Repertoriu de cuvinte şi forme

A
    
    ABAC s. hambac DC II,115v; VIC,16v; LVH,14r; GIA II, 66v; calculul sau hambacul BFO 1833,214; ambac AR 1829,142; GC I,61v; computare (ambac) MAA,7,24; ambac, hîmbac StDR, 12; abacus AsL,6. (Cf. ngr. ¥bax şi ¥mpakoj, lat. abacus, germ. Abakus, fr. abaque).
    ABATE s. abate DAB,22r,46r,217v; GC I,126r; AR 1837,24; GLC,3; NV,2; StDR,1; DIB,569; GCB II,185; AVP,1; BZ,2; CA 1862,76; PD,2; abate (egumen) AR 1829,63; CEF,28; abate (călugăr) AR 1834,276; AR 1837,197; abate (bătrîn) SHI II,117 bis; abat MVV,f.t.; FL,35; RB, nr.29,2; avat LB,41. (Cf. it. ab(b)ate, lat. abbas, -atis, ngr. ¢bb©j).
    ABATESĂ s. abatisă GLC,3; abateasă NV,2; abatesă, abatisă BZ,2; abatesă PD,2. (Cf. it. abbadessa, lat. abbatissa).
    ABAŢIE s. abádie GN,99v; avaţie LB,41; abaţie GLC,3; BZ,2; abaţie, abatie NV,2; abatie, abaţie PD,3. (Cf. it. ab(b)azia, lat. abbatia).
    ABDICA vb. paratisi AR 1829,215; AR 1830,92; paretisi AR 1830, 107,138,360; abdicarisi (a face paretisis) IRV,35r, 130v; a face paretisis AR 1830,18; abdica (a face paretisis) AR 1831,80; abdica (a da paretisis) AR 1837,71; abdica GC I,126r; SHI II,63; AMIM,216; NV,2; BMN II,154; CA 1854,20; TR 1854, 16; LIT,28,241; CA 1856,78; GCB II,185; AVP,1; PBV,1; BZ,2; PD,3. (Cf. fr. abdiquer, ngr. paraitî).
    ABDICARE s. paratisire AR 1829,216; abdicare GC I,126r; CA 1844, 23; CA 1852,XXXIII; CA 1856,78; PBV,1; BZ,2; CA 1861,137.
    ABDICAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.133. Cf. şi lepădare LP, 16; lepădare (abdicaţie) CR 1830,176; paretisis CR 1829,318; AR 1829,187; AR 1830,177; AR 1837,178; paretis AR 1829,150; AR 1830,138,177; RB,348; AsL,35; abdicaţie (paretisire) CR 1830,139; AR 1830,216; abdicaţie (paretesis) AR 1832,19; AR 1834,42,326; AR 1837,197; abdicaţie (paretisis) CIRA,238; abdicaţie (tragere) IL 1840,58; abdicaţie GC I,126r; CN,22; AsL,10; MID I,262; NV,2; StDR,1; SSC,146; CA 1853,XLIII; CA 1856,78; PBV,1; PD,3; abdicaţiune BZ,2. (Cf. fr. abdication, ngr. para…thsij). Vezi şi DEMISIE.
    ABECEDAR s. azbucoavnă IE,58; CTD II,78; bucvar BV, f.t.; BV2,f.t.; MPI,203; SFT,3; abc sau bucavna ABCB,f.t; abc sau alfavit ABCA,f.t.; alfavit sau azbucoavnă CTD II,76; bucoavnă CTD II,18; GC VII,210r; azbuche DCI II,28,88; abecedă, abeţedă, alfabet sau alfavit LB,1; abeţedar, abecedar, abeţedă, bucoavnă, alfabet, alfavitar GC I, 124v, cf. şi 54r,125r; silabar GC VI,33v; aveţedă GC VII,210r; abeţădime sau bucherime GRM, 3v; abeţed, abeţedar, alfavitar StDR,1; abeţedar PAGR,f.t.; PAIC,f.t.; PAFR,f.t.,56; CR 1830,338; SIC,91; PAMR,f.t.; VVP,1; CN,51; SIM,127; abeţedar (azbucoavnă) AR 1832,53; abecedar CGR,9; NPT,8; BZ,2. (Cf. lat. abecedarius şi abecedarium, fr. abécédaire, ngr. ¢lfabht£rion şi ¢lfabÁta).
    ABLATIV adj., s. (Gram.) [caz] luutor EBG,29r; ablativ, adică aducător VOG,26; ablativ (sau luător) GRA 25v; PGRL I, 25; BG,12; ablativ [...], luăreţ BTG,4v; ablativ (luător) SGR I,26; GRN I,15; MGP,8; ablativ – luvător DGR,35; ablativ (de luare) EGRM,1v; EGR,13; GR,7; GRN I,28; luător sau hotărîtor SGM, 26; luător GRA2,2v,3r; ablativ, adică aducător, sau dă aducere, sau luător, sau dă luare GCG, 18,19; ablativ sau înlăturător PGR,10; ablativ SPP,179; VOG,20; IO, 35; BTG,81v; PCB,129; GC I,126r; SGR I,150; ECS,47; GRN I,127; VVP,1; EP I,4; EP II, 9; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. ablativus, it. ablativo, germ. Ablativ, fr. ablatif).
    ABONA vb. abonarisi AR 1830,42; abona GC I,126r; AR 1837,394; VVP,1; AsL,80; SIM,58; NV,4; BCD,616; StDR,2; RL, 2,140; PBV,1; BZ,3; CA 1860,125; PD,7. (<fr. abonner).
    ABONAMENT s. GC I,126r; GTN 1836,108; MN 1836,87; AR 1837,9,76,207; VVP,1; AsL,14; CD,32; FMIL 1844,232; NV, 4; StDR,1; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. abonnement).
    ABONARE s. VVP, 1; PBV,2; BZ,3.
    ABONAT s., adj. CR 1831,16; AR 1834,417; MN 1836,41; GTN 1836,105; AR 1837,114; FL,1; RB, nr.5,4; VVP,1; FMIL 1840,24; IL 1840,9; FMIL 1844,116,223; PBM,223; NV,5; BCD, 607; StDR,2; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. abonné).
    ABONAŢIE s. abonaţie MCL 1838,16; IL 1840,104; PSE,2, 96; T 1856, nr.1,4; Z 1856, nr.50,4; PBV,2; R 1857, nr.1,1; JA,1, 178; D 1858,1; abonaţiune BZ,3.
    ABORIGEN s., adj. avorighen GN,274r; aborigen BDL I, 66r; NV,5; BZ,3; PD,8. (Cf. fr. aborigène, lat. aborigines).
    ABREVIATURĂ s. abreviaturi ABCA,79; abreviatură StDR,2; CCG,2; abreviature sau vorbe scurtate GPG2,2. (Cf. lat. abbreviatura, germ. Abbreviatur).
    ABROGA vb. IO,63; NV,5; BCD,45,167; BZ,3; RF,40; PD,9. (Cf. lat. abrogare, fr. abroger).
    ABROGAŢIE s. abrogaţie IO,63; GC I,125r; AsL,16; NV,5; PD,9; abrogaţie, abrugăciune StDR,2; abrogaţie sau desfiinţare BCD,44; abrogaţiune BZ,3. (Cf. fr. abrogation, lat. abrogatio).
    ABSENT adj. absent IIS,9; AsL,17; StDR,2; CFZ,40; BZ,4; PD,10; CA 1862,62; absant GC I,125r. (Cf. lat. absens, germ. absent, fr. absent).
    ABSENŢĂ s. absenţie (lipsire de acasă) IIS,10; absenţie IIS, 12; IO,70; BAR II,48; StDR,2; SSC,114; absenţie (nefiinţă) BAR II,56; SSC,113; înstreinare (absinţă) IIS,3; absinţă DFL,12,25,52; SMB II,494; BEC,390; nefiinţă CRac,183; AR 1837,278; AsLM,7; RL,158; nefiinţă de faţă LB,424; lipsire BIP,60,61,80; absenţă GRR,107; PBV,2; BZ,3; INB 1859,109; PD,10; apsenţă RIT,19. (Cf. lat. absentia, fr. absence).
    ABSOLUT adj., adv. 1. (Gram.) [verb] săvîrşitor EBG,41r; asolut VOG,58,59,115; absolut BTG, 52r; CGR,85; ablativ absolut BTG,81v; SGR I,150; moduri [...] absolute SGR II,144; superlativ absolut FGP,36; CGF,26; EP II,36; [propoziţie principală] absolută EGRM,26r; EGR,135; PGR,82; CGR,146; PTP,10. 2. („nelimitat, neatîrnat, necondiţionat; desăvîrşit, complet”) de tot BEM,78; asolut VIO I,91v; absolut BDT,196r,217v; TD I,349, 360; TD III,12; BTG,8v,26v; MALP,16; BR 1829 II,19; HFP,56, 259; LME,37; CR 1830,50,178; FTP IV,92,102; LOA,81;BAR II, 28; EGI,100; BM,54; GG,137,239; MF I,63r,142r; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 3. (Mat.) preţuirea absolută PGL,81; valoarea absolută SAP,17. (Cf. lat. absolutus, germ. absolut, fr. absolu, it. assoluto).
    ABSOLUTISM s. absolutism GC I,125r; AsL,17; NV,6; StDR,2; RL,330; PBV,2; BZ,4; PD,10; absolutizm SHI,16; asolutism D 1860,395. (Cf. fr. absolutisme, it. assolutismo).
    ABSOLUTIST s.,adj. absolutist NV,6; C,22; PD,10; PBV,2; BZ,4; asolutist D 1860,390. (Cf. fr. absolutiste, it. assolutista).
    ABSOLUŢIUNE s. absoluţie PFBM,21r; GC I,125r; AsL,17; GLC,11; NV,5; absoluţie (iertare) AR 1837,403; absoluţiune DILB I,189; BZ,4. (Cf. fr. absolution, lat. absolutio).
    ABSOLVI vb. 1. („a ierta”) absolvălui PFBM,5r,10r,39r; absolvi AsL,17; absolva LS,133; DILB II,205; BZ,40. 2. („a termina o formă de învăţămînt”) absorvirui TF,451; absolvi AsL,17; StDR,2; CA 1852, XXVII; PD, supl.I; apsolvi PD,80. (Cf. lat. absolvere, germ. absolvieren).
    ABSTRACT adj. Vezi Form.term.şt., p.140. Cf. şi 1. (Sens general) abştract TD I,327,329; abstract SIU,46r; VPP,86,96; MPI, 111,171; SPBA,8,81; GC I,125r; GPE,10,56; FTP 1,42; MFE,41; LOA,77; RSM,37r; MF I,10r; FMIL 1840,23; pe la 1840 forma era frecventă; abstract (tras în sine) HMV II,171; abstrat CLV,131r; BIP,115; BMN I,5; abstras MEN II,247; FMIL 1847,41; BZ,5; astrat HFP,201; ideal PGRL I,20; PGR,8,75; abstract, abstras NV, 7; StDR,2; 2. (Gram.) [substantiv] ideal EGRM,1r,4v; PCB,128; EGR,9; FGP,18; GRN I,22; EP II,6; tras afară VG,36; [verb] înţeles SGR I,229; [substantiv, adjectiv] abstras SGR I,100,176; înţeles sau abstras SGR I,30; abstras ori ideal BG,14; detras PGRL I,23; abstract CGF,15; HGL,5; ideal sau abstract CGR,34. (Cf. lat. abstractus, germ. abstrakt, fr. abstrait, it. astratto).
    ABSTRACTIV adj. abştractiv TD I,120; abstractiv GC I, 125r; NV,7; BZ,5; PD,12. (Cf. lat. abstractivus, fr. abstractif).
    ABSTRACŢIE s. Vezi Form.term.şt., p.140. Cf. şi abstracţie SIU,24r; SPBA,81; GC I,125r; MF I,116v,128v; CCF,22; VL,8r, 82v; VM,125; VCL,3r; EOI,234; MEN I,208; CA 1847,42; FMIL 1847,97; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; abstracţii (gîndiri) SMR II,4; astraţie (scădere) HFP,207; abstracţione MF III,74r; abstracţiune DFL,43,45,46,47,108; BMN I,21; BZ,5; D 1860,85; abstracţiune (vreun ce ideal sau sufletesc) CEF,116. (Cf. fr. abstraction, lat. abstractio, it. astrazione).
    ABSTRAGE vb. abstrage, adică a trage afară seau a scoate MF I,11v; abstrage CCF,22; DFL,47,48; KFL,62; NV,7; PBV,2; BZ,5; PD,12. (Cf. lat. abstrahere, fr. abstraire).
    ABSTRAGERE s. CGF,15; SMR I,15; DFL,47; PBV,2; BZ,5.
    ABSURD adj. absurd sau cu neputinţă BLM,152,153; ducerea la cea cu neputinţă DLG,217, cf. şi 227; ducere la absurd MF II,54v; absurd MIU,25; HFP,107,130,343; GC I,125r; BM,39; AsL, 17; FMK,4; FMIL 1844,241; HMV I,172; DFL,12,63; FMIL 1847, 67; SIT,147,296,311; BG,218; NV,7; BCD,245; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; absurd (netrebnic) TF,224; absurd (urîcios) HFP,162; absurd (nepotrivit) AsG,27. (Cf. lat. absurdus, fr. absurde).
    ABSURDITATE s. absurditate (nedreptate) HFP,111; absurditate HFP, 142,162,194; CR 1830,20; GC I,125r; GPE,28; FMIL 1844,365; CA 1844,39; MEN II,278,319; DFL,65; BIP,151; NV,8; BCD,276; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; absurzie FMIL 1847,66. (Cf. fr. absurdité, lat. absurditas).
    ABŢINE vb. absţine DFL,89; abstine NV,6; AVP,1; PD,12; abstina, abstine BZ,5; abţine AML,165; PD, supl.I. (Cf. lat. abstinere, (s’)abstenir).
    ABŢINERE s. INB 1859,130.
    ABUNDA vb. abonda NV,5; abunda AVP,1; BZ,5; PD,13. (Cf. fr. abonder, lat. abundare).
    ABUNDENT adj. Vezi Form.term.şt., p.140. Cf. şi abundant MF I,125r,125v; DILB IV,194; Z 1856, nr.1,3; BZ,5; BEC,XXXII; PD,13; abondent GRR,254; INB 1857,30; R 1858,8; PIC,16; CEG,52; abondint BCI,78; INB 1859,50,101; abundător SHI, XVII. (Cf. fr. abondant, lat. abondans).
    ABUNDENŢĂ s. Vezi Form.term.şt., p.140. Cf. şi abondanţă VIO II,11r; GC I,125r; MEN II,315; BDJE,25; AF,161; BCD, 248,259; SMB I,296; JA,184; PIC,41; CA 1862,11; abondanţă (îmbelşugare) MFV I,44v; abondenţă (îmbilşugare) CMR,51; abondenţă (îmbelşugare) GRR,116; Z 1856, nr.34,4; JA,160; abondenţă GRR,238; BCI,70; abondinţă BBR,168; BEC,XXII; VMP,188; abundanţie SGR II,159; AsL,18; CFZ,148; AVP,1; CA 1857,20; abundaţie SHI II,81; abundaţie, abundăciune StDR,3; abundanţă TR 1854,1; CFZ,58,126; DILB,189; C,24; GCB II,185; INB 1859,134; BZ,5; PD,13; abundinţă BEC,XXII. (Cf.fr. abondance, it. abbondanza, lat. abundantia).
    ABUZ s. rea urmare CDG,121v,122v; catáhrisis, adecă rea urmare MML,30r; o catáhrisis PTF,121v; un catáhrisis PTF, 131v; catáhrisis VOG,7; DAP,102; TPE,15r; catahrisis MALP, 11; CBD,88; VSC,56; LOA,4; BFO 1833,24,62; ROI2 III,20,27; BFO 1843,76; catahris NID II,21v,31r; ROI2 III,93; catahrisis şi catahrisă, adică rea întrebuinţare, abuz GC III,58v; catahris sau abuz GRR,174; catahrisuri TPE,18r; AR 1829,115,206; CR 1830, 359; MRC,219; CIRA,283; ROI2 II,5; catahrise MRC,31; abuz MIU,48,172; OMT,ded.; VMG,50,223; BR 1829 I,19; GC I,126r; SPV,XV; ROB,22,187; RSM,20r; LOA,49,92,103; LO,11,14; GG, IX; AIR I,171; VAA,4,21; MF II,56r,58v; MN 1836,72; AR 1837, 117; RB,206; GT 1838,7; VVP,1; DL,90; BGO 1840,150; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; abuz (catahrisis) AR 1830,11; BFO 1833,24; AR 1834,199; MSP,7; abuz (întrebuinţare spre rău) GLC,69; rele folosiri (abuzuri) MIM,52; abuzuri (catahrisuri) CR 1829,60,292; AR 1829,256; AR 1834,408; abuzuri sau catahrisuri CIRA,129; abuzuri (catahrise) MRC,67; PPT,3; abuzuri (rele întrebuinţări) HFP,172; abuzuri (deprinderi răle) PIA,51; CA 1855,15; abuze CA 1854,136; RL,395; abuzul puterii MEN I,117; abuz de putere KDP,102; abuz de încredere CCP,112; SMB I,28. (Cf. fr. abus, lat. abusus, ngr. kat£crhsij).
    ABUZA vb. SIT,163,238; BCD,133,141,313; LS,13,29; SMB I,309; CA 1854,68; DIB,28; LIT,67,298; VO 1857,13; WCP,9; BEC,17; AML,37,155; PD,13. (<fr. abuser).
    ABUZIV adj. abuziv ROB,38; MV,174; DFL,148; BG,148; NV,8; BCD,265; CCP,17; CPO,16,32; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; catahristicoasa urmare AOD,269; privileghiuri abuzive (catahristicoase) ROI2 III,1. (Cf. fr. abusif, ngr. katacrhstikÒj).
    ACADEMIC adj. academicesc MTT,70v,209r; SPBA,16; PP, X; HFP, intr.7; ROI2 III,150; FMIL 1840,242; academic BDL I,206v; HFP,27; MSS,f.t.; MCR,216; RSM,8r,17r; AR 1837,47, 251; MCL 1838,90; VVP,4; DFL,169; FMIL 1847,82; CA 1848, 64; NV,11; PCI,4; StDR,7; pe la 1850 forma era frecventă; academíc GC I,37v; academesc RIP I,67,198. (Cf. fr. académique, lat. academicus).
    ACADEMICIAN s. („filozof din şcoala lui Platon; elev al unei şcoli superioare; membru al unei academii”) academian OC I, 113v; OC II,29; SPBA,18; NV,11; PD,31; academicesc MTT,98r, 99r,165v,20lv; academic GSP I,pf.; BDL I,206v; BD I,3; MCR, 195; MF I,161v; MCL 1838,79; VVP,4; HMV I,100,124; PCI,7; GRR,158,236; CA 1854,44; RL,303; INB 1857,18; DCB V,170; academisian MFV I,131v; academician CR 1829,272; AMC,12, 26; KOS,X; RL,69; academiţian AR 1837,260. (Cf. fr. académicien, lat. academicus, it. accademico, ngr. ¢kadhmaŽkÒj).
    ACADEMIE s. („şcoala filozofică a lui Platon; şcoală superioară; societate de literaţi, oameni de ştiinţă şi artişti”) Vezi Împrumut. I, p.39. Cf. şi académie EBG,6v; IE,ded.; DAB,23r,27r; NID II,134v; CISG,113; GSP I,33; LIB,2,3; BPN II,326; SG,111; CS 1820,5; SPBA,15, 89; CSM,15,23,26; PIU III,103; CIF,14; PP,X; AR 1829,6,44; CR 1829,150,264; HFP,30,364; MTF,1r; ROB,193; GC I,38r; acadímie TRT,2r; acadimie SLP,2; PIU IV,86; HFP,27; academie DMC,184; DC I,130r; NMSF,7,25; RIM,42; DAB,21v; OMT,13; TAI,33; GSP I,42; RA,26,103; BDL I,206v; MRP,pf.; MFV I,11v; MCB,92,163; GIC,15,57; VMG,15; PP,IV,IX; EGR, XXXIII; AR 1829,124; CR 1829,226; BR 1829 I,38,43; HFP,30; FEA,18; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. lat. academia, it. accademia, germ. Akademie,fr. académie, ngr. ¢kadhm…a).
    ACADEMIST s. („elev al unei şcoli superioare”) GIA II,85v; SG,111; AR 1829,228; VVP,4; RL,257; SPB,253; PD,32. (<fr. académiste).
    ACCENT s. 1. (Fon.) Vezi Împrumut.I, p.122, s.v. oxía. Cf. şi lovirea sau înălţarea viersului EBG,10v; lovire EBG,16r; BV2, 36; BE, 29v; BPR,73; TGR,210; GRA,10v; GCG,186; ascuţita înălţare GRA,10v; tonul (apăsarea) zicerii RIG,24r; tonurile (oxiile), accents VG,2; ton SGM,35; GRN I,172; GMR,13v; PGRL I,11; CGF,8; CDR,V; acţentul, oxia CTD II,94; acţent (oxie) BTGO,16v,43v; PGRL I,10; acţent DCI II,102; BDT,29r; ICD, 21,23; BTG,24v; BDR,21r; MPI,207; MO,4; GC I,43r; AR 1837, 200; VVP,4; CGF,7,113; FMIL 1844,85; StDR,8; óxie sau acent VOG,102; acent HG,6; BTG,81v; BDL I,184r; SGR I,13,15,212; PGR,131; NV,8; BBR,161; BZ,7; acentul (apăsătoarea) BG,107; acent (accentus), adecă semn de ton sau de apăsare BG,222; acsent FGP,12; GC I,43r; acsent sau oxie PBM,146; accent ABCA, 90; SGR II1,23; EP I,10; IGE,58; FMIL 1844,203,369; CGR,7, 227; AGI,149; NV,12; MGP,109; IGR,7,190; StDR,8; CCG,39; PBV,11; INB 1859,71; PD,33; accentul sau apăsarea vorbelor EP II,4; accent (Ñxe‹a) IGE,310. 2. („fel particular de pronunţare”) un accent italienesc GTN 1836,53; acent AF,63; SIT,67,353; accent LMS,13; CMI,173; SAI,94; un accent plin de amărăciune SCC II, 142; un accent de tot rugător RL,180. (Cf. lat. accentus şi tonus, germ. Akzent, it. accento, ngr. Ñxe‹a şi tÒnoj).
    ACCENTUA vb. (Fon.) apăsa EBG,18r; EP II,4; oxii EBG, 16v,17r; GRA2,98v; toni SGR III,6; accenta GC I,43r; NV,12; CGR,231; MGP,3,112; acţentui VVP,4; acenta NV,9; BZ,7; accentua CGR,231,249; PD,33; accentui SMB I,220; PBV,11. (Cf. fr. accentuer, lat. accentuare, it. accentare).
    ACCENTUARE s. (Fon.) apăsare EBG,18r; EP II,143; acţentuire VVP,4; accentuare StDR,8; acentuare, întonare StDR, 28; accentuire PBV,11; acentare BZ,7.
    ACCENTUAT adj. (Fon.) accentuat FMIL 1844,204,350; CCG,55; IGR,10,190; accentat PGR,130; CGR,105; GM 1852,21; întonit PGR,13.
    ACCENTUAŢIE s. acentuaţie sau întonire SGR I,14,223; acentuaţie NV,9; StDR,28; accentuaţie FL,62,63; EP II,154; SMR II,13; CGR,243; MGP,112,113; NV,12; PD,33; acsentuaţie GC I, 43r; acţentuaţie,acentuaciune StDR,8; acentuaţiune BZ,7. (Cf. fr. accentuation, germ.Akzentuation, it. accentuazione).
    ACCEPT s. (Comerc.) acţept, accept StDR,9; acţept RIT,28; accept PBV,11. (Cf. germ. Akzept).
    ACCEPTA vb. 1. („a primi, a admite”) acţeptului TSI,41; acepta DFL,7,12,41,79,210; CA 1847,12; BZ,7; acţepta CA 1853, 63; CA 1855,122; accepta KFL,VI; GM 1854,3; CA 1856,42,87; Z 1856,nr.12,3; PBV,11; AVP,1; D 1858,4; CA 1859,109; CA 1861, 27,82; PD,33. 2. (Comerc.) aţetarisi ROB,176; aţitarisi, acitarisi GC I,122v,131v; acţeptarisi CPI,233; acetarisi PDC,64,68,77; aţeptălui NPC,74,78; acita VVP,15; GCB II,185; aţita JDS II, 434; aceta PDC,72; acţepta, accepta StDR,8; accepta SSC,pf.2; acepta GCB II,185. (Cf. lat. acceptare, germ. akzeptieren, fr. accepter, it. accettare).
    ACCEPTANT s. (Comerc.) aţeptant NPC,74,82; acţeptant, acceptant StDR,8; acetant PDC,69,72; acceptant PBV,11; aceptant BZ,7. (Cf. fr. acceptant, germ. Akzeptant, it. accettante).
    ACCEPTARE s. 1. (Comerc.) acitare VVP,15; aţitarisire BFO l843,297; acetarisire PDC,64; acceptare PBV,11; BEC,195; aceptare BZ,7. 2. („primire, admitere”) acceptare RL,398; Z 1856,nr.4,3,nr.15,4; PBV,11; aceptare BZ,7.
    ACCEPTAŢIE s. 1. (Comerc.) aţeptaţie NPC,78; aţitaţie JDS II,434; acetaţie PDC,64,66,72; acceptaţie PD,33; aceptaţiune BZ,7. 2. („primire, admitere”) acceptaţie PD,33; aceptaţiune BZ,7. (Cf. fr. acceptation, lat. acceptatio, germ. Akzeptation, it. 
accettazione).
    ACCEPŢIE s. accepciune IO,49; acepciune DFL, 86; acepţiune DFL,78; GCB II,185; accepţie PD,33. (Cf. fr. acception, lat. acceptio).
    ACCIDENT s. 1. accidente sg. IO,48; accident GC I,43r; NV,12; RMS,79; SCC I,12; CFZ,68; BEC,289; PD,34; accidinte sg. SMB II,509; accidenţi BCA,245; RMS,192; acident CGR,141; NV,9; GCB II,185; PIC,129; BZ,8. 2. [elevi] premianţi şi acţidenţi AsR,12. (Cf. fr. accident, lat. accidens, germ. Akzidens, it. accidente).
    ACCIDENTAL adj. [părţi] întîmplătoare (accidentales) VA, 108; [note] lăturalnice, accidentales [...], lăturalnice seau întîmplătoare MF I,7v; acţidental MF II,100v; accidental StIN,25; HMV I,55; CGR,85; NV,12; BCD,324,325,393; CFZ,7,62,85; DILB IV,194; PFM,506; BCI,41; BEC,XVIII,7,47,80; PD,34; acidental DFL,187; NV,9; BZ,7; accidenţial CGR,183. (Cf. fr. accidentel, lat. accidentalis, it. accidentale).
    ACCIDENŢĂ s. accidenţie IO,48; accidenţii SCC II,74; accidenţă CGR,26,27; NV,13; accidenţe CEG,103; acidenţă NV,9; BZ,8. (Cf. lat. accidentia).
    ACCIZ s. (Adm., Fin.) acciz GC I,43r; PBV,11; BZ,8; PD,34; acţiz IL 1840,46; acţize pl. RIP I,76; acsizuri LOA,5; BGO 1840, 174,210; BGO 1844,164; ROB2,622; acsiz VO 1857,5. (Cf. fr. accise, germ. Akzise).
    ACHITA vb. („a plăti; a lichida o obligaţie”) cvitui ME,385; CL III,22; AR 1829,158; CR 1829,242; AR 1830,109; VVP,56; CGF,139; LS,62; PBV, 164; cvitălui FLG,36; cfitui CR 1830,212; GC III,270v; cfitarisi GC III,270v; acuita SMB II,376; PD,supl. III. (Cf. fr. acquitter, germ. quittieren, lat. quitare şi quittare, it. quitare).
    ACHITARE s. cvituire ME,209; AR 1829,143,158; AR 1830, 77,103,204; CPI,261; VVP,56; PBV,164; cvituluire NPC,107; accvieteluire SR,38; accvituluire SR,40,48; cvietăluire SR,54; cvituială PBV,164.
    ACHIZIŢIE s. acviziţie SHI II,241; BIN,263; acuiziţie PD, supl.III; acuiziţiune BZ,14. (<fr. acquisition).
    ACOLADĂ s. 1. (Semnul grafic) GC I,37v; DCB I,223; PD,34. 2. („îmbrăţişare; moment în ceremonialul medieval de învestitură”) GC I,37v; CDCE,22; AsL,75; NV,13; PD,34. (Cf. fr. accolade, germ. Akkolade).
    ACOMPANIA vb. 1. („a însoţi”) acompania CV,30; GC I, 37v; CGF, 117; AR 1844,5,10; LMS,36,43; SIT,67; NV,14; CA 1850,51; SSC,100; KOS,XVIII; SCC II,54; GM 1854,1; RL,83; CA 1856,87; Z 1856,nr.28,3; PBV,10; BZ,8; PD,35; acompani AR 1830,378; acompanea (însoţea) AR 1831,62; acompanează CA 1852,92; CA 1853,12; acompanerisi CIRA,119; acompaniarisi GC I,37v; AR 1834,43. 2. (Muz.) acompania GC I,37v; ELS,4; MBG,8; GTN 1836,29; ECS,7; AsL,75; RL,51; CA 1855,136; PBV,10; BZ,8; D 1860,417; PD,35; acompaniara GC I,37v; acompaniarisi GC I,37v; VVP,4; acompani SHI II,137; acompanez GC III,239r; StDR,7; acompanează WPM,44. (Cf. fr. accompagner, it. accompagnare).
    ACOMPANIAMENT s. acompaniament KGO,13; NV,14; RL,111; PD,35; acompaniment AsL,75; SCC I,59; acompanement StDR,7. (Cf. fr. accompagnement, it. accompagnamento).
    ACOMPANIATOR s. acompaniaritor GC I,37v; acompaniator NV,14; PBV,10; BZ,8; PD,36. (Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore).
    ACOMPANIERE s. acompaniere GC I,37v; acompaneare CA 1857,82; acompaniare PBV,10; BZ,8.
    ACORD s. 1. (Gram.) conglăsuire sau concordanţă VOG, 105; concordenţă EGRM,30r,32v; EGR,78; FGP,103; concordare FGP,116,123; GRN II,17,37; MGP,94; acord FGP,34,101; MN 1836,70; CGF,32; PGR,100; concordaţie SGR I,38; SGR II,6; PGRL II,40; PGR,84,108; concordaţie sau acord PGR,85; învoire VG,212; IGR,148; potrivire GR,18,74; GR12,25,85; concordanţă GRN II,66; acordaţie AGI,159; concordaţiune CCG,76. 2. („convenţie, învoire”) acord LB,3; VPA,23; GC I,40r; AsL,75; FMIL 1844,32; SIT,107; NV,14; StDR,7; LS,21; SCC I,5; CFZ,141; SD 1855,2; pe la 1850 forma era frecventă; acordo JDS II,433. 3. (Muz.) acord MRC,92; CMR,91; LME,72; GPE,46; FTP I,69; FTP II,58; GTN 1836,24,28,36,48; MN 1836,15; HAN,54; VVP,4; FMIL 1840,76; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. accord, it. accordo, germ. Akkord, şi fr. concordance, it. concordanza, lat. concordatio).
    ACORDA vb. 1. (Gram.) soglăsui EBG,6r,83r,108r; încorda DGR,172; BG,183; concorda EGRM,32v; EGR,18; FGP,118,120; SGR I,50,52; SGR II,2,6,7,8; GRN II,40; PGRL II,5,48,65; EP II,31,56; PGR,116; CGR,78,156; BG,175,185; MGP,21,71,84; CCG,76; acorda FGP,39; CGF,32; HGL,115; CDR,35; PD,36; învoi VG,212; IGR,147,148,159,173; convoi GRN II,50; conglăsui GCG,205,217. 2. („a pune în concordanţă; a încuviinţa; a atribui, a oferi”) acorda CV,33; GC III,92r; MGB,63; KMP,144; FMIL 1847,144; BDJE,73; AF,45,49; SIT,6,80,293; AGI,pf.; BCD,18,84; CA 1850,68; LS,11; RBM,107; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 3. (Muz.) acorda FTP IV,110; FGB,27; KMP,46; VVP,4; PBM,XVI, 158; PS,56; PCI,129; CA 1852,102; ICI,75; DILB I,189; CA 1859, 127; BZ,9; PD,36; acorda, încorda StDR,7; acorda, acordarisi PBV,10. (Cf. fr. accorder, it. accordare, şi fr. concorder, it. concordare).
    ACORDARE s. 1. (Muz.) acordare VVP,4; AsL,75; PBV,10; BZ,9; acordare, încordare StDR,7; acordarisire PBV,10. 2. („atribuire”) acordare RF,17.
    ACORDOR1 s. („unealtă cu care se acordează instrumente muzicale”) acordătoare VVP,4; acordoriu NV,15; acordător PBV,11. (<fr. accordoir).
    ACORDOR2 s. („specialist care acordează instrumente muzicale”) acordător VVP,4; PBV,11; acordor, acordator NV,15; acordator BZ,9; PD,36. (Cf. fr. accordeur, it. accordatore).
    ACRIMONIE s. acrimónia sau tăria FDB,95; acrimónia sau ascuţimea FDB,100; CMV,41; acrimonie sau înacrire (rău-suc) PMC I,78; acrimonie sau cacohimie PMC I,78,79; acrimonă LMB,131; acrimonie BZ,12. (Cf. lat. acrimonia, it. acrimonia, fr. acrimonie).
    ACROBAT s. AR 1831,19; AR 1837,163; AIS,69; NV,16; StFE,29; PBV,10; BZ,13; PD,37,38. (<fr. acrobate).
    ACROBATIC adj. AR 1832,244; RL,36,422; PBV, 10. (<fr. acrobatique).
    ACROSTIH s. (Versif.) acrosticon EGB,124r; marginoslóvie MGR,140r; acrostihidă RSB,63v; GC I,41r,43r; RL,185; CA 1856,49; acrostih GC I,43r; StDR,7; CA 1855,35; PBV,10; BZ,13; acrostihon AsL,78; acrostic PD,supl.II. (Cf. lat. acrosichon, ngr. ¢krÒsticon şi ¢krostic…j, germ. Akrostichon, fr. acrostiche, it. acrostico).
    ACT s. Vezi Form.term.şt.,p.141, şi Împrumut. I, p.128. Cf. şi 1. (Adm., Jur.) scrisoare ORC,412; act PFBA,630v; CP I,280, 294; CL I,73; CL III,44; DOA,44; LP,16; NB,36; MIM,16,21,44; CR 1829,278; AR 1829,87,120; CR 1830,44,239,384; AR 1830, 362,369,379; MRC,116; ROB,80,184; LOA,69,91; CIRA,94; CPI, 150; RSM,17r; AIR I,147; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; act (carte) RPL,15; act (ferman) AR 1830,36; act (delă) AR 1832,64. 2. (Dram.) facere MAM,21v,39r; MTB,2r,17v; MSB,45r; RSB, 2r,14v; RMB,4r,15v; EB,4r,24v; MGD,3r,16v,29v; faptă MAS,1, 69; MS,32r,50v; MC,60r,69v; MMT,2r,12v; TL,3v,13r; VTO,44r, 53r; KUP,16r,27r,35r,44v; CM,23r,26v; perdea BS,116r,242r, 251r; act MTBD,32v,34r; NZ,67r; MGD,2r; RBV,4r,22v; RDS,2r, 22r,41r; MVS,3r,20v,44r; CR 1830,41; CE,3,48,98; VFE,f.t.; ZEV, f.t.,3; CRV,3,39,91; MAE,8; VAA,3,33; MPG,f.t.; MBG,3,13,39; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 3. („acţiune, faptă”) act (săvîrşire) CR 1829,54; act TPE,15v, 26r,28r; CR 1829,40; CR 1831,1; MID I,119; DFL,37; CA 1848,79; actul psicologic DFL,30; a lua act DIB,290; actul cercetării; actul împreunării AML,126,169. (Cf. fr. acte, lat. actus şi actum, germ. Akte şi Akt, ngr. pr©xij).
    ACTIV adj. Vezi Form.term.şt.,p.141, şi Împrumut.I,p.147, 193 şi 241. Cf. şi 1. („care participă la o acţiune; în activitate; energic”) lucrător NZ,34v; CR 1829,66; CIRA,313; CPI,2; AsP,II; FD I,34; activ DCI II,10; MBV,5; CR 1830,23; AR 1830,75; GC I,43r; VVP,4; FMIL 1840,140; AsL,80; PIA,VI; BGO 1844,22; BPA,79; MEN I,15,82; MID 1,251; DFL,14,160; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; activ (lucrător) AR 1839,194; CGR,6. 2. (Gram.) [verb] lucrător GRA,64v; TTE,4v; AOS,60,61; SG,45; MG II,143; SGM, 58; VG,287; SGR I,94; GRN I,90; făcător HG,29; lucrătiv IGR, 56,57; ativ sau lucrător VOG,59; lucrător (activ) GRA,86r; DGR,82; GRA2,46v; BG,77; activ sau lucrăreţ BTG,52r,62v; BDL I,191v; activ (de lucrare) EGRM,8v; EGR,38; activ, adică următor sau lucrător GCG,31; următor sau dă urmare, sau activ GCG,150; de lucrare au [...] activ PCB,132; activ TGR,150; FGP, 83; SGR I,79; GR,69; CGF,47; EP II,73; HGL,40; FMIL 1844,209; PGR,32; CDR,34; CGR,82; GR12,81; CCG,43; activ (lucrător) SGR I,94; BG,89; activ sau făptuitor PGRL I,103; ativ, activ GC I,111v. 3. (Comerc., Fin.) lămurirea statului activ a fundaţiilor DOB,4; starea lui activă şi pasivă [a falitului] CPI,252; activă datorie; activă stare CPI,anexă 1. (Cf. lat. activus, germ. aktiv, fr. actif, it. attivo).
    ACTIVITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.141, şi Împrumut.I,p. 241. Cf. şi 1. (Sens general) activitate OMT,ded.; DOA,48; MBV, 37; GC I,43r; MF III,59r; MN 1836,49; AR 1837,290; RB,nr.23,2; SMA,9; VVP,4; FMIL 1840,140; AsL,79; IGE,251; BGO 1844,69; MEN I,6; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; lucrare ROB,190; CA 1844,42; ROB2,644; activitate (lucrare) CEF,33; activitate seau lucrărime CCF,16; aptivitate R 1857,nr.2,2. 2. (Gram., „acţiune”) activitate BG,67,125; lucrare (activitate) BG,67. (Cf. lat. activitas, germ. Aktivität, fr. activité).
    ACTOR s. 1. (Jur., „reclamant,-ă”) actor (pîrîş) LSM,24; actor (pîrîş mare) LSM,106; actor PFBM,4r,5r; PFBA,617v; BAR II,86; actriţă PFBM,38v,47r; actora vre a să despărţi de bărbat PFBA,665v. 2. („interpret într-o piesă de teatru”) lucrător ECG, 41r,41v,59v; actor AZ,87v,88r; MTBD,32v; IRV,209v; MFV I, 39r; CLV,149r; GPF,145; GPE,39; GC I,43r; ELS,7,8,12; GTN 1835,2; FGB,2; ECS,10; MN 1836,15,52; MDP,9; DAH,84; AR 1837,27,308,370; RB,nr.24,2,344; VVP,4; MCL 1839,356; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; actori (jucători pe teatru) CR 1830, 450; actori (comedianţi) CIRA,218; actori (comedieni) CIRA,236; acter MALP,33; MRC,203; FTP I,11,53; CTT,116; FMIL 1840, 21; EOI,53,171; SIM,VI; actore sg. CEF,18. 3. („personaj al unei piese de teatru”) RBV,3r; RDS,1v; VFE,2; CE,2; MAE,2; VAA,2; MBG,2; MSR,2; FGB,2. (Cf. lat. actor şi actrix, germ. Aktor, fr. acteur, it. attore).
    ACTRIŢĂ s. („interpretă într-o piesă de teatru”) actriţă MRC,202; CR 1830,234; GC I,43r; GTN 1836,107; MN 1836,15; AR 1837,298,299; SHI II,153; RB,314,352; MCL 1838,18; VVP,4; FMIL 1840,21; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; actrise (comediene) AR 1835,72; actrisă AR 1837,370; AR 1839,28; actrice pl. HMV I,91; actoriţă StDR,8. (<fr. actrice).
    ACTUAL adj. Vezi Form.term.şt.,p.141. Cf. şi actualnic DOA,27,45; actual CV,18; DSM,9; CS 1820,5; BD I,9; AR 1829, 45; SPT,f.t.; GC I,43r; MN 1836,43; FMIL 1840,378; BGO 1840, 290; pe la 1840 forma era frecventă; actuel EGRM,28r; EGR,140; CR 1830,139; BGO 1840,306; aptual R 1857,nr.1,3. (Cf. lat. 
actualis, fr. actuel).
    ACTUALITATE s. aevimea seau actualitatea CCF,5,26; aevime CCF,27,41; actualitate NV,16; T 1856,nr.3,4; PBV,11; BZ, 14; D 1859,356; PD,38. (<fr. actualité).
    ACTUAR s. („notar; grefier; oficiant public”) actuar CP II, 157; GMSP,26; VPP,350; CR 1831,25; BAR I,236; actuar (logofăt) CP II,210; un actuarius perţeptor,adecă cassir-fiscal TAI,26. (Cf. lat. actuarius, germ. Aktuar şi Aktuarius, fr. actuaire).
    ACUARELĂ s. 1. (Genul de pictură) acuarelă GC I,40r; NV, 17; PBV,11; acvarelă AsL,70; aquarelă BZ,96. 2. (Vopseaua folosită în asemenea pictură) acuarelă SIT,289; PBV,11; R 1858, 140. (<fr. aquarelle).
    ACUMULA vb. CV,37; NV,15; PD,37. (<fr. accumuler).
    ACUMULAŢIE s. acumulaţie IFM,9; NV,15; AML,179; PD, 37; grămădire (acumulaţiune) JA,161. (<fr. accumulation).
    ACURAT adj. Vezi Form.term.şt.,p.141. Cf. şi acurat OPA, 1; FDB,48; CNB,70; PDP,117r; CR 1830,119; SHI,XXV; FL,31; IL 1840,58; VL,83r; JDS II,433; FMIL 1847,47; NV,15; CA 1853, XLI; PBV,11; AVP,1; BZ,9; PD,37; acorat GG,45; CPG,II. (Cf. lat. accuratus, germ. akkurat, it. accurato).
    ACURATEŢE s. Vezi Form.term.şt.,p.141. Cf. şi acuratesă BR 1829 II,17; acuraţime BAR II,161; acurătate CTT,257; acorateţă MN 1836,51; NPC,XV; PEA,232; OGD,3; acurateţă FL, 61; GRN II,80; FMIL 1840,118; FMIL 1844,343; BPA,5; SRM, 147,150,168; CA 1847,5; FMIL 1847,108; SRI,23; GLC,XXV; CGR,173; SIM,106; NV,15; BCD,376; pe la 1850 forma era frecventă; acurateţe sg. AVP,1; acurateţă BZ,9; acuraţie NV,15; cureţenie BIP,21. (Cf. germ. Akkuratesse, it. accuratezza, lat. accuratio).
    ACUZA vb. 1. (Jur.) acuza (pîrî) CV,37; vinovăţi CP I,269; CP II,169; pîrî LC,89; acuza DFL,183; BDJE,42; SIT,12,96,147, 259; NV,15; CA 1851,48; LS,10,101; StDR,8; CFZ,50,163; RL, 270,394; DIB,247,305; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („a arăta, a vădi”) DFL,146. (Cf. fr. accuser, lat. accusare).
    ACUZARE s. SIT,200,236,359; StDR,8; LIT,158; C,21, PBV, 11; BZ,9; D 1860,86,281.
    ACUZAT s. pîrît MML,3r; APC,39v; CP I,293; DAP,10; LC, 89; ROB,156; BAR II,95; ROI2 VIII,9; vinovăţit ORC,344; CP I, 269,320; vinovăţitul sau pîrîtul CCI,2; acuzat CV,37; RL,384; DIB,312; LIT,68; C,187; D 1859,an.II,6; BBR,67; AML,173. (Cf. fr. accusé).
    ACUZATIV adj., s. 1. (Gram.) [caz] pricinuitor EBG,28v; MGR,4r,10r; GRA2,2v; SG,18,19; GCG,19; acuzativ sau pricinuitor VOG,26; acuzativ (pricinuitor) GRA,25r; GRA2,2v; acuzativ, adică pricinuitor sau dă pricină GCG,18; spuitor HG,12,14; acuzativ, adecă pîrîtor BTG,4v; acuzativ – pîrîtor DGR,35; învinovăţitor MG II,41; pătimitor SGM,26; acuzativ (pîrîtor) SGR I, 26; GRN I,15; MGP,8; acuzativ sau pîrîtor PGR,10; BG,12; acuzativ (de pricină) EGRM,1v; GR,6; acuzativ (de cauză) EGR,13; acuzativ (de pîră) GRN I,28; acuzativ sau pîrîtor, sau văditor PGRL I,25; acuzativ sau arătător CCG,6; acuzativ SPP,178; PCB,129; EGR,32; GC I,40r; GRN I,182; GRN II,33; VVP,4; CGF,47; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; acuzătiv CDR,33. 2. („acuzator, pricinuitor”) GC I,40r; NV,16. (Cf. lat. accusativus, germ. Akkusativ, fr. accusatif, it. accusativo).
    ACUZATOR s., adj. pîrîş MML,3r; LC,89; jăluitor DAP,9; pîrîtor BAR II,95; prigonitor BGO 1840,149; acuzator NV,16; BCB,41; SCC I,266; RL,384; DIB,309,312; LIT,68; GCB II,186; BZ,9; PD,38. (Cf. fr. accusateur, lat. accusator).
    ACUZAŢIE s. pîră CP I,293; vinovăţire CP I,317; învinovăţire ROB,171,173; acuzaţie (pîră) AR 1837,237; acuzaţie SHI II, 157; SIT,352; NV,16; CFZ,50; AVP,1; PBV,11; AML,78,113; PD, 38; acuzaţie (învinovăţire) NV,109; acuzaţie, acuzăciune StDR,8; acuzaţiune LS,101,110,133; LIT,39; AVP,1; BZ,9. (Cf. fr. accusation, lat. accusatio).
    ACVILĂ s. achila sau vulturu BAR I,93; achila BAR I,143; acuila (vulturul, pajerea) BAR II,142; acuilă DFL,107; DILB I, 190; MIN,53; BIN,328; AVP,1; PIC,79; BZ,97; PD,39; acvilă SGR II,31; CRV,23; BPA,27; MID I,260; MEN II,112; BP,131, 181; AF,134; NV,17; ICI,72; RL,368; CMI,12,182; PBV,9; acvilă (vultur) AsP,153. (<lat. aquila).
    ADAPTA vb. adapta UB,11; KDP,19; adaptarisi AR 1837, 130. (Cf. lat. adaptare, fr. adapter).
    ADIO interj., s. adio SPBA,70,81; AsV,8r,11v; MGD,27r,34r; SC,161v; CR 1829,3,66; CR 1830,24; GC I,125r; FTP III,79,134; FEA,100; MBE,13; MFE,27; AR 1835,73; VAA,56; AsP,153; FGB,7,12,29; AS,72; KMP,26,152; DAH,3; FD I,82; API,91; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; adiiu VSC,89; adiio SCC I,141; SCC II,373; CA 1859,50; adie s.pl. SCMI,65. (Cf. fr. adieu, it. addio).
    ADJECTIV adj., s. (Gram.) [nume] adăogător EBG,27r; SPP, 10,27; SGM,18; adăogat sau adăogetic, sau dă adaos, dă adăogire GCG,106; adătător (adăugător) SGM,65; adătător (adiectiv) SGM,136; însoţitor HG,11,20; mutarnic TGR,17,160; GRA,32r, 88r; TTE,2v; mutativ (adiectiv) GRA2,112r,113r; mutativ sau adiectiv GMR,26v; însuşitor sau adectiv DO,11, cf. şi 8,54; însuşitor sau ajetiv DGR,62; însuşitor (ajetiv) DGR,37; însuşitor SFT,2; însuşitor, latineşte adiectiv, adică suprazăcut SGR I,29; însuşitiv IGR,14,30,70; alăturat SG,5,9,44; MG II,107,109; sprepus sau adietiv VOG,l06, cf. şi 33; agetiv (adjectivum) MIR,320; agetiv GC I,121v; agetiv, adică adăogat GCG,15; adiectivă BDT, 36v; adiectiv IO,36; BTG,5v,7v,25r; BDL I,132r,191v; EGRM,4r, 8v; MCB,154; CLV,131r; SGM,145,153; SGR I,32,47; GRA2,12v, 18r; PGRL I,19; VL,2r; AsL,44; DFL,46; BG,13,30; CDR,1,25; CGR,65; MGP,4,35; GR12,5; CFZ,21; CCG,4,32; PTP,3; adiectif CLV,5r; adectiv OP,36r; SPBA,96; adjectiv LB,213; PCB,130; EGR,22; FGP,17,30,31; VG,159,418; GR,13; ECS,46; GRN I,7; VVP,2; CGF,23,47; HGL,4,35; EP I,7; IGE,39,235; BIP,27; CCG, 16; BZ,17; PD,17; adjectif VG,34; aieptiv SGR I,31,46,53,173; adieptiv SGR I,171; FMIL 1847,127; adgetiv GC I,131v; adgectiv GC I,131v; BG,13; adgectif APR,glos.I; adjetiv GRN I,4; ajectiv DE I,18; EP I,25; EP II,30,31; PGR,8,15,16. (Cf. lat. adiectivus şi adiectivum, germ. Adjektiv şi Adjektivum, fr. adjectif, it. aggettivo).
    ADJECTIVAL adj. (Gram.) aieptival SGR II,13,34; adiectival CGR,67; CCG,41,48.
    ADJUDECA vb. (Comerc., Jur.) haraciladisi CR 1830,277; CPL,13,16; BGO 1844,26; harasladisi, haraşladisi VVP,158; haracladisi, harasladisi PBV,526,527; adjudeca GC I,132r; GC II, 220r; PBV,5; adjudeca, haraciladisi DILB III,213; adgiudeca SCC I,180; SCC II,211; adjudica CCB,121; NV,18; PBV,527; BZ, 17; PD,17. (Cf. fr. adjuger, lat. adiudicare, ngr. caraslad…zw).
    ADJUDECARE s. haracladisire, harasladisire PBV,526, 527; adjudecare PBV,5; adjudicare BZ,17.
    ADJUDECAŢIE s. haraclatismă CR 1830,165; haracilandizmă CR 1830,286; haraciladismă CPL,14; RB,276; BGO 1840, 53; harasladizmă, haraşladizmă VVP,158; harasladismă PBV, 527; adjudecaţie, haraslandizmă GC II,220v; adjudecaţie BGO 1844,30; PBV,5; D 1860,350; adgiudecaţie SSC,147; agiudecaţia (peritocica) AR 1838,252; adjudicaţie (haracilandismă) CCB, 121; adjudicaţie NV,18; CCP,113; PBV,527; BEC,115; RF,24; PD,17; adjudicaţie (haraciladismă) CCP,47. (Cf. fr. adjudication, lat. adiudicatio, ngr. carasl£disma, rus. переторжка).
    ADJUTANT s. (Milit., Adm.) adiutant IPC,5,7,8; LP,8; RA, 69; GAT,77; BRD,92; AR 1829,14,134; AR 1830,59,149; CIRA,3; CPL,8; CPI,pf.2; BFO 1833,21,75; KUB,f.t.,41; AIR II,324; AR 1837,6,69,365; DAH,pf.2; RB,nr.8,1,nr.21,1,nr.25,4; FMIL 1840, 207; AsL,46; FMIL 1844,170; AOD,3; RBM,15,74,75,93,145; CPO,92; CA 1852,XXXIV; GM 1854,2; PBV,5; C,83; D 1859, 131; adghiutant VIC,104r,213r,238r; GC I,131v; aghiotant IRV, 68r; AR 1829,21; CR 1829,27,64,215; RO,8; MCL 1839,411; RL, 90; ASLI,354; adiotant CR 1829,127; AR 1829,69; AR 1830,126, 379; CR 1830,310,324; CPL,2; CDV,19; RB,nr.18,3,345; BFO 1838,57,98; VVP,2; BGO 1840,33,101; HP,XXVI; BGO 1844,93; SRM,4,22,23,26,174; ROM,6,9; StDR,4; CPO,12; BC,56; PD,17; adghiotant RO,24; AR 1835,109; adjutante sg. TR 1854,3; adjutant BZ,18. (Cf. germ. Adjutant, rus. адъютант, fr. adjudant).
    ADMINISTRA vb. 1. (Adm.) administrirui TAI,4; administrui TAI,26; administrelui BD I,13; administra PTC,f.t.; KIT, ded.; TSI,III; BRD,92; MSS,f.t.; AAM,ded.; AR 1830,55; GC I, 131v; CIRA,26; BAR II,77,94; GG,137; AIR I,47; ROI2 III,91; VVP,2; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; administra (ocîrmui) AR 1832,117. 2. (Med.) administra BDJE,68; RMS,204,243; PFHM I,V; SCC II,240. (Cf. lat. administrare, germ. administrieren, fr. administrer).
    ADMINISTRARE s. VVP,2; BCD,142,582; GPG2,35; RL, 106; LIT,343; C,1,13; PBV,5; BEC,55; RF,10.
    ADMINISTRATIV adj. administrativ CR 1829,234,293; AR 1829,217; CR 1830,1,50,74; AR 1830,147; GC I,131v; ROB,24,78, 96; LOA,4; CPL,5; CIRA,165; LO,10; RSM,27r; MN 1836,8; ROI2 IV,1; AR 1838,9; RB,320; VVP,2; BGO 1840,177; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; administratif CA 1855,57; D 1859, 139. (Cf. fr. administratif, lat. administrativus).
    ADMINISTRATOR s. administrator DOB,7,9; VIC,196v, 197r; CV,19; PFBA,691r; BI,1; TAI,33,42; MIB,328; MR,18; RA, 64; OAI,4; VPP,343; CNB,109; CR 1830,428; AR 1830,57; CIRA, 23; BAR I,224; CTT,263,269; SR,50; ROI2 IV,5; AR 1837,119; SHI II,98,152; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; administrător VVP,2; parcalab (administrator) AMIM,62; administrator (ispravnic) LG,13; administrator (prefect) AML,4. (Cf. lat. administrator, germ. Administrator, fr. administrateur).
    ADMINISTRAŢIE s. 1. (Adm.) administraţie (chivernisire) DOB,5; administraţie VIC,143r,145r,199r; LVH,39r; GIA II,86r; MIU,128,III; CP I,50; CMB,2; RPL,1,13; RA,21,44; IRV,81v; BGV,65r; LPT,ded.; BR 1829 I,39; CR 1829,35; AR 1829,114, 119,252; CR 1830,50; AR 1830,369; ROB,24,57; CIRA,2; BAR I, 60,236; CPL,8; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; administraţie (oblăduire) CR 1829,254,309; administraţie (ocîrmuire) AR 1829,39; administraţion GT 1838,20; administrăciune LG,26; administraţiune LS,125; BZ,18; D 1860,85,86; 2. (Med.) administraţia acestui medicament TCC,17r. (Cf. lat. administratio, germ. Administration, fr. administration, rus. администрация).
    ADMIRA vb. admira CV,27; FMIL 1844,315; MID I,18,146; DFL,14; MEN II,70; PS,6; BDJE,38; SIT,152,236; ASI,19; AF, 111; NV,18; CA 1850,14; LS,91; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; amira FMIL 1844,158; ASI,11; SIT,72,267; GM 1852,50. (Cf. fr. admirer, lat. admirari, it. ammirare).
    ADMIRABIL adj. vrednic de mirat NIU,293r; admirabil GC I,132r; MID I,67; DFL,128; MEN II,251; BDJE,177; SIT,215; NV,18; BIP,22; PCI,37; LS,22; SSC,VI; BMN I,19; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; admirabile sg. AVP,1; mirabil CA 1859,102. (Cf. fr. admirable, lat. admirabilis, it. ammirabile şi mirabile).
    ADMIRARE s. admirare GC I,132r; FMIL 1840,333,334; SCMI,51,82; MEN I,99; BP,25; CA 1848,46; CA 1850,75; CA 1852,46; GRR,157; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; admirare (minunare, slăvire) CEF,213,cf. şi 86; amirare AsP,13; FMIL 1844,210; amirare (simţire de mirare) AR 1837,24.
    ADMIRATOR s., adj. amirător CR 1830,234; GM 1852,50; amirator BM,4,11; SIT,294; GM 1852,34; admirator AR 1837, 378; FMIL 1844,314; BP,71; NV,19; BMN III,166; SCC II,78; RL,113; LIT,326; CA 1858,51; DCB IV,45; PD,19; admirător SCMI,29; CEF,103; Z 1856,nr.22,1; BZ,18. (Cf. fr. admirateur, lat. admirator, it. ammiratore).
    ADMIRAŢIE s. admiraţie MCR,138; MN 1836,87; SHI II, 240; MEN I,246; FMIL 1847,203; SIT,ded.3; PCI,14; SCC I,31, 151; CFZ,149; Z 1856,nr.14,2; BC,25; CA 1858,55; BEC,43; CA 1860,79; PD,19; admirăciune CDR,92; admiraţiune LS,120; GRR,55; BMN I,42; DILB I,189; INB 1859,53. (Cf. fr. admiration, lat. admiratio).
    ADNOTA vb. adnota SGR II,pf.; BZ,19; VMP,188; PD,20; anota PDC,67; PD,59. (Cf. fr. annoter, lat. adnotare şi annotare, it. annotare).
    ADNOTATOR s. adnotător BZ,19; adnotator PD,20; anotator BZ,67. (Cf. fr. annotateur, lat. adnotator).
    ADNOTAŢIE s. adnotaţie OMT,101; SGR I,222; AR 1840, 20; CG,20v; MID I,6; PD,20; adnotaţie, anotăciune StDR,5; anotăciune CDR,f.t.; anotaţie VL,5r,15v,27r,51r; NV,32; PCI,6; adnotaţiune BZ,19; anotaţiune BZ,67. (Cf. lat. adnotatio şi annotatio, fr. annotation, it. annotazione).
    ADOLESCENT s. adolescent HP,XVI; DILB I,189; LIT,300; BZ,19; PD,20; adolescent, adolescint NV,19. (Cf. fr. adolescent, lat. adolescens).
    ADOLESCENŢĂ s. adolesţenţie (tinereţe) AR 1834,185; adoleşinţă MEN I,56,90,277; adolescinţă BDJE,19; SIT,255; NV, 19; DILB III,213; adoliscenţă CEF,60; adolescenţă SIT,131; LIT,12; BZ,19; BBS,50; PD,20; adolescenţie AVP,1. (Cf. fr. adolescence, lat. adolescentia, it. adolescenza).
    ADOPTA vb. 1. („a înfia”) adoptisi SCS,1; adoptarisi (lua ficior de suflet) IRV,32r; adoptarisi AsFA,XV; înfia CPI,32,anexă 13; adopta (a face fecior de suflet) BDC,49; adopta DAH,38; VVP,2; BGO 1844,174; SIT,292; NV,19; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („a admite, a accepta”) adopta BRD,18; DAH,41; PGRL I,5; EP II,64; FBE,85v; BFO 1843,309; HP,XI; SCMI,IX; AR 1844,11; BPA,5,46; AsE,15; MID I,49,146; MEN II,23; DFL,8,89; KFL,IV; FMIL 1847,120; CGR,42; CA 1848,68; NV, 19; BCD,209,479; adoptarisi AsP,153; AR 1837,236 bis. (Cf. fr. adopter, lat. adoptare).
    ADOPTARE s. 1. („înfiere”) VVP,2; StDR,5; AVP,1; PBV,5. 2. („primire, acceptare”) CA 1852,99; Z 1856,nr.4,3; D 1860,95; RF,7.
    ADOPTATOR s. adoptisitor SCS,1; înfiitor CPI,32; adoptator AsL, 48; StDR,5; RL,394; PBV,5; BZ,19.
    ADOPTAT adj., s. 1. („înfiat”) adoptisit SCS,1; adoptarisit IRV,118v; înfiit CPI,31,32; adoptat SHI II,152,154; CN,29. 2. („primit, acceptat”) adoptat HP,XI; RBM,68.
    ADOPTAŢIE s. („primire, acceptare”) adoptaţie BAR II,42; BCD,17; adoptăciune BAR II,80. (<lat. adoptatio).
    ADOPTIV adj. 1. („înfiat”) adoptiv (înfiet) AR 1831,168; adoptiv AR 1837,156; SIT,294; NV,19; SMB II,367; PBV,5; CA 1858,44; BZ,19; PD,21; adoptif BIP,38. 2. („primit, acceptat”) adoptiv AR 1837,141; CA 1853,43; AsPR,33; PBV,5; PD,21. (Cf. fr. adoptif, lat. adoptivus).
    ADOPŢIE s. 1. („înfiere”) adopţie FLG,16; SCS,1; FMIL 1840,242; AsL,48; BIP,54; PD,21; înfială (adopţie) CPI,31; înfială sau înfiire CPI,anexă 13; înfială BAR II,205; adopţie, adopciune StDR,5; adopţiune (iotesie) BCD,100; adopţiune BCD,115; BZ,19. 2. („primire, acceptare”) adopţiune DFL,5; adopţiune (priimire) CEF,96. (Cf. fr. adoption, lat. adoptio, ngr. uƒoqes…a).
    ADORA vb. adora CV,28; SHI II,5; SCMI,33; FMIL 1844, 314; MEN I,88,223; DFL,134; BP,X,XII,XIV,26,100; LMS,23,36; AF,42,116,164,156; SIT,316; CA 1848,68; NV,19; pe la 1850 forma era frecventă; adorarisi MFV I,158v. (Cf. fr. adorer, lat adorare).
    ADORABIL adj. adorelnic CV,27; adorabil GC I,126v; CDCE,245; MEN II,228; SIT,49,356; NV,19; StDR,5; SMB II, 321; PBV,5; BZ,19; INB 1859,144; PD,21. (Cf. fr. adorable, lat. adorabilis).
    ADORARE s. BP,25; StDR,5; CA 1855,128; INB 1857,37; BCI,76; PBV,5; BZ,19.
    ADORAT adj. SGR II,156; SHI I,42; SCMI,1; MEN I,88; LS,37; SCC II,148; ICI,60; INB 1859,55; CA 1860,78.
    ADORATOR s. adorator (închinător) MCL 1839,500; adorator AsL,48; RCM,99; BDJE,60; FMIL 1847,161; BP,76; SIT,88; NV,20; PCI,131,147; StDR,5; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; adorător BZ,20. (Cf. fr. adorateur, lat. adorator).
    ADORAŢIE s. adoraţie MEN I,27,57,288; AsL,48; AF,11; SIT,121; GLC, 49; NV,20; PCI,22; LS,120; SCC II,161,299; BC, 17; PBV, 5; PD,21; adorăciune DFL,151; GLC,48,49; adoraţie, adorăciune StDR,5; adoraţiune BMN III,204; INB 1859,21; BZ, 19. (Cf. fr. adoration, lat. adoratio).
    ADRESA vb. adresarisi IRV,42v,54r; MVS,54r; SMB,6; CR 1830,64,88; GC I,131v; SPV,52,115; ROB,120; CPL,1; BFO 1833, 32,51,123; DTN,7; ROI2 III,87,98; AOD,19,22,63,67,290; adrisarisi RSM,23v; ROB2,617; PDC,29,30; adresui AR 1829,14,41,49, 64; AR 1830,41,118,191; CR 1830,98,259; SPV,VI; CIRA,18,147; BFO 1833,42,81,214; RSM,19v,32r; DTN,36; ROI2 III,20,71,74; AR 1837,10,85; SHI II,118,164; AFH,14; AOD,258; adresa CR 1829,14; CR 1830,119,146; GC I,131v; FTP 17,164; FEA,52; ROB,38,55,123,187; LOA,41,68,97,102; GTN 1835,13; MN 1836, 5,48; MSR,42,123; FGB,175 NPC,82; HAN,54; RB,nr.7,2,3,nr.8,2, nr.13,3,385,389; MCL 1838,72,205; MSP,16; pe la 1840 forma era frecventă; adresi TIV,29,167; adresărui FD I,72. (Cf. fr. adresser, germ. adressieren).
    ADRESARE s. adresuire AR 1830,178,366; AOD,26; adresare LOA,5; BZ,20; adresarisire BFO 1833,36; ROI2 III,107.
    ADRESĂ s. 1. (Coresp.) adres ISF,3; VPP,310; GIC,211; CBD,7; SPV,121; CCB,141; PDC,43; adresă CR 1829,64; AR 1830,143; AsL,49; CA 1850,75; StDR,6; SMB I,26; NPT,261; RIT,10; D 1860,85; PD,22; adresuri FL,40. 2. (Adm.) adres AR 1829,230; AR 1830,2,48,133,147; CR 1830,98; CR 1831,53; BFO 1833,34,54; ELS,30; AR 1837,89,160,371; ROI2 VIII,40; RB,nr. 14,1,nr.15,1,310; CD,73; BGO 1844,80; AOD,11,21,77; FMIL 1847,58; StDR,5; adresă AR 1829,91,260; AR 1830,361; MN 1836,5; FGB,14; AR 1837,194 bis; RB,227,234,388; AsL,49; BGO 1844,93; AOD,31; KPH,10; NV,20; StDR,6; D 1859,261; PD,22. 3. („îndemînare, pricepere”) adresă MID I,146; SCC I,13; NV,20; PD,22. (Cf.fr. adresse, germ. Adresse, rus. адрес).
    ADULT s., adj. adult (vrîsnic) CA 1853,25; adult DILB III, 213; BZ,20; adulte (ajuns în vîrstă) sg. CEF,113. (Cf. fr. adulte, lat. adultus).
    ADVERB s. (Gram.) spregrăire EBG,26r,66v; TTE,2v; spregrai MGR,3v,114v; SG,4,77; GCG,63,224; pregrai CDP,217; adverbiu, adică spregrai VOG,17; adverbiu sau spregrai VOG,86; GCG,11; spregraiuri sau adverbii GMR,29r; azicămînt IGR,14, 119; adverbiu BDL I,191v; DGR,147, 195; LB,213; GC I,131v; CDR,1,90; BG,49,125; CCG,4,71; avorbii sg. HG,10,54; adverbie TGR,163,165,166; GRA,90r; BTG,1v,3r,78v,84r; DGR, 146; SGR I,24,153; GRA2,6v,81r,82v; CGF,126; AsL,39; PGR,5,67; BG, 125,126,129; adverbie (spregrăire) GRA2,81r; adverbium TTE, 1r; ICD,21; asupragrai MG II,295; lîngător (adverbium) SGM,17; hotărîtoare (adverbium) SGM,155; adverb BDL I,133r; EGRM, 20r,39r; EGR,70; PCB,137; FGP,17,124; GC I,131v; SGR I,24; VG,35,418; GR,78; GRA2,100r; VVP,2; GRN I,7,63,177; PGRL I, 19; CGF,125; EP I,36; HGL,5,77; IGE,196; AGI,109; BG,127,128; CGR,118,119; pe la 1850 forma era frecventă; adverb (spregrăire) GRA2,1v; averb EP II,35,137,138. (Cf. lat. adverbium, germ. Adverbium şi Adverb, fr. adverbe, it. avverbio).
    ADVERBIAL adj. (Gram.) spregrăitor EBG,29v,43r; adverbal EGRM,39r; EGR,111; PTP,16; adverbial GC I,131v; VVP,2; PGRL I,91; CGF,127; FMIL 1847,133; CGR,143; BG,129,155; BZ,22; PD,23. (Cf. fr. adverbial, lat. adverbialis).
    ADVERS adj. advers IO,43; BZ,22; BEC,38; împotrivitor FMIL 1840, 355. (Cf. fr. adverse, lat. adversus).
    ADVERSAR s., adj. împrotivnic BLM,204; adversariu IO, 43; NV,21; StDR,4; CFZ,140; GCB II,186; AVP,1; BZ,22; CA 1861,25; partea adversarie BEC,36; adversar MID I,54,79; DFL, 87; BDJE,75; SIT,155,156; LS,80; RL,381; CMI,182; DILB I,190; NRC,211,218; VO 1857,9; C,25,49; D 1858,8; DCB IV,62,66,70; INB 1859,3; D 1860,86; AML,81; PD,23; adversar (protivnic) Z 1856,nr.34,4; adversar (vrăjmaş) R 1857,nr.1,3; adverser CA 1850,69. (Cf. fr. adversaire, lat. adversarius).
    ADVERSATIV adj. (Gram.) [conjuncţii] împotrivitoare EBG,69r; EGRM,20v; MG II,307; EGR,71; PCB,137; PGRL I, 201; IGE,473; PGR,69; MGP,69; împrotivitoare SG,82; VG,442; GRA2,83v; CGR,124; hotărîtoare MGR,115r; adversative (împrotivitoare) TGR,170; adversative (sau împotrivitoare) GRA, 94v; GRN I,189; ale împotrivirii BTG,93v; împoncitoare sau adversative DGR,155; BG,132; încontrătoare SGM,149; adversative sau încontrătoare SGR I,156; adversative SGR II,143; HGL, 85; opozitive EP II,140; aversătive CDR,92; contrarietive IGR, 124. (Cf. lat. adversativus, fr. adversatif, germ. adversativ).
    AFABIL adj. afabil GC I,119r; PIA,166; NV,22; StDR,27; CA 1852,77; WAM,42; SCC I,95; SMB I,71; BZ,24; PD,26; afabile sg. AVP,1. (Cf. fr. affable, lat. affabilis, it. affabile).
    AFABILITATE s. afabilitate (blîndeţe) MFV II,88r; afabilitate GC I,119r; MID I,74; NV,22; StDR,27; CA 1853,83; SMB I, 140,228; CA 1854,117; GM 1854,1; AVP,1; BZ,24; PD,25. (<fr. affabilité).
    AFECT s. patimi (afecturi) CTD II,104; afect ABCA,79; TGR,217; MPI,207; PVV,5v; VA,189; GG,1; MF II,24v,28r,29v; MF III,128v; SMA,39; FMIL 1840,240; PGRL II,47; DFL,23; BG, 203,214; CA 1850,20; PBV,36; afect, afăpt StDR,28; afecte (patimi) HMV I,212; afecturi (simţiri) BG,129. (Cf. lat. affectus, germ. Affekt).
    AFECTA vb. 1. („a ambiţiona, a aspira către ceva”) GC I, 119r; PD,26. 2. („a impresiona, a emoţiona”) IL 1840,15; DFL,2; NV,23; CFZ,47,50. 3. („a simula; a produce ostentaţie”) MEN I,22; NV,23; CA 1850,23; CA 1853,48; SCC I,108; RL,292; LIT,21; PBV,36; DCB IV,64; BZ,24; PD,26. 4. (Med.) NV,23; CEF,1. 5. (Despre corpuri, „a avea dispoziţie de a-şi schimba forma”) DFL,160; CEG,6. 6. („a atribui, a repartiza”) BEC,123. (<fr. affecter).
    AFECTARE s. afectare DE I,311; LIT,333,390; PBV,36; afăptare StDR,27.
    AFECTAŢIE s. afectaţie DGR,173; GTN 1836,95; SHI,38; HP,XXI; SIT,90; AGI,64; NV,23; CA 1853,39; CA 1856,29; PBV, 37; AML,104; PD,26; afectaţie (prefacere) GPE,6; afectaţie, afectăciune StDR,27; afăptuaţie SGR I,16,223; [semnele] afăptuaţiei sau pătimirei SGR I,14; afectaţiune AVP,2; BZ,24. (Cf. lat. affectatio, fr. affectation).
    AFECTIV adj. DFL,40; RL,273. (<fr. affectif).
    AFECTUOS adj. afectuos CV,29; SGR I,113; NV,23; SCC I, 120; DIB,35; DCB II,186; PBV,37; DCB V,183; PD,27; afecţios BZ,24. (Cf. fr. affectueux, lat. affectuosus).
    AFECŢIUNE s. Vezi Form.term.şt.,p.143. Cf. şi („simpatie, dragoste, pasiune”) afecciune CV,36; afecţie MIU,83; FTP I,38; GC I,119r; CPI,anexă 8; DE I,2,311; MEN II,97,117; BDJE,44; BP,XII,XIX; AF,210; SIT,ded.3,94,357; BIP,267; CGR,26,28; NV, 23; CA 1850,14; pe la 1850 forma era frecventă; afepţie SGR I, 169; SGR II,82; afecsie MCR,219; SIT,35,272; afecţiune DFL,25, 88,127; BG,197; BCD,143,168,257; LS,13,70; CEF,193; CA 1855, 60; LIT,221; BIN,263; GCB II,186; BZ,24; BEC,XXVIII, XLIX, 372; D 1860,396; AML,99,113. (Cf. fr. affection, lat. affectio).
    AFEMEIA vb. afemeia FTP II,37; PBV,37; afemina AVP,2; afemeia sau afemina BZ,24. (Cf. fr. efféminer, lat. effeminare).
    AFEMEIAT s., adj. fimeietic MTT,149v; fămeietic GCA,53; afămeiat FTM,83,220; afemeiat FTM,10; MRC,197; FTP I,146; FTP II,52,61; BP,XVII; LS,63; RMS,29; SCC II,47; CEF,81; LIT, 16; PBV,37; afemeiat sau afeminat BZ,24; efemeiat FMIL 1844, 199. (Cf. fr. efféminé, lat. effeminatus).
    AFEMEIERE s. afemeiere FTP II,95; FTP IV,70; PBV,37; afemeiare sau afeminare BZ,24.
    AFIRMA vb. întări BLM,84; BG,171; asuprăgrăi DLG,299; afirma EGRM,8v,28v; EGR,37; GC I,119r; MF I,27r,204r,213r; MF II,62r; EP II,78; DFL,28,69,87; SSC,IX; CFZ,18; pe la 1850 cuvintul era frecvent; afirma (întări) VCL,41v; adfirma VL,19r, 73v; afirmălui MFV II,38r; CLV,131r,150r. (Cf. fr. affirmer, lat. affirmare).
    AFIRMARE s. afirmare GC I,119r; GRN II,64; AVP,2; afirmare (întărire) GRN II,41; întărire CCF,26; întărire sau afirmare (dovedire) CGR,245.
    AFIRMATIV adj. (Log., Gram.; sens general) întăritor BLM,81,105; adverbii întăreţe, adecă aşeritoare BTG,82v; afirmativ (întăritor) SPBA,94; PGR,76; CGR,140; adeveritor HFP, 93; PGRL I,195; adfirmativ PGRL II,26; VL,13v,14r,19r,19v; VCL,28v,29r; de întărire PGR,67; MGP,66; afirmător MF I,147r; afirmător (întăritor) PGR,68; întăritor (afirmativ) VCL,16r; afirmativ SGR II,118; MF I,119v,146r; GRN II,71; EP II,78; HGL,123; VCL,35r,36v; AF,199; CGR,144; StDR,28; SCC I,187; CFZ,52; CCG,54; RL,8; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. affirmatif, lat. affirmativus).
    AFIRMAŢIE s. întărire EBG,67v; AGI,110; adeverire DLG, 173; asupragrăire DLG,299; CGR,121; afermaţie BTG,52r; afirmaţie (întărire) EGRM,8v; EGR,37; afirmaţie EGRM,36v; GC I, 119r; SGR II,144; MF I,146r; EP II,74; PGR,113; CFZ,22,51,94; PBV,37; PD,27; afirmaţie sau întărire CGF,43; afirmăciune DFL,13,32,106; afirmaţie, afirmăciune StDR,28; afirmaţiune BZ,24. (Cf. lat. affirmatio, fr. affirmation).
    AFORISM s. alegere AI,1r; MIU,173; MD II, 49v; aforismuri AI,8r,8v; aforisme GF,271r; aforism BDL I,26lr; NV,23; PBV,37; BZ,26; PD,28; aforismósuri TPE,32v; aforismă FMIL 1844,200; StDR,28; aforismĭ PMV,504; HFP,195; FMIL 1844, 302; aforismĭ (învăţături) PMC I,IX; aforisme AR 1830,124; AR 1840,267; FMIL 1847,116,122; aforisme (masime) BCI,15. (Cf. lat. aphorismus, gr. ¢forismÒj, fr. aphorisme, it. aforisma, germ. Aphorismus).
    AFORISTIC adj. MF II,2r; FMK,2; NV,24; PBV,37; BZ,26. (Cf. fr. aphoristique, germ. aphoristisch).
    AFRONT s. afront MSB,51v; TB,67v,190r,256v; VIC,33r, 89r,138r,163r; LVH,15v,115v; GIA I,17v,35v; AZ,10v; DAB,46v; MGD,14v,16v; RBV,9v; MVS,28v; MRC,8; GC I,122v; GC VII, 82r; CIRA,115; MAE,55; GG,28; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; afrunt VVP,14.(<fr. affront).
    AFRONTA vb. afrontarisi GC VII,82r; AR 1837,384 bis; afronta GC VII,82r; CE,63; MCL 1838,115; CA 1850,76; CA 1855,68; CA 1856,3; PBV,37; BZ,25; afrunta KMP,114; RCM, 68; R 1857,nr.3,3. (<fr. affronter).
    AGENDĂ s. agendă StDR,28; SCC I,188; BZ,26; PD,28; CA 1862,48; agendă (cărticică) SCC I,199. (Cf. fr. agenda, lat. agenda).
    AGENT s. Vezi Form.term.şt.,p.143, şi Împrumut.I,p.128. Cf. şi 1. („reprezentat al unui stat, al unei firme etc.”) aghent VIC, 136r,152v; MIB,199; BDL I,195r; TSVM,94; CR 1829,170; AR 1830,368; ROB,39,101; BFO 1833,161; ROI2 III,8,20; AIR I,200; AR 1837,177,384; RB,137,304; VVP,2; FMIL 1840,403; AsL,27; INB 1859,43; aghent (capuchihaie) ROI2 IV,6; aghent, agent GC I,29v,122v; agent AR 1829,120; AIR II,55; HAN,15; CCB,130; FMIL 1844,46; KDP,6,12; NV,24; LS,20; pe la 1850 forma era frecventă; agente sg. TR 1854,8,70; aginte sg. TR 1854,133. 2. („factor activ”) lucrător himicesc TAA,20; aghent FD I,67; agent MPM,IV; HMV I,31; MEN I,30; NV,24; SSC,73; CFZ,141,151; RL,34,371; agent (împingător) BMN III,180; aginte sg. DFL,38, 59; BCD,72; agente sg. BEC,45; agente pl. JA,18,27,181; agenturi JA,8. (Cf. fr. agent, lat. agens, germ. Agent, rus. агент, it. agente).
    AGENŢIE s. aghenţie ISF,3; BDL I,195r; AR 1830,81; GC I, 32r; BFO 1833,219; RB,nr.19,4; BFO 1838,162; VVP,2; BGO 1844,98,287; agenţie CA 1850,56; PBV,39; BZ,26; PD,29. (Cf. germ. Agentie, it. agenzia, lat. agentia).
    AGONIE s. Vezi Form.term.şt.,p.143. Cf. şi agonie BDL I, 195r; CR 1830,266; SIC,49; AS,40; DAH,22; KMP,59; HAN,118; CDCE,125; DL,49; FMIL 1840,320; HP,XXVIII; RCM,72; AMIM,XXIX; MEN II,46; BDJE,115; PS,14; ASI,20; BP,116,212, 214; CGR,24; PCI,83; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; agonie (mîhniciune) BGV,54r; agonă PBV,4. (Cf. fr. agonie, lat. agonia, ngr. ¢gwn…a, germ. Agonie).
    AGONIZANT adj. BDJE,129; BZ,28. (<fr. agonisant).
    AGRAVA vb. preiuţi PV,58; iuţi CP I,275; agrava BZ,17; PD,supl.II. (Cf. fr. aggraver, germ. erschweren).
    AGRAVANT adj. îngreunător şi iuţitor IIS,18; îngreunător CP I,35; asupritoare perístasuri ORC,262; circumstanţii [...] agravante sau măritoare GRR,14; agravant BZ,27. (Cf. fr. aggravant, germ. erschwerend).
    AGRAVAŢIUNE s. preiuţire PV,49; iuţire PV,55; îngreunare CP I,273; iuţime CP I,273; agravaţiune BZ,27. (Cf. fr. aggravation, germ. Erschwerung).
    AGREABIL adj. agreios CV,1,27; agreabil DSM,pf.; BDJE,32; NV,24; PD,30; agreabile sg. AVP,2. (<fr. agréable).
    ALARMĂ s. alarmă CV,28; GC I,43v; AR 1837,322; PCI, 47; StDR,9; LS,48; BCP,133; DIB,133,188,297; Z 1856,nr.18,2; LIT,145; BZ,31; larmă SPBA,60; CIRA,132,153; SRM,138,222; RBM,24,107; alarm MCL 1839,581; CA 1861,36. (Cf. fr. alarme, germ. Alarm).
    ALEE s. alee DC IV,24r; IRF,94; CB 1816,61; GIC,17; MG I, 52; AR 1829,17; CR 1830,85,299; AR 1830,185,337; GC I,43v; GG,225; MPG,11; AR 1837,218,223; KMP,82; VVP,5; StDR,9; alei sg. FD I,56; FMIL 1840,325; SIT,167; PBV,13; BZ,35; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; aleua (drumul cu copaci) AR 1838, 305; alele (drumuri cu copaci) AsG,148. (Cf. fr. allée, germ. Allee).
    ALEGORIC adj. Vezi Împrumut.I,p.119. Cf. şi alegoricesc BDL I,213r; BD I,33; MFV I,150r; PBV,13; aligoricesc SIU,30v; SPBA,5; DCN,83; alegoric BDL I,213r; CR 1829,79,104; AR 1829,19,33; GC I,43v; MCR,165; AR 1834,314; AR 1837,386 bis; MCL 1839,260; VVP,5; pe la 1840 forma era frecventă; aligoric AR 1830,221,375; StDR,10; R 1858,72; alegoriu NV,26. (Cf. lat. allegoricus, fr. allégorique, germ. allegorisch, gr. ¢llhgorikÒj).
    ALEGORICEŞTE adv. aligoriceşte VEI,23r; HFP,163; MCR, 164; alegoriceşte MIU,217; BDT,67v; BDL I,213v; BD I,33; PBV, 13.
    ALEGORIE s. Vezi Împrumut.I,p.119. Cf. şi aligorie VEI, 78v,95r, 196r; FC,66v; SPBA,6; CSM,296; VMG,9; CR 1829,210; AR 1830,375; CMR,39; FTP I,25; StDR,10; aligórie AOS,80; alegorie BDT,5v; TF,pf.; BDL I,213r; BPN I,10; SPBA,81; BD I,33; TPE,21r; PCB,110; CR 1829,79; VPA,58; GC I,43v; GPE,17; MCR,163; VVP,5; AFH,22; pe la 1840 forma era frecventă; alegorie (cimilitură) AsFA,I; aligorie (cum am zice pă rumânie pildă) GCG,241. (Cf. gr. ¢llhgor…a, lat. allegoria, fr. allégorie, germ. Allegorie).
    ALEGREŢE s. alegreţie (învoioşere) MFV II,55r; alegreţă GC I,43v; NV,25; ICI,91; PIC,40; PD,41; alegreţe BDJE,165; alegreţe (veselie) CEF,48; alegresă PD,44. (<fr. allégresse).
    ALFABET s. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi azbuche BV,3v; BE,4r,10r; CV,24; OP,21v; CB 1814,35; alfavită NIU,92v; MPI, 201; BDL I,218v; LB,14; CSM,262; AR 1829,207; HFP,16,330; VG,1; AR 1837,338; alfavit AsA,4r; SPBA,pf.; AR 1830,375; 
CIRA,XIII; AsM,3; AsAl,1; CA 1851,86; alfavet MPI,205; alfabet BDL I,16v,218v; BTG,24r; BTGO,22r; BDR,14r,17v; EGR,XIII; GC I,54r; FGP,163; LOA,74; SGR I,233; FL,44,63; CGF,5; IGE,1; DFL,109; CGR,9; BG,6; pe la 1850 forma era frecventă; alfabetă BD I,35; BDJE,158. (Cf. lat. alphabetum, germ. Alphabet, fr. alphabet, ngr. ¢lfabÁta, ¢lf£bhton şi ¢lf£bhtoj, rus. алфавит).
    ALFABETIC adj. azbucesc OP,22v; alfaviticesc MIU,69; VPP,191; DGR,143; CPI,anexă 1; alfavitic AR 1830,182; ROI2 IV,14; AsAl,8; alfabeticesc PCC,5; PSE,3; alfabetic GC I,54r; SGR I,3; ELS,18; MN 1836,69; VVP,6; FMK,175; APR,glos.I; CGR,4; CCP,217; RMS,75; T 1856,nr.1,3; BEC,34; PD,supl.III; alfavitar CIRA,8; alfavital CPI,pf.4. (Cf. fr. alphabétique, germ. alphabetisch, ngr. ¢lfabhtikÒj, lat. alphabetarius).
    ALIA vb. („a se uni printr-un tratat de alianţă”) alia GC I, 47v; BM,28; AIR I,216; SHI II,104; MCL 1838,185; VVP,5; AMIM,22; StDR,l0; CA 1854,16; LIT,48; GCB II,187; PBV,13; BZ,36; alea CA 1852,17. (Cf. fr. (s’)allier, it. alleare).
    ALIANŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.39. Cf. şi legătură RIC, 189v; CDG,119r; NIU,175v,279r,285r,298r; NID I,42v,54v,55r, 89r; NID II,19v,36v,78v; NID III,29v; SIU,74r,74v; tovărăşie la război RIC,208r; însoţire PIU IV,79; alianţie NID II,3v,41r,71r, 95r; SIU,7v; BPN II,279; SPBA,55; IRV,92r; TSVM,24; PIU I, 223; MGD,3r; AR 1829,32,47; AR 1830,25,165; CR 1830,186; CIRA,313; DTN,94; AR 1844,14; StDR,9; CA 1861,24; aleanţie TPE,10r,11r,12v,17r; CIRA,31,121,415; AR 1834,161; AR 1837, 36; IL 1840,16; CA 1848,63; CA 1850,35; CA 1858,17; alianţă FNC,136v; MIU,285,421; BDL I,215r; PCB,106; CMR,67; MRC, 15; CR 1830,79; GC I,47r; FTP I,117; FTP II,145; FEA,27; AIR I, 10,52; GG,139; MN 1836,86; FL,85; RB,nr.1,3; VVP,5; FMIL 1840,402; pe la 1840 forma era frecventă; alianţă (legătură) INB 1859,146; aleanţă (legătură) FTM,272; aleanţă CR 1829,32; AR 1837,11; CA 1854,110; aleaţie MG I,201; SHI I,19; AsLM,2; aliaţie AR 1829,246; AR 1830,99,360; CR 1830,62 bis,349,385; FTP I,205; FTP IV,69; AMIM,33; StDR,9; CA 1855,112; aliaţie (unire) IL 1840,46. (Cf. fr. alliance, germ. Allianz, it. alleanza).
    ALIAT s., adj. Vezi Împrumut.I,p.39. Cf. şi tovaroş de război RIC,36r,362r,365v,402r; lăgătuit TID,20; aliat MAI,83v; NID I, 94v,97r; NID II,31r,38v,49v,50r; NID III,32r; BPN I,113; IRV, 68v,155r; TSVM,23; PIU IV,188; AR 1829,40,50,222; CR 1829, 77,112,170; CR 1830,52; MRC,47; GC I,47v; FTP I,17; CRV,42, 129; VAA,24; pe la 1835 forma era frecventă; aliat (însoţit) GLC, XLI; aliant FTM,139; FNB I,65,85,154; PIU IV,186; MRC,66; FTP I,5; aleant BD I,31; aleat (soţ) BPN I,87; aleat BPN I,124, 162; BPN II,215; AR 1829,39; CR 1829,8; AsP,125; AR 1837,53; KPA,47; IL 1840,34; CA 1850,39; alirte, aliirte pl. MIA, 16,17. (Cf. fr. allié, it. alleato, germ. Alliierte).
    ALILODIDACTIC adj. AR 1829,124,152; CR 1829,261. (Cf. ngr. ¢llhlodidaktikÒj).
    ALILODIDACTICĂ s. învăţătură împrumutată PIF,10v; HFP,363; CR 1830,91; învăţătura împrumutată (alilodidactică) CR 1830,326; împrumutata învăţătură PAIC,f.t.; CR 1829,107; AR 1830,175; CR 1831,36; alilodidactică HFP,365; CR 1829,6; AR 1829,142; CR 1830,172,382; GC I,49r. (Cf. ngr. ¢llhlodidaktik» (mšqodoj), fr. enseignement mutuel).
    ALINEAT s. (Punct.) paragraf (alinee) AR 1831,33; alinée GC I,49r; alinii pl. BCA,499; RMS,192; PTP,99; alinee PTP,32; alinea CCB,117; BCD,16,268; BEC,8; PD,43; alinee pl. BCD,270; BEC,8. (<fr. alinéa).
    ALINIA vb. îndrepta SRI,241,242,243; alinia ROM,7,52,97; RBM,12,17,37; NRC,45,116,119; alinea SCC II,231; CA 1857,47. (<fr. aligner).
    ALINIERE s. îndreptare SRI,240,242,243; aliniere ROM,7, 9,21; RBM,28,30,67; NRC,3,118,134,135; aliniare Z 1856,nr.5,1.
    ALMANAH s. almanac OC II,55v; CA 1852,XXXIII; almanah BRD,108; CR 1829,221; AR 1830,68; CR 1830,395; GC I, 51v; MN 1836,48,87; RB,nr.22,3; VVP,5; FL,14; KPA,61; RCM, 240; StDR,11; PBV,14; BZ,37; PD,45. (Cf. fr. almanach, germ. Almanach, lat. almanachus, it. almanacco).
    ALTERA vb. Vezi Form.term.şt.,p.145. Cf. şi 1. („a (se) strica, a (se) descompune”) altera BZ,39; INB 1859,158; PD,45. 2. („a (se) schimba, a (se) modifica; a denatura, a falsifica”) altera DFL,33,70,165; NV,26; LS,121; SMB I,11,63,220; TR 1854,12; RL,260; BZ,39; altera (schimba) BIN,72. (<fr. altérer).
    ALTERAŢIE s. Vezi Form.term. şt.,p.145. Cf. şi 1. („emoţie; agitaţie”) alteraţie MCL 1838,186; SIT,230; BZ,38. 2. („schimbare, modificare”) alterăciune DFL,5,106; alteraţie Z 1856,nr.5,4; PFM,11; BEC,301; PD,45; alteraţiune (schimbare) CEF,189; alteraţiune BZ,38. 3. (Fon., Muz.) alteraţie WPM,34,44; RL,202,348. (<fr. altération).
    ALTERNA vb. Vezi Form.term.şt.,p,145. Cf. şi alterna SGR III,42; DILB IV, 194; BZ,39; PD,46. (Cf. fr. alterner, lat. alternare).
    ALTERNATIV adj., adv. Vezi Form.term.şt.,p.145. Cf. şi alternativ GC I,51v; SGR III,42; IVA,85; FMIL 1844,389; DFL,38; WPM,4; SMB I,27; CEF,201; RAM,5; GCB II,187; LMG,47; PBV,15; CEG,34; BZ,39; BBS,18; PD,45; alternativ (schimbător) PMC II,171; alternatif AML,133.(Cf. fr. alternatif, lat. alternativus).
    ALTERNATIVĂ s. alternativă BDJE,15; NV,26; KOS,XIII; SMB I,283; CA 1854,118; RL,72,326; CEF,3; Z 1856,nr.8,4; R 1857,nr.32,3; PBV,15; alternativă (din două una) GM 1854,306; alternativ StDR,11. (fr. alternative).
    ALUZIE s. aluzion, aluzione pl. IRV,142r; aluzione (pilduire) AR 1835,189; aluzione (asămănare) AR 1837,406; aluzii (înţălesuri) AR 1834,295; aluzie GC I,47r; GTN 1836,41; DE I,21, 311; BDJE,52; SIT,143,152,232; NV,26; StDR,11; pe la 1850 forma era frecventă; aluziune DFL,167; LS,125; StDR,11; GRR,101, 112,189; TR 1854,60; RL,377; T 1856,nr.3,3; AVP,2; BZ,37. (Cf. fr. allusion, it. allusione, lat. allusio).
    AMA vb. CV,28; DFL,14,66,149; BDJE,162; AF,168,169; NV,27; AAR,94; ICI,55,122; APS,101; PD,46. (Cf. lat. amare, it. amare, fr. aimer).
    AMABIL adj. vrednic de iubit NIU,109r, 135r,153r,167r, 168r; FGS,2v; amelnic CV,29; amabil GC I,58r; CDCE,212; SCMI,29; FMIL 1844,87; BDJE,10,21; NV,27; StDR,12; CA 1851,58; BMN II,126; SCC I,16,92; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; amabil (vrednic de iubit) CEF,26; amabil (drăgăstos) CEF, 28; drăgăstos SIT,307; BIP,28; amabil (plăcut) WCP,13. (Cf. fr. aimable, lat. amabilis, it. amabile).
    AMABILITATE s. amabilitate (însuşime de a fi iubit) AR 1840,280; amabilitate NV,27; SCC I,233; SCC II,320; CEF,209; BC,24; PBV,16; BZ,40; PD,46. (Cf. fr. amabilité, lat. amabilitas).
    AMANT,-Ă s. amant CV,28,29,31; SPBA,65,81; RDS,67; AR 1837,362; HAN,55; RNA,5; DE I,311; AsL,48; RCM,65; MEN I,VI; AsF,93; SCMI,5,43; PS,15; FMIL 1847,140,180; BDJE,3; AF,34,50; LMS,17; SIT,30,31; BP,102; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; amante sg. AVP,2. (Cf. fr. amant, lat. amans, it. amante).
    AMATOR s., adj. amator CR 1829,48; CR 1830,26; GC I, 58r; GTN 1835,2; MN 1836,48,52; GTN 1836,34; AR 1837,143, 369; RB,nr.1,4; AR 1844,16; MID I,16; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; amator (prieten) AR 1833,15; amator (drăguţ) SIM,55; amator (iubitor) CEF,136; amător DFL,173. (Cf. fr. amateur, lat. amator).
    AMAZOANĂ s. amazoană DC II,58r; DC III,82r; FNPB I, 70r; FNC,46r,79r; GCA II,15v; BD I,37; GIC,188; LPT,78; SHI II, 139; SIT,128; GLC,30,31; SCC II,111; CA 1853,97; PD,47; amazoană, amazonă BDL I,219v; amazonă DC II,43v; ZFV II,94r; FNC,159v; PAGR,91; AR 1837,46; VVP,6; NV,27; StDR,12; PBV,16; BZ,42. (Cf. gr. ¢mazèn, fr. amazone, lat. amazonă).
    AMBASADĂ s. MGD,12v,13r; CR 1829,7,182; AR 1829,37, 58,247; AR 1830,27; GC I,63r; CIRA,244; AR 1837,93,188; RB, nr.29,1,nr.24,2; AR 1844,16; MID I,135; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. ambassade, germ. Ambassade).
    AMBASADOR s. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi ambasador SPBA,55,81; IRV,9v,45v,115r; MGD,17r; AR 1829,34; CR 1829, 43,141; AR 1830,127; CR 1830,336; SPV,81,XIII; FTP II,115,213; CIRA,6; DTN,52; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; ambasador (sol) AR 1829,6; CR 1829,22; AR 1834,37; SRM,113; CA 1853, XXVI; ambasador (trimes) CIRA,360; trimis (ambasador) KCL, 96; ambasadore sg. TR 1854,2,11. (Cf. fr. ambassadeur, germ. Ambassadeur, it. ambasciadore).
    AMBIŢIE s. ambiţie sau lăcomie spre cinste MIU,266,388, 427; ambiţie (iubire de stăpînire) FTM,226; ambiţie (ţinerea pre sine mult) MPI,154; ambiţie SPBA,61,81; IRV,27v,122r; MFV II, 186r; PCC,3; MCB,3,163; POC,18v,21r; PCB,100; NMP,9; MALP,40; HFP,227; BR 1829 II,31; AR 1829,168; PAFR,3; AR 1830,13; GC I,63r; VA,189; MRC,10; VPE,85; SPV,45,139; FTP I,109; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; ambiţie, ambiciune StDR, 12; ambiţiune BCD,223; LS,126; GRR,II,241; ICI,117; DILB I, 190; LIT,5,92; C,7,17; GCB II,187; PTP,114; D 1858,16,22; BZ, 43; D 1860,86,101. (Cf. fr. ambition, lat. ambitio).
    AMBIŢIONA vb. ambiţiona DTN,40; DL,80; FMIL 1847, 181; BP,XVIII,XX; SIT,76,96; BIP,76; NV,27; LS,89; SSC,136; SCC I,231; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ambiţia CA 1852,14. (<fr. ambitionner).
    AMBIŢIOS adj., s. ambiţioz sau lacom spre cinste MIU,409; ambiţioz MIU,362,389; ambiţios (iubitor de stăpînie) FTM,277; ambiţios SPBA,44; MCB,163; PCB,100; PAFR,3; AR 1829,246; MRC,85,127; AR 1830,105; CR 1830,13; GC I,63r; SPV,27,144; VFE,29; FTP II,76; CIRA,20; YNM,131; AS,21; MN 1836,37; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. ambitieux, lat. ambitiosus).
    AMENDĂ s. („pedeapsă în bani”) gloabă APC,69r; CP II,37; AR 1829,187; RB,228; gloabă (geremea) BPN I,78,104; globire CCI,11,63; BFO 1833,3; amendă GC I,58r; DFL,195; BDJE,26; BZ,44; BEC,79; amendă (gloabă, straf) NV,28; amendă (ştraf) AVP,2; amendă, ştreaf, gloabă PD,48; amandă RL,385,400; RIT, 25; D 1859,an.II,4. (<fr. amende).
    AMFITEATRU s. amfitéatra pl. OC I,118r; amfiteátra pl. GN,216r; amfitéatron DC I,86v,99r,140v; DC IV,154r; amfiteátron FTU,44v; amfitéatru DC II,4v,91r,139v; amfiteatru OC I, l04r; FTU,40r; GN,218r,219r,304v; DC III,75r; GSP II,165; FTM, 114; BDL I,224r; BPN II,302; BRI,66,214; BR 1821,61,195; KIT, 247; DCN,94; GIC,148; CR 1829,313; CR 1830,330; AR 1830, 146; GC I,63r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; amfiteater CB 1818,20,68; KIT,31. (Cf. gr. ¢mfiqšatron, lat. amphitheatrum, fr. amfhithéâtre, germ. Amphitheater).
    AMICABIL adj. FMIL 1847,118; NV,29; C,4; BZ,47; PD,50. (<lat. amicabilis).
    AMICAL adj. GC I,58v; NV,29; BCD,364; StDR,13; SCC I, 211; CFZ,69; DIB,144,152,271; Z 1856,nr.18,2; BC,21; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. amical).
    AMIC,-Ă s. CV,28,36; BD I,41; KIT,378; MCB,163; LPT,56; PDP,I00r; PSC,117r,118v,119v; BR 1829 II,48; VSC,VI; SGM,40; SIC,20; BAR I,196; SGR II,30; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. amicus, it. amico, fr. ami).
    AMICIŢIE s. amicie CV,27,30; FMIL 1847,107; BP,185; AF, 11,55,74,97; SIT,12,35,195,238; NV,13; BCB,28; CA 1852,XII; SMB I,221; RL,415; CMI,186; DIB,152; LIT,244; AVP,2; PBV, 18; DCB I,35,37; PTP,37; BBR,30; BEC,XXVIII; D 1860,86; amiceţă DFL,166; amiciţie (prietenie) TSI,37; amiciţie BD I,41; BR 1829 II,48; SIC,59; SGR I,19; SHI II,63 bis,95,239; MGP,78; StDR,13; LS,53; GRR,46; SCC I,V; pe la 1850 forma era frecventă; amiciţie, amicie NV,29; amicie, amiciţie BZ,47; PD,50. (Cf. lat. amicitia, it. amicizia, fr. amitié).
    AMIRAL s. (Mar.) almirar [sau armirar?] DC IV,153r,156r, 301v; amiral DIP,23r,23v,25v; VIC,208r; GIA II,87v; CR 1829, 117,131; AR 1830,213; GC I,58v; VVP,7; Z 1856,nr.1,3; T 1856, nr.4,1; LIT,290; PD,50; amirar CR 1830,326; admiral MIU,77; GSP II,121; CDA,28; BDL I,198r; SIU,70r; BPN I,109; CSM,18; GAT,64; CR 1829,7; AR 1829,5,21; BR 1829 I,34; CR 1830,361; AR 1830,99; GC I,132; CIRA,241; BAR II,177; GG,143; forma continuă să fie frecventă pînă spre anul 1860; admiral (arhinavarh) OFR,78; admirali (duci de flotă) BAR II,113; admirale sg. TR 1854,11. (Cf. fr. amiral, germ. Admiral, rus. адмирал, ngr. 
naÚarcoj).
    AMIRALITATE s. (Mar.) admiralitate AR 1830,357; CIRA, 264; RB,nr.22,1; AsL,47; KDP,62; StDR,5; BZ,18; admiralita AR 1834,314; AR 1837,20,48; admiralitet FD I,12,53; admirălie PBV,5; amiralitate GG,61; Z 1856,nr.3,2; amiralie VVP,7. (Cf. fr. amirauté, it. ammiralità, germ. Admiralität).
    AMNISTIE s. amnestie [...], adecă o iertare de tot MIU,394; amnestie BDL I,223v; RB,nr.1,3,nr.6,2; FMIL 1840,403; AMIM, 168; CA 1850,61; StDR,13; Z 1856,nr.3,4; PBV,18; BZ,51; amnestie (iertare) AR 1833,18; AR 1834,83,184; AR 1837,166; RB, 199,247; iertare (amnestie) GT 1838,11; amnístia (iertare) AR 1829,39; amnistie (iertare) AR 1829,186,237; CR 1830,21,421; AR 1835,51; amnistie CR 1829,289; AR 1829,214; MRC,116; GC I,63r; AR 1834,51; AIR III,10; pe la 1840 forma era frecventă; amnistie sau iertare de obşte CR 1830,32. (Cf. lat. amnestia, it. amnestia, fr. amnistie, ngr. ¢mnhste…a).
    AMOR s. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi amor MAI,51r,59v, 70v; MC,60v; AZ,17r,20v,6lv; RMB,11r,31v; TL,1v,3v,31v; DAB, 47v,104r,225v; NID I,84v; NID II,105r; FGS,1r,5r; IFA,176r; FTM,167; FNB I,86; CRac,162; MRP,23; ASH,29; pe la 1820 cuvîntul era frecvent; amor (iubire) ASH,pf.; amor (dragoste) FD I, 70; amur MALP,11,26,45; FTP IV,53,116; VSC,38; PAMR,31; amoare DFL,22,116,174; AF,169; BG,213; BCD,8,349; CFZ,34, 68,139; CEF,51; BZ,52; VMP,179,274,288,339,340; PD,50; amor-propriu (sin-iubire) CA 1853,12; amorul propriu (iubirea de sine) CA 1855,149; amor-propriul CA 1854,101; RL,48; ASLI, 288; CA 1859,91; amoare proprie BZ,52. (Cf. lat. amor, it. amore şi amor proprio, fr. amour şi amour propre).
    AMOREZ,-Ă s. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi amorez FGS, 33v; DCN,27;RDS,66v; CMR,99; CE,2; SPV,pf.1,95; GC I,60r; MBE,15; MPG,10; DTN,64; MAE,27; GTN 1835,10; VAA,36,43, 54; MSR,2; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; amoreză MCB,142; PIU II,47; CE,2,42; FTP II,23; MFE,2; FGB,7; KMP,117; DAH, 93; HAN,8; amorează MBG,60; VAA,39; amurez MALP,42; FTP III,181; amureză CBD,64; FTP IV,17; VSC,25. (<fr. amoureaux,-euse).
    AMOREZA vb. amoreza RN,98r; NZ,68r; MGD,5v,10r; GC I,59v; SPV,94; FTP II,11; MBE,32; MSR,43; FGB,10,21,26; KMP, 86; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; amureza MRP,22; CBD,80; CMR,19; FTP I,147; înamoreza GC I,59v; AR 1837,94.
    AMOREZAT,-Ă adj., s. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi amorezat TB,47r,91r; CPN,10; AZ,18r,45r,55r,88v; TL,1v,5v,51v; DAB, 77v,101v; IRB,4v; FGS,2r,4r,5r,15r,40v; NID I,84v; IFA,109v, 132v,133r; CRac,86,179; NZ,66v,71v; pe la 1820 cuvîntul era frecvent; amurezat PAFR,47; MALP,58; VSC,26,41,95; FTP IV,79.
    AMOROS adj. ameros CV,27; amoros DCN,16; LME,17; SGR II,152; MPE,II; RCM,37; BDJE,47; BP,XIX,34; AF,38,39, 195; LMS,26; SIT,27; NV,29; PCI,126,128; LS,62; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; amuros BCP,34; SPB,216. (Cf. fr. amoureaux, lat. amorosus, it. amoroso).
    AMORTIZAŢIE s. (Comerc., Fin.) amortizaţie CR 1830,6; AR 1830,77; CPI,anexă 1; SR,50,53; BFO 1843,359; amortizaţie (plată) AR 1832,263; amortizaţie (declararisire de răsuflat) CPI, 238; amortizaţie, amortizăciune StDR,13; amortisăciune BZ,51. (Cf. germ. Amortisation, it. ammortizzazione, lat. amortisatio).
    AMPLOIA vb. („a întrebuinţa”) amploia FMIL 1847,87; PCI, 4,9; BZ,53; amploaia PBV,18; amplua AsAL,12; CA 1861,122. (<fr. employer).
    AMPLOIAT s. amploiat GC I,63r; LO,9; RB,nr.2,1,nr.10,1, 391; VVP,7; FMIL 1840,18; BGO 1840,2,23; CD,6; API,27,200; BFO 1843,114,257; HMV I,141; FMIL 1844,265; BGO 1844,42; SRM,147,149; FMIL 1847,161; ROB2,553,580,596,649; KDP,6; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; amploaiat LOA,41; SSC,VII,54, 99,143; PBV,18; RIT,9,13; BZ,53. (<fr. employé).
    AMUZA vb. englendisi VAZ,29v; VIC,50v,72r,129v; GIA II, 97r; FGS,4r; KUP,17v; NZ,70v; IVA,27; englindisi VAZ,35r; AR 1837,76; inglindisi KUB,26; eglendisi PTF,82r; VSN,20v; eglindisi GIA I,68v; IFA,116r; PAGR,78; amuza SMB I,117; PIC,43; BEC,9; BZ,54; PD,52. (Cf. ngr. ™glent…zw, fr. amuser).
    AMUZAMENT s. eglingé VAZ,29r; TL,59v; eglingea DIP, 24v; eglengé PTF,81v; eglengea GSP II,19; BPN I,97; GC I,138r; englengé VAZ,35r; VIC,189v; englengea MVS,46v; GC I,138r; eglingele VAZ,7r; IFA,115v; eglengele MAM,5v; PTF,35v; GIA I, 15r; englengele VAZ,7v,35r; VIC,10v,21r; englingele KUP,12v, 18v; amuzament BCI,178. (Cf. ngr. ™glentzšj, tc. eğlence, fr. amusement).
    AMUZARE s. eglendisire GIA II,78v; englendisire JNA,50; RDS,17r; inglendisire AR 1837,218 bis; amuzare, englendisire DE I,311; amuzare BZ,54.
    ANACREONTIC adj. [vers] anacreonticesc EBG,118r,121r; MGR,139r; [vers,poezie) anacreontic,-ă AsV,2v; SGR III,22,28; AsP,35; VVP,7; HP,XXI; RL,392; BZ,55. (Cf. lat. anacreonticus, ngr. ¢nakreontikÒj, fr. anacréontique).
    ANACRONISM s. anahronism GC I,67r; VVP,7; FMIL 1847,234; StDR,14; RL,102; AVP,2; BZ,54; PD,53; anacronism FTP I,48. (Cf. fr. anachronisme, ngr. ¢nacronismÒj).
    ANAGRAMĂ s. strămutarea slovelor sau anagramă BDT, 4r; anagramă BDL I,226r; NV,29; PBV,19; PD,52; anágramă GC I,63v; anagram FMIL1844,405; anagramată BZ,56. (Cf. fr. anagramme, ngr. ¢n£gramma, germ. Anagramm).
    ANAHORET s. anahoretă m. BD I,43; anahorit (pusnic) MFV I,109r; anahorit AR 1829,204; BMN II,162; BZ,54; PD,53; anacoret MEN II,257; anahoreţi (săhastri) CA 1854,43; anahoreţi (pusnici) CA 1855,71. (Cf. lat. anachoreta, gr. ¢nacwrht»j, fr. anachorète, it. anacoreta).
    ANALE s.pl. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi analuri NID I,3v, 23r; SIU,6r; HPA,16v; HP,16; MEN I,252; FMIL 1847,5; KDP,74; analuri (istorisiri) AR 1830,384; anale MIB,53; GSP I,84; RA,32; AAM,32; BRD,66; AR 1829,199; CR 1830,46; AR 1830,117; BDC,VI; CR 1831,57; CIRA,21; GG,234; AIR I,33; ECS,126; GTN 1836,70; MN 1836,70; pe la 1835 forma era frecventă; anale (istorii) GSP I,166,169; RA,1; anale (calendare) INB 1859,4. (Cf. lat. annales, fr. annales).
    ANARHIC adj. anarhic, anarhicesc GC I,63v; anarhic DFL, 159; NV,30; RL,330; BZ,57; anarşic VVP,7; PBV,19. (Cf. fr. anarchique, ngr. ¢narcikÒj).
    ANARHIE s. anárhie MIU,127; BDT,193v; AR 1829,51; anarhie IRF,18; BDL I,226v; IRV,11v; BGV,29r; PIU III,55; VMG,133; CR 1829,282; AR 1829,55,86; CR 1830,11; AR 1830, 37,158; GC I,63v; MRC,91; CR 1831,20; FTP I,37; CIRA,IX; AR 1834,74; GG,139; AIR I,37,71; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; anarşie CR 1830,408; CR 1831,1; PIC,78; PBV,19. (Cf. lat. anarchia, fr. anarchie, germ. Anarchie, ngr. ¢narc…a).
    ANARHIST s. anarhist GC I,63v; AR 1837,177,312; SHI II, 151; VVP,7; NV,30; BZ,57; PD,54; anarşist CR 1833,9; PBV, 19. (<fr. anarchiste).
    ANECDOTĂ s. anecdote pl. DO,26; CS 1820,39; CB 1826, 67; GPF,III; VMG,360; BR 1829 I,pf.; RB,254; AR 1841,401; SCMI,IX; FMIL 1844,47; SIM,148; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; anécdote DCN,46; anecdoate AR 1835,118; anecdot DCN, 138; NAP,f.t.; CDCE,32; anecdotă FTP I,2; GC I,67r; AR 1837, 177,298; RB,307; VVP,8; DE I,16,311; FMIL 1840,18; StDR,15; anegdotă MSR,87; CA 1852,76; TR 1855,12. (Cf. fr. anecdote, germ. Anekdote, ngr. ¢nškdoton).
    ANGAJA vb. 1. („a contracta un angajament; a primi în serviciu”) angajaresi (tocmi) AR 1834,235; angajui AR 1837,110,113; angagea GM 1854,329; CA 1855,142; PD,56; angaja PD,56. 2. („a se antrena într-o acţiune”) angajarisi BFI,22; VFD,72; angaja LS,10,32; T 1856,nr.4,2; Z 1856,nr.3,3,nr.5,1,nr.15,2; BEC,58; angagea SIT,122; BEC,28,59,67. 3. („a amaneta”) angagea, angaja PD,56. (<fr. (s’)engager).
    ANGAJAMENT s. 1. („obligaţie asumată de cineva”) angajament GM 1854,1; C,179; Z 1856,nr.15,2; BEC,53; angagement SIT,122; PD,56. 2. („amanetare”) angagement PD,56. (<fr. engagement).
    ANGEL s. anghel HFP,9; SPV,III; CA 1858,75; PIC,125; CA 1859,64; angel MEN I,272; BDJE,7; BP,55,56; AF,6,19,33,34; SIT,59,71,265,311,355; NV,30; AAR,2,10; ICI,68,146; DCB IV, 68; BZ,62; PD,56. (Cf. ngr. ¥ggeloj, lat angelus).
    ANGELIC adj. anghelicesc HFP,45; angelic AF,39,75; PCI, 126; SCC II,280; CA 1854,124; ICI,45,135; CMI,195; D 1858,4; BZ,61. (Cf. fr. angélique, lat. angelicus, ngr. ¢ggelikÒj).
    ANGLICISM s. (Lingv.) anglicism GC I,71r; EGI,53; FGE, 48; FGGN,50; englisism VVP,44. (<fr. anglicisme).
    ANIMA vb. anima CV,29; DFL,29; BDJE,25; SIT,50; BZ,65; PD,57; inima BR 1829 II,22; AIR I,169; GRN II,120. (Cf. fr. animer, lat. animare).
    ANIMARE s. SMB II,484; BZ,65.
    ANIMOZITATE s. GC I,67r; DFL,48; SIT,145; NV,31; BZ, 65; PD,58. (<fr. animosité).
    ANIVERSAR,-Ă adj., s. zi aniversară CR 1829,31,295,315; CR 1830,311; RB,nr.18,2; BG,X; C,19; NPT,363; aniversar CR 1829,12; GLC,74; NV,31; PBV,20; PD,58; aniversariu NV,31; BZ,66; aniversară MN 1836,10; StDR,15; aniversare AF,137; AAR,22; zi aniversală (aducătoare aminte) AR 1829,33,41; AR 1831,113; AR 1837,226; zi aniversală AR 1829,66; AR 1830,121, 211,381; BFO 1833,177; AR 1834,66; RSM,36v; AR 1837,7,204; BGO 1840,22; BCP,110; CA 1855,54,133; RL,367; CA 1862,72; sîrbare aniversală AR 1829,64; aniversal GC I,63v; AR 1837, 261; SHI I,40; aniversală IL 1840,49; GM 1854,1,217; Z 1856, nr.1,3,nr.18,4; CA 1859,36,42; D 1860,99. (Cf. fr. anniversaire, lat. anniversarius, it. anniversario).
    ANOMAL adj. (Gram.) numele anomal e care nu se pleacă după cea de obşte regulă a celor cinci plecări SPP,34, cf. şi 54, 149; [verbe] fără regulă, care să numesc şi anómale VOG,64, cf. şi 82; (verbe] anomale sau dezrînduite BTG,69r,cf. şi 72r; verbi neregulaţi ori anomali EP II,113; verburile anomale ori neregulate BG,96; anómal GC I,67v; anomal CCG,44,54; PBV,20; BZ,68. (Cf. lat. anomalus, it. anomalo, ngr. ¢nèmaloj, fr. anomal, germ. anomal).
    ANOMALIE s. Vezi Form.term.şt.,p.148. Cf. şi anomalii (neregularităţi) MFV I,49v; anomalie GC I,67v; VVP,8; GT 1848, 197; RL,122; Z 1856,nr.15,3; PBV,20; NPT,304; D 1858,15; BEC, 27,122; BZ,68; AML,153; PD,60. (Cf. fr. anomalie, lat. anomalia, ngr. ¢nwmal…a, germ. Anomalie).
    ANTIC adj. anticesc HET I,45v; antic DCN,64; AR 1830, 214,357; AR 1834,267; GTN 1836,49; AsP,11; AR 1837,23,90, 132; EP II,1; APR,10; MID I,254; MEN I,141,253; BDJE,1; BP,V, VI,VIII; AP,110,178; LMS,29,35; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. antique, lat. antiquus, germ. antik).
    ANTICAMERĂ s. antişambră BDT,115v; GC I,70v; RCM, 206; StDR,17; antecameră CR 1830,403; GPE,1; DE I,17,311; BDJE,62; SCC II,271; ante-cameră C,17; andicameră, anticameră GC I,71r; anticameră MCL 1839,359,705; MEN II,128; SIT,53; NV,35; StDR,17; pe la 1850 forma era frecventă; a face anticameră RL,89. (Cf. fr. antichambre, it. anticamera, ngr. ¢ntik£mara).
    ANTICAR s. anticar CR 1830,60 bis; VVP,8; MCL 1839, 312; ASI,3; BP,XVIII; NV,40; RL,120,349; CA 1856,65; BZ,74; PD,65; anticvar AR 1834,85; RB,nr.7,4; StDR,16; CA 1853,74; anticuar RB,316; BZ,75; anticar, anticuar, anticvar PBV,20. (Cf. fr. antiquaire, lat. antiquarius, germ. Antiquar).
    ANTICĂ s. 1. („obiect vechi, rămăşiţă istorică, antichitate”) ántică NID III,6v; antică MCB,102; GIC,48,77,135; PCB,72; CR 1830,132; GC I, 71r; BAR I, XI,79; BAR II,184; MSR,69; RB,nr.3, 2,nr.18,4; FL,17; MCL 1839,292; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; anticuă BZ,75. 2. („piatră preţioasă”) antică VVP,8; PBV,21; PD, 66. (Cf. fr. antique, ngr. ¢nt…ka, germ. Antike).
    ANTICĂRIE s. („obiect vechi; anticariat”) anticărie VVP,8; BZ,74; anticuarie BZ,75.
    ANTICHITATE s. 1. pl. („obiecte antice, rămăşiţe istorice”) anticvitale SPBA,93; AR 1830,509; AR 1832,14; AR 1837,23; antichitate GIC,222; antichităţi CR 1830,132; LOA,83; GG,151; RB,234,316,373; MCL 1839,221; TG,12; HP,XIX; GPG2,57; WAM,84; C,83; INB 1859,48; anticvitate BRD,26; anticviteţi BRD,110,117; anticvităţi CR 1830,54; AR 1830,65,126,214; BAR I,80; AR 1834,127; AR 1837,151,178; PMG,34; VL,78r; CA 1847, 22; StDR,16; CA 1855,114; anticităţi HFP,intr.7; AR 1829,170; LMG,95; PD,64; anticuităţi MN 1836,2; GPG2,56; INB 1857,8. 2. („epoca civilizaţiei vechi; vechime”) vechime ECG,12r,12v,18r; DIP,21v; ITI,11; MIU,14,430; SO,1; PP,II; HFP,intr.19; CR 1829, 120; MF I,42v; BP,V; LMS,42,43; anticitate AR 1829,123; LMS, 42,43; NV,40; GRR,198,238; KOS,XII,XIII; RL,71,97; VO 1857, 9; LMG,38; BZ,75; PD,64; antichitate MCR,20; MN 1836,51; AR 1837,216; EP II,4; MEN II,39; BP,XVI,XVII,XVIII; AF,97,147; BIP,36; NV,40; BCD,508; AAR,64,107; pe la 1850 forma era frecventă; anticuitate MN 1836,36,94; VVP,8; PCI,8,12; BMN III, 110; BZ,75; INB 1859,26,118; anticvitate (vechime) FMIL 1844, 183; anticvitate VL,83v; CA 1848,65; CA 1850,52; StDR,16; CA 1854,67,103; RL,308; CA 1861,5; învechime AR 1837,272 bis; vechitate MCL 1839,347; FMIL 1847,28,152. (Cf. fr. antiquité, lat. antiquitas, it. antichità, germ. Antiquität).
    ANTICIPA vb. anticipa IO,49; FMIL 1844,126; NV,36; LS, 129; SSC,50; SMB I,21,278; CFZ,86; BZ,75; CA 1861,72; PD,63; antiţipa GLC,XLVI. (Cf. fr. anticiper, lat. anticipare).
    ANTICIPAT adj. AsM,168; SMB I,126; DIB,660; LIT,67, 318; BZ,74; CA 1862,59.
    ANTICIPAŢIE s. anticipaţie IO,49; GC I,70r; PD,63; forşus (anticipaţie) SR,50; anticipaţie, anticipaţiune NV,36; anticipaţiune RMS,197; TR 1854,22; BZ,74. (Cf. fr. anticipation, lat. anticipatio, germ. Vorschuss).
    ANTIFRAZĂ s. (Ret.) antífrasis (sau cuvînt de împotrivă) AOS,11; antifrásii (împrotivă grăiri) HFP, 160; antífras GC VII, 72v; antifraz NV,39; BZ,76; antifrază PD,65. (Cf. fr. antiphrase, ngr. ¢nt…frasij).
    ANTINAŢIONAL adj. KDP,77; D 1859,169; BZ,78; CA 1861,138; AsAL,6; PD,67. (<fr. antinational).
    ANTINOMIE s. antinomie BDL I,228v; NV,38; BEC, XXVIII; BZ,78; PD,67; antinomii (împrotivnice legi) HFP,161. (Cf. fr. antinomie, lat. antinomia).
    ANTIPATIC adj. GC I,70v; MN 1836,6; VVP,8; DFL,112; SIT,98,106,253; NV,39; PBV,21; R 1858,5; BZ,78; PD,67. (<fr. antipathique).
    ANTIPATIE s. Vezi Împrumut.I, p.41. Cf. şi andipatie OC I, 78r; DC IV,271r; antipátie PSG,39v; GIA II,83r; MIU,46; RDS, 70r; antipatie BDL I,229r; CSM,338; GC I,70v,71r; RB,336; VVP,8; SIT,106,155,188; BIP,13; KDP,47; SIM,72; NV,39; pe la 1850 forma era frecventă; antipatie (ură) AR 1834,211; antipatie (neplăcere) SIM,73. (Cf. ngr. ¢ntip£qeia, fr. antipathie, lat. antipathia).
    ANTISOCIAL adj. antisoţial GC VI,56v; VVP,8; MEN I, 263; DFL,170; antisocial NV,40; BZ,80; PD,68. (<fr. antisocial).
    ANTITEZĂ s. (Ret., Log.) antitesis RIM,113,213; antites BDL I,229r; HFP,100; MCR,166; VVP,8; împrotivă punere (antítesis) HFP,377; antitesie HFP,101,150; antiteză GC I,70v; DE I, 26,311; NV,41; PBV,21; BZ,80; PD,68; antiteze sg. KFL,129; antitez GRR,101,115. (Cf. ngr. ¢nt…qesij, fr. antithèse, lat. antithesis, germ. Antithese).
    ANONIM adj., s. anónim MILR,41; anónimus, adecă neanumit MIR,82; anónim, anoním MIR,83; anonim (fără nume) IRV,145v; CR 1830,11; AR 1837,91,93; CCB,8; GM 1854,215; anonim CR 1831,27; AR 1831,21; GTN 1836,45; DAH,101; DL, 82; CCB,6; FMIL 1840,182,334; pe la 1840 forma era frecventă; nenumit seau anumit MF II,100v; nenumit FMIL 1844,10,285; anonim (nenumit) FMIL 1844,281. (Cf. lat. anonymus, ngr. ¢nènumoj, fr. anonyme, germ. anonym).
    ANONIMIE s. anonimie GC I,67v; PBV,20; BZ,69; nenumire FMIL 1844, 325; anonimitate FMIL 1844,245,281,365; nenumitate FMIL 1844,393. (Cf. fr. anonymie, germ. Anonymität).
    ANTOLOGIE s. (Lit.) antologhion RN, 99r; antologhie AR 1830,47; CR 1830,418; antologie GC I,71r; NV,34; BZ,81; PD,69. (Cf. ngr. ¢nqlÒgion, fr. anthologie, germ. Anthologie).
    ANTRACT s. antract AR 1837,263; CA 1862,123; întract GM 1852,49; SMB I,185. (<fr. entracte).
    ANTRE s. 1. („costul biletului de intrare la un spectacol, la o expoziţie etc.”) antre GTN 1835,14; GTN 1836,108; antret JA,45. 2. („vestibul, antreu”) antre f. AR 1837,401; IL 1840,18; antrea IL 1840,18; PCI,16; StDR,17; D 1858,32; antrele CD,19; antret SCC I,77,153; GM 1857,57; antretă CA 1855,53; antreu PD,69. (Cf. fr. entrée, germ. Entree).
    ANTREPOZIT s. antrepo AR 1837,113; VVP,8; BFO 1843, 109; antrepozit SCC I,184,189. (<fr. entrepôt).
    ANTREPRENOR s. antreprenor ROI2 III,113,151; AR 1837,267; BFO 1843,114,150,380; SSC,95,121,152,164,165; R 1857,nr.23,4; D 1858,11; CA 1858,82; INB 1859,138; RF,21; PD, 69; întraprenor AR 1837,116; întreprenor BCI,193. (<fr. entrepreneur).
    ANTREPRIZĂ s. antrepriză BFO 1843,150,310; SSC,178; LMA,1; CA 1856,70; Z 1856,nr.25,1; JA,33,67; RIT,15; întrepriză FMIL 1847,59; D 1858,3. (<fr. entreprise, germ. Entreprise).
    ANTROPOFAG adj., s. mîncător de oameni MIU,VII; antropofag SPBA,44,52,82; GC III,26r; RIP III,338; BDJE,125; CA 1848,39; NV,34; PCI,32; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; mîncoameni Univ 1846,30. (Cf. fr. anthropophage, lat. anthropophagus).
    ANULA vb. anerisi TB,85r; DIP,26r; FC,3r,69v; KUP,46v; AOS,13,47; AR 1830,126; CR 1830,313; BFO 1833,120; TIV,30; AsL,43,44; AOD,156; FMIL 1847,199; GRR,44,71; aneresi RJ,11; BDL I,228r; anirisi ORC,186,226; anularisi CPI,134; BFO 1843, 55,318; AOD,183; anula DFL,51; KDP,16; NV,31; BCD,113,313, 318; StDR,17; GRR,204; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. ¢nairî, fr. annuler).
    ANULARE s. anerăsire RJ,47; aneresire BDL I,228r; anerisire NID I,61r; AOS,9,45; BFO 1833,134; GRR,65,71; anularisire, adecă anerisire CPI,anexă 2; anularisire CPI,149; anulare NV,31; StDR,17; RL,261; PBV,21; RIT,8; BEC,338; BZ,67.
    ANULAŢIE s. anulaţie NV,31; PBV,21; PD,59; anulaţie, anulăciune StDR,17; anulaţiune BZ,67. (Cf. fr. annulation, lat. annullatio).
    ANUNŢ s. anonsă StDR,15; anons GM 1854,118; VO 1857, 12; R 1857,nr.20,4; R 1858,124; D 1860,85; anonţ GM 1854,307; T 1856,nr.1,1; anuns D 1859,402,410; anunţie GLC,XXV, XXVIII; anunţiu AVP,2; D 1859,265; PD,60; anunţ BZ,68; D 1859,410; D 1859,an.II,4. (Cf. fr. annonce, lat. annuntius, it. annunzio şi annuncio).
    ANUNŢA vb. anunţia CV,12; DFL,77; SIT,11,54,89; NV,31; BZ,68; anonsarisi AR 1834,253; AOD,3; anonsa KMP,110; CR 1846,121; GM 1852,49; CA 1854,86; GM 1854,306; CA 1855,48; C,179; R 1857,nr.13,4; CA 1858,89; CA 1859,99; CA 1861,26; anonţa GM 1854,329; RL,439; anunţa DFL,187; NV,31; BCD, 251; PCI,14; GRR,18,210; CFZ,76,100; GM 1854,64; DIB,218, 238; CEF,227; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. lat. annuntiare, fr. annoncer, it. annunziare şi annunciare).
    ANUNŢARE s. anunţare INB 1857,49,50; anunţiare BZ,68.
    ANUNŢĂTOR adj.,s. anunţiator NV,31; anunţiatoriu BZ, 68; anunţător PD,59. (Cf. fr. annonciateur, lat. annuntiator).
    ANUNŢIAŢIE s. anunţiaţie NV,31; PD,59; anunţiaţiune BZ,68. (Cf. fr. annonciation, lat. annuntiatio).
    AORIST s. (Gram.) MIR,318; SGR II,146; IGE,308,391,395; DFL,13; CDR,79; BZ,84. (Cf. lat. aoristus, germ. Aorist, fr. aoriste).
    APANAJ s. apanaj GC I,71v; CIRA,20,40; AR 1834,184; AR 1837,146; RB,nr.34,2,274; apanagiu CDCE,88; NV,41; StDR,17; RMS,339; RL,240; NPT,319; BZ,84; PD,70. (<fr. apanage).
    APARTAMENT s. au mers în departamentul crăiesii VAZ, 9r; fii încredinţat acum că te afli în departamentu Zilidii VAZ, 32r; Numa, luînd pre Camilia şi pre Leo, îi duce în cel mai frumos departament al său FNPB II,156v; departament IRB,33r,37r; APC,235v; FNB II,184; dipartament RMB,19v; DAB,19r,118v, 243r,263v; AAS,30v; apartament AIM,30r; MAI,53r,64r; SPBA, 28,31; RBV,13v; PCB,9; CR 1829,7; AR 1829,31,66; CR 1830,26; AR 1830,129; GC I,71v; TCM,53; VSC,100,103; BFO 1833,177; RSM,32r; DTN,35; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; apartament, apartement NV,44; apartement TR 1854,109; BZ,85,90. (Cf. fr. appartement, it. appartamento). Vezi şi DEPARTAMENT.
    APEL s. 1. (Jur.) ecclít IE,33; apel ROI2 VIII,29,30; AOD,10, 40; StDR,18; Z 1856,nr.14,3; BZ,90; PD,77; curte de apel CR 1829,23; LG,10; divan de apel CA 1851,XI; tribunal de apel PDC, 39. 2. („solicitare; rugăminte”) apeluri (adresuiri) AR 1837,95; apel MID I,205; IFM,21; SCC I,224; SD 1855,2; RL,337; DIB, 194; AsT,37; VO 1857,12; R 1857,nr.12,4; APS,90; D 1859,237; BEC,99,440; CA 1862,77. 3. („invitaţie, chemare; provocare la duel”) apel NV,44; GCB II,188. 4. („strigare nominală a unor persoane”) apel CPO,25; RAM,3,4; D 1860,288; CA 1862,37; PD,77. (Cf. ngr. œkklhtoj, fr. appel, germ. Appell).
    APELA vb. 1. („a adresa cuiva o cerere, o rugăminte”) apela CV,32; CR 1831,50; BAR II,49; FMIL 1844,233; BDJE,83; SCC II,379; RL,381; LIT,94. 2. (Jur.) apelălui PFBM,22r,23v; PFBA, 622r,630r,676r; DSM2,10; UT,27; apelului PFBA,626r; apelelui PFBM,23r,24r; PFBA,663r; BD I,48; apela MIB,265; BPN I,164; BR 1829 II,3; CR 1830,409; AsL,11; BCD,139; StDR,18; RL,409; Z 1856,nr.20,4; RAM,2,13; BEC,441; BZ,90; AML,9; PD,76; apelui AR 1830,38; SHI II,196; apela, apelarisi GC I, 71v; apelarisi BFO 1833,97; ROI2 VIII,7,8,15; BFO 1843,68; AOD,46,65,170. (Cf. lat. appellare, fr. appeler).
    APELANT adj., s. (Jur.) partea apelanşe PFBA,630r; partea apelantă ROI2 VIII,7; apelant BGO 1844,347; AOD,237; CCP, 179; StDR,18; BEC,441; BZ,90. (Cf. lat. appellans,fr. appelant).
    APELARE s. (Jur.) apelarisire ROI2 VIII,8,28; BGO 1844, 37; judeţ de apelare RIP I,131; apelare BZ,90.
    APELATIV adj. 1. (Gram.) [nume] numitor EBG,27v; chemător SPP,11; apelative, adecă chemătoare BTG,8r; apelativ sau adus VOG,34; apelativ GC I,71v; CDR,24; CCG,18; de obşte GRA,32v; apelativ (de obşte) GRA2,14r,14v; apelative sau comune SGR I,30; apelative, adică obşteşti GCG,107; comune ori apelative BG,15; substantiv generic (nume apelativ) CGR,128, cf. şi 34. 2. (Jur.) divanul apelativ CR 1830,97; AR 1830,171; BFO 1833,50; AOD,77; curtea apelativă ROB2,559,595,596; BCD,81, 140; CCP,9,145; R 1857,nr.2,4; BEC,101. (Cf. fr. appellatif, lat. appellativus, it. appellativo, germ. Appellativ şi Appellativum).
    APELAŢIE s. 1. (Jur.) Vezi Împrumut.I,p.128. Cf. şi apelaţie RDN,10; APC,6lr,65r,402v,403r; PFBA,624v,688r; CP I,137,142; TD III,331; MIB,253; MR,37; DAP,13,16; SCS,1; RA,21; SIU,45r; BDL I,230r; LC,52,101; BD I,48; IRV,63r; BGV,78r; TSVM,67, 80; AR 1829,39; CR 1830,215; GC I,73r; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; apelaţie, apelăciune StDR,18; apelaţiune BZ,90. 2. („adresare cu rugăminte, chemare”) apelaţie TPE,17r, 19v; KGO,42; MEN I,269; prochiemare (apelaţie) la popor BAR II,10,77. (Cf. lat. appellatio, germ. Appellation, fr. appellation).
    APENDICE s. 1. (Lit.) adăosătură CTD II,260; acăţare DCI II,264; apendíce MIR,39,116,181; apendice (adăogare) VA,XV; apendice, adică adăogire GC I,72r; apendice AAM,f.t.; VA,276; BDJE,18; NV,44; SSC,140; PTP,107; BZ,90; PD,77; apendix PBV,21. 2. (Anat.) apendiţă KMA,34; apendice CA 1848,31; PD, 77. (Cf. lat. appendix, germ. Appendix şi Zusatz, Anhang, fr. appendice).
    APETIT s. 1. („poftă de mîncare”) Vezi Form.term.şt.,p.150. Cf. şi apetit bun MDWS,401; apetitul mîncării OMT,24; apetitu (pofta spre mîncare) TMS,24; apetit TID,24; PAM,34; LB,25; AR 1830,226; VA,60; GC I,71v; VD,3; SPV,58; BAR II,196; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. 2. („dorinţă, plăcere”) apetit MEN II, 60; CFZ,68,70. (Cf. lat. appetitus, germ. Appetit, fr. appétit).
    APLAUDA vb. apalmui CV,27; aplauda GC I,82r; GTN 1836,28; HAN,10; HMV I,94; MEN I,35; PS,56; ASI,pf.3; FMIL 1847,89; BP,118; AF,110; PCI,119; StDR,18; AAR,112; pe la 1850 forma era frecventă; aploda MPG,31,32; MCL 1839,293; SMR I,103; GRR,201; SCC II,201; RL,68; BZ,92; aplaudui (lăuda) AR 1835,68; aplauza AIS,82; aplaudi BDJE,135; aplaude NV,45. (Cf. fr. applaudir, it. applaudire, lat. applaudere).
    APLAUDARE s. aplaudisire AR 1834,375; aplaudere NV, 45; aplaudare GM 1852,34; CA 1855,27; LIT,39; PBV,21; BZ,91; INB 1859,114.
    APLAUZ s. aplauz SPBA,32,33,71,82; GC I,82r; AR 1834, 140; AR 1835,65,106; GTN 1835,9; GTN 1836,95; MBG,3,4; AR 1837,27,82,370; RB,373; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; aplauzul (baterea palmelor) CR 1830,234; aplauz (bravo) AR 1837,42; aplaos SGR I,170; PSE,233; SCC I,299; aplaus RB,151; MCL 1839,369,543; DL,99; SMR I,103; AR 1844,15; FMIL 1847,180; NV,45; CA 1855,76; PBV,22; BZ,91; aplaude pl. RB,138; BDJE, 85; PCI,20; SCC II,199; RL,112; DIB,8; LIT,47,94,271; NPT,218; D 1858,16; aplaudă PBV,22; PD,78. (Cf. it. applauso şi aplauda, lat. applausus, germ. Applaus).
    APOLOG s. CR 1829,210; GC I,75r; GPE,50,57; AsFA,I; VVP,8; DE I,311; NV,43; GRR,277; BZ,87; PD,73. (Cf. fr. apologue, lat. apologus).
    APOLOGIE s. apologhie PTF,160v; BLM,199; TD I,208; BDL I,231r; IRV,185r; CR 1830,206; CR 1831,16; TAA,16; StDR, 19; apologie GC I,75r; FL,39; VVP,8; API,XII; MEN II,204; NV, 43; StDR,19; GRR,238; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. apologia, gr. ¢polog…a, fr. apologie).
    APOLOGIST s. apologhist FTP I,45; apologist GC I,75r; VVP,8; LIT,347; T 1856,nr.1,4; AVP,2; R 1857,nr.6,1; BZ,87. (<fr. apologiste).
    APOSTROF s. (Ortogr.) Vezi Împrumut.I,p.119. Cf. şi apóstrof, întoarcere EBG,15v; apóstrof RIG,18r,23r; DGR,12; LPT, 35; apóstrofă BTG,31r; apostrof BDR,17v; DO,22; EGRM,43r; CDP,217; EGR,158; FGP,14; VG,22; SGR I,23; GR,13; GRN II, 100; VVP,9; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; semnul scurtărei sau apóstroful ABCA,69; apostrof sau semn părăsitor OV,11; semnul scurtător sau părăsitor OV,17; apostrof, întoarcere sau scurtare GRA,10v; apóstrofos RIG,25r; apóstrofos sau scurtarea GRA2,98v; scurtătoară sau apostrof ME,638; apostrofă BTGO, 43r; PBV,22; PD,74; semnul linserii DO,29; DGR,12,26; LPT,35; semnul scurtării SGM,12; tăiere GCG,188; apostroful ori semnul lăsării afară BG, 221. (Cf. lat. apostrophus şi apostrophos, ngr. ¢pÒstrofoj, fr. apostrophe, germ. Apostroph).
    APOZIŢIE s. (Gram.) apoziţie IO,60; SGR II,40,138; HGL, 128; PGR,86; PD,78; apoziţie au zicere încidentală SGR I,17; apoziţie (adăogare) GRN II,6; apoziţie, apusăciune StDR,19; apusăciune IGR,130,137,138; apoziţione BZ,92. (Cf. lat. appositio, fr. apposition).
    APRECIA vb. 1. („a înţelege, a judeca”) apreţia DFL,4,47, 93,105,141; apreţui SCC I,140; SCC II,164. 2. („a evalua, a estima”) preţui AEG,40v; AsG,14; NRC,122; PFM,273; apreţia BCD,312; BEC,32,84,173; apreţui SSC,pf.1; PFHM I,235; CA 1854,49; Z 1856,nr.5,2; PFM,7,40,204; INB 1857,8; INB 1859,14; RF,6; aprecia Z 1856,nr.2,1,nr.3,2. 3. („ a preţui, a stima”) apreţia FMIL 1847,178; BDJE,83; RL,142; R 1857,nr.29,4; C,16; BZ,92; D 1860,350; PD,79; apreţui PFHM I,VII; CA 1853,40; SCC I,215, 259; SMB II,379; DIB,191,619; CA 1856,28,77,84; C,120; SPB, 240; DCB IV,61; D 1860,376; CA 1861,14; aprecia C,1; CA 1861, 3. (Cf. fr. apprécier, lat. appretiare).
    APRECIABIL adj. apreţiabil NV,45; PFHM I,68,175; BZ,92; PD,79; apreţuibil BZ,92. (<fr. appréciable).
    APRECIAŢIE s. („judecată, discernământ; evaluare, determinare”) apreţiăciune DFL,64,67,122; apreţiaţie KDP,51; BRA, 104; PFHM I,60; PD,79; apreţiaţiune BEC,30,88; BZ,92; apreciaţie RL,174,348; SD 1855,2; Z 1856,nr.12,3. (<fr. appréciation).
    APRECIERE s. 1. („judecată, discernămînt; evaluare, determinare”) preţeluire AOS,132; apreţuire NV,45; SSC,I; CA 1854, 49; RL,89; TMO,10r,35v; INB 1859,101; apreciare Z 1856,nr.5,3; apreţiare BEC,162. 2. („preţuire, stimă”) apreţiare LIT,26.
    APROBA vb. aproba CV,31; DOA,20,49; BDL I,233r; CR 1830,409; AR 1830,182; GC I,84r; BAR II,99; SHI II,122; VVP, 70; FMIL 1840,59; pe la 1840 forma era frecventă; aprobălui DAP,3; PMV,pf.; BD I,52; aprobarisi AOD,269. (Cf. lat. approbare, fr. approuver).
    APROBARE s. MID I,57; BCD,38; CEF,50; Z 1856,nr.1,4; LIT,356; GCB II,188; PBV,23; RIT,15; BEC,20; BZ,93; RF,25.
    APROBAŢIE s. aprobaţie RTB,7; DOB,1; MIA,20; BD I,52; AR 1830,149; GC I,84r; ELS,21; MBG,4; GTN 1836,34; AR 1837, 237; SHI II,220; KMP,77; MCL 1839,369; VL,35v; cuvîntul era relativ frecvent pînă la 1860; aprobăciune BDL I,233r; aprobaţie, aprobăciune StDR,19; aprobaţione, aprobaţiune BZ,93. (Cf. lat. approbatio, germ. Approbation, fr. approbation).
    APTITUDINE s. aptitudă OMT,46; aptitud OMT,73; aptitudine DFL,42,87,147; RMS,237; BEC,17; BZ,95; CA 1861,88; CA 1862,46,48,61; PD,81; aptitudă, aptitudine NV,46. (Cf. lat. aptitudo, fr. aptitude).
    ARBORA vb. („a înălţa un steag”) arbori CR 1830,46; AR 1830,117; arbora CR 1830,186; GM 1854,305; DIB,6; VO 1857, 11; JA,46; PD,82; arbura AR 1831,67; AR 1834,119. (<arborer).
    ARBORARE s. arborirea steagului AR 1830,368.
    ARDENT adj. ardent AF,32;SIT,ded.1; NV,48; SMB I,60; GCB II,188; D 1860,365; PD,82; ardinte sg. ICI,15,73; CEF,223; BZ,104. (Cf. fr. ardent, lat. ardens, it. ardente).
    ARDOARE s. ardoare IO,IX,13; DFL,28,181; MEN II,227; PS,6; FMIL 1847,146; BP,149,181,184; AF,164; SIT,33,101,236; BIP,22,66,82; PCI,163; LS,18,65; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ardor (ardere) GT 1838,18; ardore BZ,104. (Cf. lat. ardor, fr. ardeur, it. ardore).
    ARENĂ s. amfiteatrul Veronii, care să cheamă arena GN, 219r; arenă, arină FTM,127,128; BAR II,193; arenă NV,48; SIM, 231; StDR,21; CA 1854,XXXIII; INB 1857,44; PBV,26; BZ,105; PD,83; arină RL,20; (fig.) arenă BAR I,53; IFM,5; GRR,VI; RL, 184; DIB,221; D 1858,2. (Cf. lat. arena, fr. arène, it. arena).
    ARGUMENT s. argument ABCB,62; BDT,44v,207r; OMT, 77; MR,28; SPBA,82; BD I,65; CLV,145r; BRD,8,16; HFP,110, 141; CR 1830,6; GC I,92r; VA 135; BDC,25; SGR I,19; GG,IX; MF II,57v,100v; GTN 1836,81; CCF,81; RB,335; FL,55; VVP,9; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; argumentum OAI,2; argumînt BDT,102v,119r; FMIL 1840,295; FMIL 1847,11,152; argoment SPBA,3; VMG,200,372; arguminte pl. FMIL 1840,295; RIP I,16; FMIL 1847,117. (Cf. lat. argumentum, germ. Argument, fr. argument, it. argomento).
    ARGUMENTA vb. argumentirui OMT,13,48; TF,415; argumenta HFP,176,177; GC I,92r; VVP,10; MEN II,51; NV,48; GRR, 209; CA 1853,107; RL,340; PBV,25; BZ,108; PD,83. (Cf. lat. argumentari, germ. argumentieren, fr. argumenter).
    ARGUMENTARE s. GC I,92r; MF III,163v,164r; VVP,10; VCL,69r,69v; NV,48; GRR,22,48; PBV,25; BZ,107; D 1860,282.
    ARGUMENTAŢIE s. argumentaţie OMT,77; BD I,63; BRD, 84; MF I,188r; MEN I,144; MEN II,19; FMIL 1847,199; CGR, 211; NV,48; StDR,21; argumentăciune DFL,92,103; argumentaţione KFL,206; BZ,107; argumentaţiune GRR,40; RMS,9. (Cf. lat. argumentatio, germ. Argumentation, fr. argumentation).
    ARHAISM s. arhaism GC I,97r; BG,3; CEF,2; BZ,100; arhaism, arcaism PD,84. (<fr. archaïsme).
    ARHEOLOG s. arhiolog CR 1830,67; arheolog GC I,98r; AR 1830,140; AR 1832,32; CA 1853,41; RL,13; PBV,28; CA 1858,34; BZ,100; PD,84. (Cf. fr. archéologue, germ. Archäolog).
    ARHEOLOGIC adj. arheologhic AR 1829,170; MN 1836,2, 13,93; AR 1837,23; arheologic MN 1836,27,36; AR 1837,168; MID I,13; CGR,XI; CA 1851,116; R 1857,nr.12,4; arheologic, arheologicesc PBV,29; archeologic AsAL,13. (Cf. fr. archéologique, germ. archäologisch, it. archeologico).
    ARHEOLOGIE s. arheologhie (cuvîntare de cele vechi) CDP, 202; arheologhie LOA,126; CIRA,IX; BAR II,184; IL 1840,2; arhiologhie AR 1829,119; LOA,83,120; AR 1834,333; RSM,10r; AR 1837,23; CA 1858,35; arheologie, arşeologie GC I,98r,103v; arheologie LOA,72,83; MCL 1839,593; VVP,11; CA 1847,51; StDR,23; CA 1855,114; PBV,29; AVP,2; BZ,100; PD,84. (Cf. ngr. ¢rcaiolog…a, fr. archéologie, germ. Archäologie).
    ARHIVAR s. BDL I,244r; BD I,58; AR 1829,249; GC I,98v; BFO 1833,178; AR 1834,66; RSM,19r; ROI2, VIII,25; AIR II,330; AOD,14,31; FMIL 1847,8; ROB2,582; BZ,103; PD,86. (Cf. lat. archivarius).
    ARHIVĂ s. Vezi Împrumut.I,p.41. Cf. şi arhivum ME,608; MR,27; MIM,4; VPP,45; BRI,47; PP,XII; SR,24,34; archivum RPL,7; arhivuri MIR,327; MIB,pf.; BRD,83; BR 1829 II,50; FL, 60; arhiv MIB,pf.,105; TAI,32; MR,17,28; BDL I,244v; BD I,58; SR,27; PDT,23,83; FMIL 1840,97,347; FMIL 1844,170,407; HMV I,106; MID I,327; FMIL 1847,210; GLC,5; arhivă IRF,17; CCI,3,52; SPV,55; AR 1829,155; CR 1829,310; GC I,98v; ROI,4; ROB,186; CPL,75; CPI,36; LOA,32; BFO 1833,62,45; LO,11; AR 1837,266; pe la 1835 forma era frecventă; arhive AR 1829,140, 262; CR 1830,186; ROB,11,80,160; AR 1837,134; VVP,11; SCMI, X; MID I,14,329; CCP,65; arşiv, arşivă INB 1859,4. (Cf. lat. archivum, germ. Archiv, fr. archives).
    ARHIVIST s. GC I,98v; BFO 1833,210; AR 1834,290; ELS, 17; ROI2 VIII,26,40; VVP,11; AOD,16; CA 1851,X; CCP,65; SPB,203; BZ,103; PD,86. (<fr. archiviste).
    ARIE s. (Muz.) LB,31; AR 1829,176,252; BR 1829 I,51; CR 1830,234; MBG,8; MPG,29,30; GTN 1836,48,106; HAN,54; AR 1837,369; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. it. aria, germ. Arie).
    ARIERGARDĂ s. arir-garda IRF,44; gvardia arieră (codaşă) AR 1831, 47; ariergvardie GC I,86r; GC II,168v; AR 1831,86; CIRA,275; arier-gvardie CIRA,424; AR 1837,334; arier-gardă BPA,59; ariergardă FMIL 1844,311. (Cf. fr. arrière-garde, germ. Arrieregarde).
    ARISTOCRAT,-Ă s., adj. BDT,195r; TPE,24v,28v; GC I,86v; AR 1834,128; AR 1837,58,176; SHI II,196; APB,32; FL,67; VVP, 10; FMIL 1840,69,160; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. aristocrate, germ. Aristokrat).
    ARISTOCRATIC adj. aristocraticesc GN,223v; MIU,253, 293; BDT,194v; BGV,85r; TPE,14v,17r,21v; MRC,78; GC I,86v; aristocratec BDL I,239v; aristocratic NMP,2; AR 1830,38; GC I, 86v; EGI,55; GG,138; AR 1837,188; SHI I,46; SHI II,29; FL,50; VVP,10; FGE,50; DL,35,89; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. aristocraticus, fr. aristocratique, germ. aristokratisch).
    ARISTOCRAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.41. Cf. şi aristocrátie CISG,153; aristocratie CISG,155; BGV,85r; MFV II,89v; CDP, 90; PIU IV,70; TPE,11r,20r; VMG,249; NMP,25; BR 1829 I,18; POS,18; MRC,9,78; GC I,86v; NFI,356; CIRA,106; SHI II,29,42; FMIL 1840,23,198; forma continuă să fie frecventă pînă spre anul 1860; aristocráţie BDT,195r; aristocraţie BDL I,240r; BD I,64; CR 1829,124; BR 1829 I,23; CR 1830,432; SHI II,53; VVP,10; FMIL 1840,65,196; RIP I,74; MID I,190; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. aristocratia, ngr. ¢ristokrat…a, fr. aristocratie, germ. Aristokratie).
    ARMATĂ s. („flotă; oaste, trupe”) Vezi Împrumut.I,p.42. Cf. şi armie IEI,20v; MAI,51r,77r; NID II,185v; FNB I,61; IRV,5r; CLV,150r; TPE,22v; OFR,43; AR 1829,10; CR 1829,8; MRC,68; GC I,95r; FTP III,18,77; GPE,23; CIRA,78,235; MAE,11; cuvîntul continuă să fie folosit pînă la 1860; armadie HO,57; FLG,39; IFA, 12r,98v,105r; MIA,4,11; IRF,43; GSP I,209; NB,7; VPB,10; BPN I,64,69,73,75; EGRM,1r; CPM,14,16; PCB,95,108,144; BR 1829 I, 5,8; FTP I,37,115; BMN II,93; armadă LB,31; PIU III,212; BR 1829 I,19,30; FTP I,113; BAR II,67,105; GM 1854,368; armade sg. BRD,94; BR 1829 I,34; armade pl. BR 1829 II,20,31; armată FTM,15,19; MID I,117; BDJE,34; RL,4; LMG,99. (Cf. pol. armia, rus. армия, lat. armadia, germ. Armada, magh. armádia şi armáda, it. armata).
    ARMISTIŢIU s. Vezi Împrumut.I,p.42, 147 şi 241. Cf. şi armiştiţium (încetare de la arme) MIA,16; armistiţium MIA,19, 21; armiştiţiu MIA,19; armistiţiu MIA,21; armistiţium (încetare de a se bate) VPB,10; încetare de la arme IRF,38; armistiţie NID II,71r; SIU,89v; BPN II,348; PIU II,194,202; CR 1830,247; AR 1830,80,99; GC I,95r; MAE,18; AIR I,76,102; AR 1837,318 bis; SHI II,148; FD I,26,46; FMIL 1847,87; NV,49; StDR,22; AVP,2; PBV,27; armistiţie sau contenirea armelor BPN II,335; armistiţie (încetarea armelor) AR 1829,40,59,83; armistiţie (încetare de arme) CR 1830,59; armistiţie (încetarea oştirii) AR 1831,103; armestiţie PIU III,95,218; armistiţie sau armistare CIRA,93; armistare (încetare de oştire) AR 1837,214; armistare, armistiţiu BZ,111; armistiţiu TR 1854,3; GCB II,188; PD,88. (Cf. lat. armistitium, fr. armistice, it. armistizio, germ. Waffenstillstand).
    ARMONIC adj. harmonicos LVH,13v; harmonicesc, armonicesc LB,257; armonicesc MT,13; MFV II,30r; DCN,76; harmonic BD I, 484; EOI,XVIII; HMV I,18; EPD,96; harmonic, armonic LB,257; armonic, armonicesc GC I,95r; armonic BDL I, 241v; VVP,10; FMIL 1840,374; PIA,2; APR,10; FMIL 1844,68; MEN II,226; DFL,22; AF,121; NV,49; pe la 1850 forma era frecventă; garmonicesc APP 1,65. (Cf. lat. harmonicus, ngr. ¢rmonikÒj, germ. harmonisch, fr. harmonique, it. armonico, rus. гармонический).
    ARMONIE s. Vezi Împrumut.I,p.42. Cf. şi armonie MII,40; DAB,84r; TF,307; FTM,46; GAB,2,7,51,158; AOS,114; SPBA,8, 107; MI,XII; NZ,40v; CLV,131v; MFV I,21v; PCP,38; PIU I,144; GIC,155; POC,2r,8v,10v; DCN,107; VMG,267; TPE,38r; EGR, 124; HFP,68,215; AR 1829,19,51,110; AR 1830,103; CR 1830,75; LME,59; VPA,23; pe la 1830 forma era frecventă; buna alcătuire (armonie) DCP,42; bună armonie (întocmire) MFV I,8r; armónie BDT,2v,46r; BDL I,241v; SPBA,8,56,91; AsO,3; PDP,101v; CR 1829,252,283; AsP,24; harmonie VIC,36r; LVH,49v,50r; MPI,63 BD I,484; SO,4; TSI,96; SC,157v; POS,144; BR 1829,5; VA,234; BDC,121; MF II,10r; NPC,XVIII; FMIL 1840,136,366; VL,54v; EOI,VIII; HMV I,184; VM,10,25,35,43,100; VCL,5r,42v,44v,82v; GLC,XXIV; PFM,418; PBV,527; harmonie, armonie LB,256; garmonie APP I,70; VFD,56. (Cf. ngr. ¡rmon…a, lat. harmonia, germ. Harmonie, fr. harmonie, it. armonia, rus. гармония).
    ARMONIOS adj. harmonios SO,2; harmonios, armonios LB,257; armonios FTM,83; SPBA,8,74; MCB,45; MFV I,87r; CMR,112; AR 1830,23; GPE,28; FTP I,39,45; YNM,115; GTN 1836,48,92; MN 1836,59,79; AsP,I; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. harmonieux, it. armonioso).
    ARMONIZA vb. armonirui TF,433; harmoni, armoni LB, 256; harmoniza, armoniza LB,257; armoniza SMR II,18; MEN I,267; NV,49; SCC I,91; CFZ,1,37,178; R 1857,nr.3,2; PD,88; harmoni VM,101,153,157; VCL,11v,80r; armoni FMIL 1844,240; înarmoni SHI II,208; armonia MEN II,176; HMV II,258; FMIL 1847,69; GRR,247; BZ,111. (Cf. lat. harmonisare, germ. harmonieren, fr. harmoniser, it. armonizzare).
    AROGANT adj., s. arogante sg. IO,63; arogant SIT,231; NV,49; SCC I,2; CA 1854,135; RL,77; Z 1856,nr.8,1; PBV,27; DCB I,31; APS,96; BZ,113; PD,90. (Cf. lat. arrogans, fr. arrogant).
    AROGANŢĂ s. aroganţie IO,64; OMT,47; aroganţă NV,49; LS,121,133; GRR,219; RL,197; CEF,124; LIT,123; PBV,27; DCB IV,64; APS,78; BZ,113; D 1860,392; PD,90. (Cf. lat. arrogantia, fr. arrogance).
    AROMATIC adj. aromaticesc DC III,2v,67r; IST,12; IRF,32; PAM,16; TSVM,40; GC I,86v; APP I,65; FM,10; aromaticos CIF, 98; aromatic MVV,57; FDB,58,69,123; BD I,66; AR 1829,48; PH,7,9; HM,8; AR 1830,140,434; GC I,86v; AR 1834,212; MN 1836,26; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; aromatec BDL I,242v. (Cf. ngr. ¢rwmatikÒj, lat. aromaticus, germ. aromatisch, fr. aromatique).
    AROMĂ s. aromă MVV,65,105; BDL I,242v; BD I,66; HMV I,214; AF,134; StDR,22; CEF,12; JA,76; PBV,27; BZ,112; PD,89; aromă (odoare) INB 1857,30,39; arom MEN II,128; RMS,109. (Cf. lat. aroma, germ. Aroma, fr. arome).
    ARTĂ s. meşteşug DMC,186; DC I,130v; BPN II,316; CSM, 343; LPT,78; PCB,114,147; CR 1829,264; FTP III,116; arturi (meşteşuguri) IRV,124r; arturile sau meşteşugurile IRV,204v; arte sau meşteşuguri CIRA,381; artă GC I,97v; GTN 1835,19; ELS,7; MN 1836,4; AS,38; VDA,5; AR 1837,16; FL,10,43; RBT I, 47; RB,nr.31,3,335; MCL 1839,534; IL 1840,49; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; arte sg. DFL,3,8,100; FMIL 1847,138; BIP,910, 57,68,83; BCA,253; RMS,1; GCB II,189; TR 1854,16; DILB I, 190; BZ,114; VMP,288; PD,90; arţi pl. RIP I,66,67; DFL,154,194; PFM,VI; INB 1857,28. (Cf. fr. art, lat, ars, -tis, it. arte).
    ARTICOL s. Vezi Împrumut.I,p.42,119 şi 147. Cf. şi 1. (Gram.) încheietură EBG,26r,33v,38v; GCG,87; articul GRA, 21v,22r,24r; TTE,1r; MR,35; DO,11,20; BTG,1r,5r,7r,19r; BDL I, 130v; BR 1821,195; DGR,34; CSM,335; SGM,18; FGP,38; VG, 34; SGR I,24; SGR II,12; GRN I,41; GMR,31r; PGRL I,20; CGF, 20; PGR,5; FMIL 1847,37; CGR,29,39,40; StDR,23; IGR,13,15, 222; MGP,10,11; BZ,115; articol sau încheiere VOG,17; articol sau încheietură VOG,19; articol EGRM,7v,31r; EGR 32,84; FGP, 17,24; GC I,98r; GR,31,32; GRN I,3,7; EP I,7; EP II,44; GR12,31, 32,50; PBV,28; articol sau încheiere, încheietură GCG,11; articlu MIR,242,310; MDNU,82; CDR,13,15; BG,9,10,19; CCG,4,7; artic BDL I,130r; SGR I,25; GRA2,1v,3r,12r,114r; articul se poate numi arşicul sau încheietura SGR I,24; articul (încheietura) GRA2,1r; articulă CSM,334,335. 2. (Jur.) artic IE,201,202; IIS, 15; ROI2 III,26,40,80,100; artic, artichiŭ BDL I,243v; articuluş RDN,5,8; FLG,40; articul PFBA,615v; DOA,3; MIR,137; BR 1821,41; PIU IV,186; AR 1829,38,215; CR 1829,23; BR 1829 I, 44; AR 1830,98,567; CR 1830,353; FTP II,112,179; ELS,15; FBE, 16; FMIL 1844,139,154; DCB IV,67; CA 1862,130; articlu DOA, 46; MIA,19; TIV,167; articol CR 1829,51; CR 1831,18; ROB,2, 18,180; RO,14; MSR,94; AIR III,136; GT 1838,6; VVP,11; MEN II,76; MID I,115; CA 1855,45; RL,12; D 1858,1. 3. (Comerc.) articuluş RDN,4; articul SIU,29r; TSVM,36; IL 1840,95; StIN,41; RIP I,66,151; StDR,23; CA 1851,102; BZ,115; articol CR 1830, 41; MN 1836,17; NPC,XII; CIN,28; EP I,47; BFO 1843,22; SIM, 131; articlu LMG,35; LG,6; (fig.) articol MCL 1838,85; articul SCC I,7. 4. (Anat.) închietură LB,290; articol NV,50; articul StDR,23; BZ,115; PD,91; 5. („scriere care alcătuieşte un tot distinct, într-o publicaţie: ziar, revistă, dicţionar etc.”) articol PCB, VII; CR 1829,26,39; MN 1836,1,19; AR 1837,248; FL,4,47; MCL 1839,376; DL,81; FMIL 1840,22,206,269; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; articul CR 1829,62; AR 1829,63; FTP I,35; AR 1837,19, 53,114; C,5; TR 1854,3; RL,219; articlu PSE,314. 6. („diviziune a unei scrieri literare sau ştiinţifice”) artic OC I,75v; DCP,pf.; HFP, 141; articlu RMS,243; articul BZ,115; închietură TD I,48; MD II,182v; PMV,524; LB,193. (Cf. lat. articulus, germ. Artikel, fr. article, it. articolo).
    ARTICULA vb. Vezi Form.term.şt.,p.153. Cf. şi 1. („a pronunţa distinct un sunet, un cuvînt”) articularisi CLV,131v,142r; articula VVP,11; EP II,156; PBM,81; SIT,269; NV,50; GRR,205; BIF,11; SCC II,183; CA 1853,99; NPT,47; PBV,28; DCB I,49; BZ,115; PD,91. 2. (Jur.) a articulat (stipulat) în slăvitul tractat mari folosuri CR 1830,340. 3. (Gram.) articula SGR II,12; SGR III,5,6; PGR,22; MGP,11,94. (Cf. fr. articuler, lat. articulare).
    ARTICULAT adj. Vezi Form.term.şt.,p.153. Cf. şi 1. (Fon.) [sunet] încheiat BLM,50; articulat MPI,116; SIU,11r; VA,204; DFL,108; BMN II,203; CCG,85; DILB III,214; articulat (sau pronunţiat) CEF,221. 2. (Gram.) articulat SGR I,44; PGR,22,117; CGR,40,64; CDR,13,29; CCG,9,22.
    ARTICULAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.153. Cf. şi (Fon., Gram.) articulare VVP,11; PGR,24; CEF,167; articulaţie CGF,6; KMA,278; CGR,131; NV,50; BIP,59; PD,92; articulaţie, articulăciune StDR,23; articulare, articulaţie PBV,28; articulaţione BZ, 115.
    ARTIST s. artist (meşter) CR 1829,269; CR 1830,427; AR 1830,336; AR 1834,258; artist sau meşter AR 1830,91; artist sau actor ECS,10; artist (zugrav) IL 1840,26; artist GC I,97v; SIC,30; CIRA,219,381; LOA,80; MN 1836,15,98; AS,pf.; AR 1837,26,78, 170; RBT I,47; RB,nr.16,1,308,349; FL,4,10; MCL 1838,150; MCL 1839,233,534; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. artiste, germ. Artist).
    ARTISTIC adj. artisticesc, artistic GC I,97v; artistic FL,11, 69; DFL,111; CA 1854,71; RL,98; CM, 196; PBV,28; D 1858,23; BZ,115; BEC,VIII; PD,92. (<fr. artistique).
    ARTIZAN s., adj. artizan (meşter) AR 1834,138; AR 1835, 71; artizan GC I,97r; AR 1834,32; SSC,VIII; DIB,265; DILB I, 190; CA 1856,11; AVP,2; PBV,28; R 1858,34; BZ,115; PD,92. (<fr. artisan).
    ASALT s. (Milit.) asalt sau iurúş VIO I,15v; asalt VIO I,18v, 43r; CR 1829,10,28; AR 1829,57,70; AR 1830,378; GC VI,88v; CIRA,240; AR 1834,294; CRV,111,129; AS,77; SHI II,52; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; asalto IRV,7r; (fig.) asalt LIT,257. (Cf. it. assalto, lat. assaltus).
    ASALTA vb. (Milit.) ZEV,6; AsPR,30; GM 1854,4; CA 1854,111; BZ,121; PD,95. (Cf. it. assaltare).
    ASEDIA vb. Vezi Împrumut.I,p.43 şi 88. Cf. şi poliorchisi NZ,61v; GC V,102r; înconjura (assiéger) MRC,13; asedia (încungiura) CIRA,173; asedia AR 1834,79; SMA,69; MID I,192; HBN,117; CA 1853,59; AsPR,14; CA 1855,127; Z 1856,nr.15,1; C,4; GCB II,189; CA 1860,117; asedui SHI II,162,196. (Cf. it. assediare, fr. assiéger, ngr. poliorkî).
    ASEDIU s. (Milit.) Vezi Împrumut.I,p.43,88,147,193 şi 241. Cf. şi încungiurare BRI,105; înconjurare FTP I,218,254; asedie (închidere) AR 1832,46; asedie sau încungiurare CIRA,209; asedie AR 1829,6,27,148; CIRA,173; AR 1837,30,314; SHI II,21,189; AsL,14; AMIM,225; StDR,24; CA 1853,59; SCC I,156; TR 1854, 61; GM 1854,307; asediu CA 1854,114; RL,420; Z 1856,nr.4,2; LIT,134,143,152; CA 1859,111; PD,supl.IV. (Cf. lat. assedium, it. assedio, ngr. poliork…a).
    ASENTIMENT s. asimţimînt DFL,86; asentiment KFL,V, 79; PD,96; asimtiment C,14,20; DCB IV, 255. (<fr. assentiment).
    ASERŢIUNE s. aserţie HMV I,65; BDJE,83; SIT,259; KDP, 81,83; NV,51; BRA,87; CFZ,53,109; RL,184,199; T 1856,nr.2,4; C,162; PD,96; aserţiune DFL,10,198; GCB II,189; C,14; D 1858, 2; BEC,74; aserţione BZ,123. (Cf. fr. assertion, lat. assertio).
    ASESOR s. Vezi Împrumut.I,p.129. Cf. şi asésor GIA I,131v; GIA II,5v; HO,34; ICD,f.t.; MIR,339; TMS,f.t.; RA,106; TCB,1; KIT,f.t.; TSI,f.t.; PSC,120v; AR 1829,35; SPT,f.t.; SPV,218; CTT, 262; asesor NMSF,5; TAI,14; MIB,270; VPP,342; BD I,80; SFT,1; MSS,f.t.; AR 1829,191,256; GC I,103v; CR 1831,25; BAR I,223; ROB,10; BFO 1833,142,208; AR 1837,110; ROI2 III,57, VIII,7; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; asăsor (şăzător) CP I,158; şăzător (asăsor) CP I,219; asăsor CP I,202,265,329; asesori (lucrători împreună) CR 1829,310; AR 1829,262; asesori (împreună giudecători) AR 1832,40; ROI2 VIII,13; împreună şezător BGV, 19v; FD I,45. (Cf. lat. assessor, germ. Assessor, fr. assesseur).
    ASIGURA vb. Vezi Împrumut.I,p.43 şi 105. Cf. şi sigurepsi IE,220; PAI,10; BPN I,73; IRV,156r; GC VI,32v; TIV,140; BFI,2; sigurefsi BFI,10,36; sigurevsi JNA,6,36; DCP,59; OFR,79; GC VI,32v; sigurivsi PAI,15; sigurifsi SPV,151; siguripsi NID I,8v, 15v; NID II,27r,129r; IFA,99v; SIU,49v,77r,85r; AR 1829,24,39, 157,181; AR 1830,18,92,104,184; CR 1830,352; CIRA,4,71; BFO 1833,24,82; CPI,38,41; AsM,43; AR 1837,6; ROI2 III,26; BFO 1838,8; VFD,84; BFO 1843,148; StDR,24; sigurisi CL I,89; FTP II,138; FTP III,16; FL,82; FMIL 1840,34,70,141; HMV I,177; HMV II,7; PBV,407; siguresi TSVM,50; siguri CL II,7,391; sigura AR 1829,159,190; BR 1829 I,20; GC VI,32v; sigurarisi EAM, 54; asecura LB,37; MID I,16; FMIL 1847,106; SIM,17,87; TR 1854,3; T 1856,nr.1,2; LMG,44; D 1859,an.II,59; BZ,122; PD,96; asigurisi CR 1829,180; FL,77; asiguri VSC,7; asigura SPBA,89; CR 1829,11,32,229,263; AR 1829,124; CR 1830,10; AR 1830,100, 121,131; GC I,105r; GC VI,32v; MRC,107; CBD,24; VFE,25; MFE,26,46; ROB,54,59,98,107; CPL,26; SIC,42; CIRA,21; BM, 38; YNM,132,137; AIR I,11,46,138; AS,78; GTN 1836,26; MN 1836,1,41; pe la 1835 forma era frecventă; asicura StDR,24; C,14. (Cf. ngr. sigour£rw, fr. assurer, lat. assecurare, it. assecurare şi assicurare).
    ASIGURARE s. sigurisire CL I,89; GT 1838,2; FL,15; FMIL 1840,13,139; sigurevsire HFP,171; siguripsire CR 1830,315; CPI, 223; ROI2 III,5,25,26,100; AR 1837,118,276,385; StDR,24; asecurare LB,37; RIP I,66,337; asigurare AR 1830,110,200; CR 1830,2,358; CR 1831,12; CPL,26; AIR I,58; MN 1836,42,87; HMN,64; VVP,12; BGO 1840,17,34; CA 1844,2; BGO 1844,91; FMIL 1844,377; FMIL 1847,76; pe la 1845 forma era frecventă; asicuranţie MIA 18; StDR,24; asecuranţie MIA,20; BZ,122; asecuraţie LB,37; asiguranţie CR 1829,183; AR 1831,92; PCI,45; StDR,24; SCC II,352; CEF,9; BZ,123; asigurenţă CR 1829,120; asiguranţă CR 1829,183; CR 1830,406,424; VVP,12; BCA,504; SCC I,4; SMB II,361; PBV,31; asigurinţă GT 1838,18; asicurinţă, asecurinţă FMIL 1840,255; asiguraţie PBV,31; Agr II,229; asecuraţione BZ,122. (Cf. lat. assecuratio, germ. Assekuranz, fr. assurance, it. assicuranza şi assicurazione).
    ASISTENT s., adj. 1. („cel care stă lîngă cineva spre a-l ajuta”) asistent CD,9,43; FMIL 1844,146; SRM,10,74,77,183; SRI, 18; VH,80; PD,98; azistent CD,106; asistant APR,12; INB 1859, 64; PD,98. 2. („prezent, de faţă”) asistant NV,51; DIB,396; PD,98; asistent CA 1857,73; BZ,124; PD,98. (Cf. lat. assistens, germ. Assistent, fr. assistant).
    ASISTENŢĂ s. 1. („ajutor”) asistenţie PFBA,638r,639r; OTV,2; FMIL 1840,347; StDR,24; asistinţă SD 1855,3; BCI,187; asistenţă BZ,124; PD,98. 2. („prezenţă”) asistenţie StDR,24; CA 1855,69; asistenţă Z 1856,nr.25,1; BZ,124; PD,98. (Cf. lat. assistentia, fr. assistance).
    ASPECT s. priveală SIU,48v; aspect HMV I,15; MEN II, 192; BDJE,134; SIT,232,306; NV,50; BCD,248; LS,43; WAM,42; SCC I,132; CFZ,68; RL,259; DIB,4; DILB I,190; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; aspect, aspet BZ,120. (Cf. fr. aspect, germ. Aspekt).
    ASTERISC s. arătătoare BV2,39; BPR,23,79; TGR,217; DGR,13; arătătoare sau asterisc DO,32; DGR,32; asterisc sau arătătoare LPT,35; semnul aducerii aminte ABCA,75; semnul cel arătător sau steaua arătătoare OV,21; semnul de a însemna sau arăta CTD II,100; sămnu luării aminte DCI II,108; însămnătoare ME,640; [semnul] însemnării SGM,12; asterisc SGR I, 16; BG,220; BZ,125; PD,99. (Cf. lat. asteriscus, fr. astérisque).
    ATEIST s. ateista m. EBG,36v; OC II,3r,50r; ateist OC I,51r; OC II,3v; DC IV,218v; PSG,40v; VIC,234v; SG,90; GC I,111v; MF I,44v; EOI,89; DFL,134; FMIL 1847,161; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. atheista, fr. athéiste).
    ATEISM s. ateismós OC I,51r; OC II,3r; ateizmós OC II,3r, 3v; SG,90; atéie HFP,25; ateíe HFP,27,64,228; ateism PIF,15r; HFP,64,228,233; SPV,IV; GC I,111v; GG,144; VVP,13; SMR II,6; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; ateizm CA 1853,11. (Cf. ngr. ¢qea şi ¢qeŽsmÒj, lat. atheismus, fr. athéisme).
    ATENT adj. luător de samă CTD II,86,124; CDA,5; FD I,66; atentiv DFL,14,22; SIT,125; SCC I,93; SCC II,187,318; CFZ,117; SMB I,145; BEC,XVIII; PD,102; atent CFZ,43. (Cf. lat. attentus, fr. attentif).
    ATENŢIE s. luare de samă CTD I,134; CTD II,8,146; DCI II,12; RV,20; IIE,17; PV,94,113; ORC,146,212; luare de seamă PA,26; RS,19; MPI,111; LB,359; luare aminte LB,359; CIRA,X; MCL 1838,56; LG,III; băgare de seamă MCL 1838,3; atănciune CV,30; atenţie (luare de seamă) TF,24; atenţie OMT,pf.,13; SPBA,23,82; MF II,98r; AR 1837,105; VL,7v; EOI,205; PSE,232; FMIL 1847,107; BDJE,142; AF,117,213; SIT,19,27,39,175; CGR, 166,181; pe la 1850 forma era frecventă; atenţiune DFL,24,37,38; BCD,415; MGP,95; LS,103; CFZ,24,43,44; LMB,2; Z 1856, nr. 4,2; BC,II; BIN,28,160; C,4; INB 1857,49; AVP,3; D 1858,14; INB 1859,3; VMP,19,44,46; atenţiune (băgare de seamă) CEF, 215; atenţiune (luare aminte) AML,97; atenţione KFL,X. (Cf. lat. attentio, fr. attention).
    ATESTA vb. atestelui BD I,84; atesta DFL,41,66,104; MEN II,34; NV,53; CA 1852,XXV; TR 1854,4; RL,153,334; PIC,122; RIT,7; AML,43; PBV,34; AsAL,27; PD,102. (Cf. lat. attestari, fr. attester).
    ATESTAT s. Vezi Împrumut.I,p.129. Cf. şi atestatum PTB,4; atestat MTM II,78; LVH,107r; RDN,6; PFBA,666r; CP II,158; IPS,16; OP,35r; CL I,29,51; DOA,9; RA,37,38; BDL I,256v; VPP, 27,62; BD I,84; MCB,103,163; CR 1829,272; CR 1830,91; AR 1830,127; GC I,111v; FTP I,141; BAR II,90; BFO 1833,60,182; RSM,11v,13v; MN 1836,69; TIV,158; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. attestatum, germ. Attestat).
    ATESTAŢIE s. ateştaţie OIC,2; atestaţie DOB,7; BD I,84; NV,53; PD,103; atestăciune DFL,105. (Cf. lat. attestatio, fr. attestation).
    ATEU s., adj. ateos OC II,3v,46v; áteu HFP,140; ateu BEM, 99; BGV,84r; EGR,XIX; GC I,111v; GTN 1836,75; NAP,21; VVP,13; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. ¥qeoj, fr. athée).
    ATITUDINE s. atitudă GC I,115r; MEN I,73; Z 1856,nr.3,3, nr.23,3; CA 1861,127; atitudă (stare) AR 1834,96; atitudă (poziţie) AR 1837,393; CA 1852,42; atitudine BDJE,65; SIT,8,117; SCC I,299; CFZ,2; CEF,165; Z 1856,nr.5,3; DILB I,190; LIT,16, 32,262; C,6; atitudină CFZ,165; atitudă, atitudine NV,53; atitudă, atitudină PD,103. (Cf. fr. attitude, it. attitudine).
    ATRIBUI vb. 1. („a pune pe seama cuiva”) atribui HFP,288, 290; GC I,115v; GG,182; DFL,16,48; FMIL 1847,89; BDJE,90, 181; NV,53; BCD,7; StDR,26; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; însuşi MF I,153r,159v,166r; MF II,119r; IL 1840,26,27; atribui (însuşi) CEF,94; atribua VL,5r,52v,56r; SCMI,IX; MEN II,125,172; MID I,256; KDP,28; CA 1851,58; KOS,XIX,XXI; CFZ,106; CA 1855,82,157; CA 1856,44. 2. („a conferi, a da, a acorda”) atribui SHI II,114,177; FMIL 1844,27; BEC,51,197; atribui (da) CEF,70; atrebui CA 1852,XVIII; atribua CA 1851,38. 3. („a revendica”) atrebui SIT,89; atribui LS,121; atribua KOS,IX,XXV. (<fr. attribuer).
    ATRIBUT s. 1. („însuşire, particularitate”) atribut CLV, 132v,150r; HFP,272,275,281; AR 1832,113; SGR II,158; SHI II, 80; RCM,88; DFL,20,61; MEN II,179; LMS,24; NV,53; CA 1850, 17; StDR,26; CFZ,11,51,169; RL 143,332; PD,103. 2. („simbol, emblemă”) atribut CMR,24; AR 1837,84; LMS,43; atribut (însuşire) FMIL 1840,118. 3. („atribuţie, competenţă, drept”) atributa pl.lat. PTF,42v,59v; atribut BFO 1833,58; ROI2 III,99, IV,8, IX,4; SHI II,135; BFO 1838,161; BGO 1844,55; AOD,24,117; BCD,44; CA 1851,IV; RL,372; CA 1857,12. 4. (Log.) atribut CLV,150r; HFP,92; VL,7v; VM,89; DFL,94. 5. (Gram.) atribut EP II,66; CGR,13,136,137; GR12,53; PD,375; atribut (atribuciune) CDR, 94. (Cf. lat. attributum, fr. attribut).
    ATRIBUŢIE s. cădinţă MILR,62,63; căderile (prérogatives) RO,12; căderile (attributions) RO,13; cădere ROB,153,176; însuşire ROI2 IV,5; atribuţie ROB,188,189; CPL,2; LOA,4,21; LO, 21; BGO 1840,131; CCB,102; BGO 1844,5,55,322; MEN I,46; ROB2,561,596; NV,53; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; atribuţiune GCB II,189; D 1859, 357; RF,9. (Cf. lat. attributio, fr. attribution).
    ATROCE adj. DFL,63; BDJE,123; NV,52; PD,102. (Cf. lat. atrox, fr. atroce, it. atroce).
    ATROCITATE s. atrociteţi (nelegiuiri) CV,32; atroţiteţi CV,38; atrocitate NV,52; SMB I,126; PD,102. (Cf. lat. atrocitas, fr. atrocité, it. atrocità).
    AUDIENŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi audienţie MAI, 77v; CB 1807,XLI; NID II,113v; FTM,33; BR 1821,16; BD I,89; AR 1829,54,67; CR 1830,82,343; AR 1830,25 bis,435; CR 1831, 35; AR 1833,26; forma era folosită pînă la 1860; audienţie (ascultare) IRV,16v; AR 1829,34; AR 1831,130; audinţie AR 1829,66; audienţă CR 1829,141,157,267; CR 1830,117,349; GC I,27r; VSC,32; MBE,18; CRV,93; AIR III,27; KMP,144; RB,nr.2,2,nr.5, 3,138,227; VVP,14; CCB,111; pe la 1840 forma era frecventă; audenţă (auzire) VSC,34; audenţă GT 1838,15,17; audiinţă DE I, 311; BP,52. (Cf. lat. audientia, it. audienza, fr. audience).
    AUDITOR1 s., adj. („ascultător”) auditor CDP,204; AR 1829,132; MF II,101v; MPG,32; PBM,VI,XXVII,XXXVIII,130; SIT,193,293; BMN II,85; SMB I,20,25; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; auzitor CTT,268; RB,217; BCD,6. (Cf. fr. auditeur, lat. auditor).
    AUDITOR2 s. (Jur.) audiator DC II,51v; auditor GIA II,25v; CPO,92,93,95,104; audítor la reghementul dragonilor MIR,246; auditor în reghement FMIL 1840,243. (Cf. lat. auditor, germ. Auditor).
    AUDITORIU s. 1. (Jur.) un divan care poartă numele de auditórie GIA II,5v, cf. şi 3r,3v,25v; auditorium BD I,89; auditor FTP I,2; auditoriu BDJE,14; DIB,560; DILB III,214; PBV,35. 2. („asistenţă, public”) auzitor BFO 1843,315; auditor RL,53; auditoriu BCI,II; NPT,4; R 1857,nr.35,1; PBV,35; INB 1859,40. (Cf. lat. auditorium, fr. auditoire şi auditorium, germ. Auditorium).
    AUTENTIC adj. autentic MIU,117; MIB,142; DOA,12,47; BDL I,259v; DSM,39; MIM,20,44,55; BD I,91; CR 1830,354; CR 1831,20; AR 1832,296; CPI,anexă 1,2; MF II,103v; TIV,163; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; avtentic TD I,59,60,72. (Cf. lat. authenticus, germ. authentisch, fr. authentique).
    AUTENTICITATE s. autenţie TD I,41; autentie MF II,104v; autenticitate GC I,27v; DFL,105; NV,54; CA 1852,54; SSC,39; SCC I,217; CFZ,117; RL,303; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. authentia, fr. authenticité).
    AUTENTIFICA vb. avtendevsi CDG,30r; autenticălui PFBM,14v; PFBA,653v; MIM,44; autentica MIB,142; autentici BD I,91. (Cf. lat. authenticare).
    AUTENTIFICARE s. autenticaţie PFBM,17r,18r,18v; PFBA, 635v; autenticăluire PFBA,636r. (Cf. lat. authenticatio).
    AUTENTIFICAT adj., s. autenticăluit PFBA,636r; autenticat MIB,pf.
    AUTOR s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi aftor DC I,25r; avtor MILR,39,40,44,67; auctor OST,34; OMT,8r; SCS,2; MPI,6,217; KIT,pf.; PCC,15; BRD,16,39; MSS,7; BDC,97; AAM,70; BAR II, 199; RSM,10r,22r,37r; GTS,14r; MF I,46r; MF II,101v; MF III, 151r; AIR I,XVI; CCF,44,45,65; PDT,pf.9,81; FMIL 1840,97,376; FMIL 1844,3; HMV I,27,120; PSE,354; FMIL 1847,3,92; CGR, 163,169; StDR,27; PD,108; autor BDT,2v,25v; OMT,82; SHR,f.t.; TD III,373; HPP,54; MIR,337; MVV,109; MR,4; GSP I,221; MPI, pf.; CRac,1; BRI,9; SPBA,93; IRV,202v; KIT,pf.; BGV,18v,79r; MCB,103,163; CLV,132r; PCP,35; PIU I,X; PIU IV,189; PP,V,VI; TSI,V; SPG,19; AAM,32; BRD,10; PCB,VII; EGR,XVII; BR 1829 I,pf.II; CR 1829,70; MALP,7; SSB,2; SPT,3; CR 1830,142; AR 1830,52; pe la 1830 forma era frecventă; autoriul sau izvoditoriul BDT,51v; autorul (scriitorul cărţii) CR 1829,121; autor (alcătuitor) AR 1831,204; autor (scrietor) CIRA,310; autor (alcătuitor de cărţi) AR 1835,71. (Cf. lat. auctor şi autor, germ. Autor, fr. auteur).
    AUTORITATE s. (Adm., Polit.; „prestigiu”) Vezi Împrumut.I, p.43. Cf. şi auctoritate MPI,15,36; BR 1829 I,10; BDC,91,93,157; BAR II,58,152; MF I,25r,50v,58v; MF II,40v,100r; MF III,155v, 156v,164v; RB,262; GT 1838,18; FMIL 1840,206,354; FMIL 1844,195,233; VM,6; auctoritate (putere) AR 1837,202; auctoritate (vază) FMIL 1840,347; autoritate BDT,216r,216v; DOA,30; BDL I,259v; DO,42; HFP,175,186; AR 1829,67; AR 1830,379; CR 1830,110; BDC,64; FTP IV,74; BAR I,158; LOA,102; MCR,17; GG,136; MN 1836,10,32; AR 1837,324; SHI II,84; RB, nr.17,3, 304,350,353; CCM,I; FMIL 1840,16; BGO 1840,210; pe la 1840 forma era frecventă; autoritate sau putere AR 1829,115; autoritate (vrednicie) HFP,133; autoritate (putere domnitoare) AR 1830, 138; autoritate (stăpînire) AR 1830,494; CR 1831,1; autoritate (putere) CA 1853,19; autoritate, auctoritate PD,108; otoritate VAA,10; BGO 1840,30,52. (Cf. lat. auctoritas şi autoritas, fr. autorité).
    AUXILIAR adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.156. Cf. şi 1. (Gram.) [verb] ajutător EBG,44r; VOG,65; TGR,108,109; GRA,68r; ME, 56; MIR,321; BTG,47v; CDP,217; CSM,334; SGR I,101; VG,287; GR,42; GRA2,50v; GCG,157; HGL,46; AGI,59; MGP,40; agiutător HG,44; MG II,167; SGR I,97; MGP,42; ajutăreţ BTG,46v,68r; auxiliar sau ajutăreţ BDL I,134r; ajutorial IGR,7,57,67,217; auxiliar BTG,48r; EGR,44; PCB,133; FGP,55,88; ECS,36; VVP,1; PGR,39; GR12,57; auxiliar (ajutător) EGRM,9r; PGR,36; auxiliar sau ajutător FGP,84; SGR I,102; PGRL I,102; ajutător sau auxiliar GRN I,98; ajutător (auxiliar) GRA2,46v; ajutător (ausiliar) DGR,82; ajutător sau ausiliar DGR,87; ausiliar sau ajutător EP II,79; ausiliar BG,66; CGR,86; CDR,38,69; MGP,40,99, 111; CCG,44; auziliar GC I,27r; CGR,84; auziliar sau ajutător GCG,33; CGR,93; auxilier FGP,51,52; CGF,56,58; AGI,64; ausiliar, auxiliar PD,106. 2. („ajutător; ajutor, sprijin”) ajutător SIU, 6v; MPI,50; BAR II,121; MF I,27v; auxilier GC I,27r; Z 1856,nr. 5,3; ausiliar BR 1829 11,26; DFL,111; RMS,143; INB 1859,135; auxiliar StDR,27; CA 1853,59; TR 1854,182; CFZ,142; LIT,139, 148; CA 1858,112; CA 1861,120; PD,106. (Cf. lat. auxiliaris şi auxiliarius, fr. auxiliaire, it. ausiliare).
    AVANGARDĂ s. (Milit.) Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi avangardă BDT,90r; IRF,45; AR 1830,363; AIR III,45; IL 1840,23; MIM,133; GM 1854,3; RL,106; Z 1856,nr.39,4; C,14; BBR,19; D 1860,85; PD,109; avangard BD I,91; avantgardă VPB,13,16; BDL I,194v; AIR II,189; FMIL 1844,5,308; TR 1855,8; avangardie CR 1829,18,41,131; CR 1830,27,222; MAE,10; avan-gvardie AR 1829,25,69; KDP,85; avangvardie CIRA,208; GC I,31r; GC II,168v; AR 1837,6; AsL,19; CA 1852,38; GM 1854,217; CA 1859, 50,105; avan cvardie OFR,47; avantgardie GC I,27v; avan-guardie MID I,193; avan-gardă BPA, 13; avan-gardă, avan-gvardie NV,56; avangardă, avangvardie StDR,3; avangvardă Z 1856,nr.17,4; avant-gardă TR 1854,11; avant-guardie LIT,265; avangardă, avantgardă PBV,3; avan gardă BBR,87. (Cf. fr. avant-garde,germ. Avantgarde, it. avanguardia).
    AVANS s. FMIL 1844,363; SSC,84,142; JA,33,93; RIT,18; BEC,156; RE,21. (<fr. avance).
    AVANSA vb. Vezi Împrumut.I,p.94. Cf. şi prohorisi NID I, 37r; 49v,71v; TPE,26r; MGD,29v; avanjelui SPT,103; avangirui BAR II,149; avansarisi RO,13,21; avanţa GC I,28v; JDS II,433; CA 1853,XX; avansa JA,21; CA 1859,72; CA 1861,35; PD,109. (Cf. ngr. procwrî, germ. avancieren, it. avanzare, fr. avancer).
    AVANSCENĂ s. avantşenă GC I,28v; avan şenă GC VII, 396r; avanscenă AsPR,4; GM 1854,144; PD,109; antescenă GCB II,187. (Cf. fr. avant-scène, it. avanscena).
    AVANTAJ s. Vezi Împrumut.I,p.95. Cf. şi protirimă AZ, 153v; datină (proterimă) FC,15v; proterímetele (vredniciile) DCP,33; naintej CV,27; avantaj GC I,31r; MSR,36; AR 1837,49; RB,371; MCL 1838,203; MCL 1839,508; BFO 1843,186; AOD, 70; CA 1848,61; OGD,34; SAS,34; SCC I,11,117,269; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; avantagiu JDS II,433; MEN I,147; CA 1847, 44; FMIL 1847,98; BDJE,82; IFM,29; NV,55; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; avantaj, avantagiu StDR,3; avantagĭ GRR,84; CA 1859,86. (Cf. ngr. protšrhma, fr. avantage, it. avvantaggio).
    AVANTAJOS adj. avantagios SIT,25,99,109; NV,55; SCC II,198; GM 1854,302; BC,10; GCB II,189; CA 1857,55; WCP,251; CA 1862,35; PD,109; avantajos RL,89; D 1859,an.II,3; cîştigos BRA,2. (<fr. avantageux).
    AVAR adj., s. avar BD I,91; GC I,31r; AR 1844,15; BDJE, 171; SIM,137; PCI,32; CA 1853,108; DILB I,191; CEF,45,77; CA 1858,56; DCB VI,119; PD,109; avar (zgîrcit) IL 1841,240; NV, 56; CGR,209; BG,211; MGP,104; zgîrcit (avar) FMIL 1844,112. (Cf. fr. avare, lat. avarus).
    AVARIŢIE s. avariţie (iubire de argint) FTM,226; avariţie BD I,91; AsL,20; FMIL 1844,183; CA 1851,1; DILB II,206; LIT, 83; AVP,3; PD,109; avariţie (zgîrcenie) NV,56; CEF,149. (Cf. lat. avaritia, fr. avarice).
    AVENTURA vb. aventura PLB,25; D 1860,350; PD,110; avantura Z 1856,nr.4,3; CA 1861,35. (<fr. aventurer).
    AVENTURĂ s. avenitură CV,31; CDCE,237; avantură CRac,80; CIRA,IX; IL 1840,23; CN,42; AsL,19,62; AR 1844,19; FMIL 1844,140,389; AsF,73; CA 1847,28; SIT,33; CA 1850,40; StDR,3; AsPR,30,31; GM 1854,3,105; RL,391; CA 1856,66; CA 1858,76; CA 1859,95; aventură SHI II,31,129; CDCE,3,29; FMIL 1844,37; BDJE,81,173; SIT,29,102,157,332; NV,56; LS,53; C,21; GCB II,189; AVP,3; PBV,3; DCB IV,44; PD,110; aventuri sau eventuri CDCE,110; avîntură SCC I,152; SCC II,3. (Cf. fr. aventure, it. avventura).
    AVENTURIER s. avanturier (vagabond) AR 1835,147; avanturier (şarlatan) AR 1837,35; avanturier AsL,19,61; CA 1850,75; StDR,3; aventurier LIT,229,343; PBV,3; PD,110. (<fr. aventurier).
    AVENTUROS adj. vînturos CV,26; avînturos SCC I,303; avanturios GM 1852,68; avanturos CA 1854,83; aventuros RL, 253; DILB I,191; GCB II,189; LIT,219; PBV,3; BCI,30; aventurios SHI II,28,136; LIT,65; PD,110. (Cf. fr. aventureux, it. avventuroso).
    AVOCAT s. Vezi Împrumut.I,p.129. Cf. şi advocat ORC,128; APC,60v,75v,98r,400v; APM,f.t.; DAB,94v,251r; CP I,66; CL II, 235,345; TAI,34; DAP,8,20; GMSP,26; VPP,352; BDL I,196v; CI 1821,62; BD I,20; CSM,106; DCN,80; MVS,22r,30v; BRD,88; BR 1829 II,57; AR 1830,10; VA,III; VSC,76; CR 1831,44; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; avocat CR 1830,204,246; GC I, 29v; CR 1831,8; ROB,156,170; LOA,42,100; MDP,5,87; DAH,4; RB,nr.29,4,214,256,307; VVP,2; BGO 1840,229; pe la 1840 forma era frecventă; advocator RIM,7,244; procorator sau advocat PFBA,621v; advocatus HO,34; advocat (procurátor) CB 1813,57; procátor LB,552; avucat ROB,70,71; PBV,3. (Cf. lat. advocatus, avocatus, advocator şi procurator, germ. Advocat, fr. avocat, ngr. ¢bok©toj şi ¢bouk£toj, magh. prokator).
    AZIL s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi asil [care poate fi şi numai grafie] BDL I,249r; LB,36; AR 1829,126; BAR I,8; DL,17; API,4; NV,50; forma era folosită pînă la 1860; asiliu LIT,393,398; asile pentru copii (crèches) BIF,6; ásil GC I,105r; ázil GC I,35r; azil CR 1830,198; MBE,35; FEA,50,68; AR 1834,288; BFI,23; BM,24,38,54; DTN,82; VAA,31; AS,61; KMP,100; APB,16,27; KCL,37,92; MCL 1839,499; pe la 1840 forma era frecventă; azil (scăpare) AR 1830,285; azil, asil StDR,6. (Cf. lat. asylum, ngr. ¥suloj, fr. asyle şi asile).
     
     
B
     
    BACALAUREAT s. (Examenul, titlul şi titratul respectiv) başălie LVH,3r,3v; bacalaureu BD I,93; bacalaurat GC VII,159r; bacalaureat StDR,30; PD,113. (Cf. fr. bachellier şi baccalauréat, lat. baccalaureatus).
    BACANTĂ s. a unii vahante (adică unii bete) FTU,66v; bahantă FTU,69v; TAA,14; vahantă, vakhantă, vakhă GC II,4r; bacantă CMR,54; FTP I,232; CRV,127; NV,56; DILB II,206; SAI,28,36; BBR,27; PD,113; vakhantă LMS,20,33. (Cf. fr. bacchante, ngr. b£kch).
    BAGAJ s. calabalîc VIC,146r; LVH,27v,28r,66v; bagázie RNV,2; BD I,94; bagájie RNV,8; GIA I,27r; băgájii pl. GIA I, 107v; bogajie LP,7; TID,21; IRF,14,39,42; NB,21; LB,60; KIT, 288; bogajie (saxana) GSP I,185; bogajie (pojijie) AR 1829,14; bagajie, bagajii AR 1829,25, 133; bagajie (calabalîc) FMIL 1840,252; pogajă BAR II,147; bagagĭă, băgagĭă BDL I,267v; bagaj SPBA,22,83; CR 1829,262; AR 1829,29; GC VII,156v; AR 1834,183; KGO,14; KPA,13; MV,205; BPA,59; pe la 1840 forma era frecventă; bagaj (calabalîc) CR 1829,81,140; AR 1829,58; bagaj (pojijie) AR 1834,80; bagagiu SIT,279,280; PCI,10; StDR,29; CA 1856,90; BC,95; LIT,116; C,10; PIC,43; PD,112; bagajiu D 1860,284. (Cf. fr. bagage, lat. bagagium, bagage, bagagia, bagasia, magh. bagázsia, germ. Bagage).
    BAGATELĂ s. bagatelă CDG,123r; DC II,175v; RN,96v; KUP,41r; BD I,95; MVS,9r,15r; GC VII,157r; DTN,51; HPA,6r; AR 1837,384 bis; DAH,35; KPA,44; IL 1840,66; CDCE,VI,184; API,20; pe la 1840 forma era frecventă; bagaté GCA,29; bagatel DC IV,245v; IFA,171v; TF,407; EGR,IX; BR 1829 I,51; RB,nr.4, 4,292; JDS II,434; SIM,101; PD,112; bagatele pl. OC I,44v,71r, 83r,95v; ECG,36r; PTF,16r; VIC,85r, 135r; LVH,6v; GCA,29,42; GIA I,29v; GIA II,27v; CR 1830,48; MRC,69; CRV,47; FMIL 1844,251; FMIL 1847,158; BDJE,73; SIT,73; SIM,4; StDR,29; WAM,43; CA 1854,28; CA 1859,84; bagatelĭ NZ,69r; bagateli MCB,86; MVS,19r; bagateluri DC IV,175r,304v; OMT,45; MRP, pf.; FTP I,100; MDP,9; VFD,90; SCC I,220. (Cf. fr. bagatelle, it. bagattella, germ. Bagatelle).
    BAIADER,-Ă s. 1. („dansator,-oare indian,-ă”) baiaderă SPBA,26,83; HBN,117; o trupă de juni baiaderi PCI,14; cîntecile baiaderilor care dănţuiau PCI,43. 2. („şal, eşarfă”) baiaderă AR 1834,232; StDR, 30; eşarpe (baiadere) AR 1834,250. (fr. bayadère).
    BAIONETĂ s. bagnet VIC,62v,150v; bagneturi VIC,31r, 73v,118v; baioneturi IRF,46,57; FL,82; baghionetă CR 1829,52, 59; GC VII,157r; BP,81; baghionete TPE,30v; CR 1829,29,165; CR 1830,72; baionetă AR 1829,18,174; AR 1830,127,222; GC I, 164v; GC VII,167r; RO,18,28,38; SRM,100; ROB2,627; SRI, 69115; ROM,29,171,242; StDR,30; pe la 1850 forma era frecventă; baionet BD I,95; KPA,36; FMIL 1844,310; TR 1854,52; baionete AR 1829,60,109; CR 1830,55; CIRA,353; AR 1837,22,189; RB,nr. 1,3; MCL 1839,490; RIP I,223; FMIL 1844,309; MEN I,265; FMIL 1847,70; SIT,146; KDP,49. (Cf. fr. baïonnette, it. baionetta, germ. Bajonett, ngr. mpaguonnštta).
    BAL s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi bal AZ,58v; DAB,2v, 132v; HO,151; NID II,131v; RA,52; KUP,12v; BDL I,269r; BPN II,183; LB,44; MCB,141; GIC,128; TSVM,60,90; SC,163v; AR 1829,13,18,193; CR 1829,38,97; AR 1830,186; CR 1830,85,293; SPT,73; BDC,212; GC VII,157v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; bal mascuit AR 1834,51; AR 1845,24; bal masché AR 1837,72; AR 1842,133; AsF,86; bal mascat BDJE,176; RL,414. (Cf. fr. bal, ngr. mp£lloj, germ. Ball, magh. bál).
    BALANSA vb. Vezi Form.term.şt.,p.157. Cf. şi 1. („a (se) înclina într-o parte şi în alta”) bălănţa SHI II,208; balanţia MPM,6; balanţa BDJE,111; BIN,324; SPB,137; PD,113; balansa MCL 1839,357; LT, 89; bălănsa SCC II,20. 2. („a echilibra, a cumpăni”) balanţa DFL,60; GRR,229; balansa IFM,13; SAP,169.
    BALCON s. balcon (cerdac) CRac,49; AR 1831,183; balcon NZ,28r; GIC,137; AR 1830,185; GC VII,160r; CIRA,153; CPI,78; AR 1834,314; MAE,72; ECS,133; AR 1837,26; HAN,50; HMN, 119; DAH,10; FD I,13; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. balcon, ngr. mpalkÒni, germ. Balkon).
    BALDACHIN s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi baldahin DC I, 127r; HAN,41; FD I,105; IL 1841,411; SRM,207; SCC II,77; baldachin (cerar) AR 1834,250; baldachin AR 1834,112; AR 1837, 273 bis; HBN,70; StDR,30; RL,80; SPB,211. (Cf. fr. baldaquin, rus. балдахин, germ. Baldachin).
    BALET s. AZ,85v,86r; GC VII,159v; GTN 1835,18; ELS,3; MBG,12,13,57; AR 1837,212,309; RB,252; VVP,16; PBV,41; DCB III,77; PD,115. (Cf. fr. ballet, it. balletto).
    BALOTA vb. („a vota (cu bile)”) Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi balota, balotarisi GC II,70v; GC VII,159r; balotarisi ROI,5; balota ROB,10; VVP,16; JDS II,435; ROB2,609; StDR,31; PBV,41; PD,115. (<fr. ballotter).
    BALOTARE s. („votare (cu bile)”) balotarisire ROI,12; balotaţie ROI12; ROB,10,174,175; GC II,70v; AR 1834,71; ROI2 II, 2; RB,222,245; VVP,16; BGO 1840,329; CD,97; BCD,16; StDR,31; RAM,2,7,8; balotare VVP,16; StDR,31; PBV,41; balotaţie, balotagiu PD,115; balotaj GT 1838,2,7; PBV,41. (Cf. fr. ballottage, germ. Ballotage).
    BALUSTRADĂ s. balostrad GIA I,94r; balustradă SPBA, 30,83; GC VII,159v; SIT,88; NV,57; SCC I,105,193; CA 1855,52, 53; BC,80; AVP,3; DCB I,61; PD,116; balustradă (parmaclîcuri) AR 1832,232; balustradă, parmaclîc StDR,31; DILB III,214. (<fr. balustrade).
    BANCĂ1 s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi 1. (Fin., Comerc.) banc IEI,46r; RPL,14; SPBA,83; BD I,97; CR 1829,48; AR 1829, 116; AR 1830,488; CR 1831,41; CIRA,336,338; AR 1834,129; SR, f.t.,5,6; AR 1837,78; GT 1838,15; IL 1840,46; BGO 1840,208; RIP I,266; JDS II,434; StDR,31; D 1859,172; bancă BDL I,269v; CR 1829,209,310; GC VII,167r; RB,nr.3,2,nr.11,4,nr.12,3,nr.23,2,230; VVP,16; CCB,21; pe la 1840 forma era frecventă; bancuri JNA, 110,121; GG,143; ROI2 VIII,19; RIP I,65; SSC,100; CA 1854,56; Z 1856,nr.40,3; D 1859,172; bangă CR 1830,67. 2. („bancnotă”) banche pl. MIR,338; MIB,224,263; bancă LB,45. 3. („banii puşi în joc, la unele jocuri de cărţi, la ruletă etc.”) banc MCL 1838,152; MCL 1839,243,664; StDR,31; RL,391. (Cf. ngr. mp£gka şi mp£gkoj, tc. banka, fr. banque, germ. Bank şi Banko, it. banca şi banco).
    BANCĂ2 s. („scaun îngust şi lung, pe care pot şedea mai multe persoane”) bancă, bangă GC VII,166v; bancă LOA,74,75,98; GTN 1835,16; HAN,7; BDJE,118; StDR,32; SCC II,151; BC,12; BCI,97; CA 1860,81; PD,117; banc DIB,307; CA 1856,42. (Cf. ngr. mp£gkoj, fr. banc, germ. Bank).
    BANCHER s. 1. (Fin., Comerc.) banghier DAB,147r; banchier BDL I,15v,269v; SPBA,83; GC VII,167r; CIRA,IV; VG, 254; MN 1836,66; AR 1837,383 bis; RB,nr.8,3,nr.24,3,319,388; VVP,16; CCB,48; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; bancher DC III,229v; TSVM,6; BR 1829 I,49; CR 1830,174; AR 1830,209; SPT,40; ROB,176; AR 1834,138; GG,135; FD I,48; AR 1837,52; ROI2 VIII,19; HMN,33; KMP,157; MCL 1838,33,172; pe la 1840 forma era frecventă; bancher (capitalist) INB 1859, 131; banchir RIP I,65. 2. („persoană care conduce jocul de cărţi”) bancher DTN,1. (Cf. ngr. mpagk(i)šrhj, tc. banker, fr. banquier, it. banchiere, germ. Bankier).
    BANCHET s. benchet FTU,33v,41r; VEI,183r; LVH,76r; GIA I,101v; GIA II,76v; AR 1830,152; MEN II,90,162; NV,179; AsPR,9; CA 1859,107; banchet PTF,154v; BDL I,269v; AR 1837, 212; AR 1844,10; BCB,67; ADL,215; TR 1854,140; CMI,169; SAI,30,79,84; AVP,3; PBV,41;R 1858,52; D 1859,147,154; BBR, 27; PD,117. (Cf. fr. banquet, germ. Bankett).
    BANCRUT,-Ă s., adj. (Fin., Comerc.) bancrot LSM,79; BDL I,269v; NPC,107,109; SIM,77; bancărut MN 1836,56; bancherot (mufluz) HMV I,23; bancrut (mofluz) EGR,XXVII; bancrut CR 1829,216; AR 1835,70; ECS,33; ROI2 VIII,19; RB,330; SCC II, 171; LIT,229; BEC,403; PD,118. (Cf. germ. bankrott şi bankerott, fr. banqueroute).
    BANCRUTĂ s. (Fin., Comerc.) bancrotă BD I,97; bancrot LB,45; bancrută (mofluzie) AR 1830,19; bancrute (moflujii) AR 1831,8; bancrută VVP,16; CCB,76,103,105; SSC,98; VO 1857,3; DCB V,96; BEC,404,405,407; bancrut BEC,265,403,406,408; bancruturi (mofluzlicuri) CPI,251; bancruturi CCB,5; CCP,107; bancherută NZ,69r; MCL 1839,643; PD,117; bancherut, bancrut, bancherută GC VII,167r; bancruptă AR 1830,467; bancăruptă AR 1831,192; AR 1834,60; bancoruptă CIRA,407; AR 1837,235; bancheruptă AR 1837,190,209; bancherote (moflujii) AR 1837,159; bancorută AR 1837,172; bancrotă, bancruptă StDR,31; bancruptă Z 1856,nr.8,1; bancarută SMB I,188; bancruţie PD,118. (Cf. germ. Bankrott şi Bankerott, fr. banqueroute, it. bancarotta).
    BANDIERĂ s. pandeeră VAZ,18r,24v; pandieră VAZ,38v; pandiere (steaguri) CR 1830,417; AR 1830,43; pandieră CR 1830,155; AR 1830,22,186; SPV,51,166; GG,141,190; bandieră DC IV,100r; PIU III,259; CR 1829,286; AR 1829,5,260; AR 1830, 169; CR 1831,49; GC VII,167r; CIRA,383; BFO 1833,115; AR 1834,250; MN 1836,56; ROI2 V,2; AR 1837,90; RB,nr.20,3,228; VVP,16; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860. (Cf. ngr. mpantišra, fr. bandière, it. bandiera).
    BANDIT s. bandit (ucigător de meşteşug) AR 1834,58; bandit GC VII,167r; FMIL 1844,47; LS,67; StDR,31; CA 1854,90; DILB I,191; GCB II,190; VO 1857,14; SAI,86; PBV,41; DCB II, 241; PD,117. (Cf. fr. bandit, germ. Bandit, it. bandito).
    BARACĂ s. baracile (dughene proaste) BFO 1833,218; baracile sau dughenile cele vechi de lemn AR 1835,49; barace AR 1837,268; SMR I,39; CD,90; GM 1854,387; CA 1858,26; baracă StDR,32; DIB,190; CA 1862,36. (Cf. ngr. mpar£ka, fr. baraque).
    BARBAR adj., s. varvaricesc EBG,109r; HET I,31v,100v; HET II,31r; TRT,2r; MTT,208r; DC I,111r; DC II,94r; DC IV,62v, 245r; RIM,33; MIU,157,VIII; TF,77,286; BR 1821,61; PIF,4r; HFP,5,352; GC II,13r; varvar MIU,IV; MIR,81; BTGO,9v; FTM, 22,266; CRac,13; AR 1829,15; SIC,38; AsP,11; FMIL 1840,138; PIA,24; CA 1847,51; SSC,48; SCC II,384; AsPR,36; PBV,63; CA 1859,94; várvar GAB,224; DCP,pf.; BDL I,13r; BDL II,314v; SPBA,73; varvaresc CSM,231; vărvăresc PMG,7; várvar, barbar GC II,13r; GC VII,167v; barbar BDL I,75r; MN 1836,72; VVP,16; CDCE,29; HP,10; DFL,127; MID I,43; GRR,146; BCB, 49; CA 1854,20; CFZ,164; CMI,155,178; LIT,101; PBV,42; PD, 119. (Cf. ngr. barbarikÒj şi b£rbaroj, lat. barbaricus şi barbarus, fr. barbare).
    BARBARIE s. varvarótită RIC,17v; DC I,52v,125v; DC IV, 48v,248r; varvária sau barbária DC I,83r; varvárie HOG,139; MIU,16; varvaria (mojicia) TF,275; varvarie GC II,13r; vărvărie BDL II,336v; AR 1829,1,15; barbarie BDL I,270r; VAA,32,41; GG,131; VVP,16; BCP,133; PBV,42; CA 1861,57; PD,118. (Cf. ngr. barbarÒthta, lat. barbaria, fr. barbarie).
    BARBARISM s. 1. (Lingv.) varvarismos EBG,109r; varvarism GC II,13r; barbarism EGR,XXVIII; MCR,148; VVP,16; IGE,323; Univ 1846,168; CA 1847,55; FMIL 1847,65,170; BG,13; GRR,147; PD,118; străinismi sau barbarismi BG,3. 2. (Ist., „sălbătăcie; cruzime”) varvarism MCB,45; SIC,70; PIA,24; varvarizm CIRA,385; AR 1837,18; SHI I,11; barbarism PCC,1; FTP I, pf.1; SPV,163; GTN 1835,19; FGGN,137; MID I,252; CA 1848, 64; BMN I,22; SCC I,VI; CA 1854,42; PBV,42; PD,118; barbarizm PIU IV,118. (Cf. ngr. barbarismÒj, fr. barbarisme, lat. barbarismus).
    BARCĂ s. barche (corăbii mici sau luntri) FTM,203; barcă FTM,209; CIRA,XIV; NV,58; StDR,32; AsPR,19; PBV,42; PD, 119; barce IRT,136r; AR 1830,23; BDJE,114; CA 1853,59; RL, 148; barce (caice) CIRA,298; barce (luntre) AR 1832,232; barce (vase mici) AR 1834,288. (Cf. fr. barque, it. barca, germ. Barke).
    BARD s. bard (poeta) AsP,165; barzi (cîntăreţi) RNA,1; bard GTN 1836,48; PS,47; BP,VII,25,139; BPB,11,112; AAR,60; CMI,11,12; R 1857, nr.3,4; SPB,212; PD,119. (Cf. fr. barde, it. bardo).
    BARICADA vb. barica AR 1831,8; s-au baricat (au făcut palancă) AR 1838,305; baricada StDR,32; CA 1851,54; CA 1854, 112; GM 1854,377; DILB III,214; PBV,42; PD,120. (Cf. fr. barricader şi barriquer, it. barricare).
    BARICADĂ s. GC VII,167r; AR 1832,187; AR 1834,105, 150,156; StDR,32; BC,61; PBV,42; PD,120. (<fr. barricade).
    BARIERĂ s. 1. („loc de intrare într-un oraş; periferie”) barieră (rogatcă) AR 1830,320; AR 1831,157; ROI2 VI,3; barieră GC VII,167r; CPL,75 bis; AR 1837,86,117,118; ROI2 III,109, VI,1; RB,nr.4,4,nr.18,4; BGO 1840,246; CD,69; FMIL 1844,7; SRM,9, 13,77; SIT,305; StDR,32; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („baricadă; obstacol; limită”) barieră (deosebire) AR 1835,70; barieră MID I,31; FMIL 1847,13; LMS,35; ROB2,567,622; GPG2,114; LS,146; StDR,32; CA 1852,4; CA 1853,64; BIF,3; ICI,38; RL,52; Z 1856,nr.44,2; NRC,54,76; LIT,157; VO 1857,13; D 1858,15; PD,120. 3. (Sport) barieră NPT,33. (Cf. fr. barrière, rus. рогатка).
    BARON s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi CMS,5; DSM2,19; AAS,87v; DAB,47v,233v; NID II,45v; IRV,65; BDL I,270v; MCB,109; LB,48; MGD,11v; CR 1830,82; BDC,212; GC VII, 166v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Baron, fr. baron, lat. baro,-onis).
    BARONIE s. barónie GN,99v,123r; baronie ME,195; BD I, 98; LB,48; CBD,9; AR 1837,216; VVP,17; StDR,32; RL,346; PBV,42; BEC,XLII; PD,119. (Cf. germ. Baronie,fr. baronnie, lat. baronia).
    BASEŢE s. baseţă GC VII,171r; MMP,387; LS,126; PD,122; baseţe sau slăbiciuni FTP III,50; baseţe sg. FTP I,29; SMB I,227; baseţe (înjosire, micşorare) CEF,45, cf. şi 77; baseţie AVP,3. (Cf. fr. bassesse, it. bassezza).
    BASORELIEF s. scoasă săpătură DC I,143r; bareliev DC I, 160v,170r; AR 1832,32; VDA,13; basoriliev AR 1834,314; barelief MN 1836,27,36; AR 1837,235,391,412; RB,nr.1,4; IL 1840, 102; SMR I,47; FMIL 1844,389; StDR,32; RL,246; NPT,257,325; barilef AR 1837,26; barelef AR 1837,26; basrelief FL,11; IL 1840,93; bas-reliev CA 1855,114; bas-relief PFM,347; basoreliev CA 1856,75; CA 1858,108; CA 1859,125. (Cf. it. bassorilievo, fr. bas-relief, germ. Basrelief, rus. барельеф).
    BASTIMENT s. 1. (Mar.) bastimento, corabie sau bastiment JDS II,485; bastiment BDJE,106,183; SIT,98,288,298; GM 1854, 201; T 1856,nr.1,2; DILB III,214; R 1857,nr.40,1; C,15; PFM,242; DCB I,5,33; PD,123. 2. („clădire, edificiu”) bastiment SMB I,5; DILB III,214; BEC,119; PD,123. (Cf. it. bastimento, fr. bâtiment).
    BASTION s. bastion DC II,43r; DC IV,l7r; AR 1829,142; GC VII,171v; AR 1832,218; SIT,346; NV,58; GM 1854,332,362; CA 1855,111; SAI,53; D 1860,398; PD,123; baştie VVP,17; bastie, bastioană StDR,33; bastionă GM 1854,362; PBV,42. (Cf. fr. bastion, germ. Bastion, it. bastione şi bastia, lat. bastio şi bastia).
    BASTON s. Vezi Împrumut.I,p.43-44. Cf. şi VEI,196v; MMT, 28v; DAB,17r,126v; ME,244; MIR,16; BDL I,270v; SPBA,57; PCP,25; MG I,140; PCB,19; PAFR,24; AR 1829,75; CMR,66; MRC,69; AR 1830,167; GC VII,177r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. bâton, it. bastone).
    BATALION s. (Milit.) Vezi Împrumut.I,p.44. Cf. şi 1. („dispozitiv de bătălie”) batalion VIC,117r,1l7v; GIA I,50v. 2. („unitate militară”) batalion RD,9; IO,40; MIU,420; DSM2,10; FLG,54; ATB,1; IRF,57,89; TID,9; GSP II,111,149; JNA,17; FNB II,192; BR 1821,155; IRV,80r; CR 1829,10,45; AR 1829,18; AR 1830, 129; GC VII,174r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; patalion RD,9; NB,21. (Cf. germ. Bataillon,fr. bataillon, rus. батальон).
    BATERIE s. Vezi Form.term.şt.,p.158, şi Împrumut.I,p.44. Cf. şi 1. (Milit.) baterie IRF,50,94; CB 1816,61; CR 1829,28; AR, 1829,18,94; AR 1830,127; CR 1831,30; CIRA,261; AR 1837,332; RB,nr.9,1,nr.24,4; MCL 1838,195; VVP,17; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; batarie PIU III,255; CR 1829,164; bătărie TPE,11r; GG,134; bătărie, baterie GC VII,175v. 2. („ustensile de metal pentru bucătărie”) baterie SCC II,14. (Cf. ngr. mpattar…a, germ. Batterie, fr. batterie, rus. батарея).
    BATISTĂ s. 1. („bucată mică de pînză pentru şters nasul, faţa”) batistă GIA I,31r; MCB,151; POS,299; GC VII,l77r; PAFR, 24; AR 1834,88; MCL 1829,407; FMIL 1840,131; IL 1840,99; VFD,107; PSE,358; BDJE,63; SIT,128; AF,179; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; basma de nas BGO 1840,299; BFO 1843,374; batistă (măhramă) FMIL 1844,5. 2. („pînză foarte fină”) batistă MG I,141; VVP,17; SCC I,264; RL,403; DIB,247. (<fr. batiste).
    BAZAR s. pazar DC II,179r; DC III,92v; bazare,adecă piaţe SPBA,56; bazaruri sau tîrguri CR 1829,200; bazar AR 1837,101; VVP,16; RIP I,207; RIP II,176; BC,12; PBV,40; PD,124. (Cf. ngr. paz£ri, fr. bazar, germ. Basar).
    BĂTĂLIE s. Vezi Împrumut.I,p.44. Cf. şi bătaie RIC,319v, 374v,375r; bătălie IEI,22v; FC,14v; APC,107v,128v; CL I,10; TID,7; SIU,85r; SPBA,62; CI 1821,63; IRV,2v,45v; CR 1829,14; GC VII,175v; CIRA,V,10; AR 1837,18; FL,67; CN,42; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; batálie PIU I,257,261,285; BCP,131; batalie IO,40; BDC,119; BPA,36,47,48,49,55; AF,184; LS,23,125; BBR, 59,71; bătărie SHR,47. (Cf. ngr. mpat£lia, lat. battalia, it. battaglia, fr. bataille).
    BEL,-Ă adj. belă FMIL 1847,140; BDJE,24,141; BP,184; AF, 20,27,33; SIT,30,32,51; LS,88; StDR,33; AAR,26,37; ICI,28,34, 112; T 1856, nr.1,3; bel, belă PD,126. (Cf. fr. belle, it. bella).
    BELICOS adj. belicos BP, VIII,IX,XVII,XXI; DILB I,191; CMI,14; Z 1856,nr.13,4; LG,115; INB 1859,172; D 1860,408; belicos, belator PD,126; belator DFL,175; AVP,3; PD.supl.IV. (Cf. fr. belliqueux, lat. bellicosus şi bellator).
    BELIGERANT adj. purtătoarele de harţ puteri MIA,11; purtătoarele de război puteri TID,14,17; RL,279; beligherant AR 1829,121; părţile războitoare AR 1830,99; părţile luptătoare AR 1837,75; puterile beligerante (rezbeluitoare) GM 1854,306; beligerant T 1856,nr.1,2; Z 1856,nr.9,1,nr.14,3; BCI,47; AVP,3; PD,126. (Cf. fr. belligérant, lat. belligerans).
    BENEFICIU s. benefiţium DOB,8; DOA,11; UT,19,20; MIM, 9,12; bunătăţi (benefiţiumuri) MIM,4; benefiţ GC VII,181v; LO, 12; ELS,51;GTN 1836,106; RB,nr.32,4,303; VVP,17; IFM,9; INB 1857,44; benefis AR 1837,27; BFO 1843,23; AR 1844,20; FMIL 1847,179; GM 1852,5; GM 1854,1,89; benefiţiu FMIL 1844,119; DFL,143; BCD,136; ASLI,313; INB 1857,13; beneficiu FMIL 1844,138; MEN II,127; SIT,100; BCD,14; SAP,227; SMB I,304; SMB II,527; RL,418; DILB II,206; pe la 1855 forma era frecventă; beneficiu, benefiţ NV,59; benefis,beneficiu StDR,34; bineficiu BCA,501. (Cf. lat. beneficium, germ. Benefiz şi Benefizium, fr. bénéfice, it. beneficio şi benefizio).
    BERBANT s., adj. berbant MGD,10r,21r,25r; VFD,57,96; RL,422; SPB,176; PBV,44; birbant GC VII,189v; KPA,15,21; NPT,20; bărbant GTN 1836,107. (Cf. ngr. mpirmp£nthj şi mpermp£nthj, it. birbante).
    BERETĂ s. (Vestim.) beretă GC VII,181v,201r; AR 1837, 209,299; AsF,137; beret AsF,87; bereit VFD,78,80,90,96. (Cf. fr. béret, it. berretta).
    BESTIE s. beştie OF,44; bestie BD I,109; SIC,28,39; DFL, 57; StDR,34; CEF,l9; SPB,145; PBV,45; PD,129; bestii (hiară) CTT,85; bestie (sau dobitoc) CEF,187. (Cf. lat. bestia, it. bestia).
    BIBLIOTECAR s. vivlioticar OC I,103r; bibliotecar OMT,31; SHR,74; BDL I,276r; LB,55; GC VII,190v; LOA,116; AR 1834, 66; RSM,20v, 37v; RB,nr.29,2; VVP,18; pe la 1840 forma era frecventă; biblioticar AR 1837,384; GGV,5. (Cf. lat. bibliothecarius, germ. Bibliothekar, fr. bibliothécaire, ngr. biblioqhk£rioj).
    BIBLIOTECĂ s. Vezi Împrumut.I,p.44. Cf. şi adunare de cărţi NIU, 158r; adunare deschisă de cărţi NID II,119v; vivliofechile mănăstirilor NIU,254r; vivliotichi sg. DAB,152v; vivliotéchia Vaticanului NID II,10r; vivliótică NIU, 149v; NID II,131v; AOS,52,53; CSM,30; PIU I,275,339; PIU II,123; VMG,38; HFP, 38,154; vivliotică SIU,15v; GIC,18; IL 1840,67; vivliótecă CSM, 30; PIU I,136; PIU IV,107; HFP,38; vivliotecă HFP,6; bibliotecă OST,30; TD I,194; OMT,31; SHR,26; ME,582; MIR,48; MIB,88; TF,286; NB,38; GSP I,42; RA,27,106; MPI,5; BDL I,276r; BPN II, 256; BD I,114; LB,55; LPT,pf.; AAM,79; BRD,11; BR 1829 I,41; CR 1829,204; AR 1830,81; GC I,3r; pe la 1830 forma era frecventă; bibliótecă HO,38; SPBA,17,46; PP,IX; CR 1829,50,149; GC VII,190v; bibliotică IRV,170r; MFV II,135r; GIC,4,185; EGRM, 37r; PAFR,22; AR 1829,204; AR 1830,196,357; CIRA,V; CPI, 144; LOA,103,115; RSM,20v; forma continuă să fie frecventă pînă spre anul 1860; bibliótică CR 1829,161,228; SPV,148; ROB,25. (Cf. lat. bibliotheca, germ. Bibliothek, fr. bibliothèque, ngr. biblioq»kh, rus. библиóтека şi вивлиотика).
    BIGAMIE s. îndoită nuntă PV,93; bigámie sau îndoită cununie CP I,120,121; bigámie, bigamie TD III,402,403; bigamie BD I,114; GC VII,187r; StDR,34; PD,130; bigamie (două soţii deodată) GM 1852,56; digamie CCM,65. (Cf. lat. bigamia, germ. Bigamie, fr. bigamie, ngr. bigam…a).
    BIJUTERIE s. bijuterii (zariflicuri de aur) AR 1833,4; BFO 1833,195; bijuterii (odoară de aur) AR 1834,104; bijuterii (scule) INB 1857,12; bijuterie FMIL 1847,144; BEC,383; CA 1861,119; PD,130; bigiutărie LMG,47. (<fr. bijouterie).
    BIL s. (Jur.) bil AR 1832,196; RB,199; StDR,35; GM 1854,4; R 1857,nr.34,1; R 1858,93; bil (legiuire) AR 1834,80; bilul, adecă proiectul de lege RB,nr.3,3; bil (lege) SCC I,88. (<fr. bill).
    BILANŢ s. 1. („raport, comparaţie, cumpănă”) bilanţul sau cumpănul cel asemenea MIU,225,cf. şi 254,427; bilanţă BR 1829 II,14; BCA,638; bilanţă (cumpănă) GT 1838,16; bilanţ FMIL 1840,280; FMIL 1844,43; GLC,XXIII; StDR,35. 2. (Fin., Comerc.) bilanţă CL I,98; închierea (bilanţa) CL II,359; cumpăna sau bilanţa RIP I,64; bilanţ GC VII,187r; ROB,100,176; CPI,anexă 2, 42; GTN 1835,14; NPC,XIX,6,15; ROI2 IV,6; RB,392; CCB,50, 62; BFO 1843,102; BGO 1844,190; FMIL 1844,208; JDS I,18,119; pe la 1845 forma era frecventă; bilans ROI2 VIII,19; AR 1839, 140; bilanţo JDS II,435; bilan IFM,21. 3. („situaţie finală, rezultatul unei acţiuni”) bilanţ MSR,47; bilanţă Prop,307. (Cf. germ. Bilanz, it. bilancio, fr. bilan).
    BILET s. Vezi Împrumut.I,p.44. Cf. şi 1. („scrisoare scurtă”) bilet RMB,54v; DAB,50r,198v; IRV,145v; MCB,142; MGD,19v; GPE,60; VFE,54; VSC,42; DTN,4; MPE,109; KMP,131; RB,nr.8, 3; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; bileturi dulci MPG,12; bile-du AsF,90,135. 2. („invitaţie, permis”) bilet [de intrare] CR 1829,32; bilet AR 1830,185; MBE,40; RSM,32r; GTN 1835,14,16; DCN, 97; RB,213,367; FL,22; bilet de poftire BFO 1833,194; bilet [de loterie] AR 1834,104; RB,283,307; BFO 1843,52; bilet de chemare FL,48; bilet la delijanse CA 1860,125. 3. (Fin., Comerc.) bilet DTN,42,102; CCB,104; C,4; bilet la ordin CCB,19,47; PDC,26, 79; BEC,4,44; bilet la domiciliu BEC,256; bilet la portor BEC, 258; bilet de bancă SIT,263; SCC I,170. 4. („înscris, scrisoare prin care se anunţă ceva, se confirmă ceva etc.”) bilet CR 1829,14,300; CR 1830,172; AR 1830,376; CR 1831,13; AR 1831,175; GC VII, 186v; ROB,64,176; CPL,51; LOA,30,31,32,98; BFO 1833,77; RO, 12; RSM,24r; ELS,15; ROI2 III,75. (Cf. fr. billet şi billet doux, germ. Billett).
    BILIARD s. Vezi Împrumut.I,p.44. Cf. şi biliar BDL I,276v; bileart AR 1830,82; FDA,126; CA 1851,90; BMN I,51; biliard GC VII,186v; VVP,18; CD,23; CA 1848,49; StDR,35; PEG,159; RL,8; R 857,nr.29, 4; PBV,46; PD,131; biliart SIT,19,20,23,107; CA 1856,50. (Cf. fr. billard, ngr. mpili£rdo, germ. Billard).
    BIOGRAF s. viograf GC II,41r; biograf BDL I,278v; BDC, 82; CIRA,216; VVP,18; FMIL 1840,241; HP,XII,XXXI; StDR,36; CA 1861,14; PD,132. (Cf. fr. biographe, germ. Biograph, ngr. biogr£foj).
    BIOGRAFIC adj. viografíc, viograficesc GC II,41r; biograficesc FD I,45; biografic VVP,18; CA 1850,54; CA 1856,81; PBV, 46; PD,132. (Cf. fr. biographique, germ. biographisch, ngr. biografikÒj).
    BIOGRAFIE s. biográfie ISF,8; AR 1829,47; viográfie GC II,41r; viografie MN 1836,86; biografie NID II,182r,183r; MIR, 246; VPP,303; BDL I,278r; BPN I,3; AR 1829,19; BR 1829 I,49; AR 1832,12; CIRA,341; MN 1836,71; DAH,5; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; biografia (descrierea vieţii) IL 1840,46. (Cf. germ. Biographie, fr. biographie, ngr. biograf…a)
    BIROU s. 1. (Adm., „local în care se execută anumite servicii publice”) masa ministriei LVH,34r; masa paşaporturilor BFO 1833,180; masă ROB,76; ROI2 VIII,23; BGO 1840,23,76; biuro de comerţie AR 1835,6; biuro 1853,90; CA 1858,82; CA,1862,67; biurou, burou StDR,36,39; biuroul de mance CA 1853,90; biurou SSC,VIII; BMN II,98; GM 1854,179; Z 1856,nr.21,4; RIT,5,6, 7,22; CA 1860,125; PD,supl.V; birou BCI,83; 2. („masă de scris; încăperea în care se află masa de scris”) scritorio, scriitoriu JDS II,441; scritoriu NV,356; scriitoriu VO 1857,2; NPT,47; scritor PD,578; biuro CA 1850,93; biurou CA 1855,68; R 1857,nr.3,1; CA 1862,22; burou CEF,6. 3. („membrii unei adunări aleşi pentru a dirija lucrările”) biurou RAM,1,2; D 1859,148; D 1860,374. (Cf. fr. bureau, it. scrittoria şi scrittorio, rus. стол).
    BLAZON s. blazon, blazoane GC VII,240v; blazon R 1857, nr.2,2; blazonă PD,134. (<fr. blason).
    BLOC s. („blocadă”) bloc (împresurare pe mare) CR 1829, 77; bloc CR 1829,16; AR 1829,86; VHP,1; StDR,37; blocus (împresurare) CCB,140. (<fr. blocus).
    BLOCA vb. („a împresura; a asedia”) plocarisi IRV,76v; blocarisi (încungiura pe de aproape) IRV,120r; blocarisi (închide) AR 1834,192; îmbloca AR 1829,85; SHI II,12,21; blocui (închide) AR 1831,163, cf. şi 167; bloca (împresura pe mare) CR 1829,70; bloca (închide) CIRA,366; AR 1834,116,324; bloca (încungiura) AR 1834,151; AR 1837,3; bloca CR l830,15; GC VII,242v; AR 1837,160; BP,28; NV,60; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. bloquer, ngr. mplok£rw).
    BLOCADĂ s. blocadă (închidere) AR 1829,13; AR 1837,67; blocadă (încungiurare) AR 1832,90; AR 1834,256; blocadă AR 1829,76,182; CR 1829,233; AR 1830,36,89,118; CR 1830,63 bis; GC VII,242v; AR 1831,143; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (<germ. Blockade) .
    BLOCARE s. („blocadă”) blocare CR 1830,27; LIT,209; PBV,48; PD,134; blocarea continentală CA 1862,103.
    BLOND,-Ă adj., s. blond GC VII,242v; EP II,136; BDJE,149; LMS,20; BCP,36; SCC II,71,119; CMI,21,37,198; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; bălan (blond) HMV I,191; blond (bălan) BCI, 137; INB 1859,41. (<fr. blond).
    BLONDĂ s. („dantelă de mătase”) blond, blonduri GC VII, 242v; blondă VFD,36; blonduri RB,342; VFD,26; PCI,136; PD, 134. (Cf. fr. blonde, it. blonda).
    BLUZĂ s. GC VII,242v; PSE,284; PBV,48. (Cf. fr. blouse, ngr. mploàza).
    BOMBARDA vb. bombardisi VIC,23r,193r; bombardui AR 1829,72; AR 1830,78; AsAl,106; AsL,74; bombarda CR 1829,55, 145; CR 1830,131; GC VII,200v; StDR,37; TR 1854,56; T 1856, nr.4,1; PBV,50; CA 1858,85; D 1860,85; PD,135; bombărda AMIM,XXIV. (Cf. fr. bombarder, ngr. mpompard…zw).
    BOMBARDAMENT s. bombardament AR 1834,294; AR 1837,18; AsAl,105; AsL,74; StDR,37; PBV,50; bombardement IL 1840,46; bombardamînt Z 1856,nr.18,3. (<fr. bombardement).
    BOMBARDARE s. bombardisire VIC,143r, 151r; bombardire AR 1829,43; BAR II,146; bombarduire AR 1830,47,144; bombardarisire SPV,XII; bombardare CR 1829,80; PBV,50; D 1860,398.
    BOMBARDĂ s. GN,67v; BD I,127; CR 1829,18,80; AR 1829,132; AR 1830,78,118,144; GC VII,200v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. bombarde, ngr. mpomp£rda).
    BOMBARDIER s., adj. batalionul bombardirilor JNA,17; bombardiri AR 1830,123; CIRA,240; GG,142; FGE,50; bumbaragii (bombardieri) CR 1829,57; bombardieri AR 1830,192; vase bombardere CIRA,243. (Cf. fr. bombardier, rus. бомбардир).
    BOMBĂ s. („proiectil de bombardă, de tun”) bombe pl. GN, 116r; VIC,24r; AOS,113; AR 1837,60; INB 1857,15; D 1859,128; bombă VIC,218r; BDL I,286r; GC VII,201r; PBV,50; PD,135; boambă AR 1837,78; boambe CIRA 279; BCP,134; Z 1856,nr.2, 3; SAI,26; CA 1858,85. (Cf. lat. bomba, germ. Bombe, fr. bombe, ngr. mpÒmpa, it. bomba).
    BONETĂ s. bonet, boneturi GC VII,201r; bonet MBG,15; MDP,94; KMP,46,47; BCB,23; RMS,64; DIB,207,265; WCP,101; BEC,417; bonetă (căiţă) FMIL 1844,394; bonetă SCC I,204; GM 1854,120; RL,147; NPT,15,362; PBV,50; PD,135. (Cf. fr. bonnet, germ. Bonnet(t) şi Bonnette).
    BONJUR s. 1. („bonjurist”) domnul Neculai Cernescu [...], un bonjur cu plete lungi AMC,10. 2. („haină bărbătească largă”) bonjur StDR,37. (<fr. bonjour).
    BONJURIST s. RL,85,434.
    BONOMIE s. bunomie SMB I,92,141; RL,134; AVP,3; DCB IV,42; buonomie BC,54; bonomie (bunătate firească) CEF,129, cf.41; bonomie PIC,131. (Cf. fr. bonhomie, it. bonomia).
    BONTON s. bun ton GC VI,255v; AsF,75; CA 1855,174; TR 1855,28; bunton RB,nr.8,4; bonton CBD,19; CA 1848,60; SPB, 34. (<fr. bon ton).
    BORD s. (Mar.) BDJE,113; RL,404; Z 1856,nr.2,3. (fr. bord).
    BORDURĂ s. bordură (chenar) AR 1832,278; bordură GC VII,204r; CA 1848,22; StDR,37; SCC I,244; SCC II,132; PD,136. (<fr. bordure).
    BOTINĂ s. BP,196; SIT,79; StDR,37; DIB,252,345; INB 1859,122. (<fr. bottine).
    BOX s. pumnuit CIRA,XII; boxuit (pumnuit) AR 1839,351.
    BOXA vb. boxui (pumnui) AR 1837,91; boxa (a se bate englezeşte cu pumnii) BDJE,130. (<fr. boxer).
    BRAŢELET s. („brăţară”) braţeletă AR 1834,104; MSR,157; StDR,38; CA 1857,36; braţelet SCC I,270; braţelete MCL 1839, 523; AF,178; braţolete CIN,393; braţoletă RB,372; braceletă PD,136. (Cf. fr. bracelet, it. braccialetto).
    BRAŢETĂ s. (fam., în expresia a lua (a merge) la braţetă) te-oi lua la braţetă MDP,92; îl luă la braţeta RB,256; la brăţet VVP,21; la braţetă CA 1858,74. (<it. (a) braccetto, după braţ).
    BRAV adj., s. GIA II,38r; AR 1829,58,105; AR 1830,41,202; GC VII,244v; CIRA,3,121; SGR II,115; KUB,41; AR 1837,102; SHI II,152; NAP,1,9; PMG,19; KPA,6; DL,74; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (<fr. brave, it. bravo).
    BRAVA vb. BDJE,31; AF,75; BIP,79; NV,61; StDR,37; LS, 85; AAR,11,89; PLB,25; RMS,195; SMB I,72; ICI,40,156; PIC,17; PD,137. (<fr. braver).
    BRAVADĂ s. GC VII,244v; SMB II,533; PD,supl.V. (<fr. bravade).
    BRAVO interj., s. bravo VIO II,18r; GCA II,19v; BDT,223r; IFA,90v; KUP,30r; ASH,42; PVV,4r; MBV,35; GC VII,244v; SGR II,131; AR 1834,96; MSR,72; KMP,86; RB,nr.26,3; KPA,25; KCL,7; AFH,12; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; bravuri CR 1829,128; AIR I,85; brava StDR,37. (Cf. ngr. mpr£bo, fr. bravo, germ. bravo şi Bravo, it. bravo).
    BRAVURĂ s. bravură MDWS,436; BDL I,289r; AR 1829,6, 78,104; AR 1830,374,529; GC VII,244v; CR 1831,55; FTP III,169, 181; CIRA,122; GG,XV; AR 1837,7,120,202; NAP,19; SHI II,13, 44,136; RB,252; PMG,20; CDCE,219; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; brávură MIU,157. (Cf. fr. bravoure, germ. Bravour).
    BREŞĂ s. breşe (spărturi) AR 1829,57; breşă AR 1832,81, 218; AR 1837,365,376; AsMH,2; StDR,38; TR 1854,338; GM 1854,336,340; CA 1861,33. (<fr. brèche).
    BRETEA s. bretelă GC VII,250r; PD,137; trăgătorile (bretelile) [pantalonilor] PSE,357. (<fr. bretelle).
    BRIC s. (Mar.) bric CR 1829,11,109; CR 1830,157,355; AR 1831,102; VVP,20; BGO 1840,87; GPG,54; SIT,239,310; NV,61; brig AR 1829,5,50,66; AR 1830,65,124; AR 1834,299; AR 1837, 21,175; RCM,77; CA 1853,L; brigă, brică GC VII,250r. (Cf. fr. brick, germ. Brigg, engl. brig).
    BRIGADĂ s. (Milit.) brigade pl. DSM,9; DSM2,10; AR 1830,144; CA 1852,XXXVI; brigadă BDL I,290r; BD I,132; CR 1829,164; AR 1829,74; CR 1830,62 bis; AR 1830,224,378; GC VII,249v; AR 1834,76; RB,nr.3,1; FL,67; VVP,20; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; brigadă (ceată) AR 1830,61; brigată CR 1829,22. (Cf. fr. brigade, germ. Brigade, rus бригада, it. brigata).
    BRIGADIER s. (Milit.) brigadir CDG,69r; FLG,59; BD I, 132; AR 1837,103; brigader NB,7; brigadiriu BDL I,90r; StDR, 38; brigadier sau brigadir GC VII,250r; brigadier VVP,20. (Cf. fr. brigadier, rus. бригадир, germ. Brigadier).
    BRIGAND s. brigant MRC,76; WAM,87; DIB,482; PD,138; briganţi (hoţi) AR 1839,111. (Cf. fr. brigand, it. brigante, germ. Brigant).
    BRIGANDAJ s. brigandagiu MEN II,137; PD,138. (<fr. brigandage).
    BRILIANT Vezi Împrumut.I,p.44. Cf. şi 1. s. („diamant şlefuit”) briliant GSP II,158; BDL I,290r; LB,66; CR 1829,100; AR 1829,180; GC VII,249v; CR 1831,23; GG,141; MSR,101; VVP,20; BGO 1840,10; VFD,31; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; brilant SIN,28; GSP II,144; SPBA,88; CIRA,142; AR 1834,38,104; FD I, 45; CA 1847,70; AF,45; CA 1852,79; BCP,145; SCC I,36; Z 1856, nr.8,3; berliant BR 1829 I,48; berliant, briliant PBV,44,52; brilian CN,36. 2. adj. („strălucitor”) brilant AR 1834,294; MN 1836, 51; RB,nr.2,2; MCL 1838,191; BDJE,139; FMIL 1847,160; CA 1848,6; GRR,226; SCC I,230,231; CA 1855,27; Z 1856, nr.19,2; CEG,76; INB 1859,106; CA 1862,80; brilăntos FMIL 1847,8; briliant PCI,135,148; BMN II,63; SCC II,368; BIN,13; BCI,136; VO 1857,5; PIC,72; PD,138. (Cf. fr. brillant, it. briliante, germ. Brillant şi brillant, rus. бриллиант şi брильант).
    BROŞURĂ s. broşură GC VII,252v; ELS,40; GTN 1836,93; ECS,103; AR 1837,122; MPE,IV; RB,253; FL,40; MCL 1838,153; FMIL 1844,375; SCMI,IX; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; broşiură AR 1837,345; PD,138. (<fr. brochure).
    BRUN adj. brun (sur închis) IL 1841,389; brun AAR,94; BCP,12; WAM,43; CMI,21,95,197; DILB III,215. (<fr. brun).
    BRUNET,-Ă, adj., s. bronet CIN,54; SIM,140,151; brunet SIT,4,37; BPB,9; StDR,38; BCP,1,2; SCC II,35; ICI,168; CA 1859,39; PD,supl.V; brunetă (castanie) CEF,183; brunetă (oachişă) CA 1856,42. (<fr. brunet).
    BRUTAL adj., s. brutal MIU,6; CCF,67,70; MEN II,203; AF, 5; SIT,70,104,207,245; StDR,39; CA 1851,17; BCP,96; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; brutalul (grobianul) FMIL 1840,104; brutalul noată-n crimă FMIL 1847,132. (Cf. fr. brutal, lat. brutalis, germ. brutal).
    BRUTALITATE s. brutăţie SHI II,18; brutalitate SMA,12; BP,XIV; StDR,39; SMB I,57; SCC I,91; CA 1855,106; DIB,13; NPT,263; GCB II,190; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; brutalitate (bărbărie) CA 1856,69. (Cf. fr. brutalité, lat. brutalitas).
    BRUTĂ s. bruţii, adecă dobitoacele cele mai mari SIN,51; brută SHI,XIX; StDR,38; brute pl. DFL,204; ICI,17. (Cf. lat. brutum, fr. brute).
    BUCHET s. bochetă RA,69; buchet EGRM,36v; EGR,95; CR 1830,302; AR 1830,79; GC VII,210r; SPV,115; FEA,58; AR 1834,251; MBG,60; RB,380; VFD,36; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. bouquet, germ. Bukett).
    BUCHETIERĂ s. DL,355,363; ASLI,86; R 1857,nr.9,1. (<fr. bouquetière).
    BUCLĂ s. buclă GC VII,213v; HP,53; BDJE,69; BP,98,168, 197; AF,34; SIT,128; LMS,21; BPB,10,13,50; SCC I,21; PCI,136; bucle (zulufi) AR 1838,246. (<fr. boucle).
    BUCOLIC adj. bucolicesc sau gheorghicesc EBG,123v; bucolicesc FD I,86; vucolic PIU I,261; bucolic BD I,136; BRD,113; BAR I,84; DILB I,191; CA 1861,72; PD.supl.VI; bucolíc GC VII, 210r. (Cf. lat. bucolicus, ngr. boukolikÒj, germ. bukolisch, fr. bucolique).
    BUDINCĂ s. butincă VSN,300r; SIT,201; pudingă, butingă GC V,l60r; budincă SMA,127; DRB,101,116,205; SCC I,34. (Cf. ngr. (m)pout…gka, fr. pouding şi pudding).
    BUDOAR s. budoar DE I,312; BP,196; SIT,63; R 1857,nr. 23,4; buduar AF,34; budoriu DIB,254; DCB II,255; DCB IV,44. (<fr. boudoir).
    BUFON s., adj. bufon MCB,145,163; CR 1830,4; AR 1830, 94; GC VII,228r; AsP,141; GTN 1836,96; KMP,81; AR 1837,43 bis; KPA,36; AsF,79; NV,61; StDR,39; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; bufoni (mascaragii) CIRA,110; bufon (măscărici) AR 1841,140; bufon (soitar) Z 1856,nr.17,4. (<fr. bouffon).
    BUFONERIE s. bufonerie GPE,6; CIRA,152; GTN 1856,96; MEN I,25; SIT,346; NV,61; D 1858,16; PD,139; bufonărie SCC II,199; LIT,337. (<fr. bouffonnerie).
    BUGET s. buget AR 1829,143; CPL,53; BFO 1833,48,68; LOA,35,65,90; ELS,21; RB,nr.19,2,304; VVP,22; FMIL 1844,54; AsE,24; ROB2,547,565,621; SSC,141; RL,433; Z 1856,nr.23,4; RAM,14; C,15; LG,9; APS,46; PBV,58; buget (budget) RIP I,77; budget AR 1830,77; GC VII,228v; LOA,6,90; ROI2 III,70; RB,nr. 22,3; SMR I,26; BFO 1843,115; BGO 1844,26; MID I,200; AsE, 22; FMIL 1847,58,59; ROB2,666; SIT,150; BIP,219; SSC,176; Z 1856,nr.7,3,nr.20,3; NRC,IX; C,4,38; R 1857,nr.27,4; D 1858,3,12; DCB,7,97; RIT,17,18; RF,4,12; PD,139; budget, buget StDR,39; biudje AR 1831,15; ROI2 III,30; biudjeua (socoteala) AR 1831, 163; biudjeua (sămile) AR 1832,122; biudgé RSM,31v,37v; biudgiaoa, biudjiaoa RSM,20r; budje BFO 1833,147; biudge (socoteală cu tahmin) BFO 1833, 31; biudgele AR 1837,22; budge, budgeua ROI2 III,105; starea budgelii ROI2 III,127; budgea ROI2 III,105; budgeoa AOD,53; buge BFO 1833,50. (Cf. fr. budget, germ. Budget).
    BULĂ s. („pecete pe un act oficial; act emis de papă, întărit cu pecete) NID II,36v,47v,70; TD III,229; MIB,89,249; GC VII,213v; FL,100; MID I,60; StDR,39; KOS,XXI; RL,97; AVP,3; PD,140. (Cf. lat. bulla, fr. bulle).
    BULETIN s. 1. („publicaţie periodică; jurnal, gazetă”) bulitină (novele) IRF,27; bulitin IRF,34,35; AR 1829,30,235; buletin CR 1829,241; GC VII,214r; CR 1831,44; ROB,80; CIRA,V; VVP, 22; CN,52; StDR,39; AsT,33. 2. („scurtă comunicare oficială; anunţ; raport”) buletin VPB,10; CR 1830,87,265; AR 1830,142; CIRA,428; LOA,102; AR 1837,29,212; RB,382; CCB,110; BIP, 28; SMB II,436; TR 1854,60; JA,9; RAM,1; bulitin AR 1829,121. 3. („articol sau rubrică cu noutăţi într-o publicaţie periodică”) buletin MID I,144; T 1856,nr.3,2; C,14; JA,101; PD,140. 4. („hîrtie pe care sînt scrise numele candidaţilor, la o alegere”) buletin ROB,13; C,21; PD,140. (Cf. fr. bulletin, germ. Bulletin).
    BULEVARD s. 1. („bastion; zid de apărare”) bulevart GC VII,213v; bulevard VAA,31; BPA,13; MID I,145; LIT,210; ASLI, 305; PD,140; bulevarde (tării) CA 1861,95. 2. („stradă largă”) bulevard CR 1830,242; ROB,53; AR 1834,315; RB,nr.26,2,256; StDR,39; RL,245; TR 1855,12; T 1856,nr.2,4; R 1857,nr.3,4; bulvare (preumblări) AR 1830,337. (<fr. boulevard).
    BURG s. burguri sau sate GIA II,18r, cf. şi 22r; burg DAB, 35r; NV,401; DILB I,191; BC,11,70; BEC,XLV; PD,140; burg (tîrguşor) AR 1835,7; burguri seau casteluri spre a se apăra SHI II,101; burg (mahala) AVP,4. (Cf. fr. bourg, germ. Burg).
    BURGHEZ s. burghez NV,61; RMS,70; WAM,68,165; SMB I,6; burgez SMB II,375; GCB II,190; R 1858,34; DCB II,245; PD, 140. (Cf. it. borghese şi borgese, fr. bourgeois).
    BURGHEZIE s. burghezie NV,61; C,17; burgezie LIT,325, 340; GCB II,190; T 1857,nr.24,1; R 1857,nr.32,1; C,30; BEC, XLV; PD,140. (Cf. it. borghesia şi borgesia, fr. bourgeoisie).
    BURLESC adj., s. GC VII,221v; GTN 1836,50; SCC I,109; RL,195; CA 1857,61; PD,supl.VI. (Cf. fr. burlesque, it. burlesco).
    BURSĂ s. 1. (Fin., Comerc.) borsă GIC,127; burză (locul unde să adun neguţitorii) AR 1829,18; burză (bancă) AR 1835,89; burză AR 1834,255; AR 1837,131,241,247; IL 1840,16; TR 1854, 3; bursă, borsă GC VII,221v; bursă CR 1830,147; AR 1831,182; RB,nr.31,2; AR 1839,202; CCB,18,19,110,120; CDCE,17; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; bursă (scaunul bancului) AR 1830, 343; bursă (zărăfii) GPE,1; bursă, bersă StDR,39; berză SR,51; bersă FMIL 1840,31; RIP I,65,167. 2. („pungă, sac mic pentru bani”) bursă (pungă) SIC,57; bursă GC VII,221v; PD,140. (Cf. fr. bourse, germ. Börse).
    BUST s. bust BDL I,303v; CR 1830,60 bis; AR 1830,501; GC VII,223v; CIRA,395; MCL 1838,3; MCL 1839,250; BP,111; NV,61; LS,74; LIT,43,113; C,19; CA 1861,20; PD,supl.VI; buste (portreturi pănă la brîu) AR 1832,388; buste (chipuri de marmură) AR 1839,241; biust (un cap de marmură păn’ la piept) AR 1834,223; biust RL,122; bustă StDR,39, SCC I,237. (Cf. fr. buste, it. busto, germ. Büste).
     
     
C
     
    CABRIOLETĂ s. cabrioletă GC III,64r; SMB I,34; SMB II, 506; DIB,490; DCB VI,79; PD,336; cabriolet AR 1834,282; GTN 1836,58; RB,314; AR 1844,61; StDR,120; cabriolete TR 1855,12. (<fr. cabriolet).
    CACOFONIE s. cacofonia, adecă reaua glăsuire BTG,34r; cacofonie GC III,11v; SGR III,44; GRN I,57,80; VVP,54; IGE,322; PBM,73,74; NV,68; RL,348; NPT,303; PBV,155; D 1859,124; PD, 337; cacofonie sau reasonare SGR II,127. (Cf. fr. cacophonie, ngr. kakofwn…a).
    CADASTRU s. catastru CAB,5; FMIL 1844,44; StDR,127; cadastru AR 1830,369; cadastr, cadastru GC III,64r. (Cf. germ. Kataster, fr. cadastre).
    CADENŢĂ s. 1. (Versif., „rimă”) cadenţie EBG,122r; FTP I, 46; rime (cadenţii) FL,5; cadenţă FMIL 1844,369; PD,336; cădinţe sau rime FMIL 1844,203,366; rimă sau cădinţă FMIL 1844, 303; cădinţă FMIL 1844,205,357,369; cadinţă, cadenţă NV,68. 2. („repetare ritmică a unor sunete sau mişcări”) cadenţie FTP I,46; cadanţă ELS,39; MGB,15; cadenţă MPG,45; AS,pf.; VHP,226; SCMI,117; PBM,132; ASI,5; BP,XIII; SIT,5; LS,95; StDR,120; pe la 1850 forma era frecventă; cadinţă, cadenţă NV,68; cadinţă APS,6; tact (cadans) SRI,17; cadans (tact) SRI,52. (Cf. lat. cadentia, fr. cadence, it. cadenza, germ. Kadenz).
    CADENŢA vb. cadenţa, cadinţa NV,68. (<fr. cadencer).
    CADENŢARE s. armonioasa cadenţare a vîslelor SCC I, 231.
    CADENŢAT adj. mişcare cadenţată BDJE,50; joc cadenţat CMI,171; cadinţată, cadenţată NV,68.
    CADET s. (Milit.) cádet NB,6; cadet LB,82; GIC,195; CR 1829,56; AR 1829,42,50; GC III,64r; RO,20; CIRA,320; BFO 1833,78; AR 1837,285 bis; KMP,141; BFO 1838,57; FMIL 1840, 384; SRM,V,171,196; StDR,120; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Kadett, rus. кадет, fr. cadet).
    CADRIL s. (Cor.) cadril GC III,64r; VVP,54; VFD,43,44,57; API,113; BFO 1843,219; StDR,120; PBV,155; DCB III,37,38; cuadril PBV,196; PD,383. (<fr. quadrille).
    CADRU s. 1. („tablou, pictură, desen”; fig.) cfadru HEA,161; cadru MAM,24v; RIM,86; DAB,116r; SPBA,89; DLG,92; AR 1829,35; AR 1834,285; cadră DAB,89v; GIC,78; GC III,62v; BIF, 15; PBV,155; cadre pl. MII,26; DAB,63v; MRP,39; MCB,134; GIC,73,77; POC,26r; AR 1829,171; AR 1830,357; SPV,110; AR 1834,67; MSR,67; ROI2 VI,21; AsL,57; PME,16; cadruri CPI,73. 2. („ramă”) cadru GTN 1836,57; StDR,120; cadră (ramă) FMIL 1844,395; cadră BMN II,31. 3. („spaţiu; limite”) cadru MN 1836, 41,63; MID I,276; DFL,98; AGI,pf.; RMS,20,245; CFZ,63; CA 1855,19; ASLI,146; BEC,VII. 4. (Milit.) cadru CR 1830,153; cadre pl. BPA,20; ROB2,621; RL,154; Z 1856,nr.4,3,36,4; D 1858,6. (Cf. fr. cadre, it. quadro).
    CAIET s. trătaji pl. VIC,240v; tetradiu PAFR,37; caietă AR 1837,76; BIP,12; caiet AR 1837,318 bis; CD,10; caiet, trătaj StDR,121; caiete (tetraje) AR 1840,20; caiete MEN I,72; caieturi SCC II,175; caieu, cuatern PD,337. (Cf. fr. cahier şi quaternion „caiet cu patru foi”, ngr. tetr£dion, rus. тетрадь).
    CALAMITATE s. calamitate IFM,4; EV,XXXVIII; NV,69; StDR,121; CA 1854,15; RL,141; Z 1856,nr.35,3; LIT,216; NPT, 357; BCI,111; R 1857,nr.27,4; JA,129; INB 1857,26,37,50; calamitate (nenorocire) CA 1855,2; AVP,4. (Cf. fr. calamité, lat. calamitas).
    CALIBRU s. calibrul (mărimea gurii) tunurilor AR 1831,76; tunuri cu calibru (măsură) mai gros AR 1832,81; calibru GC III, 18v; NV,70; StDR,121; GM 1854,41; Z 1856,nr.5,3,nr.17,4; PBV, 156; PD,337; calibrul ţevii udului KMA,337; calibru (lărgime) StFE,49. (<fr. calibre).
    CALIFICA vb. 1. („a atribui o calitate; a caracteriza”) cuali-fia, cualifica GC III,155r; cualifica EP II,30; SMB I,39; califica MEN II,228; DFL,4,65; GLC,XIV; BDJE,46; FMIL 1847,58; NV, 69; PDC,67; SSC,116; RMS,97; RL,148; C,6,18; R 1858,154; califia BRA,51; cualifia, califica PD,384. 2. („a dobîndi o calificare”) califica KOS,XI; TR 1854,33. (Cf. fr. qualifier, it. qualificare, lat. qualificare).
    CALIFICARE s. CFZ,32; BEC,4.
    CALIFICATIV adj. (Gram.) [adjectiv] calificativ GR,14; PGR,15,17; CDR,25; AGI,8,24; NV,69; GR12,21; CFZ,123; PTP, 4; cualificativ GC III,155r; EP II,72; PD,384; însuşitor CGF,24. (Cf. fr. qualificatif, it. qualificativo, lat. qualificativus).
    CALIFICAŢIE s. cualificaţie GC III,155r; PFM,42; calificaţie DE I,281; SIT,273; NV,69; RL,174,414; cvalificaţie, calificăciune StDR,129. (Cf. fr. qualification, lat. qualificatio).
    CALIGRAF s. BR 1829 II,63; GC III,18v; CD,86. (Cf. fr. calligraphe, germ. Kalligraph).
    CALIGRAFIC adj. caligraficesc BTGO,12r; MPI,208. (Cf. germ. kalligraphisch, fr. calligraphique).
    CALIGRAFIE s. caligrafia, adecă meşteşugul de a scrie neted SPP,4; scrisoare frumoasă (caligrafie) CTD II,202; PAFR,56; frumoasa scrisoare DMS,f.t.; CTT,172; scrisoare frumoasă DMS,4; frumoasa scrisoare (caligrafia) MPI,28; caligráfie BDL II,478r; CR 1829,40; CR 1830,338; caligrafie DO,pf.; BD I,152; PAFR,56; AR 1829,142; CR 1830,264; GC III,18v; BFO 1833,82; LOA,77,118; RSM,9r; TGA,1; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. caligraphia, germ. Kalligraphie, ngr. kalligraf…a, fr. calligraphie).
    CALOMNIA vb. calumnii BEM,261; calomnia DL,91; FMIL 1844,315; MEN II,183,221; SIT,360,353; BIP,43; NV,70; CA 1848,95; RMS,10; SMB I,159,222; pe la 1850 forma era frecventă; calumnia (cleveti) CA 1851,59; calumnia StDR,122; DIB, 288; C,149. (Cf. fr. calomnier, lat. calumniari).
    CALOMNIATOR s. NV,70; LS,49; Z 1856,nr.19,2; LIT,107; D 1860,415; PD,338. (<fr. calomniateur).
    CALOMNIE s. calumnie (clăvătire) CV,37; calúmnie MTM II,123; calumnie BEM,261; PFBA,655r; SGR II,149; MF II,102v; AsF,82; StDR,122; CA 1852,XVIII; AsPR,43; RL,415; calumnie (clevetire) CA 1851,2; CA 1855,3; calomnie GTN 1836,86; SCMI, XI; FMIL 1844,258,315; MEN II,153; ASI,67; BDJE,12; SIM,86; CA 1848,95; KDP,74; NV,70; LS,48,98,101; pe la 1850 forma era frecventă; calomniile (sau pîrele) CEF,104; calomnie (clefetire) AVP,4. (Cf. lat. calumnia, fr. calomnie).
    CALOMNIOS adj. calomnios NV,70; calumnios TR 1854, 243. (Cf. fr. calomnieux, lat. calumniosus).
    CAMARAD s. camarad GC III,23r; AR 1831,11; AR 1837, 17; MEN II,173; BGO 1844,357; FMIL 1847,238; BDJE,123; SIT, 50,58,94,111; NV,70; NC,9; LS,8,55; pe la 1850 forma era frecventă; camerad AR 1834,158,180; AR 1835,65,170; MCL 1839, 243,245,398; FMIL 1840,384; CA 1858,38, 72. (Cf. fr. camarade, germ. Kamerad).
    CAMARADERIE s. camarazie GC III,23r; camaraderie RL, 183. (Cf. fr. camaraderie).
    CAMERĂ s. 1. (Adm., Jur.) cămara páirilor IE,189; cămară GN,43r; RIP I,74,199; R 1857,nr.2,1; cameră GN,85v,123v,254v; camera deputaţilor CR 1829,8,32; AR 1829,76; AR 1830,213,361; AR 1834,57; MN 1836,22; AR 1837,35; RB,nr.5,2,nr.6,2,nr.9,2, 150; AR 1844,10; camera comunilor CR 1829,39; AR 1829,51; RL,346; camera pairilor MEN I,59; camera lorzilor RL,346; camera legislativă VO 1857,10; cameră FMIL 1844,316; FMIL 1847,69; BIP,46; PDC,30; D 1858,2; SPB,294; D 1860,86; PD, 338; casa deputaţilor AR 1830,50. 2. (Fiz., Tehn.) cămară întunecoasă GF,32v,64r; cămară întunecoasă (camera obschiura) AOS, 77; cameră obscură GC III,23v; CFZ,39; cameră lucidă NV,70; cameră neagră, cameră clară PFM,468. 3. („odaie, încăpere într-o casă”) cameră VIO II,16r; CR 1830,403; GC III,24r; CDCE,38; BCD,66; StDR,122; PFHM I,29; BCB,18; BCP,25,57; PLB,27; BMN III,11; DIB,241; PBV,157; PD,338. (Cf. ngr. k£mara, lat. camera, germ. Kammer, it. camera, fr. caméra). 
    CAMERIER,-Ă s. camardiner DC IV,160r; camarier DC II, 156v; TB,61v,62r; MCB,90,95,166; GC III,24r; VSC,30,31; KGO, 10; AR 1837,189; KMP,131; RB,350; KPA,2,28; MCL 1839,376; CN,42; MMP,88; BDJE,154; camarieră TB,41v,98v,248r; AR 1837,68; MCL 1839,365; BDJE,146; AR 1844,18; StDR,122; CA 1854,131; camerier GAT,77; GC III,24r; KGO,46; camerariu, camerarie DILB I,192; cameristă SIT,237; SCC I,222; SCC II,19; DCB IV,47. (Cf. ngr. kamarišrhj şi kamarišra, fr. camérier, camérière şi camériste, it. cameriere şi camerista, germ. Kammerdiener).
    CAMPANĂ s. clopotele (harîngurile, campanele) RS,10; RS2,10; campană (clopot) TAI,31; MAA,129; campană DILB II, 206; GCB II,191; SPB,227. (Cf. lat. campana, it. campana, fr. campane).
    CAMPANIE s. (Milit.) campanie PCA,11r; CDG,61r; VIO I, 56v,60v; VIO II,37r,42r; BPN II,270; CR 1829,185,248; AR 1829, 104; LME,103; GC III,24v; CIRA,4,405; KGO,18; KCL,10,18; CDCE,48; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; campanie (oştire) CR 1829,146; AR 1829,70; campanie (război) AR 1831,86; AR 1834, 312; AR 1837,311. (Cf. fr. campagne, it. campagna, rus. кампания, germ. Kampagne).
    CAMPION s. 1. („apărător, sprijinitor, protector”) campion BPA,13; FMIL 1844,315; KOS,XXIX; RL,54,141; LIT,39; ASLI, 308; VO 1857,8; R 1857,nr.39,3; D 1860,101; campioni (apărători) CA 1856,32. 2. („luptător, viteaz”) campion NV,71; PD,339; şampion StDR,302. (Cf. fr. champion, it. campione).
    CANALIE s. acei canali OC II,48r; canale, pl. canali GC III, 24v; canalie HMN,117; CDCE,31,58; NV,71; SSC II,330; DIB, 349; NPT,33; PBV,158; PD,339. (Cf. fr. canaille, it. canaglia).
    CANAPEA s. canapeu LB,92; canapea GIC,28; VVP,54; StDR,123; CA 1852,75; NPT,42; ASLI,141; CA 1857,53; PBV, 158. (Cf. ngr. kanapšj, fr. canapé, germ. Kanapee).
    CANCELAR s. (Adm.) Vezi Împrumut.I,p.45. Cf. şi canţelares CMP,1; cănţălariuş CMS,5; canţelariuş RDN,3; RPL,17; cartofilax sau canţelarius BI,11; canţelarius MIR,139; CML,4; RAF, 4; cănţălar NIU,269r; LB,92; canţaleriu NIU,270r; cănţelariu DSM2,9; canţelar(iu) MIR,111; GAT,66; TSVM,67; BRD,104; AR 1829,5,51; BAR II,60; CIRA,271; AIR I,XIV,143; MF I,46v; SR,16; AR 1837,356; FD I,45; HMN,12; VVP,55; BFO 1843,280; SSC,53; canţelar, cancelar GC III,27v; cănţelar PBV,208; canţeler(iu) JNA,37; CR 1831,3; AR 1837,57; HMN,71,82,87; cancelar(iu) BD I,155; GT 1838,12; DFL,190; CA 1851,XII; CA 1852, XXXV; CA 1857,10; LMG,16; canţelariu,cancelariu PD,340; canţelier CR 1829,180; CR 1830,105; CR 1831,8; BGO 1844,407; cancelier BGO 1840,306; şanselie AR 1835,6; AR 1837,52. (Cf. lat. cancellarius, magh. kancellar şi kancellarius, fr. chancelier).
    CANCELARIE s. Vezi Împrumut.I,p.45. Cf. şi canţalarie PDJ,3; CP II,213; CR 1829,48,142,231,271; CR 1830,57 bis; RO, 35; ROB,71; LO,7; canţalerie CDG,47r; IEI,70r; BFO 1833,192; canţilarie NID II,99r; cănţălărie CAB,4; BRD,88; cănţălăríe FLG,44; MIB,156,340; RA,9,34,39; cănţelăríe DSM2,9; LB,92; cănţălerie AR 1829,67; KDP,69,73; cănţelarie PBV,208; canţelarie ME,197,608; CNB,32; MCB,59; TSVM,78; GIC,211; CR 1829,63,321; AR 1829,75; CR 1830,34; AR 1830,375; GC III,27v; ROB,33,55,100; LOA,3,22,62,67,91; CTT,174; GG,215; ECS,35; MN 1836,7; SR,27; FD I,22; RB,nr.1,2,140,320; MCL 1839,245; BGO 1840,103; forma era folosită sporadic pînă spre 1860; canţelerie AR 1829,64; AR 1830,85; CIRA,249; BFO 1833,52; SGR II, 125; ROI2 III,8,25,56; AR 1837,110; CD,7,105; BFO 1843,115, 184; SCMI,XII; AOD,III,28,57,78; forma apare sporadic pînă spre 1860; canţilerie BFO 1833,191; RSM,17r,18v; VFD,51,62; CA 1853,XLV; RIT,24; cancelarie FL,27; BGO 1840,44,93; CCB,10, 63,221; MID I,146; BG,2; TR 1854,3; LG,10; D 1859,152; BEC, 75; PD,339; cancelerie RMS,114; GM 1854,1,2. (Cf. lat. cancellaria, magh. kancellaria, rus. канцелярия, fr. chancellerie).
    CANCELIST s. („funcţionar de cancelarie”) Vezi Împrumut.I, p.45. Cf. şi canţalist LVH,80v; canţelist PFBA,644v,653r; TAI, 27; GMSP,26; CDA,193; VPP,350; CR 1829,231; AR 1829,165; GC III,27v; BFO 1833,140; MAR,106; CD,17; FMIL 1847,52,191; cănţelist PFBA,654r; DSM2,9; canţelistă m. BI,11,16; cănţăliştă m. LB,92; scriitor (cancelist) FMIL 1844, 172; cancelist RMS, 309. (Cf. lat. cancellista, magh. kancellista, germ. Kanz(e)list).
    CANDIDA vb. candidălui DOA,45. (<lat. candidare).
    CANDIDAT s. candidat UB,28; NID II,137v; MIB,333; TF, 451; GSP I,172; RA,27; VPP,366; CSM,256; CR 1829,238; AR 1829,187; CR 1830,139,355; AR 1830,46; ROI,12; CPL,68; GC III,29r; ROB,7,188; BAR II,14; BFO 1833,36,138; LOA,1,62,94 100; RSM,20v; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; candidaţi (ipopsifi) CR 1829,278; candedat BD I,156. (Cf. lat. candidatus, germ. Kandidat, fr. candidat, ngr. Øpoy»fioj).
    CANDIDATURĂ s. ipopsífie FNC,36r; candedaţie BD I, 156; candidăţii pl. GT 1838,5; candidaţie FMIL 1844,150; FMIL 1847,52; GLC,86; candidatură ROB2,583; GM 1852,47; LIT,25, 40,62,373; D 1858,9; PD,339. (Cf. lat. candidatio, fr. candidature, ngr. ØpoyhfiÒthj).
    CANTATĂ s. (Muz., Lit.) MRP,pf.; GPE,18; GC III,26v; BP, 142; AF,146; FMIL 1847,90; DIB,214. (Cf. fr. cantate, it. cantata).
    CANŢONĂ s. (Lit.) canţoane pl. C,189; canţonă CA 1861, 132. (<it. canzona).
    CANŢONETĂ s. (Lit., Muz.) canţonetă CR 1829,159; ADL, 158; D 1858,16; şansonetă R 1858,149; canţonetă, şansonetă PD, 340. (Cf. it. canzonetta, fr. chansonnette).
    CAPABIL adj. Vezi Form.term.şt.,p.163. Cf. şi [inima] ar fi capeaţă de nestetorie CV,29; capabil FMIL 1844,201,325; IFM,6; BDJE,120; AF,61,73,169; SIT,18,19; BG,VII; LS,11,22; StDR, 124; pe la 1850 forma era frecventă; capace DFL,177; SIT,29; BIP,33; capabil, capace NV,71; PD,340; capabl RMS,354. (Cf. lat. capax şi capabilis, it. capace, fr. capable).
    CAPELĂ s. (Vestim.) capelă DIP,23r; VIO II,16v; DAH,10; CD,22; BFO 1843,187; StDR,124; RMS,64; SCC I,125; GM 1854, 120; RL,100,147; INB 1857,42; NPT,34,287; PIC,34; capelă (pălărie) BIN,161; capel SPBA,28; CA 1860,115. (Cf. ngr. kapšllo şi kapšlon, it. cappello).
    CAPITAL adj. Vezi Împrumut.I,p.45. Cf. şi 1. („de frunte, principal; important; esenţial”) casele de vamă cele capitale AOV, 1; oraşul capital CR 1829,12; verbul capital GRN II,55; eroare capitală DFL,188; capital SRM,39,40,41; SRI,257,262; BRA,257; PD,341; capitalnică cetate IRF,35; SPT,140; capitalnice puncturi IRF,88; o parte căpetelnică a împărăţiei BAR II,60; căpetelnică regulă CTT,235; cetatea căpetenească RIP I,79. 2. („care priveşte existenţa, viaţa”) vinovăţie de cap APC,43v; pedeapsă de cap APC,48r; sentenţii capitale BAR II,57, cf. şi 102; vină capitală LOA,64; pedeapsă capitală BCD,244; crimă capitală LIT,86, cf. şi 240; PD,341. 3. (Ortogr., Tipogr.) slovele cele capitale sau mari GR,81; [literă] capitală HGL,3; SRI,29; GR12,92; SCC II,91; PBV,159; PTP,74; PD,341. (Cf. lat. capitalis, germ. kapital, fr. capital).
    CAPITALĂ s. Vezi Împrumut.I,p.45,46,74 şi 109. Cf. şi mitropolie IEI,4r; APC,176v; SSC,102; cátedră NID I,29v; catedră NID I,36; căpetenie HOG,155,158; de frunte [...] cetate CMP,1; CMS,5; oraşul (cel) de căpetenie NID I,1v; CSM,64,150; CR 1829,12; ROB,8; oraşul capital NID II,170r; tîrg de căpetenie SIU,66v,83v; capital IRB,29v; TPE,37v; TSVM,61,76,77,83; VFD,50,53; capetal NID I,17r; capitalie AR 1829,16,22; AR 1830,147,376; CIRA,7; RSM,15r; AR 1837,134; ROI2 II,1; SHI I, 6,12; SHI II,2,19,115; AIR III,17; KPA,9; DL,54; FMIL 1840,270; AsL,4; CA 1844,17,22; AOD,1,4; BPA,17,27; forma apare sporadic pînă spre 1860; capitală PVV,1r; PCB,73; CR 1829,34,72,151; AR 1829,140; CR 1830,359; AR 1830,203,377; GC III,32v; TAA, 30; FTP II,215; FEA,9; SIC,34; ROB,51,98; LOA,35; BAR II,71; SGR II,7; AR 1834,52; RSM,15r; AIR I,113; GG,XII,134; pe la 1835 forma era frecventă; căpitală FMIL 1840,10; RIP I,79; PBM, XXIII; FMIL 1847,39; TR 1854,12. (Cf. ngr. mhtrÒpolij şi kaqšdra, rus. столица, germ. Hauptstadt şi Kapitale, fr. capitale, it. capitale).
    CAPITAŢIE s. (Fin.) capitaţie GC III,32v; ROB,27,94; CPL, 13; CIRA,24; BFO 1833,139; LOA,5,31,49; LO,3,13,14,18; ROI2 III,5,23,54; BGO 1840,51,178; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; capitaţie (haraci) SHI II,229. (<fr. capitation).
    CAPITEL s. (Arhit.) coroană DC I,120r,170r; capitel AR 1834, 343; VDA,13; AR 1837,26; HAN,77; VVP,67; IL 1840,102; NV,72; StDR,124; CA 1854,71; RL,14; DILB IV,196; NPT,257; PD,341. (Cf. lat. capitellum, it. capitello, germ. Kapitell).
    CAPITOL s. („diviziune a unei scrieri”) capete pl. IE,202; GAP,4v; DSM2,pf.; MVV,110; DAP,pf.14; MEN I,213; BCA,12; ROM,165; cap ECG,39v; DMA,40; DMC,30; MML,6r; GN,285v; ORC,28; LVH,82v; GAP,12r,18v; BEM,410; SEC,73; SIF,62; OP,27v; TCA,9; MFV II,191r; LB,97; VA,197; GC III,29v; cuvîntul continuă să apară sporadic pînă spre 1860; capitol RO,47; EP II,143; NPT,10; RF,6; capitul MN 1836,7; SMA,159; FMK,12; AOD,92; BDJE,9; SRI,31,32,33,270; KOS,XII; SCC II,90,161; RL,113; NPT,333; RIT,5; DCB I,5,33; CEG,1; PD,341; şapitru AOD,92; caput PFM,422,521,524,527. (Cf. lat. capitulum şi caput, it. capitolo şi capitulo, fr. chapitre, ngr. kef£laion).
    CAPITULA vb. capitului TID,5; închina (capitula) CR 1829, 36; capitula (închina) AR 1832,70; capitula GC III,32v; CIRA, 242,262; AIR II,284; AR 1837,177,189; FL,85,91; AsL,14; AR 1844,201; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. capitulare, fr. capituler, germ. kapitulieren).
    CAPITULARE s. KDP,16; Z 1856,nr.2,2,nr.4,2,nr.15,2; LIT, 174; PBV,159.
    CAPITULAŢIE s. capitulaţie NID II,100r; LP,7; IRF,50; VPB,10; NB,28; BD I,160; IRV,102r; CR 1829,56,94,317; AR 1829,6,18,261; CR 1830,330; AR 1830,378; GC III,32v; CIRA,10, 323; AIR I,101; AR 1837,286; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; capitulaţie (învoire) BPN II,334; capitulaţie (tocmele de pace) IRV, 83v; capitulaţie sau supunere de bună voie AR 1829,91; capitulaţiune TR 1854,84; Z 1856,nr.4,2; LIT,192. (Cf. lat. capitulatio, germ. Kapitulation, fr. capitulation).
    CAPODOPERĂ s. maisterştuc BPN I,90,135; maistărştuc BPN I,170; cap-de faptă EGRM,43v; cap-d’operă CR 1829,107, 225; MID I,146,251; CEF,65; C,19; cap d’operă CR 1830,340; GTN 1836,56; MPE,V; AR 1837,143; CDCE,3; API,66; HMV I, 156; FMIL 1844,63,371,388; MEN I,65,144; ASI,pf.3; ICI,68; RL, 161; LIT,239; NPT,35; BCI,73; cap d’opere FMIL 1844,234; CMI,134; C,19; R 1857,nr.2,2; capete d’operă MEN I,6,241; SIT, 290; cap de operă MCL 1839,357; DFL,39; FMIL 1847,9; PIC,73, 133; capuri de operă PIC,124; capdoperă CA 1844,53; TR 1854, 371; capodoperă AR 1835,41; AR 1837,36; GPG,50; AsL,67; GGV,70; HP,XXV; CA 1844,53; GRR,39; SCC I,95; CA 1861, 134; multe capo d’opera AR 1837,151; un capo d’opera KPA,49; capo-d’operă AR 1837,196; RL,21; CA 1856,50; capo d’opere SCC II,132; şefdevru MALP,41; şedevru FTP I,7,236; şef d’ovr, cap d’operă GC VII,396r. (Cf. germ. Meisterstück, it. capodopera şi capo d’opera, fr. chef-d’oeuvre).
    CAPRICIU s. capriţie sg. MCB,32,92,166; CBD,8; CR 1830, 147; GC III,37r; VSC,6; FTP IV,107; PPT,V; MN 1836,86; MDP, 73; KMP,26,114; RB,280; MCL 1839,375; CD,94; forma era folosită sporadic pînă la 1860; capriţ BR 1829 I,46; LME,38; VD,24; MFE,5; MBE,7; MAE,76; KSN,54; GTN 1836,38; FL,54; HMN,5; MCL 1838,136; KGL,46; VVP,55; FMIL 1840,192; forma era frecventă pînă la 1860; capriţiu KMP,140; AR 1844,6; DFL,86, 152; CA 1852,104; CFZ,69,161; RL,99; DIB,305; LIT,17; D 1858, 6; capriţiu, capriţ NV,72; PD,341; capriţă AsF,86; FMIL 1844, 249; capriz VFD,63; capricie sg. EGR,X; GPE,45; GG,33,170; BPA,64; SIT,53; capriciu MBE,38; MAE,8; SCMI,46; BDJE, 81,148; AF,62; BPB,20; BCD,44,302; PCI,70; SMB I,60,119; RL, 415; C,10; INB 1857,30; SPB,170; DCB I,10; BEC,XLII; D 1860, 390. (Cf. fr. caprice, it.capriccio, germ. Kaprize, rus. каприз).
    CAPRICIOS adj. capriţios MCB,156; BR 1829 I,46; GC III, 37r; VSC,49,73,84; FTP II,118; VD,28; AsP,V; AR 1837,64; RB, nr.29,4,280; MCL 1838,204; VHP,233; VVP,55; forma era frecventă pînă la 1860; capricios GTN 1836,35; SCMI,XII; MEN II, 139; FMIL 1847,65; BDJE,102; SIT,95,346; AAR,4; BMN I,91; Z 1856,nr.1,3; BIN,243; D 1858,4; DCB IV,129; CA 1861,80. (Cf. fr. capricieux, it. capriccioso, germ. kapriziös).
    CAPTIV adj., s. captiv CV,37; SHI II,12,52,64; BDJE,99, 164; NV,72, StDR,125; BCB,16,79; SCC II,300,376; DIB,333; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; captiv (robit) BCD,243; CA 1853, XVII; captiv (prins) GRR,117. (Cf. fr. captif, lat. captivus).
    CAPTIVA vb. captiva CV,34; BDJE,117; NV,72; GRR,V; DIB,539; captiva (robi) CA 1849,12. (Cf. fr. captiver, lat. captivare).
    CAPTIVITATE s. captivitatea (robia şi prinsoarea) CV,34; captivitate SHI,XXXI; SHI II,48,200; AMIM,121,148; DFL,189; NV,72; StDR,125; KOS,X,XIII; SCC II,31; CA 1853,XXXV; DIB, 332; DILB I,192; LIT,227; PD,341; captivitate (robie) INB 1859, 15. (Cf. fr. captivité, lat. captivitas).
    CARICATURĂ s. caricatură GC III,47r; GTN 1835,9; AR 1837,91; CMP,92; RB,nr.1,3; AFH,16; FMIL 1840,97; EP I,46; DFI II,21; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; caricatură GTN 1836, 96; VVP,68. (Cf. fr. caricature, it. caricatura).
    CARIERĂ s. („drum, cale; cursul vieţii; ocupaţie, profesiune”) carieră (drum) CR 1829,185; AR 1829,108; FL,68; carieră (cale) AR 1832,205; cariera sau calea politicească CIRA,371; carieră SPV,204; LOA,97; AR 1834,256; ELS,4; BM,13; GTN 1835,6; VAA,15; MBG,64; YNM,111; ECS,8; MN 1836,15,67; MPE,III; DAH,pf.2; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. carrière, it. carriera).
    CARITABIL adj. SMB I,256; DIB,574; DCB V, 153. (<fr. charitable).
    CARITATE s. haritate SGR I,18; NV,196; MGP,107; SCC I, 173,224; CA 1853,17; Z 1856,nr.21,4; şaritate FMIL 1844,313; caritate DFL,130; BDJE,145; FMIL 1847,115; BP,214,231; SIT, 151; BIP,23,34,81; NV,73,401; LS,125; RMS,62,86; WAM,75; SMB II,412; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. charitas şi caritas, fr. charité).
    CARNAVAL s. carnaval OC I,22v; VIO II,13r; GCA,87; BDL II,483r; CR 1831,55; GC III,47r; AR 1832,27; AR 1834,100; GTN 1836,30; HAN,16; MCL 1838,4; CDCE,145; AsF,87; CMI, 191; LIT,355; carneval AR 1830,97; MN 1836,15; AR 1837,27, 55,85; RB,nr.34,4,278; FL,14; FMIL 1840,311; FMIL 1847,180; StDR,126; RL,439; PBV,161. (Cf. fr. carnaval, it. carnevale).
    CASA vb. (Jur.) casălui PFBM,38v; RPV,6. (Cf. lat. cassare, germ. kassieren).
    CASAŢIE s. (Jur.) casaţie IO,63; StDR,126; RIT,12; D 1860, 97; PD,343; casaţie, casasion GC III,50v; casaţiune D 1860,284. (Cf. lat. cassatio, fr. cassation, germ. Kassation).
    CASĂ s. (Fin., Comerc.; lădiţă, dulap pentru păstrarea banilor şi a altor valori”) casă DOB,7; RJ,295; ESI,107; CP I,128; FLG, 40; CMC,2; CME,2; CMF,1; CMM,1; TAI,10; RAF,4; DOA,44; CML,2; IRF,14; FDB,41; BR 1821,10; CR 1829,48; SPT,153; CR 1830,1,43; BDC,137; GC III,52r; RO,19; CIRA,206; SGR I,IV; BFO 1833,118; LOA,99; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; caşă ISB,1; UT,31; caşe sg. BI,7; caşe pl. CMS,1; CMA,1; CMD,2; CMG,1; CMO,1,2; case sg. RPL,6; casa (visteria) CL II, 288; casa (lada) cu bani AR 1839,135, cf. şi CTT,112; casa de economie CA 1829,257; case de comerţ AR 1829,252, cf. şi SCC II, 375; casa shoalelor RSM,21v; casa pensiilor ROI2 III,7; casa spitalului RB, 199; casa păstrătoare GT 1838,nr.3,9; casa tezaurului RF,7,26. (Cf. germ. Kasse, it. cassa).
    CASIER s. (Fin.) casir OMT,24; TAI,27; BR 1829 I,54; BAR I,228; SR,38; NPC,2; casier LVH,13v; CR 1829,48,63; BR 1829 I,14; CR 1830,294,392; AR 1830,106; GC III,55r; CR 1831,51; RO,25; ROB,54,138; CPL,52; LOA,1,42,91,101; BFO 1833,23,32; AR 1834,66; RSM,19r,31v; ELS,8; pe la 1835 forma era frecventă; casier sau samiş ROI2 III,60; casieri (sameşi) CA 1857,13. (Cf. germ. Kassier, it. cassiere).
    CATALOG s. IE,127; DCI II,276,280; CTD II,293; RS,19; PA,39; IPS,5; MIR,163; BDL II,485r; MFV I,86r; PCB,161; CR 1829,101,148; AR 1829,78,86; BR 1829 I,48; CR 1830,200; GC III,56v; BAR I,48; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. kat£logoj, lat. catalogus, germ. Katalog, fr. catalogue).
    CATEDRALĂ s., adj. beserică catedrale MIB,251; biserica catedrală GIC,214; AR 1830,133; GC III,59r; BFO 1833,177; AR 1837,179; RB,nr.2,1,305; FMIL 1840,48; RIP I,336; FMIL 1844, 255; GLC,XXXVII; NPT,48; PIC,38; catedrală CR 1829,211; AR 1830,381; SGR II,123; VVP,55; IL 1840,14,18,93; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. cathedralis [ecclesia], fr. [église] cathédrale, germ. Kathedrale).
    CATEDRĂ s. 1. („sediu, centru; catedrală”) MIMT,1,2; BZI, 1,4; DC III,68v; FNC,102v,119v,144r; AR 1837,217; MCL 1839, 479; CA 1851,33. 2. (Did.) DOB,6; BDL II,486r; DO,pf.; DGR, ded.; LB,106; EGR,XXIII; HFP,intr.6,44; CR 1829,105; CR 1830, 336; GC III,59; LOA,95; RSM,20v; MF II,111v; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. cathedra, ngr. kaqšdra, germ. Katheder). Vezi şi CAPITALĂ.
    CATEGORIC adj. categoricesc CLV,136r; catigoríc GC III, 59r; catigoric VVP,55; PBV,163; categoric (hotărîtor) AR 1832, 93; AR 1837,62; categoric MF I,147v; VL,15r,31v,41r; HGL,118; FMIL 1847,64; VCL,22r,29v,45r; KPL,175; TR 1854,16; CFZ, 181; Z 1856,nr.12,3; D 1860, 374; PD,345. (Cf. ngr. kathgorikÒj, fr. catégorique, lat. categoricus).
    CATEGORIE s. categórie RI,10; categorie FLG,39; CIM,2; OAI,3; BDL II,486r; BD I,199; CLV,136r; CIRA,33; BFO 1833, 163; ROI2 III,33; CCF,43; FL,22; SMA,172; FMK,92; VL,12v, 16r,21v; FMIL 1844,44; BPA,83; DFL,25,97; pe la 1845 forma era frecventă; categorie (treaptă) BRD,24; categorie (feli) AR 1829, 38; AR 1832,241; catigorie AR 1829,128; GC III,59r; AR 1837, 118; VVP,55; AFH,26; BGO 1843,272; AOD,43; MEN I,175; ROB2,663; BCD,154,185; CCP,103; StDR,128; SSC,VII; RL,325; WCP,179; TCC,221v. (Cf. lat. categoria, fr. catégorie, ngr. kathgor…a).
    CATREN s. (Lit.) catren GPE,18; MPG,24; DIB,346; patran DE I,314. (fr. quatrain).
    CAUŢIONA vb. (Jur.) KFL,VI; BCD,6; PD,346. (<fr. cautionner).
    CAUŢIUNE s. 1. (Jur., Fin.) cauţie IIS,11; CP II,112; PIM,4; CL I,96; DOA,4; DAP,20; CPI,85; BFO 1833,117; AR 1837,257; FMIL 1840,52,205; BFO 1843,113,339; AOD,40,52,88,89; NV,76; PD,346; chizăşie (cauţie) IIS,14; cáuţie FLG,33; DOA,6; ROI2 VIII,5,29; cauţione sg. BAR II,89; cauţion SR,32; MCL 1839,720; JDS II,437; cáuţion RPV,7; cauţie, cauciune StDR,128; cauţiune DIB,294,506; T 1856,nr.1,3; BEC,217,278,360; D 1860,284; cauţiune (chezăşie) CEF,13; Agr II,213. 2. („precauţie, prudenţă”) cáuţie sau ferire FDB,89. (Cf. lat. cautio, germ. Kaution, fr. caution, it. cauzione).
    CAUZA vb. Vezi Form.term.şt.,p.165. Cf. şi pricinui GF,17r; căuza (pricinui) IM,5; DOA,34; căuzi (pricinui) TMS,121; cauzălui BD I,180; cauza AF,9I; SIT,46,158; BG,XXX; NV,75; BCD, 308; LS,56; SMB II,345; ICI,117,119; CEF,3,84; LG,60; BC,75; LIT,157; PIC,129; AML,37,153; PD,346. (Cf. lat. causari şi causare, fr. causer, it. causare).
    CAUZAL adj., s. (Gram.) [„conjuncţie, propoziţie] pricinuitoare sau vinuitoare EBG,69r; pricinuitoare MGR,115r; SG,82; MG II,309; GRA2,83v; PGRL I,202; IGE,469; causales (pricinuitoare) TGR,170; cauzale (sau pricinuitoare) GRA,95r; ale pricinii BTG,93v; de pricină GR,77; PGR,66,70; AGI,134; cauzătoare SGM,149; cauzătoare sau pricinuitoare DGR,154, cf. şi VG,444; cauzative EGRM,20v; EGR,71; PCB,137; GC III,8r; cauzative sau de pricină GRN I,188; cauzale GC III,8r; SGR I,156; SGR II, 103; HGL,85,121; EP II,140; CGR,124; BG,131; IGR,124; StDR, 128; cauzale sau pricinătoare SGR I,160; cauzale (de pricină) MGP,69. (Cf. lat. causalis şi causativus, fr. causal şi causatif, germ. kausal).
    CAUZALITATE s. GC III,8r; MF III,29r; CCF,26; VM,26, 144; DFL,19,133,139,204; CFZ,7,100; PD,346. (Cf. fr. causalité, germ. Kausalität).
    CAUZĂ s. Vezi Form.term.şt.,p.165. Cf. şi pricină MML,3r; IO,8; SIF,47; DAP,13; SCS,10; LC,94; PIU I,102; cauză OTB,9; DOB,7; PFBM,4v,45r; LSM,105; TGR,pf.6; PFBA,614r,6l7r; HO, 34; BI,31; TD III,277; MIR,39; DOA,6; TF,327; MR,10; GMSP, 26; VPP,12,33,82; DO,37; SPBA,20,22; BD I,180; KIT,321; AAM,56; BRD,23; BR 1829 II,37; MBV,49,50; MSS,3; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; cauza sau pricina BLM,4,176; MIU,261, 359; AR 1829,67; cauză (pricină) RS,19; CB 1807,XXXVII; MIR,17; TMS,93; DOA,13; MIB,pf.; IM,2; TF,346; RS2,19; FTM, 35; SPBA,87; ICC,21; KIT,19; CB 1826,62; LPT,92; BR 1829 I, 18; HFP,4; SPT,30; caúză MIR,pf.; cauză, cagiune SPBA,90. (Cf. lat. causa, it. causa şi cagione, fr. cause).
    CAVALER s. Vezi Împrumut.I,p.46. Cf. şi 1. („luptător călare, nobil, membru al unui ordin militar-religios; membru al unui ordin onorific, posesor al anumitor decoraţii”) cavalier APC,177r; FC, 66r; DAB,17v,104r,127r; GSP I,45; KUP,31r; BPN II,227; IRV, 148r; PCC,11; GAT,65; CR 1829,40,168; BR 1829 II,22; GC III, 8r; FD I,45; VHP,XI; CA 1861,131; cavaler PTR,1; PI,1; IEI,70r, 71v; NIU,244r; RMB,3v,4r; DAB,45v; NID I,24r,24v; NID II,30r, 163r; JNA,22; BDL II,476r; BPN I,29; CS 1820,3; NZ,67v; CC,45; GAT,8; GPF,379; TSVM,23; PIU IV,55,89; MRC,81; AR 1829,9, 49; CR 1829,61,100; BR 1829 I,38; CR 1830,121,324; pe la 1830 forma era frecventă; cavalir CV,19; GSP I,111; călăreţ ZFT,37v; VTT,10r; călăreţ sau cavaler GN,43r; călăreţ (cavaler) BAR I, 62; călăraş LSM,124; călăraş al orderului de sabie NMSF,59; maghiştrii călăraşilor (cavalerilor) BAR I,53; şevalier MG I,189. 2. („om generos, nobil, amabil; tînăr necăsătorit care însoţeşte o femeie în societate”) cavaler AR 1829,33,96; MALP,40; AR 1837, 70; AMC,2; CA 1848,48; SIM,58; LS,22; RL,113; ASLI,131,321. (Cf. fr. cavalier şi chevalier, ngr. kaballišroj, it. cavaliere şi cavaliero, germ. Kavalier şi Ritter, rus. кавалер).
    CAVALERESC adj. cavalericesc IRF,64; BAR I,61; cavaleric BAR I,60; CA 1853,50; AsPR,1; CA 1854,91; cavaleresc BAR I,65; DL,57; FMIL 1844,389; BP,VII; SIT,105; CA 1852,21; BCB, 24; RL,113; DIB,173; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. it. cavalleresco, fr. cavaleresque).
    CAVALERIE1 s. (Milit.) Vezi Împrumut.I,p.46. Cf. şi cavalerie AZ,88r; DAB,20v; IRF,47; BDL II,476v; IRV,l03r; CR 1829,9, 31; AR 1829,10,96; RO,8,18; BAR II,60,124; SGR II,14; EGI,55; MPG,39; AIR I,88; RB,nr.1,3,206; MCL 1839,402; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; cavalerie sau călărime MIU,210; GG,142; călărime sau cavalerie RIP I,78; cavaleríe (călărime) IRF,16; cavalería sau călărimea IRF,44; cavaleríe IRF,42,60,80,89; RA,66; GC III,7v; RO,5,18,21; cavalăríe IRF,61; cavalaríe PIU II,47; călăreţi sau gavalerie NB,21. (Cf. germ. Kavallerie, rus. кавалерия, fr. cavalerie, ngr. kaballar…a, magh. gavaller).
    CAVALERIE2 s. („distincţie, decoraţie; cavalerism”) Vezi Împrumut.I,p.46. Cf. şi cavalarie JNA,25,60; GIC,101; cavalerie NID II,163r; CR 1829,136; AR 1830,164; GC III,7v; CIRA,316; GG,141; SHI II,127,192; RB,143,227; VVP,54; HP,28; SIT,34; D 1859,140; cavalérie PP,XI; AR 1829,6,9; cavalerie (boierie) CA 1861,75. (Cf. ngr. kaballar…a, it. cavalleria, fr. chevalerie).
    CAVALERIST s. (Milit.) AR 1829,9; RO,12,38; RL,130; BCI,154. (Cf. germ. Kavallerist, rus. кавалерист).
    CAZ s. Vezi Form.term.şt.,p.165. Cf. şi (Gram.) cădere EBG, 23v; MGR,4r; SPP,12; VOG,19,21; HG,12; TGR,7; GRA,25r; TTE,2r; MIR,318; SG,13; LB,81; CDP,217; CLV,5r; EGRM,1v; MG II,37; PCB,128; FGP,26; SGR II,41; PGRL I,23; IGR,14,55, 144,146; FMIL 1844,209; PGR,31; MGP,8,9,71; StDR,305; cădere (casus) TGR,7; BG,11; caz IO,30,47; BTG,4r; DGR,35,53,81; EGR,12,39,40; PCB,123; SGM,26; SGR I,37; SGR II,9; GR,3,6; GRA2,1v; GRN I,14; GRN II,30; VVP,54; EP I,5; EP II,20; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; caz, cădere GC III,215v,217r; caz sau cădere SGR I,25; GCG,11; PGR,10; caz (cădere) GRA2,2r; BG, 11. (Cf. lat. casus, fr. cas).
    CENZOR s. (Antic.rom., Adm.) sensór FNC,150r; ţenzor MILR,f.t.; OMT,27; BPN II,221; IRV,85v,116v; SPT,f.t.; BAR I, 235; RSM,29v; SR,34,36; AR 1837,315; StDR,297; cenzor BR 1829 II,9; MRC,83; GC VII,114v; BAR I,40; BAR II,5,52; MFE,4; LOA,101,102; VVP,162; DL,88; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; censore TR 1854,5. (Cf. lat. censor, germ. Zensor, fr. censeur, it. censore).
    CENZURA vb. ţănzurului CP II,35; ţenzura BAR I,51; cenzora BAR II,53; cenzura GC VII,114v; BAR II,53; BM,12; ECS, 136; NV,63; GRR,246; RL,430; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. censurare, fr. censurer).
    CENZURĂ s. (Antic.rom., Adm.) ţănzură CP II,24,33,35; FMIL 1847,6; ţenzură CP II,155; OMT,27; TD III,320,321; MR, 42; RA,27; MPI,51,55; IRV,86r; CC,107; LPT,ded.; BRD,12; BR 1829 II,8,12; CR 1830,166; CIRA,377; BFO 1833,180; BFI,f.t.; KUB,f.t.; TIV,1; MF II,104v; CCF,44,45; PIA,V; AR 1844,20; StDR,297; cénzură CR 1829,1,2; cenzură CR 1829,26; CR 1830, 12,169; CR 1831,10,16; VVP,162; RB,nr.26,4,398; API,XI,23; FMIL 1840,48,66,204; RIP I,200; pe la 1840 forma era frecventă; cenzură, senzură GC VII,116r; GC VI,29v. (Cf. lat. censura, germ. Zensur, fr. censure).
    CERT adj. ţert MF II,45r; cert DFL,7,13,86; KFL,92; CFZ,5, 145; BEC,49,342. (<lat. certus).
    CERTITUDINE s. ţerticiune CV,28; ţertitudine MF II,45r, 45v,60r; ţertitudă VL,51r; certitudine DFL,2,7,11,86; BCD,67; SSC,129; SMB I,198; CFZ,5,17,92,100; FGF,70; LIT,97; PFM,30, 434; INB 1859,35; PD,149; certitudină SCC II,122; CFZ,100,101, 110,113,166,167; certitudă SCC II,117. (Cf. fr. certitude, lat. certitudo).
    CERTIFICA vb. certifica NV,64; PBV,541; certifia, certifica PD,148. (Cf. fr. certifier, lat. certificare).
    CERTIFICAT s. ţertificat NPC,76; BFO 1843,22,61; certificat BIP,18; NV,64; CA 1853,90; SCC I,224; CA 1855,145; RL, 418; DIB,189;PBV,541; PD,149; ţertificat, certificat StDR,293, 300. (Cf. lat. certificatum, fr. certificat, germ. Zertifikat).
    CHESTIUNE s. cvestion BAR II,37,93; cvestie BD II,271; AsE,15; CA 1850,78; SCC II,34,121,332; GM 1854,2; RL,347, 418; Z 1856,nr.11,3; cvestiune SSC,4; GRR,237,239; chestie KDP,31,37; NV,76; PLB,27; SD 1855,1,2; RL,111; Z 1856,nr.1,3, nr.15,2; RAM,3,6; ASLI,304; AML,6; PD,149; chestiune MEN II,7; BDJE,71; BIP,27; NV,76; PCI,3,4,11; BMN III,91; DILB I, 192; Z 1856,nr.3,2,nr.7,4,nr.18,2; LIT,6; VO 1857,8; C,1,20; GCB II,192; PIC,33; SPB,292; DCB I,16; INB 1859,6; BEC,VII; D 1860,86; cestie NV,64; RL,267,277; Z 1856,nr.17,3; PD,149; cestiune DFL,2,7,104; BIP,26,28,65,240; NV,64; CFZ,4,6,11,14,15, 81,128; VO 1857,1; D 1858,25; BEC,2; cuestie D 1858,17,25; PD, 384; cuestiune PFHM I,III; INB 1859,35. (Cf. fr. question, germ. Quästion, lat. quaestio).
    CHESTOR s. (Antic.rom., Adm.) chiestor APC,247v,291r; cvestor SHR,33; GSP I,206; BPN II,250,281; IRV,133r; BAR I,51; BAR II,25,44; SHI II,46,152; FMIL 1840,67; GRR,32; CA 1857, 13; PBV,164; cuestor VVP,63; LIT,42; AVP,6; PD,385; chestor RAM,2,13. (Cf. lat. quaestor, germ. Quästor, fr. questeur).
    CHESTURĂ s. (Antic.rom., Adm.) cvestură IRV,148v; BAR I,50; BAR II,47; cuestură PD,385; cuestorie VVP,63; chestură RAM,13. (Cf. lat. quaestura, germ. Quästur, fr. questure).
    CHITARĂ s. chitară DC I,131v; DC II,218v; ZFV I,127v; ZFV II, 94r; MAM,27v; FGS,16v,17r; PAM,35; LB,117; CDP,134; GPF,193; PIU I,7; PSC,117r; CR 1830,196; GC III,88r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; ghitară AsP,170; FL,31; CA 1847,26; RL, 51,251; ghitară, chitară StDR,50,129; citară VVP,163; DILB III, 215. (Cf. ngr. kiq£ra, it. chitarra, fr. guitare, germ. Gitarre).
    CINIC adj., s. Dioghen, filosoful cel cîinesc MTT,226r, cf. şi 151r,191r; chinicesc BPN I,115; HFP,34; chinic HFP,intr.20,32; IL 1841,97; chinic, cinic GC III,79v; GC VII,128r; cinic GTN 1836,91; MEN II,203; SIT,277,243; NV,65; CA 1855,10; D 1860, 87; PD,151; cinic (neruşinat) AR 1840,280. (Cf. ngr. kunikÒj, germ. kynisch, fr. cynique, it. cinico).
    CINISM s. chinism GC III,79v; DFL,170; cinism PIA,111; NV,65; SMB II,337; CA 1855,11; PBV,543; PD,151. (Cf. ngr. kunismÒj, fr. cynisme).
    CIOCOLATĂ s. ciocolată OC I,103v; OC II,35r; GN,143r; TB,33v; HOG,157; GIA I,113r,122r,133r; GSP II,123; PAGR,37; CIF,26; GC VII,142r; PPT,19; CIN,307; SMA,149; BFO 1843, 187; DRB,206; PDC,28; DIB,142; ciocolată (chocolat) BIN,215; ciocălată GIA I,25r; PAGR,36; ciocoladă VAC,1; CB 1818,122; LB,78; CR 1829,146; RB,nr.33,3; RIP I,257; HMV II,106; VN,18; SIM,97,115. (Cf. ngr. tsokol£ta, it. cioccolata, fr. chocolat, germ. Schokolade).
    CIRCUMFLEX adj., s. (Ortogr., accent) perispoméni, împrejur încovăiere EBG,15v; GRA, 10v; perispomeni RIG,23r; GC V, 50r; FL,62; NPT,3; încovăiata, adecă camora MGR,116r; scurtătoare sau titla BV2,35; CTD II,94; titla TGR,208; RIG,35r; FBN, 93; DGR,12; LPT,35; titla (sau ţircumflex) TGR,209; perispoméni, titla GRA2,97v; [accent] lungit HG,7; ţircumflex ICD,22, 23; BTG,69v; StDR,299; [accent] împreunat (circumflexus) BTGO,44r; ţircumfles BTG,82r; acsent compus FGF,12; circonflex GC VII,133r; CGF,71,75; IGE,108,203; circonfles EP I,10; titla sau circumfles BG,223; cercumfles StDR,300; cercufles CCG, 85; circumflex CGR,231. (Cf. lat. circumflexus, germ. Zirkumflex, fr. circonflexe, ngr. perispèmenh).
    CIRCUMSPECT adj. ţircumspect OMT,38; circumspect FMIL 1844,168; circonspect NV,65; SCC I,92; PD,152; cercumspect StDR,300. (Cf. lat. circumspectus, fr. circonspect).
    CIRCUMSPECŢIE s. circunspecţiune DFL,55,106; circonspecţie NV, 65; PD,152; circonspecţiune LS,73; ţircumspecţie, cercumspecţie, cercumspecciune StDR,298,300; circumspecţiune CEF,45; circumspecţie R 1857,nr.35,3. (Cf. fr. circonspection, lat. circumspectio).
    CIRCUMSTANŢĂ s. Vezi Form.term.şt.,169. Cf. şi peristas(is) VEI,95v; OPB,71,73; IIS,3,7,18; PTF,110v,143v; PV,4,19, 51,86; IST,85; ORC,pf.,4,30,162,180,190; VIC,83v,112v,133r, 161v,169r,236r; LVH,l07r,117v; GIA I,62r,66v; RIM,65,116; ME, 250; MIR,14,112; SIU,5v; GEG,51; IRV,17r; MFV II,128v; CLV, 26v,141r; TVM,36,41; CR 1831,59; IGE,422; împrej(gi)ur stare EBG,29r; ECG,49v,50r; LB,282; BG,125; împrejurstare BG,125; stare împrej(gi)ur IPT,48,72,93,97,98,157; MTT,140v,199r; IE, 47,84; OC I,37r,63r,97r; ECG,27v; PTF,56v,91v; VIC,161r; LVH, 72r; GIA I,59r,82r; GIA II,35v; MTM I,77,90,91,242; PFBM,13v; LSM,17,18,120; BLM,38; IF,2; MIU,99; IAG,1; TD I,28,70; BI,2; RA,65; LIB,2; FTM,99; UT,28; MIM,1,4,20,56; DGR,159; MCB, 45; MFV I,94v; BR 1829 I,23; MCL 1838,2; stări împregiur (peristasuri) BGV,28v,37v; încunj(gi)urare CDG,29v; RB,327; AsE, 7; CA 1855,57; împrej(gi)urare DMC,142; CV,27; CP I,35,37; AR 1829,125; LOA,16; MF III,77r; HP,XXX; BPA,6; ROB2,553, 583,664; LS,129; AML,15; prejurstare PSC,117r,118v; giurstare GLC,X,XXVII; ţircumştanţii sau stări împregiur SCM,118; ţircumştanţie SCM,130; RNV,11; RCI,15; AIC,28; RIM,64; OMT, 37; DOA,19; TAI,15; MIA,10; CB 1818,43; TCA,46; FD I,72; NPC,146; ţircumştanţie (stare împrejur) TF,7; ţircumştănţii (stări împrejur) DOA,16; ţircumstenţii CV,38; ţircumstanţii sau stări împrejur BLM,160; peristasis sau ţircumstanţii, stări-împrejur BLM,161; ţircumstanţie (peristasie) NID II,121r; ţircumstanţii (stări împrejur) MIA,4; TAI,6; NMP,6; ţircumstanţie TF,153,400; VPP,3,253; KIT,pf.; NMP,33; SPV, pf.2; ţircumstanţă INB 1859,56; AML,163; ţircomstanţii SMR I,31; ţircomstanţiune GRR,53; ţircumstanţiune GRR,54,102; ţircunstare StDR, 288; circumstanţie IO,68,82; FTP IV,112; FMIL 1844,150; GRR, 14,35,259; AML,71,169; circumştanţii FMIL 1844,283; circumstanţii AML,169; circumstanţă GRR,13; CFZ,3,33,116; DILB I, 195; T 1856,nr.4,1; GCB II,191; INB 1857,2; BEC,121; D 1860, 286; AML,42; circomstanţă INB 1857,34; ţirconstări DSM,30; circonstanţii (stări) HFP,79; circonstanţie HFP,88; BR 1829 II, 36; CR 1831,52; FTP I,24,55; VSC,87; ELS,43; MCL 1838,188; MCL 1839,299; SIT,58,228,350; BDC,VI,74,80; circosţanţie HFP,93,133,236; BR 1829 II,11; MCL 1839,298; circostanţă HFP,177; circonstanţă (stare împrejur) CR 1831,26; circonstanţă FGP,140; MCL 1838,116; FMIL 1847,65; BDJE,125; AF,160, 193; SIT,172,311; BDC,4,173,312; GM 1854,79; LIT,157,253; T 1856,nr.3,4; VO 1857,12; R 1857,nr.35,3; INB 1857,12,24; PTP,8; D 1858,16; INB 1859,20; PD,152; circonstări FMIL 1847,66; circonstancii PFM,483; circonstinţe D 1858,16; circunstanţă DFL, 50,54,55,57,105; D 1860,291; ţirconstenţii MCL 1838,91; ţircostenţii MCL 1839,283; cercustare FMIL 1844,216; BG,125; TR 1854,63; cercustanţă CDR,94,95. (Cf. lat. circumstantia, fr. circonstance, it. circostanza, ngr. per…stasij).
    CIRCUMSTANŢIAL adj. (Gram.) [complement] întîmplător EGRM,34r; EGR,87; cercustanţial CDR,95; circonstanţial NV, 66; PTP,8,14; PD,152. (<fr. circonstanciel).
    CITA vb. 1. („a menţiona, a indica; a invoca”) ţitălui PFBM, 6r,8v; MIB,336,339; UT,17,20 MIM,10; nu se citeşte, adecă nu se ţitează BAR II,183; ţita CA 1847,27; RL,395; ţitarisi IVA,24; BFO 1843,55; AOD,114,179,360; cita CDCE,VI; MEN II,168; MID I,146,253; DFL,92; CA 1847,28; FMIL 1847,27; BG,XIX, 221; KDP,94; BCD,8,10,398; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („a reproduce exact cele scrise sau spuse de cineva”) cita BPN I, 60; FMIL 1844,167,370; MID I,7; BDJE,12; FMIL 1847,130,199; BG,200,210; NV,66; GRR,134; PD,154; ţiţa, cita, citi StDR,299, 301. 3. (Jur.) soroci LSM,7,7,10; CP I,330; CCI,6,57; ţitălui PFBM,8r,22r; cita, ţita GC VII,133v,384r; cita NV,66; DILB I, 195; GCB II,191; BEC,53; PD,154. (Cf. lat. citare, fr. citer).
    CITADELĂ s. ţitadelă sau cetăţuie MIU,414; ţitadelă AR 1829,86,89; AR 1837,388 bis; AR 1838,433; CA 1853,35; citadelă CR 1830,254; GC VII,133v; ROB,53; BDJE,16,34; AF,38; GLC, XXXV; NV,66; AAR,98; GRR,64; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; cetăţelă LG,76. (Cf. fr. citadelle, it. cittadella).
    CITAT adj., s. 1. („menţionat, indicat”) cetit MIB,79,342; ţităluit PMV,546; citat BAR I,50; FMIL 1847,28; Z 1856,nr.3,1; JA,2,8; INB 1857,49; BEC,53; RF,8; AML,8; ţitat BFO 1843,340; FDA,165; FMIM,183; SAS,14; DDI,5; ţitat (pomenit) LMA,27. 2. („pasaj dintr-o lucrare reprodus întocmai”) citit MDNU,79; citat (adus) PGR,122; citat FMIL 1847,34; ţitat RL,131. 3. (Jur.) sorocit ORC,322,324; LSM,10; citat BAR II,86; ţitarisit BFO 1843, 294. (Vezi CITA; cf. şi lat. citatus şi citatum, germ. Zitat).
    CITAŢIE s. 1. („citat, citare”) ţitaţie PFBA,616r; BRD,33,35; PIA,16,17; SCC II,159; [semnele] ţitaţiei SGR I,13,16,22; citaţie CDCE,V; DE I,22; MID I,5; BDJE,86; SCC I,163; RL,32; CA 1861,126; semnul citaţiei sau al aducerii CGR,227; MGP,109; citaţiune PTP,73. 2. (Jur.) ţitaţie PFBM,7v,9r,22v; CPI, anexă 3; CCB,198; cităciune BAR II,86; citaţie GC VII,133v; BAR II,95; CCB,119,194,197,205; BIP,13; CCP,161,183; BEC,435; PD,154; ţitaţiune TR 1855,112; răvaş de soroc ROB,161. (Cf. lat. citatio, fr. citation).
    CIVILITATE s. civilitate PCC,2,8; PCB,98; FMIL 1840,327; NV,67; PBV,542; PD,155; civilitate (politefsire) CR 1829,93; civilitate, civilizaţie GC VII,124r. (<fr. civilité). Vezi şi CIVILIZAŢIE.
    CIVILIZA vb. politici CTD II,243; VIC,34v,115v,200r,209v; GIA II,42v,74v; AR 1829,1; CIRA,238,244; PMG,2; prin meşteşuguri să poliesc noroadele MIU,VII; civiliza (dumesnici) SPBA,pf., 105; civiliza (lumina) AR 1837,46; civiliza GC VII,124r; FEA,8; AIR II,285; AR 1837,21; RB,nr.2,4; FMIL 1844,316; MEN I,47; HMV I,132; NV,67; StDR,30l; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ţiviliza SMR I,5; PIA,24; JA,110. (Cf. fr. civiliser, lat. civilisare, germ. zivilisieren şi polieren, ngr. polit…zw şi politeÚomai).
    CIVILIZARE s. polire AAM,9; BR 1829 II,ded.; MBV,5; politefsire TPE,4r,5r,17v,24v,37r; politicire NID I,6v; AR 1829,1, 140; CIRA,XIII; politisire HFP,360; ţivilisire SIU,21v; ţivilisire (poleire) NMP,9; civilizire (purtare cetăţenească) CR 1829,2; civilisire CR 1830,39; civilizare C,1,4; D 1860,89.
    CIVILIZAT adj. politicit DIP,5v,32r; PSG,57r; VIC,16r,26r; GIA I,107v; GIA II,16r,88r; BDT,164v; NID I,91v; BDR,3v; BDL I,13v,17r; SPBA,8; AR 1829,2,80,127,258; AR 1830,97,119,196; EGI,51; FGE,46; FGGN,48; politefsit PCC,1; GIC,180; TPE,6v, 13r; politevsit OFR,19; CBD,21; polit BDT,184r; MIB,pf.; GSP I, pf.; CDA,124; MPI,26; EG,43; BC,25; poliit MIU,176; GPF,V; poleit FTP II,115; [popoare] cetăţenite şi culte RIP I,68; ţivilizuit SPBA,3; ţivilizat AR 1829,80,126; AR 1830,118; SPV,147; CD,V; FMIM,I; ROB2,589; SCC II,179; RL,136; civilizat (politefsit) CR 1830,43,68; civilizat (politisit) CR 1830,135; civilizat (politicit) AR 1830,335; AR 1837,178; civilizat PCB,33,96; GC VII,124r; BDC,85; CR 1831,55; TAA,14; LOA,81; GG,10; GTN 1836,26; MN 1836,6; AR 1837,194; RB,291; DL,52; CDCE,145; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; sivilizat TG,10,16.
    CIVILIZATOR,-OARE adj. civilizător GC VII,124r; reforme [...] civilizătoare CA 1859,103; o politică [...] civilizătoare CA 1860,77; civilizator MN 1836,35; BP,VII; civilizitor SMR I,3; ţivilizator SMR I,16; civilizatriţă MEN II,120; civilizatrică BCI, 91; civilizatrice BCI,92; R 1853,14. (<fr. civilisateur, civilisatrice).
    CIVILIZAŢIE s. politefsală DC III,3v; politevseală DC IV, 84v,133r,245v; ţivilizaţie CR 1829,225; CR 1830,384; AR 1837, 104; SHI II,27; FD I,68; EAM,67; MCL 1839,748; CA 1852,85; ţivilizaţie (luminare) AR 1834,40; IL 1840,35; ţivilizaţie, civilizaţie StDR,293,301; civilizaţie (politefsire) CR 1830,170; civilizaţie (politicire) AR 1830,42; AR 1835,107; civilizaţie PCB,85; CR 1829,227; AR 1829,243; GPE,53; FTP I,33; CR 1831,5; CIRA, 230; GG,132; GTN 1835,19; AIR II,285; MN 1836,52; HMN,ded.; RBT I,41; PMG,19; FL,40; RB,nr.4,1,nr.20,2,305; DL,56; IL 1840, 49; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; civilitate, civilizaţie, GC VII, 124r; civilizăciune DFL,63,66,127; BCD,7; LMG,38; civilizaciune JA,118; civilizaţiune TR 1854,61; T 1856,nr.1,2; Z 1856,nr.1,1, nr.5,2; C,146; GCB II,191; PTP,24; DCB IV,69; PIC,16; INB 1859,18,78; BEC,VII; D 1860,85,87; RF,3. (Cf. fr. civilisation, lat. civilisatio, germ. Zivilisation).
    CLAR adj. curat GAA,50r; curat (chiar) FL,13; chiar FTM, 123; MF I,123r; MCL 1838,200; VL,10v; StDR,129; CA 1851,86; CA 1853,48; CCG,30; CA 1857,4; VMP,165,174,184,253; chiar (luminos) AR 1839,286; clar (luminat) MPI,185; clar StFE,93; GRR,142; CFZ,89; BEC,44; clar, chiar PD,347. (Cf. lat. clarus, germ. Klar, it. chiaro şi vechiul rom. chiar).
    CLARITATE s. Vezi Împrumut.I,p. 241. Cf. şi chiaritate MBV,5; DFL,2,16; FMIL 1847,102; T 1856,nr.4,1; GCB II,192; lămurire VL,10v; claritate VL,54v; DFL,53; KFL,138; GRR,142, 232; claritate (lămurire) VL,54r; lămurire (claritate) VCL,63r; claretate PFM,477; claritate PD,347. (Cf. lat. claritas, fr. clarté).
    CLASĂ s. Vezi Form.term.şt.,p.170. Cf. şi 1. („categorie, diviziune, specie, fel”) clase sg. AIC,26; DOA,36; RA,44; clas UB,2, 4,30; IIS,4,9; RJ,83; ESI,25; DOA,36; CLV,136r; AR 1830,375; ROB,34; LOA,97; AR 1837,126; RB,nr.31,1,350; GPG,46; CA 1847,25; clasă PIM,9; BR 1829 I,46; AR 1830,358; BAR I,151; SGR I,30; RSM,40v; SCMI,IX; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; clas, clasă GC III,241r; clasuri UB,1; DSM,19; MFV II,98r; VMG,272; PCB,147; POC,9r; SPV,VI,129; ROB,35,104; CPI,114; ROI2 VI,11; clase pl. UB,11; PIM,3,5; GSP I,166; RA,38; DGR, 151; BAR I,35; SGR I,24; MN 1836,33; GMR,10v; GRA2,89r; BG,57,116; KOS,X,XXX; stări (clase) RO,9; clase (părţi mari) PGRL I,1; clasiş FLG,56,57,58; MIM,5,12,21; clasis CLV,135v. 2. (Did.) clasiş (ceată) DOB,3; clas DCI II,4,6; CTD II,4; OP,8r; BPN I,56; AR 1830,26; SIC,22; SGR I,III; LOA,71 bis; RSM,9r, 9v,10v,13v; TGA,3; AR 1837,317; FL,48; BDJE,93; ROB2,546; PBM,213; clasă VPP,120,170; SFT,2; RSM,9r,13v; clasuri OP,7v; TF,451; PCC,2; BFO 1833,65; RSM,8r; ROB2,546,560; CA 1854, 29; clase pl. VPP,120; MPI,45; SFT,2;AR 1837,229; MCL 1839, 261; FMIL 1840,21; CGR,XIV; BG,VI. 3. („categorie socială”) clas IIS,10; RI,3; RA,27; SIU,26r,27r,39r,43r,47r; CR 1829,12; SPV,143; CIRA,370; GG,138; CA 1850,104; clasă MPI,2; BPN I, 40; BR 1821,1,195; BR 1829 I,23; AR 1830,197; ROB,37; BAR II, 75; CTT,138; MN 1836,78; SHI I,49; RB,398; BGO 1840,41; FMIL 1840,141; clasuri IIS,11; DC IV,50v; RJ,2; MIU,XX; BPN I, 40; IRV,34r; NMP,18; CR 1829,321; MRC,84; FTP II,193; CIRA, 206; RSM,6r; MPE,5; NPC,102; SMA,12; clase (stări) BPN I,29; clase pl. PTF,89r; GSP II,6; CR 1830,150; SIC,30; RO,50; BAR I, 63; BAR II,2; GTN 1836,51; MN 1836,51; RB,nr.23,1; MCL 1839, 420; clasis IRV,34r; BFO 1833,36; ROI2 III,108,143,144; clase sg. C,17. 4. („treaptă, grad, rang”) clas CS 1820,3; MCB,157; AR 1829,49; CIRA,388; RO,21; LOA,31; AR 1834,349; ROI2 III,145; SHI,ded.III; VFD,50; PBM,XXVIII; StDR,129; clase pl. CR 1829, 197. (Cf. lat. classis, ngr. kl©sij, fr. classe, germ. Klasse, rus. класс).
    CLASIC adj., s. („care aparţine antichităţii greco-latine; consacrat; tipic, caracteristic”) clasic PCC,15; MCB,167; PCP,18; CR 1829,218; AR 1829,120; HFP,57; BAR II,183; VG,f.t.; ELS,9; GG,183; RSM,14r; MF II,114v; AsP,pf.; GTN 1836,49 bis; MN 1836,2; MPE,V; EAM,20; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; clasíc GC III,241r; clasnic AR 1830,26; ROI2 III,136; clasicesc VH,20. (Cf. fr. classique, lat. classicus).
    CLASIFICA vb. Vezi Form.term.şt.,p.170. Cf. şi clasifica GC III,241r; SGR I,174; AIR I,XX; FMIL 1840,239; SMR I,7; AMIM, 4; DFL,22,35; FMIL 1847,27; BP,VII; BCD,53,326; CA 1853, XVII; CFZ,91; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; clasificarisi ROI2 VIII,48; BFO 1843,270; AOD,21,56,62,222; ROB2,613. (Cf. fr. classifier, lat. classificare).
    CLASIFICARE s. clasificare GC III,241r; CFZ,22,91; PBV, 169; clasificarisire AOD,64.
    CLASIFICAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.170. Cf. şi clasificaţie RJ,81,83; FLG,59; MPI,11,197; MIM,21,43; SFT,4; GC III, 241r; CPI,251; RSM,26r; LO,20; ROI2 III,22; AR 1837,76; RB, 270; BFO 1838,58; MCL 1839,633; FMIL 1840,239; CCB,115; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; clasificăciune DFL,17,81,84; BCD, 343; clasificaţiune BBS,1,37,38. (Cf. lat. classificatio, germ. Klassifikation, fr. classification).
    CLEMENT adj. NV,77; StDR,130; CEF,73; LIT,349; AVP,4; PD,348. (Cf. fr. clément, lat. clemens).
    CLEMENŢĂ s. clemenţă VIO II,17r; BDJE,73; PCI,141; GRR,199; LIT,18,212,306; AVP,4; C,7; PD,348; clemenţă (îndurare) AR 1830,455; clemenţă, cleminţă NV,76; clemenţie (iertătoare îndurare) AR 1830,500; clemenţie BAR I,65; SGR II,XI, 148; StDR,130. (Cf. lat. clementia, it. clemenza, fr. clémence).
    CLIENT s. 1. (Antic.rom.; „persoană aflată sub protecţia cuiva”) client IRV,5r; VD,VIII; GG III,243r; BAR I,67; CRV,30; AIR I,97; GTN 1836,73 bis; AV,30,53; SHI I,11; KOS,XIV; RL,72; LIT,38; DILB III,215; AVP,4; CA 1858,76; CA 1861,82; client (supus) BAR I,67. 2. („cel care apelează la seviciile unui avocat, ale unei bănci”) client NV,77; StDR,130; GRR,202,229; DILB III, 215; AVP,4; DCB IV,42; BEC,144; PD,348. 3. („cumpărător, muşteriu”) client BDJE,86; SCC II,213. (Cf. fr. client, lat. cliens).
    COAFOR s. zulufar GC II,248r; coafer GM 1852,57; cuafer CA 1857,43; coafor (coiffeur) R 1857,nr.40,3. (<fr. coiffeur).
    COALIŢIE s. legătură împreună MIU,408; coaliţie AR 1839,87; NV,77; StDR,131; Z 1856,nr.23,3; BEC,116; PD,349; coaliţiune DIB,183; LIT,72,105; GCB II,193; cualiţiune Z 1856,nr. 3,3; LIT,130,185. (Cf. fr. coalition, germ. Koalition).
    COHORTĂ s. (Antic.rom.; fig.) cetele ce le zicea coortes RIC,234r; cohortă FNC,33v,49r; GSP I,211; GC III,149v; ZEV, 67; MCL 1839,220; SIT,104; DILB IV,196; AVP,4; CA 1858,93; cohorte sau companii BPN II,255; cohorde (companii) IRV,69r; cohorte sg. MILR,65; BAR II,117,133; cohorţi (turme, companii) BAR II,117; coortă NV,78,402. (Cf. fr. cohorte, lat. cohors, germ. Kohorte).
    COLABORA vb. Vezi Împrumut.I, p. 241-242. Cf. şi lucra împreună HET,11v; TRT,2r; MTT,130v,143r; conlucra, sinlucra GC III,336v; con-lucra (lucra împreună) NMP,27; conlucra RB,nr.29,3; CA 1848,28; BIP,17; PDC,51; Z 1856,nr.1,2; împreună-lucra KDP,56; RL,12; împreunălucra AR 1837,127; confăptui CR 1830,139; FMIL 1844,155; CA 1847,5; FDA,45; SSC,7; colabora StDR,131; PD,350. (Cf. fr. collaborer şi coopérer, lat. collaborare, ngr. sunerg£zomai, germ. zusammen-arbeiten).
    COLABORARE s. împreună lucrare IPT,140; CDG,25r; MTT,260v; IEI,48v; SIU,29v; MFV I,122r; SGR I,11; AR 1833, 13; MN 1836,31; împreună-lucrare AR 1830,100; CIRA,274; KPA,51; AR 1844,16; Z 1856, nr.2,3; depreună lucrare CP I,343; conlucrare CR 1829,30; AR 1829,110; CR 1830,150,230; AIR I, 177; SR,9; RB,nr.23,2; CCB,75; EOI,XLII; CA 1850,48; CA 1851, 6; StDR,142; CA 1852,XXIV; SCC II,14; Z 1856, nr.3,2; NRC,59, 66,231; C,15; CA 1860,5; PBV,181; confăptuire IFM,26; colaborare D 1860,413.
    COLABORATOR s. împreună lucrător HET,6r; MTT,2r, 98v,256r,264r; CDG,25r; OTB,14; AR 1834,66; RSM,16r; ROI2 V, 10; împreună-lucrător CDP,120,209; împreunăfăptuitor CIRA, 114; conlucrător VMG,277; MRC,95; CR 1830,65; MCR,57; VVP,60; BGO 1840,21; DL,5,8; FMIL 1840,99; CD,7,31; PIA,V; BGO 1844,326; PBM,II; CA 1847,27; PCI,40; CPO,75,76; SPB, 238,240; PBV,181; colaborator IL 1840,104; FMIL 1840,269, 352; IVA,17,25; FMIL 1844,283,364; AsE,15; NV,73; LS,98; StDR,131; RL,173,347; NPT,63; R 1858,1; D 1860,100; PD,350. (Cf. fr. collaborateur şi coopérateur, lat. collaborator, ngr. sunerg£thj).
    COLATERAL adj., s. colateral MIU,11; PFBA,642v; KMA, 381; StDR,131; PD,350; colateral, colătural PBV,175; colatural GPG2,8. (Cf. lat. collateralis, fr. collatéral).
    COLECTIV adj. 1. (Gram.; „care conţine ideea de colectivitate”) [nume, numeral, sufix] strîngător EBG,27v; cuprinzător MGR,116v; TGR,17; GRA,32v; BTG,28r; SG,7; GRA2,15r; cuprinzător sau adunător MG II,51; coprinzător GCG,107; adunător VG,37,197; PGRL I,23; colectiv BTG,28r; BDL I,191v; PCB, 128; FGP,37; GC III,110r; RSM,16r; MF I,145v; CGF,35; EP I,61; HGL,6; VL,51v; IGE,350; CGR,35; AGI,31; BG,15; NV,78; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; colectiv (coprinzător) EGRM,1r; EGR,10; GRN I,23; colectiv sau cuprinzător SGR I,30; colectiv (cuprinzător) PGR,9; colegtiv SPBA,94; culectiv VVP,64; colectiv, culectiv PBV,175,197. 2. („comun, obştesc”) colectiv MEN II, 169,318; BCD,77; TR 1854,2; SD 1855,1; RL,265; R 1857,nr.14,1; INB 1859,86; BEC,XXI,48,54; CA 1862,51,72; epistole colective (catolice) CA 1853,XXVIII. 3. („colector”) [lentilă] colectivă, adică culegătoare StFE,87; linte culegătoare StFE,95. (Cf. lat. collectivus, fr. collectif, germ. kollectiv).
    COLECŢIE s. 1. („culegere, serie de obiecte din aceeaşi categorie, de scrieri etc.”) adunătură NIU,213r,254v; o adunare au o culegere de mai multe obzăcuturi EGRM,1r; culegere LB,152; CR 1829,133; AR 1829,19,141,190; FTP I,101; MN 1836,9; ECS,f.t.; AR 1837,245; RB,nr.15,4; BCD,82; RL,259; strînsoare GIC,18, 48; adunare GIC,194; AR 1829,134,137,138; AR 1830,357; AOD, f.t.; colecţie SPBA,18,90; CR 1829,53,233; GC III,162r; GPE,15; FAE,31; LOA,116; AR 1834,66,88; RSM,37v; GG,67; HPA,12r; GTN 1836,93; MN 1836,36,86,96; AR 1837,114; MPE,I; RB,nr. 18,4,373; PDT,pf.10,12; MCL 1839,221,242,292; IL 1840,47; BGO 1840,345; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; colecsie CA 1852,50; colecţiune DFL,102; BCD,10,87; GRR,245; RMS,36; DILB I,192; BIN,404; C,16; LMG,25; NPT,228; PIC,23; D 1858,6. 2. („colectare”) comisie pentru colecţia materialelor trebuitoare SRM,IV. (Cf. fr. collection, lat. collectio).
    COLEGIAL adj. („de colegiu”) coleghial AR 1829,42; coleghial, colegial StDR,131; colegial GC III,110r; AsR,12; PBV,175. (<fr. collégial).
    COLEGIU s. („organ colectiv consultativ sau de conducere, politic, juridic, medical, bisericesc etc; instituţie de învăţămînt mediu sau superior”) Vezi Împrumut.I,p.47. Cf. şi coleghium CP I, 184; CP II,64; SHR,43; GSP I,34; RA,26,37,63; BR 1821,147; coleghiu RA,63; MTF,2v; BDC,III,IV; BAR I,161,170; coleghie sg. AR 1829,5,132; CIRA,286,310; AR 1837,363; ROI2 IX,11; CA 1851,XII; StDR,131; coleghii pl. SIU,39r; GSP I,34; EGR,XXIX; HFP,365; AR 1830,38,213; CR 1830,409; colegiu SHR,43; EGR, XXIX; CR 1829,11,24; CR 1830,47,194,395; GC III,110r; ROB, 194; LOA,91,114; BFO 1833,110; AIR,f.t.; MN 1836,4,69; AV, f.t.; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; colegie sg. AsR,2,11; AR 1844,10; colegiuri SHR,26; CR 1829,204; CBD,5; GC III,110r; MN 1836,21; BGO 1840,334; RIP I,67; D 1860,376; R 1857,nr. 28,1; colegii CA 1855,27; CA 1857,56; RAM,15; D 1853,14; CA 1862,59; colegĭ sg. PMG,49; CA 1862,128; colej PSE,231. (Cf. lat. collegium, ngr. kollšgion, rus. колегия, fr. collège).
    COLIZIUNE s. („atingere, lovire, ciocnire; conflict”) atingeri (colizii) AR 1830,100; colizia sau împreunarea a două vocale SGR I,14; colizia sau coluarea a două vocale SGR III,21; colizie CTT,48; HMV II,256; NV,79; PD,351; colizie, coliziune StDR, 132; coliziune BG,98; BIF,15; TR 1854,13; BCI,39; coliziune (lovire) INB 1859,20. (Cf. fr. collision, germ. Kollision, lat. collisio).
    COLON s. 1. („muncitor agricol; iobag”) colon MAM,5r; CA 1852,15; GCB II,193; PBV,176; coloni, adecă proşti MIB,216; coloni sau lucrători de pămînt CB 1816,57; colon (slujbaş) UT,9; lăcuitor (colon) MIM,1,8; slujitor (colon) MIM,13; colon (slujitor sau iobaj) MIM,30; iobaji (coloni) MIM,42. 2. („colonist”) colon MIR,14; BRD,69; AR 1829,175; BAR I,43; MID I,39; APR,26; FMIL 1847,17; TR 1854,2; PBV,176; BEC,XXXII,L; colon (bejenar) AR 1829,241; CR 1830,160. (Cf. lat. colonus, fr. colon).
    COLOANĂ s. Vezi Form.term.şt.,p.172. Cf. şi 1. (Arhit.; fig.) stîlp RIC,74r,186v,228r; FTU,9r,19v; OC I,67v,105v,115r; FIT I, 10v; MTT,37r,176v; ZFT,64v; GN,80v,107r,200r,216v,217r; DC I, 28v,34v,51r; DC II,12r,62r,187r,196v; PSG,63r; GCA,49; MIU, 109,351,X; HO,80; CISG,137; SIU,51v; BPN I,139; GIC,138; TSVM,20,44; PIU II,55; AR 1829,252; BR 1829 II,54; FTP I,90; FTP II,63; BAR I,97; AIR I,7; colonă FNPB I,158r; DAB,144v, 235v; FNB I,187; SPBA,13,90; IRV,40r; CIRA,384; AsP,160; VDA,13; MGP,90; AR 1837,23,24; HAN,85; CIN,339,340,356; CA 1852,94; CA 1853,46; CA 1854,XVIII,71; CA 1855,28; ASLI, 273; CA 1858,102; CA 1860,101; colonă (stîlp) AR 1829,227; colonă, stîlp GC III,111v; colonă sau stîlp CIRA,148; coloană HOG,119; VVP,59; FMIL 1847,156; AF,45; NV,79; CA 1856,53; BC,6; PBV,176; PD,351; coloană (stîlp de pomenire) AR 1829,55; coloană (stîlp) AR 1834,96; coloane [prime atestări] MII,21; AZ, 14v; SPBA 29,84; colone [pl., prime atestări] HOG,34; DAB,89v; GSP I,114; FTM,32,62; coloană, colonă BDL II,503r; coloană, columnă, stîlp StDR,132; columnă SHR,28; SIN,30; MIR,5; PAM,2; BRD,68; BDC,VI; BAR I,34; FMIL 1840,250,308; RIP I, 205; HMV I,5; DFL,106; FMIL 1847,123,224; LMS,95; TR 1854, 2; LG,123; PD,352; columnă (stîlp) BAR II,147; HMV I,208; stîlpi (columne) GT 1838,16; columne sau stîlpi FMIL 1844,102; colune (stîlpi) FTM,7; colună, stîlp, coloană AVP,4. 2. („rubrică verticală într-un formular, registru etc.”) stîlp AIC,20; coloană LOA,95; ROB2,662; DIB,189; colonă ROI2 VIII,10. 3. (Milit.; fig.) colonă FNPB I,6,8r,68v; FNC,29v,56r; IRF,23,30,31,57; FNB I,80,81; CR 1829,82,131,177; AR 1829,26; AR 1830,364; GC III, 113r; AR 1834,165; AR 1837,102,376; FL,77; SRM,51; RBM,77; colone pl. CIRA,277; coloană CR 1829,41,132; AR 1829,18,26; AR 1834,195; pe la 1835 forma era frecventă; coloane [prime atestări] FNPB I,67v; FNC,29v; BDT,129v; IRF,78; VPB,13; OFR,24. 4. („secţiune care împarte vertical o pagină de gazetă, de carte”) colonă AR 1829,222; AR 1830,44,223; RB,nr.26,4; BFO 1838,64; TR 1854,64; colonă (stîlp) CR 1830,4; colone pl. GTN 1835,2; FMIL 1847,77; coloane [prime atestări] AR 1829,159; CR 1830, 16,137; AR 1830,116,166; columnă FMIL 1840,154; GLC,14; StDR,133. (Cf. fr. colonne, it. colonna, germ. Kolonne, rus. колонна).
    COLONIAL,-Ă 1. adj. („de colonie, privitor la colonii, care provine din colonii”) producturi coloniale AR 1837,38; producte coloniale SSC,119; CA 1861,119; ministrul colonial GT 1838,7; colonial NV,79; StDR,132; KOS,XII; JA,168; PBV,176. 2. s.f. („marfă provenită din colonii”) colonială CIRA,VIII; coloniale pl. Z 1856,nr.8,3. (Cf. fr. colonial, germ. kolonial şi Kolonial, în diverse compuse).
    COLONIE s. Vezi Împrumut.I,p.41,47 şi 147. Cf. şi 1. („posesiune colonială, aşezare de colonişti”) colunii, bejănii sau mutări GN,33r; colónii, adecă slobozii GN,178r; (slobozii) coloane HOG, 143; mutări de oameni (apichía) FC,40v; colónie MILR,35,61,62, 71; NID I,8r; NID III,5v; SHR,33,48,79; MIR,18,53,177,307; GSP II,31; SIU,23r,50v,74v,88v; FTM,261,275; BDL II,503v; MDNU, 57; BPN I,31,70,107,132; PCC,12; PIU I,208,241; PIU IV,88,189; CR 1829,24; AR 1829,19,79; SPV,XII,1,8,127; coloană BRD,69, 94,105; colonă BRD,75,108; coloníe ASH,5; BR 1821,159; coloníe (bezăníe) CR 1830,382; coloníe, populadă GC III,113r; colonie MDWS,438; MAS,102; IO,12; BDL I,23v,43v,80r; CRac,56,  83; IRV,23v,69v,87v,190r; TSVM,21; PCB,91,98,104; AAM,16; BRD,4,69,81,110; CR 1829,157,252; AR 1829,175,200,221; BR 1829 II,18,52; MBV,43; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; colonii (strămutări) CR 1829,93; colonii (locuri unde s-a dus băjenii) CR 1830,232; colonii (descălecături) AR 1830,475; colonie (slobozie) AR 1833,20; AR 1834,82,234;AR 1837,2; colunie NID I,13r. 2. („grup de animale din aceeaşi specie, care vieţuiesc în comun”) colonie [de albine, de mamifere etc.] CA 1844,43; MEN II,101; BMN I,31; RL,289. 3. („grup compact de oameni de aceeaşi religie, convingere politică, ocupaţie etc., care trăiesc în comunitate”) colonie de pedeapsă FMIL 1844,53; colonie agricolă IFM,5; o colonie de comunişti CA 1850,75; o colonie de cvacheri SCC I,201. (Cf. lat. colonia, fr. colonie, germ. Kolonie, ngr. ¢poik…a).
    COLONIST s. Vezi Împrumut.I,p.47. Cf. şi colonist NID I,3r, 4v,5v,7v,11v,45r; BPN I,70; TSVM,22; CR 1830,141; GC III,113r; CIRA,123; AIR I,8; ROI2 III,22; AR 1837,30; SHI II,47,225,239; VVP,59; FMIL 1840,250; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; colonist (lucrător de pămînt) AR 1837,142; bejenar CSM,332,337; coloniaş CR 1830,26. (<germ. Kolonist).
    COLONIZA vb. coloniza GC III,113r; CIRA,V; AIR I,36, 123; MN 1836,11,28; SHI II,19; FMIL 1840,252,270; RIP III,242; FMIL 1844,44; NV,79; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; încoloniza GG,20. (Cf. fr. coloniser, germ. kolonisieren).
    COLONIZARE s. GC III,113r; FMIL 1847,112,156; CA 1852,53; R 1857, nr.1,4; PBV,176.
    COLONIZATOR s. PMG,19; FMIL 1847,3. (<fr. colonisateur).
    COLONIZAŢIE s. colonizaţie AR 1830, 364; GC III,113r; AR 1831,16; AR 1834,91,203; MN 1836,2,31; AR 1837,66,276; SHI II,26,128; FMIL 1847,4,156; NV,79; StDR,132; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; colonizaţie (discălecare) CIRA,V; colonizaţie (slobozie) CIRA,196; colonizaţiune BCI,162. (Cf. fr. colonisation, germ. Kolonisation).
    COLOS s. („statuie gigantică”; fig.) colosós GN,281r; DC III,5v; GC III,113r; colosos GN,216r,317r; DC I,61v,62r; colos FIT I,10v; ZFV I,81r; RIM,117; BDL II,503v; CRV,70; YNM,124; AIR I,IX,18; FMIL 1847,132; ASI,19; BP,XI; NV,80; StDR,132; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; colos (urieş) AR 1835,147; golos HOG,31. (Cf. ngr. kolossÒj, lat. colossus, fr. colosse, germ. Koloss).
    COLOSAL adj. colosal AR 1829,144,166; CR 1830,15,302; AR 1830,167; MRC,43; GC III,113r; FTP I,90; AIR I,XVII; AR 1837,132; CIN,468; RB,278; MCL 1839,260,361,521; IL 1840,86; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; colosal (mare peste măsură) AR 1829,227; colosal (urieş) AR 1830,357; CIRA,305; AR 1834,223; colosalicesc SIU,15v; colosalnic APP I,9. (Cf. fr. colossal, germ. kolossal).
    COMANDA vb. (Milit.; „a conduce, a dirija; a porunci”) Vezi Împrumut.I,p.47. Cf. şi comăndui VEI,184v; comendui BDL II, 504v; AR 1829,43; AR 1830,92; CIRA,113; AR 1837,61,70,92; ROI2 III,118; SHI I,45,46; AsL,7; AR 1844,18; comenda BPN II, 286; BR 1829 I,12; BR 1829 II,28; FTP I,5; BAR II,67; AIR II, 170; IL 1840,34; AMIM,228; CA 1851,IV,60; CA 1852,XXXVI; GRR,82; RL,22; LIT,5,59; ASLI,350; CA 1859,71; CA 1861,155; comendirui VPB,16; IRF,79; comendărui IRF,75; comandui CR 1829,9; AR 1829,7; SPV,VIII,166; CIRA,145; BFO 1833,76; AR 1837,347; SRM,28,77; SRI,164,298; comandui, comanda GC III, 115r; comîndui RO,5,7; AIR I,80,113; comandarisi IRV,21v, 44v,54v,80r; CR 1831,30,56; FTP III,18,20; BFO 1833,37,75; BFO 1843,12; comandarisi, comendui, comanda StDR,133; comîndălui IFA,102r; comînda NB,35; AIR I,115; AIR II,199; AIR III,65; GT 1838,1; StDR,138; comănda FMIL 1840,34; FMIL 1844,303; FMIL 1847,73; MGP,108; LMG,104; comanda FTM, 141,280; BPN II,176; FTP I,116,207; FTP III,3; FTP IV,42,79; BAR II,136; VAA,45; MPG,39; MAE,5; RB,nr.3,l; FL,67; VVP, 59; CCB, 124; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. commendare, germ. kommandieren, fr. commander).
    COMANDANT s. Vezi Împrumut.I,p.47. Cf. şi comendanş PBC,1; RDN,7,8; CPM,24; comendaş FGL,15,31; comîndaş TID, 4; NB,7; comandaş FLG,15; comăndaş CPM,26; comendir DC IV,195v; comandir TL,6r; FLG,5; IFA,12r,100r,102r,107r,119v; GSP II,123; VPB,15; AOS,34,49; JNA,57; FNB I,71; CC,47; OFR, 31,103; GIC,18; GPF,343; PIU I,53,81,214; CR 1829,9,47; AR 1829,7,45; CR 1830,45,371; AR 1830,137,214; GC III,107r,114v; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; comendant MIB, 113; TID,4; VPB,13; IRF,55; BDL II,504r; CS 1820,5; SPBA,59; TSVM,10; CR 1829,202; AR 1829,5,25,46,69,117; BR 1829 I,43; CR 1830,377; AR 1830,17,101,123,125,363; CIRA,21,28; SGR II, 57,125; BFO 1833,206; BAR II,176; forma continuă să fie folosită sporadic pînă la 1860; comendante sg. TR 1854,5; CA 1857,13; comandant IRV,119v; CR 1829,1871,96; CR 1830,14; GC III, 115r; CR 1831,13: FTP II,177; GG,52,142; AIR I,196; AR 1837, 40; RB,nr.1,3,nr.26,229,275; GT 1838,11; FL,67; MCL 1833,176; VVP,59; FMIL 1840,10; pe la 1840 forma era frecventă; comăndant CR 1829,11; FMIL 1840,10,12; BC,54; comandante sg. TR 1854,195; LIT,45; D 1860,340; comendátor MIB,237; GSP I,48; comendător LB,134; comandirt GT 1838,11; FL,63,83. (Cf. fr. commandant, germ. Kommandant, lat. commendans şi commendator, rus. командир, germ. kommandiert, part. lui kommandieren).
    COMANDĂ s. (Milit.; „conducere, îndrumare; comandament; poruncă”) Vezi Împrumut.I,p.47. Cf. şi comando OIC,2; CP I,290, 325; ELG,50; PIM,7; IFA,98v; IMC,2; BAR I,225; BGO 1840, 162; povăţuire (comando) IAG,1; comadă TL,1r,3v; NID II,127v; IFA,11r; IRF,5,42,87; GSP II,164; RA,99; NB,7; JNA,18; BPN I, 74,109,157,169; BDL II,504; SPBA,2; PIU I,82; PIU III,122,233; CPM,30; CR 1829,4,10; AR 1829,16,24,49; BR 1829 II,8,19; CR 1830,325; AR 1830,106,222,367; pe la 1830 forma era frecventă; comand CR 1829,30; comîndă DFL,66. (Cf. germ. Kommando, fr. commande, rus. команда, lat. commenda).
    COMEDIAN s. Vezi Împrumut.I,p.48. Cf. şi comediancă VEI,111r; GC III,116r; comedian APC,73v; IRV,208v,209r; GIC, 28,71; PIU II,48, 63; GC III,114v,116r; GPE,47; HAN,8; MEN I, 77; C,17; PD,352; comediant DAB,45v; VPP,80; BPN I,90,167; BPN II,223; IRV,164v; PCP,21; TSI,20; CIRA,218; ELS,7; ECS, 11; VVP,59; FMIL 1840,261; forma era frecventă pînă la 1860; pl. şi comedienţi BR 1821,115; AR 1830,55; MPG, 32; comedieş HO,69; BD I,220; LB,134; comedieşiţă LB,134; comediaş PMV, 110; BDL II,504r; GC III,115,116r; comedier AsL,28. (Cf. fr. comédien, it.commediante, germ. Komödian, magh. komédiás).
    COMEDIE s. Cuvîntul era frecvent la sfîrşitul secolului al XVIII-lea; vezi Împrumut.I.,p.47-48. Cf. şi comédie EBG,124r; APC,288r,377v; DAB,110v; HO,38,60; ME,197,662; IM,40; GSP I,45; GSP II,172; CB 1816,59; KUP,2v; BDL II,504r; BPN I,2, 60,89; BPN II,222,223; IRV,90r; NZ,35v,67r; LB,134; MGD,2r; MG I,34; VMG,51; RDS,2r; CR 1829,238; HFP,190; GC III,114v; cumédie KUP,1r,1v; comedie OMT,45; FGS,35r; BD I,220; CLV, 136v,149r; GIC,28; comodie MRP,pf.; CM,23r; PIU I,253; PCB, 114; MALP,32; SPV,155. (Cf. ngr. kwmJd…a, lat. comoedia, it. commedia, fr. comédie, germ. Komödie, tc. komedya).
    COMENTA vb. FMIL 1840,98; SIT,291; NV,81; SMB I,146; CA 1854,XXVIII; DIB,383; R 1857,nr.6,3; AVP,4; BEC,LVI; CA 1861,17; PD,353. (Cf. fr. commenter, lat. commentari).
    COMENTARIU s. comentarium OMT,4; comentariu MIR, 26; VPB,10; AR 1829,135; BAR I,24; GG,146; FL,64; FMIL 1844, 11; AR 1844,10; BDJE,36; SIT,20; BG,VI; StDR,133; pe la 1850 forma era frecventă; comentar GC III,115r; AsL,4; HMV II,54; MEN II,250; FMIL 1847,12,156; KDP,27,36; NV,81; SMB I,25. (Cf. lat. commentarium, fr. commentaire, germ. Kommentar).
    COMENTATOR s. MIU,202; NV,81; BCD,7; PD,353. (Cf. fr. commentateur, lat. commentator).
    COMENTAŢIE s. MIR,15,27; MIB,5; BDL I,137v. (<lat. commentatio).
    COMERCIAL adj. comerţial CMB,1; GC III,115r; CIRA,27; CPI,234; RSM,10v; TGA,2; NPC,f.t.; SHI II,22; GT 1838,16; FL, 40; RB,321,370; BGO 1840,15,20,130; IL 1840,15; IVA,31; AsL, 64; BFO 1843,310; BFO 1844,4; forma continuă să fie frecventă pînă spre 1860; comercial CR 1830,1,50,91,261; AR 1830,99; ROB,157,174; LOA,72,120; AR 1834,69; LO,21; MN 1836,60; AR 1837,140; SHI I,13; MCL 1839,254; BGO 1840,27; FMIL 1840,86; CCB,1,84,200; pe la 1840 forma era frecventă; comersial PBV,177. (Cf. lat. commercialis, germ. kommerziell, fr. commercial).
    COMERCIALIZA vb. comerţia MEN II,58; comersa PBV, 177; comercia BEC,XXIII,XXXVI,XLIII,16; CA 1861,120. (Cf. fr. commercer şi commercialiser).
    COMERCIANT adj., s. comerţiant SIF,54; SSC,II; CA 1854, 117; DIB,176; comerciant GG,10,11; AR 1837,372; SIT,28,109; BEC,V,XVIII,XXIV,XXXV,LIII,1,24,43,48; PD,353; comerţant Prop,305; SSC,5,103; RL,89; R 1858,34; BC,22; comersant PDC, VII,XIII; BC,27; C,145; R 1857,nr.27,3; D 1858,5.7; D 1859,188, 367; INB 1859,127; D 1860,418. (Cf. it. commerciante, fr. commerçant).
    COMERŢ s. comerţium OIC,1; FLG,43; comerţie BE,75r; VIO II,26r; ISI,47; AR 1832,64; CIRA,286; FD I,46; NPC,X; AR 1837,54; ROI2 IV,2,V,1,VIII,19; CCF,25,26,39,40; comerţiu VIO II,8r; comersie ROI2,VIII,19; comerţ BDL I,24r; BDL II,505r; CR 1830,46; AR 1830,73,91,121; GC III,115r: SPV,VIII; BFO 1833, 24,115,126; CPI,149; MF I,138r; MN 1836,17; AR 1837,59; SHI I, 16,18; ROI2 III,108,109,VIII,18; VVP,59; pe la 1840 forma era frecventă; comers AR 1837,9; ROI2 III,100; PBV,177; comercĭ, comerciu FDB,35; PCP,21; AR 1829,190; CR 1830,211; AR 1830,115,181; GC III,115r; ROB,36,37,69,96,101,174; LOA,8; ECS,26; GTN 1835,4,22,132,143; KSN,3; MN 1836,6,23; AR 1837,117 bis; FL,40; BGO 1840,253,306; FMIL 1840,31; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; comerţĭ, comerţiu AR 1832,44; DFL,152,211; BCD,484; SD 1855,2; INB 1857,39. (Cf. lat. commercium, it. commercio, fr. commerce, germ. Kommerz).
    COMIC1 s. VMG,324,358; BAR I,101; DCN,45; GTN 1835, 9; GTN 1836,43,106; AR 1837,73; RB,323; VVP,60; SMR I,102; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. comique, lat. comicus, it. comico, germ. Komik).
    COMIC2 adj. comicesc OC I,78v; ZFT,18r; CBB,pf.1; BDT, 5v; BPN I,2,96; BPN II,221; CLV,136v; RDS,1r; CMR,62; comíc GC III,115r; comic GTN 1835,9; GTN 1836,94; AR 1837,21,268, 410; FL,12; RB,344; MCL 1838,19; KPA,pf.,50; KCL,135; VVP, 60; AMC,4; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. kwmikÒj, fr. comique, lat. comicus, germ. komisch, it. comico).
    COMISIE s. Vezi Împrumut.I,p.48. Cf. şi comisie PBC,1; RI, 2,17; CIM,2,5; PIM,6; CL I,pf.2; TAI,33; RA,7,23,24,33,103; BDL II,504v; MIM,47; SPBA,89; BD I,221; LB,135; EGR,XXVIII; CR 1829,23,34,71,307; AR 1829,28,39,78; CR 1830,324; AR 1830,28, 95; CMR,2; GC III,116r,116v; SPV,97; ROB,16,53,99,160,135; după 1830 forma era frecventă; comişie MIB,334; comisiune MID I,334; BG,I; NV,81; StDR,134; DIB,140; Z 1856,nr.13,4; C,1; SPB,285; PIC,84; BEC,7,147,148; D 1860,292; AML,3; RF,21. (Cf. lat. commissio, germ. Kommission, fr. commission).
    COMOD adj. cele ce sînt pentru comod, adecă pentru îndemînare BEM,252,cf. şi 253; comodnice căsĭ OST,28; comoda (îndemînata) lăcuire TMS,57; comod AR 1830,366; BDC,68; GC III, 118r; FTP II,187; SIC,59; MFE,37; ROB,122; LOA,77; VDA,10; SHI I,51; RBT I,46; RB,258; MCL 1838,86; AR 1839,234; MAR, 49; CDCE,42; IL 1840,67; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; cumod HFP,112; AR 1830,357. (Cf. lat. commodus, germ. Kommod, fr. commode).
    COMODITATE s. DSM2,21; MPI,13,119; PAM,17; BR 1829 II,36; BDC,33; VA,233; GC III,118r; VD,70; ROB,146: BAR II, 93; RSM,11v; MF II,36r; MPG,16; SHI I,37; RB,282,288; GT 1838,4,87; MCL 1839,368; FMIL 1840,167; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. commoditas, germ. Kommodität, fr. commodité).
    COMPANIE s. Vezi Împrumut.I,p.48. Cf. şi 1. („anturaj, societate”) cumpánie OC I,76r; compánie SG,127; SPBA,89,98; SPV,164; companíe CB 1813,85; companie AR 1829,193; AR 1830,212; AR 1832,272; KSN,28; AsP,131; HAN,14; AR 1837,24; ROI2 III,47; AFH, 12,21,44; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. (Milit.) roată de pedestrime, roată de călărime CDG,7v; roată IE, 39; GIA II,33r; RO,7,25; RB,245; SRM,8; BP,95; ROM,5,11,166, 211; CPO,13,56; compánie RD,4; VIC,104v; OCF,2; DSM2,10; FLG,10,16,18,53; MIR,274; CB 1813,84; IRF,57; GSP I,211; NB, 21; BPN II,255; CRac,135,136; BD I,221; LB,135; BR 1829 II,64; CR l829,16,18,108; AR 1829,7,18,69,75; CR 1830,57 bis; CR 1831,25; ROB,130; CIRA,43,240,250; BAR II,117; companii (roate) CR 1830,310; companii (roţi) SRM,164. 3. (Comerc., Ind.) tovărăşie GN,106r,287r; TSVM,94; GC III,116v; împreunare SIU,51v; compánie SPBA,22,89; CR 1829,44,156; AR 1829,7; SPT,36; companie AR 1829,176; CR 1830,231; AR 1830,1; FTP IV,203; CPI,anexă 11; AR 1834,69; GG,57; MN 1836,6,66; RB, 304. 4. (Teatru) companie CR 1830,149. (Cf. fr. compagnie, germ. Kompa(g)nie, it. compagnia, rus. рота).
    COMPANION s. companioni (calfe) PTF,43r; tovaroş sau companion ESI,11; companion ESI,70; CV,27; CIRA,125,300; AR 1834,70; AsP,V; AsFA,IV; AsM,155; AR 1837,21; CIN,11; SMA,73; KPA,75; CDCE,65; CN,43; SMR I,13; companion (tovarăş) AR 1831,200; AR 1834,72; soţie (companion) RPV,3. (Cf. fr. compagnon, germ. Kompagnon).
    COMPARA vb. Vezi Form.term.şt.,p.72. Cf. şi (Gram.; sens general) însuşi (cu alt) asemăna EBG,32r,63r,75r; asemăna VVP, 12; VCL,17r; IGR,36; asemăna sau cumpăna (compăra) SGM, 143; asămăna DCP,18; SPBA,9; POC,15v; VL,4r; asămina (potrivi) BGV,32r; potrivi SG,11; CLV,44r,50r; atocma GF,43v; HOG,184,185; alătorişa IO,27; alătura POC,34r; asămălui FNPB I,89v; DAB,2r; GAB,168; TPE,6v,39r; sămălui FNPB II,130v; semălui MG II,109; MG III,93; cumpăna DGR,69; MF I,7v; cumpăni MF I,99v,111v,152v; cumpeni CGR,69; MGP,25; scări IGR, 35,121; comparălui PFBM,5v; TGR, 64,160; compărălui PFBM, 25v; comperălui GRA,50r; compări PCC,5; EGRM,25v; NMP,14; GPE,3; RBT I,8; VCL,31r; PBM,127; compări (alătura) SPV,XII; compăra PCB,19; MALP,38; FTP IV,110; SPV,132; BG,48; să asemenează sau se cumpănă (se compărează) SGM,137; se cumpenesc sau se compărează CGR,58; comparui PGRL II,33; compara GC III,119r; PGRL II,30; HGL,127; RCM,31; BPA,51; MEN I,173; MID I,67; DFL,15,195; BP,25; SIT,39; BG,47,51; NV,82; BCD,7,247,378; pe la 1850 forma era frecventă; compar, cumpăr StDR,135.
    COMPARABIL adj. [nume] însuşi asemănătoare EBG,31v; adiective asemănăcioase (care se pot compara) SGM,172; comparabil GC III,119r; BDJE,20; NV,32; StDR,135; PFHM I,41; SCC I,232. (Cf. fr. comparable, lat. comparabilis).
    COMPARARE s. însuşi (cu alt) asămănare EGB,31v,66v, 68r; asămănare EBG,32r; IRB,47v; WGT,138v; BTG,26r; AAM, 20; MF III,169r; asemănare SPP,50; RIM,52; SG,80; DCN,83; BR 1829,112; SGM,33; PAB,36; GR,80; VVP,12; alăturare MGR, 114v; AsA,31v; AEG,16r,73r; SPBA,7; EGT,1v; IL 1840,35; MAA,149; atocmare GF,12v,57r,70r; întocmare AEG,23r; asămăluire POC,29r; TPE,17v; CPI,51; potrivire SG,10; semăluire MG II,107; MF I,110v,121r; asemenime GRR,23,260; scărire IGR,30,35; compărire EGRM,7v; MALP,40; CR 1829,296; CR 1830,314; FGP,27,35; FTP I,39,105; comparare GC III,119r; GRN I,52,57; FMIL 1844,355; BCD,292; PBV,173; PTP,30; compărare LM,163.
    COMPARATIV adj., s. 1. (Gram.) [grad (adjectiv), conjuncţie, adverb] însuşi cu alt asămănător EBG,31v; asemănător HG, 20; SGM,33; GRN I,188; asămănător BTG,26r,84r; alăturător MGR,115v; VG,180,444; potrivitor SG,10; semăluitor MG II, 107; asemăluitor MG III,23; întrecător PGRL I,75; de asemănare MGP,69; asămănătiv IGR,121,124; comparativ sau alegător VOG,35; comparativ sau alcătuitor TGR,75; comperativ (sau alcătuitor) GRA,50v; cumperativ sau alăturător TTE,3v; comparativ, adecă asămănător BTG,26r; cumpănător (comparativ) DGR,62; asemănător (comparalnic) SGM,39; comparativ, cumpănitor GC III,118v; comparativ sau întrecător SGR I,54; comparativ sau cumpănător SGR I,156; comparativ sau cumpănitor GCG,119; de comparare (alăturare) sau comparativ GRN I,60; comparativ sau alăturător CGF,24, cf. şi PGR,16; MGP,25; treptăluitor sau comparativ GMR,29r; comparativ sau asemănător CCG,73; comparativ MIR,320; EGRM,7v; PCB,131; EGR,31, 110; FGP,35; EP II,34; HGL,29,84; IGE,48; PGR,69; CGR,31,68; BG,49; CDR,28; AGI,24; CCG,41; comperativ BG,49. 2. (Sens general) asemănător BLM,80; alăturător AR 1837,256; comparativ GC III,119r; MF I,152v; FMK,188; DFL,43; CA 1847,40; FMIL 1847,95; NV,82; pe la 1850 cuvântul era frecvent; comparativ, compărăţiu StDR,135. (Cf. lat. comparativus, it. comparativo, fr. comparatif, germ. komparativ).
    COMPARAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.172-173. Cf. şi 1. (Gram.) comparaţie TGR,64; BTG,26r; DO,55; EGR,32; SGR I, 155; VG,180,185; GRN I,58; PGRL I,22; HGL,28; IGE,353; BG, 48,50; CGR,68; AGI,24; comperaţie GRA,49v; GRA2,20v; cumperaţie TTE,3v; cumpănarea numelor sau comparaţii DGR,62; comparaţie (compănare) SFT,2; alăturare (comparaţie) VG,159; GRN II,10; treptăluire sau cumperaţii GRM,27v; comparaţie (asămănare) PGRL I,76; comparaţie sau alăturare CGF,25, cf. şi PGR,15; MGP,25; comparaţie – cumpenire, alăturare, asemănare CGR,31; compăraţie VG,185; BG,48; compărăciune BG,51; CDR,28; comparaţiune CCG,40. 2. (Ret., Stil.) comparaţie SPBA,92; comparaţia sau alăturarea MCR,173, cf. şi 166; asemenimea sau comparaţiunea GRR,21; comparaţiunea sau similituda GRR,111. 3. (Sens general) comparaţie (potrivire) MFV II, 14v; comparaţie CR 1830,346; FTP I,42; FTP IV,111; RO,20; AIR I,26; GTN 1836,48; ELS,37; MCL 1838,198; FMIL 1840,380; pe la 1840 forma era frecventă; comparaţie (alăturare) AsAl,94; SMR II,15; compăraţie CR 1830,323; AR 1830,224; comparaţie, cumpăraţie StDR,135; compărăciune MF III,69v; DFL,27; BCD, 6; VMP,124; comparaţione KFL,VI; comparaţiune PCI,38; LS,5; LIT,96,226; INB 1857,34; INB 1859,7,12,16; VMP,299. (Cf. lat. comparatio, it. comparazione, germ. Komparation, fr. comparaison).
    COMPASIUNE s. compaţienţie CV,33,36; compăţienţie CV,36; compasionul sau părerea de rău MIU,141; compasiune NV,83; PD,356. (Cf. lat. compatientia, fr. compassion).
    COMPATRIOT s. Vezi Împrumut.I,p.83-34 şi 106. Cf. şi împreună patriot ZFT,57r,62r; de o patrie lăcuitor CDG,63r; sîmpatriot MTB,37v; simpatriot VOG,10; VIC,146r; AIM,39v: CISG,101; MRP,1; IRV,60r; GC VI,38r; NFI,220; AR 1837,89; simbatriot FNC,149r; NID I,20v; NID II,169v; FGS,18v; simpatriota m. BD II,434; patriot IEI,73r; GIA I,74r; APC,371v; AAS, 22v; DAB,96r; NID I,49r; NID II,101r,124v; NID III,7r,8r,23v; DAP,pf.14; GSP II,81; JNA,6,8; CDA,7; BTG,19v; DCP,pf.; GAB, 3,4; SIU,89r,90v; BDL I,30v; BPN I,38; PVV,2r,3v; cu acest sens cuvîntul era frecvent pînă pe la 1830; compatriot FNPB II,138v; SPBA,pf.,21,38; PCC,1; MCB,49; GIC,4; GAT,3,21; GPF,196, 356; TSVM,II; DCN,ded.; PSC,118r; TVM,13; PCB,VI,140; NMP, 2; CR 1829,6,7,97; AR 1829,1,23,42; CR 1830,326,327; AR 1830, 16,119; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; cumpatriot MCB,38,39, 76. (Cf. ngr. sumpatrièthj şi patrièthj, lat. compatriota, patriota şi sympatriota, fr. compatriote şi patriote).
    COMPETENT adj. competant, competent GC III,118v; competent (cuvenit) AR 1832,150; competent BFO 1833,116; CPI,231; ROI2 VIII,32,35; RB,313; CCM,I; CCB,72,73; BFO 1843,21; BGO 1844,2,46; pe la 1840 forma era frecventă; compitent AOD,174,180,233; competint DFL,141; D 1858,6; BEC,93, 433; D 1860,97,282; AML,174. (Cf. fr. compétent, lat. competens).
    COMPETENŢĂ s. competenţie DOA,36; OAI,3; MIM,35, 42; AR 1831,44; SIC,40; BFO 1833,61; ROI2 III,70, VIII,8,29; BFO 1843,425; CD,100; AOD,27,40,59; SRM,230; CA 1855,147; BEC,13; competenţie, competenciune StDR,136; compitenţie AOD,209; competenţă (cuviinţime) CR 1829,23; competenţă GC III,113v; AR 1837,171; RB,nr.26,4,290; BGO 1840,147; CCB,55; ROB2,602; CCP,138,155; BCD,16; RL,408; PBV,178; RIT,17; D 1859,an.II,7; AML,4; competinţă CCB,77,219; FMIL 1844,245; DFL,6; R 1857,nr.26,3; RAM,7; D 1859,281; BEC,10,133,312, 426; D 1860,389; AML,126; competenţă, competinţă NV,83; PD, 356. (Cf. lat. competentia, germ. Kompetenz, fr. compétence).
    COMPLEMENT s. Vezi Form.term.şt.,p.173. Cf. şi (Gram.) complinire EGRM,19v,25v,28v,30v,33v; EGR,74,79,97; GRN I, 77,180; GRN II,16,66,67; FGP,106,134; EP II,27,131; IGE,343; AGI,160; MGP,34,35,75; PTP,7,13; cumplinire VVP,64; complenire IGR,129; compliment GRN II,65; PGR,32; complement PGR,82,86; afecţii sau complemente CGR,13; afecţia sau complinirea [...], afecţii, compliniri, complemente CGR,139; complementul (regimele) CDR,94; complement, complinire CDR,95; complemente sau compliniri PTP,5. (Cf. lat. complementum, germ. Komplement, fr. complément).
    COMPLETIV adj. (Gram.) completitor IGE,311,464; deplinitiv IGR, 161,163,199. (Cf. fr. completive, lat. completivus).
    COMPLICE s. dinpreună vinovat ORC,126,162,192,404, 412; împreună pricinuitor BGV,29v,30v,90r; complisi (împreună vinovaţi) AR 1837,79; complice IO,59; MEN II,143; BP,110; SIT,83; BCD,252,313; LS,8,53,96; StDR,136; SMB I,16,124; DIB, 183,267,313; complice, compliciu NV,84; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. complex, fr. complice, it. complice).
    COMPLICITATE s. împreună vinovăţie BGV,29v; complicitate NV,84; StDR,136; SMB I,23; SMB II,551; DIB,640; T 1856,nr.1,3; LIT,49,230,340,371; BEC,408. (Cf. fr. complicité, it. complicità).
    COMPLIMENT s. Vezi Împrumut.I,p.43. Cf. şi compliment MII,10,195; AZ,7r; DAB,96v; VSI,1r; GSP II,39; MFV I,140v; MCB,153; PAGR,76; PCB,155; CR 1829,240; CR 1830,108,343; AR 1830,177,368; GC III,120r; CBD,10; BDC,227; pe la 1830 forma era frecventă; complement TF,406; FBN,24; BD I,222; LB, 135; AR 1829,30; AR 1830,25 bis; DTN,16; FD I,21; VFD,45,71, 94; API,31; CA 1854,130; CA 1861,126; cumplement FNB I,178; cumpliment VVP,64; cumplimînt StDR,136. (Cf. fr. compliment, germ. Kompliment).
    COMPLIMENTA vb. complimenti VIC,125; CR 1830,32; AR 1830,151; complimenta CR 1830,179; AR 1837,203; AIR III, 106; CDCE,235; DE I,12; HMV I,91; AMIM,190; SIM,230; PCI, 18; GRR,252; pe la 1850 forma era frecventă; complementi BD I, 222; complementa SIC,21; GLC,60; complementui AR 1829,102; AR 1830,200. (Cf. fr. complimenter, germ. komplimentieren).
    COMPLOT s. legătură împreună FTU,73v; complot IO,59; MIU,399; POC,22v; LB,135; PIU IV,116; VMG,354; MBV,25,26; AR 1829,135; CR 1830,15,166,203,335; AR 1830,78; GC III,120r; CR 1831,20,26; VFE,35; CE,40,44,111; MFE,24; pe la 1830 forma era frecventă; complot (împărechere) AR 1830,466; AR 1834,52; conjuraţie (complot) GPE,31; cumplot VVP,64; CA 1859,106; legătură cu vicleşug NIU,182v; sfat NID II,108. (Cf. fr. complot, germ. Komplott şi Verschwörung).
    COMPLOTA vb. sfătui NID II,106v; CSM,117; complota MID I, 267; BDJE,125; NV,34; StDR,136; SMB II,554; PBV,179; PD,357. (Cf. fr. comploter, germ. verschwören).
    COMPLOTIST s. sfătuit CSM,238; complotist GC III,119r; CR 1831,31; AR 1834,66; AR 1837,193; AIR II,169,210; SHI II, 63; AsL,8; AMIM,172; StDR,132; complotiste m.pl. GLC,41. (Cf. germ. Verschworene).
    COMPOZITOR s. (Muz., Lit.) compozitor, compozist GC V,147v; compozitor BD I,222; AR 1835,90; AR 1837,134,172, 357; FMIL 1840,184; DE I,16; PBM,113; WPM,14,15,48; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; compozitor (alcătuitor) AR 1834,77; compuitor FL,32; MEN I,73; PBM,V; NV,84; StDR,133; PBV, 179; cumpuitor VVP,64. (Cf. fr. compositeur, lat. compositor).
    COMPOZIŢIE s. compoziţie, alcătuire, împreunare IO,61; alcătuire (compoziţie) CLV,148r; compoziţie BD I,222; PP,VI; GC V,147v; FGP,130; SPV,V; AR 1829,83; GPE,42; SGR III,21; LOA,82,112; RSM,9v,11r; AR 1834,66; TGA,3; GG,188; GTN 1836,93; AR 1837,163; RB,nr.16,4; PGRL I,204; pe la 1840 forma era frecventă; compoziţie (alcătuire) AR 1829,19; AR 1835,108; compoziţia seau compunirea CCF,16; compoziţie (migmă) RBT I, 50; cumpoziţie VVP,64; compusăciune DFL,23; BG,135,136,151; CDR,91; compoziţiune GRR,258; LIT,89; INB 1859,24,99; BBS, 1; compuseţiune CCG,18. (Cf. lat. compositio, fr. composition, germ. Komposition). 
    COMPROMITE vb. comprometa GC III,119r; MSR,53; DAH,71; RB,nr.2,2,232; CDCE,31; SMR I,103; DE I,313; API, 225; KDP,23,57,100; BIP,79; CA 1850,42; NC,14,23; CA 1851, 20; CA 1854,27; CA 1857,112; NPT,230; RIT,8; CA 1861,122, 130; comprometarisi AR 1837,273; VFD,84,89; MMP,146; comprometui AR 1830,105; AR 1831,244; AR 1832,151; AR 1837,57, 65,349; compromita FMIL 1844,364; EPD,447; FMIL 1847,89; SIT,43,71,127,212; CCP,112; StDR,138; CA 1852,60,66; KOS, XIV; SCC I,58,104; RL,72,82; CA 1856,110; JA,119; compromite DFL,62; FMIL 1847,87; PCI,54; NV,85; LS,34,133; StDR,133; BRA,41; RMS,10; SMB I,50; DIB,184,170; RL,425; Z 1856,nr.23, 4; LIT,209,353,393; C,14; NPT,273; PBV,179; DCB VI,92; APS, 26,72; D 1860,97,285,286; BEC,276; PD,358. (Cf. fr. compromettre, lat. compromittere).
    COMPROMIS s. (Jur.) compromes APC,65v,68r; DAP,pf.12; GC III,118v; ROI2 VIII,36; CCB,14; DE I,IV; JDS II,437; BEC, 95,98; compromis BFO 1833,95; CPI,230,anexă 5; NV,85; StDR, 137; Z 1856,nr.3,3. (Cf. lat. compromissum, fr. compromis, it. compromesso).
    COMPROMIŢĂTOR adj. comprometant LS,16,145; compromitător R 1857,nr.36,1; DCB III,12; comprometabil APS,39, 76. (Cf. fr. compromettant).
    COMPUNE vb. Vezi Form.term.şt.,p.174. Cf. şi compone IO,60,61; componelui BD I,222; componarisi ASS,1r; compune PCC,2; MCB,40,75,163,167; EGR,III; PCB,26,91; CR 1829,30; HFP,218; CA 1830,307,339; AR 1830,376; FGP,11,133; GC V, 143r; SGM,17; CR 1831,30; TAA,18; SGR I, 165,194; LOA,72, 79; CIRA,48; GG,50; pe la 1835 forma era frecventă; cumpune VVP,64.
    COMPUNERE s. încheiere EBG,65r,66r; alcătuire DC I, 152r,178v; compunere EGRM,19v,38r; MCB,167; EGR,69; PCB, 138; HFP,53; TAA,30; FTP I,47; SGR I,V,VI,79,194; LOA,73,79, 112; MCR,25; RSM,18r; TGA,2; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; cumpunere VVP,64.
    COMPUS adj. Vezi Form.term.şt.,p.174. Cf. şi [cuvînt, formă gramaticală, propoziţie, picior de vers, lucrare, organ, obiect] încheiat EBG,18v,30r,43r,64r,116v; încheiet MG III,135,141; alcătuit sau împreună pus MGR,18r; alcătuit TGR,209; BLM,77; ME, 552; GAA,113v; SG,2; DGR,4; MG II,29; împreunat OV,17; amestecat SIN,35; compost, alcătuit VOG,86; compost HFP,60, 31; compozit IO,19,61,72; VPP,86; PGRL I,181; compozít (alcătuit) MPI,209; împreunat (compus) BTG,48v; compus, adecă împreunat BTG,78v; compus BTG,49r; DO,16; PCC,5; EGRM,3r, 24v; EGR,20,67,131; PCB,138; HFP,58,68; PAFR,11; PH,6; VA, 11; SGM,45; FGP,77,141; FEA,9; SGR I,20,22,30,77; LOA,83; GR,9,55; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; compus (alcătuit) DGR,42; HFP,58; AR 1831,198; AR 1832,53; compus sau alcătuit CGF,7; compus (împreună pus) GRA2,23r,101r; compus sau amestecat RB,nr.16,4; cumpus BTG,53r,101r; FMIL 1847,126; IGR,224; compozat KCL,136. (Cf. lat. compositus, it. composto, fr. composé).
    COMUN adj. Vezi Form.term.şt.,p.174. Cf. şi l. (Gram.) [substantiv, adjectiv, pronume, gen] de obşte EBG,11v,32v; SPP,59; TGR,17; TTE,2v; SG,6; deobştnic MGR,3v,4r; obştesc VOG,22, 25; MG II,35,51,298; GCG,107; comun DGR,38; PCB,128; FGP, 18; CGF,16; GRN I,23; PGRL I,23,24; EP II,5; HGL,6,7; CGR,34; IGR,18; comun (de obşte) EGRM,1r; EGR,10; VG,37; GR,3; IGR,17; comun (obştesc) SGR I,33; PGR,9; comun sau obştesc GCG,15; apelativ sau comun SGR I,30; comun ori apelativ BG, 15; comun sau nedeterminativ CGR,51. 2. (Sens general) de obşte GF,150r; MIU,253; SIU,7v; LIB,2; LB,173; POC,38v; obştesc FC, 39v; POC,30v; IL 1840,28; VCL,58v; comune sg. IO,XV; comun sau de obşte MIU,348; comun OMT,ded.; MIR,148,306; TAI,10, 17; MPI,1,195; VPP,46; FTM,139; PAM,21; PCC,9; MCB,167; LPT,43; DCN,86; PCB,14; MBV,19; VA,162; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; preste tot sau în comun DSM2,9; preste tot (de
obşte, în comun) RS2,27; comun (de obşte) OCE,pf.; FDB,11,61; FTM,71; VPP,95; MDNU,74; DCN,139; BR 1829 I,19; comun (obştesc) CPI,139; SMR I,40; FDA,43; CA 1858,26; loc. adj. şi adv. de comun DSM,15,33; IM,46; TF,267; VPP,ded.,266; KIT, 35,302; MCB,93,126; LPT,75; BRD,26; PDP,99v,116r; BR 1829 I, pf.II; MSS,4; MBV,12; VA,6; CPI,142; SHI I,20; MF I,8v,58v; KFL,III; CGR,12; de comun (de obşte) FDB,83; de comun (obşte) TMS, 49; BR 1821,179; CTT,9; îndecomun CER,75.
    COMUNICA vb. comunicălui DOB,6,10; OAI,2,3; cominicălui PFBM,44r; comunălui PFBM,44r; comunica IO,XIV; GIC,6; HFP,pf.8,70,71,183; PH,4; GC III,118r; SPV,133; CIRA, 297; CDV,4; RSM,34v; HAN,44; GRN II,63; VVP,60; DL,73; pe la 1840 forma era frecventă; comunicarisi CR 1831,3; BFO 1833, 54,61; AR 1834,111; BFI,ded.; AR 1837,20,79,123,371; ROI2 VI, 13; BGO 1840,250; AOD,177; cumunicarisi AOD,24,51,126; cuminica AR 1830,98,100,111,113,184; cuminicarisi AOD, 104, 216; comuni GIC,4; comuna FTP I,99; FTP II,95; comunic, cuminic StDR,138; obşti GF,34r; LOA,69; împărtăşi AR 1829,138; AR 1834,100; RAM,11. (Cf. lat. communicare, fr. communiquer).
    COMUNICARE s. împărtăşire CR 1829,170; AR 1834,66; AR 1837,244 bis; RB,nr.11,2; AR 1844,14; RL,371; comunicare GC III,118r; VVP,60; StFE,98; BCD,466; StDR,138; RL,24,266; DILB I,193; C,22; PBV,199; CEG,114; BEC,X,40.
    COMUNICAŢIE s. comunicaţie FNC,157r; FLG,43,52; IRF, 63; BPN I,77; SPBA,89; PCC,6; TAO,78; GIC,6,227; CR 1829,11, 35,37,72,89,194; AR 1829,11,18,31,54,133; BR 1829 II,30; HFP, 148,360; PH,1; CR 1830,334; AR 1830,127,359; MRC,133,239; GC III,118r; pe la 1830 forma era frecventă; comunicaţie (împărtăşire) AR 1829,42; FL,90; cuminicaţie IRV,147r; BGV,57r; CLV,43v; MGD,21v; SHI II,64 bis; cumenecaţie PIU I,140; cumunicaţie AR 1829,90; AR 1830,99; BFO 1833,3; CIRA,293; GRA2,87v; GG,228; comunicăciune CV,35; DFL,29,38; BCD, 248; StDR,138; Z 1856,nr.21,4; LG,112; cuminecăciune FMIL 1847,129; comunicaţiune GRR,101,134; Z 1856,nr.4,2; VO 1857, 15; INB 1857,3,13,23; INB 1859,3,8,30,99; BEC,XXXVIII. (Cf. lat. communicatio, germ. Kommunikation, fr. communication).
    COMUNITATE s. comunitaş PRR,1; AIC,4,45; DOB,6; ESI, 118; LSM,4; HO,156; comunitate IPS,12,13; TF,61,95,101,327; FDB,5; VPP,pf.,24,284; MPI,24,668; DO,87; DGR,ded.; LPT,102; GC III,118r; CTT,138; MN 1836,7,35,41; SHI I,44; SHI II,70; RB, 376; pe la 1835 forma era frecventă; comunitate (obşte) SEC,30; MIA,5; TAI,23; MIM,31,45,54; FL,19; comunităţi (obştii) AR 1831,182; AR 1844,19; comunatet TF,159; comunitet TF,259; comunitat TAI,10,25; TF,310; MIM,44; comunătate TF,322; PDP,93v; PSC,118r,119r; comunime CCF,16,89; obştime VCL, 13r,79v; comunalitate MEN II,173; comunitate, comunalitate NV,82. (Cf. lat. communitas, germ. Kommunität, it. camunità şi comunalità, fr. communauté).
    CONCEDIA vb. congedia BPA,84; BDJE,68; NV,90; LS,69; DIB,305; LIT,75,334; Z 1856,nr.36,4; SPB,237; AVP,5; PD,361. (Cf. fr. congédier, it. congedare).
    CONCEDIU s. congedie AR 1832,64; AR 1834,154; AR 1835,143; AR 1837,306; StDR,151; SCC I,113; Z 1856,nr.4,4,nr. 19,4; RAM,13; CA 1859,46; congedie (otpusc) AR 1832,181; congedie (slobozire) AR 1837,166; congedie (ostavcă) CGF,134; conjedie (ostavcă) AR 1839,135; conje AR 1837,185; conged FMIL 1847,130; concedie AR 1834,81; BFO 1838,131; RIT,18; congediu DAH,pf.2; CDCE,176; NV,90; RAM,15; R 1858,254; PD, 361. (Cf. it. congedo, fr. congé, rus. отпуск şi отставка).
    CONCEPE vb. (Lit., Biol.) concepe IO,49; FMIL 1844,281; HMV II,21; DFL,15,47; MEN II,188,269,279; BP,53; TR 1854,2; DILB II,207; LIT,188, 399; VO 1857,2,10; GCB II,195; PBV,135; PD,359; concipelui BD I,222; concipe LB,135; CFZ,5,20,99,144, 167; BEC,XLIX; cuprinde VA,256; lua în pîntece (concepta) PMC I,147. (Cf. lat. concipere, it. concepire).
    CONCEPIST s. (Lit., Adm.) conţepista m. EBG,36v; conţipista MIR,339; concipistă LB,135; concepist CV,20; CA 1857,65; conţepist MIR,232; BGO 1840,2; conţipist DSM2,9; MIB,340; FD I,45; BGO 1840,2,6,23; BGO 1844,57,222; ROB2,578,579; concipist PBV,185. (Cf. lat. concepista, germ. Konzipist).
    CONCEPT s. (Lit., Filoz.) concept, conţept IO,49; conţept ME,241; MIB,233,340; TAI,11; DOA,44; SCS,7; VPP,305; LB, 135; AR 1830,98; VA,189; SVC,30; MF I,12r,50v,104v,107r,108r; CCF,87,88; VL,2r,4r,6r; VCL,1v,11r-19r,23v; FMIL 1844,348; StDR,150; PBV,184; conţăpt CL II,112,237; concept FMIL 1840, 98; FMIL 1844,402; DFL,4,19; KFL,7; BG,VII,15,112; BIP,62, 241; CGR,VI,12; CDR,1,25; StFE,9; BCD,503,542; CA 1851,IV; StDR,151; RL,381; JA,4; PD,359. (Cf. lat. conceptus, germ. Konzept, fr. concept).
    CONCEPŢIE s. (Biol., Lit., Filoz.) concepţie BD I,222; AR 1830,357; MID I,272; MEN II,152,156; NV,35; PMC I,15; FMIM, II,5; SSC,113; SCC II,176; CFZ,40,41; RL,329; AML,27,63,65; PD,359; concepciune DFL,40,88,175; concepţiune GRR,115; BIF,21; BCI,167; SPB,291; BEC,XXI; AML,61,64,65. (Cf. lat. conceptio, fr. conception).
    CONCERT s. (Muz.) conţert DAB,37v,158v,173r; SPBA,74, 91; MCB,161; AR 1830,152; FTP I,107; GC III,130r; AR 1833,15; CIRA,251; VAA,45; DTN,54; AsP,144; AR 1837,172,261; RB,nr. 31,3,143,264,303; PMG,1; MCL 1839,496; MAR,81; AR 1844,10; MEN I,70; forma era folosită sporadic pînă spre 1860; conţer PAGR,79; concert DAB,129r; CR 1829,53; CR 1830,26; GC III, 130r; LME,39,58; FTP IV,111; BM,37; GG,106,236; MBG,13; GTN 1836,24,48; MPE,48; FL,103; API,72; MEN II,55; FMIL 1847,140; BDJE,107; AF,41; BP,138; LMS,21,44; pe la 1845 forma era frecventă; consert NZ,63r; POC,27v; MCB,167; VSC,17; FTP II,196; SPV,205; DTN,43; R 1858, 144. (Cf. fr. concert, it. concerto, germ. Konzert).
    CONCERTA vb. (Muz.) concertui VPA,19; concerta FMIL 1847,132; LIT,65,372; AVP,4; PBV,185; DILB IV,196. (Cf. fr. concerter, it. concertare).
    CONCESIE s. concesie BD I,222; AR 1830,508; AR 1844,11; SIT,148,150,258; SCC I,239; RL,279,371; Z 1856,nr.5,4,nr.29,3; BC,92; C,3; PBV,185; PAD,234; PD,359; concesie (învoire) GM 1854,306; conţesie (îngăduire) AR 1832,329; conţesie (împărtăşirea unui drit ce nu să cuvine) AR 1834,204; concesie, concesiune NV,85; StDR,151; concesiune (îngăduinţă) SIM,167; concesiune GRR,101,130; Z 1856,nr.3,2,nr.13,1; GCB II,195; AVP,5. (Cf. fr. concession, lat. concessio, germ. Konzession).
    CONCESIV adj. (Gram.) [conjuncţii] lăsătoare SG,82; SGM, 149; VG,443; lăsătoare sau slobozitoare MG II,309; concesive sau îndătătoare SGR I,156; concesive SGR II,144; HGL,85,122; CDR,92; concesive sau îngăduitoare GRN I,188; învoitoare PGRL I,201; CGR,124; MGP,69; învoitive IGR,124. (Cf. lat. concessivus, fr. concessif, germ. konzessiv).
    CONCHIDE vb. Vezi Form.term.şt.,p.174. Cf. şi concheia CV,30; hotărî GF,38r; încheia IO,7; BLM,172; MF I,100r; LM, 80; CEG,112; concludălui PFBM,22r,22v,46r; conchide DFL,28, 44,89; SIT,150,335; BCD,7,151,318,336; PEG,36; PFHM I,XXX, 40; RMS,256; SMB I,3; pe la 1855 forma era frecventă; concluza BCD,231; conclude AVP,4; CA 1861,10. (Cf. lat. concludere, fr. conclure).
    CONCLUZIE s. Vezi Împrumut.I,p.139. Cf. şi închiere OF, 28; BLM,98; VPP,135; CCF,33; CCM,I; VL,4r,27r,34r; încheiere DLG,174; HFP,104,115; MF I,117v; PIA,6,16,23; VM,73; SSC,27; urmare GF,84v,111v; MPI,66; încheieturi (conclusiones) TD I,1; simpérasmă (încheiere) HFP,52; concluzie PFBM,22r,46r; AR 1830,100; GC III,122r; SGR II,141,144; AR 1834,128; MF II,96v; PGL,14; CCF,48; PEA,189; VL,30r,32r,35v; pe la 1840 forma era frecventă; concluzie (închidere) MIA,5; încheiere (concluzie) VCL,43r; conchiziune DFL,10,92,94,206; BCD,151; conchizione KFL,172; concluziune StDR,141; GRR,21,39; BMN II,72; C,19; GCB II,195; INB 1859,36,124. (Cf. lat. conclusio, fr. conclusion, ngr. sumpšrasma, germ. Konklusion). 
    CONCLUZIV adj. 1. (Gram.) [conjuncţie] închietoare sau concluzivă DGR,155; BG,131; închietoare SGM,149; CGR,125; încheietoare MG II,309; VG,445; concluzivă sau încheietoare SGR I,156; GRN I,189; concluzivă SGR III,143; HGL,85; conchisivă CDR,92; închietivă IGR,124. 2. (Sens general) concluziv GC III,122r; NV,86; conchizător DFL,134; DIB,468. (Cf. lat. conclusive, fr. conclusif, it. conclusivo, germ. konklusiv).
    CONDAMNA vb. (Jur.; „a dezaproba, a critica”) hotărî ORC, 300,332; condemna CV,32; FMIL 1844,191,327; MID I,78; DFL, 111,127,167; SIM,VIII,XIII; RL,269; CEF,76; LIT,174,378; VO 1857,2; NPT,188; INB 1859,29; BEC,135; condamna BDJE,49; AF,199; SIT,59,103; NV,87; LS,29,128; WAM,33; ICI,10,133, 157; DIB,305,325; DILB I,193; LIT,77,303; VO 1857,5; INB 1857,22,23; GCB II,195; PBV,180; PD,359. (Cf. lat. condemnare, fr. condamner).
    CONDAMNABIL adj. condamnabil NV,37; PD,360; condamnabile sg. D 1860,289; condemnabil RL,269; JA,78,105. (Cf. fr. condamnable, lat. condemnabilis).
    CONDAMNAT adj., s. hotărît ORC,326,336,386; condemnat BCI,189; condamnat VO 1857,10; BEC,437.
    CONDIŢIONA vb. condiţiona VL,5r,30r; CD,26; HMV II, 291; KDP,32; RL,260; PD,supl.X; condiţiuna TR 1854,129. (<fr. conditionner).
    CONDIŢIONAT adj., s. (Filoz.; sens general) BLM,77,112; MF I,163r,212r,212v; NPC,139; VL,15v,16v,35r; VCL,38r; FMIL 1844,231; BCD,184; StDR,141; RL,400; JA,74; PBV,180.
    CONDIŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.48-49. Cf. şi condiţie PBC, 1; RCI,2,9; EDE,175; RDN,9; TD I,62,77,139; PFBA,619r,632r; SHR,13; FLG,9,46; ME,554; CME,3; BDZ,10; MIA,9; RPL,2; MVV,14,62,38; DOA,10,12; AsA,20r; PMV,221; SCS,4; VPB,10; RA,65,74; CDA,4,144; MPI,pf.; BPN II,194; MIM,4; PAM,16,32; LB,136; NZ,70r; EGRM,36r; CR 1829,78,112,141; AR 1829,22, 44,46,66; BR 1829 I,14,30; BR 1829 II,10,16; CR 1830,180,352, 376; GC III,130r; pe la 1830 forma era frecventă; tocmeală PPB, 4r; condiţie (tocmeală) PA, 89; AsA,31v; BR 1829 I,30; AR 1830, 514; condicione MF III,118r; condicioane sg. MF III,124r; condiţione MF III,157v; CER,134v; IGR,175,176; StDR,140,144; condiţiune DFL,10; CDR,91; BCD,15,185,227; LS,12; BMN I,3; GRR,221; RL,413; CEF,29; Z 1856, nr.3,2,3; C,1,4,5,14; DCB I,6; DCB II,247; APS,23; BEC,V,VII,XXXII; D 1860,86; RF,3,8. (Cf. lat. condicio, germ. Kondition, it. condizione, fr. condition).
    CONDIŢIONAL adj., s. 1. (Gram.) [mod al verbului] poftitor EBG,41v; HG,29; GRN I,93; IGE,89; rugător MGR,17v,19v; oftător SPP,60; otativ, adică rîvnitor VOG,61; chipul poftirii GRA, 65v; TTE,5r; optativ (poftitor) BTG,46v; GRA2,52v; subjunctiv sau doritor BTG,61v; optativ BTG,63v,66v; poftitor-optativ DGR,84; poftitor au îndoitor EGRM,9v; poftitor şi îndoitor PCB,132; FGP,49; poftitor au îndoitor sau condiţionel EGR,42; otativ, optativ GC I,255v, cf. şi 238v; optativ (poftitor) sau dubitativ SGR I,97; condiţionat SGR I,97,102,113,228; îndoitor (condiţionat), poftitor (optativ) GRA2,47r; condiţionat (îndoitor) GRA2,52r; otativ sau urător, desiderativ sau condicionel, adică rîvnitor GCG,32; condiţionat şi doritor PGR,33; condiţionat, numit şi optativ-doritor CGR,32; condiţionat, optativ sau poftitor CGR,90; doritiv IGR,58,66; condiţionel EGR,93; VG,386; GR,40; CGF,51,99; AGI, 56,61; condiţional SGR I,98; SGR II, 103; EP II,76; MGP,33; GR12,54; condiţional sau poftitor BG,68; [timp] tocmalnic VG,387,338; condiţionel HGL,43; AGI,61,62; condiţiunat CCG,53; optativ CCG, 53; [conjuncţie, propoziţie] condiţionată ME,554; tocmitoare SG,82; MG II,307; condiţionătoare DGR,154; condiţională au ipotetică EGRM,20v; EGR,71; BG,131; condiţionelă au ipotetică EGRM,44v; EGR,162; pusătoare, tocmelnică VG,442; condiţională PCB,137; SGR I,98,156; SGR II,144; GRN I,188; PGRL I,201; EP II,140; HGL, 85,121, 124; PGR,69; CGR,102,124; CDR,35,92; AGI,134; condiciunală IGR,124; condiţiunală CCG,73. 2. (Sens general) condiţional GC III,129v; BCD,65,141; PDC,65; StDR,141; CEF,134; PBV,180; AML,23; PD,supl.X. (Cf. lat. conditionalis şi optativus, it. condizionale şi ottativo, germ. Konditionalis şi Optativ, fr. conditionnel şi optatif).
    CONDUITĂ s. conduită CV,35; GC III,129v; MBG,46; BGO 1844,291; SRM,230; FMIL 1847,145; ROB2,626; AF,10,157; SIT, 49,81,115; PCI,36; CA 1850,82; BIP,17; StDR,141; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; conduită (purtare) CEF,27. (<fr. conduite).
    CONFEDERA vb. FTP III,175; SHI I,13,20; AMIM,X; FMIL 1847,46,54; NV,37; StDR,149; PD,supl.XI. (<fr. confédérer).
    CONFEDERAT adj., s. Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi împreună legat NIU,304v; confederat MIU,200; FTM,276; PCB,91; AR 1830,365; GC III,125v; FTP II,128; CIRA,354; BAR II,137; EGI, 134; SHI II,19,20,55; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; confedărat RIP I,60. (Cf. lat. confoederatus, fr. confédéré).
    CONFEDERATIV adj. GC III,126r; SHI I,19; NV,87; PD, supl.XI. (<fr. confédératif).
    CONFEDERAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi confedăraţii sau legături NIU,311v; confederaţie MIA,7; RA,72,83; NB,10; AR 1830,365,416,476; GC III,125v, cf. şi VII,21v; CR 1831,55; AR 1833,17; CIRA,47,346,354,415; BAR II,124; GG,139; AR 1837,243; SHI II,133,134,169; FL,3,90; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; confedărare RIP I,60; confederăciune StDR,149; IMG, 42; confederaţiune TR 1854,62; T 1856,nr.3,3; DILB IV,195; LIT,130; C,15; GCB II,196. (Cf. lat. confoederatio, germ. Konföderation, fr. confédération).
    CONFERI vb. confărălui MIM,4; conferi DFL,91; BCB, 279; NPT,233; PBV,184; confera NV,88; PCI,6; GM 1854,2; RL, 399; DIB,435; AVP,5; CA 1860,106; PD,supl.XI. (Cf. lat. conferre, it. conferire, fr. conférer).
    CONFERINŢĂ s. conferenţie CR 1829,141,201; AR 1829, 35,57,76,128; CR 1830,83,112,156,287; AR 1830,98,156; LOA, 84; AR 1834,50; AIR I,111; AR 1837,44 bis,61; FL,4; AsL,4; AR 1844,20; forma era folosită sporadic pînă la 1860; conferenţie (tractarisire din viu grai) AR 1830,496; conferenţie (tractarisire) AR 1831,63; conferenţă GC III,126r; RB,nr.1,2,nr.3,2,nr.13,4; Z 1856, nr.1,3,nr.2,2; conferinţă FMIL 1844,46; FMIL 1847,55,106; BIP,24,252; NV,83; TR 1854,2,4,132; RL,79,227,266; SD 1855,1; T 1856,nr,1,2; Z 1856,nr.2,1,nr.13,3,nr.15,2; spre 1860 forma era frecventă. (Cf. lat. conferentia, fr. conférence, it. conferenza).
    CONFISCA vb. Vezi Împrumut.I,p.129. Cf. şi confişcălui CMB,2; RPL,13; RA,100; confiscălui DOA,37; BD I,223; SPT, 101; GC III,125v, cf. şi VII,32v; confiscui PM,4; GC VII,32v; AR 1837,20; confisţirui BR 1821,3,9; confiscarisi IRV,40v; BGV,37r, 94r; AR 1830,232; ROI2 VIII,22; confisca KIT,235; AR 1830,464; GC III,125v, cf. şi VII,32; BAR II,119; CIRA,139; MCR,70,156; ROI2 V,7; HMN,28; FMIL 1840,183; CCB,129; RCM,139; MEN II,29,177,211; pe la 1845 forma era frecventă. (Cf. lat. confiscare, germ. konfiszieren, fr. confisquer).
    CONFISCAŢIE s. (Adm.) Vezi Împrumut.I,p.129. Cf. şi confişcaţie (adecă luarea) a toată suma de controbanţă CMS,3,4; confişcaţie RDN,5; FLG,21; CMB,3; RSL,5; RPL,14; DOA,37; confiscaţie (contraband) FDB,43; confiscaţie BD I,223; BR 1821, 195; CR 1829,214; AR 1829,115; CR 1830,216; GC III,125v; ROB,174; BFO 1833,84; CIRA,120; ROI2 VI,12; NV,89; CCP, 115,121; forma era frecventă pînă la 1860; confiscaţie, confiscăciune StDR,149; confiscaţiune LIT,218. (Cf. lat. confiscatio, germ. Konfiskation, fr. confiscation).
    CONFRATE s. fraţi împreună PTF,45v; împreună fraţi SIU,36r; confrate GC VII,74r; FTP I,4; KMP,114; DL,36; FMIL 1840,194; CDCE,72; FMIL 1844,328; FMIL 1847,9; BP,4,215; AF,147; BG,IX,217; BIP,63; CDR,III; PCI,4,95; StDR,150; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. confrère, lat. med. confrater).
    CONFRATERNITATE s. confraternitaş DOB,2; confraternitate FMIL 1840,349; PBV,184; PD,361; confrăţietate PBV,184. (Cf. lat. med. confraternitas, fr. confraternité).
    CONFUNDA vb. cunfundălui OP,4r; confundălui BD I,223; confunda BRD,33,47; BR 1829 II,20; VSC,40,45; BAR I,125,193, 201; MF II,96r; MN 1836,90; FMIL 1840,345; EP II,129; FMIL 1844,33,315; HMV I,10; pe la 1840 forma era frecventă; confunde DFL,18,27,37,40,56,83; cufunda FMIL 1840,197: CEG,19; cufunde DFL,82; cofunda BIP,62,71; confonda SIT,101; LS,67; OGD,11,96; AML,18; cunfunda R 1857,nr.1,4. (Cf. lat. confundere, germ. konfundieren, it. confondere, fr. confondre).
    CONFUZ adj. VOG,25; CV,29; VPP,32; GC III,128r; FTP I, 73; AsP,170; PRA,24; GCG,15; AR 1844,17; FMIL 1844,372; HMV I,16; DFL,2,14,154; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. confusus, it. confuso, fr. confus, germ. konfus).
    CONFUZIE s. Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi învăluială (confuzíe) CNB,70; confuzie BD I,223; IRV,64r; BGV,22r; CLV,137r; EGR,XV; BRD,38; BR 1829 I,21; HFP,184; CBD,77; GC III,126r; AR 1834,253; EGI,26; GTN 1835,10; AR 1835,52; GG,72,151; pe la 1835 forma era frecventă; confuzăciune GC III,128r; confuziune DFL,27,101,113; BCD,256,518; StDR,150; GRR,242; BMN II,68; CEF,97; DILB I,193; LIT,204; INB 1859,16,71; BEC,27, 220. (Cf. lat. confusio, germ. Konfusion, fr. confusion).
    CONGRES s. Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi NID I,44v; NID II, 148r; NID III,18r; MIA,17,19; DOA,13,19,29; NB,26; GSP I,39; CC,53; TSVM,8; TPE,19v,34r; CR 1829,238,260; AR 1829,44,60, 79,80; CR 1830,60,159,287; AR 1830,113,157,161,360; GC III, 122r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. congressus, germ. Kongress, fr. congrès).
    CONJUGA vb. 1. (Gram.) abate SPP,149,152; înjuga MGR, 101r; SG,49; furma VOG,64; conjuga BTG,3r,47v,52v; MCB,65; EGRM,10r; EGR,43; PCB,132,133; FGP,51,59; SGM,59; SGR I, 101; VG,292,320; LOA,75; MN 1836,69; GRN I,97; VVP,60; PGRL I,114,173; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; congiuga SGR I,133; CGF,57; cujuga DGR,114; cunjuga FMIL 1847,37; cojuga CCG,42. 2. (Sens general) conjuga PBM,201; DFL,131; PAR, 142; PET,86; SAP,194,200; PFM,440. (Cf. lat. conjugare, fr. conjuguer).
    CONJUGAL adj. conjugal FMIL 1844,105; MEN I,III,1,33; MEN II,117,281; BDJE,44,45; BP,231; SIT,4; AF,10,168; NV,91; BCD,349; PCI,59; pe la. 1855 cuvîntul era frecvent; congiugal AVP,5; CA 1859,100. (Cf. fr. conjugal, lat. conjugalis).
    CONJUGARE s. (Gram.) înjugare EBG,44v; MGR,18r; VOG,64,70,74; SG,48; abatere SPP,60,68; furmare VOG,64; aplecare TGR,107; CDP,217; plecare HG,37,40; GRA,68r,73v; formă MIR,320; potrivire MG II,159; conjugare BTG,47v; EGRM,10,14r; EGR,42,57; PCB,133; FGP,47,51; SGM,69; SGR I, 100,102,223; BFO 1833,110; GRA2,47r,49v; GR,41; MN 1836,69; GRN I,97; VVP,60; GCG,32,158; PGRL I,105; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; conjugare sau înjugare, sau aplecare GCG,155; conjugare sau conjugaţie MGP,40; cujugare DGR,85,101; cojugare CCG,45; conjugaţie BTG,45r,48r; BDR,30r; BDL I,130v, 133v; DO,60; PCB,138; FGP,157; SGR I,62,94; LOA,77; ECS,46; PGRL I,102,109; EP II,5; PGR,33,35; CGR,31,89; IGR,118; MGP, 4,40,42,45; RL,202; PD,362; conjugaţie sau plecare VG,292; conjugaţie sau conjugare GCG,31; congiugaţie BGV,116r; CLV, 5r,137r; SGR I,99,138; CGF,57,58; cujugăciune BTG,45r; conjugăciune FMIL 1847,41; CDR,1; StDR,141; IGR,57,60,61,92; conjugaţiune CCG,4,57. (Cf. lat. conjugatio, germ. Konjugation, fr. conjugaison).
    C0NJUNCT adj. (Gram.) [pronume] conjuncte VG,207; legate FMIL 1844,242; scurtate IGR,7,44,217. (Cf. lat. conjunctus, fr. conjoint).Vezi şi CONJUNCTIV, 2. 
    CONJUNCTIV (Gram.) 1. adj., s. [mod] încheietor sau înjugător EBG,41v; închipuirea cea încheietoare, după obiceiul altora dialecturi numindu-să supuitoare EBG,54v; supuitor sau plecător MGR,17v,20v; supuitor GC VI,82v; GCG,153; împreunător SPP,60; OV,12; VG,290; BG,132; agiungitor HG,29; chipul împreunării TGR,103; GRA,65v; TTE,5r; legător ME,55; legător (conjugativ) GRA2,47r; conjugativ PGRL I,105; BG,103; supus sau conjugativ BG,63,75; conjugător SGM,69; SGR I,62; conjugător (supuitor) CGF,51; cuprinzător SGM,76; supus EGRM,9v, 19v; EGR,42; PCB,132; FGP,49; GR,40; GRN I,93,108; GRN II, 29; HGL,41; IGE,89; PGR,33,46; AGI,56; GR12,70; congiuntiv sau adăogător VOG,61; congiuntiv GC II,209v; SGR I,138; coniunctiv BTG,66v; conjunctiv BTG,46v,51v,59v; GRN I,143; GRN II,21,29; HGL,111; CDR,35; NV,91; conjunctiv, adecă împreunăreţ BTG,46r; împreunăreţ sau conjuntiv BTG,46v,51r; împreunător-cujuntiv DGR,83; conjuntiv (cugiugător) SGR I,97; conjunctiv sau împreunător CGR,32,90; cojuntiv sau împreunător CCG,42; conjonctiv VG,388; sujunctiv BTG,66v; sujunctiv, adecă adaugăreţ BTG,67r; subjonctiv GC VI,82v; NV,374; PBV, 446; PD,596; subgionctiv CGF,67,85; subjuntiv EP II,81; subjunctiv EP II,76; supus (subjonctiv) GR12,54; supunătiv IGR,58, 65. 2. adj. [pronume] conjuntive, adecă împreunăreţe BTG,33r; împreunăreţe BTG,34r; împreunătoare-cujuctive DGR,68, cf. şi 70; conjuntive SGR I,79; MGP,17; conjuntive sau împreunătoare MGP,15; conjugătoare sau împreunătoare SGR I,77; împreunătoare FMIL 1844,326; împreunător sau conjugativ BG,57,59, cf. şi 179; conjugtiv, adică cîştigător sau dobînditor GCG,24; conjugtive sau împreunătoare CGR,51, cf. şi 55; adjectivĭ conjonctivi sau conlegători IGE,247; [conjuncţie] coniuctivă GRA2,111v; împreunătivă IGR,124; legătoare MGP,69; [particule, părţi] împreunăreţe BTG,57v; conjuntive sau împreunăreţe BTG,67r; conjunctive GRR,169. (Cf. lat. conjunctivus şi subjunctivus, germ. Konjunktiv şi Subjunktiv, fr. conjonctif şi subjonctif).
    CONJUNCŢIE s. 1. (Gram.) împreunare EBG,26r,69r; legătură MGR,3v,115r; SG,4,31; agiungire HG,10,56; congiunţione, adică legare VOG,17; împreunătoare BDL I,134v; unitoare MG II,307; legare VG,441,445; GCG,66,39,182; coniuncţie TGR,169; GRA,21v,23r,94r; ME,11; FMIL 1840,256; BG,9; coniuncţie, adică împreunătoare sau îmbinătoare BTG,93v; coniucţie (legare) GRA2,1v,83r; congiugări sau coniucţii GRA2,l07r; coniucţie, conjucţie StDR,141; conjuncţie TTE,1v; BTG,1v,3r,67r; HGL,5, 84; AGI,165; PGR,5,68; CGR,102,124; conjuncţie (împreunăreaţă) BDL I,191v; congiuncţie CGF,130; conjunţie BTG,67r; SGR I,24,155; PGRL I,19; MGP,4,68; congiunţie sau legare GCG,11; conjoncţie VG,35,446; PD,362; legări sau conjoncţii VG,441; conjoncsioane pl. FGP,16; cujugţă DGR,XV,153,159,165; conjucţă SGM,17,143; conjuncciune CDR,1,91; conjungciune BG,9; conjucciune BG,115,130,191; conjunciune StDR,141; conjuncţiune CCG,4,37; cojunţiune CCG,73; conjugător EGRM,20v,32v; conjugativ EGR,71,118; PCB,137; FGP,17,127; GR,79; GRN I,7, 187; VVP,60; EP II,140,141; IGE,133,206; AGI,3; GR12,5,89; legătiv IGR,14,l24. 2. (Astron.) coniuncţie SIF,138; conjuncţie GG, 79,80; GPG,73; conjuncţiune BMN II,89; FGF,71. (Cf. lat. conjunctio, germ. Konjunktion, fr. conjonction şi conjonctif). 
    CONJURA vb. jura împreună MIU,268; conjura (jura împreună) CR 1829,37; conjura GC II,216v; GC III,121r; BIP,57; NV,91; CA 1851,50; SCC II,381; congiura DTN,94; SHI II,59; SMB I,225; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. conjurer, lat. conjurare).
    CONJURAT s. împreună jurător VTT,7v; împreună-jurat MIU,142; făcător de giurămînt NIU,155r; împreunăgiurat IRV, 150r; coniurat sau împreună-jurat MIU,142; conjurat VMG, 354; CR 1830,15; MRC,114; CR 1831,26; GPE,31; AR 1834,74; AIR I,219; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; conjurat (jurat împreună) CR 1831,45; conjurat (împreunăjurat) AR 1832,19; conjurat (împărechetor) AR 1834,34;congiurator SHI II,59; conjurator NV,91. (Cf. fr. conjuré şi conjurateur, lat. conjurator).
    CONJURAŢIE s. însoţire jurată MIU,16; împreună-jurare MIU,142; însoţire de giurămînt NIU,211v,235v; giurămînt într-ascuns NIU,288r; congiuraţie (împreună giurare, sunwmos…a) BGV,33r; coniuraţie (conjurare) BR 1829 I,11; conjuraţie AR 1829,193; CR 1830,203; MRC,91,115; FTP II,44,45; FTP II1,37; CR 1831,26; MCR,172; GG,244; AIR I,219; MN 1836,71; SHI II, 53; FL,36,84; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; conjuraţie (complot) GPE,31; conjuraţie (împărechere) AR 1835,121; conjuraţiune LIT, 50,71. (Cf. lat. conjuratio,fr. conjuration).
    CONSACRA vb. Vezi Împrumut.I,p.40. Cf. şi afierosi CDG, 62r; IEI,47v; NIU,217v; APC,129v,369v; FGS,8v,23v,41r; GSP I, 101; KUP,2v,17r; BDL I,12r,260v; SIU,39v,77r; DCP,pf.; AOS, 49; SPBA,76; GEG,f.t.; NZ,45v; RDS,68r; AR 1829,177,173; HFP,ded.,287; NMP,ded.3,21; AR 1830,18,357; SPV,ded.2; CIRA, 21,170; SHI,XIX; AsL,10,43; RL,59; afierosi (jărtvi) HFP,287; fierosi, afierosi PBV,510; afirosi ECG,1r; afiorisi BDL I,9v; consfinţi RBV,47v; CR 1829,144,250; CR 1830,203; CMR,50; GC VI,215r; GPE,35; VFE,59; FTP I,101; FTP III,55; FTP IV,78; BM, 3,11; GG,X; AIR I,71; AIR II,100; AS,61; KMP,152; RBT I,16; RB,396; KCL,93; VVP,60; BGO l840,334; MEN I,84,144; BPA, 63,81; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; consfinţi (afierosi) MRC, 231; consînţi PGR,96; consecra SHI,XI,XXI; FMIL 1844,386; DFL,148; CA 1847,13; FMIL 1847,182; BG,XXIV; CDR,III; GRR,256,257; CA 1853,XIX,XXXI; SCC II,179,285,343,358; CA 1854,XXVIII; BC,II; PBV,181; INB 1859,55; consacra FMIL 1844,61,63; MID I,82; DFL,109; MEN II,251,263; BDJE,4,27,95; PS,6; BP,V; LMS,16; AF,120,134,156; SIT,ded.3,292,320,353; BIP,78; NV,92; BCD,554; PCI,69; LS,89,137; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. ¢fierî şi ¢fierÒnw, lat. consecrare, fr. consacrer).
    CONSECINŢĂ s. Vezi Form.term.şt.,p.175. Cf. şi simbérazma MIC,pf.; simperásma, adecă următoare RIM,142; simperazmă BGV,15r,15v; simperazm BGV,16r; MFV I,91v; MFV II,61r; CLV,145v; simperazme MFV I,131r; simperazmuri CLV,131r; urmare MIU,94; urmare (consequentia) MF I,177v,173r; urmarea încheierii seau consecvenţia MF I,219v; consecvenţie IO,66; SPBA,45,32; FL,11; SMR I,III; IVA,32; FMIL 1847,112; StDR, 143; CA 1852,60; KOS,X; SCC I,166; SCC II,43,118,214; RL,25; consegvenţie SPBA,91; consecvanţie (sumpšrasma) BGV,14v; simperazme (consecvenţii) BGV,58v; consecvenţă MBG,25; MN 1836,40; TIV,170; VL,83r; GRR,96; Z 1856,nr.3,2,nr.3,3,nr.9,3; CEG,63; CA 1861,19,37,53; consecvinţă GLC,VI; consecuenţă GC III,122r; AGI,134; BGO 1844,250; BCD,380,415; PCI,33; LS, 34; BMN II,107,140; BIF,4; BCI,96; WCP,10; AML,64,109; D 1859,an.II,61; PD,364; consecuenţie FMIL 1844,285; CGR,XIII; KOS,XXIII; consecuinţă FMIL 1840,98; MEN II,41,189; SIT,2, 29,30,44,99; LS,27; StDR,143; SAP,206; CFZ,8,55,86,103; RL, 200,227,348,427; Z 1856,nr.5,4; LIT,3,58; C,6; VO 1857,12; BCI, 13; GCB II,196; D 1858,16; INB 1859,64; BEC,XXI,14,16; APS, 80; D 1860,86,90,292; AML,29,54,64,116; VMP,311; BBS,194; consecinţă DFL,5,28,171; RL,409. (Cf. ngr. sumpšrasma, lat. consequentia, fr. conséquence, germ. Konsequenz).
    CONSECVENT adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.175. Cf. şi consecvente sg. IO,66; consecvent MF II,36r; FL,5,62; FMIL 1840, 80,113,246; VL,15r; FMIL 1844,314; SIM,135; GRR,15; SCC II, 362; Z 1856,nr.1,3; consecvent (statornic) LMA,53; consecuent GC III,121r; GRN II,72; EP I,8; MEN II,16; NV,93; BG,42,146; OGD,5; CFZ,99; AVP,5; D 1853,11; INB 1859,5; PD,364; consecuint MEN II,23; BCD,557; LIT,38; consecuinte sg. TR 1854, 161; consecint DFL,135. (Cf. lat. consequens, fr. conséquent, germ. konsequent).
    CONSILIER s. Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi consiliar BZI,1, 4; BI,11; TAI,9; MIR,204; MIB,113,243; MR,10; TF,456; FDB, 122; GMSP,3; DO,f.t.; VPP,pf.,350; DGR,ded,; BD I,223; BRD,7, 88; AR 1829,85; BR 1829 I,34; AR 1830,71; AR 1832,137; BFO 1833,215; forma era frecventă pînă la 1860; conziliar DSM2,9; BI, 35; LB,136; conziliarăş CMD,2; CMG,1; conziliaruş CMF,1; CMH,2; consilier CV,21; TAI,7; AR 1829,42,85,132; BR 1829 I, 33,35; CR 1830,82,139; AR 1830,101,212; GC III,120v; SHI II,7, 116; AR 1837,105; BGO 1840,290; pe la 1840 forma era frecventă; conzilier DSM,9; CS 1820,5; SR,19; FD I,45; SHI II,117 bis; FMIL 1844,137; conseilar AR 1837,335,375. (Cf. lat. consiliaris şi consiliarius, fr. conseiller).
    CONSILIU s. (Adm.; „sfat, povaţă”) Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi conzilium DSM2,10; IPA,67r; LB,136; FMIL 1844,138; consilium MIR,f.t.; DOA,25; TMS,5; VPP,ded.; RA,106; GMSP, 25; BR 1821,175; CC,44; BRD,11; BR 1829 I,38; BDC,XIV; BAR I,47; AR 1832,200; conzilie sg. AR 1829,134; consiliu AR 1829, 246; BAR I,115; LOA,93; YNM,5; GG,143; SHI II,196; NAP,21; AR 1844,19; FMIL 1844,321; JDS II,437; DFL,101; BDJE,97,145; BP,V; AF,162; NV,94; BCD,3,42; BIP,36,53,61; BCA,245; pe la 1850 forma era frecventă; conziliu FMIL 1844,273; concilium CIRA,75; concilia (soborul) de Fiorenţa CR 1830,374; AR 1830, 15; conţiliul (soborul) Nichei AR 1834,224; conciliu CIRA 75,84; AsL,4; NV,85; CA 1851,57; CA 1856,VII; BC,6; LMG,47; GCB II,195; CA 1860,I; CA 1861,142; PD,359; concil DILB II,207. (Cf. lat. consilium şi concilium, germ. Konsilium şi Konseil, fr. conseil).
    CONSOANĂ s., adj. Vezi Împrumut.I,p.148. Cf. şi soglasnică EBG,11r,12v; RIG,5r,6r; împreună glasnică BE,7r,7v,10v,11v; RIG,4r; împreunăglasnică MG II,15; împreună glăsuitoare GN, 132v; PTF,127r; neglasnică BE,8r,10v; BV2,29; VOG,14; BPR, 57,65; TGR,3; MIU,69; GRA,34v; ICD,20; FBN,92; PCC,5; LB, 425; PAGR,5; CSM,335; CDP,217; MG II,65; EGR,XIX; PSC, 119v; PAIC,7; PAFR,6; FGP,11,40; PAMR,8; GRA2,94v; VVP, 87; CGF,27,36; IGE,4,5; PBV,273; neglăsuitoare sau neglasnică CTD II,54; nerăspunzătoare HG,3; netonisitoare GRA,3r; GRA2,88v,99r; GMR,10v; nesunătoare DO,16,20; DGR,5; LPT, 21; MO,2; SGM,4; GRN I,36; consonantă MIR,170; BTG,33r; MDNU,81; MO,4,8; VA,207; GC III,123v; SIC,79,91; SGR I,4,10, 39; SGR III,2; MBG,28,29,30; PGRL I,5; CGF,9; FMIL 1844,366; BG,106; CGR,3; AGI,1; StDR,144; GM 1852,45; RL,167; PBV, 182; consonant s.n. BTG,7r,10r; GRN II,83,85; consonante, adecă nesunătoare VPP,140, cf. şi CGR,3, BG,151; consonante sau nesonante SGR I,4; consonante, adică neglasnice sau nesunătoare GCG,9; consonante sau neglăsuitoare PGRL I,3; CGF,6; consonante sau neglasnice PGR,2; consunantă SGR I,40; HGL,1,2; AGI,152; NV,274; IGR,2,4; MGP,1,2,49,64; VMP,67; consunîntă FBP,3,4; cunsunantă FMIL 1847,126; cusunînte adj. sg. IGR,217, 228,229,230; consunată EGRM,21v,23r; EGR,150,155; GR,1; IGE,6; BG,7; GRR,150; GR12,4; consonată FGP,110,111; consunătoare GRN II,85,88; FMIL 1844,157; cosunatorie CCG,3,11, 78; consonă BTGO,4r,8v,25v,40r; BDL I,183r,185r; VG,1,39; consune pl. CDR,V; consoană BDR,14v,l7r,21v; BDL I,34v: SGR III,10; CGF,9,82; StDR,144; PD,366. (Cf. lat. consonans şi consona, slavon. ñîãëàñíè, rus. согласный, gr. sÚmfwnon, germ. Konsonant, it. consonante, fr. consonne).
    CONSOLA vb. Vezi Împrumut.I,p.82. Cf. şi paligorisi MAB, 55r,85r; parigorisi FGS,18v,40r,46r; IFA,15v,33r,146r; CIF,51; GC V,17r; SAI,119; a consola, a mîngîia, a parigorisi GC III, 122v; consola FMIL 1844,328; BP,6,181; SIT,13,263; NV,95; LS, 13,122,139; AAR,33; SMB I,66,88,136; ICI,25,28,65; LMB,VII; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. parhgorî, fr. consoler, lat. cosolare).
    CONSOLARE s. SMB I,76; ICI,28,33,69; CMI,137; DIB,574; LIT,56; GCB II,197; PIC,11.
    CONSOLATOR adj. consolator MEN II,267; BDJE,134; SIT,311; NV,94; AAR,15; ICI,91; DILB IV,196; consulator CA 1852,XXIX; consolător RL, 408; BC,59. (<fr. consolateur).
    CONSOLAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.82. Cf. şi parigorie RMB,73r; FGS,50r; KUP,47v; IFA,14r; GC V,17r; consolaţie GC III,122v; SIT,49,134; AF,53; NV,94; StDR,144; AAR,45; BCB,76; WAM,38; ICI,65; CMI,152; D 1858,2; D 1860,100; PD,366; consulaţie CA 1853,XXV; consolăciune DFL,152; consoluciune StDR,144; consolaţiune LS,122; BMN II,30; BIF,6; ICI,147; BCI, 161; APS,84; INB 1859,133; consulaţiune BMN I,33. (Cf. ngr. parhgor…a, fr. consolation, lat. consolatio).
    CONSTITUŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.176, şi Împrumut.I, p. 129. Cf. şi (Adm., Polit.) constitúţion, adecă orînduială APC, 119r; constituţie MIR,141; TAI,15; TF,389; NB,30; MPI,2,36; IRV,147v; CLV,140r,141v; TPE,11r,11v,12r,22v,30r; CR 1829,76; AR 1829,22,79,159; NMP,ded.1; CR 1830,408; AR 1830,154,369, 560; GC III,123v; BDC,X; SPT,30; MRC,4,9; pe la 1830 forma era frecventă; constituţie (aşăzămînt) AR 1837,42; conştituţie LP,11; GT 1838,14; constituţione MF III,161v; constituziune StDR,144; constituţiune LIT,230; C,13; GCB II,197; D 1858,14; BEC, XXXIX. (Cf. lat. constitutio, germ. Konstitution, fr. constitution).
    CONSTITUŢIONAL adj. constituţionel CR 1829,213; AR 1829,144,159,250; CR 1830,60; AR 1830,36,361; SHI II,20,41, 241; AsL,16; AR 1844,11; Z 1856,nr.5,3; constituţional CR 1829, 149; AR 1829,62,128,147; CR 1830,60,101; AR 1830,184,372; GC III,123v; AR 1832,83; AR 1833,4; AR 1834,42; GG,189; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. fr. constitutionnel, germ. konstitutionell).
    CONSUL s. (Adm., Diplom.) Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi consul VEI,131v; IEI,54v; NIU,45r,129v,152v; APC,34r,122v; TL,1r,3r; DSM2,8; MILR,16,26,62; OMT,20; SHR,37; IRF,3; GSP I,155; NB,9; BPN I,81; BPN II,192; BD I,223; CBuc 1823,115; IRV,2v,45v; GAT,83; TSVM,87,93,94; pe la 1825 forma era frecventă; consol TL,1r; SPBA,16; MCB,105; TPE,5v,21r; PIU II,12, 19,21; VMG,19; CR 1830,88,89,167; GC III,124r; CRV,2,3,6,7; GG,139,141; AR 1837,59,61; SHI II,45; RNA,pf.; BGO 1844,354; BDJE,133; PCI,5; LS,22; C,19; conzul CRac,108; BR 1821,148; LB,136; CSM,56; LPT,58; consule sg. TR 1854,5. (Cf. lat. consul, germ. Konsul, ngr. kÒnsolaj, fr. consul, it. console şi înv. consolo).
    CONSULAR adj. conzular MILR,71; consularicesc IRV, 63r,76v; consularnic AR 1830,89; BAR II,10,21,34; consular BR 1829 II,19; CR 1830,19,226; AR 1830,81; BAR II,33,52,53,63, 139; MN 1836,72; FL,83; VVP,60; pe la 1835 forma era frecventă; consolar GC III,122v; consulesc BR 1829 II,7; consolicesc GC III, 124r. (Cf. lat. consularis, germ. konsularisch, fr. consulaire).
    CONSULAT s. Vezi Împrumut.I,p.49. Cf. şi consulat APC, 117r; SHR,37,47; GSP I,207,213; PAI,16; BPN I,82; BD I,224; IRV,52r; CR 1829,40,57,100; AR 1829,132; BR 1829 I,11,13,19; CR 1830,359; AR 1830,146; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; conzulat SHR,33; consolat PIU II,214; VMG,19; CR 1830,270; GC III,124r; consulaţie MRC,40,161; consulie BPN II,192,193; consolie GC III,123v. (Cf. lat. consulatus, germ. Konsulat, fr. consulat, ngr. konsol©to, it. consolato).
    CONTINUA vb. continua CV,33; FDB,81,84,122; GC III, 125r; SGR I,VII; GG,18; AR 1844,19; FMIL 1844,17,126; HMV I, 157; MID I,78,121; pe la 1840 forma era frecventă; continălui CNB,86,114; continui MPI,189; AR 1829,169; DILB I,194; GCB II,198. (Cf. lat. continuare, fr. continuer).
    CONTINUAŢIE s. continuaţie MPI,206; VPP,213; LOA, 112; MN 1836,70; SMA,215; GRN II,98; SMM,13; SMR I,110; VL,3r,8v,25r,43v; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; continuaţione KFL,103; continuăciune StDR,146; continuaţiune INB 1859,22. (Cf. lat. continuatio, fr. continuation).
    CONTINUITATE s. DFL,25; NV,99; CFZ,90; RL,272; PFM, 19; PD,370. (<fr. continuité).
    CONTINUU adj. Vezi Form.term.şt.,p.177. Cf. şi continualnic MIA,18; continu MBV,47; SIT,49,78,83; contin, contină, conţinetic GC III,125r; continuu FBE,66r; MID I,31; DFL,24; ICI,55; LIT,342; D 1859,an.II,12; continuă DFL,138; SIT,159, 257; BCD,173; CFZ,25; LM,3; RL,259; continue pl. BCB,18; continual CA 1855,154; INB 1859,26. (Cf. lat. continuus, fr. continu şi continuel).
    CONTRADICTORIU adj. împrotivă-zicător BLM,90; împrotivăzicător HFP,340; contrazitor (împrotivitor) FTM,36; contrazicător MF I,122r,122v,158r,171r; PCI,7; BC,95; DCB IV,67; contra-zicător RL,187; CA 1857,110; contradictoriu MF I,119; BDJE,52; NV,99; StDR,147; LIT,54; C,19; contradictoric VL,5r, 19r,20r,24v; VCL,23r,23v,31v,41r,51v,65r; VM,141; StDR,147; VMP,30; contradictor SIT,349; NV,99; BCD,148; BMN III,8; C, 162; BEC,357; AML,23. (Cf. lat. contradictorius, germ. kontradiktorisch, fr. contradictoire, it. contrad(d)ittorio).
    CONTRADICŢIE s. grăire împotrivă (contradicţie) LSM, 66; grăire împotrivă (contradicţie, oprelişte) LSM,90; oprelişte (contradicţie) LSM,94; grăire împotrivă MIU,XIV; contradicţie MIB,339,340; GC III,126r; MF I,165v; VL,4r,5r,14v,71v; FMIL 1844,30; VCL,10v,11v,19r; MEN II,40,217,260; SIT,191; KDP,50; NV,99; StDR,147; pe la 1850 forma era frecventă; contradiţie PCP,33,34; HFP,60,120,161; CMR,6; SIT,46,127; PCI,34; contrazicăciune BG,VI; contradiţiune BMN II,71; contradicţiune BCD 148,166,408; LIT,71,36,403; INB 1857,28; BCI,89; PTP,57; INB 1859,6; D 1860,290; AML,21. (Cf. lat. contradictio, fr. contradiction, it. contrad(d)izione).
    CONTRAR adj. contrarii, adecă împrotivitoare FDB,22; contrariu BDL II,505v; AR 1830,22,119; GC III,126v; SHI II,105, 244; MF I,119r,122r,158v,173r,174v; GG,87; AsAl,79; PGL,50; AsG,21,253; SMA,174; PGRL I,15; PEA,5,10; forma era frecventă pînă la 1860; contrar (protivnic) SPT,142; contrar NMP,10; CTT, 170,233; GRA2,100r; FMIL 1844,133; DFL,55,185; SIT,83; KDP, 37; SIM,VI; BCD,74,130,309; PET,12,75; pe la 1850 forma era frecventă; contraş BDL II,505v; contrarnic BR 1829 II,21; BDC, VIII; contralnic MBV,12; contrer PCU,3; VCL,23r,32r,41r,65r. (Cf. lat. contrarius, fr. contraire, germ. konträr).
    CONTRARIA vb. CV,34; AR 1834,108; VL,5r; FMIL 1844, 118; CA 1851, 47; LS,65; StDR,147; PLB,28; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.(Cf. lat. contrariare, fr. contrarier).
    CONTRARIETATE s. contrarieta ROI2 VIII,24; contrarietate MF I,217r; DFL,22,55; FMIL 1847,127; GLC,32; SIT,88,257; NV,100; StDR,147; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. contrariété, it. contrarietà, lat. contrarietas).
    CONTRAZICE vb. contradicălui (grăi împotrivă) LSM,81; contrăzice BDL I,66r; SCC II,40,300; contrazice FTM,279; GC II,240v; AR 1835,179; AIR I,XX; VL,10r; AR 1844,12; FMIL 1844,53,157; DFL,20; VCL,21v; FMIL 1847,11; SIT,155,208; BG, 145; NV,99; PCI,12; StDR,147; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; împrotivăzice HFP,340; să vor contradisi loruşi NMP,10. (Cf. lat. contradicere, fr. contredire).
    CONTRAZICERE s. împrotivăzicere MFV I,122v; contrazicire, împotrivăzicire CLV,137r; contra-zicere HFP,342; DFI II, 62; BCD,297; C,149; contrazicere GC II,240v; CPI,155; MF I,90r, 103r,171v; SMR II,1; PEA,248; FBE,35r; FMIL 1844,27; BPA,64; MEN I,30; VM,43,49,94; DFL,24,65; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; contrăzicere MF I,50v; MSR,36; SIM,180.
    CONTRIBUABIL adj., s. contribuenş RAF,2; MIM,12,38; contribuabil NV,101; Z 1856, nr.7,2; D 1858,3,6; D 1860,374; RF,4,12; CA 1861,72; PD,372; contribuitor R 1857,nr.1,3. (Cf. lat. contribuens, fr. contribuable).
    CONTRIBUI vb. contribui BD I,226; PCP,11; VMG,102, 163; DCN,62,139; PCB,145; CR 1829,26,218,247; AR 1829,182, 205; HFP,48,59,62,188; CR 1830,112; AR 1830,100; GC III,125v; CR 1831,26; VSC,III,IV; GPE,15; FTP I,pf.2,136; ROB,52; MCR, 135; LO,12,14; ELS,4; GG,IX; pe la 1835 forma era frecventă; contrebui NMP,1,5,11,32; CR 1830,85; AR 1830,197; GC VI, 299v; ROB,50; BFI,ded.; PSE,249; ROB2,599; IFM,3; contribua CCB,127; HP,XVII; KDP,67,3r; KOS,XX,XXI; SCC I,12; SCC II, 178; CA 1854,2; RL,56,71. (Cf. lat. contribuere, fr. contribuer).
    CONTRIBUŢIE s. contribuţie PTF,132v; CAB,4; DOA,46; UT,21,22; MIM,13; SPBA,91; BD I,226; PCP,21; CR 1829,24, 169; AR 1829,115,158; CR 1830,42; AR 1830,83,500; GC III, 125v; GC VI,299v; CR 1831,10; BAR II,46; CIRA,108; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; contrebuţie SPBA,72; IRV,35v; VMG,140; CR 1830,31; AR 1830,121; SHI I,18; contribuţiune GRR,79; Z 1856,nr.15,4. (Cf. lat. contributio, germ. Kontribution, fr. contribution).
    CONVENŢIE s. (Adm., Diplom.; sens general) convenţie PCA,12v; CAB,4; MIA,20; BD I,226; LB,137; CR 1829,194; AR 1829,42,114,211; AR 1830,110,208; GC III,121r; VSC,17; CIRA, 178,234; AR 1834,94; MN 1836,32,72; VDA,11; pe la 1835 forma era frecventă; tocmeală (convenţie) MIM,4; convenţie (învoire) CR 1829,193; convenţie (tocmală) AR 1832,170; convenţion MIA,19; SR,33,39; convenciune IO,42; conveneciune StDR,139; convenţiune DFL,107; BCD,307,324,325,463,530; DIB,6,216; DILB I,193; Z 1856,nr.5,1,nr.6,4,nr.26,4; BEC,44,83; D 1860,86; RF,4. (Cf. lat. conventio, germ. Konvention, fr. convention).
    CONVENŢIONAL adj. convenţional CMB,3; CME,3; MPI, 212; GC III,121r; SR,33; EP I,5; HMV II,139; DFL,107; BCD,411, 493,505; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; schiptrul este semn voinţelnic al stăpînirii celei mai înalte MF I,129r. (Cf. lat. conventionalis, germ. konventionell, fr. conventionnel).
    CONVERSA vb. converselui PFBM,46r; conversa IO,44; MV,74; FMIL 1847,103; GLC,70; AF,142,153; SIM,34,141,225; NV,103; StDR,139; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. conversari, fr. converser).
    CONVERSARE s. VN,5; BG,V; SIM,141,186; StDR,139; SMB I,16,122, 136; DIB,220; LIT,111; C,23; PBV,13; PIC,63,88; D 1860,37.
    CONVERSAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.50. Cf. şi conversaţie OCE,pf.; OMT,46; CDA,11; BDL I,31v; BDL II,505r; MPI,19, 125; SPBA,32,73,90; BD I,226; LB,137; PAGR,59; MCB,15,97, 167; CR 1829,241; AR 1829,192,246,260; BR 1829 II,52; AR 1830,375; CBD,19,25; BDC,66,164; GC III,121r; MRC,134; pe la 1830 forma era frecventă; conversăciune BG,197; conversaţiune SIM,132; LS,11; GRR,6,155,209; BMN I,3; Z 1856,nr.20,4; T 1856,nr.1,3; PTP,38; INB 1859,22; D 1860,87. (Cf. lat. conversatio, germ. Konversation, fr. conversation).
    CONVINGE vb. convincălui PFBM,11v,29r,33v; convingălui PFBM,33r; convinge CV,30; FL,62; FMIL 1840,200; VL,2r; HMV I,6,36; FMIL 1844,35,173,263,326; PGR,108; DFL,7,72,89; FMIL 1847,21,107,117,133,159; BDJE,34; AF,9; SIT,27,101,145, 196; SIM,VII,X,XIV,86; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; învinge BLM,191; MF III,18r,165v. (<lat. convincere, fr. convaincre, după învinge).
    CONVINGERE s. învingere BLM,191; BR 1829 I,33; MF III,5v,29v; învingere seau încredere (convictio) MF II,45v; convingere FL,55,56; FMIL 1840,99,312; HMV I,25; HMV II,77; FMIL 1844,81; DFL,168; FMIL 1847,46,92,102,177; CA 1848,61; SIM,195; StDR,139; GRR,67,230; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
    CONVORBI vb. vorovi împreună MTT,150r,198v; convorbi PAGR,55,84; FTP I,92; FTP II,77; FTP IV,89; GC II,70v; GC III, 121r; MCL 1838,36; MCL 1839,420; FMIL 1847,132; SIT,66,269; CA 1848,67,69; SIM,9; BIP,38,41; CA 1850,42; LS,75; StDR,140; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; convorbi, sinvorbi GC II,72r; întrevorbi CR 1830,3; GC II,70v; PBV,594. (Cf. ngr. suntuca…nw şi sunomilî, fr. converser şi entretenir, germ. unterreden).Vezi şi CONVERSA.
    CONVORBIRE s. împreună grăire EBG,70r; împreună vorbă RIC,173r; împreună voroavă MTT,193v; vorbă NIU,126r; NID I,75r; CSM,21,26; împreună-vorbire VCL,81r; convorbire PAFR,28; FTP II,130; MCL 1838,38,114; MCL 1839,573,613; KCL,109; DE I,3; MP,f.t.; MPM,f.t.; MEN I,127; FMIL 1844,22; CA 1847,25,144; CA 1850,43; SIT,27,36,38,48; SIM,130; LS,14, 28; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; convorbire, sinvorbire GC II, 72r; convorbire (dialog) BG,213; întrevorbire CV,29; CR 1830, 228,384; GC I,357v; GC II,70v; CDCE,130,246; BDJE,48; PMC I, IX; LS,69; CA 1852,102; SMB I,120; DIB,31,138; LIT,157,334, 389; PBV,594. (Cf. ngr. suntuc…a şi sunomil…a, fr. conversation şi entretien, germ. Unterredung). Vezi şi CONVERSAŢIE.
    COPIA vb. copia PTF,32r; MIM,9; SPBA,48; LB,137; CR 1829,257; BR 1829 I,43; LME,60; GC III,130v; FTP I,165; FEA, 19; GG,XIII; MBG,48; KMP,86; DL,62; FMIL 1840,24; CDCE, VI; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; copiarisi CLV,37r; RSM,22r; AR 1837,393. (Cf. fr. copier, germ. kopiren, it. copiare).
    COPIE s. Vezi Împrumut.I,p.50. Cf. şi copie DOB,2,3; IEI, 118r; AZ,134v; DAB,233r; CP I,239,282; CP II,224; CL II,221; DOA,9,10; RPL,5; SIU,49r; BDL II,507r; LC,97; MIM,3,4; AOS, 73,91; SPBA,13,91,95; pe la 1820 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. copia, germ. Kopie, fr. copie).
    COPIST s. copiarisitor MFV I,29r; copiator HFP,158; VDA, 5; prescriitor sau copiitor PBM,XXIX; copier AR 1829,187; copietor, copist GC III,130v; copist GC III,131v; SHI II,247; MID I, 84; ROB2,554,557; SIM,229; BIP,16; PBV,186; APS,60; PD,375. (Cf. fr. copiste, germ. Kopist, it. copiatore).
    COPULĂ s. (Gram., Log.) împreunare BLM,75; legătură au semn al judecăţii EGRM,24v; legătură HFP,92; copce sau legătură (copula) MF I,140v, cf. şi 147r; legătoarea (copula) BG,169; împreunătoare ori legătoare BG,170; cuvîntul unirii (copula) CGR,13; copulă SGR I,22; HGL,91; VL,11v; FMIL 1844,370; StDR,151; PD,375; copula sau legătura SGR I,94. (Cf. lat. copula, fr. copule).
    CORECT adj. corect MIR,302; GC III,139v; SGR II,pf.; LOA,77; MCR,24; HMN,pf.; FL,12,13; CGF,132; PGR,1,17; NV, 105; ROM,141,170; RBM,33,37,76,134; StDR,152; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; corept VMP,73. (Cf. lat. correctus, germ. korrekt, fr. correct).
    CORECTA vb. diortosi IEI,33r; NZ,60v; corecta RL,438; CA 1856,9; PBV,187; D 1859,123. (Cf. ngr. diortî).
    CORECTOR s. diortositor GCA,108; corector BD I,229; SPT,f.t.; AR 1831,216; NV,105; LS,113; PBV,187; PD,377. (Cf. lat. corrector, germ. Korrektor, fr. correcteur).
    CORECTURĂ s. RJ,121; PIF,20v; GC III,139v; RL,340; PBV,187. (Cf. germ. Korrectur, lat. correctura).
    CORECŢIE s. corecţie MIR,302; MPI,213; BD I,229; GC III, 139v; SGR I,V; MCR,148; ELS,18; AR 1837,45; FL,12; CD,14; HP,XXXI; SCMI,XI; MEN II,216; CGR,163; NV,105; BCD,62; StDR,152; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; corecţie (îndreptare) AR 1829,226; corecsie MCR,148; corecţione KFL,VIII; corecţiune GRR,101,123; JA,160. (Cf. lat. correctio, fr. correction).
    CORECŢIONAL adj. corecţional (îndreptător) CR 1829,23; poliţia îndreptătoare ROB,70; BFO 1833,183; ROI2 III,57; corecţional GC III,139v; LOA,15,16; RB,307; CCB,12,22,71,103, 106; ROB2,644,660; NV,105; BCD,215,568; CCP,145; CPO,7,9, 14,19; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; corecsional CCP,5,7,93, 94,130,148; CPO,69; corecţionel BEC,79; corecţionar VMP,291. (<fr. correctionnel).
    CORESPONDA vb. corisponderisi VIO II,7v; corispondarisi AZ,155r; corispondălui IFA,92r; corespondarisi VSN,505; KUP,46r; BFO 1833,88; CIRA,190; LOA,90; ROI2 III,79,139; AOD,26,29; corespondui ROI2 IV,6,VI,7; coreşpondelui FTM, 11; corăspunde AIR I,109,119,125; AIR II,212; HMN,83; FMIL 1840,203; DL,19; PDC,40; coresponda KMP,29; SRM, 72; CA 1851,XIV; CA 1852,XXXIX; CA 1853,LV; PBV,187; APS,83; RIT,5. (Cf. lat. correspondere, it. corrispondere, germ. korrespondieren , fr. correspondre).
    CORESPONDENT s. [al unui ziar sau al unei persoane; Comerc.] corespondent BDL I,113r; BR 1821,16; AR 1829,240; AR 1830,280,361; AR 1830,31,209,367; CBD,60; CR 1831,56; AR 1837,183; KMP,30; NPC,87; RB,390; FL,40; GT 1838,15; FMIL 1840,206; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; corăspondátor KUP, 13v,17r,17v; corespondátor KUP,46r; corespondant CR 1829, 197; CBD,61; AR 1837,32; corespundent StDR,152; SCC II,287; Z 1856,nr.15,4; corespundinte sg. TR 1854,3; corespondinte sg. TR 1854,83; T 1856,nr.3,3,nr.7,1; DCB II,190; DCB V,111; D 1860,340; corespondint C,12. (Cf. lat. correspondens, germ. Korrespondent, it. corrispondente, fr. correspondant).
    CORESPONDENŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.50. Cf. şi corăspondenţie DAB,118r,162v; CP II,26; KUP,13v; coreşpondenţie CP II,25; corişpondenţie NID I,75v; conrespondenţie NID II, 162r,170r,133r; AR 1830,144; corespondenţie CP I,353; CP II,27; NID II,115v,123r; MIR,335; MIB,232; DOA,11; TAI,28; BDR, 18v; CLV,145r; CR 1829,210; AR 1829,46,143,250; BR 1829 I,52; BR 1829 II,55; HFP,59; SPT,97; SPV,VII,121; ROB,95,99,101; CIRA,39; CPI,146; BAR II,32; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860, mai ales în texte moldoveneşti; corespundenţie CLV, 131v; SBM,7; AR 1830,422; SPV,116; RSM,16v; CA 1861,41; StDR,152; curespundenţie AR 1830,85; corispondenţie GC V, 345v; CPL,16; ROB2,561; corespondenţă VSI,1r; PIU I,334; PIU III,32,183,211; CR 1829,28,319; CR 1830,132; GC III,139v; GPE, 42; ROB,76,98; AIR I,113,165; MN 1836,1; TIV, 157; NPC,XI,5, 7; RB,nr.25,2,nr.33,3; MCL 1838,59,172; CCB,12; forma era frecventă pînă la 1860; corăspondenţă CR 1830,406; GC V,345v; corispondenţă GC V,345v; JDS II,437; corespundenţă GRR,190; Z 1856,nr.2,2,3; corespondinţă BGO 1840,162; CCB,28; FMIL 1844,169; MID I,145,196; DFL,109,191; FMIL 1847,72; BIP,61; RL,184,316; LIT,64; T 1856,nr.1,3; C,3,6,22,63; R 1857,nr.1,3,nr. 7,1; VO 1857,10; D 1858,5; PTP,38; D 1859,234; BEC,33; RF,9; corespundinţă FMIL 1840,48; TR 1854,3,6; BEC,81. (Cf. lat. correspondentia, germ. Korrespondenz, it. corrispondenza, fr. correspondance).
    CORTEGIU s. cortegiu GC III,143v; MEN I,64; BDJE,66; AF,188; NV,107; LS,148; StDR,152; BCB,8; RMS,19; GRR,255; RL,113,421; CEF,222; pe la 1855 forma era frecventă; cortej AR 1834,109,249,295; AR 1837,17,195; HMN,129,130; RB,nr.6,1; APR,12; AV,18; CA 1852,17,21; CA 1853,84; CA 1854,109; CA 1857,116; CA 1858,103; CA 1859,100; cortejiu APR,13; ASLI, 395. (Cf. fr. cortège, it. corteggio).
    CORTINĂ s. 1. (Teatru, „draperie care desparte scena de sală”) perdea OC I,86r; MAS,1; KUB,1; DTN,31; GTN 1836,107; RB,151,263; KCL,3,136; AFH,24; AIS,59,82; NC,36; zavesă MTBD,32v; pînză GTN 1836,36; LS,150; cortenă MTBD,32r; cortină GC III,143v; AR 1832,388; AR 1837,212; RNA,26; StDR, 153; BCB,92; SMB I,185; DCB III,75; D 1859,132; cortină (perdea) CIRA,395. 2. („perdea, draperie la ferestre, la uşi”; fig.) cortină, cortură BDL II,510r; cortină BD I,231; LB,141; BDJE,58; BP,28,146,196; AF,41; SIT,27,65; BCA,410; SMB I,47,125; DIB, 399; DILB II,207; LIT,205; DCB VI,93. (Cf. it. cortina, lat. cortina, slavon. çàâåñà, rus. завеса).
    COSTUM s. (Vestim.) costum AR 1830,389; GC III,145v; AR 1834,322; GG,220; ECS,8; MN 1836,86; AV,18; HAN,7,111; RB,nr.18,3,214; KCI,135; IL 1840,18; EP I,46; HP,XXVII; AP, 152,178; SIT,73; BP,X; BIP,39; NV,108; forma era frecventă pînă la 1860; costium AR 1834,31,97,299; AR 1835,68; AR 1837,26, 61,200,213,309; IL 1840,28; SMR I,41; AOD, 296; AIS,59,69,80; AsF,87; IFM,16; CA 1848,55; StDR,153; CA 1850,40; forma era de asemenea frecventă pînă la 1860, îndeosebi în texte moldoveneşti. (Cf. fr. costume , germ. Kostüm).
    CRAVATĂ s. (Vestim.) cravată GC III,253r; SMR I,41; PSE,358; SCC I,2; SCC II,215; DIB,252,493; CA 1858,28; DCB IV,63; PD,379; cravată (gîtar) RO,29; cravat StDR,153; crevată RMS,210; coletă PAFR,24; coletă (cravată) BIN,135; legătură de gît BFO 1843,221. (Cf. fr. cravate şi collet , germ. Krawatte).
    CREA vb. urzi CIRA,230; crea BAR I,127; BAR II,40; MCL 1839,373; FMIL 1844,355; MEN I,19,152; DFL,2,184 bis; FMIL 1847,66; BP,VII,VIII; LMS,24; SIT,152,275; NV,109; BCD,44; PCI,134; StDR,154; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. creare, fr. créer).
    CREATOR,-OARE adj., s. urzitor CIRA,230; AsP,I; CA 1850,24; CA 1862,55; înfiinţător MF I,67v; creator MBV,19; BDC,96; LME,32; BM,13,33; GTN 1836,39,91; AS,63; MCL 1839,512; CDCE,70; API,17; MEN I,44; FMIL 1844,105,177; DFI,89; BP,X,XVI; AF,5; LMS,27,28; CGR,VI; BIP,83; NV,109; StDR,153; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; creatore sg.m. CEF, 31; creatriţă MEN I,II; CFZ,146; creatrice DFL,138,139,187; BMN II,159; creatoare BPB,117; AF,54,55; CA 1862,66; mînă creatorică BMN II,87.(Cf. lat. creator, creatrix, fr. créateur, créatrice, it. creatore, creatrice).
    CREATURĂ s. CV,33; GC III,255r; BM,37; HPA,7v; GG,23; AR 1837,160; KMP,99,100,117; DL,18; FMIL 1840,317,380; FMIL 1844,6,394; MEN I,105; MEN II,225; DFL,65,134; BDJE, 72; BP,X,XII; spre anul 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. creatura, fr. créature, germ. Kreatur).
    CREAŢIE s. creaţie SGR II,3; RB,nr.16,4; HMV I,30,47; MEN I,79,172,264; BDJE,38; BP,XX; AF,4; GLC,82; NV,109; PCI,12; BRA,80; StDR,154; pe la 1850 forma era frecventă; creaciune FMIL 1847,116; StDR,154; creaţiune DFL,20,33,138,207; BMN I,11; BIF,5; CFZ,24,60,167,170; ICI,148; DIB,255; DILB II, 207; INB 1857,2,4,7,9,20; BCI,15; SPB,145; INB 1859,7,111; D 1860,417. (Cf. fr. création, lat. creatio).
    CREDIT s. (Comerc., Fin.; „încredere”) Vezi Împrumut.I,p. 50. Cf. şi credit DAB,226r; CP I,32,69,70,287; CNB,61; LB,146; MG I,147; CR 1829,186; AR 1829,91,128; AR 1830,197,467; GC III,258r; CR 1831,41; CIRA,III,287; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; credet DCN,93; CBD,61,91; VSC,55; FTP IV,81; SPV,6; VAA,53; MN 1836,19,38; NPC,XI,32,35;RB,286; HP,56; BGO 1844,51; RL,391; LIT,54,64,280,372. (Cf. lat. creditum, germ. Kredit, fr. crédit).
    CREDITA vb. credetălui PSC,117r,119v,120r; NPC,10,12, 13; credetărui NPC,10; credita GC III,257v; JDS I,18; StDR,154; PBV,192; PD,380; creditarisi BFO 1843,136,164; AOD,281. (Cf. lat. creditare, germ. kreditieren, fr. créditer).
    CREDITOR s. (Comerc., Fin.) Vezi Împrumut.I,p.51. Cf. şi împrumutător IE,98; MTT,117v; MML,30r; DC II,223v; LC,65; ROB2,570,593; încrezător RJ,75,77,339; crezător sau creditor MTM II,70; BEM,327; crezător ITI,20; CL II,67; creditor, adecă împrumutător MIU,256; creditor TB,67v; APC,39v,46v,203v; TD II,182,184; TD III,393; CP I,116; FLG,33; PIM,3; CL I,61; CL II,66,136,207; DAP,18,20; SCS,4; PAI,10; SIU,44v; LC,30; BD I, 235; IRV,62v; NZ,40r; LB,146; CCI,88; BR 1829 I,17; CR 1829, 209; AR 1829,39,132; BDC,140; CBD,32; GC III, 258r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; creditor (împrumutător) BGV, 53v; BDC, 200; LM,268. (Cf. lat. creditor, germ. Kreditor, fr. créditeur).
    CRITERIU s. critiriu PCP,33; HFP,27,28,38; criteriu MF II, 19v; MF III,118r,143r,161r; SMA,174; FMIL 1844,76; MEN II,20, 31,35,193; DFL,166,210; CGR,250; CDR,II; NV,110; INB 1859, 124; PBV,194; PD,381; criterie sg. CCF,11; criterii pl. CCF,66, 69; VCL,76r; criterium MEN II,16; CFZ,179; criterion CEF,174; criter RL,271. (Cf. gr. krit»rion, lat. criterium, germ. Kriterium, fr. critérium).
    CRITIC 1. s. critic OC II,38r; BLM,94; MIU,115; TD I,47; SHR,79; MDNU,104; AOS,35; BPN I,91; MFV I,75; BRD,57; AR 1839,166; FTP I,22,55; FTP II,171; HMN,pf.; spre 1840 cuvîntul era frecvent; critíc GCA II,12r; LB,148; critic (satir) LVH,83v; cîrtitor (criticus) MR,5; criticant FMIL 1844,285,365; WPM,pf. 3. 2. adj. criticesc MIU,137; TF,15; IRF,66; critic MIU,356; NIU, 272v; BDT,1r; MIR,12; MIB,16; BD I,242; BRD,102; CR 1829,7, 35,201,322; AR 1829,115,119; BR 1829 II,30; HFP,68; TAA,10, 21; CE,22; FTP III,34; CIRA,279; AR 1834,211; PPT,32; AIR I, 41,96,171; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. lat. criticus, fr. critique, germ. Kritiker şi kritisch).
    CRITICA vb. critisi BDL II,517r; DCN,11; criticarisi NZ, 33v; RDS,72v; GC III,262V; VFD,51,71,96; critizilui PSC,117v; critizălui PSC,118r; critiza BRD,12; RB,307; FMIL 1844,364, 371,400; critica AR 1830,357; GC III,262v; GPE,III; GTN 1836, 45; MN 1836,55; RB,278; DL,6; API,VIII,XI; RCM,V; SCMI,125; DFL,111,141; DRB,V; FMIL 1847,94; SIM,30; NV,110; CA 1850, 28; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. kritisieren, fr. critiquer). 
    CRITICĂ s. Vezi Împrumut.I,p.51. Cf. şi critică LVH,7v; NIU,7v; AZ,65r,148r; FC,41v,71r; BDT,25v; MIR,247; BDL I, 138r; BDL II,517r; SIU,6v; SPBA,79; TPE,23r; RDS,18r,39v,84r; SC,164v; HFP,193; MALP,38; GC III,262v; FTP II,174; CIRA, VIII,412; BFI,8; GTN 1835,2; BM,24,30; DTN,pf.2; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; critică (diácrisis) FC,38v; critícă LB,148. (Cf. fr. critique, germ. Kritik, ngr. di£krisij).
    CRONOLOGIC adj. hronologhicesc CS 1802,2; NID II,4v, 21r; SIU,24r; CI 1821,3; HFP,191,346; FL,103; hronologhic BR 1829 II,51; AIR I,XX; AR 1837,57; FMIL 1840,61; IL 1840,46; hronologic GC VII,106r; HPA,14r; VVP,7; CA 1847,1,60; StDR, 297; GRR,245; PBV,530; hronologicesc PBV,530; cronologic DFL,153; FMIL 1847,102; BIP,21; CFZ,52; PBV,194; BEC,212; cronologicesc PBV,194. (Cf. ngr. cronologikÒj, germ. chronologisch, fr. chronologique).
    CRONOLOGIE s. hronologhia, adecă învăţătura vremilor BE,74v; hronologhie HOG,78; BLM,184; MIU,VIII; CB 1806,I; CB 1807,I; BDL IV,118r; SIU,23r,46r; KIT,28; MFV I,132r; CLV, 148r; AR 1829,254; GC VII,105v; SPV,71; BFO 1833,110; CIRA, 82,254; LOA,72; RSM,9v; AR 1837,317; SHI,XV,XXXI; FMIL 1847,4; hronológhie NIU,5v; CB 1814,3; analurile sau hronologhiile SIU,6r; hronologhie seau analistică SHI I,1; hronologie GC VII,106r; LOA,118; VVP,159; MEN I,77; ROB2,561; StDR,297; CA 1856,II; PBV,530; cronologhie BDL II,518r; SIU,7v; cronologie MID I,4; NV,111; PBV,194. (Cf. ngr. cronolog…a, germ. Chronologie, fr. chronologie).
    CRONOLOGIST s. hronolog GN,47r; GC VII,105v; GLC, 57; PBV,529; hronologist GC VII,105v; VVP,159; hronologhist SHI,XXVIII bis; cronolog PBV,194. (Cf. ngr. cronologist»j, germ. Chronolog, fr. chronologiste şi chronologue).
    CULINAR adj. artea culinară RMS,30; culinar (de cuhne) SCC II,16; culinar INB 1859,23; PD,385. (Cf. fr. culinaire, it. culinario).
    CULISĂ s. (Teatru) GTN 1836,107,108; FGB,18; KCL,136; AMC,17; AIS,66,69,74; SRM,149; NV,402; StDR,155; RMS,352; SCC II,319; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. coulisse).
    CULOARE s. Vezi Form.term.şt.,p.181. Cf. şi hrómata pl.gr. RIC,39r; hrómă MAM,17r; TB,111v; MII,17; HFP,40; văpsea FIT II,44v; FNB I,6; SPBA,8; AR 1829,196; CIN,193; DAH,pf.1; VVP,28; IL 1840,6,26; floare FIT II,44v; GIA I,51v,81v,89r,94r; GIA II,70v,94v,95r; GCA,77; GCA II,6r,11r; CSM,85; floare (faţă) BDL I,221v; faţă (văpsea) PAGR,12; faţă NIS,7; PCB,39; HFP,211; CR 1829,114; CR 1830,174; RB,nr.21,4,311; colori (văpsăle) PTF,27v; purtarea sa fu trasă cu neşte colori aşa de odioase CV,32; color (farbă) TF,360; color (floare) SPBA,100; AR 1832,271; faţa, adecă colorul CB 1826,62; color (văpse) AR 1830,376; color SPT,116; GC III,113r; MF I,117v; MF III,83r; GTN 1836,48; AR 1837,274 bis; FL,31; FMIL 1840,13; IL 1840, 41; FGE,44; DE I,313; FBE,74r,101v; forma era frecventă pînă la 1860; culor MFV II,95v; CLV,136v; SCC II,17,344,375; culoruri MFV I,43r; CLV,14v; SPV,205; culori MFV I,142v; SPV,3,98, 135; coloră, adecă faţă FDB,56; coloră BM,24; MCL 1838,148; DL,4; RCM,121; FMIL 1847,144; ASI,73; SIT,176,263; coloară FDB,93,116; CFZ,129; CMV,25; coloare pl. FTM,71,173; colore sg. HFP,120; GC III,113r; BAR II,190; SIM,47; coloare, adecă faţă FDB,92; coloare (farbă) VA,5; coloare FMIL 1840,155; HBN, 4; DFL,44; MEN II,50; AF,126,171; SIT,176; SIM,173,133; PCI, 16; IGR,35; GRR,261,267; CFZ,17,50; CMI,120; BC,30; LIT,13; INB 1857,10,29,39; PBV,176; INB 1859,12; AML,30,113,133; PD,351; culoare NV,402; PLB,28; WAM,76; PBV,198; DCB I,34; AML,118,133. (Cf. ngr. crîma, lat. color, it. colore, fr. couleur).
    CULPABIL adj. culpalnic CV,30; culpabil DFL,65,120; MEN II,137; BDJE,12,30; BP,184; SIT,26,29,33,55; NV, 108,148, 402; LS,63,82; BCB,20; SMB I,24,124,130; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; culpabile sg. D 1859,160; D 1860,347. (Cf. fr. coupable, lat. culpabilis).
    CULPABILITATE s. vinovăţie (culpabilitate) CA 1850,63; culpabilitate SCC I,106; SMB I,303; CFZ,135; LIT,79; CA 1857, 115; GCB II,199; DCB V,94; BEC,342,413. (<fr. culpabilité).
    CULPĂ s. culpă CV,29; DFL,66,127; BDJE,71; EV,XLV; SIT,19,234; StDR,155; AVP,6; PBV,198; CA 1860,110; PD,385; culpă (greşală) CNB,30; culpă (vină) NV,108,402; BCD,348; CA 1861,74. (Cf. fr. coulpe, lat. culpa).
    CULT s. cult (lege) reformat CR 1829,24; cult MBV,38; GC III,162v; AR 1831,205; CIRA,9; SHI I,6,41; SCMI,6,32; MID I,42; DFL,3,151; MEN II,162; BP,IX,XVI,6,8,196; SIT,81,157,246; BG, XX; KDP,29; NV,111; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; cult (cinste) AR 1832,216; cult (închinare) GGV,72; SMR II,3; cult (cinstire) IL 1840,49. (Cf. lat. cultus, germ. Kultus şi Kult, fr. culte).
    CULT adj. naţiilor celor culte (alese) IO,5; cult MF II,72v; RIP I,67,152; FMIL 1847,65; BG,V,51,199; CDR,I. (<lat. cultus). 
    CULTURĂ s. [materială şi spirituală] Vezi Împrumut.I,p.51. Cf. şi RV,13; ISI,11; OMT,ded.; MVV,17,18; MR,6; TF,pf.; RA, 32; FTM,32; MPI,pf.; MTBD,35r; BDL I,9v,17r,41v; VPP,ded., 364,365; BR 1821,83,170; TCB,f.t.,IV; KIT,pf.,204; TAO,56; LPT,68; PP,IX,X; EGR,XXIII; PCB,125; BRD,12,14; CR 1829, 150; AR 1829,138; BR 1829 I,ded.,pf.,42; MBV,5,13; MSS,f.t.; SSB,f.t.; CR 1830,327; BDC,IV,3,11; GC III,162v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. cultura, germ. Kultur, fr. culture).
    CURAJ s. Vezi Împrumut.I,p.51. Cf. şi curajie OST,151; coragie DSM2,40; LB,139; corajie MIA,16; IRF,88; GSP II,120; NB,27; CDA,29; LPT,ded.; BR 1829 II,25; FD I,124; corajă BR 1829 I,39; BR 1829 II,16,47; curajă BAR II,110; curaj AZ,43v, 51v; NZ,72r; IRV,56v,91v; CLV,137r; MCB,98; POC,20v; PCB, 99,138; EGRM,21r; AR 1829,29; CR 1830,332; CBD,61; FGP,16; MALP,33,48; MRC,27; GC III,136r,178r; pe la 1830 forma era frecventă; curagiu PP,III; DL,2; FMIL 1840,18; CDCE,116; FMIL 1840,158; MEN I,41,61,113; MID I,256; FMIL 1847,2; BDJE,12; BP,XVIII; SIM,38; PCI,138,139; StDR,156; LS,49,99; GRR,2; forma era frecventă pînă la 1860; coraj CR 1829,8; GC III,134v, 135v; FEA,77; FTP I,114; FTP III,52; FTP IV,10; LOA,93; ZEV, 16,41; GG,3; VAA,6,17,37; DAH,27; AS,58,60; MV,49; ASI,24, 148; PS,14,17; SIT,35; PBV,186; coragiu GC III,136r; SIT,354; BIP,14,41; LIT,136; CEF,51.(Cf. germ. Courage, fr. courage, it. coraggio).
    CURAJOS adj. mi-au dat curajuita nădejde OPA,1; curajios TAA,30; coragios GG,38; curajos HAN,99; KDP,73; SCC I,138; curagios FMIL 1844,174; MEN I,42; MID I,21; AF,117; SIT,50, 104; BPB,81; BCD,97; PCI,143; LS,138; BCP,95; SCC I,309; SMB I,128; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860. (Cf. fr. courageux, it. coraggioso).
    CURATELĂ s. curatelă (purtare de grijă) CL I,105; să pune subt curatel CL II,363; curatelă CL I,77; NV,12; StDR,156; GCB II,199; PBV,200; curatorie SCS,5; BD I,264; CPI,12,33,46,anexă 5; AR 1830,164; GC III,177v; SIC,90; SR,32; BFO 1838,110. (Cf. lat. curatelă, germ. Kuratel, fr. curatelle).
    CURATOR s. Vezi Împrumut.I,p.51. Cf. şi curatorii bisericilor MCI,12; curatori, adecă purtători de grijă APC,91v,92v; curator APC, 94v,120r,184v,254r,347v,349r; SHR,37; CL I,44,49, 84,87,91; MIB,80; DAP,90; SCS,5; SPBA,ded.; IRV,180r; BD I, 264; LB,157; GC III,177v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; corator BCD,381. (Cf. lat. curator, germ. Kurator, fr. curateur, it. curatore).
    CURIER s. Vezi Împrumut.I,p.51. Cf. şi curir OMT,2; IRF, 37; BPN II,304; BR 1821,27; LB,158; TSVM,89; BR 1829 II,22; corier SPBA,22; curier AZ,43r,164r,175v; IFA,136v,137v; EB,3r, 26v; AsA,28v; NZ,26v; MCB,92,143; GIC,128; EGRM,33r; MGD, 13v; CR 1829,4,36,81; AR 1829,46,119; CR 1830,46; GC III,176v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Kurier, it. corriero şi înv. corriere, fr. courrier, ngr. kourišrhj).
    CURIOS adj. Vezi Împrumut.I,p.51 şi 84-85. Cf. şi periérgos KUP,42r,42v; NZ,70r; periérg GC V,50r; curioznic CBuc 1823, 146; curios BDT,47r,115v; CB 1813,47; FTM,14,230,265; BD I, 273; LB,158; MCB,141; PDP,109r; CR 1829,313; CR 1830,25; GPE,29; VSC,72,80,133; SPV,XII; FAE,27; CIRA,5,106; MN 1836,48; AIR II,119; RB,214; VVP,65; pe la 1835 forma era frecventă; curioz JNA,34,106; KUP,45v; AOS,88; CRac,147; CI 1821, 67; SPBA,42; CM,29r; PAGR,34; MGD,6r,32r; PSC,120v; CR 1829,1,157,166; HFP,244; GC III,178v; CMR,3; VSC,21; FTP I, 170,184; SPV,77; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860. (Cf. ngr. per…ergoj, lat. curiosus, it. curioso, fr. curieux).
    CURIOZITATE s. Vezi Împrumut.I,p.51 şi 84. Cf. şi perierghie MAI,85r; RN,116r; AZ,14r; DAB,72v; FGS,54v; KUP,49r; JNA,100; CDA,174; BDL III,749r; DCP,pf.; NZ,43r,51v,56v; BGV,99r; MVS,7r; MGD,29v; AR 1829,172,192; HFP,27; AR 1830,101,140; GC V,50r; SPV,20; CIRA,141; 244; PAB,3; TG,84; VFD,44,45,46; MMP,264; cureozita IEI,2v; curiozita AZ,151v, 166v; DAB,37v; NZ,69v; AR 1829,36; CMR,4; GC III,178v; AR 1834,66; MMP,180,245; curiositas BD I,273; curiozitate MIB,pf.; FTM,16,33,258; LB,158; PCB,53,157; CR 1829,93,130,255; AR 1829,141; HFP,45,154,230,299; MALP,56; CR 1830,327; AR 1830,45; GC III,178v,179r; CMR,31; VSC,33,50,99; FTP I,73,218; SPV,XIII,68; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. ngr. perišrgeia, it. curiosità, lat. curiositas, fr. curiosité).
    CURTE s. 1. (Jur.) CV,38; LOA,61; CCB,f.t.;219,222; BGO 1840,130,146; ROB2,659; CCP,57,140,152,155; LG,10; D 1859, 298,362; BEC,422,440. 2. (În expresia a face curte) MCB,125; MALP,42; SPV,195; MPG,47; DL,51; VFD,23; AsF,90; AF,118; NC,15; DCB I,31. (Cf. fr. cour, it. corte, germ. Cour).
    CURTEZAN,-Ă s. Vezi Împrumut.I,p.51-52. Cf. şi curtezan AZ,51v; JNA,49; MFV II,6r; GIC,116; VMG,287; GPF,333; MGD, 4v,5r; RDS,27r,37v, 63r; CR 1829,7; GC III,186r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; curtezani LPT,54; TSVM,56,90; PIU I, 264; PIU II,136; PIU III,43; RDS,46r,67r; VMG,9; MRC,154; VSC,25; curtezeni AZ,7v; CSM,128,145; JNA,17; SIU,40v; FNB II,7; AR 1829,198,256; CBD,23; AR 1830,60,122; MRC,156; VSC,3; curtezăni AZ,11r,97r; TPE,27r; cortezani BPN I,147,164; curtizan PAFR,47; StDR,157; LS,18; RL,161; LIT,228; curtizani FTP I,165; GTN 1835,18; HP,68; AMIM,XXVIII; LIT,155; curtizeni CIRA,78; curtezană GC III,186r; MFE,7; BCB,68; CMI,101; curtezane SPBA,61; LIT,58; curtezene SIC,58; curtizană HAN, 102; RB,208; MMP,192; RL,134; CMI,177; LIT,302,303; NPT, 269; curtizane MEN I,47; CMI,193. (Cf. fr. courtisan, courtisane, germ. Kurtisan, Kurtisane).
    CUSTODE s. compăţienţia custodei sale CV,36; custode (păzitori) FDB,39; angel custode BDJE,7; AF,19,75,162; AAR,2; custode (paznic) AVP,6; custod RSM,20v; NV,108,403; APS,95; PD,387. (Cf. lat. custos, -odis, fr. custode, it. custode).
    CUSTODI vb. custodi BD I,275; NV,403; AVP,6; custodia CA 1854, XXXVI. (Cf. lat. custodire, it. custodire).
    CUSTODIE s. custódie (pază) FDB,39; custódie BDL II, 535v; BR 1821,74; BD I,275; custodie GC III,190r; NV,403; BCD,483; StDR,157; CA 1853,81; CA 1854,95; DILB I,194; Z 1856,nr.17,4; CA 1858,78; custódii pl. MIR,292; custodii FTM, 67; CA 1852,17,33; AsPR,39; CA 1854,77; GM 1854,2; RL,297; CA 1858,75. (Cf. lat. custodia, it. custodia).
    CVINTĂ s. (Muz.) cuintă GC III,155r; WPM,46; cintă DFL, 162; cvintă PBM,74; GLC,25; StDR,129; CA 1862,52. (Cf. fr. quinte, it. quinta, germ. Quinte).
     
     
D
     
    DACTIL s.,adj. (Versif.) dáctil EBG,117r,118r; MGR,136r; VOG,141,147; GC VII,269r; deget MGR,135r; dáctil sau deget MGR,134v; dactil sau deget SGR III,16; dactilos VOG,141; dactil SGR III,26; HGL,133; NV,113; StDR,53; PD,156. (Cf. lat. dactylus, gr. d£ktuloj, fr. dactyle).
    DACTILIC adj.,s. (Versif.) dactilicon dimetron EBG,120r; dactilicesc VOG,141; dactilic SGR III,5,7,22,26,33. (Cf. gr. daktulikÒj, lat. dactylicus, fr. dactylique).
    DANTELĂ s. dantelă MG I,157; GC VII,270r; FMIL 1847, 144; AF,178; SCC I,270; dintelă BDJE,141. (<fr. dentelle).
    DATA vb. 1. („a menţiona data”) MID I,23; GCB II,199. 2. („a stabili timpul cînd s-a petrecut un fapt”) data SMB I,31; CA 1855,117; CA 1856,42; VO 1857,9; CA 1862,11; dăta SSC,48; Z 1856,nr.1,1. (Cf. fr. dater, it. datare).
    DATĂ s. 1. („menţiunea timpului cind s-a petrecut un fapt, cînd s-a emis un document etc.”) datum MIM,2; SR,32,45,46; dată (velet) AR 1832,154; dată CPI, anexă 12; CCB,115; MEN II,97; NV,113; StDR,53. 2. pl. („informaţii necesare la stabilirea unui fapt, la soluţionarea unei probleme etc.”) date FMIL 1844,3; DFL, 10; SSC,84; CA 1853,LI; CFZ,5,46; Z 1856,nr.8,3,nr.35,2; PIC, 93; daturi HMV I,56; FMIL1844,2; MID I,2; FMIL 1847,102; SIM,37; CA 1850,54; Z 1856,nr.8,3. (Cf. lat. datum, germ. Datum, fr. date, it. data).
    DATIV s. (Gram.) [caz] dătător EBG,28v; MGR,4r,10r; SG, 18,19; MG II,39; GRA2,2v; GCG,13; dativ, adică dătător VOG, 25; BTG,4v; dativ (dătător) GRA,25r; GRA2,2v; SGR I,26; GRN I,15; MGP,8; dativ (de dare) EGRM,1v; EGR,12; GR,6; GRN I, 27; dativ sau dătător DGR,35; PGRL I,25; PGR,10; BG,12; CCG, 6; dativ, adică dătător sau dă dare GCG,11; dătător sau însuşitor SGM,26; dativ SPP,181; VOG,20; TTE,2v; MIR,311; DO,11; PCB,129; EGR,40; GC VII,260v; VVP,35; EP II,8; CGF,47; HGL, 8; FMIL 1844,209; MEN I,45; CGR,30; CDR,2. (Cf. lat. dativus, germ. Dativ, fr. datif).
    DEBARCA vb. au desbarcarisit (au ieşit la uscat) IRV,103v; desbarca CR 1829,184; FGB,16; HMN,25; VVP,36; NV,126; NC, 9; BCB,74; Z 1856,nr.17,4; LIT,245; C,15; INB 1857,19; DCB I, 15; DCB II,242; PD,182; dezbărca AR 1829,50,120; AR 1834,79; desbărca AR 1829,15,76; MRC,34; AR 1830,214,563; SPV,6,116; AsL,73; SIT,295; dăzbarca GC VII,341v,342v; dizbărca (discălica) AR 1837,135; disbărca SHI II,108,109,111; debarcui (descăleca) AR 1833,7; debarca AR 1837,177,236; SCC I,243; CMI, 199; CA 1856,52; D 1860,395; PD,157; debărca AsL,41; SCC I, 197; SCC II,223; dăbarca LIT,163. (Cf. fr. débarquer, it. disbarcare).
    DEBARCARE s. desbarc CR 1829,30,43; AR 1829,127; CR 1830,47,420; AR 1830,36,118; DIB,5; LIT,300; disbarc AR 1830, 144; dizbarc AR 1830,213; dizbarcul sau coborîrea trupelor CIRA,406; dizbarco AR 1832,107; AR 1834,306; dizbarco (descălecare) AR 1834,225; desbărcare AR 1830,170; dăzbarcare GC VII,342v; dizbarcare AR 1837,311; desbarcare VVP,36; T 1856,nr.1,3; debarcaţie AR 1837,352,383 bis; desbarcaţie PD, 182; debarcare (discălecare) AR 1837,300; debarcare GM 1854, 298; LIT,288; T 1856,nr.1,3.
    DECADENŢĂ s. decadenţă GC VII,273v; BM,13; CA 1850, 59; CA 1852, 55; RL,77,423; LIT,103,411; BCI,27; LMG,95; C,4; PIC,83; PD,165; decădinţă DFL,161,181; decadinţă, decadenţă NV,144; decadinţă RL,173; DILB I,195; NPT,266; GCB II,199; D 1859,177; D 1860,395. (Cf. fr. décadence, lat. decadentia).
    DECIDE vb. decide DFL,63; NV,114; LS,29,78; StDR,66; SMB II,365,409; TR 1854,35; CFZ,111; CEF,3; SD 1855,3; DIB, 539; DILB I,195; LIT,77,297; pe la 1855 forma era frecventă; decida GLC,X; CA 1852,59; GRR,75,225; Z 1856,nr.15,2; NPT,233; AsAL,12; CA 1862,71. (Cf. lat. decidere, it. decidere, fr. décider).
    DECISIV adj. decisiv MID I,265; DFL,75,149; NV,114; StDR,66; SMB II,493; Z 1856, nr.1,4; GCB II,199; decisiv (hotărîtor) CEF,69; deciziv CA 1853,55; decisif PD,159. (Cf. fr. décisif, lat. decisivus).
    DECIZIE s. decizionă CV,32; deţisie HO,156; DOA,43; deţisie (judecată) DOA,19; deţizie MBV,27; decisie, decisiune NV, 114; StDR,66; decisiune DILB I,195; BEC,18,27,100,171; D 1860, 212,284; deciziune Z 1856, nr.20,4; NPT,228; RF,27,28; decisie D 1858,3; PD,159; CA 1862,72,130. (Cf. lat. decisio, fr. décision, germ. Dezision).
    DECLAMA vb. declama (vorbi) BPN II,237; declama CMR, 63; GC VII,273v; MPG,32; GTN 1836,108; AS,pf.; VVP,35; DL, 94,100; API,30; SIT,147; NV,115; StDR,56; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. declamare, fr. déclamer).
    DECLAMATOR adj., s. declamatoriu BD I,297; FMIL 1847, 180; GRR,225; PD,167; declamatoric AR 1829,183; declamator MEN I,150; NV,115; PBV,95; PD,167; declămător RL,270. (Cf. lat. declamator şi declamatorius, fr. declamateur şi declamatoire, germ. deklamatorisch).
    DECLAMAŢIE s. declamaţie MPI,176; BD I,297; AR 1834, 273; ELS,3; ECS,7; AV,f.t.; GTN 1836,107; AIR II,278; AR 1837, 55,243; VVP,35; MAR,81; DL,99; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; declamaţie (voroavă ritoricească) IRV,208r. (Cf. lat. declamatio, fr. déclamation).
    DECLARA vb. dichera VIO I,58r; declara CV,27,28,32; AR 1829,79,183; MRC,65,118,231; CR 1830,246; AR 1830,377; GC VII,273v; VSC,97; CR 1831,40; CIRA,259; RSM,36v; MSR,110; KMP,120; AR 1837,20,140; AIR III,80; RB,nr.7,3,nr.19,2; FL,3; MCL 1838,91; BGO 1840,78; CCB,103,179; pe la 1840 forma era frecventă; declăra CR 1829,217; AR 1829,87; CR 1830,83; SGR II,3; MF II,7r; SHI II,24,39,147; CD,89; AR 1844,15; BPA,83; FMIM,155; declera AR 1837,237; declărui CL II,105; CL III,22; AR 1829,57,212; CR 1830,409; AR 1830,186,210,365; declerui CL II,114; declarălui CL II,231; declărălui MIM,45,54; RPV,3; declărărui MIM,23; declararisi IRV,6v; MFV II,164r; CPI,234; BFO 1833,3; AR 1837,118; BFO 1838,183; AOD,38,99,182; declarui AR l829,40; AR 1830,372; AR 1831,68; AR 1832,86; CIRA, 123,144; CPI,224; AR 1834,57; AR 1837,36; ROI2 VI,13; dechiara CR 1829,287; CR 1830,204; CR 1831,52; VAA,24; FL,62; CDCE,3; FMIL 1840,126,242; MID I,16; DFL,116,168,184; FMIL 1847,80,119; SIT,135; BCD,312; TR 1854,3,13; Z 1856,nr.15,2; R 1857,nr.17,1; declara, dechiara StDR,56. (Cf. lat. declarare, fr. déclarer, it. dichiarare).
    DECLARARE s. declararisire CPI,238; declarare MCL 1833,178; MCL 1839,374; BCD,114,200,416; DIB,205; LIT,255; PBV,95; BEC,13; RF,13.
    DECLARAŢIE s. declaraţie PV,23; IO,18; CL II,230; MIA, 22; MIM,39; CR 1829,24; AR 1829,50,99; CR 1830,180; AR 1830,360; GC VII,273v; CIRA,150; AR 1834,37; BM,80; MF II, 7r; SR,12,30,43,52; MPG,11; KGO,42; KMP,131; NPC,XV; AR 1837,388; ROI2 VIII,32; RPV,2; RB,nr.26,4; MCL 1838,91; DL, 54; CCB,131,188; pe la 1840 forma era frecventă; arătare (declaraţie) CL II,107; declaraţie (dare afară) CR 1829,77; declărăţie CV,32; declărăţii pl. OAI,3; RPV,5; declăraţie CR 1829,201; CR 1830,83; AR 1830,98,156; SGR II,110; dechiaraţie FMIL 1840, 125; FMIL 1844,146; declaraţie, dechiarare, dechiarăciune StDR,56; dechiaraţiune TR 1854,22,62; declaraţiune GRR,232; BEC,19,60; AML,20; declaraţiune (mărturisire) CEF,241. (Cf. lat. declaratio, germ. Deklaration, fr. déclaration).
    DECLINA vb. (Gram.) pleca EBG,38v; SPP,34; HG,17; SG, 22,23; MG II,79; apleca TGR,9,22; DGR,46; SGR I,24,33; GRN I, 43; îndupleca TTE,5v; BTG,3v; GCG,26,105,120; declina IO,35; BTG,9r; DGR,46; EGRM,2r; MCB,153; PCB,130; EGR,13; GC III,243v; SGR I,54; LOA,75; GR,8; MN 1836,69; GRN II,4; VVP, 35; PGRL I,29; DL,84; EP II,62; HGL,5; IGE,38; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; declena BTG,3r,3v,7r; dechina CDR,8; IGR, 23; declina, dechina StDR,56. (Cf. lat. declinare, fr. décliner).
    DECLINABIL adj. (Gram.) declinăreţ BTG,3r; declinător DGR,33; PGR,11; BG,10,64; plecător MG II,125; GRA2,12v; decliniv SGR I,24,224; schimbăcios BG,9; dechinabil IGR,14,15, 16,144,193; declinabil BG,65; MGP,22; PD,168. (Cf. lat. declinabilis, fr. déclinable).
    DECLINARE s. (Gram.) plecare EBG,32v; MGR,10r; SPP, 17,184; HG,12,14; GRA,25v,35v; SG,16,22; MG II,43,59; VG,62; GRA2,3r,23v; prefacere CTD II,194; înduplecare VOG,26; BTG, 4v; GCG,15,105,124; înduplecare sau aplecare, sau declinare GCG,104; aplecare TGR,9,18,26; SGM,27; GRN I,19,52; aplicare sau declinare SGM,26; declinare DGR,35; SFT,2; SGR I,24; MN 1836,69; PGRL I,30; FMIL 1844,365; BG,11,19; MGP,30; CCG,20,42; PBV,95; declinare sau aplecare DGR,45; aplecare [...] sau declinare SGR I,37; dechinare IGR,23.
    DECLINAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.183. Cf. şi (Gram.) declinaţie IO,34; BTG,12r; BGV,116r; EGRM,2r; EGR,13,35; PCB, 129; FGP,29; GC III,243v; SGR I,37; BFO 1833,110; LOA,77; RSM,9r; TGA,1; GR,8; ECS,46; GRN I,29; VVP,35; PGRL I,28; EP II,9; HGL,6; IGE,13; PGR,10; CGR,44; NV,285; MGP,4,9,30; GR12,6; PD,168; declinaţii sau plecări GMR,30r; declinaţie sau înduplecare GCG,15; declinaţie, dechinăciune StDR,56; declinaţii MIR,318; GRN I,41; diclenaţioane sau plecări TTE,2r,3r; declenaţie BTGO,27v; BTG,8r; BDR,30r; BDL I,130v; declenaţie, adecă înduplecare BTG,4v; declinare, declinaţie GC VII,275r; declinăciune BTG,12r,18v; FMIL 1847, 41; dechinăciune CDR,1, 2,4; IGR,16,23,24,27,47,49; declinaţiune CCG,4,22. (Cf. lat. declinatio, germ. Deklination, fr. déclinaison).
    DECOR s. 1. (Teatru) decoraţie CR 1830,108; CR 1831,16; GTN 1835,14,16; ELS,4,30; ECS,8; KMP,71; AR 1837,82; KCL, 135; SMR I,103; PD,170; decoraţioane pl. SPV,67; decoruri CA 1862,123. 2. („cadru, mediu, ambianţă”) decoraţie PMG,17; decoraţiune BMN III,42; decor BCD,509. 3. („ornament, podoabă”) decoare sg. FMIL 1847,65; BCD,151,221; decor NV,116; PD, 171; decoruri CA 1853,124; decoare pl. GPG2,98. (Cf. fr. décor şi décoration, germ. Dekor). 
    DECORA vb. 1. („a orna, a împodobi”) decora (împodobi) SGR II,158; decora GC VII,273v; AR 1837,399; SHI II,80,187; MEN II,276; CA 1848,49; NV,116; PCI,46,124; StDR,56; BMN III,42; SCC II,133; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; decorarisi HP,28. 2. („a conferi o decoraţie”) AR 1837,240,287; MID I,81; StDR,56; TR 1854,66; PD,170. (Cf. fr. décorer, lat. decorare).
    DECORAŢIE s. 1. („distincţie; insignă, semn distinctiv”) decoraţia (podoaba cavaleriii) CR 1830,216; decoraţie CR 1830, 192,421; AR 1834,38,110; GG,141; MN 1836,8; AR 1837,283; RB,nr.5,3; DFI I,37; BGO 1844,321; KDP,23,75; NV,116; LS,147; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; decoraţie, decorăciune StDR,56; decoraţiune Z 1856,nr.6,4,nr.17,3; LIT,28. 2. („ornament; ornamentaţie”) decoraţie CR 1829,191; AR 1829,111,170; AR 1830, 177; GC VII,273v; GPE,15; MEN I,145; NV,116; SCC I,155; ASLI,135; BEC,9; PD,170. (Cf. fr. décoration, lat. decoratio).
    DECRET s. Vezi Împrumut.I,p.130. Cf. şi decretum TD I, 109,110,135,137; TD III,57,280; PFBA,615r; CMA,1; MIB,61, 117; decret APC,119r; PFBA,630v; CP I,274; CSV,1; CAB,4; RA, 8,21; UT,22; BDL II,377v; IPA,1; IRV,23r,63r; PIU III,112,209; HFP,intr.6; CR 1829,260; AR 1829,13,53; GC VII,275v; AR 1831, 138; ROB,101; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; decret (hotărîre) AR 1829,10; decret (hrisov) BR 1829 I,31; decret (ucaz) AR 1830,164; decreto, decret JDS II,436. (Cf. lat. decretum, germ. Dekret, fr. décret, it. decreto, rus. указ).
    DECRETA vb. decreta CV,31; CR 1830,60; CR 1831,5; GC VII,277r; AR 1837,406; MEN I,124; FMIL 1847,76; KDP,20; NV, 116; SCC II,378; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; decreta, decretui BDL II,377r,v; decretui AR 1829,55; CR 1830,417; AR 1830, 46,192; SGR II,3; AR 1832,91; AR 1834,43; AR 1837,109; SHI II, 57,64 bis. (Cf. fr. décréter, germ. dekretieren).
    DEDA vb. deda CV,36,38; ITI,5; BEM,114; MIU,244; RS, 31; HPP,54; VPP,12,326; BDL II,377r; BR 1821,172; ASS,1v; LB, 168; AAM,5; TVM,2; AR 1830,25; FTP II,65; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; dăda BAR I,210; RB,nr.8,3; BIP,35. (<lat. dedere, după da).
    DEDICA vb. 1. („a oferi, a închina, a consacra”) dedica IO, IV,VIII; OMT,35; VPP,ded.; BR 1821,31,195; KIT,ded.; TSI,III; BR 1829 I,ded.; MTF,1r; SPT,3; VA,IV; VD,III; BAR I,VI,31; SGR I,ded.; CPI,pf.4; HMN,ded.; HAN,1; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; vă dedicăz (jertvesc) această carte VPP,2; dedia OCE, pf.; VPP,ded.; dedicălui TF,pf. 2. (Bis.) dedica BAR I,188; NV, 117; LIT,342; D 1859,251; PD,160. (Cf. lat. dedicare, fr. dédier).
    DEDICAŢIE s. 1. („închinare, consacrare; text scris ca omagiu pe o carte etc.”) dedicaţie OMT,ded.; MIB,147; VPP,ded.; BR 1829 II,ded.; MBV,5; AR 1834,85; PDT,pf.9; MCL 1839,633; HP, 3,12; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; dedicaţie, dedicare, dezicăciune StDR,55. 2. (Bis.) dedicaţie NV,117; PD,160. (Cf. lat. dedicatio, germ. Dedikation).
    DEFAVOARE s. defavor GC VII,1v; ASI,pf.3; INB 1859,15; D 1859,149; desfavor, defavor PD,184; desfavoare DFL,162; NV,128; WCP,17; defavoare NV,117; INB 1859,170; D 1860,86. (<fr. défaveur).
    DEFAVORABIL adj. disfavoritor AR 1829,107; defavoritor AsE,19; desfavorabil DFL,102,143; NV,128; C,21; PD,184; defavorabil NV,117; RL,270. (<fr. défavorable).
    DEFAVORIZA vb. defavoriza GC VII,1v,279v; defavora, desfavora NV,117,123; desfavoriza PD,184. (<fr. défavoriser).
    DEFECT s. Vezi Form.term.şt.,p.183. Cf. şi leché LVH,57v, 68r,82r; defectuş PFBM,23r; defet EGR,XII; defect GC VII,279v; GG,2; MN 1836,19; FMIL 1840,271; CD,47; RCM,174; FMIL 1844,335; BDJE,7; SIT,105; CA 1843,60; BG,218; BCD,33,48, 135,224; PCI,61; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; defept VMP,74, 100. (Cf. lat. defectus, germ. Defekt, it. difetto, tc. leke).
    DEFECTIV adj. (Gram.) [verb] lipsitor EBG,58v; PGRL I, 102; scăzător SPP,173; defectiv sau lipsăreţ BTG,7v,cf. şi 69r; lipsit, ciunt VG,292; defăptiv SGR I,101; defeptiv SGR I,230; defectiv SGR I,140; SGR II,95; EP II,113; CGF,99; HGL,24; PGR,62; BG,96; CDR,69; NV,117; MGP,61; CCG,19,71; PD,161; defectiv (cu lipsă) BG,98; MGP,62. (Cf. lat. defectivus, germ. defektiv, fr. défectif).
    DEFECTUOS adj. defectuos GC VII,279v; KDP,77; NV,118; SSC,121; GRR,151,172; RMS,78; TR 1854,4; RL,77; DILB I,196; CEF,160; C,20; AML, 38; PD,161; defectos CDR,24. (<fr. défectueux, lat. defectuosus).
    DEFECTUOZITATE s. defectuositate GC VII,279v; NV, 118; PD,161; defectuozitate DFL, 141; CFZ,85; GM 1857,213. (<fr. défectuosité).
    DEFENSĂ s. NV,118; Z 1856,nr.4,3; NRC,216; BEC,91; BD, 162. (Cf. fr. défense, lat. defensa).
    DEFENSIV adj. [război] apărător CDG,119r; difensiv VIO II,35r; defansiv GC VII,279v; stare defenzivă sau apărătoare AR 1829,88; aleanţie defenzivă (apărătoare) CIRA,343; defenziv AR 1829,246; AR 1830,448; AR 1834,161; SHI I,50; BPA,82; AMIM, 50; CA 1853,41; CA 1856,86; defensiv AR 1834,69; FMIL 1844, 307; BPA,49; HMV II,228; NV,118; RL,12; DILB I,196; Z 1856, nr.1,2,nr.4,3; NRC,205; LIT,137; GCB II,200; DCB IV,130; CA 1861,24; PD,162. (Cf. fr. défensif, it. difensivo, lat. defensivus).
    DEFENSIVĂ s. defenzivă (apărare) AR 1831,62; defensivă AR 1832,6; DFL,98; NV,118; PCI,48; TR 1854,75; GCB II,200; PD,162. (<fr. défensive).
    DEFENSOR s. defensor NV,118; R 1858,22; D 1859, an.II, 61; D 1860,366; PD,162; difensor SMB I,168. (Cf. fr. défenseur, lat. defensor, it. difensore).
    DEFINI vb. Vezi Form.term.şt.,p.183. Cf. şi hotărî OC I,65v; TGR,8; BLM,66,74; TD II,300,303,356; DLG,16,50; HFP,70; definarisi CLV,140r; MFV I,90r; defini EGRM,28r; EGR,116; GPE, 39; SGR II,117; MCR,34; GG,48; DFL,76,80,204; BDJE,35; GLC, XXII; BG,124; BCD,56,209; PDC,59; GRR,10,111; pe la 1850 forma era frecventă; hotărîm sau definim EP II,41; să hotărască au să defineze EGR,3; FTP I,11; defina PCB,131; GC VII,279v; BAR I,36; FBE,68r; VL,59v,60r; PME,VII; BCD,89; PDC,46,59; RL,257; BEC,1. (Cf. lat. definire, it. definire, fr. définir).
    DEFINIRE s. hotărîre VMG,53; definire DFL,82; LM,1; ASLI,127.
    DEFINIT adj., s. (Gram.) [articol] săvîrşitor VOG,21; hotărîtor BLM,75; GRA,24r; TTE,1v,3v; BTG,5r,3v; FGP,26; VG,35; GRN I,15; GMR,31r; PGRL I,82; AGI,11; hotărît BLM,59; BDL I,130v; BG,12; AGI,10; definit IO,30; MIR,242,313; MDNU,82; EGR,92; SGR I,37; GG,XI; GRN I,14; BG,133; NV,118; definitiv (hotărîtor) SGR I,25; PGR,21; definitiv sau hotărîtor SGR II,12; definitiv IGR,15. (Cf. lat. definitus şi definitivus, fr. défini şi définitif).
    DEFINITIV adj., adv. Vezi Form.term.şt.,p.183. Cf. şi hotărîtor DLG,193; definitivă sau hotărîtoare socotinţă AR 1829,151; definitiv CR 1829,238; AR 1829,147; CBD,97; AR 1837,363; MID I,119; DFL,28; SCC I,237; GM 1854,217; CFZ,92; RL,54, 372; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. définitif, lat. definitivus).
    DEFINIŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.183. Cf. şi hotărîre VEI, 13v,66v; BLM,59; MPI,166; DLG,29,35; HFP,85,87; GMR,4v; VL,9r,41r,42v,83r; definiţie (tîlcuire) SEC,73; definiţie CLV,5r, 13r,132v; MFV I,131r; MCB,140; EGRM,34v; EGR,37; GC VII, 279v; SPV,159; FTP I,11; BAR I,36; AR 1832,236; SGR I,222; MCR,5; MF II,77v; MF II,5v; pe la 1835 forma era frecventă; definision BGV,87v; demărginire (definitio) GLC,44; definiciune DFL,79; definiţione KFL,3; definiţiune DFL,16,81,103; BCD,7, 107,284; GRR,1,209; Z 1856, nr.14,4; CGB II,200; PTP,100; BEC, 1,3; difiniţiune BCD,107; C,12. (Cf. lat. definitio, fr. définition).
    DEGRADA vb. 1. („a coborî în grad, a retrage gradul”) degradarisi ROI2 VIII,23; degradelui FD I,52; degrada GC II,184r; SRM,191; NV,119; CPO,17,25; LIT,101; PD,164; degrăda SIM, 153. 2. „a (se) înjosi, a decădea, a (se) strica”) degrada ELS,38; MN 1836,39; PIA,7; RCM,273; HMV II,42; FMIL 1844,159; DFL, 140; MEN II,127,236; BDJE,23; AF,5; SIT, 260; SCC II,191; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; degrăda SCC I,48,199; degrădez, degrad, degrădesc StDR,54; desgrada BIP,83. (Cf. fr. dégrader, lat. degradare).
    DEGRADARE s. degradare GG,238; EP II,65; CPO,10,20; DIB,488; Z 1856,nr.24,3; PBV,94; degrădare BCD,143; disgrădare StDR,71.
    DEGRADANT adj. lene degradătoare FMIL 1844,377; degrădător SIM,90; RL,258; VMP,299; degradator PD,164; degradant KOS,XI,XVII,XXV; RL,70; INB 1859,52; degrădant SCC I, 294. (Cf. fr. dégradant, lat. degradatorius).
    DEGRADAT adj. degradat AR 1835,170; GG,IX,177; AIR II,321; RCM,63; MID I,205; FMIL 1847,74; BCD,223; CCP,10; CPO,12; pe la 1850 forma era frecventă; degrădat PIA,3; SPB, 240.
    DEGRADAŢIE s. degradaţie PFBM,28r; CR 1830,172; BPA, 28; MEN II,120,198; HMV I,48; BIP,80; NV,119; CCP,7,10,30, 49,94; KOS,XVII; SCC II,48; CFZ,149; CA 1855,40; RL,82; PBV, 94; PD,164; degradaţie, desgrădire StDR,54; degradaţie StDR, 71; degrădăciune DFL,138,155,195; degradaţiune T 1856, nr.4,4; VMP,pf.II. (Cf. lat. degradatio, fr. dégradation, germ. Degradation).
    DEJA adv. degia CV,36; deja BCI,173; INB 1859,37,102; deja sau ja PD,165. (<fr. déjà).
    DEJUN s. dejone CR 1829,159,295; CR 1830,109; dejone (pregustare) CR 1831,38; dejene (gustare) AR 1829,17; AR 1839, 187; dejene (zacuscă) AR 1829,100; dejine AR 1829,33; degiune GC VII,282r; dejen FL,16; dejun DE I,312; FMIL 1844,33,402; BDJE,146; AF,105; NV,120; SIM,13; PCI,60,61; DIB,142; WAM, 166; PBV,94; dejun (gustare) RSM,40; digiuno (dejun) AAD,63; dejun sau desajun PD,165. (Cf. fr. déjeuner, germ. Dejeuner, it. digiuno).
    DEJUNA vb. dejuna GC VII,274r; VN,49; NV,120; NC,8; GM 1852,57; DIB,276,425; PBV,94; desgiuna SCC I,60; dejuna sau desajuna PD,165. (<fr. déjeuner).
    DEJUNARE s. dejunare VN,36,53; WAM,166; PBV,94; degiunare SCC I,58,140; desgiunare SCC I,60.
    DELIBERA vb. delibera CV,32; deliberui DOA,44; delibera (încheia) BRD,17; delibera (hotărî) BR 1829 II,18; delibera DFL, 14,60; NV,121; CCP,4; StDR,57; LS,125; CFZ,70; DIB,8; RL,396; LIT,191,253; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. deliberare, fr. déliberer).
    DELIBERARE s. SMB I,106; Z 1856,nr.9,1; LIT,85,387; AVP,6; C,154; PBV,95; BEC,325; RF,9.
    DELIBERAT s. (Jur.) Vezi Împrumut.I,p.130. Cf. şi delibărat PFBA,624r,625r; IPA,1; hotărîrea sau deliberatul PFBA,664r; deliberat MIB,271; DOA,36; BPN I,156; deliberatul sau hotărîrea BPN I,164; deliberatum CB 1815,37. (<lat. deliberatum).
    DELIBERAŢIE s. deliberaţie (chibzuire) AR 1830,496; deliberaţie BD I,310; GC VII,277r; ELS,18; AR 1839,84; BGO 1840, 169; AOD,26; NV,121; CCP,3; CPO,3,115; SCC II,378; pe la 1850 forma era frecventă; deliberăciune DFL,57; deliberaţie, deliberăciune StDR,57; deliberaţiune LIT,339; C,4; D 1859,178. (Cf. fr. déliberation, lat. deliberatio).
    DELICAT adj., adv. Vezi Împrumut.I,p.52. Cf. şi delicat AIM, 11r; DAB,47v; IFA,101v,173r,173v; VSN,2r; JNA,66; VPP,218; BPN I,82; MRP,46; SPBA,103; PAM,10; AsV,3v; NZ,74r; LB, 171; MCB,97; spre 1830 cuvîntul era frecvent; dilicat, delicat GC VII,287v; dilicat CA 1856,27; delecat PIU II,159; CIRA,35. (Cf. fr. délicat, lat. delicatus, germ. delikat).
    DELICATEŢE s. Vezi Împrumut.I,p.52. Cf. şi delicateţă MII, 40; VSN,309r; MFE,3; MCR,203; BFI,26; MBG,4,49,66; MPG,33; KMP,110; AR 1837,189; SHI II,209; RB,nr.11,4; SMA,21; FL,15; MCL 1839,542; forma era frecventă pînă la 1860; delicateţe FNB I,56; MRP,28; MCB,18; CMR,43; AR 1830,23; FTP I,146; GPE, 55; MBE,42; GTN 1836,71; KCL,64; CDCE,121,183; MEN II, 124; SIT,28; CEF,138; DIB,224,462; dilicateţă, dilicateţe GC VII, 237v. (Cf. fr. delicatesse, it. delicatezza, germ. Delikatesse).
    DELICIOS adj. delicios CV,29; GTN 1836,49 bis; SMR I,41; MEN II,103; AR 1844,7; BDJE,174; AF,209; NV,121; LS,86; WAM,140; pe la 1850 forma era frecventă; deliţios SCC I,209; AVP,6; LMG,82. (Cf. fr. délicieux, lat. deliciosus).
    DELICIU s. delicii CV,28,29; MEN II,104; AF,210; deliţia, adecă dulceaţa OST,97; deliciu NV,121; PLB,26; SMB I,191; T 1856,nr.4,4; INB 1859,31; PD,173; deliciuri BDJE,36; SMB I,24; LIT,303; delice pl. BP,XVIII. (Cf. fr. délice, délices, lat. delicium).
    DELICT s. (Jur.) cercetarea delictului (faptei rele) IIS,17; fărădelegi (delictum) BAR II,91; delit (călcare) AR 1835,66; delitul (fapta cea ră) AR 1837,79; faptă ră (délit) ROI2 VIII,23; delict BCD,244; RMS,52; SMB II,546; RIT,9,29; BEC,405,410; PD, 174. (Cf. lat. delictum, fr. délit, it. delitto).
    DEMAGOG s. dimagog GC VII,239r; demagog AR 1830, 499; CR 1831,56; RB,nr.11,3,nr.183; FMIL 1840,70; CA 1848,61; NV,122; StDR,58; RL,326; LIT,7,45,104; D 1859,209; APS,71; PD,175. (Cf. ngr. dhmagwgÒj, fr. démagogue).
    DEMAGOGIC adj. dimagoghíc, dimagoghicesc GC VII, 289r; demagogic NV,122; LIT,52; D 1859,209; PD,175. (Cf. ngr. dhmagwgikÒj, fr. démagogique).
    DEMAGOGIE s. dimagoghie, demagogie GC VII,289r; demagoghie AR 1830,499; demagogie GG,139; NV,121; LIT,104; GCB II,200; AVP,6; PD,175. (Cf. ngr. dhmagwg…a, fr. démagogie).
    DEMISIE s. Vezi Împrumut.I,p.130 şi 132. Cf. şi dimisie RB, 247,263; MCL 1839,602; CD,6; AsL,45; BFO 1843,477; FMIL 1847,88; paretisis KUP,17r,18v; AR 1830,112,200; ROI2 VIII,3; demisie GC VII,277r; AR l837,277; RB,nr.3,2,nr.12,3,nr.23,2; RCM,246; AR 1844,18; BGO 1844,161; SRM,211; EV,XLV; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; demisie (paretisis) AR 1830,511; CR 1831,41; demisie sau paretisis RL,60; demisione (paretisis) AR 1830,488,502; demisione sg. AR 1833,17,22; AR 1834,41; AR 1837,145; AsL,46; demisionă AR 1837,329; demisioană AR 1830,90,194bis,239bis; demisioane sg. AR 1837,45,53,59,236; demisioane pl. BFO 1843,117; demision DFI I,56; demisie, demisiune NV,122; StDR,58; demisiune LS,96; D 1859,134; D 1860, 281; dimisiune C,181. (Cf. lat. demissio şi dimissio, fr. démission, germ. Demission, it. dimissione, ngr. para…thsij). Vezi şi ABDICAŢIE.
    DEMISIONA vb. AMIM,166; RL,419; PBV,96; D 1858,11; PD,175. (<fr. démissionner).
    DEMISIONAR s., adj. dimisioner SRM,153; demisionar NV,122; PD,175; dimisionar RAM,15. (<fr. démissionnaire).
    DEMISIONARE s. demisionare GM 1852,53; PBV,96; dimisionare RIT,25.
    DEMISIONAT adj. demisionat GM 1854,305; dimisionat RAM,1,15; TR 1854,147; RIT,25.
    DEMN adj. digna remuneraţie OMT,23; dignu TSI,40; MBV,38; PBV,110; dignu (vrednic) GLC,44; dign SIT,235; NV, 136; BG,XXX; CFZ,170; demn CGR,XI; NV,122; StDR,38; GRR, 120,246; AAR,9; BCP,134; GM 1854,3; RL,54; SD 1855,2; DIB, 205; AsT,3; DILB I,196; Z 1856, nr.1,3; LIT,177; CA 1857,65; spre 1860 cuvîntul era frecvent; demn (vrednic) R 1857,nr.1,4; AVP,6; dign, demn PD,196. (Cf. lat. dignus, fr. digne).
    DEMNITAR s. dignitar CA 1854,XLIX; RL,41; Z 1856,nr. 27,3; C,107; RIT,12; demnitar TR 1854,83,223; Z 1856,nr.8,3,nr. 33,4. (<fr. dignitaire).
    DEMNITATE s. dignitate (destoinicie) DSM,27; dignitate (mărire) DSM2,31; BR 1829 II,54; dignitate sau vrednicie OMT, 49; dignitate OMT,27,54; SFT,4; LPT,47; TSI,13; BRD,88; MBV, 5; MSS,4; SSB,7; GC VII,285r; BAR II,65; GG,138; MF I,220r; SHI II,40,104,174; DL,82; CGF,134; APR,104; AR 1844,16; FMIL 1847,203; SIT,80,195,215; GLC,XXXIV; forma era folosită sporadic pînă la 1860; dignitate (vrednicie) BR 1829 I,8; CEF, 181; digniteţi provinţiale BRD,45; diregătorie sau dignitate BDC, 46; dignitate (cinste) AR 1830,455; dignitet (diregătorie) BR 1829 I,11; demnitate FMIL 1844,105,107,183,315,328; MID I,32, 65,73,80; DFL,24,138; KFL,70; BDJE,79; BP,XXI,4; BIP,247; SIM,131; PCI,11,169; LS,121; BCB,24; RMS,55; SCC I,60; SMB II,496; TR 1854,3; RL,381; pe la 1855 forma era frecventă; demnitate (vrednicie) AVP,6; dignitate, demnitate NV,122,136; StDR, 58,67; PD,196. (Cf. lat. dignitas, germ. Dignität, fr. dignité).
    DEMOCRAT s., adj. FL,67; VVP,35; MEN I,107; NV,123; PBV,96; PD,176. (Cf. fr. démocrate, germ. Demokrat).
    DEMOCRATIC adj. Vezi Împrumut.I,p.52. Cf. şi democratec BDT,193v; democratecesc BDT,214v; dimocraticesc BPN I,111; dimocratic AR 1830,38,379; EGI,55; FGE,50; FGGN,52; democratic AR 1829,79; CIRA,391; GG,138; AR 1837,160,358; SHI I, 9,45; SHI II,172; VVP,35; FMIL 1840,70; RIP I,72; DFL,167; KDP,19; NV,123; SCC II,41; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; democratic, democraticesc PBV,96. (Cf. ngr. dhmokratikÒj, germ. demokratisch, fr. démocratique). 
    DEMOCRAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.52. Cf. şi stăpînire de norod NIU,93r; democratie MIU,XX; CB 1814,95; SHI II,29; RL, 396; democraţie BDT,189v,190r,217v; AR 1837,264; VVP,35; FMIL 1840,198; MEN I,73; DFL,179; NV,123; LIT,4; GCB II, 200; AVP,6; PBV, 96; PD,176; dimocratie CISG,153; BPN I,114; CDP,91; PIU I,4,188,267; PIU IV,20,70; DCN,48; VMG,249; POS,19; MRC,30; NFI,356; AsF,135; dimocrátie PIU I,228,238, 313; PIU II,12; dimocraţie BR 1829 I,23; dimocratie, democratie GC VII,287v. (Cf. ngr. dhmokrat…a, germ. Demokratie, fr. démocratie).
    DEMONSTRATIV adj. Vezi Form.term.şt.,p.184. Cf. şi (Gram.) [articol, pronume, adjectiv] arătător EBG,37v; MGR, 111r,112v; VOG,21; GRA,44r; MIR,318; BTG,40r; SG,31; MG II, 127; SGM,45; VG,235; PGRL I,94; GCG,25; CGF,34; FMIL 1844, 365; BG,33,62; hotărîtor sau arătător BLM,75; dimostrativ sau arătător VOG,44; demonştrativ sau arătător TGR,78; demoştrativ sau arătător GRA,51v; TTE,4r; demonstrativ sau arătător BTG,37v; BDL I,133r; FGP,38; CGR,50; arătător – demonstrativ DGR,63; arătător (demonstrativ) DGR,74; arătător sau demonstrativ GRN I,81; PGR,19;BG,58; demonstrativ (arătător) GRA2,21v,31v; PGR,27; dimostrativ, adică arătător sau dă arătare GCG,24; arătătiv IGR,15,16,27,42,48,50; demonstrativ EGRM,31v; EGR,24; PCB,131; SGR I,77; EP II,37; HGL,35; IGE, 55; PGR,25; CGR,79; AGI,29,50,52; demunstrativ MGP,15,19; demustrătiv CDR,3; demunstrativ CCG,15. (Cf. lat. demonstrativus, germ. demonstrativ, fr. démonstratif, it. dimostrativo).
    DENTAL adj. (Fon.) [consoană] dinţoasă DO,17; DGR,5; VA,208; dintală SGR I,4; HGL,2; dentală SGR III,41; dental, dintal PD,178. (Cf. fr. dental, germ. dental).
    DENUNŢA vb. da afară CMS,4; denonsui ROI2 III,70; denunţa, denunţia NV,124; denunţia StDR,59; SCC II,344; PLB, 26; CA 1854,XXXIII; RL, 395; AVP,6; denunţa SCC II,382; RL, 399,409; DIB,286,295,628; C,137; VO 1857,15; SPB,53; DCB I, 57; BEC,138; denunţa, denuncia PD,177. (Cf. fr. dénoncer, lat. denuntiare).
    DENUNŢARE s. dare afară CMS,5; denunţare DIB,294, 336; PD,177.
    DENUNŢIAŢIE s. denonţiaţie CIRA,25; AR 1835,18; denunţiaţie NV,125; denunţiaţie, denunţiaciune StDR,59. (Cf. fr. dénonciation, lat. denuntiatio).
    DEPARTAMENT s. Vezi Împrumut.I,p.130. Cf. şi 1. („judecătorie, tribunal”) departament CM,29r; CCI,2; TSVM,78; StDR, 60; dipartament PAI,13; depertament, departament GC VII, 275v,277r. 2. („unitate teritorial-administrativă în Franţa; judeţ, ţinut”) departament NB,36; CR 1829,144; AR 1829,222; CR 1830, 215; AR 1830,108; GG,133; RB,394; FL,84; VHP,210; GPG,43; AsL,20; HMV I,123; BIP,64; PD,178; departament (judeţ) CR 1829,12; MN 1836,21; departament (ţînut) AR 1832,133; AR 1834,40; AR 1835,94; PSE,160; departement BCA,649; despărţămînt RIP I,197,202. 3. („ramură a administraţiei de stat; minister”) despărţire CR 1829,211; CR 1830,313; departament CR 1829,24,310; AR 1829,12,36,129; POS,27; AR 1830,95,159,371; GC VII,275v; CR 1831, 35; CPL,69; CIRA,206; LOA,9; RSM,27r; ROI2 II,5,III,8; AR 1837,77; RB,nr.11,2,nr.15,1,363; CCB,109; VFD,66; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; depertament GC VII, 275v; ROB, 29,34,56,57,97,100; CPL,1; LOA,15,23; RB,nr.2,1,nr. 25,4,249,288,317,320; VVP,36. (Cf. lat. departamentum şi departementum, fr. département, germ. Departement; în versiunea neogreacă paralelă a MML pentru sensul 1 termenul corespunzător este departamšnton). Vezi şi APARTAMENT.
    DEPARTAMENTAL adj. depertamentar GIC,111; GC VII, 275v; departamentar POS,27; depertamental GC VII,277r; departamental AR 1837,92; BFO 1843,315; StDR,60; PD,178. (<fr. départemental).
    DEPENDENT adj. Vezi Form.term.şt.,p.185. Cf. şi atîrnat ROI2 III,68; SHI,XXVIII; dependent SGR II,97; GG,133,179; SHI II,241; GPG,42; LIT,58; depindinte pl. INB 1859,52; dependinte pl. BEC,LI; PD,178. (Cf. fr. dependant, lat. dependens).
    DEPENDENŢĂ s. 1. („subordonare, atîrnare”) atîrnare POC, 2r,32r; TPE,7r; dipendenţă VOG,105; BCD,171; dependinţă DFL,172; NV,125; CFZ,114; GCB II,200; PD,178; dependenţie, dependenţă StDR,60; dipendinţă SMB I,101; dependenţie CCG, 77. 2. („încăpere accesorie a unei locuinţe”) dipendenţă ROB2, 599; dependenţă BIF,13; D 1860,292; dependinţă DIB,402. (Cf. fr. dépendance, lat. dependentia, it. dipendenza).
    DEPEŞĂ s. depeş CR 1829,320; CR 1830,50,137,151; depeşă AR 1829,14,43; CR 1830,226; AR 1830,61; GC VII,277r; AR 1837,2,4; RB,nr.3,3,nr.9,1,151; VVP,36; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; depeşe sg. KUB,18; BMN III,96. (Cf. fr. dépêche, germ. Depesche).
    DEPINDE vb. Vezi Form.term.şt.,p.185, şi Împrumut.I,p.148. Cf. şi spînzura IE,44; MML,17r; PTF,47v; DC IV,247v,248r; VIC,3v,40r,191v; GIA II,3r; NIU,263v,268r; CL I,85; CSM,103; TPE,20v; MFV II,125r; CLV,16v; VMG,34; NMP,6,10; MRC,15; VSC,63; ROB,56,166; cuvîntul continuă să fie folosit pînă pe la 1855; atîrna CIRA,40; AsAl,31; BGO 1840,2; VL,3v; RL,265; VMP,36,67,74; dipende VOG,111; dependălui CNB,104; depînzura CDCE,99; depînda BDJE,81; BIP,11; D 1858,1; INB 1859, 26; AML,3,7,113; depinde DFL,15,18,78,87,209; PCI,4; DILB III, 216; NRC,161; GCB II,200; BEC,46,266; PD,178. (Cf. lat. dependere, fr. dépendre, it. dipendere).
    DEPONENT adj. (Gram.) [verb] de obşte EBG,42r,42v; depuitor SPP,59; deponent TGR,156; GRA,65r; depunător (deponent) DGR,82,113; deponent sau depunător SGR I,96; PGRL I, 102; deponent, adică lepădător IGE,250; deponent HGL,40,48; CGR,35; PD,supl.VII. (Cf. lat. deponens, germ. Deponens, fr. déponent).
    DEPUNE vb. 1. („a pune, a lăsa, a aşeza; a presta un jurămînt, o mărturie; a da în păstrare”) deponălui CL II,66,221,390; SR,48, 49; depune DOA,4; CR 1830,428; AR 1830,495; GC V,143r; CR 1831,54; ROB,43; BAR II,89; CPL,75; LOA,32; AR 1834,111; LO,10; RSM,11v; KUB,40; AIR I,196; TIV,168; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; depozarisi BFO 1833,133; depoza DIB,296. 2. („a lipsi de autoritate, a destitui”) depune CB 1813,90; BR 1829 I, 12; AR 1829,155; CR 1831,55; SHI II,102. 3. („a (se) lăsa la fund, a (se) sedimenta”) depune HMV I,163; PFHM I,XXXIX; CEG,56. (Cf. lat. deponere, fr. déposer, după pune).
    DEPUNERE s. 1. („acţiunea de a depune, 1”) punere RJ,179; SR,5,6,9,13; AsM,165; punere înlăuntru RPL,2; depunere DOA, 4; GC V,148r; SR,46,47; RB,391; CCB,15,68; AMIM,72; CA 1847,26; StDR,61; PBV,98; BEC,45,69; deponăluire SR,48,51. 2. („destituire”) depunere (scoatere din slujbă) AR 1831,63; depunere AMIM,66. 3. („sedimentare”) depunere CA 1853,23.
    DEPUTAT s. Vezi Împrumut.I,p.52. Cf. şi vechil (deputatuş) AIC,6; deputat BDT,212r; MIB,134; NB,3; RA,52; IRV,9v,10r; OFR,49; GIC,36,203; BR 1829 I,19,20; CR 1829,3; AR 1829,18, 60,99; AR 1830,33,77; GC VII,275v; ROB,1,52; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. deputatus, fr. député).
    DEPUTAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.52. Cf. şi deputaţie ISB,1, 2; CIM,6; PIM,10; CME,2,7; CMG,2; BDT,212r; TAI,4,26; TID,6, 12; NB,28; RA,77; GMSP,f.t.; MIM,1; BR 1821,167; DGR,ded.; TSI,III; PTC,f.t.; KIT,ded.; AAM,ded.; MSS,f.t.; CR 1829,121, 176; AR 1829,103; AR 1830,41; GC VII,275v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; deputaţie, deputăciune StDR,61. (Cf. lat. deputatio, germ. Deputation, fr. députation).
    DESCURAJA vb. descuraja CR 1830,151; CBD,54; AIR II, 66,160; VVP,37; FMIL 1844,37,223; MID I,120,202; CA 1847,27; SIT,24,133,268; SCC I,75; PBV,102; PD,185; dăzcuraja GC III, 135v; dăzcoraja GC VII,339v; descoraja GTN 1835,11; descoragea FMIL 1847,64; BDJE,130; BIP,35; BMN III,169; descurăja RB,323; descuraji C,17; discurăji PIA,12; decuraji SHI II,194; decuraja AsE,18; descurăgea FMIL 1840,100; SIM,101; descuragea LS,6; BMN II,41; SCC I,108; SCC II,120; RL,377; LIT, 179,329,353; C,85; VO 1857,5; discuragea BCI,7. (Cf. fr. décourager, it. discoraggiare).
    DESCURAJARE s. decurăjire AR 1829,244; descurajare AIR I,VII; VVP,37; SRI,28,50; PBV,102; PD,185; descurăjare SIM,55; descurajire AR 1837,14; descorageare BIP,267; BEC, 288; descurageare LS,24; T 1856,nr.1,1; discuraj DTN,74; descuragiu LIT,34.
    DESINENŢĂ s. (Gram.) dezinenţă GC VI,235v; GC VII, 274r; desininţă, desinenţă NV,128; disinenţă CFZ,123; desininţă PD,184. (<fr. désinence).
    DESPERA vb. despera CV,35; BD I,336; BR 1829 I,15,20; BDC,200; FMIL 1844,309,392; SIT,67,71; BG,XVII; PLB,26; CA 1853,17; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; dispera LS,26; CA 1852,7; Z 1856,nr.5,3,nr.14,4; CA 1858,3. (Cf. lat. desperare, it. disperare).
    DESPERARE desperare s. SPBA,69; SC,161r; HBN,97; MID I,205; FMIL 1847,114; BP,122,209; LMS,35; AF,5,195; SIT, 251; CA 1850,95; GRR,220; BCB,76; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; disperare GG,29; BP,182; PCI,77; CA 1852,17; ICI,137, 133; DIB,137; desesperare GRR,137. (Forma desesperare <fr. désespérer).
    DESPERANŢĂ s. desperanţie CV,36; desperanţă CV,37; MID I,15,116; DFL,25,150; BP,154; ICI,23; RL,320; disperanţă FTM,230; desperinţă FMIL 1844,78,115,174. (Cf. fr. désespérance, it. disperanza).
    DESPERAT adj. desperat CV,34; SPBA,100; BD I,336; MCB,85,165; RDS,54v; BR 1829 II,22; SIC,48; CIRA,265; RNA, 25; FMIL 1840,14; pe la 1840 forma era frecventă; disperat SPBA,52; PSC,118r; CIRA,18; GG,25,240; DTN,42; SHI II,186; NAP, 9,15; AsLM,7; PS,9; PCI,91; LS,95; StDR,72; CA 1861,23; CA 1862,84; deşperat GLC,60; desesperat GRR,11; SCC I,230. (Cf. lat. desperatus, germ. desperat, it. disperato, fr. désespéré).
    DESPERAŢIE s. desperaţie CV,32,37; OMT,56; VPP,ded.; BD I,336; KIT,327; CLV,49v; CPM,28; BR 1829 I,19; BR 1829 II, 15; CIF,76; AR 1829,79,119; AR 1830,42; VA,231; BDC,168; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; disperaţie IRV,75r; MVS,8v; SPV, 115; CIRA,5,19; DTN,9; FD I,83; CD,81; MEN II,261; SCM,55; BDJE,46; PCI,55; StDR,72; CA 1853,87; SCC I,23,231; SCC II, 149,182; CA 1862,89; dişperaţie CDA,183; dezperaţie MFV I, 117v; desperăciune SIM,81; StDR,63; dezesperaţie SCC I,176. (Cf. lat. desperatio, germ. Desperation, it. disperazione).
    DESTIN s. destine sg.f. CV,32; destin (norocire) IRV,13r; destin (noroc) IRV,90; soartă (destin) MFV I,120v; destin sau soartă CLV,132v; destin CR 1831,21; SCMI,1; LMS,38; SIT,58; NV,130; PMC I,182; PCI,77,150,165; StDR,64; pe la 1850 forma era frecventă; destină LS,25,132; destinată SMB I,160; ICI,53,68, 70,97; DILB IV,197; LIT,253; GCB II,201; D 1860,414. (Cf. fr. destin şi destinée, it. destino).
    DESTINA vb. VIO I,77v; IVA,34; FBE,65v; SCMI,28; FMIL 1847,52; BDJE,80; SIT,57,313; AF,56; BIP,13; CDR,III; CGR, XII; BG,204; NV,131; BCD,216; PCI,82; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. destiner, it. destinare, lat. destinare).
    DESTINARE s. PS,38; BCD,239; PCI,50,82; CMI,26; Z 1856,nr.3,1.
    DESTINAT adj. CV,27; FDB,45; FBE,70v; BFO 1843,61; AsE,11; LS,26; CA 1852,95; BIF,9; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
    DESTINAŢIE s. destinaţie GTN 1836,101; AIR III,3; DE I,3, 312; VL,68r; PIA,4; FMIL 1844,22; FMIL 1847,144,203; SIT,14, 38,56,94; CGR,V,XII; NV,130; BCD,81; CA 1850,63; StDR,63; pe la 1850 forma era frecventă; distinaţie CA 1850,64; StDR,73; destinăciune DFL,29,57,101,147; BCD,536; StDR,63; destinaţiune BMN I,103; TR 1854,162; Z 1856,nr.10,4; GCB II,201; PTP, 102; RF,8. (Cf. fr. destination, lat. destinatio). 
    DETERMINA vb. Vezi Form.term.şt.,p.186-187. Cf. şi 1. (Sens general) determina CV,38; CR 1829,220; GC VI,236v; GC VII,280r; CCF,30,41; AsAl,1; GGV,7; FMIL 1840,402; SMR I,35; VL,11v; CA 1844,37; FMIL 1844,109,343; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; determinarisi CLV,133r,133v. 2. (Gram.) determina EGRM,25v,26v; EGR,7,133; FGP,141; GRN II,65,70; CGF,33,38, 42,148; CDR,25,95; BG,134; MGP,10,24; GR12,51. (Cf. fr. déterminer, lat. determinare).
    DETERMINANT adj. determinant NV,132; determinător BCD,323; determinator PD,191. (<fr. déterminant).
    DETERMINARE s. Vezi Form.term.şt.,p.187. Cf. şi GC VI, 236r; SGR I,27; VCL,14v; CDR,94; BG,174; GRR,9; CFZ,12; C, 23; GCB II,201.
    DETERMINAT adj. Vezi Form.term.şt.,p.187. Cf. şi 1. (Sens general) hotărît GAA,48r; CGF,22; determinat CCF,66; DFL,8; BCD,11,467,476; BMN II,194; BIF,15; GM 1854,2; CFZ,7; DILB IV,197; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. 2. (Gram.) determinat CGR,XI,XII,38,95; MGP,6,82; GR12,50.
    DETERMINATIV adj. 1. (Gram.) [adjective, pronume, propoziţii] determinative EGRM,26v; EGR,135,136; FGP,141,143; GRN I,9,63; GRN II,71; PGR,82; CGR,51,147; CDR,94; BG,99; GR,21; MGP,104; PTP,3,12; PD,191; determinative sau hotărîtoare PGR,18; hotărîtoare sau determinative BG,115; hotărîtoare GR,14; GRN I,64; CGF,24; PGR,19. 2. (Sens general) determinativ NV,132; BCD, 160. (Cf. fr. déterminatif, it. determinativo, lat. determinative).
    DETERMINAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.187. Cf. şi determinaţie DOA,7,46; CLV,133r; GC VI,236r; VL,71v; AGI,109; SIT,316; CGR,VI; PFHM I,XXIX,62; SCC II,314; CA 1854,21; CFZ,32; CA 1862,4; PD,191; determinăciune DFL,12,63; CDR, 94; determinaţiune RMS,16. (Cf. fr. détermination, lat. determinatio).
    DEVENI vb. CV,36; IO,41; FMIL 1844,365,405; MID I,268; FMIL 1847,45; BDJE,36; SIT,29,43,49,260; AF,197; CDR,23; SIM,VII,XIV,26; BIP,14,17; NV,133; BCD,5; PCI,70; StDR,54; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. devenir).
    DEVIZĂ s. deviză CR 1829,193; AR 1829,111; GC VII,274r; MN 1836,87; AR 1837,217; DAH,8; CDCE,135; SMR I,31; DFI II,64; CD,35; AR 1844,10; FMIL 1844,314,391; pe la 1840 forma era frecventă; diviză CR 1829,194; CD,4; BDJE,81; BMN I,104; Z 1856,nr.5,2; CA 1859,73; diviză (semn) CR 1830,191; CDCE,9; diviză (înscris) AR 1834,156. (Cf. fr. devise, germ. Devize, it. divisa).
    DEVOTA vb. devota vezi devoi NV,134; devota SCC I,178; SMB I,130; LIT,360; PD,193. (Cf. lat. devotare, fr. dévouer).
    DEVOTAMENT s. devotament vezi devoiment sau devoire NV,134; devotament BRA,13; CA 1852,46; RMS,53; SCC I,10, 254; SCC II,98,165,352; SMB I,105; RL,438; DIB,193,258,411; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; devuement SIT,15,100,122,155,210; LS,5,47; D 1859,123; devument RL,400; devoiement BIP,41,42; devoiment BIP,43. (<fr. dévouement, după devota, devoţiune).
    DEVOTAT adj. Z 1856,nr.14,4; GCB II,201; D 1858,6; PD, 194.
    DEVOŢIUNE s. devoţie SHI II,124; IL 1841,161; BDJE,22; SIT,45,71,91; BIP,13; SCC I,107,278; CA 1854,47; CFZ,141; PD, 194; devoţie, devociune StDR,54; devoţiune GRR,219; CEF,34, 193; PIC,38,76. (Cf. fr. dévotion, lat. devotio, germ. Devotion).
    DEZBATE vb. [adunare în care] amerea sa au fost protestat şi debătut pentru mirele său CV,37; debata AR 1837,333; CA 1861, 65; CA 1862,128; debatarisi AR 1837,370 ter; dezbate CR 1830, 211; ROI2 II,3; VVP,36; FMIL 1844,155; AsF,103; DFL,183 bis; SIT,109; PCI,8; AAR,81; RAM,2; PBV,99; VO 1857,1; CA 1859, 68; dizbate ROI2 IV,2; CA 1852,107. (<fr. débattre, după bate).
    DEZERTA vb. dezertui AR 1829,184; AR 1832,247; părăseau pre duca său în bătaie, adecă dezertireau BAR II,104; dezertarisi BFO 1838,18; dezerta GC VII,274r; AR 1837,408; SRM, 143; StDR,62; CPO,21,52; LIT,393; PBV,101; CA 1858,84; PD, 183. (Cf. fr. déserter, germ. desertieren).
    DEZERTARE s. dezertuire AR 1834,279; dezertare SSC, 158; CPO,16,52; PBV,101; PD,184.
    DEZERTAŢIE s. dezărtaţie PV,47; dezerţie (fugă) AR 1830, 556; AR 1834,55,120; dezertaţie RO,53. (Cf. fr. désertion, lat. desertio, germ. Desertion).
    DEZERTOR s. dezertoriul sau fugătoriul cel din slujba oştenească PV,47; dezertor DSM2,48,49; CP I,128; AR 1832,368; ROB,195; CIRA,241; AR 1834,42; AR 1837,68; KMP,78; BFO 1838,97; KPA,16; BFO 1843,17; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; dezerteri sau fugaci [din armată] DSM,43,44,45; dezerter (soldat fugit) GSP II,149; dezărtor AR 1837,54,408; ROI2 IX,13; dizertor CPO,53. (Cf. germ. Deserteur, fr. déserteur, it. disertore).
    DEZNODĂMÎNT s. desnodemînt CV,31,37; denuement SIT,102; desnodămînt GRR,247,268; RMS,300; deslegare FTP I, 18. (Cf. fr. dénouement şi dénoûment).
    DEZONOARE s. pricina şi instrumentul dezonorei mele CV, 33; dezonoare DFL,126; SIT,77,103,160; NV,128; GRR,135; SCC II,47; DIB,130; BCI,120; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; dizonoare Z 1856,nr.2,1. (Cf. fr. déshonneur, it. disonore).
    DEZONORA vb. DFL,195; MEN II,166; FMIL 1847,146; AF,195; SIT,82,207,273; NV,123; BCD,311; LS,84; RMS,79; SCC II,364; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. déshonorer).
    DEZONORAT adj. DFL,126; SIT,85; D 1858,2; PD,187.
    DIALECT s. (Lingv.) Vezi Împrumut.I,p.53. Cf. şi dialect OST,20; GRA,3r; BTGO,8v; BDL I,28v; BDL II,399v; AR 1829, 42; GC VII,286r; SPV,47,65; CIRA,82; BFO 1833,180; MN 1836, 3; AR 1837,89; pe la 1835 forma era frecventă; dialectă MIR,145, 242; FDB,128; DGR,57,75; MFV II,55r; CLV,9v,133v; IGE,166, 229,476; AVP,7; dialecturi GRA,4v; NID I,3r; BDT,37v; BTG, 18r; BDL I,17v; PP,VI; CR 1829,233; GC VII,286r; CIRA,XIII; forma apare sporadic şi mai tîrziu; dialecte pl. MIR,237; FDB,127; BR 1821,87; MFV I,137v; EG,8; GG,147; MN 1836,2; FL,45; VVP,39; FMIL 1840,196; IGE,9; pe la 1840 forma era frecventă; dialetă, pl. dialete MDNU,70. (Cf. gr. di£lektoj, lat. dialectos şi dialectus, germ. Dialekt, fr. dialecte, it. dialetto).
    DIALECTIC adj. dialecticesc BD I,349; MFV I,10v,132r; dialectic HFP,71,139; DFL,6. (Cf. gr. dialektikÒj, lat. dialecticus, fr. dialectique).
    DIALECTICĂ s. MIR,337; BDL II,399v; BD I,349; MFV I, 11r; DLG,pf.10; VMG,15; HFP,28; GC VII,263r; MF I,69v; DFL, 180,191; CA 1854,XIIII; PBV,109; PD,194. (Cf. gr. dialektik», lat. dialectica şi dialectice, fr. dialectique).
    DIALECTICIAN s. dialectic ECG,4v; BLM,111,122; MFV I, 5r; GRR, 155; dialectician PD,195. (Cf. gr. dialektikÒj, lat. dialecticus, fr. dialecticien). 
    DICTATOR s. Vezi Împrumut.I,p.54. Cf. şi dictátor VEI, 131v; NIU,128v,133v,151r,154r; MILR,16,18; DSM2,8; HO,97; GSP I,205; RA,78; BPN II,206,229; BD I,348; CSM,56; PIU I,199; PIU II,16,19; POS,26; GC VII,289r; dictatór BDT,218v; dictator BDL II,400v; IRV,21r,63r; BGV,66r,113r; AR 1829,135; BR 1829 I,15; MRC,81,104; BDC,35; CR 1831,32; CIRA,344; BAR I,23, 46; BAR II,48,49; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. dikt£twr, lat. dictator, germ. Diktator, fr. dictateur).
    DICTATORIAL adj. dictatoricesc GC VII,288r; dictatoric SHI I,47; dictatorial GC VII,288r; NV,134; LIT,250; R 1857,nr. 9,2; D 1860,375; PD,197; dictatoresc VVP,39; PBV,110. (Cf. gr. diktatwrikÒj, germ. diktatorisch, fr. dictatorial).
    DICTATURĂ s. dictatură MILR,16; BDT,217r,217v; BDL II,400v; IRV,63v,89r; BR 1829 I,16; MRC,129; GC VII,288r; BAR II,50; MN 1836,71; FL,82; VVP,40; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; dictatură (zicătură) BR 1829 I,15; dictatorie BD I,348; SHI II,57,60; dictatoríe PIU II,36. (Cf. lat. dictatura şi dictatoria, gr. diktatwr…a, germ. Diktatur, fr. dictature). 
    DICŢIONAR s. Vezi Împrumut.I,p.54. Cf. şi dicţionar(iŭ) MILR,43,48; ICD,18; GSP II,175; DGR,143; BD I,f.t.; GC III, 305v; GC VII,296r; SGM,2; MCL 1839,342; MID I,146; DFL,109; FMIL 1847,109,120; EV,50; AF,50; BG,I,XXVII,4; NV,135; pe la 1850 forma era frecventă; dicţiunariŭ CCG,78; dicsioner MCB, 53,66; EGR,IV,XVII; PAFR,12; MALP,30; CR 1830,92,339; GC I,4v,5v; GC VII,296r; FGP,23; FTP I,f.t.,229; FTP III,1,168; GTN 1836,104; AV,pf.; dicsionar GC III,305v; GC VII,296r; GTN 1836,92; AR 1837,143; RB,310; VVP,39; EP I,3; FMK,15; IGE, 225,286; RCM,176; FMIL 1844,157; HMV I,98; R 1857,nr.37,4; dicţioner AR 1838,173; AsL,42; slovariŭ (Wörterbuch) DSM,54; cuvîntelnic GC III,305v; PD,197; vorbar(iŭ) FMIL 1847,120,130, 134,133,176,362; BG,4; ziţiunar FMIL 1847,362; zisionar BZ,f.t.; zicelnic PD,197. (Cf. lat. dictionarium, fr. dictionnaire, rus. словарь).
    DIDACTIC adj. didacticesc EBG,123v; SPBA,81,37; CLV, 136v; VCL,30r; didactic SPBA,94; AR 1829,19; GPE,35; AsFA,I; FL,10; AsL,71; IGE,ded.; DFL,7; PME,XI; KFL,IX; BG,XXII; NV,135; StDR,67; pe la 1850 forma era frecventă; didactíc GC VII,295r. (Cf. ngr. didaktikÒj, fr. didactique, germ. didaktisch).
    DIDACTICĂ s. didactica sau ştiinţa învăţăturei MPI,167; didactică GC VII,295r; NV,135; StDR,67; RL,315. (Cf. germ. Didaktik, fr. didactique).
    DIFICIL adj. DFL,47; BDJE,53; BG,211; NV,136; BRA,144; LS,18; BMN II,202; SMB I,147; CFZ,127; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. difficile, lat. difficilis).
    DIFICULTATE s. discolie RIC,52v,103r,238r; PBV,112; dificultaş DOA,36; dificultate MIU,92; MF III,24r,29v; DFL,25,35, 63,138; BDJE,38; SIT,ded.2,48,127,202,249; GLC,6,81; BG,109; NV,136; BCD,241,376; PCI,9; BMN I,29; CFZ,58,80,166; pe la 1850 cuvîntul era frecvent (Cf. ngr. duskol…a, lat. difficultas, fr. difficulté).
    DIFTONG s. (Fon.) Vezi Împrumut.I,p.120. Cf. şi duoglasnică MGR,120v; doaoglasnică BV2,28; BPR,55,67; diftong sau de doao ori glasnică BPR,87; îndoit glăsuitoare CTD II,52; îndoite desinesunătoare DCI II,52; diftonghe, adecă două tonisitoare GRA,4r; diftongi sau îndoit sunătoare FBN,3; diftonghi (îndoite glasnice) FBN,92; doosunătoare DO,14,21; îndoite sunătoare LPT,21; douăglasnici MG II,13; îndoite tonisitoare GRA2,89r; diftonguri seau disonante SIC,79; SGR I,4,210; disonant SGR I, 4,210; disunantă IGR,3,4; diftongi, adecă vocale împreunate BDR,16r; diftongi (două glasnice) PAGR,5; díftongi, adică dooă sunătoare sau dooă glasnice GCG,9; diftong sau doauă glăsuitoare PGRL I,3; diftonghi EBG,11v; VOG,15,97; HG,3; RIG, 4r, 8r,9r; CDP,217; EGRM,21v; EGR,XIX,150; PGRL I,5; díftonghi VOG,95; diftonguri BTGO,42r; EGR,X; FL,63; GRN II,81; diftongă, pl. diftonghe PGRL I,8; diftongi MCRV,apend.; ABCA, 49; SPP,5; BTGO,41v; PAIC,6; PAFR,7; PAMR,8. (Cf. gr. d…fqoggoj, lat. diphtongos şi diphtongus, germ. Diphtong, fr. diphtongue).
    DILEMĂ s. (Log.) Vezi Împrumut.I,p.137.Cf. şi dílima, adecă scurtapucătura DLG,pf.11; apucătura din doao, carea elineşte să zice díllima DLG,275; scurtapucătură DLG,301; dilimă HFP,111; GC VII,289r; dilemă CLV,7v,133v; GC VII,289r; MF I, 190v; VL,39v; DFL,95; FMIL 1847,119; GRR,42; CFZ,105; D 1859,164; PD,198. (Cf. gr. d…lhmma, lat. dilemma, fr. dilemme).
    DIMINUTIV adj. (Gram.) [nume] micşoritor EBG,29v; dezmiărduitor MGR,115v; mîngîitor sau răsfăţător VOG,36; micşurător HG,21; GRA,34r; DGR,61; MG II,29; GRA2,15r; PGRL I,102; micşorător TGR,18; VG,195; înmicşorător ME,292; micşorat BTG,26v,27v; mănunţitor SGR I,188; diminutiv sau micşoritor BDL I,191v; diminutiv, adică mîngîitor sau răsfăţător, sau micşorător GCG,119; diminutiv GC VII,287v; SGR I,54; EP II,45,63; AGI,22; BG,28,48; NV,137; StDR,68; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; diminutiv (înmicşorător) GRN I,30; deminutiv SGR I,52,66,183; CCG,24; dimicutiv BDJE,116. (Cf. lat. deminutivus, germ. diminutiv, fr. diminutif).
    DINEU s. diné (ospăţ) AR 1829,33; dine (prînz) AR 1837,54, 191 bis; dine RB,229,398; dineu (prînz) BCI,3; dineu INB 1857, 44,130. (<fr. dîner).
    DIPLOMATICĂ s. 1. („ştiinţa cercetării documentelor”) KIT, 28; FL,100; StDR,69. 2. („diplomaţie; făţărnicie”) GIC,65; TPE,9r; CR 1829,116; AR 1829,51; CR 1830,91; AR 1830,104; FTP I,59; CIRA,5,99; YNM,98; FGE,47; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Diplomatik, fr. diplomatique).
    DIPLOMAŢIE s. diplomatie RA,66; diplomaţie CR 1830,40; GC VII,289v; ECS,119; RB,nr.11,3; VVP,40; FMIL 1844,44; MEN I,264; AsE,2; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Diplomatie, fr. diplomatie).
    DIPLOMĂ s. diplómă ESI,109; BI,10,11,16,17; NID I,41r; MIR,132; MIB,81; RA,17; SIU,6r; KIT,28; díplomă NID II,87v, 90r,91v,106r; SPBA,86; CR 1829,312; GC VII,289v; diplomă PFBA,620r; BD I,350; MCB,92; BRD,73,104; CR 1829,103,272; BR 1829 II,32; CR 1830,91; AR 1830,12; CR 1831,6; ROB,28; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. diploma, gr. d…plwma, germ. Diplom, fr. diplôme).
    DIRECTOARE s. (Adm.) directoriţă LOA,112,114,115; PBV,112; directriţă AR 1837,372; MEN I,81. (Cf. fr. directrice).
    DIRECTOR s. (Adm.) Vezi Împrumut.I.,p.54. Cf. şi diréctor DOB,7; NMSF,25; OST,XIV; OPA,1; DSM,f.t.; OCE,pf.; HO,133; SHR,f.t.; ICD,f.t.; IPS,10; OP,54v; TMS,4; TAI,8; GSP I,48; RA,39; GMSP,25; VPP,ded.,69; DO,f.t.,93; MPI,3,76; SPBA,22; DGR,ded.; SFT,1,5; CSM,26,186; GIC,223; PCP,11; TSI,f.t.; EGR,XXXI; CR 1829,3,5,96; AR 1829,98,132,134,142; BR 1829 I,41; SSB,f.t.; CR 1830,57 bis,325; AR 1830,33,57,358; GC VII, 291r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; directór IPS,8,11; GMSP, f.t.; IMC,4; derector NID I,66v; AR 1829,132; AR 1830,56,106; RSM,15v,16v,25v,30r; AR 1837,222; VFD,19; direptor R 1857, nr.3,4; directore TR 1854,3; D 1860,329. (Cf. lat. director, germ. Direktor, fr. directeur).
    DIRECTORAT s. (Adm.) directorat OMT,ded.; TAI,21; DGR,ded.; BAR I,229; FMIL 1844,197,273; SIT,36; NV,38; PBV, 112; directoríe ME,196; CIRA,397; FMIL 1840,254; directoriat AR 1829,169. (Cf. germ. Direktorat, fr. directorat, lat. directoriatus).
    DIRECŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.189-190. Cf. şi (Adm.; sens general) direcţie MES,38; OST,ded.; RPL,3; RA,19,26,37; MIM,13; CR 1829,27,156,294; AR 1829,5,64,142; CR 1830,41; AR 1830,116,128,195; GC VII,295r; CR 1831,29; ROB,99; CPL, 52,57; CIRA,353; AIR I,213; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; derecţie AR 1829,124; AR 1830,26,141; CIRA,108; BFO 1833,214; AR 1834,359; RSM,13r,21v; direcsie CPL,53; BGO 1844,93; direpţie AML,81; direpciune DFL,23,24,29,57,204; LMG,34; VMP, 187; direpţiune TR 1854,110; direcţiune BMN I,24; SMB I,43; CEF,116; Z 1856,nr.4,2,nr.17,4; LIT,149; C,23; VO 1857,7,16; INB 1857,6,19,34,43; GCB II,201; LMG,85; PIC,14; INB 1859,16, 34. (Cf. lat. directio, germ. Direktion, fr. direction).
    DIRIGUI vb. dirigui AR 1837,27; FMIL 1847,58; CA 1854, 23,29; CA 1855,31; RL,56; diregui AR 1837,81,203; IVA,16; dirige MEN II,123; AF,19,150; NV,138; LS,16; AAR,4; CFZ,93; C, 15; GCB II,200; PD,199; derige LIT,411; diriga RL,77; PFM,437; deriga RL,174. (Cf. lat. dirigere, it. dirigere).
    DIRIJA vb. dirija GC VII,293v; OGD,106; BMN I,21; BMN II,52; PEG,164; CPO,104; SSC,69; VO 1857,13; RIT,16; dirijea T 1856,nr.1,2; PBV,112; dirigea MN 1836,15; KMA,103; BIP,47, 71; PCI,13; SSC,II,73,111; BMN III,24; RMS,25; CA 1853,50; SCC I,204,239; SCC II,164,381; BIF,15; CFZ,134; RL,328; CEF, 138; Z 1856,nr.11,3; LIT,103; BIN,20; INB 1857,10; PTP,76; INB 1859,75; D 1859, an.II,6; AML,9; PD,199; derigea BMN I,22. (Cf. fr. diriger, it. dirigere).
    DISCIPLINAR adj. disţiplinar SHI II,83,154; CD,6; disciplinar DFL,161; BG,XXIII; NV,138; Z 1856,nr.40,2; PD,200. (<fr. disciplinaire).
    DISCIPLINĂ s. disţiplină PV,pf.; MIU,408; MPI,75,81; IRV, 93v,207v; AR 1829,90,115,155; CR 1830,308; AR 1830,183,205, 464; RO,16,17; SGR II,150; BAR II,170; CIRA,209,339; BFO 1833,80,203; AR 1834,272; RSM, 12v,24v,31v; forma era folosită sporadic pînă pe la 1850, mai ales în texte moldoveneşti; desţiplină AR 1829,62; diţiplină LOA,102; disciplină BD I,309; CR 1829,206,248; CR 1830,138; MRC,182; GC VII,295r; CR 1831, 20; RO,14; BAR II,114,153; MCR,214; AIR I,90; AIR II,22,252; GG,231; MN 1836,6; RB,354; DL,38; RIP I,156; pe la 1840 forma era frecventă, îndeosebi în texte munteneşti şi ardeleneşti; desciplină KOS,XXVIII; disiplină FTP II,167; FTP III,28,53,142; APR, 100; deciplină LOA,102; diciplină LO,18; MN 1836,7; dişiplină MV,145. (Cf. lat. disciplina, germ. Disziplin, fr. discipline, it. disciplina).
    DISCRET adj. dişcret DOB,3,4; discret GC VII,295r; KMP, 12; DFL,84; BDJE,43; SIT,61,257; NV,139; LS,91; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. discretus, germ. diskret, fr. discret).
    DISCREŢIE s. discreţie AR 1831,177; GC VII,295r; GG,247; AR 1839,37;AR 1844,70; SIT,186; NV,138; StDR,72; CA 1854, 114; RL,100; PBV,112; R 1858,235; PD,200; descreţie D 1859, 298; discresie FMK,108; ROB2,593; discreciune StDR,72; discreţiune NV,139; LS,99; SMB II,409; DIB,261; LIT,389. (Cf. fr. discrétion, lat. discretio).
    DISCURS s. (Ret.; „frază”) discors VIO I,5r; GCG,10; discurs CV,34; OMT,79,83; TF,444; BD I,309; GC VII,295r; MN 1836,87; PDT,pf.3; FL,9; AR 1839,402; MCL 1839,242,453; FMIL 1840,119,125; FMIL 1844,109,410; SCMI,17; MID I,15; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; dişcurs VD,116; FD I,71; GLC,75. (Cf. lat. discursus, germ. Diskurs, it. discorso, fr. discours).
    DISCUTA vb. CA 1844,42; MEN II,159; NV,139; SCC I,1; SCC II,379; RL,340; DILB III,216; Z 1856, nr.2,2; BEC,XIX,441; PD, 201. (<fr. discuter).
    DISCUŢIE s. discusionă CV,38; discusie MIA,22; AR 1829, 151; AR 1834,99; DL,6; SMR II,24; Prop,1; AsE,15; NV,139; CA 1861,16; discuţie GC VII,293v; RB,246; SIT,48,91,110,151,291; NV,139; SAP,101; SCC I,57,164; SCC II,55,373; RL,67,77; Z 1856,nr.5,4; pe la 1855 forma era frecventă; discusiune DFL, 126, 136; discuţiune GRR,255; SMB I,55; DILB II,228; LIT,8,29; GCB II,202; D 1860,292. (Cf. lat. discussio, germ. Diskussion, fr. discussion).
    DISERTAŢIE s. disertaţie MIR,82,302; MIB,60; BDZ,1; GSP I,84; CSM,340; PP,X; AAM,9; BRD,16,101; CR 1829,6,122; GC VII,295r; BAR II,220; PAB,134; GTN 1835,2; MF I,76v; MF II,102v; AR 1837,361; RB,nr.17,2,nr.31,3,289; pe la 1840 forma era frecventă; disertaţii (diatribai) HFP,intr.7; desertaţie BDL I, 138v; DE I,312; CA 1848,65; CA 1852,XIX; dizertaţie AR 1837, 97; AsL,48; CA 1861,138; AsAL,11; CA 1862,9; dezertaţie PAB, 1; AR 1834,230; CN,51; disertăciune FMIL 1847,10,117; desărtăciune StDR,71; disertaţiune GRR,237; SMB I,142; AVP,7; desertaţiune GRR,6. (Cf. lat. dissertatio, germ. Dissetation, fr. dissertation).
    DISILAB adj. (Gram., Versif.) disilav EBG,117r; duoslovernic MGR,134v,135v; disilavic SGR III,2,15; disílab GC VI,33v; disiláb GC VII,293v; disilab GR,53; IGE,313; EP II,33; StDR,71; GR12,10; PD,203. (Cf. lat. disyllabus, gr. disÚllaboj, fr. dissyllabe şi dissyllabique).
    DISJUNCTIV adj. 1. (Gram.) [conjuncţii] despărţitoare EBG,69r; SGM,149; VG,442; GRA2,83v; PGRL I,200; IGE,466; PGR,69; dispărţitoare SG,82; MG II,307; dezjugătoare MGR, 115r; desjugătoare EGR,71; AGI,133; ale despreunării BTG, 93v; despreunătoare sau disiunctive DGR,154; despreunătoare PCB,137; CGR,124; BG,131; MGP,69; dispreunătoare SGR I, 156; SGR II,142; disiunctive (despărţitoare) TGR,170; GRA,94v; dejuntive sau dispreunătoare SGR I,158; dejunctive sau despărţitoare GRN I,188; desunitoare EP II,140; disjunctive HGL,84; despreunătive IGR,124; dijuntiv SGR II,12; dijuntiv, desjunţiu, despărţitor StDR,68; disjunctiv PD,200. 2. (Log.) [raţionament, silogism] despreunător BLM,78,115; disgiunctiv MF I,148v, 163v,164r,164v,191v; MF II,15r; disiunctiv VL,15r,36v,38v,39; diziunctiv (despărţitor) VCL,39v; despărţitor (diziunctiv) VCL, 47v; diziunctiv VCL,40v,41r; dejunctiv CCF,15; disjunctiv KFL, 181. (Cf. lat. disjunctivus, germ. disjunktiv, fr. disjonctif).
    DISJUNCŢIE s. disgiunţie MF I,164r; diziuncţie AR 1837, 115; VCL, 52r; disiuncţie VL,37r; dijunţie, desjunciune, despărţire StDR,68; disjuncţie PD,200. (Cf. lat. disjunctio, fr. disjonction).
    DISPENSA vb. dezlega MTM I,33; dişpenzălui TD II,341; dispenzelui DOA,12; dispenzălui (ierta) DOA,24; dispenselui BD I,309; despenselui BD I,335; dispensi BD I,309; dispenzui AR 1829,169; dispensa StDR,72; BEC,34; CA 1861,85; PD,201; dispenza CA 1861,36. (Cf. lat. dispensare, fr. dispenser).
    DISPENSATOR adj. dispensator BD I,309; BAR II,202; despensator BD I,336; dispensător DFL,122. (Cf. lat. dispensator, fr. dispensateur).
    DISPENSAŢIE s. dişpenzaţie sau slobozenie OTB,13; slobozenie (sau dispenzaţie) PV,128; dispensaţie (slobozenie) CV,33; dispenzaţie MTM I,32; DOA,12; MIB,309,310; dişpenzaţie TD II,72,73,103,332; TD III,453; dispenzaţie (iertare) DOA,24; dispensaţie BD I,309; despensaţie BD I,336. (Cf. lat. dispensatio, germ. Dispensation, fr. dispensation). 
    DISPENSĂ s. dispenză (dislegare) AR 1830,496; dispensă KCL,9; dispensă (dizlegare) CA 1859,95; dispenzie (învoire) AR 1838,381; dispensie, dispensiune StDR,72. (Cf. fr. dispense, it. dispensa, germ. Dispens). 
    DISPOZIŢIE s. dispoziţie IO,60; MIA,7; TF,369; FDB,38,66, 100,104,114; MIP,140; MFV I,28v,64r; MFV II,68r; CLV,133v; EGR,115; NMP,ded.4,14,15; AR 1830,100; GC VII,295r; SPV, 120; VD,113; FAE,48; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; dişpoziţie OMT,34; MIM,56; SR,32,51; despoziţie MDP,45; SR,13; AsE,19; BCD,64; RL,396; dispusăciune DFL,128; BG,XVIII; BCD,268, 322,355; StDR,72; CEG,7; despusăciune Z 1856, nr.5,4; dispuseciune Z 1856,nr.4,2; CEG,9; VMP,326; dispuseţiune TR 1854,3; dispoziţione, dispozicione MF III,128v; dispoziţione KFL,V,53; despoziţiune BCD,63,72; dispoziţiune sau înorînduire GRR,51; înorînduire GRR,87,240; dispoziţiune GRR,267; SMB I,118; TR 1854,2; DILB III,216; Z 1856,nr.13,4; T 1856,nr.1,2; C,13; INB 1857,22; GCB II,202; PIC,29,35; BEC,XXXIX,LV,33,43,69; RF,4, 7,20. (Cf. lat. dispositio, germ. Disposition, fr. disposition).
    DISPUNE vb. dispune CV,26,28; SGR II,10; DFL,7,29; FMIL 1847,139; NV,140; BCD,71,72,145,159,343,525; LS,84; StDR,72; CA 1853,98; pe la 1850 forma era frecventă; despune RIP I,199; RL,269; dispone IO,60; disponelui BD I,309; desponălui SR,50; dişponălui SR,49,50,52; disponui SHI II,117; dispona LMB,147; dispoza GC VII,293v; MN 1836,8; AsG,158; MCL 1838,204; DL,21; StIN,27; KMA,312; FGGN,51; PSE,253; BP, 186; SIT,153,209; AGI,pf.; BCD,29; LS,44,55; SSC,1,104; SCC II,142; ATI,6; RL,133,258; RBM,204; NPT,118; RIT,14,18; CA 1861,124; despoza SR,13; SIT,303; CA 1861,107; dispozarisi CPI,61,114; despozarisi BFO 1843,55,70,112. (Cf. lat. disponere, fr. disposer).
    DISPUTA vb. Vezi Împrumut.I,p.54 şi 60. Cf. şi filonichisi PTF,90r; GIA II,77v; FGS,12r,15r,52v; DCN,65,84,88,140; filonichi AsF,136; desputului PFBA,619r; disputirui OMT,13,40; dişputului BRI,189; disputelui BD I,309; disputa GSP II,169; BRN II,311; LB,192; EGR,XXIV; BRD,108; HFP,pf.8,49; MRC,226; GC VII,295r; FTP I,233,244; FEA,7; pe la 1830 forma era frecventă; disputarisi MFV I,50v; dişputa TSI,25; GLC,102. (Cf. ngr. filoneikî, lat. disputare, germ. disputieren, fr. disputer).
    DISPUTAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.54 şi 60.Cf. şi filonichie MIC,pf.; VAZ,10v; IEI,14v; VIC,17v,60r,73v,155v; LVH,125v; GCA,67; FGS,18r; PAI,10; BDL IV,1093r; SPBA,21; DCN,85, 122; MRC,224; GC VII,32r; BFO 1833,109; VHP,235; AOD,131; disputaţie OST,60; OMT,13; TD III,101; MIB,109; BD I,309; LB, 192; PCP,36; TSI,22,23; BRD,12,108; HFP,pf.8; VA,205; VD,115; MF I,45r,72v,133v; MF II,116r,119v; SMA,101; MCL 1839, 638; desputaţie OMT,77; dişputaţie TD I,266,374; TD III,353; disputaţie (filonichie) AR 1834,234; disputăciune BLM,201; desputăciune FMIL 1847,128. (Cf. ngr. filoneik…a, lat. disputatio, germ. Disputation, fr. disputation).
    DISPUTĂ s. Vezi Împrumut.I,p.54 şi 60. Cf. şi díspută AOS, 96; SPBA,33,34; CR 1830,336; EAM,4; díspotă MCB,66; PIU IV, 155; POS,189; EAM,102; dispútă HFP,intr.19,57; GC VII,295r; dispută MFV II,83r; CLV,9r,133v; MCB,154,165; MRC,82; VSC, 16,32; AR 1832,92; SIC,69; BFI,39; MF II,119r; AsFA,XIII; AR 1837,377; SHI II,149,165; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; díspută, filonichie, sfadă SPBA,85; dispută (filonichie) MRC,183; discută C,15; AVP,7. (Cf. it. dìsputa, fr. dispute). Vezi şi DISPUTAŢIE.
    DISTANŢĂ s. Vezi Form.term.şt.,p.190, şi Împrumut.I,p.54. Cf. şi depărtare VEI,41r; depărtare (diástimă) FC,12r; diástimă (depărtare) FC,14r; diastimă IEI,26v,39r,46r; KUP,50r; AOS,5; LC,67,81; SPBA,18; DCN,123; CR 1829,185; CR 1830,390; AR 1830,69,141,183,356; SGR I,V; AR 1833,1,70; AR 1837,21; SHI II,16,64,150,137; PDT,pf.12; PGRL I,1; AsE,13; AMIM,9,25; FMIL 1847,52; BCD,109,540; SSC,137; diastemă IFA,68r; AR 1832,263; distanţie OP,38v; DCN,43; BRD,3; AR 1829,141; HFP, 148; SGR I,11; SGR II,89; PGL,8; EOI,66; BGO 1844,48; SRM, 22,43; KFL,IV; SRI,187,246,273,275; CA 1851,XIV; ATI,19; RL, 245,434; CA 1858,93; CA 1861,46; diştanţie VA,166; distancie PFM,452,466; distanţă (depărtare) FDB,34; distanţă DCN,138; EGR,108; HFP,79,124; CR 1829,140; CR 1830,400; GC VII,295r; FTP IV,86,159; LOA,85; MF II,83v; VDA,14; RB,nr.19,1; MCL 1839,778; BGO 1840,297; MPM,6; IGE,384; RCM,122; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. di£sthma, lat. distantia, germ. Distanz, fr. distance).
    DISTRA vb. GC VII,293r; MID I,195; SIT,201,257,263; CA 1852,3. (Cf. it. distrarre, fr. distraire).
    DISTRAGE vb. BDJE,77; AF,209; NV,143; StDR,73; LS,10; CA 1853,9; CA 1857,61. (<fr. distraire, după trage).
    DISTRAT adj. distract GC VII,295r; BCP,7; SCC I,12,188; SCC II,155; SMB I,111; SMB II,320; CFZ,183; RL,355; DIB,261, 267; DILB I,197; BC,20; INB 1859,3; distract, distras NV,144; distrat MBG,57; GTN 1836,34; SIT,108,351; distré VFD, 92,101. (Cf. lat. distractus, fr. distrait).
    DISTRACŢIE s. diştracţie TF,370,376; distracţie GC VII, 295r; VSC,36; KMP,18,44; CDCE,210; API,33; CD,23,68; FMIL 1847,145; PS,38; AF,216; SIT,3,21; BIP,83; NV,143; StDR,73; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; distraţie CA 1854,2; distracţiune SMB I,141; DIB,6; DILB I,197.(Cf. lat. distractio, fr. distraction, it. distrazione).
    DISTRIBUI vb. distribui GC VII,293r; DFL,63; CA 1847,4; NV,144; StDR,74; DILB I,197; Z 1856,nr.2,3; LIT,330; VO 1857, 13; PIC,67; PD,204; distribua CA 1854,XIX,LIII; PFM,480. (Cf. lat. distribuere, fr. distribuer).
    DISTRIBUTIV adj. 1. (Gram.) [numeral] despărţitor EBG, 28r; dăspărţitor sau dă dăspărţire GCG,108; împărţitor VOG, 36; SGM,40; SGR I,63; PGRL I,90; HGL,34; IGE,371; distributiv SGR I,72; GRN I,65; CGR,76; CDR,92; AGI,31. 2. (Sens general) despărţitor VCL,40v; destributiv VL,52r; distributiv DFL,178; NV,144; PD,204. (Cf. lat. distributivus, germ. distributiv, fr. distributif).
    DOAMNĂ s. Vezi Împrumut.I,p.52 şi 70. Cf. şi doamnă VAZ,3v,23r; VIC,9r,10v; GCA,92,93; CB 1818,24; CI 1821,62; CSM,14; GIC,70; RBV,10r; CR 1829,97; PAFR,39; GC VII,296v; VAA,42; AsP,32; KMP,4,35; HAN,8; AR 1844,19; AsF,80; pe la 1840 cuvîntul era frecvent, cu accepţiile lui moderne; doamnă (cucoană) PGRL I,31; domnă OPI,1v; domnă (sau jupîneasă) ESI, 122; damă FC,5r,66r; DAB,24v,44r,150v,175r,255r; ME,267; RA, 69; JNA,22; BDL II,395r; BPN I,54,87; BPN II,216; MRP,46; IRV,50r,74r; NZ,5v,75r; LB,163; CC,42; MCB,41,141; GIC,70, 194; TSVM,61; CIF,26; RDS,40v,67r; SC,163r; PAIC,65; CR 1829,10,28; AR 1829,28,176; BR 1829 II,2; MALP,39; CBD,11; BDC,60,205; GC VII,268v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; damă de respect JNA,121; damă d’onore CA 1829,143, 204; damă de onor AR 1829,96,98; AR 1830,122; damă d’onor AsL,30; damă de onoare AF, 135; damele curţii AZ,86v; CR 1830,405; KMP,98; damă a curţii AZ,181r; damă din curte NZ,10v; damă de curte AR 1830,60; CIRA,303; AR 1837,229; dame (cocoane) RA,52; damă (cucoană) IRV,122r; o soţietate din nişte bărbaţi aleşi şi muieri (dame) SPT,154; madamă FC,5r,23r; RSB,9v,10v; RMB, 24r,26v,27r,34r; TL,4r,21v; DAB,20v,21v,95v,99v,184r,255r; IRB, 7v,10r,40v; ME,267; NB,4; RA,69; MGD,7v,34r; EGR,165; MALP,40; CR 1829,143; CBD,9,11; BDC,221,222; TCM,11; CR 1830,3; AR 1830,68; GC VII,269r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; mădamă RSB,25v; madam NZ,66v,71v,73r; SPV,12; VFD, 34. (Cf. fr. dame şi madame, germ. Dame).
    DOCTORAT s. („grad superior de studii universitare”) doctorat RJ,379,381; AsE,6; NV,145; SPB,287; PD,206; doctorie SPBA,102. (Cf. lat. doctoratus, germ. Doktorat, fr. doctorat).
    DOCUMENT s. Vezi Împrumut.I,p.54. Cf. şi documenturi sau scrisori de întărire IPC,13; document RDN,6; PFBA,626r, 634v; CP I,204; FLG,34; ME,608; MIR,48; CL I,96; CL II,59,168, 233,260; MIB,182; DOA,3,26; TAI,3; DAP,39,56; IRF,73; GSP I, 172; RA,38; SIU,6r,7r; CCI,44; OCF,2; LPT,ded.; TPE,26r; PP, XII; BRD,96; CR 1829,311; AR 1829,39,87; AR 1830,187; GC VII,302r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; documentum PFBA, 693v; TD III,461; RPV,7; docoment DAP,47; AR 1829,257; AR 1830,363; BFO 1833,48; SGR I,IV; SGR III,17; RSM,27r; KOS, XXIX; BC,49; documînt MIB,148; DOA,21; FMIL 1844,35; pl. documinte FMIL 1844,2,20,88,169; FMIL 1847,130; C,4; ducument CR 1830,245,255,268; ROB,19,20,21,32,38,55. (Cf. lat. documentum, germ. Dokument, fr. document).
    DOMNIŞOARĂ s. domnişoară CTD II,94; BAE,72; CB 1813,59; LB,130,194; PAFR,31; AR 1830,204; AV,21; KCL,21; SCC I,221,223; CA 1862,24; domnişoară (sau cocoană) ESI,122; demoazelă DAB,93v; AR 1830,60,91; GC VII,277r; AR 1831,112; SPV,96; AR 1833,15; AR 1834,250; PPT,35; MPG,12; GTN 1835, 11; MN 1836,15; AR 1837,110; MCL 1839,352; KPA,47; FMIL 1840,328; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; demoazelă (domnişoară) de cinste CR 1850,404; demoazelă d’onor AR 1834,164; demoazelă (coconiţă) FL,9; demuazelă AMC,10; RL,328; NPT, 65; mademoazelă EGRM,46r; EGR,165; AR 1829,35; CBD,41; SPV,101; KMP,132; AR 1837,110; RB,nr.5,3; KPA,46; FMIL 1840,328; BDJE,35; StDR,166; CA 1856,41; PD,398; mademuazelă ASLI,130; madmoazelă GC VII,277r; matmoazelă KGO,8; mademoazel FGB,4,5,6,7,15; mamzel NZ,75r; KMP,68; MCL 1839,334; VFD,52; mamzelă DTN,16; MCL 1838,19; damizelă CR 1829,34; damicelă (cuconiţă sau domnişoară) CR 1829,274; damicelă CR 1829,95,143,211; CDCE,11; AF,131; SIT,20,37,107, 110; AAR,26; SMB I,71; CEF,169; DCB I,92; DCB IV,42,50; INB 1859,107; D 1860,87; damicelă d’onore CDCE,178. (Cf. fr. demoiselle şi mademoiselle, it. damigella).
    DRAMATIC adj. 1. (Lit., Teatru) [ritm] dramaticon EBG, 123r; dramaticesc EBG,123v; AZ,86v; SIU,36v; SPBA,102; IRV, 208r,209v; dramatíc GC VII,361v; dramatic GPE,29,30; CIRA, 218,236; AR 1834,343; GTN 1835,2,12; GTN 1836,51; ELS,l,3; AR 1837,21,48,345; HMN,pf.; RB,382; FL,10; MCL 1839,356, 357,543; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. („trist, jalnic”) dramatic DAH,85; MEN I,60; RL,65; INB 1857,2. (Cf. gr . dramatikÒj, lat. dramaticus, fr. dramatique, germ. dramatisch).
    DRAMATURG s. dramatist GC VII,361v; NV,147; PD,210; dramatic SHI II,31; dramaturg PBV,117. (Cf. fr. dramatiste şi dramaturge, germ. Dramaturg).
    DRAMĂ s. 1. (Lit., Teatru) dramă HET II,17r; AZ,77v,82v, 87v,88v; MTBD,32r,33v; MRP,pf.; MFV I,43v; DCN,45; CR 1830,41,335; GC VII,361v; SPV,XIX,67; CIRA,152,218,337; CR 1834,34; AR 1837,129; HMN,ded.; DAH,83; KMP,162; MCL 1839,356; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; dram AR 1837,27. 2. („întîmplare tristă, nenorocire”) dramă MCL 1838,207; MEN I,88. (Cf. gr. dr©ma, lat. drama, fr. drame).
    DRIT s. (Jur., „drept”) drit AsO,3; NZ,67v; IRV,42r,122v; BGV,13v,14v,54v; MFV II,106v; CLV,146v; MGD,15r,34v; CIF, 78; RDS,63v,72v,79v,83r; MVS,17r; AR 1829,22,39; MTF,21v; CR 1830,62 bis,408; AR 1830,108; CR 1831,29; ROI,16; ROB,1,2; CIRA, 4,47,96,238; BFO 1833,36,48; CPI,pf.1,1,52,196; AR 1834, 40; EGI,1; RSM,23r,27r; cuvîntul continuă să fie frecvent pînă la 1860, în texte moldoveneşti; drită IRV,20r; MFV II,93r; un firesc drită MFV II,106v; drid MCB,14,102,103. (Cf. it. dritto şi dirito).
    DUBITATIV adj. (Gram.) [adverb, conjuncţie, mod, propoziţie] dubitativ (îndoitor) SGR I,97; dubitativ PTP,17; de îndoială AGI,134; MGP,66. (Cf. fr. dubitatif, lat. dubitativus).
    DUBITAŢIE s. dubitaţie GC VII,333v; PGRL II,19; CFZ,29, 110; PD,211; dubitaţiune GRR,101,139. (Cf. fr. dubitation, lat. dubitatio).
    DUEL s. Vezi Împrumut.I.,p.55 şi 87. Cf. şi podinoc LVH, 30r,32r,61v; DAB,128r,142r; podenog sau lupta de doi NIU,191v; duelum TD II,253; BD I,368; duel RMB,53r; CP 1,94,272; BGV, 51r; CR 1829,24; BR 1829 II,7; AR 1830,34; BDC,218; GC VII, 319v; CIRA,78; AR 1834,204; ECS,103; AIR II,27; AR 1837,61, 348; FD I,4; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. duellum, fr. duel, germ. Duell, rus. поединок).
    DUELIST s. duelitor PV,56; duelător PV,57; RL, 384; duelist CR 1829,74; BR 1829 I,51; GC VII,319v; MCL 1838,78,79; NV,148; RL,123; PBV,118; PD,212; duelant CIRA,35; RL,381; CA 1859,72. (Cf. fr. duelliste, lat. duellista, it. duellista şi duellante, germ. Duellant).
     
     
E
     
    ECHIPA vb. echipa BPA,80; NV,149; StDR,80; Z 1856,nr.5, 3,nr.7,3; LIT,162; DCB I,5; ecuipa DILB IV,198; ecuipa, echipa PD,231. (<fr. équiper).
    ECHIPAJ s. 1. („trăsură, caleaşcă, împreună cu caii înhămaţi la ea”) ecvipajă sg. CL II,151; ecvipage sg. NB,21; ecvipajie sg. IRV,24,31; ecvipaj SPBA,22,86; AR 1829,94; AR 1830,220 bis; CIRA,28; AR 1837,189; StDR,80; ecvipaje (trăsuri) AR 1830, 400; AR 1834,185; echipaj MCB,13,29,98,109,165; CR 1830,138; GC I,138v; CBD,29,63; MFE,12; GTN 1836,35; MSR,25; RB, 140,276; SMA,53; MCL 1839,573; VVP,44; pe la 1840 forma era frecventă; echipajuri (trăsuri) CIRA,316; echipaj, ecuipaj PBV, 124,126; echipajă sg. HMV I,106; echipagiu BDL II,419v; FMIL 1840,167; MEN I,51; NV,149; PCI,10; StDR,80; RL,413; LIT,224; R 1857,nr.1,3; NPT,35; CA 1858,58; ecuipagiu, echipagiu PS, 231; ecuipaje sg. TR 1854,52. 2. (Mar.) ecvipajul (oamenii) AR 1834,177; ecvipajul (marinarii) AR 1837,20; StDR,80; echipaj AR 1829,129,163; AR 1830,202; AR 1834,73; GG,28; MN 1836, 92; CCB,113,114,115; StDR,80; Z 1856,nr.49,3; echipajul (mărinerii aflători pe vas) AR 1832,48; echipagiu CCB,125,127; BDJE, 105; SIT,280; NV,149; StDR,80; SCC I,187; SCC II,217; DCB I,7; CA 1859,75; ecuipagiu TR 1854,106. (Cf. fr. équipage, germ. Equipage, it. equipaggio).
    ECHITABIL adj. ecuitabil LIT,330; ecuitabile sg. AVP,7. (<fr. équitable).
    ECHITATE s. ecvitate CV,32; CPI,218,anexă 3; IVA,27; SSC,X; RL,396; blîndeţe (ecuitate, cuvioşie) HFP,165; ecuitate DFL,146; BCD,32,38,103; LIT,4,32; D 1859,146; BEC,LI; echitate DFL,123; FMIL 1847,115; BP,VI,214; RL,407; C,22; ecitate NV,403. (Cf. fr. équité, lat. aequitas, it. equità).
    ECHITAŢIE s. ecuitaţie, echitaţie GC I,138v; echitaţie NV, 149; echitaţie, echităciune StDR,81; ecuitaţiu, echitaţie PD,231. (Cf. fr. équitation, lat. aequitatio).
    ECHIVOC adj., s. ecuivoc, echivoc GC I,138v; ecvivoc FMIL 1847,23; CA 1851,34; ecvivoc, ecuivoc, echivoc StDR,79,80; echivoc GTN 1836,77; DE I,312; BFO 1843,101; FMIL 1847,159; BDJE,36; SIT,353; NV,150; BCD,35; CFZ,125; RL,258; pe la 1850 forma era frecventă; ecuivoc DILB IV,198; LIT,16; BCI,136; INB 1859,70; ecuivoc, echivoc PD,231; ecivoc RMS,185. (Cf. fr. équivoque, it. equivoco, lat. aequivocus).
    ECHIVOCITATE s. echivocaţie MF I,206r,208r; MF II,56v; ecvivocitate GRR,142. (Cf. lat. aequivocatio, it. equivocità).
    ECONOM,-OAMĂ adj., s. 1. („administrator al unei averi sau instituţii; gospodar, agricultor”) iconom RIC,163r; OC I,8r,11v; GN,196r; OPB,76; MTT,81v,114r; IST,38; APC,200v; CISG,76; KUP,42v; BDL II,460r; KIT,85; LB,270; GIC,223; GPF,186; GC I,177v; ROB,190; MCL 1839,394; ROB2,562; iconoamă TB,l08r; GAB,2; AMIM,63; iconomă LB,270; econom, adecă gazdă AIC, 4; econom (gazdă) TSI,36; econom de cîmp BDZ,22,27; econom MES,1; MTM I,285; MTM II,246; FDB,89,95; AR 1829,11; CTT, 134; LOA,101,102; RSM,29v,31r; AsFA,III; RPV,5; FMIL 1844, 102,360; CA 1847,43; FMIL 1847,97; PD,218; econom (vatav) AR 1831,148; economă BAR I,211; soaţe econoame (ţiitoare de casă) MPI,84; econoamă MBE,10; BP,38; CA 1858,38. 2. („cumpătat în cheltuieli, strîngător”) furnica iconoamă AR 1829,64; YNM,51,52; AsP,108; iconom CPI,76; MCL 1838,127; econom FTP I,134; MCL 1838,191; CA 1860,94; econoamă MEN II,314; SPB,146. 3. („economist”) econom MSR,73; RB,200; CA 1847,43. (Cf. ngr. o„konÒmoj, lat. oeconomus, germ. Ökonom, fr. économe; econom de cîmp, după germ. Landwirt).
    ECONOMISI vb. iconomisi FIT II,124r; IE,236; OC I,8r,83r; ECG,31r; DC II,143v; ZFV I,78r; CPR,7r; IEI,31v; VIO II,31r; VIC,9v,68v,133r; FC,2v; AZ,43r; APC,114v; NID II,177v; BDL II,459v; LC,13; GEG,24; PVV,7r; MFV II,38v; GPF,187; VMG, 214; NMP,24; POS,163; MRC,30; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; iconomi ZFV I,68r; BCD,223; economisi ECG,32r, 47r; CL I,62; CR 1830,90; MBE,13,40; LOA,96; AIR I,77; AIR II, 9; KMP,38; RB,360; VVP,44; CDCE,1; pe la 1840 forma era frecventă; economiza BDJE,121; iconomiza T 1856,nr.4,4. (Cf. ngr. o„konomî, fr. économiser).
    ECONOMISIRE s. economisire MIU,349; FMIL 1844,197; iconomisire BDL II,459v; PBV,145.
    ECONOMIST s. (Ec.polit.) iconomist GC I,178v; SSC,V,4; economist CR 1829,95; CR 1830,400; MEN I,8; BP,XXI; KOS, XXII; RL,32,97; BCI,57; BEC,V; CA 1862,44. (<fr. économiste).
    ECVESTRU adj. ordinu ecvestru (cavaleric) BAR I,60; statua ecvestră (călare) AR 1840,160; ecvestru BAR I,61; GM 1854, 4; ecvestru, ecuestru StDR,79; statuî ecuestră IRV,59r; ecuestru NV,151; AVP,8; PD, 230. (Cf. fr. équestre, lat. equestris).
    EDICT s. (Jur., Adm., Antic.rom.) Vezi Împrumut.I,p.130-131. Cf. şi edictum PFBA,616r; BAR II,38; politiceşti aşăzemînturi [...], care să numesc edicta DAP,pf.5; edictón APC,119r; edict, adecă poruncă APC,60r; edict PFBA,616r; CP I,141,317; PIM,1; CL I,44; ME,252; BDL II,419r; BD I,384; GC I,154v; BAR II,60; CIRA,239; CPI,253; MN 1836,3; FMIL 1840,34; pe la 1840 forma era frecventă; edict (edictum) BAR I,54; edict (edictum, înştiinţare) BAR II,12; edict (poroncă) AR 1838,406; edit MIU,150; GC I,154v. (Cf. lat. edictum, germ. Edikt, fr. édit).
    EDICTAL adj. (Jur., Adm.) VSJ,2; CPI,anexă 2; StDR,78; TR 1855,112. (Cf. lat. edictalis, fr. édictal).
    EDIFICA vb. 1. („a zidi, a construi, a înfăptui”) edifica SGR II,71,96; SHI II,2,21; CGR,157; NV,151; BCD,302; CA 1852, XXX; CA 1853,XXII; Z 1856,nr.26,3; PIC,111; edifica, ediface StDR,78; edifia, edifica PD,214. 2. („a lămuri, a convinge”) edifica GC I,154v; MEN II,312; C,13; edifia SCC I,274. (Cf. fr. édifier, lat. aedificare).
    EDIFICARE s. 1. („faptul de a zidi, a construi; fig.”) CA 1854,XXIII; RL,217; PIC,98. 2. („lămurire, convingere”) MEN II, 266; C,6.
    EDIFICATOR 1. s. („ziditor, înfăptuitor”) edificator NV,151; PD, 214. 2. adj. („convingător”) edifiator SCC I,274. (<fr. édificateur).
    EDIFICAŢIE s. edificaţie (zidire) KIT,187; edificaţie GC I, 154v; NV,151; PD,214. (Cf. lat. aedificatio, fr. édification).
    EDIFICIU s. edifis AR 1834,291; edificie sg. SMR II,20; edifiţiu MEN I,21; DFL,5,162; PME,III; KDP,46; BG,XVIII; BC,64, 85; edifiţ SPB,240; edifiţie sg. VL,55v; edifiţe pl. DFL,106; BCD, 285; LMG,31; LG,30; edifiţii CA 1852,96; edifiţiuri RL,122; edificiu FMIL 1844,233; BPA,14; BDJE,44; PS,48; KFL,VI,93; BP, XVIII; SIT,ded.3,275; CGR,VI; NV,151; PCI,4; pe la 1850 forma era frecventă; edificiu (zidire) NV,97; GRR,10; edificiu, edifiţ StDR,78; edificii GG,XI,226; SHI II,40; SIM,76; GPG2,24; DIB, 429; CA 1860,1,104; AsAL,22; edificiuri FMIL 1844,215,324; BIP,75; WAM,61; CA 1854,69; PIC,75,76; edifice pl. BCD,240, 242; T 1856, nr.4,1; BC,27; edificie pl. LIT,46. (Cf. fr. édifice, lat. aedificium).
    EDIL s. (Antic.rom.) GSP I,206; BPN II,214,238; BR 1829 I, 21; BAR I,51; BAR II,39; SHI II,46; VVP,43; StDR,78; LIT,45; PD,214. (Cf. lat. aedilis, germ. Ädil, fr. édile).
    EDITA vb. da afară OTB,3; MIM,1; CR 1829,2,54; AIR II, 283; FL,24; eda PCC,11; BCP,f.t.; edita CA 1855,28. (Cf. fr. éditer, lat. edere; pentru da afară, cf. şi germ. herausgeben).
    EDITARE s. edare GIC,VII,XXVIII; StDR,78.
    EDITOR s. 1. (Antic.rom., „cel care organiza jocuri, spectacole”) editor BAR II,193. 2. (Tipogr.) editor LOA,115; BFI,ded.; RSM,37v; GT 1838,8; RB,nr.7,1,nr.21,4; MCL 1838,16; VVP,43; FMIL 1840,97,334; pe la 1840 forma era frecventă; editer R 1857, nr.11,4,nr.12,4. (Cf. lat. editor, fr. éditeur).
    EDIŢIE s. (Tipogr.) ediţie IO,45; MIR,310; MDNU,78; SPBA,16,18,86; MCB,39,165; EGR,XVIII; HFP,220; CR 1830, 362,366; FGP,9; TAA,36; SPV,XV; MTF,2r; GC I,152v; FTP IV, 109,180; BAR I,43; CPI,196,anexă 3; SGR II,pf.; AR 1835,6; GG, 247; YNM,5; pe la 1835 forma era frecventă; ediciune FMIL 1847, 142; ediţie, ediciune StDR,78; ediţiune KFL,V; C,16,20; R 1857, nr.37,4; PIC,22. (Cf. lat. editio, fr. édition).
    EDUCA vb. educălui OMT,52; TF,382; educa IO,46; KIT, 238; NMP,3; SPT,18; BDC,38,48,155; NV,152; StDR,79; CA 1854,XXI; NPT,229; PBV,123; PD,215; educa (creşte) BDC,53; educarisi VFD,5. (Cf. lat. educare, fr. éduquer).
    EDUCARE s. educare SMB I,95; CEF,23; PBV,123; educare (creştere) CEF,60.
    EDUCATIV adj. Z 1856,nr.23,3. (<fr. éducatif).
    EDUCATOR s. crescător CP II,95; VPP,43; MPI,5,83; DO, 51; DLC,17; BDC,68,92,93; CTT,158; educaţiitor sau crescător OMT,58; educator BDC,56,91,92; SHI II,116; HMV I,97; FMIL 1844,12; DFL,179; NV,152; PBV,123; PD,215. (Cf. lat. educator, fr. éducateur).
    EDUCAŢIE s. creştere (educaţie) IO,84; educaţie sau creştere OMT,pf.; IRV,121v; educaţie (creştere) IRF,16; CB 1818,59; BGV,5r,49r; MFV I,118r; LPT,106; CR 1829,204; AR 1829,230; NMP,3; PAFR,45; CR 1830,433; AR 1830,51; SPV,195; creştere MPI,94,97; TPE,6v; FMIL 1844,383; educaţie (buna creştere) IRV,59r; RBT I,1; educaţie IO,46; OMT,33; TAI,5; TF,381; IRF, 33; RA,63; SPBA,88; POC,16r; EGRM,41v; MFV I,51v,57r,138r; LPT,ded.; PCP,10,11,40; DCN,92,117,138; EGR,125; PCB,V,125; HFP,354,357; PIF,27r; CR 1829,13,144; AR 1829,134; GC I,152v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; educăciune DFL,27,111; educaţie, educăciune StDR,79; educaţiune LS,24; T 1856,nr.1,1; LIT, 30; C,17; PTP,41; BEC,XXIX,XXXV; D 1860,101; VMP,260,303. (Cf. lat. educatio, germ. Edukation, fr. éducation).
    EFECT s. 1. („rezultat, urmare, consecinţă”) faptă GF,16v; AOS,108; facire GF,83r; lucrare (efect) PV,91; efectuş PFBM, 22v; efect CP I,27,322; VPP,134,135,162,202,212; MPI,pf.,64; SPBA,87; PCC,9; VMG,245,259; DCN,23,25,38,139; NMP,1,20, 28; BR 1829 II,12; HFP,141,172; GC I,154r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; sfîrşit TAA,20; efect (spor) BR 1829 II,15; efect (făcut) HFP,161; FMIL 1840,113; faptă (efect) HFP,211; efect (faptă) HFP,123,276; efect (sfîrşit) CR 1830,266; efect (lucrare) BR 1829 II,37; AR 1833,144; AR 1835,186; CA 1851,86; efect (ispravă) PGRL II,18; efept FMIL 1844,142; R 1857,nr.2,3; efet GPE, 13; TAA,4,5,16; MPM,31,46. 2. („impresie, emoţie”) efect CV,27; BFO 1833,193; GTN 1835,19; GTN 1836,70; MN 1836,87; AR 1837,19; HAN,79; AMC,24; RB,nr.10,3,316; KCL,136; WPM, 28, 47; SCC I,109; DIB,167; BC,53; ASLI,135. 3. (pl., „bunuri mobile, îmbrăcăminte, echipament”) efecturi (lucruri) TID,9; efecturi (calabalic) AR 1834,229; efecturi AR 1834,79; CD,10; BFO 1843, 373; efecte CA 1860,127. 4. (Comerc., Fin., pl.) efecte RL,419; BEC,XVI,XVII,134. (Cf. lat. effectus, germ. Effekt, fr. effet). 
    EFECTIV 1. adj. („real, adevărat; eficace”) efectiv GC I,154r; NV,152; SSC,136; GM 1854,399; Z 1856,nr.2,2; Z 1856,nr.4,4; RF, 27; PAV,16; CA 1862,51; efectiv (în fiinţă) SCC,74; efectiv, efeptiu StDR,97. 2. s. („număr real, totalitate”) efectivul oştirei BPA, 73; efectiv RL,154; Z 1856,nr.5,3. (Cf. fr. effectif, lat. effectivus). 
    EFECTUA vb. efectui HMV II,253; C,16; efăptui FMIL 1844,211; efectua RL,272; WCP,35; D 1858,15; RIT,10; D 1859, an.II,14; RF,12,13,38. (Cf. lat. effectuare, fr. effectuer).
    EFIGIE s. efigie NV,152; StDR,97,110; CA 1855,114; DCB II,117; PD,215; efigie (portret) CA 1851,45. (<fr. effigie). 
    EGOISM s. iubire de sine (filaut…a) MFV II,20v; siniubire GC I,209r; GG,238; filavtíe, siniubire GC VII,32r; filauţie BCD, 202; egoism TSVM,49; GC I,138r; SIC,56; CDV,19; MCR,35; AIR I,46,174; GG,239; GTN 1836,29,74; MN 1836,54; FL,22; MCL 1839,370; VVP,43; FMIL1840,66; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; egoism (iubire de sine) AR 1832,210; FL,50; egoism, adică iubire de sine EOI,XXVI; egoizm VMG,330; PSC,118r; AsP,139; AR 1837,11; APP I,ded.6; CA 1853,108; CA 1855,2,135; CA 1860,3. (Cf. ngr. filaut…a, fr. égoïsme, germ. Egoismus).
    EGOIST adj., s. filávt, iubitor de sine GC VII,32r; siniubitor SIT,349; egoist BDT,203v; CR 1831,20; GC I,138r; CIRA,103; GTN 1835,3; YNM,25; AsP,135; KMP,139; FL,104; VVP,43; DE I,312; pe la 1840 forma era frecventă; egoist (iubitor de sine) CEF,139; egoistic MF III,96v; SHI II,66; AIR II,176; FMIL 1840, 111; FMIL 1844,42,459 bis,385; HMV II,46;DFL,174; FMIL 1847,2; StDR,78; CA 1853,78. (Cf. ngr. f…lautoj, fr. égoïste, germ. Egoist şi egoistisch).
    ELECTIV adj. Vezi Form.term.şt.,p.196. Cf. şi electiv (alegător) IRV,26v; electiv AR 1830,402; GG,137; SHI II,219; GPG,51; FMIL 1847,46,69; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; monarhie alesătoare RIP I,73. (Cf. fr. électif, lat. electivus).
    ELECTOR s. Vezi Împrumut.I,p.55. Cf. şi alegător HOG,88; FMIL 1847,46; alector NIU,55v,236r,277v,279r,285v,308r; elector BDL II,420v; PIU III,90; PIU IV,24,84; BDC,139; GC I,140v; CIRA,244; AR 1837,231; SHI I,14; SHI II,103,168; IL 1840,91; AsL,35; AR 1844,10; pe la 1840 forma era frecventă; eléctor GSP I,34; JNA,26; PIU III,100,101; PIU IV,85. (Cf. lat. elector, fr. électeur).
    ELECTORAL adj. 1. („privitor la elector şi la electorat”) alectoricesc NIU,279v,302r,311r; electoral CR 1829,186; SHI,11,14. 2. („privitor la alegeri, la dreptul de a alege”) alegător CR 1830, 409; BFO 1833,173; electoral GC I,142v; AR 1837,311 bis; BFO 1838,49; HMV I,13; NV,154; CA 1850,60; CA 1852,61; SCC II, 108,151; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; eleptoral R 1857,nr.14, 3. (Cf. fr. électoral, lat. electoralis).
    ELECTORAT s. („ţinutul şi demnitatea electorului”) GN,37v, 100v; VIC,54r; PIU III,127; GC I,142v; SHI I,14. (Cf. lat. electoratus, germ. Elektorat, fr. électorat).
    ELECŢIUNE s. (Polit., Adm.) elecţie (alegere) DOA,45; elecţie SHI II,173; NV,154; KDP,37; CA 1850,60; SCC I,225; GCB II,203; D 1858,1; BEC,XXXV; PD,232; elecţiune C,20. (Cf. lat. electio, fr. élection).
    ELEGANT adj., s. elegant BDT,196v; BDL II,420r; AR 1830,420; GC I,142r,143r; GPE,53; SIC,81; SGR II,44; MCR,160, 216; GTN 1836,23; AsP,I; MN 1836,11; AR 1837,223; DAH,7; KMP,77,121; FL,10,12; RB,207,367; KPA,45; VVP,44; SMA,20; MCL 1839,359; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; elegant (hazliu) BGV,113r; elegant (gingaş) AR 1830,84; CA 1830,424; elegant (zarif) AR 1834,293; AR 1835,18; elegant (frumos) PGRL II,1; elegant (falnic) CEF,237. (Cf. fr. élégant, lat. elegans).
    ELEGANŢĂ s. eleganţie CV,27; MFV I,88r; AR 1830,220 bis; AR 1834,322; GG,189; AR 1837,386 bis; MCL 1839,263; PGRL II,1,71; PIA,120,167; GM 1854,79; CA 1859,95; eleganţie (zariflic) AR 1832,68; eleganţă GC I,142r; GTN 1836,93; AR 1837,37,123; RB,258; VVP,44; SMR I,100; MEN I,92; CA 1847, 33; FMIL 1847,65,94; ASI,44; SIT,4,48; LMS,42; NV,155; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. élégance, lat. elegantia). 
    ELEGIAC adj. (Versif., Lit.) stihul cel eleghiacesc EBG, 118v,123r; stih [...] eleghiu VOG,141; elegiac GC I,143v; AS,ded.; HMN,pf.; VVP,44; NV,155; CA 1853,XVII,53; PBV,126; AVP,8. (Cf. lat. elegiacus, ngr. ™legeiakÒj, fr. élégiaque; ngr. ™lege‹on „distih elegiac”).
    ELEGIE s. (Lit.) eleghii EBG,121v; eléghie CPN,43; eleghie BDL II,420v; SGR III,26; AsP,83; elegie MIR,176; CR 1829,130, 238; CR 1830,23; GC I,143v; GPE,60; GTN 1836,42; MN 1836,4; MPE,II,III; RB,nr.7,3; APB,22; MCL 1839,509; VVP,44; pe la 1840 forma era frecventă; eleghie, elegie StDR,84. (Cf. lat. elegia, ngr. ™lege…a, fr. élégie).
    ELEV,-Ă s. elev MIU,331; RSM,12r,12v,19v,28r,30v; AsFA, IV; AR 1837,55,242 bis; RB,226; KPA,f.t.; AFH,11; VFD,8; MEN I,27,82; FMIL 1847,49; CA 1850,26,56; StDR,84; pe la 1850 forma era frecventă; elevi (sholeri) AR 1832,245; AR 1834,317; elev (sholar) AR 1834,348; aliev AR 1830,375; AR 1832,317; alievi (cireci) AR 1830,357; alievi (ciraci) CR 1830,276; alievi (ucenici) AR 1831,84. (Cf. fr. élève, it. allievo).
    ELEVAŢIE s. elevaţie, elevăciune StDR,84; elevăciuni (sau înălţături) FGF,40; elevaţiune PFM,490.(Cf. fr. élévation, lat. elevatio).
    ELIBERA vb. elibera CA 1852,16; SCC I,IV; Z 1856,nr.3,1; CA 1858,87; CA 1859,59,108; RF,37; elibera (slobozi) GM 1852, 57; GRR,44. (Cf. lat. eliberare).
    ELIBERARE s. CA 1852,38; SCC I,IV; Z 1856,nr.3,1,nr. 10,1.
    ELIDA vb. (Fon.) elizi SGR I,23; se elide AGI,4,7; se elasă, adecă se lasă afară IGR,222. (Cf. fr. élider, lat. elidere).
    ELIMINA vb. DFL,60; PFHM I,XXIV; TR 1854,103; CFZ, 44; PD,234. (Cf. fr. éliminer, lat. eliminare).
    ELIMINAŢIE s. eliminaţie MN 1836,72; PFHM I,22; PD, 234; eliminaţie, eliminăciune StDR,85. (Cf. fr. élimination, lat. eliminatio).
    ELIZIUNE s. (Fon.) îmbucătură BTG,33r; elizie SGR I,23; SGR III,21; CGF,21; FMIL 1844,204,358; AGI,5; PD,234; elizie, elisiune StDR,85; elăsăţiune IGR,223,229. (Cf. lat. elisio, fr. élision).
    ELOCUŢIUNE s. (Ret.) elocuţie GC I,143v; MCR,12,137; GG,147; MN 1836,72; AR 1837,317; NV,156; PD,235; elocuţie, elocăciune StDR,85; elocuţiune GRR,VI,87. (Cf. fr. élocution, lat. elocutio). 
    ELOCVENT adj. limbut OC II,43r; elocvent IO,VII; OMT, 46; TF,297; CLV,134r; FTP I,1; GPE,45; GG,195; MN 1836,7; SHI II,60; RB,348; VVP,44; FMIL 1840,11; AMC,34; SMR II,15; pe la 1840 forma era frecventă; elocvent, elocuent GC I,143v; PBV,126; elocuent MCR,8; GTN 1836,50; CDCE,101; FMIL 1844,22,103; MEN I,244; MID I,252; FMIL 1847,195; BDJE,158; AF,126; SIT,43; LS,45; RL,126,330; CEF,68,144; LIT,14; R 1857, nr.16,3; PD,235; elocuint SMB I,131; DILB II,229. (Cf. lat. eloquens, fr. éloquent, it. eloquente; limbut, după ngr. eÜglwttoj).
    ELOCVENŢĂ s. Vezi Împrumut. I,p.55 şi 58. Cf. şi bună vorbă, adică evglotie RIC,172v; evglotie GC I,136v; limbuţie RIC,338v,383v; FIT I,4r; FIT II,20v; IE,ded.; OC I,17r; OC II,6r; MTT,68r,152v; ZFV I,70r,117r; ZFV II,1r; PSG,57r; VIC,5r,15r, 241r; FNPB I,50r; FNPB II,25r; GCA,104; GCA II,7r,23r; DAB, 65r,105r,184v; AR 1837,194 bis; FMIL 1847,67; SIT,156,211; CA 1853,43; CA 1854,81; limbúţie PIU I,247; limbuţie (elocvenţie) MFV II,179r; CLV,22v; cuvîntătorie FNPB I,45r,98r; DAB,218v; FNB I,53; elocvenţie TF,297; GSP I,215; BPN I,56,89,132,148, 246; CLV,134r; MCB,140,165; CR 1829,225; CR 1830,303; VSC, 62; CR 1831,41; FTP I,245; FTP II,127; FTP IV,19,74; GPE,6,44; FEA,10; GG,6; MF I,143v,155r; CGF,125; PIA,5; forma era folosită sporadic pînă la 1860; elocvenţiile (cuvîntările cele dulci) TF, 368; elocvenţie (dulce şi frumoasă voroavă) IRV,98v; elocvenţie (dulce voroavă) IRV,115r; elocvenţie (frumoasă vorbire) MFV I, 11r; elocvenţie (slobozenie a limbii) CR 1829,250; elocvenţie (limbuţie) AR 1831,85; elocvenţie (ritorică) AR 1838,63; elocanţie IRV,66v; elogvenţie PAGR,59; elocvenţie, elocvenţă StDR,85; elocvenţă FTP I,3,38; GPE,42; FEA,6; LOA,80; AIR I,155; YNM, 78; MSR,113; KMP,49; FL,6,12; MCL 1838,157; MCL 1839,357; VVP,44,73; AR 1844,13; AMIM,131,154; GRR,VI,200,201,225, 231; PBV,126; elocvenţă sau frumoasă cuvîntare CMR,62; elocvenţă (vorbire frumoasă) FL,31; elocvenţă, elocuenţă GC I,143v; elocuenţă MCR,5; MN 1836,54,72; RB,217,290; DE I,11; FMIL 1844,29; AF,50,126; LMS,34,43; RL,146; elocuenţă, elocinţă PD, 234; elocinţă DFL,128; elocuinţă FMIL 1840,70,97; MEN I,1,23, 144,241; FMIL 1847,236; BDJE,14,73; SIT,26,43,67,99; NV,156; SIM,74; RL,174; LIT,5,23,56,6,3,69; BC,38; C,178; WCP,10; PTP,67; DCB I,146; DCB III,107; D 1860,395; elocuinţie MEN I, 141. (Cf. lat. elocuentia, fr. éloquence, it. eloquenza; limbuţie, după ngr. eÙglwtt…a).
    ELOGIU s. Vezi Împrumut.I,p.55. Cf. şi engómion PTF,153r; IFA,18r; KUP,18v; engómie FC,20r; DCN,12,33; AR 1829,34; CA 1855,56; engomie, encomie BDL II,423r; encomie BD I,385; engómion, elógion, elogiu GC I,144r; elogiu NV,157; AVP,8; PD, 234; eloge pl. MCL 1839,387; PCI,65. (Cf. fr. éloge, it. elogio, ngr. ™gkèmion).
    EMANCIPA vb. GC I,144r; SHI II,113,194,195; DFL,6; NV, 153; KDP,82; BCD,135; PDC,27; StDR,86; SSC,52; KOS,XIII, XXI; SCC I,IV,158; SCC II,121; Z 1856,nr.1,4,nr.6,1,nr.19,3; LIT, 330; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. émanciper, lat. emancipare).
    EMANCIPARE s. DFL,3; SIM,VIII; BCD,151; StDR,86; SCC I,VII,48,153; SCC I,48; SD 1855,1; Z 1856,nr.3,1; LIT,75; R 1857,nr.29,2; VO 1857,8; PBV,126; BEC,XLV,18; D 1860,101; CA 1861,83.
    EMANCIPAT adj., s. BCD,138; PDC,27; KOS,X; SCC II, 385; CA 1858,117; D 1858,6; BEC,103.
    EMANCIPAŢIE s. emanţipaţie (slobozenie) AR 1829,46; AR 1834,80; emanţipaţie (dezrobire) AR 1830,18; CA 1830,384; AR 1834,90; emanţipaţie (slobozenie din robie) AR 1834,287; emanţipaţie (slobozire) AR 1837,192 bis; AR 1844,5; emancipaţie CR 1829,121; SHI I,13; SHI II,130,194; MEN II,232; NV,158; PDC,27; SSC,52; KOS,XXI; SCC I,VII; RL,53; CA 1856,101; NPT,333; PBV,126; BEC,18; PD,235; emancipaţie (slobozire) CR 1829,58; emancipaţie (dezrobire) CA 1855,1; CA 1856,X; CA l859,1; emancipaţie, emîncipăciune StDR,86; emancipaţiune BCD,133; TR 1854,66; INB 1859,52. (Cf. fr. émancipation, lat. emancipatio).
    EMBLEMATIC adj. emblematec BDL II,422r; emblematic GC I,144r; AR 1837,401; RB,nr.2,2; VVP,44; NV,158; PBV,126. (Cf. fr. emblématique, germ. emblematisch, lat. emblematicus).
    EMBLEMĂ s. emblemă EBG,123v; MIU,64; BDL II,422r; CR 1830,400; LME,50; RB,273; VVP,44; CDCE,135; APR,glos.II; PS,55; BP,47; AF,57,88,149; NV,158; PCI,137,154; pe la 1850 forma era frecventă; émvlimă PTF,139v,144v; émblemă GC I, 143v; emblem FMIL 1847,7; LMS,38; SMB I,215; amblemă CMR,70; AR 1834,100; APB,20; API,50; SCMI,87; LMS,43; SCC II,278; RL,113,131. (Cf. lat. emblema, fr. emblème, germ. Emblem, ngr. œmblhma). 
    EMFATIC adj. emfatec BDL II,422v; emfatic, emfaticesc GC I,144v; emfatic VVP,44; NV,159; VO 1857,12; PBV,127; PD, 236; enfatic FMIL 1847,183; emfastic TR 1854,80. (Cf. lat. emphaticus, fr. emphatique, ngr. ™mfatikÒj, it. enfatico).
    EMFAZĂ s. emfazis EBG,26v; KPA,52; emfaze pl. EBG, 68v; emfasis GIA II,81v; HFP,346; emfas BDL II,422v; GTN 1836,50; ECS,137; VVP,44; DL,94; emfasuri (nălucituri) MFV I, 80r; emfasuri (vedenii) MFV I,81r; émfasis, emfază GC I,144v; emfas, emfază NV,159; emfază PBV,127; DCB IV,33; CA 1861, 61; PD,236; emfaze sg. DIB,286; INB 1859,118; enfază VO 1857,9. (Cf. lat. emphasis, ngr. œmfasij, fr. emphase, it. enfasi).
    EMIGRA vb. pribeji IIE,4; emigrui AR 1833,11; emigra AR 1837,265; SHI II,2; IL 1840,8; AsL,21,41; CER,154r; FMIL 1844, 162; MID I,140; NV,158; SCC I,229; SMB I,71; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; emigra, emerge StDR,86; emigra (pleca) BMN I, 71; INB 1859,62. (Cf. fr. émigrer, lat. emigrare).
    EMIGRANT s., adj. ieşitor din ţară IIS,2,11; emigrant GC I, 144r; AR 1830,151; CR 1830,212; NV,158; StDR,86; CA 1852,78; LIT,116,120; PBV,127; emigrant (bejenar) AR 1830,361; emigrant (disţărat) AR 1830,480; AR 1837,53; ginte multe şetraşe (emigrante) CA 1857,18. (Cf. fr. émigrant, germ. Emigrant).
    EMIGRARE s. emegrare (pribegire din ţară) AR 1832,280; emergere, emigrare StDR,86; emigrare SMB I,139; Z 1856, nr.8, 2; LIT,325; PBV,127; CA 1861,100; emigrări (pribejiri) ASLI, 296.
    EMIGRAT s., adj. emigrat CR 1830,82; DL,42; FMIL 1847, 74; SIT,147,149; NV,159; SSC,49; Z 1856,nr.31,4; BC,II; LIT,8; C,102; NPT,130,193, 269; D 1853,8; emigraţi (ieşiţi din ţară) AR 1833,18.
    EMIGRAŢIE s. pribejirea sau fugirea afară din ţară IIE,2,4; (emigraţie) ieşire din ţară IIS,1; emigraţie sau ieşire din ţară IIS, 2; AR 1829,228; emigraţie BDL I,62r,94v; GC I,144r; MN 1836,3; SHI I,8; SHI II,75,118; RPV,7; AMIM,XXI; SIT,149,214,292; CA 1848,67; NV,153; CA 1850,54; StDR,86; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; emigraţie (mutare din ţară) AR 1829,39,186; emigraţie sau bejenie AR 1830,205; emigraţie (strămutare din o ţară în alta) AR 1832,133; emigraţie (disţărare) AR 1834,199,216; AR 1837, 147; emigraţiune BMN I,70; LIT,276; BIN,324; BCI,97,127; INB 1859,66,74. (Cf. lat. emigratio, germ. Emigration, fr. émigration).
    EMINENT adj., s. eminent SFT,4; BFO 1833,111; GRN II, 12; HMV I,170,191; SIT,248; NV,159; PMC I,V; StDR,86; SSC, 138; CA 1853,XX,XXXII; CA 1854,XLIX; RL,142,330,338; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; eminent (covîrşit) CTT,144; eminens FMIL 1840,243; disciplul cel mai emininte DFL,210; eminint SMB I,141. (Cf. lat. eminens, germ. eminent, fr. éminent).
    EMINENŢĂ s. 1. („superioritate, excelenţă”) eminenţă (preacovîrşire) TMS,15; eminenţă TMS,50; PBV,127; eminenţie SGR II,13; HMV II,93. 2. („distincţie şcolară”) eminenţie BFO 1833, 182; RSM,24r,28v; eminenţă VVP,44. 3. („titlu acordat cardinalilor, mitropoliţilor şi episcopilor”) eminenţie LB,204; AR 1830, 529; CR 1831,55; AR 1837,110; MEN II,28; R 1857,nr.39,4; eminenţă GC I,143v; VVP,44; NV,159; StDR,86; PBV,127; PD,236. (Cf. lat. eminentia, germ. Eminenz, fr. éminence).
    EMISAR s. emisariu, adecă într-ascuns trimis IIS,17; emisariu IO,52; emisar (sol) AR 1834,184; emisar (apostol) AR 1837, 220; emisar (iscoditor) AR 1837,227; emisar (tainic trimes) AR 1837,321; emisar (spion) AR 1838,400; emisar NV,159; StDR,86; RMS,229; SMB I,51; SMB II,439; CA 1854,113; TR 1854,10; LIT,48,172; PBV,127; D 1860,291; PD,236; emiseri pl. KDP,83. (Cf. lat. emissarius, germ. Emissär, fr. émissaire).
    EMISIUNE s. emisie IO,52; PD,236; emisie, emisiune NV, 159. (Cf. lat. emissio, fr. émission).
    EMISTIH s. (Versif.) jumătate de stih MGR,136r; emistih BDL II,422r; emistih, semistih GC VI,183r; semistih ECS,134. (Cf. lat. hemistichium, fr. hémistiche).
    EMITE vb. da afară RV,1; CMS,1; RPL,13; DOA,45; CB 1814,101; RA,13,33; SR,8,13,43; RB,nr.17,3,4,342; emite IO,52; StDR,86; TR 1854,104; PFM,212,425. (Cf. lat. emittere, fr. émettre, germ. aussprechen şi herausgeben).
    EMITERE s. BEC,XVI; RF,26.
    EMOŢIE s. înmociune CV,27; emoţiune DFL,152; SIT,281; SCC I,166,247; CFZ,32; LIT,13,56; VO 1857,10; C,14; GCB II, 203; DCB I,92; D 1860,395; emoţie, emoţiune NV,159; emoţiuni (mişcări) VMP,85; emoţie, emociune StDR,87; emociune DCB IV,92; emoţie SIT,17,42,78,96; SCC I,34,41,105; CA 1854,34,47; Z 1856,nr.9,2; CA 1859,13; CA 1862,114; PD,236; emoţii (istericale) JA,27; emoţii (simţuri) CA 1862,52. (Cf. fr. émotion, it. emozione).
    EMPIRIC adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.198. Cf. şi empiricesc HFP,63,66; empiric GC I,144v; MF I,13r,50v,51v,52r; MF II,6v, 47r; MF III,50v; VM,23; VCL,6r,8r; StDR,86; imbiric VL,3r; embiricesc MF I,52r; empiric CCF,7,58,87; SMA,35,222; AsL,40; VM,4,25; VCL,4r; KFL,43; R 1857,nr.39,3; CEG,91; PD,236; emperic CA 1853,54. 
    EMPIRIE s. empirie (cercare în faptă) HFP,59,cf. şi 64; empirie VM,10; impirie (experienţă) VL,51r; embirie, cercare fără teorie StDR,86. (Cf. ngr. ™mpeir…a, germ. Empirie).
    EMPIRISM s. embirism GC I,144v; MF I,59r,60v; MF III, 51r; empirism HFP,59; MF I,60v; DFL,192; BRA,5; BCA,9; RSM, 52; CA 1862,62; PD,236. (Cf. ngr. ™mpeirismÒj, fr. empirisme).
    EMUL s. AS,36; DFL,188; PD,237. (Cf. fr. émule, lat. aemulus).
    EMULATOR adj., s. emulator (rîvnitor) AR 1838,194; emulator IVA,9; NV,159; PBV,127; PD,237. (Cf. fr. émulateur, lat. aemulator).
    EMULAŢIE s. emulaţie DCI II,14; MIU,316; MPI,177,188; PCC,3; DCN,29,138; CR 1829,263; AR 1829,181; GC I,145r; RSM,12v,24v; BFI,7; YMN,38; GG,244; AR 1837,10,268; PDT, 75; VVP,44; SMR I,31; IL 1840,2; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; emulaţie sau silinţă; emulaţie sau rîvnă MIU, 35; rîvnă (emulaţie, ¤milla) IRV,93r; emulaţie (întrecere) GPE,46; SMR II,2; întrecere (emulaţie) BAR II,111; emulaţie (îndemn) SRI,28; emulaţie, emulaţiune NV, 160; emulaţie, emulăciune StDR,86; emulaţiune BCD,226; GRR,133; DILB I,197; LIT,43; C,25; PTP, 41; D 1860,417. (Cf. lat. aemulatio, fr. émulation).
    ENCICLOPEDIC adj. enchiclopedicesc SPBA,16; enchiclopedic VMG,46; RB,254; enghiclopedic GC I,149r; enciclopedic CR 1829,156; MEN I,72,148; DFL,177; NV,160; PCI,4; StDR,87; PBV,127; PD,237; enţiclopedic SMR I,121. (Cf. fr. encyclopédic, ngr. ™gkuklopaidikÒj).
    ENCICLOPEDIE s. enchiclopedie MAF,pf.; enghiclopedie FC,51v; enchiclopedie, enciclopedie BDL II,423r; enghiclopedie, enchiclopedie, enciclopedie GC I,149r; enchiclopedie SPBA,87; PAFR,56; HFP,63; AR 1830,48; RB,253; enţiclopédie MIU,82; enţiclopedie MF II,108v; CA 1848,28; enciclopedie FM,1; RB, 264; DE I,312; MEN I,25; DFL,189; BDJE,6; BG,XXVI; NV,160; BCD,237; StDR,87; PBV,127; D 1860,408; PD,237; anţiclopedie CN,52. (Cf. ngr. ™gkuklopaide…a, fr. encyclopédie, germ. Enzyklopädie).
    ENERGIC adj., adv. energhiticos DC II,70r; DC III,195r; energhic BDL II,423r; AR 1829,134; CR 1830,62 bis; AR 1830, 148,377; TAA,21; CIRA,178; AR 1837,91; SHI II,116,151,157, 161; MCL 1839,727; IL 1840,2; energhicos AR 1829,201; CIRA, 215; AR 1837,42; energhicesc HMS,96v; energic GC I,143v; MCR,102; AS,pf.; RB,nr.30,3; FL,49; AIR III,15; VVP,44; FMIL 1840,23; HP,XX,XXII; MEN I,99,206; CA 1844,47; BPA,70; KDP,35; BG,214; BIP,41; NV,160; StDR,87; pe la 1850 forma era frecventă; enerjic ASLI,280,290. (Cf. ngr. ™nerghtikÒj, lat. energicus, fr. énergique).
    ENERGIE s. Vezi Form.term.şt.,p.198. Cf. şi enérghie MMC, pf.; DC III,35r; GIA II,110r; BDL II,423r; SPBA,8; enérghie (putere) BDT,193v; energhie CDG,59r; VAZ,3v,6r; DC IV,80v,172r; MII,49; VIC,178r; LVH,5v; MIU,158; BTG,38r; IRV,120v; CLV, 134r; MFV I,124v; BR 1829 II,30; AR 1829,100; CR 1830,374; forma era folosită sporadic pînă pe la 1840; apăsare (energhie) CTD II,138; energhie (lucrare) BGV,59v; CLV,37v; lucrări (energhii) MFV I,104r; enérghie, enérgie GC I,143v; energie EGR, XXVIII; MCR,52; AIR II,1; GTN 1836,100; RB,nr.6,3; FL,8; VVP,44; DE I,2; FMIL 1840,401; pe la 1840 forma era frecventă; inergie FMK,109; enerjie ASLI,395.
    ENIGMATIC adj. enigmatec BDL II,423r; enigmaticesc CMR,53; enigmatic BD I,21; HFP,198; GC I,143v; DE I,7; SCC I, 186; CA 1854,87; LIT,389; PBV,127; enigmatic (ciumelitor) HMV I,169; enigmatic (gîcitor) HMV II,48. (Cf. lat. aenigmaticus, fr. énigmatique).
    ENIGMĂ s. énigmă OC II,39v; GC I,143v; enigmata pl. EBG,84r; DC I,112v; DFL,139; enigmă sau gîcitură MIU,145; enigmă (cimilitură) MFV I,81r; enigme (gîcitori) VSC,92; enigma, cimilitura sau gîcitura AR 1839,3; enigmă BDL II,423; BD I, 21; NMP,14; MSS,12; MALP,44; CMR,117; VSC,92,108; ZEV,4, 96; MF II,76v; MPG,25; GTN 1836,81; HMN,96; KMP,112; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. ngr. a‡nigma, lat. aenigma, fr. énigme).
    ENORM adj. Vezi Form.term.şt.,p.198. Cf. şi enorm GC I, 144v; EGI,6; GG,74; DFL,210; SCC I,216; RL,357; INB 1857,13; INB 1859,36; CEG,76; PD,233; enorm (năprasnic) CEF,65.
    ENORMITATE s. GC I,144v; StDR,87; D 1858,7; CEG,93; PD,237. (<fr. énormité).
    ENTUZIASM s. entusiasmus MIU,422; te-au coprins o îndeletnicire (entusiasmos) FC,10v; entusiasmos MFV II,78r; entusiásmos HFP,30; entuziasmós AOS,90,91; entuziasmos AR 1834, 293; entuziazmos AR 1834,140; entuziasm MIU,173; AR 1829, 97; CIRA,170; RB,363; SMR II,20; DFL,33,185; GRR,202; SCC II,40; CFZ,4; CA 1855,115; entuziasm (bucurie) AR 1834,78; entusiazm IRV,43r,48v; VMG,287,352; CIRA,433; MCR,138; BGV, 31r; FD I,127; APP II,7,85; CA 1852,84; AsPR,23; entuziazm BFO 1833,177; AR 1834,332; AR 1837,63,97,357; CA 1855,52; entusiasm MIU,215; MCB,36,165; EGR,XXVIII; HFP,19,208; NMP,20; CR 1829,216; AR 1829,9,118,184; CR 1830,359; AR 1830,78,127,329,373; GC I,149r; această formă, care în majoritatea cazurilor poate fi doar o grafie etimologizantă, era frecventă pînă pe la 1850; întusiasm HFP,intr.20; intusiasm LOA,80; R 1857,nr. 1,3; D 1859,132. (Cf. ngr. ™nqousiasmÒj, fr. enthousiasme, germ. Enthusiasmus).
    ENTUZIASMA vb. entusiasi MFV II,177r,179r; MCB,43; GC I,149r; entusia EOI,120; entuzia CA 1862,6; entusiasma FMIL 1844,325; NV,161; CA 1859,12; INB 1859,84; CA 1860,72; PD,238. (Cf. ngr. ™nqousiî, fr. enthousiasmer).
    ENTUZIASMAT adj. entusiasit AOS,91; MCB,71; BGV,56r; entusiasmat SIT,276; întusiasmat D 1859,127.
    ENTUZIAST adj., s. entusiast GC I,149r; CR 1831,26; GPE, 46; AIR I,89; BGV,38r,70v; FMIL 1840,27; SIT,268; BIP,7; StDR, 87; SCC II,42; pe la 1850 forma era frecventă; entuziast GIC,114; Z 1856,nr.5,3; intusiast LS,43; JA,4. (Cf. fr. enthousiaste, germ. Enthusiast).
    ENTUZIASTIC adj. entusiasticos AOS,95; entusiastic GC I, 149r; MCL 1839,701; FMIL 1844,119,241; GM 1852,121; entuziastic AR 1835,76; GM 1852,141; CA 1861,2. (Cf. ngr. ™nqousiastikÒj, it. entusiastico, germ. entkusiastisch).
    ENUMERA vb. enumera SMR I,108; FMIL 1847,183; GRR, 11; SCC II,212; GM 1854,308; RL,279; Z 1856, nr.4,4,nr.30,4; C, 15; BCI,173; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; enumăra FMIL 1847,38; SIM,XII; înnumăra ROB2,578. (Cf. fr. énumérer, lat. enumerare).
    ENUMERARE s. enumerare MF II,5v,6r,6v; DFL,131; CFZ, 165; RL,195; BCI,42; BEC,4; AML,63; înnumerare PTP,62,68.
    ENUMERAŢIE s. numeraţie EGRM,45v; EGR,164; GRN II, 117; enumeraţie GC I,143v; PIA,pf.1,20; PGR,128; MGP,107; SSC,XI; SCC II,91; RL,143; C,3; PBV,127; enumăraţie VVP,44; enumerăciune DFL,29; enumeraţie, enumerăciune StDR,87; enumeraţiune GRR,II,127; BBS,24. (Cf. fr. énumération, lat. enumeratio).
    ENUNŢA vb. enuncia FMIL 1844,142; PFHM I,XXII; TR 1854,3; PFM,92; GCB II,204; PD,238; enunţia DFL,16,100; NV, 161; BEC,5; enonţia FMIL 1847,57; enunţa BCD,552. (Cf. fr. énoncer, lat. enuntiare).
    ENUNŢARE s. spus TA,127; enunţiare DFL,8; enunţieri pl. BEC,161,181.
    ENUNŢIATIV adj. spuneri spuitoare HFP,94; enunţiativ NV,161; PD,238. (Cf. fr. énonciatif , lat. enuntiativus).
    ENUNŢIAŢIE s. enonciaţie GC I,145r; enunţiatie (spunere) MF I,139r; enunţiaţie (proferauă) FMIL 1840,24; enunţăciune DFL,94; enunţiaţie NV,161; enunţiaţie, enonciaţie PD,238. (Cf. fr. énonciation, lat. enuntiatio).
    EPIC adj., s. [ritm] epicon sau epicesc EBG,123r; epicesc MAS,99; MIU,211; BDT,2v; epicesc, epic BDL II,424v; epică, epic GC I,149r; epic GPE,18; FTP I,9; MPG,28; GTN 1836,93; AR 1837,144; FL,10; VVP,45; DFI II,30; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. ™pikÒj, lat. epicus, fr. épique).
    EPIGRAMĂ s. 1. (Lit.) epigrama EBG,123v; ECG,16v; epigrámata pl. ECG,16v; VOG,141; epígramă DC II,218v; VIO I, 52r; BDL II,423r; BPN I,52; epigramă MIU,13; GC I,149r; CR 1830,93; MRC,107; GPE,9; SGR II,57; MPG,25; MCL 1839,247; FMIL 1840,294; DL,83; DE I,312; DFI II,62; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; epigramă (satiră) AR 1834,124; CEF,140; epigram VVP,44; CA 1855,37. 2. („inscripţie”) epigramă ISF,7; ITI,10,23; CBB,39. (Cf. ngr. ™p…gramma, lat. epigramma, fr. épigramme).
    EPILOG s. epílogos RIM,111; epilógos RIM,163; epilogos IRV,79v; epilog ZFT,43r; RIM,165; BDL II,424r; MFV I,110v; MFV II,146r; HFP,195; GC I,149r; VVP,45; IL 1840,104; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; epilog sau încheiere DLC,29. (Cf. ngr. ™p…logoj, lat. epilogus, fr. épilogue).
    EPISOD s. episod, episodă BDL II,424r; GC I,149r; epizod SPBA,1,87; AR 1834,294; AR 1835,126; AsP,20; VVP,45; CA 1848,45; AsPR,2; RL,61; CA 1853,89; episod FTP I,16; FMIL 1844,210; BDJE,3,79; CA 1850,33; DILB II,229; R 1857,nr.14,1; epizodă NV,162; epizodă, episodă StDR,88; episodă PBV,128; PD,240; episode pl. GC I,147v,149r; episoade FTP I,14,15; episoduri MCR,135; epizoduri GPE,21; KPA,pf.; GRR,268; epizode AR 1837,26; MCL 1838,18; CA 1855,95; RL,26; epizoade VVP, 45; CA 1853, 46; CA 1860,120. (Cf. ngr. ™peisÒdion, germ. Episode, fr. épisode).
    EPISODIC adj. episodic GC I,147r; DILB IV,198; PBV,127; PD,240; epizodic VVP,45. (<fr. épisodique).
    EPISTOLAR 1. adj. epistolar GC I,149v; LOA,80; AR 1837, 246; FMIL 1840,16; DE I,III,1; NV,163; StDR,88; GRR,250; RL, 88,116; PD,240; epistoler MN 1836,70. 2. s. epistolariu GC I, 149v; epistolar DE I,f.t.,ded.3; HP,XV; NV,163; StDR,88; PBV, 128. (Cf. fr. épistolaire, lat. epistolaris şi epistolarium).
    EPISTOLĂ s. epistólie OC I,57v; PSG,51v; epistolie OC I, 45v; MTT,101r,146r; KUP,17r; SHI,XXIV; epistolíe TD II,58; PP, XII; epistolă BEM,378; BD I,386; BPN II,285; MFV I,132v; GPE, 9; FL,5; APB,22,30; BP,45; SIT,ded.1; NV,163; StDR,88; GRR, 250; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. ™pistol» şi ™pistÒlion, lat. epistola, it. epistola).
    EPITAF s., adj. [ritm] epitafion EBG,123r; epitafion OC I, 38v,85r,85v,114v; DC IV,167v; epitafie OC I,85r,85v; epitafii pl. OC I,114v; epitafion, epitafie BDL II,424v; epitaf OC II,62r; LME,102; MCR,195; MN 1836,37; AsP,94; FMIL 1840,224; HP, 21; RCM,280; MEN I,56; CA 1848,70; NV,163; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; epitafuri GC I,149v; GPE,60; epitafe ECS,140; MPE,97; RCM,53; cuvînt epitafiu AR 1829,131,164,165; CR 1829,231; CR 1830,203; CR 1831,41; epitafiu YNM,64,76; AR 1837,88; FL,18; MCL 1839,316; FMIL 1840,267; PTP,74; PIC,63. (Cf. ngr. ™pit£fion, lat. epitaphion, epitaphium şi epitaphius, fr. épitaphe).
    EPITALAM s. epitalamion sau cîntare de nuntă BDT,5,164r; epitalamion, epitalam BDL II,425r; epitalam GC I,149v; DE I, 312; NV,163; CMI,106; DILB IV,198; epitalam, iatac CBD,25; epitalamă PD,240; epitalame pl. NPT,259. (Cf. ngr. ™piqal£mion, lat. epithalamion şi epithalamium, fr. épithalame).
    EPITET s. epíteton DC II,70v; epiteton BDT,13v,103r; epíteta pl. OC I,116v; epiteta DC IV,61r; epitet CR 1830,399; GC I, 147r; FL,39; FMIL 1844,367; FMIL 1847,58; SIT,103,291; NV, 163; StDR,88; CA 1852,53; SMB I,16; T 1856,nr.3,4; LIT,64; NPT,44; PD,240. (Cf. ngr. ™p…qeton, lat. epitheton şi epithetum, fr. épithète).
    EPOCĂ s. Vezi Împrumut.I,p.56-57. Cf. şi epohie IEI,6v,7r; epohí SPBA,pf.; CDP,84,161; IRV,2v,3r,159v; TPE,5v,26r; epohíe LIB,3; un punct de vreme sau o epóhe NIU,21v,cf. şi 21r; punturile vremii NIU,40r; punct a vremii SIU,67v; epóh TSVM, 29; epóhă SIU,74v; LB,205; PP,VI; CR 1829,186; CR 1830,331, 385; épohă TAI,3; BPN II,320; KIT,33,34; HFP,116; AR 1829,1,55; NMP,16; GC I,149v; SPV,55; epohă SIU,17v,47v; TSVM,9,25; CR 1829,201,241; BR 1829 II,8,51; HFP,19; SSB,7; AR 1830,115; LME;100; TCM,72; BDC,VI; FEA,8; SIC,33; CIRA, 6; BAR II,109; SGR I,11,15; SGR II,155; LOA,78; CPI,pf.1; AR 1834,88; RSM,12v; EGI,31; BIF,ded.; BM,9; DTN,36; forma era frecventă pînă la 1860; epohă, epocă BDL II,425r; StDR,88; PD, 240; epocă, epohă NV,163; épocă BDT,192v; epocă MIU,9; MILR,8; BDL I,6,8r,72v; IRV,1r,45r,45v; MCB,80,108,109,121; CR 1829,276; MRC,53; VSC,III; SGR II,46; PPT,9,11; MN 1836, 6; FL,11; CCB,101; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. ™poc», germ. Epoche şi Zeitpunkt, rus. эпоха, fr. époque, it. epoca).
    EPOPEE s. epopee GC I,149v; GPE,9; MN 1836,4; VVP,45; DE I,V; FMIL 1844,368; MID I,251; ASI,19; BP,IX; NV,163; GCB II,204; PBV,123; D 1860,396; PD,240; epopie FTP I,11,14. (Cf. fr. épopée, ngr. ™popoia).
    ERATĂ s. erata EGR,167; FTP I,257; FTP II,217; AR 1832, 408; DIR,121; MEN I,293; MEN II,331; PGR,138; NV,163; BCD, 600; RBM,I; WAM,II; RL,128; CMV,49; erata seau greşele de îndreptat AR 1830,476; erata sau greşelile CIRA,XV; erata sau greşale tipografice GG,247; erata sau greşele BFO 1838,64; errata DFL,214; errata, erratum PD,242; erată GC I,149v; StDR,88; AML,185; erate sau smintele SGR II,pf.; erate RBM,V. (Cf. lat. erratum, pl. errata, fr. errata).
    ERĂ s. era sau epóha MIU,90; eră, zăstîmp GC I,152r; eră MN 1836,35; AIR II,285; SHI I,2; VVP,45; HP,XVII; CA 1844,1; MEN I,163; SIT,97; GLC,57; StDR,89; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. ère, lat. aera).
    EROARE s. rătăcire NID II,4v,102v,134v; MF I,52r; VL,3r, 73r; VM,107,109; VCL,4v,l0r; VMP,123,281; eroare DFL,12,103; SIT,65,99,104,244; CDR,13; CFZ,18,40,50; C,24; BEC,13,21; PD, 242; eroare (rătăcire, greşeală) BCD,315; eroare (greşeală) VO 1857,5; eroară CFZ,129,130,132,135; eroră CFZ,132,134,146, 180; erore sg. SIT,242; AVP,8; PBV,128. (Cf. fr. erreur, lat. error, it. errore; pentru rătăcire, cf. şi germ. Irrtum).
    EROIC adj.,s. Vezi Împrumut.I,p.57. Cf. şi iroicesc TL,9r; AOS,47; BPN I,92; CSM,100; IRV,2r,50r,59r; LB,327; PIU III, 185; GIC,145; BR 1829 II,6,20; HFP,76; NMP,4,6; GC I,192r; CR 1831,34; CIRA,III; BAR I,100; EOI,160; iroíci, adecă viteji MIU, 303,cf. şi 416; iroíc GC I,190v; iroic DCN,70; AR 1829,6,23; 
CIRA, pf.1,12; AR 1837,194 bis; SCC I,239; SCC II,361,384; heroicesc OST,27,148,158; OMT,81; TF,383; DO,81; BR 1821,37; PVV,2v; BR 1829 I,13; BDC,VI; MBV,14,39; CTT,232; doftorie irouă (heroică) VH,109; eroicesc NID II,118v; GSP II,72; BPN I, ded.; CR 1829,228; BR 1829 I,13; MRC,98,122; FTP I,13; FTP IV,15,74,84; CRV,55,68; MCL 1838,24,180; FL,18; PDT,ded.; FMIL 1844,177; PCI,80; SPB,238; eroic BDT,6v,26r; MR,8; FTM, 95; DCN,98; AAM,8; PCB,114; CR 1829,60,109,128; BR 1829 I, 13; CR 1830,149,399; FTP I,10,19; GPE,20; SGR II,159; SGR III, 22; CRV,39; BM,8; ELS,39; AIR I,XVII; GTN 1836,46; pe la 1835 forma era frecventă; eroic (viteaz) IL 1840,66; eroic, eroicesc StDR,89; PBV,128. (Cf. ngr. ¹rwŽkÒj, lat. heroicus, fr. héroïque, germ. heroisch).
    EROICEŞTE adv. iroiceşte BDT,13v; BR 1829 I,4; heroiceşte BDC,X; CTT,153; eroiceşte BR 1829 I,39; FL,91; FMIL 1847, 74; CA 1850,35; AAR,4; SCC II,62; SMB I,127; CA 1856,88; PBV,128.
    EROINĂ s. iroină VIO I,77v; JNA,90; GC I,190v; gheroină FNC,80r; iroiţă MIU,308; eroină, eroisă GC I,191v; eroină AAS, 39v; ECS,99; RB,222; FL,19; CDCE,63; HP,XXIII; FMIL 1844,6; MID I,76; FMIL 1847,108; BDJE,42; AF,9,33; NV,164,403; PBV, 128; CA 1860,118; PD,242. (Cf. ngr. ¹rwj şi ¹rèŽssa, lat. heroina şi herois, fr. héroine, germ. Heroine, rus. героиня).
    EROISM s. Vezi Împrumut.I,p.57. Cf. şi iroizm CLV,135v; AR 1837,230; iroism CR 1830,331; GC I,190v; CIRA,VIII; MMP, 369; SCC I,298; SCC II,361; iroism (vetejie) AR 1829,202; iroismós AR 1829,23; heroizmus TF,396; eroizm VMG,236; SHI I,10; AsLM,5; CA 1852,6,11,95; CA 1856,28; CA 1858,85; eroism CR 1830,266; MBE,12; AIR I,52,88,182; GTN 1836,100; ELS,1; SHI II,17,129; RB,200;313; VVP,45; FMIL 1840,118; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. ¹rwŽsmÒj, fr. héroïsme, germ. Heroismus).
    EROTIC adj. eroticesc HET II,81r; TB,9v,19v,154r; FNPB II, 155r; FGS,15v; erotic, eroticesc GC I,152r; erotic VVP,45; PBM, XII; AF,9; NV,164; BC,22; PBV,128; erotic (sau amoros) CEF, 189. (Cf. ngr. ™rwtikÒj, fr. érotique).
    EROU s. Vezi Împrumut.I,p.57. Cf. şi írou IEI,4v; POC,4r, 19r,20r,21r; PSC,118v; iróu JNA,69; PIU I,226,269; PIU II,190; PIU III,93; LPT,54; VMG,5; SC,160r; iroi sg. LB,327; BR 1829 II, 36; BDC,217; GC I,192r; iroi (viteaz) CR 1829 II,39; irou MAS, 91,95; AZ,74v; NID I,76v; CLV,135v; GPF,402; TSVM,18; CR 1829,317; AR 1829,24,140; BR 1829 I,ded.; BR 1830,330; AR 1830,42,137; BDC,13,20; SGR II,136; CIRA,ded.2; AR 1834,285; KUB,17,40; forma era folosită sporadic pînă spre 1860; iroi sau viteji BPN II,196; irou (viteaz) IL 1840,46; héros DO,53; heros BD I,486; BDC,VI; uriaş (voinic sau heroi) TF,405; heroi sg. MBV,3, 12,40; heroi pl. BR 1821,33; ICC,9; BAR I,139; herou PVV,4v, 6v; eróe sg. BDT,2v,7r; BDL I,48r; eroi pl. BDT,2r,26r,119r; FTM,42; MCB,36,101; VMG,236; RBV,5r; RDS,17r; PCB,117; AR 1829,246; CMR,63; VFE,31; FTP I,27; FEA,10; SGR II,141; AIR I,205; MPE,26; RB,nr.22,1,275; FL,60; FMIL 1840,136; eroi sg. GC I,152r; erou PVV,7r; MCB,166; BR 1829 I,22; EGR,XXII; GR 1829,242; CR 1830,45,324; LME,69; CBD,93; FTP I,14; FTP IV,77; GPE,19; CRV,10; YNM,47; VAA,22,33; AIR I,5; MN 1836,87; pe la 1835 forma era frecventă; erou (bărbat vestit) FTM, 4,21; erou (viteaz) FL,15. (Cf. gr. ¼rwj şi ¼rwaj, lat. heros, fr. héros, germ. Heroe şi Heros, it. eroe, rus. герой).
    ERUDIT adj., s. erudit MF II,77r,91r; MF III,33r; FMIL 1844,32,263; FMIL 1847,3,205; GLC,13; SIT,39; NV,164; BCD,8; CA 1850,55; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; erudit (învăţat) CA 1854,XLIX. (Cf. lat. eruditus, fr. érudit).
    ERUDIŢIE s. erudiţie GC I,153r; FL,64; MCL 1839,255; FMIL 1840,205; CDCE,V; SMR I,15; AsL,66; BPA,6; MID I,7; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; erudiţie, erudiciune StDR,89; erudiţiune DFL,186; GRR,235. (Cf. lat. eruditio, fr. érudition).
    ESCAMOTA vb. escamota GC I,154r; C,149; VO 1857,7; D 1853,1; PD,243; scamota NV,355; PBV,411; ASLI,308; PD,576. (<fr. escamoter).
    ESCAMOTAJ s. escamotaj, escamotajuri GC I,154r; escamotage (năzdrăvănii) CEF,23. (<fr. escamotage).
    ESCAMOTARE s. escamotare GC I,154r; SIT,203; scamotare PBV,411.
    ESCORTA vb. scorta NV,356; PD,577; escorta LS,19; CPO, 12; Z 1856,nr.8,3; LIT,140,337; PBV,128; CA 1853,75; CA 1860, 99; CA 1861,125; excorta D 1859,128. (Cf. fr. escorter, it. scortare).
    ESCORTĂ s. escortă LP,15; IRF,28; AR 1837,68,184; BPA, 28; SRM,132,133; PCI,71; LS,119; StDR,92; RL,43; LIT,313; RAM,16; PBV,128; CA 1853,75; PIC,69; PD,243; escortă (escorte, strajă pentru paza drumului) IRV,58v; escortă (svită de cavalerie) AR 1829,100; escortă (pază) AR 1830,532; AR 1834,111,144; escort FMIL 1840,9; escortă, scortă GC I,155r,GC VI,118r; scortă BDJE,103; NV,356; APS,25; PD,578. (Cf. fr. escorte, germ. Eskorte, it. scorta).
    ESTETIC adj. esteticesc MPI,117; FD I,86; FMIL 1844,32; estetic MPI,97; CIRA,324,380; FMIL 1847,185; CGR,VI; BIP, 125; GRR,209; CFZ,32; BC,24; BCI,77; PBV,129; CA 1862,52. (Cf. germ. ästhetisch, fr. esthétique).
    ESTETICĂ s. GIC,222; CIRA,VI; AR 1837,316; FL,10; FMIL 1844,366; KFL,III; FMIL 1847,94; NV,22,171; AsMH,1; PBV,129; PD,243. (Cf. germ. Ästhetik, fr. esthétique).
    ESTIMA vb. („a evalua”) estima CV,35; PFM,485; BCI,126; stima CA 1852,90; SCC II,376; JA,124; INB 1857,12,30,44. (Cf. fr. estimer, it. stimare).
    ESTIMARE s. BCD,317; LIT,131.
    ESTRADĂ s. estradă SPBA,29,30,87; GC I,156r; AR 1844,9; CA 1851,51; SCC I,181; SCC II,211; estradă (treaptă) AR 1834, 165; estrade (cerdacuri) AR 1834,314; estradă (un fel de lojă) AR 1837,223; stradă HAN,41; PCI,17. (Cf. fr. estrade, germ. Estrade).
    EŞAFOD s. eşafod GC I,154r; HMN,4,76,80,86,97; HAN,15, 16; DAH,46; SMR II,23; FMIL 1844,354; MEN I,42; SIT,36,145; LS,132; StDR,97; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; eşafod (locul sîngelui) FMIL 1840,28; eşafod (ghilotină) BMN I,14; eşafot 
CIRA,288,324; APP II,193; FMIL 1840,36; eşafot (locul de perzare) FMIL 1840,132; şafot MCL 1839,301; FMIL 1840,133,134, 343. (Cf. fr. échafaud, rus. эшафот, germ. Schafott).
    EŞARFĂ s. eşarfă GC I,154r; eşarpe sau brîie CIRA,399; eşarpe (baiadere) AR 1834,250; eşarpe (brîie) AR 1835,135; AR 1837,299; eşarpă AF,39; SIT,69,85; CA 1848,65; PCI,11; NV, 171; StDR,97; SCC I,270; SCC II,155; VO 1857,2; PD,244; eşarpă, şarpă PBV,129,550; şarf VVP,165; scarpă DIB,188,265,313; DILB IV,205. (Cf. fr. écharpe, germ. Schärpe, it. sciarpa).
    ETAJ s. Vezi Împrumut.I,p.57. Cf. şi etaj GC I,155r; ELS,44; RB,144,243; CD,56; FMIL 1844,231; R 1858,88; etagiu BC,83; LIT,106; T 1856,nr.1,1; WCP,11; PD,244. (Cf. fr. étage, rus. этаж, germ. Etage).
    ETAPĂ s. etap GC I,155r; SBM,7,14; CR 1830,33,261; Z 1856,nr.18,2; PIC,123. (Cf. fr. étape, rus. этап, germ. Etappe).
    ETATE s. anitate CV,26,31; etate (vîrstă) OMT,53; BG,203; BCI,140; CA 1862,46; etate OMT,36; LS,26; ICI,14; GCB II,205; AVP,8; D 1860,88; PD,244; anime FMIL 1847,118. (<lat. aetas).
    ETERN adj., adv. etern (vecinic) KIT,328,356; GGV,33; CA 1858,11; AsAL,24; etern FMIL 1844,22; MEN II,100; DFL,86; GLC,XII; FMIL 1847,140; BP,III,XI,XVI; AF,168,174; SIT,87, 250; LMS,15,17,27,40; CGR,VI; NV,172; BCD,81; PCI,77; pe la 1850 forma era frecventă; eternel SIT,107,152; SSC,178; SCC I, 187; SCC II,278,300; INB 1857,4; PD,244. (Cf. lat. aeternus, fr. éternel).
    ETERNITATE s. eternitate DFL,121,131; GLC,64; BDJE, 49,170; FMIL 1847,159; BP,32,52; AF,139,155,177; LMS,24; SIT, 283,342; NV,172; LS,74; StDR,96; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; eternitate (vecie) GLC,108; eternitate (vecinicie) CEF,24. (Cf. fr. éternité, lat. aeternitas).
    ETERNIZA vb. eterniza NV,172; LIT,7; eterniza (învecinici) CA 1861,87. (<fr. éterniser).
    ETIC adj. Vezi Împrumut.I,p.137-138. Cf. şi iticesc DAB,26r, 36v,43v; GEG,7; DLG,191; TPE,4v,18v,19v,25v; DCN,21; HFP, 50; NFI,92; itic HFP,9,58; etic BD I,389. (Cf. ngr. ºqikÒj, lat. ethicus, germ. ethisch,fr. éthique).
    ETICĂ s. Vezi Împrumut.I,p.137.Cf. şi itichí DAB,131v,138r; AOS,59,64; DLG,13; itichí (faptă bună) FC,14v; itichí sau moral AOS,52; POC,15r; itica ori învăţătura de bunele obiceiuri GF,7r; itică AZ,76v, 77r; DAB,25r; TPE,14r; GPF,315; itica, adică filosofia năravurilor HFP,intr.5; itica, adecă filosofia moralnică HFP,4; itică, etică GC I,156v,202r; NFI,100,104; etică (sau învăţătura bunelor năravuri) CTD II,312; etică BD I,389; BR 1829 I,41; KFL, IV; NV,172; StDR,96; PBV,129; etica au învăţătura năravurilor MCB,168; etica seau aretologhia, adecă învăţătura virtuţei MF I, 19v; etică (morală) BMN III,107. (Cf. ngr. ºqik», lat. ethica, germ. Ethik, fr. éthique).
    ETICHETĂ s. 1. („norme de bună comportare într-o societate”) etichetă CRac,26; AR 1829,112; GC I,152v; MFE,40; DTN, 47; GTN 1836,87; AR 1837,43 bis,142,285; KMP,90; RB, nr.33,4, 238,351; FL,44; MCL 1839,770; DE I,46; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; etichetă (cuviinţă) CR 1829,144; eticheturi (ţeremonii) AR 1834,104; balul de etichet RL,80. 2. („bucăţică de hîrtie aplicată pe un obiect, prin care i se indică preţul, destinaţia şi altele”) etichetă MCL 1838,97; NV,172; StDR,96; RMS,47; NPT,268; PBV,129; D 1858,6; CA 1859,73; CA 1851,81; PD,245. (Cf. fr. étiquette, germ. Etikette).
    ETIMOLOGIC adj. 1. („morfologic, gramatical”) etimologhic SGR I,24,172; RSM,9v; TGA,1; GRA2,100r; PGRL I,19; analizul etimologic PGR,62; CGR,127. 2. („privitor la originea cuvintelor”) etimologhicesc PGR,143; pricepere etimologhicească a filosofiei MF I,15v; gatcuvîntare sau etimologhicească cercetare GMR,3r; etimologhic MF II,8r; BG,XXVII,98; etimologíc, etimologicesc GC I,153v; etimologic VVP,45; EP II,149; FMIL 1844,244,343; FMIL 1847,117,138; NV,172; PD,245; etimologic, etimologhic StDR,96; etimologic, etimologicesc PBV,129. (Cf. lat. etymologicus, ngr. ™tumologikÒj, germ. etymologisch, fr. étymologique).
    ETIMOLOGICEŞTE adv. VVP,45; RL,306; PBV,129.
    ETIMOLOGIE s. Vezi Împrumut.I,p.121. Cf. şi 1. (Gram., „morfologie; analiză”) etimológhie GRA,21r; DGR,157; etimológhia [...] româneşte să zice dreapta cuvîntare GRA,121v; etimologhie au cuvîntare TTE,1r; etimologhía (deducerea cuvintelor) DGR,2,cf. şi 33; etimologhíe şî tehnologhie GCG,85,cf. şi 86; etimologhia, adecă vorboceimea sau vorbimea SGR I,24; etimologhie (dreaptă cuvîntare) GRA2,1r; dreptcuvîntare sau precum o numesc grecii etimologhie GMR,23v; etimologhia sau cercetarea cuvintelor (etymologia) BG,5; etimologhie SGM,167; SGR I,1; TGA,1; CGF,143; PGRL I,18; etimologie EGR,6; LOA,119; FL,2, 62; GRN I,9; GRN II,15; PGR,1; MGP,3; R 1858,nr.40,supl.; etimologie sau [...] analis grămăticesc GR,3; etimologia, adică formaţia părţilor cuvîntului MN 1836,70; etimologia sau analitica gramaticală CGR,233,cf. şi 21; etimologie sau [...] analiză gramaticală GR12,5. 2. („originea unui cuvînt; ştiinţa care cercetează originea şi evoluţia fonetică şi semantică a cuvintelor”) etimologhíe MIB,165; etimologhie RIM,35; BTGO,24v,28v; BTG,22r; BDL I, 180v; CMR,29; BAR I,19,44; VA,208; MF I,15v; BG,XXVIII; gatcuvîn[tare] sau etimologhie GMR,3v,cf. şi 3r; etimologie GC I, 153v; VVP,45; DFL,82; FMIL 1847,117,133; NV,172; GRR,148; KOS,X; RL,69,349; PBV,129; PD,245; etimologie, etimologhie StDR,96. (Cf. lat. etymologia, ngr. ™tumolog…a, germ. Etymologie, fr. étymologie).
    ETIMOLOGIST s. etimolog, etimologist GC I,153v; etimologist MN 1836,33,51; NV,172; D 1859,406. (Cf. ngr. ™tumolÒgoj, fr. étymologiste).
    ETNIC adj., s. 1. („păgîn”) au biruit ca un creştin şi au prăznuit ca un etnicos DC III,91r; nu sînt nici etnichi sau idololatri DC III,217r; etnicesc DC III,109; DC IV,161v,228r; etnicii (păgînii) CA 1854,XXIII. 2. („naţional”) caracter etnic AsT,pf. (Cf. ngr. ™tnikÒj, fr. ethnique).
    ETNOGRAFIC adj. etnografíc GC I,153v; etnografic VVP, 45; DFL,153; RL,142; R 1857,nr.29,4; JA,105; LMG,190; INB 1859,158; etnografic, etnograficesc PBV,129. (Cf. fr. ethnographique, germ. ethnographisch).
    ETNOGRAFIE s. GC I,153v; VVP,45; RIP I,2; T 1856,nr.1,4; GCB II,205; PBV,129; PD,245. (Cf. fr. ethnographie, germ. Ethnographie).
    EUFONIC adj. (Fon.) evfonic VVP,43; eufonic IGE,216; FMIL 1844, 243; CGF,86; NV,173; StDR,97; CCG,22,55,71; DCB II,132; PD,246; litere bine-sunătoare (eufonice) RL,166; eusonic GRR,150. (<fr. euphonique).
    EUFONIE s. (Fon., Muz.) eufónie, adecă plăcutul auz DO,29; eufonie, evfonie, efonie GC I,136v,138r,153v; evfonie VVP,43; eufonie DO,36; DGR,30,175; EGR,33,154; GR,13; FL,55 GRN I, 18,83; EP I,3; PGRL II,67; VL,46r; IGE,274; pe la 1840 forma era frecventă; eufonie sau buna glăsuire IGE,321; buna glăsuire (eufonie) BG,196; eofonie (buna-glăsuire) PBM,55; eusonia, adică întrebuinţarea cuvintelor celor armonioase GRR,149. (Cf. lat. euphonia, ngr. eÙfwn…a, fr. euphonie).
    EVANTAI s. evîntaliu BDJE,9; eventaliu SIT,37; evantail CA 1848, 32; evăntail NPT,233; eventail PD,246. (<fr. éventail).
    EVENIMENT s. aveniment CDCE,238; evenimînt FMIL 1844,35; SCC I,236; PBV,122; pl. eveniminte TR 1854,7; evinemînt FMIL 1844,408; SIM,195; pl. evineminte FMIL 1844,45, 172,282; TR 1854,53,67; evenemînt StDR,73; Z 1856,nr.17,3; pl. eveneminte FMIL 1847,20; BC,I; R 1857,nr.2,3; eveniment FMIL 1844,158; MID I,187,259; BDJE,3,76; SIT,20; BIP,21; NV,173; BCD,258; CA 1850,22,33,48; AsMH,2; CA 1851,23; LS,66; GM 1852,45; GRR,259; BMN II,34; SMB I,131; pe la 1850 forma era frecventă; evenement BMN II,24,28; BIF,13; CFZ,118; RL,246; C,93; INB 1857,4,6,23,34; BCI,23; PTP,96; PIC,88,93. (Cf. fr. événement, it. avvenimento).
    EVIDENT adj. vădit CDG,63r; ROB,189; arătat GF,140r; FDB,27; văzut RJ,251,261; VIC,60r; Z 1856,nr.9,1; vederat [şi viderat] CDG,67v,120v; TB,4v; MII,59; ZFV I,78v; ORC,170; GCA II,28r; AZ,117v; RMB,52r; CP I,162,226,258; AsA,27r; GAA,52v; WGT,171v; SIU,39r,44v,59r,84r; AOS,50,87; cuvîntul era folosit frecvent pînă la 1860; învederat [şi înviderat] GCA,26,37,44; GIA II,44r; LC,19; EGT,27v,42v; PCP,41; CR 1829,6; POS,185; cuvîntul era de asemenea folosit frecvent pînă la 1860; evidente sg. IO,40; evidinte sg. DFL,24,33,108,119; evident seau învederat MF II,48v; evident PFHM I,17; CFZ,5,16, 25,109; RL,408; T 1856,nr.3,4; BCI,97; AVP,9; GCB II,206; D 1858,3,5,11; BEC, XXIV; RF,22; PD,246. (Cf. fr. évident, lat. evidens, it. evidente).
    EVIDENŢĂ s. spre dezvoaltă şi lămurită ţinerea în sus a 
populaţiii IEP,1; arătare GF,139r; învederime MF III,25v,26r; evidenţie IO,40; AVP,9; evidenţă GC I,136v; DFL,119; PFHM I, 53; CFZ,56; CEF,56,203; C,20; PFM,267; PD,246; evidenţă seau învederare MF II,48v; evidenţă (lămurire) VL,63r; evidinţă DFL, 10,37; SMB I,142; C,19; D 1860,292. (Cf. fr. évidence, lat. evidentia, germ. Evidenz, it. evidenza).
    EVITA vb. încungiura SIU,37v,53v,64v,67r,92r; evita GRN II,47; DFL,112; CFZ,88,116,155; RL,408; T 1856,nr.1,2; WCP,24; D 1858,7; BEC,XVII,35,45,65; VMP,301,317; PD,246. (Cf. fr. éviter, lat. evitare).
    EVITARE s. încungiurare MFV II,64r; evitare SGR III,45; WCP,101; D 1853,9.
    EVOLUŢIE s. evoluţie CR 1829,256; CR 1830,264; GC I, 136v; AR 1837,235 bis,338; VVP,43; BGO 1844,149; BPA,73; GLC,V; SIT,255; NV,173; FAM,125,157; pe la 1850 forma era frecventă; evoluţii (îndeletniciri oşteneşti) AR 1832,252; evoluţie (mustră) AR 1834,54,305; AR 1837,62; evoluţie, evoluciune StDR,78; evoluţiune DIB,272; INB 1857,7. (Cf. fr. évolution, lat. evolutio).
    EXAGERA vb. exagera GC I,142r; FDA,128; CFZ,140; AVP,7; PD,218; esagera DFL,88,140; NV,29,165; SCC II,78; CFZ,108; RL,197; LIT,184,310; INB 1859,44; esajera SIT,209. (Cf. fr. exagérer, lat. exaggerare). 
    EXAGERARE s. esagerare RL,313; LIT,363; C,15.
    EXAGERAT adj. esagerat FMIL 1847,13; CDR,75; SMB I, 122,135; CEF,144; Z 1856,nr.2,3; T 1856,nr.1,3; C,3; R 1857,nr. 36,1; JA,18,36; BEC,23,109; esajerat BMN II,39; ezagerat GM 1854,2; exagerat RL,186.
    EXAGERAŢIE s. esajeraţie SIT,31; esageraţie SIT,193; NV, 29,165; BIP,24,74; SCC I,III; CFZ,96; C,4,131; RF,23; esagerăciune DFL,49,113,140,203; esageraţie, esagerăciune StDR,91; ezageraţie CA 1855,21; RL,228; esageraţiune LIT,50; BCI,19; INB 1859,44,70; exageraţie KDP,63; StDR,82; AVP,7; PD,219; eczageraţie RL,54; exageraţiune D 1853,16; D 1859,124. (Cf. fr. exagération, lat. exageratio).
    EXALTA vb. exalta GC I,142r; StDR,82; RL,35,49; PD,219; eczalta PBV,123; esalta DFL,28; SIT,244; BPB,13; NV,165; StDR,90; LS,17,102; SCC I,72; SMB I,7; LIT,195,226,395; SAI, 98; APS,29; D 1860,395; esalţa BDJE,94. (Cf. fr. exalter, lat. exaltare).
    EXALTARE s. esaltare StDR,90; GRR,248; ICI,10,43,65, 233; DILB I,192; R 1857,nr.5,1; D 1853,16; ezaltare CMI,13,164; exaltare ASLI,271,289; eczaltare PBV,123.
    EXALTAT adj. exaltat (pre entuziastic) AR 1832,92; exaltat (distrămat) AR 1837,13; exaltat (pre aprins) AR 1837,198; exaltat FMIL 1840,402; PIA,51; HP,XX; EPD,278,447; StDR,81; NPT,44; esaltat FMIL 1847,110; StDR,90; CFZ,156; CA 1855,15; CMI,166; DIB,10,30,168; LIT,56; BBR,3; AML,99; Z 1856, nr.26, 3; APS,51; eczaltat AR 1837,312.
    EXALTAŢIE s. exaltaţie FL,5; HMV I,196; CA 1848,47; StDR,82; PD,219; eczaltaţie AR 1837,333; SMR I,92; PBV,123; esaltaţie (bucurie înălţată) HMV II,92; esaltaţie SIT,189,243; GLC,XI; NV,161,165; SCC I,70; APS,29; AML,162,163; esaltaţie, esăltăciune StDR,90; ezaltaţie SCC II,321; RL,220; esaltaţiune BIF,14; INB 1859,127. (Cf. fr. exaltation, lat. exaltatio).
    EXAMEN s. Vezi Împrumut.I,p.140. Cf. şi examen TAI,33; MR,19; RA,37; GSP I,165,171; DO,pf.,83; VPP,45,62; MIM,1,7; BD I,395; SFT,5; LB,207; MCB,103,163; HFP,ded.,358; NMP, ded.3; CR 1829,25; CR 1830,354; AR 1830,141,353; pe la 1830 forma era frecventă; examént TAI,31,33; NB,6; RA,39; MPI,54; examinie AOD,63,67,95; eczamen [şi eczamin] GC I,140r; CR 1829,5; AR 1830,141,174; FEA,29; BFO 1833,41; LOA,87,98; LO,7; RSM,12v,16v,25r; ELS,1; MN 1836,51,63,69; ECS,5; AR 1837,267; ROI2 VIII,48; VVP,43; BGO 1840,205; PBM,216,221; ROB2,546,563; SRI,305,306; CA 1852,33; RL,106; PBV,123; esame DFL,34,35,185; esamen [şi esamin] MEN II,19,56,216; BP, 142; BIP,17; NV,7,166; StDR,220; CFZ,130; C,4,146; BEC,XVIII; D 1860,291; AML,10; esamen, examen StDR,90; ezamen Z 1856, nr.23,3. (Cf. lat. examen, germ. Examen, fr. examen, it. esame).
    EXAMINA vb. Vezi Form.term.şt.,p.201, şi Împrumut.I,p. 140. Cf. şi cerca EBG,23r; examinălui CNB,81; MIM,4,6,39; BD I,395; examina VPP,53; BFO 1833,110; AR 1834,111; FL,27; MCL 1839,375,640; FMIL 1840,377; SMR I,49; PGRL II,3; pe la 1840 forma era frecventă; examina (cerca) BR 1829 II,47; eczamina AR 1829,110; GTN 1835,17,13; MCL 1838,205; VL,73r, 82v; AR 1844,11; PBV,123; esamina FMIL 1844,364; SIT,19,73; CGR,173; BIP,62; BCB,255; BMN I,12; SCC I,83,220; SMB I,33, 146; CA 1855,155; forma era frecventă pînă la 1860; ezamina SSC,165; GM 1854,4; Z 1856,nr.2,2,nr.61,2; CA 1858,50. (Cf. lat. examinare, fr. examiner, it. esamina).
    EXCELENT adj. exelens MBV,9; exelent AR 1829,220; FMIL 1844,356; PBV,124; excelent CR 1829,279; PD,220; escelinte sg. DFL,42,113,168,187; CEF,223; escelent FMIL 1847,140; BDJE,15,52; SIT,291,293; BIP,13,20,77,233; NV,166; GRR,V; forma era frecventă pînă la 1860; escelant INB 1859,103; eselent GRR,179; eccelent SMB I,64; AVP,7. (Cf. lat. excellens, fr. excellent, it. eccellente).
    EXCELENŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.58. Cf. şi exselenţie TD I, f.t.,pf.2; BI,f.t.,11; MR,14; CR 1830,34; exţelenţ OMT,83; BDC, 155; exţelenţie MIB,336; MR,15; GSP I,45; VPP,361; FMIL 1840, 258; exelenţie HO,33; MR,5; DO,8; DGR,15; GIC,163; EGR,155; CR 1829,3,13; AR 1829,7,14,17,41; BR 1829 I,39; AR 1830,27; GC I,142r,143r; forma era frecventă pînă după 1850; exelenţă MES,1; ROB,12; LOA,15; MBG,37; RB,153; BGO 1840,22; SRM,17; PBV,124; PD,221; eselenţie CPM,8; BG,XXIII; eselenţă SCC I,V; escelinţă DFL,57,133; DCB II,241,243; escelenţă BCD, 265; LS,118; RBM,13; SCC II,40; APS,32,51; escelenţă, escelinţă NV,166; escelenţie LS,10,53; StDR,95; SCC II,396; TR 1854,4; T 1856,nr.1,2; VO 1857,7; escelencie PFM,416; excelenţie GG,129, 227; excelenţă BD I,f.t.; PD,220. (Cf. lat. excellentia, germ. Exzellenz, fr. excellence).
    EXCLAMA vb. esclama BMN II,120; eschema CA 1857,74; INB 1859,132; exclama AVP,3. (Cf. fr. exclamer, lat. exclamare).
    EXCLAMARE s. eschemare BG,216; StDR,92; esclamare RL,8.
    EXCLAMATIV adj. [propoziţii] exclamative (de mirare) EGRM,28r; EGR,140; exclamativ PD,222; esclamativ CCG,22; PTP,17. (<fr. exclamatif).
    EXCLAMAŢIE s. exclamaţie CR 1829,238; AR 1829,110; GC I,158r; PIA,167; StDR,82; PBV,124; PD,222; esclamaţie GC I,155v; SGR I,21; SGR II,20; VVP,45; HGL,3,86; BDJE,22,107; SIT,303; CGR,28,45; NV,167; MGP,106,109; StDR,92; forma era frecventă pînă la 1860; esclamaţiune LS,70; GRR,101,117; DILB I,197. (Cf. fr. exclamation, lat. exclamatio).
    EXCLUDE vb. exclude (da afară) HFP,161; exclude AVP,8; PD,223; scoate afară VL,5v,20v; esclude DFL,56; NV,167; BCD,73,549; CFZ,170; R 1857,4; GCB II,204; BEC,46,399; eschide TR 1854,2,35. (<lat. excludere).
    EXCLUSIV adj. [propoziţii] afară-luotoare BLM,80; exclusive (alese) HFP,94; exclusiv LOA,81; MF I,151v; KDP,87; PD, 223; excluziv GC I,154r,158r; CIRA,211; CPI,145, anexă 3; ELS, 44; FBE,70r; Prop,306; RL,396; escluziv GC I,154r; SCC II,338; RL,24,337; CA 1861,84; escluziv, eschiziu StDR,92; eschisiv TR 1854,4; esclusiv FMIL 1840,326; DFL,6,10; MEN I,57; MEN II, 246; NV,167; BCD,62,258; KOS,XII; CFZ,63,96; SD 1855,1; RL, 71,229; forma era frecventă pînă la 1860. (Cf. lat. exclusivus, fr. exclusif).
    EXIL s. în exilium (afară din patrie, în surciun) BR 1829 I, 26; în ieşire (exilium, surgiun) BAR II,20,101; rechemarea lui Ciceron din ieşire BAR II,10; exil RBV,16r,33r; MCL 1838,27; StDR,82; CA 1854,XXXV; RL,210; BC,II; PD,222; exil (surgun) AR 1831,206; AR 1832,241; AR 1834,50; AsP,153; AR 1837,30; CA 1851,61; eczil GPF,360; GC I,139r; AR 1837,323; SHI II,63 bis; CA 1852,XIX; PBV,124; esil MEN II,262; FMIL 1847,146; AF,5; NV,167; StDR,91; BCP,118; ICI,11,32; RL,367; forma era frecventă pînă la 1860. (Cf. lat. exilium, fr. exil, it. esilio).
    EXILA vb. exila (surguni) AR 1832,278; exila MCL 1838, 27; AsL,76; RCM,147; LMS,16; CA 1848,95; StDR,82; CA 1852, XXII; NPT,86; ASLI,304; PTP,53; PD,222; eczila GC I,139r; CA 1854,XXVI; NPT,356; VO 1857,7; PBV,124; exili SGR I,20; egzili SHI II,56,63 bis; GGV,132; esila MID I,120; LMS,10; NV,167; StDR,91; GRR,67; TR 1854,37; ICI,134; LIT,72,227,308; D 1860, 85. (<fr. exiler).
    EXILAT adj., s. exilat (izgonit) IGE,365; exilat StDR,82; GM 1852,47; RL,54; ezilat GM 1854,79; CA 1855,33; RL,258; CA 1859,66; esilat HMV I,116; MID I,199; BDJE,7; SIT,275; StDR, 91; LS,18; RL,426; DILB I,198; forma era frecventă pînă la 1860.
    EXPATRIA vb. desţăra BPN I,112; AR 1834,56; BFO 1843, 3; RL,66; desţări AR 1834,353; DCB I,197; disţăra AR 1830,501; AR 1833,3; AR 1837,11,30; SHI II,58; AMIM,7; StDR,74; despatria AR 1830,177; expatria GC V,36r; PBV,124; PD,224; espatria GC V,36r; MID I,189; NV,168; INB 1859,118. (Cf. ngr. ™kpatr…zw, fr. expatrier, it. espatriare).
    EXPATRIAT adj., s. desţărat BPN I,112; HAN,25,58; disţărat AR l830,475; CIRA,31; AR 1837,162,290; SHI II,160; PRA, 14; CA 1851,30; CA 1854,80; CA 1861,90; expatriat RB,nr.31,3; espatriat VO 1857,11; APS,64; INB 1859,31.
    EXPATRIERE s. ieşire afară din ţară IIE,4; disţărare CIRA, 131,146,323; AR 1834,291; CA 1850,23,39; CA 1854,64; espatriare SIT,191; LIT,2,96; expatriare PBV,124.
    EXPEDIA vb. 1. („a trimite; a îndepărta”) ezpedelui PFBM, 41r; expedălui MIB,340; expedirui BR 1821,4,5; expedui CR 1829,201; AR 1829,113,250; CR 1830,27,331; AR 1830,214,360; CIRA,246; RSM,19r; AR 1839,19,53,126; ROI2 VI,20; AOD,31, 82,132; forma era folosită frecvent pînă la 1860; espedui SSC,7; SCC I,137,267; GM 1854,4,308; CA 1855,98; Z 1856,nr.1,4,nr.2,2; BEC,154; espedui, spedui StDR,93; expedia CR 1829,197; GC I, 142v; GG,57; MDP,30; RB nr.7,2; PBV,125; PD,224; espedia GC I,142v,154r; BGO 1840,308; NV,168; StDR,93; RMS,101; INB 1859,40; espedia, expedirisi DILB I,198; expedarisi FTP IV,11; ROI2 II,82; AOD,31; espeda MAE,69; SCC II,138; espedi PBV, 129. 2. („a întreprinde o expediţie militară”) expedui SHI II,30,34; AMIM,VI,23,239. (Cf. lat. expedire, germ. expedieren, fr. expédier).
    EXPEDIERE s. expeduire PGRL II,91; AOD,28,31,351; StDR,83; DILB I,198; RIT,19; espeduire TR 1854,68; Z 1856, nr. 9,3; RF,26; espeduire, speduire StDR,93; espediere SIT,107; expediere PBV,125.
    EXPEDITIV adj. espeditiv NV,168; RMS,136; SMB II,400; CA 1856,99; VO 1857,9; D 1859,an.II,20; espeditif PEG,169. (<fr. expéditif).
    EXPEDITOR adj., s. expeditor CR 1829,64; CPL,78; BFO 1833,180; MCL 1839,334; CCB,25; AOD,31; PBV,125; RIT,5; PD,225; espeditor CCB,25,100; NV,168; VO 1857,7; expeduitor StDR,83; espeduitor, speduitor StDR,93; spediter NPC,3,8; PDC,101; speditor JDS II,441. (Cf. fr. expéditeur, it. speditore).
    EXPEDIŢIE s. 1. (Milit., „acţiune armată”) expediţie MIU, 202,XVIII; MIR,27; MIB,5; IRV,134r; VMG,294; BRD,22; CR 1829,15,73,238; AR 1829,13,22,24,79,178; CR 1830,20,34,361; AR 1830,56,72,126; CMR,90; MRC,99; FTP I,22; FTP II,41; CIRA, 23,76; GG,50; AIR I,20,50,60,77; pe la 1835 forma era frecventă; espediţie MN 1836,13; FMIL 1840,87; Z 1856,nr.2,1; T 1856,nr.2, 4; CA 1857,100; CA 1860,88; spediţie SIM,174; expediţiune BCI, 162; espediţiune GRR,125,241; TR 1854,57; LIT,160; INB 1857, 13. 2. (Adm., Jur., Comerc., „expediere, transport de acte, corespondenţă, mărfuri”) expediţie PFBA,630r; CSV,1; RA,34,39; NZ, 67v; CR 1829,13; AR 1829,212; GC I,143r,153r; ROB,96; BFO 1833,199; LOA,91; AR 1834,180; AR 1837,125; ROI2 III,3,16,70, 124,VIII,19; FL,40; espediţie AR 1829,28; GC I,143r; CCB,123; JA,178; BEC,XXXIV; espediţie, spedăciune StDR,93; spediţie NPC,3; JDS II,441; R 1857,nr.3,4,nr.29,3; spediţie, spediciune StDR,259; espediţiune DILB I,1. 3. („deplasare în scop ştiinţific, de cercetare”) expediţie CR 1829,204; GG,20; AR 1837,192 bis; RB,nr.5,1; SMA,104; BFO 1843,198; Univ 1845,2; espediţie BDJE,53; BP,XIX; espediţiune PIC,66. (Cf. lat. expeditio, germ. Expedition, fr. expédition).
    EXPEDIŢIONAR adj. 1. (Milit.) expedi[ţi]onar CR 1830,18; expediţional GM 1852,49; espediţionar GM 1854,30; D 1858,an. II,59. 2. (Comerc.) expediţioner, spediţioner PDC,90,91. (Cf. fr. expéditionnaire, it. spedizioniere).
    EXPORTA vb. exporta IO,62; GC I,143r; GC V,121r; MN 1836,62; AR 1837,313; RB,nr.16,3,244,303; IL 1840,95; BGO 1840,166; IVA,8,19; pe la 1840 forma era frecventă; esporta GC I, 155v; FMIL 1844,54; NV,169; StDR,94; SSC,V,110,129; CA 1854,116; GM 1854,201; forma era frecventă pînă la 1860; exportarisi GIC,228; GC I,157v; BFO 1833,128; AR 1837,117; exportui GC V,121r; BGO 1844,46; esportui GC I,121r. (Cf. fr. exporter, lat. exportare , it. esportare).
    EXPORTAŢIE s. exportaţie PCP,21; GR 1829,120,182,279; AR 1829,225; CR 1830,2,286,342; AR 1830,40,51,198,553; GC V, 121r; ROB,107; AR 1832,44; BFO 1833,127; CIRA,213; GG,143; AR 1837,117; pe la 1835 forma era frecventă; esportaţie GC V, 121r; MN 1836,49; FMIL 1844,208; NV,169; SSC,pf.1,IV,XI; WAM,152; forma era frecventă pînă la 1860; esportaţie, spurtăciune StDR,94; esportăciune LG,8; exportaţiune TR 1854,6; esportaţiune TR 1854,1; Z 1856,nr.18,3; INB 1857,16; INB 1859, 42. (Cf. fr. exportation, lat. exportatio).
    EXPOZIŢIE s. expoziţie IO,60; MIM,33; AR 1830,357; GC I, 141v; SGR II,135; AR 1835,126; MF II,6v; AR 1837,133,208; CD, 98; VH,83; StDR,83; pe la 1850 forma era frecventă; expoziţie (înfăţişare) AR 1834,283; expoziţie (arătare) AR 1837,242 bis; espoziţie GTN 1836,51 bis; BIP,46; NV,170; BCA,357; SCC I,43; CA 1856,59; Z 1856,nr.1,3; C,40; RAM,5; VO 1857,12; JA,69,95, 109; espoziţie, espusăciune, spusură StDR,94; spoziţie R 1857, nr.9,1; espusăciune CER,93r; BCD,404; espoziţione KFL,IX; espoziţiune GRR,59,267; BMN II,101; BC,II; C,173; INB 1859,122. (Cf. lat. expositio, fr. exposition).
    EXPRIMA vb. exprimălui PFBM,8v; exprima CV,29,32; CBD,19; GC I,158r; MCR,57; AsM,18,52,68; KMP,87; GRN II, 67; AsG,273; VL,5v,11v; IGE,337; VCL,29r,32v; pe la 1840 forma era frecventă; esprima GC I,143r; MPG,30; MBG,11; GTN 1836, 34; MN 1836,8; AR 1837,174; MPE,V; HMN,pf.; PGL,6; FL,5; MCL 1838,134; MCL 1839,244; FMIL 1840,342; CDCE,VII; forma era predominant frecventă pînă la 1860; esprimez, esprim, sprim StDR,95; esprima (rosti) MGP,34; LM,34; se esprimeşte SGR II,68; se sprime SIM,130; CDR,30,95; simţirile [...] sprimate de poet R 1857,nr.3,4; răspica SIU,12r,46r; respica IGR,118,207, 208; exglăsui PBM,66,71. (Cf. lat. exprimere, fr. exprimer).
    EXTRAORDINAR adj. afară de rînduială MIU,229; maghistraturile afară de rînd (extraordinarii) BAR II,47; afară de rînd SR,24; extraordinar IRV,63r; MCB,143; CR 1829,18,23,80, 148,309; AR 1829,6,170,256; CR 1830,42,293,350,384,416; AR 1830,63,113,123; GC I,141v,143r,149r,158r; FTP II,199; TAA,9; ROB,1,121,189; BFO 1833,178; CIRA,74,226; CPI,159,167,182; LOA,6; AR 1834,66; LO,2; RSM,9r; TGA,3; pe la 1835 forma era frecventă; estraordinar GC I,143r,155r; BAR II,27; LOA,122; GTN 1835,1; MN 1836,91; ELS,15; KMP,13,24; FMIL 1840,133, 403; CDCE,3,88; MEN I,64; FMIL 1847,64; BDJE,132; SIT,110; CGR,177; BIP,24,43,155; NV,171; forma era frecventă pînă la 1860; extraordinariu AR 1829,5,47,66; AR 1830,141; StDR,84; extraordinarie AR 1829,10; PIF,23v; TR 1854,3; estraordinariu BAR II,58; MID I,71; StDR,95; GRR,53,91; JA,23; INB 1857,11, 18; RF,6,18; extraordiner GAT,77; BGO 1840,81; estraordiner BGO 1840,151; straordinar BPA,74; StFE,83; PLB,30; SMB I,6, 114; AsPR,1,12; CA 1854,7; CA 1855,54,90,118; SD 1855,1; CA 1856,31,38; R 1857,nr.2,1,nr.6,1; CA 1859,96,112; AML,31,41, 102; CA 1861,21,51,121; CA 1862,4; străordinar FMIL 1844, 171; straordinariu StDR,95,116,265; straordinarie AML,25. (Cf. lat. extraordinarius, fr. extraordinaire, it. straordinario).
    EXTRAVAGANT adj. extravagant GC I,142v; AR 1839, 363; PIA,6; CA 1850,30; StDR,84; PBV,125; PD,229; estravagant GC I,142v,154r; VSC,104; MN 1836,39; HMV I,16; MEN II,153; DFL,135; NV,175; LS,66; BMN II,125; SCC II,355; GM 1854,2; CEF,139; CA 1858,56; DCB IV,33; estravagant, străvagant StDR,95; stravagant ECS,36; MAE,37; MBG,74; GTN 1836,46, 49 bis; MPE,V; KMP,92; CDCE,III; HMV I,6; FMIL 1847,67; SIT,26,33,65,275; SIM,59; SMB I,88; NPT,10; PBV,439; stravagante sg. AVP,21. (Cf. fr. extravagant, it. stravagante).
    EXTRAVAGANŢĂ s. stravaganţă EGR,XXIX; GPE,23; MBG,89,93; HMN,pf.; CDCE,VII; StDR,95; PBV,439; D 1858,6; extravaganţă CBD,55; BFI,17; RB,235; CA 1861,59; PD,229; extravaganţie StDR,84; estravaganţie MRC,125; StDR,95; estravaganţă BIP,42; NV,171; StDR,95; BMN II,207; BMN III,150; SCC, 170; PBV,125; CA 1858,56; PTP,40; JA,95. (Cf. fr. extravagance, it. stravaganza).
     
     
F
     
    FABRICA vb. fabricălui IIE,7; fabricarisi GIC,228; fabrica MIU,43; CR 1829,217,220; AR 1829,48,68,132,137; GC VII,10v; CIRA,46; SGR I,182; MN 1836,4; RB,392; VVP,151; FMIL 1840, 36; IL 1840,36; StIN,7; BFO 1843,23; pe la 1840 forma era frecventă; fabricui AR 1837,69,148,292. (Cf. lat. fabricare şi fabricari, ngr. famprik£rw, fr. fabriquer).
    FABRICANT s. fabrican DC III,181r,201r; favrican DC IV, 183r; fabricant IIS,6; RJ,119; RI,24,29; CL II,280; CL III,30; SIU, 16v,43r; CLV,26r; CR 1829,50,217; AR 1830,51; SPV,XV; ROB, 37; CIRA,197; CTT,146; AR 1835,12; HPA,33r; MN 1836,10; SR, 36; pe la 1835 forma era frecventă; fabrícant PIM,2. (Cf. germ. Fabrikant, fr. fabricant).
    FABRICARE s. fabricare CR 1829,268; AR 1830,91; AR 1837,32; StIN,41; FMIL 1844,54; CER,8v; CA 1848,90; CA 1851, 81; SSC,105; CA 1855,48; JA,22; PBV,501; RF,22; fabricuire CIRA,301.
    FABRICAT s. fabricat DOA,27,37; RA,31; GSP I,198; RB, nr.5,1; FMIL 1840,140; PSE,72,200; KDP,34; StDR,284; RL,272; Z 1856,nr.6,2; D 1859,167; fabricate (producte) RB,nr.1,4. (Cf. germ. Fabrikat, fr. fabriqué).
    FABRICAŢIE s. fabricaţie BD I,396; MN 1836,36; SR,33; CIN,388,421; RB,140,243; SIT,28; PDC,III; SSC,77,78,136; PFHM I,43,95; pe la 1850 forma era frecventă; fabricaţiune RMS, 107; INB 1859,30. (Cf. fr. fabrication, lat. fabricatio).
    FABRICĂ s. Vezi Form.term.şt.,p.204, şi Împrumut.I,p.59. Cf. şi fábrică IEI,9v; NIU,237r,282v; NID I,84r; GSP I,74; PIU II, 190; CR 1829,50,142,144,200,269; AR 1829,11,42,48; GC VII, 12r; ROB,102; fabrícă RI,5; HO,53; FLG,10; PIM,2; CL I,12; CL II,395; NIS,20; BDZ,3,28; DOA,20; TID,5; GSP I,39; MPI,26; AA,pf.1; fávrică CR 1830,373; fabrică TD II,317; VSN,381v; SIU,29r; FTM,74; GIC,19,194; TSVM,59; MVS,5v; AR 1829,115; CR 1830,18; AR 1830,170; VA,4; MCR,233; FTP I,135; ROB, 176; BAR I,237; SGR I,177; pe la 1830 forma era frecventă; făurişti sau fabrici RIP I,64. (Cf. ngr. f£mprika, lat. fabrica, it. fabbrica, fr. fabrique, germ. Fabrik).
    FABULA vb. BAR I,153; PGRL I,54; PBV,502. (Cf. lat. fabulare şi fabulari).
    FABULAŢIE s. BD I,396; FD I,35; GGV,116. (Cf. lat. fabulatio, fr. fabulation).
    FABULĂ s. (Lit.) Vezi Împrumut.I,p.59. Cf. şi fabulă MIR, 244; TF,f.t.,pf.; FTM,21; CNB,76; SPBA,3,103; BR 1821,71; BD I, 396; CC,86; MCB,75; CLV,147v; LB,208; PCB,117; BRD,56; CR 1829,133; AR 1829,64; HFP,190; MBV,21; BCD,219; CMR,12; GC VII,10v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; fablă, fabulă BDL IV,1087r; fabulă sau poveste SIF,9; BPN I,169; bazne sau fabule BPN I,49; fabulă (basnă) MFV I,19v; HFP,intr.9; AR 1829,19; BR 1829 I,20; fabulă sau basnă BAR I,150; AsFA,I. (Cf. lat. fabula, germ. Fabel, fr. fable).
    FABULIST s. GC VII,10v; GTN 1836,92; AsFA,I; AR 1837, 143; RB,346; API,25; StDR,284; NPT,250; D 1860,87; PD,248. (<fr. fabuliste).
    FABULOS adj. Vezi Împrumut.I,p.59.Cf. şi fabuloz CLV, 147v; FD I,35; fabulos FTM,236; BD I,396; GC VII,10v; CMR,5; FTP I,20; GPE,38; CIRA,I; MF I,32v,33r; IL 1840,5,27; SMR I,88; ASI,19,74; FMIL 1844, 383; NV,173; StDR,284; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. fabulosus, fr. fabuleux).
    FACIL adj. facil EP I,60; BDJE,133; BIP,20; NV,174; LIT, 166; PD,249; facile sg. AVP,9; D 1860,368. (Cf. fr. facile, lat. facilis, it. facile).
    FACILITA vb. KFL,IX; NV,174; AGI,pf.; SMB I,225; WAM,80; RL,277; AVP,9; INB 1859,130; PD,248. (Cf. fr. faciliter, it. facilitare).
    FACILITATE s. faciritate FDB,87; facilitate BG,IX,XVIII; NV,174; WAM,70; SMB II,527; DILB I,198; GCB II,206; TCC, 17r; D 1860,417; PD,248. (Cf. lat. facilitas, fr. facilité).
    FACTOR s. Vezi Form.term.şt.,p.204. Cf. şi 1. (Comerc. „comisionar, mandatar”) factór DC III,91v; GC VII,1v; factor DC III, 95v; GIA II,6v; ROB,176; FEA,17; KPA,10; StDR,285; CA 1859, 84; BEC,XXXVI; PD,249; fáctori sau ispravnici MIU,109; factor (mijlocitor) RB,243. 2. („supraveghetor al unei tipografii sau al altei întreprinderi”) factor CL II,293,345; BR 1829 I,53; NV,174; BCD, 63; factori sau slujbaşi ROB,83. 3. („meşter, producător de instrumente muzicale”) factór GC VII,1v; PD,249. 4. („distribuitor de scrisori”) factor NV,174; SMB I,7,25; CA 1862,98; PD,249.
    FACTURĂ s. (Comerc.) factură GC VII,1v; ROI2 VI,17; VVP,151; CCB,28,100,163; NV,174; PDC,91,100; StDR,285; C, 190; BEC,171; PD,250; fatură AR 1830,220; ROB,100; BFO 1833,122; CPI,73, anexă 11; ROI2 IV,6 NPC,5,9; JDS II,442; factură, fatură PBV,502,504. (Cf. fr. facture, germ. Faktur şi Faktura, it. fattura).
    FACŢIOS adj., s. facţiozi (rebeli) AR 1837,92; facţios NV, 174; LIT,18,56,62,95; PD,250. (Cf. fr. factieux, lat. factiosus).
    FACŢIUNE s. facţii, adecă răzvrătiri MIU,379; facţii, adecă vrăjbi MIU,414; facţii sau eterii AR 1829,183; facţie (taraf) AR 1830,487; CR 1831,41; facţie (Partei) GT 1838,8; facţie (partidă) FMIL 1840,34; facţie AR 1830,499; AR 1835,109; GT 1838,2,7; FL,67,90; AMIM,60,215; FMIL 1847,70; CA 1861,38; PD,250; facţione sg. CR 1831,41; turme (factiones), facţione pl. BAR II, 190; facţie, facţiune NV,174; facţie, facciune StDR,285; facţiune LIT,9,37,51,236,369; AVP,9. (Cf. fr. faction, lat. factio, germ. Faktion şi Partei).
    FACULTATE s. Vezi Form.term.şt.,p.204. Cf. şi 1. („capacitate, însuşire, aptitudine”) puterile sufletului DMC,22; puterea cunoaşterei MPI,107; puterile cele intelectuale MPI,190; putere AOS,58; faculteturi sau înţălegeri DCI II,178; facultetu judecării DCI II,182; facultatea de a cunoaşte MPI,106,107,166; facultate AR 1830,100; GC VII,5r,10v; LOA,83; MF III,37v,38r; MN 1836, 75; CCF,70; EP I,40; PIA,1,25,33,34; HP,XXVIII; CA 1844,42; BGO 1844,357; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; facultăţi (înlesniri sufleteşti) GPE,2,cf. şi 3,8; putere sau facultate BDC,9; GTN 1836,103; putinţă seau facultate MF I,6v; MF III,77r; facultate (putinţă) HMV I,47; BG,1; facultăţi sau putinţe DFL,21; făcuire CRV,71. 2. („unitate didactică şi administrativă în învăţămîntul superior”) facultate AR 1829,142; SIC,32; RSM,8v,10r; HPA,3r; MN 1836,21; AR 1837,373; RB,373; CD,100; FMIL 1847,49,32, 183; ROB2,656; NV,174; StDR,285; facultăţi RIP I,131. 3. („consiliu de medici”) facultatea doctoricească, adunarea sau corpul doctoricesc CEF,13; facultatea sau consiliul medical AML,9; facultatea sau colegiul sanitar AML,23. (Cf. lat. facultas, fr. faculté, germ. Fakultät).
    FACULTATIV adj. ROB2,589; NV,174; BCD,14; CA 1857, 56; BEC,38,95,174,181; PD,251. (<fr. facultatif).
    FALIMENT s. (Comerc., Jur.) faliment CCI,87; GC VII,4r; CPI,251,258,anexă 11; AR 1837,308; NPC,81,82; RB,370; CCB,5, 16,49,109; CCM,46,61; BFO 1843,77; BGO 1844,71; JDS II,442; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; faliment (mofluzlic) BGV,53v. (Cf. ngr. fallimšnto, it. fallimento, germ. Falliment).
    FALIT s., adj. neguţătorii cei părăsitori, mufluji IE,97; falit CCI,88; GC VII,4r; AR 1833,4; BFO 1833,195; CPI,251,anexă 11; BFO l838,183; CCM,62; CCB,49,50; BFO 1843,77; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; failit (mofluz) CA 1855,27. (Cf. it. fallito, germ. Fallit şi fallit, fr. faillite).
    FALS adj. fals, adecă neadevărat FDB,95; fals FDB,110; GC VII,4v; AMC,6; FMIL 1844,45,192,281; HMV I,198; DFL,5,41,71; FMIL 1847,78; LMS,39; BG,135; SIM,195; BCD,73,322; StDR, 286; pe la 1850 forma era frecventă; fals (neadevărat) AsM,175; fals (rău) BG,IV; falz AsG,40,312; VL,18v,20v,51r; CA 1851,10; CA 1852,11; CA 1854,13; CA 1857,6; falz (mincinos) AR 1834, 222; falş LS,49; NRC,62; falţă ruşine RMS,99; falţă, mincinoasă, stricată AVP,9. (Cf. lat. falsus, it. falso, germ. falsch, ngr. faltso).
    FALSIFICA vb. falsifica GC VII,5r; NV,175; RMS,162; SCC II,31; CA 1854,29; CFZ,18; RL,276; C,20; JA,172; AVP,9; BEC, 36; CA 1861,16; PD,251; falsifica (plastografi) FMIL 1844,57; falzifica (plastografi) HMV II,175. (Cf. lat. falsificare, fr. falsifier).
    FALSIFICAT adj. falsificat (prefăcut) FDA,144; falsificat BEC,228; AML,71; falşificat AML,71.
    FALSIFICATOR s. HMV I,117; IV,175; RMS,167; JA,78; PD,251. (<fr. falsificateur).
    FALSIFICAŢIE s. falsificaţie GC VII,4v; FMIL 1844,52,57; MEN II,73,263; NV,175; CA 1854,XXXI; RIT,9; PD,251; falsificaţie, falsifacere StDR,286; falsificaţiune RMS,46. (Cf. fr. falsification, germ. Falsifikation).
    FALSITATE s. falsitate MF II,54r,62r; MF III,118r; MID I,3; DFL,139; CDR,I; PMC I,185; CA 1851,4; CFZ,51; SMB I,49; CA 1857,109; C,19; VMP,126; falzitate VL,18v,20r; 54r; falşitate AML,63. (Cf. lat. falsitas, it. falsità, fr. fausseté).
    FAMILIAR adj., s. famelier GCA,91; familier EGR,XXVI; CR 1829,78,224,225; CMR,65; GPE,53; MCR,83; KMP,154; APB, 30; CDCE,166; API,7; familier, familiar GC VII,4v; familiar MCB,43; FGP,143; GPE,9; LOA,77; MCR,94; GG,138; GTN 1836,106; MN 1836,31; SHI II,118; HMN,III; GRN II,83; MCL 1838,90; MCL 1839,215,249,555; VVP,151; pe la 1840 forma era frecventă; familiaricesc BPN II,266; MVS,56r; GC VII,4v; familiarnic SPT,146; BAR I,68; CTT,96. (Cf. fr. familier, lat. familiaris, germ. familiär).
    FAMILIARITATE s. familiaritate CR 1830,179,230; BR 1829 II,32; GC VII,4v; CR 1831,26; SPV,84; GPE,53; MFE,39; BAR II,15; GG,XIV; DE I,7,46; PIA,73; MID I,77; SIT,78; NV, 175; pe la 1850 forma era frecventă; familieritate CBD,37; FTP I, 92; FTP III,36; MPE,36. (Cf. fr. familiarité, lat. familiaritas, germ. familiarität).
    FAMILIARIZA vb. familiariza CV,30; SHI II,238; DFL,8, 117; SIT,ded.2,52; NV,175; LS,129; RMS,87; CA 1854,33; GM 1854,190; ATI,pf.; RL,191,398; LG,IV; PBV,502; CA 1860,72; PD,251; familiarisi HFP,281; CBD,19; MRC,71; familiarisi, familia GC VII,4v; familia MN 1836,61; familieri GPG,IV; familiarita BC,IV. (<fr. familiariser).
    FAMILIE s. Vezi Împrumut.I,p.59. Cf. şi familie TD I,53; RMB,14v; MILR,5; FLG,5; SHR,21; CP I,44; CP II,15; DAP,pf. 10,156; RA,40,93; CB 1818,46; FTM,68; LC,70; GAB,31,36,98; MPI,39; AOS,65; pe la 1820 forma era frecventă; familia (adecă cei din casă) HGT,47; familia (casnicii) UT,1; famelie IEI,2r,76r; NIU,64v,112v,122v,180r;AZ,6r,15v,50r; APC,77v; CP I,214; CP II,12,32; NID II,149r; DAP,21,141; SIU,11v,13r,18v,46v; BDL IV, 1087v; IRV,17r; MFV II,140r; POC,31r; TPE,9v; CSM,114,246; MVS,30v; SIC,29; pe la 1830 forma apare sporadic; familíe DCC, 2; RPV,1. (Cf. lat. familia, ngr. fam…lia şi fameli£, fr. famille, germ. Familie).
    FANARIOT s., adj. PVV,1r,7v; LPT,pf.; TSVM,XIV; AR 1829,230; AIR III,127; EP I,42; MID I,11,115; FMIL 1847,88; NPT,319; SPB,263, 268; CA 1861,132. (Cf. ngr. fanarièthj, fr. fanariote).
    FANARIOTIC adj. fanarioticesc PP,V; fanariotic BPA,70; MID I,118.
    FANATIC adj., s. fanaticesc CLV,146v; POC,37v; FD I,116; fanatic CLV,146v; AR 1829,130; VSC,16; VFE,3; FEA,11; CIRA, 181; MN 1836,37; AR 1837,110,291; APP I,27; SHI II,161,176; HMN,IV; RB,328; VVP,151; FMIL 1840,27; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. fanatikÒj, fr. fanatique, lat. fanaticus).
    FANATISM s. fanatismos DC II,41r; ieşire din minte sau fanatismós AOS,66; fanatism MIU,120; BDT,114v; GSP I,195; MPI,112; MCB,45; PIF,10v; CR 1829,224; AR 1829,99,204; CR 1830,349; GC VII,4v; VFE,f.t.,45; FTP I,4; GPE,2; CIRA,113; ECS,26; MN 1836,12; pe la 1835 forma era frecventă; fanatizm CLV,146v; VMG,352; AR 1834,211; APP I,70; CA 1855,131; fănătism RIP I,153. (Cf. ngr. fanatismÒj, fr. fanatisme, germ. Fanatismus).
    FANFARĂ s. (Muz.) fanfar NV,175; PD,253; fanfară HBN, 74; SIT,138; BPB,114; StDR,237; RL,424; CMI,14,90; DILB III, 217; ASLI,363; BBR,30. (<fr. fanfare).
    FANFARON s. CR 1830,4; AR 1830,94; GC VII,4v; AsP, 141; MSR,67; DE I,316; API,34; SCMI,106; SIT,244; NV,176; StDR,287; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. fanfaron).
    FANFARONADĂ s. VFD,85; API,60; SCMI,IX,124; SIT,96; NV,176; StDR,287; SCC I,297; SMB I,36; CA 1854,136; RL,390; SPB,172; PBV,503; PD,253. (<fr. fanfaronnade).
    FANTASMAGORIC adj. fantasmagoríc, fantasmagoricesc GC VII,4v; fantasmagoric VFD,5; DIB,615; PIC,66; PD,254. (<fr. fantasmagorique).
    FANTASMAGORIE s. AR 1830,115; GC VII,4v; FMIL 1847, 93; CA 1848,51; NV,176; StFE,95; PLB,27; RL,19,416; LIT,49; CA 1857,31,61; NPT,49; ASLI,135; PD,253. (fr. fantasmagorie).
    FANTASMĂ s. fantazmă GIA II,33v; CA 1858,75; nălucire (fandasma) IRV,148r; fandasmă SHI II,69; fantasme (nălucituri) MFV I,51v; fántasmă, fántomă GC VII,4v; fantasmă MF II,82r; FL,43; CDCE,130; MEN I,104,165; AF,38,81; BPB,5,17; GLC, XXVII; NV,176; PLB,27; BCP,12,111; ADL,44,225; AsPR,27; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; fantasmă, fantomă PD,254. (Cf. ngr. f£ntasma, fr. phantasme şi fantasme, lat. phantasma şi fantasma, germ. Phantasma). Vezi şi FANTOMĂ.
    FANTAST s., adj. fantast CIRA,141; EOI,216; HMV I,5,23, 89; SIM,226; StDR,287; CA 1862,4; fantasc VVP,151; BP,V; NV, 176; SCC I,244; SCC II,127; DILB I,198; fantast, fantasc PD,254. (Cf. ngr. fantast»j, germ. Phantast, fr. fantasque).
    FANTASTIC adj. fandasticesc BGV,17r; fantasticesc SPBA, 8; CLV,10r,147r; fantasticos RDS,62v; fantastíc GC VII,4v; fantastic VMG,183,337; CR 1830,400; VFE,45; AsP,77; FL,51; MCL 1838,1; VVP,151; MCL 1839,433; CDCE,123; RCM,76; FMIL 1844,88; MEN I,243; HMV I,193; MID I,190; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. ngr. fantastikÒj, fr. fantastique, lat. phantasticus, germ. phantastisch).
    FANTEZIE s. Vezi Împrumut.I,p.59-60. Cf. şi fandazie IEI, 35v; fandasíe AOS,19; MRP,pf.; CBuc 1823,124; CDP,161; POC, 18v; POS,121,160; părere (fandasíe) FC,27r,33r,63v; fandasíe (nălucire) MMP,116,353; fandasie AZ,5v; AAS,31r; MD I,34v; KUP,39r,49v; PVV,6r; EGRM,28v; MCB,156,166; MGD,6r; POS, 121; CMR,88; MRC,96; AR 1830,98; SPV,130,160; CE,109; BFI, 12; ZEV,73,80; EOI,XXXV,61; AR 1844,10; fantazíe MIA,18; TF,294,387; fantázie AsP,19; făntazie OCE,37; RIP I,123; fantazie GMSP,17; VPP,168; MFV I,26r,34r; CLV,45v,147r; PAGR,14; AR 1829,36; VA,223; VD,119; CIRA,143; MF II,72r; MBG,3; AR 1837,272 bis; APP I,15; FD I,8,82; KMP,52; FL,8,13; RB,264; RNA,4; VFB,5,3,47; forma era frecventă pînă la 1860; fantazie sau imaginaţie StIN,65; fantásie ME,200; BDL IV,1088r; SPBA, 103; fantasíe AOS,56,95,112; MPI,112,113; LB,211; VMG,62, 279,370; DCN,34,123; PIF,6v; HFP,38,74,134,163; GC VII,6r; fantasie ECG,42r,43v; CTD II,178; LVH,27r; FGS,55r; IFA,103r; FTM,111; NZ,32r,33v; IRV,23r; TSVM,51; TVM,13; EGR, XXXIII; CBD,85; VA,162; BDC,166; TCM,22; VSC,84; FTP I, 236; FTP III,20; GPE,45; această formă, frecventă pînă la 1860, poate fi în majoritatea cazurilor doar grafie; fantasie (închipuire) FL,65; fantezie MBE,38; MAE,20; MBG,73; RL,103; fantesie AR 1837,133. (Cf. ngr. fantas…a, lat. phantasia, it. fantasia, germ. Phantasie, fr. fantaisie).
    FANTOMĂ s. fantom, fantomă SPBA,103; fantom RNA,5; AsL,74; HBN,25,96; StDR,286; CA 1852,37; CA 1853,11; PBV, 503; NPT,48; CA 1860,113; fantomĭ SPBA,1,62; AsP,29; fantomuri HBN,11,18,104; fandomă FEA,102; fandome MCL 1839, 239; fantomă GC VII,5r; SPV,133; BM,74; VAA,54; KMP,145; HAN,79; APB,33; API,12,93; ASI,6; GLC,XXXVIII; LIT,88,333; AVP,9; CA 1857,63; fantome GPE,3; CIRA,88; VAA,28; ECS,81; AS,40; MCL 1839,361; FMIL 1840,249; RCM,181; LMS,36; SIT, 262; BMN I,106; SCC II,314; CA 1854,15; LIT,240; CA 1858, 122; fantome sau vedenii CIRA,173; fantoame (stahii) AR 1834, 69; fantoame LIT,56; CA 1861,146. (<fr. fantôme). Vezi şi FANTASMĂ.
    FARSĂ s. farţă GC VII,7r; PD,supl.IX; farsă KSN,f.t.; LS, 76; StDR,287; RL,425; NPT,218,219. (<fr. farce).
    FATAL adj. fatal CV,30,33; FDB,34,81,124; SPBA,1,107; CR 1830,24; GC VII,7r; VFE,27; TAA,18; FEA,91; BM,19,35,53; VAA,34,37,62; YNM,111; GG,233; AIR I,93; GTN 1836,47; AsP, 29,93; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; fatalic SHI II,107. (Cf. lat. fatalis, fr. fatal, germ. fatal).
    FATALISM s. fatalism GC VII,7r; VVP,152; VM,152; DFL, 63; NV,177; CA 1852,22; PBV,504; CA 1860,73; PD,256; fatalism (preursire) PMC I,117. (Cf. fr. fatalisme, germ. Fatalismus).
    FATALIST adj., s. fatalist GC VII,7r; VVP,152; FMIL 1844, 314; GLC,XXVIII; NV,177; StDR,287; CA 1852,22; SMB II,391; Z 1856,nr.1,3; PBV,504; PD,256; fatalistic DFL,63. (Cf. fr. fataliste, germ. fatalistisch).
    FATALITATE s. fatalitate GC VII,7r; VFE,45; GTN 1836, 56; AV,pf.; SHI II,244; DAH,99; MCL 1839,392; SMR I,4; SCMI, XI; RCM,35; MV,149; AR 1844,14; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; fatalita RL,28,52. (Cf. fr. fatalité, it. fatalità).
    FAŢADĂ s. (Arhit.) faţadă AR 1829,41; GC VII,10v; AR 1837,192,193,268; RB,nr.26,2; RIP I,207; CD,19; BGO 1844,76; ROB2,567; SIT,251; NV,177; StDR,287; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; făţadă FGP,155; GTN 1836,33; VDA,21; faţată LMG, 37. (Cf. fr. façade, it. facciata, după faţă).
    FAVOARE s. favore VIO I,62r; favor SIU,64r; SPBA,84; AsV,8v; POC,19r; RDS,55r; RBV,9v; MTF,2v; AR 1829,9,88; CR 1830,430; AR 1830,55,89; CBD,18; CMR,19; VSC,66; GC VII,1v; CR 1831,29; MFE,27; SIC,69; BFI,ded.; CRV,129; GG,II,6; forma era frecventă pînă la 1860; favor (părtinire) FL,67; în favorul [...] NZ,40r; IRV,13r,40r; PCB,125; RDS,51r; CR 1829,20; AR 1829,7; MALP,58; AR 1830,43; MRC,45; FTP III,96; CIRA,14; BFO 1833,36; MF I,219v,220r; AV,51; MN 1836,86; în fávorul [...] CR 1829,261; în favorul (folosul) [...] LOA,49; spre favorul [...] MRC 66; CE,45; HMV I,138; favoare MID I,73; PS,5; AF,125; BIP,262; NV,177; PCI,145; LS,11,15,63; CA 1854,XLIII; DILB I,199; DCB IV,65,258; PD,257; în favoarea [...] BCD,66,71,133; CFZ,18,72; Z 1856,nr.3,3; RAM,6; INB 1859,170; BEC,39,92; favor, favoare StDR,284; PBV,502. (Cf. fr. faveur, lat. favor, it. favore).
    FAVORABIL adj. părtinitor FTM,106; favoritor CIF,1; CR 1829,141; AR 1830,22; SIC,75; CIRA,17; SHI I,40; SHI II,53,60, 109; NAP,2; SMA,12; MSP,2; AMIM,X,19; PS,49; VH,30; CA 1851,7,51; TR 1854,2,72; RL,265,295; favoritor (priincios) AR 1829,66; favoretor, favorător VL,79v, 80r; favorisitor BIF,7; AsFA,X; MSP,21; favoros MF I,74r; favorelnic TIV,176; favorabl CBD,85; MRC,96; R 1857,nr.29,1; favorabil GC VII,1v; CRV,128; GTN 1836,37; MGP,84; MP,III; BGO 1840,308; HMV I,50; MID I,74; BDJE,96; SIT,99,233,277; BIP,28; NV,177; CA 1850,34,41,47; StDR,284; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. favorable, lat. favorabilis). 
    FAVORIT,-Ă Vezi Împrumut.I,p.60. Cf. şi 1. adj., s. („iubit, adorat; preferat, obişnuit”) favorit MAI,58v; NID I,32v,45v,83v, 86r; NID II,172v,181v; TF,405; JNA,21,125; BDL IV,l087r; SIU, 64r,64v; GAB,130,145; PCB,111; AR 1829,9,28,70; CR 1830,345; AR 1830,26 bis; GC VII,1v; FTP III,40; BFI,34,35; CRV,91; BM, 23; AIR I,115; MN 1836,2; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; favorit (părtinit) FTM,68; favorit (iubit) AR 1834,55. 2. s., mai ales la pl. („păr lung lăsat pe ambele părţi ale obrazului”) favorite AR 1830,23; GC VII,1v; MDP,43; BGO 1840,13; SIT,3; BC,14; favorită BC,15; PBV,502; favoriţi SIM,128; CA 1855,74; NPT,65, 286. (Cf. fr. favori, favorite, germ. Favorit).
    FAVORIZA vb. favorizi CV,1; favori TF,297; CIRA,18; GG, 138; SHI II,197; MSP,2; FBE,109v; AMIM,42; FDA,77; favori (prii) AR 1829,48; favorisi SIU,36v; POC,20r; AR 1830,16,373; CR 1830,377; MRC,30; AR 1832,120; CIRA,41; RSM,30v; MN 1836,61; SR,8; RB,nr.10,1; IL 1840,30; DFI II,44; FDA,32,78; RL, 277; favoriza, favorisi, favora GC VII,1v; favora SCMI,23; CA 1850,48; LS,68; CA 1851,55,91; CA 1852,26,38,94; SSC,IX; CA 1854,88; CA 1855,80,154; BIN,151; PBV,502; CA 1858,15; CA 1859,26; favoriza MN 1836,78; RB,384; MPM,IV; MID I,116; DFL,144, 176; BIP,15,55; NV,178; BCD,216; BEC,XXXIII, XXXV,91; PD,257. (Cf. fr. favoriser, germ. favorisieren, it. favorire, lat. favorare).
    FAVORIZANT adj. AIR I,41,75,106; RB,206. (<fr. favorisant).
    FAVORIZARE s. favorisire CR 1831,29; RB,334; HMV I, 193; favorezare VL,30v; favorare PBV,502.
    FEBLEŢE s. febleţă VAA,51; febleţă sau deboleţă, după talienie MMP,376; neputinţele, febleţele sau deboleţele MMP,381, cf. şi 198,252; deboleţă BDJE,71,80; febleţe AF,52; SIT,139; PCI, 168; CEF,79. (Cf. fr. faiblesse, it. debolezza).
    FEDERAL adj. GC VII,21v; AR 1831,240; AR 1837,160; AR 1838,351; VVP,152; CA 1844,22; NV,178; StDR,288; Z 1856, nr. 3,3; T 1856,nr.1,3; C,95; PBV,505; CA 1862,35; PD,258. (<fr. fédéral).
    FEDERATIV adj. AR 1830,369; GG,139; VVP,152; NV,178; GPG2,27; StDR,288; GCB II,207; PBV,506; PD,258. (<fr. fédératif).
    FEDERAŢIE s. legătură BPN II,199; federaţie sau legătură AR 1830,362; federaţie GC VII,21v; SHI II,175; VVP,152; NV, 178; PBV,506; PD,258; federaţiune GCB II,207. (Cf. lat. foederatio, fr. fédération).
    FELICITA vb. Vezi Împrumut.I,p.64. Cf. şi heretisi FC,50v; FGS 9r; KUP,8r,19r,39v; GAB,119,124,153; SG,125; NZ,45r; CSM,135,136; MGD,3v; RDS,56v,66r; AR 1830,227; GC VII,95r; AR 1834,241; KUB,26; MBG,15; RB,374; VVP,158; VFD,80; DFI II,19; AOD,1; PBV,527; hiretisi KUP,13r; felicita GC VII, 19r; DFL,62,66; BDJE,28; SIT,236; BIP,12; NV,179; CA 1851,33; StDR,288; SCC I,132,175; GM 1854,305; CFZ,140,174; RL,101, 416; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; fericita RB,314; felicita, fericita PBV,506,507. (Cf. ngr. cairet…zw şi cairetî, fr. féliciter, lat. felicitare).
    FELICITARE s. heretisire HET II,26r; MAB,78r; MII,67; GCA,69; CRac,126; AR 1829,34,89; VVP,153; heritisire DIP,9r; NID II,94r; heretesire AR 1837,114; heretiseală FC,50v; heretizmós DC II,233r; NZ,52v; AR 1829,66; AR 1830,129; AR 1837, 309; heritizmos BFO 1833,177; AR 1839,169; heretezmos BFO 1833,194; heretismós CSM,145; AR l829,13; CR 1831,25; hiritismos AR 1829,17; heritismos VFD,64; fericitare CV,36; NC,12; felicitare GRR,252; C,10; PBV,506. (Cf. felicita şi heretisi, ngr. cairetismÒj).
    FEMININ adj. Vezi Form.term.şt.,p.205. Cf. şi 1. (Gram.) [gen] fămeiesc EBG,30r,31r; VOG,23; TGR,8; MIR,318; CSM, 335; GCG,11; AGI,21; femeiesc MGR,4r,10r; SPP,12; GRA,34v, 46v; TTE,1v; ME,188; BTG,5v; BDL I,191v; SG,7; DGR,43; EGRM,1v; PCB,128; EGR,11,97; FGP,18; VG,37; GR,4; ECS,48; GRN I,25,40; HGL,6; CGF,16; BG,10; MGP,5; IGR,14; fimeiesc MG II,33; GMR,30v; femeiesc sau femen DGR,34; femeiesc sau feminin CGR,37; feminin IO,30; SGR I,32; EP II,4,7; CDR,2; CGR,41; GR12,23; feminin sau fimeiesc PGRL I,24 ; feminin (femeiesc) GR12,7; feminin sau femeniesc CCG,6; feminen CDP, 217; femenin (femeiesc) SGR I,25; femeiesc (femenin) GRA2,2r; femenin SGR I,32; PGR,9; CGR,41. 2. („de femeie, privitor la femeie, specific femeilor”) flori [...] muieruşe HPP,33; floare femenă (flos femineus) MIN,140; [rimă] femenină SGR III,40; figură feminină AF,114; bărbie feminină (femeiască) CEF,144; cap feminin BC,20; feminin NV,178; StDR,288; PD,259. (Cf. lat. femininus şi femineus, fr. féminin).
    FEMINITATE s. femeiciune RB,328; femeitate FMIL 1844, 210. (Cf. fr. féminité).
    FERM adj. ferm CDCE,IV; LS,149; SCC I,138,203; SMB I, 50,100; RL,235; DILB IV,119; GCB II,207; firm DFL,55,70; KFL,VI; NV,180; PD,265. (Cf. fr. ferme, lat. firmus).
    FERMITATE s. fermitate SCC I,204; CFZ,35; RL,157; Z 1856,nr.10,1,nr.15,4; SPB,112; VMP,270; firmitate NV,180; PD, 265. (Cf. fr. fermeté, lat. firmitas).
    FEROCE adj. cele mai feroce fiare IO,84; feroce NV,179; ICI,45; LIT,36,88,346; BIN,328; BCI,94; PD,260; dobitoace feroace PCI,41,70. (Cf. fr. féroce, lat. ferox).
    FEROCITATE s. feritate SIN,53; MID I,74; ferocitate BDJE,122; NV,179; BCB,41; LIT,100,361; GCB II,207; PD,260. (Cf. lat. ferocitas, fr. férocité).
    FESTĂ s. („glumă; păcăleală”) GC VII,21r; MVS,21r,24v; MPG,50; MDP,9,29; MCL 1839,297; KPA,69; AFH,14,49; StDR, 288; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<it. festa).
    FEUDAL adj., s. feudal NID II,127v; GC VII,16v; SHI II, 204,207,239; FMIL 1840,199; RIP I,74; IVA,3; MEN,7,25; KDP, 37; GCB II,207; PBV,508; CA 1858,88; DCB IV,62; BEC,XLIII; PD,261; feodal CIRA,2; MPE,III; SHI I,11; FMIL 1840,199; Prop, 204; BPA,41; MEN II,174; ASI,12; SIT,31; StDR,283; KOS, XXIV; SCC II,7; RL,338; BCI,30; CA 1861,74; BEC,XLIII; oblăduirea feodicească PIU III,153; feudatór GC VII,16v; R 1857, nr. 13,3; feudar SHI II,131. (Cf. germ. feudal, it. feudale, fr. féodal şi féudataire).
    FEUDALISM s. feodalism MN 1836,71; feudalism FMIL 1847,161; RL,232; NV,179; PBV,508; PD,261. (Cf. fr. féodalisme, germ. Feudalismus, it. feudalismo).
    FEUDALITATE s. feudalitate GC VII,16v; DL,17; NV,179; NPT,115; GCB II,207; PBV,508; CA 1861,73; PD,261; feodalitate GTN 1836,62; AR 1837,216; SMR I,13; RL,337; C,4; R 1857,nr. 20,3; BCI,29; feodalie CIRA,XIII. (Cf. germ. Feudalität, it. feudalità, fr. féodalité).
    FEUDĂ s. féud PIU III,152,155; SHI II,132,197,220,222; AMIM,219; PBV,508; féud, féod, féudă GC VII,16v; feudă RB, 270; StDR,288; RL,234; GCB II,207; PD,261; feod (fief) CA 1853, 87. (Cf. ngr. feoàdon, it. feudo, lat. feudum).
    FICTIV adj. DFL,46,48,190; NV,180; CLR,V; RL,316; BEC, 52; PD, 262. (Cf. fr. fictif, germ. fiktiv).
    FICŢIUNE s. ficţie SHI I,38; BP,XIV; SCC II,374; CFZ,44; RL,382; PD,262; ficţie (închipuire) SCC I,III; ficţie, ficţiune NV,180; ficţiune SIT,242; GRR,247; PFM,298; INB 1859,158; ficsiune SIT,193; DILB IV,199. (Cf. fr. fiction, lat. fictio).
    FIDEL adj. fidele sg.f. CV,28; fidel FMIL 1847,144; AF,34; SIT,329; SIM,128; BCD,7; PCI,52,69,110,175; LS,102; AAR,20; RL,155; fidelă (credincioasă) CEF,73; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; fedel D 1860,97. (Cf. fr. fidéle, lat. fidelis).
    FIDELITATE s. fidelitatea sau credincioşia MIU,336; fidelitate SIT,104,155; LS,33,96,99; SCC II,3,347,374; SMB I,67; DIB, 361; LIT,126,176,216; BIN,263; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; fedelitate AVP,9. (Cf. fr. fidélité, lat. fidelitas).
    FILANTROP s. iubitor de omenire PCC,11; iubitor de om CR 1829, 62; filantrop sau iubitor de oameni CIRA,48; filántrop GC VII,32r; filantrop MN 1836,32; VVP,153; PIA,31; FMIL 1847, 93; VH,78; SCC II,213; SMB I,252; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. fil£nqrwpoj, fr. philanthrope).
    FILANTROPIC adj. filantropíc GC VII,32r; filantropic CR 1829,116; AR 1829,7,37,130; CR 1830,157; AR 1830,163,139; SPV,64; TAA,35; CIRA,6; AR 1834,208; MN 1836,32; AR 1837, 66; RB,nr.31,2,235; VVP,153; pe la 1840 forma era frecventă; filantropicesc ROI2 III,136; BFO 1843,30; PBV,510. (Cf. fr. philanthropique, ngr. filanqrwpikÒj).
    FILANTROPIE s. iubire de oameni LO,5; iubire de omenire MN 1836,12; omiubire GG,211; Univ 1845,7; filantropie (iubire de oameni) HFP,166; HMV II,227; filantropie FNC,42v; GC VII,32r; CIRA,308; AR 1835,85; AR 1837,46,206; PIA,23; MEN II,86,148,191; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. philanthropie, ngr. filanqrwp…a).
    FILIAL adj. filialnic DOA,30; filialnicesc CML,2; dragoste fiiască GAB,171; filial IMC,1; GC VII,29v; FMIL 1847,192; AF, 5; NV,180; PCI,54; LS,139; StDR,289; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. filialis, fr. filial).
    FILOLOG s. filólog VMG,49,51; filolog, filologist GC VII, 32r; filolog AR 1830,47; BDC,32; FL,45; PDT,ded.; FMIL 1844, 209,241; CGR,XI,6; BG,VII,XXVIII,98; CDR,20,69; StDR,289; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; filologist VVP,153. (Cf. gr. filÒlogoj, fr. philologue, lat. philologus, germ. Philolog).
    FILOLOGIC adj. filologhicos EBG,36r; filologhicesc AOS, 113; HFP,155; filologicesc GC VII,32r; PBV,511; filologhic MIR, 176; AR 1829,187,196; HFP,141; SGR I,V; RSM,3v; AR 1837,97; FL,64; AR 1840,20; BG,III; filologic VVP,153; FMIL 1844,241; FMIL 1847,170; CGR,XI; ADL,244; PBV,511; PD,263. (Cf. gr. filologikÒj, fr. philologique, germ. philologisch).
    FILOLOGIE s. filológhie EBG,13v; filologhie DO,13,69; SPBA,93; DGR,20; PIU II,42; PIU IV,86; SGR I,f.t.; SGR II,f.t.; RSM,9v; MF I,27v,28r; BG,XXVIII; RL,349; cuvîntătorie, filologhie MG I,186; filologie GC VII,32r; VVP,153; FMIL 1840,254; AsMH,1; StDR,289; PBV,511; R 1853,194; PD,263; cuvîntologie RL,349. (Cf. gr. filolÒgia, lat. philologia, fr. philologie).
    FILOMELĂ s. filomelă sau privighetoare SV,10; filomelă SIN,81; GC VII,32r; VPA,19; BM,58; AsP,78; API,82,153; FMIL 1847,140; BPB,2; SIM,57; PCI,120; BCP,41; CMI,23; SAI,14,39, 58; APS,103; PD,263; filomele sg. AsV,2r; filomilă FEA,91,115; YNM,32; MPE,44; ROM,222; FMIL 1844,320; LMS,ded.; AF,25, 39; AAR,12,37,59; ICI,60; RL,79.(Cf. lat. philomela, fr. philomèle, germ. Philomele, it. filomela, ngr. filom»lh).
    FINAL,-Ă 1. adj. (Gram.) final, finală BTG 79v; SGR I,7,22, 72; GRN II,99; HGL,85,120; CGR,125,236; BG,33,132; IGR,7,11, 182; MGP,49; vocalea finale CCG,19; propoziţie posteră sau finală (sfîrşitoare) GRN II,72; vocalea terminatoare, fîrşitoare BTG, 15v; prepoziţii [...] de gînd sau scopos GR,77; prepoziţii de scop PGR,66; [conjuncţii] arătătoare de sfîrşit sau scopos GRN I,188; [conjuncţii] ţintitive sau năzuitive IGR,124; (sens general) final, finală CCF,76; DFL,178; NV,180; FDA,20; StDR,290; SAP,93; SCC II,59,319; GM 1854,80; RL,271; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. s. (Sens general) final SGR I,14,23,36; AsM,54; EP II,32; PGRL I,22,36; PGR,9; CGR,41,105; BG,4,41; MGP,5,40; IGR,11, 191; BMN II,180; RL,37; finală EP II,86; MGP,6; StDR,290; finaluri SGR III,3; CGF,50; PGRL I,24; PGR,17; GRR,205; finale KPA,75; EP I,57; CGR,42,70; CEF,168; LMG,88. (Cf. lat. finalis, germ. final şi Finale, fr. final şi finale, it. finale).
    FINANCIAR adj., s. finanţialicesc CML,3; finanţialnic MIA,8, finanţial CMB,1; GC VII,32r; MN 1836,45; RB,nr.5,3, 281,283,307,320; GT 1838,16; SMR I,26; CD,60; ROB2,620,664; CPO,116; SSC,141; CA 1853,104; C,13; R 1857, nr.31,3; PBV, 511; JA,80,174; CA 1861,14; finanţiar IVA,22; RL,266,346; Z 1856,nr.7,1,nr.27,4; R 1857,nr.23,1; D 1860,91; PD,265; financiar DCB IV,42; D 1859,164; RF,3,4; finansier DRB,155; finănţesc RIP I,61. (Cf. germ. finanziell, fr. financier, it. finanziario).
    FINANŢĂ s. finanţiile, adecă veniturile MIU,152, cf. şi 255, 344; finanţie TAI,15; RA,22; BFO 1833,199; LOA,107; AsM,159; AR 1837,80,217 bis; AR 1838,159; IL 1840,47; CA 1851,IX; finanţii pl. CAB,3; AR 1837,38; administraţia finanţii MIU,XV; finanţă CR 1830,323; AR 1830,554; ROB,19; LOA,65; RB,150; FL,64; VVP,153; MEN II,196; ROB2,580,581,621; NV,180; PDC, 93; BCI,155; PBV,511; PD,264; finanţ AR 1829,63,116,170,261; AR 1830,38,209; BFO 1833,179; SR,13,18; AR 1837,87; AR 1844,10; JA,186; finanţe pl. CAB,4; NZ,69r; CR 1829,3,24,95, 131,254; AR 1829,116,119; CR 1830,10,101,369,371; ROB,18,19, 45,78,100; CIRA,286; GG,140; AIR I,129; FD I,27; SHI II,159; RB,nr.1,3,nr.3,2,3,nr.12,3; BGO 1840,332; pe la 1840 forma era frecventă; finanţuri BPN II,327; CIRA,283; BFO 1833,48; finansie ROI2 IV,2; CA 1851,IX; finansă ROI,18; finans BFI,ded.; ROI2 II,7;IV,5; BFO 1843,23; CA 1851,V; finanse pl. ROI2 III, 60,IV,1,5; finansuri ROI2 IV,5; SMR I,27; finance RF,4,5,10,26; finançe RF,25,37. (Cf. germ. Finanz, fr. finance, it. finanza).
    FINEŢE s. finiţă VSN,9r,18v; tu eşti plină de feneţe MRP,28; fineţă GC VII,32r; MFE,41; CIRA,XIII,99; MCR,94; DE I,V,12, 316; HMV I,63; FMIL 1847,131; SIT,44,274; NV,130; forma era frecventă pînă la 1860; fineţe GPE,2; MCR,86; SIT,11; DIB,252; CEF,138; DCB IV,69; APS,11; fineţe pl. MCB,97; SIT,100; ASLI, 239; CDCE,229; fineţii pl. MRC,129; finese (şiritlicuri) IL 1840, 47; finese, agerime amăgitoare StDR,290; finătate HMV II,232; FMIL 1847,116; SCC I,160. (Cf. fr. finesse, germ. Finesse, it. finezza).
    FINI vb. SGR III,2,14,44; PGRL I,39; DFL,12,50; BDJE,79; BG,21; GRR,93,202; ICI,14,56; CCG,42; DILB I,199; T 1856,nr.1, 3; CA 1857,52; GCB II,207; DCB VI,55; CEG,4; BEC,XII; AML, 78; PD,265. (Cf. fr. finir, lat. finire, it. finire).
    FINIT adj., s. finit SGR I,11; PGRL I,18; DFL,10,15,184,213; AF,112; CDR,III,95; GRR,78,163; BMN I,110; CA 1854,10; ICI, 127; IM,52; Z 1856,nr.1,4; LMG,I; BCI,194; AVP,9; D 1858,7; DCB IV,33; CA 1859,31,45; BEC,XII,XIIV,31; loc.adv. în finit AsM2,174; GRR,4; CA 1854,XXVII; Z 1856,nr.1,3,nr.17,3; SPB, 145. (Cf. fr. fini, lat. finitus, it. finito).
    FISC s. Vezi Împrumut.I.,p.131. Cf. şi fişcuş RDN,3; DSM2, 54; SHR,33; RSL,8; RPL,16; fişcus DSM,49; CL I,37,44; CL II, 348; CL III,45; AAM,71; BAR II,61; fişc MIM,6; FMIL 1840,349; fiscus DAP,164; BD I,420; fisc DOA,27; DAP,34; IRV,126v; LB, 85; GAT,73; AR 1830,53; SRM,13; MEN II,196; BCD,265; StDR, 290; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. fiscus, germ. Fiskus, fr. fisc, it. fisco).
    FISCAL1 s. (Fin., Jur.) fişcal ESI,119; BAR I,223; CTT,264; FMIL 1844,148; fiscal GIA II,6r,25v; TAI,27; FD I,45; StDR,290. (<germ. Fiskal).
    FISCAL2 adj. fişcuşesc RRI,1; AIC,7; CMS,4; MIB,74; RPL, 16; OTV,2; UT,17; MIM,6,25; BD II,254; fişcaliş ESI,119; fişcalicesc MIM,50; PDT,44; fiscalis BD I,420; fiscal GC VII,32v; AR 1834,128; SD 1855,1; DILB 1,199; BEC,14; fişcal FMIL 1840, 347. (Cf. lat. fiscalis, germ. fiskalisch, fr. fiscal).
    FIX adj. Vezi Form.term.şt.,p.207. Cf. şi [stele] nemişcate (aplaní) FC,7v,26v,46r; aplaní (nemişcate) FC,46r; stele statornice PCB,15; stele nemişcătoare AR 1830,158; fix IO,30,73; SIN, 25; AR 1830,139; GC VII,35r; SIC,76; AR 1837,94,239; RBT I,22, 23; FGE,6; CA 1844,33; BP,213; SIT,220; BCD,159; PCI,139; pe la 1850 forma era frecventă; înfipt ZEV,105; fipt FMIL 1847,7; PBV,510; fis PD,265. (Cf. ngr. ¢plan»j, lat. fixus, fr. fixe).
    FIXA vb. fixa GPG,II; FMIL 1844,63; MEN II,73,250; FMIL 1847,65; SIT,39,40; CGR,XIV; BCD,22,215,247; StDR,289; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; fixarisi (statornici) FDA,99; fipsa CV, 34; BDJE,26; VMP,36,92; fisa DFL,24,42,119,200; CEF,111; GCB II,207; PD,265. (Cf. fr. fixer, it. fissare).
    FLATA vb. colachefsi DC II,218r; RN,108r; colachevsi DC IV,25v; să colachepsească (lingăreze) BPN II,228; flata AF,47; SIT,45; DIB,8; Z 1856,nr.50,4; T 1856,nr.1,4; CA 1857,24; PD, 267. (Cf. ngr. kolakeÚw, fr. flatter). 
    FLOTĂ s. (Mar.) Vezi Împrumut.I,p.61. Cf. şi stol MTT,211r, 241r; GN,280r,232r; PIU I,235,241,265; PIU III,161,193,222; flotă IEI,20v,21r,32r; NIU,37r,95r,194v,249v; AZ,78r; NID I,45r; NID II,77v; RA,65; GSP II,121; SIU,69v,70r,74v; BPN I,68,74,109; NZ,55r; IRV,155r,155v; BD I,424; TSVM,10; VMG,301; PIU III, 197; PIU IV,25,110; spre 1830 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. stÒloj, germ. Flotte, fr. flotte, it. flotta).
    FLOTILĂ s. (Mar.) flotilă (un mic număr de vase) CR 1829, 33; flotilă CR 1829,10,29; AR 1829,53; CR 1830,389; GC VII, 67v; AR 1832,143; CIRA,195; GG,143; AR 1837,179; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (<fr. flottille).
    FOILETON s. (Lit.) feileton AR 1838,30; AR 1839,1; PSE, 144; foileton AR 1849,341; TR 1855,3; TR 1856,nr.1,1; C,17; NPT,63; PD,268; foiţă (feuilleton) R 1857,nr. 2,2. (<fr. feuilleton).
    FONDATOR s. fundátor DOB,4,5; fundatór DOB,5; GC VII,48v; fundator MDWS,438; CL II,126; BD I,449; BDC,VIII, XIV; MN 1836,31; AR 1837,196; SHI I,12; SHI II,214; AsL,67; FMIL 1844,25,41,274,390; HMV I,102; DFL,210; IFM,5; FMIL 1847,88; GLC,105; NV,183; StDR,294; forma era frecventă pînă la 1860; fundător CA 1855,56; fondator BM,11; ELS,8; MN 1836, 8; AS,ded.; TIV,153; AR 1837,192; MEN I,222,258; MID I,146; AsE,4; FMIL 1847,83; ROB2,653; AF,184; GRR,230; CA 1854, 59; LIT,341; D 1860,237; CA 1861,26. (Cf. lat. fundator, fr. fondateur).
    FORMA vb. Vezi Form.term.şt.,p.209, şi Împrumut.I,p.61. Cf. şi formui BDT,79r; SPBA,3,56,103; GC VII,40r; CIRA,381; formului NIU,23v; formălui MIM,14,34,36; MFV I,33r,55r; CLV, 26r,131v,134r,141r; DLG,106; CPI,anexă 1; DTN,4; BGO 1840, 60; BFO 1843,55; BGO 1844,307; ROB2,592; BEC,2; formarisi AOS,75,83; AR 1830,25; BFO 1833,62,199; RSM,6r,22r; ROI2 IV,10; formalisi GIC,192; CIF,7; POS,27; EOI,212; formi SGM, 107; DF I,15v; forma IO,37; BDT,2v; BTG,12r,57v,71r; BDL IV, 1099v; DO,12; VMG,65; PCB,31,34,127; HFP, intr.9,201,359; CR 1829,4; MO,2; AR 1830,223; FGP,11,77,139; BDC,X,59,225; GR 1831,20; FTP II,21; FTP IV,82; SPV,49,130,136; TAA,8; pe la 1830 forma era frecventă; înforma EGRM,36v; EGR,95; AR 1829,124,138,253; BR 1829 I,43; AR 1830,107,183; GC VII,40r; SGR I,IX,12,37,82; SHI,XXI; IL 1840,26; CGF,15,87; PGRL I,76; FBE,65r; PIA,19; CA 1844,43; AsE,11; PGR,85; AMIM,IX; LMS,21; CA 1843,34,41; CA 1851,23; CA 1852,7; GRR,18; CA 1853,XXII; ASLI,135,296; CA 1853,19; înfurma GC I,361r; înformui GC VII,40r; înformarisi BFO 1833,55; înformălui ROI2 III,52; BFO 1843,12; informa GTN 1835,19; AVP,12. (Cf. lat. formare şi informare, fr. former, it. informare).
    FORMAL adj. formalicesc TD I,4; TD II,210,269; PMV,46; GC VII,33v; SR,43,49,52,54; formalnic DOA,44; AR 1829,22,33, 211; CR 1830,120,352; AR 1830,100,113,126,368; CPI,249; MF I, 159v; MF II,18r; TIV,158; AR 1837,45,168; IL 1840,12; BFO 1843,167; AOD,20,50,145,204; MEN I,140; AsE,9; LMA,42; CA 1854,115; formal MPI,pf.; CR 1830,52,99; AR 1830,156,186; GC VII,33v; CR 1831,7; LOA,93; RSM,18r; MF I,19r, 62r,79v; AIR I, 199; MN 1836,69; MSR,153; SR,41; SHI II,108,112,124,157; MCL 1838,3,79; VVP,155; FMIL 1840,11,355; CCB,9,118; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. formalis, germ. formal, fr. formel).
    FORMALICEŞTE adv. TD II,358; CR 1829,230; CR 1830, 50; MF I,160r; MF II,96r; SR,49; CCB,177; SMB I,253; T 1856,nr. 1,2.
    FORMALITATE s. formalitaş RPL,6; formalitate CL III,31; IRV,6v; SPBA,31,103; CR 1829,318; AR 1829,107; CR 1830,116, 275; AR 1830,267; GC VII,33v; BAR I,171; ROB,9,45,123,156; LOA,22,33,37,71; RSM,31v; GTN 1835,14; MN 1836,69; MDP, 91; SR,18,31; pe la 1835 forma era frecventă; formalita AR 1829, 44; ROI,12; BFO 1833,73,165; ROI2 III,147,VI,10,VII,17,35; BFO 1838,31; VFD,19; BFO 1843,16,34,166; AOD,71,79,125; formalitet SR,40,49,50,53. (Cf. lat. formalitas, fr. formalité, it. formalità, germ. Formalität).
    FORMARE s. Vezi Form.term.şt.,p.209. Cf. şi formăluire PSG,17v; PTF,81v; VIC,15v; MFV I,62v; AR 1830,130; VG,97, 318; CIRA,221; BGO 1840,150; ROB2,626; formarisire ROI2 IX, 9; AOD,204; formalisire EOI,257; EPD,XXXVI; formare BTGO, 1v,32v,42r; BTG,12v,62v,71v; BDR,13v; AR 1830,129; BDC, XIV; SGM,31; RO,5,9; FEA,17; VG,185; LOA,103; LO,14; GR, 55; ELS,3; pe la 1835 forma era frecventă; înfurmare GC I,361r; înformare AR 1830,357; SGR I,V,154,171,226; CIRA,297; RSM, 37r; AR 1837,38,55; SHI I,22; CGF,17,87; VL,7v; HP,XVII; CA 1844,2; AR 1844,13; SRM,IV; CA 1856,X; NPT,64; CA 1860,II.
    FORMAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.209. Cf. şi formaţie SPP, 72; BDZ,11; DGR,55; HPP,intr.2; GC VII,38v; RO,50; HPA,38r; EAM,24; RB,nr.16,4; FMIL 1840,113; PEA,45; PGRL I,79; HGL, 29; FBE,66r,133v; pe la 1840 forma era frecventă; formăciune DFL,174; FMIL 1847,125; CDR,37; formaţiune INB 1857,20; INB 1859,7,98. (Cf. lat. formatio, fr. formation).
    FORTĂREAŢĂ s. (Milit.) forteţă VIO I,29r,32v; CR 1829,4, 8; AR 1829,78,90,91; AR 1830,126,127,362; MRC,207; GG,134; SHI II,39,128,138; AsL,6; Z 1856,nr.15,1; forteţ AR 1829,141; forterez MFV I,26r; fortereţă GC VII,42r; SIT,343; NV,181; PCI, 44; StDR,292; CA 1853,L; SCC I,295; CA 1854,69; GM 1854,305; RL,129; CA 1856,52; Z 1856,nr.1,4,nr.7,3; BC,11,19,74; LIT,142, 150; INB 1857,34; DCB I,51; PD,269; fortereţe sg. DCB IV,62; fortăreaţă FMIL 1844,10,307; MID I,16,70; FMIL 1847,11,53,55; TR 1854,2,4; LG,59; PBV,517; fortereaţă LG,54,79; numele fortareţii (tărimei) GLC,85. (Cf. it. fortezza, fr. forteresse).
    FORTIFICA vb. forti[fi]carisi IRV,76; fortifica AR 1829, 155; MN 1836,28; SHI II,153; PMG,29; DFL,9,23; BDJE,77; NV, 181; SCC II,110; TR 1854,102; RL,22; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. fortifier, lat. fortificare).
    FORTIFICAŢIE s. fortificaţie CC,45; CR 1829,16,22,234; AR 1829,171,210; AR 1830,73,103,183; GC VII,42r; MN 1836,28, 35; AR 1837,40; BPA,50; SRM,172; NV,181; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; fortificaţie, foartefăcătură StDR,292; fortificăciune LMG,84; fortificaţiune GCB II,208. (Cf. fr. fortification, lat. fortificatio, germ. Fortifikation).
    FOTOLIU s. foteil AR 1837,359,394; SIT,54,80,117,126; CA 1854,50,104; CA 1856,41; CA 1859,66; fotoliu BDJE,62; BCB,17; SMB I,200; DIB,350; PBV,517; DCB II,190; APS,58; PD,supl.IX; foteliŭ LS,28; fotel R 1857,nr.32,4. (<fr. fauteuil). 
    FRAC s. (Vestim.) MG I,142; GC VII,70v; MN 1836,86; AR 1837,200; DAH,84; RB,214; MCL 1839,273; FMIL 1840,375; BGO 1840,298; VFD,43; SMR I,41; RCM,185; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. fr£ko, fr. frac).
    FRAGMENT s. MIU,116,176,405; HFP,16; GC VII,70v; GTN 1836,92,93; AR 1837,122,143,152,215,216; SMA,84; MCL 1839, 503; VVP,155; FMIL 1840,405; SMR I,35; GGV,5; HP,XXVIII, 37; MID I,6; AMIM,XVT; pe la l845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. fragment, lat. fragmentum).
    FRANCHEŢE s. francheţe BDJE,18; SMB I,91,105,239; DIB,221; LIT,373; GCB II,208; francheţă RL,174; D 1860,101; PD,271. (<it. franchezza).
    FRATERN adj. fratern BDJE,32; SIT,162,282; CA 1852, XVII; SMB I,74; PBV,518; fraternel PB,271. (Cf. lat. fraternus, fr. fraternel).
    FRATERNITATE s. fraternitaş DOB,4; fraternitate DOB,5; DFL,130,152; SCC I,VI; RL,52; LIT,136; C,2; PBV,518; PD,271; frăţînătate LB,225; frăţinătate FMIL 1844,35. (Cf. lat. fraternitas, fr. fraternité).
    FRATERNIZA vb. au fraternizat (s-au unit ca fraţii) cu poporul AR 1834,147; fraterniza PBV,518; D 1859, an.II,9. (<fr. fraterniser).
    FRAZĂ s. (Gram.) cuvînt sau voroavă; cuvînt, adecă voroavă EBG,10r,23v; cuvînt EBG,71v,105r; MGR,3v; BE,23v; VOG, 16; RIG,27r; GRA,7r; DLG,125; MN 1836,70; GRN I,2; vorbă BPR,71; TGR,5; GCG,226; frasis DC III,195r; PAGR,53; CLV, 141r,147r; GCG,181,235; frazuri (cuvinte) MFV II,178v; fras [formă care poate fi în majoritatea cazurilor numai grafie] EGRM, 26v,45v; DCN,105; PCB,138; EGR,125,126; FGP,15,133,146; GC VII,72v; FTP I,38; GR,74; GTN 1836,71; AIR II,85; GRN II,60; CGF,142; VVP,7,155; BG,l06,168; CGR,145; NV,156; MGP,77; BCD,39; SCC I,38; SCC II,91; Z 1856,nr.13,2; frasă GC VII,72v; NV,404; StDR,293; GR12,53; LIT,110; PBV,518; PTP,2; PD,271; fraz APB,30; API,8; PGR,83; GRR,142; RL,50,127; frază RL, 217; frazuri PCB,VII; CA 1856,60; fraze RIP I,152; PGR,108; CGR,12; NC,26; GRR,152; CA 1856,60; CA 1861,151. (Cf. gr. fr£sij, fr. phrase, germ. Phrase).
    FRECVENT adj. frecvent StDR,293; frecant CFZ,101; frecuent PD,272. (Cf. lat. frequens, fr. fréquent).
    FRECVENTA vb. frecventa SHI II,95; IL 1840,18; AsE,3, 14; FMIL 1847,219; StDR,293; GRR,12; SSC,VIII,67,153; CA 1853,48; GM 1854,233; NPT,361; LMG,37; VMP,284; frecuenta MN 1836,52; SIT,143; WAM,56; CEF,61; LIT,58,105; PFM,VI; SPB,171; PD,271; frecanta BIP,5,20; PCI,49. (Cf. lat. frequentare, fr. fréquenter).
    FRENETIC adj., s. frenetíc GC VII,74v; frenetic GTN 1836, 92; AR 1837,143; NV,182; LS,86; SCC I,295; SCC II,262; SMB I, 7; SMB II,503; RL,112; DILB IV,199; D 1859,124. (<fr. frénétique).
    FRESCĂ s. frescă VVP,155; BDJE,24,166; pl. freşce GTN 1836,52; frescuri SIT,292; CMI,200; PIC,125. (<fr. fresque).
    FRIVOL adj. GC VII,74v; FMIL 1844,285,341; SIT,290; NV, 182; SMB I,146; CFZ,109; CA 1861,43; PD,272. (Cf. fr. frivole, lat. frivolus , germ. frivol).
    FRIVOLITATE s. GC VII,74v; FMIL 1847,52,81; NV,182; PD,272. (Cf. fr. frivolité, germ. Frivolität).
    FRIZER s. frizer, frizor, frezier, adică frizător GC VII,76v; frizer AR 1838,399; MCL 1838,18; StDR,193. (Cf. fr. friseur, germ. Friseur şi Frisör).
    FRONT s. (Milit.) front GC VII,82r; RO,17; BFO 1833,210; AR 1837,306; BGO 1844,208; BPA,54,55; SRM,25; SRI,1; RBM, f.t.,154; StDR,294; CPO,54; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; front (rînduială) SRI,182; rînduială (front) SRI,238; în rînduială de retragere FAM,129. (Cf. fr. front, germ. Front, rus. фронт).
    FRONTIERĂ s. frontieră GC VII,82r; NV,182; WAM,84; SCC II,383,384; DIB,21; DILB III,217; T 1856,nr.1,2; C,11,15,146; VO 1857,12; GCB II,208; PBV,519; APS,64; PD,272; frontieră (hotar) Z 1856,nr.5,1,nr.7,4; fruntieră AVP,10. (<fr. frontière).
    FRONTISPICIU s. fruntespis (frunte sau faţa unei zidiri) IRV,52r; frontispis GC VII,79r,82r; AR 1837,391; frontispiciu GC VII,82r; PBV,519; PIC,86; PD,272; frontispiţiu AR 1834,257; CIN, 472; frontespiţ VDA,21; frontispiţ CDCE,VI; HMV I,58; StDR, 294; frontespiţiu MEN II,77; NT,182; frontespis CA 1855,16; CA 1856,75; frunte-spiţ AMIM,IV; fruntispiciu WAM,71. (Cf. fr. frontispice, lat. frontispicium, germ. Frontispiz, it. frontespizio).
    FRONTON s. (Arhit.) fruntar FTM,99; DILB I,199; fronton GC VII,79r,82r; NV,182; StDR,294; DILB I,199; CA 1857,53; PD, 272. (Cf. fr. fronton, it. frontone).
    FRUCTUOS adj. fructos BD I,441; MBV,15,43; BAR I,181; fructuos DFL,8; NV,183; KOS,XX; RL,84; DILB I,199; AML,30; PD,273; fruptuos AML,80. (Cf. lat. fructuosus, fr. fructueux).
    FUGITIV adj. CR 1830,340; FTP II,41; ECS,44; AR 1837,76, 114; DE I,316; DFL,40; MEN II,56; ASI,pf.2; SIT,6,29,54,124; BG,211; NV,183; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. fugitif, lat. fugitivus).
    FULAR s. (Text., Vestim.) fulard GC VII,45r; AR 1834,232; fular BGO 1840,298; BFO 1843,221; SIT,174. (<fr. foulard).
    FUNCIAR adj. fonsier JA,128; D 1858,11; fonciar D 1859, 223; proprietate fonciarie; contribuţie foncierie D 1860,374; funcier Agr I,332. (<fr. foncier).
    FUNCŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.210. Cf. şi foncsion GC VII,38v; funcţie BFO 1833,185; CCF,91; SHI II,46; SMA,189; CGF,21; VL,2r,7v,82v; AR 1844,15; FMIL 1847,49,87; LMS,43; CA 1848,32; CGR,V,5; KDP,20; BIP,72; NV,183; pe la 1850 forma era frecventă; funcţione AR 1833,2; foncţione BFO 1833,136; CPI,pf.4; foncsione SRM,28; foncţie BDJE,178; BIP,f.t.,16; RL, 213; NRC,XI; AML,26; RF,28; foncsie CPO,91,92; foncţiune LS, 20,95; LIT,14,105; VO 1857,14; D 1858,14; PTP,38; D 1859,an.II, 12; BEC,16,69,88; D 1860,97; AML,41,109; foncsiune AML,3,4; funcţiune CFZ,66; DIB,271; DILB II,229; Z 1856,nr. 20,4,nr.28,4; LIT,42; JA,8; GCB II,208; D 1860,87; AML,35,36.
    FUNCŢIONA vb. Vezi Form.term.şt.,p.210. Cf. şi funcţiona DFL,56,119; SCC II,347; DIB,504; VO 1857,14; PBV,522; RIT, 20; PD,274; foncsiona CPO,115; foncţiona RL,259,278; Z 1856, nr.29,3; D 1859,an.II,12.
    FUNCŢIONAR s. (Adm.) foncsionar CR 1829,309; GC VII, 33v; D 1859,161; AML,4; foncsioner CR 1830,405; ROI2 IX,4; AOD,123,126; CA 1852,54; foncţioner BFO 1833,177; AR 1837, 48; AR 1844,9; CA 1854,32; GM 1854,1; D 1858,15; CA 1858, 117; CA 1861,127; foncţionar AR 1834,42; KDP,35,38,39; CPO, 33; RMS,48; GM 1854,2,51; CA 1855,73; RL,334; DIB,134; Z 1856,nr.24,4; NRC,III; CA 1857,37; C,20,33; GM 1857,54; R 1857,nr.8,4; RAM,14; D 1858,14; BEC,16,88,137; D 1860,97; CA 1861,125; funcţionar DFL,167; FMIL 1847,50; KDP,22,62; NV, 183; CA 1853,92; SCC I,76,251; RL,183; Z 1856,nr.22,1,nr.23,4; CA 1857,15; C,7; NPT,34,342; PBV,522; RAM,12,14; JA,124; D 1859,142; spre 1860 forma era frecventă; funcţioner StDR,295; RIT,12,23; funccioner AsAL,8. (<fr. fonctionnaire).
    FUNDA vb. fundălui BI,2,3,9,37; BD I,449; funda IO,8,14; BM,10; CD,21; FMIL 1844,32; MEN II,176; DFL,22,49,112; KFL,VI; BP,VI,XIV; CDR,23; BCD,311,549; SMB I,246; SMB II, 404; CFZ,148,166; RL,142; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; fonda MEN II,173; BP,IX; BIP,269; BCD,60,160,252; CA 1850,56; LS,35; CA 1854,XLIV,55,59,70; CFZ,60; CA 1855,57, 97,138; LIT,411; VO 1857,16; PBV,517; CA 1859,122; INB 1859, 97; BEC,XXXIII,XXXIV,64; CA 1861,31,56. (Cf. lat. fundare, fr. fonder).
    FUNDAMENT s. Vezi Împrumut.I,p.61. Cf. şi fundament SCM,71; NIU,101r; OST,133; HO,43; OCE,65; BI,34; OMT,pf.; TD II,256; MIB,61; DOA,26; GSP I,14; RA,14,38; AOS,67; MDNU,81; VPP,153; MPI,4,43,221; MIM,4,5,6,7; PAM,35; BD I, 449; KIT,52,66,350; BGV,30v; LB,229; MFV I,115r; MCB,162; PIU I,XI; AAM,38; ICC,7,12; BRD,21,109,110; PSC,119r; CR 1829,50; BR 1829 I,29; BDC,3,8,81; SPT,18; GC VII,50r; pe la 1830 forma era frecventă; fundamentum OAI,1; fundămînt SIE, 135,151; RIP I,154; fundamint MIA,11,18; fundamînt TVM,20; fondament IRV,39v; GC VII,38v; VDA,15; TIV,176; BCD,58, 121,169; CA 1854,35; CEF,9; BC,91; PBV,517; D 1858,3; D 1860, 101; CA 1861,30. (Cf. lat. fundamentum, germ. Fundament, fr. fondement, it. fondamente).
    FUNDAMENTAL adj. Vezi Form.term.şt.,p.211. Cf. şi fundamentalnic FLG,f.t.,7; DOA,8; MIA,9,117; RA,12,48,91; CTT, 107; fondamentalnic OMT,41; fundamental AR 1829,151; GC VII,48v; BAR II,80; CTT,166; AR 1834,178; SR,18; TIV,I; GRN I, 9,173; VVP,156; RB,nr.31,3,221; SMR I,6; VL,4r; BPA,79; FMIL 1844,28,241; HMV I,27; PGR,84; AMIM,XXXI; DFL,93; pe la 1845 forma era frecventă; fundamentale sg. CDR,17; fundămintal RIP I,306; fundămental CDR,18; fondamental MEN II,194, 288; WPM,pf.3; BCD,33; SAP,17; RL,120,203; CEF,174; BC,42; BCI,6; D 1858,10; INB 1859,51; CA 1861,57. (Cf. lat. fundamentalis, germ. fundamental, fr. fondamental, it. fondamentale).
    FUNDARE s. fundăluire MR,26; fundare RL,144; Z 1856, nr.4,1; PIC,28; D 1860,282; fondare SSC,20; BCI,109; PBV,517.
    FUNDAŢIE s. fundaţie AIC,17; DOB,4,5; CV,2; BI,4,5,17; CL I,89; CL II,110,137,391; CL III,45; TAI,4,16; MR,36; GSP I,46; RA,46,58; BD I,449; LB,229; CC,111; CR 1829,150,161; AR 1829,123; BR 1829 I,42,43; FL,60; FMIL 1840,48,242; SMR I,26; pe la 1840 forma era frecventă; fundaţie, fundăciune StDR,294; fundaţione KFL,33; fundaţiune TR 1854,4; DILB I,199; fondaţie MN 1836,3; RB,346; SMM,6; BIP,66,72; CA 1853,71,92; CA 1855,147; CA 1861,II,68,137. (Cf. lat. fundatio, germ. Fundation, fr. fondation, it. fondazione).
    FUNEBRU adj. funebru (de moarte) CR 1830,235; AR 1838, 85; funebru GPE,45; MCR,47,90; AR 1835,175; AR 1837,325; MEN II,136; FMIL 1847,135; SIT,283; LMS,31,32; StDR,294; LS,148; BCP,148; BCB,40; PLB,27; GRR,234; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. funèbre, lat. funebris).
    FUNERAR adj. funeral AR 1835,105; AR 1837,245; AR 1838,118; FMIL 1847,17; StDR,294; CA 1852,24; GRR,125; funerar NV,183; PLB,27; RL,122; CA 1859,100; funerariu AVP, 10; PD,275. (Cf. fr. funeraire, lat. funerarius).
    FUNEST adj. FDB,105; AS,395; DFL,102,140; BDJE,81; BP, XVII; SIT,85,151; BCD,224; NV,183; GRR,95,121; KOS,XIX, XX; SCC II,43; SMB I,105; CFZ,109,156; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. funeste, lat. funestus).
    FURIE s. („mînie nestăpînită; violenţă”) fúrie FNC,57r; POS, 207; furie EGR,VI; BDC,166; AR 1832,127; StDR,295. (Cf. ngr. foÚria, fr. furie, lat. furia).
    FURIOS adj. furioz FNC,167r; BFI,19; AR 1835,16; MMP, 296,343; furios TMS,79; CR 1831,30; VSC,45,46; NAP,2,16; RB, 207,269; DFI II,59; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. fr. furieux, lat. furiosus).
    FUROARE s. un acces de furoare CV,38; furoare CV,36; DFL,24; BDJE,74; BCD,415; PCI,125; ICI,132; PD,275. (Cf. fr. fureur, lat. furor).
    FUZIUNE s. fuzie (amestecare) AR 1840,254; fuzie KDP,31; GM 1852,60; GM 1854,4,316; NPT,346; fuziune DILB IV,200; GCB II,208; BEC,XII; PD,275. (Cf. fr. fusion, lat. fusio).
     
     
G
     
    GALANT adj., s. BDL II,346v; BD I,453; LB,232; MCB,85, 125; GPF,60; CR 1830,148; GC II,117r; CBD,18; VSC,6,19; MBE,3; GTN 1835,10; MAE,6; MBG,13,30,70; MPG,9,11; KMP, 84; FL,2,31; RB,140; MCL 1838,38,55,76; MCL 1839,422,542; KPA,42; VVP,29; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. galant, fr. galant).
    GALANTERIE s. 1. („obiect mărunt de îmbrăcăminte şi de podoabă”) galantării CP II,119; GC II,117r; galantarii MCB,120; FTP II,189; MSR,48; RBT I,49; galanterii CP II,119; CR 1831,4; MCL 1838,4; KCL,32; StIN,19; SIT,273; CA 1854,116; galanterie ME,195; RPL,14; MRP,46; RB,nr.1,4; NV,189; StDR,48; Z 1856, nr.8,3; PBV,77. 2. („politeţe, curtoazie, tandreţe”) galantărie GC II,117r; GPE,48; galantarie MGD,14r; FTP I,50; MGP,12; KMP, 84; galanterie MGD,36r; MALP,36; CR 1830,340; TCM,12; MFE,10,22; MF II,112v; HAN,14; KMP,84; FL,51; MCL 1839, 233; VVP,29; CDCE,42; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. germ. Galanterie, fr. galanterie).
    GALANTOM,-OAMĂ adj.,s. Vezi Împrumut.I,p.61. Cf. şi galantom MRP,17; NZ,42r; GIC,160; MGP,19; MCL 1838,137; VFD, 15,40; Z 1856,nr.2,4; PBV,77; galantoamă IRV,114r; CIRA,283; galant om GC II,117r. (Cf. ngr. galantÒmoj, fr. galant homme).
    GALANTOMIE s. Vezi Împrumut.I,p.61. Cf. şi galantomie AZ,92r; GC II,115v; CIRA,15,114; SHI II,60; MCL 1838,3; TG, 90; VFD,26; CA 1850,57; CA 1855,150; RL,35; Z 1856,nr.2,4; CA 1861,129; galantomie (giumertlic, libéralité) IRV,14v; galantomie (dărnicie) IRV,27r; liberalitate (galantomie) CEF,45. (<ngr. galantom…a).
    GALĂ s. mare gală sau pompă TID,17; zile mari de gala CSM,220; costium de gala (haine de paradă) AR 1834,102; vasul său de gala AR 1837,175; în mare gala AR 1837,357,388; în mare gală (unifomă) AR 1844,6; să se îmbrace în mare gală SIM,199; gala StDR,48; banchet de gală SAI,79. (Cf. germ. Gala, fr. gala).
    GALERĂ s. 1. (Mar.) gáleră DC I,151v; galeríi sau corăbii BPN I,160; galére (catargi) IRV,112r; galeră IRV,155v; MRC,38; GC II,115v; CIRA,242; AIR I,92; FGE,50; VVP,29; CA 1854,72; CA 1855,97; LIT,25,148,288; JA,55; PD,276; flotă de 25 de galeere FD I,11. 2. (Jur.) [condamnat] la galére, adecă la lucrul şi trăsura unor feli de corăbii ce să cheamă galére CP I,24; osîndit [...] în galere HFP,335; la galere (ocnă) AR 1832,87; la galere (lucrul silit) AR 1834,95; la galeră (osîndă de a trage la corabie) AR 1837,86; scăpat din galere (închisoare) AR 1837,131; osîndit [...] pe viaţă la galere (ocnele) RB,nr.25,4; galere DE I,312. (Cf. ngr. galšra, fr. galère, germ. Galeere). 
    GALERIE s. Vezi Împrumut.I,p.61. Cf. şi 1. (Arhit.; „canal subteran, tunel”) galerie RIC,372r; DC IV,141v,263v; SPBA,25, 26; GIC,154; CR 1829,225; CR 1830,302; FEA,20; BAR II,147; CRV,113; GTN 1835,37; DTN,53; AR 1837,192; SHI II,6; HMN, 91,121,115; HAN,7,44; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; galérie SPBA,13,84; galarie, galerie, polemar, prispă, parmaclîc GC II, 117r; gălărie GC II,156v; galarie GC V,49v; galerii sau tinzi BAR I,30; galerie (cerdac) AR 1835,157; ganguri (galerii) BIN,253; galerie (gang) BIN,423; tîrnaţ SIU,48r,72v. 2. („sală în care este expusă o colecţie de opere de pictură sau de sculptură; muzeu”) gălăríe (sală) BR 1821,190; galereie CR 1830,404; galireie CA 1861, 134; galerie CR 1830,57 bis,403; AR 1830,60; CMR,7; CIRA,285, 310; RIP I,324; AR 1844,16; NV,189; CA 1854,88; WAM,64; CA 1854,129; RL,98; LG,92; PIC,125; ASLI,135; PD,276. 3. („balcon situat la locul cel mai înalt într-o sală de spectacole, la tribunale, parlamente etc.”) galerie ELS,44; AR 1837,70,257; FD I,96; RB, 351; FMIL 1840,112; StDR,48; PD,276. (Cf. ngr. galer…a şi galar…a, fr. galerie, lat. galeria, it. galleria, germ. Galerie, rus. галерея).
    GALION s. (Mar.) DIP,29r; DC I,85v; VIC,156v; GIA I, 139v; MIU,296,384; NID I,44r, CISG,135; GC II,118r; GG,50; BPB,30; PDC,V; DCB V,103. (Cf. ngr. galièni, fr. galion).
    GALON s. galonuri DC II,111r; galon AR 1829,75; VVP,29; NV,190; PBV,77; galoane, adecă şîrături de aur, de argint ROI2 VI,21; galoane, galone BFO 1843,141,418. (Cf. fr. galon, germ. Galon).
    GALOP s. 1. („mers rapid al calului”) calup IRF,62; galop GC II,118r; AsLM,10; NV,190; StDR,48; NRC,61; PBV,77. 2. („dans vioi; melodia acestui dans”) galop GC II,113r; StDR,48; CMI,199; calop FMIL 1840,136. (Cf. fr. galop, germ. Galopp).
    GALOŞ s. (Vestim.) galoşi GC II,117r; VVP,30; VFD,111; RMS,65; BC,23; INB 1859,37; caloşi SMA,104; BFO 1843,373; SRM,139,158; CA 1862,118; galoşi, caloşi StDR,43,121; caloş, galoş PBV,157. (Cf. fr. galoche, ngr. kalÒsi, germ. Galosche).
    GARAFĂ s. garafă (bute sau butelcă) PTF,75v; garafă PTF, 76v; GCA II,23v; MG I,27; VFB,104; IVA,90; BFO 1843,239; PSE,95,118; ICG,204; DRB,7,29,30,53; CA 1843,86; RL,361; PBV,78; garafă (flască) PMC II,25; gărafă GCA II,13v; carafă BDL II, 482v; DCB V,195; DCB VI,91; carafă (şipşor) CRac,28; carafă, butilcă GC III,44r. (Cf. ngr. kar£fa, fr. carafe, germ. Karaffe).
    GARANT s., adj. chizeşul să zice şi credincer MTM II,92; chizeş sau credincer BFM,329; garante sg. VIO I,66r; DFL,205; garant NV,190; CA 1851,43; CA 1857,101; R 1857,nr.8,4; VO 1857,1; LG,11; AVP,10; D 1858,10,11; BEC,145; D 1860,35,120; PD,277; gărăntuitor SHI I,46,51; AMIM,27; garantuitor RL,268; JA,160. (Cf. fr. garant, lat. garans, it. garante, germ. Garant).
    GARANTA vb. felelui IIE,3,14; garantui AR 1829,38,130; AsL,4; StDR,49; CA 1852,89; SSC,153; ATI,pf.; RL,280; CA 1856,19; garantui (chizăşlui) AR 1830,152; gărăntui sau chizăşlui AR 1829,39; gărăntui AR 1830,100; SHI II,207; gărăntui (chizăşlui) AR 1830,162; gărăntui (chizăşui) MGP,101; închezăşlui BFI,36; închizăşlui IL 1840,34; KDP,9; garanta GLC,XXV; Z 1856,nr.4,3; R 1857,nr.8,4; GCB II,208; BEC,LII, 146,231; D 1860,86; RF,4,23; CA 1861,23,116,143; PD,277; garanţi BCD, 290; garanti RL,268; DCB IV,41; garantiza KDP,60; BCD,351; TR 1854,1,2,99. (Cf. fr. garantir, germ. garantieren, it. garantire).
    GARANTARE s. gărăntuire (închizeşluire) SMR II,3; închizeşluire KDP,25; garantuire RL,424.
    GARANŢIE s. chizeşie MTM II,92; garánţie VIO I,97r; AR 1829,40; garanţie (chizăşie) AR 1829,40; garanţie sau chizăşluire AR 1829,87; chizăşluire sau garanţie AR 1830,99; garanţie (chizăşluire) AR 1830, 63,134; garantie (siguranţie) AR 1837, 213; închizăşluire ROI2 VIII,2; garanţie DFL,90; FMIL 1847,64; KDP,4,26; NV,190; BCP,183; BCD,183; StDR,49; SMB I,202, 238; CA 1854,32,57; RL,28,129,174,265; Z 1856,nr.1,2,3,nr.25,2; LIT,78,380; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; garanţă LIT,250; R 1857,nr.9,4. (Cf. fr. garantie, germ. Garantie, lat. garantia, it. garanzia).
    GARDĂ s. Vezi Împrumut.I,p.62. Cf. şi gvardie NID I,50r, 80r,89r; NID II,58v,98v,99r; JNA,53; SPBA,22,55,57,59; NZ,21v, 24r; IRV,5r,161v; RBV,12v,30v; CR 1829,129,202; AR 1829,9,53; CR 1830,376,403; AR 1830,59,122,133,369; FTP IV,178; CE,93; ROB,117,134; SGR II,14; CIRA,78,153; AR 1834,40; EGI,55; GG,142; KUB,40; AIR I,66,81; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; gvardie, gardă SPBA,84; gvardie, guardie GC II, 168v; PBV,78,86; cvardie IRB,7r; GSP I,153; GSP II,84; CA 1855,102; gardă, adecă gvardie BDT,60v; gardă TID,11,12,17; IRF,21,45,87; NB,3; RA,85; CRac,136,138; TCA,16; KIT,305; PIU II,146,151; CR 1829,33; AR 1829,173,216; AR 1830,50,207, 368,379; FTP II,54,56; BAR II,62,139; FD I,11; SHI II,39; GT 1838,8; FL,67,87; BGO 1840,307; pe la 1840 forma era frecventă; garde pl. TID,19; IRF,44; BBR,110; gardie CRac,135; PIU III, 101; PIU IV,65,154; CR 1831,52; FTP II,46; FMIL 1844,362; RAM,15; gardie, gardă, gvardie StDR,47,49; guardie RB,342; BIP,79; PCI,42; RL,3,65; BCI,149; ASLI,385; guardă LIT,343; guarde pl. LIT,74; strajă de cinste SRM,4. (Cf. fr. garde, germ. Garde, rus. гвардия, lat. guardia, it. guardia şi guarda).
    GARDEROB,-Ă s. 1. („dulap sau cameră în care se păstrează îmbrăcămintea”) garderob GC II,120v; VFD,110; NPT,25; WCP, 39; garderobă AR 1835,194; AR 1837,68; StDR,49; CA 1862,67; garderobe pl. BDJE,58; garde-rob NV,191; gardirop VFD,29, 30; garde-robă, gardirop PD,277; veşmîntărie BIP,80. 2. („întreaga îmbrăcăminte pe care o posedă cineva”) garderobă RSM, 32r; RB,nr.33,3,280; CD,96; SCC I,51,237; garderoba (straile) AR 1837,192 bis; garderopă MCL 1839,295,388; CD,75; SCC II, 217; gardiropă CD,5,31; slugă de gard-rob CA 1858,52; guarderobă BEC,383. 3. („totalitatea costumelor necesare diverselor spectacole, păstrate în depozitul unui teatru”) garderob (haine) CR 1831,16; garderobă GTN 1835,14; ELS,36; garderopă ELS,21, 26. (Cf. fr. garde-robe, germ. Garderobe, it. guardaroba, lat. guardaroba).
    GARNITURĂ s. (Vestim., Culin., Tehn.) garnitură GIC,71; AR 1834,104; MN 1836,48; AR 1838,268; DRB,46,57,166; NV, 191; PCI,169; StDR,49; SMB II,396; DILB I,200; CA 1857,70; PFM,39; PBV,78; PD,278; garnitură, din garnisitură, după scurtare GC II,119r. (Cf. fr. garniture, germ. Garnitur).
    GARNIZON,-OANĂ s. Vezi Împrumut.I,p.62. Cf. şi 1. („unitate sau ansamblu de unităţi militare stabilite într-o localitate”) garnizon DAB,35v; NID II,102r; CB 1813,83; TID,5; RA,70; CB 1816,61; JNA,56; VPP,305; BPN I,141; CR 1829,10; AR 1829,24, 34,57,61; GC II,118v; AR 1830,18,198; RO,16,17; CIRA,209; BAR II,140; AsP,125; SHI II,34; forma era frecventă pînă spre 1860; garnizon (strajă) CR 1829,18; garnizon (pază) CR 1829,70; pavăză (garnizon) FL,76; garnizonă CR 1829,82,100; FTP IV,34; AIR I,79; AIR II,26; RB,nr.8,3,313,382; BGO 1840,43,65; BGO 1844,94; MID I,199; BDJE,7; SIT,295; CA 1854,111; CA 1855, 119; RL,4; Z 1856,nr.9,3; ASLI,395; PBV,78; CA 1858,93; PD, 278; garnizoană BPA,39; TR 1854,16,72; CA 1855,111,115; Z 1856,nr.15,1; BC,10,56; LIT,178,183,198; R 1857,nr.16,1; NPT, 138; D 1860,375; garnizoane MRC,42; GC II,118v; AR 1834,76; RB,nr.9,1; SMR I,50; AMIM,XXVIII,6; CA 1854,73,47; T 1856, nr.1,4; LIT,114; ASLI,304; garnizonuri AR 1837,384. 2. („militar dintr-o garnizoană; invalid”) garnizonii leşi VIC,54v; toţi garnizonii au fost făcuţi robi de război VIC,62r; şcoală pentru copiii garnizonilor şi ai invaliţilor GIC,195; invalizi (garnizoni) SRI,3. (Cf. fr. garnison, germ. Garnison, rus. гарнизон).
    GASTRONOM,-OAMĂ s. gastronom, gastronoamă GC II, 121r; gastronom AR 1837,118 bis; KPA,61; NV,191; StDR,49; SCC I,92; ASLI,145; PBV,78; PD,278; gastronom (mîncău) JA, 27. (<fr. gastronome).
    GASTRONOMIC adj. gastronomíc, gastronomicesc GC II, 121r; gastronomic DIB,191. (<fr. gastronomique).
    GASTRONOMIE s. AR 1840,198; NV,191; StDR,49; RL, 161; NPT,326; PBV,78; CA 1858,38; PD,278. (<fr. gastronomie).
    GAZETĂ s. Vezi Împrumut.I,p.62. Cf. şi novele (gazete) PV, 11; novele MDWS,436; MIU,402; DCC,4; LB,450; BRD,12; MBV,37; SPT,123,145; GT 1838,3; FL,103; FMIL 1840,203; gazături (novele) CP I,314; novele sau gazeturi IRF,9; gazete sau novele LI,1; novele sau gazete SR,37; novele MF II,108v; novală GT 1838,24; novină CV,2; novele sau novine IO,10; gazetă KUP, 17r; SPBA,93; BR 1821,151; LB,236; MG I,186; EGR,XXXII; AR 1829,2; LOA,43; CPL,15; DAH,f.t.; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; gazetă, buletin, jurnal, efimeridă GC II,114r; gazete pl. NMSF,57; RA,63; SPBA,87; PIU IV,213; MG I,71; GR 1829,2; BR 1829 I,49; AR 1830,368; LOA,106; RSM,37v; gazăte CL II, 41; gazeturi CL I,44; SG,118; MCB,92; GIC,128,211; BR 1829 I, 49; CR 1831,36. (Cf. fr. gazette, germ. Gazette şi Novelle, it. gazzetta şi novella, scr. nvina şi novine).
    GAZETAR s. gazetar OC I,72v; MG I,200; CR 1829,297; AR 1837,239; RB,nr.5,4,nr.35,140; StDR,47; RL,265; PBV,77; gazetier, gazetar GC II,114r; gazetier AR 1837,17,21; novalista MIR,259; MR,38,40. (Cf. fr. gazetier, lat. novallista).
    GELOS adj., s. Vezi Împrumut.I,p.62 şi 118. Cf. şi temător DC I,43r; zilotip (temător) MFV II,141r; zulear GC II,248r; PTD, 21; BCP,92; zuliar CMR,52; VSC,35; RL,28; zular AMC,35; jaluz MCB,166; CBD,44; VSC,34; SPV,62; FTP II,61; FTP III,7; VAA,16,49; MCL 1838,25; AsF,120; MEN I,86; MMP,373,377; ASI,74; SIT,32; CA 1852,103; CA 1854,15; PBV,130; o zee [...] jalujă PCB,110; jaluziu FMIL 1840,26; zaluz MCB,33; MGD,4v; AsL,32; gealuz SIT,48,55,57,102; ghelos LB,237; geloz VMG, 350; gelos LME,26; MAE,49; MBE,13; MPE,16; HMN,103; HAN, 13; DE I,316; FMIL 1844,152; MID I,198; PS,15; BP,85; AF,40, 74,146; LMS,19; NV,184; BCD,417; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. zhlÒtupoj şi zouli£rhj, fr. jaloux, it. geloso).
    GELOZIE s. Vezi Împrumut.I,p.62 şi 118. Cf. şi zilotipíe MFV II,78r; HFP,245,311; zilotipie (temut) MFV II,55r; zilotipie (rîhnă) MFV II,176v; zelotipie (pizmă în treaba dragostelor) FTM,174; zelotípie CRac,26,175; zelotipíe CRac,189; zelotipie (temere) VA,189, cf. şi 231; zelotipie sau temere VD,80; zulevseală DC IV,136r; zule, gelozie GC II,234v, cf. şi 243r; zulie VSC,3, 37,47; zuli VFD,101; zulea VFD,97; jaluzie MIU,413,XXIV; CLV,134v; MCB,166; MRC,42,79; FTP I,81; FTP II,3; FTP III,10, 64; FTP IV,43,109; DTN,36; VAA,16,42,49; AIR I,XI,21,46,59, 131; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; jaluzie sau pizmuire MIU, 426; jaluzie, gelozie BDL II,427r; jaluzie (zavistie) GM 1852,66; jalúzie GC II,202v; jăluzie SIC,65; zaluzie MGD,6r,12v; FTP IV, 5; AsL,23; PIA,103; StDR,99; zalozie MIU,121; zalujíe DCN,90, 100,139; gealozie CV,36; gealuzie (zulipsire) SMR II,13; gealuzie BDL IV,1236r; AsV,8r; SIT,21,127,327; CA 1852,12; ghelozie LB,237; ghelozie (zelotypia) GLC,45; gelozie sau temere VMG, 350; gelozie (temere) MBE,3; AR 1837,105; AR 1839,72; gelozie, temere, zulie DILB II,229; GCB II,209; gelozie CR 1830,135; GC VII,150r; CE,30; VFE,27; BM,29; GTN 1836,107; ECS,78; MBG, 89,97; HMN,103; HAN,10; SMR I,100; SCMI,IX,48; BDJE,5,27; PS,56; AF,48,74,128; LMS,29,44; NV,134; CA 1850,35; PCI,103; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; gelozie, zaluzie StDR,304; gelozie (sau jaluzie) CEF,225; (zilotipie) jelozie HFP,214; jelozie AMC,31; jeluzie AR 1829,183; zeluzie SGR II,44; AsL,54; geluzie CA 1853,4; CA 1854,79; Z 1856,nr.31,4. (Cf. ngr. zhlotup…a, zoÚlia, zoÚleia şi zoul…a, lat. zelotypia, fr. jalousie, it. gelosia).
    GEN s. Vezi Form.term.şt.,p.212. Cf. şi 1. („fel, soi; manieră, varietate; origine, naştere; neam, naţie; sex”) neam MGR,134r; VEI,131v; BLM,39; PPT,27; DF I,16r; MEN I,286; fel GF,54r; soi CP II,207; ghen SFT,1; PTC,f.t.,4; KIT,ded.,26; TSI,f.t.; MF I, 114r; MF II,74r; SHI I,33; ghen (neam) KIT,28; ICC,8; ghenus KIT,28; gen (neam) BR 1821,121; gen BR 1821,134; DGR,ded.; MSS,f.t.; SSB,f.t.; BR 1829 II,41; MBV,12,15,16; VA,205; SGM, 16; BAR I,43; BAR II,190; MF I,9r; SHI I,22; FMIL 1840,105, 122,375; RIP I,50; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; gen (soi) HMV I,85; genere sg. BDJE,32; gener CA 1862,66; gene pl. PD,47. 2. (Gram.) neam EBG,30r,38r; MGR,3v; HG,11; RIG,45r; GRA,35r; SG,32; EGRM,1r; EGR,11,78; PCB,128; FGP,18; VG,38; GR,3; GTN 1836,105; GRN I,14,25; GCG,15; GMR,30v; CGF,36; HGL, 6; IGE,11; AGI,14,15; fel TGR,18,61; BTG,5r,5v; SG,8,76; feliuri (genera) MIR,318; parte ME,6,138; MG II,33,51; soiul, adecă genus BTG,11v, cf. şi 25v; ghenos DC II,70r; ghener sau neam VOG,19; ghen IO,30; SGR I,31,94; ghen sau neam SGR I,25; PGRL I,23; CGF,16; ghen (neam) GRA2,1v,8r; gen SPP,11,51; BAR II,201; GRN I,73; FMIL 1844,301; CGR,31,37; BG,10,16; IGR,14,18,22,222; GR12,7; CCG,6; PBV,604; gen sau neam DGR,34,43; EP II,20; PGR,9; gen sau fel PGR,32; gen (neam) GR12,6; gener GC VII,148v; gener sau neam GCG,11; doo genere DGR,34,43; două generi CDR,2. 3. (Log.) fel BLM,40,44; neam RIM,45; DLG,20,23,31,36,43,75; neam sau ghenere HFP, 84; ghen MF I,114r; MF II,9v; MF III,73v; gen MF I,9r; VL,95,9v, 10r,56v,57r; DFL,49,32; CFZ,54,89; jen VL,52v. 4. (Lit.) gen DFL,178; GRR,3; D 1860,396. (Cf. lat. genus, germ. Genus şi Gen, ngr. gšnoj, it. genere, fr. genre).
    GENEALOG s. ghenealog DC IV,86v; BD I,459; PBV,78; genealog PBV,604; genealogist GC II,126v; NV,189; AVP,13; PBV,604. (Cf. ngr. genealÒgoj, lat. genealogus, germ. Genealog, fr. généalogiste).
    GENEALOGIC adj. ghenealoghie HFP,141; genealogíc, genealogicesc GC II,126v; genealoghic FMIL 1844,170; genealogic NV,134; RL,292; CA 1856,76; CA 1860,101; PD,279; genealogic, genealogicesc PBV,604. (Cf. ngr. genealogikÒj, fr. généalogique, lat. genealogicus).
    GENEALOGIE s. ghenealoghie ECG,30r; GN,75v; DC I,65r; VIC,130v,201r; CV,15; HO,77,121; ME,195; SIU,7r; BDL II, 347v; CS 1820,2; CC,39; VMG,34; CR 1829,223; CIRA,XV; AIR I,XIV; CN,22; ghenealoghia (arătarea ghenusurilor) KIT,28; ghenealogie BD I,459; genealoghie BDL IV,1236v; ghenealoghie, genealogie GC II,125v, cf. şi GC VII,148v; genealogie FMIL 1844,10; MID I,205; BDJE,23; AF,194; NV,184; StDR,304; CA 1854,XXXIX; R 1857,nr.31,4; BCI,42,126; AVP,13; PBV,604; PD,279. (Cf. ngr. genealog…a, lat. genealogia, germ. Genealogie, fr. généalogie).
    GENERAL adj. Vezi Form.term.şt.,p.272. Cf. şi gheneral DC I,121; MDWS,440; DOB,7; IIE,15; IOD,2; PTF,42r; IO,74; DSM, 9; FLG,3; MIB,70; IRF,8; LP,8; GSP II,123; RA,22; DSM2,10; SPBA,96; BR 1821,19; CSM,192; AR 1829,77; GC II,126v; SIC, 30; CIRA,221; SGR I,4,24,36; CPI,171; RSM,13r,21r; forma era frecventă pînă pe la 1850; preste tot sau de obşte BLM,17,40; BEM,11; preste tot MIU,133,402,XXXII; atot de obştie NIU, 180v,190v,228v,231v,261v; obştesc MFV I,29r; MCR,193; CPI, 39; MN 1836,6; boală [...] de obşte SIS,8; canoane de obşte ROB, 154; gheneral (obştesc) SPBA,96; AR 1837,171; gheneral sau de obşte AR 1829,80; ghenăral DC IV,196r; PIM,7; CP I,140; terapévtica ghenerale HFP,52; povăţuitoriul gheneraliş IF,1; comendant-ghenerar TID,4; gheneralnic CV,21; VPP,ded.; POC,3r,6v, 12v,22v,23v,36r; CR 1830,62 bis; CIRA,24,45; BFO 1833,120; CPI,pf.1,229; MF I,159v,174v; MF II,4v; TGA,f.t.; TIV,105; AR 1837,24,169,232; SHI,XIII; SHI I,3,49; SHI II,125,197,230; ROI2 III,6,16,78; CCF,54,69; FGE,24; AR 1844,17; AOD,349; VCL,72r; gheneralnic (de căpetenie) DOA,48; reguli de chepetenie DGR, 23; gheneral sau gheneralnic CPI, anexă 2; gheneralicesc CR 1831,52; BGO 1840,29; BGO 1844,6,38; SRM,41; general IIS,15; BTG,38v,77v; PCC,3,4; PAGR,54; VMG,127; EGR,XIII,102; CR 1829,252; HFP,190,236; CR 1830,201; FGP,23; BDC,61; FTP I, 19; FTP IV,124; TAA,f.t.; GPE,21; ROB,56,187; BAR I,36; BAR II,71; LOA,80,99; PPT,1; AIR I,f.t.; AIR III,37; MN 1836,46; pe la 1835 forma era frecventă; general (peste tot) EGR,28; genăral PCB,5 6,125; MRC,164; FGP,19; FTP I,55; FTP III,160; FTP IV, 113; BG,43; genaral PBM,140; generale sg. BR 1829 II,40; CDR, I; TR 1854,5; RF,9; generar RIP I,163,319; ginăral (peste tot) EGRM,6v; ginăral EGRM,38r; jeneral VG,176; ASLI,309; generalíc, generalicesc GC II,126v; generalnic SHI I,3; AR 1844,13; IFM,21; GLC,XXXII; CA 1855,56; generalicesc BGO 1844,57; SRM,60; PBV,604; D 1859,204; [loc. adv. în general] de obşte CTD II,198; PMV,1; preste tot TGR,8; MIU,258; TD II,199; MVV, 9; PCP,28; FL,55; preste tot sau de obşte BLM,123; peste tot AI,4v; PAM,12; CLV,5r,122r; RIP I,179; VN,1; îndeobşte SPBA,5; FGE,62; în ghenerale, adecă preste tot HFP,1; în generale (preste tot) HFP,17,112; în general, adică dă obşte GC II, 126v; în general (de obşte) HBV,42; IGR,126; în general VMG, 54; CR 1829,15; AR 1830,433; PH,55 FTP I,6; GG,104; GTN 1836,40; PMG,11; FBE,73v; PBM,XII,73; BCD,376; KOS,XVI; CA 1854,15; CA 1855,157; NRC,6; în genăral FGP,144; în gheneral CCF,64; AsG,21; CGF,23; VL,2r,52v. (Cf. lat. generalis, germ. General – din diverse substantive compuse, fr. général şi en général, it. generale şi in generale).
    GENERALITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.212. Cf. şi („caracterul sau însuşirea de a fi general”) pronume de gheneralita VOG, 55; nume dă gheneralita GCG,112; gheneralitate SMR II,7; generalitate VCL,74v; MEN II,34; DFL,108; SIT,143; KDP,95; BCD, 13; GRR,260; PFHM I,214; BIF,4; CFZ,3; RL,431; LIT,373; GCB II,209; PBV,604; BCI,81; PD,279. (Cf. it. generalità, fr. généralité, lat. generalitas, germ. Generalität).
    GENERALIZA vb. generaliza EP II,68; DFL,174; NV,185; SCC I,196; CDR,II; BCD,97; CFZ,9,19,58; RL,184,372; PBV,604; VO 1857,12; R 1857,nr.34,2; PD,279; generalizi VCL,14v; generala DFL,4,192. (Cf. fr. généraliser, germ. generalisieren).
    GENERALIZAŢIE s. generalizăciune DFL,36,37,48,85,174; generalizaţie CFZ,9,22,58,84; PD,279. (<fr. généralisation).
    GENERAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.212. Cf. şi gheneraţie NID III,28r,167r; BDL I,93r; MPI,83,84; BD I,459; AR 1829,131; SGR II,131; SHI I,32; StDR,49; din gheneraţie în gheneraţie BFO 1833,119; generaţie CR 1829,214; GC VII,150r; BFI,44; AIR III, 3; RB,nr.15,4,374; MAR,XV; FMIL 1844,76,105,199,316; MEN I, 23,24,123; FMIL 1847,17,139,157; ASI,5; BP,IV,XVI,64,68,143; AF,179; SIT,155; LMS,28; GLC,XXIII; NV,18,5; BIP,24; pe la 1850 forma era frecventă; din generaţie în generaţie BM,13; MCR,61; GTN 1835,6; ECS,32; MCL 1839,348; BDJE,24; generaţii (neamuri) GPE,23; CA 1856,31; generaţia sau seminţia GG, 130; pentru generaţia altei fiinţe AML,33; gineraţie HMV II,91; jeneraţie ASLI,307; generăciune DFL,15,105; generaţie, generăciune StDR,305; generaţiune SIM,XIV; BCD,223; SMB I,5; TR 1854,110; DILB I,200; Z 1856,nr.1,2; INB 1857,39; GCB II,209; AVP,13; PIC,29,87; din generaţiune în generaţiune INB 1859,58; BEC,XLIII; o faptă vătămătoare generaţiunei AML,49.
    GENERE (ÎN) loc.adv. în genere (preste tot) DOA,21; în genere BDC,57; BAR I,156; BAR II,39,198; MF I,63v; DFL,12,86; BG,VII; CGR,12; CDR,II; NV,185; BCD,312,329; FDA,179; SSC, 54; GRR,258; BMN I,97; SCC I,140,276; pe la 1850 forma era frecventă; în genere (în deobşte) MGP,6; FMIM,53; în ghenere MF I,28r,29v,81v; MF II,48v. (Cf. lat. in genere, it. in genere).
    GENERIC adj. Vezi Form.term.şt.,p.212. Cf. şi generíc, adică dă obşte GC II,126v; gheneric MF II,9v; VL,10r; generic DFL, 85; FMIL 1847,142; CGR,34,35,38; BRA,27; StDR,305; CFZ,60; PD,280.
    GENEROS adj. Vezi Împrumut.I,p.60 şi 63. Cf. şi filótim GEG,10; GC VII,31r; gheneroz IRF,104; gheneroz (veteaz) IRV, 19r; urmări gheneroazi IRV,2r; gheneroz sau darnic MFV I,110v; mare la inimă (gheneroz) MFV II,134v; gheneroza cerbicie CTT, 167, cf. şi 199; gheneros BDL II,347v; BD I,460; BR 1829 II,49; BFO 1833,193; SHI II,34; VL,44r; ghenerosele şi vitezele ghinte BDC,VI; scoposuri gheneroase BFO 1833,203; generoz, darnic MAS,40; RBV,4v; CR 1830,43; cea mai generoză [...] făptură TMS,107; generoza [...] înălţare CTT,51; generoze simţiri CTT, 218; generoaze şi mari dări BR 1829 I,45; genăros BR 1821,42; VSC,23,26; FTP I,33,35,94; FTP III,158; FTP IV,30; gineros BDL IV,1237v; generos TMS,62; BR 1821,195; LB,236; BR 1829 II, 11; CR 1829,81; GG II,126v; AR 1830,122; BDC,92,127,131; VFE,7,55; CR 1831,26; SPV,ded.3; BM,28; BFI,40; AIR I,55; VAA,51,52; pe la 1835 forma era frecventă; generose scopuri CTT,31; vin generos (marmanziu) MVV,14,58, cf. şi 70; generos (viteaz) CR 1829,100,158; MBE,12; jeneros ASLI,395. (Cf. ngr. filÒtimoj, lat. generosus, germ. generös şi generos, fr. généreux).
    GENEROZITATE s. Vezi Împrumut.I,p.60 şi 63. Cf. şi filotimie DAP,78; NMP,30; VMG,349; CIF,125; GC VII,31r,32r; CIRA, 330; AR 1837,83; BFO 1843,144; AOD,72; filotimie (iubire de cinste) DCP,79; ghenerozitate IRV,23r,69v; MFV II,45v,87v; ghenerozitate (vetejie) MFV I,63r; ghenerozitate (dărnicie) MFV II,116r; ghenerozitate (mărinimie) AR 1842,178; generozitatea vinului MVV,99; generozitate TMS,120; VMG,237; BR 1829 II, 11,19; CR 1830,406; AR 1830,500; MRC,125; GC II,126v; SPV, XIII; FTP II,108; FTP III,35; AIR I,146; GTN 1836,25,83; MN 1836,36,86; pe la 1835 forma era frecventă; marecuviinţă sau generozitate HFP,299; genărozitate VSC,23,24; FTP I,59; gineroşie BDL IV,1237v. (Cf. ngr. filotim…a, lat. generositas, germ. Generosität, fr. générosité).
    GENIAL adj. genial MCL 1838,33; FMIL 1840,264; CGR, 177; BMN II,75; BMN III,214; BCI,129; PBV,604; jenial MCL 1839,372. (<fr. génial).
    GENITIV adj., s. (Gram.) [caz] născător EBG,28v; MGR,4r, 10r; GRA2,2v; SG,18; ruditor HG,13; însuşitor MG II,39; născător sau stăpînitor SGM,26; ghenitiv, adică nemuitor VOG,25, cf. şi 20; ghenetiv (sau născător) GRA,25r; GRA2,2v; ghenetiv (de neam) EGRM,1v; EGR,12; GR,7; ghenetiv TTE,2v; EGRM,30v; CDP,217; ghenetiv (născător) SGR I,26; ghenitiv BTG,29r,37r; DO,11; PCB,129; FGP,27; VVP,1,30; BG,21; PBV,78; ghenitiv, născător DGR,35; ghenitiv sau născător PGRL I,25; ghenitivul sau stăpînitoriul (genitivus) BG,12; genetiv, adică nemuitor sau dă neam, sau născător, sau stăpînitor GCG,18, cf. şi 19; genitiv, adecă născător BTG,4r; genitiv BTG,17v,29r,41v; MIR,317; GC VII,148v; GRN I,57,70,30; HGL,3; IGE,13; CGR,30; NV,186; PBV,604; PD,280; genitiv (născător) GRN I,15; MGP,8; genitiv (de neam) GRN I,27; genetiv EP I,5; EP II,3; MEN I,45; CDR,2; StDR,305; GR12,51; genetiv sau atîrnător PGR,10; genetiv sau născutor CCG,6. (Cf. lat. genitivus şi genetivus (casus), germ. Genitiv şi Genetiv, fr. génitif, it. genitivo).
    GENIU s. Vezi Împrumut I.,p.63. Cf. şi 1. („înzestrare spirituală superioară a omului; om cu astfel de înzestrare”) jenie MCB, 37,140,166; CLV,133v; FMIL 1840,267; jeníe GMSP,15; omul cel cu jeníi, adecă cu talenturi de la natură dăruit DO,72; LPT,71; genie, geniu BDL IV,1236v; bunăfire, adecă genie HFP,264; genie (istăţime) BR 1829 II,39; genie (isteţime) HFP,75,124,207,232; genie (duh) AR 1830,52; AR 1832,116; CIRA,81; AR 1837,97,105, 151; IL 1840,46,66; genie AR 1829,167; BR 1829 II,6; NMP,23; HFP,153; CBD,16; VSC,33; FTP I,43; FTP III,53; FTP IV,101, 111; CIRA,63; AsP,12; SHI II,136; SP,74,77,87; FMIL 1840, 242; forma era frecventă pînă spre 1860; genie (ghenie) CIRA,XIV; ghenie (duh) AR 1829,245; CIRA,290; gheniu CR 1829,246; MF II,74r; SHI I,17; SHI II,5; StDR,49; geniu (duh) CR 1830,400,434; geniu CR 1830,127,352; AR 1830,116; GC VII,150r; LME,36; CMR,63; GPE,1; FAE,60; LOA,80; MCR,8; BM,33; GG,XIV,25, 128; YNM,33; AIR I,21; GTN 1836,22,39; MN 1836,66; pe la 1835 forma era frecventă; jeniu ASLI,280,283,302. 2. (Mit.) geniu SHR,39; GC VII,152v; AIR II,210; NV,185; BCD,243; LS,67; StDR,305; AAR,9,42; ADL,238; GCB II,209; CA 1859,10; geniu (duh) rău GM 1852,70; ghenius CRac,175; genius, geniu CMR, 63,64,65; gheniu (genius) BAR I,127; jenie CLV,134v; genie AR 1829,117; DTN,11; jeniu ASLI,284. 3. („fire, caracter specific”) jenia unei limbi CLV,135r; geniul [limbii] EGR,XXIX; BM,13; FL,4,45; DE I,VI; FMIL 1844,343; genia limbii FTP I,271. 4. (Milit.) director preste jenie, preste maşinile de război CS 1820,5; director a lucrurilor de jení şi a fortificaţiei CC,45; corpusul de jení SPV,X; corpusul de genie AR 1837,319; zîdărime sau genie RIP I, 78; corp de genie RL,153; ofiţer de genie Z 1856,nr.17,4; genie CA 1856,18; geniu Z 1856,nr.36,3. (Cf. lat. genius, fr. génie, germ. Genie şi Genius).
    GENTIL adj. AF,60; NV,186; LS,89; StDR,305; SCC II,19, 369; DIB,12; BC,72; NPT,226,361; D 1860,87; PD,281. (<fr. gentil).
    GENTILEŢE s. gentileţă SIT,128,290; NV,186; SCC I,6; BC, 8; PD,280; gentileţi parlamentare D 1860,85. (<fr. gentillesse).
    GENUIN adj. genuin (adevărat) FDB,96; genuin (adevărat credincios) FL,6; adevărat sau genuin GRN I,171; genuin FMIL 1844,137; KFL,101; CGR,XI; ghenuin seau autentic MF II,103v. (Cf. lat. genuinus, fr. génuine, germ. genuin).
    GERUNZIU s., adj. (Gram.) purtător EBG,93r; gerundiu SPP,71,144,183; gerundiu, adică părtăşîre slobodă GC VII,152r; gerundiu HGL,42,115; AGI,81; CCG,49,65; gherundiu VOG,67; DGR,98,129; SGR I,112; CGR,193; gherundio HG,37,39,49; gherundie TGR,118; SGR I,131,150; SGR II,90; gherundie (verb cu prepoziţie) GRA2,53r,57v; gherundii pl. SGR I,48; BG,63; gherund BTG,56v; gherunde pl. DGR,205; gherundium DGR,120, 166; gerundium BTG,49r; gerund BTG,51v,62v; gerunz CDR, 35; gerundiv HGL,115; gerondiv PGR,45,115; gerundiu, gerundivu PD,282. (Cf. lat. gerundium şi gerundivum, germ. Gerundium, it. gerundio, fr. gérondif).
    GEST s. shimă GCO,10r,12r; FIT I,30r; HET I,6r; HET II, 17v,25r,40r; MTT,47; VEI,111r; GN,239v; PTP,34v,35v; LVH, 27v,70v; GIA I,69v; AZ,22r; KUP,8r,18r; NZ,12r,45r; gest, gestă, hironomie, shimă GC VII,152r, cf. şi GC VI,217v; gest DAH,pf. 3; HAN,46; MEN I,125; MID I,268; BDJE,47; PS,40; SIT,26,82; AF,20,74,148; LMS,40; NV,188; StDR,306; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; gest (shimă) AR 1843,275; gest (mişcare) CEF,165; gesturi GTN 1835,8; FMIL 1840,124; FMIL 1844,301; BDJE,156; BG,1; CA 1851,93; GRR,7; SCC I,59,169; CFZ,135; LIT,70; gesturi (mişcări) CEF,79; geste pl. GC VII,152r; MN 1836,15; DFL, 106; BP,168; SCC I,16; INB 1859,37; geste (shime) GM 1852,49; ghest SHI I,37; jesturi MN 1836,52; MSR,104; jest MCL 1839, 378. (Cf. ngr. scÁma şi ceironom…a, fr. geste, lat. gestus, germ. Geste).
    GESTICULA vb. ghestelui BD I,462; gesticula, a face geste GC VII,152r; gesticula NV,188; SCC I,96; SCC II,200; RL,406; DILB III,218; NPT,272; PBV,605; PD,232. (Cf. lat. gesticulari, fr. gesticuler).
    GESTICULAŢIE s. gesticulaţie GC VII,152r; NV,188; CGR, 244; StDR,306; CA 1853,XXVII; PBV,605; PD,282; gesticulaţiune GRR,217,218. (<fr. gesticulation).
    GHERETĂ s. gherită GC II,126v; gherită (căsuţă de soldaţi) AR l840,201; gheretă DIB,193. (<fr. guérite).
    GHERILĂ s. gherilas (cete de popor înarmate) [în Portugalia] AR 1832,295; AR 1837,49; război de gherilă (volintiri) AR 1837,176; gverilă AR 1837,388 bis; guerilă TR 1854,147. (Cf. fr. guérilla, germ. Guerilla).
    GHEROC s. (Vestim.) ghéroc GC II,126v; gheroc BGO 1840, 11,298. (<germ. Gehrock).
    GHETRĂ s. (Vestim.) ghetre pl. RL,65; LIT,337. (<fr. guêtre).
    GHILIMELE s.pl. (Punct.) aducătoare sg. BV2,39; CTD II, 102; BPR,23,79; TGR,217; DO,31; DGR,13,32; LPT,35; IGR,8, 209; semnul aducerei înainte ABCA,73; semnul arătător sau aducător înainte OV,21; semnul de aducere CTD II,100; luniţele, adică semnul mărturiei RIG,27r; semnul aducerii EGRM,43v; EGR,159; GR,83; semnele aducerii PTP,32; semnul aducerei aminte SGM,12; ţitaţia, aducătoarea sau împrumutătoarea GRA2, 99v, cf. şi 102v; aducătură, pomenitură ME,640; arătare GCG, 188; aducătorul aminte PGRL I,14; semnul de citare BG,220; guilemet PD,289. (Cf. germ. Anführungszeichen şi Anführungsstrich, scr. znak navoda şi navodnik, fr. guillemets).
    GHILOTINA vb. GC II,133r; AR 1837,155; StDR,49; DIB, 261,286. (<fr. guillotiner).
    GHILOTINĂ s. ghiuletină PIU III,209,213; ghilotină, gilotină GC II,133r; ghilotină CR 1830,199; AR 1830,496; CIRA,VI; AR 1837,32; RB,nr.11,4,nr.30,2; BDJE,52; StDR,49; RL,398; eşafod (ghilotină) BMN I,14; ghiliotină CA 1843,45; RL,246,374; gilotină PD,283. (Cf. fr. guillotine, it. ghigliottina).
    GHIRLANDĂ s. ghirlandă SPBA,27,34; AR 1829,144; CR 1830,151,299; GC II,135r; MBE,29; FEA,40; BFO 1833,65; AR 1835,75,90; GG,229; AR l837,366; RB,230; APB,30; VVP,30; FMIL 1840,260; CDCE,77; pe la 1840 forma era frecventă; ghirland FEA,50; gherlandă APP II,1; ghirlantă GIC,47; MCL 1839, 508; BDJE,152; AF,64,169,178; PCI,124; SAI,73; gherlantă CMR,51; FTP IV,54; AS,42; girlandă CMI,202; SPB,129; guirlandă PD,289. (Cf. fr. guirlande, it. ghirlanda, ngr. gkirl£nta, germ. Girlande).
    GIGANT s., adj. ghigant DC IV,260v; BR 1829 I,6; FTP I, 256; FTP III,188; BAR I,93; CIN,466; GGV,94; GLC,XXXV; ghigant sau urieş RIA I,33r; ghiganţi (urieşi) MFV I,14v,83v; BAR I, 117; ghígant DCN,20; ghígant, gígant GC II,133r, cf. şi GC VII, 152r; gigant AS,29,44; GTN 1836,60; HBN,121; MEN II,295; AF, 75,81; SIT,250; NV,188; StDR,306; AAR,4; CMI,11; LIT,124; SPB,151; PBV,605; PD,283; gigante sg. RIP I,283; LS,104; BEC, XXI; gigante (uriaş) FMIL 1847,180. (Cf. ngr. g…gaj,-antoj şi g…gantaj, lat. gigas, -antis, germ. Gigant, it. gigante).
    GIGANTESC adj. ghigandesc (urieşesc) IRV,87r; ghigandesc CR 1829,224; ghigantesc, ghigantească GC II,133r; ghigantesc (foarte mare) AR 1834,53; gigantesc FMIL 1844,286; SPB, 144; PIC,47,98; gigantesc, gigantic NV,188; PD,283; gigantic, gigantesc DILB I,200; DCB I,233; o gigantească băşică BMN II,19; putere gigantească RL,230; gigantească lucrare PIC,31. (Cf. fr. gigantesque, it. gigantesco).
    GIGANTIC adj. ghiganticesc PP,IX; ghigantic (de urieşi) AR 1831,200; CIRA,305; AR 1834,136; ghigantic (de uriaş) FL, 91; ghigantică (urieşă) AR 1832,324; AR 1837,271 bis; ghigantic AIR I,213; AR 1837,298, 340; SHI II,25; IL 1840,93; BG,XXTI; gigantic MN 1836,71; FMIL 1844,45; MEN II,150,294; MID I, 272; FMIL 1847,102,149,233; BP,XVIII,106; AF,149; SIT,251; StDR,306; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. germ. gigantisch). Vezi şi GIGANTESC.
    GIMNASTIC adj. ghimnasticesc MPI,104; ghimnastíc, ghimnasticesc GC II,133r; ghimnastic AR 1829,17; LOA,105; AR 1834,96; PPT,36; VVP,30; SMR II,5; gimnastic MN 1836,75; AR 1844,20; SIM,228,231; BIP,72,73; BCD,60; CA 1851,97; RL, 131; PBV,605; INB 1859,128; PD,283. (Cf. lat. gymnasticus, germ. gymnastisch, fr. gymnastique).
    GIMNASTICĂ s. ghimnastică MPI,104; AR 1829,134; VVP, 30; StDR,50; gimnastică MN 1836,75; HMV I,6; MEN I,129; DFL,98,111; FMIL 1847,197; NV,188; SIM,226,228; BIP,78,106; CA 1850,73; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. germ. Gymnastik, fr. gymnastique).
    GIMNAZIU s. (Antic.gr.; „loc pentru exerciţii fizice, palestră; exerciţiu fizic; şcoală de grad secundar”) şcole mici, care să cheamă ghimnazia DCM,184; ghimnasis DC I,105v; ghímnasis GIA I,15r,107r,122r,149v; GIA II,24r,109r; ghimnásis GIA I,107v, 116r; [curte] în care să fac toate feliuri dă ghimnazii ostăşăşti DC IV,166r; fundaţia ghimnaziului naţionalnic CV,2; ghimnazium GSP I,45; RA,26; GIC,195; PP,IX; VD,V; GT 1838,17; PDT,pf.8; ghimnaziu DGR,212; CR 1829,5; HFP,27,32; CR 1830,324; BAR I,233; GT 1838,4; RB,254; FMIL 1840,48; PBV,79; ghimnazie NID II,119v; AR 1829,124; NMP,ded.3; AR 1830,25,141,357; SIC,f.t.; CIRA,381,411; SGR II,f.t.,40; BFO 1833,41; RSM,9v, 13v; KUB,f.t.; AR 1837,45,211; FMIL 1840,242; AsL,13; AsE,4; AMIM,XXX; StDR,50; ghimnaziuri RA,36; ghimnazii GPF,196; HFP,365; BAR I,30,31; RB,254; FGE,53; FMIL 1844,146,239; ghimnasiu, gimnasiu, ghimnastiriu, gimnastiriu GC II,133r; gimnaziu FMIL 1847,182; BG,XXII; SIM,f.t.; Z 1856,nr.35,2; INB 1857,40; LG,75; AVP,13; PBV,605; D 1860,389; PD,283; gimnaziuri RIP I,67; FMIL 1844,392; ghimnasuri (scuoli) MFV I,77v; ghimnas, gimnas, ghimnasis GC II,133r; ghimnas, ghimnasuri VVP,30; gimnas MEN I,129; NV,188; gimnase RIP I,152. (Cf. lat. gymnasium şi gymnas, germ. Gymnasium, ngr. gumn£sion, gÚmnasij şi gumnast»rion, rus. гимназия, fr. gymnase).
    GINTĂ s. ghintă (neam) MIA,6; ghintă SPBA,84; TSI,VII; SSB,5; MSS,3; BDC,VIII,XIV; SGR II,7; AsP,2; FMIL 1840,53; StDR,50; CA 1853,80; ghinte sau neamuri MIR,304; ghinte sau popoară MDNU,56; ghinte (neamuri) BR 1829 I, pf.2,5; ghinte MIR,17,23; MIB,121; SPBA,pf.,2,5; KIT,60; AAM,13,52; BRD, 3,43; AR 1829,140; VA,5; MBV,14; BDC,VI; SIC,36; SGM,54; CIRA,3; MF I,30v,32r; SHI,XII; SHI II,7; RIP I,104; forma era frecventă pînă spre 1860; ghinturi AAM,39,52; ginte (neamuri) SIF,37; gintă FMIL 1844,393; NV,189; CGR,X; StDR,306; CMI, 11; PBV,605; PIC,38; ginte BR 1829 II,12; CA 1852,XXVI; CA 1855,96; CA 1857,10; AVP,13; ginţi MID I,45; ginţi (seminţii) CEF,62; genţi (neamuri) BCD,7; ginte sg. PD,284. (Cf. lat. gens, gentis, it. gente).
    GLACIAL adj. glacial GG,45,92; GPG,62; SMB II,353,487, 525; FGF,21; PFM,157; INB 1857,16; PD,284; glaţial GG,113. (Cf. fr. glacial, lat. glacialis).
    GLADIATOR s. (Antic.rom.) gladiator GC II,172v; BAR II, 192; MGP,22; SHI II,151; KMA,34; BDJE,114; StDR,50; DILB I, 200; LIT,9,46,53,75,229; ASLI,291; AVP,10; gladiatori (boinici sau luptători) GGV,127. (Cf. fr. gladiateur, lat. gladiator).
    GLORIE s. glorie OMT,pf.,40; SPBA,67,72,84; GC II,174v; SGR II,158; GTN 1835,19; MGP,92; SHI I,49; FMIL 1840,78; IL 1840,91; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; glorie (mărire sau slavă) TF,379; slavă (glorie) TF,408; glorie (slavă) AR 1829,200; AR 1834,348; PIA,III; AR 1844,12; PGR,76. (Cf. lat. gloria, it. gloria).
    GLORIFICA vb. glorifica DFL,138; MEN II,276; NV,192; DILB I,200; Z 1856,nr.1,1; LIT 21,223,395; BBR,140; D 1860, 191; PD,284; glorifica (slăvi) CEF,77. (Cf. fr. glorifier, lat. glorificare).
    GLORIFICAŢIE s. glorificăciune DFL,134; glorificaţie NV, 192; PD,284; glorificaţiune BMN III,227. (Cf. fr. glorification, lat. glorificatio).
    GLORIOS adj. glorioz FGP,17; glorios LME,59; GG,64; SHI II,152; GT 1838,18; SCMI,XII; FMIL 1844,244; MID I,80,81; PS, 5; NV,192; CA 1850,23,58; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; glorios (zadarnic sau deşert) CEF,103. (Cf. fr. glorieux, lat. gloriosus).
    GLOSAR s. glosar IO,29; MIR,310; FMIL 1847,163; RL, 229; PD,284; glosarnic, glosar GC II,174v. (Cf. lat. glossarium, fr. glossaire).
    GONDOLĂ s. (Mar.) góndolă HOG,115; gondolă POC,33v; GC II,143v; HAN,16; NV,193; LS,10; BCB,72; ADL,148,155; RL, 37; CMI,130,190; PBV,81; PD,285; gondolă (caic) AR 1832,272; AR 1837,112,269; IL 1841,87; gondolă (luntre) IL 1840,65; góndele (luntrile) GSP I,20; gondel StDR,50. (Cf. it. gondola, fr. gondole, germ. Gondel).
    GONDOLIER s. gondolar GC II,143v; gondolier CMI,193; BDJE,50; NV,193; LS,51; ADL,148; gondolier (luntraş) IL 1841, 90. (Cf. ngr. gondol£rij, fr. gondolier, it. gondoliere).
    GOTIC adj. goticesc VIC,39v; SHR,76; MIR,65; MDNU,99; AAM,45; AR 1830,25; CR 1830,385; AR 1834,294; VFD,49; PBV,82; goticesc, gotíc GC II,145r; gotic, goticesc VVP,31; gotic MDNU,98; CR 1829,280; AR 1829,197; AR 1835,199; AIR I,19; AR 1837,217; SHI II,187; IL 1840,18; RCM,7; CA 1847,48; BP, 22; AF,78; SIT,3; NV,193; pe la 1850 forma era frecventă; a arhitecturii goteşti RIP I,161. (Cf. lat. gothicus, fr. gothique).
    GRAD s. Vezi Form.term.şt.,p.215. Cf şi 1. (Gram.) stepene, adecă pasuri EBG,31v,81v,104v; stepenul cel însuşi cu alt asămănător EBG,32r; treptele asemănărilor SPP,50; comparaţiile au trei trepte TGR,75; treptele comperaţiei GRA,50r; TTE,3v; GRA2, 20v; treptele potrivirii SG,10; treapta asemăluitoare MG III,23; treptele comparaţiei, alăturării VG,130; schimbarea adiectivului prin trepte (gradus) BG,48; treaptă TTE,3v; SG,5; DGR,62; BG, 126; AGI,24; scară HG,20; spiţe de asămănare; gradurile comparaţiii; gradul pozitiv BTG,26r; gradurile semăluirei MG II,107; gradul şezător sau pozitiv SGR I,53; graduri de comparaţie GRN I,59; graduri de scărire IGR,35; grad PGRL I,22,75; EP II,34; HGL,28; CGF,24; PGR,15; CGR,31,68; CDR,28; MGP,25. 2. („nivel, stadiu, treaptă”) stepenă IE,2; FNPB I,48r,131v; FNPB II, 107r; spiţă BEM,84; spiţe sau graduri [ale pedepsei] CP I,19, cf. şi 20; areştiu de scara dintîi CP II,16, cf. şi 203; în gradu, adecă în treapta cea de pre urmă a boalei FDB,86; grad, adecă treaptă VPP,254; graduri sau trepte BAR II,189; grad (treaptă) CTT, 208; treaptă LB,722; grad PTF,156v; IO,77; MIU,40; CL II,394; GSP I,204; SIU,28v,47r,74r,93r; BDL I,19v; BGV,49r; RDS,41v, 61v; AR 1829,9; AR 1830,147; BDC,9; CIRA,99; RSM,25v,34v; GG,152; MF I,153r; MN 1836,38; TIV,45; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 3. („treaptă într-o ierarhie de funcţii sau de titluri”) stepenă MTT,30r; GN,84r; stepene de evghenie DC IV,51v,86v; stepene de maiştri şi de dohtori DC IV,265r; s-au suit din stepină în stepină TB,6r; înalţă cinurile ofiţerilor DC IV,265v; au trecut prin toate gradurile masoneriei PTF,102r; graduri [în armată] VIC,29r; BPN II,269; CR 1829,185; MN 1836,7; AR 1837,353; ROM,120; RL,129; graduri [de boierie] CIRA,23; vrednicii sau graduri academeşti RIP I,67; grad BPN I,56; GC II,184r; BCD, 52; RBM,14; CA 1852,XXX; TR 1854,135; CA 1855,118,122; NRC,IV,200; RIT,23; rang de căpitan BFO 1838,57. (Cf. lat. gradus, it. grado, germ. Grad, fr. grade).
    GRADAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.215. Cf. şi graduaţie GC II,184r; gradaţie sau scărire SGR I,53; gradaţie sau treptare MCR,169; gradaţie, treptăluire SMA,221; treptelnicie VVP,145; treptaţia socială PIA,165; gradaţie SSC,1,45; grădaţie SCC II, 37; gradaţie, graduaţie NV,193; PD,286; gradaţiune GRR,99.
    GRADUAL adj. treptal MRC,191; gradual KDP,31,96; NV, 194; KOS,XX; BIF,15; RL,84; INB 1857,4; INB 1859,115; PTP, 70; PD,286. (<fr. graduel).
    GRAMATIC s. 1. („gramatician; învăţat filolog, profesor, student”) gramatista EBG,36v; BD I,473; gramatisti pl. CDR,23; gramatic ECG,71v; VOG,91; BTG,1v; CLV,132r; AR 1829,154; MEN I,144; BG,VII; RL,87; PBV,82; gramatec BDR,14r,25v; grămatic SGR I,45; VVP,32; gramatíc BLM,49,55; LB,242; DLG,39; grămătic GC II,198r; gramerian RL,120,347. 2. („funcţionar de cancelarie”) grămatíc, gramatíc MGR,122r,123r; gramatíc MAF,143v; LB,242; grămătic VOG,98; GC II,198r; gramatic AsFA,IV; AOD,18; CA 1853,XXXII. (Cf. lat. grammatista şi grammaticus, ngr. grammatikÒj, it. grammatico, germ. Grammatiker, fr. grammairien).
    GRAMATICAL adj. Vezi Împrumut.I,p.121. Cf. şi gramaticesc BTGO, 31v; BTG,1v; BDR,3v,4v,19v; MPI,17,222; MDNU, 58; SG,85; FNB I,pf.; DGR,144; EGRM,25v; LB,214,242; MCB, 154; CDP,20; MG III,49; EGR,133; SGR II,f.t.; LOA,71 bis; GRN I,11; PGR,74; PTP,76; grămaticesc MRP,4; FL,54; VVP,32; GCG,5; grămăticesc EGR,7,116; GC II,198v; GCG,3,201; PBV, 35; gramatic BD I,473; LOA,78,124; MN 1836,70; BG,VII; gramatical PCC,3; AR 1829,157; BAR I,180; SGR I,222; LOA,73; CPI,anexă 3; GTN 1836,96; EP I,60; FMIL 1844,209,241,366; PGR,78,88; CGR,XIV,20; BG,VI,XXV; BCD,85; MGP,3,70,71; IGR,6,138; GM 1852,45; GRR,1; GR12,5; PD,286; gramatical, gramaticesc StDR,51; grămătical GC II,199r; grămatical SGR I, 1; VVP,32. (Cf. lat. grammaticus şi grammaticalis, ngr. grammatikÒj, germ. grammatisch, it. grammatico, fr. grammatical).
    GRAMATICĂ s. Vezi Împrumut.I,p.121. Cf. şi 1. (Lingv.) începuturile grăitoarei franţozeşti RGF,f.t.; gramatică GRA,1r; LIB,4; MPI,43,222; BD I,473; EGRM,1r; DGR,1; CLV,123r; LPT, 38; MG I,36; TSI,30; PCB,127; SIC,31; pe la 1830 forma era frecventă; gramatícă LB,242; CTT,160; grămatică EGR,IV; PAFR, 57; GC II,193r; SPV,120; BM,12; GR,1; FL,7,45; VVP,32; MEN I, 45; BIP,21; PBV,85; grămatecă MALP,28; PAFR,4,56; gramatecă BDR,4v,12v; EGP,11; verbscribreguleta sau gramatica GMR, 1r,2v. 2. („ansamblu de reguli şi cunoştinţe elementare ale unei arte sau ştiinţe”) gramatica fizicii GF,f.t.; gramatica teologhicească HGT,f.t.,1; gramatica melodică PBM,f.t.; o gramatică de muzică WPM,pf.2,3. (Cf. slavon. граммаòèêà, lat. grammatica, ngr. grammatik», germ. Grammatik, it. grammatica).
    GRAMATICEŞTE adv. gramaticeşte EBG,24r; MIR,303; BTG,23v; BDR,27v; LB,242; FGP,135; PGR,1; PTP,50; grămăticeşte EGR,XXXII; GC II,178v; PBV,85; grămaticeşte VVP,32.
    GRAND s. Vezi Împrumut.I,p.63. Cf. şi („spirit, aer de nobleţe, de elevaţie; titlul unor demnitari aleşi”) grandii (boierii cii mari) [în Spania] AR 1834,95; titlu unui grand (mare noblesă) de Ispanie AR 1837,243 bis; o mumă aşa de grandă GLC,XLVI; granzi (boieri mari) CA 1861,84. (Cf. fr. grand, germ. Grande).
    GRANDEŢE s. grandeţă, adică mărime a cinstei GC II,180v; mărire sau grandeţă GG,138; grandeţă PD,287; grandeţe CBD, 93; GPG,75. (<fr. grandesse).
    GRANDIOS adj. grandioz AR 1837,217; CA 1850,58; grandios NV,194; GPG2,5; BMN II,14; AAR,93; BIF,6; ICI,116,146; CA 1857,74; INB 1857,5,7,12; LMG,37; NPT,64; PIC,46,95; PD, 287. (Cf. fr. grandiose, germ. grandios).
    GRATIFICA vb. gratifia GC II,182v; gratificarisi BGO 1840,22; gratifica BGO 1840,6,23; DFL,23; NV,194; BRA,238; DIB,302; PBV,82; D 1859,144; D 1860,282; gratifia, gratifica PD,287. (Cf. fr. gratifier, lat. gratificari şi gratificare).
    GRATIFICARE s. SMB I,25; DIB,505; PBV,32.
    GRATIFICAŢIE s. gratificaţie BD I,474; RBV,25v; AR 1829,130; GC II,182v; LOA,95,96; LO,13; RSM,21v; ELS,18; RB, nr.17,1,345,383; FMIL 1840,18; BGO 1840,285; pe la 1840 forma era frecventă; gratificaţiune D 1858,2. (Cf. lat. gratificatio, fr. gratification, germ. Gratifikation).
    GRATIS adv. gratis CR 1829,13; AR 1830,12; GC II,182v; BFO 1833,194; LOA,103; RB,233; CD,47; APR,II; FMIL 1844, 410; FMIL 1847,34; BDJE,38; IFM,26; NV,194; BCD,363; StDR, 51; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; gratis (fără plată) AR 1832, 22; AR 1834,104; AR 1835,106; AR 1837,55. (Cf. fr. gratis, germ. gratis, it. gratis).
    GRATITUDINE s. gratitudine T 1856,nr.4,4; D 1858,16; gratitudină D 1858,10. (Cf. fr. gratitude, lat. gratitudo).
    GRATUIT adj. AsE,13; DFL,146; KDP,25; BCD,326,328; BEC,7; PD,287. (<fr. gratuit).
    GRATULA vb. gratuli ESI,93; grătălui IFA,18r,172r; gratula PAGR,31; PCB,153; GR 1830,38,223; CBD,10; RB,nr.9,1; FMIL 1844,162; CA 1847,17; PS,34; GLC,XXV; CA 1857,43; PBV,82; PD,287; gratula, adică a heretisi GC II,132v; gratula, heretisi StDR,51. (Cf. lat. gratulari, germ. gratulieren, it. gratulare, ngr. cairetî).
    GRATULARE s. FMIL 1844,119; BCD,141; PBV,82.
    GRATULAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.63. Cf. şi gratulaţie CR 1829,319; CR 1830,160; MTF,4v; BDC,193; GC II,182v; BAR I, 121; FMIL 1840,257; FMIL 1847,1; PBV,82; făcu o gratulaţie (carmen onomasticum) în versuri latineşti FMIL 1840,255; gratulaţie, gratulăciune, heretisire StDR,51. (Cf. lat. gratulatio, germ. Gratulation).
    GRAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.63. Cf. şi 1. („bunăvoinţă, preferinţă, ajutor; milă, îndurare, iertare, mulţumire”) graţie MIU,171; APM,6; PFBA,652v; BI,41,76; HO,95; DSM2,40; RA,12,71; DO, 47; BR 1821,146; BRI,206; SPBA,84; BD I,169; KIT,309; PAGR, 35; MCB,164; BDC,197; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; dar sau graţie SCM,15,21; graţie (milă şi iertare) LSM,123; graţie (milă) CA 1857,18; în graţia, în favorul [...] SGR II,47; graţia în care era FMIL 1840,243; în graţia favoriţilor săi LIT,12; graţie conciliăciunii celei abile DFL,210; graţie poeziei ce le însufleţeşte CFZ, 58; graţie băgării de seamă VO 1857,6; gracie LS,10,68; KOS,X; LIT,347. 2. („fineţe, gingăşie, atracţie particulară”) graţie VOG, 126; CV,27; TF,405; CB 1818,23; CRac,16; SPBA,13,84; NZ, 10v; EGRM,45v; MCB,119,164; EGR,165; MALP,55; CBD,22; VSC,37; FTP I,2, graţie, grăţii GC II,134r; graţiile fireşti MBE, 21; graţie (har) FTM,167,168; graţii sau haruri IRV,41v; graţie (plăcere) CRac,75; graţie (drăgălăşie) HMV II,149; graţie (haz) CEF,55. 3. (Mit.) graţie BAE,15; BPN I,97;ASH,7; BD I,474; PCB,117; VPA,37; CBD,43; CMR,34; FTP I,66; BAR I,107; MPG,17; KMP,37; APB,9; API,98; APR,65; FMIL 1844,6; CA 1854,50; AVP,10; graţiile sau haritele GC II,184r. (Cf. lat. gratia, germ. Grazie, it. grazia, fr. grâce).
    GRAŢIOS adj. 1. („binevoitor, prietenos, milostiv”) graţioze şi cinstite Calife OMT,55; graţios MSS,4; MBV,5; FMIL 1840, 348,349; BG,ded.; graţios (milostiv) BR 1829 I,25,39. 2. („plin de gingăşie, de farmec, atrăgător”) o graţiosă (drăgălaşă) şi maiestosă zîmbire FTM,241; graţios MALP,36; CBD,11; GC II,184r; FTP I,146; FTP II,10,95; BFI,13; GG,182; ELS,3; ECS,7; HAN,9; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; graţioaza lui voroavă MFV II,169v; graţioaza cantatriţă GTN 1836,35; femeile albe, care era mai graţioaze AR 1837,380; gracios BC,24,70,72; LIT,111; INB 1859,24. (Cf. lat. gratiosus, it. grazioso, germ. graziös, fr. gracieux).
    GRAV adj. 1. (Fon.) varia, grea apăsare; apăsare grea; greu apăsarea EBG,15v,17v,18v; [accent] aşezat HG,6; lovire groasă (acţentus gravis) TGR,210; [accent] gros sau apăsător ICD,23; acţent greu BTGO,26r,43v; acent greu BTG,81v; accent greu IGR,7,197; [accent] greu, numit şi apăsat CGR,231; [accent] greu CCG,85; ton apăsat CGF,8; accent grav EP II,153. 2. („important; primejdios; foarte serios, aspru, sever, trist; solemn”) două grele erori DFL,6; grav BDJE,139; SIT,107; NV,194; BCD,8; LS,34; CA 1852,55; GRR,207; AAR,68; KOS,XIV; SCC I,219; DIB,373; RL,78,303; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. barüia, lat. gravis, it. grave, fr. grave).
    GRAVITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.215. Cf. şi („importanţă; primejdie; seriozitate; asprime; sobrietate”) gravité însuş a dascalului PTF,145v; gravitate (bărbătească cuviinţă) FTM,4, cf. şi 33; gravitate VPP,10,74; GTN 1835,9; MN 1836,87; KMP,122; MCL 1839,564,666; KPA,31; MEN II,268,317; BP,104; SIT,2, 175; BIP,264; NV,194; BG,XVIII; CA 1851,40; RBM,187; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
    GRAVURĂ s. gravurile sau săpăturile în aramă AR 1830, 188; CR 1830,110; gravură GC II,180r; StDR,51; PFHM I,99; C, 190; PD,288; gravure pl. RB,253; gravuri JA,178; R 1857,nr.35, 4; graviură AR 1837,114,256; săpătorie în metal SSC,106. (<fr. gravure).
    GREFĂ s. (Jur.) grefă GC II,186v; BGO 1840,146,229; CCB, 63,121,213,221; ROB2,555,557; CCP,212; DIB,449; BEC,307; PD,238; greful tribunalului comerţial BGO 1840,131. (<fr. greffe).
    GREFIER s. (Jur.) logofătu giudecătoriei ORC,272; grefier, grafier GC II,136v, cf. şi 182v; grefier CR 1831,8; CCB,68; RCM, 171; CCP,166,177; DIB,428,474; CPL,76 bis; RB,231; BGO 1840, 3,89,93; CDCE,183; CCB,207,224; BGO 1844,126; ROB2,554, 557,579,597,598; CCP,65; R 1857,nr.3,4; D 1858,3; D 1860,88. (Cf. fr. greffier, ngr. grafi£rhj).
    GRIMASĂ s. grimas, grimasă GC II,191v; grimasă AR 1837,330; RB,279; StDR,52; SCC I,249; SCC II,201; PD,288; grimas AsF,135; grimase pl. AsFA,IV; AsF,79; BMN III,87; CA 1859,39; INB 1859,37; grimasuri KPA,18; DFI II,21; SCC II,211; grimazuri MSR,104; grimaz CDCE,129; grimaţă NV,175. (Cf. fr. grimace, germ. Grimasse).
    GROBIAN adj. KUB,25; MEN I,137; PBV,84. (<germ. Grobian).
    GROBIANICEŞTE adv. grobianiceşte RS,24; grobianiceşte (necioplit) RS2,24.
    GROSIER adj. grosiar CDCE,182; grosier DL,92; MEN II, 124,315; LS,103; DIB,16; D 1859,123; INB 1859,14,157; PD,288; grosolan SMR I,92; SCC I,1,60,159,199; RL,187; WCP,9; AsAL, 17; CA 1861,67; grosier, grosolan NV,195; grosier (grosolan) CEF,183. (Cf. fr. grossier, it. grossolano).
    GROSIERITATE s. grosietate CIRA,87,243,V; MEN I,118; grosiertate DE I,312; MEN II,120,129,314; grosolanitate SIT, 106,148,203,238; grosiertate, grosolănie NV,195; grosieritate PD,288. (Cf. fr. grossièreté, it. grossolanità).
    GROTESC adj., s. GC II,197r; GTN 1836,50; AR 1837,380; BDJE,19; MV,195; SMB I,101; SCC I,5; SCC II,201; VO 1857,1; PD,289. (<fr. grotesque).
    GRUP,-Ă s. 1. („obiecte sau persoane aflate laolaltă”) grupă GC II,197v; WPM,25; BDJE,171; AF,123,180; SIT,4,38; StDR,52; SCC I,173; CFZ,19; DILB IV,200; grupă (mulţime) IL 1840,19; grup NV,195; PD,289; grupe pl. AsM,8; BP,140; CA 1851,64; AsT,7; ASLI,131; CEG,35; grupe (grămăzi) SMR II,14; CA 1858, 30; grupe (adunături) FGGN, 129; un grop de insule CA 1858,83. 2. (Milit.) grupă, grupe ROM,193,194,195,216; RBM,167; DIB, 189. (Cf. fr. groupe, germ. Gruppe, it. gruppa şi groppo, rus. группа).
    GRUPA vb. NV 195; PFHM I,XL; CFZ,28; RL,270; Z 1856, nr.1,1; ASLI,394; D 1858,6; PD,289. (<fr. grouper).
    GUBERNAŢIE s. („guvernare, guvernămînt”) gubernaţie DC II,157r; gubernăţíe OTB,10; LB,247; gubernăţie IIE,4,5,7,10,20; prezidenşii guberneţiilor RDN,10; gubernaţie, adică ocîrmuire CCF,103. (<lat. gubernatio).
    GUBERNIAL adj. („de gubernie, privitor la gubernie”) gubernalicesc PFBA,630v; gubernialicesc BI,12; IPA,1; CIRA,376; RPV,6; FD I,45; gubernial FMIL 1840,345,347; SMR I,38; CA 1858,25; guvernial LG,91 (Cf. lat. gubernialis).
    GUBERNIE s. („unitate administrativă regională; guvernămînt”) Vezi Împrumut.I,p.63-64. Cf. şi gubernium PFBA,622r, 638r; DSM2,10; CP II,155,158; BI,10,21; ICD,f.t.; CL I,30; RSL,4; MIB,134; CO,1; RA,23; OAI,2; MIM,14,49; IPA,1; LB,248; guberniu MIB,84; IRF,42; RA,23; LB,248; BCD,309; guverniu RIP I,74; BCD,309; guberniu, guverniu, gubernie StDR,52; gubernie CMS,3; AAS,14v,26v; PFBA,627v; CP I,185,280,314; CP II,211; BI,14; NID I,5r; MIB,248; ATB,3; RA,23,26,97; GSP I,9; SPBA, 93; BD I,481; AR 1829,11; AR 1830,183; SPV,5; CIRA,376; GG, 133; MN 1836,19; RB,nr.8,3,351; FGE,59; GPG,43; gubernii (ţinuturi) GSP I,25; gubernie, guvern GC II,151v; guvernie PBM, XIX. (Cf. lat. gubernium, rus. губерния).
    GURMAND s. gurmand GC II,148v; INB 1859,31,68,107; gurman (lingău) HMV II,246; gurmand (lacom) BMN I,4. (<fr. gourmand).
    GURMANDIZĂ s. gurmandiza sau lăcomia mîncărei DRB, V. (<fr. gourmandise).
    GUTURAL adj. Vezi Form.term.şt.,p.2l6. Cf. şi 1. („de gît, privitor la gît”) [semn] gutural (adică sămnul gîtesc sau de gît) PTF,65r; gutural (de gît) PTF,73r,128r. 2. (Fon.) [consoane] gîtoase DO,18; DGR,5; VA,207; gîtale SGR I,4; SGR III,41; o adîncă gîtală pronunţie SGR I,11; pronunţie guturală NPT,306; articulaţie guturală PD,95; gutural PD,259.
    GUVERN s. (Polit., Adm.) gubern CR 1829,4; FL,82; FMIL 1840,22,34; FMIL 1844,35,208,391; FMIL 1847,37,88; guberniul englezesc; guberniele principatelor TR 1854,3,9; govern VMG, 249; CR 1829,19; guvern, gubern GC II,145v; PD,290; guvern TPE,29r; CR 1829,23; AR 1829,55,67; PIF,26r; NMP,10; AR 1830,99; MRC,4,31; FTP I,135; TAA,12,14; FEA,3; CIRA,7; AIR I,10,99; MN 1836,11,36; pe la 1835 forma era frecventă; guvern (oblăduire) CR 1829,292; guvern (ocîrmuire) NMP,2; SPV,I; guvernul sau stăpînirea GG,136. (Cf. lat. gubernum şi gubernium, fr. gouverne, it. governo).
    GUVERNA vb. 1. („a conduce, a administra”) guverna CR 1829,316; AR 1829,80,123; AR 1830,106,161; GC II,145v; GG, 137; SHI II,152; CDCE,68; PIA,135; FMIL 1844,22; AsF,81; MEN I,80; MEN II,251; MID I,20,79,266; pe la 1845 forma era frecventă; guberna FMIL 1844,33; FMIL 1847,75; guverna, guberna PD,289. 2. (Gram.) guverna EP II,134. (Cf. fr. gouverner, lat. gubernare).
    GUVERNABIL adj. guvernabil NV,195; gubernabil PD, 290. (Cf. fr. gouvernable, lat. gubernabilis).
    GUVERNAMENTAL adj. guvernamental NV,196; RMS,3; C,1; D 1853,3,15; D 1860,93; gubernamental TR 1854,11; gubernamental, guvernamental PD,290. (Cf. fr. gouvernemental, germ. gouvernemental).
    GUVERNANT s. 1. („cel care guvernează un popor, o ţară”) guvernant SSC,II. 2. („educator”) înţăleptul guvernant MVS,14v; guvernantul [...] care l-ai adus lîngă prunci FL,27. (<fr. gouvernant).
    GUVERNANTĂ s. („educatoare, îngrijitoare de copii”) guvărnantă RDS,1v; gubernată MVS,8v; guvernantă PAFR,46; GC II,145v; CE,2; MN 1836,43; FL,49; VVP,32; VFD,5,8; CDCE, 4; VN,9; FMIL 1847,145; SIT,272; StDR,52; gubernantă DTN, 36; R 1858,219; gubernantă, guvernantă PD,290. (Cf. fr. gouvernante, germ. Gouvernante).
    GUVERNARE s. AR 1829,138; AR 1830,185,379; GG,137; SHI II,71; LIT, 49; PBV,86; PIC,99; PTP,82.
    GUVERNATOR1 s. Vezi Împrumut.I,p.64. Cf. şi 1. („conducător, administrator al unui teritoriu dependent”) gubernátor BI, 11; MIR,111; MIB,132; GSP I,47; GSP II,31; CB 1816,60,61; JNA,17,73; DO,7; SPBA,59,89; NZ,4r,4v,8r; LB,247; CR 1829,7; AR 1829,13,42,57,61; SPV,26,92,97; GC II,151v; gubernator PTR,1; PI,1; DC IV,9v,18v,266v; IIP,1; ICO,3; IAI,2; SJ,2; LVH, 37r; RDN,8; ATB,3; EB,3r,37v; NB,5; IRV,6v,138v; BD I,481; CC,47; MFV II,23v; GIC,123; TSVM,10; GAT,77; BR 1829 II,39; HFP,47; forma continuă să fie folosită sporadic pînă pe la 1850; gubernator, guvernator StDR,52; guvernator, gubernator PD, 290; gubărnator RDN,10; guvernátor DSM2,15; SPV,96; guvernator RBV,3r; CR 1829,19,112,185; AR 1829,104; CR 1830,349, 429; AR 1830,362,369; CR 1831,43; FTP IV,75; VAA,2; AIR I,87, 110; SHI I,12,13; SHI II,11,23; pe la 1835 forma era frecventă; nazirii (guvernatorii provinţiilor) AR 1830,57; guvernator sau ocîrmuitor GG,192; proconsul (guvernator) Romei RNA,1; governátor PIF,15r; governator CR 1829,19; gobernator MV,28. 2. („educator, guvernor”) guvernator (dascăl) AR 1835,67; guvernator MEN I,27,35. (Cf. lat. gubernator, rus. губернатор, it. governatore).
    GUVERNATOR2 adj. („care conduce, guvernează”) mînă guvernătoare soartei SGR I,I; putere [...] ocîrmuitoare sau guvernătoare FMIL 1844,25.
    GUVERNATORESC adj. scaun gubernatoresc DC IV,28r; guvernatoresc GC II,145v.
    GUVERNĂMÎNT s. („administraţie, guvernare; unitate administrativă regională”) gubernament MIU,XV,XX; VPB,7; RA,36, 50,51; gubernament sau formă a ocîrmuirii MIU,250; guvernement TPE,28v,30v,31r; CR 1829,31; MID I,193; guvernămînt AR 1829,128,144; AR 1830,131,134; SHI I,37,49; MID I,203; SSC II, 110,112; GRR,79; RL,397; Z 1856,nr.3,3,4,nr.26,2; BC,12; CA 1858,48; D 1858,5; PD,290. (Cf. lat. gubernamentum, fr. gouvernement).
    GUVERNOR s. 1. („educator, pedagog”) guverner CR 1830, 241; AsF,72; guvernor (pedagog) CBD,10; guvernor GC II,145v; VVP,32; AsF,74. 2. („administrator, guvernator”) guvernor CD, VI,42; MID I,204; SIT,294; PCI,46; BC,12,13,31; LIT,238; R 1857,nr. 39,3. (Cf. fr. gouverneur, germ. Gouverneur). 
     
     
H
     
    HABITUDINE s. abitudine DFL,99; SIT,152; SMB II,424. (Cf. fr. habitude, lat. habitudo).
    HALUCINAŢIE s. simţamăgire, amăgirea simţurilor (hallucination) BCB,93; alucinaţiune SMB II,530; alucinaţiuni (amăgiri) INB 1859,71; alucinaţie CA 1862,44. (Cf. fr. hallucination, lat. hallucinatio).
    HAMAC s. hamac BDJE,103; DCB I,8; hamac (pat atîrnat ca leagănul) RMS,26. (<fr. hamac).
    HAOS s. (Cosm.; fig.) Vezi Form.term.şt.,p.216. Cf. şi haos VIC,16v; ISF,2; RIM,291; MIU,97,115; BDT,8r; BDL IV,1113r; AOS,9,50,60; SPBA,61; MCB,137; PCP,32; HFP,44; CBD,14; GC VII,87v; VSC,61; FTP II,80; SPV,203; pe la 1830 forma era frecventă; haos (prăpastie) MFV I,101r; haos (tărie) SIC,76; haos, noian AsP,170; caos sau haos CMR,7; caos FTP IV,147; FMIL 1847,114; PS,2; SMB II,434; INB 1857,4; INB 1859,4; PD,340; caos, haos NV,71; GCB II,191. (Cf. gr. c£oj, fr. chaos, lat. chaos, it. caos).
    HAOTIC adj. caotic INB 1857,36. (Cf. fr. chaotique, it. caotico).
    HARANGĂ s. (Ret.) haranguri PTF,62r; harangă GRR,226; harange pl. GRR,194,226,237. (<fr. harangue).
    HARPĂ s. (Muz.) arfă DC II,218v; PAMR,39; MSR,49; CA 1852,102; arpă, arfă BDL I,242v,244r; GC I,96v,97v; PD,89; arpă TCM,43; APR,glos.I; PS,44; NV,49; AAR,f.t.; ICI,43; R 1857, nr.5,2; harfă, chitară LB,256; harfă sau ceteră BAR I,118; harfă MCL 1839,619; VVP,158; harfă, arpă PBV,27,527; harpă LME, 72; DTN,43; MCL 1839,495; RCM,209; FMIL 1844,313; ADL, 113,155; SCC II,281; RL,35; DIB,148; BC,77; harpă, arpă NV, 196. (Cf. ngr. ¤rph, rus. арфа, germ. Harfe, fr. harpe, it. arpa).
    HARPIST s. arfist GC I,97v; harfist VVP,158. (Cf. fr. harpiste, germ. Harfenist).
    HAZARD s. brodire, tihi DLG,299; hazard SPBA,36,104; DTN,2; DAH,31; FMIL 1844,265,398; FMIL 1847,159; LS,104; CA 1852,26; CA 1854,117; jocuri hararde CD,90; giocuri de cărţi dizbrăcătoare (azard) AR 1830,44; azard (întîmplare) AR 1835,78; CA 1861,28; azard FMIL 1844,265; SIT,58; INB 1859,42; PD,93. (Cf. ngr. tÚch, fr. hasard, germ. Hasard şi Hasardspiel, it. azzardo).
    HAZARDA vb. hazarda IFM,5; DIB,9; azarda CA 1861,68; PD,93. (Cf. fr. hasarder, it. azzardare).
    HAZARDOS adj. azardos R 1857,nr.23,1; PD,93. (Cf. fr. hasardeux, it. azzardoso).
    HEBDOMADAR adj., s. ebdomadar Z 1856,nr.22,3; PD, 214. (<fr. hebdomadaire). 
    HECATOMBĂ s. Împrumut.I,p.64. Cf. şi ecatómvi AOS,85; ecatomvă GC I,136v; ecatombă GC I,139r; SHI,XIX; DILB IV, 198; PTP,103; PD,27; ecatomb LME,37; FTP IV,50; NV,403; ecatombe umane LIT,99. (Cf. ngr. ˜katÒmbh, fr. hécatombe).
    HERALD s. heraúti sau crainici FNC,167v; irolde sau soli MIU,283; herold (crainic) CRac,51; heroldul de arme IRV,13r; erold HMN,115; erald, pristav DIB,221; DILB III,216; AVP,8. (Cf. lat. heraldus şi heroldus, germ. Herold, fr. héraut).
    HERALDIC adj. meşteşugul heraldic AR 1837,216; eraldic SMB II,374; PBV,128; în privinţa eraldică (a stemei) CA 1857,70. (Cf. fr. héraldique, germ. heraldisch).
    HERALDICĂ s. heraldica sau cunoştinţa stemelor [glosarea este în textul original german] SIU,7r; heraldica (cunoaşterea pajerilor) KIT,28; eraldică SGR II,154; GG,141; SHI II,78,135; PBV,128. (Cf. germ. Heraldik, fr. héraldique).
    HERMENEUTIC adj. (Teol., Filoz.) ermeneuticesc sau tîlcuitor BLM,163; erminevtic HFP,132,157; ermineftic HFP,193; hermeneftic MF II,105v; ermeneutic RL,398. (Cf. ngr. ˜rmhneutikÒj, germ. hermeneutisch, fr. herméneutique).
    HERMENEUTICĂ s. hermeneutica sau ştiinţa tîlcuirei VL, 83v; ermenevtică RL,315; PD,242. (Cf. germ. Hermeneutik, fr. herméneutique).
    HIMERĂ s. (Mit.gr.; „închipuire deşartă, iluzie”) Vezi Împrumut.I, p.64. Cf. şi hímeră GCA,90; HFP,76; GC VII,95v; himeră BDL IV,1114r; CLV,147v; VMG,183; CR 1829,88; GPE,35; MBE,14; MAE 40,71; MSR,44; KMP,153; VVP,158; DE I,316; pe la 1840 forma era frecventă; himere (închipuiri zădarnice) SMR I, 91; himeră (iasmă) HMV II,171; himere (păreri nălucitoare) CA 1855,25; cimeră DFL,17,201; chimeră KFL,91; SMB II,420; LIT, 340; himeră, chimeră PBV,527. (Cf. gr. c…maira, lat. Chimaera, fr. chimère, germ. Chimäre, it. chimeră).
    HIMERIC adj. himericesc AZ,117r; CLV,147v; HFP,51,75; himeríc GC VII,95v; himeric AR 1829,68; CR 1831,27; MN 1836,66; MCL 1838,164; VVP,158; CCP,110; SCC II,366; CA 1854,12; GCB II,206; C,14,20; CA 1862,129; PD,291; himeric (fără temei) CR 1830,62 bis; AR 1830,136; himeric (nălucit) MRC, 91; himeric (rătăcit) PMC I,182; cimeric DFL,17,204; chimeric LIT,6,56,308. (Cf. gr. cimairikÒj, fr. chimérique, it. chimerico).
    HIPERBAT s. (Stil.) ipérbat VOG,125; sínhisis VOG,131; iperváton, care se cheamă şi sinhísis RIM,189; ipervat PTP,52; iperbată PD,327. (Cf. gr. ØperbatÒn şi sÚgcusij, lat. hyperbaton, it. iperbato, fr. hyperbate).
    HIPERBOLĂ s. (Ret.) ipervóli RIM,189,232; hiperbole sg. BD I,493; iperboluri BGV,48r; iperbolă MCR,167; VVP,52; NV, 234; GRR,101,124; LIT,226; PBV,150; PD,327; iperbole sg. AVP, 12; iperbola BDL II,463r. (Cf. ngr. Øperbol», lat. hyperbole şi hyperbola, fr. hyperbole).
    HIPERBOLIC adj. iperbolíc GC I,191r; iperbolic (piste adevăr) AR 1832,324; iperbolic (peste măsură) AR 1837,192; iperbolic VVP,52; NV,234; PBV,150; PD,325. (<fr. hyperbolique).
    HOLOCAUST s. olocavst SPBA,11,94; olocafst FEA,26,39; olocaust CA 1851,63; BCB,53; CA 1855,103; DILB I,206; olocastă PD,455. (<fr. holocauste).
    HOTEL s. („clădire mare, palat; casă de oaspeţi, birt, ospătărie”) zidirea hotelului (palatului) académiii CR 1829,264; piaţa crăiască, hotelul de bel viu şi cafeneaua CR 1830,242; voi mobilarisi un hotel în Londra KUB,42; otel (birt) CR 1830,196; AR 1830,126; otel (casa cea mare) MFE,35; otelul (lăcuinţa) prinţului AR 1838,202; otel CR 1830,52,192; AR 1837,191 bis; RB,nr.26,2, 234,341; MCL 1839,354,643; AR 1844,9,10; forma era frecventă pînă la 1860; ospel DE I,314; NV,246; SMB I,5; LIT,99; ospel, otel PD,463. (Cf. fr. hôtel, germ. Hotel).
I
     
    IAMB s. (Versif.) Vezi Împrumut.I,p.121. Cf. şi iamv SGR III,6,16; iamb BDL II,469r; GC I,158v; SGR III,18; HGL,137; PD, 292; pl. iambi GC I,158v; HGL,137; iamburi SGR III,18; iambe SGR III,32; RL,431. (Cf. gr. ‡amboj, lat. iambus, fr. iambe).
    IAMBIC adj. Vezi Împrumut.I,p.121. Cf. şi iamvicesc PP, III; iambicesc, iambic GC I,158v; iambic BDL II,459r; SGR III,22, 28; HGL,137; RL,429; T 1856,nr.3,4. (Cf. gr. „ambikÒj, lat. iambicus, fr. iambique).
    IDENTIC adj. idanticesc CLV,135r; identic SGR III,41; MF I,118r,154v,155r; PGL,116; VL,8r,21v; FMIL 1844,26; DFL,3,19; VCL,17v; NV,197; CDR,VI,13; BCD,6,198; StDR,101; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. identique, lat. identicus, germ. identisch).
    IDENTIFICA vb. identifia ELS,11; Prop,109; RL,247; INB 1859,71; identifica DFL,15,34; FMIL 1847,234; NV,197; SAP,53; GRR,238,247; SSC,2; CFZ,7,34; RL,347; VO 1857,10; identifia, identifica PD,292. (Cf. fr. identifier, lat. identificare).
    IDENTITATE s. idantitate CLV,135r; identicime MF I,185r, 215v; identitatea (potrivita fiinţă) ROI2 IX,13; identitate PEA, 236; VL,4r,4v,14v; DFL,31,69,155; VCL,18r,32v; FMIL 1847,35, 120,134,163; NV,197; StDR,101; SAP,53; SSC,X,50; pe la 1850 forma era frecventă; însuşi fiinţa (identitatea) CCP,224. (Cf. fr. identité, lat. identitas, germ. Identität).
    IDILĂ s. 1. (Lit.) idilion GC I,202r; idil GPE,9; AsP,95; AR 1837,242 bis; AsT,f.t.,3; idil, idilă NV,198; idilă FD I,86; AR 1837,149; APB,32; PRA,42; VVP,50; DL,63; HP,60; CA 1851,64; StDR,102; PBV,143; PD,293. 2. („relaţie amoroasă”) idilă MEN II,120. (Cf. gr. e„dÚllion, fr. idylle, germ. Idyll şi Idylle).
    IDIOM s. 1. („particularitate, însuşire”) idiomă DC IV,242r, 284v; TD I,326; pl. idiomáte TD I,326; idiome MFV II,89r,101v, 122r. 2. („limba unei naţionalităţi; dialect”) idiomatul rumânesc EBG,14v,19r; idíomă SPBA,1 sau 107 [în sonetul lui Gh.Asachi]; NZ,33v; GC I,202r; idiomă BDL II,454v; CLV,135r; CR 1829, 223; AR 1837,81; EP I,41,60; IGE,420; NV,198; StDR,102; DILB I,201; GCB II,210; PBV,143; DCB V,158; PD,292; idiom VVP, 50; pl. idiome VVP,50; DL,85; IGE,349; RL,202; idioame RL, 305; PBV,143; ideoma BD I,495; ideomate DFL,109. (Cf. gr. „d…wma, lat. idioma, fr. idiome, germ. Idiom).
    IDIOTISM s. (Lingv.) idiótizmă sau însuşire a limbii VOG, 21, cf. şi 2,9; istileahuri sau metafore şi idiótizme VIO I,4r; idiotizm BTG,33r; PIU I,X; SGR I,V,234; AR 1837,143; idiotism BTGO,20r,23r; BTG,10r,14r; BDR,28r; BDL I,182v; BDL II,454v; CR 1829,226; GC I,202r; SGR I,56; SGR II,1; SGR III,15; GTN 1836,92; VVP,50; idiotism sau însuşire a limbii GCG,235; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. „diwtismÒj, lat. idiotismus, germ. Idiotismus, fr. idiotisme).
    IGNORANT adj. ignorant CV,33; SHI II,152; FMIL 1847, 47; WPM,pf.3; CA 1847,55; SIT,153,208,352; NV,201; PMC I, VII; StDR,101; CA 1852,105; BMN II,76; SCC I,196; SCC II,383; pe la 1850 forma era frecventă; ignorant (prost) HMV II,257; ignorent SCC II,28; ICI,17,58; RL,367; BC,60,71; inorant EV,46; BCA,595; BRA,71; GCB II,213; D 1860,281; iniorant PCI,36. (Cf. lat. ignorans, fr. ignorant, it. ignorante).
    IGNORANŢĂ s. ignoranţie (neştiinţă) CIRA,243; SMR II, 22; neştiinţă (ignorantia) MF II,74v; ignoranţie SHI I,11; SHI II, 244; AMIM,XXVII; CA 1847,21,42; FMIL 1847,97; StDR,101; SCC II,46,49; ignoranţă MEN II,314; DFL,100,111; SIT,98,352; KDP,31; NV,200; CA 1852,90; GRR,266; BMN II,121; SCC I,VI, 32; pe la 1850 forma era frecventă; ignoranţă (neştiinţă) BG,V; ignorenţă CA 1850,104; ICI,22,58; inoranţă EV,46; NV,224,305; BRA,71; RMS,52,99,139; SMB I,110; GCB II,213; imnoranţă CDR,23. (Cf. lat. ignorantia, fr. ignorance, it. ignoranza).
    ILEGAL adj. nelegiuit CL II,405; KDP,73; nepravilnic VVP, 89; PBV,281; ilegal DFL,168; KDP,97; C,18; PAD,234; BEC,47, 135; PD,295; copii ilegali (din amor, naturali) BCI,171; ilegale sg. D 1860,285.(Cf. fr. illégal, lat. illegalis, it. illegale).
    ILEGALITATE s. nepravilnicie VVP,89; PBV,281; ilegalitate KDP,7; D 1859,122; D 1860,285; PD,295; nelegalitate GCB II,221. (<fr. illegalité).
    ILUMINA vb. înlumina CV,27; MAS,48; CRac,52; MG III, 59; BFO 1833,194; DTN,1; AR 1837,7,15,196,212; HAN,7; HMN, 133,134; VVP,173; CA 1848,70; SCC II,140,150,185,242,341; ilumina IO,51; TID,17; RA,70,89; NZ,29r; CR 1829,104,167,191; AR 1829,17,33; CR 1830,85,126,186; AR 1830,129,185,207; AR 1837,307; RB,nr.22,1; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. fr. illuminer şi enluminer, lat. illuminare).
    ILUMINAŢIE s. luminaţie DC II,27r; GIC,236; GC III,338v; AR 1829,31; AR 1830,23; VVP,74; RB,nr.2,1; Z 1856,nr.18,2; iluminaţie TID,15; RA,49,89; AR 1829,121; MBV,37; CR 1830,301; AR 1837,174,196,236; NV,201; StDR,102; RL,246; NPT,363; PBV,145; AML,14; PD,295; iluminăciune DFL,182,186. (Cf. lat. illuminatio, germ. Illumination, fr. illumination).
    ILUSTRA vb. 1. („a (se) remarca, a se distinge”) înlustra IRV,87v,207r; înlustrarisi IRV,122r; ilustra GC I,180r; GG,49; CDCE,VIII; BPA,62; MID I,135,257; AsE,2; DFL,208; BP,45,140; VH,82; SCC I,39; pe la 1850 forma era frecventă. 2. („a împodobi cu ilustraţii”) ilustra RL,110; Z 1856,nr.50,4. (Cf. fr. illustrer, lat. illustrare).
    ILUSTRAT adj. cărţi ilustrate Univ 1846,43; hîrtie ilustrată SIT,34; [vedenii] prost ilustrate [în carte] SCC II,315; [almanah, ziar] ilustrat CA 1853,1; CA 1854,LIV; CA 1855,1; CA 1857,1; R 1857,nr.2,3; CA 1858,1; CA 1859,XII; CA 1860,X. (Cf. fr. illustré).
    ILUSTRU adj. ilustre sg. IO,51; ilustr GC I,180r; ilustru GG,I; DFL,157,205; BDJE,173; AF,97; NV,202; PMC I,VI; PCI,7, 12; LS,102; AAR,84; PFHM I,V; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. illustre, lat. illustris).
    ILUZIE s. iluzie, eluzie GC I,145r,180r; iluzie GTN 1836,41, 95; KMP,89; MPE,IV; AIR III,3; AR 1841,83; SMR I,15; FMK, 15; RCM,183,244; HP,XVII,XXIII; FMIL 1844,282; pe la 1840 forma era frecventă; iluzione EOI,XXI; iluziune FMIL 1847,177; BCD,143; LS,13; BMN III,27,35; ICI,50; RL,316; DILB I,201; BC,I,III; LIT,243; BCI,187; SPB,255,283; INB 1857,2; D 1858,2, 16; D 1860,101; AML,99; iluziune (amăgire) optică BMN II,56; amăgiri optice StFE,69. (Cf. fr. illusion, lat. illusio).
    ILUZORIC adj. BCI,186. (<germ. illusorisch).
    ILUZORIU adj. iluzoriu DFL,59,164; NV,201; SCC II,117; CFZ,50; CEF,58,245; LIT,82; BEC,XLII,145; PD,296; măsură mai mult iluzoară BPA,77. (Cf. fr. illusoire, lat. illusorius).
    IMPERATIV 1. adj., s. (Gram.) [modul] poruncitor EBG, 41v,42r; MGR,17v; OV,12; BTG,46r; SG,50; EGRM,9v; EGR,42; PCB,132; FGP,49; VG,290; GR,40; GCG,153; PGRL I,105; HGL, 41; IGE,88; AGI,56; MGP,38; GR12,63; poroncitor HG,29,32; MG II,149; CGF,51; poruncirii TGR,103; poroncirii TTE,5r; modă imperativă, adică poruncitoare VOG,61; modul imperativ sau poruncitor BTG,51r,61v; imperativul (poroncitoriul) SGR I, 93; modul imperativ (poroncitor) GRA2,51r; PGR,33; [modă] imperativă sau comandativă, adică poruncitoare GCG,32; modul poroncitor (imperativ) GRA2,47r; modul poruncitor sau imperativ BG,68; imperativ sau poruncitor CGR,32,90; poruncitorul (imperativul) GR12,54; modul împărăţitor SPP,60; mod demîndător – mandativ DGR,83; mod poruncitor sau demîndător DGR,89; mod poruncitor sau demîndător (mandativus) SGM,69, cf. şi 92; demîndător GRN I,93; imperativ sau măndător SGR I, 97; mod mandativ BG,86; mandativ (poruncitor) BG,103; imperativ sau demăndător CCG,42; împărătiv IGR,58,67; comandativ GC III,115r; imperativ GC I,180v; SGR I,150; CGF,71; EP II, 76; HGL,112; CDR,35; BG,106; PD,299; [propoziţie] imperativă EGRM,28r; EGR,140; PTP,17. 2. adj. („poruncitor”) imperatif SIT,82; imperativ CGR,183; NV,204; BCD,14,48,574; StDR,104; CFZ,144; DIB,12; Z 1856,nr.38,2; PBV,210; R 1857,nr.15,2; DILB II,230; D 1858,6. (Cf. lat. imperativus şi demandativus, mandativus, it. imperativo, germ. Imperativ, fr. imperatif).
    IMPERFECT Vezi Form.term.şt., p.221, şi Împrumut.I, p.331. Cf. şi 1. adj., s. (Gram.) [timp] trecut nesăvîrşit EBG,44r; SG,51, 52; nesăvîrşit EBG,50r,52r; EGRM,9v; EGR,41; PCB,133; FGP, 52,55,85; GR,41; GRN I,95; GCG,154; CGF,54; GR12,64; nesăvîrşit trecut BTG,46r; timpul nesăvîrşit, imperfectul DGR,84; timpul nesăvîrşit sau imperfetul DGR,87; pasatoimperfet şi preteritimperfet [...], timpul cel nesăvîrşit GC V,26v, cf. şi GCG,32; timpul imperfect sau nesăvîrşit EP II,75; imperfect sau trecut nesăvîrşit PGR,34; nesăvîrşitul (imperfectul) GR12,55; dăúnăznic MGR,18r; trecător HG,30; timpul ce trecea MCRV,apend.; timpul care trecea sau cel ce era TGR,105; timpul care trecea TTE,5r; GRA,66v; timpul imperfect (ce trecea) GRA2,48v,50v, 51v; de abia, nu deplin trecut ME,55; nedeplin trecut BTG,47r, 51,59,68r; nu deplin trecut sau împerfect BTG,47v, cf. şi 59v; acum trecut BTG,53v; acum trecut sau nu deplin BTG,53v; netrecut BTG,58v; netrecutul (imperfectul) CGR,93; trecut nehotărît MG II,151; încîtva trecut SGM,70; de curînd trecut SGM, 74; de curînd trecut (imperfectum) BG,69; timpul ce trecea, împerfept sau neprefăpt SGR I,99; împerfect SGR I,132; imperfect, imperfept SGR I,143; nefăptuit SGR I,228; imperfeptul (nefăptuitul) SGR I,230; neperfect CGR,32; netrecut de tot [...], imperfect CGR, 185; netrecutul (de tot) MGP,39; neparfet CDR, 217; cam trecut IGR,59,63; imperfect, nedeplen trecut CCG,43; imperfect PGRL I,106; CGF,78,80; CGR,91; CDR,36; BG,98; PD, 299. 2. adj. („nedeplin,cu lipsuri, cu defecte”) imperfect (nesăvîrşit) IO,3,82; imperfect IO,VIII; VL,11v; BPA,6; DFL,29; KFL,IX; KDP,24; BCD,9,173; StDR,104; pe la 1850 forma era frecventă; neperfect CFZ,61,101,124; GCB II,221. (Cf. lat. imperfectus, germ. Imperfectum, it. imperfetto, passato imperfetto, preterito imperfetto, fr. imparfait).
    IMPERSONAL adj. 1. (Gram.) [verb] fără de feţe EBG,40v; nefaţnic MGR,117v,120r; nefăţuit SPP,58; fără de faţă HG,29, 52; verburi nefăţeşti TGR,156; nefeţeşti GRA,65r,86v; nefăţeşti (impersonale) DGR,82, cf. şi 114; verburile impersonalia (nefeţeşti) GRA2,77v, cf. şi 46v; verbe imperzonale sau fără perzonă VOG,59; [verbe] impersonale TGR,159; impersonal sau fără persoană BTG,64v, cf. şi 74v; fără persoană GCG,31; impersonal GC V,53r; SGR I,135,230; GRN I,97; CGF,47,52,98; HGL,41; CDR,36; StDR,104; CCG,43; împersonal SGR I,101,135; impersonalnic ME,54; nepersonal (impersonal) BTG,69r; nepersonal ori impersonal BG,66, cf. şi 94; nepersonal SGM,60; VG,289, 292,343; PGRL I,102; GMR,26v; PGR,112; CGR,145,156; SG,71; IGR,57; nepersonalnic SGM,131; VG,208. 2. (Sens general) lucru nepersonalnic SGM 46; viaţă impersonală DFL,68; activitate naturală sau nepersonală CFZ,67. (Cf. lat. impersonalis, it. impersonale, fr. impersonnel).
    IMPOLITEŢE s. nepolitică PTF,83r,90r; nepoliticie AR 1837,337; nepoliteţă MMP,75,93; PBV,281; nepoliteţe DIB,247; impoliteţă NV,205; BC,95; PD,301. (<fr. impolitesse).
    IMPORTA vb. (Comerc.) importa IO,62; GC I,180v; GC V, 121r; AR 1837,313; RB,318,383; BFO 1843,128; SIT,200; BCD, 81; SSC,V,105,129; pe la 1850 forma era frecventă; importarisi GIC,228; BFO 1833,130; împorta, împortui GC V,121r; împorta StDR,105; AVP,13. (Cf. fr. importer, it. importare).
    IMPORTAŢIE s. (Comerc.) împortaţie PCP,21; AR 1830, 164; GC V,121r; AR 1837,117 bis; importaţie GC I,181; GC V, 121r; BFO 1833,84; AR 1834,43; GG,143; AR 1837,10,117 bis, 126; ROI2 III,3,IV,6,VI,5; RB,304,370; VVP,51; forma era frecventă pînă spre 1850; emportaţie BFO 1843,22; importaţiune Z 1856,nr.18,3; importăciune LG,8. (Cf. fr. importation, germ. Importation, it. importazione).
    IMPORTANT adj. importante sg. IO,62; important GC I, 181r; GC V,120v; TAA,28; AIR I,16; MN 1836,17,40,76; KMP, 137; RB, nr.29,1,221; MCL 1839,448; FMIL 1840,316; HP,XXVI; pe la 1840 forma era frecventă; împortător RIP I,130,333; importent SSC,pf.I,III,71,97; GRR,227,245; KOS,XXIX; SCC I,69,98, 180,247; RL,77,170,373,395; Z 1856,nr.3,2; BC,36; LIT,59,95, 187; CA 1857,114; CA 1858,9; AML,240. (Cf. lat. importans, fr. important, it. importante).
    IMPORTANŢĂ s. importanţie IO,62,66; BD I,509; BCI,160; importanţă GC I,180v; GC V,120v; GTN 1835,11; AIR I,V,70; MN 1836,6,66; MCL 1839,765; VVP,51; MEN II,139,175; MID I, 4,196; DFL,1,33,117; pe la 1845 forma era frecventă; împortanţă FMIL 1847,36; importenţă RB,225; CA 1844,46; SCMI,XII; BPA,17,47,54; SRM,145; ICG,IV; IFM,23; SIT,123,193,207; BCD,7; StDR,105; OGD,51,109; FDA,194; LS,114; SSC,II,100; GRR,153; LMA,53; RL,63,272; Z 1856,nr.1,2,4,nr.4,1; LIT,12, 125; T 1856,nr.1,3; JA,124; RIT,16; D 1859,153; PAD,205; AML, 19,23; emportenţă SRI,66; importenţie KDP,12; SCC I,1; importinţă KOS,XI; SCC I,39,269; SD 1855,2; RL,70,185; NRC,12; AML,110. (Cf. lat. importantia, fr. importance, it. importanza).
    IMPOSIBIL adj. neputincios CL II,236; AsA,40v; HFP,94; MP,71; PEA,280; SIT,61; GM 1852,57; SAP,88; imposibil VL, 37v; DFL,59; NV,206; CFZ,26,145,165; VO 1857,14; GCB II,211; BCI,73; INB 1859,20,169; PAD,126; D 1859,an.II,13; BEC,XII, 35; AML,78,81; D 1860,90; PD,302; imposibile sg. AVP,11; neposibil RMS,325; INB 1859,97. (Cf. lat. impossibilis, fr. impossible, it. impossibile).
    IMPOSIBILITATE s. neputinţime (seau imposibilitate) CCF,41; imposibilitate VL,64r,69r; DFL,101; NV,206; BCD,508; SMB I,282; CEF,1; C,6; R 1857,nr.15,2; BEC,87; PD,302; neposibilitate SIT,343; SAP,122; neputinţă SAP,108. (Cf. lat. impossibilitas, fr. impossibilité).
    IMPRESIONA vb. impresiona GG,4; DFL,24,25,40; SCC II, 92; CA 1854,30; Z 1856,nr.11,4; PIC,130; PD,302; impresiuna JA,37. (<fr. impressionner).
    IMPRESIONABIL adj. impresionabil DFL,203; SIT,13; NV,207; SCC II,91,121,138; CA 1854,30; RL,433; CEF,131; PFM,126; AVP,11; DCB IV,45; PIC,92; PAD,197; PD,302; împresionabil BCI,137. (<fr. impressionnable).
    IMPRESIE s. impresie MPI,13,92; SPBA,99; HMS,99r; AR 1830,512; GC I,131r; FTP II,165,166; CIRA,235,355; AR 1834,78; GG,2,225; GTN 1836,34,38; AR 1837,96,136 bis,143,200; CIN,8; RB,256; PMG,1; IL 1840,8; pe la 1840 forma era frecventă; împresie AR 1829,91,139,182; AR 1830,200; SHI I,37; SHI II,129; FMIL 1840,125; FDA,76; StDR,105; empresîie EGRM,33r; empresie EGR,86; NMP,3; MALP,41; CBD,46; SPV,66; FTP III,8, 15,32; FTP IV,168; RBT I,4; KCL,96; PME,19; SIT,120,343,349; impresioane sg. AR 1837,166; empresioani pl. VFD,65; impresiune DFL,24; NV,206; LS,38; GRR,101; BMN II,103; TR 1854,2, 111; RL,334,427; CEF,30; LIT,23,50,66,395; C,21; GCB II,211; PFM,10; JA,37; SPB,287; PIC,f.t.,32; INB 1859,2; împresiune StDR,l05; BG,V; INB 1857,2. (Cf. lat. impressio, fr. impression).
    IMPROPRIU adj., adv. diftongi [...] neproprii ABCA,49; să nu socoteşti că neproprie s-au mutat BLM,175; fracţii neproprie PA,54; nepropriu TD II,363,364; LB,437; VG,265; TA,36; GRR, 226; CCG,45; [pronume] improprii sau neînsuşite TGR,78; TTE, 4r; GRA,52r,60v; pronomenile neînsuşite TGR,92; [pronume] improprii (neînsuşite) GRA2,21v; [fracţii] improprii PEA,58; impropriu VL,85v; DFL,80; BG,67; CDR,V; BEC,9; PD,303. (Cf. lat. improprius, fr. impropre).
    INAMIC adj., s. neamic CV,26; MBV,11; NV,276; MGP,29; GRR,11,71,270; Z 1856,nr.1,2,nr.3,2,nr.5,4; SPB,151; D 1858,1, 16; BBR,94; CA 1861,16,28,55,77; CA 1862,74; PD,304; nemic (vrăjmaş) DSM2,12; nemic (protivnic) SHR,7; nemic CPM,8; BP, 180; SIT,233; GLC,74; LS,15,49,50,67; RL,260; nimic CA 1852, XXX; inimic KIT,128,264; BRD,14,55,32; ICC,6,10; SPT,81; BDC,X,53,113; SIC,38; SGR I,18; SHI II,63; DFL,3,168,173; GLC,XL; SIT,339; BP,IX; CGR,206; MGP,107; BMN I,56; BMN II,74; GM 1854,3; CFZ,142,158; Z 1856,nr.8,1,nr.13,3,nr.25,2; CA 1857,24; C,149; CA 1858,78; CA 1861,9,16,29,95; inemic BDJE, 127; BP,VI; SIT,247; CDR,I; PCI,9,32,41,56,176; DILB I,202; DIB,4,133,221,361; LIT,17,43,59,68; CEF,104; BC,45; INB 1857, 12,21,43; GCB II,212; AVP,11; BCI,146; C,5,10,14,15; R 1857,nr. 1,3,nr.7,3; VO 1857,1; PBV,147; D 1858,6; DCB I,35; DCB IV,62; PIC,77,103,122; APS,13; BBR,132; enemic SIT,1; enimic BC,86; D 1860,85; inamic MEN II,206; NV,21,208; PLB,27; NRC,4,223, 283; BCI,146; C,4; WCP,52; D 1860,282; PD,304. (Cf. lat. inimicus, it. nemico şi inimico, fr. ennemi).
    INAMICIŢIE s. inamicie NV,208; PD,304; inimicie, inimiciţie NV,223; PD,313; inimicie BMN I,65; CEF,140; INB 1854,58; BEC,XXXVII,412; inemicie PBV,147; AVP,11; neamicie NV, 276; GCB II,220; D 1860,101; nimiciţie CA 1861,112. (Cf. lat. inimicitia, it. inimicizia, fr. inimitié).
    INCAPABIL adj. necapabil FMIL 1844,405; SIT,259; NV, 276; BCD,27,232,319; RMS,12; SSC I,117,166,232,276; KOS, XVI; RL,81,408; C,30; GCB II,221; CA 1862,47; incapace DFL, 105,140; incapabil SIT,106; NV,209; BCD,174,201; LS,97; SMB I,37; CFZ,147; LIT,17; C,21; BEC,14,17,103,148; AML,35; PD, 314. (Cf. fr. incapable, lat. incapax, -acis).
    INCAPACITATE s. incapacitate (nedestoinicie) NV,209; incapacitate BEC,14,16,23; PD,314; necapacitate NV,276; BCD,8; GCB II,221; C,21; D 1860,101; CA 1861,78. (<fr. incapacité).
    INCERT adj. neţert MF II,45r,61v; incert DFL,175; KFL,92; CFZ,5; AVP,11; BEC,79,183; PD,305. (<lat. incertus).
    INCERTITUDINE s. aporie DC II,103v; DC IV,92v; KUP, 44v; aporie, adecă îndoială RIM,115; apórie, adecă uimire RIM, 267; nedomirire (aporíe) FC,14r; aporie, îndoială PD,73; neţertitudine MF II,60r; incertitudine DFL,198; KFL,92; SIT,156,233, 297; SMB II,385; LIT,257; BEC,83,259; PD,305. (Cf. ngr. ¢por…a, fr. incertitude, lat. incertitudo).
    INDICATIV adj., s. (Gram.) [modul] arătător EBG,41v,42r; SPP,60; HG,29; OV,12; ME,55; MIR,320; SG,5; PCB,132; SGM, 69,74; VG,290; GRN I,93; CGF,51; HGL,41; arătării TGR,103; TTE,5r; GRA,65v; arătătiv IGR,58,63,73,223,224; însemnător sau rînduitor CDP,217; veditor MG II,163; otărîtor EGRM,9v; FGP,49; otărîtor au arătător EGR,42; hotărîtor GR,40; GCG, 153; IGE,86; AGI,56; GR12,64; [modă] indicativă, adică arătătoare sau hotărîtoare VOG,61; indicativul, ce va să zică arătător BTG,46r, cf. şi 61r; modul arătător sau indicativ DGR,83; indicativ (arătător) SGR I,97; MGP,38; hotărîtor (indicativ) GR,54; GRA2,50v, cf. şi 47r; [modă] indicativă, adică hotărîtoare GCG, 32; indicativ sau arătător EP II,75; CGR,32,90; CCG,42; indicativ (arătător şi neatîrnat) PGR,33; arătător sau indicativ BG,68, cf. şi 71; pronume indicative sau arătătăre EP II,26; ajectivi indicativi sau articoli EP II,44; adjective hotărîtoare AGI,45,55; [mod] indicativ BTG,46v; GC I,190r; SGR I,159; PGRL I,105; CGF,71; HGL,111; NV,214; StDR,109; PBV,147; PD,307; indicătiv CDR,35. (Cf. lat. indicativus, germ. Indikativ, fr. indicatif).
    INDICAŢIE s. indicaţie PFBA,616r; PH,7; AR 1830,434; HMV I,193; NV,214; PFHM I,I; SAS,14; PMH2,108; BEC,183; PD,307; indicăciune DFL,94,162,179,208; BCD,596; indicaţie, indicăciune StDR,109; indicaţiune PFM,498; BEC,35. (Cf. lat. indicatio, fr. indication).
    INDULGENT adj. indulgent GC I,189r; DE I,6,313; SIT,36, 230,294; LMS,17; NV,217; LS,10,74,82; StDR,109; CA 1854,13; RL,174,438; pe la 1850 forma era frecventă; îndulgent LIT,12; indulgint SCC I,115,264; SMB II,364; DCB V,177; îndulgint (îngăduitor) CEF,244. (<fr. indulgent).
    INDULGENŢĂ s. îndulghenţii pl. OTB,9; îndulghenţie CV, 30; îndulghenţie (îndurare) AR 1832,186; indulghenţie (iertare) AR 1837,272 bis; indulgenţie GM 1854,13,329; indulgenţă GC I, 189r; MN 1836,38; VDA,6; BGO 1844,37,329; FMIL 1847,201; SIT,49,151,231; AF,193; StDR,109; pe la 1850 forma era frecventă; indulginţă MEN II,193,265,318; BIP,45; SCC I,11,256; SCC II,188,326; RL,175; DILB I,202: R 1857,nr.2,2; indulginţă, indulgenţă NV,217. (Cf. lat. indulgentia, fr. indulgence).
    INFAM adj. CV,37; GC I,189r; BAR I,48; MFE,27; GTN 1836,41; MID I,271; MEN II,25,282; SIT,81; BP,V; NV,219; PCI, 25,31; LS,48,67; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. infâme, lat. infamis, germ. infam).
    INFAMANT adj. Z 1856,nr.26,2; BEC,88,403; PD,310. (<fr. infamant).
    INFAMIE s. CV,32,38; MEN II,221; SIT,70; NV,219; PCI, 39,53; LS,101; SMB I,226; DIB,391; CA 1856,83; LIT,57,64,195, 229; AVP,11; PBV,149; DCB I,58; PD,310. (Cf. fr. infamie, lat. infamia, germ. Infamie).
    INFIDEL adj. infidel CV,37; AF,88; NV,220; CEF,77; PD, 310; nefidel NV,280. (<fr. infidèle).
    INFIDELITATE s. infidelitate sau necredincioşie MIU,364, 392; infidelitate SIT,204; NV,220; LS,100; nefidelitate NV,280. (Cf. fr. infidélité, lat. infidelitas).
    INFINITIV adj., s. (Gram.) [modul] nehotărît EBG,41v,42r; nehotărîtor, neivit MGR,17v; nehotărîtor ME,55; SG,50; SGM, 69; VG,289; GRN I,95; GCG,153; PGRL I,105; CGF,51; nemărginit SPP,60; nesăvîrşit HG,29; MG II,147; nesfîrşit HG,39; nehotărîrii TGR,104; TTE,5r,5v; GRA,65v; [modă] imfinitivă, adică nesăvîrşitoare sau nehotărîtoare VOG,61; infinitiv, nemărginit BTG,46r; infinitiv sau nehotăreţ BTG,66v; nehotărîtor-infinitiv DGR,84; infinitiv sau nehotărîtor EGR,42; EP II,76; CGF, 57; CGR,32,90; [modă] infinitivă, adică nehotărîtoare GCG,32; infinitiv (nehotărîtor) PGR,33; MGP,38; nehotărît (infinitiv) GRA2,47r, cf. şi 53r; BG,185, cf. şi 68; îmfinitiv (nehotărîtor) SGR I,97, cf. şi 98; infinitiv MIR,320; BTG,28r,49r;51v,62v; BDL I,33r,133v,191v; EGRM,9v,19v; PCB,132; FGP,49; GR,40; ECS, 36; GRN I,97,123,144; EP I,7; CGF,81; HGL,42,112; pe la 1840 forma era frecventă; nefinitiv IGR,58,62. (Cf. lat. infinitivus, germ. Infinitiv, fr. infinitif).
    INFORMA vb. Vezi Împrumut.I, p.87. Cf. şi pliroforisi AZ, 146v; FGS,38r,56v; CISG,117; IFA,13v,83v,121r,161r; JNA,99; SIU,90v,93v; CDA,153; MFV II,102r; CIF,1; GC V,214r; ROI2 III,74; NPC,19; AOD,64; înformălui OTB,13; NB,32; RIT,29; informălui MIM,55; informa BD I,538; FMIL 1840,354; FMIL 1844,307; DFL,14; SIT,229,311; NV,222; LS,14; SCC II,175,229; pe la 1850 forma era frecventă; înforma DFL,12; BCD,210; NPT, 359; RIT,14. (Cf. ngr. plhroforî, lat. informare, fr. informer).
    INFORMAŢIE s. Vezi Împrumut.I, p.87. Cf. şi pliroforie AZ, 164r; FGS,54v; KUP,48r; LC,57; DCP,165; AR 1830,181; GC V, 214r; BFO 1833,110; AR 1834,257; ROI2 II,8; AOD,57,91,116; BCD,180; informaţie PTB,3; AIC,12; MIM,54; JDS II,436; BDJE,14; SIT,28,298; NV,222; PBV,149; PD,311; înformaţie OTB,3; GC VII,38v; înştiinţare NID I,87v; SIU,72r; AR 1829, 158; înştiinţare (informaţie) OAI,3. (Cf. ngr. plhrofor…a, germ. Information, fr. information).
    INJUST adj. ingiust SIT,156,173,206,347; AVP,12; injust NV,224; D 1858,16; BEC,15,51; PD,313; nejust NV,281. (Cf. fr. injuste, lat. injustus, it. ingiusto).
    INJUSTIŢIE s. ingiustiţie SIT,ded.4,142,254,273; injustiţie NV,224; LS,125; CA 1855,150; BEC,190,284; PD,313; nejustiţie NV,281. (Cf. fr. injustice, lat. injustitia, it. ingiustizia).
    INOCENT adj. o creatură nenoceaţă (nevinovată) CV,33; inocinte sg. DFL,126; inocent BDJE,28; SIT,ded.3,51,279; NV, 224; LS,53,63; CA 1852,68; RMS,320; GRR,IV,44; CA 1853,35; BIF,7; CFZ,135,173; pe la 1850 forma era frecventă; inocint C,5; DCB I,34,145. (Cf. fr. innocent, lat. innocens).
    INOCENŢĂ s. nenocenţie CV,30; inocenţie SGR II,XII; SHI I,31; RL,351; inocenţă SGR II,149; BDJE,8; AF,118,171; BP,182; SIT,57; PCI,50; BCB,54; BCP,2; GRR,6,40; CA 1854,94; CMI,21, 33,164; RL,463; pe la 1855 forma era frecventă; inocinţă MEN II, 287; DIB,314; inocenţă, inocinţă NV,224; nenoţinţă CA 1853, XXIII. (Cf. fr. innocence, lat. innocentia).
    INSEPARABIL adj. [consoane, prepoziţii] nedespărţitoare EBG,66r; PGRL I,7,196; HGL,79; nedespărţibile BG,116; IGR,3, 4,122,123; MGP,67; nedespărţibile (nedespărţelnice sau care nu să pot despărţi) GRN II,97; neseparable (nedespărţibile) BG,111; inseparabile SGR I,165; insepărabile SGR I,171; inseparabil SGR I,231; DFL,30,42,67; BMN II,87; PD,317; înseparabil SGR I,12,162; nedespărţibil VMP,17. (Cf. lat. inseparabilis, fr. inséparable).
    INSTANŢĂ s. (Jur., Adm.) Vezi Împrumut.I, p.132. Cf. şi inştanţie PFBA,633v,642v,689v,690r; BI,10; SHR,79; LB,312; FMIL 1840,303; FMIL 1844,218; instanş DOA,23; inştans OCF, 1; inştanş OCF,2; instanţie DOA,24,29; MIB,201; RA,14; BD I, 559; CR 1829,238; AR 1829,147; CR 1830,409; AR 1830,37,369; GC I,184v; AR 1832,40; LOA,62; BFO 1833,61; CPI,251; BAR II, 60; CIRA,205; LO,21; AR 1835,30; forma era frecventă pînă la 1860, iar alături de pluralul ei normal instanţii apare sporadic şi forma instănţii LOA,61; MDP,86; BGO 1840,147; CCB,220; BGO 1844,250; ROB2,602; istănţii ROB2,552,571; istanţie CCP, 9; stanţie BCD,322,474; instanzie CA 1851,X; instanţă (înfăţoşare) CR 1829,23; instanţă GC I,184v; RB,nr.3,4,261; SMA,62; HMV I,181; DFL,104; CPO,104; CA 1857,83; LG,10; BEC,100; AML,9,23; PD,319. (Cf. lat. instantia, germ. Instanz, fr. instance, it. istanza).
    INSURECŢIE s. insurecţie MIA,17; BR 1821,155; BD I,559; CR 1830,247,368; AR 1830,13,128; GC I,185r; CR 1831,20; AR 1835,46,120; AR 1837,38,54; SHI II,172; FL,3,98; pe la 1835 forma era frecventă; inzurecţie CR 1830,231; SHI II,109; insurecţie (răscoală) AR 1829,39,55; AR 1830,128; insurecţia seau apostasia grecească AR 1829,151; insurecţie (zurba) AR 1830,537; insurecţie (rebelie) AR 1837,132; insurecciune StDR,114; insurecţiune TR 1854,64; T 1856,nr.1,3; LIT,17,70,74; C,6; VO 1857,8; GCB II,214; D 1860,360. (Cf. lat. insurrectio, germ. Insurrektion, fr. insurrection).
    INSURECŢIONAL adj. NV,228; C,3,166. (<fr. insurrectionnel).
    INSURGENT s., adj. insurghent CR 1830,247,378; AR 1830, 18,229; AR 1833,4; KGO,27; AR 1837,4,120; SHI II,11,86; AR 1844,19; insurghenţi (zurbagii) AR 1830,432; insurgent GC I, 185r; FL,77; NV,228; CA 1850,67; StDR,114; CA 1852,59,68; GRR,135; GM 1854,79; TR 1854,63,64; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. insurgent, germ. Insurgent).
    INSURGENŢĂ s. insurghenţie AR 1834,34. (Cf. fr. insurgence).
    INTELIGENT adj. înţelegător HGT,3,4; DAB,47v; SIF,149; AOS,55; CGF,22; SCC I,157; inteligent NV,228; BRA,86; GRR, 225; SCC I,94; SCC II,71,256; BC,10,58; LIT,111; R 1857,nr.2,2; PBV,148; D 1860,85; CA 1861,39,44; PD,321; înteligent StDR, 114; intelegint MEN II,110,191; inteligint SCC I,199; GCB II, 214; C,109,149; R 1857,nr.2,3; D 1858,3; PIC,10; inţeliginte sg. TR 1854,80. (Cf. lat. intelligens, fr. intelligent, germ. intelligent, it. intelligente).
    INTELIGENŢĂ s. inteligenţă GC I,185v; FMIL 1847,145; SIT,154; BP,IV,XVIII; BIP,24; NV,228; PCI,33; LS,13; CA 1854, 31,44; CFZ,10,19; RL,338; BIN,229; LIT,32; CA 1858,11; INB 1859,115; PD,321; intelegenţe sg. CA 1850,68; înţelegenţă StDR, 114; inteligenţie SMA,23; FMIL 1844,313; StDR,114; CA 1854, 21; AVP,12; CA 1860,107; CA 1862,52; intelighenţie CD,37; inteliginţă CA 1844,53; FMIL 1844,107,324; MEN II,170,173; DFL,3,26,63,110; AF,21,196; CDR,III; BIP,16,18,24,28; NV,228; BMN I,49; KOS,XVII,XIX; SCC I,V; forma era frecventă pînă la 1860; inteleginţă MEN II,17,19,36,173; NV,12; înteliginţă DFL, 23,25,30,35,73; înţăleginţă SSC,3; SCC I,13; înţăliginţă SCC I, 153,186; SCC II,2,98,385. (Cf. fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz, it. intelligenza).
    INTENŢIE s. intenţie TD III,53; OAI,2; BDC,VIII,15; AMIM,XXVII; BDJE,10,34; SIT,1,92,163,178; NV,229; LS,84, 185; StDR,115; SSC,pf.1; SCC I,65,109,126; pe la 1850 forma era frecventă; întenţie BCD,XVI; intenciune StDR,115; intenţiune DFL,31; TR 1854,1,3; DILB I,202; LIT,238,408; C,6; GCB II,214; VO 1857,1; PIC,1; BEC,4; D 1860,284. (Cf. lat. intentio, fr. intention).
    INTERDICŢIE s. interdicţie GC I,185v; NV,229; CCP,7,12, 85; CPO,10,21,27; SSC,104; RAM,6; CA 1861,14; PD,322; interdicţiune DFL,127,162; BCD,68. (Cf. fr. interdiction, lat. interdictio).
    INTERJECŢIE s. (Gram.) în mijloc aruncare EBG,26r,68r; întrare HG,10,56; aruncare în mijloc SG,4,83; întrepunere MG II,309; întraruncătoare (interjectio) SGM,17; întraruncare SGM,150; simţitivul IGR,14,125; interieţione VOG,17; interieţione sau paréntesis, cum zic grecii VOG,93; interiecţia (sau graiul simţitor) TGR,171; GRA,95r; interiecţie GRA,21v; TTE,1v; ME, 11; interiecţie (sau în mijloc aruncare) GRA,23v; interiecţia (aruncarea în mijloc) GRA2,1v, cf. şi 84r; interiecţia va să zică întrepusă BTG,3r, cf. şi 92v; interiecţie (întrepusă) BDL I,191v, cf. şi 134r; înteriecţie BTG,1v; interiecţie LB,250; interiecsie EGRM,21r,41r; interiecţie EGR,72,115; GR,80,84; PGRL I,19; CGF,132; CGR,126,213; MGP,4; GR12,5; interiecţie (întraruncare) IGE,208; interiecţie (interjectio) BG,9; interjeţie DGR,XII; interjeţă DGR,156; ziceri de glăsuire sau interjeţii GRN I,7; intergeţionă, intergeţie, intergecţie GC I,188r, cf. şi 185v; intergeţie GCG,11,66,89,183; interjecţie PCB,138; FGP,17,129; VG,35, 450; GRN I,8,181; EP I,37; EP II,21; HGL,5,86; PGR,5,71; AGI, 141; StDR,115; PBV,148; PD,322; interiepţia sau pătimitoarea SGR I,24,169; întreiepciune BG,9,129,177; intreiecciune CDR,1, 92; intreiepciune StDR,115; intreiepţiune CCG,5; interiecţiune PTP,16. (Cf. lat. interjectio, it. interiezione, germ. Interjektion, fr. interjection).
    INTEROGATIV adj. (Gram.) [pronume, adjectiv, conjuncţie, adverb, propoziţie] întrebător, întrebătoare EBG,32v,36v,37v; MGR,116v; VOG,36; BTG,42r,84v; SG,31; EGRM,33r; MG II, 127; EGR,75; SGM,45,150; SGR I,85; VG,243; GRA2,38v; GCG, 23; PGRL I,94; HGL,86,122; BG,60; MGP,87; IGR,206; CCG,14, 74; întrebătiv, întrebătivă CDR,3; IGR,42,51,119,134; interogative sau întrebătoare TGR,78; TTE,4r; GRA,52r; FGP,38; CGR, 51; MGP,15; înterogative sau întrebătoare SGR I,77; interogativ (întrebător) GRA2,21v,38v; PGR,29; întrebătoare – interogative DGR,68,77; întrebătoare sau interogative GRN I,87; BG,58; interogative (de întrebare) EGRM,28r; EGR,140; GR,24; interogative, adică întrebătoare sau dă întrebare GCG,11; de întrebare MGP,66; punctul interogativ sau de întrebare GR12,96; interogativ EGRM,6v; PCB,131; EGR,27; EP II,49; HGL,35; PGR,25; NV,230; PBV, 149; PD,324. (Cf. lat. interrogativus, it. interrogativo, germ. interrogativ şi Interrogativum, fr. interrogatif).
    INTEROGATORIU s. (Jur., Adm.) tacrir MML,6v; CCI,4,5, 36; GC VI,223r; ROB,121,123; MSR,160; taclir PBV,463; dopros BFO 1843,377; AOD,124,275; StDR,75; întrebătoriu DIB,478; DCB I,99; interogatoriu, întrebătoriu DILB III,218; interogatoriu T 1856,nr.3,3; PD,324. (Cf. tc. takrir, rus. допрос, fr. interrogatoire).
    INTEROGAŢIE s. interogaţie IO,64; NV,230; PD,324; interogaţia sau întrebarea MCR,169; interogaţiunea sau întrebarea GRR,135, cf. şi 101. (Cf. lat. interrogatio, fr. interrogation).
    INTERVENI vb. întreveni GC II,22r; AR 1832,225; FMIL 1844,43,142; intreveni StDR,116; interveni DFL,32,205; SIT, 338; KDP,60,87; NV,230; StDR,115; PFHM I,III,XXXV,238; Z 1856,nr.9,4; T 1856, supl. la nr.4,2; LIT,135,170; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. fr. intervenir, lat. intervenire).
    INTERVENIRE s. întrevenire FMIL 1840,353; DFL,76; SIT, 145,193,250; StDR,116; Z 1856,nr.19,2; intrevenire AMIM,XXII; intervenire DFL,57; PFHM I,90; BMN II,97; TR 1854,108; RL, 268; LIT,18; C,3.
    INTERVENŢIE s. intervenţie (amestecare) AR 1834,51; AR 1835,183; intervenţie (mijlocire) AR 1834,75; AR 1837,35; intervenţie (mijlocire înarmată) AR 1835,149; AR 1837,38; intervenţie (agiutor) AR 1835,52; intervenţie AR 1837,36,342; RB,262; AMIM,XXV; NV,230; StDR,115; CFZ,33,164; Z 1856,nr.1,3,nr.6, 3; BC,68; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; intervenţiune DFL, 33,37. (Cf. fr. intervention, lat. interventio).
    INTERZICE vb. întrăzice (opri) FDB,44; interzice BCD,69; NV,229; DILB I,202; GCB II,214; [este] interdict DFL,110; CA 1861,39; [este] interzis WAM,2,82,127. (Cf. lat. interdicere, fr. interdire).
    INTRANZITIV adj. (Gram.) [verbe] netrecătoare EBG,42v; VG,288; PGRL I,103; intranzitive, adică nestrămutătoare VOG, 57; nestrămutătoare EGRM,9r,34r; EGR,88; HGL,40; netrecăreţe BTG,52r; netranzitive sau netrecătoare GRN I,91; netranzitive GRN I,170; EP II,73; CGR,82; BG,67; netranzitive (nestrămutătoare) MGP,35; intranzitive CDR,34; intranzitive (nestrămutătoare) GR12,81; întranzitive SGR II,2; intranzitiv SGR I,95; NV,231; PD,325; intranzitif BCD,72. (Cf. lat. intransitivus, germ. intransitiv, fr. intransitif).
    INTRIGA vb. întrigarisi, intrigarisi VSN,299r; intrigarisi MVS,6r; CMR,67; GC I,190r; EOI,259,261; intriga AR 1829,203; SIC,55; AIR I,138; AIR II,96; VVP,52; BPA,37; MID I,118; AMIM,215; BIP,54; CA 1854,83; PBV,149; PIC,34; CA 1862,71. (Cf. fr. intriguer, it. intrigare).
    INTRIGANT adj., s. întrigant BDT,190r,199r; BDL I,14v; StDR,117; intrigant BDT,190r; CR 1830,8; AR 1830,70; GC I, 190r; AIR I,216; AIR II,66; MSR,2; MDP,2; VVP,52; FMIL 1840, 33; BGO 1840,335; AMC,20; DE I,105; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; intrigător SIC,54,55; intrigator SHI II,195. (Cf. fr. intrigant, it. intrigante, germ. Intrigant).
    INTRIGĂ s. intrigă VSI,326r; JNA,41,49; IRV,156r; MCB, 124; CR 1829,4; AR 1829,183,237; NMP,ded.2,18; CR 1830,109, 415; AR 1830,17,361,372; CMR,19; MRC,228; GC I,190r; FTP II, 45; SPV,XII; SIC,55; CIRA,45; MCR,13; GTN 1835,10; MAE,5; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; întrică BR 1829 II,2; întrigă FMIL 1840,35. (Cf. fr. intrigue, it. intrigo, germ. Intrige).
    INTUI vb. facultatea de a se întuita DFL,38; în loc de a vedea, întuităm DFL,69; intui Univ 1846,109. (Cf. lat. intueri şi intuere, it. intuire). 
    INTUITIV adj. intuitiv TD I,120,342; MP III,74r; DFL,35; NV,232; CFZ,41; întuitiv MF III,22r. (Cf. germ. intuitiv, fr. intuitif).
    INTUIŢIE s. de exemplu, am uitătul „Petru” şi conţeptul „învăţătură” MF I,138v; noi nu numai formăm uităte şi conţepturi, ci şi hotărîm cum să au ele între sine MF I,138r; uităte MF I,10v,11r, 53r; MF III,77v; un intuit poate fi urmat de mai multe percepciuni DFL,42; înţălegire VCL,8v; intuiţie VL,6r,11r,13r; NV,232; PD, 325; intuiţiune DFL,32,80; CFZ,26; LIT,16; intuiţione KFL,59. (Cf. lat. intuitio şi intuitus, fr. intuition, germ. Intuition).
    IRONIC adj. ironicesc HET II,82v; CMR,95; GC I,190v, 191r; ironíc BDL II,464r; GC I,191r; ironic SIT,156,183,220; AF, 35; NV,235; StDR,119; SCC I,88,284; SCC II,317,330; RL,50, 137; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. e„rwnikÒj, lat. ironicus, fr. ironique).
    IRONIE s. irónie RIM,233,287; AZ,94v; ironie PTF,39v; FTM,182; BD I,588; VMG,18,358; GC I,190v; MCR,167; KMP, 16,78; RB,279; FL,51; MCL 1838,99; KPA,40; AsL,43; SCMI,XI; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. ngr. e„rwne…a, lat. ironia, fr. ironie).
     
     
Î
     
    ÎMBARCA vb. îmbărca CR 1829,4; AR 1829,50; AR 1830, 46,202,213,559; FTP I,236; FTP III,33; SPV,X,103; CIRA,XIV; AR 1833,21; AR 1837,22,81; MCL 1838,91; CMI,41; BC,5; LIT, 150; îmbarca AR 1829,38; AR 1830,84,123; FTP I,18; FTP IV,97, 122; GG,28; GTN 1836,107; BDJE,97; CA 1848,40; PCI,5,6; LS, 19; CA 1852,17; BCP,36; BC,19; Z 1856,nr.4,4; spre anul 1860 forma era frecventă; îmbărcălui SPV,XII,153; îmbarcui AR 1837, 73,185; ambarca AR 1837,285,336; GM 1854,287; CA 1859,74; imbarca NV,202; PD,296. (Cf. fr. embarquer, it. imbarcare).
    ÎMBARCARE s. îmbărcare AR 1829,50; AR 1830,144; AR 1834,38; AR 1837,303; îmbarcare SIT,276; Z 1856,nr.49,4; C,10; PBV,557; ambarcare Z 1856,nr.5,3.
    ÎNAMORA vb. amorisi BPN II,319; amorarisi MVS,6v,52r; înamora GC I,59v,323v; HAN,25,52; KPA,41; FMIL 1840,320; SIT,43,329; StDR,107; SCC II,92; CMI,86; BC,16. (Cf. fr. (s’)enamourer, it. inamorare).
    ÎNAMORAT adj. amorat AsV,9r; AsP,31; înamorat TF,305, 371; RDS,53v,62r; GC I,59v; HMN,2,8; AR 1839,72; DE I,316; SIT,30,43,82; AF,73,135; LMS,44; StDR,106; LS,35; CA 1852, XXI; BCP,1; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. it. innamorato).
    ÎNCASA vb. (Fin., Comerc.) încasalui DOB,7; încăsălui DOB,8; încasselui SR,38; casirui (strînge) NPC,81; MCL 1839, 508; încăsui ROI2 III,29; SSC,142; RIT,20; încasui BFO 1843,61; CA 1856,42; incasa FMIL 1844,341; încasa Z 1856,nr.15,4. (Cf. it. incassare, germ. inkassieren).
    ÎNCASAŢIE s. (Fin., Comerc.) DOB,7,8. 
    ÎNCASATOR s. încasuitor CA 1854,54.
    ÎNCÎNTA vb. GC III,226v; BM,69; KMP,97; AR 1839,116; FMIL 1844,116; ASI,79; AF,85; BPB,11; GRR,V; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. enchanter, it. incantare).
    ÎNCÎNTARE s. AR 1837,218; HBN,118,121; FL,5; HP,XXV, 35,36; BP,77; SIM,7; PCI,152; GRR,207; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.
    ÎNCÎNTAT adj. CR 1829,130; AR 1830,119; MBE,29; AIR I, 25,84; GTN 1836,93; MPE,V; HBN,115; APB,9; pe la 1840 cuvîntul era frecvent.
    ÎNCÎNTĂTOR adj. încîntăreţ CV,27; încîntător AR 1837, 216; HBN,114; KMP,114; FMIL 1840,304; HP,19; ASI,11; AF,34, 40,50; SIT,39,291,356; LMS,26,38; GLC,XXVI; CA 1848,27; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. fr. enchanteur, it. incantatore).
    ÎNCORONAŢIE s. încoronaţie GCO,10r; DC II,75r; IEI,36v; AZ,181v; RA,16,45; GIC,34,74; PIU II,163; AR 1829,9; GC III, 140v; RB,nr.2,3,258,270,351; încorunaţie CR 1829,75; CR 1830, 186,233; coronaţie OPI,f.t.; AR 1834,239; CIRA,320,407. (Cf. lat. incoronatio şi coronatio, it. incoronazione).
    ÎNCORPORA vb. încorpora DOA,9,21,30; SHI I,7,9; SHI II, 216; CD,52; MEN II,264; KOS,XIV; RL,346; Z 1856,nr.4,3; ASLI,303; LMG,77; PBV,582; CA 1861,100; incorpora NV,212; StDR,111; LIT,112; GCB II,211; D 1860,98; PD,315; întrupa CPL,26; ROB2,588,620; StDR,111; GCB II,211 (Cf. lat. incorporare, germ. inkorporieren, fr. incorporer).
    ÎNCORPORAŢIE s. încorporaţie DOA,29; SHI II,216; KDP, 59; incorporaţie DOA,29; NV,212; StDR,111; PD,315; încorporăciune StDR,111. (Cf. lat. incorporatio, germ. Inkorporation, fr. incorporation).
    ÎNCURAJA vb. încoragia VMG,309; BIP,26; BEC,XXXIV, 156,326; încoraja GC I,339r; GC III,136v; PS,37; încorăji PBM, XI; încuraji AR 1829,249; AIR I,122; încuraja CR 1829,78; CR 1830,342; MRC,121; SPV,165; LOA,99; MCR,210; BM,3; VAA, 1; AIR I,93; AIR II,7; GTN 1836,31; MN 1836,75; RB,384; FMIL 1844,65; BGO 1844,5; pe la 1845 forma era frecventă; încurăja PIA,pf.II; FMIL 1844,205; CA 1848,22; SCC I,9,112; încuragia FMIL 1840,86; FMK,18; MID I,30; SIT,293; AF,61; PCI,42,54; KOS,XXI; Z 1856,nr.19,1; NRC,4,12; LIT,44,65; PIC,2; DCB I, 35; APS,26; D 1860,417; încurăgia SCC II,380. (Cf. fr. encourager, it. incoraggiare). Vezi şi CURAJ.
    ÎNCURAJARE s. încurajire CR 1829,19; AR 1837,394; BFO 1843,315; încurajare CR 1829,166; CR 1830,4; AIR I,31,121; MN 1836,15,21,51; RB,nr.13,2; PGR,72; ROB2,583; încurăjare StDR,112; încurajarisire AR 1834,128; încuragiare DE I,ded.1; AIS,83; LS,118; SCC I,237; CA 1855,34; C,7; încurajiare KDP, 76; încurăgeare FMIL 1847,58; încoragiare BIP,26,262.
    ÎNCURAJATOR adj. încurăjitor SCC I,109; încuragitor SCC II,385; încurăjător ASLI,132.
    ÎNMATRICULA vb. înmetrecului CP I,279; înmatricula RSM,14r,24r; CA 1848,67; immatricula PBV,146. (Cf. lat. immatriculare, germ. immatrikulieren, fr. immatriculer).
    ÎNNOBILA vb. îmboieri HPP,59,115; nobilita MPI,63; BRD,46; FMIL 1844,78,317; HMV I,188; nobili EGR,XXXIV; evghenici HMS,100r; evghenisi AR 1834,121;SHI II,130; nobila NMP,13,29; GC I,343r; CIN,10; FMIL 1840,139; BC,21; D 1860, 88; nobiliza, înobiliza GC IV,218v; înnobila GC I,343r; YNM, 125; HMV I,156; DFL,146; BP,VII,XIII,XXII; AF,122; MGP,107; VO 1857,7; înobila GPE,41; CA 1855,34; Z 1856,nr.26,2; anobila CA 1855,55; BZ,66; CA 1861,143; anobla CA 1859,104. (Cf. lat. nobilitare, it. nobilitare, fr. ennoblir şi anoblir).
    ÎNNOBILARE s. îmboierire HPP,7,78; înnobilire GG,151; FL,104; înobilare GTN 1836,26; BP,X; nobilare FMIL 1840,139; BG,XXX; nobilitare RIP I,64; HMV I,161; înnobilare PME,X; anoblare CA 1857,4; anobilare BZ,66.
    ÎNREGISTRA vb. înreghistra AR 1830,558; AMC,27; IVA, 32; BFO 1843,10,46,286; PDC,46; JA,154; înregistra RCM,133; SIT,355; SSC,129; SCC I,101,158; Z 1856,nr.1,1,nr.3,1; INB 1857, 2; RIT,20; BEC,108,109; AsAL,25. (<fr. enregistrer).
    ÎNREGISTRARE s. înreghistrare AOD,319; înregistrare BCD,595; CA 1852,105; SCC I,157.
    ÎNROLA vb. (Milit., Adm.) înrola GC I,352v; GC V,316v; AR 1834,78,416; AR 1837,201,220; SHI II,194; FMIL 1844,266; AOD, 55; FMIL 1847,49,192; SIT,42,261; CA 1848,64; SIM,104; pe la 1850 forma era frecventă; enrola AR 1837,138 bis. (<fr. enrôler).
    ÎNROLARE s. (Milit.) AR 1834,160.
    ÎNROLAŢIE s. (Milit.) înrolaţie AR 1831,170; AR 1834,64; AR 1835,95; anrolaţie AR 1837,240. (<fr. enrôlation).
    ÎNTREPRINDE vb. epihirisi RIC,169r,203v,380v,397v; ECG,49v,50r; întreprinde MFV I,14v; GC V,252v; TAA,30; FTP III,21; AIR I,XVII,4,20,42,50,60,77,213; MGP,84; SHI II,206; AR 1837,159; FMIL 1840,22,36,250; HP,XIX; AR 1844,10; DFL,36; pe la 1845 forma era frecventă; întraprinde AR 1837,38,313; antreprinde PCB,89; MRC,106; FTP I,73,115; FTP IV,105; entreprinde FTP IV,123; apuca CCB,119. (Cf. ngr. ™piceirî, fr. entreprendre).
    ÎNTREPRINDERE s. apucare RIC,257v; GIA I,6r,54r,61v; GIA II,105r; NID I,15r; NID II,107r,110r,113v,134v; LIB,2; CRac, 123; CSM,285; CCB,118; apucătură GIA II,38v; epihírisis OC I, 34v,39v,73r; OC II,37v; ECG,13r; epihirísis CIF,45; epihirisuri ECG,18v; IEI,4v,20r,51v; epihirisală DC II,44r; epihiriseală DC IV,15v,143v,288r; întreprindere IRV,11v,56v; BGV,27r,47r; EGR,161; CR 1829,22,206,272; AR 1830,214; SPV,ded.3; GPE, 19; ROB,176; BFI,ded.,16; AIR I,213; MN 1836,6,39; SR,9; AS, 41; AR 1837,28,30,392; SHI I,17; SHI II,136; ROI2 V,3; RB, nr.1, 1,nr.25,2; BGO 1840,81; FMIL 1840,21; CCB,8; pe la 1840 forma era frecventă; întreprindere (apucare) AR 1830,464; AR 1832,9; CIRA,VII; intreprindere GG,III; AV,23; DFL,181; BEC,19; întraprindere CIRA,99; AR 1837,76; ROI2 VIII,19; întraprindere (podriat) AR 1832,257; întraprindere (apucare) AR 1833,11; AR 1834,84,328; antreprindere MRC,123,130; FTP I,222; FTP II,60; FTP III,14; FTP IV,12,34,82. (Cf. ngr. ™pice…rhsij, fr. entreprise, rus. подряд).
    ÎNTREPRINZĂTOR adj., s. epihirimaticos NID II,37r; întreprinzător CIRA,XIV; AIR I,XIX,70; GTN 1836,30; FMIL 1840,124; CCB,27; BGO 1844,384; FMIL 1844,203; ROB2,640, 641; SIT,191; BCD,266,475,479; CCP,115; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; întreprinzător (urzîtor) AR 1834,32; întraprinditor CIRA,421; apucător CCB,119. (Cf. ngr. ™piceirhmatikÒj, fr. entreprenant).
    ÎNTRERUPE vb. interumpe MPI,189; întrerumpe IRV, 114r; SGR II,46; FMIL 1844,173,369; LMS,28,34; AF,85; BG, 219; StDR,117; AAR,10; GRR,114; Z 1856,nr.18,2; RAM,16; RIT,29; întrărumpe BAR II,77; întrerupe GC V,330r; GTN 1835,10; AIR II,268; FMIL 1844,168; MID I,273; BDJE,39; SIT, 47,59,355; SIM,9; LS,74; CCP,186; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. interrumpere, fr. interrompre).
    ÎNTRERUPERE s. interrumpere MPI,75; întrerumpere HMV I,53; IGR,210; Z 1856,nr.6,2; RBM,32; RIT,20; CA 1859, 33; intrerumpere HMV I,83; întrerupere GC V,330r; SCC I,112.
    ÎNTRERUPŢIE s. întrerupţie GC V,330r; RIT,9; intrerupţie RL,184; întrerumpţie RIT,22; interupciune DFL,14; interrupţiune DFL,196. (Cf. fr. interruption, lat. interruptio).
    ÎNTREŢINE vb. întreţine LS,44; CA 1854,79; ICI,131; CA 1855,30,128; Z 1856,nr.2,1,2,nr.4,4,nr.5,3; CA 1857,117; CA 1861,111; întrăţine CA 1852,93. (<fr. entretenir).
    ÎNTREŢINERE s. întreagăţinere CV,34; întreţinere Z 1856, nr.4,4; RIT,17; RF,28. (Cf. fr. entretien).
    ÎNTREVEDEA vb. MFE,10; FMIL 1847,238; BIP,52; LS,66; Z 1856,nr.1,3; ASLI,272. (<fr. entrevoir).
    ÎNTREVEDERE s. IRV,111v; SIT,48,64,160; LS,10,14,91; LIT,400. (Cf. fr. entrevue).
     
     
J
     
    JALUZEA s. jalózie GC II,202v; jaluzii pl. SIT,69; zaluzie StDR,99; jalozea PBV,130; zalojea PBV,135; gelozie DCB IV,25. (Cf. fr. jalousie, it. gelosia).
    JAMBON s. (Alim.) jambon SG,113; MG I,27; DRB,6,7,8, 173; AR 1843,38; AR 1844,11; PME,40; VH,70; CA 1855,175; NPT,260; AsAL,17; giambon SCC I,211,287. (<fr. jambon).
    JANDARM s. jandarm AR 1829,101; GC II,202v; ROB,104, 117; BFO 1833,77; DTN,14; MN 1836,22; MDP,2; AR 1837,141; ROI2 III,29,VI,12; RB,nr.7,1,nr.11,2; MCL 1839,284; AR 1844, 10; AOD,19; BPA,73; StDR,98; pe la 1850 forma era frecventă; jendarm APS,95; geandarm GC VII,147v; GRR,11; SSC,55; gendarm NV,184; StDR,304; LG,11; VO 1857,3; SPB,124; APS,96; PD,279; gindarm DIB,301,310; DCB II,241. (Cf. fr. gendarme, it. gendarme şi înv. giandarme, germ. Gendarm).
    JANDARMERIE s. jandarmerie GC VII,147v; ROB,18,24, 84; BFO 1833,192,199; AR 1837,131,324; ROI2 II,6,III,4,VIII,13; BFO 1843,115; AOD,102; StDR,98; pe la 1850 forma era frecventă; jandarmărie VVP,45; D 1859,128; jeandarmerie T 1856, nr. 1,3; gendarmerie CR 1830,62 bis,168; AR 1830,133; ROB,50; NV,184; D 1858,6; PD,279. (Cf. fr.gendarmerie, it. gendarmeria, germ. Gendarmerie).
    JARGON s. (Lingv.) jargon GC II,202v; EV,XXVII; StDR, 98; RL,119,339; NPT,16; gerg (jargon) CDR,68; gerg CDR,II; RMS,12; RL,241; NPT,286. (Cf. fr. jargon, it. gergo).
    JELEU s. (Alim.) jăle DRB,142,221,222,223,224. (<fr. gelée).
    JENA vb. jena CEF,37,87; PD,331; gena CA 1857,51; INB 1859,128. (<fr. gêner).
    JENĂ s. genă BEC,278. (<fr. gêne).
    JILETCĂ s. (Vestim.) gilet, giletă GC VII,152r; giletă DCB III,14; jilet, jiletă GC II,205r; jiletă DIB,247; DCB IV,21; jilete pl. GM 1854,118; jiletcă MCL 1839,389; FMIL 1844,230; RL,49; ASLI,133; PBV,131; jeletcă VFD,66; BFO 1843,373; SCC I,149; giletcă StDR,306; SCC I,1,248; jăletcă VFD,62; geletcă SCC I, 246; zăletcă VFD,98; ziletcă BGO 1840,52,299. (Cf. fr. gilet, it. gilè, germ. Gilet, rus. жилетка).
    JOCHEU s. jochei sg. DTN,51; NPT,39; jocheu GTN 1836, 58; IL 1840,5; NV,237; StDR,98; VO 1857,6; jochei pl. IL 1840,5; AR 1842,161; SCC II,209; C,40. (Cf. fr. jockey, engl. jockey).
    JONGLER s. ionglor „medic şarlatan canadian” GIA II,109r, 109v; jongler (pelevan) AR 1834,84. (<fr. jongleur).
    JUBILA vb. iubila BD I,592; SIM,224. (Cf. lat. jubilare, fr. jubiler).
    JUBILEU s. iubileu BD I,592; StDR,119; GM 1854,3,217; PBV,153; iubeleu IL 1840,86; jubileu GC II,220r; StDR,119; PD, 331. (Cf. lat. jubilaeus, fr. jubilé).
    JUDICIAR adj. judeţialnic HFP,170; judeţiar GRR,3,5; Z 1856,nr.27,4; D 1859,298; giudeţiar GRR,229; judiţiar KDP,95; BCD,87; judiciar NV,237; BCD,364; C,23; D 1859,159; BEC, 357; judiciar, judiţiar PD,331; giudiciar RL,395; judicial AML, 27. (Cf. fr. judiciaire, lat. judiciarius, it. giudiziario şi giudiziale).
    JUDICIOS adj. deciziona aceasta judecoasă CV,32; judeţios IVA,5; giudeţios IVA,44; GRR,245,263; judiţios BCD,6; judicios GG,XIV,247; NV,237; CEF,39,73. (Cf. fr. judicieux, it. giudizioso).
    JURIDIC adj. iuridicesc PFBA,622v,623r; LB,85; LIB,4; VA,228; BAR II,78; iuridic CR 1829,268; AR 1829,185; AR 1830,182; CIRA,409; CPI,4,28,anexă 3,12; RSM,8v,10v; SHI II, 153; AsL,37; FMIL 1844,170,286; giuridic AR 1837,318 bis; juridic FMIL 1844,34; MID I,23; MEN II,198; BCD,8,12; RL,258; BCI,189; BEC,V,52. (Cf. lat. juridicus, fr. juridique, it. giuridico).
    JURISCONSULT s. iurisconsult (pravilist) IRV,122r; ROI2 III,57; iurisconsult MTF,1r; BAR II,f.t.,38,76; BFO 1833,210; CIRA,409; CPI,pf.2; MF II,75v; AIR II,330; AR 1837,67,252; RB, 198,230; FMIL 1840,182; AOD,3,14,98; FMIL 1844,9; StDR,119; GRR,91; SCC I,19; GCB II,215; jureconsult PCP,29; MN 1836, 72; jurisconsult GC II,220r; MID I,37; BDJE,77; NV,237; BCD, 23; CA 1851,IV; StDR,99; RL,395; BCI,191; D 1859,199; BEC, XXXVII,86; PD,332. (Cf. fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus, it. giureconsulto).
    JURISDICŢIE s. iurisdicţie DOB,4,8; CMS,5; OCF,1; PFBA, 620r,664r; TD III,313,315; RSL,2,5; MIB,31,32; TAI,22; DOA,3; OAI,2,4; UT,4,29; MIM,11,29,43; BD I,592; IMC,1,2; CCI,1; BAR II,43; BFO 1833,198; CPI,230,anexă 13; RPV,7; SHI II,45, 118; GT 1838,10; forma era frecventă pînă pe la 1855; iurizicăciune BAR II,36,38; iurisdicţiune GCB II,215; jurisdiţie, jurisdicţie GC II,220r; jurisdicţie CPM,20; GLC,27; BCD,53; PDC,49; StDR,98; Z 1856,nr.27,4; jurisdicăciune, juriszicere StDR,98; jurisdicţiune TR 1854,62; giurisdicţie CA 1859,116; juridicţie GC II,220r; NV,237; D 1859,104; PD,332; juridicsie CPO,68; juridicţiune BEC,2,6,10,219,433. (Cf. lat. jurisdictio, germ. Jurisdiktion, fr. juridiction, it. giurisdizione). 
    JURISPRUDENŢĂ s. iurisprudenţie DC II,70v; AR 1829, 142; MF I,22v,41v; AOD,250; AsR,9; giurisprudenţie CV,32; AVP,13; iurisprudenţă SIC,32; Prop,204; GRR,229; Z 1856,nr. 15,3; R 1857,nr.34,1; jurisprudenţă CR 1829,99,122; CR 1830, 202,337; GC II,220r; FTP IV,124; MEN I,207; CDR,IV; NV,237; BCD,60,88; StDR,99; RL,373; BCI,118,192; PD,332; jurisprudinţă DFL,3,206; NV,237; CFZ,110; BEC,237. (Cf. lat. jurisprudentia, fr. jurisprudence, it. giurisprudenza).
    JURIST s. iurista m. EBG,36v; iurist MCB,103; BAR II,38; MF III,4v; AsL,37; MEN I,165; HMV I,121; TR 1854,96; RL,384; D 1859,410; jurist GC II,220r; NV,237; BG,VII; StDR,99; RL, 399; AML,27,51; PD,332. (Cf. lat. jurista, fr. juriste).
    JURIU s. KDP,26,27; VO 1857,12; PD,332. (<fr. jury).
    JURNAL s. 1. (Jur., Adm.; „însemnări zilnice”) journal RJ, 121,123; jornal VIO I,67v; jiurnal CCI,44; jurnal CA 1829,64; AR 1830,180,564; GC II,220r; CR 1831,53; RO,51; LOA,6,22,47, 92; CIRA,245; BFO 1833,197; SGR I,IV; CPI,254; LO,9,11; RSM, 17v,30v,36v; GTN 1835,1; ELS,9; TIV,169; ROI2 II,3,III,72, IV,14,VIII,5,22; CCM,21; CCB,57,74,195; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; giurnal NPC,4. 2. („gazetă, revistă”) jurnal NID II,36r; SPBA,2; PCC,11; MCB,78,128,166; CR 1829,94; AR 1829,5,143; BR 1829 I,49; CR 1830,87,349,427; AR 1830,126; GC II,220r; RO,50; HPA,13v; MN 1836,2,10,41,66; AR 1837,18; KMP,39; RB,nr.7,2; FL,41,104; MCL 1839,376; VVP,46; DL,5; FMIL 1840, 22,100; giurnal sau novele NB,32; giurnal CA 1853,92; SSC,pf.2; SCC I,48,119; Z 1856,nr.1,4,nr.3,2,nr.4,3,nr.5,3; ziurnal TR 1854, 119; D 1859,219; APS,23; zilnic MG I,186,188,200. (Cf. fr. journal, germ. Journal, it. giornale).
    JURNALISM s. jurnalism RL,52; T 1856,nr.1,1; D 1859, 356; C,78; D 1860,407; ziarism (jurnalism) R 1857,nr.30,3, cf. şi nr.34,2. (<fr. journalism).
    JURNALIST s. jurnalist SPBA,79; AR 1829,188; GC II, 220r; SPV,XIV; BFO 1833,207; FMIL 1844,63; MEN I,150; PCI, 64; StDR,99; RL,173,328; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ziurnalist APS,26. (<fr. journaliste).
    JURNALISTIC adj. D 1860,96. (Cf. it. giornalistico).
    JURNALISTICĂ s. jurnalistică FMIL 1840,203; RIP I,196; FMIL 1844,281; StDR,99; RL,54; Z 1856,nr.4,1; T 1856,nr.1,1; D 1859,356; D 1860,97; giurnalistică SCC I,299. (<germ. Journalistik).
    JUST adj. just GTN 1835,20; GTN 1836,50; AF,148; NV, 237; AAR,82; BC,89; LIT,1,2; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; giust SIT,106,124,149; LIT,7,83,376. (Cf. fr. juste, it. giusto).
    JUSTEŢE s. justeţă HMN,III; NV,237; CA 1862,50; PD,332; giusteţă SSC,XI; Z 1856,nr.31,3; AVP,13. (Cf. fr. justesse, it. giustezza). 
    JUSTIFICA vb. giustifica CV,38; SIT,236; SSC,IX; SCC I, 276; RL,394; INB 1859,135; AsAL,4; giustifia SIT,30; justifica MEN II,31,137,167; DFL,7,64; BDJE,15,70; NV,238; LS,6,101, 127,146; KOS,XVI; SMB I,135; TR 1854,74; CFZ,164; pe la 1855 forma era frecventă; justifia SIT,53; iustifica CFZ,175. (Cf. lat. justificare, fr. justifier, it. giustificare).
    JUSTIFICARE s. DFL,2,12; LIT,70; AVP,13; D 1860,398; RF,9.
    JUSTIFICATIV adj. INB 1857,29; RIT,28; RF,8; PD,332. (fr. justificatif).
    JUSTIFICAŢIE s. giustificaţie (îndreptare) CV,37; giustificaţie RL,394; justificaţie ROI2 VIII,22; MEN II,209; NV,237; PD,332; justificaţione KFL,38. (Cf. lat. justificatio, fr. justification, it. giustificazione).
    JUSTIŢIE s. giustiţie CV,33; SIT,271,350; SCC II,179; Z 1856,nr.44,3; LIT,158; AVP,13; CA 1862,60; iustiţie AR 1829, 255; AR 1830,371; AR 1831,196; BAR II,35,71; AR 1832,152, 249; BFO 1833,53,178; AR 1834,97,289; AR 1837,177; SHI II, 196; ROI2 III,56; IL 1840,99; BFO 1843,81; AOD,6; KDP,29; forma era frecventă pînă la 1860; justiţie MEN II,30; NV,237; StDR, 98; RL,396; LIT,39,406; BCI,94; VO 1857,3; BEC,22,73; D 1860, 281; PD,332. (Cf. lat. justitia, fr. justice, it. giustizia).
    JUXTAPUNE vb. iuxtapune AsG,192; iustapune CFZ,81, 98; justapune DFL,77,153; CFZ,65; juxtapune PFM,347. (Cf. fr. juxtaposer, lat. juxtaponere).
     
     
L
     
    LABIAL adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.228. Cf. şi (Fon.) [consoane] buzoase DO,16; DGR,5; VA,208; limbale SGR I,4; labiale SGR I,4,166; SGR III,41; buzale (care se pronunţiez cu buzele) HGL,2; labial, labiar,buzal StDR,157. (Cf. germ. labial, fr. labial).
    LACHEU s. lacheu GC III,274v; MSR,2; MBG,2,7; AR 1837,118 bis; HMN,78; MCL 1839,372; BDJE,56; SIT,313; NV, 238; StDR,158; RL,413; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; lachei (ciocoi) AR 1834,385; lachei (slugi) AR 1835,24; lache (slugi) AR 1837,88, cf. şi 345; lacai sg. AR 1837,391 bis; lacăi pl. SIM,152; locai sg. VFD,112,113. (Cf. fr. laquais, it. lacchè, germ. Lakai, rus. лакей).
    LACONIC adj. (Stil.) laconic CIRA,404; AR 1839,193; DE I, 313; SIT,239; NV,238; StDR,158; GRR,252; LIT,363; CA 1856, 91; DILB IV,201; NPT,55; PD,388; laconic (cu puţine cuvinte) SMR I,63. (Cf. fr. laconique, lat. laconicus).
    LACONISM s. (Stil.) laconizm VOG,126; laconizm (zicere pe scurt) AR 1834,157; laconism MIU,232; NV,238; BCA,376; StDR,158; LIT,363; PD,388; laconism (scurtare) CEF,155. (Cf. it. laconismo, fr. laconisme).
    LAMENTA vb. LMS,40; NV,239; StDR,159. (Cf. fr. lamenter, lat. lamentari). 
    LAMENTABIL adj. BDJE,114; NV,239; StDR,159; PD,388. (Cf. fr. lamentable, lat. lamentabilis).
    LAMENTAŢIE s. lamentaţie SHI II,125; FMIL 1840,265; MID I,273; NV,239; CA l853,XVII; C,4; PD,388; lamentaţie, lamentăciune StDR,159; lamentaţiune AVP,13. (Cf. fr. lamentation, lat. lamentatio).
    LANGOARE s. langoare SIT,68,270,312; DILB II,230; LIT, 396; langor BBR,138. (Cf. fr. langueur, it. languore).
    LANGUROS adj. languros SMB II,368; CMI,119; BBR,41; languent ICI,22,94. (Cf. fr. langoureux, it. languente, lat. languens).
    LAŞ adj., s. lace NV,238; laş NV,240; LS,119; DIB,221; PD, 389. (Cf. fr. lâche, lat. laxus).
    LAŞITATE s. lacetate, laşetate NV,238; laşitate DFL,171, 188; LS,15,115; CFZ,35; DIB,182; CEF,38; C,14; PD,389. (<fr. lâcheté).
    LATINISM s. 1. („cuvînt sau construcţie sintactică proprii limbii latine”) latinism GC III,284v; VVP,70; DL,85; FMIL 1847,133,170; BG,112; StDR,159; PBV,217. 2. („curent lingvistic şi cultural latinizant”) latinizm MFV I,38r; latinism RL,101. (Cf. fr. latinisme, lat. latinismus, germ. Latinismus).
    LATINIST s. GC III,284v; VVP,70; PBV,217. (Cf. fr. latiniste, germ. Latinist).
    LATINITATE s. latinătate BRD,116. (Cf. lat. latinitas). 
    LATINIZA vb. latinisirui VA,210; lătini FL,2; latiniza FMIL 1847,6,101; NV,240; RL,166; PBV,217. (Cf. fr. latiniser, germ. latinisieren).
    LAUREAT adj., s. laureat BD I,615; LOA,100; RSM,27r; StDR,159; SPB,288; CA 1858,103; loreat IVA,30. (Cf. fr. lauréat, lat. laureatus).
    LĂUDABIL adj. lăudabil GC III,274v; FMIL 1844,215; MID I,52; SPB,288; PIC,37; lăudos AR 1840,20; laudabil DFL,120; MID I,82; BG,4; LS,102; CA 1851,40; CA 1853,51; CFZ,134,143; CA 1862,4; PD,389. (Cf. lat. laudabilis, it. laudabile, fr. louable).
    LEAL adj. AF,186; NV,404; SCC I,59; SMB I,201; SD 1855, 2; Z 1856,nr.13,2,nr.23,4; C,4,15,20; BBR,31. (<it. leale). Vezi şi LOIAL.
    LEALITATE s. NV,404; SCC I,60; DILB I,203; Z 1856,nr.3, 4; R 1857,nr.12,2; D 1859,an.II,6. (<it. lealtà). Vezi şi LOIALITATE.
    LECTOR s. („cititor”) SGR I,12; SGR II,127; DFL,8; KFL, III; BCD,5; BMN I,103; BIF,21; DILB I,203; INB 1857,3,29; D 1859,219; APS,40; INB 1859,117; CA 1861,42; PD,391 (Cf. fr. lecteur, lat. lector).
    LECTORIŢĂ s. („cititoare”) lectriţă C,23. (<fr. lectrice).
    LECTURĂ s. („citire, citit”) legtoria (cetirea) cărţii MBV,7; lectură AR 1830,422; RSM,40r; GG,5,216; KMP,45; FL,2; MCL 1839,543; SCMI,X; FMIL 1844,258; VN,11; DFL,8; BCD,380; CA 1850,55; StDR,160; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; leptură VMP,75; leginţă IGR,176,178,232; legere (cetire) IGR,212. (Cf. fr. lecture, germ. Lektüre, lat. legere).
    LEGAL adj. Vezi Împrumut.I,p.134. Cf. şi legiuit IIS,3; CP II, 170; CL I,100; CCI,22; CPI,1,2; AIR I,181; SR,38,44; ROB2,553; legelnic DSM,10; DSM2,10; legalnic DOA,9,36; HFP,34,187; pravilnic VMG,90; CE,9,13; ROB,9,14,100,183; LOA,26; CPL, 76; GTN 1835,4; MSR,46; CCM,1; VVP,110; CCB,104; BGO 1840,17; BGO 1844,166; ROB2,553,570,583; pravilnicesc TCM, 23; pravilicesc SCS,7,13; CCI,1,39; ROI2 VIII,2,23,34; SMR I,27; BFO 1843,380; legal FMIL 1844,24; FMIL 1847,38; BIP,49; NV, 241; PFHM I,141; RMS,197; SCC I,18,104,158; CA 1855,141, 144; RL,258,267; LIT,88; BCI,186; C,18; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; legal, legiuit StDR,160. (Cf. lat. legalis, germ. legal, fr. légal).
    LEGALITATE s. legiuire AR 1829,126; legalitate NV,241; RMS,4; T 1856,nr.1,2; LIT,239; C,18,58; VO 1857,8; R 1857,nr. 15,4; PD,390; legalitate, pravilnicie GCB II,216. (Cf. fr. légalité, lat. legalitas).
    LEGALIZA vb. legalizălui SR,31; legaliza NV,241; StDR, 160; LIT,283; R 1857,nr.40,4; CA 1861,49; PD,390. (Cf. fr. légaliser, germ. legalisieren).
    LEGALIZAT adj. AR 1832,58; BFO 1843,155,164.
    LEGALIZAŢIE s. legalizaţie RJ,115; SR,31,48; NV,141; PD,390; legalizaţie, legalizăciune StDR,160. (Cf. lat. legalisatio, germ. Legalisation, fr. légalisation).
    LEGALMENTE adv. legalemente LIT,239; legalmente D 1860,397. (<fr. légalement).
    LEGAŢIE s. (Diplom.) legaţie CR 1829,182; CR 1830,265; CR 1831,25; AR 1834,145; C,162; PD,390; legaţiune NV,241; SMB I,48; Z 1856,nr.7,4,nr.19,4. (<fr. légation).
    LEGIC adj. legĭnic MF I,169r; MF II,49r,55r,89r; MF III, 123v,150v,151r,151v. (<lege + suf. -nic). 
    LEGITIM adj. Vezi Împrumut.I,p.69. Cf. şi legitim GC III, 296v; AR 1837,381; FMIL 1844,28; MID I,331; SIT,325; NV,242; StDR,161; SCC I,163,267; SMB II,451; RL,357; LIT,52,407,409; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; legetim BDJE,24; legiuit C,149. (Cf. fr. légitime, lat. legitimus).
    LEGITIMA vb. leghitimălui DOA,28; IMC,2; RPV,2; legitima GC III,296v; VVP,71; MEN II,198; SIT,33; NV,242; StDR, 161; BCB,21; GM 1852,45; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. legitimare, fr. légitimer). 
    LEGITIMARE s. VVP,71; PBV,221.
    LEGITIMAŢIE s. înlegiuire (legitimatio) BAR II,206; legitimaţie GC III,296v; VVP,71; NV,241; leghitimaţie CPI,anexă 6; RPV,5. (Cf. lat. legitimatio, fr. légitimation, germ. Legitimation).
    LEGITIMIST adj., s. gazete legitimiste AR 1844,20; legitimist NV,242; CA 1854,68; RL,316; R 1857,nr.14,1. (<fr. légitimiste). 
    LEGITIMITATE s. legitimitate CR 1829,31,32; HFP,68; CR 1830,31; GC III,296v; AR 1834,325; VVP,71; FMIL 1847,176; NV,242; StDR,161; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; apărătorii leghitimitalei (clironomiii cei drepte) AR 1835,156. (Cf. fr. légitimité, it. legittimità).
    LEXICOGRAF s. lexicograf GC III,305v; MCL 1839,808; PBV,219; lexicograf, lessicograf NV,241,242; lesicograf FMIL 1847,134. (Cf. fr. lexicographe, it. lessicografo).
    LEXICOGRAFIC adj. lexicografíc, lexicograficesc GC III, 305v; lexicografic RL,398; lexicograficesc PBV,219. (<fr. lexicographique).
    LEXICOGRAFIE s. GC III,305v; PBV,219; PD,391. (<fr. lexicographie). 
    LEXICON s. Vezi Împrumut.I,p.70. Cf. şi lexicon MIR, 245; GSP II,52; BTGO,14r; BTG,23v; BDL I,f.t.,9r; BR 1821,195; DGR,60; BD I,pf.; IRV,170r; LB,f.t.; CSM,26; CLV,137r; GIC, 107; GPF,360; GC I,3r; CIRA,5; FL,7,103; RL,101; PBV,219; lexicon (slovar sau cuvîntar) ME,561; lexicon, lexic PD,391; (Cf. gr. lexikÒn, lat. lexicon, germ. Lexikon, fr. lexique).
    LIBER adj. elefter PTF,41r; volnic CDG,31r; HPP,133; liber (volnic) FDB,10; liber (slobod) TAI,33; FDB,45; MPI,136; KIT, 38,141; BR 1829 I,19; AR 1832,140; CA 1851,5; slobod MPI,63; SPBA,5; VD,18; VSC,58; FTP III,7; MFE,7; MN 1836,47,77; cuvîntul era frecvent pînă pe la 1850; slobod (liber) HFP,58; liber VPP,284,291; SFT,f.t.; BRD,45; BR 1829 I,8; MBV,18; BAR I,36; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; livăr (slobod) SIC,23; liver SIC, 74; livără sau slobodă cugetare CIRA,142; liber, livăr StDR,161, 162. (Cf. gr. ™leÚqeroj, lat. liber, fr. libre).
    LIBERA vb. SHI II,12; FMIL 1844,358; MEN II,269; NV, 243; StDR,161; PLB,28; CMI,14; LIT,312; VO 1857,16; PBV,221; PD,391. (Cf. lat. liberare, fr. libérer).
    LIBERAL adj., s. 1. (Despre arte, învăţături) liberal BDL I, 13v; BRA,2; CA 1856,11; AsAL,13. 2. (Polit.) liberal GR 1830, 31,174; AR 1833,18; AR 1834,410; GG,59; AR 1837,14; API,202; PIA,V; HP,XI,XXIX; AR 1844,11; NV,242; SIM,225; StDR,l61; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; liberale sg. D 1860,281. 3. („darnic, generos; îngăduitor”) liberal GC III,320r; NV,242; StDR,161; CA 1854,17; PD,392; liberal (slobod la mînă) CGR,209; liberal (darnic) MGP,104. (Cf. lat. liberalis, fr. libéral, it. liberale).
    LIBERALISM s. (Polit.) AR 1830,115; SHI II,195; NV,243; StDR,161; SPB,292; PD,392. (<fr. libéralisme).
    LIBERALITATE s. 1. („generozitate, dărnicie, mărinimie”) liberalitate MPI,161; GC III,320r; IVA,23; MID I,74; BDJE,65; NV,243; StDR,161; BIN,154; AVP,13; PBV,221; D 1858,6; PD, 392; liberalitate (dărnicie) MFV II,88r; CEF,119; liberalitate (galantomie) AR 1830,508; CEF,45. 2. („libertate, toleranţă”) liberalitate MEN II,99; LMS,43. (Cf. lat. liberalitas, fr. libéralité).
    LIBERALIZA vb. SCC I,71. (<fr. libéraliser).
    LIBERARE s. BCD,226,230; T 1856,nr.4,1; C,7; PBV,221.
    LIBERATOR s., adj. liberator SIT,50; NV,243; StDR,161; BCB,80; DILB I,203; LG,124; PD,392; liberatoriu LIT,324. (Cf. fr. libérateur, lat. liberator).
    LIBERAŢIE s. liberaţie, liberaţiune NV,243; liberaţie, liberăciune StDR,161; liberaţie SCC II,312; PD,392. (Cf. fr. libération, lat. liberatio).
    LIBERTATE s. Vezi Împrumut.I,p.55 şi 70. Cf. şi slobozenie DMC,256; FTU,23v; SPBA,6; MFV I,120r; TPE,20r,27v; PIU I, 234; CR 1829,107,149; AR 1829,79,212; FTP III,22; MBE,38; cuvîntul era frecvent pînă pe la 1850; slobozenia sau levteria SIC, 59; libertate OMT,ded.; KIT,311; RBV,36r; PAIC,13; PCB,106; PDP,113v; EGR,86; MBV,45; NMP,ded.1; HFP,25; BR 1829 I,21; CR 1829,255; AR 1829,152,190; SPT,25; CBD,56; MRC,78; GC III,320r; VFE,20; FTP I,182; FEA,9; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; libertate (volnicie) FTM,62,87; libertate (slobozire) FTM, 38; libertate (slobozenie) HFP,33; NMP,10; BR 1829 II,10; AR 1834,148; AR 1835,146; GT 1838,8; FL,69; SIM,104; libertate (putere slobodă) HFP,57; liberta CA 1862,126. (Cf. ngr. ™leuqer…a şi leuqeri£, lat. libertas, fr. liberté, it. libertà).
    LIBRAR s. vivliopol CR 1830,228,366; bibliopola m. BD I, 114; bibliopol CR 1830,75; AR 1830,144; FL,6; librer, bibliopól GC III,318v; librier PAGR,f.t.; PCB,162; GTN 1835,12; CGR, 187; librar (vînzător de cărţi) CR 1829,156; CR 1830,18; librar FMIL 1844,374,395; C,16; R 1857,nr.10,4; PBV,221; D 1858,5; librar, librier PD,392; librer CR 1829,32; CR 1830,192; GPE,27; BAR I,226; FTP IV,203; MPG,26; ECS,134; MN 1836,4; AIR II, 326; RB,nr.21,4; MCL 1838,33; GT 1838,10; MCL 1839,654; FMIL 1840,62, 206; IL 1840,9; AsL,72; CD,49; HMV I,15; FMIL 1844,375; SCC II,396; RL,424; T 1856,nr.1,1; librer (bibliopol) FL,14; librer (vînzător de cărţi) AR 1839,190. (Cf. ngr. bibliopèlhj, lat. bibliopola şi librarius, fr. libraire).
    LIBRĂRIE s. librărie, bibliopólie GC III,318v; bibliopolíe GC VII,191v; bibliopolie BD I,114; TR 1854,254; librerie CR 1829,37; PAFR,f.t.; MALP,f.t.; CR 1830,303; AR 1834,85; MN 1836,10; AR 1837,275; FL,14; RB,nr.1,1,nr.9,4; MCL 1839,231; FMIL 1840,62; FMIL 1844,264; GM 1854,3; RL,128; T 1856,nr.4, 4; Z 1856,nr.50,4; R1857,nr.2,4; librării sau magazii vînzătoare de cărţi AR 1830,35,cf. şi 422; librărie CA 1850,101; StDR,162; ICI, 1; Z 1856,nr.1,4,nr.3,4,nr.50,4; CA 1857,47; PBV,221; R 1857,nr. 3,4; JA,1; D 1858,1; D 1860,416; librărie, librerie PD,392; librierie FMIL 1840,16,86,87. (Cf. ngr. bibliopwle‹on, bibliopwl…a şi limprer…a, lat. bibliopolium, fr. librairie, it. libreria).
    LICENŢĂ s. 1. („îngăduinţă, voie; libertate, necuviinţă”) lecenţie SGR I,136; licenţă GC III,319r; DFL,100; SIT,99; NV,244; GCB II,216; LIT,12; AVP,14; PD,392; licenţie CGR,155; StDR, 163; TR 1854,103; liţenţie (slobozenie) GLC,107. 2. (Poet.) poetică licenţă CR 1829,76; licenţă (slobozenie) GPE,32; licenţă SCMI,117; BDJE,49; NV,244; PD,392; licenţie poeticească FMIL 1844,357,cf. şi 358; licenţie poetică GRR,146. 3. (Did.) licenţă NV,244; PD,392. (Cf. lat. licentia, fr. licence, it. licenza, germ. Lizenz).
    LICENŢIAT s. (Did.) licenţiat GC III,319r; BDJE,103; NV, 244; StDR,163; D 1860,389; PD,393; liţenţiat CD,43. (Cf. fr. licencié, germ. Lizentiat).
    LICENŢIOS adj. NV,244; PD,393. (<fr. licencieux).
    LICEU s. 1. (Did.) licheon CP I,27,28; liţăum CP I,139,184; liţeum CP I,279; BR 1829 I,47; liţeu GIC,195; CIRA,411; GT 1838,4; liţeiuri EOI,XXXVII; licheu GC III,308r,320r; EGI,63; liceu VMG,15; CR 1829,78; GC III,320r; SGR I,VII; EG,42; AsG, II; IL 1840,99; FGE,58; RIP I,67,198; MEN I,162; BG,XXII; StDR,163; CA 1856,20. 2. (Antic. gr., „şcoala lui Aristotel”) líchiul HFP,31; liceu, licheu GC III,320r. (Cf. gr. lÚkeion, lat. lyceum, germ. Lyzeum, fr. lycée, rus. лицей).
    LICOARE s. licvor SIS,13; SIF,36; TVM,504; AsFA,XIII; EPD,284; StDR,l62; licvori pl. SIF,53; licoare sau zamă HPP,25; licoare HPP,18; NIS,16; BDZ,14; MVV,4,58; SIT,251; BCA,595; PFHM I,XXIII; RMS,46; DIB,262; DILB I,203; BEC,XXXVIII; licuoare PFHM I,XXXIX; licori pl. MVV,4; FTM,100; BDJE,108; DCB IV,56; licor (zamă) CLV,149r; licor SGR I,215; PMC I,11; licor (zeamă) PMC II,103; lichior, licuor, licor, licvor GC III, 308r; licuor FMK,131; NV,244; RMS,277; CFZ,140; PAD,200; PD,393; licheure pl. FM,8; licuere pl. FMIL 1844,58; lichere pl. HMV II,87; licher DILB I,203; lichior BCA,390; lichioruri CA 1862,91; licher, licuer, licuor PBV,222. (Cf. lat. liquor, fr. liqueur, germ. Likör).
    LIMBAJ s. limbă, limbagiu, langagiu GC III,279v,310r,311r; limbagiu CDCE,11; DE I,314; FMIL 1844,62; MID I,252; FMIL 1847,107; AF,49,50; SIT,75; GRR,VI,171; SCC I,15,202; SMB I, 43; CEF,68; SD 1855,2; RL,119; forma era frecventă pînă la 1860; limbagiu (grai) CEF,39; langagiu SIT,14,117; PCI,34; D 1859, 404; PD,389. (Cf. fr. langage, it. linguaggio).
    LINGUAL adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.230. Cf. şi (Fon.) limbal DO 18; limbos DGR,5; limbală SGR III,3,41. (Cf. lat. lingualis, germ. lingual, fr. lingual).
    LINGVIST s. lingvist sau cercetător de limbi AR 1829,191; lingvisti (ştiutori de limbi) AR 1831,72; linguist NV,245; PBV, 222; limbist FMIL 1847,119,131; CDR,II; StDR,207. (Cf. fr. linguiste, germ. Linguist).
    LINGVISTIC adj. limbistic DFL,203; FMIL 1847,65,170; CDR,I,69; BG,VI,203; RL,104,117,167; R 1857,nr.3,3; VMP,155. (Cf. fr. linguistique, germ. linguistisch).
    LIRIC adj.,s. [ritm] liricon sau liricesc EBG,123r; liricesc EBG,123r; ISF,7; MIU,276; AZ,86v; BPN I,19; MRP,pf.; CR 1829,210; liric, liricesc BDL II,577v; lirec CR 1829,133; liric AsV,1r; AR 1829,19; GPE,44; BAR I,101; SGR III,42; AR 1837, 255; SHI II,31; RNA,f.t.; FL,10; VVP,72; pe la 1840 forma era frecventă; liríc GC III,317v. (Cf. gr. lurikÒj, lat. lyricus, fr. lyrique, germ. lyrisch).
    LITERAL adj. 1. („care foloseşte literele”, Mat.) literaricesc SIU,16v,53r; literal AsA,10r,18r; EGT,74v; AsAl,55; SAP,57; LM,4. 2. („care este după literă, după text; exact”) literal GC III, 320r; VVP,72; FMIL 1847,67; NV,245; CA 1854,XXIX; PD,394. (Cf. fr. littéral, lat. litteralis).
    LITERAR adj. literalicesc TAI,18,26; BAR I,223,229; literalnicesc VPP,350,352; literaricesc SIU,7r; SFT,1; literal CLV, 132v; PCB,124; EGR,150; CR 1829,26,230; AR 1829,71; CR 1830,323; AR 1830,147; GPE,8; SGR I,XI; BM,8; MF I,29r; MF II,108v; GTN 1835,1; AS,ded.; AsP,I; MN 1836,1,67; AV,pf.; DAH,74; NPC,X; AR 1837,157; FL,55; API,22; literar CR 1829, 217; GC III,320r; FL,1; VVP,72; FMIL 1840,128; EP I,2; PIA,9; HP,XXII; MEN I,145; MID I,251; NV,245; StDR,162; RL,28; BC, II; LIT,50; NPT,223; D 1858,1; CA 1859,26; D 1860,86; PD,395; literariu BD I,635; AR 1829,175; MCR,216; AR 1834,66; MF I, 74r; CDR,24; T 1856,nr.1,1; LIT,333; VO 1857,1; D 1859,350. (Cf. lat. litterarius şi litteralis, fr. littéraire, germ. literarisch).
    LITERAT s., adj. literator MCB,103,154; BR 1829 I,55; GC III,320r; GTN 1836,46; APP,ded.7; AR 1837,156; FL,61; PDT, pf.8; VVP,72; DL,8; FMIL 1844,209; MEN I,126; FMIL 1847,2; NV,245; RL,2,28; R 1858,2; INB 1859,71; PD,395; literator (învăţat) IL 1840,45; literátor EAM,18; literat BD I,635; BRD,15; EGR,XXVIII; NMP,27; CR 1829,88; AR 1829,45; BR 1829 I,42; CR 1830,434; GC III,320r; MF I,74r; GG,5; AS,pf.; MPE,100; SHI II,5; RB,nr.24,3; FL,62; AR 1839,45; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; literat (cărturar) GLC,64; literator, literat StDR,163. (Cf. lat. litterator şi litteratus, germ. Literator şi Literat, fr. littérateur).
    LITERATURĂ s. literatură MIU,82; MIR,324; MPI,6; BD I, 635; CC,104; MCB,163; LPT,ded.; BRD,75; EGR,III; CR 1829,70, 210; AR 1829,19; NMP,ded.2; BR 1829 I,44; GC III,320r; CR 1831,37; BAR I,233; CIRA,217; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; literatură (cele spre învăţătură) CR 1829,216. (Cf. lat. litteratura, germ. Literatur, fr. littérature).
    LITERĂ s. 1. slovă EBG,11r; VVP,1; GCG,9; buchi sau slove BV,5r; slove, adecă buchi MGR,3r; buche, buchi MG II,7; slove sau litere BPR,85; FL,44; GCG,67; literă (slovă) IO,20; FBN,90; KIT,26; CC,109; AR 1830,497; CIRA,XIII; AR 1834,124; AsFA, XI; GRA2,86r; PGRL I,1; RL,166; literile (buchile) LPT,pf.; literă, slovă, buche GC III,318v; literă MCRV,apend.; SPP,5; ABCA,47; IO,19; ICD,23; GRA,2v; OP,10v; MVV,19; FBN,56; AsA,4r; SIU, 32v; VPP,29,136; MPI,203; DGR,3; BD I,634; LB,356; PP,I; AAM,10; BRD,59; EGR,149; PAFR,7; CR 1829,70; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; litără DO,6,20; letere sau slove BTGO,2r; BDR,10v; letere BTGO,22r; BTG,39r; BDR,14r; BDL I,180r. 2. (La pl., „literatură; ansamblu de cunoştinţe acumulate prin studiu”) oameni de litere CR 1830,342; WCP,245; litere VVP,73; BC,22; LIT,28; GCB II,217. (Cf. lat. littera, fr. lettres).
    LOCUŢIUNE s. 1. (Gram.) fras de adverb, frasuri de conjugative EGR,71,72; locuţie adverbială, locuţie prepozitivă, locuţie congiunctivă CGF,126,130,131. 2. („fel de a vorbi; expresie”) locuţie GC III,329r; DE I,12,30,40,314; PD,396; locuţie, locuţiune NV,246. (<fr. locution).
    LOGIC adj., adv. Vezi Împrumut.I,p.138. Cf. şi loghicesc LA, 19r; ASS,1r; BD I,642; CLV,137r; EGRM,25v; MG III,135; EGR, 7,133,141; HFP,37; FGP,133; CPI,anexă 9; MF I,76r; TIV,II; CCF, 5,41; GRN I,12,73; GMR,4v; VL,8r,32r,51v,60v; VCL,5v,12v,18r, 19v; VM,94,141; loghicesc, loghic BDL II,578v; loghicesc, loghíc, logíc GC III,321v; loghic MF II,109r; PIA,23; logicesc CCF, 41; logic VVP,7,73; PGR,88; FMIL 1847,10; CGR,XIII; NV,247; SCC II,48; SD 1855,1; RL,120; GCB II,217; CA 1862,49; PD,395; logice CDR,13. (Cf. lat. logicus şi logice, gr. logikÒj, germ. logisch, fr. logique).
    LOGICĂ s. Vezi Împrumut.I,p.138. Cf. şi loghică OST,27; NID III,19r; GSP II,22; BDL II,578v; SPBA,82; BD I,642; MFV I, 11v; CLV,137r; TPE,14v; MCB,34; HFP,pf.8; CR 1829,117; SIC, 31; FEA,112; MF I,42r,62r; TIV,171; MBG,25; CCF,42; FL,61; VL,2r; VCL,3v,9v; FMIL 1844,203; loghichí TPE,14v; loghică, logică GC III,321v,332r; logică GTN 1836,71; VVP,73; API,149; VL,6r; MEN I,81,144; NV,247; RL,101; GCB II,217; D 1860,86, 94; PD,395. (Cf. lat. logica, gr. logik», germ. Logik, fr. logigue).
    LOGICEŞTE adv. loghiceşte BLM,102; EGRM,45r; PCP,35; EGR,XXXII; MF I,121v; MF II,69v; VL,60r; logiceşte VVP,73.
    LOGICIAN s. loghic EBG,102v; BLM,107; BD I,642; HFP, pf.8; MF III,4v; VL,4v; PIA,22; loghisian CLV,145v; logic MEN I,267. (Cf. lat. logicus, gr. logikÒj, it. logico, fr. logicien).
    LOIAL adj. loial (cinstit) AR 1834,40; GM 1854,5; loial AR 1834,267,343; AR 1837,36; CA 1851,8; LS,47; StDR,164; SCC I, 11; RL,174; luaial RL,314; loaial PD,395. (<fr. loyal).
    LOIALITATE s. loialotate (cinste) AR 1837,156; loialitate (cuget curat) AR 1839,39; loialitate CA 1851,6; TR 1854,62; RL, 376; CA 1861,116; loiotate LIT,157. (<fr. loyauté, după loial).
    LOJĂ s. Vezi Împrumut.I,p.70. Cf. şi (Arhit., Teatru) lozii pl. AZ,87r; lojă GC III,324v; AR 1832,211; AR 1834,140; GTN 1836, 35; DAH,80; AR 1837,233,394; VVP,73; FMIL 1840,311; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; pl. loji AR 1829,247; FD I,96; SMB I, 186; loje ELS,44; CA 1856,46; NPT,286; lojie sg. DL,53; loculă, loge NV,246; loge sg. INB 1859,44; loje sg. SMB I,180; PD,395; lojii pl. SCC II,208. (Cf. fr. loge, germ. Loge, it. loggia).
    LOT s. 1. („bilet de loterie; loterie”) lot DAB,198r; DCN,96, 138,140; GC III,330r; BFO 1843,52; StDR,164; R 1857,nr.9,4; SPB,170. 2. („grup, serie”) lot SCC I,179; SCC II,203. (Cf. ngr. lÒto, fr. lot, it. lotto).
    LOTERIE s. lotărie DAB,198v; RPL,2; DCN,95; GC III, 330v; CPI,214,215; RB,283,307; CCB,103; CD,88; BFO 1843, 108; BDJE,174; SIM,45; BCD,379; StDR,164; SMB I,8; PBV,227; loterie ME,198; CL II,386; RPL,1,2,12; VPP,259; AR 1834,104, 183; RB,283; VVP,73; FMIL 1840,175; BFO 1843,52; FMIL 1844,53; GLC,XVI; SIM,47; NPT,50; R 1857,nr.9,4; CA 1862, 109; lotorie CAB,1,3. (Cf. ngr. lotar…a, fr. loterie, germ. Lotterie, it. lotteria).
    LUX s. lux MIU,99,162; SIU,29r; BPN II,196; IRV,5v,205r; POC,33r; TSVM,63,90; PIU III,181; PCP,21; GIC,58; GPF,329; DCN,103,139; PCB,99; PDP,111r; EGR,136; CR 1829,36,224; POS,30; MALP,17; HFP,299; AR 1830,97; MRC,25; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; luxus MCB,2,6,168; PIU II,48; ICC,8; BAR I,29; lux, luxu, seficlic GC III,352r; luxu VVP,73; lus BC,66; BBR,51; DCB IV,41. (Cf. lat. luxus, germ. Luxus, fr. luxe, it. lusso).
    LUXOS adj., s. luxoji pl. PDP,113v; luxuos CR 1831,36; MCL 1839,303; luxos GC III,352r; MV,229; C,21. (Cf. fr. luxueux).
     
     
M
     
    MAGIC adj. Vezi Împrumut.I,p.71. Cf. şi maghicesc TF,391; PMV,52; PP,III; BAR I,138; FD I,33; MCL 1839,514; maghic BD II,4; CR 1829,234; AR 1830,221; AIR I,V; MCL 1838,55; MCL 1839,346; FMIL 1840,333; HMV I,51; BG,9; maghic (fermecător) CR 1829,104; magíc, magicesc GC IV,5v; magic AR 1837,531; VVP,37; DE I,314; FMIL 1844,314; RCM,57; MEN I,55; EPD, XXVII; ASI,24; FMIL 1847,151; SIT,39,104; NV,249; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. magikÒj, lat. magicus, germ. magisch, fr. magique).
    MAGIE s. Vezi Împrumut.I,p.71. Cf. şi maghie BD II,4; KIT, 109; LB,368; PP,III; HFP,237; AR 1837,129; MCL 1838,122; MCL 1839,529; magie GC IV,5v; KMP,26; VVP,77; RCM,33; MEN II,33,169; PS,56; BP,28; AF,32; SIT,36; NV,249; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. mage…a, lat. magia, germ. Magie, fr. magie).
    MAGISTRAL adj. 1. („de magistrat, al magistratului”) maghistralnic DOA,26; magistral GC IV,32r; DE I,314; maghistral VVP,75. 2. („care caracterizează pe magistru, de profesor”) magistral NV,249; PD,398. (Cf. lat. magistralis, germ. magistral, fr. magistral).
    MAGISTRAT s. („municipalitate; dregător; judecător”) Vezi Împrumut.I,p.132. Cf. şi maghistrat DSM,9; CB 1806,XXXVII; DSM2,10; CP II,155; ME,252; CIM,2; MIB,309; DOA,30; TAI,21; IRF,28; OAI,2; CDA,15; SIU,27r; BDL III,597r; BPN I,35; VPP, 105; ASH,43; SPBA,12,91; IRV,34v; CLV,149v; GIC,11; TPE, 15v; AAM,57; BRD,95; BR 1829 I,20; VA,III; MRC,45; FTP IV, 126; FEA,11; forma era frecventă pînă pe la 1845; maghistratul (divanul) cetăţei BPN II,275; maghistrat (judecător) BFI,35; maghistrate pl. FMIL 1840,66; maghistratele sau eforiile LG,10; magistrat FDB,72; BD II,4; RBV,8v; MRC,42; BAR II,66; DTN, 14; GG,192; VVP,75; DL,90; FMIL 1844,252; MEN I,69; FMIL 1847,107; BP,V; NV,249; StDR,171; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. lat. magistratus, germ. Magistrat, fr. magistrat).
    MAGISTRATURĂ s. (Adm., Jur.) maghistratură BDL III, 597r; IRV,138v; MRC,69; CIRA,311; ROI2 VIII,2; VVP,75; AMIM,8; StDR, 165; maghistratură, adecă [...] dregătoria giudecătorească ROI2 VIII,47; SHI II,45; magistratură GC IV,32r; MEN I,81; NV,249; StDR,171; RMS,4; CA 1854,32; RL,396; LIT, 14; CA 1856,20; AVP,14; DCB IV,61; D 1859,163; PD,399. (Cf. germ. Magistratur, fr. magistrature).
    MAGISTRU s. 1. („comandant, şef, grad ierarhic superior”) maghistru CB 1806,III; SIF,21; DOA,3; AR 1829,98,101; AR 1830,59; CIRA,IX,392; BAR II,152; SHI II,128; FD I,45; maghistri (prezidenţi) AR 1844,10; maghister (povăţuitor) BR 1829 I,16; magister BR 1829 II,8; NV,249; magistru GC IV,32r; CIRA,97; BAR II,23,197; CA 1851,V; CA 1859,81. 2. („persoană care instruieşte pe cineva; fig.”) maghistru DOA,6; MF I,45r; MF II, 111v; StDR,165; maghistru (dascăl) TF,62; magistru NV,249; CA 1851,94; BMN I,8; PD,399. 3. („meseriaş, meşter; specialist”) lucrători cu mînile (maghistri sau meşteri) IM,21; maghistri (maistori) KIT,3; maghister BRD,95; maghistru BAR I,236; CD, 97; BFO 1843,46. (Cf. lat. magister, germ. Magister, fr. magister).
    MAGNAT s. magnat CV,21; NID II,62r,177v; CSM,185; LPT,65; CR l829,104; GC IV,7r; SGR II,37; AIR II,237; AR 1837, 234; SIT I,11,14; SHI II,98; FD I,22; GT 1838,2; VHP,IV; VVP, 75; FMIL 1840,35,206; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; magnaţi (cei întîi boieri) AR 1829,31; magnaţi (boieri) BR 1829 I,44; CR 1830,408. (Cf. lat. magnatus, germ. Magnat, fr. magnat).
    MAGNIFIC adj. manific BTG,101v; BAR I,151; MEN II, 183,284; NV,319; LIT,69; manifíc GC IV,12r; magnific (încuviinţat) PBM,158; magnific LS,16; StDR,165; BMN III,119; SMB II, 477; SCC II,256; DILB I,204; PFM,15; PBV,234; CA 1857,87; magnefic, manific NV,250,252; magnefic LS,19,100; PD,399. (Cf. fr. magnifique, it. magnifico, lat. magnificus).
    MAGNIFICENT adj. magnifiţent MCB,168; magnifisent (marincuviinţat) SPV,57. 
    MAGNIFICENŢĂ s. megaloprepie DC I,60r,83v; GC IV, 33v; magnifiţenţă DO,f.t.; manificenţie BAR II,46; manificenţă BFI,44; PCI,14; LIT,20; magnificenţie IVA,23; StDR,165; SCC II, 278; mareficinţă MEN II,61,72; magnificie PBM,113; magneficenţă, magnificinţă, manificenţă, manificinţă NV,250,252; magnificenţă BMN II,98; SCC II,330; LIT,61; AVP,14; C,107; PBV, 234; PTP,37,89; INB 1859,32; PD,399; magnificinţă SMB I,157; DILB I,204; C,8; DCB IV,93. (Cf. lat. magnificentia, germ. Magnifizenz, fr. magnificence, it. magnificenza, gr. megalopršpeia).
    MAJOR adj., s. 1. („care a împlinit vîrsta legală a majoratului”) ajuns de vîrstă MML,24r; major NV,250; BEC,LI,18,101; PD,400; major, maior StDR,166. 2. (Log., Ret.) [termen] mai mare HFP,103; [premisa] maioare DFL,93; maioră VL,41v; VCL, 44r; FMIL 1847,198; StDR, 166; GRR,39; CFZ,103,107; maioară VMP,140; majoară VMP,163. 3. (Milit.) stat maior CR 1829,212; RL,129; stat major CR 1830,105,343; AR 1830,200; CR 1831,11; SPV,184; MN 1836,6; AR 1837,174; Z 1856,nr.15,2. (Cf. lat. major, fr. majeur şi major).
    MAJORAT s. maiorat CL II,126; StDR,166; majorat NV, 250; RL,338; PBV,234; PD,400. (Cf. lat. majoratus, germ. Majorat, fr. majorat).
    MAJORITATE s. 1. („partea mai mare a unei colectivităţi”) maioritate AR 1830,115; AR 1832,47; AR 1837,58,291; SHI II, 173; FMIL 1844,410; FMIL 1847,46,69; TR 1854,115; RL,379; BC,31; C,6; R 1857,nr.11,1; LG,68; D 1858,1; D 1860,87,96; magioritate GC IV,5r,32r; SCC I,277; CA 1856,47; CA 1857,83; CA 1862,128; covîrşire ROI2 II,2,III,98; majoritate ELS,14; CD,6, 97; AR 1844,11; NV,250; BRA,113; StDR,11; SD 1855,1; RL,166; LIT,77; BCI,123,155; PBV,234; D 1858,2; D 1859,151; PD,400; maiorita AR 1837,363; majorita ROI2 VII,33; DFI II,19; BFO 1843,286. 2. („majorat”) magioritate GC IV,5r; majorita (vrîstnicie) AR 1834,165; majoritate NV,250; StDR,166; PD,400; maioritate CA 1850,37; DCB VI,90. (Cf. lat. majoritas, fr. majorité, germ. Majorität, it. maggiorità).
    MALIGN adj. spirite maline BP,VI,IX,108. (Cf. fr. malin, it. maligno).
    MALIGNITATE s. OMT,35; GTN 1835,17; GTN 1836,38; PD,402. (Cf. lat. malignitas, fr. malignité).
    MALTRATA vb. maltratarisi, maltrata GC IV,9v; maltratarisi DTN,2; FMIL 1844,312; maltraterisi HMV I,133; maltrata MN 1836,88; AsL,11; MV,13; MID I,190; SIT,103,133,145, 
207; SIM,XIII,35; LS,12; KOS,XVI; RL,82; DILB II,231; BIF,13; INB 1857,22; PD,402; maltracta BDJE,60; RMS,208; SMB II,  337; DILB III,219; maltrăta StDR,167; SCC I,267; CA 1858,69; 
răutrata SIM,VIII. (Cf. fr. maltraiter, it. maltrattare, germ. malträtieren; vezi şi TRATA).
    MALTRATARE s. maltratare BGO 1844,15; răutratare SIM,IX,233; maltrătare SCC I,43; maltractare SMB II,443; TR 1854,144; rea-trătare RL,156.
    MANDOLINĂ s. GC IV,12v; MCL 1839,230; BCP,128; ICI, 170; RL,37,112; CMI,103,104; PBV,236. (Cf. fr. mandoline, germ. Mandoline, it. mandolina).
    MANEJ s. 1. (Echit.) manegiu GC IV,12r; BCA,528; T 1856, nr.4,3; PD,403; manej AR 1832,290; AR 1837,27; MCL 1839,241; NRC,9,53,103; manejă SRM,30,51; StDR,167. 2. („mod de comportare”) manegiuri AV,23; manege pl. CA 1850,55; manegiu PD,403. (Cf. fr. manège, it. maneggio).
    MANIERAT adj. maniros BD II,14; manierat NV,251. (Cf. fr. maniéré, it. manierato).
    MANIERĂ s. 1. (Adesea la pl., „mod de comportare”) maneir ECG,57r; manir BD II,14; manieră GC IV,12r; FTP III,34,87; AR 1834,97,128; FGB,17; AR 1837,18; MCL 1839,372,616; KPA,51; FMIL 1840,324; AFH,5; AMC,2; SMR I,100; PIA,73,166; FMIL 1844,231,398; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. („fel, chip, procedeu, modalitate”; Lit., Art.plast.) manieră MN 1836,42,74; AsM, 103,112; AsG,310; KMP,138; CDCE,16; CD,26; HMV I,195; MID I,268; BDJE,68; SIT,32; NV,251; BRA,54; StDR,167; manier FL, 10; FBE,87v. (Cf. fr. manière, it. maniera, germ. Manier).
    MANIFEST1 s. Vezi Împrumut.I,p.71. Cf. şi manifest MIA, f.t.,13; JNA,35; TSVM,97; CR 1829,278; AR 1829,158,209; AR 1830,182; CR 1830,282; GC IV,12r; CR 1831,41; CIRA,373; AR 1834,177; AR 1837,94; AIR III,117; FMIL 1844,38; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. manifestum, germ. Manifest, fr. manifeste).
    MANIFEST2 adj. FDB,34; KDP,3; NV,252; Z 1856,nr.5,2; PD,404. (Cf. lat. manifestus, fr. manifeste).
    MANIFESTA vb. MF III,84r; BPA,70; DFL,67; MEN II,46, 159; BDJE,14; FMIL 1847,68; BP,XIV,XVIII; SIT,138; NV,252; BCD,536; LS,38; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. manifester).
    MANIFESTARE s. DFL,12,165; SCC I,VI; CFZ,74; AsT,3; BC,II; SPB,292; GCB II,218; C,149; AVP,14; PBV,236; D 1858,6.
    MANIFESTAŢIE s. manifestaţie GC IV,12r; MID I,115; MEN I,288; MEN II,161,249; BP,VII; NV,252; SCC II,159; CA 1854,103,135; CA 1855,30; BIN,20; APS,13; CA 1857,64; D 1859,an.II,6; PD,404; manifestaţiune BMN II,76,175; T 1856,nr. 4,3; BCI,104; INB 1859,58. (<fr. manifestation).
    MANUAL1 s. 1. („scriere care cuprinde noţiunile de bază într-un domeniu”; Did.) manual CR 1829,120; NMP,f.t.; CR 1830,172; GC IV,156v; AR 1835,102; AR 1837,246; FM,f.t.; StIN,29; FMK, f.t.; PGR,f.t.; PME,f.t.; DFL,f.t.; KFL,III; BG,I,XV; NV,252; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; manual, mînual StDR,168. 2. (Adm., Comerc.) manual BAR II,73; manual (giurnal) NPC,1; manualul administrativ RIT,30. (Cf. lat. manualis şi manuale, germ. Manual, fr. manuel).
    MANUAL2 adj. GC IV,152v,156v; FMIM,41; RMS,309; CA 1853,93; PD,405. (<fr. manuel). 
    MANUSCRIS s., adj. scrisoare cu mîna CSM,21,22,23,56; manuscript MIR,52,60; MIB,88; BDT,52v,167r; BDL I,10v; BDR, 5v; BPN II,225; DLC,5; BR 1821,171 bis; SPBA,92; GIC,140,186, 187; LPT,70; PP,VIII; BRD,57; MBV,5; CR 1829,58; BR 1829 I, 37; CR 1830,96,366; AR 1830,28,357; forma continuă să fie frecventă pînă pe la 1850; manoscript SHI II,119; mînuscript SPBA, 16,18; AR 1830,25; CIRA,81,82; AR 1837,385; manuscris PP,I,V; CR 1829,133; HFP,157; GG,21; EAM,22; FMIL 1840,24,293; FMIL 1844,343; MID I,11,84; MEN II,73,191; FMIL 1847,3,11; BG,I; CA 1852,14; RL,340; NPT,9,312; C,179; CA 1858,115; manuscriptic SMA,331,32; mînuscris AR 1829,19; mînăscris RIP I, 160; manuscript, manuscris NV,152; PD,406; manuscript, manuscris, mînuscris StDR,168. (Cf. lat. manuscriptus şi manuscriptum, germ. Manuskript, fr. manuscrit).
    MARIAJ s. maritaj CV,32; maritagiu MEN II,102; BDJE, 24; AF,7,177,207; SIT,2,33,49,266; NV,253; LS,27; BCB,80; BMN II,202; SMB I,35,181; CEF,184; RL,356,392; DILB II,231; T 1857,nr.5,1; PD,406; măritagiu BEC,106; mariagiŭ PD,406. (Cf. lat. maritagium, it. maritaggio, fr. mariage).
    MARINAR s. mariner CR 1829,198; AR 1829,6,50,66; AR 1830,50,91,123; CR 1830,95; GC IV,17v; SPV,65,147; GTN 1836, 108; SHI II,23; VVP,76; FGE,92; CA 1853,L; RL,22,63; INB 1859,50; măriner AR 1829,6; CIRA,301; EGI,18; FGE,17; marinier INB 1859,36; marinar CR 1829,237,248; CR 1830,82; AR 1831,70; CR 1831,49; CIRA,410; AR 1834,424; AR 1835,184; GG,25,30; AR 1837,46; AsG,3; CN,25; pe la 1840 forma era frecventă; mărinar AR 1834,126; AR 1837,44 bis; FMIL 1844,198. (Cf. ngr. marinšrhj şi marin©roj, fr. marinier, it. marinaro).
    MARINĂ s. MIU,377,XXIII; AOS,124; CR 1829,24,100; AR 1829,50,115,131; AR 1830,66,107; CR 1830,326; GC IV,17v; AR 1831,200; AR 1834,39,64; AR 1837,30,44 bis; RB,nr.3,1,nr.10,3, nr.21,2,nr.31,3; VVP,76; SMA,74; CN,22; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. marine, germ. Marine).
    MASCULIN adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.233. Cf. şi 1. (Gram.) [gen] bărbătesc EBG,30r,31r; MGR,4r,10v; SPP,12; TGR,8; GRA,34v,46v; TTE,1v; ME,188; MIR,318; BTG,5v; BDL I,191v; SG,7; DGR,43; CSM,335; EGRM,1v; MG II,33; EGR,11; PCB, 128; FGP,18; VG,37; GR,4; ECS,48; GRN I,25,39; GCG,11; HGL, 6; CGF,16; GMR,30v; BG,10; AGI,21; IGR,14; MGP,5; bărbătesc sau mascurin DGR,34; mascurin CDR,2,11; bărbătesc sau masculin CGR,37; masculin (bărbătesc) BAR II,201; SGR I,25; GRN II,47; GR12,7; masculin sau bărbătesc PGRL I,24; CCG,6; masculin SIC,79; SGR I,31; CGF,28; EP II,7; PGR,9; GR12,22; CCG,25. 2. (Versif.) [rimă] masculină SGR III,40. (Cf. lat. masculinus, germ. maskulin, fr. masculin). 
    MATELOT s. (Mar.) matelot MIU,322; GC IV,29r; AR 1837, 407; PS,37; BDJE,98; SIT,288; NV,254; BCB,68; CMI,166; DILB III,219; Z 1856,nr.17,4; T 1856,nr.3,4; C,10; DCB I,7; PD,409; matlot MEN II,196. (<fr. matelot). Vezi şi MATROZ.
    MATERN adj. matern IO,5; MEN I,1,44; DFL,82; EV,XIII; FMIL 1847,145,151; BP,11; AF,9,163,210; NV,254; BMN I,78; RMS,228; SCC I,75; CA 1855,102; LIT,11,360; PBV,237; AML, 38; maternic HO,pf.,77; mumesc BD I,630; BRD,24; BR 1829 I, 38; MF I,135v; PPT,2; IL 1841,369; FMIL 1840,80; FMIL 1844, 156; CEF,194; DCB IV,60,64; DCB V,128; limba maternă sau mumească BG,4; maternă, mămească StDR,170; matern, mumesc DILB III,219; maternel SCC I,18,211; maternel, matern PD,409. (Cf. lat. maternus, germ. matern, it. materno, fr. maternel).
    MATINAL,-Ă 1. adj. matinal BPB,5,24; AF,45,105; NV,255; LS,93; BMN II,63; PD,410. 2. s. o matinală de danţ SMB II,353. (<fr. matinal).
    MATRIMONIAL adj. GC IV,29v; NV,255; StDR,170; PD, 410. (Cf. fr. matrimonial, lat. matrimonialis).
    MATRIMONIU s. matrimonie SHI I,43; SHI II,26,39; matrimoniu StDR,170; CA 1861,107; PD,410. (Cf. lat. matrimonium, it. matrimonio).
    MATROANĂ s. 1. („soţie a unui cetăţean roman; femeie căsătorită, respectabilă”) matronă APM,282; BDL III,602v; BD II, 30; BR 1829 I,15; BDC,32; GC IV,29v; BAR I,70; CRV,28; AsP, 15; FL,48; AF,151; CA 1854,105; CA 1862,43; matroană BAR I, 116; CRV,29; ZEV,2; EP I,45; CD,43; BDJE,32; NV,255; BCD, 493; LS,22; StDR,170; GRR,132; AAR,27; CA 1857,23; PD,410. 2. („femeie în vîrstă, care îndeplineşte uneori şi oficiul de moaşă”) matronă GC IV,29v; matroană DILB I,204; PD,410. 3. („stăpîna unei case de prostituţie”) matronă RL,438. (Cf. lat. matrona, germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone).
    MATROZ s. (Mar.) mateloţi sau matrose, adecă vînslari MIU,322; leafa matrosilor, adecă a slujitorilor de corăbii MIU, 383; matroşi RIP I,66; matroz, matrozi DC IV,200r; BR 1821, 161; SPT,120; GC IV,29v; ROI2 VI,4,16; SMA,51; FMIL 1840, 85; IL 1840,95; CN,22; BS,69r; HMV I,85,121; FMIL 1844,88; BGO 1844,289,291; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; matroji AR 1830,119; BAR II,176. (Cf. germ. Matrose, magh. matroz, rus. матрос). Vezi şi MATELOT.
    MAUSOLEU s. mavzoale pl. DC I,107r; mausoleu AR 1832, 325,375; AR 1837,217; IL 1840,86; RIP I,280; FMIL 1844,214, 389; NV,255; StDR,171; DILB III,219; PD,410; mavsoleu GC IV, 5v; mauzole (mormînt) AR 1837,354; mauzoleu AR 1837,271 bis, 275; CA 1851,116; CA 1853,68; CA 1855,52,56. (Cf. lat. mausoleum, gr. mausèleion şi mauswlüion, germ. Mausoleum, fr. mausolée).
    MAXIM,-Ă adj., s. maxim, maximă GC IV,32r; maxim GCB II,218; RIT,11; D 1860,399. (Cf. fr. maxime, lat. maximus; vezi şi MAXIMUM).
    MAXIMĂ s. maximă MIU,XI; DO,80; BPN I,ded.; IRV,2v; MFV I,13r,97r; LPT,pf.; MRC,39; GC IV,31r; FTP I,33; FTP IV, 102; SPV,97; MN 1836,87; RBT I,2; MCL 1839,361,576; VVP,76; FMIL 1840,224; DE I,314; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; maximuri (socoteli) BGV,5v; frumosul maxim RL,394; masimă DFL, 167; KFL,90; FMIL 1847,117; NV,23,254; BIP,19,83; BMN II, 209; CCG,91; DILB III,219; LIT,35,395; C,18; GCB II,218; D 1858,1; D 1860,86. (Cf. lat. maxima, germ. Maxime, fr. maxime, it. massima).
    MAXIMUM s., adv. Vezi Form.term.şt.,p.234. Cf. şi VVP,76; SIT,110; CCP,20,65; CPO,26; PBV,235; JA,181; RIT,10; RF,22; PD,401.
    MĂRINIMIE s. Vezi Împrumut.I,p.72. Cf. şi mărime de suflet RIC,192v; CDG,64v,69v; IEI,15v,31r; TPE,22v; VFD,53; mărimea sufletului RIC,226v,387v; BFI,10,40; mărime a sufletului RIC,346r,365r; mărime a inimii RIC,374v; mărimea inimii RIC, 401r; mărime de inimă IRV,56v; megalopsihie DC IV,22r; mare inimă MIU,398; maresufleţie BDT,2r; MTBD,33r; mare sufleţie CRac,98,99; magnimitate OMT,45,97; mărinimie VMG,209,238; FTP I,35; MDP,8; AIR II,169; KCL,52; RIP I,146; SIT,287; SIM, 169; măriníme, mărinimie, marinime, marinimie GC I,184v; mărinimire NMP,29; mareinimie, mar-inimie CIRA,11,28; mareinimie SHI II,36; marinimie CR 1829,240; AR 1829,146; CR 1830,122,348; AR 1830,16,110,146,508; GG,25; AR 1837,44,106; CDCE,16; BPA,44; BDJE,12; CA 1848,66; AsPR,9; CA 1854,107; CA 1855,2; magnanimitate BDJE,5; LS,111,140; PD,399. (Cf. gr. megaloyuc…a şi megalokard…a, lat. magnanimitas, fr. magnanimité, it. magnanimità şi magnanimitate).
    MĂRINIMOS adj. Vezi Împrumut.I,p.72. Cf. şi mare la suflet ZFV I,72v; magnanimitat OMT,31; mărinimos VMG,238; DCN,96,139; MRC,75; FTP I,129; BM,37; GTN 1836,107; FL,18; KCL,53; SCC I,13; SCC II,365; CMI,14; APS,53; marinimos CR 1829,21,231; AR 1830,42,119,156; CR 1831,25; SIC,41; VAA,27; AR 1837,130,136 bis; SHI II,5,170; APB,7; API,41; VL,30v; CA 1848,6,8; CA 1851,45; CA 1852,28,35; RL,461; BC,67; SPB,147; ajutoare mariníme (viteze, cu mare inimă) CR 1829,38; marinim CR 1829,180; AR 1829,115,117,118; CR 1830,57 bis; CR 1831,1; KMP,155; BDJE,12; mare-inimos CIRA,271; mareinimos AR 1835,79; AR 1837,292; mărinimos, marinimos, mărinim, marinim GC I,184v; megalopsih GC IV,33v; magnanim BDJE,31; LS, 138; LIT,184,378; PD,399. (Cf. gr. megalÒyucoj şi megalÒkardoj, lat. magnanimus, fr. magnanime, it. magnanimo).
    MEDIOCRITATE s. mijlocritate CV,34; mediocritate GC IV,45v; AR 1839,47; HP,XXI; FMIL 1844,284; MEN I,263; MEN II,218; AF,209; SIT,124; NV,256; SD 1855,2; LIT,341; BCI,166; D 1860,191; PD,412. (Cf. fr. médiocrité, lat. mediocritas).
    MEDIOCRU adj. mediocru (de mijloc) IL 1841,106; CA 1856,39; mediocru MEN I,150; DFL,149; SIT,154,323,351; NV, 256; BCD,316; StDR,171; GRR,148; CFZ,61; RL,356; BCI,97; VO 1857,12; D 1858,3; VMP,104; PD,412. (<fr. médiocre).
    MEDITA vb. meditarisi MFV II,92r; meletisi GC IV,35r; medita GC IV,45v; MCR,25; GG,2; PPT,3; MPG,42; MF II,87v; MBG,63; MPE,III; MCL 1839,343; CDCE,IV; SCMI,72; MEN I, 99; BDJE,20; AF,180; BIP,33; NV,256; StDR,171; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. méditer, ngr. meletî).
    MEDITARE s. meditare GG,9; BG,212; PCI,104; CA 1852, 26; DILB II,231; ASLI,151; PIC,11,99; CA 1860,109; meletisire (méditation) IRV,14r.
    MEDITATIV adj., adv. meditativ NV,256; SCC II,90; RL, 377; BCI,85; PD,412; meditatif INB 1857,2; meditator MEN I, 268; PD,412. (<fr. méditatif).
    MEDITAŢIE s. 1. (Filoz., Relig., Lit.) meditaţie (melšth) MRC,23; meditaţie CLV,137v; MFV I,141v; MFV II,173v; HFP, 89; LME,f.t.; CMR,61; CBD,98; GC IV,45v; CR 1831,36; MCR, 25; BM,f.t.,5,17,23; GTN 1835,12; AR 1835,74; MF I,77r; MF II, 87r; MN 1836,87; MPE,III; APB,5; MCL 1839,517,640; FMIL 1840,62; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. (Did.) meditaţie MCL 1839,518; PBM,212. (Cf. fr. méditation, lat. meditatio, ngr. melšth).
    MELODIE s. Vezi Împrumut.I,p.72. Cf. şi melodie DAB, 222r; FTM,42; SPBA,30; MT,6; MCB,45; MFV I,86v; CLV,137v; GC IV,35v; FTP II,59; YNM,67; MPE,48,71; VVP,77; IL 1840,15; PGRL I,58; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. melwd…a, it. melodia, fr. mélodie, germ. Melodie).
    MELODIOS adj. CLV,137v; LME,78; GC IV,35v; YNM,68; GTN 1836,24; AS,ded.; AR 1837,216; MCL 1838,39; VVP,77; KCL,51; FMIL 1840,218; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. mélodieux, it.melodioso, germ. melodiös).
    MEMORABIL adj. memorabil GC IV,35v; AR 1834,286, 312; AR 1835,189; MEN II,163; FMIL 1847,237; AF,201; NV, 258; GPG2,49; StDR,172; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; memoriabile sg. AVP,14. (Cf. fr. mémorable, lat. memorabilis, it. memorabile).
    MEMORIAL 1. adj. („privitor la memorie”) memorial GC IV,35v; CGR,9; NV,258; PD,414. 2. s. („memoriu, jurnal”) memorialnic (pomelnic) HFP,155; memorial MID I,251; NV,258; D 1858,6; PIC,1; APS,pf.; AVP,14; PD,414. 3. s. („registru comercial”) memorial JDS II,438. (Cf. fr. mémorial, lat. memorialis, germ. Memorial).
    MEMORIE s. Vezi Împrumut.I,p.73. Cf. şi memorie sau aducere aminte SIN,92; memorie (aducere aminte) HPP,125; MIB,pf.; FTM,104; HFP,28; CIRA,250; AR 1834,314; GT 1838,18; memorie (ţinere de minte) PCB,114; MFE,42; IL 1840,66; FMIL 1847, 123; LM,45; CEF,52; memoria sau ţinerea de minte CMR,61; FGP,21; memoria (ţinereaminte) HFP,65, cf. şi 75; memorie (pomenire) AR 1834,311; memorie PAGR,14; HFP,26,155; GC IV, 37r; FTP II,188; SGR II,56; CPI,pf.2; MCR,225; BFI,38; MF I, 131r; MF II,3r,109v; GTN 1835,17; GG,III; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. memoria, it. memoria, fr. mémoire s.f.).
    MEMORIU s. memorie CR 1830,122; SPV,XIV; memoar CR 1830,432; GC IV,35v; BFO 1833,59,200; ROI2 IV,9,11; VVP, 77; CD,VIII; FMIL 1847,4; CA 1848,29; StDR,172; RL,45; R 1858,81; PTP,97; D 1860,91; memoar (alcătuire) AR 1834,52; memoare (însămnări) AR 1838,190; memoare GC IV,35v; VVP, 77; FMIL 1844,3; MEN I,43; FMIL 1847,96; memuare PIA,VI; RL,270; memoaruri MID I,199; R 1857,nr.24,4; memorii (tacriruri) CR 1830,204; memorii FAE,31; PFHM I,23; CA 1861,119; AsAL,13; memoriu NV,258; GCB II,218; memoar, memoriu PD, 414; memorion (alcătuire în scris) AR 1832,136. (Cf. fr. mémoire s.m, tc. takrir).
    MENŢINE vb. manuţine FMIL 1844,147; manţine BIP,75; NV,251; BCA,51; BMN III,65; LIT,33,93,99; BIN,151; T 1856,nr. 3,2; GCB II,218; PFM,480; C,10; R 1857, nr.2,3; PD,405; menţine R 1857,nr.20,3; INB 1857,13; PIC,2; mănţîne CA 1861,21. (Cf. lat. manutenere, it. mantenere, fr. maintenir).
    MENŢINERE s. manţinere BIP,57,73; BRA,108; SMB I, 152; T 1856,nr.3,3; BCI,6; C,7,61; GCB II,218; PD,405; menţinerea (sau ţinerea corpului) CEF,79; menţinere PIC,28.
    MERIT s. merit VIO II,33v; PFBA,664v; TMS,50; VPP,ded.; MPI,35; IRV,81v; MCB,11; CLV,137v; BRD,92; BR 1829 II,49; CR 1829,6; AR 1830,357; GC IV,35v; MVS,45v; SPV,141; FEA, 7; ROB,189; MFE,40; BAR I,144; BFO 1833,118; CPI,anexă 8; CRV,18,133; MCR,31; YNM,124; AIR I,70,168; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; merite (vrednicii) TMS,15; BR 1829 I,39; merít BDL I,47v; DO,93; DGR,ded.; KIT,28; meritum HO,78; VPP,60; BR 1829 II,9; FD I,45. (Cf. lat. meritum, germ. Meritum, it. merito, fr. mérite).
    MERITA vb. meritarisi IRV,33v,38v; MCB,88,102; CLV, 137v; MGD,28v; RDS,82v; CMR,8; SPV,XX; FTP II,158; FTP III, 109; FTP IV,43; ROB,80; CPI,anexă 8; AR 1837,413; AFH,14; BFO 1843,454; merita, meritarisi GC IV,35v; merita RBV,30v; AR 1830,110; FEA,8; ROB,37; SIC,38; BFO 1833,118; MPG,37; AIR I,219; DTN,12; ELS,11; GG,2; VAA,4; YNM,5; AV,50,55; MF II,96r,97v; MBG,87; MDP,9,104; MSR,29; AS,17; GTN 1836, 92; MN 1836,78; pe la 1835 forma era frecventă. (<fr. mériter).
    METAFORĂ s. (Ret., Stil.) Vezi Împrumut.I,p.122. Cf. şi metaforá VEI,78v; GCG,241; metaforále SIU,25v; FTP I,39; metaforá, metafóră GC IV,44v,45r; metaforă SPBA,92; CLV,138v; MCR,160; AR 1837,406; VVP,77; DL,55; BDJE,95; NV,260; LS, 13; StDR,173; GCB II,218; PD,417; metaforă (adecă noimă strămutată) BDL III,607v; metafor DE I,16. (Cf. gr. metafor£, lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore).
    METAFORIC adj. Vezi Împrumut.I,p.122. Cf. şi metaforicesc BD II,44; MFV I,150r; CLV,138v; MF I,133r; metaforicos TPE,6v; metaforic AR 1829,200; SGR II,159; MF II,11r; VVP,77; NV,260; INB 1859,146; PD,417; metaforíc, metaforicesc GC IV, 44r. (Cf. gr. metaforikÒj, lat. metaphoricus, fr. métaphorique). 
    METAFORICEŞTE adv. Vezi Împrumut.I,p.122. Cf. şi BD II, 44; CLV,131v,149v; GC IV,44r; IL 1840,104.
    METRESĂ s. metăreaţă CV,36; metresă SIT,210; RL,401, 413. (<fr. maîtresse).
    MIGRAŢIE s. pe vreme a marii mutări a neamurilor IEI,37r; mutare NIU,163r,182r,186v; NID I,9v; migraţie AR 1831,204; AR 1835,66; MEN II,68,136; NV,262; CA 1855,109,121; migraţiune LIT,207; BCI,25; INB 1859,124. (Cf. fr. migration, lat. migratio).
    MINIATURĂ s. (Pict.; fig.) miniaturi GIC,194; miniatură AR 1830,82; GC IV,60r; AsP,44; FD I,34; BP,167; NV,263; CA 1851,118; StDR,174; SCC II,187; DIB,162; PBV,246; PD,424; în miniatură RDS,1r; CR 1830,108; AR 1830,177; AR 1837,287; FMIL 1844,388; BP,85; BMN II,47; RL,155; R 1857,nr.3,2; CA 1858,6; INB 1859,51; D 1860,87; CA 1862,49. (Cf. fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur).
    MINIATURIST s. miniaturist GC IV,59v; NV,263; PBV, 246; PD,424; miniator GC IV,59v; PD,424. (Cf. fr. miniaturiste, it. miniatore).
    MINISTER s. Vezi Împrumut.I,p.73. Cf. şi 1. („guvern; departament guvernamental”) ministeriu OMT,102; MIA,14; TPE,15r, 15v; CR 1829,193; CR 1830,34; CR 1831,11; GT 1838,8; BPA,75; MID I,135; NV,263; TR 1854,3; LG,9; RIT,12; D 1858,74; D 1859,361; ministerie AR 1829,158,250; AR 1830,182,369; CIRA, 411; AR 1837,47,193 bis; CD,70; IFM,14; CA 1847,54; StDR,l74; ministerii GSP I,151; MFV II,98v; CIRA,410; ministerium JNA, 110; SR,13,18; ministerion TPE,16r,16v,17r; ministerstva pricinelor streine AOD,156; minister CR 1829,23,273; AR 1829,256; ROB,56,75,91; MN 1836,19; AR 1837,350; VVP,79; CMI,88; DIB,183; D 1858,1; D 1860,85; PD,425; ministerul (logofeţia) dreptăţii AR 1832,248. 2. („funcţia de ministru”) ministeriu GC IV,60r; ministerie StDR,174; minister PD,425. (Cf. lat. ministerium, germ. Ministerium, fr. ministère, rus. министерсво).
    MINISTERIAL adj. ministerialicesc, ministerial GC IV,59v, 60r; ministerial AR 1829,160; CR 1830,31; AR 1830,213; CR 1831,48; ROB,80; ROI2 IV,5; AR 1837,13; RB,222,307; AR 1839, 150; DFL,99; KDP,48; BIP,66; StDR,174; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. ministériel).
    MINISTRU s. Vezi Împrumut.I,p.73-74. Cf. şi 1. („dregător, sfetnic; membru al unui guvern”) ministru NIU,57r,156r,166v, 182v; AZ,9r,169r; AAS,52v; DAB,265v; DSM,9; CP I,140; OMT, 102; NID I,60r,75v,86r; SHR,56; BDT,198v; CME,5; IFA,31v; MIA,21; EB,3r; GSP I,6,138; JNA,25,110; SIU,26v; FTM,35; BPN II,188; BR 1821,24; NZ,40r; MCB,41; TPE,l6r,17r,26r; TSVM,8; CR 1829,23; AR 1829,50,66; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; ministri (sfetnici) TMS,55; ministr, ministru GC IV,60r. 2. (Bis.) ministru MII,56,60,116; BAR I,2,35,156; ministri (slujitori) CR 1830,210; AR 1830,284; ministră RNA,VI. (Cf. fr. ministre, lat. minister, germ. Minister).
    MINOR adj., s. 1. („mai mic”; Log.) Asia mínoră (cea mică) SPBA,89; Asia minoră LMS,42; Asia minore DFL,159; a Asiei minoare BCD,247; [termen] mai mic HFP,103; [premisă] minoră VL,37v,38v,39r,41v; VCL,44r; [premisa] minoare DFL,94; minoară VMP,140. 2. („neajuns la vîrsta majoratului”) nevîrsnic APC,50v; minore m.sg. BEC,17,101; minori m.pl. BEC,16,101; minor PD,425. (Cf. lat. minor, fr. mineur).
    MINORITATE s. 1. („minorat”) minoritate MPI,137; AsL,9; EOI,320; BDJE,15; NV,263; CA 1852,XXII; Z 1856,nr.9,3; NPT, 130; BEC,18; AML,28, 36; PD,425; minorita AR 1835,66. 2. („partea mai mică a unei colectivităţi”) minoritate GC IV,59v; AR 1832,47; VVP,79; AOD,6; NV,263; DIB,140; VO 1857,5; RAM, 10; D 1858,1; APS,13; D 1860,286; PD,425; minorita CA 1862, 43. (Cf. lat. minoritas, germ. Minorität, fr. minorité, it. minorità).
    MITOLOGIC adj. mitologhicesc SPBA,5; CDP,149; HFP, 198; CMR,24; mitologhic AR 1829,188; FTP I,f.t.,229; CIRA,7; mitologíc, adică mitologicesc GC IV,73r; mitologicesc YNM,32; PBV,248; mitologic FTP II,204; FTP III,168; YNM,75; VVP,80; DL,54; AMIM,XXIV; NV,265; CA 1852,75; BMN I,19; T 1856, nr.2,2; PBV,248; PD,429. (Cf. fr. mythologique, lat. mythologicus, gr. muqologikÒj).
    MITOLOGIE s. Vezi Împrumut.I,p.74. Cf. şi băsnuire DC I, 118r,133r,136r; mitologhie BDT,7v,42v; BDL III,620r; SIU,39r, 79v; LIB,4; SPBA,92,99; CDP,49,139,176; POC,38r; PIU I,140; HFP,344; AR 1829,130; BR 1829 II,53; AR 1830,141; CMR,f.t.,5; FTP I,54; SPV,116; CIRA,I; RSM,41r; AR 1837,394; SHI I,28; IL 1840,6; VFD,28; mitológhie SPBA,103; mitológie BPN II,327; mitologie BD II,78; PCB,109; CR 1829,226; CR 1830,29; GC IV, 73r; FTP I,248; MN 1836,71; ELS,4; MPE,II; MCL 1838,146; VVP,80; DFI II,57; HP,XXI; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. mythologia, gr. muqolog…a, fr. mythologie, germ. Mythologie).
    MOD s. Vezi Împrumut.I,p.74. Cf. şi 1. („fel, chip, manieră”) mod OST,130; SEC,161; OPA,22; OMT,24,82; FLG,33; HPP,170; MIA,13; BDL III,623r; DO,pf.,79; VPP,30,186; MPI,pf.,52; BR 1821,41,96; SPBA,24; BD II,62; KIT,pf.,51; LB,397; MCF,7; PP, II; BRD,19,90; PDP,109r; AR 1829,14,75,119; MSS,12; MBV,32; HFP,107,108,123; BR 1829 I,43; BR 1829 II,20; SGM,14; AR 1830,111; BDC,37,44,90,124; VA,235; GC IV,98r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; mod (tropós) DCP,pf.; mod (chip) HFP,94; modru TD I,94,138,144,407; IN,1,3; HO,73; NIS,3; MVV,50; FTM,36,116,283; modrul sau chipul OP,5r; chip FAE,127. 2. (Gram.) închipuire EBG,41v; plecare MGR,17v; chip MGR,18r; GRA,65v; TTE,5r; SG,48,49,50; obicei HG,29,32; fel sau chip ME,55; împlecare MG II,147; chipuri (moduri) TGR,103; chip, adecă mod TGR,170; chipuri au moduri EGR,42; mod SPP,60; MIR,320; BTG,46r; BDL I,133v; DGR,83; EGRM,9v,10v,19r; PCB,132; FGP,49; SGM,69; VG,289; SGR I,94,97; CGF,51; HGL, 41; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; mod, adecă chip BTG,45r; moduri (chipuri) GRA2,46r,47r; mod sau chip GRN I,93; PGRL I,102; EP II,75; CGR,90; modă, pl. mode VOG,61,62,63; GCG, 32; modă, mod GC IV,98r; GCG,34,35,36,153; modru OV,12. (Cf. lat. modus, germ. Modus, it. modo, fr. mode, ngr. tropÒj). 
    MODALITATE s. modalitaş AIC,83; DOB,8; FLG,50; modalitate MF I, 142r,142v,153r; CCF,40; VL,12r,12v,24v; GLC,49; PD,430; modulime CCF,24,25,26. (Cf. lat. modalitas, germ. Modalität, fr. modalité.).
    MOMENT s. Vezi Împrumut.I,p.75 şi 108. Cf. şi moment FNC,86r; MSS,10; AR 1830,100; GC IV,84v; ZEV,7; MF I,92v, 142r; GTN 1835,10; GTN 1836,28,53; MN 1836,52; ECS,58; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; moment sau clipeală MIU,225; moment (cirtă) FDB,125; momenturi (clipeli) VA,103; momentă CA 1862,105. (Cf. lat. momentum, fr. moment, germ. Moment, ngr. stigm¾).
    MOMENTAN adj. momentan, momental GC IV,84v; minutalnic TAA,27; momental MCL 1839,302; PSE,54; SIT,316; RMS,305; RL,283; Z 1856,nr.23,3; momentan MTF,27r; FMIL 1840,379; FBE,65v; FMIL 1844,60; VN,28; PMC I,148; FDA,32; StDR,176; pe la 1850 forma era frecventă; momentanee f.sg. RMS,298; CEF,195; AVP,15. (Cf. lat. momentaneus, it. momentaneo, fr. momentane, germ. momentan).
    MONOLOG s. monolog BDT,105r; BDL III,627r; MCL 1839,789; NV,268; SCC I,61; SCC II,175; NPT,55; PBV,251; PD, 434; monolog, soliloc GC IV,86r; monolog (vorbire cu sine însuş) GLC,XIII. (Cf. gr. monÒlogoj, germ. Monolog, fr. monologue şi soliloque).
    MONOSILAB,-Ă adj., s. monosilavicesc EBG,115v,116r; monosilavíc GC IV,88r; monosílav GC IV,88r; monosilav PGRL I,44; unosilavic SIC,91; SGR I,149; SGR III,2,23; SHI I,38; unosilav PGRL I,9; uni-silab FBN,4; unisilab FMIL 1844,216; PBV, 496; unosilab StFE,62; monosilabă (cuvînt de o silabă) BDL III, 627v; monosilabă MN 1836,90; VVP, 81; AGI,12,313; monosilab BD II,65; EGR,33; GC IV,87r; GC VI,33v; GRN I,18; EP II,30; HGL,128,135; FMIL 1844,369; PGR,130; CDR,V; NV,268; pe la 1850 forma era frecventă; monosilabic NV,268; PD,435; ziceri d’o silavă PAIC,13; cuvinte de ună silabă IGR, 222. (Cf. gr. monosÚllaboj şi monosÚllabon, fr. monosyllabe şi monosyllabique, lat. unisyllabus).
    MONOTON adj. monoton (de un glas) BDL III,627v; monoton CR 1829,224; GC IV,86r; FTP I,47, GPE,42; BM,35; AR 1835,70; GTN 1836,49; VDA,11; AR 1837,53; APB,31; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; monoton (fără schimbări) AR 1837,16; acord un sunător VPA,23; uniton BDL III,627v; PBV,496; onosonic SGR III,1. (Cf. lat. monotonus şi unisonus, fr. monotone, germ. monoton).
    MONOTONIE s. monotonie (o singură glăsuire sau uniton) BDL III,627v; monotonie GC IV,86r; SGR III,1; YNM,82; KMP, 47; RB,279; MEN I,73; PBM,XXXVI; WPM,46; NV,268; StDR, 176; LS,44; GRR,208; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. monotonie, germ. Monotonie).
    MOTIV s. motiv sau îndemn SCM,121,161; motiv CV,33; MIA,6; RPL,15; MPI,20,138,141,142; CR 1830,139; AR 1830,72, 216; GC IV,94v; CR 1831,58; GG,49; SHI I,47; SHI II,15; AIR III, 107; CD,3; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; motive (cauză mişcătoare) BR 1829 II,15; motive (pricini) SMR I,40; CA 1858,27; motif SIT,52; LIT,80; cuvînt ROB,171; ROI2 VIII,22; KPA,52. (Cf. lat. motivus, germ. Motiv, fr. motif).
    MOTIVA vb. GC IV,94v; RB,395; DFL,7,64; NV,270; BCD, 93; CA 1851,80; StDR,178; CA 1853,58; KOS,XXIX; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. motiver).
    MULTIPLICATIV adj. (Gram.) [numerale] înmulţitoare TGR,96; GRA,63r; DGR,65; SGM,40; VG,198; GRA2,45r; GCG, 108; HGL,34; alcătuitoare MG II,121; multiplicative SGR I,75; GRN I,65; EP II,57; BG,52,56,153; AGI,32; înmulţitive IGR,37, 40,137. (Cf. lat. multiplicativus, fr. multiplicatif). 
    MUTUAL adj., adv. a bunei voinţe ceii împrumute BEM, 272; datorinţe împrumute FMIL 1844,34; împrumutat SIU,53r, 68v; NMP,11; BR 1829 I,5,35; BDC,65,68,69; AIR I,67; CCF,25; împrumutata învăţătură PP,X; BR 1829 I,55,56; CPL,58; împrumutăreşte BFI,37; mutual GC IV,125r; DFL,23,39; BDJE,27; AF,6; SIT,41,151,200; BIP,54,68,72; NV,272; BCD,324; PFHM I,227,240; RL,381,400; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; mutual (din ambe părţi) AsG,57; mutual (reciproc) Z 1856,nr.5,1; BCI, 184; esprimîndu-le mutua condiţiune CDR,91; contractul de mutuŭ BCD,348; mutuel, mutuŭ StDR,179. (Cf. lat. mutuus, fr. mutuel, germ. mutuell şi mutual).
     
     
N 
     
    NAIV adj. naiv (nevinovat) GPE,58; naiv GC IV,169r; GTN 1836,34; FL,43; FMIL 1844,410; MID I,7; SIT,35,94,104; CGR, VII; BG,VII; NV,273; AsMH,2; StDR,179; GRR,180,182; SSC, 150; AAR,84; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. naïf, germ. naiv).
    NAIVITATE s. naivitate GC IV,169r; FMIL 1840,208; DL, 19; FMIL 1844,56; MID I,12,251; FMIL 1847,157; SIT,62,294; SIM,223; NV,273; StDR,179; GRR,182,183; SCC I,253; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; naivitate (lesne credere) CA 1861,71; naivetate GPE,58; PBV,268. (Cf. fr. naïveté, germ. Naivität).
    NARA vb. CV,31; NV,273; GRR,267; SSC,148; LIT,357; PD,443. (Cf. fr. narrer, lat. narrare).
    NARARE s. AF,138; SMB I,25.
    NARATIV adj. DFL,194; CGR,221; NV,273. (Cf. fr. narrativ, lat. narrativus).
    NARATOR s. DFL,105; NV,274; GRR,267. (Cf. fr. narrateur, lat. narrator).
    NARAŢIUNE s. naraţie GC IV,171v; SGR II,141; MCR,125; RSM,9v; TGA,2; SHI I,1; PGRL II,88; MID I,254; BDJE,4; CGR, 245; NV,274; CA 1850,71; CA 1853,46; RL,232; PD,443; naraţii (istorisiri sau povestiri) PGRL II,93; năraţie MF II,97r; naraţie, nărăciune StDR,180; naraţiune GRR,61,241,267; SMB I,140; AVP,15; INB 1859,40. (Cf. fr. narration, lat. narratio, germ. Narration).
    NATAL adj. [zi] natale IO,54; natal GC IV,I77r; MEN II,95; BDJE,98; NV,274; PCI,160; BCA,413; AAR,98; SCC II,193; CMI,154; DILB I,205; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.(Cf. fr. natal, lat. natalis).
    NAŢIONAL adj. Vezi Împrumut.I,p.77. Cf. şi neamnic MGR, 116v; neamnicesc OV,f.t.; naţionalnic OST,XVI,56; DSM,f.t.; SHR,f.t.; OP,5r; MIA,12; LP,8; MPI,pf.,1; NMP,18,19; naţionalnicesc GMSP,3; naţionalnicesc (a neamului) SIU,79r; naţionalicesc NID I,15v; GIC,122,199; TSVM,75; PP,IX,X,XI; BR 1829 II, ded.; naţional LP,6; NB,3; GSP I,48; RA,85; GMSP,f.t.; BDL I, 46r; VPP,ded.; MPI,pf.; MCF,67,169; SFT,1; PTC,5; BR 1821, 171; PCC,14; KIT,pf.; MCB,67,169; GIC,36; LPT,pf.; TSVM,83; TSI,III; DCN,ded.; EGRM,31r; AAM,ded.; PCB,III; BRD,98; PAFR,57; NMP,ded.3; CR 1829,166; AR 1829,135; BR 1829 I,42; GC IV,175r; pe la 1830 forma era frecventă; nume nemuitoare sau naţionale GCG,113; naţionale sg. TR 1854,2; D 1860,281,395; RF,11; limba naţionelă SHI II,12; naţiunal GRR,III,97,273; simţul nacional VMP,183. (Cf. lat. nationalis, germ. national, fr. national, it. nazionale).
    NAŢIONALICEŞTE adv. FMIL 1844,238.
    NAŢIONALISM s. CR 1830,303; AIR I,XVIII; PDT,pf.11; FMIL 1847,44; CA 1850,93. (Cf. fr. nationalisme, germ. Nationalismus).
    NAŢIONALIST s., adj. naţionaliste s.m.pl. TAI,18; MPI,pf.; KIT,ded.; naţionalişte VD,X; naţionalistă s.m. VPP,ded.; naţionalist BRD,8,55; BDC,12,15; BAR II,200; CTT,ded.; AR 1837, 165; SHI II,124; FL,18; GT 1838,4; FMIL 1847,189; GLC,VI; CGR,211; CA 1853,XLI; RL,377. (Cf. lat. nationalista, magh. nacionalista, germ. Nationalist, fr. nationaliste).
    NAŢIONALITATE s. 1. („conştiinţă naţională; caracter, sentiment naţional”) naţionalitate BRD,10,90; BDC,XII; CR 1831,58; BAR II,220; GG,240; AIR I,69; AIR II,2; GTN 1836,46; MN 1836,3; VVP,86; FMIL 1840,195; HP,XIII; AMIM,XII; MID I,2; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; naţiunalitate GRR,30. 2. („cetăţenie”) naţionalitate ROB,38; ROI2 III,20. 3. („neam, popor”) naţionalita AR 1837,43; naţionalitate RB,365; BPB,pf.; LIT,2; R 1857,nr.37,2; JA,105; CA 1858,85; CA 1861,88,132. (Cf. lat. nationalitas, germ. Nationalität, fr. nationalité, it. nazionalità).
    NAŢIONALIZA vb. („a încetăţeni”) GC IV,174v; NV,274; LIT,330; PBV,269. (<fr. nationaliser).
    NAŢIONALIZARE s. FMIL 1840,141; PBV,269.
    NAŢIONALIZAT adj. CGR,VII.
    NAŢIUNE s. Vezi Împrumut.I,p.77. Cf. şi 1. („neam, popor”) naţie OST,ded.; DSM2,22; OCE,pf.; MIA,4; TF,276; IRF,14; VPP, 365; MPI,219; BPN I,3; SPBA,94; BR 1821,f.t.; BD II,82; KIT,47; PTC,5; MCB,169; MFV I,100r; CLV,138v; TSVM,7; GIC,2; GPF, 359; TSI,V; CIF,1; PP,f.t.,I,V; BRD,8; PCB,123; EGR,XXIV; BR 1829 I,42; CR 1829,26; AR 1829,1; PSC,119v,120r; VPA,55; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; naţion HO,122; MIR, 138; GSP I,9; BPN I,41; MDNU,70; BR 1821,165; PCC,9; TSVM, 95; GIC,145; BRD,6; FTP II,65; FD I,10; NPC,XVII; naţioane pl. MIR,134; VPB,14; GSP II,7; CDA,5; FTM,62; MDNU,95; BPN II, 188; BR 1821,155; SPBA,61; VA,207; MF I,187v; naţione pl. CDA,191; MPI,79; BRD,4; BR 1829 II,38; naţie, naţion GC IV, 175r; naţie, năciune StDR,180; naţiune FMIL 1847,44,118; BG, X; SIM,VIII; LS,50; MGP,90; TR 1854,3; LIT,2; C,14; DCB IV, 66; PTP,25; PIC,28; BBR,128; INB 1859,7; D 1860,87. 2. („naţionalitate; cetăţenie”) naţie ROB,125; AsFA,II; ROI2 III,20. (Cf. lat. natio, germ. Nation, fr. nation, rus. нация).
    NAUFRAGIA vb. naufrînge CR 1830,14,16; GC VII,84v; CR 1832,243. (Cf. fr. naufrager, lat. naufragare, ngr. karabotsak…xomai).
    NAUFRAGIAT s., adj. naufrag MCL 1839,230; navifrag FMIL 1840,340; naufragiat BDJE,114; NV,275; vasfrînşi pl. CA 1852,17; CA 1859,81; naufrînt SCC II,193; DILB IV,203; naufragat CA 1861,122. (Cf. lat. naufragus şi naufragatus, fr. naufragé, it. naufrago).
    NAUFRAGIU s. stricare de corăbii OC I,18r; spargerea corăbiei DC I,116r,151r,cf. şi FTP II,178; frîgerea corăbiii MIU, 284; ruperea corăbiii ASH,pf.; naufragiu (sfărmare sau frîngere de corabie) FTM,14; naufragiu (sfărmare şi înecare de corabie) CR 1829,260; naufraghie sau sfărmare de vas AR 1839,206; naufragiu FTM,240; CR 1830,141; SPV,132; GG,52; MSR,156; GTN 1836,83; MID I,251; BDJE,110; NV,275; LIT,236; R 1858,154; PD,444; naufrage pl. BDJE,106; naufragiu, naufrîngere GC IV, 169v; naufrîngere CR 1830,226; AR 1841,238; naufrîngere (stricare de corabie) AR 1830,227; naufrîngere (sfărmarea corăbiei) IL 1841,15; naufragiu, naiefrîngere StDR,180; nofraj SPV,180; vas-frîngere CA 1852,16; AsPR,29; CA 1854,87; GM 1854,2; CA 1859,73; vasfrîngere CA 1855,108; CA 1860,4; CA 1862,32. (Cf. lat. naufragium, fr. naufrage, it. naufragio, ngr. karabots£kisma, germ. Schiffbruch).
    NAVAL adj. naval CR 1829,238; AR 1829,144; GC IV,169v; BAR II,178; SHI II,29; VVP,85; NV,275; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; oastea navală (plutitoare) GR 1830,62 bis; naval (de mare) AR 1834,318; năval AR 1829,150. (Cf. fr. naval, lat. navalis).
    NAVĂ s. năile (corăbiile) SHI II,81; navă APR,66; HBN, 116; BDJE,96; NV,275; PCI,74; CMI,137; DILB IV,203; LG,111; PD,445; nave (corăbii) BMN III,50,118; BIN,20; PBV,267; nave sg. AVP,15. (Cf. lat. navis, it. nave).
    NAVIGA vb. corăbia MIU,109; SIU,42v,51v,69v,75v; VVP, 61; năvegam (mergeam cu corabia) FTM,106; naviga (pluti) CR 1829,284; naviga GC IV,169v; MRC,133; GG,18; VVP,85; BDJE, 105; AF,157; NV,275; RL,26; PBV,267; BEC,XXXIV; PD,445. (Cf. fr. naviguer, lat. navigare, it. navigare).
    NAVIGABIL adj. ape [...] umblătoare de corăbii CSM,42; apa [...] de corăbii umblătoare FD I,53; plutelnic TSVM,30,74; TAA,15; navigabil CR 1830,370,382; AR 1830,11; BGO 1840, 306; NV,275; StDR,179; Z 1856,nr.18,1; LMG,42; PBV,267; BEC,XIII; navigabil (de plutit) CR 1830,91; navigabil (pe care plutesc vase) AR 1838,389; navigabil (plutitor) IL 1840,36; navigabl GC IV,169v; plutitor ROB2,548,549; plutitor (navigabl) R 1857,nr.41,3. (Cf. fr. navigable, lat. navigabilis, germ. schiffbar).
    NAVIGARE s. AR 1830,498; VVP,85; PS,49; Z 1856,nr.8,3; R 1857,nr.1,3; PBV,267.
    NAVIGATOR s., adj. corăbiitor SIU,51r; navigator (plutitor pe mare) CR 1829,204; navigator GC IV,170r; GG,18; SHI I, 8; SHI II,140,193; PSE,179; NV,275; PCI,76; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; navigator (călător pe mare) AR 1837,159; corăbier MCL 1838,31; navigátor (corăbier) RBT I,42; plutitor SSC,II, 11; bărcar sau corăbier BEC,167; navigător VVP,85; LMG,180; INB 1859,32. (Cf. fr. navigateur, lat. navigator, germ. Schiffharer).
    NAVIGAŢIE s. umblare pre mare MIU,XII; umblare cu corabia MIU,106; umbletul corăbiilor NIU,58v; CSM,43; umbletul cu corăbiile NIU,89v; meşteşugul corăbiilor NIU,92v, 113r,116v,303v,305r; meşteşugul corăbieresc NIU,320v; corăbierie MIU,111; SIU,25r,32r,43r,50r,80r; GTN 1836,88; CCB,159; ROB2,549; PDC,V; SSC,102; corăbiere SIU,73r,81v,83v; TR 1854,52; umblare pe apă RIA I,16r; înotare MRC,36; SHI II,22; plutire CIRA,181; NPT,68; R 1857,nr.25,3; vaso-plutire CIRA, 298; navigaţie (îmblare cu corabia pre mare) FTM,53; navigaţie SPBA,59,94; CR 1829,78,244; AR 1829,113,119; MRC,38; CR 1830,326; AR 1830,102; FTP I,118; SPV,XVI; GC IV,170r; GPE, 15; CR 1831,46; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; navigaţie (umblare pe apă) CR 1829,156; navigaţie (umblarea corăbiilor) AR 1829,212; navigaţie (înotare cu corabie) AR 1830,99; navigaţie (plutire) CR 1831,38; ROI2 VIII,19; navigaţie, navigăciune StDR,179; navigăciune LG,100; navigaţiune DILB I,205; T 1856, nr.1,3; INB 1859,26; D 1859,an.II,16. (Cf. fr. navigation, lat. navigatio, it. navigazione, germ. Schiffhar).
    NAZAL adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.241. Cf. şi (Fon.) [sunet] năsos DO,12; DGR,6,19; VA,207; năsal SGR I,4; IGR,218,224; GRR,150; nasal VG,2,9; CGF,7; FMIL 1847,152; NV,274; StDR, 180; SCC I,39; CA 1861,152; năsăsc RIP I,122,179. (Cf. fr. nasal, germ. nasal).
    NAZALITATE s. (Fon.) năsăletate IGR,218,227,228,229. (Cf. germ. Nasalität, fr. nasalité).
    NECESAR adj., adv., s. neceser CV,31,37; neceserie sg.f. CV,34; cele necesarie (de lipsă) FDB,32,cf. şi 105,107; vită necesarie (de trebuinţă) de casă FDB,116; de lipsă LB,171; TR 1854, 11; lucruri întîmplătoare nu sînt, ci numai necesarie (neapărate) HFP,57; conţepturi neapărate, necessaria MF I,123r,cf. şi 84r; neapărat CCF,6; necesariu (negreşit) este ca ochiul să vază HFP,94; necesariu HFP,60,129,168; FTP I,219; FBE,69r; DFL,9,10,50,55; BDJE,120; FMIL 1847,97; SIT,19; BG,XV; NV,276; PMC II,204; BCD,151; StDR,181; LS,130; forma era frecventă pînă la 1860; necesar FGP,107,119; DFL,5,8; CGR,141; BCD,9,86,191,278; CFZ,101; Z 1856,nr.3,3; LIT,80; RIT,18; BEC,X,73,181; CA 1860,79; neţesar VL,5r. (Cf. lat. necessarius, it. necessario, fr. nécessaire).
    NECESITA vb. FDB,108; DFL,59; NV,405; RL,417; C,18; PD,445. (Cf. it. necessitare, fr. nécessiter, lat. necessare).
    NECESITATE s. trebuinţă BEM,81; SPBA,381; necesitate CV,29; HFP,66,91; FTP II,189; SGR III,1; MF I,3v,66r; MF II, 96v; SHI I,26,36,37,40; CCF,90; FBE,97r; FMIL 1844,358; DFL, 7,10,63,141; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; necesitate seau necesimea [...], necesimea seau necesitate CCF,26; necesime CCF, 27,41; necesitatea, adecă lipsa FDB,49; de necesitate (neapărat) HFP,2,86; necesitate, trebuinţă neapărată GC IV,201r, cf. şi SMR I,41; neţesitate NMP,32. (Cf. fr. nécessité, lat. necessitas).
    NECONDIŢIONAT adj., adv. necondiţionat MPI,137; MF III,57r,57v,58r; SMA,30; FMIL 1840,98; FMIL 1844,1; BG,218; BCD,404; TR 1854,77; Z 1856,nr.8,4; AML,110; necondiţionat (fără condiţie) AR 1831,213; necondiţional Z 1856,nr.8,2. (Cf. lat. inconditionate, fr. inconditionné şi inconditionnel, it. incondizionato).
    NECROLOG1 s. necrolog (istorisire pentru morţi) AR 1830, 514; necrolog, necrologiu, condică dă morţi GC IV,193v; necrolog AR 1834,360; AR 1840,36; FMIL 1840,47; PSE,248; StDR, 180; GRR,91,98; PBV,277; D 1859,135. (Cf. fr. nécrologe, ngr. nekrolÒgion).
    NECROLOG2 s. („autor de necrologuri”) necrolog NV,278; necrologist GRR,93. (Cf. fr. nécrologue).
    NECROLOGIC adj. necrologic, necrologicesc GC IV,193v; necrologic NV,278. (Cf. fr. nécrologique, ngr. nekrologikÒj).
    NECROIOGIE s. („necrolog1”) GC IV,193v; MN 1836,67; VVP,88; NV,278; Z 1856,nr.3,4; C,56. (<fr. nécrologie).
    NEDEFINIT adj., adv. 1. (Gram.) [articol, adjectiv, pronume] nehotărît MGR,116v; BLM,82,83; PA,13; BTG,5r,5v,43r; BDL I, 130v; EGRM,9v; FGP,25; GRA2,48v; CGF,34,39; BG,64; AGI,10, 34,35; nesăvîrşitor VOG,21; nesăvîrşit VOG,56; HG,24; nehotărîtor GRA,24r; BTG,5r; SG,31,32; MG II,127; SGM,44; VG,35; GRA2,1v; GRN I,15,64,88; PGRL I,82,94; AGI,11; pronume nehotărîtoare sau neproprii VG,265; articulu nemărgint MR,35; nedefinit EGRM,6v; GCG,111; EGR,30,83,92; PCB,131; FGP,38, 113; EP II,50; HGL,35; IGE,57; MGP,23; GR12,32; nedefinit (fără hotar) GR,24; nedefinit (nehotărit) GRA2,6v,40r; nehotărît sau nedefinit BG,13; nedefinit sau nehotărît MGP,15; [pronume] nefinitive IGR,42,52. 2. (Sens general) nehotărît DLG,205; nedefinit EGRM,32r; GG,5; GRN I,14; OGD,317; PEG,175; SCC II, 352; GCB II,221; R 1857,nr.4,2. (Cf. lat. indefinitus, germ. indefinit, it. indefinito, fr. indéfini).
    NEDEMN adj. nedignios CV,32; nedemn DILB I,205. (Cf. fr. indigne, lat. indignus).
    NEFAVORABIL adj. nefavoritor AR 1829,95; VL,76r; RL, 295; nefavorisitor VL,77r; nefavorabil HMV I,50; LIT,141; VO 1857,1; JA,54; PBV,287; CA 1861,107; nefavorabil (nepriincios) FMIM,106. (Cf. lat. infavorabilis, fr. défavorable).
    NEGA vb. tăgădui BLM,84; HFP,104; MF III,46r; niega (tăgădui) MIR,39; nega (tăgădui) MDNU,81; BRD,74; GLC,41; CGR,16; PMC I,182; IGR,152; nega BD II,95; MF II,62v; MF III, 25v; FMIL 1844,367; DFL,36,87; FMIL 1847,42; CDR,II; BG, 171; SIM,XII; NV,405; StDR,180; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. negare, it. negare).
    NEGARE s. negare BD II,95; SIM,209; negare (tăgăduire) CGR,120,121,245.
    NEGATIV,-Ă adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.241-242. Cf. şi 1. („care exprimă o negare, un refuz; Gram., Log.) neîngăduitor EBG,32v,36v; tăgăduitor BLM,81,105; DLG,205; HFP,93; PGRL I,94,195; părticea nuitoare sau tăgăduitoare BTG,88v,cf. şi 82v; negativă BTG,88v; FMIL 1847,10; negativ MPI,105,128; SPBA, 94; EGRM,39v; EGR,111; GC IV,186v; SGR II,118; MF I,119v, 146r,164v; GRN II,41; PGRL II,26; EP II,53,78; HGL,123; VL, 13v; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; negativ (neînvoitor) AR 1838,100; negativ sau tăgăduitor IGE,458; negativ (tăgăduitor) PGR,76; CGR,140; tăgăduitor (negativ) VCL,16r; negătiv IGR, 121; negător DGR,198; MF I,147v; negător (tăgăduitor) PGR, 68; [adverbe] de negare MGP,66. 2. („lipsit de calităţi, rău”) negativ SPV,132; FMIL 1844,397; HMV I,37; CA 1862,63. (Cf. lat. negativus, germ. negativ, fr. négatif).
    NEGAŢIE s. („tăgăduire, contestare”; Gram.) neîngăduinţă EBG,67v; tăgăduire EGRM,20v,39v; MG II,297; FGP,125,131; CCF,24,26; GRN II,41; negaţie (nevoinţă) AR 1830,186; negaţie GC IV,186v; SGR II,118; EP I,59; PGRL II,19; HGL,112,120; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; negaţie seau tăgăduire MF I,119v; [adverbe] de negaţie (de tăgăduire) PGR,67; negaţie (zicere de nu) CA 1853,11; negăciune CDR,41; negaţie, negăciune StDR, 180. (Cf. lat. negatio, fr. négation).
    NEGLIJENT adj. (neglighens) leneş CNB,30; negligent NV, 281; PD,445. (Cf. lat. neglegens şi negligens, fr. négligent).
    NEGLIJENŢĂ s. neglijenţă GC IV,189v; SCC I,161; INB 1859,16; negligenţă, negliginţă NV,281; negliginţă SCG I,265; negligenţă SIT,132; SCC II,133; WCP,12; PD,445; negligenţie AVP,15. (Cf. fr. négligence, lat. negligentia, it. negligenza).
    NELEGITIM adj. [copil] piste cununie NID II,38v,69v,95r, 109r; NID III,21v; preste cununie NID II,103r,134v; afară de cununie NID II, 67v,68r; CSM,111,112,171; nelegiuit CPI,29,30; VVP,88; nelegitim AR 1837,280; GCB II,221; LIT,3; copii nelegitimi sau naturali BCI,122. (Cf. fr. illégitime, germ. unehelich şi natürlich).
    NELIMITAT adj. nehotărît NIU,128v,179v,217v,230r,307v; CSM,8; fără hotar NID II,106v; fără hotărîre CSM,170; nemărginit NIU,293r,305r; NID II,117r; CSM,327; MF II,43r; FL,11; SIT,352; ilimitat DFL,61; BEC,85. (Cf. germ. unbegrenzt, uneingeschränkt, unumschränkt şi absolut, fr. illimité).
    NEOLOG s. neolog GC IV,184r; FMIL 1847,10; NV,281; StDR,181; CEF,2; FGF,109; ASLI,289; PD,446; neologist VVP, 89; NPT,244. (Cf. fr. néologue şi néologiste, germ. Neolog).
    NEOLOGIC adj. neologíc, neologicesc GC IV,184r; neologic NV,281; PD,446. (<fr. néologique).
    NEOLOGIE s. GC IV,184r; VVP,89; NV,281; PD,446. (<fr. néologie).
    NEOLOGISM s. neologism GC IV,184r; SIT,ded.2; LMS,42; BG,3; NV,281; StDR,181; GRR,147; BCB,93; CEF,2; RL,101; PD,446; neologhizm (urzirea cuvintelor nouî) AR 1833,20. (Cf. fr. néologisme, germ. Neologismus).
    NEPOLITICOS adj. nepoliticos LVH,76r; AR 1837,243 bis; AsL,47; PIA,166; PBV,281; ne politicos MGD,7r; nepolit BDJE, 60. (Cf. fr. impoli, it. impolito).
    NEPREVĂZUT adj. neprevăzut RJ,31; AR 1829,57; GC II, 34v; CPI,164; BFO 1833,134; LOA,90; RSM,16r,32r; ELS,48; MSR,97; ROI2 VIII,13,25; AR 1837,43; GT 1838,10; FMIL 1840, 327; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; ne prevăzut TD II,12; UT, 12; BFO 1843,43; RL,396. (Cf. fr. imprévu, it. imprevisto).
    NEPRODUCTIV adj. improductiv RB,399; neproducător CER,99v; RL,24; neproductiv RL,259; INB 1857,19; BEC,132. (Cf. fr. improductif, germ. improduktiv).
    NEUTRAL adj., adv. Vezi Form.term.şt.,p.242. Cf. şi 1. (Sens general, „neutru”) neutral RDN,3,4; NID I,31v; MIA,9,11; RA,74; FTM,178; CR 1830,63 bis; AR 1830,136; FTP II,138; CIRA,282; AR 1834,37; AIR II,262; MCL 1838,167; MCL 1839,488; FMIL 1840,402; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; năutral (nici cu o parte, nici cu alta) FTM,276; neutral (de nici o partidă) AR 1829, 55; sistima neutrală (nepărtinitoare) CIRA,342; loc neutral (a nici unia părţi) AR 1837,35; neutralitesc RDN,3. 2. (Gram.) neutral GRN I,26; neutrale sg. CDR,79. (Cf. lat. neutralis şi neutraliter, germ. neutral, fr. neutral, it. neutrale). Vezi şi NEUTRU.
    NEUTRALITATE s. neutralitaş RDN,6,10; neutralitate RDN,1,2; AR 1830,564; GC IV,184r; FTP IV,36; CIRA,282; RB, 313; AIR II,226; FL,76; VVP,92; IGE,251; AMIM,95; NV,282; StDR,181; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; neutralitate (neamestecare) CR 1830,426; neutralitate (neamestec în războiul altora) AR 1830,468; neutralita PIU IV,110,130. (Cf. lat. neutralitas, magh. neutralitas, fr. neutralité, it. neutralità).
    NEUTRALIZA vb. Vezi Form.term.şt.,p.242. Cf. şi neutraliza GC IV,184r; VVP,92; MEN I,91; RL,279; BIN,17; Z 1856,nr.4, 2,nr.8,2; T 1856,nr.1,2; JA,44,107; PBV,287; D 1860,345; BEC, 39; AML,133.
    NEUTRALIZARE s. GC IV,184r; VVP,92; Z 1856,nr.2,1; PBV,287.
    NEUTRALIZAŢIE s. GC IV,184r; VVP,92; NV,282; SCC II, 229. (<fr. neutralisation).
    NEUTRU adj., adv., s. Vezi Form.term.şt.,p.242. Cf. şi 1. (Gram.) [verb, substantiv, articol, gen] de mijloc EBG,30v,31v, 42r; VEI,131v; SG,45,46,65; SGM,59; de mijloc (neutru) DGR, 82,cf. şi 113; de mijloc ori neutru BG,67; demíjlocnic MGR,4r, 8r,12r,119v; cuvinte demíjlocnice, adecă jumătate bărbăteşti şi jumătate femeieşti MGR,122r; de nici unul, de nici una SPP,12,13, 59; nicideunul, nicideuna MG II,33,145,293; amestecat MGP,5, 72; néutru VOG,23; TTE,4v; ME,54; MIR,318; BTG,13r,52r; BDL I,191v; néutri, adică şi de un neam şi de altul HG, 12; neutru TGR,155; GRA,65r; BTG,38v; EGRM,1v; EGR,11; PCB,128; FGP,88; BAR II,201; SGR I,95; ECS,44; GRA2,77r; GRN I,92; VVP,92; GMR,30v; PGRL I,103; CGF,47; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; neutre sau de nici unu BTG,11v; neutrele, niciunile, mijlocii verburi VG,288; neutru (de nici unul) GR,4; GR12,7; [verbe] neutre (nici lucrătoare, nici pătimitoare) GRA2,46v; [gen] neutru sau nici bărbătesc, nici fimeiesc PGRL I,24; neutru sau comun PGR,9; neştiut (neutrum) ME,188,cf. şi 7; néutr GC IV,182v; GCG,92; neutr GCG,11,31,151. 2. („care nu este de partea nimănui; indiferent”) neutru MCB,58,169; CR 1831,46; AIR I,216; AIR III,28; BP,V; CA 1852,65; RL,67,143,279; Z 1856,nr.1,1,nr.8, 4; PD,447; néutru DCN,139; néutr GC IV, 184r. (Cf. lat. neuter, germ. Neutrum, it. neutro, fr. neutre). Vezi şi NEUTRAL.
    NOBIL Vezi Împrumut.I,p.44,58 şi 77. Cf. şi 1. adj. boieresc (nemişesc) MDWS,420; boieresc HPP,106; FTM,35,98,132; MDNU,65; blagorodnic, eughenis, de bun neam SG,104; blagorodnic TPE,33v; evghenis NID I,19v; NID II,174v; KUP,36r; SPBA,ded.; AR 1829,62; AR 1830,24; AR 1834,250; AR 1837,75; KPA,15; PRA,I; evghenist AR 1829, înştiinţare,2; MVS,54r; AR 1832,69; CIRA,28; GRA2,93r; ROI2 IX,12; evghenicos NID I, 95v; GAB,1; IRV,32r; MFV I,103r; evghenicesc FGS,38r; NZ, 38v; TPE,25r; RDS,38v; ROI2 III,108; evghenisitoarea inimă MIU,220; pofta cea noblă sau evghenisitoare MIU,267; un veneţian noble sau de bun neam născut OMT,15; noble pl. TAI,10,45; RA,30; PDT,72; FMIL 1840,241; noblă CB 1818,68; VPP,ded.; MBV,5,13; FD I,13; FMIL 1840,242; SCMI,14; italienii cei noblii GIC,160; trăia noblǔ MCL 1839,304; noblu MCL 1839,440; PBV,291; nobl BDL III,714r; de neam (sau nobl) PV,23v; de neam (noblu) CP I,27; lucruri noble (înalte); faptă noblă (înaltă) CNB,3,92; nobil CP I,139; DO,81; MPI,142; CRac,25; BR 1821, 35; MCB,141; PAGR,76; GIC,8; LPT,37; VMG,45,66,193; DCN, 36,69; CIF,1; PCB,III; PAIC,78; BRD,11,45,117; PDP,98v; CR 1829,13,60; AR 1829,55,115,120,166; BR 1829 I,9; pe la 1830 forma era frecventă; de nobil gen născut BR 1821,134; MSS,f.t.; nobil sau de bun neam născut BR 1821,30; nobil, adică dă bun neam GC IV,217v; nobil (însemnat) CR 1829,223; metal nobil SR,44; StIN,17; RIP I,93; nobel CR 1829,302; IVA,23; prunci nobileşti TF,283; nobilicesc SGM,143; nobilitător RIP I,193. 2. s. nemeş IIE,5; RSL,5; RA,24; boier PTF,36v; VIC,39v; DSM2,19; evghenis NID II,163v; TPE,16r,16v,25r,25v,26r; CCI,66,68; CIF, 105; AsP,90; ROI2 VIII,23; NPT,287; evghenis (de bun neam) GCA II,60v; de bun neam FNPB II,189v; evghenes sau nemişi NID II,75v; evghenist NZ,40v; MGD,3r, 9r; AR 1829,18; evghen MAI,53r; evghenit NID I,19v; nobli (nemeşi) IIS,5; nobli IIS,10; BDT,203; RA,92; PDT,pf.11; după pronunţiaţia limbii noastre de acum nu să poate zice nobili, ci nobli BDT,203v; nobl GIC,199, 203; nobil CP I,28; ME,401; TF,161; IRV,64v; MCB,7,83,96; TSVM,3; VMG,8; DCN,13; PCB,74; AAM,7; BRD,16,45; CR 1829,172,173; BR 1829 I,8,31; NMP,2; HFP,20,25; BDC,16; de bun neam, nobil TF,382; nobil (evghenis) IRV,5r; de bun neam (nobil, evghenis) MFV II,36r; nobil, bine născut au de bun neam MCB,169; nobil (nemeş) PIF,22v; boier sau nobil TSVM,44; nobil (boier) BR 1829 I,31; NMP,28; FL,35; nobel (de bun neam) BGV,49r,cf. şi 48r; nobel VMP,298. (Cf. lat. nobilis, germ. nobel şi Nobile, it. nobile, fr. noble, gr. eÙgen»j şi eÙgenikÒj).
    NOBILIME s. 1. („nobleţe, 1.”) lipsit de aci înainte de nobilie CP I,28; nobilime CR 1829,112; CR 1830,302; ROB,33; MN 1836,5; AIR II,292; KMP,88,120; HMN,101; RB,nr.2,1,217; VVP, 94; RIP I,65,124; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; nobelime MFE,1; nobilitate, nobilime, boierie StDR,181. 2. („nobleţe, 2.”) nobilime FMIL 1840,140.
    NOBILITATE s. Vezi Împrumut.I,p.78. Cf. şi 1. („nobleţe, 1.”) nobilitate, nobilitas, der Adel, nemeşag IO,55; nobilitate sau nemeşug TF,381; nobilitate CP I,270; RA,2,30,92; BRD,45; CR 1829,172,191; BR 1829 I,33; BR 1829 II,49; PIF,23v; NMP,29; CBD,15,96; BDC,198; GC IV,219r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; noblitate MBV,5; nobilătate TSVM,69; TSI,X; DCN,37, 104; nobilitate, nobleţă NV,284; nobilitate, nobilime, boierie StDR,181; nobilita GIC,199; 2. („nobleţe, 2.”) boierie FTM,56, 162; moştenirea evghenisirii sau nobilitatea MIU,81; evghénia sau nobilitatea MIU,422; nobilitate (evghenie) IRV,137r; BGV, 100r; evghenie (nobilitate) BGV,101r; MFV I,55r; nobilitate TF, 70; PCC,8; VMG,212,236; TSVM,3; DCN,35; PAFR,55; CR 1831, 5; VFE,39; FTP I,45,117; FTP II,168; SPV,10,106; VSC,101,102. (Cf. lat. nobilitas, germ. Nobilität, it. nobilità, gr. eÙgšneia).
    NOBLEŢE s. Vezi Împrumut.I,p.44,58-59,78. Cf. şi 1. („nobilime; calitatea, rangul sau titlul de nobil”) evghénie SPBA,ded.; TPE,4r, 25r,26r; CCI,63,66; evghenie CPI,29; ROI2 IX,3; nobleţă GIC,57; TSVM,4,13,67; PP,X; SC,163v; CR 1830,293; CR 1831, 33; ROB,7; RO,20; MSR, 154; AIR I,166; MN 1836,19; MBG,3, 48,60; MDP,92; forma era frecventă pînă la 1860; nobilitate, nobleţă NV,284; nobleţa (szlachta) CA 1857,86, cf. şi CA 1859,91; nobleţe GIC,70; PDP,100r; CBD,58; MRC,40; ROB,33,187,188; FEA,119; LOA,97; GG,135; APB,24; FMIL 1840,199; GPG,46; AAR,8,94; LIT,14,258; C,17; nobleţe sau evghenie CBD,90; titluri de nobileţe SSC,53; noblesă CR 1829,247; AR 1829,102,161; AR 1830,227; CIRA,319,377; AR 1833,15; BFO 1833,178; RSM,23v; EGI,51; AR 1837,71,89,320; SHI II,81,115 bis,132; FGE,46; SMR I,20; AsL,20; BFO 1843,315; FGGN,48; AR 1844,18; AMIM,118; CA 1853,44; CA 1858,28; noblesă, nobleţă, boierime StDR,181. 2. („caracter nobil; distincţie, eleganţă”) evghénie TL,5v; KUP, 18r; FNB I,56; NZ,67r; TPE,26v; MGD,3r,6v; NFI,160; evghenie IEI,33r; IRB,38v; NID II,99r,172r; BDL II,418v; MFV II,108r; CIRA,159; SHI,ded.III; VFD,16; AMC,18; SMR II,74; nobleţă MCB,169; GPF,20; SPV,IV,199; MRC,95; MSR,12; MN 1836,7; APR,61; CA 1848,6; CA 1850,49; GRR,162; AsPR,27; SCC I,223, 230; SCC II,377; CA 1854,93; SD 1855,3; RL,37; nobilitate, nobleţă NV,284; nobleţe MCB,9,28,97,100; GIC,160; FTP I,20,45; FTP II,182; FTP IV,88; EOI,200; ROB2,578; CEF,44; PTP,89; INB 1859,15; noblesă SHI I,14; SCC I,219; CA 1856,111; noblesă, nobleţă, boierime, StDR,181. (Cf. gr. eÙgšneia, fr. noblesse, germ. Noblesse, it. nobilezza).
    NOTA vb. („a consemna, a înregistra; a face o notă”) notălui BD II,119; nota IO,55; GC IV,218r; NV,286; LIT,109,250; GCB II,222. (Cf. lat. notare, fr. noter).
    NOTABIL adj., s. notabile sg. IO,55; notabl GC IV,218r; FMIL 844,32; notabil (fruntaş) AR 1832,141; notabil SHI I,6,7; SHI II,247; NV,285; StDR,182; PFHM I,83; SMB II,417; CA 1853,XXI; SAS,16; CA 1855,74; LIT,175,313; PFM,412; PIC,78. (Cf. lat. notabilis, fr. notable, it. notabile).
    NOTABILITATE s. GC IV,218r; NV,285; CA 1853,84; RL, 122; C,8,95; CA 1857,83; LMG,36. (<fr. notabilité).
    NOTAR s. (Adm., Jur.) Vezi Împrumut.I,p.78. Cf. şi notariş PFBA,627r; notareş PFBA,650v; IPS,7; LB,450; notareş (logofet) NPC,70; notarăş PFBA,653v; MIB,338; notarius HO,34; MIR,83; TMS,3; BD II,119; BR 1829 I,pf.II; notaroş BRD,f.t.; BAR I,225; notariu RMB,3v; DAB,242r; MIR,44; DOA,49; MIB,161; BDL III,716r; LB,450; VA,III; MFE,15; BAR I,229; StDR,183; notariu (adecă condicar a judecătoriei) DAP,42; notar RMB,9v; FGS, 53v; MIB,328; GC IV,217v; MVS,17r; MDP,109; MEN I,149; NV,285; DIB,226; CA 1856,21. (Cf. lat. notarius, germ. Notar, magh. notarius, fr. notaire).
    NOTARIAT s. GC IV,218r; SR,35. (Cf. fr. notariat, germ. Notariat).
    NOTĂ s. 1. („adnotare la un text; indicaţie, comentariu”) însemnă SPP,57; notă OMT,30; MIR,12,101; MIB,16; LB,450; CSM,26; TSVM,97; BRD,50,108; BR 1829 I,37; HFP,203; GC IV, 217v; FGP,163; FTP IV,105,109; AR 1837,70; NAP,21; VHP,209; HMV I,58; MID I,84; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; notă (însemnare) VG,2; însămnare VL,48v; VM,5; noată CDR,15. 2. („semn, marcă; trăsătură caracteristică”; Log.) notă IO,55; BAR II, 54,198; MF I,7r,105v; VL,4r,6v,7r,7v,10r; VCL,14v,19r,80r; CGR, IX; note seau însuşiri CCF,24; noată CDR,3. 3. (Muz.) notă, note DAB,37v,129v; CL II,347; VPP,235; MCB,65; CSM,3,294; LB, 450; BR 1829 I,28; CR 1830,196; GC IV,217v; GTN 1836,25; MBG,3; AR 1837,369; VVP,94; MEN I,180; PBM,XXX; noate RL,113. 4. („comunicare oficială scrisă”) notă CR 1829,170; AR 1829,46; CR 1830,384; AR 1830,134; ROB,11; BFO 1833,219; AR 1837,62; BFO 1838,37; BFO 1843,22; BGO 1844,98. (Cf. lat. nota, germ. Note, fr. note, it. nota).
    NOŢIUNE s. noţie IO,55; PFHM I,I,IX,XX; PEG,6; noţioane pl. FMIL 1844,127; noţie, noţiune NV,286; noţiune LS,62; BIN, 23,81; GCB II,222; PFHM,V; BCI,1,6; priceperi, notiones MF I, 12r,110r. (Cf. lat. notio, fr. notion).
    NOUTATE s. Vezi Împrumut.I,p.78. Cf. şi („veste nouă, ştire”) novita AR 1829,71; AR 1830,202; AR 1837,18,201; VFD,79; CA 1852,76; novitale pl. JNA,79,106; KUP,43r; CRac,188; NZ, 43r; MVS,23r; AR 1829,22,57,118; AR 1830,46,94; AR 1831,30; SPV,119; AR 1833,4; BFO 1833,195; AR 1834,285; AsFA,VI; AR 1837,10; MCL 1839,245; AR 1844,7; CA 1852,76; GM 1854,1,4; RL,140; NPT,288; novitală AR 1837,254,287,326,347,364; novelă CV,35; OMT,2; BD II,119; MCB,92; CR 1829,197; SPT,122,143; FGP,44; VA,229; FTP II,161; GC IV,212r; VG,501; AsF,84; FMIL 1847,106; SIT,91,310; RL,67; CA 1856,41; CA 1861,130; nuvelă BP,154; SIT,15,84,296; DIB,212,295; LIT,124; T 1856,nr.3,1; VO 1857,7; C,14; DCB I,14,20; DCB V,34; D 1859,398; D 1860,185; nuvele (veşti) BIN,410; novetate SPBA,3; nuotăţi (novităţi) CR 1829,1; novitate, noutate GC IV,212r; novitate CR 1831,29; CGR,226; NV,286; StDR,182; novelitate FTP I,133; FTP II,144; nuotate FMIL 1840,157; CA 1861,36; nuotăţi (veşti) FMK,20; noutate VVP,94; FMIL 1844,397; GM 1854,3; DIB,142; RL,228; T 1856,nr.1,2; CA 1857,110; INB 1857,3; SAI,118; CA 1861,59. (Cf. lat. novitas şi novellitas, it. novità, fr. nouvelle şi nouveauté.) 
    NUANŢA vb. MEN II,115; NV,286. (<fr. nuancer).
    NUANŢAT adj. nuansat SCC I,248; nuanţat WAM,42; mişcări nuanţate (felurite) CEF,165.
    NUANŢĂ s. nuanţă GC IV,220v; VVP,94; EP I,7; FMIL 1844,315; MEN II,69; SIT,39,125; BIP,65,67; NV,286; BCB,27; SCC II,164,202; DIB,219; LIT,13; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; schimbări (nuanţe) FMIL 1844,344; nuanţe (feluri) CEF, 132; nuanţe (feţe) BIN,44; nuanse pl. GTN 1835,8; GTN 1836,77; MPE,VI; SMR II,19; ASI,pf.2; StDR,183; RL,112; niuansuri CIN, 360; niuanse (umbriri) MCL 1839,508. (Cf. fr. nuance, germ. Nuance).
    NUMERAL adj., s. („care indică, reprezintă un număr”; Gram.) [nume] numărător EBG,28r; MGR,17r; VOG,36; HG,22; MG II, 47,119; SGM,39; GCG,20; numeri TGR,96; numere GRA2,44v; adiectivă numerală BDT,57v; [adjectiv] numeral EGRM,7v; EGR,31; PCB,19; FGP,36; EP II,54; CGF,34; HGL,31; PGR,19; CDR,25; MGP,23; BG,52; [articol] numeral FGP,27; [substantiv] numeral FGP, 111; numeral, adică numărător GC IV,225r; [nume] numeral GC IV,225r; SGR I,67; CGR,74; numeral SGR I,67; GRN I,64; BG,188; NV,286; PD,448; litere numerale MN 1836, 20; zicere numerală GRN I,1; pronumeni numerali CDR,11; numerali EP II,56; adjective numerale (de număr) GR,30; ziceri de număr sau numărale GRN I,4; zicerea numărală sau număralul GRN I,64; număral VVP,95; IGR,14,36; nume numeral sau numărător PGRL I,19; nume numerale, adică numărătoare sau dă număr GCG,108; numele numerale, adecă numerii BG,52; adjectivele numerarie CCG,33. (Cf. lat. numeralis, germ. Numerale, fr. numéral).
    NUPŢIAL adj. nupţial (de nuntă) CV,38; nupţial MEN II, 251; BDJE,172; AF,87,88,177,183,186; NV,287; PCI,71; SCC I, 18; RL,372; AVP,15; PD,448; nunţial BCB,53; DILB I,205. (Cf. fr. nuptial, lat. nuptialis).
    NUPŢIE s. nupţie (nuntă) CNB,8. (<lat. nuptio).
    NUVELĂ s. (Lit.) nuotate CR 1830,234; novelă CR 1830, 340; FL,1; MCL 1839,543; SMR I,52; FMIL 1844,286; FMIL 1847,143; CA 1850,33; CA 1853,40; RL,450; CA 1856,76; ASLI, 397; CA 1859,90; CA 1861,103; novelă, noime StDR,182; nuvelă BDJE,6. (Cf. lat. novella, it. novella, germ. Novelle, fr. nouvelle).
    NUVELIST s. („persoană curioasă să afle noutăţi şi să le difuzeze”) novelist GC IV,212r; VVP,94; nuvelist LIT,226. (Cf. it. novellista, fr. nouvelliste).
     
     
O
     
    OBELISC s. (Arhit.) Vezi Împrumut.I,p.78-79. Cf. şi ovilisc MTT,11v; GN,181r,252v; ovelisc DC II,11r; GCA II,11v; PCP,31; HFP,9; GC I,214r; SPV,3; ovelisc (sămn de pomeniri) NZ,30r; obelisc SIU,49v,76v; FTM,32; AR 1829,22,203,227; BR 1829 II, 53; AR 1830,185,358; AR 1832,76; FTP I,90; CIRA,384; BAR II, 189; GG,39; AsP,12; SHI,X; SHI II,6; pe la 1835 forma era frecventă; obelisc (semn de aducere aminte) CRac,52. (Cf. gr. Ñbel…skoj, fr. obélisque, it. obelisco, germ. Obelisk).
    OBIECT s. Vezi Form.term.şt.,p.244, şi Împrumut.I,p.79. Cf. şi (Filoz., Gram., Did.) obiectum TD I,4,143,151; TD II,53,58,248; lucru (obghectum) RPL,16; obghect MIM,33; obiect TD II,54; CP I,33; FLG,52; CL II,28,300; SCS,10; SIU,7r,11r,25r,31r; MPI, 11; VPP,84; BR 1821,195; SPBA,5,94,99; SFT,5; ICC,27; MFV I,24r, 145v; CLV,14v,139r; MCB,31; POC,16v; NMP,12; AR 1829,110; AR 1830,97,184,376; pe la 1830 forma era frecventă; obiectul sau materia acestui aşezămînt CP I,1; punere înainte (obiect) OP,12r; obiect (punere înainte) DOA,31; obiect (lucru) BTG,37v; CIRA, 375; AR 1834,231; AR 1835,71; lucru (obiect) CR 1830,83; obiect (persoană) AR 1830,537; obiect sau ţîntire CIRA,162; obiect (starnic) GRA2,104v; obiept FMIL 1844,54,216; FMIL 1847,117, 128; BG,67,89,170; IGR,47,56,128; VMP,125,126,177; obiect, obzăcut MCB,169; obzăcut EGRM,9r; PAGR,53; MCB,42; PCB, 130; obzăcut (lucru) EGRM,1r; objet PAIC,69; PCB,55; PAFR,55; NMP,16; CMR,92; CBD,14; VFE,83; FGP,18; GPE,5; FTP I,236; SPV,53; FEA,39,50; BM,24,68; HPA,5r; GTN 1836,62; MN 1836, 87; AS,24; MSR,21; RBT I,4; MCL 1838,191; SMA,196; GRN II, 10; BGO 1840,305; CDCE,99,113; FMIL 1840,279; DE I,6; EP I,1; EP II,72; EOI,187; SCMI,67; FMIL 1844,261; MEN I,IX; MEN II, 44; BDJE,87; BP,26,183; AF,63,102,209; SIT,341; ROB2,628; BIP,17,22; BRA,268; CA 1852,4; RMS,77; BIF,13; Z 1856,nr.24,2; ASLI,147; objet (scop) CR 1830,344; lucru (objet) GPE,10; objet (lucru) PGR,74; object ROB,80; LOA,76; MCR,86; VAA,37,49; GG,XI,XIII,128; ECS,34; APB,7,32; MAR,132; API,11,40; HGL,4, 84; KMA,2; EOI,116; FMIL 1844,28; EPD,XVIII; BCD,82; GPG2, 8; RMS,78; BEC,VTI,X,6; RF,4,28; PD,450; objectă BCI,8; obgect GC I,269r; LOA,74,84,87; GRR,10,88,277; ojet DGR,153, 170; FMIL 1844,209; oget HFP,78,113,217; BR 1829 II,38; BDC, 58,64,86; SGM,18,85; BAR II,78,89; SMR I,88; CA 1858,110; CA 1859,110; CA 1861,54,140; AsAL,14; CA 1862,67; obget FMIL 1844,259; CA 1852,2; CA 1856,31. (Cf. lat. objectum, germ. Objekt, fr. objet, it. oggetto).
    OBIECTA vb. obiecta DFL,63; BCD,8,584; C,20; objecta MEN II,196; NV,287; PD,449. (Cf. lat. objectare, fr. objecter).
    OBIECTIV adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.244. Cf. şi (Gram., Filoz., Fiz.) obgectiv GC I,269r; obiectiv SGR I,17; SGR II,31; MF I,140r; MF II,71r,74v; ME III,17v; CCF,72; GRA2,106r; GMR, 8v; VL,65v; DFL,25; CGR,45; StDR,184; BMN III,108; PBV,298; objectiv NV,287; PD,449. (Cf. fr. objectif, lat. objectivus).
    OBIECTIVA vb. BP,XIII,XIV. (<fr. objectiver).
    OBIECTIVITATE s. obiectivime MF III,103r; obiectivitate CCF,5; DFL,37; CA 1857,82. (Cf. fr. obiectivité, germ. Objektivität).
    OBIECŢIE s. obecţii (împoncişiri) MPI,153; obiecţie VPP, 123; MF III,44r,63r,86r,142v; PSE,74; FMIL 1847,57; CFZ,71, 172; RL,259; obiecţie seau întimpinare MF II,63v; obgecţie GC I, 269r; objecţie MEN II,34,83; NV,287; CA 1857,105; PD,449; obiepţie HMV I,147; obiecţie, obiepciune StDR,184; obiecţiune BCD,8,225; DIB,532; AVP,15; objecţiune VO 1857,1; BEC,XXV, XXVII. (Cf. lat. objectio, fr. objection).
    OBLIC adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.244. Cf. şi (Gram.) [cazuri] láturnice MGR,4r; înduplecate sau strîmbe BTG,10r; strîmbate BTG,4r; oblice SGR II,9; EP II,134; oblicve PGRL I,34.
    OBLIGA vb. Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi obliga BR 1821, 110,119; MSS,10; GC I,263v; VDA,5; FMIL 1844,238; HMV II, 141; SIT,259; NV,288; BCD,12,310; BMN I,28; RMS,264; pe la 1850 forma era frecventă; obligălui NPC,VII,VIII,83; oblega FMIL 1844,153; DFL,121; CDR,13; TR 1854,1,89. (Cf. lat. obligare, fr. obliger).
    OBLIGARE s. obligare KIT,ded.; GCB II,222; PBV,298; obligăluire NPC,89.
    OBLIGAT adj., s. obligat FLG,14; BR 1821,196; DFL,24, 125; SIT,77; NV,288; BCD,22,308; BRA,8; StDR,184; PD,450; oblegat DFL,124.
    OBLIGATORIU adj. obligător DFL,121; BCD,309; obligătoriu BCD,339; obligatoriu NV,288; StDR,184; CFZ,137; Z 1856, nr.3,2; C,26; BEC,33,38; PD,450; obligator Z 1856,nr.21,2. (Cf. fr. obligatoire, lat. obligatorius).
    OBLIGAŢIE s. (Sens general; Fin.) Vezi Împrumut.I,p.79.Cf. şi obligaţie OMT,104; PIM,1; CL II,277; CL III,13,18; DOA,26, 47; BGV,79r; SR,5,6,7; NPC,77; JDS II,438; FMIL 1847,58; KDP, 52; BIP,134; PDC,31, 95; pe la 1850 forma era frecventă; obligaţie (zapis de dătorie) CL III,29; obligaţie (datorinţă) BR 1829 I,12; obligăţii pl. FMIL 1840,192; obligaţie, obligaţiune NV,288; obligaţiune BCD,310; LS,10; GCB II,222; BEC,XII,2; AML,36; RF, 10; adeverinţe (obligaţioane) BR 1829 I,49; obligăciune DFL,62, 118; BCD,231,308; obligaţie, obligăciune StDR,184. (Cf. lat. obligatio, germ. Obligation, fr. obligation).
    OBSCEN adj. CV,36; BDJE,19. (<fr. obscène).
    OBSERVA vb. Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi oserba FDB,101; osărba FDB,107; observa MPI,145; PCC,8; BRD,58; SSB,9; GC I,269r; VA,95; FEA,9; SGR I,23,233; EGI,100; AsM,125; MN 1836,43; AR 1837,95; CCF,73; GRN I,169; CGF,123; MEN II,50; DFL,6; CA 1847,7; ROB2,663; SRI,82; SIT,78; NV,289; BCD, 118,203; StDR,185; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; observa (lua aminte) AR 1830,357; SIC,58; AR 1834,112; observa (păzi) AR 1831,153; observa (paratirisi) AR 1832,56; opsărva VL,47v; opserva VL,71v,83r; observirui sau lua seama OMT,77; observălui CNB,70; oserva D 1860,281,285. (Cf. lat. observare, fr. observer, it. osservare, germ. observieren, ngr. parathrî).
    OBSERVABIL adj. GC I,269r; DFL,10,105; CFZ,37; PFM, 19; PD,450. (Cf. fr. observable, lat. observabilis).
    OBSERVARE s. observare FMIL 1844,32; FMIL 1847,54; SIM,48; SCC I,59; CFZ,149; DIB,189; DILB I,205; Z 1856,nr.15, 2; GCB II,222; PBV,299; ASLI,142; RF,4,8; observarisire AOD, 112; oservare D 1860,293.
    OBSERVAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.245, şi Împrumut.I, p.79. Cf. şi luoare de seamă BE,5v,8v,40v; observaţie (luare de seamă) OP,12v; HFP,156; observaţie au băgare de seamă FGP, 44; observaţii sau băgări de seamă BAR I,XIV; observaţie, băgare de seamă MCB,169; HFP,51,58; GT 1838,5; băgare de seamă MRC,f.t.; LO,1; GR,6; MN 1836,61; RB,263; GCG, f.t.; MEN II,324; GR12,24; D 1859,115; băgări de seamă (observaţii) MEN I,14; observaţie sau luare aminte AR 1829,134; AR 1832,120; observaţie (luare aminte) AAM,54; BR 1829 I,41; AR 1831,156; AR 1834,156; luare aminte (observaţie) AR 1830,51; observaţie, DSM,54; OMT,80; TAI,35; TF,182; SIU,11v,13r; BDL III,727r; MIM,32; VPP,17,269; MPI,1,47; BR 1821,181; SPBA,100; TCA, 104; PCC,6; EGRM,19r; MCB,56; GIC,31; EGR,80; CR 1829,132, 138; AR 1829,30; GC I,269r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; opservaţie VL,68r; observăciune DFL,5,21,90; Z 1856,nr.13,1; CEG, 93; obsărvăciune BCD,525; oservăciune BG,XVI; observaţiune Z 1856,nr.13,1; INB 1857,18; PTP,46; INB 1859,16; AML,20; observăţiune IGR,218,221,223,225; osservaţiune D 1860,350. (Cf. lat. observatio, germ. Observation, fr. observation, it. osservazione).
    OBSTACOL s. obstacuri CV,31; obstaclu DFL,20,61,189; obstacol NV,289; CFZ,111; T 1856,nr.1,4; AVP,15; C,162; BEC, XXI,XXXII,340; PD,451; obstacul CFZ,127,155; DILB I,205; GCB II,223; PFM,368,419; PBV,299; D 1860,291. (Cf. lat. obstaculum, fr. obstacle, it. ostacolo).
    OBŢINE vb. obţinea, obţine CV,30, 32,35,38; obţine NV, 289; GCB II,223; PD,451; obţinea WAM,149. (Cf. fr. obtenir, lat. obtinere).
    OCAZIE s. Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi ocazion AZ,25v, 166r; VSN,307r,318r; SIU,51v; MCB,142; MRC,3; AR 1830,222; SPV,VI,93; FTP II,167; BAR II,77; BFI,5; AR 1835,40; JDS II, 438; CA 1850,17; CA 1851,60; CA 1852,19; CA 1853,64; GM 1854,1; TR 1854,182; CA 1855,118; PBV,302; ocazion (prilej) BGV,42r; BAR II,199; ocazie OST,13; OCE,2; TAI,5; VPP,109; MPI,98; FTM,144; MIM,54; BR 1821,133; KIT,110; CB 1826,67; BRD,9; EGR,XXVIII; AAM,33; PAFR,49; SSB,f.t.; MALP,37; MSS,f.t.; HFP,303; BR 1829 I,20; PSC,121r; CBD,54; SPT,57; VA,IX; CR 1830,97; AR 1830,363; pe la 1830 forma era frecventă; ocazie (prilej) MVV,7,8; MIB,pf.; TMS,32,35; RA,30; FDB,111; VPP,2; FTM,200; AAM,66; BR 1829 I,30,32; GLC,69; ocazie (prilej bun) TSI,15; ocazie (pricină) HFP,395; ocazion, ocazie GC I,217v; ocazione VSI,1r,1v; ocazioane pl. SPV,25; FTP II,166; FTP IV,165; ocaziune MID I,142; DFL,25,66,205; GLC,XIII; SIM,77,91; BG,211; LS,10; RMS,18; GRR,78; BMN I,15; TR 1854,1; DIB,184; CEF,27; LIT,46; INB 1857,5; VO 1857,1; C,5; GCB II,223; PTP,34; SPB,287; D 1858,16; INB 1859,135; BEC, 42; AML,140; VMP,108,123; ocazie, ocazion, ocaziune StDR, 185. (Cf. fr. occasion, lat. occasio, germ. Okkasion).
    OCAZIONA vb. SGR II,pf.; CD,27; BDJE,49; NV,290; SSC, 52; SCC I,60; GM 1854,350; CA 1855,44; DILB I,206; Z 1856, nr. 10,4; LIT,116; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. occasionner).
    OCAZIONAL adj. cauzele turbărei [...] ocazionale, adecă prilegiuitoare FDB,105; ocazional HFP,215; GC I,217v; DFL,18, 75,205; NV,290; CFZ,32; GCB II,223; PD,453. (Cf. fr. occasionnel, it. occasionale).
    OCUPA vb. Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi ocuparisi NID II, 146r,183r; GC I,225r; GC II,66v; DTN,35; AR 1837,95,198; ROI2 III,136; BFO 1838,157; BFO 1843,247; AOD,160; ochiuparisi BFO 1833,138; FBE,97r; AOD,161; ocuparisi (îndeletnici) AR 1834,422; ocuparesi BFO 1833,192; ocupa KIT,309; CR 1829, 318; GC I,225r; FEA,4,81; GTN 1836,72 bis; MN 1836,54; MPE, II; RB,288; MCL 1838,3,182; MCL 1839,547; DL,27; BGO 1840, 22,145; pe la 1840 forma era frecventă; ocupa (lua) KIT,4; ocupa (prinde) LM,14; ocupa (îndeletnici) CEF,15; cuprinde LPT,47; GT 1838,4; FL,60,76,98; RIP I,68; coprinde FMIL 1844,201; HMV II,237; TR 1854,1. (Cf. lat. occupare, fr. occuper).
    OCUPARE s. ocuparisîre RDS,17r; ocupare DFL,88; FMIL 1847,63; BCD,97; Z 1856,nr.7,3; C,6; PBV,303; DCB IV,62; [trupe] de ocupare C,14,22; cuprindere PMV,68,201; PAM,32; LB, 155; FL,66; RIP I,68,104; SIM,9.
    OCUPAT adj. ocuparisit DTN,1; ocupat FMIL 1847,63; AF, 157; BIP,76.
    OCUPATOR s. (Jur.) ocupátor SCS,11; apucător CPI,64; ocupător BCD,249,258; GCB II,223. (Cf. fr. occupateur).
    OCUPAŢIE s. ocupaţie IO,6,49; SCS,10; MPI,212; AR 1830, 215; CR 1830,117,421; MRC,114; FTP IV,113; ROB,28; CPI,64; AR 1834,253; MN 1836,74; ROI2 IX,16; AR 1837,14; SHI I,37; KMP,44; RB,287; MCL 1839,295; CDCE,1; FMIL 1840,16; DL, 52; BGO 1840,21; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; ochiupaţie RL, 215; ocupaţie (lucru) CNB,2; ocupaţie (îndeletnicire) HMS,98v; ocupaţie (luare în stăpînire) AR 1832,106; ocupaţie (apucare) CPI,64; [trupe] de ocupaţie AR 1834,368; CPO,117; RL,427; Z 1856,nr.20,3; ocupăciune BCD,396; ocupaţiune BCD,63,68,249; BIF,16; Z 1856,nr.18,2; BCI,8,151; BEC,105; D 1860,85; VMP, 319. (Cf. lat. ocupatio, germ. Okkupation, fr. occupation).
    ODĂ s. (Lit.) Vezi Împrumut.I,p.122. Cf. şi odă BPN I,54; BPN II,285; MRP,pf.; AsO,f.t.; SO,f.t.; SC,163v; BRD,112; AR 1829,167; AR 1830,52; GC I,271v; GPE,48; odi sg. IRV,2l0v. (Cf. lat. oda şi ode, germ. Ode, it. ode, fr. ode, gr. òd»).
    OFICIAL adj., s. Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi ofichial FNPB I, f.t.; NID I,45r; NID II,99r,162v; ofiţial CR 1829,16,21; AR 1829, 86; AR 1830,105,172,217,362; RB,nr.5,1,nr.11,2,nr.13,4,290; GT 1838,12; VVP,100; VFD,6; BGO 1840,222; SSC,65; Z 1856,nr.5, 4; PBV,311; ofiţialnic AR 1830,144; VFD,75; ofiţiel AR 1830,92, 113; oficial CR 1829,77,111; CR 1830,57,323,388; GC I,257v; CR 1831,3; CIRA,V; ROB,11; BAR II,176; BFO 1833,1,5,81; BGO 1833,13,31,33; MN 1836,5; AR 1837,5,113; RB,329,398; GT 1838,2,12; BGO 1840,49; FMIL 1840,138,347; CCB,41,63; pe la 1840 forma era frecventă; odatorincesc (offiţialis) IF,1. (Cf. ngr. Ñffk…£lhj, lat. officialis, germ. offizial, offiziell şi Offizial, fr. officiel).
    OFICIALITATE s. oficialitate RI,250; ofiţialitate RL,339. (<fr. officialité).
    OFICIALMENTE adv. oficialemente CR 1830,42; ofiţialmente AR 1830,25 bis. (<fr. officiellement).
    OFICIANT s., adj. ofiţiant VPP,141; BR 1821,9; BRD,88; BR 1829 I,21; BDC,129; BAR I,237; AR 1837,251; FMIL 1844, 197; oficiant CA 1857,13; PD,452. (Cf. germ. Offiziant, fr. officiant).
    OFICIOS adj., s. ofiţios LP,14; GMSP,3; BAR II,11; oficios NV,293; TR 1854,8,72; DIB,301; Z 1856,nr.8,4; C,18,166; PD, 452. (Cf. lat. officiosus, germ. offiziös, fr. officieux).
    OFICIU s. Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi 1. („îndatorire, funcţie, slujbă; serviciu al unei administraţii”) ofichii pl. SIU,66v; PCP,20; NMP,27; ofichie sau dregătorie CSM,195; ofiţium FLG,34,41; VVP,230; BRD,11,88; BR 1829 I,15; BDC,11; divanul sfîntului ofiţiu GIA II,7r; ofiţii (datorii) VCL,2v; offiţiu (datorinţă) GLC, 53; ofiţie sg. AR 1829,128; SR,10; ofiţii FMIL 1847,58; oficiele (slujbele) BAR II,62; oficii GG,134,139; CEF,1; FMIL 1844,138; oficiu GC I,257v; BDJE,5; NV,293; StDR,189; DIB,654; DILB I, 206; PD,452. 2. („ordonanţă, decizie, decret domnesc”) ofiţie AR 1829,42; AR 1830,202,362; AR 1832,276; BFO 1833,1; SGR II, 46; ofiţie (predlojenie) AR 1830,180; ofiţiu AR 1830,128; ROB, 12; CPL,2; ofiţiu (predlojenie) AR 1830,171; CR 1830,97; ofiţii BFO 1833,21; ROI2 IV,2; ofiţii (predlojenii) AR 1829,41; ofis BFO 1833,57; AR 1837,110,305,371; BFO 1838,37; CCM,I; BGO 1840,21; BFO 1843,3; AR 1844,13; BGO 1844,132; AOD,f.t.,1; ROB2,565,568,569; StDR,189; CCP,f.t.; CPO,3; Z 1856,nr.3,1,nr. 19,1; AsT,34; R 1857,nr.16,1; PBV,311; R 1858,97; APS,92; ofiţ GC I,257v; CPL,2,4,18,72; LOA,15,28,34,41,67; LO,11,24; RB, nr.17,1,225; VVP,100; CCB,f.t.,230; BGO 1840,77; BGO 1844,1, 62,162; ROB2,560,569,588,611; pitac (ofiţ) BCD,16,46; oficiu BCD,53; BEC,65; oficie sg. Z 1856,nr.1,1. 3. („slujbă, serviciu religios”) oficiu NV,293; CA 1854,XXXIX; PIC,38,66; D 1860,99; PD,452; ofiţie sg. CA 1854,XXIX. (Cf. ngr. Ñff…kion, lat. officium, germ. Qffizium, fr. office, rus. предложение). 
    OLIMPIADĂ s. (Antic.gr.) Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi olimbiadă BPN I,49; CR 1830,67; AR 1830,140; GC I,229r; SHI II,27; AsL,27 olimpiadă MILR,8; BR 1821,72,77; PCB,121; BR 1829 I, 2; SHI I,2; VVP,98; NV,294; DILB I,206; AVP,16; PBV,304; PD, 455; olimpias BD II,132. (Cf. gr. Ñlumpi£j, lat. olympias, fr. olympiade, germ. Olympiade).
    OLIMPIC adj. (Antic.gr.). Vezi Împrumut.I,p.79. Cf. şi olimbiesc ZFT,83v; olimbicesc ECG,50r; HOG,211;GSP II,59; BPN I, 139; FTP II,149; GC I,229r; olimpicesc SIU,89v; olimbic SHI II, 27; olimpic AR 1837,27,263; SHI I,8; VVP,98; NV,294; RL,246; PBV,30; olimbiacesc MTT,199v; ZFV II,98v; VMG,33; olimpiacesc BD II,132; măidanul luptii olimpieceşti CRac,103; olimpiac BD II,132; AVP,16; PTP,62l. (Cf. fr. olympique, germ. olympisch, gr. ÑlumpiakÒj, lat. olympiacus).
    OMAGIU s. homaghium PFBM,28v; LSM,99,100,112,113; MIU,408; PFBA,618r,646r,655v; CS 1820,2; BD I,489; un (homagi) semn de credinţă CR 1830,60; omaghiul (giurarea credinţii cătră M.S. Împăratul) AR 1837,102; omagiu (mărturie de supunere) AR 1838,278; omagiu (giurămînt) AR 1838,300; homagiu GT 1838,5; omaj, omajuri, omaje GC I,232v; omagiu FMIL 1844, 212; MEN II,134; SIT,ded.3; NV,406; CA 1850,51; PCI,54; StDR, 186; RMS,11,341; CA 1853,84; ICI,3; pe la 1850 forma era frecventă; omagie pl. DFL,176; omage pl. MEN II,125,225; AF,27; SIT,27,48; BIP,22; SMB I,101; LIT,336; omagiuri CA 1854,20; umagiu SPB,95. (Cf. lat. homagium, fr. hommage, it. omaggio).
    OMISIUNE s. omisie IO,53; DGR,187; GC I,233r; SGR II, 97; GRN II,40; PD,455; omisie (lăsare afară) GRN II,38; omisii (scoateri afară) BDJE,18; omisie, omisiune StDR,186; omisiune (rămînere afară) BG,112; lăsare afară (omisiune) BG,186. (Cf. lat. omissio, fr. omission).
    ORACOL s. Vezi Împrumut.I,p.80. Cf. şi vrajă ECG,55r,55v; oracul MIU,XVIII; SIU,71v,88v,93v; SPBA,95; PIU I,2; VMG, 268; BR 1829 II,53; HFP,117; SSB,5; BAR I,119; SHI II,33; KPA, 17; DFI II,41; GLC,30; StDR,187; SCC II,188; DILB I,206; PD, 459; oracol (prorocie) SIU,41r; BGV,9v; oracol (vrăjitoare) NMP,17; oracule, adică prorocii prin vrăjitorie SPBA,11; oracule sau prorocii AR 1829,138; oraculi (profiţi) GGV,82; oracul (prezicător) CA 1853,18; oraclu FTM,143; MCB,169; BAR I,XII; CMR,10; VSC,32,85; FTP I,99,210; FTP III,69; FTP IV,29,164; MCL 1839,356; BCD,600; oraclu (proorocie) MBE,29; oracle pl. MCB,169; oracli CMR,24; FTP II,146; FTP IV,87; oracăle pl. BPN I,9; oracăl BPN I,71,106; oracol GC I,238v; ZEV,10; AsFA, XX; GTN 1836,80; VVP,99; ASI,24; BP,71; LMS,35,42; NV,297; BIP,38; CFZ,110; AVP,16; PBV,307; oracol (gîcitor) AsFA,XII. (Cf. lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle, germ. Orakel).
    ORATOR s. (Ret.) Vezi Împrumut.I, p.80. Cf. şi limbut ECG, 675; GCA,51; cuvîntător MIU,336,342; orátor HO,13,67; MIB, 42,266; MDNU,77; DGR,ded.,165; oratór GC I,238v; orator VPP, 80; BD II,137; EGRM,28v; EGR,74,165; PCB,102; CR 1829,229; BR 1829 I,ded.; CR 1830,6,58 bis; FTP III,162; GPE,5; FEA,113; BAR I,113; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; orator (ritor) MFV I,87; orator (vorbitor) AR 1833,21; orator (cuvîntător) BAR II, 90; orator (rostator) AR 1834,90. (Cf. lat. orator, fr. orateur).
    ORATORIC adj. oratoresc BD II,137; siloghism oratoric MF I,192r; talent oratoric SHI II,59; stil [...] oratoric FL,4,12,cf. şi 13; artă oratorică; definiţiune oratorică; discurs oratoric GRR,3, 10,76,201; meşteşug oratoriu LOA,80; talent oratoriu R 1857,nr. 5,1; podoabă oratorie MID I,251; demunstrăciune oratorie DFL, 98; impresiune [...] mai mult literară şi oratoară LIT,50; oratorie [...] înfruntare LIT,69; oratoriu PD,459. (Cf. lat. oratorius, it. oratorio, germ. oratorisch, fr. oratoire).
    ORAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.80. Cf şi oraţie OST,148; NID II,99v; DO,pf.,83; BD II,137; SFT,5; OFR,50; PP,III; TSI,112; HFP,191; AR 1830,215; CR 1830,121; GC I,240r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; opt părţi a oraţiii sau a voroavei BTG,1r; voroave sau oraţii besericeşti BDR,5v; oraţie sau cuvîntare BR 1829 I,10; oraţie (zicere) BAR II,12; oraţie (voroavă) PGRL II,1; orăţii pl. TSI,98; oraţioane pl. BAR II,97; oraţiune LIT,42; uraţie LB, 735; SGR III,55. (Cf. lat. oratio, it. orazione, fr. oraison).
    ORCHESTRĂ s. orhestru (adecă locul unde cînta muzicanzii) [la teatrul grecesc] DC I,127v; un orhestru de 110 muzicanţi AR 1829,144; orhestru AR 1829,176; AR 1830,358; SPV,67; AR 1833,23; RL,90,126; NPT,35,362; ASLI,363,385,395; orhestru (ceată de muzicanţi) AR 1831,76; orchestru CA 1862,124; orhestră BDT,22v; AR 1830,220 bis; BAR I,63; AR 1834,31; GTN 1835,16; GTN 1836,29; MN 1836,15; ELS,36; MBG,8; AR 1837, 81,223; RB,323; WPM,1; GM 1852,6; CA 1857; orhestră (adică cum am zice un tacîm de muzicanţi) CR 1829,237; orchestră, orhestră GC I,242v,cf. şi 246r; orchestră RB,264; BP,42; NV,297; CMI,172,199; DCB III,38; D 1860,417; orşestră KCL,64,136. (Cf. fr. orchestre, lat. orchestra, germ. Orchester, it. orchestra).
    ORDINAL adj. 1. (Gram.) [numerale] de rînduială EBG,28r; rînduitoare TGR,9; GRA,63r; SG,16; GRA2,45r; orînduitoare MGR,117r; HG,23; SGR I,68; GRN I,67; GCG,21; PGRL I,88; orînduitoare sau ordinare SGR I,73; de rînd MG II,119; de rînduire GRA2,45v; nume orînduitor VOG,36; SGM,40; numeri [...] orînduitori DGR,64; VG,197; adverbii rînduitoare BTG,84v; ordinal EGRM,7v; EGR,31; FGP,36; CGF,34; EP II,54; HGL,33; BG,52; AGI,31; IGR,37,38,39; MGP,27; CCG,34,37; PD,459; [numerale] ordinale sau de rînd GR,30; ordinale sau rînduale IGE, 51; ordinale sau rînduitoare PGR,19; numerii ordinali BG,55; numerii ordinali sau după rînd CGR,75; nume ordinale, ordinative, adică orînduitoare sau dă rînd GCG,108. 2. (Sens general, „care determină rîndul, ordinea”) ordinal GC I,249r; NV,297; PD, 459; ordinal sau de rînd CGR,27. (Cf. lat. ordinalis, it. ordinale, fr. ordinal).
    ORDINAR adj., adv. Vezi Form.term.şt.,p.247. Cf. şi 1. („obişnuit, normal, simplu, de rînd; titular”) dovada ordinarie RJ,139; ordinariu DFL,8,79; BG,XVII; RMS,136; DILB I,206; ordinariu se postpun IGR,47,156; ordinariu se lasă afară IGR,151; de ordinariu BEC,V,4,7,11,89,120; ordiner CV,31; BR 1829 I,52; BR 1829 II,55; RBT I,49; MCL 1838,101; BGO 1840,166; VFD,7; PME,30; CA 1850,35; ordinar POC,6v; PCB,14; AR 1830,141; GC I,249r; CR 1831,51; TAA,17; FTP II,188; FTP III,119; RO,53; CPI,193,230; BAR II,29,39; AR 1834,66; RSM,8r,13r; MF II,82v; MN 1836,10; pe la 1835 forma era frecventă; hîrtie de rînd CR 1829,6; ordinar (de rînd) CR 1829,142; AR 1830,557; ordinar sau de rînd CIRA,194; profesor ordinar SGR I,III; FMIL 1840, 226; o mîncare ordinare TIV,18; de ordinar BCD,225,595. 2. („de calitate inferioară; grosolan, vulgar”) ordinar CA 1854,18; CFZ,32. (Cf. lat. ordinarius, fr. ordinaire, germ. ordinär).
    ORDINATIV adj. (Gram.) [conjuncţii] rînduitoare EBG,69r; orînduitoare sau ordinative DGR,155; ordinătoare sau orînduitoare SGR I,156; ordinative sau orînduitoare GRN I,189; orînduitoare sau următoare PGRL I,201; orînduitoare BG,131; nume ordinative GC I,249r; numerale [...] ordinative sau orînduitoare GRN I,65; nume ordinale, ordinative, adică orînduitoare sau dă rînd GCG,108. (Cf. lat. ordinativus, it. ordinativo).
    ORDINAŢIE s. 1. („punere în ordine, orînduire; ordonanţă, decret, poruncă; prescripţie”) ordinaţie doctorească CD,12; ordinăciunele mediceşti FMIL 1847,219; ordinăciune BCD,231,434, 518; ordinaţie, ordinăciune StDR,187; o ordinaţiune împărătească TR 1854,106. 2. („hirotonie, preoţie”) ordinaţie, ordinăciune StDR,187; ordinaţiune GCB II, 223. (Cf. lat. ordinatio, fr. ordination, germ. Ordination).
    ORDINE s. rînduială EBG,67v,69r; FAM,31; RBM,23,96, 98; NRC,94,108,139; orînduială FAM,109; să turbure ordina publicii OC I,79v; buna ordină publică BCD,49; ordină BCD,93, 176; RF,34; ordina alfabetică T 1856,nr.1,3; ordină (orînduială) BIN,9; ordinul sau rîndul EP II,54; ordin CG,89v; CA 1850,17; CA 1851,2; StDR,188; CA 1853,83; RL,97,338; DIB,234; PFM,1; BCI,165; PBV,308; INB 1859,5; PAD,202; CEG,68; CA 1862,71; măsuri de ordin public KDP,25; anarhia n-au înlocuit ordinul public SD 1855,2; a sprijini ordinul legal KDP,78; ordin social SSC,2; ordin de idei SAP,89; CA 1861,86; recheamă pre vorbitori la ordin RAM,6,cf. şi 7; noul ordin de lucruri RF,3; ordinul zilei (ordre du jour) RAM,4,cf. şi 5; dupre ordul vîrstei lor CA 1853, XXXVII; ordin, ordine NV,297; ordine, ordin PD,460; ordine DFL,7,8,93; BCD,291; RMS,192; SCC I,163; ICI,119; CFZ,16, 110,173; DILB II,232; LIT,4,14,29,399; C,3; GCB II,223; AVP,16; SPB,288; BEC,LVI,31,34,94; ordenea naturale a cuvintelor CCG, 75. (Cf. lat, ordo,-inis, it. ordine, fr. ordre).
    ORDONA vb. 1. („ a porunci, a cere, a dispune; a prescrie un tratament”) consiliu [...] ordineşte că în doao zile el va avea pedeapsa CV,32; ordona BDJE,70; PCI,46; LS,121; AAR,111; SMB I,180; GM 1854,2; ICI,43; CA 1855,41; DIB,337; DILB I,206; Z 1856,nr.4,4,nr.19,1; AsT,38; C,3,4; VO 1857,5,10; spre 1860 forma era frecventă; ordona (porunci) NV,81,297; ordina MID I,56; SCC I,24; BC,59; băile de pucioasă sînt ordinate la multe persoane JA,151. 2. („a pune în ordine, a rîndui”) ordina AsAl,II,34; FBE,85r; DFL,6,84; TR 1854,2; CFZ,178; ordina (aşeza) BG,VI; ordona AsAl,39; PD,460; ordonui AsAl,41. 3. (Bis.) s-au ordinat (hirotonit) presviter CA 1854,XXXVIII. (Cf. fr. ordonner, lat. ordinare, it. ordinare, germ. ordinieren).
    ORGANIZA vb. organisi MIU,276; BDT,216r,216v; BDL III,734v; MFV I,59v; CLV,140r; CR 1829,4; AR 1829,30,119,224; HFP,350; CR 1830,55; AR 1830,55,115,120,127,364; AIR I,120; AIR II,116,209; AR 1837,58,190; ROI2 III,16;IX,12; VVP,99; organizi CR 1829,31; organiza CR 1829,186,314; AR 1829,104, 124; CR 1830,43; AR 1830,91,104,157,358; BDC,IV,VIII; GC I, 242v; CR 1831,59; ROB,194; SIC,35; BAR I,88; RSM,13v; MN 1836,10,31; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. ngr. Ñrgan…zw, germ. organisieren, fr. organiser, lat. organisare).
    ORGANIZARE s. organisire BDL III,734v; CLV,16v; PCP, 28; VMG,57; CR 1829,4,16,149; HFP,intr.3; CR 1830,39; AR 1830,149; CR 1831,19; VVP,99; organizire CR 1830,22,35; organizare FL,83; FMIL 1844,170,273; BPA,12,37,77; BCD,406; CA 1851,29; CA 1853,10; RL,31; Z 1856,nr.1,3,nr.15,2; LIT,101; GCB II,224; PBV,308; RIT,23; D 1858,6; DCB IV,68; BEC, XXIX; CA 1860,125; RF,10,29; AML,42.
    ORGANIZAT adj. organisit BDT,216v; SIU,31v; MFV I,87r; VMG,195; HFP,intr.10; GPE,13; organizat SPBA,96; AR 1829, 226; GG,124; CIN,212; SHI I,18; RB,nr.l6,4; SMA,226; CER,83r; RIP I,317; VL,28r; MEN I,169; MEN II,186; SIT,99; CGR,223; BCA,13; RL,330; JA,133.
    ORGANIZATOR adj., s. organizitorul [miliţiei] CR 1830, 303; organizator CR 1830,303; PD,460; spirit organizator RL, 157; acţia sa organizătoare CFZ,151; lucrare organizatrisă RMS,361. (<fr. organisateur, organisatrice).
    ORGOLIU s. orgoliu MID I,255; BDJE,15; SIT,90; EV, XLVI; NV,298; SMB I,68; ICI,31; RL,53,175; T 1856,nr.2,1; Z 1856,nr.3,3; LIT,30,103,239; AVP,16; PD,461; orgoliu (mîndrie) CEF,40,77,121; orgol SIT,32; orgul, mîndria R 1857,nr.3,2.f. (Cf. fr. orgueil, it. orgoglio).
    ORGOLIOS adj. SIT,53,201,263,292; NV,298; LS,149; LIT, 363; BEC,XXVII,XXXVI,XLIII; PD,461. (Cf. fr. orgueilleux, it. orgoglioso).
    ORNA vb. înorna SHI II,115; orna (a împodobi) NV,299; orna SMB I,109; CA 1855,17,40; CA 1856,53; BC,89; PIC,73; PD,462. (Cf. fr. orner, lat. ornare).
    ORNAMENT s. ornament GC I,246r; VDA,13; CA 1847,49; BDJE,142; SIT,5,151,260; CA 1848,69; BCA,386; CA 1851,82; StDR,188; BMN II,148; GRR,241,248; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; ornament (podoabă) SHI I,19; NV,299; BIN,103,171. (Cf. fr. ornement, lat. ornamentum).
    ORNAT1 s. („veşmînt de ceremonie”) îmbrăcîndu-să în ornatul domnesc NID II,128v; ornat StDR,188. (Cf. germ. Ornat, lat. ornatus).
    ORNAT2 adj. naintejele [„avantajele”] unei minţi ornate CV, 27; sintaxul ornat TGA,2; AR 1837,317; stilul cel ornat BG,52; ornat DILB I,206; LMG,37; SPB,142. (Cf. fr. orné, lat. ornatus).
    OROARE s. oroare DFL,29; PCI,53,163,167; PLB,29; GCB II,224; DCB IV,113; BBR,41; AVP,16; PD,462; oroare (groază) NV,407; oror CA 1862,78; orori SMB I,24; ororuri CA 1862,83. (Cf. fr. horreur, lat. horror).
    ORTOEPIE s. ortoepie SPP,3; EGR,XVIII; SGR I,1; StDR, 189; CCG,3; ortoépia (grăirea dreaptă) DGR,1,cf. şi 3; dreapta răspundere SGM,4; dreapta cetire sau ortoepia, GMR,3v; binevorbinţă IGR,1; bineleginţă IGR,212; bineleginţa (binecetinţa), ortoepia IGR,228. (Cf. germ. Orthoepie, it. ortoepia, fr. orthoépie).
    ORTOGRAF s. ortograf BDR,14v,15v; ortograf, ortografist GC I,246r; ortografist NV,299; ortograf PBV,308. (Cf. gr. Ñrqogr£foj, lat. orthographus, fr. orthographiste).
    ORTOGRAFIC adj. ortograficesc BTGO,31v; CSM,341; GPF,417; GRA2,38v; PBV,308; ortografíc, ortograficesc GC I, 246; ortografic AR 1830,375; FL,62; VVP,99; CGF,132; FMIL 1844,244; PGR,124; CGR,XIV; NV,299; MGP,109; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. ÑrqografikÒj, germ. orthographisch, fr. orthographique).
    ORTOGRAFICEŞTE adv. GC I,246r; FMIL 1840,384; PBV, 308.
    ORTOGRAFIE s. ortográfie EBG,10v,24r; MGR,120v,132v; 141v; GN,85r; VOG,13,95; GRA,1r; ME,618; BTG,19v,31r; BDL I,34v; DCP,pf.; PCC,6; CSM,338; CDP,20; PSC,119v; GCG,198; ortográfie sau scrisoare dreaptă OV,f.t.,cf. şi 3; ortográfie sau dreapta scrisoare TGR,194; ortografíe VOG,136; HG,3,5; ME, 202; MIR,242,322; GMSP,10; LIB,4; MPI,210; ortografía sau direapta scrisoare TGR,6; ortografía sau dreapta scrisoare DO, f.t.; ortografía (scrisoarea dreaptă) DGR,1; dreaptă scrisoare BTGO,1r; SG,1; dreptscriire MG III,3; ortografie SPP,4; OP,36r; BTGO,2r; BDR,13r,19r; BDL III,735v; EGRM,42r; EGR,8,147; PCB,138; MO,2; FGP,20; GC I,246r; SGM,14; SGR I,1; FL,2; GRN I,12; VVP,99; EP I,3; EP II,142; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; ortografie (sau dreaptă scriere) GR,81; ortografie (dreaptă scriere) GRA2,86r; MGP,106; dreapta scriere sau ortografia GMR,3v; ortografia, dreapta-scriere CGR,215; ortografie sau drept scriere BG,5,198; binescriinţa IGR,1,181,186,212; binescriinţa sau dreapta scriere IGR,201; binescriinţa (ortografia) IGR,213. (Cf. lat. orthographia, ngr. Ñrqograf…a, germ. Orthographie, fr. orthographie, it. ortografia).
    OSPITALIER adj. casă ospitaliară MPE,I; SIT,220; masă ospitaliară MEN II,313; ospitalier FMIL 1847,181; SIT,306,307; PCI,59; CA 1852,32,47; AsPR,11; SCC II,288; CA 1855,78,111; BC,25; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. hospitalier).
    OSPITALITATE s. ospetalitate SPBA,76; oaspetalitate SPBA,77; CIRA,137; oaspitalitate CIRA,29; ospitalitate SPBA, 95; CR 1829,78; AR 1829,65,127; BR 1829 II,36; CR 1830,412; AR 1830,83; GC I,251v; FTP I,192; FTP IV,84; FEA,6,53; KUB, 22; SHI II,28,62; MCL 1839,452; PRA,2; KCL,113; CDCE,127; pe la 1840 forma era frecventă; găzduire (ospitalitate) CMR,56; ospitalitate (iubire de oaspeţi) AR 1831,239; ospitalitate (găzduire) NV,407; CEF,28; hospitalitate BR 1829 II,43; hospitalitet, adecă priimirea de musafiri FD I,19; oaspetalime (primirea de streini) AR 1832,90; oaspetalime (iubire de oaspeţi) AR 1833,21; ospitalime,oaspitălime CIRA,X,XI. (Cf. fr. hospitalité, lat. hospitalitas, germ. Hospitalität).
    OSTIL adj. osticesc BD II,143; ostil NV,69; RL,78; DIB, 353,451; DILB I,206; T 1856,nr.1,3; Z 1856, nr.2,3; BCI,142; PBV,310; BEC,XLIII; D 1860,101; CA 1861,40; PD,464.(Cf. fr. hostile, lat. hostilis şi hosticus).
    OSTILITATE s. osticie BD II,143; ostilitate (vrăjmăşie) NV, 407; ostilitate SMB I,124; TR 1854,3,4,71; SD 1855,3; RL,12,266; C,4,7; T 1856, nr.4,2; Z 1856,nr.15,4; LIT,201,258; GCB II,224; PBV,310; AVP,16; CA 1861,87; PD,464; ostilitate (duşmănie) Z 1856,nr.16,4,nr.46,4; CA 1861,31. (Cf. fr. hostilité, lat. hostilitas).
     
     
P
     
    PAGINĂ s. Vezi Împrumut.I,p.81. Cf. şi list EBG,71r; PTF, 10v; TGR,172; LC,66; paghină MIM,2; BGV,73r; MFV II,191r; paghină (faţă) NPC,19; listul sau pagina SEC,224; pagina sau listul MILR,40; pagină MILR,47,48; BD II,147; GC V,40v; MEN I,X,151; RMS,190; GRR,IV; SCC II,91; pe la 1850 forma era frecventă; pagine sg. MEN I,82,240; BP,142,143; BEC,35; PIC,129; pagină, pagine NV,301; pagină, paghină StDR,198. (Cf. slavon. ëèñòú, rus. лист, lat. pagina, germ. Pagina, it. pagina).
    PAJ s. Vezi Împrumut.I,p.81. Cf. şi paj GIC,195; AR 1829, 102; CR 1830,150; AR 1835,191; KMP,89; AR 1837,243 bis; APP II,128; VFD,40; pe la 1840 forma era frecventă; paji (curtezeni) AR 1830,356; pagiu GC V,40v; HAN,111; RB,nr.3,3,326; HBN, 39,61,70; BDJE,22; BPB,76; NV,301; SMB I,160; DILB I,207; PBV,319; PD,465; page sg. KCL,22. (Cf. fr. page, germ. Page, it. paggio). 
    PALATAL adj. (Fon.) [sunete] palatale (care se pronunţiez cu cerul gurei) HGL,2. (<fr. palatal).
    PALID adj. palid (gălbiu) AR 1835,150; AR 1837,213,227; palid SMR II,33; AR 1844,12; FMIL 1844,5,103; EV,XIV; BDJE, 46; ASI,12,68; PS,44; BP,195; SIT,3,15; AF,140,174; BPB,5; SIM, 157; BG,XVII; NV,302; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; palid (galben) PMC I,24; palid (sarbed) CA 1856,35; CEF,48,89. (Cf. lat. pallidus, it. pallido).
    PALIDITATE s. palideţă AR 1839,220; paliditate SIT,119, 141; RL,298; DILB I,207; INB 1859,128,131; CA 1862,25; paliditate (îngălbenire) CEF,189. (Cf. it. pallidezza şi pallidità, lat. palliditas).
    PALOARE s. paloare BDJE,139; NV,303; PCI,104; LS,78; DIB,219,584; paloare (sarbăditate) CEF,234. (<fr. pâleur).
    PAMFLET s. (Lit.) KDP,6; StDR,191; RL,54,197; SAI,27; GCB II,224; SPB,293; D 1860,235; PD,468. (<fr. pamphlet).
    PAMFLETAR s. pamfletar KDP,6; pamfletist RL,194. (Cf. fr. pamphlétaire, it. pamphlettista).
    PARADĂ s. Vezi Împrumut.I,p.81. Cf. şi paradă AZ,42r, 139r; JNA,60; KUP,17r; BDL III,742r; MCB,8; PIU I,263,265; DCN,12,139; CR 1829,101,155; AR 1829,30,62,75; CR 1830,205; AR 1830,23,154,196; BDC,215; GC V,14v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; păradă AR 1829,133; parade sg. LB,482; paradie (alai) ME,663; paradie TID,11; NB,33; GSP I,191; GSP II,9; CDA,42, 84; VPP,19; CDP,26; GIC,35; OFR,103; CPM,30; AR 1830,45; FD I,55; MMP,85; păradie GIC,71; paradă, muştră VVP,101. (Cf. fr. parade, germ. Parade).
    PARADIGMĂ s. („exemplu, model”; Gram.) Vezi Împrumut.I,p.81. Cf. şi parádigmă PCP,10; HFP,18,28,354; AR 1829,1; GC V,l7r; parádigme (modeluri) HFP,198; paradigmă MIA,11; BTG,8v,9v,12v,59r; HFP,198; AR 1829,166; FD I,22,43; BG,50, 87; NPC,145; VVP,101; paradigma sau esemplu MIR,318; paradigmă (mustră) DOA,22; închipuire HG,52.(Cf. gr. par£deigma, lat. paradigma).
    PARADOX,-Ă s., adj. parádoxon HFP,pf.12,305; paradox EGR,XXIX; HFP,302; CR 1829,236; FAE,77; GC V,17r; HMN, IV; VVP,101; KPA,51; FMIL 1844,265; EPD,XXXIV; MEN II,90, 290; CGR,65; NV,304; StDR,193; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; paradox (ciudat) CR 1830,284; paradox (mucalit) BMN I,23; paradoxă PD,470; parados DFL,128; FMIL 1847,3,139; DCB IV, 67,137; paradoxie GC V,17r; FMIL 1840,325; FMIL 1847,234; paradosie FMIL 1847,3. (Cf. ngr. par£doxoj, par£doxon şi paradox…a, fr. paradoxe, germ. Paradoxie).
    PARADOXAL adj. NV,304; SMB II,477; GCB II,224; PFM, 219; PD,470. (<fr. paradoxal).
    PARAFĂ s. GC V,17r; SCC II,171. (Cf. fr. paraphe şi parafe).
    PARAGRAF s. Vezi Împrumut.I,p.81-82. Cf. şi 1. („fragment dintr-un text, care prezintă o anumită unitate”) stih IRI,1; paragraf MILR,36,49,53,60; OCF,2,4; APC,82v,139v; TD I,181; TD II,78, 184; PFBA,615v; CP I,51,105,106,306; CP II,83; CMC,2; CMD,2; CME,3; CMO,1; CB 1813,92; RPL,10; CML,2; MIB,pf.; DAP,pf. 17; PMV,103; BTG,76r; MIM,29,53; TCA,157; CSM,340; CCI,89; EGRM,42v; CR 1829,2; HFP,252; GC V,14v; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; parágraf SIN,8,14; LB,482; paragrafuş RPL,17; paragraf (alinea) AR 1831,33. 2. (Punct.) semnul începător OV,20; parágraf DO,31; DGR,31; paragraf ME,640; DGR,13; LPT,35; BG,220; CGR,227; NV,305; StDR,193; PD,471; paragraf, despărţitor GRA2,99v; [semnul] începerii sau părăgraful SGM,12; paragraful sau ascrisul SGR I,16,23. (Cf. lat. paragraphus şi ascriptus, gr. par£grafoj, germ. Paragraph, fr. paragraphe).
    PARANTEZĂ s. Vezi Împrumut.I,p.122. Cf. şi 1. (Punct.) semnul cel de despărţire sau de lepădare [= paranteza rotundă] EBG,23r; semnul cel de osebire [= paranteza dreaptă] EBG,23r; îngrădire MGR,116r; cuprinzătoare BV2,38; ME,640; DGR,13; MG III,157; cuprinzătoarea sau parentesul CTD II,98; DO,30; DGR,31; cuprinzătoarea (parenthesis) TGR, 215; parentesul sau cuprinzătoarea LPT,35; parentes EGR,159; SGR I,22; GR,83; CGF,133; PEA,111; CGR,224; NV,306; MGP,109,110; parentesul sau semnul închiderii GGR,227; BG,218; semne încuietoare OV,20; semnele de închidere DCI II,106; închietoarea; încheitoarea IGR,8,210; parintej RIG,28r; parintes EGRM,43r; PTP, 94; parintezul, cuprinzătoarea sau închizătoarea GRA,99v; parentez PCB,139; PGRL I,14; parentezul sau clauza SGR I,16; parentezis VA,258; trapoziţie, adică prin mijloc GCG,187,cf. şi 237; parentesă GC V,15r; NV,306; PTP,32,94; AML,18; parenteze pl. HFP,pf.10; PGL,7; PFHM I,XXXV; parenteză PBV,315; parantes SAP,11; CEF,3; parantese pl. SRI,73; RMS,193. 2. („cuvînt, text pus în paranteză; explicare, digresiune”) parenteză BDJE,140; NV,306; PD,472; parenteze sg. SMB I,10; parentezii pl. LM,216. (Cf. lat. parenthesis şi clausa, gr. paršnqesij, germ. Parenthese, fr. parenthèse şi transposition, it. parentesi).
    PARC s. 1.(„ grădină sau pădurice amenajată pentru plimbări, odihnă, distracţii”) parc CR 1830,242; SIC,44; AR 1834,361; AR 1835,8,77; APP I,12; KMP,45; VVP,102; FMIL 1840,310,339; AsL,38; FGGN,117; MEN II,132,316; StDR,195; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. (Milit.) parc de artilerie AR 1837,275; FAM,5,22,23,146; parc de rezervă RL,154. (Cf. fr. parc, germ. Park).
    PARDON s., interj. Vezi Împrumut.I,p.133. Cf. şi gheneral-pardon sau iertarea cea în comun DSM,48; gheneral-pardon sau iertare preste tot DSM2,54; pardon FLG,29; VPB,15; BD II,154; GC V,25r; CIRA,69; AR 1834,381; AR 1835,100; AR 1837,22, 186; AFH,18; FMIL 1844,309; StDR,194; pe la 1850 cuvîntul era frecvent.(Cf. germ. Pardon, fr. pardon).
    PARDONA vb. StDR,194; CEF,104; PBV,315. (<fr. pardonner).
    PARFUM s. parfum AR 1829,176; AR 1830,33; GC V,25r; GC VII,46v; GPE,13; FTP III,59,149; FL,104; RCM,160; FMIL 1844,114; AsF,121,138; PS,27; SIT,251; BPB,96; PCI,14; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; profum BP,56,132,204; AF,133,134, 141; SIT,162; LMS,17,26; NV,10; AAR,60,61,91; WAM,42; ICI, 20; RL,313,314,331,403; DIB,157; DILB II,233; SPB,151. (Cf. fr. parfum, it. profumo).
    PARFUMA vb. parfuma GC V,25r; GC VII,46v; MN 1836, 26; SCC II,201; ICI,122; NPT,359; profuma LMS,15,22; CA 1848,22; CA 1850,76; WAM,31. (Cf. fr. parfumer, it. profumare).
    PARFUMAT adj. împarfumat BM,57; parfumat BCP,6; SCC I,190,245; RL,17; ASLI,306; D 1860,88; profumat AF,177, 185; DILB I,209. (Cf. fr. parfumé, it. profumato).
    PARLAMENT s. (Adm., Polit.) Vezi Împrumut.I,p.82. Cf. şi parlament NIU,241v,274r; OMT,102; LP,14; GSP I,73; LB,484; CR 1829,318; AR 1829,35; AR 1830,378; GC V,19r; CR 1831,38; AR 1834,90; GG,137; TIV,153; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; adunarea reprezentanţilor (vechililor) naţiei numită parlament AR 1829,51; parlamentu (sau divanu unde să strînge obştea a vorbi pentru ţară) BR 1829 I,49; parlement MEN I,141; NV,306. (Cf. it. parlamento, germ. Parlament, fr. parlement).
    PARLAMENTA vb. GC V,17v; StDR,195; GM 1854,305; PBV,315; CA 1061,48. (Cf. fr. parlementer, it. parlamentare).
    PARLAMENTAR s., adj. parlamentar IRF,46; VPB,16; CR 1829,181; AR 1829,112; CR 1830,18; AR 1830,560,561; SGR I, 17; AR 1837,212; RB,281; FMIL 1840,200; StDR,195; GRR,VI, 225; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; steag parlamentar (de solie) CR 1829,196; sol (parlamentar) CR 1830,59; parlamentar (sol ostăşesc cu o comisie) AR 1837,49; parlementar MEN I,125; NV, 306. (Cf. germ. Parlamentär, fr. parlementaire, it. parlamentario şi parlamentare).
    PAROLĂ s. Vezi Împrumut.I,p.82. Cf. şi 1. („promisiune, legămînt; cuvînt de onoare; deviză”) parolă AIM,12v; IRB,25v; DAB,48r,210r; IFA,161r; KUP,40r; JNA,109; BDL III,743r; FNB II,45; BD II,157; NZ,68v,71v; IRV,146r; LB,484; CSM,162; MGD,27v; EGR,155; AR 1829,163; MVS,35v; TCM,38; GC V, 19r; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; parola (adică cuvîntul cel netăgăduit) VSN,3r. 2. („cuvînt convenţional secret, de recunoaştere”) parolă RDN,8; GC V,17v; BAR II,164; APR,glos.IV; SRM, 23,55; CPO,28,50; LIT,138,305. 3. („cuvînt, vorbă”) parolă SIT,51,63,227,310; LIT,40; APS,51; D 1860,86; PD,474. (Cf. fr. parole, it. parola, germ. Parole, lat. parola).
    PARTER s. 1. („parte a unei săli de spectacole, între scenă şi fundul sălii respective”) parter CR 1830,48; GC V,24v; ELS,44; GTN,1836,106; AR 1837,308; FD I,96; RB,151,351; VVP,102; FMIL 1840,184; SMR I,103; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; parter (pe pămînt) AsF,137. 2. („totalitatea spectatorilor de la parter”) parter GTN 1835,10; MGP,31; ELS,38; GTN 1836,95; AR 1837,  370; DAH,84; KPA,76; StDR,195. 3. („parte a unei clădiri situată la nivelul solului”) parter CD,56; AsF,72; SCC I,244; parter (la pămînt) HMV II,164. 4. („parte dintr-o grădină sau dintr-un parc rezervată cultivării florilor sau cu gazon”) parter AsF,137; PEG, 171; BC,85. (Cf. fr. parterre, germ. Parterre).
    PARTICIPIAL adj. (Gram.) modul împărtăşitor sau partiţipial SGR I,98,cf. şi 97,228; [propoziţii] participale HGL,117,124; adiectivi participiali CGR,36,67; forma participiale CCG,41. (Cf. lat. participialis şi participalis, fr. participial).
    PARTICIPIU s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.123. Cf. şi împărtăşire EBG,26r,63v; MGR,3v,141r; SPP,67,183; HG,10,53; SG,3; MG II,165,287; părtăşire VOG,17,18,67,83,84; GCG,61,88; partiţipie au împărtăşitoare FGP,115; partiţipie sg. GRA,88r; BTG, 51v; EGRM,15r; PCB,136; EGR,68; SGR I,231; GR,66; VVP,102; GCG,11; CGF,88; partiţipie (împărtăşire) GRA2,80r; partiţipiu BTG,47r; BDL I,133v; partiţipii pl. EGRM,30v; EGR,80; ECS, 36; GRA2,79v; partiţipium GRA,21v; TTE,1r; partiţipiumul (sau împărtăşirea) GRA,22v; GRA2,1v; cuvînt împărtăşitor (partiţipia) ME,55; împărtăşitor (participiu) SGM,17; împărtăşitor (particip) SGM,136; modul împărtăşitor VG,290; GRA2, 48r; modul partiţipional (împărtăşitor) sau partiţipia GRA2,53r, cf. şi 47r; parteţipia va să zică părtăşaţă BTG,2v; părtaşă VG, 402; parteţipiu BTG,49r; BDL I,191v; parteţipii pl. BTG,77r; particip DO,8; DGR,98; GC V,21v; SGR I,112; FMIL 1844,372; CGR,113; StDR,196; MGP,44,46,48,49,51; GR12,54,55; participie, partiţipie sg. GC V,22r; participie sg. SGR I,24,150; HGL, 42,116; IGE,104,118; PGR,5,45,63; AGI,77; participiu GRN I, 101,174; EP II,26,80; BG,76,111; CDR,41; NV,307; CCG,4; GR12,5; participii pl. DO,15; DGR,145; MN 1836,70; EP II,78; participiuri GRN I,123; partiţip PGRL I,19,113; partiţipe pl. EP I,9; participe pl. GR12,86; participie pl. CCG,41; R 1858,supl. la nr.40. (Cf. lat. participium, it. participio, germ. Partizip, fr. participe).
    PARTICULAR adj., adv., s. Vezi Form.term.şt.,p.251, şi Împrumut.I,p.82. Cf. şi 1. („propriu, personal; individual, privat; caracteristic, distinctiv”) din parte PTF,34v,38r,90r; NID II,154r; NID III,14v; în parte VIC,206v; POC,30v; CR 1829,225; ROB,10; APB,7; particular DSM,53; SIU,7v,40v,48r; LC,30; SPBA,45; VMG,54,66; BRD,3; NMP,16; CR 1829,192; AR 1829,66; MRC, 90; GC V,25r; TAA,3; VSC,34; SPV,149; FTP IV,89; ROB,193; CIRA,165; CPI,40; LOA,78,98; pe la 1830 forma era frecventă; istoria particulară sau de chilin KIT,26; în particular SPBA,96; MGP,23; CA 1854,38; CA 1855,157; particulare sg. AR 1830,26 bis,96; particulariu DFL,8,57,91; BEC,16; particularie INB 1859,23; particulat DOA,48; DO,20; DGR,9,11; particularnic MPI,61; SPBA,10,96; NZ,43v; IRV,115r; MFV I,146v; CLV,147v; TPE,14v; POC,38v; CCI,64; AR 1829,206; CR 1830,81; AR 1830, 374; CPI,1; BFO 1833,50; TGA,2; MF I,45r,63r,116r,143r; ROI2 III,19; CCF,28; SHI I,49; GRA2,95r; GMR,22r; VFD,8; CD,V; AOD,26; AsAL, 9; acturi [...] particularnice (private) CPI, anexă 1; particolarnic IRV,120v; particolar CM,29r; CR 1829,239; NMP,22; BR 1829 II,13; SPV,XIII; MCR,193; MV,123; BGO 1844,62; MEN I,132; OGD,70; SAP,67; CFZ,97; LIT,230,268; INB 1859,107; D 1859,389; în particolar FMIL 1844,354; particolare sg. HFP,56,178; particuler MCB,92; particulariceşte MF I,147v,170r; CCF,3. 2. („persoană care nu deţine o funcţie oficială”) particular SPBA,96; DCN,93; CR 1829,21; MRC,11; FTP II, 188; CPL,7; LOA,24; ROB,103,153; AIR I,164; ROI2 III,7; VVP, 102; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; particularnic CCI,10; CPI, pf.2; CCM,8; AOD,59; particolar TSVM,52; BCD,20; LIT,83; D 1858,3; particulier CR 1830,305; TAA,36. (Cf. lat. particularis, germ. partikular, particulär şi Partikular, Partikulier, fr. particulier, it. particolare şi particulare).
    PARTICULARITATE s. Form.term.şt.,p.251. Cf. şi particularitate GC V,25r; MN 1836,12; CDCE,114; EP II,1; SMR I,34; IGE,228; DFL,50; SIT,132; CA 1850,46; GRR,13; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; particolaritate EPD II,42. (Cf. fr. particularité, it. particolarità).
    PARTICULĂ s. 1. (Gram.) părticea EBG,88v,104r; BTG,26r, 51v; BDL I,135v; DO,35; DGR,195; LB,167; SGR I,51; GRN II, 54; IGR,142,143,144; CCG,22; particea IGR,38; părticică VOG, 35; HG,6; BDR,26r; SPBA,102; DLG,204; MG III,19; HFP,93; SGR I,61; HPA,13r; BG,106; părticele EBG,44r; HG,24; BTG,3r; SGR I,231; GCG,65; PGRL I,18; EP II,43; BG,9,115; CGR,104; IGR,141,223; MGP,25; GRR,169; CCG,5; particele IGR,36; particulă GRA,26r; EGRM,27r; EGR,80; SGM,161; VG,244; MF I, 146v,158v; GRA2,29v; GRN I,62,89; CGF,21; EP I,7; HGL,4; IGE,210; CDR,90; CGR,172; BG,103; NV,307; MGP,17,21,38,99; StDR,196; PBV,316; PD,475; particulă (părticeaua) PA,4; particúlă, adică părticică GC V,25r; particolă EP II,34; IGE,475; particelă EP II,56; părticelă CDR,7,28. 2. („parte foarte mică dintr-o materie”) particulă MFV I,52v,62v; CLV,140v; BP,29; BPV,316. (Cf. lat. particula, fr. particule, it. particola şi particella).
    PARTID,-Ă s. 1. („grupare socială”; Polit.) Vezi Împrumut.I, p.83 şi 111. Cf. şi taraf AZ,10v,181r; NID II,158r; NID III,25r; IRV,64v,128r; TPE,21v; VO 1857,5; PBV,464; partidă IRV,31r; TPE,33r,34r; PIU III,214; DCN,61; CR 1829,303; AR 1829,7,55, 243; CR 1830,130; AR 1830,115; GC V,21v; VSC,85; CR 1831, 41; CIRA,266; AR 1833,12; KUB,20; AIR I,XI,37; MN 1836,71; FD I,2; SHI II,50; HMN,29; RB,nr.3,2,nr.29,3,211; VPH,VI; SMA, 50; forma era frecventă pînă la 1860; fatrie PIU I,93,94,157; PIU III,172; NMP,18; AR 1830,46,205,361; MRC,10,42,203; GC VII, 7v; RB,nr.6,2,nr.7,3,nr.27,3; FMIL 1847,88; LIT,221; partidă, taraf DCN,139; partidă (taraf) AR 1831,112; AR 1832,135; taraf, fatrie GC VI,224v; partida (sau mai latineşte facţia) politicească FMIL 1840,22; partită DCN,26; CR 1830,426; TR 1854,3; C,149; D 1859,351; partit CR 1829,26,40; AV,48; MV,144; NV,307; DIB,184,185; GCB II,224; VO 1857,6; C,149; D 1858,2,6; partid D 1858,2; D 1859,an.II,59; partid, partidă PD,474; partai MIA, 10. 2. („desfăşurare completă a unui joc de societate; petrecere, distracţie în grup”) partidă DAB,47v; AR 1829,256; CR 1830,349; AR 1834,52; DTN,52; MCL 1839,241,650; VFD,23; CR 1846,32; CR 1848,5; CA 1850,80; SCC II,110,221; RL,33; NPT,15; JA,55; DCB IV,63; partită BDJE,183; partie AR 1829,257. 3. („proiect de căsătorie; persoană vizată pentru un asemenea proiect”) partidă MSR,61; MBG,45; MCL 1838,60,191; MCL 1839,639; LS,16; NPT,65; partit BDJE,35; SMB I,175. 4. (Comerc., Cont.) partidă GC V,21v; AR 1837,262; NPC,4,10; JDS II,438; BRA,10; PDC, 37,38,99; BEC,34; partidă (cont) NPC,17; PDC,101. (Cf. ngr. part…da, part…don şi fatr…a, fr. parti şi partie, it. partito şi partita, lat. factio, germ. Partei).
    PARTITIV adj., s. (Gram.) [nume] împărţitor EBG,28r,36v; numeri [...] împărţitori (partitive) DGR,65; numerile împărţitoare VG,198; prepoziţa [...] părtitoare DGR,169; numerale participitoare SGR I,74; prepoziţii [...] de despărţire GR,77; numerale [...] părţitive IGR,37,41; partitiv EGRM,32v; EGR,85; FGP,26; GC V,21v; SGR I,28; VVP,102; EP II,57; CGF,35; CGR,205; BG, 52; StDR,196; MGP,103; PBV,316; PD,475; partitif CGF,22. (Cf. lat. partitus, germ. partitiv, fr. partitif, it. partitivo).
    PARTIZAN s. Vezi Împrumut.I,p.83.Cf. şi 1. („adept, susţinător al unui partid, al unei persoane, al unei teorii, atitudini”) partizan NID I,75v; SIU,60r,67v,78v,90r; AOS,84; IRV,64v; MFV II, 164r; TPE,39v; AR 1829,112; MRC,220; CR 1830,247; GC V,21v; AR 1831,28; VSC,103; CIRA,42; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; părtizan PSG,38v; partezan NID I,61r,66v; NID II,51r,61r,65r, 108r; NID III,14r; AOS,52; PIU II, 34,131; PIU III,115; PIU IV,10; CR 1830,63; CR 1831,31,32; CA 1861,122; părtezan NID II,46v, 123v,136r; partizant JNA,18,41; partezant JNA,54; partijan HFP,intr.20; fatriot PIU II,163; GC VII,7v. 2. („membru al unui detaşament de luptă paramilitar”) partizan CIRA,426. (Cf. fr. partisan, germ. Partisan).
    PASAGER 1. s. („călător”) pasaşer MIA,20; pasajer AR 1832,166; MN 1836,76; AR 1837,164; RB,nr.2,3,nr.14,1,278; BFO 1838,101; MCL 1839,264; BFO 1843,13; BGO 1844,15,292; SRM,9; CA 1847,72,73; SIT,311; CPH,3; NC,7; forma continuă să fie folosită sporadic pînă la 1860; pasager GC V,28r; RB,nr.32,1; BGO 1840,318; CCB,131; BGO 1844,354; BDJE,107; SIT,276, 298; BCB,68; SCC I,193; TR 1854,52; CA 1856,41; BC,7,26; LIT, 322; C,20; R 1857,nr.7,4; BCI,106; INB 1859,32; CA 1859,77; CA 1861,131. 2. adj. („vremelnic, trecător”) pasajer SIT,3; pasager AF,120,155; CA 1862,36; PD,476. (Cf. fr. passager, it. passeggero, germ. Passagier).
    PASAJ s. 1. („fragment dintr-un text”) pasagiu GC V,28r; MID I,7,145,252,272; WPM,35; MEN II,24,159; FMIL 1847,144; BDJE,6,39; NV,307; SCC II,50,305; RL,184,306; Z 1856,nr.6,3; INB 1857,6; R 1858,153; D 1858,8; D 1859,151; PD,476; pasaj FL,104; FMIL 1844,337; FMIL 1847,190; RL,111; paşage sg. TR 1854,59. 2. („loc de trecere”; fig.) pasagiu NV,307; TR 1854,137; T 1856,nr.4,2; R 1858,222; AsAL,14; PD,476; pasaj CA 1859,88. (Cf. fr. passage, it. passaggio, germ. Passage).
    PASIONA vb. GC V,28r; DFL,61; MEN II,69; SIT,116; NV, 308; LIT,39; PD,476. (<fr. passionner).
    PASIONAT adj. pasionat CV,29; RB,328; IVA,6; MEN II, 260; FMIL 1847,108; AF,13; SIT,15,43,51,138; StDR,196; BCB, 28; SCC I,179,189; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; pasiunat GRR,130; împasionat SCC I,127. (Cf. fr. passionné, it. appassionato şi passionate). 
    PASIUNE s. Vezi Împrumut.I,p.83. Cf. şi pasie VA,189,218; CA 1852,79; RL,392; pasie, pasiune StDR,196; pasiune BDJE,30; AF,68; SIT,ded.1,43,49,54; NV,308; GRR,26; AAR,3,29; SSC, 104; SCC I,18,40,230; ICI,22,57; CMI,166; DILB I,207; spre 1860 forma era frecventă. (Cf. lat. passio, fr. passion, germ. Passion, it. passione).
    PASIV adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.251. Cf. şi 1. (Gram.) [verb] pătimitor EBG,41v,42r; MGR,17v; SPP,58; HG,29,47; TGR,102,160; GRA,64v; TTE,4v; SG,45,46; MG II,147; SGM,59; SGR I,94; VG,288; CGF,89; [verbe] pătimeţe BTG,52r; pătimăreţe (pasive) BTG,74r; pasiv sau pătimitor BTG,68v; PGRL I, 103; pătimitor (pasiv) DGR,82; GRA2,46v; BG,92; pătimitor sau pasiv DGR,112; GRN I,92; BG,67; [verbe] pasive (de patimă) EGRM,8v; EGR,38; de patimă sau pasive PCB,132; pasiv (pătimitor) SGR I,94; GRA2,74r; BG,88; MGP,36; pasiv, adică pătimitor GCG, 31; pătimitor sau dă pătimire, sau pasiv GCG,150; pasiv (de pătimire) GR,69; [verbe] pătimitive IGR,56,cf. şi 57; pasive sau păţitoare CCG, 43; pasiv TGR,150; BTG,52v; EGRM, 19v; EGR,63; FGP,28; VG,330; SGR II,91; MN 1836,6; pe la 1835 cuvîntul era frecvent. 2. („imobil, inactiv, indiferent”) pătimitor AOS,60,61; pasiv AR 1830,186; CA 1844,42; HMV I,54; CR 1846,32; DFL,14,159; SIT,104; CA 1851,90; CFZ,1,40; DIB, 279; RL,408; DILB III,220; Z 1856,nr.6,3; AML,97; PD,476. 3. (Comerc., Fin.) pasiv CPI,252,anexă 7; ROI2 IV,6; JDS II,439; NV, 308; StDR,196; SSC,5,146; TR 1854,9; R 1857,nr.25,3; BEC,32, 265,269. (Cf. lat. passivus, germ. passiv şi Passiv, fr. passif, it. passivo).
    PASIVITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.251. Cf. şi GC V,28r; AsL,79; IGE,251; DFL,26; EPD,XXIV; KFL,51; CFZ,33; PBV, 317; PD,476.
    PATERN adj. tătesc FMIL 1840,80; patern MEN I,121; FMIL 1847,146; AF,162; SIT,326; NV,308; RMS,228; LIT,240, 360; PD,477; paternel PD,477. (Cf. lat. paternus, fr. paterne şi paternel).
    PATERNITATE s. MEN I,122; NV,308; BCD,139,218; PD, 477. (<fr. paternité).
    PATRONIMIC adj. nume patronimicesc sau părinţesc EBG, 29v; părintescul nume MGR,115v; patronimicesc sau părinţăsc GRA,33v; patronimíc GC V,36r; patronumic SGR I,182,232; nume părinteşti sau dă familie GCG,114; patronimic SGR I,183; CA 1853,XXIV; PD,478. (Cf. lat. patronymicus, fr. patronymique).
    PAUZĂ s. 1. (Punct.) semnul de odihnă OV,21; semnul cugetării DO,29; odihnitoarea DGR,13; pauza sau semnul judecării LPT,35; semnul cugetării sau odihnitoarea, sau a luării de seamă SGM,12; pauza sau semnul cugetării CGR,219; pauza sau semn de cugetare BG,212; răsuflare (pauză) [la citit] AOD, 313; pauze sau răsuflări PTP,27; pauză TGR,217; ME,188; EGRM,44r; EGR,165; PCB,139; FGP,15; SGR I,12,17; GRA2, 97v; PGRL I,14; BG,205; IGR,8,210; PTP,33; semnele pauzaţiei sau ale răsuflărei SIC,11; SGR I,14,16; pauzaţie PGRL I,14. 2. („întrerupere, oprire, repaos”) pauză BD II,166; ZEV,74,103; CRV,140; KGO,34; KMP,74; KCL,26; MCL 1839,350; HMV I, 3; APR,15; RCM,57; AF,37; LMS,19; RBM,170,172; StDR,198; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; tăceri (pauze) WPM,15. (Cf. lat. pausa şi pausatio, germ. Pause, fr. pause).
    PEDAGOG s., adj. Vezi Împrumut.I,p.84. Cf. şi pedagog DO, 72; MPI,pf.; BD II,167; PAGR,59; MFV I,138r; CLV,140v; LPT, 71; VMG,261; HFP,314; AR 1829,154; CR 1830,241; GC V,57r; BFO 1833,219; AR 1834,58; RSM,22v,29v,30r,32v; ROI2 IX,12; KPA,8; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. paidagwgÒj, lat. paedagogus, fr. pédagogue, germ. Pädagog).
    PEDAGOGIC adj. shoala preparandă sau pedagoghicească TAI,3,cf. şi 5; şcoală preparandă (pedagoghică) BG,XXI; pedagoghicesc TD I,208; GMSP,f.t.; MPI,pf.; LPT,81; BDC,XIV,14, 70,75; FL,26; VFD,5; pedagoghic VMG,257; AR 1830,356; RSM, 11v,42r; TGA,3; CIRA,411; pedagogicesc GC V,57r; PBV,319; pedagogic GC V,57r; VN,10; NV,309; LMG,31; PBV,319; VMP, 303; PD,479; CA 1862,42. (Cf. germ. pädagogisch, fr. pédagogique).
    PEDAGOGICEŞTE adv. GC,57r; PBV,319.
    PEDAGOGIE s. pedagoghie TAI,11; GSP I,46; VPP,pf.; MPI,6; DLC,4; KPA,73; BG,II; CFZ,12; pedagóghie MPI,pf.,151; BR 1821,167; pedagogie GC V,57r; NV,309; BIP,7,94,106; RL, 315; AVP,17; PBV,319; PD,479; pedagoghică RSM,11v; AsE,4; pedagogică, pedagogie StDR,198. (Cf. lat. paedagogia, fr. pédagogie şi pédagogique, germ. Pädagogik).
    PEISAJ s. („privelişte”; Pict., Lit.) peizajuri (descrieri fireşti, precum cîmpii [...]) CR 1829,269; peizaj MALP,39; GC V,44r; BFO 1833,111; VDA,6; AR 1837,217; VVP,103; AF,95; NPT,248; VMP,337; peisaj (privirea cîmpului) AR 1839,37; peisaj AsL,32; MEN I,50; StDR,199; CA 1858,30; peizagiu AF,44,62,97; peizagiuri (ţărănii) INB 1859,132,cf. şi 54; peisagiu BP,21; BCB,7; PCI,49; BMN I,11; BMN III,17; BIF,14. (Cf. fr. paysage, it. paesaggio).
    PENAL adj. (Jur.) judecăţile [...] dă vinovăţie DC IV,169r; pedepsitoarea pravilă ORC,248; [lege] pedepsitoare CML,8,9; condica cea pedepsitoare CR 1829,23; legi [...] penale sau pedepsitoare BCD,14; condică penală (pedepsitoare) AR 1832,211; condică penală BCD,85; CCP,3; CPO,f.t.; penal GC V,46v; KDP, 95; NV,310; StDR,199; RMS,51; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. poenalis, fr. pénal).
    PENALITATE s. Z 1856, nr.19,2; C,18; R 1858,47; D 1859, an.II,4; BEC,42,77,109; PD,481. (<fr. pénalité).
    PENSIE s. Vezi Împrumut. I,p.84. Cf. şi penzie TAI,15,22; DGR,ded.; CR 1829,194; AR 1829,63; FMIL 1840,122; FMIL 1844,14; penzie (simbrie) BR 1829 II,45; penzion TAI,23; LP,14; SR,27; pensie (plată) CR 1829,98; pensie (leafă) CR 1830,5; AR 1831,22; pensie GC V,46v; SPV,XVI; ROB,25; BAR II,181; CPL, 52; BFO 1833,68; LOA,97; LO,23,24; RSM,23r; MN 1836,5; ROI2 III,6; AR 1837,209; NAP,19; RB,137,206,336; MCL 1839, 658; FMIL 1840,24; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; pensie, pensiune StDR,200. (Cf. lat. pensio, germ. Pension, fr. pension).
    PENSION s. („şcoală medie cu internat; internat şcolar”) pansion GIC,221; VMG,256; CR 1830,110,176; AR 1830,188,204; GC V,10v; SPV,119; BFO 1833,214; LOA,91,102; AR 1834,273; EG, 42; ELS,25; APB,52; TG,28; VFD,4,6; API,181; RIP I,198; HP, XIV,XV; AR 1844,13; MEN I,72; AsE,13; PSE,374; FMIL 1847, 57,191; PBV,313; pension CR 1829,274; AR 1830,357; LOA,106; ELS,3; ECS,6; MN 1836,42,43; KMP,126; RB,336; MCL 1839, 516; VVP,103; FMIL 1847,83; ROB2,657; PBV,320; pension, pansion StDR,200; penzion AR 1829,142; SPT,93; pansionat GC V,10v; LOA,102; AR 1837,52; MEN I,81; StDR,200; pensionat LOA,101,102,106,111; GG,219; MN 1836,42; RB,225,226; VVP, 103; SCMI,XII; BGO 1844,179; FMIL 1847,83,192; ROB2,657; BIP,69,71; NV,311; AAR,79; RMS,68; SMB I,97; RL,198; Z 1856, nr.25,1,nr.35,2; LG,14; NPT,65; R 1857,nr.16,4; PIC,50; R 1852, 128; D 1860,291; PD,482. (Cf. fr. pension şi pensionnat, germ. Pension şi Pensionat).
    PENSIONA vb. penziona CD,57; FMIL 1844,14; pensiona RL,357; CA 1858,84. (Cf. fr. pensionner, germ. pensionieren).
    PENSIONAR s., adj. 1. („cel care primeşte pensie”) pensionar ROB,26; CPL,51,52,63; LO,24,30; HMN,112,116; VVP,103; PBV,320; PD,482. 2. („elev al unui pension sau internat într-un pension”) pensionar BGO 1833,118; LOA,100,103; AR 1834,38; MN 1836,42; VVP,103; SMR II,26; FMIL 1847,238; BP,63; BIP, 69; NV,311; StDR,200; R 1858,219; PD,482; pensioner MCL 1839,517; BP,142; pansionăriţă SPV,121; pansionar LOA,99, 100; pansioner AsE,13; pensionist AR 1830,91; CR 1832,231; pansionist, pensionist StDR,192. (Cf. fr. pensionnaire, germ. Pensionär şi Pensionist).
    PERFECT1 adj., s. (Gram.) 1. („perfect; perfect simplu”) [vreme] trecută săvîrşită EBG,44r; deneáornic MGR,18r,18v; timpul trecut SPP,60; preterit indeterminant; cel trecut nehotărîtor VOG,62; [timp] sosit ori isprăvit HG,30,cf. şi 31; timpul trecut sau cel ce au fost TGR,105,cf. şi GRA,66v; TTE,5r; timpul trecut de sineş TGR,105; [vreme] deplin trecută ME,55; desăvîrşit trecut BTG,46r; timpul trecut sîmplu; deplin trecut sîmplu BTG, 48v,71r; vreme trecută MG II,163; trecut EGR,41; SGM,70; GR, 41; GRN I,95; MGP,39; GCG,32; pasatoperfet sau preterit perfet, adică săvîrşit GCG,32, cf. şi GC V,26v; trecut de curînd IGE,271; trecut săvîrşit AGI,60; trecutul hotărît CGF,54; deplin trecut simplu BG,69; trecutul (perfectul) CGR,93; timpul trecut simplu sau perfectul simplu DGR,84; perfetul simplu DGR,88; săvîrşit EGRM,9v; EGR,41; PCB,133; GR,41; GRN I,95; GCG, 154; săvîrşitul (perfectul) GR12,55; săvîrşitul otărît FGP,49; timpul trecut; perfept sau prefăpt SGR I,99,144; perfect; făptuit; perfept (făptuit) SGR I,132,228,230; timpul perfect (ce au trecut) GRA2,48v; timpul perfectum (ce nu demult trecu) GRA2, 51v; perfect sau săvîrşit EP II,75; perfect sau trecut PGRL I,106; CGR,32; PGR,34; pasat sau trecut EP II,74. 2. („perfect compus”) nehotărît MGR,18r; preterit perfet; trecut săvîrşitor VOG,62; timpul trecut adăogat TGR,105; trecut împreunat; deplin trecut BTG,48v,51v; trecut compus BTG,72r; [vreme] trecută deodată SG,51,52; timpul trecut adăugat sau perfectul augmentat DGR, 84; perfetul augmentat DGR,102,108; adăugat trecut GRA2, 48v; neotărît EGR,41; PCB,133; nehotărît GR,41; GRN I,95; GCG,32; GR12,66; nehotărîtul (perfectul al doilea) GR12,55; săvîrşitul neotărît FGP,49; săvîrşitul nedefinit GRN II,26; nedefinit sau nehotărît EP II,75; trecutul nehotărît CGF,54; trecut nesăvîrşit AGI,60; deplin trecut adăogat BG,69; perfect sau deplen CCG,43. 3. („perfect anterior”) săvîrşitul mai denainte FGP, 49; CGF,54. 4. („mai mult ca perfect”) [vreme] săvîrşită de mult trecută EBG,44r; de mult săvîrşită EBG,51v,52r; odinioarnic MGR,18r,18v; de mult trecut SPP,60; trapasat VOG,62; trecut HG,31; mai mult decît trecut TGR,105,cf. şi 106, GRA,66v, TTE, 5r; peste trecut BTG,48v,53r,59r; mai de mult trecut sau pluscvamperfect DGR,84,cf. şi 88,97; [vreme] de mult trecută SG,51, 52; mai mult decît săvîrşit; peste săvîrşit EGRM,9v,10v,13r; IGE,279; mai mult decît săvîrşit (peste săvîrşit) EGR,41; mai mult decît săvîrşit PCB,133; FGP,49; GR,41; GRN I,95; CGF, 
55; AGI,61,63; GR12,66; mai mult decît săvîrşitul (plus cuam perfectul) GR12,55; trapasat perfet şî pluscvaperfet, timpul cel covîrşit GC VI,298r,cf. şi GCG,32,160; de mult trecut SGM, 70,75; timpul ce trecuse; preaperfept, preaprefăpt; preaperfect, preperfect SGR I,99,132,207; preaperfept (preafăptuit) SGR I,230; pluscvamperfect (mai mult decît trecut) GRA2,48v; trapasat, prea-trecut, săvîrşit EP II,75; pluscvamperfect sau de mult trecut PGRL I,106; plus-cvam-perfect (mai mult decît trecut) PGR, 34,115; plus-ca-perfectul CDR,73; perfectul de mult trecut CGR,32; prea-trecutul (plus-cvam-perfectul) CGR,93, 
94; de mult trecut BG,69; prea-trecutul [I,II şi III] MGP,39; 
prea-perfect CCG,43. (Cf. lat. perfectus, perfectum (simplex, compositum), plus quam perfectum şi praeteritum, germ. Perfektum şi Perfekt, fr. passé (défini, indéfini, simple, composé, antérieur), plus-que-parfait şi prétérit, it. passato, trapassato şi preterito).
    PERFECT2 adj. Vezi Form.term.şt.,p.252. Cf. şi perfect (desăvîrşit) TF,24; MSS,8; perfect MPI,23; PCC,4; MSS,5; VA,XI; GG, 7; NPC,146; FL,12; GRN I,216; FMIL 1840,114,287; VL,3r,11v, 54v; HMV I,4,49; PBM,I; WPM,47; MEN II,47; DFL,5,32,72; KFL,VII; FMIL 1847,144; BDJE,7; BP,X,XVIII; AF,168; SIT,234, 289; CA 1848,33; BG,3; BCD,10,308; PCI,17; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; drepturi [...] desăvîrşite BCD,58; perfet SIT,128; perfept BG,VI,XXX,212. (Cf. lat. perfectus, germ. perfekt, fr. parfait).
    PERFECŢIONA vb. Vezi Form.term.şt.,p.252. Cf. şi perfecţiona GC V,53r; HMV I,188; HMV II,118; MEN II,128,162,319; KPI,IV; BDJE,20,24; CGR,189; BCD,223; CA 1850,19; MGP, 100; GRR,205; SSC,XII,78,97; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; perfecsiona GTN 1835,12; GTN 1836,95; perfecciona BG,X. (Cf. fr. perfectionner, lat. it. perfezionare, germ. perfektionieren).
    PERFECŢIONARE s. GG,149; DFL,8,27,124; MEN II,34, 163; KFL,VII; SSC,II,78; SCC II,46; CFZ,140,179; SD 1855,2; RL,107,271; GCB II,225; PBV,322.
    PERFECŢIONAT adj. HMV I,188; BP,X; BIP,59; BCD,248; BRA,357; RL,32; C,13; SPB,147; JA,4.
    PERFECŢIUNE s. Vezi Form.term. şt.,p.252. Cf. şi perfecciune (covîrşire) IO,82,cf. şi 79; săvîrşire sau întregime BEM,20; săvîrşire sau perfecţie BEM,260; OMT,1; săvîrşire (perfecţie) TF,410; perfecţie BEM,262,263; TF,166,253; DO,34; MPI,31,97; TAO,56; BR 1829 I,28; GC V,53r; GPE,28; MCR,87; GTN 1835, 19; GG,149; MF II,16v; MN 1836,52; CCF,70,89; SHI I,47; AsG,I; FMIL 1840,139,269; pe la 1840 forma era frecventă; perfecţie (desăvîrşire) FL,13; desăvîrşire (perfecţie) GLC,67; perfecţie sau desăvîrşire CA 1851,93; perfecsie PCC,4; perfecţie, perfecţiune NV,312; perfecţiune DFL,20,134; BMN I,63; CFZ,169; DILB III,221; LIT,227; INB 1857,20; BCI,15; DCB IV,67; PTP,42; INB 1859,10,57; BEC,XXI; AML,29; D 1860,96; deplinitate (perfection) R 1857,nr.2,2; perfecţie, perfecciune StDR,203; perfecciuni (săvîrşiri) MSS,8; perfecciune JA,114; perfepţie CA 1852,XXIV; perfepciune BG,IV,VI,135. (Cf. lat. perfectio, germ. Perfektion, fr. perfection).
    PERFID adj., s. CV,31,36,37; AR 1843,73; BDJE,7,59; SIT, 199,289; NV,312; PCI,40,75; StDR,203; CA 1853,60; SMB I,98, 159; CEF,99; CMI,116; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. perfide).
    PERFIDIE s. CV,36; BDJE,102; NV,312; StDR,203; ICI,173; SMB I,37,130,165,260; DIB,385; CEF,39; LIT,118; CA 1837,115; C,161; AVP,17; D 1858,1; DCB VI,74; PD,484. (<fr. perfidie).
    PERICLITA vb. pericola, pericolarisi GC V,50r; PBV,321; pericola BEC,19; AML,109,112,155; pericula NPC,38; CA 1852, 65; CA 1857,91; DCB IV,55; periclita TR 1854,66. (Cf. it. pericolare şi periclitare, lat. periculari şi periclitari, fr. péricliter).
    PERICOL s. pericul IO,57; SPV,170; GG,244; NPC,81; SHI I,18; FMIL 1844,368; HMV II,248; SIM,188; KDP,90; CA 1852, 20; GRR,28,133; KOS,XXIX; SCC II,360; SMB I,28; TR 1854,2; ICI,156; DIB,165; DILB I,208; GCB II,225; Z 1856,nr.9,2; C,14; JA,4; DCB I,6; DCB IV,55; INB 1859,16; CA 1860,5; pericul (primejdie) R 1857,nr.10,2; periculum NPC,84; periclu sau rişchiu FDB,74; periclu (primejdie) BR 1829 I,24; periclu BR 1829 I,22; FMIL 1844,142; MID I,18; DFL,9,23,54,99,145; KFL,VI; CDR,14; pericol AR 1829,120; AR 1830,87; GC V,51; SIC,49; SGR I,I,19; GG,6; AR 1837,57; FMIL 1844,184; BDJE,69; AF, 135; NV,312; CA 1850,44; PCI,70,75,141; StDR,201; pe la 1850 forma era frecventă; pericol (primejdie) AR 1838,161; GLC,101; FMIM,I. (Cf. lat. periculum şi periclum, it. pericolo).
    PERICULOS adj. periculos IO,58; AR 1829,240; AR 1830, 367; SGR II,107; GG,21; SHI II,46; CD,42; RIP I,93; FMIL 1844, 309; MEN II,249; DFL,90; FMIL 1847,76; CGR,155; SIM,164; NV,312; CA 1850,56; StDR,20l; pe la 1850 forma era frecventă; periculos (primejdios) GLC,65; FMIM,97; pericolos GC V,49v; GG,50,176; SD 1855,3; PBV,321; D 1860,101; AML,93,166. (Cf. lat. periculosus, it. pericoloso).
    PERMANENT adj. pururelnic CV,27; SHI II,48,60; StIN,58; SMR I,2; AsL,18; PMC I,87; CA 1854,39; permanent BPA,13,71; MEN II,109,162; EPD,387; FMIL 1847,68; NV,313; StDR,201; CA 1852,55; CPO,91; PFHM I,l; CEF,57,208; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; permanint GCB II,225. (Cf. fr. permanent, germ. permanent, lat. permanens).
    PERMANENŢĂ s. permanenţă AR 1834,348; DFL,40; NV, 313; LIT,9; PD,486; permanenţie StDR,201; SSC,17; permaninţă GCB II,225. (Cf. fr. permanence, lat. permanentia).
    PERMISIUNE s. permisionă CV,32,33; permisie 10,53; PD, 486; permisie, permisiune NV,313; StDR,202; permisiune BCD, 27,522. (Cf. fr. permission, lat. permissio).
    PERMITE vb. CV,27; IO,53; MBV,28; DFL,43,124; FMIL 1847,144; SIT,11,24,83,103; NV,313; BCD,515; StDR,202; PFHM I,140,151; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. permittere, fr. permettre).
    PERSOANĂ s. Vezi Împrumut.I,p.67,85 şi 151-152. Cf. şi 1. (Gram.) faţă EBG,38r,43v; MGR,18r; VEI,196v; OV,12; VOG,37; TGR,107; BTG,58r; SG,31,54; MG II,155; GCG,152; persone pl. SPP,61; personă sau faţă TGR,77; personă MIR,320; MDNU,74; EP II,4; perzonă VOG,57; persoană GRA,53r; BTG,57v; DO,11; EGR,25; FGP,48; SGM,46; SGR I,78; GRA2,22r; GRN I,73; VVP, 1; GCG,144 bis; PGRL I,102; CGF,38; CGR,89; CDR,5; IGR,45, 46; GR12,51; persoană sau faţă TTE,4r,cf. şi BTG,28v, GCG,24; persoane DGR,82; EGRM,3r; PCB,132; PGR,35; BG,70; CGR,33; persoane sau obraze GR,9; obraz CDP,217; GC I,168v; GCG, 206,207. 2. („individ, fiinţă”; Jur., Teatru) obraz VTT,8r; FIT II, 5r; CDG,8v; MML,30r; TB,38r; PTF,3v; VTO,43v; RSB,1v; RN, 88v; RMB,3v; FC,23r; AZ,48r; APC,41r,50v; LC,97; DLG,295; TPE,13r,34v; OFR,52; GAT,20; GPF,128; ROB,28; LOA,25,39; LO,24; ELS,45; GCG,7; CCB,20,29; ROB2,581; PDC,62,73; CCP, 53,142; faţă DMC,206; OC I,27r; OF,45; DCI II,288; RCI,10; PSG,25r,30r,80v; BPR,83; GCA,102; HEA,119; HGT,54; ISB,1; RPL,14; KUP,1v; GEG,12; DLG,110; BFO 1833,2; ROI2 VIII,39; LOA,24; BGO 1840,17,130; CCB,19; RIP I,72; BGO 1844,294; ipochimen IEI,50v; RN,96r,109r; MMT,14r; NID II,83r; FGS,16v, 20v,31v,40v; IFA,109v,130v; KUP,3r,17r,18r,38v,41r; MFV I,72v, 122v; CSM,pf.; AR 1830,134; ipochimenon CLV,142v; personă TD I,42; TD III,286; DAB,31r; OMT,37; MIR,60; DOA,30; MIA, 5; IM,5; TMS,43; RA,10,15,22,49; JNA,67; SIU,74r; FTM,201; MPI,130; ASH,9; BD II,178; GC V,51v; CTT,151; SR,10,15; AOD,3; SRM,12,29; DFL,58,128; ROB2,590; CFZ,154; RIT,30; în personă BPN I,147; faţă sau personă TD I,197; TD II,112; persoană ISI,49; PFBA,619r; DSM2,31; PA,87; CP I,120; DAB,118r; IRB,29v; NID II,97v; PIM,6; IFA,12v; ATB,1; IRF,16; RA,8; DAP,177; SCS,5,6; GSP II,173; BTG,8r; JNA,26; SIU,14v,44v, 90r; LC,67; VPP,ded.; AOS,65; FNB I,40; CRac,34; BR 1821,6; SPBA,67; IPA,1; NZ,5r,71v; TPE,10v,33v; IRV,5r; PAGR,76; CLV,141r; PCP,17; MGD,3r; DCN,16; RDS,21v,63r,66v,68r; HFP, 242; BR 1829 I,15; NMP,23; CR 1829,6; SPT,19; VPA,30; pe la 1830 forma era frecventă; în persoană SIU,65v; CR 1829,27; AIR I,83; FL,3; MCL 1838,29; IL 1840,6; CA 1851,IV; persoană (obraz) DCP,60; BGV,87v; BCD,86; persoană sau obraz MMP, 387; persone pl. BI,12; TD II,158; SIF,21; FLG,15; MR,26; TID, 17; RA,25,33; GSP II,166; FDB,42; FTM,49; MPI,161; SFT,1; TSVM,8; TVM,15; SR,39; DFL,58; persoane MMT,1v; MS,31v; NIU,7v,128v; TD I,70; BDT,215v; DSM,7; PFBA,653r; DAB, 109r; MAB,50r; CP I,231; NID II,106r; CL I,93; PIM,7; CMD,2; RA,24; AsA,48r; SIU,40r,53v; BDR,5v; VPP,147; BPN I,21; BR 1821,148; SPBA,95; NZ,66v; MCB,31; LB,130; CCI,11; TPE,22r; GIC,48; MGD,2v; DCP,45; PDP,101r; BRD,88; PCB,153; HPP, 161; AR 1828,6; PGP,9; CR 1830,267; BDC,58,83; pe la 1830 forma era frecventă; feţe (persoane) RS,20; RS2,20; persoane ori feţe DCP,47; persoane (feţe) CC,86. (Cf. lat. persona, germ. Person, fr. personne, it. persona, ngr. Øpoke…menon).
    PERSONAJ s. 1. (Teatru, Lit.) obraz MAM,1v; MSB,44v; MTB,1v; MAS,pf.X; VTO,43v; RSB,1v; RN,88v; RMB,3v; EB,3r; MVS,2v; arătător TL,3r; faţă PSG,35v; KUP,1v; GEG,12; personagiu GC V,53r; SIT,116,294; BCB,91; PBV,321; PD,488; personage pl. SIT,102; GRR,267; BC,36; T 1857,nr.36,1; DCB IV,66; personaj GTN 1835,44; GTN 1836,43; VVP,104; personaje ELS, 3; ECS,7. 2. („individ, persoană; personalitate”) personagiu AF, 197; SIT,9,179; NV,314; LS,145; SCC I,92,103; RL,169; CA 1858, 53; D 1858,6; DCB I,30; PD,488; personage pl. PCI,163; CA 1855,152; Z 1856,nr.18,2,nr.27,3; LIT,327; PIC,93,136; personaj SCC I,155; RL,113; ASLI,128. (Cf. fr. personnage, it. personaggio).
    PERSONAL1 adj., adv. Vezi Împrumut.I, p. 86. Cf. şi 1. (Gram.) [verb, pronume] cu faţă, cu feţe EBG,40v; HG,26,29; [verb] faţnic MGR,117v; [pronume] întîitoare MGR,111r; vorba făţuită SPP,58,177; [verb] perzonal VOG,57; [pronume, substantive, verbe, moduri] personale sau făţeşti TGR,77; SGR I,76; MGP,15; personale, adecă făţeşti BTG,28v,33r; făţeşti sau personale DGR,68,175; BG,57; făţeşti (personale) DGR,68; personale sau feţeşti GRA,51v,100r; GMR,26v; personale (feţeşti) GRA2, 12v,21v; feţeşti VG,321; GRA2,21v; feţăşti TTE,4r; făţăşti MG II,125,159; personalnic ME,45,54; MF II,106r; personalicesc BTG,34r; personal BTG,48r,64v; BDL I,131r,191v; FGP,38; SGM,45,60; VG,207,292; GRA2,22v; GRN I,96; GCG,31; PGRL I,102; CGF,52; EP II,26; HGL,35; PGR,112; BG,66; CGR,145; CDR,3; IGR,7,42,109; MGP,81; mod personal, adică cu persoane GR,74; pronumele personarie CCG,10; numinativul personariu CCG,43. 2. („individual, propriu”) personalicesc PFBA,618v, 619r; DAP,18; CCI,9,43; VMG,43; CR 1830,197; GC V,53r; SR, 38; FD I,31; personalnic MIA,15,23; CR 1830,82; AR 1830,154; CR 1831,3; CIRA,89; BFO 1833,209; CPI,4,52; ROI2 VIII,3,25; AR 1837,413; CA 1855,20; personalnicesc ROI2 VIII,31; personal CL II,64; IRV,29v; GPF,347; VMG,205; CR 1829,220; AR 1829,248; NMP,18; BR 1829 II,54; MRC,29; CR 1830,345; GC V, 51v; SPV,60; CR 1831,58; ROB,196; CIRA,45; CPI,220; LOA,97; pe la 1830 forma era frecventă; mijloace personale (ce sînt fireşti ale sale) GPE,11; personale sg. GIC,63,65; GAT,2; personesc BD II,178; enteresul obrăzalnic TPE,8r. (Cf. lat. personalis, germ. personell şi personal, it. personale, fr. personnel).
    PERSONAL2 s. („totalitatea persoanelor care lucrează în aceeaşi întreprindere, instituţie etc. sau care exercită aceeaşi profesiune”) AR 1829,75,163; CR 1830,241; AR 1830,85,221; ROB,86; BFO 1833,199; LOA,103; RSM,29v; SR,28; SHI II,119; ROI2 VI, 14; RB,378; FMIL 1840,377; BGO 1840,245; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. personnel, germ. Personal).
    PERSONALICEŞTE adv. CR 1830,113; CR 1831,19; CPI, 107,136,151; SCC II,42.
    PERSONALITATE s. 1. („individualitate; originalitate”; Jur.) obrăzărie BGV,87v,102r; personalnicie SCS,7; CPI,4,anexă 7; personalita AOS,80; personalitet FD I,82; personalitate GC V, 53r; SR,47; RB,142; FL,98; VCL,77v; VM,37,125; DFL,22,59,67; FMIL 1847,79; NV,314; BCD,504,508; StDR,202; SCC II,374; SSC,2; SMB I,37; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („preocupare numai de sine, egoism”) personalitate MEN I,15,227. 3. („persoană care se remarcă prin situaţia sa socială, politică, culturală sau prin activitatea sa”) personalitate FMIL 1847,97; SD,1855,3; RL, 173; D 1860,282. 4. („ofensă adresată cuiva”) personalitate RB, 398; API,XI,23; NV,314; StDR,202; RAM,5; PD,488. (Cf. lat. personalitas, fr. personnalité, it. personalità, germ. Personalität). 
    PLURAL adj., s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.152. Cf. şi înmulţitor MIR,242; înmulţit NID II,13r; CSM,335; EGRM,1r; EGR,10,36,40; PCB,129,132; FGP,18,48; GR,3; ECS,47; GRN I, 19; DE I,37; HGL,8; IGE,17; FMIL 1847,143; CGR,30,71,89; BG, 11,25; AGI,3,4,5; IGR,14,27; MGP,5; GRR,178; RL,218; NRC,19, 125; numărul mulţimei MIR,318,321; multureţ BTG,4v; multoratec; multoreţ BTG,12r,14r,21v; multoratec DO,11; SG,17; DGR,34; LB,406; SGM,26; VG,36,58; FMIL 1844,241; multuratic GRA,24v; TTE,1v; GRA2,7r; GRN I,15; GMR,30v; AsL,48; PGR,9; multuratec CGF,17; multoratic MG II,37,135; SGR I,25; FMIL 1844,209,325; înmulţitor (înmultoratec) ME,12; înmulţatec CDP,217; înmulţatic GCG,11,18,92,152; numărul înmulţit (plural) BDT,34r; plural sau multural SGR I,25; plural BAR II, 201; PGRL I,24,107; EP II,7; FMIL 1844,365; BG,25,38; StDR, 206; GR12,6,37; RL,340; PD,495; plural sau multuratic PGR,10, 35; plurar CDR,2,11; plurale sg. CCG,5,30; numărul multariŭ IGR,223,224. (Cf. lat. pluralis, it. plurale, germ. Plural şi pluralis, fr. pluriel).
    PLURALITATE s. GC V,218r; DFL,73; CFZ,77; PD,495. (Cf. fr. pluralité, lat. pluralitas).
    POEM s. (Lit.) Vezi Împrumut.I,p.123. Cf. şi piimă PTD,5; DFI II,35; un poemă BDT,5v,26r; poemáte pl. BDL III,781r; IRV,208r; poemă SPBA,87,102; IRV,164v; CLV,135r; HFP,intr. 18; CR 1829,245; CR 1830,434; GC V,94r; CBD,97; GPE,9; FTP I,9,10,11; FEA,22; MCR,8; YNM,4; MPG,28; GTN 1836,38,42; MN 1836,4; AsP,155; forma era frecventă pînă la 1860; poem LMS,43,44; ADL,224; RL,61,123; ASLI,294; CA 1860,108; poemuri NZ,60r; poeme pl. IRV,209v; PP,V,VI; HFP,154,167; PCB, 123; CR 1831,36; AR 1837,152; SHI II,129; MCL 1839,355; RCM,III; PIA,II; MEN I,72. (Cf. gr. po…hma, lat. poema, it. poema, fr. poème, germ. Poem).
    POET s. (Lit.) Vezi Împrumut.I.,p.87.Cf. şi făcător de stihuri CDG,14v; DC I,67v,134r; făcător de versuri NIU,117v; piit MG I,38; poetic (scriitor de stihuri) FC,29r; poetic BDT,8r,12v; NIU, 98v,104r,156v,171v,275r; AAS,2v,12r; TF,109; BDL III,781r; AOS,9; GAB,1,2,3; AA,pf.1; ASH,6; NZ,59v,60r; MFV I,80v; GPF,60,203; PIU I,VII,135,229; GC V,93v; poetec NIU,43r; CDP, 16,139; poetíc NIU,25r,252v,294r; CB 1813,51; poetă m. HO,116; SIU,93v; BD II,204; LB,518; LPT,71; PP,III; CIRA,335; CTT,159; poeta m. HO,70; OMT,3; SPBA,64,97; PAM,36; PP,III; BAR I, 235; AR 1832,108,246; AR 1834,256; AsP,153; AR 1837,93,201, 252; AsL,72; PIA,21; CA 1853,82; CA 1855,113; CA 1859,123; poete pl.m. SIU,47r; FTM,42; MDNU,84; SPBA,97; PAM,1; PP, II,IV; VG 213; FMIL 1840,256; poet VEI,27r; BDT,5v,11r,36v, 99v; BDL III,781v; CB 1818,57; DO,43,73; BPN I,1,5; MRP,pf.; CLV,12r,141r; MCB,36,156,170; CSM,49; CDP,161; TSVM,74; EGRM,28v; PP,VI; POC,38v; DCN,85; VMG,51; BRD,112; PCB, 98; HFP,15,154,238; PAFR,53; CR 1829,70; PSC,117v,118r; BR 1829 I,55; CR 1830,340; AR 1830,376; GC V,93v; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. gr. poiht»j, lat. poeticus şi poeta, it. poetico şi poeta, fr. poète, germ. Poet, rus. стихотворец).
    POETIC adj. (Lit.) Vezi Împrumut.I,p.87. Cf. şi poeticesc NIU,98v,147v,171v,275r; BDT,2v,18r,26v; BDL III,781v; VSN, 3r; SIU,25v,47v; CB 1818,128; FTM,21; BPN I,19; BD II,204; LB, 84,519; PDP,97r,100v; PP,II,III,IV,V; HFP,15,252; PSC,117v, 119v; CR 1829,5,75; GC V,93v; GPE, 30; FTP I,43,46; BAR I,XII; CTT,187; DTN,pf.1; FD I,86; RB,279; FL,2; FMIL 1840,256; FMIL 1844,357; GLC,XLIII; PBV,336; poetic BDL III,781v; CR 1829,76,226; AR 1829,167; LME,f.t.; AR 1830,116,203; CMR,43; CR 1831,36; BAR I,112; SGR II,126; SGR III,15; LOA,80; RSM, 10r; MPG,43; AsFA,I; AR 1837,48,97; MPE,II,III; SHI II,136; RB, 279; FL,5,12; VVP,108; DL,100; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. gr. poihtikÒj, lat. poeticus, fr. poétique, germ. poetisch, it. poetico).
    POETICĂ s. (Lit.) Vezi Împrumut.I,p.123. Cf. şi poetică FC, 8r; VSN,3r; SIU,79r; LIB,4; BDL III,781v; AOS,52,53; BD II,204; VMG,15; HFP,32; CR 1829,130; CR 1830,396; FMIL 1840,254; CGR,243; PD,496; poetícă LB,519; piitichí MG I,38. (Cf. gr. poihtik», lat. poetica, it. poetica, fr. poétique, germ. Poetik).
    POETICEŞTE adv. BD II,204; LB,519; CLV,141r; PDP,99v; HFP,136; GC V,93v; MEN I,213,214; PBV,336.
    POETIZA vb. FMIL 1847,185,191; NV,317; SMB I,6,153; CA 1856,10; PD,496. (<fr. poétiser).
    POEZIE s. (Lit.) Vezi Împrumut.I,p.87. Cf. şi poésis sau facerea stihurilor EBG,126r; facere de stihuri DC II,218r; stihurime GMR,3v; poesis BD II,204; poézie GSP I,48; BPN I,7,38,89,93, 146; PP,II,III,IV; CR 1829,133; AR 1829,19; PSC,117v; RSM, 10r; poezie BDT,2v; NIU,156v,253r; BDL III,781r; CB 1818,58; AA,pf.1; MRP,f.t.,pf.; ASH,pf.; BRI,8; DGR,206; KIT,390; LB, 518; MCB,34,36,170; CDP,16; PCB,98,147; CR 1829,76; GC V, 93v; pe la 1830 forma era frecventă; stihuri (poezii) CDP,157; poezii (ghicituri) CTT,207. (Cf. lat. poesis, it. poesia, fr. poésie, germ. Poesie).
    POLITEŢE s. Vezi Împrumut.I,p.88. Cf. şi politică NID II, 37r; CSM,136; VSC,35; MDP,38; FGB,32; politesă SPBA,21,97; CA 1851,44; GM 1852,57; politeţe PCB,155; FTP I,50; FTP IV, 98,104; DIB,199; DCB II,278; DCB IV,61; PIC,13; politică, politeţă GC V,103r; politeţă HFP,intr. 16,222,302; CR 1829,230,256; CR 1831,26; SPV,63; MBE,15; MN 1836,75; VHP,V; VVP,109; FMIL 1840,16,326; CDCE,74; AFH,33; MEN I,118; MEN II,313; MMP,323,324; forma era frecventă pînă la 1860; politeţă (politesse) FMIL 1840,324; politeţie D 1858,48. (Cf. gr. politik», fr. politesse, germ. Politesse, it. politezza). 
    POSESIV adj. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.152. Cf. şi [pronume, adjectiv) stăpînitor SG,31; SGM,44; VG,225; GCG,28,145; GRA2,27; PGRL I,94; CGF,34,39; BG,60; dobînditor sau positiv [probabil greşeală de tipar, în loc de posesiv] VOG,40,cf. şi 37; însuşitor MG II,127; posesiv sau stăpînitor GRA,51v; TTE,4r; BTG,37r; PGR,20; CGR,51; MGP,15; posesiv, adecă stăpînitor BTG,35r; posesiv, stăpînitor DGR,68; SGR I,77; stăpînitor (posesiv) BG,71; posesiv au de stăpînire FGP,38; posesiv (de stăpînire) GR,18; posesiv (stăpînitor) GRA2,21v,26r; stăpînitor sau posesiv GRN I,76; BG,58; posesiv BTG,29r; BDL I,133r; EGRM, 4v,31r; EGR,23; PCB,131; GC V,124r; EP II,44; HGL,35; IGE,63, 373; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; posesiv, posesiu StDR,210; pronume poşezătiv IGR,28,42. (Cf. lat. possessivus, germ. possessiv, fr. possessif).
    POZITIV adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.259. Cf. şi 1. (Gram.) [grad] puitor EBG,31v; [declinare] puitoare EBG,38r; chip [...] pozitiv sau puitor VOG,35; scară [...] prepuitoare HG,20; pozitiv sau temeialnic TGR,75; pozîtiv (sau temelnic) GRA,50r; TTE, 3v; gradul pozitiv, adecă cel întii pus BTG,26r; treaptă [...] temelnică SG,10; treaptă [...] pozitivă (şezătoare) DGR,62; gradul temeialnic MG II,107; treaptă pusătoare VG,180; gradul şezător sau pozitiv SGR I,53; gradul [...] şăzător PGRL I,75; gradul pozitiv (stătător) PGR,15; MGP,25; agetiv pozitiv (positivo) MIR,320; [adjectiv] pozitiv EGRM,7v; EGR,32; FGP,35; EP I,60; nume pozitive sau şăzătoare GCG,119; [grad] pozitiv FGP,35; GC V,99r; SGR I,155; GRN I,59; EP II,34; CGF,24; HGL,29; CGR,31,68; BG,49; CDR,28; AGI,24. 2. („cert, real, sigur; valoros”) pozitiv (în fiinţă) SPBA,94; pozitiv MPI,51,128,135,147; AR 1829,151; AsFA, I; MF I,146r; MN 1836,94; BFO 1843,127; HMV I,37; MEN II,18; VCL,3r; PGR,113; FMIL 1847,152,182; IFM,14; BP,XVI,XXI; SIM,XVI; NV,320; BCD,326; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; lege pozitivă PCP,41; VMG,92,120; CPI,anexă 1; GTN 1836,85; FMIL 1840,355; FMIL 1844,33; BEC,28; drept pozitiv FMIL 1840,245; BCD,78; legi pozetive BCD,246; drept pozetiv BCD, 77; ştiinţe pozitive LOA,86; MF I,17v; FL,8; AsE,9; DFL,194; SCC II,93; RL,2; C,4; lucru pozitiv (adevărat) AR 1831,112; element pozitiv sau real DFL,97. (Cf. lat. positivus, germ. positiv, it. positivo, fr. positif).
    PREDECESOR s. procatoh NID II,53r; IRV,32v; CR 1829, 317; AR 1829,169,190; CPI,pf.2; AR 1834,110; AR 1837,36; CA 1852,49; procatóh NID I,40v; NID II,97r,165r; PIU I,142; PIU IV, 223; procátoh NID III,15v; PIU I,146; GC V,262r; predecesori (cei mai dinainte monarhi sau procatohi) CR 1829,275; cei dinaintea voastră (predecesorii) CR 1830,89; predecesor (fost mai nainte) CR 1831,26; predecesor (procatoh) AR 1835,81,183; predecesor VOG,8; CR 1829,76,144; MRC,141; GC V,236v; FL,4; DL, 5; FMK,5; FMIL 1844,155; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; predeţesor FL,101. (Cf. gr. prok£tocoj, lat. praedecessor, fr. prédécesseur, germ. Prädezessor).
    PREDICAT s. 1. (Gram.) înainte zis sau propoveduit EBG, 86r; predicat MPI,212; SGR II,2,6,40; GRN II,65; HGL,91; EP II, 71; PGR,75; CGR,13,137; CDR,93; StDR,212; MGP,74,75; CCG, 75; PBV,347; atribut sau predicat GR12,53; PTP,3; prezicat DGR,158,167; IGR,67,127; prezis EGRM,8v,24r,24v; EGR,38, 130; FGP,138,141; IGE,338; BG,171; predicat sau prezis GRN II, 62; prezis sau predicat BG,169; asuprazis MG III,133,135; grai DLG,177; predicat (verb); predicat (sau verb) GRA2,104v,123r; verbe sau predicăciuni CDR,33. 2. (Log.) ceea ce să zice de lucru latinii o cheamă predicat; noi putem să o numim zis, adecă zisul este lucrul care să zice de ceva BLM,75,cf. şi 76,78; cel ce să zice asupră; zicere asupră; zis asupră; asuprăgrăit DLG,202,204, 206,255; predicat MF I,92r,140v; VL,11v; VCL,28v; GRR,40. 3. („supranume”) predicat OC II,46v; preadicat SHI II,174,200; CA 1852,XVIII. (Cf. lat. praedicatum, germ. Prädicat, fr. prédicat).
    PREFERA vb. Vezi Împrumut.I,p.96. Cf. şi protimisi IEI,44r, 52v; APC,45v,106r,271v; NID I,48v; NID II,132v; FGS,16r; DAP, 52,81; BDL III,823v; SIU,40r; DCP,pf.; BPN II,303; AOS,132; LC,13,71; MI,IV; NZ,35r,42v,63r; CC,84; CSM,268; BR 1829 I, 44; HFP,42,204,353; NMP,22; AR 1829,32; GC V,274r; SPV,97, 117; ROB,59; CPL,29; BFO 1833,36,130; LOA,50; CPI,35; LO,4; BFI,29; TIV,30; PAB,26; ROI2 III,35,47,74; SHI II,198; RB,368; SMA,96; PRA,I,30; VVP,115; IL 1840,10; CCB,40; MSP,13; BGO 1844,330; AOD,51; PMH,70; AMIM,57; DRB,VI; BCD,381; PDC,73; protimisi (socoti mai cu cinste) GSP I,195; protimisi (alege) IRV,20r; protima SHI II,58; prefera (protimisi) NMP,9, 28; MRC,81; prefera GC V,236; AIR I,71; FGB,7,15,17; AS,1; RB,nr.1,4,nr.6,3; MCL 1839,514; MAR,53; DE I,314; PIA,102; CD,10; AR 1844,16; MEN I,93; AsE,17; PGR,83; AMIM,44,70; PSE,319; FMIL 1847,108; BP,148; LMS,18; SIT,3,31,114,132; BIP,54; SIM,97; BCD,311,355,445; PCI,12; pe la 1850 era frecventă; prefira FBE,127r; prefer, protimisesc StDR,217; prefera, preferi PD,507; preferi VFE,27; ELS,5; ECS,8; KMP,89; EP I,55; FMIL 1844,183; BPA,7; MID I,79; DFL,101,123; BDJE,26,127; NV,324; LS,29; SMB I,180; CFZ,70; GCB II,227; preferi (protimisi) IL 1841,25; protimisi v. preferi; preferi v. prefera PBV, 360; preaferi SGR I,195; prefiri BCD,295. (Cf. gr. protimî şi protimeÚw, fr. préférer, it. preferire, lat. praeferre).
    PREFERABIL adj. preferabl FTP III,116; preferabil GC V, 236r; MEN II,283; WPM,14; CA 1847,45; FMIL 1847,98; NV, 324; BCA,99; StDR,217; SCC I,48; SCC II,341; WAM,156; BIN, 158; JA,171; GCB II,227; WCP,25; INB 1859,130,171; BBS,126; PD,507. (<fr. préférable).
    PREFERARE s. Vezi Împrumut.I,p.96. Cf. şi protimisire APC,106v,188r,195v,197r; CL I,114; CL II,35; DAP,81; BDL III, 823v; BFO 1833,82; CPI,55,63; AOD,5; dreptatea cumpărăturii înainte (protimisirii) CL II,310; protimisire (întîietate) BR 1829 II,13; protimisire v. preferire PBV,360; preferire BPA,75; preferare SIT,194; PBV,350.
    PREFERINŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.90 şi 96. Cf. şi protímisis APC,340v; DAP,52,81; PAI,15; LC,13,90; BPN II,289; GC V, 272v; RSM,27r; protimisis AZ,75v; CR 1830,361; AR 1830,6; CIRA,242,243; CPI,255; ROI2 III,73; BFO 1838,143; BGO 1840, 49; CCB,f.t.,229,230; BGO 1844,287; AOD,116,220; ROB2,590; BCD,336,383; PBV,360; protimis AR 1830,180; BFO 1833,3; ROB2,568,569; protimisuri (monopolii) CIRA,211; preferenţie BDT,217v; RSM,38v; preferenţă, precădere GC V,236r; preferenţă VSC,36; PEA,226; WPM,pf.2; SRI,10,13,19; SIT,50; BCD, 311; RBM,46,149; ROM,138,187,212; CA 1854,31; SAS,28; CA 1862,17,21; preferenţă, protimis StDR,217; preferanţă FMIL 1847,147; preferinţă FMIL 1844,301; HMV I,170; HMV II,275; DFL,123; MEN II,124; VN,18; BDJE,32; SIT,130,131; NV,324; BCD,181,354; SSC,72; SCC I,69; CFZ,121; RL,433; RAM,6; PBV,350; JA,5; INB 1859,43; VMP,335; PD,507; prefiraţie FBE, 127r; preferaţie CD,VIII. (Cf. gr. prot…mhsij, lat. praeferentia, fr. préférence, it. preferenza, germ. Präferenz).
    PRENUMERA vb. („a subscrie”) prenumera CR 1829,8; AR 1829,4;CR 1830,334; CMR,2; BAR I,238; AR 1837,140; EAM,22; AIR III,148; RB,nr.21,4; prenumăra CR 1829,6; BR 1829 I,pf.II; CMR,2; GC IV,227r; VVP,111. (Cf. lat. praenumerare, germ. pränumerieren).
    PRENUMERANT s., adj. numărător înainte ISF,4; prenumerant LI,2; RA,105; CDA,193; VPP,341; SPBA,16; BR 1821, 170; DGR,209; CC,110; CR 1829,12; AR 1829,1,2; BR 1829 I,53; BR 1829 II,56; PSC,117r,121v; CMR,2; VA,287; BAR I,223; BFO 1833,195; CTT,ded.; AIR I,223; AIR II,324; MN 1836,10; AR 1837,48; GT 1838,4; FL,8; SMA,231; FMIL 1840,24; SCMI,127; DRB,VIII; StDR,214; TR 1854,32; RL,388; prenumerant sau subscriptór SPBA,97; prenumărant CR 1829,50,290; CR 1830, 362; GPE,VII; RB,nr.21,4; prenumerat CBD,98; FTP IV,199; PBM,226; pronumerant DCN,97; SPV,218; subscriitor IL 1840, 2,9. (Cf. lat. praenumerans, germ. Pränumerant).
    PRENUMERAŢIE s. numărare înainte ISF,4; prenumeraţie DLC,14; DGR,209; BR 1829 I,26; AR 1829,22,207; CR 1830,1; CBD,97; VSC,IV,VI; FTP IV,199; AR 1837,140; MCL 1838,16; GT 1838,4; FL,8; FMIL 1840,16,61; IL 1840,9; AsL,80; FMIL 1847,16; StDR,214; prenumeranţie AR 1829,4; CMR,2; CA 1851,9; prenumăraţie GTN 1835,1; RB,nr.1,1,nr.8,1,nr.20,1; FMIL 1840,16; prenumeraţiune TR 1854,1,175; subscriere IL 1840,9; RL,2. (Cf. lat. praenumeratio, germ. Pränumeration).
    PREPOZIŢIE s. (Gram.) Vezi Imprumut.I.,p.123 şi 152. Cf. şi înainte punere TTE,2v; SG,4; întîiepunere MGR,3v,114r; punere înainte SG,81; înaintepunire MG II,303; prepoziţii sau puneri înainte TGR,161; GRA,88v; GRA2,80v; prepoziţie (sau înainte punere) GRA,23r; GRA2,1v,80r; prepoziţie sau propunere GCG, 11; propunere GCG,18,61,88,173; prepoziţie TTE,1r; EGRM,1r, 19v,38r; PCB,136; EGR,68; FGP,17,126; FTP III,170; SGR I,24; VG,35,433; ECS,47; GR,76; FMIL 1840,256; pe la 1840 forma era frecventă; preposiţie [formă în care s poate fi şi numai grafie etimologică] ME,11; BTG,1v,3r,86r; BDL I,130v,134r; DGR,XII; GRN I,6,41,62,127,178; EP II,131; CGR,122; NV,325; PFHM I, XV,XVII; GR12,5,44; preposiţă DO,20; DGR,151,152,162; SGM, 161,162; preapoziţie SGR I,161; prepoziţie, preapusăciune StDR,215; prepusiciune StDR,244; prepusăciune BG,9,10; CDR, 1,91; IGR,14,121; prepusăciune sau înainte-pusăciune BG,115; prepuseţiune CCG,4,72; prepusă FMIL 1847,126. (Cf. lat. praepositio, germ. Präposition, fr. préposition, it. preposizione).
    PREPOZIŢIONAL adj. (Gram.) [nume, verb, caz] înainte puitor EBG,29v,43r,69r; înaintepuitor MG II,43; [caz] cu punere înainte SG,18,21; [cazuri] prepoziţionale IGE,385; părticele prepozitive SGR I,162; locuţie prepozitivă CGF,130; prepozitiv GC V,232v; prepositiv PD,511. (Cf. lat. praepositivus, fr. prépositif şi prépositionnel, it. prepositivo).
    PREŞEDINTE s. Vezi Împrumut.I,p.91 şi 134. Cf. şi prézeş PFBA,630r,633r; CME,7; DOA,42; CML,6; prézes MR,42; LP,14; CTT,266; AR 1834,66; presses TAI,31; prezidenşi pl. RDN,10; presidens DSM2,9; întîi şăzător CP I,266; prezedent NIU,274r; DSM,9; DAB,46v; CR 1829,48,56; NMP,10; GC V,231r; CDV,18; GG,192; ROB2,597,598,619; GPG,17; prezident MILR,72; NID II,56v; CMM,1; CMF,1; CMD,2; ISB,2; ATB,3; CI 1821,62; BR 1821,162; SPBA,16; BGV,19v,79v; CSM,186; GIC,168; CCI,6; DCN,47,140; PCB,113,114; SC,164v; HFP,pf.1,181; CR 1829,12, 31; AR 1829,7; CR 1830,323; AR 1830,38,103,358; GC V,230v; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; president [formă în care s poate fi şi numai grafie etimologică] TF,456; RA,63; GMSP, 25; FDB,98; CC,44; HMV I,118; MEN I,141,287; MID I,146,196; FMIL 1847,105; NV,326; CA 1852, XXXIV; president (întîiul şezător) SIU,45r; president (înainte şezător) SPB,238; DCB IV,63; FTM,32; prezident, presedent, preşezător StDR,213; presidele judecătorilor FMIL 1844,143; preşedinte LG,13; president, preşedinte PD,512. (Cf. lat. praesidens şi praesses, germ. Präsident şi Präses, fr. président, it. presidente şi preside, rus. президент).
    PREŞEDINŢIE s. prezidénţie AR 1829,41; SBM,1; ROB,14, 96,175; prezidenţíe CR 1830,355; GC V,230v; prezidenţie CR 1829,231; CR 1830,150; AR 1830,43,88,133,179; CR 1831,22; CIRA,23,187; LOA,89,100; LO,2; RSM,26v,36v; AR 1837,47,392 bis; ROI2 III,67; RB,nr.6,3,nr.25,1,234; VVP,111; forma era frecventă pînă la 1860; prezidenţie, prezidiŭ, preşedere StDR,213; prezedenţie CR 1830,1; CBD,3; RSM,26v,36v; prezedinţie AR 1833,5; presidenţie SPB,239; presidenţă NV,326; PD,512; prezidinţă CCB,74; prezidenţă PBV,347; presedinţă RL,266; preşedinţă (şedere înainte) CA 1857,15. (Cf. lat. praesidentia, fr. présidence, it. presidenza).
    PREZENT1 adj., s. 1. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.153. Cf. şi [timpul] de acum GRA,66v; TTE,5r; SG,51; CDP,217; de faţă ME,55; SGM,70,100; GRA2,48v; CGF,66; IGR,59,62,223; curgător MG II,151; acum de faţă VG,291; tempul presente, de acum MCRV,apend.; prezente să numeşte timpul cel de acum VOG,61; tîmpul present sau de acum BTG,65r; timp prezent [...], de acum GC V,230v; de acum sau present DGR,84; BG,69; timpul de acum, present sau prefiinţiv SGR I,98; prefiinţiv SGR I,228; prezent (prefiinţiv) SGR I,230; presentu, timpul de acum sau de faţă EP II,74; prezent sau de acum ori de faţă PGR,34; de faţă (prezent) GRA2,48r; prezent (de faţă) GRA2,50v; CGF,67; prezent sau de faţă CGF,57; PGRL I,106; present sau de faţă CGR, 32; MGP,38; prezent, adică următor sau dă faţă GCG,32; următor GCG,154; [timp] presente, de faţă CCG,42; prezent BTG, 46r,46v; EGRM,9v,35r; EGR,41,94; PCB,113; FGP,48; SGR I, 142; GR,40; GRN I,95; HGL,42,43; present BTG,49r; BDL I, 133v; SGR I,102; CGR,91; GR12,64; presinte CDR,36. 2. (Sens general) această faţnică rînduială de păduri RPT,30; fiitor de faţă LB,218; de faţă BFI,5,9; GM 1854,2; estimp BGO 1840,19; uneşte acumul cu viitorul MEN I,246; prezent (de acum) GLC,32; prezent GG,4,241; SCMI,87; CA 1847,12; FMIL 1847,23,97,98; AF,82; BCD,30,247; LS,11; pe la 1850 forma era frecventă; present [formă în care s poate fi şi numai grafie etimologică] CV,1; FMIL 1844,63; HMV I,32,175; MEN I,123; MEN II,243; BDJE, 100; SIT,100; BG,203; RMS,76; ICI,119; DILB I,209; DILB III, 218; LIT,15; PD,512; present, presînt, prezent StDR,215; tempu presente IO,36,70; prezinte DFL,13,53,64; BCD,67,311,592,595; presinte SMB II,380; ICI,38,119,158; BEC,LIV; PD,512; prezant FTP III,57. (Cf. lat. praesens, germ. Präsens şi präsent, fr. présent, it. presente).
    PREZENT2 s. („dar, cadou”) prezenturi JNA,26; GC V,232r; SPV,69; AR 1837,159,196,268; ROI2 III,90; SCC I,51; SCC II,61; prezenturi (daruri) AR 1837,395; prezent PDP,114v; GC V,232r; GG,24,246; MN 1836,79; AR 1837,33; MSR,102; HAN,13; IL 1840,38; cuvîntul era frecvent pînă la 1860; prezent (dar) CIRA, 315; prezente pl. CA 1853,42; CA 1856,110; CA 1862,54,61; presenturi GRN II,47; present SIT,129,130; present, presinte PD, 512. (Cf. fr. présent, it. presente, germ. Präsent).
    PREZENŢĂ s. fiinţa de faţă LB,218; FL,15; cea de faţă stare CR 1830,205; fiinţă AR 1829,17,29,84; AR 1830,114,133; CIRA, 291,297; SGR II,47; CPI,15; AR 1833,15; AR 1834,99; AR 1837, 297; ROI2 VIII,39; AsG,237; SRI,305; CA 1850,38; CA 1851,32, 45; RBM,9; CA 1852,75; în prezenţia (înaintea) bătrînului CB 1818,37; noi chemăm prezenţia (deşteptarea) duhului CTT,101,cf. şi 102,233; presenţie PV,19; MPI,213; PDT,ded.; GRN I,182; HMV I,3; PFHM I,XXXV,XXXIX; SCC II,301,314,343; PFM, 165,368; presenţie, fiinţa de faţă StDR,215; prezenţă GC V,232r; SIT,60,80; BCD,481; LS,119; RBM,175; GRR,155; FAM,9,146; SCC I,130; SCC II,183; CFZ,27,97; RL,408; pe la 1850 forma era frecventă; presenţă SHI II,60; SIT,53,55,66; NV,325; CA 1850, 70; LS,84; BIF,15; LIT,96,175; INB 1859,32; PD,512; prezinţă DFL,4,9,12,26,72; BCI,70; INB 1857,35; presinţă SIM,186; BIN, 16; C,20; GCB II,228; BEC,86; BBS,190. (Cf. lat. praesentia, germ. Präsenz, fr. présence, it. presenza).
    PRONOMINAL adj. (Gram.) [adjectiv, verb] pronominal GC IV,225v; EP II,73; IGE,63; CGR,47,86; PBV,357; pronuminal CGF,47; PGR,32,110; CGR,10; NV,334; StDR,222; MGP,35,36; PD,525; pronumenal CGF,49; MGP,54,56,72. (Cf. fr. pronominal, lat. pronominalis, germ. pronominal).
    PRONUME s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.123. Cf. şi în loc de nume EBG,26r,37r; înlocdenumire MGR,3v,111r,113v,143r; pentrunume SPP,36,37; loc de nume HG,10,25; denumi MG II,27, 125; pronume (sau în loc de nume) GRA,22r; TTE,3v; pronume, adecă în loc de nume SG,3; pronomen (în loc de nume) GRA2, 1r,cf. şi 21v; în loc de nume sau mai pe scurt pronume GRN I,5; pronume va să zică pentru nume BTG,28v; pronume sau pentru nume BG,56; pronume TTE,1r; MIR,310; MR,35; BTG,1v,2r; BDL I,191v; DO,8; SG,30; DGR,68; SFT,2; CDP,217; EGRM,3r; EGR,18; PCB,130; GC IV,224r; GC V,268r; FGP,17,37; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; pronume (pronomen) BG,9; pronomeni pl. CDR,3; pronomuri VFD,5. (Cf. lat. pronomen, germ. Pronomen, fr. pronom). 
    PROPOZIŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.263. Cf. şi 1. (Gram.) punere CTD II,92; DCI II,190; FBN,100; încheietură ME,552; DGR,10; GRA2,105v; zicire MG III,135; propoziţie EGRM,24r; EGR,2; FGP,141; SGR II,8,131,133; MN 1836,70; HGL,91; IGE, 345; PGR,1,74; CGR,12; fras sau propoziţie GR,74; proposiţie sau zicere SGR II,2; cuvînt (proposiţie) GRN II,42; proposiţie BDL I,191v; GRN II,61,69; EP II,46; BDJE,122; CGR,140; propusăciune (fras) BG,196,213; propusăciune BG,207; CDR,93; IGR,7,119,127,128; propuseţiune sau sentenţie CCG,74; proposiţiune PTP,1,2. 2. („propunere”; Log., Ret.) judecata zisă cu cuvinte să zice spunere BLM,74; propoziţii sau spuneri HFP,92; propoziţie seau enunţiaţie (spunere); propoziţii seau spuneri MF I, 139r; propoziţie (zicere) BRD,21; propoziţii seau adeveriri MF III,36r; propoziţie TD III,229; TMS,64; IRF,12,38; SIU,46v; BD II,255; PCP,36; MGD,27v; FTP I,38; CPI,anexă 8; MCR,81,96; AR 1835,35; SR,11; MSR,112; FMIL 1840,69; VL,34r,39r; PIA, 16; AOD,254; pe la 1840 forma era frecventă; punere înainte (propoziţie) MFV I,91v; AR 1830,163; propoziţii (puneri înainte) NMP,28; proposiţie SIU,25v; BAR II,79; SR,10; MEN I,144; propoziţione, adică propunere VOG,17; propoziţione pl. MF III, 119v; propozicione sg. MF III,156r; proposiţione sg. KFL,153; propusăciune DFL,92; propoziţiune GRR,39; Z 1856,nr.3,2,nr.7, 4. (Cf. lat. propositio, germ. Proposition, fr. proposition).
    PUBLICA vb. Vezi Împrumut.I,p.97. Cf. şi împublicarisi PSG,74r; CR 1829,306; publicarisi CPR,9v; AOS,34,35,49; DAP, 34; JNA,109; IRV,113v; BGV,93r; MFV I,43v; MFV II,158v; CLV,32r; GIC,6; GAT,61; OFR,128; VMG,122; DCN,26,57; CR 1829,311; HM,1; AR 1830,40; CR 1830,40,197,245,324; CR 1831, 3; RHM,1; CPL,66; BFO 1833,3,82,110; CPI,1,2,66; AR 1837,56; ROI2 III,98,113,VIII,14; BFO 1838,49; CCM,I; BGO 1840,17,47; VFD,88; AOD,10,59,62; GM 1852,53; publici HSV,13r; publicălui PFBA,665r,676r; CP I,163,326,327; CP II,223; MIA,19; CO,1; RAF,4; RPL,2; MIM,55; IPA,1; BD II,258; SR,9,37; publecălui CP II,34; publicui DCP,35; PCC,1; OFR,f.t; PIU 17,211; GC V, 158v,159r,160r; CR 1831,30; ROB,3,80; CPL,15; AIR I,82; MN 1836,91; ROI2 VI,4; RB,395; BGO 1840,39; GCG,6; BCD,427; publicui (a vesti în vileag) MMP,28; i s-au publicat (cetit) judecata CP I,29; publica MIB,81; DOA,38; TAO,70; BRD,58; PCB,90; CR 1829,14; AR 1829,4,13,30; BR 1829 II,32; PAFR,3; CR 1830, 334; MBV,12; MRC,39; PH,1; CR 1831,41; VFE,23; FTP I,pf.2; MBE,11; ROB,99,121,126,160; BAR II,10,38; CIRA,300; BFO 1833,111; LOA,43,115; CPI,pf.1,4; GG,21; pe la 1835 forma era frecventă; să se publicheze BAR II,6; MCL 1838,16; să se publiceze RB,310; publeca CR 1829,199; public, nu publicarisesc StDR,226. (Cf. lat. publicare, it. publicare, fr. publier).
    PUBLICARE s. publicuire OPB,64; GC V,159v; CCB,101; BGO 1844,10; ROB2,590,592; BCD,386; publicarisire SPV,XIV; BFO 1833,50; CPI,pf.2,2; RSM,23v; AR 1837,118; ROI2 III,16; BFO 1843,23; AOD,21,45,324; publicare CR 1830,226; FTP I,7; ROB,7,34; AR 1837,1; RB,289,398; HP,X; ROB2,582; BCD,398, 429; KOS,XXVIII; RL,2; VO 1857,11; PBV,362; ASLI,pf.; CA 1859,89.
    PUBLICAŢIE s. („publicare; tipăritură”) Vezi Împrumut.I,p. 97. Cf. şi vestire IIP,1; IOD,1; SJ,1; VSJ,1; VJ,1; ORC,24,268; IAG,1; această cetire sau vestire [a hotărîrii judecătoreşti] să zice publicaţie PFBA,665r; publicaţie (vestire) MIM,51; poblicaţie IEI,123r; publicaţie CP I,177,272,284,296; CP II,223; MIB,337; DAP,46,81,82; PAI,8,12; LC,21; MIM,44; SPBA,86; IPA,1; BD II, 258; CCI,10; OFR,112; VMG,121; CR 1829,8,16; AR 1829,2,4,9, 12,64; CR 1830,257,325; AR 1830,33,116,208,365; GC V,159r; ROB,8; CPL,47; LOA,97; CPI,1,66,anexă 8; LO,4; RSM,27r; pe la 1830 forma era frecventă; publicaţiune RMS,11; GRR,32; TR 1854,151. (Cf. lat. publicatio, germ. Publikation, fr. publication, it. pubblicazione).
    PUBLICIST s. publicist GC V,160r; VVP,115; FMIL 1840, 403; FMIL 1844,313; BPA,6; FMIL 1847,177; SIT,99,259; NV, 338; KOS,XVI; SCC II,387; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; publiţist (scriitor materiilor politice) AR 1832,242; publiţist AR 1837,110. (Cf. fr. publiciste, germ. Publizist).
    PUBLICITATE s. publicitate GC V,160r; ROB,157; DL,82; FMIL 1840,86,199; MEN II,263; SIT,276; KDP,24,69; SIM,225; NV,338; StDR,226; CPO,33,98; SCC II,376; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; publiţitate ROB,104. (Cf. fr. publicité, germ. Publizität).
     
     
R
     
    RADIOS adj. radios MID I,271; BDJE,130; AF,40,135; LS, 88; AAR,25,95; CA 1853,38; SCC II,140; SMB I,127,174; SMB II,392,504; ICI,142,171; CMI,5,69,104,133,180; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; angel radios AF,19,56; din regii în regii zburînd razioasă BPB,91. (Cf. fr. radieux, it. radioso).
    RANDEVU s. randevu VSC,63; GC V,289r; MBE,33; AR 1835,101; KSN,55; KGO,13; RB,279; AMC,10; AR 1841,101; SIT,167; LS,33; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; rande-vu AR 1834,300; AsF,90; rande-vu (rendez-vous) AsF,138. (<fr. rendez-vous).
    RAPID adj. CV,29; DFL,57; LG,96; PD,536. (Cf. fr. rapide, lat. rapidus).
    RAPIDITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.265. Cf. şi MID I,15; DFL,70; BDJE,133,182; LS,38; PFHM I,49; DILB I,210; GCB II, 231; LMG,182; INB 1859,16; PD,536. (Cf. fr. rapidité, lat. rapiditas).
    RAPSOD s. rapsod (adecă alcătuitor de pesne) VMG,5; rapsod, rapsodist GC V,291v; rapsodist CA 1857,21. (Cf. gr. ∙aywdÒj, fr. rhapsode şi rapsode, rhapsodiste şi rapsodiste).
    RAPSODIC adj. rapsodíc, rapsodicesc GC V,291v; rapsodic MF II,72v; FMIL 1840,105,121; VL,54r,54v; StDR,229. (Cf. fr. rhapsodique şi rapsodique, germ. rhapsodisch).
    RAPSODIE s. (Lit., Muz.) GC V,291v; GTN 1836,71; VVP, 119; NV,340; StDR,229; SPB,176,288; PBV,378; PD,536. (Cf. fr. rhapsodie şi rapsodie, germ. Rhapsodie).
    RARITATE s. Vezi Împrumut.I,p.98. Cf. şi raritate SHR,29; VPP,ded.; LB,576; GIC,151; CR 1830,376; AR 1830,16; GC V, 289v; BAR I,24; AR 1834,66; GG,27; PMG,49; MCL 1839,290, 496; FMIL 1840,250; pe la 1840 forma era frecventă; rarătate BDL III,857v; rarita AR 1829,19; AR 1841,148; raritet FD I,36; GT 1838,20. (Cf. lat. raritas, fr. rareté, it. rarità, germ. Rarität).
    RATIFICA vb. ratifica CV,30; CR 1829,241; AR 1829,158; AR 1835,8; NV,340; StDR,229; SCC I,165; RL,12; C,128; VO 1857,12; PD,536; ratifica (întări) AR 1829,71; ratifica (învoi) AR 1837,219; ratifia GC V,289v; LIT,91. (Cf. fr. ratifier, lat. ratificare).
    RATIFICARE s. GM 1854,350; Z 1856, nr.6,4,nr.21,2.
    RATIFICAŢIE s. ratificaţie sau întărire CR 1829,259; ratificaţie (întărire) CR 1829,253; AR 1838,418; ratificaţie (întăritură) AR 1830,448; ratificaţie AR 1829,170,177,182,213; CR 1830,27; AR 1830,118,208; GC V,189v; AR 1835,65; AR 1837,384 bis; BGO 1840,308; AOD,102; NV,340; GM 1854,78; ratificaţie, ratificăciune, ratifacere StDR,229; ratificaţiune PTP,71. (Cf. fr. ratification, lat. ratificatio).
    RAŢIONA vb. Vezi Form.term.şt.,p.266. Cf. şi cuvînta BLM, 24,93; HFP,74,108; rezonirui TF,61; rezona GC I,189r; GC V, 295r; MN 1836,87; FMIL 1844,35,285; SIT,29,104,298; AAR,81; SCC I,118; CA 1855,143; LIT,67; PD,547; raţiona MEN I,177; MEN II,25; BP,XVI; AF,206; SIT,33; CDR,II; SMB II,364; LIT, 249; GCB II,231; raţiuna RMS,20. (Cf. fr. raisonner, germ. raisonnieren şi räsonieren, după raţiune).
    RAŢIONABIL adj. rezonabil MFV I,21r,38r,90r; MSR,117; ASI,pf.2; IFM,29; StFE,182; BMN I,15; CA 1853,51; SCC I,3,98, 237; SAS,36; CA 1856,48; NPT,40; CA 1858,46,49; CA 1861,65, 88; PD,547; rezonabl FTP IV,121; rezonabl, rezonabil GC V, 295r; rezonalnic GC V,298r; TIV,1,174; raţionabil HMV I,219; MEN II,57,209; BDJE,165; SIT,214,232,295; BIP,7,43; NV,340; SAP,89; BMN I,89; BMN II,87; SMB I,89; CEF,1; T 1856,nr.1,2; LIT,312; INB 1857,50; BCI,7; INB 1859,12,28,52; PD,531. (Cf. fr. raisonnable; raţionabil, după raţiona, raţiune).
    RAŢIONAL adj. Vezi Form.term.şt.,p.266. Cf. şi cuvîntător VEI,64v; DCP,33; LB,160; VMG,193; HFP,68; BG,182; cuvîntăreţ NIU,160v; MF III,128v,129v,130r; gînditor BLM,16; BEM, 122; HFP,202; socotelnic MF III,33v; raţional (gînditor) SPBA, 104; raţional, socotincios MF I,13r; raţional GC V,291v; MF I, 16r; CCF,7,87; VL,8r; HP,XVI; AsL,40; BPA,6; HMV I,31; VCL, 6r,17v,18r,28r,35r; VM,10,11,24,81; PSE,99; MEN I,19; FMIL 1847,58,65; CDR,II; CGR,IX; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; raţional, răciunal StDR,229. (Cf. lat. rationalis, fr. rationnel, germ. rationell).
    RAŢIONALISM s. (Filoz.) MF I,59r,60v; MF III,51r; NV, 340. (Cf. germ. Rationalismus, fr. rationalisme).
    RAŢIONALIST s., adj. (Filoz.) EGR,XIX; RL,249; CA 1861, 55. (<fr. rationaliste).
    RAŢIONALITATE s. cuvîntătorie TPE,6r,6v; raţionalitate, adică socotinţa MF I,8v; raţionalitate MF I,105v; SHI I,37,42; VCL,14v; AMIM,II; NV,340; raţionalitatea (cuvîntarea şi mintea, înţelepciunea) PMC I,181; raţionalitate (giudecată) CA 1854, XXXIX. (Cf. fr. rationalité, lat. rationalitas).
    RAŢIONAMENT s. Vezi Form.term.şt.,p.266. Cf. şi cuvîntare BLM,92; BEM,162; MIR,16; HFP,102; socoată, ratiocinium, raisonnement MF I,1r; socoată (ratiocinium) MF I,176v,cf. şi 175v; raţionement EGR,XXX; MDP,43,45; SIT,134,135,154; BIP,107,115; raţionament (socotinţă) GPE,55; raţionament GPE,37; MEN II,16,31,288; SIT,107,113,186; SMB II,429; CEF, 128; LIT,29,357; C,7,20; INB 1857,50; PD,537; raţionămînt RL, 379; raţionăminte pl. VMP,26; raţionaminte pl. VMP,124; rezonament GC V,295r; KOS,XVI; SCC I,164; CA 1856,60; T 1856, nr.4,4; D 1860,97; CA 1862,62; rezonămînt RL,427; rezonement CA 1853,8; rezoniment KMP, 119,140; rezonemint BC,47. (Cf. fr. raisonnement, germ. Raisonnement şi Räsonnement, după raţiona, raţiune; lat. ratiocinium).
    RAŢIONARE s. rezonare SCC I,186.
    RAŢIONAT adj. („ judicios, logic”) rezonat BFO 1833,110; AR 1837,244; IVA,30; IFM,7; FMIL 1847,95,99,192,199; AsMH, 1; RL,129, 396; CA 1861,139; raţionat CDR,I. (Cf. fr. raisonné).
    RAŢIUNE s. Vezi Împrumut.I,p.98, şi Form.term.şt.,p.266. Cf. şi 1. („judecată, înţelegere; cauză, motiv; justificare”; Log.) cuvînt VOG,7; VMG,81; HFP,107; IL 1840,86; PTP,53; cuvînt (ratio) FMIL 1844,207; cuvîntare, fire LB,160; fire (ratio) VA,2, 159; fire DF I,6r; cuvîntare BFI,37; socotinţă MF I,48v,53r; MF II,72; CCF,43; socotinţă (ratio) MF I,13v,176v; socotinţă seau raţie MF I,12r,104v; raţie seau socotinţă MF I,13r,16v; socoteala, cuvîntul seau raţia MF III,17r,cf. şi 15v; [sfera] socoatei seau a raţiei CCF,4; raţie GPE,38; MF I,52r; VL,7r,63v; MEN I,286,287; VCL,3r,13v; BP,IV,VII,XV; AF,82,148,181; SIT,44,105; BIP,24, 33; NV,130,340; AAR,29; NPT,189; PBV,378; raţie (judecată) GPE,39; judecata sau raţia AF,156; raţie seau minte SHI I,37; MF III,38r; VM,4; minte seau raţie SHI I,24; VM,150; minte (raţie) VM,52; rezon MFV I,7r,12r,20r; CLV,10r,132r,136v,142r; POC, 7r,9v,16r; MGD,14v,15v; MALP,53; CBD,50; GC V,298r; VSC, 33,56; FTP I,26,44,115; CPI,anexă 1; MN 1836,39,87; MSR,38; ROI2 VIII, 33; NPC,41; KMP,89; MCL 1838,19; AFH,33; cuvîntul continuă să fie frecvent pînă la 1860; cuvînt sau rezon CPI, anexă 8; rezon (giudecată dreaptă) AR 1839,34; CA 1853,13; rezon, raţie StDR,233; raţiune SIT,91,263; CDR,23; StFE,V; BMN I,105; BMN III,109; RMS,320; DILB IV,205; LIT,303; GCB II, 231; VO 1857,12; AVP,19; PTP,106; INB 1859,11; raţione RMS, 14; răciune INB 1859,135; raţie, raţiune PD,536. 2. („dreptate, justeţe”) rezon FTP III,11; DTN,95; LS,21; SCC I,158,226; CA 1853,108; PD,547. (Cf. lat. ratio, germ. Ratio, fr. raison). 
    REAL adj., s. Vezi Form.term.şt.,p.267. Cf. şi 1. („care există în realitate, concret; incontestabil, adevărat”) real GC V,291v; CCF,5,52,53; VL,2r,55r; AsL,19; PIA,6; FMIL 1844,26; AsE,12; VCL,2v,69r; VM,5,11; DFL,150; KFL,46; BDJE,174; BP,XV, XVI; SIT,26,38,96; CGR,26; pe la 1850 forma era frecventă; lumea reală (care este în ochii noştri) FL,26; realnic MF I,16r, 62r,75v; MF III,2r,97v; realnic seau aievnic MF I,126r; conţepturi aievnice, reales MF I,123r; aievnic MF I,50v; MF III,93v; definiţia loghicească este fiinţelnică, realis MF II,7v,cf. şi 8r; real, reel StDR,230,232. 2. (Jur.) drit realnic (lipsit de lucru) CPI,3,cf. şi 52, 80,anexă 8. 3. (Did.) [şcoală, clasă] reală AsE,20,24; FMIL 1847, 49,183. (Cf. lat. realis, germ. real, fr. réel, it. reale).
    REALISM s. 1. (Filoz.) VA,228; GC V,291v; MF I,56v,59r, 60v,61r; MF III,105v; DFL,185; KFL,4; NV,341; CFZ,60. 2. (Lit.) R 1857,nr.2,3. (Cf. germ. Realismus, fr. réalisme).
    REALIST s. (Filoz.) DFL,49; NV,341. (Cf. fr. réaliste, germ. Realist).
    REALITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.267. Cf. şi realitate OMT,ded.; CLV,142r; GC V,291v; MF I,119v; CCF,31,33; DE I, 315; FMIL 1840,354; FMIL 1844,313; AsE,16; DFL,4; IFM,27; FMIL 1847,144; BP,XV; AF,209; CR 1848,9; pe la 1850 forma era frecventă; în realitate VL,71v,72r,73r; SIT.193; KOS,XXIV; LIT, 352; C,19; DCB IV,62; INB 1859,72; BEC,36; RF,27; adevăr (realitate) VCL,68v; realitet SR,9,13,50; aievnicime MF III,18r, 105r. (Cf. lat. realitas, fr. réalité, germ. Realität).
    REALIZA vb. GC V,291v; MN 1836,87; PMG,38; HP,XXII; MID I,190; MEN II,172; DFL,211; FMIL 1847,145; AF,164; SIT, 65,243; IFM,7; CR l848,33; KDP,15; CGR,104; NV,341; LS,86; StDR,230; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. réaliser, lat. realisare).
    REALIZABIL adj. NV,341; SCC II,310; LIT,330. (<fr. réalisable).
    REALIZARE s. realizare FMIL 1847,8; AF,6; KDP,100; BCD,508; StDR,229; CA 1852,22; TR 1854,3; DIB,183; Z 1856, nr.4,1; C,19; PBV,378; AsAL,17; CA 1861,116; realizire VMP, 23.
    REALIZAŢIE s. realizaţie GC V,291v; FMIL 1840,254; DL, 6; SMR I,6; CD,62; AsE,21; BCA,648; PBV,378; PD,537; realizăciune DFL,113. (Cf. fr. réalisation, lat. realisatio).
    REBEL s., adj. rebelişi pl. PRR,1; rebel VIO I,27v; FNC,85v; MIU,200; MIB,55; SPBA,98; CR 1829,322; AR 1829,104; AR 1830,373; GC V,309; CR 1831,1; FEA,90; CIRA,30; GTN 1835,4; AIR I,63; AV,52,77; AS,63; AsP,136; pe la 1835 forma era frecventă; hain (rebel) CA 1862,73; rebeli sg. PVV,3r; ribel AV,50. (Cf. lat. rebellis, germ. Rebell, fr. rebelle, it. ribelle).
    REBELA vb. („a se răscula”) rebelui BD II,282; CIRA,66, 104,204; AR 1837,22,140; rebeli AR 1829,44,237; SHI II,20; rebela GC V,309r; AR 1834,80; AIR I,178; FMIL 1847,72; CA 1857,113; CA 1861,75; PD,537. (Cf. lat. rebellare, fr. rebeller). 
    REBELIUNE s. Vezi Împrumut.I,p.98. Cf. şi rebelie (zurba) CP I,46; rebelie MCB,40; BR 1829 I,24; CR 1830,263; AR 1830, 368; GPE,46; FTP III,139; BAR II,11; GG,25; GTN 1835,4; AIR I, 149; AR 1837,22; SHI II,15,158; HMN,21,83; FL,60; VFD,4,6; pe la 1840 forma era frecventă; rebélie MIR,268; MIB,55; GSP II,86; RA,66; CDA,119; BPN II,245; SPBA,60; PIU III,132; PIU IV,69; GC V,309r; răbelie AR 1829,223; rebeliune FMIL 1847,17,18. (Cf. lat. rebellio şi rebellium, germ. Rebellion, fr. rébellion).
    RECENZA vb. reţenza FMIL 1840,264. (Cf. germ. rezensieren).
    RECENZENT s. reţenzent MR,4; FMIL 1840,264; StDR, 243; recenzent FMIL 1844,376; StDR,243. (Cf. germ. Rezensent).
    RECENZIE s. reţenzie MR,4; recenzie FMIL 1844,55; FMIL 1847,91; PD,537; recenzie, recenziune NV,408. (Cf. germ. Rezension, fr. recension).
    RECITA vb. reţităli MPI,114; recitelui BD II,282,283; reciti FTP I,102; BDJE,37; receti BAR I,35; recita GC V,309r; AF,115; LMS,ded.; BIP,268; NV,341; NPT,270; PBV,386; D 1859,144; CA 1860,98; PD,538; reciti, recita StDR,243. (Cf. lat. recitare, germ. rezitieren, magh. recitál, fr. réciter).
    RECITARE s. GC V,309r; MN 1836,69; SCC I,53; GCB II, 232; PBV,387; CA 1861,16.
    RECITATOR s. recitător GC V,309r; recitator PBV,387; PD,538. (Cf. fr. récitateur, lat. recitator).
    RECITAŢIE s. recitaţie, recetire BD II,283; recitaţie GC V, 309r; MN 1836,70; BIP,58,268; PCI,50; StDR,243; PBV,387; PD, 538. (Cf. lat. recitatio, fr. récitation).
    RECLAMA vb. 1. („a cere, a pretinde; a revendica”; Jur.) reclamarisi CPI,62; AOD,2; reclemarisi BFO 1838,97,192; răclemarisi BFO 1843,270; reclama GC V,298r; AIR I,201; VDA,6; MCL 1839,375; BGO 1840,125; API,15; DFI II,37; RCM,276; BFO 1843,66; MEN II,23,226; FMIL 1847,58; BDJE,16; AF,168; SIT,287,359; BIP,71; NV,342; LS,92; pe la 1850 forma era frecventă; reclema DFI II,51. 2. („a face necesar”) reclama AF,155; BCA,48; WAM,173; SCC I,210; DIB,247; LIT,175; CA 1861,37. (Cf. fr. réclamer, lat. reclamare).
    RECLAMANT s., adj. pîrîş MML,3r; jeluitor RJ,5; jăluitor ROI2 VIII,9; cerător BAR II,86; reclamant GC V,298r; CCB,48; BFO 1843,113; BGO 1844,98; ROB2,572,575,661,662; StDR,233; VO 1857,6. (Cf. fr. réclamant, it. reclamante).
    RECLAMARE s. reclamarisire CPI,62; reclamare BCD, 163; CA 1852,XXIV; PBV,380; BEC,91.
    RECLAMATOR s., adj. reclamarisitor AR 1830,150; reclamator NV,342 (Cf. fr. réclamateur).
    RECLAMAŢIE s. reclamaţie (cererea dreptului) AR 1829, 213; reclamaţii (cereri) CR 1830,268; AR 1832,27; strigări împotrivă (réclamations) AR 1831,1; reclamaţie AR 1830,377; GC V, 298r; AR 1837,74; SHI II,158; RB,nr.14,4; BFO 1838,8; BGO 1840,10; CCB,27,58,88,155; DFI II,47; BGO 1843,32; AR 1844, 12; BGO 1844,34; AOD,21,36; pe la 1840 forma era frecventă; reclemaţie DFI II,55; AOD,140,165; reclămaţie AML,85; rechemaţie LOA,2; reclămăciune DFL,142. (Cf. fr. réclamation, lat. reclamatio).
    RECOMANDA vb. Vezi Împrumut.I,98. Cf. şi 1. („a prezenta în mod elogios; a semnala în mod special; a (se) prezenta”) recomandarisi AZ,50v; NID II,172v; MFV II,6r; PAGR,33; MALP,55; recomanderisi NID II,111v; recomandirisi NID II,111v; CSM, 152; ricomăndălui DAB,44r; recomăndălui SR,36,41; NPC,68, 69; recomendărui GSP II,112; recomendui JNA,11; AR 1830, 119; SPV,124; SIC,24; CIRA,143; SGR II,30; BFO 1833,154; DTN,60; KUB,24; ROI2 III,79; SHI I,13; SHI II,108; VFD,64; AMC,41; CA 1848,79; CA 1859,41; recomenda DO,94; BPN II, 284; DGR,ded.; BR 1829 I,29; FTP,pf.1; TAA,27; AIR II,54; AR 1837,140; AsF,89; FMIL 1847,145; CGR,193; CA 1848,18; NV, 342; SCC I,224; ASLI,152; NPT,149; CA 1861,4; recomanda CR 1829,118; CBD,18; GC V,298r; GPE,45; MBE,32; ROB,182; MPG,37; ELS,5; GTN 1835,3; ECS,8; AIR II,65; MCL 1838,55; GT 1838,11; DE I,182; DL,78; FMIL 1840,62; pe la 1840 forma era frecventă; recomandui SPV,127; recomînda BAR II,15; FL, 14,64,98; StDR,234; ASLI,283; recomănda AIR I,114; SIM,227; BC,III. 2. („a îndemna, a sfătui; a indica, a propune”) comînda BLM,131; comănda FDB,11,46,48,89; comanda MF II,115r; comendelui CS 1802,29; recomendirui OMT,30; TF,267; recomendărui TF,370; recomenda PAM,3; MN 1836,75; TIV,56; CD,87; FMIL 1844,369; HMV I,94; VN,31; MGP,99; CA 1854,119; CA 1862,9; recomănda PAM,8,32; FMIL 1844,203; HMV I,94; CDR, 79; CGR,166; SPB,240; recomînda VD,4; BG,42; VMP,295; recomandarisi IRV,131v; CLV,142r; PAB,26; recomanda CR 1829,149; MN 1836,37; TIV,174; MAR,XVI; CDCE,49; HMV I, 12; VABA,22; BDJE,20; SIT, 10,51,229; BIP,63; LS,57; RMS, 123; WAM,166; RL,26; DIB,170; WCP,24; VO 1857,3; BCI,147. (Cf. lat. recommendare, magh. rekommendál, germ. rekommandieren, fr. recommander).
    RECOMANDABIL adj. recomandabil GC V,298r; CDCE, VIII; recomendabil StDR,234; RL,78,197; CA 1862,32; recomăndabil RL,377. (Cf. fr. recommandable, lat. recommendabilis).
    RECOMANDARE s. („prezentare elogioasă”) cărţi de recomăndăluire TB,106v; recomîndare MIB,316; BR 1829 I,8; StDR, 234; recomenduire SHI II,4; recomandare C,21; PBV,380; DCB III,70.
    RECOMANDAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.98. Cf. şi 1. („prezentare elogioasă; semnalare atenţiei cuiva a unei persoane, a unui lucru”) recomendanţie AZ,51r; AIR II,34; răcomendaţie NID I, 83r; recomendaţie GSP I,156; BPN II,286; SPBA,16; PP,VII; CR 1830,135; SPV,X; GR II,76; AIR II,65; MN 1836,75; ROI2 III, 147; AR 1837,140; API,XIV; CD,V; FMIL 1844,166; SCC I,228; RL,243; CEF,59; BC,95; CA 1856,29; recomendaţie, recomîndăciune StDR,234; recomandaţie NID II,112r; MCB,125; CR 1829, 73; AIR II,79; MCL 1838,28; FMIL 1840,16; DE I,182; JDS II, 440; MID I,201; BDJE,103; ROB2,626,665,667; PCI,5; PBV,380; PD,542. 2. („sfat, îndemn, indicaţie”) recomendaţie OCE,129; KPA,20; CD,104; PSE,22; SCC II,287; CA 1855,27; recomendanţie AIR I,206; recomandaţie MFV II,148v; BGO 1840,311; EOI, 283; BGO 1844,162; recomăndaţie SIM,169; recomendaţiune TR 1854,225. (Cf. lat. recommendatio, germ. Rekommandation, fr. recommandation).
    RECOMPENSA vb. recompensa CV,37; DFL,63; ROB2, 589; CR 1848,45; NV,342; StDR,234; CA 1854,91; Z 1856,nr.26, 2; R 1857,nr.20,3; JA,45; PAD,1; CA 1861,80; PD,542; recompenza SHI II,56; CA 1850,52. (Cf. fr. récompenser, lat. recompensare).
    RECOMPENSĂ s. răsplătire (recompenzie) AR 1830,110; recompenzie (răsplătire) SIC,48; răsplătire RB,137; recompenzie SHI II,39,64 bis,145,202; recompensă DFL,63; NV,342; SMB II,509; ICI,119; CEF,2; BC,30; D 1858,12; BEC,152,371; D 1860, 367; PD,542; recompenză (mulţămită) CA 1853,25; recompensie, recompensiune StDR,234; recompensie CA 1854,32; GM 1854,4; CA 1857,25,119. (Cf. fr. récompense, lat. recompensa).
    RECREA vb. („a se odihni, a se reface, a se destinde”) NV, 342; StDR,234; PBV,380; PD,542. (<fr. récréer).
    RECREARE s. GPG2,113; PBV,380.
    RECREAŢIE s. („odihnă, reconfortare, destindere”; Did.) Vezi Împrumut.I,p.140. Cf. şi recreaţie TD II,128; IPS,4; ME,199; BR 1821,19; GC V,295r; LOA,104,105; SMR I,93; SCMI,X; SIT, 143; SIM,153; BIP,77; NV,342; CA 1852,82; CA 1854,30; CA 1857,57; PBV,380; PD,542; jocurile şi petrecerile (recreaţiile) [şcolarilor] RS,29; RS2,29; recreaţie, recreaciune StDR,234; recraţie sau recreaţie LB,579; regraţie LB,58; BDC,77; regreaţie RSM,30v,33r,34v,35r; AR 1837,246. (Cf. lat. recreatio, germ. Re-kreation, fr. récréation).
    REDACTA vb. („a elabora în scris”) R 1859,nr.19,1; BEC, 242,299. (Cf. fr. rédiger, lat. redigere, după redacţie, redactor).
    REDACTOR s. (Jurnalism) redactor CR 1829,247; AR 1829, 144; GC V,309r; MN 1836,48; AR 1837,15; RB, nr.30,2; GT 1838, 8; FL,44; MCL 1838,16; BGO 1840,37; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; redactorii gazetelor LOA,116; RSM,37v; redactor răspunzător DL,8; TR 1854,4. (Cf. fr. rédacteur, germ. Redakteur).
    REDACŢIE s. 1. (Jurnalism) redacţie CR 1829,26; AR 1829, 207; CR 1830,346; AR 1830,155; SGR I,V; BFO 1833,194; MN 1836,41; RB,nr.21,4,283; FL,1; AMG,20; MCL 1839,597; FMIL 1840,204; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; redacţiune MID I,84; DILB I,210; Z 1856,nr.15,2. 2. („redactare”) redacţie (alcătuire) AR 1832,92; ROI2 VIII,7; redacţie GC V,309r; LOA,91; RSM, 17r,37r; RB,nr.17,3,210; FMK,2; BIP,24,192; KDP,17; RL,54; RAM,3; redacsie BGO 1844,106; redacţie, redacciune StDR,232; redacţiune GRR,155; GCB II,232; RF,4. (Cf. fr. rédaction, germ. Redaktion).
    REFERAT s. doclad BFO 1833,22; ROI2 III,70,IV,11; AMC, 3; AOD,24; referat (doclad) AR 1838,239; doclad, referat StDR, 74; referat StDR,241; RL,167; NPT,342. (Cf. germ. Referat, rus. доклад).
    REFERENDAR s. referendar AR 1830,26; CR 1830,331; GC V,304v; FD I,45; ROI2 III,68,79; PD,539; referendariul sau derectorul [şcolilor] RSM,15v,16v; referendar, referitor StDR, 241. (Cf. fr. référendaire, germ. Referendar).
    REFERENT s. referent CV,19; CP II,234; AR 1830,88; BAR I,58,59; FMIL 1844,156; referenşi pl. FLG,5; referens BD II,284. (Cf. germ. Referent, lat. referens).
    REFERI vb. răferui CP I,266; referălui MIM,44,47,54; referelui BD II,283; refera BAR I,57,58,167; Z 1856,nr.12,3; RIT, 20; PD,539; docladarisi AR 1834,254; ROI2 IV,11; AMC,18; AOD,3, 11,73,79,286; referi DFL,3,11; BCD,315,597; BEC,LVI,5,77,95; docladarisesc, referez StDR,74; refera, referi, docladarisi StDR, 241. (Cf. lat. referre, fr. référer, germ. referieren; docladarisi, de la doclad, vezi REFERAT).
    REFLEXIV adj. (Gram.) [pronume] pomenitor MGR,113r; [pronume, verb] întorcător HG,49; SG,31,32,45,47; MG II,127, 145,293; VG,289; [verb] răsfrîngător EGRM,8v,9r; EGR,38,66; PCB,132; FGF,92; GR,69; mijlocitor sau răsfrîngător IGE,250, cf. şi 252,388; [pronume] pătimitor GCG,24,26; răducător sau înturnător PGRL I,94; întorcătiv IGR,44; [verb] reducător PGRL I,103; reducătiv IGR,56,57,101,165; reflexiv HGL,41; CGR,57; PD,539; [pronume] reflexive sau răsfrîngătoare CGR, 51; verburi întorcătoare sau reciproce, ori şi reflesive BG,67; [verbe] reciproace sau reflesive CDR,34; reflesive (răsfrîngătoare) GR12,81; [pronume] reflesive sau răsfrîngătoare MGP,15; reflesiv CGR,79,82; MGP,18,36; CCG,11,43. (Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv, fr. réfléchi).
    REFORMA vb. au reformat sau au prefăcut anul MIU,279; reforma NMP,ded.1; AR 1829,59,115; MRC,4; AR 1830,88; BAR II,181; GG,234; MF I,79r; MN 1836,72; SHI I,16; SHI II,25; CD, 73; BPA,35; MEN II,249; PBM,XXXI; FMIL 1847,62; BP,XVI; BIP,73; NV,343; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; reforma, reformui, reînforma GC V,306r; GC VI,40v,42r. (Cf. fr. réformer, lat. reformare).
    REFORMARE s. GC V,306r; SGR I,11; BFO 1833,75; AIR I, 159; MF I,80v; BPA,78; ROB2,660; CA 1855,163; LIT,349; BCI, 33; PBV,386.
    REFORMATOR s., adj. răformăluitor PTF,157r; reformátor AR 1829,59; reformator CIRA,254; MF I,46v; AS,ded.; AR 1837,325; FL,22; PDT,6; FMIL 1840,25,27; API,59; MEN II,22; MID I,146; KDP,11; BIP,6; NV,344; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; reformator (îndreptător) AR 1832,115; reformuitor CIRA, 340; reformător VVP,121; FMIL 1844,281; PBV,386. (Cf. lat. reformator, germ. Reformator, fr. réformateur).
    REFORMAT adj., s. (Relig.) reformat COD,3; VIO II,22r; OCF,4; MIB,48; BR 1821,156; BD I,f.t.; CC,50; TPE,8v,23v; CR 1829,144; AR 1830,228; GC VII,42r; SHI I,16; VHP,IV; GT 1838, 1; FMIL 1840,27; IL 1840,15; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; reformaţi (calvini) LG,89; reformirţi sau calvini NIU,291r,cf. şi 292r,293v; reformirt BR 1821,163. (Cf. lat. reformatus, fr. réformé, germ. reformiert şi Reformierte).
    REFORMAŢIE s. MIU,38; TD III,314; SIU,8r; BD II,284; PCC,11; CC,37; PCP,32; PIF,4v; HFP,66,352; FMIL 1840,126; CA 1844,1; HMV II,49; NV,344; PBV,386; PD,540. (Cf. lat. reformatio, germ. Reformation, fr. réformation).
    REFORMĂ s. Vezi Împrumut.I,98. Cf. şi reform MIA,8; FMIL 1840,12,65,327; reformă PCC,5; GAT,87; TPE,23v; POS, 93; CR 1829,99; AR 1829,115; MRC,185; LME,100; CR 1830, 432; AR 1830,164,422,560; GC VII,40v; FTP III,139; CIRA,210; MFE,13; BAR II,166; BFO 1833,197; AR 1834,103; AIR I,189; GG,15; MN 1836,72; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; reformă (prefacere) AR 1831,4; reformă (îmbunătăţire) AR 1834,107; AR 1837,238. (Cf. germ. Reform, fr. réforme).
    REGAL adj. („privitor la rege, care aparţine unui rege”) regalicesc UT,17,19; MIM,6; rigal GC V,309r; AS,11; GTN 1836,33; MN 1836,11; SHI II,100,104,119,210; HMN,65; VVP,121; CDCE, 182; CD,42; GGV,58; APR,III; AR 1844,10; AsLM,7; AMIM,66; SRM,16; PCI,4,6; CA 1859,71; INB 1859,32; regal MEN II,296; MID I,7,80; DFL,206; SIT,38,155; BIP,70; NV,344; RBM,13; GM 1854,4; CMI,74,198; DIB,183; BC,86; LMG,15; BBR,4; regal, rigal StDR,231,244; roial MCL 1838,146; BMN I,30. (Cf. lat. regalis, it. regale, fr.royal; rigal, după rigă, rigat).
    REGALITATE s. SHI I,18; NV,344. (Cf. lat. regalitas, it. regalità, fr. royauté).
    REGAT s. crăie CB 1806,I; crăime CB 1807,I; SIU,64r,65v, 68v; rigat (crăie) CR 1829,24; PMG,4; IL 1840,37; rigat CR 1829,72; CR 1830,101; GC V,307r; CR 1831,1; MFE,1; EGI,65; MCR,21; RSM,9r,9v; TGA,1,2; GG,137; AR 1837,217; SHI I,7; SHI II,75; HMN,88; AMG,7,30; FGE,59; FMIL 1840,342; cuvîntul era folosit sporadic pînă la 1860; regat FMIL 1844,43; MID I, 79; FMIL 1847,75; KFL,X; BG,210; KDP,84; NV,344; GPG2,12; BC,13; Z 1856,nr.2,2; LG,112; C,3; CA 1858,82; PTP,16,32; DCB IV,70; CA 1859,12; CA 1861,21. (Cf. ngr. ∙hg£ton; regat, după rege).
    REGE s. rigă VSN,383v; SPBA,101; PCB,101; CR 1829,53; AR 1829,7; CR 1830,14; EGI,54; GC V,306v; SGR II,150; ZEV, 11; AS,f.t.; SHI I,18; KMP,118; HMN,8,96; HAN,26,63; PMG,4; FL,3; MCL 1839,260; VVP,121; CDCE,41; FMIL 1840,205; DL, 75; CN,42; cuvîntul era folosit sporadic pînă la 1860; rigă (crai) PCB,95; CR 1829,62; AR 1829,10; SIC,46; crai (rigă) FL,13; rege RBV,6r; FEA,11; BAR I,72; BAR II,27,76; SCMI,21; FMIL 1844, 137,257; BS,68v; MID I,45; FMIL 1847,3; GLC,76; AF,78,148; LMS,42; BG,175; NV,344; BCD,94; CA 1850,34; LS,20; PLB,29; DILB I,210; Z 1856,nr.3,4,nr.6,3,nr.7,4; BC,28; GCB II,232; C,15; PD,540; rigă, rege PBV,387; reg (crai) BDC,VIII; GIC,1,cf. şi XLI,XLII; reje, pl. reji ASLI, 296,304. (Cf. ngr. r»gaj şi rÁgaj, lat. rex, regis).
    REGENT s., adj. Vezi Împrumut.I,p.99. Cf. şi reghent GSP II,153; BR 1821,164; CIRA,4; EGI,54; AR 1837,232; SHI II,15, 148,215; GT 1838,14; FGE,49; BFO 1843,22; AsL,35; reghent (stăpînitor) GSP II,154; reghent (ocîrmuitor) CIRA,323; reghent (caimacam) AR 1834,106,320; reghent (locoţiitor a craiului) AR 1846,546,cf. şi 564; reghent, regent StDR,231,243; regent CR 1830,150; GC V,306r; CIRA,232; GG,128; AIR I,192; AR 1837, 172; RB,nr.1,3; FL,21; DL,42; FMIL 1844,41; FMIL 1847,74; BDJE,70; SD 1855,1; Z 1856,nr.9,3; PBV,387; NPT,130; PD,540. (Cf. lat. regens, germ. Regent, fr. régent, it. reggente).
    REGENŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.99. Cf. şi reghenţie AR 1829,146; CIRA,325; AR 1837,224; SHI II,105,210; FGE,85; CN, 27; reghenţie (căimăcănie) AR 1830,529; reghenţie (căimăcămie) CR 1831,55; AR 1833,26; reghenţie (caimacamie) AR 1834,116, 332; reghenţie, regenţie StDR,231,243; regenţie (ocîrmuire în locul împăratului) AR 1832,113; regenţie AR 1834,212; CA 1844, 18; MEN I,25; AMIM,180; SIT,204,296; reghenţă SIH II,174; regenţă GC V,304v; VVP,121; SIT,31; NV,344; T 1856,nr.1,4; Z 1856,nr.9,3; BC,76; PBV,387; VO 1857,1; PD,540. (Cf. fr. régence, it. reggenza).
    RÉGIE s. („reşedinţă a regelui; demnitate regală; stăpînire; Poet., zonă astrală”) GLC,XXVI; BP,V; AF,29,41,43,138,188; LMS,28; BPB,81; GRR,237; CMI,5,62,74; Z 1856,nr.6,3,nr.13,3, nr.28,4; AVP,19; GGB II,232. (Cf. lat. regia, it. reggia).
    REGIM s. Vezi Form.term.şt.,p.268. Cf. şi 1. (Gram.) cîrmuirea verburilor VG,397; reghimine, reghimene sg. SGR II,40,51; regimen drept; regimen nedrept CGF,45; regimenul prepusăciuni1or BG,117; regimen, reghimen StDR,231,244; regimene sg. PGR,87; regimine sg. CGR,83,138; complement (regime) CDR, 95; regime, adecă îndereptare CCG,77. 2. („mod de viaţă”; Med.) regim FMK,82,172; NV,345; StDR,244; RMS,193; GCB II,232; BCI,9; JA,116; CA 1860,76; PD,541; regim (dietă) INB 1857,23; regimen SCC II,63. 3. (Polit., Adm.) regim SIT,259; KDP,48; StDR,244; KOS,XXV; RL,143; Z 1856,nr.19,2,nr.31,3; CA 1857, 13; GCB II,232; C,13,15; D 1858,3; BEC,LII,27,106; D 1860,87; CA 1861,49; PD,541; regimen SSC,X,80; RL,399; SPB,292. (Cf. fr. régime, lat. regimen, germ. Regime, it. regime).
    REGINĂ s. crăină VIC,4r,9r,11v,89r,141r,205r; LVH,38r, 40v; GCA,48,83,84,96,105; GIA I,7r,90v; GIA II,53r; regină (crăiasă) CR 1829,148; GT 1838,12; regină CR 1830,233,420; GC V, 306v; CR 1831,48; BAR I,110; GG,31; HAN,77; DL,75; FMIL 1840,339; SCMI,1; AR 1844,12; HBN,84; DFL,195; GLC,50; AF, 45,60,132; SIT,31; NV,345; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; reghină SGR II,29; SHI II,21,24,48. (Cf. lat. regina, it. regina).
    REGULAMENT s. regulamentum RDN,6; regulament CR 1829,211,264,278; AR 1829,141,178; NMP,22; CR 1830,340; AR 1830,182; GC V,294v; RO,5; ROB,f.t.,98,101,160; LOA,1,21; GG, 180; ELS,12; AIR I,XIX; ECS,20; MN 1836,7; SR,11,15,19,28; ROI2 II,6,IX,12; RB,321; CCB,2; pe la 1840 forma era frecventă; regulămînt RAM,1; reglement AR 1829,122,216; BR 1829 I,32; AR 1830,101; ROI,14; CIRA,290; BFO 1833,1; RSM,f.t.,20v; SR, f.t.; ROI2,V,1,IX,13; CCM,I; VFD,7; HP,XI; BFO 1843,167; AR 1844,17; AsE,4; ROM,6; CA 1852,96; GRR,155; FAM,145; RL, 105,106,338; Z 1856,nr.5,1,nr.40,2; NRC,f.t.,IV,11,124; D 1858,7; RIT,f.t.,30; RF,4,14; reglement, regulament StDR,232. (Cf. lat. regulamentum, fr. réglement, germ. Reglement).
    REGULAMENTAR adj. regulamentar GC V,295v; BRA, VII; APS,46; PD,541; regulamental ELS,51; reglementar BFO 1833,200; AR 1834,131; RL,106; reglemental AOD,142,308; SRI, 23; reglementar, regulamentar StDR,232. (Cf. lat. regulamentaris şi regulamentalis, fr. réglementaire, germ. reglementarisch).
    REGULAT adj., adv., s. Vezi Form.term.şt.,p.268-269. Cf. şi (Gram.) [declinare, sintaxă] următoare arătărilor EGB,32v,77r; [conjugare] următoare EBG,44v; alcătuire sîmplice sau regulată VOG,105; [verb, declinare, conjugare] regulat VOG,64; TGR,108; SG,74; EGR,66; FGP,59; SGR I,100,113; VG,292; GRA2,58r; GCG,15,33; PGRL I,102; EP II,89; HGL,48; BG,70,96; IGR,109; [verbe] regulate (regularnice) ME,56; [pronume, conjugare] regularnic SGM,44,70; [verbe] cu orînduială HG,29; [verb, timp, mod] regular TGR,107,119; GRA,68r,73r; BTG,57r; BDL I,133v; VG,312; CGR,92; IGR,81; regulariu SGM,61; CDR,38,65; regulatic, regulatec DGR,85,101.
    RELATIV adj., adv., s. Vezi Form.term.şt.,p.269. Cf. şi (Gram.) [adjectiv, pronume, mod, timp, adverb, propoziţie] întorcător EBG,28r,32v,37v; reducător SPP,180; DGR,190; SGM,44; GRN I,171; BG,60; reducătiv IGR,42,50,51,137; relativ sau adunător VOG,47; relativ sau răducător TGR,78; BTG,40v; rălativ BTG,98r; relativ sau aducător aminte GRA,52r; TTE,4r; aducător aminte GRA2,37r; relativ (de aducere aminte) GRA2,21v; relativ (alăturător) HFP,94; înapoi aducător VG,250; relativ (de aducere) GR,22; relativ, adică aducător sau dă aducere GCG, 24; aducător GCG,26; reducător – relativ DGR,68; reducător (relativ) DGR,78; BG,182; atingător SG,31,32; MG II,127; atîrnător PGRL I,94; relativ sau conlegător IGE,59; relativ EGRM, 27r,35r; PCB,131; EGR,32,91,135; FGP,36; GC V,294v; SGR II, 144; GRA2,37v; GRN I,184; CGF,26; EP II,28,36; HGL,118; PGR,85; CDR,3; CGR,147; AGI,47,49; IGR,54; MGP,19; CCG, 10; PTP,10; relativ (s)au reducător FGP,38; CGR,50; MGP,15; relativ, reducător SGR I,77; reducător sau relativ GRN I,85; BG,58; relativ sau căutător CCG, 14; relătiv CDR,8.
    REMUNERA vb. remuneri TF,252; remunera (răsplăti) IL 1840,102; CA 1855,9; remunera SHI II,5; AsL,22; FMIL 1844, 32; NV,345; StDR,236; CA 1855,131; VMP,291; PD,544. (Cf. fr. rémunérer, lat. remunerare, germ. remunerieren).
    REMUNERAŢIE s. remuneraţie OMT,23,54; TAI,15,29; TF,pf.,425; VPP,18; SGR II,30; AR 1844,13; FMIL 1844,148; AsE,13; NV,345; CA 1853,13; CA 1854,30; CA 1856,28; CA 1858,17; PD,544; rămuneraţie CL II,155; remuneraţie, remunerăciune StDR,236. (Cf. lat. remuneratio, germ. Remuneration, fr. rémunération).
    REPERTORIU s. 1. („inventar, listă, registru alcătuit metodic; adunare, culegere”) repertoriu GC V,298v; DL,5; StDR,237; PD, 545. 2. (Teatru) repertoriu ZEV,f.t.; BM,10; GTN 1835,1; MPG, 3; VAA,1; GTN 1836,51; ELS,21; FL,104; AFH,1; AMC,f.t.; SMR I,95; StDR,237; D 1859,124; D 1860,395; PD,545; repertorion ROB2,595. (Cf. fr. répertoire, lat. repertorium).
    REPETA vb. Vezi Form.term.şt.,p.269, şi Împrumut.I,p.88,93 şi 99. Cf. şi poftori AAS,38r,44r,47v,60v,64r; CP I,25; NID II, 19r,178v; CL I,40; SIU,29r; LIB,2; CRac,12; SPBA,16,52; NZ,6r; CSM,57,135; RDS,72r; TAA,22; AR 1833,1; BFO 1833,173; KSN,10; TIV,26,119; APP I,13; FM,18; AsAl,III; FMK,11; RCM, 60; IGR,148,182; proceti OMT,pf.; VPP,22,176; NZ,59v; prociti DAB,33v,160r; FTM,42; repetălui RS,28; RS2,28; repetelui BD II,286; NPC,XII; repetirui DSM,43; OP,8v,10r; răpetirui (poftori) OCE,168; să se repeţească, adecă să se adoiască, să se poftorească FDB,68; adoi (poftori) FTM,61; adoi VPP,131; repeti MPI,113,114,190; DGR,164; EGRM,40r,41v; EGR,125,166; HFP, 147,216,329; MALP,52; FGP,37; SPV,39; FTP I,122; FTP III,50; RBT I,10; FMIL 1844,260; PBM,157; MID I,56; SIT,137; SMB I, 53,102,108; PTP,55,83; DCB IV,27; INB 1859,54; repeti (poftori) CR 1830,170,cf. şi DIB,238,309; DILB I,211; repetui CR 1829, 280; AR 1829,98; AR 1830,72,78,112,120; SPV,136,169; SHR I, 22; AR 1834,144; MF I,152v; PGRL II,30,43; FilDA I,184; PSE, 233; PGR,118; CPH,45; RL,270; repitarisî BFO 1833,54; repeţi (repeti) GRN I,71; repeţi (repetului, repeti) GRN II,105; repeţi FMIL 1840,9; FMIL 1844,47,111,181; SIM,XII; CGR,179; BG, 173,213; SMB I,9; VMP,70,88; repeţi, repeti DILB III,222; poftori, repeta GC V,136r; repeta GC V,298v; CPI,26; BM,23,24; YNM,111; KMP,59; MCL 1838,39,114,122,195; APB,10; KCL, 48,103; DL,96; IL 1840,8; DE I,6; MAR,89; CDCE,33; PEA,11; GPG,I; API,100; HGL,123; PIA,23; RCM,23; pe la 1840 forma era frecventă; repeta (poftori) CGR,232; repeta, repeti NV,346; repeta, repetui, repeţi, poftori StDR,237; repeta, repeţi PD,545.
    REPETARE s. poftorire CP II,39; MPI,183; MEN I,31; IGR, 42; repetiruire OP,20r,28r; repetire SPT,67; SGM,61; FTP I,38; FMIL 1847,210; AVP,19; repetuire (procitire) AR 1832,28; repeţire SIM,62; VMP,16,103,131,154; repetare SCC II,77; ASLI, 280; PBV,381.
    REPETIŢIE s. repetiţie (povtorire) OP,8v,20v; repetiţie OP, 23r; MPI,220; BD II,286; MG I,168; EGR,104; HFP,325,331; GC V,298v; SIC,23; SGR I,165; SGR III,44; GG,XIII; MN 1836,71, 90; AR 1837,370; AsAl,6; GRN I,69,184; KPA,43; MCL 1839, 584; VVP,120; pe la 1840 forma era frecventă; repetiţie sau poftorire CGR,227; repetiţie, repeţire, poftorire StDR,237; răpetiţie KCL,136; repetiţiune RMS,199; DIB,208; VMP,82,172. (Cf. lat. repetitio, germ. Repetition, fr. répétition). 
    REPUTAŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.67-68 şi 100. Cf. şi ipolipsis IEI,5r,8v,22v,50r; NIU,43v,112v,141v; NID I,88r; IFA,12r,90v, 139r; KUP,15v,38v; ipólipsis AZ,84r,104v; NID II,23r,68v,123v, 159r; SIU,89v,90v; NZ,39r; ipolips AZ,50v; SIU,79v; reputaţie (ipolips) AR 1832,205; reputaţie GC V,304r; SIC,52; CPI,110, 122; MCR,45; ELS,37; MPG,20; MN 1836,38,54; AR 1837,103; DAH,23; HAN,63; SHI II,56; VFD,88,91; DE I,315; AFH,8; IVA, 43; pe la 1840 forma era frecventă; reputaţie (nume) AR 1835, 156; reputaţie (faimă) PIA,125; răputaţie (cinste) AR 1835,117; reputăciune StFE,93; BC,III; reputaţiune LS,120; SMB I,94,141; RL,425; DIB,371; LIT,16,20,27,32; D 1858,16; DCB III,85; PTP, 34; VMP,340. (Cf. ngr.  ÙpÒlhyij, fr. réputation, lat. reputatio).
    RESEMNA vb. resigna SHI II,175; HMV I,96; GCB II,233; INB 1859,131; PD,546. (Cf. lat. resignare, fr. résigner).
    RESEMNARE s. resemnare CV,35; StDR,239; resignare SMB I,133,214; DIB,653; LIT,324; CA 1860,79.
    RESEMNAT adj. resignat DIB,582; INB 1859,174; CA 1861,10; CA 1862,83.
    RESEMNAŢIE s. resignaţie CV,38; DOA,45; AR 1837,14; StDR,239; SCC I,215; SCC II,62,146; CA 1860,73; PD,547; rezignaţie (paretesis) AR 1835,109; rezignaţie FMIL 1840,35; AR 1843,201; CA 1855,132; resemnaţie BDJE,129; resignaţiune LS, 34; resimnaţiune RMS,21,78. (Cf. lat. resignatio, fr. résignation, gr. para…thsij).
    RESPECT s. Vezi Împrumut.I,p.100. Cf. şi 1. („stimă, consideraţie”) respect RDN,4; PSC,118r; respect (omenie) GSP I,163; respect JNA,121; SPBA,68,99; MCB,91,119; MGD,41v; VMG, 226; DCN,31,79,140; RBV,30r; CR 1829,32; AR 1829,91,201; NMP,ded.4,5; AR 1830,103,370; MRC,234; CBD,37,71; GC V, 304r; VSC,99; pe la 1830 forma era frecventă; respect, restept StDR,240; răspect DCN,59; FTP IV,129. 2. („considerent, punct de vedere”) respet (privire) MVV,6,90; respect, adecă privire MVV,21; din mai multe respecturi e de lipsă... MPI,24; în respectul... CDR,25; LMG,11,42. 3. („termen de amînare a plăţii unei datorii”) respect GC V,304r; NPC,76; JDS II,440. (Cf. lat. respectus, germ. Respekt, fr. respect, it. rispetto şi respetto).
    RESPECTA vb. reşpectălui RDN,4; reşpectelui PSC,118r; respectălui MCB,17,170; NMP,19; SPV,143; respectarisi VMG, 231; ROI2 IX,6; respecta VMG,337; CR 1829,8; FGP,38; GC V, 304r; FTP I,55; FTP IV,18; FEA,6; ROB,189; VAA,44; AIR I,208; AIR II,22,113; GTN 1836,21; MN 1836,7,55; pe la 1835 forma era frecventă; respecta (reştepta) StDR,240; răspecta VAA,22; reşpecta FMIL 1840,141; respectui AR 1829,149; AR 1830,104,135, 202; SPV,12; CIRA,12,22; AR 1833,1; BFI,39; AR 1837,16,43; SHI II,148; CD,93; HP,16. (Cf. lat. respectare, fr. respecter, germ. respektieren).
    RESPECTABIL adj. vrednic de cinste NIU,199r; respectabil GC V,304r; AR 1834,84; MCR,86; AR 1837,410; KPA,28,54; CDCE,213; DE I,315; FMIL 1844,172,208; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; respectablu VHP,236. (Cf. fr. respectable, germ. respektabel).
    RESPECTARE s. respectuire FMIL 1840,403; respectare VO 1857,14; PBV,383.
    RESPECTAT adj. respectuit POC,34v; PRA,22; respectarisît RDS,47v; respectat GG,241; KSN,54; HAN,63; GRN II,114; BPA,36; StDR,240.
    RESPECTIV adj., adv. respectiv LT,9v; AR 1829,209,215; HFP,259; CR 1830,19,55; AR 1830,81,115,127; GC V,304r; EGI, 8,103; AsM,6; AR 1837,102; ROI2 VIII,7,12,16; CCF,53; SHI I, 47; pe la 1835 cuvîntul era frevent; respectiv, resteptiv StDR,240. (Cf. lat. respectivus, fr. respectiv, germ. respektive).
    RESPECTUOS adj. respectuos CR 1830,53; AR 1830,149; GC V,304r; AR 1834,160; GG,225; MN 1836,32; PRA,33; DE I, 40; pe la 1840 forma era frecventă; respectuos, resteptuos StDR, 240; respectos FTP II,155; AR 1837,173; MCL,1839,240,584; SCMI,101; CA 1855,128; VO 1857,11; PBV,383; răspectos FTP III,34. (Cf. respectueux, lat. respectuosus).
    REŞEDINŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.100. Cf. şi rezidenţie OST,XIII; HO,122; FLG,6; NID II,15r,26r,49v,113r; NID III,7v; MIA,17; GSP I,42,45,158; NB,32,34; SPBA,89; IRV,14v; AAM, 25; CR 1829,318; AR 1829,60; BR 1829 II,39; AR 1830,82; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; rezidenţie (stoliţă) AR 1829,183; răzidenţie CL I,pf.6; răzidenţă PIM,11; rezidenţă PCB,77,81; CR 1829,7,151,200; CMR,109; GC V,295r; AIR I,7, 49,160; MCL 1839,366; GPG,13; MEN I,146; MID I,329; ROB2, 587,588; NV,347; pe la 1850 forma era frecventă; residenţă SIU, 67r; BIP,80; SPB,210; resedinţă FMIL 1840,253; NV,347; răsidinţă RIP I,79,158; residinţă BIP,151; GPG2,88; WAM,56; DILB I,211; rezidinţă NPT,247; rezidenţie, reşedinţă StDR,233; reşedinţă LG,14; reşedinţă, reşedenţă LMG,37. (Cf. lat. residentia, germ. Residenz, fr. residence, după şedea; rus. столица).
    REVISTĂ s. 1. (Milit., „cercetare, inspecţie a trupelor”) răviue, adecă cercetare de oşti BDT,17v; cercetare (reviu) CR 1830,206; reviu, adică revedere GC II,35r; reviu FMIL 1840,48; CA 1859, 71; reviu (cercetare) AR 1834,190,223; reviu (cercetare ostăşească) AR 1835,9; au făcut reviua trupelor AR 1837,325; să facă reviu, revistă (căutare) armatei BPA,23; trecu în revistă batalionul DIB,187; revistă DILB I,211; T 1856,nr.1,3,nr.3,3; GCB II,234. 2. („examinare, cercetare a unor fapte, a unor lucruri, în mod succesiv”) a trece în revistă RL,173; T 1856,nr.1,1; BCI,108; revistă CA 1856,22; BCI,169; INB 1859,131; revistă, revedere PD,550. 3. (Lit.) revistă RL,52. (Cf. fr. revue, germ. Revue, it. rivista).
    REZUMA vb. resuma [formă în care s poate fi şi numai grafie etimologică] MEN II,190,248; NV,349; PFHM I,I; GCB II,234; PBV,384; C,7; PD,548; resume, rezume DFL,79,154; tot capul acest rezumt dă acest înţeles BCD,100; rezuma GRR,229; SCC I, 267; RL,350. (Cf. fr. résumer, lat. resumere).
    REZUMAT s. Vezi Împrumut.I,p.85. Cf. şi perelipsis CP II, 236; perílipsis PAI,14; perílipsis (prescurtare) ROB,155; perilipsis NID III,2r; ROB,99; ROI2 VIII,10; StDR,201; prescriere în scurt FNB I,65; scurtare FTP I,116; FTP III,3,141; reziume sau perilipsis AR 1835,98; reziume SSC,175; rezumat sau extract pe scurt IGE,137; resumé, resumă StDR,241; resumat BCA,132; RMS,193; PFHM I,91; resumat (prescurtare) CEF,85. (Cf. fr. résumé, germ. Resumé şi Resümee).
    ROL s. 1. (Teatru; „atribuţie, funcţie, rost, menire, misiune”) lumea este privelişte [...], norocul împărţeşte jocurile OC I,86r; de este jocul tău scurt, îl vei juca scurt, iară de este jocul tău lung, îl vei juca lung ECG,41r; [în ambele citate prin joc este tradus fr. rôle];  rolă AAS,39v,40v,41r; MIA,15; GSP I,222; BPN II,267; BR 1829 II,47; CR 1829,186; AR 1829,198; AR 1830,140,142, 186; GC V,316v; VPA,43; TAA,18; MFE,14; BM,38; GTN 1835, 9,30; ELS,4; MBG,83; AIR I,5,113; ECS,8; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; rol MGD,21r; RDS,78v; MVS,12r,29v; GTN 1835,2; AR 1837,75,110; KPA,24,37; AMC,23; AIS,42,83; CGF,38; SCMI,XI; AsF,88; FMIL 1844,119,231; BDJE,5; FMIL 1847,160; BP,XVII; LS,24,38; pe la 1850 forma era frecventă; rolă, rol NV,352; StDR,245; PD,551; role pl. MIU,381; TAA,18; AIR I,33; MN 1836,52; FMIL 1840,35; AFH,25; AMIM,XXX; FMIL 1847,85; LMS,43; BMN I,8; CA 1854,39; CA 1855,177; CA 1858,124; roluri AR 1837,61; FMIL 1847,180; CA 1850,104; ASLI,149. 2. („listă, catalog, registru”; Jur., Fin.) rolă, rol GC V, 316v. (Cf. germ. Rolle, fr. rôle).
    ROMAN s. (Lit.) romant CBB,pf.1,1,10,43; MIU,132; PAGR,54; romanţ AZ,f.t.; BPN I,47; MCB,132; BR 1829 I,pf.; TCM,f.t.,IV; CR 1830,330; SPV,ded.2; GTN 1835,12; GG,50; MPG,12; KMP,89; APB,32; MCL 1838,32; MCL 1839,355; VVP, 122; FMIL 1840,100; forma era frecventă pînă la 1860; romanţie MFV I,86r; romanţă BAR I,XII; AF,197; romanţ, romanţă GC V,316v; romanţuri AZ,82v; MCB,132; MG I,189; CR 1830,338; CBD,27; SPV,117; FTP I,20; MPG,10; MDP,87; SHI I,14; FL,43; FMIL 1840,18; CDCE,VII; DE I,3; MEN I,11; BC,I; R 1857,nr.2, 2; romanţe pl. HFP,intr.9; FTP I,20; DAH,pf.2; FL,5,51; MCL 1839,242; Univ 1845,43; EPD,VII; BDJE,6; SIT,ded.1,225; BMN III,107; INB 1859,128; romans AR 1837,92,97,206,256; AsL,11; R 1858,9; CA 1861,59,61; roman FL,14; DL,64; VFD,49; SIT,52; StDR,245; SCC I,231; SCC II,361; SD 1855,2; RL,2,66,281; T 1856,nr.4,4; C,4; ASLI,295; D 1858,8; D 1860,87. (Cf. fr. roman, germ. Roman, ngr. rom£ntso, it. romanzo; romans, romanţă, după fr. romance, it. romanza, germ. Romanze; romant <fr. mai vechi romant, vezi O. Bloch şi W.v.Wartburg, Dictionnaire étymologique de la langue française, ed. a 3-a,1960, p.551).
    ROMANCIER s. poeţii şi romanţii EOI,189; romanţist Univ 1845,43; Univ 1846,63; romanţiar GC V,316v; SMB II,474; CEF, 171; R 1857,nr.2,2; romancier HP,XXIII; romanţier FMIL 1844, 63; BDJE,47; AF,194; NV,352; RL,328; VO 1857,2; R 1857,nr.2, 2; PD,552; romansier CA 1861,121. (Cf. fr. romancier, it. romanziere, germ. Romancier).
    ROMANESC adj. (Lit.) GC V,316v; SIT,120,193,210,275; GCB II,234; PBV,389. (<fr. romanesque).
    ROMANTIC adj., s. 1. („pitoresc, romanesc; romanţios”) romanticesc GIC,213; TSVM,29; SC,158v; romantíc GC V,316v; romantic TSVM,29; PAB,2; MF II,76v; SHI II,129; PMG,1; MCL 1838,65; FL,1,9,18; MCL 1839,244,365,663; IL 1840,45; FMIL 1840,255; RIP I,170,318; AR 1844,18; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; romantic, romantesc NV,352. 2. („privitor la romantism”, Lit.) şcoala romantică sau gotică GTN 1836,77; cetirea romanticilor franţezi HP,XVIII; romantic DAH,82; PBV,389; D 1860,85; PD,552. (Cf. fr. romantique, germ. romantisch, it. romantico).
    ROMANTISM s. (Lit.) GTN 1836,49 bis; AS,pf.; DAH,pf.2; NV,352; RL,49; R 1857,nr.35,3. (<fr. romantisme).
    ROMANŢĂ s. (Muz., Lit.) romanse pl. ECS,54; RL,112; romansuri AR 1837,261; romanţă SHI II,192; VVP,122; CDCE,33; BP,118; NV,352; StDR,245; BMN II,185; ADL,201; RL,51; CA 1857,130; PBV,389; PD,552; cîntece de lume sau romanţe RL, 112. (Cf. fr. romance, it. romanza, germ. Romanze).
    RURAL adj. ruralnic DOA,28,30; rural DOA,30; AR 1829, 166; AR 1834,88,417; DIR,f.t.; MN 1836,42; AR 1837,9; ROI2 III, 64; FBE,96r; BIP,82; NV,352; BRA,12,358; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. ruralis, germ. rural, fr. rural, it. rurale).
     
     
S
     
    SACRIFICA vb. sacrifia, sacrifica GC VI,3r; sacrifica SIC, 58,59; SGR I,XI; SGR II,150; SHI I,20; SHI II,183; DFL,64; BDJE,78; SIT,124; NV,353; BCD,539; LS,11,31,71; StDR,246; GRR,11,239,247; AAR,8,84; pe la 1850 forma era frecventă; sacrifica (jărtvi) SHI II,4,14; sacrifia SIT,32,62,77,208,238; LS,46, 59; CFZ,104; RL,408; INB 1859,157; sacriface GLC,44,74,96. (Cf. fr. sacrifier, lat. sacrificare).
    SACRIFICATOR s. LMS,22; NV,353; SCC II,301; DILB I, 211; PD,554. (<fr. sacrificateur).
    SACRIFICIU s. sacrifiţiu LB,602; DFL,116,203; CA 1852, 88; sacrifiţie sg. SCC II,195; sacrifiţii pl. SHI I,41; CA 1851,11; CA 1852,35; SCC II,179,384; sacrifiţe DFL,114; sacrifiţuri D 1858,6; sacrificiu BP,55; SIT,53,236; LMS,16; GLC,XXXIII; NV, 353; LS,11,126; PLB,29; BMN III,204; CFZ,141,148; DILB I,211; Z 1856,nr.1,2,nr.5,4; LIT,312; pe la 1855 forma era frecventă; sacrificiu (jărtfă) GRR,26; sacrificiu, sacrifiţie StDR,246; sacrificie sg. SHI,XIX; SIT,355; C,3; sacrificie (jărtfă) SHI II,81; sacrificiuri BDJE,31; SIT,157; PCI,76; RL,341; CMI,15; LIT,181; INB 1859,146; RF,4; sacrificii GRR,281; BMN I,108; CA 1854,136; CA 1855,132; SD 1855,3; RL,261,292; CA 1856,6; CA 1858,100; sacrifice pl. VO 1857,5; BBR,53; D 1859,263. (Cf. lat. sacrificium, fr. sacrifice).
    SANCŢIONA vb. („a aproba, a confirma, a întări; a consfinţi”) sanţioni AR 1829,170; sancţiona IVA,32; CD,46,90; FMIL 1844,244,257; NV,354; BRA,46; StDR,247; SCC I,169; RL,373, 395; LIT,372; C,5,18; AVP,20; D 1860,375; PD,556; sanţiona GM 1854,2. (Cf. fr. sanctionner, it. sanzionare).
    SANCŢIONARE s. BCD,21; SCC II,221; RF,10.
    SANCŢIONAT adj. sanţionit AR 1829,147; sancţionat BCD,17; Z 1856,nr.5,1; JA,33.
    SANCŢIUNE s. l. („aprobare, confirmare; consfinţire”) sancţie (întărire) AR 1832,126; sancţie (întăritură) AR 1832,196; sancţie AR 1834,164; FMIL 1840,183; AsL,4; BCD,17; CFZ,149; RL,298,395; NRC,VII; sancţiune NV,354; GCB II,235; BEC,76; D 1860,409; sancţiune, sancţie PD,556. 2. („pedeapsă”) sancţiune DFL,123; BEC,41,70,108,162,244. (Cf. fr. sanction, lat. sanctio).
    SARCASM s. sarcazmuri VMG,307; sarcazme pl. CA 1854, 131; sarcazmă (derîdere) GM 1854,340; sarcasm GC VI,9v; MID I,93; BP,102; AF,89,169; NV,354; StDR,247; GRR,123; DIB,621; ASLI,131; PD,557; sarcasmĭ pl.m. DFL,170; sarcasme pl. FMIL 1847,120; SIT,288; SMB I,99; SCC II,299; RL,51,231; LIT,27. (Cf. gr. sarkasmÒj, fr. sarcasme).
    SARCASTIC adj. sarcastíc GC VI,9v; sarcastic RB,310; FMIL 1847,200; StDR,247; SCC I,255; SMB I,72; DIB,615. (<fr. sarcastique).
    SANTINELĂ s. (Milit.; ext.) santinelă GC VI,7r; ROB,126; KMP,39; VVP,125; BPA,27; CA 1852,62,85; TR 1854,108; PBV, 400; santinelă (caraul) AR 1834,156,179; AR 1837,243 bis; santinel (caraul) AR 1837,237; sentinelă AR 1837,268,318 bis; MEN II,108; ASI,1; BP,34,80,93; NV,359; StDR,251; RL,11,92; CMI, 73; DIB,188; BC,63; VO 1857,9; ASLI,306; DCB I,5; DCB II,251; APS,34,56,103; BBR,13; PD,564. (Cf. fr. sentinelle, it. sentinella).
    SATIR s. (Mit.) Vezi Împrumut. I,p.101. Cf. şi sátir MIB,283; FTM,42; SPBA,99; CDP,177; GC VI,12v; satir OF,27; BAE,35; TF,183; BDL IV,898r; PCB,116; CMR,54; FTP I,102; APP II,200; VVP,126; CDCE,221; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; satir (măscărici) OF,26; satiri (zeişori de codru) BAR I,136. (Cf. lat. satyrus, gr. s£turoj, fr. satyre, it. satiro).
    SATIRĂ s. (Lit.) sátiră EBG,124r; BDL IV,898v; SPBA,99; GC VI,12v; API,24; sátir PTF,39v; sátire BPN II,285; MMP,148; sáteră BDT,106v; MCB,31; SPV,150; satíruri VIC,133r; satíră CPN,2; CBB,7; SPBA,85; satíre SPBA,79; satiră MCB,35,40, 171; CR 1829,238; AR 1830,52; CBD,19; VSC,20; FTP I,8; GPE, 49; BM,8; MBG,24; GTN 1836,42,95; AR 1837,91; MPE,IV; KMP,24; VVP,126; DL,88; FMIL 1840,22,240; CDCE,VII; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. lat. satyra şi satira, gr. s£tura, fr. satire, germ. Satire).
    SATIRIC adj.,s. Vezi Împrumut. I,p.124. Cf. şi 1. adj. satiricesc BD II,335; DCN,16; RDS,61v; PSC,118r; satiríc, satiricesc BDL IV,898r; satiricesc, satiríc GC VI,14r; satiríc VMG,48; satiric HFP,154; AR 1829,19; GPE,VIII,49; AR 1837,87; FL,50; VVP,126; API,XIII; AsL,15; FMIL 1844,395,396; NV,355; StDR, 248; pe la 1850 forma era frecventă; spirit caustic şi satirător D 1859,123. 2. s. („autor de satire; actor de comedie, de satiră”) satiric FTP III,149; PBV,401; PD,558; satiríc BP,84; satirist GC VI, 14r; DL,93; NV,355; PBV,401. (Cf. lat. satiricus, gr. saturikÒj şi saturist»j, fr. satirique şi satiriste).
    SATIRICEŞTE adv. BDL IV,898r; BD II,335; GC VI,14r.
    SATIRIZA vb. satirisi BDL IV,898r; satiriza GC VI,14r; NV,355; RL,304; PBV,401; PD,558; satira API,27; FMIL 1844, 316; NV,355; StDR,248. (Cf. gr. satur…zw, fr. satiriser).
    SATIRIZARE s. satirisire BDL IV,898r; satirizare PBV, 401.
    SATISFACE vb. Vezi Împrumut.I.,p.154. Cf. şi a face destul TD II,173,185,186; TD III,231; SEC,113; BI,6,19; SIU,56r; FTM, 16; MIM,53; a face îndestulare NID I,67v; LOA,7; SR,6; satisface OMT,ded.; GRN II,72; DFL,37,64; BCD,597; StDR,248; PFHM I,II; CA 1854,13; LIT,78,124; GCB II,235; CA 1861,97; PD,558; îndestula CPI,219; BFI,7. (Cf. lat. satisfacere, fr. satisfaire).
    SATISFACERE s. satisfare SIT,121; satisfacere StDR,248; CA 1854,108; GM 1854,404; CA 1856,24,94; DILB III,222; LIT, 39; C,4,15; CA 1859,27.
    SATISFACŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.101 şi 154. Cf. şi 1. („reparaţie a unei ofense, a unei pagube”) satisfacţie CP I,369; MGD, 15r; CR 1829,7; AR 1829,43,50,213; CR 1830,6,52; AR 1830,77, 123,144,177; GC VI,14r; CR 1831,10,54; CIRA,18; CPI,217,218, 220; AR 1834,204; AR 1837,94,178,284; SHI II,34; pe la 1835 cuvîntul era frecvent; satisfacţie sau facere de destul PV,11; facere destul CP I,333; CL II,393; îndestulare NID II,161v; CCI,13; CPI, 219,257; AIR II,291; ROI2 VIII,31; AR 1837,76; BOB2,570,572; satisfacţie (îndestulare) AR 1831,28; CIRA,295; satisfacţiune VO 1857,13. 2. („sentiment de mulţumire, de plăcere”) satisfacţie SIT,341; NV,355; CFZ,71,138; PD,558; satisfacţie, satisfacciune StDR,248; satisfacţiune INB 1857,2; BIF,15. (Cf. lat. satisfactio, germ. Satisfaktion, fr. satisfaction).
    SATISFĂCĂTOR adj. Z 1856,nr.18,3,nr.24,2; C,4.
    SCELERAT s., adj. scelărat, scelerat CV,35,36; scelerat MCL 1839,610; FMIL 1847,86; SIT,293,339,353; NV,356; LS,19, 48,53; StDR,272; PLB,30; CFZ,159; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; şelerat GC VII,395r; API,16. (Cf. fr. scélérat, lat. sceleratus, it. scellerato).
    SCELERATEŢĂ s. MEN II,223; SIT,351; NV,357; PD,558. (Cf. fr. scélératesse, it. scelleratezza).
    SCENĂ s. Vezi Împrumut.I,p.102 şi 154. Cf. şi 1. („subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică; acţiunea unei opere dramatice”) cort RSB,2r,9v,17v; RMB,4r,15v; EB,4r,25r; MGD,3r, 3v,29v; perdea AZ,87v; KUP,4r,5v,6r,9v,20r; CM,23r; GEG,12, 13; NZ,66v,67r,69r; MVS,3r,9r,20v,44r; arătare TL,3v,9r,43r; AAS,40r; VTO,44r,45r; BS,243r,244r; faptă BS,69r,73r; schenă RDS,2r,3r,9r,13r,56v; şenă RBV,3r,4r,27r; VFE,2,3,10; CE,2,3,7, 17,34; ZEV,2,3,10,96; CRV,3,16,39,94; MAE,3,8,11; VAA,2,3,10, 15,33; MBG,2,3,7,13,23; MPG,4,9; KSN,2,3; KGO,3; MDP,2,54; MSR,2,9; AV,1,7,13,33; AS,f.t.; FGB,2,3,8; HMN,113,136; KCL, 3,19; sţenă DTN,5,34; KUB,1,25,41; RNA,1; KPA,2,3; AIS,3,4,5, 9,59; CA 1851,64; CA 1862,76; scenă MTBD,32v,34r; GTN 1836, 63; AS,5,6,13,54; HAN,7; HMN,1,15,23,44,91; DAH,3; KMP,3, 37; VFD,78,80; AFH,2; AMC,f.t.,2; RCM,7; AIS,24,66,79,83; SCMI,XVI,1; NC,2,3,6,29; LS,9; pe la 1850 forma era frecventă. 2. („loc amenajat, într-o sală sau în aer liber, unde se desfăşoară reprezentaţii; teatru; loc unde se petrece un eveniment”) lumea e un cort, viaţa o treacă PSC,118v; sţenă GIC,28; SPV,67; DTN,pf.,2, 1; SHI II,35; AsMH,5; sţănă CA 1851,80; şenă GC VII,396r; ELS, 1,11,37; VVP,165; MV,87; scenă CR 1830,48; API,129; SCMI,X, XI; FMIL 1844,28,85; NV,357; PCI,124,125; scenă, sţenă StDR, 272; şcenă PD,559. 3. („întîmplare, privelişte; ceartă, scandal”) cort TB,9v,39r,253v; AZ,175r; sţenă BR 1821,59,195; AR 1830, 203; SPV,III; DTN,38; AsP,95; AR 1837,88,164,227; SMA,75; PRA,8; IL 1840,62; AR 1844,19; AMIM,179; sţenă (skhn») MFV I,14v; sţenă (privelişte) de război AR 1832,107; şţenă (întîmplare) AR 1834,77,158; şenă CR 1829,6; GTN 1835,8; YNM,115; KMP, 100; AIR III,3; MCL 1838,50,93,207; MCL 1839,243; HMV I,119; MEN I,6; scenă CR 1830,109,205; DL,9,30,51; FMIL 1840,131; CDCE,129; FMIL 1844,309; BPA,32; MEN I,85; MID I,12; AMIM,XXIV; ASI,13; BP,VII; PS,30; AF,32,180; CA 1848,57; SIM,IX,147; NV,357; şcenă SIT,ded.1,5,16,67,80,129,193,207. (Cf. gr. skhn», lat. scaena, fr. scène, germ. Szene, it. scena). 
    SCENIC adj. schinicesc HPP,248,302; şeníc GC VII,396r; şenic VVP,165; sţenic AR 1837,396; scenic NV,357. (Cf. gr. skhnikÒj, fr. scénique, it. scenico, germ. szenisch).
    SCEPTIC adj., s. 1. (Filoz.) schepticos FC,44v; schepticesc MFV I,132r; scheptic PCP,24; PIU I,267; HFP,intr.20,2,15,27,43; GC VI,110r; EPD,XII; sceptic NV,357; StDR,272. 2. („care se îndoieşte de toate, care nu crede în nimic”) scheptic GC VI,110r; MF I,44r; MF II,64r; sceptic MEN II,192; DFL,87; NV,357; LS,46; PLB,30; BMN III,114; SCC I,239; CFZ,96; GM 1854,80; RL,151, 259,379; pe la 1855 forma era frecventă. (Cf. gr. skeptikÒj, fr. sceptique).
    SCEPTICISM s. 1. (Filoz.) schepticism HFP,28; GC VI,110r; schepticizm BFI,30; scheptiţism MF I,78v; sţeptiţism VA,233; MF I,52r; scepticism PIA,7; DFL,155; KFL,98; NV,357; StDR, 272; PD,559. 2. („atitudine de neîncredere, de îndoială”) schepticism HFP,140,231; şepticism GTN 1836,80; sţeptiţism EOI,191; sţeptiţismus EPD,XXV; scepticism MEN II,16; DFL,88; NV,357; SCC II,123; ICI,151; CFZ,96,118,145; T 1856,nr.1,1; PD,559; scepticizm CA 1854,16; cepticism R 1857,nr.2,1; şcepticizm CA 1862,64. (Cf. gr. skeptikismÒj, fr. scepticisme, germ. Skeptizismus, it. scetticismo).
    SCLAV s. sclav MIU,164,188; TMS,115; CB 1816,57; FTM, 20,27,37; BR 1821,34,42,89; SPBA,56,58,95; BRD,23; AR 1829, 44; BR 1829 II,22,42; AR 1831,196; BAR II,107; SGR II,37; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; şclav IRF,20; FMIL 1840,65,138; FMIL 1844,208. (Cf. lat. sclavus, germ. Sklave, fr. esclave).
    SCLAVAJ s. sclavagiu AF,170; SIT,106; NV,355; LIT,4; INB 1859,15,29; PD,577. (<fr. esclavage, după sclav).
    SCLAVIE s. sclavie FTM,28; KIT,76,155; AR 1832,159; SIC,16; FMIL 1847,73; PS,9; CA 1851,45; CA 1852,20; pe la 1850 forma era frecventă; sclăvie BRD,18,70; BR 1829 II,23; SHI, XVII,XXXI; SHI I,14; SHI II,24; KOS,IX; SCC I,III; SCC II,379; CA 1855,111,167; SD 1855,1; SPB,72.
    SCLAVISM s. şclavism FMIL 1840,21; sclavism FMIL 1844,234; HMV II,131.
    SCOLASTIC adj., s. (Filoz.; ext.) sholasticesc NIU,227r; CLV,133v; CSM,311; HFP,pf.3,45,193; sholastic MFV II,84r; HFP,32,44; MF I,44r,44v,73r,73v; MF II,1v; VL,2v; AsL,32; scolasticesc MCB,154; CRV,75; MF I,46v; scolastic MCB,159; BRD, 7; MCR,224; CA 1848,67; RMS,182; BMN I,7; PD,577; scuolastic MFV I,40v; scolastică s.f. MEN I,140; şcolastic PCP,32; FMIL 1840,142; RCM,103; FMIL 1847,103. (Cf. gr. scolastikÒj, lat. scholasticus, germ. scholastisch şi Scholastiker, fr. scolastique, it. scolastico).
    SCOLASTICISM s. (Filoz.) sholasticism EGR,XVI; scolasticism PD,577. (Cf. germ. Scholastizismus, fr. scolasticisme).
    SCUZA vb. excuza VPP,26; FMIL 1844,206; CA 1859,101; PD,223; escuza FMIL 1844,358; MID I,197,327; SSC,I; SCC I, 89,267; SCC II,380,381; CA 1855,151; AML,74; scuza PS,30; NV,356; BCP,5; LS,75; LIT,328,412; R 1857,nr.8,2,nr.15,3; D 1860,86; PD,578. (Cf. lat. excusare, fr. excuser, it. scusare).
    SCUZABIL adj. escuzabil MID I,255; CA 1854,13; scuzabil SMB II,483; BEC,356; PD,578. (Cf. lat. excusabilis, fr. excusable, it. scusabile).
    SCUZĂ s. excuzaţie OMT,95; TF,379,382; BR 1821,10,32; PD,223; escuzaţie BR 1821,195; excuzaţiune AVP,8; scuză (cerere de iertăciune) CR 1829,233; scuză BDJE,61; NV,356; BCD,6; LS,14; LIT,81; C,1; PIC,127; D 1860,86; scuză, scuzaţie PD,578; excuză (dizvinovăţire) AR 1832,346; excuză CA 1850,24; PD,223; escuză SCC II,8,39,104; escuz CA 1854,23. (Cf. lat. excusatio, germ. Exkusation, fr. excuse, it. scusa).
    SECHESTRA vb. secfestrarisi, secfestrui, secfestra GC VI, 21v; secfestrarisi CPL,67; BGO 1840,17; BGO 1844,43; secfestrui AR 1829,224; CR 1830,389; BFO 1843,134; ROB2,590; secfestra BGO 1840,24; R 1857,nr.40,3; D 1860,416; secvestrui AR 1837,74; AR 1844,10; StDR,249; secvestra VVP,127; FMIL 1847, 72; StDR,249; SCC II,203; PBV,405. (Cf. séquestrer, lat. sequestrare).
    SECHESTRANT s. („cel căruia i s-a sechestrat ceva”) secfestrant GC VI,22r; CPL,67; ELS,52; BGO 1840,15; BGO 1844,40. (<fr. séquestré).
    SECHESTRARE s. secfestrarisire GC VI,21v; secfestrare GC VI,22r; secfestruire CPI, anexă 9; RL,66; secvestruire CPI, 256; AR 1837,67; secvestrare StDR,249; PBV,405.
    SECHESTRAŢIE s. secvestraţie RJ,277,279; StDR,249; PBV,405; săcvestraţie CL II,71; secfestraţie CPI,anexă 9. (Cf. lat. sequestratio, germ. Sequestration, fr. séquestration). 
    SECHESTRU s. Vezi Împrumut.I,p.135. Cf. şi secvestru DAP,49,102; LC,64,91; CCI,57; CIRA,282; CPI,166,237; SR,15, 53; ROI2 VIII,5; VVP,127; KPA,30; StDR,249; GM 1854,77; PBV,405; secvestrum CMB,2; săcvestrum RSL,2; săcvestru CL I,61; CL II,270; CPI,166; săcvester CL II,270; secvester CPI,166; secvestro SR,41; secfestru, secvestru, secuestru GC VI,21v; secfestru CR 1830,286; CPL,66; CPI, anexă 9; ELS,51; BGO 1840, 11,47; BGO 1843,104; BGO 1844,39; ROB2,644; D 1860,415; secuestru PBV,405. (Cf. lat. sequester şi sequestrum, fr. séquestre, it. sequestro).
    SECHESTRUITOR s. („cel care sechestrează”) secvestruitor CA 1856,21.
    SECOL s. seclu BRD,51; MID I,38; BG,XVI; secul KIT,31; SIC,24; SHI I,2; GGV,77; FMIL 1844,29; StDR,250; KOS,IX, XXII; SCC II,179,387; ICI,47; RL,147,155; DILB I,212; INB 1857,4; GCB II,235; DCB VI,84; CA 1861,86; secol MEN II,250; CA 1847,11; AF,27; LMS,35,37; NV,358; CA 1852,XXIV,55; BMN I,5; KOS,XXII; WAM,75; CA 1855,39; SD 1855,1; RL,257; CMI,167; BC,56; INB 1857,4; PBV,405; SPV,96,231; CA 1858, 112; CA 1859,90; INB 1859,4; APS,15; secul, secol PD,561; sec (veac) FGGN,5. (Cf. lat. saeculum, it. secolo).
    SECRET Vezi Împrumt.I,p.103. Cf. şi 1. s. („taină”) săcret DAB,34r; sicret VAC,1; CB 1818,102; FTP III,105; secret TSI, 12,38; BR 1829 II,53; MVS,9r; AR 1829,98,154; CR 1830,55; AR 1830,94; GC VI,21r; CBD,87; MRC,214; VSC,34; FTP I,120; FTP III,175; CE,33; BAR I,135,160; CIRA,63,326; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; segret, secret SPBA,100. 2. s. („closet”) secret (ieşitoare) KIT,55. 3. adj. („tainic, ascuns”) tăinuit NID I,42v,64r,67v, 75v; NID II,83r,115v,183r; NID III,11v; tainic VSC,35; ROI,12; secret SPBA,65; AR 1829,203; GC VI,20v; AR 1831,158; BAR I,51; CIRA,372; GG,3; MCL 1838,82; FMIL 1840,35; MID I,195; BDJE,5; SIT,47; LMS,29; secret (de taină) AR 1830,466; secretic AR 1829,155; AR 1830,77; CR 1830,156; secretnic AR 1830,225, 229; VFD,21. (Cf. lat. secretum, fr. secret, germ. Sekret şi sekret, it. segreto, rus. секретный).
    SECURITATE s. Vezi Împrumut.I,p.104. Cf. şi sigurătate PV,55; CP I,3,48; BFI,3,14,18; securitate SIN,78; DSM2,13,17; MIA,5; MPI,24; LB,629; TSVM,95; BRD,8; MBV,45; AR 1829, 79; după o frecvenţă sporadică între anii 1830-1850, cînd s-a folosit mai ales forma siguritate, forma securitate a redevenit frecventă pînă la 1860; securitate (siguranţie) CNB,45; săcuritate DSM2, pf.; siguritá, siguritate GC VI,32v; siguritá BFO 1843,108; siguritate BR 1829 II,19,47; BAR I,4,19; BAR II,92; GG,139; MF I, 24v; MF III,112v,118r,152r; MCL 1838,79,101; VVP,128; FMIL 1840,404; FMIL 1844,25; MEN II,271; HMV II,140; FMIL 1847, 2; BG,IX; IGR,191; CA 1852,31; RL,28,97; PBV,407; C,3. (Cf. lat. securitas, fr. sécurité, germ. Securität, it. sicurità).
    SEMESTRIAL adj. semestral GC VI,22r; CD,8; NV,358; PBV,405; PD,562; semistral RSM,17v; semestral, semestrar, şeselunar StDR,250. (Cf. lat. semestralis, germ. semestral, it. semestrale, fr. semestriel).
    SEMESTRU s. Vezi Form.term.şt.,p.276. Cf. şi şeselunie AR 1830,16; AR 1831,69; şese-lunie AR 1831,72; şăsălunie AR 1830, 168,207; şesălunie, şesă-lunie AR 1837,207; şasălunie RSM,19v, 28v; ROI2 IV,6; semestr, semestru, examiníe GC VI,21v; examinie GC I,156r; semestru (şase luni) CR 1830,116,392; semestru ROB,49,159; CPL,17; CPI,187,anexă 9; LOA,46,66,81,99; BFO 1833,49,65; AR 1834,374; RSM,25v; ECS,8; AR 1837,47,211,361; RB,nr.10,1,255; VVP,127; FMIL 1840,200; BGO 1840,140; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; semestru, şeselunie StDR,250. (Cf. fr. semestre, lat. semestris, gr. ™xamhn…a). 
    SEMILUNĂ s. jumătate de lună GN,247v; miezo-lună AR 1829,148; semilună, demilună, imilună GC III,343r; semilună (luna jumătate) CR 1829,57; semilună BR 1829 II,39; LME,103; BAR II,177; MPG,39; AR 1837,174; RB,nr.20,3; FMIL 1840,256; BDJE,130; BP,104; semi-lună BPB,67; BC,89. (Cf. fr. demi-lune, lat. semiluna, it. mezzaluna, gr. ¹misšlhnoj).
    SEMINAR s. Vezi Împrumut.I,p.104. Cf. şi 1. („şcoală de grad mediu pentru pregătirea preoţilor”) seminariu PTB,4; MIR,338; MIB,234,263; GSP I,48; SPBA,ded.; BD II,362; LB,631; CR 1830, 165; ROI2 III,78; GT 1838,4; FMIL 1844,147; BG,I,XXIII; LG,27; PIC,124; seminarium MR,36; TAI,61; TF,456; GSP I,45; ROI2 IX,9; seminarie sg. AR 1830,357; CIRA,311; BFO 1833,181; SHI II,121; FMIL 1840,253,254; FMIL 1844,239; AsR,8; AMIM,XXX; FMIL 1847,88,182; seminar NMP,ded.3; GC VI,22v; ROB,31; EAM,114; ROI2 III,10; AIR II,330; AMG,14; VVP,127; RIP I, 198; pe la 1840 forma era frecventă. 2. (Hort., „pepinieră”; fig.) seminariu BDZ,27; seminarium BAR I,64; sămănărie (shoală de pomăt) FilDA II,61. (Cf. lat. seminarium, fr. séminaire).
    SEMINARIST s. („elev al unui seminar”) GC VI,22v; MN 1836,63; PBM,224,228; ROB2,563,608; BG,I,XX; PBV,405. (<fr. séminariste). 
    SEMITON s. (Muz., Fon.) semiton, imiton, emiton GC I, 145r,181r; GC VI,22v,255v; imiton PBM,74; jumătate de ton (demiton) PBM,125; semiton BG,221. (Cf. fr. semi-ton şi demi-ton, gr. ¹m…tonon, it. emitono).
    SEMIVOCAL,-Ă adj., s. (Fon.) semivocale pl. BG,7,196; un u semivocal BG,196; semivocalea u CCG,22; jumătate sunînte pl. IGR,217. (Cf. lat. semivocalis, fr. semi-voyelle). 
    SEMIZEU s. (Mit.; fig.) Vezi Împrumut.I,p.155. Cf. şi semizei (jumătăţi de zei) PCB,117; semizeu (jumăta’ de zeu) CMR,84; semizei, adecă jumătate zei BAR I,89,cf. şi 144; demi-zei FTP IV,20; demizei ASI,19; semizău, imizău, demizău GC II,248v; semizeu GTN 1836,80; APR,glos.IV; PBV,405; CA 1861,69; semi-zei (mici zei) AR 1837,394; semi-zeu AF,19,100; BP,46; SD 1855,2. (Cf. fr. demi-dieu, lat. semideus, gr. ¹m…qeoj).
    SEMNAL s. signal (semn prin carile vasile curesponduiesc pe mare) AR 1832,42; signal EGI,20,103; MCL 1839,401; FGE,19; IL 1841,231; SRM,155,156; StDR,253; ATI,19; RL,369; signal (sămn) AR 1839,179; signal, semnal PD,568; semnal FMIL 1840, 9; BPA,32; MID I,254; FMIL 1847,52,77,184; ASI,20; SRI,25, 226; BP,4,126; LMS,31; NV,358; StDR,251; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. signal, germ. Signal; semnal, după semn).
    SEMNALA vb. signala PFHM I,23; PFM,16,335; PD,568; semnala CA 1855,125,127; CA 1856,77; CA 1861,25,40; semnăla CA 1861,46. (<fr. signaler; semnala, după semn, semnal).
    SEMNALAT adj. signalat AR 1829,207; PFM,336.
    SEMNALMENT s. signalament CA 1850,43,45; CA 1854, 83; signalement SCC I,156; semnalement DIB,432; signament BFO 1838,111. (Cf. fr. signalement; semnalement, după semn, semnal).
    SEMNIFICA vb. semnifica NV,359; significa, semnifica PD, 568. (Cf. fr. signifier, lat. significare; semnifica, după semn).
    SEMNIFICARE s. însemnare MG II,125; CGF,37; HGL,6; VM,6,7,8,65,68; MGP,66,69; CCG,41; IGR,6,124; semnificare BG,14,112,131; BCB,93; SMB II,343; RL,84; C,1,126; GCB II, 236; R 1857,nr.10,2; simnificare BEC,V.
    SEMNIFICAT s. (Lingv.) significatul sau însemnarea PGRL I,102,cf. şi 53,54. (Cf. lat. significatus, fr. signifié).
    SEMNIFICATIV adj. însămnător VL,19v; semnificativ NV, 359; CGR,35; SCC I,273; SCC II,220,244; SMB I,198; DIB,600; significativ CA 1858,101; D 1860,101; significativ, semnificativ PD,568. (<fr. significatif; semnificativ, după semn, semnifica).
    SEMNIFICAŢIE s. sinificaţie EGRM,31r; GC VI,39r; sinificaţie sau însemnare FGP,43; significaţie SGR I,231; AsAl,1; CA 1847,11,23; SIT,ded.2; StDR,253; PFHM I,226; CA 1861,99; însemnare ori semnificaţie EP II,133; semnificaţie sau însemnare CGR,3; însămnanţă IGR,58,101,165; semnificaţie FMIL 1844, 343; CGR,4,82; NV,359; MGP,58; SAP,8; RL,113; D 1860,97; significaţie, semnificaţie PD,568; semnificăciune CDR,3,41; VMP,227; însămnăciune IGR,119. (Cf. fr. signification, lat. significatio; semnificaţie, după semn).
    SEMNUL EXCLAMĂRII (Punct.) semnul cel de mirare; semnul mirării EBG,23r; semnul mirării BE,29v; GRA,17r; EGR,165; BG,215; IGR,208; chemătoare sau minunătoare BV2, 39; BPR,23,79; TGR,216; ME,640; DGR,13; LPT,35; chemătorul semn sau minunătoarea DO,28; DGR,30; mirătoare sau chemătoare IGR,8; semnul strigărei SPP,9; ABCA,73; semnul strigării OV,21; FBN,102; semnul de strigare CTD II,100; DCI II,108; puntul de minunaţione HG,7; semnul obiduitor şi minunător, şi spreglăsuitor RIG,27r; semnul mirării ori al chemării BG,216; sămnul chemării sau mirării IGR,207; semnul de mirare PCB, 139; GRN II,108; merătoarea MG III,157; mirătoarea SIC,12; mirătoarea sau pătimitoarea SGR I,21; puntul mirării EGRM, 44r; puntul de mirare FGP,15; GR,84; semnul mirător CGF,140; strigătorul PGRL I,14; pun(c)tul esclamativ PGR,129; GR12,96; PTP,32; puntul de esclamaţie MGP,106,109; semnul esclamaţiei sau al strigării CGR,219. (Cf. lat. signum exclamationis, fr. point d’exclamation, it. punto esclamativo).
    SEMNUL ÎNTREBĂRII (Punct.) semnul întrebării EBG, 23r; BE,29v; IGR,205,206; OV,20; RIG,28r; GRA,17r; FBN,102; DO,28; DGR,13; EGR,165; SGM,12; CGR,219; BG,215; semnul întrebărei SPP,9; ABCA,73; SGR I,21; HGL,3; întrebarea MGR, 116r; întrebătoarea BV2,38; BPR,23,79; TGR,216; ME,640; DO, 8; MG III,155; LPT,35; SIC,12; IGR,8; semnul de întrebare CTD II,100; DCI II,108; PCB,139; GRN II,108; semnul întrebător VOG,103; RIG,27r; DO,27; CGF,140; puntul întrebării EGRM, 44r; puntul întrebător HG,7; PGR,129; puntul de întrebare FGP,15; GR,84; MGP,106, 109; întrebătorul PGRL I,14; puntul interogativ PTP,32. (Cf. lat. signum interrogationis, fr. point 
d’interrogation, it. punto interrogativo).
    SEMNUL SCURTĂRII (Ortogr., Fon.) semnul amorţitor OV,13; scurtătoare (abreviatură) TGR,210; scurtătoarea ICD, 23; DO,23; DGR,12; scurtătorul CDP,217; SIC,12; MGP,109; semnul scurtării EGR,158; GR,82; PCR,125; CGR,227; IGR,8, 195; semnul de scurtare GRN II,101; BG,221. (Cf. lat. abbreviatura, germ. Abbreviatur, fr. signe abréviatif).
    SENTIMENT s. Vezi Form.term.şt.,p.276, şi Împrumut.I,p. 104. Cf. şi simţire MPI,119; CRac,10,185; LB,644; PCB,153; VL, 77v; BFO 1843,128; simţiciune HMV I,174; sîmţ CGR,VII; simţ VMP,179,183; sentiment AAS,65r; SPBA,8,68,72,99; TPE,12r; GPF,334; VMG,347; EGR,III,88; CR 1829,6; AR 1829,7,82,118; HFP,66; MRC,22; GC VI,29v; MVS,10r; VSC,III,V; CBD,39; SPV,17,61; AR 1830,104,172,370,374; pe la 1830 forma era frecventă; sintement MBG,66; sintiment BC,8,21,87; sentement SPBA,6; EGRM,34r; CR 1829,88; AR 1830,26 bis,141,157,203; CIRA,35; MCR,16,34; AR 1837,43,293; SHI II,236; SMR II,28; AsR,5; semtiment FEA,63; MBG,24; MDP,9; INB 1859,111; santiment IRV,5r,58r,66r; CLV,134v,143r; MALP,53; SPV,III,116, 117; FTP II,108,132; FTP III,4; FTP IV,37,40,88,130; BFI,ded.,5, 36; VHP,81; MCL 1839,718; simtiment CR 1829,183,226; CR 1830,9; CR 1831,5,12; VFE,8,26; GPE,4,5; MBE,24; MFE,19; GC VI,29v; FEA,8,29,45; BM,4,9,29; GTN 1835,3,6; MAE,26; YNM, 44; AIR I,XVI,23,193; GTN 1836,70; MN 1836,84; MDP,107; AV,7,58; DAH,2; HAN,53; MPE,IV; GT 1838,1,11; FL,50,99; MCL 1839,609; BGO 1840,78; CDCE,95; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; simtement CR 1830,344; FD I,83; simtiminte FMIL 1844,66; simţiment FMIL 1844,67; SCMI,48; ASI, 70; PCI,102; CA 1852,68; RL,259,326; CEF,8; BC,I; BIN,223; PFM,2; PIC,29; simţement FMIL 1840,251; simţeminte RIP I, 196; simţimînt SCMI,37; FMIL 1844,258; MEN I,2,49; FMIL 1847,186,237; MGP,107; PCI,58,135,137; StDR,251; SCC I,48, 106,133; SCC II,378,381; RL,316; C,17; D 1858,14; INB 1859,14; PIC,10,125; VMP, pf.II,268; simţiminte MEN I,30,81; AF,10,157; SCC II,188; TR 1854,4; VO 1857,5; SPB,46; D 1858,16; INB 1859,48; VMP,266,298; simţemînt FMIL 1840,36; FMIL 1844, 348; SIM,131,184; sîmţemînt CGR,17; sîmţimînt MGP,113; simţămînt RL,426. (Cf. fr. sentiment, lat. sentimentum, germ. Sentiment; simtiment şi var., după simţ, simţi).
    SENTIMENTAL adj. santimental MCB,26; santimantal MCB,170; sentimental, simtimental GC VI,29v; sentimental FL, 12; FMIL 1840,239; HMV I,156; HMV II,95; PGR,128; CA 1848, 57; StDR,251; SCC II,106; RL,126; PBV,406; PD,563; simtimental DTN,5; SIT,103,156,211; NV,363; RL,51; DIB,261; NPT,223; ASLI,133; simţimental StDR,251; simţimental (simţitor) CEF,54; simţimîntal SCC I,130. (Cf. fr. sentimental, lat. sentimentalis, germ. sentimental; simtimental şi var., după simţ, simţi).
    SENTIMENTALIST adj. simtimentalist SCC II,47; sentimentalist RL,260.
    SENTIMENTALITATE s. simtimentalitate DIB,245. (<fr. sentimentalité, după simţ, simţi).
    SENTINŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.124,135 şi 155. Cf. şi 1. (Jur.; fig.) hotărîre APC,65r; sentenţie APC,119v; HO,5; ME,199; TD III,324,352; TMS,109; BDL I,39v; VPP,70; UT,26; BR 1829 I, 24; AR 1829,122; BDC,51,52,129; CIRA,25; BAR I,51; BAR II, 39,87,90; ROI2 VIII,30; CCM,I; FMIL 1840,85; CA 1844,49; AOD,5,24,44,47,158,191; SRM,192; ROB2,553; KDP,28; StDR, 251; forma continuă să fie folosită sporadic pînă la 1860; hotărîre (sentenţie) GSP I,172; CPI,anexă 11; sentenţie (hotărîre giudecăţii) IRV,49r; sentenţie (hotărîre) AR 1832,114; CIRA,329; săntenţie FMIL 1840,52; sentenţie, sentinţă GC VI,29v; sentenţă AV,30,68; PIA,VI; BCD,13; LS,107; CPO,94,102,110; GRR,230; SSC,VIII; LIT,57; Z 1856,nr.24,3; CA 1857,6; LG,10; PBV,406; CA 1858,79; CA 1859,100; PD,563; sentinţă FMIL 1844,142; FMIL 1847,45; NV,359; RL,209; DIB,337; GCB II,236; CA 1858, 123; PIC,133; D 1860,291; AML,7,173. 2. (Gram., „propoziţie, frază”) despre sintax sau învăţătura de a împreuna cuvinte şi sentenţii SPP,177; propuseţiune sau sentenţie CCG,74; sentinţă BG, 130. 3. („cugetare, maximă, aforism, adagiu, dicton; sens, înţeles”; Log.) sentenţie TD I,125,126,134,311; MILR,46; SIN,92; OMT, 25,48; TMS,f.t.; TF,210,389; PMV,49,50; DO,34,35,36,37; VPP, 33,130; MPI,181,208; PCC,6,13; CPM,10; BRD,43; PSC,119r; VA,152; SIC,20,68; BAR I,59; SGR I,20,22; SVC,35; BFI,1,26; GG,II; MF I,26v; MF II,113v; SHI I,1,20; SHI II,69; FL,8,16; FMIL 1840,112; VL,20r,63v,69v; SCMI,XIII; FMIL 1847,192; GLC,XXXII; StDR,251; sentenţie (¢pÒfqegma) IRV,158r; MFV I,127r; sentenţie (paremie) AR 1832,331; sentenţă HFP,252; GC VI,29v; VL,30r; APR,VII; VABA,3; BMN I,30; PBV,406; PD, 563; sentinţă FMIL 1844,96; FMIL 1847,117; CDCE,48,156; SIM,61; GCB II,236; sîntinţă BG,214. (Cf. lat. sententia, germ. Sentenz, fr. sentence).
    SILABĂ s. (Lingv.) Vezi Împrumut.I,p.124. Cf. şi sílavă sau slovenire EBG,11r,23v; slovnire MGR,3v,134r; slog BV2,34; TGR,2; MG II,7; MG III,11; sílavă VEI,93v; DO,pf.,9,19; DGR,8, 23; GRA2,23r,90v,94v; silavă RIG,6r; GRA,20r; ICD,21; OP,27r; DGR,9; MT,3; VMG,257; PAIC,13; VA,206; BAR I,44; SIC,91; SGR I,5,141,223; GMR,8v,13v; PGRL I,1; IGR,4,5,7,190; silave sau sloguri TGR,2; silavă sau slovenire TGR,4; litirisire (sau silavă) GRA,6r; silavă (sau litirisire) GRA,20v; silavă sau colată SGR I,6; sílabă BDT,26v; BDL IV,911r; MDNU,94; ASH,pf.; sílabă sau slomnire VOG,16; slomnire GC VI,38v; GCG,10,83, 186; silabă ME,187,577; BTGO,42v; BTG,1r; BDR,30r; BDL I, 183v; ASH,pf.; EGRM,21r; EGR,XIII,2,155; PCB,141; BR 1829 II,52; PAFR,8; MO,6; FGP,11; FTP I,46; SGM,17; PAMR,9; VG, 3; pe la 1830 forma era frecventă; silabe (adecă sloguri) TGR,194; silabe (sloguri) FBN,92; silabe sau coluări PAGR,6; silabă sau silavă GC VI,34r; silavă, silabă StDR,253. (Cf. lat. syllaba, gr. sullab», it. sillaba, fr. syllabe, slavon. ñëîãú, scr. slog, rus. слог).
    SILABIC adj. silabíc GC VI,33v; silabic NV,361; PBV,407; PD,568. (<fr. syllabique).
    SILABISI vb. slovni ABCA,61; silavi MPI,203; silabi LPT, pf.; BIP,6; silabiza VPP,63,136,140; BD II,433; FMIL 1844,141; NV,361; PBV,407; VMP,69,72; PD,569; silavisi, slomni GC VI, 33v; silaba KPA,61; CA 1850,102; SCC I,218; silaba, silabi NV, 361. (Cf. gr. sullab…zw, lat. syllabisare, fr. syllabiser şi syllaber, it. sillabare, germ. syllabieren).
    SILABISIRE s. slovnire ABCA,59; LIB,3; silabizare FBN,4; PBV,407; VMP,61,62,63,64; silavire MPI,203; PGRL I,8; IGR,3, 4; silavire sau slovnire DGR,8; silabire LPT,21; PGR,2; FMIL 1847,192,193; silabisire SFT,3; SGM,10; silavisire GRA2,86r, 94v; GMR,19v.
    SILABIZAŢIE s. silabizaţie (slovnire) VPP,124; silabizaţie, adică slovnire VPP,140; silabizaţie NV,361. (Cf. lat. syllabisatio, fr. syllabisation).
    SILOGISM s. (Log.) Vezi Împrumut.I,138. Cf. şi siloghizmós WGT,28r; siloghizm BGV,79r; MFV I,41r,131r; CLV,7v,46r,145r; RDS,51v; VL,11r,32v,39v; VCL,42v,46v; siloghizm (socotire) CLV,46v; siloghism BD II,433; PCC,12; DLG,174,178,234,236, 264; PCP,34; HFP,102,109,115,142; GC VI,33v; siloghism (cuvîntare) HFP,378; silogism GC VI,33v; VVP,128; MEN I,20,144; DFL,92; NV,361; StDR,253; SAP,201; GRR,39,41; CFZ,102; PBV,408; PD,569. (Cf. gr. sullogismÒj, lat. syllogismus, fr. syllogisme, germ. Syllogismus).
    SILOGISTIC adj. (Log.) siloghisticesc BLM,205; DLG,209, 211,240; CLV,145r; HFP,pf.8; siloghistic MF II,2v; VL,47r; silogistíc GC VI,33v; silogistic DFL,94,177; KFL,173,185,191; NV, 361; GRR,39; CFZ,109; PBV,408; PD,569. (Cf. lat. syllogisticus, gr. sullogistikÒj, fr. syllogistique, germ. syllogistisch).
    SIMPLICITATE s. Vezi Împrumut.I,p.106.Cf. şi simplicitate FTM,98; AR 1829,225; AR 1830,82; TVM,20; FEA,112; SVC,73; AR 1835,47; MF I,53v; MN 1836,7,54,86; AR 1837,294; SHI I,19; SHI II,25,58; CCF,89; AR 1839,388; AR 1840,300; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; simplicitate (nemîndrie) FTM, 154; simplicitate (prostie) CIRA,XII,253,309; sîmplicitate TVM, 20; AR 1838,43; simplitate, simplicitate NV,362; simplicitate, simplitate PD,571; simpliţitate CLV,7r; MBV,9; CTT,257; DF I, 10v; GLC,75; simpliţitate (prostie) MFV II,87r,177v; semplicitate HFP,231,342; GC VI,28v; SPV,66; BFI,21,41; TIV,26,174. (Cf. lat. simplicitas, fr. simplicité, germ. Simplizität, it. semplicità).
    SIMPLITATE s. simplătate SIU,55r,55v; simplitate EGRM, 28r; DCN,34,140; EGR,34; PCB,99; CR 1829,36; CR 1830,179; CBD,47; MRC,190; TCM,IV; GPE,9; FTP 1,27; FTP II,95; SPV, 73; FEA,8; FAE,123; MCR,133,155; VAA,6; MSR,81; pe la 1835 forma era frecventă; semplitate MCB,5,171; PDP,111v; APB,9. (<simplu + suf. -ătate, -itate,după simplicitate).
    SIMPLU adj. Vezi Form.term.şt.,p.278, şi Împrumut.I,p.106. Cf. şi 1. (Gram.) [sunet, formă, construcţie] prost EBG,30r,43r, 64r,116v; cuvînt prost TGR,206; SG,2; MG II,29; [propoziţie] proastă ME,552; MG III,135; [prepoziţii] sémplici; alcătuire sîmplice VOG,86,104; vocale sîmple BTGO,40r; trecut sîmplu; tîmpuri sîmple; [adverbe] sîmple BTG,48v,53r,57v,78v; BDR,10v, 13r,13v; [părţi de cuvînt] sîmple GRN I,9; [vocale] simple DGR,4; CGF,7; BG,7; FMIL 1847,152; [pronume] simple EGRM,3r; EGR, 19; SGM,45; SGR I,77; GR,9; PGR,27; BG,57; [nume] simple DGR,38; SGR I,30; [subiect] simplu EGRM,24v; EGR,131; PGR, 76; [timpuri] simple EGR,67; GR,55; CGF,56; EP II,79; PGR,35; BG,69; CDR,36; frazuri simple PAFR,9; viitor simplu FGP,49; [cuvinte] simple PGRL I,9; HGL,5; construcţie simplă PGR,91; [propoziţie] simplă CGR,141; CDR,93; PTP,15; [perfect] simplu CGR,32; [prepoziţie, conjugare] simplă CCG,43,72. 2. (Log.; „necomplicat; uşor de făcut, de înţeles; lipsit de ornamente, modest; lipsit de artificialitate, de afectare, sincer, cinstit; lipsit de cultură, de civilizaţie; sadea, curat”) prostesc FGS,1v; prost FGS,3r; SRM, 172; sîmplu CP I,83; TVM,9; SPV,46; RIP I,166; símplice GRA, 96r; MFV II,36v; CLV,148r; BR 1829 II,54; semplíce LC,53; sémplice HFP,45,58,59,73,113,346; GCG,201; sémpliţ MMP,248, 266,270,280,288; simplu TD III,281; BDZ,25; IRF,15; VPP,94, 125,126; SPBA,18,45,86,100; EGRM,8v; KIT,pf.; MFV I,39r; CLV,27r; MCB,171; TSVM,47; VMG,98,194; DCN,19,77,84; EGR,IV,38; BRD,116; RDS,67v; CR 1829,47,130; AR 1829,59, 128,147; HFP,16,200,277; MO,6; MBV,9; SPT,84; BDC,39,129, 206; TVM,19; CR 1830,142; pe la 1830 forma era frecventă; simplu (nu încurcat) FDB,60,61; pompă simplă (fără mîndrie) FTM, 7; simplu (prost) MPI,73; ICC,8; CTT,36,255; AR 1834,99; prost (simplu) TVM,11; simplu (sade) HMS,98v; simblu PCI,33,34,65; semplu MCB,171; PDP,108r,111r; SPV,130; BFI,4; APB,22; MMP,190; DRB,53; BMN I,14; AML,137; semplu, simplu GC VI,28r. (Cf. lat. simplex, fr. simple, it. semplice).
    SINGULAR adj., s. Vezi Împrumut.I,p.155. Cf. şi 1. (Gram.) [număr, propoziţie] unitor BE,31r; únec CDP,217; sînguratec ME,12; BTG,12r; GRA2,106v; singuratec DO,11; SG,17; DGR, 34; CSM,335; SGM,26; VG,35,58; CGF,17; FMIL 1844,242; singuratic GRA,24v; NID II,13r; MIR,313, 321; MG II,37,137; GRN I,57; GCG,152; GRM,30v; FMIL 1844,209; PGR,9,35; RL,218; singularis (singuratic) GRA2,3r; singuratic sau singurit GCG,11; singuratic TTE,5v; GRA2,8v,16v; GRN I,15; singurit EGRM,1r; EGR,10,36,40,78; PCB,129,132; FGP,18,48; GR,3; ECS,47; GRN I,19; VVP,128; DE I,37; HGL,8; IGE,17; FMIL 1847,36; CGR,30, 71,89; BG,11; AGI,3; IGR,14,26,224; MGP,5; GRR,178; NRC,19, 125; PBV,409; sîngureţ BTG,4v,6r; singuriu SGR I,37; singular SGR I,26,147; PGRL I,24,107; EP II,4,7; FMIL 1844,365; CGR, 140,141; NV,364; GR12,6,37,74; CCG,5; RL,340; PD,572; singular sau singural SGR I,25,cf. şi 63; singular sau singuratic PGR, 10; singolar EP II,4; singurar FMIL 1844,85; CDR,2,11. 2. (Log.; „individual, unic; deosebit, aparte, particular; singur, izolat; ciudat, neobişnuit, original”) sîngurat PV,55; singurit MAS,103; CP II, 22,33,193,204; CIM,6; IGR,204, 208; singuratec SCM,335; SIU, 5v,24v,28r,33v,79v; DLG,205; sînguratec RPL,9; VL,3v; sînguratic SIU,53v,90v; MF I,106v; VL,27v,54r; singuratic SIU,61v, 63v,77v; CSM,290; HFP,84; MF I,9r,9v,106v,110v; CCF,72,82; VL,3v,6r,7v,10v,11r; R 1857,nr.8,3; singurelnic MF I,116r,143v; singularnic MF I,143r,143v; singuralnic CCF,76; singular HMV I,6,128; FMIL 1844,402; MEN I,211; VCL,27v; DFL,50,156; BDJE,58; SIT,173; BG,140; BCD,241,244,580; LS,10; GRR,275; pe la 1850 forma era frecventă; singular, singurit StDR,254; DILB I,212; singolar HFP,93. (Cf. lat. singularis, it. singolare şi singulare, fr. singulier).
    SINGULARITATE s. singurime EBG,76v,84r; HG,11,14; CCP,16,70; singularitate FMIL 1840,310; NV,364; SCC I,9; SMB I,117; CFZ,3; GCB II,237; PFM,229; PD,572; singularitate, singurime StDR,254. (Cf. lat. singularitas, fr. singularité).
    SINONIM adj., s. BDL IV,913v; TSVM,28; GC VI,38v; GPE, 62; GTN 1836,86 bis; MN 1836,3; TIV,174; PDT,pf.11; VVP,128; SMR I,17; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. synonymus, fr. synonyme).
    SINONIMIC adj. sinonimíc GC VI,38v; sinonimic NV,364; BG,120; PD,573. (<fr. synonymique).
    SINONIMIE s. Vezi Împrumut.I,p.125. Cf. şi sinonimie GC VI,38v; VVP,128; NV,364; PBV,409; R 1857,nr.16,3; PD,573. (Cf. lat. synonymia, gr. sunwnum…a, fr. synonymie).
    SINTACTIC adj. sintacticesc EBG,7r,111r; GRA2,116r, 177v; sindactíc GC VI,42r; sintactic SGR II,f.t.,I; FMIL 1844, 204,357; BG,52,202; CCG,74; PBV,410; PD,574. (Cf. lat. syntacticus, ngr. suntaktikÒj, fr. syntactique).
    SINTAXĂ s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.125. Cf. şi construcţiul sau sindaxis VOG,13; síntaxis VEI,131r; sintaxis BTG,95r; RSM,10r; alcătuirea cuvintelor SG,1,86; síntaxis (alcătuirea cuvintelor) GRA2,1r,104r; sindaxis BTG,98v; síndaxis GCG,85; sintax LIB,4; EGR,73; SGR I,1; SGR II,1; BFO 1833,110; LOA, 78,119; RSM,9r; TGA,1; GR,69; MN 1836,70; AR 1837,317; GRN I,10; GRN II,1; VVP,128; IGE,337; FMIL 1844,371; PGR,1, 73; FMIL 1847,51; CGR,163; AGI,158; GRR,168; PBV,410; sindax EGRM,28v,29r; FGP,133; FTP I,47; síndax, síndaxă GC VI, 42r; sindax, sintax StDR,254; sintaxă MIR,305; BDL I,130v; DGR,XIII,2,164,175,184; GMR,3v; HGL,91; BG,V,5,168; PD, 573; síntaxă DGR,158; sintasă MDNU,93,96; sintaxă, sintaxe sg. NV,364; sintactecă, sindaxis, sintaxă BDL IV,913v; sintactică CCG,3; sintetică (sintactică) CGR,13; sintaxul sau sintetica CGR,21; sintetica gramaticală CGR,130; compunămînt, compunemînt IGR,13,126. (Cf. lat. syntaxis, gr. sÚntaxij, germ. Syntax, fr. syntaxe, it. sintassi; pentru sintactică şi sintetică, cf. şi fr. syntaxique şi synthétique).
    SPECTACOL s.Vezi Împrumut.I,p.155. Cf. şi privelişte AZ, 86v; FC,6v; DAB,131r; DAP,103,144; LB,551; CR 1829,255; AR 1830,154; MRC,198; SPV,67; GTN 1835,9; GTN 1836,36,47; KGO,2; VVP,112; privire AZ,86v; privitoare BAR I,53; spectacul CV,38; GLC,XXXVIII; GRR,254; SCC II,94; CFZ,38,120; ICI,109; BIN,9; DCB IV,76; INB 1859,50; CA 1862,75; spectacul, privelişte DILB I,213; DIB,256; GCB II,238; spectacol (privelişte) AR 1834,294; spectacol AR 1837,148; BDJE,98; PS,20; CA 1848,52; NV,368; LS,122; CA 1852,42,92; BMN I,37; BMN II, 105; RL,19,20,65,99; pe la 1855 forma era frecventă; spectacol, privelişte StDR,260; AVP,21; spectaclu DFL,11,53; GRR,33,116; SMB II,413; spetachiu FMIL 1844,288; spetacol CA 1852,46; AsPR,30; CA 1854,104,114; GM 1854,4; CA 1855,40,116,135; CA 1856,25,51; CA 1857,103; CA 1858,99; CA 1859,23,111; CA 1861,15,47,64; CA 1862,59. (Cf. lat. spectaculum, fr. spectacle, it. spettacolo).
    SPECTATOR s. Vezi Împrumut.I,p.155. Cf. şi privitor AZ, 86r,86v; AAS,40r; EB,1r; BPN I,90,93; BPN II,232; BR 1821,144; MFV I,39r; LB,551; GIC,148; DCN,112; CR 1829,32; AR 1829, 134; MALP,32; CR 1830,29; GPE,32; AR 1832,272; BFO 1833, 177; GTN 1835,8,30; DTN,pf.1; AR 1837,82; VVP,112; CDCE, 129; RIP I,220; TR 1854,14; RL,21,374; spectător (privitor) SIC, 45; spectator ELS,39; SHI II,39; AIS,5,82; AR 1837,27; DFL,53; PCI,140; GM 1852,34; BMN II,79; SCC II,99; CFZ,38; RL,391; pe la 1855 forma era frecventă; spectator, privitor NV,368; StDR, 260; PLB,30; DILB I,213; PD,586; spetator AsPR,2; CA 1854,35; CA 1856,95. (Cf. lat. spectator, fr. spectateur, it. spettatore).
    SUBIECT s. 1. (Gram., Log.) soghet, ipochímen; sughet, supunere VOG, 58; subiect, temei BLM,74,76,78; subiect MPI,212; SGR I,94,135; SGR II,2,5; GRA2,104v,106r,120v; MF I,92r,140r; CGF,44,113; VL,11v; VCL,28v; CGR,13,136; CDR,34,93; GR12, 53; CCG,75; PTP,3; sujet DGR,158,167; EP II,38,46; PGR,75; NV,376; sujet sau subiect PGR,31; subjet au subzăcut EGRM, 24r,cf. şi 9r; EGR,130; GRN II,63; subjet EGR,38,84,133; FGP, 103,132,135,138,141; GR,39,69; GRN I,91; GRN II,19,67; EP II, 71; supus MG III,133,135; soget HFP,92; soget, subget GCG,202; supget GCG,215,227; subject (subjectum) HGL,91,cf. şi 40; subject PD,596; subiept (subiectum) BG,65,cf. şi 169,171; subiept IGR,47,56,127. 2. („chestiune, temă la care meditează sau despre care vorbeşte sau scrie cineva; cauză, motiv”) soget (Øpoke…menon, subjectum) HFP,76,cf. şi 74,75,242; soget, suget, supget, subget GC VI,56r; suget BR 1829 II,38; CA 1847,25; PCI,9,15; AsMH,3; CA 1851,15,80,116; GM 1852,33; CA 1853,53; KOS,XII; SCC I, 164,212; SCC II,30; CA 1855,93; RL,71,199; LIT,262; CA 1857, 74; CA 1860,8; CA 1861,43,49,103; CA 1862,76; subjet NMP,14; FTP I,12,39; GPE,16; MPM,IV; FMK,7; PME,X; SIT,357; BCA,8; RMS,20; supjet, suptjet PBM,34,182; sujet GPE,28; BM,30; MCR,17,22; GTN 1835,12; AR 1837,144; APB,31,54; FMIL 1840, 328; DL,7,86; CDCE,III; DE I,22; DFI II,24; API,8,28,184; PIA, pf.II; RCM,253; MEN I,15,24; FMIL 1847,94; AF,3,197; LMS,42; BDJE,13,37; ASI,pf.3; CGR,243; BIP,79; NV,376; BRA,17; LS, 107; StDR,269; AAR,81; RMS,302; BMN I,23; BCP,117; ADL, 235; SCC I,30; RL,78,98,229,315,414; CMI,189; BC,14; ASLI, 126; D 1858,8; siujet AR 1837,130,369; KPA,pf.; DFI II,60; subiect AR 1834,234; CRV,140; AsP,164,166; BP,XI; LS,11,35; StDR,266; PFHM I,VI; SCC I,175; GCB II,239; C,23; INB 1857,4; ASLI,288; D 1858,14; INB 1859,4; subget, subiect PBV,446; subject GG,249; FMK,6; BCI,I; PD,596. 3. („subordonat, subaltern”) subiecţii (calfele) NPC,XVII,cf. şi 37; calfă de spiţărie sau subiect CPH,7,17. 4. („persoană asupra căreia se exercită o acţiune, o influenţă, care se află sub observaţie”) subiept FMIL 1844,27; HMV I,219. (Cf. lat. subjectus şi subjectum, germ. Subjekt, fr. sujet, it. soggetto, gr. Øpoke…menon).
    SUBIECTIV adj., adv. subiectiv SGR I,17; MF I,170v; CCF, 100; FL,12; VL,65v; CGR,66; StDR,266; BMN III,108; PBV,446; PMH2,75; subiective sg. MF II,71v,75r; MF III,17v; subjectiv NV,374; PD,596. (Cf. lat. subjectivus şi subjective, germ. subjektiv, fr. subjectif).
    SUBIECTIVITATE s. subiectivime MF III,103r; subiectivitate CCF,5; FL,11; StDR,266. (Cf. germ. Subjektivität, fr. subjectivité).
    SUBSTANTIV adj., s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.155. Cf. şi [nume] înfiinţitor MG II,47; substătător SGM,18; nume sostantiv, adică fiinţat VOG,33; nume [...] starnice GRA,31v; TTE,2v; nume stătăreţe BTG,7v; nume înfiinţetoare sau substantive DO, 10,cf. şi 49; nume înfiinţetoare (substantive) DGR,37,cf. şi SFT,2; nume înfiinţător BG,13; [nume] înfiinţat SG,5,6,76; înfiinţat (substantif) CLV,5r,cf. şi 144r; nume înfiinţat, fiinţatic, dă fiinţă GCG,106; nume fiinţătoare, latineşte substantive, adecă substător SGR I,29; nume supstantive (starnice) GRA2,12v; substarnice sau substantive GMR,28v,cf. şi 24v,26v; ziceri de fiinţă sau mai pe scurt substantive GRN I,4; substantiv BDT,38v; ME,187; BTG,7v; EGRM,1r,8v; EGR,9,10; FGP,17,19; GC VI,82v; SGM, 155; SGR I,28,30,164; VG,34; ECS,47; GRA2,46v; pe la 1835 forma era frecventă; substantivul sau numele PCB,128; GR,3; substantiv (nume) IGR,13; supstantiv GRA2,34r; substantiv, supstantiv StDR,267; sustantiv CDR,1,13; CCG,4,9,18. (Cf. lat. substantivus şi substantivum, germ. Substantiv şi Substantivum, fr. substantif, it. sostantivo).
    SUBSTANTIVAL adj. substantival SGR I,172; CGR,66; substantivale sg. CCG,41,47. (Cf. fr. substantival, lat. substantivalis).
    SUBSTANTIVAT adj., s. SGR I,1,47; SGR II,9.
    SUFIX s. (Lingv.) sufipt FMIL 1847,128; sufips BG,134; adăogămînt BG,194; sufix StDR,271; sufise sau sub-înfipte CCG,11. (Cf. lat. suffixus, germ. Suffix, fr. suffixe).
    SUPERLATIV adj., s. Vezi Împrumut.I,p.155. Cf. şi 1. (Gram.) superlativ sau covîrşitor VOG,35; TGR,76; GRA,50v; TTE,3v; SGR I,54; GCG,119; CGF,24; superlativ, adică covîrşitor BTG, 26r; covîrşitor (superlativ) DGR,62; superlativ, covîrşitor GC VI,65v; superlativ (covîrşitor) PGR,16; MGP,25; covîrşitor SG, 10; MG II,107; SGM,38; VG,183; PGRL I,75; grad de covîrşire sau superlativ GRN I,60; superlativ EGRM,7v,cf. şi 39r; EGR,31, 32,110; PCB,131; FGP,36; SGR I,155; VG,183,184; GRN I,61; GRN II,102; EP II,34; HGL,29; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. 2. (Sens general) superlativ FMIL 1844,363; FMIL 1847,46; SMB I, 120; RL,195. (Cf. lat. superlativus, germ. Superlativ, fr. superlatif).
    SUPIN s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.125. Cf. şi supin BTG, 49r,51v; DGR,86,98,130; SGR I,112; GRA2,80r; HGL,42,117; BG,102; CDR,35; supinum (sau partiţipia trecută) GRA2,53r. (Cf. lat. supinum, germ. Supinum, fr. supin).
    SUVENIRE s. suvenir MCB,142,171; PSC,117v,120r; AR 1830,376; GC VI,57v; LME,9; SPB,pf.3; FEA,100,110; BM,44; BFI,6; AIR I,VII,14; MN 1836,3; MSR,127; RB,208,224; FL,33, 36; MCL 1839,219,395; VVP,137; FMIL 1840,258; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; suvenir (pomenire) CR 1829, 276; AR 1829,206; suvenir (aducere aminte) SPV,198; suvenir, suvenire StDR,268; suvenire GG,227; GTN 1836,34; KMP,22,25, 158; FMIL 1840,279,336; DE I,46; FMIL 1844,21,159,364; BPA, 32; MEN II,27; FMIL 1847,60,114; BDJE,51; BP,XVI,13; AF,53, 201; SIM,VI,155; NV,378; NC,28; pe la 1850 forma era frecventă. (<fr. souvenir).
     
     
Ş
     
    ŞAMBELAN s. şambelan VIO II,15r,16r; CR 1829,179; AR 1829,101; CR 1830,404; AR 1830,60; AR 1831,185; CIRA,317; AR 1837,63,244 bis; RB,nr.25,1; StDR,302; PD,606; şambelan, cămăraş, camarier GC VII,392r; cambelan NV,401; cubicular sau cambelan CA 1853,XXXI. (<fr. chambellan).
    ŞAMPANIE s. SO,1; MG I,185; RB,nr.11,4; MCL 1839,245; AFH,40; BFO 1843,239; RCM,197; FMIL 1844,40; DRB,224,293; BDJE,55; CA 1848,89; StDR,302; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (<fr. champagne).
    ŞANSĂ s. şans DTN,8; SCC II,382; şansă SCC I,165; şansuri DTN,2; şanse pl. HAN,18; SCC II,186; Z 1856,nr.14,3; D 1860,291. (<fr.chance).
    ŞARADĂ s. (Lit.) CR 1830,112; VVP,165; CA 1847,70; SIM,186; StDR,302; PD,606. (<fr. charade).
    ŞARLATAN s. Vezi Împrumut.I,p.110. Cf. şi şarlatan HMS, 98r; POS,46; GC VII,392v; VD,82; TIV,177; FL,22; RB,nr.36, 143; KPA,59; FMIL 1840,191; FMIL 1844,223; HMV I,5; HMV II,257; CGR,XIII; SIM,162; BG,XXIX; StDR,302; pe la 1850 forma era frecventă; cearlatan GSP II,22; BPN I,101; BDJE,47; BIP, 269; LS,69,82; RMS,5,157; DCB V,103. (Cf. fr. charlatan, germ. Scharlatan, it. ciarlatano, ngr. tsarlat©noj).
    ŞARLATANERIE s. şarlatanerie SMA,24; TG,49; HMV I, 13; AsAL,12; şarlatanărie SIM,136; cearlatanerie RMS,343. (Cf. fr. charlatanerie, germ. Scharlatanerie, it. ciarlataneria).
    ŞARLATANESC adj. şărlătănesc GC VII,392v.
    ŞARLATANIE s. şărlătănie TIV,177; şarlatanie PBV,550.
    ŞARLATANISM s. şarlatanism GC VII,392v; GTN 1836,23; TIV,14,177; RB,nr.6,4; DFL,106; BMN I,13; SCC II,107; BCI,18; PBV,550; JA,107; cearlatanism PPT,34; cearlatenism BCA,49. (Cf. fr. charlatanisme, it. ciarlatanismo).
    ŞEDINŢĂ s. seanţă GC VI,18v; CR 1831,53; AR 1831,10; RO,47; AR 1834,217; GTN 1835,1; ELS,9,18; AR 1837,320; VVP,127; DL,99; BGO 1840,142; BFO 1843,113; AR 1844,11,16; BGO 1844,17,32; MEN II,229; PSE,301; ROB2,566,608,619; LS, 109,134; KOS,XXXII; GM 1854,306; RL,28; CA 1856,59; LIT,76, 90; CA 1857,38; C,3,132; R 1857,nr.2,4; BCI,31; D 1859,126; D 1860,161; AsAL,3; CA 1862,48,56; PD,559; seansă ROI2 II,8; VIII,10,30; AR 1837,92,238; FMIL 1844,265; StDR,248; GM 1854,349; şedere SR,23; şedinţă FMIL 1844,143,167; FMIL 1847, 76; BIP,41; SCC I,40; SCC II,360; D 1859,158; APS,58,71,76; D 1860,231; şedinţă, şedere StDR,303; şedinţă, seanţă DIB,295; sedinţă C,10; DCB IV,33. (Cf. fr. séance; şedinţă, după şedea).
    ŞEF s. şăf DC II,98r; ROI2 111,84; director de canţălărie sau cef la vro expediţie RA,39; cef-gubernament RA,50; gubernament cef RA,51; şef JNA,57; SPBA,30,105; RBV,8v; CR 1829,136,275; AR 1829,6,14,31,39,155; CR 1830,129,340; AR 1830,170,369; GC VII,396r; FTP III,119; CE,44; ROB,56,91,101,134; FEA,26; CIRA, 244; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; şef (chef) BAR II,131; şef (căpitenie) AR 1834,346; şeful redacţiei AR 1830,58; şeful canţelariii LOA,42,46; ROB2,610,cf. şi RSM,17r; şef de secţie AR 1837,77; ROB2,579; şef de masă [=birou] ROB2,603,649; şef de biurou RIT,22; şeful departamentului BFO 1833,59; LO,10; RB,  nr. 26,3; CCB,230; BGO 1840,2; ROB2,579; şeful poliţiei RB,388; BC,89; şeful oştirii RB,nr.13,2; SRM,6; cap de masă; cap al cancelariei CCB,221; stolnacealnic [=şef de birou] ROB2,579,591. (Cf. fr. chef; rus. столначальник).
    ŞICANA vb. R 1857, nr.2,3; C,149. (<fr. chicaner).
    ŞICANĂ s. şicană GC VII,396r; DAH,pf.1; HP,XVII; MEN I,149; LIT,239; ASLI,134; CA 1861,54; şicană, cicană StDR,303. (<fr. chicane).
    ŞOSEA s. şoseoa (drumul) AR 1830,544; şose BFO 1833,146, 151; AR 1834,393; AR 1837,79; SMR I,24; CA 1851,116; SCC I, 84; RL,10; CA 1856,40; şosă GGV,9; ROI2 III,133; şosee VVP, 166; CA 1856,88; şosea ROI2 III,109; AR 1837,217; FMIL 1847, 83; StDR,303; WAM,103; RL,10; NPT,360; PBV,554; ASLI,143; PIC,3,129; D 1860,350. (<fr.chaussée).
    ŞTAFETĂ s. Vezi Împrumut.I,p.110. Cf. şi ştafetă, stafetă GC VII,412v; ştafetă PH,1; AML,23; ştafete pl. CR 1830,168; eştafeturi BFO 1833,162; stafetă AR 1829,112; CR 1829,193; StDR,263; PBV,436; stafete pl. PH,10; AR 1831,436; DL,79; CA 1854,131; CA 1859,86; stafet, stafeţi VVP,135; estafete pl. RIT, 10. (Cf. germ. Stafette, fr. estafette, it. staffetta). 
     
     
T
     
    TABLOU s. 1. (Pict., Teatru; fig.) Vezi Împrumut.I,p. 156. Cf. şi icoană TF,29; HFP,intr.18; BR 1829 I,43; GC I,177v; zugrăveală AR 1829,19; tablo MCB,141; CR 1829,226,280; CR 1830,48; GPE,26; BFO 1833,200; GTN 1836,34; ECS,7; MPE,18,41; AR 1837,82,351; KMP,92; AsF,86; FMIL 1847,180; CA 1854,73; tablo (icoană) CR 1830,143,324; GPE,30; IL 1840,45; tablo (zugrăvitură) AR 1837,252; tablo (zugrăveală) AR 1839,66; tablou FGP,17; GC VI,229v; FTP I,14,29; VDA,11; DAH,83; RB,217, 399; RCM,57; FMIL 1844,362; BDJE,96; EV,XVII; AF,40,78; SIT,5,73,268; PS,2; BCD,316,539; pe la 1850 forma era frecventă; tablouri au icoane FGP,21; tablouri (delineeri) BG,193; tablouri (portreturi) CEF,15; tablău FMIL 1840,256; tablou, tăbloi, tablă, cadru StDR,273; tablou (tăbloi) PBV,462; tablon SPV,XVIII; AR 1837,273 bis; AsLM,8; AMIM,XIV; CA 1848,67; CA 1852, 86,88; GRR,VI,187; AsPR,5; CA 1853,75; SCC I,III,74,105,119; SCC II,40,379; CA 1855,53; GM 1854,176; CA 1855,53; CA 1857,94,95; CA 1858,14; CA 1861,121; AsAL,5; tablone (zugrăvele) AR 1832,32; cadră APC,6r; RB,240,358,377; pînză CMI, 188; 2. („listă, tabel, grafic”) tablo RSM,35v; TGA,f.t.; AR 1837, 10,105; ROI2 III,45,53; SMR II,29; BFO 1843,22; SRM,227; WPM,38,41; CA 1847,60; IFM,21; CA 1851,XIII; ATI,10; tablon SMR I,112; BEO 1843,22; AsE,14; FMIL 1847,192; PMC I,IX; CA 1851,VI; SSC,pf.1,17; Z 1856,nr.18,3; tablon (tăbloi) PBV, 462; tablou CGF,85; BFO 1843,22; FMIL 1847,93; PET,24; CA 1851,VII; Z 1856,29,4; PFM,91; CEG,68; RIT,28; RF,32. (Cf. fr. tableau, germ. Tableau, it. quadro; tablon, probabil prin analogie cu substantive neutre neogreceşti terminate în -i sau -o, care aveau uneori şi forme paralele în –on; vezi de exemplu vazon).
    TACIT adj., adv. tăcut DFL,129; BCD,45; tacit NV,378; BCD,310; GCB 11,241; BEC,28,87,322; PD,607. (Cf. fr. tacite, lat. tacitus).
    TACITURN adj. NV,378; SMB I,88; INB 1859,99; PD,607. (<fr. taciturne).
    TALENT s. Vezi Împrumut.I,p.111. Cf. şi talant FNPB II, 83v; AZ,50v,77r,84v; ICD,6; OP,60r; IRF,10; MR,26; NB,10; RA, 69; GSP I,206; JNA,49; SIU,89v,90r; BDL IV,1020r; FTM,54,60; BPN I,ded.,7,90,167; BPN II,208; MPI,150; CNB,82; CRac,57; ASH,7; BR 1821,85; IRV,27r; PTC,4; MFV I,7r,85r,87r; CLV, 134r,145v; MCB,33,37,166; VMG,256; DCN,16,140; PCB,99; AR 1829,19,51,91; MALP,20,32; MVS,9v; FTP I,120; FTP II,170,174; FTP IV,92; AR 1832,116; CIRA,255; AR 1833,15; CTT,104; CDV,19; AR 1834,256; TIV,136; AsFA,II; ROI2 VIII,3; FL,22; daruri (talanturi) CTT,140; talant, talent GC VI,222v; PBV,463; tălant BDL IV,1052v; RIP I,123; talent AAS,5r; FLG,26; ME, 252; DOA,7; TAI,24; MIA,11; GMSP,4; DO,59,66; BPN II,237; VPP,294; MPI,53,149; ASH,19; LPT,47,48; CR 1829,1,185,220; AR 1829,108,196; BR 1829 I,43; BR 1829 II,38; CR 1830,109, 351; AR 1830,203,358; MRC,120; BDC,46,84; VSC,VII,28; CR 1831,27; FTP I,1,145; SPV,pf.3,119; GPE,1,5; FEA,118; pe la 1830 forma era frecventă. (Cf. ngr. t£lanto(n), fr. talent, lat. talentum, germ. Talent, it. talento).
    TALIE s. GC VI,222v; SPV,100; MPG,44; MN 1836,54,75; RB,222; PRA,19,43; SMA,159; VVP,141; CDCE,31; VFD,60; IVA,39; HP,XXIX; AsL,25; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. taille, germ. Taille, it. taglia).
    TALISMAN s. talisman CR 1830,373; GC VI,223r; MCL 1838,35; MCL 1839,506; AR 1842,205; HMV I,15; FMIL 1847, 139; NV,379; StDR,273; SCC II,93; pe la 1850 forma era frecventă; talizman CA 1855,131. (Cf. fr. talisman, germ. Talisman).
    TANDREŢE s. Vezi Împrumut.I,p.111. Cf. şi tandresă GC VI,223v; tandreţe FTP I,109; FTP IV,16,56,77; VAA,66; CEF, 120; BMN I,29; BIN,319; tandreţă MCL 1839,585,640; SCC I, 203,233; SCC II,117,118,165; CFZ,109; BIN,247; PD,608; tendreţă INB 1857,43; tendreaţă INB 1859,12,157; tinereţe FTM, 240; FMIL 1844,360 bis; BP,120; AF,75,133,163; SIT,5,15,32, 119,120; SMB I,96,98,108; DIB,248; DCB IV,21. (<fr. tendresse; tinereţe, după it. tenerezza).
    TANDRU adj. Vezi Împrumut.I,p.111. Cf. şi tandru CBD,38; FTP I,157; FTP II,48; FTP III,140; SCC I,137; SCC II,381; T 1856,nr.1,1; PD,608; tînăr MAE,48; MPG,11; HAN,63; FL,15,99; FMIL 1840,28; BPB,pf.; AF,11,126; SIT,48,51,129; BIP,65; PCI, 28; BCP,13,81; R 1857,nr.35,4; PIC,40. (<fr. tendre; tînăr, după it. tenero, lat. tener).
    TARIF s. tarifă RPL,2; BD II,446; CR 1830,140,360; AR 1830,40,218,362; GC VI,227r; ROB,50,103,122; CIRA,197; BFO 1833,122; AR 1834,213; AR 1837,10,126,130; ROI2 III,14,V,9; RB,nr.4,2,nr.21,1,202; VVP,141; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; tarifă (nart) CR 1829,15; tarif CIRA,XII; AR 1834, 213; AR 1837,54,130; GT 1838,16; BPA,84; TR 1854,15; RIT,5, 10,23; tarifuri AR 1829,212; tarife CR 1829,286; AR 1829,238; CA 1847,74; R 1857,nr.27,3; RF,14. (Cf. ngr. tar…fa, it. tariffa, fr. tarif, germ. Tarif).
    TARIFA vb. C,4. (<fr. tarifer).
    TAXA vb. tăxui ME,611; SSC,54; tăxălui MIM,13; preţui (taxirui) VPP,279; taxi BD II,446; taxui RIT,7,10; taxa GC VI, 229v; FMIL 1840,355; GCB II,241; PBV,463; D 1858,11; PD,607. (Cf. germ. taxieren, lat. taxare, fr. taxer).
    TAXARE s. taxire BD II,447; taxare PBV,463; taxuire D 1859,265.
    TAXAŢIE s. taxaţie, adecă dreaptă preţăluire APC,78v; taxaţie GC VI,229v; CPH,23; PBV,463. (Cf. lat. taxatio, germ. Taxation, fr. taxation).
    TAXĂ s. Vezi Împrumut.I,p.136. Cf.  şi tacşă BI,10; RPL,13; tacşe pl. MIM,30; taxă CP I,341,342,344; CP II,121; ME,611; DOA,8; GSP I,177; OTV,2; MIM,12,13,47; BR 1829 I,49; CR 1830,2,100; AR 1830,92; GC VI,230r; ROB,22,36,39; LOA,14; SR,8; KSN,39; RPV,5,6; EAM,102; RB,nr.30,4,304; BGO 1840, 166,307; FMIL 1840,204,206,349; RIP I,76; pe la 1840 forma era frecventă; taxe sg. BD II,446; taxie CP I,342; CP II,228; AR 1832, 88; RSM, 27r; DTN,71; ROI2 III,16,22,87; BFO 1843,22,128; CD, 4,110; CA 1847,28,29; IFM,10; VH,80; CPH,17; CA 1852,105; RL,24; taxii pl. SHI II,239. (Cf. germ. Taxe, lat. taxa, fr. taxe).
    TEATRAL adj. teatricesc MRP,pf.; IRV,209v; DCN,17,55; PSC,119r; teatresc BD II,457; teatral GC VI,231v; CIRA,324; AR 1834,50; ELS,44; AR 1837,81; GT 1838,1; MCL 1839,356, 372,543; VVP,141; ALS,83; SCMI,XI; FMIL 1844,68,123; pe la 1840 forma era frecventă. (Cf. gr. qeatrikÒj, fr. théatral, lat. theatralis şi theatricus).
    TEATRU s. Vezi Împrumut.I,p. 111-112 şi 155. Cf. şi privelişte BR 1821,59; LB,551; PIU I,198,222; CR 1831,42; teatrón (privelişte) IEI,13r; teátron RMB,55v; teatron FGS,36v; MALP, 4; teátru AZ,77v; FC, 6v; NID I,93v; MIR,2; EB,1r; GSP II,167; KUP,4r; BDL IV,1158r; BPN I,55,60; BPN II,223; KIT,312; BR 1821,46; PVV,5r; LB,699; PCP,32,42; PIU II,69; DCN,16; RDS, 2r,37r; SC,159v; MVS,19r; PIF,26v; CR 1829,48,201; AR 1829, 13,14,51; HFP,73,332; CR 1830,331; SPV,67; RSM,34r; MMP,66; SAI,102; privelişte sau teátru de istorie a toată lume NID II,158r; teátre (case de comédii) GSP I,11, cf. şi BPN II,232; ca un acter pe teátră CTT,116; téatru FNB I,151; FNB II,108; teatru AZ,82v, 87r; DAB,34r; AAS,39v; FGS,14v; MTBD,32v,34r; NZ,74v,75r; IRV,208r; MCB,152; MFV I,43v,44r; GPF,51; GIC,28,60,148; RBV,36r; MGD,31v; MALP,5; PAFR,26; CR 1829,78; MVS,13v; AR 1829,119; BR 1829 I,47; TCM,82; CR 1830,130,149; pe la 1830 forma era frecventă; privelişte sau teatru BR 1821,143; teatruri (privelişti) MFV I, 86v; teátrum ME,662; teatrum RPL,14; teatrum sau privelişte TD III,278; teáter BR 1821,6; PDP,107v, 109r,114r; téatr, teátru GC VI,232r; teátr MG I,35; teatr ZEV,f.t. (Cf. gr. qšatron, lat. theatrum, fr. théâtre, it. teatro, germ. Theater).
    TEMĂ s. Vezi Împrumut.I,p.112. Cf. şi 1. (Lingv.) temă sau punere EBG,20v. 2. (Did.) temă SG,111; GC VI,235r; LOA,72,79; MEN I,143; AGI,8,10,11; SMB I,121; AsAL,11. 3. („subiect de discuţie, de expunere; materie; propunere”) temă BDR,5r; BDL IV,1158r; BD II,457; CCI,78; GC VI,235r; AR 1834,336; MN 1836,70; MF II,87r,87v,116v; AR 1837,50; RB,264; MCL 1839, 252; CD,V; NV,380; StDR,275; CA 1856,88; C,4; PBV,466; PD, 610. (Cf. lat. thema, gr. qšma, fr. thème).
    TEMERAR adj. Vezi Împrumut.I,p.112. Cf. şi DFL,192,193; NV,380; CA 1853,51; INB 1857,19; GCB II,241; BEC,403; PD, 610. (Cf. fr. téméraire, lat. temerarius).
    TEMERITATE s. NV,380; LS,90; LG,19; AVP,22; PD,610. (Cf. fr. témérité, lat. temeritas).
    TEMPORAL adj., adv. Vezi Form.term.şt.,p.288. Cf. şi 1. (Gram.) [adverbe, conjuncţii,propoziţii] timpurie sau temporanee DGR,155; timpurie GRN I,188; de timp GR,77; MGP,66; timpurale SGR I,75,155,157; SGR II,103; CGR,125; HGL,85,121; IGR, 120,124; tîmpurale BG,132; timporale SGR II,117; IGE,452; temporale SGR II,144; PGRL I,202; adverbiile tîmpurilor BTG, 80r. 2. (Sens general, „raportat la timp”) timpuros CCF,26; timporal IGE,255; PBM,39,54; BG,205; PD,614; timporal, timporar NV,382. (Cf. lat. temporalis şi temporaneus, fr. temporel, it. temporale, germ. temporal).
    TEMPORAR adj., adv. vremelnic PV,59; ORC,284; CP I, 303; POS,70; CR 1831,39; SR,38; RB,nr.27,2,393; CCB,8; EOI, XXVI; SRM,148; EPD,149; vremelnicesc LO,10,21; BGO 1840,3, 48,70; CCB,177,217; AOD,9; SRM,1; vremelniceşte ROB,108; CIRA,146; RSM,21r; RB,nr.6,1; BFO 1838,84; CCB,51,75; ROB2,554; SIT,260; timpuralnic BRD,105; GLC,XII; temporalnic (vremelnic) SGM,143; timporal GG,139; MID I,42,59; MEN II,258; timpural DILB III,224; GCB II,249; BEC,62; timporan MV I,63; timpurariu Agr II,278. (Cf. lat. temporarius şi temporalis, fr. temporaire, it. temporale, germ. temporär).
    TERASĂ s. terasă SPBA,56,100,101; AR 1835,150; AR 1837,264; IL 1841,412; SCC I,235; BC,94; CEG,4; AsAL,26; terasă (balcon) AR 1837,208; terasă (tîrnaţ) AR 1838,339; teraţă GC VI,235v; GTN 1836,55; VVP,142; RCM,122; BP,105; PCI,43; BCA,387; RL,98; DIB,195,229,273,289; DILB II,235; BC,36,58, 79; LIT,143,150; GCB II,241; PBV,467; DCB III,38; PD,613; terană, terasă NV,382. (Cf. fr. terrasse, it. terrazza, terrazzo şi terragno).
    TERIBIL adj. tăribil CV,29; teribil DFL,23,48; MEN II,61, 209; BDJE,30; AF,32,141,142; BPB,86; SIT,82; NV,382; PCI,28, 73,141; LS,23; GRR,225; BMN II,37; SCC I,VI; SCC II,270,332; pe la 1850 forma era frecventă; teribil (îngrozitor) CEF,191; sg. teribile (grozav) AVP,22. (Cf. fr. terrible, lat. terribilis).
    TERITORIAL adj. CR 1830,101; GC VI,235v; IVA,3; PSE, 301; NV,382; CA 1851,VI; SSC,VI,6,34,84; KOS,XXIV; SCC I, 134; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. territorial, germ. territorial).
    TERITORIU s. Vezi Form.term.şt.,p.289. Cf. şi pămînt AR 1829,91; întindere (teritorium) FMIL 1847,75; teritoriu GC VI, 235v; SGR II,147; AR 1837,291; SHI I,16; SHI II,33,168,194; AMIM,XXVIII; StDR,275; SSC,13; SCC I,134; TR 1854,1; pe la 1850 forma era frecventă; teritoriu (cuprinsul ţărei) SMR II,24; teritor LIT,218; C,3; CA 1861,29. (Cf. lat. territorium, germ. Territorium, fr. territoire).
    TERMINAŢIE s. 1. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.125 şi 155-156. Cf. şi sfîrşit SG,17,64; GR,4; GR12,46; căpătuş SGM,106; final SGR I,225; termin GRN I,78; termin, adică sfîrşit GRN I, 24; termin (sfîrşit) GRN II,91; terminat CA 1861,151; terminaţie BTG,7v,12r; BDL I,132v; GTN 1836,76; CGF,26; EP I,5; HGL,6,7; IGE,18; MEN I,IX; FMIL 1847,109; CGR,31; GR12,6,7; RL,340,166; terminaţie, dezinenţă GC VI,235v; terminaţie (sfîrşit) PGR,116,121; terminăciune FMIL 1847,127; BG,19,139; CDR,25; SPB,286; terminaţiune CCG,7,19; PTP,3,7. 2. (Sens general, „terminare”) terminaţie BD II,455; GRN II,101; TCC,79r; PBV,467. (Cf. lat. terminatio, it. terminazione, fr. terminaison).
    TOALETĂ s. toalet PTF,149r; MCB,125; toaletă MG I,186, 189; AR 1829,176; AR 1830,22; GC VI,250r; DTN,17,54; MSR, 64; AR 1837,402; DAH,69; HAN,114; RB,nr.1,4,nr.2,2,208; FL,2, 44; MCL 1838,4,205; MCL 1839,388,513,572; BGO 1840,298; FMIL 1840,135; pe la 1840 forma era frecventă; toaletă (gătire) CR 1830,374; AR 1830,420; AR 1834,294; toaletă (îmbrăcăminte) AR 1834,97; tualetă RN,94v; RSM,33v; AFH,6; CA 1843,51,57; SCC I,13,47; SCC II,62,100,376; RL,19,49,404; Z 1856,nr.22,1; NPT,34,42,260; ASLI,135; CA 1862,121; toeletă BDJE,175; SMB I,140,150,157; toiletă RMS,26. (Cf. fr. toilette, germ. Toilette, it. toletta şi înv. toeletta).
    TOLERA vb. tolerarisi (suferi) IRV,39v; tolera GC VI, 255v; SIT,150,158; StDR,277; SMB II,395; AAR,63; RL,363; T 1856,nr.1,3; LIT,93,231; AsT,3; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; tolera, îngădui NV,383; tolera (învoi) CA 1855,80. (Cf. fr. tolérer, lat. tolerare, it. tollerare).
    TOLERANT adj. GC VI,255v; FEA,19; SHI II,123; RB,nr.4, 2; NV,383; StDR,277; SCC I,239; SCC II,221; DILB II,235; INB 1859,15; PD,615. (Cf. fr. tolerant, lat. tolerans, germ. tolerant, it. tollerante).
    TOLERANŢĂ s. Vezi Împrumut.I,p.114. Cf. şi toleranţie sau suferire PTB,2,3; suferire sau toleranţie OTB,3; suferire OTB,1; toleranţie CS 1802,2; HO,pf.; MIB,48,116,117; CB 1814,4; SPBA,12,101; LPT,81; AR 1830,50; CIRA,7,383; SHI I,17; FL,25, 34; FMIL 1840,348; AR 1844,20; FMIL 1844,239; FMIL 1847,53; toleranţie (slobozenie în relighie) AR 1831,240; toleranţia, adică relighioasa îngăduire CIRA,221; tolerenţie SSC,51; toleranţă CR 1830,413; GC VI,255v; CR 1831,5; GG,144; AR 1837,45; MID I, 146; DFL,210; MEN II,227; NV,383; BC,21; R 1857,nr.9,2; PBV, 472; DCB I,37; PD,615; toleranţă (îngăduire) AR 1837,17; toleranţă (suferinţa unora cătră alţii) FMIL 1844,208; tolerenţă FEA,4; SIT,151; RL,276. (Cf. lat. tolerantia, fr. tolérance, it. tolleranza, germ. Toleranz).
    TOLERAT adj. suferit OTB,2; DOB,9; PV,137; CP II,25; FMIL 1840,345; tolerat sau slobod AR 1829,79; tolerat EGI,52; FGE,47; FGGN,49; MEN II,261; KDP,29; RL,103; CA 1858,93; D 1860,350; CA 1861,66. (Cf. lat. toleratus, fr. toléré).
    TRADIŢIE s. Vezi Împrumut.I,p.114. Cf. şi trădanie TD I,42, 43,49,359; TD II,134,213,382; TD III,5,25,104,115; MIR,243; MIB,80,161; LB,714; FMIL 1844,122; FMIL 1847,113; trădania vie (istorisirea viului grai) SIU,6r; paradosis NID I,12v,13r; predanie BDL III,800v; LB,537; tradiţie SCS,9; SPBA,49,51,101; KIT,70,247; AR 1829,140; HFP,2,9,133,340; GC VI,276v; FEA, 18; AIR I,IX; MN 1836,27; ECS,103; SHI I,43; HAN,85; VVP, 144; IL 1840,27; CDCE,89; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; tradiţii sau paradosiri istorice CMR,74; tradiţie (predanie) CIRA,VI, 47; CA 1847,51; tradiţii sau predanii AR 1837,93; tradiţie, trădiciune StDR,278; trăzicere, trazicere R 1857,nr.1,4; tradicione MF III,169r; tradiţiune DFL,105,182; GRR,267; BMN I,19; BMN II,27; DILB I,214; LIT,254; INB 1857,6,19,26; GCB II,242; AVP, 23; SPB,293; INB 1859,4,7; PIC,41. (Cf. lat. traditio şi tradicio, germ. Tradition, fr. tradition, gr. par£dosij, slavon. ïðƒдани, rus. предание).
    TRADIŢIONAL adj. tradiţional GC VI,296v; FMIL 1847, 137; ASI,pf.2; RL,297; C,5; PBV,474; PIC,92; tradiţionar NV, 384; PD,616. (Cf. fr. traditionnel, germ. traditionell, it. tradizionale).
    TRAGEDIE s. Vezi Împrumut.I,p.114. Cf. şi facere jelnică HET II,48v; cîntec de jălanie NIU,125v; comédie jalnică BPN I, 1; comédie dă întristare GC VI,296v; tragodie RSB,2r; TL,1r; VTO,44r; FGS,f.t.; MRP,pf.; GEG,f.t.; NZ,22r,56r; IRV,210r; MFV I,117r; CLV,149r; CDP,173,188; OFR,3,56; PIU II,81; MG I,36; DCN,112; MALP,5; GC VI,292r,296v; RL,67; tragódie BR 1821,166; traghédie AZ,86v; TF,477; BDL IV,1033v; SPBA,102; VMG,51; PP,VI; traghedie AAS,39v; CRac,37; SPBA,87; BD II, 473; TSVM,17; AR 1829,19; CIRA,218,337; AR 1837,246; FMIL 1840,138; trajédie DCN,16; trajedie MALP,32; CMR,62; tragédie BPN I,94; HFP,190; GC VI,296v; tragedie RBV,2r; PCB,114; CR 1829,133; CR 1830,331; AR 1830,142; MRC,121; CMR,61; VSC,34; CR 1831,275; FTP I,11,28; VFE,f.t.; CRV,f.t.,143; ZEV, f.t.; GTN 1835,12; pe la 1835 forma era frecventă. (Cf. lat. tragoedia, germ. Tragödie, gr. tragwd…a, it. tragedia, fr. tragedie).
    TRAGIC Vezi Împrumut.I,p.114. Cf. şi 1. adj., adv. traghicesc NZ,34r; BD II,473; IRV,35v; MFV I,117r; MFV II,67r; PIU II,219; traghiceşte BD II,473; traghic SPBA,60,102; tragíc, tragicesc GC VI,296v; tragic AR 1837,108; MCL 1839,502; MEN I, 41; MID I,138; PBM,155; SIT,52,102; LMS,44; NV,384; StDR, 279; PCI,47; pe la 1850 forma era frecventă; trajic CA 1850,61. 2. s. („tragedian”) traghic BD II,473; tragic BPN I,94; AS,ded.; AV, pf. (Cf. gr. tragikÒj, lat. tragicus, fr. tragique, it. tragico).
    TRANZITIV adj., s. 1. (Gram.) [verb] trecător EBG,41r; ME, 53; VG,288; trecăreţ BTG,52v; tranzitiv, adecă trecăreţ BTG, 52r; tranzitiv sau trecător GRN I,91; mutător MGR,120r; tranzitiv sau strămutător VOG,57; strămutător EGRM,9r; EGR,88; HGL,40; tranzitiv (strămutător) GR12,81; MGP,35; tranzitiv, adică mutetic, strămutetic GC VI,296v; tranzitiv SGR I,94; SGR II,9; EP II,73; CGR,82; BG,67; CDR,34; PTP,6. 2. (Sens general) tranzitiv CCF,57,77; PBV,474; CEG,98; PD,618; tranzitif BCD, 72. (Cf. lat. transitivus, germ. transitiv, Transitiv şi Transitivum, it. transitivo, fr. transitif).
    TRĂDA vb. trăda GC VII,262v; AS,pf.; CDCE,250; FMIL 1844,181; MID I,139; AF,51,52; SIT,65; BCP,105; CMI,38,53,54, 89; SAI,65,90; SPB,12; CEF,27; CA 1859,4; prăda CE,69,117; VAA,54,57; PD,620; prodosi SHI II,115 bis; AMIM,170; CA 1855,7. (Cf. lat. tradere, it. tradere şi înv. tradire, fr. trahir, gr. prod…dw).
    TRĂDARE s. hainlîc MML,36v; prodire DSM2,39; prodiţie SPBA,98; AR 1829,62; AR 1830,161; prodosie SPBA,59,98; IRV, 21r; CSM,50,59,125; AR 1829,162; CR 1830,305; AR 1830,379; CIRA,147; AR 1837,344; SHI II,20; PIA,9; AsL,34; AMIM,114; MMP,178; CA 1852,34; CA 1859,4; prodosie (trahizon) AR 1830, 460; prodosie (necredinţă) AR 1831,156; prodosie (vînzare) AR 1830,479; AR 1834,115,307; prodosire CIRA,39; predare (vînzare) BFI,38; trădare HAN,106; AF,52,152; SIT,147; LS,102; AAR, 46; CMI,22,58,165; APS,19; tradare Z 1856,nr.38,1; tradiment CA 1853,66; tradiment (prodosie) CA 1858,107; tradiment (vînzare) CA 1861,45. (Cf. lat. proditio, gr. prodos…a, it. tradimento, fr. trahison).
    TRĂDĂTOR s. traditor(iu) VIO I,25r; CA 1853,56,70; CA 1856,108; CA 1858,117; proditor (descoperitor) CNB,99; proditor (vînzător de credinţă) AR 1830,504; proditor (vînzător) AR 1837,167; IL 1840,34; proditor CIRA,106; SHI II,39; CA 1855,7; prodot SHI I,21; prodositor CIRA,120,268; prădător CE,68; trădător ZEV,5; AV,68,72; HAN,16; CDCE,5; FMIL 1844,50; SIM, XIV; LS,17; CM,97; SPB,180; CA 1861,61; PD,620. (Cf. lat. proditor, gr. prodÒthj, fr. traditeur, it. traditore).
    TRIMESTRIAL adj. trimestrial ROB,44; trimestral PBV, 479. (Cf. fr. trimestriel, germ. trimestral).
    TRIMESTRU s. Vezi Form.term.şt.,p.292. Cf. şi trimenie BFO 1833,196; AOD,59; triminie ROI2 III,25,65; AOD,224; trilunie IL 1840,2,104; FMIL 1844,32,283; tri-lunie BFO 1843,95; trimistru CPL,12; PBM,211,215; D 1860,85; trimestru ROB,40; CPL,12; LOA,7,32; VVP,145; BGO 1844,70,86,300; FMIL 1847, 83; BDJE,86; ROB2,620; BIP,60; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. gr. trimhn…a, lat. trimestris, fr. trimestre).
    TRISTEŢE s. tristeţă SIT,11,117; NV,388; SCC I,108; SCC II,297,326; tristeţe (întristare) CEF,48. (Cf. fr. tristesse, it. tristezza).
    TRUBADUR s. trubaduri, adecă poeţii aflători SHI II,136; trubadur SHI II,37; AR 1838,176; RCM,167; FMIL 1844,314; HBN,18; CA 1847,21; BP,VIII; FMIL 1847,184; RL,376; ASLI, 284; SPB,254; PD,624. (<fr. troubadour).
    TRUVER s. poeţii trubaduri şi truveri FMIL 1847,184; truverii şi trubadurii au deşteptat simtimentele cavalereşti BP,VIII. (<fr. trouvère).
     
     
Ţ
     
    ŢIGARĂ s. GC VII,380v; FD I,96; BFO 1833,188; FMIL 1847,84; SIT,251; CA 1850,76; StDR,298; SCC I,93,179,191; R 1857,nr.1,4; SPB,25,26,27; PBV,533; DCB III,85. (Cf. germ. Zigarre, it. sigaro „ţigară de foi”).
    ŢIGARETĂ s. („ţigară”) ţigaretă FMIL 1847,84; SIT,88; StDR,298; RMS,105; cigaretă RMS,59. (Cf. germ. Zigarette, fr. cigarette, it. sigaretta).
    ŢINUTAL adj. ţinutal CIRA,382; HP,XIV; AOD,222,228; KDP,33; CA 1851,XIV; LG,23; RIT,12,16; ţînutal RSM,13v,16r; AR 1837,47; ROI2 III,24,81,VIII,7,15; BEO 1838,184. (< ţinut + suf. -al, după derivate similare de provenienţă franceză, precum comunal, regional şi altele).
     
     
U
     
    ULTERIOR adj. DFL,8,53; KFL,VII; NV,389; CFZ,52,53, 132; AVP,23; D 1858,6; BEC,VIII; PD,626. (Cf. fr. ultérieur, lat. ulterior).
    ULTIM adj., s. cel [cea] de pe urmă EBG,16r; GRA,11r; IGR,16,50; cel mai de pe urmă MGR,136r; din urmă AR 1829, 187; den urmă IGR,217; ultim GC I,280v; SGR III,12; EP II,4; FMIL 1844,203,404; PBM,210; IGE,310; DFL,3,60,104,138; BDJE,75; SIT,68,99,241; FMIL 1847,151; CDR,V; NV,389; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. ultimus, fr. ultime, it. ultimo).
    ULTIMATUM s. ultimat (hotărîrea cea după urmă ce nu să mai poate întoarce) CR 1829,39; ultimat, adecă cele de pre urmă condiţii de pace AR 1829,60; ultimat CR 1829,141; AIR II,267; StDR,282; Z 1856,nr.2,1,nr.9,1,3; T 1856,nr.3,2; PBV,492; C,3; ultimatum GC I,280v; AR 1834,226; AR 1838,365; ultimat, ultimatum NV,389. (Cf. lat. ultimatum, fr. ultimatum, germ. Ultimatum).
    ULTRAGIA vb. ultragia SMB II,382; ultraja RL,394. (Cf. fr. outrager, it. oltraggiare, după ultragiu, ultraj).
    ULTRAJ s. ultragiu BDJE,59; SIT,183; NV,390; LS,96; BCB,74; AAR,46; SMB I,53,309; DLB III,224; PD,626; ultrage pl. SMB I,95,310; ultraj LS,12. (Cf. fr. outrage, it. oltraggio, după ultra).
    ULTRALIBERAL adj. partida ultra liberală (peste măsură cu idei de slobozenie) AR 1837,14,cf. şi 4. (Cf. fr. ultra-libéral).
    ULTRAREGALIST adj. partida ultra-roialistă AR 1835,20. (Cf. fr. ultra-royaliste).
    ULTRAREVOLUŢIONAR adj. mişcare ultra-revoluţionară (peste măsură revoluţionară) AR 1830,487; CR 1831,41. (Cf. fr. ultra-révolutionnaire).
    UMAN adj. Vezi Form.term.şt.,p.294. Cf. şi 1. („privitor la om, omenesc”) AS,32; RCM,75; FMIL 1844,107; MEN II,19; BDJE,67; FMIL 1847,179; BP,IV; BG,VIII; BCD,241; LS,60; RMS,20; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. 2. („omenos, bun, generos”) SIT,ded.1; KDP,31,64; GRR,252; RMS,13; SCC I,175; SCC II,221,378; Z 1856,nr.3,1,nr.10,1; LIT,332; GCB II,243; PBV,492; C,190; PD,626. (Cf. lat. humanus, fr. humain).
    UMANITATE s. 1. („omenie, umanitarism”) humanitate OMT,46; FL,25; CD,12; umanitate FMIL 1840,333; CD,4; MEN II,135; MID I,81; BDJE,145; BP,XIX; AF,5,138; SIT,154,165; NV,390; PMC I,X; BCD,32,221; PCI,54,58; LS,96; pe la 1850 forma era frecventă; umanitate (omenire) CA 1861,90; omenitate PMC I,187; SCC II,357; PTP,72. 2. („omenire, totalitatea oamenilor”) umanitate FMK,22; DFL,2,66; NV,390; BCA,652; RMS,5; BMN I,10; SCC II,381; CFZ,148; RL,389; DILB I,215; GCB II,243; VO 1857,9; C,3; BBR,141; INB 1859,52; APS,99; omenitate SCC II,382. 3. (Did., „umanioare”) umanităţi AR 1829,19; NV,390; PD,626; humanităţi EOI,139. (Cf. lat. humanitas, fr. humanité şi humanités).
    UMANIZA vb. NV,390; SMB I,73; PD,626. (<fr. humaniser).
    UMOR s. („înclinare spre glume şi ironii, sub aparenţă de seriozitate; bună dispoziţie, haz”) umor FL,1; StDR,282; SCC II, 316; CA 1855,149; PBV,494; umor (chef) AR 1839,34; IL 1840, 48; umur RL,26,304; humor D 1858,8. (Cf. fr. humeur şi humour, germ. Humor).
    UMORIST adj., s. 1. („cel care are umor; cel care scrie cu umor”) umorist FL,1; PBV,494. 2. („adept al teoriei umorilor”) humorist Prop,213. 3. („care are umoare; posac”) umorist NV, 390; PD,627. (Cf. fr. humoriste, germ. Humorist).
    UMORISTIC adj. humoristic MCL 1839,365; umoristic FMIL 1844,259; FMIL 1847,170; umuristic RL,79. (Cf. fr. humoristique, germ. humoristisch).
    UNANIM adj., adv. unanim (dintr-o inimă) CR 1830,266; unanim (cu un glas) AR 1838,411; unanim, unanimicesc GC I, 293r; unanim FMIL 1844,324; MID I,332; DFL,133; NV,390; StDR,282; LS,95; CA 1853,XXXIII; CFZ,168; RL,394; DILB I, 215; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. unanime).
    UNANIMITATE s. unanimitate GC I,293r; NV,390; StDR, 282; CPO,102; RL,195; C,10; R 1857,nr.3,3; PD,627; în unanimitate IVA,11; CA 1852,56; GM 1854,404; Z 1856,nr.1,1,nr.2,1; LIT,49,182; C,20; R 1857,nr.14,2; D 1859,123; cu unanimitate KDP,8; CCP,192; LIT,66. (<fr. unanimité).
    UNIC adj. Vezi Împrumut.I,p.156. Cf. şi singuratic CR 1830, 374; únic HFP,57; uníc GC I,290r; unic AR 1829,190; AR 1830, 119,120,198; SGR I,38; GG,27; SHI II,85,134,190,204; HMN,76; CD,36; FMIL 1844,22,102,173; DFL,15,39,48,71; WPM,45; CA 1847,53; FMIL 1847,49,89,119; pe la 1845 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. unique, lat. unicus).
    UNIPERSONAL adj. (Gram.) unipersonal EGRM,9r,19v; EGR,40; FGP,96; GC I,293r; GC V,52r; GR,73; GRN I,97; GCG, 151; CGF,57; EP II,77; IGE,407; PGR,33,60; CGR,92; BG,94; MGP,35,59; GR12,84; unipersonel EP II,74. (<fr. unipersonnel).
    UNIUNE s. unionă CV,29,34; StDR,283; unione SCC I,199; uniune DFL,75; BCD,308,310; C,3; VO 1857,9; PD,627. (Cf. fr. union, lat. unio).
    UNIVERS s. Vezi Form.term.şt.,p.294-295. Cf. şi univers MFV II,113v; RBV,9v,39v; GC I,293r; LME,33; FTP I,90; FTP III,67; VFE,15,29; BM,34,49; VAA,30; YNM,60; MF I,156v; ECS,118; AR 1837,414; pe la 1835 cuvîntul era frecvent.
    UNIVERSAL adj., adv., s. Vezi Împrumut.I,p.115. Cf. şi universal (preste tot) adevăr FTM,111; [idei] universale (obşteşti) SPBA,92; potopul universal (preste tot pămîntul) SPBA,102; [limbă] universală, adecă preste tot pămîntul întinsă BRD,57; istoria universală sau a toată lumea KIT,f.t.; republica universală (obştească) AR 1834,99; universal PIU I,f.t.; PCB,125; POS,38; AR 1829,23,95; MTF,2v,30v; LME,58; CMR,52; CR 1830,340; GC I,293r; SPV,156; FTP I,26; CIRA,423; LOA,72; EGI,2; GG, 72; MF I,9r,62r,63v,116r; TIV,35,176; MN 1836,87; pe la 1835 forma era frecventă; univerzal VL,12v,18r,25v,52v; universale sg. HFP,63,166,177,178; AML,6; universaliceşte MF I,147r,207r; CCF,3. (Cf. lat. universalis, fr. universel, germ. universal, it. universale).
    UNIVERSALITATE s. universalitate HFP,66; GC I,293r; MF I,145v; MF II,96v; VVP,149; DFL,1,32,98; NV,391; PCI,12; CFZ,39,145; RL,258; GCB II,243; PBV,495; PD,627; universalime CCF,24,87. (Cf. fr. universalité, lat. universalitas, germ. Universalität).
    UNIVERSITAR adj. GC I,293r; MEN I,81; DFL,79; NV,391; R 1857,nr.35,1; PD,628. (<fr. universitaire).
    UNIVERSITATE s. Vezi Împrumut.I,p.115-116. Cf. şi 1. („comunitate, obşte”) univerzitaş PFBA,630v; 2. („instituţie de învăţămînt superior; corp profesoral al unei atare instituţii”) univerzitaş PFBA,630v; universitaş CP I,279; universitas CP I,184; universitate CB 1807,f.t.; XLVI; CP I,27; HO.f.t.; MIB,88; NB, f.t.; GSP I,40; RA,26; GMSP,13; MPI,f.t.; SPBA,17,102; BR 1821, 17; KIT,f.t.; BGV,4v; MCB,16; TSVM,12; GIC,221; GPF,III; MSS,f.t.; CR 1829,121; AR 1829,139; HFP,364; AR 1830,188; GC I,293r; pe la 1830 forma era frecventă; universitate (shoală) AR 1830,480; universitate (academie mare) AR 1831,27; universitate (shoala cea mare) AR 1831,208; universita PIU IV,219; AR 1834, 266; universitet NIU,253v; HPA,3r,12r,45r; FD,11. (Cf. lat. universitas, fr. université, it. università, germ. Universität).
    URBAN adj., s. BAR I,40; BAR II,25,38,140; AR 1834,304; RIP I,155; KDP,26; NV,391; BCD,280,300; LIT,64; GCB II,243; AVP,23; PBV,497; PD,628. (Cf. lat. urbanus, germ. urban, fr. urbain).
    URBANITATE s. NV,391; SMB I,140; AVP,23; PBV,497; PD,628. (<fr. urbanité).
    URGENT adj. grabnic RB,151; urgent AGI,pf.; RAM,9; AVP,23; INB 1859,115; PD, 628; urjent R 1857,nr.19,2. (<fr. urgent).
    URGENŢĂ s. BDJE,156; Z 1856,nr.44,2; RIT,8,13; PD,628. (<fr. urgence).
    URNĂ s. gurnă, urnă GC II,148v; gurnă FTP III,113,135; MPE,56; PS,9; urnă AR 1829,144; ROI,3,12; AR 1832,144; BAR II,203,217; AR 1835,75; AR 1837,193; FL,10; StIN,8; BDJE,2; LMS,19; NV,391; StDR,283; pe la 1850 forma era frecventă. (Cf. ngr. goàrna, lat. urna, fr. urne).
    UTIL adj. util BP,XXI; NV,392; BCD,170; BEC,XXXVI; PD,629; util (trebuincios) NV,276; util (de folos) BMN III,210. (<fr. utile).
    UTILITAR adj. şcoala utilitară R 1858,39. (<fr. utilitaire).
    UTILITARISM s. teoria [...] utilitarismului C,4. (<fr. utilitarisme).
    UTILITATE s. Vezi Form.term.şt.,p.295. Cf. şi utilitate DFL, 114,135; SMB I,174; RL,407; GCB II,244; C,13,40; AVP,23; Agr I,139; BEC,44,285; PD,629.
    UTILIZA vb. Vezi Împrumut.I,p.73. Cf. şi metahirisi VEI, 16v; AZ,9r; DAB,153r; FGS,3v,8v,16v; BDT,197v; IFA,196r; DAP,111; MD II,3r; BDR,11r,13r; NZ,34v; CIF,31; metaherisi VEI,131r; IEI,7v,15v; NID I,26v,36r,50v,58r; NID II,2v; IFA,20v; DAP,90; utiliza BP,XXI; NV,392; RL,370; BC,IV; PD,629. (Cf. gr. metaceir…zomai, fr. utiliser).
    UTILIZARE s. metahirisire OC I,8v,72r; OC II,45; ECG,58r; DIP,2r,33r; IE,180; CTD II,70,76; GCA,4; metaherisire TB,107r; PSG,33r; VIC,2v,16v,150v; APC,131r,189v; PAB,19; metahírisis NZ,7v; metahirisală DC II,133r; DC III,155v; metahiriseală DC IV,94v,127v,235v. (Cf. gr. metace…risij).
    UTOPIC adj. CA 1857,91. (<fr. utopique).
    UTOPIE s. MEN II,216,258,298; SIT,148,155; NV,392; CA 1850,74; StDR,283; CA 1852,59; SD 1855,1; pe la 1855 cuvîntul era frecvent. (<fr. utopie).
    UTOPIST s. RL,249; SPB,238. (<fr. utopiste).
    UVERTURĂ s. 1. (Muz.) uvertură CR 1829,237,257; AR 1829,176; GC I,278v; AR 1835,90; GTN 1836,107; CA 1862,122. 2. („crăpătură, deschizătură; cavitate”) uverturi sau cavităţi WCP, 92,93; uvertură PD,supl.XVI. (<fr. ouverture).
    UVRAJ s. uvraşuri (faceri) IRV,121r; uvraj MFV I,57r; AR 1832,189; AR 1834,85,217; AR 1837,170; SMA,11; MCL 1839, 373,375; FMIL 1840,61; AsL,48; BPA,6; SCMI,116; FMIL 1844, 166; forma continuă să fie frecventă pînă la 1860; uvraj (carte) AR 1835,85; AR 1837,109; uvrajĭ (scriere) SPV,XIX; uvragiu FMIL 1844,395,396; BPA,9; MEN I,95,142; MEN II,174; SIT, 108,155,346; BMN I,11; CEF,95; C,16; PD,supl.XVI; uvragiu (lucrare, carte) CEF,170. (<fr. ouvrage).
    UZ s. uz DCI II,28,88; RS,31; DSM2,20; RS2,31; FDB,46; SGR I,15; PGRL II,4; DFL,63; FMIL 1847,37; CDR,f.t.; NV,391; BDC,67,69,283; StDR,282; RSM,239; CCG,9; AVP,23; D 1858,8; BEC,XLV,49; PD,629; uz (întrebuinţare) PGRL I,54; CEF,158; uz (deprindere) PGR,112,131; MGP,113; uz (obicei) SHI I,47; CA 1861,61,63,76; întrebuinţare RIT,13. (Cf. lat. usus, it. uso).
    UZA vb. („a uzita”) BCD,133; PD,629. (<fr. user).
    UZAJ s. uzagiu BCI,22; BIN,133; INB 1859,22,29,160. (<fr. usage).
    UZANŢĂ s. MID I,42,61; NV,391; PBV,500; PD,629. (<fr. usance).
    UZAT adj. („uzitat, folosit”) secara [...] cea de toamnă e mai uzată (obicinuită) SEC,38. (Cf. it. usare).
    UZINĂ s. SSC,95; RMS,25; PFHM I,80; PD,629. (<fr. usine).
    UZITA vb. CDR,20; NV,408; PD,629. (Cf. lat. usitari).
    UZITARE s. SGR II,28.
    UZITAT adj., adv. IO,21; SGR I,154; DFL,3,100,109; FMIL 1847,125; CDR,II,17; NV,408; CCG,9; AVP,23; AsAL,13; PD, 629. (Cf. lat. usitatus, fr. usité).
    UZUAL adj. GC I,278v; BFO 1833,110; LOA,124; MN 1836, 70; EP I,38; PGR,121; PSE,297; DFL,18,86,109; FMIL 1847,51, 82,194; ROB2,656; CGR,221; NV,392; BCD,34; StDR,282; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. usuel, lat. usualis).
    UZURPA vb. CNB,40; AR 1831,155; SIT,245,327; NV,392; CFZ,161; SD 1855,2; GCB II,243; PBV,491; CA 1861,76; PD,629. (Cf. lat. usurpare, fr. usurper).
    UZURPARE s. StDR,282; Z 1856,nr.45,2; LIT,407; GCB II, 243; PBV,491.
    UZURPATOR s. uzurpátor MIU,266,270; uzurpator AR 1829,62,126; CR 1831,59; AR 1834,180; SHI II,162,178; RB,327; NV,392; StDR,282; CA 1854,114; LIT,316,407; PBV,491; CA 1858,88; DCB I,58; PD,629. (Cf. lat. usurpator, germ. Usurpator, fr. usurpateur).
    UZURPAŢIUNE s. uzurpaţie MIA,7; AR 1829,62; MRC,48; AR 1832,67; AR 1834,230,231; AIR I,106; AR 1837,178; NV,392; CA 1854,21; RL,359; Z 1856,nr.45,2; CA 1861,74; PD,629; uzurpăciune DFL,147; uzurpaţiune BMN II,90. (Cf. lat. usurpatio, germ. Usurpation, fr. usurpation).
     
     
V
     
    VACANT adj. văduv ESI,40; CN,36; CA 1844,23; CA 1851, XIII; tron vacant (necuprins) AR 1830,513; vacant GC II,4r; FTP II,202; BAR II,50; BFO 1833,173,190; CPI,119,224; AsM,9; GTN 1836,31; ROI2 III,74; AR 1837,286 bis; BFO 1838,108; MCL 1838,56; VVP,24; BGO 1840,93; FMIL 1840,404; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. vacant, germ. vakant, lat. vacans).
    VACANŢĂ s. 1. („timp în care o instituţie îşi încetează activitatea; perioadă de odihnă acordată elevilor, funcţionarilor etc., concediu”) vacaţie OF,43; BD II,512; vacanţie ESI,63; MPI,60; ROB,158; ROI2 VIII,5; BGO 1840,258; CA 1844,16; AR 1844,20; ROB2,626; IFM,16; BIP,83; StDR,40; AAR,71; RL,10; R 1858, 182; vacanţie, vacanţă GC II,2v; PD,630; vacanţă VVP,24; NV, 392; PBV,62; răsuflare MPI,58,60. 2. (Adm., „post fără titular”) văduvie CR 1830,333; vacanţie MR,22; CR 1830,64; AR 1830, 224; CPL,68; RO,11; ROB,6; BFO 1833,210; BGO 1840,101; BFO 1843,477; vacanţie,vacanţă GC II,2v,4r; PD,630; vacanţă PBV,62. (Cf. lat. vacatio şi vacantia, fr. vacance, it. vacanza şi vacanzia, germ. Vakanz).
    VAG adj. NV,392; BCD,159; LS,26,74; ICI,70; DIB,455; GCB II,244; INB 1859,4; PAD,185; PD,630. (Cf. fr. vague, lat. vagus).
    VAGABOND s., adj. vagabund sau pribeag IIS,8; vagabunzi (fără căpătăi) AR 1831,175; vagabund CIRA,146; FD I,40, 48; SHI II,4; FMIL 1840,259; StDR,40; SMB I,10; vagabond GC II,2v; CIRA,153; DTN,71; AR 1835,18; GTN 1836,28; KMP,99; ROI2 III,126; BFO 1838,14; KPA,16; AsL,28; pe la 1840 forma era frecventă; vagabont BFO 1838,71; ROB2,644; BCI,171. (Cf. lat. vagabundus, it. vagabundo şi vagabondo, germ. Vagabund, fr. vagabond).
    VAGABONDAJ s. vagabondaj ROI2 III,150; vagabundagiu GCB II,244; vagabondagiu PD,630. (Cf. fr. vagabondage, it. vagabondaggio).
    VALABIL adj. valabil GC II,7v; BFO 1843,166; StDR,40; GM 1854,306; DILB III,224; INB 1859,4; BEC,16,101,169; RF, 25; D 1860,284; PD,631; valabel BFO 1843,268. (Cf. fr. valable, germ. valabel).
    VALABILITATE s. KDP,69. (<fr. valabilité).
    VALID adj. GC II,7v; NV,393; BCD,167,309; PD,631. (Cf. fr. valide, lat. validus).
    VALIDITATE s. AOD,156,195; KFL,VIII,35; NV,393; BCD, 309,319; StDR,40; TR 1854,20; D 1859,an.II,19; BEC,309; CA 1861,141,142; PD,631. (Cf. fr. validité, lat. validitas).
    VALS s. (Muz., Cor.) valţ, vals GC II,8v; valţ GTN 1836,49; AR 1837,62,351; RB,280; MCL 1838,4; SMA,165; FMIL 1840, 136; AIS,82; StDR,40; BMN II,83; RL,114,412; CMI,197; ASLI, 127; PBV,62; NPT,58,253; valţer FMIL 1840,134; vals DAH,72; VVP,24; VFD,58; PCI,78; RL,80; Z 1856,nr.27,3; INB 1857,50; D 1860,417; valzuri RB,nr.25,3. (Cf. ngr. b£lj şi b£lsi, fr. valse, germ. Walzer, it. valzer).
    VALSA vb. vălsui, vălţui GC II,8v,76r; vălţui BMN II,83; CMI,172; INB 1857,2,26; valţa SMB I,176; valţa, vălţui PBV,62, 73; vălsărui VFD,58,59,102; vălsa SCC II,258. (Cf. fr. valser, germ. walzen).
    VAN adj. van SIT,3,159; LMS,35; NV,393; CFZ,3,17; ICI, 149; Z 1856,nr.1,3; LIT,282,363; PD,632; în van LS,22; CA 1861, 37; CA 1862,61,73; în vane ICI,28. (Cf. lat. vanus, it. vano, fr. vain).
    VANITATE s. vanitate GC II,11r; RCM,199; AR 1844,106; FMIL 1847,179; AF,84,96; SIT,32,36,73,122; NV,393; StDR,40; CA 1852,72; BCP,4; AAR,83; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; vanitate (deşertăciune) GM 1854,5; CEF,180; CA 1862,60. (Cf. fr. vanité, lat. vanitas).
    VANITOS adj. NV,393; BCP,12; PD,632. (<fr. vaniteux).
    VARIA vb. [căldura] se mută (creşte sau se micşorează) VA, 143; varia GC II,11v; BP,XI; CDR,8,34; NV,393; PCI,12; GRR, 111; SSC,1,168; PFHM I,40,65; WAM,85; CA 1854,29,37; TR 1854,1; CFZ,26,75; CA 1855,31; RL,259; pe la 1855 cuvîntul era frecvent; felurimisi EOI,16. (Cf. fr. varier, lat. variare).
    VARIABIL adj. Vezi Form.term.şt.,p.296. Cf. şi variabil GC II,11v; AsL,10; DFL,55; PCI,32; BMN I,21; GCB II,244; INB 1857,2; D 1858,3,11; INB 1859,8,54; AML,113; PD,632; variabil sau schimbăcios CDR,1; variabil (schimbător) CEF,50. (Cf. fr. variable, lat. variabilis).
    VARIABILITATE s. DFL,174; NV,393; JA,68; PD,632. (<fr. variabilité).
    VARIANTĂ s. DIB,219. (<fr. variante).
    VARIAT adj. înfeliurit SIU,28v; CLV,139r; felurit GC VII, 19r; feliurit StIN,5; API,X; chilin VA,67; variu BDL II,315r; BP, XI,XIII; CDR,13; AVP,23; variat BM,57,58; MF II,107r; GTN 1836,36; MN 1836,52; ECS,74; AR 1837,173; FBE,67v,101v; CA 1844,42; MID I,7,74; ASI,4; BDJE,77; SIT,89; GPG2,3; StDR,41; pe la 1850 cuvîntul era frecvent. (Cf. fr. varié, lat. variatus şi varius).
    VARIAŢIE s. Vezi Form.term.şt.,p.296. Cf. şi variaţion, variaţie GC II,11v; variaţie CR 1830,127; FTP I,47; GRN II,16; SMR II,5; PBM,82; FMIL 1847,7; SIT,110; PFHM I,65; CA 1854, 40; D 1859,an.II,61; PD,632; variaţioane pl. RB,264; variaţion VVP,24; variăciune CDR,1; variaţiune GCB II,244; variaţiune (felurime) CEF,159.
    VARIETATE s. Vezi Form.term.şt.,p.296, şi Împrumut.I,p. 156. Cf. şi feliurime MTT,62v,63r; MT,4; DLG,137; VMG,54; SC,157r; MF I,9r,121r; ROI2 V,1; VL,6v; felurime FC,63r; ROB, 99; CPI,49; R 1858,247; varietate BDL II,315r; MPI,194; CR 1829,98; AR 1829,176; CR 1830,146; FTP I,40; AR 1834,84; BM, 24,47; MCR,9; GTN 1836,49; AR 1837,12,73; FMIL 1840,123; SMR I,42; API,59; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; varietăţi (felurimi) GPE,26; varietăţi (variétés) BIN,239.
    VASAL s., adj. (Ist.) vasal CR 1829,94; AR 1829,246; BR 1829 II,24; GC II,l6r; CIRA,121; GG,133; AIR I,57,75; AIR II,3; SHI II,105,132,159,195; HMN,81; VVP,24; DL,74; GPG,42; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; vasal (supus cu plată) BR 1829 II,39; vasal (prinţ atîrnat) AR 1837,172; vasal (atîrnător) AR 1838,372; vazal AR 1834,51; GT 1838,2; vazal, vasal PBV,62,63. (Cf. fr. vassal, lat. vassallus, germ. Vasall).
    VASALITATE s. (Ist.) văsălie, văsărie GC II,16r,79v; vasalitate DILB I,215; R 1857,nr.1,4; BBR,43. (<fr. vassalité).
    VAST adj. SMR I,86; PMH,63; MEN II,95; MID I,272; BP, 186; NV,393; BCD,5; ICI,74,142; LMG,83; INB 1857,35; PIC, 128; PD,633. (Cf. fr. vaste, lat. vastus).
    VAZĂ s. („vas în care se pun flori, podoabe etc.”) vazuri AR 1829,188; vaz AsP,122; vaze pl. CIN,375; DRB,311; vază PBV, 62; vazon CA 1854,130; CA 1855,115. (Cf. fr. vase, germ. Vase, ngr. b£zo(n)).
    VEHEMENT adj. vehement GRR,57,192,194; vehement, veheminte PD,633. (Cf. fr. véhément, lat. vehemens).
    VEHEMENŢĂ s. vehemenţă GRR,194; PD,634; veeminţă FGP,19. (Cf. fr. véhémence, lat. vehementia).
    VENDETĂ s. vindictă CV,33,36,38; vendetă (răsplătire) AR 1839,113; CA 1852,29; vendetă (răzbunare) AR 1842,126; CA 1852,20; CA 1854,116; vendetă (răsplată) CA 1859,94; vendetă CA 1853,52; CA 1854,92,114,118; CA 1862,5; vindiţie (răzbunare) CA 1853,XVII. (Cf. fr. vindicte, lat. vindicta, it. vendetta).
    VERB s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.125 şi 156. Cf. şi rimă DC II,70v; NID I,3r; verb, adică grai VOG,17; BTG,44v; grai VOG,81; TTE,2v; SG,3,45; CDP,217; MCB,153; MG II,27; GCG, 31,87,157; GMR,13v; verb (grai) CLV,137r,cf. şi 132v; vorbă sau grai TTE,4v; vorbă MIR,320,321; CSM,334; verb (vorbă) sau făptuire GRA2,46r; verbum (sau grai) GRA,22v; verbum (vorbă) GRA2,1v; verbum GRA,21v; TTE,1r; ICD,21; verb BDT, 38v; ME,53; BTG,1v,2v,3r,45r,47v; BDL I,133r; DO,11,59; DGR, 82; SFT,2; EGRM,8v; MCB,65,155; EGR,84; PCB,132; MO,6; FGP,17,47; SGM 17,58; SGR I,2,24,93; VG,35,287; pe la 1830 cuvîntul era frecvent; verb, vorbă StDR,42; verbe sau predicăciuni CDR,33; zicămînt IGR,7,14,33,56,70,217. (Cf. lat. verbum, germ. Verb şi Verbum, fr. verbe, it. verbo, gr. ∙Áma).
    VERBAL adj. 1. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.156. Cf. şi [substantiv, adjectiv, derivat] verbal BTG,28r; SGR I,142,176; SGR III,6; CGF,115; HGL,117; PGR,116; CGR,21,66,67; BG,68,137; AGI,82; grainic GCG,115. 2. („oral; grăitor, care atestă ceva”) verbal, grainic GC II,24v; grainic ROI2 III,99,VIII,9,16; AOD, 66,339; verbal SHI I,47; VVP,25; BFO 1843,46,134; AOD,160, 193; SRM,227; DFL,105,179; BIP,35; NV,394; BRA,81; ROM, 178,207,241; RBM,171,180; StDR,42; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; contract verbal BCD,325; proces verbal SMB II,531; R 1857,nr.33,2; AML,13; împărtăşire din gură VH,10; vorbal MAA,179. (Cf. lat. verbalis, germ. verbal, fr. verbal, it. verbale).
    VICTORIE s. Vezi Împrumut.I,p.117. Cf. şi învingere SIU, 88v; CA 1847,48; victorie (învingere) BAR I,110; victorie GC II, 46v; SGR II,136; SHI,XX; SHI II,48,50,91; AMIM,V; DFL,3,90; SIT,160; PS,12; StDR,44; LS,10; PLB,26; SCC II,3,108,152; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; victorie (biruinţă) AR 1832,170; PMG, 1; NV,395; INB 1859,48; vingere CDCE,181; vinceală CA 1857, 8,87; CA 1858,105; vinceală (rezbel) CA 1857,14. (Cf. lat. victoria şi vincere, fr. victoire).
    VICTORIOS adj. SHI II,192; DFL,100,179; MEN II,156; NV, 395; Z 1856,nr.3,3,nr.31,3; CA 1857,94; GCB II,245; PD,640. (Cf. fr. victorieux, lat. victoriosus).
    VIITOR adj., s. 1. (Gram.) [timp] fiitor EBG,44r; MGR,18r; SGM,70; SGR I,131,132; SGR II,146; GTN 1836,96; EP 11,4,74, 81; CGR,91; MGP,38,39,53; vinitor SPP,60; fiitor sau viitor VG, 291; foturu, cel viitor VOG,62; timpul viitor (tempus futurum) TGR,106; viitor sau futurum DGR,84; viitor (futurum) DGR,91; vietor (futurum) GRA2,48v,51v; futurum (vietor) GRA2,49v, 51r; futurum exact sau viitor trecut PGRL I,106; futur, adică viitor GCG,32; futur CDR,36; CCG,42; viitor (futur) GR12,55; viitor HG,30; GRA,66v; TTE,5v; BTG,46r,48v; SG,51,53; EGRM, 9v; MG II,153; EGR,41; FGP,48; SGM,75; SGR I,112; pe la 1830 cuvîntul era frecvent. 2. (Sens general) [alături de viitor, fireşte frecvent] fiitor OST,ded.; HPP,28; VPP,81; MPI,23; CR 1829,143, 168; AR 1829,170,222; CR 1830,17,90; VA,236; BAR II,12; EIS, 21; CDCE,35; FMIL 1844,146; HMV I,189; VN,8; CA 1852,51; RMS,76,327; VO 1857,1,4; PAD,196; BBR,103; venitor MIR,45; HPP,18,22; DOA,29; FTM,14,17,121; SIM,XIV; BBR,141; futur CFZ,153,154; futur, fiitor, viitor StDR,295; futur, viitor PD,275. (Cf. lat. futurum, it. futuro, fr. futur).
    VIRGULĂ s. (Punct.) împiedecare sau jumătat’ de soroacă EBG,21r,21v,cf. şi GRA,16v; împiedecare BE,29r,29v; zapiataia BV,7v; opritoare BV2,36; BPR,73; opritoară ME,640; opritoare (coma) TGR,212; coma (opritoarea) OPA,18; dunga sau mica opritoare GRA,16v; coma, adecă opritoarea VPP,178; opritoarea sau coma DO,23; DGR,12; coma sau opritoarea LPT,35; coma, opritoarea GRA2,99r; comat ABCA,71; SPP,9; SIA,10,11; MILR,72; PBV,177; comat sau coma LB,134; opritoare sau comat BPR,23; DAE,34; vărguţă OV,18; vărguţa sau coma DCI II, 104; vergele (comaturi) PA,8; stigmí mică VOG,102; zapiată FAT,14v; RIG,27r; ipostigmí sau zapiata RIG,26v; comă CTD II, 96; SGR I,13; AsM,8,33,93,187; AR 1837,61; PBV, 179; tăietură MG III, 133; comă, răsuflare GC III,118r; răsuflare sau tăitură, şi virgulă GCG,186; răsuflare GCG,188; coma GAA,8v; FBN, 100; LA,80r; BD I,220; AR 1829,222; SGM,12; TA,49; PGR,126; CGR,218; BG,204; IGR,8; StDR,133; coma sau virgula SGR I,17; coma sau virgula, ori şi opritoarea BG,205; come pl. ASS,2r; SGR II,132; AOD,313; LM,17; virgulă HG,7; EGRM,43v; EGR, 160; PCB,139; FGP,15; FAE,49; SIC,11; PPA,17; GR,83; RBT II, 23; VVP,26; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; virgulă, răsuflare GC II,55r; virgula sau coma GRN II,108; PGRL I,14; virgula (coma) BG,210; virgulă, comă StDR,45. (Cf. gr. Øpostigm» şi kÒmma, lat. comma, -atis şi virgula, germ. Komma, fr. virgule, it. virgola şi înv. comma, slavon. запЄтај, rus. запятая).
    VIRTUTE s. aretí OC I,36r,45r,70r,78v,111v; OC II,2r,5r; DC II,158r; PSG,24v,38v,62r,69r; PTF,22v,30v,163r; GCA,82,88; GIA I,53v; CISG,96; faptă bună NIU,117r,135v,148r,159v; vîrtute BEM,110; PMV,221; CRac,10; HFP,29,166,293; vîrtute (îmbunătăţire) BDT,8v; vîrtute (fapte bune) CL I,83; vîrtute (dar) HFP,188; virtute (fapta cea bună) CS 1802,5; CR 1830,24; AR 1834,121; virtute (bunătate) TMS,23; virtute, adecă bunătate BDC,179; virtute (faptă bună) DCP,177; MFV II,172r; LPT,108; NMP,2; AR 1830,498; virtuţi (aretiĭ) AR 1838,427; virtute [marginal glosat „bunătatea, aretì zic grecii”] VIO I,43r,cf. şi 58v; virtute IO,V,89; OMT,pf.; TMS,17,75; FTM,10; DO,42; VPP,42,338; MPI,20,34; BR 1821,34; EGRM,8v,26v; MCB,86,164; GIC,65, 110,224; LPT,54; DCN 17,92,138; PAIC,13; AR 1829,97; BR 1829 II,23,25; NMP,ded.1; AAM,6; MBV,15; MSS,4; BDC,4,25, 84; LME,36,41; FGP,15; GC II,55r; pe la 1830 forma era frecventă; virtute, vîrtute StDR,45; vertute BFI,4,8,12,23,31; CCG,96. (Cf. gr. ¢ret», lat. virtus, it. virtu, fr. vertu).
    VIRTUOS adj., s. 1. (Etic.) cu fapte bune NIU,98v,106r, 142r,173r; cel cu fapte bune SIU,35v; virtuoz MIU,236,251; TMS,15; VVP,26; virtoz PSC,118v; virtuos BEM,110,113; OCE, pf.; DO,23; VPP,ded,; MPI,171; BR 1821,36; PCC,6; LB,39; MCB,3,10,164; GIC,145; TSVM,68; VMG,8,18,66; DCN,2,92; RBV,5r; EGR,81; NMP,12; CR 1829,172; BR 1829 I,40; GC II, 55r; pe la 1830 forma era frecventă; vertuos (cu fapte bune) BFI, 27; vîrtuos LS,31; virtos GIC,65; MALP,58; CBD,38,50; BDC, 82; FTP I,1; FTP II,49; VSC,20,81,104; MCL 1839,222; PCI,124; LIT,308; virtos (cu fapte bune) AR 1830,375. 2. (Muz.) vîrtuos AR 1834,381; virtuoz RB,224; virtuos Z 1856,nr.10,4; virtos PBM,XXXVII. (Cf. lat. virtuosus, it. virtuoso, fr. vertueux).
    VOCABULĂ s. NID I,13v; MPI,221. (Cf. germ. Vokabel, fr. vocable).
    VOCABULAR s. vocabular, adică [...] carte care tîlcuieşte cu aceieş limbă cuvîntul GF,1r; vocabular SPBA,81; GC III,305v; CIRA,IV,8; AsP,153; APP II,197; SMA,219; PRA,42; VPP,27; EP I,6,53; FMK,165; FMIL 1844,61; AsF,134; MEN I,X; DFL,8; FMIL 1847,16; BG,XXVII; NV,1,397; pe la 1850 cuvîntul era frecvent; vocabular, vocabuler GC II,63v; vocebular R 1837,nr. 12,4. (Cf. lat. vocabularium, germ. Vokabular şi Vokabularium, fr. vocabulaire, it. vocabolario).
    VOCAL adj. muzică vocală CR 1830,65; AR 1830,141,220 bis; GTN 1835,6; ELS,3; ECS,7; AR 1837,55; VVP,27; MEN I,77; WPM,f.t.,48; CGR,188; RL,315; R 1857,nr.12,2; muzică vocală (glăsuitoare) PBM,32; conţert vocal (de cîntare) AR 1832,272; conţert vocal AR 1833,15; AR 1835,131; AR 1844,10; armonie vocală PBM,XVIII; cîntec vocal CA 1847,26; coarde vocale RMS,352; vocal GC II,63v; APR,49; DFL,109; NV,397; PBV,70; PD,644; glasnic VVP,30; PBV,80. (Cf. fr. vocal, lat. vocalis, germ. vokal, it. vocale).
    VOCALĂ s., adj. (Fon.) Vezi Împrumut.I,p. 156. Cf. şi slovă glasnică BE,8r; CDP,217; glasnică RIG,4r; ICD,20; ME,187; FBN,92; ASH.,f.; PCC,5; LB,238; CSM,335; MG II,11; VVP,30; CGF,7,36; IGE,5; PBV,80; literî glasnică GRA2,98r; glăsuitoare RIP I,254; tonisitoare GRA,3r; GRA2,88v; GMR,10v,17v; tonisitoare (soneză) GRA2,88v; soneză sau tonisitoare GMR,10v; toneză GRA2,91r; toneză (tonisitoare) GRA2,91v; sîngură tonisitoare GRA2,89r; GMR,10v; literă sunătoare DO,9; DGR,4; sunătoare DO,20; LPT,21; SGM,4; GMR,16r; GRN II,91; BG,37; glasnică sau sunătoare PSC,119v; sunantă (glasnică) IGR,210,cf. şi 2,4,182; literă sunînte IGR,217,224; vocale pl. MCRV,apend.; MIR,171; BTG,7r; BDR,14v,15r,16r,21r; MDNU,81; EGR,76; VA,207; SIC,79; SGR I,4; GRN II,81; RIP I,152,191; PBM, XXXVI; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; vocale au glasnice EGRM,21v; PAGR,5; vocale sau glasnice EGR,VIII,149; HGL,1; PGR,2; vocale sau sunătoare FBN,3; CGR,6; vocale (sunătoare) MO,2; VG,1; vocale, adică glasnice sau sunătoare GCG,9; sunătoare sau vocale BG,7; vocalĭ sau de sine sunătoare CCG,78; vocale sau glăsuitoare PGRL I,3; CGF,6; vocale sg. MCRV,apend.; IO,18; MIR,320; BTGO,8r,36v,42r; BTG,10v; BDR,14r,17r,26v; BDL I,34v,50r,131r; CDR,V; CCG,3; vocală FBN,4; MDNU,81; SIC,91; SGR I,45; SGR III,10; VG,9,13; GRA2,98r,99r; GRN I,35, 119; EP I,57; PGRL I,5; vocal VG,11,235; FL,63; GRN II,83,85; vocaluri FL,63. (Cf. lat. vocalis, sonare şi sonans, germ. Vokal, Selbslaut şi Sonant, it. vocale, gr. ton…zw, slavon. гласни, rus. гласная).
    VOCATIV adj., s. (Gram.) Vezi Împrumut.I,p.156.Cf. şi [caz] vocativ sau chemător VOG,26; BG,12; CCG,6; vocativ (sau chemător) GRA,25r; vocativ, adecă chemăreţ BTG,4v; chemător SG,18,20; SGM,26; GC II,63v; GRA2,2v; vocativ – chemător DGR,35; vocativ (chemător) SGR I,26; GRA2,2v; GRN I,15; MGP,8; vocativ (de chemare) EGRM,1v; EGR,13; GR,6; GRN I, 28; vocativ, adică chemător sau dă chemare GCG,11; vocativ sau strigător PGRL I,25; PGR,10; vocativ VOG,20; MIR,321; BTG,30v; PCB,129; FGP,28; VVP,27; EP II,9; HGL,8; IGE,13; pe la 1840 cuvîntul era frecvent. (Cf. lat. vocativus, germ. Vokativ, it. vocativo, fr. vocatif).
    VOIAJ s. voiajin PDP,98v; PSC,119v; voiaj AR 1829,23,26, 228; AR 1830,216; GC II,63r; AR 1837,21,91,96; FGE,91; AFH, 28; CA 1844,43; AR 1844,10; pe la 1840 forma era frecventă; voiaj (călătorie) CR 1830,47; AR 1832,321; VN,44; voiagiu LS,20; CA 1854,52; CA 1855,33; CA 1856,49; LIT,225; CA 1857,43; C, 162; VO 1857,14; CA 1860,70; CA 1862,97; PD,supl.XVI; voiag BC,88; relaţii de voiage DE I,3; călătorii (voiage) BMN I,71,cf. şi LIT,21. (<fr. voyage).
    VOIAJA vb. voiaja MBG,78; AAR,79; CA 1859,52; voiajarisi BFO 1843,341; voiagea LIT,336; NPT,63; CA 1859,74; CA 1860,79; CA 1862,113; PD,supl. XVI. (<fr. voyager).
    VOIAJOR s. voiajor GIC,122,155; GC II,63r; AR 1844,10; SRM,158; SIT,277,287; CA 1850,104; INB 1857,16; BCI,162; INB 1859,39; CA 1862,91; voiajor (călător) SPV,pf.1; AR 1835, 120; PMG,43; CEF,29; voiajer AR 1829,195; AR 1837,136 bis; SRM,147,159; CA 1850,101; StDR,46; voiajer (călător) AR 1835, 18; voiager AR 1830,86,94; CA 1857,30; voiagior BMN II,187; CA 1854,11; GM 1854,3; CA 1855,34; CA 1856,42; Z 1856,nr.18, 4; LIT,159; CA 1857,30; INB 1857,6,29,38; CA 1859,14,21,39; PD,supl. XVI. (<fr. voyageur).
    VULG s. vulgă sau gloată EP I,50; vulg MEN I,19; MEN II, 257; FMIL 1847,146; EV,XXIX; BP,VI,XII; GLC,47; NV,398; StDR,47; ICI,69,118; GCB II,245; AVP,24; PD,645; geniul crează, vulgul consacrează, este o axiomă R 1858,150. (Cf. lat. vulgus şi volgus, it. volgo).
    VULGAR adj., s. vulgaricesc MIU,421; vulgar BDT,99r; RSM,9v,10r,40r; MF I,75r; MF II,1r,79r; MF III,140r; GTN 1836, 48; EP I,39; PEA,4; PIA,12,167; RCM,75; MEN I,34; MEN II,71, 255; DFL,111; BDJE,3,102; SIT,7,58,195; NV,398; pe la 1850 forma era frecventă; vulgare sg. BDT,37v; IRV,14r; CLV,132v; MFV II,3r; vulgariu,-ie StDR,47; CCG,22; AVP,24; volgar AS,16; EP II,87; BIP,25; RMS,112; INB 1859,1. (Cf. lat. vulgaris şi vulgarius, fr. vulgaire, it. volgare).
     
     
Z
     
    ZEFIR s. Vezi Împrumut.I,p.118. Cf. şi 1. zéfiri (vînturi line) FTM,7; zéfir GAB,125,138,189; AsO,5; PDP,101v,107r; vînturi de către apus (zefire) CNB,129; zefir TF,467; BDL II,444r; BD II, 559; MFV I,133v; TCM,29; VPA,27; FTP II,64; FEA,93,103; YNM,37; PRA,42; VVP,48; API,85; AF,34; LMS,26; NV,398; StDR,100; pe la 1850 forma era frecventă. 2. (Text.) zefir BFO 1843,189. (Cf. gr. zšfuroj, fr. zéphyr, lat. zephyrus, germ. Zephyr).
    ZEIESC adj. zeiesc PVV,2v; PDP,120r; GC II,248v; FTP I, 21,26; FTP IV,9; LMS,44; zăiesc GLC,102; deios PSC,121r.
    ZEITATE s. dumnezeire AOS,75; zeitate MRC,158; CMR, 18; GC II, 248v; FTP I,21; FTP II,7; BM,18,19,54,69; YNM,13; APB,10; MCL 1839,221; API,75; SP,45; AsL,12; RCM,36; MEN I,23; PBM,XII; pe la 1845 forma era frecventă; zinitate PMG,7; AsL,5,35; deitate NV,120. (Cf. fr. deité, lat. deitas, după zeu, zin).
    ZEIŢĂ s. (Mit.) dumnezăoaie OC I,16v; FTU,65v; GN,108r; MTT,24v; FIT I,2r,35v; HET I,44v; HET II,18v; MAM,2r; DC I, 2r; DC II,198r; ZFV II,91v; PTF,161v; MII,14,56; LVH,49v; FNPB I,1v; dumnezeoaie OC II,22r; FTU,29v; MTT,248v; FIT II, 32v; MMC,pf.; MAM,2r; DC I,125r; ZFV II,94r; FNPB 1,33r; HOG,207; RIM,86; GIA I,129r; MIU,328; FTM,99; BPN II,176; FNB I,3; CLV,135v; PIU II,9; LPT,105; VMG,11; BR 1829 II,37; dumnezăiasă FTU,43r,58r,60r,77r; SC,164v; dumnezeiasă CV,1; dumnezeică FNC,1r,4v,14r; CPN,41,42; dumnezăoaică DC II, 54v; DC IV,131r; dumnezeoaică MAS,34,116; CRac,54; GIC,82; dumnezeiţă MIU,27; GMSP,20; ASH,2,10; MCB,164; dumnezeuă IRV,3r; zăoaie OF,111; zeoaie SHR,37; zeiţă BAE,20,65; CMR,f.t.; MRC,145; GC II,248v; FTP II,8; FL,92; VVP,48; PBM, XII; StDR,99; PBV,136; zeie PAGR,89; LPT,77; PCB,114; GC II, 234r,249r; FTP I,233; FTP II,207; BAR I,XII,94,100; BAR II,181; VVP,47; PCI,132; NV,33; PBV,136; dumnezeie (zeie) PCB,110; BAR I,5; zeiesă GLC,28; zeeasă GLC,37,46; zină SPBA,103; IL 1840,11. (Cf. lat. dea, it. dea, fr. déesse, după zeu, zin).
    ZEL s. zel BD II,559; PTC,4; BRD,78; HFP,214; BR 1829 II, 3; PSC,117v,118r; GC II,234v; BDC,X,12; PDT,ded.; KCL,18; FMIL 1840,266; FMIL 1844,392; SCMI,2; MID I,254; SIT,105, 249; pe la 1845 cuvîntul era frecvent; zel (rîvnă) BR 1829 I,pf.II; SMR I,39; NV,398; CEF,205; CA 1858,26; zil AR 1829,51; zilos AR 1829,74,207; CR 1830,131,363,381; SIC,48; CIRA,15,18; SGR I,11; BFO 1833,86; AR 1834,379; SHI II,125; AsG,II; AsL,9. (Cf. lat. zelus, fr. zèle, gr. zÁloj).
    ZELOS adj. zelos MIU,120; BRD,67; AR 1829,52; BR 1829 I,42; BR 1829 II,57; BDC,11; VA,289; GC II,234v; SIC,75; BAR II,199; GG,221; MN 1836,96; SHI II,123; RB,146; IGE,ded.; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; zilos AR 1830,381; bărbaţi zeloji de ştiinţe FMIL 1844,260; zelator DILB III,224; PD,646. (Cf. lat. 
zelosus, fr. zélateur).
    ZEU s. (Mit.) dumnezău HET I,83r; ECG,55v; MTB,6v,7v; PSG,78r; PTF,24v; dumnezeu FTU,3r; FIT II,24v; MMC,pf.; MAM,5r; DC I,166r; BPR,51; FNPB I,31r; FNC,59r; MAS,118; CDP,39; ZEV,45; zău OF,3,6,39,83,84; GC II,234r; FMIL 1844,7; GLC,37; dumnezei (zei) PCB,110; zeu BDT,26r SHR,23; ASH, 20; PAGR,89; CR 1829,319; CMR,f.t.; GC II,248v; FTP I,21; FTP IV,9; BAR I,116; BAR II,189; AR 1837,406; MPE,II; SHI,XII; RNA,1; VVP,48; pe la 1840 cuvîntul era frecvent; zîn BDL II, 438r; SPBA,99; zin AR 1829,253; AR 1830,221; CIRA,340; SGR II,158; AR 1837,406; SHI,XII; SHI II,5; PMG,1; IL 1840,11; CA 1847,16; CA 1856,43. (Cf. lat. deus, fr. dieu, it. dio, după vechiul zeu „Dumnezeu”, zînă).
    ZIAR s. 1. („caiet, registru de însemnări zilnice”) diariumul, adecă catastiful de toate zilele IPC,13; diarium AIC,78; MIM,54; diarium (ziariŭ) BDC,137; ziariŭ BDC,138. 2. („gazetă, jurnal; almanah, calendar”) diariu sau zioariu DZ,f.t.; diariu GT 1838,20; ziar MEN I,47; TR 1854,9; R 1857,nr.1,1; DCB V,87; D 1859,155, 398; zial D 1859,280. (Cf. lat. diarium, it. diario, fr. journal, după zi).
    ZIARIST s. zilar (jurnalist) R 1857,nr.6,1; zilar R 1857,nr.7, 2; zilarist R 1857,nr.38,2; ziarist D 1859,410; D 1859,an.II,4. (<fr. journaliste, după zi, ziar).
    ZIGZAG s. zigzag AR 1832,362; CEG,10; PD,646; zig-zag NV,398; ţigţag INB 1857,11. (Cf. fr. zigzag, germ. Zickzack).
    ZVELT adj. svelt BP,196; FMIL 1847,140; PCI,103. (Cf. fr. svelte, it. svelto).
    
    
    
    1
    
    
61