v, 41r; AR 1837, 242 bis; PRA, f.t.; SCC I, 105, 186; PBV, 45; biblic, biblicesc StDR, 34. (Cf. fr. biblique, lat. biblicus, germ. biblisch, it. biblico).
  BIBLIOFIL s. bibliófil GC VII, 191v; bibliofil PDT, 91; VVP, 18; RL, 120; PD, supl. IV. (Cf. ngr. bibliÒfiloj, fr. bibliophile).
  BIBLIOGRAF s. GC VII, 191v; VVP, 18; StDR, 34; PBV, 45; PD, 129. (<fr. bibliographe).
  BIBLIOGRAFIC adj. bibliografíc GC VII, 191v; bibliografic VVP, 18; FMIL 1844, 374; MID I, 144; RL, 398; PD, 129. (<fr. bibliographique).
  BIBLIOGRAFIE s. GC VII, 191v; FMIL 1840, 61, 302; StDR, 34; RL, 128; Z 1856, nr. 1, 4; R 1857, nr. 37, 4; PD, 129. (<fr. bibliographie).
  BIBLIOMAN s. GC VII, 191v; VVP, 18; PD, 129. (<fr. bibliomane).
  BIBLIOMANIE s. GC VII, 191v; PD, 129. (<fr. bibliomanie).
  BICOLOR adj. steguleţe cu prapore bicolore de mătasă BPA, 28. (<fr. bicolore).
  BIENAL adj. bienal HMV I, 57; MIN, 130; bisanual FBE, 70v; BIN, 107; Agr I, 13; PD, 132. (Cf. fr. biennal şi bisannuel, lat. biennalis, germ. biennal).
  BIFTEC s. (Culin.) bifdic AR 1835, 73; bif-stec BDJE, 98; bifstec RL, 374; biftec BDJE, 154; CA 1848, 45; ASLI, 327; PD, 130. (<fr. biftek şi beef steak, din engl.).
  BIGAM s. BD I, 114; GC VII, 187r. (Cf. lat. bigamus, fr. bigame).
  BIGOT s., adj. GC VII, 187r; KMP, 16; PIA, 121; StDR, 35; CA 1853, 48; PBV, 45; PD, 130. (<fr. bigot).
  BIGOTISM s. bigotism GC VII, 187r; NV, 59; StDR, 35; PD, 130; bigotizm GM 1854, 241. (<fr. bigotisme).
  BIGOTERIE s. bigoterie GC VII, 187r; SMA, 35, 220; FL, 30; NV, 59; StDR, 34; PBV, 45; PD, 130; bigoţie CRF, 125. (<fr. bigoterie).
  BILATERAL adj. bilatural CPI, 147, 156, 158, anexă 2; bilateral BCD, 24, 327. (<fr. bilatéral).
  BILĂ1 s. Vezi Form. term. şt., p. 159. Cf. şi bilă (venin) PMC II, 192; CA 1854, 42; bil PD, 131.
  BILĂ2 s. („sferă mică, confecţionată din diferite materiale, cu diverse întrebuinţări”) bilie BDL I, 276v; bilă GC VII, 188r; RO, 51; VVP, 18; PMH, 67; CA 1848, 49; BCD, 16; StDR, 35; PEG, 159; BMN I, 51; RL, 8; CA 1856, 50; RAM, 2; PFM, 419; PD, supl. IV. (Cf. fr. bille, it. bilia şi biglia).
  BILIOS adj. Vezi Form. term. şt., p. 159. Cf. şi bilioz GC VII, 187v; bilios TAA, 20; JA, 26; colica holerică (biloasă sau a fierei) PMC I, 94.
  BIMAN adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 159. Cf. şi ambemînatic GC I, 63r; biman PD, 131.
  BIMEMBRU adj. perioduri de doo mădulare sau bímembre DO, 39; period […] doicilen MG III, 141; horiamb […] bimembru aristofanic SGR III, 30; frasuri bimembre (de două mădulări) BG, 208. (Cf. lat. bimembris).
  BINOCLU s. binoclu (lornetă) SCC I, 248; binoclu VO 1857, 2; DCB II, 75, 76, 77; PD, 131. (<fr. binocle).
  BIOLOG s. violog GC III, 41r. (Cf. ngr. biolÒgoj).
  BIOLOGIC adj. viologíc, viologicesc GC II, 41r. (Cf. ngr. biologikÒj, fr. biologique).
  BIOLOGIE s. viologie, viologhie GC II, 41r. (Cf. ngr. biolog…a, fr. biologie).
  BIPED adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 159. Cf. şi bipes CIN, 140; biped DFL, 83; MEN II, 110; PD, 132. (Cf. şi lat. bipes).
  BIROCRAT s. o clasă de biurocraţi KDP, 75. (<fr. bureaucrate).
  BIROCRATIC adj. biurocratic RL, 384. (<fr. bureaucratique).
  BIRT s. MDP, 6.
  BIRTAŞ s. MDP, 21.
  BIS adv. NV, 60; StDR, 36; CA 1851, 71; PBV, 47; CA 1862, 124; PD, 132. (Cf. lat. bis, fr. bis).
  BISECT adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 159. Cf. şi visectos RIC, 88v; visect CV, 1; MA, 24r; GIA I, 119r; APC, 400r; CB 1808, f.t.; BDL II, 326r; CS 1820, 6; CR 1829, 90; SHI, XXV; MCL 1838, 15, 121; VVP, 26; PBV, 69; vísect, bísect GC II, 54v; anul intercalariu (visect) BAR II, 180; bisect FBN, 26; PCB, 119; RBT I, 17; VFD, 43; PD, 132; bisextil PD, supl. IV.
  BITUM s. Vezi Form. term. şt., p. 159. Cf. şi bitum, ce este un soi de smoală DC II, 42r; smoală de bitumină DC II, 44v; bitúmen DC II, 198r; bitum VVP, 19; PD, 133; bituminele sau păcura FMIL 1840, 123; bitumină PBV, 47. (Cf. şi germ. Bitumen).
  BITUMINIFER adj. CEG, 20, 22, 37. (<fr. bituminifère).
  BIVUAC s. (Milit.) bivuac AR 1829, 99; KSN, 43; StDR, 34; GM 1854, 307; DIB, 190; C, 173; PD, supl. V; bivac (tăbărîre fără acoperiş) AR 1830, 428; bivac (tăbere) AR 1831, 75; bivac (tabără) CA 1853, 81; bivac, bivuac, streaja oştilor GC VII, 187v; bivoac FMIL 1844, 308; CA 1862, 36. (Cf. fr. bivouac, rus. ØßÙë×â, germ. Biwak).
  BIVUACA vb. bivoca TR 1855, 3. (Cf. fr. bivouaquer).
  BIZANTIN adj., s. bizantinesc BDT, 36r; bizantinean BDL I, 73r; vizantin MIR, 74; MIB, 1; BAR I, 19; CIRA, IV, X; bizandin SHI, XXIX bis; SHI I, 11; SHI II, 107, 161; bizantin SHI II, 148; FMIL 1847, 19, 26; LG, 80; BEC, XLIV; CA 1861, 80; bizandinic SHI II, 91, 160; bizantinic StDR, 35. (Cf. fr. byzantin, lat. byzantinus, germ. byzantinisch, it. bizantino).
  BIZAR adj. bizar (ciudat) AR 1834, 385; BIN, 167; bizar GTN 1836, 48; CA 1847, 49; FMIL 1847, 145; BDJE, 11; AF, 138, 140; BPB, 90; SIT, 26, 29, 49, 69, 289; CA 1848, 46; StDR, 35; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; bisar SMB I, 117; BMN II, 56. (<fr. bizarre).
  BIZARERIE s. bizarerie KMP, 86; GM 1854, 79; NPT, 228; PD, supl. V; bizarierie CA 1856, 56. (<fr. bizarrerie).
  BLAM. s. blamă PD, 133. (<fr. blâme).
  BLAMA vb. INB 1857, 3; JA, 108; AVP, 3; D 1859, 154; PD, 133. (<fr. blâmer).
  BLAMABIL adj. CFZ, 134; CEF, 9; AVP, 3; PD, 133. (<fr. blâmable).
  BLANCHETĂ1 s. („formular imprimat, chitanţă, document semnat în alb”) blancheturi JNA, 43; AR 1830, 173; CR 1830, 402; ROI2 III, 9; StDR, 36; blanchete CA 1860, 125; blanchet CCP, 111, 112; HMN, 32, 33, 100. (Cf. germ. Blankett).
  BLANCHETĂ2 s. (Culin.) blanchete de rărunchi DRB, 90; blanchetură de curcan DRB, 160. (<fr. blanquette).
  BLASFEM s. blasfem PCI, 155, 165; LC, 60; R 1857, nr. 15, 5; PIC, 25; CA 1859, 12; blasfemă LIT, 31; blasfeme pl. AF, 100, 155; ICI, 72. (Cf. fr. blasphème, it. blasfema).
  BLASFEMA vb. MEN II, 48, 181; PCI, 133, 134, 154; SMB I, 67; ICI, 32; APS, 18; PD, 134. (<fr. blasphemer).
  BLASFEMARE s. PD, 134, 38.
  BLASFEMAT adj. PCI, 161; ICI, 51; CA 1855, 38.
  BLASFEMATOR adj., s. blasfimitor CA 1852, XVIII; blasfemator PD, 134. (<fr. blasphémateur).
  BLASFEMIE s. AVP, 3. (Cf. lat. blasphemia, it. blasfemia).
  BLAZAT adj. BCI, 187.
  BLAZONA vb. JA, 144 (<fr. blasonner).
  BLOC s. 1. („bucată mare şi grea dintr-o materie solidă”) bloc BMN II, 125; DILB I, 191; PD, 134; bloc de granit LMG, 30; bloce BMN II, 125; blocuri BIN, 42, 46; PFM, 1; bloci BIN, 27, 64; CA 1858, 102; bloace CA 1860, 103. 2. („cantitate, număr mare de lucruri, fiinţe, probleme considerate ca alcătuind o masă unică”) le tratează în bloc C, 20; să arate în bloc BEC, 32. (Cf. fr. bloc, germ. Block).
  BLONDIN, -Ă adj., s. SMA, 36; FMIL 1844, 5; BP, 193; AF, 35; BCP, 93; AAR, 11; SCC II, 55. (<fr. blondin).
  BOL s. 1. („pămînt argilos”) bol sau lut pecetos SV, 3; SIN, 31; bol (bolus) StIN, 6. 2. („boţ, cocoloş”) bol (golomoţ) PMC I, 16; bol AVP, 3; bol alimentar PD, 135. (Cf. lat. bolus, fr. bol).
  BOLETĂ s. (Comerc.) bolletă are Bancul să dea la mînă [deponentului] SR, 46; boletă de păşune RPV, 1, 4; boleturi, bolete RPV, 2; boleta JDS II, 435; boletă PDC, 102; PBV, 49. (Cf. germ. Bollette, it. bolletta).
  BOMBAT adj. frunte […] bombată (umflată) CEF, 51. (Cf. fr. bomber).
  BOMBOANĂ s. bonbon, bonboane GC VII, 202v; bonboane PD, 135. (<fr. bonbon).
  BOMBONIERĂ s. bonbonieră SMB I, 142. (<fr. bonbonnière).
  BONAŢĂ s. („calm, linişte a mării”) GC VII, 219r; GG, 109; BDJE, 120, 152. (Cf. fr. bonace, it. bonaccia).
  BONĂ s. bone pl. SPT, 12; bone (dadace) CA 1862, 63. (Cf. fr. bonne, germ. Bonne).
  BONIFICA vb. bonificălui MIM, 50; bonifica PD, 135. (Cf. lat. bonificare, fr. bonifier).
  BONIFICAŢIE s. PD, 135. (<fr. bonification).
  BONZ s. („preot sau călugăr budist”) DIP, 10v, 18r; AZ, 6r, 13v, 179r. (<fr. bonze).
  BORDEL s. bordel GC VII, 204r; PBV, 50; AML, 42; PD, 136; bordel, bordei StDR, 37. (<fr. bordel).
  BOREAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 160. Cf. şi zioara de miazănoapte SIF, 122, cf. 121; aurora boreale (zorile de miazănoapte) AR 1837, 390; boreal GC VII, 202r; AR 1837, 76; FGE, 15; FMIL 1844, 286, 288; MID I, 23; StFE, 180; BMN III, 119; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; pol merinopţial sau boreal LMG, 191. (Cf. şi it. boreale).
  BORNA vb. („a limita, a mărgini”) PD, supl. V. (<fr. borner).
  BORNAT adj. BIF, 6; ICI, 79. (<fr. borné).
  BOSCHET s. DL, 360; ASLI, 315. (<fr. bosquet).
  BOSTON s. („joc de cărţi”) GC VII, 204r; KPA, 62; StDR, 37; PD, supl. V. (<fr. boston).
  BRAHMAN s. braman OC I, 27v; vramin DIP, 18r; vrahmeni MTT, 225v; bramin DC III, 112v, 206v; DC IV, 7v, 8v, 97r, 112r; MIU, 178; GSP I, 182; SPBA, 18, 28; AR 1829, 16; VSC, 60; bramin, bracman SPBA, 83; bramini (preoţi indieni) AR 1838, 436; brahmini AR 1829, 130; brahmini (preoţi) CA 1858, 84; vrahman DIP, 14v, 18r, 18v; HOG, 38; vrahmanii, supt nume de vramíneni, încă şi acum se află în India HFP, 12; brami sau brahmani MIU, 177; brahman MIU, XVI; AOS, 81; BRN I, 36; brahman, bramin, vrahman GC VII, 246v; brămani RIP I, 71; vrahmani (popi din India) BC, 113; bram, bramin, brahman DILB III, 215; brahman, bramin PD, 137. (Cf. ngr. bracm¢n, lat. brachmanus, fr. brahmane, bramine şi brame, germ. Brahmane şi Brahmine, it. bramano şi bramino).
  BRAHMANIC adj. bramicesc CR 1829, 174; brahmaníc GC VII, 246v; brahmanic, braminic PD, 137. (Cf. fr. brahmanique, germ. brahminisch, it. bramanico).
  BRAHMANISM s. brahmanism GC VII, 246v; braminism GG, 146; brahmanism, braminism PD, 137. (Cf. fr. brahmanisme, it. bramanisme).
  BRAVO s. („tîlhar; asasin plătit”) bravo AR 1844, 12; CA 1854, 81, 82, 98; brav CA 1854, 81, 83. (Cf. it. bravo, fr. bravo, germ. Bravo).
  BRELAN s. [la jocuri de cărţi] GC II, 30v; GC VII, 248v. (<fr. brelan).
  BRELOC s. SCC I, 2. (<fr. breloque).
  BREVET s. CA 1847, 12; SCC I, 159; SMB II, 381; D 1860, 101; PD, supl. V. (<fr. brevet).
  BREVETA vb. R 1857, nr. 23, 4. (<fr. breveter).
  BREVIAR s. 1. („expunere sumară a unor principii, probleme, întîmplări etc.”) breviariu MIR, 33; BAR I, 99. 2. (Bis.) breviariu AVP, 3. (Cf. lat. breviarium, fr. bréviaire).
  BRIGANTINĂ s. (Mar.) brigantină BDL I, 290r; GC VII, 250r; DCB I, 8; DCB II, 105; brigantin (vas mic) AR 1830, 337; bregantino BGO 1840, 87. (Cf. germ. Brigantine, fr. brigantine, it. brigantino).
  BRILA vb. GC VII, 250r; BM, 61; INB 1859, 3; CA 1861, 4. (<fr. briller).
  BRILIANTA vb. 1. („a străluci”) brilenta TIV, 32, 168; brilanta CA 1856, 31. 2. („a şlefui diamantul”) brilianta PD, 138. (Cf. fr. brillanter, it. brillantare).
  BRIŞCĂ s. („trăsură”) brişca GC VII, 249v; VVP, 21; bricică RB, 264; CA 1848, 58; CA 1859, 37; bricite pl. CA 1848, 50; RL, 388. (Cf. pol. bryczka, rus. Øèßïâ×).
  BRITANIC adj. britanicesc RA, 72; MTF, 2v; CR 1838, 63 bis; AR 1830, 87, 100, 135; CR 1831, 35; BFO 1833, 174; RB, 198; CD, V; bretanicesc PIU I, 208; BGO 1844, 186; britanic CR 1829, 58; CR 1831, 38; RB, nr. 22, 2, 227, 291; FMIL 1840, 23, 138; PCI, 64; SSC, 84; SCC II, 293; britanic, britanicesc VVP, 21; bretanic GG, 154; briticesc FD I, 73. (Cf. fr. britanique, germ. britisch).
  BRODA vb. LIT, 20; PD, 138. (<fr. broder).
  BRODERIE s. SCC II, 255. (<fr. broderie).
  BRONZ s. 1. („aliaj de cupru cu diferite metale”) această de bronţă metalie RA, 93; bronz SPBA, 26, 83; VVP, 21; MCL 1839, 513; DIB, 124; (fig.) CA 1850, 21; 2. („obiect din bronz”) bronzuri ASLI, 149. (Cf. germ. Bronze, fr. bronze).
  BRONZAT adj. SCC II, 210.
  BROŞA vb. 1. („a trece, la ţesătura unei stofe, fire care formează desene în relief”) broşa SCC I, 248. 2. („a lega împreună colile unei cărţi”) broşui (lega) AR 1837, 202. (<fr. brocher).
  BROŞĂ s. [bijuterie] AR 1834, 104. (<fr. broche).
  BRULOT s. (Mar.) bruloturi CR 1830, 326; brulote (vase mici încărcate cu materii aprinzătoare, spre a da foc vaselor duşmăneşti) AR 1832, 337; briulote (vase incendiare) GM 1854, 387. (<fr. brûlot).
  BRUSC adj. NV, 62; LS, 97; PFM, 444; VO 1857, 12. (<fr. brusque).
  BRUSCHEŢE s. bruscherie NV, 62; bruschesie LS, 12. (Cf. fr. brusquerie, it. bruschezza).
  BRUT adj. Vezi Form. term. şt., p. 160. Cf. şi metaluri brute (nelucrate) AR 1830, 358; fier brut (nelucrat) SMR I, 106; brut (nelucrat) SSC, 110, 134; brut AR 1832, 152; MID I, 198; FMIL 1847, 238; PFHM I, 42; RL, 332; Z 1856, nr. 8, 2; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; (fig.) PLB, 25; INB 1859, 157. (Cf. şi lat. brutus).
  BUCENTAUR s. vuchéntavr GC II, 70v; buchéntavr GC VII, 210r; bucentaur GC VII, 228r; ADL, 242; PD, supl. VI. (Cf. ngr. boukšntauroj, fr. bucentaure).
  BUCLAT adj. păr blond buclat DIB, 273. (<fr. bouclé).
  BUFET s. 1. („dulap în care se păstrează vesela, tacîmurile etc.”) GC VII, 225v; PBV, 57; PD, 139. 2. („loc unde se vînd prăjituri, mîncăruri reci etc., într-un teatru, la un bal etc.”) ELS, 45; RB, 147, 148; DL, 87; StDR, 39; NPT, 263; INB 1859, 32; PD, 139. (<fr. buffet).
  BUFONA vb. NV, 61; PD, 139. (<fr. bouffonner).
  BUFONADĂ s. PIC, 167. (Cf. it. buffonata).
  BUFONIC adj. SMR I, 102.
  BULIN, -Ă s. 1. („bucată mică de cocă sau de hîrtir cu care se lipesc plicuri, scrisori etc.”) bulinuri CR 1829, 298; bulin, bulină, bolin, bolină GC VII, 197v, 214r; bulin VVP, 22; PBV, 55. 2. (Med., „învelişul unor medicamente sau otrăvuri”) buline pl. CR 1830, 325; AR 1829, 244. (Cf. ngr. boull…ni, it. bollino).
  BULION s. Vezi Form. term. şt., p. 160. Cf. şi (Culin.) bulion AR 1829, 129; GC VII, 213v; DRB, 1; BDJE, 142; WCP, 271; bulionuri MSR, 63; buleon DRB, 22, 40, 41; buion, buioane FMK, 85. (Cf. şi rus. Øëãôæå).
  BUN s. („avere”) bun PV, 83; bunuri DOB, 6; C, 4; bunumuri DOB, 6, 8; IIS, 2; BI, 1; TD III, 136; bunum RI, 33; MIB, 208; UT, 22; NPC, XX; bunum (avere) NPC, 107. (Cf. lat. bunum).
  BURGMAISTRU s. („căpetenie; primar”) burghermaistor DMC, 90; TAI, 33; burghermaister ESI, 118, 120; burgmaister GC VII, 221v; burgmaistru AR 1834, 164; AsL, 32; CEF, 30; PD, supl. VI; burgmeistru HMN, 11; burgmestru AR 1837, 21. (<germ. Bürgermeister).
  BURSĂ s. Vezi Împrumut. II, p. 139. Cf. şi („stipendiu pentru studii”) bursă APS, 27.
  BURSIER s. („stipendiat pentru studii”) FMIL 1847, 58; PD, 141. (<fr. boursier).
  BUTELIE s. Vezi Form. term. şt., p. 160. Cf. şi butelie CS 1802, 28, 29; FMIL 1840, 264; butilie BDJE, 51; DIB, 192, 505; butelie, butilie PD, 141.
  BUTIR s. puter (unt) IRF, 100; butir sau unt dulce BRD, 113; BAR I, 83; buter (unt proaspăt) HMV II, 35, 263. (<germ. Bütter).
  
  
C
  
  CABALĂ s. 1. („intrigă, uneltire, complot”) MIU, 262, 338, 434; TF, 300; BDL II, 476r; LB, 77; GPE, VII; AIR II, 107; AR 1837, 370; DL, 97; EOI, 264, 285; CA 1850, 57; StDR, 120; LIT, 36, 236; T 1856, nr. 1, 1; D 1858, 6; PBV, 154; PD, 336. 2. („magie”) LB, 77. 3. („doctrină mistică ebraică”) BDL II, 476r; VVP, 54; GLC, 57; NV, 68; PD, 336. (Cf. germ. Kabale şi Kabbala, fr. cabale).
  CABALIST s. 1. („ştiutor de cele tainice”) cabalistă m. LB, 77. 2. („intrigant”) cabalistă m., LB, 77; cabalist GC III, 62r; VVP, 53; PBV, 154. (Cf. lat. cabalista, germ. Kabalist şi Kabbalist, fr. cabaliste).
  CABALISTIC adj. („referitor la cabală; obscur, confuz”) LB, 77; RL, 303. (Cf. germ. kabbalistisch, fr. cabalistique).
  CABINET s. Vezi Form. term. şt., p. 161. Atestările menţionate în Împrumut. I, p. 44-45, sînt reluate aici pe sensuri. 1. („cameră mai mică, retrasă, într-un apartament; cameră de lucru, birou, bibliotecă”) cabinet TB, 105v, 149r, 239r; DC III, 3r; VIC, 82v, 218r; LVH, 9r, 17v, 27r; GCA, 102; IRB, 37v; BDT, 112r; CG, 110; CRac, 25, 26; NZ, 15v, 27r; LB, 77; CSM, 132, 135, 138; TPE, 24r; AR 1829, 256; BR 1829 I, 38; CBD, 70; CR 1830, 349; AR 1830, 368; GPE, 3; MRC, 133; MFE, 45; BAR II, 62; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; cabinet de citire MN 1836, 87; SCC II, 128; R 1857, nr. 24, 4; NPT, 362; cabinet de lectură MCL 1838, 146; AR 1839, 422; PBV, 154; cabenet DAB, 132r; IRV, 41v; gabinet VIO II, 16r, 19v; TCM, 16; AR 1837, 336; IL 1840, 36; gabinet, cabinet GC II, 125r; GC III, 62v; StDR, 47, 120. 2. („guvern, consiliu de miniştri”) gambinet GN, 45v, 46r, 58r, 202v, 272v; cabinet VIC, 27r; MIA, 13, 15; RA, 14, 72; NZ, 40r; MCB, 92; TSVM, 93; TPE, 22v; CR 1829, 77; AR 1829, 67; CR 1830, 83; CIRA, 354; AR 1834, 343; BM, 73; AIR I, 147; GG, 140; RB, nr. 8, 3, nr. 17, 3; gabinet VIO I, 96r; MIA, 7, 12; KUP, 17r; CR 1829, 39, 117; AR 1837, 36; StDR, 47, 120; cabenet TPE, 28r, 29r, 30r; CIRA, 288. 3. („muzeu; laborator”) cabinet VIC, 230r; AAS, 11v; BDL II, 476r; RA, 27; GSP II, 158; LB, 77; HPA, 12r; AR 1837, 23, 39; cabinet firesc GIC, 45, 187; cabinetul frumoaselor măiestrii AR 1840, 188; cabinetul istoriei naturale AR 1830, 357; cabinet de fizică RSM, 20v; gambinet GN, 164v; gabinet TSM, 77; AR 1837, 39, 233. (Cf. şi germ. Kabinett, lat. cabinet şi cabinetum).
  CALCULA vb. Vezi Form. term. şt., p. 161. Cf. şi calculălui AIC, 85, 94; calculi BD I, 150; calcula AR 1829, 131; GC III, 21r; AR 1837, 210; SHI, XXVIII bis; SHI II, 27; FGE, 8; FGGN, 8; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  CALCULARE s. DFL, 116; GLC, VII, 39; BCD, 103; SSC, 5; VMP, 196.
  CALCULAŢIE s. s. Vezi Form. term. şt., p. 161. Cf. şi AIC, 87, 91, 95; BD I, 150; SIC, 60; SGR II, 5; SHI, XXV, XXVIII bis; RBT I, 9; NPC, XIII, MCL 1838, 175; FL, 22; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi germ. Kalkulation).
  CALITATE s. s. Vezi Form. term. şt., p. 161-162. Cf. şi 1. („însuşire, caracteristică pozitivă”) bunătate EBG, 109r; felime MGR, 114v; cumătăţime BE, 70r; cvalitaşul sau feliul AIC, 26; cvalitaş DOA, 7, 23; feliu (calitetul) MIM, 3, 10; cvalita VOG, 53; CA 1856, 71; feliurime MIU, 272; SCS, 10; LC, 19; SG, 5, 10, 78; MG II, 45; VA, 200; felurime GCG, 24; ceime SPBA, 6; VG, 289; AR 1837, 286 bis; ceime, cvalitate SPBA, 105; caritime SGR I, 10, 30, 67, 94, 100, 154, 173; caretime sau cvalitate SGR I, 223; cvalitate DGR, 150; SGR II, VIII, 51; CN, 46; cualitate CLV, 23v; EGRM, 8v, 39r; PCB, 130; EGR, 37; CR 1829, 142; FGP, 30, 36; GPE, 8; ROB, 2, 4; MCR, 33; GR, 13; KMP, 122; RB, nr. 3, 6; GRN I, 11; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; cualitatea au felurimea EGRM, 4r; cualitatea sau felurimea EGR, 22; GRN I, 51, 59; CGR, 27; calitate, cualitate GC III, 18v; cualitate (proprietate) BG, 125; cualitate (însuşire) BG, 125; cualitate (feli) BG, 128; calitate MFV II, 95v; CLV, 142v, 150r; CR 1829, 276; AR 1829, 72; MRC, 29; FGP, 27; GPE, 5; FTP IV, 148; FEA, 30Ş RO, 52; ROB, 175; LOA, 2, 78, 81, 94; RSM, 20v; MPG, 29; MAE, 27; pe la 1835 forma era frecventă; calitate (însuşime) PGR, 67; cualitate, calitate WAM, 47; PD, 384; calita SPV, 99; BFO 1843, 22, 23, 374; SSC, 132; calitale sau însuşiri CIRA, 109; cualita CPI, 138, 168, 216, anexă 5. 2. (Filoz.) feliurime AOS, 55; DLG, 303; PCP, 28; HFP, 114; CCF, 24, 26; feliurime seau cvalitate CCF, 29; feliurime (cvalitate) VM, 91; cvalitate (feliurime) VCL, 26v; cvalitate MF I, 142r, 218r; VL, 12r, 13r, 19r; felitate HFP, 301; calita AOS, 106, 107; calitate CLV, 149v, 150r; DFL, 16, 49; KFL, III, 137; cualitate CFZ, 21, 49, 102. 3. („situaţie, condiţie, funcţie, titlu”) calitate CMR, 55; CR 1830, 40, 343; AR 1830, 25 bis, 212; LOA, 85, 91; MID I, 328; CA 1853, 93; GM 1854, 217; Z 1856, nr. 2, 2; LIT, 77, 355; BEC, V, 1; însuşime CIRA, 4; CA 1850, 14; cvalitate (cumătate) BAR II, 24; cualitate ROB, 45; D 1858, 10; calita BFO 1843, 77. 4. („nobleţe; distincţie”) oamenii de calita, adică cei bogaţi CBD, 15; persoane de calita CBD, 88; om de calitate MFE, 2; femeie de calitate SIT, 32. (Cf. şi germ. Qualität, ngr. ™p…shmoj).
  CALITATIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 162. Cf. şi cvalitativ VL, 13r; calitativ KFL, 164; CGR, 65; MGP, 23; cualitativ PBV, 196.
  CALM s., adj. un calm profund ICI, 135; calm PD, 338. (<fr. calme).
  CALMA vb. pentru a calma şi îndulci alarmele noastre CV, 28, cf. şi 36. (<fr. calmer).
  CALMANT adj. băutură calmantă (alinătoare) PMC II, 127. (<fr. calmant).
  CANDID adj. candid (nevinovat) SMR II, 17; candid NV, 71; LS, 31; StDR, 123; BCP, 15; SMB I, 136; RL, 343; AVP, 4; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. candide).
  CANDOARE s. MEN II, 144; BP, 182; AF, 33, 162, 164; SIT, 70, 154, 315, 353; NV, 71; LS, 82; SSC II, 377; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. candeur).
  CANIBAL s. canívali, carii mănîncă carne de om GN, 197v; canibal GIA I, 35v; SPBA, 82; GC III, 26r; GT 1838, 20; MEN II, 90; NPT, 264. (Cf. ngr. kann…baloj, fr. cannibale).
  CANONADĂ s. (Milit.) AR 1829, 92; GC III, 27r; AR 1831, 110; RB, nr. 32, 4; NV, 71; TR 1854, 60; Z 1856, nr. 16, 4; PD, 339. (<fr. cannonade).
  CANONIC s., adj. („după reguli, regulat”; Bis.) canonic OC II, 35v; MDWS, 3, 91; MR 10; BD I, 157; FEA, 18; SHI II, 117; VVP, 54; FMIL 1840, 47; MID I, 65; FMIL 1847, 103; BCD, 81, 509; PBV, 158; canonic (arhimandrit) AR 1834, 195; canoníc PFBM, 7r; BI, 10, 12, 14, 26; MIR, 204, 338; MIB, 201; GSP I, 46; LB, 93; canoníc, canonicesc GC III, 26r; canonicesc MTT, 126r; LSM, 42; MTM I, 254; PFBM, 34v; TD II, 107; BI, 24, 27, 116, 314; TD III, 392; MR, 34; ROI2 IX, 8; VVP, 54; ROB2, 609; GLC, 3; PBV, 158. (Cf. ngr. kanonikÒj, lat. canonicus, fr. canonique).
  CANONICAT s. (Bis.) canonicat DOB, 8; DE I, 313; canonicie LB, 93. (Cf. lat. canonicatus).
  CANONICEŞTE adv. TD III, 403; CLV, 135v; VVP, 54; PBV, 158.
  CANONISIRE s. GIA I, 95v; AR 1830, 383; PBV, 158.
  CANONIST s. multe scriu canoniştile despre instrumentumuri şi atestaturi PFBM, 20v; canonişte TD III, 403. (Cf. lat. canonista).
  CANONIZA vb. („a stabili prin reguli; Bis.) canonisi GIA I, 97r; MRP, 4; CR 1829, 60; canonizi, canoniza MIB, 193; canoniza SHI II, 206; AsL, 39. (Cf. ngr. kanon…zw, lat. canonizare, germ. kanonisieren, fr. canoniser).
  CANONIZAŢIE s. MIB, 90, 199. (Cf. germ. Kanonisation).
  CANTINĂ s. (Alim.) DIB, 191, 323. (<fr. cantine).
  CANTINIERĂ s. DIB, 191; Z 1856, nr. 43, 4; GM 1857, 37. (<fr. cantinière).
  CANTITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 162. Cf. şi 1. (Fon., Versif.) cîtăţime MGR, 134; cîtime SGR III, 1; cuantitate HGL, 135, 137; PD, 384. 2. (Gram.) cîtăţime MGR, 114v; pronume dă cîtăţime sau cvantita VOG, 56; cîtăţime (cvantitate) BTG, 83v; cîtăţime EGRM, 20r, 39r; EGR, 70; GR, 78; GCG, 23, 112; IGE, 39; BG, 127; AGI, 38, 39, 114; cîtime GRA, 93r; SGR I, 155; GR 12, 89; adverbiile cantiteţii DGR, 149; cuantitate GRN I, 177. 3. (Filoz.) cîteţime RIM, 14; cîtăţime BLM, 5; DLG, 56, 120, 122, 125, 126; HFP, 74, 102, 114; MF I, 112r, 142r; MF II, 69r; cîtime CCF, 24, 26; cîtime (cvantitate) VCL, 27v; cvantitate (cîtime) VCL, 31r; cvantitate VL, 28. 4. („număr, măsură; sumă”) cîtăţime BE, 45r; BDL II, 559v; AOS, 55; SG, 5, 15, 78; OFR, 113; PCP, 28; MG I, 178; MG II, 45; DCN, 24; PCB, 65; CR 1829, 28; FGP, 37; GC III, 238v; TAA, 10; ROB, 98; LOA, 68; LO, 4; PPT, 15; MN 1836, 73, 94; forma este folosită frecvent pînă la 1860; preţu (cîtăţimea) lucrului CP I, 102; cîtăţimea sau măsura NIS, 12; cîteţime AR 1830, 226; cîtţime TD II, 195, 218; RSL, 2, 5; UT, 1, 3, 7; MIM, 31, 41, 46; cîtime SCS, 5; POC, 5; CCI, 31; AR 1830, 236; GC III, 239v; SGM, 141; CIRA, 27; SGR I, 56; CPI, 103; BFO 1833, 109; AR 1837, 38; forma este folosită frecvent pînă la 1860; cîtiime BD I, 179; cîtîme VA, 200; cantitate (cîtăciune) MFV I, 33v; cantitate VPP, 273; DO, 30; MCL 1838, 175; DFL, 16, 189; KFL, 135; FMIL 1847, 7; CDR, 25; LIT, 144; cvantitas, cătime BD II, 271; cuantitate HPA, 13r; TR 1854, 44; PBV, 196; BEC, 384; PD, 384. (Cf. şi ngr. posÒthj).
  CANTITATIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 162. Cf. şi cvantitativ VL, 12r; cantitativ KFL, 163; CGR, 65, 74; CCG, 39.
  CANTON s. (Adm.) canton DC IV, 12r, 12v; NIU, 235r, 288r; BD I, 159; GIC, 201; AR 1830, 161; GC III, 26v; FTP I, 246; FTP IV, 192; AR 1834, 128; AR 1837, 287; APP I, 68; RIP I, 227; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; canton (ţinut) GSP I, 15; CR 1831, 34; AR 1834, 194; IL 1840, 45; canton (judeţ) CR 1829, 274. (Cf. germ. Kanton, fr. canton).
  CANTONAL adj. cantonal GC III, 26v; cantonal, cantonariu StDR, 123. (<fr. cantonal).
  CAPABILITATE s. capabilitate (vrednicie) OP, 16v; capabilitate (destoinicie) FMIL 1844, 66.
  CAPACITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 163. Cf. şi 1. („destoinicie; competenţă; valoare”) capaţitet IO, 48; cuprindere (capaţitet) MIM, 11, 14; capaţitaş FLG, 26; capaţitate (spornicie) MPI, 62, cf. şi 218; capaţitate ROB, 652; capacitate IO, 48; GC III, 37r; EP I, 60; FMIL 1844, 65, 285, 355; MID I, 197; DFL, 22, 198; FMIL 1847, 238; BG, XIV; BIP, 27; BCD, 6, 223, 338; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; capacitate (vrednicie) CEF, 32; capacitate (destoinicie) R 1857, nr. 1, 2. 2. („conţinut, volum”) capacitate RBT I, 53; BGO 1844, 115; JA, 47; PD, 340. (Cf. şi germ. Kapazität, magh. capacitas).
  CAPELAN s. (Bis.) capelan MCI, 12; MDWS, 391; PFBA, 650r; BD I, 161; LB, 94; AR 1829, 85; BR 1829 II, 61; GC III, 37r; BAR I, 226; CTT, 263, 265; MCL 1839, 455; MID I, 57; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; căplan BI, 35, 36, 38; TD III, 357; MIB, 252; caplan PFBM, 8r; FMIL 1840, 48; caplan (duhovnic) AR 1837, 41; caplan (efemerion) AR 1837, 56; şapelan SCC II, 45. (Cf. lat. capellanus, germ. Kapellan şi Kaplan, magh. káplán, it. capellano, fr. chapelain şi fam. capelan).
  CAPELĂ s. (Bis.) capelă IPI, 1, 2; GIA I, 93r, 94v; GIA II, 4v; TD III, 224; LP, 3; BPN II, 322; CPM, 8; NPC, f.t.; FD I, 22; PDT, 63; CDCE, 236; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; capelă sau căpălnă LB, 94; capelă (paraclis) CR 1830, 222; AR 1835, 203. (Cf. germ. Kapelle, it. cappella, magh. kápolna).
  CAPIŞON s. (Vestim.) capişon MCL 1839, 382; capucon PFM, 499; capuşon SIT, 63; DIB, 10, 23; PD, 341. (<fr. capuchon).
  CAPITAL s. (Fin., Comerc.). Vezi Form. term. şt., p. 163. Cf. şi capete pl. MML, 32r, 32v; DOB, 5; VIC, 201r; APC, 212v; DAP, 22; LC, 29, 32; MSR, 47; cap TD II, 219, 220; capital TB, 162v; OTB, 13; DOB, 5; RJ, 303; MDWS, 438; IAO, 1; ESI, 17; FLG, 18; BI, 8, 36, 37; TD II, 226; PIM, 2, 4, 5, 9; CL I, 95; CL II, 88, 352; TAI, 60; CB 1813, 93; MIB, 246; TF, 452; MR, 23; DAP, 70; IRF, 15; RA, 53, 97; JNA, 111; LC, 29, 40; GIC, 25; CR 1829, 209; AR 1829, 116, 136, 184; BR 1829 I, 40, 47; SPT, 150; CR 1830, 389; AR 1830, 164; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; capetal DAP, 51, 87; căpital CR 1829, 21; SIM, 77; RL, 260.
  CAPITALIST s. capitalista m. BD I, 160; capitalist AR 1829, 119; CR 1830, 346; AR 1830, 103, 197; GC III, 32v; FTP I, 136; MN 1836, 63; RB, nr. 24, 3, 261, 384; VVP, 55; MCL 1839, 394, 851; SMR I, 41; IVA, 30; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. capitalista, fr. capitaliste, germ. Kapitalist).
  CAPITUL s. (Bis.) capitulum DOB, 6, 8; PFBM, 4r; BI, f.t., 9, 18; MIB, 201, 233; TAI, 37; MR, 26; GSP I, 46; capitul MIR, 135, 338; MIB, pf., 264; BD I, 160; GLC, 27. (<lat. capitulum).
  CAPORAL s. (Milit.) caprar IPC, 7; VIC, 144v; caplar sau strajameşter RD, 5; căpral, căprar ME, 285; căprar LB, 95; RO, 11, 16; CPL, 28; FMIL 1840, 242; căpral VVP, 67; corporal IPC, 7; AR 1829, 174; AR 1830, 224; StDR, 152; corporal sau căprar IRF, 71; caporal AR 1829, 7; BFO 1833, 76; AR 1834, 66; KPA, 16; BIP, 79; RL, 100; caporar AR 1829, 7; caporar, căprar GC III, 37r. (Cf. lat. caporalis şi corporalis, germ. Korporal, magh. káplár, fr. caporal).
  CARABINĂ s. carabină VIC, 114r; LVH, 20v, 77v; GC III, 44r; RB, 222; VVP, 55; BFO 1843, 180; SRM, 18, 25; StDR, 125; BCB, 14; SCC I, 135; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; săneaţă (carabină) IL 1840, 104; carabin BDL II, 482r; BD I, 165; LB, 98. (Cf. fr. carabine, germ. Karabiner).
  CARABINIER s. (Milit.) carabiner CR 1829, 140; AR 1834, 76; RB, 231; SRM, 8, 25; SRI, 3, 5, 9; RBM, 154; NRC, 9; carabinier CR 1829, 140; AR 1829, 90; CR 1830, 204; AR 1830, 372; GC III, 43v; VVP, 55; ROM, 12, 174; StDR, 125. (Cf. rus. â×è×ØßåÜè, fr. carabinier).
  CARACTER s. Vezi Form. term. şt., p. 163, şi Împrumut. I, p. 45. Cf. şi haractir EBG, 44v; TB, 19v; MAB, 72r; AZ, 7v, 39v; DAB, 2r, 21r, 34v; FGS, 38r; NID II, 112r; CISG, 99; MIR, 247; MIB, 8; VSN, 20r; SCS, 10; JNA, 124; KUP, 34r; LC, 86; AOS, 54, 65; SPBA, ff., 104; MRP, 47; NZ, 7v, 10v, 32r; GEG, 10; MT, 1, 3; IRV, 2r, 91r; KIT, 25, 26; BGV, 41r; MFV II, 28v; CDP, 27; TPE, 6r, 16v, 22v, 29r; forma continuă să fie frecventă pînă după anul 1840; haráctir HG, 1; BDL IV, 1112r; haracter MIU, 35, 69, 77; TD I, 272, 273; DAB, 24r; TMS, 63, 64; VSN, 9r; GSP I, 182; GSP II, 185; CB 1818, 43; SIU, 7v, 41v, 47v, 48v, 61r; BPN I, 3; CRac, 10, 190; MRP, 27; SPBA, 21; IRV, 25r; CLV, 147v; MFV I, 23v, 33v; CC, 92; GAT, 12; PIU I, 141, 180; TSVM, 7, 42, 56; DCN, 16, 108; CR 1829, 1, 77, 126, 218; forma era frecventă pînă pe la 1840; harácter MIU, 77, 242, 360; TD III, 23, 35; BPN I, 64, 113; BPN II, 176; NFI, 202; caractir PV, 79, 126; RA, 11; CB 1816, 57; BDL II, 482r; NZ, 73r; MCB, 81, 130, 142; HFP, 224; SPV, 25; MF II, 98; MF III, 60v; SHI II, 62; RBT I, 7; VHP, ded. 1; StDR, 125; caracter CV, 31; IO, XVI; MIU, XIII, XXI; GSP II, 164, 170; FTM, 153; MPI, 68; BPN II, 300; CRac, 75; BR 1821, 44; DGR, 171; MCB, 22, 81, 89, 166; PIU I, 1; VMG, 291; EGR, 67; PCB, 99; BRD, 61; BR 1829 II, 22, 47; MBV, 12; PAFR, 43; MRC, 99; FGP, 16; GC III, 43v; CR 1831, 27; pe la 1830 forma era frecventă; carácter CL I, 7; TMS, 86; TF, 174, 302; IRF, 93; MPI, 12, 65; BPN I, 99; caracter VOG, 113; carácter FTM, 79; haracterum MPE, IV; caracteră IGE, 213, 214; carapter R 1857, nr. 1, 3. (Cf. şi ngr. caraktÁraj), germ. Charácter, it. caràttere).
  CARACTERISTIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 163. Cf. şi caracteristicesc MPI, 52; haractericesc SIU, 32r; CLV, 148r; haractiricesc HFP, 198; haractiristic HFP, 235; haracteristic SIU, 37r; BFO 1833, 200; HMV I, 103; haracterisitor SMA, 15; caracteristic GC III, 43v; SGR I, 142; MCR, 161; AIR I, 26; HPA, 24v; RB, nr. 24, 1; VVP, 55; HMV I, 84; AR 1844, 13; FMIL 1844, 26; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi lat. characteristicus).
  CARACTERISTICĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 163. Cf. şi 1. (Mat.) haracteristic CLV, 148r; caracteristică LM, 303. 2. („particularitate, însuşire tipică”) haracteristic CLV, 33r; haractiristică SGR I, 214; haracteristică SGR I, VIII; ELS, 5; ECS, 9; SHI II, 105; CDCE, 137; HMV I, 86; EV, XLIII; caracteristică MF II, 43r; GT 1848, 4; FMIL 1844, 365; SIT, 102; CGR, 8; AAR, 4; RL, 357; SIT, 102; CEG, 80; caractiristică StDR, 125.
  CARACTERIZA vb. Vezi Form. term. şt., p. 163. Cf. şi haractiri OC II, 41v; haractirisi PTF, 66r; KUP, 15r; BDL IV, 1113r; PCP, 45; DCN, 122; AR 1829, 120; HFP, 158; CR 1830, 330, 399; GTN 1835, 6; BFO 1838, 157; haracterisi DCN, 99; CLV, 148r; VMG, 226; FD I, 105; haracteriza BM, 9; GTN 1836, 49 bis; haractiriza GTN 1836, 72 bis; SHI II, 195; haractirizi SHI II, 172; haracterizi FD I, 37; haracterisa FMIL 1844, 67; HMV I, 71; haracterui FD I, 35; caractirisi MCB, 28, 167; CR 1829, 202; SHI II, 62; caracterisi AR 1829, 88; AR 1830, 117; CBD, 90; BGO 1840, 290; caracterisa MPI, 218; AIR I, XI; AIR III, 65; KMP, 33; MID I, 198; VM, 150; MEN II, 207; FMIL 1847, 60; LS, 44; RL, 25, 133, 372; CA 1856, 22Ş C, 117; GCB II, 192; NPT, 218; INB 1859, 12; PD, 341; caracteriza GC III, 43v; RB, nr. 20, 1; FMIL 1840, 97, 125, 251; SMR I, 34; BFO 1843, 113; AMIM, 46; DFL, 26, 31, 135; CA 1847, 21; FMIL 1847, 41; SSC, I; GRR, 207; pe la 1850 forma era frecventă; caracterizi SHI II, 34; caractirizi SHI II, 152; IVA, 15; caractera GG, III, 129; FMIL 1844, 266; DFL, 93, 197; PBM, 159; CA 1847, 26; SIT, 2; FMIL 1847, 65; CA 1850, 15; CA 1855, 129; ASLI, 148; CA 1858, 22; caracteria Z 1856, nr. 4, 1. (Cf. şi germ. charakterisieren).
  CARACTERIZARE s. haracterisire MFV II, 187r; haractirisire CR 1829, 296; caracterizare GC III, 43v; PBV, 160; caracterisire FL, 46.
  CARACTERIZAŢIE s. GC III, 43v. (<fr. caractérisation).
  CARDINAL s. (Bis.) cardinal AP, 98; OC I, 56v, 71r; MTT, 213r, 241r; DIP, 31r; MDWS, 391; CPN, 35; VIC, 35v, 41v, 47v; LVH, 41v; NIU, 292r; NID I, 63r, 63v; NID II, 156r; OMT, 100; MIB, 51; TF, 9; TPE, 26v; BDL II, 482v; pe la 1820 cuvîntul era frecvent; cardinaliş DOB, 5; gardinar DC IV, 15v; gardinal GCA, 64; MFV I, 80v, 137v; cardinar LMG, 94. (Cf. lat. cardinalis, fr. cardinal, ngr. kardin£lhj).
  CARDINAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 164. Cf. şi 1. (Gram.) [numeral, număr] numit EBG, 28r, 32v; temeinic TGR, 96; temelnic GRA, 62v; de temelie sau de căpetenie ME, 39; temeinic (cardinal) DGR, 64; de cîtăţime SG, 15; MG II, 119; de rădăcină SGM, 40; de căpetenie, începător VG, 196; rădăcinal IGR, 37; cardinal (rădăcinal) MGP, 26; cardinal EGRM, 7v; EGR, 31; FGP, 36; SCR I, 157; GR, 30; CGF, 34; HGL, 32; CDR, 29; BG, 174; AGI, 31; temeinic sau cardinal SGR I, 68; cardinal sau temeinic GRN I, 65; cardinal sau temelnic PGRL I, 83; cardinale sau de căpetenie PGR, 19; cardinal sau de rădăcină CGR, 27, 74; fundamental sau cardinal BG, 52; originar sau cardinal CCG, 34. 2. („principal, fundamental, esenţial”) punct cardinal FGE, 13; FGGN, 14; CA 1861, XI; punturi cardinale (de căpetenie) RBT I, 36; cardinal FMIL 1847, 1847, 122; CA 1853, XVIII; LMG, 201; NPT, 360. (Cf. şi germ. kardinal).
  CARTIER s. Vezi Împrumut. I, p. 46. Cf. şi 1. („locuinţă provizorie, gazdă; cantonament”) cvartir LVH, 70; DSM, 39; DSM2, 43; TAI, 33; IRF, 12, 39; TID, 7, 13; GSP II, 78; MIM, 49; BPN II, 207; SPBA, 90; CR 1829, 295; CR 1830, 60 bis; BAR II, 45; GG, 35; ROI2 III, 7; RB, 153; MCL 1838, 21; FMIL, 191, 251; cvartir (pastoi) BFO 1833, 36; cvartire ostăşeşti sau pastoiuri BFO 1833, 191; cfartir CR 1830, 261, 389; BFO 1833, 191; cvartiră AR 1829, 37; AR 1830, 171; AR 1837, 94; SCC II, 230; CA 1854, 117; Z 1856, nr. 19, 2; cfartir, cvartir, cuartir, gvartir GC III, 118v, 155r, 239r, 271r; cvartiriu StDR, 129; cuartir D 1859, 128; BEC, XLVII; cuartieră, cuartiere LIT, 132, 146. 2. (Milit.) general cvartirmaistăr VIC, 96v; cel de căpetenie cvartir RA, 77; hauptcvartirul oştilor RA, 84; glavnă cvartir CR 1829, 9; gheneral cvartir AR 1829, 26, 60; cvartirul general CR 1830, 153; cvartiriul de căpetenie (praetorium) BAR II, 162; cvartirul de căpetenie RB, nr. 33, 4; cvartir maistru cel mare al armatei BPA, 22; cfartirul general CR 1829, 38, 119, 131; cuartirul şefului RBM, 12; cuartirul de căpetenie TR 1854, 1, 3; cuartierul general LIT, 260; cartierul general C, 68. 3. („parte a unui oraş; mahala”) cvartir SPBA, 90; AR 1837, 365; MCL 1839, 372; PBV, 164; cvartiruri (mahalale) CR 1830, 266; cartier CR 1829, 21; BDJE, 61; PCI, 43; cuartir PLB, 28; BCI, 183; cuartier SMB I, 6; RL, 138; LIT, 11; PD, 384. (Cf. germ. Quartier, rus. âÙ×èêßè× şi çæéêæà, fr. quartier, lat. quartirium).
  CARTON s. BDL II, 483v; LB, 102; GC III, 49r; AR 1837, 244; IL 1840, 99; NV, 74; StDR, 126; SCC I, 240; RL, 390; PBV, 161; INB 1859, 75; PD, 343. (Cf. germ. Karton, fr. carton).
  CARTUŞ s. 1. („pachet mic”) cartuz VRM, 43. 2. („încărcătură de puşcă, de tun”) o zdrobitură de cartace IRF, 57; ghiulele şi cartuce CR 1829, 28; cartuş, cartac, patron GC III, 50r; cartuşă (patron) SRI, 186; cartuz FAM, 14, 15, 102; cartece pl. FAM, 18, 19; cartuş StDR, 126; PBV, 161. (Cf. fr. cartouche, germ. Kartusche, Kartätsche şi Patron, it. cartoccio).
  CAST adj. cast AR 1844, 106; BDJE, 24, 173; AF, 21r; SIT, 153; NV, 74; StDR, 127; LS, 116; CA 1852, 43; AAR, 26; RMS, 228; BCB, 75; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; cast (curat) AF, 177; CA 1854, XXV. (Cf. lat. castus, it. casto, fr. chaste).
  CASTĂ s. castă SPBA, 43, 51, 90; AR 1830, 48; SHI II, 7, 25; FMIL 1844, 313; DFL, 193; BP, XVII; PCI, 30, 31; StDR, 127; SCC II, 36; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; castie (tagmă) AR 1834, 288; castă (tagmă) GGV, 92. (<fr. caste).
  CASTITATE s. NV, 74; RMS, 100; CA 1852, 25; CA 1855, 2; CEF, 41; DIB, 177; DILB II, 207; LIT, 58, 362; CA 1858, 94; PD, 344. (Cf. lat. castitas, it. castità, fr. chasteté).
  CATASTROFĂ s. catastrofă BDL II, 485v; AR 1829, 28, 92, 118; CR 1829, 321; AR 1830, 229; CR 1830, 157; AR 1832, 135; AR 1834, 38; AIR I, 43, 146; SHI I, 18; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; catastrofe (mari întîmplări) AR 1830, 514; catastrof GC III, 59r. (Cf. fr. catastrophe, lat. catastropha, germ. Katastrophe).
  CATIHETIC adj. (Did.) [forma] învăţăturii cei catehisticeşti EDE, 176; forma învăţăturei cea cateheticească sau socratică MPI, 183, cf. şi 184; diálog catehisicesc MPI, 186; metodă catehetică BIP, 155; PBV, 163. (Cf. lat. catecheticus, germ. katechetisch, ngr. kathchtikÒj).
  CATIHETICĂ s. catehetica, adică învăţătura credinţei TAI, 11; catehetica sau socratica MPI, 184; catehetică RL, 315; PBV, 163. (Cf. lat. catechetica, germ. Katechetik).
  CAUCIUC s. gummi elasticum sau cauciuc CA 1851, 81; cauciuc SCC I, 240; cauciuc […] sau gumielastic INB 1859, 37; cautciuc RMS, 230; cautşuc PFHM I, 27; PFM, 57; PD, 346; gumielastic sau cautşuc BBS, 14. (Cf. fr. caoutchouc, germ. Kautschuk).
  CAUTELĂ s. păzire (cautelă) OAI, 4; cautelele, adică luările aminte FDB, 13, cf. şi cautelă, 38, 125; cáutelă MIM, 13. (Cf. lat. cautela, magh. kautela, it. cautela).
  CAZARMĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 46. Cf. şi casarmă CB 1816, 61; MIM, 49; LB, 103; CR 1829, 204; CR 1831, 27; AR 1837, 1, 140; BGO 1840, 183; RIP I, 165; BGO 1844, 122; FMIL 1844, 265; MEN I, 240; forma era frecventă pînă la 1860; casarmă, casarnă BDL II, 484r; casarnie CR 1829, 10; FGGN, 114; RL, 287; SRM, 9, 77; casernă GIC, 190; CR 1831, 30; FD I, 22; cazernă AR 1829, 159; SPV, XII; ROB, 130; SRM, 83, 149; casernie FD I, 55; cazarmă GIC, 27; CR 1829, 56, 178, 204; AR 1829, 155; GC III, 10r; CR 1831, 27; FTP II, 189; BFO 1833, 46; GG, 134; pe la 1835 forma era frecventă; cazarmă, cazernă StDR, 121; cazarmie CR 1829, 19, 212, 213; CR 1830, 167; FTP I, 142; GG, 224; MN 1836, 6, 11; BFO 1843, 269; FGGN, 114; SRM, 19, 186, 222; RL, 257, 310, 316; forma era frecventă pînă la 1860; cazarnă AR 1829, 107; ROB, 117, 196. (Cf. lat. casarma, rus. â×Þ×èä×, fr. caserne, germ. Kaserne).
  CEDA vb. ţedui CPI, 232, anexă 13; sidarisi BFO 1843, 431; cede BP, 184; NV, 62; C, 6; AVP, 6; PD, 142; ceda SIT, 120, 179; Z 1856, nr. 1, 2, nr. 4, 3, 4; LIT, 225, 264, 310; CA 1858, 116; BEC, 61; ceda (răşlui) CA 1861, 55. (Cf. fr. céder, lat. cedere, it. cedere).
  CEDENT s. ţeduitoriul (dătătoriul ţesiei) CPI, 232, cf. şi anexă 13; ţedenş SR, 30, 46; ţedent SR, 38; ţesant StDR, 298; cesant sau cedent StDR, 30. (Cf. lat. cedens, germ. Cedent, fr. cessant).
  CELEBRA vb. ţelebra CV, 30, 34; celebra MEN II, 319; BDJE, 1; BP, VII, IX, XIX, 132; AF, 13; SIT, 46; NV, 62; PCI, 51; CA 1852, 46; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ţelebra, celebra StDR, 297, 299. (Cf. lat. celebrare, fr. célébrer).
  CELEBRARE s. GRR, 255; CA 1853, 53; AVP, 6; CA 1858, 97; D 1860, 99; PD, 143.
  CELEBRAŢIE s. NV, 62; StDR, 299; CA 1857, 83; PBV, 539; PD, 143. (<fr. célebration).
  CELEBRITATE s. ELS, 37; DFL, 189; SIT, ded. 3; NV, 62; RMS, 54; SAS, 14; GM 1854, 3, 190; RL, 397; LIT, 21; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. célébrité, lat. celebritas).
  CELEBRU adj. celebru CRac, 184; MEN I, 14; BDJE, 3, 4; LMS, 42; BG, XV; NV, 62; GPG2, 55; GM 1854, 3; CFZ, 167; CA 1855, 23; RL, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; celebru (vestit) CEF, 199; ţelebru, celebru StDR, 297, 299. (Cf. fr. célèbre, lat. celeber).
  CELIBAT s. celibat SHI I, 12; FL, 42; FMIL 1840, 104; MEN I, 121; MEN II, 33, 138; HMV II, 16; FMIL 1847, 90; BCI, 32; celibat (holteie) PIA, 102; celibat sau holteie CBV, 11v; celibat (necăsătorie) CA 1861, 66; celibat şi celibaţie NV, 62; PD, 143; ţelibat, celibat StDR, 297, 299. (Cf. lat. caelibatus, fr. célibat, it. celibato).
  CELIBATAR s., adj. celibatar GC VII, 114r; NV, 63; BCI, 32; PD, 143; celibater KMP, 98. (<fr. célibataire).
  CENTRA vb. centrui VVP, 162; închentra SHI II, 171; PRA, 43. (<fr. centrer).
  CENTRAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 166. Cf. şi ţăntral PIM, 6; ţentral BFO 1833, 162; MF II, 81r; SR, 28, 33; centros BD I, 186; chentricesc CLV, 136v; chendral AR 1830, 161, 175; chentral AR 1830, 106; BFO 1833, 21, 68; AR 1837, 28, 311; ROI2 III, 67, 87; BFO 1838, 113; AsE, 13; AOD, 123; VH, 77; StDR, 129; cendral (din mijloc) CR 1829, 132, 136; mijlocal GPG, III; central GC VII, 114v; CR 1830, 19, 91, 391; CR 1831, 36; CPL, 71 bis; LOA, 67, 118; KMP, 121; SMA, 31; GT 1838, 16; MCL 1839, 261, 516; VVP, 162; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. şi ngr. kentrùj, kentrikÒj).
  CENTRALIZA vb. centraliza GC VII, 114v, 115r; SSC, 100, 156; C, 18; PBV, 539; CA 1861, 142; centralisa NV, 63; RL, 271; GCB II, 190; D 1858, 3; D 1860, 282; PD, 146. (<fr. centraliser).
  CENTRALIZARE s. centralizare PBV, 539; centralisare C, 1; R 1857, nr. 2, 2; BEC, XLI.
  CENTRALIZAT adj. GC VII, 115r; CD, VII.
  CENTRALIZATOR adj., s. centralizător GC VII, 115r. (<fr. centralisateur).
  CENTRALIZAŢIE s. centralisaţie NV, 63; PD, 146; centralizaţie SSC, 98; PBV, 539. (<fr. centralisation).
  CENTRU s. Vezi Form. term. şt., p. 166. Cf. şi chentron RIC, 284v; VEI, 16r; GN, 308v; PTF, 115r; AOS, 112; chendron MTT, 13v, 252v; MDC, pf.; GN, 7v, 286v; VIC, 6v, 19v, 77v, 118r, 162v; ZFV I, 16v; GCA, 28; AOS, 115; chentru VEI, 15r, 20r, 29r; GCA I, 2v; AOS, 79; SPBA, 21; CLV, 136r, 149r; HFP, 60, 61, 86, 326; AR 1829, 103; AR 1830, 1, 18, 88, 112; GC III, 72r; SPV, 49; NFI, 302; CIRA, 27, 394; BFI, 44; SHI, XXVIII; AR 1837, 94, 183, 256; ROI2 III, 116; PMG, 49; SMR I, 4; chendru MTT, 161v; DIP, 6r; GCA, 95; HOG, 111; GCA II, 16r, 30v, 55r; BDL II, 487v; AOS, 41, 122; IRV, 87v; BGV, 13v; NMP, 16; AR 1829, 73; AR 1830, 158; ţentrum MIU, 95; IRF, 74, 78; TSVM, 38; ţentru GSP I, 17; BDL IV, 1123r; StDR, 297; centru BDL IV, 1132v; BD I, 186; EGR, XXIX; CR 1829, 41, 59, 177, 272; BR 1829 II, 35; CR 1830, 27; TAA, 8; GC VII, 114v; BAR II, 168; LOA, 78; YNM, 11; MN 1836, 49, 93; AIR II, 269; FL, 42; RB, nr. 12, 4; FMIL 1840, 99, 270; pe la 1840 forma era frecventă; cendru PCB, 12; MRC, 15; CMR, 8; GC VII, 123v; FTP I, 132; FTP IV, 101, 198; BM, 60; BCA, 397, 417; centrum FMIL 1844, 153.
  CEREMONIAL s., adj. ţerimonial MIB, 78; AR 1829, 182; ţeremonial AR 1829, 117, 123; GC VII, 384r; AR 1834, 309; RB, 213; VVP, 160; AOD, 296: StDR, 298; C, 14; CA 1860, 99; cerimonial CA 1855, 69; ceremonial SRM, 24; SRI, 233; RAM, 13; Z 1856, nr. 23, 3; D 1860, 99; CA 1861, 127; PD, 148. (Cf. lat. caeremonialis şi caerimonialis, it. cerimoniale, fr. cérémonial).
  CEREMONIE s. (Bis.; „solemnitate, fast”; „forme de politeţe”). Vezi Împrumut. I, p. 46-47. Cf. şi ţeremónie TAI, 11; DOA, 8; MIB, 72; TF, 41; VPB, 9; CB 1815, 40; GSP I, 117; CDA, 43; JNA, 45; CRac, 7; SPBA, 34, 98; IRV, 34v; CSM, 131; CR 1829, 5; AR 1829, 17, 65; CR 1830, 378; ţeremonie OST, 48, 86; TD I, 46, 470; PFBA, 689v; OMT, 9; VPP, 302; BDL IV, 1123v; CRac, 7; SPBA, 34; IRV, 25r, 52v; CC, 109; CSM, 14; CLV, 137r; TSVM, 55; BRD, 79; AR 1829, 63; BR 1829 II, 20; FTP III, 113; CIRA, 300; BAR I, 112; AIR I, 182; DTN, 23; KUB, 15; GG, 114; forma continuă să fie folosită frecvent pînă spre anul 1860; ţărămónie IRB, 28r; DAB, 144v; NID I, 59r; ţărămonie DAB, 67v; FGS, 41v, 46r; NIU, 79r, 109r, 188r; SIU, 34v; ţăremónie AZ, 83r; AR 1829, 15, 33; ţărimónie ROB, 77; ţărmonie CM, 24v; ţerămonie MDP, 39; ţermónie CR 1829, 3, 157; CR 1830, 343; ROB, 12; ţermonie MCB, 153; CR 1830, 9, 360; MBE, 21; FEA, 29, 61; ROB, 193; MAE, 86; MBG, 8; VAA, 29; ECS, 141; GTN 1836, 74; CDCE, 18; DE I, 35; CA 1852, 24; ţiremonie AZ, 2r, 14r, 80r; ţirămonie NIU, 160r; NID I, 62r; ţerimónie AZ, 139r; MIB, 23; SIU, 36r, 39r, 53v; BPN II, 276; FNB I, 5; FNB II, 165; ţerimonie SIU, 28r; LB, 111; GIC, 139; BR 1829 I, 4; AR 1830, 16; CR 1831, 23; SIC, 69; BAR I, 192, 206; MSR, 86; MDP, 37; SHI II, 8; FL, 85; AFH, 20; VFD, 114; FMIL 1840, 47; forma continuă să fie folosită pînă spre 1860; ţerîmonie CR 1830, 376; ţirimónie AZ, 6r; NID II, 408; VSN, 324r; DCN, 139; MVS, 38v, 44v; ţirimónie, teremónie GC VII, 383v; ţirimonie IFA, 133r; MSR, 78; SCC I, 252; ţîrîmónie RON, 193; ţirmónie DCP, 11; EAM, 65; ţirmonie MCB, 87; MRC, 112, 118; CMR, 5; VSC, 23, 55; FTP I, 27; LOA, 83; MEN II, 260, 291; NV, 403; ţîrmonie MCB, 8; ZEV, 96; PBV, 537; ceremónie FTM, 31; ceremonie BD I, 121; CPM, 4; NAP, 20; AFH, 34; DL, 28, 56; FMIL 1844, 73; BPA, 27; MID I, 14, 119; SRM, 20, 25; DFL, 151; AF, 182; CA 1851, 44; BCB, 72; BMN I, 17; pe la 1850 forma era frecventă; cerimonie FMIL 1847, 238; CA 1851, 35; TR 1854, 14; Z 1856, nr. 22, 1; NPT, 48; PBV, 540. (Cf. gr. tsirimÒnia, lat. caerimonia şi caeremonia, germ. Zeremonie, fr. cérémonie, it. cerimonia, rus.церемония).
  CEREMONIOS adj. Vezi Împrumut. I, p. 47. Cf. şi ţărimonios ME, 637; SIU, 54r; ţerimonios SIU, 53v; EOI, 177; ţirmonios MCB, 135; ţeremonios SPBA, 103; AR 1829, 205; CIRA, 111; VVP, 160; StDR, 298; DIB, 246; ţîrmonios PBV, 537; ceremonios DCB IV, 46. (Cf. gr. tsirimoniÒzoj, lat. caeremoniosus şi caerimoniosus, fr. cérémonieux).
  CESIONAR s. ţesionariul (primitoriul ţesiei) CPI, 232; ţesionar SR, 46; cesionar PD, 149. (Cf. lat. cessionarius, fr. cessionnaire).
  CESIUNE s. (Jur.) ţesie TD II, 183; CPI, 282, anexă 13; SR, 31, 48; SHI II, 50, 149; StDR, 298; CA 1853, 56; cesie AMIM, XXVIII; CA 1854, 115; Z 1856, nr. 9, 4, nr. 13, 3; PD, 149; cesie, cesiune StDR, 301; cesiune BEC, 178, 357, 359. (Cf. lat. cessio, fr. cession).
  CHEI s. (Mar.) chei RL, 21, 434; DIB, 213, 297; D 1858, 12; PD, 347; cheu DIB, 428, 429. (<fr. quai).
  CHITANŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 47. Cf. şi cvitanţie IPC, 1, 4, 6, 12; RI, 21; PFBA, 655r, v; CP I, 334; ME, 197; CL II, 294; TAI, 16, 38; LB, 570; SR, 31, 32, 38; cviitanţie CL I, 95; cvitanţie DOB, 6; CL III, 10; LB, 570; AR 1829, 143, 147; CPI, 41, 234; BFO 1833, 51, 84; ROI2, VIII, 12; CGF, 139; CD, 17; StDR, 129; forma era frecventă pînă după 1850; cvită MPI, 28, 90; FMIL 1844, 277; cvitanţă CR 1829, 317; VVP, 56; CDCE, 222; Prop., 122; PBV, 164; cfitanţie NID I, 89v, 90r; ROB, 40; BFO 1833, 125; CCB, 61; BFO 1834, 100; CPO, 41; cfitanţă CR 1830, 262; ROB, 40; LOA, 31; BGO 1840, 78; CCB, 97; BGO 1844, 59; CCP, 111; cfitanţie, cfitanţă, cuitanţă, chitanţă GC III, 270v; cuitanţă BCD, 593, 597; PBV, 197; D 1858, 5; PD, 385; chitanţă RF, 9, 30, 34, 37. (Cf. lat. quietantia, rus. âÙßê×åîß÷, it. quietanza, fr. quittance).
  CIRC s. circ (împrejurare) unde se făcea lupta FTM, 149; circ BAR II, 22; AR 1834, 293; CRV, 6; AR 1837, 263; VVP, 163; MV, 269; ASI, 18; NV, 66; SMB I, 15; forma era folosită frecvent pînă la 1860; circus RCM, 131; ţirc (ØppodrÒmion) IRV, 28r; ţirc (cirque) IRV, 106r; ţirc AR 1829, 227; BAR II, 189; PBV, 525; ţirc (circus) BAR II, 188; ţircus (circus) BAR II, 37; ţarc (circus) BAR I, 14, cf. şi 115; ţearc SIC, 44; SHI, 57, 151. (Cf. lat. circus şi circulus, it. circo, fr. cirque, germ. Zirkus).
  CIRCULA vb. Vezi Form. term. şt., p. 168-169. Cf. şi ţircula AR 1829, 95, 181; RCM, 18; AR 1844, 7; CA 1848, 33; SCC II, 346; ţircolarisi SR, 6; ţircularisi SR, 33; circula PCB, 60; CR 1829, 247; LME, 82; CR 1830, 225; GC VII, 133r; DTN, 7; GTN 1836, 56; RB, 384; VVP, 163; HP, XVII; FMIL 1844, 116; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; cercula SCC I, 111; JA, 122.
  CIRCULAR, -Ă s., adj. (Adm.) împrejuralnică MTT, 83v; ţirculareş OTB, 5; ţirculariş DOB, 4; CME, 1; ţircular CMA, 1; CMB, 1; PIM, 7; CMC, 1; CMD, 1; CMM, 1; CMO, 1; CMG, 2; CMH, 1; CML, 1; LB, 124; RB, nr. 11, 2; BFO 1843, 373; CPH, 50; ţirculară AR 1832, 16; BFO 1833, 219; AR 1834, 66; LO, 10; AR 1837, 165; SHI II, 125; AsL, 9; BFO 1843, 61; ţircularnică BFO 1833, 50; AOD VII, 2, 61, 136; ţircularnic AOD, 202; ţărculară BFO 1833, 214; ţirculară, ţircularnică, cerculară StDR, 298; cicular CR 1830, 246; DFL, 99; AML, 174; circulară CR 1830, 34, 111; DE I, IV; BGO 1840, 83; BGO 1844, 79; JDS II, 442; BIP, 46, 66; NV, 66; pe la 1850 forma era frecventă; cerculare sg. TR 1854, 1; circulare sg. RL, 267; cerculară Z 1856, nr. 5, 4, nr. 15, 2; CA 1857, 83. (Cf. lat. circularis, germ. Zircular, fr. circulaire).
  CIVIL adj., s. 1. („cetăţenesc, public, social, politic; în opoziţie cu militar şi religios”) sobor bisericesc şi politicesc GCO, 31v; politicesc MOC, pf.; DIP, 9r; DC III, 33r; DC IV, 45v, 85v; MTA, 1; IIE, 17; PTF, 30r, 47v; FNPB I, f.t.; GIA I, 53r; GIA II, 3r, 22v; MIU, III; PFBM, 28r; TD II, 95; TD III, 341; NID II, 13r; LC, 51; SPBA, pf.; PCP, 11; MCB, 44; HFP, 354; CR 1829, 271; CR 1830, 331; CCM, 43; CCB, 127; AOD, 33, 76; [dregătorie] politicească RJ, 399; ORC, pf., 138, 156; CP I, 169, 314; ROI2 III, 10; CCP, 41; cinuri politiceşti AZ, 76v; LC, 1; OFR, 18; cărţi politiceşti (adecă lumeşti) BE, 2v; cărţi politiceşti BTG, 24r; tipografie politicească HG, f.t.; un autor fie bisericesc, fie politicesc FTP I, 101; starea politicească a unui om CPI, 2; război orăşenesc MIU, 319, 428; NIU, 150v, 167v, 207r; NB, 39; soţietatea orăşenească PFBA, 617r; arhitectura cetăţenească PTF, 168r; diregătorii cetăţeneşti DLC, 3; război cetăţenesc IRV, 123v; AR 1829, 198; cetăţenesc BAR I, 236; MN 1836, 3; VVP, 163; FMIL 1840, 34; războaie din lăuntru (cetăţăneşti) BDT, 194v; cetăţănesc GIA I, 96r; AZ, 88r; TF, 327; SIU, 69r, 78v; EGT, 40r; AR 1830, 116; AR 1837, 42; SHI II, 32, 210; război cetăţan (ce să zice între dînşii) FTU, 16; războaie cetăţene IRV, 129v; AMIM, 54; ţivileasca dregătorie ORC, 188; ţivilesc CP III, 41; ţivilicesc PFBA, 615r, 617r; arhitectură ţiviliţească TGm2, 32r; ori fie oştean, ori ţivil ORC, 394; au slujit de oştean şi au trecut apoi la slujbă de ţivil sau cetăţască CP I, 27; ţivil DSM, 9; IRV, 80r; CR 1829, 197; AR 1829, 111; RO, 20; AR 1834, 60; MF I, 131v; MF III, 161v; AR 1837, 375; SHI, XXII; ROI2 III, 84; BFO 1838, 98; CD, 67; GRR, 173; CA 1855, 15; PBV, 533; dregătorii ţivile sau politiceşti AR 1829, 248; starea ţivilă ROI2 IV, 12; SSC, 65; cununie ţivilă AR 1837, 196; lista ţivilă a domnului ROI2 III, 8; răzmiriţă civilă (din lontru) FTM, 53; treaptă civilă (adecă în slujbă orăşănească) SPBA, 105; civil MRC, 108, 147; CR 1830, 94; BAR I, 15, 57, 204; BAR II, 37, 184; RO, 47; ROB, 24; LOA, 84; AIR I, 21, 71; AR 1835, 77, 126; MN 1836, 6, 10, 71; pe la 1835 forma era frecventă; război civil (adecă între însuşi cetăţenii) SPBA, 105; război civil (cetăţenesc) AR 1835, 67; război civil (între compatrioţi) AR 1837, 10; lucruri civile sau cetăţeneşti BR 1829 I, 34; crăiasca listă civilă CR 1830, 283; lista civilă a domnului ROB, 24; acturile statului civil ROB, 99; starea civilă RO, 51; geografie civilă GG, 65; anul civil CA 1847, 10; CA 1856, V; război civilicesc MRC, 78; război sivil MCL 1839, 499. 2. (Jur.) drepturi orăşeneşti IIS, 12; faptele rele politiceşti şi pedepsele politiceşti PV, 99, 111; pravila cea politicească MIC, pf.; MTT, 12r, 227r; DC II, 158v; RJ, 291; APC, 35v; CSM, 34; lege politicească GN, 288v; MTM I, 31; MTM II, 111; BEM, 369; MIU, 5; CP I, 4; CMB, 2; PCC, 1; PCP, 38; HFP, 33; DCP, 2; BR 1829 I, 4; AOD, 76; contract politicesc TD III, 422; învinovăţire politicească LC, 89; judecată politicească DC IV, 169r; PFBM, 4r; pedeapsă politicească MTM II, 49; CCI, 81; drit politicesc CPI, 1; moarte [...] politicească CPI, 87; pricini politiceşti GN, 86v; MML, 13v; GIA, 131v; APC, 34r, 65r; drept politicesc HFP, intr. 7; ROB, 197; tribunal politicesc CR 1831, 43; LO, 21; BGO 1840, 72; CCB, 71; legi cetăţeneşti CV, 32; drepturi cetăţăneşti CP I, 29; pravile cetăţăneşti SIU, 78v; giudecătorie de ţivil ORC, 384; giudecăţi de ţivil ORC, 242; giudecătorie politicească sau ţivilecească ORC, 392; giudecătoriile cele ţivileşti ORC, 428; legi ţivile BRD, 75; legiuriri ţivile CPI, pf. 1; AR 1834, 123; condică ţivilă sau politicească CPI, f.t.; drituri şi îndatoriri ţivile CPI, anexă 7; drept ţivil RSM, 10v; divanul ţivil BGO 1844, 65; [judecătorie] ţivilă ROB2, 580, 595; moarte civilă sau politicească CR 1831, 29; condica civilă (cetăţană) AR 1832, 129; condica civilă FEA; FMIL 1847, 76; secţia civilă [a divanului] ROB, 68; CPL, 76 bis; drepturi civile ROB, 195; MID I, 121; proţesuri civile BAR II, 38; pravila civilă BFO 1833, 110; dreptul civil LOA, 72; BCD, 5; tribunalul civil; reclamaţii civile; pricini civile CCB, 2, 108, 219; judecător civil sau orăşănesc FMIL 1840, 53; forma este frecventă pînă la 1860; divanul sivil BGO 1840, 149; BGO 1844, 310; ROB2, 594, 624; secsia civilă ROB2, 554. 3. („manierat, politicos; civilizat”) civil [...] însemnează şi politicos SPBA, 105; civil, adică cilibiu, dă cinste, GC VII, 124r; civil FMIL 1840, 327; CGR, 70, 147. (Cf. lat. civilis, germ. Zivil, fr. civil, ngr. politikÒj).
  CLARINET s. (Muz.) clarinetă BDL II, 495r; PBV, 169; PFM, 413; ASLI, 129; clărinetă VVP, 58; clanaret CMR, 63; BCI, 154; INB 1859, 130. (Cf. germ. Klarinette, fr. clarinette).
  CLARINETIST s. R 1858, 149. (<fr. clarinettiste).
  CLAUZĂ s. clausulă DOA, 8; BDL II, 495r; clauzulă (închiere) MIA, 7; clauzulă (condiţie) AR 1832, 147; clauzulă AR 1834, 104; CA 1853, 53; CA 1861, 107; clauză CR 1829, 237; AR 1829, 150; BCD, 350, 411; Z 1856, nr. 3, 1; VO 1857, 4; clauze (adăogiri) AR 1829, 211; clauze (condiţii) CA 1851, 34; clauză, clauzolă GC III, 239r; clausă NV, 76; BEC, 50, 55, 74, 184; PD, 348; clausă, clauză StDR, 130. (Cf. lat. clausa şi clausula, fr. clause, it. clausola).
  CLAVECIN s. (Muz.) clafsent, clavsent DAB, 43v, 44v, 63v, 73v, 128v, 158v, 161r, 164r; clavesin CLV, 146r; BC, 25; clavsen GC III, 258v; VFD, 9; clavecin PD, 348. (<fr. clavecin).
  CLAVIATURĂ s. (Muz.) MCL 1838, 56; PBV, 168; (<germ. Klaviatur).
  CLAVIR s. (Muz.) MDWS, 424; PAGR, 79; GIC, 207; CR 1830, 196; GC III, 283v; ELS, 25, 42; MBG, 14; KMP, 46; AR 1837, 203; RB, nr. 11, 4, nr. 24, 4; VVP, 57; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (<germ. Klavier).
  CLAVIRIST s. PBV, 169.
  CLUB s. 1. („local în care se întîlnesc membrii unui cerc pentru a discuta, a citi etc.”) clup MCB, 152, 147; GIC, 128; MSR, 64; MPE, 7; KMP, 26; RB, 147, 230, 367; clup, club GC III, 249r; club AR 1837, 85; RL, 440; NPT, 42; 2. („asociaţie politică sau filantropică”) club AR 1830, 511; AR 1837, 160; NV, 77; StDR, 130; DIB, 146; C, 135; PD, 349; club (complot) AR 1837, 63. (Cf. fr. club, germ. Klub, pronunţat de austrieci clup).
  CLUBIST s. AR 1837, 318 bis. (<fr. clubiste).
  COCHET, -Ă adj., s.f. cochet GC III, 103v; MFE, 35; MSR, 115; ECS, 119; KMP, 91; HMN, 61; AsP, 81; AR 1837, 217; VHP, 228; FL, 49; MCL 1839, 527; VFD, 78, 100; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; cochet, cocuet PBV, 174. (<fr. coquet, -ette).
  COCHETA vb. cocheta, cocueta PBV, 174. (<fr. coqueter).
  COCHETĂRIE s. cochetărie GC III, 103v; GPE, 26; MRC, 125; FL, 43; VVP, 59; VFD, 40, 101; API, 20; VL, 52v; FMIL 1844, 212; pe la 1840 forma era frecventă; cocheterie GTN 1836, 35; HMN, 16; FL, 51; KPA, 53; SMB I, 140; SMB II, 484; NPT, 70. (<fr. coquetterie).
  CODICIL s. (Jur.) codéchel APC, 77r, 308r; codichél APC, 308v; DAP, 128; codichélon, codichélos APC, 308r; codichil CPI, 89, 93, 113, anexă 4; codiţil CL II, 158, 165; SCS, 3; însemnare (codiciliu) BCD, 574; codicil CA 1851, 26; CA 1855, 66; PBV, 173. (Cf. ngr. kwd…kelloj, lat. codicillus, germ. Kodizill, fr. codicille).
  COERENT adj. coherent, coherinte PD, 350. (<fr. cohérent).
  COERENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 171. Cf. şi coerenţă VL, 54v; PD, 350.
  COEXISTA vb. coesista NV, 78; GCB II, 193; coexista PD, 349. (<fr. coexister).
  COEXISTENŢĂ s. coexistenţă GC III, 100r; coesistinţă DFL, 48, 64; NV, 78. (<fr. coexistence).
  COFETAR s. cofetar TSVM, 51; GC III, 148v; AR 1829, 244; CR 1830, 316; VSC, 84; RB, 224; JA, 10; PBV, 191; ASLI, 150; confectar FD I, 28; confetar AMC, 2.
  COFETĂRIE s. confetărie AMC, 2; cofetărie FMIL 1844, 230; PBV, 191.
  COFETURI s. pl. confeturi (care să cheamă şi confeţioane) GCO, 14v; confeturi GCO, 16r, 16v; AR 1829, 20; AR 1830, 33; CIRA, 226; AsP, 118; AsFA, V; SIM, 25, 86; SCC II, 128; confete NPT, 288; cofeturi GIA I, 133r, 143r; MG I, 175; GG, XII, MSR, 101; RB, nr. 3, 4, 204; VFD, 41; DRB, 219, 300, 301; VH, 68; CA 1858, 136; cofetă, cofeturi, condite GC III, 148v, cf. şi 129v; confect LB, 136; confeţie (dulceaţă) PMC II, 102; confetură, cofetură PBV, 184, 191. (Cf. ngr. ko(n)feta, it. confetto, confezione şi condito, germ. Konfect).
  COINCIDE vb. Vezi Form. term. şt., p. 171. Cf. şi coencida AsG, 34, 40, 245; coincide DFL, 18; INB 1859, 115; PD, 350; coincida C, 6, 10. (Cf. şi lat. coincidere).
  COINCIDENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 171. Cf. şi asemenitele peristasuri ORC, 216; coincident PD, 350. (Cf. şi germ. zusammentreffen).
  COINCIDENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 171. Cf. şi dovada faptii prin asemenirea peristasurilor ORC, 214; coincidenţă GC III, 100r; CFZ, 71; INB 1859, 158; PD, 350; coincidinţă SMB I, 241; GCB II, 193; coincidinţie TR 1854, 91; coîntîmplare DCB V, 251. (Cf. şi germ. Zusammentreffen).
  COINTERESA vb. LIT, 41. (<fr. coïntéresser).
  COJUDECĂTOR s. a tabulei septemviralei conjudecătoriŭ CV, 21; juraţii cojudecători BAR II, 38; asesorii sau cojudecătorii BAR II, 94; dimpreună judecători LOA, 62. (Cf. lat. coniudex).
  COLABORANT s. AR 1829, 64; AsL, 80.
  COLABORAŢIE s. NV, 78; StDR, 131; RL, 199; PD, 350; (<fr. collaboration).
  COLECTA vb. NV, 78. (<fr. collecter).
  COLECTANT s. colectanşi (colectori sau culegători) loteriii, RPL, 1; colectanş RPL, 2, 3; colectant StDR, 131; SSC, pf. 2; Z 1856, nr. 22, 1.
  COLECTĂ s. collecta, BD I, 219; colectă (strîngere de bani) AR 1834, 130. colectă AR 1837, 273; StDR, 131; SCC I, 48; TR 1855, 16; Z 1856, nr. 18, 4; C, 2; PBV, 175; o frumoasă colectă de monete INB 1859, 134. (Cf. lat. collecta, fr. collecte, germ. Kollecte).
  COLECTIVITATE s. RL, 273, 357. (<fr. collectivité).
  COLECTOR s. colector RPL, 3; FMIL 1840, 303; NV, 78; PBV, 175; colectorul loteriei CA 1862, 11. (Cf. lat. collector, germ. Kollekteur, fr. collecteur). Vezi şi COLECTANT.
  COLECTURĂ s. („agenţie de vînzare a biletelor de loterie”) colecturi sau culegături, sau bancaoă RPL, 12. (<germ. Kollectur).
  COLEG s. colegă s.m. SHR, 63; GSP I, 208; SGR I, III; CRV, 40; AsL, 71; StDR, 131; GRR, III; PBV, 175; coleg (tovarăş) AR 1830, 161; AR 1835, 10; coleg AR 1837, 328; MCL 1839, 662; CD, VII; FMIL 1844, 340; MEN I, 22, 116; MID I, 195; pe la 1845 forma era frecventă. (Cf. lat. collega, germ. Kollege, fr. collègue).
  COLEGIÁN s. colegien GC III, 110r; colegian RL, 50; PD, 350. (<fr. collégien).
  COLIER s. lanţuri de gît (colie) CR 1830, 373; colietul de mărgean; coliet de diamanturi SCC II, 69, 100; colietul de aur RL, 393. (Cf. ngr. koliš, fr. collier).
  COLONADĂ s. (Arhit.) GC III, 113r; CRV, 3; GTN 1836, 72 bis; VDA, 16; AR 1837, 192, 223, 272 bis; AAP I, 9; AAP II, 198; VVP, 59; IL 1840, 86; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. collonade, germ. Kollonade).
  COLONEL s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 47 şi 88. Cf. şi colonel OC I, 24v, 99r; TB, 6r, 179r; CV, 21; TID, 9; BDL II, 503r; CR 1829, 4; AR 1829, 21, 38, 69, 257; BR 1829 I, 48; CR 1830, 325; AR 1830, 27, 106, 200, 204, 369; CR 1831, 5, 25; SPV, 219; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; colonel (polcovnic) AR 1831, 172; CIRA, 269; colunel CMP, 1. (Cf. fr. colonel, it. colonnèllo).
  COLORA vb. Vezi Form. term. şt., p. 172. Cf. şi colora (înfăţi) FTM, 58; colora GC III, 113r; SGR III, 1; FMIL 1844, 228; DFL, 45; BP, 111; AF, 63; LMS, 14, 26, 40; ASI, 11; CA 1848, 21; PCI, 169; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; colora (văpsi) BFO 1843, 141; colori GPG2, 101; culora DCB II, 37; DCB III, 38. (Cf. şi lat. colorare).
  COLORANT adj. Vezi Form. term. şt., p. 172. Cf. şi [plante] de văpsit SIN, 18; coloritor CLV, 136v; colorător HMV I, 166.
  COLORAŢIE s. („colorare; colorit”) colorăciune FMIL 1847, 7; coloraţie PFHM I, 22; coloraţiune PFM, 463. (Cf. fr. coloration, lat. coloratio).
  COLORIST s. colorist NV, 80; coloritor PBV, 176. (<fr. coloriste).
  COLORIT s. (Art. plast.; fig.) Vezi Form. term. şt., p. 172. Cf. şi FMIL 1840, 125; PBV, 176; D 1860, 361.
  COLORAT adj., adv. încolorit SIF, 103; cu color CIN, 343; colorat DFL, 45; BP, 111; StFE, 74; PCI, 169; CEG, 32; CA 1851, 118; GM 1852, 34; PFHM I, XVII; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; culorat DCB II, 137; DCB III, 38. (Cf. lat. coloratus, fr. coloré).
  COMANDAMENT s. comandamînt Z 1856, nr. 13, 3, nr. 16, 4; comandament PD, 353. (<fr. commandement).
  COMANDATOR adj., s. („comandant”). Vezi Împrumut. II, p. 169. Cf. şi comendator BD I, 221; comănduitor AR 1829, 155; CR 1831, 3; comenduitor CIRA, 130, 172; AR 1837, 57; comanduitor BFO 1833, 76; SRM, 180, 181, 182; FAM, 129; comandator MID I, 69, 80.
  COMANDITAR s. (Comerc.) GC III, 115r; CCB, 7; PDC, 47; BEC, 67. (<fr. commanditaire).
  COMANDITĂ s. (Comerc.) [tovărăşie în] comandită AR 1830, 222; GC III, 115r; CCB, 6, 7. (<fr. commandite).
  COMBAT s. 1. („duel”) duel sau combat PV, 48; combatul sau război de doi CP I, 46. 2. („luptă”) combat (bătălie mică) C, 130. (<fr. combat).
  COMBATANT s. 1. („duelist”) combătători sau duelitori PV, 56. 2. („luptător”) împreună luptător MTT, 100r; combătător BBR, 85; combatant PD, 352. (Cf. germ. Kombattant, fr. combattant).
  COMBATE vb. 1. („a lupta împotriva unor sentimente, idei, atitudini”) CV, 27, 35; FMIL 1844, 114, 328; MEN II, 21; MID I, 79; DFL, 3; MIL 1847, 201; BP, 6; SIT, 228, 336; BIP, 6, 9; SIM, XV; LC, 62; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („a(se) lupta”) să lupta împreună cu războaie NID I, 28v; GC III, 127r; AS, 34; BPB, 101; CA 1850, 35, 39; CA 1851, 37; BCP, 135, 136; SSC, 48; SCC I, 296; LIT, 127, 220; PBV, 177; BBR, 21, 76; CA 1859, 28; PD, 352. 3. („a lua măsuri de stîrpire a unei boli”) PFHM, I, 18; RMS, 116. (Cf. lat. combatuere, fr. combattre).
  COMBATERE s. SCC II, 152; GM 1854, 2; D 1860, 86.
  COMBINA vb. Vezi Form. term. şt. I, p. 172. Cf. şi însoţi SIN, 35; combina MPI, 119, 143, 196; AR 1830, 96; GC III, 118v; BAR I, 45; AIR II, 195; PIA, 129; IGE, 337; FMIL 1844, 45; MEN I I, 176; DFL; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi lat. combinare).
  COMBINARE s. Vezi Form. term. şt. I, p. 172. Cf. şi TMS, 10; BRD, 103; EGR, 148; CR 1829, 182; GC III, 118v; MFE, 41; AIR I, 113; AIR II, 6; RB, 311; MCL 1839, 503.
  COMBINAT adj. Vezi Form. term. şt. I, p. 172. Cf. şi îngiugat TPE, 13r; combinat CR 1830, 138; BPA, 49; DFL, 23; BIP, 11; CA 1852, 26; KOS, XXVIII; SCC II, 40; TR 1854, 4.
  COMBINAŢIE s. Vezi Form. term. şt. I, p. 172. Cf. şi combinaţie MIA, 16; AR 1829, 97; GPE, 9; GC III, 118v; LOA, 80; MN 1836, 43; MF I, 116v, 128v; MCL 1839, 641; spre anul 1840 forma era frecventă; combinăciune DFL, 49, 89; combinaţiune BMN II, 128; INB 1857, 41; BEC, XLII.
  COMBINĂTOR adj. GC III, 118v; FMIL 1847, 239; BP, 63. (<fr. combinateur).
  COMEMBRU s. mădular împreună CTD II, 80; împreună membrum (adecă împreună încheietură) ESI, 38; comembrum sau mădular MIU, 226, 244, 256, 385; denpreună soţ CP II, 27; împreună soţ HPP, f.t.; împreună mădular CSM, 23, 26; comembru GMSP, 25. (<lat. comembrum).
  COMEMORA vb. comemora BG, XXII; BCD, 7, 244, 247; comemura BCD, 204. (Cf. fr. commémorer, lat. commemorare).
  COMEMORABIL adj. PD, 353. (Cf. fr. commémorable, lat. commemorabilis).
  COMEMORATIV adj. NV, 81; INB 1859, 31; PD, 353. (<fr. commémoratif).
  COMEMORAŢIE s. comemoraţie NV, 81; PD, 353; comemorăciune BCD, 594. (Cf. fr. commémoration, lat. commemoratio).
  COMENDA vb. („a recomanda; a îngriji”) comînda DCI II, 322; BEM, 224; BLM, 131; TD I, 99; FDB, 89; CTT, 158; RIP I, 196; comănda FDB, 11, 46, 49, 89; SFT, 5; LB, 134; comendălui MDWS, 400, 402; SIS, 20; PFBA, 652v; IN, 1; comendelui CS 1802, 29; BD I, 169; comenda MIU, 421; DO, 91; KIT, pf.; BAR I, 77; NPC, 85; AVP, 4. (<lat. commendare).
  COMENDAŢIE s. („recomandare”) BI, 10, 19, 20. (<lat. commendatio).
  COMISAR s. Vezi Împrumut. I, p. 48. Cf. şi comisar PCA, 11r; IEI, 78v; CV, 18; IO, 53; DAB, 53v; NID I, 66v, 67v; MIA, 22; MIB, 324; DOA, 4, 6; BDL II, 504v; MIM, 1; BR 1821, 162; LB, 135; GAT, 77; CR 1829, 53, 94, 210, 236, 273, 310; AR 1829, 39, 120; CR 1830, 21, 42, 327, 355; AR 1830, 100; GC III, 116r, 116v; pe la 1830 forma era frecventă; comisareş PFBA, 654r; comisarăş FLG, 59; RSL, 1; MIM, 31, 39, 40, 56; comisariş FLG, 53; RPL, 6; comiser CP I, 327; BD I, 221; SR, 12; comisarie KUP, 1v; comisariuş MIM, 20. (Cf. lat. commissarius, fr. commissaire, germ. Kommissar şi Kommissär, magh. komisszárius).
  COMISARIAT s. comisiriat CR 1829, 307, 309; CR 1830, 355; comisariat CR 1829, 310; AR 1829, 143, 147, 215; CR 1830, 193, 253; RO, 17; SR, 34; PD, 354. (Cf. fr. commissariat, germ. Kommissariat).
  COMISION s. (Comerc.) comision MCB, 142; MGD, 13r; CR 1830, 204; GC III, 118r; FTP IV, 136; ROB, 176; LOA, 106; AR 1834, 88; RSM, 32r, 32v; SR, 32, 44; NPC, 11; AR 1837, 209, 389 bis; ROI1 VIII, 19; RB, 392; KPA, 10; CCB, 25, 46, 100, 212; DE I, 7; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; comisioană KGO, 17; StDR, 134. (Cf. fr. commission, germ. Kommission).
  COMISIONA vb. GM 1854, 118; CA 1862, 72. (<fr. commissionner).
  COMISIONAR s. comisioner DZ, f.t.; BR 1829 I, 54; BR 1829 II, 56; GC III, 118r; ROI2 VIII, 19; NPC, 3; MCL 1838, 50; StDR, 134; SCC I, 243; SCC II, 203, 204; GM 1854, 113; RL, 424; CA 1859, 63; comisionar AR 1829, 208; AR 1830, 124, 191, 208; GC III, 118r; CR 1831, 44; ROB, 176; AR 1837, 410; NPC, XIII, 86; CCB, 23, 24, 100, 142; JDS II, 437; MEN II, 168; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. germ. Kommissionär, fr. commissionnaire).
  COMITAT s. (Adm.) comitaturi sau contei GN, 153r, 256v; comitat GN, 73r, 255r; UB, 14; IIS, 3, 19; CV, 19; IO, 95; DSM, 9; TAI, 17; FDB, 20; VPP, 346; MIM, 43, 47; BD I, 221; CC, 44; PIU II, 185, 229, 234; BRD, 24, 84; AR 1829, 46; MSS, f.t.; MBV, 3; BAR I, 223; CTT, 262; GG, 133; SHI II, 100, 188; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; comitat (varmeghie) DSM2, 10; DOA, 44; MIM, 43; comitat (judeţ) BR 1829 I, 28; RB, 270, 310; comitet PIU II, 227, 228; FEA, 3; contat GC III, 123v; VVP, 60. (Cf. germ. Komitat, it. comitato, fr. comtat, înv. şi comté).
  COMITE vb. IO, 52; BDJE, 44; SIT, 72, 120, 270; SIM, XVI; LS, 16; SMB I, 116; TR 1854, 124; T 1856, nr. 1, 3; LIT, 80, 253; C, 4; BCI, 115, 120, 189; SAJ, 96; INB 1859, 123; BEC, 213. (Cf. lat. committere, fr. commettre, it. commettere).
  COMITET s. (Adm.) comitet CR 1829, 18, 92, 294; AR 1829, 41, 145; SBM, 1; CR 1830, 174, 328; GC III, 118r; ROB, 57, 95, 118; RO, 46; LOA, 90; BFO 1833, 93; CPI, 251, anexă 4; RSM, 16r, 22r, 36r; GTN 1835, 1; MN 1836, 9, 43, 76; ECS, 20; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; comitat CR 1829, 21; GC III, 118r. (Cf. fr. comité, rus. комитет, it. comitato).
  COMPACT adj. Vezi Form. term. şt., p. 172. Cf. şi compact (îndesat) HPA, 38r; compact MEN I, 9.
  COMPACTA vb. BP, 40.
  COMPANIST s. companist DC IV, 14r, 24v; JNA, 46; AR 1829, 70, 191; CR 1830, 3, 32; AR 1830, 96, 202, 422; SPT, 8; GC III, 120r; FMIL 1844, 37; StDR, 135; companiaş CB 1816, 61.
  COMPAS s. Vezi Form. term. şt., p. 173. Cf. şi 1. (Geom.) o crăcană a perghélului VEI, 14v; compas PTF, 41v, 46v, 94v; POC, 14r, 30r. 2. (Mar.) compas GIA I, 3r; facerea compasului sau a pusulii NIU, 255v; compasul seau busula SHI II, 247; cumpas NIU, 56r. (Cf. şi ngr. pergšli şi komp©so).
  COMPATIBIL adj. PEG, 14; BIF, 5; LIT, 344; JA, 8, 26; D 1860, 89; PD, 356. (<fr. compatible).
  COMPATIBILITATE s. RF, 33; PD, 356. (<fr. compatibilité).
  COMPĂTIMI vb. NMP, 20; CR 1830, 73; CBD, 66; GC III, 120v; FTP I, 71; FTP IV, 87; VAA, 34; APB, 20; FMIL 1840, 10; MV, 73; FMIL 1844, 364; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. compatir, it. compatire).
  COMPĂTIMIRE s. compătimire EGRM, 32v; VMG, 218; DCN, 116, 139; EGR, 85; HFP, 214; NMP, 14; PH, 4; GC III, 120r; FTP I, 78, 211; FTP III, 50, 83; FTP IV, 15, 21, 120; BFI, 39; BM, 27; AIR I, 74; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; compătimire sau împreună-pătimire MMP, 228, cf. şi 314.
  COMPĂTIMITOR adj. VMG, 218; PAFR, 44; GC V, 34r; TCM, 36; FTP III, 158; FTP IV, 22; SPV, 146; YNM, 25, 138; AIR II, 94; KMP, 6, 157; pe la 1835 cuvîntul era frecvent.
  COMPENDIU s. compendiu MIR, 30; MIB, 15; FTM, 154; BRD, 49; FMIL 1840, 100; FMIL 1844, 243, 326; CCG, f.t.; PD, 356; compendie SGR I, 16; GGV, 6; StDR, 135. (Cf. lat. compendium, germ. Kompendium, fr. compendium).
  COMPLETIV adj. (Gram.) Vezi Împrumut. II, p. 176. Cf. şi [conjuncţii] completitoare EGR, 71, 118.
  COMPLEZENT adj. complezant GC III, 118v, 122r; MFE, 8; CA 1859, 56; complesan GRN II, 9; complesant AAR, 79; WCP, 9; PD, 357; complesante sg. TR 1854, 143. (<fr. complaisant).
  COMPLEZENŢĂ s. complecenţă CV, 37; complăcenţie SFT, 5; complezenţă GC III, 118v; SCC II, 91; conplezenţă CA 1859, 57; complesenţă LIT, 27, 55; PD, 357; complăcere BIP, 55. (<fr. complaisance).
  COMPLICA vb. complica IO, 59; GC III, 119r; HP, XXVII; MV, 167; DFL, 32; NV, 84; StDR, 136; GRR, 11; RMS, 184; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. compliquer).
  COMPLICAT adj. Vezi Form. term. şt., p. 173. Cf. şi MIU, 68; GC III, 119r; CR 1830, 400; GPE, 20; LOA, 85; MN 1836, 58; SMA, 49; SMR I, 105; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  COMPLICAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 193. Cf. şi GC III, 119r; AR 1834, 36; pe la 1835 cuvîntul era frecvent.
  COMPLINI vb. Vezi Form. term. şt., p. 173. Cf. şi (sens comun; Gram.) CV, 29; EGRM, 25v, 33v; EGR, 89; FGP, 129, 142; GRN II, 67; VVP, 64; IGE, 342, 402; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  COMPLINIRE s. Vezi Form. term. şt., p. 173. Cf. şi unghiul împlinirii LT, 7r, 33v; complinire CR 1829, 152; GC III, 118v, 119r; GC V, 214r; RB, 219; MEN II, 171; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  COMPLINIT adj. propoziţiile cele complinite EGRM, 26r; complinit KFL, VIII.
  COMPLINITOR adj. acuzativul complinitori SGR II, 52; [propoziţii] incidentale sau complinitoare SGR II, 134.
  COMPORTA vb. cu cei de alte relighie bine să se compoarte DSM, 19; legi multe, după care porunci cetăţenilor să se compoarte BAR II, 76; judeţul nu compoartă niciodată compărăciune DFL, 43; compoartă PFHM I, 179; PFM, 368; INB 1859, 12. (Cf. lat. comportare, fr. comporter).
  COMPORTABIL adj. StDR, 137.
  COMPORTARE s. lăsînd-o pre ea maistăreaţă de comportarea sa CV, 34; băgare de seamă în comportarea lor FMIL 1840, 334.
  COMPOT s. (Culin.) compot, compost GC III, 118v; compotă (dulceaţă de masă) MN 1836, 68; compotă VVP, 60; compot DRB, 19, 254, 255, 278; FDA, 125; StDR, 137; PBV, 179; compost MSR, 83. (Cf. fr. compote, it. composto şi composta).
  COMPOTIERĂ s. DRB, 278, 279, 280, 282, 295. (Cf. fr. compotier).
  COMUNAL adj. comunal GC III, 118r; GPG, 17; MEN I, 9; ROB2, 656, 657; FMIL 1847, 82; BIP, 7, 24, 37; BG, XX; KDP, 33; NV, 82; BCD, 65, 243; PIC, 37; D 1858, 6; PD, 355; adunările comunale (opştiilor) AR 1832, 129. (Cf. fr. communal, lat. communalis).
  COMUNISM s. LIT, 339; R 1857, nr. 35, 2; APS, 69; D 1860, 101. (<fr. communisme).
  COMUNIST adj., s. CA 1850, 75; C, 149; APS, 51. (<fr. communiste).
  COMUNISTIC adj. FMIL 1847, 71, 92; APS, 13. (Cf. germ. kommunistisch).
  CONCENTRA vb. Vezi Form. term. şt., p. 174. Cf. şi carele se conţéntă în... MIU, 151; conţentra AR 1832, 285; concentra (împreuna) CR 1829, 29, 51; concentra GC III, 126v; GC VII, 114v; TAA, 8; FEA, 17; SVC, 89; AIR I, 128, 153; GG, 91; GTN 1836, 35; FL, 61; VVP, 60; FMIL 1840, 34; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
  CONCENTRARE s. conţentrime VA, 159; concentrare TAA, 11; GG, 112; VVP, 60; FMIL 1840, 196; CA 1851, 92; Z 1856, nr. 4, 2; T 1856, nr. 2, 4; C, 1; PBV, 185.
  CONCENTRAT adj. conţentrat VA, 159; concentrat CR 1829, 167; TAA, 5; SMR I, 100; AsL, 59; FMK, 169; CD, 49; SIT, 21; pe la 1845 cuvîntul era frecvent.
  CONCENTRAŢIE s. conţentraţie MIA, 14; concentraţie GC III, 125v; VVP, 60; HMV I, 206; NV, 85; PFHM, 78; PBV, 185; PD, 358; concentraţie, concentrare StDR, 151; concentrăciune DFL, 26; concentraţiune Z 1856, nr. 5, 4; concentrăţiune PFM, 439. (Cf. germ. Konzentration, fr. concentration).
  CONCENTRIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 174. Cf. şi concentríc GC VII, 115r; concentric VVP, 60; FGP, 70; BIN, 96; PBV, 185.
  CONCETĂŢEAN s. împreună cetăţean HET, 9v; MTT, 203r; IE, 2; PV, 55; IRV, 18v; dimpreună cetăţean MTT, 196v; dimpreună orăşean NIU, 153r; concetăţean BRD, 24, 92; AR 1829, 151, 183; HFP, 127; NMP, 12; BR 1829 II, 5, 21; CR 1830, 19, 43, 173; AR 1830, 81, 114, 145; MRC, 127; GC III, 126r, cf. şi VII, 124r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. sumpol…thj, lat. concivis, fr. concitoyen, it. concittadino).
  CONCORDIE s. concordie (unire) AR 1830, 301; concordie LS, 90; StDR, 142; RMS, 62; CA 1853, 1; AsPR, 7; CA 1854, 76; GM 1854, 5; C, 1; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; concordă NV, 86. (Cf. lat. concordia, it. concòrdia, fr. concorde).
  CONCURA vb. alerga împreună MTT, 165v; concura VPP, 285; GC III, 122r; RIP I, 194; KMA, 59; DFL, 77; MEN II, 154; BP, IV; BIP, 30; NV, 86; RMS, 78; pe la 1850 forma era frecventă; concurge GG, 138; DFL, 89; StDR, 142; PBV, 181; CA 1862, 59. (Cf. lat. concurrere, fr. concourir).
  CONCURENT adj., s. concurent GC III, 121v, 122r; RSM, 28r; FMIL 1844, 197; MEN I, 271; CA 1848, 61; BIP, 26; NV, 87; BCD, 250; StDR, 142; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; concurent (rîvnitor) AR 1839, 46; SMR II, 3; concurant FMIL 1844, 223; concurint JA, 49. (Cf. fr. concurrent, lat. concurrens).
  CONCURENŢĂ s. concorenţă sau concurenţă GC III, 122r; concurenţă RB, 371, 400; Prop, 116; NV, 87; PDC, XVII; LIT, 239; JA, 77, 110; C, 4; INB 1857, 30; BCJ, 171; pe la 1855 forma era frecventă; concurenţie (întrecire) SMR II, 26; concurenţie BFO 1843, 109; PSE, 73; KDP, 38; StDR, 142; concurinţă HMV II, 66; IFM, 30; NV, 87; SSC, 8, 94; KOS, XIX, XX; SCC I, 181; DIB, 191; RL, 34, 44, 261; Z 1856, nr. 13, 3; JA, 49; ASLI, 146; BEC, L, 142; D 1860, 346. (Cf. fr. concurrence, it. concorrenza, germ. Konkurrenz).
  CONCURS s. (Adm., Comerc.) alergare împreună MTT, 152v; RIM, 133; concurs RJ, 65, 75; CL II, 64, 71, 292, 368; POC, 30v; GC III, 122r; AR 1832, 352; LOA, 87, 99, 116; CPI, 78, 174, anexă 5; RSM, 14v, 26r, 29r; GG, 230; MN 1836, 69; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; concurs (împreună alergare) MFV II, 118v; cucurs, alergare împreună DLG, 300; concurgere PGRL II, 22; PBV, 181; concurs, concurgere StDR, 142. (Cf. ngr. sunšrgeia, lat. concursus, fr. concours).
  CONDOLEANŢĂ s. condorere DGR, 11; PTC, 4; condolenţie AR 1835, 71; condoleanţă NV, 87; GRR, 237, 253; PD, supl. X. (Cf. germ. Kondolenz, fr. condoléance).
  CONDUCĂTOR s. Vezi Form. term. şt., p. 174. Cf. şi conductor IO, 46; BD I, 223; RB, nr. 4, 4, nr. 34, 3; FMIL 1844, 230; DFL, 9; MEN II, 148; ROB2, 649, 651; PMC I, 178; PCI, 10; GRR, 268; FAM, 7, 8, 27, 107; cuvăntul este frecvent pînă la 1860, cu diferite sensuri; conductor (adică îngrijitor) GIC, 118; conductor (povăţuitor) GGV, 76, cf. şi PBM, XII; conductor (călăuz) IL 1840, 10; conductore sg. m. CEF, 28; conducător (povăţuitor) CR 1830, 26; conducător BP, XVI, XX; PCI, 74; FAM, 9; CA 1859, 10. (Cf. lat. conductor, fr. conducteur, it. conduttore, germ. Konductor).
  CONDUCE vb. IIS, 17; CV, 33, 35; IO, 46; BD I, 223; SMR I, 106; MEN II, 41, 257; DFL, 6, 88; FMIL 1847, 78; SIT, 52, 105, 298; BP, VII, XV; SRI, 276; SIM, XIV; BIP, 51; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. conducere, fr. conduire).
  CONFESIUNE s. 1. (Relig.) confesie TID, 6; FMIL 1840, 353; FMIL 1844, 146, 359 bis; MEN II, 291; FMIL 1847, 52; PMC I, XII; Z 1856, nr. 40, 1; confesiune TR 1854, 31, 125. 2. („mărturisire, spovedanie”) confesie BDJE, 20; BCB, 93; CA 1861, 6; confesie, confesiune NV, 88; confesiune CMI, 163; DIB, 568. (Cf. germ. Konfession, fr. confession).
  CONFESOR s. („duhovnic”) BDJE, 20; NV, 88; DCB IV, 130; PD, supl. XI. (<fr. confesseur).
  CONFIA vb. confia SIT, 323; R 1857, nr. 41, 4; BCI, 172; D 1860, 291; confide AF, 152; C, 4; AVP, 5; confida NV, 88; confia, confida PD, supl. XI. (Cf. lat. confidere, it. confidare, fr. confier).
  CONFIDENT s., adj. confident RNA, 1; CN, 13; PIA, VI; AF, 51, 85; SIT, 73; BIP, 23; NV, 88; StDR, 149; LS, 8, 74; CA 1852, 43; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; confidant BP, 101. (Cf. fr. confident, lat. confidens, it. confidente).
  CONFIDENŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 49. Cf. şi confidinţă DE I, 6; MID I, 205; DFL, 88, 105; BIP, 45, 67; BRA, 14; RMS, 198; SCC I, 65; SMB I, 68, 148, 184; DILB I, 193; DCB V, 228; confidenţă, confidinţă NV, 88; confidenţă MMP, 288, 368, 369; BDJE, 27; SIT, 230, 293; AF, 11; BCD, 148; StDR, 149; LS, 11; RMS, 13; CA 1855, 106; pe la 1850 forma era frecventă; confidenţie CA 1854, 84. (Cf. fr. confidence, lat. confidentia).
  CONFIDENŢIAL adj. NV, 88; SSC I, V, 198; CA 1855, 103; LIT, 64, 389; PD, supl. XII. (<fr. confidentiel).
  CONFIENŢĂ s. confienţie CV, 31; confiinţă SPV, 45; SIT, 11, 76; SCC I, 55, 144; SCC II, 377; BIF, 20; Z 1856, nr. 14, 3, nr. 50, 4; D 1859, an. II, 14; BEC, 20; VMP, 288; comfienţă KMP, 88, 89, 114, 117; RB, 391; FMIL 1840, 304; SIT, 129; PCI, 30; LS, 97, 101; pe la 1850 forma era frecventă. (<fr. confiance).
  CONFIRMA vb. Vezi Împrumut. I, p. 49. Cf. şi confirma MID I, 36; FMIL 1847, 92; BDJE, 83; NV, 89; StDR, 149; SRR, 67; CPO, 92; SSC, 49; PFHM I, XXVIII, 40; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. confirmer, lat. confirmare).
  CONFIRMAŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 49. Cf. şi confirmaţie GC III, 126r; MCR 82, 98; SHI2, 229; NV, 89; CPO, 108; PFHM I, 104; CA 1861, 71; PD, supl. XII confirmaţie, confirmăciune StDR, 149; confirmaţiune GRR 30, 64. (Cf. fr. confirmation, lat. confirmatio).
  CONFUZIA vb. confuzia CBD, 31; SPV, 43, 136; FTP IV, 50, 83; BFI, 5, 6, 11, 17; GG, X, XIII; MBG, 449; BDJE, 59; SIT, 71, 351; BIF, 13; VO 1857, 5; BCI, 38; D 1859, 308; CA 1862, 107; confuza SCC II, 259; RL, 80; CA 1858, 131; confuziona D 1858, 3.
  CONGREGAŢIE s. (Bis., Adm.) congregaţie OTB, 10; DOB, 4; UB, 26; MIM, 44; GC III, 121v; AR 1831, 48; RB, 232; GT 1838, 6; FMK, 21; pe la 1840 forma era frecventă; congregăciune StDR, 140; congregaţiune T 1856, nr. 3, 3; BCI, 64; GCB II, 195. (Cf. lat. congregatio, germ. Kongregation, fr. congrégation).
  CONGRUENŢĂ s. congruenţie CCF, 29; StDR, 140; congruenţă CG, 5v; VL, 55v, 65v; congruinţă BG, XVIII. (Cf. lat. congruentia, germ. Kongruenz, fr. congruence).
  CONJECTURAL adj. coniectural DFL, 36; GCB II, 196; conjectural PD, 362. (<fr. conjectural).
  CONJECTURĂ s. coniectură MIA, 9; DFL, 99; GCB II, 196; congectură GC III, 126v; AVP, 5; conjectură BDJE, 133; BP, VI; NV, 91; LS, 12; D 1859, 212; PD, 362. (Cf. lat. conjectura, germ. Konjektur, it. congettura, fr. conjecture).
  CONJECTURA vb. NV, 91; PD, 362. (<fr. conjecturer).
  CONJUNCTURĂ s. coniunctură AIR I, 71; TR 1854, 61; conjonctură PD, 362. (Cf. germ. Konjunktur, fr. conjoncture).
  CONSACRAŢIE s. conzecraţie TD III, 211; consecraţie BAR I, 188; NV, 92; consecrăciune DFL, 16. (Cf. lat. consecratio, germ. Konsekration, fr. consécration).
  CONSANGVIN adj., s. cusîngin SHI II, 59; CA 1852, XXXI; CA 1853, XVII; consîngean FMIL 1840, 79; BCD, 543; DIB, 612; DCB IV, 74, 131; DCB VI, 81; consîngen DILB II, 207; consînge NV, 402; BCD, 106, 558; BCB, 93; PBV, 182; consangvin, consîngin StDR, 143. (<fr. consanguin).
  CONSANGVINITATE s. consîngenitate BCD, 544, 545, 546; GCB II, 196. (<fr. consanguinité).
  CONSCRIPŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 49, conscripţie FLG, 57; MIB, 354; MR, 17; RA, 77; MIM, 1, 7; CSM, 51; AR 1829, 170; BR 1829 I, 9; CR 1830, 112, 210; GC VI, 138r; RO, 50; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; conşcripţie MIM, 7, 8, 15, 44; conscripsie obştească (catagrafie) BGV, 55v; numărare (conscripţie) şi ţenzură de popor BR 1829 II, 12; conscripţie (înscriere la oaste) AR 1834, 156; conscripţie (luare la oaste) AR 1837, 68; conscripţiune BCI, 134; INB 1859, 153. (Cf. lat. conscriptio, germ. Konskription, fr. conscription).
  CONSEMNA vb. consemna BDJE, 61; PBV, 181; consigna RIT, 21, 27. (<fr. consigner).
  CONSEMNARE s. consignăluire SR, 45; consignare RIT, 19.
  CONSERVA vb. SGR I, 150; AR 1837, 23; DFL, 51; EV, XXXVIII; BDJE, 89; BP, XI, XVI; SIT, 117; NV, 93; PMC I, 180; PCI, 161, 163; StDR, 143; SSC, 105; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. conserver).
  CONSERVATIV adj. („conservator”) AR 1837, 357; RB, nr. 6, 2; CA 1847, 47; FMIL 1847, 100; NV, 93; CBV, 8r; StDR, 143; BMN III, 173; RL, 346; C, 23; PBV, 181. (<germ. konservativ).
  CONSERVATOR1 adj., s. conservator AR 1834, 410; AR 1835, 68; SHI II, 117 bis; AR 1837, 357; DFL, 137; AF, 74; BP, VII; NV, 93; BCD, 116; StDR, 143; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; partida conservatoră AR 1837, 264; o măsură conservatoră BEC, 435; o lucrare conservatrice DFL, 137; influinţa conservatrice DFL, 139; misiune conservatrice D 1860, 101. (Cf. fr. conservateur, germ. Konservator).
  CONSERVATOR2 s. (Muz., Arte) conservatoriu GTN 1836, 106; AR 1837, 55; KPA, f.t.; RIP I, 159; BIP, 67; PBV, 181; D 1860, 395, 417; conservator RB, 226; LMG, 37; AsAL, 5. (Cf. fr. conservatoire, germ. Konservatorium).
  CONSIDERA vb. VPP, 81; FBE, 67r; FMIL 1844, 313; MID I, 63; DFL, 8, 16, 62; KFL, VIII; BP, XX; SIT, 273; NV, 93; BCD, 120, 212; PCI, 36; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. considerare, fr. considérer).
  CONSIDERABIL adj. MEN II, 127; DFL, 68, 104, 211; KFL, IV; NV, 93; PCI, 6; BRA, 149; StDR, 143; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. considérable).
  CONSIDERARE s. DFL, 4; BCD, 120; DILB I, 193; LIT, 91.
  CONSIDERAŢIE s. consideraţie PAM, 2, 3; AR 1829, 55, 157; GC III, 122v; BFO 1833, 218; MBG, 18; MCL 1839, 221; FMIL 1840, 196; MPM, I; FBE, 88r; KMA, 1; pe la 1840 forma era frecventă; considerăciune MID I, 74; DFL, 33, 40, 123; BCD, 6, 340, 370, 516; StDR, 143; JA, 124; LMG, 200; INB 1859, 143; consideraţiune TR 1854, 3, 4; Z 1856, nr. 15, 4; LIT, 313; BCI, 46; WMM, 47; BEC, XXXIX; D 1860, 85, 87. (Cf. fr. considération, lat. consideratio).
  CONSIDERENT s. considerant RAM, 9. (<fr. considérant).
  CONSIGNAŢIE s. conzignaţie RSL, 4; OAI, 2, 3; MIM, 52; SR, 48; consignaţie CTT, 189; SR, 39, 42, 45, 53; RIT, 27; consignaţiune Agr II, 211. (Cf. germ. Konsignation, fr, consignation).
  CONSIMŢĂMÎNT s. consentiment CV, 30; KFL, V; BCD, 194, 310, 314, 377, 399; CA 1853, XXI; PAD, 234; CA 1861, 84; consimţimînt DFL, 115; Z 1856, nr. 23, 4; C, 6; BEC, XLV, 28, 84; PD, 365; D 1860, 397; consimtiment NV, 94; BCD, 221, 230, 342, 387; LIT, 115, 252, 355; DCB V, 85; consimţiment BEC, 28, 44, 48. (<fr. consentement).
  CONSIMŢI vb. GC III, 121v; GC VI, 38v; MCL 1839, 301; AR 1844, 16; BCD, 310, 314; ICI, 55; DIB, 142; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. consentir).
  CONSIMŢIRE s. EOI, 151; AR 1844, 7; HMV I, 16; StDR, 143; DIB, 293.
  CONSIMŢUAL adj. contract consimţual BEC, 81, 176. (<fr. consensuel).
  CONSISTENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 175. Cf. şi consistenţă GC III, 121r; PD, 365; consistanţie AVP, 5; consistănţă HPA, 12v; consistinţă HMV I, 68; GCB II, 197; consistenţă SCC I, 166; CFZ, 98; VO 1857, 15; C, 3; pe la 1855 forma era frecventă; consistenţie CA 1861, 59.
  CONSISTORIAL adj. conzistorialicesc PFBA, 626r; consistorialnic HO, 34, 133; SPT, f.t.; CTT, 262, 266, 268; BAR I, 225; consistorial LB, 136; GC III, 120v; FMIL 1844, 148; CA 1857, 65. (Cf. lat. consistorialis, fr. consistorial).
  CONSISTORIU s. (Bis.) Vezi Împrumut. I, p. 49. Cf. şi conzistorium OCF, 3; PFBA, 620r, 622r; HO, 34; ICD, f.t. MIB, 231; consistorium PFBA, 622r; MIB, 230; TMS, f.t.; RA, 106; VPP, 342r; SFT, 1; TSI, f.t.; CTT, 264; FMIL 1844, 148; conzistoriu PFBA, 645r; MIR, 339; MIB, 134, 182, 255, 257; LB, 136; GLC, 114; consistoriu PFBA, 622r; MIR, 339; TAI, 14, 41; BD I, 223; TCB, 1; KIT, f.t.; AR 1831, 48; ROB2, 666; StDR, 144; pe la 1850 forma era frecventă; consistor RB, 333; ROB2, 605; conzistorie sg. PSC, 120v; consistorie sg. GC III, 120v; BAR I, 235; ROI2 III, 42; FMIL 1844, 153; AML, 40. (Cf. lat. consistorium, germ. Konsistorium, fr. consistoire).
  CONSOLIDA vb. NV, 95; LS, 1; RL, 330; SD 1855, 1; Z 1856, nr. 8, 2, 3; LIT, 303, 347; SPB, 231; AVP, 5; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. consolider).
  CONSOLIDARE s. BMN II, 19; TR 1854, 132; RL, 338; C, 4, 7, 149; BCI, 32; INB 1859, 10, 32.
  CONSOLIDAŢIE s. NV, 95; PD, 366. (<fr. consolidation).
  CONSONANT adj. (Muz.) WPM, 48; NV, 95. (<fr. consonant).
  CONSONANŢĂ s. (Muz., „armonie”) consonanţă GC VII, 67r; DFL, 43, 104, 133; NV, 98; consonanţie AR 1834, 224; consonanţă WPM, 47; NV, 95; PBV, 182; cusunare StFE, 59. (Cf. fr. consonance, germ. Konsonanz).
  CONSPECT s. conspect OAI, 3; MPI, 10, 99, 219; SHI, 6; StDR, 144; TR 1855, 24; conşpect GLC, XXII. (<germ. Konspekt).
  CONSPIRA vb. GC III, 122v; KMP, 152; RCM, 94; BP, 42; NV, 96; StDR, 144; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. conspirer).
  CONSPIRATOR s. NV, 96; GRR, 90; SMB I, 10; DIB, 286; RL, 170; LIT, 72, 280, 289; PD, 366. (<fr. conspirateur).
  CONSPIRAŢIE s. conspiraţie (împreună giurare) IRV, 45v, 121v; conspiraţie GC III, 122v; GPE, 31; AR 1834, 180; AR 1837, 354; SMR I, 21; NV, 96; pe la 1850 forma era frecventă; conspirăţiune TR 1854, 91; conspiraţiune DIB, 528; DILB I, 193; LIT, 44. (Cf. fr. conspiration, lat. conspiratio).
  CONSTANT adj. Vezi Form. term. şt., p. 175. Cf. şi constante sg. IO, 68; constant GC III, 122v; DFL, 132; BCD, 11, 551; SMB I, 147; CFZ, 75, 174; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
  CONSTANŢĂ S. Vezi Form. term. şt., p. 175. Cf. şi constanţie IO, 68; CCF, 78; CFZ, 174; AVP, 5; constanţă GC III, 122v; AF, 87, 88, 135; AAR, 94; T 1856, nr. 2, 4; LIT, 377; INB 1857, 35, 36; pe la 1855 forma era frecventă.
  CONSTATA vb. DFL, 4; MEN II, 168, 175; NV, 96; PFHM I, XXIV; SSC, 66, 71, 129; SCC II, 377; TR 1854, 12; CFZ, 17, 73; RL, 144; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. constater).
  CONSTATARE s. JA, 184; WCP, 258; RIT, 25, 28.
  CONSTATAŢIE s. constătăciune DFL, 22, 90, 104. (<fr. constatation).
  CONSTITUI vb. Vezi Form. term. şt., p. 176. Cf. şi se constituia el singur prizonier CV, 31; fieştecare clas să constătuieşte de un număr de copii PCC, 2; constitui TPE, 15v, 30v; AR 1830, 162; GC III, 122v; SGR I, 162; MEN II, 269; DFL, 19; EPD, X; BCD, 10, 243; PFHM I, 241; constitua GC III, 122v; FMIL 1844, 367; BPA, 30; MEN II, 172, 219; KDP, 84; PCI, 11; BRA, 22; SCC, 6; pe la 1850 ambele forme erau frecvente. (Cf. lat. constituere, germ. konstituieren, fr. constituer).
  CONSTITUŢIONAR adj., s. constituţionar CR 1830, 246; AR 1830, 368, 369; NV, 97; constituţioner AR 1830, 364; constituciunar StDR, 145.
  CONSTRÎNGE vb. vreau ei a constrînge inima mia CV, 28; constrînge MID I, 16; CDR, 24; BCD, 308, 399; PMC I, 210, LC, 128; RMS, 195; AsPR, 6; CA 1854, 91, 110; CA 1855, 98, 122; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. constringere, it. costringere, fr. contraindre).
  CONSTRUCTOR s. (Tehn., Arhit.) FMIL 1847, 52, 191; NV, 97; JA, 110. (Cf. lat. constructor, fr. constructeur).
  CONSTRUCŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 176. Cf. şi 1. (Gram., Stil., Muz., Ret., Log.) construcţie ABCA, 67, 69; BTG, 3r, 29r, 38r, 95r, 97r; BDL I, 135r; MPI, 222; VPP, 181; EGR, 124; SGR I, 156; SGR II, 1, 2; AS, pf.; MN 1836, 70; GRN I, 11; GRN II, 51; PGRL II, 1, 4; EP I, 3; EP II, 42; HGL, 125; PBM, 7; pe la 1840 forma era frecventă; construcţiul sau sindaxis VOG, 13; conştrucţie TGR, 176; GRA2, 116r; construcsie EGRM, 27v, 41r; SGR II, 1; construţione adică sindaxis VOG, 95; construţione sau alcătuirea VOG, 104; pentru construcţioane sau alcătuiri GRA, 96r; construcciune IO, 5; BG, IV, XVIII, 115, 196, 202; CDR, 13; construcţiune BG, 196; GRR, 142; împreunare sau împreună punirea cuvintilor MG III, 57; clădirea sintactică FMIL 1844, 365, 371. 2. (Arhit., Tehn., Anat.; fig.) construcţie AR 1830, 197; GC III, 122v; LOA, 85; MN 1836, 11, 41, 49; MP, 82; BGO 1840, 18, 307; FBE, 129v; PMH, 105; pe la 1840 forma era frecventă; construcţiune DFL, 5; RMS, 107; DILB I, 194; GCB II, 197; LIT, 20; C, 13, 21; INB 1857, 42; PTP, 17; PIC, 27, 71, 121; INB 1859, 28, 61. (Cf. şi germ. Konstruktion, it. costruzione).
  CONSTRUI vb. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi 1. (Gram., Stil., Muz., Ret., Log.) construi SGR I, 154; SGR II, 47; DFL, 184, 184 bis; construa CGR, 130; CFZ, 114. 2. (Arhit., Tehn.) construi FBE, 126v; BDJE, 144; DCB I, 5; DCB IV, 63; GCB II, 197; VO 1857, 16; LG, 27; PBV, 182; PIC, 15, 47; CA 1859, 89; PD, 367; construa CA 1861, 82.
  CONSTRUIRE s. (Tehn.) RL, 272; RIT, 15; PBV, 182.
  CONSULT s. Vezi Form. term. şt., p. 176. Cf. şi consult MCB, 158; CR 1829, 257; GC III, 123v; MDP, 36, 54; RB, 147; AsF, 88, 104; VO 1857, 9; PBV, 182; PD, 368.
  CONSULTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 176. Cf. şi consultarisi AOD, 100; consulta GC III, 122v; AIR I, XIX; KMP, 56; DFL, 6, 179; MEN II, 17, 184; SIT, 125, 208, 294; BG, 198; BIP, 73, 74; BCD, 7; PCI, 5, 10, 19; BRA, 17; pe la 1850 forma era frecventă.
  CONSULTANT adj., s. FMK, 13; DILB IV, 197; PBV, 182. (<fr. consultant).
  CONSULTARE s. GC III, 122v; HMV II, 82; BCD, 181; TR 1854, 4; Z 1856, nr. 5, 1; PBV, 182; AML, 7.
  CONSULTATIV adj. consultativ CR 1830, 289; GC III, 122v; RSM, 16r; AR 1837, 221; MCL 1839, 643; BGO 1840, 148; CCB, 221; NV, 78; LMG, 29; C, 6; sfătuitor RO, 52; consultator BCD, 181; epitrop consultători BCD, 175, 199. (Cf. fr. consultatif).
  CONSULTAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 176. Cf. şi consultaţie CR 1830, 309; GC III, 122v; CPI, 198, anexă 5; AR 1837, 286; AOD, 6, 334; BDJE, 77; D 1860, 288; AML, 59; PD, 368; consultaţie, consultăciune StDR, 145; consultaţiune GRR, 229.
  CONSUMA vb. Vezi Form. term. şt., p. 176. Cf. şi consuma GC III, 122v; RB, 399; CD, 27; FMIL 1844, 54; HMV I, 71; HMV II, 87; FMIL 1847, 144; BDJE, 79; AF, 145, 157; SIT, 54, 84, 206; BP, 140; pe la 1845 forma era frecventă; conzuma EPD, 95; consoma GC VI, 63v; MN 1836, 49; SIT, 157, 235, 254; RL, 398.
  CONSUMARE s. consumare GRR, 169; RL, 257; Z 1856, nr. 29, 3; PBV, 182; consomare Z 1856, nr. 7, 2; C, 15.
  CONSUMATOR s. consumator SMR I, 108; SIT, 293; SSC, 78; RMS, 3; RL, 260; JA, 47; BEC, VIII, X, XI, XX; PD, 368; consomator Prop, 305; PSE, 155; NV, 95; SSC, IX; RMS, 48. (<fr. consommateur).
  CONSUMAŢIE s. consumaţie AR 1830, 40; ROB, 51, 98; EAM, 103; IL 1840, 28; AR 1841, 300; MPM, 56; EPD, XVI; PDC, V; PFHM I, IV, 29, 95; SSC, 5, 78, 98, 130, 164; pe la 1850 forma era frecventă; consomaţie MN 1836, 50; Prop, 307; NV, 95; BCA, 27, 172, 638; SSC, XI; KOS, XXI; RL, 97; Z 1856, nr. 25, 1; JA, 93, 128; BEC, VIII; consomaţie, consomăciune StDR, 144; consumaţiune INB 1859, 109. (<fr. consommation).
  CONŞTIINŢĂ s. sinídisis (judecata sau socoteala minţii) este povăţuitoare isprăvilor noastre OC I, 27r; sinídisis OC I, 6r, 25v, 84v, 91; OC II, 2v, 52r; GCA, 62; cunoştinţă MTB, 40r; BEM, 122; APM, 221, 259, 273, 274; AAS, 18v; NID II, 118r; BD I, 259; LB, 155; CSM, 328; AR 1829, 128; FTP III, 164; FL, 34, 35; SIT, 157; ştiinţă KUP, 47r; BIF, 27, 38; presată de remorzurile conscienţiei mele CV, 33;conscienţia e judecătoare a faptelor noastre IO, 89; consţientie MPI, 146; conştiinţă EGRM, 25v; DCN, 2, 62, 139; EGR, 133; CR 1829, 26; BR 1829 II, 13; HFP, 68, 205; CR 1830, 43, 263; VA, 168; GC VII, 415r; CR 1831, 14, 39; FTP III, 163; VD, 79; pe la 1830 forma era frecventă; consciinţă MF III, 92v, 93r, 109v; BDC, 2, 48, 142, 217, 225; conscienţie KFL, 44. (Cf. gr. sune…dhsij, lat. conscientia, fr. conscience).
  CONŞTIINCIOS adj. consţienţios MPI, 55; conştiinţos MEN II, 19; conştiinţos DFL, 196; BIP, 81, 267; NV, 92; RMS, 179, 288; conştiincios SIT, 154; conşciinţios PD, 364. (Cf. fr. consciencieux).
  CONT s. (Comerc., Cont.) conto ESI, 19; LB, 137; StDR, 146; cont NPC, 17, 19; FMIL 1844, 352; BDJE, 68; PDC, 99; RL, 284; SMB I, 68; PBV, 182; BEC, XVI, 32, 63; PD, 372; contă CD, 109; SSC, pf. 2; CA 1853, 92; KOS, XVIII; GM 1854, 3; RL, 83; CA 1856, 83; Z 1856, nr. 2, 3; RAM, 13; RIT, 9, 25; CA 1861, 152; CA 1862, 109; compt PD, 358. (Cf. germ. Konto, it. conto, fr. compte).
  CONTA vb. contarisi IFM, 31; conta IFM, 9; C, 4; PBV, 182; PD, 368. (<fr. compter).
  CONTABIL s. contabil FMIL 1847, 52, 191; DCB I, 8; PBV, 182; RF, 29, 39; comptabil RF, 16, 28, 37; PD, 358. (Cf. fr. comptable, it. contabile).
  CONTABILITATE s. contabilitate GC III, 123v; ROB, 54, 100; LOA, 80, 89; RSM, 20r; VVP, 60; IVA, 2; ICG, 245; FMIL 1847, 51, 197; IFM, 10; BIP, 68; NV, 85; pe la 185 forma era frecventă; contabilita ROI2, 2, 28, IV, 5; comtabilitate, contabilitate StDR, 138; comtabilitate Agr I, 75; comptabilitate RF, 36; PD, 358. (Cf. fr. comptabilité, it. contabilità).
  CONTE s. Vezi Împrumut. I, p. 49. Cf. şi comes IEI, 17v, 20v; GAT, 9; comis BDZ, 28; GAT, 8, 19; comit BDL II, 504v; KIT, 72; BAR II, 153; conte DAB, 46r; CB 1813, 82; KUP, 41v; CR 1829, 101, 181, 192, 213; AR 1829, 10, 37; CR 1830, 11; AR 1830, 25 bis; GC III, 124r; YNM, 3; MN 1836, 66; AIR II, 48; pe la 1835 forma era frecventă; cont MCB, 141; PIU II, 198, 227; PIU III, 101; CR 1829, 7, 23; comt CR 1829, 4; comte BC, 19; comite MID I, 79; DFL, 195; StDR, 134; DILB I, 193; T 1856, nr. 1, 2; Z 1856, nr. 5, 4, nr. 7, 3; GCB II, 193; PBV, 177; D 1860, 87. (Cf. ngr. kÒntej, fr. comte, it. conte, lat. comes).
  CONTEMPLA vb. contîmpla SCMI, 47; BDJE, 135; BP, 25, 26, 56; SIT, 255; AF, 38, 95, 97, 113, 146, 200; LMS, 40; CA 1848, 28; AAR, 87; SCC II, 117, 281; SMB I, 202; CA 1854, 42; T 1856, nr. 1, 4; DCB IV, 95; PIC, 116, 126; contempla MEN II, 61, 66, 179; SIT, 66, 69, 120, 153, 168; NV, 98; SMB I, 41; ICI, 30, 161; CFZ, 183; DILB II, 207; LIT, 46, 260; AVP, 5; GCB II, 198; SPB, 149; PD, 368. (Cf. fr. contempler, lat. contemplari).
  CONTEMPLATIV adj. AsL, 11; DFL, 148; NV, 98; SSC, 111; SCC I, 282; PD, 368. (Cf. fr. contemplatif, lat. contemplativus).
  CONTEMPLAŢIE s. contemplaţie (skšyij) MFV II, 93r; contemplaţie MEN I, 96, 212, 250; MEN II, 220; NV, 98; StDR, 146; BIF, 1; PD, 368; contemplăciune StDR, 146. (Cf. fr. contemplation, lat. contemplatio).
  CONTEMPORAN adj., s. contimporan EGR, XVII; CR 1830, 21; GC III, 125r; GTN 1836, 51; HMN, pf.; MCL 1839, 514, 633; EP I, 43; FMIL 1840, 140; FMIL 1844, 63, 282, 316; MID I, 251; HFL, X; FMIL 1847, 143, 195; NV, 99; PCI, 83; forma era frecventă pînă la 1860; contimporan, sintimporan, adică convecuitor GC VI, 243r; convremelnic GC III, 109r; convecuitor VVP, 60; contimpurean AR 1830, 52; AR 1832, 116; MF II, 99v; FMIL 1844, 184; BPA, 44; CA 1851, 29; contimpuraniu SIC, 33; SGR II, 132; SHI II, 9, 23, 121; PGRL II, 74; contimpuran CR 1830, 434; AR 1834, 35; MF II, 106r; AsP, 156; AR 1837, 219; SHI II, 115 bis, 240; IL 1840, 2, 46; FMIL 1847, 3, 109, 156; LMS, 44; forma era frecventă pînă la 1860; contemporáneu HFP, 135; contamporeni SPV, 138, 147; contemporan SPV, 150; FTP I, 48; BP, IV. (Cf. fr. contemporain, it. contemporàneo, lat. contemporaneus).
  CONTEMPORANEITATE s. contemporanitate GG, X; contimporaneitate PD, 369. (<fr. contemporanéité).
  CONTESĂ s. condesă VAZ, 2r, 2v; KUP, 22v, 30r; conteasă VAZ, 2r, 2v; TB, 136r, 199v; GC III, 124r; SPV, 120; MPG, 43; contesă GN, 107r; CB 1813, 82, 83; KUP, 1v, 22v, 24v, 25r; PIU III, 87; PIU IV, 61; CR 1829, 28, 143; AR 1829, 97; CR 1830, 110; KMP, 2, 31; HMN, 76; AR 1837, 4; RB, nr. 3, 3, nr. 33, 4, 356; pe la 1840 forma era frecventă; conteză MDWS, 393; comtesă MMP, 50; T 1856, nr. 1, 1; comitesă BDL II, 504v; BC, 35. (Cf. ngr. kontšssa, fr. comtesse, germ. Comtess(e), it. contessa).
  CONTESTA vb. contestelui PFBM, 16v; contesta DFL, 3, 39; BDJE, 82; NV, 99; KDP, 81, 84; BCD, 219; StDR, 146; CPO, 99; SMB I, 221; CFZ, 4; DIB, 464; RL, 143, 178; CEF, 8, 138; SD 1855, 1; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. contestari, fr. contester).
  CONTESTAŢIE s. contestaţie PFBM, 14r, 16v; BD I, 224; FMK, 101; SIT, 143; NV, 98; StDR, 146; RL, 250, 384; RAM, 8; pe la 1855 forma era frecventă; contestăciune DFL, 49, 63, 186; StDR, 146; contestaţiune BEC, XLV. (Cf. lat. contestatio, fr. contestation).
  CONTINGENT adj., s. (Filoz., Milit.; sens general) continghente sg. IO, 71; continghent AR 1832, 280; AR 1835, 11; AIR I, 39; SHI II, 206, 231; BCI, 130; contingente sg. BCD, 67; contingent StDR, 146; GM 1854, 400; TR 1854, 4; CFZ, 2, 23; RL, 100, 110; Z 1856, nr. 4, 4, nr. 9, 3, nr. 39, 4; LIT, 177; C, 14; PD, 369; contingint DFL, 15, 68. (Cf. lat. contingens, germ. Kontingent, fr. contingent).
  CONTRABANDĂ s. (Comerc.) contraband UB, 21, 22; RNV, 2, 5, 8, 10, 11; CMB, 2; AsF, 87; CA 1861, 119; contrabanţă CMB, 4; contrabanţie CMS, 5; contrabont BD I, 226; contrabando BGV, 52v; contrabandă CMB, 2; UT, 30; GC III, 126r; SMR I, 41; BDJE, 143; NV, 100; StDR, 146; SMB I, 304; RL, 389; DIB, 169; Z 1856, nr. 3, 4; VO 1857, 5; NPT, 34; PBV, 183; CA 1858, 27; BEC, 47; PD, 370; contrăbandă CR 1830, 353; AR 1830, 27; RL, 48; contrebandă AR 1834, 137, 231; AR 1837, 20, 88; contrabandă StDR, 128; contraband GC III, 126r; controbont CR 1830, 286; AR 1830, 220; AR 1832, 108; AR 1837, 118; MCL 1838, 91; BFO 1843, 309; JDS II, 437; PBV, 184; controbant CPL, 71 bis; LO, 18, 19; ROI2 VI, 12; ROB2, 641; controband NPC, XV; contrabant BFO 1833, 109; AR 1837, 107; ROI2 III, 51; contrabantă BFO 1833, 51, 110. (Cf. it. contrabbando, ngr. kontramp£nto, germ. Konterbande, fr. contrebande).
  CONTRABANDIST s. controbant VPP, 290; contrăbant AR 1830, 27; contrabandier BFO 1833, 123; NV, 100; SSC, 178; CA 1854, 54; DIB, 231; DCB II, 76, 100, 241; contrebandier AR 1834, 137; contra-bandist AR 1844, 16; contraband AsAL, 12; (Cf. it. contrabbandiere, fr. contrebandier).
  CONTRACTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 177. Cf. şi („a încheia un contract, o învoială”) lucrul ce să contráctă (tocmeşte) HFP, 88, cf. şi 176; contracta MFE, 16; MCL 1839, 575; MEN II, 201; NV, 99; BCD, 20, 268, 310, 319; LS, 29; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; contrăctui AR 1830, 368; contrăctălui BFO 1843, 150.
  CONTRACTANT adj., s. contractor HFP, 88; contractător CR 1829, 286, 288, 289; Z 1856, nr. 25, 3; contrăctuitor AR 1829, 207, 210; AR 1830, 72, 100; AR 1834, 104; contractuitor CPI, 147, 149, 189, anexă 5; ROI2 VIII, 36; CA 1853, 64; RL, 12, 266; Z 1856, nr. 4, 3; contractant AR 1829, 40; BGO 1840, 306; AMIM, 50; BSD, 24, 51, 419, 463; Z 1856, nr. 2, 2; T 1856, nr. 1, 2; R 1857, nr. 4, 1; PBV, 183; D 1860, nr. 1, 2; R 1857, nr. 4, 1; PBV, 183; D 1860, 85; contractier CPI, 73; BFO 1833, 125; AR 1837, 118; BFO 1843, 290, 378; StDR, 147; SSC, 171, 172. (Cf. lat. contractor, fr. contractant, it. contrattore).
  CONTRACTUAL adj. contractualicesc MIM, 55; contractual GC III, 126r. (Cf. germ. kontraktlich, fr. contractuel).
  CONTRADANS s. (Cor.) contredanţ OC I, 29r; CA 1848, 57; RL, 412; Z 1856, nr. 27, 3; controdanţ GC VII, 271r; DAH, 87; FMIL 1847, 94; SIT, 42; StDR, 148; PBV, 184; contradanţ MCL 1839, 300; AMC, 12; StDR, 148; RL, 364; INB 1857, 50; DCB III, 40; PD, 370; contrădanţă VVP, 60; contradanţă SMB I, 163; contrădanţ RL, 90; cotrodans VFD, 57, 73; controdans VFD, 77, 78; contradans AMC, 33. (Cf. fr. contredanse, it. contraddanza).
  CONTRAMARŞ s. (Milit.) contramarş GC III, 126v; AR 1837, 284; SRM, 75; contra marş GC IV, 24v; contra-marş SRM, 169; ROM, 205; contremarşă AR 1837, 377. (<fr. contremarche).
  CONTRASEMNA vb. contrasigna CD, 43; RIT, 20; contrasemna BIP, 62; PBV, 183; RF, 17. (<fr. contresigner).
  CONTRASEMNARE s. FMIL 1844, 41.
  CONTRAST s. MIU, 314; CR 1830, 315; AR 1830, 377; GC III, 125v; GPE, 26, 43; FTP I, 29; AR 1835, 70; GTN 1836, 67; DL, 99; FMIL 1840, 200; IL 1841, 15; SMR II, 11; DE I, 26; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Kontrast, fr. contraste).
  CONTRASTA vb. BC VI, 171v; BDJE, 130; NV, 160; SCC II, 118, 239; LIT, 93; PBV, 184; BBR, 44; CA 1862, 43; PD, 372. (<fr. contraster).
  CONTRAVENŢIE s. RIT, 29; BEC, 16, 70. (<fr. contravention).
  CONTROL s. controlă CBV, 1v; FMIL 1840, 199, 200; CD, 43, 100; CFZ, 130; PBV, 184; CA 1858, 82; control CR 1829, 310; AR 1829, 256; GC III, 128r; ROB, 56, 91; CPL, 69, 75 bis; BFO 1833, 47; LOA, 7, 90; GG, 140; ROI2 III, 29; SMR I, 95; CD, 14; DFL, 104; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. germ. Kontrolle, fr. contrôle).
  CONTROLA vb. controli RSM, 36r; controla RSM, 31v; CD, 7; RCM, 21; FMIL 1844, 198; AsE, 13; DFL, 10; MEN II, 216; KDP, 33; NV, 102; StDR, 148; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. kontrollieren, fr. contrôler).
  CONTROLARE s. controlerie AIC, 31; RPL, 3; controlorie GC III, 128r; controlărie MSR, 85; controlare GM 1854, 286; PBV, 184; RF, 3.
  CONTROLOR s. controlor GIA II, 26r; LB, 137; GC III, 126v, 128v; BFO 1833, 182; SR, 38; ROI2 III, 29, 61; RB, nr. 34, 2; CD, 16; AOD, 231; MID I, 192; pe la 1840 forma era frecventă; controler GAT, 78; BFO 1833, 48; VVP, 60. (Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrolleur).
  CONTROLICESC adj. („de control, privitor la control, la controlori”) controloricesc RPL, 3; GC III, 128r; controlaricesc CR 1829, 311; CR 1830, 379; ROB2, 628, 647; controlericesc CR 1830, 313; controlicesc BFO 1833, 153; RIT, 18, 27.
  CONTROVERSĂ s. controversie BEM, 384; PFBM, 2r; HFP, 150; AVP, 5; împotrivă întoarcere (controversie), controversie (întoarcere) HFP, 98; controversă GC III, 126r; FMIL 1847, 238; StDR, 147; RL, 396; LMG, 88; BEC, XIX, 79, 248, 371; D 1860, 375; PD, 372. (Cf. lat. controversia, fr. controverse).
  CONTUMACIE s. (Adm., Jur.) contumáţie OIC, 1, 2, 4; PV, 115; FLG, 56; FDB, 29; IMC, 1, 3; CCI, 57; IBH, 2; RPV, 2, 5; contumaţie ROI2 VI, 20; GT 1838, 12; StDR, 148; s-au rînduit lăzărăt (contumáţie) PV, 114; neascultare (contumaţia) PFBM, 9v; prin contumaţie (în lipsă) AR 1834, 151; se giudeca în contumacia RL, 384; contumăciune StDR, 148. (Cf. lat. contumacia, germ. Kontumaz, fr. contumace).
  CONTUR s. Vezi Form. term. şt., p. 177. Cf. şi contur GC III, 124v; BDJE, 64; SIT, 200; CFZ, 8, 9, 43; PBV, 184; PD, 372; conturn SCC I, 160; SCC II, 238; AVP, 5.
  CONVENABIL adj. convenabil NV, 102; BMN III, 95; PEG, 169; BIF, 5, 7; SMB I, 250; Z 1856, nr. 50, 4; T 1856, nr. 4, 2; BIN, 470; PFM, 374; BCI, 17; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; convenabile sg. AVP, 5; BBS, 31. (<fr. convenable).
  CONVENI vb. convenelui BD I, 226; conveni MEN II, 289; SIT, 292; DIB, 503; PBV, 179; CA 1861, 151; PD, 373. (Cf. fr. convenir, lat. convenire).
  CONVENIENŢĂ s. convenienţie IO, 42; SGR II, 8, 14, 41; convenienţă, conveniinţă NV, 102; convenienţă StDR, 139; PD, 373; conveninţă SMB I, 145; LIT, 14; VO 1857, 13. (Cf. lat. convenientia, it. convenienza, fr. convenance).
  CONVERSIUNE s. conversie BD I, 226; FAE, 127; AsG, 19; RB, nr. 19, 1, 281; FMIL 1840, 356; SIT, 194, CA 1853, XXV; SCC II, 60; PD, 373; conversie, conversiune, convîrtire StDR, 139; converzie VL, 21v, 22r; conversiune GRR, 168; întoarcere VCL, 36r. (Cf. lat. conversio, fr. conversion).
  CONVERTI vb. convîrti CV, 38; CA 1853, XXX; converti IO, 44; MEN II, 22; DFL, 189; NV, 103; CA 1854, XXVIII; AVP, 5; GCB II, 198; PD, 374; convertelui BD I, 226. (Cf. lat. convertere, fr. convertir).
  CONVICŢIUNE s. („convingere”) convicţie KMP, 145; FMIL 1844, 206; MID I, 2; MEN II, 22; CGR, XIII; KDP, 16, 51; NV, 103; StDR, 139; SCC I, 265; SCC II, 282; CFZ, 76, 94, 137; RL, 145, 173, 219, 395; pe la 1855 forma era frecventă; convincsie SIT, 26; convincţie SIT, 101, 125, 144, 311; BRA, III; R 1857, nr. 8, 4; APS, 88; convincţiune DFL, 88; BMN II, 76; RMS, 9; BIF, 5; T 1856, nr. 1, 1; LIT, 29, 79, 318, 392; AVP, 5; INB 1859, 11, 172; D 1860, 87, 281; convicţione KFL, VI, 50, 77, 79. (Cf. fr. conviction, lat. convictio).
  CONVOCA vb. chema împreună TF, 94; conchema BAR I, 58; BAR II, 2; CA 1851, 43; GM 1854, 252; Z 1856, nr. 38, 2; CA 1857, 83, 86; convoca ELS, 15, 21; SHI I, XXII; SHI II, 41, 125, 197; AsL, 51; CA 1847, 12; BDJE, 56; NV, 104; StDR, 140; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. convocare, fr. convoquer).
  CONVOCARE s. LIT, 309, 387; C, 1, 3, 7, 21, 149; RAM, 15; AVP, 5.
  CONVOCAŢIE s. convocaţie OAI, 1; GC III, 121r; AR 1831, 71; BFO 1833, 36, 173; CPI, pf. 1; AR 1837, 90; ROI2 II, 3, III, 107, VIII, 6; AOD, 21; convocaţie, convocăciune StDR, 140. (Cf. lat. convocatio, fr. convocation).
  COOPERA vb. cooperarisi ROI2 III, 146; coopera AsM, 58; NV, 104; StDR, 151; RL, 53; R 1857, nr. 27, 4; PIC, 114; PD, 374. (<fr. coopérer).
  COOPERATOR s. VPP, 346; NV, 104; PD, 374. (Cf. lat. cooperator, fr. cooperateur).
  COOPERAȚIE s. cooperaţie KDP, 54; NV, 104; BIP, 245; PD, 374; cooperaţie, cooperăciune, conlucrare StDR, 151. (<fr. coopération).
  COORDINAŢIE s. coordinaţie GC III, 100r; VL, 9r, 23v; CGR, 152; SSC, IV; PD, 374; coordinaţione KFL, 147. (Cf. fr. coordination, germ. Koordination, lat. coordinatio).
  COORDONA vb. coordina MF I, 115v; VL, 9r; VCL, 1v; DFL, 55, 80, 156, 206; CGR, 152; BCD, 342; RL, 259; JA, 147; GCB II, 198; coordona NV, 104; C, 54. (Cf. germ. koordinieren, fr. coordonner).
  COPERTĂ s. cupertă TB, 53r; copertă CDG, 24r, 27v; IL 1840, 104; StDR, 151; CA 1853, 129; GM 1854, 176; CA 1856, 41; PBV, 185; BEC, 146; cuvertă StDR, 155. (Cf. it. coperta, germ. Kuvert, fr. couverture).
  COPIOS adj. BD I, 227; DFL, 109; BDJE, 176; WAM, 129; JA, 54; LG, 66; INB 1859, 130; PD, 375. (Cf. lat. copiosus, fr. copieux).
  COPULATIV adj. (Gram.) [conjuncţii] împreunătoare EBG, 69r; MGR, 115r; GRA, 107v; SG, 82; MG II, 307; VG, 441; ale împreunării BTG, 93v; copulative (împreunătoare) TGR, 170; copulative (sau împreunătoare) GRA, 94v; legătoare sau copulative DGR, 154; copulative sau legătoare SGR I, 156; GRN I, 187; împreună-legătoare sau conjugătoare SGM, 148; a unirii GRA2, 83v; legătoare PGRL I, 200; PGR, 68; CGR, 124; legătoare sau împreunătoare (copulativae) BG, 131; conjugătoare PCB, 137; conlegătoare EP II, 140; înjugătoare AGI, 133; copulative SGR II, 12; HGL, 84; CDR, 92; PD, 375. (Cf. lat. copulativus, germ. kopulativ, fr. copulatif).
  COR s. (Muz.) hor CTD II, 238; TSI, 76; GTN 1836, 43; AsP, 47; KGO, 28; AR 1837, 308, 399; APP I, 13; RNA, 6; KPA, 3; FMIL 1840, 73; PBM, XII, XXXI; GLC, XXVI; NV, 37; CA 1851, 64; StDR, 296; forma continuă să apară în texte moldoveneşti pînă la 1860; horă MAS, 2, 56; MS, 58v; IRV, 210r; LB, 264; hore pl. GIA II, 111v; BPN I, 93; IRV, 210r; horuri GPE, 48; GTN 1836, 47; AR 1837, 149, 164; CA 1852, 78; GM 1852, 6; SPB, 137; CA 1860, 107; horiu BDT, 22r, 22v; cor KCL, 93, 123; MEN I, 73; WPM, 2; NV, 104; CA 1852, 102; AAR, 183; CMI, 16, 66, 72, 173; Z 1856, nr. 3, 4; SPB, 151, 212; PBV, 186; PD, 378. (Cf. lat. chorus, germ. Chor, gr. core…a şi coroj), it. coro, fr. choeur).
  CORDIAL adj. 1. („de inimă, privitor la inimă”) GC III, 145r; BDJE, 139; PMC II, 4, 99. 2. („afectuos”) NV, 105; RMS, 39; SSC, VII; SCC I, 211; SMB I, 267; SMB II, 409; LIT, 111; T 1856, nr. 4, 1; R 1857, nr. 12, 2; NPT, 60; PBV, 187; CA 1859, 39, 42; DCB II, 101; PD, 375. (<fr. cordial).
  CORDIALITATE s. AR 1837, 328; NV, 105; SMB I, 258; LIT, 13, 373; R 1857, nr. 5, 3, nr. 15, 3; PBV, 187; DCB I, 40; CA 1859, 38; D 1859, 132; PD, 375. (<fr. cordialité).
  CORDON s. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi 1. (Anat.) fi-rele sau baerile buricului TAO, 78; funioara buricului AML, 30; 2. („pază sanitară şi militară la graniţă; linie de demarcaţie; panglică la o decoraţie; cingătoare”) cordon OIC, 2, 3; HDT, 6; IIS, 8; PV, 114; CP I, 63; CP II, 81; FLG, 38, 43; ME, 245; IMC, 1; CR 1829, 260, 292; AR 1829, 177; CR 1830, 147, 266; GC III, 91v, 145r; CR 1831, 6, 37; FTP II, 79; ROB, 115; BFO 1833, 109; CIRA, 3; LO, 12; GG, 141; AR 1835, 19; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; cordun PV, 116.
  COREGENT s. conreghent sau contrampărat SHI II, 84, cf. şi 85, 86; coreghent SHI II, 159; coregent SHI II, 54; FMIL 1844, 211. (<fr. corégent).
  CORELARE s. VL, 71v.
  CORELATIV adj. corelativ GD III, 139v; DFL, 13, 96, 150; NV, 105; PFM, 19; PD, 376; corelatif BCD, 60. (<fr. corrélatif).
  CORELAŢIE s. corelaţie GC III, 139v; NV, 105; SSC, 45; PD, 376; conrelaţie SSC, 42; corelăciune DFL, 76, 81. (<fr. corrélation).
  CORESPONDENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi 1. („corespunzător”) DOA, 46; LOA, 97; GG, XIII; AsAl, 54; AsG, 63; RIT, 27; SIT, 167; INB 1859, 3; PD, 376. 2. („calitate a membrilor unei societăţi”) corespondent AR 1834, 66; ELS, 16; AR 1837, 321; BGO 1840, 342; corespundent MEN II, 229.
  CORESPUNDE vb. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi conrăspunde NMP, 16; GC III, 122r; GC V, 345v; LOA, 75; ROB2, 644; BCD, 567; CPO, 116; PIC, 122r; conrespunde VL, 8r, 72r, 72v, 83r; CD, 53; ROB2, 578; BCD, 58; SSC, 53, 165; AML, 83; corăspunde CR 1829, 11; GC III, 141r; GC V, 345v; LOA, 69; AIR I, XIX, 49; GTN 1836, 70; FMIL 1844, 360 bis; FMIL 1847, 78; ROB2, 586; SIT, 132, 196; BG, 203; PDC, 39; ROM, 113; AAR, 9; VO 1857, 6; PD, 376; corespunde AR 1837, 290; EP I, 54; EP II, 40; CD, 5; FMIL 1844, 107, 369; HMV I, 51; SRM, 203; DFL, 49; SIT, 293; LS, 27; StDR, 152; SAP, 102; pe la 1850 forma era frecventă; curespunde FMIL 1844, 78; FMIL 1847, 44; răspunde RIP I, 198.
  CORESPUNZĂTOR adj. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi corăspunzător CR 1830, 355; GC III, 139v; CR 1831, 57; BM, 47; EP I, 8; SCMI, 8; ROB2, 586; conrăspunzător CCB, 123; CD, 56; EPD, XXIX; ROB2, 580, 584, 586, 587; ROM, 156; RBM, 145, 158, 176, 193, 194; FAM, 20; CPO, 40; SSC, III; conrespunzător VL, 5r, 19r; VCL, 34v; corespunzător CD, 88; AR 1844, 12; FMIL 1844, 384; MEN I, X; DFL, 124; IGR, 57; CFZ, 20, 80; RL, 316; NRC, IV; RIT, 27; BEC, 413; VMP, 119; răspunzător AR 1831, 468; respunzător GRN I, 151; coresponduitor AsL, 37; curespunzător IGR, 216; corespunzătiv IGR, 174.
  CORIDOR s. (Arhit.) GC III, 139v; HAN, 16; AR 1838, 305; IL 1840, 86; CD, 5, 30; SRM, 143; SIT, 64; VH, 80; BIP, 74; NV, 106; StDR, 152; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. coridor).
  CORIFEU s. PRR, 1; PR, 1; BD I, 229; IRV, 210; AR 1829, 203; GC III, 139v; SHI II, 115; CA 1847, 15; FMIL 1847, 30, 184; NV, 107; StDR, 152; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. coryphaeus, germ. Koryphäe, fr. coryphée).
  CORIJA vb. corigălui BD I, 229; coriga MOM, 57; corege MEN I, 32; DR, 24; NV, 105; StDR, 151; CA 1857, 77; PBV, 187; PD, 376; corigea BIP, 57; GRR, 258; INB 1859, 15; corijea BCI, 116; corija BCD, 215; CA 1852, 22. (Cf. lat. corrigere, fr. coriger).
  CORNIŞĂ s. (Arhit.) cornicia (brîul de sus) AR 1830, 383; corniş GC III, 143r, 143v; VDA, 13; GTN 1836, 73 bis; cornişe pl. PIC, 74; cornice (brîu) CA 1847, 49; cornică NV, 105. (Cf. fr. corniche, it. cornice).
  CORPOLENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi trupos VVP, 145; corpolent CA 1848, 69; corpulent PD, 377.
  CORPOLENŢĂ s. polisarcie (trupişarea sau corpolenţia) PNC I, 134; corpulinţă DILB I, 194; corpulenţă PD, 377. (Cf. ngr. polusark…a, fr. corpulence).
  CORPORAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi corporal DFL, 29, 74; BCD, 245, 484; CA 1854, XXXIII; CFZ, 20, 26, 47, 80; Z 1856, nr. 23, 3; INB 1857, 50; PBV, 188; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; corporel NV, 105; corpural BEC, XXII.
  CORPORALITATE s. FMIL 1844, 22. (Cf. fr. corporalité).
  CORPORAŢIE s. corporaţie GC III, 143v; ROB2, 197; BFO 1833, 24; LOA, 4, 31; SR, 13; SHI II, 134, 175; AR 1837, 50; ROI2 III, 100; RB, nr. 8, 2, nr. 28, 1, 313, 398; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; corporaţie (breaslă) AR 1832, 220; ROI2 III, 19, 22; corporaţiune LIT, 9, 52; BEC, LIII, XLVII. (Cf. fr. corporation, germ. Korporation).
  CORSAJ s. (Vestim.) corsaj GC III, 143v; corsagiu AF, 34, 45, 60; SIT, 65, 262; NV, 107; BCB, 23; PD, 378. (<fr. corsage).
  CORSAR s. Vezi Împrumut. I, p. 50. Cf. şi tîlhar de mare DC IV, 78v; HOG, 140; SIU, 80r; cursar GN, 273v; VAZ, 25v; IEI, 79r, 79v; BDL II, 532v; BPN II, 229, 248; CRac, 62; SPBA, 89; ASH, 17; LB, 158; MFV I, 87v; VMG, 302; PIU II, 195; AR 1830, 229; forma apare sporadic pînă spre 1860; corsar RDN, 8; CR 1829, 7; AR 1829, 119; CR 1830, 32; GC III, 143v; AR 1838, 116; VVP, 61; DE I, 313; CCB, 148; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. kours£roj, it. corsaro, germ. Korsar, fr. corsaire).
  CORSET s. corsăt CIF, 63; corsete pl. AR 1829, 28; MCL 1839, 396; FMIL 1844, 192; SIM, 173; corset GC III, 144r; SPV, 100; MN 1836, 54; SMA, 158; CDCE, 240; VFD, 40, 105; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; corţet VVP, 61; corsetă SIM, 174. (Cf. fr. corset, it. corsetto, germ. Korsett).
  CORUPE vb. corumpe BD I, 230; SHI II, 64; DL, 17; RCM, 273; MEN II, 288; FMIL 1847, 47; CA 1848, 3; NV, 106; StDR, 153; RMS, 3; GRR, 225; Z 1856, nr. 19, 1; LIT, 21, 46, 342; VO 1857, 5; NPT, 115; BEC, XXV; PD, 378; curumpe FMIL 1847, 134; LMS, 10; corupe SCC II, 17; corupe GC V, 330r; SHI II, 54; FMIL 1844, 211; MID I, 41, 57; PCI, 34; CA 1852, 48; KOS, XXXI; RL, 382; T 1856, nr. 1, 1; PBV, 188. (Cf. lat. corrumpere, fr. corrompre, germ. korrumpieren).
  CORUPERE s. corumpere BD I, 230; CA 1848, 64; CA 1851, 29; StDR, 153; SCC II, 75; Z 1856, nr. 40, 3; LIT, 38, 308; corupere LIT, 77; R 1857, nr. 3, 3, nr. 32, 1; PBV, 188.
  CORUPT adj. corupt FDB, 94; SMR II, 21; GGV, 70; FMIL 1844, 345; MID I, 190, 205; FMIL 1847, 285; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; corumpt AF, 164; AAR, 45; StDR, 153; CA 1855, 35; LIT, 93. (Cf. lat. corruptus, germ. korrupt, fr. corrompu).
  CORUPTIBIL adj. HMV I, 178; NV, 106; SMB II, 557; PD, 378. (Cf. fr. corruptible, lat. corruptibilis).
  CORUPŢIE s. stricare (corruption) MRC, 94; corupţie ECS, 20; KMP, 125; AR 1838, 409; CDCE, 77; SMR II, 21; DE I, 313; FMIL 1844, 30; PBM, 134; MEN I, 25; MEN II, 45, 75, 222; BP, XIX, 40; KDP, 24, 74; NV, 106; CA 1853, 88; pe la 1850 forma era frecventă; corumpţie AF, 56, 197; StDR, 153; APS, 19; corupciune IO, 79; curumpciune StDR, 153; corupţiune BMN III, 174; TR 1854, 13; C, 5, 18, 21; INB 1859, 15; D 1859, an. II, 6; BEC XXX; corumpţiune GCB II, 198; conrupţiune D 1859, 127. (Cf. fr. corruption, lat. corruptio).
  COSMETIC adj., s. mijloc de înfrumuseţare (cosmeticum) cozmetic SMA, 209; AR 1839, 71; CA 1854, 83; cosmetic CA 1848, 86; NV, 107; PMC II, 33, 109, 125; WAM, 53; CA 1855, 75; PBV, 189; AML, 174; PD, 378. (Cf. lat. cosmeticum, fr. cosmétique, germ. kosmetisch).
  COSMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 178. Cf. şi CCF, 72, 80, 86.
  COSMOPOLIT adj., s. cosmopolit BDL II, 511v; GC III, 145; GTN 1835, 3; BM, 11; ELS, 5; ECS, 9, 26; AV, pf.; VVP, 61; DL, 29; IL 1840, 61; FMIL 1840, 141; APR, 75; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; cosmopoliticesc HMS, 99r; cozmopolitic VH, 93; cosmopolitic BMN II, 67. (Cf. fr. cosmopolite, germ. Kosmopolit şi kosmopolitisch).
  COSMOPOLITISM s. GC III, 145r; CA 1848, 68; NV, 107; RL, 260; PD, 378. (<fr. cosmopolitisme).
  COSMOS s. lumea să numeşte de filósofi cosmos, adică împodobire VEI, 16v; lume (cosmos) HFP, 18. (<gr. kÒsmoj).
  COSTA vb. coştului GSP I, 213; costălui NPC, 130; costului NPC, 133; costisi CR 1829, 144; AR 1829, 65, 130; PAFR, 36; CR 1830, 428; AR 1830, 89, 166; GC III, 145r; FTP I, 6, 92; FTP III, 6, 31, 105; CIRA, 70; MBG, 61; VAA, 16; AIR I, 10, 118, 139; forma continuă să fie frecventă pînă spre anul 1860; costa BPA, 73; ASI, pf. 2; BDJE, 48, 78; SIT, 282; BRA, 3; MAA, 50; IGR, f.t.; RL, 70; BC, 91; LIT, 21; CA 1857, 88; PBV, 189; PIC, 98; custa KOS, XI; StDR, 157; VMP, 211, 256. (Cf. germ. kosten, ngr. kost…zw, it. costare, fr. coûter).
  COSTISITOR adj. costisitor MN 1836, 58; RB, 323; BPA, 79; SIT, 34, 233; BIP, 10; SCC II, 264; LMA, 38; GM 1854, 348; CA 1856, 20; BC, 97; RL, 386; PBV, 189; INB 1859, 46; RF, 8; costător BCA, 505; RL, 271; costicos RMS, 44, 105; costisicos RMS, 103; costitor RMS, 163.
  COTERIE s. cotérii, care va să zică compánii PTF, 30v; coterí de doi bani PTF, 89r; coterie BDJE, 84; StDR, 153; SD 1855, 3; RL, 251; D 1860, 97; PD, 379. (Cf. fr. coterie, germ. Koterie).
  COTIDIAN adj. cotidian BDJE, 86; R 1858, 34; cuotidien BMN II, 43; cuotidian RSM, 269; SMB I, 17. (<fr. quotidien).
  COTILION s. (Cor.) cotilion GC III, 147v; VFD, 61, 67, 69; StDR, 153; cotilĭon FMIL 1840, 136. (Cf. fr. cotillon, germ. Kotillon).
  COTIZA vb. se cotizează între ei, fac colecte de bani SCC I, 48. (<fr. cotiser).
  COTIZARE s. plătesc o cotizare anuală R 1858, 15.
  COTIZAŢIE s. cîte 30 lei daţi prin cotizaţie (cisluire) SSC, 54. (<fr. cotisation).
  CREDIBIL adj. dovezi credincioasă RPV, 4; credibile sg. AVP, 5; crezibil INB 1857, 50; credibil INB 1859, 64. (Cf. lat. credibilis)
  CREDIBILITATE s. DFL, 105; INB 1857, 50. (<fr. crédibilité).
  CREDITIV, -Ă adj., s. (Diplom.) cartea creditivă (de încredinţare) AR 1830, 431; creditive documenturi AR 1830, 96; scriesori creditive AR 1830, 123; au înfăţoşat a sale creditive AR 1834, 151; creditive BFO 1843, 73; StDR, 154; CA 1854, 110. (Cf. germ. Kreditiv şi Kreditbrief).
  CREDUL adj. credul GC III, 257v; MEN II, 301; BDJE, 41, 169; NV, 109; PCI, 38; SCC II, 314; RL, 380, 401; BC, 19; AVP, 5; APS, 53; PD, 380; crezător SIT, 159. (<fr. crédule).
  CREDULITATE s. lesne crezămînt NIU, 33v; credire ce cu lesnire NIU, 273v; credulitate GC III, 257v; VFE, 36; DFL, 106, 112; KFL, 90; BP, XV; BRA, 238; LIT, 68, 256; NPT, 256; CA 1861, 15; PD, 380. (Cf. germ. Kredulität, fr. crédulité).
  CREION s. ţerusa (pláivas) MPI, 193; cărîndaş MG I, 37; creion CR 1830, 152; GC III, 254; VVP, 62; BFO 1843, 374; SIT, 109; BRA, 10; StDR, 154; PEG, 171; SCC I, 51; creionuri (plumburi) StIN, 15; craion (condei de plumb) AsG, 5; BMN I, 26; craion PIC, 51; PD, 379. (Cf. rus. â×è×åÛ×ð , fr. crayon, scr. plaivaz).
  CREMĂ s. (Culin.; fig.) cremă GC III, 255v; DRB, 210, 214, 216, 218, 220, 250; cremă sau slifcă DRB, 251; slifcă sau spumă de lapte DRB, 210, 214; era adunată crema cucoanilor CA 1861, 128. (<fr. crème).
  CREOL s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 179. Cf. şi GIA I, 141v; GIA II, 81r; SPV, 20, 68; AF, 44, 166; SIT, 14, 15, 27, 30; SCC II, 350; PD, 380.
  CRIMĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 130. Cf. şi pravilele de creminal sînt foarte straşnice DC I, 101r; crimine sau criminaluri, adică faptele de criminal CP I, 9; criminalu, adică fapta cea rea CP I, 12; criminal CP I, 3, 163, 237, 303; DAP, 8; PAI, 13; JNA, 104; CCI, 2, 6; BAR II, 11; GC III, 264r; CPI, 153; CIRA, 202; AsF, 112; crimină BDL II, 517r; PM, 6; LIT, 63, 70, 256; crimen BAR II, 101; AR 1832, 2, 114; AR 1834, 206; SHI II, 56; SMA, 24; GGV, 67; FMIL 1844, 265; CA 1850, 24; CA 1851, 7, 50; StDR, 154; GM 1852, 56; GRR, 28, 229; CA 1853, 12; CA 1854, 90, 94, 118; RL, 260, 317; CA 1856, 67; Z 1856, nr. 13, 3; crimin SHI II, 28; GRR, 127; SMB I, 125; crimă GC III, 264r; DAH, 48; HAN, 52; FMIL 1840, 320; API, 191; RCM, 170; SCMI, 63; HMV II, 133; FMIL 1844, 116, 159; MID I, 273; FMIL 1847, 16, 32; BDJE, 33; BP, 112, 159; SIM, XI; NV, 109; CCP, 60, 68; LS, 16; StDR, 154; pe la 1850 forma era frecventă; crim AR 1834, 390; CD, 56; SCMI, 10; FMIL 1847, 93; LMS, 24; AsPR, 22, 37; CA 1854, 17, 92; CA 1858, 79; crime sg. DFL, 66, DILB I, 194. (Cf. lat. crimen, gr. kr…ma, fr. crime, it. crimine).
  CRIMINAL adj., s. Vezi Împrumut. I, p. 130. Cf. şi 1. adj. criminălesc PV, 77; criminalicesc PFBA, 619v, 620r, 622r, 632v; RSL, 318; DAP, 132, 172; SCS, 10; IRV, 52r; BGV, 18v, 23r; CCI, 1, 2, 10, 12; TSVM, 67; AR 1829, 122; CR 1830, 91; AR 1830, 19; GC III, 264r; ROB, 153, 165; CPL, 5; CIRA, 338; BFO 1833, 2, 70, 190; LOA, 15, 16, 19, 27; CPI, 17, 57; RSM, 41v; LO, 3; forma continuă să fie frecventă pînă spre anul 1860; criminalnic CP I, 369; DOA, 50; RA, 19, 24, 97; BAR II, 36; CIRA, 376; DTN, 56; un fiscal criminal [„care se ocupă de crime”] GIA II, 6r; criminal GSP I, 172; BDL II, 517r; CR 1829, 23, 28, 296; CR 1830, 211; BAR II, 38, 61, 92; CR 1831, 1; VFE, 6; ROB, 68; CPL, 76 bis; MBE, 11; SIC, 62; BFO 1833, 110; CIRA, 205; LOA, 16, 17, 18, 24, 72; RSM, 10v; TGA, 2; MN 1836, 72; AsP, XIX; pe la 1835 forma era frecventă; criminel BGO 1840, 220; crăminale sg. RJ, 143; cremenale sg. LC, 89, 98. 2. s. criminalist BAR II, 103, 107; BFO 1833, 71; SHI II, 39; BFO 1838, 116; GGV, 116; AsL, 12; AOD, 24; FMIL 1847, 93; CA 1853, 10; RL, 231; CA 1856, 61; CA 1860, 74; criminalnic DTN, 27; criminal ROB, 195; MAE, 65; GTN 1836, 77; FMIL 1840, 264; RCM, 142; MEN I, 117; DFL, 127; CDR, 20; BP, 122; LMS, 19; KOS, X; CMI, 34, 166; CA 1850, 47; CA 1851, 62; CA 1853, 11; SCC II, 361; RL, 70; CA 1857, 115; criminel FMIL 1844, 315; crimafăcător FMIL 1844, 143. (Cf. lat. criminalis, criminel, germ. kriminell, it. criminale).
  CRIMINALIST s. (Jur.) GC III, 262v; NV, 109; StDR, 154; PBV, 193; PD, 381. (Cf. fr. criminaliste, germ. Kriminalist).
  CRISTALIZAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 180. Cf. şi toate sările să pot feri de cristalizaţie, dacă… NMSF, 25. (<germ. Kristalisation).
  CRITICISM s. (Filoz.) MF I, 58r; MF II, 22r; KFL, 100. (Cf. germ. Kritizismus, fr. criticisme).
  CRIVAT s. crevat FGS, 24r, 42v; NZ, 25r; VFD, 26; BFO 1843, 160, 373; VH, 56; RL, 41, 80; SPB, 2; crivat CIF, 55; CIRA, 245; RSM, 33v; IL 1840, 19; VFD, 107; CPH, 6; FDA, 164; CA 1851, 81; CA 1852, 95; CA 1855, 64. (<ngr. krebb£ti).
  CRIZĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 180. Cf. şi 1. (Med.) giudecata boalei acestii cumplite poate să va isprăvi cu vreun somn liniştit GAB, 106; crisis BD I, 241; criză şî crisis GC III, 262v; criză (crisis) CA 1851, 102; crisă SCC II, 183; 2. (Comerc., Fin., Polit. ş.a.) crisis MIA, 13; CR 1829, 180; CR 1830, 135, 187; CR 1831, 18; crizis AR 1839, 150; MCL 1859, 843; criză (hotărîtoare întîmplare) AR 1831, 251; criză AIR I, 60, 75; RB, 281, 378; CA 1844, 50; FMIL 1844, 67, 283; SIT, 67; PS, 17; KDP, 78; SSC, 6, 72, 98; pe la 1850 forma era frecventă; crisă SIT, 272, 311; AAR, 8; TR 1854, 1; SD 1855, 3; LIT, 243; crise sg. DIB, 198; DILB I, 194; GCB II, 199.
  CROMATIC adj. (Muz.) hromaticesc MT, 12; hromatic GTN 1836, 36; PBM, 80, 86; cromatic WPM, 5, 26, 28; PD, 382. (Cf. ngr. crwmatikÒj, fr. chromatique).
  CRUCIADĂ s. cruceată VTT, 8v; stavroforie PIU II, 196, 234; TPE, 35r; GC VI, 175r; cruciată AIR I, 37; GG, 18; SHI I, 5, 13, 14; SHI II, 96, 123, 146, 196; NV, 111; cruceadă CR 1829, 273; croasadă, cruciadă GC III, 265r, 267r; cruciadă AR 1829, 156, 160; AR 1837, 348; AsLM, 3; StDR, 155; CA 1853, 55; KOS, XXVI; CA 1855, 44; BCI, 103; CA 1858, 87; BEC, XLIV; PD, 383. (Cf. gr. staurofor…a, it. crociata, fr. croisade).
  CRUCIAT s., adj. cruţi sau croasadeni MIU, 125; crijăci NID I, 23v; NID II, 55v, 70v; crujăci NID II, 51r, 52v; crujici NIU, 32v, 52r, 201v, 222v, 223v, 224r, 241r, 246v, 258r; crijaci CRac, 176; stavrofori NID II, 31r, 38v, 154v; PIU I, 117; PIU II, 175; PIU III, 157; MRC, 236; purtători de cruci (stavrofori) MRC, 235; cruciat AR 1829, 156; GC III, 267r; AIR I, 37; MN 1836, 72; SHI I, 14; SHI II, 108; KCL, 2, 45, 89; FMIL 1840, 249; MEN II, 164; BC, 18; PBV, 194; BBR, 123; crucead FEA, 11; crucer CIRA, 76; CA 1852, 15; crucer sau crucişer SHI II, 125; crucier AR 1837, 348; GRR, 123; CA 1858, 88; crucifer PD, 383. (Cf. gr. staurofÒroj, it. crociato, fr. croisé).
  CUACHER s. (Relig.) cuacher GN, 254v; GCB II, 199; DCB V, 153; cvecher BR 1821, 162; cacher CR 1829, 249; cvacher AR 1829, 175; EGI, 53; FGE, 48; FGGN, 50; SCC I, 201, 202, 286; SCC II, 377; cuacăr MN 1836, 31; cuecher RIP I, 193. (Cf. fr. quaker şi quacre, germ. Quäker).
  CUCERI vb. cuceri CIRA, 32; CA 1859, 10; concuista DILB I, 193; LIT, 2, 80, 111, 129, 153; AVP, 4; concvista CA 1857, 9; CA 1860, 101; conchis, cutropit, cuprins DILB I, 193; ar fi conchis ţara cu sabia D 1859, 155; concuera PD, 363. (Cf. fr. conquérir, it. conquistare).
  CUCERIRE s. cucerire FGE, 48; CA 1861, 25, 51; războiul de cuprinderi (la guerre de conquettes) BPA, 49; conquistă GC III, 121r; MEN I, 289; MEN II, 160, 172, 206; NV, 92; KOS, XXVI, XXVII, XXIX; DILB I, 193; LIT, 3, 21, 99, 111; GCB II, 196; AVP, 4; BEC, XXXIV, XXXV; D 1860, 396; PD, 363; conchetă MEN I, 57; SIT, 32, 111, 116, 148; NV, 92; RL, 48; ASLI, 310; PBV, 181; conchistă BIP, 68; LIT, 166; R 1857, nr. 1, 3, nr. 7, 3; BEC, XXVII; concvistă CA 1855, 98, 119; CA 1861, 52; concvistă (supunere prin arme) CA 1855, 43; concviste (cuceriri) CA 1858, 84. (Cf. fr. conquête, it. conquista).
  CUCERITOR s. conceretor (izbînditor) CV, 30; concherant GC III, 121r; AIR I, 20, 49, 65, 179, 182; HMN, pf.; DE I, 313; BPA, 49; FMIL 1847, 160; SIT, 45, 415; NV, 92; BCD, 249; WAM, 83; DILB I, 193; LIT, 5, 98, 160; C, 5; R 1857, nr. 1, 4; GCB II, 196; BEC, XL; concuerant NV, 92; PD, 363; conchistant BDJE, 174; concvistator CA 1855, 101; CA 1857, 3, 87; CA 1861, 25; concuistator AVP, 4; cuceritor SHI I, 7; KOS, XII; DCB IV, 68; CA 1861, 22. (Cf. fr. conquérant, it. conquistatore).
  CUIRASĂ s. (Milit.) coraţă FTM, 24, 280; cuirasă GC III, 155r; BPA, 59; PD, 385; curaţă FTP IV, 187; chiuras CA 1859, 71. (Cf. fr. cuirasse, it. corazza, germ. Kürass).
  CUIRASIER s. (Milit.) curaţier PBC, 1; cherasir VIC, 36v, 39r; chirasir NID I, 76r; chirazir IRF, 66, 68; CC, 41; purtător de za (cuirasier) CR 1829, 233; cuirasier GC III, 155r; chiurasir AR 1829, 34; CIRA, 321; AR 1834, 317; AR 1837, 119, 218 bis; chiurasier AR 1837, 313; Z 1856, nr. 13, 4; curasir AR 1830, 204; FGE, 50. (Cf. it. corazziere, germ. Kürassier, fr. cuirassier).
  CULMINA vb. SHI, 9; SIT, 204; StDR, 155; PBV, 198; (<fr. culminer).
  CULMINANT adj. NV, 111; BIF, 15; BCI, 16; PD, 385. (<fr. culminant).
  CULMINAŢIE s. culminaţie AR 1832, 133; SHI, IX; AsL, 58; NV, 111; PMC I, 213; StDR, 155; PBV, 198; culminăciune StDR, 155; culminaţiune BMN II, 38; BCI, 27. (<fr. culmination).
  CULTIVA vb. Vezi Form. term. şt., p. 181. Cf. şi cultiverisi OPB, 39; cultivirui TF, 297; cultivarisi SIU, 76v; PCC, 1; MFV I, 55r, 109r; PAGR, 57; cultivi DO, 35, 67; BR 1821, 171 bis; CR 1829, 161; AR 1829, 182, 258; BR 1829 I, 43; NMP, 9; AR 1830, 45; BDC, 5, 8; VA, 205; VD, 17; SIC, 36, 70; BAR I, 24; CIRA, 12; SGR I, 203; SGR II, 76, 103; forma continuă să fie folosită pînă spre anul 1860; cultiva (lumina) VPP, 1; cultiva LPT, 79; BRD, 24, 107, 116; AAM, 10; AR 1830, 376; GC III, 186v; GPE, 24; FTP I, 103; ELS, 42; DTN, pf. 2; MN 1836, 17; HMN, III; GT 1838, 3; MCL 1838, 39; MCL 1839, 357, 558; GRN II, 78; FMIL 1840, 99; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. şi germ. kultivieren).
  CULTIVARE s. Vezi Form. term. şt. I, p. 181. Cf. şi cultivire NID I, 2r; DO, 73; MPI, pf.; BR 1821, ded., 167; PTC, 4; MCB, 58, 168; LPT, 81; AR 1829, 48, 56; BR 1829 II, 44; MBV, 14, 42; AAM, 9, 72; MSS, 11; CR 1830, 4; AR 1830, 62, 115; VA, 208; CMR, 3; BDC, XII, 213; forma continuă să fie frecventă pînă pe la 1850; cultivarisire SIU, 11v, 26v, 46r, 51r, 78r; cultivare FMIL 1840, 16, 98, 203; EP I, 6; BG, XVII; SIM, 129, 215; BCD, 293; PBV, 198.
  CULTIVATOR s. Vezi Form. term. şt., p. 181. Cf. şi cultivarisitor SIU, 21r; cultivitor MSS, 11; SIC, 75; SHI I, 11; AsG, I; VL, 48r; GC III, 162v; cultivator EGR, XXXIII; MN 1836, 18, 42; CER, 9r; FMIL 1844, 369, 410; MEN I, 137; SIT, 23; CA 1848, 30; PCI, 41; CA 1856, 16; JA, 86; AVP, 6; PBV, 198; PD, 385.
  CULTIVAŢIE s. SIU, 17r, 27r, 28v, 51r, 75v, 77r, 79r; EAM, 20; NV, 112; PD, 385. (Cf. germ. Kultivation).
  CUPID adj. BDJE, 145; NV, 112; DILB I, 194; CA 1858, 118; CA 1861, 61; PD, 386. (Cf. fr. cupide, lat. cupidus).
  CUPIDITATE s. cupiditate CV, 36; DFL, 195; NV, 112; SMB I, 230; DILB I, 194; AVP, 6; DCB IV, 131; PD, 386; cupidie OMT, 77. (Cf. fr. cupidité, lat. cupiditas).
  CUPLET s. (Muz.) HAN, 54; HMN, 24; StDR, 156; RL, 414; ASLI, 348; NPT, 218. (<fr. couplet).
  CUPOLĂ s. (Arhit.) cupolă GC III, 174v; AR 1835, 150; AR 1837, 192, 272 bis; IL 1840, 69; AMIM, XXIV, NV, 10, 402; GM 1854, 78; CA 1855, 47; PD, 386; cupulă RIP I, 207. (Cf. fr. coupole, it. cupola).
  CURENT adj., adv. curgător DC IV, 167r; DOB, 9; IDT, 1; RI, 16; IAG, 1; PFBA, 645v; ISB, 1; CMO, 1; CMC, 1; CMF, 1; AR 1829, 34, 52, 80; CR 1830, 46; cuvîntul este folosit frecvent pînă spre 1860; anul curgînd CA 1855, 134; corent ESI, 107; AOD, 85; NRC, VII; C, 3, 112; D 1858, 11; INB 1859, 4, 140; APS, 61; D 1860, 91, 374; RF, 15, 32; curent CIRA, 27; CPI, pf. 3; SGR III, 34; AsL, 54; BFO 1843, 129, 187; CD, 5; WPM, 45; IFM, 13; StDR, 156; CA 1852, 55; pe la 1850 cuvîntul era folosit frecvent. (Cf. germ. kurant, fr. courant, it. corrente).
  CURTOAZIE s. CDCE, 16, 126. (<fr. curtoisie).
  
  
D
  
  DACAPO adv. (Muz.) d-a capo GC VII, 267v; KMP, 131; dacapo (de la capăt) AR 1838; dacapo NV, 113; StDR, 43; PBV, 92. (Cf. fr. da capo, it. daccapo şi da capo). 
  DAGHEREOTIP s. Vezi Form. term. şt., p. 182. Cf. şi dagherotip AF, 196. (Cf. şi germ. Daguerreotyp). 
  DAGHEREOTIPA vb. dagherotipa BP, VIII. 
  DAGHEREOTIPIC adj. dagherotipic BMN III, 17. (Cf. germ. daguerreotypisch). 
  DAGHEREOTIPIE s. Vezi Form. term. şt., p. 182. Cf. şi dagherotipie AR 1839, 63; SCC I, 250; dagherotipie sau fototipie StFE, 84; dagherotipie sau fotografie BMN III, 17. (Cf. şi germ. Daguerreotypie). 
  DAGHEREOTIPIST s. dagherotipist GM 1854, 79. 
  DALĂ s. BCB, 75; SMB I, 47; DILB I, 195. (<fr. dalle). 
  DAMNA vb. PD, 156. (<fr. damner). 
  DAMNABIL adj. PD, 156 (<fr. damnable). 
  DAMNAT adj. BP, 107; DILB I, 195. (Cf. lat. damnatus). 
  DAMNAŢIUNE s. damnaţie BDJE, 170; PD, 157; damnaţiune DIB, 574; DILB I, 195. (Cf. fr. damnation, lat. damnatio). 
  DANDI s. dandi (elegant) AR 1844, 55; dandi SIT, 39; NV, 113; StDR, 53; SCC I, 248. (<fr. dandy). 
  DANEZ s., adj. danimarchez GN, 37r, 42r, 270v; DC IV, 10v, 26r; DIP, 18v; danemarchez VIC, 4r, 14r; SPBA, 2; RB, nr. 10, 4; corăbii [...] danemarchezăşti VIC, 219r; danez GN, 49v, 54v, 172v, 178r, 190r, 270r; HOG, 41; VVP, 34; denii pl. CIN, 68; consul danicesc AR 1830, 177; seminţia danică SHI II, 109. (Cf. germ. Däne şi dänisch). 
  DANS s. Vezi Împrumut. I, p. 52. Cf. şi danţ SF, 44; BDL II, 375; MRP, 61; LB, 163; OFR, 49; PCB, 115; TSVM, 47; CBD, 22; CMR, 63; CR 1830, 172; FTP IV, 117; GC VII, 270r; MBE, 39; MBE, 14; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; danţ (gioc) IRV, 207r, 208v; jocul (danţul) LOA, 113; danţă AR 1837, 261, 337; AVP, 6. (Cf. fr. danse, it. danza). 
  DANSA vb. Vezi Împrumut. I, p. 52. Cf. şi dănţui FTP III, 5; AR 1837, 62; PCI, 14; CA 1851, 75; SCC II, 59, 272; Z 1856, nr. 27, 3; PBV, 121; CA 1859, 40, 45; danţui AR 1837, 337; danţa SMB I, 168; DCB III, 38; PCI, 66; PD, 157. (Cf. fr. danser, it. danzare). 
  DANSANT adj. danţant SMB II, 392. (Cf. fr. dansant). 
  DANSATOR s. giucătoare DC II, 201r; LVH, 35r; jucătoare DC IV, 22v, 213v, 214r; dănţuitor APC, 73v; AR 1837, 110, 119; RL, 439; CEF, 168; CA 1859, 45; danţuitor AR 1837, 337; dănţaş ASLI, 301, 302; danţator PD, 157. (Cf. fr. danseur, it. danzatore). 
  DANUBIAN adj. CA 1851, V; C, 5; ASLI, 303; APS, 6. (Cf. fr. danubien, it. danubiano). 
  DARN adv. în darn LMS, 26, 34; SIT, 3, 4, 50; BCP, 5, 88; SAI, 113; în darno CA 1861, 120. (Cf. it. indarno). 
  DASIE s. (Ortogr.) dasia, suflare groasă EBG, 15v; dasie BPR, 21; RIG, 23r, 25r; DGR, 12; NPT, 3; dasia sau micşurătoarea DO, 22; DGR, 25; LPT, 35. (<ngr. dase‹a). 
  DAUNĂ s. damne, adecă pagube FDB, 111; daune (pagube) BG, XXX; daună StDR, 54; CA 1855, 142; RL, 383; CA 1856, 2. (<lat. damnum). 
  DEBARCADER s. debarcaderă SCC I, 101, 193; debarcadere pl. CA 1856, 41. (<fr. débarcadère). 
  DEBARCAMENT s debarcament, desbărcămînt StDR, 54, 62; debărcăminte SCC I, 242; debarcamente T 1856, nr. 1, 3. (<fr. débarquement). 
  DEBIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 182. Cf. şi debilar AR 1830, 96; SIC, 39, 80, 81; SGR I, 4; SHI I, 20; debil SHI II, 162; BP, 183; LS, 61, 140; GRR, 19; BMN II, 89; SMB I, 197; DIB, 224, 369; pe la 1855 forma era frecventă; debil (slab) NV, 403; BMN II, 89; debile (slab) AVP, 6. (Cf. şi lat. debilaris). 
  DEBILITA vb. debila SHI I, 11; SHI II, 145, 160, 189; debilita NV, 114; PD, 158. (Cf. fr. débiliter, lat. debilitare). 
  DEBILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 182. Cf. şi MID I, 82; SMB I, 72; GCB II, 199; PD, 158. 
  DEBIT s. (Fin., Comerc.) debet NPC, 18; debit JDS I, 17; PDC, 37; BEC, 33; debito JDS II, 435. (Cf. lat. debitum, it. debito, germ. Debet). 
  DEBITA1 vb. („a credita”) debitălui NPC, 10, 13; debitărui NPC, 10. (Cf. germ. debitieren, fr. débiter). 
  DEBITA2 vb. („a spune; a expune”) MPG, 11; KMP, 89; FMIL 1847, 49; LIT, 348. (<fr. débiter). 
  DEBITOR s. datornic MTT, 117v; DC II, 223v; APC, 46v, 202r; NZ, 67v; BGV, 53v; SR, 51; ROB2, 592; detoraş LSM, 22, 34, 75; MTM II, 91, 93; datoraş MTM II, 70; TD II, 197, 198; TD III, 273; dătoraş TD II, 182; dator ROB2, 570; debitor GC VII, 283r; SR, 53, 54; NPC, 13; JDS II, 436; NV, 114; PDC, 99; BEC, XVI, 185, 357; debitor (datornic) NPC, 17; LM, 268. (Cf. lat. debitor, it. debitore, germ. Debitor). 
  DEBLOCA vb. („a despresupra”) debloca (slobozi) AR 1835, 62; desbloca PD, 182. (<fr. débloquer). 
  DEBORDA vb. („a se revărsa”) CA 1862, 80; (fig.) SIT, 101; LS, 138; CA 1861, 19; CA 1862, 62. (<fr. déborder). 
  DEBUŞEU s (Comerc.) debuşé RL, 230. (<fr. débouché). 
  DEBUT s. NV, 114; LS, 101; GCB II, 199. (<fr. début). 
  DEBUTA vb. GTN 1835, 20; ELS, 4; GTN 1836, 43; ECS, 8; SIT, 13; NV, 114; SCC II, 219. (<fr. débuter). 
  DECADĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 182. Cf. şi GC VII, 273v; SHI, XII; DIB, 245; AVP, 6; AsAL, 28; PD, 165. (Cf. şi gr. dek£da, germ. Dekade). 
  DECALOG s. decálog GC VII, 273v; decalog BD I, 295; NV, 114; PBV, 94; PD, 166; decalog (zece porunci) CA 1859, 100. (Cf. gr. dek£logoj, lat. decalogus, fr. décalogue, germ. Dekalog). 
  DECAN s. 1. (Bis.) decan DOB, 1, 4; MIMT, 1; MIB, 332, 343, 344; HAN, 77; AsL, 6; StDR, 56; decan (arhimandrit) AR 1837, 128. 2. (Antic. rom., Milit.) decan BAR II, 139. 3. („persoana cea mai vîrstnică într-un anumit corp constituit”) decan BDJE, 182; NV, 115; RL, 52; PD, 116. 4. („titlul conducătorului unei facultăţi universitare”) decan RB, 373; StDR, 56; PBV, 94. (Cf. lat. decanus, it. decano, germ. Decan, fr. doyen). 
  DECANAT s. 1. (Bis.) decanat MIB, 343. 2. (Antic. rom.; Milit.) decanat NID I, 38v; NID II, 35r; BAR II, 139. (Cf. lat. decanatus, germ. Dekanat). 
  DECAPITA vb. decapita MEN I, 41, 42; LS, 148; RL, 357, 398; AVP, 6; PD, 166; decapita, descapita NV, 115, 126. (Cf. fr. décapiter, lat. decapitare). 
  DECAPITAŢIE s. decaptăiere BAR II, 104; decapitaţie, descapitaţie NV, 115, 126; decapitaţie PD, 166. (Cf. fr. décapitation, lat. decapitatio). 
  DECASILAB adj., s. (Versif.) stihul cel decasilavon EBG, 122r, cf. şi 118r; decasílav GC VII, 273v; decasilab NV, 115; PD, 167. (Cf. gr. dekasÚllaboj, fr. decasyllabe). 
  DECEDA vb. decede PD, 158. (Cf. lat. decedere, fr. décéder). 
  DECENAL adj. zecenal (de zece ani) CR 1829, 24; zecenal, decenal GC II, 236v; GC VII, 279v; decenal DILB I, 195; PD, 158. (Cf. fr. décennal, lat. decennalis). 
  DECEMVIR s. (Antic. rom.) deţemvir MILR, 17; IRV, 80r; decemviri (zecebărbaţi) BR 1829 II, 4; decemvir MRC, 15; GC VII, 279v; BAR I, 49; BAR II, 34; SHI II, 45; RL, 395; PD, 158; decarh GC VII, 273v. (Cf. lat. decemvir, fr. décemvir, gr. dek£rchj). 
  DECEMVIRAL adj. GC VII, 279v; MN 1836, 35; AV, 18, 40, 64; RL, 395; PD, 158. (Cf. fr. décemviral, lat. decemviralis). 
  DECEMVIRAT s. deţimviratul, adică ocîrmuirea a zece OC I, 102r; deţemvirie BRN II, 289; decemvirat BR 1829 II, 5; GC VII, 279v; SHI II, 45; DILB I, 195; PD, 158; decarhie GC VII, 273v. (Cf. lat. decemviratus, fr. décemvirat, gr. dekarc…a). 
  DECENIU s. zecĭanie FMIL 1844, 157; deceniele trecute MID I, 82; decenie sg. RL, 53. (Cf. lat. decennium, fr. décennie). 
  DECENT adj. AVP, 6. (Cf. fr. décent, lat. decens). 
  DECENŢĂ s. deţenţie CIRA, 252; decenţă, decinţă NV, 114. (Cf. fr. décence, lat. decentia). 
  DECEPŢIE s. decepciune DFL, 150; decepţie SIT, 84, 273; NV, 114; NPT, 60; PD, 158; decepţiune LIT, 366. (Cf. fr. déception, lat. deceptio). 
  DECERNA vb. decerne DFL, 63; decerna CA 1860, 103. (Cf. fr. décerner, lat. decernere). 
  DECIMA vb. Vezi Form. term. şt., p. 182. Cf. şi zăcima AR 1837, 181; zecima LS, 52; decima KOS, XX; RL, 84; PD, 159. (Cf. şi lat. decimare). 
  DECIMĂ s. („dijmă”) despre déţime sau, unde sînt obicinuite, nónele domneşti UT, 17; déţima sau nona urbarialicească UT, 18; déţima MIM, 5. (<lat. decima). 
  DECLARATIV adj. NV, 115; PD, 168. (Cf. fr. déclaratif, lat. declarativus). 
  DECLARATOR adj. rescript dechiarători FMIL 1844, 147; declarator NV, 115; PD, 168. (Cf. lat. declaratorius, fr. déclaratoire). 
  DECLIN s. NV, 116; AVP, 6. (<fr. déclin). 
  DECOCT s. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi dicoht GCA II, 20r; decoht PDP, 99v; decoct CB 1814, 182; BD I, 297; MG I, 194; AR 1831, 456; GC VII, 273v; RB, nr. 21, 4; FMIL 1840, 375; FMIL 1844, 339; pe la 1845 forma era frecventă; decoct (decoctum) SS, 24; dicoct NPT, 260; decopt FMIL 1844, 340; decoct, decopt StDR, 56; decot PPT, 14; decocţie, decoct, PD, 169. (Cf. şi it. decotto). 
  DECOLORA vb. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi decolora GC III, 113r; PD, 169; desculora SMB I, 8; discolora CA 1862, 85. 
  DECOLORAT adj. descolorat SCC II, 22; DIB, 279, 532; decolorat SCC II, 264; CMI, 166; BCI, 79; PD, 169. 
  DECOMPOZIŢIE s. limba română rabdă şi composiţii, şi decomposiţii PP, VI; descomposiţie NV, 127; descomposiţiune D 1859, an. II, 12. (Cf. fr. décomposition). 
  DECONCERTA vb. deconcerta SMB I, 54; PD, 169; desconcerta SMB II, 361. (<fr. déconcerter). 
  DECORAT adj. 1. („împodobit, ornat”) SIC, 60; AR 1837, 391; MCL 1839, 644; StDR, 56; BMN III, 190; CA 1857, 27; ASLI, 142; PD, 170. 2. („distins cu un titlu, cu o decoraţie”) MID, 80; FMIL 1847, 160; StDR, 56; SCC II, 396; D 1858, 5; PD, 170. (Cf. fr. décoré). 
  DECORATOR s. NV, 116; PD, 170. (<fr. décorateur). 
  DECREPITUDINE s. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi decrepitudine MEN II, 121; decrepitate BCI, 87. 
  DECRETARE s. decretuire SGR II, 143; SHI II, 33, 131; decretare FMIL 1847, 64; PBV, 95. 
  DECUPAJ s. decupagiu CA 1862, 55. (<fr. découpage). 
  DECURGE vb. 1. („a izvorî; a rezulta, a deriva”) decură MVV, 8; curge BFO 1843, 116; decurge NIS, 13; TR 1854, 1; CA 1858, 87; CA 1860, 3; CA 1861, 53. 2. („a se desfăşura, a se petrece”) decură FDB, 63, 64, 93; decurge GLC, VII; SIM, XV, 209; StDR, 57. (Cf. lat. decurrere, fr. découler). 
  DECURIE s. (Antic. rom.) BAR II, 136; DILB I, 195; PD, 172. (Cf. lat. decuria, fr. décurie). 
  DECURION s. (Antic. rom.) SHR, 48; BAR II, 135, 136; MV, 183; DILB I, 196; PD, 172. (Cf. lat. decurio, fr. décurion). 
  DECURS s. 1. („trecere, durată, interval; desfăşurare”) decurs BAR I, 41; FMIL 1844, 20; MID I, 16; VN, 7, 30; FMIL 1847, 13, 78; SIM, X; StDR, 57; C, 4; decurgere BAR II, 152; BG, V; CGR, VIII. 2. (Milit.) decurgere (decursio) BAR II, 165. (Cf. lat. decursus şi decursio, fr. décours). 
  DEDICAT adj. („oferit, consacrat”) OMT, 85; BR 1821, 31, 195; SHI, XXXI, AF, 15; APS, 5, 6. (<lat. dedicatus). 
  DEDICATOR adj., s. epistola dedicătoare (închinare) AR 1839, 222; dedicator NV, 117. (Cf. fr. dédicatoire, lat. dedicatorius). 
  DEDUCE vb. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi 1. („a duce”) MVV, 18; FDB, 39; MBV, 9; BAR II, 28. 2. („a deriva; a rezulta; a proveni”) DO, 39; MPI, 66; DGR, 33; BR 1829 II, 27; VA, 278; MF I, 20r, 160r; CCF, 19, 87, 94; SHI, XII; SMA, 112; FL, 11; VL, 5v, 35r; FMIL 1844, 12; VM, 92; AMIM, 41; DFL, 100, 172; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. 3. („a conchide”) BRD, 22, 106; FMIL 1847, 78; SAS, 2; CA 1861, 78; PD, 160. (Cf. lat. deducere, fr. deduire). 
  DEDUCERE s. DO, 37; MSS, 8; MF II, 102v, 118r; CCF, 87; SHI II, 193; FL, 62; VL, 32r; VCL, 50r, 69v; EP I, 13; FMIL 1844, 327; CGR, 148; BG, 5, 109; RL, 260. 
  DEDUCŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi deducţie MEN I, 287, 288; EV, IV; WAM, 104; CFZ, 97, 102; PD, 160; deducţiune DFL, 5, 45, 79, 91. 
  DEFĂIMA vb. defăima OC I, 70v; OC II, 16v, 40r; FTU, 80r; MSB, 60v; TB, 8r; LVH, 8r; GIA I, 25v; RIM, 119; BEM, 426; MIU, 404; CP I, 96; OMT, 3; IM, 24; MPI, 43; DCP, 79; LC, 95, 41; CRac, 45; SPBA, 102; BD I, 301; MCB, 138; LB, 169; VMG, 360; NMP, 9, 20; CR 1830, 30; pe la 1830 forma era frecventă; difăima FIT, 32r; NZ, 38v; dăfăima GC VII, 4v, 350v; dăsfăima VOG, 10; VIO I, 35v; VIO II, 31r, 39r; desfăim, desfăma PSC, 117v, 118r; catigorisi TB, 23r; GC III, 58v; categorisi DCN, 71. (Cf. lat. diffamare, fr. diffamer, it. diffamare, gr. kathgorî). 
  DEFĂIMAŢIE s. difamaţie NV, 135; Z 1856, nr. 19, 2; BEC, 274. (Cf. fr. diffamation). 
  DEFĂIMĂTOR adj., s. defăimător CP I, 51; SPBA, 43; BD I, 301; MCB, 137; LB, 169; VVP, 39; DFL, 140; SCC I, 225; difamator NV, 135; Z 1856, nr. 19, 2. (Cf. lat. diffamator, fr. diffamateur, it. diffamatore). 
  DEFICIT s. defiţit ROB2, 647; Z 1856, nr. 7, 2; deficit Z 1856, nr. 7, 2, nr. 15, 4; BEC, 120; PD, 162; defiţit, deficit StDR, 65. (Cf. fr. déficit, germ. Defizit). 
  DEFILA vb. defila AR 1834, 323; AR 1837, 90, 306, 332; RBM, 104; GM 1854, 1; DIB, 7; NRC, 114; D 1859, 122; defilui AR 1837, 209. (<fr. défiler). 
  DEFILARE s. defiluirea (trecerea) trupelor AR 1834, 323. 
  DEFILEU s. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi defile ROM, 114; RBM, 140, 147; defile (strîmtoare) ROM, 112; RBM, 139; defile sau poartă CA 1851, 27; defileu RBM, 140. 
  DEFORMA vb. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi desforma BD I, 331; BDJE, 134; SIT, 339; SIM, 179; NV, 128; deforma GC VII, 42r; PBV, 108. 
  DEGENERA vb. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi degenera GC VII, 283r; DL, 21; BPA, 85; API, 17; BDJE, 24; AF, 56; KDP, 26; StDR, 66; CA 1853, 5; pe la 1850 forma era frecventă; dejenera GTN 1836, 47. 
  DEGENERAT adj. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi EGR, XXVII; MID I, 31; MEN II, 230; FMIL 1847, 132; KDP, 26; BG, XXIX; CMI, 11; RL, 237; DILB I, 196; LIT, 30; NPT, 154; PD, 164. 
  DEGENERAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi degheneraţie AR 1830, 203; degeneraţie CR 1830, 109, 336; FMIL 1844, 66; PBV, 109; AML, 63; PD, 164; degeneraţiune AML, 74. 
  DEGENERESCENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 183. Cf. şi degenereşcenţă PPC, 106r. 
  DEGHIZA vb. deghiza MBG, 76; CA 1853, 103; deghisa SIT, 100; DIB, 233; deguigea CEF, 17; dighiza SCC II, 287. (<fr. déguiser). 
  DEGHIZAMENT s. dighizămînt SCC II, 291. (<fr. déguisement). 
  DEGHIZARE s. deghizare SCC II, 290; deghisare LIT, 106. 
  DEGHIZAT adj. deghisat LS, 18, 48, 66; deghizat SCC I, 162; deguizat BC, 33. 
  DEGUSTA vb. SCC I, 92. (<fr. déguster). 
  DEISM s. zeism GC II, 248v; VVP, 48; PBV, 136; deism GC VII, 274; GG, 144; NV, 120; PD, 165. (<fr. déisme). 
  DEIST adj., s. zeist GC II, 234r, 248v; VVP, 48; PBV, 136; deist GC VII, 274r; NV, 120; PD, supl. VI; deist, zeist StDR, 55. (<fr. déiste). 
  DEJUCA vb. dejuca NV, 120; desjuca VO 1857, 5. (<fr. déjouer). 
  DEJUDECA vb. dejudeca EGRM, 26v; EGR, 10; GPE, 2; FAE, 1; FMIL 1840, 98; dijudeca FMIL 1844, 203; degiudeca VMP, 116. (Cf. fr. déjuger, lat. dijudicare). 
  DEJUDECARE s. prejudecare sau diiudicaţie OMT, 47, 83; dejudecare FTP I, 157. (Cf. lat. dijudicatio). 
  DEJUDECĂTOR adj. DCN, 138. 
  DEJURSTVĂ s. (Milit.) dejurstvă BFO 1833, 178; AR 1834, 254; BGO 1840, 38, 65; BGO 1844, 94, 193; AOD, 3, 340; SRM, 220; ROB2, 627; StDR, 45; dejursvă RB, 345; dejurstfă SRM, V; dijurstvă BFO 1843, 12; dijurstvă, dejurstvă, dezină StDR, 68. (<rus. ÛÜÝëèéêÙæ). 
  DELĂ s. (Jur., Adm.) CR 1830, 313; GC VII, 275v; LOA, 45; BFO 1833, 62, 99; LO, 10; ROI2 IV, 8, 9, 10; VVP, 35; BFO, 1843, 290, 377; AOD, II, 23; StDR, 58; CPO, 34; RL, 310; PBV, 96: (<rus. ÛÜãæ). 
  DELĂSA vb. NV, 120; BCD, 250, 251; ICI, 28, 157; PD, 172. (Cf. fr. délaisser). 
  DELEGA vb. FMIL 1844, 27; NV, 120; RIT, 22. (Cf. fr. déléguer, lat. delegare). 
  DELEGAT s. delegat BDT, 187r; OCF, 3; AR 1838, 127; RIP I, 278; NV, 121; StDR, 57; CA 1851, IV, 33; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; delegat (trimis) AR 1830, 458. (Cf. lat. delegatus, germ. Delegat, fr. délégué). 
  DELEGAŢIE s. vechilemé LOA, 46; delegaţie NV, 121; PDC, 28; RAM, 3; RF, 38; PD, supl. VII; delegaţie, delegătură StDR, 57; delegăciune LMG, 94. (Cf. fr. délégation, lat. delegatio). 
  DELFIC adj. delficesc ZFV I, 3r; ZFV II, 91r; MIU, XVII, SIU, 93v; BPN I, 9; BR 1829 II, 53; GLC, 60; delfic BLM, 134; BAR I, 119. (Cf. lat. delphicus, germ. delphisch). 
  DELFIN s. 1. (Zool.) délfin FTU, 38v; delfin MTT, 16v, 36v, 115v; MII, 147; SIN, 60; TF, 157; GSP II, 138; BDL II, 378v; FTM, 112; BD I, 310; CDP, 84, 105; FTP I, 176; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. 2. („titlul primului născut al regelui Franţei”) delfin VVP, 25. (Cf. lat. delphinus, ngr. dšlfinaj şi delf…ni, germ. Delphin, it. delfino). 
  DELIBERANT adj. GC VII, 277r; NV, 121; LIT, 9. (<fr. délibérant). 
  DELIBERATIV adj. GC VII, 277r; ELS, 20; NV, 121; GRR, 3, 4; PD, 173. (<fr. délibératif). 
  DELIBERATOR adj. deliberatoriu BD I, 310; corpos deliberători SCC II, 367; deliberator PD, 173. (Cf. lat. deliberator). 
  DELICATESĂ s. delicates GSP I, 157. (Cf. germ. Delikatesse, fr. délicatesse). 
  DELIMITA vb. delimita (hotărî) AR 1844, 391; delimita DFL, 6; PD, 174. (<fr. délimiter). 
  DELIMITARE s. mărginire CCF, 26; delimitarea (hotarnica) esactă a frontierilor Z 1856, nr. 14, 4; delimitare T 1856, nr. 1, 2; C, 15, 146. 
  DELIMITAŢIE s. delimitaţie CFZ, 89; delimitaţiune JA, 29. (<fr. délimitation). 
  DELINCVENT s. delincuent BCI, 115, 190. (Cf. lat. delinquens, germ. Delinquent). 
  DELINEA vb. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi delinia MPI, 90; delinea BD I, 310; BRD, 95; FMIL 1844, 288; FMIL 1847, 56. 
  DELINEAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi delineaţie ME, 196; BD I, 310; BR 1829 I, 38; PD, 174; deleneaţie BDL II, 378v; deliniaţie SIU, 11v, 48v, 49r, 68v; MPI, 30, 49, 209, 218. 
  DELIR s. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi deliria senţirilor mele CV, 35; delirion IRV, 145v; fermic (delir) GPE, 44; delir GC VII, 277r; BM, 22, 29; ECS, 138; GTN 1836, 42; KMP, 144; VVP, 35; MCL 1839, 640; CDCE, 243; DL, 40; FMIL 1840, 320; pe la 1840 forma era frecventă; deliriu ICI, 112; CA 1862, 83. 
  DELIRANT adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi deliros BP, 137; SIT, 177; SPB, 151; delirante sg. ICI, 137. (Cf. şi it. delirante). 
  DEMAGOGISM s. dimagoghism GC VII, 289r; demagogism PD, 175. (Cf. fr. démagogisme). 
  DEMARCA vb. („a separa, a delimita”) SPB, 136. (<fr. démarquer). 
  DEMARCARE s. SCC II, 36; Z 1856, nr. 10, 2; GCB II, 200. 
  DEMARCAT adj. SRM, 47, 182. 
  DEMARCAŢIE s. („separare, delimitare”) demarcaţie MIA, 8; AR 1830, 99; NV, 122; CPO, 15; PD, 175; demărcaţie AR 1830, 113; demarcaţie, demarcare StDR, 58; demarcaţiune D 1859, 172. (Cf. fr. démarcation, germ. Demarkation). 
  DEMASCA vb. dăzmăsca GC IV, 27v; dismăscui DTN, 62; demasca FMIL 1840, 311, NV, 122; RL, 414; PBV, 96; APS, 13, 49; PD, 175; deslarva FL, 47. (Cf. fr. démasquer şi lat. larva „mască”). 
  DEMASCAT adj., s. MCL 1838, 32; R 1857, nr. 7, 3. 
  DEMATERIALIZA vb. desmaterialisa MEN I, 94, 101. (<fr. dématerialiser). 
  DEMENT adj., s. demant BDT, 196v. (<fr. dément). 
  DEMENŢĂ s. demenţă, deminţă NV, 122. (Cf. fr. démence, lat. dementia). 
  DEMERIT s. despre merit şi demerit DFL, 121, cf. şi 65; CFZ, 147, cf. şi 71; merit ori demerit (vrednicie ori nevrednicie) SIM, 217. (Cf. fr. démérite, lat. demeritum). 
  DEMERITA vb. desmerita NV, 128; a meritat sau a demeritat CFZ, 149. (<fr. démériter). 
  DEMERS s. demarşă SCC I, 236; Z 1856, nr. 2, 1. (<fr. démarche). 
  DEMITE vb. IO, 52; LIT, 241. (Cf. lat. demittere, fr. démettre). 
  DEMÎNDA vb. demînda CV, 30, 36; MVV, 24; BDC, VI, 70; FMIL 1847, 67; GLC, 1, 36; BG, II; StDR, 59; CA 1857, 80; demînda (porunci) CB 1813, 90; TAI, 20; LPT, 46; GRN I, 93; demînda (poronci) FDB, 29; CGR, 104; dămănda BDC, 31; dămînda BDC, 127; demănda, demînda PD, 175. (Cf. lat. demandare, fr. démander). 
  DEMÎNDARE s. demîndare (poruncă) KIT, 363; BR 1829 II, 8; demîndare BRD, 87; BAR I, 44, 119; SIM, 173. 
  DEMÎNDĂ s. („poruncă”) MBV, 14. 
  DEMÎNDĂCIUNE s. demîndăciune DO, 28; MPI, 137; KIT, 112; demîndăciune (poruncă) SPT, 27; demîndare, demîndăciune StDR, 58; demăndăciune BDC, 6; dămăndăciune BDC, 96. (Cf. lat. demandatio). 
  DEMÎNDĂTOR adj. cu ton aspru şi demîndători BR 1829 I, 24. 
  DEMOCRATIZA vb. dimocratiza GC VII, 287v; democratisa NV, 123; LIT, 330. (Cf. ngr. dhmokrat…zw, fr. démocratiser). 
  DEMONIAC adj. NV, 123; SCC II, 278; DILB III, 216. (<fr. démoniaque). 
  DEMONIC adj. ghemonicesc ZFV I, 15r; demonicesc MCL 1839, 454; demonic CA 1854, XXVII. (Cf. ngr. daimonikÒj, it. demonico). 
  DEMONSTRA vb. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi teorema este spunerea teoretică care să poate arăta BLM, 87; să dovedească aceste adevăruri MF III, 48r; demonstra GC VII, 277r; MF II, 49v; FGE, 5; SIT, 146, 155; BMN II, 78; LIT, 376; CFZ, 16, 53; pe la 1850 forma era frecventă; demonstra (dovedi) LM, 105; demonstra (arăta) FGGN, 5; CA 1861, 66; demustra MID I, 32; DFL, 28, 47, 56; FMIL 1847, 119, 133; SIM, 180; SCC I, 4; demunstra RL, 329; AML, 79. 
  DEMONSTRABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi spunere arătătornică, adecă carea să poate arăta BLM, 86; propoziţia teoretică dovedelnică MF II, 51r, cf. şi MF III, 47v; demonstrabil GC VII, 277r; PD, 176. (Cf. şi lat. demonstrabilis, fr. démontrable). 
  DEMONSTRARE s. demustrare KFL, 37; VCL, 68v, 70v, 71v; CFZ, 110, 167; PBV, 96. 
  DEMONSTRAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi 1. (Filoz., „dovadă, argument, justificare”) adeverire RIM, 140; arătare BLM, 149; AOS, 85; HFP, 96; MF II, 51v; dovedire DLG, 174; MF II, 118r-118v; priceperea dovedirei seau a demonstrăţei MF II, 49v; demonstraţie BEM, 143; LOA, 81; MF I, 77v; MF II, 50r, 50v; MF III, 127r; VCL, 62r; MEN II, 16; CFZ, 52, 70, 138; PBV, 96; PD, 176; demustrăciune DFL, 17, 34, 81, 100; demonstraţiune GRR, 259. 2. („atitudine, manifestare; manifestaţie”; Milit.) demonstraţie (mişcare amăgitoare) AR 1831, 78; demonstraţie AR 1834, 36; AR 1837, 299; RB, nr. 10, 3; SIT, 211, 260; CA 1851, 25, 33; CA 1853, 42; GM 1854, 2; RL, 292; demonstrăţii FL, 9; demonstrăţiune TR 1854, 11; demustrăţiune TR 1854, 55; demonstraţiune Z 1856, 20, 1. (Cf. şi germ. Demonstration). 
  DEMORALIZA vb. demoraliza GC IV, 88r; FMIL 1840, 14; FMIL 1844, 198, 383; BPA, 31; SIM, 38; NV, 123; PPD, III; RL, 240; BC, I; NPT, 319; PBV, 96; AsAL, 14; PD, 176; demoraliza, desmorăli, desnărăvi StDR, 59; desmoralisa RMS, 62. (Cf. fr. démoraliser, germ. demoralisieren). 
  DEMORALIZARE s. CA 1852, 49; CA 1855, 3; PBV, 96; CA 1858, 118. 
  DEMORALIZAT adj. demoralizat GG, IX; SHI II, 98; FMIL 1844, 24; SIM, 54; RL, 106; CA 1858, 70; demoralisat EPD, XXIX. 
  DEMORALIZATOR adj., s. demoralisator NV, 124; PD, 176; pedepse demoralizătoare RL, 408; măsură demoralizătoare BPA, 71; demoralizator PBV, 97; (<fr. démoralisateur). 
  DEMORALIZAŢIE s. demoralizaţie AR 1829, 140; CR 1830, 48, 65; SIC, 45; AR 1834, 403; MN 1836, 71; SHI I, 11, 20, 31; SHI II, 54, 226; FMIL 1840, 66; MPM, III; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; demoralizaţie, demoralizăciune StDR, 59; demoralisaţie DL, 88; MEN I, 135; NV, 124; LIT, 62; PD, 176. (Cf. fr. démoralisation, germ. Demoralisation). 
  DENATURA vb. dăznatura GC IV, 174v; desnatura EP I, 49, DFL, 113; MEN II, 114, 205; RMS, 294; CFZ, 18; GCB II, 200; C, 20; PTP, 76; D 1860, 417; denatura, desnatura NV, 124, 128; denatura CFZ, 27; R 1857, nr. 1, 4; RIT, 9. (<fr. dénaturer). 
  DENATURALIZA vb. dăznaturaliza GC VII, 341r; denaturalisa, denatura PD, 176. (<fr. dénaturaliser). 
  DENATURAT adj. desnaturat BP, 212; LS, 96; denaturat, desnaturat NV, 124, 128. (Cf. fr. dénaturé). 
  DENEGA vb. FMIL 1844, 27; DFL, 6; BDJE, 85; RL, 219; PD, 177. (Cf. lat. denegare, it. denegare). 
  DENEGAŢIE s. NV, 124; StDR, 59; PD, 177. (<fr. dénégation). 
  DENIGRA vb. denegra SCMI, 110; denigra NV, 124. (<fr. dénigrer). 
  DENOMINA vb. MBV, 30, 32; BAR II, 66. (<lat. denominare). 
  DENOMINATIV adj. (Gram.) [nume, verb] zicători sau numitori EBG, 29r; numitor EBG, 41r; denominativ BG, 137; NV, 124; PD, 177. (Cf. lat. denominativus, fr. dénominatif). 
  DENOMINAŢIE s. denominaţie MIB, 208; NV, 124; PFHM I, 127; CFZ, 16, 34; PD, 177; denominăciune BCD, 504; denominaţione KFL, 25; denuminaţiune RMS, 319. (Cf. lat. denominatio, fr. dénomination). 
  DENOTA vb. GRN I, 182; PD, 177. (Cf. fr. dénoter, lat. denotare). 
  DENOTAŢIE s. PD, 177. (<fr. dénotation). 
  DENS adj. Vezi Form. term. şt., p. 184. Cf. şi îndesat SIN, 29; des NV, 128; FAM, 140; îndeşit FAM, 240; dens PD, 177. 
  DENSITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 184-185. Cf. şi desime GF, 138r; AOS, 126; VVP, 3; CEG, 3; densitate JA, 184; CEG, 3; PD, 177. 
  DENTIST s. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi dantist GC VII, 269v, 289v; C, 100; VO 1857, 12; PBV, 92; D 1860, 288; dentist PD, 178. 
  DENUDAT adj. denudata, adecă despoiata piele FDB, 99. (<lat. denudatus). 
  DENUDAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi [văi] de erosiune sau de denudăciune CEG, 64. 
  DENUMI vb. 1. („a desemna”) BAR II, 26; FMIL 1847, 46. 2. („a da un nume”) NV, 124; RL, 370; PD, 177. (Cf. lat. denominare, fr. dénommer). 
  DENUMIRE s. denumire DFL, 22, 81, 182; StDR, 59; BEC, 58; numiciunile ori numităţile acestor obiepte FMIL 1847, 128. (Cf. şi lat. nominatio). 
  DENUNŢĂTOR s. denunţiator NV, 125; denunţător PD, 178. (Cf. lat. denuntiator, fr. dénunciateur). 
  DENUNŢIANT s. („denunţător”) AR 1837, 323; StDR, 59. (<germ. Denunziant). 
  DEPLASA vb. deplaţa PFHM I, 3, 24. (<fr. déplacer). 
  DEPLIN adj., s. au dobîndit o săvîrşită biruinţă GIA I, 66v; deplin AR 1829, 212, 213; FTP I, 54; CIRA, 113; AR 1834, 88; SIM, XIV, SCC I, VI, 42, 91; SD 1855, 2; Z 1856, nr. 6. 3; deplinul miliţiii să hotăraşte a fi... RO, 50. 
  DEPLINĂTATE s. deplinătate CR 1830, 200; MGP, 84; SCC I, 223; RL, 155; Z 1856, nr. 3, 3; CA 1858, 22; deplinitate GLC, X; deplinime MF II, 3v, 4v, 44v, 68v; MF III, 165r. 
  DEPLORA vb. deplăra CV, 38; deplora DFL, 127; NV, 125; CA 1859, 62. (Cf. fr. déplorer, lat. deplorare). 
  DEPLORABIL adj. deplorabil DFL, 150; NV, 125; LS, 147; StDR, 60; SCC I, 133; WCP, 52; CA 1859, 59; PD, 178; deplorabile sg. AVP, 6. (Cf. fr. déplorable, lat. deplorabilis). 
  DEPLORAŢIE s. deploraţie NV, 125; deploraţie, deplînsoare StDR, 60. (Cf. lat. deploratio). 
  DEPOPULA vb. depopora BR 1829 II, 10, 37; dăzpopola GC V, 111r; dispopula GG, 32; despopula AIR II, 108, 217; MN 1836, 72; PCI, 57; PD, 188; despopora VVP, 38; FMIL 1844, 208; dispopora CA 1852, 11; depopula INB 1859, 54. (Cf. lat. depopulari, it. dispopolare, fr. dépeupler). 
  DEPOPULARE s. despoporare VVP, 38; BPA, 21; dispoporare BPA, 41; despopulare GCB II, 201; PD, 188. 
  DEPOPULARIZA vb. depopulariza NV, 125; despopulariza LIT, 76; PD, 188. (<fr. dépopulariser). 
  DEPOPULARIZAŢIE s. NV, 125. (<fr. dépopularisation). 
  DEPORTA vb. dăporta GC V, 122v; depurta FMIL 1847, 72; deporta KDP, 77; CA 1853, XXVI; PD, 179. (Cf. fr. déporter, lat. deportare). 
  DEPORTARE s. depurtare (deportatio) BAR II, 105; depurtare StDR, 60. 
  DEPORTAŢIE s. deportaţie (desţărare) AR 1837, 159; deportaţie (disţărare) AR 1837, 163; deportaţie StDR, 60; PD, 179; deportaţiune BEC, XLVIII. (Cf. fr. déportation, lat. deportatio). 
  DEPOZIT s. 1. („obiect depus spre păstrare”) depozit RJ, 297; SCS, 2; depozitum DAP, 57; SR, 47, 48; depozitón APC, 288v; depoziton LC, 61; GC V, 147v; FTP I, 182; FTP IV, 33; ROI2 VIII, 40; BFO 1838, 180; CCB, 212; BFO 1843, 255; BCD, 357, 493; depozit APC, 230v, 392v, 394v; DAP, 32, 56; LC, 61; SPBA, 85; BGV, 14r; CR 1830, 67; GC V, 147v; FTP IV, 34; VFE, 39; ROB, 179; CPL, 76; LOA, 23; CPI, 130; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; depozit (amanet) AR 1831, 67; depo HMV I, 134. 2. („loc de păstrare a unor obiecte, magazie”) depo IRF, 55; AR 1837, 368; depozit SPBA, 85; AR 1830, 84; ROB2, 617, 618; FDA, 165; JA, 55; CA 1855, 81; VO 1857, 12; LMG, 18; depost, deposturi TIV, 160; depoduri TR 1854, 3. 3. („sediment, depunere”) depozit TIV, 19, 168; CA 1848, 84; PFHM I, XXXIX, 84; RMS, 136; CA 1858, 22; CEG, 18, 56; CA 1862, 12. (Cf. lat. depositum, ngr. ntepÒzito(n), germ. Depositum şi Depot, fr. dépôt, it. deposto). 
  DEPOZITA vb. depozi SCS, 2; depoza SPBA, 79, 85; depozita AR 1830, 198; StDR, 60; CA 1859, 21; depozitarisi CPI, 165; AR 1834, 126; ROI2 VIII, 38; BFO 1843, 51, 461; AOD, 116; depozitălui NPC, 88. (Cf. lat. depositare, it. depositare, fr. déposer). 
  DEPOZITAR s. 1. („cel care păstrează bunuri depuse în depozit”) depozitar APC, 396r; SCS, 2; AR 1829, 155; FTP II, 43, 139; CPI, 164, anexă 3; YNM, 130; ROI2 IX, 7; CCB, 22; SIT, 60, 279; NV, 125; BCD, 356; StDR, 60; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („magazie, depozit”) depozitar (magazie) CR 1829, 149; depozitar SMA, 179. (Cf. fr. dépositaire, lat. depositarius). 
  DEPOZITARE s. depozire LC, 91; BCD, 588; depozitarisire CPI, 237, anexă 3; ROI2 VIII, 38; AOD, 116, 187, 248, 298. 
  DEPOZITOR s. 1. („loc în care se păstrează diverse obiecte; depozit”) depozitorium RNV, 3; IPC, 8; depozitoriu DOA, 21; depozitor SGR I, VIII; StDR, 60; depozitorie sg. GGV, 158. 2. („cel care dă în păstrare”) depozitor SCS, 2; TVSM, 6; CCB, 22; BCD, 356; StDR, 60; PD, 179. (Cf. lat. depositorium, germ. Depositorium). 
  DEPOZIŢIE s. (Jur.; fig.) depoziţie PFBM, 15r; PFBA, 623r, 624r; BDJE, 77; CFZ, 144. (Cf. lat. depositio, fr. déposition). 
  DEPRAVA vb. deprava MEN II, 137; NV, 125; PBV, 97; PD, 179; deprăva SCC I, 199. (<fr. dépraver). 
  DEPRAVAT adj., s. FDB, 82; AF, 169, 200; NV, 125; LS, 70; StDR, 61; AAR, 45; SSC, 138; RL, 249; CEF, 148; PD, 179. (Cf. lat. depravatus, fr. dépravé). 
  DEPRAVAŢIE s. depravaţie SHI I, 31; MEN I, 32; MEN II, 162; NV, 125; CA 1852, 74; PBV, 98; PD, 179; deprăvăciune DFL, 114, 119; depravaţie, deprăvăciune StDR, 61; depravaţinne RMS, 14; SMB II, 337. (Cf. fr. dépravation, lat. depravatio). 
  DEPRECIA vb. depreţia DFL, 88; despreţia DFL, 199. (<fr. déprécier). 
  DEPRECIAT adj. despreţiat FMIL 1847, 178. (<fr. déprécié). 
  DEPRESIUNE s. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi depresie, depresiune StDR, 61; depresiune BIF, 14. (Cf. fr. dépression, lat. depressio). 
  DEPRIMA vb. PF, 179. (<fr. déprimer). 
  DEPRIMAT adj. [fire] deprimată EPD, 447; fruntea deprimată (mică) BIN, 239. (<fr. déprimé). 
  DEPUNĂTOR s. depuitor CPI, 164, anexă 3; RIP I, 66. 
  DEPUTA vb. („a delega”) AsP, 134; CA 1851, 31; CA 1853, 42; CA 1856, 92; CA 1861, 41. (<fr. députer). 
  DEPUTARISIRE s. („delegaţie”) IRV, 73r. 
  DEPUTAT s. („plată în natură, tain”) deputat IPS, 14; TAI, 28; BAR II, 62. (Cf. germ. Deputat, lat. deputatum). 
  DERANJA vb. deranja GC III, 277r; CFZ, 155; PD, 180; derangea BIF, 21; INB 1857, 50. (<fr. déranger). 
  DERANJAMENT s. deranjman GC III, 277v; derangement BIF, 16; deranjament, PD, 180. (<fr. dérangement). 
  DERIVA vb. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi de la care derază fericirea SHI, ded. VI; derează SHI II, 243; deriva VMP, 114. 
  DERIVATIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi purcezătoare seau derivative MF II, 10v; derivativ MF III, 77v, 92v. 
  DEROGA vb. IO, 64; BCD, 148, 552; PD, 180. (Cf. lat. derogare, fr. déroger). 
  DEROGARE s. BEC, 73. 
  DEROGAŢIE s. IO, 64; BEC, 99; PD, 181. (Cf. lat. derogatio, fr. dérogation). 
  DESCOMPUNE vb. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi dezalcătui CLV, 148r; decompune GC V, 147v, 273v; DFL, 20, 80; CA 1848, 79; discompune SGR I, 7; descompune AR 1844, 18; DFL, 84; BP, 30; DIB, 337; CFZ, 9, 34, 43; R 1857, nr. 1, 4; pe la 1850 forma era frecventă; descomposa SIT, 82. 
  DESCOMPUNERE s. Vezi Form. term. şt., p. 185. Cf. şi descompunere CA 1848, 72, 79; PBV, 95; dezalcătuire JA, 164; discompunere CEG, 14. 
  DESCONSIDERA vb. deconsidera KDP, 73; NV, 116; PD, 170; desconsidera NV, 127; D 1860, 99. (Cf. fr. déconsidérer). 
  DESCONSIDERAŢIE s. deconsiderăciune DFL, 122; deconsideraţie PD, 170; desconsideraţie NV, 127. (<fr. déconsidération). 
  DESCRIPTIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 186. Cf. şi descriptiv GPE, 39, 41; GGR I, 131; SGR II, 79; RSM, 11r; TGA, 3; BP, XV; PD, 186; descriitor VVP, 37. 
  DESEN s. Vezi Form. term. şt., p. 186. Cf. şi dizeniu VIO I, 29r; VIO II, 36v, 37r; desen sau planisire MIU, 322; desen seau însemnătură AR 1829, 137; desen (însemnătură) CR 1830, 54; desen sau zugrăvitură AR 1830, 375; desen (izvod) CR 1830, 385; AR 1830, 24; desen (zugrăvie) AR 1831, 216; desen GC VII, 297v; BFO 1833, 110; RSM, 8v, 40r; TGA, 1; AR 1837, 40, 246, 317; RB, nr. 1, 4, 289; pe la 1835 cuvîntul era frecvent;¸deseniu BIP, 49, 59; SCC I, 244; RL, 315; DIB, 191; Z 1856, nr. 50, 4; PIC, 73; DCB I, 34; VMP, 337; desin RL, 110, 129. 
  DESENA vb. Vezi Form. term. şt., p. 186. Cf. şi desina BM, 61; MN 1836, 46; GGC, 15; API, 73; AsLM, 8; AF, 60, 196; forma apare relativ frecvent pînă la 1860; desemna DFL, 29; BDJE, 133; BP, VIII, XII; AF, 43, 50, 180; BIP, 182; BMN III, 20; RL, 413; DILB I, 196; CA 1857, 80; BCI, 125; desena PBV, 101; PD, 189. 
  DESENATOR s. Vezi Form. term. şt., p. 186. Cf. şi desinător GC VII, 280r; desinator AR 1837, 233; ROB2, 649; desenator ROB2, 649, 653, 654; PBV, 101; PD, 189. 
  DESFIGURA vb. desfigura GC VII, 29v; FTP III, 116; MN 1836, 31; GTN 1836, 92; AR 1837, 143; BDJE, 18; PCI, 171, 185; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; defigura GC VII, 279v; KMP, 97. (Cf. fr. défigurer). 
  DESFIGURAT adj. disfigurat CIRA, 429; CA 1851, 44; SCC I, 53; defigurat GTN 1836, 46; SMR II, 7; PME, 20; desfigurat RMS, 51; CEF, 187; NPT, 173; CA 1861, 10. 
  DESPOT s. despoţ pl. PTF, 55v; despót BDT, 208v; MIU, XV, 79, 148; BDL II, 392v; CDP, 41, 132; CSM, 232; PIU II, 235; déspot SPBA, 85; despot TPE, 22v; BM, 38; YNM, 21; AIR I, 100; HAN, 15, 102; VVP, 38; API, 6; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. despote, gr. despÒthj, germ. Despot, it. dèspota). 
  DESPOTIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 53. Cf. şi despoticesc BDL II, 392v; POC, 37v; TPE, 19v, 21r, 27r; FTP I, 37; MCL 1839, 468; PBV, 105; despotic BEM, 356; TPE, 30v; EGI, 54; GG, 132; VAA, 53; SHI II, 13, 22, 129; AIR II, 105; RB, 271, 367; VVP, 38; RIP I, 63; pe la 1840 forma era frecventă; despotec BDL II, 392v; despotesc SPBA, 5. (Cf. gr. despotikÒj, fr. despotique, germ. despotisch, it. despotico). 
  DESPOTISM s. Vezi Împrumut. I, p. 53. Cf. şi despotismós MIC, pf.; despotizm JNA, 16; PIU, 171; PIU III, 183; PIU IV, 146; AR 1830, 158; AR 1834, 128; despotism PIU II, 45; TSVM, 3; DCN, 58; PAIC, 15; BR 1829 I, 16; BR 1829 II, 5; CR 1829, 129; MALP, 16; AR 1830, 45, 104; MRC, 92; PGE, 30; FTP I, 33; AIR I, XVI, 123; AIR II, 132; pe la 1835 forma era frecventă; despotism şi despotie GC VII, 279v; despotie MIC, pf.; BPN I, 21; SPBA, 4; CIRA, 214, 434; RL, 346; despoţie BDT, 199v; BDL II, 392v; SHI I, 13, 17, 32; SHI II, 50, 146; PBV, 105. (Cf. gr. despotismÒj şi despote…a, fr. despotisme şi despotie, germ. Despotismus şi Despotie). 
  DESPOTIZA vb. despotisa BDT, 197r; PD, 189; despotisi BDL II, 392v. (Cf. germ. despotisieren). 
  DESTINDE vb. destinde BDJE, 14; AF, 95; ROM, 147; RBM, 117, 119, 149; CMI, 41, 74, 188; DIB, 623; PBV, 106; CA 1861, 29. (Cf. fr. détendre, it. distendere). 
  DESUETUDINE s. desuetudă, desuetudine NV, 132; desuetudine CDR, 79. (Cf. fr. désuétude, lat. desuetudo). 
  DETALIAT adj. detailat T 1856, nr. 4, 1; CA 1861, 19. 
  DETALIU s. detail AR 1834, 202, 249; CA 1850, 44; StDR, 64; CA 1862, 63; PD, 191; detaile AR 1832, 14; AR 1844, 20; GM 1854, 305; detailuri AR 1834, 312; GM 1852, 57; ATI, 20; Z 1856, nr. 26, 4; RIT, 13; loc. adv. în detail AsAl, 39; IFM, 14; SCC, pf. 1; ATI, 20; CA 1855, 153; detaiuri TR 1854, 11; detalii VO 1857, 8. (Cf. fr. détail, it. dettaglio). 
  DETAŞA vb. (Milit.) RBM, 186. (<fr. détacher). 
  DETAŞAMENT s. (Milit.) detajament IPC, 5, 8, 9, 12; detaşament IRF, 37; AR 1829, 94; AR 1834, 234; CPO, 50; StDR, 64; GM 1854, 2; CA 1862, 35; detaşement AR 1829, 90, 94, 132; CR 1831, 30; AR 1837, 286; detaşemînt BAR II, 137; distacament CR 1829, 27, 28, 29. (Cf. fr. détachement, germ. Detachement, it. distaccamento). 
  DETESTA vb. DFL, 66; NV, 132; SMB I, 164; SMB II, 488; PD, 192. (Cf. fr. détester, lat. detestari). 
  DETESTABIL adj. detestabile sg. SMB II, 558; AVP, 7; detestabil EV, 45; NV, 132; StDR, 65; PD, 192. (Cf. fr. détestable, lat. detestabilis). 
  DETESTAŢIE s. detestaţie NV, 133; PD, 192; detestaţie, detestăciune StDR, 65. (Cf. fr. détestation, lat. detestatio). 
  DETRONA vb. detronarisi IRV, 46v, 110v; detronisi SPV, X; detroni SHI I, 43; destrona CR 1829, 315; MPE, 76; MEN I, 242; MEN II, 29; NV, 135; StDR, 64; RMS, 113; CA 1855, 99; distrona AsF, 81; StDR, 73; CA 1856, 93; detrona GC VII, 279v; SHI II, 162; LMS, 43; StDR, 65; CA 1852, XIX; SCC I, 314; BC, 14; LIT, 96; PBV, 107; detrona şi destrona PD, 192. (<fr. détrôner). 
  DETRONARE s. distronare CIRA, 164; RL, 155; destronare StDR, 64; detronare AMIM, 54; FMIL 1847, 87; StDR, 65; PBV, 108; PD, 192; distronaţie StDR, 73. 
  DETRONAT adj., s. detronit CIRA, 9; detronat FMIL 1847, 74; CA 1850, 65; destronat MEN II, 187; FMIL 1847, 56; distronat StDR, 73. 
  DEŢINE vb. atunci boii şi caii să se deţină, adecă să se oprească acasă FDB, 66. (Cf. lat. detinere). 
  DEVASTA vb. iubita noastră patrie [...] se devastă, adecă se pustieşte FDB, 23; devasta INB 1857, 6, 14, 19; INB 1859, 31; CEG, 41; PD, 192. (Cf. lat. devastare, fr. dévaster). 
  DEVASTARE s. DILB I, 196; AVP, 7; devastare, devastaţie PD, 192. 
  DEVASTATOR adj., s. AVP, 7; PD, 192. (Cf. fr. dévastateur, lat. devastator). 
  DEVASTAŢIE s. devastaţie CA 1853, XVII; devastaţie, devăstăciune StDR, 45; devastaţiune INB 1857, 15; Agr II, 229; INB 1859, 140. (Cf. fr. dévastation, lat. devastatio). 
  DEVIA vb. nu a deviat din drumul adevărului T 1856, nr. 1, 1; devia PD, 193. (<fr. dévier). 
  DEVIZ s. (Constr.) deviz (tahmin) RSM, 11r; TGA, 3; deviz BGO 1840, 240; CA 1856, 70; R 1858, 164; RIT, 15. (<fr. devis). 
  DEVIZĂ s. deviză CR 1829, 193; AR 1829, 111; GC VII, 274r; MN 1836, 87; AR 1837, 217; DAH, 8; CDCE, 135; SMR I, 31; pe la 1840 forma era frecventă; diviză CR 1829, 194; CD, 4; BDJE, 81; BMN I, 104; Z 1856, nr. 5, 2; CA 1859, 73; diviză (semn) CR 1830, 191; CDCE, 9; diviză (înscris) AR 1834, 156. (Cf. fr. devise, germ. Devise, it. divisa). 
  DEVORA vb. a devora, adecă a mînca FDB, 108; devora BDJE, 63; DIB, 617; CA 1861, 46. (Cf. lat. devorare, fr. dévorer). 
  DEVORATOR adj. lava devoratoare BDJE, 168. (<fr. dévorateur). 
  DEXTERITATE s. desteritate DFL, 98; FMIL 1847, 48; VMP, 248, 252; dexteritate PD, 194. (Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas). 
  DEZABUZA vb. dezabuza SIT, 81; desabusa SMB I, 68; PD, 181. (<fr. désabuser). 
  DEZACORD s. desacord NV, 126; PD, 181; dezacord CFZ, 50. (<fr. désaccord). 
  DEZACORDA vb. dăzacorda GC I, 40r; GC VII, 339r; desacorda NV, 126; PD, 181. (<fr. désaccorder). 
  DEZAMĂGI vb. desamăgi CR 1831, 1; FTP II, 121; FTP III, 22; GTN 1836, 39; LS, 26; disamăgi GRR, 280. 
  DEZAMĂGIRE s. BIP, 38. 
  DEZAMĂGIT adj., s. dezamăgit PSG, 7v; dizamăgit PSG, 9r. 
  DEZAPROBA vb. dezaproba GC V, 277r; GC VII, 274r; desaproba NV, 126; CA 1852, 65; CA 1855, 152; VO 1857, 12; PD, 181. (Cf. fr. désapprouver). 
  DEZAPROBATOR adj. desaprobator PD, 181. (< fr. désapprobateur). 
  DEZAPROBAŢIE s. NV, 126; RAM, 16; PD, 181. (<fr. désapprobation). 
  DEZARMA vb. dezarma PSG, 16v; VIC, 55r; FNPB II, 147v; AR 1833, 18; AR 1834, 298; KUB, 42; AR 1837, 266; Z 1856, nr. 1, 3; dăzarma FNC, 36v, 45r; dezbrăca de arme NID II, 47r, 123v, 144r; desarma CV, 93; BR 1821, 54; GIC, 116; CA 1830, 130; CR 1831, 27; AS, 57; AIR II, 314; forma era frecventă pînă la 1860; disarma AR 1829, 54; AR 1830, 369; AMIM, XXVIII; StDR, 70. (Cf. fr. désarmer, it. disarmare). 
  DEZARMARE s. desarmare CR 1831, 1; VVP, 36; CCB, 115; FMIL 1847, 71, 73; PBV, 99; dezarmare AR 1837, 366; disarmare StDR, 70. 
  DEZARMAT adj., s. destrarmat [?] MIR, 292; FTM, 193; desarmat VPA, 17; AS, 63; RB, 199; FMIL 1840, 35; LIT, 313; CA 1861, 38; dezarmat CFZ, 158. 
  DEZASTRU s. desastru SMB I, 188; PD, 181; disastrii (nenorociri) AVP, 7. (Cf. fr. désastre, it. disastro). 
  DEZASTRUOS adj. o întîmplare dizastrică SIC, 53, şi [în aceeaşi frază] dezastrică GRR, 181; dezastros CA 1862, 63; PD, 182. (Cf. fr. désastreux, it. disastroso). 
  DEZAVANTAJ s. desavantagiu NV, 126; CFZ, 149; BEC, XIX, 283; PD, 182; desavantaj SSC, 136. (<fr. désavantage). 
  DEZAVANTAJOS adj. desavantagios BEC, 20; PD, 182. (<fr. désavantageux). 
  DEZBATERE s. sfătuire CP I, 266; ROI2 II, 3; desbatere AR 1829, 113, 176; CR 1830, 18, 429; AR 1830, 102, 200; CR 1831, 41; LOA, 105; AIR II, 306; GT 1838, 5; FL, 62; RB, nr. 3, 2, nr. 17, 3, 278; VVP, 36; FMIL 1840, 22; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; dezbatere ROI2 II, 6, III, 20; BGO 1840, 50; CD, VIII; DFL, 178; BCD, 86; Z 1856, nr. 2, 4; RAM, 3; dizbatere AR 1834, 88; AR 1837, 50; disbatere PSE, 231; StDR, 70; GRR, 229; SCC I, 259; CA 1856, 1; debataţie AsP, II; AsFA, II; AR 1837, 61, 70, 127; AsL, 67; CD, 7, 42; AOD, 304; FMIL 1847, 147; KDP, 95; CA 1850, 36; StDR, 54; RL, 395; debatarisire AR 1837, 36. (Cf. fr. débattre). 
  DEZGUST s. displăcere (dizgust) CLV, 48v; dezgust MFV II, 56v; desgust DIB, 415; CEF, 58; PBV, 100; PD, 184. (Cf. fr. dégoût, it. disgusto). 
  DEZGUSTA vb. dezgustarisi IRV, 26v; desgusta VVP, 37; SCMI, 50; LIT, 411; PBV, 100. (Cf. fr. dégoûter, it. disgustare). 
  DEZGUSTARE s. dezgustare MFV II, 168v; desgustare PBV, 100; disgustaţie NPC, XII. 
  DEZINTERESA vb. dăzinteresa GC I, 184v; desinteresa MEN I, 94; LIT, 315; PD, 185. (<fr. désintéresser). 
  DEZINTERESARE s. disinteressaţie MIU, XXV; ne interesire MIU, 329; disinteresire MIU, 349; desinteresare MEN II, 318; SCC I, 146; PD, 185; dezinteresateţă CA 1858, 10. (Cf. şi it. disinteressatezza). 
  DEZINTERESAT adj. dezinteresat AR 1837, 374; DFL, 174; CA 1858, 10; CA 1860, 7; desinteresat MEN I, 115; RL, 268; PD, 185. (Cf. şi fr. desintéressé). 
  DEZINVOLTURĂ s. desînvoltură RL, 339; disinvoltură NPT, 41. (<fr. désinvolture). 
  DEZMEMBRA vb. dismembra MIU, 453; dăsmădula YNM, 133; desmădulări VVP; desface VL, 41v; desmădula BDJE, 134; demembra NV, 122; desmembra BCD, 279; CFZ, 44; CA 1861, 19, 38; PD, 186. (Cf. fr. démembrer, it. dismembrare). 
  DEZMEMBRARE s. desmălulire MIU, 103; desmădulare CR 1829, 280; Z 1856, nr. 8, 1; disfacere VL, 41v; desfacerea sau desmădularea VL, 60v; desmembrare BCD, 279; C, 7; PD, 186. 
  DEZMEMBRAT adj. desmădulat FMIL 1840, 378; desmembrat BBR, 95; CA 1861, 38. 
  DEZMINŢI vb. dezminţi DFL, 99; Z 1856, nr. 1, 8; desminţi C, 14, 21. (Cf. fr. démentir). 
  DEZNAŢIONALIZA vb. desnaţionaliza FMIL 1847, 35. (Cf. fr. dénationaliser). 
  DEZOLA vb. SIT, 236; NV, 129; BCB, 29; SMB I, 59; ICI, 111; RL, 359; DILB I, 196; GCB II, 200; CEG, 52; PD, 186. (<fr. désoler). 
  DEZOLANT adj. dezolant NV, 129; SMB I, 66; SMB II, 476; dezolator NV, 129; PD, 187. (Cf. fr. désolant). 
  DEZOLARE s. ICI, 166; DILB III, 216. 
  DEZOLAT adj. BDJE, 66; SIT, 33, 134; LS, 120; C, 149; INB 1859, 90; PD, 187. 
  DEZOLAŢIE s. NV, 129; SCC I, 7; RL, 384; dezolaţie, dezolare PD, 187; dezolaţiune INB 1857, 2; PIC, 8. (<fr. désolation). 
  DEZORDINE s. disordine DFL, 134, 142, 150; desordin BDJE, 111; EV, XII; NV, 129; RL, 259; DIB, 184; BBR, 59; CA 1862, 61; desordină LS, 37; desordiu SIT, 65; desordii pl. CA 1862, 44; desordine RMS, 77; desordine RMS, 77; LIT, 198, 237, 266; GCB II, 200; SPB, 138; VMP, 317; PD supl. VII. (Cf. fr. désordre, it. disordine). 
  DEZORGANIZA vb. dăzorganiza GC I, 242v; GC VII, 339r; dizorganiza AR 1837, 94; CA 1856, 6; dezorganiza BPA, 20; desorganisa NV, 129; RMS, 112; LIT, 170; PD, 187; desorganiza PBV, 104. (Cf. fr. désorganiser, it. disorganizzare). 
  DEZORGANIZAT adj. desorganizat HBV, 10; dezorganizat SCC I, 262; Z 1856, nr. 8, 1; desorganisat PD, 187. 
  DEZORGANIZATOR adj., s. desorganisitor AR 1832, 206; desorganisator NV, 129; PD, 187; dezorganizător CFZ, 151. (Cf. fr. désorganisateur). 
  DEZORGANIZAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 187. Cf. şi disorganizaţie SMR II, 19; desorganizaţie SIT, 50; CFZ, 151; NPT, 30; PBV, 104; desorganisaţie NV, 129; PD, 187. 
  DEZVOLTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 187. Cf. şi desvălui IO, 82; dizvăli CIRA, 209; VCL, 1r; AsE, 7; disvăli AsF, 74; SSC, 79; VMP, 19; dezvăli MF I, 79r; MF II, 77r; MF III, 75r; CCF, 43; desvăli SCC II, 384; JA, 36; VMP, 59; dăzvolta GC I, 327v; desvolta GPE, 10; MFE, 42; LOA, 69bis; MCR, 107; AIR I, X, 54, 115; GTN 1835, 19; MN 1836, 15, 37, 54; FL, 11; pe la 1835 forma era frecventă; dezvolti LOA, 80; AIR I, 208; dezvolta RB, 362, 372; disvolta CA 1850, 27; CA 1851, 44; StDR, 71; FDA, 68; CA 1862, 92; dizvolta CA 1858, 9; CA 1859, 91. 
  DEZVOLTARE s. Vezi Form. term. şt., p. 187. Cf. şi dezvălire VEI, 11v; CCF, 36; FBE, 67r; BDC, 8; Z 1856, nr. 1, 3; desvălire MPI, 95; CR 1830, 101; CA 1855, 17; RL, 258; VMP, 46; CA 1862, 48; dizvălire VL, 2v; VCL, 69v; CA 1851, 94; RIT, 29; disvălire SMR I, 6; SCC II, 98; SSC, 1, 83; JA, 4, 5; dezvoltuire RI, 20; dăzvoltare GC I, 327v; dăsvoltare GLC, XV; desvoltare CR 1829, 149, 313; ROB, 100; MCR, 102; ELS, 43; FL, 12; VVP, 36; PEA, 330; dezvoltare MN 1836, 1, 52; RB, 346; BCD, 7; CFZ, 62; NRC, 48; CA 1859, X; RF, 3; dizvoltare CA 1853, 25; disvoltare RIT, 29; dezvoltire LOA, 82, 83; desvoltire RB, 209. 
  DIABOLIC adj. diavolesc VVP, 39; diabolicesc SIT, 303; diabolic SIT, 346; AAR, 46; SMB I, 99. (Cf. fr. diabolique, lat. diabolicus). 
  DIATRIBĂ s. diátribă SPBA, 85; diatribă SPBA, 79; BD I, 349; PCI, 65; NV, 134; RL, 134; RL, 195, 414; diatrivă StDR, 67; PD, 195. (Cf. lat. diatriba, fr. diatribe, gr. diatrib»). 
  DICTA vb. dicta DCI II, 216; dictelui OP, 40r, 40v; BD I, 347; dictălui MIA, 11; MPI, 179; UT, 27; dictirui IRF, 12; dictui CR 1829, 202; AR 1830, 89; SHI I, 19, 48; SHI II, 30; dicta AR 1830, 375; GC VII, 289r; AIR I, 6; AIR II, 185; VVP, 39; HP, XXVIII; FMIL 1844, 33, 36, 203; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. dictare, germ. diktieren, fr. dicter). 
  DICTANDO adj., s. elievii au scris dictando BFO 1833, 214; a scrie dictando LOA, 71 bis, 75; scriere dictando LOA, 124; MN 1836, 69; RL, 314; a scrie din auz (dictando) RSM, 9r; scriere din dictando RSM, 40r; AR 1837, 318; scriere după dictando RSM, 40v; TGA, 1; eserciţii în dictando FMIL 1847, 112; dictandă, scriere după rostul cuiva StDR, 68. (<germ. diktando). 
  DICTARE s. dictaţie MPI, 44; dicteluire BD I, 347; dictee VVP, 40; dictat CA 1854, XXXI; dictare LIT, 224; PBV, 110. (Cf. lat. dictatio, fr. dictée, germ. Diktat). 
  DIECEZĂ s. (Bis.) Vezi Împrumut. I, p. 54. Cf. şi dieţeziş OCF, 3; BI, 6, 9, 12, 39, 40; TD III, 312, 314, 315; dieţezis MR, 9; dieţez MR, 11, 12; BAR II, 72; SHI II, 115 bis; diecezis BD I, 350; dieţezie FMIL 1840, 48; dieţeză FMIL 1840, 348; FMIL 1844, 145; dioţez AR 1837, 383 bis; diocez NV, 137; GCB II, 201; dioceză, dioţeză StDR, 69; diocezie PD, 198. (Cf. lat. dioecesis, germ. Diözese, fr. diocèse). 
  DIECEZAN adj., s. (Bis.) dieţezan MDWS, 391; OCF, 3; FMIL 1844, 147; HMV I, 97; dieţezalnic TAI, 16, 39; diecezan BD I, 350; RIP I, 150; diocezan CA 1851, XIII. (Cf. germ. diözesan, fr. diocésain). 
  DIETĂ s. (Adm., Jur.) Vezi Împrumut. I, p. 54. Cf. şi dietă HO, 28; GSP I, 50; SIU, 43v; BPN II, 351; UT, 4; BD I, 349; GPF, 99; CR 1829, 150, 256; BR 1829 I, 44; CR 1830, 76, 389; AR 1830, 143; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; statul ţării (dieta) RSL, 1. (Cf. lat. dieta, fr. diète). 
  DIEZ s. (Muz.) PBM, 76, 140; WPM, 5, 31, 42; PFM, 391. (<fr. dièse). 
  DIFERENŢĂ s. („sens comun; Mat., Filoz.”) Vezi Form. term. şt., p. 188. Cf. şi osibire BLM, 43; DLG, 20, 36, 58, 74; osăbire DLG, 22, 23; diferire PCC, 7; EGRM, 35v; GG, 1, 95, 137; CA 1861, 57; difirire SGR I, 37; deosăbire (deferenţie) VL, 56v; diferenţie ASS, 1v; GG, 125; MF III, 28v; AR 1837, 395; SHI, XXVIII bis; NPC, 128; VCL, 62v, 63v, 67v; SAS, 8; SSC, 62, 133; ATI, 29; CA 1855, 144; CCG, 13; diferenţie seau deosebire MF II, 10v; diferenţie (deosăbire) AsG, 32; diferenţă (deschilinire) FDB, 113; deschilinire (differentia) BAR I, 65; diferenţă GC VII, 295r; TGm2, 32v; VCL, 67r; CDR, II; BG, 202; BCD, 322, 379; PFHM I, 58; Z 1856, nr. 2, 1; PBV, 112; PD, 195; diferinţă sau deosebire BDZ, 26; diferinţă FMIL 1844, 33; HMV I, 55; DFL, 4, 82; MEN II, 10; BDJE, 68; AF, 122, 136; SIT, 153; BG, V, 193; CGR, XIV; BCD, 136, 143, 187, 237; PCI, 10; LS, 11; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; diferinţă (deschilinire) GLC, 56. (Cf. şi germ. Differenz, it. differenza). 
  DIFERI vb. deschilini HPP, 7, 8, 14; diferi (deschilini) HPP, 15; diferi SGR I, 11, 112; FBE, 133v; BCD, 570; SPB, 114; BEC, 66; VMP, 30, 90; difera GLC, 44; CA 1852, 15; RL, 329, 384; INB 1859, 4; CA 1861, 67, 89; difere PD, 195. (Cf. lat. differe, germ. differieren, fr. différer). 
  DIFERIT adj. diferit sau deschilinit BDZ, 26; diferit, adecă deosebit MVV, 6; diferit EGRM, 28r, 42r; PCC, 10; MCB, 119, 165; PAGR, 53; PDP, 118v; FGP, 105; SGR III, 21; GG, 3, 52, 98; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; deferit MCB, 31; EGRM, 27v, 31r; SGR I, 156; CA 1858, 9; GPG2, 48; diferent NV, 135; PFM, 410; R 1857, nr. 15, 4; PBV, 112; CA 1861, 17; PD, 195; diferinte sg. DFL, 149; CDR, 50; BCD, 248; diferinte pl. BCD, 475; diferint LS, 128. (Cf. lat. differens, it. differente, fr. different). 
  DIGRESIUNE s. digresie GC VII, 286r; NV, 136; LS, 45; StDR, 67; SCC I, 78, 137; PD, 196; digresiune MID I, 78; StDR, 67; SMB II, 345; D 1860, 374; degresie MCR, 136; StDR, 54; degresiune BCD, 249; StDR, 54. (Cf. fr. digression, lat. digressio). 
  DILETANT s. AR 1834, 139; GTN 1836, 106; MN 1836, 52; AR 1837, 43 bis; GT 1838, 1; AR 1839, 292; StDR, 68; AsMH, 2. (<fr. dilettante). 
  DILIGENT adj. diligint KFL, V; diliginte (silitor) CEF, 43; diligent PD, 198. (Cf. fr. diligent, lat. diligens). 
  DILIGENŢĂ1 s. diriginţă (sîrguinţă) FDB, 108; dilighenţă MF II, 44r; diliginţă MID I, 56, 58; DFL, 162; NV, 137; VMP, 339; diligenţă DFL, 116; GLC, 39; NV, 137; StDR, 68; LG, IV. (Cf. lat. diligentia, fr. diligence). 
  DILIGENŢĂ2 s. („trăsură de poştă”) diligeanţ CB 1814, 147; dilijan GC VII, 250v, 275v, 287v; dilijanţă GC VII, 250v, 275v, 287v; dilijanţ FD I, 68; dilijans CA 1847, 72; dilijansă CA 1848, 42; RL, 361; dilijenţă GC VII, 287v; diligenţiile (carete de poştă) AR 1832, 50; diligenţă CR 1829, 142; CR 1830, 431; MN 1836, 22; AR 1837, 288; RB, nr. 34, 3, 224; CCB, 27; SIT, 237, 296; NV, 137; pe la 1850 forma era frecventă; diliginţă NV, 137; diligeanţă SCC I, 41; delijan GC VII, 275v; StDR, 57; delijanţă VVP, 35; IL 1841, 99; delijans StDR; pl. delijanse, delejanse CA 1860, 125; deligenţă LIT, 272; delijenţă PBV, 95; D 1860, 125. (Cf. fr. diligence, germ. Diligence, it. diligenza). 
  DIMINUA vb. diminui DFL, 47; WAM, 107; diminua PD, 198. (Cf. fr. diminuer, lat. diminuere). 
  DIMINUARE s. diminuciune CDR, 2; diminuire AVP, 7; diminuare PD, 198. (Cf. şi fr. diminution, lat. deminutio). 
  DINASTIC adj. dinastic GC VII, 289v; SHI II, 173; LIT, 301; C, 32; PBV, 111; dinasticesc PBV, 111. (Cf. fr. dynastique, germ. dynastisch). 
  DINASTIE s. Vezi Împrumut. I, p. 54. Cf. şi dinastie MILR, 18; BD I, 372; CR 1829, 214, 226; AR 1829, 131, 204, 222; AR 1830, 104, 210, 361, 373, 504; GC VII, 289v; AR 1837, 43, 171; SHI I, 33; SHI II, 17, 94, 162; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; dinástie SIU, 40v. (Cf. lat. dynastia, fr. dynastie, germ. Dynastie). 
  DIORAMĂ s. AR 1837, 223; NV, 137; GM 1854, 4; PBV, 112; PD, supl. VIII. (<fr. diorama). 
  DIPLOMAT s., adj. 1. (Diplom.) diplomatic BPN I, 4; GPF, 235; GC VII, 289v; FD I, 10; NPC, VIII; DFI II, 63; diplomat CR 1830, 3; AIR I, 154; AR 1837, 53, 266; MPE, 6; RB, 257; VVP, 40; APR, 13; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. („dibaci; şiret, făţarnic”) diplomaticos MCB, 87; diplomat CA 1852, 107; SPB, 11. (Cf. ngr. diplwm£tij şi diplwmatikÒj, fr. diplomate, germ. Diplomat). 
  DIPLOMATIC adj. diplomaticesc MIA, 18; TPE, 17r; AR 1834, 65; MCR, 21; FL, 103; FMIL 1840, 259; diplomatic PIU IV, 37; CR 1829, 170, 179, 231; AR 1829, 46, 51, 97; CR 1830, 50, 79, 88, 128, 404; AR 1830, 60, 380; CR 1831, 35; CIRA, 94, 202; AR 1834, 41, 164; AIR I, 172; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. diplomatisch, fr. diplomatique). 
  DIRECT adj. Vezi Forma term. şt, p. 189. Cf. şi 1. (Gram.) [caz, complement] drept EBG, 29r; BTG, 4v, 17v; EGRM, 29v; EGR, 87; FGP, 134; CGR, 83; PTP, 6; derept BTG, 4r; CDR, 95; dirept BTG, 5v; dărăpt SGR II, 26; direct PGRL II, 25; PGR, 109, 113. 2. (sens general) contribuţii (dăjdii) drepte CR 1829, 24; biruri [...] pe d-a dreptul CR 1830, 310; direct AR 1830, 506; GC VII, 289v; RB, 392; IVA, 15; CD, 88; SRM, 3; BCD, 356; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; bir direct (de-a dreptul) ROI2 III, 1; dirept DFL, 63, 69, 105; R 1857, nr. 35, 3. (Cf. şi germ. direkt). 
  DISCERNE vb. SGR I, 2; DFL, 60, 146; RL, 265. (Cf. fr. discerner, lat. discernere). 
  DISCERNITATE s. („discernămînt”) FMIL 1847, 100. 
  DISCIPOL s. disţipul OMT, 7, 82; SPBA, 23, 30; VA, XI; disţipol SPBA, 33, 86; disciplu MEN I, 27; DFL, 81, 175; CA 1854, XXXVII, XXXIX; DILB II, 228; disţiplu CA 1853, XXX; discipul BMN III, 166; SCC II, 131; CFZ, 65, 80, 163, 177; BC, 80; discepol MEN II, 220, 236; LMS, 43; NV, 138; LIT, 29, 38; discipol AF, 50; PCI, 17; BC, 48; LIT, 372; AVP, 7. (Cf. lat. discipulus, fr. disciple, it. discepolo). 
  DISCONTINUA vb. DFL, 52; C, 4. (<fr. discontinuer). 
  DISCONTINUITATE s. DFL, 52. (<fr. discontinuité). 
  DISCORDA vb. o puteri ce să discordează TPE, 17v; discorda NV, 138; discorda şi descorda PBV, 112. (Cf. fr. discorder, lat. discordare). 
  DISCORDANT adj. discordant NV, 138; RL, 119; CEG, 10; descordant BCB, 7. (Cf. fr. discordant, germ. diskordant). 
  DISCORDANŢĂ s. MEN I, 180; DFL, 181; PD, 200. (Cf. fr. discordance, germ. Diskordanz). 
  DISCORDARE s. discordare StDR, 71; TR 1854, 4; discordaţie CEG, 78. 
  DISCORDAT adj. descordat PBM, 158; GRR, 152; discordat CA 1862, 124. 
  DISCORDIE s. discordie GC III, 92r; GC VII, 295r; SIC, 63; AR 1834, 184; DFL, 145; KDP, 97; BCD, 470; NV, 138; CA 1850, 66; PCI, 64; LS, 22, 52; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; descordie SHI II, 180; discordă KDP, 6; NV, 138; discord PBV, 112; D 1858, 16. (Cf. lat. discordia, it. discordia, fr. discorde). 
  DISCREDIT s. NV, 138; StDR, 72. (Cf. fr. discrédit, germ. Diskredit). 
  DISCREDITA vb. dăscredita GC III, 257v; descredita DFL, 168; NV, 127; LS, 110; PD, 186; descredeta VO 1857, 10; discredita NV, 138; D 1859 an. II, 59; BEC, 132; PD, 200. (<fr. discréditer). 
  DISCREDITARE s. descreditate VO 1857, 10; descreditare PD, 186. 
  DISCREDITAT adj. NV, 138. 
  DISCULPA vb. desvinui FMIL 1847, 3; desculpa SIT, 19, 242, 243; DIB, 620; LIT, 77, 90; disculpa NV, 139; LIT, 409; AsAL, 5; PD, 200. (<fr. disculper). 
  DISIDENT adj., s. disident CIRA, 345; FMIL 1847, 46, 52; StDR, 71; DILB II, 228; PD, 202; disidinte sg. DFL, 155; desident StDR, 62. (Cf. fr. dissident, lat. dissidens).
  DISIDENŢĂ s. PD, 202. (<fr. dissidence).
  DISIMULA vb. NV, 142; SCC II, 17; SMB II, 418; PD, 203. (Cf. fr. dissimuler, lat. dissimulare).
  DISIMULARE s. SMB I, 87, 111.
  DISIMULANT adj. NV, 142; PFM, 269; PD, 203. (Cf. fr. dissimulé).
  DISIMULATOR adj., s. NV, 142; PD, 203. (Cf. fr. dissimulateur).
  DISIMULAŢIE s. disimulaţie NV, 142; disimulaţie, disimulăciune, disasămănare StDR, 71; disimulaţiune (prefăcătorie) CEF, 17, 167; disimulare, disimulaţie PD, 203. (Cf. fr. dissimulation, lat. dissimulatio).
  DISLOCA vb. dizloca GC III, 329r; AsG, 193; disloca NV, 139; INB 1859, 63, 64; PD, 201; desloca GCB II, 200. (Cf. fr. disloquer, lat. dislocare).
  DISLOCARE s. dislocare StDR, 71; JA, 27; deslocare CA 1854, 38.
  DISLOCAŢIE s. dizlocaţie GC III, 329r; GC VII, 286v; RO, 39; dislocaţie RO, 15; RB, nr. 13, 2; NV, 140; StDR, 71; PD, 201; dislocaţiune WAM, 78; TR 1854, 63. (Cf. fr. dislocation, germ. Dislokation).
  DISONA vb. GC VI, 67r; GC VII, 293r; NV, 142. (<fr. dissoner).
  DISONANT adj. GC VI, 67r; SGR I, 11; WPM, 48; NV, 142; SCC I, 91; CEF, 167. (Cf. fr. dissonant, germ. dissonant).
  DISONANŢĂ s. disonanţă GC VI, 67r; WPM, 47; NV, 142; GRR, 116; TR 1854, 3; D 1858, 16; PD, supl. VIII; disunanţă DFL, 43; TR 1854, 101 bis; disunare StFE, 59. (Cf. fr. dissonance, lat. dissonatia, germ. Dissonanz).
  DISPARIŢIE s. dispariţie GC VII, 295r; NV, 140; PD, 201; dispariţiune INB 1857, 7. (<fr. disparition).
  DISPĂREA vb. DFL, 54; SIT, 84; NV, 140; RL, 271; CMI, 114; C, 4; DILB I, 196; CA 1861, 22, 96; PD, 201. (Cf. fr. disparaître).
  DISPONIBIL adj. NV, 140; BIP, 75; StDR, 72; SS, 102; RL, 44; Z 1856, nr. 2, 2, nr. 36, 2; JA, 49; R 1857, nr. 27, 4; R 1858, 8; BEC, XVIII, LIII; PD, 202. (Cf. fr. disponible, lat. disponibilis).
  DISPONIBILITATE s. NV, 140; PD, 201. (<fr. disponibilité).
  DISPREŢ s. catafrónisis DC I, 111v; catafronion DC IV, 267r; catafroniseală DC II, 13r, 229r; DC IV, 95r, 111r; PBV, 163; dispreţ KMP, 77; AFH, 49; SCMI, 30; PIA, 113; FMIL 1844, 383; DFL, 169; BDJE, 64; BP, XVIII; AF, 199; SIM, 16, 17, 222; KDP, 102; LS, 13; despreţ MID I, 190; DFL, 63, 147; FMIL 1847, 183; SIT, 32; BG, V; GRR, 266; SCC I, 32; SCC II, 164; CFZ, 149; ambele forme sunt frecvente pînă la 1860. (Cf. ngr. katafrÒnhsij şi katafrÒnio(n), it. disprezzo).
  DISPREŢUI vb. catafronisi DC II, 218v; DC III, 231r; DC IV, 51r, 54v, 127r; PTF, 160r; NZ, 33v; GC III, 58v; PBV, 163; despreţa SPBA, 86; despreţui VMG, 278; EGR, XIV; CR 1830, 190; VFE, 27; MBE, 15; HAN, 100; FL, 50; API, 61; MID I, 190; SIT, 33; BP, V; AF, 208; PCI, 58; GRR, 52, 28; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; dăspreţui GC V, 236v; dispreţui StDR, 72; CA 1853, 4; CFZ, 153. (Cf. ngr. katafronî, fr. déprécier, it. deprezzare şi disprezzare, lat. depretiare).
  DISPREŢUIRE s. despreţuire SPBA, 72, 85; CIRA, VI; AIR I, VI; KMP, 116; FMIL 1844, 66; SCC I, V; PBV, 105; dispreţuire CFZ, 142; CA 1858, 78; catafronisire PBV, 163.
  DISPROPORŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 190. Cf. şi disproporţie GC V, 270r; GC VII, 295; SSC, 77, 92; NPT, 16; AML, 100; PD, 202; disproporţie, desproporciune StDR, 75; disproporţiune DFL, 134, 145, 150; BCD, 552; INB 1859, 135. (Cf. şi germ. Disproportion).
  DISPROPORŢIONAL adj. StDR, 73. (<germ. disproportional).
  DISPROPORŢIONAT adj. dăsproporţionat GC VII, 349r; disproporţionat SMR II, 19; R 1857, nr. 14, 1; PD, 202; desproporţionat SIT, 38. (<fr. disproportionné).
  DISTINCT adj., adv. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi destimpt MDNU, 56, 83; destint MDNU, 70; CCG, 19; distinct SGR III, 13; DFL, 5, 34, 109; KFL, 4; BCD, 342, 480; PCI, 21; GRR, 22; BMN III, 208; KOS, X; CFZ, 1, 15; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; destinct VO 1857, 10. (Cf. şi lat. distinctus).
  DISTINCTIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi distinctiv DFL, 49, 82; NV, 143; KOS, XV; GCB II, 202; JA, 179; BCI, 53; BEC, 54; PD, 204; destinctiv CDR, 3; destintiv CCG, 73. (Cf. şi germ. distinktiv).
  DISTINCŢIE s. distincţie GC VII, 293; MF III, 47v, 48r; AR 1837, 347; AR 1844, 10; FMIL 1847, 238; BDJE, 111; SRI, 22; BIP, 30, 41, 268; NV, 143; StDR, 73; pe la 1850 forma era frecventă; distincţie (deosăbire cinstitoare) AR 1834, 110; distincţii (semne de cinstire) AR 1834, 392; distinţie CA 1853, XXV; distincţione MF III, 125r, 163v; diştimciune (osăbire) GLC, 38; destincciune CDR II, 13, 36; distincţiune DFL, 73, 83, 120; BCD, 68, 74; C, 21; INB 1857, 29; GCB II, 202; INB 1859, 124; BEC, 12, 94, 101; destincţiune DILB II, 228; CCG, 87; INB 1859, 172; distinţiune LS, 107; destinţiune CCG, 87. (Cf. fr. distinction, lat. distinctio, germ. Distinktion).
  DISTINGE vb. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi destinge SGR I, 135; CDR, 13, 33; SIM, 173; BCD, 66; LS, 23; PLB, 26; ICI, 133; CCG, 9; GCB II, 201; distinge FMIL 1844, 401; MID I, 41, 42; DFL, 10, 15, 24, 35, 80, 82; BDJE, 38, 134; BP, XIV, 186; BCD, 29, 663, 119, 252; pe la 1850 forma era frecventă; distinga Z 1856, nr. 15, 2; CEG, 13; destinga CA 1862, 4. (Cf. şi lat. distinguere, germ. distinguieren).
  DISTINS adj. distins FMIL 1847, 30; D 1860, 87; destins Z 1856, nr. 3, 4; LMG, 37; distingat Z 1856, nr. 8, 3.
  DISTRICT s. (Adm.) Vezi Împrumut. I, p. 130. Cf. şi deştrict PDJ, 1, 4; ţirculuş CML, 2; OTV, 2; ţirculuş sau diştrictuş OAI, 4; diştrictuş MIM, 20; diştrict PFBA, 639r; GSP I, 175; DU, 2; MIM, 4, 20, 31; district PFBA, 642v, 643r; DSM2, 10; BI, 1; MIB, 208; DOA, 35; TAI, 18; GSP I, 41; RA, 26, 51; GMSP, 26; VPP, ded., 346, 351; MPI, 73; BD I, 309; SFT, 1; TSI, f.t.; BRD, 81; AR 1829, 211; VA, 275; BAR II, 72; AR 1837, 288; GT 1838, 2; PDT, 11; fireşte, cuvîntul a fost frecvent pînă pe la 1840 în Transilvania, Banat şi Bucovina. (Cf. lat. districtus şi circulus, germ. Distrikt, fr. district).
  DISTRICTUAL adj. diştrictualnic IPS, 10; districtualnic TAI, 8; DGR, 209; districtualnicesc MPI, 3; districtual SFT, 1; GT 1838, 17; FMIL 1847, 45; BG, XXI; LMG, 64; districtuale sg. TR 1854, 71.
  DISTRUCTIV adj. distructiv MN 1836, 14; NV, 132; PMC II, 10, 56; PFHM I, 24; BIN, 84; INB 1859, 140; PD, 190. (Cf. fr. destructif, it. distruttivo).
  DISTRUCŢIE s. („distrugere”) destrucţie MEN II, 210, 241; NV, 132; PFHM I, 21, 38; PD, 191; destrucţiune DILB III, 216; INB 1859, 148; distrucţiune LIT, 171. (Cf. fr. destruction, it. distruzione).
  DISTRUGE vb. afanisi VIC, 9r, 234r, 239v; LVH, 35r; GIA I, 113v; destrui NV, 132; destrue PFHM I, 18; destruge NV, 131; R 1857, nr. 1, 4; PD, 190. (Cf. gr. ¢fan…zw, it. distruggere şi, mai vechi, distruere).
  DISTRUGERE s. destrugere (prăpădire) AVP, 6.
  DITIRAMB s. (Poet.) ditiramb GC VII, 293r; MN 1836, 4; ditirambă PD, supl. VIII. (Cf. fr. dithyrambe, lat. dithyrambus).
  DITIRAMBIC adj. ditirambíc GC VII, 293r. (<fr. dithyrambique).
  DIURN, -Ă s. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi diurn DOA, 24; FMIL 1844, 219; diurnum UT, 25; diurnă FMIL 1844, 277; StDR, 74; D 1860, 291; diurnă, zială PD, 204; ziurnă MAA, 94. (Cf. şi lat. diurnum, germ. Diurnum).
  DIURNIST s. BR 1829 II, 61; BAR I, 237. (<germ. Diurnist).
  DIVERGENT adj. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi divergent GC VII, 286r; RMS, 361; PD, 205; divergint DFL, 3. (Cf. şi lat. divergens).
  DIVERGENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi divergenţă GC VII, 286r; PD, 205; diverginţă C, 80. (Cf. şi lat. divergentia).
  DIVERS adj. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi PV, 81; ITI, 23; FDB, 19, 55; GC VII, 285r; GRN II, 15, 83; DFL, 1; KFL, VII; EV, IX; BP, XI, XIII; BG, 57; CDR, f.t., 15; KDP, 14; BCD, 7, 40, 228; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi lat. diversus).
  DIVERSIFICA vb. diversifia GC VII, 285r; PD, 205; diversifica NV, 144. (Cf. fr. diversifier, lat. diversificare).
  DIVERSIFICABIL adj. NV, 144.
  DIVERSITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi pronume dă diversitá sau dă dăosibire VOG, 53; diversitate GC VII, 285r; DFL, 22, 40, 164; WPM, 8, 27; TR 1854, 31; CFZ, 5, 28, 66, 114; SD 1855, 3; DILB II, 228; RL, 53; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi lat. diversitas, it. diversità).
  DIVERSIUNE s. întorsură (diversion) IRV, 96v; diversie AR 1829, 27; GC VII, 285r; AIR I, 213; AIR II, 252; AR 1837, 189; MID I, 189; AMIM, 236; CA 1851, 60; StDR, 67; Z 1856, nr. 1, 4, nr. 2, 2; PD, 205; diversiune StDR, 67; SMB I, 107; TR 1854, 107; Z 1856, nr. 4, 2; LIT, 288. (Cf. fr. diversion, lat. diversio).
  DIVIN adj. SGR I, IX; FMIL 1844, 355; MID I, 42; DFL, 3, 123; MEN II, 36; FMIL 1847, 179; BDJE, 32; ASI, pf., 2, 3; LMS, 12, 20; AF, 4, 39, 121; CGR, VI; NV, 145; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. divin, lat. divinus).
  DIVINAŢIE s. („prezicere”) divinaţie GC VII, 285; divinaţie, divinăciune StDR, 67; divinaţiune DILB III, 216; divinaţie (ghicire) NV, 34, 100; divinaţie NV, 133, 199; divinare, devinaţiune DILB IV, 198. (Cf. fr. divination, lat. divinatio).
  DIVINITATE s. AR 1829, 130; SHI I, 41; DFL, 48, 76, 137; BDJE, 88; BP, XVII, 52; AF, 11; LMS, 43; NV, 145; PCI, 77; GRR, 225, 242; CFZ, 14, 165, 182; ICI, 80; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. divinité, lat. divinitas).
  DIVINIZA vb. îndumnezei DC I, 67r; divinisa NV, 145; RL, 270; PD, 205. (<fr. diviniser).
  DIVIZIE s. (Milit.) divizie DSM, 2, 10; ATB, 2; IRF, 50, 68, 77; CR 1829, 19, 93, 164; AR 1829, 5, 74; CR 1830, 62 bis; AR 1830, 130; GC VII, 286r; SGR II, 14; AR 1837, 12, 177, 256; FL, 68, 92; RB, nr. 31, 3; pe la 1835 forma era frecventă; devizie AR 1839, 30; ghenerarii de un divizion FLG, 5; divizion-general IRF, 55; devizionă AR 1837, 150; divizionă AR 1837, 244 bis, 249; divizioane sg. AR 1837, 249; diviziune TR 1854, 4; Z 1856, nr. 13, 4. (Cf. germ. Division, fr. division, rus. ÛßÙßÞß÷).
  DIVIZION s. (Milit.) IPC, 1, 6, 7, 9; OFR, 27; BAR II, 142; BGO 1844, 208; SRM, 24, 28, 29, 198; ROM, 14, 28; RBM, 21, 22; FAM, 90, 100, 145, 239. (Cf. germ. Division, fr. division, rus. дивизион).
  DIVORŢ s. divorţie SHI II, 39, 195; AR 1843, 193; divorţiu AVP, 7; PD, 205; divorţ BEC, 274. (Cf. lat. divortium, fr. divorce).
  DIVULGA vb. BEC, 37, 105; PD, 206. (<fr. divulguer, lat. divulgare).
  DIZGRAŢIA vb. dizgraţia GC II, 184r; GC VII, 286v; disgraţia NV, 139; PD, 200. (Cf. fr. disgracier).
  DIZGRAŢIAT adj., s. dizgraţiat VIO II, 35v; disgraţiat BDJE, 51; disgraciat LS, 12; desgraţiat CA 1855, 156. (Cf. fr. disgracié, it. disgraziato).
  DIZGRAŢIE s. dizgraţie GC II, 184r; Z 1856, nr. 2, 3; disgraţie SGR II, 53; AsL, 8; JDS II, 436; BDJE, 41, 80; SIT, 318; StDR, 71; CA 1852, 59; PD, 200; desgraţie CDCE, 108. (Cf. fr. disgrâce, it. disgrazia).
  DISGRAŢIOS adj. GC II, 184r; NV, 139; CEF, 36; CA 1856, 50; PD, 200. (Cf. fr. disgracieux, it. disgrazioso).
  DIZOLVA vb. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi desface CR 1830, 52; FL, 82; CA 1848, 82, 90; disolva GC VII, 293r; CA 1851, 82; dissolva PD, 203; dezolva INB 1859, 38.
  DIZOLVANT adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi deslegător VVP, 37; topitor SAS, 18; disolvant CA 1862, 18.
  DIZOLVARE s. desfacere AR 1829, 243; AR 1830, 136; disolvaţie, vezi disoluţie GC VII, 293; disoluţie AR 1835, 14; solvire StIN, 64; disolvare şi desolvare D 1860, 86. (Cf. şi fr. dissolution).
  DOCIL adj. ducil NV, 148; docil PD, 206. (Cf. fr. docile, lat. docilis).
  DOCILITATE s. ducilitate NV, 148; docilitate GCB II, 202; AVP, 7. (Cf. fr. docilité, lat. docilitas).
  DOCT adj. EP I, 44; MID I, 71; MEN II, 28; NV, 145; RMS, 19, 183; R 1857, nr. 39, 2; AVP, 7; PBV, 114. (Cf. fr. docte, lat. doctus).
  DOCTOR s. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi 1.  („medic”) doftor HET, 76v; TB, 88r; BIC, 1; MDWS, 314; MTM I, 281; RA, 54; PMV, 53; FDB, 119; VPP, 321; SPBA, 86; LB, 193; CSM, 7; SPF, 42, 76; PIU I, 260; GCA II, 63r; GC VII, 313v; forma era frecventă pînă la 1860; dohtor ISF, 8; OFR, 36; GPF, 125; GC VII, 313v; ROB, 85, 120; LOA, 25; forma apare sporadic şi mai tîrziu; doctór ESI, 120; doctor MIU, VI, 66, 359, 429; PFBA, 666r; CB 1807, XLIV; MIB, 113; TF, 55; RA, 54; SPBA, 15, 86; PAM, 9, 14; PCC, 11; TSVM, 9; GIC, 223; DCN, 67; EGR, XXI, XXX; SC, 158r; BRD, 96, 101; BR 1829 I, 35; BR 1829 II, 11; MSS, 6; PAFR, 54; HM, 10; GPE, IV; GC VII, 302r, 313v; SPT, 119; pe la 1830 forma era frecventă. 2. („învăţat, cu doctorat în diverse ştiinţe”) doctor PP, X, XI; OST, XIII; SHR, f.t.; TAI, 13; GSP I, 145; RA, 27; GMSP, 14; VPP, 366; SPBA, 86; CR 1829, 312; CR 1830, 337; MEN I, 26, 71; CA 1854, XXXVIII; BEC, III.
  DOCTORAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 191. Cf. şi SMB I, 21; R 1857, nr. 2, 2; PD, 206.
  DOCTORESC adj. doftoricesc GF, 234r; HMV, 51; SIM, 163; PBV, 116; dohtoricesc ITI, 10; doftoresc SIS, 1; BDL II, 407v; DLG, 31; ROI2 III, 81, 84; MCL 1839, 359; doctoresc VA, X; HMS, 96v; TAA, 14; CDV, 12; RB, 317; MCL 1838, 62; VVP, 41; VH, 36; PBV, 114; doctoricesc ROB 2, 616; BFO 1843, 148.
  DOCTRINĂ s. doctrină (învăţătură) CNB, 2; CLV, 143r; doctrină CLV, 141r; GC VII, 314v; TIV I, 169; SHI I, 16; SHI II, 93; VVP, 41; API, 19; CA 1844, 39; MEN I, VII, 19, 242; DFL, 134; GLC, 83; SIT, 98, 145; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. doctrina, fr. doctrine).
  DOGE s. însurarea dozii de la Veneţia OC I, 118r; doagea de la Veneţia HOG, 114, 115; cel mai mare doj GIC, 138; jeţul dojii GIC, 139; dogi sg. PIU IV, 62; dog GC VII, 300v; doge CR 1830, 416; HAN, 16; SHI II, 162; NV, 145; StDR, 76; LS, 20, 128; ADL, 242; CA 1854, 82; CMI, 129; PD, 206. (Cf. it. doge, fr. doge).
  DOGMATIC adj. (Filoz., Teol.) Vezi Împrumut I, p. 137. Cf. dogmaticesc OMT, 40, 75; HFP, 198; dogmatic AP, f.t.; TD I, f.t.; DLC, 4; BD I, 356; HFP, 2; GC VII, 302r; CR 1831, 44; MF I, 50v, 52r; MF III, 97r; SHI, 121; VVP, 40; FMIL 1840, 357; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; dogmatec BDL II, 403r. (Cf. lat. dogmaticus, ngr. dogmatikÒj, germ. dogmatisch, fr. dogmatique).
  DOGMATICĂ s. TD III, 443; LB, 193; SHI I, 12; SHI II, 9; PBV, 113. (Cf. lat. dogmatica, germ. Dogmatik, fr. dogmatique).
  DOGMATISM s. HFP, 69; MF I, 59r, 59v; M FIII, 114r; VCL, 70r; DFL, 86, 88; MEN II, 16; KFL, 97; NV, 146; CFZ, 96. (Cf. fr. dogmatisme, lat. dogmatismus, germ. Dogmatismus).
  DOGMATIZA vb. dogmatisi MTT, 38v; VEI, 184r; GN, 126v; VIC, 148r; BDL II, 403v; MFV I, 90r; PCP, 30; HFP, pf. 14; SHI, XXVIII; dogmatiza GC VII, 302r; NV, 145; PD, 206; dogmateza CA 1852, XVII; CA 1853, XXXII. (Cf. ngr. dogmat…zw, fr. dogmatiser).
  DOGMĂ s. (Relig.) Vezi Împrumut I, p. 137. Cf. şi CDG, 119v; HB, 2v; SCM, pf.; BZI, 2; BLM, 183; TD I, 88; BDL II, 403v; LIB, 4; AOS, 5, 34; SPBA, 43; BD I, 356; LB, 193; AR 1829, 2; GC VII, 302r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. dÒgma, lat. dogma, germ. Dogma, fr. dogme).
  DOLIU s. dolio (cernitură) AR 1834, 104; deŭl AR 1837, 227, 228; doliu (întristare) AR 1834, 112; doliu AR 1835, 75; GGV, 112; AR 1844, 15; LMS, 29, 35; NV, 146; PCI, 157; StDR, 74; BCB, 29; pe la 1850 forma era frecventă; doliŭ AR 1840, 396; BP, 167, 206; BDJE, 149; CA 1851, 12; CA 1852, 37; GM 1854, 320; SPB, 280; PD, 207. (Cf. lat. dolium, fr. deuil, it. doglia).
  DOM s. (Arhit.) doma APC, 147v, 148v; domata pl. APC, 147v, 176r; dom (boltă) AR 1837, 392; dom StDR, 75; PFHM I, 169; AVP, 7; domul (biserica) invalizilor CA 1855, 51; dome pl. PCI, 13, 14; PIC, 5. (Cf. ngr. dÒmoj, fr. dôme, it. duomo, germ. Dom).
  DOMENIU s. Vezi Form. term. şt., p. 192. Cf. şi dominium AIC, 31; ESI, 119; PFBA, 627v; BI, 1, 2; MIB, 199; DU, 2; UT, 12; MIM, 3, 15, 47; dominiu MIB, 233, 259; TAI, 17; DOA, 9; BAR I, 233; DFL, 105, 111; NV, 146; BCD, 246, 356; StDR, 75; SSC, III; CFZ, 38, 131; RL, 33, 52, 293; C 1857, 25; PBV, 115; GCB II, 202; dominie sg. AsL, 20; pl. dominii CAB, 7; CIRA, 123; CIM, 3, 4; SHI II, 239; BCD, 413; SSC, 84; SCC I, 12; KOS, XXV, XXVII; CA 1859, 93; CA 1861, 53; CA 1862, 71; dominii (moşii) AR 1832, 319; AR 1834, 231; IL 1840, 58; dominiuri TF, 429; NB, 17; domen, domin GC VII, 303v; domen ROB, 53; LOA, 14; RB, 217, 396; FMK, 6; BGO 1844, 70, 83; FMIL 1844, 314, 316; MEN II, 319; BP, XII; BMN I, 49; BIF, 3; WAM, 83; CFZ, 2; Z 1856, nr. 50, 4; BIN, 223; INB 1857, 2, 4; BCI, 20; PBV, 114; INB 1859, 10; BEC, VII; domenuri LOA, 14, 59, 87; RB, nr. 34, 2, 274, 396; BP, 22; SIT, 292; BCD, 460; RL, 332; LIT, 11; JA, 90; domene AR 1837, 216; RB, nr. 21, 1, nr. 34, 4; NPT, 248; domenĭ BP, 24; domeniuri MN 1836, 42; domeniu SCC I, 82; BCD, 248, 253, 304. (Cf. şi germ. Dominium şi Domäne).
  DOMICILIAR adj. NV, 146; PD, 208. (<fr. domiciliaire).
  DOMICILIAT adj. RL, 257; BEC, 314, 388. (<fr. domicilié).
  DOMICILIU s. domiţiliu KDP, 25; domiciliu NV, 146; StDR, 75; BIF, 7; SMB I, 15, 24; AVP, 7; APS, 81; BEC, 161; D 1860, 285; PD, 208; domicil KOS, XXVIII. (Cf. fr. domicile, lat. domicilium).
  DOMINA vb. MID I, 252; PAg, 5; DFL, 1; FMIL 1847, 51; BDJE, 80; SIT, 195; NV, 146; PCI, 13; CFZ, 58, 63, 128, 160; ICI, 43; RL, 54, 112; DILB I, 197; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. dominer, lat. dominari, it. dominare).
  DOMINANT adj. domnitor PV, 137; BDL I, 19r; CR 1829, 151; GPE, 55; MFE, 2; CIN, 352; AMG, 26; VVP, 41; FGE, 47; FMIL 1847, 41; RL, 399; dominant BIP, 250; NV, 146; SMB I, 182; SCC II, 344; INB 1857, 16; PD, 208. (Cf. fr. dominant, lat. dominans).
  DOMINAŢIE s. predomnire AMIM, 20; dominaţie MN 1836, 35; MEN II, 318; SIT, 104; NV, 146; CFZ, 109; PD, 208; dominaţiune VO 1857, 8; BCI, 12. (Cf. fr. domination, lat. dominatio).
  DOMINICAN s. (Relig.) dominican SAT, X; MTT, 224r; DOB, 4; LVH, 32r; DIP, 42v; NIU, 227r; CR 1830, 46; GC VII, 305r; DFL, 186; PD, 208; duminican VTT, 7v; DC II, 93r; dominecan DC IV, 137v, 142v; domenican DIP, 31r; AOS, 114. (Cf. fr. dominicain, it. domenicano, germ. Dominikaner).
  DOMINO s. (Vestim.) dómino GC VII, 305r; domino VVP, 41; dominó AsF, 87; domino, domin NV, 147; StDR, 75; PD, 208; domine pl. RL, 440. (Cf. fr. domino, it. dòmino, germ. Domino).
  DONA vb. donatisi DIP, 22r. (Cf. fr. donner, lat. donare).
  DONATAR s. DSM2, 19; BD I, 359; FMIL 1844, 219. (Cf. lat. donatarius, germ. Donatar, fr. donataire).
  DONATOR s. PD, 209. (Cf. fr. donateur, lat. donator).
  DONAŢIE s. dunaţie OTB, 13; donaţie DOB, 8; BD I, 169, 359; FMIL 1844, 217, 219; StDR, 75; PD, 209; donaţiune DILB I, 197; TR 1855, 71; D 1858, 14; BEC, 275. (Cf. lat. donatio, germ. Donation, fr. donation).
  DOTA vb. DFL, 132; BDJE, 25, 176; AF, 120; NV, 147; StDR, 76; AAR, 112; BMN II, 232; BC, IV; C, 4; VO 1857, 5, 12; INB 1857, 44; SPB, 147; PIC, 10; D 1860, 350; PD, 209. (Cf. fr. doter, lat. dotare).
  DOTAL adj. NV, 147; BEC, 27, 28; PD, 209. (Cf. fr. dotal, lat. dotalis).
  DOTAT adj. FMIL 1844, 148; SIM, 137; LMG, 31; INB 1857, 5; AVP, 7; PIC, 131; PD, 209.
  DOTAŢIE s. dotaţione (înzăstrare) AR 1837, 146; dotaţie CD, 61; FMIL 1844, 146; NV, 147; StDR, 76; Z 1856, nr. 40, 3; PD, 210; dotaţie (zestre) GM 1852, 47; dotăciune StDR, 76; dotaţiune C, 19; BCI, 109; D 1859, 378. (Cf. fr. dotation, lat. dotatio).
  DOTĂ s. NV, 147; SMB II, 532; DILB IV, 198; DCB II, 175; DCB IV, 94; BEC, 23, 28; PD, 210. (<fr. dote).
  DRAPEL s. BDJE, 1; PLB, 26; D 1859, an. II, 59; D 1860, 99. (Cf. it. drappello, fr. drapeau).
  DRAPERIE s. 1. („fabrică de postav”) GC VII, 361v. 2. („perdea”) BFO 1833, 69; AR 1834, 221; AR 1837, 387 bis, 401, 402; HMN, 126; RB, nr. 2, 1; BP, 106; StDR, 76; SCC II, 132, 153; CA 1854, 131; CA 1855, 44; CMI, 101; CA 1856, 59; BIN, 75. (<fr. draperie).
  DRASTIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 192. Cf. şi drastíc GC VII, 361v; drastic CA 1862, 28.
  DUAL adj. (Gram.) numere duale VOG, 59; numărul duale MIR, 318; îndoit IGE, 12, 16, 19, 350. (Cf. fr. duel, lat. dualis, it. duale).
  DUALISM s. (Relig.) dualism GC VII, 319v; DFL, 137, 182; NV, 148; PD, 211; dualism, doism StDR, 76. (Cf. fr. dualisme, germ. Dualismus).
  DUALITATE s. EOI, 162; EPD, XXIII; DFL, 43; NV, 148; SCC, 1; DILB IV, 198; PD, 211. (Cf. fr. dualité, lat. dualitas).
  DUBLA vb. Vezi Form. term. şt., p. 192. Cf. şi duplicălui PFBA, 633v, 664r; BD I, 369; NV, 148; PBV, 119; PD, 213; duplica SGM, 55; SGR I, 196; SGR II, 25; PGRL I, 162; CGR, 10, 240; dubleca OCE, 168; înduplica BG, 149.
  DUBLARE s. înduplecare MIM, 35; înduplicare BG, 218; duplicare SGR II, 23, 25, 137; duplecare CCG, 40; duplicaţie PGRL I, 94; îndoire RBM, 42. (Cf. lat. duplicatio).
  DUBLU adj. Vezi Form. term. şt., p. 192. Cf. şi înduplecat MGR, 121r; vocale duplece sau îndoite BTGO, 40r; [vocale] duplice SGR, 38; duplicat SGM, 58; duplecat RIP I, 161; CCG, 38; îndoit RIG, 5r; EP II, 151; HGL, 35; BIN, 139; duplit (îndoit) GLC, 40; duplu BD I, 369; SGR I, 3; SGR III, 18; PGRL I, 10; CD, 41; BFO 1843, 222; FMIL 1844, 141; DFL, 70, 163; FMIL 1847, 7; CGR, 9, 240; BG, 56; BCD, 591; CA 1853, XXV; CA 1861, 125; dublu, îndoit CLV, 134r; dublu AR 1844, 5; PBM, 118; WPM, 45; BMN III, 185; CA 1862, 48; PD, 212.
  DUCAL adj. GN, 129v; CR 1830, 25; GC VII, 319v; HAN, 78; StDR, 77; LS, 48, 66; CMI, 194. (Cf. fr. ducal, it. ducale, lat. ducalis).
  DUCAT s. Vezi Împrumut. I, p. 54. Cf. şi SIN, 3; NID I, 29r; NID II, 110r; NID III, 11r, 21v; CAB, 5; ISB, 2; MIB, 31; NB, 11; GSP I, 19; BD I, 368; CDP, 196; GIC, 156, 233; OFR, 10; PIU II, 235; PIU III, 13, 53, 54, 80; CR 1829, 126; HFP, intr. 6; GC VII, 319v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. douk©ton, it. ducato).
  DUCE s. Vezi Împrumut. I, p. 55. Cf. şi povăţuitor CMP, 1; CMS, 1; ducă DAB, 120v; ME, 262; MIR, 95, 119; GSP I, 35; BD I, 368; KIT, 253; OFR, 10; TPE, 17r; GPF, 371; PIU II, 135; PIU III, 127; CR 1829, 24, 94, 212; AR 1829, 6, 54; BR 1829 II, 16; MSS, 12; CR 1830, 404; GC VII, 320r; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; ducă (povăţuitor) KIT, 7; CTT, 133; povăţuitor sau ducă de oaste CTT, 204; dux IEI, 36v; DSM2, 8; NID I, 41v; NID II, 14v; NID III, 21r; NB, 33; RA, 3; BRI, 140; KIT, 25; PIU II, 212; PIU III, 76, 79; SR, 5; duc, adică ducător sau povaţă BDT, 21r; duc NID I, 29v, 87v; NID II, 30v, 52r, 89v, 111v; MGD, 9v; AR 1829, 102, 134; AR 1830, 88, 222, 227, 370; BAR II, 149, 151; SHI II, 57, 89, 110; AMIM, 23; ducă sau duce RIP I, 73; duce BG, 171; GRR, 270; CMI, 87. (Cf. ngr. doàkaj, it. duca şi duce, lat. dux, fr. duc).
  DUCESĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 55. Cf. şi duceasă BDL II, 415v; ducesă CR 1829, 181; MPG, 26; MBG, 66; RB, nr. 3, 2, nr. 33, 3; MEN I, 74; DRB, 236; LS, 27; RBM, 12; duchesă AR 1829, 30; CR 1831, 59; AR 1837, 33, 189; AR 1838, 47; CN, 33; MMP, 84, 86; CA 1850, 36; CA 1854, 118, 120. (Cf. ngr. doÚkissa şi doukšssa, it. duchessa, fr. duchesse).
  DUET s. (Muz.) duet GC VII, 319v; PBM, 72; StDR, 77; NPT, 69; PBV, 118; duo GC VII, 319v; VVP, 42; RNA, 15; KPA, 35; NV, 148; CA 1857, 35; INB 1857, 13; PBV, 119; PD, 212. (Cf. it. duetto, fr. duo).
  DUPLICAT s. duplicatum RPL, 10; RPV, 5; duplicat RPL, 10; PBV, 120; SR, 38, 53; RPV, 5; StDR, 77; duplicată GC VII, 327r; VVP, 42. (Cf. lat. duplicatum, germ. Duplikat).
  DUPLICĂ s. (Jur.) duplica RJ, 5, 27; PFBA, 661v; SIU, 43r; duplică StDR, 77. (Cf. lat. duplica, germ. Duplik).
  DURA vb. („a ţine”) această pasivitate nu durează destul DFL, 26; pînă atunci va dura (ţinea) GLC, 33; dura NV, 149; nu putea să dure DIB, 234; trebuie să ţie (durer) RL, 371. (Cf. fr. durer, lat. durare).
  DURABIL adj. vecuitor HPP, 8; durabil FMIL 1844, 36; KFL, 79; NV, 149; StDR, 77; Z 1856, nr. 2, 4; LIT, 14, 18; durabil, [glosat] dăinuitor DIB, 546; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. durabilis, fr. durable).
  DURATĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 193. Cf. şi vremea EBG, 115v; ţinerea vieţei HMV I, 170; timpul e durăciunea lui Dumnezeu DFL, 37; durarea (trăgănarea) timpului MAA, 167; durată DFL, 60, 126; NV, 149; FGF, 75; GCB II, 203; RF, 4; PD, 213.
  DUZINĂ s. duzină DIP, 39r; MVS, 50r; GC VII, 335v; MSR, 26; ROI2 III, 103; RB, nr. 5, 4, nr. 7, 4, nr. 9, 3, 367; MCL 1839, 367, 478; CDCE, 227; EP II, 57; API, 21; BFO 1843, 22, 130; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; duţenă GC VII, 335v; VVP, 42; duţin FMIL 1840, 326. (Cf. fr. douzaine, it. dozzina, germ. Dutzend).
  
  
  
  
E
  
  EBEN s. („abanos”) CDP, 66; BDJE, 140; WAM, 43; DILB I, 197; DCB I, 6; DCB II, 255; BBR, 162. (<fr. ébène).
  EBENACEE s. pl. (Bot.) BIN, 178. (<fr. ébénacées).
  EBENIN adj. BP, 168; AF, 44. (<fr. ébénin).
  EBENIST s. ebenist (care lucrează abanosul) MP, 2. (<fr. ébéniste).
  EBOŞĂ s. (Art. plast.) eboşuri LIT, 109. (<fr. ébanche).
  EBRAIC adj. evreic SCC II, 314. (Cf. fr. hébraïque).
  EBULIŢIE s. ebuliţiune (aprindere, fierbere) RMS, 256, cf. şi 116; ebuliţiune CEG, 94. (<fr. ébullition).
  ECARTE s. (Joc de cărţi) RL, 391. (<fr. écarté).
  ECHIDIFERENŢĂ s. (Mat.) echidiferenţă GC I, 138v; FAE, 87, 88; ecuidiferinţă PAR, 131; SAP, 175. (<fr. équidifférence).
  ECHIDIFERENŢIAL adj. ecuidiferinţial SAP, 177.
  ECHIDISTANT adj. echidistant, ecuidistant GC I, 138v. (<fr. équidistant).
  ECHILATERAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 193. Cf. şi triangul ecvicrur MVV, 18, 44; echilater, ecuilater GC I, 138v; triunghi ecvilaturatic VL, 10r. (Cf. şi lat. aequicrurius, it. equilatero).
  ECHILIBRA vb. ecuilibra PFM, 52; BEC, VII, XI. (<fr. équilibrer).
  ECHILIBRIST s. ecvilibrist StFE, 29; ecvilibrist, ecuilibrist StDR, 80. (<fr. équilibriste).
  ECHINOCŢIU s. Vezi Form. term. şt., p. 193. Cf. şi isimerie VEI, 46r, 46v, 50r.
  ECHIVALENT adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 194. Cf. şi ecvivalent UT, 21; SGR I, 150; SGR II, 70; ecuivalent, echivalent GC I, 138v; ecuivalinte sg. BCD, 326.
  ECHIVALENŢĂ s. echivalenţă DFL, 84; echivalinţă NV, 149. (<fr. équivalence).
  ECLATANT adj. MID I, 257; BMN I, 15, 33; BMN II, 76; TR 1854, 249; Z 1856, nr. 13, 3, nr. 22, 1; BIN, 131, 408; PFM, 473; D 1859, 163. (<fr. éclatant).
  ECLECTIC adj., s. ecclectic HFP, pf. 4, 13, cf. şi 31; eclectic HFP, 3, 15, 27, 41; GC I, 138v; MF I, 36r, 39r, 39v, 78r; AsL, 25; DFL, 182; SIT, 37, 259; NV, 150; StDR, 81; RL, 119; PD, 217. (Cf. ngr. ™kklektikÒj, fr. éclectique).
  ECLECTICISM s. eclecticism MF I, 59r; KFL, 101; ecclecticism PD, 217. (Cf. fr. éclecticisme, germ. Eklektizismus).
  ECLECTISM s. GC I, 138v; MF I, 59r, 61r; DFL, 27, 89, 156, 170, 181; NV, 150; StDR, 81. (<fr. éclectisme).
  ECLEZIARH s. (Bis.) eclisiarh ZFV I, 130v; GCA, 108; DAB, 206v; CPL, 82; FMIL 1847, 87; eclesiarh LB, 203. (Cf. ngr. ™kklhsi£rchj, lat. ecclesiarcha).
  ECLEZIASTIC 1. adj. („bisericesc”) ecliziastic CR 1830, 91; SHI I, 3, 118; MEN II, 258; FMIL 1847, 53; BCD, 81; GRR, 242, 243; ecclesiastic BD I, 383; ecleziastic AR 1837, 260; IL 1840, 18; FMIL 1840, 61; CN, 33 MID I, 37; DFL, 137, 170; MEN II, 294; CA 1847, 15; FMIL 1847, 30, 43; pe la 1845 forma era frecventă. 2. s. („cleric; demnitar bisericesc”) ecliziastic SHI I, 12; ecclesiastic BD I, 383; BIP, 69; ecleziastic SCC II, 387; INB 1859, 20. (Cf. fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, germ. Ekklesiast şi ekklesiastisch).
  ECLEZIE s. (Bis.) eclejie LB, 203; eclezie SHI II, 68; LG, 114; PD, 217. (Cf. lat. ecclesia, magh. eklezsia).
  ECLIPSA vb. (Astron.; fig.) Vezi Form. term. şt., p. 194. Cf. şi ecclipsi BD I, 384; eclipsi BDL II, 419v; HFP, 21; LME, 63; VFE, 29; DTN, 48; AIR II, 167; Univ 1845, 25; SIT, 15; BP, 43, 97; LMS, 21; AAR, 91; eclipsa MN 1836, 10; AF, 40; NPT, 361; PD, 217.
  ECLIPSARE s. ecclipsire BD I, 384; eclipsire HFP, 126; LME, 49; RCM, 215.
  ECLIPSĂ s. (Astron.; fig.). Vezi Form. term. şt., p. 194. Cf. şi éclipsis DC IV, 53r, 91v; VIO I, 35v; GCA, 17; eclipsis GCA, 11; CB 1806, V; AR 1832, 12; AML, 163; un eclipsis sau o eclipsis MIU, 373; eclipsis sau întunecare MIU, 359; lipsă (eclipsă) FC, 18r; lipsire (eclipsis) FC, 40r; o eclipsis (întunecare) MFV I, 73r; întunecare MIU, 63; DZ, 107; BR 1821, 152; întunericime CS 1802, 28; CB 1818, 4; CS 1820, 35; AR 1830, 34; AR 1833, 15; AR 1837, 120; RB, nr. 5, 4; întunerecătură CV, 2; eclipsă BDL II, 419v; 419v; GSP II, 71; GC I, 138v; RBT I, 27; întuneric sau eclipsă LMG, 197; eclips VPP, 320; BR 1821, 152; CR 1830, 230; GC I, 138v; PBV, 124; eclips sau întunecime AR 1830, 34.
  ECONOMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 194. Cf. şi 1. („privitor la economie”) iconomicesc BE, 61r; MIB, 232; BDL II, 460r; MFV II, 63v; DLG, 192; GIC, 58; HFP, 243; GC I, 178v; RO, 16; economicesc RPT, 13; ESI, 119; ITI, 21; OPA, 1; FLG, 26; UT, 14; MPI, 75; BD II, 129; LOA, 7; ROB 2, 5, 561; iconomíc BDL II, 459v; GC I, 178v; iconomic HFP, intr. 14, 197, 254; AR 1830, 198; CIRA, 132; RSM, 11r, 42r; ROB2, 549; SSC, I; PBV, 145; iconomicos AR 1837, 109; D 1860, 100; economic LOA, 75; AR 1837, 388; SHI I, 37; RB, 399; VVP, 44; pe la 1840 forma era frecventă. 2. („fraudulos”) vînzare iconomicoasă DAP, 40; iconomicosul faliment CCI, 65, 87; tocmală iconomicoasă şi făţarnică CPI, 156; zapise iconomicoase CCB, 212, cf. şi 129; acturi iconomicoase CCP, 47.
  ECONOMICEŞTE adv. iconomiceşte BDL II, 460r.
  ECONOMIE s. Vezi Form. term. şt., p. 194. Cf. şi 1. (Econ., Ec. polit.) iconomie IE, 100, 216; HB, 11r; OC I, 11v; OPB, 68; RV, 7; TB, 108r, 268v; GIA II, 6r; VIC, 113r; GCA, 20; AZ, 8v; MIB, 321; DCP, 46; LIB, 4; BDL II, 459v; MCB, 94, 127; OFR, 112; GIC, 33; GPF, 186; GAT, 5; DLG, 13; forma a fost folosită frecvent pînă pe la 1850; iconomie sau găzdăşag UB, 14; iconomia pămîntului CPR, 2r, 5r; iconomia cîmpului CTD II, 294; BR 1821, 187; RSM, 11r; TGA, 3; AR 1837, 364; MCL 1839, 249; CA 1858, 20; iconomie (gospodărie) CPJ, 50; iconomia casei MCB, 29; GAT, 6; VMG, 266; CPI, 40; iconomia politicească VSC, VI; AR 1830, 46; iconomia politică HFP, 23; AR 1829, 51; AR 1830, 375; LOA, 84; iconomia rurală LOA, 86; RSM, 14v; iconomia casnică LOA, 79; CPI, 18; iconomia oraşului BFO 1833, 36; iconomia pădurilor, iconomia industrială LOA, 73; iconomia naţională MSP, 1; iconomia soţială PDC, X; economia cîmpului (gospodăria) CTD II, 108; economia cîmpului RI, 8; VPP, 336; PP, X; economia (gazdaşagul) cîmpului RI, 3; economia de la cîmp BLM, 87; economia pădurilor RPT, 30; LOA, 121; economie, adecă gazdaşag RD, 9; gospodărie (economie) CL II, 321; economie (cultura pămîntului) BDC, 71; economie RI, 3, 25; economie ECG, 47r; ABCB, 46; DCI II, 258; MCI, 11, 12; ISF, 2; MIU, 62; FLG, 10, 18; MIB, 321; RA, 19; FDB, 107; FTM, 74; UT, 9, 30; MIM, 8, 23; MPI, 69 BD II, 129; BPN II, 193; EGRM, 25v; TSVM, XV; EGR, 133; CR 1829, 63; pe la 1830 forma era frecventă; economie politicească CR 1830, 91; economie politică LOA, 72, 126; economia casei BDC, 167; LOA, 112; economie casnică MEN I, 83; economie industrială MN 1836, 1; economie naţională FMIL 1840, 200. 2. („chibzuială, cumpătare”) iconomie FNPB II, 147r; DAB, 51v; FGS, 4r, 53v; FNB II, 172; SPBA, pf.; BFI, 9, 24; AR 1837, 60; RB, 396; BGO 1840, 184; PDC, IX; economie CR 1829, 35; CR 1830, 44; SPV, XII, XIII; MFE, 3; LOA, 65, 114, 115. 3. („aranjament, înţelegere; fraudă”) vînzare prin iconomie APC, 185v, 186r; iconomie LC, 84. 4. („organizare, structură”) iconomie animală SMA, 111; economie animală CA 1854, 42; economie trupească JA, 27. (Cf. şi germ. Ökonomie; economia cîmpului, economie de cîmp, după germ. Landwirtschaft).
  ECOU s. Vezi Form. term. şt., p. 194. Cf. şi răsunare DC I, 163r; răsunări (ºcè) CLV, 44v; íha BDT, 79r; ihó DAB, 44v, 45r, 123r, PCP, 4; AsP, 87; iho FGS, 1r, 10r; ASV, 12r; MCB, 80; AR 1833, 1; iho (sunet) CIRA, 185; echo BD I, 383; VPA, 22; BM, 60, 64; SCC II, 271; răspundere (eho) CB 1818, 51, 60; eho RDS, 16v; CR 1829, 250; CR 1830, 85, 200; LME, 67; VA, 188; FEA, 34, 69; VAA, 45; ELS, 37; MPE, 49; FD I, 121; APB, 10; API, 85, 153; forma continuă să fie frecventă pînă pe la 1855; o eho BP, 172; AF, 86; eho (răsunet) IL 1840, 48; un eho DL, 34; AR 1844, 7; CA 1855, 110; NPT, 125; ehó GC I, 153v; SPV, 2; ehuri CB 1818, 64; ehul GLC, XXVI; RL, 52; ASLI, 135; écu (răsunet) FTM, 25; ecuri FTP I, 86, 106; SCC II, 93; eco FTM, 218; ecó, ecooa art. GC I, 138v; ecó APR, glos. II; răsunetul au eco RBT I, 33; o eco KMP, 37; un eco PS, 18; CA 1853, 92; eco HP, 76; PS, 11 BPB, 15, 21; PCI, 82, 129; StDR, 81; BMN II, 41; forma era frecventă pînă la 1860; ecolide SIT, 287; ecou SIT, 323; BCI, 141. (Cf. şi it. ecco).
  ECUMENIC adj. (Bis.) icumenicesc DC II, 29v, 62r; icumenic GC I, 139r; icomenic FMIL 1844, 167; icumenicos EOI, 258, ecumenic BD II, 129; GC I, 139r; SHI, XXIX bis; SHI II, 70, 119; CA 1852, XVIII; LG, 68; PD, supl. IX; ecumenic (universal) CA 1854, XXI. (Cf. gr. o„koumenikÒj, fr. oecuménique).
  EDILAT s. BAR II, 27. (<lat. aedilatus).
  EDILITATE s. BPN II, 214; GGV, 35. (Cf. lat. aedilitas, fr. édilité).
  EDITURĂ s. TR 1854, 4.
  EFEMER, -Ă adj., s. Vezi Form term. şt., p. 195. Cf. şi 1. adj. efímer GC I, 154v; efemer LME, 40; BM, 38; MV, 175; MEN I, II, 263; FMIL 1847, 58, 98; AF, 155; SIT, 31, 344; PCI, 82; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; efemer (trecător) AR 1840, 409; efemer (de o zi) HMV I, 69; trecător degrabă (efimer) PCM I, 68. 2. (Med., Zool.) ephemera pl. BD I, 385; efemeră CIN, 194; StIN, 125, MEN I, 226. (Cf. lat. ephemeris, gr. ™f»merij, fr. éphémère).
  EFEMERIDĂ s. 1. („publicaţie, gazetă”) ephemeris BD I, 385; efimeridă HFP, 154; GC I, 153v, 156v; efemeridele şi jurnalurile PCC, 11. 2. („lucruri trecătoare”) efemeride FMIL, 379. 3. (Astron.) efemeride NV, 152; PD, 215. 4. (Zool.) efemeride RL, 66. (Cf. lat. ephemeris, gr. ™fhmer…da, fr. éphéméride).
  EFERVESCENT adj. PD, 215. (<fr. effervescent).
  EFERVESCENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 195. Cf. şi RL, 54; PD, 215.
  EFICACE adj. Vezi Form. term. şt., p. 195. Cf. şi eficace DFL, 123; Z 1856, nr. 2, 2, nr. 5, 3; AVP, 8; D 1858, 14; INB 1859, 70; BEC, XVIII; RF, 5; PD, 216; eficaciu RL, 384; Z 1856, nr. 6, 3; eficacie PFM, 488.
  EFICACITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 195. Cf. şi DFL, 18; LS, 57; Z 1856, nr. 9, 12; T 1856, nr. 1, 2; R 1857, nr. 3, 2; C, 4, 6; RF, 10; CA 1862, 19; PD, 216.
  EFICIENT adj. CFZ, 25, 66; PD, 215. (<fr. efficient).
  EFLORESCENT adj. PFHM I, 231; CEG, 21. (<efflorescent).
  EFLORESCENŢĂ s. PD, 216. (<efflorescence).
  EFOR s. (Antic. gr., Adm.) efor RIC, 157v; SIU, 12v; LIB, 1, 2; PCP, 44; PIU II, 20; BR 1829 I, 54; HFP, ded., 363; CR 1829, 2; AR 1830, 102; GC I, 154v; ROB, 193; RSM, 26r; CDP, 50; PD, 216; efóre pl. MIU, 226, 422. (Cf. gr. ›foroj, germ. Ephor).
  EFORIE s. (Adm.) PIU I, f.t.; DCN, f.t.; CR 1829, 194; CR 1830, 335; GC I, 154v; LOA, 89; MN 1836, 43; ROI2 III, 51, 96; FL, 48; ROB2, 606; BFO 1843, 48; BFO 1844, 83; D 1859, 290. (<gr. ™fore…a).
  EGALITAR adj. D 1860, 93. (<fr. egalitaire).
  EGALIZA vb. oamenii să deopotrivăsc întrînd în Curte regală TPE, 26v; egalisa NV, 153; PD, 216; egaliza PBV, 123. (<fr. égaliser).
  EGALIZARE adj. PBV, 123.
  EGIDĂ s. (Mit. gr.; fig.) eghidă (pavăză) AR 1831, 200; eghidă (umbrire) AR 1832, 29; eghidă, egidă StDR, 78, 97; egidă FTM, 24; GC I, 153v; FTP I, 41, 236; FTP III, 97, 116; VVP, 45; DILB IV, 198; RL, 261; pe la 1855 forma era frecventă; egidă (scutire) AR 1834, 125. (Cf. gr. ¢ig…j, -…doj, lat. aegis, -idis, fr. égide).
  EGLOGĂ s. (Lit.) ecloghí EBG, 124r; eclogă BDL II, 419v; StDR, 81; eclogă, eclogi GC I, 138v; ecloguri GPE, 54; CDCE, 40; ecloge pl. FL, 13; egloghe pl. DL, 99; eglog BDJE, 18; eglogă DILB IV, 198. (Cf. gr. ™klog», lat. ecloga, fr. églogue).
  ELEATIC adj., s. (Filoz.) eleatícii AOS, 69; eleaticesc HFP, 15; eleatic HFP, 37; DFL, 159. (Cf. lat. eleaticus, fr. éléatique).
  ELEFANT s. (Zool.) fil IPT, 3; OC I, 67v; OC II, 5v; HET II, 58r; MTT, 182v, 207v; DC I, 73v; DC III, 174v; DC IV, 4r, 22v, 56v, 72v; HOG, 44; DIP, 16v; dinţi de fil GN, 180v, 190v; elifant GN, 106r, 292v, 296v; elefante au fil GF, 287v; elefanţi (au fili) HOG, 136; elefant GCA, 9, 62; GCA II, 22v; RIM, 114; SIN, 48; GSP I, 123; BDLII, 421r; VPP, 93; FTM, 42; SPBA, 86; PAGR, 17; LB, 204; PAIC, 46; PCB, 41; BR 1829 I, 8; VA, 286; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; elefanţi sau fildişi GSP II, 4; elefant ori fildişi GSP II, 133; elefant (fildişi) AR 1830, 357; elefant (fildiş) FL, 35; IL 1840, 12; elefant sau fildiş GG, 124; elefant (fildeş) CDP, 66; CLV, 31v; AR 1834, 331; elefant sau fildeş GC I, 140v; elefanturi MIU, 108; elefanţi SPBA, 62; AR 1829, 175; EGI, 48; GG, 166; FGGN, 139; CEG, 114; elefante pl. INB 1859, 6; elefandi IRV, 99r; elefanzi MRC, 44; elefand CMR, 113. (Cf. lat. elephantus, fr. éléphant, it. elefante, germ. Elefant, ngr. f…li, tc. fil şi fildişi).
  ELEÍMON adj. („milostiv”) CA 1853, XXXVI. (<ngr. ™le»mwn).
  ELEIMOSINĂ s. elemósină sau milostenie SCM, 172; elemosină (milostenie) CB 1815, 52; AR 1837, 36; elemosină BD I, 385; CA 1859, 38; VMP, 298; eleimosină (miluire) AR 1831, 215; eleimosină (milostenie) PIA, 10; NV, 258, 403; eleimosină AF, 105; PD, 232; elimozină CIRA, 222; CA 1854, 120; eleimozină (milostenie) ASL, 8; elemozină (milă) FMIL 1844, 180; elemozină CA 1853, 15; AsPR, 11; leimosină SMB II, 483; DILB I, 203; GCB II, 216. (Cf. lat. elemosina, it. elemosina, gr. ™lehmosÚnh).
  ELEMENT s. Vezi Form. term. şt., p. 196-197. Cf. şi 1. („fiecare dintre cele patru aspecte fundamentale ale materiei: focul, apa, aerul şi pămîntul; fenomen, forţă naturală”) stíhie HET II, 54v; MTT, 225r, FNPB II, 106r; AsO, 4; stihie VEI, 11r; AOS, 57; SIF, 28, 69; element OC I, 68v; GCA, 2, 9, 23; FNC, 134v; MAS, 89; MIU, 104; VSN, 3r; VPP, 254; BD I, 384; NZ, 33r; PAGR, 10; PCP, 6; PDP, 118r; PCB, 26; VPA, 49; LME, 40; SPV, 131; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; element, stihie SPBA, 86; elementuri (stihii) IRV, 103r; KIT, 23; MFV I, 44r; CMR, 7. 2. („parte componentă a unui întreg”) element MIA, 18; SIU, 31r; DAP, pf. 15; BDR, 13r; EGR, 1; CR 1829, 249; HFP, 203; ROB, 195; MN 1836, 14, 47; AR 1837, 50; RB, nr. 12, 4; element, stihie SMA, 222; elemînt FMIL 1847, 19, 36, 118, 130; eleminte FMIL 1844, 27. 3. („noţiune de bază, principiu, fundament al unei ştiinţe, arte etc.) stihiile gramaticii EBG, 10r, 59r; începuturi EGT, 12r; PCB, 126; MN 1836, 70; începeri CLV, 148v; element MIR, 144; CLV, 134r; PCP, 29; PIU I, 3; VMG, f.t., 262; HFP, pf. 7, 70, 187; GC I, 143r; GPE, 18; SGR I, IV; elemente sau începuturi AR 1832, 236. 4. („mediu de viaţă”) element TF, 456; AIR I, 105; KCL, 9; API, 61; SIT, 13; NPT, 57; PD, 233.
  ELEMENTAR adj. Vezi Form. term. şt., p. 117. Cf. şi 1. („care aparţine unui element; de bază, esenţial, primar, fundamental”) începător CLV, 21v; MN 1836, 37; elementar MPI, 86, 90; PCC, 8; HFP, pf. 1, 363; CR 1830, 39, 91, 110, 336; AR 1830, 188, 358; VA, 233; CMR, 47; BDC, 71; GC I, 142v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; elementar sau începător AR 1829, 124, 197; elementar (începător) AR 1829, 233; elementaricesc CLV, 1r, 134r; elementariu BD I, 384; DFL, 160; doctrină elementarie KFL, 24; sunete elementarie CCG, 78; scoalele elementarie VMP, 180. 2. („care ţine de natură şi de fenomenele ei”) elementar INB 1857, 4; INB 1859, 7; CA 1860, 103.
  ELEMOZINER adj., s. elemoziniri (carii cer milostenii pentru alţii) AR 1834, 100. (Cf. fr. élémosinaire, it. elemosiniere).
  ELEN s. elin DIP, 9v, 17v; GSP II, 5; LB, 204; DCN, 86; VVP, 44; RIP I, 83; PIA, 24; FMIL 1847, 77. (Cf. gr. ›llhnej, lat. hellenes, fr. Hellènes).
  ELENESC adj. elinesc IE, 124; MAM, 25r; BEM, 307; BDL I, 16r; BDL II, 421v; LB, 204; DLG, pf. 5; HFP, 5; CIRA, 82, VVP, 44; elenesc PBV, 126.
  ELENEŞTE adv. elineşte BDL II, 421v; eleneşte PBV, 126.
  ELENI vb. eleni HFP, 7.
  ELENIC adj. FMIL 1847, 82, 133; BG, 3. (Cf. fr. hellenique, germ. hellenisch).
  ELENISM s. elinism sau greţism EBG, 106v, 107r; elinism GC I, 144v, 145r; elenism PD, 234. (Cf. ngr. ˜llhnismÒj, fr. hellénisme).
  ELENIST s. heleniste BD I, 485; elinist GC I, 144v; elenist PBV, 126. (Cf. lat. hellenista, fr. hélleniste).
  ELEVAT adj. BIF, 17. (<fr. élevé).
  ELIBERAŢIE s. („eliberare”) CA 1856, 69. (Cf. lat. eliberatio, fr. libération).
  ELIGIBIL adj. PD, 234. (<fr. éligible).
  ELIGIBILITATE s. KDP, 37; PD, 233. (<fr. éligibilité).
  ELIZEU s., adj. (Mit.; ext.) cîmpii elisieşti MII, 8, 102; FNPB I, 235; FNPB II, 117v; FTP I, 166, 168, 238; FTP IV, 3; cîmpurile eliseeşti MIU, 219; BPN I, 10; cîmpiile eliseeşti CMR, 6, 110; elizeştile cîmpii ZEV, 44; cîmpurile eliseilor FNC, 9v, 141r; naltele eleseiuri FNC, 38r; cîmpii elisăului BDL II, 421v; elizău, elizeu, ilizău GC I, 144r, 180r; cîmpiile elisei FTP IV, 5; cîmpurile elizee (rai) CDCE, 93; elizeu LMS, 25; PD, 234; elizeiu, elizei NV, 157, 403; eliziu StDR, 85. (Cf. fr. élysée, champs élysées, élyséen, gr. ºlÚsion, ºlÚsia ped…a, ºlÚsioj, lat. elysium, elysii campi).
  ELUCUBRAŢIE s. lucubraţii (privigheri pentru a produce ceva) HMV II, 158; elucubraţie SCC I, 9; RL, 186; elucubraţinne D 1860, 94: (Cf. fr. élucubration, lat. lucubratio, germ. Lukubration).
  ELUDA vb. eluda RL, 408; elude PD, 235. (Cf. fr. éluder, lat. eludere).
  ELVETIC adj. elveticesc NB, 9; CDP, 197; elvetic VVP, 44; AsL, 1; GRR, 178; C, 15. (Cf. fr. helvétique, germ. helvetisch).
  EMAIL s. AR 1834, 104; HMV II, 195. (Cf. fr. émail, germ. Email).
  EMAILICESC adj. luceală emailicească HPA, 12v.
  EMANA vb. NV, 158; RL, 394; T 1856, nr. 4, 1; GCB II, 203; PD, 235. (Cf. fr. émaner, lat. emanare).
  EMANARE s. emînare StDR, 86.
  EMANAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 197. Cf. şi emanaţie MEN II, 70; PD, 235; emanăciune DFL, 147; emanaţiune DFL, 14, 40.
  EMANCIPATOR s. SCC II, 47. (<fr. émancipateur).
  EMASCULAŢIE s. PD, 235. (<fr. émasculation).
  EMATURAŢIE s. MVV, 64. (Cf. lat. ematuratio).
  EMBARGO s. (Mar.) punerea embargului (arestuirea) vasălor AR 1831, 243; embargo PD, 235. (Cf. fr. embargo, germ. Embargo).
  EMBATIC s. (Jur.) embatichiu GC I, 143v; BGO 1840, 12, 16, 32; empatic CR 1829, 293; embatic CR 1830, 112; BFO 1833, 73, 144; ROI2 III, 39; BFO 1843, 157; AOD, 125; BCD, 416; PBV, 126; embatică VVP, 44. (<ngr. ™mbat…kion).
  EMBATICAR s. (Jur.) embaticher GC I, 145v; embaticar BCD, 417.
  EMBRIOLOGIE s. GC I, 144r. (<fr. embryologie).
  EMBRIONAR adj. embrionar (zemislit) CA 1861, 82. (<fr. embryonnaire).
  EMBRIONAT adj. CA 1862, 61. (<fr. embryonné).
  EMERIT adj. RL, 164. (<fr. émérite).
  EMETRU adj. (Versif.) vers emetru SGR III, 41. (<œmmetroj).
  EMFITEOZĂ s. (Jur.) émfitevsis MTM, 87; emfiteuzis CL II, 316; emfítevsis DAP, 25, 64; emfitevsă BDL II, 422v; emfitevsis GC I, 144v; BFO 1838, 78; emfitevsis sau bezmen CPI, 185; emfiteoză PD, 236; (Cf. lat. emphyteusis, ngr. ™mfÚteusij, fr. emphytéose).
  EMFITEUTIC adj. (Jur.) arîndă emfiteutică CL II, 133; moşii emfiteuticeşti CL III, 46; emfitevtic BDL II, 422v. (Cf. lat. emphyteuticus, ngr. ™mfuteutikÒj).
  EMFITEUTICAR adj. să plătească canonul emfiteuticar BCD, 415. (Cf. lat. emphyteuticarius, fr. emphytéotique).
  EMIGRATOR adj. paseri emigratoare BMN I, 74.
  EMIR s. imir DC I, 64v; emir DC III, 49v; PIU II, 217; AR 1829, 37; GC I, 144r; AR 1837, 95; SHI II, 142; HBN, 116; NV, 159; StDR, 86; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. ™m…rhj, fr. émir).
  EMISIV adj. NV, 159; PFM, 212. (<fr. émissif).
  EMOŢIONA vb. NV, 159. (<fr. émotionner).
  EMOŢIONAT adj. emovit CV, 29. (Cf. lat. emovere).
  EMPIEMĂ s. (Med.) împunoierea sau empiema PMC I, 50; empiemă (grămădire de puroi) RMS, 223, cf. şi 258. (<fr. empyème).
  EMPIREU s. adj. (Mitol.) CA 1844, 39, FMIL 1844, 328; DILB II, 229; în cîmpuri empiree BP, 5. (<fr. empyrée).
  EMPIREUMATIC adj. uleu empirevmatic TAA, 29; aloi empirevmatic SMA, 141; miros empireumatic şi eterat PFHM I, 189. (<fr. empyreumatique).
  ENARMONIC adj. (Muz.) PBM, 80, 87; WPM, 7, 26. (Cf. fr. enharmonique, ngr. ™narmonikÒj, lat. enharmonicus).
  ENCEFAL s. (Anat.) enghefal MTT, 70r; enchefal MFV I, 25r; CLV, 50v, 134r; encefal CFZ, 47; PD, 237. (Cf. ngr. ™gkšfaloj, fr. encéphale).
  ENCEFALITĂ s. (Med.) cefalitis (inflamaţia creierului) WMM, 165. (Cf. fr. encéphalite), ngr. ™gkefal‹tij).
  ENCEFALOID adj. (Anat.) PPC, 63r. (<fr. encéphaloïde).
  ENCEFALOCEL s. (Med.) encefalocel (hernia cerebrului) TMO, 241; encefalocel PPC, 200r. (<fr. encéphalocèle).
  ENCICLOPEDIST s. GC I, 149r; NV, 160. (<fr. encyclopédiste).
  ENCLITIC, -Ă adj., s. (Gram.) încheietură [„articol”] pe urmă puitoare EBG, 39r; enclitică PD, 237. (Cf. lat. encliticus şi enclitica, fr. enclitique).
  ENCOMIAST s. („panegirist”) encomiast BD I, 385; engomiast GC I, 149r. (Cf. ngr. ™gkwmiast»j, fr. encomiaste).
  ENDECASILAB s. (Versif.) endecasilavon EBG, 120r, 120v; endecasilab NV, 160. (Cf. ngr. ˜ndekasÚllabon, fr. hendécasyllabe).
  ENDEMIC adj. (Med.) Vezi Form term. şt., p. 198. Cf. şi endemic TAA, 7; FMIL 1844, 376.
  ENDEMIE s. (Med.) TAA, 7, 13, 15. (<fr. endémie).
  ENDERMIC adj. (Med.) veniare endermică (a pielei) RMS, 182. (<fr. endermique).
  ENERGHISI vb. („a lucra, a efectua”) DC II, 36r; DC IV, 178r; IEI, 16v, 30r, 31v, 35r, 50r; BGV, 13v, 31r. (<ngr. ˜nergî).
  ENERGHISEALĂ s. („acţiune”) DC IV, 286v.
  ENERGHISITOR adj., s. („activ, viguros”) VIC, 92v; LVH, 14v.
  ENERGIOS adj. („energic”) FMIL 1844, 260; TR 1854, 19.
  ENERVA vb. 1. („a moleşi, a slăbi puterea nervilor”) DFL, 67. 2. („a se irita, a se înfuria”) GLC, XXVII. (Cf. fr. énerver, lat. enervare, germ. enervieren).
  ENERVARE s. enervarea părţilor genitale VN, 3; enervarea sau slăbiciunea trupului CA 1851, 91.
  ENERVAT adj. enervat (stors) HMV II, 138; enervat (fără vlagă) JA, 102. (Cf. lat. enervatus, fr. énervé).
  ENGLEZ s. Vezi Împrumut. I., p. 55-56. Cf. şi englez FC, 13v; NIU, 271r, 291r; AAS, 4v, 67v; GSP II, 35; SPBA, 48; CDP, 192; TPE, 37r; MCB, 67; DCN, 103; HFP, 224; FTP I, 6; pe la 1830 forma era frecventă; inglez RIC, 63r; BDT, 108v; BTGO, 18r, 30r; SPBA, 31, 88, 90; SCC I, 238; Z 1856, nr. 2, 3, nr. 9, 4; anglez BE, 74r; MDWS, 388, 432; ATB, 2; IRF, 3; HFP, 53; SHI II, 207; BPA, 45; DFL, 76, 190; Z 1856, nr. 2, 2; INB 1857, 30, 38; AML, 101; angluş ILC, 2; anglu FMIL 1847, 3; BCA, 65; C, 6, 19, 20, 21; BEC, 66; BZ, 63. (Cf. ngr. ˜gglšzoj şi ¥ggloj, it. inglese, fr. anglais, lat. anglus).
  ENGLEZESC adj. anglienesc BE, 72v; englizăsc GN, 215r; englizesc GN, 253v; TB, 61v; MDWS, 434; VIC, 174v; SPBA, 89; CGR, 206; SSC, 129; englezesc DC IV, 10r, 301r; VIO II, 8r; VIC, 23v; MCB, 143; TSVM, I; BR 1829 I, 50; VVP, 44; EPD, 430; PBV, 127; englezăsc PTF, 32r; RIP I, 92; anglicesc CB 1814, 145; GSP II, 153; DO, pf.; BR 1821, 162; PCC, 12; BRD, 103; angliteresc BR 1821, 8; anglizesc SPT, 75; inglizesc SSC, 78.
  ENGLEZEŞTE adv. VVP, 44; PBV, 127.
  ENGOLPION s. 1. („colier”) engolpion MTT, 154r; GC I, 149r; engolpiu PF, 3; BDL II, 422v; engolf FGS, 24r, 24v; encolpium BD I, 385. 2. („manual”) encolpiul doctorilor sau medicina practică PMC I, f.t., I. (Cf. ngr. ™gkÒlpion, lat. encolpium).
  ENIGMATICEŞTE adv. BGV, 5r.
  ENORIAŞ s., adj. DLG, 244, 245; ROB 2, 561; C, 44; corispondenţia enoriaşă ROB 2, 561.
  ENORIE s. (Bis.) enórie IPT, 32; CDG, 38r; ienórie OTB, 8, 10; enorie DC II, 132r; DC IV, 144r; CR 1830, 418; ROB, 45; BIP, 29. (<gr. ™nor…a).
  ENTERIC adj. sucul enteric (succus entericus) sau sucul maţelor VA, 63. (Cf. lat. entericus).
  ENTERITĂ s. (Med.). Vezi Form. term. şt., p. 198. Cf. şi enterit TAA, 6.
  ENTIMEMATIC adj. (Log.) VL, 40v; VCL, 58v; DFL, 135. (Cf. lat. enthymematicus, fr. enthymématique).
  ENTIMEMĂ s. (Log.) entimimă RIM, 145; GC I, 149r; entímimă DLG, 252; HFP, 108; entimemă BLM, 111; BD I, 385; MF I, 184r, 184v; VL, 45v; VCL, 58v; DFL, 94; NV, 161; GRR, 40; CFZ, 104; PD, 238. (Cf. ngr. ™nqÚmhma, lat. enthymema, fr. enthymème).
  ENTITATE s. entitate DFL, 48, 190; GLC, IX, XVIII; RMS, 16; CFZ, 58; entitate RMS, 74. (Cf. lat. entitas, fr. entité).
  ENTOMOGRAFIE s. (Zool.) GF, 250v.
  ENTOMOLOGIC adj. GC I, 149r. (<fr. entomologique).
  ENTOMOLOGIE s. Vezi Form. term. şt., p. 198. Cf. şi entomologie GC I, 149r.
  ENTOMOLOGIST s. GC I, 149r. (<fr. entomologiste).
  ENTORSĂ s. (Med.) o contusie articulară, un enthors, o luxaţie... TCC, 5v. (<fr. entorse).
  ENTUZIASMATOR adj. tablou măreţ şi intuziasmător D 1859, 132.
  ENUNCIAT s. („enunţ”) PFHM I, 229; PFM, 72. (Cf. lat. enuntiatum şi enunciatum, it. enunciato).
  ENUREZIS s. (Med.) enuresis EPD, 402; enurezis (neputinţa de a ţine udul) AML, 57, 86. (Cf. fr. ènurèse).
  EPACTĂ s. (Astron.) epactile lunii VEI, 57v; epactă CV, 1; CS 1802, 2; CI 1821, 5; DLG, pf. 15; GC I, 147r; PD, 238; epactă, epahtă BDL II, 423r. (Cf. gr. ™pakt», lat. epacta, fr. épacte, germ. Epakte).
  EPANGHELMĂ s. („profesiune, ocupaţie; stare socială”) epanghelmă ZFV II, 114r; RIA I, 34v; AR 1829, 156; CIRA, 186; RSM, 11v; KPA, 46; AsR, 5; BFO 1843, 143; PIA, 87; AOD, 20; CA 1852, 38; CA 1858, 94; epághelmă (adecă treaptă) CISG, 74. (<ngr. ™p£ggelma).
  EPARH s. Vezi Împrumut. I, p. 56. Cf. şi iparh SHI I, 11; eparh APC, 247v, 291r; BDL II, 423r; OFR, 54; PIU I, 165, 284; PIU IV, 77, 93; PBV, 127. (Cf. gr. Ÿparcoj, germ. Eparch).
  EPARHIAL adj. eparhialnic TMS, f.t.; VPP, 343; TSI, f.t.; ROI2 III, 42; eparhial BG, XXI; LG, 27.
  EPARHIE s. Vezi Împrumut. I, p. 56. Cf. şi eparhie APC, 182r; CISG, 155; BDL I, 13v; TSVM, 14; GAT, 17; GC I, 146v; FTP I, 2; AIR I, 166; ROI2 III, 41; VVP, 44; de pe la 1840 cuvîntul se folosea numai cu sensul bisericesc; epárhie BI, 37; ME, 196; CISG, 134; MIB, 323; BDL I, 21r, 30r, 96r; BDL II, 423v; CDP, 181, 199; PIU I, 12, 94, 148; OFR, 26; ROB, 1, 193; EAM, 1; epárhie sau dieţes MR, 34. (Cf. gr. ™parc…a, germ. Eparchie).
  EPARHIOT s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 56. Cf. şi eparhiot MMF, pf.; episcop eparhiot ROI2 II, 1, IV, 4, VIII, 6; CN, 36; CA 1844, 23. (<ngr. ™parcièthj).
  EPENTEZĂ s. (Fon.) adăogirea (epenteză) RL, 166. (<fr. épenthèse).
  EPICEN adj. (Gram.) gen epicen, adecă de comun (genus epicoenum) BG, 19, cf. şi 46; genul comun sau epicen CGR, 37. (Cf. lat. epicoenus, fr. épicène).
  EPICHEREMATIC adj. epichirematic DFL, 175. Cf. fr. épichérématique).
  EPICHEREMĂ s. (Log., Ret.) epihírimă VOG, 9; HFP, 5, 26, 136, 141; GC I, 149v; epiheremă BLM, 120; MF I, 192r; VL, 46v; VCL, 59v, 60r; PD, 238; apucătură DLG, 258; epichiremă (™pice…rhma, adoperăciune) DFL, 94; epihiremă GRR, 41; CFZ, 105. (Cf. ngr. ™pice…rhma lat. epicherema şi epichirema, fr. épichérème).
  EPICRATIE s. („stat, organizare statală”) IEI, 4r, 4v, 21v, 31r, 59v; GIA II, 3v; DAP, pf. 11; PIU II, 10, 230; PIU III, 21. (<ngr. ™pikp£teia).
  EPICURIAN adj., s. epicureu EBG, 99r; MF I, 210r; HMV II, 292; DFL, 113, 169; AF, 8; CFZ, 112; epicur OC I, 114r; POC, 117r; HFP, 72, 285; epícur HGT, 44; epicuricesc VEI, 13r; MFV I, 115v; MFV II, 74r; epicuriesc HFP, 46; epicurian GC I, 147r; GTN 1836, 91; MEN I, 249; NV, 162; SCC II, 8; LIT, 19; PD, 239; epicurien KMP, 42; epicurist LIT, 16. (Cf. lat. Epicurus, epicurius şi epicureus, gr. 'Ep…kouroj şi ™pikoÚreioj, it. epicurie şi epicureo, germ. Epikureer, epikureisch şi epikurisch, fr. épicurien).
  EPICURISM s. epicureismus MPI, 119; epicurism VA, 225; NV, 162; epicureism DFL, 173; FMIL 1847, 92. (Cf. germ. Epikurismus şi Epikureismus, fr. épicureisme şi épicuréisme).
  EPIFONEM s. (Ret.). epifonima RIM, 236; epifónemă GC I, 149v; epifonemă PD, 239. (Cf. ngr. ™pifènhma, fr. épiphonème).
  EPIGRAF s. („inscripţie”; Lit.) scrisoare deasupra IPT, 29; MTT, 7v, 8v, 16v, 18v, 30r, 56r, 57v; GN, 219v, 232r, 233r, 252v; epigrafí GN, 247v; epigráfia, adecă scrierea deasupra APC, 67r; epigrafă BDL II, 423v; GC I, 149r; MPE, 103; CA 1853, XXXVIII; PBV, 127; epigraf AR 1837, 273 bis; VVP, 44; DL, 99; MEN I, 248; NV, 162; PD, 239; epigrafe pl. GC I, 147v; API, VIII. (Cf. gr. ™pigraf», fr. épigraphe).
  EPIGRAMATIC adj. („cu caracter de epigramă”) GC I, 147r; NV, 162. (<fr. épigrammatique).
  EPIGRAMATIST s. („autor de epigrame”) GC I, 147r; NV, 162. (<fr. épigrammatiste).
  EPISTASIE s. („grijă, supraveghere; intendenţă”) MFV I, 116; PIU I, 166, 238; PIU IV, 48; AR 1829, 64; CR 1830, 385; PH, 1; CPL, 82. (<ngr. ™pistas…a).
  EPISTAT s. (Adm.) epistatis PTF, 103v; epistat CPR, 18r; HDT, 27, 29; APC, 182v; BDL II, 424v; SIU, 95v; CCI, 5, 70; PIU I, 76; PIU II, 115; BR 1829 I, 54; CR 1829, 178, 271; SBM, 2; CR 1830, 33; GC I, 149v; CBD 8; VSC, 76; cuvîntul continuă să fie frecvent pînă după 1850; epistată CMR, 12. (<ngr. ™pist£thj).
  EPISTIMĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 56. Cf. şi epistimă GAP, 4v, 168v; GCA II, 54r; BFO 1833, 45; epistime sg. FC, 2r, 2v; DAP, pf. 15; epistimile (învăţăturile) GCA II, 53v; epistimi sg. DAP, 1; MI, IX; epistime pl. PIU I, 135, 222; PIU II, 146; epistimie BDL II, 42v. (<ngr. ™pist»mh).
  EPISTIMON s. („învăţat, savant”) GAP, 4r. (<ngr. ™pist»mwn).
  EPISTIMONICESC adj. („ştiinţific”) MTT, 172r; MFV I, 11r, 114r; PAFR, 3. (<ngr. ™pisthmonikÒj).
  EPISTOLOGRAF s. GC I, 149v; NV, 153; StDR, 88. (<fr. épistolographe).
  EPISTOLOGRAFIC adj. GC I, 149v. (<fr. épistolographique).
  EPISTOLOGRAFIE s. GSP I, 46; DLC, 4; BDC, VIII; GC I, 149v; FMIL 1847, 197; NV, 163. (Cf. ngr. ™pistolograf…a, fr. épistolographie).
  EPITIDIOTITĂ s. („aptitudine, capacitate”) RIC, 19r; DC IV, 92v. (<ngr. ™pithdeiÒthj).
  EPITIDIU adj., s. („capabil; abil, viclean”) epitidii pl. RIC, 161v, 166v, 167v, 173v; FTU, 10v; meşteri harnici şi epitidii PTF, 72v; o epitidie care slujăşte şi întunecă razile lor PTF, 151r; epitidios PTF, 31v, 46r. (<ngr. ™pit»deioj).
  EPITOMĂ s. („prescurtare, rezumat”) epitomă MFV II, 170r; epítomă HFP, pf. 13; epitomi de iconomia politică AsR, 9; epitom PD, 240. (Cf. ngr. ™pitom» şi ™p…tomoj, fr. épitomé).
  EPITROP s. Vezi Împrumut. I, p. 131. Cf. şi epítrop GN, 196r; ORC, 288, 384; APC, 46r, 120v, 184v; CISG, 77; CL I, 19, 76; DAP, 32, 90; CDA, 76; BPN I, 18; LC, 2, 57; PIU, 275; epitróp HSV, 13v; BPN I, 18; LC, 60; LB, 205; POS, 30; ROB, 194; CPI, 37; CTT, 267; CCB, 2; BDJE, 15; PBV, 128; epitrop APC, 72r, 92r; DAB, 92r; CP II, 92; CISG, 76; BDL II, 424v; AR 1829, 126; FTP IV, 79; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. ™p…tropoj, lat. epitropus).
  EPITROPESC adj. epitropesc CL I, 97; epitropicesc CPI, 15, 27; BFO 1833, 199; PBV, 128. (Cf. ngr. ™pitropikÒj).
  EPITROPI vb. („a exercita funcţia de epitrop”) epitropi SCS, 3; epitropevsi MFV I, 116v; epitropisi BFO 1843, 183. (Cf. ngr. ™pitropeÚw).
  EPITROPIE s. („tutelă, îngrijire; funcţie de epitrop; consiliu de epitropi”). Vezi Împrumut. I, p. 131. Cf. şi epitropie APC, 11r, 254r; CP II, 92; DAP, 88; SCS, 3; BDL II, 424v; LC, 57; CDP, 52; ROB, 194; MFE, 2, LO, 22; CPI, 12, 33; CIRA, 3; RSM, 15r; AsP, 14; ROI2 III, 67; SHI, ded. V; CCB, 2; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; epitropicon CR 1831, 4. (Cf. ngr. ™pitrop», ™pitrope…a şi ™pitropikÒn, lat. epitropia).
  EPITROPIT s. („cel aflat sub epitropie”) epitropit SCS, 3; BCD, 109, 110; epitropisit CPI, 15, 42.
  EPOLET s. (Vestim.) epolite pl. CR 1829, 300; epolet, pl. epolete, epoleturi GC I, 149v; epoleturi AR 1829, 190; CR 1831, 50; RO 21; AR 1837, 402; BFO 1838, 98; RB, 341; BFO 1843, 418; SMR, 209; PBV, 128; epoletă VFD, 24; cu spalete de sub-locotenent, [în notă:] epoletă DCB II, 162; epolete pl. SRI, 305; FAM, 11; BC, 25; VO 1857, 11; NPT, 59; CA 1860, 95; epolet VVP, 45; StDR, 88; PBV, 128. (Cf. fr. épaulette, rus. ÜçæãÜê).
  EPODĂ s. (Lit., Muz.) epode sg. IRV, 210v; epodă GC I, 149v, 271v. (Cf. ngr. ™pwd», fr. épode).
  EPODIC adj. GC I, 271v.
  ERANT adj. („rătăcitor”) errantele scîntei BP, 4. (<fr. errant).
  ERARIU s. vistierie publică (sau erariu) PV, 36; erar PV, 36; erariu CSV, 1; vistierie (erarium) IIS, 11; erarium (vistierul ţării) BAR I, 60; erariumul sau casa publică BAR I, 124; erarium (vistierie) BAR II, 45; erarium CME, 4; CL II, 211; RPL, 4, 11; OAI, 1; BRD, 92; erario, casa obştească, erariu JDS II, 436. (Cf. lat. aerarium, germ. Ärar, it. erario).
  ERAT adj. („greşit”). (<lat. erratus).
  ERATIC adj. 1. („înşelător, fals”) DFL, 18, 28; BCD, 7. 2. („mişcător, rătăcitor”); bloc [de piatră] eratic BMN II, 125; INB 1859, 141; lumini eratice [...], fantome eratice BMN II, 214. (Cf. fr. erratique, lat. erraticus).
  ERĂTĂCI vb. („a înşela, a dezorienta”) DFL, 193. (Cf. fr. errer, lat. errare).
  ERECŢIE s. 1. („instituire, fundare”) erecciunea sau redicăciunea universitatei [...], erecciunea tipografiei CV, 2. 2. (Fiziol.) erecţie PAD, 126; AML, 60; PD, 241; erecţiune AML, 32. (Cf. fr. érection, lat. erectio).
  ERECŢIONAL adj. („privitor la instituire, la fundare”) bula erecţională a episcopiei MIB, 89.
  ERED s. clironom seau ered împărăţiei SHI II, 37; erezi (clironomi) MAA, 51. (Cf. lat. heres şi heredus).
  EREDIE s. („moştenire”) căzu ca o eredie în partea lui SIT II, 101.
  EREDITA vb. PD, 241. (Cf. lat. hereditare).
  EREDITAR adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 199. Cf. şi ereditariu SGR II, 138; SHI II, 112, 199; MID I, 332; FMIL 1847, 69; DILB I, 197; LIT, 2; AVP, 8; D 1860, 282; ereditar SHI I, 14; SHI II, 170; GPG, 51; SMB I, 259; SIT, 145; CA 1855, 143; T 1856, nr. 2, 3; CA 1857, 27; R 1857, nr. 8, 3; GCB II, 204; TCC, 233v; PD, 241; eriditariu MID I, 51; LIT, 331, 332, 405; ereditar VO 1857, 13; erezitariu FMIL 1847, 69; erezitar (clironom) MAA, 168; ierezitar (moştenitor) CGR, 229; erediter CA 1850, 60; hereditar JA, 9; monarhie moştenitoare RIP I, 73; moştenit (ereditar) AML, 103.
  EREDITAT adj. boală eredidată (de moştenire) INB 1859, 155.
  EREDITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 199. Cf. şi ereditate SHI II, 107, 118; BCD, 537; Z 1856, nr. 38, 2; R 1857, nr. 9, 3; SPB, 294; GCB II, 204; AVP, 8; BCI, 125; D 1859, 379; PD, 241; ereditate (moştenire) C, 87; hereditate AMIM, VII; CA 1854, XLVIII; erezitate MAA, 168; PBV, 128.
  EREM s., adj. ermă sau pustie MIR, 14; ermă (pustie) HPP, 127; îmblînd ermii sau pustii FDB, 107; erem (pustă) GLC, 44, eremurile Africei GLC, 110; erem StDR, 89; CA 1852, XXV; erem (deşert) CA 1852, XXVIII; erem, erm PBV, 128. (Cf. lat. eremus şi ermus, it. ermo, fr. ermes „terrains vagues”).
  EREMIT s., adj. erimit GSP II, 19; GC I, 152r; eremit GSP II, 19; GPE, 26; AR 1835, 141; SHI I, 13; HMV I, 85; CA 1854, 43; PBV, 128; PD, 241; eremită BD I, 387; ermit AR 1840, 282; HBN, 18, 60, 94; NV, 164; LS, 22; ICI, 28, 161; GCB II, 204. (Cf. lat. eremita, germ. Eremit, gr. ™rhm…thj, fr. ermite).
  ERETOCRISIE s. (Jur., „arbitraj”) APC, 68r; DAP, 14; LC, 50; GC I, 152r; BGO 1844, 242; BCD, 588. (<ngr. aƒretokris…a).
  ERETOCRIT s. (Jur., „arbitru”) doi eretecrite [sic! Greşeală de tipar, în loc de eretocrite] DAP, 15; eretocrit DCN, 139 ; GC I, 152r. (<ngr. aƒretokrit¾j).
  EREZI vb. („a moşteni”) SIM, 137; MAA, 51.
  EREZIARH s. („iniţiator sau şef al unei erezii”) eresiarh HFP, 32; PIA, 24; eresiarc PD, 241. (Cf. gr. aƒresi£rchj, fr. hérésiarque).
  EREZIE s. erezie DFL, 137; eresie, eres NV, 164; DILB II, 229; GCB II, 204; PD, 241; erezie (shizmă) GRR, 129. (Cf. fr. heresie, lat. haeresis).
  ERINIE s. (Mit. gr.) eriníe a iadului GCA, 91; o erínie din iad GCA I, 27r. (Cf. gr. ™rinnÚj, fr. érinnye şi érinnys).
  ERITA vb. („a moşteni”) RL, 329, 408. (<fr. hériter).
  ERITAJ s. („ moştenire”) eritagiu SIT, 76; T 1857, nr. 5, 1; AVP, 8; PD, 241. (<fr. héritage).
  ERITEM s. (Med.) TCC, 85r. (<fr. érythème).
  ERMINIE s. ermínie, adecă tîlcuire RIM, 259, cf. şi 167; erminie (tîlcuire) HFP, 157; erminie HFP, 15, 253; GC I, 154r. (Cf. ngr. ˜rmhne…a şi ˜rm»neuma, ˜rm»neusij).
  ERMITAJ s. ermitaj DC I, 186v; GC I, 152r, 156v; SPV, XIX; KMP, 58; ermitaşuri DC II, 175r; ermitagiu NV, 164; BCB, 7; NPT, 346; eremitaj PBV, 128; eremitagiu AsAl, 17; CA 1862, 89. (Cf. fr. ermitage, germ. Eremitage, it. eremitaggio).
  ERONAT adj. eronat R 1857, nr. 15, 4; INB 1857, 43; puterea imaginativă eronea (greşită) AML, 99. (Cf. fr. erroné, it. erròneo).
  EROTA s. dragoste (adecă erota) FTU, 62r, 62v; iboste (adică erota) FTU, 85r, cf. şi 56v; erota MAM, 16v; MII, 64, 70, erotas ZFV I, 58r, 60r. (<ngr. œrwtaj).
  EROTOMANIE s. GC I, 152r; NV, 164. (<fr. érotomanie).
  ERUPŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 199. Cf. şi răsuflarea Vezuvului GSP II, 166; erupţie GC I, 152r; GPG, 57, FMIL 1844, 234; CFZ, 173; CA 1856, 44, 46; PBV, 128; CA 1862, 23; PD, 242; erupţie (răsuflare) CA 1862, 18; irupţii (izbucniri) AR 1844, 218; erupciune DFL, 141; erupţiune INB 1857, 5, 7, 23.
  ESCADRĂ s. (Mar.) escadră VIC; 23r, BDL II, 425v; AR 1829, 18, 173; AR 1830, 36, 110; EGI, 55; AR 1837, 320, 337; RB, 355; FGE, 50; AsL, 80; pe la 1840 forma era frecventă; escadră (flotă) AR 1831, 127; AR 1834, 35; eşcadră RDN, 8; scadră, escadră GC VI, 110r; scadră (armadă) CR 1829, 4; scadră (polc de ostaşi de mare) CR 1829, 51; scadră (stol) CR 1829, 96; scadră sau flotilă GG, 143; scadră CR 1829, 131; CR 1830, 361, 378; GG, 25; AS, 15; RB, nr. 3, 1; VVP, 129; R 1858, 152. (Cf. fr. escadre, germ. Eskader, it. squadra).
  ESCADRILĂ s. (Mar.) escadrilă (mică floată) AR 1834, 299, cf. şi 56; escadril AR 1834, 299. (<fr. escadrille).
  ESCADRON s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 57. Cf. şi scadron AZ, 179v, 180r; CR 1829, 82; CR 1830, 152, 325, 396; AR 1830, 129; LME, 67; AS, 51; AV, 72; PMG, 40; VVP, 129; BPA, 71; SMR, 4, 11, 23; RL, 6, 105, 130; escadron, escadron GC VI, 110r; PBV, 410; escadron NB, 40; RA, 66; IRF, 29, 65; FNB I, 74; FNB II, 188; SPBA, 57, 60, 87; AR 1829, 25, 102, 110; AR 1830, 34; LME, 70; FTP III, 108; RO, 6; BFO 1833, 210; GG, 142; KSN, 43; pe la 1835 forma era frecventă; escádron BDL II, 425r; escadrum CA 1859, 47; escuadron TR 1854, 1; excadron BGO 1840, 39; squadron BD II, 393; şvadron StDR, 303. (Cf. fr. escadron, germ. Eskadron şi Schwadron, rus. Üéâ×Ûèæå, it. squadrone).
  ESCALADA vb. escalada BDJE, 16; escalada (sui pe scară) CA 1861, 67. (<fr. escalader).
  ESCALADĂ s. escaladă, scalată GC I, 154v, cf. şi GC VI, 110r. (Cf. fr. escalade, it. scalata).
  ESCARĂ s. (Med.) escara lăpţie (rohii în cap) PMC I, 61; escară RMS, 106; PD, 243; escare (zgăibuliţe) RMS, 113. (<fr. escarre).
  ESCARMUŞĂ s. („luptă mică, provocare”) scarmuţie GC VI, 110r; escarmuşă LIT, 119. (Cf. fr. escarmouche, it. scaramuccia).
  ESCARPĂ s. („fortificaţie”) scarpă AR 1829, 57; NV, 355; PBV, 411; PD, 576; o rîpă [...] slujeşte prin stîncoasele maluri ca escarpă (tării) AR 1837, 3. (Cf. fr. escarpe, it. scarpe).
  ESCARPAT adj. („abrupt”) treptele scărpoase (escarpés) R 1857, nr. 4, 3. (Cf. fr. escarpé).
  ESCHIMOS s. un eschimo şi pl. eschimoşi FD I, 41, 42. (Cf. fr. Esquimaux, germ. Eskimo).
  ESCHIVA vb. eschiva (ocoli) T 1856, nr. 3, 3. (<fr. esquiver).
  ESCROCHERIE s. escrochérdie, eshrochérdie GC I, 155r, 156r; escrocherie (înşelăciune) AR 1834, 376; CA 1856, 42. (Cf. ngr. ¢iscrokšrdeia, fr. escroquerie).
  ESENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 199. Cf. şi esenţie GIA I, 113r, IO, 70; OMT, pf.; CB 1814, 164; BD I, 389; PDP, 99v; AR 1830, 434; RB, 232; CCF, 33; VL, 30r, 75r; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; esenţie, afire AVP, 8; esenţă, esenţie GC I, 153v; esenţă AFH, 13; API, 127; VL, 55v, 76r, RCM, 87; HMV I, 22; DFL, 9, 12, 57; FMIL 1847, 224; AF, 196; LMS, 24; SIT, 69; BCD, 308; pe la 1850 forma era frecventă; esinţă GCB II, 205; DCB IV, 68 esenţă, esinţă PD, 243. (Cf. şi germ. Essenz).
  ESENŢIAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 200. Cf. şi fiinţesc BLM, 63; LB, 218; DLG, 19, 20; înfiinţat IRV, 210r; înfiinţător TAA, 13; fiinţelnic HFP, 87, 202, 272; CPI, anexă 11; MF I, 7v, 22r, 51r; fiinţial MFE, 33; esenţial IO, 70; MPI, pf.; AR 1830, 106; GC I, 153v; CCF, 56; GRN II, 63; VL, 6r, 6v, 53r; FBE, 76v, 98r; FMIL 1844, 26, 192, 257, 367; DFL, 15, 78, 123; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; esenţial (de căpetenie) BG, VI; esenţial (adevărat) CEF, 69; esenţial FMIL 1847, 57; Z 1856, nr. 35, 2; JA, 3, 117, 172; VMP, 181.
  ESENŢIALMENTE adv. de cea firească nu să osibeşte fiinţeşte BLM, 22; esenţialmente D 1859, 172. (Cf. lat. essentialiter, fr. essentiellement).
  ESOPIC adj. esopicesc CBB, pf. 2; VMG, 13.
  ESPLANADĂ s. esplanadă RB, 227; CA 1852, 95; DCB I, 6; splanadă NV, 369; PD, 588. (<fr. esplanade).
  ESTIMATOR s. („evaluator”) stimător PBV, 438. (<fr. estimator).
  ESTIV adj. („estival”) estiv (văratic) SVC, 37. (<lat. aestivus).
  EŞALON s. (Milit.) eşelone pl. RBM, 188. (Cf. fr. échelon, rus. õð×ãæå).
  EŞALONAT adj. (Milit.) eşalonat RBM, 74. (<fr. échelonné).
  EŞAPAMENT s. (Mec.) urloi de scapement PFM, 421. (Cf. fr. échappement, it. scappamento).
  EŞEC1 s. („înfrîngere, insucces”) RL, 404; DIB, 5. (<fr. échec).
  EŞEC2 s. („şah, jocul”) eşec GC I, 154r; MCL 1838, 175; NV, 171; StDR, 97; SCC II, 110, 221; PBV, 129; R 1858, 185; a ţine în eşec DIB, 17. (<fr. échecs).
  EŞICHIER s. („masă de şah”) eşichier SCC II, 110; eşichie RL, 434. (<fr. échiquier).
  ETAJERĂ s. RL, 113. (<fr. étagère).
  ETALA vb. („a expune mărfuri spre vînzare”) PD, 244. (<fr. étaler).
  ETALAJ s. 1. („expunere cu ostentaţie”) etalagiu RL, 247. 2. („expunere de mărfuri spre vînzare”) etalagiu PD, 244. (<fr. etalage).
  ETALON s. PFM, 127. (<fr. étalon).
  ETCETERA adv. ecetera AsPR, 12; etţetera, eţetera PBV, 129; etcetera, eţetera PD, 244. (<lat. et caetera).
  ETER s. Vezi Form. term. şt., p. 200. Cf. şi etir VEI, 19r, 22v; AOS, 60; éteră GF, 102r; eteră VEI, 15r; GF, 133r; BDL II, 426r; eter VEI, 17r, 17v; GC I, 156r; SIC, 26; ECS, 97; SHI I, 23; APR, glos. II; RCM, 10; BP, 77; BPB, 12; AF, 39; CA 1848, 79; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi gr. a„qhr, it. etere şi etera).
  ETERAT adj. („eteric”) NV, 172; PFHN I, 189; 34. (<fr. éthéré).
  ETERIE s. („asociaţie, mişcare revoluţionară”) eterie PIU III, 198; PIU IV, 216; AR 1829, 237; AR 1830, 371; AR 1837, 60, 75, 220; CA 1840, 2; ICI, 28; TR 1854, 64; PBV, 129; etirie AR 1829, 198. (Cf. ngr. ˜taureÚa şi ˜tair…a).
  ETERIST s. AR 1837, 60; HP, XIII; CA 1848, 67; RL, 161.
  ETERODOX adj., s. (Bis.) GC I, 155v; FMIL 1847, 80; D 1860, 97; PD, 244. (<fr. hétérodoxe).
  ETERODOXIE s. (Bis.) GC I, 155v. (<fr. hétérodoxie).
  ETEROGEN adj. Vezi Form. term. şt., p. 200. Cf. şi părticele eteroghénee HFP, 88; materii eterogenii (de deosebită natură) TAA, 3; eterogen GC I, 153v; GTN 1836, 108; HMN, ded.; VVP, 45; FMIL 1844, 61; EV, XXIX; CGR, 35; CDR, 92; BG, 218; pe la 1850 forma era frecventă; heterogen MF II, 86v; CCF, 59; eteroghen EPD, XLIII; eteroghenic SGR I, 36; genul amestecat CGR, 42. (Cf. şi ngr. ˜terogen»j, it. eterogeneo, germ. heterogen).
  ETEROGENEITATE s. heterogheneitate CCF, 29; eterogeneitate FMIL 1847, 234; CGR, X; NV, 172; StDR, 96. (Cf. lat. heterogeneitas, fr. hétérogénéité).
  ETNOGRAF s. GC I, 153v; PBV, 129. (<fr. ethnographe).
  ETNOLOGIC adj. INB 1859, 42. (<fr. ethnologique).
  ETONANT adj. („uimitor”) BMN II, 202. (<fr. étonnant).
  ETOPEE s. (Ret.) GRR, 101, 104; PD, 245. (<fr. éthopée).
  EU s. (Filoz.) însuş POS, 95; sineş POS, 43, 94, 154; 160; EAM, 13; EOI, VII, 93; EPD, XX; RMS, 47; eu CRV, 72, 101; EOI, 204, 229; DFL, 10, 19, 35, 67; KFL, 51; CFZ, 73. (Cf. germ. das Ich, fr. le moi).
  EUHARISTIC adj. evharisticesc TD III, 211; evharistic TD III, 213. (Cf. lat. eucharisticus, gr. eÙcaristikÒj).
  EUHARISTIE s. efharistíe IPT, 66, 109; evharistíe IPT, 143; MTM II, 314; TD III, 4; evharístie LB, 207; evharistie VVP, 43; eharistie, euharistie PBV, 129; eucaristie NV, 173; eucaristie, euharistie PD, 246. (Cf. gr. eÙcarist…a, lat. eucharistia, fr. eucharistie, it. eucaristia).
  EUMENIDE s. pl. (Mit.) FNPB II, 170r; NV, 173; AVP, 8; PD, 246. (<fr. euménides).
  EUNUC s. evnuh DC I, 57v, 72v; DC II, 14r, 20v; DC III, 139v; AZ, 83v, 88r, 106v; eunuc BD I, 394; NV, 173; CEF, 136; PD, 246; eunuc, evnuc, GC I, 136v; eunuh PBV, 129. (Cf. ngr. eÙnoàcoj, rus. ÜÙåëí, lat. eunuchus, fr. eunuque).
  EUROPEAN adj., s. evropeu GN, m 142r, 144v, 157r; DC I, 21v; DC II, 11v, 49v; DC III, 220r; DC IV, 3r, 4r, 96r, 230v, VIO I, 32v, 51r, 67v; VIO II, 9v; GIA I, 3r, 7v, 43r, 132r; GIA II, 38r, 100r; VIC, 171v; DIP, 4v, 13v, 27r; MRP, pf.; SPBA, 3, 35, 57, 105; MI, IX, XI; GIC, 4; AR 1829, 54; AR 1830, 165; GC I, 136v; sporadic forma este folosită pînă spre 1860; evropieni, -ene GN, 77v; DC III, 61v; HOG, 41; AZ, 50v, 52v; CC, 105; AR 1830, 170; SGR I, 27; TGA, 2; SHI II, 122, 123; ROI2 III, 20; evropian ROB, 122; SGR II, XII; PMG, 5; IL 1840, 6; evropiean SCC I, 162; CA 1859, 29; evropean GIA I, 66v; HOG, 49; VIC, 18v; GCA, 4; FC, 22v; GSP II, 33; DCP, pf.; CRac, 9; PCP, 20; TSVM, IV, XIII, 60; GC I, 136v; FD I, 43; AR 1844, 10; PBV, 123; CA 1858, 25; europeu PCB, 140; CR 1829, 117; GC I, 136v; VAA, 37; RB, 212, 240; VCL, 39v; KOS, XII; CA 1855, 12, 75; INB 1857, 28; CA 1860, 100; europen BDL II, 425v; european GC I, 136v; MALP, 4, 33; FTP IV, 105; RB, nr. 10, 4; FL, 63; VVP, 45; FMIL 1840, 197; MID I, 2, 196; PMB, XV; BCB, 19; Z 1856, nr. 17, 3; PBV, 129; RAM, 3; Z 1858, nr. 18, 1; BEC, XL; europeen KDP, 85; Z 1856, nr. 3, 2; europian SCC I, 167; KOS, XXII; C, 5, 14, 19; RAM, 11. (Cf. ngr. eÙrwpa‹oj, fr. européen şi Européen, lat. europaeus, it. europeo).
  EUROPENISM s. evropeizmos AR 1835, 100.
  EUROPENIZA vb. europeniza (a face europei) AR 1838, 199. (<fr. européaniser).
  EVENTUAL adj., adv. eventuale sg. TR 1854, 199; eventuel RL, 381, 398; eventual Z 1856, nr. 7, 3, nr. 8, 4; C, 3; PD, 246, supl. IX. (<fr. éventuel).
  EVENTUALITATE s. TR 1854, 1, 146; GM 1854, 326; Z 1856, nr. 6, 2, nr. 8, 4; R 1857, nr. 1, 3; D 1860, 398. (<fr. éventualité).
  EXALA vb. Vezi Form. term. şt., p. 201. Cf. şi esala AF, 45, 133; LMS, 26, 32; AAR, 53, 60; BCP, 17, 40, 72; ICI, 20, 48; PIC, 6; PD, 219; ezala BCP, 82.
  EXALATOR adj., s. vazele pielii cele exhalatoare (exhalirende, ce scot afară) SMA, 189, esalatoriu NV, 165. (Cf. germ. exhalieren).
  EXAMINARE s. examenare SFT, f.t.; StDR, 82; examinare MCL 1839, 640; CFZ, 110; esaminare StDR, 90; GRR, 95; CFZ, 172; Z 1856, nr. 18, 3; NRC, IV, X; BEC, 97; AML, 106, 126; ezaminare CA 1856, 18.
  EXAMINATOR adj., s. eczaminator LOA, 98; RSM, 24r; PBV, 123; examinator MCL 1838, 78; PD, 220; esaminator BIP, 18, 26; NV, 166; StDR, 90; ezăminătoare RL, 383. (Cf. fr. examinateur, lat. examinator).
  EXAMINAŢIE s. („examinare”) examinaţie BD I, 395; esaminaţie NV, 166. (Cf. lat. examinatio).
  EXARH s. exarh VOG, 1; ME, 256; SIU, 14v; BD I, 395; AR 1829, 151; GC I, 153v; FMIL 1847, 87; CA 1851, 21; StDR, 82; CA 1852, XIX; PBV, 124; PD, 220; eczarh VVP, 43. (Cf. ngr. œxarcoj, lat. exarchus).
  EXARHAT s. SHI II, 179, 180; PBV, 124; PD, 220. (Cf. fr. exarchat).
  EXARHIE s. exarhie BD I, 395; eczarhie VVP, 43.
  EXASPERA vb. esaspera SMB I, 66, 142; DCB IV, 136; PIC, 62. (<fr. exaspérer).
  EXCURSIE s. excursie SHI II, 188; IFM, 14; StDR, 83; CA 1859, 123; CA 1862, 34; PD, 223; excursie FMIL 1840, 358; LIT, 203; JA, 46; escursiune DFL, 111; PFM, 25; excursie, excursiune, escursoare StDR, 92; escurţiune WAM, 84. (Cf. fr. excursion, lat. excursio, germ. Exkursion).
  EXECUTA vb. Vezi Împrumut I., p. 131. Cf. şi împlini GF, 126r; CP I, 279; DAP, 13; MN 1836, 11; SRM, 40, 42, 55, 176; ROM, 41; săvîrşi NRC, 126, 212; execvelui BD I, 395; sucuţii BD II 322; executa (împlini) AR 1832, 2; executa IL 1840, 207; AsLM, 8; WPM, 1, 11, 14, 18; SRI, 205, 231; IFM, 8; BIP, 75; BCD, 21; ROM, 177, 207; CA 1851, 41; StDR, 82; pe la 1850 forma era frecventă; eczecutarisi ROI2 III, 50; BFO 1843, 207; AOD, 122; eczecuta SRI, 303; ROM, 177; StDR, 80; RBM, 91; NPT, 363; RIT, 15; PBV, 123; esecuta MEN I, 73; BDJE, 178; SIT, 73; CGR, 203; BIP, 20; StDR, 91; RBM, 19, 2; CA 1852, 96; GRR, 246; FAM, 29, 114, 219; CA 1854, 58, 82; CFZ, 67; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; ezecuta CA 1855, 140; Z 1856, nr. 1, 3; VO 1857, 15. (Cf. fr. exécuter, germ. executieren şi exequieren).
  EXECUTIV adj., s. (Adm., Jur.) împlinitor TPE, 11r; AR 1829, 80, 230; AR 1830, 173; ROI 2 III, 62, IX, 15; SRI, 29, 30; KDP, 23; RL, 132; săvîrşitor CR 1829, 63, 152, 316; AR 1830, 30, 165, 323; ROB, 8; CPL, 26; NRC, 125; executiv (împlinitor) AR 1830, 538; AR 1831, 134; executiv MPI, 52; RB, 335; FMIL 1840, 404; RIP I, 71, 199; BCD, 22; StDR, 82; PD, 221; eczecutiv SHI, 47; AOD, 27, 70, 228; StDR, 80; esecutiv FMIL 1847, 69; NV, 138; BCD, 79; CA 1852, 53; SCC I, 251; CFZ, 162; RAM, 15; LMG, 16; BEC, 99; RF, 4; esecutiv, esecuţiu, StDR, 91; esecutiv (săvîrşitor) C, 13. (Cf. fr. executif, germ. exekutiv).
  EXECUTOR adj., s. ezecutor PFBM, 27v, 35r; SCC I, 176; CA 1855, 65; împlinitor DAP, 210; împlinitor (executor) CL II, 210; executor DAP, 182; MIM, 13, 14, 16, 19, 22; BD I, 395; BR 1829 I, 35; CIRA, 308; BCD, 20; StDR, 82; PD, 221; execvăluitor MIM, 2, 3; execvens MIM, 32, 36, 52; sucuţiu BD II, 324; eczecutor AR 1830, 178; GC I, 140r; CPL, 77; AV, 12; SHI II, 33; BGO 1840, 238; BFO 1843, 137; StDR, 80; PBV, 123; esecutor FMIL 1847, 114; BP, 212; StDR, 91. (Cf. lat. executor, fr. exécuteur, germ. Exekutor).
  EXECUŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 131. Cf. şi execuţie PFBA, 623v; CP I, 339; CL III, 20; RPL, 16; PM, 10; UT, 25; MIM 17, 22, 28, 43, 44; LB, 207; CR 1829, 204; AR 1829, 53, 125; GC I, 142r; BAR II, 39; pe la 1830 forma era frecventă; giucuţie, giuguţie PFBA, 694r; sucuţie BD II, 324; săvîrşire (execuţie) MIM, 1; execuţie (împlinire) BAR I, 56; execuţie GC I, 140r; SR, 53; HAN, 108; RB, 232; VVP, 43; AOD, 122; CA 1850, 61; CA 1852, 68; PBV, 123; esecuţie SIT, 314; 320; BIP, 18; BCD, 53; esecuţie, esecuciune StDR, 91; ezecuţie CA 1855, 23; esecutiune DFL, 129; DIB, 621; VO 1857, 1; D 1860, 417; execuţiune BCI, 175. (Cf. lat. executio, fr. exécution, germ. Exekution).
  EXEMPLAR s. exemplar DOB, 6; ISF, 4; IN, 4; CP II, 35; CB 1807, XLIII; CB 1808, 38; CL II, 346; CB 1816, 93; MIM, 5, 9, 19, 44; IMC, 4; AR 1829, 254; CR 1830, 334; AR 1830, 42, 183; CR 1831, 52; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; exemplar (trup) AR 1831, 208; exămplari CP II, 34; eczemplar GC I, 140r; LOA, 42, 47; LO, 17; RSM, 11v, 37v; MN 1836, 51; AR 1837, 170; ROI2 VIII, 29; VVP, 43; StDR, 80; PBV, 123; D 1859, 216; eczemplari (bucată) AOD, 22; eczamplar GC I, 140r; LOA, 115, 116; MPG, 26; BGO 1840, 52; CCB, 63; BCD, 186; esemplar FMIL 1847, 16; BDJE, 181; BIP, 46; PCI, 5; StDR, 91; RL, 184; CA 1856, 34; Z 1856, nr. 22, 3; R 1857, nr. 3, 4; C, 16; RAM, 14; RIT, 7; BEC, 222; CA 1862, 76; essemplar LG III; D 1858, 32; D 1860, 416. (Cf. lat. exemplar şi exemplarium, germ. Exemplar, fr. exemplaire).
  EXEMPLAR adj. esemplarnic BAR I, VIII; exemplar CA 1851, 47; CA 1853, XVIII; esemplar CA 1852, 46; CA 1853, 40, 46; de o manieră essemplară LS, 105. (Cf. lat. exemplaris, germ. exemplarisch, fr. exemplaire).
  EXERCITA vb. eczercita DCN, 94; AR 1844, 15; exercita HFP, 145, 187; BCD, 62; CA 1851, IV; CA 1852, 10; CA 1859, 70; exercita DFL, 31, 38, 155; BDJE, 28; GLC, 102; BIP, 23; BCD, 29, 63, 566; GRR, 258; CA 1854, XVIII, 11, 13; DILB I, 198; SMB II, 362; GCB II, 205; forma era frecventă pînă la 1860; essercita LS, 19; D 1858, 14; ezercita CA 1854, 42; CA 1856, 24; izercita SHI I, 36; isercita CA 1854, 42. (Cf. lat. exercitare, it. esercitare).
  EXERSA vb. ghimnasi GIA I, 107v; FGI, 16v; HFP, 266; GC II, 133; AR 1838, 96; ghimnasi (deprinde) BPN I, 168; exerţelui OMT, f.t. v.; exerselui CLV, 44r; 134r; exerţirui OMT, 75; exerţi BAR I, 34; FTP IV, 156; exersi FTP III; exerzi FTP III, 58; FTP IV, 133, 172; eczerţa DCN, 94, 138; exerciţia GC I, 139r; eczerţelui FD I, 5; exersa GTN 1835, 8; ELS, 3; GTN 1836, 23; ECS, 7; RCM, 167; ROM, 238; RBM, 31; SAP, 78; RL, 105, 131; R 1857, nr. 1, 3; JA, 181; D 1858, 1, 7, 11; CA 1861, 129; PD 222; eccerţa KDP, 45; exerţa KDP, 81; eczersa GC I, 139r; PBM, 212; PME, VI; SRI, 290, 305; CA 1852, 66; PBV, 123; eczersi SRI, 303; esersa SIT, 62, 99; GRR, 152; FAM, 114; BMN I, 59; SSC, XI; 49, 81, 104, 115; SCC II, 382; NRC, III, 193; C, 4; BCI, 23; INB 1857, 16; JA, 91; PTP, 101; INB 1859, 4; D 1860, 85; RF, 4, 23, 29; AML, 10, 33, 164; eserţa BCP, 4; ezersa SAS, 20; RL, 258; Z 1856, nr. 3, 2, nr. 4, 4, nr. 6, 3, nr. 15, 2; exerţia KOS, XIII; RL, 53; excersia RL, 53, 72; eserţia SCC I, 42; se exercează GG, 151; IFM, 15; danţul ce eu eczercez MBG, 20; se esercează BPA, 81; să eserceze SIT, 268; esercează CA 1855, 60. (Cf. ngr. gumn£zw, germ. exerzieren, fr. exercer).
  EXIGENT adj. D 1859, 123; CA 1861, 34. (Cf. fr. exigeant, lat. exigens).
  EXIGENŢĂ s. esiginţă DFL, 117, 126; GCB II, 205; esigenţie SCC I, 233, 239, 272; Z 1856, nr. 14, 3; exigenţă PD, 222. (Cf. fr. exigence, lat. exigentia).
  EXISTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 202. Cf. şi existălui MFV II, 52v; existelui MFV II, 122v; CLV, 134v; exista GC I, 142r; MF II, 78v; CGF, 15; FMIL 1844, 223; BPA, 79; WPM, 46; BCD, 20; ROM, 214; FDA, 181; CA 1852, 40; VO 1857, 13; PBV, 124; PD, 222; eczistarisi RDS, 32r; VL, 19r, 72v; eczisti SGR I, 214; SHI I, 51; SHI II, 37, 87; VL, 73r; egzisti VCL, 6r; eczista GGV, 116; CA 1850, 56, 104; CA 1851, 93; SrDR, 80; CA 1852, 59; PBV, 124; existi SMA, 5; VCL, 75v; esiste DFL, 46, 80, 119; exista FMIL 1844, 147; HMV I, 206; MEN II, 69; FMIL 1847, 50; BDJE, 33; LMS, 42; BPB, 117; AF, 174; GLC, 108; CGR, 18; BIP, 70; BCD, 65, 315, 323; PCI, 34; forma este frecventă pînă la 1860; essista LS, 9, 19; SPB, 293; ezista GM 1854, 3; Z 1856, nr. 3, 3; ezisti SHI I, 14; CER, 45r; esisti GLC, 34; fiinţa VM, 5, 93, 94, 98; CA 1855, 19; fiinţi StDR, 289; SCC II, 27; SSC, VII, 38, 92, 105.
  EXISTENT adj. fiinţesc BLM, 67; fiinţător MPI, 140; fiitor LB, 218; DGL, 114; VM, 16, 108; estitiv sau fiinţiv SGR I, 101; fiinţiv VCL, 11v; fiinţiv (ecsistitor) VCL, 77r; aflător CIN, 431; estitor (eczistitor) VL, 8r; esistător VMP, 126; esistinte sg. DFL, 44; esistent RL, 372; VMP, 126; esistint BCI, 75. (Cf. germ. existent, fr. existent).
  EXISTENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 202. Cf. şi fiinţă PSG, 40r; FNC, 134v; MIU, 38, 397; BD I, 419; CLV, 36v; DLG, 15, 16; MF I, 86r; MF III, 47r, 47v, 48r; VM, 100; estenţie CV, 28, 33; estime (fiinţă) FC, 33v, 48v; estime SIU, 16r, 26r, 42v; SPBA, 92; DLG, 69, 85, 87; PCB, 4; VMG, 4, 181, 311; HFP, intr. 2, 49, 56; BDC, 17, 95; SGR I, 29, 31; VG, 37; MF I, 8v, 9v; forma este folosită pînă spre anul 1860; estime sau fiinţă EGR I, 93; estire TD I, 93, 96, 104; TD III, 1; CCF, 52; fiinţă, estere BD I, 419; estere MSS, 13; SGM, 69, 165; existere SIC, 24; SMR I, 118; estinţă MF III, 84r, 95r, 96r; PBV, 129; fiinţire CGF, 135; VM, 94, 097; SSC, 4; fiinţare SMR I, 9; SSC, 1; fiinţime VM, 26, 81, 88; existenţie BDL I, 111v; CLV, 134v; MFV I, 36v; MFV II, 112v; BRD, 3; BDC, 20; GG, 231; SHI II, 164; PMG, 20; SMA, 4; SMR I, 21; CA 1853, 78; JA, 130; existenţia (Ûparxij) MFV I, 36v, 37v; fiinţa sau existenţia TAO, 57; existenţie seau fiinţă AR 1829, 190; existenţie (fiinţă) AR 1829, 205; existenţă GC I, 141v, 142r; MF III, 41v; GTN 1836, 51; MCL 1838, 79; MCL 1839, 771; SMR I, 119; RCM, 115; CA 1851; 29; CA 1852, 1; CA 1854, 136; PD, 222; existinţa (fiinţa) CR 1829, 58; existinţă MF III, 93v; FMIL 1840, 193, 235, 401; HP, XXVI; FMIL 1844, 201; KDP, 51; KOS, XVII; RL, 82; eczistenţă MN 1836, 41 87, 88; RB, 396; FMIL 1844, 266; PME, IX, PBV, 124; eczistenţie CCF, 41, 69; eczistinţă KDP, 115; KMI, 200; existenţă FMIL 1844, 259; FMIL 1847, 88; ASI, pf. 3; BP XIII; AF, 4; SIT, 258; BCD, 61, 250; CA 1853, 41; CFZ, 20, 24, 27; Z 1856, nr. 18, 4; LIT, 57; INB 1857, 3; forma era frecventă pînă la 1860; esistenţa (fiinţa) MCP, 35; essistenţă C, 1; ezistenţă Z 1856, nr. 1, 2; esistinţă FMIL 1844, 107, 349; DFL, 10, 11, 56; FMIL 1847, 67; BDJE, 79; SIT, 236, 259; AF, 3; CGR, VIII, 81; BIP, 45; BCD, 508; forma era frecventă pînă la 1860; essistinţă BBS, 8; ezistinţă RL, 228; VO 1857, 15; esistenţie PGR, 31, 75; AMIM, II; ezistenţie AMIM, XXXI; SCC II, 251. (Cf. şi gr. Ûparxij).
  EXORCISM s. exorcism BD I, 395; PD, 224; exorchism GC I, 142r, 158r; essorcism NV, 403. (Cf. lat. exorcism, ngr. ™xorkismÒj, fr. exorcisme).
  EXORCIZA vb. exorchisi MMF, pf.; exorciselui BD I, 395; exorcisa PD, 224. (Cf. ngr. ™xork…zw, lat. exorcisare, fr. exorciser).
  EXORCIST s. exorcista BD I, 396; exorcitator PMC II, 196. (Cf. lat. exorcista, fr. exorciste).
  EXORDIU s. (Ret.) exordiu GC I, 141v, 158r; PD, 224; exord MCR, 47, 81, 84; PBV, 124; eczord MCR, 83; VVP, 44; ezordia sau proimion GRR, 52; esordia GRR, 54, 55. (Cf. lat. exordium, fr. exorde it. esordio, ngr. proo…mion).
  EXPERT adj., s. fiind ispert (ispitit) întru oştire FTM, 153; expert CPI, anexă 2; CA 1858, 77; PD, 225; numind şi esperi (cunoscători preţurilor mărfii) ROI 2 IV, 6; cunoscători de acest feli de lucru (experi) ROI2 VIII, 12; espert BG, XXI; NV, 168; BCD, 8, 317; StDR, 93; CA 1852, 83; SCC II, 105; BEC, 168. (Cf. fr. expert, it. esperto, lat. expertus).
  EXPIA vb. expia CV, 30; AsP, XX; AsFA, XX; AVP, 8; CA 1861, 41; PD, 225; espia NV, 169; BCB, 45; SMB I, 74; CA 1854, 96; DILB I, 198; Z 1856, nr. 8, 2; GCB II, 205. (Cf. fr. expier, lat. expiare, it. espiare).
  EXPIATOR adj. espiatoriu NV, 169; espiator CFZ, 148; expiator PD, 225. (Cf. fr. espiatoire, lat. espiatorius).
  EXPIAŢIE s. espiaţie MEN II, 188; NV, 169; CFZ, 148; RL, 230; espiaţie, espiaciune, spiare StDR, 93; espiaţiune LIT, 158; expiaţie StDR, 83; CA 1855, 102; PD, 225. (Cf. fr. expiation, lat. expiatio).
  EXPLICIT adj. [propoziţii] explicite au curate EGRM, 27v; EGR, 139; esplicit NV, 169; C, 10; BEC, 424; D 1860, 375. (fr. explicite, lat. explicitus).
  EXPLOATA vb. esploata BP, XVIII; BCD, 520; SCC II, 231, 312; CA 1855, 96; RL, 55; LIT, 91; D 1858, 6; PIC, 122; BEC, XXXIV; D 1860, 92; esploeta BCA, 49; RMS, 84; expluata KDP, 43, 95; espluata RL, 83; exploata CA 1852, 41; PBV, 125; CEG, 82; sploata R 1857, nr. 2, 2; exploata şi explota PD, 226. (<fr. exploiter).
  EXPLOATABIL adj. PD, 226. (<fr. esploitable).
  EXPLOATARE s. esploatare SIT, 109, 204; BCD, 414; RL, 15; CA 1856, 19; LIT, 1, 7; CA 1857, 56; C 13; JA, 25, 83; PBV, 125; CA 1859, 122; BEC, 47, 57; RF, 22; exploatare CA 1856, 60.
  EXPLOATAT adj., s. esploatat Prop, 108; BCD, 268; SSC, 105; CA 1858, 99. (<fr. exploité).
  EXPLOATAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 203. Cf. şi exploataţie LOA, 86, 87, 88; BGO 1844, 61; StDR, 83; PBV, 125; exploataţie şi explotaţie PD, 226; esploataţie MEN I, 150; MID I, 20; SIT, 25, 90, 109; SSC, VII, XII, 38, 95; SCC II, 372; CA 1856, 19; JA, 34; BEC, 54, 87; esploataţie, esploatăciune StDR, 94; espluataţie KOS, XX, XXI; RL, 45, 97.
  EXPLORA vb. esplora DFL, 35, 89; NV, 169; DCB III, 76; CA 1857, 18; explora PD, 226. (Cf. fr. explorer, lat. explorare).
  EXPLORATOR s. esplorator NV, 169; explorator PD, 226. (Cf. fr. explorateur, lat. explorator).
  EXPLORAŢIE s. esplorăciune DFL 36; exploraţie PD, 226. (Cf. fr. exploration, lat. exploratio).
  EXPOZITIV adj. (Gram.) [propoziţii] expozitive (de spunere) EGRM, 28r; EGR, 140; proposiţiunea [...] espozitivă PTP, 17.
  EXPRES adj., s. expres AR 1829, 122; GRN II, 56; VL, 78r; BCD, 45; PD, 227; expre, într-adins PD, 227; espres FMIL 1844, 110; DFL, 44, 109; CDR, 76; BCD, 99, 105, 310; KOS, XVIII; RL, 83; BEC, 28, 49, 100. (Cf. fr. exprès, lat. expressus).
  EXPRESIE s. Vezi Form. term. şt., p. 203. Cf. şi (Lingv., Fiziogn., Poet., Pict. etc.) atît de urîtă expresione VSN, 381; într-un expresion [„cuvînt”] VSN, 381v; mai bone vădiri (expresii) să aleagă MPI, 188; expresie GPE, 48; SPV, pf. 3; MCR, 24; AR 1837, 27, 369; RB, 279; VVP, 44; ROB2, 599; HP, XXX; WPM, 23; CA 1848, 51; StDR, CCP, 97; CA 1852, 50; RL, 102, 388; PBV, 125; expressie PD, 227; espresie GC I, 156r; MCR, 75; GTN 1835, 20; MAE, 55; GTN 1836, 36, 51; MN 1836, 38; FL, 13; MCL 1838, 56, 60; MCL 1839, 372, 446, 656; FMIL 1840, 139, 200; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; espresie, espresiune StDR, 94; espressie BDJE, 25; NV, 170; LS, 35; espresiune DFL, 49; BG, XVIII, 94; BCD, 73, 521; MGP, 79; GRR, 2, 143, 217; GCB II, 205; LIT, pf., 23, 49; INB 1859, 1, 24; BEC, 6; VMP, 272; D 1860, 87, 282; espressiune CEF, 59, 173; DILB I, 198; C, 1, 6; spresie R 1857, nr. 2, 2, nr. 3, 3; spressie R 1857, nr. 3, 1; spresiune R 1857, nr. 6, 1.
  EXPRESIV adj. espresiv SGR II, 25; MCR, 223; DFL, 29 BDJE, 158; AF, 143; NV, 170; CA 1852, 79; BCB, 12; BMN I, 21; SCC I, 192; SCC II, 154; SMB II, 313; RL, 49, 112, 123; BCI, 128; JA, 35; espressiv CEF, 177; DILB I, 198; expresiv HP, XXIX; PD, 227. (Cf. fr. expressif, it. espressivo).
  EXPRIMABIL adj., esprimabil CGR, 189; NV, 170; exprimabil PD, 227. (<fr. exprimable).
  EXPRIMARE s. exprimare VCL, 76r; PBV, 125; esprimare CGR, 4, 12; NRC, 194; esprimaţie, esprimăciune, esprimare, sprimare StDR, 94; exprimaţie StDR, 83.
  EXPROPRIA vb. espropria GC I, 155v; NV, 170; LIT, 7; expropia GC I, 142r, 158r; PD, 227. (<fr. exproprier).
  EXPROPRIAŢIE s. espropriaţie MN 1836, 23; NV, 170; RL, 45; D 1859, 126; expropriaţie D 1859, an. II, 61; PD, 228. (<fr. expropriation).
  EXPUNE vb. exponere IO, 60; exponălui IMC, 2, 3; expoza AR 1835; 123; AR 1837, 260; PME, 31; espoza GTN 1836, 34; esposa PFHM I, 183; expune GC I, 143r, 158r; MPG, 17; KMP, 114; RB, nr. 1, 4, 232; FMIL 1840, 300; AR 1844, 12, 15; BGO 1844, 327; PMH, 114; KDP, 78; CA 1850, 50, 65; pe la 1850 forma era frecventă; espune şi expune GC I, 154r; GC V, 147v; espune GTN 1836, 52; DL, 86; BGO 1840, 306; BPA, 52; MID I, 42, 256; DFL, 93, 168; CA 1847, 40; KFL, VI, IX; FMIL 1847, 95; BP, XI, 176; SIT, 16, 48, 274; NV, 188; BIP, 21; CGR, 81; BCD, 8; StDR, 95; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860. (Cf. lat. exponere, fr. exposer).
  EXTAZ s. éxtasis VIO I, 31v; extasis EPD, 296; extaz FMK, 133; RL, 331, 423; CMI, 27, 72; CA 1860, 117; CA 1862, 85; extază PBV, 125; extasă CEF, 218; extas PD, 228; estaz VN, 14; ASI, 12, 65; AF, 13, 177; SIT, 66; LMS, 11; PMC I, 48; PCI, 119; CA 1854, 1; ICI, 148; CMI, 164, 165, 198; CA 1857, 61; estaze sg. DFL, 182; estază AAR, 83; estas BDJE, 154; BP, 114, 135; NV, 170; SIM, 140; PMC I, 143; RL, 229; PIC, 9. (Cf. ngr. œkstasij, germ. Ekstase, fr. extase, it. estasi).
  EXTAZIA vb. extazia RB, 224; PD, 56; RL, 49; CA 1861, 1; extasia APR, 65; PD, 228; estasia VN, 170; SMB I, 107; LIT, 380; D 1858, 4; estazia AF, 38; PCI, 127; CMI, 166. (Cf. fr. (s’)extasier, it. estasiare).
  EXTAZIAT adj. extasiat APR, glos. II; PD, 228; estasiat NV, 170.
  EXTENSIUNE s. Vezi Form. term. şt., p. 203. Cf. şi extenzie MF I, 119v, 143r; VCL, 26r; extensie VCL, 13r, 13v, 17r; PD, 228; estensie BDJE, 177; CGR, IX; CFZ, 21, 58; AML, 69; estenzie SSC, 78, 82; estensiune DFL, 16, 37; CFZ, 86.
  EXTENUAT adj. estenuat BDJE, 137. (<fr. exténué).
  EXTERIOR adj., s. din afară MML, 7r; cît de cultivat este dinafarul meu FMIL 1844, 301; exterior şi esterior GC I, 142r, 155v, 158r; exterior (din afară) AsG, 94; exterior RBM, 78; D 1858, 11; CA 1861, 43; CA 1862, 47; PD, 228; esterior DFL, 151; SIT, 318; BIP, 56, 73, 84; NV, 17, 44, 170; LS, 54; SCC I, 247; SCC II, 157; DILB I, 198; forma era frecventă pînă la 1860. (Cf. lat. exterior, fr. extérieur).
  EXTERIORITATE s. esterioritate CFZ, 46. (<fr. extériorité).
  EXTERMINA vb. estermina FMIL 1844, 160; MEN, 205; LIT, 171, 173, 190; GCB II, 205; BEC, XLIX, extermina AVP, 8; PD, 229; stermina PBV, 437. (Cf. lat. exterminare, fr. exterminer).
  EXTERMINARE s. esterminare BMN III, 201; CFZ, 174; DILB II, 229.
  EXTERMINATOR adj., s. esterminator MEN II, 109; exterminator PD, 229. (Cf. fr. exterminateur, lat. exterminator).
  EXTERMINAŢIE s. PD, 229. (Cf. fr. extermination, lat. exterminatio).
  EXTERN adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 203. Cf. şi dinafară SIU, 50v; AR 1829, 247; pedinafară IRV, 142v; din afară RB, nr. 17, 3; PDC, XIII; extern (din afară) HFP, 83; extern şi estern GC I, 143r, 158r; extern HFP, 113; RSM, 32r; AR 1837, 319; RB, nr. 7, 4, nr. 31, 4; VVP, 44; VL, 78v, 80v; SMR I, 42; GPG, 53; FMIL 1844, 231; PBM, 156; pe la 145 forma era frecventă; extern GC I, 155v; FMIL 1844, 402; MEN I, 135, 136, 150; PBM, XXIV, XXVIII; DFL, 4; BP, XI; CGR, 5; CDR, 34; forma era frecventă pînă la 1860; chiemarea externă (din afară) BG, IX; estern, stern, dinafară StDR, 95.
  EXTINDE vb. lăţi SIU, 12v, 32v, 45v, 51v; întinde FAE, 112; estinde DFL, 37; BCD, 13; TR 1854, 1. (Cf. lat. extendere).
  EXTINDERE s. lăţire VL, 84v; estindere BCD, 63, 404; TR 1854, 3; GCB II, 205.
  EXTINS adj. lat MF I, 40; VL, 54v; VM, 26; lăţit RIP I, 220; estins DFL, 16; BCD, 237; TR 1854, 116. (Cf. lat. extensus).
  EXTRAS s. („rezumat sau copie fragmentară după documente, cărţi sau publicaţii”) extractus AIC, 25; extract RJ, 21, 23, 125; IPC, 12; MIU, 133; PFBM, 50v; CP I, 265; CP II, 166; TD III, 72; MIB, 351; RPL, 8; OAI, 3; VPP, 59, 123, 305; MIM, 4; BRD, 92; BR 1829 I, 26; CR 1829, 24, 64; AR 1829, 5, 19, 23; CR 1830, 5, 8, 357; AR 1830, 33, 41, 180; GC I, 142v, 143r, 149r, 158r; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; estract MILR, 37; GC I, 154r; CCB, 70, 82, 116; FMIL 1844, 3, 11, 159, 339; KFL, V; FMIL 1847, 37; NV, 171; BIP, 13; BCD, 6, 132; PCI, 6; forma era frecventă pînă la 1860; estract, estras, stras StDR, 95; estrat SD 1855, 2; estras CA 1856, 26; esstras D 1860, 417. (Cf. lat. extractus, germ. Extrakt, fr. extrait).
  
  
  
  
F
  
  FABRICATOR s. („fabricant”) BD I, 396; SHI II, 245; GLC, XXXIII; PD, 247. (Cf. lat. fabricator, fr. fabricateur). 
  FABRU s. fabrii sau bărdaşii SIN, 10; fabru AVP, 9. (<lat. faber). 
  FABULATOR s. („fabulist”) BD I, 396; SIC, 40; GGV, 130; NV, 173; PD, 248. (Cf. lat. fabulator, fr. fabulateur). 
  FABULOZITATE s. BDJE, 82; NV, 173; PD, 248. (<fr. fabulosité). 
  FACENDĂ s. („afacere, interes”) BDJE, 6; LS, 14. (<it. faccènda). 
  FACEŢIE s. („glumă; bufonerie”) facetie, faceţie NV, 173; facezie D 1858, 6. (Cf. fr. facétie, it. facezia). 
  FACEŢIOS adj. („glumeţ; bufon”) facetios, faceţios NV, 174; faceţios PD, 248. (<fr. facétieux). 
  FACHIR s. GN, 295r; DC III, 97r, 116r; DIP, 18r; SPBA, 30; MEN I, 290; NV, 174; PCI, 18; GM 1854, 2; PD, 249. (Cf. ngr. fak…rhj, fr. faquir şi fakir). 
  FACSIMIL s. facsimil, facsimilat NV, 174; PD, 249; fac-simile StDR, 285. (Cf. fr. fac-similé, lat. fac simile). 
  FACT s. („fapt, întîmplare; act, acţiune”) factum RI, 5, 383; StDR, 285; PFHM I, I, 108, 166; PFM, V, 229, 318; fact APC, 39r; SCS, 1, 10; KFL, 41; KDP, 53; KOS, XI, XIII; SCC II, 65, 348, 374; CFZ, 3, 17, 23; GM 1854, 3; RL, 70, 199; cuvîntul era frecvent pînă la 1860. (Cf. lat. factum, germ. Faktum). 
  FACTIC adj. („faptic”) StDR, 285. (<germ. faktisch). 
  FACTICE adj. factiţiu, factiţ NV, 174; [lucruri] artificiale sau factiţe BCD, 240; factice WAM, 104; BCI, 91. (Cf. fr. factice, lat. facticius şi factitius). 
  FACTORIE s. (Comerc.) DC IV, 16v; FD I, 59; AsL, 19; PD, 249. (Cf. fr. factorie, germ. Faktorei, rus. ì×âêæèß÷). 
  FACTOTUM s. AR 1837, 239; StDR, 285; ASLI, 128; PD, 250. (Cf. lat. factotum, fr. factotum, germ. Faktotum). 
  FACŢIONAR s. (Milit., „santinelă”) NV, 174; DIB, 272; DILB I, 198; PD, 250. (<fr. factionnaire). 
  FAD adj. NV, 174; StDR, 284. (<fr. fade). 
  FADOARE s. NV, 175; PD, 249. (<fr. fadeur). 
  FAETON s. 1. („trăsură”) faeton GC VII, 1v; StDR, 284; SCC II, 337; CA 1857, 138; VO 1857, 5; faeton (butcă uşoară) AR 1837, 187. 2. (Zool.) faeton SPV, 174. (<fr. phaéton). 
  FAIANŢĂ s. faians MSP, 5; IVA, 84; PSE, 191; faianţă RIP I, 283; BIN, 64; faienţă StDR, 285; RMS, 61; PD, 249, supl. IX. (Cf. fr. faïence, germ. Fayence, it. faènza). 
  FAIER s., interj. 1. („ceartă; dojană”) GC VII, 1v; 2. („Foc!”, comandă în artilerie) GC VII, 1v. (<germ. Feuer). 
  FAIERVERCHER s. („tehnician de artilerie”) feiervercher SRM, 23; faier-vercher FAM, 7, 121. (Cf. germ. Feuerwerker, rus. ìÜßÜèÙÜèâÜè). 
  FAIMĂ s. famă OC I, 80v; PSC, 118r; SSB, 4; GC VII, 4v; AV, 59; MCL 1839, 373; RCM, 50, 120; SCMI, 51; AMIM, 28; DFL, 185; PS, 37; AF, 185; faimă (famă) SPBA, 102; faima sau fama BD I, 409; faimă (slavă) AR 1837, 369 bis, 383; AR 1839, 35; IL 1840, 85; faimă SMR I, 1; LS, 50; CA 1851, 12; StDR, 285; TR 1854, 3; famă, faimă NV, 175; PBV, 503; PD, 251. (Cf. lat. fama, germ. Fama, fr. fâme, it. fàma). 
  FAIMOS adj. famoz VIO I, 54r; PSC, 117v, 118r; famos CV, 26; BD I, 410; GC VII, 4v; MID I, 37, 45; DFL, 37, 158, 164; CA 1852, XVII, XXVII, GRR, 91, 151; CA 1853, XVIII, XXI; CFZ, 111; VO 1857, 14; LG, 28, 76; INB 1859, 30; fămos GLC, 12, 29; faimos SPBA, 64; AR 1837, 321; MID I, 187; DRB, VII; CA 1847, 45; PS, 56; AF, 48, 115, 149; LMS, 42, 44; NV, 175; CA 1850, 27; PCI, 5, 13; pe la 1850 forma era frecventă; faimos sau faimat, slăvit SPBA, 102; faimos (slăvit) IL 1840, 27; faimoz RL, 98. (Cf. fr. fameux, lat. famosus, it. famoso). 
  FAIN adj. postavuri faine UB, 30; hîrtie faină MDWS, 410; fain SIN, 10; BR 1829 I, 52; GC VII, 1v; SR, 26. (<germ. fein). 
  FALANGA vb. („a bate la falanga2”) AAR, 69. 
  FALANGĂ1 s. (Antic. gr., „formaţie militară de luptă”) falanx BR 1829 II, 26; falangă GC VII, 3r; BPA, 54; falancă BAR II, 109; falancea (phalanx) BAR II, 166; falanxă R 1857, nr. 28, 2. (Cf. gr. f£lagx, lat. phalanx, fr. phalange). 
  FALANGĂ2 s. („instrument de pedeapsă, pentru bătaie la tălpi; vargă, nuia”) falangă DC II, 77v, 78r; GC VII, 3r; VVP, 151; SIM, 214; AAR, 69; APS, 85; RL, 162; AsAL, 7; fălangă DC III, 50v, 56v; BDT, 121r. (<gr. f£laggaj). 
  FALANSTER s. RB, nr. 30, 2; NV, 175; PD, 251. (<fr. phalanstère). 
  FALANSTERIAN s. NV, 175. (<fr. phalanstérien). 
  FALBALA s. farbara GC VII, 7r; PBV, 503. (Cf. ngr. falmpal©j şi farmpal©j, fr. falbala). 
  FALCE s. falcea (croissant), [în notă] unealtă de fer în forma secerei BCA, 275; falce (coasă) CA 1857, 91. (Cf. lat. falx, -cis, it. falce). 
  FALCHIDION s. (Jur.) falchidion APC, 320r, 327v; DAP, 130, 144. (<ngr. falk…dion). 
  FALCON s. (Zool.) falcon CIN, 75, 76, 77; StIN, 92; FMIL 1847, 160; falcon (coroi) IL 1840, 97; falcon (vultur) IL 1841, 69; falconii sau ulii MIN, 53. (<lat. falco, -onis). 
  FALENĂ s. (Zool., „un fluture de noapte”) falenă, farfală GC VII, 4r, 4v. (Cf. fr. phalène, ngr. farf£la). 
  FALIMENTAR adj., s. falimentar (mofluz) BGV, 54v, 55r. (Cf. it. fallimentare). 
  FALIRISI vb. („a da faliment”) AR 1837, 308. (<ngr. fall…rw). 
  FALSA vb. („a falsifica”) DFL, 6; KDP, 81. (Cf. lat. falsare, it. falsare). 
  FAMILIST s. familiaş BPN II, 277; GC VII, 6r; familist CIF, 153; CPL, 58, 63; familist (gospodar) CR 1830, 409; AR 1830, 38. 
  FAN s. („loc consacrat, templu”) fanul sufletului, adecă trupul AP, 61. (<lat. fanum). 
  FANAL s. („far”; fig.) BGO 1840, 307; AF, 87; PCI, 74, 75. (<fr. fanal). 
  FANARIOTISM s. AIR I, XVI, XVIII; FMIL 1844, 266. (<fanariot + suf. -ism). 
  FANATIZA vb. MEN I, 261; NV, 175; PBV, 503; PD, 252. (<fr. fanatiser). 
  FANATIZARE s. PBV, 503. 
  FANFARONA vb. („a palavragi”) PD, 235. (<fr. fanfaronner). 
  FANFARONIC adj. NPT, 36. 
  FANFARONIE s. MAE, 18. (<fanfaron + suf. -ie; cf. şi fr. fanfaronnerie). 
  FANTASIN s. fantassin (pedestraş) IRV, 142r; fantassin, infanterist, pedestraş, DILB I, 198. (<fr. fantassin). 
  FANTASTĂRIE s. („himeră, idee fantastică”) KFL, V. (Cf. germ. Phantasterei). 
  FANTAZA vb. fantazi IEI, 49v; fantazui, făntăzui ME, 443; fantazirui VD, 119; fantaza KCL, 123. (Cf. lat. phantasiari, germ. phantasieren). 
  FANTAZIOS adj. fandasioz PIU II, 175; fantazios BR 1829 II, 37; AML, 32, 33, 37; fantasios GC VII, 6r; PBV, 503. (Cf. it. fantasioso). 
  FANTE s. 1. („figură la cărţile de joc”) fante VSN, 383v; GC VII, 5r. 2. („bărbat uşuratic”) fant MCL 1838, 53. (Cf. it. fante, germ. Fant). 
  FAR s. (Mar.; fig.) fáros DC I, 50v; pharus BD II, 184; far PIU I, 324; CR 1829, 11; CR 1830, 166, 354; API, 133; IL 1840, 20; RCM, 112; NV, 176; StDR, 287; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; far (fînar la port) IL 1840, 26; far (fanar) SMR II, 15; far (luminator) GM 1854, 320. (Cf. gr. f£roj, lat. pharus, fr. phare, germ. Pharus, it. faro). 
  FARĂ s. („gen, soi, neam”) popor de fară nemţească MIR, 310; fara viţei [de vie] MVV, 23. (<it. fara). 
  FARBĂ s. („vopsea; culoare”) CTT, 238; GLC, 90. (<germ. Farbe). 
  FARETRĂ s. faretră (tulbă) FTM, 94; faretră GC VII, 4v. (Cf. lat. pharetra, ngr. farštra). 
  FARFARA s. („flecar, palavragiu”) OC I, 28v, 66r; ECG, 30v; GC VII, 5r; PBV, 503. (Cf. ngr. farfar©j, tc. farfara). 
  FARFURIE s. 1. („porţelan; obiect de porţelan”) farfurie OC I, 46v, 57v, 68v; GN, 104v, 287r, 292v; DC II, 5v, 25r, 111r; DC IV, 63r, 146v, 269r; HOG, 53; DIP, 12v; AZ, 82r; FC, 13v; HBN, 118; farfur CA 1852, 75. 2. („taler, farfurie”) farfurie ME, 200; MG I, 210; POS, 39; CIRA, 212; BFO 1843, 180; DRB, 33. (Cf. ngr. farfour…, tc. farfuri, rus. фарфор). 
  FARINGIAN adj. farengien KMA, 372. (<fr. pharyngien). 
  FARISEIC adj. farisaicesc HFP, 248; farizaic FMIL 1844, 208. (Cf. ngr. farisai@kÒj, fr. pharisaïque, lat. pharisaicus). 
  FARISEISM s. fariseism GC VII, 4v; VVP, 151; farisaism FL, 22. (Cf. fr. pharisaïsme, lat. pharisaismus). 
  FARMACEUTIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi farmacevtíc, farmaceutic GC VII, 5r; farmaţeutic (de spiţerie) AR 1839, 386; farmaceutic AML, 9; PD, 254. 
  FARMACIE s. Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi spiţărie VEI, 134v; DRB, 218; CMV, 46, 47; spiţerie MCI, 11, 12; LVH, 67v; CP II, 58, 60; MCB, 95; MG I, 194; CR 1829, 98; CR 1830, 100, 262; GC VI, 161r; ROB, 139; cuvîntul este frecvent pînă la 1860; spiţerie, spiţărie GC VI, 160v; poticărie MTM II, 263; potică sau spiţerie CS 1802, 28; potică CS 1820, 41; AA, 25; apotică CISG, 113; AA, 25; SHI II, 191; apotecă CB 1813, 62; BD I, 51; LB, 26; GC I, 75r; FMIL 1844, 352; BZ, 89; apotecă, speţerie BDL I, 232r; speţerie (apotecă) CB 1814, 181, 189; apotecă (speţierie) GLC, XVI; speţerie, speţierie ME, 200; speţerie CB 1813, 65; BDL IV, 949v; FMIL 1844, 949v; speţărie RIP I, 167; apoticărie GC I, 75r; farmacie sau spiţerie CR 1830, 99; farmacie, farmachie GC VII, 5r; farmacie SHI II, 191; PBV, 503; PD, 254; farmaţie CMV, 48; apotecă, apotecărie, farmacie, spiţerie PD, 74. (Cf. şi lat. speciaria, germ. Spezerei, ngr. ¢poq»kh, rus. ×çêÜâ×, magh. patika, ngr. farmake‹on, it. farmacia). 
  FARMACIST s. Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi spiţer OC I, 29v, 84v; LVH, 67v; CP II, 130; MCB, 95; CSM, 11; GIC, 41; MG I, 44; CR 1829, 299; CR 1830, 100, 355; VSC, 90; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; speţier MDWS, 396; BDL I, 232r; speţer BDL IV, 949v; spiţier CP II, 67, 130; GIC, 49; TAA, 19; spiţier, spiţer GC VI, 160v; apotecar sau speţiar PV, 112; apotecar, speţier MDWS, 394; apotecar NMSF, f.t., 51; DOA, 27; CB 1813, 62; BDL I, 232r; BD I, 51; PD, 74; apotecar (spiţer) BR 1829 I, 32; poticareş MTM II, 210, 260, 263, 264; paticariu BD II, 163; apoticarăş TD III, 355; CB 1813, 65; apoticar, adecă spiţier GC I, 75r; farmacian, farmaceu GC VII, 5r; farmacian, apotecar, spiţer PD, 254; farmacopeu R 1858, 2; farmacier AML, 7. (Cf. şi lat. speciarius, ngr. ¢poqhk£rioj, rus. ×çêÜâ×èô, magh. patikarus, fr. pharmacien). 
  FARMACOPEE s. farmacopie (lucrare de spiţerie) PMC I, IX, cf. şi 167; farmacopie (spiţerie) Z 1856, nr. 49, 4; farmacopeu, tractat care învaţă meşteşugul d-a face doctoriele PD, 254. (Cf. ngr. farmakopoi…a, fr. farmacopée). 
  FASCINA vb. NV, 176; PD, 255. (<fr. fasciner). 
  FASCINAŢIE s. fascinaţie, faştinaţie [?], faşinaţie NV, 176; fascinaţie (încremenire) SCC II, 218; fascinaţie PD, 255. (Cf. fr. fascination, lat. fascinatio, it. fascinazione). 
  FASIE s. (Adm.) fasiile sau mărturisirile AIC, 31; fasie DOB, 8, 9; CIM, 2, 3, 4; MIM, 39; fasiile, adecă spunerile veniturilor RI, 21; fasiile sau zăciuiala veniturilor GIA I, 137v, cf. şi 124v; arătare (fasie) PIM, 4, 6; fasie (arătare) PIM, 5; dovediri (fasii) MIM, 21. (Cf. lat. fassio, germ. Fassion). 
  FASIONA vb. („a face declaraţie pentru impozit”) fasionălui PIM, 6; CIM, 3, 4. 
  FASIONANT s. („declarant pentru impozit”) CIM, 5. 
  FASON s. 1. („fel, chip; croială, model”) fason GC VII, 16r; RB, nr. 1, 4; StDR, 287; CEF, 176; R 1857, nr. 23, 4; NPT, 286; PBV, 504. 2. („mod de comportare, manieră; moft”) fason GC VII, 16r; LS, 47, 99; StDR, 287; CEF, 96; C, 162; PBV, 504. (<fr. façon). 
  FASONA vb. LIT, 10, 35, 231; PD, 255. (<fr. façonner). 
  FASONAT adj. R 1857, nr. 18, 4. 
  FAST s. NV, 177; SMB II, 337; D 1859, 349; PD, 255. (<fr. faste). 
  FASTE s. pl. (Antic. rom.) fastes AVP, 9; faste PD, 255. (<fr. fastes). 
  FASTIDIA vb. („a cauza neplăcere, dezgust”) NV, 176; PD, 255. (Cf. it. fastidiare, lat. fastidire). 
  FASTIDIOS adj. NV, 176; PD, 255. (<fr. fastidieux). 
  FASTUOS s. NV, 177; AVP, 9; PD, 256. (Cf. fr. fastueux, lat. fastuosus). 
  FAŞIONABIL adj., s. soţietate faşionable (de modă) AR 1838, 273; fasionabil StDR, 287; faşionabil RL, 49; faşionablu NPT, 361. (<fr. fashionable). 
  FATIDIC adj. RL, 265. (<fr. fatidique). 
  FATIGA vb. („a obosi, a epuiza”) fatiga DFL, 68; BDJE, 90; NV, 177; SMB II, 507; VO 1857, 5; PBV, 504; PD, 256; fatica BDJE, 139. (Cf. fr. fatiguer, lat. fatigare, it. faticare). 
  FATIGANT adj. fatigător DFL, 9; fatigant PD, 256. (Cf. fr. fatigant şi fatiguant, lat. fatigator). 
  FATIGĂ s. fatigă DFL, 24, 25; NV, 177; CA 1853, XXIX; T 1856, nr. 4, 4; PBV, 504; fatică BDJE, 128; fatigaţie, fatigă PD, 256. (Cf. fr. fatigue, lat. fatiga şi fatigatio, it. fatica). 
  FATUITATE s. NV, 177; PD, 256. (<fr. fatuité). 
  FATUM s. fatumuri sau întîmplări MIU, 417; nenorociri (fatumuri) MIM, 15; fatum (soartă) CNB, 139; fatum CTT, 200; GLC, XXXIII; faturi (primejdii) AR 1830, 138; fatul, decretul soartei SMR II, 70; fat StDR, 287. (Cf. lat. fatum, germ. Fatum, fr. fatum, it. fato). 
  FATUU adj., s. („lăudăros; supărător”) fatu NV, 177; fat StDR, 287; fatuu PD, 256. (Cf. lat. fatuus, fr. fat). 
  FAŢETĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi faţetă NV, 177; StDR, 288; PBV, 504; facetă PD, 248. (Cf. şi it. faccetta). 
  FAUN s. (Mit.) faon PCB, 116; VPA, 5; faun GC VII, 1v; CDCE, 221; HBN, 27; DILB I, 199; PD, supl. IX; Faun, Fauna BAR I, 145; faună, nălucă, fantasmă GLC, XXVII. (Cf. lat. Faunus, Fauna şi fauni, ngr. faànoj, germ. Faun, fr. faune). 
  FAZAN s. (Ornit.) fazani sau fazieni DC II, 103r; fazan DC II, 122r; GIC, 89; MCL 1839, 260; fazan, fazian GC VII, 1v; fezan VVP, 152; fazan, fezan PBV, 502, 506. (Cf. ngr. faz£ni şi fasianÒj, rus. ì×Þ×å, fr. faisan). 
  FAZĂ s. (Astron.; „etapă”) Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi fasis, adecă cînd să schimbă luna MIU, 62; fazisul lunei AR 1844, 16; fazele lunei FGE, 7; fază SHI, XI, XII; AMIM, XIV; XXV; AF, 201; BIP, 46; pe la 1850 forma era frecventă. 
  FEBRĂ s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi fevra (frigurile) TMS, 116. 
  FEBRIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi febril SMB II, 411; DIB, 219, 492; DCB I, 34. 
  FEBROS adj. cazuri febroase WAM, 81. (Cf. fr. fiévreux). 
  FECUND adj. fecund DFL, 93, 111; CFZ, 46, 86; DILB III, 217; C, 3; GCB II, 206; AVP, 9; PD, 258; roditor (fecund) R 1857, nr. 30, 3; fecond NV, 178; PIC, 4, 72. (Cf. fr. fécond, lat. fecundus). 
  FECUNDANT adj. fecundător DFL, 211; fecundant FBE, 77r; DILB IV, 199; fecondant CA 1862, 47; PD, 258. (Cf. fr. fécondant, lat. fecundator). 
  FECUNDANŢĂ s. fecondanţă PD, 258. (<fr. fécondance). 
  FEDERA vb. PD, 257. (Cf. fr. fédérer, lat. foederare). 
  FEDERALISM s. NV, 178; PD, 257. (fr. fédéralisme). 
  FEDERALIST adj., s. NV, 178; RL, 330, 345; PD, 258. (<fr. fédéraliste). 
  FEDERALIZA vb. federalisa NV, 178; PD, 257. (<fr. fédéraliser). 
  FEDERAT adj., s. LB, 254; VVP, 152; LIT, 196; PBV, 605. (Cf. lat. foederatus, fr. fédéré). 
  FEE s. („zînă”) BP, 65, 70; NV, 178; StDR, 288; CMI, 171, 198; PD, 258. (<fr. fée). 
  FEERIC adj. AF, 10, 38, 39; ICI, 13; RL, 150; CMI, 134; PIC, 69; INB 1859, 32. (<fr. féerique). 
  FEERIE s. 1. („farmec, încîntare”) NV, 178; RL, 334; PD, 258. 2. (Teatru) R 1858, 5. (<fr. féerie). 
  FEIERIE s. („sărbătoare; repaos”) RJ, 353. (<germ. Feier). 
  FELAH s. felaci, adică plugari AR 1829, 196; felas (ţărani robi) AR 1832, 406; săracii felah (iobagi, robi) din Eghipt FMIL 1844, 198. (Cf. ngr. fell£coj, fr. fellah şi, mai vechi, félaque şi fellach). 
  FELCER s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi fălcér IRF, 102; RA, 53, 54; CR 1830, 64; felcer VPP, 325; felcer (subt-hirurg) AML, 4, 7. 
  FELCERIE s. meşteşugul felceriei BGO 1844, 22. 
  FELDFEBEL s. („plutonier”) feldvébel GC VII, 19r; RO, 16; féldvebel CTT, 266; feldvebel MCL 1839, 397; feld-fébel RO, 25, 26; feldfebel BFO 1833, 76; BGO 1844, 157; ROM, 12, 70, 233; RBM, 79; feld-febel CA 1859, 72; feltfebel BFO 1838, 57; CPO, 18; fetfebel ROB2, 630, 633; fedfebel ROB2, 633. (Cf. germ. Feldwebel, rus. ìÜãôÛìÜØÜãô). 
  FELDMAREŞAL s. Vezi Împrumut. I, p. 60. Cf. şi feldmarşal CDG, 25v, 26v, 53v; IEI, 20r, 20v, 60r; NIU, 315v; NB, 24; BPN I, 153; BR 1821, 190; CC, 38; TSVM, 97; GAT, 8; AR 1829, 223; BR 1829 I, 33, 39; forma era frecventă pînă pe la 1850; feldmarşál IRF, 63; RA, 45; JNA, 36; BPN II, 176; féldmarşal PDJ, 1; feld-marşal CIRA, 320; AR 1837, 269; CA 1853, XLIV; fertmarşal GN, 161v; fertmaşal VAZ, 23v; DC II, 51r; TL, 1r; fertmarişal GN, 122; feldmareşal VIC, 115r, 117v, 211r; MFV I, 83v; CR 1829, 10; GC IV, 17v; GC VII, 19r; CR 1831, 43; RB, nr. 22, 1; MID I, 188; KDP, 56; RBM, 12; Z 1856, nr. 9, 3; feld-mareşal CR 1830, 9; marşal de cîmp AR 1829, 155. (Cf. germ. Feldmarschall, rus.фельдмаршал, fr. feld-maréchal). 
  FELDMAREŞALESC adj. treapta fertmaşalească TL, 5v. 
  FELDMAREŞALIE s. se lipsi Anibal de feldmarşelia sa BPN II, 210. 
  FELDSPAT s. (Mineral.) feldspat PAB, 4; CIN, 342; BIN, 35; CEG, 3, 13, 18; feld-spat NV, 178; BIN, 39. (Cf. fr. feldspath, germ. Feldspat). 
  FELDSPATIC adj. CEG, 25, 28. (<fr. feldspathique). 
  FELDŢAIGMAISTRU s. („general de artilerie; mareşal”) feldţaigmaister CSM, 192; CC, 46; feld-ţaigmaistru CA 1853, XLV; feldţaigmaistru GM 1854, 297. (<germ. Feldzeugmeister). 
  FELICE adj. („fericit”) AAR, 52. (<it. felice). 
  FELICITATE s. („fericire”) fericitate DFL, 123; FMIL 1847, 37, 179; KFL, 72; felicitate NV, 178; T 1857, nr. 11, 3; PD, 259; felicitate, fericitate StDR, 288. (Cf. fr. félicité, lat. felicitas). 
  FELICITAŢIE s. („felicitare”) felicitaţie GC VII, 19r; MCR, 216; RB, 388; DE I, IV, 76; NV, 178; CA 1856, 58; Z 1856, nr. 22, 1; LIT, 121; PBV, 506; PD, 259; felicitaţiune GRR, 237; fericitaţie VVP, 152. (<fr. félicitation). 
  FELUCĂ s. (Mar.) unii feluca, adecă unii luntre RIC, 226v; felucă VAZ, 40v; TB, 168v; AR 1829, 60; GC VII, 19r; NV, 179; StDR, 288; PBV, 506; PD, 259. (Cf. ngr. feloàka, fr. félouque). 
  FEMELĂ s., adj. Vezi Form. term. şt., p. 205. Cf. şi femelă MN 1836, 90; MEN II, 101; INB 1857, 10, 43; INB 1859, 12, 38; femelă, femină NV, 179; PD, 259. (Cf. şi lat. femella şi femina). 
  FENICIAN s., adj. finichi RIC, 146v, 179v; feniţieni FTU, 6r, 7r, 7v; INB 1857, 34; finiţeni SIU, 16r; finiceni FIT I, 19r; PIU I, 14; SHI I, 8; finichieni SIU, 21r, 50r; fenichieni SIU, 53r; fenichian ASH, 1; fenichi ASH, 1; fenici FTM, 27, 63; BR 1829 II, 52; finici PIU I, 203; PCP, 31; corabie feneţiască FTU, 9r, 71r; cetate feniţiască FTU, 18r; corabie finicească HET I, 107r; FIT I, 81v; lance feniciască FTM, 55. (Cf. fr. Phénicien şi phénicien, it. fenicio). 
  FENIX s. finícos RIC, 60; finic RIC, 61r; GC VII, 32r; finix RIC, 61r; fínix OC I, 14v, 72v; MIC, pf.; GCA, 74; DLG, pf. 16; finíx GCA, 63; TF, 373; CR 1829, 254; CTT, 224; fenix VVP, 152; StDR, 288; CA 1858, 118; PD, 259; fenix, fenice PBV, 506; fenis BBR, 138. (Cf. gr. fo‹nix, lat. phoenix, fr. phénix, it. feníce, germ. Phönix). 
  FENOMEN s. Vezi Form. term. şt., p. 206. Cf. şi fenomén VIO I, 41v; fenómenon GIA I, 147v; MIU, 373; AOS, 121; fenómena pl. AOS, 12, 51, 112; fenómen GIA II, 46r, 104v; BLM, 175; MIU, 124, 359; AOS, 51; HFP, 119, 137, 138; PIF, 21r; fenómen (ivire) SIU, 8r; fenomen IRV, 169v; MFV I, 26r, 94r; CLV, 26v, 147r; HFP, 137; GC VII, 19r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi it. fenòmeno, germ. Phänomen). 
  FENOMENAL adj. DFL, 205; CFZ, 77; PBV, 506; PD, 259. (<fr. phénoménal). 
  FENOMENOLOGIC adj. fenomenologhic şi fenomenologic CCF, 63. (Cf. germ. phänomenologisch, fr. phénoménologique). 
  FERLEGHER s. („editor”) ferlegăr CL II, 346; GAB, 4; ferlégher CL II, 346; DCP, 180; BR 1821, f.t.; LPT, ded.; ferleghér CTT, 263. (<germ. Verleger). 
  FERMOAR s. fermoar CR 1830, 373; AR 1830, 79; AR 1837, 242; fermuar VFD, 31. (<fr. fermoir). 
  FERNAMBUC s. („un soi de lemn adus din America”) fernambuc CTD II, 222; DCI II, 226; fernanbuc PD, 260. 
  FERTAL s. („sfert, pătrime”) un fertal UB, 1, 15; un fărtali de ceas SIS, 12; un fertai de ceas SIS, 32. (<germ. Viertel). 
  FERTIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 206. Cf. şi rodos RIC, 184r; fertil şi roditori CV, 1; fertil (roditor) SGR II, 132; fertil PBV, 508; PIC, 28; INB 1859, 14, 54; BEC, XXXII; PD, 260. 
  FERTILIZA vb. fertiliza BDJE, 56; BP, XIX; INB 1859, 26; fertilisa NV, 179; RL, 434; JA, 7; PD, 260. (<fr. fertiliser). 
  FERTILIZAŢIE s. fertilisaţie NV, 179; PD, 260. (<fr. fertilisation). 
  FERUGINOS adj. feruginos CR 1829, 114; AR 1829, 68; CR 1830, 80; GC VII, 26v; NV, 179; RMS, 91; PFHM I, 41; WAM, 129, 145; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. ferrugineux, it. ferruginoso). 
  FERVOARE s. ferboare DFL, 152; fervoare SCC II, 295, 298. (Cf. fr. ferveur, lat. fervor). 
  FES s. (Vestim.) fesuri (căciuli) GSP I, 164; fes BFO 1843, 181. (Cf. ngr. fšsi). 
  FESTĂ s. („sărbătoare, serbare”) îl învita [...] la o feste mică CV, 27; festă AR 1830, 221; AR 1831, 197; AR 1832, 254; SHI II, 39; fest SHI, XIX, XX; FMIL 1847, 30; CA 1854, XXV; CA 1847, 13. (Cf. lat. festum, it. festa, germ. Fest, fr. fête). 
  FESTIN s. LMS, 21, 31; NV, 179; CA 1853, 47, 83; CA 1854, 46; CA 1855, 56; AVP, 9; CA 1859, 107; CA 1861, 62; PD, 261. (Cf. fr. festin, it. festino). 
  FESTIVITATE s. TR 1854, 15. (Cf. lat. festivitas, fr. festivité). 
  FESTON s. FTP II, 146; BFO 1833, 65; PBV, 508. (<fr. feston). 
  FESTONA vb. PBV, 508. (<fr. festonner). 
  FETIŞ s. de obşte fetişe a neamului SIU, 33v; de obşte fetişă SIU, 33v; feticiu SMR I, 11; fetici pl. RL, 227. (Cf. germ. Fetisch, fr. fétiche, it. feticcio). 
  FETIŞISM s. fetişmus [?] SIU, 31r; fetişism GG, 146; RIP I, 70; PD, 261. (Cf. germ. Fetischismus, fr. fétichisme). 
  FETIŞIST adj., s. GPG2, 108. (<fr. fétichiste). 
  FIACRU s. („trăsură”) fiacher GIC, 30; fiacher (droşcă) AR 1832, 187; fiacăr GIC, 50; GC VII, 23v; MPG, 22; FMIL 1840, 250; FMIL 1844, 396; CCP, 126; fiacăr (birjar) MCL 1838, 205; fiacrăle ROI2 III, 125; fiacru StDR, 288; NPT, 15; PD, supl. IX. (Cf. germ. Fiaker, fr. fiacre). 
  FIASTRU, -Ă s. BDL IV, 1091v; AR 1829, 54; AR 1830, 23; SHI II, 71. 
  FIDANŢAT, -Ă s. („logodnic, -ă”) BCB, 45, 72; DILB II, 229; DCB I, 15, 49; DCB VI, 68. (<it. fidanzato, -ata). 
  FIDEA s. (Alim.) fideaoa POS, 194; fabrică de fede şi macaroane AR 1830, 170; fede şi alte aluaturi BFO 1843, 203; supă de fede DRB, 2, 19; budincă de fede DRB, 206; fedeaoa DRB, 3, 206, 239. (<ngr. fidšj). 
  FIDEICOMIS s. (Jur.) fidocomison APC, 122r; fidocomisa pl. APC, 122r, 123r, 296v; fidocomis APC, 122v; fidei comis CL II, 123, 126, 223; fideicomísum DAP, 31, 149; fideicomisum CPI, 98, 245; fideicomis SCS, 10; fidei-comis CPI, 47, 97; fideicomis GC VII, 35r; CPI, 98, anexă 11; PDC, 45; StDR, 289; RL, 338. (Cf. lat. fideicommissum, fr. fidéicommis). 
  FIDEICOMISAR s. (Jur.) fidocomisarios APC, 309r, 320r; fidocomisar APC, 117r, 123r, 320r; fideicomisar DAP, 31, 150; SCS, 10; CPI, 99, anexă 11; StDR, 289; RL, 408. 
  FIDUCIAR s., adj. (Jur.) fiduţiar SCS, 10; CPI, anexă 11; drepturi fiduciare BCD, 63; fiduciar PD, 261. (Cf. lat. fiduciarius, fr. fiduciaire). 
  FIEF s. NV, 180; DILB I, 199. (<fr. fief). 
  FIERTATE s. („mîndrie”) BDJE, 25; PD, 262. (<fr. fierté). 
  FIGURA vb. obrăzui IST, anexa; figurarisi MRP, 29; AR 1833, 21; AR 1837, 240, 369; figuri BD I, 419; figura DCN, 114; GC VII, 30r; FTP I, 25; SGR II, 127; SHI I, 14; AIR II, 285; AIR III, 30; RB, nr. 19, 1, 208; MCL 1838, 19; CCB, 88, 110; DFI II, 13; HP, X, XIV; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. figurer, germ. figurieren). 
  FIGURAL adj. VDA, 13; WPM, 14. (Cf. it. figurale). 
  FIGURAT adj. [sintaxis] închipuitori EBG, 77r; [să se întrebe] cu cuvinte în propriasca sa înţelegere, nu în figurască DCI II, 198; construţione figurată VOG, 125; înfigurat VOG, 104; GRA, 96r; figurat BTG, 98v; BDL I, 191v; BD I, 419; EGRM, 28r, 41v; EGR, 102, 124, 126; HFP, 248; SGR I, 56, 75; SGR II, 121; GTN 1836, 70; MN 1836, 72; IL 1840, 104; PEA, 320; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. figuratus, fr. figuré). 
  FILADĂ s. 500 de filăzi şi alte [...] cărţi PCC, 7; filadă JA, 29, 30. (<ngr. full£da şi full£dion). 
  FILARMONIC adj. GC I, 95r; RSM, 42v; AV, f.t.; AR 1837, 149; RB, 226; RNA, f.t.; VVP, 153; PBV, 510; AsAL, 5; PD, 263. (Cf. fr. philharmonique, it. filarmonico). 
  FILARMONIE s. GC I, 95r; GTN 1836, 46; VVP, 153. (<fr. philharmonie). 
  FILĂ s. fila ce am tipărit-o PTF, 153r; filă GC VII, 32r; AOD, 57; SCMI, XIII. (<ngr. fÚllon). 
  FILDEŞ s. 1. („elefant”; vezi şi articolul respectiv) os de fildeş GN, 46v; AR 1837, 395; LMS, 29; corn de fildeş HBN, 70; os de fildiş SPBA, 87; LMS, 29. 2. („dinte de elefant; ivoriu”) fildeş FTU, 9; OC II, 5v; MTT, 99r; GN, 46r, 51v; PTF, 122v; GF, 224r; GIC, 194; MALP, 36; POS, 320; GC VII, 30v; FTP I, 102; EOI, 352; BIN, 293; PBV, 511; CA 1859, 21; fildiş FTU, 38v; GIA II, 94v; IRB, 27r; BDL IV, 1093r; CIN, 59; StIN, 87; LMS, 20. (Cf. ngr. f…ldisi, tc. fildişi). 
  FILIALĂ s. filialuri OAI, 1; filial-bancuri SR, 13; filial MAR, 61; filialul banc D 1859, 172. (Cf. germ. Filiale, fr. filiale). 
  FILOZOFA vb. filosofisi MTT, 145v; DFI II, 17; filosofi BLM, 8; MIU, 236; MRP, 6; BD II, 184; PCP, 30; PP, IV; HFP, pf. 2, intr. 21; MF I, 34v, 35r; AsP, XIV; AsFA, XV; MCL 1839, 503; PIA, 6; PBV, 511; filozofi MF I, 1r; filosofa GC VII, 32r; VO 1857, 15; PD, 263. (Cf. gr. filosofî, lat. philosophari, germ. philosophieren, fr. philosopher). 
  FILOZOFAL adj. piatra filosofală BCA, 500; BCI, 18; INB 1859, 131; CA 1861, 85. (<fr. philosophale). 
  FILOZOFIC adj. Cuvîntul este mai vechi în limba română. Semnalăm aici frecvenţa preponderentă pînă spre anul 1840 a formelor în -esc şi -icesc, în raport cu folosirea sporadică pînă la 1830 a formei în -ic. De exemplu, filosofesc GF, 101r, 108r, 317v; ZFV II, 112v; PF, f.t.; AZ, 82v; BDL IV, 1093r; MD II, 196v; AOS, 3; MI, VIII; GPF, III; filosoficesc CTD II, 204; MTM I, 23, 88; TGR, pf. 1; BLM, 5, 7, 129; MIU, 132; FC, 2r, 2v; BDT, 201r; OMT, 15; BDL IV, 1093v; DCP, pf.; BPN I, 38, 101, 116; LIB, 4; AOS, 4, 13, 43, 51; CRac, 111; SPBA, 75; BR 1821, 30; PCC, 14; CLV, 147r; PCP, 28; GIC, 57, 196; TPE, 6r, 35v; BRD, 93; HFP, ded., 66; CR 1829, 210; forma era frecventă pînă pe la 1840; filosofic BDL IV, 1093v; HFP, 1, 369; CR 1830, 91; GPE, 37; RSM, 8v; MF I, 57r; MPE, III; CCF, 8; RB, 399; MCL 1839, 314; VVP, 153; MEN I, 20, 142; DFL, 11; BP, XVI; CGR, 24; CA 1850, 28; PBV, 511; NPT, 355; ASLI, 126; PD, 264; filosofíc GC VII, 32r. (Cf. lat. philosophicus, gr. filosofikÒj, germ. philosophisch, fr. philosophique, it. filosofico). 
  FIN adj. SPBA, 29, 103; CR 1829, 6; AR 1832, 272; CIRA, 123; RSM, 12r; CIN, 393; KMP, 149; SMA, 229; FMIL 1840, 25, 139, 327; StIN, 5; DE I, 20; BFO 1843, 142; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (<fr. fin). 
  FINALITATE s. finalitate VM, 146; CEG, 116; finitate BMN II, 67. (<fr. finalité). 
  FINE s. fine NV, 180; LS, 36; SMB I, 5; ICI, 56; DILB I, 193; SAI, 119; GCB II, 207; AML, 30; PD, 264; finea (fîrşitul) cuvintelor IGR, 221, 222; loc. adv. în fine DFL, 4, 23; LS, 11; BMN II, 75; PFHM I, XXIV; CA 1854, XXVIII, 15; CFZ, 5, 27, 75: CA 1855, 17; DILB I, 202; pe la 1855 forma era frecventă; înfine CA 1852, XXIX; CA 1853, XXXVI; CA 1859, 39; în-fine C, 14; in fine BDJE, 37; CA 1852, XXVII; AAR, 83; în sfîrşit SPBA, 16, 66; FTP III, 37; FTP IV, 140; MFE, 34; CIRA, 7; CA 1852, 2, 66; RL, 151; în urmă CIRA, IV; AsM, 77; AsM2, 179. (Cf. fr. fin şi adv. enfin, it. fine şi loc. adv. in fine). 
  FINIC s. (Bot., „curmal, palmier”) MTT, 22r; HET I, 74r; HET II, 66r; DC I, 86r, 148v; DC II, 185r; FNPB I, 51v; HOG, 49; AZ, 140v; SIN, 3, 7, 13; SPBA, 71; AR 1829, 196; cuvîntul era frecvent pînă la 1860. 
  FIRMĂ s. (Comerc., Ind.) CL II, 359; RPL, 3; CR 1830, 231; GC VII, 32v; CPI, anexă 11; AR 1834, 88, 129; SR, 11, 25, 36, 38, 41; NPC, 76; MCL 1839, 534, 535; CCB, 7; PDC, 33, 47, 50; JDS II, 442; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Firma, fr. firme). 
  FIRST s. („prinţ”) first LP, 9; JRF, 67; RA, 54; firşt LP, 8; IRF, 37, 47, 63. (<germ. Fürst). 
  FISĂ s. (la jocul de cărţi) GC VII, 32v; RL, 391; PBV, 512; NPT, 67. 
  FISCALITATE s. fişcalitate FMIL 1840, 349. (Cf. fr. fiscalité). 
  FISTIC, -Ă s. alune, fisticuri şi... DC III, 168r; fisticuri MSR, 101; EOI, 351; fistic [arborele], fistică [rodul] VVP, 154; fistic şi fustic PBV, 512, 523; fîstîci DRB, 233, 259, 295. 
  FISTICHIU adj. vistichiu, vezi fistichiu PBV, 69, 512. 
  FISURĂ s. RMS, 267; AML, 178. (<fr. fissure). 
  FIŞIC s. fîşicuri prin care serbează toate praznicile GIA II, 22v; nu mai mănîncă decît fişecuri, sau şi butincă VSN, 300r; fişece CR 1829, 233; fişecuri RO, 18; RB, 258; fişecul de galbeni MCL 1838, 115; fişic, legătură cu praf ce se pune în puşci GC VII, 33v; fişicuri RO, 29; făşicuri AR 1837, 32. 
  FIXARE s. fixire EPD, 399; fixare PBV, 510; RF, 32; fissare INB 1859, 79. 
  FIXAŢIE s. fixaţia (statornicirea) AR 1839, 201; fixaţie SIT, 290; PBV, 510; fissaţie, fixaţie PD, 265. (<fr. fixation). 
  FIXITATE s. fixitate PFHM I, 141; fisitate GCB II, 207. (<fr. fixité). 
  FIZIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi [geografia] fisicească BE, 70r; fisicesc ISF, 2; MTM I, 16; OST, 92; RA, 27; BDL IV, 1094v; MPI, 13, 218; SPBA, 6; fizicesc BLM, 68; BEM, 80; MIU, 5, 196; OMT, pf.; TD I, 28, 30, 432; GC VII, 23v, 29v; gheografia [...] fisică DLC, 4; fisic PCP, 28; HFP, 22, 138; fizic PAFR, 56. 
  FIZICAL adj. observaţii [...] fizicalice HPA, 4v, 37r; fisical FMIL 1847, 171; BMN II, 9; WAM, 67. (Cf. germ. physikalisch). 
  FIZICĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 207, şi Împrumut. I, p. 60. Cf. şi fisichí FC, 14v; fisică TF, 267; RA, 4; BDL IV, 1094v; MPI, 25; AOS, 96; SPBA, 23; BD II, 184; GIC, 222; PCP, 28; HFP, intr. 12; CR 1830, 91; GC VII, 32v; fizică AOS, 31, 54; SPBA, 94, 103; CLV, 147r; DCN, 140; NMP, ded. 3; GC VII, 23v, 29v. (Cf. şi gr. fusik», germ. Physik). 
  FIZICIAN s. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi fizicos AOS, 112, 121, 130; fisic BD II, 184; HFP, 147; MF III, 4v, 147v; fizic MCB, 103; AR 1829, 226, 233; GC VII, 23v; GPE, 13; AR 1832, 20; MF II, 79r; fizic GC VII, 29v; fizisian IRV, 32r; CLV, 147r; MFV II, 39v; fizician HPA, 41v. (Cf. şi fr. physicien). 
  FIZIOCRAT s. fiziocrat RB, 400; fisiocrat PD, 266. (<fr. psysiocrate). 
  FIZIOCRATIC adj. fisiocratic RB, 376; TR 1854, 321; fiziocratic RB, 399. (<fr. physiocratique, germ. physiokratisch). 
  FIZIOLOG s. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi fisiolog MTT, 27v; ZFV II, 129v; GCA II, 21v; CB 1814, 106; fiziolog GC VII, 29v; CCF, 46; AML, 28; fisiologist MEN I, 129, 185. 
  FIZIOLOGIE s. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi fisiologhie DLG, 11; HFP, 200; fiziologie GC VII, 29v. 
  FIZIONOM 1. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi fisionom, fisiognomon şi fisiognomist GC VII, 29v, 32v; fisionomist VVP, 154; NPT, 16; D 1859, 406. 
  FIZIONOMIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi fiziognomicesc TPE, 6r; fisiognomicesc HFP, 246; fisiognomíc GC VII, 32v; fizionomic VVP, 154; fiziognomic FMIL 1840, 271. 
  FIZIONOMIE s. Vezi Form. term. şt., p. 207. Cf. şi fisiognomie OC I, 48r, 67v; VIC, 66v; GIA I, I, 53v; CBB, 21; SHR, 15; ME, 201; BDL IV, 1094; MFV I, 52r; CCI, 21; CR 1829, 218, 338; GC VII, 33r; FEA, 3; MSR, 28, 45; fisionómie VAZ, 3r; TB, 74r, 238v; fisionomie TB, 232r; DAB, 138r, 197v; SPBA, 39; VSC, 18; MDP, 16; fizionomie CP I, 163; CNB, 112. 
  FLAGEL s. Vezi Form. term. şt., p. 208. Cf. şi flagel BDJE, 38; NV, 180; LS, 50, 96; BC, 19; AVP, 9; PAD, 9; PD, 266; flagelă SMB I, 143; DCB IV, 121; flaţelă [?] DILB IV, 199. (Cf. şi fr. flagelle). 
  FLAGELA vb. NV, 181; PD, 266. (<fr. flageller). 
  FLAGELAŢIE s. flagelaţie (lovire) FDA, 75. (<fr. flagellation). 
  FLAMĂ s. flamă CV, 29; PLB, 27; BIF, 11; PFM, 455; BCI, 97; AVP, 9; PD, 266; flame (pară) CA 1861, 81. (Cf. fr. flamme, lat. flamma). 
  FLAMURĂ s. BDL IV, 1094v; CA 1852, 45; CA 1855, 134; CA 1857, 93; R 1857, nr. 2, 1. (<ngr. fl£mpouro(n)). 
  FLANC s. (Milit.) să lovască pe duşman în flangă (coaste) IRV, 21v; flanc AIR II, 302; BPA, 57; SRM, 22; SRI, 2; ROM, 6, 13; FAM, 24; RL, 6; NRC, 112, 118; LIT, 119; R 1857, nr. 28, 2; PD, 266; flanc (aripă) SRM, 10; flanc (coaste) GM 1854, 324. (Cf. germ. Flanke, fr. flanc). 
  FLANCA vb. SMB I, 6. (<fr. flanquer). 
  FLANELĂ s. (Vestim.) flanelă GC VII, 62r; SCC I, 133; flane BFO 1843, 99; flanel FMIL 1844, 59. (Cf. fr. flanelle, germ. Flanell). 
  FLATARE s. coláchie MTT, 188v, 189v; colachie MTT, 188r; FIT II, 19v; PSG, 40r; VIC, 232r. (Cf. ngr. kolake…a). 
  FLATATOR s. cólax MTT, 194v; [om] de nimica, [marg. ] cólax FIT II, 20v; colax şi colac GC III, 110r; flatator PD, 267. (Cf. ngr. kÒlax, fr. flatteur). 
  FLAUT s. (Muz.) flaută FTM, 44, 46; BD I, 422; PSC, 117 r; CMR, 63; FTP I, 106; FTP III, 118; AR 1834, 300; PBV, 512; flaut CR 1830, 196; FTP IV, 117; AR 1834, 300; Z 1856, nr. 10, 4; BC, 59. (<it. flauto). 
  FLAUTIST s. GRR, 152; RBM, 14, 15, 20. (<it. flautista). 
  FLEAC s. cu fleacuri de acestea [...] tot cîştigă ceva SIM, 230. 
  FLECAR adj., s. om flecăitori OMT, 10; flecar CMP, 47; MCL 1839, 647; CDCE, 224; RL, 229. 
  FLEXIBIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 208. Cf. şi flexibil GC III, 63r; flexibel StIN, 17; SCC II, 239; AML, 158; PD, 267; flesibil DFL, 69; flessibil DILB IV, 199. 
  FLEXIBILITATE s. flexibilitate CLV, 147r; BIN, 25; PD, 267; flexibilitate (înduplecare) JA, 101; flexibitate GC VII, 63r; flesibilitate BG, XVIII; GCB II, 207. (<fr. flexibilité). 
  FLEXIONAR adj. (Gram.) [părţi de cuvînt] plecătoare EBG, 26v, 27r, 40v; GRA, 22r; TTE, 2r; plecate MGR, 3v; înduplecătoare VOG, 17; mutăreţe BTG, 45r; schimbătoare SG, 4; MG II, 143; PGRL I, 22; PGR, 5; strămutăcioase SGM, 17; mutarnice GRN I, 8, 14; flexibile sau aplecative SGR I, 38; flexibil SGR I, 68; flessibil BG, 135; CGR, 249. (Cf. lat. flexibilis, fr. flexible). 
  FLEXIUNE s. mutare IGR, 54, 55; flessiune (îndoire) RMS, 360; flexiune PD, 267. (Cf. lat. flexio, fr. flexion). 
  FLORETĂ s. floret CR 1830, 234; VVP, 154; AMC, 33; PBV, 514; floreturi AMC, 32; florete AMC, 33; fiorete MBG, 16. (Cf. fr. fleuret, it. fioretto). 
  FLORIN s. (Fin.) florinţi BE, 67v; PRR, 1; IIE, 13, 18; MDWS, 434; ESI, 10; BFMB, 26v; CMP, 1; IN, 4; CMB, 1; CMO, 1; ISB, 2; MIM, 18, 36; BR 1821, 16; BR 1829 I, pf., 41; SR, 19; PDC, 29; florint UB, 12; TF, 206; BD I, 424; GC VII, 67v; florini DIP, 12v; CA 1853, XLVIII; fiurin GIC, 13; RB, 285; fiorini AR 1830, 198; BAR II, 200; SR, 5; AR 1837, 78; AIR II, 230; RB, nr. 4, 4, 285; BFO 1838, 97; FMIL 1844, 53; CA 1847, 73; PDC, 125; fiorin GC VII, 29v; VVP, 153; RB, 241; MCL 1838, 96; RL, 283; PBV, 511. (Cf. germ. Florin, it. fiorino, fr. florin, magh. forint). 
  FLUVIAL adj. VVP, 154; T 1856, nr. 1, 3; PD, 268. (Cf. fr. fluvial, lat. fluvialis). 
  FOBURG s. GC VII, 42r; AR 1834, 150; AR 1837, 118 bis, 146, 247; CDCE, 17; FGGN, 116; PCI, 49; RL, 240; LIT, 268; PD, supl. IX. (<fr. faubourg). 
  FOILETA vb. DIB, 493, 608. (<fr. feuilleter). 
  FOIŞOR s. un foişor cu stîlpii dă marmuri VIO II, 15v; foişoare (chioşcuri) GSP I, 164; foişor APM, 233; FTM, 255; GIC, 82; AsP, 124, 142; FD I, 13; BGO 1844, 357; SIM, 60. 
  FOLIANT s. MCL 1839, 633; FMIL 1840, 157, 204. (<germ. Foliant). 
  FOLIO s. în folio BR 1829 I, 37; FL, 51; AR 1839, 217; FMIL 1840, 293; CN, 51; AsL, 11; PBV, 516; in folio GC VII, 35r; RB, 364; SD 1855, 1; foliu PD, 268. (Cf. lat. in folio, germ. Folio, fr. folio). 
  FOND s. Vezi Împrumut. I, p. 131. Cf. şi 1. (Fin., Comerc.) funduş FLG, 47; BI, 34; TAI, 9; RPL, 15; RAF, 2, 3; OAI, 1, 3; SR, 5, 6; fundus TAI, 18; GMSP, f.t., 25; VPP, f.t., ded.; BR 1821, 167; DGR, ded.; BD I, 449; PTC, f.t.; KIT, ded.; TSI, III; AAM, ded.; MSS, f.t.; VD, V; SR, 13; FMIL 1844, 14, 237, 274; fondus TAI, 17; fund BI, 7; RAF, 3; TAI, 11, 23; DGR, ded.; StDR, 294; TR 1854, 22; RL, 293; CA 1857, 83; fondos AR 1829, 256; SMA, 88; BFO 1843, 74, 104; Prop, 122; CD, 3, 85; AOD, 25; AsE, 7; StDR, 294; SSC, II; CA 1855, 62; RL, 419; CA 1856, 17; fonduri (capital) CR 1829, 302, 310; AR 1829, 256; fonduri (fonds) RO, 19; fond AR 1829, 170; GC VII, 38v, 48v; BFO 1833, 24; BM, 10; MPG, 3; AR 1837, 114; ROI2 III, 101; RB, nr. 17, 2, 270, 370; FMIL 1840, 354; pe la 1840 forma era frecventă. 2. („suprafaţă de pămînt”) funduşuri (pămînturi) MIM, 30, cf. şi 14; fundus UT, 26; MIM, 10; fund UT, 1; fundii (clejile), funduri (cleşii) FMIL 1840, 347, 349; fond KOS, XXIV. 3. („conţinut”) fondos AOD, 78, 184; CA 1855, 22; CA 1861, 15; fond BGO 1844, 283; HMV I, 51, 207; MEN I, 97; VN, 32; FMIL 1847, 118; GRR, V, 248; BEC, XXVII, 312; articole de fund [la un ziar] RL, 67; loc. adv. în fondos SCC II, 31; în fund LIT, 226. (Cf. lat. fundus, germ. Fonds pl., fr. fond şi fonds). 
  FONETIC adj. telegraf fonetic Univ 1846, 134; princep fonetic şi logic FMIL 1847, 119, cf. şi 133; metoda fonetică [de învăţare] BIP, 7; semănătate sunetică (la sunet, la litere) FMIL 1847, 119. (Cf. fr. phonétique, germ. phonetisch). 
  FONTANELĂ s. (Anat.) fontanelă FMK, 174; HBV, 11; WCP, 135, 137; PAD, 12; fontanelă, fîntîneauă, fîntînelă PMH2, 50; fontănele AML, 76. (Cf. fr. fontanelle, lat. fontanella). 
  FOR s. (Antic. rom.; ext.) forum OTB, 9, 14; DOB, 4; PFBM, 2r, 16v; ESI, 119; PFBA, 614r, 615r, 617r, 618r, 621v; CL I, 37, 54; CCI, 2; AR 1837, 26; ROI2 VIII, 4; CCM, 2; LIT, 23; AVP, 9; for APC, 39v; CL I, 54; BD I, 427; TSVM, 20; BRD, II, 85; CRV, 6, 14; ZEV, 3; AV, 30, 69; pe la 1835 forma era frecventă; foru roman (piaţu roman) BAR I, 14; forul (piaţa veche) GTN 1836, 71 bis; foruri sau iarmaroace CA 1851, XVI; CA 1852, XL; CA 1853, LVI; forul (piaţa) CA 1858, 102. (Cf. lat. forum, germ. Forum, gr. fÒroj, fr. for). 
  FORMALISM s. (Filoz.) MF I, 59r, 59v; MF III, 51r. (Cf. germ. Formalismus, fr. formalisme). 
  FORMALIST adj. GC VII, 38v; RL, 345; DCB VI, 62; D 1860, 395; PD, 269. (<fr. formaliste). 
  FORMALIZA vb. GC VII, 42r; D 1860, 87. (<fr. formaliser). 
  FORMAT s. CR 1829, 238; CR 1830, 180, 395; AR 1830, 68, 94; GC VII, 38v; GTN 1835, 1; MN 1836, 10; AR 1837, 97; IL 1840, 2; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (<fr. format). 
  FORMATOR adj., s. formător BD I, 434; IGE, 240; FMIL 1847, 125; CFZ, 23; îmformător StIN, 28; formator ELS, 6; PBV, 517. (Cf. lat. formator, fr. formateur). 
  FORMĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 209, şi Împrumut. I, p. 61. Cf. şi chip EBG, 29r, 37r, 42v, 66v; închipuire EBG, 30r; furmă sau închipuire EBG, 38r; furma sau shima EBG, 117v; shimă GN, 47r; formă VEI, 11v, 39r, 115r, 170v; formă (chip) CRac, 86; chip, adecă formă DLG, 294; formă şî furmă, vezi chip GC VII, 40r; chipuri (muştre) CME, 1; muştre (forme) CML, 5; forma (făptura) IL 1840, 23. 
  FORMIDABIL adj. MEN II, 258; NV, 181; LS, 88; SMB II, 478; D 1858, 6; INB 1859, 135; PD, 269. (Cf. fr. formidable, lat. formidabilis). 
  FORMULA vb. GC VII, 42r; MEN I, 132; MEN II, 75, 112, 168, 194; DFL, 151, 199; BCD, 178; TR 1854, 67; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. formuler, germ. formulieren). 
  FORMULAR s. formular DCI II, 206, 214; IIE, 20; IIS, 19; IPC, 5; RI, 18, 19; OP, 32v, 34v; DOA, 13, 49; VPP, 123; MIM, 4, 11, 19; AR 1830, 191; GC VII, 38v; FEA, 14; BAR II, 12, 53, 79; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; pilda sau formulariul AIC, 25; după formulariu (noima) ce s-au aninat la... CP I, 357. (Cf. germ. Formular, fr. formulaire). 
  FORMULARE s. închipuire (formulare) AIC, 21; le dă lor aşa formulare, unde nimica... OP, 31v. (Cf. germ. Formulierung). 
  FORMULĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 209. Cf. şi formulă MIU, 152; MIR, 311; MIM, 1, 8, 16; formulă GC VII, 38v; BAR I, 171, 194; BAR II, 79, 88, 164; AR 1834, 164, 178; CRV, 92; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. 
  FORPOST s. (Milit.) IRF, 68; GC VII, 42r; RO, 17; AIR II, 82; BGO 1844, 55; TR 1854, 1; NRC, 3; PBV, 517. (<germ. Vorposten). 
  FORŞPAN s. UB, 20; ORC, 392; VPP, 90; GIC, 24. (<germ. Vorspann). 
  FORŞTADT s. forştadt (oraş afară de cetate) GSP I, 161. (<germ. Vorstadt). 
  FORŞUS s. bancul dă forşusuri (bani înainte) SR, 50; forşus SR, 51, 52. (<germ. Vorschuss). 
  FORT s. (Milit.; „castel, cetate”) RIP I, 129; TR 1854, 44; Z 1856, nr. 7, 3, nr. 10, 1; LIT, 188; C, 159; PBV, 517; AVP, 9; CEG, 47. (Cf. germ. Fort, fr. fort). 
  FORTE adj., adv., s. fortele (omul cel tare, puternic) CEF, 102; forte PIC, 124; BEC, XXIV, XLIII; PD, 269. (Cf. it. forte, lat. fortis). 
  FORTEPIAN s. (Muz.) fortepiano GC VII, 42r; RB, 264; fortepian (clavir) IL 1841, 363; fortepian BCD, 590; fortopian [?] PBM, XXVII. (Cf. fr. forte-piano, it. fortepiano şi pianoforte). 
  FORTIFICARE s. RL, 10; DILB I, 199; Z 1856, nr. 5, 3; LIT, 293; CA 1857, 14; ASLI, 147, 304; PBV, 517; PIC, 122. 
  FORTIFICAT adj. CPO, 50; Z 1856, nr. 44, 2; LIT, 289, 303; D 1859, an. II, 5. (Cf. fr. fortifié). 
  FORTIFICATOR adj., s. PD, 270. 
  FORTUIT adj. DFL, 38, 66; PD, 270. (Cf. fr. fortuit, lat. fortuitus). 
  FORTUNAT adj. ostroavele fortunate (adecă norocoase) HOG, 147; fortunat NV, 181; DILB I, 199; PD, 270. (Cf. it. fortunato, fr. fortuné). 
  FORTUNATIC adj. trecirea din Franţia la Anglia au fost ostenitoare şi fortunatică AR 1834, 37. 
  FORTUNĂ s. serbătoarea fortunei, adecă a norocului OST, 36; noroc sau fortună DO, 38; fortună (noroc) FTM, 40; AsP, II; AsFA, III; MCL 1838, 23; CA 1854, 116; Z 1856, nr. 8, 1; CA 1858, 108; fortună (soartă) GGV, 70; fortună SPBA, 72, 73; GG, V; SHI II, 52, 244; CA 1847, 3; NV, 181; cuvîntul este frecvent pînă la 1860. (Cf. lat. fortuna, it. fortuna, fr. fortune). 
  FORŢA vb. forţia CV, 28, 34; sforţa SIT, 82, 92, 99, 135, 322; BIP, 29, 31; NV, 360; LS, 19, 44, 96, 127; CA 1854, 10; CA 1855, 23; CA 1856, 15; Z 1856, nr. 9, 2; DILB III, 223; D 1860, 85; forţa DIB, 532; PD, supl. IX. (Cf. fr. forcer, it. sforzare). 
  FORŢAT adj. sforţat SHI II, 191; DIB, 203; PIC, 132; sforţat (silit) PMC I, 145; CEF, 201; forţat BCI, 118. 
  FORŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 209. Cf. şi forţie CV, 32; PFM, 406; forţă (silă) MIR, 16; FDB, 39; FTM, 172; SIC, 67; forţă (năsîlnicie) FTM, 173; forţă SHI II, 43, 58; SIT, 3, 19, 142, 152, 207; NV, 181; StDR, 292; pe la 1850 forma era frecventă; sforţă SHI II, 34, 240; LMS, 34; SIT, 39; AF, 68; CA 1854, LIII, 12; RL, 384; DILB I, 212; C, 3; PD, 567; sforţă (silă) NV, 360. 
  FOSĂ s. cu fosă, adecă cu groapă încungiurate FDB, 41; fosă (hindic) AR 1832, 218; fossa, şanţul AVP, 9; [cetatea] era întărită cu ziduri şi cu fossate LG, 41; fossată, şanţ PD, 270. (Cf. lat. fossa, it. fossa şi fossato, fr. fosse). 
  FRAGIL adj. fraghil (fărmători) CIN, 368; fragil NV, 182; NPT, 232; BBR, 101; PD, 270. (Cf. germ. fragil, fr. fragile, lat. fragilis). 
  FRAGILITATE s. NV, 182; LMB, 146; PD, 270. (<fr. fragilité). 
  FRAGMENTAR adj. fragmentar MF II, 1v; CFZ, 20; fragmentaric VL, 54r. (Cf. fr. fragmentaire, germ. fragmentarisch). 
  FRANC 1. s („moneda”) franc VIC, 160v; BR 1829 I, 49; GC VII, 70v; VVP, 155; StDR, 293; 2 france TSVM, 89. 2. s., adj. („francez”, vechi) franci sau frînci GN, 75r; frînci (franţozi) IF, 1; frînci MDNU, 71; franchi şi alimani NIU, 176r; franc VVP, 155; [limbă] frîncească BLM, 10; MDNU, 68; ţara frîncească MIU, 403. (Cf. fr. franc, germ. Franke, it. franco). 
  FRANCEZ s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 61. Cf. şi franţoz DAB, 128v; HO, 49; LP, 4; IRF, 59; BTG, 6r, 73v; BTGO, 21v; BDL I, 17v; GSP II, 28; RA, 67; AOS, 19; GPF, VI, 374; BDC, 127; AR 1830, 104, 213; GC VII, 71v; forma era folosită sporadic pînă la 1860; franţuz AOS, 4; CR 1830, 398; VL, 52v; HP, 11; franţez FC, 40v; SPBA, f.t.; PCC, 11; MCB, 66; OFR, f.t.; DCN, 70; HFP, 59; FTP I, 5, 54; SPV, VI; BAR I, 143; RSM, 8v; TGA, 4; forma era frecventă pînă la 1860; francez PCB, 144; KOS, XXVI; R 1857, nr. 24, 4; RAM, 12; NPT, 362; frances FMIL 1847, 25; C, 16, 19; D 1858, 6; D 1860, 87, 100. (Cf. ngr. frantsezoj, it. francese, germ. Franzose, rus. ìè×åîëÞ, fr. français). 
  FRANCISCAN adj., s. (Bis.) franţiscan DC I, 57v, 84r; DC IV, 265r; VIC, 75v; MIB, 29; GC VII, 72r; franţişcan DC IV, 265r; OTB, 10; VIO I, 55r; TF, 414; franţeşcan DC IV, 271r; franchiscan NIU, 227v; franciscan DL, 79; BMN I, 17. (Cf. gr. fragkisk©noj, germ. Franziskaner, it. francescano, fr. franciscain). 
  FRANCMASON s. franc-mason PTF, 4r, 33v; farmazon PTF, 9r; francmason, vezi farmazon GC VII, 70v. (Cf. fr. franc-maçon, rus. фармазон). 
  FRANCMASONERIE s. franc-masonie PTF, 15v, 16r, 29v, 34v; franc-masonerie PTF, 46r; francmasonerie PD, supl. IX. (<fr. franc-maçonnerie). 
  FRANCMASONIC adj. franc-masonesc PTF, 18r, 20v, 40v. (Cf. fr. franc-maçonnique). 
  FRANCO adv. (Comerc.) prenumerant franco (adecă fără a mai plăti alte cheltuieli) BR 1829 I, pf.; franco AR 1829, 250; GC VII, 70v; AR 1831, 237; AR 1834, 44; MCL 1839, 304; JDS II, 442; StDR, 293; GM 1854, 163; JA, 1; PBV, 518. (Cf. germ. franko, fr. france, it. franco). 
  FRANJ s. epoleturi cu franjuri BFO 1843, 418; perdele cu franjuri CA 1857, 39. (<fr. frange). 
  FRANŢUZESC adj. franţozesc VAZ, 1r; VIO I, 55v; VIO II, 9v; PTF, 4r, 33v; LVH, 1r; FNPB I, f.t.; FC, 51v; HO, 52; IRF, 7; TF, 174; TID, 4; BDL I, 137v; MCB, 39; OFR, 42; TSVM, I; BR 1829 I, 47; BDC, 11; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; franţuzesc OC I, 45r; TB, 61v; PSG, 22r, 83v; VIC, 133r, 202r; GIA I, 7v, 21r; FC, 51v; AZ, f.t.; APC, 176v, 354r, 405v; BTGO, 7v; LP, 7; DCP, pf.; FNB I, f.t.; MALP, 30; FGP, 9; FTP I, 53. 
  FRANŢUZEŞTE adv. franţuzeşte VRM, 82; VIC, 8r, 24r, 133v; franţozeşte CPN, 29, 35; DO, 76; MCB, 64; BDC, 91; DTN, f.t.; RB, nr. 5, 4; MCL 1839, 262; VVP, 155; SIM, XI; PBV, 518. 
  FRANŢUZISM s. franţozism FMIL 1847, 170; franţuzism RL, 339. 
  FRANŢUZOAICĂ s. o franţozoaică CB 1818, 68; o franţoază GIC, 232. 
  FRANZELĂ s. franzolă PSE, 323; DRB, 224; SCC II, 18; franzelă WAM, 26; WCP, 44; PBV, 518. (<ngr. frantzÒla). 
  FRAPA vb. PD, supl. X. (<fr. frapper). 
  FRAPANT adj. HMV I, 11; BMN III, 107; INB 1857, 24; BCI, 76; PFM, 419; INB 1859, 95. (Cf. fr. frappant, germ. frappant). 
  FRATRICID s., adj. ucigaş de frate MTT, 247r; ucidere de frate IRV, 19r; fratucidere GC VII, 74r; MEN II, 41; fratucigaş GC VII, 74r; frate-ucigaş CIRA, 16; fratucid PCI, 167; VO 1857, 3; fratricidiu BMN II, 93; fratricid PBV, 518; PD, 271. (Cf. fratricide). 
  FRAUDĂ s. fraudă (înşelătorie) CEF, 38; fraudă BEC, 34, 36, 57, 73; fraudare PD, 271. (Cf. fr. frauder, lat. fraudare). 
  FRAUDULOS adj. fraudolos BEC, 41; fraudulos BEC, 109, 407. (<fr. frauduleux). 
  FRAZEOLOG s. fraseolog GC VII, 72v. (<fr. phraséologue). 
  FRAZEOLOGIE s. fraseologie GC VII, 72v; T 1856, nr. 2, 3; PBV, 518; frazeologie RL, 119; frasologie R 1858, 194; frasseologie PD, 271. (<fr. phraséologie). 
  FRECVENTATIV adj. (Gram.) verbe frecventative BDL I, 134r; verburile adesetoare (frecventative) DGR, 132; verburi frecventative SGR I, 101; [verbe] adesfăptuitoare PGRL I, 102; [verbe] poftoritoare sau frecventative (frequentativa) BG, 111; frecuentativ PD, 271. (Cf. lat. frequentativus, germ. frequentativ, fr. fréquentatif). 
  FRECVENŢĂ s. frecvenţie StDR, 293; frecuenţă PAD, 200; PD, 272. (Cf. lat. frequentia, fr. fréquence). 
  FREGATĂ s. (Mar.) fergadă OC I, 118r; fregată VIC, 23v; RA, 65; BR 1821, 155; CSM, 16; BR 1829 I, 34, 37; CR 1829, 16; AR 1829, 5, 18; SPT, 117; GC III, 6r; GC VII, 73v; fergată CIRA, 265; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. freg£da şi ferg£da, fr. frégate, germ. Fregatte, it. fregata). 
  FRET s. strîmtoarea mării (fretul, boazul) SIU, 81v, cf. şi 51v; fretul (strîmtoarea) CIRA, 324; EGI, 42, 101; GTS, 24r; GRN II, 115; GGV, 74; StDR, 293; LMG, 34, 45. (Cf. fr. fret, it. freto, lat. fretum). 
  FRIABIL adj. GC VII, 74v; INB 1859, 110; CEG, 18. (Cf. fr. friable, lat. friabilis). 
  FRIABILITATE s. HMV II, 215; PD, 272. (Cf. fr. friabilité). 
  FRIGID adj. apă frígidă, adecă rece FDB, 84, cf. şi 108; frigid PD, 272. (Cf. lat. frigidus, germ. frigid, fr. frigide). 
  FRIGIDITATE s. PD, 272. (Cf. fr. frigidité, lat. frigiditas). 
  FRIGORIFIC adj. PFHM I, 162, 232. (<fr. frigorifique). 
  FRIZĂ s. (Arhit.) friză GC VII, 77r; BC, 63, 89; friz VDA, 13. (Cf. fr. frise). 
  FRUGAL adj. viaţă frugală (cumpătată) HMV I, 132; frugal NV, 183; StDR, 294; CA 1852, 42; WAM, 166; CA 1857, 102; JA, 7; CA 1859, 122; PD, 273. (Cf. fr. frugal, lat. frugalis, germ. frugal). 
  FRUGALITATE s. SHI II, 62; HMV I, 88; NV, 183; StDR, 294; AVP, 10; PD, 273. (Cf. lat. frugalitas, germ. Frugalität, fr. frugalité). 
  FUMA vb. tiutiun nu afumez? VRM, 48, cf. şi 43; afuma (trăgea ciubuc) AR 1835, 157; fuma (trăgea) [ciubuce] AR 1835, 154; a fuma sau a trage tabac SRM, 152, cf. şi 138; fumă [„fumează”] PS, 37, SIT, 88; RMS, 113; să fum o ţigară RL, 402; fumează PS, 37; fuma PD, 274. (Cf. fr. fumer). 
  FUNDĂ s. AS, 23; BP, 104. (Cf. ngr. foànta). 
  FUNERALII s. pl. funeralii StDR, 295; Z 1856, nr. 28, 3; funeraiuri LIT, 412; funeraiu s.n. PD, 275. (Cf. lat. funeralia, fr. funérailles). 
  FURIER s. (Milit., Adm.) fourir IPC, 7; furier AR 1829, 174; CR 1830, 404. (<fr. fourrier). 
  FURNAL s. fornal PFHM I, 43; PFM, 85, 167; furnal PFM, 487; PD, supl. X. 
  FURNIZOR s. furnissor DIB, 442; furnizor Z 1856, nr. 4, 3; furnisor D 1859, 124. (<fr. fournisseur). 
  FUSTANELĂ s. (Vestim.) VVP, 156; PS, 11, 21; ASLI, 147; PBV, 523. (Cf. ngr. foustanšlla, fr. fustanelle). 
  FUZIBIL adj. fusibil PFHM I, 148; CFZ, 104; BIN, 28; PD, 275. (<fr. fusible). 
  FUZIBILITATE s. fusibilitate PD, 275. (<fr. fusibilité). 
  FUZIONA vb. fusiona BEC, XLIX; fuziona CA 1860, 102. (<fr. fusionner). 
  FUZIONIST adj. comitet fuzionist GM 1854, 4. (<fr. fusionniste). 
  
  
G
  
  GAJ s. gaje sg. [cu litere lat.] FLG, 49; gaj (amanet) AR 1831, 168; gaj HP, 35, 36; StDR, 47; RL, 376, 427; R 1857, nr. 8, 1; PBV, 77; CA 1859, 138; CA 1861, 156; gagiŭ FMIL 1847, 140; NV, 189; CA 1855, 132; T 1856, nr. 4, 1; T 1857, nr. 5, 2; C, 3; D 1852 an. II, 52; BEC, XVII, 52, 78, 154; CA 1861, 116; PD, 276; gagiŭ sau ipotecă CA 1855, 70; gagiŭ (siguranţă) CEF, 144. (Cf. lat. gage, germ. Gage, fr. gage, it. gaggio). 
  GAJIST adj., s. creditor gagist BEC, 154, 322. (<fr. gagiste). 
  GAL s. („locuitor al vechii Galii”) gali sau chelţi GN, 74v; galuşi pl. HO, 9; gal PCP, 31; GC II, 115v. (Cf. lat. gallus, ngr. g£lloj, fr. gal). 
  GALACTOFAG adj., s. galactofaghii sau mîncătorii de lapte CRac, 105; galactofag GC II, 115v. (Cf. lat. galactophagus, fr. galactophage). 
  GALANTINĂ s. (Culin., „gelatină”) galantină de purcel […], galantină de curcan DRB, 131, 132. (<fr. galantine). 
  GALAXIE s. (Astron.) galáxie RIM, 284; galaxie FC, 50r; GC II, 115v. (Cf. gr. galax…aj, fr. galaxie). 
  GALENIC adj. (Farm.) galeníc, galenicesc GC II, 115v. (<fr. galénique). 
  GALERIAN s. („condamnat la galere”) CDCE, 181. (<fr. galérien). 
  GALETE s. pl. („gogoşi ale viermilor de mătase”) galete SEC, 220; MCF, 58; galete sau coconi TCB, VI. (<lat. galeta). 
  GALIC adj. („privitor la gali, la francezi; francez, franţuzesc”) galicesc VOG, 136; BRN II, 252; RDS, 1v; BR 1829 II, 7, 18; HFP, 253; BFO 1833, 174; RIP I, 146; HP, 60; galíc, galian, galicesc GC II, 115v; galic PD, 276. (Cf. ngr. gallikÒj, lat. gallicus, fr. gallique, germ. gallisch). 
  GALICISM s. („expresie proprie limbii franceze”) GC II, 115v; BG, 3; NV, 189; StDR, 48; PBV, 77; PD, 276. (<fr. gallicisme). 
  GALIE s. (Mar.) gălii (corăbii) BR 1829 I, 33; BR 1829 II, 14; o gălie de mare BDC, 188; să tragă la gălii pl. BDC, 128. (Cf. lat. galea şi galia). 
  GALIMATIAS s. („vorbire sau scriere confuză”) galimatíe OC I, 114v; galimatie GC II, 118r; FL, 54; StDR, 48; galimatias GTN 1836, 48; FL, 4, 20; KPA, 66; RL, 186; PD, 276; galimatias (confuzie) SCC II, 107; CA 1861, 152. (Cf. fr. galimatias, germ. Galimathias). 
  GALINACEE s. pl. (Zool.) paserile găinoase sau găinele FMIL 1840, 219; galinacei MEN II, 101; galinacee BIN, 344; INB 1859, 92. (Cf. fr. gallinaces, lat. gallinaceus). 
  GALIOTĂ s. (Mar.) galiotă OC I, 118r; galiote (un fel de vase) CR 1830, 27; galiote CIRA, 347; galioate FGE, 50. (<fr. galiote). 
  GALOPA vb. PBV, 77. (<fr. galoper). 
  GALOPADĂ s. GC II, 118r; PBV, 77. (<fr. galopade). 
  GALVANIZA vb. (Fiz., Tehn.) GC II, 118r; PBV, 77; PD, 277. (<fr. galvaniser). 
  GALVANIZAT adj. fier galvanizat R 1858, 112. 
  GAMĂ s. 1. (Muz.) GC II, 118v; VVP, 30; DFL, 162; PD, 277. 2. (Fiz.) PFM, 386. (<fr. gamme). 
  GANG s. gang, -uri, poartă GC II, 118v; gang îngust MCL 1838, 85, cf. şi 66; VVP, 30. (<germ. Gang). 
  GARDIAN s. Vezi Form. term. şt., p. 211. Cf. şi gvardian VVP, 30; BGO 1840, 206; BGO 1844, 47; gardian WAM, 144; DIB, 124, 332, 526, 527; BC, 98; DILB I, 200; VO 1857, 9; D 1860, 85; PD, 277; guardian PBV, 86. (Cf. şi lat. guardianus, it. guardiano). 
  GARDIST s. gvardist OMT, 19; IRV, 30v; GC II, 168v; CIRA, 120; AIR II, 251, 252, 257; AR 1837, 80; SHI II, 152; RB, nr. 30, 3; CN, 24; AMIM, 179; CA 1859, 70; gardistă m. KIT, 188; gardist BDC, 216; StDR, 49; D 1860, 344; guardist PCI, 46. 
  GARNISEALĂ s. PBV, 78. 
  GARNISI vb. garnisi GC II, 118v; KMP, 46; FMIL 1847, 144; SIT, 251; SSC, 150; SCC I, 237; CA 1857, 39; PBV, 78; PD, 278; garniza FMIL 1844, 231; garnisa SMB II, 392; garni BCB, 23; VO 1857, 9. (Cf. ngr. garn…rw, fr. garnir, germ. garnieren). 
  GARNIT adj. DILB I, 200. 
  GASCONADĂ s. GC II, 120v; StDR, 49. (Cf. fr. gasconnade, germ. Gaskonade). 
  GATO s. (Culin.) gato [franţuzesc, de migdale, de miez de portocală, de orez etc. ] DRB, 234, 257, 258, 260, 261. (<fr. gâteau). 
  GAUDENŢĂ s. gaudinţă DFL, 114, 117, 203; gaudenţie KFL, 72; gaudenţă ICI, 32. 
  GAZ s. (Text.) gază GC II, 115r; VVP, 29; BFO 1843, 221; RMS, 66; SCC II, 132; gaz MEN I, 6; SIT, 65, 262; NV, 191; DIB, 300; CMI, 171; PBV, 77. (<fr. gaze). 
  GAZELĂ s. (Zool.) soi de capri pe care le numesc gazedli [?, …], ochi de gazedli DC III, 56v; gaţelă FD I, 26; RB, 234, 247; gazelă CIN, 49; VVP, 29; SIT, 247; AF, 44, 174; NV, 191; AAR, 94; BC, 52; BIN, 306; DCB I, 34; PBV, 77; CA 1859, 13; PD, 278. (Cf. fr. gazelle, germ. Gazelle, it. gazzella). 
  GAZEP s. („mînie, furie”) m-ar fi avut multă vreme la gazep VSN, 3r. (<tc. gazap). 
  GAZETĂRIE s. gazetierie GC II, 114v. 
  GAZETĂRIME s. gazetime CR 1829, 2; gazetierime GC II, 114v. 
  GAZIFER s. gazifer, apareil spre a desface gazul înflăcărător din aerul atmosferic NV, 191. (<fr. gazifère). 
  GAZOGEN s. lampe cu gazogen RL, 113. (<fr. gazogène). 
  GAZON s. MEN II, 171; NV, 191; PD, 278. (<fr. gazon). 
  GAZONA vb. NV, 191. (<fr. gazonner). 
  GAZOS adj. Vezi Form. term. şt., p. 212. Cf. şi gazos GC II, 113v; HPA, 39r; VVP, 29; FDA, 82; CFZ, 47; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; aeros (gazos) BMN II, 6; gazos (aeros, ca aburii) BIN, 11; gazos sau aburos INB 1857, 16; gazos (aeros) INB 1859, 98; gazios JA, 100. 
  GEAMANTAN s. geamandan RMB, 4r, 6v; DAB, 22v, 146v; GC VII, 148r; giumandan KPA, 41; gemăndan SCC I, 29, 238; raníţe (geamantane) RO, 264; geamantan KMP, 82; MCL 1839, 264; CDCE, 19, 198; RMS, 86; PBV, 603. (Cf. tc. camadan, ngr. tzamant£ni). 
  GEAMANTANAŞ s. SRM, 225; SCC I, 155; SCC II, 219. 
  GELOZI vb. zaluji DCN, 100; jaluzi FMIL 1844, 119. (Cf. fr. jalouser). 
  GEMĂ s. („piatră preţioasă, bijuterie”) fruntea adornată cu geme de aur BDJE, 139; geme, gheme pl. StDR, 304. (Cf. fr. gemme, lat. gemma). 
  GEMINAT adj. îmbinat (geminat, îndoit) GRN II, 85. (Cf. lat. geminatus, fr. géminé). 
  GENERA vb. gheneri BD I, 459, 460; genera HMV I, 64. (Cf. germ. generieren, lat. generare). 
  GENERAL s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 62. Cf. şi gheneral BDT, 208v; TID, 17; IRF, 5, 46; NB, 7; GSP, 35; JNA, 17; KUP, 38r; SIU, 68r; SPBA, 59; BR 1821, 26; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1850; ghineral NID I, 65v; ghinaral NID I, 96v, 168v, 180r; ghenăral BDL IV, 1237r; FNB I, 90; PIU II, 92; MRC, 31, 75; ghienerar şi ghieneral BDL II, 349r; ghenerar IAG, 1; MILR, 17; FLG, 5; IFA, 19v; CB 1813, 83; LP, 10; IRF, 4, 6, 72, 74; GSP I, 143; VPB, 10; NB, 25; GSP II, 72, 170; RA, 28, 69; CDA, 28; BPN I, 113; CR 1829, 4; ghenerar şi generar LB, 237; ghenărar GSP II, 79; BPN I, 65, 74, 108, 157; OFR, 11, 22; MRC, 150; FTP III, 139; gheneral şî general GC II, 127r; general MIR, 110; VMG, 17, 239; PCB, 144; CR 1829, 8; NMP, 32; CR 1830, 325, 427; FTP I, 2; BAR II, 60; MAE, 2; GG, 35, 142; MN 1836, 38; pe la 1835 forma era frecventă; genăral BDL IV, 1237r; CR 1829, 140; generar FTM, 137; CPM, 34; FL, 68, 85; GT 1838, 4; MID, 73; LG, 54; un generale TR 1854, 3. (Cf. lat. generalis, germ. General, rus. ÚÜåÜè×ã, fr. général, it. generale). 
  GENERALISIM s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 62. Cf. şi gheneralisim CB 1807, III; VPB, 16; CLV, 150r; TSVM, 67; GC II, 126v; CIRA, 244; AIR II, 269; RB, 220, 317; BR 1829 I, 48; AR 1831, 74; gheneralissim RA, 87; gheneralissimus FLG, 6; gheneralisimus BR 1829 I, 48; CIRA, 325; AR 1837, 48, 52, 249; generalisim CR 1830, 199; StDR, 304; GM 1854, 287; RL, 43; Z 1856, nr. 2, 2, nr. 9, 3; LIT, 134; PBV, 604. (Cf. germ. Generalissimus, rus. ÚÜåÜè×ãßééßäëé, fr. généralissime). 
  GENERALIE s. gheneralie ME, 195; VVP, 30; ghenerălie NB, 9. 
  GENERALIME s. ghenerălime CR 1829, 191; gheneralime CR 1830, 86; AR 1830, 129, 381. 
  GENETIC adj. 1. (Filoz.) definiţia loghicească este [...] urzelnică, genetica MF II, 7v, cf. şi 8r. 2. (Bot.) părţile genetice sau fătătoare a plîntelor PMC II, 200. (Cf. lat. geneticus, fr. genétique, germ. genetisch). 
  GENETLIAC adj. [poem] ghenetliacon, ghenetliacesc EBG, 123r, 123v. (Cf. ngr. geneqliakÒj, lat. genethliacus, fr. généthliaque). 
  GENITIVAL adj. (Gram.) ghenetival SGR I, 89, 195; SGR II, 87. 
  GENOPLASTIE s. (Chir.) genoplastia sau restauraţia bucelor obrazului TMO, 259r. (<fr. génoplastie). 
  GENOVEZ s., adj. ghenovez GN, 274r; DC II, 229v; VIC, 148v; GCA, 66; GIA I, 5v, 6r; PIU II, 195; AIR I, 92; ghenoviz GN, 215r; DIP, 26r; ghenuvez DIP, 22r; GSP II, 120; PIU II, 233; ghenuez CSM, 75; KCL, 108; genuvez AMIM, 33; o şăică […] ghenovească VIC, 192r. (Cf. ngr. genobšzoj, it. genovese, germ. Genuese). 
  GENTIL adj. („privitor la gintă, la neam”) [nume] ghentile SGR I, 181, 183; drepturile […] gentile, naţionale FMIL 1844, 45; numele gentile (ale popoarelor) BG, 41. (Cf. lat. gentilis, fr. gentil). 
  GENTILOM s. ţintilom OC I, 9v; MCB, 97; ţintelom OC I, 12v; zantilom FNPB I, f.t.; gentilom CR 1830, 91; GC VII, 150v; MPG, 37; HMN, 3, 12; HBN, 70, 79; KMP, 81; MEN I, 25; BDJE, 4; NV, 186; StDR, 305; pe la 1850 forma era frecventă; gentilomi (nobili) CDCE, 1; gintilom SMB I, 160, 180; DCB IV, 65, 69. (Cf. fr. gentilhomme). 
  GENTLEMAN s. ghentelmán (om fain) BR 1821, 15; jentelman (domn) AR 1832, 347; gentelmen (nobil) AR 1834, 290; jantilmen IVA, 22; jantlemen IVA, 23; gentleman SCC I, 2, 149; SCC II, 377; R 1857, nr. 2, 4; gentlman RL, 16; gentilman BC, 70. (Cf. germ. Gentleman, fr. gentleman, engl. gentleman). 
  GENŢIANĂ s. (Bot.) ghenţiană (gentiana) StIN, 40; ghenţiana (fierea pămîntului) PMC II, 38. (Cf. lat. gentiana, germ. Gentiane, fr. gentiane). 
  GENUFLEXIUNE s. genuflexie CFZ, 183. (<fr. génuflexion). 
  GEODEZIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 212. Cf. şi geodizic [?] CR 1829, 212; geodezic CR 1830, 202; LOA, 84, 85. 
  GEODEZIE s. Vezi Form. term. şt., p. 212. Cf. şi gheodézie LIB, 4; gheodezie BD I, 460; LOA, 127; RSM, 11r; TGA, 3; gheodezie, geodezie GC II, 126r, cf. şi GC VII, 150r; geodezie LOA, 72, 84, 120; VVP, 179; PD, 281. (Cf. şi lat. geodesia, germ. Geodäsie). 
  GEOGNOZIE s. („geologie”) Vezi Form. term. şt., p. 212. Cf. şi gheognozie GC II, 124v; LOA, 127; geognozie GC II, 124v, cf. şi GC VII, 150r; PBV, 604; PD, 281; geonozie (născocirea pămîntului) BMN II, 14; INB 1859, 7; ştiinţa gheognozei MSP, 1. 
  GEOGRAF s. Vezi Form. term. şt., p. 212. Cf. şi gheograf VEI, 39r, 41v; NIU, 173v; BD I, 460. 
  GEOGRAFIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 212. Cf. şi gheograficesc CDG, 114r; BE, 68r; VIO II, 10r; VIC, 8v, 232v; MILR, 48. 
  GEOGRAFIE s. Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi gheográfie VEI, 39r, 41r; SIU, 6v, 46r; gheográfie sau scrisoarea pămîntului NIU, 5v; o scrisoare de pămînt NIU, 49r; gheografie DC II, 217v; ISF, 2; MIU, XI, 67; OST, 27; ME, 195; MIR, 18, 205; TAI, 12; geográfie PCC, 4; CR 1829, 102; CR 1830, 338; geografie BDL IV, 1237r; EGR, XXIII; CR 1830, 47; LOA, 72, 118. 
  GEOMANTIC adj. gheomantíc şi gheomanticesc GC II, 124v; geomantíc GC VII, 150r. 
  GEOMANŢIE s. gheomandie OC I, 48r; gheomantie GC II, 124v; geomanţie PD, 281. (Cf. gr. gewmante…a, fr. géomancie). 
  GEOMETRAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi projecţii gheometrale LOA, 77; geometral PD, 281. 
  GEOMETRIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi gheometricesc VEI, 15r, 16r, 16v, 40r, 65r; MTT, 5r, 117r. 
  GEOMETRIE s. Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi gheometrie RIC, 88v; VEI, 65r; gheométrie VEI, 16r; MTT, 144r. 
  GEOMETRU s. Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi gheometru VEI, 13v; un gheometră MDWS, 396; gheometra BD I, 460. (Cf. şi lat. geometra). 
  GEORGIC, -Ă adj., s. (Lit.) [ritm] bucolicon sau gheorghicon EBG, 123r; [ritm] gheorghicesc sau bucolicesc EBG, 123v; a patra carte gheorghicească [a lui Vergiliu] DC I, 138v; georgică NV, 187; georgice pl. PD, 282. (Cf. gr. gewrgikÒj şi gewrgikÒn, lat. georgicus, fr. géorgique). 
  GEPIZI s. pl. ghepide MIR, 68; TSVM, 23; AAM, 37, 46; ghepidĭ BDL I, 99r; ghipizi, gepizi AIR I, 21, 22; ghepizi FMIL 1840, 295; gépede MDNU, 65; gepigi PIU IV, 230; gepiţi MID I, 44. (Cf. lat. gepidae, germ. Gepiden, fr. Gépides). 
  GERANT s. („împuternicit”) gerant, adică vechil GC VII, 152r; gerant StDR, 306; BEC, 55, 68; PD, 282. (<fr. gérant). 
  GERÁNŢIE s. („împuternicire”) BEC, 70, 72. (<fr. gérance). 
  GERMAN s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 63. Cf. şi aliman GCA, 73; aleman GRN II, 48; ghermani sau nemţi NIU, 175r, 180r; gherman BTGO, 3r; PCP, 31; HMS, 96r; SGR I, 36; RSM, 8v; TGA, 4; MF I, 45v; PBV, 78; ghermani (adecă nemţi) BDL I, 48r; HFP, intr. 7; ghérman DCN, 21; german BDL IV, 1237r; MDNU, 90; SHI II, 89; MID I, 44; FMIL 1847, 3; SIM, XV; StDR, 306; PBV, 605. (Cf. ngr. germanÒj, lat. germanus şi alemannus, alamannus, fr. germain, germ. Allemand). 
  GERMANIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 63. Cf. şi ghermanicesc IEI, 39r; MD II, 105r; GSP II, 52, 171; TPE, 28v; PAGR, 87; PIU I, 211; PIU II, 88; PIU III, 81; GC II 127r; NPC, f.t.; germanicesc PBV, 605; ghermanic MIR, 167; AR 1837, 53, 243; SHI II, 88, 91, 203; ghermaníc GC II, 128r; germanic MN 1836, 71; RB, nr. 8, 2; GPG, 13; FMIL 1847, 82; BG, 3; Z 1856, nr. 12, 3; PBV, 605; ghermănesc BTGO, 4r; BDL I, 56v; cuvinte alemăneşti (nemţeşti) BRD, 116; BAR I, 88. (Cf. ngr. germanikÒj, lat. germanicus, germ. germanisch, fr. germanique). 
  GERMANISM s. (Lingv.) ghermanism GC II, 128r; germanism FL, 61; DL, 85; BG, 13; PBV, 605. (<fr. germanisme). 
  GERMANIZA vb. FMIL 1844, 243, 335; FMIL 1847, 130; KOS, XXVI; RL, 190. (<fr. germaniser). 
  GERUNZIAL adj. (Gram.) gherundial SGR II, 91; gerundial CGR, 7. 
  GESTICULATOR s., adj. ghesteluitor BD I, 462; gesticulator GTN 1836, 50; NV, 188. (Cf. lat. gesticulator, fr. gesticulateur). 
  GETIC adj. MDNU, 86. (<lat. geticus). 
  GEŢI s. pl. gheti MNC, pf.; gheţi GN, 238r; BDL I, 123v; FMIL 1840, 294; ghete MIR, 18; geţi MN 1836, 2; KOS, XV. (Cf. lat. Getae, fr. Gètes). 
  GHERDAN, -Ă s. un ghiordan de alamă PTF, 144v; ghierdan GIA II, 71r; ghiordan PPT, 6; BP, 104; ghirdan SP, 66; gherdana onorifică CA 1858, 104. 
  GHERILIST s. guerilist TR 1854, 147. 
  GHERUSIARH s. („preşedinte al senatului”) MTT, 188v. (<ngr. gerousiarc»j). 
  GHERUSIE s. („sfatul bătrînilor; senat”) Vezi Împrumut. I, p. 63. Cf. şi gherúsie MTT, 104r, 145v, 188v, 199v; GN, 43; gherusíe GC II, 126v. (<ngr. gerous…a). 
  GHIORDUM s. (Joc de cărţi) ghiurdum, brelan GC II, 130v; ghiordum RL, 391. (<tc. gördüm). 
  GHIOZDAN s. ghizdan BFO 1843, 155, 281; ghiozdan SAI, 117; ghiosdan APS, 40. (<tc. cüzdan). 
  GHIPS s. (Mineral.) Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi ipsos MD I, 22r; APC, 141v; CISG, 129; SPBA, 92; TSVM, 60; PAIC, 72; AR 1830, 236, 357; CIN, 341, 377, 378; RBT I, 46; ICG, 37; JA, 6, 10; PBV, 150; ipsos, ghips GC I, 206r; ghipsos MN 1836, 49; ghips BDL II, 350v; DO, 50; SPBA, 29; LPT, 52; CR 1829, 223; pe la 1830 forma era frecventă; ghips INB 1859, 24; PD, 284; ips (gypsum) StIN, 5. 
  GHIVIRŢURI s. pl. („condimente”) diresuri (ghivirţuri) GSP I, 157. (<germ. Gewürz). 
  GILVEA s. („cochetărie”) cu nazuri şi cu gilveli MAM, 21v. (<tc. cilve). 
  GIMNAST s. („instructor de gimnastică”) ghimnast GC II, 133r; gimnast NV, 188. (<fr. gymnaste). 
  GIMNAZIAL adj. ghimnazial AR 1830, 26; SGR I, III; SGR II, f.t.; RSM, 8r, 9v; TGA, 2; AR 1837, 229; FMIL 1840, 21, 265; gimnazial RL, 315; RIT, 24. (Cf. germ. gymnasial). 
  GIMNIC adj. jocurile ghimniceşti, adică jocurile luptei MIU, 422; ghimnic, adică gol, cei ce să luptă goli GC II, 133r; jocul ghimnic sau atletic BAR II, 191; gimnic PD, 283. (Cf. lat. gymnicus, fr. gymnique). 
  GHIMNICĂ s. („arta exerciţiilor atletice”) ghimnică GC II, 133r; gimnică AVP, 13. (<fr. gymnique). 
  GIMNOSOFIST s. (Filoz.) ghimnosofiste pl. HET II, 65v; ghimnosofisti HET II, 66r, 67v; AOS, 81; ghimnosofist, gimnosofist GC II, 132r, cf. şi GC VII, 152r; gimnosofisti PD, 283. (Cf. gr. gumnosofist»j, lat, gymnosophista, fr. gymnosophiste). 
  GIMNOSPERM adj. (Bot.) Vezi Form. term. şt., p. 213. Cf. şi ghimnosperm, gimnosperm GC II, 132r. 
  GIMNOSPERMIE s. (Bot.) ghimnospermie GC II, 132r; gimnospermie GC VII, 152r; CIN, 266, cf. şi 301; gimnospermia (cu seminţele goale) MIN, 175. 
  GINECEU s. (Antic. gr., „apartamentul femeilor”) harim, ghinecheo CSM, 200; ghinecheo sau harim CSM, 220; ghinecheos, adică harim CSM, 280; ghineconit, harem GC II, 133v; gineceu, ginecon GC VII, 152r, 152v; ghinecheum IL 1840, 87; ginecee sg. NV, 118; PD, 283; gineceu PBV, 605. (Cf. lat. gynaeceum, gr. gunaike‹oj, gunaikwn…thj şi gunaikèn, fr. gynécée). 
  GIR s. (Comerc.) gir, giraţă, girată, girata GC VII, 152v; gir SR, 8, 15, 38, 39; BGO 1840, 230; CCB, 35, 152; NV, 189; PDC, 64, 70, 71; StDR, 306; pe la 1850 forma era frecventă; giro SR, 8, 36, 39, 42; NPC, 84; giro, gir JDS II, 436. (Cf. it. giro şi girata, germ. Giro). 
  GIRA vb. (Comerc.) gira GC VII, 152v; CCB, 35; R 1858, 168; BEC, 11; girarisi CPI, 257; PDC, 71; girui SR, 36; gir (nu girarisesc) StDR, 306. (Cf. it. girare, germ. girieren). 
  GIRANDOLĂ s. girandolă (artifiţie extraordinară) AR 1837 bis; girandolă CMI, 200. (<fr. girandole). 
  GIRAFĂ s. (Zool.) girafă PAIC, 71; AR 1829, 175; GC VII, 152v; GG, 169; DILB I, 200; PBV, 606; PD, 284; girafă (girafe) BIN, 306; ghirafă CIN, 50; StIN, 84; jirafă VVP, 46; PBV, 132. (Cf. fr. girafe, germ. Giraffe). 
  GIRANT s. (Comerc.) girant GC VII, 152v; NPC, 78; CCB, 31, 41; PDC, 64, 70; StDR, 306; PBV, 606; BEC, 178; ghirant NPC, 84. (Cf. it. girante, germ. Girant). 
  GIRATAR s. (Comerc.) giratar PDC, 70; indosat sau giratar PDC, 71. (Cf. it. giratario, fr. endossé). 
  GIRATORIU adj. mişcare giratorie PFM, 202, 506. (<fr. giratoire). 
  GIRONDĂ s. („partid politic în revoluţia franceză”) RL, 346; PD, 284. (<fr. gironde). 
  GIRUETĂ s. giruetă, sfîrlează de vînt GC VII, 152v; giuruetă sau sfîrlează de vînt (girouette) BMN II, 190. (<fr. girouette). 
  GIUVAER s. giuvaer IRV, 122r; GIC, 174; AR 1829, 180; CR 1831, 4; HAN, 31; MCL 1838, 114; MCL 1839, 447, 733; pe la 1840 forma era frecventă; sculele (giuvaerile) CR 1830, 418; giovaer MSR, 64; giovaier LG, 6; giuvaer VFD, 26; SP, 70; RL, 127; ASLI, 149. (Cf. ngr. tzobai—ri şi tzobašri, tc. cevahir). 
  GIUVAERGERIE s. giuvaergerie SSC, 106; giuvaergie PBV, 606. 
  GIUVAERGIU s. MCL 1838, 119; VVP, 180; BFO 1843, 182; CA 1856, 110; INB 1857, 16; PBV, 606. (Cf. ngr. tzobaerz»j, tc. cevahirci). 
  GIUVAERICALE s. pl. giuvaerica, giuvaericale GC VII, 152v; giuvaericale VSC, 63; RB, 378; VVP, 180; INB 1859, 43; giuvaerica PBV, 606. (Cf. ngr. tzobaerik£, pl. lui tzobaerikÒn). 
  GLANŢ s. („piele acoperită cu un strat de lac”) pantofi de glanz CA 1856, 57. (<germ. Glanz). 
  GLASAT adj. glase PBV, 80. (<fr. glacé). 
  GLASTRĂ s. GC II, 172v; DIB, 197; BC, 20; PBV, 80. (<ngr. gl£stra). 
  GLAZURĂ s. glazură sau smalţ HMV II, 195; glazură StDR, 50; PBV, 80. (<germ. Glasur). 
  GLICONIC adj. (Versif.) stihul cu gliconicesc EBG, 121v; gliconicescul stih MGR, 135v; trimembru gliconiu SGR III, 30. (Cf. lat. glyconicus şi glyconius). 
  GLIMER s. (Geol., „mică”) CIN, 363; Prop, 255. (<germ. Glimmer). 
  GLIPTICĂ s. („arta de a grava în pietre preţioase”) gliptícă GC II, 174r; gliptică NV, 191; PD, 284; glifică StDR, 50. (Cf. fr. glyptique, ngr. glÚfw „a sculpta; a cizela”). 
  GLIPTOTECĂ s. NV, 192; RL, 122. (<fr. glyptothèque). 
  GLOSA vb. glosi, glosui BD I, 466. (Cf. it. glossare, fr. gloser). 
  GLOSATOR s. glosatoriu BD I, 466. (Cf. lat. glossator, fr. glossateur). 
  GLOSĂ a. („comentariu pe marginea unui cuvînt, a unui text”) glosă GC II, 174v; NV, 192; PD, 285; glosie GM 1854, 171. (<fr. glose, lat. glossa). 
  GLOSOFARINGIAN adj. (Anat.) nervul gloso-faringien KMA, 481; glosofaringen PAD, 184. (<fr. glosso-pharyngien). 
  GLOSOSTAFILIN adj. (Anat.) muşchiul gloso-stafilen KMA, 278; gloso-stafilin PAD, 97. (<fr. glosso-staphylin). 
  GLUCINĂ s. (Chim.) PFHM I, 170. (<fr. glucine). 
  GNOMĂ s. („maximă, opinie, sentinţă”) gnomie (socotinţă) AR 1829, 214; gnomie AR 1829, 115; AR 1830, 107; AOD, 39, 106, 304; gnomă RL, 431. (Cf. gr. gnèmh, fr. gnome). 
  GNOMOLOGIE s. („discurs sentenţios”) gnomológhie ZFV I, 59r; gnomologie GC II, 176v. (<ngr. gnwmolog…a). 
  GNOMON s. gnomonul sau arătătoriul soarelui MIU, 96; gnómon GC II, 176v; gnomon NV, 193; gnomon (ornic de soare) CA 1854, 48; gnom PD, 285. (Cf. lat. gnomon, gr. gnèmon, fr. gnomon). 
  GNOSEOLOGIC adj. (Filoz.) gnoziologhic, gnoziologic CCF, 34. 
  GNOSEOLOGIE s. (Filoz.) gnoziologhie CCF, 1. (Cf. lat. gnoseologia, germ. Gnoseologie). 
  GNOSTIC adj., s. (Filoz., Relig.) AsL, 37; DFL, 182; GLC, 56; PD, 285. (Cf. fr. gnostique, germ. gnostisch şi Gnostiker). 
  GNOSTICISM s. (Filoz., Relig.) DFL, 170, 183. (<fr. gnosticisme). 
  GOELETĂ s. (Mar.) goleetă (corabie mică) AR 1829, 46, cf. şi 71; goletă AR 1830, 78; AR 1837, 34; RIP I, 78, 200; CA 1853, L; gheoletă CR 1830, 22; goletă, goeletă GC II, 143v; goeletă SIT, 278, 317; golietă (vas de război) AR 1838, 175; goaletă VVP, 31; guletă BGO 1840, 99. (Cf. fr. goélette şi, vechi, goualette, it. goletta). 
  GOMFOZĂ s. (Anat.) gonfoză PAD, 7. (Cf. fr. gomphose, it. gonfosi). 
  GONAGRĂ s. (Med.) gonagră GC II, 143v; durere de genunchi (gonagră) PMC I, 38. (<fr. gonagre). 
  GONDOLETĂ s. ADL, 156. (<it. gondoletta). 
  GONOREE s. (Med.) gonórie, sfrinţie GC II, 143v; gonoree PD, 285. (Cf. ngr. gonÒrroia, fr. gonorrhée). 
  GORDIAN adj. nodul gordian CA 1861, 82. (<fr. noeud gordien). 
  GORGON s. („semn temporal în muzica psaltică”) gorgon PBM, 28, 39; gorgon (grabnic) PBM, 42. (<gr. gorgÒn). 
  GORGONĂ s. (Mit.) DILB IV, 200; PD, 285. (<fr. gorgone). 
  GOŢI s. pl. goti OC I, 119r; OC II, 12v; GN, 42v, 85r; GCA, 76; BDL I, 94v; MDNU, 65, 98; CSM, 332; TSVM, 22; AAM, 20; AIR I, 12; FMIL 1840, 309; goţi PIU III, 13; MID I, 44; FMIL 1847, 4; got, goţi GC II, 145r. (Cf. lat. Gothi, ngr. gÒtqoi, germ. Goten, fr. Goths). 
  GRACIL adj. („subţire, slab, delicat”) oameni […] cu trupul graţiles, cu vedeju rîdeţ CV, 1. (Cf. fr. gracile, lat. gracilis). 
  GRADA vb. gradua, grada GC II, 184r; gradua NV, 194; grada, gradua PD, 286; treptelnici VVP, 145; treptui AOD, 51. (Cf. fr. graduer, it. gradare). 
  GRADAT adj., adv. Vezi Form. term. şt., p. 215. Cf. şi 1. („treptat”) treptelnic, treptelnicesc, treptelniceşte GC VI, 299r; treptelnicesc, treptelniceşte VVP, 145; treptelnic ROB, 26, 39, 188; LOA, 32; ROI2 IX, 2; EOI, 292; ROM, 236; treptelnicesc RBM, 179; treptelniceşte ROB, 26; LOA, 116; LO, 4; MN 1836, 31, 43; AML, 136; graduat VMP, 299; gradat SMA, 178; DFL, 108; AF, 77, 171. 2. („împărţit în grade”) graduat GC, 139; FGE, 17. 3. („titrat al unei facultăţi”) graduat AR 1837, 56; CDCE, 3; CD, 43. (Cf. şi fr. gradué, lat. gradatus, it. gradato). 
  GRAF s. Vezi Împrumut. I, p. 63. Cf. şi graf IEI, 60r, 68v; NIU, 209r, 220r, 315v; DAB, 39v, 226r, 231v; ME, 255; NID I, 88r, 97r; CRac, 4; BR 1821, 15; NZ, 4v; CSM, 15, 18, 29; MCB, 109; GAT, 88; TPE, 9r; MG I, 210; AR 1829, 5, 248; BDC, 212; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; comis (graf) BR 1829 I, 34; grof CMS, 5; BI, 11; RA, 3, 45; LB, 246; GC II, 196v; graf, grof, conte GC II, 183r. (Cf. rus. Úè×ì, germ. Graf, magh. gróf). 
  GRAFIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 215. Cf. şi graficesc MFV I, 46r; grafíc, graficesc GC II, 182v; grafic PD, 286. 
  GRAFIE s. („comitat; dregătoria grafului”) grafie ORC, 276; grăfie GC II, 183r; grofie LB, 246. 
  GRAFINĂ s. („contesă, soţia grafului”) grafiţa sau grafoaea ESI, 112; grofoae ESI, 117; grăfină VIC, 35v, 50r, 193v; grafoică, grafoe, grăfoaică CRac, 5, 24, 53; grafină NZ, 5r, 5v; APP I, 34. (Cf. rus. Úè×ìßå÷, germ. Gräfin). 
  GRANULA vb. GC II, 180v; PD, 287. (<fr. granuler). 
  GRANULAT adj. grăunţat EOI, 103. (Cf. fr. granulé). 
  GRANULAŢIE s. granulaţiile ficatului PAD, 110. (<fr. granulation). 
  GRATUITATE s. PD, 287. (<fr. gratuité). 
  GRAŢIA vb. li s-au agraţiat viaţa TR 1854, 6; graţia PD, 287. (Cf. lat. agratiare, it. aggraziare, fr. gracier). 
  GRAŢIOZITATE s. graţiositate R 1857, nr. 8, 1; PD, 287. (Cf. fr. gracieuseté, lat. gratiositas). 
  GRAVA vb. BDJE, 141; AF, 74; PD, 287. (<fr. graver). 
  GRAVAT adj. verigă cu margini gravate. (Cf. fr. gravé). 
  GRAVIDĂ adj. muierile îngrecate AI, 6v, cf. şi CIF, 1; muierea ce va avea în pîntece AI, 8v; muierea năvarnică AI, 8v; muierile cele grele AI, 8v. 
  GRAVIDITATE s. RMS, 285; PAD, 195; AML, 64. (<fr. gravidité). 
  GRECISM s. elinism sau greţism EBG, 106v, 107r; grecism FMIL 1847, 133. (Cf. lat. graecismus, fr. grécisme). 
  GREMIAL adj. gremialnicii maghistri […], privileghiaţii gremialnici maghistri DOA, 30, 37. (Cf. lat. gremialis). 
  GREMIALIST s. („membru al unui gremiu”) gremialişte pl. MIM, 6. (Cf. lat. gremialista). 
  GREMIU s. („asociaţie, colegiu”) PBV, 83. (Cf. lat. gremium, germ. Gremium). 
  GRENADĂ s. (Milit.) granade, adică bumbi de cei mici ce slobod flacără RDN, 4; cu granaturi şi cu racletele ce le purta batăria IRF, 83, 90; grenadă (cumbara) CR 1829, 134; bombe şi grenade CR 1829, 320; grănată AR 1830, 206; granată, grenată, grenadă GC II, 181r, 186v; grenadă AR 1837, 22; PD, 288; grenadă (bombă) AR 1837, 78; ghiulea sau grenadă FAM, 10; grenadă PBV, 82. (Cf. fr. grenade, germ. Granate, rus. Úè×å×ê×). 
  GRENADIER s. Vezi Împrumut. I, p. 63. Cf. şi grănatir IRF, 46; VVP, 32; granatir IRF, 57; GSP II, 149; LB, 242; RB, nr. 23, 2; grenadir JNA, 57; CR 1830, 310; AR 1837, 338; FL, 82; SRM, 8, 25; SRI, 3; granatir, grănătir BDL II, 355v; granadir PIU III, 253; AR 1829, 102, 241; CR 1829, 232; CR 1830, 148; CR 1831, 20; AR 1837, 161; RB, nr. 8, 3; PBV, 82; granadir, granatir, grenadir GC II, 181r; granadir, grenadir StDR, 51, 52; grenadier ROM, 12, 174; DIB, 272, 284; PD, 288. (Cf. germ. Grenadier, Granadier şi Granatier, fr. grenadier). 
  GRANADIERESC adj. batalionul granatieresc IPC, 6, 7; grănădiresc GC II, 181r, 201r. 
  GRENADIERIE s. fostul trup de granaderie CR 1830, 199; grănădirie GC II, 181r. 
  GRIF s. („creion de ardezie”) griful cel ascuţit VPP, 186. (<germ. Griffel). 
  GRIFON s. (Zool.) gripsor BDL II, 358v; grif, grips, un vultur mare GC II, 191v; grif, gripsor sau contor CIN, 73; gripsor FD I, 59; grif StIN, 92; grifon, grif, DILB I, 200. (Cf. lat. gryphus, gr. grÚf, fr. griffon, germ. Contor). 
  GRILAJ s. grilagiu CA 1857, 46. (<fr. grillage). 
  GRILĂ s. grilă, grile, adică zăbrele dă fier GC II, 191v; grilă GTN 1836, 58; PCI, 17; SMB II, 436; DIB, 277, 374; DILB II, 230; BC, 81. (<fr. grille). 
  GRIMA vb. („a machia”) D 1860, 85. (<fr. grimer). 
  GRIMISI vb. („a face grimase”) grimisîndu-se şi mişcîndu-şi buzile GRR, 152. (Cf. fr. grimacer). 
  GRIŞ s. (Alim.) griş sau criş GC II, 192; griş POS, 194; VVP, 32; PBV, 84; gris FMK, 86; grisă CIF, 125; DRB, 4, 208, 257. (<germ. Gries(s)). 
  GRIZETĂ s. SIT, 32; StDR, 52. (<fr. grisette). 
  GROBIENIE s. SMA, 26. 
  GROS, -Ă s. (Comerc., „douăsprezece duzini”) grosă BFO 1843, 189; groş sau gros JDS II, 435. (Cf. germ. Gros, fr. grosse, it. grossa). 
  GRUND s. GC II, 197v. (<germ. Grund). 
  GUARD s. („paznic”) guard LS, 52, 54, 109; gard DIB, 129, 191, 305; DILB III, 217. (Cf. it. guardo, fr. garde). 
  GUBERNIAT s. RA, 35, 43, 48. 
  GULDEN s. (Monedă) şasă guldénuri […], goldenuri VRM, 172. (Cf. fr. gulden, germ. Gulden). 
  GUMILASTIC s. („elastic”) gumi-elastic MN 1836, 74; CD, 51; RMS, 173; gume-elastic FBE, 106r; gumă elastică FMK, 99; gumi elasticum sau cauciuc CA 1851, 81; gum-elastic RMS, 129; gumelastic RMS, 245; gumi-elastic (caoutchouc) BIN, 122; gumielastic, gumelastic PBV, 86; gumielastic INB 1859, 37; gumielastic sau cautşuc BBS, 14; gumi elasticu[m], comilastic PD, 289. (Cf. fr. gomme élastique, germ. Gummielastikum). 
  GUMOS adj. („de gumă, cu aspect de gumă”) hapuri de gumi (gumoase) PMC II, 156; materie gomoasă JA, 142; gumos PD, 289. (Cf. fr. gommeux, lat. gummosus). 
  GUTAPERCĂ s. guta-perşa CA 1851, 81; gută-perca PFM, 278, gutapercă PD, 289. (<fr. gutta-percha). 
    GUTĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 216. Cf. şi gută BDL II, 366v; GC II, 150v; StDR, 52; BC, 58; tamla (gută) FMIL 1840, 22, 23; gută (tambla) FMIL 1847, 221; dambla (gută, cataroi) HMV II, 244. 
    GUTIERĂ s. (Arhit.) BC, 12. (<fr. gouttière). 
    GUVERNACUL s. (Mar., „cîrmă, cîrmaci”; fig.) guvernacul AR 1829, 151; guvernaclu DFL, 61; guvernaliu BDJE, 104; guvernaliu, guvernacul NV, 195; gubernacul AVP, 10; gubernacul, gubernaliu PD, 290. (Cf. lat. gubernaculum, fr. gouvernail, it. governaglio). 
    GUVERNAMENTALIST s. (Polit.) D 1859, 171. (<fr. gouvernementaliste). 
    GUVERNAT adj., s. („supus unei administraţii, unui guvern”) DFL, 130; SSC, V, 11. (<fr. gouverné). 
    GUVERNATIV adj. subt protecţia guvernativă […], oblăduirea guvernativă a provinţiii PDC, 24, 30. (Cf. lat. gubernativus).
    
H
  
  HABITUAL adj. abitual AVP, 1; PD, 4. (<fr. habituel). 
  HABITUS s. habitul lor cel metallic CIN, 403; un habitus apoplectic […], au habit cahectic AML, 151, 154. (Cf. lat. habitus, germ. Habitus). 
  HALAT s. (Vestim.) halat GC VII, 89r; CD, 5; BFO 1843, 373; FMIL 1844, 230; VH, 79; RL, 19; veşmînt de cameră (halata) RMS, 66. 
  HALĂ s. construcţia halelor centrale R 1857, nr. 40, 4. (<fr. halle). 
  HALCOGRAF s. halcograf DCN, 65; GC VII, 89r; AsL, 10; calcograf şi halcograf NV, 69. (Cf. gr. calkogr£foj, fr. chalcographe). 
  HALCOGRAFIE s. halcografie GC VII, 89r; GTN 1836, 56; MPE, V; RB, nr. 15, 3; AsL, 70; RIP I, 153; calcografie SHI II, 247; calcografie, halcografie NV, 69. (Cf. gr. calkograf…a, fr. chalcographie). 
  HALEBARDĂ s. halebardă RL, 262; alebardă BBR, 93. (<fr. hallebarde). 
  HAMIŞ adj. („viclean; fals”) cauză hameşe PFBM, 5v, cf. şi 22v; ţedule hamişe fac CME, 3; ţeduli hameşă RPL, 16. (<magh. hamis). 
  HANSĂ s. (Comerc., „societate de origine germană”) ansă CIRA, 210; anză, hanză SHI II, 133, 134. (Cf. germ. Hansa, fr. hanse, it. hansa). 
  HANSEATIC adj. cetăţi […] ansiatice GN, 123v; hanseatic LB, 254; anseatic VVP, 8. (Cf. germ. hanseatisch, fr. hanséatique, it. hanseatico). 
  HARAGMĂ s. (Chir., „incizie”) luarea de sînge […] prin […] haragme PH, 8; AR 1831, 455. (<ngr. c£ragma). 
  HARITE s. pl. (Mit.) harites DC II, 54v; harite SC, 159r, 165r; hárită, hárite GC VII, 93r. (Cf. lat. charites). 
  HARPIE s. (Mit.) harpí GCA, 91; harpíe LB, 258; hárpie BDL IV, 1113r; hárpie, arpie GC VII, 93r; harpie GLC, XXIV; DILB IV, 200. (Cf. lat. harpya, gr. ¥rpuia, fr. harpie, it. arpia). 
  HARPON s. arpun (harpon) BIN, 320; arpon PD, 89. (Cf. fr. harpoon, germ. Harpune, it. arpone şi arpione). 
  HARPONIER s. harpunier FD I, 30. (Cf. germ. Harpunier). 
  HARPUDER s. („pudră pentru păr”) VPP, 252. (<germ. Haarpuder). 
  HARPUDERISI vb. („a pudra părul”) harputerisi TCA, 25. 
  HASTAT s. hastati (hastati, lînceri) BAR II, 126, cf. şi 149. (<lat. hastatus). 
  HASTĂ s. hastă (suliţă) BAR II, 143. (<lat. hasta). 
  HAUBIŢĂ s. (Milit., „obuzier”) IRF, 61; TID, 19; RA, 74. (<germ. Haubitze). 
  HAVARICA s. pl. („scoici”) stridii şi alte havarica împietrite DC I, 46r. (<ngr. cabarik£, sg. cabarikÒ). 
  HĂMIŞIRE s. („falsificare”) hămişirea sau moimăluirea (adecă prin făcute ţeduli hameşă) RPL, 16. 
  HECTAR s. Vezi Form. term. şt., p. 216. Cf. şi ectar GC I, 143r; FMIL 1847, 96, 98; SSC, 135; RL, 434; JA, 6, 22; PD, 230; hectar (falce) JA, 6. 
  HEGEMON s. eghémonul Sicheliei MTT, 114v; ighemon KIT, 334; DCN, 25; GC I, 172r. (Cf. lat. hegemon, it. egèmone, gr. ¹gemèn). 
  HEGEMONIE s. ighemonie TRT, 2v; GC I, 172r; SHI I, 18; eghemonie GIA I, 89v; AMIM, XXIII. (Cf. ¹gemon…a, fr. hégémonie, it. egemonia). 
  HELIOCENTRIC adj. iliocentríc, eliocentríc GC I, 180r, cf. şi 144v. (Cf. fr. héliocentrique). 
  HELIOGRAFIE s. eliografie GF, 102v. (<it. eliografia). 
  HELIOTROP s. 1. (Bot.) eliotrop, iliotropion GC I, 143v, 180r. 2. (Mineral.) eliotrop CIN, 354. (Cf. fr. héliotrope, lat. heliotropion şi heliotropium, ngr. ¹liotrÒpiÒ(on), germ. Heliotrop). 
  HEMATOZĂ s. (Fiziol.) ematoză (sîngeficaţiune) RSM, 325; ematoză PD, 235. (<fr. hématose). 
  HEMOROIC adj., s. (Med.) emoroic GC I, 145r; vasele […] emoroice (trînzoase) PMC I, 8; emoroicii sau trînzoşii PMC I, 95. (Cf. lat. haemorrhoicus). 
  HEPTAMETRU adj., s. (Versif.) [stih] eptámetron acatálecton EBG, 120r. (<ngr. ˜pt£metroj, -on). 
  HEPTASILAB adj., s. (Versif.) [stih] eptasílavon EBG, 121r. (<ngr. ˜ptasÚllaboj, -on). 
  HERALD s. heraúti sau crainici FNC, 167v; irolde sau soli MIU, 283; herold IRV, 13r; CRac, 51; erold AR 1837, 227, 257; HMN, 115; PBV, 128; erald DIB, 221; DILB III, 216; AVP, 8. (Cf. fr. héraut, germ. Herold, lat. heraldus). 
  HERB s. la poartă este zugrăvit erbu... DC IV, 151r. 
  HERCULEAN adj. constituţiuni erculeene RMS, 2; erculean DILB III, 216. (<fr. herculéen). 
  HERCULIC adj. constituţie erculică CA 1854, 81; o gigantică şi herculoasă putere AML, 51. (Cf. germ. herculisch). 
  HERING s. („specie de peşte”) hering NMSF, 47; SIN, 76; SV, 7; hăring LB, 256; balene şi eringhe GG, 125; heringhe pl. GPG2, 21; heringi RIP I, 96; haringă GC VII, 92v; haring VVP, 158. (Cf. germ. Hering, fr. hareng, lat. haringus). 
  HERMINĂ s. ermină CMI, 103; DIB, 218. (<fr. hermine). 
  HERŢOG s. („principe”) herţog MDWS, 434; HO, 18; TF, 174; IRF, 31; gherţog APP I, 26. (Cf. germ. Herzog, rus. ÚÜèîæÚ). 
  HETEROCLIT adj. (Gram.) heteroclit GC I, 155v; PD, 244; [substantive] abătătoare PGRL I, 52. (Cf. hétéroclite, lat. heteroclitus). 
  HETERODOX adj. (Relig.) TD II, 13, 364. (Cf. germ. heterodox). 
  HEXAMETRIC adj. stihuri exametriceşti EBG, 123r; măsură exametricească PP, III. (Cf. gr. ˜x£metroj). 
  HEXAMETRU adj., s. (Versif.) [vers] exámetr sau iroicesc EBG, 118r; exámetru iroicesc VOG, 141; exametru MGR, 136r; GC IV, 44v; SGR III, 21; HGL, 138; FMIL 1844, 203, 366; RL, 430; PD, 219; exametrul, adică şesemesornicul sau şesepedicul SGR III, 22; exametr şî exámetr GC I, 155v; esametru FMIL 1844, 369, cf. şi FMIL 1847, 205. (Cf. gr. ˜x£metron, lat. hexameter şi hexametrus, fr. hexamètre, germ. Hexámeter). 
  HIACINT s. 1. (piatră scumpă”) giacintul au ghiacintul GF, 214v; hyacind SIN, 29; hiaţint GSP II, 160. 2. („plantă de ornament”) iaţint AR 1834, 416. (Cf. it. giacinto, lat. hyacinthus, germ. Hyazinth şi Hyazinthe, fr. hyacinthe). 
  HIDOS adj. scheletele hidŭoase BPB, 17; idos BBR, 35; PD, 293. (<fr. hideux). 
  HIDRĂ s. (Mit.; fig.) idră MAM, 24r; ZFV II, 91v; FNC, 37v; RIM, 118; StIN, 109; NV, 199; PCI, 83; CA 1854, 82; DILB IV, 200; NPT, 127; AVP, 10; CA 1861, 69; PD, 293. (Cf. fr. hydre, lat. hydra, it. idra). 
  HIDROCEFALIC adj. SMA, 154. 
  HIDROFOB adj. idrofov GC I, 202v; PD, 293; idrofob DILB IV, 200. (Cf. ngr. ØdrofÒboj, fr. hydrophobe). 
  HIDROMANŢIE s. idromandie BDL II, 455v; idromanţie NV, 199. (Cf. lat. hydromantia, fr. hydromancie). 
  HIDROMEL s. idromer [?] FMIL 1847, 224; idromel NV, 199. (Cf. fr. hydromel). 
  HIDROPAT s. hidropat FMIL 1840, 264; idropat TR 1855, 12; PBV, 143. (Cf. germ. Hydropath, fr. hydropathe). 
  HIDROPATIC adj. TR 1855, 12; PBV, 143; CA 1862, 26. (Cf. germ. hydropathisch). 
  HIDROPATIE s. hidropatie FMIL 1840, 264; idropatie Univ. 1846, 85; PBV, 143. (Cf. germ. Hidropathie, fr. hydropathie). 
  HIENĂ s. (Zool.) ghien DC I, 18r; DC II, 122v; hienă SIN, 53; AR 1829, 175; CIN, 23; StIN, 76; DILB I, 216; BC, 72; ienă BIN, 268. (Cf. lat. hyaena, fr. hyène, rus. гиен). 
  HIEROGLIFĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 64. Cf. şi hieroglifle SIU, 30r, 32r, 32v; hieroglife SIU, 30v, 32, 35r, 48v; hieroglifĭ BR 1829 II, 52; ieroghif BDL II, 472v; GC I, 168r; NV, 200; PBV, 144; PD, 294; ieroglife AR 1830, 140; SHI II, 7; AF, 50; SCC II, 93; INB 1859, 4; ieroglifuri AR 1837, 205; ieroglifĭ DFL, 107; eroglife BMN III, 110. (Cf. fr. hieroglyphe, germ. Hieroglyphe, gr. ƒeroglufikÒn). 
  HIEROGLIFIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 64. Cf. şi ieroglificesc TF, 387; SIU, 31r, 32v; ieroglificesc, ieroglific GC I, 168r; ieroglific EGR, VI; HFP, 199; FGE, 88; NV, 200; CEF, 16; NPT, 10; PBV, 144; PD, 294; eroglificesc CMR, 22; eroglific PBM, XV. (Cf. fr. hieroglyphique, germ. hieroglyphisch, gr. ƒeroglufikoj, lat. hieroglyphicus). 
  HIPERCATALECTIC adj. (Versif.) [stih] ipercatalecton dactilicon EBG, 120r; [stihuri] ipercatálecta EBG, 122r; [stih] alcmanicesc ipercatalicticesc MGR, 136v. (Cf. gr. Øperkat£lhktoj, -on, lat. hypercatalecticus şi hypercatalectus). 
  HIPNOTIC adj. ipnotíc GC I, 190v; ipnotic NV, 234. (<fr. hypnotique). 
  HIPOCRATIC adj. (Med.) [la holeră] faţa se face ipocratică PH, 4; AR 1830, 430. (<fr. hyppocratique). 
  HIPODROM s. Vezi Împrumut. I, p. 64. Cf. şi locul unde au fost priveliştea [teatrul] şi drumul cailor DC I, 120r, cf. şi 120v; întroducînd el jocuri publice şi casă de alergarea cailor KIT, 311; ipodrom GC I, 190v; CFZ, 143; RL, 246; DILB II, 230; C, 40; ipodromul (circul) grecesc IL 1841, 207. (Cf. ngr. ƒppdrÒmion, fr. hippodrome, it. ippòdromo). 
  HIPOPOTAM s. (Zool.) ippopótami (adecă cai de apă) DC I, 78v; ipopotam GF, 284r; HFP, 159; GC I, 190v; GG, 125; RB, nr. 15, 4; FGGN, 139; BMN II, 158; pe la 1850 forma era frecventă; hipopotam CIN, 62; StIN, 88; cai de apă (hippopotami) FGE, 73. (Cf. gr. ƒppopÒtamoj, it. ippopòtamo, lat. hippopotamus, fr. hippopotame). 
  HIRAGRĂ s. (Med.) hiragră GC VII, 95v; TIV, 48, 176; PMC I, 138, 170; cheiragra (guta la mîni) RMS, 277. (Cf. gr. ceir£gra, fr. chiragre). 
  HIRALGIE s. hiralgie (durere de mîni) PMC II, 194. 
  HIROGRAF s. hirograf, cel ce scrie cu mîna GC VII, 95v. 
  HIROGRAFIE s. hirografie, scriere cu mîna GC VII, 95v. 
  HIRONOM s. („gesticulator”) GC VII, 95v. (<gr. ceironÒmoj). 
  HIRONOMIE s. („gesticulaţie”) hironomie OC I, 43v; HET I, 72r; GC VII, 95v; PBV, 528; hironòmie RIM, 294. (Cf. gr. ceironom…a). 
  HLAMIDĂ s. (Vestim.) Vezi Împrumut. I, p. 64. Cf. şi hlamidă (1) BFI, 34; AMIM, 66; LMS, 39; StDR, 296. (<fr. chlamide). 
  HOMEOPATIC adj. (Med.) omiopatíc şi omiopaticesc GC I, 233r; homiopatic EPD, XXXV. (Cf. gr. ÒmoiopaqhkÒj, fr. homéopathique). 
  HOMEOPATIE s. omiopatie SMB, 148. (<fr. homéopathie). 
  HOMERIC adj. stihul cel umiricesc HET I, 78r; omiricesc MTT, 111r; AOS, 48; GC I, 233v; homeric MID I, 262; VO 1857, 2; D 1860, 365. (Cf. gr. ÐmhrikÒj, fr. homérique, lat. homericus). 
  HORAŢIAN adj. [fîntîni] horaţiane BRD, 114. 
  HOROGRAF s. GC VII, 99r. 
  HOROGRAFIC adj. horografíc GC VII, 99r. (<fr. chorographique). 
  HOROGRAFIE s. horográfie GN, 4v; HOG, 120; NID II, 106v; horografie GSP I, pf.; GC VII, 99r; RIP I, 2. (Cf. fr. chorographie). 
  HOROSCOP s. horoscopion OC I, 47v; au cercetat şi au aflat oroscopiile, sfera… HFP, 20. (Cf. ngr. æroskÒpion, fr. horoscope). 
  HOTENTOT s. otentii şi cafrenii GN, 198r; otentoni HOG, 146; GSP II, 16; otentot PCB, 39; NMP, 7; CFZ, 113. (Cf. it. ottentotto, germ. Hottentotte, fr. Hottentot). 
  HRISMOS s. („oracol, prorocie”) hrizmusuri GIA I, 10v, 61r, 87v, 134r; GIA II, 51v; hrismos TL, 1r; PCP, 31; PIU, 143; hrismoase şi hrismosuri HFP, 9, 343. (<gr. crismÒj). 
  HUGHENOT s. (Relig.) hygonate pl. BDC, 127; hugonot CIRA, 239; ughenot şî hughenot GC I, 278v, cf. şi GC VII, 101r; ugonot HAN, 35; hughenot FMIL 1840, 34; SCC I, 229; Huguenot MEN II, 22; ugnot PD, supl. XV. (Cf. fr. huguenot, it. ugonotto, germ. Hugenotte). 
  HUNI s. pl. uni IEI, 37r; PIU IV, 86. (Cf. it. Unni, fr. Huns, germ. Hunne, lat. Hunni). 
  HUNIC adj. AIR I, 19; SHI II, 88. (Cf. germ. hunnisch). 
  HUSAR s. (Milit.) hussar DC II, 51v, 119r; VIC, 44r; LB, 268; KSN, 5; AIR II, 257; RB, nr. 7, 4; FD I, 5; MCL 1839, 431; VVP, 159; HMV I, 118; ussar AR 1837, 184. (Cf. magh. hussar, germ. Husar). 
  HUSIT s. (Relig.) EGI, 53; FGE, 48. (<fr. hussite). 
   
   
I
  
  IAHT s. (Mar.) iac CR 1829, 157, 170; iaht CIRA, 247, 301; RL, 39; yacht DCB II, 122, 277; iact C, 181. (<fr. yacht).
  IASPIS s. (Geol.) iasp MTT, 219r; AR 1837, 192; CEG, 15; iaspis GIA I, 120v; GIA II, 11r, 94r; DIP, 32v; CIN, 356; StIN, 9; BIN, 36; iasp, iaspis şi jaspă GC I, 164v; easp CA 1855, 95. (Cf. ngr. ‡aspij, fr. jaspe, germ. Jaspis).
  ICONOCLAST adj., s. (Relig.) GC I, 178r; AR 1837, 193; NV, 196; D 1860, 366; PD, 295. (Cf. ngr. e„konokl£sthj, fr. iconoclaste).
  IDEA vb. („a imagina; a concepe”) ideasi CLV, 23r; idea AR 1834, 285; CA 1852, 107; CA 1853, 8; CA 1857, 65, 110. (Cf. ngr. „de£zw, it. ideare).
  IDEAL adj., s. 1. adj. ideal şi idealnic BDL II, 454v; idealnic HFP, 65; MF III, 106r; idealnicesc FD I, 86; ideal GC III, 312v; CIRA, 27; SGR II, 34; MF I, 61r; BM, 9; DAH, 72; KMP, 89; CCF, 52; FL, 11; MCL 1839, 364; VVP, 50; SMR I, 8; API, 33; AsL, 19; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. s. ideal GTN 1836, 24; RB, 375; FL, 50, 65; FMIL 1840, 136, 198; HP, XXIII; SCMI, X; HMV I, 146; HMV II, 168; MEN I, 159; DFL, 150; KFL, 45, 47; FMIL 1847, 145; ASI, pf.2; BIP, 74. (Cf. lat. idealis, germ. ideal şi Ideal, fr. idéal).
  IDEALISM s. (Filoz.) HFP, 64; VA, 231; GC I, 202r; MF I, 56v, 59r, 61r; MF III, 51r, 103r; EPD, XII; DFL, 155; KFL, 45; NV, 197; StDR, 101; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. idéalisme, germ. Idealismus).
  IDEALIST s. GC I, 202r; DFL, 13; StDR, 101; BMN III, 166. (Cf. fr. idéaliste, germ. Idealist).
  IDEALISTIC adj. [filozofia] idealistică MF I, 56r; MF III, 99v; DFL, 176; învăţătură idealistică MF III, 112r; şcoala idealistică sau mistică DFL, 200. (<germ. idealistisch).
  IDEALITATE s. HP, XXIV; MEN II, 220; BIP, 75. (<fr. idéalité).
  IDEALIZA vb. idealiza BP, XIII; GCB II, 210; ideala DFL, 53. (Cf. fr. idéaliser).
  IDEAT adj. („iscusit, priceput”) AR 1830, 433; CIRA, 165; MN 1836, 1; PTD, 3.
  IDEE s. Vezi Împrumut. I, p. 64-65. (Cuvîntul era frecvent în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd a putut proveni din ngr. „dša, lat. idea, fr. idée, it. idea, germ. Idee).
  IDEOLOG s. GC I, 202r; NV, 198; DCB IV, 61. (<fr. idéologue).
  IDEOLOGIC adj. ideologic şi ideologicesc GC I, 202r; ideologic NV, 198. (<fr. idéologique).
  IDEOLOGIE s. ideologie GC I, 202r; VVP, 50; NV, 197; ideologhie MF III, 9v; RL, 295. (Cf. fr. idéologie, germ. Ideologie).
  IDIOPATIC adj. boală idiopatică FDB, 77, 78; idiopatíc GC I, 202r; idiopatic EPD, 438. (Cf. fr. idiopathique).
  IDIOPATIE s. GC I, 202r. (Cf. fr. idiopathie).
  IDIOSINCRASIE s. VA, 221; JA, 9. (Cf. germ. Idiosynkratie, fr. idiosyncrasie).
  IDIOT s. OC II, 38v; BDL II, 454; API, 30; SIT, 248; NV, 198; StDR, 102; CFZ, 160; RL, 379. (Cf. fr. idiot, germ. Idiot).
  IDOLATRIC adj. idolatricesc DC II, 26r, 38r; DC IV, 4v, 19v, 21r, 124r, 171v, 237v; idololatrec BDL II, 455r; idololatric CIRA, XIII; idolatric NV, 198; PBV, 143. (Cf. ngr. e„dwlolatrikÒj, fr. idololâtrique).
  IDOLATRIE s. idololátrie GN, 167v, 189v, 295r; GIA II, 80r; RIM, 70; MIU, 39, 116, IX; SIU, 60r, 68r; AOS, 75, 78; SPBA, 97; idololatrie SCM, 61; GIA I, 12r, 102r; MTM, 200; TD II, 348, 368; BDL II, 455r; BD I, 495; TPE, 13v; MRC, 212; CMR, 5; GC I, 202v; VFE, 30; CIRA, 12; MN 1836, 71; SHI I, 42; C, 54; idolatrie PSG, 43r; FEA, 20; VAA, 7; SHI II, 69; VVP, 50; MEN I, 211; MEN II, 33, 156, 261; CA 1847, 15; pe la 1850 forma era frecventă; idolatrie, idololatrie NV, 198. (Cf. ngr. e„dwlolatre…a, lat. idololatria, fr. idolâtrie).
  IDOLATRIZA vb. idolatrisi AIR III, 140; idolatra NV, 198; LS, 15; SMB I, 109, 188; DIB, 408; idolatrisa LIT, 14. (Cf. fr. idolâtrer, it. idolatrare).
  IDOLATRU s., adj. idololatru GN, 135r, 148v, 295r, 319r; DC II, 26v; DC III, 202r; DC IV, 6v, 24r, 114r; GIA I, 95v; GIA II, 18r; RIM, 67, 212; MIU, 166; GCA II, 14v, 47v; SPBA, 90; PIU I, 57; SPB, 72; FTP I, 32; forma continuă să fie folosită pînă pe la 1850; idolatru VIO I, 4v; VIC, 12r; GIA I, 86v; FNC, 127v; VFE, 48; VAA, 6; BM, 11; GTN 1836, 75; SHI, 21, 225; RB, nr.29, 2; VVP, 50; MEN II, 30; FMIL 1847, 183; pe la 1840 forma era frecventă; idololatr şi idolatr GC I, 202v; idolatru, idololatru NV, 198. (Cf. ngr. e„dwlol£trij, lat. idololatris, fr. idolâtre).
  IERARHIC adj. ierarhíc GC I, 166v; ierarhic GCB II, 210; ierarşic VVP, 50; PBV, 144. (<fr. hiérarchique).
  IERARHIE s. ierárhie MTT, 44r, 45r; ierarhie GC I, 167r; ROB, 190; RSM, 23v; MN 1836, 7; SHI I, 12; VVP, 50; SMR I, 20; NV, 200; GCB II, 210, pe la 1850 forma era frecventă; ierarşie FEA, 9; GTN 1835, 3; GTN 1836, 51; NAP, 21; ASI, pf. 2; BCI, II; PBV, 144; PIC, 102; PTP, 70. (<fr. hiérarchie).
  IEZUIT s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 65. Cf. şi iezuvit DAB, 194r; MILR, 49; SHR, 36; MIB, 89; TF, 329; GSP I, 155; HFP, 293; AR 1829, 258; SPV, VIII; RB, 388, 395; PDT, 36, 37; iezuvit, iezuit, vezi gezuvit GC I, 166r; gezuvit şî gezuit şî iezuit GC VII, 150; iezuvita MR, 37; iesuvită MIB, 377; iesuvit MIB, 150; HFP, 48; CR 1830, 194; iezuit MIB, 166; CR 1830, 46, 204, 372; AR 1837, 59; SIT, 98; CA 1854, 43; BC, 21; iezuita, iezuită GSP II, 147, 151; iesuit ECS, 120; NV, 200; GCB II, 210; PD, 294; iisuit PIU III, 190; HFP, 45, 181; DL, 98. (Cf. fr. jésuite, germ. Jezuit, it. gesuita).
  IEZUITISM s. gezuvitism GC VII, 150r; iesuitism MEN I, 135; iezuitism EOI, 284; AAR, 31; R 1858, 227. (Cf. it. gesuitismo, fr. jesuitisme).
  IGNOBIL adj. de jos (ignobl) CNB, 84; viţiul innobil BDJE, 10; vorbe innobile EV, XXIX; nenobil CA 1854, 6; CFZ, 32, 125; PBV, 279; CA 1859, 5; ignobil, nenobil PD, 294. (Cf. fr. ignoble, lat. ignobilis).
  IGNORA vb. KDP, 46; NV, 201; PD, 294. (Cf. fr. ignorer, lat. ignorare).
  ILARITATE s. ilaritate DFL, 165; FMIL 1847, 79; NV, 201; RL, 392; DIB, 620; GCB II, 210; PD, 295. (Cf. fr. ilarité, lat. hilaritas).
  ILEGITIM adj. BCD, 309; AVP, 10; BEC, 194; PD, 295. (<fr. illégitime).
  ILICIT adj. NV, 201; BCD, 323, 330; PD, 295. (Cf. fr. illicite, lat. illicitus).
  ILOGIC adv. nelogic SIT, 271; BEC, 15. (Cf. fr. illogique).
  ILUMINARE s. BMN III, 163; TR 1854, 68; PBV, 145; R 1858, 151; D 1860, 99. (Cf. fr. illuminer).
  ILUSTRAŢIE s. ilustrăciune DFL, 206; ilustraţie, ilustrăciune StDR, 103; ilustraţie NV, 202; R 1857, nr.35, 4; PBV, 146; PD, 296. (Cf. fr. illustration, lat. illustratio).
  ILUSTRISIM adj. („mod de adresare unor înalte personalităţi”) IO, f.t., V, 51; TAI, 17; VA, 287. (Cf. lat. illustrissimus, it. illustrissimo, fr. illustrissime).
  IMACULAT adj. D 1860, 97; PD, 297. (Cf. fr. immaculé, lat. immaculatus).
  IMAGINA vb. Vezi Form. term. şt., p. 220. Cf. şi năluci VEI, 15v, 16r; iconi FNC, 4v, 56r; închipui MIU, 67; MPI, 112; CA 1844, 39; închipului NIU, 25r, 33v, 103r, 274b; imaghinarisi CLV, 50r, 135r; imaghina AAM, 53; imagina GC I, 180v; FMIL 1844, 403; MEN II, 62, 123, 256; BDJE, 45, 49, 105; BP, VII, 74; SIT, 95.
  IMAGINABIL adj. GC I, 180v; NV, 202; SAP, 205; SCC II, 127; SMB II, 484; PD, 296. (<fr. imaginable).
  IMAGINAR adj. Vezi Form. term. şt., p. 220. Cf. şi linie închipuitoare HOG, 58, 94; imaginer GTN 1836, 32; imaginar GTN 1836, 49 bis; MEN II, 217; AF, 196, 209; SIT, 252; NV, 202; imaginariu DFL, 4; BCD, 350; StDR, 103.
  IMAGINATIV adj. imaginativ GC I, 180v; putere imaginativă KFL, 83; AML, 99; putere imaginătoare AML, 104. (<fr. imaginatif).
  IMAGINAŢIE s. nălucire VEI, 16r, 23r; întipuire SIN, 92; CCF, 47; DF I, 6r; imagineciune CV, 27; imaghinaţie MIP, 196, 198; BDC, 9; CIRA, 305; MF III, 104v; SHI I, 37, 38; SHI II, 129; PRA, 42; CFG, 15; imaghinaţie (închipuire) CTT, 35, 72; imaghinaţia (închipuirea duhului) AR 1837, 33; imaginaţie CR 1829, 75; CR 1830, 16, 340; AR 1830, 116; GC I, 180v; MCR, 54; GPE, 3; FTP I, 9, 52; FEA, 11; GG, 1, 64; GTN 1836, 25, 40, 49 bis; MN 1836, 54; pe la 1835 forma era frecventă; imaginaţie (închipuire) AR 1832, 115; HMV I, 22; CA 1854, 24; imaginaţia (fierberea duhului) MFE, 41; imaginaţie (cugetare) CIRA, VIII; imajinaţie FTP IV, 112, 119; imaginăciune DFL, 23, 110, 179; CEG, 7; imaginaţie, imaginăciune StDR, 103; imaginaţione KFL, 67; imaginaţiune LS, 15, 38; GRR, 2, 39; BMN I, 20, 42; DILB I, 201; GCB II, 210; T 1856, nr.2, 2; INB 1857, 2, 13, 35, 37; INB 1859, 24, 55; D 1860, 88, 365; AML, 97; imaginaţiune (închipuire) CEF, 81. (Cf. lat. imaginatio, fr. imagination, germ. Imagination).
  IMAGINE s. Vezi Form. term. şt., p. 220. Cf. şi închipuire EBG, 15v; GF, 50r; icoană MAS, 120; IN, 4; BR 1829 I, pf.; FTP III, 1; CIRA, 314, XII; AsP, 3; KMP, 158; VVP, 51; IL 1840, 2; EP I, 5; CN, 43; BCD, 72; CA 1851, 5; stampă CIN, 1; chip FL, 2; imagină CV, 38; BP, 62; CFZ, 165; PTP, 106; INB 1857, 41; INB 1859, 54; imagine MID I, 73; DFL, 13, 23, 183; BP, X; CDR, 1; BCD, 246; PCI, 126; ICI, 55; LIT, 29, 46, 110, 236; pe la 1855 forma era frecventă; imagiŭ SIT, 68, 74, 139, 354; BMN II, 18; INB 1859, 10; imagin BCP, 126, 127.
  IMANENT adj. CCF, 77, 92; PD, 297. (Cf. lat. immanens, fr. immanent).
  IMATERIAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 220. Cf. şi nematerialnic VEI, 16v; MTT, 251r; BE, 32r, 39r; GIA I, 117v; GIA II, 51r; RIM, 65, 144; AOS, 41; TPE, 12v, notă; LB, 432; MFV I, 24v; DLG, pf.19, 11, 192; PCP, 27; VMG, 194; HFP, intr.6, 73, 202; MF III, 19v; nematerial VMG, 194; MEN I, 96, 175; INB 1859, 54; imaterial CA 1844, 40; DFL, 36, 136; BMN II, 207; CFZ, 79, 82; PD, 297.
  IMATERIALITATE s. nematerialitate HFP, 126, 202; VM, 26; CFZ, 79; imaterialitate DFL, 190; NV, 203; AVP, 10; PD, 297. (Cf. fr. immatérialité).
  IMBECIL adj. imbesil GC I, 180v; imbecil NV, 202; CEF, 9; D 1859, 406; INB 1859, 123; PD, 297; imbecile sg. AVP, 10. (Cf. fr. imbécile, lat. imbecillus).
  IMBECILITATE s. imbesilitate GC I, 180v; imbecilitate NV, 203; CEF, 182; CEF, 113; AVP, 10; PD, 296. (Cf. fr. imbécillité, lat. imbecillitas).
  IMBOLD s. bold PMV, f.t.; FTM, 170; PAM, 7; LB, 61; VD, IX; FL, 23; VN, 4; RL, 261.
  IMEDIAT adj. nemijlocit BTGO, 40r; OGD, 11; nemijlocit (imediat) FMIL 1840, 194; imediat GTN 1835, 17; BPA, 23; MEN II, 41; KFL, 147; SIT, 154; NV, 203; StDR, 103; SMB I, 25; CFZ, 45, 59, 80, 94; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; imeziat DFL, 11, 34; CDR, 13; BCD, 582. (Cf. fr. immédiat, lat. immediatus).
  IMEMORIAL adj. NV, 203; SCC II, 347; INB 1857, 6; GCB II, 210; CA 1861, 76; PD, 297. (<fr. immémorial).
  IMENS adj. imens DFL, 136, 213; BP, 25; NV, 203; BMN II, 141; BMN III, 114; SMB I, 47; SMB II, 418; DILB I, 201; Z 1856, nr.50, 4; BIN, 24, 75; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; îmmenz INB 1857, 3; imenz INB 1859, 30. (Cf. fr. immense, lat. immensus).
  IMENSITATE s. imensitate DFL, 136; BDJE, 38; NV, 203; CFZ, 30, 99, 169; DILB I, 201; GCB II, 210; imenzitate INB 1859, 99. (<fr. immensité).
  IMIGRA vb. imigra SHI I, 9, 10; SHI II, 87; inmigra CA 1852, 47; CA 1854, 79. (Cf. fr. immigrer, lat. immigrare).
  IMIGRAT s., adj. imigraţi sau bejenari AR 1830, 192; îmmigrat FMIL 1840, 336.
  IMIGRAŢIE s. imigraţie (bejenie) AR 1830, 192; imigraţie SHI II, 88. (<fr. immigration).
  IMITA vb. imita BDT, 21r, 178v; EGRM, 25v; MCB, 166; DCN, 101, 104; EGR, 134; PAIC, 59; PCB, 98, 123; PSC, 118r; MALP, 129; GC I, 180v; FTP I, 10, 20; FTP II, 174; GPE, 14; MFE, 2; MBE, 11; FEA, 7, 69; pe la 1830 forma era frecventă; imita (urma) NMP, 9; FDA, 51; CA 1858, 11; imitarisi (urma) BGV, 38v; imitarisi CLV, 135r; MFV I, 27v; MFV II, 49r. (Cf. fr. imiter, lat. imitari).
  IMITARE s. imitarisire BGV, 38v; MFV II, 101v; imitare PCC, 1; NMP, 3; PAIC, 59; FGP, 19; GC I, 180v; FTP I, 30, 184; FL, 45; VVP, 51; pe la 1840 forma era frecventă.
  IMITAT adj. imitat EGRM, 25v; CMR, 73; SGR II, 114; HP, XXI; imitarisit AR 1837, 129; imitat (copiarisit) AR 1837, 393.
  IMITATIV adj. [declinare] următoare EBG, 38r; imitativ, adecă scornit după asămănarea... BDT, 38r; imitativ MCR, 142; MN 1836, 90; DFL, 108; GRR, 150, 248; CA 1857, 123; D 1860, 366. (Cf. lat. imitativus, fr. imitatif).
  IMITATOR s., adj. imitător DCN, 86, 139; VVP, 51; PBM, XXVI; PBV, 146; imitator GT 1838, 7; FMIL 1840, 251; NV, 203; CA 1851, 22; CA 1853, 86; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; imitareţ FMIL 1844, 243. (Cf. fr. imitateur, germ. Imitator).
  IMITAŢIE s. imitaţie AR 1830, 142; GC I, 181r; SGR I, 15; SGR II, 76; SGR III, 50; MCR, 58; GTN 1836, 34; AsP, 17; AR 1837, 215; SHI I, 39; CIN, 18; FL, 5, 12; GRN I, 189; VVP, 51; DL, 6; pe la 1840 cuvîntul era frecvent, imităciune DFL, 107; imitaţie, imităciune StDR, 103; imitaţiune GRR, 51; DILB I, 201; INB 1859, 57. (Cf. fr. imitation, lat. imitatio).
  IMN s. (Lit., Muz.) imn BDL II, 461r; MFV II, 115r; CR 1830, 299, 362; AR 1830, 376; CMR, 90, 97; LME, 58; GPE, 48; GC I, 180v; FTP I, 101; FTP III, 55, 127; AsP, 65; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; imnos naţional AR 1834, 251; hymn BD I, 493; hymn şi imn ECS, 1; himn GT 1838, 17. (Cf. lat. hymnus, fr. hymne, gr. Ümnoj).
  IMOBIL adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 220. Cf. şi nemişcător IE, 140; MML, 21v, 40v; RJ, 87; APC, 50r; CP I, 58; FLG, 9; PIM, 1; DAP, 29; LC, 5, 48; UT, 21; CR 1830, 67; ROB, 2, 165; BFO 1833, 77; LOA, 2, 38, 89; CPI, 39; SR, 15; ROI III, 4; BFO 1838, 64; FMIL 1840, 349; BGO 1840, 11; CCB, f.t., 4, 52; calcul era frecvent pînă la 1860; neumblător LSM, 32, 54; MTM II, 87, 88; BEM, 329; TD II, 171; stătător PFBA, 656r; FLG, 9; imobil SCC I, 107; CFZ, 48, 76, 116; CMI, 35; BIN, 402; AVP, 10; BEC, 22, 377, 381, 391; PD, 298; nemobil INB 1857, 35; nemişcabil GRR, 261.
  IMOBILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 220. Cf. şi imobilitate KDP, 17; SMB I, 160; CFZ, 116.
  IMOBILIZA vb. imobilisa NV, 203; imobiliza CFZ, 111. (<fr. immobiliser).
  IMORAL adj. Vezi Împrumut. I, p. 331. Cf. şi nemoralic VCL, 40v. (Cf. germ. immoralisch).
  IMORTAL adj. flori imortele sau nemuritoare AR 1837, 171, cf. şi 226; imortal (nemuritor) GLC, 111; imortal AF, 41, 45, 148, 170; SIT, 347; NV, 204; AAR, 32; PIC, 23; AVP, 10; PD, 298; nemortal AML, 108. (Cf. fr. immortel, lat. immortalis).
  IMORTALITATE s. imortalitate GC I, 181r; DFL, 147, 149; KFL, 74; BMN III, 113; RL, 120, 175; LIT, 253; PD, 298; nemuritorime MF I, 54r; MF II, 22r, 87v; MF III, 16r, 16v; nemortalitate BMN I, 103; SCC II, 97, 117; INB 1859, 111. (Cf. fr. immortalité, lat. immortalitas).
  IMORTALIZA vb. GTN 1836, 48; NV, 204; PIC, 39. (<fr. immortaliser).
  IMPACIENT adj. impaţient LS, 78; PD, 298; impacient BCB, 72. (Cf. fr. impatient, lat. impatiens).
  IMPACIENŢĂ s. impaţienţă NV, 204; AVP, 10; PD, 299; impaciinţă SMB I, 9, 19, 29, 111, 120; impaţiinţă CEF, 77; impacienţă DILB I, 201; NPT, 234. (Cf. fr. impatience, lat. impatientia).
  IMPARDONABIL adj. NV, 204; BMN II, 74. (<fr. impardonnable).
  IMPARŢIAL adj. nepărtelnic CP I, 157, 176, 254; nepărtinitor DL, 6; impartiale sg. IO, 56; imparcial SIT, 100; imparţial AF, 192; SIT, 104; StDR, 104; C, 4, 14; R 1857, nr.8, 3; BEC, 16; PD, 298. (Cf. lat. impartialis, fr. impartial).
  IMPARŢIALITATE s. nepărtelnicie CP I, 204; imparţialitate IO, 57; StDR, 104; C, 137; D 1859, 146, 364; BEC, 143, 294; PD, 298; împarţialitate BCI, 144. (Cf. lat. impartialitas, fr. impartialité).
  IMPASIBIL adj. NV, 204; CFZ, 68; DIB, 8; PD, 298. (Cf. fr. impassible, lat. impassibilis).
  IMPASIBILITATE s. DFL, 114, 119; NV, 204; LS, 101. (Cf. fr. impassibilité, lat. impassibilitas).
  IMPECABIL adj. DFL, 146. (Cf. fr. impeccable, lat. impecabilis).
  IMPENETRABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi impenetrabil DFL, 12; PD, 299; nepătrunzibil CA 1850, 20; RL, 373.
  IMPERATOR s. („împărat”). Vezi Împrumut. I, p. 65. Cf. şi împerátor GN, 126v, 230v; VOG, 3; împerator IEI, 10v; SHI II, 83, 189; MID I, 15; împărátor VOG, 3; VIO I, 71v; TGR, pf.2; împărator CC, 41; DFL, 181; impărátor DC I, 30v, 76r; imperatór SLP, 2; imperator IEI, 10v, 86v; BRD, 104; GG, 136; SHI II, 190; MID I, 44; FMIL 1847, 34; BCD, 413; CA 1850, 3; CA 1852, XVIII; RBM, 13; forma era frecventă pînă la 1860; imperatore CEF, 13; imperător LG, 46. (Cf. lat. imperator, it. imperatore).
  IMPERATRIŢĂ s. („împărăteasă”) Vezi Împrumut. I, p. 65. Cf. şi imperatriţă SAT, f.t., IE, ded., 86; IEI, 2v; OPI, 1v; KDP, 56. (Cf. lat. imperatrix, fr. impératrice, it. imperatrice).
  IMPERCEPTIBIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi nepriceput DF I, 2v; imperceptibil SMB I, 183; PD, 299.
  IMPERFECŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi nesăvîrşire BEM, 260; imperfecţie, adică nedăsăvîrşire GC V, 53r; imperfecţie GTN 1835, 19; GG, 29; CFZ, 169, 175; AML, 29; neperfecţie MEN II, 185; CA 1848, 33; CA 1854, 36; CFZ, 115; imperfecţiune DFL, 141; CEF, 3; INB 1857, 20; GCB II, 211; INB 1859, 54; BEC, 23.
  IMPERIAL adj. Vezi Împrumut. I, p. 65. Cf. şi împărial VIO I, 71v; împerial SHI II, 169, 173, 176; imperial CR 1830, 229; AR 1834, 164; AR 1837, 20, 229; MCL 1838, 150; BFO 1843, 235; MID I, 60; pe la 1845 forma era frecventă; imperatorial SHI II, 175. (Cf. lat. imperialis, fr. impérial, it. imperiale).
  IMPERIOS adj. împerios CV, 33; imperios DFL, 25; NV, 205; LS, 103; SMB I, 6; DILB I, 201; Z 1856, nr.3, 3; GCB II, 211; RF, 6; PD, 299. (Cf. fr. impérieux, lat. imperiosus).
  IMPERIU s. Vezi Împrumut. I, p. 65. Cf. şi impiriu IEI, 7v; emperee IEI, 79r; imperion TPE, 22v; imperie NID I, 67v, 83r; PIU III, 122, 126; AR 1829, 60; AR 1830, 17, 97, 228; CIRA, 1; AR 1837, 86; SHI I, 9, 11, 12, 42; KMP, 53; PMG, 26; SMA, 11; IL 1840, 3; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; împerie AR 1829, 59, 257; AR 1830, 80; SGR II, 155; TGA, 2; SHI I, 3, 4, 18; FGE, 58; imperiu CR 1829, 38, 51, 73, 160, 200; CR 1830, 375, 407; GC I, 180v; CR 1831, 3; GG, 136; MN 1836, 8; RB, nr.6, 1; GPG, 42; FMIL 1844, 409; MID I, 15, 37; DFL, 63; pe la 1845 forma era frecventă; împeriu CR 1829, 203; RIP I, 59, 108. (Cf. lat. imperium, germ. Imperium, it. imperio, înv. şi impero, fr. empire).
  IMPERMEABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi nepătrunzător HPA, 42r; nepermeabil R 1858, 251; impermeabil (nepătrunzător) INB 1859, 114; impermeabil PD, 300.
  IMPERSONALITATE s. DFL, 32; CFZ, 39. (<fr. impersonnalité).
  IMPERTINENT adj. GC I, 180v; AR 1839, 252; BDJE, 64, 84; NV, 205; CA 1850, 29; LS, 102, 126; StDR, 104; CA 1853, XVIII; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. impertinent, lat. impertinens).
  IMPERTINENŢĂ s. impertinenţă GC I, 180v; PBV, 146; INB 1859, 12; PD, 300; impertinenţe (obrăznicii) KMP, 83; impertinenţiile (defăimările) AR 1834, 300; impertinenţie StDR, 104; impertinenţă, impertininţă NV, 205; impertininţă DCB II, 278; împertininţă DCB IV, 147. (<fr. impertinence).
  IMPETUOS adj. împetuos SGR III, 10; impetuos NV, 205; StDR, 104; PFM, 115; C, 171; AVP, 10; PD, 300. (Cf. fr. impétueux, lat. impetuosus).
  IMPETUOZITATE s. impetuositate NV, 205; CEF, 190; PFM, 8, 115; PD, 300; impetuozitate R 1857, nr.28, 3. (<fr. impétuosité).
  IMPIEGAT s. (Adm.) împiegat şi impiegat GC I, 325r, cf. şi 180v; impiegat AR 1837, 162, 169; CCB, 218; DIB, 635; D 1859 an.II, 12; împiegat CCB, 43; SMB I, 6; DIB, 578; BC, 21; SPB, 292; D 1860, 88; BEC, 15; împegat JA, 25. (<it. impiegato).
  IMPIETATE s. NV, 205; SMB I, 82; LIT, 10, 25, 31, 332; AVP, 11; PD, 300. (Cf. fr. impiété, lat. impietas).
  IMPIU, -IE adj. FMIL 1844, 327; DFL, 140; NV, 205; LIT, 309; CA 1861, 55; PD, 300. (Cf. it. impie, adj., s.).
  IMPLACABIL adj. SMB I, 136; CEF, 243; BCI, 99; CA 1861, 26; PD, 300. (Cf. fr. implacable, lat. implacabilis).
  IMPLANTA vb. împlînta FMIL 1847, 43. (<fr. implanter).
  IMPLICA vb. DFL, 5, 45, 145; NV, 205; BCD, 312; CFZ, 46, 50, 127, 153; Z 1856, nr.2, 1; BEC, 2; PD, 301. (Cf. fr. impliquer, lat. implicare).
  IMPLICAT adj. AVP, 11.
  IMPLICAŢIE s. NV, 205; PD, 301. (Cf. fr. implication, lat. implicatio).
  IMPLICIT adj. [propoziţii] împlicite au împletite EGRM, 27v; EGR, 139; împlicit PBM, 50; implicit PGR, 108; CGR, 144; PTP, 16; PD, 300. (Cf. fr. implicite, lat. implicitus).
  IMPLORA vb. împlîri CV, 33; implîra CV, 34; implora MEN II, 44, 64; BDJE, 73; NV, 205; DILB I, 201; PD, 301. (Cf. fr. implorer, lat. implorare).
  IMPLORANT adj. SMB I, 149. (<fr. implorant).
  IMPONDERABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi fluidurile imponderabile (nesupuse cîntărirei) LOA, 81; imponderabil StDR, 105; JA, 99, 120; PD, 301.
  IMPOPULAR adj. impopolar GC V, 111r, cf. şi GC I, 180v; impopolar (neiubit de popor) AR 1835, 162; impopular PD, 301. (<fr. impopulaire).
  IMPOPULAT adj. AMG, 18.
  IMPOPULAŢIE s. BD I, 551; HMV I, 128, 153. (<lat. impopulatio).
  IMPOSTURĂ s. BDJE, 52; NV, 206; PD, 302. (Cf. fr. imposture, lat. impostura).
  IMPOTENT adj. impotent AVP, 11; AML, 63; PD, 302; impotint AML, 61. (Cf. fr. impotent, lat. impotens).
  IMPOTENŢĂ s. neputinţa împreunării EPD, 286; impotenţă AML, 54, 61; PD, 302; impotinţă AML, 61, 63. (Cf. fr. impotence, lat. impotentia).
  IMPOZANT adj. impozan CBD, 18; impozant AF, 143, 180; RL, 131; BCI, 127; CA 1858, 53; D 1860, 97; CA 1861, 127; CA 1862, 66; impozint D 1858, 42; impozinte sg. D 1859, 123; impozant, imposant StDR, 104; imposant MID I, 268; SIT, 122, 250; BIP, 84; BMN II, 207; BIF, 4; SMB I, 45, 70, 145; CEF, 29; GCB II, 211; LIT, 164; PD, 301. (Cf. fr. imposant, germ. imposant).
  IMPOZIT s. porţie IF, 1; sîntem datori a da daţiile noastre VPP, 284; dăjdiile directe RB, 392; imposit GCB II, 211; VO 1857, 12; AVP, 11; BEC, XLVI; D 1860, 409; CA 1862, 33; PD, 302; impozit RF, 5, 13; CA 1861, 68. (Cf. lat. impositum, germ. Impost, fr. impôt).
  IMPRACTICABIL adj. nepracticabil RMS, 291; SCC II, 309; Z 1856, nr.19, 1; GCB II, 221; impracticabil PD, 302. (<fr. impraticable).
  IMPRECAŢIE s. imprecaţie MCR, 188; NV, 206; SCC II, 312; APS, 13; PD, 302; imprecaţiune GRR, 101, 136; LIT, 70; APS, 95. (Cf. fr. imprécation, lat. imprecatio).
  IMPRESAR s. GM 1857, 41; D 1860, 191. (Cf. fr. impresario, it. impresario).
  IMPRIMA vb. le avea tiposite în minte GAP, 4v; împrima DFL, 69; imprima DFL, 70, 175; StDR, 105; CFZ, 25, 53; ICI, 51; NRC, VII; GCB II, 211; D 1859, an. II, 12; APS, 80; PD, 302. (Cf. ngr. tupènw, fr. imprimer).
  IMPRIMAT adj. RCM, 240; C, 20; R 1857, nr.11, 4; PIC, 35, 112. (Cf. fr. imprimé).
  IMPRIMERIE s. GG, 21; BIF, 19; ICI, 2; GCB II, 211; PD, 302. (<fr. imprimerie).
  IMPROBABIL adj. improbabil GC V, 277r, cf. şi GC I, 181r; KFL, 92; PD, 303; neprobabil MF II, 62r. (<fr. improbable).
  IMPROBABILITATE s. neprobabilitate MF II, 62v. (<fr. improbabilité).
  IMPROMPT adj., s. nu se lăsa la capricia inpromtului GPE, 45; imprompt MPG, 26; BP, 61; PD, 303; impromt BP, 59; impromptiu StDR, 106. (Cf. fr. impromptu, it. impronto).
  IMPROVIZA vb. el inprovede GPE, 44; să improvize GTN 1836, 50; improviza AR 1837, 351; RB, nr.31, 4; MID I, 268; NV, 207; GM 1852, 34; SCC II, 175; RL, 104; AsT, 3; pe la 1855 forma era frecventă; împroviza SCC II, 226; inproviza AsT, I; înproviza RL, 414; improvisa, improviza StDR, 105; improvisa BP, XIII; PIC, 22; VO 1857, 8; PD, 303. (<fr. improviser).
  IMPROVIZAT adj. inprovizat (necugetat) GPE, 60; împrovizat CD, VIII; FMIL 1847, 17; R 1857, nr.12, 2; improvizat AIS, 82; BP, 205; NV, 207; SCC I, 304; Z 1856, nr.4, 1; RL, 248; ASLI, 313; improvisat DIB, 233; DILB I, 201; SPB, 134.
  IMPROVIZATOR s. inprovizatriţă CR 1830, 354; inprovizator GPE, 44; GTN 1836, 28; improvizator GTN 1836, 28; AR 1837, 78; AR 1838, 158; NV, 207; PBV, 146; improvizător ASLI, 302; improvisator DIB, 347; DILB I, 201; ASLI, 279; PD, 303. (<fr. improvisateur).
  IMPROVIZAŢIE s. improvizaţie AR 1837, 131; RB, 207; SIT, 28, 43, 193; NV, 207; RL, 157; PBV, 146; ASLI, 300, 302; improvisaţie PD, 303. (<fr. improvisation).
  IMPRUDENT adj. SIT, 259; NV, 207; RL, 196; LIT, 319; BEC, 219; PD, 303. (Cf. fr. imprudent, lat. imprudens).
  IMPRUDENŢĂ s. imprudinţă, imprudenţă NV, 207; imprudinţă SMB I, 125, 310; BEC, 229; imprudenţă CFZ, 173; LIT, 239; BC, 97; C, 113; AVP, 11; PD, 303; imprudenţie SCC I, 12; împrudenţă VO 1857, 13; neprudenţă AsAL, 22. (Cf. fr. imprudence, lat. imprudentia).
  IMPUDENT adj., s. impudinte (neruşinat) CEF, 107; impudent AVP, 11. (Cf. lat. impudens, it. impudente, fr. impudent).
  IMPUDENŢĂ s. SCC I, 11; impudenţă, impudoare PD, 303. (Cf. lat. impudentia, it. impudenza, fr. impudence).
  IMPULS s. impulzuri SMA, 31; impuls IVA, 36; HP, XIII; AMIM, XXX; DFL, 132, 190; BCD, 119, 245; SSC, 152; Z 1856, nr.22, 1; CA 1857, 58; impuls (plecare) CA 1852, XXVIII; împuls StDR, 106. (Cf. lat. impulsus, germ. Impuls).
  IMPULSIE s. impulsie GC I, 181r; FMIL 1844, 265; MEN I, 151; MEN II, 78; SIT, 204; SSC, 114; CFZ, 68; RL, 131, 246; Z 1856, nr.22, 1; C, 4; D 1858, 3; BEC, XXII; CA 1862, 45; PD, 303; împulzie AR 1837, 294; SSC, 158; împulzie, împulsie StDR, 106; impulsiune RMS, 290, 322; DILB IV, 200; LIT, 252, 297; BCI, 90; C, 12; JA, 4; PFM, 310, 413; GCB II, 211; DCB IV, 53; PCI, 29; BEC, XI; impulsiune (îndemnare) BMN I, 63; INB 1859, 57; împulziune StDR, 106. (Cf. fr. impulsion, lat. impulsio).
  IMPULSIV adj. GC I, 181r. (<fr. impulsif).
  IMPUNĂTOR adj. impuitor CA 1856, 62; LIT, 263; impunător Z 1856, nr.8, 3.
  IMPUNE vb. înpune CR 1830, 31; împune MEN I, 125, 278; MID I, 69, 120; MEN II, 257, 285, 291; DFL, 81; KDP, 49; NV, 236; StDR, 106; CA 1854, 107; SCC I, 299; SCC II, 178; impune FMIL 1844, 316; DFL, 5, 34; SIT, ded. 3, 49, 103, 257; BCD, 60, 188; CA 1851, 116; LS, 11, 25; CA 1854, 25, 42; CFZ, 5, 53; CA 1855, 69, 154; CMI, 206; CEF, 18; pe la 1855 forma era frecventă; imposa SIT, 143. (Cf. lat. imponere, fr. imposer).
  IMPUNERE s. imposare SIT, 132; împusăciune BCD, 595; împunere StDR, 106; impunere CEF, 34; BEC, 100, 102; D 1860, 389.
  IMPUR adj. necurat sau amestecat EBG, 119v; impur VL, 45v; SIT, 329; CFZ, 177; AVP, 11; BCI, 13; PD, 303; necurate sau impure INB 1859, 146. (Cf. fr. impur, lat. impurus).
  IMPURITATE s. nepuritate GRR, 146; impuritate PD, 303. (Cf. fr. impureté, lat. impuritas).
  IMPUS adj. împus MEN II, 285; impus BDJE, 74; CA 1852, 96; CA 1855, 17; RL, 53; DILB III, 218; C, 4; D 1860, 86. (Cf. fr. imposé).
  IMPUTA vb. împuta PTF, 10v; PV, 1788; LSM, 49; BEM, 158; BTGO, 14r; CP I, 11, 258; DOA, 50; FDB, 73; LIB, 3; GAB, 128; BPN I, 82; DCN, 2; GC I, 345v; FTP I, 15; FTP III, 158; SIC, 54; MBE, 38; CPI, 218; ECS, 77; AsP, 134; FMIL 1844; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; înputa CA 1850, 101; CA 1861, 26; imputa BLM, 199; FMIL 1844, 316; MID I, 79; DFL, 66, 143; SIT, 265; NV, 207; DIB, 256; CFZ, 85; LIT, 12, 27, 75, 212; C, 20; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. fr. imputer, lat. imputare).
  IMPUTABIL adj. DFL, 65; CFZ, 173. (<fr. imputable).
  IMPUTARE s. împutare PV, 102; MIU, 236; CIRA, 25; CPI, anexă 13; AIR I, 86; DE I, 251; PIA, 19, 132; BDJE, 44; KDP, 84; CCP, 95; forma era frecventă pînă la 1860; înputare CA 1854, 30; imputare LIT, 392; D 1860, 281.
  IMPUTAŢIE s. împutăciune BEM, 158; DFL, 193; BCD, 74; imputaţie NV, 207; PD, 304. (Cf. lat. imputatio, fr. imputation).
  IMUABIL adj. imutabil DFL, 138, 152, 209; imuabil PD, 298. (<fr. immuable).
  IMUABILITATE s. imutabilitate DFL, 152. (<fr. immuabilité).
  IMUNITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi imunitate BCD, 350, 516; Z 1856, nr.4, 3, nr.35, 2; C, 5; BEC, XLVI; PD, 298.
  INACCESIBIL adj. neapropiet AR 1837, 271; inacesibile sg. CDR, III; inacesibil, inaccesibil NV, 207; inacesibil LS, 26; PD, 304; neacesibil, neaccesibil NV, 276; neaccesibil PEG, 227; neaccesibile sg. BCI, 115. (Cf. fr. inaccessible, lat. inaccesibilis).
  INACTIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi inactiv DFL, 81, 144, 171, 184 bis; neactiv NV, 276; GCB II, 220; PBV, 270; AML, 100.
  INACTIVITATE s. neactivitate MN 1836, 8; EPD, 391; NV, 276; CA 1851, 94; LS, 67; CPO, 32; WAM, 108; LIT, 60; PBV, 270; AML, 153; nelucrare APB, 30; inactivitate DFL, 138, 173; NV, 208; PD, 304. (<fr. inactivité).
  INALIENABIL adj. înalienabil, neînstrăinabil FMIL 1844, 148; nealienabil CA 1861, 53; inalienabil BEC, 24. (<fr. inaliénable).
  INALIENABILITATE s. RL, 338; BEC, 28. (<fr. inaliénabilité).
  INAMOVIBIL adj. GC I, 183r; NV, 208; PD, 305. (<fr. inamovible).
  INAMOVIBILITATE s. GC I, 183r; KDP, 28; D 1860, 161, 351. (<fr. inamovibilité).
  INANIMAT adj. neînsufleţit SG, 25; DLG, 51; BG, 35; nensufleţit SGR I, 32; PGRL I, 26; inanimat DFL, 65; BEC, 52; neanimat CFZ, 120. (<fr. inanimé).
  INAPLICABIL adj. neaplicabil T 1856, nr.1, 2; GCB II, 220; VMP, 110. (<fr. inapplicable).
  INAPRECIABIL adj. inapreţiabil DFL, 188. (<fr. inappréciable).
  INAPT adj. inepţi SIM, XIV, 122. (<fr. inapte).
  INATACABIL adj. neatacabil BP, VII; SIT, 46; PFHM I, 108; BEC, 338; inatacabile sg. AVP, 11. (<fr. inattaquable).
  INAUGURA vb. inaugura BDL II, 461v; AR 1837, 244 bis; StDR, 106; RL, 257; Z 1856, nr.4, 1; LIT, 111; C, 18; R 1857, nr.15, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; înaugura CA 1853, XIX; RL, 261. (Cf. lat. inaugurare, fr. inaugurer).
  INAUGURARE s. inaugurare, înaugurare BDL II, 461v; inaugurare FMIL 1847, 205; NV, 208; StDR, 106; CA 1860, 95; CA 1861, 137; înaugurare RL, 251.
  INAUGURAŢIE s. inauguraţie (solenelă aşăzare) AR 1834, 97; inauguraţie (sfinţire) AR 1835, 170; AR 1837, 235; inauguraţie NV, 208; StDR, 106; PD, 305; înauguraţie AR 1834, 308; AR 1837, 229; AsE, 6. (Cf. fr. inauguration, lat. inauguratio).
  INCALCULABIL adj. incalculabil MID I, 271; PD, 313; necalculabil SIT, 49; SSC, 96; T 1856, nr.4, 2; BCI, 33; CA 1861, 67. (<fr. incalculable).
  INCANTAŢIE s. incantaţiune DILB IV, 201. (<fr. incantation).
  INCARNA vb. incarna MEN II, 253; BP, VI, XII; NV, 209; încarna BP, VI, XX; DILB, 201; PBV, 579. (Cf. fr. incarner, lat. incarnare).
  INCARNAT adj. incarnat FilDA, 153; NV, 209; AAR, 100; SSC, 166; PBV, 148; încarnat FMIL 1844, 199; StDR, 110; încărnat SCC II, 14.
  INCARNAŢIE s. incarnaţie PCI, 14; StDR, 111; SCC II, 250; încarnaţie PBV, 579. (<fr. incarnation).
  INCAŞI s. pl. incasi GIA II, 11r, 12r; incazi PIU IV, 216. (<fr. incas).
  INCENDIA vb. incendia NV, 208; GM 1852, 49; CA 1854, 13; LIT, 120, 303; PD, 305; încendia CA 1857, 24. (<fr. incendier).
  INCENDIAR adj. incendiar NV, 208; GM 1852, 63; AsPR, 55; CA 1854; LIT, 49; APS, 53, 81; D 1860, 281; materii incendiere GM 1854, 401; incendial AVP, 11. (<fr. incendiaire).
  INCENDIATOR s. LIT, 87, 237.
  INCENDIU s. incendie (aprindere) AR 1832, 189; incendiu Univ 1845, 18; BDJE, 106; NV, 208; BCA, 504; AsPR, 56; CA 1855, 44; DILB I, 201; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; incend CA 1858, 8. (Cf. fr. incendie, it. incendio, lat. incendium).
  INCEST s. MEN II, 162; NV, 208; StDR, 118; DILB I, 201; PD, 305. (Cf. fr. inceste, lat. incestus).
  INCESTUOS adj. incestios BCD, 115; incestuos StDR, 118. (Cf. lat. incestuosus, fr. incestueux).
  INCHIET adj. („agitat, neliniştit”) firea cea încvietă CV, 30. (Cf. fr. inquiet, lat. inquietus).
  INCHIETUDINE s. încvieciune CV, 29; inchietudine BDJE, 31; SIT, 136, 140, 156, 205; PD, 314; incuietudine, incuietudă NV, 213. (Cf. fr. inquiétude, lat. inquietudo).
  INCHIZITOR s. incvizitor DC IV, 134v, 137v, 138r, 265r; MCL 1838, 159; BMN I, 36; PBV, 148; incuizitor şi închizător GC I, 184v; incuizitor MEN I, 283; LS, 8; PBV, 148; inchizitor VVP, 51; BDJE, 12. (Cf. lat. inquisitor, fr. inquisiteur, it. incuisitore).
  INCHIZIŢIE s. ingviziţie DC IV, 133v; incviziţie DC IV, 134r, 136r, 143r; PV, 96; MIB, 307; RA, 8, 9; SPBA, 12, 17, 82, 88; AR 1829, 232; CR 1830, 95; SIC, 47; BAR II, 38; AR 1837, 368 ter; SHI II, 191, 196; MCL 1838, 158; forma era folosită sporadic pînă spre 1860; încviziţie RJ, 401; incviziţie, încviziciune StDR, 111; ingviziţioane pl. NIU, 226r; incviziţion BR 1829 I, 41; encviziţie SPV, 148; inchiziţionă DIP, 41v; PIU IV, 38, 46; inchiziţie BGV, 84r; HAN, 15; VVP, 51; Prop, 204; BDJE, 58; incuiziţie, incuiziţione GC I, 184v; incuiziţie RB, 211; RIP I, 152; MEN I, 283; NV, 213; PCI, 5; LS, 16, 85; BEC, XLIX; inchiziţie, incuiziţie PD, 314; încuiziţie RIP I, 128; incviziţiune BMN I, 35; incuiziţiune SMB I, 96; DILB II, 230; INB 1859, 169; inchiziţiune GCB II, 213. (Cf. lat. inquisitio, germ. Inquisition, fr. inquisition, it. incuisizione).
  INCIDENT s. NV, 209; SMB I, 157; RL, 63; C, 6, 19; VO 1857, 11; AVP, 11; R 1858, 56; CA 1859, 108; BEC, 432; D 1860, 161; PD, 305. (Cf. fr. incident, lat. incidens).
  INCIDENTĂ adj. (Gram.) încedentă EGRM, 26v, 27r; EGR, 135; propoziţie încedentă sau vîrîtoare GRN II, 72; incedentă FGP, 142; CFZ, 108; incidentă PGR, 82; CGR, 146; MGP, 77; PTP, 12; PD, 305. (Cf. fr. incident, it. incident)
  INCIDENTAL adj. (Gram.) apoziţie au zicere încidentală SGR I, 17; încidentală isplicătivă SGR II, 136; [propoziţii] incidentale sau complinitoare SGR II, 134. (<fr. incidentel).
  INCIDENŢĂ s. (Geom.) incidenţă GC I, 190r; NV, 209; PD, 305; incidinţă PEG, 150, 164; incidencie PFM, 419. (Cf. fr. incidence, it. incidenza).
  INCIZIE s. incisie TMO, 98v, 145v; PD, 306; incesiuni (tăieturi) WCP, 145. (Cf. fr. incision, lat. incisio).
  INCLUSIV adj., adv. incluziv GC I, 184v; SGR I, IV; RSM, 9r, 9v; TGA, 1; AsG, 189; AsE, 11; CCP, 121; StDR, 111; CPO, 69; RL, 80; PBV, 148; RIT, 11; VMP, 184; încluziv AsAl, 54; inclusiv LOA, 71 bis, 112; ELS, 46; CCB, 58; BGO 1844, 407; FMIL 1844, 369; BEC, 439; RF, 37; PD, 314; inclusiv, incluziv NV, 209. (Cf. fr. inclusif, germ. inklusive).
  INCOATIV adj. (Gram.) verbe inhoative, adecă începăreţe BTG, 73r; inhoativ BDL I, 134r; SGR I, 229; StDR, 118; înhoativ SGR I, 230; încoativ SGR I, 101; incoativ HGL, 87; [verbe] începătoare sau incoative (inchoativa) BG, 110; [verbe] începătoare PGRL I, 102. (Cf. lat. inchoativus, fr. inchoatif).
  INCOERENT adj. necoerint GCB II, 221; incoherent PFM, 347. (<fr. incohérent).
  INCOERENŢĂ s. incoheranţă LIT, 100. (<fr. incohérence).
  INCOGNITO adv. Vezi Împrumut. I, p. 66. Cf. şi în cognito (teptil) AR 1829, 43; incognito (teptil) AR 1832, 27; AR 1837, 138 bis; AR 1838, 198; IL 1840, 40; incognito (pe ascuns) AR 1837, 240; incognito (necunoscut) AR 1839, 187; incognito AR 1837, 148; AR 1844, 20; in cognito StDR, 111; inconito GC I, 183r; NV, 211; PBV, 148. (Cf. fr. incognito, it. incognito).
  INCOMBUSTIBIL adj. incombustibil NV, 209; R 1857, nr. 23, 4; JA, 107; necombustibil NV, 276; BIN, 461. (<fr. incombustible).
  INCOMENSURABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi rădăcină incomenzurablă AsM2, 169; incomensurabil DILB I, 202; PD, 329; nemăsurabil CA 1852, 46; SCC I, 131; INB 1859, 2.
  INCOMOD adj. incomod GC III, 118r, cf. şi GC I, 183v; NV, 210; CEF, 1; WCP, 7; AsAL, 19; încomode (supărătoare) CEF, 228; necomod NV, 276. (Cf. fr. incommode, lat. incommodus).
  INCOMODA vb. CDCE, 50; NV, 210; LS, 19, 43, 96, 114. (<fr. incommoder).
  INCOMODITATE s. incomoditate GC III, 118r; NV, 210; necomoditate SHI I, 31; NV, 276; CA 1856, III; CA 1862, 107. (<fr. incommodité).
  INCOMPARABIL adj. neasămănător EBG, 31v, 32v; neasămănat NIU, 272v; neasemănabil FMIL 1844, 212; incomparabil GC III, 119r, cf. şi GC I, 183v; BDJE, 181; NV, 210; necomparabil BDJE, 7; NV, 276; SCC II, 293; DILB I, 205; C, 4, 23; R 1857, nr.35, 3; CEG, 5. (Cf. fr. incomparable, lat. incomparabilis).
  INCOMPATIBIL adj. incompatibil DFL, 72; NV, 210; C, 4; BEC, XXXV; RF, 28; necompatibil NV, 277; PFHM I, XXX, 28; D 1860, 97. (<fr. incompatible).
  INCOMPATIBILITATE s. incompatibilitate DFL, 171; NV, 210; necompatibilitate NV, 276. (<fr. incompatibilité).
  INCOMPETENT adj. incompetent NV, 210; incompetinte sg. R 1858, 1; BEC, 432; necompetent NV, 277. (<fr. incompétent).
  INCOMPETENŢĂ s. necompetenţie BFO 1843, 73; incompetinţă BEC, 432. (<fr. incompetence).
  INCOMPLET adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi nesăvîrşitor ME, 54; nedeplin AsA, 66r; necomplect BFO 1833, 63; AR 1835, 28; ROI2 II, 8; NV, 277; CA 1852, 107; PFHM I, I; GCB II, 221; DCB IV, 68; necomplet BP, XIV; CGR, 13, 142; BIP, 27; SSC, 56, 121; CFZ, 20, 61; INB 1859, 90; incomplet DFL, 14, 137; BMN I, 97; FMIM, 171; INB 1859, 111; încomplet DFL, 34; incomplect BMN I, 79; SMB I, 117; SMB II, 435; INB 1859, 68; BEC, 2, 49, 80; PD, 314.
  INCOMPLEX adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi (Gram.) [subiect] necomplex PGR, 78; propoziţie necomplexă PGR, 82; CGR, 142.
  INCONSECVENT adj. neconsecvent PIA, 16; FMIL 1844, 156; CA 1853, 98; neconsecuent NV, 277; D 1859, 151; inconsecuent NV, 211; AML, 21; inconsecuint BEC, 74. (Cf. fr. inconséquent, lat. inconsequens).
  INCONSECVENŢĂ s. neconsecvenţie MF I, 103v; FL, 63; neconsecvenţă CA 1850, 63; SCC II, 164; CA 1855, 152; neconsecvenţiune GRR, 50; neconsecuinţă BDJE, 66; NV, 277; GCB II, 221; D 1860, 281; inconsecinţă DFL, 63, 203; inconsecuinţă NV, 211; LIT, 71, 107, 301; BEC, 368; inconsecvenţă BMN II, 142. (Cf. lat. inconsequentia, fr. inconséquence).
  INCONSOLABIL adj. neconsolabil SIT, 134; NV, 277; inconsolabil NV, 211. (<fr. inconsolable).
  INCONSTANT adj. vreme inconstantă CV, 13, 14; inconstant NV, 211; SMB I, 232; INB 1857, 33; neconstant NV, 277; DCB I, 38; INB 1859, 101. (<fr. inconstant).
  INCONSTANŢĂ s. inconstanţă BDJE, 175; NV, 211; CEF, 80; INB 1857, 33; PD, 314; neconstanţă NV, 277; DCB I, 38. (<fr. inconstance).
  INCONTESTABIL adj. incontestabil DFL, 7, 25, 57; NV, 211; BCD, 378; SCC, IV; CEF, 77; CA 1856, 76; BCI, 169; BEC, XIX; AML, 64; CA 1861, 51, 54; PD, 314; incontestabile sg. AVP, 11; necontestabil NV, 277; BIF, 4; CFZ, 123; RL, 111, 174, 187; BC, IV; VO 1857, 13; C, 6; WCP, 224; GCB II, 221; R 1858, 262; D 1859, an. II, 12. (<fr. incontestable).
  INCONTESTABILITATE s. incontestabilitate NV, 211; AVP, 11; necontestabilitate NV, 277. (<fr. incontestabilité).
  INCONVENIENT s. inconvenient NV, 211; BEC, XVIII, 40, 118, 222, 259; D 1860, 396; RF, 5, 7; PD, 315; un inconveniente PFM, 471, 498; neconvenient NV, 277. (Cf. fr. inconvénient, it. inconveniente).
  INCONVENIENŢĂ s. inconvenienţie MIA, 20; inconveniinţă BIF, 7; inconvenienţă INB 1857, 16; PD, 315; neconvenienţă INB 1859, 160. (Cf. germ. Inconvenienz, it. inconvenienza).
  INCORECT adj. incorect NV, 212; necorect NV, 277; GRR, 226; BIF, 20. (<fr. incorrect).
  INCORECŢIE s. incorecţie NV, 212; PD, 315; necorecţie NV, 277. (<fr. incorrection).
  INCORIGIBIL adj. incorigibil NV, 212; CFZ, 130; PD, 315; încorigibil BCI, 190; necorigibil NV, 277; SCC II, 31. (<fr. incorrigible).
  INCORIGIBILITATE s. incorigibilitate NV, 212; necorigibilitate NV, 277.
  INCORPORAL adj. DFL, 74; BCD, 245, 379, 484. (<fr. incorporel).
  INCORUPTIBIL adj. incoruptibil NV, 212; PD, 315; incoruptibile sg. AVP, 11; necoruptibil NV, 277; SCC II, 374; CA 1861, 46. (Cf. fr. incorruptible, lat. incorruptibilis).
  INCORUPTIBILITATE s. incoruptibilitate NV, 212; necoruptibilitate NV, 277. (<fr. incorruptibilité).
  INCREDIBIL adj. incredibil DFL, 24; incredibile sg. AVP, 11; încredibil BMN III, 98; BIN, 320; necrezibil SCC, VIII; necredibil INB 1859, 39, 163; încroiabil BMN II, 54. (Cf. lat. incredibilis, fr. incroyable, it. incredibile).
  INCREDUL adj. necredul MEN II, 290; NV, 277; incredul NV, 212; VO 1857, 5; PD, 315. (<fr. incrédul).
  INCREDULITATE s. necredulitate MEN II, 112, 235, 291; NV, 277; SCC II, 35, 129, 159; incredulitate KFL, 90; NV, 212; PLB, 27. (<fr. incrédulité).
  INCRIMINA vb. NV, 213; LIT, 254; C, 18; DCB VI, 81; APS, 23; PD, 315. (<fr. incriminer).
  INCRIMINAŢIE s. criminaţie NV, 109; PD, 381; incriminaţie NV, 212. (<fr. incrimination).
  INCRUSTA vb. încrusta NIS, 15, 16; FDB, 80; PAM, 23; HMV I, 73; BIN, 75; incrusta SIT, 3; NV, 213; StDR, 111; SMB I, 29; LIT, 87; PD, 315. (Cf. lat. incrustare, fr. incruster).
  INCRUSTAŢIE s. incrustaţie NV, 213; StDR, 111; PFHM I, 84; încrustaţie BIN, 70. (<fr. incrustation).
  INCULPA vb. înculpa SHI II, 68, 71; LMS, 10; CA 1854, 22; inculpa NV, 213; PD, 315. (Cf. fr. inculper, lat. inculpare).
  INCULPARE s. inculpare KFL, V; StDR, 111; AVP, 11; înculpare R 1857, nr.40, 3.
  INCULPAT s. pîrîşul mic LSM, 8, 26, 106; împricinat KDP, 28; înculpat GRR, 202; RL, 409; inculpat (învinovăţit) WCP, 12.
  INCULT adj. necult MF II, 72v; incult EP II, 157; BP, VIII; BCD, 414; C, 25; AVP, 11; D 1860, 97; PD, 315. (Cf. fr. inculte, lat. incultus).
  INCULTURĂ s. necultură FL, 1. (<fr. inculture).
  INCURABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi nevindecabil VN, 23; AsPR, 6; CA 1854, 75.
  INCURIE s. SMB I, 48; AVP, 11. (Cf. fr. incurie, lat. incuria).
  INCURSIUNE s. încurse pl. MIP, 27, 40, 128; MIB, 9; AAM, 16, 39; MID I, 21; CA 1857, 10; incurse MID I, 44; încurs MID I, 330, 333; încursuri FMIL 1847, 26, 35; încurături FMIL 1847, 35; încurgere BRD, 81; BR 1829 II, 24; TAA, 8; AR 1837, 94; SHI I, 4, 11; SHI II, 67, 87; FMIL 1840, 23; HMV I, 110; AMIM, 9; CA 1847, 22; CA 1851, 36, 38; SSC, 79; încursie AAM, 58, 69; SGR I, 19; SGR II, 159; SHI I, 4; SHI II, 25, 63, 110, 217; FMIL 1847, 112; StDR, 112; CA 1852, XXVI; CA 1854, 95; CA 1861, 28; incursie GG, 134, 233; FMIL 1844, 5, 307, 359 bis; FMIL 1857, 55; CA 1857, 18; PD, 316; incursiune VO 1857, 8; încursiune INB 1859, 144. (Cf. lat. incursio, fr. incursion).
  INCURSOR s. încursător SHI II, 259; încursetor AMIM, X.
  INDECENT adj. indecent, indecinte sg. NV, 213; indecent AVP, 11; nedecent NV, 278. (Cf. fr. indécent, lat. indecens).
  INDECENŢĂ s. indecinţă, indecenţă NV, 213; indecinţă PD, 306; nedecinţă NV, 278. (Cf. fr. indécence, lat. indecentia).
  INDECIS adj. indecis NV, 214; SMB I, 127; CEF, 100; nedecis NV, 278. (<fr. indécis).
  INDECLINABIL adj. (Gram.) nedeclinător DGR, 33, 146; PGR, 64; BG, 64; îndeclinabil SGR II, 5; nedeclinabil HGL, 24; BG, 9; MGP, 22; nemutabil (nedeclinabil) BG, 114; nedeclinabil (nemutabil) BG, 115. (Cf. lat. indeclinabilis, fr. indéclinable).
  INDEFINIBIL adj. nedefinibil SIT, 7; indefinibil SIT, 354; indefinibil CFZ, 33, 39. (Cf. it. indefinibile).
  INDEFINIT adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi (Gram.) [articol, adjectiv, pronume] nehotărîtor TGR, 8; nehătărîtor (indefinit) DGR, 79, cf. şi 68; nehotărîtor sau indefinitiv PGR, 20; îndefinit SGR I, 25, 69; indefinit SGR I, 74; nehotărît sau indefinit BG, 58; indefinit CDR, 4; PD, 306; nedefinit CGR, 102; îndefinitiv SGR I, 28, 77; indefinitiv PGRL I, 20; PGR, 19, 25. Vezi şi Împrumut. II, p. 378, NEDEFINIT.
  INDEMNIZA vb. indemnisa NV, 213; StDR, 108; BEC, 140; PD, 306; indemnisi Agr II, 230. (<fr. indemniser).
  INDEMNIZARE s. indemnisare RL, 295; BEC, 87, 88; indemnizare APS, 54.
  INDEMNIZAŢIE s. indemnizaţie RJ, 61; PV, 62; GC I, 190r; AR 1832, 257; LO, 24; GTN 1836, 30; BGO 1844, 268, 344; AMIM, XXVIII, SIT, 292; StDR, 108; Z 1856, nr.3, 1, nr.31, 1; C, 155; RF, 27; indemnisaţie RJ, 351; îndemnisaţie RJ, 225, 293; îndemnizaţie RJ, 293; PV, 73; CR 1829, 241; AR 1829, 158; indamnizaţie LO, 23, 24; BGO 1844, 128, 213, 216; endamnizaţie BGO 1840, 10, 66, 244. (Cf. germ. Indemnisation, fr. indemnisation).
  INDEMONSTRABIL adj. propoziţie nedovedelnică [...] seau indemonstrabilă MF II, 50r; nedovedelnic MF II, 51; MF III, 46v, 47r, 60v; nedemonstrabil MF II, 50v; verităţi indemustrabile DFL, 176. (Cf. lat. indemonstrabilis, fr. indémonstrable).
  INDEPENDENT adj. Vezi Împrumut. I, p. 66. Cf. şi independent CLV, 135v; GC I, 190r; GG, 133, 171; AR 1837, 30; SHI I, 12; GPG, 42; MID I, 119; BP, XIII; NV, 214; BCD, 51; CA 1851, 29; StDR, 108; pe la 1850 forma era frecventă; indipendent CA 1852, 60; NRC, 221; indepandant FTP IV, 151; indepandent CR 1830, 361; independinte sg, DFL, 6, 34, 61, 120; KFL, V; C, 116; D 1860, 86; BCD, 410, 508; independint C, 12, 14, 21; GCB II, 211; BEC, XLII; D 1860, 101; nedependent NV, 279; PFM, 310; nespînzurat VIC, 14r; LVH, 41v; AsA, 34r; neaninat GIA I, 19v, 28r; independant (neatîrnat sau nesupus) CR 1829, 285; indepandant (neatîrnat) CR 1830, 192; independent (neatîrnat) FGGN, 132; neatîrnat (indipendent) R 1858, 149; neatîrnat AR 1829, 7; AR 1830, 99; MF III, 77v; SHI I, 12; RB, nr. 2, 3, 151; BIP, 68; VMP, 16, 83; neatîrnător CR 1830, 74; FMIL 1844, 26. (Cf. lat. independens, germ. independent, fr. indépendant, it. indipendente).
  INDEPENDENŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 66. Cf. şi independenţie MFV II, 20r; CIRA, 77; GG, 59; AsLM, 2; KFL, X; StDR, 108; CA 1851, 37, 62; CA 1853, 41, 66; GM 1854, 320; CA 1855, 132; CA 1861, 36; independenţie (neatîrnare) AR 1830, 468; AR 1831, 58; CIRA, IX; AR 1834, 91, 394; AR 1837, 124; independenţă GC I, 190r; FMIL 1844, 399; BPA, 36; MID I, 5, 188; LS, 52, 132; CA 1855, 113, 120; RL, 153; Z 1856, nr.3, 3, nr.5, 1, nr.15, 2; LIT, 178; CA 1861, 59; indepandenţă (neatîrnare) CR 1830, 30, 232; neatîrnare (indepandenţă) CR 1830, 128; indepandenţă KMP, 153; independanţă TR 1854, 8; independinţă DFL, 24; NV, 214; SCC I, 154; TR 1854, 10, 64; SD 1855, 3; RL, 230, 273; DILB I, 202; Z 1856, nr.15, 2; LIT, 100, 163, 165; C, 3, 5, 14; R 1857, nr.2, 2, nr.3, 3; GCB II, 211; D 1858, 16; APS, 16; BEC, XXVI; D 1860, 98, 191; independenţă, independinţă PD, 306; îndependinţă DFL, 135; nedependinţă NV, 279; nespînzurare IEI, 61r; neatîrnare SIU, 75r; CR 1829, 317; AR 1829, 179; AR 1830, 99; AIR I, 114; AR 1837, 388; FL, 69; RB, nr.9, 3, 318; FMIL 1840, 22; FMIL 1844, 339; KDP, 9, 11; BCP, 104, 116. (Cf. lat. independentia, germ. Independenz, fr. indépendance, it. indipendenza).
  INDESTRUCTIBIL adj. indestructibil NV, 214; BCI, 89; nedestructibil NV, 279; SMB I, 227. (<fr. indestructible).
  INDESTRUCTIBILITATE s. indestructibilitate NV, 214; BCI, 89; nedestructibilitate NV, 279. (<fr. indestructibilité).
  INDEX s. index SCM, pf.; SIA, 1, 2; GC I, 189r; PFM, 325, 480; PD, 306; index (arătător) CNB, 132; PEA, 77; CA 1851; arătariu (index) RIP I, 339; index, indece NV, 214; index, indice, arătător StDR, 108; îndes VSC, 114, 116. (Cf. lat. index, germ. Index, fr. index).
  INDIAN adj., s. indian GN, 298v; DC IV, 4v; GIA I, 44v, 50r; GCA II, 16v; DIP, 14v; AOS, 81; SPBA, 90; POC, 4v; HFP, 12; BFI, 1; VVP, 51; PBV, 147; BEC, XLIX; indicesc HET I, 88r; DZ, 107; BD II, 211; indienesc GN, 169r; CB 1816, 55; CR 1831, 36; VVP, 51; PBV, 147; indianicesc SIU, 51v; indic FMIL 1847, 118; LG, 120; LMG, 106; indiesc VH, 4. (Cf. fr. indien, it. indiano, germ. indisch).
  INDICA vb. indica (însămna) AsAL, 29; indica DFL, 29, 62, 89, 94; KFL, IX; BCD, 9; PIC, 47; CEG, 51; PD, 307; îndica DFL, 199. (Cf. fr. indiquer, lat. indicare).
  INDICAT adj. CD, 9; WCP, 133; BEC, 96.
  INDICATOR adj., s. indicator NV, 214; BMN II, 53; BCI, 163; indicătorie AVP, 11. (<fr. indicateur).
  INDICE s. indice SIC, 91; SGR II, VII; CEF, 131, 174; PFM, 389, 445, 448; AVP, 11; PBV, 147; indece SGR I, 222; arătător HMV II, 308. (Cf. fr. indice, it. indice, lat. index). Vezi şi INDEX.
  INDICIU s. indiciu NV, 214; Z 1856, nr.5, 2; PD, 306; semn (indiciu) R 1857, nr.30, 3. (<lat. indicium).
  INDIFERENT adj. Vezi Împrumut. I, p. 39. Cf. şi adiáfor PTF, 104r; VIC, 68v; GIA I, 39v; MIB, 35; BDL I, 197v; AOS, 60; DCN, 34; TVM, 539; HFP, 36, 133, 259, 264; NMP, 1; AR 1829, 163; AR 1830, 72; CMR, 4; CBD, 28; GC I, 125r; SPV, 53, 144, 151; APP II, 39; AsL, 44; BZ, 17; PD, supl.I; adiaforos (neutru) MFV II, 131v; îndiferent FDB, 102; indiferens MPI, 119, 155, 163; indiferent EGR, XV; GC I, 190r; GG, 239; BM, 30; DL, 27; DE I, 313; FMK, 39; VL, 70r; FMIL 1844, 58, 66, 383; HMV I, 119; MID I, 204; PME, V; BP, XVI; pe la 1845 forma era frecventă; adiafora (indiferente) HFP, 266; indiferant FTP IV, 149; indiferinte sg. DFL, 24, 55; CGR, VII; BCD, 331; D 1860, 395; îndiferinte sg. DFL 120; nediferent FMIL 1844, 206; indiferint SCC I, 128; SCC II, 292; SMB I, 102; RL, 273, 281; CEF, 207; DIB, 199; GCB II, 211; DCB IV, 62; BEC, XXII, XXXV; VMP, 276. (Cf. gr. adi£foroj, lat. indifferens, fr. indifferent, germ. indifferent, it. indifferente).
  INDIFERENTISM s. indiferentism VA, 233; MF III, 111r, 112v; NV, 215; indiferentizm AsL, 44. (Cf. germ. Indifferentismus, fr. indifférentisme).
  INDIFERENŢĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 39. Cf. şi adiaforie AZ, 151v; IFA, 22r; BDL I, 197v; GEG, 49; AR 1830, 368; MRC, 30; AsL, 44; BGO 1844, 394; BZ, 17; îndiferenţie CV, 27, 30; AR 1835, 86; indiferenţie CV, 35; MPI, 222; CIRA, 429; AsFA, VIII; AR 1837, 159, 312, 370 ter; indiferenţie, îndeferire StDR, 109; indiferire BCP, 146; indiferenţă GC I, 190r; KMP, 121; RCM, 116; SIT, 158; PCI, 168; CFZ, 31; LIT, 18, 53; PBV, 147; CA 1861, 86; PD, 306; indiferinţă DE I, 313; DFL, 24, 26, 114; BDJE, 28; SIT, 72, 76, 115; NV, 215; LS, 146; CA 1853, 25; SCC II, 178; SMB I, 111; RL, 402; DILB I, 202; BIN, 10; C, 10; D 1860, 289; AML, 106. (Cf. gr. ¢diafor…a, lat. indifferentia, fr. indifférence, germ. Indifferenz).
  INDIGEN adj. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi indighen BDL I, 112r; IRV, 29r; indigen GC I, 190r; MEN II, 131; BMN II, 129; SSC, 109; WAM, 43; RL, 112; T 1856, nr.2, 2; pe la 1855 forma era frecventă; îndigen StDR, 109; pămîntean VVP, 117. (Cf. şi lat. indigenus, germ. indigen).
  INDIGENAT s. îndegenat (împămintenire) AR 1832, 118; indighenat ROI2 IX, 1, 14; indigenat StDR, 109; CA 1853, 47; CA 1859, 106; CA 1861, 63. (Cf. fr. indigénat, germ. Indigenat).
  INDIGENŢĂ s. indiginţă DFL, 14, 25, 109, 116, 149; indigenţă, indiginţă NV, 215; indiginţe (trebuinţe) BCD, 245; indigenţă BP, XIII; BCD, 7; PD, 307. (Cf. fr. indigence, lat. indigentia).
  INDIGESTIBIL adj. indigestibil NV, 215; PMC II, 193; INB 1857, 44; nedigestibil NV, 279.
  INDIGNA vb. NV, 215; JA, 19; RL, 395; D 1860, 395; PD, 307. (Cf. fr. indigner, lat. indignari).
  INDIGNARE s. SMB I, 53, 92, 102; SMB II, 443; LIT, 70, 333; RL, 210; DILB I, 202.
  INDIGNAT adj. îndignat CV, 32; SMB I, 294; LIT, 337; GCB II, 211.
  INDIGNAŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 66. Cf. şi indignaţie AR 1832, 90; AR 1837, 41; AR 1840, 35; MEN II, 146; NV, 215; RL, 195; D 1860, 291; PD, 307; indignaţie, indignăciune StDR, 109; indignaţiune AVP, 11. (Cf. fr. indignation, lat. indignatio).
  INDIGO s. indigo DC III, 102v, 123r; indigo DC IV, 13r, 288v; SV, 7; PCB, 91; CR 1831, 23; AR 1832, 16; GG, 62; AR 1837, 148; AR 1839, 262; StIN, 51; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; indigos AR 1835, 41; indigou PFM, 447. (Cf. fr. indigo, germ. Indigo).
  INDIRECT adj., adv. [cădere] nedreaptă EBG, 29r; complinire nedreaptă EGRM, 29v; EGR, 87; FGP, 134; PTP, 7; regimine nedrept CGR, 83; nedirept BG, 215; o vei arăta indirecte sau curmezişiŭ BLM, 152; contribuţii nedrepte (indirecte) CR 1829, 24; laturalnică sau indirectă demonstraţie MF II, 54r; dovedirea cea indirectă MF II, 118v; venituri indirecte (lăturalnice) ROI2 III, 1; venit lăturalnic ROI2 III, 3; dări indirecte sau lăturalnice ROI2 III, 14; demonstrăciune indireaptă DFL, 63, cf. şi 72; indirept VN, 29; inderept CDR, 95; indirect CR 1829, 310; GC I, 191r; PGL, 63; RB, 384, 398; PGRL II, 25; IVA, 15; HGL, 123; CD, 88; BFO 1843, 116; PGR, 109; NV, 215; pe la 1845 forma era frecventă; îndirect AR 1830, 506; nedirect NV, 279. (Cf. fr. indirect, lat. indirectus, germ. indirekt).
  INDISCRET adj. indiscret GC I, 190r; BDJE, 168; SIT, 47, 74; NV, 216; StDR, 109; BCP, 81; SCC I, 8; SMB I, 118; DIB, 449; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; nediscret NV, 279. (<fr. indiscret).
  INDISCREŢIE s. indiscretie GC I, 190r; MCL 1839, 276; NV, 216; SCC II, 21; R 1858, 235; PD, 308; indiscreţie, indiscreciune StDR, 109; îndiscreţie AR 1831, 152; nediscreţie NV, 279; indiscreţiune SMB I, 163; BIF, 13; DIB, 304; LIT, 376; VO 1857, 15. (Cf. fr. indiscrétion, lat. indiscretio).
  INDISOLUBIL adj. indisolubil NV, 216; INB 1859, 38; PD, 308; indisolubile sg. AVP, 11; nedisolubil NV, 279; CFZ, 65. (Cf. fr. indissoluble, lat. indissolubilis).
  INDISPENSABIL adj. indispensabil DFL, 93; NV, 216; SSC, X, 72; SMB I, 145, 188; WAM, 21; C, 14, 162; JA, 146; GCB II, 212; BEC, 183, 213; PD, 308; indispensabile sg. PFM, 488; AVP, 11; nedispensabil NV, 279. (<fr. indispensable).
  INDISPOZIŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi indisposiţie BDJE, 102; NV, 216; PD, 308; indispoziţie SCC I, 234, 239; LIT, 223; PAD, 200; nedisposiţie NV, 279.
  INDISPUNE vb. SMB I, 124. (<fr. indisposer).
  INDISPUS adj. nedispozat (fără voie bună) PMC I, 53; indispus PD, 308.
  INDISTINCT adj., adv. indistinct DFL, 112; PD, 308; nedistinct SCC II, 117. (<fr. indistinct).
  INDIVID s. individuuri (persoane) DOA, 29; individuum MIM, 34; RPV, 8; individuuri FBE, 69v, 89r; VL, 58r; individuri DOA, 22, 28, 30; GC I, 189r; FMIL 1840, 175, 319; VL, 7r, 10r; MAR, 92; îndividuri SGR II, 11; individuŭ FBE, 78v; DFL, 40, 94; KDP, 88; individ DCN, 93, 139; EGR, 10; VA, 12; GC I, 189r; GG, 227; TIV, III; GT 1838, 7; FMIL 1840, 377; SMR II, 19; VL, 5r, 6v; MEN I, 71; MEN II, 101; pe la 1845 forma era frecventă; endivid BFI, 3; individue pl.n. AR 1830, 188; CIN, 17; SMR I, 22; VL, 6v; CA 1844, 43, 48; DFL, 40; KFL, VII; KDP, 104; BG, 16; VO 1857, 5; individe pl.n. EGRM, 21r; GC I, 189r; PPT, 5; SMR I, 97; AMIM, I; CA 1848, 63; CDR, II; BCD, 5; SSC, 6; CPO, 67; SMB I, 31; CFZ, 22; RL, 359; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; indivizi MEN II, 172; KOS, XVI; C, 167; CA 1859, 4; BEC, XXV, 15, 105; D 1860, 86; CA 1861, 2. (Cf. lat. individuum, germ. Individuum, fr. individu).
  INDIVIDUAL adj. birnici singuriţi PIM, 4; să se înveţă [...] pe recruţi singuratic (cîte unul) SRI, 35, cf. şi 74, 135; individual VMG, 205; GC I, 189r; VA, 38; SR, 25; FL, 5; GT 1838, 7, 18, 20; SMR II, 10; VL, 6v, 13r; CA 1844, 42; FMIL 1844, 157; BPA, 12; MEN II, 32; VCL, 70r; VM, 26; DFL, 4, 33, 104; pe la 1845 forma era frecventă; slobozenia individuală (personală) AR 1832, 11; individuel TAA, 26; VM, 38; AML, 110. (Cf. germ. individuell, fr. individuel).
  INDIVIDUALISM s. NV, 216; RL, 382. (<fr. individualisme).
  INDIVIDUALIST adj. RL, 339. (<fr. individualiste).
  INDIVIDUALITATE s. individualitate GC I, 189r; FL, 10, 12; MAR, 91; EOI, 201; HMV II, 202; VM, 37; CGR, XIII; CA 1853, 25; CFZ, 6, 28; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; individualitate (inşime) FMIL 1844, 67; individualitate (inşie) FMIL 1844, 329; individualitate sau înşie HMV I, 84; individualitate, personime cuvinită însului StDR, 109. (Cf. fr. individualité, germ. Individualität).
  INDIVIDUALIZA s. individuala DFL, 118; individua BCD, 279; individualisa NV, 216; PD, 308; individualiza CFZ, 19, 28; PBV, 147. (Cf. fr. individualiser, it. individuare).
  INDIVIDUALIZAŢIE s. individualisaţie NV, 216; individualizaţie CFZ, 44. (<fr. individualisation).
  INDIVIZIBIL adj. nedespărţitor EBG, 11r; indivisibl GC I, 189r; indivisibil BEC, 330; PD, 308; indivizibil DFL, 21, 87, 198; CFZ, 20, 78, 83; nedespărţibil BCD, 542; SD 1855, 2. (Cf. lat. indivisibilis, fr. indivisible).
  INDIVIZIBILITATE s. indivisibilitate GC I, 189r; indivizibilitate CFZ, 78, 83. (<fr. indivisibilité).
  INDIVIZIUNE s. indivisiune BEC, 47. (<fr. indivision).
  INDOLENT adj., s. CD, 110; NV, 217; AVP, 11; PD, 308. (Cf. fr. indolent, germ. indolent, lat. indolens).
  INDOLENŢĂ s. indolenţă GC I, 191r; FMIL 1847, 238; SIT, 99; RL, 113; CEF, 43; PD, 308; indolenţie FL, 46; GLC, XVIII; indolinţă, indolenţă NV, 217. (Cf. fr. indolence, lat. indolentia).
  INDORSA vb. (Comerc.) indorsălui NPC, 81.
  INDORSAŢIE s. SR, 38; NPC, 81.
  INDUBITABIL adj. neîndoielnic POC, 36v; MF I, 51r; MF II, 5r; indubitabil KFL, 92; PD, 309. (Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis).
  INDUCE vb. înduce CA 1847, 6; StDR, 110; induce NV, 217; CFZ, 98; GCB II, 212; CA 1861, 40. (Cf. lat. inducere, fr. induire).
  INDUCERE s. GRR, 45; RL, 260; GCB II, 212.
  INDUCTIV adj. CFZ, 56; RL, 303, 387; LG, IV; CA 1862, 55. (<fr. inductif).
  INDUCŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 221. Cf. şi înducere seau inductione [cu lit. lat.] MF I, 193r; inducţie CR 1831, 14; GC I, 189r; MF I, 202r; VL, 50r, 77r; VCL, 74v, 75r, 78r; StDR, 110; CFZ, 96, 98, 104; CA 1862, 49, 62; PD, 309; inducsie CPO, 82; inducţiune DFL, 5, 45, 91; RMS, 20; GCB II, 212. (Cf. şi germ. Induktion).
  INDUSTRIAL adj. industrialnic UB, 6, 7, 17; MIA, 4; industrial LOA, 73, 76, 87, 121; MN 1836, 1; RB, 367, 376; AsE, 20; FMIL 1847, 49, 57, 95; IFM, 5; SIT, 2, 29, 263; BIP, 65, 68; NV, 217; PDC, XVIII, XX, 95; StDR; pe la 1850 forma era frecventă; industriel BIP, 65, 70. (Cf. germ. industriell, fr. industriel).
  INDUSTRIAŞ s. industriaş ROB, 197; C, 145; D 1858, 7; industrier BFO 1833, 198; ROI2 III, 13, 24; industriar TR 1855, 52; industriel RL, 358; îndustrietor RIP I, 63. (Cf. fr. industriel, it. industriale, germ. Industrielle).
  INDUSTRIE s. industria sau strădania MIU, 49; industrie MIU, 59, 273; FLG, 23; MPI, 26; SPBA, 55, 88; SFT, 5; BRD, 18; CR 1829, 12, 40, 68, 278; AR 1829, 216; AR 1830, 90; GC I, 189r, 190r; ROB, 27, 101, 108; CIRA, 22, 76, VII; LOA, 31, 85; pe la 1830 forma era frecventă; îndustrie AR 1829, 47; CR 1830, 365; AR 1830, 5, 115, 198; AR 1837, 94; SHI I, 19; StIN, 65; RIP I, 52; endustrie BFI, 6, 35. (Cf. lat. industria, germ. Industrie, fr. industrie).
  INDUSTRIOS adj. industrios SPBA, 88; VMG, 280; AR 1831, 28; SGR I, IX, CIRA, 208; GG, 8, 228; MN 1836, 49; SHI I, 8; SHI II, 21, 134; RB, 384; MCL 1839, 507; forma era frecventă pînă spre anul 1860; îndustrios AR 1830, 192; SGR I, 32. (Cf. fr. industrieux, lat. industriosus).
  INECHITABIL adj. inecitabil C, 20. (Cf. fr. inéquitable).
  INECHITATE s. inichitate LIT, 264, 409. (Cf. fr. iniquité).
  INEFABIL adj. NV, 217; D 1860, 191. (<fr. ineffable).
  INEGAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi inegal FBE, 81r; MID I, 119; DFL, 146; SIT, 246; BCD, 396, 468; KOS, XX; pe la 1850 forma era frecventă; neegal NV, 279; BCP, 97; neecual INB 1859, 34, 108; nedeopotrivă GRR, 239.
  INEGALITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi neegalitate CCF, 29; FMIL 1847, 189, 199; NV, 280; GCB II, 221; inegalitate DFL, 23, 145, 146, 147; NV, 218; KOS, XI; DILB I, 202; CA 1861, 45; PD, 309.
  INERENT adj. inerinte sg. DFL, 44, 132, 197; înerinte sg. DFL, 164; inerint GCB II, 212; inerent NV, 218; BCI, 30. (Cf. fr. inhérent, lat. inhaerent).
  INERENŢĂ s. inerenţă, inerinţă NV, 218. (<fr. inhérence).
  INERT adj. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi inert StDR, 110; SSC, 2; CFZ, 73, 167; DIB, 582; DILB IV, 201; CA 1861, 140.
  INERŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi inerţie DFL, 27, 67, 72, 144; CGR, 8; SD 1855, 3; JA, 102; D 1860, 395; PD, 309.
  INESTIMABIL adj. nepreţuit YNM, 94; inestimabil NV, 218; PD, 309; neestimabil NV, 280. (<fr. inestimable).
  INEVITABIL adj. neîncungiurat SIU, 37r; inevitabil DFL, 181; C, 25; PD, 309. (Cf. fr. inévitable, lat. inevitabilis).
  INEXACT adj. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi inexact GC I, 183r; neexact CGR, 91; neesact CFZ, 130; BEC, 171.
  INEXACTITATE s. neesacteţă CA 1847, 9. (Cf. it. inesattezza).
  INEXACTITUDINE s. neesactitudine SSC, 12; neexactitudă RL, 92. (<fr. inexactitude).
  INEXECUTABIL adj. inesecutabil NV, 218; neesecutabile sg. TR 1854, 62; neesecutabil NV, 280. (<fr. inexécutable).
  INEXISTENŢĂ s. nefiinţă LB, 424; nefire LB, 425; neestinţă MF III, 96r; neegzistenţie CCF, 41; neexistinţă FMIL 1844, 201; inesistinţă NV, 219; neesistinţă NV, 280; neesistenţă BCD, 61. (Cf. germ. Inexistenz, fr. inexistence).
  INEXORABIL adj. neexorabile sg. TR 1854, 145. (Cf. fr. inexorable, lat. inexorabilis).
  INEXPLICABIL adj. inesplicabil DFL, 138; NV, 219; BMN II, 107; SMB I, 181; CFZ, 181; PFM, 501; înesplicabil BMN I, 74; neesplicabil BDJE, 66; NV, 280; BG, 9; BMN II, 87, 180; SCC II, 193; INB 1857, 35; INB 1859, 66; neesplicabile sg. D 1860, 399; neexplicabil CA 1859, 52; inexplicabil BMN I, 74. (Cf. fr. inexplicable, lat. inexplicabilis).
  INEXPRIMABIL adj. neesprimabil SIT, 54; NV, 280; BMN II, 180; SCC I, 113; SCC II, 164, 293, 387; inesprimabil NV, 219; inexprimabil PD, 309. (<fr. inexprimable).
  INEXPUGNABIL adj. citadelă inespumnabilă BDJE, 34. (Cf. fr. inexpugnable).
  INFAILIBIL adj. infalibil DFL, 57, 64; AML, 114; infailibil D 1860, 97; infaibil PD, 310. (Cf. lat. infallibilis, fr. infaillible).
  INFAILIBILITATE s. infailibilitate D 1860, 97; infaibilitate şi infailibilitate PD, 310. (<fr. infaillibilité).
  INFAMATOR adj. infaimator CA 1859, 93. (Cf. it. infamatorio).
  INFANTE, -Ă s. infant MIU, V; CC, 46; AR 1829, 166; CR 1830, 334; GC I, 189r; AR 1835, 52; AR 1837, 38, 92; HMN, 3, 99; RB, 222; RIP I, 154; StDR, 118; PBV, 149; infantă GC I, 189r; AR 1835, 65; CDCE, 173; AR 1844, 14; TR 1854, 9; infante m. AR 1829, 62; AR 1830, 369; BCD, 130; infant, infante NV, 219. (Cf. sp. infante, it. infante, fr. infant).
  INFANTERIE s. (Milit.) infantărie IPC, 9; infanteríe IRF, 49, 60, 61; RO, 21, 38; infanterie CR 1829, 218; AR 1829, 43; CR 1830, 158, 230, 306; AR 1830, 28, 59; GC I, 190r; CR 1831, 25; RO, 18; EGI, 55; GG, 142; pe la 1835 forma era frecventă; înfanterie AR 1829, 14; efanterie BFO 1843, 14; pihotă CR 1830, 273; pezestrime RO, 5; pedestrime RO, 8, 18. (Cf. germ. Infanterie, fr. infanterie, it. infanteria, rus. пехота).
  INFANTERIST s. (Milit.) IRF, 62; StDR, 118; TR 1854, 11; PBV, 149. (Cf. germ. Infanterist).
  INFANTICID s. BCI, 120. (<fr. infanticide).
  INFATIGABIL adj. infatigabil NV, 219; BMN II, 83; BIF, 10; PD, 310; infatigabile sg. AVP, 11; nefatigabil NV, 280; CFZ, 86. (Cf. fr. infatigable, lat. infatigabilis).
  INFATIGABILITATE s. infatigabilitate NV, 219; nefatigabilitate NV, 280.
  INFECT adj. înfect VPP, 328; infect NV, 220. (<fr. infect).
  INFECTAT adj. FMIL 1847, 114; BP, 211; AVP, 11; PD, 310.
  INFERIOR adj. SHI II, 110; KMA, 16; MID I, 23; DFL, 141; NV, 220; PFHM I, 131; SCC I, 222; CFZ, 56, 127; RL, 293; CEF, 65; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. inférieur, lat. inferior).
  INFERIORITATE s. MEN I, 61; DFL, 127, 146; SIT, 235; AGI, 25; NV, 220; SSC, VIII, 61; RMS, 320; KOS, XII; SCC I, 258; CFZ, 57, 128; RL, 71; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. infériorité).
  INFERN s. dedesubt (infern) BAR II, 219; infern CA 1847, 16; FMIL 1847, 115; BDJE, 81; BPB, 19; LMS, 23; SIT, 124; NV, 220; LS, 17; StDR, 118; BMN III, 52; SSC II, 250; ICI, 56; RL, 352; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. infernus, it. inferno).
  INFERNAL adj. infernal GC I, 189r; AR 1835, 96; VAA, 19; ECS, 79; AS, 74; AR 1837, 78; AIR III, 106; DL, 49; RCM, 40; FMIL 1844, 110, 265, 327; MEN II, 244, 297; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; iadnic VVP, 49. (Cf. fr. infernal, lat. infernalis).
  INFESTA vb. LS, 52; PD, 310. (<fr. infester).
  INFILTRA vb. înfiltra HPA, 39v; infiltra RMS, 248; WCP, 92; PD, 311. (<fr. infiltrer).
  INFILTRAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi infiltraţie GC I, 189r; PD, 311; înfiltraţie HPA, 37v, 38r, 38v.
  INFINIT adj. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi nesfîrşit TD I, 94; AOS, 62; infinit GC I, 190r; VL, 60r, 75v; DFL, 4, 15, 46, 61, 133, KFL, IX; AF, 139; BP, XI, XIV; AAR, 99; CFZ, 27, 169; pe la 1850 forma era frecventă; nefinit NV, 280; GRR, 85, 115, 163; INB 1859, 54; nemărginit CFZ, 1, 21.
  INFINITATE s. nesăvîrşire GF, 43r; GCA, 104; infinitate DFL, 99, 100; NV, 220; CFZ, 82; BCI, 76; INB 1859, 31; PD, 311; nefinitate NV, 280. (Cf. fr. infinité, it. infinita, lat. infinitas).
  INFINITIVAL adj. (Gram.) [substantiv] SGR II, 67; CGR, 248.
  INFIRM adj. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi înferma, adecă bolnava vită FDB, 80; infirm (bolnav) CNB, 6, 24; infirm AVP, 11; PD, 311. (Cf. şi lat. infirmus, it. infermo).
  INFIRMERIE s. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi infirmerie RSM, 35v; înfirmerie DIB, 504.
  INFIRMITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi infirmitate DFL, 181; BP, XIX; CFZ, 35, 57, 110; SCC II, 287; SMB II, 338; DIB, 326; AML, 38, 162; PD, 311. (Cf. şi lat. infirmitas).
  INFLAMA vb. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi înflamma CV, 26; înflama CA 1848, 84; inflama CA 1848, 84; PBV, 149; AML, 52, 120, 155.
  INFLAMABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi aprinzător PV, 134; PIU II, 49; arzător CR 1829, 267; arzibil SMR I, 107; AsL, 59; StDR, 17; imflemabil CA 1856, 44; inflammabil PD, 311.
  INFLAMABILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 222. Cf. şi arzibilime SMR I, 104.
  INFLAMAT adj. înflammat CV, 35; înflămat FDB, 72.
  INFLEXIBIL adj. inflesibil NV, 221; LS, 97; C, 7; înflesibil C, 7; neflesibil NV, 280; DILB IV, 203; cuvinte nemutabile IGR, 14. (Cf. fr. inflexible, lat. inflexibilis).
  INFLEXIBILITATE s. inflesibilitate NV, 221; inflexibilitate RL, 394; neflesibilitate NV, 280. (<fr. inflexibilité).
  INFLEXIUNE s. inflecţie GC I, 189r; inflesiune NV, 221; inflexie PD, 311; neflesiune NV, 280. (Cf. fr. inflexion, lat. inflexio).
  INFLUENT adj. influent FMIL 1847, 88; RL, 426; înfluent FMIL 1847, 237; influint BIF, 3; GCB II, 213. (<fr. influent).
  INFLUENŢA vb. înrîuri CIRA, 7; BFO 1833, 141; RSM, 6r; MF II, 33v, 85v; MF III, 37v; AsP, II; AR 1837, 55; FMIL 1847, 37, 130; CA 1851, 16; CA 1852, 5; SSC, 130; KOS, XVIII; înrîura AR 1837, 11, 248; GRR, 179; influerisi MFV I, 51r, 51v; influa GPG, III; MEN I, 69; MEN II, 197; BMN II, 115; CFZ, 12, 149; BCI, 125, 158; PTP, 63; INB 1859, 138; CEG, 53; BEC, XXII; influi EP I, 55; DFL, 28; KFL, VI, VII; AVP, 11; influa, influi NV, 222; influenţa BP, XIII; RL, 366; LIT, 253; PBV, 149; influinţa SIT, 98; NV, 221; TR 1854, 62; influenţa, influinţa PD, 311. (Cf. fr. influer şi influencer, lat. influere, it. influire şi influenzare).
  INFLUENŢĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 223. Cf. şi influx TAO, 77; influx MF III, 146r; FMIL 1840, 121; CFZ, 79; influs DFL, 76; RMS, 330; înflus LMG, 48; influenţie sau vărsare MFV I, 23v; influenţie MFV I, 52v; CLV, 135v; CPI, 153, anexă 4; AR 1837, 245 bis; ROI2 III, 111; înfluenţie AR 1830, 134; enfluenţie TPE, 35v, nota 152; influenţă (pornire) CR 1829, 220, 226; influenţă CR 1829, 314; CMR, 41, 101; MRC, 3; GC I, 190r; LOA, 69, 77, 81; GTN 1835, 17; AIR I, XXI, XXIII, 36, 49, 71; MN 1836, 23, 32, 43, 51; SHI II, 180; KMP, 117, 118; RB, nr. 10, 3, nr. 11, 2, nr. 31, 4; GT 1838, 7; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; înfluenţă HFP, 215; GT 1838, 7; influinţă CR 1830, 135, 419; FMIL 1840, 22, 27, 349; VL, 78v; FMIL 1844, 35, 199, 322, 379; MEN I, IV, 17; MID I, 118, 194; DFL, 6, 31, 112; EP I, 50; BDJE, 153; SIT, 8, 97; AF, 3, 6; BP, VII, X, XVI; BIP, 17, 38, 263; forma era frecventă pînă la 1860; înfluinţă RIP I, 3; FMIL 1840, 22; FMIL 1844, 243; DFL, 123; FMIL 1847, 36, 130; KDP, 97; încurgere MPI, pf., 80; UT, 30; BDC, 116; incurgere FMIL 1844, 260; vărsare MFV I, 78r; înrîurire SPBA, 106; POC, 14r; AR 1830, 157; SHI I, 1; AR 1837, 390; SHI II, 114; HP, XIX, XXIII; VMP, 2; înrîurare TAA, 18, 32; înrîurinţă SCC II, 362. (Cf. lat. influxus şi influentia, fr. influence, it. influenza).
  INFORM adj. DFL, 179; NV, 222; BCB, 90; BIN, 1; PD, 312. (Cf. fr. informe, lat. informis).
  INFORMATIV adj. înformativ FMIL 1844, 146. (<fr. informatif).
  INFORMATOR s. informător SIM, 152; RL, 277. (Cf. fr. informateur, germ. Informator).
  INFORTUNAT adj., s. („nenorocit”) infortunat SIT, 67, 134, 248; NV, 222; PLB, 27; ICI, 16, 88, 97; APS, 91; PD, 312; nefortunat PD, 312. (Cf. fr. infortuné, it. infortunato).
  INFORTUNĂ s. („nenoroc, nenorocire”) infortună BDJE, 137; PS, 13; BP, 180, 184; NV, 222; nefortună NV, 280. (<fr. infortune).
  INFRACŢIUNE s. infracţie CFZ, 150, 180; PD, 312; infracţie (spărtură în putere) CA 1861, 68. (Cf. fr. infraction, lat. infractio).
  INFRUCTUOS adj. infructuos DFL, 75; NV, 222; nefructuos NV, 281. (Cf. fr. infructueux, lat. infructuosus).
  INGENIOS adj. ingenios EGR, XIV; CR 1829, 37; CR 1830, 148; GC I, 189r; FTP III, 34; FAE, 4; MAE, 5; MN 1836, 61; ECS, 83; AR 1837, 133; SHI II, 59, 150; RBT II, 3; DE I, 13, 46; IVA, 12; pe la 1840 forma era frecventă; îngenios CIRA, XIV; SHI I, 40; injenios ASLI, 294. (Cf. fr. ingénieux, lat. ingeniosus).
  INGENIOZITATE s. ingeniositate NV, 223; AVP, 12; PD, 312. (<fr. ingéniosité).
  INGENUU, -UĂ adj. BCD, 207, 211; SMB II, 376, 525. (Cf. fr. ingénu, lat. ingenuus).
  INGENUITATE s. îngenuitate CV, 27; îngenuitate (nevinovăţie) GPE, 9; inghenuitate OMT, 78; AR 1837, 327; ingenuitate PD, 312. (Cf. lat. ingenuitas, germ. Ingenuität, fr. ingénuité).
  INGINER s. Vezi Împrumut. I, p. 66. Cf. şi inginir NB, 22; GMSP, 14; inginer NB, 21; CR 1829, 121; CR 1830, 271; AR 1830, 33, 127, 356; CBD, 92; GC I, 188v; CR 1831, 29; SPV, IX; ROB, 105, 185; CIRA, 242; LOA, 67, 84, 100; RSM, 27r; pe la 1835 forma era frecventă; engener POC, 30r; ingener AIR II, 325. (Cf. fr. ingénieur, germ. Ingenieur, it. ingegnere).
  INGINERESC adj. CR 1831, 45; BFO 1833, 147; AR 1837, 6; ROI 2 III, 129, 134; RB, 286; FMIL 1847, 83; ROB2, 548, 648, 649; pe la 1845 cuvîntul era frecvent.
  INGINERIE s. gheodézia sau ingeneria cîmpului LIB, 4; inginerie NB, 6; CR 1829, 62, 184, 290; AR 1829, 171, 174; AR 1830, 83, 106; RSM, 13v; AR 1837, 2, 184, 315; pe la 1835 forma era frecventă; inginărie LOA, 100; ingenerlîc CR 1830, 272; inginerlîc PBV, 150. (Cf. lat. geodaesia).
  INGRAT adj., s. ingrat CV, 37; GTN 1836, 41; CDCE, 113, RCM, IV, 204; AR 1844, 4, 16; FMIL 1844, 63; SCMI, 54, 56, 57; MEN I, 41; BDJE, 59; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; îngrat StDR, 108. (Cf. fr. ingrat, lat. ingratus).
  INGRATITUDINE s. ingratitudine SIT, 149, 173, 228, 322; LS, 5, 125, 133; SMB I, 379; CFZ, 34; CA 1855, 155; LIT, 91, 257, 298, 371; PIC, 78; APS, 52; D 1860, 398; PD, 312; îngratitudine BC, 29; ingratitudă, ingratitudine NV, 223; ingratitudă AAR, 46. (Cf. fr. ingratitude, lat. ingratitudo).
  INHIBA vb. (Jur.) inhibălui PFBM, 26r, 26v, 35r. (Cf. lat. inhibere, fr. inhiber).
  INHIBIŢIE s. (Jur.) inhibiţie BD I, 546. (<lat. inhibitio).
  INIŢIA vb. GC I, 183v; MEN II, 316; DFL, 176; FMIL 1847, 238; SIT, 91, 324; NV, 224; SSC, III, 69; SCC II, 269; RMS, 14; SMB I, 18; SD 1855, 2; RL, 31; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. initier, lat. initiare).
  INIŢIAL, -Ă 1. adj. începător BE, 6r; GF, 8v; SGR I, 22; NRC, 211, 214, 215; iniţial MN 1836, 13; GRN II, 98; EP II, 30, 38; DL, 82; IGE, 2; NV, 223; DILB I, 202; PD, 313; inicial VMP, 234. 2. s. („litera cu care începe un cuvînt”) iniţială AR 1843, 370; RMS, 83; SAP, 195. (Cf. fr. initial, lat. initialis).
  INIŢIAT adj. iniţiat DFL, 145, 179; BDJE, 4, 158; AF, 10, 200; NV, 223; DILB IV, 201; PD, 313; iniciat LIT, 76. (Cf. fr. initié, lat. initiatus).
  INIŢIATIVĂ s. iniţiativă SIT, 208; NV, 223; SMB I, 74; RL, 277; Z 1856, nr.5, 1; T 1856, nr.1, 2; LIT, 175, 395; C, 6, 18, 145, 146; R 1857, nr.9, 2; pe la 1855 forma era frecventă; iniciativă GM 1854, 79; RL, 397; Z 1856, nr.3, 2, 3; CA 1861, 77. (<fr. initiative).
  INIŢIAŢIE s. GC I, 183v; NV, 233; BC, 49; PD, 313. (<fr. initiation).
  INJURIE s. injură NV, 224; înjurie StDR, 110; injurie LS, 12, 50; CA 1854, 42; SMB I, 299; ICI, 138; CA 1855, 150; RL, 65; C, 20; BEC, 274; D 1860, 281; PD, 313; ingiurie SCC II, 301; SSC, 139; CA 1854, 18; RL, 183; AVP, 12; îngiurie SCC II, 305, 383. (Cf. fr. injure, lat. injuria, germ. Injurie, it. injure).
  INJURIOS adj. NV, 224; RL, 197; C, 21; D 1860, 281; PD, 313. (Cf. fr. injurieux, lat. injuriosus).
  INNUMERABIL adj. DFL, 85, 109. (Cf. fr. innombrable, lat. innumerabilis).
  IN-OCTAVO loc. adj. („formatul unei coli de hîrtie, al unei cărţi”) foi în octav CTD II, 220; în octav CR 1829, 6, 238; AR 1834, 88; MCL 1838, 16; T 1856, nr.1, 1; în octavă CR 1830, 362; in octavo GC I, 185r; GTN 1836, 112; AR 1837, 114; FMIL 1840, 62; NV, 291; StDR, 112; în octavo MN 1836, 10; FMIL 1840, 16. (Cf. lat. in octavo, fr. in-octavo).
  INOFENSIV adj., adv. inofensiv NV, 224; SMB II, 386; CFZ, 159; C, 137; PD, 316; neofensiv NV, 281. (<fr. inoffensif).
  INOVA vb. NV, 224; RMS, 112. (<fr. innover).
  INOVAŢIE s. inovaţie LOA, 90; GTN 1836, 49 bis, 51; KDP, 21; BIP, 43; NV, 224; SSC, 104; RL, 52, 138; C, 4; JA, 101, 102; PD, 316; înovaţie StDR, 112; inovaţiune RMS, 27; SMB I, 39. (Cf. fr. innovation, lat. innovatio).
  INSCRIPŢIE s. scriptură RIC, 228v; DC I, 162v; scrisoare SIU, 6r; înscripţie MILR, 44, 46, 49, 53, 65; SHR, 21; AR 1829, 56; GC VI, 138r; BAR II, 199; MCL 1838, 35; StDR, 112; PBV, 590; inscripţie NID II, 106v; MIR, 15, 168, 322; RA, 47; KIT, 324; EGR, VII; BRD, 115; CR 1829, 5, 199, 254; AR 1829, 111, 141; BR 1829 II, 36; CR 1830, 57 bis, 196, 389; AR 1830, 59; GC I, 186r; pe la 1830 forma era frecventă; inşcripţie MIM, 9, 12; inscripsie IRV, 175v, 190r; MFV I, 57r; enscripţie NMP, 5; SPV, 51, 52, 215; inscripciune MF III, 169r; MID I, 19; BG, 212; INB 1859, 134; înscripciune RIP I, 166; LG, 123; inscripţiune TR 1854, 118; LIT, 252; C, 22; DILB I, 202; PIC, 75, 87; înscris CR 1830, 63; AR 1834, 155; AR 1837, 236; FMIL 1847, 21, 41; AsAL, 26; inscris CIRA, 232; AR 1834, 223; AR 1837, 86, 107, 330; HMV I, 76; CA 1851, 118; înscriere AR 1844, 18; inscriere GLC, 102; ASLI, 142, 151; inscript WAM, 82. (Cf. lat. inscriptio şi inscriptus, fr. inscription, germ. Inschrift).
  INSENSIBIL adj. nesimţitor, nesimţibil FMIL 1844, 59; HMV II, 19, 240; SIT, 297; SCC I, 58; SCC II, 200; insensibil DFL, 12, 52; PFM, 428; PD, 317. (Cf. fr. insensible, lat. insensibilis).
  INSENSIBILITATE s. nesimţibilitate SCC II, 125. (Cf. fr. insensibilité).
  INSERA vb. insera Z 1856, nr.3, 2; C, 7; INB 1859, 4; D 1860, 284; RF, 17; PD, 317; insira R 1858, 21; însera RF, 40. (Cf. fr. insérer, lat. inserare).
  INSERŢIE s. inserţie (insertio) BIN, 128; lipire (inserţie) BIN, 133; inserţie PD, 317; inserţiune (lipire) BBS, 17. (Cf. fr. insertion, lat. insertio).
  INSIGNĂ s. insignii AR 1829, 97, 110; AR 1834, 51; SHI II, 119; AMIM, 175; Z 1856, nr. 8, 3; CA 1859, 65; CA 1861, 106; insignii (semne) AR 1834, 112; însignii (semne) CR 1829, 170; AR 1829, 108; incignii StDR, 112; insigne (semne) CR 1830, 378; semne (insignia) BAR I, 62; insămne (insignia) BAR II, 31, 37, cf. şi 32, 215; însămne (insignia) BAR II, 24; insemne MID I, 50; insign, însemn PD, 317. (Cf. lat. insigne, -is, pl. insignia, fr. insigne, germ. Insignien).
  INSINUA vb. însinălui DOA, 48; însinua (vîrî) FTM, 82; însinua MID I, 77; CA 1850, 56; SMB I, 7; CA 1854, 82; insinua NV, 225; CA 1854, 17; LIT, 264; PD, 317; insînua LIT, 352; însînui GC VI, 99v; CMR, 95; FTP II, 6; SIT, 159; C, 54; D 1860, 101; însinui CR 1831, 16; C, 18; insinui BP, IV. (Cf. lat. insinuare, it. insinuare, fr. insinuer).
  INSINUANT adj. însinuant DE, V. (<fr. insinuant).
  INSINUAŢIE s. însînuaţie MCR, 94; însinuaţie MCR, 86; StDR, 112; insinuaţie AR 1839, 175; SIT, 203; NV, 225; CA 1856, 9; PD, 317; insinuaţiune D 1860, 97. (Cf. fr. insinuation, lat. insinuatio).
  INSISTA vb. a insiste spre... DFL, 39; insista NV, 226; SMB I, 32; AVP, 12; BEC, IX; PD, 317. (Cf. fr. insister, lat. insistere).
  INSOLENT adj. insolint DFL, 168; SMB I, 89; insolent NV, 226; CEF, 51; LIT, 229; BEC, 380; PD, 318. (Cf. fr. insolent, lat. insolens).
  INSOLENŢĂ s. insolenţă, insolinţă, NV, 226; insolenţă (obrăznicie) CEF, 5, 165; AVP, 12; APS, 55, 71; PD, 318; insolinţă SMB I, 38; SMB II, 358, 410; GCB II, 213, 213. (Cf. fr. insolence, lat. insolentia).
  INSOLVABIL adj. nesolvabil BCA, 18; insolvabil RL, 394; BEC, 71; PD, 318. (<fr. insolvable).
  INSOLVABILITATE s. BEC, 265, 316. (< insolvabilité).
  INSPECTA vb. inspecta GC I, 183r; NV, 226; RBT I, 26; ROM, 20; StDR, 112; NRC, 226; C, 6; CEG, 61; D 1860, 91; PD, 318; inspectui RSM, 32v; SRM, 226. (Cf. fr. inspecter, lat. inspectare).
  INSPECTOR s. Vezi Împrumut. I, p. 132. Cf. şi inspector GIA II, 16v; inşpector HO, 133; FLG, 3; TCB, VI; FD I, 70; inşpectór BI, 1; inspectór BI, 12; GMSP, 3; ROB, 87; enspector SBM, 13; inspector MIB, 328; TAI, 7; NB, 6; GMSP, f.t.; VPP, pf., 53; DGR, ded.; MCF, 13; SFT, 1; PP, X; CR 1829, 52, 294; CR 1830, 21; GC I, 183r; ROB, 118; LOA, 89, 94; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. lat. inspector, germ. Inspecteur, fr. inspecteur).
  INSPECTOARE s. inspectriţă VVP, 51; BIP, 34, 36; inspectrice pl. D 1860, 91. (Cf. fr. inspectrice).
  INSPECTORESC adj. inspectoresc CR 1830, 297; inspecturicesc BFO 1833, 76; inspectoricesc SRM, 162, 204, 224; ROM, 21; FAM, 145.
  INSPECTORIE s. („inspectorat”) RB, nr.8, 1, nr.14, 1; BFO 1838, 129; BGO 1840, 52, 110; PBV, 148.
  INSPECŢIE s. inspecţie DOA, 21, 24; VPP, 115, 361; MIM, 48; AR 1830, 114; GC I, 183r; TAA, f.t.; LOA, 90; BFO 1833, 199; RSM, 16r, 23v, 30r; MN 1836, 84; pe la 1835 forma era frecventă; inspecţia sau epistasia arsenalului CR 1829, 218; AR 1829, 132; inspecsie BGO 1840, 2, 29; inspepciune StDR, 113; inspecţiune SIM, XII; CEF, 5; Z 1856, nr.15, 1. (Cf. lat. inspectio, germ. Inspektion, fr. inspection).
  INSPIRA vb. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi (Psih., Arte, Lit.; fig.) înspira CV, 28, 34; SHI II, 201; PS, 48; BC, 42; PIC, 125; inspira GC I, 185v; CDCE, III; FMIL 1844, 313, 328; SCMI, X; FMIL 1847, 107; BDJE, 32; PS, 55; AF, 43, 48, 69; SIT, 38; BF, X, 7, 130; BIP, 84; NV, 226; PCI, 15, 137; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. şi lat. inspirare). Vezi şi INSUFLA.
  INSPIRARE s. AF, 18; CMI, 65, 74, 166; ICI, 10, 81; GCB II, 213; PBV, 148.
  INSPIRAT adj. LS, 67.
  INSPIRAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi (Psih., Arte, Lit.; fig.) inspiraţie LOA, 80; DFI II, 52; AR 1844, 16; FMIL 1844, 319, 372; MEN II, 9; FMIL 1847, 184; BDJE, 38, 87; ASI, pf.3; AF, 193; BPB, pf.; NV, 226; StDR, 113; pe la 1850 forma era frecventă; înspiraţie CA 1853, XLII; înspirăciune DFL, 33, 143, 155; StDR, 113; SPB, 294; inspiraţiune BMN II, 74; GRR, 238, 248; LS, 108; LIT, 360; INB 1859, 107. Vezi şi INSUFLARE.
  INSUFLA vb. însufla OC I, 8v, 25v, 41r; OC II, 5v, 10v; FTU, 6r, 8v, 13v, 18v, 33r, 34r; ECG, 50v, 67r; IPT, 116; IE, 142; MTT, 68v, 233v, 257r; ZFV I, 5v; PSG, 7r, 33r; DIP, 16r; PTF, 35v, 161r; PV, 138; VIC, 8r, 100v, 153v, 241r; LVH, 7r, 66r, 89r; GCA, 39; CV, 28; GIA I, 10v, 29r, 54r, 57r, 83v, 93r; MAS, 87; FTM, 42; AOS, 114; CRac, 17; TSVM, 11; NMP, 4, 15; CR 1829, 126; AR 1829, 127; GC I, 353r; forma era frecventă pînă la 1860; sufla OC I, 50v; FTU, 3v; HET I, 4r; TRT, 2r; PSG, 33r; FNPB I, 57v, 123v; FNPB II, 35v, 47r, 52v, 108v; insufla BD I, 559; MN 1836, 2; SMB I, 221; D 1858, 1. (Cf. gr. ™mpnšw, lat. inspirare, fr. insuffler, it. insufflare). Vezi şi INSPIRA.
  INSUFLARE s. însuflare ZFV II, 90v; FNPB II, 85r; GIA I, 15r; TAA, 32; TIV, 21; APB, 31; VVP, 176; FMIL 1844, 203; PBV, 591; suflare FNPB I, 117v; insuflare BD I, 559.
  INSUFLAT adj. însuflat CDG, 27r; PIU I, 3; GG, 20; MF I, 55r; FL, 17, 18; CA 1855, 16; insuflat BD I, 559.
  INSTABIL adj. nestătător CV, 12; instabil PD, 319. (Cf. fr. instable, lat. instabilis).
  INSTABILITATE s. nestetorie CV, 29; nestabilitate SCC I, 90; T 1856, nr.1, 1; instabilitate CFZ, 146; GCB II, 213. (Cf. fr. instabilité, lat. instabilitas).
  INSTALA vb. („a aşeza în funcţie”) instala BD I, 588; GC I, 185r; BIP, 15, 53; StDR, 113; TR 1854, 15; Z 1856, nr.18, 2; CA 1852, 108; PD, 319; înstăla SGR I, VII. (Cf. fr. installer, lat. installare).
  INSTALAŢIE s. („instalare în funcţie”) instelaţie BZI, 1; BI, 12; instalaţie BI, 11, 14; MIR, 338; MIB, 132, 248; BD I, 559; AR 1829, 135; AR 1830, 546; GC I, 185r; AR 1834, 375; AIR III, 106, 114; BIP, 73; StDR, 113; RL, 59; PD, 319. (Cf. lat. installatio, germ. Installation, fr. installation).
  INSTAURAŢIE s. C, 4. (<fr. instauration).
  INSTIGATOR s. întărîtător CISG, 73; instigator LIT, 163, 360; DILB IV, 201; înstigator LIT, 209. (Cf. fr. instigateur, lat. instigator).
  INSTILA vb. se va înstila, adecă picura oleu de... FDB, 54. (Cf. lat. instillare, it. instillare).
  INSTINCT s. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi instinct CV, 29; ISF, 1; IO, 3, 92; GC I, 185r; GPE, 21; CTT, 71; BM, 43; GTN 1836, 51; AR 1837, 274 bis; APP I, ded. 1; RB, 223; FMIL 1840, 154, 156; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; enstenct POC, 9v, 10r, 29r, 29v, 31r.
  INSTINCTIV adj. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi GC I, 185r; MEN I, 166, 234; DFL, 32; SIT, 287; SCC I, 140, 268; SMB I, 184; CFZ, 67.
  INSTITUI vb. institua MEN II, 260; NV, 227; SSC II, 203; RL, 182; LIT, 331; NPT, 341; RAM, 1; BEC, XLIX; CA 1860, 108; CA 1861, 109; institui BDJE, 97; BCD, 10, 191, 196; DILB IV, 201; SPB, 285, 291, 292; AVP, 12; înstitui MAA, 113; institua, institui PD, 319. (Cf. lat. instituere, germ. instituieren, fr. instituer).
  INSTITUT s. 1. (Jur., „legiurire”) institutele [lui Iustinian] APC, 120r, 181r; înstetute APC, 14v. 2. (Ped., Tehn., Adm., „instituţie”) institut DOA, 21, 46; TAI, 30, 33, 58; LP, 6; RA, 27, 29, 36; GMSP, f.t., 16; MPI, 1; VPP, 350; DGR, 209; BD I, 559; GIC, 195, 221; LPT, 81; CR 1829, 37, 150, 261; AR 1829, 62, 77; BR 1829 I, 41; CR 1830, 168, 236, 434; AR 1830, 319, 356, 375; GC I, 185r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; inştitutum OAI, 2, 3; inştitut GMSP, 17; SIU, 48r; BR 1829 I, 45; SR, 18, 36; FD I, 22; înstitut RIP I, 66. (Cf. lat. institutum, germ. Institut, fr. institut).
  INSTITUTOR, -OARE s. (Ped.) institutor GC I, 185r; AR 1832, 130; RSM, 22v; NV, 227; CFZ, 177; BCI, 119; PD, 319; institutriţă R 1857, nr.16, 4; institutrice pl. CA 1862, 60; institutoare CA 1862, 67. (Cf. fr. instituteur, -trice, lat. institutor).
  INSTITUŢIE s. instituţie DAP, pf. 5, 15; IRV, 2v, 35r; AR 1829, 43; GC I, 184v; CR 1831, 54; ROB, 194; MF II, 101r; MN 1836, 1, 6; AR 1837, 222; SHI I, 9, 51; SHI II, 153; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; instituţie (aşezămînt) CR 1829, 275; AR 1829, 85, 157, 205; AR 1834, 284; instituţii sau întemeieri AR 1830, 38; instituţiune BCD, 413, 503; LIT, 255; C, 13; VO 1857, 4; GCB II, 213; BEC, XXVIII, 14, 93; D 1860, 85. (Cf. lat. institutio, fr. institution, germ. Institution).
  INSTRUCTIV adj. instructiv CR 1830, 340; GPE, 6; AR 1837, 157; AsR, 10; BFO 1843, 218; BIP, 28; NV, 227; BCD, 247; GRR, 240; pe la 1850 forma era frecventă; instructif BIP, 45. (<fr. instructif).
  INSTRUCTOR s. (Ped., Milit., Jur.) instructor AR 1830, 200; GC I, 185r; FL, 27; NV, 227; RL, 107; PD, 320; instructori (învăţători osteneşti) AR 1834, 64; instructori (învăţători) [militari] GM 1852, 42; instructor (jude) DILB III, 219; înstructor NRC, III; învăţător [militar] SRI, 28, 179, 292; ROM, 20, 34, 148; RBM, 18; NRC, 12, 18, 26, 90, 148. (Cf. fr. instructeur, lat. instructor, germ. Instruktor).
  INSTRUCŢIE s. (Ped., Adm., Milit.) înştrucţie OIC, 5; inştrucţie DCI II, 300; IEP, 1; AIC, 5; IPS, f.t.; IRF, 26; MIM, 1; FD I, 50; SR, 28; RPV, 6; instrucţie PFBA, 616v; MIM, 281; MIA, 21; TAI, 8, 15; RA, 3; SPBA, 16, 88; BD I, 559; CCI, 70; CR 1829, 94, 144, 181, 256; AR 1829, 13, 60, 99, 155; CR 1830, 31, 65, 336, 376; AR 1830, 100, 188; GC I, 183; pe la 1830 forma era frecventă; înstrucţie AR 1830, 372; FMIL 1844, 148; instrucsie TCM, 52; enstrucţie SPV, 125; instrucciune BG, XX; instrucţiune BCD, 81; GRR, 255; TR 1854, 2; C, 13; GCB II, 213; D 1858, 3; PIC, 125; BEC, 97; D 1860, 86, 87; RF, 40; AML, 173. (Cf. lat. instructio, germ. Instruktion, fr. instruction).
  INSTRUI vb. NV, 227; LS, 107, 133; SMB I, 116; C, 140; PD, 320. (<fr. instruire).
  INSTRUMENT s. (Muz., Fiz., Tehn.) Vezi Form. term. şt., p. 224, şi Împrumut. I, p. 57, 66. Cf. şi unelte (ergalii) DCP, 14; inştrument DSM2, 20; FNB, 42; GLC, XXXIII; înştrument CP I, 69, 152; inştrumentum OAI, 1; SR, 33; instrument DAB, 273v; AAS, 10v; AEG, 146v, 147v; BDL II, 468r; SPBA, 56, 91; CCI, 21, 46, 47, 69; VSC, 92; FTP I, 142, 235, 242; PBM, XXVII, XXIX; strument AOS, 74; strumînt SIM, 194; instrument VEI, 61r; NID II, 14r, 77v; ME, 702; MIB, 59, 61; TF, 419; GSP II, 164; SIU, 28v, 51r; GAB, 140; VPP, 50, 213, 227; BPN II, 300; SPBA, 91; PAM, 4; DGR, 172; BD I, 559; GIC, 48, 194; PP, I; EGR, XXV, 108; PAIC, 15; CR 1829, 100, 205; AR 1829, 137, 141, 176; CR 1830, 19, 68; AR 1830, 82, 144, 357; GC I, 67r, 183v; pe la 1830 forma era frecventă; înstrument IFA, 144r; enstrument SPV, 59; instruminte pl. FMIL 1847, 171; SIM, 202.
  INSTRUMENTAL adj. (Muz.) GC I, 183v; AR 1830, 220 bis, 376; AR 1832, 272; AR 1833, 15; AR 1835, 131; ELS, 16; AR 1837, 78; PBM, 32; WPM, 1, 35; NV, 227; StDR, 113; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. instrumental, germ. instrumental).
  INSUBORDONAŢIE s. insubordinaţie GC I, 185r; GC VI, 82v; NV, 227; PD, 320; însubordinaţie (nesupunere) AR 1835, 183; însubordinaţie StDR, 114; nesubordinaţie NV, 282; SCC II, 45; CA 1858, 15. (Cf. fr. insubordination, germ. Insubordination).
  INSUFICIENT adj. insufiţient VL, 66v; CFZ, 172; insuficiint DFL, 81; insuficient PD, 320. (Cf. fr. insuffisant, lat. insufficiens, germ. insuffizient).
  INSUFICIENŢĂ s. neajunsie BTG, 19v, 20v; insuficiinţă DFL, 137, 181; PD, 320. (Cf. lat. insufficientia, fr. insuffisance).
  INSULAR adj. ostroviot GIA I, 10v; ostroviat [?, probabil greşeală de copist] GIA I, 14v, 15r, 19r, 41r; ostrovan GCA, 3; ostroveni DIP, 10v, 30v; ostrovenesc DIP, 11v; insulan MIU, 289; CB 1816, 57; CR 1830, 8; AR 1830, 70; GG, 177; IL 1840, 55; inzulan GSP II, 121; insular GC I, 185r; KMP, 124; RIP I, 86; BDJE, 150; StDR, 114; PBV, 148; PD, 320. (Cf. fr. insulaire, lat. insularis, it. isolano).
  INSULTA vb. insulta GC I, 185r; AMC, 20; PIA, 19; MID I, 254; SIT, 119, 200; AF, 168; NV, 227; LS, 12, 18; CPO, 35; GRR, 132; SCC I, 22; pe la 1850 forma era frecventă; insulta (necinsti) AR 1834, 215; însulta StDR, 114; ensiultarisi AFH, 46. (<fr. insulter).
  INSULTĂ s. insultă SIT, 311; NV, 228; StDR, 114; SCC II, 301; SMB I, 99; DIB, 276, 336; RL, 197; LIT, 70, 80, 242, 363; pe la 1855 forma era frecventă; insult SIT, 272; CA 1854, 93, 110; CFZ, 7; AML, 107. (<fr. insulte).
  INSULTĂTOR adj. SIT, 288; GRR, 226; SCC II, 267; Z 1856, nr.40, 2; DCB IV, 39.
  INSUPORTABIL adj. nesuferitor FMIL 1840, 236; nesuportabil SMB I, 50; INB 1859, 64, 98, 160, 169; nesuportabile sg. BCI, 11; INB 1859, 169; insuportabil BCI, 120; PD, 321. (Cf. fr. insupportable, it. insopportabile).
  INTACT adj., adv. EP II, 144; BC, III, AVP, 12; D 1860, 101; BEC, 356; PD, 321. (Cf. fr. intact, lat. intactus).
  INTANGIBIL adj. o realitate neatinsibilă PFM, 18. (Cf. fr. intangible).
  INTEGRAL adj. integral LOA, 72, 85, 120; RSM, 11r; NV, 228; PFHM I, XIX; BEC, 364; PD, 321; integrar BCD, 63, 64; întreg R 1857, nr.28, 1. (<fr. intégral).
  INTEGRANT adj. întregitor AR 1829, 211; AR 1830, 362, 365; integrant DFL, 15; NV, 228; PFHM I, 235; LIT, 242. (<fr. integrant).
  INTEGRITATE s. întregime TD I, 45; LB, 320; AR 1829, 50; CR 1830, 60; CR 1831, 3; integritate CD, 12; VCL, 77v; DFL, 105, 209; KDP, 57; NV, 228; SCC I, V; GM 1854, 2; Z 1856, nr.3, 3, nr.9, 4; LIT, 63, 359; pe la 1855 forma era frecventă; intregitate TR 1854, 1; întregitate TR 1854, 12. (Cf. lat. integritas, fr. intégrité).
  INTEGRU adj. întegru DFL, 167; integru NV, 228; BIN, 73; AVP, 12; PD, 321. (<fr. intègre).
  INTELECT s. înţeles MPI, 97, 98; intelect MPI, 16, 110, 114; VVP, 33; DO, 73; LPT, 72; GC I, 185v; VL, 3r; intelect (raţie) VL, 2r; minte EOI, 205; mintea sau intelectul KFL, 61; înţelegere CCF, 43; MEN I, 164; VMP, 44. (Cf. lat. intellectus, germ. Intellekt, fr. intellect).
  INTELECTUAL adj. intelectualicesc MPI, 180; intelectual MPI, 190; GC I, 185v; LOA, 93; RSM, 18r; MN 1836, 75; DL, 4; FMIL 1840, 193; SMR I, 3; EOI, 233; HP, XXVIII; FMIL 1844, 282, 313; BPA, 5; HMV I, 152; MEN I, 85, 129, 139; MID I, 197; DFL, 3, 11, 211; pe la 1845 forma era frecventă; întelectual MPI, 11; DFL, 162; BIP, 21; înţelesual CGR, 26, 65; SSC, II, 1; SCC I, 238; SCC II, 3, 384; înţelesual sau întelectual CGR, 27; înţeleptual R 1857, nr.3, 2, nr.29, 2; INB 1859, 125; înţelegător MPI, 106; AOS, 18, 73; MFV I, 90v; CLV, 22v; PCP, 25; VMG, 81, 194; LOA, 69 bis; RSM, 6r; MCR, 52; PPT, 30; MF III, 21v; RBT I, 1; MEN I, 138, 161, 185; EPD, XXXVII; CA 1862, 55. (Cf. lat. intellectualis, fr. intellectuel, germ. intellectuell).
  INTELECTUALITATE s. KFL, 61; PBV, 148. (<fr. intellectualité).
  INTELIGIBIL adj. inteligibl GC I, 185v; inteligibil NV, 228; CFZ, 30, 38; PD, 321; înţeligibil DFL, 18, 19, 198; R 1858, supl. la nr.40; înţelegibil BG, VI, XVIII; înţelisibil VMP, 21. (Cf. fr. intelligible, lat. intelligibilis).
  INTELIGIBILITATE s. DFL, 19. (<fr. intelligibilité).
  INTEMPERANT adj., s. intemperant CFZ, 173; intemperantele (neînfrînatul sau necumpătatul) CEF, 105. (Cf. fr. intempérant, it. intemperante).
  INTEMPERANŢĂ s. intemperanţă, intemperinţă NV, 228; intemperanţă CEF, 42; PD, 321; netemperanţă, netemperinţă NV, 282. (Cf. fr. intempérance, it. intemperanza).
  INTEMPESTIV adj. intimpestiv AVP, 12; intempestiv PD, 321. (Cf. fr. intempestif, lat. intempestivus).
  INTENDENT s. (Adm.) super-intendent [Bis.] TID, 6; intendent KMP, 2, 4; SMB I, 250; R 1857, nr.8, 2; GCB II, 214; CA 1858, 51, 52; DCB III, 110; DCB IV, 25; BEC, XVI; D 1860, 91; întendent DCB IV, 70; intendant AR 1832, 214; AR 1837, 6; KMP, 32, 37; RB, 200, 350; IL 1840, 23; CD, 16; NV, 229; CGR, 207; CA 1851, V; StDR, 114; R 1857, nr.8, 2; BEC, 27; intendante sg. TR 1854, 79; intandant RB, 396. (Cf. lat. intendens, it. intendente, fr. intendant).
  INTENDENŢĂ s. (Adm.) intendenţie AR 1829, 116; AR 1837, 176; intendanţă CD, 17; NV, 229; intendanţă, intendenţă PD, 322. (Cf. fr. intendance, it. intendenza).
  INTERCALA vb. întrecăla SGR I, 6; întricăla SGR II, 40; intercala BAR II, 181; DFL, 106; NV, 229; JA, 90; CEG, 73; întercala (adăogi) CA 1857, 71. (Cf. fr. (s’)intercaler, lat. intercalare).
  INTERCALAR adj. veniturile intercalarĭ DOB, 7; încasaţia veniturilor întercalares a bunumurilor DOB, 8; veniturile intercalares DOB, 8; intercaler GC I, 185r; intercalariŭ AR 1829, 253; BAR II, 180; SHI, XVII; intercalar GLC, XXVIII. (Cf. lat. intercalaris, fr. intercalaire).
  INTERCALAT adj. întricălat SGR II, 131; întrecălat CA 1847, 5; intercalat AVP, 12; întercalat CEG, 59.
  INTERCALAŢIE s. intercalaţie GC I, 185r, 187r; BAR II, 181; SHI, XXIV; PD, 322; intercălaţie, întrecălare StDR, 115. (Cf. fr. intercalalation, lat. intercalatio).
  INTERES s. Vezi Împrumut. I, p. 66-67. Cf. şi interes IE, 42; OST, 33; OPA, 83; DAB, 251v, 255r; OMT, ded.; BI, 7, 8; GRA, 100r; ICD, 12; TD II, 223, 225, 226; IFA, 108v, 183r; TAI, 59; MIA, 9, 10; TF, 259; DAP, 45, 167; IRF, 15, 50; SCS, 3; VSI, 1r; VSN, 301r; RA, 12; forma era frecventă pînă la 1860; enteres AZ, 2v, 9v, 34r, 53r, 151r; DAB, 100r, 165v, 225v; NIU, 308v; NID I, 77v; NID III, 14v; MRP, 27; MCB, 61, 90, 93, 108, 132; POC, 23r, 38v; TPE, 5v, 7v, 8r, 17r, 19r, 30r; NMP, 16; GC I, 149r, 188r; SPV, II, 10, 117, 139, 194; BFI, 33; EAM, 103; înteres IRB, 7v; TD II, 224; CL II, 406; BDL IV, 1213v; BRD, 105; BR 1829 II, 42; AR 1830, 157; BG, XXIX. (Cf. fr. intérêt, it. interesse, germ. Interesse).
  INTERESA vb. interesi ME, 384; AOS, 65; MGD, 11v; AR 1830, 93, 127; SPV, 144; SHI I, 40; înteresi BDL IV, 1213r; interesirui TF, 183; interesarisi VSI, 23r; VSN, 383v; KUP, 47v; GIC, 114; AOD, 29; MMP, 276; interesălui SR, 51, 52; înteresui AR 1837, 253; interesa IRV, 46r, 97r; CBD, 50, 73; GC I, 188r; GPE, 27; FTP I, 53, 211; MFE, 43; FEA, 23; GTN 1835, 18; MGP, 23; AIR I, V, 100, 132; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. fr. (s’)intéresser, it. interessare, germ. interessieren).
  INTERESANT adj. Vezi Împrumut. I, p. 67. Cf. şi interesător DAB, 138r; IRV, 2r; EGR, IX; CR 1830, 327, 371; AR 1830, 25 bis; FL, 55; FMIL 1840, 182, 206; MEN I, 67; interesitor IRV, 171r; enteresant AZ, 37v, 82v; NMP, ded. 2; AR 1829, 103; interesant IRF, 36; VSI, 25r; VPP, 128; BPN I, 4; BPN II, 310; MPI, 22, 176; BP 1821, 40; CR 1829, 15; AR 1829, 98; CR 1830, 338; AR 1830, 43, 358, 361, 375; TCM, V; pe la 1830 forma era frecventă; înteresant CR 1829, 185, 262; AR 1829, 52; AR 1830, 127; HPA, 14r; DFL, 115; interesat AZ, 88r, 119v, 144r; GSP I, 157; SPBA, 1; HMS, 99r, 100v; FTP IV, 109; CTT, 56; înteresat MTF, 5v; enteresat CR 1830, 163. (Cf. fr. interessant, germ. interessant, it. interessante).
  INTERESARE s. interesire ME, 208; interesuire AR 1837, 109; interesare PBV, 148.
  INTERESAT adj. Vezi Împrumut. I, p. 67. Cf. şi interesat BDT, 61v; ME, 313; IFA, 133r; DAP, pf.18; PM, 1; FTM, 84, 275; GIC, 63; RDS, 64r; AR 1829, 39; MRC, 25; MVS, 15v, 51v; FTP I, 147; înteresat CP I, 172, 318, 320; GAB, 31; BR 1829 I, 23; enteresat MRP, 27; BFI, 9. (Cf. fr. intéressé, it. interessato).
  INTERESAŢIE s. interesaţie CV, 38; OMT, 13; ME, 197; interesanţie MIA, 5. (<lat. interessatio).
  INTERFERENŢĂ s. înterferenţie StFE, 85; interferenţă BMN III, 13. (<fr. interférence).
  INTERIMAR adj. interimal BR 1829 II, 57; PDC, 65; CA 1857, 79; interimar DCB I, 82; PD, 322. (Cf. fr. intérimaire).
  INTERIOR adj. interior GC I, 183r; ROB, 50; AsG, 65, 108; DFL, 151; SIT, 110, 155, 158, 343; NV, 229; SCC II, 300; pe la 1850 forma era frecventă; năuntrelnică putere sufletească CA 1855, 2. (Cf. fr. intérieur, lat. interior).
  INTERIOR s. interior SIT, 33, 90; PFHM I, 159; BMN III, 41; SMB I, 8, 47; PFM, 267; INB 1857, 4; PIC, 42; înterior INB 1857, 8. (Cf. fr. intérieur).
  INTERLOCUTOR s. interlocutor (acela cu care vorbeşte) GPE, 40; interlocutor NV, 229; AVP, 12. (<fr. interlocuteur).
  INTERMEDIAR adj., s. intermediar MN 1836, 46; PGL, 6; PEA, 203; NV, 229; BCD, 30; PEG, 151; CFZ, 59, 92; LIT, 108; INB 1857, 42; CEG, 91; PD, 323; intermedier FBE, 77v; BIP, 70; LIT, 239; RIT, 6; intermeziar DILB IV, 201; CEG, 4; BEC, VIII, XI; intermeziariu, -ie DFL, 13; FGF, 53; intermediariu, ie PFHM I, 43, 140, 146; PFM, 408; C, 190; intermediu, -ie PET, 70; SAP, 182, 205; CFZ, 103. (Cf. fr. intermédiaire, it. intermediario, lat. intermedius).
  INTERMEDIU s. intermediu, intermed, NV, 229; intermediu CFZ, 106; întermezire R 1858, 223. (Cf. fr. intermède, it. intermedio).
  INTERMINABIL adj. NV, 230; SMB II, 358. (<fr. interminable).
  INTERN adj. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi extern, intern GC I, 149r; intern RSM, 32r; CCF, 65; AsG, 24; RB, nr. 7, 4; GPG, 53; VL, 77v; BFO 1843, 409; FMIL 1844, 366, 402; DFL, 4; pe la 1845 forma era frecventă; intern (din lăuntru) BG, IV; din lontru SIU, 41r, 41v; FTM, 102; TR 1854, 24; din lăuntru SIU, 53r; PIU I, 218; AR 1829, 247; CIRA, 410; RB, 249; FMIL 1847, 4, 53; PDC, VIII; KOS, XXIX; TR 1854, 5; RL, 268; din năuntru GM 1854, 78; JA, 47; R 1857, nr.1, 3; D 1859, 127; CA 1862, 22; din întru T 1857, nr.83, 1; din untru BEC, XXXVIII; înlăuntre tulburări CIRA, 15; înlăuntrice revoluţii CIRA, 17; războaie lăuntrice AMIM, 54; unei vieţi năuntrice CA 1855, 30; revoluţii [...] dinuntrice GM 1857, 42; lăuntral SCC II, 118, 175. (Cf. şi lat. internus, it. interno, germ. intern).
  INTERNAT s. NV, 230; StDR, 116; RL, 315; PD, 323. (Cf. fr. internat, germ. Internat).
  INTERNAŢIONAL adj. internaţional CA 1853, 41; BMN I, 17; RL, 266, 280; Z 1856, nr.3, 2, nr.5, 1, nr.27, 2; INB 1857, 40; R 1857, nr.31, 2; BCI, 22; INB 1859, 26, 122; RIT, 27; PD, 323; internaţiunal Z 1856, nr.13, 4. (<fr. international).
  INTERNUNŢIU s. (Diplom.) internunţium VIC, 95v; internunţiu (solul) CR 1830, 334; internunţiu AR 1830, 209; NV, 230; StDR, 116; GM 1854, 2; T 1856, nr.4, 3; Z 1856, nr.1, 4, nr.15, 2; internunciu GC I, 185v. (Cf. lat. internuntius, it. internunzio).
  INTERPELA vb. (Jur., Adm.) SMB I, 228; C, 19; R 1857, nr. 1, 1; D 1860, 284; PD, 323. (Cf. fr. interpeller, lat. interpellare).
  INTERPELARE s. SMB II, 404; C, 32; R 1857, nr. 2, 4; DILB III, 218.
  INTERPELAŢIE s. interpelaţie SIT, 48; StDR, 116; GM 1854, 80; interpelaţiune Z 1856, nr. 26, 2. (Cf. fr. interpellation, lat. interpellatio).
  INTERPOLAT adj. [scriere] interpolată MF II, 104r.
  INTERPOLAŢIE s. GC I, 187r. (<fr. interpolation).
  INTERPRET s. interprete sg. DFL, 192; VO 1857, 8; AVP, 12; PD, 323; interpret BDJE, 169; NV, 230; CA 1851, 93; SMB II, 441; CFZ, 129; DILB III, 218; GCB II, 214; DCB IV, 69; BEC, 141. (Cf. fr. interpréte, it. interprete, lat. interpres).
  INTERPRETA vb. interpreta DFL, 161, 197; NV, 230; BCD, 25, 89, 90; PFHM I, 90; SMB I, 105, 195; CFZ, 86; Z 1856, nr.9, 2; PIC, 79; INB 1859, 20; CA 1861, 73; PD, 323; înterpreta BCD, 90. (Cf. fr. interpréter, lat. interpretari).
  INTERPRETARE s. BCD, 90; SMB I, 110; RL, 268; Z 1856, nr. 3, 3, nr. 7, 3; C, 6, 20; BEC, 169.
  INTERPRETATIV adj. BCD, 25. (<fr. interprétatif).
  INTERPRETATOR adj., s. interpretator BCD, 33; interpretor DILB I, 202. (Cf. fr. interprétateur, lat. interpretator).
  INTERPRETAŢIE s. înterpretaţie AIC, 25; MF II, 106r; SAP, 120; interpretaţie CLV, 135v; BDJE, 21; NV, 230; BCD, 26, 33; GM 1854, 395; CFZ, 120; Z 1856, nr.4, 3, nr.12, 3; BEC, 157; PD, 323; interpretăciune DFL, 82, 138, 205; interpretaţiune AVP, 12; BEC, 77. (Cf. lat. interpretatio, germ. Interpretation, fr. interprétation).
  INTERPUNCŢIE s. (Punct.) interpunţie SPP, 9; interpuncţie ME, 638; VA 286; CGR, 215; MGP, 106; StDR, 116; înterpuncţie CGR, 220; întrepuncciune BG, 202, 203. (Cf. lat. interpunctio, germ. Interpunktion).
  INTERPUNE vb. intărponălui PFBM, 24v; întrepune GC V, 148r; SGR I, 15; VVP, 177; PGRL I, 8; IGR, 38, 40, 132, 148; StDR, 116; enterpune PGRL I, 114; interpune PFHM I, 20, 228; GCB II, 214. (Cf. lat. interponere, fr. interposer).
  INTERREGN s. interregime BAR II, 55; interregn (între domnie) AR 1834, 144; interegn SHI II, 166, 171; MID I, 191; AMIM, 129; PD, 323; interreg DFL, 158; interemn LIT, 236, 332, 400; interrenium AVP, 12. (Cf. lat. interregnum, fr. interrégne, it. interregnio).
  INTERVAL s. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi interval GC I, 184v; GPE, 9; FMIL 1840, 260; FBE, 74r; HMV I, 55; MID I, 17; SRM, 224; MEN II, 66; WPM, 46, 47; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; înterval DFL, 95; ROM, 198.
  INTIM adj. intim AR 1837, 132; SMR I, 9; DFL, 21; FMIL 1847, 140; SIT, 93, 239, 336; BP, XIV; KDP, 51; BG, X; LS, 53, 70; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; întim BMN II, 76. (Cf. fr. intim, lat. intimus).
  INTIMAT s. (Adm., „poruncă”) MIM, 43; GT 1838, 5; FMIL 1840, 345; BDC, XIV, 127. (Cf. lat. intimatus).
  INTIMIDA vb. NV, 231; LS, 132; PD, 325. (<fr. intimider).
  INTIMIDAŢIE s. intimidaţie NV, 231; intimidaţiune D 1860, 101. (<fr. intimidation).
  INTIMITATE s. MID I, 204; SIT, 81, 130, 194, 318; SCC II, 333; SMB I, 193; LIT, 58; AVP, 12; PBV, 149; PIC, 37; BEC, 104. (<fr. intimité).
  INTITULA vb. întitlui PTF, 12v; titula MIB, 92; GC VI, 249r; FTP I, 5; PGRL II, 56; întitula AR 1829, 166; GC VI, 249r; CIRA, 5; BM, 5; AIR I, 20, 39, 58, 177; SHI I, 11; SHI II, 14, 17; AMIM, 222; BDJE, 83; CA 1851, 61; CA 1852, XXV; PD, 330; intitula AR 1844, 16; StDR, 116; CA 1855, 132; CA 1861, 75; PD, 325; titlui CA 1861, 61, 122. (Cf. fr. intituler, lat. intitulare şi titulare).
  INTITULAT adj. titulat CR 1830, 335; FMIL 1844, 55, 205; FMIL 1847, 234; întitulat MFV I, 123r; CR 1829, 156, 246; AR 1830, 142; SPV, 41; SGR I, III; AR 1834, 99; GTN 1835, 12; MCR, 175; GTN 1836, 93; ECS, 7; AR 1837, 9; SHI II, 2; DL, 81; forma continuă să fie relativ frecventă pînă la 1860; intitulat CR 1830, 345; MCR, 173, 188; MN 1836, 52, 66; MV, 3; MEN I, 140; SCC I, 104; CA 1854, 55; RL, 74; R 1857, nr.5, 4; ASLI, 294; CA 1860, 107; D 1860, 416.
  INTITULAŢIE s. întitulaţie RBM, V; AML, 20; PD, 330. (<fr. intitulation).
  INTOLERABIL adj. intolerabil NV, 231; SMB I, 11; PD, 325; netolerabil NV, 282. (<fr. intolérable).
  INTOLERANT adj. intolerant GC I, 185v; GC VI, 255v; DFL, 200; NV, 231; netolerant FEA, 5; SIT, 260. (<fr. intolérant).
  INTOLERANŢĂ s. netoleranţie SPBA, 12; GM 1854, 241; RL, 30; netoleranţă MEN II, 266; NV, 282; CA 1854, 17; AVP, 12; intoleranţă NV, 231; BMN II, 120; CA 1854, 17; AVP, 12; PD, 325; intolerenţă LS, 126; intoleraţie BMN II, 76. (<fr. intolérance).
  INTONA vb. (Muz., Fon.) întona GC VI, 255v; FMIL 1844, 29; PBM, XXV; LMS, 21; BP, 139; CGR, 22; AAR, 61; SCC I, 41; forma continuă să fie relativ frecventă pînă la 1860; întoni SGR I, 15; SGR III, 1, 10; FMIL 1840, 76; intona DILB II, 230. (Cf. fr. entonner, it. intonare, lat. intonare).
  INTONAŢIE s. intonaţie GTN 1836, 50; NV, 231; BIP, 57; StDR, 116; PD, 325; întonaţie CGR, 239, 243; GRR, 152; PD, 330. (<fr. intonation).
  INTRADUCTIBIL adj. gioc de cuvinte netraduisibil SCC I, 153. (Cf. fr. intraduisible).
  INTRANSMISIBIL adj. drepturi intransmisibile BCD, 75. (<fr. intransmissible).
  INTRATABIL adj. intractabil GC I, 189r, GC VI, 296r. (<lat. intractabilis).
  INTREPID adj. DFL, 140; NV, 231; SMB I, 18. (Cf. fr. intrépide, lat. intrepidus).
  INTREPIDITATE s. NV, 231; SMB I, 126; AVP, 12. (<fr. intrépidité).
  INTRINSEC adj. întrî́nsec (din lăuntru) HFP, 82, cf. şi 83; preţul din lăuntru [al monedei] CPI, anexă 6; întrînsec BGO 1844, 324; CFZ, 139; BEC, VIII, 171; întrinsec GRN I, 189; întrinsăc FMIL 1847, 51; întrinsic, intrinsic MCR, 17; intrinsic AsE, 12; intrînsec PDC, 49; BRA, 85; CFZ, 88, 137; intrensec CFZ, 73; intrinsec DFL, 117, 135; CA 1853, 104; NV, 231; intrinzec, intrinsec StDR, 117; intrinsec, entrensec PD, 325; întrusec R 1859, nr.3, 3. (Cf. lat. intrinsecus, fr. intrinséque, it. intrinseco şi, inv., dial., intrinsico).
  INTRODUCE vb. întroduce CV, 36; IO, 29; BDT, 2v; CL II, 14; TAI, 5; TF, 284; BTG, 22r; VPP, 42, 83, 234; MPI, 20; KIT, 247, 311; TSVM, 61, 63; LPT, 81; BRD, 19, 78; AR 1829, 115; HFP, pf.6; BR 1829 I, 4, 18; BR 1829 II, 5; MBV, 43, 46; CR 1830, 326; AR 1830, 361; MRC, 4; BDC, 7, 70; LOA, 49; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; a da înăuntru RJ, 43; întroduce (aduce înăuntru) AR 1830, 477; CR 1831, 35; AR 1831, 94; AR 1837, 154; aduce înăuntru FD I, 66; întroducălui DU, 2; MIM, 18, 55; întruduce BTGO, 36r; BDL I, 43v; TVM, 5; EGR, XXIII, CR 1829, 100; CR 1830, 68, 169, 404; ROB, 37; ECS, 20; FMIL 1840, 126, 253, 325; FMIL 1844, 63; FMIL 1847, 170; RMS, 231; întraduce PCC, 15; MCB, 71; PCP, 37, 40; VMG, 5; PCB, 144; BR 1829 I, 25; HFP, 8, 49, 188; PBM, I, XXXII; introduce MCR, 94; GG, 63; FMIL 1844, 85; MEN I, 66; DFL, 42; NV, 231; PD, 235. (Cf. lat. introducere, germ. introduzieren, fr. introduire).
  INTRODUCERE s. întroducere CTD II, 66; DCI II, 78, 204; IIS, 4; CL I, 1; TAI, 3; BDL I, 43r; VPP, 177; PAM, 1; CR 1829, 194; AR 1829, 114, 119; HFP, intr.1, 364; NMP, 1; BDC, 17; MRC, 121; SGM, 3; BFO 1833, 75; LOA, 76; forma continuă să fie frecventă pînă pe la 1855; dare înlontru RJ, 51; aducere înăuntru MIM, 21; FD I, 46; întrare RIG, 3r; PA, 3; OP, 5r; TMS, 7; BGV, 12r; întruducere CP I, 1; MP, 95; BDL I, 138v; SPBA, 1; TVM, 1; CR 1829, 134; CR 1831, 20; GPE, 1; LOA, 69 bis, 101; HPA, 28v; AIR III, 81; PBM, 92; întroducere VMG, 52; BR 1829 I, 37; introducere MPI, 1, 50, 202; VM, 3; BCD, 167; RBM, 12; NRC, 120; PBV, 149; PD, 325; intruducere RMS, 24.
  INTRODUCĂTOR adj., s. întroducător AR 1829, 174; HFP, ded., intr. 19; PCI, 18, 19; întroductor DFL, 183 bis; introductor NV, 232; introducător PCI, 16. (Cf. fr. introducteur, lat. introductor).
  INTRODUCTIV adj. discurs introductiv MID I, 15. (<fr. introductif).
  INTRODUCŢIE s. întroducciune CV, 2; întroducţie MIM, 44; HFP, 346; MPM, I, 56; ROM, 5; AML, 17, 20; introducţie RAIC, 3; GG, 65; MCL 1839, 481; DL, 1; CDCE, IV; CD, 87; AGI, pf.; NV, 232; BCD, 11; StDR, 117; PFHM I, III; CFZ, 14; RL, 87, 257; C, 4; PBV, 149; intruducţie BCA, 7; RMS, 22; introducţiune DFL, 100; BEC, V, 1; AML, 64; introducţione KFL, 3; intruducţiune RMS, 22, 140. (Cf. lat. introductio, fr. introduction).
  INUMAN adj. neuman MF II, 102v; neomenos MF III, 43r. (Cf. lat. inhumanus, fr. inhumain).
  INUMANITATE s. neomenitate FMIL 1844, 396. (Cf. lat. inhumanitas, fr. inhumanité).
  INUNDA vb. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi înunda CV, 34; CR 1830, 26; AR 1830, 96; FMIL 1844, 378; MID I, 17; FMIL 1847, 70; PCI, 61; SCC I, 41; JA, 53, 54; CA 1862, 51; inunda BP, 118; SIT, 348; PIC, 17; WAM, 103; CFZ, 58; RL, 121; CMI, 50, 173; LIT, 150; DILB II, 230; JA, 170; PD, 326; inonda FMIL 1847, 144; SIT, 270; SCC I, 277; CA 1856, 87; innunda AAR, 72, 94.
  INUNDARE s. înundare CR 1829, 230; GT 1838, 6, 11; FMIL 1844, 191, 378; R 1858, 154; inundare Z 1856, nr.6, 2; inondare LIT, 99, 266; aluviunile seau esundările gurilor Dunărei TR 1854, 136.
  INUNDAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi inondaţie GC I, 187r; PCI, 8; inondaţiune INB 1859, 140; inundăciune MID I, 44; inundaţie CFZ, 172; PD, 326.
  INUTIL adj. inutil DFL, 77; KFL, VI; NV, 232; SMB I, 197; SMB II, 524; BEC, 243; PD, 326; inutile sg. AVP, 12. (Cf. fr. inutile, lat. inutilis).
  INUTILITATE s. DFL, 126, 189; NV, 232; JA, 117. (Cf. fr. inutilité, lat. inutilitas).
  INUZITAT adj. neusitat CCG, 11; AVP, 15; inusitat AVP, 12; PD, 326. (Cf. lat. inusitatus, fr. inusité).
  INVALID adj., s. invalid RD, 7, 8; GSP I, 42; OAI, 1, 2; BDL II, 461r; CR 1830, 393; AR 1830, 71, 106; GC I, 185v; GC II, 7v; CIRA, 285; FD I, 22; AR 1837, 45, 141, 226; KMP, 54; RB, nr.11, 3; CD, 57; pe la 1840 forma era frecventă; invalid BDT, 3v; RIP I, 206; învalit CL II, 157; invalit GIC, 27, 195; CR 1830, 236; invaliduşi FLG, 42, cf. şi 48. (Cf. lat. invalidus, germ. Invalide, fr. invalide).
  INVALIDITATE s. BCD, 313. (<fr. invalidité).
  INVARIABIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 224. Cf. şi invariabil GC I, 185v; GC II, 11v; EP II, 131; DFL, 87, 207; CFZ, 76, 94, 135; PD, 326; invariabile sg. CDR, 1, 90, 91; AVP, 12; nevariabil MGP, 66, 67; SCC I, 182; INB 1859, 5.
  INVARIABILITATE s. DFL, 40, 132; NV, 232. (<fr. invariabilité).
  INVARIETATE s. DFL, 12, 121.
  INVAZIE s. invazie (întrare înarmată) AR 1834, 147; invazie (năvălire) AR 1834, 348; învazie SHI II, 194; invazie StDR, 107; CA 1855, 127; Z 1856, nr.5, 4; BC, 62; invasie StDR, 107; CA 1857, 24; R 1857, nr. 1, 4; NPT, 307; R 1857, nr. 3, 3; D 1859, 154; CA 1861, 18, 78; PD, 326; invasiune NV, 232; StDR, 107; C, 21, 125; GCB II, 214; R 1858, 154; PIC, 31; BEC, XL; D 1860, 90; invaziune BMN III, 186; LIT, 113, 162; BCI, 95; INB 1859, 15. (Cf. fr. invasion, lat. invasio).
  INVECTIVĂ s. MID I, 46; BDJE, 86; NV, 232; StDR, 107; GRR, 3; SD 1855, 2; RL, 186; LIT, 69, 396; PD, 326. (<fr. invective).
  INVENTA vb. Vezi Form. term. şt., p. 225. Cf. şi inventa MID I, 79; PBM, 95; MEN II, 186, 216, 252, 256; DFL, 88, 134; FMIL 1847, 114; BDJE, 48; BP, 211; LMS, 23; SIT, ded. 4, 246; BCD, 520; pe la 1850 forma era frecventă; înventa BC, 44; R 1857, nr.28, 2.
  INVENTAR s. (Cont.) inventarium PFBM, 3r; LSM, 46, 49, 80; CL II, 130; NPC, 6; înventarium CL I, 89, 90, 91; CL II, 204, 389; înventar CL I, 91; CL II, 204; AR 1834, 66; inventar GSP II, 156; RSM, 20v, 31r; NPC, 88; CCB, 4, 104, 105; Prop, 108; AsE, 6; ICG, 246; IFM, 10; BIP, 62; PDC, 100; StDR, 107, pe la 1850 forma era frecventă; inventar (catagrafie) AR 1834, 412; CCB, 63. (Cf. lat. inventarium, fr. inventaire).
  INVENTATOR s. inventator (iscoditor) AR 1840, 331; inventator BDJE, 105; PAR, 7, 161; BMN II, 150; GM 1854, 307; CFZ, 109; BIF, 3; AML, 48; inventător PBM, 102; se pretindea inventoriŭ al calcului diferenţial DFL, 206; inventor BCA, 65; RL, 230; inventator, inventor NV, 232. (Cf. fr. inventeur, lat. inventor).
  INVENTIV adj. duh aflător PIU I, 135; invenţios SGR I, IX; inventiv SMB I, 7; AVP, 12. (Cf. fr. inventif).
  INVENŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 225, şi Împrumut. I, p. 67. Cf. şi invenţie SGR II, pf.; SHI, XI; SHI II, 244; AR 1837, 235, 317; CDCE, 238; pe la 1840 forma era frecventă; envanţie MCL 1838, 175; invenţiune DFL, 189; GRR, 8, 267; LIT, 69, 151; GCB II, 214; Z 1856, nr.10, 4; BEC, XXIV; aflarea prafului de puşcă CA 1844, 1.
  INVERS adj. Vezi Form. term. şt., p. 225. Cf. şi relaţie întoarsă VL, 7r; dilema întoarsă VL, 39v; orînduială întoarsă RBM, 23; invers PGR, 92; AF, 114; BCD, 176, 223; NRC, 94, 108; PTP, 14; PD, 326.
  INVESTIGA vb. a-nvestiga MBV, 29, cf. şi 32; investiga, învestiga AML, 85. (Cf. lat. investigare, it. investigare).
  INVESTIGAŢIE s. învestigaţie OTB, 5; RPL, 15; MIM, 56; AML, 86; investigaţie MIM, 40, 50; CFZ, 87, 109; AML, 8; PD, 326. (Cf. lat. investigatio, fr. investigation).
  INVESTIŢIE s. (Fin.) sumele cele îmbrăcate (investituri) MIM, 9; învestiţie RL, 337. (Cf. germ. Investition).
  INVIDIA vb. MBV, 27; BDJE, 83; SMB I, 38, 154; CA 1855, 124; DILB I, 202; GCB II, 215; CA 1858, 85. (Cf. lat. invidere, it. invidiare).
  INVIDIABIL adj. invidiabile sg. AVP, 12. (Cf. it. invidiabile).
  INVIDIE s. invidie IO, XVI, 41; KIT, 27, 310, 360; PSC, 117v, 118r; FMIL 1844, 158; MEN II, 146; BDJE, 7; GLC, XXXIV; CA 1848, 19; SIM, 46; NV, 233; spre anul 1850 cuvîntul era frecvent; pizma au învădirea SIC, 56, cf. şi 66; învidie, învădire StDR, 107, cf. şi 108. (Cf. lat. invidia, it. invidia).
  INVIDIOS adj., s. invidios MID I, 78; NV, 233; LIT, 56; PIC, 78; PD, 327; invidiitor (pizmaş) CA 1858, 117. (Cf. lat. invidiosus, it. invidioso).
  INVINCIBIL adj. invincibil, învincibil, DFL, 65, 127; invincibil CA 1861, 104, 120; PD, 327; invincibile sg. AVP, 12; cetăţi neînvincibile CA 1855, 112. (Cf. fr. invincible, lat. invincibilis).
  INVIOLABIL adj. inviolabil NV, 233; BCD, 519; StDR, 108; AVP, 12; D 1858, 3; RIT, 13; PD, 327; neviolabil NV, 283; D 1859 an. II, 19. (Cf. fr. inviolable, lat. inviolabilis).
  INVIOLABILITATE s. inviolabilitate NV, 233; AVP, 12; D 1859, 126; CA 1861, 116; înviolabilitate C, 25; neviolabilitate NV, 283; D 1860, 97. (<fr. inviolabilité).
  INVITA vb. învita OV, 27; IO, XIV; BEM, 408; VPP, 123; CNB, 8; IRV, 46v; DLG, pf.6; PP, VII; BRD, 67; PCB, 157; CR 1829, 255; AR 1829, 224; CR 1830, 26; AR 1830, 100, 204, 372; GC I, 327r; FTP IV, 187; FEA, 13; forma era frecventă pînă spre 1860; învitarisi AR 1834, 145; invita CR 1829, 19, 309; GC I, 184v; MCL 1838, 37; DE I, 47; HMV I, 204; MID I, 266; MEN II, 178; SIT, 38, 39, 89; AF, 178; SIM, VII, 187; NV, 233; PCI, 8, 96; LS, 84; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. invitare, fr. inviter).
  INVITAŢIE s. invi[t]aţie DOA, 38; invitaţie GC I, 184v; MBE, 28; AR 1834, 238; RB, nr.32, 4, 368; MCL 1838, 28, 39, 84; DE I, 46; CD, 60; SIT, 114; BIP, 59; NV, 233; StDR, 108; pe la 1850 forma era frecventă; învitaţie AR 1837, 200; PME, 10; PD, 327. (Cf. lat. invitatio, fr. invitation).
  INVIZIBIL adj. invizibil GC I, 185v; GC II, 35r; DFL, 183 bis; AF, 86; NV, 233; BMN III, 215; INB 1857, 4, 36; BIN, 11; BCI, 157; invizibile sg. AVP, 12; învizibil VO 1857, 14; invisibil BMN III, 99; PFM, 490; D 1859, an. II, 12; PD, 327; nevizibil NV, 283; INB 1859, 26, 36, 98; nevăzibil SCC II, 314, 334; nevidibil CA 1862, 47. (Cf. fr. invisible, lat. invisibilis).
  INVIZIBILITATE s. invizibilitate NV, 233; nevizibilitate NV, 283. (<fr. invisibilité).
  INVOCA vb. învoca SHI II, 63; MEN II, 169; CA 1854, 94; RL, 338; BC, 63; invoca MEN II, 192, 203, 244, 282; NV, 233; StDR, 108; GRR, III; PCI, 76; BCB, 80; CA 1854, 75; Z 1856, nr. 1, 2; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. fr. invoquer, lat. invocare).
  INVOCAŢIE s. GC I, 185v; AsL, 26; RCM, 226; PMC II, 196; StDR, 108; BPB, 117; CA 1853, XXIX; Z 1856, nr.4, 1; PD, 327. (Cf. fr. invocation, lat. invocatio).
  INVOLUNTAR adj. nevolonter CV, 29; involuntar DFL, 25, 56, 57, 103; DIB, 582; GCB II, 215; DILB III, 219; AML, 90; PD, 327; involuntarii CEF, 190, 192; nevoluntar CFZ, 62; AML, 88; esclamaţie nevoluntarie D 1860, 396; involontar BDJE, 177; SMB I, 78; SAS, 24; C, 13; învolontar FDA, 25; crimă involontarie LS, 136; alusiune involontarie SMB I, 190; mişcări involontarii LIT, 301. (Cf. fr. involontaire, lat. involuntarius).
  INVULNERABIL adj. nevulnerabil HMV I, 16; NV, 283; DILB IV, 203; invulnerabil NV, 233; nevătămabil GRR, 237. (Cf. lat. invulnerabilis, fr. invulnérable).
  INVULNERABILITATE s. invulnerabilitate NV, 233; nevulnerabilitate NV, 283. (<fr. invulnérabilité).
  IPOCHIMEN, -Ă s. Vezi Împrumut. I, p. 67. Cf. şi APC, 98v; CISG, 91; AOS, 55, 98, 99, 101, 107; CIF, 56; GC I, 191v; NFI, 138; AR 1833, 2; AR 1834, 65; ROI VI, 6. (<gr. Øpoke…menon).
  IPOCRIT 1. s. ipócrit DC II, 43r; ipocrit, ipohrit BDL II, 463; hipocrită m. BD I, 493; LB, 262; ipocrit LB, 326; EGR, 126; CRV, 75; GTN 1835, 18; VAA, 69; YNM, 47; PIA, 12; SCMI, 118; MEN I, 162. 2. adj. ipocriticesc (făţarnic) MFV II, 178v; ipocriticesc HFP, 248; ipocrit (făţarnic) BCV, 22r; BG, 205; CEF, 22; ipocrit MCB, 117; POC, 17r; HFP, 254; GC I, 190v; YNM, 104; AsP, 91; APB, 53; API, XII, 183; pe la 1840 cuvîntul era frecvent (Cf. gr. Øpokrit»j şi ØpokritikÒj, lat. hypocrita, germ. Hypokrit, fr. hypocrite).
  IPOCRIZIE s. ipócrisis OC II, 40r; ipocrisis (făţărnicie) BGV, 69r; ipocris LB, 326; EGRM, 44r; ipocritié ECG, 40v; ipocrisie DC II, 108r, 206r, 212r; DC III, 5r; ipocrísie, ipohrísie BDL II, 463r; hipocrisie BD I, 493; ipocrisie HFP, 228, 233, 254; GC I, 190v; VFE, 79; MCR, 36; AIR II, 42; HAN, 64; APB, 12, 17; VVP, 52; API, 45; FMIL 1844, 396; MEN II, 58; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; ipocrisie (făţărnicie) MCL 1839, 609; CEF, 17, 151; ipocrizie (făţărie) MFV I, 43v; ipocrizie, făţărnicie MFV II, 90v; ipocrizie SMA, 220; D 1860, 101. (Cf. gr. ØpÒkrisij, lat. hypocrisia, germ. Hypokrisie, fr. hypocrisie).
  IPOSTATIC adj. ipostatnic VEI, 11r; ipostatic TD I, 284, 287; DLG, 3; GC I, 192r; ipostaticesc ME, 328; CLV, 148v; MFV I, 120v; DLG, 186; hypostatic BD I, 493. (Cf. gr. ØpostatikÒj, lat. hypostaticus, fr. hypostatique).
  IPOSTAZĂ s. ipostas MTT, 160v; MT, 7; CLV, 50v, 148v; MFV II, 112r; CDP, 73; DLG, 21, 46, 49, 84, 108, 187, 295; PCP, 26; HFP, intr.10; GC I, 192r; hipostas BD I, 493; ipostasă PD, 328. (Cf. gr. ØpÒstasij, lat. hypostasis, fr. hyostase).
  IPOTECA vb. RB, 322; CCB, 2; NV, 234; BCD, 23, 331; RL, 294; Z 1856, nr.7, 2; BEC, 22, 106; PD, 328. (Cf. fr. hypothequer).
  IPOTECAR s., adj. ipotecariŭ BDL II, 463v; hipotecariu BD I, 493; ipotecar şi ipotecaş GC I, 190v; ipotecar CCB, 75, 87, 92; creditor ipotecar BEC, 322; legislaţie ipotecarie SSC, 100; siguranţie ipotecarie CA 1854, 56. (Cf. lat. hypothecarius, fr. hypothécaire).
  IPOTECĂ s. (Comerc.) ipótică APC, 56r, 94r, 119r; ipótecă APC, 201v, 244r, 273r; hipotecă FLG, 33; CL II, 63, 70; BD I, 493; GT 1838, 15; ipotíchi DAP, 49; ipotichĭ (amanet) AR 1829, 39; ipotichi CPI, 74, 76; ipotícă HFP, 178, 179; ipotică CPI, 39, 52, 133; CA 1853, 42; ipotecă BDL II, 463v, 464r; AR 1830, 221, 493; GC I, 190v; ROB, 76; GT 1839, 9; CCB, 53, 72; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. Øpoq»kh, lat. hypotheca, it. ipoteca, germ. Hypothek, fr. hypothéque).
  IPOTETIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 138. Cf. şi ipoteticesc HFP, 109; GC I, 190v; ipotetíc BDL II, 464r; ipotetic EGRM, 20v; EGR, 71, 162; MF I, 147v, 148r; VVP, 52; VL, 15r; VCL, 29v, 30r, 30v; DFL, 4; KFL, 178; CDR, 35; NV, 234; PFHM I, 99; CFZ, 53; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; hipotetic VL, 34r, 38v, 42v. (Cf. gr. ØpoqetikÒj, lat. hypotheticus, germ. hypothetisch, fr. hypothétique).
  IPOTEZĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 138. Cf. şi ipotés GF, 23v; RA, 4; BDL II, 463v, 464r; AOS, 85, 133; EGRM, 28r, 37v; EGR, 140; HFP, 58, 63, 64; GC I, 190v; SVC, 86; MN 1836, 2; GRN II, 39; SAP, 99; PEG, 15; ipotes (supoziţie) HFP, 131; ipotes sau supoziţie MCR, 184; ipotesuri (sau tahminuri) AOS, 10; ipótesis WGT, 159r; AOS, 100; GC I, 190v; ipotésis, adică tahminuri AOS, 50; ipotesis MF II, 59v; PBV, 150; ipotezis MF I, 148r; ipotez CLV, 19v, 148v; FAE, 36; MF I, 50v; MF II, 59r, 59v, 92r, 92v; TIV, 135; PGL, 6, 20; VVP, 52; IVA, 38; ipotis MIR, 15, 16; MIB, 19; hipotes BD I, 493; VA, 145, 236, 277; PFM, 501; hipotezuri AR 1830, 7; hipoteză VL, 69v; hipoteze sg. VL, 70r; ipotésie HFP, 137, 138, 158, 215; ipotesă (supuinţă) BDL I, 63v; ipotesă HFP, intr.20; GC I, 190v; SVC, 72; CA 1844, 33; HMV II, 171; FMIL 1847, 117; NV, 234; PAR, 44; SAP, 104; BMN I, 8; LIT, 407; INB 1859, 8; PTP, 17; BEC, 80, 83, 197, 272; AML, 81; PD, 328; ipotese sg. KFL, 92; SMB I, 7; DILB I, 203; GCB II, 215; ipoteză AR 1837, 210; AsAl, 118; RB, nr.28, 3; AR 1840, 129; PEA, 47; FMIL 1844, 314; HMV I, 28; AF, 110; StFE, 140; FDA, 85; BMN I, 5; CFZ, 40, 53, 81, 131; RL, 120; pe la 1855 forma era frecventă; ipoteze sg. DFL, 73; CFZ, 44. (Cf. gr. ØpÒqesij, lat. hypothesis, it. ipotesi, germ. Hypothese, fr. hypothèse).
  IRAŢIONABIL s. neraţionabil SAP, 145; BCI, 9; iraţionabil CEF, 171; desraţionablu R 1857, nr.28, 4; nerezonabil VMP, 297. (Cf. fr. irraisonnable, lat. irrationabilis).
  IRAŢIONAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 225. Cf. şi necuvîntător FC, 45r; BG, 182; MGP, 95; iraţional GC I, 191r; DFL, 55; PD, 329; neraţional GC V, 291v; MF I, 124r; MF II, 61r; CFZ, 65, 83; D 1858, 3.
  IRAŢIONALITATE s. PEA, 128. (<fr. irrationalité).
  IREALIZABIL adj. irealizabil DFL, 175; nerealisabil LIT, 6. (Cf. fr. irréalisable).
  IREDUCTIBIL adj. ireductibil DFL, 29; nereductibil PAR, 70. (Cf. fr. irréductible).
  IREMEDIABIL adj. CEF, 113. (<fr. irrémédiable).
  IREPARABIL adj. nereparabil BG, XXX; CA 1861, 49; VMP, 311; ireparabil SIT, 158; BCD, 313; C, 111. (Cf. fr. irréparable, lat. irreparabilis).
  IRESPIRABIL adj. nerespirabil PFHM I, 66; irespirabil WCP, 315. (Cf. fr. irrespirable, germ. irrespirabel, lat. irrespirabilis).
  IRESPONSABIL adj. nerespunzabil SCC II, 27; neresponsabil CFZ, 135; D 1860, 97; nerespunsabil SCC II, 186, 379. (<fr. irresponsable).
  IREVOCABIL adj. nerevocabil MEN II, 286; irevocabil BDJE, 108; LIT, 254; BEC, 271; PD, 329. (Cf. fr. irrévocable, lat. irrevocabilis).
  IREVOCABILITATE s. LIT, 8. (<fr. irrévocabilité).
  IREZISTIBIL adj. irezistibil DFL, 34, 63; CFZ, 176; iresistibil SCC II, 285; SMB I, 137; RL, 187, 303; T 1856, nr.4, 4; R 1857, nr.15, 4; neresistibil DIB, 574; INB 1857, 3; DILB III, 220; INB 1859, 70, 118, 168; nerezistibil Z 1856, nr.5, 3. (<fr. irrésistible).
  IRUPE vb. irupe Z 1856, nr.31, 3. (Cf. lat. irrumpere).
  ISTERIC adj., s. (Med.) istericos GC I, 199r; PBV, 153; ghisteric VFD, 107; histeric SMA, 103; isteric VVP, 53; FMK, 92; EPD, 298; PBV, 152; AML, 86. (Cf. gr. ØsterikÒj, fr. hystérique, rus. гистерик).
  ISTERIE s. (Med.) isterie AR 1830, 190; VVP, 53; MAR, 107; HMV II, 229; RMS, 286; PBV, 152; R 1857, nr.3, 4; AML, 152, 165; CA 1862, 20; histeria (Hysterie) SMA, 15; isterism EPD, 181; PMC I, 161. (Cf. fr. hystérie, germ. Hysterie, gr. ØsterismÒj).
  ISTORIOGRAF s. MIR, 83; AAM, 49; GC I, 199v; CIRA, 223; BFO 1833, 141; AR 1835, 64; AR 1837, 24, 192v; SHI I, 2, 22; SHI II, 228; PMG, 16, 32; FMIL 1840, 61; IL 1840, 69; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. historiographus, fr. historiographe).
  ISTORIOGRAFIE s. istoriográfie POS, 59.
  ISTORISI vb. Vezi Împrumut. I, p. 68. Cf. şi istorisi ME, 385; SIU, 14r, 81r; AOS, 30; NZ, 35r; EGRM, 35r; HFP, 13; GC I, 199r; MVS, 46r; pe la 1830 forma era frecventă; istoria CA 1853, 27; CA 1854, 74, 106; RL, 18. (Cf. gr. ƒstorî, germ. historisieren, it. istoriare, fr. historier).
  ITALIC adj. italic BDL I, 80v; MN 1836, 2; SHI II, 55; FMIL 1847, 163; RL, 47; CMI, 135; LG, 111; italicesc HFP, 15. (Cf. lat. italicus, fr. italique).
  ITALIENISM s. italienism FMIL 1847, 170; RL, 339; italianism RL, 102. (Cf. fr. italianisme, it. italianismo).
  ITALIENIST adj. EP I, 12.
  ITINERAR s., adj. itinerariu MIB, 179;StDR, 119; DIB IV, 63; PD, 329; intenerariile şi hărţile GCG, 13; o itenerarie a lumei GGV; itinerar BIP, 40; NV, 236; CA 1856, 81; harta itenerară (drumeaţă) GM 1854, 176. (Cf. lat. itinerarium şi itinerarius, fr. itinéraire).
  IUDAIC adj. iudaicesc HFP, 8, 344; NPC, 77; iudeicesc GLC, 2. (Cf. fr. judaïque, lat. judaicus).
  IUDAISM s. iudaism PAGR, 9; HFP, 340; GC I, 170; EGI, 53; SHI II, 70, 93; FGE, 48; judaism MEN II, 255; PD, 331. (Cf. fr. judaïsme, lat. judaismus).
  IUS s. (Jur., „drept”) iuşul uricaş RRI, 1; drepturile sau iuşurile RCI, 3; iuş AIC, 3, 17; LSM, 90, 91, 92, 94; PFBM, 10v; TD I, 46; DOA, 35; UT, 21; ius DOB, 8; UT, 22, 23; MIM, 18; a învăţa acia giurele CV, 26; giură IO, VIII, 24, 88; AR 1829, 142; filozofie, iură sau alte ştiinţe MALP, 27; iură NMP, ded. 3; AR 1844, 18. (Cf. lat. jus, -uris şi jura, it. giure).
  IUNCHER s. (Milit., „cadet”) iuncăr CR 1830, 129; GC I, 207r; RO, 7, 13, 21; BFO 1833, 210; AIR II, 325; RB, nr.29, 1; VVP, 53; FMIL 1840, 384; BGO 1844, 150, 309; PBV, 153. (Cf. germ. Junker).
  IVORIU s. avoriu (ori oase de fili) HOG, 44; avorio GSP II, 14; avorion (fildiş) IRV, 161v; avoriu CA 1858, 102; ivoar BP, 196; BCP, 36; ivoriu DILB I, 203; DILB III, 219; DCB I, 25, 104; DCB IV, 25; D 1859 an. II, 11; PD, 329. (Cf. it. avorio, fr. ivoire).
  IZOLA vb. Vezi Form. term. şt., p. 226. Cf. şi izola GC I, 185v, 193r; AF, 211; StDR, 102; CA 1853, 72; PBV, 145; isola FMIL 1840, 196; MID I, 204; MEN II, 105, 258; BEC, VI; PD, 329.
  IZOLAMENT s. isolement BCI, 125. (<fr. isolement).
  IZOLANT adj. PFM, 274. (<fr. isolant).
  IZOLARE s. Vezi Form. term. şt., p. 226. Cf. şi isolare SIT, 268; GCB II, 215; LIT, 91; izolare RL, 260, 272; Z 1856, nr.17, 3; BCI, 13, 113; PBV, 145.
  IZOLAT adj. izolată (mărginită) AR 1835, 23; singuratic SR, 53; VM, 143; izolată (singuratică) AR 1844, 19; izolat CD, 24, 107; FBE, 74r; FMIL 1844, 327; SMR I, 86; DFL, 43, 93; CFZ, 21, 43; RL, 168; pe la 1855 forma era frecventă; isolat FL, 42; FMIL 1840, 196; FMIL 1844, 25; MEN II, 108, 227; FMIL 1847, 126; BP, XVII; LMS, 37; NV, 235; StDR, 119; forma era frecventă pînă la 1860. (Cf. fr. isolé, it. isolato).
  IZOLATOR adj., s. isolator BMN III, 68; PFM, 273; izolator PBV, 145. (<fr. isolateur).
  IZOLAŢIE s. izolaţie GC I, 172v; StDR, 102; CFZ, 76; PBV, 145; izolaţiune BCI, 117; isolaţie SHI II, 9; BP, XVII. (<fr. isolation).
  
  
Î
  
  ÎMBĂLSĂMA vb. bălsămi DC I, 67r; GIA II, 52v, 63r; DAB, 121r; balzami MIU, 57; balzamirui OMT, 56; balsamirui OMT, 57; BR 1829 II, 53; balsamiri KIT, 104; învalsamui AR 1837, 168; îmbălzama AR 1837, 261; înbalsama CA 1853, 68; înbălsămi INB 1857, 12; îmbalsama PBV, 557. (Cf. germ. balsamieren, it. imbalsamare, fr. embaumer).
  ÎMBĂLSĂMARE s. învalsamuire AR 1837, 168; îmbalsamare PBV, 557.
  ÎMBĂLSĂMAT adj., s. bălsămuit DC I, 40r; GCA II, 14r; DAB, 124r; balsamuit HOG, 138; GSP II, 10; balsamurit CDA, 154; îmbalsamit MEN II, 65.
  ÎMBIBA vb. magnetizmul animal de care sînt îmbăute toate fiinţele vieţuitoare GM 1853, 131; imbibate cu apă PFM, 364; imbiba PD, 297. (Cf. fr. imbiber, lat. imbibere).
  ÎMBIBAŢIE s. imbibiţiune PFM, 363, 365; imbibiţie PD, 297. (Cf. fr. imbibition).
  ÎMBRILANTAT adj. îmbrilantat AsF, 122; înbrilantat CA 1854, 124.
  ÎMPILA vb. împila FTP III, 16; TIV, 30; CCP, 15; KOS, XXIX.
  ÎMPILARE s. împilare MRC, 42; NPT, 316; impilare RL, 67.
  ÎMPILAT adj. împilat FMIL 1847, 178; SCC II, 383.
  ÎMPOSESUI vb. („a lua în posesie”) împosesui RL, 284; împosesa C, 4.
  ÎMPOSESARE s. înposesare (luare în stăpînire) CA 1861, 19.
  ÎNCADRA vb. încadra ROM, 180; încădra SCC II, 91; ancadra CMI, 166. (<fr. encadrer).
  ÎNCADRARE s. DILB, 201.
  ÎNCADRAT adj. SIT, 87; RL, 99; DILB I, 201.
  ÎNCARCERA vb. incarcera NV, 209; PD, 314; încarcera Z 1856, nr. 34, 4. (<fr. incarcérer).
  ÎNCARCERAŢIE s. incarceraţie NV, 209; PD, 314. (<fr. incarcération).
  ÎNCARTIRUI vb. cvartirui CR 1830, 253, 371; BFO 1833, 88; CPL, 72 bis; cfartirui GC III, 271r; încvartirui AIR II, 151; încvartira, încuartira PBV, 579, 583.
  ÎNCARTIRUIRE s. cfartiruire CR 1829, 64; cvartiruire AR 1829, 259; CR 1831, 4; BFO 1833, 38; CPL, 71 bis; încvartiruire GRR, 273; încuartirare TR 1854, 103; PBV, 583.
  ÎNCARTIRUIT adj., s. cvartirant CR 1830, 249; CR 1831, 3; BFO 1833, 88, 203; încuartirat PBV, 584.
  ÎNCONTRA vb. nu se încontrează (împotriveşte) SGM, 143; nu puteau să ste încontră BAR II, 144.
  ÎNCONTRARE s. încontrirea (sfada) AAM, 47; încontrire AAM, 65.
  ÎNDOCTRINA vb. îndoctrina BDJE, 17; NV, 236; indoctrina NV, 217. (Cf. fr. endoctriner).
  ÎNFEUDA vb. infeuda NV, 220. (<fr. inféoder).
  ÎNFEUDAŢIE s. infeudaţie NV, 220. (<fr. inféodation).
  ÎNFIORABIL adj. FMIL 1847, 92, 172.
  ÎNHUMA vb. FDB, 114, 115, 116. (<lat. inhumare).
  ÎNMAGAZINARE s. înmagaziere ROB, 5; înmagazuire AR 1837, 125; înmagazînuire ROI2 VI, 5, 8.
  ÎNMOBILA vb. înmobila AR 1844, 16.
  ÎNMOBILARE s. înmobilare SCC I, 269.
  ÎNNĂSCUT adj. înnăscut IO, 8; HFP, 73; BP, XIV; SCC II, 36; CFZ, 27; înnat (înnăscut) HFP, 58. (Cf. lat. innatus, fr. inné).
  ÎNORNA vb. SCC I, 30.
  ÎNORNARE s. CA 1855, 67, 73.
  ÎNREGIMENTA vb. KOS, XXVIII; LIT, 52; RL, 217. (<fr. enrégimenter).
  ÎNROTULA vb. (Jur.) înrotului RJ, 37, 47, 233.
  ÎNROTULAŢIE s. RJ, 39, 129, 227.
  ÎNSEMN s. („semn, insignă”) însăgnii (semne) AR 1830, 464; însemn NV, 236; insemn FMIL 1847, 224. (Cf. fr. insigne).
  ÎNSUFLEŢI vb. însufleţi FTU, 33r; MTT, 163r; PSG, 26v; PTF, 18v, 171; FNPB I, 23r; GCA I, 22, 84; GCA II, 48v; AZ, 39v; MPI, 123; MN 1836, 71; AR 1837, 106; PFM, 3; însufleţa CR 1829, 263; AR 1829, 202; GG, 49; MN 1836, 1; FMIL 1844, 159; CA 1844, 44; CA 1859, 17.
  ÎNSUFLEŢIRE s. GCA, 67; FMIL 1844, 282; HMV I, 41; FMIL 1847, 75, 151; ADL, 166.
  ÎNSUFLEŢIT adj. sufleţit BTG, 9r; însufleţit MG II, 53; AR 1837, 393; CD, V.
  ÎNSUFLEŢITOR adj. AIR I, XVIII; FMIL 1844, 2.
  ÎNSUMA vb. GC I, 353r; ROB, 41; ROB2, 591, 596, 621, 645; PBV, 590.
  ÎNSUMARE s. PBV, 590.
  ÎNTABULA vb. („a înregistra”) întăbulălui DOB, 5; întabului CIM, 2; CL II, 57, 58, 60, 309; întăbului CL II, 64; întabularisi BFO 1843, 6, 7. (<germ. intabulieren).
  ÎNTABULARE s. întabuluire BFO 1846, 46.
  ÎNTABULAŢIE s. CL II, 57, 310. (<germ. Intabulation).
  ÎNTREDESCHIDE vb. întredischide SCC I, 219; întredeschide DIB, 218. (Cf. fr. entrouvrir).
  ÎNTREDESCHIS adj. întredeschis LMS, 38, 40; CA 1852, 4; GRR, 106; CA 1853, 10; BC, 63; DCB I, 13, 20; întredischis SCC II, 53, 153.
  ÎNTRONA vb. întroni CR 1830, 408; SHI II, 51, 102; întroniza DFL, 210; întrona StDR, 117; CA 1852, XXXIII; D 1860, 97.
  ÎNTRONARE s. întronire SGR II, 138; întronare RB, nr. 29, 2; KDP, 15; RL, 119; CA 1856, X; întronizare DFL, 27.
  ÎNTRONAȚIE s. StDR, 117.
  ÎNVESTI vb. îmbrăca AR 1829, 170; AR 1830, 47; învesti FBE, 68r; APR, glos. V; MID I, 268; AF, 178; SIT, 215; BCD, 139; CA 1854, 92; CA 1855, 33; CA 1856, 2; DILB I, 202; CA 1858, 43; PD, 330; învesta BPA, 75; investi FMIL 1847, 146; SIT, 65; LIT, 177, 240; CA 1857, 41; AVP, 12; GCB II, 214; CA 1859, 13; D 1860, 393; CA 1861, 69; investi BCD, 52. (Cf. fr. investir, lat. investire).
  ÎNVESTITURĂ s. investitură AR 1834, 145, 201; CA 1857, 85; D 1859, 407; CA 1861, 110; PD, 327; învestitură AR 1829, 39; CR 1831, 22; StDR, 107; CA 1855, 7; îmvestitură SHI II, 208. (Cf. fr. investiture).
  
  
J
  
  JABOU s. (Vestim.) jabotul său cel alb DIB, 219. (<fr. jabot).
  JALONA vb. PEG, 171. (<fr. jalonner).
  JALONIER s. jalonier SRM, 25; RBM, 19; jaloner SRM, 169; SRI, 11, 15; FAM, 145. (Cf. fr. jalonneur).
  JAPONEZ s., adj. iaponitean IE, 29; iaponez GN, 316r, 317v; DIP, 8r, 11r, 24v; HFP, 279; RB, 395; AR 1845, 37; iapon DC IV, 268v; DIP, 15v; MIU, 181; iaponean şi giaponean HOG, 50; giaponean HOG, 164; iaponian GLC, 12. (Cf. fr. japonais, it. giapponese).
  JELER s. jiler RI, 15; jeler LSM, 13; UT, 3; MIM, 32; jăler MIM, 7, 8, 32. (<magh. zsellér).
  JELERESC adj. funduş jăleresc MIM, 11.
  JONGLERIE s. dovezi spre paza cinstei ionglóriei GIA II, 110v. (Cf. fr. jonglerie).
  JOVIAL adj. iovial FMIL 1840, 127; SIM, 123, 148; jovial NV, 237; StDR, 98. (Cf. germ. iovial, fr. jovial).
  JOVIALITATE s. NV, 237; StDR, 98. (<fr. jovialité).
  JUNTĂ s. iuntă AR 1834, 234; GT 1838, 1; juntă NV, 237; StDR, 98; giuntă LS, 107, 109. (Cf. germ. Junta, fr. junte, it. giunta).
  
  
L
  
  LABIRINT s. Vezi Împrumut. I, p. 69. Cf. şi lavírint AOS, 6; SPBA, 19; lavirint BDT, 184r; PIU I, 144; NMP, 16; AR 1830, 84; GC III, 276r; MMP, 16; laberint FTU, 42v; SIU, 24r; SHI II, 4; CA 1858, 98; labirint, lavirint BDL II, 560r; labirint GCA, 75; SIU, 71v; GAB, 125; FTM, 47, 120; BD I, 600; LB, 340; EGRM, 40r; MCB, 51, 168; EGR, 113; BR 1829 II, ded., 47; BDC, IV; VA, 185; SPV, 38; FTP I, 184; pe la 1830 forma era frecventă; labirinturi sau zidiri rătăcere AR 1829, 203; labirent BM, 36; KMP, 58; KMA, 468; BDJE, 82; AF, 48; AAR, 83. (Cf. gr. labÚrinqoj, lat. labyrinthus, fr. labyrinthe, it. labirinto, germ. Labyrinth).
  LABIRINTIC adj. CR 1830, 110; AR 1830, 186. (<fr. labyrinthique).
  LABORIOS adj. SMR I, 28; DFL, 51; NV, 238; StDR, 158; CA 1851, 99; SSC, IX; BCB, 76; CFZ, 141, 171; RL, 372; Z 1856, nr. 16, 3, nr. 44, 2; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. laborieux, lat. laboriosus).
  LACONIC adj. Vezi Împrumut. II, p. 348. Cf. şi laconicesc MTT, 106v; VIC, 132r; laconic BD I, 601.
  LACONICEŞTE adj. MTT, 106v; MIU, 236.
  LACRIMATORIU s. (Antic. rom.) lacrimatorii CA 1855, 114; CA 1858, 110; lacremătoriu DILB IV, 21. (Cf. fr. lacrymatoire, it. lacrimatorio).
  LACTAŢIE s. („alăptare”) laptaţiune, dare de ţîţă RMS, 313; laptaţie PAD, 81; lactaţie PD, 388. (<fr. lactation).
  LACTEU, -EE adj. 1. (Astron.) calea lăpţie SIC, 77; lacteea sau calea traiană GG, 72; calea lacteea Univ 1845, 9; calea lactee PD, 388. 2. („care are legătură cu laptele”) lacteu PD, 388. (Cf. fr. lacté, lactée).
  LACUNĂ s. FBE, 68r; MID I, 252; BDJE, 181; NV, 239; BCA, 376; StDR, 158; LIT, 30; BEC, 49, 269; BBS, 5. (Cf. fr. lacune, lat. lacuna).
  LACUSTRU adj. lăcustru CEG, 86, 87; lacustru PD, 388. (<fr. lacustre).
  LADI s. („doamnă, domnişoară”) ladi AIM, 3r, 4r, 15r; HMN, 78, 103; BDJE, 141; NV, 239; StDR, 158; RL, 49; ledi FL, 16. (Cf. fr. lady, germ. Lady, engl. lady).
  LAGĂR s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 69. Cf. şi loagăr IRF, 45, 47, 63; BR 1829 I, 18; logăr BPN I, 88; BPN II, 207; lagher BPN I, 75; KIT, 259; SRM, 170; VH, 37; CA 1852, 80; lagăr FNC, 31v; GSP II, 89; BPN I, 76; KIT, 266; CR 1829, 33; AS, 60; RB, 398; MCL 1838, 168, 173; HMV I, 106; AMIM, 52; SRM, 170, 176; pe la 1845 forma era frecventă. (Cf. germ. Lager, magh. láger, rus. ã×ÚÜè).
  LAGENĂ s. („vas de argilă sau de sticlă, pentru lichide”). BDZ, 20; MVV, 78. (Cf. lat. lagena. it. lagena).
  LAGUNĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 229. Cf. şi lagună GC III, 274v; SHI II, 182; NV, 239; ADL, 148, 156; AsPR, 15; CA 1854, 84; CMI, 131, 190; Z 1856, nr. 13, 4; DILB I, 203; PBV, 216; PD, 388.
  LAIC adj. BD I, 602; GC III, 271v; NV, 239; StDR, 158; GCB II, 216; CA 1855, 71; PBV, 216; PD, 388. (Cf. lat. laicus, fr. laïque).
  LAMÁ s. (Relig. ) preoţi sau lamali [la budişti] AZ, 84v; lama, lamale GC III, 279r; lama PD, 388. (<fr. lama).
  LAMĂ s. (Zool.) lama AR 1834, 191; CIN, 54; IL 1840, 1; BIN, 305; PD, 388. (Cf. fr. lama, germ. Lama).
  LAMELAR adj. testură lamelară [la o rocă] CEG, 15. (<fr. lamellaire).
  LAMELOS adj. PFHM I, 40, 169, 216; BIN, 37. (<fr. lamelleux).
  LAMENT s. („lamentaţie”) AF, 32, 51; CMI, 15, 202. (Cf. fr. lamento, it. lamento).
  LAMENTARE s. AVP, 13.
  LAMINAR adj. CEG, 27, 31. (<fr. laminaire).
  LAMINĂ s. („foaie, strat subţire; lamă, placă”) MVV, 65, 77; NV, 239; BCA, 396; RMS, 130, 158; PAD, 11; AML, 177, 178; PD, 388. (Cf. lat. lamina, it. lamina).
  LAMPADĂ s. 1. (Meteor.) lampada ori candila GF, 159v. 2. („torţă; lampă”) lîmpadă (lămpaş) SIF, 13; lampadă MVV, 95; lampadă, lămpadă BDL II, 561r, 590r. (Cf. lat. lampada, gr. lamp£da).
  LAMPAS s. (Milit., Vestim.) lampasuri BFO 1843, 418. (Cf. rus. ã×äç×é).
  LAMPĂ s. lampe (poponeţe) AR 1830, 420; lampă GC III, 281r; SPV, 59, 168; PSE, 367; StDR, 159; BMN II, 88; PFHM I, 70, 235; BIN, 30; PFM, 6; WCP, 25; PBV, 217. (Cf. ngr. l£mpa, fr. lampe, germ. Lampe).
  LAMPION s. RL, 267. (<fr. lampion).
  LAMPIST s. („cel care lucrează lămpi”) GC III, 279v. (<fr. lampiste).
  LANCASTERIAN adj. (Did.) şcoală lancasteriană (de alilodidactică) CR 1829, 302; metodul lancasterian MN 1836, 92; metodul lancastric LOA, 71 bis; RSM, 8r, 21r; MN 1836, 84; shoala lancastrică RSM, 8r; citire pă tablele lancastrice MN 1836, 69; clase lancastrice FMIL 1840, 377; metodul lancasteric LOA, 75, cf. şi 95; tablele lancasterice BGO 1844, 188; prof. de lancastru TGA, 3.
  LANDOU s. („trăsură”) landau NPT, 34. (<fr. landau).
  LAPIDA vb. NV, 239; CA 1853, XVII, XXV; CA 1854, XXXIII. (Cf. fr. lapider, lat. lapidare).
  LAPIDAR 1. adj. stil lapidar AR 1835, 108; inscripţiune lapidarie LIT, 252. 2. („lucrător care taie şi şlefuieşte pietre preţioase”) PFHM I, 40. (Cf. fr. lapidaire, lat. lapidarius).
  LAPON adj., s. laponean OC I, 43v; laponez GN, 36r; HPA, 6v; RB, nr. 2, 4; lapon FC, 34v; POC, 22r. (Cf. fr. lapon şi Lapon, it. lappone).
  LARI s. pl. (Antic. rom., „zeii casnici”) lares MMF, pf.; lar GC III, 282r; lari PCB, 117; CMR, 65; CRV, 64, 113; StDR, 159; larii (lares) BAR I, 129. (Cf. lat. lar, lares, fr. lare, lares).
  LARMĂ s. APM, 223; DOA, 31; CB 1813, 48; IM, 7; FDB, 115; BDL II, 562v; BPN I, 145; VPP, 15; SPBA, 91; BR 1821, 91; BRI, 61, 194; GC III, 283v; AR 1834, 288, 410; AV, 59; KMP, 137; RIP I, 205; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. larma, magh. lárma, germ. Lärm).
  LASCIV adj. HMV I, 77; FMIL 1844, 301; VN, 17; NV, 240. (Cf. lat. lascivus, fr. lascif).
  LASCIVITATE s. lascivie, lascivitate NV, 240. (Cf. lat. lascivia, it. lascivia, fr. lasciveté şi lascivité).
  LASITUDINE s. („oboseală”) lasitudă, lasitudine NV, 240; lasitudine GCB II, 216. (Cf. fr. lassitude, lat. lassitudo).
  LATERAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 229. Cf. şi cele de alături rude MML, 28r; linia delaturi MTM II, 103; lăturelnic SCS, 5; lăturalnic CIRA, 50; CPI, 8, 148; SHI II, 198; KPA, 3; DL, 18, 37; CD, 24; ROB2, 567; GRR, 96; lateral TAA, 30; MN 1836, 6; VVP, 70; HMV II, 53; CA 1848, 33; LS, 68, 72; SSC, 78; AML, 76; laturalnic MF I, 170r, 171r; PBV, 217; latural GC III, 82; lăturaş CPI, 115; CCM, 54; PBM, 82; lătural AMIM, 107; FDA, 24; VMP, 319; lateral, lătural NV, 240; lateral, lătural, lăturaş StDR, 159; lateral, lăturaş PD, 389. (Cf. şi germ. lateral).
  LATIN adj., s. latin VOG, 4; VIO I, 4r; GCA, 42; FNC, 53r; PIU II, 213; GC III, 285r; VVP, 70; GPG2, 55; lătin BDL II, 592r. (Cf. lat. latinus, it. latino, fr. latin).
  LATINESC adj. latinesc MTT, 20v; FNPB I, 68r, 112r; TF, 109; FNB I, 142; GC III, 285r; VVP, 70; lătinesc GIA II, 22r; LVH, 7r; BTG, 1v, 23v; BDL II, 591v, 592r; FL, 56.
  LATINIZARE s. FMIL 1847, 44, 101; PBV, 217.
  LATINIZAŢIE s. NV, 240. (<fr. latinisation).
  LAUR s. („dafin; glorie, cinstire, laudă”) cunună de lavre FNC, 22v, 24v; laură (cunună de vitejie) SHR, 7; cunună de lurben (laură) RA, 76; laură (dafină) ICC, IV; încoronat cu laură BAR I, 119; laură GC III, 272v; AS, 25; StDR, 159; PBV, 218; laur SV, 8; CR 1829, 97; PLB, 28; CMI, 13, 168; DILB I, 203; PBV, 217; PD, 390; împodobit cu laure (dafin) verde CR 1830, 302; laure sg. NV, 240; laure pl. CR 1829, 38; GC III, 272v; CA 1856, 53; Z 1856, nr. 1, 1; CA 1859, 21; lauri LS, 55; RL, 55. (Cf. lat. laurus şi laura, gr. laÚra, it. lauro).
  LAVAJ s. (Tehn.) lavagiu BIN, 30. (<fr. lavage).
  LAVANDĂ s. (Bot.) lavandulă, lavendulă LB, 346; lavandă, lavantă, levandă GC III, 276r; lavandă VVP, 70; BCA, 210; lavendă BIN, 176; lavendă, lavendulă PBV, 216. (Cf. lat. lavandula şi lavendula, ngr. lab£nta şi leb£nta, fr. lavande, germ. Lavendel).
  LAVOAR s. lavoarele (lighenele) CA 1855, 71; lavoar PD, 390. (<fr. lavoir).
  LAZARET s. lazaret CRR, 5v; IRF, 60; PC, 5; AR 1829, 120; AR 1830, 75; GC III, 276r; ROB, 125; BAR II, 163; AR 1834, 50; AR 1837, 88; SRM, 231; HMV II, 82; VN, VIII; BDJE, 178; PBV, 216; lazaret (carantină) AR 1837, 147; lăzăret FDB, 29; PH, 1; PSE, 180. (Cf. germ. Lazarett, fr. lazaret).
  LĂNCIER s. (Milit.) lăncier, lăncer GC III, 279v; lăncier AR 1837, 338; lansier AR 1837, 325; lanţier RB, nr. 23, 2; lăncer PD, 390. (Cf. fr. lancier).
  LECTICĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 69. Cf. şi leftícă CRac, 38, 42; leftică CIRA, 271; CA 1856, 80; lectícă, leftícă BDL II, 566r, 569v; leftícă sau leptică LB, 346; lectícă SPBA, 95; AVP, 13; lectică BD I, 615; FMIL 1844, 24. (Cf. lat. lectica, fr. lectica).
  LECŢIE s. Vezi Împrumut. I, p. 72 şi 140. Cf. şi lecţie OMT, 81; OP, 58v; MPI, 217; VPP, 234; AR 1829, 226; SGM, 152; CIRA, 246; GG, X; MBG, 7, 16; ELS, 10; MSR, 41; MF II, 107r; AsFA, II; GTN 1836, 31; pe la 1835 forma era frecventă; lecţii sau învăţături VPP, 124; lecţie (învăţătură) AR 1832, 155; lecţie, lecciune StDR, 160; lecţioane (învăţături) PAGR, 66; matemă ME, 272; LIB, 3; mateme (leţii) BG, XII; matimă MI, VIII; AR 1832, 248; AAR, 67; lecţie (matimă) CIRA, 396; AR 1832, 139; AsFA, VII; leţie PCC, 5; PCP, 45; PAIC, 20; PAFR, 11; PIF, 22; HFP, 316; CR 1829, 120; CBD, 17; FGP, 24; VSC, 29; SPV, 20, 133; FTP I, 7; FTP II, 108; MFE, 43; PAMR, 1; GR, 40; ELS, 28; GTN 1836, 47; VVP, 120; CDCE, 170; EP II, 72; JDS I, 18; MEN I, 12; PBM, XXXI; AF, 205; BIP, 17, 20, 21; SIM, 200; BRA, VIII; leţie, lecţie GC III, 299r, 303v; lecsie DTN, 8; FMIL 1844, 116; lecţiune BMN II, 180; SMB I, 122, 132; TR 1854, 116; LIT, 85, 344; BCI, 194; INB 1857, 23, 40; PTP, 106; DCB IV, 24; INB 1859, 15; D 1860, 389; VMP, 158. (Cf. lat. lectio, germ. Lektion, it. lezione, fr. leçon, ngr. m£qhma).
  LEGAT1 s. (Jur.) aceste legáta sînt dar, iar nu datorie MML, 32r; legáta sau daniile cele prin diată DAP, 164; legatum adică danie după moarte DAP, 25; legatum (danie) CPI, 46, 87, 99; legatum SCC II, 386; legaton LC, 22; legat LC, 22, 77, 78; BD I, 617; BR 1829 I, 41; CR 1829, 149; GC III, 292v; ROB, 177, 194; CPI, 47, 99, 100; CRV, 114; AR 1837, 142; BGO 1840, 32; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. legatum, germ. Legat, it. legato).
  LEGAT2 s. 1. („împuternicit al papei”) CV, 33; NID II, 14v, 20v, 31r; SHI II, 148; HMN, 81; KCL, 133; RIP I, 278; EOI, 260; MID I, 57; NV, 241; CA 1851, 34; StDR, 160. 2. („sol, ambasador”) AIM, 18v; BAR I, 54; HMN, 50; AMIM, 26. 3. (Ist. rom.) BAR II, 151; CA 1858, 92. (Cf. lat. legatus, germ. Legat, fr. légat).
  LEGATA vb. („a face legat, a lăsa prin testament”) legatui AR 1832, 320; legatisi CPI, 126; legatarisi CPI, 141.
  LEGATAR s. (Jur.) CL II, 139, 142; DAP, 166; LC, 22, 79; BD I, 619; GC III, 292v; CPI, 74, 101; DCB IV, 257. (Cf. lat. legatarius, germ. Legatar, fr. légataire).
  LEGATOR s. (Jur.) BD I, 619, 620; CPI, 74, 100, 101. (Cf. lat. legator).
  LEGENDĂ s. 1. („inscripţie pe o medalie, pe o monedă”) leghendă CR 1829, 242; AR 1829, 156; legendă StDR, 160; PD, 390. 2. (Mit., Lit.) legendă BP, VII; NV, 241; StDR, 160; BCP, 70; CA 1853, 114; ADL, 235; SCC II, 312; RL, 36; DILB II, 230; PD, 390, supl. XII. (Cf. lat. legenda, fr. légende).
  LEGHE s. leghi pl. GN, 10v, 11r; GF, 150r; HOG, 9; FC, 12v, 37v; legă GF, 150r; FC, 12v, 37v; StDR, 160; SSC, 13; DILB III, 219; un leghiŭ HOG, 125; leghe pl. SSC, 13; RL, 13. (Cf. it. lega).
  LEGIONAR adj., s. (Antic. rom.) leghionariu BD I, 621; cavaleria leghională BAR II, 115; cavaleria legionarie BAR II, 124; leghioner BAR II, 119; leghionar BAR II, 121. (Cf. lat. legionarius, germ. Legionär).
  LEGISLATIV adj. Vezi Împrumut. I, p. 134. Cf. şi putere dătătoare de lege MIU, 226; putere aducătoare de legi CR 1830, 211; trup dătător de lege FMIL 1840, 199; senat legiuitor CR 1829, 152; corposul legiuitor CR 1830, 52; adunare legiuitoare BFO 1843, 113; decreturi legiuitoare SHI II, 153; putere leghislativă sau legiuitoare AR 1829, 150; leghislativ CPI, pf. 1; AR 1834, 131; legislativ CR 1829, 238; AR 1830, 372; GC III, 296v; MN 1836, 72; FL, 82; FMIL 1840, 203; RIP I, 71; MEN I, 3, 74; SIT, 218; NV, 241; pe la 1845 forma era frecventă; legiuitiv FMIL 1844, 205; FMIL 1847, 39, 68. (Cf. lat. legislativus, germ. legislativ, fr. législatif).
  LEGISLATOR s. (Jur.) puitor de lege RIC, 65r; pravilodatel FNC, 108v; pravilodatnic FNC, 108v, 121v; dătător de lege MIU, 17, 205; legiuitor PCC, 10; MFV II, 44v; PIU I, 135, 155; API, 18; AMIM, 2; MEN I, 8; BP, V; legedătător CIRA, 254; CPI, anexă 1; AsLM, 2; CA 1859, 27; leghislator FTP I, 36; SMR II, 3; legislator BR 1829 II, 53; MRC, 93; SHI I, 47; PMG, 1; FMIL 1840, 264; HMV II, 145; MEN I, 147, 278; BIP, 66; NV, 241; pe la 1845 forma era frecventă. (Cf. lat. legislator, fr. législateur, rus. çè×ÙßãæÛ×êÜãô.)
  LEGISLATURĂ s. (Jur.) legislatură MFV I, 137v; GC III, 296v; AR 1832, 274; AR 1834, 41; ROI2 IX, 13; SIT, 146; NV, 241; StDR, 160; KOS, X; SCC I, 104; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; leghislatură AR 1834, 132. (Cf. fr. législature, germ. Legislatur).
  LEGISLAŢIE s. (Jur.) nomotesie FNC, 151v; GC IV, 211r; leghislaţie CP I, 2; CL I, pf. 2; AR 1837, 316; legiuire LC, f.t.; MCL 1838, 156; SCC II, 375; legislaţie GC III, 296v; AR 1832, 69; AIR II, 285; IVA, 17; FMIL 1844, 26; MID I, 4; EPD, X; MEN I, 2, 26, 62; FMIL 1847, 58, 82; ROB2, 656; NV, 241; StDR, 160; pe la 1850 forma era frecventă; legislaţiune TR 1854, 75; GCB II, 216; C, 4; INB 1859, 15, 123; PTP, 63. (Cf. lat. legislatio, germ. Legislation, fr. législation, ngr. nomoqes…a).
  LEGIST s. (Jur.) prăvilaş POS, 75; legist (nomicos) AR 1830, 141; legist (pravilist) ROI2 VIII, 7; legist GC III, 296v; AR 1837, 115; SHI II, 5, 152; DFL, 193; MEN II, 16; BDJE, 12; NV, 241; StDR, 161; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. légiste, ngr. nomikÒj).
  LEGIUNE s. Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi 1. (Antic. rom.; Milit.) leghioane pl. MILR, 10; RA, 76; BRI, 31, 69; IRV, 155r; KIT, 309; AAM, 16; BRD, 110; BR 1829 II, 22; BAR I, 80; AR 1837, 24; MCL 1839, 220; leghionuri MRC, 152; leghione pl. BDL I, 80v; BRD, 68; leghion MILR, 64; SHR, 6; MIR, 24; BPN II, 209; BRI, 30; KIT, 318; CSM, 258; LB, 348; MCL 1839, 220; leghioanea (ceata, reghimentul) BAR II, 117, cf. şi 134; leghioană AR 1837, 4, 213; StDR, 160; leghionă AR 1837, 32, 181; legheoane pl. NID II, 20r; BRI, 30; SIC, 35; SHI II, 81; legheonuri MRC, 20; legheonă AsP, 162; legheon PIU IV, 221; MRC, 17; legion CR 1830, 212; RB, nr. 16, 1; VVP, 71; FMIL 1847, 74; CA 1852, 45; legion, legheon GC III, 297v; legioane pl. LME, 67; BAR II, 118; AIR I, 21; MN 1836, 2; MCL 1839, 362; BPA, 13, 36; ASI, 6; BPB, 89; BMN II, 85; RL, 424; CMI, 180; LIT, 288; CA 1857, 10; CA 1860, 101; legioni pl. MID I, 260, 270; legioane sg. BAR II, 122; legione sg. BAR II, 115; legioană MV, 240; StDR, 160; CA 1852, 102; CFZ, 162; JA, 46; legionă CA 1855, 119; CA 1858, 93; legeoane pl. APR, 71; AMIM, IX; legeonă AVP, 13; lejioane pl. ASLI, 304; legiune MID I, 19, 44; NV, 241; Z 1856, nr. 3, 4; DILB II, 230. 2. („ordin, distincţie”) legion d’onore CR 1829, 61; legion d’oneor RB, 148; legheon de onor AR 1829, 60; leghionă d’onor AR 1837, 370 bis; leghion de onor (de cinste) FL, 84; leghionă de onor CA 1855, 53; legiune de onoare Z 1856, nr. 8, 3; VO 1857, 12. 3. („număr mare, mulţime”) legheoane de îngeri GAB, 49, 158; o legioană de fantome SCC II, 315; legioane [de lăcuste] JA, 129. (Cf. lat. legio, germ. Legion, fr. légion, it. legione).
  LEMATIC adj. silogismi lematici VCL, 52r.
  LEMĂ s. (Mat., Log.) Vezi Form. term. şt., p. 230. Cf. şi lema, greceşte, adică luare BLM, 88; lemă MF II, 51v; VL, 69v; StDR, 160; PD, 391. (Cf. şi lat. lemma, germ. Lemma).
  LENJ s. („lenjerie”) lenj CD, 97, 105.
  LENT adj. BDJE, 153; NV, 242; GCB II, 216; CA 1862, 83; PD, 391. (Cf. fr. lent, lat. lentus, it. lento).
  LENTĂ1 s. (Med.) GC III, 301v; MN 1836, 91; EAM, 148; HMV II, 15; EPD, 250.
  LENTĂ2 s. („bandă, cordon, de care se acaţă medaliile, decoraţiile”; Vestim.) GG, 141; SRM, 195; StDR, 160; RL, 394.
  LEONIN adj. (Versif.) stihul cel leonicesc EBG, 122r, cf. şi 118r; exametrii leonini FMIL 1844, 366. (Cf. lat. leoninus, fr. léonin).
  LEOPARD s. (Zool.) leopard OF, 9; DC II, 122r, 172r; GIA II, 105r; FNC, 49r; ME, 192; TMS, 94; BDL II, 567v; LB, 350; MG I, 51; FEA, 30; GG, 169; CIN, 25; IL 1840, 12; pe la 1840 forma era frecventă; leopardo GF, 285v; leopardos GCA, 55. (Cf. lat. leopardus, germ. Leopard, it. leopardo, fr. léopard).
  LEPTOLOGIE s. („subtilitate, minuţie”) leptologhie HFP, 32, 175; leptologie GC III, 303r. (Cf. gr. leptolog…a).
  LEST s. (Mar.) list AR 1837, 96; lest CA 1852, 94. (<fr. lest).
  LETARGIC adj. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 230. Cf. şi letarghic, letarghicesc BD I, 626; litargíc GC III, 320r; letarghic AR 1837, 387 bis; letargic RB, nr. 26, 4. (Cf. şi lat. lethargicus, germ. lethargisch, ngr. lhqargikÒj).
  LETARGIE s. (Med.) Vezi Form. term. şt., p. 230. Cf. şi litarghie GIA I, 142v; letharghie BD I, 626; litarghie, litargie, letargie GC III, 303v, 320r; litargie FEA, 94; AMIM, 179; letargie RB, nr. 25, 3; DL, 42; BDJE, 145; AF, 10, 180; KDP, 99; pe la 1850 forma era frecventă; letarg BD I, 626; AF, 47; litargiu CA 1858, 68.
  LETIŢIE s. („bucurie”) leteţă DFL, 25; letiţie PD, 391. (Cf. it. letizia, lat. laetitia).
  LEUCOFLEGMATIC adj. (Med.) constituţiune leoco-flegmatică WAM, 149; leucoflegmatic WMM, 59.
  LEUCOFLEGMAZIE s. (Med.) levcoflegmatie GC III, 292r; lefcoflegmasie EPD, 408. (Cf. gr. leukoflegmat…a, fr. leucophlegmasie).
  LEUCOREE s. (Med.) curgerea albă (leucorrhaea) PAM, 30; poală albă (alboria) PMC II, 38. (Cf. lat. leucorrhaea, fr. leucorrhée).
  LEUCOREIC adj. (Med.) flux leucoroic CR 1830, 80. (Cf. it. leucorroico).
  LEVIER s. (Mecan.) D 1859, an. II, 11; CA 1861, 70. (<fr. levier).
  LEVITATE s. („uşurinţă”) DFL, 152. (<lat. levitas).
  LEZMAJESTATE s. vătămarea măririi (laesa majestas) PV, 24; lez maesté BGV, 99v; lez-majeste (călcare de criminal asupra Domnitorului) AR 1834, 151; lez-maiestate (jignire driturilor suverane) AR 1837, 367; lesa maiestate TR 1854, 3, 103. (Cf. lat. [crimen] laesae majestatis, fr. lèse-majesté).
  LIANĂ s. (Bot.) SPBA, 91; CPI, 24; SIT, 332; DCB V, 45. (<fr. liane).
  LIBAŢIE s. 1. (Antic.) libaţie GC III, 320r; StDR, 161; LMS, 27; PD, 391; libaţie (jărtvă) AR 1839, 21; libaţie, libaţiune NV, 242; libaţiune (băutură) BMN III, 204; libaţiune DILB II, 231; AVP, 13. 2. („băutură, chef”) libaţie KMP, 94. (Cf. fr. libation, lat. libatio).
  LIBELULĂ s. (Zool.) CIN, 194; StIN, 125; CEG, 109. (<fr. libellule).
  LIBERTIN s., adj. 1. (Antic. rom.) libertin BAR I, 40, 41, 50; BAR II, 176; PD, 392; libertini (robi sloboziţi) BCD, 221, cf. şi 226. 2. („desfrînat”) libertin HMV I, 77; MEN II, 58; MMP, 196; BDJE, 17; NV, 243; DILB, 203; GCB II, 216; PD, 392; libertini (desfrînaţi) RMS, 342. (Cf. lat. libertinus, fr. libertin).
  LIBERTINAJ s. („desfrîu”) libertinagiu MEN, 138; CA 1847, 16; NV, 244; BCI, 11; PD, 392. (Cf. fr. libertinage, it. libertinaggio).
  LICHID adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 230. Cf. şi (Fon.) [consoane] curgătoare BPR, 57; limpedea r SGR III, 44; consonantele licuide (curgătoare) GRN II, 86; licuide sau curgătoare HGL, 2; [consoane] molioase CCG, 84; consoanele licuide sau licvide PD, 393.
  LICHIDA vb. (Jur., Comerc.) izbrăni LC, 30; licvida CA 1855, 22; izbrăni (licuida) BEC, 359; licuida RF, 7, 20; PD, 393; lichida BEC, 263. (<fr. liquider).
  LICHIDARE s. izbrănire DAP, 68, 178; LC, 30, 102; ROI2 VIII, 36; licvidare RIT, 18; licuidare BEC, XVII; RD, 4, 5, 20, 37.
  LICHIDAŢIE s. (Fin., Comerc.) licvidaţie (încheiere de socoteală) AR 1829, 39; licvidaţii (lămuriri de socotele) AR 1830, 184; licvidaţie BFO 1833, 126, 153; CPI, 42; SR, 31; StDR, 162, 256; lichidaţii (desfacere de socoteli) CR 1830, 101; licuidaţie BEC, 84, 89, 138; PD, 393; lichidaţie BEC, 314. (Cf. fr. liquidation, germ. Liquidation).
  LICIT adj. (Jur.) NV, 244; BCD, 310; BEC, 47; PD, 393. (<fr. licite).
  LICITA vb. (Comerc.) liţitălui FLG, 16, 18; licitelui BD I, 629; liţita StDR, 163; licita RL, 394. (Cf. lat. licitari, fr. liciter).
  LICITARE s. RL, 294.
  LICITATOR s. (Comerc.) PD, 393. (<fr. licitatoire).
  LICITAŢIE s. (Comerc.) Vezi Împrumut. I, p. 132 şi 133. Cf. şi liţitaţie CP I, 337; CL II, 32, 41, 134; DAP, 44; CPI, 40, 262; BFO 1833, 54; SR, 54; BFO 1838, 86; BFO 1843, 34; BGO 1844, 58; AOD, 123; MEN II, 45; CA 1847, 28; forma continuă să fie frecventă pînă pe la 1850; licitaţie BD I, 629; CD, 14; FMIL 1847, 47; NV, 244; SCC II, 338; RL, 401; LIT, 6, 146, 153; D 1860, 284; RF, 22; PD, 393; lecităciune (mezat) BCD, 381; licitaţiune D 1860, 88. (Cf. lat. licitatio, germ. Lizitation, fr. licitation).
  LICORN s. („animal fabulos”) monocher DC IV, 221r, 225v; licornă GCA, 63; licorn DILB IV, 202. (Cf. gr. monÒkerwj, fr. licorne).
  LICOROS adj. fluide licvoroase StFE, 55, cf. şi 40. (<fr. liquoreux).
  LICTOR s. (Antic. rom.) Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi lictor BD I, 629; IRV, 20r, 46r; BR 1829 II, 3; BAR II, 28; CRV, 2, 17; VVP, 72; AV, 18, 25, 69; NV, 244; DILB I, 203; LIT, 200; AVP, 13; PD, 393; lictor (slujitor public) FMIL 1840, 71. (Cf. fr. licteur, lat. lictor).
  LIENITĂ s. (Med.) lienitidă, adică boală de splină FDB, 57; lienita sau boala de splină FDB, 62.
  LIGĂ s. ligă TPE, 23v, 33r; AsF, 103, 137; StDR, 162; RL, 432; LIT, 412; GCB II, 216; BEC, XLVI, 43; liga (asociaţia) GM 1852, 64. (Cf. fr. ligue, it. liga).
  LIGNIT s. lemnit CIN, 399, 400, 401; CEG, 44; lignit SMR I, 36; BIN, 62; lignit (cărbune de pămînt) CA 1858, 22. (<fr. lignite).
  LILIACEE s. pl. (Bot.) liliuri SIN, 5, 7, 19; plantele liliacioase BIN, 108; liliacee BIN, 165; BBS, 212. (Cf. lat. liliaceus sg., fr. liliacées).
  LILIE s. (Bot.) liliu SV, 7; SIN, 19; liliu (crin) FTM, 124; lilie BDL II, 572v; LB, 352; PBV, 222. (Cf. lat. lilium, germ. Lilie).
  LIMAX s. (Zool.) lumaca (melciul) HPP, 148; limacă MVV, 39; limax CIN, 227. (Cf. lat. limax, it. lumaca).
  LIMITA vb. limitelui BD I, 630; limita DFL, 79; CFZ, 27; BEC, 100, 356; PD, 393; hotărî SIU, 50v; mărgini DFL, 13; BCD, 70; RF, 6. (Cf. fr. limiter, lat. limitare).
  LIMITARE s. mărginire BCD, 70; Z 1856, nr. 30, 4; limitare Z 1856, nr. 2, 1.
  LIMITAT adj. minte hotărîtă PTF, 3r; hrană mărginită YNM, 85; vreme mărginită CCP, 76; CPO, 17; mărginit VM, 25; BCD, 365; Z 1856, nr. 5, 1; limitat BD I, 630; DFL, 20; Z 1856, nr. 19, 1; PFM, 486; BEC, L, 68, 271. (Cf. fr. limité, lat. limitatus).
  LIMITATIV adj. VL, 13v; VCL, 28v; BEC, 5, 149, 439. (<fr. limitatif).
  LIMITAŢIE s. limitaţie BD I, 630; Z 1856, nr. 12, 3; PD, 393; limitaţie sau mărginire CGR, 220. (Cf. lat. limitatio, fr. limitation).
  LIMITĂ s. hotar AR 1829, 261; MF I, 53r; PAR, 24; margine DFL, 181; CFZ, 2; limită DFL, 20; CFZ, 7, 27; DILB I, 203; PFM, 373, 482; GCB II, 216; C, 3; BEC, 28; D 1860, 417; RF, 13, 25; PD, 393. (<fr. limite).
  LIMITROF adj. limitrof BD I, 630; NV, 245; T 1856, nr. 4, 2; PD, 393; locuri limitroficeşti IRV, 35r. (Cf. fr. limitrophe, lat. limitrophus).
  LIMON s. limon DILB I, 203; limon (noroi) BIN, 85. (<fr. limon).
  LIMONADĂ s. lemonadă MDWS, 384; LB, 350; GIC, 70; TIV, 62; SMA, 91; VVP, 71; CA 1851, 104; limonadă OC I, 73; MDWS, 406; CIF, 25; PAFR, 23; TVM, al. 504; FD I, 28; RB, nr. 5, 4, 368; DL, 87; AMC, 2; VFD, 41; pe la 1840 forma era frecventă; lemonadă, limonadă GC III, 297v, 308r, 353v. (Cf. ngr. leimon£da şi lemon£da, germ. Limonade, fr. limonade).
  LIMONADIERĂ s. SMB I, 21. (<fr. limonadière).
  LIMONIT s. (Mineral.) CEG, 45. (<fr. limonite).
  LIMONITOS adj. nisip limonitos CEG, 16.
  LIMONIU adj. postav limoniu MSR, 50; culoare lemonie AML, 136.
  LIMOS adj., s. („loc mlăştinos”) lacuri, bălţi şi limoase LMG, 23. Vezi LIMON.
  LIMPIDITATE s. limpeditate RMS, 126. (<fr. limpidité).
  LINEAL1 adj. 1. (Geneal.) linial GC III, 313v; lineal PD, 394. 2. („referitor la linii”) desen lineal LOA, 76; FMIL 1847, 193; CA 1848, 69; desen linial LOA, 71 bis, 77; MN 1836, 70; AR 1837, 246; FMIL 1847, 82; ROB2, 656; perspectivă linială VDA, 21; labirinte liniale PIC, 74. (Cf. fr. lineal, lat. linealis, it. lineale). Vezi şi LINIAR.
  LINEAL2 s. („linie, riglă”) linealul (îndreptariul) AsG, 5, cf. şi 4; lineal StDR, 162; liniar AsG, 41. (Cf. germ. Lineal).
  LINGOU s. lengot, bucată de metal AsAl, II; un lengot (o bucată) de aur curat AsAl, 110; lingot NV, 245. (<fr. lingot).
  LINIA vb. leniisi VPP, 189; linea BD I, 631; linia LB, 355; GC III, 312v, 314r; PBV, 223. (Cf. lat. lineare, germ. lin(i)ieren).
  LINIAMENT s. lineament BAR I, 33; FMIL 1844, 397; liniament CD, VII; GLC, IX, XXX; TR 1854, 2, 101 bis; CEF, 16; liniamînt VMP, 185. (Cf. lat. lineamentum, fr. linéament).
  LINIAR adj. Vezi Form. term. şt., p. 230-231. Cf. şi liniar GC III, 313v; PD, 394; desen liniar AsE, 5; desen lenear AR 1837, 317; desemn liniar BIP, 49, 59. Vezi şi LINEAL1.
  LINIE s. Vezi Form. term. şt., p. 231, şi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi 1. gramă (sau linie) VEI, 13v; din grame (adică din linii) VEI, 16r; grame VEI, 94r; linie VEI, 41r. 2. (Geneal.) linia familiei MIC, pf.; linia (spiţa) dintăi CL II, 172; linea sau spiţa suitoare şi pogorîtoare RJ, 145; rudenie în linia oablă MTM II, 103; rudenia în lenia cea oablă PFBA, 632v; linee suitoare CP I, 80. 3. (Ortogr., Punct., „linia de unire, de pauză şi de dialog”) împreunătoarea sau unitoarea EBG, 21r; căutarea MGR, 116r; trăsuri (linii) CTD II, 20; împreunătoare BPR, 21, 73; linea se pune cînd să leagă doauă ziceri VOD, 102; semnul împreunării DO, 30; unitoarea MG III, 159; trăsura unirii EGR, 158; tresura de unire FGP, 14; trăsura de unire GR, 82; despărţitoriul sau legătoriul PGRL I, 14; trăsura PTP, 32. 4. (Milit.) linie de infanterie IRF, 61; linie de şanţuri BPN I, 77; corabie de linie AR 1829, 18; cf. şi 5; trupele de linie AR 1837, 171; corăbii de linee RIP I, 78; linie de operaţie FMIL 1844, 307. 5. („limită, hotar, graniţă”) linie (cordon) IMC, 1; linia demarcaţiei AR 1830, 99; linia sănătăţii ROB, 115; linia carantinei BFO 1833, 2; linea art. BAR I, 11; 6. („riglă”) lenie MPI, 30, 73; linie LB, 354; GC III, 312v; VVP, 72. (Cf. şi gr. gramm»).
  LINIERE s. linuire AEG, 49r; lineere BD I, 631; liniare PBV, 223.
  LINŢOLIU s. („giulgiu”) lenţoliu PS, 18; linţoliu NV, 245. (Cf. fr. linceul, it. lenzuole, lat. linteolum).
  LINX s. (Zool.) lince GF, 285v; linx SV, 8; SIN, 54; GC III, 317r; lenx POC, 9r; lings DILB IV, 202. (Cf. lat. lynx, fr. lynx, it. lince).
  LIRĂ1 s. (Muz.) Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi liră FGS, 7v, 36r, 37r; BDL II, 577v; FTM, 42; MCB, 45; CMR, 63; CR 1830, 302; GC III, 317v; FTP III, 143; FEA, 93; BAR I, 119; AR 1837, 218; API, 84; HP, 81; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; lira (alăuta) CIRA, 335; liră (instrument ca o alăută) IL 1840, 59. (Cf. ngr. l»ra, lat. lyra, fr. lyre, it. lira).
  LIRĂ2 s. („monedă”) GPF, 407; CR 1830, 7; JDS II, 438; StDR, 162. (Cf. it. lira, fr. lire, germ. Lira).
  LISTĂ s. listul morţilor MIU, 423; liştă RPL, 3, 7, 8; list, listă GC III, 317v, 318r; listă BD I, 634; CR 1829, 278; CR 1830, 283; ROB, 24; LOA, 92; LO, 9; RSM, 17v; ELS, 11; SR, 36, 37, 38; ROI2 III, 8; AR 1837, 54, 388; RB, 151; BGO 1840, 22; CCB, 57, 133; CGF, 126; pe la 1840 forma era frecventă; listă civilă RB, nr. 3, 2, 358; SIT, 45; KDP, 22; listă ţivilă Z 1856, nr. 9, 3. (Cf. fr. liste, lat. lista, germ. Liste).
  LITIERĂ s. DILB I, 203; LIT, 224, 237, 336; PD, 394. (<fr. litière).
  LITOGRAF s. CR 1829, 257; GC III, 320r; VVP, 73; NV, 246; StDR, 163. (<fr. lithographe).
  LITOGRAFIA vb. litografisi CPI, pf. 3; litografia MP, 59; NV, 246; PD, 394; litografi AR 1829, 175; AsLM, 8; StDR, 163. (Cf. ngr. liqografî, fr. lithographier).
  LITOGRAFIAT adj. litografit AR 1829, 207; MN 1836, 67; AR 1837, 272 bis; CIN, 1; GM 1852, 34; CA 1853, 129; litografisit AR 1837, 9, 110, 275; APP I, f.t.; CIN, 1, 472.
  LITOGRAFIC adj. CR 1829, 37; AR 1829, 141; VVP, 73; NV, 246; Z 1856, nr. 50, 4; BIN, 39; R 1857, nr. 39, 4; CA 1859, 86; PD, 394; litografíc GC III, 320r. (<fr. lithographique).
  LITOGRAFIE s. litográfie CR 1829, 40; litografie CR 1829, 37, 282; AR 1830, 48, 357; GC III, 320r; CIRA, XV; CPI, pf. 3; RB, nr. 15, 3; VVP, 73; NV, 246; StDR, 163; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. lithographie).
  LITORAL adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 231. Cf. şi litorale s. sg. OIC, 1, 2, 3, 4; litoral AR 1829, 69; CR 1830, 11; TR 1854, 19; T 1856, nr. 1, 3; C, 6, 15; ţărmural Z 1856, nr. 2, 2, nr. 30, 4. (Cf. şi it. litorale, înv. littorale).
  LITOTĂ s. (Ret.) litotă GC III, 319v; litotită GRR, 101, 125. (Cf. fr. litote, lat. litotes, -etos).
  LIVID adj. NV, 246; ICI, 112; PIC, 132. (<fr. livide).
  LIVIDITATE s. NV, 246. (<fr. lividité).
  LIVRĂ s. 1. („monedă”) livră DIP, 11v, 28v; DC IV, 16r; MIU, 80; GSP II, 154; BR 1829 I, 50; CR 1829, 216; AR 1837, 93; RB, nr. 28, 3; StDR, 162; DIB, 226, 284, 466; R 1857, nr. 29, 3; PD, 395. 2. („unitate de măsură pentru greutăţi”) libră FDB, 76; BAR II, 203; StDR, 161; livră GC III, 305v; FAE, 60; AR 1837, 232; BDJE, 112; DILB I, 203; Z 1856, nr. 16, 3. (Cf. lat. libra, germ. Livre, fr. livre).
  LIVREA s. livre AR 1829, 75; AR 1834, 385; RB, 208; RL, 99; livree sg. MBG, 7; livree (straie) AR 1837, 88; livrea GC III, 305v; KUB, 43; KSN, 53; KMP, 60; MCL 1838, 85; SCMI, 24; NV, 246; StDR, 162; PD, 395; livrei şi găteli KMP, 103; în livrei scumpă VFD, 112; livrele CA 1854, 129; RL, 413. (<fr. livrée).
  LIZIBIL adj. scrie curat şi cetibil VMP, 116; lisibil PD, 394. (<fr. lisible).
  LOCAL adj., adv. 1. („în partea locului, de loc, pe loc”) lăcuitorii de loc CDG, 48r; oameni de loc NIU, 234v; local IIS, 19; SFT, 1; CR 1829, 112; PH, 7; CR 1830, 411; AR 1830, 97, 158, 506; GC III, 325v; TAA, 7; BFO 1833, 128; CPI, 121; AIR I, 28, 32; GG, 109; MN 1836, 43; pe la 1835 forma era frecventă; local, localnic StDR, 164; localnic IPS, 10; TAI, 28; DOA, 11; VPP, 69, 123; DO, 93; DGR, ded.; SBM, 6; RO, 14; BFO 1833, 61, 134; MF II, 106r; ROI2 III, 104; DAH, 72; SHI II, 121; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 2. (Gram.) [adverbe] locale SGR II, 117; IGR, 120; de loc MGP, 66; [pronume] locale CGR, 62. (Cf. lat. localis, germ. lokal, fr. local).
  LOCAL s. 1. („clădire, edificiu”) AR 1837, 150; BGO 1840, 205; AsE, 4; BIP, 56, 69; CA 1851, 118; SCC II, 208; CA 1854, 28; RL, 2; DILB I, 204; D 1860, 87, 99. 2. („loc, teren”) CD, 19; BGO 1840, 76; GCB II, 217. (Cf. fr. local, germ. Lokal).
  LOCALIZA vb. localiza DFL, 25; localisa PD, 396. (<fr. localiser).
  LOCALIZARE s. localisare GCB II, 217.
  LOCALIZAŢIE s. localizăciune DFL, 183 bis; localisaţiune RMS, 227. (<fr. localisation).
  LOCALITATE s. 1. („aşezare omenească, sat, oraş”) localita BFO 1833, 159; ROI2 III, 35; localitet SR, 28; localitate SMA, 82; BGO 1840, 195; BFO 1843, 115; MEN I, 146; ROB2, 599; BIP, 40; FDA, 16; CA 1854, 67; RL, 45; DILB I, 204; BC, IV; CA 1857, 57; PD, 396. 2. („poziţie, mediu, însuşire a locului”) localitate GC III, 325v; BMN II, 3; GCB II, 217. (Cf. fr. localité, it. localita, germ. Lokalität).
  LOCANTĂ s. locantă GIC, 127, 128; CPH, 10; FDA, 180; locandă (tractir) AR 1839, 249; locandă, locantă NV, 246; locandă SIT, 87; CA 1850, 79; RL, 35; BC, 51, 79; DCB II, 128; D 1859, 318; PD, 396. (Cf. ngr. lok£nta, it. locanda, rus. êè×âêßè).
  LOCANTIER s. locandier CA 1850, 77; RL, 35; locantier CA 1859, 77; locandist DCB II, 280; DCB III, 14. (Cf. ngr. lokantišrhj, it. locandiere).
  LOCATAR s. locatar (chiriaş) BCA, 500; locatar SMB I, 5; locator, glosat chiriaş DIB, 374. (<fr. locataire).
  LOCOMOTIV, -Ă Vezi Form. term. şt., p. 231. Cf. şi 1. adj. locomotiv, -ă GC III, 325v; RB, nr. 20, 4; DFL, 29; NV, 246; StDR, 164; PD, 396; locomotiv (mişcător din loc) AR 1839, 165; maşini locumotive CA 1861, 140. 2. s. locomotivă AR 1841, 324; SCC II, 59; SSC, 100; GM 1854, 4; JA, 109; D 1859, 172; un locomotiv trage… CA 1856, 41. (Cf. şi fr. locomotif, germ. Lokomotive).
  LOCOMOŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 231. Cf. şi locomoţie GC III, 325v; RL, 88; locomociune R 1858, 34.
  LOCOTENENT s. Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi 1. (Milit.) laitnant LP, 15; BR 1821, 4; CC, 48; PSC, 121v; PDP, 98r; BR 1829 II, 59; AR 1837, 112; laitenant (hotnogiŭ) NB, 7; laitenant IRF, 75; CSM, 191; FMIL 1840, 242; leitenant CR 1829, 109; AR 1829, 9, 174; AR 1830, 202; GC III, 290v; KSN, 5; HAN, 10; HMN, 96; MCL 1839, 244, 651; MID I, 189, 193, 203; StDR, 160; leitenant (parucic) CR 1830, 192; SCC II, 390; CA 1859, 33, 80; APS, 6; leitinant BFO 1838, 57; leitnant CIRA, 3; AR 1837, 285 bis; liotenant CR 1829, 29; lietenant CR 1829, 41; AR 1834, 180; GG, 143; AR 1837, 347; VVP, 72; RCM, 168; leoitenant FTP I, 2; lietenant, liutenant GC III, 305v; lieutenant HP, XXVI; StDR, 162; locotenent (porucic) CLV, 144r; ceauş sau locotenent BPA, 18; locotenant CA 1857, 17, 24; INB 1859, 32; locoţiitor CR 1831, 20, 30; locuţininte TR 1854, 135. 2. („cel care ţine locul”) loculţineţ CV, 21; locumtenent KIT, 236, 269, 322; locumtenens CC, 43; locotenend IRV, 130v; locuţiitor TSVM, 14, 56, 75; GAT, 9; BAR II, 67; GG, 34, 61; RB, nr. 3, 3, nr. 24, 2; GM 1857, 37; locoţiitor PCB, 71, 161; CR 1829, 154; NMP, 31; CR 1830, 102, 333; SPV, X; CIRA, 55, 106; AR 1833, 25; LOA, 91; RSM, 36v; AIR I, 124; AIR II, 290; AR 1837, 172, 315; RB, nr. 4, 3, nr. 12, 2, 218; MCL 1838, 5; KCL, 49; FMIL 1840, 404; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; locoţiitor (locumtenens) CA 1856, 94; ţiitorul locului AR 1832, 29; locţiner BAR II, 151; locţiitor BAR II, 70; EOI, 274; LG, 90; locotenent, locţiitor GC III, 329r; liiutenant VHP, 141; locotenent FMK, 2; MID I, 268; SCC II, 238; CA 1854, 81; locoteninte LIT, 30, 398; locotenente LIT, 45; locotinent CA 1861, 114; leitenant, locoţiitor PD, 391. (Cf. germ. Leutnant, rus. ãÜàêÜå×åê, fr. lieutenant, it. locotenente, lat. locumtenens).
  LOCOTENENŢĂ s. (Adm.) locţiitorime BAR II, 71; locotenenţă Z 1856, nr. 11, 4; D 1859, 113, 134; caimacamie (locotenenţă) Z 1856, nr. 44, 3. (Cf. lat. locumtenentia, it. locotenenza).
  LOCUMTENENŢIAL adj. (Adm.) locumtenenţial DOB, 2, 4, 5; BRD, 11; BDC, XIV; locumtenenţiale MIR, f.t.; DOA, 25; TMS, 5; RA, 106; GMSP, 25; VPP, ded. (<lat. locumtenentialis).
  LOGOGRAF s. („scriitor în proză”) logograf VOG, 134; GC III, 323v; logograf (scriitor) CNB, 7. (Cf. ngr. logogr£foj, it. logografo, fr. logographe).
  LOGOGRIF s. 1. (Lit.) logogrif GC III, 323r; CA 1847, 70; NV, 247; StDR, 164; logogrifuri CA 1850, 103; logogrifă RL, 87. 2. („cel care scrie logogrife”) logogrif GC II, 191v. (Cf. fr. logogriphe, it. logogrifo).
  LOHII s. pl. (Med.) lochile TVM, 372; lohiile CIF, 81; FMK, 113; FMIM, 173; lohie (spurc) WCP, 229. (Cf. ngr. lÒcia (ta), it. lochi, fr. lochies).
  LONGEVITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 31. Cf. şi longevitate, longivitate, lungivitate GC III, 329r, 346r; longevitate PD, 396; longevitate (lungime de viaţă) VI 1857, 14; lungăvieţuire INB 1857, 37. (Cf. fr. longévité, it. longevità).
  LONGOBARZI s. pl. longobardi CSM, 333; MDNU, 66; AAM, 37; longobarzi PIU IV, 230; AIR I, 22; MID I, 44; FMIL 1847, 38.
  LORD s. lord (grof) MDWS, 432; lord BDT, 198v; SPBA, 15, 91; BR 1821, 162; GPF, 409; CR 1829, 39; AR 1829, 51; CR 1831, 35; GC III, 329v; FEA, 103; lord (boier) BR 1829 I, 162; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; milord TB, 65r, 170v; AIM, 2r, 12v; AAS, 3v, 4r, 5v, 39v; SPBA, 91; POC, 1r; GIC, 90; GPF, 409; AR 1829, 51; CR 1830, 122; GC IV, 57v; pe la 1830 cuvîntul era de asemenea frecvent. (Cf. fr. lord şi milord, germ. Lord, engl. lord).
  LORICĂ s. („armură”) NV, 404; PIC, 40. (Cf. lat. lorica, it. lorica).
  LORNIETĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 231. Cf. şi lornietă, lornetă GC III, 329v; lornetă AsF, 88; VFD, 50; SCC II, 209; DIB, 141; VO 1857, 2; NPT, 286; PD, 396; binoclu (lornetă) SCC I, 248; lorgnete R 1857, nr. 36, 4.
  LORNION s. lornoane R 1857, nr. 36, 4; lornioane VO 1857, 2; D 1860, 100; lornion CA 1862, 118; lorneon PD, 396. (<fr. lorgnon).
  LOSTĂRIE s. Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi („restaurant; hotel”) lostărie RMB, 16v; DAB, 59v, 140v, 158v; GIC, 69, 74; lostărie (casă de găzdăluit) MFV I, 134r. (<ngr. lostar…a).
  LOSTĂRIER s. („birtaş; hotelier”) DAB, 174r, 203r. (<ngr. lostarišrhj).
  LOT s. („măsură de greutate”) lot DCI II, 226; VAC, 32; ME, 675; GSP II, 145; TCB, VI; FM, 3; FMIL 1844, 333; CA 1848, 86; loţi DCI II, 226; CS 1802, 28; FBN, 30; loturi CTD II, 222; CA 1848, 87; CA 1855, 159. (<germ. Lot).
  LOTUS s. (Bot.) lotus (un fel de nufăr) GGV, 95; lotus DILB IV, 202; CA 1859, 16. (Cf. fr. lotus, lat. lotus).
  LOŢIONA vb. RMS, 207, 248. (fr. lotionner).
  LOZ s. soarte, sorţi RPL, 12, 13; loz FMIL 1840, 175. (<germ. Los).
  LOZINCĂ s. („parolă”) GC III, 325r; CPO, 28, 50. (<germ. Losung).
  LUBRIC adj. („lasciv”) PD, 397. (<fr. lubrique).
  LUBRICITATE s. lubricitate RMS, 337; lubrucitate [?] CEF, 93. (<fr. lubricité).
  LUCERNĂ s. („un fel de lampă, felinar”) PFM, 105; AVP, 14. (Cf. it. lucerna, lat. lucerna).
  LUCID adj. („lucios, luminos; conştient”) GC, 6, 74; BDJE, 11; NV, 247; BCD, 155; StFE, 93; PD, 397. (Cf. fr. lucide, lat. lucidus).
  LUCIDITATE s. („luminozitate; limpezime, claritate”) NV, 247; D 1860, 281; PD, 397. (Cf. fr. lucidité, lat. luciditas).
  LUCRATIV adj. („care aduce cîştig”) KDP, 38; SSC, 11; KOS, XIV; LIT, 228; C, 7. (<fr. lucratif).
  LUGUBRU adj. lugubăr CV, 38; luguber, lugubru NV, 248; lugubru BC, 77; ICI, 45, 134; AVP, 14; CA 1857, 111; PIC, 9; PD, 397. (Cf. fr. lugubre, lat. lugubris).
  LUNAR adj. („propriu lunii”) lunesc BD I, 650; lunar GC III, 344v; BAR II, 181; GG, 79, 93; SHI, XV; VVP, 74; GLC, 39; NV, 248; BMN II, 91; CA 1856, IV; LIT, 90. (Cf. fr. lunaire, lat. lunaris).
  LUNETĂ s. GC III, 344v; AF, 50, 196; NV, 248; PEG, 183; PFM, 474; R 1857, nr. 33, 4; DCB IV, 25; PD, 397. (<fr. lunette).
  LUPANAR s. lupănar (casă de votrie) GLC, 72; lupanar DILB I, 204. (<fr. lupanar).
  LUPĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 231-232. Cf. şi glaja cea măritoare HPP, 20; lupă MEN I, 193; SIT, ded. 2; CA 1848, 31.
  LUSTRĂ s. („lampă de iluminat, cu braţe”) lustri pl. AR 1837, 42; LIT, 223; lustruri AR 1837, 223. (<fr. lustre).
  LUSTRIN s. (Text.) materii numite lustrine BFO 1843, 190. (Cf. fr. lustrine, germ. Lustrin).
  LUSTRU1 s. („luciu, strălucire”). Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi BDL II, 586v; FTP IV, 88; GC III, 343r; AIR I, 41; AS, 30; VVP, 74; FMIL 1840, 103; HP, 68; HMV I, 63; MEN I, 77; FMIL 1847, 65; CA 1851, 23; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. lustre, lat. lustrum, it. lustro).
  LUSTRU2 s. (Antic. rom., „perioadă cinci ani”) lustrum BD I, 656; lustru PIU II, 11; BAR II, 9; CA 1854, XX; DILB II, 231; lustră GC III, 350v; lustre CA 1854, XX; lustri VO 1857, 9. (Cf. lat. lustrum, fr. lustre).
  LUSTRUI vb. lustra, lustrui BDL II, 586v; GC III, 343r, 350v; lustra CA 1850, 81; lustrui SPB, 231. (Cf. lat. lustrare, fr. lustrer).
  LUSTRUIT adj. lustrat SMB I, 26; BIN, 126.
  LUTERAN s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi luteran OCF, 4; TD I, 443; MIB, 48; BR 1821, 156, 162; SPBA, 18; KIT, 30; CSM, 51; LB, 364; PIU III, 113; PIU IV, 18; PAGR, 10; GC III, 351r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; liuteran SG, 90; luterean VVP, 74; luterian NV, 248; luternănesc GSP I, 16; GSP II, 32; CC, 50; luteranesc BDC, 127.
  LUTERANISM s. Vezi Împrumut. I, p. 70. Cf. şi luterănie MIB, 60; luterizm PIU IV, 17, 112; luteranizm PIU IV, 107; luteranism GC III, 350v; EGI, 53; SHI II, 121; FGE, 48; VVP, 74; PD, 397. (Cf. fr. luthéranisme).
  LUTRĂ s. (Zool.) lutra (loutre, Otter) BIN, 261. (Cf. fr. loutre, lat. lutra).
  LUXURIANT adj. lusuriant DILB IV, 202; luxuriant PD, 397. (Cf. fr. luxuriant, it. lussuriante).
  LUXURIE s. HFP, 230; SHI II, 5; PD, 397. (Cf. lat. luxuria, it. lussuria).
  LUXURIOS adj. luxurios SIC, 60; SGR II, 150, 152; SHI I, 51; SHI II, 11; HMV I, 17, 128; StDR, 164; CEF, 105; CA 1857, 5; PD, 397; luxuros RL, 168. (Cf. lat. luxuriosus, fr. luxurieux).
  
  
M
  
  MACAROANĂ s. (Culin.) macaroane AR 1830, 170; GC IV, 8v; BFO 1843, 141; DRB, 2, 3, 202, 272; NPT, 260; macaroană PBV, 255. (Cf. ngr. makarÒnia (t¦), fr. macaroni).
  MACARONIC adj. (Versif.) macaroníc GC IV, 9r; macaronic PD, 400. (<fr. macaronique).
  MACERAŢIE s. maceraţiune RMS, 160. (<fr. macération).
  MACHIVELIC adj. machiavelíc, machiavelicesc GC IV, 9r; sistema [...] mahiavelică (înşălătoare) AR 1837, 63; machiavelic SMR I, 117; KDP, 89; NV, 248; NPT, 292; PD, 400. (Cf. fr. machiavélique, it. machiavellico).
  MACHIAVELISM s. mahiavelism HFP, 53; CA 1851, 53; CA 1857, 114; mahiavelizm CA 1853, 43; machiavelism GC IV, 9r; NV, 248; CA 1850, 67; StDR, 166; AAR, 31; R 1858, 227; PD, 401. (Cf. fr. machiavélisme, it. machiavellismo).
  MACHIAVELIST s. mahiavelist HFP, 53; machiavelist GC IV, 9r; NV, 248; PD, 401. (<fr. machiavéliste).
  MACRA s. (Ortogr., Versif.) macra, dungă lungă EBG, 15v, cf. şi 19v; GRA, 10v; macra GAP, 45v. (<ngr. makr£).
  MACROB s. macrovii (cei cu viaţă îndelungată) HFP, 239. (Cf. ngr. makrÒbioj, fr. macrobe).
  MACROCOSM s. lumea [...], organismul cel mare (macrocosmul) BMN II, 3; macrocosm PD, 401. (<fr. macrocosme).
  MACULA vb. („a păta, a murdări”) maculi BD II, 3; macula NV, 249; LS, 63, 115; SMB II, 525; AVP, 14; PD, 402. (Cf. lat. maculare, fr. maculer).
  MACULATOR 1. adj. („care pătează”) PD, 402. 2. s. („caiet de însemmnări, de ciorne” BD II, 3; PD, 402. (Cf. lat. maculatorium).
  MACULATURĂ s. („pată; hîrtie de calitate proastă sau murdară”) NV, 249; StDR, 166; PBV, 235; PD, 402. (Cf. fr. maculature, germ. Makulatur).
  MADERĂ s. („vin de Madera”) DRB, 294; GM 1854, 237. (<fr. madère).
  MADONĂ s. 1. („Maica Domnului şi pictura sau sculptura care o reprezintă”; fig.) madonă GC IV, 32r; BPB, 72; AAR, 50; CA 1854, 94; RL, 37; PD, 398; madoană NV, 249; StDR, 165. 2. („doamna mea”) madoană StDR, 165. (Cf. fr. madone, it. madonna).
  MADRAS s. („ţesătură de mătase şi bumbac”) madras VVP, 75; madrasă SCC II, 203. (<fr. madras).
  MADRIGAL s. (Lit., Muz.) madrigală GC IV, 32r; madrigal GPE, 48; MPG, 24, 25; MPE, II; DE I, 14, 314; NV, 249; StDR, 166; RL, 127; DIB, 256; PD, 398; madrigal (compliment în versuri) RL, 40. (Cf. fr. madrigal, germ. Madrigal, it. madrigale).
  MAESTRU s. 1. („maistru, meşter”) maistri DC IV, 265r; maestru SPBA, 13, 76, 91; maiestru BD II, 6; CMI, 163. 2. („artist sau scriitor care excelează în arta sa; şef, conducător”; fig.); maestrul ţărămoniei CDG, 40r; măiestru LB, 369; BAR I, 91; VVP, 83; maestru MEN I, 6; AAR, 3; RL, 123; CMI, 126; LIT, 29, 221; GCB II, 217. 3. (Comerc.) maestru NPC, 1; PDC, 29; BEC, 34; maestru sau catastihul cel mare JDS II, 438 (Cf. it. maestro, fr. maestro, germ. Maestro).
  MAGAZIE s. Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi magazie NIU, 298v; NID II, 44r; CISG, 113; SPBA, 57, MFV I, 35r, 61v; CSM, 63; OFR, 93; GIC, 215; PIU IV, 63; POS, 31; CR 1829, 299; AR 1829, 175; CR 1830, 13; AR 1830, 357; GC IV, 6r; pe la 1830 forma era frecventă; magaza CIRA, 353; BFO 1833, 38, 75; AR 1837, 52, 218 bis; ROI2 V, 4; CMV, 43. (Cf. ngr. magaz…, tc. mağaza).
  MAGAZIN s. Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi 1. („magazie, depozit, prăvălie”) magazin RDN, 5; CP II, 110; FLG, 10; CL II, 55; LP, 7; IRF, 10, 39, 41; GSP I, 162; VPB, 12; CB 1816, 61; BDL III, 597r; TSVM, 13; AR 1829, 106, 119; AR 1830, 36; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; măgăzin DOA, 39; FTM, 78; MBV, 26; BR 1829 II, RIP I, 78. 2. („stup sistematic”) magaţin TCA, VII, 47. 3. („publicaţia periodică”) măgăzin FL, 9, 32; magazin MID I, f.t.; StDR, 165. (Cf. lat. magazinum, germ. Magazin, fr. magasin, it. magazzino).
  MAGAZINAJ s. magazinagiŭ GC IV, 5v; magazinaş NPC, 71. (Cf. fr. magasinage, it. magazzinaggio).
  MAGAZINER s. magazier CR 1830, 313; GC IV, 6r; VVP, BPA, 82; ROB2, 649, 653; jigniceri sau magazieri BPA, 22; captinarm (magazier) ROB2, 630; magazioner AR 1832, 140; magaziner NPC, 7; VO 1857, 2. (Cf. fr. magasinier, germ. Magaziner).
  MAGISTRATUAL adj. (Adm.) maghistratualicesc MIU, 250; maghistratualnic DOA, 24, 26; BAR I, 51; maghistratual BRI, f.t.; BD II, 5; ICC, 10; BR 1829 I, 21; BAR I, 51, 237; BS, 1r; FMIL 1844, 153. (Cf. lat. magistratualis).
  MAGNET s. Vezi Form. term. şt., p. 232. Cf. şi magnit OC I, 46v; GN, 306v; MTT, 3r, 38r; DC II, 36r; VIO I, 58v; GCA, 16, 28, 48; mágnet VEI, 77v; magnet MTT, 162v; CDG, 29r; DC III, 32v; GCA I, 5r.
  MAGNETIZAT adj. magnetuit AR 1837, 266; magnetisit GC IV, 5r; RBT I, 32; magnetisat BDJE, 81.
  MAGNEZIAN adj. calcaruri magneziene CEG, 72. (<fr. magnésien).
  MAGNEZIC adj. silicat magnezic CEG, 28. (<fr. magnésique).
  MAGNEZIE s. magnesie SIN, 28, 31, 35; CIF, 141; EAM, 26; FBE, 99v; EPD, 500; NV, 250; TCC, 17r; PD, 399; magnisie POS, 215; magnezie AR 1830, 189; VA, 11; PAB, 7; AR 1837, 300; ROI2 VI, 18; CIN, 347, 391; FDA, 113; SSC, 33; PBV, 234; CA 1862, 24; magnizie AR 1830, 189. (Cf. lat. magnesia, fr. magnésie, ngr. magnšzia şi magnhs…a).
  MAGNEZIU s. magneziu sau mangan FMIL 1840, 123. (Cf. germ. Magnesium, fr. magnésium).
  MAGNEZIT s. magnezit CIN, 365; magnezitul (spuma de mare) CEG, 32. (Cf. germ. Magnesit, fr. magnésite).
  MAHOMEDAN adj., s. lăcuitorii sînt moameţi GN, 299r; moametean TRT, 6v; DIP, 20v; moameteni CDG, 7r; DIP, 15r; CSM, 22; TPE, 28v; moamiteni GN, 297r; CDG, 25v; DIP, 6r; moametan VIO I, 4v; 5v, 11r, 13v, 14r; PIU I, 23; HFP, 11, 100; AR 1829, 237; CR 1830, 152; SHI II, 93, 123; moameticesc VIO I, 4r; muameteni DC II, 44r, 158v; DC IV, 21r, 23r, 83r, 114r, 124r; muamiteni DC III, 127r, 185v; muametesc DC IV, 78r; muametenesc DC II, 37v; DC IV, 58v, 104r; muamitenesc DC III, 185v; mehmeteni GN, 189v, 299r, 302r; mahmeteni GN, 185v; mohametean OC I, 54v; mahometeni OC II, 21r; PTR, 1; PI, 1, PI, 1; muhametani HOG, 33; GSP II, 22; muhamiteni HOG, 34; muhameticesc NIU, 49v, 295r; muhametenesc NIU, 182r; muhametinesc NIU, 223r, 248r, 249r; mahometanicesc OMT, 7; mahometan SPBA, 89; BR 1821, 163; PAGR, 10; AIR II, 46; RB, nr. 6, 1, 210; VVP, 76; VL, 53r; mahomedan LB, 368; MF I, 41r; maometean GC IV, 6r; moametan AR 1837, 234; ASI, 23; mohamedan FMIL 1844, 34; PBV, 239; mohametan, mahumedan GLC, XVIII, 32. (Cf. gr. mwameqanikÒj, it. maomettano, fr. mahometan, germ. Mohammedaner şi mohammedanisch).
  MAHOMEDANISM s. moametismos DIP, 5v; moametism VIO I, 44v; muhamedanism TD I, 84; mahometism PAGR, 10; EGI, 53; VVP, 76; DL, 19; PBV, 239; moametizm PIU IV, 196; maometism GC IV, 5v; moametanism AR 1829, 237; GG, 146; SHI II, 93, 93; mahometanismós TPE, 5v; mahometanism FMIL 1844, 353; maomedanism LMG, 103. (Cf. gr. mwameqanismÒj, germ. Mohammedanismus, fr. mahométanisme şi mahométisme, it. maomettanismo).
  MAIESTATE s. Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi 1. („titlu dat unui suveran; autoritate, mărie”; fig.) maiestat CP I, 47; maiestate SEC, 150; CP I, 49; TAI, 8; MIA, 20; MPI, 5; DO, 7; DGR, ded., 15; ILT, 3; BD II, 6; BRD, 92; MSS, 4; MBV, 38, 45; BR 1829 I, 32, 33; AR 1829, 5; BAR II, 11; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; magestate GC IV, 32r; majestate GRN II, 18; NV, 250; PD, 400. 2. („grandoare, măreţie, prestanţă, solemnitate”) maiestate BDL III, 598r; FTM, 94; BD II, 6; BRD, 11; AR 1830, 220 bis; FTP II, 124; BAR I, 135; AR 1837, 218; majestate AR 1837; 173; GPG2, 5; INB 1859, 30; magistate EOI, 156. (Cf. lat. majestas, germ. Majestät, fr. majesté, it. înv. magestate).
  MAIESTUOS adj. maiestos FTM, 4, 9, 32, 41; AR 1830, 87; AR 1832, 119; PS, 58; LMS, 26, 38; SIT, 255; PCI, 86, 126; CA 1852, 22, 101; CA 1853, 10; SCC II, 92, 293; forma era frecventă pînă la 1860; maiestuos BDL III, 598r; BD II, 6; CA 1847, 49; BCP, 81; CA 1855, 139; maiestos, maiestuos StDR, 166; magestuos GC IV, 32r; SCC I, 214; magestios CA 1852, 4; majestuos NV, 250; PD, 400; majestos INB 1857, 33; INB 1859, 21, 22; maiestaticesc SIU, 48v; TCA, 11; maiestetic CR 1830, 238; maiestatic BAR II, 193; majestatic BMN II, 61. (Cf. it. maestozo, fr. majestueux, germ. majestätisch).
  MAIOR s. (Milit.) Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi maior CDG, 52r; IRF, 21, 55, 65; RA, 27; JNA, 17; KUP, 1v, 3r, 16r; BDL III, 598v; AR 1829, 9, 10, 26; CR 1829, 188; CIRA, 279; BAR I, 229; RO, 7; GG, 142; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; maior sau magior şî major GC IV, 4r; máior ESI, 109; major CR 1829, 83, 127, 140; CR 1830, 404; major, maior StDR, 166. (Cf. germ. Major, rus. ä×àæè, fr. major).
  MAIOREN adj. („major”) maioren BAR I, 184; FMIL 1840, 60; SIM, 234; StDR, 166; maiorin CA 1853, XLIII; maioren (vîrsnic) BCD, 94; vîrstnici (maioreni) AML, 28. (Cf. germ. majorenn, lat. maiorennis).
  MAIORENITATE s. („majorat”) maiorinita (vîrstnicie) AR 1832, 328. (<germ. Majorennität).
  MAIER s. (Adm., „primar”) mer GC IV, 35; mair MN 1836, 22; MEN II, 120; NV, 250; DIB, 6; PD, 400. (<fr. maire).
  MAIREASĂ s. („soţie de primar”) NV, 250. (<fr. mairesse).
  MAIRIE s. (Adm., „primărie”) mairie NV, 250; PLB, 28; PD, 400; merie T 1857, nr. 11, 3.
  MAIS s. (Bot.) mais (păpuşoi) AR 1829, 44; AR 1835, 41; AR 1837; 197; FGGN, 148. (Cf. fr. mais, germ. Mais).
  MAISTRU s. 1. („meşter, meseriaş”) maistor DCM, 192; ESI, 27, 28; HO, 53; OCE, pf.; DOA, 4; TF, 197; MPI, 123; VPP, pf.; LPT, 104; CTT, 31, 146; mastor HPP, 72; FTM, 77; mastur FTM, 224; maister DOA, 5; AA, 10; ASH, 22; FMIL 1847, 124; maistăr GSP II, 156; maistru SIT, 110; StDR, 166; RL, 107; CA 1861, 88. 2. („artist, maestru”) maistor CTT, 59; maistri AR 1837; 70; CA 1855, 112; maister PBM, XXIII; PIC, 124, 125. 3. („titlu ierarhic în anumite organizaţii militare, politice, religioase”) maistru DC I, 137v; CA 1850, 39. 4. („persoană care instruieşte pe cineva”) maistăr FBN, 52; BPN I, 106; maister BIP, 79; maister (învăţător) RMS, 341. (Cf. germ. Meister, scr. majstor, ngr. m£storaj, m£storhj).
  MAJORDOM s. (Adm.) maiorul domei SHI II, 157; majordom NV, 250; PD, 400; maiordom SMB I, 78, 127; GM 1854, 217. (Cf. fr. majordome, germ. Majordom).
  MAJUSCULĂ adj., s. maiusculă SGR I, 3, 222; StDR, 166; majusculă NV, 251; PD, 400. (Cf. fr. majuscule, lat. maiuscula).
  MALADIE s. Vezi Form. term. şt., p. 232. Cf. şi malatie BDJE, 102; AVP, 14; maladie LS, 38; SMB I, 110; ICI, 113; AVP, 14; PD, 402. (Cf. it. malattia şi malatia, fr. maladie).
  MALADIV adj. maladiv SIT, 93; NV, 251; SMB II, 352; PD, 402; malativă, bolnăvicioasă AVP, 14. (<fr. malatif, cf. it. malattia).
  MALAHIT s. (Mineral.) malahit CIN, 416, 418; malahită AR 1837, 223; malahit (malachite) BIN, 51. (Cf. germ. Malachit, fr. malachite).
  MALAXA vb. a malaxa (a frămînta) CEF, 136. (<fr. malaxer).
  MALEDICŢIE s. maledicţie GC IV, 9v; NV, 251; SCC II, 345; ICI, 138; PD, 402; maledicţiune DILB III, 219; AVP, 14. (<fr. malédiction).
  MALEOL s. („butaş”) malléol adecă ciocănuţ [...], malléol (ciocănel) MVV, 12; maleol BCA, 267. (Cf. lat. malleolus, it. malleolo).
  MALEOLAR adj. (Anat.) ligamentul maleoler KMA, 153. (<fr. malléolaire).
  MALEZICE vb. ne detestăm şi ne malezicem DFL, 66.
  MALIŢIE s. malicie SMB I, 60, 188; maliţie CEF, 41; PD, 402. (Cf. fr. malice, it. malizia, lat. malitia).
  MALIŢIOS TF, 280; AML, 85, 93, 101; malicios BDJE, 68; SMB I, 60, 159, 191. (Cf. lat. malitiosus, germ. maliziös, fr. malicieux).
  MALŢ s. malţ FMIL 1844, 55; BCA, 614. (<germ. Malz).
  MALVACEE s. pl. (Bot.) malvaceele (nalbele) BIN, 188. (<fr. malvacées).
  MAMAR adj. (Anat.) tumori mamale TCC, 64r; mamer PAD, 158. (Cf. fr. mammaire, it. mammali).
  MAMELON s. (Georg.) LIT, 297; CEG, 39. (<fr. mamelon).
  MAMELUC s. mămăluc IRF, 13, 52; mamaluc GSP II, 6; BPN II, 336; PIU III, 221; PIU IV, 138; mameluc TSVM, 14; AR 1829, 196; GC IV, 12r; AR 1837, 95; RB, 339; AR 1843, 365; PD, 403. (Cf. lat. mammalucus, germ. Mameluk, fr. mamelouk).
  MAMILAR adj. („în formă de mamelon”) mamiler KMA, 103, 478. (<fr. mamillaire).
  MAMUT s. (Paleont.) AR 1830, 357; AR 1834, 88; CIN, 468; AR 1837, 178; FL, 20; StDR, 167; BMN II, 17; BIN, 293; DCB IV, 131; CEG, 88; INB 1859, 10. (Cf. fr. mammouth, germ. Mammut).
  MANDARIN s. („înalt funcţionar în vechea Chină”) mandarin IE, 119; MIU, 78; AZ, 1v, 32v; MCB, 10; VMG, 7; AR 1830, 166; GC IV, 12; AR 1831, 61; AsF, 89; StDR, 167; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; manderin GSP I, 166; BPN I, 56. (Cf. fr. mandarin, germ. Mandarin).
  MANDANELĂ s. („bandă, la masa de biliard”) GC IV, 12v; VVP, 76; PEG, 159; PBV, 236.
  MANDAT s. 1. (Jur.., Comerc., Adm.) mandat SCS, 5; GC IV, 12v; KDP, 24; NV, 251; StDR, 167; CA 1853, XX; SCC I, 299; pe la 1850 cuvântul era frecvent; mandat (poruncă) BRD, 84; IGR, 208; vechilat sau mandat BCD, 363. (Cf. fr. mandat, germ. Mandat).
  MANDATAR s. („împuternicit, delegat”) GC IV, 12v; RL, 330; VO 1857, 7, 13; C, 13; SPB, 275; CA 1862, 128. (Cf. fr. mandataire, lat. mandatarius).
  MANDATOR s. mandatoriul este acela care dă altuia o putere... SCS, 6; mandátor, mandatofor GC IV, 13r; mandator DIB, 578; R 1857, nr. 2, 2; BEC, 7; PD, 403. (Cf. lat. mandator, it. mandatore, ngr. mantatofÒroj).
  MANDRIL s. (Zool.) mandril (soi de maimuţă) CIN, 20; mandril StIN, 74. (Cf. germ. Mandrill, fr. mandrill).
  MANECHIN s. NV, 252; ASLI, 149; PD, 404. (<fr. mannequin).
  MANEVRA vb. 1. (Milit.) manevrui IRF, 36, 45; AR 1837, 102; manevri IRF, 40; manovra NV, 252; manevra GM 1854, 308; RL, 131; CA 1856, 86; PD, 405. 2. („despre nave, maşini, a executa anumite mişcări”) manevri AR 1829, 126; manovra NV, 252; manevra TR 1854, 181; LIT, 151; PD, 405. 3. („a folosi mijloace îndemînatice pentru a atinge scopul propus”) manevra SCC I, VII; PD, 405. 4. („a mînui o armă”) manevra PCI, 183, 185; CA 1859, 71. (Cf. germ. manövrieren, fr. manoeuvrer, it. manovrare).
  MANEVRAŢIE s. (Milt.) NB, 37.
  MANEVRĂ s. 1. (Milit.) manevre pl. IRF, 45; NB, 25; AR 1829, 171; CR 1830, 264; AR 1830, 533; BAR II, 165; AR 1834, 210; NAP, 14; RB, nr. 18,3, 218; CA 1850, 67; ROM, 177; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; manevrele (mişcările oştineşti) AR 1832, 65; manevre (mustre) militare AR 1837, 111; manevruri IRF, 45; CR 1829, 155; manoevruri IRV, 69v, 156r; manevru AR 1833, 20; manevră GC IV, 12r; AR 1837, 156; FMIL 1840, 48; StDR, 167; PD, 405; manevră (muştră) AR 1834, 147; manevr AR 1837, 142; manovru NV, 252. 2. (Nav.) manevre BPN II, 193; AR 1829, 115; SD 1855, 3; manevrurile (mişcările) ce barca [...] făcea CR 1829, 113; manevruri CR 1829, 197; SPV, 173; manevră MRC, 37; GC IV, 12r; LIT, 151; manovru NV, 252; maniovră SCC I, 222. 3. („maşinaţie, viclenie, tertip”) manevră AR 1830, 479; RB, nr. 7,3; nr. 10, 1; NPC, XVI; VN, 10; StDR, 167; CA 1862, 72. (Cf. fr. manoeuvre, germ. Manöver, rus. манёвр, it. manovra).
  MANGAN s. (Chim.) mangan VA, 11; CIN, 404, 444, 448, 450; StIN, 14. (<germ. Mangan).
  MANGANAT s. (Chim.) PFHM I, 96. (<fr. manganate).
  MANGANEZ s. („mangan”) magganez PH, 6; AR 1830, 434; maganez PH, 6; AR 1830, 434; manganez PH, 6; TAA, 19; manganes PFHM I, 4; BIN, 56. (Cf. fr. manganèse, it. manganese, ngr. maggan»sion).
  MANGANIC adj. CEG, 41, 78. (fr. manganique).
  MANI s. pl. (Antic. rom.) zeii mani BAR I, 128; manile (duhul) lui Esop AsFA, XX; mane StDR, 167. (Cf. lat. manes, fr. mânes).
  MANIA vb. 1. („a mînui”) SIT, 103, 225; NV, 251; RL, 382; GCB II, 217; R 1857, nr. 29, 4; PIC, 34. 2. („a conduce, a dirija”) NV, 251; CEF, 117; GCB II, 217. (<fr. manier).
  MANIABIL adj. NV, 251. (<fr. maniable).
  MANIAC adj., s. (Med.) maniac NV, 251; BIF, 12; PBV, 236; PD, 403; manios AML, 102, 103. (Cf. fr. maniaque, it. maniaco).
  MANIARE s. RL, 130; GCB II, 217.
  MANIERIST adj., s. PD, 404. (<fr. maniériste).
  MANIHEISM s. (Filoz., Relig.) manihaismós HFP, 11; manihaism HFP, 36; maniheism DFL, 137, 183. (Cf. ngr. manicaii@smÒj, fr. manichéisme).
  MANIHEU s. eresul maniheilor APC, 405r. (<ngr. manica‹oj).
  MANIOC s. (Bot.) manioc GIA I, 43; SPV, 69; manioc, manioca GC IV, 12r. (Cf. fr. manioc, it. manioca).
  MANIPUL s. (Antic. rom., „subunitate militară” BAR II, 134, 142, 148, 166. (<lat. manipulus).
  MANIPULA vb. RMS, 139, 585; PBV, 236; PD, 404. (<fr. manipuler).
  MANIPULANT s. FMIL 1844, 148, 168. (<germ. Manipulant).
  MANIPULARE s. PBV, 236; R 1858, 23.
  MANIPULATOR s. („instrument cu care se manipulează”) D 1859, an II, 11; PD, 404. (<fr. manipulateur).
  MANIPULAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 232. Cf. şi manipulaţie MIM, 43; AR 1830, 205; SR, 26; FL, 4; FMIL 1844, 146, 330; RL, 90; WCP, 157; PBV, 236; PD, 404.
  MANIŞCĂ s. (Vestim.) MPG, 13; VFD, 62. (<rus. манищка).
  MANOMETRIC adj. vasul manometric PFM, 181. (<fr. manométrique).
  MANOMETRU s. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi manometr, manoscop GC IV, 12r; manometrul cu două braţe PFM, 80; manometru, manoscop PD, 405. (Cf. şi fr. manoscope).
  MANOPERĂ s. 1. („maşinaţie, uneltire; procedeu, metodă”) BCB, 10; SMB I, 41; VO 1857, 4; BEC, 414; D 1860, 91, 101. 2. („mişcare, lucrare, acţionare cu mîna, manevră”; Nav., Milit.) DIB, 272; DILB IV, 202; DCB I, 7, 10; DCB II, 73; PD, 405. (Cf. lat. manopera, fr. manoeuvre, it. manovra).
  MANSARDĂ s. manzardă CD, 33; mansardă DIB, 227; R 1857, nr. 30, 2. (Cf. fr. mansarde, germ. Mansarde).
  MANŞETĂ s. (Vestim.) manjetă MG I, 158; mangetă, mangeturi, mangete GC IV, 10v; mangetă, mangetură PBV, 236. (Cf. fr. manchette, germ. Manschette, rus. манжета).
  MANTĂ s. (Vestim., „mantie”) mant FTM, 9, 262; mantă FTM, 92; CR 1830, 162; BM, 48; AS, 19, 32; RNA, 3; KMP, 139; BPA, 11; BDJE, 139; ASI, 9; BP, 214; AF, 32; PS, 1; CMI, 69, 74, 194; SAI, 81; PIC, 79; BBR, 22. (Cf. fr. mante, it. manto).
  MANTELĂ s. (Vestim.) mantel PAFR, 24; FL, 31; VVP, 76; DFL, 159; SIM, 16; TR 1854, 156; PD, 405; mantelă GC IV, 10v; RO, 28; AsP, 40; RB, 279; MCL 1838, 44; MAR, 37; SMR I, 121; FMIL 1847, 114; BP, 104; AF, 27; SIT, 65, 203; SIM, 126; RMS, 66; pe la 1850 forma era frecventă; mantele pl. CR 1830, 151; TAA, 29; MCL 1839, 402; mantilă GC IV, 12r; BDJE, 141; BP, 118, 196; StDR, 168; GM 1854, 120; CMI, 114; BC, 51. (Cf. germ. Mentel, it. mantello şi mantella, fr. mantille).
  MANTELETĂ s. un mantalet scurt GIA II, 13v; manteletă DIB, 533. (Cf. fr. mantelet, it. mantelleta).
  MANUDUCERE s. ducere de mînă DMA, f.t.; DMC, f.t.; ICD, 10; ducere de mînă sau povăţuire DAE, f.t.; manuducere OMT, ded.; BDC, 164; CTT, 169; SIM, XIV, 52; manuducere, mînoducere StDR, 168. (Cf. lat. manuducere şi manuductio).
  MANUDUCTOR s., adj. („povăţuitor, îndrumător”) manuductor pentru învăţătorii sholasticeşti MPI, f.t.; manuductor DO, 73; manuductor (povăţuitor) LPT, 71; îndreptării cei manuducătoare a învăţetoriului DO, 38; manuducător BDC, 94; o compunere mîno-ducătoare CIN, 1; cel mai bun mînŭ-ductoriŭ pentru orice profesor CDR, II. (<lat. manuductor).
  MANUFACT s. („obiect manufacturat”) manufact DGR, 58; BDC, 170; RB, 392; BG, 35; 44; manufapt PSC, 118r; RL, 271. (Cf. lat. manufactus, germ. Manufakt).
  MANUFACTOR s. („producător de obiecte manufacturate”) DSM, 17; DSM2, 19; TG, 29; Prop, 82; BCD, 256; SCC I, 16; Z 1856, nr. 7, 2; BEC, XVI.
  MANUFACTORIE s. („atelierul, localul unde se produc obiecte manufacturate”) SCC, 16, 158, 168.
  MANUFACTUAR adj. industrie manufactuară SSC, XI, 72, 79; centrurile manufactuarie SSC, 98.
  MANUFACTURA vb. SSC, 110. (<fr. manufacturer).
  MANUFACTURAT adj. producte manufacturate MN 1836, 67, cf. şi 56; Z 1856, nr. 13, 3; SSC, 98. (Cf. fr. manufacturé).
  MANUFACTURĂ s. lucruri de mîini (mînă) IEI, 9v, 34; manifaturi DC IV, 205r; AR 1830, 197; manufactură ISF, 2; ISI, 23; DOA, 37; GSP I, 12; MPI, 26; VPP, 336, 337; KIT, 390; MFV II, 43v; CR 1829, 200; AR 1829, 115; AR 1830, 375 BDC, 170; CPI, 100; CTT, 144; EGI, 48; VDA, 6; pe la 1835 forma era frecventă; manifatură, manufactură GC IV, 156v; manufácturi AA, 10; CR 1829, 69; ROB, 102; manufăptură AR 1829, 48; AR 1830, 356; CIRA, 245; ROI2 VI, 20; SHI II, 191; IL 1840, 83; RIP I, 122; IVA, 3; ICG, 192; CA 1852, 96; CA 1854, 65; CA 1855, 96; CA 1856, 72; Z 1856, nr. 21, 4; VMP, 190; manofactură SPV, XV; mînofăpturi SHI II, 6, 22; mînufăpturi AR 1829, 47; mînu-făpturi RSM, 11v; CIRA, 116, 191; AR 1837, 10; BFO 1838, 108; mînufăptură SSC, 8; manufăcturi AR 1829, 258; CA 1856, 11; mînăfăpturi RIP I, 64; FMIL 1844, 95; mînă-făptură AsE, 12; manifacturi BR 1829 II, 52; CIRA, 27; manifactură BGO 1840, 239; SMR II, 28; manufaturi AR 1830, 51; manifăpturi AR 1830, 166; manufaptură CPI, 218; manufapturi AR 1837, 201; FMIL 1840, 270; CA 1858, 31; manufactură, mînufăptură StDR, 168. (Cf. lat. manufactura, germ. Manufaktur, fr. manufacture, it. manifattura, manifatto şi manofatto).
  MANUFACTURIAL adj. industrie manufacturială MN 1836, 66; IVA, 10; AR 1845, 145; RL, 32; producte manufacturiale MID I, 198; industrie manufacturală FMIL 1847, 52; plăsmuire manufacturale CA 1858, 31; industrie manufapturală RL, 257, 271.
  MANUFACTURIER s. manufacturier NV, 252; CA 1856, 12, 13; manufacturar PD, 405. (Cf. fr. manufacturier).
  MANUFACTURIST s. manufacturist GC IV, 156v; RB, 384, 399; HMV I, 122; manufăpturist AR 1835, 98. (Cf. germ. Manufakturist).
  MANUMISIE s. manumisie PTB, 3; CFZ, 155, 158; manumişie DOB, 7. (<lat. manumissio).
  MARABU s. marabui (călugări maometani) AR 1835, 20; marabu (căpetenie de preoţi) AR 1837, 190; marabu (preot) AR 1837, 194 bis; marabut (sfînt) musulman FMIL 1840, 13; marabut, schit musulman CA 1861, 53. (<fr. marabout).
  MARBRAT adj. („cu aspect de marmură”) carnea lor puţin marbrată IVA, 39. (<fr. marbré).
  MARCA vb. („a aplica un semn caracteristic”; fig.) înmarca GC I, 340v; marca NV, 253; VO 1857, 3; R 1857, nr. 15, 4; PBV, 237; PD, 406. (<fr. marquer).
  MARCAL adj. congregaţia marcalicească MIM, 44; congregaţiile marcale FMIL 1847, 45. (<lat. marcalis).
  MARCĂ1 s. Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi 1. („semn distinctiv; trăsătură specifică”) marca, adecă pecete CDG, 14r; marcă GC IV, 19v; SGR II, pf.; CPI, 29; BFO 1843, 292; JDS II, 438; NV, 253; StDR, 169; CA 1855, 67; PD, 407; mărci GC IV, 19v. 2. („stemă, blazon”) marcă TSVM, 78; AR 1829, 199; CR 1830, 301; CR 1831, 54; SGR II, 154; GG, 141; PMG, 23; AIR III, 40; CA 1848, 59; GPG2, 37; marce AR 1830, 100; SHI II, 135; marce seau steme SHI II, 78. (Cf. fr. marque, ngr. m£rka, germ. Marke).
  MARCĂ2 s. 1. („măsură de greutate monetară”) marcă SIA, 47; StIN, 18; JDS II, 438; marc GC IV, 20r; NPC, 129; marcuri GC IV, 20r; NPC, 128. 2. („monedă”) marcuri MIU, 290; marcă GIC, 203; MCL 1838, 148; JDS II, 438. (Cf. germ. Mark, it. marco).
  MARCHIZ s. Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi marchez DAB, 178v; MCB, 109; PIU III, 105; AR 1829, 38; TCM, 7; AR 1830, 216; GC IV, 19v; AR 1837, 306; RCM, 168; BS, 64v; MID II, 197; marcviz NIU, 297r; marchiz CR 1829, 56; AR 1839, 131; MPG, 36; AR 1837, 289; MCL 1839, 359; FMIL 1840, 22; MEN I, 25; NV, 253; StDR, 168; DCB IV, 42; PD, 407; marchişi RIP I, 155. (Cf. ngr. markšsioj, mark…zoj, mark…sioj, it. marchese, fr. marquis, germ. Marquis).
  MARCHIZAT s. Vezi Împrumut. I, p. 71. Cf. şi 1. („domeniul unui marchiz”) marchisat BDC, 198; PD, 407; marchizat CDCE, 52; StDR, 168; PD, 407. 2. („rangul de marchiz”) marchezie GC IV, 19v; marchisat NV, 253; PD, 407; marchizat StDR, 168. (<fr. marquisat).
  MARCHIZĂ s. 1. („soţie de marchiz”) marchesă DAB, 178v; MMP, 100, 102; marcheză DAB, 180r; FC, 5r, 15r; CB 1818, 21; MBG, 32; MSR, 112; RB, 152; FMIL 1840, 126; NPT, 250; marchiză MBG, 2, 15, 59; RB, nr. 27, 4, 153; MCL 1839, 585; CA 1852; marchisă SIT, 228; 2. (Constr.) marcheză (învelişul dinaintea portalului) R 1858, 27; marchiză (cort cu mai multe camere) CA 1862, 35. (Cf. ngr. markšza, it. marchesa, fr. maequise, germ. Marquise şi Markise).
  MARECAGIOS adj. („mlăştinos”) ţările marecagioase PFHM I, 63; locurile băltoase (marecagioase) BIN, 219. (<fr. marécageux).
  MAREŞAL s. Vezi Împrumut. I, p. 71-72. Cf. şi („preşedintele unui corp nobiliar în Polonia şi Rusia feudală”; Milit.) marşal NID II, 57r; IRF, 7, 21, 60; NB, 31; MCB, 141; PIU I, 269, 275, 305; AR 1829, 10, 102; CR 1829, 211, 238; AR 1830, 370; AR 1833, 17; AR 1837, 2, 56; FL, 85; forma continuă să fie folosită, sporadic, pînă la 1860; mareşal BDL III, 600r; OFR, 17; CR 1829, 15, 97; CR 1830, 324, 339, 404; GC IV, 17v; CR 1831, 7; KMP, 90; AR 1837, 379; HAN, 35; VHP, XI; pe la 1840 forma era frecventă; mareşal, marşal StDR, 168. (Cf. germ. Marschall, rus. маршал, fr. maréchal).
  MARGRAF s. marc graf NIU, 203v; marcă graf NIU, 217v, 234v; marhgraf PIU IV, 86; margraf GC II, 182v; GC IV, 20r; SR, 5; PD, 406; margrav NV, 253. (Cf. germ. Markgraf, fr. margrave).
  MARGRAFAT s. marhgrafat PIU IV, 85; margraviat PD, 406. (Cf. fr. margraviat).
  MARIN adj. Vezi Form term. şt., p. 233. Cf. şi marin SPV, 56; BR 1829 II, 14; AR 1830, 144; GC IV, 17v; AR 1837, 192 bis; MCL 1838, 164; VVP, 76; FGE, 2; CN, 22; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; armie marenă MRC, 37. (Cf. fr. marin, germ. marin, lat. marinus).
  MARINAT adj. (Culin.) marinat TAA, 11; PBV, 237; mărinat DRB, 76; SIM, 58; (Cf. ngr. marin©toj, fr. mariné).
  MARINATĂ s. (Culin.) marinaturi CR 1830, 140; AR 1830, 219; marinată MAR, 2; GC IV, 17v; CDCE 15; PBV, 237; marinat DRB, 76, 87; marinadă, marinade pl. RMS, 38, 40. (Cf. ngr. marin£to(n), fr. marinade).
  MARIONETĂ s. (Teatru) GC IV, 17v; FMIL 1840, 327; StDR, 168; PD, 406. (Cf. fr. marionette, germ. Marionette).
  MARITIM adj. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi 1. („privitor la mare”) maritím GC IV, 17v; maritim MN 1836, 6; SIT, 356; MGP, 96; CA 1854, XXX, 73; TR 1854, 3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. 2. („privitor la marină”) maritim BGO 1840, 189; GM 1854, 209; Z 1856, nr. 5, 1; AVP, 14; PD, 406.
  MARMORAT adj. talpa acestei case e marmorată BAR I, 32. (Cf. lat. marmoratus).
  MARMOTĂ s. (Zool.) marmotă CIN, 35; StIN, 80; BIN, 282; marmoţii (un fel de urşi) PMC I, 116. (Cf. germ. Marmotte, fr. marmotte).
  MARMURĂ s. marmură OC I, 85v; OC II, 7r; GN, 46v; 107r, 219r; MTT, 27v; FTU, 9r; GIA I, 89r bis, 94r; GF, 212v; FNPB I, 22v; DAB, 89v; FNB, 27; GIC, 193; GC IV, 19v; VPA, 28; forma era frecventă pînă la 1860; marmure sg. FTU, 9r, 12r; GF, 212v; HOG, 34, 170; SHR, 15; GSP I, 23; FDB, 99; FTM, 41; LB, 378; LG, 80; marmoră FNPB I, 14r; MIU, 203; SIS, 27; GSP I, 23; CRac, 56; AR 1837, 217; StIN, 5; SSC, 32; NPT, 248; CEG, 36; marmor DO, 50; CRac, 52; LPT, 52; CIN, 374; FMIL 1847, 156; marmore sg. PAM, 2; LB, 378; BAR I, 30; FMIL 1840, 137. (Cf. lat. marmor, germ. Marmor, it. marmore).
  MAROCHIN s. 1. („piele fină de capră sau de oaie”) marochin CR 1830, 373; AR 1831, 217; CD, 86; BFO 1843, 161; NV, 253; BCB, 24; DIB, 142; C, 154; PBV, 237; PD, 407; marochină SSC, 106; SCC I, 223; marochinuri INB 1859, 115. 2. („obiecte lucrate în marochin”) marochin, marochinuri, marochine GC IV, 17v. (<fr. maroquin).
  MAROTĂ s. („sceptru de bufon”) marotă (păpuşă) CMR, 95; marotă GC IV, 17v. (<fr. marotte).
  MASUPIALE s. pl., adj. (Zool.) marsupialia (purtătoare d-un sac) BIN, 251; animalele pungoasă (marsupialia) MIN, 33; animalele purtătoare de pungă (marsupialia) INB 1859, 82; animale marsupiale CEG, 77; marsupiale PD, 407. (Cf. lat. marsupialia, fr. marsupial, marsupiaux).
  MARŞ, -Ă 1. s. (Milit.; „deplasare, drum”; fig.) Vezi Împrumut. I, 72. Cf. şi marş GIA II, 85v; IRF, 39, 67; GSP II, 77; RA, 73; CB 1818, 69; BPN II, 177, 206, 268; CR 1829, 254; LME, 68; GC IV, 24v; AR 1831, 124; FTP II, 177; CIRA, 240, 352; BAR II, 165; AR 1834, 128; AIR I, 92; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; marş (mersul oştenilor) BDL III, 601v; marşul (mergerea) AR 1832, 38; ostenelile marşului (călătoriii) AR 1835, 47; marşă AsM, 183, 203; AR 1837, 181, 381; SMR I, 10; BFO 1843, 114; AOD, 9, 123, 176; SRM, 27, 181; KDP, 72; StDR, 169; GM 1854, 4; CA 1855, 17; RL, 213, 372; Z 1856, nr. 1, 4, nr. 6, 3; JA, 179; NPT, 137; RIT, 19; CA 1861, 95. 2. (Muz., Lit.) marş BDT, 22v; AR 1829, 75; MALP, 41; CR 1830, 109, 205; AR 1830, 203; RNA, 1; KCL, 15, 64; WPM, 23; RBM, 11; StDR, 169; AAR, 68; RL, 112; CMI, 13; ASLI, 395; SPB 257; marşă AR 1835, 33; SRM, 212; marşe pl. AR 1837, 331. 3. interj. marş GC IV, 24v; KPA, 42. (Cf. fr. marche, germ. Marsch).
  MARŞANDĂ s. („modistă”) GC IV, 24v; MPG, 13, 34; MN 1836, 48; RB, nr. 27, 4; SIM, 59; CA 1848, 55; RL, 410; PBV, 238; PIC, 33; AML, 45, 46. (<fr. marchande).
  MARŞANDĂRIE s. („magazin cu articole de modă”) marşendărie FMIL 1844, 230.
  MARŞRUT s. („itinerar, traseu”) marşărută IPC, 13; marşerut AR 1830, 97; marşrut GC IV, 24v; DTN, 81; marşrută CA 1848, 97; marş-rută RL, 10. (Cf. germ. Marschroute, fr. marcheroute).
  MARTIR s. martir (mucenic) BGV, 23v; AR 1830, 496; martir AR 1830, 26; CIRA, 56; AR 1842, 141; AsL, 40; SCMI, 20; MEN II, 145; BP, 215; LMS, 14; NV, 253; StDR, 169; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. martyr).
  MARTIRIU s. martirism MEN II, 207; RL, 155; martiriu NV, 253; PD, 407; martiruri AAR, 2. (Cf. lat. martyrium, fr. martyre).
  MARTIRIZA vb. NV, 253, BC, 71; SPB, 98; PD, 407. (<fr. martyriser).
  MARTIRIZARE s. SCC II, 178; martirizaţie Z 1856, nr. 3, 4.
  MARTIROLOGIU s. martirolog GC IV, 22r; martirologiu PD, 408. (Cf. fr. martyrologe, lat. martyrologium).
  MARŢIAL adj. 1. („viteaz, războinic; solemn, grav, impunător”) marţial BR 1829 II, 30; CR 1830, 298; NV, 253; BCB, 41; CA 1853, 46; RL, 131; Z 1856, nr. 2, 3; C, 28; PBV, 237; PIC, 5; CA 1858, 113; PD, 408; marţial (oştenesc) AR 1830, 419; marţial (veteaz) AR 1834, 240; marţial (războinic) AR 1837, 306. 2. (Jur.) comisie marţială CR 1830, 203; lege marţială (adecă oştenească) AR 1831, 89. 3. (Farm.) sare marţială PMC II, 5. (Cf. lat. martialis, fr. martial).
  MASACRA vb. masacra (ucide) AR 1830, 489, 508; masacra CA 1851, 37; INB 1857, 44; PD, 408. (<fr. massacrer).
  MASACRAT adj. AVP, 14.
  MASACRU s. masacru (ucidere) AR 1830, 453, 508; masacru StDR, 169. (<fr. massacre).
  MASĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi 1. („totalitatea elementelor care alcătuiesc un corp; cantitate, colectivitate”) masă MIU, 58, 97; MIA, 17; AR 1834, 322; AR 1837, 210, 300; FMIL 1840, 198; FGE, 7, 94; FGGN, 6; FMIL 1844, 333, 397; FMIL, 1847, 41, 73, 171; NV, 254; CA 1850, 14, 66; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; masă (compoziţie) LMA, 135. 2. (Jur., Comerc.) masă CL II, 155; AR 1830, 146; SR, 32, 41, 49; JDS II, 438; NV, 254; StDR, 169; masa creditorilor CCB, 53, 56, 214; BCD, 359; CCP, 110; BEC, 333, 334. (Cf. şi germ. Masse).
  MASCÁ vb. („a pune mască; a ascunde, a acoperi”) înmăsca GC IV, 27v; măsca DL, 83; măscui MEN I, 69; Z 1856, nr. 2, 3, nr. 9, 1; mascui GM 1852, 57; masca NV, 253; PBV, 238; PD, 408. (<fr. masquer).
  MASCARADĂ s. 1. („petrecere, bal la care participanţii sînt mascaţi; grup de oameni mascaţi”) mascarat DC II, 49v; DC IV, 148r, 165v; mascaradă GC IV, 26v; MBG, 67, 87; AR 1837, 72; FD I, 40; SRM, 148; NV, 253; PBV, 238; PD, 408; mascheradă AR 1834, 100. 2. („mască, om mascat”) mascaradă GC IV, 26v. (Cf. fr. mascarade, germ. Maskerade).
  MASCAT adj. mascherat FTM, 69; masche CR 1829, 38; RB, 253; AsF, 86; mascat AR 1830, 97; BDJE, 176; BMN I, 21; RL, 414; CA 1858, 125; DCB III, 37; D 1860, 96; mascat, mascuit StDR, 169; mascuit AR 1834, 51; AR 1837, 71, 85; CA 1855, 3; măscuit DTN, 47; HAN, 48; HP, XXVII; AsF, 87; CA 1848, 61; GRR, 124, 277; măscat DAH, pf. 3; DL, 83; maschit EOI, 237. (Vezi masca; cf. şi it. mascherato, fr. masqué).
  MASCĂ s. muţună OC I, 8r, 13r, 47r; GIA I, 127r; GIA II, 54r; obrăzar TPE, 16r, 21r; mască (măscară) PV, 143; máscără FC, 60r; máşcără BPN I, 93; mască MIU, 397; BDL III, 601v; MCB, 123, 147; GPF, 145; GIC, 55; VMG, 24; DCN, 46; EGR, XXVIII; RDS, 62v; CR 1829, 129; HFP, 116, 254, 299; CMR, 62; AR 1830, 370; GC IV, 26v; TAA, 8; pe la 1830 forma era frecventă; mască (obrăzar) AR 1831, 24; maşce pl. AAS, 25r; masce (obrăzare) BGV, 36v; masce (obrăzaruri) MFV II, 86r; masce AR 1837, 71; AsF, 88; CA 1854, 132; RL, 414; maşci, masche GPF, 163; masche BR 1829 II, 49; HFP, 22; măsci GC IV, 26v; CDCE, 145; larvă LB, 343; BRD, 57; FL, 22, 47; StDR, 159; PBV, 217; larve sau obrăzare AR 1821, 195; larvă (făţărie) BR 1829 II, 41; larvă (mască) FL, 42. (Cf. ngr. moutzoàna, lat. mascara şi larva, germ. Maske şi Larve, fr. masque, it. mascara, magh. maszkara).
  MASCUL Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi 1. mascul BD II, 27; MEN II, 101; INB 1859, 12; AVP, 14; PD, 408. 2. adj. flori mascule FBE, 78r, 87r; MIN, 140; INB 1859, 38.
  MASETER s. (Anat.) muşchiul maseterul KMA, 185; maseterul sau masticatorul este pătrat PAD, 50. (Cf. fr. masséter şi masticateur).
  MASIV1 adj. Vezi Form term.şt.,p. 233. Cf. şi masiv GC IV, 24v; SGR II, XII; AR 1838, 268; MCL 1838, 21, 86, 88; MCL 1839, 227, 348; AF, 178; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; masif CA 1862, 78. (Cf. şi germ. massiv).
  MASIV2 s. 1. („un obiect, un corp în întreaga lui mărime şi greutate”) masiv TIV, 17, 171. 2. („grup compact de arbori”) masiv DILB II, 231. 3. (Geogr.) masivul din năuntru a Carpaţilor […], masivul Transilvaniei CA 1861, 30, 32. (Cf. fr. massif, germ. Massiv).
  MASTIC s. 1. („răşină de lentisc, sacîz”) mastihă, mastih DC I, 88v, 153v; mastihă GC IV, 29r; mastic StDR, 169; DILB I, 204; sacîz (mastica) PMC II, 29; mastix CA 1855, 160. 2. („pastă de lipit, nivelat; chit”) mastic StDR, 169; CA 1856, 96; JA, 92. (Cf. ngr. mast…ca şi mast…ch, fr. mastic, lat. mastix, germ. Mastik, it. mastica).
  MASTODONT s. (Paleont.) mastodon CIN, 468; BMN II, 17; INB 1859, 10; mastodont NV, 254; BIN, 293; DCB IV, 131; CEG, 86, 88; PD, 409. (Cf. germ. Mastodon, fr. mastodonte).
  MAŞINA vb. („a face intrigi, a unelti”) maşina GC IV, 32r; machina SMB I, 125; PD, 401. (Cf. fr. machiner, it. machinare).
  MAŞINAL adj., adv. maşinal, maşinalicesc GC IV, 32r; maşinal SCC II, 163; RL 129; machinal, mahinal NV, 248; machinal DCB III, 115; PD, 401. (<fr. machinal).
  MAŞINALICEŞTE adv. maşinaliceşte GC IV, 32r; SIT, 305; LS, 14, 103; CA 1852, 68; SCC II, 173; mahinaliceşte DL 46; NPT, 132; machinaliceşte DIB, 340, 397.
  MAŞINAŢIE s. („intrigă, uneltire”) maşinaţie MID I, 262; CA 1853, 56; SCC II, 229; RL, 156; mahinaţie CA 1854, XXVII; C, 149; NPT, 333; machinaţie C, 1; machinaţiune LS, 81; SMB I, 228. (Cf. fr. machination, lat. machinatio).
  MAŞINĂ s. (Tehn.; fig.) Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi mahíni OC I, 86r; mahínuri OC I, 118r; mahine OC II, 5v; máhină PTF, 150r; VIC, 226r, 234r; GCA, pf. 1,8; GIA I, 93, 100v; GIA II, 72; AZ, 21v, 71r, 85r; FLG, 45; BDL III, 603v; mahínă GCA II, 12r; MIU, 61, 209, 434; GSP II, 62; MPI, 14; mahină PSG, 83r IRV, 109r; BGV, 31r; MFV I, 21r; CLV, 25r; BR 1829 II, 15, 24; BAR II, 144, 169; MF II, 98v; MF III, 108r; MEN I, 5, 8, 144; mihanie NZ, 34v; mihani CLV, 50v; machină DC IV, 166r; BDJE, 53; AF, 165; BIP, 49, 250; BRA, 41, 149; DILB I, 204; BC, 27; LIT, 47, 134, 143, 160; DCB I, 197; PD, 401; machină, mahină NV, 248; máchină HFP, 50, 86; maşină SHR, 13; BPN I, 135; CS 1820, 5; MFV II, 114r; MCB, 133, 168; GIC, 220; PIU III, 202; DCN, 51, 139; VMG, 130; EGR, 163; NMP, 19; CR 1829, 212; AR 1830, 177; GC IV, 31r; MRC, 13; FTP I, 207; FTP III, 117, 127; BAR II, 133; CTT, 89; pe la 1830 forma era frecventă; măşină CB 1816, 61; FTM, 248. (Cf. şi ngr. mhcan»).
  MAŞINĂRIE s. (Tehn.; fig.) maşinărie VDA, 9; FMIL 1847, 78; JA, 45; PBV, 239; maşinerie IL 1841, 139; LMA, 38, 41. (Cf. fr. machinerie, germ. Maschinerie).
  MAŞINISM s. (Tehn.) machinism NV, 248; PD, 401. (<fr. machinisme).
  MAŞINIST s. (Tehn.; fig.) maşinist GC IV, 32r; ELS, 30; AR 1837, 385; PME, 29; StDR, 171; PBV, 239; R 1858, 28; CA 1859, 76; mahinist AR 1837, 397; machinist, mahinist NV, 249; machinist PD, 401. (<fr. machiniste).
  MAT adj. NV, 254; DIB, 264, 584; R 1857, nr. 23, 4; PBV, 238. (<fr. mat).
  MATADOR s. AR 1830, 7; AsF, 122, 137; IL 1840, 29; NV, 254; StDR, 169; CA 1861, 132. (Cf. fr. matador, germ. Matador).
  MATEMATIC adj. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi matematicesc EBG, 124r; BE, 70r; TGR, pf. 1; BLM, 5; MIU, 61; OMT, 38; SHR, 18; VPP, 142; GIC, 48; GC IV, 28v; MF I, 77r; VVP, 76; RL, 204; matimaticesc VEI, 96r; GN, 48r; HGT, 3; SIU 46, FC, 51v; DLG, 129, 141; VMG, 184; NMP, 17; HFP, 51, 192; BR 1829 II, 24; CR 1830, 272; BAR I, 100; matematec, matematicesc BDL III, 602r; matematic MN 1836, 51; NV, 255; StDR, 170. (Cf. şi lat. mathematicus).
  MATEMATICĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi învăţătura matematichii EBG, 125r; matematică DMC, 184; VIC, 19v, 122v; RIM, 14; DCP, pf.; BDL III, 602; KIT, 109; CLV, 137r; MG I, 37; EGR, XXVI; BR 1829 I, 38; SPV, IX; GC IV, 28v; pe la 1830 forma era frecventă; matimatică MTT, 228v; GN, 60r, 185r; 234v, 307r; DC II, 71; DC III, 3v, 307r; POC, 30r; CSM, 23; DLG, 12; LOA, 72, 100.
  MATEMATICEŞTE adv. matematiceşte BDL III, 602v; VVP, 76; AF, 121; ATI, 6; RL, 180; PBV, 238; matimaticeşte ASS, 2v.
  MATEMATICIAN s. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi matimatec VEI, 50r; GN, 36r; 46v; 182r; matimatic VEI, 60v, 95v; ECG, 9v, 10r, 15r; BR 1829 II, 24; matemáticos GCA II, 54r; matematicós CTT, 154; matematíc BLM, 5, 84; matematic RIM, 5; BLM, 6; MIU, 94; MCB, 103; GC IV, 28v; GIC, 223; SGR II, 132; MCL 1838, 174; VVP, 76; AsL, 10; pe la 1840 forma era frecventă; matematic BDL III, 602r; PIU I, 267; matematisian CLV, 4r, 137v; MFV I, 94r.
  MATERIAL1 s. 1. („bun, produs”) material DC I, 10r; HM, 7; AR 1830, 50; CPL, 69; GG, 12; CA 1856, 14. 2. („materie, substanţă”) material DC I, 14, 146r; DC IV, 239v; CP II, 60; GIC, 230; AR 1829, 14; CIN, 39; SMA, 177. 3. („totalitatea obiectelor specifice unui anumit domeniu de activitate”) material PV, 91; DC III, 84r; DOA, 24; SIU, 67v, 81v; AR 1829, 127; AR 1830, 89, 106; LOA, 93, 102; RSM, 31r; AR 1837, 81; RB, nr. 5, 3, 386; BGO 1840, 282; CGR, 9; Z 1856, nr. 22, 4; materialii pl. CL II, 51; materialia pl. lat. DOA, 25. 4. („materie primă sau semifabricată din care se fac diverse bunuri”) material ISI, 7; CP II, 97; GIC, 138; CR 1829, 169; AR 1830, 209; BDC, 81; BAR I, 30; ROB, 22; CIRA, 213; BFO 1833, 48; MCR, 79; GG, 186; AS FA, XVII; AR 1837, 273 bis; PMG, 17; MSP, 3; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; materiel BEC, 7. 5. („informaţii şi date necesare pentru elaborarea unei lucrări literare, ştiinţifice etc.”) material TF, 295; AIR I, XIV; ROI 2 IV, 7, V, 4; CGR, 4; BG, VIII; GRR, 245; FMIL 1840, 98; FMIL 1844, 20; ROB 2, 612; C, 16; materiel RL, 396. (Cf. lat. materialis, germ. Material, fr. matériel, it. materiale).
  MATERIAL2 adj. Vezi Form. term. şt., p. 233. Cf. şi 1. (Filoz.; „alcătuit din materie; concret, real, palpabil”) materialnic VEI, 11r, 12r, 16v, 20r, 27v; BEM, 68; MIU, 68, 181; SIU, 31r; CLV, 148; MFV I, 35r; VMG, 181; HFP, 204; SIC, 26; CPI, 50; MF, 102v; MF II, 18r; APP I, 38; material, materielnic GC IV, 28v; material CMR, 34; MF I, 19r, 19v; MN 1836, 30; VVP, 76; PGRL I, 20; VL, 34r, 49r, 49v; RCM, 120; FMIL 1844, 367; MEN I, 104, 269; HMV I, 174; PGR, 75; pe la 1845 forma era frecventă. 2. („care ţine de aspectul economic, în special de mijloacele financiare de existenţă”) materialnic SIU, 31v; TPE, 12v, 25v; CR 1830, 231; BFO 1833, 135, 200; ROI2 III, 16; AR 1837, 28; material VMG, 164; CR 1830, 47; CPL, 26; LOA, 92, 99; AR 1834, 139; RSM, 17v, 26r; MPE, V; ROI2 III, 136; AR 1837, 44; MCL 1839, 519; MEN I, 56; PME, 2; materiale sg. TR 1854, 64. 3. (Gram.) [substantiv, adjectiv] material EGRM, 1r, 4v; GC IV, 28v; SGR I, 182; GCG, 113; EP II; HGL, 6; CGR, 20; BG, 15. (Cf. lat. materialis, germ. materiell, fr. matériel, it. materiale).
  MATERIALISM s. 1. (Filoz.) VA, 225; GC IV, 29r; MF I, 58v, 59r; MF III, 95v; VVP, 76; MEN I, 104; DFL, 183, 206; KFL, 46; NV, 254; StDR, 169; CFZ, 49; PBV, 238; PD, 409. 2. („interes exagerat pentru plăceri şi bunuri materiale”) MEN II, 255; CA 1848, 61; CFZ, 26; CEF, 128; RL, 53; C, 4; D 1858, 3. (Cf. germ. Materialismus, fr. matérialisme).
  MATERIALIST s., adj. 1. („industriaş; negustor”) materialistă DCI II, 224; materialisti (băcani) HMV II, 58; materialist FMIL 1847, 196. 2. (Filoz.) materialist DAB, 38v; GC IV, 29r; MF III, 95r; YNM, 12; VVP, 76; SMR II, 6; HMV I, 172; MEN I, 190; DFL, 68; NV, 254; CFZ, 82; RL, 257; PBV, 238; PD, 409. 3. („persoană preocupată în mod exagerat de probleme practice, materiale”) materialist BMN II, 71. (Cf. lat. materialista, germ. Materialist, fr. matérialiste).
  MATERIALITATE s. (Filoz.) materialitate GC IV, 29r; PIA, 6; NV, 254; CFZ, 79, 180; PD, 409; materialitate, materielime StDR, 170. (<fr. matérialité).
  MATERIALIZA vb. materialisi EOI, 155; materialisa MEN I, 15; NV, 254; BC, II, DCB IV, 69; D 1858, 1; PD, 409; materializa SCC II, 45; PBV, 238. (Cf. germ. materialisieren, fr. matérialiser).
  MATERIE s. Vezi Form. term, şt., p. 234. Cf. şi 1. (Filoz.; „corp, element privit din punctul de vedere al compoziţiei lui; substanţă”) EBG, 32r; FIT II, 75r; OC I, 8v; VEI, 29v; OPB, 8; NMSF, 13, 21; FC, 9v; TD I, 27, 92; TD II, 53, 92, 94, 248, 326; FGS, 45v; CP II, 110; NIS, 7; BPN I, 20; SPBA, 82, 92; BRI, 69; BRI, 69; NZ, 33r; CSM, 80; MFV I, 25v; CLV, 137v; POC, 26r; DLG, 103; GPF, 372; PIU II, 49; PCB, 35; POS, 58; HFP, 81; spre 1830 cuvîntul era frecvent. 2. („puroi”) ME, 121; CB 1814, 166; FDB, 70; BR 1821, 142; GC IV, 28v, 29r; AML, 181. 3. („produs din care se confecţionează diverse bunuri”) IE, 225, 233, 234; DCM, 240; BLM, 94; MIU, 54; APC, 128r, 128v; DAP, 84; LC, 27; MCB, 53; PIU I, 54; GC IV, 28v; CCB, 20. 4. („material textil, ţesătură, stofă”) DC I, 145v; LVH, 17r; GAP, 116v; AZ, 79v; DOA, 21; IFA, 178r; 179r, 181v; SIU, 43v, 54r, 54v; SG, 106; SPBA, 23; CSM, 317; CR 1829, 57, 258. 5. („obiectul, conţinutul unei opere sau al unei operaţii a spiritului”) MOC, pf.; OC I, 84r; MAF, pf.; SF, 1; RIM, 14, 72; BLM, 96; OST, XV; MIU, VII; PFBA, 633r; CP I, 1; IM, 75; IM, 75; CL II, 391; VPP, 227; BPN I, ded.; SPBA, 16; POS, 179; AR 1829, 45; MTF, 2v. 6. („motiv, chestiune, subiect”) IE, 183, 185; ZFV I, 57v; LVH, 25v, 79v; BEM, 154, 281; MIU, 72; APM, pf.; CP I, 146, 178; BDT, 217r; OMT, 2; FTM, 53; PAGR, 59; NZ, 36r; CLV, 22r; CSM, 124; EGT, 72r; AR 1829, 244. 7. (Did.) RS, 28; OP, 16r; RS 2, 28; MPI, 168, 169; VPP, 78; BIP, 17.
  MATERNITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 234. Cf. şi 1. („stare, calitate de mamă, sarcină; instinct matern”) maternitate MEN II, 219; BDJE, 175; PD, 409; maternitate, mămime, măicime StDR, 170. 2. („aşezămînt, spital în care nasc femeile”) maternitate SMM, 1; CA 1855, 138; LG, 30. (Cf. şi germ. Maternität).
  MATRICID s., adj. 1. („cel care şi-a ucis mama”) matricid GC IV, 29v; NV, 255; PBV, 239; PD, 410; matricida AVP, 14. 2. („crima uciderii de mamă”) matricidie GC IV, 29v; mamuciderea (matricidium) BAR II, 101. (Cf. fr. matricide, lat. matricida şi matricidium).
  MATRICOLĂ s., adj. matrică RCI, 10; CP I, 28, 139; metrică CP I, 27; CPI, 23; matriculă BD II, 30; StDR, 170; matrecule pl. BCI, 158; matricul PD, 410; reghistru matricul LOA, 92; reghistru matricul (matcă) LOA, 107; catalog matricul RSM, 19r. (Cf. lat. matricula, matrica şi metrice, fr. matricule).
  MATRIŢĂ s. („model, formă, tipar”) matîrcă PV, 38; CP I, 70; matîrcă, matrică BDL III, 603r, 603v; matriţă, matrică GC IV, 29v; matriţă VVP, 76; PBV, 239; matrice D 1860, 97; matrice (calup) CA 1861, 151. (Cf. lat. matrica şi matrix, fr. matrice, germ. Matritze, it. matrice).
  MATUR adj. mai mátoră socotinţă CP I, 35; matur MVV, 22; MFV II, 36v; MFE, 41; DFL, 23; BDJE, 35; PMC II, 192; StDR, 171; SMB I, 29; CFZ, 175; CEF, 124; BIN, 243; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; mátur şi mátor LB, 381; GC IV, 28v; mator CRV, 110; GTN 1835, 9; FMIL 1844, 183; HMV II, 13; BDJE, 94, 139; BP, XV; SIM, 225; BCD, 203; SMB I, 32; mator, matur NV, 255; matori (copţi) CA 1857, 11. (Cf. lat. maturus, it. maturo şi sinonimul vechi rom. mator).
  MATURATIV adj. (Med.) cataplasmă cocătoare (maturativă) PMC I, 19. (<fr. maturatif).
  MATURAŢIE s. maturaţie (coacere) WMM, 132; maturaţie PD, 410; maturaţiune BBS, 23. (<fr. maturation).
  MATURITATE s. Vezi Form term. şt., p. 234. Cf. şi MN 1836, 39; BRA, 101; LS, 24, 64; SCC II, 98, 384; CFZ, 175; GCB II, 218; Z 1856, nr. 23, 3; T 1856, nr. 3, 4; LIT, 295; pe la 1855 forma era frecventă; matoritate FMIL 1844, 285; BCD, 118, 158; BCA, 129; LIT, 311, 321. (Cf. şi vechiul rom. mator, la MATUR).
  MATURIZA vb. maturi DFL, 30; INB 1859, 23.
  MAXILĂ s. (Anat.) maxile (fălci) INB 1857, 20; maxilă PD, 401. (Cf. fr. maxille, lat. maxilla).
  MAUR s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 72. Cf. şi maur SHI I, 15; SHI II, 187, 188; DFL, 189; GLC, 85; NV, 270; SCC I, 244; mor VVP, 81; RL, 20; PBV, 252. (Cf. lat. maurus, gr. maàroj, fr. maure).
  MAURESC adj. moresc VVP, 81; NV, 270; mauric AsL, 5; SIT, 346. (Cf. fr. mauresque, it. moresco, germ. maurisch).
  MĂRŞĂLUI vb. (Milit.) IRF, 45.
  MĂRŞUI vb. (Milit.) marşui BAR II, 161.
  MĂRŞUIRE s. (Milit.) mărşuire BAR II, 160, 165.
  MĂSURABIL adj. GC IV, 142r. (Cf. fr. mesurable).
  MECENAT s. mechenat MTT, 150r; meţenat BDT, 8r; BR 1829 I, 42, 44; BAR I, III, VIII, 233; mecenat CR 1829, 158; SHI, ded. VI; FL, 40; CA 1848, 66; BG, ded., III; PD, 411; mecena, mecenat NV, 255. (Cf. fr. mécénat şi mécène, it. mecenate).
  MEDALIE s. metalie RA, 93; medalie SPBA, 83; CR 1829, 78, 193; AR 1829, 154; CR 1830, 39; GC IV, 45r; CIRA, 232; KGO, 34; MN 1836, 94; AR 1837, 235; MCL 1839, 508; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; medaluri GIC, 194; CIRA, 217; FD I, 118; medale DFL, 106; medalii AR 1830, 358; RB, nr. 19, 2; MCL 1839, 447; Z 1856, nr. 15, 4; D 1859, 284; medalie (monetă cinstitoare) AR 1830, 560; medală (o monedă mare care se dă în sămn de răsplătire) AR 1832, 244; medail FTP II, 183; medaile (căvălării) AR 1830, 358; medaile (feli de monedă) AR 1834, 322; medaile (monede) cinstitoare AR 1837, 168; medailă AIR II, 284; AR 1837, 23, 107; CA 1858, 113. (Cf. gr. met£llion şi met£llia, fr. médaille, germ. Medaille, it. medaglia, rus. медаль).
  MEDALION s. medalion AR 1831, 142; GC IV, 45r; AR 1834, 104; KMP, 158; NV, 256; SCC II, 187; CA 1857, 110; PD, 411; rotunzimi (medailone) BAR II, 142; braţare de aur cu medalione antice CA 1853, 44. (Cf. fr. médaillon, germ. Medaillon, it. medaglione).
  MEDALIST s. GC IV, 45r; NV, 256; PD, 411. (<fr. médailliste).
  MEDIAL adj. OST, ded.; NV, 256. (Cf. lat. medialis, fr. médial).
  MEDIAR adj. eclectismul e un termin meziariŭ DFL, 89; mediar NV, 256.
  MEDIASTIN s. (Anat.) KMA, 311; PAD, 143. (<fr. médiastin).
  MEDIAT adj. mediat VL, 27v; KFL, 61, 147; NV, 256; CFZ, 67, 95, 149; TMO, 8v; mediat, meziat PD, 411. (Cf. fr. médiat, it. mediato, germ. mediat).
  MEDIATIZA vb. mediatisa PD, 411. (<fr. médiatiser).
  MEDIATOR s., adj. Vezi Împrumut. I, p. 72. Cf. şi meziator, meziatrice DFL, 76, 215; mediator BP, XX; NV, 256; CFZ, 79; mediator, meziator PD, 411. (Cf. lat. mediator, fr. médiateur).
  MEDIAŢIE s. mediaţie NV, 256; mediaţie, meziaţie PD, 411. (Cf. fr. médiation, lat. mediatio).
  MEDICAŢIE s. medicaţiune RMS, 185, 198. (<fr. médication).
  MEDIC s. Vezi Form term. şt., p. 234. Cf. şi medicus OMT, 5; BR 1821, 28, 195; medecuş OMT, 102; medic OMT, 102; GC IV, 45v; doctor (medic) BR 1829 II, 11.
  MEDICO-LEGAL adj. medicolegal PAD, 1; medico-legal AML, 3. (<fr. médico-legal).
  MEDITATOR s. MEN I, 268.
  MEDITERAN adj. limanurile mediteraneşti MIU, 108; mediteran GC IV, 45v; PBV, 240. (<fr. mediterrané).
  MEDUZĂ s. (Zool., Mit.) medusă GC IV, 45v; BIN, 14, 458; meduză MN 1836, 35. (<fr. méduse).
  MEGARIC adj. (Filoz.) eresul megaricesc HFP, 26, cf. şi 23; şcoala megarică DFL, 170. (Cf. gr. megarikÒj, fr. mégarique, lat. megaricus).
  MEGATERIU s. (Paleont.) CIN, 469; CEG, 114. (Cf. lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium).
  MELASĂ s. melasa, adecă zăharul cel líhod BDZ, 25; melasă (un fel de mied de zahar) CR 1838, 12; melase IL 1840, 14; melasă JA, 22. (Cf. germ. Melasse, fr. mélasse, it. melassa).
  MELISĂ s. (Bot.) mélisa FNC, 84v; mélisă GC IV, 34v; melisă (mătăciună) PSE, 21; PMC II, 99; melisă BCA, 211. (Cf. lat. melissa, ngr. mšlissa, fr. mélisse).
  MELODIA vb. („a cînta”) melodia FMIL 1844, 176; PBM, 84, 85, 89; melodi PBM, XX.
  MELODIC adj. melodíc GC IV, 36r; melodic PBM, 2, 161; melodicesc APP I, 65. (<fr. mélodique).
  MELODICEŞTE adv. CLV, 137v.
  MELODRAMĂ s. melodramă GC IV, 35v; DTN, f.t.; DAH, 84; NV, 257; StDR, 172; PBV, 241; PD, 414; melodram VVP, 77. (<fr.mélodrame).
  MELOMAN adj. DCB VI, 16; PD, 414. (<fr. mélomane).
  MELOMANIE s. GC IV, 35v; PD, 414. (<fr. mélomanie).
  MELOS s. („melodie”) MI, VI, XIV. (<gr. mšloj).
  MEMBRANĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 235. Cf. şi 1. („pergament”) membrană VEI, 114v; GIC, 186; membrană CR 1829, 121; CR 1830, 44; FEA, 19; SHI II, 173; MID I, 130; membrană, memvrană GC IV, 35v. 2. (Anat., Tehn.) menbrană DC IV, 70r; membrană CLV, 137v, 146v; PCB, 44; CR 1830, 153; AR 1830, 433; FBE, 66v; CA 1844, 47; PBV, 241; AML, 35, 50, 146, 177; PD, 414. (Cf. şi ngr. membr£na).
  MEMBRANOS adj. Vezi Form. term. şt., p. 235. Cf. şi membrenos CLV, 147r; membrănos FBE, 67r; membranos PBV, 241.
  MEMBRU s. Vezi Form. term. şt., p. 235, şi Împrumut. I, p. 73. Cf. şi 1. („persoană care face parte dintr-o grupare sau organizaţie socială, culturală, politică etc.”) mădulările senatului MIU, 226; mădular DSM 2, 24; CP I, 27; CP II, 29; LP, 13; OFR, 55; PIU I, VI; PIU III, 218; BR 1829 I, 38; CR 1829, 3, 99; AR 1829, 35, 51, 110; MTF, 2v; RO, 52; cuvîntul continuă să fie frecvent pînă spre 1860; soţ CP II, 25; CL I, 10; CL II, 349; HPP, 1; ale soţietăţii membruri (mădulari) DOA, 30; membru FMIL 1844, 105; MEN II, 229; CA 1851, IV; SCC I, 286; SCC II, 140; GM 1854, 3; DIB, 139, 289; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. 2. (Log., Ret., Gram.) mădulare sg. BLM, 116; mădulări BLM, 72, 116; MG III, 137; membruri MF I, 163v, 164r, 191v, 214r; VL, 38r, 61r, 61v; GRR, 156.
  MEMENTO s. („carnet sau foaie în care se fac însemnări”) BRA, 10. (<fr. mémento).
  MEMORANDUM s. memorand RL, 266. D 1859, 259; memorandum Z 1856, nr. 10, 3; R 1857, nr. 32, 3. (Cf. germ. Memorandum, fr. memorandum).
  MEMORATOR s. să le înscriem numele în amintetorul meu AsPR, 11. (Cf. fr. mémorateur).
  MEMORIZAŢIE s. („memorizare”) FMIL 1847, 192. (<fr. mémorisation).
  MENADĂ s. (Mit.) menadele sau bacantele CMR, 93; menadă GC IV, 35v. (<fr. ménade).
  MENAJ s. menaj BFO 1843, 394; CD, 36, 98; AsE, 24; RL, 328; menaj, menagiu StDR, 172; menagiu SIT, 3, 195, 200, 201, 208; NV, 258; BEC, 22; PD, 415. (fr. ménage, germ. Menage).
  MENAJA vb. menagea SIT, 145; NV, 258; LS, 15, 102; LIT, 80, 268; BEC, 67; menagia LS, 116; LIT, 58; AVP, 14; D 1860, 86; menagia LS, 116; LIT, 58; AVP, 14; D 1860, 86; menaja, menagea PD, 415; menajarisi NPT, 234. (Cf. fr. ménajer, germ. menagieren).
  MENAJAT adj. o umilinţă menageată cu destulă delicateţă SIT, 130; era totdauna menageat DCB IV, 68.
  MENAJERĂ s. MEN II, 314; LIT, 219; DCB I, 37. (<fr. ménagère).
  MENAJERIE s. menagerie sau adunare de fiară vii sălbatice AR 1829, 16; menagerie GC IV, 36r; MCL 1839, 632; BMN I, 91; CA 1856, 48, 63; DILB I, 204; PD, 415; menajerie AR 1829, 203; AR 1832, 244; AR 1834, 114; IL 1840, 19; StDR, 172; menajărie HMV I, 76. (Cf. fr. ménagerie, germ. Menagerie).
  MENINGITĂ s. (Med.) meningitis WMM, 169. (<germ. Meningitis).
  MENISC s. 1. („bijuterie în formă de semilună”) minisc GC IV, 59v. 2. (Fiz.) menisc PFM, 357, 450, 451. (<fr. ménisque).
  MENONIT s. (Relig.) menonitean BR 1821, 162; menonit EGI, 53; FGE, 48; FGGN, 50. (Cf. germ. Mennonit, fr. mennonite).
  MENORAGIE s. (Fiziol.) menoraghie EPD, 271; minoragie PMC I, 108. (Cf. germ. Menorrhagie, fr. ménorragie, gr. mhnorrag…a).
  MENOSTAZĂ s. (Fiziol.) menostas R 1857, nr. 3, 4. (<fr. ménostase).
  MENSTRUAL adj., s. 1. („lunar”) menstrual PMC I, 24; FGF, 101. 2. („referitor la menstruaţie”) menstrual PMC I, 24; WAM, 81, 125; menstrualele s. pl. PMC I, 11, 15. (Cf. lat. menstrualis, fr. menstruel).
  MENSUAL adj. BDJE, 86; BCA, 142; PFM, 478; RIT, 19, 22; RF, 20. (Cf. fr. mensuel, lat. mensualis).
  MENTOR s. GC IV, 35v; BIF, ded.; KPA, 10; AsF, 73, 137; SRI, 25; NV, 259; StDR, 172; CA 1852, 52; PD, 415. (Cf. fr. mentor, germ. Mentor, lat. mentor).
  MENŢIONA vb. manţiona C, 3; menţiona BEC, 14, 18, 84, 91, 125; RF, 36. (<fr. mentionner).
  MENŢIONAT adj. manţionat T 1856, nr. 1, 2.
  MENŢIUNE s. 1. („semnalare”) menţie KOS, XX; RL, 182. 2. („distincţie onorifică”) menţie NPT, 341. (Cf. lat. mentio, fr. mention).
  MENUET s. AR 1834, 300; MBG, 14; CA 1859, 36. (<fr. menuet).
  MEPRIZA vb. meprisa AAR, 49, 82; PD, 415; mepriza WPM, pf. 3; INB 1859, 132. (<fr. mépriser).
  MEPRIZABIL adj. meprizabil BCI, 45; meprisabil PD, 45. (<fr. méprisable).
  MERCANTIL adj. cetăţi mercantile BRD, 92; sholi mercantile sau de neguţitorie AR 1829, 196; mercantil BRD, 97; CIRA, 332; SR, 14; SHI II, 36, 177; RB, 376, 382; CD, 58; NV, 259; StDR, 173; GM 1854, 206; LG, 92; JA, 146; PBV, 241; PD, 416; mercantile sg. AVP, 14. (Cf. fr. mercantile, it. mercantile).
  MERCENAR s. simbraş RIC, 258v, 259r, 260r; mercenar (năimit) SHI II, 149; mercenar SHI II, SIT, 261, 306; NV, 259; LS, 61; SSC, 172; CA 1853, 57; CA 1857, 11; BBR, 38; PD, 415. (Cf. lat. mercenarius, fr. mercenaire).
  MERINOS s.,adj. AR 1829, 56; GC IV, 35v; RSM, 33v; RB, 347; Fil DA II, 82; CER, 65v; BIN, 312; JA, 22; CA 1858, 25. (<fr. mérinos).
  MERITORIAL adj. (Jur.) hotărîre meritorialicească sau temeielnică PFBA, 664v. (Cf. lat. meritorialis).
  MERITORIU adj. NV, 259; CFZ, 180; PD, 416. (Cf. lat. meritorius, fr. méritoire).
  MERITOS adj. caracterul său meritos DFL, 117; calităţi meritoase KFL, III.
  MESAGER s. GC IV, 39v; NV, 259; SMB I, 28; SCC II, 147; DILB I, 204; LIT, 338; PD, 417. (<fr. messager).
  MESAGERIE s. 1. („îndeletnicire, funcţie a mesagerului”) GC IV, 39v; NV, 259; PD, 416. 2. („local unde se expediază diverse pachete sau bagaje”) NV, 259; Z 1856, nr. 17, 4; PD, 416. (<fr. messagerie).
  MESAJ s. mesagiu NV, 259; LIT, 148; R 1857, nr. 4, 1; RAM, 5; D 1859, 397; D 1860, 95; CA 1861, 113, 124; PD, 417. (Cf. fr. message, it. messaggio).
  MESCHIN adj. NV, 259; R 1857, nr. 15, 4; JA, 175; D 1860, 101; PD, 416. (<fr. mesquin).
  MESCHINĂRIE s. NV, 259; PD, 416. (<fr. mesquinerie).
  MESMERISM s. BMN III, 103; PD, 416. (<fr. mesmérisme).
  METAFIZIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 138. Cf. şi metafizicesc BLM, 124; SPBA, 7, 8; CLV, 138r; MFV II, 122v; TPE, 11v; HFP, 15, 113; VG, 36; MF I, 70v; VVP, 77; metafizic AR 1829, 203; EP II, 31; RCM, 8; Prop, 209; MEN I, 185; CA 1854, XXVI; NPT, 223; PD, 417; metafizic, metafizicesc GC IV, 45r. (Cf. lat. metaphysicus, gr. metafusikÒj, germ. metaphysich, fr. métaphysique).
  METAFIZICĂ s. (Filoz., fig.) Vezi Împrumut. I, p. 138. Cf. şi metafisichí DAB, 188r; metafizică SIU, 46r; VPP, 84; BDL III, 607v; BPN I, 148; PAM, 16; MCB, 34; MFV I, 36v; CLV, 137v; HFP, 28; GC IV, 45r; VA, 231; VSC, 2; GPE; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. metafusik», lat. metaphysica, it. metafisica, germ. Metaphysik, fr. métaphysique).
  METAFIZICEŞTE adv. metafiziceşte BLM, 124; PBV, 242; metafisiceşte PCP, 27; VVP, 77.
  METAFIZICIAN s. metafizisian CLV, 4r, 138r; metafizic HFP, 113; MF III, 6r; VVP, 77; MEN I, 42; AF, 206; NV, 260; CA 1861, 140. (Cf. fr. métaphysicien, lat. metaphysicus).
  METAFRAZĂ s. („traducere”) metafrasis şi metafrasă GC IV, 44r; metafrasă NV, 260; PD, 417. (Cf. gr. met£frasij, fr. métaphrase).
  METALEPSĂ s. (Ret.) metalepsis RIM, 182; metalepsă PD, 418. (Cf. lat. metalepsis, fr. métalepse).
  METAMORFOZA vb. Vezi Împrumut. I, p. 122. Cf. şi metamorfosi BGV, 21v; MFV I, 14v; CLV, 138r; TAA, 17; MCL 1839, 233; metamorfoza SPBA, 92; CA 1851, 17; SCC I, 162; PBV, 242; metamorfosa MEN I, 168; MEN II, 222; NV, 261; PD, 419; metamorfa GC VII, 42r. (Cf. gr. metamorfî, fr. métamorfoser).
  METAMORFOZARE s. metamorfosire MFV I, 66v; AR 1830, 198; metamorfozare BMN I, 60; PBV, 242.
  METAMORFOZAT adj. metamorfosit MCL 1839, 234; metamorfozat CA 1854, 93; metamorfosat CEG, 67.
  METAMORFOZĂ s. (Mit., Zool., fig.) Vezi Form. term. şt., p. 236. Cf. şi metamórfosis PTF, 146r; metamórfoză SPBA, 5, 92; metamorphosis BD II, 44; metamorfosis şî metamorfosă GC IV, 45r; metamorfosă HFP, 167; FTP III, 171; BIP, 83; NV, 260; LS, 113; DILB IV, 201; D 1860, 281; PD, 419; metamorfosă (schimbare) HMV I, 37, 71; BMN I, 94; INB 1859, 89; BBS, 27, 241; metamorfoză GPE, 38; MCL 1838, 122; VVP, 77; CA 1848, 34; metamorfoză (schimbare) AR 1839, 189; MCL 1839, 502; SMR I, 39; CA 1858, 26; metamorfoză (prefacere) CA 1848, 3; metamorfosie FMIL 1840, 288; metamorfos MEN I, 187; CA 1853, XXXIV. (Cf. şi metamÒrfwsij).
  METASTATIC adj. (Med.) FDB, 77; WAM, 30, 64. (Cf. fr. métastatique).
  METASTAZĂ s. (Med.) metastasă GC IV, 44r; NV, 261; PD, 419; strămutarea (metastasul) PMC I, 122, cf. şi 75; metastasi AML, 151. (Cf. fr. métastase, ngr. met£stasij).
  METATARSIAN s. (Anat.) metatarsien KMA, 89. (<fr. metatarsien).
  METATEZĂ s. (Fon.) metatesă GC IV, 44r; PD, 419; metateză IGE, 274. (<fr. métathèse).
  METEMPSIHOZĂ s. (Relig., Filoz.) Vezi Împrumut. I, p. 138. Cf. şi mutarea sufletelor MIU, 179; nemernicirea sufletelor SIU, 37v; metempsíhosis AOS, 78, 80; HFP, 19; metempsihosis BMN III, 189; AVP, 14; metempsihosă GC IV, 45r; StDR, 173; metempsicoză VVP, 77; DFL, 161; BC, 48; CMI, 175; metempsicozie, metempsihozie CA 1848, 68, 69; metempsicosă NV, 261; NPT, 78; PD, 419. (Cf. gr. metemyÚcwsij, fr. métempsyc(h)ose, germ. Metempsychose, it. metempsicosi).
  METEOR s. Vezi Form. term. şt., p. 236. Cf. şi metéora pl. VEI, 21r, 25r, 25v, 97r; CISG, 150; DCP, 120; metéori SPBA, 82; metéore HFP, 21; RBT I, 28, 30; meteor BDL III, 607v; CRac, 87, 88; CR 1829, 145; GC IV, 43v; HPA, 13v; BM, 83; ECS, 60; AR 1837, 147, 297; VVP, 77; pe la 1840 forma era frecventă; meteoră GC IV, 45r; AR 1837, 95; meteoară AR 1837, 300; meteori CISG, 149; AR 1832, 20; SGR I, 135; VO 1857, 1; meteore MFV I, 65v; CA 1854, 9; C, 24; INB 1857, 51; meteoruri CR 1830, 85. (Cf. şi gr. metšwra).
  METEORIC adj. Vezi Form. term şt., p. 237. Cf. şi meteoríc şi meteoricesc GC IV, 44r; meteoric SGR I, 101; HPA, 11r; SHI I, 41; SHI II, 90; meteoricesc FMIL 1840, 255.
  METIS adj., s. (Antrop., Zool.) Vezi Împrumut. I, p. 73. Cf. şi metis AR 1830, 197; RMS, 29; R 1857, nr. 24, 3; mestiţi GG, 174; CIN, 17; FGF, 53; mestici FGE, 82; mestiţe FilDA II, 81. (Cf. fr. métis, it. mestizzo şi meticcio, lat. mixticius).
  METODIC adj., adv. metodicesc CLV, 139v; VMG, 262; ROB, 100, ROI2 IX, 10; PSE, 373; metodic PCC, 6, 12; CR 1830, 337; GPE, 37; SGR I, 18; MF I, 65r; VVP, 77; VL, 54r; FMIL 1844, 123, 301; BPA, 54; MEN II, 13; PBM, I; pe la 1845 forma era frecventă; metodíc, metodicesc GC IV, 45r. (Cf. ngr. meqodikÒj, lat. methodicus, fr. méthodique, germ. methodisch).
  METODICĂ s. (Did.) metodica, adecă modul învăţăturei TAI, 11; metodica sau metodologhia MPI, 167; metodologhia sau metodica MF II, 3v, cf. şi 4r; metodică GSP I, 46; VPP, pf., MPI, pf.; DLC, 4; MF II, 1r; VL, 3v, 4r, 54r; RL, 315. (Cf. germ. Methodik şi Methodologie).
  METODICEŞTE adv. BD II, 44; MFV II, 170v; GC IV, 45r; MF II, 4r; SIT, 26.
  METODISM s. (Relig.) SCC II, 225; PD, 420. (<fr. méthodisme).
  METODIST s. adj. (Relig.) BR 1821, 162; GC IV, 45r; EGI, 53; VVP, 77; FGE, 48; FGGN, 50; SCC I, 268; SCC II, 124; PD, 240; (Cf. germ. Methodist, fr. méthodiste).
  METONIMIE s. (Ret.) GC IV, 45r; SGR II, 18; VVP, 78; PD, 421. (<fr. métonymie).
  METOPĂ s. (Arhit.) metopă GC IV, 42r; metope sg. VDA, 13, 15. (Cf. fr. métope, it. metope şi metopa, germ. Metope).
  METRIC adj. 1. (Versif.) metricesc EBG, 123r; metríc, metricesc GC IV, 44v; metric FL, 5; VVP, 78; PD, 421. 2. sistemul metric BCA, 628. (Cf. ngr. metrikÒj, fr. métrique, germ. metrisch).
  METRICĂ s. (Versif.) metrícă GC IV, 44v; metrică PD, 421. (Cf. fr. métrique, ngr. metrik»).
  METRU s. Vezi Form. term. şt., p. 237. Cf. şi (Versif.) metru BDT, 26v; GC IV, 45r; SGR III, 8, 15; MN 1836, 4; FMIL 1844, 203, 349, 366; PD, 421. (Cf. şi lat. metrum).
  MICĂ s. (Mineral.) SV, 9; SIN, 31; SMR I, 36; StIN, 7; CA 1858, 24; BIN, 35, 37; CEG, 13. (Cf. germ. Mika, fr. mica).
  MICMAC s. („naz; uneltire, intrigă; mişmaş”) GC IV, 57r; GTN 1836, 92; AR 1837, 43; VVP, 78. (Cf. fr. micmac, germ. Mischmasch).
  MIDIE s. (Zool.) midie GF, 314r; GC IV, 74v; BFO 1843, 139; midii HOG, 163; GSP II, 38. (<ngr. mÚdu).
  MIGMĂ s. Vezi Form. term. şt., p. 238. Cf. şi GIA I, 96r; IFA, 184r.
  MIGRARE s. migrare (mutare dintr-un loc într-altul) KIT, 26, cf. şi 62; migrare FMIL 1844, 239. 
  MILIARD s. miliard GC IV, 48v, RB, nr. 20, 3; SSC, 78; CA 1856, 37; PD, 423; miliardă BAR II, 203; PBV, 245; miliarde pl. MEN II, 62; CA 1851, 89; SSC, 75. (Cf. fr. milliard, germ. Milliarde).
  MILIONAR s. milionar GC IV, 57v; VVP, 78; BC, 33; milioner FD I, 82; MCL 1839, 640; FMIL 1844, 283; VO 1857, 14. (Cf. fr. millionnaire, germ. Millionär).
  MILITA vb. AIR II, 283; FMIL 1840, 348; NV, 262; AVP, 14; PD, 422. (Cf. lat. militare, fr. militer).
  MILITANT adj., s. teologia militante DFL, 148; militant NV, 262; CA 1857, 14. (Cf. fr. militant, germ. militant).
  MILITAR1 s. Vezi Împrumut. I, p. 133. Cf. şi militar FLG, 3; CL I, 79; MIB, 114; BDL III, 612v; MPI, 79; BR 1821, 161; LB, 392; CPM, 24; BRD, 94; CR 1829, 260; BR 1829 I, 18; CR 1830, 261; GC IV, 57v; SPV, XIII; ROB, 24; RO, 54; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; militar (cătană) HO, 52; MPI, 80; BRD, 74, militariu BD II, 47; militer AR 1830, 132. (Cf. lat. militaris, fr. militaire, germ. Militär).
  MILITAR2 adj. Vezi Împrumut. I, p. 133. Cf. şi milităresc OST, XIV; RDN, 10; OCF, 1; DSM, 54; CP II, 81; CB 1807, XXXVIII; OMT, 5; FLG, 7; PIM, 7; CAB, 4; CL II, 120; MIR, 52; MIA, 5; DOA, 39; TF, 327; IRF, 71; NB, 6; GSP I, 49; CB 1816, 61; VPP, 293; FTM, 270; BDL III, 621v; BPN I, 113; TGm2, 31r; CS 1820, 5; forma continuă să fie frecventă, şi în Moldova şi Ţara Românească, pînă pe la 1840; militeresc OST, ded.; CP II, 154; MPI, 62, 79, 81; CIRA, 8; militaricesc FLG, 7; milităricesc GIC, 166; militar EGT, 40r; CR 1830, 201; AR 1830, 358; FTP II, 190; CIRA, 26; BAR II, 70; AR 1834, 64; MN 1836, 71; AIR III, 31; MCL 1838, 24; FGE, 59; pe la 1840 forma era frecventă; militariu BAR II, 152. (Cf. lat. militaris, germ. militärisch, fr. militaire).
  MILITĂREŞTE adv. BDL III, 613r; BD II, 47; VVP, 78; MID I, 20; CA 1858, 64.
  MILITĂRI vb. BD II, 47; BAR II, 119, 121. (Cf. lat. militare).
  MILITĂRIE s. MIB, 114; CB 1814, 4; CB 1815, 2; FTM, 151; BDL III, 613r; BD II, 47.
  MILIŢIE s. miliţie OCF, 3; FTM, 280; BDL III, 613r; BD II, 49; AR 1829, 131; BR 1829 II, 63; GC IV, 57v; ROB, 116; RO, 5; BAR II, 108; BFO 1833, 38; GG, 140; MN 1836, 7; DAH, pf. 2; AIR III, 33; AR 1837, 341; VVP, 78; MCL 1839, 424; FMIL 1840, 348; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; miliţie (oştire) IRV, 127v; CR 1829, 107; miliţie (oaste) BRD, 95; miliţíe CR 1829, 214; catane sau slujitorii de scuteală (miliţia) BPA, 14; miliţiile boierilor BPA, 53. (Cf. lat. militia, rus. милиция).
  MILORD s. Vezi Împrumut. I, p. 73. Cf. şi FC, 29r; SPBA, 91; GIC, 89, 90; GPF, 409; CR 1830, 122; AR 1829, 51; GC IV, 57v; AR 1834, 90; AR 1837, 257; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (<fr. milord) .
  MIM,-Ă s. 1. (Antic. gr. şi rom.; „gen de comedie”) mim BDL III, 614r; mim, mimă BD II, 49; mimă GC IV, 59v; PD, 423. 2. („actor de mimuri”) mim GC IV, 59v; GTN 1836, 50; DILB I, 204; PBV, 245. (Cf. lat. mimus şi mima, gr. màmoj, fr. mime).
  MIMA vb. 1. („a imita”) mimisi GC IV, 59v. 2. („a exprima ceva prin gesturi”) mima VVP, 79. (<fr. mimer).
  MIMIC adj. mimicesc BD II, 49; mimíc GC IV, 59v; mimic FMIL 1847, 128; NV, 262; PBV, 245; PD, 423. (Cf. fr. mimique, lat. mimicus, germ. mimisch).
  MIMICĂ s. mimică, adecă semne AR 1830, 375; mimică, meşteşugul mimului GC IV, 59v; mimica (vorba muţilor) FL 16; mimica sau gesticulaţia CGR, 244; mimică IL 1840, 104; NV, 262; StDR, 174; CA 1851, 93; PBV, 245; PD, 423. (Cf. fr. mimique, germ. Mimík).
  MIMICEŞTE adv. ZEV, 103.
  MINA vb. („a distruge pe încetul; a slăbi”) LIT, 226; C, 20. (<fr. miner).
  MINĂ s. („fizionomie”) mină MIU, 242; GC IV, 61v; AR 1844, 5; BDJE, 27; StDR, 175; SCC I, 154; SCC II, 228; RL, 197; mină (faţă) CEF, 79; CA 1862, 26. (<fr. mine).
  MINER s. 1. (Milit.) miner RD, 3; RB, 364; Z 1856, nr. 9, 3; CA 1862, 35. 2. („lucrător în mină”) mineri (salgăi) AR 1835, 4; minieri (băiaşi) SMR I, 48; minieri (săpători de miniere) BMN II, 212; minior (săpători) FMIL 1847, 49; minor DIB, 231; minar GC IV, 61v; NV, 262; PD, 423; mineri pl. SSC, 159. (Cf. germ. Miner, fr. mineur).
  MINIM adj., s. Vezi Form. term. şt., p. 238. Cf. şi miním GC IV, 59v; minim GM 1854, 375; AVP, 14; PD, 425. (Cf. fr. minime, lat. minimus). Cf. şi MINIMUM.
  MINIMUM s. Vezi Form. term. şt., p. 238. Cf. şi VVP, 79; BIP, 85; NV, 263; RL, 272; Z 1856, nr. 3, 3; AVP, 14; PBV, 246; RF, 23; PD, 425. (Cf. fr. minimum, lat. minimum).
  MINOREN adj., s. („minor, nevîrstnic”) RCI, 2, 4; PV, 71; LSM, 46; MTM II, 64; CL I, 8; BDL III, 614v; MPI, 135; BCD, 94, 515. (Cf. germ. minorenn, lat. minorennis).
  MINORENIE s. BDL III, 614v.
  MINORIT s. (Bis.) minorite pl. MIB, 25, 30; minorită MIB, 27. (Cf. lat. minorita, it. minorita).
  MINOTAUR s. (Mit.) minotavr GC IV, 59v; minotaur BD II, 50; BAR II, 143; NV, 263; PD, 425. (Cf. gr. minètauroj, lat. minotaurus, fr. minotaure).
  MINTAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 238. Cf. şi mintal GC IV, 61v, 64v; SAP, 74; LIT, 381; APS, 36; mental FMIL 1844, 245. (Cf. fr. mental, lat. mentalis, germ. mental).
  MINUSCUL, -Ă adj., s. SGR I, 3, 222; PD, 425. (Cf. fr. minuscule, lat. minusculus).
  MINUŢIE s. GC IV, 61v; NV, 263; PD, 425. (<fr. minutie).
  MINUŢIOS adj. CA 1854, 52; EV, 50; DFL, 81; BDJE, 7; NV, 263; DIB, 442; DCB IV, 23; PD, 425. (<fr. minutieux).
  MIOLOGIE s. miologhia (muwlog…a) sau învăţătura despre muşchi sau carne TAO, 58; miologie GC IV, 52r; KMA, 160, PAD, 46; PD, 426; miologie (cunoaşterea muşchilor) PMC I, 195. (Cf. fr. myologie, gr. muwlog…a, germ. Myologie).
  MIOP s., adj. miop, miops GC IV, 52r; miopi (scurţi în vedere) VA, 182; miop AR 1834, 58; DFL, 111; PFM, 467, 470; PD, 426; miops StDR, 175; BMN III, 25. (Cf. fr. myope, gr. mÚwy, lat. myops).
  MIOPIE s. miopia, adică scurtă vedere MD I, 64r; miopie GC IV, 52r; PD, 426. (Cf. gr. muwp…a, fr. myopie).
  MIRABIL adj. HMV, 22, 166; FMIL 1847, 125, 196; GLC, XXI; CA 1859, 118. (Cf. lat. mirabilis).
  MIRACOL s. miracul NV, 263; StDR, 175; CA 1854, XL; DILB I, 204; BIN, 9; AVP, 15; INB 1857, 24; INB 1859, 94; PD, 426; miracol BP, XV; CFZ, 80; miracole sg. AVP, 15. (Cf. fr. miracle, lat. miraculum, it. miracolo).
  MIRACULOS adj. SHI II, 129; MCL 1839, 351; FMIL 1840, 327; DFL, 33, 105; BDJE, 38; NV, 263; BMN III, 90; SCC I, 269; T 1856, nr. 3, 1; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. miraculeux, lat. miraculosus).
  MIRAJ s. miraj CR 1829, 234; miragiu NV, 263; BMN III, 33; PD, 426. (Cf. fr. mirage, it. miraggio).
  MIRĂ s. (Geogr., „grad”) IE, 4; GN, 11r; CISG, 117; GC IV, 70v. (Cf. ngr. mo‹ra, fr. mire).
  MIRMIDON s. GC IV, 70v; BDJE, 64; NV, 264; PD, 427. (<fr. myrmidon).
  MISIONAR s. misioner DC II, 99r; DC IV, 6r, 7r, 24r, 59r; NID I, 39r; NID II, 20v, 23r; AR 1829, 138; MCL 1838, 1; AR 1844, 14; FMIL 1844, 328; misionar GIA I, 27v; GIA II, 17r; MIR, 214; MIB, 30; GSP I, 141, 168; AR 1830, 523; GC IV, 70v; SPV, 95; EGI, 53; GG, 18; AIR I, 51, 160; AR 1835, 11; MN 1836, 10; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; misionar (propovednic) GIA II, 112r; misionari sau trimişi propovednici MIU, 10. (Cf. fr. missionnaire, it. missionario, germ. Missionar şi Missionär).
  MISIUNE s. misie IO, 52; MIB, 31; CR 1829, 156; GC IV, 70v; FMIL 1844, 313; FMIL 1847, 61; BP, XXII, 4, 66; AF, 5; KDP, 50; BIP, 25, 46; PCI, 124; ROM, 173; CPO, 61; forma era frecventă pînă la 1860; misie (solie) CR 1829, 196; misie (trimitere) AR 1829, 193; CR 1830, 416; misie (însărcinare) GM 1854, 171; misioni pl. AR 1830, 134; misionă (solie) AR 1831, 133; misioane (solie) AR 1834, 72; o nouă misioane AR 1837, 145; misioană AR 1837, 157; misione sg. AR 1837, 20; misiune BPA, 49; DFL, 195; PS, 55; SIT, 192, 311; CDR, II; NV, 264; PCI, 83, 136; GRR, 269; SSC, IV; BMN I, 103; SCC II, 300, 366; TR 1854, 3; ICI, 40, 69, 149; CFZ, 161; pe la 1850 forma era frecventă; misie, misiune, misioană StDR, 175. (Cf. lat. mission, fr. mission, germ. Mission).
  MISTER s. misteriu SCM, 75; VIO II, 12v; SIF, 147; HFP, 140; AR 1844, 6; DFL, 64; BCD, 509; CA 1850, 48, 50; BMN II, 30; CA 1854, 75; AsPR, 1; misterii SCM, 7; RS, 8; RS2, 8; AR 1834, 58; RNA, pf.; PIA, VIII, 18; CA 1847, 15, 21; CA 1852, XXIX; GRR, 137; BMN I, 4; SCC II, 314; CA 1854, 67; CFZ, 14; mistirie DC III, 200r; TSI, 8; mistirion (taină) AR 1832, 58; mistiriu BDL III, 619v; mistirii TSI, 8; misterium TD I, 19, 20, 266; TD II, 120, 264; TD III, 59, 305; misterion TD I, 265; TD II, 134, 258, 265; misterie BD II, 78; PRA, 42; mister BM, 84; GTN 1836, 99; RNA, 23; APR, 23; PSE, 4; FMIL 1847, 140; BDJE, 6; ASI, 79; PS, 43; BP, XI, 33; LMS, 16, 20; NV, 264; LS, 63; pe la 1850 forma era frecventă; mister, misterie StDR, 175; misteruri CR 1829, 226; LME, 48, 101; GPE, 14; ECS, 53; PB, 117; GRR, 116, 238; mistere VAA, 30; AF, 10, 110; ICI, 25; RL, 423; CMI, 26; D 1858, 2. (Cf. lat. mysterium, gr. must»rion, fr. mystère, it. mistero).
  MISTERIC adj. mistericesc BD II, 78; misteric SGR II, 157; SHI II, 7; BPB, 82. (Cf. lat. mystericus).
  MISTERIOS adj. misterios PIF, 23r; HFP, intr. 20; GC IV, 70v; BM, 49; GTN 1836, 90; MN 1836, 64; KMP, 33; SMA, 225; HP, XXIII; FMIL 1844, 114; FMIL 1847, 8; BDJE, 39, 143; ASI, 43; AF, 26, 146; LSM, 24, 25, 38; SIT, 5, 256; NV, 264; PCI, 104; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; misterioz FMIL 1840, 17. (Cf. fr. mystérieux, it. misteroso).
  MISTIC adj., s. mistichi sau tăinuiţi NIU, 228v; misticesc TD III, 211; mistic HFP, 18, 167; AR 1829, 199; MCL 1839, 351; HMV I, 11; DFL 134, 148; FMIL 1847, 8, 49, 181; BDJE, 39; PS, 56; AF, 138; NV, 264; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; mistíc GC IV, 70v. (Cf. lat. mysticus, gr. mustikÒj, fr. mystique).
  MISTICISM s. misticism HFP,, 69; FMIL 1840, 271; DFL, 155; FMIL 1847, 49, 75, 191; NV, 264; PMC I, VII; CFZ, 26; PD, 428; misticizm PSE, 4. (Cf. fr. mysticisme, germ. Mystizismus).
  MISTIFICA vb. NV, 265; RL, 428; PD, 428. (Cf. fr. mystifier, it. mistificare).
  MISTIFICAT adj. SCCI, 133; DCB IV, 33.
  MISTIFICATOR s. NV, 265; PD, 428. (<fr. mystificateur).
  MISTIFICAŢIE s. AR 1841, 101; NV, 265; RL, 348; PD, 429. (<fr. mystification).
  MITOLOG s. GC IV, 73r; SPV, 19; FTP I, 244, 252; PBV, 248. (<fr. mythologue).
  MITOLOGICEŞTE adv. mitologhiceşte SPV, 23; MF I, 31v; mitologiceşte PBV, 248.
  MIXT adj. [gen, stih] amestecat EBG, 30v, 122v; fracţii amestecate PA, 54; mixtul sfat milităresc OCF, 3; mixt GC IV, 57r; AR 1831, 204; SGR III, 16; MP, 18, 65; MEN I, 17, 136; CGR, 37; KDP, 34; BIP, 54; NV, 262; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; frăcciune mixtă (amestecată) LM, 163; [scară] mictă [?] (amestecată) PBM, 124, 125; condiţiuni miste BCD, 344; mist, amestecat GCB II, 219. (Cf. lat. mixtus, fr. mixte).
  MIZANTROP s. misántropos OC I, 9v, 34v; misántrop GC IV, 70v; misantróp MIU, 170; PAM, 35; misantrop BDL III, 619r; GPE, 50; MFE, 3; KMP, 10, 110; VVP, 79; FMIL 1840, 304; EOI, 150; MMP, 144; FMIL 1847, 93; SIT; 35; NV, 264; PMC I, 182; pe la 1850 forma era frecventă; mizantrop HP, 5. (Cf. gr. mis£nqrwpoj, fr. misanthrope).
  MIZANTROPIE s. misantropie OC I, 52v; BDL III, 619r; GC IV, 70v; SIC, 56; DAH, 40; KMP, 10,73; VVP, 79; NV, 264; LS, 96; pe la 1850 forma era frecventă; misantropie (ură de omenire); mizantropie CA 1861, 91; urîre de oameni KUP, f.t., 39r. (Cf. gr. misanqrwp…a, fr. misanthropie).
  MIZER adj. s. meser v. miser BDL III, 605v; meser (sărac) SIC, 67; meser AsP, 58, 162; CA 1850, 6, 13; CA 1851, 8; StDR, 173; CA 1852, XXIV; meser seau mizerabil AsF, 137; miser BDL III, 619r; CNB, 7; ICI, 71; CA 1858, 1; APS, 19; BBR, 83; mizer AsPR, 10; CA 1854, 85; CA 1856, 5, 6; Z 1856, nr. 7, 2; CA 1860, 1. (Cf. lat. miser, it. misero).
  MIZERABIL adj., s. mizerabili (mişăi) [peiorativ]AR 1832, 118; mizerabil SHI I, 12; SHI II, 125; MCL 1839, 367; SMR I, 38; AsL, 12; AsL, 119; DFL, 150; SIT, 55; StDR, 174; pe la 1850 forma era frecventă; mizerabile sg. CPI, 163, anexă 6; miserabil (ticălos) [fără sens peiorativ] AR 1839, 54; miserabil FMIL 1844, 50; BDJE, 26, 134; SIT, 83; GLC, XIV; NV, 264; PCI, 36, 42; LS, 49, 51; forma era frecventă pînă la 1860; miserabil, miser PD, 427. (Cf. fr. misérable, it. miserabile).
  MIZERICORDIE s. misericordie MID I, 51; SIT, 235, 317; NV, 264; LS, 68; SCC II, 184; LIT, 256; DILB I, 204; BCI, 94; PD, 428; mizericordie GRR, 214; SCC I, 174; JA, 129. (Cf. fr. miséricorde, it. misericordia).
  MIZERICORDIOS adj. misericordios NV, 264; SCC I, 190; SCC II, 185, 383; LIT, 281, SPB, 225, PD, 428. (Cf. fr. miséricordieux, it. misericordioso).
  MIZERIE s. miserie BDL III, 619r; BDJE, 119; SIT, ded. 1, 100, 297; SIM, 84; NV, 264; CA 1850, 13, 20; AAR, 84; KOS, XX; ICI, 55; RL, 404; LIT, 57; forma era frecventă pînă la 1860; mizerie GC IV, 54v; GG, 52, 177, 243; DFL, 127, 204; SIT, 57; PS, 16; GRR, 225; CFZ, 159; CA 1855, 5; BC, 31; INB 1857, 22, 50; BCI, 185; mizerie (sărăcie) CA 1853, 11; mizerie (ticăloşie) CA 1853, 18; CA 1856, 4. (Cf. lat. miseria, fr. misère, it. miseria).
  MOBIL s. DFL, 115, 201; AF, 47; CFZ, 68, 72, 138, 152; RL, 434; R 1857, nr. 1, 4. (<fr. mobile).
  MOBIL adj. Vezi Form. term. şt., p. 239. Cf. şi mişcător IE, 140; MML, 21v, 22r; RRI, 1; RJ, 269; PV, 83; MIU, 26; APC, 50r; TD II, 166; NID II, 171v; CIM, 1; DAP, 29; LC, 5, 48; CDP, 162; AR 1829, 214; CR 1830, 179; cuvîntul continuă să fie frecvent pînă la 1860; umblător LSM, 32, 54; BEM, 328; móbil GC IV, 96v; mobil CR 1831, 54; GG, 98; RMS, 291; RL, 259; INB 1857, 35; PBV, 249; GCB II, 219; BEC, 22; AML, 157; PD, 430. (Cf. şi germ. mobil).
  MOBILA vb. mobilarisi, mobila GC IV, 96v; mobilarisi KUB, 42; AR 1837, 197; mobila PCB, 10; LOA, 73, 111; BM, 34; ECS, 6; RB, 280; MCL 1839, 641; MEN I, 273; BP, XX; NPT, 66; PBV, 249; înmobila BFO 1843, 211. (Cf. fr. meubler şi înv. emmeubler, it. mobiliare).
  MOBILARE s. mobilarisire RSM, 14r; AR 1837, 242; mobilare MN 1836, 42; RB, 282; SCC I, 2; SCC II, 311; ASLI, 307; PBV, 249; emobilare FMIL 1844, 231; amobilare SIT, 64.
  MOBILAT adj. mobilit CV, 36; mobilarisit DTN, 1; AR 1838, 325; mobilat GIC, 192; MFE, 37; AR 1837, 206; RB, 231; FMIL 1844, 39; AIS, 5; SIT, 2; NC, 3; pe la 1850 forma era frecventă; îmobilat FMIL 1844, 173.
  MOBILĂ s. mobile pl. MCB, 98, 143; BR 1829 I, 50; PAFR, 22; FTP I, 90, 181; MFE, 14; FEA, 14; SIC, 60; BAR II, 201; LOA, 94, 102; RSM, 31r; DTN, 39; GG, 220; forma era frecventă pînă la 1860; mobiluri TAA, 19; AR 1837, 392; mobilii (acareturi) FL, 30; alte mobilii de casă FL, 35; mobilii de casă FMIL 1840, 167, cf. şi 402; mobelĭ pl. VFD, 50; mobilă MCB, 168; GC IV, 96v; VVP, 80; FMIL 1840, 251; MEN I, 77; PBV, 249; CA 1859, 84; mobil MG I, 31; HAN, 36; DL, 97. (Cf. ngr. mÒmpilo, pl. mÒmpila, fr. meuble, germ. Möbel, it. mobilia).
  MOBILIAR adj. (Fin.) credet mobiliar VO 1857, 3; vînzările obiectelor mobiliere RF, 16; mobiliar PD, 430. (Cf. fr. mobilier, it. mobiliare).
  MOBILITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 239. Cf. şi pornire au clătire GF, 49v; pornire GF, 50r; clătire GF, 52v, 105v, 255v; DF I, 38v; mişcare SIF, 16, 135; VA, 190, 191; DF I, 15v, 16r, 17r; StFE, 17; mobilitate GC IV, 96v; LIT, 100; GCB II, JA, 27, 35; PBV, 249; AML, 168; PD, 430. (Cf. şi it. mobilità).
  MOBILIZA vb. contingentul [...] se mobilizează (se aduce în stare de rezbel) GM 1854, 400, cf. şi 306; mobiliza PBV, 249; mobilisa PD, 430. (<fr. mobiliser).
  MOBILIZARE s. mobilizarea armiei GM 1854, 79; mobilisare TR 1855, 25; mobilizare PBV, 249.
  MODAL adj. (Filoz., Gram.) cînd hotărîm modul [...], atunci aceste spuneri filosofii le cheamă modeşti BLM, 78; [adverbe] de mod MGP, 66; azicăminte modale IGR, 120; modal PD, 430. (Cf. germ. modal, fr. modal, it. modale).
  MODĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 74. Cf. şi modă AZ, 80v; RMB, 8r, 45v; VSI, 326v; GSP I, 75; NIU, 282v; BDL I, 111v; BDL III, 623v; FTM, 33; BPN I, 103; BPN II, 330; CNB, 117; PAM, 14; BR 1821, 171 bis; PAGR, 73; MCB, 120, 131; LB, 397; LPT, pf.; DCN, 139; MGD, 21v; PIF, 4v; CR 1829, 22; AR 1829, 15, 65; HFP, pf. 4; AR 1830, 11; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; mod MCB, 39; moadă EP I, 46; CA 1852, 107. (Cf. fr. mode, ngr. mÒda, germ. Mode, it. moda).
  MODEL adj., s. o modelă sau pildă MIU, 165; moşie modelă RSM, 14v; RB, 386; şcoală modelă SHI II, 136; modelă MIU, 204; FD I, 67; IFM, f.t.; RL, 316; CA 1856, 48; model SPBA, 13, 92; TCA, 55; MCB, 166; RBV, 5r; NMP, ded. 2, 3; AR 1830, 358; GC IV, 98v; FTP I, 12; FTP II, 175; SPV, IV; GPE, 5; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; model (pildă) AR 1835, 85; modeluri (izvoade) CR 1829, 148, 269; GPE, 48. (Cf. fr. modèle, germ. Modell, it. modello).
  MODELA vb. GC IV, 99r; IVA, 6; NV, 266; DILB IV, 202; PFM, 345; GCB II, 219; JA, 4; PBV, 249; D 1860, 97; BEC, VIII; PD, 430. (Cf. fr. modeler, it. modellare).
  MODELAT adj. modeluit AR 1837, 164; modelat AVP, 15.
  MODELATOR s. modelător IVA, 7; modelator PBV, 249. (Cf. fr. modeleur, it. modellatore).
  MODERA vb. GC IV, 96v; SGR II, 147; MBG, 26; EOI, 68; SCMI, 13, 39; SIT, 257; BIP, 57; NV, 266; SMB I, 231; C, 15; PBV, 249; PD, supl. XIII. (<fr. modérer).
  MODERAT adj., s. moderat CV, 1; HFP, 65, 219; AR 1837, 294, 358; AR 1844, 8; DFL, 190; VN, 24; BDJE, 48; SIT, 67; KDP, 4; NV, 266; PCI, 80; CA 1851, 91; StDR, 175; pe la 1850 era frecvent; preţ măsurat AR 1829, 235; moderat (cumpănit) CR 1831, 41; moderat (stîmpărat) GRN II, 117; GLC, 25. (Cf. fr. modéré; vezi şi MODERA).
  MODERATOR s., adj. o putere publică moderatrice DFL, 201; moderator NV, 266; Z 1856, nr. 14, 4; LIT, 38; GCB II, 219; BCI, 70; PD, supl. XVIII. (Cf. fr. modérateur, -trice, lat. moderator).
  MODERAŢIE s. moderaţie MIU, 327, XXIV; AR 1829, 58; AR 1830, 103, 514; GC IV, 96v; SIC, 67; SHI II, 61; DE I, 314; EPD, 384; SIT, 98, 99, 151; KDP, 4; NV, 266; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; moderaţie, moderăciune StDR, 175; moderaţie (cumpătare) AR 1831, 181; moderaţie (cumpenire) CIRA, 342; AR 1834, 119; moderaţiune TR 1854, 1; CEF, 42; C, 21; VO 1857, 7. (Cf. fr. modération, lat. moderatio).
  MODERN adj. CR 1829, 219, 220; AR 1829, 227; CR 1830, 201; GC IV, 96v; CIRA, 7; SGR I, VII, 39; SGR III, 38; RSM, 14r; GTN 1836, 35; MN 1836, 64; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. moderne, lat. modernus, germ. modern).
  MODEST adj. BDL III, 633r; FTM, 231; MFV I, 57v; MFV II, 12v; MALP, 55; MSS, 5; GC IV, 96v; FTP II, 10; AsP, 162; AS, 27; MCL 1838, 38; FMIL 1840, 99; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; modest (zmerit) MFV I, 140; modest (sfios) FL, 50. (Cf. fr. modest, lat. modestus).
  MODESTIE s. modéstie MIU, 411, 439; DOA, 45; BDL III, 623r; MPI, 32, 34, 161; DCN, 25, 139; modéstie (omenie) FTM, 7; modestie CV, 27; IRV, 12r, 27v; MFV I, 101r, 110r; CIRA, 384; MF II, 43r; MN 1836, 54; AR 1837, 232; KMP, 49; MCL 1838, 38; KPA, 44; DE I, 314; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. modestia, fr. modestie, it. modestia).
  MODIC adj. modica sumă BIP, 38; modic NV, 266; PD, 431. (Cf. fr. modique, lat. modicus).
  MODIFICA vb. Vezi Form. term. şt., p. 239. Cf. şi modifica AR 1830, 114; GPE, 12; SHI II, 204; FBE, 76r; CA 1844, 40; AR 1844, 16; FMIL 1844, 322; HMV I, 34; BPA, 53; MEN II, 34, 68, 98, 172; PGR, 116; DFL, 20, 66; pe la 1845 forma era frecventă; modifica (a preface oarece) AR 1832, 44; modifica (schimba) FMIL 1840, 113; se modificez EOI, 139; să se modificeze MEN I, 148; să modificeşte VM, 89; modifiţează EPD, XXXVII, 430; modefica IVA, 29; BFO 1843, 22; PFM, 411; modifia, modifica GC IV, 96v, 99r; modifia IGE, 210, 337; INB 1857, 26; BCI, 126. (Cf. şi germ. modifizieren).
  MODIFICARE s. modifiere, modificare GC IV, 99r; modificare DFL, 20; BCD, 115, 161; CFZ, 1, 25, 32, 48; SD 1855, 1; RL, 267, 409; JA, 5; GCB II, 219; PBV, 250; RF, 3; VMP, 77.
  MODIFICAT adj. modifiat, modificat GC IV, 90r; modificat ROB 2, 668; StDR, 176.
  MODIFICATIV adj., s. (Gram.) [predicat] urmat d-o complinire au d-un modificativ FGP, 139, cf. şi 140; adverbia [...] modificativă (arătătoare modului făptuirei); modificativul sau adverbiile hotărîtoare făptuirei verbului SGR II, 120, 128; un [...] modificativ (adică adjectiv, participie sau adverbie) PGR, 87; modificativ CGR, 35, 205; MGP, 104; PD, supl. XIII; complinire modificativă PTP, 6, 14. (Cf. fr. modificatif, lat. modificativus).
  MODIFICAŢIE s. Vezi Form. term. şt., p. 239. Cf. şi modificaţie TF, 336; AR 1830, 285; FGP, 140; CMR, 17; SGR I, 45, 195; MN 1836, 51; AR 1837, 262; BGO 1840, 148; CCB, 221, 230; EP I, 9; KMA, 13; IGE, 197; BGO 1844, 153; MEN I, 194; MEN II, 111; WPM, 24; forma era frecventă pînă la 1860; modificaţie (schimbare de formă) HFP, 59; modificaţie (prefacere) AR 1832, 100, 351; AR 1839, 215; modificaţii (schimbări) HMV I, 3; modificăciune BCD, 434; modificaţie, modificăciune StDR, 176; modificaţiune BMN II, 29, 157; Z 1856, nr. 7, 4; PTP, 13; BBS, 26. (Cf. şi germ. Modifikation).
  MODIST, -Ă modist MCB, 39, 125; DCN, 139; PBV, 250; GC IV, 96v, 98v; RB, 280; NV, 266; StDR, 175; PD, 431; modistă GC IV, 98v; DTN, 17, 50; MCL 1838, 155; AMC, f.t., 1; ASLI, 150; PBV, 250; rochia [...] de la şireata modistică VFD, 24. (Cf. fr. modist, -e, germ. Modist, -in).
  MODULA vb. (Muz.) AF, 204; NV, 266; BCP, 123; CMI, 178; PD, 431. (< fr. moduler).
  MODULAŢIE s. (Muz.) modulaţie GTN 1836, 36; WPM, 8, 39; NV, 266; StDR, 176; PD, 431; modulăciune CDR, 12; modulaţiune BMN II, 180; DIB, 546. (Cf. fr. modulation, lat. modulatio, germ. Modulation).
  MONADĂ s. (Filoz.) EBG, 28v; APC, 139r, BDL III, 626v; HFP, 61; GC IV, 88r; DFL, 161, 206; CFZ, 82; MIN, 128; PD, 432. (Cf. gr. mon£j, lat. monas, -adis, fr. monade, germ. Monade).
  MONADOLOGIE s. monadologhie HFP, 60.
  MONARH s. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi monarh AZ, 11r; IRB, 29v; BDT, 198v, 196r; DSM 2, 9; NID I, 73r; NID II, 19v; SHR, 63; ME, 256, ATB, 2; TID, 6; IRF, 26, 99; RA, 14; BDL I, 44r; BDL III, 626v; MPI, 5; SPBA, 4, 5; pe la 1820 forma era frecventă; monarc FTM, 32, 50, 251; MRC, 129; GG, 137; NV, 267; ADL, 152; BEC, XXXIII. (Cf. ngr. mon£rchj, lat. monarcha, fr. monarque, germ. Monarch).
  MONARHIC adj. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi monarşesc IEI, 85r; monarhicesc BDT, 202r, 204r; ME, 316; ATB, 2; RA, 16; SIU, 63r; MPI, 34; VMG, 250; POC, 34v; GC IV, 85r; CIRA, 104; monarhicesc BD II, 64; monarhic BDT, 188r, 218v, 232v; VMG, 249; NMP, 2; CR 1829, 43; AR 1829, 39; CR 1830, 51; AR 1830, 37, 99, 167; GC IV, 85r; CIRA, IX, XII, 67; EGI, 54; SHI II, 29; FMIL 1840, 36; DL, 89; pe la 1840 forma era frecventă; monarşicesc PVB, 143; PBV, 251; monarşíc POC, 34r; monarşic FTP I, 86; VVP, 81; PBV, 251; INB 1859, 172. (Cf. ngr. monarchkÒj, fr. monarchique, germ. monarchisch).
  MONARHICEŞTE adv. GIA II, 16v; OMT, 7; ME, 316; GC IV, 85v.
  MONARHIE s. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi IEI, 16r, 50r; CMP, 1; AZ, 60r; DSM 2, 8; BDT, 188v; NID I, 88v; CISG, 153; MIA, 3; RA, 13; SIU, 71r; DO, 58; TSVM, 54; EGRM, 45v; LPT, 77; VMG, 249; TPE, 24r; PIU I, 161; BRD, 86; POC, 34v; CR 1829, 270; AR 1829, 159; GC IV, 85v; pe la 1830 forma era frecventă; monárhie BDT, 191v; CMA, 1; OAI, 1; BDL III, 626v; LPT, 58; PIU I, 148, 234, 339; NFI, 350; monárchie CMS, 1; monarchie BD II, 64; R 1857, nr. 35, 3; monarşie NIU, 297v; EGR, 164; CR 1829, 34, 124, 125; CR 1830, 31; MRC, 9, 30, 72; GC IV, 85v; FTP I, 91; T 1856, nr. 1, 2; BCI, 32; PBV, 251; monárşie CR 1829, 124. (Cf. gr. monarc…a, lat. monarchia, germ. Monarchie, fr. monarchie, it. monarchia).
  MONEDĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi monetă PA, 37; CP I, 75; CP II, 50; ME, 163, 272; RA, 13, 61, 93; SIU, 6r, 53v; BDL III, 627r; SPBA, 95; BD II, 64; BGV, 55r; GIC, 19, 26; GPE, 160; AR 1829, 43, 152; AR 1830, 198; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; monedă RMB, 67v; APC, 108r, 113r, 375v; NID II, 87v, 120v; CISG, 131, 132; DAP, 40; LC, 86; NZ, 45v; IRV, 34v; BGV, 53v; CDP, 78; MCB, 108; CCI, 22, 64, 74; GIC, 48; PIU II, 175; PIU IV, 73; DCN, 65; PCB, 72; CR 1829, 1; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. ngr. monšda, it. moneta).
  MONETAR 1. s. („cel ce face monede”) monedar GC IV, 88r; monetar CIRA, 214; NV, 267; PBV, 251. 2. adj. („privitor la monede”) monedar, ceea ce se atinge de monede GC IV, 88r; raporturile monetare SSC, VI; reforma sistemului monetariŭ Z 1856, nr. 40, 3; dificultăţile monetare R 1857, nr. 23, 3. (Cf. fr. monétaire, it. monetario).
  MONETĂRIE s. monetărie ME, 198; BDL III, 627r; StDR, 176; monetărie (tarapana) AR 1830, 310; moneterie (tarapana) AR 1831, 236; tarapana CR 1830, 390; AR 1830, 28; monedărie, taraphana GC IV, 88r. (Cf. tc. tarabhāne).
  MONOGRAFIE s. GC IV, 86r; R 1857, nr. 2, 3; PBV, 251. (<fr. monographie).
  MONOGRAMĂ s. MIU, 75; GC IV, 86r; PD, 434. (<fr. monogramme).
  MONOPOL s. (Comerc.) monopolium TD II, 233; monopolie BDL III, 627r; AR 1829, 190; protimisuri (monopolii) CIRA, 211, cf. şi 286; monopol CR 1829, 57; AR 1829, 119, 252; GC IV, 88r; MN 1836, 38; RB, 321, 372, 383, 284; GT 1838, 16; VVP, 81; FMIL 1840, 31; pe la 1840 forma era frecventă; monopol (privileghie) AR 1832, 56; monopole (drit de a neguţa singur) AR 1834, 244; monópol ROB, 102. (Cf. lat. monopolium, germ. Monopol, fr. monopole).
  MONOPOLIZA vb. monopola AR 1834, 15; monopolisa NV, 268; LIT, 3; monopolisa, monopola PD, 435. (Cf. fr. monopoliser).
  MONSTRU s. monstru (arătătură) FTM, 51; arătările (monstrile, tšrata) MFV I, 45r; monstre (arătări) MFV II, 135v; monstru BDL III, 627v; SPBA, 93; CR 1829, 110, 265; AR 1829, 32, 36; GC IV, 88r; CMR, 78; FTP III, 188; AR 1832, 271; CIRA, X, 34; MF III, 16v; AsP, 18; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; monstru (manină) AR 1830, 490; AsP, 14; monstruri (minunăţii) SHI II, 7; năluce (monstre) SIM, 63. (Cf. lat. monstrum, germ. Monstrum, fr. monstre, gr. tšraj (tÒ)).
  MONSTRUOS adj. monstruoz SPBA, 11; CLV, 138v, 147v; CR 1830, 315; monstruos SPBA, 93; CR 1829, 265; AIR I, 5; GTN 1836, 48; RB, 279; API, 23; Prop, 204; MEN II, 299; ASI, 14; EV, XLIII; BP, 23; AF, 200; PCI, 128; pe la 1850 forma era frecventă; monstros CMR, 78; SHI II, 59; HMV I, 10; DFL, 135; PS, 43. (Cf. fr. montrueux, lat. monstruosus, germ. monströs).
  MONSTRUOZITATE s. MN 1836, 96; MEN II, 32; NV, 269; SCC II, 32, 190; RL, 241, 389; LIT, 68; R 1857, nr. 4, 1; NPT, 320; BCI, 92; PBV, 252; PAD, 195; D 1860, 398; PD, 436. (<fr. monstruosité).
  MONUMENT s. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi monument MIR, 312; CB 1816, 61; SIU, 30v, 48r; BDL I, 87v; SPBA, 19, 93; MCB, 168; TSVM, 21; BRD, 40; PSC, 118r; CR 1829, 13, 15, 60, 238; AR 1829, 22, 227; POS, 16; AR 1830, 357; GC IV, 88r; GPE, 24; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; monumenturi (pomeniri) IRV, 53r; monumenturi (zidiri de pomenire) AR 1829, 23; AsFA, XI; monument (semn de pomenire) CR 1830, 385; AR 1830, 385; AR 1830, 25; monoment MCB, 26, 50; PCB, 72, 79; CR 1830, 11; CIRA, 205; YNM, 134; MF III, 169r; MPE, 97; monumînt MIR, 324, 335; MIB, pf., 123; RA, 47, 48; RIP I, 123, 161; monuminte BC, 6; SPB, 96, 260. (Cf. lat. monumentum şi monomentum, germ. Monument, fr. monument).
  MONUMENTAL adj. mormîntal GC IV, 94r; FEA, 106; API, 138; FMIL 1844, 318; BP, 169; AF, 180; LMS, 31; ADL, 182; CA 1854, 16; C, 15; PIC, 79; mormîntalnic CRV, 113; stîlp monumental (aducător aminte) GLC, 71; CA 1855, 135; BIN, 44; PD, 437. (Cf. fr. monumental, it. monumentale, germ. monumental).
  MORAL1 adj. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi moralicesc CS 1802, 11; TD I, 284, 374; TD II, 149, 250; TD III, 31; OMT, f.t., pf.; IM, f.t.; PMV, f.t., 46, 221; RA, 15; SIU, 25v, 32r; AOS, 59, 77, 128; VPP, 171; AA, pf. 2; NZ, 32r; CLV, 41r; LB, 134; CDP, 6, 144, 187; LPT, ded., VMG, 3,4; DCN, 100, 101, 114; POC, 11r; CR 1829, 25, 103, 210; CR 1830, 264; GC IV, 88r; forma era frecventă pînă la 1860; moralicesc sau de nărav OST, 92; firea omului năravnic (moralicesc) HFP, 226; teologhie moralicească PFBA, 619r; învăţătură moralicească TF, pf.; GSP II, BPN I, 58, 99; PBN II, 306; ASH, pf.; CLV, 138r; GPF, 319; persoană moralicească SCS, 6; CPI, 7, 49, 241, anexă 6; lege moralicească MPI, 312; PAGR, f.t.; MALP, 16; moraliceşti sentenţii PCC, 13; filosofie moralicească MFV I, 4r; ştiinţă moralicească VMG, 3; CR 1829, 103; AR 1837, 53; moralnic IPS, 11; RA, 5; HFP, 253; PDP, 98v; AR 1829, 1, 9; AR 1830, 194, BDC, 89; VD, 20; SGR I, IX; SGR II, 10; BFO 1833, 200; MF I, 143v, 144r; SHI, ded. VI; EP II, 37; AR 1837, 28; VM, 157; VCL, 28r; învăţăturile moralnice, adecă a năravurilor DOA, 5; învăţătură moralnică VPP, 172; CRac, 88; HFP, pf. 13, 342; BDC, 47; persoană moralnică CL II, 2; moralnice sentenţii TMS, f.t.; filosofie moralnică PCP, 28; HFP, 45; itica, adecă filosofia moralnică HFP, 4; moralnic HFP, pf. 11; CR 1829, 261; AR 1829, 1, 150, 177; SIC, 68; SGR II, 10; SGR III, 20; CIRA, 13, 117, 229; RSM, 6r, 6v; MF II, 47r; SHI, ded. VI; SHI II, 32, 68, 98, 136; VCL, 32r, 40v, 64r; VM, 69, 71, 118, 155, 163; moralíc GC IV, 88r; moral CL III, 38; CB 1818, 20; VPP, 18; MPI, 11; SPBA, 9, 48, 93, 99; BR 1821, 172; MCB, 132, 168; CLV, 138r; LPT, 42; VMG, 4, 6; DCN, ded. 2; POC, 7r; PAIC, 73; PSC, 118v; CR 1829, 276; BR 1829 I, 37, 43; GPE, 19; SPV, pf. 2; FEA, 23; LOA, 92; CPL, 60; CIRA, X, 84; BAR II, 158; CTT, 21, 170; AR 1834, 139; RSM, 17v, 26r; BM, 8; MF I, 189r; MF II, 74r; GTN 1835, 2; pe la 1835 forma era frecventă; morala (buna) a lor purtare BR 1829 I, 19; virtos sau moral BDC, 82; viaţa morală (a năravurilor) PPT, 1; teologhie morală MIB, 245; învăţătură morală TAI, 5, 11; TF, pf., 370; VPP, 33, 155; VMG, 43; BDC, 76; LOA, 112; filosofie morală DO, 76; LPT, 74; VMG, f. t.; FTP I, 20; MEN I, 148; teologhia morale MIB, 274; filosofia morale sau a năravurilor HFP, pf., 9, cf. şi 29, 197; răul [...] năravnic (morale) HFP, 258; a voastră moarte morale MEN II, 8; aprobare morale […], filosofia morale D 1860, 284, 289. (Cf. germ. moralisch, fr. moral, it. morale).
  MORAL2 s. („dispoziţie sufletească, tărie de caracter”) GCA, 94; MPI, 17; VSC, 98; KMP, 113; NRC, 1; NPT, 38; PD, 438. (Cf. fr. moral, germ. Moral).
  MORALĂ s. 1. (” ansamblul normelor şi disciplina ştiinţifică ce se ocupă cu buna convieţuire în societate”) Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi moral OMT, pf.; BDT, 183r, MPI, 19; BPN I, 15, 100; AOS, 78, 96; SPBA, 4, 93; BR 1821, 4; PCC, 1; BGV, 30v; MCB, 4, 34, 168; GIC, 222; LPT, 65; TSVM, 88; VMG, 53; DCN, 101, 117; POC, 1r; 15r; RDS, 36v, 83v; NMP, 20; HFP, intr. 12, 23, 197; AR 1829, 52; AR 1830, 375; GC IV, 85v; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; moral (bunele obiceiuri) BDL III, 628r; moral, adecă năravuri bune BPN I, 35; CRac, 7; itichí sau moral AOS, 52; moral (itică) IRV, 11v; moral sau moraliş LB, 400; moral (năravuri) PPT, 25; tractat de moral PIA, I; moral (fapte bune) FMIL 1844, 208; moraliş TD I, 386; TD III, 443; morală MCL 1839, 558; VVP, 81; MEN I, 19; DFL, 7, 113; BP, IV, VI; SIT, ded. 1, 103; NV, 269; BCD, 11, 108; GRR, 209; SCC II, 31, 383; CFZ, 12, 134; LIT, 24; JA, 71; SPB, 271; D 1858, 22; PIC, 126; BEC, 47; PD, 437; moral, morală StDR, 177; tratat de morală CA 1852, XXVII; morale CCG, 96. 2. („dojană, mustrare; concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere”) moral TF, pf.; DTN, 94; API, 21; morală GRR, 279; BCP, 19. (Cf. lat. moralis, germ. Moral, fr. morale).
  MORALICEŞTE adv. TD I, 94, 432; TD II, 7; TD III, 31; MPI, 15, 39; VMG, 149; AR 1829, 1; BDC, 59; GC IV, 88r; CPI, 110; RB, nr. 7, 3; GT 1838, 3; FMIL 1844, 66; MEN I, 286; BPA, 85; SIT, 226; BIP, 76; cuvîntul era frecvent pînă la 1860.
  MORALIST s. adj. moralist OC II, 44r; SPBA, 9, 93; MFV I, 148v; VMG, 366; DCN, 91; HFP, 66; GC IV, 85v; GPE, 59; MN 1836, 64; ELS, 1; KMP, 52; KCL, 9; VVP, 81; API, 198; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; moralistă s.m. BD II, 65. (Cf. fr. moraliste, lat. moralista).
  MORALITATE s. moralitaşul (năravurile) DOA, 10; moralitet GSP I, 183; FD I, 86; moralitatea, adecă bunele năravuri CP I, 4; moralitate CL I, 11, 20; CL II, 191; PMV, 46; CB 1816, 57; VPP, 74, 86, 155, 156; MPI, 96, 165; DGR, 178; KIT, 247; CLV, 41r, 138r; MCB, 28, 168; VMG, 57, 69; TSI VI; BR 1829 I, 19; HFP, 68; MSS, 9; BDC, VIII, 4, 205; GC IV, 88r; pe la 1830 forma era frecventă; moralita AR 1834, 286. (Cf. lat. moralitas, germ. Moralität, fr. moralité, it. moralità).
  MORALIZA vb. moralisi BDT, 139r, 211v; MPI, 144; moraliza GC IV, 88r; MEN I, 2, 115; NV, 269; RL, 26; PBV, 252; D 1860, 395; PD, 438. (Cf. germ. moralisieren, fr. moraliser).
  MORALIZARE s. moralisire BDT, 140v; MPI, 220; moralizare CFZ, 163; PBV, 252.
  MORALIZAŢIE s. moralisaţie MEN I, 3; NV, 269; PD, 438. (<fr. moralisation).
  MORAVURI s. pl. năravuri MIU, XII, LB, 439; VMG, 53; TSI, 15; FTP III, 50; CA 1852, 74; filosofia cuvîntului şi a năravurilor HFP, f.t.; cel cu mores (nărav) îndărătnic TF, 359; moravuri SHI I, 20; SHI II, 9, 46; SMR I, 14; CA 1852, XVIII; GRR, 3, 12, 96, 246; KOS, XVI, XVII, GM 1854, 90; CA 1855, 14; pe la 1855 forma era frecventă; moravuri (obiceiuri) NV, 270; morave RL, 396; măravuri RSM, 229, 340; morav PD, 438; morsuri (obiceiuri) NV, 269; mors 439. (Cf. lat. mores, fr. moeurs, adaptate după năravuri).
  MORB s. (Med.; fig.) morb FDB, 66, 81; DFL, 25, 67, 146; KFL, 213; SIM, 179; PD, 438; morbus AVP, 15. (Cf. lat. morbus, it. morbo).
  MORBITATE s. morbitate DFL, 141, 143; FGF, 109; AVP, 15; morbiciune PMC I, VIII, 180; CA 1855, 74.
  MORBOS adj. morbos FDB, 74; BG, XVII, 216; PD, 438; morbos (bolnav) BCD, 350; BBS, 233. (Cf. lat. morbosus, it. morbose).
  MORTAL adj. Vezi Form. term. şt., p. 240. Cf. şi mortal GC IV, 92r; FMIL 1844, 379; BDJE, 103; BP, 185; SIT, 296; CA 1848, 44; NV, 270; LS, 86; SCC I, 194, 231; SCC II, 26, 277; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; mortual SIT, 14, 118, 202. (Cf. şi lat. mortalis, it. mortale).
  MORTALITATE s. Vezi Form. term. şt., p. 240. Cf. şi GC IV, 92r; GTN 1836, 81; BGO 1840, 30; PIA, 6; AR 1844, 12; FMIL 1844, 376; HMV I, 92; pe la 1845 cuvîntul era frecvent.
  MORTIER s. (Milit.) mortiar CR 1829, 136; CR 1830, 138; mortarĭ (tunuri de aruncat bombe) AR 1829, 29, cf. şi 70; 9 tunuri, 2 mortarie AR 1830, 214; mortier GM 1854, 400; Z 1856, nr. 2, 3, nr. 14, 4. (Cf. fr. mortier, it. mortalo).
  MORTIFER adj. BR 1821, 61; PMC I, 65; PD, 439. (Cf. lat. mortiferus şi mortifer, it. mortifero, fr. mortifère).
  MORTUAR adj. NV, 270; RL, 237; DILB I, 205; BC, 19; GM 1857, 54; PD, 440. (Cf. fr. mortuaire, it. mortuario).
  MOSTRĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi mustră BD II, 75; SR, 31; HMV II, 277; MID I, 39; muştrii (modele) RL, 227; mostră BPN I, 135; BPN II, 223; PSC, 120r; GC IV, 95; MCL 1839, 396; JDS II, 438; BDJE, 81; PFHM I, 26; VO 1857, 11; PBV, 253. (Cf. ngr. mÒstra, it. mostra, germ. Muster).
  MOZAIC s. Vezi Împrumut. I, p. 75. Cf. şi mosaíchi DC I, 44v, 88r; mozaic GIC, 138, 194; CR 1830, 424; AR 1830, 84; GC IV, 82r; MSR, 95; RB, 149; FL, 18; MCL 1839, 508; CA 1848, 22; StDR, 176; SCC I, III; CMI, 199; PBV, 250; NPT, 42; ASLI, 149; mozaică AR 1837, 273 bis; VVP, 80; mosaic FMIL 1847, 108; NV, 270; BC, 82; LIT, 21; PD, 440. (Cf. ngr. mwsai@kÒj, fr. mosaïque, it. mosaico, germ. Mosaik).
  MULATRU, -Ă s. mulatru DC IV, 266v; GIA II, 89r; SCC I, 4; PD, 441; mulatră SCC I, 4, 15; mulatresă SCC II, 221, 376; mulat AR 1831, 163; CIN, 17; FGE, 82; IL 1841, 74; mulată CIN, 17. (Cf. fr. mulâtre, it. mullato, germ. Mulatte).
  MULTIPLICITATE s. GC IV, 110v; DFL, 72, 142; KFL, 139; NV, 271; CFZ, 77; BCI, 156. (Cf. fr. multiplicité, lat. multiplicitas).
  MULTITUDINE s. PFM, 267, 489. (Cf. multitude, lat. multitudo).
  MUMIE s. Vezi Împrumut. I, p. 76. Cf. şi múmii GSP II, 10; mumie GIC, 26; BR 1829 II, 53; AR 1830, 126; GC IV, 114r; VSC, 58; AR 1834, 85; GG, 10; AR 1837, 161, 168; SHI II, 6, 7; RB, 239; MCL 1839, 296; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; mumiile (împietriţii) Univ 1845, 368; momie AR 1831; MEN II, 253; NV, 267; PD, 432. (Cf. ngr. moÚmia, lat. mumia, germ. Mumie, fr. momie).
  MUND s. („lume” DFL, 1, 11, 13; BP, XIX; SIT, 152; NV, 405; ICI, 52, 68; PD, supl. XIV. (<lat. mundus).
  MUNICIPAL adj., s. muniţipal AR 1831, 172; BFO 1833, 130, 151; AR 1837, 208; ROI 2 III, 17, 96, IV, 3; municipal CR 1830, 199; GC IV, 112v; KDP, 33; NV, 271; BIP, 36, 61; BCD, 81, 243; StDR, 178; RL, 14; DIB, 187, pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. germ. munizipal, fr. municipal, it. municipale).
  MUNICIPALITATE s. muniţipalitate AR 1830, 488; CR 1831, 41; AR 1832, 44; AR 1837, 54, 288; CD, 31; muniţipalita AR 1831, 182; AR 1834, 142; AR 1837, 29; ROI 2 III, 96, 144; AOD, 23; municipalita CA 1851, XII; municipalitate GC IV, 112v; ROB, 95; AR 1832, 248; ROB2, 595; NV, 271; BCD, 354; CA 1851, XI; StDR, 178; GRR, 239; SSC, 106; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. germ. Munizipalität, fr. municipalité, it. municipalita).
  MUNICIPIU s. FMIL 1847, 13; GCB II, 220; LG, 80; CA 1858, 91; PD, 442. (Cf. lat. municipium, fr. minicipe).
  MUNIFICENŢĂ s. munificenţă, munificinţă NV, 271; munificenţă BCD, 300; LS, 34; CA 1861, 110; PD, 442. (<fr. munificence).
  MUNIŢIE s. muniţion FLG, 38; muniţie IRF, 66; CR 1829, 18, 20; BR 1829 II, 10; CR 1830, 89, 136, 372; GC IV, 112v; MRC, 200; AIR II, 235; RB, nr. 31, 1, 317; MCL 1838, 204; CCB, 119, 188; pe la 1840 forma era frecventă; muniţie, municiune StDR, 178; muniţiune TR 1854, 76; Z 1856, nr. 6, 4; BZ, 51; amuniţie AR 1829, 18, 29; AR 1831, 129; AR 1832, 306; CIRA, 124, 190; BFO 1833, 63; LO, 13; MN 1836, 11; AR 1837, 22, 78, 307; RB, nr. 9, 2, 138, 354, 355; BGO 1840, 285; forma era frecventă pînă la 1860; amuniţie, amuniciune StDR, 13; amuniţiune BZ, 51; amoniţie CR 1830, 375; AR 1830, 17; BFO 1838, 19; SRM, 65, 139, 190, 197. (Cf. germ. Munition, lat. munitio, fr. munition, rus. амуниция).
  MURMUR s. murmururi PSG, 39v; murmuríe FTM, 7; SPBA, 93; PRA, 42; murmură EGRM, 36v; GC IV, 117v; SPV, 3, 33, 102; FEA, 101, 109; AR 1834, 99; MPE, III; MCL 1839, 512; DL, 42; API, 92; HP, XXIV, 43; forma era frecventă pînă spre anul 1860; murmurare (murmur) VA, 203; murmur APB, 31; API, 10, 87. (Cf. fr. murmure, lat. murmur, it. mormorio).
  MURMURA vb. Vezi Împrumut. I, p. 76. Cf. şi murmurisi GC IV, 116v; murmura SPBA, 93; GC IV, 116v; AR 1837, 182; RB, 331, 395; LMS, 13, 20, 22, 38; BPB, 11, 73; SIM, 26, 201; NV, 272; PCI, 19; pe la 1850 forma era frecventă; mormura AR 1835, 158; murmui GC IV, 116v; AIR II, 28; BP, 135. (Cf. fr. murmurer, lat. murmurare, it. mormorare).
  MURMURARE s. murmurisire VIC, 112r, 221r; GIA I, 51r; murmurisîre RDS, 12r, 39v; murmurare PTF, 172v; VA, 203; AIR I, 139, 173; SCC I, 231; PBV, 256.
  MUSCHETĂ s. (Milit.) dare de foc cu tunurile şi cu muschetele TID, 18; muschetă GC IV, 119v. (Cf. germ. Muskete, fr. mousquet).
  MUSELINĂ s. (Text.) museline (un fel de pînză de bumbac) de India CR 1830, 373; museline [în notă: o pînză de bumbac] SPV, 98; muselin GC IV, 118v; BFO 1843, 162, 171; muselină AR 1837, 336; PS, 34; RMS, 173; SCC I, 40, 202, 204; SCC II, 132; DIB, 265; muţelină VVP, 82; musulin RIP I, 216; musulină BDJE, 5. (Cf. fr. musseline, it. mussolino şi mussolina).
  MUSTRĂ s. (Milit., „instrucţie, defilare, prezentarea armelor; trecere în revistă a trupei”) Vezi Împrumut. I, p. 76. Cf. şi mustră RN, 103v; CB 1816, 59; BRI, 64; BD I, 170; BD II, 75; GIC, 27, 190; GPF, 121; CR 1829, 86; AR 1829, 248; CR 1830, 60 bis, 204, 280, 368; GC IV, 122v; BDC, 90, 211; FTP II, 113; BAR II, 230; forma era frecventă pînă spre anul 1850; razvod (adecă mustră) CR 1830, 293; mustra (cercetarea oştenească) AR 1832, 65; mustră (cercetarea oştilor) CIRA, 309; muştră RB, nr. 8, 4; VVP, 43, 101.
  MUŞCHETAR s. muşchetar GC IV, 119v; PD, 442; muschetir SRI, 3, 5, 9; muscheter RBM, 158; muşcheter RBM, 158; muschetir SRI, 3, 5, 9. (Cf. fr. mousquetaire, rus. мушкетер).
  MUŞTRULUI vb. Vezi Împrumut. I, p. 76. Cf. şi mustrului TID, 12; NB, 10, 31; GC IV, 122v; RL 136; CA 1858, 83; mustrui AR 1830, 204; muştrui AR 1830, 206. (Cf. germ. mustern).
  MUTABIL adj. mutabil SGR I, 41; EP I, 60; BCA, 391; IGR, 131; PD, 443; mutabile sg. AVP, 15. (Cf. lat. mutabilis, fr. mutable).
  MUTAŢIE s. mutaţie TAO, 72; VL, 65r; AML, 178; mutăciune DFL, 70. (Cf. lat. mutatio, fr. mutation).
  MUTILA vb. DFL, 77; NV, 272; PD, 443. (Cf. fr. mutiler, lat. mutilare).
  MUTILAT adj. CA 1857, 26; AVP, 13.
  MUTILAŢIE s. mutilăciune DFL, 67; mutilaţie NV, 272; PD, 443; mutilaţie, mutilăciune StDR, 179. (Cf. lat. mutilatio, fr. mutilation).
  MUTUALITATE s. GC IV, 125r. (<fr. mutualité).
  MUZĂ s. Vezi Împrumut. I, p. 76. Cf. şi musă RIC, 404; FGS, 15r; BDT, 2v, 7v, 50r; BDL I, 13v; BDL III, 640r; BDR, 2v, 3r; FTM, 45; DCP, pf.; MRP, 2; SPBA, 1; CDP, 178; DLG, pf.6; PP, X, XI; PDP, 120r; MSS, 10; BR 1829 II, ded.; SSB, 7; BDC, IV, 12; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; muză, musă GC IV, 108r; muză APM, 300; OMT, 85; BAE, 1, 16; GMSP, 13, 20; BDL III, 632v; BRI, 30, 55; PCC, 16; MCB, 42; SO, 1; VMG, 268; DCN, 112; TSI, VII; PCB, 114, 161; SC, 159r; PSC, 117r, 118v, 121r; CR 1829, 42, 46; SSB, 3; NMP, ded. 3; MBV, 47; AR 1830, 116; CMR, 61; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. gr. moàsa, lat. musa, it. musa, germ. Muse).
  MUZEU s. Vezi Form. term. şt., p. 240. Cf. şi muzeum SPBA, 17, 79; AR 1837, 70, 327 bis; VVP, 81; muzeu DCN, 64, 139; PIF, 26v; CR 1829, 58, 269; CR 1830, 132, 390; AR 1830, 214; GC IV, 108r; CMR, 7; SPV, VI; RSM, 11v; pe la 1835 forma era frecventă; museu MRP, 1; SPBA, 92, 93; BD II, 73; PDP, 120r; RIP I, 206; MEN I, 150; forma era folosită sporadic pînă la 1860; muzeĭ AR 1834, 101. (Cf. şi germ. Museum, it. museo, rus. музей).
  MUZICAL adj. Vezi Împrumut. I, 76. Cf. şi musicesc VEI, 111r; FGS, 16v; PMV, 102; MRP, pf., 1; BD II, 73; NZ, 41r; LB, 409; DLG, 12, 191; PP, I; PCB, 140; CTT, 59, 220; muzicesc PMV, 102; IRV, 208r; DCN, 101; CR 1829, 257; GC IV, 106v, VA, 198; FL, 10; PBM, VII, 71; musical BR 1829 I, 28; VD, 118; BAR II, 141; AR 1833, 16; FMIL 1844, 68; MEN I, 73; MEN II, 69; muzical AR 1829, 175; CR 1830, 302, GC IV, 106v, 108r; VA, 198; AR 1832, 272; SGR II, 152; AR 1834, 111; AIR II, 272; AR 1837, 48, 55; SHI I, 38, SS, 12; GT 1838, 17; RB, 264; VVP, 81; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. gr. mousikÒj, lat. musicus şi musicalis, fr. musical, germ. musikalisch, it. musicale).
  MUZICANT s. adj. Vezi Împrumut. I, p. 76. Cf. şi muzicant MDWS, 397; AZ, 173r, 169r; DAB, 128r, 158v, 177r; IFA, 15v, 187r; GSP I, 193; IRV, 163v; BGV, 31r, CLV, 138v; MCB, 160; CSM, 298; TSVM, 77; VMG, 287; DCN, 85; CR 1829, 237; AR 1829, 144, 248; CR 1830, 332; CBD, 15; GC IV, 106v; pe la 1830 forma era frecventă; musicant BR 1821, 115; CSM, 131, 151, 154, 298; FMIL 1840, 264; PTP, 45; zicător AZ, 88r; muzicúş HO, 74; muzican GSP II, 165; musican BPN II, 300; muzicanşi pl. AA, pf. 1; musicaş BD II, 73; LB, 409; múzic PDP, 103r; BAR I, 213. (Cf. ngr. mouzik£ntej, germ. Musikant, it. musicante, lat. musicus).
  MUZICĂ s. Vezi Împrumut. I, pl. 76. Cf. şi muzichie DAB, 273v; musichie NID II, 187r, CISG, 108; BR 1821, 170 bis; MI, f.t.; MT, f.t.; KIT, 109; CSM, 3, 22, 131, 146, 150, 154; DLG, 96, 97, 159; AR 1830, 357; BFO 1833, 216; TGA, 4; muzică VEI, 95r, 115v; AZ, 77v, 79v, 173v; DAB, 20v, 27r, 128v; HO, 38; FGS, 16r; IFA, 17r, 155v, 183v, 190v; GSP II; 9; BDL III, 632v; SIU, 47v; DCP, 4; VVP, 227; AA, pf. 1; MRP, pf.; SPBA, 27; pe la 1820 forma era frecventă; muzícă NID II, 98v; CL II, 347; IRF, 78; CB 1818, 58, 59; SPBA, 31; PAM, 35; musică BDT, 7v, 22r; ME, 702; GSP II, 95; RA, 3; BDL III, 639r; SIU, 28v, 79r; BPN I, 7, 131; BD II, 73; LB, 409; GIC, 222; BR 1829 II, 15; HFP, 17, 205; forma era folosită sporadic pînă la 1860; musícă TF, 307. (Cf. gr. mousik», lat. musica, it. musica, fr. musique, germ. Musik).
  MUZICIAN s. musicos MRP, 62; DLG, 97; PP, f.t.; muzic ECG, 4v; AA, pf. 1; DCN, 85; HFP, 303; SHI II, 6; SMR I, 8; PBM, VI, X, XX, XXIV, 16; DFL, 154; BP, XII; CA 1854, XLVI; RL, 37, 112; music FMIL 1840, 264; BP, XIX, XXI; BIP, 20; SMB I, 167; musician DILB I, 205. (Cf. ngr. mousikÒj, lat. musicus, fr. musicien).
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
  
349