N.A. URSU      DESPINA URSU
Împrumutul lexical
în procesul modernizării
limbii române literare



  
  
  
   
   
   
   Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
   URSU, N.A., URSU, DESPINA
   Împrumutul lexical în procesul modernizării
      limbii române literare / N.A. Ursu,
      Despina Ursu
   Iaşi, Cronica, 2004
   450 p.; 21 cm
   ISBN: 973-8216-88-5
   
   811.135.1’373.45
   
     
   
   
   
  
  
Lucrare publicată cu sprijinul
Ministerului Culturii şi Cultelor 
   
   
   
© Toate drepturile aparţin editurii „Cronica”
N.A. URSU             DESPINA URSU







Împrumutul lexical
în procesul modernizării
limbii române literare

I
  
Studiu lingvistic şi de istorie culturală






EDITURA CRONICA
Iaşi, 2004

  
Cuvînt înainte
  
  
  Preocuparea noastră pentru studiul împrumutului lexical în perioada modernizării limbii române literare datează de prin anii 1955-1957 şi a constituit timp îndelungat o temă în planurile anuale de cercetare ale Centrului de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor, actualul Institut de Filologie Română „A. Philippide” al Filialei Iaşi a Academiei Române. Studiam atunci îndeosebi crearea terminologiei ştiinţifice româneşti, problemă aproape total neglijată pînă la acea dată. În anii următori am extins cercetarea şi la alte domenii ale culturii, încît prin 1960-1961 dispuneam deja de o informaţie relativ bogată privitoare la neologismele limbii române în perioada 1760-1860, pe baza căreia redactasem lucrarea Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicată în anul 1962, iar la solicitarea Institutului de Lingvistică din Bucureşti, coordonatorul lucrărilor de elaborare a Dicţionarului limbii române al Academiei (DLR), seria nouă, de la litera M înainte, am început să oferim colectivelor de redactori ai DLR de la Bucureşti, Cluj şi Iaşi fişe de semnalare a primelor atestări ale neologismelor extrase din textele cercetate de noi. Acelaşi lucru l-am făcut şi mai tîrziu, oferind fişe de semnalare similare, de la literele A-L, colaboratorilor la pregătirea ediţiei a doua, revăzută şi adăugită, a dicţionarului lui H. Tiktin, Rumänisch-deutsches Wörterbuch, vol. I-IV, Wiesbaden, 1985-1988. 
  Lucrarea Neologismele limbii române în perioada 1760-1860, alcătuită dintr-un studiu introductiv şi un repertoriu de cuvinte şi forme, însumînd aproximativ o sută de coli editoriale, a fost terminată de redactat în anul 1983. Între timp atît subsemnatul cît şi Despina Ursu am publicat mai multe articole şi studii privind provenienţa, adaptarea fonetică şi încadrarea morfologică a neologismelor în această perioadă, menţionate în bibliografia de referinţă de la sfîrşitul prezentului volum. 
  Datorită faptului că numeroase texte importante din care a fost extras materialul documentar, mai ales de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, nu erau suficient de bine studiate sub aspect filologic, necunoscîndu-li-se sursele sau traducătorii, informaţii de importanţă majoră pentru stabilirea provenienţei şi analiza formei neologismelor aflate în ele, nu am putut pregăti lucrarea pentru tipar în stadiul în care am încheiat-o în anul 1983. Am întreprins deci în ultimele decenii şi cercetările filologice necesare, care în majoritatea cazurilor s-au soldat cu rezultatele scontate. La identificarea surselor şi stabilirea paternităţii unor traduceri din această perioadă au contribuit şi fructuoasele cercetări filologice întreprinse de Eugenia Dima şi Doina Cobeţ. În lumina noilor informaţii de istorie culturală obţinute prin aceste cercetări am revizuit textul studiului introductiv al lucrării încheiate în anul 1983, pe care îl publicăm acum adaptat la condiţiile editării lui în volum aparte. Volumul al doilea va cuprinde selecţiuni din repertoriul de cuvinte şi forme al lucrării, privind domeniile umaniste ale culturii. 
  Aducem alese mulţumiri Editurii Cronica pentru iniţiativa şi eforturile editării acestei lucrări, precum şi Ministerului Culturii şi Cultelor, care a sprijinit publicarea ei. 
  Calde mulţumiri adresăm Domnului Cezar Baciu pentru deosebita amabilitate şi grija cu care a asigurat apariţia cărţii în condiţii tehnoredacţionale optime. 
  
      N.A.U. 
  
  Noiembrie 2004.

1. Preliminarii
    
    
    1.1. Cultura literară românească a apărut relativ tîrziu, în secolul al XVI-lea, sub influenţa nemijlocită a culturii slavone, în condiţiile în care slavona era limba cultului creştin de rit bizantin al bisericii românilor şi limba administraţiei celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, întemeiate în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Creată după creştinarea slavilor, în secolul al X-lea, şi dezvoltată în diferite centre culturale şi administrative slave prin traduceri din greceşte şi latineşte şi prin uzul ei în biserică, în învăţămînt şi în administraţie, limba slavonă a îndeplinit în cultura românească un rol oarecum similar cu cel avut de limba latină în cultura popoarelor din centrul şi vestul Europei. Multe noţiuni din diferite domenii ale culturii (teologie, filozofie, drept, istorie, ştiinţe) sau privitoare la organizarea socială şi administraţie au fost cunoscute de intelectualii români ai vremii prin intermediul culturii slavone, iar numeroasele traduceri din slavoneşte făcute în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au contribuit în mare măsură, prin împrumuturi lexicale şi frazeologice, la crearea şi dezvoltarea limbii române literare. În slavoneşte au fost scrise primele cronici ale Moldovei şi Ţării Româneşti, controversatele Învăţături ale lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie şi alte texte cu caracter mai mult sau mai puţin original.
    Spre mijlocul secolului al XVII-lea interesul societăţii româneşti pentru limba şi cultura slavonă a început să scadă, datorită faptului stînjenitor în viaţa socială că slavona, neînţeleasă de majoritatea populaţiei lipsită de cultură, era tot mai puţin cunoscută şi de mica intelectualitate din rîndul clerului şi al administraţiei. O undă tîrzie a Renaşterii începuse să adie şi în spiritualitatea românească. Se intensifică acţiunea de înlocuire a slavonei cu limba română în cancelariile domneşti din Ţara Românească şi Moldova, concomitent se traduc în româneşte şi se publică pravilele necesare administraţiei, se înmulţesc traducerile cărţilor de învăţătură şi educaţie religioasă, iar în a doua jumătate a secolului al XVII-lea se reia de către mitropolitul Dosoftei al Moldovei acţiunea de traducere în limba română a cărţilor de cult, care fusese iniţiată în secolul al XVI-lea, sub influenţa Reformei1, dar practic respinsă atunci de biserica ortodoxă românească, din prudenţă religioasă şi, mai ales, politică. În scrisoarea din 15 august 1679 adresată patriarhului Ioachim al Moscovei, mitropolitul Dosoftei îşi motiva astfel cererea de a-i trimite o tipografie: „să ne trimiţi tipografie să ne facem cărţi, ce le-am tradus în limba românească din cea grecească şi slavonească, căci la noi a dispărut învăţătura de carte şi sînt puţini care înţeleg limba cărturarilor”2. O afirmaţie similară se află şi în prefaţa mitropolitului Teodosie al Ţării Româneşti la Liturghie (Bucureşti, 1680), unde el arată că a tradus în româneşte doar tipicul slujbei, pentru ca preoţii, cei mai mulţi fără cultura corespunzătoare, „măcar cît de puţin ar şti, să să povăţuiască de a putea cunoaşte şi a sluji”, după ce, în cîteva fraze emoţionante, tînguise astfel starea în care se afla cultura naţională în acel moment: „Şi mai vîrtos aceasta şi den neînvăţătură, şi den neînţelegerea limbii pogoară, care noao jalnic şi plînguros lucru este într-atîta micşorare şi călcare rodului nostru cestui rumânesc, carele odată şi el numărat între puternicile neamuri şi între tarii oameni să număra, iară acum atîta de supus şi de ocărît este, cît nice învăţătură, nice ştiinţă, nice armă, nice legi, nici nice un obicei întru tot rodul care să pomeneşte astăzi rumân nu este, ce [ca] neşte nemernici şi orbi într-un obor învîrtindu-se şi înfăşurîndu-se, de la streini şi de la varvari, doară şi de la vrăjmaşii rodului nostru cer şi să împrumutează, şi de carte, şi de limbă, şi de învăţătură. O, grea şi duroasă întîmplare!”3.
    Paralel cu această scădere a influenţei slavone, în cultura literară românească se manifestă, începînd de prin anii 1640-1650, influenţa culturii greceşti. Alături de slavonă şi latină, în academia domnească înfiinţată de Vasile Lupu la Iaşi şi în cea înfiinţată de Matei Basarab la Tîrgovişte se studia şi limba greacă, iar cîţiva cărturari din Moldova, din Ţara Românească şi din Transilvania traduc din greceşte, în jurul anului 1650 şi în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, unele lucrări deosebit de importante. Eustratie logofătul traduce Cartea românească de învăţătură de la pravilele împărăteşti (Iaşi, 1646); Daniil Panoneanul Îndereptarea legii (Tîrgovişte, 1652); Nicolae Spătarul (Milescu) Istoriile lui Herodot4, Mîntuirea păcătoşilor a lui Agapie Landos5, Apologia contra lui Mahomed a împăratului bizantin Ioan Cantacuzino6 şi Vechiul Testament, traducere care, revizuită întîi în Moldova, de Dosoftei şi colaboratorii lui7, apoi în Ţara Românească, de fraţii Radu şi Şerban Greceanu, a fost editată în Biblia de la Bucureşti (1688); Dosoftei traduce Viaţa şi petrecerea svinţilor (Iaşi, 1682-1686) „de pre greceşte şi elineşte din 12 Mineie a svintei beserici şi din cărţile visteriului besericii” şi, după toate probabilităţile, cronograful numit „tip Danovici”, adică cronograful lui Matei Kigalas, emendat cu informaţii extrase din cronograful mai vechi al lui Dorotei de Monemvasia, din care o bună parte a fost tradusă de preotul Vasile Grid de la biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului8.
    Influenţa greacă asupra culturii şi a limbii române literare se amplifică în secolul al XVIII-lea, îndeosebi prin activitatea celor două colegii (academii) greceşti de la Bucureşti şi Iaşi, frecventate şi de numeroşi tineri români, atingînd nivelul de maximă intensitate între anii 1770-1820. Deşi au întîrziat cu peste o sută de ani procesul de emancipare a culturii şi a limbii române literare început în secolul al XVII-lea, efectele acestei puternice influenţe asupra dezvoltării culturii româneşti au fost totuşi benefice. Prin intermediul învăţămîntului şi al numeroaselor şi variatelor cărţi greceşti difuzate atunci în Ţara Românească şi în Moldova (cronografe, istorii universale, geografii universale, cărţi populare, scrieri literare şi de educaţie religioasă, coduri juridice, tratate de teologie, de filozofie sau de retorică, scrieri de educaţie civică, manuale şcolare şi altele), dintre care multe sînt traduceri ale operelor unor autori italieni, francezi, spanioli, englezi sau germani, orizontul cultural al intelectualilor români din acea perioadă de bilingvism greco-român a fost în mod considerabil lărgit, iar faptul că o parte dintre scrierile respective s-au tradus atunci în româneşte a constituit, după cum vom vedea, o contribuţie importantă la dezvoltarea limbii române literare. Multe neologisme de provenienţă latino-romanică au pătruns în limba română prin intermediul limbii neogreceşti, iar datorită formaţiei culturale greceşti a traducătorilor, chiar şi în traducerile făcute atunci în Moldova şi Ţara Românească din limbile franceză, italiană sau rusă predomină vocabularul de provenienţă neogreacă9.
    Încă din secolul al XVII-lea, mulţi intelectuali români din Principate au manifestat un deosebit interes pentru limba şi cultura latină, cu care luau contact prin studiile făcute în şcoli din Polonia, Transilvania sau Italia, de la Constantinopol sau Kiev, în cele care au funcţionat temporar la Iaşi şi la Tîrgovişte, ori prin dascăli particulari, în unele case boiereşti. Interesul pentru limba şi cultura latină continuă în secolul al XVIII-lea, paralel cu intensificarea influenţei limbii şi culturii greceşti şi cu contactul, incipient atunci, cu limbile italiană şi franceză, amplificîndu-se în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi mai tîrziu.
    De mai mică intensitate au fost influenţele turcă şi rusă, exercitate îndeosebi prin intermediul administraţiei, în Ţara Românească şi Moldova, paralel cu influenţa slavonă şi cea neogreacă. Efectele lor asupra culturii şi limbii române literare au fost minime şi caduce, termenii de provenienţă turcă sau rusă care denumeau noţiunile respective ieşind repede din uz.
    Sub aceleaşi influenţe slavonă şi greacă s-a dezvoltat vechea cultură românească şi în Transilvania şi Banat. Acolo însă românii aveau posibilitatea să studieze şi în gimnaziile sau colegiile germane sau maghiare, unde se familiarizau şi cu limba şi cultura latină. Unii dintre intelectualii români cunoscuţi care în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au fost dascăli în case particulare, în mănăstiri sau în unele centre eparhiale din Ţara Românească şi Moldova erau originari din Transilvania ori din Banat şi studiaseră în şcolile germane şi maghiare de acolo.
    Un factor hotărîtor în edificarea culturii româneşti moderne l-a constituit unirea din anul 1700 a unei mari părţi a bisericii ortodoxe româneşti din Transilvania cu biserica Romei, fapt care a oferit tineretului român unit posibilitatea să se instruiască, în limba latină, în şcolile confesionale ale diecezelor greco-catolice şi ale celor romano-catolice din acest principat, încorporat în anul 1690 imperiului habsburgic, precum şi în unele şcoli superioare greco-catolice sau romano-catolice de la Viena şi Roma. În aceste condiţii social-culturale intelectualitatea românească transilvăneană a sporit în mod substanţial, numeric şi calitativ, iar în sînul ei s-a născut curentul ideologic numit Şcoala ardeleană, în al cărui program iluminist s-au aflat pe primul loc lupta pentru emancipare naţională şi dezvoltarea culturii şi a limbii române literare. Corifeii acestui curent politic şi cultural au fost Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu, dar cercul celor care au împărtăşit ideologia Şcolii ardelene şi au activat în mod exemplar pentru înfăptuirea programului ei cuprindea de fapt întreaga intelectualitate românească reprezentativă de atunci din Transilvania şi Banat, atît uniţi cît şi mulţi neuniţi, cum au fost Ioan Molnar, Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, Paul Iorgovici, Radu Tempea şi alţii. În prima jumătate a secolului al XIX-lea ideologia Şcolii ardelene este larg difuzată, prin învăţămînt şi presă, în Moldova şi în Ţara Românească, devenind astfel un ideal al întregii societăţi româneşti10.
    Limba română literară din scrierile ardelenilor, ale bănăţenilor şi, după anul 1775, ale bucovinenilor a fost influenţată, în perioada modernizării ei, şi de limba germană (austriacă), ea însăşi aflată atunci sub influenţa puternică a limbilor latină şi franceză. Declarată în anul 1785 limbă oficială a imperiului habsburgic, germana devine în scurt timp o limbă de conversaţie şi pentru intelectualii români din cuprinsul imperiului. Manualele şcolare oficiale pentru învăţămîntul elementar, unele coduri juridice şi numeroase foi volante cu caracter administrativ erau traduse din limba germană şi adeseori publicate paralel cu textul german. Ca atare, limba germană avea atunci în provinciile româneşti din imperiul habsburgic o funcţie similară cu cea avută în Principate de limba greacă, pînă pe la 1820-1830, apoi de limba franceză, între anii 1830-1860 şi mai tîrziu, adică ardelenii şi bănăţenii practicau la nivel cultural bilingvismul român-german, iar muntenii şi moldovenii au practicat la început bilingvismul român-grecesc, apoi bilingvismul român-francez. În limba română literară folosită în Transilvania, Banat şi Bucovina au pătruns astfel numeroase neologisme de provenienţă germană, dintre care cele mai multe sînt de origine latină sau franceză.
    Într-o măsură mai mică, în Transilvania şi Banat limba română literară era influenţată atunci şi de limba maghiară, care îi transmitea, într-o pronunţare specifică, îndeosebi neologisme de provenienţă latină şi germană, precum şi de limbile italiană şi franceză, prin scrierile traduse din aceste limbi.
    Printre intelectualii ardeleni şi bănăţeni, mai ales neuniţi, erau şi mulţi cunoscători ai limbilor neogreacă, rusă şi sîrbă, din care au tradus atunci diferite scrieri. Unii termeni neologici au fost împrumutaţi de ei şi din aceste limbi.
    
    1.2. Aşadar, modernizarea limbii române literare a început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cînd poporul român păşea într-o etapă nouă a istoriei sale, caracterizată prin întărirea conştiinţei de sine a naţiei, prin intensificarea preocupărilor de emancipare naţională şi prin dezvoltarea culturii româneşti. Atunci apar, mai întîi pe plan cultural, sub influenţa iluminismului european, primele semne ale unor prefaceri care, în decursul a numai o sută de ani, au avut drept rezultat modernizarea gîndirii şi a vieţii sociale şi politice a românilor, întemeierea învăţămîntului elementar, gimnazial şi colegial în limba naţională, dezvoltarea literaturii, înfiinţarea presei, a teatrului, a primelor societăţi ştiinţifice şi literare, precum şi a altor instituţii şi forme de manifestare ale unei societăţi şi culturi moderne. Ca o încununare a eforturilor de afirmare naţională de pînă la acea dată şi o condiţie neapărată a dezvoltării naţiunii noastre, în anul 1859 se realizează prima etapă a unităţii politice a poporului român, prin unirea Moldovei cu Ţara Românească şi crearea statului naţional România.
    Efervescenţa aceasta culturală şi politică s-a răsfrînt, în mod firesc, asupra limbii române literare a epocii, care, supusă şi ea unui adînc proces de prefacere, devine în perioada menţionată o adevărată limbă de cultură modernă, capabilă să comunice în mod adecvat un anumit conţinut de idei din orice domeniu de activitate spirituală sau materială. Îmbogăţindu-se, atît sub impulsul tendinţelor proprii de dezvoltare cît mai ales prin împrumuturi din alte limbi de cultură, cu vocabularul necesar denumirii numeroaselor noţiuni noi care au pătruns ori au fost create atunci în cultura românească şi dezvoltîndu-şi stilurile funcţionale corespunzătoare, limba română literară devine astfel principalul instrument de făurire a culturii româneşti moderne.
    Un rol deosebit de important în modernizarea culturii naţionale, în îmbogăţirea vocabularului şi în dezvoltarea stilurilor funcţionale ale limbii române literare l-au avut, ca şi în epoca veche a culturii noastre, numeroasele traduceri din diversele limbi de cultură cu care intelectualii români ai vremii erau în contact: neogreaca, latina, franceza, italiana şi rusa în Ţara Românească şi Moldova, latina, germana, italiana, franceza, maghiara şi sîrba în Transilvania şi Banat, iar după 1775, germana, latina, greaca şi franceza în Bucovina. Căci traducătorii preluau din limbile evoluate din care traduceau nu numai cuvinte noi, ci şi unele expresii sau modalităţi de construire a frazelor, cu care îmbogăţeau inventarul frazeologic şi structura sintactică a limbii române literare, făcînd-o să corespundă necesităţilor de exprimare specifice fiecărui stil sau variantă stilistică. Cele mai mari şi mai importante prefaceri la care a fost supusă limba română literară în procesul modernizării ei s-au petrecut în domeniul vocabularului şi al sintaxei.
    
    1.3. Cu privire la modul în care s-a produs împrumutul lexical în diferite etape ale evoluţiei limbii române literare şi s-au creat principalele ei stiluri funcţionale există o bogată literatură românească şi străină, pe care am înregistrat-o, probabil cu multe lipsuri, în Bibliografia de referinţă aflată la sfîrşitul lucrării. Făcînd însă aici o prezentare sintetică a problemelor care privesc împrumutul lexical doar în perioada modernizării limbii române literare (între anii 1760-1860), nu am considerat necesar şi nici nu ar fi fost posibil, în spaţiul limitat de care am dispus, să discutăm cronologic şi amănunţit contribuţiile mai vechi la elucidarea problemelor respective. Căci observaţiile judicioase ale multor cercetători au fost între timp preluate şi difuzate prin diferite studii de sinteză, tratate sau cursuri11, unele devenind astfel locuri comune, iar opiniile eronate au fost în general corectate prin cercetări mai noi. În anumite cazuri am citat totuşi în text sau în note şi observaţiile unor cercetători mai vechi, fie pentru că sînt pertinente şi se confirmă prin constatările noastre, fie pentru că sînt în mod evident eronate şi trebuie respinse.
    
    1.4. Prezenta lucrare este complementară studiului intitulat Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, publicat de N.A. Ursu în anul 196212, ambele fiind elaborate pe baza aceluiaşi fişier documentar, care a fost îmbogăţit mereu timp de peste două decenii. Ea are ca obiect prezentarea împrumutului lexical din perioada 1760-1860 în domeniul umanistic al culturii româneşti (istorie, filozofie, teologie, drept, administraţie, gramatică, stilistică, literatură, arte) şi, în lumina unei informaţii mult mai bogate şi a cercetărilor mai noi, revizuirea unor comentarii făcute în lucrarea precedentă privitoare la provenienţa, adaptarea fonetică şi încadrarea morfologică în limba română a anumitor categorii de neologisme. Căci dacă lista scrierilor consultate pînă la data elaborării studiului Formarea terminologiei ştiinţifice conţinea puţin peste două sute de titluri, lista textelor pe baza cărora a fost elaborată lucrarea de faţă sporise între timp la aproape opt sute de titluri. Lista siglată a scrierilor consultate se află de asemenea la sfîrşitul lucrării, urmată de Lista abrevierilor.
    Menţionăm faptul că textul cu sigla CIL = Cosmográfie, adecă izvodirea lumii (ms. 1556 de la BAR, copie din anul 1766), citat frecvent în Formarea terminologiei ştiinţifice pentru acest an, a fost exclus din prezenta lucrare, pentru că cercetări filologice mai noi au dovedit faptul că el reprezintă o traducere din limba polonă efectuată de Nicolae Costin13, databilă deci ante 1712, iar despre textul cu sigla MD = Meşteşugul doftoriii (partea I, ms. 933, partea a II-a, ms. 4841, ambele de la BAR), traducere din greceşte considerată a fi fost făcută de un anonim din Ţara Românească prin anii 1760-1770, text de asemenea citat frecvent în Formarea terminologiei ştiinţifice, se ştie acum în mod sigur, după o nouă cercetare filologică a manuscriselor respective, că traducerea a fost făcută de doctorul muntean Ştefan Vasile Episcopescu, între anii 1805-1817, ms. 933 fiind autograful său14.
    Deşi Retorica, adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvîntări (Buda, 1798), cu sigla RIM, este o traducere mai veche, probabil de la începutul secolului al XVIII-lea15, am inclus-o totuşi în lista scrierilor consultate, pentru că, fiind un text publicat şi larg difuzat, a contribuit atunci la cunoaşterea noţiunilor şi a terminologiei specifice acestei arte.
    Aspectele semantice şi etimologia neologismelor citate în această parte introductivă a lucrării vor fi prezentate în volumul al doilea, Repertoriul de cuvinte şi forme, prin modalităţi lexicografice adecvate. Aici vom discuta îndeosebi aspectele formale ale împrumutului lexical, raportate la evoluţia culturii româneşti în acea perioadă, la factorii interni şi externi care determinau atunci dezvoltarea limbii române literare şi la opiniile intelectualilor reprezentativi ai vremii în legătură cu necesitatea imperioasă şi modalitatea modernizării ei. Pentru a scoate mai pregnant în evidenţă prefacerile care au avut loc în acest complex proces de modernizare a limbii române literare, ilustrăm cu exemple mai numeroase comentariile privitoare la adaptarea fonetică şi morfologică a unor categorii de neologisme sau calcuri, iar frecvenţa anumitor cuvinte ori variante ale lor o sugerăm prin trimiteri la mai multe texte în care apar cuvintele şi formele respective.
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
    
2. Perioada 1760-1800
    
    
    2.1. În Transilvania, Banat şi, după 1775, în Bucovina, la modernizarea culturii şi a limbii române literare au contribuit în mare măsură, după cum am arătat mai sus (vezi 1.1. şi 1.2.), cadrul propice dezvoltării culturii naţionale creat în aceste provincii prin unirea unei părţi a bisericii ortodoxe româneşti cu biserica Romei şi prin reformele şcolare şi administrative în spirit iluminist ale imperiului habsburgic, promovate de împărăteasa Maria Tereza şi de urmaşul ei la tron Iosif al II-lea, reforme de care au beneficiat, în mod firesc, şi românii, alături de celelalte naţionalităţi din imperiu.
    Prin reformele şcolare înfăptuite între anii 1774-1790 s-au înfiinţat în numeroase localităţi din provinciile menţionate şcoli elementare în limba română şi şcoli de pregătire a învăţătorilor necesari, pentru care s-au tradus din limba germană ori au fost alcătuite manualele respective, prin grija primilor directori ai şcolilor naţionale, Teodor Iancovici pentru şcolile sîrbeşti şi româneşti neunite din Banat, Gheorghe Şincai pentru şcolile românilor greco-catolici şi Dimitrie Eustatievici Braşoveanul pentru şcolile românilor neuniţi din Transilvania. La traducerea manualului didactic Carte trebuincioasă pentru dascalii şcoalelor de jos româneşti neunite în chesaro-crăieştile ţări de moştenire, două volume (Viena, 1785), făcută prin grija boierului Vasile Balş din Bucovina, a fost angajat Ion Budai-Deleanu, aflat atunci student la Viena. Acelaşi manual didactic german, Handbuch für Schulmeister und Lehrer, a fost tradus şi cu titlul De lipsă cărtice pentru învăţători a neuniţilor rumâneştilor mai mici şcoale, două volume (Viena, 1785), pentru şcolile din Banat. Alte manuale în limba română publicate atunci pentru şcolile elementare din Transilvania şi Banat sînt: Ducere de mînă cătră cinste şi direptate (Viena, 1777, 1778 şi 1793; Buda, 1798); Catehismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri... (Blaj, 1783), alcătuit de Gheorghe Şincai, în prefaţa căruia este arătată importanţa învăţămîntului elementar pentru dezvoltarea limbii române; ABC sau alfavit pentru folosul şi procopsala şcoalelor celor normaleşti a neamului românesc (Blaj, 1783); ABC sau bucoavna spre folosul şcoalelor neamului românesc (Sibiu, 1783); Ortográfie sau scrisoare dreaptă pentru folosul şcoalelor neamiceşti (Viena, 1784); Bucoavnă pentru pruncii cei rumâneşti carii să află în Mare Prinţipatum Ardealului (Sibiu, 1788); Dezvoaltele şi tîlcuitele evanghelii a duminecilor, a sărbătorilor şi a oarişcărora zile (Sibiu, 1790), alcătuite sau traduse de Dimitrie Eustatievici Braşoveanul; Scurt izvod pentru lucruri de obşte şi de chilin în scrisori de de multe chipuri (Sibiu, 1792), traducere „de pre limba slovenească” de acelaşi Dimitrie Eustatievici. Cele cîteva manuale de aritmetică sînt menţionate şi comentate în Form. term. şt., p. 88-9316.
    În mod similar s-au petrecut lucrurile şi în cazul reorganizării justiţiei şi a administraţiei imperiului, cu care prilej s-au tradus în limba română codurile juridice austriece şi zeci de foi volante cu caracter administrativ, acţiune la care a fost de asemenea angajat şi Ion Budai-Deleanu, traducătorul codului penal intitulat Pravilă de obşte asupra faptelor rele şi a pedepsirii lor (Viena, 1788), al foilor volante cu rînduieli privitoare la ţăranii din Bucovina, la pădurile din Bucovina, la vînătoare şi la paşapoarte şi emigraţia din Bucovina (Viena, 1786-1787), precum şi revizorul traducerii codului de procedură juridică intitulat Rînduială judecătorească de obşte (Viena, 1787), făcută de translatorul sas Georg Oechsner. Codul de procedură penală intitulat Obştească judecătorească rînduială de criminal (Liov, 1789) a fost tradus probabil de translatorul Petru Aron17. Două texte juridice importante traduse de Samuil Micu, Statuta sau legile scaonelor săseşti din Ardeal şi Praxişul furumului bisericesc, s-au difuzat prin manuscrise.
    Alături de manualele şcolare, codurile juridice şi foile volante la care ne-am referit, în tipografiile de la Viena, Blaj, Sibiu, Buda şi Liov apar către sfîrşitul secolului al XVIII-lea o serie de cărţi cu conţinut variat, cum sînt Alese fabule, acum întîi pre limba rumânească înturnate de Nicolae Oţălea (Viena, 1784), probabil o traducere din limba germană18; Economia stupilor a lui Ioan Molnar (Viena, 1785); Învăţătură păntru sămănătorii de tăbac din Bucovina (Liov, [1793]), tradusă din limba germană de Ion Budai-Deleanu19; Nils Nyström, Mijlociri noao aflate păntru stingerea focului (Liov, 1794), traducere din limba germană; Teologhia moralicească, două volume (Blaj, 1796), tradusă din latineşte de Samuil Micu; Retorică, adecă învăţătura şi întocmirea frumoaselor cuvîntări, o traducere mai veche din greceşte, doar publicată de Ioan Molnar20; Loghica, adecă partea cea cuvîntătoare a filosofiei (Buda, 1799) şi Legile firei, itica şi politica sau filosofia cea lucrătoare (Sibiu, 1800),
ambele traduse de Samuil Micu din limba latină, după un manual al lui Fr. Chr. Baumeister21; Începuturi temeinice ale istoriii de obşte (Sibiu, 1798) şi Istorie universală, adecă de obşte (Buda, 1800), traduse de Ioan Molnar după textul original francez al lui Claude-François-Xavier Millot, pe care l-a confruntat pe alocuri cu versiunile lui germană şi maghiară22; G.C. Croce, Viaţa lui Bertoldo şi a lui Bertoldino, feciorul lui (Sibiu, 1799), traducere din limba germană de Ioan Molnar23.
    Multe dintre traducerile sau operele originale elaborate în această perioadă de cărturarii ardeleni, uniţi sau neuniţi, au rămas în manuscris. Dintre acestea se cuvin menţionate îndeosebi operele lui Samuil Micu: Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor, Istoria, lucrurile şi întîmplările românilor şi Cunoştinţă pre scurt a istoriei besericeşti, precum şi Procanonul lui Petru Maior.
    
    2.2. Numărul traducerilor româneşti a sporit simţitor şi în Ţara Românească şi Moldova. Mulţi intelectuali din rîndurile boierimii luminate şi ale clerului au tradus atunci din slavonă, greacă, franceză, italiană, rusă şi turcă diverse scrieri cu conţinut literar, juridico-administrativ, filozofic, teologic, ştiinţific sau de educaţie religioasă, morală ori civică, unele dintre ele răspîndindu-se prin copii în ambele Principate. Deosebit de importante sînt cele două programe de traduceri iniţiate în Moldova.
    Primul program aparţine stareţului ucrainean Paisie Velicikovski, care, după ce a venit în anul 1763 cu obştea sa de la Athos în Moldova şi s-a stabilit la mănăstirea Dragomirna, de unde a trecut, după anul 1775, la Secu, apoi şi la Neamţ, a iniţiat o amplă acţiune de traducere în limba română şi în slavonă (pentru conaţionalii săi) a literaturii patristice greceşti şi a altor scrieri de învăţătură şi educaţie religioasă. Astfel a luat naştere şi s-a dezvoltat în obştea paisiană o adevărată şcoală de traducători, în care trei generaţii de „dascăli” (Macarie, Ilarion, Ştefan, Isaac, Gheronte, Grigore, Climent şi Iosif) au tradus în limba română un număr impresionant de texte, care s-au răspîndit prin zeci de manuscrise în diverse mănăstiri şi centre eparhiale din Moldova şi Ţara Românească. Unele traduceri făcute de Macarie, Gheronte, Grigore şi Ştefan au fost publicate, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primii ani ai secolului al XIX-lea, în tipografiile din Bucureşti, Rîmnic şi Iaşi, iar după înfiinţarea tipografiei de la mănăstirea Neamţ, în anul 1807, o parte dintre traducerile dascălilor mai vechi rămase în manuscris au fost revizuite şi tipărite de dascălii mai noi şi de ucenicii lor, ca o valoroasă moştenire culturală a epocii paisiene. Dintre acestea menţionăm marea antologie a Vieţilor sfinţilor a lui Dimitrie al Rostovului, tradusă din slavoneşte de ierodiaconul Ştefan şi tipărită în douăsprezece volume, între anii 1807-1815, lucrare de referinţă în cultura românească. De la dascălul Ilarion a rămas în trei manuscrise traducerea Exaimeronului sfîntului Vasile cel Mare, efectuată de el în anii 1774-1775 şi comentată în cîteva sute de note cu conţinut filozofic şi ştiinţific. La activitatea de traducător şi la alte lucrări ale lui Macarie ne referim mai jos24.
    Al doilea program de traduceri a fost iniţiat prin anii 1770-1775 la episcopia Romanului, de către episcopul Leon Gheuca şi colaboratorul său apropiat ierodiaconul Gherasim Putneanul, fost dichiu al episcopiei, apoi egumen al mănăstirii Precista Mare din Roman. Obiectivul acestui program, de inspiraţie iluministă, era traducerea unor scrieri de educaţie morală şi civică, iar pentru realizarea traducerilor preconizate episcopul Leon şi colaboratorul său au organizat acolo un cerc de învăţare a limbii franceze, în cadrul căruia a fost tradusă o gramatică a acestei limbi25. Cel dintîi traducător al programului iniţiat la Roman a fost ierodiaconul Gherasim Putneanul, identificat autor al Cuvîntului de îngropare vechiului Ştefan voievod, al pamfletelor politice Cuvînt a unui ţăran cătră boieri şi Corespondenţie între doi streini asupra obiceiurilor Moldovii şi a Ţării Munteneşti, şi altele26. El a tradus din limba franceză primele nouă cărţi (din cele 24) ale romanului lui Fénelon, Les Aventures de Télémaque, celebrele cugetări ale lui Iohan Thuresson, conte de Oxenstiern, Pensées sur divers sujets de morale, şi Les Caractères d’Épictète, avec l’explication du Tableau de Cébès, o antologie alcătuită de abatele Bellegarde (Trévoux, 1700, reeditată în 1701 şi 1772), care sub titlul Les Caractères d’Épictète conţine traducerea însoţită de comentarii a Manualului său, iar din limba greacă Gheográfia noao, care la rîndul ei reprezintă traducerea de către Gheorghios Fatzéas, prin intermediul versiunii italiene, a manualului de geografie universală al englezului Patrick Gordon27.
    La înfăptuirea acestui program de traduceri a fost angajat şi logofătul Toma Dimitriu, secretarul mitropoliei din Iaşi, care a tradus la cererea episcopului Leon, din limba greacă, romanul Etiopice al lui Heliodor şi scrierile de educaţie morală şi civică Întîmplările lui Telemah, cunoscuta operă a lui Fénelon, şi Teatron politicon, adecă privelişte politicească, opera lui Ambrosius Marlianus, Theatrum politicum. Probabil tot la cererea lui Leon Gheuca a început Toma Dimitriu să traducă şi Zăbava fandasiei, opera lui Gian Francesco Loredano, după versiunea ei neogreacă, traducere rămasă însă neterminată, pe care a continuat-o mai tîrziu medelnicerul Constantin Vîrnav.
    Logofătul Toma Dimitriu a efectuat unele traduceri din greceşte şi la cererea mitropolitului Gavriil Calimah: Îndreptarea păcătoşilor (Iaşi, 1768) şi Învăţătură a însuşi stăpînitoarei măriri Ecaterinii 2... (Iaşi, 1773), precum şi manifestele politice antiotomane Toaca împăraţilor şi Tălmăcire a facerii lui Ioan Plokof, ale lui Voltaire, şi Rugăciune a neamului grecilor cătră toată creştineasca Evropă, al lui Giovanni del Turco, iar la îndemnul şi cu cheltuiala vistierului Ioan Cantacuzino a tradus Alcătuire înaurită a lui Ravvi Samuil jldovului... (Iaşi, 1771)28.
    Tot în Moldova, numeroase traduceri din neogreacă şi din franceză a făcut în această perioadă Alecu Beldiman: comedia Ahileu la ostrovul Sirului şi dramele Milosîrdia lui Tit şi Sîroe ale lui Metastasio; Istoria lui Alţidalis şi a Zelidiei, romanul lui Vincent Voiture; Istoria lui Tarlo şi a prietenilor săi, romanul unui autor francez încă neidentificat; Întîmplările lui Ismin şi Ismeniei, romanul scriitorului bizantin Evmathios Makremvolitis, după versiunea franceză a lui P.Fr. de Beauchamps; Istoria lui Numa Pompilius, al doilea crai a Romii, cunoscutul roman al lui Florian; Odiseea lui Homer, după o versiune franceză încă neidentificată29.
    Numeroase şi interesante traduceri din limba franceză a făcut atunci arhidiaconul (apoi arhimandritul) Gherasim de la mitropolia din Iaşi, fost ucenic al episcopului Leon Gheuca, la Roman, care în anul 1782 l-a trimis şi la studii în Germania. Acest Gherasim a fost confundat de N. Iorga, în anul 1928, cu Gherasim Clipa, viitorul episcop de Huşi (1796-1803) şi de Roman (1803-1826); în consecinţă, întreaga lui activitate literară a fost multă vreme considerată drept opera acestuia. Eroarea s-a corectat abia în anul 1986. Probabil pe cînd era încă la Roman el a tradus antologia de cugetări şi comentarii filozofice şi morale intitulată Pentru ştiinţa stihiilor, unde să cuprindi şi alte ştiinţi, lucrare atribuită în mod nejustificat episcopului Leon Gheuca; în 1787 a tradus la Iaşi Taina francmasonilor, lucrarea abatelui Gabriel-Louis-Calabre Perau; în 1792 traduce Istorie craiului Sveziei Carol al 12-le, cunoscuta operă a lui Voltaire, traducere păstrată în manuscrisul autograf şi în cîteva copii; într-un manuscris datat 1793 a fost identificată traducerea unei mari părţi a romanului picaresc al lui Alain-René Lesage, Le Bachelier de Salamanque ou Mémoires et aventures de Don Chérubin de la Ronda, care s-a dovedit a fi o traducere necunoscută a sa; tot a lui s-a dovedit a fi şi traducerea anonimă, după versiunea franceză a lui Maunory, a primelor nouă capitole din partea întîi a celebrului roman alegoric El Criticón al scriitorului spaniol Baltasar Gracián, publicată la Iaşi în anul 1794, sub titlul Critil şi Andronius. Alte părţi ale traducerii acestui roman s-au păstrat în două manuscrise de mai tîrziu; Istoria Americăi, tradusă de el în anul 1795 (volumul al doilea al traducerii se păstrează şi în manuscrisul autograf), despre care s-a crezut multă vreme că este o traducere din greceşte, s-a dovedit că reprezintă traducerea, capitol cu capitol, a unei mari părţi (422 de pagini) din volumul al cincilea al lucrării în şase volume a lui André-Guillaume Contant d’Orville, Histoire des différens peuples du monde, Paris, 1770-177130.
    Episcopul Amfilohie Hotiniul a tradus din limba italiană manualele Elementi aritmetice arătati fireşti (Iaşi, 1795), De obşte gheografie (Iaşi, 1795) şi Gramatica fizicii, un manual de ştiinţe naturale care a rămas în manuscris (toate trei prezentate mai pe larg în Form. term. şt.), iar din limba rusă un manual de teologie intitulat Gramatică teologhicească (Iaşi, 1795).
    Un neobosit traducător din slavoneşte şi ruseşte a fost arhimandritul putnean Vartolomei Mazereanu. Nu este însă adevărat că la mănăstirea Putna a existat atunci o „academie” condusă de el, în care s-a predat şi „Gheografia cea tălmăcită de episcopul Amfilohie după Bufier”. Documentele care „atestă” existenţa unei atare academii sînt false. În realitate, la Putna a funcţionat în acea perioadă numai o şcoală primară, înfiinţată, la propunerea mitropolitului Iacob Putneanul, prin hrisovul domnitorului Ioan Teodor Calimah din 25 iunie 1759 pentru învăţătura copiilor satului. Această şcoală funcţiona în sat, nu la mănăstire, care doar o administra31.
    În Ţara Românească, slugerul Constantin Cocorăscu a tradus în anul 1766 antologia hagiografică Paradis a lui Agapie Landos, în anii 1767-1768 primul volum (despre egipteni şi cartaginezi) al Istoriei antice a lui Charles Rollin, prin intermediul versiunii greceşti a lui Alexandros Kanghellarios, iar în 1769, tot din greceşte, Scara sfîntului Ioan Scărarul. Puţin mai tîrziu, logofătul Şerban Bodeţ, fratele cunoscutului monah învăţat Rafail de la Hurez şi de la episcopia Rîmnicului, a tradus din greceşte cea mai amplă şi mai răspîndită versiune românească a cărţii populare Halima32. Ianache Văcărescu, care a tradus din turceşte hatişeriful sultanului Selim (Bucureşti, 1791), s-a dovedit a fi şi traducătorul anonim al hatişerifului sultanului Hamid (Bucureşti, 1774)33. Poema Erotocritul, tradusă în Moldova prin anii 1780-1785 de Ioan Hristodor, în proză, a fost tradusă şi în Ţara Românească, în 1787, tot în proză, dar cu numeroase fragmente în versuri, de un anonim identificat în persoana tînărului poet Alecu Văcărescu34. Banul Mihai Cantacuzino, emigrat după anul 1774 în Rusia, a tradus în anii 1785 şi 1788, după versiunea în limba rusă, patru volume din lucrarea lui Joseph Delaporte, Le Voyageur français, sub titlul A toată lumea călătorie sau înştiinţare de lumea cea nouă şi cea veche, pe care le-a trimis în ţară, unde s-au răspîndit prin copii manuscrise35. Şi nepotul său, spătarul Ioan Cantacuzino, de asemenea emigrat în Rusia, după anul 1791, a desfăşurat acolo o interesantă activitate literară în limba română. Într-un manuscris moldovenesc datat 1803 se află copiate următoarele trei texte traduse de el din limba franceză, în anul 1794: Fr.-Th.-Marie de Baculard d’Arnaud, Istoria lui Machen. Povestire englezească, Montesquieu, Arsachie şi Ismenia. Istorie din partea Răsăritului, şi J.J. Rousseau, Narchis sau îndrăgitul dă însuş dă sine, iar în anul 1796 a dăruit mitropoliei din Bucureşti manuscrisul autograf al traducerii romanului lui Florian, Numa Pompilius, al doilea crai al Romii, făcută de el. Traducerea anonimă, din greceşte, a manualului de aritmetică practică al lui Manuil Glyzonios, datată 1793, ar putea fi făcută de Gri-gore Rîmniceanu36, iar traducerea anonimă, tot din greceşte, a următoarelor trei drame ale lui Metastasio: Milostivirea lui Tit, Siroiu şi Caton, aflată într-un manuscris de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, s-a dovedit a fi opera lui Iordache Slătineanu, care a publicat la Sibiu, în anul 1797, traducerea din greceşte a comediei lui Metastasio Ahilevs la Schiro, însoţită de traduce-rea Istoriei lui Sofronim a lui Florian37.
    O bogată activitate de traducător din slavoneşte şi greceşte a desfăşurat ieromonahul (apoi arhimandritul) Macarie după întoarcerea sa din obştea paisiană la Bucureşti, în anul 1773. Aici a publicat, în 1775, traducerea Omiliilor lui Macarie Egipteanul, pe care o făcuse la Dragomirna, iar pînă în anul 1780 a tradus din slavoneşte mai multe volume cu Vieţile sfinţilor, după antologia hagiografică a lui Dimitrie al Rostovului, publicată la Kiev între anii 1689-1705 şi reeditată de cîteva ori în Rusia, în secolul al XVIII-lea. Paralel a elaborat şi voluminosul său dicţionar slavono-român, datat 22 septembrie 1778. Este intitulat, pe foaia de gardă a manuscrisului, Păcurariul sau Lexiconul Păcurariului, iar pe foaia de titlu Lexicon, adecă cuvinternicul sau vistieria limbii sloveneşti şi a ceii rumâneşti, cuprinzînd aproximativ douăzeci de mii de articole. A încercat să-l publice, cu o prefaţă adresată lui Ianache Văcărescu, dar nu a reuşit. În anul 1779 Macarie a tradus din slavoneşte şi o interesantă Bucoavnă sau bucherniţă, pe care a încercat în repetate rînduri să o publice. Multă muncă şi încercări zadarnice de publicare, căci vremea slavonismului în cultura românească trecuse. Din anii 1782-1787 datează o nouă serie de traduceri ale sale, toate din limba greacă, păstrate de asemenea în manuscrise autografe la BAR: Viaţa sfîntului Ioanului Damaschinului, Înţelegătoarea scara lui Iacov sau oglindă sufletească, [Viaţa sfîntului Nicolae], Tîlcul Teodoritului [...] întru cea cătră romani şi în 1 pos[lanie] cea cătră corinteni ale lui Pavel, Paisprezece epistolii ale lui Pavel tîlcuite de Teodorit, Tîlcul Teodoritului [...] întru Cîntarea cîntărilor. Patru dintre aceste traduceri au la sfîrşit cîte un Lexiconaş, adecă cuvinternic în care sînt explicate diferite cuvinte mai greu de înţeles folosite de traducător38.
    Un alt orizont cultural, străbătut de idei iluministe, a avut activitatea literară desfăşurată atunci la episcopia Rîmnicului, sub păstoria episcopilor Chesarie şi Filaret, cum atestă minunatele lor prefeţe la traducerea integrală în limba română a Mineielor, tipărite între anii 1776-1780, înfăptuire de mare importanţă în istoria culturii româneşti, prin faptul că încheia o perioadă îndelungată de eforturi susţinute pentru introducerea limbii române în cărţile de cult şi, totodată, demonstra nivelul înalt de dezvoltare a limbii române literare la acea dată39.
    Alături de traducerile menţionate se cuvin amintite şi puţinele scrieri originale elaborate atunci în Moldova şi Ţara Românească, mai ales literare şi cu conţinut istoric, care prezintă de asemenea un deosebit interes sub aspect lingvistic. În 1762 logofătul Gheorgachi alcătuieşte în Moldova o Condică ce are întru sîne obiceiuri vechi şi nouî a preaînălţaţilor domni40. Arhimandritul Vartolomei Mazereanu, angajat de administraţia rusească a Moldovei din anii 1769-1774 să facă o traducere în limba rusă a letopiseţului ţării, l-a completat mai întîi cu fragmentul de la a doua pînă la a patra domnie a lui Constantin Mavrocordat (1741-1769), care a fost în mod nejustificat atribuit spătarului Ioan Canta41. În timpul îndelungatei sale şederi la Constantinopol, pînă după anul 1774, Ienache Cogălniceanu a întocmit letopiseţul Moldovei pentru anii 1733-1774, prin care continua letopiseţul pentru anii 1661-1729 alcătuit de Alexandru Amiras, ambele cronici fiind scrise de mîna lui în actualul ms. 62 de la BAR; paternitatea sa asupra acestei cronici a fost însă pe nedrept contestată42. După toate probabilităţile, condica documentelor privitoare la evenimentele politice şi militare din anii 1769-1775 aflate în arhiva mitropoliei din Iaşi, copiată în cîteva manuscrise şi publicată parţial de M. Kogălniceanu în 1841, a fost întocmită de Grigoraş, logofătul mitropoliei, care a elaborat şi disertaţia privitoare la capitulaţiile Moldovei cu Poarta otomană43. În Ţara Românească, medelnicerul Dumitrache a scris cronica evenimentelor din anii 1763-1774. Ianache Văcărescu alcătuieşte, prin anii 1788-1790, o Istorie a preaputernicilor împăraţi otomani, în care inserează numeroase informaţii autobiografice deosebit de preţioase. Spătarul Ioan Cantacuzino, ale cărui traduceri din limba franceză le-am menţionat mai sus, a alcătuit prin anii 1784-1787 un Plan sau formă dă oblăduire republicească a Ţării Româneşti44, iar după emigrarea în Rusia tipăreşte la Dubăsari ori la Movilău, prin anii 1795-1796, volumul său de Poézii noo. Menţionăm şi numeroasele povestiri istorice în versuri inspirate de evenimentele războiului ruso-turc din 1768-1774 şi de cel austro-ruso-turc din 1788-1791 sau de asasinatele politice ale unor domnitori şi mari boieri, ca Grigore Ghica, Manolache Bogdan şi Ioan Cuza, Iordache Stavrache, Constantin Hangerli, şi de alte evenimente, dintre care Istoria Ţării Rumâneşti dă la leat 1769, Stihurile despre domnia lui Nicolae Mavrogheni şi altele sînt opera vtori vistierului Nicolae Rusinescu din Craiova45.
     
    2.3. Deşi sumară, prezentarea principalelor scrieri traduse sau alcătuite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, făcută mai sus, arată că în viaţa socială şi culturală românească începe atunci un proces dinamic de renaştere, care se reflectă în dezvoltarea limbii române literare. Pentru denumirea numeroaselor noţiuni noi aflate în scrierile respective trebuiau împrumutate sau create în limba română cuvintele corespunzătoare. În cîteva decenii româna literară este surprinsă de o adevărată avalanşă de neologisme, iar fiecare traducător sau autor devine, în măsură mai mare sau mai mică, un făuritor al limbii române literare moderne.
    Înainte de a vedea cum se prezenta împrumutul lexical în această perioadă, cităm părerile unor cărturari ai vremii privitoare la necesitatea şi posibilităţile de cultivare a limbii române literare. În epilogul traducerii din greceşte a primului volum al Istoriei antice a lui Ch. Rollin, făcută de el în 1767, Constantin Cocorăscu menţionează faptul că „sînt unile vorbe care foarte cu greu să aduc la limba rumânească”. Ioan Molnar, în prefaţa la Economia stupilor (Viena, 1785) arată că „pentru lipsa şi scăderea cuvintelor în limba rumânească” a trebuit să folosească şi „cuvinte împrumutate din alte limbi”. Tot el arată, în prefaţa la traducerea Istoriei universale (Buda, 1800), că a împrumutat cuvinte „de la maica noastră limba latinească” şi, „ca să răspunză folosului şi binelui preste tot mai cu spori”, le-a tîl-cuit „cu cuvinte de obşte înţelegătoare”. Acelaşi lucru este afirmat şi de Amfilohie Hotiniul, în prefaţa la traducerea manualului intitulat Gramatica fizicii: „întru adîncime învăţăturilor sînt multi cuvinti şi tălmăciri cu greu a să diprinde şi a să înţălege dintru întăi, că alti cuvinti sînt dintru întăi obicinuite prin învăţături a să scri şi a să înţălege putere lor pre limbă streină, fiind foarte cu greu altor limbi care n-au cuvinti îndestul ca să poată deodată a zice şi a cunoaşte tîlcul şi [ms. defect] aceluieşi cuvînt”. Ca atare, traducătorul se vede nevoit să folosească multe cuvinte străine, pe care le glosează în text: „după cum şi noi aice multi cuvinti greceşti şi latineşti le-am pus însuşi acele, ca să nu stricăm sîmţîre lor, dîndu-le numai din putere vocabulariului, adică din carte care tîlcuieşte cu aceieş limbă cuvîntul, oareşcare sîmţîre de cunoştinţa lor, cu multi cuvinti şi întru acelaş loc unde s-au scris” (ms. 1627 de la BAR). Pentru împrumutul de cuvinte se declară şi Samuil Micu, la p. 58 din traducerea Loghicii (Buda, 1799): „iară unde lipseşte limba noastră cea românească şi nu avem cuvinte cu care să putem spune unele cuvinte, mai ales întru învăţături şi în ştiinţe, atunci cu socoteală şi numai cît este lipsa putem să ne întindem să luom cuvinte, ori din cea grecească, ca din cea mai învăţată, ori din cea latinească, ca de la a noastră maică”.
    Un punct de vedere purist exprimă Matei Millo în prefaţa aritmeticii pe care a tradus-o ori a alcătuit-o în anul 1795: „Numirile pravilelor aritmeticeşti, numerile lucrătoare sînt numite în limba moldovenească, sîlindu-mă, în cît am putut, a nu amesteca streine cuvinte. Căci moldovenii, cînd să vor sîli, pentru slava limbii lor, a nu amesteca la grai şi scrisoare streine cuvinte, iar cuvintele care lipsăsc să să alcătuiască în fiinţa limbii, cu adevărat că nu s-ar afla în această sărăcii. Dar să urmează cu totul împrotivă, că şi cuvintele care sînt în lucrare nu să pun, ce amestecă cuvinte greceşti” (ms. 4566 de la BAR).
    Mai optimist este spătarul Ioan Cantacuzino, în următoarele versuri din poezia Răsuflare aflată în volumul său Poézii noo, menţionat mai sus: „Limba noastră prea puţină, / Nu-i a nimui proastă vină/ Căci însoaţă rău cuvîntul/ În pîrlejul ce dă gîndul./ Mai cu vreme, şi cine ştie, / Prisosire poate să vie, / Că scriitorii împodobesc/ Limba, patria-ş slăvesc”, care amintesc de cunoscutul testament literar al lui Ianache Văcărescu: „Urmaşilor mei Văcăreşti, / Las vouă moştenire/ Creşterea limbei româneşti/ Ş-a patriei cinstire”.
    Primul învăţat care a propus şi a ilustrat cu numeroase exemple îmbogăţirea prin mijloace interne a limbii române literare cu vocabularul neologic necesar modernizării ei este Paul Iorgovici. Procedeul analogist recomandat de el este explicat în Observaţii de limba rumânească (Buda, 1799), primul studiu de lexicologie în lingvistica românească. După ce, în prefaţa către cititor, motivează astfel sărăcia de atunci a limbii române literare: „Precum cuvintele care vorbim şi numele care purtăm ne mărturisesc pre noi a fi următorii naţiii romaneşti, aşa şi starea noastră, a rumânilor de acuma, ne arată chiar că aşa departe am căzut din floarea ştiinţelor şi a limbii, cît acuma cuvintele de ştiinţe care s-au întrebuinţat în rădăcina limbii care noi o vorbim se par nouă în starea aceasta a fi streine. Iar tu, cititoriule binevoitori, dacă vei deschide ochii minţii tale şi vei străbate la rădăcina cuvintelor a limbii noastre, adecă de vei judeca de limba noastră nu după părere, ci după fiinţa limbii, te vei încredinţa că cuvintele cele de lipsă în limba noastră pentru ştiinţe se cuprind învăluite în rădăcina cuvintelor a limbii noastre, şi pentru aceea s-au zăuitat din limba noastră, pentru că ştiinţele, ca pricină a cuvintelor acelora, s-au veştezit în limba noastră, una cu starea naţiii” (p. XII-XIII), Iorgovici îşi prezintă pe scurt temerara iniţiativă: „Deci dacă te atinge cîtva lauda numelui românesc, stă cu dedinsul de cultura limbii româneşti, scutură a tot cuvîntul rădăcina şi de acolo trage atîtea cuvinte pre cît se poate întinge puterea vorbei de rădăcină” (p. XIII). În comentariile finale la „exemplurile” citate Iorgovici recomandă, ca şi Samuil Micu, Ioan Molnar şi alţii, împrumuturile din latină: „ A me pornire este a aduce limba noastră la aceea stare a cuvintelor în care să se înceapă odată a scria pentru oamenii cei învăţaţi, ca printr-înşii să se nască dorul ştiinţelor celor înalte. La aceasta se cer cuvinte învăţate, care acuma în limba noastră, în care nici o învăţătură nu floreşte, nu se cuprind şi, după judeţul meu, mai bine este a împrumuta aşa cuvinte din limba noastră cea de rădăcină decît de aiurea” (p. 76), fapt pe care îl dovedesc şi „exemplurile” date de el46. O interesantă aplicare a procedeului analogist de creare a unor cuvinte făcuse Iorgovici în traducerea din limba franceză a nuvelei Cei doi excesuri a amerii, apărută în Calendari la anul de la Hristos 1794, publicat de el la Viena, p. 26-3847. Necunoscînd textul tradus, nu putem menţiona cuvintele franceze corespunzătoare creaţiilor respective, dar ele pot fi, în majoritatea cazurilor, recunoscute ori presupuse prin modul în care sînt calchiate sau adaptate fonetic şi morfologic de Iorgovici. De exemplu: afligheaţă (35), carmeaţă (27), capeaţă (29), maistăreaţă (34), metăreaţă (36), nenoceaţă (32, 33), nepaţieaţă (36), sîmpleaţă (38), tocheaţă (30), tîndreaţă (26, 28, 34, 37, 38), tristeaţă (32), uşoreaţă 


































(34), visereaţă (29); apucămînt (36), desbrăcămînt (36), desnodemînt (37), îmbatemînt (35), importemînt (30), împrisoremînt (35), încrezemînt (31), închizeşemînt (32), judecămînt (32, 33), movemînt (38), schimbemînt (34), senţemînt (27), stavilemînt (28), treseremînt (29); acciune (33), afecciune (36), atănciune (30), comunicăciune (35), condemnaciune (33), condiciune (31, 38), imagineciune (27), indigneciune (36), îndigneciune (31), încvieciune (29), învăţăciune (29), neîntinăciune (30), prevenciune (38), reflecciune (29, 31), revoluciune (31), robiciune (35), selecciune (35), soliţiteciune (31), strigăciune (34), ţerticiune (28); adorelnic (27), amelnic (27, 29), culpalnic (30), desvinovelnic (32), mortelnic (28), naturelnic (31), pururelnic (27), senţelnic (36), socotelnic (34), stimelnic (30); aghitaţionă (29), decizionă (32), discusionă (38), execuţionă (34), opinionă (33), opţionă (33), pasionă (28), permisionă (32, 33), succesionă (35), unionă (31); amere „iubire” (26, 28, 30, 33, 34), anitate „vîrstă” (31), apalmui „a aplauda” (27), avenitură „aventură” (31), buzeri „sărutări” (28), compleţi „complici” (35), compurtare (34), concheia „a conchide” (38), convîrti „a converti” (38), estenţie „existenţă” (28, 33), fipsa „a fixa” (34), frupt „fruct” (34), întrevorbire „întreţinere, convorbire” (29), mijlocritate „mediocritate” (34), naintej „avantaj” (27), pocibilitate (29, 32), preţesuti „a pretexta” (28), proface „a profita” (38), progriji „a procura” (29, 33, 34, 35, 37), supprinde „a surprinde” (27, 36), supprinsă „surpriză” (30, 36), supraşeza „a suspenda” (34), suprîdere „surîs” (29), suptrage „a sustrage” (31), zilej „şedere, sejur” (28). Am citat aceste numeroase şi variate exemple pentru a se putea vedea mai bine că, în istoria lingvisticii româneşti, iniţiatorul analogismului, în teorie şi practică, este Paul Iorgovici, nu Aron Pumnul sau alt analogist din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cum au fost Petru Maior, Gheorghe Săulescu, Petru Cîmpeanu, A.T. Laurian, Ioan Rus, Teodor Stamati, Simion Bărnuţiu.
    
    2.4. Prezentăm în cîteva liste un număr mai mare de neologisme extrase din variate scrieri, originale sau traduse, pentru a se putea estima, fie şi aproximativ, amploarea împrumutului lexical în această etapă a începuturilor modernizării limbii române literare, raportul dintre numeroasele influenţe exercitate atunci asupra limbii române literare şi principalele aspecte ale adaptării fonetice şi morfologice a cuvintelor împrumutate, spre a le compara cu stadiul lor din perioada decisivă a modernizării limbii române literare, de după anul 1829. La aceste liste, care ilustrează mai ales stadiul vechi al limbii române literare, ne vom raporta ca la nişte fapte deja cunoscute, în secţia a cincea a studiului, unde prezentăm şi comentăm problema adaptării fonetice şi morfologice a împrumuturilor lexicale în întreaga perioadă a modernizării limbii române literare.
    Multe cuvinte aflate în listele următoare apar, sporadic sau frecvent, şi în diverse texte mai vechi, cum atestă informaţia oferită de Dicţionarul limbii române al Academiei (DLR), de Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti, 1992, întocmit de Gheorghe Chivu, Emanuela Buză şi Alexandra Roman Moraru, de monografia lui Ladislas Gáldi, Les mots d’origine néo-grecque en roumain..., citată la nota 9, de lucrările de istorie a limbii române literare citate la nota 11 şi de alte studii. În aceste liste se află însă şi prime atestări ale unor neologisme sau variante ale lor, care pot îmbunătăţi informaţia istorică sau etimologia cuvintelor respective în Dicţionarul limbii române.
    Nu am menţionat etimologia neologismelor înregistrate în liste. Aceasta este discutată în perspectivă istorică, pe categorii de cuvinte, în comentariile privitoare la adaptarea lor fonetică şi morfologică, şi indicată lexicografic în partea a doua a prezentei lucrări, repertoriul de cuvinte şi forme.
    
    2.4.1. În prima listă, mai cuprinzătoare, sînt înregistrate îndeosebi cuvinte nespecifice unui anumit domeniu al culturii, fiind extrase mai ales din scrieri literare, de educaţie morală sau religioasă, cu conţinut istoric, politic ori militar, descrieri geografice, mitologie, arte, biografii ale unor oameni iluştri şi altele.
    abondanţă s. VIO II, 11r.
    asolut adj. „absolut” VIO II, 91v.
    abuz s. MIU, 48, 172; vezi şi catahrisis.
    académie s. OC I, 21v, 35r, 42v; MTT, 144r, 195v; CDG, 56r, 56v; GN, 33r, 40r, 60v, 84r; TB, 11v; HOG, 65, 71, 105; VIC, 19v, 230r; LVH, 3r, 47v; GCA II, 23v, 54r; GIA I, 53r; GIA II, 7r, 46r, 86r; MIU, f.t., 151.
    academicesc adj. „academic” MTT, 70v, 209r.
    acomodament s. VIO I, 61v.
    adiáforos adj. „indiferent” MAB, 57r, 76r; TB, 45v, 107r, 170r; MII, 54, 124; adiáfor MAM, 33v; CTD II, 14; TB, 111v; PTF, 33v; VIC, 162v, 196v; LVH, 64r, 83v; BEM, 25, 27, 155.
    adiaforie s. MAB, 57v; MAM, 9r; MTB, 28v; TB, 45v, 51r, 57v, 246v; PTF, 28v; VIC, 68r, 89r; LVH, 18v; GIA II, 75r, 78r.
    administrator s. DOB, 7, 9.
    administraţie s. DOB, 5; VIC, 143r, 145r, 146r, 199r; LVH, 39r; GIA II, 81r; MIU, 128, III.
    adorni vb. „a (ad)orna” GCA, 62.
    afecciune s. „afecţiune” CV, 36; afecţie MIU, 83.
    aflicciune s. „tristeţe, durere profundă” CV, 34.
    afligheaţă adj. f. „tristă, dureroasă” CV, 35.
    agálmata s. pl. gr. „statui” RIC, 74r, 381r.
    agreios adj. „agreabil” CV, 1, 27, 36.
    alianţie s. OC I, 50r; PSG, 7v; PTF, 71r; VIC, 37v, 82v, 99r, 128r, 231v; GCA, 17; GIA I, 63r; GIA II, 48v; FNPB I, 75r; FNPB II, 136r, 167v; FNC, 32v, 169r; IO, 50; MIU, 301; aleanţă VIO I, 71v, 96r; VIO II, 8r, 9r, 28r.
    aleat s. VIO I, 25r, 51r; VIO II, 38v, 45r; aliat FNPB I, 80r, 113v; FNC, 23v, 30v, 31r, 58v, 151r; aliant VIC, 27r, 27v, 33r, 78v, 82r, 221v; GIA I, 62v, 63r; MIU, 285, 422, XXII.
    afierotisi vb. „a oferi, a consacra” EBG, 3r; afierosi HET II, 65v, 85v; FIT I, 13r; MTT, 25r; ZFT, 20v, 29v, 70v; CDG, 62r; MTB, 43r; MAM, 10r; TB, 8v; MII, 60; DC I, 3v, 138v; DC II, 6r, 29r, 201v; DC III, 31r, 150r; ZFV I, 17r, 88v; ZFV II, 77v, 85r; DIP, 9v; PTF, 25v, 71r, 164v; VIC, 128v; LVH, 33v, 61v; FNPB I, 56r; GIA II, 44r; HSV, 7r, 7v.
    alfáviton s. „alfabet” RIC, 116r; alfávită OC I, 92r; alfavítă OC II, 19v; MTT, 19r; PTF, 125r, 127r; LVH, 14r, 28r; alfavit ABCA, f.t., alfabit CTD II, 70; alfavet, MIU, 70, XI; pl. alfavite MIU, 70.
    alfaviticesc adj. „alfabetic” MIU, 69.
    amant, -ă s. CV, 28, 29, 31, 33.
    ambaşador s.VIO I, 50r, 56r; VIO II, 13r, 15r.
    ambiţie s. MIU, 239, 266, 388, 427.
    ambiţioz adj., s. MIU, 362, 389, 409.
    amor s. OC I, 93r; MAM, 19r; MAB, 51r, 57v, 78v; VIO I, 55r; MTB, 19r, 21v; MSB, 50r, 50v; TB, 13r, 21r, 52v, 53v; MII, 2, 27, 55, 142; PTF, 182r; VOG, 114; DC IV, 245v; LVH, 14v, 49r; FNPB I, 24v, 72v; FNPB II, 70v, 100r; GCA II, 43v; CPN, 10; AIM, 2r, 4r, 10r, 22r, 51r, 59v, 70v; RN, 104v; GIA I, 129r, 132r; FNC, 12v, 22r, 65r, 89r; MAS, pf., 75; CBB, 44; MIU, 162, 316; amere CV, 28, 30.
    amorez s. TB, 59r, 99r; amoreză TB, 108r; amorează TB, 57v, 211v.
    amoreza vb. RN, 98r.
    amorezat adj., s. MAB, 59r; LVH, 20r, 28v, 29r, 57r, 61v, 73r; FNPB I, 70r; GCA II, 40v; GIA II, 84r; amorizat GCA II, 7v, 41r.
    anale s. pl. VIO I, 3r; VIO II, 25r; analuri PTF, 16v; analii IO, 39.
    analog s. DC IV, 266r; análog VIC, 141v.
    analoghie s. IE, 35, 106; ZFT, 81r; MML, 42v; GN, 13r; VIO II, 27r; VAZ, 43v; MTB, 9v; DIP, 13r, 28r; DC IV, 75v; GF, 227v; GIA II, 24r, 69r, 77r; BLM, 178.
    análogon adj. „proporţional” CDG, 55r.
    anghíră s. „ancoră” IPT, 128; MTT, 244v; DC III, 2r, 7v; DIP, 29r; GCA, 34, 35; MIU, 200; ánghiră MTT, 16v; HET II, 24r, 31r, 39r; GCA, 104.
    andipátie s. „antipatie” OC I, 112v, cf. şi 78r; PSG, 6r, 39v; DC IV, 271r; GIA I, 39v; MIU, 46.
    apichíe s. „colonie” RIC, 87r, 161v, 171r, 177v, 180v, 381v; MIC, pf.; DC II, 3r; DC IV, 17r, 27r, 28r, 78r, 198v, 200r, 230v, 248r, 290v; vezi şi colonie.
    apoplixie s. MTT, 266v; VIO I, 39v; apoplexie MDWS, 389.
    arhiducă s. „arhiduce” VIO II, 15r; GN, 202v, 214r; ORC, pf.; arhidux IIS, 1; RJ, pf.; ORC, pf.; ESI, 115; arhiduc GCA, 64.
    arhistratig s. IE, ded.; GN, 278r; MAM, 2r; DC II, 164r; HEA, pf.; MIU, 209, 289, 396; arhistrátig MSB, 44v; VOG, 3; FNPB II, 162r, 176v; FNC, 27v, 28v, 32r, 103r; BEM, 71.
    arhitecton s. „arhitect” PSG, 44v; DC II, 182r, 182v, 215v; PTF, 102v, 103v, 124v; VIC, 122v; GCA, 9, 21, 44; HGT, 39; arhitector MDWS, 395, 409.
    arhitectonicesc adj. „arhitectonic” FIT II, 5r; GCA II, 39v.
    arhitectonică s. „arhitectură” FIT I, 36v, 120v; arhitectónie GN, 58v, 59r, 307r; arhitectoníe VIC, 19v.
    arhitectură s. FTU, 80v; OC I, 103r; DC I, 39r, 60v, 90r; DC II, 5v, 15r, 62r; DC III, 9r; DC IV, 92r; PTF, 167r, 168r; MIU, 53, 279, XXI.
    arhive s. pl. CDG, 119r; arhivii VIO II, 39r; arhivumuri ITI, 17; MIU, 68; arhivuri MIU, 27; sg. arhivă CV, 20.
    aristocraticesc adj. „aristocratic” GN, 223v; MIU, 253, 293.
    aristocrátie s. „aristocraţie” RIC, 166r, 167r, 299v; MTT, 11r, 50r, 83v; IE, 115, 162; ZFT, 59r; GN, 89v, 109v, 281v; ZFV I, 121r; DIP, 32r; GCA II, 23r, 52v; aristocratíe OC I, 36v; VTT, 9r; CDG, 42v.
    armadă s. „flotă; armată” RIC, 196v, 225v, 227r, 228v, 239r, 242r, 244r, 299v; VIO I, 17r, 29r, 43v, 46r, 66r; VIO II, 7r, 26v; MAB, 50r; DIP, 22r; IID, 1; IID2, 1; MIU, 87, XXIV; armadie PV, 28; MIU, 153, 225, 284, 285, 387, 417; armată RIC, 243v, 244r, 245r, 323r, 339r, 360v; GN, 67v, 72v, 137r, 282r; harmată FTU, 16v.
    armie s. „armată” CDG, 25r, 52r, 57r, 119r; VIO I, 46r, 62v, 80v, 94v; VIO II, 5r, 26r; DC I, 86r; DC IV, 30r; PSG, 56v; VIC, 14v; GIA I, 66r, 92r; FNC, 32r, 59v.
    armistriţiu s. „armistiţiu” VIO I, 99r; armistriţie VIO II, 43r, 45v, 46r, 49r. Forma aceasta cu inserţia lui r, în -stri-, apare şi mai tîrziu, în BR 1829 I, 12, 16.
    avtocrátor s. „autocrat” GN, 89v; DC IV, 90r; RIM, 133, 134.
    avtocratoricesc adj. „autocrat(ic)” MTT, 259r; aftocratoricesc CDG, 22v, 25r, 28v, 49v, 64v; IE, ded.
    aftocratoríe s. „autocraţie” TRT, 5v; GCA II, 11v.
    armonie s. OC I, 43r; MOC, pf.; DC II, 89v; FNC, 78v; BEM, 251; harmónie FTU, 13v; OC II, 10v, 28r, 47v, 48r; MMC, pf.; PTF, 53v; FNPB II, 4r, 61v; GCA, 8; GCA II, 21r.
    arsanal s. „arsenal” GN, 63r; arsenal, DC I, 5v; DC IV, 28r, 155r, 268v; GIA II, 21v; FNC, 26v, 150v; arsinal DC I, 126r; arsănal DC II, 15r.
    articul s. „diviziune într-un text (lege, carte)” PCA, 11v; CDG, 120v, 123r, PTF, 12r, 30r, 140r; LSM, 20, 29; MIU, 82, 219; articulúş UB, 6, 23; ILC, 1; OTB, 3; RJ, 15, 141, 155; IIS, 15; LSM, 3, 19, 124; IID, 1; IID2, 1; articol VIO I, 54v.
    artilerie s. CDG, 8r, 45v; IE, 218; VIO I, 28v; GIA I, 56v; altilerie CDG, 57r, 59r; artelerie PTF, 48r; VIC, 24r, 32r, 38v, 107v, 142r, 157r; GIA I, 58r, 76r, 80v.
    asalt s. VIO I, 15v, 18v, 43r.
    asamblée s. (Diplom.) „recepţie” VIO II, 3r, 13r, 13v.
    aschit s. „ascet” MTM II, 233, 235.
    aschiticesc adj. „ascetic” MTM II, 242.
    asedii vb. „a asedia” VIO I, 28r, 29r, 30v, 48r, 52v; înasedii VIO I, 43v, 60v; vezi şi poliorchisi.
    asediu s. VIO I, 28v, 29r, 36v, 37v, 51v, 71v; vezi şi poliorchie.
    asecura vb. „a (se) asigura” CV, 35; MIU, 270; vezi şi sigurepsi.
    asecurare s. „asigurare, siguranţă” MDWS, 438.
    audienţă s. VIO I, 54v; VIO II, 2r, 3r, 12v, 13r, 14v, 19v, 48r.
    auctor s. CTD II, 104; IO, IV, 6; autor VOG, 126, 131; ESI, 42; ISF, 7; TGR, 61; ITI, 3; MIU, 116.
    avtoritate s. „autoritate” PV, 34, 55; autoritáş EDE, 121; auctoritate IO, XV, 32; autoritate MIU, 350.
    avangvardie s. „avangardă” CDG, 58v, 59r.
    ásil s. „azil” VIO II, 17v, 18r; asíl MIU, 327.
    ogur s. „augur” VIC, 10r; GCA, 75, 80.
    bagatelă s. CDG, 123r.
    bal1 s. „petrecere” VIO II, 13r, 15r; DC IV, 147r; LVH, 34v, 76r; GCA, 87; GIA I, 115v, 124r; GIA II, 86r.
    bal2 s. „vot” CPR, 6v.
    baldahin s. CDG, 40r; DC II, 9v, 18v, 50r; DC III, 24r, 144v; DC IV, 87v; baldachin VIO II, 16r.
    balotarisi vb. „a vota” CPR, 6v, 9r, 11r.
    balotarisit s. „votat, votare” CPR, 11r.
    bang s. (Comerc.) „bancă” DIP, 6v; banc HOG, 40.
    bancher s. DC III, 229v.
    bandieră s. „pavilion” DC IV, 100r; pandieră VAZ, 38v; pandeeră VAZ, 18r, 24v.
    báron s. PBC, 1; OIC, 6; ESI, 47; barón OC I, 9v; GN, 230v; TB, 58v, 89r, 180r; VIO II, 23r, 47v; IOD, 2; DC IV, 237r; MDWS, 393; ESI, 47; VIC, 82r, 133r, 178v; CV, 18; LSM, 124; GIA II, 99v.
    baston s. DC III, 211r; DC IV, 215r, 261r; PTF, 106v, 144v; VIC, 178v; FNPB II, 57r; GIA I, 89r, 114r; GIA II, 85r; MIU, 308.
    batalion s. (Milit.) IPC, 1, 6, 7, 9; VIC, 38v, 68v, 117r, 117v, 213r; FNPB I, 85r; FNPB II, 105r, 163v, 164r; GIA I, 50v.
    batárie s. „întăritură de apărare a unei cetăţi” DC I, 137v; DC III, 1v; pl. batarii DC II, 14r, 63r; DC IV, 123v, 193v.
    bătălie s. RIC, 334r; OC I, 24v, 108v; MTT, 146r; CDG, 57r, 58r, 120r; VIO I, 17r, 29r, 30r, 59r; ECG, 60r, 80r; PTF, 172v; ZFV II, 96v; VIC, 5v, 30v, 193v; LVH, 80v; GIA I, 49r, 55v; GIA II, 33r, 86r; batálie VIO I, 34v, 61r, 71v, 94v, 97r; VIO II, 32v; PSG, 15v, 61r; LVH, 90r; GCA, 67; MIU, 287, 405, XXIII; bătálie AIM, 2r.
    beştie s. „bestie” OF, 44.
    vivliotícă s. OC I, 103r, 103v; DC III, 7r; vivliotíchi RIC, 64v, 87v, 105v; GN, 220r; DC I, 50v, 106v; DC II, 74r; vivliotíche VIC, 19v, 230r; LVH, 29r; vivliótică GN, 58v; DC III, 5v; DC IV, 100v; bibliótică GCA, 65; GCA II, 9r; vivliotécă ITI, 10; bibliotécă ISF, 9; MIU, 13, 276, VIII, XXI.
    bileard s. VIO II, 13v.
    bilet s. VIO II, 15r; TB, 42v; PTF, 142r; VIC, 201r, 212v; LVH, 51r, 64v; FNPB I, 23v.
    blagorodnic adj., s. „nobil” CDG, 20v, 21r, 22r; vezi şi nobîl.
    blagorodnie s. „nobleţe” CDG, 69v, 74r; vezi şi nobleţă, nobilitate.
    bombardarisi vb. „a bombarda” VIC, 23r, 193r.
    bombă s. „proiectil de tun, de bombardă” GN, 116r; VIC, 24r, 218r.
    berleant s. VIO II, 13v; DC III, 237r; birliant DC II, 77r; birleant LVH, 54r; briliant ESI, 29; GIA II, 8v.
    bravo interj. VIO II, 18r; GCA II, 19v.
    brigadir s. (Milit.) CDG, 69r.
    gambinet s. „cabinet, cameră intimă, rezervată; ministeriatul unui conducător de stat, guvern” GN, 45v, 46r, 58r, 164v, 202v, 272v; VIO I, 96r; VIO II, 16r, 19v; cabinet DC III, 3r; VIC, 27r, 82v, 218r, 230r; LVH 9r, 17v, 29r; GCA, 103; gabinet.
    canţelariuş s. „cancelar” OIC, 6; canţaler CDG, 40r, 42r, 47r; canţalar GN, 43r; canţeler GN, 254r; DC IV, 86r; canghelariu VIO II, 12v; GN, 122r, 254r; MDWS, 393; canţelar GN, 134r, 261v; RJ, pf.; MDWS, 393; ORC, pf.; VIC, 121r, 131v, 159v; CV, 19; MIU, 98; canţelareş LSM, 124.
    canţilerie IE, 89, 152; canţalarie GN, 43v; VIC, 47r, 63r; canţelărie RTB, 4; canţelarie RJ, 311; MDWS, 440; RI, 11; ESI, 37, 109; VIC, 118v, 120r, 159r; CV, 18; canţilaríe VIO II, 12v; canţelaríe VIO II, 19v; cănţelărie RJ, 169, 307; cănţălărie IIS, 8; IIE, 8; ORC, 30, 42.
    canţelist s. VIO II, 19v; MDWS, 394; ESI, 43; VIC, 129v.
    candidat s. UB, 28.
    canon s. „regulă” EBG, 14v, 15r; RIC, 29v, 86r, 88v, 89r; MGR, 122r, 143v; MTT, 15v, 67v; GN, 11r; ECG, 18r, 36v, 56v; VIO II, 17v; VOG, 21; MTM I, 93; BEM, 6, 251; vezi şi regulă.
    halif s. „calif” VIO I, 6v, 13v; calif DC I, 42v; DC II, 43r, 150r, 164r; DC III, 63v; DIP, 9r; HOG, 27.
    campanie s. (Milit.) PCA, 11r; CDG, 61r; VIO I, 56v, 60v; VIO II, 37r, 42r.
    capital, -ă adj., s. „de căpetenie; capitală” CV, 23; MIU, 84, 112, 249, 445; capital s. „capitală” VIO I, 13r, 25r; GCA, 35, 69; GCA I, 2v; GCA II, 16r; capitale sg. VOG, 4; vezi şi catedră, mitropolie, stoliţă.
    haractir s. „caracter” OC I, 61v, 71v, 79v, 112r; OC II, 18v, 40v; ECG, 26v, 45r, 52v; GN, 172r; DIP, 27r; PSG, 18r, 56v, 69v; PTF, 18v; DC II, 143v; ZFV II, 82r; VIC, 1v, 7v, 44r, 128r, 240v; LVH, 19r, 44v, 55r; GIA I, 64v; GIA II, 89v; GCA II, 13r; haracter PSG, 72v; VIC, 169r; MAI, 79v; GIA II, 75r; MTM II, 26; caractir PSG, 30r, 57r, 66v; GCA, 5, 52; carácter MIU, XXVI.
    carnaval s. OC I, 22v; GCA, 87.
    cvartir s. „locuinţă, sediu” TB, 6r; MCI, 10; RI, 10; VIC, 69r, 69v, 85r, 92r, 149v; GIA I, 45v, 67v; cfartir, GIA I, 76r; cvarteră VRM, 82, 83.
    castel s. RIC, 40v; caştil RI, 4, 24; castil DIP, 37v.
    catáhrisis s. „abuz” MML, 30r; PTF, 121v, 131v; VOG, 7; vezi şi abuz.
    catedră s. „capitală” CPR, 12v, 14r; FNC, 102v, 119v, 144r, 163r; vezi şi capitală, mitropolie, stoliţă.
    cavalier s. [al unui ordin] RIC, 316v; VTT, 10r; IE, f.t.; TB, 64v, 95v; PTF, 47r; cavaler OC I, 72r; VTT, 8v; IE, ded.; ZFT, 56r; CDR, 57r, 58r, 67v, 69r; GN, 259v, 275v, 281r; DC I, 7v, 137v; DC III, 77r; TB, 19v, 41v; ZFT I, 21v; GF, 63v; VIC, 15r, 62v, 227r; LVH, 23v, 29r, 60v; GCA, 63; CV, 21; GIA I, 115r; HOG, 31.
    cavalérie1 s. „distinctie, decoraţie” VTT, 10r; DC IV, 120r; PTF, 47v; GIA I, 115r; VIC, 78v.
    cavalerie2 s. (Milit.) VIC, 25r, 38v, 99v, 152r, 153r; LVH, 86v; GIA II, 86v; MIU, 210.
    cazarmă s. DC II, 12v; RI, 4.
    chéntavru s. „centaur” FIT II, 30v; DC I, 129v; chéndavru MII, 113; ZFV II, 91r; GCA, 53, 54, 57, 64.
    ţărămónie s. „ceremonie” GCO, 8r, 10r, 19r, 33v; FTU, 8v; OC I, 22r, 41r, 72v; CDG, 40r, 51v, 62r; ECG, 54r; DC II, 38r, 49r, 136v; DC III, 173v, 187v; ţăremónie DC II, 69r, 160v; PTF, 11r; MII, 143; HOG, 127; ţăremoníe CDG, 40r; ţărimónie VIC, 15r, 209r; FNPB I, 3r, 7r; FNPB II, 73v, 140r; GCA II, 10r; ţăromónie OC I, 72r; ţărmónie GN, 122v; VAZ, 15v, 23v; TB, 9v, 12v; PV, 12; DC IV, 49r, 61r, 68r, 153r, 169r, 230v; LVH, 85r; ţeremónie OC I, 118r; BE, 22r; PTF, 11v, 44v, 51v; VRM, 103, 104; VIC, 36r; HOG, 114; MTM I, 40, 207; MTM II, 234, 272; BEM, 209; MIU, 76, 120, 155, XIII; ţeremoníe HOG, 36, 114; ţerimónie DC I, 5v, 68r, 109v; VIC, 12r, 55v, 68v, 209r; FNPB I, 5v; GIA I, 12r; GIA II, 21v; ţermónie MMC, pf.; MMF, pf.; TB, 117r; HOG, 36; ţirimónie VIO I, 37v, 98v; VIO II, 12v; TB, 221v; PTF, 108r; GIA I, 11v, 63r; GCA II, 42r.
    cvitanţie s. „chitanţă” CDG, 8v, 68r; ESI, 17; cvietanţie RJ, 59, 101, 291.
    ţărmonicos adj. „ceremonios” TB, 7v, 19v; ţirmonos TB, 8r; ţeremonios PTF, 26v.
    clemenţă s. VIO II, 17r.
    coleghie s. „colegiu” PTR, 1; PI, 1; IE, ded.; CDG, 27v, 67v; coléghion GN, 164v; coleghium MIMT, 1; coleghii pl. GN, 260r, 260v; DC I, 88v; GIA II, 85v, 86r; HOG, 65, 89; coleghiu HOG, 89.
    colonel s. (Milit.) CDG, 9v.
    colónie s. „colonie” VIO II, 8r, 22v; GN, 176r, 176v, 178r; VOG, 4; HOG, 154; GIA I, 7v, 20r, 24r; MIU, 64, 75, 317, 406, XI, XVIII; vezi şi apichie.
    colonist s. DMC, 254; GIA II, 87v; coloniean GIA I, 21v.
    comanderisi vb. „a comanda” VIC, 32v, 37v, 43v, 56r, 91v, 148r, 150v; GIA I, 73v; comandirisi GIA I, 85r; comenda MIU, 206, 420.
    comendanş s. „comandant” OIC, 3; comendaş IPC, 5; RD, 6, 9; CBB, 14; comăndaş IPC, 7; comandir PCA, 11r, 12r; CDG, 27v, 51v, 57r, 58r, 68v; PDJ, 4; VIO I, 48r, 90r, 94r, 95r, 98r; VIO II, 12r, 19v, 33r, 50r; DIP, 31v, 35v; VIC, 29v, 31v, 208v; FNPB I, 59v, 73v, 79v; GIA I, 8v, 21v, 47v, 54r, 135r; comandirt RD, 1; comandant PTF, 47v, 86v, 197r, 197v; LVH, 63r; GIA I, 139v; comendant CDG, 44r, 45r, 51r; NMSF, 59; IO, 95; MIU, 410.
    comand s. (Milit.) „comandă” PBC, 1; comandă CDG, 7v, 44r, 57r, 58r, 59r, 68v, 80v; OC II, 12v; VIO I, 90r; VIO II, 26r, 31r, 32v, 33v; DC II, 51v; IPC, 5, 13; VIC, 5r, 28v, 72v, 118r, 143r, 144v, 216r; GIA I, 73v, 74v; MIU, 144, 285, 327, 410, 415, 418, 425, XXII, XXV; comendă FTU, 50r, cf. şi 41r.
    comodíe s. „comedie” RIC, 171v, 383v; MAM, 1r, 53r; VOG, 134; comédie OC I, 75v, 76r, 85v, 86r; OC II, 43v; MGR, 139v; HET II, 16v; VAZ, 17v; DC I, 76r, 127v; DC II, 153r, 160v, 201r, 232v; PSG, 13r; PTF, 16r, 32v; VIC, 200r; LVH, 15v, 35r, 68v, 70v, 119r; GCA, 80, 79; GCA II, 7v, 44v; RN, 89r, 123v; GIA I, 68v, 110r, 145v; GIA II, 85r; MTM I, 249, 250, 251; MAS, intr.; RIM, 242, 258; MIU, 275, 344, 396; comedie OF, 46; comídie ECG, 41r; comidíe ECG, 41v; comedíe VIO I, 70r.
    comediant s. OC I, 67r, 86r, 118r; MDWS, 395; LVH, 67v, 68v; comedier ECG, 45v; comedian DC IV, 195r; MAI, 51v; CV, 36, 38.
    comisar s. PCA, 12v; PDJ, 4; CDG, 13r, 44r, 45r; GN, 274r; DIP, 29v; DC II, 51v; DC IV, 198v; CPR, 7r; comísar ORC, 80, 82, 88, 356; comisareş BZI, 1; AIC, 4.
    comisie s. PDJ, 1; OF, 95; OTB, 1; CPR, 9r; PTF, 123v; RI, 18; ORC, 152, 236, 410; VIC, 134v, 159v, 179v; LVH, 36v; CV, 21; IO, 52, 53; comişie AIC, 4, 5, 6; comision MIU, 333, 427.
    compánie1 s. „anturaj, societate” OC I, 22r, 99r, 105r; OC II, 21r, 40v, 41v, 46v, 56v; VAZ, 15v; TB, 58v, 65r, 248r, 258v; PTF, 13r, 15r, 16v, 43v, 52v, 57r, 134v; VRM, 6, 7; LVH, 22r, 44r, 77v, 79r, 105r; GIA I, 53v, 116r, 129r; GIA II, 83v; companíe GIA I, 145r; companie CV, 27; cumpánie OC I, 26r, 33r, 68r, 80r; VRM, 42; GCA, 91; cumpaníe OC I, 76r.
    compánie2 s. (Milit.) IPC, 1; VIC, 98r; GIA II, 5r, 21v, 35r, 85v.
    companie3 s. (Comerc.) DC IV, 10r, 11v, 12v, 26r, 179r.
    companie4 s. (Teatru) LVH, 74r.
    compliment s. OC I, 70r, 79r; OC II, 58v; TB, 70v; PTF, 38v; VIC, 86r, 230r; LVH, 9r; FNPB I, 150v; FNPB II, 67v; GCA, 69, 91; GCA II, 42r; GIA I, 59r; GIA II, 86r, 98v; complement TB, 224v; ECG, 52v; VRM, 4, 15, 99, 102; LVH, 50r, 69v.
    complot s. IO, 59; MIU, 399.
    condiţie s. PPB, 5r; VIO I, 28r, 29r, 62r, 62v, 100r; AIC, 33; LSM, 24, 87, 95, 107; MTM I, 54, 224, 225; MTM II, 97, 100, 101; BLM, 77, 137; IO, 45; condiţione VIO I, 28v, 41v, 47r; condiciune CV, 31, 38.
    confederat adj. VTT, 10v; VIC, 71v, 112v, 224v; comfederat VIO I, 16v.
    confederaţie s. VIO I, 78v; VIC, 42r; MIU, 426.
    confidenţie s. MIU, 260, 379
    confirmălui vb. PFBM, 26r; confirma CV, 18, 31.
    comfermaţie s. VIO I, 63v; comfirmaţie VIO I, 65r; comfermaţione VIO, 53v.
    confuzione s. CV, 31; confuzie MIU, 69, 288.
    congres s. VIO I, 63r, 98r, 100r; VIO II, 47v; VIC, 14r, 26v, 228v; CV, 26; GIA I, 84v.
    conselier s. VIO II, 16v; consilier MDWS, 394; consiliar CV, 19.
    consiliu s. VIO II, 18v; GN, 202v; CV, 21, 31.
    conzistorium s. OTB, 5; DOB, 1, 4; EDE, pf. 10; CV, 18; PFBM, 4r, 5v, 23r; conzistoriu GIA II, 7r.
    conscripţie s. „inventariere, recensămînt” UB, 21; GIA II, 68r; conşcripţie UB, 21; IEP, 1; AIC, 3, 11, 18; DOB, 4; RI, 19, 21, 24.
    consul s. RIC, 227r, 274r, 316r, 318r, 333v, 345v, 361v, 363v; OC I, 119r; VTT, 7v; DC I, 121r; HOG, 229; BEM, 73; consulus RIC, 228v; consula RIC 228r, 242r, 244v, 245r; consola RIC, 242r; conzul OC I, 94v, 101v, 111v; ECG, 43r; GN, 43r, 215r, 218v; VIC, 4r, 148v, 167r; GIA II, 7r; consol VTT, 10r; DC II, 49v, 60v; vezi şi ipat.
    conzulat s. OC II, 36r; TGR, 216; consulat DIP, 32v.
    conte s. OC I, 9v; OC II, 35r; VTT, 8r, 8v; CDG, 29r; VIO I, 18v, 49r, 56v, 63r; VIO II, 14r, 47v; GN, 110v, 123r, 202v, 268r; TB, 59r, 94r, 136r; DIP, 36r; MDWS, 293.
    controbant s. „contrabandă” IE, 96; contraband HB, 21, 22.
    contract s. UB, 13, 18, 25; OPB, 67; RCI, 1, 2, 14; RI, 21; DOB, 5; ICO, 1, 2; PFBM, 24r; ESI, 1, 2, 3, 8, 10, 12; LSM, 52, 72, 117; MTM II, 59, 70, 96; IO, 45; BEM, 62, 305, 324; VIC, 40v, 106v; condract LVH, 73r; contractuş LSM, 25.
    contraria vb. CV, 34.
    controversie s. PTBM, 2r; BEM, 384.
    convenţie s. PCA, 12v; convenciune IO, 42.
    conversasioane s.pl. „conversaţii” PTF, 53r; sg. conversasie PSG, 31r, 32v; GCA, 4, 42, 86; conversaţie IO, 44; MIU, XXI.
    copertă s. [a unei scrisori] CDG, 24r, 27v; cupertă TB, 53r.
    copie s. [a unui text] OC I, 112v; PDJ, 2; ILC, 2; DC III, 139v; RTB, 5; RJ, 19, 103; MDWS, 444; RI, 22; LVH, 115r; MIU, 71; copíe PFBM, 3r.
    corispoderisi vb. „a coresponda” VIO II, 7v.
    corespondenţie s. OC I, 108r; CTD II, 258; TB, 162v; VIC, 71r, 86r, 108v, 165r, 168r; conrespondenţie CPR, 7v; corespondanţie GCA, 15; corispondenţă VIO I, 77r; VIO II, 30r.
    coronă s. OC I, 25r; VIO I, 65v, 76v; VIO II, 8v; VAZ, 3r; MSB, 79r, 83v; MAB, 86v; MTB, 22v; VIC, 6v, 80r; LVH, 40r; GCA, 1; GIA I, 94v; GIA II, 29v; curonă DIP, 9v; corună MAM, 14v, 21v, 35v; coroană GN, 43v, 125v; VAZ, 43r; MAM, 22v.
    corpos s. (Milit.) „corp” PCA, 11r; CDG, 58r, 60r; DC IV, 198v; VIC, 38v, 42v, 43v, 60v, 78v, 139v, 164r; FNPB II, 125r; GIA I, 21r, 45v, 56v, 75v, 84r; GIA II, 22v, 29v; corpus DC II, 28v; corpuş IPC, 1, 6, 12; corp VIO II, 15v; IPC, 12; PV, 71.
    cursar s. „corsar” RIC, 178v; OC II, 6r; MTT, 232r; VIO I, 43r; GN, 167r, 184r; VAZ, 26v; MAM, 7r; DC I, 84v, 111v; DC II, 13v; DC IV, 20v; TB, 139v; MII, 106; VIC, 225v; GIA I, 20v, 138r; MAS, 5, 108; corsar VAZ, 36v, 38v.
    credet s. „credit” OC II, 34v, 35r, 42v; VIC, 11r, 11v, 129v, 226v, 233v; LVH, 9v, 92r; credit TB, 30v, 128r; VIC, 138v, 209v; LVH, 90r, 93v; CV, 31; GCA II, 20r.
    creditor adj., s. ESI, 15; CV, 35; LSM, 22, 34, 36, 75; MTM II, 70, 94, 95, 131; BEM, 327; MIU, 256.
    critică s. OC II, 38r; PTF, 138v, 173r; MII, 140; MIU, 118, 435.
    cruceată s. „cruciadă”, VTT, 8v.
    cultură s. RV, 7; ITI, 6; IO, XIII; MIU, 6, 99.
    coragiu s. „curaj” VOG, 9; coragie OF, 78; curagie MIU, 150.
    curator s. MML, 24r; RJ, 79, 91; PV, 80; LSM, 49; MTM II, 175.
    corier s. OC II, 12v; curier, ECG, 76v; VIO II, 20r; DC II, 157r, 157v; VIC, 63r, 68r; LVH, 37r; GIA II, 36v; curir MIU, 151.
    curioz adj. OC I, 93r, 97v, 103r; OC II, 36v; FTU, 23r, 82v; DC II, 178r; TB, 174r, 176r, 254v; DIP, 32v; GF, 34v, 65r, 117v, 151r, 185r, 220r; ZFV II, 93r; PSG, 10v, 23v, 63r; PTF, 8v, 12v, 55r, 60r, 83r; VIC, 131v, 182v; LVH, 20v, 26v, 33r; GCA, 20, 31, 50, 87; GIA I, 3r, 39v; GIA II, 78r; GCA II, 12v, 37v, 61r; CBB, 6, 28; cureoz VAZ, 17v, 33r; curioznic SF, 1; curios FTU, 21r; MDWS, 432; VIC, 13v, 34r, 85r, 141r, 183r; GIA II, 74r; GCA II, 13 r; vezi şi periergos.
    curiozitá s. „curiozitate” OC I, 47v; OC II, 21v; CDG, 30r; MII, 5, 134; DC II, 46v; TB, 57v, 95v, 250r; DIP, 4r; PTF, 13r, 146v; VIC, 89r; GCA, 5, 17, 71, 84; GCA II, 15r; în FTU, formele curiózită, 15r, şi curiozítă, 25v, sînt probabil coruptele ale formei curiozitá; curiozitate FTU, 30v; MTM I, 112, 113; CBB, 3, 27; MIU, 94, 109; vezi şi perierghie.
    curtezan, -ă s. OC I, 59v; OC II, 44r; PSG, 21v; LVH, 10v, 40r; GCA, 79; GCA II, 10r, 26r; MIU, 141; curtezani pl. OC I, 91r; IE, 132; GN, 259v; MSB, 59r; DC III, 139r; DC IV, 58r, 62v, 87v, 97v; VIC, 123v; FNPB I, 48v, 73r; FNPB II, 131v; GCA, 93; GIA II, 35r; curtezeni OC I, 23v, 31r, 43v; DC III, 8r; GCA II, 3r; MAS, 90; curtezăni OC I, 75v; curtizani FNC, 155v; curtizeni GCA II, 22v; curtezană ECG, 19v; DC I, 2v; curtezancă DC IV, 212v, 213r.
    damă s. „doamnă” VTT, 10r; VIO II, 13r, 13v; PTF, 52r, 149v; VIC, 106r; LVH, 14v, 15v, 26v, 34v; GCA, 45; GIA II, 5v, 8r, 9r, 81v; CBB, 23; damă, dame s. „joc de societate” DC II, 90v; VRM, 163; VIC, 131v, 174v.
    danţ s. „dans” OC I, 28v; HET I, 64v; HET II, 6v, 87r; SF, 44; GIA I, 12r, 30r, 122r; MTM I, 294.
    dănţui vb. „a dansa” OC I, 29r, 88v; HET II, 6v; PTF, 168r.
    dichera vb. „a declara” VIO I, 58r.
    difensiv adj. „defensiv” VIO II, 35r.
    dilicat adj. DC II, 136v, 218v; DC III, 38v; delicat CPR, 10v; PSG, 78v; PTF, 155v; MII, 34, 35; VIC, 50r; LVH, 15v; GCA II, 44r.
    delicátiţă s. „delicateţe” TB, 228r; MII, 40, 93.
    delicios adj. CV, 29.
    democrátie s. GN, 109v, 110v; dimocrátie GN, 124v, 185r; democratí HOG, 110; democratíe GIA I, 21v; democraţíe MIU, 254.
    dimocraticesc adj. „democratic” GN, 124v, 125v; democraticesc MIU, 252, 293.
    dipende vb. „a depinde” VOG, 111.
    dipendenţă s. „dependenţă” VOG, 105.
    deputat s. OC I, 12r, 109r; HB, 1; PPB, 3r; CDG, 20r, 32r, 38v, 40r, 44r, 49v, 77v, 119v, 120v, 121v; VIO I, 92v; VIO II, 5v; CPR, 1r, 3r, 6r, 12r; DC IV, 137v, 237v; VIC, 3v, 25v, 41r, 66v, 146r; GIA I, 57v, 59r, 77r; GIA II, 31v; MIU, 320.
    deputaţie s. CDG, 119r, 119v, 121v.
    descriere s. DCI II, 178; BLM, 68, 69; MIU, 147; vezi şi perigrafie.
    desidemoníe s. „superstiţie” OC II, 56v, 57r; disidemoníe IE, 83; DC II, 232v; GIA I, 9v, 96r; disidimónie ECG, 55r, 55v; MMF, pf.; MIFR. pf.; DIP, 17v, 18r; ITI, 23; disidemónie MMC, pf.; DIP, 10v; GIA II, 45r; desidemónie GIA II, 80r; disidemonie OC I, 41v; OC II, 21r, 41r; DIP, 9v; DC IV, 135v; desidemonie ECG, 12v; PSG, 55v; VIC, 17r, 19v; desidimonie GN, 322r; disidimonie GN, 192r; MIU, 38; vezi şi superstiţie.
    disidémon s., adj. „superstiţios” OC I, 28v; OC II, 56v, 57r; DC III, 113v; GIA I, 111v; FNC, 153v; desidimón GN, 270v; disidimon ECG, 55v; desidemonios GIA I, 89 bis, r; desidemonos GIA I, 28r; GIA II, 49v; disidemonicesc MIU, 30; vezi şi superstiţioz.
    despoticesc adj. „despotic” DC I, 131r; DC II, 75r; DC III, 195v; VIC, 67v; GIA I, 21v; ITI, 15; MIU, 22.
    despotismos s. DIP, 38v; despotismosă DC IV, 47r; despotizm VIC, 4r, 12r, 87v, 199v; despotism MIU, 128, XIV, XV.
    destina vb. VIO I, 77v.
    determina vb. CV, 38.
    diádimă s. „diademă; coroană” RIC, 137v; MTT, 50r, 52v, 228r; PSG, 10r; GIA I, 78r; GIA II, 48r; FNC, 139v.
    diádoh s. „moştenitor” RIC, 144v, 151r, 230v, 328r; OC I, 90r; MTT, 124r; VTT, 8v; HET II, 5v, 21v; CDG, 33r, 34v; VIO I, 7r; GN, 41v, 67v, 196v; DIP, 5v; MSB, 44r, 45v; DC II, 18v, 127r, 163v; VIC, 196v; FNPB I, 21r; GIA II, 39r, 60v; FNC, 23r; diadóh OC I, 43v, 90r; IE, 40; DC III, 5v.
    diadohí s. „moştenire” RIC, 141r, 191v; diadohie OC I, 55r; MIC, pf.; GN, 302r; DIP, 9r; VIC, 13v, 40v, 205v; GIA I, 17v, 71r, 123r.
    diafendepsí vb. „a (se) apăra” MTT, 119v, 258v; MAB, 61v, 63v; DC I, 64v; PSG, 25v, 26v, 57r; VIC, 4v, 23v, 27r, 71r; GIA I, 29v, 84r; diafendipsi MTT, 15r, 39v, 90v; ZFV I, 2r, 3v; diafendefsi HB, 9v, 10v; VIO II, 26r; MSB, 44r, 48r, 56v, 61r; DC I, 84v, 99r, 120v; DC II, 39v; DC IV, 21r, 152r; RTB, 9; GIA I, 62v; diafendevsi VIO I, 22v; MSB, 49r; DC IV, 4r, 22r, 180v, 237v.
    dialect s. „limbă”, EBG, 3v, 4r, 6r, 7r, 11r, 13r; DC I, 40v; VIC, 1r; LVH, 1r; GIA I, 50v; diálect DC I, 186r; GIA II, 1r.
    dialog s. MTT, 20r; PSG, 55v, 77v; MDWS, 399; BEM, 350; MIU, 47; diálog PTF, 147r.
    diástimă s. „distanţă, în timp şi în spaţiu” GN, 11r, 15r; ZFV I, 74r, 104v; DC II, 195r; DC IV, 42v, 314r; PSG, 14v, 77r; VIC, 3v, 16r, 28v, 57r, 86v, 105r, 161r; GIA I, 49r, 93r, 101r; GIA II, 43r, 97r; vezi şi distanţie.
    dictátor s. RIC, 155r, 293v; dectátor OC I, 101v; dectatór OC I, 100v.
    dicţionar s. VOG, 6, 11; IO, 9, 30; vezi şi lexicon.
    dieţezuş s. „dieceză” OTB, 10; diezeziş PFBM, 4r.
    dietă s. „adunare legislativă” VIO I, 78r; GN, 125r; HOG, 80; VIC, 35v, 41r, 57v.
    dinastie s. DC II, 231v; ITI, 9; MIU, VIII; dinástie MIU, 10.
    diplómă s. ESI, 109.
    derector s. OC II, 48v; director SCM, pf.; SIA, f.t.; DOB, 3; DAE, f.t.; DCI II, 312, 316; CV, 20; TGR, f.t.; directór CTD II, 306; OPB, 40, 65; EDE, f.t.; ESI, f.t., 120; drector DC III, 101r, 212v; DC IV, 10r, 16r, 18r, 196r, 197r.
    disţiplină s. PV, pf.; MIU, 408.
    discolíe s. „dificultate” RIC, 52v, 103r, 238r.
    discors s. „discurs” VIO I, 5r.
    desputaţie s. OC II, 36v; disputaţie BLM, 108; disputăciune BLM, 200; vezi şi filonichie.
    dişputa vb. PFBM, 22v; dişputului PFBM, 22r; disputa BLM, 108, 109, 200; vezi şi filonichisi.
    díspută s. VIO I, 8v, 63r.
    distanţie s. CDG, 40r; IO, 8; vezi şi diastimă.
    divizion s. (Milit.) IPC, 1, 7; division IPC, 6, 9.
    document s. CPR, 18r; EDE, 8; IO, 12; documentum PFBM, 12v.
    ducat s. „teritoriu guvernat de un duce” VIO I, 77v; GN, 37r, 51r, 91r, 210v; VAZ, 4v, 21v; DIP, 39r; LSM, 2; HOG, 64; duchíe VIC, 10r, 13v, 39r, 198.
    ducă1 s. „duce” OC I, 50v, 89v; MTT, 86v; VIO I, 52v, 54r, 71v, 77r; VIO II, 13r; GN, 42v, 68v, 89v, 122v; VAZ, 19r; TB, 115r; FNPB I, f.t.; HOG, 89, 116; dux MTT, 18v, 102v; RTB, 1; IIS, 1; RJ, pf.; ORC, pf.; VIC, 13r, 21v, 33r, 55v, 94r, 133r, 202r; LVH, 33v, 60v; GIA II, 88v; duc MDWS, 392; GCA, 74, 83, 84; GCA II, 13r, 25v.
    ducă2 s. „ducesă” MDWS, 392; duchisă DIP, 24r; duchesă VIC, 112v; LVH, 34v, 38r; duchiasă LVH, 34r.
    duel s. VAZ, 17v; TB, 47v, 58r; PV, 48, 57; duelum MTM I, 258; vezi şi podinoc.
    duzină s. DIP, 39r.
    eléctor s. OC I, 51v; VIO I, 61r; VIO II, 15r, 43v; MDWS, 393; HOG, 88, 89; GIA I, 103v, 114v; elector GN, 96v, 120r, 121r, 124r; VIC, 13r, 47r, 141v, 205v; CV, 16.
    elefter adj. „liber” PTF, 41r.
    eleftérie s. „libertate” FTU, 19v; FIT I, 92r; MTT, 51v, 106r, 109r, 112r; IE, 11, 12; CBB, 35; MIU, 221; elefteríe FIT I, 44r; TB, 79v, 104r, 149v; MAM, 19r; FNC, 170v; elefterie OC I, 29r; FTU, 49v; HET I, 118v; MTT, 45r; CDG, 64v; VAZ, 22r; MAM, 19r; MTB, 6r; TB, 86v, 206v; MII, 19, 133, 143; PTF, 23r, 39r, 40v, 118v, 161r, 164v; DC IV, 126r, 153r; RN, 123r; leftérie ECG, 56r; ITI, 20, 21; vezi şi libertate.
    eleganţie s. CV, 27.
    elogvenţie s. VIO II, 18v; elocvenţie MIU, 342, 359, 398; vezi şi evglotie.
    enchiclopedíe s. MAF, pf.; enţiclopédie MIU, 82.
    engómion s. „elogiu” GCO, 14v, 18v; OC I, 85v; GIA I, 103v; engómie GCO, 22r; OC I, 17v, 85v; OC II, 6v; ECG, 60r; ZFT, 33r; ZFV II, 84r, 85r; VIC, 48r; GIA II, 86r; RIM, 167, 265.
    encomiasticesc adj. „encomiastic” EBG, 123v.
    englez s. OC I, 12v, 46r, 74v; IE, 138; VIO I, 59v, 61r; VIO II, 8r; GN, 41v, 258r; DIP, 2r, 4r; DC II, 52r; DC III, 88v; DC IV, 9r, 23r; TB, 17v; PTF, 31r, 36v; MDWS, 404; VIC, 162v, 175v, 221r; GCA, 66; GIA I, 138r; HOG, 44; inglez HOG, 23; GCA II, 16v.
    énigmă s. OC II, 39v; enígmă MIU, 145.
    entuziasm s. MIU, 173; entusiasmus MIU, 422.
    epanástasis s. „revoltă” VIO I, 77v, 90v; VIO II, 7r, 8r, 33r, 43v.
    epárh s. „guvernator al unei provincii” RIC, 53r, 381r; éparh HET I, 58r; MTT, 88r; IE, 181; ZFT, 18v; íparh HET II, 10r, 10v.
    eparhie s. „provincie; ţară” RIC, 35r, 36v, 98v, 112v, 141r; MTT, 22v, 23r, 237r; VTT, 8r, 10r; ZFT, 17r, 80v; CDG, 45v; GN, 4v, 10v, 35v, 38r, 56r, 79r, 286v; MTB, 7r; DC I, 31v, 57r, 63v; DC II, 18r, 30r; DC IV, 6r, 19v, 27v, 77r, 106v; ZFV II, 93v; DIP, 14v, 30v; TB, 10r; PSG, 80r; MDWS, 444; VIC, 4r, 18r, 74v, 138r; epárhie IPT, 93; MTT, 72v; IE, 3; VIO I, 42v; DC II, 163v; DC III, 160r; VOG, 4, 6; EDE, pf. 10; GIA II, 17v; vezi şi provinţie.
    eparhiot adj., s. GN, 134r, 189v; DC I, 53r.
    epihírisis s. „acţiune, întreprindere” OC I, 34v, 39v, 73r; OC II, 37v; epihirisís ECG, 13r; pl. epihirisúri ECG, 18v.
    epihirisi vb. „a întreprinde, a comite” RIC, 169r, 203v, 380v, 397v; ECG, 49v, 50r.
    epihiriseală s. DC IV, 15v, 143v, 288r; epihirisală DC II, 44r.
    epistime s. pl. „ştiinţe, învăţături” OC I, 30v; DC I, 40v, 130v; DC II, 67v, 216v; ZFV I, 113v; ZFV II, 81v; VIC, 6v; GCA, 53; epistímii FIT II, 83v; DC II, 163r; pl. gr. epistímes DC II, 69v, 215v, 229v; DC III, 163r; DC IV, 186v, 189r, 298r.
    epitídii adj. pl. „pricepuţi, îndemînatici” RIC, 161v, 166r, 167v, 173v; FTU, 10v; PTF, 72v; sg. epitídios PTF, 31v, 46r.
    epidiótita s. „pricepere, îndemînare” RIC, 19r; DC IV, 92v; epitídie PTF, 151r.
    epohí s. „epocă” MNC, pf.; MDC, pf.; MIF, pf.; GIA I, 2v, 5v; pl. gr. epohás MNC, pf.; epóh PTF, 87v; epóhă MIU, 90, 131; epócă ISF, 1, 5; ITI, 7; MIU, 7, 9, 202.
    eră s. MIU, 90.
    ergalíe s. „instrument” DC I, 46r; DC IV, 92v, 93r; vezi şi instrument.
    iroicesc adj, „eroic” EBG, 118r, 123r; MGR, 2r, 135r; TRT, 2v, 5v; CDG, 21r, 24v, 26v, 79r; GN, 223r; TB, 76r; VOG, 141; ZFV I, 34v; VIC, 89r, 129v, 225v; GCA, 53, 83; GCA II, 8r, 38r, 48v; RIM, 118, 268; MIU, 87, XVIII; eroicesc RIM, 39; heroic MIU, 88.
    iroizm s. „eroism” GIA II, 100v; iroism MIU, 234, 283.
    írou s. „erou” OC I, 50r; OC II, 31r; HET I, 64v; FIT I, 3r; FIT II, 82v; PSG, 35v; PTF, 168v; ZFV I, 38r, 119r; iróu OC I, 50v; HET I, 57r; HET II, 20v, 22v; CDG, 27r, 65r, 66r, 69v; GN, 107v; RIM, 113, 116; eróe VIO I, 59r; iróe VIO I, 76r; irói sg. GCA II, 20v, 37r, 48v; irói pl. EBG, 118r; OC I, 73v; OC II, 6r; HET II, 67v; FIT II, 26v; GN, 216r, 288v; VOG, 141; GCA, 53, 104; GIA I, 3r; GCA II, 11v, 13r; iróas RIC, 12r; DC I, 186r; DC II, 205r, 205v; RIM, 37, 197; iróes pl. DC II, 225v; DC IV, 43v; RIM, 97; iroa sg. RIC, 180r; MAB, 90v; iróis sg. MIU, 134, 221, 272, 406, 420, XXXII; héros sg. FTU, 5r; gherói sg. FNC, 14r, 24r, 30v, 57r, 103r; eróes pl. RIM, 40, 41, 46; eroi pl. ZFT, 32r.
    escadră s. (Mar.) VIC, 23r.
    şcadron s. (Milit.) IPC, 1; RD, 4; scadron DC II, 119r; escadron VIC, 117r; FNPB I, 62v; FNPB II, 160v.
    etaj s. DC II, 120r; DC III, 2v, 141r, 179r; DC IV, 144v, 152v.
    evghénie s. „nobilitate, nobilime, nobleţe” RIC, 365r; OC I, 9v, 10r, 57v; HET I, 75v, 109r, 117v; HET II, 22r, 32r, 48r; MTT, 40v, 62r, 153v, 154r; DC II, 159r, 207v; DC III, 197r; TB, 176v; PTF, 38r, 87r; ZFV I, 36r, 115r; VIC, 50r, 87r, 130v, 201r; GCA, 36, 51, 55, 67; GCA II, 16r, 40r, 50v; FNPB I, 47r, 160v; FNPB II, 106v; GIA I, 116v; MIU, 57; evghenie FTU, 17v; ZFT, 34v, 72r; VAZ, 6r; PSG, 22v; DC IV, 8r, 51v, 236v; vezi şi nobletate, nobleţă.
    evghenicos adj. „nobil” CDG, 121r; VAZ, 29v; MAM, 50v; DC II, 123v; DC III, 195v; DC IV, 51r, 87r; TB, 77r, 89r, 136r, 207v; PTF, 87v, 142r, 164v, 167r; ZFV I, 68r; PSG, 83v; VIC, 19v, 155r, 240r; LVH, 35r, 45v; GCA, 51; GCA I, 2v; GCA II, 41v; FNPB II, 157v; GIA I, 53r, 64v, 85r; GIA II, 7r; vezi şi nobîl.
    evghénis s., adj. „nobil” RIC, 93r; FTU, 10r, 18r, 61v; evghenis DC I, 103v, 116r; DC II, 51v, 105r, 156v, 207v; DC IV, 46r, 46v, 51v, 84v, 160r; PTF, 38r, 124r; VIC, 36v, 41r, 42v, 102r; LVH, 9r; GCA II, 60v; GIA I, 114v, 128v; GIA II, 6v; vezi şi nobîl.
    evghenist s. „nobil” VIC, 3v; LVH, 11v, 75v; GCA II, 17r, 21v; GIA I, 79v; vezi şi nobîl.
    evglotíe s. „elocvenţă” MAM, 4r; DC II, 70v; DC IV, 189r; TB, 44r; VOG, 146; vezi şi elocvenţie.
    escelenţă s. VIO I, 98v; exelenţă VIO I, 99r; exelenţie MDWS, 442; LVH, 38r; PFBM, 6r; NMSF, 57; exţelenţie ESI, 41, 84, 86.
    exces s. CV, 26, 37.
    excomunicaţie s. PFBM, 11v.
    exemplu s. DCI II, 6; VOG, 33, 126; IO, XIII, 8.
    ezerciţiu s. VIO II, 3r; exerţiţii pl. VIC, 7v, 11r.
    ezpedelui vb. „a expedia” PFBM, 41r.
    expediţie s. MIU, 202, XVIII.
    experienţie s. DCI II, 258; MTM I, 34; IO, 3, 14, 58; BEM, 4, 12, 227; MIU, 21, 178, 377, 414; esperienţie ABCB, 46; experenţie DOB, 4; experiinţă PPS, 1; ITI, 14; MIU, 165; experienţă DCI II, 308; speriinţă BLM, 3, 142, 143.
    exporta vb. IO, 62.
    expoziţie s. IO, 60.
    exprima vb. CV, 29, 32; exprimălui PFBM, 8v.
    expone vb. „a expune” IO, 60.
    éxtasis s. „extaz” VIO I, 31v.
    extraordinar adj. OC I, 79v; FTU, 44v; VIO I, 49r, 94v; VIC, 69r, 98r, 129r, 129v, 200r; extraordinarie f.pl. CPR, 8v; extraordiner VIC, 19r; extraordinaricesc EDE, 94.
    extractuş s. „extras” AIC, 25; extract RJ, 21, 123, 125; IPC, 12; PFBM, 50v; MIU, 133.
    fabricălui vb. IIE, 7; fabrica MIU, 43.
    fabrican s. „fabricant” DC III, 181r, 201r; favrican DC IV, 183r; fabricant RJ, 119; IIS, 6; RI, 24, 29.
    fábrică s. OC II, 44v, 62r; DC II, 36r, 69v, 109v; OPB, 3; IIS, 2, 5; HOG, 75; GIA I, 24r, 136v; GIA II, 22r, 75v; fábrică CBB, 35; fabrică DC I, 149v; DC II, 34r, 170r; DC IV, 8v, 92v; IIE, 7; IIP, 1; RPT, 27, 28; LVH, 20v; favrică DC IV, 8v, 197r.
    fabulă s. OF, f.t., 3, 4, 5 şi toate titlurile celor 90 de fabule din carte; MIU, VII, VIII, XIV.
    fabuloz adj. MIU, 9, 18, 194, VIII, XIV.
    fáctor s. (Comerc.) DC III, 95v; factór DC III, 91v; factor GIA II, 6v.
    facultet s. „facultate” DCI II, 178, 182.
    famă s. „faimă” OC I, 80v.
    famoz adj. „faimos” VIO I, 54r; famos CV, 26.
    familier adj., s. „familiar” GCA, 91.
    familiariza vb. CV, 30.
    familie s. EBG, 27v; RIC, 30v, 86r, 90v; FTU, 14v; OC I, 14r, 34r; TRT, 3r; FIT I, 20v; MTT, 73v, 231r; IE, 111; VIO II, 2v, 15v, 34r, 42v; MIC, pf.; VAZ, 27r; IEP, 1; DIP, 1v; DC III, 221r; OTB, 5; DOB, 8; TB, 205v, 262r; RJ, 281; DC IV, 46v, 198r, 219v; ORC, 20, 264; VRM, 11; FNPB I, 2v, 122v; GIA I, 30v, 145v; ITI, 14; BEM, 355, 361; MIU, 22; famélie RIC, 104v; OC I, 81r; OC II, 27v; FTU, 42r, 80v; ECG, 38v, 49v, 61r; GN, 69r; DC III, 4r; TB, 6v; PSG, 16r, 58r; MII, 32, 112; VIC, 6r, 71r; LVH, 2r, 20v, 31v, 47r; GCA, 39, 55, 107; GIA I, 22v, 53r; GIA II, 7r, 54v; familíe IE, 109; ECG, 43v.
    fandásie s. „fantezie” OC II, 4v, 15v; IE, 27; PSG, 47v; fandasíe IPT, 45; OC I, 76v; OC II, 33v; HET II, 17v; IE, 38, 196; DC II, 207v; TB, 41v, 105v; ZFV I, 8v, 80r; GIA I, 12v; GIA II, 100r; fandasie OC I, 26v, 70v, 114v; MTT, 179v; ZFT, 83v, 87r; ECG, 17r, 43v, 44r; GN, 16v, 285v, 313r; MAB, 61v; MAM, 46v; TB, 107v; MII, 16, 65; PSG, 38r, 67r; DC IV, 282v, 292r; ZFV II, 79v; LVH, 118r; RN, 108r; fandazíe ZFT, 7v, 12r; ECG, 25r, 28v, 40v; fantasíe GIA I, 143r; fantazie ECG, 24v; DIP, 22r.
    fantastic adj. MIU, 385.
    fatal adj. CV, 30, 38.
    favore s. „favoare” VIO I, 62r.
    favorit s., adj. PTF, 164r; VIC, 136r, 146v; LVH, 33v, 64v; FNPB I, 33r; GCA, 32, 58.
    favorizi vb. „a favoriza” CV, 1.
    feldmarşal s. (Milit.) PTR, 1; PI, 1; PCA, 11r, 12v; IE, f.t.; PPB, 1r; HB, 1; CDG, 25v, 26v, 53r, 64v; VIO I, 91r; MTA, 1; DC I, 84v; GIA I, 45r, 81r, 92r; IF, 3; feldmareşal VIO I, 71v, 91r, 94r, 98v; vezi şi marşal.
    fígură s. FTU, 9r, 38v; GN, 174v; DC I, 61v, 89v; PSG, 75v; PTF, 22v, 47v, 70r; VIC, 18v, 33r; LVH, 45r, 70v, 80v; GCA, 49, 51, 87; GIA I, 5v, 10r, 51v, 72r, 89v; GIA II, 49r, 101r; figúră DC II, 5v, 10v, 195v; AIC, 21, 88, 93; VOG, 14, 125; PTF, 69r; GF, 48v, 99v, 159v, 238r; HEA, 68, 140; GIA I, 109v, 115r, 120r; ITI, 18; CBB, 31; MIU, 68, 183; figură CTD II, 232; SLP, 14; RIM, 22.
    filonichie s. „dispută” PTF, 148v; GCA II, 43r, 63r; GIA I, 8r, 67v; vezi şi disputaţie.
    filonichisi vb. „a disputa” MAB, 68r; GCA, 19; vezi şi dişputa.
    filotimie s. „generozitate” VIO I, 76r; VIC, 21v; vezi şi ghenerositate.
    filótimos s. „generos” VIC, 168v; vezi şi gheneroz.
    fisică s. MTT, 228v; TGR, 200v; ISF, 8; BLM, 17; fizică GF, 143v, 218v; RIM, 14; IO, 7, 29; BLM, 17; fizică GF, 143v, 218v; RIM, 14; IO, 7, 29; BLM, 17.
    flotă s. (Mar., Comerc.) VTT, 8r; VIO I, 14v; GN, 42v, 43r, 217r, 261v; DIP, 6v, 22r, 23v; DC I, 151v; DC IV, 153r, 155r, 268v; VIC, 22v, 23r; PTF, 35r, 77r, 127v, 208v; LVH, 59r; GCA, 1, 31; GIA I, 2v, 5r, 54r; GCA II, 16v; MIU, 210, 383, 418, XVIII.
    formui vb. „a forma” OC I, 96r; OC II, 30v; formălui OPB, 26; PTF, 30v, 54v, 65v, 125v; VIC, 4v, 7v, 36r, 115v, 144r; LVH, 4r; GIA I, 20v, 122r; GIA II, 62r, 74r, 103r; formului EDE, 13; formarisi CTD II, 204; furma VOG, 57, 81; forma CV, 31, 37; IO, 37; înfurma VIO I, 28v.
    furmă s. „formă” EBG, 30r, 38r, 43r, 69r; FTU, 80v; VIO I, 2r, 28v; VIO II, 14v; VOG, 25, 44; formă MGR, 4r; OC I, 26v, 102r; ZFT, 16v; VIO I, 97v; FJ, 1; SCM, 22, 86; OF, 77, 84, 111; CTD II, 36, 160; DCI II, 202; CPR, 1r, 9v; DC IV, 57v; OTB, 9; RJ, 201, 217, 255; IIE, 16; IIS, 16; PTF, 47r; RI, 22; RPT, 30; VIC, 54r; CV, 31; GCA, 19, 94; GIA I, 14r, 72r; GIA II, 58r, 60r; ITI, 14; IO, 4; CBB, 16; BLM, 94; BEM, 84; MIU, 21, VIII, XIII.
    forteţe s. pl. „fortăreţe” VIO I, 32v.
    forţia vb. „a forţa” CV, 28, 34.
    franţoz s. „francez” OC I, 58v, 74v, 103r; GN, 40r, 76v, 171v, 231v; DC II, 52r; DC III, 129r; DC IV, 3v, 10v, 92v, 106v; TB, 17v; PTF, 32r, 67r; DIP, 26r, 43r; MDWS, 388; VIC, 8r, 18r, 40v, 188r; LVH, 17r, 126v; GCA, 25, 66, 74; HOG, 40; GIA I, 7v, 20v; GIA II, 87v; GCA II, 15v, 16v, 36r; franţuz OC II, 37r; HG, 24; VRM, 84; DIP, 29v; HOG, 149; franţắzi pl. OC I, 10r; franţez sg. OC I, 102v; VIO I, 4r, 55r, 59v; DIP, 25v.
    fregadă s. OC I, 118r; fregată VIC, 23v.
    fundament s. OF, 28; DCI II, 138, 182; IIE, 20; VOG, 111; IST, anexa; TGR, pf. 9.
    galantom adj., s. LVH, 2v, 73r; GIA I, 53v.
    galantomie s. VIC, 25v, 132r, 169v; LVH, 64r.
    galérie s. (Arhit.) „galerie” RIC, 372r; DC I, 13v, 186r; DC II, 6v, 189r; DC III, 2v, 32r.
    gvardie s. „gardă” VIO II, 13v; DC III, 144r; DC IV, 22v, 48r; VIC, 24r, 25v, 52r, 97r, 101v, 178v, 238v; GIA I, 45v, 67v, 112r; cvardie LVH, 48v.
    garante s. sg. „garant” VIO I, 66r.
    garánţie s. VIO I, 97r.
    garnizon s. (Milit.) „garnizoană; militar dintr-o garnizoană” CDG, 57r, 59v, 123v; VIO I, 28v, 38v, 51r, 52r; PCA, 11v; DC I, 5v, 186r; DC II, 150v; DC IV, 8v, 17r, 205r, 212r; garnison MIU, 415.
    gazetar s. OC I, 72v.
    gazetă s. IE, 179; gazete pl. OC I, 72r, 76r; PV, 11; GCA I, 19v; gazeturi TB, 232v; PTF, 16r; MDWS, 415; ORC, 24, 320, 326; ISF, 5; GIA I, 6r; gazete sg. NMSP, 25.
    jaluz adj. „gelos” PTF, 14v, 38v, 175r; jaluzos GCA II, 26r; jeloz MIU, 362; jelos MIU, 428; vezi şi zilótip.
    jaluzie s. „gelozie” PSG, 5v, 16r, 18r, 39v; GCA, 38; GIA I, 39v; jalusie MIU, XXIV; jalúsie MIU, XXXI, 109, 318, 378; zaluzie PSG, 8v; zalusie MIU, 121, 361, XIII; vezi şi zilotipie.
    gheneral s. (Milit.) PTR, 1; PI, 1; VTT, 8r; OC I, 101v; OC II, 35v; IE, f.t.; CDG, 16r, 27v, 43v, 45r, 52r, 57r, 58r; VIO I, 27r, DIP, 35r; PDJ, 1; ECG, 51r; IPC, 1; RD, 2, 5; ESI, 109; VIC, 23r, 27r, 58r, 218r; LVH, 85r; FNPB I, 17r, 75v; FNPB II, 135r; GIA I, 56r, 59r; GIA II, 31r, 86r; TGR, 195; MIU, 235, 414; XX, XXII; gheneráliş IF, 2, 3; gheneral OC I, 24v; ghenăral PBC, 1; OC I, 46r, 58v, 117r; CDG, 47r; PDJ, 4; VIO II, 2v, 12r, 19v; BE, 75r; DC IV, 170v; ghinăral DIP, 34v; LVH, 17r; GIA I, 53r; GCA II, 14v, 28v; ghinaral TB, 6r; GCA II, 61r; ghenerar VIO I, 93r; DC III, 4v; MDWS, 432; IPC, 5; RD, 9; IID, 1; IID2, 1; MIU, 417, 422; ghenărar OC I, 24v; CDG, 43v; VIO II, 35v; DC II, 40v, 138v; DC III, 220r; DC IV, 196r; MAI, 51v; IID, 1; ghenarar CDG, 43v; VIO I, 58r, 101v; ghinărar DC II, 40v; ghinarar GCA II, 37v.
    gheneralitá s. „generalitate” VOG, 112.
    gheneralisim s. VIO I, 76v; VIC, 83r.
    gheneroz adj. „generos” MIU, 283, XXI; vezi şi filótimos.
    ghenerositate s. CV, 35; vezi şi filotimie.
    jénie s. „geniu” CBB, 42; MIU, 35, 193, 222, 246, 432; XVI.
    aleman s. „german” GN, 229v; DIP, 9v; aliman GN, 114v; GCA, 73; gherman MTT, 140v, 153v; GN, 114v; GCA II, 15v, 62r; BLM, 168.
    ghermanicesc adj. „germanic, german” VTT, 10v, 154r; ZFT, 83r, 85v; VIC, 140v; TGR, pf. 8; MIU, 210.
    gherusíe s. „senat” RIC, 155v, 156r, 157r, 158r, 170v, 307r, 329v, 352r, 363v; ZFV II, 98v; vezi şi sinat.
    ghigant s. „gigant” DC IV, 260v.
    ghímnasis s. „gimnaziu” DC I, 105v; GIA I, 15r, 122r, 149v; GIA II, 24r, 109r; ghimnásis GIA I, 107r, 116r; ghimnaziu CV, 2.
    graf s. [titlul nobiliar] PTR, 3; PI, 1; CDG, 25v, 27v, 39v, 45r, 67r, 77r; DC II, 51r; MTA, 1; VIC, 11r, 23r, 69r, 94r, 115r; LVH, 35r, 39v, 69r; GCA, 64, 68; AIM, 18r; grof OIC, 6; IIE, 1; RJ, pf.; DOB, 2; MCI, 1; RI, 33; ESI, 49.
    gramí s. „linie” MTT, 13v; GN, 6v, 8r; ZFV II, 81v; vezi şi linie.
    grand s. „persoană de rang înalt în nobilime sau în administrarea unui stat” VIC, 5r, 20v, 95r; LVH, 37v, 58v; GIA I, 73r.
    gratulaţie s. ESI, 63, 84, 86, 90.
    graţie s. PBC, 1; SCM, 77, 108; OF, 11, 90; MES, 1; DCI II, 262; CV, 38.
    gravité s. „gravitate” PTF, 145v.
    granadir s. (Milit.) DC II, 51v; grenadir VIC, 23v, 74r, 81v, 118v, 219r.
    gubernium s. PTB, 2; PRR, 1; PR, 1; BZI, 1; OTB, 1; RCI, 9; DOB, 1, 3; PPS, 1, 5; MDWS, 440; IIP, 1; RPT, 28; SJ, 1; IAO, 2; ORC, 86; EDE, pf. 10; MTM II, 100; guberniu SCM, pf.; gubernie AIC, 16; IIE, 14; DC II, 101r, 202r; DC III, 212v, 217r; PTF, 30v; HOG, 58, 60, 102, 122, 151; GIA I, 72r, 131v; GIA II, 3v.
    gubernat s. FTU, 9r; VIO I, 12v, 20v; VIO II, 12r; DC I, 113r; DC II, 141v, 164v; DC III, 2v, 183v; DC IV, 10r, 11r, 28r, 45v, 194v, 237v, 263v; HOG, 154, 156; gubernátor, IE, ded.; CDG, 27v, 67v; DIP, 20r; DC I, 4v; DC II, 164r, 222v; DC III, 91r; IPI, 2; VJ, 1; VIC, 70v, 125r, 204r, 233v; LVH, 35v; GIA I, 54r, 54v, 138r; GIA II, 60r; HOG, 59, 61; TGR, 195; gobenátor OC I, 103v, CDG, 46r; guvernatoriu CV, 15, 34.
    gubernament s. MIU, 250, XV, XX.
    haos s. VIC, 16v; ISF, 2; RIM, 291; MIU, 97, 115; haus GF, 195r.
    harangă s. PTF, 62r.
    arfă s. „harpă” DC II, 218v.
    ecatomvă s. „hecatombă” HET I, 56r; HET II, 66r; ecatombă FNC, 41v.
    heretisi vb. „a saluta; a felicita” HET II, 16r; FIT I, 93v; VIO I, 20r; VIO II, 15r; MSB, 67r; DC IV, 49r; MII, 4, 146; VIC, 51r; LVH, 22v; FNPB II, 67v; GCA I, 6r; heritisi HET I, 49r; VAZ, 41v; hiritisi ECG, 48r; MAI, 53v; GCA II, 19r.
    heretizmós s. „salut; felicitare” DC II, 233r.
    ieroglificá s.pl.gr. „hieroglife” OC I, 117r; MTT, 70r; HET I, 79v; ieroglífie sg. OC I, 73r; DC I, 61r, 186v; DC II, 10v, 188v; hieroglifă MIU, 76, cf. şi 69, XI.
    ieroglíficon adj. „ieroglific” MTT, 65r, 148r; ieroglificá pl. gr. OC II, 9v; DC I, 51v; ieroglificesc GN, 126v; ZFV I, 104r, 125r; GCA, 49; GIA I, 117v; RIM, 185.
    hímeră s. ZFT, 54r, 77v; ZFV II, 93r; himéră MIU, 45, 98, 228, 376.
    ipodrómion s. „hipodrom” VIO I, 41r; DC I, 38r; DC II, 10v, 60r; DC IV, 221v, 222r.
    hlamidă s. VIO I, 23; FNC, 83v; lamidă GCA II, 22r.
    idee s. OC I, 41v, 60r, 71v, 84v; OC II, 61v; VIO I, 4r, 11r, 67v, 96r; VIO II, 26v, 45v; GN, 157r; MAM, 41v; MTB, 9r; CTD II, 226; DC I, 32r, 88v; DC II, 70r, 146r; ECG, 30r, 31r, 40r, 53r, 68v, 69r; DIP, 5r, 17v, 18v; TB, 22r, 57r, 86v, 107r; MII, 16, 72, 73; PSG, 40v, 56r, 70v; GF, 59v, 131r, 276r; PTF, 9v, 15r, 38v, 155v; VOG, 105, 133; VIC, 12v, 21r, 39v, 116r, 222r; LVH, 9v, 37v, 106r, 11r, 116v; GCA, 6, 8, 13, 34; MAI, 61v; GIA I, 2r, 5v, 12r, 16v, 117r; GIA II, 57r; FNC, 77v; ITI, 3, 23; BLM, 3, 24, 25; BEM, 9, 71; MIU, 2, 281, 411, XII, XVII.
    idiomat s. „însuşire, caracteristică” EBG, 14r, 19r, cf. şi 91v; idiomă DC IV, 242r, 284v.
    iezuvit s. MIC, pf.; DC III, 185v; DC IV, 24r, 26v, 143r, 144r; GIA II, 16r, 16v; ezuvit DC IV, 6v, 8v; iezovit DIP, 11v; ezovit TB, 233v; ezoit OC I, 12v; iezuit OC II, 23r.
    ignorant adj. CV, 33.
    helóte s.pl. „iloţi” MIU, 242, XIX; ilote MIU, 275.
    ilumina vb. IO, 51.
    ilustre adj.sg. „ilustru” IO, 51.
    imagineciune s. „imaginaţie” CV, 27.
    imagină s. CV, 38.
    imperátor s. „împărat” OC I, 64v; VTT, 9v; VIO I, 39r, 40v, 50r, 54v, 59r, 61v, 62r; VIO II, 8v, 32v; GN, 74r, 121r, 121v, 240v; DIP, 22r; imperatór VTT, 8v; DC II, 11r, 64v, 102v.
    imperatriţă s. „împărăteasă” PTR, 2; CDG, 6v, 16r, 23r, 35v, 42r, 66v, 72v; VTT, 8v; MGR, 1v; VIO I, 95r; VIO II, 28r; emperatriţă CDG, 19v, 20v, 22r, 24r, 25r.
    imperfect adj. IO, VIII, 3, 82.
    imperial1 s., adj. VIO I, 53v, 60v; GN, 123v.
    imperial2 s. [monedă] TB, 31v, 61v; LVH, 102v.
    impérie s. „imperiu” VTT, 7v, 8r; PPB, 1v, 5r; DC I, 1v; DC II, 204r; DC III, 5r, 63r, 111r, 133r, 216v; imperiu VIO I, 31v, 35v, 76v; VIO II, 8v, 38v; DC I, 109v, 113r; DC II, 2v, 10r, 52v, 58r, 82v, 102r, 163r, 204r, 231v; DC III, 96r, 100r, 132r, 135r, 160r, 195r, 218r; DC IV, 19r; imperium ESI, 116.
    implîra vb. „a implora” CV, 33, 34.
    importante adj.sg. IO, 62.
    importanţie s. IO, 62, 66.
    importa vb. „a prezenta importanţă” IO, 62.
    incónitu adv. „incognito” VIO II, 8v.
    indipendente adj. sg. VIO I, 100r; VIO II, 5v, 8v; independent MIU, 249, 284, 419.
    indipendenţă s. VIO I, 100r; VIO II, 7v; independenţie MIU, 250.
    îndignat adj. CV, 32.
    îndigneciune s. „indignaţie, indignare” CV, 31; indigneciune CV, 36.
    indişiplinat adj. „indisciplinat” VIO II, 18r.
    industrialnic adj. „industrial” HB, 6, 7, 17.
    industrie s. MIU, 49, 59, 273.
    infam adj. CV, 37.
    infantărie s. (Milit.) IPC, 9.
    enginer s. CDG, 59v; inginer DC II, 51v; inginir AIC, 4, 21; înginir AIC, 7, 21, 96; ingener VIC, 77r; ingenier VIC, 237v, 238r.
    strument s. „instrument” OC II, 47v; ECG, 79v; IE, 197; istrument MAM, 35r; DC II, 38v, 47v, 67r, 216r; DC IV, 53r, 147v, 157r, 221r, 260v, 303r, 308r; TB, 59r; PTF, 53v; GCA, 62, 79; GIA I, 15; HGT, 41; inştrumentum PFBM, 20v; inştrument RPT, 25; LSM, 22, 33, 97; instrument DC I, 131v; VIC, 23v; CV, 33; IO, 82; vezi şi ergalie.
    interes s. OC I, 38v, 62r, 91v; OC II, 31v, 60v; VTT, 9r; PPB, 2r; CDG, 37v, 68v, 76r, 77r, 121r, 122v; VIO I, 78r, 100r; VIO II, 8v, 26v, 45r; ECG, 39r; DIP, 29r; DC I, 68r, 72r; DC II, 20r, 217v; DC IV, 198r, 218r; MES, 1; TB, 16r, 154r; MII, 101; PSG, 15r, 26v, 39r; PTF, 18r, 140r, 146v; PV, 117; ESI, 2; VIC, 45r, 49r, 64v, 66v, 79r, 162r; LVH, 13r, 39r, 109r; GCA, 38; MAI, 83r; FNPB I, 82v, 130r, 151v; GIA I, 36v, 70r, 131v; GIA II, 39v, 79v; FNC, 58v; BEM, 330; MIU, 30, 119, 162, 414; enteres OC I, 47r, 57r; CDG, 62v, 63v; VIO I, 61r; DIP, 6v; înteres OC I, 60r; FTU, 5r, 10r; PSG, 11v, 15v, 34r; PTF, 9r.
    interisi vb. „a (se) interesa” MAB, 58v, 78v; MSB, 52r; entirisi DIP, 23r; înteresi PTF, 74v; interesi TB, 119r, 154r, 219r; PSG, 30r; PTF, 9r; LVH, 18v, 24v, 35v, 62v, 93v; GIA II, 75r; MIU, 255, 263; enteresa VAZ, 24r; interesa DIP, 25v; LVH, 56v, 92r, 114v; CV, 34.
    interesat adj. OC II, 22r; VIO I, 61v; DC I, 63v; TB, 204v, 241v; MII, 34, 57, 58; PTF, 76r; VIC, 227r; GCA, 77; CV, 31, 34; FNPB II, 130r; GIA I, 24r, 144v; GIA II, 74r; PFBM, 18v; enteresat OC I, 62r; înteresat OC I, 14v; ECG, 20v, 28r, 42r; RJ, 135.
    interesător adj. „interesant” TB, 1r; FNPB, f.t.; interesitor TB, 2r; MIU, 74, 211, X.
    întroduce vb. CV, 36; IO, 29.
    întroducere s. CTD II, 66; DCI II, 78, 204.
    invenţie s. MDWS, 410, 423; învenciune CV, 2; invenţiune IO, 42.
    invidie s. IO, XVI, 41.
    învita vb. „a invita, a pofti” CV, 27; IO, XIV; BEM, 408.
    ipát s. „înalt dregător; consul” RIC, 155r, 172r, 225r, 239v, 310v, 366r, 367r; MTT, 27r, 28v, 83v, 92v, 110r, 124r, 213r; ZPT, 75r; ípat RIC, 284v, 286v; ípatos RIC, 227r, 229v; vezi şi consul.
    ipochímen s. „subiect; persoană, personaj” CPR, 3v, 11r, 14r; PTF, 43r, 56v, 85v; MII, 47; PSG, 26r; VOG, 58; VIC, 17r, 48r; LVH, 5r, 9v, 49v, 89r; GCA II, 53r; AIM, 17r, 96r, 109r; GIA I, 4r; GIA II, 50r; FNC, 153r; vezi şi persoană.
    ipólipsis s. „cinstire, încredere; reputaţie” RIC, 85v, 90r, 92r, 152v, 208r, 264v, 367v; OC I, 7v, 24r, 57v, 82v; OC II, 55v; MTT, 124r, 180r; FIT I, 7r, 94r; FIT II, 16r; IE, 86, 88; ZFT, 6r, 12r; VIO I, 12r, 56v, 61v, 75r; MML, 30r; MIFR, pf., GN, 78r, 112r, 116r, 144v; MSB, 59r, 64v; MTB, 3r; TB, 11r, 20r; ZFV I, 5v, 29v, 86v; DC II, 43r, 115v; DC III, 16v, 38r; PTF, 140v; VIC, 11v, 37v, 106v, 183v, 193r; LVH, 68r, 105r; GCA, 37, 70, 76, 103; FNPB I, 42v; GIA I, 14r, 69v; GCA II, 33v, 35r, 60r; ipolípsis OC II, 38v; DC III, 215v; ipolipsis, FTU, 76r; TRT, 7r; ECG, 21v, 22r, 38v, 47r, 51r, 69r; MAB, 67v; TB, 73; DC IV, 51v, 217r; PSG, 4r, 21v, 34r; PV, 65; LVH, 26v; GIA I, 5v; ipolipsă PSG, 34r, 35r; ipolipsie PV, 65; ipolips GCA, 11r, 19r; vezi şi reputaţie.
    ipopsíe s. „suspiciune, bănuială” RIC, 354v, 379v; MTT, 48r, 84r, 127r; DC I, 76r; ípopsie MTT, 40r; ipopsie MAB, 61v; DC IV, 47r, 138r, 139r.
    istórnic s. „istoric” RIC, 29v, 53v; OC I, 40v; HET I, 46v; MTT, 20r, 30r, 67v, 106v, 197r, 233v; VIO I, 4r, 25v, 55v; GN, 54r, 75v, 103, 195v; DIP, 1r, 12r, 17r, 19v, 40v; ZFV I, 11v, 34v; DC I, 16r, 60r; DC II, 29r, 33r, 102v, 140r; DC III, 39r; VOG, 4; LVH, 27v; GIA I, 1r, 9r, 53v; istóric MDC, pf.; ITI, 17; istoríc ITI, 17, 24.
    istoricesc adj. „istoric” EBG, 123v; BE, 68r; DC II, 217v; GCA, pf. 2; GIA I, 107v; GIA II, 69v; ITI, 4; IO, 14; BLM, 4, 163; CBB, f.t.; MIU, 73, V; istornicesc DC II, 11r; istornic VOG, 7; istoresc MIU, IV.
    istoriceşte adv. BLM, 4, 171.
    istoríe s. „istorie” RIC, 22v, 24v, 63r, 100v; OC II, 27r, 44v, 49v, 76r; HET II, 1r, 07v; MTT, 40r, 69v; IE, 192; FIT II, 2v, 29r, 30r; ECG, 16v; VIO I, 1r, 2r, 2v, 3r; MAB, 50r, 51v; DC II, 25r, 137v, 163r, 205v; DC III, 43v, 129v; TB, 85r, 239r; VOG, 134; FNPB I, f.t.; FNPB II, 59r, 77r; GCA, 93; HOG, 24, 33; GIA I, 1r, 9r, 117v; FNC, 90v; istórie OC I, 40r, 42r, 104v; FTU, 13v, 58v; IE, 15; VIO I, 2r, 11r; VIO II, 44r; BE, 2v, 68r, 74r, 74v; ABCA, 35; DC II, 29r, 163v, 217v; GCA, 28, 42; GCA II, 30v; HGT, 72; GIA II, 111v; MTM II, 225; BLM, 111; istorie DC IV, 23r, 43r, 104r; histórie DMC, 184, RJ, 385, MDWS, 436.
    istorisi vb. RIC, 39r; GN, 5v, 46v, 80v, 181v; ZFV II, 92r; GCA, pf. 1; GIA I, 26r; istornici SAT, XV; MTT, 206r; istori ITI, 4; MIU, 201.
    talian s. „italian” OC I, 13r, 25v, 63v, 72r; OC II, 2v; GN, 51v, 220r, 282r; italian OC I, 14v, 25v, 72r, 84r; VIO I, 32v; DC IV, 155v; DIP, 17r; VOG, 4; VIC, 156r; GCA, 67, 74; GCA II, 16v.
    talienesc adj. „italian” VIO I, 98v; VIO II, 2v, 9v.
    avóriu s. „ivoriu, fildeş” HOG, 44.
    încorona vb. „a (se) încorona” GN, 122v; ECG, 80r; VAZ, 43r; VIC, 11v; GCA, 13.
    încoronáţie s. „încoronare” GCO, 10r; DC II, 75v; coronaţie OPI, f.t.
    jornal s. „jurnal, însemnări zilnice” VIO I, 67v; journal RJ, 121, 123.
    giustifica vb. CV, 38.
    giustificaţie s. CV, 37.
    giustiţie s. CV, 33.
    lavírinton s. RIC, 41r, 45v, 46v, 89r, 103r; lavírint OC I, 33r; DC I, 144v; lavirínt MTT, 210r, 230r; DC I, 55v, 56r; ZFV II, 97v; GCA, 36; RIM, 78, 186; MIU, 58, X.
    lachedemonean s. OC II, 7v; FIT I, 40v; MTT, 89r; ECG, 17v; GN, 232r.
    lacheu s. DC IV, 137v.
    loagher s. (Milit.) „lagăr” VIO II, 3r; lagher CDG, 6v, 58v, 59r; DC I, 88v, 189v; VIC, 38r; lagăr VIC, 56v, 80v; FNPB II, 155r; GIA I, 88r.
    lagúm s. DC II, 205r.
    landgráf s. VIC, 141v.
    landgraviat s. GN, 74r, 96v, 123r, 126v.
    lanţắtă s. „lanţetă” OC I, 67v.
    latríe s. „închinare adîncă” MTM I, 200, 201.
    leftícă s. „lectică” OC I, 31r, 43v; OC II, 44r, 80r; MTT, 182v, 206v; ECG, 30r; GCA, 69.
    legat s. „împuternicit papal” CV, 33.
    legitim adj. CV, 32; leghitím MIU, 267.
    lagúm s. DC II, 205r.
    legheon s., pl. legheoane, „legiune (romană)” RIC, 274r, 294v, 300v, 301r, 303v; leghioane pl. FNC 23r, 23v, 28v; leghione pl. TGR, pf.2
    lexicon s. OC I, 69r; GF, 35r; CTD II, 78; HOG, 204, 205; TGR, pf.7; vezi şi dicţionar.
    libertate s. CV, 27, 35; MIU, 21, 127, 193, 260, 413, XXI; vezi şi elefterie.
    lictór s. „lictor, gardian public” FNC, 51, 80v, 88r.
    linie s. MIC, pf.; MDWS, 385; GIA I, 42r, 127v; GIA II, 33v; BEM, 344; linee GN, 8r; VOG, 102; RJ, 145; linée GN, 318r, 319v; vezi şi gramí.
    liră s. [instrument muzical] FTU, 78v; DC I, 121v; DC II, 218v; FNC, 78r, 78v.
    literatură s. MIU, 32.
    literă s. ABCA, 47; SPP, 5; IO, 18, 19, 20.
    logotenente s. „locotenent” VIO II, 14v; lietinan TB, 6r, 19r; lietinant TB, 58r; laitnant ESI, 79; liiotenan GCA, 16; locumtenente IO, 95.
    lojă s. 1. (Arhit.) DC IV, 59r, 193r; 2. [organizaţie masonică] PTF, 11v, 13r, 15v, 18r, 42r, 45r, 85r.
    lord s. MDWS, 432.
    lustărie s. „losterie” OC I, 73r, 78v; lostărie OC I, 75v.
    lot s. [unitate de măsură] CTD II, 222; DCI II, 226;
AC, 3.
    lustru s. „strălucire” OC I, 30v; PTF, 82v; GIA II, 28r.
    luteran s., adj. VIO I, 78v; VIO II, 22r; VIC, 5v, 71v, 95r, 154r; lutiran GN, 36r, 126v; lutran GN, 135r, 263r.
    luterenesc adj. „luteran” IOD, 2; luterănese VIC, 96r; liuteranesc CV, 17; HOG, 71; lutrănesc VIC, 64v.
    lutrănie s. „luteranism” GN, 263r; luteranizm VIC, 64v, 241r.
    lux s. MIU, 96, 162, XII.
    madamă s. „doamnă” TB, 4v, 6v, 45r, 111v; VIC, 47r; LVH, 17v, 19r, 56v.
    magazie s. RIC, 108r, 371v, 374r; OC I, 76r; FTU, 25r; CDG, 60v; GN, 153r, 300v; DC II, 15r; DC III, 121v; DC IV, 24v, 28r, 100v, 154v; PTF, 7v; VIC, 100v, 113v; LVH, 75r; GIA I, 125r; magazá CDG, 53r; GCA, 27; FNPB II, 135v.
    magazin s. UB, 20; magazină GCA, 51, 77; magazinuri IPC, 3, 9, 10; PV, 91; GIA II, 16v, 17r, 65v; magazine pl. IPC, 12; VIC, 92r; magazini pl. GIA II, 16v; măgăzinum IF, 2.
    magazinar s. „magazier” IPC, 6.
    maghíe s. „magie” OC I, 77v; mághie OC I, 92r.
    maghicesc adj, „magic” OC II, 11r; GIA I, 13v, 144r; MIU, 66, 171.
    magnat s. CV, 21.
    maiestat „maiestate” SCM, pf; maghestate VIC, 63v.
    maiór s. (Milit.) PDJ, 4; VIO I, 93r, 99v; VIC, 24v; máior IOD, 1; VIC, 118r, 119r.
    maneir s. „manieră” ECG, 57r.
    manifest s. CDG, 48v, 70r; MTA, 1; MIU, 297; manefest VIC, 15v, 53r.
    mantá s. OC I, 70v, 99r; OC II, 22r; VIC, 32r, 87r; GCA, 39, 86; GIA I, 48v, 63v.
    mantalet s. „manteletă” GIA II, 13v.
    manuel adj. „manual” PTF, 66r, 73r.
    manufactură s. ISF, 2.
    marcă s. „semn distinctiv; stemă” OC I, 7v; GN, 224r, 254r, 263r; VAZ, 29v; VIC, 137r, 233v.
    marchetan s. IPC, 7.
    marchez s. „marchiz” OC I, 9v, 96v; GN, 122v; DC I, 139v; PTF, 14v; DC IV, 237r; VIC, 188r; LVH, 10r, 10v; HOG, 83; GCA II, 58r; marchis TB, 61r; marchiez MDWS, 392.
    marchezat s. „marchizat” GN, 91r, 96v.
    marcheză s. „marchiză” TB, 58v, 111v; LVH, 26v; marchieză MDWS, 393.
    marşal s (Milit.) „mareşal” OC II, 45v; DC II, 51r; mareşal VIO I, 18r, 47v, 71r, 95r; VIO II, 35v; GN, 43v, 280r, 282r; VIC, 37v, 60v; NMSF, 57; vezi şi feldmarşal.
    marfă s. DC I, 14r; DC IV, 28v; PV, 120; MIU, 106, 109.
    marghiol adj., s. „şiret; viclean” GN, 294v; DC I, 183v; LVH, 6v, 117v; CPN, 36; CBB, 20.
    marghiolie s. „şiretenie” OC I, 91v; GN, 294v; SCM, 155; RN, 96r; GIA I, 121r; CBB, 31; MIU, 378.
    marş s. (Milit.) VIC, 98v, 100v, 153v.
    mason s. PTF, 74v, 176r.
    masonerie s. PTF, 47v, 54v, 69v, 124r.
    matelot s. (Mar.) MIU, 322.
    mátimă s. „materie de învăţămînt; lecţie” RIC, 25r, 385r; MTT, 69v, 145v; GN, 260r; CTD II, 292; CPR, 18r; DC IV, 129v; VIC, 193v; LVH, 5r, 6v, 17v, 31r; MAI, 70r; RN, 116r; GIA II, 61; GCA II, 58v.
    matroz s. „matelot” DC IV, 200r; matros MIU, 322, 383.
    mavru s. „maur” RIC, 208v, 401v; DC I, 87v; DC II, 68r; DC IV, 23r; mor GN, 182v, 189r, 191r; DIP, 41v; GCA II, 14r.
    mavsoleu s. „mausoleu” GN, 218r; mavzol DC I, 107r; DC III, 140v; mafsol GCA II, 11r.
    maximă s. MIU, XI.
    mediator s. VIO I, 59v, 63r, 99v, 97v; VIO II, 38v, 43v.
    megalopsihíe s. „mărinimie” DC III, 77v; DC IV, 22r; PTF, 33r; VIC, 178r.
    megalopsihós adj. „mărinimos” DC III, 13r; megalópsihos GIA I, 84v.
    megaloprépie s. „magnificenţă” DC I, 83v; DC II, 8v, 9v, 30r, 50r, 149r, 168v; DC III, 10v, 171v; megaloprepie DC I, 60r; DC IV, 25v, 30v, 56v, 111v, 129v, 196v.
    megaloprépis adj. „magnificent” DC II, 136r, 150r.
    meghistán s. „nobil, dregător cu rang înalt” GCO, 9v; MTT, 90v, 101r; ZFT, 81r, 86r; GN, 191v, 294v; ZFV I, 7v, 10v, 51v, 88r, 119v; DC II, 10r, 28r, 46v; PSG, 46r; ZFV II, 78v, 82r, 89v.
    melódie s. FTU, 78r; melodie GF, 69r.
    menbrană s. „membrană” DC IV, 70r.
    membron s. „membru” CPR, 4r; membru GF, 201v; membro GF, 314v; HEA, 8, 10; membri pl. HEA, 8.
    memorie s. RIM, 22; BLM, 73; MIU, 436
    merit s. VIO II, 33v.
    metahirisi vb. „a utiliza” RIC, 8v, 12v, 34v, 41r, 47r, 55r, 70v, 141v, 207r, 23r; IPT, 155; OC I, 15v, 33r, 76r, 78r; SAT, II, 18; MTT, 20v; FIT I, 55v; TRT, 6v; CDG, 33v, 51r, 67v, 120v; HB, 9r; VIO I, 48v; ECG, 11r, 18r, 20v, 27v, 47v; MML, 6r; MAM, 47r; MTB, 8r; OSG, 43r; DC I, 110r; PTF, 33v, 66v; DC IV, 3v, 6r, 92v, 116v; ZFV II, 89v; LVH, 4v, 17v, 67v; IST, 27; FNPB I, 23v, 122r; FNPB II, 138r; GIA I, 18v; RIM, 265; metaherisi OC II, 33v; FTU, 68v; HET I, 3v, 17r, 42v; HET II, 3r, 36v; VTT, 8r; IE, 11, 22; ZFT, 5v, 49r; ZFV I, 5v, 14r, 67r, 95r, 117r; GN, 6v, 39v, 47v; VAZ, 8r; MAB, 59v; MAM, 8r; DC III, 67r; TB, 5r, 212v; GIA II, 4v, 82r.
    metahírisis s. „utilizare” RIC 174r; OC II, 19r; PTF, 128r, 149r.
    metis s. DC IV, 160r, I64r; metiv DC IV, 266v; metif GIA II, 7v, 12v, 25r, 89r.
    métodos s. „metodă” EBG, 2r, 3v; métodes pl.gr. RIC, 165r; métod OC I, 81v; GN, 283r; PTF, 24r, 127v, 139v; GIA I, 107v; GIA II, 66v; métodă GAP, 30r; metód EDE, pf.2, 4; GAP, 5r; BLM, 14, 180; MIU, 51, 68; metod MES, 1.
    metăreaţă s. „metresă” CV, 36.
    milord s. TB, 61v, 65r, 170v; AIM, 2r, 9r.
    mină s. (Min.) DC I, 10v, 186 r; DC III, 210r, 234v, 235r, 238r.
    mină s. „înfăţişare” MIU, 242.
    ministeriu s. „minister; guvern” VIO I, 25v, 33r, 43v; DC IV, 18r, 94r; ministerie sg. VIC, 129v, 226r.
    ministru s. OC I, 91r; OC II, 45r; IE, 198; CDG, 23r, 29r, 49v; VIO I, 40r, 48v; DC I, 109v; DC II, 81r; DC III, 133v; DC IV, 212r, 260r; DIP, 22v; TB, 81r, 123v; MDWS, 393; VIC, 12v, 122v; LVH, 33v, 74; GCA, 86; GIA I, 7r; MAI, 51r, 52r, 60v; CBB, 36; MIU, 82, 349; miniştri pl. OC I, 75r, 91v; OC II, 28r, 34v, 45r; VTT, 8r; PPB, 4r; MAM, 2v; DC I, 71v; DC II, 49v; DC IV, 45v; VIC, 5v, 9v, 24v; LVH, 20v; FNPB II, 82r; GCA, 59, 61; GIA I, 53r, 93v, 100r; GIA II, 38r, 64v; MIU, 128.
    minută s. [de ceas] OC I, 32r; ECG, 65r; TB, 20r; CV, 37; minut MAB, 67v; DC III, 67v; MII, 6, 145; HSV, 5r; VIC, 11v, 21r, 123r, 182v, 238v; GCA, 75; GF, 84v, 278v; MAS, 11; minute pl. RIC, 88v; BE, 68v; MII, 12; LVH, 47r, 65v, 72r; GF, 108r; HOG, 177, 178; GIA II, 110r; minuturi ECG, 75r; GN, 40v, 76r; DC III, 34v; DC IV, 197r; LVH, 61v; FNPB II, 37v; MAS, pf.2; minuntă MAB, 53v; minunt DC II, 20r, 39r, 46v, 82v, 232v; PSG, 8r, 12r, 18v, 53r, 72r, 75v, 83v; MII, 122; FNPB I, 12v, 18v, 32r, 91r, 122v; FNPB II, 91v; minunturi FNPB I, 139r; MAI, 52v; menută TB, 27v; menut TB, 87r; menuntă OC II, 56r; menunt VAZ, 31r; MAM, 9v, 10v, 27v, 28v; MTB, 39v; MSB, 46r; TB, 111r, 210v; FNPB I, 25r, 28r, 140r; FNPB II, 19v, 89r, 129r, 156v; menunte pl. GIA I, 82r; menunturi OC II, 49r; VAZ, 31r.
    misteriu s. „mister” VIO II, 12v.
    mitologhie s. DC I, 31r; DC II, 33r, 64r, 163v; DC IV, 86v; CPN, 31, 42; MIU, 198, 217, XVIII.
    mitropolie s. „capitală, metropolă” RIC, 39v, 161v, 230v; HET II, 67r; IE, 154; GN, 5r, 33r, 35v, 36v; IIE, 3, 14; GIA I, 137 bis, v; mitrópolis HOG, 229; vezi şi capitală, catedră, stoliţă.
    mod s. „fel, chip, manieră” OF, 8, 27, 67, 82; DCI II, 178; IIS, 19; PTF, 32r, 32v; MTM I, 237; IID, 1; BLM, 78, 107, 108, 11, 164; IO, XV, 4; BEM, 5, 294, 299; modru SCM, 42; IIE, 20; RPT, 3.
    modă s. OC I, 45v; GCA, 91; RN, 89v; GIA I, 120r, 143r; CBB, 20.
    modelă s. „model” MIU, 165, 204.
    moderaţie s. MIU, 327, XXIV.
    modestíe s. CV, 27; modéstie MIU, 411, 431.
    moment s. VOG, 9, 11; CV, 29, 38; MIU, 225, 430.
    monarh s. OC I, 32v, 92r; OC II, 4r, 53v; CDG, 20v; MTT, 44v, 111v, 252r; IE, 9, 199; ZFT, 64v; ZFV I, 5r; GN, 49v, 85r, 151v, 166v; DC I, 48v; DC II, 17v, 75r; DC III, 171v; DC IV, 50r, 109r; PTF, 39r, 171r; VIC, 14r, 78v, 115v, 140r, 232v; LVH, 39r; GCA, 13, 69, 77, 94; GCA I, 8v; GCA II, 57r; FNPB II, 109r, 153v; GIA I, 17r, 58r, 60v; GIA II, 37v; FNC, 32v, 58r; RIM, 7; CBB, 15.
    monarhicesc adj. „monarhic” IE, 6; CDG, 22v, 23v, 49v, 73r; DC I, 65r; DC I, 65r; DC II, 81v, 131r, 144v, 231r; VIC, 6v, 42v, 43v, 54r, 206v, 241v; GIA I, 103v, 124v; GIA II, 5r, 47v; ITI, 14; MIU, 22, VIII.
    monarhiceşte adv. GIA II, 16v.
    monárhie s. MIC pf.; LVH, 34v; GCA, 93; MIU, 10; monarhíe DC I, 65r; DC II, 150r; GCA I, 2v; GCA II, 58v; GIA I, 60r, 61r; FNC, 174r; monarhie OC I, 52r, 101v; OC II, 7v; CDG, 24r; GN, 61v; VIC, 65v, 205v, 234r; LVH, 39v, 40r; ITI, 13.
    monedă s. DMA, 16, 90; RD, 2, 4; DAE, 16; MA, 20r; GIA II, 31v; monedă VIO I, 14v, 36v, 65r, 75r; VIO II, 31v; DC II, 76v; DC III, 54r; DC IV, 17r, 81v, 108r, 158v; DIP, 11v, 28r, 41r, 44r; TB, 61v; GAP, 40r; GCA II, 13r; FNC, 112r.
    monument s. DC I, 28v, 186r; MIU, 203; monoment DC III, 70r.
    moral s. „morală” PTF, 39v; GCA, 49, 94; GCA II, 34r; MIU, 79, 277, 401, XXI.
    moralicesc adj. „moral” GCA II, 8r, 9r, 30v; ISF, 3; MTM I, 1, 8; TGR, pf. 7; MAS, pf.; CBB, 2; BLM, 124; BEM, 78, 79, 30, 15S, 407; MIU, 132, 324; moral IO, 23.
    mustră s. „mostră” DCI II, 214, 312; CPN, 69; FNC, 19r.
    motiv s. „cauză” CV, 33.
    muzaíchi s. „mozaic” DC I, 127r; musaíchi DC II, 64r, 174v, 176r.
    macavá s. „mucava” VIC, 160v.
    múmies s.pl.gr. „mumii” RIC, 83r; sg. múmie GN, 189r, 299r; DC I, 49v; HOG, 138; mumíe DC I, 55r; mumii pl. MIU, 57, X.
    murmururi s.pl. PSG, 39v.
    murmui vb. „a murmura” DC III, 120v; DC IV, 252r; murmurisi VIC, 45r; GIA I, 62r; GIA II, 31r; mormurisi GCA, 7.
    muştră s. (Milit.) PTF, 48v, 49r, 78r; muştru VIC, 10v, 68v, 96v, 131v; GIA I, 106v; GIA II, 17r; muştre pl. PTF, 43v; VIC, 11r; GIA II, 21v.
    muştrului vb. IRI, 1; ZFV I, 73r; PTF, 151r; VIC, 144v; muşturlui ZFV I, 70r, 105v.
    muştruluială s. DC IV, 97v.
    muză s. OC I, 64v; FTU, 12v, 13v; GN, 232v, 234r, 260r; OF, 7; ISF, 3, 6; MIU, 375; musă OC I, 78v; FTU, 14v; MTT, 150v, 151v, 152v; FIT I, 13v; DC I, 130r, 166v; DC II, 12r; VOG, 137; RIM, 22; ITI, 5.
    muzicant s. OC I, 43r; OC II, 10v, 47v; VIO I, 42v; SF, 44; DC I, 31r; DC II, 51v; DC III, 145r; DC IV, 22v, 53r, 129v, 260v; muzicanturi „formaţii de muzicanţi” MAM, 30r; GCA, 43; múzic GF, 64v.
    múzică s. GCO, 17r; MMC, pf.; OC I, 99v, 118r; FIT II, 120v; GN, 148r, 289v; MAM, 1v; VAZ, 18r; DC I, 131v; DC II, 71r; DC III, 57r, 178r; DC IV, 132r, 143r, 189r, 196v; GF, 64r; VIC, 24v, 142v, 177v; LVH, 49v; GCA, 22, 79; GIA I, 15r, 30r, 95r, 99r, 111r; GIA II, 22v, 66v, 84r; músică RIC, 89v; MTT, 15v; MTM I, 294; muzícă OC I, 75v, 88v; OC II, 10v, 48r; FTU, 81r; HET I, 43r; DC III, 108v; ZFV II, 91r.
    muzícă „instrument muzical; liră” FTU, 13v, 78r, 78v; DMC, 186.
    muzicesc adj, „muzical” OC II, 47v; GCA II, 21r; musicesc SAT, 114 bis; HET I, 106v; musicos RIM, 289.
    naramz s. DC I, 105v; DC II, 191v; DC IV, 67r.
    năramză s. GN, 174v, 204r; ITI, 9; năramză DC IV, 84r; GIA II, 84v.
    natale adj. sg. „(zi) natală” IO, 54.
    nativ adj. IO, 54.
    nativitate s. IO, 54.
    naturalnic adj. „natural”, BE, 38r; naturelnic CV, 31; natural DC II, 169r, 216r; DC IV, 41v; naturale sg. IO, 3, 54, cf. şi 4, 23.
    naturalist s. DC III, 106r; MIU, 55.
    natură s. UB, 11, 13; OF, 88; VSP, 110; DC II, 96r, 157v; DC III, 12r; DC IV, 42r, 43r, 72v, 91v, 242r, 300r; GIA II, 19v; FNC, 153r; BLM, 177.
    naţie s. DC IV, 163r, 190v; LSM, 3; FNC, 19r; IO, V, XI, 54; naţion EDE, pf.10; MIU, 428; naţioane pl. ITI, 6, 10; MIU, 6, 71, XX.
    naţionalicesc adj. „naţional” EDE, f.t., pf.2; DAE, f.t.; ESI, 120; TGR, f.t.; MIU, 46, 271, X, XXI; naţionalnic DMS, f.t.; CV, 2; naţionale sg. IO, 54.
    naftichí s. „nautică” DC III, 3v; náftică HOG, 2.
    neceser adj. „necesar” CV, 31, 34, 37.
    necesitate s. CV, 29.
    nectár s. FTU, 33v; MII, 11; GCA II, 6r, 13r; RIM, 52; MIU, IV; néctar PTF, 167r; nectar ZFV II, 95r.
    nedignios adj. „nedemn” CV, 32.
    negru, negresă s. „oameni de rasă neagră” pl. negri DIP, 14r, 27r; GIA I, 27v; GIA II, 7r; pl. negrese GIA I, 139r, 143r; GIA II, 83v.
    neregulat adj. „dezordonat” GIA I, 81v.
    nimfă s. (Mit.) FTU, 29v, 30v, 53v, 60r, 68r, 69v; OF, 40; CPN, 41.
    nobîl s. „nobil” RJ, f.t.; nobl(u) IIS, 5, 10; PV, f.t., 23; MDWS, 393; nobil ORC, 326; CV, 18; vezi şi evghenis, evghenist.
    nobl adj. „nobil” MIU, 57, 161, 224; nobile sg. IO, 55; vezi şi evghenicos.
    nobletate s. „nobilitate” IIS, 4; noblătate PV, 21, 23; nobilitate MIU, 422; vezi şi evghenie.
    nobleţă s. „nobilime” VIO I, 49v.
    noimă s. SAT, XI; FTU, 38r; MTT, 35r; IE, 172; GN, 277r; ECG, 1r; PSG, 49r; CTD II, 104; PTF, 124v; DC IV, 91v; ORC, 420; VIC, 58v; GCA, 49; GCA II, 9r; GIA II, 70r; noimata pl.gr. ECG, 13v.
    nomad adj. MIU, 439.
    nostem adj. RIC, 97r; nostim RIC, 9Tv; OC I, 43r; FTU, 44r, 82v; FIT I, 5v; FIT II, 20v; MTT, 4v, 16v; DC I, 10v; DC II, 67r; DC III, 38r, 137r; DC IV, 9r, 59r, 195r, 251r; TB, 17v, 19v; PTF, 155v, 167v; MII, 28; VIC, 174r; LVH, 13r, 28r, 35r, 45v; GCA II, 61r; GIA I, 12v, 113r, 122v; GIA II, 9v; RN, 90v, 96v; FNC, 173r; SLP, 17.
    nostemadă s. RIC, 384r; nostimadă FTU, 41v; DC I, 3v, 130v; DC II, 13v, 32v, 175r; DC IV, 25r, 48v, 233v; PTF, 23v, I57r; RN, 89v, 107v; GIA II, 4r.
    nostimefsi vb. „a prinde gust de ceva; a gusta” DC III, 123r; DC IV, 80r.
    nota vb. „a însemna” IO, 55.
    notabile adj. sg. „notabil” IO, 55.
    noter s. „notar” OC II, 52r; notarie GN, 254r; notariş MIMT, 2; PFBM, 47v; MTM II, 267; notareş MDWS, 394; LSM, 16; notarăş PFBM, 6r, 22v; notareuş SF, 45; notariuş ESI, 27; notar(iu) TB, 70v; RJ, 115; CV, 30; NMSF, 67.
    notă s. IO, 55.
    novelă s. „gazetă” PV, 11; MDWS, 436; IO, 10; MIU, 402; novină CV, 2; IO, 10.
    noveală s. „noutate, ştire” CV, 35; novineală CV, 31.
    novitá s. „noutate, veste” PTF, 32r; VIC, 112v, 146r; LVH, 113v; GIA II, 47r.
    nunţiu s. „delegat papal” VIC, 53, 71v, 139r; nunţium, VIC, 71v.
    oveliscos s. RIC, 41r; ovelisc RIC, 38v, 41r, 42r, 74r; DC I, 50r, 51r, 51v, 186v; ovilisc OC I, 117v; obelisc MIU, 59, X.
    obiectum s. „obiect” AIC, 71; MIU, 232, 269, 435; ojept PV, 28; obget CV, 26, 37; obiect RIM, 65; ITI, 19; MIU, 20, 31, 69, 154, 210.
    obliga vb. CV, 34; IO, VIII, 50, 88.
    obligaţie s. SCM, 103; ESI, 13, 24, 30; IO, 50, 88.
    observa vb. CV, 27; IO, 14.
    observaţie s. VOG, f.t.; IO, f.t.; MIU, 74; observaţionă CV, 1.
    obstacuri s. pl. CV, 31.
    ocazione s. „ocazie” VIO I, 61r, 62r; ocazión PTF, 36r; MIU, 250, 308, 389, 412, 435; ocázion MIU, 57; ocazie MDWS, 403; CV, 27; IO, 48.
    occidente s. sg. „occident” IO, 48.
    ocupa vb. CV, 28, 35; IO, 49.
    ocupaţie s. IO, 49.
    ofichial s. „oficial” VIC I, 59r, 60r; DIP, 31v, 34r, 40v.
    ofíchie s. „oficiu” MIC, pf.; ofiţii pl. AOV, 1; ofiţiu VIO I, 3v, 97r, 99v; ofiţium DCI II, 260; MDWS, 442; MIU, 250; ofiţie IO, 67.
    ofiţină s. „oficină, atelier” MIU, 34.
    ofiţer s. OC I, 24r, 46r, 58v; OC II, 52r; FTU, 25v; IE, 152; CDG, 7v, 44r, 46r, 68r; DC I, 5v; TB, 58v, 125r; PTF, 47r, 43r; 139r, 154r; VIC, 24v, 28v, 32v, 116v, 197v; LVH, 106r; GCA, 38, 63, 108; FNPB I, 76v; FNPB II, 134r, 156v; HOG, 38; oficer PTF, 43r; ofiţir PDJ, 3; MIU, 44.
    olimbiadă s. MDC, pf.; olimpiadă MIU, 221, XVIII.
    [jocuri] olimbiceşti „olimpice” OC I, 46r; ZFV I, 83r, 126r; olimpiceşti MIU, 219, 270.
    omisie s. „omisiune” IO, 53.
    onest adj. CV, 30, 38.
    op s. „operă, lucrare” IO, VII, 33.
    operă s. (Muz.) OC I, 31r, 75v, 76r, 88v; OC II, 11r, 43v; DC II, 71v, 201r; VOG, 134.
    opinie s. OTB, 9; BLM, 178; MIU, 27, 116; opinionă CV, 30, 33.
    opoziţie s. IO, 61.
    oraculum s. FTU, 11v, 50v; oracul FTU, 51v; DC II, 142v; oraclu DC I, 2v, 135r, 186r; DC II, 3r.
    orátor s. PTF, 61r; BLM, 87, 171; oratór PTF, 61v, 62r; BLM, 69, 87.
    oraţie s. GCO, 10r, 14v; OC I, 66r; ZFT, 85v; CDG, 40r; ECG, 60r; DC II, 50v; DC III, 169r; DC IV, 212r; BLM, 89; oraţione VOG, 125.
    ordin s. 1. [decoraţie, distincţie] ordină PTR, 1; PI, 1; ordin IE, f.t.; ordine pl. CDG, 27v, 67v, 69r; ordenă CV, 20; orden RD, 3; order NMSP, 57, 59; GIA I, 115r; 2. (Milit.) „poruncă” order CDG, 57r, 74r, 75r, 77v, 79r; 3. (Arhit.) ordin DC I, 29r; order DC I, 30r, 86v; DC II, 12r, 196v; 4. (Bis.) order DC II, 145r; 5. (Comerc.) ESI, 107.
    ordină s. „ordine (publică)” OC I, 79v.
    ordini vb. „a ordona” CV, 32.
    orfan s. ICO, 1; orfaní „orfană” DC I, 55r.
    organ s. „mijloc, instrument; Anat.” RIC, 8v, 79r, 167r; IPT, 110; HET II, 61r; MTT, 95r, 166r, 262r; TRT, 2r; ZFT, 73r; OC II, 54v; CDG, 35v, 62v; ECG, 77r, 78v; MIFR, pf.; MES, 22, 28; TB, 41v; PSG, 6r, 15v, 58r; PTF, 103r; GF, 60v, 83r, 86r, 119r, 251r; VIC, 162r; LVH, 95v; GCA, 4; IO, 3; BLM, 53, 147; CBB, 16; BEM, 65.
    organisi vb. „a organiza” MIU, 276.
    organizaţie s. MIU, 37.
    orient s. MIU, 456.
    orientalicesc adj. „oriental” RIM, f.t.; BLM, f.t.; MIU, f.t., 176, 452.
    orighinal s., adj. IIE, 7; RN, 121v; ISF, 7; TGR, pf.6; CBB, pf.2; MIU, V; original IIS, 7.
    otoman s. CDG, 73v; GN, 281r, 312v; GCA II, 61v.
    otomanicesc adj. „otoman(ic)” PCA, 11r; MTT, 241r; TRT, 2r, 4v; PPB, 1v; CDG, 21v, 29v, 35v; VIO I, 3r, 11r, 43v, 50v, 96v; GN, 185r; DC II, 2v, 3r, 52v; MTA, 1; VIC, 20r, 99r, 129r, 148r; ISF, 5; otomanic VIO I, 13v; otomanesc CDG, 119v; otomănesc VIO I, 13v, 14r, 35v; otoman VIO I, 1r, 3r.
    pagină s. SPP, 144; paghină AIC, 69.
    pagodă s. DC IV, 9v, 17v; pagodii pl. IE, 122.
    páiri s.pl. IE, 189; pari GN, 85v; DC IV, 11v.
    paj s. DC IV, 137v; AIM, 3v, 25r, 32v.
    palachidă s. „ concubină” HET II, 35v.
    palat s. RIC, 38v, 39r, 46r, 77v, 122r, 372r, 376r; OC I, 25r, 88v, 105v; OC II, 26r; FTU, 9r; FIT I, 65v; FIT II, 20v; ZFT, 19v; ECG, 81r; VIO I, 67r; VIO II, 10r; GN, 59r; VAZ, 29r; MAB, 65v; MSB, 72v; MAM, 8r, 15v, 50r; DC I, 28r, 87r; DC IV, 4r, 10r; TB, 62v; MII, 6, 92; PSG, 4v, 6r, 43v, 80r; PTF, 153r, 182r; VOG, 112; VIC, 71v; GCA, 52, 54; MAI, 85r; HOG, 45; MAS, 14, 26; FNC, 73r; RIM, 33; ITI, 10; CBB, 12; MIU, 128, XXVI; pălat ECG, 81r; GN, 219v; GIA I, 67v, 109r; polat MAS, 7, 90; polată CBB, 4.
    palatín s. GN, 37v; VIC, 40v, 41r; CV, 15.
    palatinat s. GN, 37v, 43v, 97v, 129r; VIC, 41v, 46r, 54v, 201v.
    palatiniţă s. „soţia palatinului” VIC, 68r.
    pandecte s.pl. MTT, 126r.
    panic adj. VIO I, 51v.
    papíră s. „hîrtie” CV, 29.
    paradă s. DC IV, 196v; GIA I, 16r.
    paradígmă s. „exemplu” EBG, 33r, 33v, 34v; RIM, 232; parádigmă CPR, 6v; DC I, 66r, 83r; DC II, 83v; DC III, 130r; paradigmă PSG, 51r; DC IV, 7r, 50v, 78v, 108r; DIP, 29v.
    paradosi vb. „a (se) preda” VIO I, 90v; GN, 205v, 234r, 260r; GIA II, 69v.
    paradosire s. PTF, 104v.
    paragráf s. 1. „diviziune a unui text” IE, 216; RJ, 51, 56; BLM, 186; parágraf SIA, 70; paragraf DMA, 22; DCI II, 126; IIE, 13, 18; MCI, 19; ICO, 2; LSM, 11; 2. „semn care marchează o asemenea diviziune” paragráf BV2, 38; CTD II, 98; BPR, 23, 77; TGR, 216; parágraf ABCA, 73; paragraf DCI II, 106.
    parastisi vb, „a reprezenta, a închipui” DC I, 127v, 129r; DC II, 104r; DC IV, 146r, 159v; GIA I, 4r; GIA II, 13r, 61v.
    parátaxis s. „ceremonie, rînduială” GCO, 11v; RIC, 233r; parataxis DC IV, 165v; FNC, 153v.
    parapón s. „lamentaţie” CPN, 35.
    paraponisi vb. „a (se) lamenta” RIC, 366v; MAB, 52v, 71r.
    paratirisire s. „vedere, observaţie” GIA I, 5v.
    paráxenon adj. „bizar, curios” DC II, 89v; DC IV, 4v, 6r, 135v.
    paraxiní s. „bizarerie” PSG, 40r.
    parcă s. (Mit.) FTU, 18r; FNC, 13v, 61v.
    paraponiticos adj. „plîngăreţ” RIC, 97v.
    parigorie s. „consolare” RIC, 83v; DC IV, 22r, 235r.
    parigorisi vb. „a (se) consola” DC II, 72r; DC IV, 45r, 126r, 196v, 237r; paligorisi GCA II, 60r.
    parisie s. „certitudine” GCO, 29v; DC II, 10r; DC III, 66v; DC IV, 188v.
    parlament s. GN, 43r, 85v, 120v; OF, 27, 28; VIC, 46v, 92v, 206r; HOG, 74; GIA II, 27v; parlement CV, 31, 37.
    paroh s. PTB, 4; OTB, 8; DOB, 5, 6, 7, 8, 9; MCI, 12; PFBM, 3r; parocuş AIC, 25.
    parohie s. DOB, 1, 7, 9; MCI, 11, 12, 13; PFBM, 2v, 3v; paróhie DOB, 2, 9; RI, 4.
    parohiesc adj. „parohial” DOB, 9.
    parolă s. OC I, 67r; OC II, 22r, 36r, 46r; VIO I, 22r; VIO II, 19r; TB, 21v, 32r, 237r; PTF, 157r; VIC, 72r, 93r, 156r, 188v, 198r, 221r; LVH, 82r, 88r; FNPB II, 37v, 171r; GIA I, 67v, 84v.
    parmezan s. VRM, 106.
    particular adj. RJ, 117, 353; GIA I, 22r, 66v, 73v, 95r, 125r; GIA II, 6v; particulare sg. IO, 56.
    partíe s. „partid” MIU, 354; partíuri MIU, 253.
    partizan s. OC II, 5r, 6v, 32r; PSG, 31r; PTF, 39v; VIC, 5r, 46v, 54v, 70r; GIA I, 83v; GIA II, 34r.
    paschín OC I, 72v, 73r; paschén OC I, 72v.
    paschinadă s. OC I, 73r.
    pascvíl s. PV, 131.
    pasionă s. „pasiune” CV, 28, 36, 37; pasione IO, 85; pasion MIU, 198, 418.
    pastor s. DC IV, 26v, 104r, 246r.
    pater s. (Bis.) OC II, 44r; patăr OTB, 10.
    páşuş s. „paşaport” PBC, 1; IIE, 5, 6, 7, 9 păşúş OIC, 2, 3; poşuş ILC, 2; paşoş IOD, 1; pas IIS, 7, 8; paşport OC I, 29v; VIC, 51v; paşoport VIO I, 98r, 99r; VIO II, 5r, 19r; pasaport DC IV, 148v, 196v.
    patrichian s. „patrician” FNC, 152r, 155r.
    patrie s. RIC, 33v, 35r, 97r, 118r, 147r, 191v, 210v, 238r, 335r; IPT, 83; SAT, XVII; OC I, 10r, 50v, 75r, 94r; OC II, 8r; FTU, 3r, 51v; IE, 2, 26, 147; MTT, 16v; VTT, 10r; TRT, 2r; HET I, 10r, 45r, 68r; HET II, 2r, 24r; FIT I, 2r, 39r; FIT II, 26v; ZFT, 9v, 36r; PPB, 1r, 4v; CDG, 38r, 49v, 65r; MIC, pf.; MOC, MOC, pf.; MNC, pf.; ECG, 19r, 46v, 30v; GN, 42r, 253v, 388v; BE, 2v; VIO I, 2v, 17r, 23v, 90v; VIO II, 2r, 17v; MAB, 81v; PTB, 2, 3; SCM, pf., 23; VAZ, 36r; MAM, 11v; MTB, 7v, 9r; MSB, 48v; BZI, 1; DC I, 33r, 136r; DC II, 42r; DC III, 130v; DC IV, 148r, 198r, 201v; DIP, 22r; IEP, 2; CPR, 14r; TB, 8v, 62v; MII, 52, 91; ZFV I, 12v, 63r, 91r; ZFV II, 92v; VOG, 2, 10; IIS, 12; PSG, 27v, 59r, 61r; PV, 26; HSV, 1v; VIC, 7v, 15v, 64r; CV, 28, 35; FNPB I, 23v; FNPB II, 24v, 132r; GCA, 52; HOG, 32, 98; GIA I, 6r, 31v; GIA II, 28v; MTM I, 83, 113, 258; CPN, 69; FNC, 36v, 39v, 88v; IID, 1; TGR, 18; MAS, 14; RIM, 117; MC, 59r; BEM, 129, 312; MIU, 26, XXIII, XXXI; patríe CDG, 24r, 25v, 43r, 47v; patrídă EBG, 5r, 106r.
    patriot s. 1. „compatriot” OC I, 10r; IE, ded.; CDG, 68v, 71v; MOC, pf.; DC I, 111v; DC II, 49r; DC III, 126r; DC IV, 148v; MII, 32; EDE, 127; FNPB II, 83v, 103v; GCA II, 18v; vezi şi simpatriot; 2. „iubitor de patrie” patriotă ISF, 2; MIU, 337; pl. patrioţi FNC, 145r; MIU, 124.
    patron s. „ocrotitor” MMF, pf.; VIO I, 98v; BZI, 1; MES, 1; DCI II, 308; OPB, 63; ESI, 86; VIC, 34v; LSM, 21; MTM II, 117; IO, IV.
    patroţinium s. „patronaj” BZI, 1.
    cvadrat adj. (Mat.) „pătrat” UB, 3; cfadrat HGT, 3.
    pectoral adj. PTF, 69r, 73r, 129r.
    pedagog s. OC II, 22r; VIC, 7v; LVH, 9v, 28r, 71v.
    penitenţie s. CV, 30.
    pensie s. RJ, 297; penzie DOB, 7; MDWS, 442; penzíe RI, 25; pensíon ESI, 43, 44.
    percepciune s. „percepţie, pricepere” IO, 50.
    perdiţie s. IO, 45.
    perfecciune s. „perfecţie” IO, 79, 82; perfecţie BEM, 20, 260, 262, 263.
    patrioţăsc adj. „patriotic” CDG, 120v.
    perfid adj. CV, 31, 36, 37.
    perfidie s. CV, 36.
    pergament s. OC I, 9v; OC II, 19v; GN 107v, 304v, 309r; pargament VRM, 132; GF, 34v.
    periculu s. „pericol” IO, 57.
    periculos adj. IO, 53.
    periférie s. „circumferinţă” MTT, 161v.
    periérghie s. „curiozitate” HET I, 47r, 62r; MTT, 132v; ZFT, 84r; pf.; MIFR, pf.; MTB, 36r; MTB, 36r; PTF, 3r, 33r; FNPB II, 67v; GCA, 18, 19, 24; GIA II, 62v; GCA II, 10r, 13r; perierghie ZFT, 47v; DC I, 23v; DC II, 44v, 94r, 143r, 136r; DC IV, 40r, 75r, 148r, 138r, 309v; TB, 62v, 261v; DIP, 4r, 13v; PSG, 4r; PTF, 3r; ZFV I, 29v, 84v; MII, 118; VIC, 160v, 228r; LVH, 27v, 42v, 65v; GIA I, 2v; perierghíe DC I, 124v; TB, 127v; vezi şi curiozitá.
    períergos adj. „curios” RIC, 39v, 95v; PTF, 33v; LVH, 47v, 59v; VIO I, 97v; periérg GCA II, 31r; vezi şi curioz.
    perigrafi s. „descriere” TB, 43v, 48r, 87r, 136v; PTF, 51r; MII, 51; perigrafíe PTF, 74r, 128r; LVH, 75r; GIA I, 19v, 41v, 137r, 150v; GIA II, 52r, 89r; vezi şi descriere.
    perigrapseală s. „descriere” DC IV, 50v, 114r, 136r, 143v, 173r.
    perigrapsi vb. „a descrie” DC II, 130v; DC IV, 43v, 47v.
    perílipsis s. „rezumat; sumar, cuprins” OC I, 15v, 101v; VIO I, 7r; VIC, 1v, 63v, 183r; FNPB I, f.t., 30r, 103v, 132v; FNPB II, f.t., 27r, 59r; GIA II, 2v; perilípsis FTU, 55v; ORC, 240.
    periód s. „perioadă (de timp)” ZFV I, 65v; VIC, 139r; ITI, 13; MIU, 13, 52; perioade pl. GF, 96r, 146r; vezi şi diastimă.
    periodicesc adj. „periodic” MIU, 61.
    peripiiseală s. „purtare de grijă” DC IV, 146r.
    peripiisi vb. „a purta grijă” VlC, 190v; GIA I, 58r; GIA II, 34v, 54v.
    peripíisis s. „purtare de grijă, atenţie” VIO II, 34v; VIC, 33r, 176v; GIA I, 55v.
    peristil s. (Arhit.) DC I, 28v, 186r; DC II, 7r.
    permite vb. CV, 27; IO, 53.
    permisionă s. „permisiune” CV, 32, 33; permisie IO, 53.
    personă s. „persoană” MIC, pf.; MNC, pf.; MDC, pf.; MAF, pf.; VIO I, 77v; ABCA, 86; OF, 5; PTF, 39r, 113r; DOB, 7; RJ, 29, 215, 233; ORC, 20, 26, 270; VIC, 3v, 7v, 41v, 87v, 89r, 119r, 169r; CV, 27, 29; GIA I, 79v, 85r, 112v; TGR, 16; persoană PTF, 38r, 136r; RJ, 19; IIS 15; PV, 23, 33; LVH, 9r, 9v, 114v; AIM, 32v, 39v; MAI, 71v; RN, 106v; GIA I, 124r; GIA II, 105v; ITI, 20; CBB, 11; MIU, 29; persone pl. SCM, 100; SIA, 76; DCI II, 192; VRM, 89; ORC, 12, 26, 150, 152, 190; LVH, 46r; NMSF, 59; MIU, 254; perzone VOG, 34; persoane CTD II, 104, 284; PTF, 40v; RJ, 121; VIC, 3v, 10r; LVH, 21v, 85r; GIA I, 21v, 94v; GIA II, 60r; GCA II, 7r, 24r; vezi şi ipochimen.
    personalicesc adj. „personal” IIS, 15; PFBM, 4v; MIU, 202; personal MIU, 309; personesc RJ, 341.
    persecutor s. IO, 66.
    persecuţie s. IO, 66.
    perucă s. TB, 70v; VIC, 202v, 239r; GIA I, 142v.
    pervers adj. IO, 44, 86.
    perversitate s. IO, 44.
    perverti vb. IO, 44.
    piaţ s. OF, 73; piaţă DC II, 96r, 141r, 153v; DC IV, 154v, 233r; FNC, 132v, 144r.
    picarisi vb. „a (se) supăra” TB, 248v; PSG, 23v; VIC, 134v, 171r, 222v; LVH, 52r; RN, 109r.
    pictori vb. „a picta” DCI II, 214.
    pies s. „piesă (de teatru)” MIU, 396.
    pietate s. CV, 34.
    pilastru s. DC II, 176r.
    penguin s. „pinguin” DC II, 176r.
    pioner s. (Milit.) RD, 3.
    piramídă s. RIC, 42v, 44r, 120v; OC I, 114v; HET I, 46v; MTT, 11v, 222r; FIT I, 10v; GN, 154r, 181r; DC I, 27r, 56r, 186v; DC II, 10v, 91r; DC III, 196r; DC IV, 63r, 131r, 239v; HOG, 133; GIA I, 60v, 94r; GIA II, 53r; GCA II, 50r; peramis ZFV I, 81r; RIM, 41; ITI, 10; pirámidă MIU, 13, 54, X.
    pirat s. VIC, 225v.
    plan s. „proiect” CPR, 1r; RJ, 73; VIC, 19r, 19v.
    planisire s. „seducere; înşelare” MIU, 222, 232, 367, 405, 414, 418, 429.
    plebeian s. FNC, 152r, 155r.
    plinopotint adj., s. „plenipotent” PDJ, 1, 2; plinipotent PDJ, 4; plenipotent VIC, 66r, 82v, 39v, 138r, 162v, 224r, 228r.
    plenipotenţie s. „plenipotenţă” HB, 11r; VIO I, 50v; ESI, 23, 105; plenepotenţă VIO I, 55v, 56r; plinipotenţie CPR, 12v.
    plenepotenţiar adj., s. VIO I, 55v, 100v; plănipotenţiar RI, 20; plenipotenţiar ESI, 105; PFBM, 18v; plenipotenziarium PFBM, 5r; plenipotenţiariuş PFBM, 17r; plenipotenţiareş PFBM, 26v.
    plic s. [de corespondenţă] TB, 50r, 201v; VIC, 199r; LVH, 36v, 37r.
    plicticos adj. TB, 34v.
    plictisi vb. TB, 34v.
    plixis s. „plictiseală” DC II, 180v.
    pliroforíe s. „informaţie” CDG, 55r; MTT, 191r; TB, 241r; DC IV, 28v; ZFV II, 84r; GCA II, 35r; plirofórie ITI, 3.
    pliroforisi vb. „a (se) informa” CDG, 49r; MTT, 168r, 174v; VIO II, 13r; MAM, 4r, 36r, 36v; DC II, 163r; DC IV, 15r; TB, 71r; MII, 27; PSG, 53v; ZFV I, 13v, 31v; PTF, 104r, 134v; HDT, 10; GAP, 127v; ISF, 3; GCA II, 55r.
    podinog s. „duel” DC IV, 222r; podinoc LVH, 30r; poedinoc HGT, 57.
    podpolcovnic s. „locotenent colonel” VIC, 156r.
    podporucic s. „sublocotenent” GIA II, 66r.
    piíta s. „poet” EBG, 30v, 36v; piíţi pl. EBG, 36v, 109v; piític MTT, 15r, 35r, 42r, 48r, 54r, 66v, 133v, 223v; ZFT, 54r; ZFV I, 113r, 123r; TB, 10r; MII, 8; GIA II, 70r, 86r; piitíc OC I, 16v; ZFV II, 97v; GCA, 30; piítis MTT, 51v, 52r, 53v, 67r, 72v, 113r, 123v, 199r; poetec RIC, 171v, 180r; OC I, 28r, 78v, 84r, 87v; OC II, 24r, 26v, 30v; MII, 51; HOG, 16; poetic MGR, 133v; FTU, 12r; ECG, 4v, 15r, 60r; GN, 14v, 114v, 169v, 218r, 280r; OF, 7; VOG, 134; MAS, f.t.; BEM, 358; MIU, 247; poetíc FTU, 38r; RIM, 6, 9, 41, 179; BLM, 69, 171; MIU, 124, 187, 247, 276, XX; poetă VOG, 136; poeta VOG, 144; poet CPN, 35, 42; GCA II, 15r, 54r.
    piiticesc adj. „poetic” EBG, 7r, 117v; MTT, 87v; poeticesc MGR, 3r, 133r, 134r; MOC, f.t.; MMF, f.t.; MIFR, f.t.; ISP, 7; CPN, 1, 35; RIM, 40, 210; MIU, 125, 248; poetic VOG, 142.
    poésis s. „poezie” EBG, 126r; poézie CPN, 69; MIU, 124, 236, XII, XXI; poézii pl. CPN, f.t.; GCA II, 7v; poézuri RIM, 211; poezíe VOG, 135; poezie ITI, 10.
    poftori vb. „a repeta” EBG, 21r, 105r; VIO I, 92v; CTD II, 62, 144, 146, 143, 150; DC IV, 132r; IIS, 10; BPR, 53; AIM, 6r; FNC, 18r; MTM I, 4; BLM, 203; MIU, 133, 371; vezi şi repetelui.
    polc s. „regiment” DC II, 119r; TB, 6r; PV, 45; VIC, 11r, 32v, 144v; vezi şi reghement.
    polcovnic s. „colonel” CDG, 8r, 60v; VIO I, 90r; VIC, 36v, 43v, 104v, 214v; FNPB II, 134v; pulcovnic CVC, 2; vezi şi colonel.
    polemicesc adj. „polemic” MTM I, 55.
    poligamie s. GIA I, 35v, 129r; MIU, IX; poligámie BEM, 345; MIU, 30, 130, 163.
    poliorchie s. „asediu” HET II, 49r, 49v; FIT I, 51v, 82v, 85v; FIT II, 37v, 43r; DC I, 137v; VlC, 22r, 26r, 27v, 113v; GIA I, 86r; GIA II, 39v; vezi şi asediu.
    poliorchisi vb. „a asedia” VIC, 23r, 27r, 28v, 197v, 211r; vezi şi asedii.
    polític s. „politician” OC I, 91r, 91v; ECG, 54r; MTT, 28r, 94r, 133r; TRT, 6; VIC, 76v, 130v, 240r; GCA II, 8v, 17r; GIA I, 70r, 84v; politíc VTT, 10v; MIU, 342.
    politeţă s. VIO I, 29r.
    politevsi vb. „a (se) civiliza” RIC, 58 r, 388r; VIO I, 32v.
    polítică s. 1. „comportare civilizată, politeţe” GCO, 18r, 30v; OC I, 56r, 78v, 79r, 91r; OC II, 16r, 32r, 40r; FTU, 80v, 31r; ECG, 41v, 54r, 57v; VAZ, 3v, 7r, 16r, 37r, 38r; DC I, 65r DC III, 47v; DC IV, 28r, 61r, 160v, 299r; TB, 8r, 12r, 93v, 205r, 223r; MII, 69; PTF, 148v; VIC, 183v; LVH, 62v; HOG, 145; GIA I, 64r; 2. (Adm., Diplom.) RIC, 197r; OC I, 30v, 50r; FTU, 8v, 47r; VTT, 9r; IE, 17; DIP, 26r; VIC, 5v, 13v, 36v, 113r, 162r, 105r, 227v; FNPB II, 41r, 103r; GCA, 59; GIA I, 113v, 123r; GCA II, 13r, 54r; FNC, 140r, 150v; BEM, 8; MIU, X; politícă BLM, 18; MIU, 277, 319, XXI, XXVI.
    politicesc adj. 1. „civilizat, politicos” GCO, 32v; OC I, 56r; OC II, 32r; GN, 163r; FTU, 50r; DIP, 9r; TB, 22v; PSG, 47r; „stihuri politice” MNC, f.t.; „stihuri politiceşti” HDT, f.t.; GCA, f.t.; 2. (Adm., Diplom.) „politic” RIC, 64v, 155v, 384r; HET II, 32v; FIT II, 13r; MTT, 2r, 10v, 60v, 107r; TRT, 2v; IE, 7; ZFT, 84r; CDG, 13r, 20r, 21v; VIO I, 5r, 14r, 75v, 90r; VIO II, 2v, 20v; IEP, 1; ECG, 64r; GN, 62v, 113v, 270r; BE, 70r; DC III, 108v; DC IV, 142v, 199r, 265v; CPR, 10r; TB, 11v, 14v; DIP, 15v, 34v; VOG, 4, 7; ICO, 2; ORC, 350; ESI, 119; VIC, 139r; GCA, 44; FNPB II, 116r; GIA II, 2v; ISF, 5; MAS, pf.; ITI, 6; BLM, 32, 163; MIU, 21, 118, XXIII.
    politiceşte adv. (Adm.) IE, 70; MTM II, 138.
    politicos adj. 1. „civilizat” OC I, 65r; OC II, 58r, 58v; ECG, 32r; MTT, 16r; GN, 84v, 120r, 253r, 263r; VAZ, 37r; DC I, 23r, 68r; DC II, 37r, 58v, 38r; DC III, 195v; DC IV, 48v, 106r, 213v, 262r; TB, 86r, 226r; VlC, 135v; LVH, 10v; GIA I , 53v; GIA II, 9v; MIU, 343; 2. „iscusit în treburi administrative şi politice” RIC, 390v; VIO I, 31v.
    polítie s. 1. „cetate, oraş” GCO, 17r; RIC, 21v, 308v, 354v; FIT II, 26r; HB, 4v; CDG, 48r; VIO I, 6v, 34v; ECG, 54v; GN, 45r; DIP, 6r; DC II, 5r, 36v, 61v, 103r; PTF, 29v, 89r, 161r; VOG, 4; GIA II, 5v; RIM, 288; 2. „societate, guvernare” EBG, 3v, 84r; RIC, 22v, 29v, 69v, 70r, 86r, 87r, 99v, 155v, 156v; IE, 203; MTT, 3r, 16r, 28v, 29r, 30r, 43v, 64r, 65v, 105r, 106r; MMF, pf.; GN, 76r, 85r, 109v; PTF, 38r; BEM, 272; 3. „comportare civilizată, politeţe” EBG, 92r, 96v; RIC, 65v, 69v, 74r, 75r; OC II, 19r; BE, 16r; TB, 11v, 46v, 49v, 180r, 209v; MIU, 163, 232, 362, 412, 426.
    poliţă s. (Comerc.) OC II, 35r; DC III, 102v; DC IV, 12r; TB, 31v, 80r, 169r; RJ, 115; LVH, 40r.
    pombă s. „pompă, fast” OC I, 73r; HET I, 24v, 43r; HET II, 18r, 65v; IE, 119; MTT, 52r, 256r, 258v; ZFT, 26v, 63v; DC II, 81v, 232v; DC III, 140v; TB, 131v, 181r; MII, 10, 58; PTF, 39v, 91v; PSG, 11r; VIC, 206r; GIA I, 78r, 108r; HGT, 49; pompă ECG, 59v; SCM, 93; PSG, 39v; HOG, 115; ITI, 24; BEM, 209; MIU, 41.
    pompos adj. LVH, 41v; GF, 11r.
    populaţie s. IEP, 1, 4; AIC, 1; MIU, 102.
    portică s. (Arhit.) „portic” DC I, 129v; DC II, 60r.
    potré s. „portret” PTF, 161r; potret DC IV, 144v, 155v; patret LVH, 115r, 115v; portret VIC, 91r; porteret RN, 89r, 90r, 93v, 96r.
    porţie s. „porţiune, parte” IPC, 127; RD, 6; GIA II, 16v; 10, 56; porţione pl. IPC, 2, 3, 6, 13; porţioane IPC, 3; porţioară OF, 21.
    poruşnic s. (Milit.) „locotenent” CDG, 7v; porutcic CDG, 60r; porucic VIC, 29r, 52r; GIA II, 6v, 86v.
    posede vb. „a poseda” CV, 28.
    poşéşor s. „posesor” AIC, 3, 25; posésor RPT, 7, 11, 12, 13, 26, 28; posesór RI, 4; posesor CV, 26.
    pocibilitate s. „posibilitate” CV, 32.
    poştă s. OF, 125; TB, 57r, 102r, 223v; MDWS, 411; MCI, 12; RI, 11; ORC, 140, 206; VIC, 28r, 203v” ISF, 3; MIU, 151; XV; postă RJ, 367; VIC, 203v.
    practic adj. EBG, 81v, 109v; AIC, 12; practicos OC II, 3r; MTT, 40v, 146r; FIT II, 47v; ECG, 32v; VAZ, 7v, 31r, 35v; MAM, 12v, 20r; MII, 26, 51; practecos VAZ, 3r, 19v, 25r; practicios DCI II, 176; practicesc CTD II, 204; ESI, 37; GAP, 12r; MIU, 245.
    practicui vb. „a practica” VIC, 36v; practisi GIA II, 79v.
    pratică s. „practică, experienţă” OIC, 2, 3, 4; praxis CDG, 58r; MML, 5v; TB, 22r, 115v, 181r, 246v; MIU, 111; praxiş DCI II, 178, 206; RJ, 381, 401; PFBM, 2r, 23r; practică ECG, 26; DC II, 128r; DC III, 120r; DC IV, 91v, 191v.
    predecesor s. VOG, 8.
    preferenţie s. „preferinţă” MIU, 183; vezi şi protimisis.
    preiudiţium s. „prejudecată” MIU, 338.
    prelimenariu s. VIO I, 56r; preliminariu VIO II, 38v; preliminarii pl. VIO I, 97r; preliminare VIO II, 48r.
    prepozituş s. „prepozit” OTB, 10.
    prepone vb. „a prepune, a pune înainte” IO, 61.
    pretendeluire s. „pretindere, pretenţie” HB, 11r.
    pretenderisi vb. „a pretinde” TB, 64v, 76r, 256v; PTF, 32v; HSV, 8v; VIC, 40v, 136v, 149r, 239r; LVH, 103r; FNPB I, 47v, 82v; FNPB II, 77v, 107v; GIA I, 127v; GIA II, 83v; pretinde CV, 38.
    pretenderisitor s. „pretendent” VIC, 231v.
    pretenderimă s. „pretenţie” MML, 39r, 45v.
    pretensione s. „pretenţie” VIO I, 96r; pretenzie RCI, 13, 15; RJ, 97; VIC, 139v, 140r; pretensie RJ, 79, 83, 91, 211, 271; ESI, 9; pretenţie RJ, 75, 79; PV, 33.
    pretext s. SCM, 25; RJ, 405; LSM, 97; CV, 31; pretest IIS, 3, 4; PV, 109; vezi şi profasis.
    pretor s. (Antic. rom.) RIC, 115v, 266r; pretoros RIC, 318r.
    preţios adj. CV, 35.
    prezenti vb. „a (se) prezenta” PTF, 34r, 60r, 99r, 100v, 114r, 123r, 143r; prezenta CV, 27, 30, 31, 32; presenta IO, 70.
    presentaţie s. „prezentare” IO, 70.
    presenţie s. „prezenţă” PV, 19.
    prezident s. „preşedinte” PTR, 1; PI, 1; IE, ded.; CDG, 27v; DC III, 92v, 93r, 95r; DC IV, 137r; ESI, 108, 113; GCA II, 7r, 54r; GIA I, 131v; GIA II, 25v; president CV, 38; MIU, 29; prezătint CDG, 67v.
    primare adj. sg. „primară” CV, 31; primarie BEM, 94, 183, 294.
    primát s. OC I, 103v; DC IV, 170v; VIC, 4r, 35v, 41v; prímat GN, 82r, 259v.
    prinţipat s. „principat” PPB, 3v, 4r; CDG, 119r, 120r, 123r; VIO I, 23r, 24r, 63v; VIO II, 16v, 13v; MIC, pf.; MIFR, f.t.; GN, 37v, 72r, 208v; MML, 1v; PTB, 1; VAZ, 21v; SCM, pf.; PR, 1; PRR, 1; OTB, 5; DOB, 7; PPS, 6; IIS, 11; VOG, f.t., 82; RPT, 1, 31; EDE, f.t.; ESI, 21; VIC, 151r; LVH, 67v, 93v; PF, f.t.; HOG, 229; MTM II, 100; TGR, f.t.; MIU, 449, VI.
    prinţep s. „principe” GCO, 34r; OC I, 34r, 42r, 72r; OC II, 6v, 29r, 44v; MAM, 1v; VAZ, 35, 7v, 19v; FNPB I, f.t.; 8v, 54v; FNPB II, 11v, 45v; prenţep VAZ, 10v; prenţip VIC, 47v; prinţip OIC, 1; SAT, 1; IE, 179; VTT, 7v, 8r; MTT, 40v; OC I, 116v; CDG, 119r, 119v, 121r; VIO I, 11v, 12r, 18v, 49r, 59r, 61r; VIO II, 12v, 32v; MIMT, 2; GN, 42v, 123r, 124r, 285r; PTB, 1; PR, 1; PRR, 1; RRI, 1; DC I, 1r; DC II, 111r, 159r; DC III, 7r, 220v; DIP, 3r, 22r, 44v; AIC, 1; IIE, 1; VOG, f.t., 8; MDWS, 430; MCI, 1; RI, 1; RPT, 1; ESI, 108; VIC, 6v, 8v, 47r, 63v, 147r; LVH, 39v, 67v; MAI, 71v, 79r; GCA II, 10v, 15v; ISF, 8; HOG, 229; GIA I, 27r, 63r; GIA II, 69v, 87v; ITI, 9, 12; CBB, 36; MIU, 10, 126, XV; prinţíp MTT, 101r, 142v; DIP, 2v; MDWS, 430; RI, 4.
    prinţipeasă s. DC I, 7v, 178v; MAI, 53v, 64v; prinţipează MDWS, 392; prinţipesă FNPB I, 49r, 69v, 99r; GIA II, 43v; prinţipisă MIU, 135.
    principiu s. IO, 9.
    prins s. „prinţ” FTU, 76; PSG, 23r, 40r, 43v, 80r, 81r; prens PTF, 39r, 71r, 109r, 167v; GCA, 48, 59, 70, 74, 78; prinţ FJ, 1; RJ, pf.; MDWS, 392, 430; CV, 16; LSM, 1, 9, 124; BEM, 336; MIU, 109, XIV.
    prinţesă s. ESI, 112; VIC, 199r, 232v; MTM II, 252; prinţasă VIC, 7r, 11r, 112v, 232r; LVH, 15r, 70r; prinsesă GCA, 86.
    privat adj. IIS, 3; RJ.297; PV, 66; ESI, 33; MIU, 322, 406.
    privileghium s. „privilegiu” OIC, 2; RJ, 161; priveleghium RNV, 12; privileghie sg. UB, 25; IE, 8; priveleghie OC I, 7v; ZFV I, 54r, 56r; privileghiu MML, 28r; DC III, 89r; PTF, 91r; FNPB II, 167v; priveleghiu VIO II, 4v; MML, 26r, 38r; DC II, 34v; VIC, 12r, 149r; LVH, 125v; GCA, 107; GIA I, 71r, 103v; GIA II, 6v; priveleg DC IV, 269v; privileghiuri MOC, pf.; PTF, 42r; priveleghiuri RIC, 143r; MIC, pf.; DC IV, 15r, 25v; VIC, 15r; GCA, 67; privileghii OC I, 77v; CDG, 46r, 78v, 120v, 121v; ZFV II, 78r; PSG, 22v; MTA, 1; FNPB II, 153v; GIA I, 138r; LSM, 3, 4; priveleghii HB, 6v; VIO I, 22v, 23r, 37v, 78v; VIO II, 5v, 22v, 38r; MII, 144; HSV, 13v; HDT, 4; VIC, 61v, 199v; LVH, 114r; GIA I, 17v, 38r, 124v; vezi şi pronomion.
    priveleghiat adj. „privilegiat” ILC, 2; priveligheat DAE, f.t.; EDE, f.t.; privileghiat ESI, f.t., 120; DMS, f.t.; CV, f.t.
    privileghicesc adj. „de privilegiu” LSM, 124, 125; MTM II, 148.
    prigionier s. „prizonier” VIO I, 16v, 19v, 80v, 90r, 92r, 99r; VIO II, 6r; prinsonier CV, 31.
    prăbălui vb. „a proba” MDWS, 284; ESI, 72; probălui MIU, 152; aproba MIU, XVIII.
    prubă s. „probă” IE, 207; ECG, 69v; DIP, 9v; CTD II, 202; DC II, 34v; GIA II, 71v; probă MDWS, 434; IO, 58; MIU, 45, 63, 121, 166, 377; vezi şi Form. term. şt., p.261.
    próvlimă s. „problemă” VIO I, 54v, 61r, 62r, 97r; VIO II, 20v; PTF, 162r; problemă BLM, 87; MIU, 61, 131.
    procederi s.pl. „procedări, procedee” CV, 30.
    proţesie s. „procesiune” OTB, 10; GIA I, 11v, 91r, 92r.
    proceti vb. „a repeta lectura sau cîntarea” DCI II, 126; prociti FNPB I, 146r; prohiti CTD I, 162; CTD II, 104, 118, 234, formă „literarizată” a lui prociti48.
    propovedui vb. „a proclama” VIO I, 22r; VIO II, 26r.
    procurevsi vb. „a procura” PTF, 35v.
    procurátor s. „împuternicit; procuror, avocat” OC I, 96v; MDWS, 394; ESI, 119; GIA I, 131v; GCA II, 40r; PFBM, 5r, 10r.
    prodiţie s. „trădare” IIS, 16; PV, 24, 27; IO, 45.
    proditor s. „trădător” PV, 27, 28; IO, 45.
    produce vb. IO, 46.
    producciune s. „producţie” IO, 46.
    produt adj. „trădat, înşelat” CV, 29, 31.
    profanicesc adj. „profan” ITI, 4; MIU, 102, 103; profan MIU, 3, 91.
    prófasis s. „pretext” PPB, 3v; VIC, 93v; vezi şi pretext.
    proferisi vb. „a profera” PTF, 111r, 152r.
    profesie s. PFBM, 50r; MIU, 178; profesioane pl. MIU, 35.
    profesor s. ABCB, 56; TGR, pf.7; CV, 27; 10, 5; MIU, VI.
    profil s. IST, planul anexă.
    proforá s. „pronunţare; accent” DC II, 168r; DC III, 195r; LVH, 44r.
    proforisală s. „pronunţare” DC II, 167v.
    profund adj. CV, 32, 34, 37; preafund BLM, 34.
    progres s. DCI II, 308, 314; CV, 31.
    prohorisi vb. „a înainta; a progresa” DC I, 131v; DC II, 19r, 215v; DC III, 198r; DC IV, 12r, 15v, 181r, 246r; VIC, 8r, 94r, 130r, 224v; LVH, 17r.
    prohorisire s. PTF, 86v; GIA I, 2r; GIA II, 89v.
    prohoriseală s. DC IV, 191v, 253v.
    proiect a. IPC, 12; MDWS, 442; CV, 36; MIU, 323, 373; proghect VIC, 47r, 58r, 161v, 201v, 210v, 222r; LVH, 39r, 60r, 78r, 96v; GIA I, 66v, 79v.
    proímion s. „proimiu, prefaţă” VIO I, 2r; GN, 33r; TB, 2r, 35v, 203v; PTF, 3r; proimión RIM, 110, 111; proímie sg. TB, 2r; proimii pl. RIM, 113; proímia pl.gr. GIA I, 106v; proém SCM, 45; proémiu VOG, 142; vezi şi prolog.
    prolegómena s. pl. gr. „cuvînt înainte, prefaţă” BLM, 19.
    prólipsis s. „prejudecată” SAT, XII; prolípsis DIP, 29v.
    prolipticos adj. „cu prejudecăţi” SAT, 12.
    prolog s. „prefaţă” IST, 3; vezi şi proimion.
    promisie s. „promisiune” IO, 53.
    promite vb. CV, 12; IO, 53.
    pronómion s. „privilegiu; drept” OC I, 52r, 65v; ZFT, 58v; ECG, 44v; GN, 49v, 122v, 259v; PSG, 45v; HDT, 19; pronomiu ZFT, 47r; pronómie sg. CDG, 16v, 78v; GN, 36v; ZFV I, 80v; ZFV II, 78v; pronómii pl. OC I, 77r; MTT, 263v; VTT, 7v; IE, 36, 114; ZFT, 11v, 33v, 53r; CDG, 64v, 76v; GN, 62r, 75r, 79v; ZFV I, 57v, 70r, 88v; MTA, 1; HSV, 11r; HDT, f.t., 30; VIC, 85v; vezi şi privileghium.
    pronunţia vb. „a pronunţa (un sunet, un cuvînt)” CTD II, 48, 50, 56, 68; CV, 34, 38; IO, 5; MIU, 69.
    pronunţiatură s. „pronunţare” ABCA, 57; SPP, 7.
    pronunţie s. „pronunţare” MIF, pf.; VOG, 14, 82, 95; CV, 29; IO, 18; pronunţiaţie CTD II, 46.
    proorizmós s. „predestinaţie” VTT, 10v; MTT, 163v; DC II, 86r; VIC, 34r, 60r, 241r; GIA II, 34r; proorízm VIO I, 10v.
    proprietariuş s. „proprietar” AIC, 83.
    proprietate s. PV, 23, 77; 10, 5, 7; BLM, 37; proprieturi pl. DCI II, 158, 190.
    propriu adj. ABCA, 49; SCM, 80, 118, 124, 148, 152; IO, 22; BLM, 175; propiu VOG, 59; HG, 4; propiesc DCI II, 198.
    propune vb. VIO I, 100r; propone IO, 61.
    propunere s. VIO I, 62; VIO II, 22v.
    propoziţie s. „propunere” IO, 61.
    propus s. „propunere” IIS, 2; propozit IO, 61.
    prosforá s. „ofrandă” GN, 132v.
    protecsui vb. „a proteja” VIC, 79r, 165v; LVH, 34r; GCA, 3, 36, 61; GIA I, 54r, 68r.
    protecsuire s. LVH, 91v.
    protéctor s., adj. VIO I, 37r; protector FNC, 75r; protecsuitor VIC, 53r, 95r, 163r; LVH, 2v; GIA II, 43r, 80r.
    protectriţă s. „protectoare” VIO I, 78v.
    protecţie s. VIO I, 19v, 34r, 35r, 48r, 78v, 95r; VIO II, 7r; protecţione VIO I, 50r; protecsie CDG, 58v, 104r; MMC, pf.; VIC, 59v, 106r, 128v, 156v, 174r; GCA, 48; GIA I, 13v, 88r; protecsíe DC I, 84v, 87v.
    protérimă s. „dar al firii; avantaj, superioritate” DC II, 83v; DC lV, 43r, 88r, 123r, 296r; ZFV I, 101v; proterímata pl.gr. MAM, 18v, 26v.
    protestelui vb. „a protesta” PFBM, 37r, 38r; protesta CV, 37.
    protestant s. OC I, 12v; DC IV, 26v, 59r, 101r; VIC, 6v; HOG, 74.
    protestaţie s. „protestare, protest” RJ, 115; PFBM, 38r.
    protíe s. „prioritate” RIC, 130v; HET I, 119r; MAM, 21v; TB, 23r; PTF, 43r; VIC, 41v; GCA, 66; FNPB II, 172v; GIA I, 110v, 125r; FNC, 2v, 135v.
    protimíe s. „bunăvoinţă” RIC, 363v; MAM, 15v; MSB, 44v; TB, 108v; MII, 34; GCA II, 44v; protímie MIU, 278.
    protimisi vb. „a prefera” HET I, 119v; MTT, 151r; ZFT, 46v; MOS, pf.; MML, 11r; VAZ, 21v, 35r; MAB, 67v; MII, 56, 74; DC II, 5r; DC II, 33r, 89v; DC IV, 29r, 55r, 234v, 235r; OPB, 28; ZFV I, 24r; TB, 15v, 64v; DIP, 18v; PTF, 163r; VIC, 146v, 232r; LVH, 35r; GCA II, 34r.
    protimisire s. CDG, 67v; CTD II, 258; RV, 7; DIP, 11v; RJ, 317; ORC, 400; VIC, 140r.
    protímisis s. „preferinţă, prioritate” VIO I, 63v; MML, 26r, 38r; VAZ, 21v; TB, 248v; ZFV I, 113r; LVH, 45v, 72v; GIA I, 72r; protimísie RJ, 87; vezi şi preferenţie.
    proveni vb. IO, 42.
    proviant s. „provizie (de hrană)” PCA, 11v; CDG, 16r, 16v; IPC, 5; VIC, 26r, 54r, 101r, 108v, 146r, 191v; GIA I, 54v, 56r; GIA II, 29r, 30r, 97r; praviant CDG, 77r; privant CDG, 37v, 45r; priviant CDG, 76v; GCA, 35, 50.
    providenţă s. VOG, 1; providenţie IO, 41.
    provinţialicesc adj. „provincial” RPT, 2.
    provinţialiş s. „provincial” DOB, 6.
    provinţie s. „provincie” OC I, 108r; VIO I, 38r, 55r; DC II, 138v, 156r, 191v; DC IV, 262v, 263r; VOG, 4; IIS, 6, 14; PV, 114; VRM, 46; VIC, 8v, 15r, 122r; LVH, 2r; GIA I, 49v, 125r, 137v; FNC, 119v; MIU, 41, 75, 408, 440, XV; prove[n]sie GCA, 42; vezi şi eparhie.
    provizion s. „provizie” PTF, 43v; MIU, 40.
    prudente adj. sg. „prudent” IO, 41.
    prudenţie s. „prudenţă” IO, 41.
    públică s. „public” OC I, 24v, 61v, 62v, 70v, 71r, 90r, 112r, 118r; OC II, 23r, 32v, 58v; IE, 176; ECG, 12v; 30v, 38v, 60r, 61v; CDG, 69r; VIO I, 32v, 36r; TB, 259v; CPR, 5v; PSG, 25r, 30r; PTF, 8r, 9v, 21r; RJ, 237; VIC, 49v; GCA, 38, 39, 74, 106; póblică PSG, 33r.
    public adj. FTU, 44v; CTD II, 234; IIS, 10, 12; RJ, 113, 115, 365; PV, 11, 16; MIU, VI; publíc PSG, 22v; RJ, 401.
    publicarisi vb. „a publica” HB, 1v; CPR, 9v; VIC, 54r, 75v, 146v, 197v; GIA II, 16v, 22v; publicui MML, 4v; TB, 98v; ORC, 252; publici OPB, 1; RJ, 75, 161; FNPB II, 85v; publica PV, 11; CV, 36.
    publicuire s. OPB, 64.
    publicaţie s. „publicare; text publicat” CDG, 68v; RJ, 75, 367; PTF, 8v, 19v; PV, pf., 21; VIC, 26r; GIA I, 68v.
    punctum s. „punct” AP, 60; OC I, 87v, 109r; ILC, 3; RRI, 1; AIC, 88; RJ, 395, 205, 349; BPR, 23, 75, 77; RI, 20; DAE, 38; PFBM, 18r, 20r, 39v; MIU, 119; ponctum PTF, 34r; puntum AP, 18, 25, 34, 49, 85, 101; IRU, 3, 4, 5, 8; OTB, 2, 8; IPC, 5; ICO, 1; RD, 2; RI, 1, 13; pontum GCA, 41, 71; pont PCA, 11r; ECG, 53r; CDG, 43r, 119v; OPB, 4; CPR, 6r; PTF, 11v, 39r, 84v, 133r; ORC, 92, 204, 210, 364; VIC, 51v, 83r, 152v; LVH, 20r, 73r, 37v; GCA II, 30v; GIA I, 59v, 77v, 84v, 106r; GIA II, 38v, 74v, 93v; punct PI, 1; UB, 12; OV, 8, 11, 19; RJ, 121, 153; CPR, 8v; PTF, 116v, 126v, 127r; BPR, 23, 75, 35; DAE, 50; GCA I, 2v; TGR, 196, 213, 214, 215; IO, 10; punt ABCA, 71, 73; OV, 18; CTD II, 96, 98; DCI II, 104; OPB, 24; RTB, 9; TB, 44v, 107r, 259v; DC IV, 190v; HG, 7; LVH, 108v; GIA II, 23v; IO, 45.
    rang s. VIO I, 12r; TB, 208v; RJ, 165; PTF, 57r; PSG, 24v; VIC, 12v, 29r, 69v; LVH, 124v; GCA, 25; GIA I, 68v, 78r.
    răport s. „relatare, relaţie” CDG, 68v, 78r, 78v, 79r; RJ, 103; LVH, 19v, 30r, 38r, 79r; report CDG, 73v, 78r; RJ, 103; GIA I, 49r; IO, 63; raport PTF, 103r; MIU, 72, 145.
    răportui vb. „a raporta” CDG, 78r; OPB, 61; PTF, 47v; VIC, 8v, 14v, 102v, 168r; GIA I, 1r, 2v, 11r, 87r, 147v; GIA II, 33r, 48r; reportui PTF, 29r, 81v, 87v, 157r; GIA I, 37r, 110r, 144r; raportui PTF, 25r; reporta IO, 63.
    raritá s. „raritate” DC II, 188r; GCA II, 16r.
    ratifica vb. CV, 30.
    raţie s. „raţiune” IO, 2; BEM, 28, 30; rezon MIU, 175.
    reapela vb. „ a rechema” CV, 31.
    rebel s. VIO I, 27v; MIU, 200.
    rebelione s. „rebeliune” VIO I, 45r, 75v; VIO II, 43r; rebelie PV, 24; MAI, 85v, 86r; BEM, 398; rebélie VIC, 126r; FNC, 76r
    reţepise s. sg. „recipisă” RJ, 367; recepise ESI, 18.
    răcomendălui vb. „a recomanda” PBC, 1; recomendari OC I, 70r; recomendului ESI, 48, 72, 87; recomendui IST, 82, 83; răcomendui VRM, 7; răcomăndui LVH, 49r.
    recomăndăluire s. TB, 106v.
    recomendaţie s. OC I, 70r, 103r; OC II, 32r; HB, 1; răcomendaţie OC I, 70r; răcomandaţie CDG, 27; recomandanţie OC I, 46v; recomandaţie OC II, 51v; PTF, 134r.
    recompensa vb. CV, 37.
    recrut s. IIS, 8; IPC, 9; DIP, 4r, 41r; VIC, 49r, 72r, 98v, 113r, 143v; regrută IIE, 8.
    recunoaşte vb. CV, 36, 37.
    reduce vb. BLM, 93.
    reduplica vb. CV, 28.
    referent s. CV, 19.
    reflexie s. „gîndire, meditaţie” AIC, 72; reflecţie IO, 81; reflecciune CV, 29.
    reforma vb. MIU, 279.
    reformaţie s. „reformare, reformă” MIU, 38.
    reformă s. MIC, pf.; ITI, 23; MIU, 167.
    rifugiu s. „refugiu” VIO II, 17v.
    reghent s. „regent” VIC, 202r, 230v; réghent GIA II, 47v, 58r; régent GCA II, 6r.
    regenţă s. VIO II, 14v.
    reghiment s. (Milit.) „regiment” PBC, 1; TB, 7r; RCI, 10; IIE, 15; IPC, 1, 6; RD, 7, 9; LVH, 2v; CV, 21; reghement TB, 6r; RCI, 11; IPC, 7; ESI, 117; VIC, 22r, 25v, 91v, 145v; IID, 1.
    reghistratură s. CV, 20.
    regula vb. MIU, 251.
    regularitá s. „regularitate” PTF, 39v.
    regulat adj. CDG, 7v, 48r; DC III, 135r; DIP, 35v; PTF, 88r; VIC, 215v; răgulat VIC, 19v, 20r, 29v; GIA II, 39v; regulatec MIU, 296.
    regulă s. OC I, 63v, 70r; OC II, 17r, 34r, 55v; ECG, 18v, 54r, 55v; VIO I, 38r, 96r; VIO II, 17v; PTB, 1; IEP, 1; DC II, 126r, 225v; DC IV, 97v; OPB, 3; AIC, 29; MII, 40; PSG, 60r; PTF, 25r, 41v, 61v, 127r; RJ, 15, 179, 251; RI, 1, 2; DAE, 40; FNPB II, 149v; ISF, 8; GIA I, 64v, 119r; GIA II, 68r, 101v; RIM, 68; IO , XV, 73; MIU, 66, 162, 251, XVI; răgulă OC I, 32r; RJ, pf.; VIC, 18v, 21v, 25v, 73v, 90v, 194r; vezi şi canon.
    relaţie s. „relatare; legătură” VIC, 33r, 115r, 161r, 209r; MIU, 298; rălaţie LVH, 80v.
    relighie s. OTB, 2; RRI, 1; CTD II, 186, 312; DOB, 7, 9; PV, 72, 137; CV, 16; MTM II, 100; ITI, 22; IO, V, 81, 86; MIU 21, 396, XII; rălighie CTD II, 186.
    relighioz adj. CV, 36.
    remorz s. „remuşcare” CV, 33, 38.
    renunţia vb. „a renunţa” MIU, 327.
    repara vb. CV, 30, 32.
    repartiţie s. IO, 57.
    repetelui vb. „a repeta” ABCA, 61; PFBM, 22v; repetălui PFBM, 27r; vezi şi poftori.
    replica vb. IO, 59.
    replică s. RJ, 5; IO, 59; replícă RJ, 5.
    represalii s.pl. MIU, 209.
    representa vb. IO, 70; reprezentălui MIU, 166.
    reprezentaţie s. „reprezentare” OTB, 5; representaţie IO, 70.
    republicáneţ s. „republican” CPR, 12r, 12v; republican GIA I, 63r; FNC, 88v; răpublican DIP, 12v; GIA II, 89v.
    republică s. MIC, pf.; OC I, 96r; OC II, 36v; MTT, 67v; ECG, 57v; BE, 72v; DC I, 84v, 116v; CPR, 1r, 2r, 19v; FNPB II, 23v, 53v; HOG, 13, 79, 82, 106, 109, 114; GIA I, 82r, 89r, 128r; FNC, 88v, 103v; republícă HOG, 74; răpublică OC I, 75r, 116v; CPR, 2r, 4v; VIC, 3v, 35v, 40v, 55v, 150r, 206v; GCA, 33, 95; HEA, pf.; GIA II, 23v; respublică OC II, 12v; DMC, 142; MIU, 222, 237, 423, XX, XXV, XXX; răspublică OC I, 39r, 66r; ECG, 24r, 35r, 37r, 45v, 51r; DC II, 231r; DC III, 134r, 134v, 219r.
    republicesc adj. „republican” CPR, 1r; MIU, 146; respublicanicesc MIU, 227, 425, XIX.
    repugna vb. IO, 14.
    repone vb, „a repune” IO, 61.
    reputaţie s. VIO II, 18v; vezi şi ipolipsis.
    resignaţie s. CV, 38; resemnare CV, 35.
    reşpect s. ESI, 48, 77; respect PFBM, 49r; CV, 27.
    restabili vb. CV, 35.
    restitui vb. IO, 69.
    restituţie s. IO, 69.
    restrînge vb. CV, 28.
    rezidenţie s. „reşedinţă” RNV, 12; RI, 4; VIC, 125v, 170v; GIA I, 60v, 141v; CBB, 1.
    ritor s. „retor” EBG, 109v; RIC, 389v; IE, 175; HET II, 30r; MTT, 9r, 24r; ZFT, 56v; ECG, 4v, 15r, 60r; GN, 50r; ZFV I, 70r; OV, 20; DC I, 131r; PSG, 32v; PTF, 152r; VIC, 205r; LVH, 10r; GCA, 104; GCA II, 15r, 23r; RIM, 12, 181; retor TGR, 175; BLM, 171.
    ritoricie s. „elocvenţă” ECG, 61v; ritórie ZFV II, 1r.
    retorna vb. „a (se) returna” CV, 35.
    răţetă s. (Med.) OC I, 84v; DC IV, 91v; recetă DC III, 120r; răţătă GCA II, 14r; vezi şi Form. term. şt., p 270.
    revoluciune s. „revoluţie” CV, 31; revoluţie MIU, 415, XIX.
    rinócheros s. „rinocer” GN, 107v; rinócher GCA II, 9r; rinocheronte GF, 284r.
    rítuş s. „rit” MIMT, 1; OTB, 5, 10; rit PPB, 3v; DC I, 11v, 75r; DC II, 46r, 97r, 101r; DC III, 37v; DC IV, 134v.
    rival s. PSG, 35v, 36v; LVH, 15r, 61v, 64r; GCA, 37, 38; GIA II, 37r, 39r, 40v; MIU, 248, 272, 338.
    rivalité s. „rivalitate” PTF, 165r.
    roman s. RIC, 41r, 44v, 69v, 75v, 94r; VTT, 7v, 9v; ZFV I, 13v; DC II, 3v, 55v; DC III, 63r; ZFV II, 79v; RCI, 1; PPS, 4; IIS, 1; DIP, 17v; PSG, 43r, 64r; GCA, 83; LSM, 102; FNC, 1r.
    romaicesc adj. „roman” VOG, 3; romanesc FNC, 5r, 29v.
    romant s. (Lit.) „roman” CBB, pf., 1, 10, 43; MIU, 13249.
    sălată s. „salată” OC I, 50r; VRM, 90; SLP, 19.
    sală s. RIC, 38v; OC I, 75v, 103v; VIO II, 13r, 15v, 16r; DC I, 53v; DC II, 50r, 54r, 172v, 224r; DC III, 162r, 199r; DC IV, 89v, 147r, 151r, 212v; DIP, 40r; MAI, 72v; MAS, 48; MMT, 5r; MC, 60r; şală HET I, 30r; MAB, 73r; MAM, 30r; VAZ, 29r; DC I, 13v; DC III, 3r; PTF, 69r, 70r; MII, 10, 25, 51, 53; VIC, 161v, 180r; LVH, 20v, 21v, 35r; GIA I, 113r, 115v, 124r; GIA II, 6r, 36v; zală DC IV, 147v, 149v, 155r, 155v; VRM, 174.
    senzal s. „samsar” RJ, 115.
    sandal s. (Bot.) „santal” DC III, 112r; DC IV, 132v.
    sastisi vb. „a surprinde” MAM, 39r, 41r, 49v; TB, 143v.
    satir s. (Mit.) HET II, 59v; MTT, 191v, 192r; FTU, 12v; GN, 191r; GCA II, 17r; CPN, 41; sátir GF, 319v.
    satisfacţie s. RTB, 2; RJ, 269; PV, 11, 69; GIA I, 58r, 69v.
    satrap s. HET I, 51r; HET II, 13r; VTT, 9r; GN, 65v, 182r; DC IV, 19r; ZFV I, 83r; FNC, 120r; sătrap HET I, 51r.
    satrapicesc adj. „satrapic” HET II, 22r, 25v.
    satrapie s. HET II, 84r; GN, 64v, 182r; ZFV II, 85r; MIU, 151.
    scándălă s. „scandal” OC I, 102v; DIP, 17v; PV, 10; ORC, 130, 314; HGT, 49, 51; MTM I, 234; MTM II, 8, 59, 129; scándală OC II, 21r; PV, 137; MTM I, 95, 129; scandală OF, 3; scandálă PV, 94, 140; scándelă OC I, 102v; OC II, 36v; GN, 290r; VIC, 55r; LVH, 16r; PFBM, 28r; scándal GCA II, 51r.
    scandalisi vb. „a (se) scandaliza” OC I, 13v, 73r, 94r, 95r; OC II, 43r, 50r; MTT, 100r; ZFV I, 91r, 92r; PTF, 24r, 156r; DC IV, 135r; LVH, 15v; scăndălui OTB, 9; scandălizi MTM II, 10; scăndălisi MTM II, 129, 186.
    scandalisitor adj. OC II, 44v; CTD II, 292; scandalos PV, 139; scandalicios HGT, 43.
    scelerat adj., s. CV, 36; scelărat CV, 35.
    senă s. „scenă” GCA, 79; sănă PSG, 57r; scene sg. CV, 37; sţene pl. MIU, 436.
    şemă s. „schemă, model” DCI II, 304.
    schiní s. „scenă, diviziune a unei piese de teatru” MAM, 5v, 8r, 10v, 17r, 20v, 25r, 34v, 41r, 48v; MTB, 2r, 4v, 5v, 6r, 6v, 17r, 30v, 45r, 47r, 49r, 53r, 58r, 61r, 64v, 70r.
    schiptru s. „sceptru” RIC, 33v; OC I, 92v, 107r; OC II, 5v; FTU, 9v; MTT, 34v, 51r; FIT I, 11r; IE, ded.; ZFT, 6v; CDG, 40r, 64v; VIO I, 6v, 53r, 53v, 54r; GN, 42v, 61v; ZFV I, 3r, 68r; ZFV II, 87r; DC III, 6r; VOG, 4; VIC, 12r; FNPB I, 153v; FNPB II, 102v; FNC, 144r; RIM, 7, 222; ţeptru TGR, pf. 2.
    schimosi vb. „a (se) schimonosi” FTU, 76v; schimonosi DC IV, 214v; shimosi OC I, 9r, 44v.
    schimositură s. „schimonositură” FTU, 76v; DC II, 167r; DC III, 231; schimonositură DC IV, 148r; shimositură GIA I, 123r, 144r; GIA II, 109v.
    shismatic s. GN, 302v; shişmatic MTM I, 215.
    shismaticie s. „schismă” OTB, 4.
    sclav s. MIU, 164, 188.
    sclivisit adj. DC I, 151r; DC IV, 250r; GIA I, 89 bis, v.
    sholíon s. „scolie” EBG, 28r.
    scópos s. GCO, 19r, 33r; SAT, IV; MTT, 7v, 53r; HET I, 34v, 85v; HET II, 2v, 4v; TRT, 3v; VTT, 7v, 10r; IE, 5, 117; ZFT, 17v, 57v; FTU, 22v, 59v; OC I, 28v, 71r; OC II, 7v, 37v; CDG, 55v, 60v; VIO I, 5r, 100r; VIO II, 13v, 22r; HB, 3v, 9r; ECG, 31r; GN, 61r; MAB, 54v, 71v; MAM, 24v; MSB, 61r; DC I, 48v, 69v; DC II, 26r, 195r; CTD II, 116; OPB, 13; TB, 3r, 11v; RJ, 49, 149; ZFV I, 91v; DIP, 5v, 7r; PSG, 76v; PTF, 8r, 24r; MTA, 1; ORC, 34, 160; VIC, 1v, 7r; LVH, 4r, 5v; RN, 91r; GCA, 46, 108; NMSF, 31; HDT, 1; GIA I, 2v, 32r; ISF, 2; FNC, 17r, 81r; ITI, 20; RIM, 126; MIU, 56; scopós FTU, 63r; RIM, 113, 140, 291; MIU, 201; scópus VAZ, 2v, 3r; RJ, 55; PV, 33; NMFS, 45; scopús RJ, pf.; AIM, 7v; scop MTM I, 55; BLM, 186; BEM, 21; MIU, 292.
    scriitor s. (Lit.) „autor (de diferite scrieri)” MTT, 6v; GN, 74v, 262r; ZFV II, 79v, 92r, 96v; DIP, 17r, 26r; VIC, 133r; LVH, 7v, 31r; CPN, 69; GIA I, 10r, 10v, 63r; GIA II, 87v, 102r; BLM, 70.
    scrin s. DC IV, 234r; LVH, 21v.
    sculptór s. DC I, 136v.
    săcret s. VTT, 10r; VAZ, 35v; sicret TB, 257v; PTF, 165v secret VIO I, 94v; VAZ, 3v; PTF, 166v; RN, 106v; GIA II, 44v; SLP, f.t., 6.
    secretarius s. AOV, 2; secretar VIO II, 45r; SF, 45; DOB, 6, 7, 9; IPI, 2; MDWS, 394; IAO, 2; ICO, 3; SJ, 2; VJ, 1; ESI, 111; VIC, 16v, 37r, 218r; LVH, 2r; CV, 20; GIA II, 5v; secritar VIO II, 12v; GN, 62v; DC II, 51r; PTF, 42r; GIA I, 54r, 112v; săcretar LVH, 33v, 36v; săcritar DC II, 51v; DC III, 145r; LVH, 81r; sicritar GN, 254r; DC IV, 16r, 136r.
    sect s. (Relig.) DC III, 113v, 114v, 115r, 229r; DC IV, 126v, 127r, 161v; sectă DC IV, 218v; EDE, 11; IO, 65.
    secţie s. „diviziune a unui text, a unui formular” AIC, 19, 36, 40; DOB, 4; IO, 1.
    secund adj., s. IO, 65.
    secundant s. [la duel] PV, 57.
    securaţie s. ORC, 10, 14, 22, 242, 402; sicuraţie ORC, 308; securitate IO, 95; MIU, 306, 320, 413.
    seminariu s. SCM, f.t.; BZI, 7; SIA, f.t.
    sinat s. OC I, 72v, 94v; OC II, 5v; IE, 8, 203; GN, 98v, 217r; ECG, 23r; PSG, 70r; HOG, 80; GIA I, 62v, 128v; senat OC I, 96r; OC II, 36r; ECG, 17v; ZFV II, 92r; VIC, 3v, 143r, 199r; FNPB I, 80r; FNPB II, 24r; LSM, 29, 48, 50; BEM, 73, 130; MIU, 225, XX; sănat OC I, 36v, 39v, 40r, 94v; VIC, 3v; vezi şi gherusie.
    sinátor s. OC I, 94r; PSG, 70r; HOG, 14; senátor OC I, 94v; OC II, 114v; GN, 223v; ECG, 43r; ESI, 36, 121; VIC, 4v, 22v, 41r; VIC, 143r, 209r; FNPB I, 84r; FNPB II, 164r; FNC, 157v; MIU, 256; senatór MIF, pf.; MMF, pf.; ESI, 109.
    sinior s. „senior, domn” VIO II, 3r, 16v; FNPB I, f.t.; signior CBB, 44; MIU, XI.
    senţibil adj. „sensibil” CV, 30, 38.
    senţibilitate s. „sensibilitate” CV, 29.
    senţemînt s. CV, 27; senţiment CV, 28, 30; sentiment MIU, XXIV.
    sepărieţi vb. „a (se) separa” CV, 38.
    septemtrionalicesc adj. „septentrional” MIU, 444.
    serjant s. (Milit.) „sergent” VIC, 144v, 204r.
    serioz adj. „serios” PTF, 61r; MIU, 365.
    seriositate s. CV, 30.
    servi vb. CV, 27.
    sesie s. „sesiune, şedinţă” VIC, 63r, 69r.
    sévas s. „respect, veneraţie” DC I, 130r; DC IV, 61r.
    severitate s. CV, 30, 33.
    sex s. CV, 1, 27, 37.
    sfera s. OC I, 68v, 117v; MTT, 61r, 228v; IE, 4; ZFT, 27v, 34r, 39r, 76v; MDC, pf.; GN, 4r, 5r, 5v, 6r, 12v, 45v, 217v; ECG, 76v; DC II, 70r; TB, 105r, 125v; PSG, 82v; PTF, 136v; DIP, 2v, 25r, 43v; GF, 115v, 120v, 170r; HOG, 171, 174; RIM, 172, 289; şferă GF, 109v, 171v, 177r.
    sfingă s. ECG, 1v; DC I, 48v, 60r; ZFV II, 92v, 97r; sfinxă FNC, 26v; sfinx MIU, 58.
    shimă s. 1. „gest” GCO, 10r, 12r; OC I, 17r; HET I, 6r, 8v; HET II, 17v, 25r, 40, 32v; MTT, 6r; FIT I, 30r; FIT II, 21r; ZFT, 58v; GN, 289v; PTF, 34v, 35v, 90r; VIC, 93v; LVH, 27v, 70v; GIA I, 47v, 48v, 69v; GCA, 5; GCA II, 48r, 49v; 2. „figură, chip” OC I, 79v; MTT, 5r, 24v, 228v; ZFT, 6v; GN, 6v, 46v, 51r, 189r, 201v, 261r, 286v; ZFV I, 102r; RIM, 113, 115, 137, 193; vezi şi figură.
    shimatisi vb. „a înfăţişa, a figura” GN, 147v; PSG, 49r; schimatisi GN, 259r.
    sigur adj. CTD II, 226; RV, 6; VIC, 22r, 37r, 71r, 161r; GCA, 105; GCA II, 14r, 49v; GIA I, 66r, 92v; GIA II, 100r; CPN, 10; sicúr MIU, 287.
    siguranţă s. RIC, 220v, 263r; IE, 98; ZFV I, 82v; sigurinţă PV, 47; siguranţie MML, 15v, 39v; OPB, 26; RV, 13, 14; RJ, 247, 265; PTF, 7r, 75v, 121v; PV, pf., 117; VIC, 59v, 72v, 126r, 159r, 235v; LVH, 89v, 91v; GIA I, 17v, 139v; GIA II, 12r; sicuranţie ITI, 19, 20; MIU, 31, 32, 147.
    sigurepsi vb. „a (se) asigura” IE, 220; TB, 61r, 180v; sigurevsi RJ, 323; VIC, 10r, 141r, 199v; GIA II, 18r; sigurefsi RJ, 265; LVH, 20v; VIO I, 65r; GIA I, 74v; sîguripsi PSG, 15r; sigurivsi PSG, 26r; VIC, 21v, 216v; segurevsi LVH, 92r; sigorefsi GIA I, 63r, 84v; vezi şi asegura.
    simvól s. OC II, 17v; GCA, 16; símvolă OC I, 118r; simvol PTF, 23r, 53v, 139v, 149r; GCA, 105; simvol FNPB II, 139v; simvoale pl. PTF, 132r, 153v; simbol MIU, 33, 67, 69.
    simbolicesc adj. „simbolic” MIU, 68.
    simfonie s. „armonie; Muz.” HB, 8r; MIF, pf.; TB, 59r; PTF, 53v, 166v; GIA II, 91r; simfoní OC II, 11r.
    simfonisi vb. „a (se) armoniza” VIC, 25r.
    simpatic adj. CV, 27.
    simbatie s. „simpatie” OC I, 78r.
    simpatriot s. „compatriot” PPB, 2r; VIO I, 2v; DC I, 171r; DC IV, 133r, 191r; DIP, 35v, 42v; FNC, 86v, 150v; simbatriot PTF, 33v; GIA I, 17r, 26r; FNC, 140r; vezi şi patriot.
    sémplice adj. VOG, 86; sîmplice VOG, 104; sîmplu PV, 48, 49; sîmpleaţă CV, 38; simplice IO, 59; MIU, 198; simplu MIU, 38, 255.
    semplicitá s. VIO II, 13v; simplicitate IO, 59; MIU, 349; simpliţitate MIU, 188, 189, XVI.
    simvulí s. „sfat, consultaţie” MAM, 13r.
    sincer adj. CV, 28.
    singlit s. (Antic.gr.) „senat” MTT, 42r, 55r, 105r, 116r, 152r; MMT, 1v; sînglit MMT, 35v; MTB, 6v, 7v, 33r, 40v.
    singlitic s. „senator” ZFV I, 120v; MMT, 1v, 5r; sînglitic MTB, 1v.
    sînhisis s. „tulburare, agitatie” DC II, 226v; sinhisis PTF, 90r; sinhiseală DC II, 167r; DC IV, 135r.
    sinhisi vb. „a (se) tulbura, agita” FTU, 66r; MAB, 65v; ZFV I, 128v; DC IV, 192r; VIC, 201v, 236r; LVH, 19r; GIA II, 76v.
    sintesi vb. „a compune, a alcătui” DC I, 40v; DC II, 69v; DC IV, 14r, 86 v.
    sintesitor s. „compozitor, alcătuitor” DC III, 185v; DC IV, 50v, 299v.
    sínteticesc adj. „sintetic” BLM, 154.
    síntesis s. „sinteză” EBG, 107r; DC I, 40v; DC II, 216v; DC III, 185v.
    sinteticeşte adv. „în mod sintetic” BLM, 154.
    sirină s. (Mit.) HET I, 95r; MTT, 73r, 191r; GN, 318v; ZFV II, 94r; MII, 40; GCA, 85, 90; GCA I, 13v; GCA II, 22v; RIM, 253; sirenă RIM, 154.
    sístimă s. „sistem” GN, 45v, 47v; DC I, 129r, 156 v; DC II, 216v; CPR, 1v; GIA I, 37r; sistímă TB, 18r; sistemă VOG, 8, 140; sistémă VIO II, 7r; TGR, pf.7; ITI, 7; BLM, 174, 187; MIU, 74; sistemă ISP, 10; IO, 5; MIU, XI; sizstemă VIC, 62v.
    sistematec adj. CTD II, 160; sistematicesc EDE, 176; BLM, 14.
    sistematiceşte adv. BLM, 16, 187.
    soţietaş s. OTB, 10; soţietate ISF, 10; MTM I, 256; MTM II, 44; ITI, 5, 14; BEM, 10, 184, 340, 360; MIU, 4, VII.
    săldat s. OC I, 48v, 62v; OC II, 35v, 44r, 46v; FTU, 16v; DIP, 35r; PSG, 56v; soldat OC II, 6v, 43v; IE, 177; ECG, 80v; CDG, 57v; VIO I, 17r; VAZ, 27r; OF, 58; DC II, 96v, 125v; DC III, 90v; DC IV, 12v, 52r, 110v; FNPB I, 37r, 41r, 48r; GCA II, 17r, 26v, 53r; IO, 40; CBB, 20; MIU, 26; suldat VIC, 5v, 20r, 21r, 24v, 25v, 32v, 44r, 62v, 73v, 112r, 208v, 233v; GIA I, 48r, 49v, 54v, 58v, 75v, 116r; GIA II, 5v, 40r.
    solemnitaş s. DOB, 5; solemnitate RJ, 215.
    soliţiteciune s. „solicitaţie, cerere” CV, 31.
    soluţie s. NMSF, 17, 69.
    şpeţificaţie s. „specificare” MCI, 13.
    spectacul s. „spectacol” CV, 38.
    speculativ adj. HEA, 1, 131; MIU, 67, 235.
    spera vb. CV, 37.
    sperans s. DIP, 5v; speranţă HOG, 138, 142, 146.
    şpion s. PV, 2; ORC, 4; spion VIC, 36v, 167r, 228v; LVH, 15r, 90v; GIA II, 89v; MIU, 139.
    spionlîc s. „spionaj” LVH, 5r.
    spirit s. GF, 33v, 198r, 261v, 265r, 280r; spiret GF, 258r; spiritus HGT, 4.
    spirt s. [al vinului] „alcol” PTF, 176r; GIA II, 63r.
    spital s. OC I, 22v, 71r; OC II, 7v; IE, 130; DC I, 81v; DC II, 15r, 191r; DC III, 64r, 113r; DC IV, 10r, 11r, 148r, 149r, 194v, 265r; GCA I, 13r; şpital COD, 2; IPC, 9, 10; RD, 7; ESI, 29.
    splendoare s. IO, VIII.
    spuns s. „soţ” CV, 34, 37.
    spunsa „vb. „a lua în căsătorie” CV, 30, 32.
    stabile adj.sg. „stabil” IO, 67.
    stabili vb. IO, 67.
    stavilemînt s. „stabiliment” CV, 28; etablisament MIU, XXIV.
    stabilitate s. IO, 67.
    stádie s. 1. „stadiu, unitate de măsură pentru distanţe” HET I, 6r, 37v; HET II, 2v, 9r, 34v, 67r; DC II, 42v; HOG, 183; MIU, 86; 2. „stadion” HET II, 73v; MTT, 87v; FIT I, 41r; ECG, 50r; GN, 10v, 232v; DC I, 130r.
    stat s. (Polit., Adm.) OC I, 49v, 51v, 116r; FTU, 49v, 83r; GN, 85v, 86v, 109v, 110v; CTD II, 256; RRI, 1; 113, 16; PSG, 55v; PV, 24; VIC, 4v, 5v, 41r, 44v, 54r, 102r, 129r, 223r, 226r; LVH, 74r, 81r; LSM, 7; GIA I, 52v, 60v, 94v; GIA II, 32v; IO, 66; MIU, 75, 284, XXVI.
    statistic s. „statistician” ITI, 17.
    statisticesc adj. „statistic; de stat, statal” ITI, 12; MIU, 132, 249, 318, X, XIX.
    státuă s. „statuie” DC I, 29r, 186r; DC II, 6v, 60r, 187r; DC III, 23v, 73r, 179r, 186v, 202v; DC IV, 131r, 156r; DOB, 2, 3; IO, 69.
    staţie s. IO, 66, 67.
    stemă s. OC I, 32r, 80v; HET II, 87r; MTT, 7v, 8r, 18v, 50v, 56v, 181v; FIT I, 39r, 48v; IE, 232; MOC, f.t.; MIF, f.t.; VIO I, 75v; PV, 38; GCA, f.t.; stimă HET I, 55v; MAM, 9v.
    stenohorie s. „tulburare, strîmtorare, emoţie, jenă” RIC, 98v; MTT, 64r; DC IV, 266r; stenahorie OC I, 43r, 53r; MTT, 195v, 207r; MAM, 4r, 44r.
    stenohorisi vb. „a (se) tulbura, a fi strîmtorat, emoţionat” VIO II, 5r, 25v; stenahorisi ZFV I, 88r; RN, 108v.
    stigmí s. 1. „moment, clipă” RIC, 41r, 43r; MTT, 200v, 221v; FIT I, 26v; ZFT, 62v, 79v; stigmíe RIC 11v, 12r, 17v, 50v, 190v, 227r, 266r; 2. „punct” MTT, 13v, 161v; VOG, 103.
    stimelnic adj. „stimabil” CV, 30.
    ştof s. „stofă” GN, 57v; ştofe pl. GN, 142v, 189r, 229v, 231v, 292v, 321v; ştofuri FTU, 23r, 80v; stofă PTF, 150v; GIA II, 75v; MAI, 64v; stofe pl. GN, 77v, 105r, 112r, 257v; DC I, 84v; HOG, 36, 40; HEA, 75; MIU, 53.
    stóliţă s. „capitală” DC I, 4r, 16v, 54v, 153r; DC II, 3r, 4v, 30r, 139v; DC III, 135r; DC IV, 3v, 5v, 13r, 28r, 77v, 219v; vezi şi capitală, catedră, mitropolie.
    stratíghimă s. VIO I, 45v; VIC, 38r, 203v; LVH, 66r; GIA I, 31v; strataghemă MIU, 88.
    stratig s. „strateg” HET I, 89r, 92v, 93r; HET II, 60v; MTT, 65r, 124v, 144r, 222v; FIT II, 13v; CDG, 27r.
    stupid adj. MIU, 94.
    subalternuş s. „subaltern” OIC, 2.
    soghet, sughet s. VOG, 58; subiect BLM, 74.
    sostanţă s. „substanţă” VOG, 58.
    substitui vb. IO, 69.
    subştitut s. RJ, 387, 391; substitut IO, 69.
    suc s. IO, XIII; BEM, 85.
    succes s. CV, 37.
    succesionă s. „succesiune” CV, 35.
    succesór s. VIO I, 6v; succésor VIO I, 6v; sucţesor DOB, 2; MIU, 116.
    sughetiv adj. „sugestiv” PFBM, 49r.
    sumă s. RIC, 43v, 58v; MTT, 133r; MGR, 134r; CDG, 43v, 45r, 76r, 76v; HB, 7r; PPB, 3r; UB, 17, 22; VIO I, 18v; VIO II, 50r; BE, 66r; IEP, 4; DCI II, 50; CPR, 6r; TB, 17r, 30v, 59v, 163r; RV, 12; RJ, 15, 319; IIS, 19; DOB, 5; MDWS, 436; RI, 5, 10, 22; DAE, 40, 120; HSV, 5v; ESI, 14, 16; LSM, 35, 38; ISF, 3; MAS, 102; IO, 46; MIU, 213; şumă OTB, 14; AIC, 20, 29; IIE, 20; IF, 2; somă OC I, 49r; FTU, 20v, 36r; IE, 97, 100, 168, 177; CDG, 47v, 48r, 50r, 76v, 122v; TB, 28r, 31r, 108v; MII, 107; DIP, 27v, 35r; PTF, 134v; ORC, 376; HDT, 10; VIC, 62r, 94r, 123r, 188v, 216r; LVH, 12v; GCA, 35; FNPB II, 147r; GIA I, 6r, 113v, 137r; GIA II, 6r; MA, 11r; vezi şi Form. term. şt., p.285.
    superb adj. HOG, 113.
    superintendenş s. (Bis.) „superintendent” OTB, 2.
    superior s. IO, 70.
    superstiţie s. GCA II, 61v; IO, 68; MIU, 25, 33, 395, X; vezi şi desidemonie.
    superstiţioz adj. MIU, 370; vezi şi disidemon.
    suplica vb. IO, 59.
    suplicaţie s. „suplicare” IO, 59.
    suplică s. IO, 59.
    suplement s. MIU, 83.
    supurta vb. „a suporta” CV, 35.
    supoziţie s. IO, 62.
    suprem adj. CV, 21.
    supone vb. „a (se) supune” IO, 62.
    suprinde vb. „a surprinde” CV, 27, 36.
    suprinsă s. „surpriză” CV, 30, 36.
    suspica vb. „a suspecta” CV, 31, 35.
    suspendului vb. „a suspenda” EDE, 176; suspănde CV, 33.
    suferen adj., s. „suveran” MIU, 75, 283.
    şah s. „titlul împăratului Persiei” BE, 73r; DC II, 95r, 156v.
    şambelan s. VIO II, 15r, 16r.
    caretă s. „şaretă” MIU, 16.
    ţarlatan s. OC II, 38r; GCA, 78; şarlatan OC II, 44r; GIA II, 109v; cerlatan ECG, 71v.
    ştafetă s. VIO I, 55v; VIO II, 14r.
    şienţă s. „ştiinţă” VOG, 5, 6.
    ştuc s. „bucată” RNV, 4, 5; EDE, pf.3, 4, 8, 176.
    tabac s. „tutun” OC I, 76r, 76v; OC II, 43v; GN, 52v; DC IV, 68r; tăbac GN, 74r, 115v; IST, 1; HOG, 156, 158.
    tabacheră s. OC I, 12r, 103v; OC II, 43v; tabachere OC II, 43r; VIO II, 13v; PTF, 57v; tabacheri pl. HOG, 43; tabachercă VRM, 141.
    tabelă s. „tabel” UB, 11, 29; ABCA, 47; CTD II, 50, 60; DCI II, 156; AIC, 16, 19, 73; IIS, 19; IIE, 20; RI, 19, 22; ORC, 420, 424; TGR, pf.8; MIU, 437.
    tabelariu s. „notar” LSM, 80.
    tabelicesc adj. „în formă de tabel” DAE, 4; EDE, 178.
    tablă s. [cu diverse sensuri] OC I, 101v; ECG, 1r; DMC, 34; GN, 116r; DCI II, 70; PTF, 17v, 127v; VIC, 154r; CV, 39; GIA I, 51v; vezi şi Form. term. şt., p. 287.
    táblii s.pl. „table, joc de societate” OC I, 83v; távlii DC II, 90v.
    tavurea s. „taburet” VTT, 7v.
    tact s. „simţul pipăirii” IO, 71.
    tactică s. (Muz.) „tact” DC IV, 130v, 147v, 166r.
    tacţie s. „pipăire (cu mîna)” IO, 70.
    talant s. OC I, 44r, 90r, 95r; OC II, 6r, 47r; ECG, 50v, 51r, 64r, 68v; DMC, 198; ESI, 37; VIC, 69v; GIA II, 43r; MAS, 103, 104; talent IO, 24; MIU, 35, 53, 238; talentum MIU, 34, 241, 426.
    tahtîrvan s. „litieră” DC I, 23r; DC III, 95v, 147v, 190r, 190v; DC IV 129v, 137v, 159r, 164v, 168v, 202r, 267r.
    tîndreaţă s. „tandreţe” CV, 26, 28, 30; întîndreţemînt CV, 38.
    tîndreşte adv. „în mod tandru” CV, 34.
    tîndru adj. „tandru” CV, 29.
    taraf „partid” VIO II, 5v, 7v; TB, 181r; VIC, 41r, 44v, 49r, 64r, 91v, 147v; GIA I, 62r; vezi şi partie.
    taraphana s. „monetărie” DC II, 15r, 108v; DC IV, 10r, 154v; tarapana VIC, 89r; tarahpana GIA I, 136v; GIA II, 7r.
    teanc s. (Comerc.) RNV, 4, 5; DC IV, 81v.
    téatron s. OC I, 46r; VIC, 166r, 195v; LVH, 68v, 71r; teátron GN, 200r, 232r, 274v; DC I, 127v; teatron DC I, 38r; PSG, 20r; VIC, 141r; téatra pl.gr.; OC I, 118r; TB, 111r; feátru PSG, 35v; GCA II, 48v; téatru MSB, 82v; DC I, 127v; DC II, 55r, I65r, 201r; DC III, 19r; CPR, 5r; GCA, 2, 51; FNPB I, 127r; GCA II, 39r, 43v; teátru OC II, 48r; GN, 280v, 304v; DC I, 127v; DC II, 71v, 138r, 139r; DC III, 77r; TB, 62v, 70v, 163v; PSG, 19v, 69r; PTF, 32v; GCA, 80, 81; GCA II, 16r; RIM, 258; teatru ECG, 59v; DC IV, 131r; teatrum ISF, 5; MIU, XXI; teátrum RIM, 280; MIU, 436.
    temă s. EBG, 20v; EDE, pf.5; MIU, 236; temata pl.gr. LVH, 7v.
    temerar adj. IIS, 18; PV, 126.
    temperament s. MIU, 77; temperamentum MIU, 253, 302.
    tîmpărat adj. „temperat” IST, 20; tîmperat CV, 11.
    tempet s. „furtună” DIP, 5v; tampetă GIA I, 4r, 4v.
    tîmplă s. „templu” MIU, 16, 20, 96, 245.
    tendenţie s. „tendinţă” IO, 2.
    teoretic adj. BLM, 16, 24, 84; BEM, 122; MIU, 82; teoricesc ESI, 37; vezi şi Form. term. şt., p. 288.
    teoreticos adj. „plăcut la privire” VIC, 178v; teoriticos LVH, 35r.
    teoríe s. OC I, 33v, 80r; teorie CTD II, 204; DCI II, 206; ISF, 2; teórie RJ, 381; RIM, 289; vezi şi Form. term. şt., p. 288.
    testament s. „legat, diată” GCO, 7r; OC II, 27r; UB, 23; IRI, 2; OTB, 14; RI, 11; PV, 18; ESI, 28; MIU, 259; testamînt LSM, 40, 41, 43, 46, 61; MTM I, 143; MTM II, 66, 75; testamentum MIU, 258, XX.
    testimonialiş s. „testimonial, mărturie” DOB, 5.
    testimonium s „adeverinţă, mărturie” RCI, 10; DOB, 2; testimonie ESI, 22, 25, 26; testimonii pl. DOB, 5; MDWS, 440.
    tetrad s. „caiet” LVH, 1r.
    tipografnic s. „tipograf MGR, 124v; tipografuş RNV, 12; tipograf OF, f.t.; OV, f.t.; PTF, 9v; GCA, 108.
    tipográfie s. IE, 203; PDJ, 4; MOC, pf.; GN, 58v, 112v; DC II, 69v, 217v; VOG, f.t.; RPT, 32; HG, f.t.; ESI, f.t.; HDT, f.t.; GCA, f.t.; HGT, 72; HOG, 230; CBB, f.t.; BLM, f.t.; BEM, f.t.; tipografie DC IV, 26v; CV, f.t.; PF, f.t.
    tíran s. „tiran” RIC, 143v, 197r; OC I, 33r, 69r, 116v; OC II, 61v; FTU, 4v, 62r; HET II, 60r; FIT I, 54r; MTT, 35r, 49r; TRT, 4r, 5v; IE, 206; ZFT, 54r, 58r; GN, 254v, 274v; MSB, 49r, 72r; MTB, 15r; DC I, 14v, 156v; PSG, 55r; ZFV I, 13r, 17v; VIC, 4r, 126v; FNPB II, 53v, 82r; tirán OC I 69v; FTU, 36r, 82r; MMT, 5r, 35r, 42r, 212v; FIT II, 95v, 106v; VTT, 7v; MDC, pf.; CDG, 121r, 123v; MAM, 16v; ZFV I, 106v; GCA, 2; GCA II, 37r; GIA I, 1r; GIA II, 39v, 79v; CPN, 26, 28; FNC, 103v; RIM, 28, 50; MIU, 79; tirean ECG, 22v; VAZ, 42v.
    tiranicesc adj. „tiranic” HET II, 36v; MTT, 34r, 35r; TRT, 2v; IE, 180; ZFV I, 11r; PSG, 28v; VIC, 4v, 7r, 146v; AIM, 3v; MC, 63r; tirănesc CDG, 29v; MIU, 354, 385.
    tiraniceşte adv. HET II, 47r; tirăneşte CDG, 38v.
    tiranie s. RIC, 115v; TB, 3r; MAS, 58; tirănie RIC, 197r; OC I, 51v, 87v; OC II, 11r; PTR, 1; MTT, 11v, 16v, 40v; VTT, 8r; IE, 182; ZFT, 55v; CDG, 45v, 68v; VIO I, 19v; GN, 132v, 230v; MAM, 32r, 46r; DC I, 112r; DC IV, 62v, 218v; ZFV II, 98r; VIC, 126r, 239v; LVH, 99r; GCA, 40, 90; HGT, 51; LSM, 101; GIA I, 62v; GIA II, 89v; MTM II, 59, 269; BLM, 167; MAS, 50, 81; MIU, 23, 138, XIV.
    tirăni vb. „a tiraniza” ZFT, 58r, 66r; DC II, 105v; MDWS, 294; RIM, 53; tirani DC I, 112r; tiranisi GN, 235v; VIC, 3r; GCA, 68; GCA I, 4v.
    titan s. (Mit.) FNPB II, 4r; FNC, 78r; MIU, 196.
    titul s. EBG, 125r; ISF, 3; IO, 51; BEM, 257; MIU, 173, 293, 310; titúl MIU, 293, 375; títule pl. TGR, 195, care ar putea fi şi de la titulă; titulúş GCO, 6v; OC I, 10r, 82v, 117r; MTT, 30r, 44r, 253r; UB, 23; GN, 6r, 122r, 202r; SPP, 8; OTB, 4; DOB, 3; LSM, 93, 124; FNPB I, 10r, 84v, 154r; títuluş OC I, 97r; MTT, 234r; ESI, 108, 110; PFBM, 2r, 43r; titilúş OC I, 43v; ECG, 21r, 43v, 62v; TB, 180r; titiuluş OC II, 2v; DIP, 2r, 18v, 23v; titlúş OC I, 116v; IE, 146, 147, 155; TB, 179v; HOG, 46, 89, 130; titulus LSM, 4, 7; títlă IE, 171, 177; titlu OC I, 34r; MTT, 154v, 247v, 263v; CDG, 24r, 62r; VIO I, 35r; VIO II, 28r; MNC, pf.; GN, 263r; DC II, 75v, 124r, 169r; DC III, 169r; DC IV, 4r, 11v, 89r, 257r; DIP, 23r, 25v; PSG, 24v; PTF, 9v, 12r, 25r, 38v, 42r, 156r; EDE, 12; VIC, 3v, 12v, 20r, 60v, 63v, 86r, 190v; LVH, 2r, 26v, 58r; GCA, 15, 55, 93; LSM, 10, 33, 51; HOG, 9, 38, 88, 126, 140; GIA I, 12r, 15v, 37v, 61v; GIA II, 6v, 50v, 58r.
    toalet s. „toaletă” PTF, 149r.
    toleranţie s. „toleranţă” PTB, 2, 3; OTB, 3, 7; DOB, 6; IO, X.
    tom s. „volum (al unei cărţi)” HET II, 87v; MTT, 188r; GN, 118r, 135r; DC III, 5v; DC IV, 2r; ZFV II, 1v; PTF, 20v.
    ton s. (Fon., Muz.) EBG, 71v; FTU, 13v; CTD II, 66, 114, 234; PTF, 71r; LVH, 20r, 97r; GCA, 22; CV, 30, 34.
    tractir s.”restaurant, hotel” TB, 34v; RN, 112r; trahtir LVH, 43v.
    tradiţie s. SCM, 4; IO, 46; MIU, 27, 99, 126, 135.
    traghédie s. (Lit.; fig.) „tragedie” EBG, 124r; DC I, 127v, 178v; VIC, 133r; GCA, 2, 28, 46; GIA I, 1v; GIA II, 38v; RIM, 280; MIU, 396; tragodíe OC I, 108v; MGR, 139v; tragódie OC II, 46r; ZFV I, 13v; DIP, 4v.
    traghicós adj. „tragic” MTT, 35r; DIP, 4v; traghicesc MTT, 200v; tragodicesc DC I, 153v.
    trimisie s. „transmisie” IO, 53.
    transport s. IPC, 9, 12, 13; IO, 63.
    transporta vb. IO, 63.
    trătălui vb. „a trata” VIO 1, 54v, 96r, 101v; trăctălui OF, 83; tractarisi PTF, 133v; trahtarisi GIA I, 77r; tracta CV, 27, 37.
    trătăluire s. „tratare” VOG, 7; tractuluire EDE, 177.
    tractat s. „tratat” PPB, 3r, 4v; VIO I, 25r, 26v, 40r, 55r, 56r; VIO II, 22v, 24v; DC I, 85v; DC II, 51r; EDE, pf.9, 176; VIC, 10r, 14r, 26v, 95r, 126v, 141v, 230r; FNPB I, 131r; FNPB II, 171r; FNC, 170v; MIU, 284, 405, XXX; tráctat EDE, 176; trahtat CDG, 120r, 120v, 122v; DC I, 84v; GIA I, 66v, 79v, 84v; GIA II, 27r, 27v, 48v.
    trade vb. „a preda” IO, 7, 45, 86.
    traditoriu s. „trădător” VIO I, 25r.
    trivúnos s. „tribun” RIC, 367r; trivun MTT, 68v; ZFT, 35v; tribun OC I, 101v; VIC, 41v; FNC, 156r, MIU, IX.
    tripod s. MII, 145; FNPB II, 105v.
    triámv s. „triumf” MTT, 218v; MAM, 52v; DC I, 37r; tríamv DC I, 111v; FNC, 12v, 23r, 24r; triamv MTT, 207r; MII, 28, 52; triomf VIO I, 56r; VIC, 84r, 86r, 129r; triumf OC II, 5v; VIC, 128r, 142r, 209r; CV, 34; GIA I, 127v; GIA II, 46r, 70r, 85r, 97v; MIU, 24, 297, 369.
    triamvisi vb. „a triumfa” MTT, 207r, 223r, 226r; triamvi FNC, 24v, 58v; triumfi VIC, 6v, 47v, 209r; trionfisi GCA, 26; triumfa MIU, 340, 401.
    triumfalnii adj. „triumfal” DC I, 83v, 186v; DC IV, 155r; triunfalnii DC IV, 166r; triamvicesc MAI, 52r; trianvevticesc FNC, 22v; trianvicesc FNC, 144r.
    trofeu s. ISF, 6; trofeiuri pl. FNC, 23r; MIU, 360.
    tron s. DC II, 2v, 43r, 74v; DC IV, 29v, 43r, 104v, 237r; RPT, 30; VIC, 205v; CV, 16; MAI, 51r, 76r; FNC, 5r, 25r, l00r; CBB, 4; MIU, 19, 142, 402, 427.
    tropos s. „manieră, fel, chip” PTF 33v; AIM, 19r, 24r; RN, 91r, 116v.
    trupe s.pl. (Milit.) MIU, 137; trupuri MIU, 206, 285, 298, 414, 422.
    turmă s. (Milit.) „corp de oaste; IPC, 6, 11; RD, 3, 4.
    umbrelă s. DC IV, 58r, 11r, 129v, 215v.
    humor s. „umoare” BEM, 374.
    uniform s. „uniformă” IOD, 1.
    unionă s. „uniune” CV, 29, 34.
    universalis adj. BE, 75r; universal MIU, f.t., 90, 255, 321; universalicesc MIU, 47.
    universitate s. 1. [instituţie de învăţămînt] MDWS, 440; BLM, f.t.; MIU, f.t.; universitaş RJ, 379; universitat RJ, 399; 2. „comunitate (a saşilor)” universitat LSM, 29; universitaş LSM, 32; universitate LSM, 32, 33.
    vagabund s. „vagabond” IIS, 8.
    varvarótită s. „barbarie” RIC, 17v; DC I, 52v, 125v; DC II, 5v, 25v, 93r; DC III, 77v; DC IV, 48v, 292v, 299v; varvárie DC I, 83r; HOG, 139; MIU, 16.
    venerablu s. „venerabil (într-o lojă masonică)” PTF, 42v, 43r, 50v; venerabl PTF, 42r.
    vierş s. (Lit.) „vers” OC I, 105r; ECG, 59v; verş OC I, 50r; HET II, 87v; viers PTF, 20v; GCA, 49; GIA II, 70r; ISP, 7; vers TGR, 195; IO, 43; BLM, 171; MIU, 125, 276.
    vierşuitor s. „versificator” MTT, 2r, 6r, 21v, 34r, 39v, 72v, 82r, 99v, 196v; FIT II, 20v.
    stihurghie s. „versificaţie” CPN, 68.
    vestală s. DC I, 85v, 177v; GIA II, 58r, 58v; FNC, 153r.
    veastă s. „vestă” PTF, 22v.
    vetră s. „pînză de corabie” FIT II, 115r; vétrilă FTU, 39r; FIT I, 28r; vétrelă ZFV II, 98r; GIA II, 72r, 72v; vétrile pl. OC I, 18r, 30v; FTU, 7v, 32v; MTT, 244v; HET I, 107v, 113v; GN, 200v; ZFV II, 80r; DC I, 137r; DC IV, 290r; PSG, 4Sv; VIC, 219v; GCA, 34; FNPB II, 68r; GIA I, 6v, 47v, 140r; vétrele GN, 164r; vétrelile pl.art. OC I, 58v; vétrilile GCA, 39; vetríle pl. FTU, 16r; MIU, 64, 310.
    vexel s. (Comerc.) „poliţă, cambie” ESI, 106.
    vicariş s. (Bis.) „vicar” MIMT, 1; DOB, 5; vicáreş OTB, 2; vicariuş OTB, 5; vicároş OTB, 14; vicarăş PFBM, 5v.
    viţe „vice (element de compunere)” viţe amiral VIC, 208v; viţe canţaleri CDG, 42r; viţe canţeleriu MDWS, 393; viţe canţelariu VIC, 155v; CV, 19; viţă crai DC III, 223v, 227r; PTF, 35r; LVH, 36r, 37r; GIA II, 84v, 85v; viţă crăină LVH, 38r, 40v; viţe crai VIC, 136r, 191v; CV, 35; GIA I, 86r, 131r, 141v; GIA II, 3r, 84v; viţe crăie GIA I, 131r; GIA II, 2r; viţe prezidenţi ESI, 108; viţeroa „vicerege” DC I, 98r; HOG, 43; viţăroa DC III, 183v; DC IV, 150v, 152v, 155r, 156v; GCA, 35, 37, 40, 84; viţărua DC IV, 137r, 137v, 166v, 170v, 248v, 265v; viţerea HOG, 153, 154, 157; vice canghelariu VIO II, 14r.
    viţiu s. „viciu” VIO I, 43r; viţii pl. CV, 37.
    victorie s. CV, 30; IO, 62.
    vide s.sg. „vid” MIU, 88.
    vigoare s. CV, 31.
    vinaţe s.pl. „vinuri” HOG, 21.
    vindica vb. „a (se) răzbuna” CV, 36.
    vindictă s. „răzbunare” CV, 33, 36, 38; vindicaţie LSM, 107.
    violenţă s. CV, 28.
    virtuos adj. BEM, 110, 113; virtuoz MIU, 236, 251.
    virtute s. VIO I, 43r, 58v; IO, V, 89; vîrtute BEM, 110.
    vivat interj, „să trăiască” PTF, 49r, 55r, 77v.
    vizirat s. „calitatea, demnitatea vizirului” VIC, 147v, 162v.
    vizitălui vb. „a vizita” OTB, 2; vizătălui PFBM, 2v; vizita IO, 40.
    vizitor s. „vizitator” PTF, 123r; vizitátor PTF, 132v.
    vizitaţie s. „vizitare, vizită” DOB, 1, 8; OTB, 2; PFBM, 3v.
    vizită s. VIO I, 17r; DC II, 123v; DC IV, 170v; TB, 21r, 51r, 63v, 212r; VlC, 97r; LVH, 63v, 69v; FNPB II, 74r; GIA II, 27v, 83v, 84r, 103r; IO, 40; vizít VRM, 3.
    vocabular s. GF, 1r.
    volintir s., adj. CDG, 7r, 26r, 44v, 45r, 68v; VIO I, 90v; volentir RD, 4; VJ, 1.
    volontariu adj. „voluntar” VIO I, 90r.
    voluntate s. „voinţă” CV, 33, 36.
    voluptate s. CV, 28.
    vot s. UB, 28; votum UB, 28; PFBM, 46v; MIU, 323; vocş ORC, 242, 244, 250, 260.
    vocşui vb. „a vota” ORC, 244.
    vocşuitor s. „votant” ORC, 240, 142.
    vutcă s. votcă” GCO, 14v, 16r; DC III, 171r; DC IV, 13r, 303v.
    vulgaricesc adj. „vulgar” MIU, 421.
    zăifet s. „zaiafet” ECG, 46r, 48r, 63v; zăefet VIC, 32r; LVH, 49v, 76r; GIA I, 105v; GIA II, 55v, 86r; zeefet DC I, 22v; GIA I, 91v, 115v; zeifet GCA, 56.
    zarif adj. DC I, 41r; GIA II, 71v.
    zariflîc s. DC I, 12r, 156v.
    zefchi s. VIC, 36r; zăfchi LVH, 28r, 29v, 39v.
    zéfir s. „zefir (vîntul)” FTU, 5v, 13r, 37v, 39r, 69v; FNPB I, 44r, 45r; FNPB II, 56r, 129r; GCA II, 48v; záfir FTU, 80r; zefir MII, 7; zăfir GCA I, 15v; zefír MDWS, 355.
    zelos adj. MIU, 120.
    zău s. OF, 3, 39, 83, 84.
    zăoaie s. OF, 111.
    diarium s” „ziar, jurnal (al unor lucrări)” AIC, 78.
    zilótip, zilótipos adj. „gelos” OC I, 74v; vezi şi jaluz.
    zilotipie s. „gelozie” OC I, 73v, 74v; vezi şi jaluzie.
    zurba s. ECG, 18r; zorba TB, 199v; PTF, 30r.
    zorbagiu s. RIC, 138r.
    zorbalîc s. RIC, 138r; OC I, 51r.
    zurbălui vb. PTF, 30r; VIC, 47v, 54v; LVH, 38v; GCA, 61; GIA II, 44v; zorbălui GCA, 107.
    
    2.4.2. Primii termeni gramaticali în limba română se află în fragmentul de gramatică slavonă tradus de Daniil Panoneanul pe la mijlocul secolului al XVII-lea, intitulat Tîlcuirea sau arătarea gramaticii sloveneşti50. Preocupări susţinute de formare a terminologiei gramaticale şi stilistice în limba română au apărut, în mod firesc, în procesul elaborării primelor gramatici româneşti, de către Dimitrie Eustatievici în anul 1757, de ieromonahul Macarie din obştea paisiană de la mănăstirea Dragomirna în 1772, de Ianache Văcărescu în 1787 şi de Radu Tempea în 1797. Termeni gramaticali şi de stilistică se găsesc şi în unele bucoavne sau manuale didactice, în prima traducere românească a unei gramatici a limbii franceze (ante 1789, probabil între anii 1770-1775)51, în traducerea de către Gheorghe Şincai a unei gramatici a limbii latine, din 1783, în gramatica românească şi rusească a lui Amfilohie Hotiniul, din 178952, în Retorica publicată de Ioan Molnar în 1798, în Observaţiile de limba rumânească ale lui Paul Iorgovici din 1799 şi în alte texte.
    ablativ adj., s. SPP, 179; VOG, 20, 26; IO, 35.
    acţent s. CTD II, 94; DCI II, 102; acent VOG, 102; HG, 6.
    activ adj. TGR, 102, 150, 160; ativ VOG, 59.
    acuzativ adj., s. SPP, 178; VOG, 20, 26.
    adietiv s. „adjectiv” VOG, 33, 106.
    adverbiu s. VOG, 17, 86; adverbie TGR, 165, 166, 167, 168.
    aligorie s. OC I, 15v; MOC, pf.; VOG, 132; PTF, 41v, 72v; DC II, 70v; DIP, 5r; RIM, 109, 119, 183; alegorie RIM, 289; MIU, 97, 117.
    aligoricos adj. DC II, 70v; aligoricesc PTF, 47v, 103r; GIA II, 70r; RIM, 119, 138; alegoricesc RIM, 29; MIU, 97, XII.
    alegoriceşte adv. MIU, 217.
    anacóluton s. „anacolut” VOG, 131.
    antitesis s. „antiteză” RIM, 113, 213; antites RIM, 213.
    apelativ adj., s. VOG, 34.
    apóstrof s. EBG, 15v; ABCA, 69; VOG, 146; HG, 5;
apóstrofă BV, 6v; apostróf VOG, 102; TGR, 9, 211; apostrof MCRV, apend.; OV, 11; DCI II, 102; BPR, 210.
    articul s. SPP, 12; TGR, 7, 8; HG, 24; IO, 30; BLM, 75, 76; articol VOG, 17, 19, 23.
    comat s. „virgulă” ABCA, 71; SPP, 9; SIA, 10; BPR, 23; DAE, 34; comă DCI II, 104; CTD II, 96.
    comparativ adj., s. VOG, 35; TGR, 75.
    comparălui vb. „a compara” TGR, 64.
    compozit adj. „compus” IO, 72.
    congiunţione s. „conjuncţie” VOG, 17; coniuncţie TGR, 169.
    construcţie s. ABCA, 67, 69; construcţiu VOG, 13; construţione VOG, 95, 104; conştrucţie TGR, 176; construcciune IO, 5.
    dáctil s. (Versif.) EBG, 117r, 118r; MGR, 134v, 136r; VOG, 141, 147; dáctilos VOG, 141.
    dactilicesc adj. „dactilic” VOG, 141.
    dativ adj., s. SPP, 181; VOG, 20, 25.
    declina vb. IO, 35.
    declinaţie s. „declinare” TGR, 18; IO, 34.
    dimostrativ adj.VOG, 44.
    derivat adj. IO, 72.
    derivaţie s. „derivare” IO, 30.
    diftóng s. EBG, 11v; SPP, 5; ABCA, 49; VOG, 15, 97; HG, 3, 4; TGR, 197; diftóngus TGR, 3, 13; díftong VOG, 84, 95.
    disiunctiv adj. TGR, 170.
    eleghie s. EBG, 121v; eléghie CPN, 43.
    eleghiacesc adj. „elegiac” EBG, 118v, 123r; eléghiu VOG, 141.
    emblémă s. EBG, 123v; MIU, 64.
    emfazis s. EBG, 26v; emfasis GIA II, 81v; emfaze pl. EBG, 68v.
    epicesc adj. „epic” EBG, 123r; MAS, 99; MIU, 211.
    epigrámă s. „inscripţie” EBG, 16v, 123v; VOG, 141; ISF, 7; ITI, 10, 23; CBB, 39; MIU, 13; epígramă DC II, 218v; VIO I, 52r.
    epilóg s. ZFT, 48r; epílogos RIM, 111; epilógos RIM, 163, 165.
    epitafion s. EBG, 123r; OC I, 38v, 85r, 114v; epitaf OC II, 62r; epitafie OC I, 85r, 85v; epitafii pl. OC I, 114v.
    etimológhie s. „morfologie; originea unui cuvînt” EBG, 26r; MTT, 38v, 125v; TGR, 5, 6; BLM, 67; etimologhíe DC I, 130v; DC II, 181v; HG, 10; GCA, 103; etimologíe SPP, 4.
    feminin adj. IO, 30.
    figurat adj. VOG, 125; înfigurat VOG, 104.
    filológhie s. EBG, 13v.
    gen s. SPP, 11, 51; ghener VOG, 19; ghen IO, 30.
    ghenitiv adj., s. „genitiv” VOG, 20, 25.
    gramátică s. EBG, 6r, 10r; MGR, 2v; BE, 8v; GN, 234r; VOG, 2; HG, III; LVH, 11r; GCA II, 53v; TGR, 1; IO, 5; gramátică MGR, 2r; GCA II, 53v; gramatícă BLM, 21, 103; gramatichíe RIC, 405r.
    gramaticesc adj. „gramatical” EBG, 20v, 21r, 70r, 109v; MGR, 116r, 117v; VIO I, 2r; VOG, 2; BLM, 67.
    umiricesc adj. „homeric” HET I, 78r; omiricesc MTT, 111r.
    iamv s. (Versif.) EBG, 119r, 119v; MGR, 134v, 135r, 138r; iamvi pl. EBG, 119v; iambos VOG, 141; iambe pl. VOG, 143.
    iamvicesc adj. „iambic” EBG, 118r, 119r; MGR, 137r, 138v; DC I, 161v; iambicesc VOG, 143.
    idiótizm s. „însuşire (a limbii)” VOG, 2, 9; idiótizmă VOG, 21; idiótizme pl. VIO I, 4r.
    imperativ adj., s. VOG, 61.
    imperzonal adj. VOG, 59; impersonal TGR, 159.
    imfinitiv adj., s. „infinitiv” VOG, 61.
    indicativ adj., s. VOG, 61.
    interieţione s. VOG, 17, 93; interjecţie TGR, 171.
    interogativ adj. TGR, 78.
    ironicesc adj. „ironic” HET II, 82v.
    ironie s. PTF, 39v; irónie RIM, 283, 287.
    laconicesc adj. „laconic” MTT, 106v; VIC, 132r.
    laconiceşte adv. MTT, 106v; MIU, 236.
    laconismos s. MTT, 106v; laconizm VOG, 126; laconism MIU, 232.
    liricesc adj. „liric” EGB, 123r; MTT, 104r, 112r; ISF, 7; MIU, 276.
    metáfore s.pl. VIO I, 4r; metaforă GF, 97r; RIM, 174; metafóră CPN, 35; RIM, 109, 170; metaforá VOG, 133.
    metaforicesc adj. „metaforic” PTF, 113r; RIM, 29, 30, 138; metaforicá pl.gr. DC IV, 92r; metaforic CTD II, 190.
    metaforiceşte adv. VOG, 140; HGT, 40.
    metamorfosi vb. „a (se) metamorfoza” CPN, 35; MIU, 218.
    mod s. (Gram.) SPP, 60; TGR, 103, 170; modă VOG, 61; modru OV, 12
    monosilavicesc adj. „monosilabic” EBG, 115v, 116r.
    néutru adj. VOG, 23, 25, 59; HG, 12; TGR, 155.
    nominativ adj., s. SPP, 178; VOG, 20, 25; IO, 30.
    nome s. (Gram.) „nume” VOG, 17; IO, 31; nómine IO, 17, 34.
    odă s. EBG, 121v, 123v; odi sg. DC II, 218v.
    ortográfie s. EBG, 10v, 24r; MGR, 120v, 132v, 141v; GN, 85r; OV, f.t., 3; VOG, 13, 95; TGR, 194; ortografíe VOG, 136; HG, 3, 5; TGR, 6; ortografie SPP, 4.
    oxía s. „accent ascuţit” EBG, 15v; BV, 6v, 7v; MGR, 116r, 141v; BE, 29v, 30r; OV, 11; óxie BE, 15r; VOG, 64.
    oxií vb. „a accentua (cu accent ascuţit)” EBG, 17v.
    paragoghí s. „paragogă” EBG, 106r; DC II, 99r.
    parentés s. „paranteză” ABCA, 73; SPP, 9; CTD II, 98; RIM, 138; parentesís CTD II, 166; paréntesis VOG, 130; parentésis TGR, 215; parentesi pl. HG, 7; paréntes s.f. GCA, 11; parantes BPR, 23.
    paranomásie s. (Ret.) RIM, 209.
    paroxítonon adj. „paroxiton” EBG, 17r, 25r; paroxitonesc EBG, 17r.
    partiţipiu s. „participiu” VOG, 18; partiţipie VOG, 17, 67; TGR, 113, 160; partiţipii pl. TGR, 159.
    particulă s. (Gram.) SIA, 3; TGR, 29; IO, 15, 56.
    pasiv adj. TGR, 150.
    patronimicesc adj. „patronimic” EBG, 29v.
    pauză s. [semnul de punctuaţie] BPR, 23; TGR, 217.
    perifrasticesc, perifrastic adj. RIM, 187
    perifrásis s. „perifrază” EBG, 83v, 105v; RIM, 187.
    period s. „perioadă” EBG, 7r, 10v, 103r, 112r; BV, 2, 35; ABCA, 69; CTD II, 92, 104; DC II, 106; BPR, 71, 75; VOG, 130; HG, 7; TGR, 196, 212, 213; RIM, 109, 197; període pl. VIO I, 4r.
    perispoméni s. „accent circumflex” EBG, 15v.
    perispoménon adj. „cu accent circumflex” EBG, 19r.
    personă s. (Gram.) „persoană” SPP, 61; BPR, 85; TGR, 77; perzonă VOG, 57.
    perzonal adj. VOG, 37, 57; personal TGR, 77.
    pleonasmos s. EBG, 106v; pleonazm VOG, 125.
    piimă s. „poem(ă)” EBG, 123r; DIP, 5r; poeme pl. MIU, 211, 269.
    poétică s. RIC, 172v; MGR, 132v; DC IV, 189r; VOG, 95, 134; GCA II, 54r; poetícă RIM, 166; piítică FIT II, 130r; piitichí DC III, 6v; DC IV, 91v.
    prepoziţie s. TGR, 100, 161, 178; IO, 61.
    prezente adj.sg. „prezent” VOG, 61; presente IO, 36, 70.
    prólipsis s. (Ret.) „prolepsă” EBG, 107, 103v; prolípsis RIM, 243.
    pronome s. VOG, 17; pronume VOG, 17, 42, 53; TGR, 27, 77; pronómen TGR, 24, 77, 78, 81, 84, 88, 90, 163; pronumen TGR, 163.
    propoziţione s. VOG, 17.
    propriu adj. SPP, 7, 11, 183; VOG, 11, 34; TGR, 14, 23, 175; MIU, 436; proprium HOG, 39.
    prosódie s. „prozodie” EBG, 11v, 12v, 19v, 115r; MGR, 4r, 116r, 133r; BV, 6v; BE, 28v; VOG, 102; TGR, 6; ISF, 7; prosodíe ABCA, 57; SPP, 3.
    rapsodie s. „parte a poemelor lui Homer” GN, 232v.
    regulat adj. VOG, 64, 105; TGR, 108; regular TGR, 107, 119.
    regulă s. (Gram.) ABCA, 55; SPP, 34; OV, 9; CTD II,
58; DCI II, 58; VOG, f.t., 2, 82; TGR, 60, 61, 126, 163, 206; IO, 5.
    relativ adj. VOG, 36, 47; TGR, 78.
    ritorică s. EBG, 7r; ECG, 60r; DC III, 6v, 195r; VOG, 133; VIC, 66v; GCA II, 54r; RIM, 11, 12; ritorícă RIM, 165; retorică TGR, pf.1, 177; MIU, 435.
    ritoricesc adj. „retoric” EBG, 96r, 124r; IE, ded.; ZFT, 20r; VIO I, 2r; GN, 261r; ZFV I, 70r; PTF, 153r; ISF, 7; RIM, 10.
    ritm s. (Versif.) EBG, 123r; ritmus DC II, 218r.
    saficesc adj. „safic” EBG, 118r, 120v; sapficesc MGR, 137v; ZFV II, 94r
    satir s. OF, 26.
    satiră s. EBG, 124r; VIC, 133r; CPN, 2; CBB, 7; sátir PTF, 39v.
    satiric s. „autor de satire” OC I, 73r.
    satiricesc adj. „satiric” OC II, 40v; MTT, 112r; IE, 187; GCA II, 8r; MIU, 396.
    sentenţie s. „sentinţă” SPP, 177; SCM, 151; BZI, 4; MIU, 232, 391.
    sílavă s. EBG, 11r; ABCA, 57, 59; OV, 3, 15; DCI II, 70, 98; HG, 3; silávă, TGR, 2, 3, 4; silavă SPP, 7, 9, 26; sílabă CTD II, 60, 72; DCI II, 98; VOG, 16, 135; silábă TGR, 55, 164, 205; silabă MCRV, apend.; BPR, 87; IO, 35.
    silipsis s. „silepsă” EBG, 107r, 107v; sílipsis VOG, 125.
    simfónie s. (Versif.) EBG, 124v.
    sinegdohí s. „sinecdocă” EBG, 106v; sinecdóhie RIM, 174, 175.
    sinhisis s. „sinhiză” VOG, 131.
    sinonímie s. EBG, 105r; RIM, 204; BLM, 67.
    sintaxis s. EBG, 76v; sintáxis TGR, 5, 172; síntaxis TGR, 192; sintaxís TGR, 172, 175, 181; sindaxis VOG, 13; sintáx SPP, 4, 177.
    sintacticesc adj. „sintactic” EBG, 7r, 111r.
    solichismos s. „solecism” EBG, 109r.
    spondeos s. „spondeu” EBG, 116v; spondei sg. EBG, 117r, 118r, 118v; spondíu MGR, 134v, 135r; VOG, 140; spóndiu VOG, 141.
    spondeicesc adj. „spondaic” EBG, 118r; spondiesc MGR, 136r.
    stil s. ( Lit., Ret.) OC I, 81r; PSG, 56r, 56v, 57r; PTF, 20r, 20v; ISF, 1; TGR, pf.5, 6; BLM, 14; MIU, 232.
    sostantiv adj., s. VOG, 33.
    superlativ adj., s. VOG, 35; TGR, 76.
    supin s. SPP, 67, 161, 133; TGR, 143; IO, 36; supinum TGR, 113; IO, 35.
    tavtologhie s. „tautologie” EBG, 109v.
    termen s. „cuvînt” VOG, 6, 16.
    terminaţie s. IO, 18, 36.
    transitiv adj. (Gram.) VOG, 57.
    troheicesc adj. (Versif.) „trohaic” EBG, 118r, 119v; MGR, 139v; troheiesc MGR, 137r, 137v; trohaicesc MGR, 139v.
    troheos s. „troheu” EBG, 117r; VOG, 140; trohei sg. EBG, 117r; troheu MGR, 134v, 135r, 139v.
    trop s. (Stil.) EBG, 124v; RIM, 168, 169; tropos RIM, 163, 169.
    varía s. „accent grav” EBG, 15v; BV, 7v; MGR, 116r; BE, 29v, 30r; OV, 11; BPR, 21.
    varvarismos s. „barbarism” EBG, 109r.
    verb s. (Gram.) VOG, 17; TGR, 102, 103; verbum TGR, 103.
    vocale s., adj. sg. „vocală” MCRV, apend.; IO, 18.
    vrahía s. „semnul scurtimii unui sunet” EBG, 15v, 19v.
    virgulă s. HG, 7.
    
    2.4.3. Începuturile modernizării terminologiei juridico-administrative româneşti, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, stau sub semnul influenţei limbilor străine oficiale sau neoficiale folosite atunci în administraţia Ţării Româneşi şi a Moldovei, pe de o parte, şi a Transilvaniei, Banatului şi Bucovinei, pe de altă parte (vezi 1.2.). Ca atare, lexicul neologic aflat în textele cu conţinut juridico-administrativ din această perioadă este, în Principate, mai ales de provenienţă neogrecească şi turcească (apar însă şi unii termeni de provenienţă slavonă, rusă sau latino-romanică), iar în Transilvania, Banat şi Bucovina îndeosebi de provenienţă latină, germană şi maghiară.Cităm, spre exemplu, lista de mai jos.
    Textele româneşti cu conţinut juridico-administrativ care se alcătuiesc sau se traduc atunci în Ţara Românească şi în Moldova sînt relativ puţine, cele mai importante fiind Învăţătura a însuşi stăpnitoarei măriri Ecaterinii 2 cătră orînduita epitropie preste alcătuirea arătării a unii noao legiuitoare condică (Iaşi, 1773), tradusă din neogreacă de logofătul Toma Dimitriu53, hatişeriful sultanului Hamid (Bucureşti, 1774), tradus din turceşte de Ianache Văcărescu54, micul manual de legi al lui Alexandru Ipsilanti, numit şi Pravilniceasca condică (Bucureşti, 1780), cu text paralel grecesc şi românesc, cartea de blestem împotriva celor ce fac lux (Iaşi, 1781), hrisovul lui Alexandru Mavrocordat privitor la danii şi la căsătorii, numit şi Sobornicescul hrisov (Iaşi, 1785), hatişeriful sultanului Selim (Bucureşti, 1791), tradus din turceşte de Ianache Văcărescu, şi hrisovul lui Mihail Suţu privitor la daniile de ţigani, la respectarea obiceiurilor ţării şi a privilegiilor (Iaşi, 1793).
    Alături de traducerile codurilor austriece şi ale altor texte juridice, efectuate de unii translatori oficiali şi de Ion Budai-Deleanu şi Samuil Micu, pe care le-am menţionat în 1.2., la crearea şi difuzarea terminologiei juridice şi administrative româneşti moderne în Transilvania, Banat şi, după 1775, în Bucovina au contribuit în mare măsură aşa-numitele foi volante, adică foile tipărite prin care erau aduse la cunoştinţa populaţiei româneşti, în limba naţională, diferite decrete imperiale şi instrucţiuni administrative ale statului. În tipografiile din Viena, Blaj, Sibiu, Cluj şi Liov apar atunci zeci de asemenea foi volante, unele avînd chiar cîteva zeci de pagini, dintre care menţionăm aici cîteva mai importante. În 1766 apare la Blaj o ordonanţă cu măsuri sanitare împotriva ciumii; în 1777, tot la Blaj, o poruncă a împărătesei Maria Tereza pentru depunerea jurămîntului de către locuitorii din Bucovina; în 1781, 1a Viena, Urbariul pentru Banat; în 1784, la Blaj, o reglementare a regimului iobagilor şi o înştiinţare privind libertatea comerţului; tot în 1784, la Viena, o nouă rînduială a vămilor; în 1785, la Sibiu, o instrucţiune privind evidenţa populaţiei şi o colecţie de orînduieli în treburile bisericeşti de la 1758 pînă la 1784; tot la Sibiu, în 1786, instrucţiunile pentru alcătuirea cadastrului; în 1787, 1a Viena, instrucţiuni privitoare la emigraţia din Bucovina, traduse de Ion Budai-Deleanu55 (aceleaşi instrucţiuni, într-o altă traducere, au apărut în 1787 şi la Sibiu); tot în 1787, 1a Sibiu, o colecţie de orînduieli bisericeşti dintre anii 1781-1787 şi o instrucţiune privind pădurile din Transilvania; la Blaj, în 1787, un decret privitor la ţinerea sărbătorilor; în 1788, 1a Sibiu, instrucţiuni privitoare la chitanţele în schimbul bunurilor rechiziţionate de armată şi o ordonanţă cu măsuri contra incendiilor; în 1789, tot la Sibiu, instrucţiuni privind păstrarea averii şi căsătoria copiilor orfani, rînduiala stabilirii impozitelor pe imobile, un regulament al decoraţiilor şi cîteva sentinţe judecătoreşti; în 1791, 1a Liov, o circulară privitoare 1a vînzarea cărnii; în 1797 şi 1798, 1a Cluj, înştiinţări pentru iertarea dezertorilor, şi altele. Multe dintre aceste foi volante au text paralel român-german.
    absolvălui vb. PFBM, 5r.
    act s. DOB, 7; RJ, 37, 103, 245; PFBM, 5v, 46v; CV, 31.
    actor s. „reclamant” LSM, 24, 106; PFBM, 4r, 5r.
    actriţă s. „reclamantă” PFBM, 38v.
    acţie s. „acţiune” PFBM, 12r, 32v, 37r.
    aghent s. RJ, 159; MDWS, 394; CV, 20; MIU, 344.
    amanet s. OC I, 49r; FTU, 41v; IE, 15, 34; MAM, 2v; MTB, 26r; MII, 72, 102; PTF, 166v; RJ, 87, 301, 321; GIA I, 51v, 67v; GIA II, 6v; VIC, 162v, 207r; LVH, 35v, 107v; FNPB I, 130r; FNPB II, 19v; amenet ORC, 368; amánet VAZ, 4v, 22r; PSG, 42v, 72v.
    anafora s. „raport” MTT, 161v; IE, 7, 3; MML, 3r; PTF, 102v; DC IV, 45v; DIP, 42v; VIC, 89r; GIA I, 6r; GCA II, 43v, 48v.
    analoghie s. MMI, 42v; IE, 35, 106; GN, 13r; VAZ, 43v; MTB, 9v; DIP, 13r, 28r; ZFV I, 81r; DC IV, 75v; GF, 227v; GIA II, 24r, 69r, 77r; BLM, 178.
    apelălui vb. „a apela” PFBM, 22r, 23v; apelelui PFBM, 23r, 24v.
    apelaţie vb. „apel” MML, 3r; OTB, 9; CPR, 11v; RJ, 85, 131, 243, 253, 373; DC IV, 265v; ORC, 120, 150, 172, 413; PFBM, 6r, 11v, 23v, 48r; LSM, 29; GIA I, 102v.
    aplicălui vb. „a aplica” AIC, 85.
    arendatór s. „arendaş” RPT, 17; aréndator RPT, 28; arîndaş RI, 14, 28.
    arendă s. UB, 12, 13, 30; RI, 5, 6, 24; arîndă OPB, 67; RPT, 17; RI, 5, 6.
    areşte s. OF, 58; RCI, 13; arăst IIS, 13; arest RJ, 263, 265, 329; DOB, 9; PV, 105, 107; arestie CV, 32, 38.
    areştelui vb. „a aresta” IIE, 12, 15; arestălui LSM, 34, 75.
    arestant s. „arestat” PV, 22; CV, 33; arestuit PV, 109.
    asasór s. OC II, 52r; asesór PTB, 4; asésor MDWS, 394; asesor ORC, 122, 236; PFBM, 5v; CV, 18; IO, 95.
    atestat s. MDWS, 442; ESI, 24; atestatum PFBM, 20v.
    autenticălui vb. „a autentifica” PFBM, 14v.
    autenticaţie s. „autentificare” PFBM, 17r, 18r, 18v.
    avocat s. OC I, 96r, 96v; OC II, 51v; DC II, 77v; DC IV, 16r, 137v, 161r; avocat OF, 43, 44; TB, 68v, 75v; RJ, pf., 13, 21, 87, 375, 379; PV, 80; ESI, 119; LVH, 106r, 107v; MTM II, 264; GCA II, 14r, 40r; RIM, 7, 244, 265; MIU, 397; vezi şi procator.
    benefiţium s. DOB, 8.
    cinovnic s. „funcţionar” CPR, 15v, 17r, 18r, 19r.
    clironom s. „moştenitor” MTT, 27r, 204r; ECG, 38r; MAB, 57r; MSB, 45r, 52r; DC I, 16v; DC II, 159r; DC IV, 14v, 44v; TB, 5v, 64r; VIO I, 10r; ZFV I, 77r; PSG, 16v, 24v, 72v; HSV, 5v; LVH, 31v, 35v; GCA, 29, 37; GIA I, 22r; FNC, 99r.
    clironomie s. „moştenire” HB, 4r; MML, 27v; GN, 85r; DC I, 36r, 66r; DC II, 68v, 74v; DC IV, 44v, 50v; TB, 5r; ZFV I, 89r; HSV, 5v; VIC, 239r; LVH, 2v, 103r; GCA, 52; FNPB II, 82v; RN, 103r; GIA I, 123r; FNC, 159v.
    clironomisi vb. „a moşteni” HB, 7r; DC II, 43v; DC IV, 104v; VOG, 12; ZFV I, 3v; ZFV II, 97r.
    comparălui vb. „a compărea [la judecată]” PFBM, 5v; compărălui PFBM, 25v.
    comunitaş s. „comunitate” AIC, 15; DOB, 6; ESI, 118; LSM, 4.
    condică s. IE, 7; MML, 4r; GIA II, 68r.
    confirmălui vb. PFBM, 26r; confirma CV, 31.
    confişcălui vb. OIC, 4; LSM, 106; confisca MIU, 329.
    confiscaţie s. IIS, 12; PV, 25.
    conştituţie s. OTB, 6, 14; constituţie LSM, 103; IO, 69; MIU, 81, 156.
    conşcribălui vb. „a înregistra” AIC, 12.
    contestelui vb. „a contesta” PFBM, 16v.
    contestaţie s. PFBM, 14r, 16v.
    cordon s. [sanitar] OIC, 3; PV, 114; cordun PV, 116.
    criminalnic adj. „criminal” UB, 11, 26; criminălesc IIS, 17; PV, pf.; criminalesc PV, pf.; criminalicesc LSM, 6, 8, 103; PFBM, 16r; criminal DOB, 7; PV, pf., 1, 7; LSM, 6, 31; criminale sg. RJ, 143, 147, 401; PV, 2, 5.
    criminal s. „crimă; autor al unei crime” ORC, pf., 22, 90, 150, 216, 400; crimineală CV, 37; crimineriu CV, 33.
    crimă s. CV, 35; crímină CV, 37.
    deţizie s. DOB, 7; decizionă CV, 32.
    declara vb. CV, 27, 28, 31, 32.
    declaraţie s. PV, 23; 10, 18; declărăţie CV, 32
    decretum s. MIMT, 1; OTB, 1, 6 , 14; DOB, 2, 4, 5, 7, 9; PPS, 1, 6; RJ, 81, 281; IPI, 1; ICO, 1; decret DOB, 6, 7, 9; MIU, 415.
    delibera vb. CV, 32.
    deliberatum s. „hotărîre judecătorească” OTB, 9; LSM, 18; PFBM, 4v, 16r; delibăratum PFBM, 43r.
    dimisie s. IO, 52; vezi şi paretisis.
    delict s. IIS, 17.
    departament s. 1. „diviziune a unei instituţii administrative sau judecătoreşti; diviziune teritorială” MML, 2v, 3r, 4r, 5v; CPR, 16r, 16v, 17r; VIC, 9r, 97r; GIA I, 114r; MIU, IX; 2. „parte a unei locuinţe, apartament” VAZ, 9r, 32r; FNPB II, 156v.
    depoziţie s. PFBM, 15r.
    dicasteriu s. DOB, 2; dicasterium DOB, 5.
    dişpenzaţie s. OTB, 13; dispenzaţie MTM I, 32.
    diştrict s. UB, 4; RI, 2; RPT, 30; district UB, 6; VIO I, 66v; IIS, 5; MIU, IX.
    document s. EDE, 3; IO, 12; documentum PFBM, 12v.
    dominium s. AIC, 31; ESI, 119.
    donoşenie s. „raport, relaţie” CDG, 23r, 24r, 64r, 79r.
    edict s. IE 7 IIS, 3, 10; RJ, 73, 79, 309; MIU, 150, XV; edictum IIE, 3.
    emigraţie s. IIS, 1, 2.
    emisar s. IIS, 17; IO, 52.
    epítrop s. MTT, 24r, 66r; IE, 169; VIO I, 6v, 11v; MML, 28v, 29r; VIO I, 6v, 11v; CTD II, 280; DIP, 23v; DC IV, 11r, 137r; VIC, 10r; LVH, 30v; GCA, 106; GIA I, 124r; epitróp MML, 28v; OPB, 63; RJ, 79; PV, 72.
    epitropíe s. IE, 1, 169; MML, 28v; GIA I, 124r; epítropie ORC, 386.
    erarium s. „vistierie” IIS, 11; erariu PV, 36.
    exţipălui vb. „a excepta” PFBM, 13v, 14r, 37v.
    exţepţie s. RJ, 5, 9; LSM, 10, 73; PFBM, 13v, 26r, 37v; esţepţie, IIS, 3; excepciune IO, 49.
    execvălui vb. „a executa” PFBM, 16v; ezecvălui, ezecvelui PFBM, 26r.
    ezecútor s. PFBM, 27v, 35r.
    execúţie s. RJ, pf., 247, 283; IIS, 14, 16; PFBM, 7v, 23r; LSM, 33, 36, 77, 102; CV, 33, 35; IO, 65; eczecuţie ORC, 378; PFBM, 11v; ezecuţie PFBM 25v, 26r, 34v.
    exemplar s. [dintr-o tipăritură] DOB, 6; ISF, 4; exemplar „exemplu” IO, X.
    factum s. „fapt” RJ, 5, 383.
    fisc s. MTT, 120v; fişcuş OTB, 3, 5; IIE, 10, 11; RI, 22, 25; LSM, 78; PFBM, 6v; fişcus PFBM, 8v; fiscus RJ, 75; IIS, 9, 10; PV, 32; fiscuş MTM II, 97.
    fişcuşesc adj. „ fiscal” RRI, 1; AIC, 7 .
    funduş s. PTB, 2; RRI, 1; AIC, 2, 7, 18, 20; DOB, 2, 5; IAO, 1; RI, 10; fond MIU, 377.
    fundátor s. „fondator” DOB, 4, 5; fundatór DOB, 5.
    formular s. DCI II, 206, 214; AIC, 21, 25; IIE, 20; IIS, 19; IPC, 5; RI, 18, 19.
    fundaţie s. AIC, 17; DOB, 4, 5; CV , 2.
    hatişerif s. GCO, 9v; HB, 3r; hatişărif GCO, 10r.
    inct s. „pîrît (la judecată)” PFBM, 4r; inctuş PFBM, 4v, 5r.
    indemnizaţie s. RJ, 61, 351; PV, 62; îndemnizaţie RJ, 225, 293; PV, 73.
    înformălui vb. „a informa” OTB, 13.
    informaţie s. PTB, 3; AIC, 12; înformaţie OTB, 3.
    inşpéctor s. AIC, 86; MDWS 436; inşpectórie ESI, 118; inşpectoriu ESI, 49.
    inştanţie s. OTB, 3; RJ, 201, 217, 245, 373; ESI, 38; IO, 59; instanţie RI, 75; înstanţie IO, 67; istanţie MDWS, 385; iştanţie ICO, 2.
    inventarium s. „inventar” LSM, 46, 49, 80; PFBM, 3r.
    iosag s. „proprietate, avere” OTB, 13; DOB, 5, 8; IIE, 2.
    iuş „drept; dreptate” RRI, 1; RCI, 3; AIC, 3, 17; LSM, 90, 91, 92, 94; PFBM, 10v; ius DOB, 8; giură CV, 26; IO, VIII, 24, 88.
    încasalui vb. „a încasa” DOB, 7; încăsălui DOB, 8.
    întăbulălui vb. „a înregistra” DOB, 5.
    iurisdicţie s. DOB, 4, 8.
    legalizaţie s. „legalizare” RJ, 115.
    legáta s.pl. [al lat. legatum] „danii, prin testament” MML, 32r.
    legătui vb. „a legata” UB, 20, 25.
    liţitaţie s. „licitaţie” RV, 7; RJ, 311, 313, 315, 317; vezi şi mezat.
    locumtenenţial adj. „locţiitor” DOB, 2, 4, 5.
    maghistrátuş s. (Adm., Jur.) OIC, 2, 3, 4, 5; OTB, 1; IIE, 4, 8, 9; PPS, 6; maghistrát PTB, 3; OC I, 75r, 97v; ECG, 25v, 51v; GN, 85v, 86v, 110v, 124r, 125r, 223v, 265r; RNV, 8, 11; OPB, 61; IIE, 4, 8; IIS, 3, 8; MDWS, 442; RPT, 3, 16, 23; RI, 19; VJ, 1; VSJ, 1; ESI, 9, 38; VIC, 3v, 4v, 39r, 194v; LVH, 8v, 9r, 101r, 107r; GCA, 62; CV, 26; LSM, 4, 49, 73, 101; GIA I, 103v; GIA II, 20v; MTM II, 175; MIU, 226, 416; maghístrat ORC, 238, 244, 270, 350, 360.
    maghistratualicesc adj. „magistratual” MIU, 250.
    matcă s. [a unui act] RJ, 101, 127; ORC, 206, 408.
    matricúlă s. DOB, 6; matriculă PFBM, 50v.
    meldui vb. „a înştiinţa; a raporta” CTD II, 280; RJ, 79; ORC, 292, 333, 373; mildui RJ, 81.
    mezat s. „licitaţie” MML, 30v; ORC, 376; vezi şi liţitaţie.
    militar s. DOB, 7; RD, 3; MIU, 241.
    milităresc adj. OIC, 2; DOB, 7; PV, 47; MDWS, 440; ESI, 118; MIU, 157; militaresc IPC, 4; MCI, 10; militaricesc MIU, 209, XVIII.
    minorén s., adj. „minor” RCI, 2, 4; PV, 71; LSM, 46; MTM II, 64.
    mumbaşîr s. „aprod” HB, 5r; MML, 12r; mumbaşir MML, 11v; HSV, 10r.
    nart s. „normă zilnică de muncă” HB, 7v; DC II, 195r, 224v.
    normalis s. „instrucţiune” OIC, 2; normaliş OIC, 3; normal MDWS, 442.
    normă s. „regulă, instrucţiune” AIC, 26, 34; IO, 19.
    nulitate s. RJ, 241, 251, 253.
    ordinarie adj. f. RJ, 131; ordiner CV, 31.
    párdon s. „iertare, amnistie” IID, 1; pardón IID, 1; IID2, 1.
    parétitis s. „abdicare, demisie” GCO, 31v; MTT, 51r; OC I, 64v; OC II, 41v, 42r.
    parie s. „copie (după un act)” PFBM, 13r, 37r.
    pátenş s. „patentă” AP, 93; paténş PTB, 1, 2; PR, 1; OTB, 8; DOB, 5; IIE, 6; PPS, 1; patentă OPB, 62; IIS, 5; PV, 130; DIP, 22v, 24r; patént RJ, 195; patente pl. PTF, 88v; DC IV, 196v; GIA I, 61v; patenturi VIC, 85v.
    penáticum s. „recoltarea penelor de scris (de la gîşte)” IRI, 1.
    penitenţiariu adj. OTB, 9.
    peremptoriu adj. RJ, 349, 351; peremtoriu LSM, 10, 39; PFBM, 13v.
    poliţíe s. „poliţie” ABCA, 31; poliţie RV, 13; IIE, 19; PV, 121.
    porţíe s. „impozit” UB, 4, 6, 19, 28; IRI, 2; MTM II, 203; pórţie EDE, 83; porţie BEM, 400.
    practicant s. OF, f.t., 4.
    practicá s.pl.gr. „condici de procese verbale” MML, 5r.
    pravelnicesc adj. „legal” ORC, 144, 184, 214, 260, 288, 360.
    prăvelnicesc adj. „legislativ” CPR, 8r, 9r, 9v, 10v, 11r, 15r, 15v, 17v, 19r.
    preémţie s. IRI, 1.
    prefect s. IIS, 8.
    prescripţie s. RJ, pf., 351; LSM, 19, 87, 92, 94; prescriţie PV, 97; preşcripţie PFBM, 13v.
    prézeş s. „preşedinte” ORC, 256; ESI, 119; PFBM 5v, 6v; IID, 1; IID2, 1; prezes CV, 21.
    prevaricaţie s. RNV, 1.
    prinţipal s. ESI, 49; prinţipaleş PFBM, 5r, 26v; prinţipaliş PFBM, 26v.
    probaţie s. „probare, probă” PFBM, 43v.
    procátor s. „avocat” SJ, 2; LSM, 10; MTM II, 177, 210, 265, 266; PFBM, 5r, 18v, 26v; vezi şi avocat.
    procătorie s. „avocatură” LSM, 13; MTM II, 267.
    proţădălui vb. „a proceda” OTB, 6.
    proţesuş s. „proces” OIC, 2; IIE, 16; PFBA, 22r, 24r, 30r; proţes OF, 42, 43, 44; DOB, 7; IIE, 16; IIS, 16; RJ, 3; PV, 12, 126; VSJ, 2; RPT, 23; MIU, 252, 328, 389; proces IIS, 16.
    proclamaţie s. PFBM, 11v, 31r.
    pronunţălui vb. „a pronunţa (o sentinţă)” PFBM, 4v.
    pronunţiaţie s. „pronunţare (a sentinţei)” PFBM, 23v.
    protócol s. „protocol” PDJ, 3; ESI, 14; protocól RTB, 4; IIS, 7; RJ, 19, 29; ICO, 3; ORC, 38, 48, 148, 152; PFBM, 3r; CV, 20; protocolóm OTB, 1; DOB, 1; protocolum IIE, 8.
    raţie s. „dare de seamă, raport” AIC, 25, 31; LSM, 23.
    recursuş s. OTB, 9; recurs CV, 31.
    reformălui vb. [sentinţa] PFBM, 23r.
    réghie s. „permis, autorizaţie de vînzare” RNV, 3, 8.
    reghiuş s. „comisar (regal)” PFBM, 17v, 39v.
    reghestrum s. „registru” LSM, 23.
    remedium s. PFBM, 25r, 26v.
    relaţie s. DOB, 3, 6; RI, 19; PFBM, 8r, 28r, 46v; LSM, 103; rălaţie PV, 105.
    repelelui vb. „a reapela” PFBM, 28r.
    repelenş s. „reapelant” PFBM, 28r.
    replicaţie s. „replicare, replică” PFBM, 16r.
    reproba vb. DOB, 7.
    repulzie s. PFBM, 28r.
    reşcriptum s. OTB, 1; rescriptum PPS, 6; RI, 1; reşcript PPS, 1; răşcript PPS, 1; reşcript DOB, 2, 6, 10; LSM, 73.
    revizie s. RNV, 3, 6; OTB, 10; IEP, 1; PFBM, 23v; IO, 41; revisie RJ, 241, 249.
    revocălui vb. „a revoca” PFBM, 18r, 26v; revocului ESI, 71.
    revocator s. PFBM, 26v.
    revocaţie s. „revocare” PFBM, 26v.
    resărva vb. „a rezerva” OPB, 5; PV, 69, 73; răserva PV, 76; rezervălui PFBM, 44r.
    resoluţie s. PTB, 2; RJ, 405; rezoluţie PPS, 6; DOB, 5.
    rezolvălui vb. „a rezolva” OTB, 6.
    rezusţitălui vb. „ a resuscita” PFBM, 23r.
    rubrícă s. UB, 11; RJ, 361, 369; RI, 22, 32; rubrică IEP, 1, 2; AIC, 20, 25, 27, 96; IIS, 19.
    secvestraţie s. „sechestrare” RJ, 277, 279.
    secvestru s. „sechestru” RJ, 281, 303; secvestrum LSM, 87.
    sentenţie s. „sentinţă” OIC, 2; RJ, pf., 63, 85, 235; IIS, 14; PV, pf., 18, 22, 107; LSM, 18, 25, 28, 29, 33; PFBM, 12r, 16v, 21v; MIU, 369; săntenţie RJ, 139.
    sesión s. „sesie, moşie sau parte de moşie” UB, 1, 2, 4, 17, 28.
    submisie s. „subordonare faţă de autoritate” PFBM, 22r.
    submitălui vb. „a se suborna” PFBM, 22r.
    suscrie vb. „a subsemna” IIS, 8; suptiscăli IPC, 5.
    sudit s. „supus” VIO I, 71r; ORC, pf.; sudet VIO I, 49v.
    sumarium s. „suma totală” IEP, 4; AIC, 71, 73; sumar IIS, 19.
    sumaricesc adj. „sumar” IIS, 16; sumariu RJ, 177.
    ştempăl s. „ştampilă” RNV, 5.
    ştemplui vb. „a ştampila” ORC, 392.
    ştraf s. „amendă” ORC, 190, 208, 430; ştreaf HDT, 28.
    tablă s. „instanţă de judecată” PRR, 1; OTB, 1, 4; DOB, 4; SJ, 1; VSJ, 1, 2.
    taxă s. UB, 4, 8, 25, 27; DOB, 4; RJ, 403; ORC, 392; taxis PTF, 15r.
    termín s. „termen” UB, 12, 19; DOB, 5; PFBM, 8v, 9r, 33v, 37v; IID, 1; tărmín IIS, 2; tărmin VSJ, 4; termin OF, 58; SJ, 1, 2; VJ, 1; VSJ, 1, 2, 4; CV, 31; IID2, 1; IO, 49; términ ESI, 14.
    tist s., tisturi pl. „funcţionar de stat, dregător” PBC, 1; OIC, 2; PR, 1; PTB, 4; OTB, 1; AIC, 5; IIE, 3, 4; DOB, 1; IPC, 3; MCI, 10; RD, 3, 7; PFBM, 11v, 23r; RNV, 11; IF, 2.
    tistie s. „dregătorie” OTB, 14; BPR, 85; RD, 7; TGR, 195.
    tribunal s. MIU, 103, 345, 346.
    tútor s. „tutore” UB, 24; RCI, 2; ICO, 1; LSM, 48, 49; BEM, 370; tutór LSM, 46; BEM, 371; tutor RCI, 3; LSM, 50; PFBM, 18v; títor LSM, 46, 47, 48, 49; MTM II, 175, 328, 354.
    tutorie s. LSM, 48, 49, 51, 52; titorie LSM, 47.
    urbariu s. „registru agricol” UB, 1, 9; urbarium RRI, 1; RI, 17; AIC, 4.
    urbarialnic adj. „urbarial” UB, 18.
    utrum s. „întrebare” PFBM, 39v, 41r.
    varméghie s. „comitat, judeţ; instituţie administrativă locală, prefectură” PBC, 1; UB, 5; IRT, 2; OTB, 5; AIC, 5; ESI, 21, 73; vármeghie COD, 3; RPT, 30; RI, 33; varmeghie RRI, 1; IIE, 3, 5, 9; BIC, 1; MCI, 9; RPT, 22; LSM, 110; PFBM, 11v.
    varmeghiesc adj. „de (la) varmeghie” DOB, 1.
    vălătaş s. „interogatoriu, cercetare juridică” PFBM, 7v, 14v, 39v.
    vălătuitor s. „anchetator (juridic)” PFBM, 45v.
    
    2.4.4. Primele elemente ale terminologiei filozofice şi teologice moderne apar în traducerile menţionate ale lui Samuil Micu (vezi 2.1.), ale lui Amfilohie Hotiniul şi ale dascălului Ilarion din obştea paisiană (vezi 2.2.), precum şi în alte texte din această perioadă. De exemplu:
    analis s. „analiză” BLM, 35, 36; analisis BLM, 36.
    analiticesc adj. „analitic” BLM, 155.
    apologhie s. PTF, 160v; BLM, 199.
    demonstraţie s. BEM, 143.
    dilemă s. RIM, 156; BLM, 117.
    dogmaticesc adj. „dogmatic; doctrinar” MTM I, 201; BLM, 184.
    dogmatisi vb. „a concepe sau a susţine o doctrină, o dogmă” VEI, 184r.
    dogmatisitor s. „creator sau susţinător al unei doctine, al unei dogme” VEI, 12v, 90v.
    dogmă s. „doctrină; sistem filozofic” MTT, 142r, 238v, 265r; HET II, 36v; VEI, 13r, 14r; GN, 87r, 111r, 237v; DC III, 194r; DC IV, 102v, 127r, 138r, 208r; DIP, 14v; MDWS, 354; VIC, 241r; FNPB II, 62v, 93r, 97v; GIA I, 123r; GIA II, 27v; BEM, 308.
    entimimă s. RIM, 145; entimemă BLM, 111.
    epicuricesc adj. „epicureic” VEI, 13r.
    epicúrii s. pl. „epicureii” OC I, 114r; epícurii HGT, 44.
    itichí s. „etică” MAB, 68r; DC IV, 92r; ítică MTM I, 1; BEM, 8; etică GN, 60v; VIO I, 13v; BEM, 235; BLM, 18.
    iticesc adj. „etic” EBG, 123v; IE, 30, 65; MTT, 39r, 116v, 222r; GN, 288v; DC III, 217r; TB, 1r, 200v; ZFV II, 77v, 79v; DIP, 8v, l0r, 12r, 33r; PSG, 51r, 52v, 54r; FNPB I, 3r; iticós MTT, 69v, 196v; PSG, 57r; eticesc DIP, 8r; GCA II, 8r; BLM, 124; etic VIO I, 13v.
    fenomén s. VIO I, 41v; fenómenon GIA I, 147v; MIU, 373; fenómen GIA II, 46r, 104v; BLM, 175; MIU, 124, 359.
    ipoteticesc adj. MTM I, 16; BLM, 77, 108, 112; ipotetic MTM II, 95; BLM, 77, 113.
    ipoteticeşte adv. BLM, 137.
    ipótesis s. „ipoteză” GF, 2r, 22r; ipótis GF, 20r, 23r; ipotésis RIM, 16, 17, 146.
    loghic s. „logician” EBG, 102v; BLM, 107.
    loghică s. EBG, 102v; VEI, 68r; GF, 7r; IO, 7; BLM, f.t.; BEM, 124.
    loghicesc adj. „logic” VEI, 68r; MTM I, 8; BLM, 124.
    loghiceşte adv. BLM, 102.
    materialnic adj. „material” HET I, 63r; MTT, 165v, 168v; VTT, 9v; VEI, 11r, 12r, 16v, 20r, 27v; RIM, 78; BEM, 68; MIU, 68, 181; materielnic GCA, 14, 33, 102.
    materialiceşte adv. BEM, 152, 153.
    metafisichí s. PTF, 32v; metafizică GF, 7r; BEM, 43; metafisică BLM, 17.
    metafisicesc adj. „metafizic” MTM I, 8; metafizicesc BLM, 124.
    metafiziceşte adv. BLM, 124.
    metempsihóseos s. RIC, 73v, 81v, 143v; metempsíhosis VEI, 63r, 184r; GN, 295r, 299r; DC I, 156v; DC II, 216v; DC III, 98r, 105r, 125r; DC IV, 58v: DIP, 10r; metempsíhos GCA, 75.
    pitagoricesc adj. „pitagoric” MMT, 69r, 97v, 196r; DC III, 229r.
    predicat s. (Log. ) BLM, 75.
    psihológhie s. EBG, 14v; BLM, 17.
    siloghisi vb. „a raţiona” OC I, 110v.
    siloghizm s. ECG, 20r; siloghismos VEI, 196v; RIM, 142; siloghism VEI, 196v; BLM, 24, 92.
    siloghisticesc adj. „silogistic” BLM, 205.
    simberasi vb. „a conchide, a deduce” GIA I, 5v; GIA II, 100v.
    simbérasma s. „concluzie, deducţie” MIC, pf.; simperásma RIM, 142.
    sofismă s. „sofism” BLM, 132.
    sofist s. MIU, 278, 395.
    sorit s. BLM, 120; soritis RIM, 147.
    stoic s. OC I, 114r; ECG, 70v; VEI, 17r, 18r; EDE, 2; stoicean OC I, 114r; ECG, 20v, 33r, 35v.
    stóicos adj. „stoic” MTT, 84v; stoicesc ECG, 12r, 12v, 18r, 21v, 73r; RIM, 42.
    teocrátie s. „teocraţie” MIU, 123.
    teogonie s. MIU, 213.
    teolog s. OC I, 86r, 107v; OC II, 46v, 49r; MTT, 10r; GIA I, 99v; MTM I, 55; MTM II, 301; BLM, 11, 35, 63, 75, 330, 351, 407; MIU, 179.
    teologhicesc adj. HGT, 1; MTM I, 83, 168; MTM II, 145; BLM, 129; MIU, 64, 116; teologicesc SCM, 161.
    teológhie s. EBG, 7r, 19r; AP, 61; OC I, 12v; BE, 19v; DOB, 3; ISF, 4, 7; TGR, pf. 7; BLM, 17; BEM, 100; MIU, 44, XVIII; teologhie OC I, 88r; HET I, 66v; DC IV, 134v, 265r; PTF, 32v; LVH, 9v; BEM, 376; teologhíe MTM I, pf., 1, 25.
    termín s. (Log. ) „termen” BLM, 96.
    tésis s. (Ret., Log. ) „teză” RIM, 16, 19, 120, 121; tes RIM, 20; BLM, 200, 202.
    
    2.4.5. În manualele şcolare şi în alte texte româneşti traduse la sfârşitul secolului al XVIII-lea, mai ales în cele publicate în Transilvania, Banat şi Bucovina, apar primele elemente ale terminologiei didactice şi pedagogice româneşti moderne. De exemplu:
    catalog s. CTD II, 298; DCI II, 276, 280, 304.
    clas s. CTD II, 4, 6; DCI II, 4.
    elev s. MIU, 331.
    emulaţie s. DCI II, 14.
    eczamen s. OIC, 4; MML, 6v; CPR, 18r; examen DCI II, 238, 304, 306; CTD II, 234, 298, 304; DOB, 3; RJ, 379, 399, 401; EDE, 176; ESI, 25, 26.
    examina vb. DCI II, 314, 322; examenui CTD II, 312; examinălui RJ, 381.
    lecţie s. BV2, 27; DCI II, 296; BPR, 53; lecţione HG, f.t.; vezi şi matimă (în 2.4.1.).
    [şcoală, metodă] normălească „normală” SCM, pf.; SIA, f.t.; normalească ABCA, f.t.; normălicească DOB, 7; normalicească TGR, pf. 7.
    normă s. „şcoală primară” SCM, pf.; DOB, 7.
    plăivas se „condei (de plumb)” DCI II, 222; AIC, 77.
    recreaţie s. BV2, 26; CTD II, 274, 276; DCI II, 300; BPR, 53; IO, 6.
    rector s. [al şcolii] DC IV, 146r.
    şcoală s. OC I, 80v, 84v; IE, 58; MIMT, 1; MAM, 27v; SCM, pf.; ORC, 270; EDE, f.t., pf. 2; BLM, 46; MIU, 171; şcoală DC II, 71r.
    scoler s. GN, 260r; HG, pf.; şcolar CTD II, 4; MIU, 351; şcolean DCI II, 4, 306, 320; sholastíc ESI, 124; scolastic EDE, 164; RIM, 3; scolastíc MIU, 395.
    sholasticesc adj. „şcolar” DAE, f.t.; EDE, f.t.; scolasticesc GN, 5v; BLM, 107.
    tablă s. [şcolară] CTD II, 26; DCI II, 18; EDE, pf.4; tábelă EDE, 177.
    tăbliţă s. CTD II, 28.
    vaca[n]ţie s. OF, 43; vacanţie ESI, 63.
    
    2.4.6. În geografiile universale şi în istoriile menţionate în 2.1. şi 2.2., ca şi în alte texte traduse în această perioadă, apar numeroase nume proprii: denumiri de continente, ţări, provincii, ape, munţi, localităţi, nume de împăraţi, comandanţi de oşti, oameni politici, filozofi, scriitori, artişti, zeităţi ale diferitelor popoare etc., care sînt tot neologisme, multe dintre ele aflîndu-se şi în cronografe, cronici sau alte texte din secolul al XVII-lea. Forma lor păstrează, în general, ca şi în cazul numelor comune citate mai sus, aspectul fonetic propriu limbilor din care sînt traduse textele respective sau care erau mai bine cunoscute de traducători. Cităm, spre exemplu, o serie dintre cele mai frecvente.
    Ahilévs FTU, 10r; ZFV II, 91r; RIM, 7; Ahílevs FTU, 30v; Ahiléu HET I, 73v; MTT, 71v, 197v; PSG, 63r; ZFV I, 124r; MAM, 1v; Ahilev MAM, 1v; Ahilefs FNPB I, 58r.
    Alsás VIC, 201v; Alsáţia GN, 100r; HOG, 102.
    Anglia OC I, 33v; IE, 126, 127; GN, 34r, 254v, 257r; OF, 27; MDWS, 385; VRM, 29; Englitéra MTT, 6r, 263r; OC I, 9v, 17r, 42r; IE, 126; VIO I, 60v; GN, 10v, 142r, 254v; DIP, 22r; PTF, 30v, 36v, 143v; DC IV, 11v, 176r; VIC, 3v, 46r, 162v; GCA II, 18v; GIA I, 2v; HOG, 206; Inglitera GN, 257r; HOG, 3, 205; Inglitera (ori Anglia) HOG, 73.
    Aristótel EBG, 7v; OC I, 60r; MTT, 6r, 21; DIP, 24v; BEM, 374; MIU, 66; Aristotél OC I, 113v; VEI, 11v; HGT, 6; RIM, 11; Aristotel OC I, 77v; VEI, 64r; DC II, 216v; TB, 44r; LVH, 28r.
    Azore [insulele] GN, 271r, 271v; HOG, 179, 192; Asore DIP, 3v; GIA I, 4r.
    Bahus FTU, 32v; DC II, 205r; Bahos FTU, 32v, 58v, 60r; Vakh OC I, 72r; ZFT, 28r; ZFV I, 99r; MAS, intr.; Vakhos OC I, 25v, 34r, 75v; Bakhos OC I, 23v; Vakhus MAM, 1v, 4r; Vahus VIC, 51r.
    Varţelona RIC, 184v; Barţalon VAZ, 2r, 2v, 22r; Barsălona LVH, 41v 90r; Barselona GCA I, 2v; Barţilona GCA II, 22v.
    Vrasilie GN, 162v, 163r; Brezilia DC II, 171r; GIA I, 135r; GIA II, 3r, 87r; Bresil DIP, 25v; Brazil VRM, 49; Brezil GIA I, 20v; GIA II, 15v.
    Capitólie „Capitoliu” OC I, 40r, 94v; ECG, 20r; GN, 217v; Capitólion MTT, 189r; GN, 217r; ZFV I, 20r; ZFV II, 94v; Capitól OC I, 98r; FNC, 6v, 22v; Campidoliu HOG, 119.
    Carhidona RIC, 320v, 321v, 323r, 326v, 327r, 328v, 339v; MTT, 134v; Carhidon(ul) MIC, pf.; GN, 184v; ZFV I, 121r; Harchidóna HET I, 88r, 110r; MTT, 41r; Cartágo FTU, 20r; Cartaghéna OC I, 75r; GN, 217r; ZFV I, 20r; ZFV II, 94v; MIU, 112; Cartághina GN, 217r; Cartághen BEM, 73.
    China GN, 286r; DIP, 8r, 10v, 24v; DC IV, 150r; HOG, 44; Hina au China HOG, 51; Hina BE, 73r; MIU, 75, XI; Chitaiul DC IV, 145v; Chitaie VRM, 30.
    Chichéron RIC, 237v, 384r; OC I, 29r, 47v; OC II, 46v; Ţiţerón BLM, 9, 54; BEM, 286; Ţíţeron MIU, V.
    Helveţia sau Şvaiţéria BE, 71v; Elveţia GN, 124; HOG, 7, 105; Sfiţéria TB, 81v.
    Epícur OC I, 60r, 114r; Epicúrie OC I, 60r.
    Evripid OC I, 108v; RIM, 207.
    Evropa OC I, 25r, 76v, 78r; IE, 3; VTT, 7v; TRT, 2r; MTT, 22r, 230v; VIO I, 17v; MIC, pf.; BE, 71r; GN, 48v; VAZ, 17v, 29r; DIP, 3r, 26r; PSG, 28r; PTF, 8r, 138v; VRM, 28; VIC, 2v; GIA I, 2r; HOG, 6; MAS, 51; BLM, 73; MIU, 48, XVI.
    Florenţia AP, 105; Florenţie GN, 215v; Florintia DIP, 25r; Florans GCA, 84.
    Franţa OC I, 9v, 21v, 30v, 96v; MTT, 5v, 30r; VTT, 8r; VIO I, 62r; VIO II, 8r; ZFV I, 121r; GN, 8r, 33v, 64r, 74v; DC I, 84v; DC II, 25r, 93r, 145r; DC IV, 237r, 239r, 245v, 267v; TB, 84r, 101v, 152r; PTF, 36r, 167v; PSG, 28r; DIP, 14r, 22r; VIC, 2r, 3v, 6v; GCA II, 15v; Franţia OC I, 42v, 48v, 73v; VIO I, 55v; VIO II, 8r; BE, 71v; DC I, 84v; DIP, 1v; MDWS, 386; VRM, 28; HOG, 3, 78, 102; CV, 17; GCA, 53; GCA II, 15v.
    Alamania OC I, 9v; Alemania OC II, 29r; GN, 33v, 88r, 88v, 124v; HOG, 111, 191; Alimania GN, 37v, 88v, 103v; DIP, 28r; HOG, 86, 99; Ghermania OC I, 98v; OC II, 55v; PCA, 11r; TRT, 7r; MTT, 28v, 55r, 153v, 236v; VIO I, 56r, 76v; GN, 34r, 88r; BE, 71v; PTF, 139r; HOG, 7, 72, 102, 191; MIU, 157, 444; Nemţia DC IV, 237r.
    Greţia EBG, 6r; BE, 72r; HOG, 206, 207; MIU, XXXII; Grecia FTU, 3r, 9v; Grechia DC I, 129r; DC II, 61v, 163v; FNC, 98v; Grechía DC I, 114r.
    Gvinéa GN, 190r; DC IV, 302r; HOG, 137; Gvínea BE, 73r; Ghiné GIA I, 33r; Ghinéa GIA I, 135r; Guínia DIP, 4r.
    Aníva RIC, 155v, 170v, 192v, 193r, 194r, 284r; MTT, 41v, 97r; ZFT, 35v; CDG, 27r; ZFV I, 13v; ZFV II, 94v; Aníval OC I, 36v, 116v; DC I, 83r; Anibal VIC, 221r.
    Iráclie OC I, 118r; FTU, 19v, 30v, 79v; ECG, 39v; ZFV II, 91v; FNPB I, 32r; Iracléu OC I, 73v; MTT, 209v; DIP, 19r; VIC, 33v; GCA, 76; FNPB II, 32v; Iraclis GN, 200r; FNPB I, 86v; Iraclís MAM, 24r; Iráclis RIM, 118; Eracléu HET I, 3r; GCA, 3, 5, 9; Hércules FTU, 71r; GCA II, 37r, 38r; FNC, 13v; MIU, 109; Hérchiul GCA, 49.
    Omir „Homer” EBG, 30v, 126r; OC I, 73v; MTT, 144r; ZFV I, 120r; ECG, 71r; GN, 232v; DC II, 60r; Ómir OC I, 78v; OC II, 30v; ZFV I, 9v; RIM, 9; Omír OC I, 29r; BEM, 306; MIU, 59, XVIII; Omér HET I, 67; GN, 214v; Úmer HET I, 74v.
    Orachie OC I, 73v; MTT, 57r; Oratius OC I, 27v; Oraţius OC I, 70r; Oraţie OC II, 24r; FNC, 29v; Oras GCA, 49; Oratie GIA I, 26r; Horaţie GIA II, 111r.
    Itália RIC, 210v, 220r, 222r, 283r, 310v, 322r; OC I, 10r, 25r; FTU, 44r; MTT, 40v, 102v, 154r, 257v, 258r; ECG, 14r; VIO I, 32v; GN, 33v, 207r; BE, 71v; DIP, 17r, 28r; VAZ, 21v; TB, 105r; ZFV II, 1r, 94v; VIC, 205r; LVH, 23r; FNPB I, 69v; FNPB II, 96r; HOG, 7, 83, 111; GIA I, 53r, 132r; BLM, 73; Italía RIC, 282v, 308v, 322r, 326r; DC I, 160r.
    Lactanchie MTT, 28v; Lactanţie OC I, 108v.
    Lizbona GN, 137v; DIP, 12v; Lizbon DC IV, 71r, 171r; Lisabon DC IV, 107r; Lijbona, Lişbonul HOG, 134.
    Londra OC I, 46v, 96r, 118r; GN, 34r, 256v; TB, 64v; HOG, 76; AIM, 34v; London DC II, 93r; DC IV, 9r.
    Madrid OC I, 46v, 102r; DIP, 41v; GCA, 39; Madrit DC IV, 288r; VIC, 231v; LVH, 3r, 21r.
    Mexic GN, 146r; Mexicon GN, 146r, 146v; Mexica GN, 142r, 146v; DIP, 27r, 32r, 43r; Mesicu HOG, 155, 156; Mexico MIU, 53.
    Neápoli OC I, 101r; Neápolis LVH, 37r; Neápole HOG, 127; Nápoli GCA, 84.
    Olanda OC I, 49v, 98v; Olandia VIO I, 60v; Holandia DAE, 90; CV, 36.
    Ólimb FTU, 85r; Olimb OC I, 118r; OC II, 21v; MII, 24; FNPB I, 86v.
    Ovidie EBG, 126v; OC I, 71v, 116v; MTT, 65r, 196v; CDG, 14r; BEM, 47; Ovidius OC I, 26r.
    Paríz OC I, 22v, 30v, 73v; OC II, 14v, 37r; GN, 77v, 79r; DC II, 172r; DC IV, 16r, 106r; PTF, 9v, 18r, 36r, 90r; VIC, 135r, 230r; MIU, 87; Páriz RN, 103v; Paris TB, 64v; DIP, 32v; Parij HOG, 87, 104, 105, 138.
    Periclís MTT, 101r, 210v; Pericléu MTT, 181r, 226r; Períclis MTT, 195v.
    Petruburg CDG, 35v, 51r; IE, 157, 239; Petruburh CDG, 19r; Petruburc CDG, 20r; Petreburg VTT, 7v; GN, 55r; HOG, 62; Peterburg VIC, 77v; Petroburh HOG, 60.
    Pitágora EBG, 33v; BLM, 160; Pitágor RIM, 289; Pitágoras MIU, 43, 171; Pitagóra OC I, 77v, 113v; OC II, 10r; MTT, 74v; GN, 192v; ECG, 1r; GCA, 48.
    Pláton OC I, 35v, 77v; MMT, 2v, 6r; IE, 137; ECG, 19v; DC II, 210v; TB, 44v; RIM, 41; Platón ECG, 9v; PSG, 56v; GCA, 40; BLM, 46; MIU, 149.
    Plinie „Plinius” OC I, 50r, 96r; BEM, 358; MIU, 171.
    Portogalia OC I, 103v; ZFV II, 97r; HOG, 7, 79, 133; Portucalia BE, 71v; Portugalia BE, 72r; DIP, 20v; GIA I, 3v; GIA II, 3r; Portugalie GN, 34r, 45r, 136r; PTF, 31v; VIC, 205r; Portogal HOG, 158.
    Roma AP, 8, 37; RIC, 41r, 228v, 229v, 313v; OC I, 36r, 73r, 101v; IE, 105; ECG, 12r, 14r; VEI, 131v; DMC, 90; MIC, pf.; MDC pf.; MIFR, f.t.; IRU, 4; GN, 33v, 80v, 217v, 262r; SCM, 32; DC I, 90v; DC II, 3v, 6v; DC IV, 145v; PSG, 52v, 64r, 74r; ZFV I, 14v, 66v, 121v; PTF, 138v, 140r, 167v; DIP, 13r, 19r, 44v; ZFV II, 82r, 94v; VIC, 6v, 75r, 162v, 138v; FNPB II, 136r; GCA, 84; HOG, 118; FNC, 4v; MMT, 1v; ITI, 20; BLM, 44; paralel era folosită încă şi forma veche Rîm.
    Séneca OC I, 111r; ZFV II, 78r; BEM, 213; Săneca OC I, 7r, 61r; Senéca MTT, 111r; DIP, 4v; Sănéca ECG, 73v.
    Sichelía „Sicilia” RIC, 203v, 204v, 205r, 209r, 218v, 221r; PTF, 170r; Sichélia OC I, 75r, 101r; OC II, 13v; MTT, 5r, 101r; GN, 202r, 215v, 272r, 274r; DIP, 3r; LVH, 37r; Siţília FTU, 3r, 4r, 10v, 30r; CV, 17; HOG, 112, ITI, 5; MIU, 14; Siţélia GN, 274r; HOG, 126.
    Socratis MTT, 68r, 110r; Socrat OC I, 29r, 46v, 77v; ECG, 7v, 13r, 28v; DIP, 17v; PSG, 55r, 55v, 67r; GCA, 40.
    Ispania RIC, 180v, 224v; IPT, 84; MTT, 201r, 211r; VTT, 3v; OC I, 64v, 98v; OC II, 4v; VEI, 112v; GN, 33v, 136r; VAZ, 2r, 3r; ZFV II, 98v; DC II, 92v; DC IV, 264v, 268v, 274r, 290r; DIP, 1v, 2r, 22v; VIC, 3v, 99r, 205r; LVH, 20r, 30r; GCA I, 2v; GCA II, 5r; GIA I, 6r, 131r; GIA II, 22v; MIU, 108, 440; Işpania MTT, 133r, 237r; HOG, 102, 108, 111; Hispania OC I, 9v; Hişpania FTU, 23r; BE, 71v; Spania DC II, 217v; DC IV, 256r, 264r, 268r; GCA, 1, 31; HOG, 7; Şpania VIO I, 61r; VIO II, 15r; CV, 17; HOG, 43, 78, 111.
    Sfezia „Suedia” OC I, 23v; VIC, 2r, 140r; Sveţia BE, 71v; Sfeţia GN, 34v; Şfeţia HOG, 63, 69, 167.
    Tachit „Tacit” OC II, 32v; MTT, 9v, 82v, 114v; BLM, 168; Tachitos GN, 259v.
    Tarcvinie „Tarquinius” OC I, 101v, 109r; MMF, pf.; Tarcuiníe MTT, 80v, 124r; ZFV II, 95v; Tarcúnie ZFT, 50r, 51r; Tárchin OC I, 73v; Tarchin OC I, 109r; Tarchín PSG, 69v; BLM, 134.
    Telémacos FTU, 3r; Telemácos FTU, 3v; Telémac FTU, 17v, 30v, 31r; Telémahos FTU, 30r; Telémah FIT I, 28r; FNPB I, 33r; Tilémah FIT II, 44r (şi în multe alte pagini din acest manuscris).
    Temistocléu „Temistocle” OC I, 98v; OC II, 44v; MTT, 15r, 194r, 220v; VTT, 10r; GCA, 77.
    Virghilion „Virgilius” RIC, 180r; Virghilie RIC, 180r, 350r; OC I, 58r; MTT, 7v, 65v, 223v; GN, 217r; Verghilie RIC, 278v.
    
    2.5. Un aspect interesant al procesului de îmbogăţire a limbii române literare, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cu vocabularul necesar denumirii noţiunilor noi care pătrundeau atunci în cultura românească îl prezintă frecvenţa deosebit de mare a calcurilor lingvistice şi a perifrazelor. Procedeul este vechi în limba română literară, încă din secolul al XVI-lea, şi constituia în oarecare măsură o necesitate. Dacă în locul lor autorii sau traducătorii diferitelor scrieri cu conţinut literar, juridico-administrativ sau ştiinţific ar fi folosit neologismele propriu-zise corespunzătoare, procesul de asimilare a noţiunilor respective ar fi fost mult îngreuiat.
    Recurgerea la calcuri se întemeia pe modelul slavonei şi al latinei, care la rîndul lor imitaseră limba greacă, precum şi pe exemplul unor limbi moderne care îşi exercitau influenţa asupra limbii române: germana şi maghiara în Transilvania, Banat şi Bucovina, neogreacă şi rusa în Ţara Românească şi Moldova. Spre deosebire de română, aceste limbi au, după cum se ştie, mari posibilităţi de îmbogăţire a vocabularului prin compunere şi prin procedeul calcului lingvistic. Unii intelectuali români de atunci au încercat să folosească procedeele respective, fără să ştie sau să ţină seama de faptul că româna nu oferă aceleaşi posibilităţi de formare a cuvintelor. Ca atare, multe dintre calcurile lingvistice create de ei, prin caracterul lor greoi, nefiresc, ambiguu, datorită polisemiei, şi uneori amuzant, făceau ca textele în care erau folosite să nu aibă claritatea şi precizia necesare.
    Dintre numeroasele calcuri lexicale (semantice şi de structură, integrale sau parţiale) create în limba română literară la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, unele au avut o existenţă efemeră, nefiind folosite decît de autorii sau traducătorii care le-au creat. Multe însă au circulat intens, fiind în unele cazuri singurii termeni de care dispunea atunci româna literară pentru denumirea anumitor noţiuni noi din domeniul ştiinţei, culturii şi al vieţii sociale (vezi şi Form. term. şt.). Cităm, spre exemplu, o listă mai cuprinzătoare cu calcuri de diferite tipuri întîlnite în textele epocii.
    rea urmare „abuz” CDG, 121v, 122v.
    [Gram., verb] lucrător „activ” EBG, 41v, 42r; MGR, 17v; SPP, 58; TGR, 102, 160.
    lucrare „acţiune” VIO I, 56r, 96r; VIO II, 12r.
    legătură „alianţă” CDG, 119r.
    tovaroş de război „aliat” RIC, 38r, 362r, 365v, 402r.
    vremi ale anului „anotimpuri” VEI, 48r, 99r; PSG, 81r; DC IV, 98v; MDWS, 359.
    [Gram., nume] întrebător „apelativ” EBG, 36v, 37v; MGR, 116r; VOG, 36.
    arhipovăţuitor „arhiduce” FJ, 1; RCI, 16; IIE, 1; RPT, 1.
    contenirea armelor „armistiţiu” PCA, 11r, 12r.
    [Gram.] încheiere „articol” MGR 4r; încheietură RGF, 6r.
    încungiurare „asediu” RIC, 198r, 215r, 226r, 253r, 313v; FTU, 9v, 42v, 54v; GN, 49v; VIO I, 18r; ZFV II, 96v.
    călăraş „cavaler” LSM, 124.
    încungiurare „circumstanţă” CDG, 29v.
    bejănie „colonie” GN, 273r; mutare DIP, 24v, 27r, 29v; slobozie GN, 173r, 175r, 177r; HOG, 143.
    împreună lucrare „colaborare” CDG, 25r.
    împreună lucrător „colaborator” CDG, 25r.
    împreună patriot „compatriot” ZFT, 57r, 62r; de o patrie lăcuitor CDG, 63.
    [Gram.] împreunare „conjuncţie” EBG, 26r, 69r; legătură MGR, 3v; agiungire HG, 10, 56.
    împreună sfat „consiliu” RIC, 31v.
    împreună glasnică „consoană” EBG, 11r; împreună glăsuitoare MGR, 3r; înglăsuitoare RGF, 2r; GN, 263r; împreună sunătoare ABCA, 49; SPP, 5; OV, 5; DCI II, 54.
    împrumutător „creditor” MTT, 117v; MML, 30r; încrezător RJ, 75, 77, 339; crezător ITI, 20.
    [războaie] apărătoare „defensive” CDG, 119r.
    hotărîre „definiţie” VEI, 13v, 66v.
    spînzura „a depinde” RIC, 57v, 233r, 243v, 317r, 318r; CPR, 2v, 13r.
    scrisoare împrejur „descriere” FIT I, 2r; GN, 4v, 32v; scriere împrejur FIT II, 3r; IE, 219; PSG, 57r; FNPB I, 26v, 30r; FNPB II, 52v; GIA I, 137 bis,r; GIA II, 2r.
    [silogism] despreunător „disjunctiv” BLM, 115.
    depărtare de loc „ distanţă” VEI, 41r.
    povăţuitor „duce” IIE, 1; RPT, 1.
    limbuţíe „elocvenţă” RIC, 338v, 383v; OC I, 17r; OC II, 4r; FIT I, 4r; FIT II, 20r; MTT, 68r, 152v; IE, ded.; ZFV I, 70r, 117r; ZFV II, 1r; PSG, 57r; VIC, 5r, 15r, 241r; GCA, 104; GCA II, 7r, 23r; FNPB I, 50r; FNPB II, 25r; cuvîntătorie FNPB I, 45r, 98r.
    vădit „evident” CDG, 63r; viderat CDG, 67v, 120v.
    fiinţă „existenţă” PSG, 40r; GF, 16v; 100v; FNC, 134v; MIU, 317; estenţie CV, 28, 33.
    afară de rînduială „extraordinar” MIU, 229.
    cercare „experienţă” VEI, 40r.
    preste tot „general(ă)” BLM, 17, 40; BEM, 11; MIU, 402, XXXII.
    năluci „a imagina” VEI, 15v, 16r.
    nălucire „imaginaţie” VEI, 16r, 23r”
    [linie] închipuitoare „imaginară” HOG, 58, 94.
    nematerialnic „imaterial” MTT, 251r; BE, 32r, 39r; GIA I, 117v; GIA II, 51r; RIM, 65, 144.
    [obiect] nemişcător „imobil” IE, 140; MML, 21v, 40v; RJ, 87; neumblător LSM, 32, 54; MTM II, 87, 88; BEM, 329.
    [Gram., mod] poruncitor „imperativ” EBG, 41v, 42r; MGR, 17v; OV, 12; împărăţitor SPP, 60.
    [Gram., timp] nesăvîrşit „imperfect” EBG, 44r, 50r, 52r; dăunăznic MGR, 18r; trecător HG, 30.
    [Gram., verb] fără de feţe „impersonal” EBG, 40v; nefaţnic MGR, 117v, 120r; nefăţuit SPP, 58; nefăţesc TGR, 156.
    înlumina „ a ilumina” CV, 27; MAS, 48.
    înainţa „ a înainta, a avansa” PTF, 60r, 60v, 120r; VIC, 24r, 27r, 28v, 34r, 59v, 70v, 103r, 105r, 107v, 232r; LVH, 47r; GCA, 18, 50, 51, 57, 66, 79; GIA I, 3v, 9r, 50v, 74r, 73r, 84r; GIA II, 31v, 35v.
    nespînzurat „independent” VIC, 14r; LVH 41v; neaninat GIA I, 19v, 28r.
    nenocenţie „inocenţă” CV, 30.
    nenoceaţă „inocentă” CV, 32, 33.
    însufla „a inspira” OC I, 8v, 25v, 41r; OC II, 5v, 10v; FTU, 6r, 8v, 13v, 18v, 33v, 34r, 52v; MTT, 63v, 233v, 243v, 257r; IE, 142; ECG, 47r, 50v, 67r; PSG, 7r, 33r; ZFV I, 5v; DIP, 16r; PTF, 35v, 161r; PV, 133; VIC, 3r, 100v, 153v; LVH, 7r, 66r, 89r; GCA, 39; CV, 28; GIA I, 10v, 29r, 54r, 57r, 83v, 93r; GIA II, 31v; MAS, 87; sufla OC I, 50v; FTU, 3v; HET I, 4r; TRT, 2r; PSG, 33r; FNPB I, 57v, 123v; FNPB II, 35v, 47r, 52v, 108v.
    [Gram.] în mijloc aruncare „interjecţie” EBG, 26r, 68r; întrare HG, 10, 56.
    apucare „întreprindere” RIC, 257v; GIA I, 6r, 54r, 61v; GIA II, 38v, 105.
    legiuit „legal” IIS, 3; GIA I, 22r, 64r; GIA II, 6v, 39r.
    [putere] dătătoare de lege „legislativă” MIU, 226.
    loculţineţ „locotenent” CV, 21.
    scrisori cu mîna „manuscrise” RIC, 95v.
    mărime a sufletului „mărinimie” RIC, 226v, 346r, 365r, 387v; OC I, 60r, 60v; TRT, 2v; ZPV II, 87v; GIA I, 85v; mărire a sufletului MTT, 117v, 137v, 203v; mărime de suflet RIC, 192v; IPT, 6; OC I, 9r, 64v; TRT, 5v; CDG, 64v, 69v; PSG, 70r, 80v; ZFV II, 81v, 39r; VIC, 217v, 240r; GCA, 83; GCA II, 7r, 25v, 31r, 100v; mărimea inimii RIC, 374v; mare inimă MIU, 388.
    mare la suflet „mărinimos” OC I, 33v, 45v; MTT, 139r, 209v, 211v, 212r; ZFV I, 72v; GCA II, 18v.
    mărire „maiestate” ORC, 70, 264.
    mădular „membru” [cu diferite sensuri] HET I, 78v; DMC, 208; CTD II, 158; PTF, 123r, 140r; VIC, 232v; GCA, 95; BLM, 72, 116; MIU, 226.
    ţinere aminte „memorie” RIM, 288, 290.
    mutarea sufletelor „metempsihoză” MIU, 179.
    băsnuire „mitologie” DC I, 113r, 133r, 136r.
    [avere] mişcătoare „mobilă” IE, 140; MML, 21v, 22r; RRI, 1; RJ, 269; PV, 33; BEM, 328; umblătoare LSM, 32, 54.
    [Gram.] închipuire „mod” EBG, 41v; obicei HG, 29, 32.
    firelnic „natural” ORC, 36.
    neamnic „naţional” MGR, 116v; neamicesc OV, f.t.
    stricare de corabie „naufragiu” OC I, 18r; spargerea corabiei DC I, 116r, 151r; frîngerea corăbiii MIU, 284.
    umblarea pe marea „navigaţia” GIA I, 4v; umblarea pre mare MIU, XII; umblarea cu corabia MIU, 111.
    călător dă marea „navigator” DC IV, 274r.
    [Gram., gen.] de mljloc „neutru” EBG, 30v, 31v, 42r, 42v; VEI, 131v; demijlocnic MGR, 8r, 12r, 17v, 119v, 122r; de nici unul (una) SPP, 12, 13, 59.
    de bun neam „ nobil” FNPB II, 89v.
    [Gram., cădere] numitoare „( caz) nominativ” EBG, 28v; MGR, 4r, 10r; RGF, 7r; numinătoare HG, 12.
    [Gram., nume] numărător „numeral” EBG, 28r; MGR, 17r; VOG, 36; HG, 22.
    [războaie] vătămătoare „ofensive” CDG, 119r.
    facere „operă, lucrare, scriere” VTT, 9r; MTT, 180r; ZFV II, 1r; VIC, 7v, 50v, 133r; GIA II, 102r; faptă MAS, f.t.
    [mărturisire] cu gura „orală” ORC, 182, 184.
    cuvîntător „orator” MIU, 336, 342.
    ascuţi „a accentua cu accent ascuţit” EBG, 18r, 116r.
    închipuire „paradigmă, exemplu” HG, 52.
    semn începător „paragraf” OV, 20.
    semnul cel de despărţire sau de lepădare „paranteza rotundă”, semnul cel de osebire „paranteza dreaptă” EBG, 23r, 23v; îngrădirea „paranteza” MGR, 116r; cuprinzătoare „paranteze” BV2, 38; BPR, 7; semne încuietoare OV, 20; semne de închidere DCI II, 106; încăpătoare, semn încăpător BE, 29r, 29v.
    [Gram.] împărtăşire „participiu” EBG, 26r, 63v; MGR, 3v, 141r; SPP, 67, 183; HG, 10, 41, 53; părtăşire VOG, 83, 84.
    din parte „particular” PTF, 34v, 38r, 90r; în parte VIC, 206v.
    însuşire „particularitate, calitate” HB, 10r; VOG, 21; BEM, 119; însăşie MIU, 165, 342.
    [Gram.] părticea „particulă” EBG, 88v, 104v; părticică VOG, 35; părticele pl. EBG, 44r; HG, 6, 24.
    [Gram., verb] pătimitor „pasiv” EBG, 41v, 42r; MGR, 17v; SPP, 58; HG, 29, 47; TGR, 102, 160.
    [nume] părintesc „patronimic” MGR, 115v.
    semnul de odihnă „pauza (semnul de punctuaţie)” OV, 21.
    cel de lîngă cel de pe urmă „penultim” EBG, 17r.
    păstoricesc „pastoral” AP, f.t.; păstornicesc MTM II, 210, 219.
    [Gram.] deneáornic „perfect simplu”, odinioarnic „mai mult ca perfect” MGR, 18r, 18v.
    [Stil.] cuvîntare rătundă „perioadă” OV, 19.
    pururelnic „permanent” CV, 27.
    faţă „persoană” EBG, 38r, 43v; OIC, 2, 5; MGR, 18r; OC I, 27r, 42r; DMC, 206; OF, 45; OV, 12; DCI II, 288; OTB, 8; RI, 10; ICO, 1; IDT, 1; RCI, 10; VOG, 37; PSG, 25r, 26r, 30r, 80v; GCA, 77, 102; HEA, 119; HOG, 80, 101; GCA II, 63r; LSM, 16, 20, 36, 1o7; PFBM, 2r; MTM II, 96; TGR, 107; obraz FIT II, 5r; VTT, 8r; PPB, 3v; CDG, 8v; MML, 30r; DC II, 49r, 146r; DC IV, 15r, 44v, 197r; TB, 38r; PTF 3v.
    obraz „personaj (într-o piesă de teatru)” MAM, 1v; MSB, 44v; MTB, 1v; RN, 88v; faţă PSG, 19v, 35v.
    [Gram., verb] cu feţe „personal” EBG, 40v; faţnic MGR, 117v; făţuit SPP, 58, 177; cu faţă HG, 26, 29.
    răsădituri „plante” DC II, 122v, 142v, 199v; DC IV, 43v, 65v, 80r, 174r, 234v.
    plin puternic „plenipotenţiar” PCA, 12v.
    [Gram., număr] înmulţitor „plural” EBG, 13r, 28v, 33r; MGR, 4r, 18r; de mulţime RGF, 7r; SPP, 13, 184; de mulţi VEI, 197v; înmulţit VOG, 20, 23; mulţime; HG, 11, 14; multoratec TGR, 8.
    norodi „a popula” PSG, 22r; VIC, 2r, 3r, 78r, 144v; GCA, 52; GIA I, 9r, 34r, 50r, 75r, 141r; GIA II, 3v, 7r, 12v, 24v, 88v, 90v, 102v.
    [Gram., pronume] stăpînitor „posesiv” EBG, 37v; TGR, 77; avuţialnic MGR, 111r, 111v; izvoditor HG, 26; dobînditor VOG, 40.
    putincios „posibil” HET II, 44r; IE, 2; VEI, 79r, 162v; GF, 23v, 154v; GCA II, 10r.
    [Gram.] înainte zis „predicat” EBG, 86r; [Log.] zis BLM, 75, 76, 78.
    prejudecată PV, 80; BLM, 126, 128, 130; BEM, 140, 376; înainte judecare MIU, 157; judecare înainte MIU, 385, IX.
    spunere mai înainte pusă „premisă” BLM, 103, 125, 162; spunerea cea mică „premisa minoră”, spunerea cea mare „premisa majoră” BLM, 98, 105.
    [Gram.] înainte punere „prepoziţie” EBG, 26r, 65v; întîie punere MGR, 3v, 114r; punere înainte BE, 15r; nainte punere SPP, 179; prepunire HG, 10, 55.
    preţesuti „a pretexta” CV, 28.
    [Gram., timp] de acum „prezent” EBG, 44r; SPP, 60; HG, 29; TGR, 104; acumnic MGR, 18r, 29v.
    faţnic „prezent, de faţă” RPT, 30.
    început „principiu” PTF, 32v; LVH, 11r; BLM, 13, 150; BEM, 9, 180; MIU, 168; temei MIU, 83, XI.
    progriji „a procura” CV, 29, 33-37.
    mergere înainte „progres” DCI II, 120; MIU, 70, XV; înainte mergere ORC, 402.
    [Gram.] în loc de nume „pronume” EBG, 26r, 37r; în loc de numire MGR, 3v, 111r, 113r, 143r; pentru nume SPP, 37; loc de nume HG, 10, 25.
    grăi „a pronunţa (un sunet, un cuvînt)” BE, 30v; răspunde BV2, 31; BPR, 63; zice afară OV, 14; spune înainte CTD II, 86; spune afară DCI II, 48, 54.
    însăşie „proprietate” NMSF, 35.
    osebit „propriu” EBG, 27v, 33v; OV, 7; TGR, 17; însuş VOG, 34; însuşit VOG, 59; TGR, 17, 175; însăşit MIU, 243.
    vestire „publicare, publicaţie” IIP, 1; IOD, 1; SJ, 1; VSJ, 1; VJ, 1; ORC, 24, 268.
    punere „poziţie” VEI, 43r.
    cuvântător „raţional” IPT, 28; VEI, 64v; MTM I, 2; gînditor HGT, 4; BLM, 16; BEM, 122.
    cuvîntare „raţionament” BLM, 92; BEM, 162.
    cuvînt „raţiune” VOG, 7.
    crăină „regină” VIC, 4r, 9r, 11v; 70v, 89r; 141r, 205r; GCA, 48, 83, 84, 96, 105; GIA I, 7r, 90v; GIA II, 53r.
    îndreptare „regulă” EBG, 16v, 77r, 80v; BLM, 15, 94, 125, 150.
    întoarcere împotrivă „reflecţie (a razelor solare sau a luminii)” MTT, 17r; înapoi frîngerea [luminii] VEI, 80r; frîngerea şi întoarcerea înapoi [a razelor] VEI, 118r.
    [Gram., nume, pronume] întorcător „relativ” EBG, 28r, 32v, 36v, 37v; reducător SPP, 180.
    reprinde „a relua” CV, 37; MIU, 381.
    retrage CV, 36, 38.
    tragere îndărăpt „retragere” MIU, 373, 402; tragere înapoi MIU, 389.
    răvedea FNC, 26r.
    revedălui „a revizui” EDE, pf. 10; revidelui PFBM, 4v.
    împotrivă rîvnitor „rival” RIC, 180v, 354v.
    rămăşiţă „ruină” GN, 80r, 113r; prăvălitură DC I, 51v; DC II, 39v; 56r, 143r, 166r, 186v; DC III, 37v, 71r, 77r; dărîmătură DC II, 166r, rîsipire GIA II, 12r.
    face de-agiuns „a satisface” FTU, 30v; face din destul BE, 34r; face îndestul ORC, 264; face destul LSM, 10; BEM, 416.
    facere de destul „satisfacere, satisfacţie” SCM, 117; facere de îndestul ORC, 366, 380; facere din destul EDE, 67.
    cort „scenă (a unei piese de teatru); fig.” ECG, 41v, 59v; MAB, 51r, 53v, 58r, 73v; TB, 9v, 39r, 253v; perdea MMT, 1v, 2r; MS, 31r, 36r, 50v, 59v; MC, 60r, 69v; perlej, RN, 91v, 94r, 99v, 110v, 111r; părlej RN, 89r, 102v, 116v.
    sfîrşit „scop, ţel” IPT, 63; PTR, 2; OC I, 86r; BE, 41v; MTT, 141r, 165r; GN, 70r; CTD II, 306; OTB, 3; DOB, 4, 6; ZFV II, 1r, 30r, 85r; DIP, 18r, 19r; BIC, 1; EDE, pf. 2; MA, 2v; MTM I, 30, 55, 58, 60; BLM, 173; MIU, 392, V; săvîrşit OC I, 95r; GF, 10v; svîrşit IO, 23, 72.
    săpător „sculptor” GN, 223r; MAS, 105, 109; săpător de piatră DC I, 126v; GIA II, 22r; săpător de chipuri PSG, 53r; scobitor de icoane OF, 84.
    meşteşugul cioplitorilor „sculptură” DMC, 136; săpătură RIC, 89v, 173v; DC I, 30r, 130r; DC II, 216v; DC III, 70r; săpătură în lemne MIU, 347; săpătorie MAS, 117.
    dezlegare „secţie, despărţitură a unui text, a unei cărţi” EBG, 11r, 77r; tăietură GN, 34v, 55r, 88r, 167v; tăiere OV, 4; CTD II, 12, 218; DCI II, 230; AI, 1r, 3r, 4v, 3r; despărţire ESI, 37.
    sigurătate „securitate” PV, 55.
    zilej „şedere, sejur” CV, 28.
    jumătate de dumnezeu „semizeu” FNPB I, 119v; MAS, 91; ITI, 9; MIU, 10, 194, VIII.
    bătrînime „senat, gherusíe” RIC, 68v, 155r, 155v, 220v.
    însemnare „sens, semnificaţie” EBG, 30v, 37r, 68v; BE, 30v; BIM, 53, 67; înţelegere EBG, 18r; CTD II, 190; IO, 19; simţire GF, 1r, 83v; înţeles BEM, 82.
    simţitor „sensibil” OC II, 11r; MII, 149.
    hotărîre „sentinţă (judecătorească)” ORC, 236, 250, 286, 326.
    [Gram., număr] unitor „singular” EBG, 13r, 28v, 33r; MGR, 4 r, 18r; de sîngurătate RGF, 7r; de unul VEI 197v; sînguratec SPP, 12; singuratec TGR, 8; singurit VOG, 20.
    chip „specie” VOG, 32, 34, 36, 37, 57.
    privelişte „spectacol; teatru” OC I, 86r, 118r; HET I, 42v; MTT, 2r, 10r, 106v, 145r, 147v, 188v, 249v; IE, 209; ECG, 41v, 45v, 57v, 59r, 59r, 59v, 76r; DC I, 120r, 178v; TB, 260r; PSG, 81v; LVH, 45r; GCA, 80; HGT, 43; GIA I, 123v; MTM I, 232, 249, 252; RIM, 256; CBB, 20; MIU, 293.
    privitor „spectator” OC I, 86r; FTU, 54r; GCA, 79.
    temei „subiect” BLM, 76, 78.
    [Gram., nume] înfiinţitor „substantiv” EBG, 27r, 41r; fiinţalnic MGR, 119v, 143r; statornic SPP, 10, 181; supstătător HG, 11, 14; starnic TGR, 16.
    [Gram., grad] sus puitor „superlativ” EBG, 31v; prea covîrşitor MGR, 115v; HG, 20.
    supraşeza „a suspenda” CV, 34.
    atîrnător „suspendat” MIU, 87.
    stîmpărat „temperat” GN, 11v, 14r, 15v, 147r; VIC, 28v; CV, 10; GIA II, 15r, 20r; BEM, 392.
    grai [Log.] „termen” graiul mare, graiul mijlocitoriu, graiul mic BLM, 96.
    sfîrşitură [Gram.] „terminaţie” EBG, 13v, 28v, 35r; sfîrşit HG, 37.
    icoană „tablou” MTT, 16v, 205v; ECG, 15r; GN, 48r, 48v, 291r; RIM, 122.
    [Gram., verb] trecător EBG, 41r; mutător MGR, 120r.
    singur „unic” PTF, 8r, 8v; GIA I, 5r; ZFV II, 93v; DIP, 7r.
    feliurime „varietate” MTT, 221r; VEI, 66v.
    grai [Gram.] „verb” EBG, 26r, 40v; MGR, 5v, 17v; RGF, 6r, 43v; CTD II, 254; vorbă MCRV, apend.; SPP, 57; HG, 10, 28; IO, 17, 47.
    [Gram., derivat] grăitor „verbal” EBG, 29v, 43r; de la grai EBG, 29v; grainic MGR, 116r.
    făcător de stihuri „versificator; poet” CDG, 14v; DC II, 57v, 61v, 101v; DC III, 14r, 16v.
    glasnică „vocală” EBG, 11r; MGR, 3r; BB, 8r, 10v; CTD II, 58; VOG, 14; TGR, 3; MIU, 69; singur(ă) glasnică BV2, 27, 31; BE, 7r, 11v; BPR, 55, 57; însuşi glasnică BE, 12v; glăsuitoare RGF, 2v, 5r; BE, 7v; de sine glăsuitoare CTD II, 52; versuitoare ABCA, 47; SPP, 5; de sine sunătoare OV, 5, 10; DCI II, 52; singură sunătoare OV, 6; răspunzătoare HG, 2.
    [Gram., cădere] chemătoare „(caz) vocativ” EBG, 28v; MGR, 4r, 10r; RGF, 7r; HG, 12.
    împiedecare „virgulă” EBG, 21r; BE, 29r, 29v; opritoare BV2, 36; BPR, 73; TGR, 212; vărguţă OV, 18.
    glas „vot” CPR, 3v, 6v, 9v, 13v, 19r.
    brîiele pămîntului „zonele” VEI, 40r, 45r.
    
    2.6. Numeroase neologisme propriu-zise sau chiar unele calcuri lexicale folosite în scrierile româneşti din această perioadă sînt glosate în text, fie prin punerea în paranteză a explicaţiei sau a neologismului ori a termenului străin corespunzător, fie prin calcuri, perifraze sau chiar neologisme corespunzătoare raportate la termenul explicat cu adverbul adică ori cu conjuncţia sau. În multe cazuri, mai ales în textele manuscrise, se întîlnesc şi glosări marginale sau în josul paginilor. Procedeul acesta al glosării în text ori marginal a unor neologisme sau calcuri lexicale şi a altor cuvinte care li se păreau autorilor sau traducătorilor mai greu de înţeles este de asemenea vechi în limba română literară. Textele româneşti din secolul al XVII-lea, de exemplu cronografele, cronicile, traducerile cu conţinut teologic sau de educaţie religioasă, cunoscuta operă a lui Dosoftei, Viaţa şi petrecerea svinţilor, precum şi scrierile româneşti ale lui Dimitrie Cantemir şi alte texte din prima jumătate a secolului al XVIII-lea conţin multe glosări. Numărul lor sporeşte însă în această perioadă, odată cu creşterea considerabilă a numărului neologismelor pe care traducerile de tot felul le introduceau în limba română şi care, pentru deplina înţelegere a noţiunilor respective, trebuiau explicate (vezi şi Form. term. şt.). Cităm un număr mai mare de glosări aflate în textele consultate, pentru a ilustra cu exemple suficiente variatele lor tipuri.
    abuz, adecă întrebuinţare rea MIU, 48, cf. şi 172.
    actor (pîrîş) LSM, 24.
    acuza (pîrî) CV, 37.
    administraţia (chivernisirea) DOB, 5.
    adverbiu sau spre graiul VOG, 86, cf. şi 17.
    agálmata, adecă chipuri cioplite RIC, 74r.
    verbul ajutători (verbum auxiliare) TGR, 109, cf. şi 108.
    [conjuncţii] adversative (împotrivitoare) TGR, 170.
    alianţia (adecă unirea) OC I, 50r.
    amanta (ibovnica) CV, 31.
    ambiţia, adecă lăcomia spre cinste MIU, 266, cf. şi 239, 388, 427.
    ambiţioz, adecă lacom spre cinste MIU, 362, cf. şi 389, 409.
    apelaţie (sau mutarea 1egii) LSM, 29.
    apostasie sau părăsire MTM I, 161.
    arhistrátigul sau ghenerariul BEM, 71.
    arhitectónie mesterşugul zidirii GN, 58v.
    arhitectura (adică facerea casălor) FTU, 80v.
    articolul sau încheietura VOG, 19.
    asalt sau iuruş VIO I, 15v.
    vinovat asasiniei sau tocmirii şi poruncirii spre omorîre PV, 53.
    atestat (mărturisanie sau mărturisire) ESI, 24.
    atrociteţile (nelegiuirile) CV, 32.
    auctoritatea (vrednicia, domnia) IO, 32.
    autoritatea sau puternicia MIU, 350.
    asilul, adecă loc de scăpare MIU, 327.
    bătália sau lovirea MIU, 287, 405.
    bilanţul, adecă cumpănul cel asemenea MIU, 254, cf. şi 225, 427.
    canonul sau îndreptărea EBG, 14v, 15r; canonul sau îndreptariul MTM I, 93; canoane sau îndreptări, BEM, 251, cf. şi 6.
    haractiru lor (fire lor la ci sînt plecati) ECG, 26v.
    cavalerie sau călărime MIU, 210.
    coléghii, adecă adunări HOG, 89.
    cálculuşul sau socoteala AIC, 94, cf. şi 84.
    să poate calculălui, adecă a să socoti AIC, 94, cf. şi 85.
    conglăsuirea sau concordanţa VOG, 105.
    colónii, adecă slobozii GN, 178r.
    priveliştile sau comédiile MTM I, 249.
    condiţia (pîra cea asupra feţii furului) LSM, 107.
    cu condiţie, adecă cu oarece socoteală MTM II, 97.
    confidenţia sau credincioşia MIU, 379.
    congiunţione, adică legare VOG, 17.
    tocmeală (contract) LSM, 52; contracturi (tomnele) LSM, 117; contract sau tomneală MTM II, 70, 96.
    grăirea împotrivă (contradicţia) LSM, 66.
    cursari (tălhari de marea) GIA I, 20v.
    crezători sau creditori MTM II, 70; BEM, 327; creditori, adecă împrumutători MIU, 256.
    fapte de perire (criminale) LSM, 31; faptele cele criminaliceşti (faptele cele de pierderea capului) LSM, 103.
    cruţi sau croasadeni MIU, 125.
    epitrópul sau curatorul averii RJ, 79; ispravnici (curatori) LSM, 49.
    curtezanii, adecă curtenii GN, 259v.
    dáctilul sau degetul MGR, 134v.
    joc sau danţ OC I, 28v; MTM I, 294.
    [Gram., cădere] dativă, adică dătătoare VOG, 25.
    aplecarea sau declinaţia TGR, 18; aplecarea (declinaţio) TGR, 9.
    prefaceri (declinationes) CTD II, 194.
    sentenţia, adecă deliberatumul LSM, 18.
    cercetarea delictului (faptei rele) IIS, 17.
    [pronume] demonştrativa sau arătătoare TGR, 78.
    prin arătare sau prin demonstraţie BEM, 143.
    dipendenţa sau supunerea a unii părţi ce să ţine dă către ceialaltă V0G, 105.
    deputaţi sau trimişi MIU, 320.
    desen sau planisire MIU, 322.
    dietile (au sfaturile) HOG, 80.
    disţiplină, adecă rînduială MIU, 408.
    districturi sau departamenturi MIU, IX.
    drama să numeşte facerea cortului, şi cea jelnică, şi cea de bucurie HET II, 17r.
    duel sau combat să zice războiul întră doi PV, 48; duelum, cum zic latinii, iară grecii zic monomahía, adecă bătaie în doi în loc MTM I, 258.
    prin poruncă de obşte, adecă prin edictum IIE, 3; edict sau rînduială MIU, 150.
    elemósina sau milostenia SCM, 172.
    elocvenţia sau cuvîntarea MIU, 398.
    emigraţie sau ieşirea din ţară IIS, 2.
    face engómion cătră domn, adecă oraţii GCO, 14v.
    epistimile (învăţăturile) GCA II, 53v.
    vistierie (erarium) IIS, 11.
    era sau epóha MIU, 90.
    epitrópul sau purtătoriul de grije PV, 72.
    eticesc sau moralicesc BLM, 124.
    evghenis (de bun neam) GCA II, 60v.
    execuţia (plinirea) lucrului judecat LSM, 33; plinirea (execuţia) lucrului celui judecat LSM, 77.
    pilda (exemplum) [„neologismul scris cu caractere latine] AIC, 72.
    fiscul, adecă visteria cea domnească MTT, 120v.
    stol sau flotă GN, 261v.
    chipul (forma) stăpînirii GCA II, 58r.
    fregată (corabie mică şi naltă în păreţi) VIC, 23v.
    galerii, adecă prispe RIC, 372r.
    zavisnic (jaluzos) GCA II, 26r.
    [Gram., cădere] ghenitivă, adică nemuitoare VOG, 25.
    jenii, adică oameni ageri la minte MIU, 222.
    jenia sau agerimea minţii MIU, 246.
    alimanii sau ghermanii GN, 114v.
    privetstvuire (sau gratulaţie) ESI, 86, 90.
    gubernii (au ţinuturi) HOG, 102, 122.
    închipuirea sau ideea BLM, 24; BEM, 71.
    idiótizmă sau însuşire a limbii VOG, 21.
    [Gram., modă] imperativă, adică poruncitoare VOG, 61.
    imperfect (nesăvîrşit) IO, 3, 82.
    despăgubire (indemnizaţie) PV, 62.
    [state] independente (adecă nu poruncea unul altuia) MIU, 284.
    [Gram., modă] indicativă, adică arătătoare sau hotărîtoare VOG, 61.
    industria sau strădania MIU, 49.
    [Gram., modă] imfinitivă, adică nesăvîrşitoare sau nehotărîtoare VOG, 61.
    interjecţia (sau graiul simţitori) TGR, 171.
    [pronume] interogative sau întrebătoare TGR, 78.
    inventarium (scrisoare lucrurilor care se află) LSM, 80.
    drepturile sau iuşurile sale RCI, 3; cădinţa sa (iuşul său) LSM, 90.
    avoriu (ori oase de fili) HOG, 44.
    înainţare (prohorisire) PTF, 86v.
    giustificaţie (îndreptare) CV, 37.
    libertatea sau elefteria MIU, 127, 193.
    [ritm] liricon sau liricesc EBG, 123r.
    literă (slovă) IO, 20.
    greşalele cele de loc (locale) IIS, 19.
    loghica va să zică cuvîntătoare VEI, 68r.
    lordul (graful) MDWS, 432.
    legii evangheliceşti (lutrăneşti) VIC, 64v.
    magazinuri (jitniţă de obşte) PV, 91.
    în maghistrat (în casa de judecată) ESI, 9.
    manifestul sau fermanul MIU, 297
    [semn] manuel (de mînă) PTF, 73r.
    mateloţi sau matrose adecă vînslari MIU, 322.
    ţinerea aminte sau memoria RIM, 22; memoria, adecă aducerea aminte BLM, 73
    metempsihóseos, adică mutare sufletului RIC, 73v; metempsíhosis, adică mutare a sufletului omenesc VEI, 184r.
    metód (adică rînduială) OC I, 81v.
    mine, adecă ocne DC III, 234v, cf. şi 238r.
    modul sau chipul BLM, 164; chip sau mod BEM, 299, cf. şi 294.
    modelă sau pildă MIU, 165.
    modéstia sau purtarea cea blîndă MIU, 411.
    moral sau năravuri bune MIU, 277, 401.
    mumii sau moaşte MIU, X.
    probă sau mustră DCI II, 312.
    muzăle (învăţăturile) OF, 7.
    a liră (adică o muzícă) FTU, 78v.
    naturalistul, adică ispititoriul firii MIU, 5.
    slujesc náfticii (adecă meşteşugului corăbieriei) HOG, 2.
    nimfele (fetele) OF, 40.
    novelele (gazete) publice PV, 11; novelele sau novínele IO, 10.
    nome, adică nume VOG, 17; nomine (nume) IO, 17.
    obiectumuri sau stări înainte MIU, 232, 269.
    zapis sau obligaţie ESI, 13.
    oraculum (adică videnie) FTU, 11 v; oraculu (sau vraja) FTU, 51v.
    orfaní (adecă săracă, de părinţi) DC I, 55r.
    [documentele] să le trimită în original (în izvod) IIS, 7.
    scrisoarea dreaptă sau ortográfia OV, 3, cf. şi f.t.; ortográfie sau dreapta scrisoare TGR, 194.
    oxía, adecă ascuţită înălţare EBG, 15v; oxía sau semn ascuţit OV, 11.
    paradigma sau arătarea EBG, 33r.
    despărţitoare sau paragraf BV2, 38; BPR, 77, cf. şi 23; sămn începător sau paragraf DCI II, 106; despărţitoare (paragraf) TGR, 216.
    cuprinzătoarea sau parentesul CTD II, 98; semn de încăiere sau de parentesis CTD II, 166; doaî parentesi au închizători HG, 7; cuprinzătoarea (parentesis) TGR, 215.
    parlamentu (judecata cea mare) OF, 27.
    partiţipie, adică părtăşire VOG, 17, cf. şi 67.
    pascviluri (scrisori defăimătoare sau ocărîtoare) PV, 131.
    pasion sau patimă MIU, 418.
    patronii (sau apărătorii) LSM, 21.
    [nume] patronimicesc sau părinţesc EBG, 29v.
    pauza sau odihnitoarea BPR, 23.
    [semn] pectoral (de piept) PTF, 73r, 129r.
    penitenţia (pocăirea) CV, 30.
    pensiile (adecă plăţile carele cineva le capătă din milă) RJ, 297.
    perfecciune (covîrşire) IO, 82; săvîrşirile sau perfecţiile BEM, 260.
    perfid (fără credinţă) CV, 37-38.
    împregiurat cu peristil (adecă cu o despărţitoare cu stîlpi) DC I, 28v.
    [Gram.] persona sau faţa TGR, 77.
    piesul sau comédia MIU, 396.
    plinopotinţi sau vechili PDJ, 1.
    piraţi (tălhari de mare sau cursari) VIC, 225v.
    poligámia adecă însurarea cu mai multe fămei MIU, 30.
    políţia sau obştea omenească BEM, 272.
    populaţia, adecă înmulţirea omenească MIU, 102, cf. şi 154.
    pocibilitatea, adecă putinţa CV, 32.
    vinovat poténţiei (silniciei) LSM, 116.
    cumpărătura cea dinaintea tuturora (sau preemţia) IRI, 1.
    preiudiţiumurile sau judecările cele deşarte MIU, 338.
    supt pricinuirea (supt pretext) că... LSM, 97.
    prétori, adecă judecători RIC, 155v.
    întîmplări ale prevaricaţiii, adecă ale înşelăciunii vămilor RNV, 1.
    această primarie, adică mai dintîi lege BEM, 183.
    personele cele private, adecă personele cele deosebi MIU, 322.
    experienţia sau proba au arătat MIU, 377.
    próvlima, adecă aruncare înainte VEI, 196v.
    proţesul sau judecata MIU, 389.
    soroceală sau proclamaţie PFBM, 11v.
    profesia adecă măiestria MIU, 178.
    prolegómena sau cuvînt înainte BLM, 19.
    propoziţione, adică propunere VOG, 17.
    (alsăuire) proprietate PV, 77; proprietăţile (osebirile) unuia fieşticăruia trup IO, 7; proprietăţi, adică asăuiri sau însuşiri BLM, 37.
    nume propriu sau însuş VOG, 34; nume însuşite (proprii) TGR, 175; nume proprium (proprium însemnează însuşi de sine) HOG, 39.
    provinţiile sau ţinuturile MIU, 75.
    prosódia sau sprecuvîntarea MGR, 4r, cf. şi 116r; prosodía sau zicerea [afară] ABCA, 57.
    raţie, adică minte IO, 2; rezon sau minte MIU, 195.
    recepise sau cvietanţie RJ, 367; recepise (adeverinţă de primire) ESI, 18.
    recursuş sau mutarea legii OTB, 9.
    regule sau canoane MIU, 251, XVI.
    relighie sau lege PV, 72; relighia, adecă credinţa ITI, 22, cf. şi MIU, 21, 396.
    represaliile, adecă respletirile îndărăpt MIU, 209.
    ei reprezentăluiesc sau pun înainte pe persi... MIU, 166.
    rivalul sau protivnicul MIU, 338.
    satir (măscărici) OF, 26.
    satisfacţia sau facerea de destul PV, 11.
    sclavii sau robii MIU, 164.
    scopos sau sfîrşit MTT, 173r; sfîrşit sau scopos DIP, 13v; scopul sau sfîrşitul MTM I, 55; scopul şi sfîrşitul BEM, 21.
    sculptóri, pietrari sau săpători de pietre DC I, 186v.
    secvestraţie (adecă dare ceva supt paza şi ocrotire altuie) RJ, 277.
    secvestrum (opreleşte) LSM, 87.
    sentenţii sau graiuri înfrumuseţate MIU, 232.
    sentenţie sau hotărîre judecătorească RJ, 235; sentenţia (judecata sau deliberatumul) LSM, 28, cf. şi 18; sentenţia, care să numeşte deliberatum PFBM, 21v.
    sílavă sau slovenire EBG, 11r; sílaba sau slomnirea VOG, 16; siláve sau sloguri TGR, 2.
    cuvîntarea sau siloghismul BLM, 24.
    simboluri sau semne, MIU, 69.
    simpliţitate sau sărăcie a duhului MIU, 189; simplicitatea, adică nevinovăţia năravurilor MIU, 349.
    sinídisis (judecata sau socoteala minţii) OC I, 27r.
    construcţiul sau sindaxis VOG, 13; sintaxis sau alcătuirea cuvintelor TGR, 5.
    sofísma este siloghism mincinos BLM, 132.
    soldaţi sau ostaşi MIU, 26.
    solichismos, adecă vorbă rău şi nedrept încheiată EBG, 109r.
    cap de buna sperans, adică cap de bună nedejde DIP, 5v.
    un spiritus (sau duh vecinic) HGT, 4.
    subalternuş sau supt alţii puşi OIC, 2.
    nume sostantiv, adică fiinţat VOG, 33.
    sostanţa sau fiinţa VOG, 58.
    superlativ sau covîrşitor VOG, 35; TGR, 76.
    disidimónie (superstiţie) GCA II, 61v; superstiţii, adecă judecări deşarte MIU, 25; superstiţiile sau judecările înainte MIU, 395.
    suplement, adică împlinire MIU, 83.
    tavurea (aceasta este un scaon mic, făr’ de razim) VTT, 7v.
    îndrăzneţ (temerariu) IIS, 18; jalbe temerare sau obraznice PV, 126.
    tendenţia (tinderea) IO, 2.
    cunoştinţă teoretică sau privitoare BEM, 122.
    zicerea sau termenul, care să numeşte dă greci lexis VOG, 16.
    testament, adecă diată RI, 11; diată (testament)PV, 18; dietele sau testamenturile MIU, 259.
    tistíe (adecă diregătorie) TGR, 195.
    înaintea tabelariilor (notareşilor) LSM, 80.
    toleranţie sau suferire PTB, 2, 3; suferire sau toleranţie OTB, 3, 7.
    [verbe] transitive sau strămutătoare VOG, 57.
    tutorul, adecă purtătoriul de grijă RCI, 3; tútori sau curátori, adecă purtători de grije BEM, 370.
    o parte de uniform, adecă hainele IOD, 1.
    istorie universală, adecă de obşte MIU, f.t.; universale, adecă preste tot MIU, 255.
    vagabund sau pribeag IIS, 8.
    varía, grea apăsare EBG, 15v; varía sau semn greu OV, 11; varia, lovire apăsată BPR, 21.
    varvarismos, adică vorbă varvaricească EBG, 109r.
    verb, adică grai VOG, 17; rima sau grai RGF, 43v.
    stih sau vers TGR, 195; versuri sau stihuri MIU, 125.
    víde sau loc gol MIU, 88.
    vizitátor (adică cercetor) PTF, 132v.
    [Gram., cădere] vocativă sau chemătoare VOG, 26.
    glasurile (voturile) UB, 28; glasuri (votumuri) UB, 28; votumurile sau glasurile MIU, 323.
    vrahía, dungă scurtă sau încovăiată EBG, 15v.
    vulgaricescul adecă obştescul norod MIU, 421.
    
    2.7. Pentru explicarea neologismelor sau a altor cuvinte mai greu de înţeles, unii traducători au alcătuit glosare la sfîrşitul textelor traduse. Astfel a procedat ieromonahul Macarie la patru dintre traducerile sale din anii 1782-1787, menţionate mai sus (vezi 2.2.), şi Mihai Cantacuzino, la primul volum al traducerii sale A toată lumea călătorie, opera lui Joseph Delaporte, glosar intitulat Arătare pentru o samă de cuvinte ce sînt aice, care la Valahie nu să metahirisăsc, ce însemnează, unde sînt explicate cuvinte ca adriant, canal, ermitaş, galérie, garnizon, mină, monument, ovelisc, peristil, státuă şi altele (vezi în fotocopia alăturată prima pagină a acestui glosar, reprodusă din ms. IV-18 de la BCU Iaşi, vol. I, f. 186r, unde are titlul modificat astfel: Arătare pentru o samă de cuvinte din cartea aceasta, care în dialectul moldovenesc rar să obicinuiesc).

    
    
    Cele două glosare de nume proprii: primul, intitulat Lexicon de oarecare nume din geográfie veche tîlcuite cu numele gheográfiii noauî, aflat în traducerea lui Amfilohie Hotiniul, De obşte gheográfie, Iaşi, 1795, p. 204-211, şi al doilea, intitulat Tabelă gheograficească veche pentru a uşura înţelegerea ţărilor şi a cetăţilor care vin înainte în istoria aceasta, de la sfîrşitul traducerii lui Ioan Molnar, Istorie universală, adecă de obşte, p. I-XXII, sînt traduse, nu alcătuite de traducători.
    Un mare număr de glosare asemănătoare se alcătuiesc, după cum vom vedea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a creşterii impresionante a numărului de neologisme în limba română, care trebuiau înţelese şi folosite corect.
    
3. Perioada 1801-1828
    
    
    3.1. Delimitarea acestei perioade în structura prezentului studiu este motivată de diversificarea şi amplificarea în acei ani a modalităţilor de dezvoltare a culturii româneşti. Înfiinţarea primelor şcoli de grad gimnazial în limba română, la Iaşi în 1803 şi 1814, la Arad în 1812, la Sibiu în 1813, la Bucureşti în 1818 şi la Craiova în 1826, intensificarea legăturilor dintre intelectualitatea românească din Principate şi cea din Transilvania, Banat şi Bucovina, de unde au fost chemaţi unii profesori ai şcolilor din Iaşi şi Bucureşti, creşterea numărului manualelor şcolare şi al traducerilor cu conţinut ştiinţific şi de popularizare a ştiinţei, alcătuirea sau traducerea unor noi coduri juridice, dezvoltarea literaturii naţionale şi sporirea numărului de traduceri literare din diverse limbi, organizarea primelor spectacole de teatru în limba română şi apariţia aproape regulată, la Sibiu şi la Buda, a unor calendare istorico-literare, care, împreună cu alte cărţi editate în tipografiile de acolo, se difuzau prin comercianţi în toate provinciile româneşti, au determinat în aceste trei decenii o sensibilă îmbogăţire a culturii româneşti cu noţiuni noi, pentru denumirea cărora a trebuit să fie create sau împrumutate cuvintele corespunzătoare. Cultivarea limbii literare a devenit astfel o preocupare a întregii intelectualităţi româneşti, care se convinge atunci pe deplin că limba naţională, elementul esenţial al conştiinţei naţionale, constituie principalul mijloc de luptă pentru afirmare naţională.
    Contactul tot mai susţinut cu limbile latină, franceză şi italiană, prin intermediul învăţămîntului şi al traducerilor, şi ideologia iluministă şi naţională propagată îndeosebi prin activitatea Şcolii ardelene orientau atunci atenţia intelectualilor români către latină, franceză şi italiană ca surse de îmbogăţire a limbii române. Cu toate că limba română literară din această perioadă are, cum vom vedea, încă multe particularităţi ale limbii vechi, ca şi în etapa anterioară, a începuturilor modernizării, sporirea considerabilă în aceste decenii a împrumuturilor lexicale latino-romanice şi a elementelor specifice noului sistem de adaptare fonetică şi morfologică a neologismelor, care se va impune după anul 1829, constituie un fapt semnificativ. Acest fapt conferă etapei 1800-1828 din evoluţia limbii române literare caracterul de fază de tranziţie în procesul modernizării ei.
    
    3.2. În Moldova, mitropolitul Veniamin Costache înfiinţează la Iaşi, în toamna anului 1803, un seminar teologic, în cadrul căruia toate cursurile erau predate în limba română. Ioan Alboteanu, principalul profesor al şcolii, venit puţin mai înainte din Bucovina, preda aici prin anii 1804-1812 şi mai tîrziu un curs de gramatică românească alcătuit după gramaticile lui Dimitrie Eustatievici Braşoveanul, Radu Tempea şi Ianache Văcărescu, un curs de logică şi unul de etică, după logica şi etica traduse de Samuil Micu, un curs de retorică, după retorica publicată de Ioan Molnar, şi un curs de istorie universală, după istoria lui Millot tradusă de Ioan Molnar. Intenţionînd să dezvolte seminarul, să-l transforme într-o academie, Veniamin Costache şi vornicul Mihail Sturza, epitropii şcolilor din Moldova, iau legătura, prin anii 1815-1818, cu Ion Budai-Deleanu de la Liov şi cu Radu Tempea, care în 1817 se afla la Iaşi, pentru a aduce din Transilvania şi Banat profesorii necesari. Sînt invitaţi profesori la Iaşi, pe lîngă Budai-Deleanu însuşi, Constantin Diaconovici-Loga de la Arad, Vasile Aaron de la Sibiu, Ioan Barac de la Braşov şi alţii. Deoarece profesorii invitaţi nu au putut veni la Iaşi, Veniamin Costache şi Mihail Sturza încearcă din nou să reorganizeze seminarul în anul 1820, cînd Gh. Asachi, trimis în Transilvania pentru angajare de profesori, aduce patru tineri învăţaţi, între care doctorul Vasilie Popp şi Vasile Fabian-Bob. Înaintea acestora au mai funcţionat la seminar doi profesori ardeleni (sau bucovineni?), Ioan Graur şi Ioan Suiuci, rămaşi aproape necunoscuţi. Probabil unul dintre ei a realizat aici traducerea anonimă a primelor două volume ale manualului de istorie universală al lui J.B. Schütz, Allgemeine Weltgeschichte für denkende und gebildete Leser, Viena, 1805, păstrată în ms. 2791 de la BAR, copie cu o însemnare din anul 1824 a unui fost seminarist, şi traducerea de asemenea anonimă a primului manual de mitologie greco-romană în limba română, Despre învăţătura dumnezeilor sau punere înainte a mitologhiceştilor izvodiri a elinilor şi a romanilor, al cărui original probabil german nu este încă identificat, păstrată în ms. IV-2 de la BCU Iaşi, datat: „1819, noiem. 14, în Socola prescrisă”. Evenimentele anului 1821 au întrerupt însă activitatea seminarului ieşean, care va fi reluată abia în 1834. Cursurile predate între anii 1804-1821 în această primă şcoală de grad gimnazial în limba română au avut, prin varietatea şi nivelul înalt al materiilor tratate, după cum atestă fragmentele păstrate în mai multe manuscrise, efecte importante asupra dezvoltării limbii române literare56.
    O încercare temerară, soldată cu rezultate foarte bune, de predare în limba română a unor cursuri mai înalte de aritmetică, algebră, geometrie şi geodezie, cu aplicaţie la topometrie şi arhitectură, a întreprins Gh. Asachi în anii 1814-1818 la clasa de inginerie hotarnică înfiinţată pe lîngă academia grecească din Iaşi. Cursurile respective, predate la început în limba franceză, după manualul lui Étienne Bézout, au fost imediat traduse şi predate de Asachi în limba română, încît examenul public din 1818, la încheierea celor patru ani de studii, consemna nu numai succesul memorabil al primei şcoli româneşti de ingineri hotarnici, ci şi o mare izbîndă în acţiunea de introducere a limbii române în învăţămîntul ştiinţific. Mărturie a strădaniei de pionier a lui Gh. Asachi pentru crearea terminologiei matematice româneşti stau copiile manuscrise după cursurile de aritmetică, algebră, geometrie şi trigonometrie predate de el, care sînt prezentate şi comentate în Form. term. şt., p. 101-103.
    În Ţara Românească, o izbîndă similară cu cea a lui Asachi, dar cu un răsunet naţional mult mai larg, a repurtat între anii 1818-1822 transilvăneanul Gheorghe Lazăr. La şcoala românească de la mănăstirea Sfîntul Sava din Bucureşti Lazăr a pus parţial în aplicare un impresionant plan de învăţământ în limba naţională, de la cel elementar pînă la cel superior, de specialitate, pe care l-a adus la cunoştinţa publică prin Înştiinţarea tipărită în luna august 1818. În cursul gimnazial şi în cel colegial elevii urmau să studieze gramatica românească, poetica, retorica, mitologia, geografia universală, istoria patriei, aritmetica, geometria teoretică şi practică, trigonometria, algebra, geodezia, arhitectura şi agricultura, iar în cel de specialitate filozofia, ştiinţele juridice şi teologia (vezi în fotocopia alăturată sfîrşitul acestei înştiinţări). Dintre numeroasele cursuri predate în şcoala de la Sf. Sava de către Gh. Lazăr şi colaboratorii săi, Eufrosin Poteca, Ladislau Erdeli, Ion Eliade Rădulescu şi alţii, ne-au rămas, în copii autografe, cele de aritmetică şi trigonometrie ale lui Lazăr, din 1821, alcătuite după manualele lui Christian Wolff şi G.I. de Metzburg, şi cel de gramatică a limbii române al lui Eliade, pe care tînărul elev şi ajutor de profesor l-a alcătuit după manualul elementar de gramatică franceză al lui Charles Le Tellier, păstrîndu-se în două copii anonime, din care una datată 10 august 182757. Evenimentele anului 1821, apoi îmbolnăvirea şi întoarcerea lui Lazăr în Avrigul său natal, unde a şi murit în 1823, au făcut ca şcoala înfiinţată de el să-şi restrîngă activitatea, pînă în toamna anului 1825, cînd va 


































fi reorganizată. Povăţuitorul tinerimei cătră adevărata şi dreapta cetire, Buda, 1826, publicat sub numele lui Gheorghe Lazăr, nu este însă opera lui, cum susţin unii autori mai noi ai biografiei marelui dascăl, ci reprezintă o mistificare a editorului Zaharia Carcalechi, care a folosit numele lui Lazăr în scopuri comerciale, cum a afirmat Ion Eliade Rădulescu şi a demonstrat încă din anul 1916 Onisifor Ghibu58.
    În 1820 eforia şcolilor din Ţara Românească a trimis la studii în Italia, apoi la Paris, patru bursieri, cu obligaţia de a se pregăti temeinic în diverse discipline şi a obţine diplomele respective, pentru a putea fi numiţi profesori la şcoala românească de la Sf. Sava. Aceştia erau Eufrosin Poteca, Constantin Moroiu, Ioan Pandele (decedat în 1823) şi Simion Marcovici. Doi dintre ei, Poteca şi Moroiu, se întorc de la studii în 1825 şi, împreună cu Eliade, Ioan Pop şi Radu Măinescu, formează nucleul corpului didactic al şcolii reorganizate în toamna aceluiaşi an. Pînă în iulie 1827, cînd are loc un solemn examen public, au fost predate cursuri de filozofie, retorică, geografie, geometrie, matematică, gramatică românească, alilodidactică, drept roman şi altele. Unele dintre aceste cursuri au rămas în manuscrise, altele au fost tipărite, cum sînt Gramatica românească a lui Ion Eliade Rădulescu (Sibiu, 1828), Filosofia cuvântului şi a năravurilor, adecă loghica şi itica elementare (Buda, 1829), traducere a lui Eufrosin Poteca după Heineccius, prin intermediul versiunii greceşti, şi Aritmetica (Bucureşti, 1832), traducere a lui I. Eliade Rădulescu după L.B. Francoeur.
    Unii dintre elevii şcolii de la Sf. Sava au devenit profesori în şcolile româneşti înfiinţate prin diferite oraşe, desfăşurînd în această calitate o bogată activitate didactică şi publicistică, pătrunsă de acelaşi spirit patriotic şi revoluţionar. Este mai ales cazul lui Grigore Pleşoianu şi al lui Stanciu Căpăţineanu, primii profesori ai şcolii naţionale din Craiova, înfiinţată în 1826, care traduc din limba franceză şi publică la Sibiu, în anii 1828-1830, mai multe manuale şcolare şi scrieri cu conţinut educativ. Grigore Pleşoianu publică Abeţedar înlesnitor pentru învăţătura copiilor (1828), Cele dintîi cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor care încep a citi, după P. Blanchard (1828), Aneta şi Luben, după Marmontel (1829), Abeţedar francezo-românesc (1829), Frumoase dialoguri franţezo-româneşti (1830) şi Gramatecă franţuzească, după M. Fournier (1830), iar Stanciu Căpăţineanu, în 1830, Bibliotecă desfătătoare şi plină de învăţătură, Mărimea romanilor sau băgare de seamă asupra pricinilor înălţării şi căderii lor, după Montesquieu, şi Mitologhie pe limba rumânească.
    La şcoala de la Sf. Sava au urmat cursurile şi patru tineri din Moldova, trimişi de mitropolitul Veniamin Costache în 1825, dintre care Iancu Nicola (Buznea) se distinge imediat prin trei traduceri din neogreacă: Culegere de înţelepciune, după N. Darvari (Bucureşti, 1827), Manual de patriotism, după N. Scufos (Iaşi, 1829), şi Pavel şi Virghinia, romanul lui Bernardin de Saint-Pierre, tradus în 1827 la Bucureşti şi tipărit la Iaşi în 1831.
    Pe lîngă scrierile traduse ori elaborate pentru nevoile învăţămîntului în şcolile naţionale, în primele decenii ale secolului al XIX-lea continuă să se traducă numeroase scrieri cu conţinut ştiinţific sau literar, pentru îmbogăţirea limbii şi a culturii româneşti, cum declară unii traducători în prefeţele lucrărilor respective. Majoritatea acestor traduceri au rămas în manuscris, dar multe au cunoscut totuşi o largă răspîndire prin copii.
    În Moldova, Alecu Beldiman, mort în 1826 „cu condeiul în mînă”, cum atît de potrivit observă un contemporan, traduce din Regnard în 1801 tragedia Sapor, iar în 1803 comedia Minegmii sau fraţii cei de gemine; în 1802 romanul Amorven şi Zalida al unui autor încă neidentificat; în 1806, după Fr.G. Ducray Duminil, romanul Alexii sau căsuţa din codru; în 1808, prin intermediul unei versiuni franceze, drama lui Gessner, Moartea lui Avel, care a fost tipărită la Buda în 1818; în 1810 Tragodia lui Orest a lui Voltaire, tipărită tot la Buda în 1820; în 1815 opera abatelui Prévost, Istorie cavalieriului Grie şi a iubitii sale Manon Lesco, şi melodrama Elisaveta sau cei surguniţi în Siberia; în 1824, prin intermediul versiunii franceze, Călătoria lui Coxe în Rosia, şi multe altele. Fotis Calafati traduce în 1806 povestirea lui Baculard d’Arnaud, Adelson şi Salvini. Costache Conachi traduce tragedia Lentor a unui autor francez neidentificat, tragedia Oreste a lui Voltaire59, Istoria lui Velisarie a lui Marmontel, romanul Matilda al Doamnei Cottin, Prenţipiile moralului sau cercare de voroavă asupra omului, opera lui Alexander Pope, prin intermediul unei versiuni franceze, şi altele. Constantin Andrieş traduce romanul lui Marmontel, Les Incas ou la destruction de l’empire du Pérou60. Constantin Stamati traduce în 1808 Galateea lui Florian, după o versiune neogreacă, iar în 1813 o retraduce după original, Ioan Nemişescu traduce în 1806, după versiunea germană, Scrisoarea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, tipărită la mănăstirea Neamţ în 1825, iar în 1808 Istoria politicească a Dachiei şi a neamului românilor, după marea sinteză a lui L.A. Gebhardi, Allgemeine Weltgeschichte, după ce prin jurul anului 1800 tradusese probabil, tot din limba germană, un manual de istorie universală încă neidentificat61. Lazăr Asachi traduce din limba franceză, după P.J.B. Nougaret, Jucăreia norocului sau istorisirea pentru prinţipul Menşcicov (Iaşi, 1816), Plîngerea sau gîndurile cele de noapte a lui Young, după versiunea franceză a lui Le Tourneur, rămasă în manuscris, logica lui Condillac, o antologie din Epictet şi altele, rămase de asemenea în manuscris, descoperite şi editate de Antonie Plămădeală62, precum şi Bordeiul indienesc, opera lui Bernardin de Saint-Pierre (Iaşi, 1821). Petru Stamatiadi, profesor la academia domnească din Iaşi, traduce în anul 1819 textul intitulat Atîrnare în loc de scrisoare asupra tarafului ocheliştilor pentru firea a toată lumea, publicat de învăţatul arhiepiscop grec Evghenie Vulgaris la sfîrşitul lucrării sale Άδολεσχία φιλόθεος (Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu), două volume, Viena, 1801, căruia traducătorul îi adaugă numeroase explicaţii, susţinute uneori şi cu fragmente mai mari sau mai mici extrase din diverse scrieri63. După toate probabilităţile, Petru Stamatiadi tradusese puţin mai înainte, tot din greceşte, şi textul intitulat Începuturile gheometriii a lui Volfii, a căriia partea cea întăi arată începuturile a gheometriei ce să zice epípedon, adică măsurare de cîmp, copiat în ms. 923 de la BAR. Acest text a fost studiat de Florica T. Cîmpan, care a arătat că el reprezintă prima traducere românească a geometriei şi trigonometriei lui Christian Wolf, după versiunea grecească a lui Nicolae Cercel (Zerzulis), fost profesor la academia domnească din Iaşi, efectuată prin anii 1760-1770 şi difuzată prin mai multe copii, între care şi una din anul 1801 făcută de Ilie Nicolae Roset, fost elev al academiei din Iaşi, descrisă de C. Erbiceanu în „Revista teologică”, III, 1885, p. 42 şi 71, dar considerată pierdută între timp64. Manuscrisul descris de C. Erbiceanu la p. 71-72 din revista citată, sub nr. XII, nu s-a pierdut, ci se află la BCU Iaşi, cota III-129. Ionică Tăutu a tradus, printre altele, opera lui Volney, Sfărîmările. Procetirea asupra revoluţiilor împărăţiilor şi Privire politicească a Evropii toată din anul 1825, a lui Pierre François Xavier Bourguignon d’Herbigny, pe marginea căreia face numeroase comentarii65. În 1818-1820 Constantin Suceveanu traduce, după versiunea neogreacă, Istoria Americii a lui W. Robertson, rămasă în manuscris. Zoiţa Grigoriu traduce din neogreacă şi publică la Iaşi în 1822 tragedia Erast a lui Gessner. Vasile Vîrnav traduce, prin anii 1823-1827, din neogreacă sau din franceză, numeroase scrieri: Frumuseţile a istoriei romaneşti a lui Ch. Rollin, Filozofia moralicească a lui Muratori, Pentru greşele şi pedepsi politiceşte prăvite a lui Beccaria, Loghica lui Condillac, Scurtare obşteştii istorii a lui Domairon, şi altele. Gh. Asachi traduce pastorala Mirtil şi Hloe a lui Florian, cu care a organizat în decembrie 1816 primul spectacol de teatru în limba română. Daniil Scavinschi traduce, prin 1824, tragedia Brutus a lui Voltaire, iar în 1828 comedia Democrit a lui Regnard.
    Un mare număr de traduceri literare şi ştiinţifice s-au făcut atunci şi în Ţara Românească. Răducanu Greceanu traduce, după versiunea neogreacă a lui Panaiotis Codricas, opera lui Fontenelle, Cuvîntări pentru mulţimea lumilor66. Gavriil Vineţchi traduce din limba polonă şi publică la Bucureşti o carte „care cuprinde întru sine multe lucruri spre folosul a toată obştea, atît oamenilor cît şi dobitoacelor; o nouă ediţie a acestei scrieri a apărut în 1826. Scarlat Barbu Tîmpeanu traduce în 1808 Metamorfosurile sau schimbările lui Ovidie, după traducerea în neogreacă, de către Spiridon Vlantis, a unei versiuni franceze comentată67, iar în 1826 romanul picaresc Întîmplările lui Lazarilă Torma al lui Hurtado de Mendoza, după o versiune franceză. Între anii 1805-1817 medicul Ştefan Vasile Episcopescu traduce din greceşte tratatul medical intitulat Meşteşugul doftoriii, întocmit de medicul grec Ioan Adami de la Sibiu şi datat 176068, şi publică la Bucureşti, în 1824, broşura Mijloace şi leacuri de ocrotirea ciumii, iar în 1829 Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti. Prin 1812-1813 poetul Gheorghe Peşacov traduce din neogreacă romanul popular Filerot şi Antusa69; probabil tot el a tradus în anul 1816, după o versiune neogreacă, comedia lui Kotzebue, Urîrea de oameni şi pocăinţa. Eufrosin Poteca traduce, după D. Darvari, Mai nainte gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu (Buda, 1818), Ianache Papazoglu, Din cuvîntările lui Dion filosoful (Bucureşti, 1825), iar clucerul Parascheva, Oştirea franţezilor în Rosia (Bucureşti, 1826), toate trei din greceşte. Dinicu Golescu traduce din greceşte Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti (Buda, 1826) şi Elementuri de filosofie morală, după Neofit Vamva (Bucureşti, 1827). Tot din greceşte este tradusă Prescurtarea istoriii universale a lui Domairon (patru volume, Bucureşti, 1826-1827). La Buda apare în 1826 traducerea scrierii englezului T. Thornton, Starea de acum din oblăduirea gheograficească, orăşenească şi politicească a prinţipaturilor Valahiei şi Moldaviei, atribuită de unii cercetători lui Eufrosin Poteca, de alţii lui Dinicu Golescu, dar care aparţine probabil lui Zaharia Carcalechi, căci conţine unele particularităţi lingvistice ardeleneşti pe care nu le puteau avea în limba lor Poteca sau Golescu. Iancu Văcărescu traduce în 1827 după original tragedia Britanicus a lui Racine, iar Ion Eliade Rădulescu o parte din Meditaţiile poetice ale Lamartine, publicate în 1830.
    Paralel cu creşterea numărului de traduceri literare şi ştiinţifice, în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea se dezvoltă în mod simţitor şi literatura naţională. Costache Conachi, Nicolae Dimachi, Gh. Asachi, Nicolae Văcărescu, Iancu Văcărescu, Ion Eliade Rădulescu, Barbu Paris Mumuleanu, Gh. Peşacov, Daniil Scavinschi, Ienacache Gane, Vasile Pogor şi alţii pun acum bazele poeziei româneşti moderne. Se publică versurile lui B.P. Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri (Bucureşti, 1820, reeditate anonim la Sibiu, în 1822), Caracteruri (Bucureşti, 1825) şi Plîngerea şi tînguirea Valahiei asupra nemulţămirii streinilor ce au dărăpănat-o (apărută anonim la Buda, în 1826)70, ale lui Gh. Asachi, Cătră neamul Moldaviei, pentru întoarcerea priveleghiilor sale (Iaşi, 1822), ale lui Daniil Scavinschi, Odă din partea opştiei întru slava nunţii luminării sale prinţesii Elenco Sturza (Iaşi, 1825), precum şi ale lui Iancu Văcărescu, Poezii alese (Bucureşti, 1830). Iordache Golescu scrie piese de teatru inspirate de viaţa socială românească a vremii. Evenimentele Eteriei, acţiunea revoluţionară a lui Tudor Vladimirescu şi restatornicirea domniilor pămîntene în Ţara Românească şi Moldova se oglindesc imediat într-o bogată creaţie literară, din care o mică parte a fost publicată atunci. Dionisie Ecleziarhul, Naum Rîmniceanu şi Zilot Românul consemnează în cronicile lor istoria contemporană a Ţării Româneşti, iar Alecu Beldiman şi Vasile Pogor pe cea a Moldovei. În 1826 Dinicu Golescu publică la Buda însemnările călătoriei sale făcută prin Austria, Italia de nord, Bavaria şi Elveţia în anii 1824-1826, iar Eufrosin Poteca, la Bucureşti, o culegere de Cuvinte panighirice şi moralnice. În aceeaşi perioadă Iordache Golescu elaborează gramatica limbii române, publicată la Bucureşti în 1840, cu titlul Băgări dă seamă asupra canoanelor gramaticeşti, şi marele său dicţionar, Condica limbii rumâneşti, rămas în manuscris.
    Un remarcabil progres s-a realizat atunci şi în privinţa dezvoltării literaturii juridico-administrative în limba română. În Moldova, Toma Cara traduce din greceşte, în 1804, manualul juridic al lui Armenopol, Îndămînoasă adunare a pravililor ce să numeşte exavivlos, rămas în manuscris. Andronache Donici alcătuieşte şi publică o Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile, Iaşi, 1814. În 1820 apare la Iaşi Partea întîi a condicii criminaliceşti, iar în 1826 Partea întîi şi a doua a condicii criminaliceşti. În Ţara Românească se publică în 1818 cunoscuta Legiuire a domnitorului Constantin Caragea. În 1826 apare la Buda Adunare de tractaturile ce s-au urmat între preputernica împărăţie a Rosiei şi Nalta Poartă, traduse de Dinicu Golescu. Acestor scrieri li se adaugă numeroase foi volante cu conţinut juridico-administrativ publicate în ambele principate.
    
    3.3. Un mare salt în dezvoltarea culturii româneşti se produce în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea şi în Transilvania, Banat şi Bucovina, datorită faptului că atunci dă roade mai însemnate activitatea desfăşurată de reprezentanţii Şcolii ardelene, fireşte în limitele politicii culturale şi administrative din acea perioadă a imperiului habsburgic. Şcolile româneşti de stat sau organizate de biserici se înmulţesc, atît la oraşe cît şi la sate, numărul manualelor şcolare şi al altor scrieri cu caracter educativ, ştiinţific şi literar traduse ori elaborate în limba română creşte în mod simţitor, activitatea editorială a cărţii româneşti în tipografiile de la Blaj, Sibiu, Braşov, Cluj, Liov, Cernăuţi şi, mai ales, în cea de la Buda este înfloritoare. Înviorarea aceasta culturală a românilor de peste munţi, expresie a luptei lor pentru afirmare naţională, influenţează acum în mod direct dezvoltarea ideilor politice şi a culturii româneşti din Ţara Românească şi Moldova. După cum am văzut, unii intelectuali români din Transilvania, Banat şi Bucovina au fost chemaţi profesori în şcolile româneşti din Principate, unde cei care au venit, în fruntea cărora stă Gh. Lazăr, au cultivat în sufletele elevilor şi ale părinţilor lor idealul emancipării şi al unităţii politice a românilor. În acelaşi timp, „ferlegherul” tipografiei din Buda, Zaharia Carcalechi, desfăşoară începînd din 1813 o largă acţiune de difuzare în Ţara Românească şi Moldova a cărţilor româneşti apărute în tipografia respectivă. Tot prin mijlocirea lui, unii autori sau traducători din Principate (Alecu Beldiman, Barbu Paris Mumuleanu, Eufrosin Poteca, Dinicu Golescu) îşi tipăresc diverse scrieri în tipografia de la Buda. Cărţile româneşti publicate de neuniţi la Sibiu şi Braşov se găseau în mod obişnuit în librăriile din Bucureşti şi Iaşi.
    În 1812 se înfiinţează „Preparandia” de la Arad, şcoala normală pentru pregătirea învăţătorilor români din Banat şi Crişana. Aici au fost predate în limba română cursuri de pedagogie, metodică, gramatică românească, istorie, geografie, aritmetică, geometrie, teologie şi altele, de către Dimitrie Ţichindeal, C. Diaconovici-Loga, Iosif Iorgovici, Ioan Mihuţ şi Alexandru Gavra. „Preparandia” arădeană a fost una dintre primele pepiniere ale învăţămîntului gimnazial în limba naţională, care, prin bogata activitate didactică şi literară a profesorilor şi a elevilor ei, a contribuit în mare măsură la dezvoltarea şi popularizarea limbii române literare.
    Dintre numeroasele manuale şcolare şi alte scrieri cu caracter educativ sau ştiinţific traduse ori elaborate în această perioadă de intelectualii ardeleni şi bănăţeni cităm doar cîteva. D. Ţichindeal traduce din limba sîrbă lucrarea lui Dositei Obradovici, Sfaturile a înţelejerii cei sănătoase (Buda, 1802), şi Adunare de lucruri moraliceşti şi spre veselie (Buda, 1808), iar în 1813 publică, tot la Buda, broşura Arătare despre starea acestor noauă întroduse sholasticeşti instituturi ale naţiei româneşti, sîrbeşti şi greceşti. Dimitrie Caian şi alţii alcătuiesc tratatul de Teologhie dogmatică (Blaj, 1804-1811, trei volume). Grigore Obradovici, directorul şcolilor neunite sîrbeşti şi româneşti din Banat, traduce din limba germană sau din sîrbeşte manualele oficiale Povăţuire cătră învăţătura socoatei sau aritmetica (Buda, 1805), Datorinţele a subdaţilor adecă suptpuşilor cătră monarhul lor (Buda, 1805) şi Carte de mînă pentru bine orînduita economie (Buda, 1807). Aflat în anul 1806 corector al tipografiei din Buda, Gheorghe Şincai retipăreşte atunci Catehismul cel mare publicat de el în 1783 şi traduce încă patru manuale oficiale pentru şcolile primare româneşti din districtul Bihor: Datorinţele suppuşilor cătră monarhul lor (reeditat în 1830), Regulele şcolasticeşti (reeditat în 1816), Povăţuire cătră economia de cîmp şi Povăţuire cătră aritmetică sau învăţătura numerilor (reeditat în 1816 şi 1822), la propunerea prietenilor săi de la episcopia greco-catolică din Oradea71. O serie similară de traduceri oficiale, publicate tot anonim, a făcut şi Petru Maior între anii 1812-1817, în timp ce era revizor al cărţilor româneşti editate în tipografia din Buda. În 1961 a fost stabilită paternitatea lui Maior asupra a cinci dintre traducerile respective: Învăţătură de a face sirup şi zăhar din mustul tuleilor de cucuruz (1812), Învăţătură pentru prăsirea pomilor (1812), Învăţătură despre agonisirea viţei de vie şi despre măiestria de a face vin, vinars şi oţet (1813), Disertaţie a lui Ioan Burgher despre zăhar (1813) şi Învăţătură pentru ferirea şi doftoria boalelor [...] vitelor celor cu coarne, precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor (1816)72, iar în 1988 a fost demonstrat faptul că şi traducerea anonimă a cărţii Scurtă învăţătură pentru vărsatul cel mîntuitori (Buda, 1817) aparţine tot lui Petru Maior73. Nicolae Horga Popovici publică lucrarea Oglindă arătată omului înţelept (Buda, 1807). O Instrucţie pentru şcoalele româneşti în Banat (Buda, 1809, reeditată în 1815) este textul oficial tradus sau prelucrat şi de Gh. Haines, sub titlul Învăţătură cătră dascalii normaliceşti a şcoalelor neunite din Mare Prinţipatul Ardealului (Sibiu, 1809). Nicola Nicolau traduce, după versiunea germană, Gheografia sau scrierea pămîntului a lui P.C. Buffier (Buda, vol. I, 1814, vol. II, 1815), şi Descoperirea Americii a lui I.H. Campe (Buda, 1816). Moise Fulea publică o Bucoavnă de normă (Sibiu, 1815). Naum Petrovici traduce lucrarea lui Villaume, Pedagoghia şi metodica pentru învăţătorii shoalelor orăşeneşti şi săteşti (Buda, 1818), iar Manuductorul pentru învăţătorii sholasticeşti (Buda, 1818) a fost tradus de Ioan Mihuţ74. C. Diaconovici-Loga publică Ortografia sau dreapta scrisoare (Buda, 1818) şi Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor (Buda, 1822). Ioan Teodorovici traduce Istoria universală sau a toată lumea a lui Pavel Kengyelacz (Buda, 1824), iar Ioan Tomici publică Scurte învăţături pentru creşterea şi buna purtare a tinerimei română (Buda, 1827).
    Fireşte, o importanţă deosebită pentru studiul limbii române literare din această perioadă prezintă şi unele scrieri originale ale reprezentanţilor Şcolii ardelene şi ale altor cărturari, dintre care cele tipărite au avut un larg ecou în conştiinţa contemporanilor. Este vorba în primul rînd de operele lui Petru
Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia (Buda, 1812), Istoria besericei românilor (Buda, 1813) şi Dialog pentru începutul limbei română întră nepot şi unchi, publicat ca adaos la Orthografia romana sive latino-valachica (Buda, 1819) şi reeditat la începutul Lexiconului românesc, latinesc, unguresc, nemţesc (Buda, 1825). Se cuvin de asemenea menţionate operele rămase în manuscris ale lui Gh. Şincai, Hronica românilor şi a mai multor neamuri (din care numai primele capitole au fost publicate în adaosul literar la calendarele de la Buda pe anii 1808 şi 1809), şi Ion Budai-Deleanu, Temeiurile gramaticii româneşti şi Lexiconul românesc-nemţesc. Bogat în vocabular neologic este şi Dicţionarul rumânesc, latinesc, unguresc (două volume, Cluj, 1822-1823), elaborat de Ioan Bob şi alţi cărturari de la Blaj.
    Dintre scrierile cu conţinut literar, originale sau traduceri şi prelucrări, elaborate atunci de ardeleni şi bănăţeni şi publicate la Sibiu, Braşov, Buda şi în alte părţi, sau rămase în manuscris, menţionăm Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frumoasei Elena cea măiastră şi cu părul de aur a lui Ioan Popovici Bărac (Sibiu, 1801, reeditată de mai multe ori), Patimile şi moartea Domnului şi Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos, prelucrare a lui Vasile Aaron după Messiada lui Klopstock (Braşov, 1805, reeditată la Sibiu în 1808 şi 1829), Perirea a doi iubiţi adecă jalnica întîmplare a lui Piram şi Tisbe, cărora s-au adăogat mai pre urmă nepotrivita iubire a lui Echo şi Narcis, prelucrare a lui Vasile Aaron după Metamorfozele lui Ovidiu (Sibiu, 1807, reeditată de mai multe ori); Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu, rămasă în manuscris; Ioan Teodorovici, Moralnice sentenţii sau folositoare pilde (Buda, 1813); D. Ţichindeal, Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule moralnice învăţături (Buda, 1814); Gh. Montan, Străinul în Pesta (Buda, 1816); Întîmplările lui Telemah, traducere de Petru Maior după o versiune italiană a operei lui Fénelon (Buda, 1818); Plutarh nou, traducere de Nicola Nicolau după o versiune germană a operei lui Pierre Blanchard (două volume, Buda, 1819); Vasile Aaron, Anul cel mănos (Sibiu, 1820, reeditată în 1830); Vasile Aaron, Istoria lui Sofronim şi a Haritei cei frumoase (Sibiu, 1821); Ioan Barac, Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului (Bucureşti, 1821); Petru Moaler, Simbolul plinelor de bucurie simţiri (Buda, 1829); Moise Suciu, Semnul bucuriei şi a poftei inimei (Buda, 1829); Moisi Bota, Versuri îndemnătoare cătră deprinderea tinerimei româneşti întru învăţături (Buda, 1829).
    Un grup de texte apărute la Buda în anii 1814 şi 1815, traduse din limba germană, sînt consacrate evenimentelor militare şi politice care au zguduit Europa în acel timp şi care, în mod firesc, mai ales din punctul de vedere al propagandei oficiale, interesau şi publicul românesc din imperiul habsburgic: Întîmplările războiului franţozilor şi întoarcerea lor de la Moscva (1814), Trista întîmplare a cetăţii Dresda (1814), Scurtă arătare despre luarea Parisului şi alte întîmplări (1814), Napoleon Bonaparte, ce au fost şi ce este (1815), Arătare stăpînirei şi a caracterului lui Alexandru I, împăratul a toată Rosia (1815), Vrednica de pomenire biruinţă ce în vremea noastră s-au făcut sau piramida cea de tunuri înălţată în marea cetate Moscva (1815).
    Numeroase neologisme sînt introduse în limba română şi popularizate prin calendare, al căror adaos literar cuprindea învăţături morale, reţete medicale, sfaturi gospodăreşti, anecdote, date şi povestiri istorice, curiozităţi ştiinţifice, traduceri literare şi altele. Dacă pînă la 1800 apariţia calendarelor româneşti era sporadică, în primele trei decenii ale secolului trecut numărul lor creşte în mod simţitor în Transilvania, unele dintre ele, cum sînt cele editate la Sibiu şi la Buda, avînd apariţie regulată timp îndelungat. Editorii acestor calendare sînt aceiaşi animatori ai vieţii culturale româneşti din Transilvania: Samuil Micu, Gh. Şincai, Petru Maior, Vasile Aaron, Ioan Barac, Nicola Nicolau, Ioan Teodorovici, Zaharia Carcalechi, Ştefan Neagoe şi alţii. Din cuprinsul bogat şi variat al calendarelor respective menţionăm fragmentul din Istoria, lucrurile şi întîmplările românilor a lui Samuil Micu (Buda, 1806, editat de Micu), fragmentele din Hronica românilor şi a mai multor neamuri a lui Gh. Şincai (Buda, 1808 şi 1809, editate de Şincai), Adelaida sau păstoriţa alpicească, traducerea nuvelei lui Marmontel făcută de Ioan Teodorovici (Buda, 1818, editat de Zaharia Carcalechi), Cuvîntarea filosofului Favorin, cu care svătuieşte pre o cocoană ce de curînd născuse fiu ca pre născutul său nu prin daice, ci însăşi ea cu laptele său să-l hrănească, traducere din Aulus Gellius (Buda, 1819, editat de Petru Maior, care a şi tradus acest text75), Scurtă arătare despre om şi întocmirile lui a doctorului Alexandru Teodori (Buda, 1825, editat de Zaharia Carcalechi), Dialog sau vorbire între învăţător şi şcolar despre romani şi români sau daco-români şi Scurtă ortografie a limbei dacoromână cu strămoşeştile latineşti litere (Buda, 1829, editat de Ştefan Neagoe).
    În această perioadă se fac şi primele încercări de publicare a unor reviste şi almanahuri literare româneşti. Este vorba de iniţiativa lui Teodor Racoce, care editează la Cernăuţi, în 1820, Chrestomaticul românesc, şi de cea a lui Zaharia Carcalechi, care publică la Buda, în 1821, prima fasciculă din Biblioteca românească. Din lipsă de susţinători, ambele publicaţii nu au putut continua. Zaharia Carcalechi reia, în 1829, publicarea Bibliotecii româneşti, dar nu a reuşit să editeze decît două fascicule în 1829 şi două în 1830. Abia în 1834 va reuşi să editeze consecutiv nouă fascicule.
    Principalele texte prin care se dezvoltă acum stilul juridico-administrativ al limbii române sînt, în Transilvania, Banat şi Bucovina, ca şi în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, numeroasele foi volante şi traducerile unor coduri de legi austriece. Repetatele reforme monetare care au avut loc în primele decenii ale secolului al XIX-lea în imperiul habsburgic şi înlocuirea monedelor cu bancnote au prilejuit publicarea la Cluj şi la Liov, timp de mai mulţi ani, a unei mari serii de foi volante, cu text paralel român-german, privitoare la noul curs al banilor, la aspectul bancnotelor şi la operaţiile de schimb. Dintre celelalte foi volante, referitoare la diferite chestiuni administrative, politice sau juridice, menţionăm, pentru deosebitul lor interes lingvistic, rînduiala privitoare la neutralitate (Sibiu, 1803), Fundamentalnice legi pentru graniţa militărească (Buda, 1808), Manifestul înălţiei sale împăratului Austriei, craiului Ungariei şi al Bohemiei (Buda, 1813), Cei de obşte articuli pentru soţietăţile şi ţehurile de supt crăimea Ungariei (Buda, 1813), rînduială în privinţa loteriei (Cluj, 1813), Urbariumul pentru Transilvania şi Milostiva inştrucţie pentru maghistratualiştii carii regulaţia urbarialiceacă o vor duce în săvîrşire (execuţie) (Cluj, 1819), ambele traduse din limba latină.
    Legiuirile austriece care se traduc atunci sînt Carte de pravilă ce cuprinde legele faptelor răle şi a călcărilor grele de poliţie (două volume, Cernăuţi, 1807) şi Cartea legilor pravililor de obşte pîrgăreşti (trei volume, Cernăuţi, 1812). Ambele traduceri au fost făcute de translatorul Toma Moldovan şi revizuite de Ion Budai-Deleanu76. În 1805 Vasile Aaron alcătuieşte sau traduce la Sibiu Praxisul forumurilor bisericeşti, rămas în manuscris, dar răspîndit prin copii.
    
    3.4. Necesitatea imperioasă a cultivării limbii române literare este motivată în termeni asemănători în prefeţele multor scrieri din această perioadă.
    Vasile Aaron, în prefaţa la Praxisul forumurilor bisericeşti (1805), arată că „multe cuvinte de la limba latinească întru aceasta cărticică am întrebuinţat” şi, constatînd că şi autorii maghiari ai unor texte juridice au luat cuvinte din limba latină, se întreabă: „ce ruşine sau mirare poate fi că eu în limba rumânească m-am împrumutat de la maica limba latinească?” (ms. 862 de la BAR, f. 615). Tot el, în prefaţa la Reporta din vis, poemă rămasă de asemenea în manuscris, recomandă ca acele cuvinte care lipsesc limbii române, „mai ales cele trebuincioase la măiestrii şi la învăţături”, să se împrumute din latină, „că şi franţozii, şi işpanii, şi anglii, portugalii şi nemţii, şi ungurii acele mai toate, neavîndu-le în limbele sale, au fost siliţi a le împrumuta de la latini; p[entru] p[ildă], filosofie, teologhie, cosmologhie, loghică, retorică etc.; a noviza, apela, recurs, deliberat etc. Deci dară, dacă alte limbi streine n-au ţinut cu defăimare a să împrumuta de la latini, precum şi latinii odinioară de la greci, pentru ce limba românească de la cea latinească, dulcea sa maică, întru asemenea lipse să nu să împrumute?” (ms. 214 de la BAR).Aceleaşi recomandări le face Vasile Aaron şi în Cuvînt înainte la Istoria lui Sofronim şi a Haritei cei frumoase, Sibiu, 1821.
    În postfaţa la Învăţătură pentru ferirea şi doftoria boalelor [...] vitelor, Buda, 1816, traducere deosebit de bogată în neologisme, Petru Maior atrage atenţia cititorului asupra necesităţii de a îmbogăţi limba naţională, „precum toate neamurile Evropei astăzi se nevoiesc nu numai a-şi curăţi limba sa, a o netezi şi a o polii, ci şi la acea culme de deplinire a o înălţa, cît să o facă de ajuns avută spre împărtăşirea tuturor ştiinţelor iubitorilor de învăţătură oamenilor săi”.
    În capitolul intitulat Cultivarea limbei şi a graiului în conversaţiune, din cartea sa Omu de lume, Viena, 1819, Vasile Gherghel de Ciocotiş îndeamnă la cultivarea limbii, „că de ce e mai prelucrată careva limbă, de-ace se mai cinsteşte şi naţia aceea, se face lăudată, plăcută şi numită altora. Aşadară să nu fim leneşi a îndrepta, înmulţi şi togmi limba noastră cea veche romană, să nu ne lăsăm mai înapoi decît toate naţiele Europei” (p. 75-76). Dojenind pe cei care preferau să vorbească limbi străine, mai cultivate decît româna, el face totuşi o distincţie semnificativă: „Mai bine fac cei ce vorbesc latineşte, italieneşte, frînceşte, că aieste-s surori dulci încalete cu limba noastră cea veche romană, din care s-au prelucrat latineasca, după ace tîrziu dintr-însă au răsărit italieneasca, frînceasca şi hispăneasca. Însă ce foloseşte a le şti şi limbile aceste, deacă n-are omu înfierbinţeală ce culege din dînsele a le întoarce spre binele naţiei sale, cu ajutorul lor a îndrepta, tocmi, înmulţi şi înfrumseţa limba însuşe, curăţindu-o de toate pîngăririle ei” (p. 70-71).
    Îndemnuri similare pentru cultivarea limbii adresează compatrioţilor şi Barbu Paris Mumuleanu, în Odă rîvnitoare spre învăţături, publicată în volumul său Rost de poezii, Bucureşti, 1820, şi mai ales în prefaţa la Caracteruri, Bucureşti, 1825: „Vremea este să lăsăm toate vorbile şi dăfăimările iubitorilor de întunerec ce zic că limba noastră nu să poate aduce la desăvîrşire. Îndestul ne-au pătat prin amăgiri răii bîrfitori, şi noi, beţi de amăgirea lor, uitasem că noi avem limbă şi că sîntem neam. Necunoştinţa limbii ne-au făcut să uităm datoriile naţionale şi să fim neutri. Să ridicăm dar boala de pre ochii noştri, să vedem dăzvolt folosul ce au căpătat celelalte neamuri prin cultivirea limbilor lor. Nimic să nu ne propească sărăcia limbii noastre, căci maica ei latina este izvorul de unde s-adapă toate limbile Evropii, şi orice idei şi ziceri ne-ar lipsi, nici să ne ruşinăm a lua, nici să ne sfiim, zicînd că nu e românească, că vremea le va face cunoscute de obşte în neam, precum s-au făcut multe greceşti şi slavoneşti în toate cancelariile noastre”.
    Leon Asachi, în prefaţa la Bordeiul indienesc, Iaşi, 1821, se bucură văzînd „treziţi şi pe români, cu multe opintele în toate trei ţări, ca să aducă limba lor la căzuta ei stare, prin care să se lumineze compatrioţii întru relighioase şi politiceşti învăţături”, iar în privinţa împrumutului de neologisme arată că „în traducerea aceştia şi a altor cărţi, cuvintele ce ne lipsesc sau nu sînt legiuite a noastre am cercat de a le împrumuta de la maica limbii noastre şi a le alcătui după haractirul ei”.
    Împărtăşind ideile lui Paul Iorgovici cu privire la posibilitatea îmbogăţirii limbii române literare prin mijloace interne, C. Diaconovici-Loga observă, în Gramatica românească, Buda, 1822, că „limba românească, deşi multor întîmplări nenorocite şi ale varvariei fu supusă, totuşi au păstrat unde şi unde părticelele acele ce pot îmbogăţi limba ca să o facem harnică de a puté cu ea orice învăţături şi ştiinţe înalte a le cuprinde” (p. 134).
    În prefaţa traducerii din greceşte a logicii lui Condillac, Vasile Vîrnav este de părere că „de s-ar lăsa scriitorii noştri de cuvintele greceşti, sîrbeşti şi turceşti şi de ar împrumuta neagiunsul de la latini şi italieni, s-ar face şi această a noastră limbă româno-moldovenească o limbă prea aleasî şi prea frumoasî, după cum este şi soră-sa, limba italienească” (ms. 425 de la BAR).
    Părerile cele mai judicioase privitoare la împrumutul de neologisme şi la adaptarea lor fonetică şi morfologică în limba română le-a emis atunci Ion Eliade Rădulescu, în prefaţa la Gramatică românească, Sibiu, 1828. „Fieştecare limbă – spune Eliade – cînd a început să se cultiveze, a avut trebuinţă de numiri nouă, pe care sau şi le-a făcut de la sine, sau s-a împrumutat măcar de unde, şi mai vîrtos de acolo de unde au văzut că este izvorul ştiinţilor şi al meşteşugurilor; grecii s-au împrumutat de Ia fenicieni, eghipţieni, arapi, asirieni ş.c.l., de acolo de unde şi învăţa ştiinţile şi meşteşugurile; romanii de la greci; cestelalte naţii ale Europii de la romani, şi de la greci acelea care s-au împrumutat şi romanii; noi asemenea o să urmăm, şi mai vîrtos cînd avem de unde. Noi nu ne împrumutăm, ci luăm cu îndrăzneală de la maica noastră moştenire, şi de la surorile noastre partea ce ni se cuvine [...] Trebuie să ne împrumutăm, dar trebuie foarte bine să băgăm de seamă să nu pătimim ca neguţătorii aceia carii nu îşi iau bine măsurile şi rămîn bancruţi (mofluzi). Trebuie să luăm numai ce ne trebuie şi de acolo de unde trebuie, şi cum trebuie” (p. XXVI-XXVII). Propunerile sale privind adaptarea fonetică şi morfologică a împrumuturilor sînt citate în secţia a cincea a prezentului studiu, în paragrafele consacrate acestor probleme.
    
    3.5. Un aspect al împrumutului lexical în această perioadă, caracteristic, după cum am văzut, perioadei anterioare şi în general stadiului vechi al limbii române literare, îl constituie faptul că numeroase noţiuni noi sînt încă denumite prin calcuri sau prin perifraze. Numărul acestora este mai mare în textele filozofice, în gramatici, în traducerile cu conţinut ştiinţific şi în cele juridico-administrative. Majoritatea lor, aflate şi în texte din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, sînt înregistrate în Form. term. şt. şi mai sus (vezi 2.5.). Cităm şi aici, spre exemplu, cîteva dintre calcurile şi perifrazele întîlnite în diferite texte din această perioadă.
    legătură „alianţă” SIU, 74r, 74v.
    legătuit „aliat” TID, 20.
    lepădare „abdicare” LP, 16.
    lucrare „acţiune” CSM, 238; TPE, 15r, 15v; vezi şi Form. term. şt., p. 141.
    lucrător „activ” MD II, 18v; MPI, 43; TPE, 19v, 28v; CLV, 148r.
    vrednic de iubit „amabil” NIU, 109r, 135r, 153r, 167r, 168r.
    peste an „anual” NID II, 103r.
    părelnic „aparent” POC, 1r, 16v.
    meşteşugul zidirii „ahitectură” CSM, 23; SIU, 48r, 48v, 51r; zidirea SIU, 46r; ziditură NIU, 275r.
    încungiurare „asediu” NID I, 45r, 53r, 87r; NID II, 106v, 174v; FTM, 5; SIU, 75r; încunjurare KIT, 353.
    soţ „asociat” CL II, 355, 358; tovarăş DAP, 86; împărechet TPE, 32v, 33r.
    împărechere „asociaţie” TPE, 11r, 33r.
    priveală „aspect” SIU, 48v.
    adunare de cărţi „bibliotecă” NIU, 158r; NID II, 119v.
    oraş de căpetenie „capitală” CSM, 64, 150; NID I, 1v; tîrg de căpetenie SIU, 66v, 33v.
    giucăuş de cărţi „cartofor” POC, 20r.
    urzitor „cauzator, generator” CSM, 113, 324, 340; NID I, 34r; NID II, 39v, 122r, 151v.
    prejustări „ circumstanţe” PSC, 117r, 118 v.
    [război] orăşenesc „civil” NIU, 150v, 167v, 207r; NB, 39; [societate] orăşenească PFBA, 617r; [dregătorii] cetăţeneşti TF, 327; DLC, 3; [război] cetăţănesc BDT, 194v; SIU, 69r; IRV, 123v; pravile cetăţăneşti SIU, 78v; război cetăţean IRV, 129v.
    împreună lucrare „colaborare” SIU, 29v.
    culegere „colecţie” EGRM, 1r; LB, 152; strînsoare GIC, 18, 48; adunare GIC, 194; adunătură NIU, 213r, 254v.
    bejenar „colonist” CSM, 98, 332, 337.
    lupta împreună „a combate” NID I, 28v.
    îngiugat „combinat” TPE, 13r.
    împreună mădular „comembru” CSM, 23, 25.
    împreunare „companie (comercială)” SIU, 51v.
    alătura „a compara” POC, 34r; asămăna POC, 15v; asămălui TPE, 6v, 37r.
    asămăluire „comparaţie; POC, 29; TPE, 17v.
    dimpreună orăşeni „concetăţeni” NIU, 153r.
    legătură „confederaţie” NIU, 287v.
    împreună legat „confederat” NIU, 304v.
    împreună frate „confrate” SIU, 36r.
    însoţire de giurămînt „conjuraţie” NIU, 211v, 235v.
    sfat „conspiraţie” NID II, 108r; sfătui „a conspira” NID II, 106v; sfătuit „conspirator” CSM, 238.
    chema împreună „a convoca” TF, 94.
    vorbă „convorbire” NIU, 125r; CSM, 21, 26; NID I, 75r.
    tîlhari de mare „corsari” SIU, 80r.
    lesne crezămînt „credulitate” NIU, 33v; credire cu lesnire NIU, 273.
    stăpînire de norod „ democraţie” NIU, 93r.
    atîrnare „dependenţă” POC, 2r, 32r; TPE, 7r.
    spînzura „a depinde” NIU, 263v, 268r; TPE, 20v.
    scrisoare prin prejur „descriere” NIU, 214v.
    lupta cea între doi „duel” SIU, 87v.
    deopotrivi, „a egaliza” TPE, 26v.
    punct de vreme „epocă” NIU, 21r, 21v; punct a vremii SIU, 67v.
    spargeri de vulcanuri „erupţii” POC, 30v.
    încungiura „a evita, a ocoli” SIU, 37v, 43r, 53v, 64v, 57r, 92r.
    scoate afară „a excepta” SIU, 30v, 32r, 95r.
    putere împlinitoare „executivă” TPE, 11r.
    estime „existenţă” SIU, 16r, 26r, 42v; SPBA, 92; DLG, 69, 85, 37, 291, 300; PCP, 4; VMG, 4, 181, 311; estíre TD I, 93, 96, 104, 189, 265; TD III, 1; fiinţă LB, 218; CLV, 36v.
    cel (cea) mai dinafară „extrem, -ă” NIU, 178r, 211v, 291v, 308v; CSM, 4, 9, 43, 250; NID I, 54v.
    nelegiuit „ilegal” CL II, 405.
    întipuire „imaginaţie” SIN, 92; închipuire MPI, 107.
    neputincios „imposibil” CL II, 236; ASA, 40v.
    nespînzurat „independent” ASA, 34r.
    o soarte neîncungiurată „inevitabilă” SG, 4, 83.
    aruncare în mijloc „interjecţie” SG, 4, 83.
    apucare „întreprindere” CSM, 285; NID I, 15r; NID II, 107r, 110r, 113r, 113v, 134v.
    zilnic „jurnal” MG I, 186, 183, 200.
    puterea crăiască hotărîtă „limitată” SIU, 50v.
    obrăzar „mască” TPB, 16r, 21r.
    soţ „membru (al unei societăţi)” CP II, 25; CL I, 10; CL II, 349; HPP, 1.
    nemernicia sufletelor „metempsihoză” SIU, 37v.
    mutări „migraţii” NIU, 182r, 186v; NID I, 9v, 163r.
    urîcios părţii fimieşti „misogin” NID I, 73r.
    înecare de corabie „naufragiu” APC, 370r; ruperea corăbiii ASH, pf.; sfărmare de corabie FTM, 4.
    corăbii „a naviga” SIU, 42v, 51v, 69v, 75v; corăbiere „navigaţie” SIU, 73r, 81v, 83v; corăbierie SIU, 23r, 32r, 43r, 50r, 51v, 80r; corăbiitor „navigator” SIU, 51r.
    umbletul corăbiilor „navigaţia” NIU, 58v, 89v; CSM, 43; umblător de corabii „navigabil” CSM, 42.
    [copil] afară de cununie „nelegitim” CSM, 111, 112, 171; NID II, 67v, 68r; peste cununie NID II, 21v, 38v, 69v, 95r, 103r, 109r, 134v.
    obzăcut „obiect” EGRM, 1r, 9r; PAGR, 53; MCB, 42, 169; PCB, 130.
    dreptscriire „ortografie” MG III, 3; dreaptă scrisoare SG, 1.
    vîrsta vremii „perioada” NIU, 99r, 182r, 192r, 201v, 221v, 260r.
    enteresul obrăzalnic „personal” TPE, 8r.
    obrăzărie „personalitate” BGV, 87, 102r; personalnicie SCS, 7.
    norodi „a popula” NID I, 24r; SIU, 13r, 74r.
    zugrăvele de chipuri „portrete” NIU, 143v.
    starea locului „poziţia” SIU, 43v.
    mai ales „premiant” TAI, 35.
    începere „principiu” MFV I, 132r, 141v; CLV, 141v, 148r, 148v, 149r.
    păşire înainte „progres” SIU, 17v, 28v, 75v, 89r; înainte păşire SIU, 46r.
    rasădi înainte „a propaga” NIU, 193r, 200v; răsădi SIU, 53r.
    pune înainte „a propune” SIU, 25v, 67r, 44v; punere înainte „propunere” SIU, 84v.
    cuvîntătorie „raţionalitate” TPE, 6r, 6v.
    împrumutat „reciproc, mutual” TD III, 122, 423, 458; SIU, 53r, 68v; împrumutător GSP II, 91; [Gram.] spre sine întorcător BTG, 33v, 67v; întorcător DGR, 68, 69, 82.
    crăime „regat” SIU, 64r, 65v, 68v, 37r, 87v.
    rîsipă „ruină” NIU, 181r, 207v; CSM, 69; NID I, 3r, 3v, 12r; NID II, 48v, 103r; NID III, 6r, 6v; rîsîpitură NID I, 8r; sfărîmătură NIU, 138r; rămăşiţă SIU, 6r; năruitură TPE, 16v.
    facere destul „satisfacţie (a da)” CP I, 333; TD III, 290, 291, 295, 296, 297; CL II, 393; SIU, 56r; MIM, 53; îndestulare NID I, 67v; NID II, 161v. 
    săpător de chipuri „sculptor” NIU, 124r, 125v, 213r; făcător de chipuri cioplite HO, 1; cioplitor sau scobitor de lemn TF, 62; cioplitor de marmuri BPN II, 182; cioplitor de idoli PIU I, 267; săpător CRac, 70; ASH, 19; săpător de piatră GPF, 168; scobitor ASH, 2; scobitor de piatră GIC, 46.
    săpătură de chipuri „sculptură” NIU, 148r; săpătura chipurilor NIU, 125v; săparea în piatră SIU, 28v, 49r, cf. şi 56r; săpătură CRac, 69; SPBA, 92; PIU I, 136; PCB, 110; săpătorie CRac, 71; ASH, 35; scobire PCB, 147; scobitură LPT, 65.
    suprăstăciune „superstiţie” BDT, 114v. 
    peste fire „supranatural” NIU, 280r, 297r; SIU, 46v. 
    spînzurătoarele grădini „suspendate” SIU, 14r; plutitoarele grădini SIU, 28v. 
    totime „totalitate” TPE, 32r. 
    omelnic „umanizat” TPE, 6v;
    unime „unitate” SIU, 14v; TPE, 29r. 
    înfelurit „variat” SIU, 28v. 
    versalcătui „a face versuri, a versifica” PSC, 121r. 
    făcător de versuri „versificator, poet” NIU, 117v, 252v. 
    învingere „victorie” SIU, 88v. 
    cu fapte bune „virtuos”, NIU, 35v, 98v, 106r, 142r, 173r. 
    faptă bună „virtute” NIU, 117r, 135v, 148r, 159v. 
    vorbă [Gram.] „verb” CSM, 334.
    
    3.6. Ca şi în perioada anterioară, numeroase nelogisme sînt glosate în text prin termeni populari, prin calcuri, prin neologisme sinonime, sau prin perifraze. De exemplu:
    ambiţie (iubire de stăpînire) FTM, 226, cf. şi 230; ambiţie (ţinere pre sine mult) MPI, 154. 
    apelaţie (mergerea de la o judecată mai mică la alta mai mare) SIU, 45r. 
    armistiţie (încetarea războiului pe o scurtă vreme) SIU, 89v; armiştiţium (încetare de la arme) MIA, 16; armistiţium, adecă încetare de arme TID, 14; armistiţie sau contenirea armelor BPN II, 335.
    audienţie sau slobodă întrare NID II, 113v; audienţie (îndrăzneală) de a putea vorbi cu... NB, 31; audienţie (ascultare) IRV, 16v. 
    vivliótică, adecă adunare de cărţi NIU, 149v. 
    hindichiuri sau canaluri NIU, 89r. 
    război civil (adică între însuşi cetăţenii) SPBA, 105; treaptă civilă (adică în slujba orăşenească) SPBA, 105.
    coleghii (adunări) SIU, 39r. 
    mutări de oameni (apichía) FC, 40v.
    comisar (sau sol) NID I, 66v. 
    confedăraţii sau legături NIU, 311r; confederat (unit) PCB, 91.
    congiuraţie (împreună giurare, συνωμοσία) BGV, 33r.
    conspiraţie sau împreună giurare IRV, 45v,121v.
    cursarii sînt hoţi de mare BPN II, 248.
    cărţile vremilor sau cronicile NIU, 87r. 
    hronologhie sau numărul vremilor NIU, 5v. 
    curiositate (sburdare de a auzi) FTM, 16, cf. şi 33.
    democráţia, adecă stăpînia norodului BDT, 194v, cf. şi 189v,190r; dimocraţie, cînd norodul are puterea stăpînirii VMG, 249.
    duel (război între doi) CP I, 94.
    alectorul sau domnul de alegere NIU, 285v, cf. şi 236r. 
    epistaţi sau înainte şezători SIU, 95v. 
    un punct de vreme sau o epóhe NIU, 21v; época (adică începutul vremii) BDT, 192v; épohă sau vreme BPN II, 320.
    itichí sau moral POC, 15r. 
    examen (ispitire de învăţătură) GSP I, 171; cercare, adecă examen VPP, 45. 
    împlinitori (executor) CL II, 210. 
    exempluri, adecă pilde VPP, 201. 
    existenţia (‘παρξις) MFV I, 36v, 37v.
    experienţie (cercare) TF, 39; BGV, 65r; MFV II, 177r; experienzia (păţirea) IN, 1.
    fenómen (ivire) SIU, 8r.
    fiime (usía) FC, 15v,25r; estime (fiinţă) FC, 33v, 48v.
    flota (un mic număr de corăbii care stau supt un admiral sau povăţuitori) SIU, 69v. 
    formalitaş (rînduială) RPL, 6. 
    muştrele (formele) [banilor] CML, 5.
    furios (turbat) TMS, 79. 
    însemnare generală (peste tot) EGR, 28; gheneral (obştesc) SPBA, 96.
    gheneroz (veteaz) IRV, 19r; mare la inimă (gheneroz) MFV II, 134v. 
    gubernii (ţinuturi) GSP I, 25. 
    haos (prăpastie) MFV, 101r. 
    hidraulică (meşteşugul ducerii apei) SIU, 28v. 
    hiliarh, adecă mai mare peste o mie de oameni IFA, 94r. 
    idololatria (închinarea de idoli) SIU, 60r. 
    impresia (tipărirea sau icoana) SPBA, 99.
    inimic (neprieten) KIT, 264; ICC, 6; BRD, 55, 82; nemic (vrăjmaş) DSM2,12.
    instrucţii (legi) TAI, 8.
    inştrumenturi (unelte) DSM2, 20. 
    interesat sau părtinitor MIR, 45. 
    interiecţie (întrepusă) BDL I, 191v. 
    invidia sau zăvistia PSC, 118r. 
    ipocrisis (făţărnicie) BGV, 69r. 
    ipotesuri (sau tahminuri) AOS, 10; ipotésis adecă tahminuri AOS, 50
    avorion (fildiş) IRV, 161v. 
    tistíe (iurisdicţie) OAI, 2,4. 
    giurnal sau novele NB, 32. 
    lecţii sau învăţături VPP, 124. 
    leghislaţia sau putere dătătoare de legi CP I, 2. 
    liber (slobod) TAI, 33; FDB, 45; MPI, 136; KIT, 38, 141; liber (volnic) FDB, 10.
    libertatea (volnicia) FTM, 62, 87. 
    maghistratul (divanul) cetăţii BPN II, 275; maghistraturile (divanurile) SIU, 27r.
    genul bărbătesc sau mascurin DGR, 34. 
    socotire (meditaţie) MFV II, 173v. 
    memoria sau aducerea aminte SIN, 92; memoria (aducerea aminte) MIB, pf.; FTM, 104; memorie (ţinere de minte) PCB,114.
    metafisică (învăţătura asupra fiinţii şi începutul lucrurilor) BDL III, 607v. 
    místichi sau tăinuiţi NIU, 228r. 
    mitile (povestirile) SIU, 25v. 
    mod, adecă chip BTG, 45r.
    modéstie (omenie) FTM, 7; modestie (înfrumseţată înfrînare) IRV, 27v. 
    fiinţă monarhicească (poruncitoare) MPI, 34. 
    monopolie (slobozie de a cumpărare şi a vindere ce să slujască unii persoane sîngure) BDL III, 627r. 
    monumenturi (semnele pomenirii, mormînturile) SIU, 30v. 
    moral (bunele obiceaiuri) BDL III, 623r. 
    moralitatea, adecă bunele năravuri CP I, 4. 
    mehteri sau muzicanţi turceşti CSM, 154. 
    producturi naturale (fireşti) CL II, 47. 
    dumnezeiri naţionalniceşti (a neamului) SIU, 79r. 
    obicei naţional (al naţiii) EGRM, 31r. 
    naufragiu (sfărmare sau frîngere de corabie) FTM, 14. 
    nectar (vin ales de bun) POC, 38r.
    nomadicesc (păstoresc) SIU, 79r.
    gazături (novele) CP I, 314; gazete sau novele LI, 1. 
    punere înainte (obiect) OP, 12r. 
    zapisă de dătorie (obligaţii) CL III, 183; obligaţie (zapis de datorie) CL III, 29. 
    ocazie (prilej) MIB, pf.; MVV, 7, 8; TMS, 32, 35; VPP, 2.
    ofichia sau dregătoria CSM, 195. 
    oraculul (prorocia) SIU, 41r. 
    ortografia (scrisoarea dreaptă) DGR, 1.
    ostiumul (gura sau locul unde să varsă în mare sau în alt rîu) SIU, 22r. 
    nămesnic sau palatin NID II, 122v. 
    penzion (hrana de vieţuire) LP, 14. 
    săvîrşire sau perfecţie OMT, 1; sevîrşirea (perfecţia) TF, 410. 
    pliroforie (întreagă pricepere) DCP, 165. 
    poliarhia (stăpînirea mai multora) SIU, 90r. 
    poligamia (mai multe fimei) SIU, 40r. 
    polítie (oraş) FC, 32r; DCP, 55. 
    portreturile (icoanele) crailor SIU, 15v, 16r. 
    president (întîiul şezători) SIU, 45r. 
    persoanele private (deosăbite) CMD, 2.
    probabilitate (asămănare adivărului) BGV, 29r. 
    profundă, adecă adîncă FDB, 63. 
    aceste protérima sau haruri NID I, 82r. 
    proţesul (pricina judecăţii) SIU, 45r. 
    proverbiile sau zicalele DO, 26.
    purgatorion sau focul cel curăţitori NIU, 189r. 
    reconesenţie sau mulţămire MFV II, 87v.
    Reformaţie (dejghinarea luteranilor şi a celoralanţi) SIU, 8r. 
    reformirţii sau calvinii NIU, 291r. 
    relaţiile (legăturile) lucrurilor BGV, 48v. 
    să se răpetiruiască (poftorească) OCE, 168. 
    repetiţie (povtorire) OP, 3v. 
    respect (omenie) GSP I, 163. 
    revoluţie (răzmiriţă) SIU, 41r, 71r. 
    satisfacţie, facere destul SCS, 8. 
    sculptura sau săpătura IRV, 206r.
    sinseritate (curăţenie de inimă) MFV II, 179v. 
    superştiţia sau credinţa deşartă TD II, 347. 
    temperatura (stîmpărarea) sau potrivirea SIU, 43r. 
    stăpînire teocratică (unde Dumnezeu singur este împărat) SIU, 25v. 
    trădania vie (istorisirea viului grai) SIU, 6r. 
    unită rînduială (uniformitaş) CMB, 2. 
    versalcătuire sau stihurghisire PSC, 120v. 
    veterinari sau doftori de vite FDB, 23. 
    vital (vieţuitoresc) MFV I, 28r; CLV, 51r, 132v. 
    
    3.7. Aceeaşi necesitate de a explica noţiunile noi şi neologismele care le denumeau determină sporirea în această perioadă a numărului glosarelor mai mari sau mai mici anexate la diferite traduceri77. Astfel, la sfîrşitul fiecărei cărţi a traducerii din greceşte a manualului juridic al lui Armenopol, intitulată Îndămînoasă adunare a pravililor ce să numeşte exavivlos, făcută în Moldova de Toma Cara, pe la 1804, se află cîte un mic glosar, cu titlul Tălmăcirea unor cuvinte a cărţii aceştia (vezi ms. 5282 de la BAR, f. 117r, 176r, 235r, 291r, 354r şi 405r), în care sînt explicate cuvinte ca adnati, apocatastasis, apografí, cognati, curátor, legator, maghistri, monofisiţi, paragrafíe, peculión, uzucápie şi altele. 
    În 1815 apare la Iaşi, sub formă de broşură, un glosar juridic intitulat Scară a cuvintelor celor streine şi celor făcute din firea limbii, care cuvinte au cerut neapărat trebuinţa limbii a să metahirisi în alcătuirea pravililor, pe care l-a cercetat în anul 1955 Gr. Brîncuş78. La sfîrşit (p. 13), autorii glosarului, probabil Andronache Donici şi ceilalţi jurişti care au tradus şi publicat în 1814 Adunarea [...] din cărţile împărăteştilor pravile, roagă pe „cei ce au ştiinţă atîta de regulele cele gramaticeşti şi cele loghiceşti dupre care pot a să face nume noauă din însăşi firea unii limbi, şi a să împrumuta din alte limbi streine, din care să cuvine, cît şi de alte mijlociri prin care o limbă săracă să poate a să îmbogăţi” să-i ajute în găsirea „cuvintelor praviliceşti” cele mai potrivite. Acest interesant glosar explică peste o sută de termeni, dintre care menţionăm, spre exemplu, doar pe adoptisi, adoptisitor, adoptisit, adopţie, apelaţie, auctor, bezmănui, bezmănuire, bezmenuitar, bezmenuitor, bezmenuitură, depozi, depozít, depozitar, depozitor, epitrop, epitropí, epitropie, epitropit, legat, legatar, lagatisi, legátor, orîndátor, orîndă, orîndălui, orîndăluire, orîndăluitor, personalicesc (şi personalnic), privaticesc, suptaşeza, suptaşezare, suptaşezat, tradisi, traditor, tradiţie, uzucápie, uzucapisi şi alţii. 
    Primul număr al Bibliotecii româneşti a lui Zaharia Carcalechi, apărut la Buda în 1821, conţine şi un mic Lexicon pentru vorbele româneşti neobicinuite între unii români, ce s-au pus în cartea aceasta (p. 195-196). 
    Un glosar mult mai cuprinzător se află la sfîrşitul traducerii operei lui Bernardin de Saint Pierre, Bordeiul indienesc, Iaşi, 1821, făcută de Leon Asachi. În acest glosar, intitulat Vocabulariu cuvintelor trase din alte limbi şi întrebuinţate spre mai lămurita înţelegerea ideilor în Bordeiul Indiei dejghiocate şi din carea unele sînt române, iar altele de multe neamuri priimite (p. 81-106; vezi fotocopia alăturată, fig. 1), la alcătuirea căruia a colaborat probabil şi Gheorghe Asachi, fiul traducătorului, sînt explicate numeroase neologisme de provenienţă franceză, italiană, latină şi neogreacă, cum sînt abstract, adiectiv, alegorie, amant, ambasador, bagaj, civil, civiliza, cocos, comisie, contribuţie, conţert, cvalitate, depoza, depozit, disţipol, ecvipaj, electricitate, escadron, estimă, estradă, fantom, favor, firmament, galarie, ghirlandă, golf, gubernator, gvardie, haractir, hazard, incviziţie, industrios, instrucţie, insulă, jurnal, milion, monument, moral, opinie, ospitalitate, poeta, pontifice, popol, provinţie, raţiune, rebel, segret (şi secret), sentiment, uragan şi altele. 
    Cuprinzător şi bogat în neologisme de provenienţă latino-romanică este şi glosarul intitulat Zicerile cele streine, aflat la sfîrşitul volumului de poezii al lui Barbu Paris Mumuleanu, Caracteruri, Bucureşti, 1825, p. 163-172 (vezi fotocopia alăturată, fig. 2), în care sînt explicate cuvinte ca academie, ambiţie, amic, anatomie, atestat, autor, bufon, camarier, capriţie, clas, clasic, consert, conversaţie, desperat, diferit, dispută, echipaj, ediţie, elocvenţie, entuziasm, erou, examen, exemplu, glob, graţie, imita, jaluzie, jenie, jurnal, labirint, luxus, magnifiţent, maşină, mobilă, monument, moral, moralitate, naţie, naţional, nobil, nobleţă, onor, oraclu, orangerie, poet, poezie, predică, profesor, religios, republică, santimental, satiră, semplitate, semplu, senat, sperienţie, statuă, superstiţie, suvenir, templu, triumfa, tron, veneraţie, virtuos, viţie şi altele.
    La sfîrşitul traducerii sale din greceşte a logicii lui Condillac, rămasă în manuscris, Vasile Vîrnav alcătuieşte un bogat glosar de neologisme, în care, alături de multe cuvinte de provenienţă neogreacă, apar numeroase împrumuturi latino-romanice, în special franceze. De exemplu: acusticesc, afirmălui, analisis, analoghie, articularisi, atomă, atribut, axon, chicloforie, clas,






























































comicesc, curaj, determinarisi, diadohí, dialectă, elementaricesc, energhie, enfraxis, exerselui, existelui, filosoficesc, fizisieni, frasis, gheometricesc, gheometriceşte, gramatică, idanticesc, idantitate, imaghinarisi, imitarisi, ipotez, iroizm, jaluzie, jenie, loghică, loghicesc, matematisian, melodiceşte, meritarisi, metafizicesc, metaforicesc, mihaní, mihanizm, naturalnic, nervă, organicesc, organisi, particularnic, period, periodiceşte, planet, prolipsis, raport, recomandarisi, regularisi, rezon, sansibi1itate, scandală, sfericesc, sferiţitate, siloghizm, simptomaticesc, sinteticesc, sintez, sistemă, sofismă, sofisticesc, surfaţă, teorisian, teoriticos, tez, tratarisi, vasis şi altele. 
    Un interesant glosar cu caracter enciclopedic se află la sfîrşitul cărţii intitulate Din cuvintele lui Dion filosoful, Bucureşti, 1825, tradusă din greceşte de Ianache Papazoglu. Are următorul titlu: Scară pentru numele cele proprii care să cuprind într-aceste tîlmăcite cuvinte ale lui Dion, atît de mitologhiceşti sau basneci dumnezei elineşti cît şi de vitezi şi bărbaţi slăviţi, sau împrotrivă cu oareşcare arătare pe-alocurea şi pentru viaţa lor, precum şi de împărăţii, oraşe, rîuri, munţi, neamuri şi altele. Sînt glosate noţiuni şi nume ca Alexandru Paris, Alexandru Machedon, Alfíu, Antinou, Apólon, Asia, Cris, Cron, Darie, delfini, Ermí, Evripid, Evropa, Faéton, Iason, Iliada, Odisiia, lsiod, Italia, Menelau, Minerva, Minos, Odisef, Olimb, Omir, Orfeos, Peloponis, Policrat, Posidon, Sardanapal, Socrat, Tifón, Tive, Viotía şi altele. Este posibil ca acest glosar să se afle în originalul grecesc tradus de Papazoglu. În numeroasele sale note din josul paginilor, traducătorul explică multe nume comune, cum sînt afrodisiacesc, despót, miluri, propriu şi altele. 
    Loghica sfîntului Ioan Damaschin tradusă din greceşte de episcopul Grigorie (Bucureşti, 1826) are la sfîrşit un Lexiconaş al zicerilor şi numirilor celor nouă care acum de nevoie pentru înţelegerea aceştii loghici s-au găsit din însăş limba noastră rumânească (p. 299-304), în care sînt glosate numeroasele calcuri folosite de traducător. De exemplu: asuprăgrăire „afirmaţie”, asuprăsculare „apostazie”, estime „fiinţă”, împreunăstătuire „compoziţie”, însuşime „particularitate”, însuşire „proprietate”, nestrămutare „axiomă”, privorovire „dialog”, scurtapucătură „dilemă”, spraducere „prezentare”, spreestime „atribut”, 


































supestime „existenţă”, suptzăcător „subiect” şi altele. 
    Într-un Lexicon după înţelesul din această carte, de la sfîrşitul Psaltirii versificate de Ioan Prale, pe care o prefaţează elogios şi o tipăreşte la Braşov, în 1827, doctorul Vasilie Popp, cel adus în anul 1820 de Gheorghe Asachi profesor la seminarul de la Socola, sînt de asemenea glosate cuvintele create de năstruşnicul poet moldovean. 
    Tot din 1827 datează şi micul glosar intitulat Însemnare de vreo cîteva ziceri nouă ce să găsesc în această cărticică, anexat de Iancu Nicolae Moldovean (Buznea) la traducerea sa din greceşte a cărţii lui N. Darvari, Culegere de înţelepciune, tipărită la Bucureşti. Sînt explicate aici mai ales neologisme de provenienţă latino-romanică: distanţă, educaţie, efect, maşină, muzeu, paradă, poziţie, prezident, probabilitate, relaţie, simplitate, temperament şi altele (vezi fotocopia alăturată, fig. 3). 
    Numeroase neologisme sînt înregistrate şi în dicţionarele limbii române alcătuite în această perioadă: în Lexiconul românesc-nemţesc şi în Lexiconul pentru cărturari ale lui Ion Budai-Deleanu, rămase în manuscris, în voluminoasa Condică a limbii rumâneşti a lui Iordache Golescu, de asemenea rămasă în manuscris, în Dicţionariul rumânesc, latinesc şi unguresc (Cluj, 1822-1823) şi în Lexicon românesc, latinesc, unguresc, nemţesc (Buda, 1825). 
    
    3.8. Cu toate că în această etapă s-a realizat un sensibil progres în privinţa adaptării fonetice şi încadrării morfologice a neologismelor după normele limbii române literare moderne, cum se poate observa şi în exemplele citate la 3.6. şi 3.7., unii intelectuali ai vremii, mai ales din Transilvania şi Banat, continuă să păstreze la numeroase neologisme, integral sau parţial, aspectul fonetic propriu limbilor din care proveneau ori cu care erau ei familiarizaţi, cum este de exemplu cazul pronunţării ş specific maghiară sau germană, a lui s din neologismele de provenienţă latină. Cităm doar cîteva exemple. Altele pot fi găsite în Indicele de cuvinte şi forme al studiului Form. term. şt., precum şi mai sus, în listele de la 2.4.1. – 2.4.5. 
     adiáforos MFV II, 131v; aforismós TPE, 32v; avorion IRV, 161v; chindinos IFA, 173v; despotismos SIU, 93r; despotismós TPE, 5v, 12v, 18v, 20v, 28v; disidemonios FC, 2r; engomion IFA, 18r; epohí TPE, 5v, 26r; evghenicos NID I, 95v; impérion TPE, 22v; ipochimenon CLV, 142v; ipocrisis BGV, 69r; ipolipsis NIU, 141v;NID I, 88r,43v; NID II, 112v; IFA, 12r, 90v, 139r; ipólipsis NID II, 23r,68v,123v,159r; SIU, 90v; itichí POC, 15r; mahometanismós TPE, 5v; metaforicos TPE, 6v; ministérion TPE, 16r, 16v, 17r; misterion TD I, 265; TD II, 134, 253, 265; ostrachismos BPN I, 62, 63; parádosis NID I, 12v, 13r; perilipsis NID III, 2r; prenţîpion TPE, 12r, 13r, 13v, 24r; POC, 26v, 33r; pronomion NID I, 26r, 37r; privileghion APC, 198r; DSM2, 52; protimisis AZ, 75v; APC, 340v; DAP, 52, 81; PAI, 15; purgatorion NIU, 189r; sinhronismos NIU, 6r; stoicós POC, 17r; teoriticos CLV, 149r; vicarios NID I, 39r.
    adverbium ICD, 21; advocatus HO, 34; arhivum TID, 14, 17; ME, 608; MR, 27; VPP, 45; MIM, 4; BRI, 47; armistiţium MIA, 19; TID, 14, 17; VPB, 10; benefiţium DOA, 11; UT, 19, 20; MIM, 4, 9, 12; canţelarius MIR, 139; CML, 4; RAF, 4; capitulum MIB, 233; TAI, 37; MR, 26; GSP I, 46; coleghium CP I, 184; CP II, 64; BR 1821, 147; CBuc 1823, 115; comisarius BI, 14; consilium DOA, 25; MIR, f.t.; TMS, 5; RA, 105; GMSP, 25; VPP, ded.; BR 1821, 175; CC, 44; BRD, 11; conzilium DSM2, 10; IFA, 67r; LB, 136; conzistorium OCF, 3; PFBA, 620r, 622r; HO, 34; ICD, f.t.; MIB, 230; consistorium PFBA, 622r; TMS, f.t.; MIB, 230; RA, 106; VPP, 342; SFT, 1; TSI, f.t.; decretum PFBA, 615r; CMA, 1; MIB, 117; deliberatum CB 1815, 37; dicasterium DOA, 12; dieţezis MR,9; domenium PFBA, 627v; BI, 1, 2; MIB, 199, 201; DU, 2; UT, 12; MIM, 3, 15, 47; duelum TD II, 253; edictum PFBA, 616r; erarium CME, 4; CL II, 211; RPL, 4, 11; OAI, 1; BRD, 92; exemplum VPP, 71, 134, 157, 261; exponens PFBA, 635v, 644v; AsA, 8r; fiscus DAP, 164: fundus TAI, 18; GMSP, f.t., 25; VPP, f.t.; UT, 26; MIM, 10; BR 1821, 167; DGR, ded.; PTC, f.t.; KIT, ded.; TSI, III; AAM, ded.; ghimnasium GSP I, 45; RA, 26; GIC, 195; ius UT, 22, 23; MIM, 18; înventarium CL I, 89, 90, 91; CL II, 204, 389; inventarium CL II, 130; medicus OMT, 5; BR 1821,28,195; meritum HO, 78; VPP, 60; ministerium RA, 22, 26, 63; JNA, 110; misterium TD I, 19, 20, 266; TD II, 120, 264; TD III, 59, 305; monopolium TD II, 233; notarius HO, 34; MIR, 83; ofiţium FLG, 34, 41; VPP, 230; BRD, 11, 88; ostium SIU, 22r; ostraţizmus SIU, 95v; prepozitus BI, 10; prezes MR, 42; LP, 14; presses TAI, 31; presidens DSM2, 9; prezidium ISB, 2; GMSP, f.t.; VPP, pf.; MIM, 1; DGR, ded.; SFT, 1; prinţipium RPL, 2, 11; SFT, 5; privileghium RDN, 3; PFBA, 620r; TD I, 46, 399; TD II, 110; TD III, 382, 444, 450; FLG, 25; DOA, 25, 29; MR, 7; LI, 2; UT, 23; MIM, 4, 5; AAM, 57, 71; privilegium PFBA, 621v; DOA, 41; priveleghium PFBA, 620r; AOS, 25; publicum RPL, 1; VPP, ded., pf., 280, 287; AAM, 9; BRD, 11; regulamentum RDN, 6; salarium MIR, 339; VPP, 40; secvestrum CMB, 2; săcvestrum RSL, 2; stipendium TAI, 16; testimonium UT, 26, 27; IMC, 4; tiroţinium PFBA, 620v; DOA, 3, 4; verbum GRA, 21v, 22v; ICD, 21; TTE, 1r; votum CP I, 264, 265, 266; TD III, 92; MIM, 3; BPN I, 141; universitas CP I, 184. 
    articuluş IAG, 1; FLG, 40; RDN, 5, 8; calculuş MIM, 10, 12; canţelariuş RDN, 11; capaţitaş FLG, 26; cvalitaş DOA, 7, 23; clasiş FLG, 57, 58; comisareş PFBA, 654r; comisăraş MIM, 31, 56; FLG, 59; comisariş RPL, 6; FLG, 53; comisariuş MIM, 20; comunitaş HO, 156; confişcaţie CMS, 3,4; RDN, 5; FLG, 21; CMB, 3; RSL, 5; RPL, 14; corpuş OCF, 1; cursuş CMC, 1; CME, 6; CMN, 1; dieţeziş OCF, 3; BI, 6, 9, 12, 39, 40; TD III, 312, 314, 315; dişpenzaţie TD II, 72, 73, 103, 332; TD III, 453; dişputaţie TD I, 266, 374: TD III, 353; diştrictuş OAI, 4; MIM, 20; diştrict DU, 2; MIM, 4, 20, 31; executionaliş MIM, 40; exponenş PFBA, 635v, 635v; fişcus DSM, 49; CL I, 37, 44; CL II, 348; CL III, 45; AAM, 71; fişcuş RDN, 3; DSM2, 54; SHR, 33; RPL, 8, 16; formalitaş RPL, 6; funduş FLG, 47; BI, 34; TAI, 9; RPL, 15; RAF, 2; OAI, 9; MIM, 14, 30; inştanţie PFBA, 633r, 642v, 690r; BI, 10; SHR, 79; inştans OCF, 1; inştanş OCF, 2; instanş DOA, 23; inştrument DSM2, 20; iuş TD I, 46; DOA, 35; UT, 21; medecuş OMT, 102; modalitaş FLG, 50; moraliş TD I, 386; TD III, 443; muzicanş AA, pf. 1; muzicuş HO, 74; neutralitaş RDN, 6, 10; notareş PFBA, 650v; BI, 1; IPS, 7; LB, 450; notarăş PFBA, 653v; TD III, 355; MIB, 338; notariş PFBA, 627r; notaroş BRD, f.t.; ordinariuş OCF, 3; patenş RDN, 10; OCF, 3, 4; CMB, 3; CME, 3; CMG, 1; CMC, 1; RAF, 3; CMH, 1; CML, 1; prepozituş MR, 24; preştaţie MIM, 51; prezeş PFBA, 630r, 633r;DOA, 42; CME, 7; CML, 6; prezidenş RDN, 10; proprietaş TD III, 433; recursuş CMB, 2; reghiuş PFBA, 614r, 621v, 635r, 636r, 642v; reşcript MIM, 30, 53; reşpect RDN, 4, 10; MIU, 36, 56; PSC, 118r; răşpect MIM, 49; reşpectălui RDN, 4; reşpectelui PSC, 118r; securitaş RPL, 15; statuş CME, 1; MIB, 203; ştat BR 1821, 160; subştanţie TD I, 102; TD III, 73, 254; CL II, 27, 91;subştanzie CL II, 132; superştiţie TD II, 346; SIF, 1; OP, 19r; TVM, 11, 14; TSVM, 51; suplicanş PFBA, 690r; tituluş BI, 35; TD III, 392, 393, 418; tractatuş CO, 3; uniformitaş CMB, 2; universitaş CP I, 279; univerzitaş PFBA, 630v. 
    academisian MFV I, 131v; actuel EGRM, 28r; EGR, 140; arşipelag PCB, 83; condiţionel EGRM, 44v; EGR, 93, 162; construcsie EGRM, 27v, 41r; descripsie CLV, 132r; dicsioner MCB, 53, 66; EGR, IV, XVII; estimă SPBA, 71, 76, 87; etudie PAGR, 42, 52; exersiţie PAGR, 52; MFV I, 109v; familier EGR, XXVI; fizisian IRV, 32r; MFV II, 39v; CLV, 147r; idanticesc CLV, 135r; idantitate CLV, 135r; inscripsie IRV, 175v, 190r; MFV I, 57r; interiecsie EGRM, 21r,41r; loghisian CLV, 145v; matematisian MFV I, 94r; CLV, 4r, 137v; metafizisian CLV, 4r, 138r; monarşicesc PCB, 143; monarşie EGR, 164; objet PCB, 55; pansion GIC, 221, 224; VMG, 256; patrisian MFV II, 166v; patrisienesc IRV, 133v; pentură IRV, 206v, 207r, 216r; CLV, 134v; perfecsie PCC, 4; prenţ PIU III, 133, 225, 247; prenţip AOS, 6, 50, 54, 57, 60, 61, 64,67; proscripsie IRV, 9r; BGV, 28r, 28v, 29r, 92v; raţionement EGR, XXX; reconesenţie MFV II, 87v, 138r; sansibilitate CLV, 50v, 142v; santiment AOS, 89, 90, 92, 93, 94; IRV, 5r, 58r, 66r; CLV, 134v, 143r; MALP, 53; santement BGV, 38v, 39r; sentement SPBA, 6; EGRM, 34r; santimental MCB, 26; santimantal MCB, 170; semplitate MCB, 5, 171; PDP, 111v; semplu AOS, 98, 100, 106, 107; MCB, 171; PDP, 180r, 111r; sencer EGR, 163; senţer PAGR, 89; senţerătate PAGR, 15; sinseritate MFV II, 179v; sinificaţie EGRM, 31r; tamperament BGV, 32v; MFV I, 62v, 63r, 118r; MCB, 158; teorisian CLV, 149r; triomf IRV, 29v, 87v, 115v; OFR, 103. 
    abbondanţă MFV I, 44v; architetură FTM, 118, 225; PCP, 33, 34; HFP, 60, 120, 161; calitá AOS, 106, 107; curiozitá AZ, 151v, 166r; curîozitá DAB, 37v; leţie PCC, 3,5; DCN, 139; PCP, 45; PAIC, 20; neutralitá PIU IV, 110, 130; nobilitá GIC, 199; novitá JNA, 79; CRac, 138; oget HFP, 78, 113, 217, 242; personalitá AOS, 80; prigionier FTM, 34, 48, 57, 67; proprietá AOS, 5, 98, 99, 105, 107; respet MVV, 6, 90; semplice HFP, 73, 113, 346; soţietá GIC, 109, 114, 221; sovran FTM, 16, 57; stravaganţă EGR, XXIX.
    amfiteater CB 1818, 20, 68; calitet MIM, 3; cvalitet MIM, 10; comunitet TF, 259; convenţion, convention MIA, 19; divizion FLG, 5; IRF, 55,66, 74; garnizon CB 1813,83; TID, 5; RA, 70; CB 1816, 61; JNA, 56; VPP, 305; BPN I,141; gheneralitet IRF, 99; moralitet GSP I, 183; muniţion FLG, 38; ocazion SIU, 51v; ofiţir OST, 47; RDN, 3; DSM, 40; OMT, 14; FLG, 5, 10; CB 1813, 34; MIR, 233; TF, 444, 462; IRF, 10, 59, 69; VPB, 14; CB 1815, 64; NB, 3, 32; GSP I, 85; CDA, 119, 177; FTM, 79; VPP, 203, 292; BPN II, 213, 273; BR 1821, 3; BRI, 64; CB 1826, 69; TSVM, 57, 58; CPM, 24; paradirui IRF, 102; părădirui IRF, 100; pelasgher SIU, 76r, 77r; penzion TAI, 23; LP, 14; penzionirt TMS, 4; poziţirui IRF, 63; prezidirui TF, 455; producţirui TF, 64; profesion FLG, 49; BPN I, 116; PSC, 120r; răpetirui OCE, 168; reformirt NIU, 291r,292r; BR 1821, 163; reformert NIU, 292r, 293v; săcvester CL II, 270; soţietet OAI, 1; speţificaţion FLG, 38; ştudirui OMT, 46; universitet NIU, 253v; vezi şi lista de mai sus, cu s pronunţat ş.
    Împotriva acestui mod de a împrumuta cuvinte din diverse limbi, care dădea un aspect rebarbativ limbii române literare, se pronunţă cu fermitate Ion Eliade Rădulescu în prefaţa gramaticii sale din 1828: „Alţii se împrumută de unde le vine şi cum le vine: de iau o vorbă grecească, o pun întreagă grecească, precum patriotismos, entusiasmos, cliros ş.c.l.; de iau de la franţezi, o pun întreagă franţozească, precum naţion, ocazion, comision ş.c.l.; de iau de la latineşte, le pun întregi latineşti, precum privileghium, coleghium, centrum, punctum ş.c.l.; de iau de la italieni, asemenea, precum soţieta, liberta, cvalita ş.c.l. Vorbele streine trebuie să se înfăţoşeze cu haine rumâneşti şi cu mască de rumân înaintea noastră. Romanii, strămoşii noştri, de au priimit vorbe streine, le-au dat tiparul limbii lor; ei nu zic patriotismos, entusiasmos, cliros ş.c.l., ci patriotismus, entusiasmus, clerus; francezii, asemenea, nu zic gheografia, energhia, chentron, ci jeografi, enerji, santr, precum şi italienii geografia, energia, centro. Asemenea şi noi, de vom voi să rumânim zicerile aceste toate de sus, trebuie să zicem patriotism, entusiasm, cler, naţie, ocazie, comisie, geografie, energie, centru, punt, soţietate, libertate, cualitate, privileghiu, coleghiu, sau mai bine privilegiu, colegiu, după geniul şi natura limbii” (p. XXVII-XXIX). Acest comentariu este reluat de Eliade în articolul intitulat Repede aruncătură de ochi asupra limbii şi începutului rumânilor, publicat în „Curierul rumânesc” din anul 1832.
    
4. Perioada 1829-1860
    
    
    4.1. O fază nouă şi decisivă în dezvoltarea culturii şi a limbii române literare începe în jurul anului 1830. Apariţia presei în limba română (1829), organizarea învăţămîntului naţional de grad elementar, gimnazial şi liceal în Ţara Românească şi Moldova, începuturile reorganizării în spirit modern a administraţiei, alcătuirea regulamentelor organice şi instituirea vieţii parlamentare în Principate (1831-1832), intensificarea legăturilor dintre intelectualii români din Principate şi cei din Transilvania, Banat şi Bucovina, larga deschidere a societăţii româneşti spre Occident şi creşterea influenţei exercitate de cultura modernă occidentală, îndeosebi franceză şi germană, asupra culturii româneşti, intensificarea prin intermediul învăţămîntului a influenţei limbii şi culturii latine, îmbogăţirea considerabilă a literaturii române şi sporirea impresionantă a traducerilor româneşti în variate domenii ale culturii sînt principalii factori care au determinat atunci desăvîrşirea într-un timp foarte scurt, de numai trei decenii, a procesului de modernizare a limbii române literare început în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. 
    
    4.2. Primele gazete şi reviste româneşti au contribuit în mare măsură la dezvoltarea limbii române literare. Dacă în primele decenii ale secolului al XIX-lea promotorul limbii române literare erau îndeosebi şcoala românească şi traducerile, după 1829 acest rol îl au mai ales gazetele şi revistele. Prin varietatea preocupărilor, prin contactul lor permanent cu realităţile economice, politice, culturale, ştiinţifice şi de viaţă publică ale societăţii româneşti precum şi cu cele aflate în periodicele străine din care îşi extrăgeau redactorii unele informaţii, prin bogatele discuţii purtate în paginile lor asupra diverselor aspecte ale dezvoltării literaturii şi a limbii literare, dar şi prin exemplul concret al limbii în care erau redactate, primele noastre gazete şi reviste au accelerat procesul de modernizare a limbii române literare şi, totodată, au înlesnit popularizarea ei în pătura mijlocie a societăţii româneşti de atunci79.
    Dintre numeroasele gazete şi reviste româneşti apărute între anii 1829-1860 menţionăm Curierul rumânesc (Bucureşti, 1829-1848 şi în 1859), editat de Ion Eliade Rădulescu; Albina românească (Iaşi, 1829-1849), editată de Gh. Asachi; Buletin, gazetă administrativă, apoi gazetă oficială (Bucureşti, 1832-1859); Buletin, foaie oficială (Iaşi, 1832-1859); Gazeta Teatrului naţional (Bucureşti, 1835-1836), editată de I. Eliade Rădulescu; Muzeu naţional, gazetă literală şi industrială (Bucureşti, 1836-1838), editată de I. Eliade Rădulescu; Curier de ambe sexe, jurnal literal (Bucureşti, 1836-1847), editat de I. Eliade Rădulescu; Curiosul, gazetă de literatură, industrie, agricultură şi noutăţi (Bucureşti, 1836-1837), editat de Cezar Bolliac; Alăuta românească (Iaşi, 1837-1838, supliment literar al Albinei româneşti), editată la început de Gh. Asachi, apoi de M. Kogălniceanu; Foaia duminecii, spre înmulţirea cei de obşte folositoare cunoştinţe (Braşov, 1837); Cantor de aviz şi comers (Bucureşti, 1837-1857; din 1843, Vestitorul românesc), redactat de Zaharia Carcalechi; România (Bucureşti, 1838), primul ziar românesc, editat de Florian Aaron şi Gh. Hill; Foaie literară (Braşov, 1838), editată de G. Bariţ; Gazeta de Transilvania (Braşov, 1838-1944), editată de G. Bariţ (1838-1850) şi de Iacob Murăşanu (1850-1865), Foaie pentru minte, inimă şi literatură, revistă socială şi literară, supliment săptămînal al Gazetei de Transilvania; Mozaícul (Craiova, 1838-1839), redactat de Constantin Leca; Mercur, jurnal comerţial al portului Brăila (Brăila, 1839-1841), editat în limbile italiană şi română de Ioan Penescu; Pămînteanul (Bucureşti, 1839), redactat de J.A. Vaillant; Foaie comercială, industrială şi iconomică (Bucureşti, 1839, supliment al gazetei Cantor de aviz şi comers), editată de Zaharia Carcalechi; Foaie sătească a Principatului Moldovii (Iaşi, 1839-1851), editată de Gh. Asachi (1839-1840), M. Kogălniceanu (1840-1845), C. Rolla (1845-1846) şi din nou de Gh. Asachi (1846-1851); Vestitorul besericesc, gazetă religioasă şi morală (Buzău, 1839-1840), editată de Dionisie Romano şi (în 1839) de Gavriil Munteanu; Dacia literară (Iaşi, 1840), editată de M. Kogălniceanu; Foaie pentru agricultură, industrie şi negoţ (Iaşi, 1840; supliment la Foaie sătească), editată de M. Kogălniceanu; Icoana lumei (Iaşi, 1840-1841 şi 1845-1846), editată de Gh. Asachi; Arhiva românească (Iaşi, 1840-1841 şi 1845), editată de M. Kogălniceanu; Spicuitorul moldoromân (Iaşi, 1841), editat de Gh. Asachi; Învăţătorul satului (Bucureşti, 1843-1852; din 1849, Foaia satului), editat de Petrache Poenaru (1843-1848), Nicolae Bălcescu (1848) şi din nou de P. Poenaru (1848-1852); [Propăşirea], Foaie ştiinţifică şi literară (Iaşi, 1844), editată de V. Alecsandri, P. Balş, I. Ghica şi M. Kogălniceanu; Arhiva Albinei pentru arheologie română şi industrie (Iaşi, 1844-1847, supliment al Albinei româneşti); Foaie de învăţături folositoare (Iaşi, 1844, supliment al gazetei Foaie sătească), editată de M. Kogălniceanu; Povăţuitorul sănătăţei şi a economiei (Iaşi, 1844-1845), editat de medicii C. Vîrnav, Gh. Cuciureanu şi Anastasie Fătu; Magazin istoric pentru Dacia (Bucureşti, 1845-1848), editat de A.T. Laurian şi Nicolae Bălcescu; Universul. Noutăţi din toată natura, cultura, literatura (Bucureşti, 1845-1848), editat de Iosif Genilie; Organul luminărei, gazetă besericească, politică e literarie (Blaj, 1847-1848; în 1848, Organul naţiunale), editat de Timotei Cipariu, cu colaborarea lui I.I. Mány şi A. Pumnul; Învăţătoriul poporului (Blaj, 1848), editat de Timotei Cipariu; Pruncul român (Bucureşti, 1843), editat de C.A. Rosetti şi E. Vinterhalder; Popolul suveran, gazetă politică şi literară (Bucureşti, 1848), redactat de Al. Zane, D. Bolintineanu, N. Bălcescu, Cezar Bolliac, Gr. Alexandrescu şi P. Teulescu; România. Libertate, egalitate, fraternitate (Bucureşti, 1848), editată de G.A. Baronzi; Naţionalul, gazetă politică, literarie şi economică (Craiova, 1848), editat de T. Strîmbeanu şi P. Cernetescu; Amicul poporului (Pesta, 1848), editat de Sigismund Pap; Bucovina, gazetă românească pentru politică, religie şi literatură (Cernăuţi, 1848-1850), editată de George şi Alexandru Hurmuzaki; Dunărea, jurnal de comerciu, agricultură şi navigaţie, apoi Jurnalul Dunărea, ştiinţific, literar şi comercial (Galaţi, 1848-1850), editat în limbile italiană şi română de M. Cugino; Jurnalul de Galaţ, politic, comercial şi literar, apoi Patria (Galaţi, 1849-1852), editat de F. Monferrato; Espatriatul (Braşov, 1849), editat de Cezar Bolliac; Gazeta de Moldavia (Iaşi, 1850-1858), editată de Gh. Asachi; Zimbrul (Iaşi, 1850-1858, primele serii), redactat de T. Codrescu, D. Gusti, V.A. Ureche şi alţii; România viitoare (Paris, 1850), redactată de C. Bălcescu, N. Bălcescu, D. Brătianu, C.G. Florescu, N. Golescu, G. Magheru, V. Mălinescu, C.A. Rosetti şi alţii; Junimea română (Paris, 1851), redactată de G. Creţeanu, A. Odobescu, D. Florescu, D. Berindei, Al. Sihleanu şi alţii; Republica română (Bruxelles, 1853), redactată de G. Creţeanu, C.A. Rosetti, I.C. Brătianu, Cezar Bolliac şi alţii; Telegraful român (Sibiu, 1853 – continuă), redactat la început de Florian Aaron, Pavel Vasici, Ioan Bădilă, Visarion Roman şi alţii; Săptămîna, foaie sătească (Iaşi, 1853-1854), editată de C. Negruzzi; România literară (Iaşi, 1855), editată de V. Alecsandri; Steaua Dunării (Iaşi, 1855-1856, 1858-1860), redactată de M. Kogălniceanu, V.A. Ureche, V. Mălinescu, I. Codrescu şi alţii; Foiletonul Zimbrului (Iaşi, 1855-1856, supliment al gazetei Zimbrul), editat de T. Codrescu şi D. Gusti; Timpul, jurnal politic-comercial (Bucureşti, 1854-1857, 1860-1861; de la 4 aprilie 1857 pînă la 5 ianuarie 1861, Secolul), editat de G. Bosueceanu şi P. Grădişteanu; Isis sau Natura, jurnal pentru răspîndirea ştiinţelor naturale şi esacte în toate clasele (Bucureşti, 1856-1859, prima serie), redactată de Iuliu Barasch; Concordia, jurnal politic şi literar (Bucureşti, 1857), redactată de C.A. Kreţulescu; Românul, ziariu politic, comercial, literar (Bucureşti, 1857-1864, prima serie), editat de C.A. Rosetti; Naţionalul, jurnal politic-comercial (Bucureşti, 1857-1861), editat de V. Boerescu, I. Bălăşescu şi Aristide Pascal; Vocea Oltului, apoi Oltul, jurnal politic şi literar (Craiova, 1857), editat de Gh. Chiţu; Predicatorul, jurnal ecleziastic (Bucureşti, 1857-1858), redactat de D. Dionisie şi I. Venescu; Buciumul (Paris, 1857), editat de Cezar Bolliac; Opiniunea (Paris, 1857), editată de V.A. Ureche; Jurnal de agricultură (Iaşi, 1857-1858), editat de Ion Ionescu; România, jurnal politic, comercial şi literar (Bucureşti, 1857), redactată de C. Bossian; România (Iaşi, 1858), editată de B. P. Hasdeu; Dîmboviţa, foaie politică şi literară (Bucureşti, 1858-1860, prima serie), editată de D. Bolintineanu; Patria, foaie politică şi literară (Iaşi, 1858-1859), editată de Gh. Asachi, C. Gane şi C. Dediu; Monitorul oficial al Moldovii (Iaşi, 1859-1863), editat de T. Codrescu; Monitorul oficial al Ţării Româneşti (Bucureşti, 1859 – continuă); Reforma, ziar politic, judiţiar şi literar (Bucureşti, 1859-1888), redactată la început de I.A. Comăneanu şi I.G. Valentineanu; Conservatorul progresist (Bucureşti, 1859-1861), redactat de C.S. Brăiloiu şi S. Marcovici; Instrucţiunea publică (Bucureşti, 1859-1861), editată de A.T. Laurian; Agronomia, diurnal de agricultură şi economie rurală (Bucureşti, 1859-1861), editată de P. Buescu, P.S. Aurelian şi A. Slătineanu; Medicul român (Bucureşti, 1859-1861), editat de doctorul Severin; Tribuna română (Iaşi, 1859-1860, prima serie), redactată de Ioan Leca şi Nicolae Ionescu; Nichipercea (Bucureşti, 1859-1860, primele serii), redactat de N.T. Orăşanu, I.G. Valentineanu, I. Catullescu şi alţii; Amicul şcoalei (Sibiu, 1860-1865), redactat de Visarion Roman; Revista Carpaţilor (Bucureşti, 1860-1861), editată de G. Sion. După anul 1860 numărul gazetelor şi al revistelor româneşti creşte în mod impresionant. 
    În perioada 1830-1860 a sporit şi numărul calendarelor şi al almanahurilor româneşti, dintre care unele au o deosebită importanţă istorico-literară şi lingvistică, cum este, de exemplu, Calendarul pentru români, cu suplimentul intitulat Almanah de învăţătură şi petrecere, editat la Iaşi de M. Kogălniceanu, pentru anii 1842-1846, iar de la 1847 pînă la 1869 de Gh. Asachi. 
    Enumerarea celor peste şaptezeci de periodice apărute în primele trei decenii de activitate publicistică românească, dintre care majoritatea au avut cîte doi, trei sau mai mulţi ani de apariţie, întăreşte afirmaţia de mai sus că presa a avut un rol foarte important în dezvoltarea limbii române literare. În perioada 1829-1860 a fost principalul canal prin care au pătruns în limba romană mii de neologisme, mijlocul cel mai eficient de asimilare a lor şi de prefacere, îndeosebi sub influenţa limbii franceze, a sintaxei limbii române literare. Totodată, presa românească şi-a creat, încă din primele decenii ale existenţei ei, un stil propriu de exprimare, stilul publicistic, al informaţiilor de tot felul, al faptului divers, al comentariului politic, economic, cultural, ştiinţific, tehnic, militar sau de altă natură adresat cititorului obişnuit, dornic de informare, dar fără o pregătire specială în domeniile respective. Redactorii şi colaboratorii periodicelor menţionate erau, după cum am văzut, scriitorii reprezentativi, unii profesori şi oamenii politici ai vremii, cei care au pus bazele culturii româneşti moderne, au fost protagonişti ai revoluţiei de la 1848 şi au înfăptuit unirea Principatelor române, în 1859. 
    
    4.3. Un alt factor important care a contribuit la modernizarea în ritm grăbit a limbii române literare după anul 1829 a fost organizarea şi dezvoltarea învăţămîntului naţional în Ţara Românească şi Moldova. Primele regulamente şi programe analitice ale şcolilor româneşti din Principate, alcătuite la 1832 în Ţara Românească şi la 1834 în Moldova, arată că în clasele începătoare, gimnaziale şi în cele speciale, de învăţămînt liceal, ale Colegiului Sf. Sava din Bucureşti şi ale Academiei Mihăilene din Iaşi, precum şi în clasele începătoare sau de grad gimnazial ale şcolilor româneşti înfiinţate atunci în aproape toate oraşele mai mari din Principate, se predau, la nivelul corespunzător, un număr mare şi variat de materii, dintre care menţionăm aritmetica elementară, gramatica limbii române, istoria naturală, geografia universală şi a patriei, istoria universală şi a patriei, arheologia, mitologia, retorica, morala, logica, fizica, metafizica, istoria filozofiei, calculul integral şi diferenţial, geometria descriptivă şi aplicată, trigonometria, desenul liniar, arhitectura, mecanica practică, chimia, agronomia, silvicultura, medicina veterinară, dreptul natural, dreptul roman, dreptul civil universal şi privat, dreptul penal, procedura civilă şi penală, dreptul comercial, economia politică, precum şi limbile greacă, latină, franceză, italiană, rusă şi germană. Mai tîrziu au luat fiinţă şi primele şcoli medicale româneşti, cum sînt şcoala de felceri, înfiinţată în 1835 la spitalul Filantropia din Bucureşti, şcoala de moaşe, înfiinţată în 1839 la spitalul Pantelimon din Bucureşti, şcoala de mică chirurgie, înfiinţată în 1842 la spitalul Colţea din Bucureşti, care va fi reorganizată în 1855 şi va deveni în 1857 Şcoala naţională de medicină şi farmacie, şcoala de moaşe înfiinţată la Iaşi în 1851. Tot în 1851 ia fiinţă, pe moşia Pantelimon, lîngă Bucureşti, şi o şcoală specială de agricultură. 
    Paralel cu dezvoltarea şi diversificarea învăţămîntului în limba naţională, iau fiinţă şi primele societăţi ştiinţifice româneşti, cum sînt Societatea de medici şi naturalişti, creată în 1833 la Iaşi, o societate „care să aibă drept scop a afla şi a înlesni mijloace prin care ar putea a se introduce cu încetul uniformitatea limbei între rumâni şi prin care ar putea să înainteze cultura limbei româneşti”, înfiinţată în 1836 din iniţiativa eforiei şcolilor din Ţara Românească, şi altele. 
    Pentru nevoile învăţămîntului şi pentru a populariza cunoştinţele ştiinţifice, mulţi profesori, medici şi ingineri din Principate traduc sau alcătuiesc în perioada 1830-1860 numeroase manuale şcolare şi diverse cărţi de popularizare a ştiinţei, prin care continuă eforturile de creare a terminologiei ştiinţifice româneşti. Majoritatea acestor scrieri au fost tipărite, unele dintre ele avînd mai multe ediţii. Le menţionăm, în ordine cronologică, pe cele mai importante, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra dezvoltării literaturii didactice româneşti în această perioadă şi pentru a sugera, chiar şi numai prin enunţarea titlurilor respective, creşterea impresionantă de la o etapă la alta a volumului de cunoştinţe predate în şcoli şi, în consecinţă, îmbogăţirea limbii române literare cu terminologia ştiinţifică corespunzătoare: Aritmetica lui L.B. Francoeur, tradusă de I. Eliade Rădulescu (Bucureşti, 1832); Gh. Săulescu, Întîiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare (Iaşi, 1832); Gh. Săulescu, Gramatică românească (trei volume, Iaşi, 1833-1834); Gh. Pop, Prescurtare de aritmetică
(Bucureşti, 1833); Istoria imperiii rosiene a lui I. Kaidanov, tradusă de Gh. Asachi (două volume, Iaşi, 1832-1833); Zisu Conofau, Descriere pentru boala vărsatului celui mare (Bucureşti, 1833); Manolache Drăghici, Iconomia rurală şi dumesnică sau învăţătură pentru lucrarea pămîntului (Iaşi, 1834); Simeon Marcovici, Curs de retorică (Bucureşti, 1834); Elementuri de gheografie pentru trebuinţa tinerilor începători (Bucureşti, 1834), alcătuite sau traduse de Florian Aaron; Elementele gheografiei (Iaşi, 1834), alcătuite sau traduse de Vasile Fabian-Bob; cursul de filozofie al lui Eftimie Murgu predat la Academia Mihăileană din Iaşi în anii 1834-1836, rămas în manuscrise; [Ioan Pop], Grămatică rumânească (Bucureşti, 1835, reeditată de mai multe ori pînă la 1860)80; Iosif Genilie, Geografie istorică, astronomică, naturală şi civilă (Bucureşti,1835); Florian Aaron, Idee repede de istoria principatului Ţării Româneşti (trei volume, Bucureşti, 1835-1838); Gh. Asachi, Elemente de matematică. Partea I. Aritmetica, Partea II. Algebra, Partea III. Geometria elementară (Iaşi, 1836-1838); Carol Valştain, Elemente de deseniu şi de arhitectură (Bucureşti, 1836); C. Veisa, Instrucţie în scurt de prinţipurile igieismului sau a sistemii morizoniane (Iaşi, 1836); Gh. Săulescu, Hronologia şi istoria universală pe scurt (Iaşi, 1837); Iacob Cihac, Istoria naturală (Iaşi, 1837); Ştefan Episcopescu, Apele metalice ale Rumâniei Mari [...] cu o dietetică şi macroviotică (Bucureşti, 1837); I. Sebeni, Sculamentul bărbaţilor şi femeilor (Bucureşti, 1837); A. Factor, Manualul meu, carte de obşte folositoare pentru economii de casă şi de cîmp (Bucureşti, 1837); V. Popescu-Scriban, Mică geografie a Daciei, Moldaviei şi Ţării Rumâneşti (Iaşi, 1838); Ioan Albineţ, Macroviotica sau regule pentru păstrarea sănătăţei şi prelungirea vieţei (Iaşi, 1838); I. Sporer, Meşteşugul moşîrii, pentru învăţătura moaşelor (Bucureşti, 1839); A. Teodorescu, Aritmetică sau învăţătura socotelilor (Iaşi, 1839); cursuri de filozofie predate de Anton Velini la seminarul de la Socola din Iaşi între anii 1839-1846, rămase în manuscrise81; Alexie Marin, Moş Pătru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra geometriei (Bucureşti, 1839); Iordache Golescu, Băgări dă seamă asupra canoanelor gramaticeşti (Bucureşti, 1840); V. Paulini, Gramatică româno-latină (două volume, Iaşi, 1840); V. Urzescu, Epistolar sau modele de scrisori pentru tot felul de trebuinţe (Bucureşti, 1840); C. Donescu, Epistolariu (Bucureşti, 1840); C. Mihalic de Hodocin, Observaţii asupra stărei pădurilor din valea Bistriţei de sus (Iaşi, 1840); Scarlat Barbu Tîmpeanu, Gheografia Ţării Rumâneşti (Bucureşti, 1840); Al. Costinescu, Geometria pentru studenţii claselor colegia din Academia Mihăileană (text din 1840, rămas în manuscris); Carol Munde, Descrierea cu de-a măruntul asupra aşezământului de cură cu apă rece (Bucureşti, 1840); Ioan Voinescu, Tabele istorice. Întîmplările principale a relaţiilor politiceşti din afară şi a cursului dezvoltării noroadelor şi a staturilor lumii vechi şi noi, în rînduiala lor etnografică şi cronologică (Bucureşti, 1841); T. Stamati, Manual de istoria naturală (Iaşi, 1841); Iosif Genilie, Principuri de geografie (Bucureşti, 1841); Petre Poenaru, Elemente de algebră (Bucureşti, 1841); T. Codrescu, Mică gramatică franceză pentru învăţătura tinerimii moldoromâne (Iaşi, 1841); Alexie Marin, Moş Pătru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicii (Bucureşti, 1842); Ion Ionescu, Vitele albe din Englitera (Iaşi,1842); Gh. Cuciuran, Descrierea celor mai însemnate spitaluri din Ghermania, Englitera şi Franţia (Iaşi, 1842); N. Kreţulescu, Manual pentru îngrijitorii şi îngrijitoarele de bolnavi (Bucureşti, 1842); I. Huboţi, Oarecare învăţături pentru căutarea boalelor şi prăsirea vitelor domestice (Bucureşti, 1842); Gh. Hill, Începuturi de gramatică latină (Bucureşti, 1842); Ştefan Episcopescu, Oglinda înţelepciunii (Bucureşti, 1843); N. Kreţulescu, Manual de anatomie descriptivă (Bucureşti, 1843); D. Gusti, Geografia veche (Iaşi, 1843); Gh. Ioanid, Gramatică de limba elinească (Bucureşti, 1843); Gh. Polizu, Mica hirurghie (Bucureşti, 1844); I.D. Negulici, Educaţia mumelor de familie (două volume, Bucureşti, 1844-1845); Leon Filipescu, Dascalul agronomiei sau mînoducătorul practic în toate ramurile economiei (două volume, Iaşi, 1844); N. Bălcescu, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei pînă acum (Iaşi, 1844); Ion Ionescu, Calendarul bunului gospodar (Iaşi, 1845); Ioan Penescu, Prinţipuri de agricultură (Bucureşti, 1845); Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică (Bucureşti, 1845); C. Platon, Manual de gramatică română (Iaşi, 1845); Ioan Albineţ, Manual de istoria principatului Moldaviei (Iaşi, 1845); Florian Aaron, Elemente de istoria lumii pentru trebuinţa tinerimei începătoare (Bucureşti, 1845); Ştefan Episcopescu, Practica doctorului de casă [...], c-o prescurtare de hirurgie, de materie medicală şi de veterinerie, pentru doctor şi norod (Bucureşti, 1846); Ioan Penescu, Manual de economia casnică
(Bucureşti, 1846); Dimitrie Pop, Povăţuitorul educaţiei copiilor de amîndouă sexurile, prelucrat după mai mulţi autori franceji (Iaşi, 1846); A.T. Laurian, Manual de filozofie (Bucureşti, 1846); I. Vahman, Principuri generale de musică europeană modernă (Bucureşti, 1846); Ion Ionescu, Ferma modelă şi institutul de agricultură în Moldavia (Iaşi, 1847); P.M. Cîmpeanu, Gramatică românească (Iaşi, 1848); Ioan Pop, Lecţii de analiză logică (Bucureşti, 1848); Ioan Brezoianu, Învăţătorul primar sau poveţe şi sfaturi pentru a pregăti pe învăţătorii primari (Bucureşti, 1848); C. Vîrnav, Despre holera epidemiască (Iaşi, 1848); N. Măcărescu, Gramatică românească pentru clasele normale (Iaşi, 1848, reeditată de mai multe ori); I. Codru Drăguşanu, Rudimentele gramaticei române (Bucureşti, 1848); Teodor Stamati, Fizica elementară pentru clasele colegiale din principatul Moldovei (Iaşi, 1849); D. Cornea, Encolpiul doctorilor sau medicina practică (două volume, Iaşi, 1849); Petre Poenaru, Învăţătură pentru prăsirea duzilor şi creşterea gîndacilor de mătasă (Bucureşti, 1849); Ioan Brezoianu, Rudiment agricol universal (Bucureşti, 1850); Ioan Brezoianu, Curs elementar de agricultură şi de economia rurală (Bucureşti, 1850); N. Bălăşescu, Elemente de gramatică română pentru şcolarii începători (Bucureşti, 1850); Ioan Brezoianu, Manual complet de învăţătura mutuală (Bucureşti, 1850); Iuliu Barasch, Minunele naturei (vol. I, Craiova, 1850; vol. I-III, Bucureşti, 1852); Gh. Pop, Elemente de aritmetică raţionată (Bucureşti, 1850); D. Paulid, Elemente de trigonometrie dreptliniată şi sferică (Bucureşti, 1850); A. Fătu, Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova (Iaşi, 1851); Al. Oresco, Trataţie asupra geometriei descriptive (Bucureşti, 1851); Gh. Pop, Elemente de geometrie teoretică şi practică (Bucureşti, 1852); D. Paulid, Întîile elemente de algebră (Bucureşti, 1852); Alexie Marin, Prescurtare de himie (două volume, Bucureşti, 1852, 1854); A. Fătu, Manual pentru învăţătura moaşelor (Iaşi, 1852); Ioan Brezoianu, Manualul sănătăţii sau medicina şi farmacia domestice (Bucureşti, 1852); D. Gusti, Ritorică română pentru tinerime (Iaşi, 1852); Barbu Gănescu, Gr. Gănescu şi V. Petroni, Istoria generală a lumei (Bucureşti, 1852); Iuliu Barasch, Despre unele din institutele filantropice din Europa (Bucureşti, 1853); D. Litinschi, Manual de agronomie practică pentru Moldova (Iaşi, 1853); Eufrosin Poteca, Vorbire asupra istoriei universale (două volume, Bucureşti, 1853, 1854); A.T. Laurian, Istoria românilor (trei volume, Iaşi, 1853-1857); L. Steege, Apele minerale de la Slănic în Moldova (Iaşi, 1854); D. Asachi, Topografia sau elemente de inginerie aplicate la hotărîrea moşiilor (Iaşi, 1854); Gh. Lazarini, Aritmetica (Iaşi, 1854) Iuliu Barasch, Istoria naturală (Bucureşti, 1854); Ioan Zalomit, Elemente de filozofie (Bucureşti, 1854); Teodor N. Balş, Despre îndatoririle femeilor (Iaşi, 1854); A.T. Laurian, Manual de geografie pentru clasa III (Iaşi, 1855); G. Fontanin, Curs elementar de geografie fizică şi matematică (Bucureşti, 1855); T.E. Ciocanelli, Estract de fiziognomonie, fizionomie şi patognomonică (Bucureşti, 1855); V. Lucaci, Manual de epidemicele boale ale dobitoacelor (Bucureşti, 1855); Al.I. Creţescu, Elemente de istoria generale (Bucureşti, 1856); G. Baronzi, Istoria civilizaţiunii în Europa (cinci volume, Bucureşti, 1856-1859); Iuliu Barasch, Cursul de igienă populară (Bucureşti, 1857); Edouard Anino, Elemente de anatomie descriptivă (Bucureşti, 1857); M. Wertheimer, Curs de parabolanologie (Bucureşti, 1857); A.T. Laurian, Elemente de istorie şi biografii pentru clasa 4-a a şcoalelor primare din Moldavia (Iaşi, 1857); Alexie Marin, Noţiuni generale de fizică şi meteorologie spre uzul junimei (Bucureşti, 1857); N. Turnescu, Curs elementar de medicină operatorie sau de operaţie (text din 1857, rămas în manuscris); M. Wertheimer, Manual de materia medicală (Bucureşti, 1858); V. Drăghici, Doctorul şi iconomul casnic (Iaşi, 1858); Gh. Hill, Gramatica limbei române (Bucureşti, 1858); Ioan Pop, Tractat de puntuaţiune (Bucureşti, 1858); Gh. Polizu, Prescurtare de anatomie descriptivă (Bucureşti, 1859); Gr. Cobîlcescu, Elemente de geologie pentru clasele gimnaziale (Iaşi, 1859); N. Turnescu, Curs de clinică chirurgicală (text din 1859, rămas în manuscris); Dr. Protici, Elemente de patologie chirurgicală (text din 1859, rămas în manuscris); Gh. Ioanid, Tractat de morală practică (Bucureşti, 1859); Gh. Costa-Foru, Studii asupra instrucţiunei publice la unele din statele cele mai înaintate ale Europei (Bucureşti, 1860); Anton Velini, Manual de metodică şi pedagogie pentru profesorii şcoalelor primare (Iaşi, 1860); I.N. Auerbach, Medicina legală (Bucureşti, 1860); V. Cuparencu, Învăţătură practică a medicinei veterinare (Iaşi, 1860); Iuliu Barasch, Manual de botanică silvică (Bucureşti, 1861). 
    În anii 1830-1831 se înfiinţează în Principatele române armata naţională, care este în fond o şcoală specială. Pentru organizarea ei şi pentru instruirea ofiţerilor şi a trupei se publică în perioada 1830-1860 numeroase regulamente, în majoritatea lor traduse din ruseşte, prin care se pun bazele terminologiei militare moderne în limba română. Dintre acestea menţionăm: Regulament ostăşăsc pentru miliţia pămîntenească a prinţipatului Valahiii (Bucureşti, 1832); I. Voinescu, Povăţuiri comandirilor de roate (Bucureşti, 1836, reeditate în 1851); P. Schelitti, Reglement militar pentru oştirea Moldaviei. Slujba de garnizon (Iaşi, 1845); P. Schelitti, Reglement militar pentru slujba frontului de infanterie (Iaşi, 1847); Ioan Voinescu, Reglement ostăşesc. Slujba de garnizon (Bucureşti, 1850); A.D. Macedonski, Reglement ostăşesc de slujba infanteriii [...] Eczersiţul de roată (Bucureşti, 1850); A.D. Macedonski, Reglement ostăşesc de slujba infanteriii [...] Eczersiţul de batalion (Bucureşti, 1851); Ioan Voinescu, Reglement ostăşesc de slujba cavaleriii [...] Eczersiţul de ploton (Bucureşti, 1851); I. Macovei, Slujba frontului artileriii pedestre (Bucureşti,1852); P. Schelitti, Reglement militar pentru serviţiul de cavalerie. Shoala recruţilor (Iaşi, 1855); Dimitrie Niculescu, Reglement ostăşesc pentru frontul de cavalerie (Bucureşti, 1856); Ioan Voinescu, Curs elementar de istoria artei militare (Bucureşti, 1857). 
    
    4.4. În Transilvania, Banat şi Bucovina învăţămîntul românesc continuă să se dezvolte în perioada 1829-1860, cu toate dificultăţile pricinuite de oficialităţi, care urmăreau să impună obligativitatea şi pentru români a învăţămîntului general numai în limbile maghiară sau germană. Gimnaziul românesc din Blaj este ridicat în 1831 la rang de liceu. Tinerii profesori de aici, între care Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, Ioan Rus, Nicolae Marcu, Ioan Dragomir, Gavril Pop, Aron Pumnul, Simion Mihali şi alţii, înlocuiesc pe nesimţite latina cu româna în predarea cursurilor, încît după anul 1841 aproape toate materiile erau predate în româneşte. Un sensibil progres se realizează acum în dezvoltarea învăţămîntului şi în şcoala normală (Preparandia) de la Arad, prin activitatea bogată a profesorilor Alexandru Gavra, C. Diaconovici-Loga, Dimitrie Constantin, Atanasie Şandor, Alexe Popovici şi alţii. La Sibiu îşi continuă activitatea seminarul înfiinţat în 1813, iar în 1850 se creează, din iniţiativa episcopului Andrei Şaguna, un institut teologico-pedagogic. În 1834 ia fiinţă la Braşov o şcoală elementară pentru pregătirea viitorilor comercianţi, care prin 1836-1837 devine şcoală normală. Profesorii Anton Stamatopulos, G. Bariţ, Dimitrie Leca, E.I. Nichifor, Ioan Popovici şi alţii predau aici în limba română cursuri speciale şi de cultură generală. În 1850 se înfiinţează gimnaziul românesc din Braşov, care în 1862 devine liceu. Majoritatea cursurilor predate în şcolile menţionate au rămas în manuscris, unele fiind astăzi pierdute. Multe au fost însă tipărite şi, alături de alte scrieri cu conţinut ştiinţific sau de cultură generală publicate atunci de intelectualii români din Transilvania, Banat şi Bucovina, au contribuit în mare măsură la dezvoltarea vocabularului neologic al limbii române. Cităm doar pe cele mai importante: Damaschin T. Bojîncă, Diregătoriul bunei creştere (Buda, 1830); Pavel Vasici-Ungurean, Antropologhia sau scurta cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale (Buda, 1830); Pavel Vasici, Dietetica sau învăţătura de a păstra întreaga sănătate (Buda, 1831); Damaschin Bojîncă, Anticile romanilor (două volume, Buda, 1832, 1833); Petru Maller, Gramatica ungurească (Buda, 1832); Gheorghie Vida, Gramatică practică româno-franţozască (Buda, 1833); I. Sibineanu, Despre vestita cometa anului 1834 şi despre sistema soarelui (Buda, 1833); E.I. Nichifor, Pravilă comerţială (Braşov, 1837); [G. Bariţ], Grămatică românească şi nemţască pentru tinerimea naţională (două volume, Braşov, 1838, 1839)82; Vasilie Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti (Sibiu, 1838); C. Diaconovici-Loga, Epistolarul românesc pentru facerea a tot feliul de scrisori (Buda, 1841); Ioan Rus, Icoana pămîntului sau carte de geografie (trei volume, Blaj, 1842); Pavel Vasici, Macroviotica sau măiestria de a lungi viaţa (două volume, Braşov, 1844, 1845); Pavel Vasici, Neputinţa şi a ei totală vindecare (Braşov, 1846); Sava Popovici, Epistolar sau carte de învăţătură pentru deprinderea în corespondinţe şi scrisori, atît private cît şi politice (Sibiu, 1847); Nicolau Bălăşescu, Gramatică dacoromână (Sibiu, 1848); A. Mureşanu, Icoana creşterii rele cu mijloace de a o face şi mai rea (Braşov, 1848); Simeon Mihali, Compendiu de istoria naturală pentru începători (Blaj, 1850); Samoil Andrievici, Aritmetică (Viena, 1850); V. Ioanovici, Gramateca limbei româneşti pentru a triea clasă a şcoalelor poporene (Viena, 1851); Sava Popovici-Barcianu, Gramatica românească pentru scoale poporene (Sibiu, 1853); Timotei Cipariu, Compendiu de gramatica limbii române (Blaj, 1855).
    
    4.5. În dezvoltarea terminologiei juridice, administrative şi economice româneşti se produce, după anul 1829, îndeosebi în Ţara Românească şi Moldova, un adevărat salt prin apariţia presei în limba naţională, prin elaborarea regulamentelor organice şi a altor legiuiri şi instrucţiuni administrative importante şi, mai ales, prin înfiinţarea cursurilor speciale juridice şi administrative la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti şi la Academia Mihăileană din Iaşi, pentru pregătirea corespunzătoare a personalului judecătoresc şi de administraţie necesar organizării moderne a Principatelor române. Dintre numeroasele texte elaborate sau traduse în perioada 1829-1860 în care se poate urmări procesul modernizării terminologiei juridico-administrative româneşti menţionăm: Regulamentul organic a principatului Moldovei (manuscris din 1831, editat în 1837, reeditat în 1846); Regulamentul organic al Ţării Româneşti (Bucureşti, 1832, reeditat în 1847); Codica politicească a Moldovei (Iaşi, 1833); Condica criminalicească a Moldaviei (Iaşi, 1838); Condica de comerciu cu anexele ei (Bucureşti, 1840); Pravilniceasca condică a domnului Alexandru Ioan Ipsilant voievod, tipărită acum din nou greceşte şi româneşte (Bucureşti, 1841); D. Iarcu, Doppia scriptură sau ţinerea catastişelor (două volume, Bucureşti, 1844, 1845); Adunare de ofisuri şi dezlegări în ramul judecătoresc (Iaşi, 1844); Ioan Bărbătescu, Cursul dreptului civil român (Bucureşti, 1849); Costache Petrovici, Dreptul comercial (Bucureşti, 1850); Teodor Codrescu, Despre dreptul proprietăţii (Iaşi, 1850); Al. Aman, Logică judecătorească sau tratat de argumenturi legale (Bucureşti, 1851); N. Suţu, Notiţii statistice asupra Moldaviei, traduse din limba franceză de Teodor Codrescu (Iaşi, 1852); Condica penală ostăşească cu procedura ei (Bucureşti, 1852); Gh. Costa-Foru, Magazinul judecătoresc (Bucureşti, 1855); Manualul administrativ al principatului Moldovei, cuprinzător legilor şi dispoziţiilor introduse în ţară de la anul 1832 pînă la 1855 (Iaşi, 1855, două volume); Regulămîntul Adunării ad-hoc a Moldovei (Iaşi, 1857); Teodor Veisa, Constituţia, legea electorală şi organizaţia giudecătorească a Belgiei (Iaşi, 1857); Dionisie Pop Marţian, Studii sistematice în economia politică (Bucureşti, 1858); Reglementul instituţiei telegrafice a Moldaviei (Iaşi, 1858); V. Boerescu, Esplicarea condicei comerciale române (Bucureşti, 1859); Regulament de finance (Bucureşti, 1860). 
    
    4.6. După anul 1829 sporeşte de asemenea în mod simţitor numărul traducerilor literare, care se fac acum îndeosebi din limba franceză, iar paralel se dezvoltă şi literatura română originală. Înfiinţarea, în 1833, a Societăţii filarmonice din Bucureşti şi, în 1836, a Conservatorului filarmonic-dramatic din Iaşi, care sînt începuturile statornice ale primelor teatre naţionale româneşti, a determinat traducerea sau alcătuirea unei bogate literaturi dramatice în limba română, din care o bună parte a fost şi reprezentată. În numeroasele tipografii înfiinţate atunci în Principate au fost publicate, în perioada 1829-1860, cîteva sute de cărţi cu conţinut literar, traduceri sau originale, cuprinzînd piese de teatru, poezii, nuvele, povestiri, romane, descrieri de călătorie şi altele, datorate atît scriitorilor reprezentativi ai epocii cît şi multor autori şi traducători mai puţin cunoscuţi: Gh. Asachi, Iancu Văcărescu, Ion Eliade Rădulescu, Anton Pann, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, Stanciu Căpăţineanu, Gr. Pleşoianu, Gh. Săulescu, C. Aristia, Simeon Marcovici, Cezar Bolliac, Vasile Pogor, Costache Stamati, G. Bariţ, Nicolae Istrati, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, Alecu Donici, Ion Ghica, N. Bălcescu, I. Voinescu II, D. Gusti, Teodor Codrescu, Andrei Mureşanu, C. Leca, Costache Caragiale, C.A. Rosetti, Gh. Sion, Dimitrie Ralet, D. Bolintineanu, C.D. Aricescu, A. Pelimon, G.A. Baronzi, Ion Catina, I.D. Negulici, A. Lăzărescu, Atanasie Pîcleanu, P. Teulescu, I.M. Bujoreanu, I.G. Valentineanu, N.T. Orăşanu, Radu Ionescu şi mulţi alţii. 
    Prin intermediul traducerilor literare au fost introduse şi larg difuzate în limba română numeroase neologisme, între care mulţi termeni ştiinţifici, juridici, administrativi etc. Necesitatea traducerilor pentru modernizarea limbii române literare a fost subliniată de Ion Eliade Rădulescu încă din 1828, în cunoscuta prefaţă a gramaticii sale: „Lucreze care cum poate şi înlesnească-se traducţiile. Traducţiile cele bune înfrumuseţează şi nobileşte limba, prin ele intră în limbă toate frasurile şi mijloacele de vorbire cele mai frumoase a deosebiţilor autori vestiţi, şi îmbrăţoşîndu-le le face ale sale” (p. XXXIV). Multe traduceri au la sfîrşit bogate glosare de neologisme, iar în prefeţele unora dintre ele sînt discutate variate probleme privitoare la necesitatea împrumuturilor lexicale, la adaptarea neologismelor, la dezvoltarea şi unificarea normelor fonetice şi morfologice ale limbii române literare şi altele. Autorii şi traducătorii scrierilor literare, alături de profesorii, juriştii, medicii şi publiciştii români dintre anii 1829-1860, în calitatea lor de pionieri ai culturii şi civilizaţiei româneşti moderne, sînt şi adevăraţi ctitori ai limbii române literare moderne. 
    
    4.7. După anul 1829, o dată cu apariţia primelor gazete româneşti, cu întemeierea învăţămîntului în limba naţională, cu dezvoltarea literaturii române moderne şi cu reorganizarea în spirit modern a administraţiei Principatelor române, începe epoca de maximă influenţă a limbii franceze asupra dezvoltării limbii române literare. Numărul educatorilor francezi în casele boiereşti din Ţara Românească şi Moldova creşte în mod simţitor, iau fiinţă numeroase pensioane franceze, bibliotecile publice şi cele particulare sînt inundate de cărţi în limba franceză, iar tineretul studios se îndreaptă tot mai mult spre Franţa. Bilingvismul româno-grecesc al intelectualilor din Ţara Românească şi Moldova din jurul anului 1800 este înlocuit, pe la 1840-1850, de bilingvismul româno-francez. Influenţa limbii franceze, dominantă în etapa desăvîrşirii procesului de modernizare a limbii de cultură a românilor, a continuat să se exercite cu prioritate pînă în prezent, întărind continuu legătura între limba română şi celelalte limbi romanice de cultură. 
    Paralel cu intensificarea influenţei franceze se produce şi o sporire sensibilă a influenţei limbii latine asupra limbii române literare, prin intermediul învăţămîntului şi al cooperării strînse între intelectualii români din Transilvania, Banat şi Bucovina şi cei din Principate, în scopul comun al edificării culturii româneşti moderne. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, timp de cîteva decenii, prin activitatea cercului literar al lui Ion Eliade Rădulescu şi, în măsură mai mică, a celui al lui Gh. Asachi, se manifestă în limba română literară şi influenţa italiană, ale cărei efecte în domeniul vocabularului au fost însă efemere. Rolul limbilor latină şi italiană în desăvîrşirea procesului de modernizare a limbii române literare nu constă atît în calitatea lor de furnizoare ale vocabularului neologic necesar, cum fusese latina în perioada precedentă, cît mai ales în aceea de stimulatoare ale cultivării însuşirilor originare ale limbii române şi de modelatoare, în spiritul acestor însuşiri, ale intensei influenţe franceze. În majoritatea cazurilor, bogatul fond lexical împrumutat din franceză a căpătat în română aspect fonetic şi morfologic determinat de forma corespunzătoare latină a cuvintelor respective. Trecînd peste cunoscutele exagerări ale curentului latinist, vehement şi pe drept cuvînt combătute la vremea lor, trebuie să recunoaştem că, în mare măsură, reprezentanţilor acestui curent, îndeosebi celor moderaţi, li se datoreşte faptul că limba română literară modernă, cultivîndu-şi însuşirile originare, a evoluat atît de aproape de latină, integrîndu-se în mod firesc şi corespunzător în familia limbilor de cultură romanice. 
    Pe la 1830-1840, la începutul aşa-numitei epoci regulamentare din istoria Principatelor române, cînd se organizează în spirit modern administraţia şi armata naţională, pătrund în stilul juridico-administrativ al limbii române şi în terminologia militară numeroase cuvinte ruseşti. Unele dintre ele erau mai vechi în limba română, fiind introduse prin intermediul administraţiei temporare ruseşti a Principatelor, în timpul războaielor ruso-turce de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi din primele decenii ale secolului al XIX-lea. După un deceniu sau două, aceste cuvinte de provenienţă rusă au dispărut din limba română. Împrumuturile ruseşti de origine latino-romanică şi de circulaţie internaţională au fost de la început asimilate împrumuturilor româneşti din franceză sau latină şi adaptate ca atare, iar cele specific ruseşti au fost cu timpul înlăturate de corespondentele lor împrumutate din limba franceză. 
    O soartă similară au avut şi împrumuturile din limba germană în româna literară de după anul 1829. Numeroasele neologisme de circulaţie internaţională primite din limba germană, îndeosebi de către intelectualii români din Transilvania, Banat şi Bucovina, care în relaţiile oficiale sau particulare foloseau în mod obişnuit şi limba germană, au fost asimilate împrumuturilor româneşti din latină sau franceză şi adaptate ca atare, iar cuvintele specific germane, mai frecvente în traducerile şi periodicele româneşti ardelene de pînă pe la 1860-1870, au fost cu timpul înlăturate de corespondentele lor de provenienţă latino-romanică generalizate în limba română. 
    Puţine neologisme de provenienţă sigur şi numai germană sau rusă au rămas în limba română literară. De obicei provenienţa germană sau rusă în limba română a unor neologisme de circulaţie internaţională este presupusă ori determinată în cadrul etimologiei multiple a neologismelor respective. 
    
    4.8. Apariţia presei şi sporirea impresionantă a numărului traducerilor în limba română, ca urmare a dezvoltării învăţămîntului naţional şi a cultivării gustului pentru lectură al păturii mijlocii a societăţii româneşti de atunci, au determinat, după anul 1829, declanşarea unei largi şi susţinute preocupări a intelectualilor români pentru cultivarea limbii naţionale. Prefeţele diverselor traduceri şi, mai ales, paginile gazetelor şi ale revistelor vremii conţin numeroase opinii privitoare la necesitatea îmbogăţirii vocabularului, a unificării normelor fonetice şi morfologice, a introducerii alfabetului latin în scrierea limbii române şi a stabilirii ortografiei. 
    Numeroşi traducători continuă să denunţe neajungerea limbii române pentru tălmăcirea corespunzătoare a diferitelor cărţi, îndeosebi a celor cu conţinut ştiinţific. Scuzîndu-se pentru faptul că au fost nevoiţi să împrumute multe cuvinte din limbile cultivate din care traduceau, ei constată necesitatea imperioasă a alcătuirii unui dicţionar şi a unei gramatici a limbii române, precum şi oportunitatea constituirii unei societăţi academice unice a românilor din toate provinciile, care să decidă în problemele principale ale dezvoltării în spirit modern a limbii române literare. De exemplu, într-o notă de la sfîrşitul traducerii Întîmplărilor lui Telemah, apărută la Sibiu, în 1831, Gr. Pleşoianu afirmă: „În multe rînduri am vrut să mă las de tîlmăcirea aceştii cărţi frumoase, din pricina greutăţilor ce-am cercat pentru multele ziceri neobicinuite în limba rumânească. Lipsa dicsionerului rumânesc în care le-aş fi putut găsi hotărîte după cele mai multe glasuri şi învoiri îmi ridica toată nădejdea” (vol. IV, p. 130). Gh. Asachi, în prefaţa la traducerea cărţii lui I. Kaidanov, Istoria imperiii rosiene, Iaşi, 1832, observă că „sarcina de a scrie în o limbă încă neprelucrată la literatură şi nedeprinsă a tractarisi obiecturi mai înalte este mult mai simţitoare decît să pare; pentru aceea unii din cetitori vor întîmpina oarecare cuvinte şi idei nouă, dar aceasta nu urmează din plecarea de a introduce în limba noastră cuvinte streine, fără care ea ar putea rămâne, ce din nevoia de a tîlcui cu mai mare credinţă ideile şi zicirile tehnice aflate în original”. De neajungerea limbii pentru traducerea cărţilor ştiinţifice se mai plîng Carol Valştain, în prefaţa la Elemente de deseniu şi de arhitectură, Bucureşti, 1836, Scarlat Tîmpeanul, în capitolul intitulat Cîteva chipzuiri, din Gheografia Ţării Rumâneşti, Bucureşti, 1840, Ioan Rus, în prefaţa la Icoana pămîntului sau carte de geografie, Blaj, 1842, Ştefan Vasile Episcopescu, în prefeţele la Oglinda înţelepciunii, Bucureşti, 1843, şi la Practica doctorului de casă, Bucureşti, 1846, A.T. Laurian, în prefaţa la Manual de filozofie, Bucureşti, 1846, Iuliu Barasch, în prefaţa la Minunele naturei, Craiova, 1850, T.E. Ciocanelli, în prefaţa la Estract de fiziognomonie, fizionomie şi patognomonică, Bucureşti, 1855, C. Aristia, în prefaţa la Parallela sau vieţele bărbaţilor ilustrii, Bucureşti, 1857, şi mulţi alţii. Lamentaţiile acestor autori sau traducători, mai ales din jurul anului 1850, cu privire la sărăcia vocabularului limbii române literare şi la dificultatea de a trata în limba română de atunci diferite probleme ştiinţifice, juridico-administrative, literare, artistice sau de altă natură nu trebuie însă luate în mod strict, ca cele din jurul anului 1800, de exemplu. După cum dovedesc diversele manuale şcolare şi tratate ştiinţifice traduse pe la 1850, precum şi presa şi literatura vremii, limba română literară avea la acea dată un vocabular neologic suficient de bogat, iar principalele ei stiluri funcţionale moderne erau deja constituite. Ca atare, în 1859, cînd apare primul periodic medical românesc, „Medicul român”, redactorul acestei gazete, doctorul Severin, putea face cu entuziasm, dar şi cu toată dreptatea, următoarea apreciere: „Deja şcoala de medicină naţională începe a scoate ajutori de medici, şi limba medicală la noi a luat nişte proporţiuni în adevăr colosale; va fi mişcat orice român cu sentimente care va asculta predîndu-se cursurile de medicină tot cu aceeaşi preciziune, tot cu aceeaşi eleganţă, ca şi în limba franceză” (nr. 1, p. 1). 
    Necesitatea modernizării limbii române literare prin cultivarea proprietăţilor ei romanice originare şi prin împrumuturi din latină, franceză şi italiană devine, după anul 1829, unul dintre obiectivele principale ale activităţii întregii intelectualităţi româneşti. Dispute numeroase au avut loc doar cu privire la modalitatea realizării acestui deziderat. Confruntări teoretice de mai mare amploare a prilejuit combaterea de către spiritele moderate, care promovau tradiţia istorică şi populară în dezvoltarea limbii române literare, a exagerărilor latinisto-italieniste, analogiste şi galomane. Pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea, o orientare mai realistă, în spiritul principiilor şi al contribuţiei practice a Şcolii ardelene la dezvoltarea limbii române literare, se manifestă şi în rîndul reprezentanţilor curentului latinist. Pentru a cita doar cîteva exemple de atitudine judicioasă în problema legăturii dintre împrumutul lexical latino-romanic şi „purificarea” cu acest prilej a vocabularului românesc, preconizată şi practicată de latinişti, amintim mai întîi observaţiile lui Pavel Vasici-Ungurean din cartea sa intitulată Antropologhia sau scurta cunoştinţă despre om şi despre însuşirile sale, Buda, 1830, capitolul Vorbirea: „Noi avem mare lipsă de vorbe, mai ales în termine, şi pentru aceea siliţi sîntem să fugim la limba latinească, ca la rădăcina limbii noastre, spre împrumutare, însă nu orbeşte să schimbăm cuvintele cele pînă acum întrebuinţate cu cele latineşti. Aşa, pentru ce să zicem noi seculu, dacă putem zice veac? Au pentru aceea pentru că şi alte neamuri zic veac, noi să lăpădăm cuvîntul acesta drept rumânesc şi să luăm latinesc? Pentru ce să zicem anghel, cînd putem zice înger? Au nu e acesta frumos şi chiar rumânesc cuvînt?” (p. 209). Şi mai departe: „Dacă am vrea noi tot cuvîntul să-l latinisiruim, după puţin timp vom vorbi toţi latineşte, iar nu româneşte, însă aceasta nu este limba noastră, ci ea cere ca să o cultivim pre dînsa şi să o înmulţim” (p. 210). Într-un articol din „Vestitorul românesc”, nr. 75, din 19 septembrie 1844, Ioan Voinescu I, de profesie militar, este îngrijorat de invazia în limba română a neologismelor de origine franceză, italiană şi latină, care o fac „un idiom de tot neînţeles”, şi cere ca îmbogăţirea lexicului să se facă în mod rezonabil: „limba are trebuinţă de îmbogăţit, iar nu de lepădat cuvinte care au trecut peste ele veacuri şi care chiar vechimea lor le-au sfinţit, românindu-le; dar, îmi vor zice literaţii, sînt slavoneşti. Ce strică dacă sînt slavoneşti?”. Cea mai temeinică şi mai vehementă critică a concepţiilor raţionaliste cu privire la posibilitatea „reformării” limbii române a fost făcută însă, înaintea lui Titu Maiorescu, de către Alecu Russo, în Cugetările publicate în „România literară” din 185583.
    Deceniul 1830-1840, în care se stabilesc jaloanele evoluţiei moderne a limbii române literare, este dominat de contribuţia teoretică şi practică a lui I. Eliade Rădulescu în acest domeniu. După cum îl considerau mulţi dintre contemporanii săi şi cum se considera şi el însuşi, Eliade este într-adevăr creatorul limbii române literare moderne. Orientarea sa italienistă de după anul 1840 nu a reuşit să abată dezvoltarea limbii române literare de pe drumul cel bun deschis de el pînă atunci. Ideile juste din prefaţa gramaticii sale de la 1828 privitoare la îmbogăţirea vocabularului limbii române literare şi la adaptarea neologismelor, pe care le-am citat în paragrafele precedente, sînt reluate şi dezvoltate de Eliade în articolul Repede aruncătură de ochi asupra limbii şi începutului rumânilor, apărut în „Curierul rumânesc” din 1832, în corespondenţa cu C. Negruzzi, publicată în „Muzeu naţional” din 1836, şi cu alte prilejuri. Unele opinii exprimate în aceste articole au fost de asemenea citate mai înainte. Aceleaşi idei se găsesc şi în următoarea recomandare din Regulamentul şcoalelor publice din prinţipatul Ţării Rumâneşti, Bucureşti, 1832: „iar cuvinte ce vor lipsi, precum sînt cele tehnice şi de idei înalte, să se ia numai dintr-o limbă hotărîtă odată pentru totdeauna, precum este cea franţozească, apropiindu-se de cea latinească, fireasca mumă a limbii rumâneşti” (p. 77), precum şi în statutele „soţietăţii literale” înfiinţate la Bucureşti, în 1836, din iniţiativa Eforiei şcolilor din Ţara Românească, cu scopul de „a afla şi a înlesni mijloace prin care
ar putea a se introduce cu încetul uniformitatea limbei între rumâni şi prin care ar putea să înainteze cultura limbei rumâneşti”. Comitetul de organizare a societăţii, numit Eforie, era alcătuit din profesorii Petre Poenaru, Simion Marcovici, Gh. Ioanid, Ioan Pop şi Florian Aaron. Statutele acestei societăţi sînt publicate în „Muzeu naţional”, I, 1836, nr. 34, din 21 octombrie, p. 135-136 şi supliment.
    Între numeroasele probleme pe care şi le propune spre soluţionare această primă societate românească pentru cultivarea limbii sînt şi cîteva privitoare la îmbogăţirea vocabularului neologic şi la adaptarea împrumuturilor. De exemplu, „a hotărî formele la zicerile cele streine ce sînt priimite sau se vor priimi de acum înainte în limba rumânească dintr-alte limbi, precum la neam [= gen], ortografie, terminaţie şi pronunţie, adică daca trebuie să se zică clas sau clasă, loghică sau logică, a favorisi sau a favoriza, favoresc sau favorisesc”, „a forma ziceri nouă din rădăcină rumânească prin prepunere de prepoziţii sau adăogare de oarecare silabe la sfîrşit, adică daca se poate face de la simţ, simţitiv, simţiciune, simtiment, simtimental, simtimentalitate; de la duc, reduc, reducere, reducţie, reductiv, produc, producţie, product, productiv ş.c.l.” şi „daca trebuie substantivele neutre şi unele adjective polisilabe să se scurteze, făcînd din doftoricesc – doftoresc şi din analiticesc – analitic ş.c.l.”. În mod evident, principiile acestea sînt preluate din prefaţa gramaticii lui I. Eliade Rădulescu şi, mai ales, din articolul său intitulat Repede aruncătură de ochi asupra limbii şi începutului rumânilor. 
    Cu opiniile lui Eliade Rădulescu privitoare la dezvoltarea limbii române literare se declară de acord moldoveanul C. Negruzzi, în prefaţa la traducerea melodramei Triizeci ani sau viaţa unui jucători de cărţi, Iaşi, 1835, şi în cunoscuta sa corespondenţă din 1836 cu scriitorul muntean, iar rezultatele lucrărilor societăţii literare înfiinţate la Bucureşti în 1836 urmau să fie îndreptar în dezvoltarea limbii române literare şi pentru G. Bariţ, redactorul gazetelor româneşti din Braşov. Printre sfaturile pe care le-ar fi primit din partea celor care aşteptau cu nerăbdare apariţia unei foi literare, Bariţ inserează, în pretinsa Scrisoare a unui aprins de iubirea literaturii, publicată în nr. 1 al „Foii literare”, din 1 ianuarie 1838, şi următorul îndemn: „Să cercetezi ce a isprăvit Soţietatea literară din Bucureşti asupra temeiurilor după care este să se reguleze limba românească şi care ieşisă la tipar în Muzeul naţional de acolo”. 
    
    4.9. Deşi în continuă scădere, numărul calcurilor lexicale şi al perifrazelor folosite pentru denumirea unor noţiuni noi este încă destul de mare şi în această perioadă, mai ales pînă în jurul anului 1840. Mai bogate în calcuri sînt şi acum textele cu conţinut ştiinţific (vezi Form. term. şt.), apoi gramaticile şi textele juridico-administrative. Multe dintre calcurile folosite în aceste texte sînt însă mai vechi, create la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea. Calcuri noi crează acum îndeosebi adepţii concepţiilor analogiste sau puriste privitoare la îmbogăţirea lexicului limbii române literare, între care se disting gruparea literară şi ştiinţifică a lui Gh. Asachi şi Gh. Săulescu de la Iaşi, cea a lui A.T. Laurian şi a altor latinişti şi adepţi ai lor de la Bucureşti şi Iaşi, cea a corpului didactic al şcolilor din Blaj şi cea din jurul lui Aron Pumnul de la Cernăuţi. 
    Majoritatea calcurilor create în această perioadă, ca şi cele create în perioadele anterioare, au fost treptat izolate şi înlăturate de împrumuturile propriu-zise corespunzătoare. Multe însă au rămas în uz pînă astăzi, fie alături de împrumuturile corespunzătoare, faţă de care unele dintre ele au căpătat cu timpul diferenţieri semantice sau preferinţe în anumite stiluri (de exemplu, ajutător – auxiliar, conlucra – colabora, consfinţi – consacra, înainta – avansa, înrîurire – influenţă, neatîrnare – independenţă, propăşire – progres, simţămînt – sentiment şi altele), fie ca termeni unici pentru denumirea noţiunilor respective (suprafaţă, surprinde, sustrage, şedinţă şi altele). În cazul lui şedinţă, de exemplu, a fost abandonat împrumutul corespunzător seanţă, cu varianta seansă, care l-a secundat timp de peste trei decenii.
    Ca şi în 2.5. şi 3.5., cităm şi aici, pentru interesul lor documentar, o listă cu calcuri de diferite tipuri. Între ele am inclus şi formele conlucra şi confăptui, singurele folosite timp de aproape trei decenii înaintea formei colabora, după etimonul căreia fuseseră create. 
    lucrător „activ” MF III, 60r, 60v; lucrăreţ MF III, 19v, 61v, 63r, 64r, 109r; lucrătoresc MF III, 99v; lucrăresc MF III, 108v.
    lucrătorime „activitate” MF III, 59v, 62r, 63v, 64v, 65v, 66r; lucrărime CCF, 1.
     încetare de arme „armistiţiu” CR 1829, 196; CR 1830, 111; FL, 3, 68, 91; armătăcere BR 1829 II, 26; armăpăciuire BR 1829 II, 30; armistare AR 1832, 214; CIRA, 93, 104; AR 1844, 20; AMIM, 119; CA 1851, 21, 54; StDR, 22; CA 1853, 96; CA 1854, 113; TR 1854, 20, 101; GM 1854, 2; Z 1856, nr. 10, 4, nr. 14, 3; BZ, 111. 
    încunjurare „asediu” FTP I, 218, 254; FTP II, 128; încungiurare AIR I, 79; BC, 14. 
    însuşi „a atribui, a conferi” MF I, 159v, 160v, 166r; MF II, 119r. 
    felitate „calitate” HFP, 301.
    chearitate „claritate” MF I, 22r, 23v, 66r, 126v; MF II, 5r, 48v, 58v; chiaritate VMP, 182; lămurime MF II, 48v; MF III, 25v, 168v. 
    conlucra „a colabora” AR 1829, 169; NMP, 27; CR 1830, 156; AR 1830, 197, 205; GC III, 120v, 336v; CR 1831, 10; MCR, 8; AIR I, 114; VVP, 50; FMIL 1844, 2; PS, 38; CDR, I; StDR, 142; CA 1852, 48; KOS, XXI; AsPR, 28; CA 1854, 92; CA 1855, 57, 135; RL, 97, 122; CA 1856, 76; VO 1857, 6; PBV, 181; CA 1861, 3, 71; împreună lucra AR 1829, 201; AR 1830, 357; CIRA, 261; BFO 1833, 70; AR 1844, 153; confăptui AR 1830, 216; CR 1831, 139; IL 1840, 2; FMIL 1840, 125, 194; SMR I, 4; PIA, 11, 13; SCC I, 304; SCC II, 179, 382; CA 1855, 12.
    comunime „comunitate” CCF, 89; obştime VCL, 13r, 79v. 
    încheia „a conchide” MF I, 100r; închiere „concluzie” CCF, 33; încheiere VM, 73.
    voinţelnic „convenţional” MF I, 129r.
    învingere „convingere” MF II, 45v; MF III, 5v, 29v. 
    conchema „a convoca” BAR I, 58; BAR II, 2; CA 1851, 43; GM 1854, 252; Z 1856, nr. 38, 2; CA 1857, 83, 86. 
    dovedelnic „demonstrabil” MF II, 51r; MF III, 47v. 
    deplinime „deplinătate” MF II, 3v, 4v, 44v, 68v; MF III, 165r. 
    vorbari „dicţionar” FMIL 1847, 120,130,134,138,176.
    rătăcire „eroare” MF I, 52r; VM, 107, 109; VCL, 4v, 10r; VMP, 123, 281. 
    fiinţa „a exista” VM, 5, 93, 98.
    estime „existenţă” HFP, intr. 2, 56, 65, 88; 275; BDC, 17, 95; VG, 37; SGR I, 29, 93; MF I, 8v, 9v; MF III, 85v, 101v, 150r; FL, 11;FMIL 1840, 106; PGRL I, 19; FMIL 1844, 212, 317, 347, 383; AsF, 96, 136; PBM, 90; estinţă MF III, 94r, 94v, 95r, 95r, l00r, 103v, 112r; estere MSS, 13; SGM, 69, 165; fiinţă TAA, 28; MF I, 86r; MF III, 47r, 47v, 48r; PCU, 18; fiinţime VM, 26, 81, 113; fiinţire VM, 97; CGF, 135; SSC, 4; fiinţare SMR I, 9; SSC, 1. 
    fiinţiv „existent” VCL, 11v, 77r.
    espusăciune „expoziţie” CER, 98r; BCD, 404; StDR, 94. 
    nematerialitate VM, 26. 
    nemoralic VCL, 40v; nemoral VMP, 271; nemoralitate VCL, 13v, 15r. 
    nemuritorime „imortalitate” MF I, 54r; MF II, 22r, 87v; MF III, 16r.
    neputincios „imposibil” HFP, 94; MP, 71; PEA, 280; GM 1852, 57; SAP, 28.
    neputinţime „imposibilitate” CCF, 26. 
    nedovedelnic „indemonstrabil” MF II, 50r, 50v, 51r; MF III, 45v, 47r, 60v.
    neîndoielnic MF I, 51r; MF II, 5r. 
    neegalitate CCF, 29. 
    neegzistenţă CCF, 41. 
    înscris „inscripţie” CR 1830, 63; AR 1834, 155; AR 1837, 236; FMIL 1847, 21, 41: AsAL, 26; inscris CIRA, 232; AR 1834, 223; AR 1837, 36, 107, 330; HMV I, 76; CA 1851, 118; înscriere AR 1844, 18; inscriere GLC, 102; ASLI, 142, 151. 
    înrîuri „a influenţa” MF II, 33v,85v; înrîurire VMP, 2, 307.
    neatîrnat „independent” AR 1829, 7; AR 1830, 99; RB, nr. 2, 3; R 1858, 149; neatîrnător CR 1830, 74; VM, 16, 83; FMIL 1844, 26. 
    neatîrnare „independenţă” CR 1829, 317; AR 1829, 179; AR 1830, 99; AIR I, 114; AR 1837, 388; RB, nr. 9, 3; FL, 69; FMIL 1840, 22; FMIL 1844, 399; KDP, 9, 11. 
    nedespărţibil VMP, 17.
    înţelesual „intelectual” CGR, 26, 65; SSC, 1; înţălesual SSC, II; SCC I, 238; SCC II, 3, 384; înţeleptual R 1857, nr. 3, 2, nr. 29, 2; INB 1859, 129. 
    înţelisibil (şi înţelesibil) „inteligibil” VMP, 21. 
    înţălegenţă „inteligenţă” StDR, 114; înţăleginţă SSC, 3; înţăliginţă SCC I, 153; SCC II, 2, 18, 186, 385.
    năuntrelnic „interior” CA 1855, 2. 
    uităt „intuit, intuiţie” MF I, 10v, 53r, 138r; MF III, 77v. 
    zilnicar „jurnal” AR 1848, 107; ziurnal TR 1854, 119; D 1859, 219. 
    legĭnic „potrivit legii, cu caracter de lege” MF I, 169r; MF II, 49r, 55r, 89r; MF III, 123v, 150v, 151r, 151v. 
    legiuitiv „legislativ” FMIL 1844, 205; FMIL 1847, 39, 68. 
    mareficinţă „magnificenţă” MEN II, 61, 72. 
    [limbă] mumească „maternă” BCD, 71, 83, 90. 
    muritorime „mortalitate” MF III, 164v. 
    naufrîngere „naufragiu” CR 1830, 226; AR 1830, 227; GC VII, 84v; AR 1841, 238; IL 1841, 15; vasfrîngere CA 1852, 16; AsPR, 29; CA 1854, 87; GM 1854, 2; CA 1855, 108; CA 1859, 73; CA 1860, 4; CA 1862, 32. 
    împrotivire „opoziţie” VCL, 20r, 23r, 41r; opusăciune FMIL 1844, 233; DFL, 20, 129, 145; StDR, 187. 
    urzălnic „original” CCF, 32. 
    putinţime „posibilitate” CCF, 25, 27, 41. 
    pusăciune „poziţie” MF III, 169r; DFL, 123; vezi şi Form. term. şt., p. 259.
    fiinţă de faţă „prezenţă” LB, 218; FL, 15; fiinţă AR 1829, 17, 29, 84; AR 1830, 114, 133; CIRA, 291, 297; SGR II, 47; AR 1833, 15; CPI, 15;AR 1834, 88; AR 1837, 297; ROI2 VIII, 39; AsG, 237; SRI, 305; CA 1850, 38; CA 1851, 32, 45; RBM, 9; CA 1852, 75. 
    începătură „principiu” HFP, 2, 7, 49, 116, 197; temei AR 1829, 226; RO, 5; început ROB, 154, 193; LOA, 79, 112; RB, 255. 
    prepusăciune „prepoziţie” BG, 9, 10; CDR, 1, 91. 
    prochema „proclama” BAR II, 32; GC III, 70v; GTN 1836, 98; FMIL 1844, 27, 154; FMIL 1847, 34; CA 1850, 35; CA 1851, 51; RL, 255; CA 1856, 32; R 1857, nr. 13, 1; NPT, 288; RAM, 10. 
    păşire înainte „progres” MF I, 46v; propăşire MF II, 43r. 
    propusăciune „propoziţie” DFL, 92; BG, 196, 207, 213. 
    însuşime „proprietate” MF II, 22v, 34r; MF III, 100v, 101r, 150v; însuşire VM, 13, 26, 123; 121, VMP, 6; însuşitate FMIL 1844, 210, 394; vezi şi Form. term. şt., p. 263. 
    socotincios „raţional” MF I, 13r; socotelnic MF III, 33v; cuvîntăreţ MF III, 123v, 129v, 130r. 
    aievnic „real, asertoriu” MF I, 50v, 61r, 82v, 83r, 123r, 126r; MF III, 93r. 
    aievnicime „realitate” MF III, 18r, 105r. 
    repăşitor „regresiv” MF I, 139v, 190r. 
    împrumutat „reciproc, mutual” CR 1829, 210; CR 1830, 406; NMP, 11; BR 1829 I, 5,35,55,56; BDC, 65,68,69; BAR I, 202, 205; CPL, 58; AIR I, 67; ROI2 III, 38; CCF, 25.
    relege „religie” FMIL 1844, 34, 35, 137, 193; FMIL 1847, 7, 27, 69; CGR, 17; RL, 269; PBV, 381.
    ţărmuran „riveran” Z 1856, nr. 5, 1, nr. 11, 3. 
    sănătăţime „salubritate” EGI, 44. 
    îndestulare „satisfacţie, satisfacere” CPI, 219, 257; AIR II, 291; ROI2 VIII, 31; AR 1837, 76; RB, nr. 2, 3; BCD, 408; AML, 49. 
    săpător în piatră „sculptor” CR 1829, 148; scobitor CBD, 15; SMR I, 8. 
    săpătură „sculptură” FTP I, 41; FEA, 13; CIRA, 81; săpătură în piatră FTP II, 187; scobire CMR, 7; RBT I, 47; scobire în lemne VA, 223; scobitură GTN 1836, 75; scobitură în piatră AR 1838, 10. 
    simţitorime „senzualitate” MF III, 150v. 
    vrîsnicie „simultaneitate” CCF, 27. 
    desineime „spontaneitate” CCF, 90, 91. 
    fiinţiv „substanţial, esenţial” VM, 42.
    [mărturie, relatare] grainică „verbală” ROI2 III, 99, VIII, 9, 10, 16; AOD, 339. 
    vieţual „vital” GC II, 44r. 
    văzibil „vizibil” GLC, XXVI; vedibil CA 1851, X; CA 1854, 8; CA 1860, IV; vidibil CA 1852, XVI; AsPR, 1; CA 1853, 11; CA 1860, III; CA 1861, X.
    
    4.10. Îmbogăţirea impresionantă a vocabularului neologic al limbii române literare după anul 1829 determină creşterea, în următoarele două, trei decenii, a preocupării pentru corecta înţelegere şi popularizarea cuvintelor respective. Vechiul procedeu al glosării în text sau în subsol a neologismelor este practicat pe scară largă şi în această perioadă, iar glosarele de neologisme se înmulţesc. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea se alcătuiesc şi primele dicţionare româneşti de neologisme. 
    
    4.10.1. Glosarea în text sau în subsol a neologismelor este folosită frecvent în primii trei, patru ani de apariţie ai „Curierului românesc” şi ai „Albinei româneşti”. De prin anii 1834-1835, în gazetele, revistele şi calendarele publicate în Ţara Românească şi Transilvania apar mai puţine glosări. În publicaţiile din Moldova însă, mai ales în cele editate de cercul literar şi ştiinţific al lui Gh. Asachi, glosările continuă să apară frecvent pînă spre 1850, iar sporadic chiar pînă după anul 1860. Sînt de asemenea frecvente glosările în manualele şcolare, îndeosebi în cele de gramatică şi de filozofie, în traducerile cu conţinut ştiinţific şi în textele juridico-administrative. 
    Ca şi în perioadele anterioare, glosările nu au intenţii stilistice, ci numai scopul de a face cît mai bine înţelese noţiunile respective, prin calcuri, perifraze ori termeni populari sau mai vechi, de provenienţă slavonă, turcă, neogreacă sau rusă, pe care împrumuturile noi latino-romanice le înlăturau treptat din limba română literară. De multe ori calcul, perifraza ori termenul popular prin care era denumită o noţiune au în paranteză termenii corespunzători greceşti latineşti sau franţuzeşti, pentru corecta înţelegere a noţiunilor respective. La numeroasele glosări de diferite tipuri aflate în Form. term. şt. şi în listele de mai sus (vezi 2.6. şi 3.6.) adăugăm aici, pentru interesul lor documentar, următoarea listă de glosări similare. 
    lepădarea (abdicaţia) CR 1830, 176; abdicaţie (paretisire) CR 1830, 139, 216; AR 1832, 19; abdicaţie (paretisis) CIRA, 238; AR 1834, 42, 326; AR 1837, 197; abdicaţie (tragere) IL 1840, 58. 
    abilitate (socotinţă) VMP, 60. 
    abrogaţia sau desfiinţarea legii BCD, 44. 
    abuzuri (catahrisuri) CR 1829, 60, 292; AR 1829, 256; AR 1834, 408; abuz (catahrisis) AR 1830, 11; BFO 1833, 24; AR 1834, 199; MSP, 7; abuzuri seau catahrisuri CIRA, 129; abuz (întrebuinţare spre rău) GLC, 69; catahrisul sau abuzul GRR, 174. 
    lucrătorime (activitas) MF III, 58; activitatea seau lucrărimea CCF, 16.
    aevimea seau actualitatea CCF, 5, 26. 
    a întări (afirma) VCL, 41v; întăritor (afirmativ) VCL, 16r. 
    amabil (vrednic de iubit) CEF, 26; amabil (drăgăstos) CEF, 28; amabil (plăcut) WCP, 13. 
    amandementuri (schimbări îndreptătoare) AR 1831, 33.
    aplauz (baterea palmelor) CR 1830, 234; aplauzuri (vivat de ura) AR 1835, 65; aplauz (bravo) AR 1835, 106; AR 1837, 42. 
    dovadă (argumentum), dovedire (argumentatio) MF I, 176r. 
    armăpăciuire (armistriţie84) BR 1829 I, 12; armistriţie (adică scurtă pace de arme) BR 1829 I, 16; armăpăciuirea (încetarea armelor pe un timp hotărît) BR 1829 II, 30; armistiţie (încetarea armelor) AR 1829, 40, 59; armistiţie (încetare de arme) CR 1830, 59; armistiţie (încetarea oştirii) AR 1831, 103; armistiţie seau armistare CIRA, 93; armistare (încetare de oştire) AR 1837, 214. 
    arsenal (loc sau magazie de arme) CR 1829, 200; arsenalul (casa armelor) AR 1829, 102; armărie (arsenal) CIRA, 247. 
    asedie (închidere) AR 1832, 46; asedie seau încungiurare CIRA, 209; asedie (încungiurare) AR 1834, 151.
    asoţiaţie (tovărăşie) AR 1834, 134. 
    audienţie (ascultare) AR 1829, 34; AR 1831, 130; audenţă (auzire) VSC, 34.
    autoritatea seau puterea politicească AR 1829, 115; autoritatea (vrednicia) HFP, 113; autoritate (putere domnitoare) AR 1830, 138; autorităţi (stăpîniri) politiceşti CR 1831, 1. 
    azil (loc de scăpare) MBE, 35; AR 1834, 288; GGV, 116.
    ocîrmuirea lucrurilor civile sau cetăţeneşti BR 1829 I, 34; moarte civilă sau politicească CR 1831, 29; război civil (cetăţenesc) AR 1835, 67; război civil (între compatrioţi) AR 1837, 10; resbel civil (cetăţănesc) CA 1861, 22. 
    lămurirea (claritatea) VCL, 63r. 
    colonie (un fel de băjenie la un loc unde se statornicesc cei veniţi) CR 1830, 28; coloniile (locurile unde s-au dus băjenii) CR 1830, 232; colonii (strămutări) CR 1829, 93; CR 1830, 378; colonie (slobozie) AR 1833, 20; AR 1834, 32, 234; AR 1837, 2. 
    încheieri seau concluzii MF II, 96v; încheiere (concluzie) VCL, 43r. 
    confederaţie (legătură) CIRA, 47, 346; confederaţie (însoţire) CIRA 354; confederaţia seau legătura CIRA, 415. 
    confederaţi (însoţiţi) BAR II, 124; confederat (legat) AR 1838, 436. 
    conjuraţie (complot) GPE, 31; conjuraţie (împărechere) AR 1835, 121. 
    conlucra (lucra împreună) NMP, 27. 
    conspiraţie (complot) AR 1834, 180; conspiraţie (proiect de tulburare) AR 1835, 69. 
    întoarcire (conversio) VCL, 36r. 
    corsari (tîlhari pe mare) CR 1830, 32; cursari, hoţi seau tălhari de mare CIRA, VIII; corsari (hoţi de mare) AR 1838, 116; CA 1855,78. 
    învăţătura despre lume (cosmologhie) MF III, 4r. 
    criteriu (semn de deosebire) INB 1859, 124. 
    democraţie, guvernul în care poporul este suveran MEN I, 73. 
    dignitetu (diregătoria) BR 1829 I, 11. 
    a dovedi seau a demonstra MF II, 49v. 
    fărădelegi (delictum) BAR II, 91; delit (călcare) AR 1835, 66; delitul (fapta cea ră) AR 1837, 79; faptă ră (delit) ROI2 VIII, 23. 
    desţiplină (supunere oştenească) AR 1829, 62: disţiplina (regula ostăşască) CR 1830, 38; disciplina (regula ostăşască) MRC, 182; CR 1830; 138; disţiplină (rînduială) CIRA, 339; AR 1834, 272. 
    judecăţi diziunctive (despărţitoare) VCL, 39v; despărţitor (disiunctiv) VCL, 47v.
    dispute (neînvoiri) HFP, 57; dispută (sfadă) AR 1832, 92. 
    duel (bătaie între doi singuratici) BR 1829 II, 7; duelul este resbelul între două persoane RL, 381. 
    emoţiuni (mişcări) VMP, 85. 
    entimemă seau subtăcere MF I, 184r. 
    etica seau aretologhia, adecă învăţătura virtuţei MF I, 19v. 
    evidenţă seau învederare MF II, 48v. 
    exil (surgun) AR 1831, 206; AR 1832, 24; AR 1834, 50; AsP, 153; AR 1837, 30; CA 1851, 61; ieşire (exilium, surgiun) BAR II, 20, 101. 
    existenţă (fire sau fiinţă) CR 1829, 275; existenţie seau fiinţă AR 1829, 190; esistenţia (estimea) PGR, 75; fiinţirea sau eczisterea VM, 94.
    fiinţiv (ecsistitor) VCL, 77r. 
    esperienţia (iscusinţa, cercarea) CTT, 10; experienţii seau cercări CIRA, 247; experienţia (făptuirea) AR 1835, 78; experienţia (păţane) GT 1838, 18: esperiinţă (cercare) HMV I, 217; esperienţă (cercare) BMN I, 5.
    adunări extraordinare (deosebite din cele hotărîte) CR 1829, 309; maghistraturile afară de rînd (extraordinarii) BAR II, 47.
    facţie seau eterie AR 1829, 183; facţia (taraful) CR 1831, 41; facţii vechi politiceşti (Partei) GT 1838, 8; facţia (partida) FMIL 1840, 34.
    putinţă seau facultate, facultas MF I, 6v, cf. şi 10r; putinţele (facultates) MF III, 37v. 
    gheneral sau de obşte AR 1829, 80. 
    gheneraţie (prăsilă) AR 1829, 56; generaţie sau seminţie GG, 130; generaţiile (neamurile) CA 1856, 31. 
    generos (viteaz) CR 1829, 100, 158; MBE, 12. 
    genie (isteţime) HFP, 75, 124, 207, 232; genie (duh) AR 1830, 52; AR 1832, 116; CIRA, 81; AR 1837, 97, 105, 151; IL 1840, 46, 66; geniu (duh) CR 1830, 400, 434. 
    ghigantic (de urieşi) AR 1831, 200; CIRA, 305; AR 1834, 132. 
    guvern (ocîrmuire) NMP, 2. 
    haos (tărie) SIC, 76; caos sau haos CMR, 7;
    himerile (închipuiri zadarnice) SMR I, 91; himerile (părerile nălucitoare) CA 1855, 25.
    ignoranţie (neştiinţă) CIRA, 243; SMR II, 22; ignorant (prost) HMV II, 257. 
    imaghinaţie (închipuire) CTT, 35, 72; imaginaţie (închipuire) AR 1832, 115; HMV I, 22; CA 1854, 24; imaginaţie (fierberea duhului) MFE, 41; imaginaţie (cugetare) CIRA, VIII; imaghinaţie (închipuirea duhului) AR 1837, 33; imaginaţiune (închipuire) CEF, 81. 
    imitat (copiarisit) AR 1837, 393. 
    imperiu sau împărăţie GG, 136; GPG, 42. 
    importaţie (aducere în ţară) AR 1834, 43. 
    neputinţime (seau imposibilitate) CCF, 41. 
    impresie (pătrunzătoare luare aminte) HMS, 99r; impresie (lucrare) CIRA, 355; AR 1834, 78. 
    inimic (vrăjmaş) SPT, 81; inimic (neprieten) SIC, 38.
    inauguraţie (sfinţire) AR 1835, 170; AR 1837, 235. 
    independenţă (neatîrnare) CR 1830, 30, 232; neatîrnare (indepandenţă) CR 1830, 128; independenţie (neatîrnare) AR 1831, 53; CIRA, IX; AR 1834, 91, 394; AR 1837, 124. 
    adiáfora (indiferente) HFP, 266; indiferent (nepăsător) FMIL 1844, 66. 
    îndiferenţie (nesimţire) AR 1835, 36; indiferenţă (nepăsare) CA 1861, 86. 
    indignaţie (oţărire) AR 1837, 41.
    indulghenţie (iertare) AR 1837, 272 bis. 
    învăţătura obştească (instrucţia publică) CR 1830, 65; instrucţie (învăţătură) GPE, 6. 
    insurecţie (răscoală) AR 1829, 39, 55; AR 1830, 128. 
    putere intelectuală (înţelegătoare) BCD, 97; înţelesual sau întelectual CGR, 27. 
    intendant (procurator) AR 1832, 214. 
    [Gram.] interiepţia sau pătimitoarea SGR I, 24; interiecţie (întraruncare) IGE, 208. 
    invenţie (aflare) IL 1840, 35; AR 1843, 142. 
    ipotes (supoziţie) HFP, 132; hipotezuri (închipuiri) AR 1830, 7; hipotesuri (păreri) VA, 236, cf. şi 145; ipotesa (socotinţa) AR 1840, 129; ipotesă (presupunere) AML, 81. 
    întreprindere (apucare) AR 1829, 9; CIRA, VIII. 
    iuridice (de pravile) ştiinţe CR 1829, 268; AR 1829, 185.
    jurnal (zilnic) StDR, 99. 
    iustiţie (dreptate) AR 1832, 152; dreptate (iustiţie) BAR II, 71. 
    lecţie (matimă) AR 1832, 139; CIRA, 396; AsFA, VII; lecţie (învăţătură) AR 1832, 155; esplicarea matemelor (leţiilor) BG, XII. 
    legatum (danie) CPI, 46, 87. 
    puterea legislativă sau legiuitoare CR 1829, 238, cf. şi AR 1829, 150. 
    legislaţia (ştiinţa pravililor) AR 1832, 69.
    zicernic (lexicon) MMP, ded. 8.
    slobod (liber) HFP, 58; liber (slobod) AR 1832, 140; GLC, 44, 74; libertate (slobozenie) HFP, 17, 18, 33; NMP, 10; BR 1829 II, 10; AR 1834, 148; AR 1835, 146; FL, 69, 83; GT 1838, 8; SIM, 104. 
    marinar (corăbier) CR 1831, 49; AR 1835, 184. 
    [gen] masculin (bărbătesc) BAR II, 201; SGR I, 25; GRN II, 47. 
    meditaţie (cugetare) HFP, 89; meditaţie (μελέτη) MRC, 23. 
    magnifisent (marincuviinţat) SPV, 57. 
    memorie (aducere aminte) HPP, 28, 125; CIRA, 250; AR 1834, 314; GT 1838, 18; memorie (ţinere de minte) MFE 42; FMIL 1847, 123, CEF, 52; memoria sau ţinerea de minte CMR, 61; FGP 21; tinerea aminte (memoria) BDC, 83. 
    [Gram.] modul sau chipul PGRL I, 102; CGR, 90. 
    moderaţie (cumpătata sistimă) AR 1829, 58; moderaţia seau cumpătarea SIC, 67; moderaţiunea (cumpătarea) CEF, 42. 
    modifica (a preface oarece) AR 1832, 44; modificaţie (schimbare de formă) HFP, 59; modificaţie (prefacere) AR 1832, 100, 351; AR 1839, 215
    monopol (privileghie) AR 1832, 56; protimisuri (monopolii) CIRA, 211.
    monument (un ce ardicat spre aducerea aminte) CR 1829, 60; monument (zidire spre pomenirea unei însămnate întîmplări) AR, 1829, 22. 
    moralul (faptele bune) FMIL 1844, 208. 
    naraţii (istorisiri sau povestiri) PGRL II, 93. 
    nume nemuitoare sau naţionale GCG, 113. 
    navigaţie seau plutirea pre mare CIRA, 253. 
    necesime seau necesitate CCF, 26. 
    negoţiaţiile (vorbile de învoire) CR 1829, 77; negoţiaţie (tratarisire) AR 1829, 36. 
    neutralitate (neamestecare) CR 1830, 426. 
    nexul seau legătura CCF, 72. 
    obligaţie (datorinţă) BR 1829 I, 12. 
    ocazia (pricină) HFP, 395; ocazie (prilej) BR 1829 I, 3, 30; ocazion (prilej) BAR II, 199; ocaziune (prilej) CEF, 27. 
    occidental sau apusal GG, 86. 
    ofiţiu (predlojenie) CR 1830, 97; AR 1830, 171; ofiţii (datorii) VCL, 2v. 
    de acelaşi neam seau omoghene VCL, 1r, cf. şi 62r. 
    onor (cinste) SIC, 58; AsL, 30; onoare (cinste) CEF, 21. 
    opoziţie (împotrivire) AR 1831, 50; AR 1834, 400. 
    oriental au răsărital GG, 86. 
    urzălnice seau originaliceşti CCF, 32. 
    oaspetalime (primirea de streini) AR 1832, 90; oaspetalime (iubire de oaspeţi) AR 1833, 21.
    pasajer (călător) AR 1832, 166; AR 1837, 164. 
    perfidă (necredincioasă) AR 1843, 73. 
    putinţime seau posibilitate CCF, 26, cf. şi 41. 
    lucrelnic (pragmatic) HFP, 138. 
    prefera (protimisi) NMP, 9, 28; MRC, 81; preferi (protimisi) IL 1841, 25.
    premii (daruri de răsplătire) ROB, 102; premie, adecă publică mulţămită AR 1832, 226. 
    principiile sau temeiurile BDC, 81. 
    prioritá (întîietate, protimisire) CPI, anexă 5.
    întărire seau probaţie MF II, 52r. 
    propăşitor (progressivus) MF I, 189v. 
    propoziţii seau spuneri MF I, 139r; propoziţii seau adeveriri MF III, 36r. 
    vremelnic seau provizoriu AR 1829, 87; provizoriu (vremelnic) CR 1830, 74; AR 1830, 147; AR 1832, 315; AR 1834, 84. 
    învăţătura despre suflet (psihologhia) MF III, 4r. 
    ratificaţie (întărire) CR 1829, 253; AR 1838, 418.
    raţie (judecată) GPE, 39; socotinţă seau raţie MF I, 12r, 104v; socotinţă (ratio) MF I, 13v, 176v; socoteala, cuvîntul seau raţia MF III, 17r; raţia seau mintea MF III, 38r; vezi şi Form. term. şt., p. 266. 
    realnic seau aievnic MF I, 126r; cugetarea aievnică seau asertorie MF I, 83r. 
    răsplătire (recompenzie) AR 1830, 110. 
    răsuflare (refutatio) MF II, 116r. 
    răpetite (poftorite) CTT, 238; repeţi (a repetului, a repeti) GRN II, 105; repetuire (procitire) AR 1832, 28.
    a înfăţoşa seau a reprezenta MF I, 6v; reprezentaţie seau înfăţoşare MF I, 6r; MF IIl, 73r; înfăţoşarea seau reprezentarea MF III, 31r; înfăţoşare (reprezăntare) VM, 111. 
    reputaţia (ipolipsul) AR 1832, 205. 
    cuvînt sau rezon CPI, anexă 8; rezon (giudecată dreaptă) AR 1839, 34. 
    satisfacţie (îndestulare) AR 1831, 28; CIRA, 295. 
    scultător (scobitor) CR 1830, 427; sculptori seau săpători AR 1829, 144; schiulptor (cioplitor) AR 1835, 109; sculptor (cioplitor) AR 1835, 110; scultor (scobitor) AsP, 169; scultor (scobitor în piatră) AR 1837, 116; scultor (cioplitor în marmoră) AR 1837, 119.
    scultura, săpătura CR 1829, 269; scultura (săpătura) AR 1830, 356; sculptura (cioplitură în piatră) AR 1837, 325; sculptura (scobitură în marmoră) AR 1837, 356; sculptură (cioplitură) AsL, 67; sculptură (săpătură) CEF, 85. 
    simultaneitate seau vrîsnicie CCF, 27. 
    senţeritatea (curăţănia sufletului) NMP, 22; senceritatea (curăţenia inimii) CR 1829, 240, 284. 
    somaţia (sfătuirea) AR 1834, 105; somaţie (cerere în putere) GM 1854, 338; somaţie (prochemare a se supune) GM 1854, 340. 
    substanţie (fiinţă) VM, 35. 
    originălime seau substanţialitate CCF, 25. 
    superstiţie (credinţă necuvioasă) HFP, pf. 12, 233; superstiţia (desidimonia) CIRA, 230. 
    învăţătura [...] despre Dumnezeu (teologhia) MF III, 4r. 
    toleranţia seau îngăduirea relighiilor streine CIRA, 383; toleranţie (slobozenia în relighie) AR 1831, 240; toleranţie (îngăduire de religie) CA 1856, 32. 
    tridant sau ostie FTP I, 244, 245. 
    trofeiuri (semne de biruinţă) CR 1829, 65, 232. 
    conglăsuire unanimă (dintr-o inimă) CR 1830, 266. 
    vasal (prinţ atîrnat) AR 1837, 172.
    vicisitudini (prefaceri dese) BCI, 45.
    voal (hobot) AR 1831, 133; AR 1832, 214; AR 1844, 107. 
    [Fon.] vocalele (sunătoarele) MO, 2; vocale (sunătoare) VG, 1; vocale sau glăsuitoare PGRL I, 3; CGF, 6; vocali sau de sine sunătoare CCG, 78; vocale sau glasnice HGL, 1; PGR, 2. 
    [Gram.] vocativ sau strigător PGRL I, 25; PGR, 10.
    
    4.10.2. Preocuparea de a alcătui glosare de neologisme la sfîrşitul unor tipărituri cu caracter ştiinţific, juridico-administrativ sau literar se constată acum numai la intelectualii din Moldova şi Ţara Românească, între care se disting Gh. Asachi şi G. Baronzi85.
    Gh. Asachi alcătuieşte glosare de neologisme la sfîrşitul următoarelor cărţi: Istoria imperiii rosiene, Iaşi, 1833, cu titlul Vocabulari de oarecare cuvinte întrebuinţate în această carte (p. IV-XIII); Poezii a lui aga Gh. Asachi, Iaşi, 1836, cu titlul Vocabulari sau lămurirea unor cuvinte întrebuinţate în aceste versuri (p. 153-171); Elemente de matematică. Partea II. Algebra, Iaşi, 1837, cu titlul Vocabular a cuvintelor tehnice întrebuinţate în această carte (p. I-III); Elemente de matematică. Partea III. Geometria elementară, Iaşi, 1838, intitulat Cuvinte tehnice întrebuinţate în această carte (p. 308-312); Fabule versuite de Gh. Asachi. Ediţia a triea, adăogită, Iaşi, 1844, intitulat Vocabular de oarecare cuvinte întrebuinţate în această carte (p. 134-138). 
    Glosare similare au şi alte cărţi publicate în Moldova, cum sînt cele aflate la Codică ţivilă sau politicească a prinţipatului Moldovii, cu titlul Tîlcuirea alfaviticească a cuvintelor tehnice, atît împrumutate de la limba latinească, mama limbei naţionale, după pilda naţiilor luminate a Evropii, cît şi a celor ce să află bune, tipărite în cărţi vechi româneşti, date însă uitării, precum şi a altor nouî neapărate cuvinte formăluite după firea limbei naţionale (anexă, p. 1-13); la manualul lui Vasile Fabian-Bob, Elementele gheografiei, Iaşi, 1834, intitulat Tîlcuirea numirilor tehnice (p. 100-104); la traducerea lui C. Veisa, Instrucţie în scurt de prinţipurile ighieismului sau a sistemii morizoniane şi de întrebuinţarea doftoriei universale de veghetaluri, Iaşi, 1836, intitulat Însămnare după AB de cuvintele necunoscute îndeobşte, cu tălmăcirea lor (p. 167-177); la traducerea lui Pavel Pruncu, Pustnicul, Iaşi, 1837, intitulat Vocabulari spre înţălegirea unor cuvinte streine (p. 197-200); la Macroviotica tradusă de Ioan Albineţ, Iaşi, 1838, intitulat Vocabular sau tîlcuirea unor cuvinte tehnice întrebuinţate în această carte (p. 219-230); la traducerea Ermionei Asachi, Rut, Iaşi, 1839, intitulat Vocabulariu unor cuvinte întrebuinţate în această carte (p. 42-43); la traducerea Ecaterinei Asachi, Istoria Greciei, Iaşi, 1842, cu titlul Vocabular gheografic de numele politiilor şi a popoarelor de carele s-au vorbit în acest uvraj (p. 269-279). Acesta din urmă, cu caracter enciclopedic, nu este însă alcătuit de Ecaterina Asachi, ci tradus după ediţia franceză a operei lui Goldsmith folosită de ea. 
    Seria glosarelor de neologisme alcătuite în aceeaşi perioadă de către unii autori sau traducători din Ţara Românească începe cu cel enciclopedic aflat la sfîrşitul fiecăruia din cele patru volume ale Întîmplărilor lui Telemah, traducerea lui Gr. Pleşoianu, [Sibiu],1831, intitulat Dicsioner mitologic şi geografic spre înţelegerea Întîmplărilor lui Telemah (vol. I, p. 229-256; II, p. 204-216; III, p. 168-138; IV, p. 181-198). Acest bogat glosar de nume proprii nu este însă elaborat de Pleşoianu, ci, ca şi cel al Ecaterinei Asachi menţionat mai sus, este tradus după ediţia operei lui Fénelon utilizată de el. 
    Un mic glosar de neologisme, intitulat Tălmăcirea a vreo cîteva vorbe, se află la sfîrşitul volumului I din Epistolariul lui C. Donescu, Bucureşti, 1840 (p. 311-316). În Note la stanţele epice pe şirul alfabetic, de la sfîrşitul volumului Prinţul român, Bucureşti, 1843, p. I-V, C. Aristia glosează numeroase neologisme, nume proprii şi cuvinte comune. N.A. Kreţulescu anexează la Manualul pentru îngrijitorii şi îngrijitoarele de bolnavi, pentru moaşe şi pentru mume de familie îndeobşte, Bucureşti, 1842, un Vocabular de vorbele tecnice de care se vorbeşte în acest manual (p. 165-174), iar D. Iarcu explică aproape numai termeni comerciali şi bancari în glosarul anexat la Doppia scriptură sau ţinerea catastişelor, Bucureşti, 1845, intitulat Însemnare de termenii sau vorbele întrebuinţate în negoţ (partea II, p. 433-443). La sfîrşitul glosarului, Iarcu dă şi o listă de Numiri de văpseli (p. 443), aproape toate în limba italiană, pe care le traduce în româneşte. Un mare număr de italienisme cuprinde şi glosarul lui I. Eliade Rădulescu la cîntul al VII-lea din Gerusalemme liberata, tradus din limba italiană şi publicat în „Curier de ambe sexe”, periodul V, p. 225-229. 
    Deşi nu le-a adunat şi ordonat alfabetic la sfîrşitul cărţii, numeroasele glose ale lui I.D. Negulici de la subsolul celor două volume ale traducerii sale intitulate Educaţia mumelor de familie, Bucureşti, 1844-1846, constituie un adevărat glosar de neologisme. 
    O preocupare susţinută de a alcătui glosare de neologisme la sfîrşitul unor traduceri, aşa cum am constatat în cazul lui Gh. Asachi, a avut la mijlocul secolului trecut G. Baronzi, care publică astfel de glosare la următoarele cărţi: Potpuri literar, Bucureşti, 1852, intitulat Vocabular de zicerile radicale cuprinse într-această carte (p. 25-30); Castelul brîncovenesc, Carnavalul Veneţiei şi Visul vieţei omeneşti, Bucureşti, 1852, intitulat Neologismi (p. 93); Isaac Lakedem, patru volume, Bucureşti, 1855-1856, intitulat Vocabular de vorbele radicale cîte au fost de neapărată trebuinţă a se pune într-acest volume (vol. I, p. 139-216; II, p. 205-216; III, p. 213-224; IV, p. 194-208); Istoria civilizaţiunii în Europa, vol. II, Bucureşti, 1856, intitulat Vocabular de vorbele radicale coprinse în astă traducere (p. 185-245). În cărţile cărora Baronzi nu le anexează glosare, neologismele sînt de obicei explicate la subsolul paginilor respective. Dimensiunile mari ale vocabularelor lui Baronzi şi tehnica lexicografică cu care este alcătuit mai ales cel de la romanul Isaac Lakedem apropie glosarele sale de primele dicţionare româneşti de neologisme, apărute cu cîţiva ani mai înainte. Ca şi într-un dicţionar, Baronzi indică la fiecare cuvînt categoria gramaticală, substantivele sînt înregistrate în general cu forma de singular nearticulat, verbele cu forma de infinitiv, adjectivele au şi forma de masculin şi cea de feminin, sensurile unui cuvînt sînt menţionate în paragrafe separate, fiind pomenite şi sensurile figurate, iar în cazul sinonimelor se fac trimiteri de la un cuvînt la altul. 
    Ultimul glosar întîlnit în cărţile publicate în Ţara Românească este cel alcătuit de C. Aristia la Parallela sau vieţele bărbaţilor ilustrii, Bucureşti, 1857, p. 1-24, cu titlul Vocabulariu pentru zicerile introduse sau reformate în tomul acesta. 
    
    4.10.3. Aceeaşi necesitate de a explica numeroasele noţiuni noi care erau introduse în cultura românească şi neologismele care le denumeau determină şi iniţiativa unor intelectuali ai vremii de a alcătui dicţionare enciclopedice şi de neologisme. 
    Prima încercare de a elabora un dicţionar enciclopedic românesc aparţine unei „societăţi literare” alcătuită din cîţiva profesori ai Academiei Mihăilene din Iaşi, sub direcţia lui Gh. Asachi. Enciclopedia iniţiată de societatea respectivă, care îşi propunea să înregistreze „atît cuvintele vechi cît şi neologismul introdus în limba noastră, încă şi speţiale cunoştinţe despre cele ce interesează pe întreaga românie”, se intitulează Lexicon de conversaţie şi are la bază un lexicon similar german. Prima fasciculă, pînă la cuvântul Alexandru, a apărut la laşi, în 1842. Lucrarea nu a fost continuată. 
    O altă încercare de a alcătui un dicţionar enciclopedic aparţine lui Alexandru Gavra, profesor la „Preparandia” din Arad, care tipăreşte la Buda, în 1847, prima fasciculă dintr-un Lexicon de conversaţie istoricesc religionariu, „în care se propun, de la începutul lumii pînă-n timpurile noastre, învăţăturile religioase ale păgînilor, jidovilor, mahumedanilor, cinstirea dumnezăiască, ţeremoniile, datinele, locurile, persoanele, dimpreună cu întîmplările acelora”. Şi această lucrare a fost abandonată. 
    Seria dicţionarelor româneşti de neologisme începe cu cel publicat la Bucureşti, în 1848, de I.D. Negulici, cu titlul Vocabular român de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate cele ce sînt a se mai priimi d-acum înainte, şi mai ales în ştiinţe, care cuprinde aproximativ 6.000 de cuvinte (vezi foaia lui de titlu în fotocopia alăturată, fig. 1). Al doilea dicţionar românesc de neologisme, datorat lui Teodor Stamati, a apărut la Iaşi, în 1851, cu titlul Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles  (vezi foaia lui de titlu în fotocopia alăturată, fig. 2). Cuprinde aproximativ 4.000 de cuvinte şi a fost reeditat în 1856. În 1860, I. Protopopescu şi V. Popescu publică la Bucureşti un Dicţionariu român de ziceri străbune uzitate în limba română, care a fost mult amplificat şi reeditat în 1862 cu titlul Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă, coprinzînd şi termeni şcienţifici şi literari  (vezi foaia lui de titlu în fotocopia alăturată, fig. 3)86. Acest dicţionar, din nou refăcut, ajungînd la circa 8.000 de cuvinte, a fost editat a treia oară în 1870, 




























































numai sub numele lui E. Protopopescu, cu titlul Nou dicţionar portativ de toate zicerile noi (radicale) reintroduse şi introduse în limba română şi de termeni tehnici ai ştiinţelor, literilor şi arţilor, cu o esplicaţie mai întinsă a termenilor de drept şi economie politică. 
     Alte dicţionare de neologisme au publicat în această perioadă, la Bucureşti, în 1862, G.M. Antonescu, cu titlul Dicţionar român. Mic repertor de cunoştinţe generali, coprinzînd vorbe streine cu etimologia, termini tehnici, numini proprie, noţiuni historice ş.c.l., iar la Craiova, prin 1868, I. Bauman, cu titlul Dicţionar român portativ. Culegere de cele mai necesarie cuvinte radicale. Dicţionarul lui Bauman, reeditat de mai multe ori, este inferior celor anterioare. 
    Atît în glosarele de neologisme cît şi în dicţionarele menţionate sînt explicate, după cum rezultă şi din titlurile lor, în primul rînd cuvintele comune, dar ele cuprind şi numeroase nume proprii, îndeosebi geografice şi istorice. 
    
5. Aspecte ale adaptării fonetice şi
morfologice a neologismelor în perioada
modernizării limbii române literare
    
    
    5.1. Numeroasele neologisme citate cu diferite prilejuri în listele de la 2.4.1. – 2.4.6., 2.6., 3.6., 3.8., 4.10.1. relevă o mare diversitate sub aspectul adaptării lor la sistemul fonetic şi morfologic al limbii române. Aceleaşi neologisme de circulaţie internaţională au avut în această perioadă, dar mai ales în primele decenii ale secolului al XIX-lea, două, trei sau chiar mai multe variante fonetice şi morfologice, care se explică nu numai prin provenienţa în română a cuvintelor respective prin intermediul mai multor limbi străine, ci şi prin modalităţile diferite de adaptare fonetică şi încadrare morfologică de care dispunea atunci limba română literară. Analizînd pe baza unui material documentar relativ bogat provenienţa neologismelor pătrunse în limba română în perioada 1760-1860 şi această diversitate de adaptare fonetică şi morfologică a lor, am constatat că cele două perioade mari din istoria limbii române literare, cea veche şi cea modernă, se disting şi prin modalităţile întrucîtva diferite de adaptare a neologismelor. 
    După cum am văzut, pînă pe la 1820-1830 limba română literară a evoluat sub influenţa dominantă a unor limbi de cultură neromanice, ca slavona, neogreacă şi germana, precum şi sub influenţa latinei, pe care însă intelectualii români de atunci o învăţau în general cu pronunţarea ei obişnuită în colegiile şi universităţile din Europa centrală, din lumea germană şi slavă. Acest complex de influenţe externe a determinat constituirea în vechea română literară a unui sistem specific de adaptare a neologismelor, căruia i se supuneau atît cuvintele provenite din limbile neromanice menţionate cît şi cele de provenienţă latino-romanică. Excepţiile de la normele sistemului respectiv sînt puţine şi apar de obicei în scrisul intelectualilor care, avînd un simţ lingvistic mai dezvoltat şi formaţie culturală preponderent latino-romanică, militau pentru dezvoltarea limbii române literare în spirit romanic. 
    În primele decenii ale secolului al XIX-lea, o dată cu intensificarea influenţei latino-romanice asupra limbii române literare în toate provinciile locuite de români, începe să se constituie un nou sistem de adaptare a neologismelor, oarecum diferit de cel existent în secolele anterioare. Majoritatea neologismelor sînt primite acum din limbile franceză, latină, germană şi italiană, iar în adaptarea lor se iau ca model mai ales formele corespunzătoare din limba latină, a cărei pronunţare obişnuită în colegiile şi universităţile din Italia şi din lumea romanică se introduce şi în cultura românească. Acest nou sistem de adaptare a neologismelor, specific epocii moderne a limbii române literare, se impune prin scrisul majorităţii intelectualilor români din perioada 1829-1860. Excepţiile de la normele lui sînt tot mai puţine, cu cît ne apropiem de mijlocul secolului al XlX-lea, şi apar de obicei în scrisul intelectulilor de formaţie culturală mai veche sau care îşi făceau studiile în şcolile din lumea germană şi slavă. Trecerea treptată de la sistemul vechi la noul sistem de adaptare a neologismelor este evidentă mai ales în textele dintre anii 1820-1840, cînd aceleaşi cuvinte sînt folosite în mod obişnuit, uneori de către aceleaşi persoane, atît cu formele lor vechi cît şi cu cele noi. Normelor noului sistem de adaptare a neologismelor i se supun în această perioadă şi cuvintele provenite din limbi de cultură neromanice, ca germana şi rusa, aşa cum în perioada precedentă neologismele de provenienţă latino-romanică se supuneau modelelor de adaptare existente atunci. 
    După cum vom vedea, adaptarea diferită a aceloraşi neologisme de provenienţă latino-romanică în cele două mari perioade din istoria limbii române literare a fost sesizată şi comentată judicios încă din anul 1828 de I. Eliade Rădulescu, în cunoscuta prefaţă a gramaticii sale, precum şi în articolul intitulat Repede aruncătură de ochi asupra limbii şi începutului rumânilor, din anul 1832. Ignorarea posibilităţilor de adaptare a neologismelor de care a dispus limba română în fiecare epocă şi căutarea pentru diferitele forme mai vechi ale unui neologism corespondente în diverse limbi străine au drept rezultat stabilirea în mod mecanic de legături etimologice bazate pe simpla identitate sau apropiere formală, pe care istoria limbii române literare nu le justifică. 
    În tot cursul dezvoltării limbii române literare, dar mai ales în etapa modernizării ei, un rol deosebit de important l-a avut limba latină, pe care o cunoşteau mulţi intelectuali români din secolele al XVII-lea, al XVIII-lea şi îndeosebi din secolul al XIX-lea. Latina în care se efectua învăţământul în numeroase colegii şi universităţi ale Europei pînă în secolul al XIX-lea a transmis limbii române literare un mare număr de cuvinte noi şi, totodată, a servit drept modelator în adaptarea fonetică şi morfologică a neologismelor de diferite provenienţe. În aprecierea acestui rol de modelator al latinei, care promova în fond potenţialul romanic de dezvoltare a limbii române conservat de graiurile populare, de limba vorbită, trebuie avută în vedere şi rezistenţa tradiţiei literare, apărată de scriitorii reprezentativi ai vremii, care a cenzurat mereu cu efecte benefice exagerările latiniste.
    Aşadar, prin aportul limbilor franceză, latină, germană şi italiană ca furnizoare de neologisme, al latinei ca modelator în adaptarea fonetică şi morfologică a neologismelor şi al tradiţiei literare, care a monitorizat trecerea fără traume de la stadiul vechi la stadiul modern al limbii române literare, a rezultat o limbă română de cultură modernă cu personalitate bine definită în familia limbilor literare romanice, fiind, după aprecierea unanimă a romaniştilor, cea mai apropiată de latină. Procesul acesta complex de modernizare a limbii române literare este numit de unii cercetători „reromanizare”. Deşi ademenitor, considerăm, împreună cu alţi cercetători, că termenul nu este potrivit, pentru că româna nu a pierdut vreodată, nici în ipostaza de limbă literară, romanitatea ei funciară. Credem că mai curînd termenul modernizare denumeşte în mod satisfăcător prefacerile produse în evoluţia limbii române literare la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea. 
    
    5.2. Prezentăm în paragrafele următoare aspectele mai importante ale adaptării fonetice şi morfologice a neologismelor în perioada modernizării limbii române literare, care privesc categorii mai mari de cuvinte şi, prin frecvenţa lor, diferenţiază în mod pregnant cele două sisteme de adaptare la care ne-am referit mai sus. Cum am menţionat în 2.4., pentru ilustrarea situaţiei din limba veche a fiecărui aspect discutat cităm cuvintele respective înregistrate în listele de la 2.4.1. – 2.4.6., iar pentru ilustrarea situaţiei din limba literară de după anul 1800 cităm cuvintele respective însoţite de siglele textelor din care au fost extrase. 
    În comentariile privitoare la fiecare problemă discutată cităm în note numai principalele studii care au contribuit la elucidarea ei. Alte contribuţii sînt menţionate în Bibliografia de referinţă aflată la sfîrşitul lucrării. Valoroase studii de ansamblu asupra adaptării fonetice şi morfologice a neologismelor limbii române au publicat Gheorghe Adamescu87 şi G. Ivănescu şi Liviu Leonte88. 
    
    5.2.1. În vechea română literară şi în perioada de început a modernizării ei, numeroase neologisme pronunţate mai tîrziu cu africatele č şi ğ (urmate de e, i) se pronunţau cu africata ţ şi palatala ģ (urmate de e, i), chiar cînd cuvintele respective proveneau din limbile latină, franceză şi italiană, nu numai din neogreacă, germană, polonă, rusă ori maghiară. De exemplu, în 2.4.1.: canţelarie, ţeremonie, disţiplină, enţiclopedie, exţelenţie, exerţiţii, ofiţie, ofiţină, prinţipat, prinţip, proţesie, provinţie, provinţialicesc, simpliţitate, soliţiteciune, şpeţificaţie, sucţesor, viţe, viţiu; analoghie, gheneralitá, gheneroz, ghenerositate, ghigant, ghimnaziu, leghitim, maghie, mitologhie, orighinal, paghină, privileghiu, reghent, reghiment, reghistratură, relighie; în 2.4.2.: acţent; eleghie, ghen, ghenitiv; în 2.4.3.: exţepţie, deţizie, liţitaţie, prinţipal, proţes; aghent, analoghie, reghie; în 2.4.4.: loghic, loghică, loghicesc, psihologhie, siloghism, teologhie; în 2.4.6.: Alsaţia, Barţilona, Greţia, Ţiţeron; Ghermania. După anul 1800, de exemplu, în 4.10.1.: asoţiaţie, disţiplină, negoţiaţie, ofiţiu, senţeritate; cosmologhie, gheneral, gheneraţie, ghigantic, imaghlnaţie, indulghenţie. Alte numeroase exemple pot fi aflate în Form. term. şt. 
    Majoritatea acestor cuvinte au în limba română provenienţă latino-romanică, îndeosebi latină şi franceză. Pronunţarea ca atare a grupurilor c+e, i şi g+e, i din cuvintele latine, franceze şi italiene se explică în primul rînd prin faptul că intelectualii români de atunci pronunţau latina ca în Europa centrală, nu ca în lumea romanică. Cuvintele de provenienţă franceză au fost asimilate, pe baza aspectului lor grafic, formelor corespunzătoare din latină. Aşadar, nu sunetele franceze s şi j au devenit atunci în română ţ, respectiv ģ, ci grafiile lor ce, ci, respectiv ge, gi au fost pronunţate astfel, care mai tîrziu, sub influenţa noii pronunţări a latinei de către români, vor fi pronunţate ce, ci, ge, gi, ca în latină şi italiană. Sporadic se întîlnesc în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi forme paralele care păstrează aspectul fonetic francez. De exemplu, în 3.8.: academisian, exersiţie, fizisian, loghisian, matematisian, metafizisian, patrisian, teorisian; în 4.10.1.: magnifisent; pasajer. Cf. şi acsent FGP, 12; esajerat BMN II, 39; eczersiţ PPT, 36; ROM, 5, 6, 12; RBM, f.t.,46; exersiţ PD, 93; exersis PD, 222; jeneral VG, 176; ASLI, 309; jeneraţie ASLI, 307; jest MN 1836, 52; MSR, 104; MCL 1839, 378; resiproc MMP, 4; pasajer RB, nr. 2, 3, nr. 3, 2, 178; trajedie MALP, 32; CMR, 62; trajic CA 1850, 61. 
    Formele cu ţ şi ģ se întîlnesc sporadic pînă pe la 1860-1870, dar de prin 1830-1840 încep să fie dominante formele corespunzătoare cu č şi ğ: academician, accent, accesoriu, agent, algebră, analogie etc. 
    În articolul intitulat Repede aruncătură de ochi asupra limbii şi începutului rumânilor, publicat în „Curierul rumânesc” din 1832, I. Eliade Rădulescu motivează în felul următor necesitatea părăsirii formelor vechi cu africata ţ şi palatala ģ: „Limba noastră şi-a luat forma sa şi drumul său atît în glăsuirea zicerilor cît şi în mecanismul ei încă de la strămoşii noştri, şi orice împrumutare se va face este lege obştească la toate naţiile ca zicerea streină să se conformeze după însuşirea limbii. Strămoşii noştri au apucat din vechme ca, întocmai şi întru o unire cu fraţii lor italienii, pe c şi g latineşti, cînd este de trebuinţă, să le glăsuiască ca č şi ca ğ, lucru care dovedeşte că poate şi chiar romanii cei vechi au pronunciat aceste litere aşa înainte de i şi de e, căci aceia carii vorbea odată limba latină în Roma acum nu mai sînt, dar fiii lor au rămas, şi aceştia au lăsat pronuncia lor altor rînd de fii şi pînă în zilele noastre. Apoi spaniolii şi portughezii ne dau asemenea o dovadă pentru pronuncia limbii latineşti despre c şi g. Nouă nu poate să ne puie regulă cum să glăsuim limba latinească streinii, adică nici nemţii, nici ungurii, nici niminea. Trăiesc fiii romanilor în Roma, pe ei să-i întrebăm cum pronuncia părinţii lor, adică daca romanii au zis Taţit sau Tacit, gheneralis sau generalis ş.c.l. Cine au învăţat pe rumâni să zică tace, face, pace ş.c.l., cine le-au spus lor întîiaşi dată să zică ginere, genuche, gemeni, funingene, ger, gemere, argint, sînge, deget, şi nu ghinere, ghemeni, funinghene, gher, ghemere, sînghe, deghit, tot aceia dar strigă că, tot pe aceste temeiuri şi însuşiri, să zicem general, geografie, geometrie ş.c.l.”. Acest comentariu este reluat de Eliade în paragrafele VI şi VIII din prima lui scrisoare către C. Negruzzi, publicată în „Muzeu naţional” din 1836. 
    
    5.2.2. O altă particularitate a adaptării fonetice a neologismelor în perioada veche a limbii române literare şi pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea este pronunţarea cv şi gv a digrafelor qu şi gu, urmate de a, e, i, în neologismele de provenienţă latină, germană, italiană şi franceză. Sub influenţa pronunţării neogreceşti, v din cv şi gv era uneori pronunţat f. De exemplu, în 2.4.1.: avangvardie, cvartir, cvarteră, cvitanţie, cvietanţie, cvadrat, cfadrat, elocvenţie, elogvenţie, gvardie, cvardie, pascvil; în 2.4.3.: secvestraţie, secvestru; în 2.4.6.; Gvinea, Tarcvinie. După anul 1800, cîteva exemple: anticvitá SPBA, 93; AR 1832, 14; AR 1837, 23; anticvitate BRD, 26, 110, 117; AR 1830, 65, 126, 214; BAR I, 80; AR 1834, 127; AR 1837, 151, 178; PMG, 34; FMIL 1844, 183; CA 1847, 22; StDR, 16; CA 1854, 67, 103; CA 1855, 67, 114; RL, 308; CA 1861, 5; AsAL, 13; cvestione BAR II, 37, 93; cvestie AsE, 15; CA 1850, 78; CA 1851, 49; SCC I, VII, 165, 277; SCC II, 34, 121, 378, 379, 382; GM 1854, 2; CA 1855, 45, 57; RL, 229, 347, 418; CA 1856, 19; CA 1859, 109; CA 1860, 120; cvestor SHR, 33; GSP I, 206; BPN II, 150, 231; IRV, 138r; BAR I, 51; BAR II, 25, 44; FMIL 1840, 67; CA 1857, 13; cvietanţie PFBA, 655r, 655v; CP I, 334; ME, 197; CL II, 294; TAI, 16, 38; LB, 570; cvitanţie CL III, 10; LB, 570; CPI, 41, 234, anexă 4; BFO 1833, 51, 84; ROI2 III, 51, VIII, 12; CGF, 139; CD, 17; AsL, 71; BFO 1843, 95; StDR, 129; cvitanţă CR 1829, 307, 317; VVP, 56; CDCE, 222; Prop, 122; cfitanţie GC III, 270v; ROB, 40; BFO 1833, 125; BFO 1843, 100; cfitanţă CR 1830, 262; GC III, 270v; ROB, 40; BGO 1840, 78; BGO 1844, 59; consecvenţie SPBA, 45, 82; BGV, 58v; AsG, 128; FL, 11; SMR I, 111; IVA, 32; FMIL 1847, 112; StDR, 143; KOS, X; CA 1852, 60; SCC I, 166; SCC II, 48, 118, 214; RL, 25, 66, 70; consecvenţă FAE, 127; MN 1836, 40; TIV, 170; GRR, 96; Z 1856, nr. 3, 2, nr. 8, 3, nr. 9, 3; CA 1861, 19, 37; CA 1862, 64; consecvinţă TIV, 5; GLC, VI; ecval AsM, 2, 45, 73; AsAl, 3; PGRL I, 24; IL 1841, 296; FBE, 99v; StDR, 79; CA 1854, 19; CA 1854, II, VII, 30, 37; CA 1858, 118; CA 1861, X, 24, 59; ecvalitate BR 1829 II, 6; AsAl, 117; StDR, 79; CA 1861, 68; elocvenţie TF, 297; GSP I, 215; BPN I, 56, 89, 132, 148; BPN II, 246; MFV II, 179r; CLV, 22v, 134r; MCB, 165; CR 1829, 225; CR 1830, 303; CR 1831, 41; FTP I, 245; FTP III, 102; VSC, 62; GPE, 6, 44; şi în alte texte, pînă la 1860; elogvenţie PAGR, 59; elocvenţă GC I, 143v; FTP I, 3, 38; GPE, 42; FEA, 6; LOA, 80; AIR I, 155; MSR, 113; KMP, 49; FL, 6, 12; MCL 1838, 157, 357; VVP, 44, 73, şi în alte texte, pînă la 1860; gvardie BDT, 60v; JNA, 53; SPBA, 22, 55, 57, 59, 84; IRV, 5r, 161v; RBV, 12v, 30v; CR 1829, 129, 202; AR 1829, 9, 58; CR 1830, 173, 376, 403; AR 1830, 59, 122, 133, 369; GC II, 168v; FTP IV, 178; ROB, 117,134; SGR II, 14; CIRA, 78, 153 AR 1834, 40; EGI, 55; GG, 142, forma fiind frecventă pînă după anul 1860; cvardie IRB, 7r; GSP I, 153; GSP II, 84; CA 1855, 102; incvisiţie MIB, 307; RA, 8, 9; BAR II, 38; StDR, 111; incviziţie SPBA, 12, 17, 82, 88; AR 1829, 232; CR 1830, 95; SIC, 47; MCL 1838, 158; Asl, 80; SCC II, 232; PBV, 148; săcvestru CL I, 61; CL II, 270; CPI, 166; secvestru DAP, 49, 102; LC, 64, 91; CCI, 57; GC VI, 21r; CIRA, 282; CPI, 166, 237; ROI2 VIII, 5; RB, nr. 3, 4; VVP, 127; KPA, 30; AOD, 136; StDR, 249; GM 1854, 77; Z 1856, nr. 31, 4; PBV, 405; secfestru CR 1830, 286; GC VI, 21v; CPL, 66; CPI, anexă 9; ELS, 51; BGO 1840, 11, 47; CCB, 194; BFO 1843, 39, 104; AOD, 85; BCD, 495; CCP, 212; D 1860, 415; pentru alte cuvinte şi forme similare vezi Form. term. şt. 
     Pe la 1830-1840, sporadic şi mai devreme, încep să fie folosite formele noi ale unor neologisme din această categorie, determinate de pronunţarea latino-romanică, îndeosebi franceză, care s-a impus: antichitate GIC, 222; CR 1830, 132; LOA, 83; MCR, 20; GG, 151; MN 1836, 51; AR 1837, 216; RB, 234, 316, 373; MCL 1839, 221; TG, 12; EP II, 4, după anul 1840 forma fiind frecventă; chestie NV, 76; PLB, 27; SD 1855, 1, 2; RL, 111; ASLI, 304; C, 147; PD, 149, 347; chestiune MEN II, 7; BDJE, 71; NV, 76; BMN II, 87; BMN III, 91; DILB I, 192; LIT, 6; GCB II, 192; PIC, 38; VO 1857, 8; C, 1, 4, 20; INB 1859, 6; D 1860, 86; chitanţă GC III, 27Ov; inchiziţie BGV, 84r; HAN, 15; VVP, 51; Prop, 204; BDJE, 58; PD, 314.
    Multe dintre aceste neologisme au avut după anul 1829, rar mai înainte, şi forme paralele determinate de pronunţarea latină şi italiană, sau adaptări analogiste care au fost în majoritatea cazurilor abandonate: anticitate AR 1829, 123, 170; HFP, intr. 7; NV, 40; GRR, 198, 238; KOS, XII, XIII; RL, 71, 97; LMG, 38, 95; VO 1857, 9; PD, 64; anticuitate MN 1836, 2, 36, 94; VVP, 8; GPG2, 56; BMN III, 110; INB 1857, 8; INB 1859, 26, 118; cestie NV, 64; RL, 267, 277; PD, 149; cestiune NV, 64; VO 1857, 1; D 1858, 25; cuestie D 1858, 17, 25; PD, 384; cuestiune PFHM I, III; INB 1859, 35; cuestor VVP, 63; LIT, 42; AVP, 6; PD, 385; cuitanţă GC III, 155r, 270v; D 1858, 5; PD, 385; consecuenţă GC III, 122r; PGL, 113; BGO 1844, 250; BCD, 380, 415; AGI, 134; LS, 34; BMN II, 107, 140; BMN III, 109; BIF, 4; BCI, 96; PFM, 289; WCP, 10; D 1859, an. II, 61; AML, 64, 109; PD, 364; consecuenţie FMIL 1844, 285; CGR, XIII; KOS, XXIII; consecuinţă FMIL 1840, 98; FMK, 54; MEN II, 41, 189; NV, 92; StDR, 143; BRA, 37; LS, 27; SAP, 206; PEG, 65; CFZ, 8, 55, 86, 103, 112; RL, 204, 227, 348, 427; Z 1856, nr. 5, 4; LIT, 3, 58; BCI, 13; PFM, 348, 481; C, 6; VO 1857, 12; GCB II, 196; D 1858, 16; INB 1859, 64; BEC, XXI, 14, 16; D 1860, 86, 90, 292; AML, 29, 54, 116; consecinţă DFL, 5, 28, 171; RL, 409; ecal DO, 30; ecual StDR, 79; PEG, 9; BMN II, 51, 60, 77, 109; BIF, 18; CFZ, 73, 94, 163; CEF, 114; BIN, 25; INB 1857, 15, 24; D 1858, 6; D 1860, 373; egual OGD, 18; egualitate GC I, 138r; FMIL 1847, 151; ecualitate StDR, 78, 79; PD, 216; ecalitate FMIL 1844, 34; FMIL 1847, 46, 52, 53; elocanţie IRV, 66v; elocuenţă GC I, 143v; MCR, 5; MN 1836, 54, 72; RB, 217, 290; DE I, 11; FMIL 1844, 29; RL, 146; PD, 234; elocuinţă FMIL 1840, 70, 97; MEN I, 1, 23, 144, 241; FMIL 1847, 236; BDJE, 14, 73; NV, 156; SIM, 74; RL, 174; LIT, 5, 23, 56, 63, 69, 103; BC, 38; C, 178; WCP, 10; PTP, 69; D 1860, 39, 51; elocinţă DFL, 128; PD, 234; gardie CRac, 135; PIU III, 201; PIU IV, 65, 154; CR 1831, 54; FTP II, 46; FMIL 1844, 362; StDR, 47; RAM, 15; guardie GC II, 147r, 168v; RB, 342; RL, 3, 65; BCI, 149; ASLI, 385; guardă LIT, 74, 343; incuiziţie GC I, 184v; RB, 211; RIP I, 152; MEN I, 283; NV, 213; LS, 16, 85; BEC, XLIX; PD, 314; încuiziţie RIP I, 128; secuestru BEC, 435. În afara celor din seria lui antichitate, menţionate mai sus, dintre neologismele stabilite la una din modalităţile de adaptare menţionate în acest alineat cităm, de exemplu, pe calitate, cantitate (vezi Form. term. şt.), elocinţă variantă a lui elocvenţă, şi consecinţă, variantă diferenţiată semantic a lui consecvenţă. Cuvintele egal FBE, 81r; CA 1844, 35; SCMI, 8; PGR, 122; MEN II, 243; egalitate CR 1829, 162, 229; AR 1830, 57; 135; GC I, 138r; MRC, 10; SPV, 17; GPE, 52 (cf. şi Form. term. şt.), şi gardă BDT, 60v; TID, 11, 12, 17; IRF, 21, 45, 87; NB, 3; RA, 85; CRac, 136, 138; SPBA, 84; TGA, 16; KIT, 305; PIU II, 146, 151; CR 1829, 33; AR 1829, 178, 216, şi în alte texte, forma fiind frecventă, alături de gvardie, s-au stabilit la aceste forme determinate de aspectul grafic şi de pronunţarea cuvintelor corespunzătoare din limbile franceză şi germană.
    În numeroase cazuri a fost menţinută în limba literară modernă pronunţarea cu cv, gv, în cuvinte ca acvariu, acvatic, acvilă, cvadratură, cvartă, cvartet, consecvenţă, cvintă, cvintet, delingvent, ecvestru, elocvenţă, frecvent, frecvenţă, lingvist, relicvă, sangvin, sangvinar etc. Menţinerea în uz a acestei forme tradiţionale de adaptare se explică prin faptul că, în cazul digrafelor qu, gu, pronunţarea latinei de către români, mai ales a celor din Transilvania, Banat şi Bucovina, a continuat să fie şi cea din Europa centrală, din lumea germană şi slavă, nu numai cea din Italia şi din lumea romanică. De aceea considerăm că formele sanguin, sanguinar, sanguină, sanguinic, sanguinolent, unguent, pe care le recomandă Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) cu pronunţarea -gu-i(e)-, precum şi variantele sanghin, sanghinar etc., nu se vor putea impune în limba română, datorită aspectului lor pedant; majoritatea vorbitorilor folosesc formele cu -cv-: sangvin, ungvent. 
    Calcurile parţiale apeduct, patrulater şi patruped au înlăturat cu timpul formele cu cv, cu sau c (cadrilater, cadruped) ale cuvintelor respective. 
    
    5.2.3. Sub influenţa pronunţării slavone, neogreceşti şi ruseşti, în vechea română literară diftongii au şi eu din neologismele de provenienţă latină şi italiană, precum şi au din corespondentele lor de provenienţă germană se pronunţau av şi ev. Prin asimilare grafică, la fel se pronunţau au şi eu în cuvintele corespunzătoare de provenienţa franceză şi eu din cele de provenienţă germană, cu toate că în limbile franceză şi germană au altă pronunţare decît în latină şi italiană. Sub influenţa pronunţării neogreceşti, v din av şi ev era uneori pronunţat f. De exemplu, în 2.4.1.: avtocrator, avtocratoricesc, aftocratoricesc, avtoritate; în 2.4.2.: tavtologhie; în 2.4.6.: Evripid, Evropa; pentru alte exemple, vezi Form. term. şt. În anumite texte formele cu aceste fonetisme ale unor neologisme se pot datora provenienţei lor din limbile neogreacă sau rusă. 
    Forme cu asemenea fonetisme vechi continuă să fie frecvente pînă spre mijlocul secolului al XIX-lea, dar încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, mai ales în scrisul intelectualilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, apar şi variante ale neologismelor respective cu diftongii au şi eu. Această nouă pronunţare este specifică limbii române literare moderne şi s-a impus prin anii 1830-1840. Ilustrăm cu cîteva exemple de după anul 1800 prezenţa în textele vremii a celor două modalităţi de adaptare fonetică a neologismelor din această categorie: avtocrator MFV II, 163v; aftocrator PIU II, 41, 44, 67; GIC, 38; autocrator PAGR, 93; CR 1830, 298; CR 1831, 1; AR 1832, 109; NV, 55; autocrat BDL I, 260r; AR 1829, 181, 209; CR 1830, 374; AR 1830, 15; GC I, 27v; evfonic VVP, 43; eufonic IGE, 216; FMIL 1844, 243; CGF, 86; NV, 173; StDR, 97; CCG, 22, 55; evfonie GC I, 138r; VVP, 43; eufonie DO, 29, 36; DGR, 30, 175; EGR, 33, 154; GC I, 136v; GR, 13; FL, 5; GRN I, 18, 83; Evropa AZ, 50r; MIA, 3; GSP II, 130; LP, 4; IRF, 3; NB, 30; RA, 65; BPN I, 73; CRac, 12; BR 1821, 152; SPBA, pf., 3, 88; PCC, 1; CSM, 35; MCB, 12, 49; CDP, 86; DLG, pf. 1; OFR, 121; PCP, 15; GIC, 6; TSVM, IV; DCN, 43; BRD, 86; HFP, intr. 7, 360; forma apare relativ frecvent pînă spre 1860; Europa RDN, 2; HPP, 44; BDL, 60v; BDL I, 9r; BDL II, 425v; CS 1820, 35; ASH, pf.; PCB, 40;PAIC, 61; CR 1829, 3; BR 1829 II, 37; CR 1830, 337; forma este în continuare relativ frecventă; evropean FC, 22v; GSP II, 33; DCP, pf.; CRac, 9; PCP, 20; TSVM, IV, XIII, 60; FD I, 43; AR 1844, 10; PBV, 123; CA 1858, 25; evropian AZ, 50v, 52v; CC, 105; AR 1830, 170; ROB, 122; SGR I, 27; SGR II, XII; TGA, 2; ROI2 III, 20; PMG, 5; IL 1840, 6; SCC I, 162;CA 1859, 29; evropeu MRP, pf.; SPBA, 3, 35, 57, 105; MI, IX, XI; GIC, 4; AR 1829, 59; AR 1830 165; SPV, pf. 1, 4, 148; SGR I, 15; AR 1837, 161; AR 1844, 12; RL, 213; JA, 13; european BDL II, 425v; MALP, 4, 33; GC I, 136v; FTP IV, 105; FL, 63; RB, nr.10, 4; VVP, 45; FMIL 1840, 197; MID I, 2, 196; PBM, XV, XVI; BCB, 19; Z 1856, nr. 17, 3; RAM, 3; PBV, 129; BEC, XL; europian SCC I, 167; KOS, XXII; C, 5, 14, 19; RAM, 11; civilizaţiei europeene KDP, 85; trupe europeene Z 1856, nr. 3, 2; europeu PCB, 140; CR 1829, 117; GC I, 136v; RB, 212, 240; KOS, XII; INB 1857, 28; CA 1855, 12, 75; CA 1860, 100. 
    Sporadic apar în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi forme care păstrează pronunţarea franceză a lui au: aploda MPG, 31, 32; MCL 1839, 273; SMR I, 103; GRR, 201; SCC II, 201; RL, 68; oreolă FMIL 1844, 316; otoritate BGO 1840, 30, 52. 
    
    5.2.4.  În epoca veche a limbii române literare şi pînă pe la 1830-1840 digraful ch din cuvinte de provenienţă latină, polonă, germană, franceză şi italiană se pronunţa h, potrivit pronunţării limbii latine în Europa centrală, în lumea germană şi slavă. Această pronunţare era susţinută de prezenţa sunetului h în cuvintele corespunzătoare greceşti, poloneze, germane sau ruseşti. În anumite texte unele dintre cuvintele respective pot fi şi de provenienţă neogreacă, germană, polonă sau rusă. De exemplu, în Form. term. şt.: alhimie, alhimist, haracter, haracteriza, hil, hilificaţie, him, himic, himie, himificaţie, himist, hirurg, hirurghie, hirurgical, hlor, hlorhidric, hloroform, hloroză, hlorură, holedoc, holeră, holeric, horografie, hrom, hronic, hronometru, lihen, mahină şi altele; cf. şi epihirimă HFP, 5, 26, 136; epiheremă MF I, 192r; VCL, 59v, 60r; PD, 238; epihiremă GRR, 41; CFZ, 105; haos SIF, 7; BDT, 85; BDL IV, 1113r; AOS, 9, 50, 60;  SPBA, 61; MCB, 137; PCP, 32; HFP, 44; POS, 161; CBD, 14; GC VII, 87v, şi în alte texte, forma fiind frecventă; himeră  BDL IV, 1114r; CLV, 147v; VMG, 183; CR 1829, 88; HFP, 76; GC VII, 95v; GPE, 35; MBE, 14, şi altele, forma fiind frecventă; himeric AR 1829, 68; CR 1830, 62 bis; AR 1830, 136; GC VII, 95v; CR 1831, 27; MN 1836, 66, şi altele, forma fiind frecventă; psihic SMA, 189, 227; CCF, 45; VM, 43; CGR, 26, 131; CFZ, 12, 19, 25; VMP, 20; AML, 32; psihologhie GRA 8v; HFP, 63; CCF, 87; VCL, 8r; VM, 24; CFZ, 11, 15; psihologie GC VII, 418r; VCL, 3v, 68r; VM, 26; MEN I, 159, 284; EPD, XVII, 276; StDR, 226; PD, 531; psiholog GC VII, 418r; BIF, 19; PBV, 362; PD, 531; psihologic GC VII, 418r; FL, 12; EOI, 74; BIF, 12; INB 1859, 3; PBV, 362. 
    Spre mijlocul secolului al XIX-lea, sub influenţa noii pronunţări a latinei de către români şi a pronunţării cuvintelor respective în limbile franceză sau italiană (unele au fost reîmprumutate din aceste limbi), formele vechi sînt treptat înlocuite cu formele folosite pînă astăzi: alchimie, alchimist, caracter, caracteriza, chil, chilifer, chim, chimic, chimie, chimificaţie, chimist, chirurg, chirugie, clor etc. Puţine sînt neologismele în care digraful ch latin şi francez şi-a menţinut în română, probabil şi sub influenţa limbilor greacă şi germană, vechea pronunţare h: epiheremă, haos, himeră, himeric, holeră, psihic, psiholog, psihologic, psihologie, psihoză, tehnică şi altele. Formele paralele ca chimeră KFL, 91; SMB II, 420; LIT, 340; PBV, 527; chimeric LIT, 6, 56, 308; epichiremă DFL, 94; psichic DFL, 21, 28, sînt rare. Sporadic se întîlnesc în această perioadă şi forme ca almanac OC II, 55v; CA 1852, XXXIII;  caos CMR, 7; FTP IV, 147; FMIL 1847, 114; PS, 2; NV, 71; SMB II, 484; GCB II, 191; INB 1857, 4; INB 1859, 4; PD, 340; caotic INB 1857, 36; cimeră DFL, 17, 201; cimeric DFL, 17, 204; psicolog NV, 338; SCC II, 300; psicologic DFL, 12, 25, 72; psicologie DFL, 7, 10; NV, 338; D 1860, 389, şi altele, de provenienţă franceză sau latină, cu digraful ch pronunţat c, ori de provenienţă italiană, precum şi forme ca  şil, şim, şimie (vezi Form. term. şt.), arşitect PTP, 39; R 1858, 2; arşitectură PCB, 9, 98, 147; GC I, 98v, 101r, 103v; FTP I, 90, 182, 186; GTN 1836, 72 bis; RBT I, 47; NV, 95; arşivă INB 1859, 4; Aşil „Ahile” FTP I, 28, 230; FTP III, 74; monarşic FTP I, 86; monarşicesc CIRA, 104; CPI, 17; monarşie  EGR, 164; CR 1829, 34, 124, 125; CR 1830, 31; MRC, 9, 30, 72; FTP I, 91; T 1856, nr. 1, 2; BCI, 32; PBV, 251; şartă  „cartă” RB, nr. 6, 2, nr. 12, 3; şimeră IGE, 328; Şina DFL, 108; şinez DFL, 109, şi altele, cu pronunţarea franceză a digrafului ch. 
    Digraful ch şi-a menţinut în română pronunţarea din limba franceză, desigur şi sub influenţa pronunţării germane a cuvintelor respective, în neologismul maşină şi în întreaga familie a acestui  cuvînt: maşina, maşinal, maşinaţie, maşinism, maşinist. Formele paralele cu h: mahină, mahinal, mahinist etc., frecvente în această perioadă, şi cele sporadice cu chi: machină, machinaţie, machinist etc. au fost cu timpul abandonate. De asemenea, digraful ch şi-a menţinut pronunţarea din limba franceză, pentru că româna posedă sunetul corespunzător, în cuvinte ca şacal, şagrin, şaland, şalupă, şambelan, şampanie, şancru, şansă, şansonetă, şaradă, şarlatan, şarlatanerie, şarlatanism, şarmant, şarpantă, şef, şemineu, şemizetă, şenal, şicana, şicană, şifonier, şist, şistos, şoc, şosea şi altele. 
    
    5.2.5. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, îndeosebi spre anul 1850, adaptarea în limba română a neologismelor se caracterizează şi prin tendinţa de a supune cuvintele de provenienţă latino-romanică aceloraşi transformări fonetice pe care le-au suferit cuvintele moştenite. În cazurile în care normele fonetice constituite în epoca de formare a limbii române acţionează în graiurile populare pînă astăzi (a neaccentuat protonic > ă; i în poziţie nazală > î; ó  urmat în silaba următoare  de ă sau e >  oa; o > u ; re- > ră-), adaptarea neologismelor în spiritul lor poate fi considerată sau chiar este şi o influenţă a graiurilor populare asupra limbii literare a epocii. În alte cazuri însă tendinţa respectivă se explică prin încercarea deliberată a latiniştilor analogişti de a revitaliza norme fonetice care au acţionat numai în procesul transformării latinei populare în română, (a+n+consoană > î; e+n+consoană > î  sau i; cl > chi; con- > cu-; ct > pt; d+i > z; -entia > inţă; ex- > es- sau s-; gn > mn;  l intervocalic > r; -tionem > ciune; v intervocalic > b, şi altele). Ambele categorii de fenomene fonetice de această natură au fost, cu puţine excepţii, respinse de evoluţia limbii române literare, care a impus în cazurile respective normele de adaptare a neologismelor specifice stadiului ei modern. Spre deosebire însă de adaptarea analogistă propusă de latinişti, de regulă abandonată, adaptarea neologismelor în spiritul normelor fonetice care acţionează încă în graiurile populare persistă pînă astăzi în mediile mai puţin cultivate, reflectîndu-se mai ales în procesul pătrunderii neologismelor din limba literară în graiuri89. 
    
    5.2.5.1. Formele cu a protonic > ă ale unor neologisme sînt relativ puţine la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. De exemplu, în 2.4.1.: sălată, sătrap, scăndălui; în 2.4.2.: grămatică; în 2.4.3.: declăraţie, încăsălui, întăbulălui. Numărul lor sporeşte însă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, îndeosebi în scrierile latiniştilor; vezi Form. term. şt. 
    Mai numeroase sînt formele cu e > ă în prefixul re- şi, prin asimilare, în re din diferite cuvinte în care nu este prefix, precum şi după alte consoane. De exemplu, în 2.4.1.: ghenăral, răport, răportui, răcomendălui, răcomendui, răcomandaţie, răcomendaţie, răgulat, răgulă, rălaţie, rălighie, răpublică, răspublică, răpublican, răţetă, răţătă, săcret, săcretar, sănat; în 2.4.3.: rălaţie, răşcript, răserva, resărva, săntenţie, ştempăl, tărmin. Şi numărul acestora sporeşte în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în scrierile latiniştilor; vezi de asemenea Form. term. şt. 
    
    5.2.5.2. Majoritatea neologismelor de provenienţă latino-romanică şi germană cu prefixele in-, inter-, intro- au avut în această perioadă şi forme paralele, destul de răspîndite, cu i- > î-. De exemplu, în 2.4.1.: îndignat, îndigneciune, înginir, înteres, înteresi, înteresat, întroduce, învenciune, învita „a chema, a pofti”; în 2.4.3.: îndemnizaţie, înformaţie, înformălui, înstanţie. După anul 1800: înauguraţie AR 1834, 308; AR 1837, 229; AsE, 6; încuiziţie RIP I, 128; îndemnizaţie CR 1829, 241; AR 1829, 158; îndiscreţie AR 1831, 152; împortaţie PCP, 21; AR 1830, 164; GC V, 121r; AR 1837, 117 bis; împresie AR 1829, 91, 139, 182; AR 1830, 200; FMIL 1840, 125; FDA, 76; StDR, 105; înscripţie SHR, 21; BAR II, 199; AR 1829, 56; GC VI, 138r; MCL 1838, 35; StDR, 112; PBV, 590; înscripciune RIP I, 166; LG, 123; înspirăciune DFL, 33,34; înstrucţie AR 1830, 372; FMIL 1844, 148; întreiepciune „interjecţie” BG, 9, 129, 177; vezi şi Form. term. şt. 
    
    5.2.5.3. Cazurile de diftongare a lui ó în neologisme stabilite la forme în o sînt sporadice şi apar mai ales în scrisul latiniştilor analogişti. O frecvenţă mai mare, nu numai la latinişti, a avut metoadă; vezi Form. term. şt. 
    Mai des întîlnite sînt formele cu o > u. De exemplu, în 2.4.1.: cumpanie, corună, furmă, furmá, prubă, pulcovnic, suldat; în 2.4.3.: cordun. 
    
    5.2.5.4. Spre anul 1850, sporadic şi mai înainte, dar mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, grupul x intervocalic, uneori şi final, precum şi din prefixele ex- şi extra-, în neologismele de provenienţă latină sau franceză, apare foarte des transformat în s, adeseori scris şi ss. De exemplu, ausiliar DGR, 82, 87; BR 1829 II, 26; EP II, 79; BG, 66; CGR, 86; CDR, 38, 69; CCG, 44; aussiliar NV, 55; RMS, 143; esact DFL, 4, 98; FMIL 1847, 196; CDR, 36; NV, 165; StFE, 22; BCD, 593; StDR, 90; CFZ, 34, 70, 160; LM, 65; SD 1855, 2; Z 1856, nr. 8, 1; DILB I, 197; GCB II, 204; NRC, 162; C, 149; R 1857, nr. 6, 1; INB 1857, 1; RAM, 13; WCP, 8; PIC, 134; INB 1859, 3, 18; BEC, 8; AML, 10, 125; essact CEF, 5; LMG, I; esactitate DFL, 14; NV, 15; RBM, 27; BMN II, 68; CFZ, 146; NRC, 113, 140; C, 16, 82; INB 1857, 4, 8; BEC, 105; INB 1859, 35, 59; D 1860, 96; AML, 125; essactitate LS, 99; C, 1; esalta DFL, 28; NV, 165; StDR, 90; SCC I, 72; SMB I, 7; LIT, 195, 226, 395; D 1860, 395; essalta LS, 17, 102; DIB, 10; esaltaţie HMV II, 92; GLC, XI; NV, 165; StDR, 90; SCC I, 70; AML, 162, 163; essaltaţie NV, 161; esemplu MIR, 257, 308; MVV, 7, 23; BTG, 2r, 5r, 30v; BDL I, 96v; BAR I, 149; AR 1830, 48; SGR I, 161; FMIL 1840, 327; DE I, 313; EP II, 41; HMV I, 13; MEN II, 313; DFL, 12, 22, 39, 95; FMIL 1847, 3; CDR, 12, 29; BG, III; CGR, XI; SIM, XI, XIII, XV; BCD, 60; MAA, 48; forma apare frecvent şi după 1850; essemplu MID I, 7, 56, 138; MEN II, 7; FMIL 1847, 41; RMS, 242; LIT, 69; estraordinar BAR II, 27; GC I, 155r; LOA, 122; GTN 1835, 1; ELS, 15; MN 1836, 91; KMP, 13, 24; FMIL 1840, 138, 403; CDE, 3, 88; HMV I, 40; MEN I, 64; FMIL 1847, 64; BDJE, 1, 82; CGR, 177; NV, 171; forma este la fel de frecventă pînă după anul 1860; estravagant GC I, 154r; VSC, 104; MN 1836, 39; HMV I, 16; MEN II, 153; DFL, 135; NV, 175; StDR, 95; LS, 66; BMN II, 125; SCC II, 355; GM 1854, 2; CEF, 139; CA 1858, 56; estravaganţă NV, 171; StDR, 95; BMN II, 207; BMN III, 150; SSC, 170; PBV, 125; CA 1858, 56; PTP, 40; JA, 95; pretest IIS, 3,4; PV, 109; FMIL 1844, 170, 400; MEN II, 193, 269; BDJE, 61; SIM, 82; NV, 326; BCD, 337; StDR, 216; BMN III, 109; SMB I, 8; CA 1854, 29; DIB, 172; CA 1855, 65; DILB II, 232; C, 18; VO 1857, 6, 9; RAM, 16; BEC, XXXIX; RF, 20. 
    Încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, îndeosebi în scrisul latiniştilor, se întîlnesc sporadic şi forme ale neologismelor din această categorie cu prefixele ex- şi extra- devenite s-, respectiv stra- (stră-), cum sînt scremînt MCF, 48; screment BCA, 43, 82; RMS, 185; espediţie NPC, 8; JDS II, 441; SIM, 174; R 1857, nr. 3, 4, nr. 29, 3; spedăciune StDR, 93; spediciune StDR, 259; spedui StDR, 93; speriinţă BLM, 3, 142; BDL IV, 949r; PMV, 12, 49, 96; FDB, 24, 82; FTM, 49; PAM, 12; PTC, 4; FMIL 1844, 302; R 1857, nr. 2, 1; sperienţă BDT, 201r; MFE, 32; MF III, 88v, 89v, 92r, 104v; StDR, 93; sperienţie MCB, 59, 157, 171; MF III, 19r; sperinţă CGR, VIII, XIII; sperimentale sg. HFP, intr. 12; sperimental MF I, 17v; StDR, 93; spoziţie R 1857, nr. 9, 1; spurtăciune „exportaţie” StDR, 94; sprime „a exprima” CDR, 80, 95; [eu] sprim StDR, 95; stermina PBV, 437; stern StDR, 95; straordinar StFE, 83; PLB, 30; AsPR, 1, 12; SMB I, 6, 114; CA 1854, 7; CA 1855, 54, 90, 118; SD 1855, 1; CA 1856, 31, 38; R 1857, nr. 2, 1, nr. 6, 1; CA 1859, 96, 112; AML, 31, 102; CA 1361, 21, 51, 121; CA 1852, 4; străordinar FMIL 1844, 171; stravagant ECS, 36; MAE, 37; GTN 1836, 46, 49 bis; MPE, V; KMP, 92; CDCE, III; HMV I, 6; FMIL 1847, 67; SIM, 59; SMB I, 88; NPT, 10; AVP, 21; PBV, 439; străvagant StDR, 95; stravaganţă EGR, XXIX; GPE, 23;CDCE, VII; StDR, 95; PBV, 439; D 1858, 6. 
    Asemenea forme sînt puse în mod obişnuit pe seama influenţei limbii italiene. Fireşte, în scrierile italieniştilor unele dintre ele sînt sau pot fi şi de provenienţă italiană. Ca şi în alte cazuri, formele corespunzătoare italiene au putut constitui un model de adaptare în română a cuvintelor respective de provenienţă latină şi franceză. Avînd însă în vedere faptul că aceste forme apar mai întîi în scrierile latiniştilor (la Şincai, Micu, Maior, Budai-Deleanu şi la Damaschin Bojîncă, în 1832, de exemplu), credem că ele reprezintă în primul rînd, ca şi formele în iune sau -inţă, discutate mai jos (vezi 5.2.8.), o tendinţă analogistă, o încercare de apropiere a neologismelor respective de forma cuvintelor moştenite în care x intervocalic a devenit s, iar prefixele ex- şi extra- au devenit s-, respectiv stră-: lăsa, măsea, spulbera, spune, stoarce, strica, strămuta, străpunge şi altele. 
    Către sfîrşitul secolului al XIX-lea, o dată cu compromiterea exagerărilor latiniste şi italieniste, au dispărut din limba română literară şi formele menţionate mai sus, restabilindu-se grafia cu x a cuvintelor respective, ca în limbile latină şi franceză, precum şi pronunţarea lor ca atare, ca în latină şi, în anumite situaţii, în franceză. Prin hipercorectitudine, s este uneori înlocuit cu x şi în excadron, excroc. 
    Relativ frecvent apar, încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, şi forme în care s din prefixul ex- (es-) este sonorizat: auziliar GC I, 27r; GCG, 33; CGR, 84, 93; eczact GC I 139r; FTP I, 143; LOA, 79; MN 1836, 20; PGL, 47; RB, 314; BGO 1840, 52, 179; CDCE, 27; PEA, 10; BGO 1844, 76; ROM, 47; ATI, pf.; RL, 336; PBV, 123; RIT, 18; ezact GRR, 245; SCC I, 238; CA 1854, 13, 28, 43; CA 1855, 22; CA 1856, 50; Z 1856, nr. 9, 1; eczactitate FTP II, 167; GTN 1836, 43, 71; VDA, 9; AS, pf.; RB, 225, 226; BGO 1840, 34; PEA, 227; BGO 1844, 21, 96; ROM, 23, 72; CPO, 26; PBV, 123; ezactitate OCD, 58; eczalta PBV, 123; eczaltaţie AR 1837, 333; SMR I, 92; PBV, 123; ezaltaţie SCC II, 321; RL, 220; eczecuţie ORC, 378; PFBM, 11v; GC I, 140r; HAN, 108; RB, 232; VVP, 43; AOD, 122; CA 1850, 61; CA 1852, 68; PBV, 123; ezecuţie PFBM, 25v, 26r, 34v; CA 1855, 23; eczecutor GC I, 140r; AR 1830, 178; CPL, 77; BGO 1840, 238; BFO 1843, 137; StDR, 80; PBV, 123; ezecutor PFBM, 27v, 35r; CA 1855, 65; SCC I, 176; eczemplu PCC, 1, 2; MCB, 4, 13, 20, 77, 158; PCB, 133; MRC, 233; GC I, 140r; FTP IV, 28, 88; FEA, 28; LOA, 77, 83; GR, 8, 83; FGP, 15, 27; GG, 29; MN 1836, 70; forma este la fel de frecventă pînă la 1860; ezemplu CA 1854, 12, 18; CA 1855, 19, 74; CA 1859, 74. Sonorizarea aceasta a lui s, care s-a produs şi în ale situaţii, cum atestă forme ca antagonizm, convulzie, conzul, conzistenţie, epizod, eroizm, peizaj, perzonă, perzonal, siloghizm şi altele (vezi 2.4.1. – 2.4.6.), stabilite la pronunţarea cu s , este în majoritatea cazurilor un reflex al pronunţării cuvintelor respective în limbile germană, franceză sau rusă. Sporadic se întîlnesc şi forme în care este sonorizat şi c în prefixul ex-, reproducînd astfel pronunţarea germană sau franceză a lui x din cuvintele respective: egzala CEG, 37; egzamin LO, 7; SRI, 305,306; egzemplu DSM, 31, 32. 
    
     5.2.5.5. Am prezentat mai sus trei cazuri frecvente de adaptare în manieră analogistă a unor neologisme de provenienţă latino-romanică. Restul adaptărilor de tip analogist, care apar îndeosebi în scrierile latiniştilor, sînt sporadice. De exemplu:
    a+n+consoană > î, în consunîntă FBN, 4; plînta, plîntăciune, plîntă, vezi Form. term. şt., p. 256;
    e+n+consoană > î sau i, în liniamînt VMP, 185; monumînt MIR, 324, 335; MIB, pf. , 123; RA, 47; RIP I, 123, 161; recomînda VMP, 295; răgemînt RIP I, 77; în 2.4.1.: senţemînt, stavilemînt, tîmpărat, tîmperat, testamînt; în Form. term. şt.: nutrimînt, scremînt şi altele; consecuint MEN II, 23; BCD, 587; TR 1854, 161; LIT, 38; consecint DFL, 135; elocuint SMB I, 131; DILB II, 229; independint BCD, 410, 508; C, 12, 14, 21; GCB II, 211; BEC, XLIII; D 1860, 101; în 5.2.8., cf. adaptările în -inţă. Discutînd categoria cuvintelor moştenite cu terminaţia mînt: jurământ, legămînt, pămînt şi altele, Nicolau Bălăşescu, în gramatica sa din 1848 citată şi cu alte prilejuri, face următoarea observaţie: „Tot după această analogie se pot face toate cele acestor asemenea, dar mai de curînd intrate în limbă, pe care voiesc unii a le pronunţia după cum sînt scrise cu litere, adecă în -ment, precum: Este bine aşa: argumînt, documînt, firmamînt, fragmînt [...]. Dar unii voiesc aşa a zice: argument, document, firmament, fragment [...]” (p. 36-37). Motivări analogiste similare apar atunci în scrierile mai multor latinişti, dintre care menţionăm pe Aron Pumnul, Ioan Maiorescu, Ioan Rus, Teodor Stamati. 
    cl > chi, în chiaritate MBV, 5; FMIL 1847, 102; T 1856, nr. 4, 1; GCB II, 192; VMP, 182; conchiziune DFL, 10, 92, 94, 206; conchisiv CDR, 92; dechiara CR 1829, 287; CR 1830, 204; CR 1831, 52; FL, 62 CDCE, 3; FMIL 1840, 23, 126, 342; MID I, 16; FMIL 1847, 80, 119; StDR, 56; TR 1854, 3, 13; R 1857, nr. 17, 1; dechiaraţie FMIL 1840, 125, 146; dechiarăciune StDR, 46; dechiaraţiune TR 1854, 22,62; eschiziu „exclusiv” StDR, 92; eschisiv TR 1854, 4; prochiemăţiune TR 1854, 56, 71;
    con- > cu-, în cujuga DGR, 114; cujugţă „conjuncţie” DGR, XV, 153, 159, 165; currespunde FMIL 1847, 44;
  ct > pt, în afepţie SGR I, 169; SGR II, 82; corept VMP, 73; defept VMP, 74, 100; direpciune VMP, 187; imperfept SGR I, 230; indirept DFL, 63, 72; VN, 29; CDR, 95; inspepciune StDR, 113; interiepţie SGR I, 24, 169; leptură VMP, 75; ojept „obiect” PV, 28; obiept FMIL 1844, 54, 216; FMIL 1847, 117, 128; BG, 67, 89, 170; VMP, 125,126,177; obiepţie HMV I, 147; obiepciune StDR, 184; perfept SGR I, 144, 230; BG, XXX, 6, 212; perfepţie CA 1852, XXIV; perfepciune BG, IV, VI, 135; proiept HMV II, 226; produpt HMV I, 157; sepţiune VMP, 7,12; subiept BG, 65,66,169,171; FMIL 1844, 27; HMV I, 219;
  d+i > z, în dezicăciune „dedicaţie” StDR, 55; erezitar FMIL 1847, 69; ierezitar CGR, 229; iurizicăciune „jurisdicţie” BAR II, 36,38; meziar DFL, 89; meziatic DFL, 76; meziu DFL, 1,9,38,49; CDR, 1; CFZ, 2, 71, 90, 106; BEC, 6,7; remezia DFL, 37; remeziu BCD, 105; stuziu CDR, III, 69;
  gn > mn, în imnoranţă CDR, 23; inespumnabil BDJE, 34; remn VMP, 177, 188; repumna KFL, 92; repumnanţă DFL, 29; BDJE, 126; repumnanţie KFL, 93, 144; vimnetă BCA, 50, stabilite la formele ignoranţă, inexpugnabil, regn, repugna, repugnanţă, ca şi consignaţie, indigna, insignă şi altele, dar menţinut ca atare în demn, demnitate, desemna, însemn, resemna, semnal, semnalment, semnificaţie, solemn, solemnitate etc.;
  inter- > întră- (între-), în întrăzice FDB, 44; întrecăla SGR I, 6; StDR, 115; întreiepciune BG, 9, 129, 177; întreveni GC II, 22r; AR 1832, 225; FMIL 1844, 43, 142;
  l intervocalic > r, în cruderă, cruderitate FDB, 125; faciritate FDB, 87; dirigenţă FDB, 108; esemplu FDB, 111, 125; FTM, 24,54; MDNU, 74, 82,94; mascurin DGR, 24; CDR, 2, 11; staverimînt PBV, 435;
  super- > supră-, în suprăstăciune „superstiţie” BDT, 114v; suprăstiţie SIM, 66;
  trans- > stră-, în străforma FMIL 1847, 126; străplînta VN, 7; SIM, XI, 137; străpune DFL, 31;
  v intervocalic > b, în cădabru, cădăbros (vezi Form. term. şt.); osărba „observa” FDB, 107; preserba FDB, 113; sîrbi „servi” HPP, 4,120,121; CB 1813, 50; DOA, 48; staverimînt „stabiliment” PBV, 435, şi altele.
    
    5.2.6. În vechea română literară, substantivele latineşti de declinarea a treia terminate în -io, -ionis sînt adaptate cu terminaţia -ie, după forma nominativului latinesc, dar şi sub influenţa formei pe care o au aceleaşi cuvinte de provenienţă latină în limbile slavonă, polonă şi rusă90. De exemplu, în cronici şi în scrierile lui Dimitrie Cantemir se întîlnesc numeroase neologisme de acest fel, cum sînt condiţie, confermaţie, continuaţie, corunaţie, interjecţie, obligaţie, oraţie, predicaţie, propoziţie, protecţie şi altele. Numărul substantivelor neologice din această categorie sporeşte în mod simţitor în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea, cu precădere în scrisul intelectualilor din Transilvania, Banat şi Bucovina. Acestui mod de adaptare în limba română a substantivelor latineşti în -io, -ionis le-au fost asimilate şi substantivele corespunzătoare germane în -ion (Administration, Aggression, Kommission, Nation etc.), maghiare în -ió (adminisztráció, agresszió, komissió, náció etc.), ruseşti în -ия (администрация, агрессия, комиссия, нация etc.), sîrbeşti în -ija (administracija, agresija, comisija, nacija etc.) şi franceze în -ion (administration, agression, commission, nation etc.), tot de provenienţă latină în limbile respective. Multe dintre neologismele din această categorie au etimologie multiplă în limba română. În funcţie de provincia căreia aparţineau autorii sau traducătorii care le foloseau, de formaţia lor culturală şi de limbile din care erau traduse textele în care apar, cuvinte ca administraţie, comisie, naţie şi altele sînt sau pot fi, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea, de provenienţă latină, germană, maghiară, rusă, sîrbo-croată sau franceză, adaptate cu aceeaşi terminaţie -ie. Chiar şi substantivele corespunzătoare italieneşti în -ione erau sau puteau fi adaptate atunci cu terminaţia -ie, după cum dovedesc formele astraţie, contradiţie, leţie, preleţie, traduţie, aflate, alături de alte cuvinte de provenienţă italiană, în Cuvinte panighirice şi moralnice publicate de Eufrosin Poteca la Bucureşti, în 1826, şi în cursul său de filozofie publicat la Buda, în 1829. 
    Constituirea modulului de adaptare cu terminaţia -ie a substantivelor neologice din această categorie a fost înlesnită de prezenţa în limba română a altor categorii de substantive terminate în -ie, cu acentul pe silaba antepenultimă, cuvinte vechi şi populare sau tot neologisme, a căror terminaţie -ie are diverse explicaţii. Menţionăm în primul rînd unele cuvinte moştenite (albie, funie, salcie), altele, mai numeroase, de provenienţă slavă (corabie, drojdie, lozie, plavie, primejdie, sabie, vrabie) sau cu etimologie necunoscută (beldie, pîlnie), precum şi numeroase neologisme de diferite categorii şi provenienţe: artilerie, canţilerie, companie, familie, gvardie, infanterie, istorie, linie, materie, midie, patrie, provinţie etc.; adverbie, armistiţie, asedie, coleghie, ghenie, ghimnazie, imperie, partiţipie, privileghie, pronomie, proverbie, seminarie, solstiţie etc.; atenţie, audienţie, corespondenţie, diferenţie, distanţie, elocvenţie, esenţie, experienţie, influenţie, prudenţie, rezidenţie, vacanţie, violenţie etc. Avînd deci modele atît în cuvintele vechi şi populare cît şi în câteva categorii de neologisme terminate atunci în ie, adaptarea cu terminaţia -ie constituie, pînă pe la 1840-1845, aproape singura modalitate de asimilare în română a substantivelor neologice de provenienţă latină în -io, -ionis, franceză în –ion, germană în -ion şi italiană în -ione. De exemplu, în 2.4.1.: administraţie, afecţie, ambiţie, comisie, condiţie, confederaţie, confirmaţie, conscripţie, controversie, convenţie, conversaţie, deputăţie, disputaţie, excomunicaţie, expediţie, expoziţie, gratulaţie, graţie, încoronaţie, giustificaţie, moderaţie, naţie, obligaţie, observaţie, ocupaţie, omisie, oraţie, organizaţie, pensie, perdiţie, permisie, persecuţie, populaţie, porţie, presentaţie, proţesie, prodiţie, profesie, promisie, pronunţie, pronunţiaţie, propoziţie, protecţie, protestaţie, publicaţie, raţie, recomandaţie, reflecţie, repartiţie, reprezentaţie, reputaţie, resignaţie, restituţie, revoluţie, satisfacţie, secţie, sesie, soluţie, staţie, superstiţie, suplicaţie, supoziţie, trimisie, tradiţie, vizitaţie; în 2.4.2.: coniuncţie, construcţie, declinaţie, derivaţie, prepoziţie, terminaţie; în 2.4.3.: acţie, apelaţie, autenticaţie, confiscaţie, constituţie, contestaţie, deţizie, declaraţie, depoziţie, dispenzaţie, emigraţie, exţepţie, execuţie, fundaţie, indemnizaţie, informaţie, iurisdicţie, legalizaţie, liţitaţie, porţie, preemţie, prescriţie, prevaricaţie, probaţie, proclamaţie, pronunţiaţie, raţie, relaţie, replicaţie, repulzie, revizie, revocaţie, rezoluţie, secvestraţie; în 2.4.5.: emulaţie, lecţie, recreaţie; în 3.6.: ambiţie, apelaţie, congiuraţie, conspiraţie, impresie, instrucţie, lecţie, leghislaţie, ocazie, perfecţie, reformaţie, relaţie, repetiţie, revoluţie, satisfacţie, superstiţie. 
    Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea latiniştii încearcă să schimbe acest mod tradiţional şi popular de adaptare în -ie a neologismelor respective, considerînd că terminaţia -iune a cuvintelor similare moştenite (închinăciune, rugăciune, tăciune etc.) ar fi adevăratul model de adaptare în spiritul limbii române a acestei categorii de neologisme. Iată, de exemplu, cum comentează această problemă P.M. Cîmpeanu în Gramatică românească, Iaşi, 1848: „Noi avem multe cuvinte adoptate din limba latină, însă cei ce le-au adoptat întăia dată n-au căutat a le termina după firea limbei noastre şi după esemplele ce le avem întru aceasta în mai multe cuvinte aduse de strămoşii noştri din Italia, ci ei în terminarea aceloraşi s-au luat cum se vede mai mult după auz, sau nu ştiu după ce regulă. Destul este că greşala lor, aplicată într-un timp îndelungat ca o lege, s-au făcut fire la publicul nostru, încît acum cu mare nevoie şi numai cu încetul se poate îndrepta. Astfel de cuvinte adoptate şi rău terminate sînt: naţia, ambiţia, imitaţia, observaţia, raţia, declăraţia, asoţiaţia, alegaţia, misia, profesia, determinaţia, declinaţia ş.a., în scurt toate numele latine de a treia declinaţie terminate la nom. singuritului în -io, iară la ablativ în -ione. Pentru că astfel de nume ar trebui să se termineze la noi în -iune (la singur.); d.e., năciune, ambiciune, imităciune, observăciune, răciune, declărăciune, asoţieciune, alegăciune, misiune, profesiune, determinăciune, dechinăciune ş.a., fiindcă avem cuvinte vechi adoptate în Italia din limba romană tot în modul acesta, cum sînt: tăciune, de la titio, titione, rugăciune, de la rogatio, rogatione, închinăciune, de la inclinatio, inclinatione, stricăciune, de la extricatio, extricatione ş.a.” (p. 42-43). Observaţii similare face şi Nicolau Bălăşescu, în Gramatică dacoromână, Sibiu, 1848: „Aş voi bucuros să ştiu de unde, pe ce cale şi în ce chip scriu unii procopsiţi scriitori români acest feli de substantive cu finalul -ie (care este final curat slav), p.e. naţie, religie, raţie, terminaţie, declinaţie, comparaţie, conjugaţie, secţie, sesie, poziţie, prepoziţie, opoziţie, revoluţie, licitaţie, misie, negaţie, naraţie, opinie, preparaţie, donaţie, variaţie, argumentaţie ş.a.” (p. 145). Ca şi Cîmpeanu, el crede că neologismele citate trebuie să fie adaptate cu terminaţia -iune: naţiune, licităciune, religiune, decorăciune, conjugăciune, compărăciune etc.
    Majoritatea substantivelor latineşti din această categorie au terminaţia -io, -ionis precedată de consoana t, deci -tio, tionis. Adaptarea acestora în limba română s-a încercat atunci în două moduri; unul analogist, adică în -ciune, cu t + i > č, după forma cuvintelor corespunzătoare moştenite, şi altul în -ţiune, cu t + i > ţ. Mai frecvente au fost la început formele în -ciune. Este cunoscut faptul că primul cuvînt adaptat astfel, peregrinăciune, apare la Dosoftei. Dintre latinişti, cel dintîi care propune adaptarea cu forma -ciune este Paul Iorgovici, în calendarul său din 1794 şi în Observaţii de limba rumânească din 1799 (vezi 2.3.). Sporadic, forme în -ciune mai apar în epocă la Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu şi Ioan Teodorovici. După anul 1829 se întîlnesc mai ales în Anticile romanilor, traducerea lui Damaschin Bojîncă din 1832, şi în Icoana pămîntului, geografia lui Ioan Rus din 1842, iar spre 1850 şi mai tîrziu în scrierile unor latinişti şi ale adepţilor lor, între care A.T. Laurian, Timotei Cipariu, Nicolau Bălăşescu, Ion Codru Drăguşanu, Aron Pumnul, Petru Cîmpeanu, Ioan Bărbătescu, Ion Ionescu, Gh. Lazarini, V. Lucaci, G. Fontanin, Simion Bărnuţiu, Gr. Cobîl-cescu, Anton Velini. Multe neologisme adaptate în forma ciune sînt înregistrate în Form. term. şt. Cităm şi aici o serie de cuvinte similare, aflate în scrierile unor analogişti menţionaţi mai sus: aberăciune DFL, 158; argumentăciune DFL, 128; compărăciune VMP, 124; dechiarăciune StDR, 56; direpciune VMP, 187; esecuciune StDR, 93; iluminăciune DFL, 182, 186; ilustrăciune DFL, 206; StDR, 103; imaginăciune DFL, 23, 110, 179; StDR, 103; CEG, 7; imităciune DFL, 107; StDR, 103; indicăciune DFL, 94, 162, 179, 203; BCD, 596; StDR, 109; înscripciune RIP I, 166; LG, 123; întreiepciune „interjecţie” BG, 9, 129, 177; interiecciune CDR, 1, 92; intreiepciune StDR, 115; iurizicăciune „jurisdicţie” BAR II, 36, 38; legalizăciune StDR, 160; legislăciune DFL, 113, 127, 212; modificăciune BCD, 434; StDR, 176; negăciune DFL, 32, 137; CDR, 41; StDR, 180; perfepciune BG, IV, XV, 135; perfecciune StDR, 203; JA, 114; prescripciune DFL, 120, 162; StDR, 216; relăciune DFL, 18, 97; CDR, 3, 34, 35; BG, 203; BCD, 539; StDR, 235; reprezentăciune DFL, 13, 187; BCD, 549, 567; semnificăciune DFL, 79, 97, 102; CDR, 3, 41; VMP, 227; speţificăciune BCD, 253, 254; speculăciune RIP I, 304; DFL, 192; terminăciune BG, 19, 139; CDR, 25; verificăciune DFL, 105; StDR, 42; vibrăciune DFL, 52; StDR, 42. Fiind cu deosebire ţinta ironiei contemporanilor, chiar şi a unora dintre latinişti, spre anul 1870 formele acestea analogiste au fost total abandonate. 
    Adaptarea în -ţiune, folosită la început doar de unii latinişti, a fost acceptată nu prea tîrziu de numeroşi intelectuali români ai vremii, pentru că vedeau în această terminaţie şi un mijloc de apropiere a românei literare de limbile franceză şi italiană. Formele în -(ţ)iune încep să fie frecvente prin jurul anului 1850 şi abundă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Pentru începuturile răspîndirii acestor forme cităm aici doar următoarele exemple: escepţiune DFL, 121; BG, 153; BCD, 24, 183; CCG, 25; esecuţiune DFL, 129; DIB, 621; VO 1857, 1; execuţiune BCI, 175; espediţiune GRR, 125, 241; TR 1854, 57; LIT, 160; DILB I, 148; INB 1857, 18; PIC, 66; expediţiune BCI, 162; esportaţiune TR 1854, 1; Z 1856, nr. 18, 3; INB 1857, 16; exportaţiune TR 1854, 6; imaginaţiune LS, 15, 38; GRR, 2, 39; BMN I, 20, 42; CEF, 81; TR 1856, nr. 2, 2; imitaţiune GRR, 51; DILB I, 201; INB 1859, 57; indicaţiune PFM, 498; BEC, 35; indiscreţiune BIF, 13; SMB I, 163; DIB, 304; LIT, 376; VO 1857, 15; inscripţiune TR 1854, 11; DILB I, 202; LIT, 252; C, 22; PIC, 75, 87; legislaţiune BCD, 244; TR 1854, 75; GCB II, 216; C, 4; navigaţiune Z 1856, nr. 18, 3; DILB I, 205; T 1856, nr. 1, 3; opoziţiune BMN II 89; LIT, 52, 77, 258; PFM, 507; C, 6; GCB II, 223; PTP, 11; BEC, 271, 399, 456; numeroase exemple similare sînt de asemenea înregistrate în Form. term. şt. Probabil toate substantivele neologice din această categorie terminate în -ie au avut în perioada menţionată şi forme paralele în -iune. 
    În concurenţa dintre cele două modalităţi de adaptare în limba română a substantivelor latineşti terminate în -io, -ionis şi a celor corespunzătoare franceze în -ion, italiene în -ione şi germane în -ion a învins, în general vorbind, adaptarea tradiţională, care a devenit şi populară. Majoritatea acestor neologisme sînt folosite astăzi cu terminaţia -ie. Adaptarea în -iune propusă de latinişti a fost de la început simţită ca pedantă şi, alături de alte exagerări latiniste, a constituit vreme îndelungată obiectul unor atacuri şi ironii din partea scriitorilor care militau pentru dezvoltarea în spirit istoric şi popular a limbii române literare. După aproape un secol de vogă, mai ales în stilul juridico-administrativ, folosirea formelor în -iune a căzut în desuetudine, încît numărul neologismelor terminate astfel este în prezent relativ mic. De exemplu, acţiune, adeziune, compasiune, legiune, misiune, moţiune, naraţiune, naţiune, noţiune, omisiune, opţiune, pasiune, presiune, rebeliune, regiune, sancţiune, stagiune, versiune, viziune şi altele. Unele sînt încă folosite paralel cu formele corespunzătoare în -ie: emisiune – emisie, profesiune – profesie, iar altele, mai numeroase, s-au diferenţiat semantic de formele în -ie: concesiune – concesie, fracţiune – fracţie, lecţiune – lecţie, pensiune – pensie, permisiune – permisie, porţiune – porţie, raţiune – raţie, reacţiune – reacţie, secţiune – secţie, staţiune – staţie şi altele. 
    Un mod neobişnuit de adaptare a acestei categorii de substantive neologice, cu terminaţia -ionă, a încercat Paul Iorgovici în calendarul său din 1794; vezi în 2.3.: aghitaţionă, decizionă, discusionă, execuţionă, opinionă, opţionă, pasionă, permisionă, succesionă, unionă, iar în 2.4.1.: observaţionă. Cf. şi inchiziţionă DIP, 41v; PIU IV, 38, 46r; intergeţionă GC I, 188r.
    Unele cuvinte din această categorie au avut în scrierile lui Ianache Văcărescu, Amfilohie Hotiniul, Paul Iorgovici, Iordache Golescu, Eufrosin Poteca, A.T. Laurian şi ale altor cunoscători ai limbii italiene sau latinişti terminaţia -ione. De exemplu, în 2.4.1.: condiţione, comfermaţione, confuzione, ocazione, oraţione, pasione, pretensione, protecţione; în 2.4.2.: construcţione, congiunţione, interiecţione, propoziţione: în 2.4.5.: lecţione. Cf. şi incuiziţione GC I, 184v, iar în KFL meditaţione, V; opoziţione, V,129; percepţione, 58; relaţione, VII, 142; religione, 75; sensaţione, 60; subordinaţione, 141; superstiţione, 90; traducţione, IV; vezi şi Form. term. şt. 
    Un interesant caz particular îl constituie şi frecvenţa cuvîntului de provenienţă italiană leţie „lecţie” (it. lezione) în texte munteneşti dintre anii 1824-1857. Deşi neologismul lecţie, de provenienţă latină şi germană, era cunoscut în limba română literară încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi folosit în mod curent în prima jumătate a secolului al XIX-lea, el este secundat în perioada menţionată de italienismul sinonim leţie, aflat de exemplu în următoarele texte: PCC, 3, 5; DCN, 139; PCP, 45; PAIC, 20; PAFR, 11, 32; CR 1829, 6, 120; PIF, 22; HFP, f.t. , ded. , intr. 19, 316; CBD, 17; FGP, 11, 24; CR 1830, 336; GC III, 303v; VSC, 29; SPV, 20, 133; FTP I, 7, 103, 108; MFE, 43; PAMR, 1; LOA, 72, 76; GR, 40; ELS, 28; GTN 1836, 47; RB, nr. 5, 3, 146, 373, 254; VVP, 120; CDCE, 170; EP II, 72; FMK, 3; JDS I, 1, 18; MEN I, 12, 84; PBM, XXXI, XXXVIl, 42, 61; WPM, pf. 2; SIM, 23, 108, 200; BG, XII; ROM, 20, 21, 24, 64, 178; BRA, VIII, 47; NRC, 3, 7, 35, 95. Autorii sau traducătorii acestor texte sînt Eufrosin Poteca şi I. Eliade Rădulescu, foşti elevi ai lor de la Sf. Sava, ca Gr. Pleşoianu, Stanciu Căpăţineanu şi alţii, precum şi unii italienişti şi latinişti de mai tîrziu. 
    
    5.2.7. În vechea română literară substantivele neologice de provenienţă greacă terminate în -ιος sau -ιον şi cele de provenienţă latină terminate în -ius sau -ium, atît numele comune cît şi cele proprii, erau adaptate cu terminaţia -ie91. De exemplu, în 2.4.1.: coleghie, engomie, gubernie, imperie, ministerie, ofichie şi ofiţie, privileghie, proimie, pronomie, stadie, testimonie; în 2.4.2.: adverbie, epitafie, partiţipie; în 2.4.6.: Capitolie, Orachie (şi Oraţie, Oratie, Horaţie), Ovidie, Plinie, Tarcvinie, Virghilie. Acest mod de adaptare a substantivelor respective greceşti şi latineşti este specific slavonei, care l-a transmis limbii ruse literare, precum şi limbii române, prin intermediul traducerilor din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, cînd era deja populară pronunţarea cu terminaţia -ie a numeroaselor nume de sfinţi din calendarul creştin, greceşti în -ιος sau latineşti în -ius, cum sînt Atanasie, Dimitrie, Gheorghie, Grigorie, Vasilie etc. Am spicuit cîteva exemple din cunoscuta operă de referinţă a lui Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenicum-graeco-latinum, Viena, 1862-1865: „{anasiê m. athanasius”, „geogriêvâ adj. poss. georgii”, „grigoriê m. gregorius”, „vasiliê m. basilius”, „domentiê m. domštioj dometius”, „dometiê m. dometius”, „dûmitriê m. demetrius”, „kapiklariê n. kapikl£rioj clavicularius”, „kidoniê m. kudènion mÁlon cydonium malum”, „korâinliê m. korn»lioj cornelius”, „livelisiê m. libell»sioj libellensis”, „maksentiêvâ adj. poss. maxentii”.
    Adaptarea în -ie a substantivelor neologice din această categorie continuă în secolul al XIX-lea pînă prin anii 1840-1850, iar în unele cazuri şi mai tîrziu. De exemplu, adverbie BTG, 1v, 78v; DGR, 146; SGR I, 24, 153; GRA 2, 6v, 82v, 83r; CGF, 126; AsL, 39; PGR, 5, 67; armistiţie BPN II, 348; PIU II, 194, 202; PIU III, 177, 259; CR 1830, 247; AR 1830, 80, 99; GC I, 95r; MAE, 18; AIR I, 76, 102; AR 1837, 318 bis; FD I, 26, 46; FMIL 1847, 87; NV, 49;StDR, 22; AVP, 2;PBV, 27; asedie AR 1829, 6, 27, 30, 148; AR 1832, 46; CIRA, 173, 209; AR 1834, 151; AR 1837, 4, 30, 314; AsL, 14; AMIM, 225; StDR, 24; CA 1853, 59; SCC I, 156; TR 1854, 61; GM 1854, 307; coleghie AR 1829, 5, 132; CIRA, 286, 310; AR 1837, 363; ROI2 IX, 11; CA 1851, XII; colegie AsR, 2, 11; AR 1844, 10; comerţie ISI, 47; AR 1832, 64; CIRA, 286; FD I, 46; NPC, X; AR 1837, 54; ROI2 IV, 2, V, 1, VIII, 19; CCF, 25, 26, 27, 39, 40; ghimnazie AR 1829, 124; NMP, ded. 3; AR 1830, 25, 141, 357; SIC, f.t.; CIRA, 381, 411; BPO 1833, 41; SGR I, f.t.; SGR II, f.t. , 40; RSM, 9v, 13v; KUB, f.t.; AR 1837, 45, 211; FMIL 1840, 242; în scrierile moldoveneşti apare pînă după 1850; imperie PIU III, 126; AR 1830, 17, 60, 97, 228; CIRA, 1;AR 1837, 86; KMP, 53; PMG, 26; SMA, 11; IL 1840, 3; FGE, 69; AsL, 7; GGV, 60; CA 1844, 1; AMIM, V; KDP, 47; CA 1850, 2; RL, 153; Z 1856, nr. 7, 4; NPT, 265 ministerie AR 1829, 10, 122, 158, 250; AR 1830, 23, 57, 182, 188, 369, 371, 377; CIRA, 206, 411; AR 1837, 36, 47; CD, VI, 70; AOD, 176; CA 1847, 54; IFM, 14; StDR, 174; partiţipie GRA, 88r; ME, 55; BTG, 1v, 51v, 62v; EGRM, 15r, 19v; PCB, 136; EGR, 60, 68; GC V, 22r; FGP, 17, 58, 115; SGR I, 131, 231; SGR II, 91; GR, 66, 72, 75; GRA2, 80r;VVP, 102; GCG, 11; CGF, 88, 115; prinţipie AR 1830, 87; CPI, 63, anexă 8; CCF, 4, 14; SMA, 24; AsM2, 183; CA 1848, 66; GRR, 40; proverbie BDT, 37v, 116r; SIC, 63; SMA, 8; AsL, 34; GGV, 75, 131; FMIL 1844, 151; AsF, 119; FMIL 1847, 157; FDA, 144; CA 1855, 171; seminarie AR 1830, 357; CIRA, 311; BFO 1833, 181; FMIL 1840, 253, 254; FMIL 1844, 239; AsR, 8; AMIM, XXX; FMIL 1847, 88, 182; SSC, VIII; spaţie CP I, 22; EGI, 103; MF I, 53r; CCF, 14, 18, 19, 20, 21, 26; AsG, 1, 60; IL 1840, 35; FGE, 95, 110r; VM, 137; IL 1841, 295; SMR I, 17; FBE, 70v; StFE, 5, 11, 53; StDR, 259; studie PAFR, 22; SGR I, VII; AsL, 17; SCMI, XII; HMV II, 21; CA 1847, 40; FMIL 1847, 95; StDR, 265; BMN I, 5; SSC, IV; GRR, 3; SCC I, 114; RL, 86, 119, 349; ASLI, 307; INB 1859, 58; viţie MCB, 164; GC II, 59v; FTP I, 25, 50; FTP II, 37; GG, 218; DTN, 20; PIA, 2192.
    Substantivele din această categorie au avut atunci, sporadic încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, şi forme terminate în -iu, după aspectul fonetic latin sau italian al cuvintelor respective, forme sub care în majoritatea cazurilor au rămas în limba literară modernă. De exemplu în 2.4.1.: armistriţiu, asediu, coleghiu, consiliu, conzistoriu, ezerciţiu, guberniu, imperiu, ministeriu, misteriu, nunţiu, ofiţiu, privileghiu, proemiu, pronomiu, rifugiu, seminariu; în 2.4.2.: adverbiu, partiţipiu; în 2.4.3.: dicasteriu. Cităm şi cîte două, trei prime atestări în texte de după anul 1800 ale formelor în -iu corespunzătoare celor în -ie ale cuvintelor menţionate mai sus: armiştiţiu MIA, 19; armistiţiu MIA, 21; colegiu CR 1829, 24; comerciu FDB, 35; PCP, 21; AR 1829, 190; CR 1830, 211; comerţiu AR 1832, 44; ghimnasiu RA, 36; DGR, 212; HFP, 27, 32; ghimnaziu CR 1829, 5; CR 1830, 324; imperiu CR 1829, 38, 51, 73; CR 1830, 375, 407; ministeriu MIA, 14; RA, 63; CR 1830, 34; CR 1829, 193; partiţipiu BTG, 47r; parteţipiu BTG, 49r; BDL I, 191v; prinţipiu TVM, 12; CR 1830, 23; proverbiu MN 1836, 41, 44; seminariu BI, 5; MIR, 338; MIB, 234, 263; GSP I, 48; spaţiu SIF, 125; CR 1829, 28; GC VI, 155v; studiu GC VI, 186r; GG, 5, 150; viţiu GC II, 59v; ELS, 1; viciu GC II, 59v; KMP, 142. 
    Unele dintre substantivele menţionate, şi altele similare, au avut după anul 1800, dar mai ales după 1829, şi forme paralele fără -ie sau -iu, determinate de aspectul fonetic al cuvintelor corespunzătoare din limbile franceză şi germană. De exemplu, benefiţ GC VII, 181v; 10, 12; ELS, 51; GTN 1836, 106; RB, 303; VVP, 17; IFM, 9; NV, 59; INB 1857, 44; benefis AR 1837, 27; BFO 1843, 23; AR 1844, 20; FMIL 1847, 179; StDR, 34; GM 1852, 5; SCC I, 166; GM 1854, 1, 89; colegi PMG, 49; CA 1862, 128; comerţ BDL I, 24r; BDL II, 505r; CR 1830, 46; AR 1830, 73, 91, 121; SPV, VIII; BFO 1833, 24, 115, 126; CPI, 149; şi altele, forma fiind apoi frecventă; comers AR 1837, 9; ROI2 III, 100; PBV, 177; ofiţ GC I, 257v; CPI, 2, 4, 18, 72; VVP, 100; BGO 1840, 77; BGO 1844, 1, 62, 162; ofis BFO 1833, 57; AR 1837, 110, 305, 371; BFO 1838, 37; BGO, 1840, 21; BFO 1843, 3; AR 1844, 13; BGO 1844, 132; StDR, 189; R 1857, nr. 16, 1; R 1853, 97; particip DO, 8; DGR, 98, 145; GC V, 21v; SGR I, 112; FMIL 1844, 372; CGR, 113; StDR, 196; partiţip PGRL I, 19, 113; EP I, 9; prinţip RA, 10; AOS, 48, 50, 55, 61, 114; PAM, 19; FTP I, 34; FTP III, 69; MCR, 95; GPE, 37; LOA, 58, 96, 127; MN 1836, 72, şi altele, forma fiind frecventă pînă spre 1860; prenţip AOS, 6, 50, 54, 57, 60, 61, 64, 67; prinsip FGP, 11; MMP, 46; princip LME, 37; GC V, 247v, 252v; GTN 1836, 43; MN 1836, 31; MPE, IV;FL, 11, 12; VVP, 113, şi altele, forma avînd o frecvenţă mare pînă după anul 1860; serviz CB 1816, 62; serviţ CR 1830, 374; AR 1837, 53; RB, nr. 1, 4, nr. 29, 3; MID I, 72, 75; SIM, 123; BCD, 71, 322; Z 1856, nr. 17, 4; BEC, 7; servis AR 1837, 118 bis, 362, 374; DRB, 311; CA 1852, 79; spaţ BDL IV, 958v; SVC, 43; MF II, 9; MF III, 106r; CCF, 14, 15, 13, 56; RIP I, 5, 35, 36; MPM, 59; KMA, 435; CGR, 24; LMA, III, 50; LMG, 204; PFM, 11; viţ GPE, 26; HAN, 26; HMV II, 13; RL, 228. Atare pronunţări sînt ridiculizate în comediile lui Caragiale, cum este, de exemplu, cazul lui colegĭ, prin replicile lui Dandanache: „Găseste-mi, mă-nţeledzi, un coledzi”, „si să rămîi fără coledzi”.
    
    5.2.8. În epoca veche a limbii române literare şi în perioada ei premodernă substantivele latineşti terminate în -antia, entia şi, prin analogie cu acestea, substantivele corespunzătoare de provenienţă polonă terminate în -ancja, -encja, rusă în анция, енция, maghiară în -ancia, -encia, sîrbo-croată în ancija, -encija, franceze în -ance, -ence, italiene în -anza, enza şi germane în -anz, -enz erau adaptate cu terminaţiile anţie şi -enţie 93. De exemplu, în 2.4.1.: alianţie, cvitanţie (şi cvietanţie), confidenţie, corespondenţie (şi corispondanţie, corespondanţie), distanţie, eleganţie, elocvenţie (şi elogvenţie), exţelenţie (şi exelenţie), experienţie (şi esperienţie), importanţie, independenţie, penitenţie, plenipotenţie (şi plinipotenţie), preferenţie, presenţie, providenţie, prudenţie, rezidenţie, siguranţie (şi sicuranţie), tendenţie, toleranţie; în 2.4.2.: sentenţie; în 2.4.3.: sentenţie; în 2.4.5.: vacanţie. Această formă de adaptare este frecventă pînă spre mijlocul secolului al XIX-lea. 
    Formele corespunzătoare în -anţă, -enţă, care în majoritatea cazurilor au rămas în uz pînă astăzi, apar sporadic la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în scrierile unor cunoscători ai limbii italiene, ca Ianache Văcărescu, Amfilohie Hotiniul, Paul Iorgovici şi alţii. De exemplu, în 2.4.1.: abondanţă, aleanţă, audienţă, clemenţă, corispondenţă, dipendenţă, escelenţă (şi exelenţă), indipendenţă, plenepotenţă, providenţă, regenţă, siguranţă, speranţă, sostanţă, şienţă, violenţă. Asemenea forme încep să apară frecvent abia după anul 1829: abondanţă GC I, 125r; MEN II, 315; BDJE, 25; NV, 5; BCD, 248, 259; abondenţă CMR, 51; GRR, 116, 238; Z 1856, nr. 34, 4; abundanţă TR 1854, 1; CFZ, 58, 126; DILB I, 189; C, 24; audienţă CR 1829, 141, 157, 267; CR 1830, 17, 117, 343, 349; GC I, 27r; VSC, 32; MBE, 18; GG, 33; audenţă VSC, 34; GT 1838, 15, 17; ignoranţă MEN II, 314; DFL, 100, 111; KDP, 31; BG, V; NV, 200; ignorenţă CA 1850, 104; ICI, 22, 58; importanţă GC I, 180v; GC V, 120v; GTN 1835, 11; AIR I, V; importenţă RB, 225; CA 1844, 46; SCMI, XII; SRM, 145; ICG, IV, IFM, 28; BCD, 7; StDR, 105; imprudenţă NV, 207; CFZ, 173; BC, 97, LIT, 239; indepandenţă CR 1830, 30, 128, 232; KMP, 153; independenţă FMIL 1844, 399; MID I, 5, 188; LS, 52, 132; RL, 153; independanţă TR 1854, 8; indiferenţă KMP, 121; RCM, 116; CFZ, 31; LIT, 18, 53; indulgenţă GC I, 189r; MN 1836, 38; VDA, 6; inteligenţă GC I, 185v; FMIL 1847, 145; NV, 228; LS, 13; neglijenţă GC IV, 189v; SCC I, 161; INB 1859, 16; negligenţă NV, 281; SCC II, 133; WCP, 12; BEC, 403; penitenţă BDJE, 108; NV, 310; StDR, 200; LS, 21, 113; preponderanţă GC V, 232v; NV, 325; D 1860, 375; PD, 511; preponderenţă LIT, 3; Z 1856, nr. 2, 1, nr. 30, 4; JA, 179; prezenţă GC V, 232r; NV, 325; BCD, 481; CA 1850, 70; rezistenţă BDJE, 104; CA 1854, 74; CFZ, 50, 62, 141; RL, 271; rezistanţă NV, 347; BRA, 26, 78; PFM, 239, 327; violenţă DFL, 28, 70; BDJE, 57; NV, 396; BCD, 310. Stabilirea acestei categorii de neologisme la forma în -ţă, determinată de aspectul fonetic al cuvintelor respective în limbile franceză, italiană sau germană, s-a produs şi în virtutea aceleiaşi legi fonetice potrivit căreia au evoluat cuvintele moştenite credinţă, cuviinţă, putinţă şi altele, reactivată în epoca modernă de modelul romanic (francez şi italian). 
    Adaptarea în română a substantivelor latineşti terminate în -antia, -entia şi a celor franţuzeşti terminate în -ance, -ence prezintă unele aspecte interesante şi în privinţa tratamentului lui -á- şi -é- din aceste sufixe. În general, vocala -á- a fost păstrată, întrucît ea corespundea atît grafiei cît şi pronunţării sufixelor respective în limbile latină şi franceză, din care au provenit în română aproape toate neologismele din această categorie (aroganţă < lat. arrogantia, fr. arrogance; eleganţă < lat. elegantia, fr, élégance; toleranţă < lat. tolerantia, fr. tolérance, şi altele). În majoritatea cazurilor şi -é- a fost păstrat, fiind pronunţat ca atare şi în cuvintele de provenienţă franceză, care au fost asimilate, pe baza aspectului lor grafic, celor de provenienţă latină (elocvenţă < lat. eloquentia, fr. éloquence; existenţă < lat. existentia, fr. existence; prezenţă < lat. praesentia, fr. présence; prudenţă < lat. prudentia, fr. prudence, şi altele). Sînt şi unele cazuri în care au fost asimilate formelor latineşti şi substantivele corespunzătoare franţuzeşti scrise cu -ance (corespondenţă < lat. correspondentia, fr. correspondance; delincvenţă < lat. delinquentia, fr. délinquance; independenţă < lat. independentia, fr. indépendance; rezistenţă < lat. resistentia, fr, résistance). În secolul al XIX-lea aceste cuvinte au avut şi forme în -anţie, -anţă: corespondanţie, independanţă, rezistanţă (şi rezistanţie), determinate de grafia şi pronunţarea franceză. 
  Printr-o confuzie a sufixului -anţă cu -enţă, datorată faptului că în franceză se pronunţau cu -ã- atît formele în -ance cît şi cele în -ence, unele cuvinte de provenienţă franceză şi latină terminate în -ance şi, respectiv, -antia s-au stabilit totuşi în română la forma în -enţă, nu în -anţă, cum era firesc (abundenţă < fr -abondance, lat. abundantia; perseverenţă < fr. persévérance, lat. perseverantia; preponderenţă < fr. prépondérance, lat. praeponderantia). Aceste substantive au avut în secolul al XIX-lea şi forme paralele în -anţă sau -anţie: abundanţă (şi abondanţă, abundanţie), perseveranţă, preponderanţă. Rezultate tot prin confuzia acestor două sufixe, variantele sporadice ignorenţă (cf. fr. ignorance, lat. ignorantia) şi importenţă (cf. fr. importance, lat. importantia) au fost înlăturate de formele ignoranţă, importanţă. 
  Pe la 1845-1850 şi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, alături de formele în -enţă sînt frecvente şi cele corespunzătoare în -inţă, datorate adaptării neologismelor respective de provenienţă latino-romanică prin analogie cu cuvintele latineşti moştenite: credinţă, putinţă etc. Aproape toate substantivele neologice stabilite la forma în -enţă au avut în perioada menţionată şi forme paralele în -inţă. De exemplu: abondinţă BIN, 72; BBR, 168; BEC, XII; abundinţă BEC, XXII; audiinţă DE I, 311; importinţă KOS, XI; SCC I, 39, 269; RL, 70, 185; SD 1855, 2; NRC, 12; AML, 110; imprudinţă SMB I, 125, 310; BEC, 229; independinţă DFL, 24; NV, 214; SCC I, 154; TR 1854, 10, 64; SD 1855, 3, RL, 230, 273; indiferinţă DE I, 313; DFL, 24, 26, 114; BDJE, 28; NV, 215; LS, 146; indulginţă MEN II, 193, 265; NV, 217; SCC I, 11, 256; RL, 175; DILB I, 202; inteliginţă CA 1844, 53; FMIL 1844, 107, 324; MEN II, 170, 173; DFL, 3, 26, 63, 110; CDR, III; BMN I, 49; negliginţă DFL, 24; NV, 281; SCC I, 265; penitinţă DFL, 36, 62, 66; PMC I, VI; SCC I, 131; DILB I, 207; preponderinţă T 1856, nr. 4, 2; GCB II, 228; JA, 179; prezinţă DFL, 4, 9, 12, 26, 72; SIM, 186; BIN, 16; BCI, 70; C, 20; rezistinţă DFL, 24, 61; SCC I, 241, 280; CFZ, 50; RL, 44; violinţă NV, 396; SMB I, 46; DIB, 168, 184; DILB I, 215. În majoritatea cazurilor formele în -inţă au fost abandonate spre sfîrşitul secolului al XIX-lea, o dată cu alte adaptări analogiste ale neologismelor. Unele dintre cele rămase în uz au înlăturat cu timpul corespondentele în -enţă: conferinţă, preferinţă, referinţă, sentinţă, tendinţă, iar altele s-au diferenţiat semantic: consecvenţă – consecinţă, dependenţă – dependinţă. 
  Pentru o mai bună înţelegere a rolului deosebit de important al limbii franceze în modernizarea limbii române literare considerăm potrivit să prezentăm aici modul în care s-a ajuns la crearea s.f. şedinţă. Acest calc a fost precedat de prezenţa în limba română a împrumutului propriu-zis seanţă, aflat de noi în următoarele texte: GC VI, 18v; CR 1831, 53; AR 1831, 10; RO, 47; LOA, 22, 96; AR 1834, 217; GTN 1835, 1; ELS, 9, 18; AR 1837, 320; RB, nr. 2, 1, nr. 17, 2, 3, nr. 27, 2; VVP, 127; DL, 99; BGO 1840, 142; CCB, 57, 76, 110; BFO 1843, 113; AR 1844, 11, 16; BGO 1844, 17, 32; AOD, 3, 333; MEN II, 229; PSE, 301; KDP, 24; LS, 109, 134; CCP, 57, 188; KOS, XXXII; GM 1854, 306; RL, 28; CA 1856, 59; Z 1856, nr. 5, 4; NRC, VII; LIT, 76, 90; CA 1857, 38; C, 3, 132; R 1857, nr. 2, 4; RAM, 1, 4, 7; BCI, 81; JA, 10; D 1859, 126; BEC, 105, 293; D 1860, 161; AsAL, 3; CA 1862, 43, 56; PD, 559; seanţie RSM, 36v; AOD, 5. 6; seansă ROI2 II, 8, III, 71, VIII, 10, 30; AR 1837, 92, 238; StDR, 248; GM 1854, 349; seansie AOD, 109, 333. Calcul şedinţă a fost relativ puţin răspîndit pînă la 1860: FMIL 1844, 143, 167; FMIL 1847, 76; StDR, 303; SCC I, 40; SCC II, 360; Z 1856, nr. 12, 3, nr. 20, 3; D 1859, 158; D 1860, 281; sedinţă DIB, 295; C, 10. În etimologia calcului şedinţă este deci necesară şi o raportare la neologismul rom. seanţă.
  
  5.2.9. Substantivele neologice în -(i)tate, provenite din corespondentele lor latine în -(i)tas, -(i)tatis, germane în -(i)tät, maghiare în -(i)tas, italiene în -(i)tà, franceze în -(i)té, sînt rare în perioada veche a limbii române literare. Primul cunoscut ar putea fi soţietate, folosit de Nicolae Spătarul (Milescu) de şapte ori în traducerea Mîntuirii păcătoşilor, unde a tradus prin el termenul gr. sunod…a, şi de trei ori în cea a Vechiului Testament, unde a tradus termenii sinonimi koinwn…a, qÚasoj şi suntrof…a94. Puţin mai tîrziu Dosoftei i-a folosit pe crudelitate şi proprietate, în Viaţa şi petrecerea svinţilor, f. 204v, 247v, al doilea cuvînt aflat şi în traducerea comprimată a cronografului lui Matei Kigalas făcută de el în Polonia, după anul 1686 (ms. 3456 de la Biblioteca Academiei Române, f. 328r, 328v, 360v)95. Numărul lor creşte în perioada modernizării limbii române literare. De exemplu, în 2.4.1.: auctoritate, autoritate, avtoritate, curiozitate, ghenerositate, libertate, nativitate, necesitate, nobilitate, perversitate, pietate, pocibilitate, proprietate, securitate, senţibilitate, seriositate, severitate, simplicitate, solemnitate, soţietate, stabilitate, voluntate, voluptate; în 2.4.3.: nulitate; în 3.6.: curiositate, libertate, moralitate, probabilitate, sinseritate. 
  Relaţia acestui sufix neologic cu sufixul moştenit -(ă)tate şi diferite aspecte ale productivităţii au fost discutate de Iorgu Iordan96 şi de Magdalena Popescu-Marin97. Noi semnalăm doar faptul surprinzător că, deşi exista în limba română modelul moştenit -(ă)tate, după care au fost adaptate neologismele menţionate mai sus, multe dintre ele au avut în perioadele respective şi variante care păstrau aspectul fonetic al limbilor din care proveneau. De exemplu, în 2.4.1.: curiozitá, gheneralitá, novitá, raritá, regularitá, semplicitá; gravité, rivalité; autoritaş, modalitaş, solemnitaş, soţietaş, universitaş; facultet, proprietet; maiestat, universitat; în 2.4.3.: comunitaş; în 3.6.: calitá, curiozitá, neutralitá, nobilitá, novitá, personalitá, proprietá; capaţitaş, cvalitaş, comunitaş, formsilitaş, neutralitaş, proprieţaş, securitaş, uniformitaş, universitaş; calitet, cvalitet, comunitet, gheneralitet, moralitet, soţietet, universitet. În această ordine de idei aducem în discuţie cazul particular al calcului noutate, similar cu cel al calcului şedinţă, prezentat mai sus (vezi 5.2.8.). Cuvîntul noutate a fost creat la începutul secolului al XIX-lea, dar s-a impus relativ tîrziu în uzul limbii române literare, fiind precedat de folosirea frecventă a neologismelor propriu-zise novitá şi novitate. Situaţia se prezintă astfel în textele de după anul 1800 pe care le-am consultat: novita JNA, 79, 106; CRac, 188; AR 1829, 20, 22, 45, 57, 71, 118; AR 1830, 46, 68, 94, 202; AR 1831, 30; SPV, 119; AR 1833, 4, 195; AR 1834, 58, 285; AsFA, VI; AR 1837, 10, 18, 201, 254, 237, 326, 347, 364; MCL 1839, 245; AR 1844, 7, 13, 21; MMP, 234; CA 1852, 76; GM 1854, 1, 4; RL, 140; NPT, 288; novetate SPBA, 3; novitate BDC, 214; GC IV, 212r; CR 1831, 29; RB, nr. 5, 4; CGR, 226; NV, 286; StDR, 182; PBV, 291; novelitate FTP I, 133; FTP II, 144; nuotate CR 1829, 1; FMIL 1840, 157; FMK, 20; noutate GC IV, 212r; VVP, 94; FMIL 1844, 397; StDR, 182; GM 1854, 3; RL, 228; DIB, 142; Z 1856, nr. 1, 4; T 1856, nr. 1, 2; CA 1857, 110; INB 1857, 3; PBV, 293; BEC, XIX; CA 1861, 59. Aşadar, calcul noutate a fost creat atît după forma corespunzătoare latină cît şi după it. novità, fr. nouveauté. Căci modelele italian şi francez nu pot lipsi din formula etimologiei multiple a acestui calc. 
  
  5.2.10. Substantivele franceze terminate în -age şi cele, mai puţin numeroase, în -ège au fost adaptate în limba română, de la primul ei contact cu limba franceză şi pînă pe la 1840-1845, mai ales cu forma -aj, respectiv -ej. De exemplu: arbitraj FAE, 105; avantaj GC I, 31r; MSR, 36; AR 1837, 49; MCL 1839, 508; BFO 1843, 186; OGD, 34; SCC I, 11, 269; LMA, III; SAS, 34; D 1858, 14; CA 1859, 115; bagaj SPBA, 22, 83; CR 1829, 81, 140, 262; AR 1829, 29, 58; GC VII, 156v; AR 1834, 80, 183; KGO, 14; KPA, 13; MV, 205; CA 1847, 72; CPO, 51; SCC I, 222; cortej AR 1834, 109, 249; AR 1837, 17; RB, nr. 6, 1; APR, 12; CA 1852, 17, 21; CA 1853, 84; CA 1854, 109; CA 1859, 100; curaj AZ, 43v, 51r; IRV, 56v, 91v; CLV, 137r; EGRM, 21r; MCB, 98; PCB, 99, 138; AR 1829, 29; CR 1830, 332; CBD, 61; FGP, 16; MALP, 33, 48; MRC, 27; GC III, 178r, şi altele, forma fiind frecventă după anul 1830; coraj CR 1829, 8; GC III, 134v; FTP I, 114; FTP III, 52; FEA, 77; LOA, 93; ZEV, 16, 41; GG, 3; DAH, 27; AS, 58, 60; MV, 49; ASI, 24, 148; PS, 14, 17; PBV, 186; coraş MRP, 51; ecvipaj SPBA, 22,86; AR 1829, 94; AR 1830, 220 bis; CIRA, 428; AR 1834, 177, 185; AR 1837, 20, 189; echipaj AR 1829, 129, 163; MCB, 13, 29, 98, 109; CR 1830, 138; CBD, 29; AR 1830, 202; MSR, 25; GG, 28; MN 1836, 92, şi altele, forma fiind frecventă după anul 1835; manej AR 1832, 290; AR 1837, 27; MCL 1839, 241; pasaj FL, 104; FMIL 1844, 337; FMIL 1847, 190; RL, 111; peizaj CR 1829, 269; MALP, 39; GC V, 44r; BFO 1833, 111; LOA, 118; RMS, 12r; VDA, 6; VVP, 103; GRR, 107; peisaj AR 1839, 37; AsL, 32; MEN I, 50; StDR, 199; GRR, 179; pelerinaj GC V, 46r; AR 1831, 172; AR 1832, 174; AR 1844, 10; voiaj AR 1829, 23, 228, 261; CR 1830, 47; AR 1830, 216; GC II, 63r; AR 1832, 321; AR 1837, 21, 91, 96, şi altele, forma fiind frecventă după anul 1835. Spre anul 1850, sporadic şi mai înainte, dar mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se manifestă, cu oarecare intensitate, tendinţa de a latiniza sau italieniza terminaţiile respective (după lat. -agium, -egium, it. -aggio, -eggio). Ca atare, aceleaşi substantive împrumutate din limba franceză au avut în această perioadă şi forme paralele în -agiu, -egiu, care se pun în mod obişnuit pe seama influenţei limbii italiene. De exemplu: arbitragiu NV, 47; Z 1856, nr. 7, 4; VO 1857, 14; BEC, 93; PD, 81; avantagiu JDS II, 433; MEN I, 147; BDJE, 82; NV, 55; PET, 107; SAP, 215; KOS, XX; RL, 84; BIN, 236; bagagiu StDR, 29; CA 1856; PD, 112; cortegiu GC III, 143v; MEN I, 64; BDJE, 66; LS, 143; GRR, 255; RL, 113, 421; curagiu DL, 2; FMIL 1840, 18; CDCE, 116; FMIL 1844, 153; MEN I, 41, 61, 113; MID I, 256; FMIL 1847, 2; BDJE, 12; SIM, 38, şi altele, forma fiind frecventă pînă după anul 1860; echipagiu FMIL 1840, 167; CCB, 125; MEN I, 51; NV, 149; SCC I, 187; RL, 413, manegiu GC IV, 12r; BCA, 528; PD, 403; T 1856, nr. 4, 3; pasagiu GC V, 28r; MID I, 7, 145, 272; MEN II, 24, 159; FMIL 1847, 144; NV, 307; TR 1854, 137; RL, 306; peisagiu BCB, 7; BMN I, 11; BIF, 14; CA 1858, 30; peizagiu INB 1859, 54, 132; pelerinagiu CA 1843, 18; NV, 310; StDR, 119; CA 1855, 128; RL, 151; BC, 88; voiagiu DE I, 3; LS, 20; BMN I, 71; CA 1854, 52; CA 1855, 33; CA 1856, 49; LIT, 21, 225; C, 162, şi altele98.
  În cazuri bine determinate, unele neologisme cu această formă pot fi şi de provenienţă italiană. De regulă însă ele sînt de provenienţă franceză, iar adaptarea lor în -agiu, -egiu s-a făcut pe baza modelului oferit de adaptarea cuvintelor similare de provenienţă latină, care aveau încă din primele decenii ale secolului al XIX-lea forme în -agiu şi -egiu, cum sînt colegiu, contagiu, naufragiu, omagiu, sacrilegiu şi altele, considerate de Ion Eliade Rădulescu, în prefaţa gramaticii sale din 1828, adaptate „după geniul şi natura limbii” (vezi 3.8.). Evident, un alt model l-a constituit, mai ales pentru italienişti, forma cuvintelor respective în limba italiană. 
  Sub influenţa pronunţării franceze a terminaţiilor corespunzătoare, -agiu şi -egiu se pronunţau uneori monosilabic (-agiŭ, -egiŭ) şi se scriau ca atare: coragiŭ GC III, 136r; CEF, 51; LIT, 136; cortegiŭ StDR, 152; manegiŭ GC IV, 12r; voiagiŭ DE 1, 3, şi altele. Fenomenul este evident şi în unele versuri; de exemplu: „Din tron de stele / Curagi le-nsuflă”, în poezia Încrederea în Dumnezeu a lui Gh. Asachi. 
  Formele în -agiu, -egiu ale substantivelor de provenienţă franceză terminate în -aj, -ej au avut o soartă asemănătoare cu a celor în -iune, discutate mai sus (vezi 5.2.6.). Considerate pedante şi, ca atare, ridiculizate de unii scriitori din secolul al XIX-lea, ele au fost cu timpul înlăturate de formele în -aj, -ej, care în majoritatea cazurilor erau mai vechi. Probabil şi sub influenţa limbii italiene, în unele cazuri s-au impus totuşi formele în -agiu, -egiu: arpegiu, cortegiu, ravagiu, solfegiu şi altele. Deşi au avut sporadic forme în -aj sau -agiu, cuvintele esofag (vezi Form. term. şt.) şi sarcofag (sarcofaj VVP, 125; sarcofagiu MN 1836, 93; NV, 354; AVP, 20; PIC, 85; PD, 557) s-au stabilit la forma în -ag, sub influenţa corespondentelor latineşti în -agus, italiene în -ago sau originare greceşti în -£goj.
  Substantivele similare franceze terminate în -ige, -oge, -uge, cu corespondente latineşti în -igium, -ogium, -ugium, au fost adaptate în română după forma lor din latină: litigiu, vestigiu, elogiu, refugiu şi altele. 
  Cuvintele bagaj şi curaj, devenite încă de pe atunci populare, au avut în textele ardeleneşti şi bănăţene de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi din primele decenii ale secolului al XIX-lea o mare varietate de forme, diferite de cele discutate mai sus: bagazie RNV, 2; bagajie RNV, 8; FMIL 1840, 252; bagagĭă, băgagĭă BDL I, 267v; bogajie TID, 21; IRF, 14, 39, 42; LP, 7; NB, 21; KIT, 288; bogaje sg. GSP I, 185; pogajă BAR II, 147; curagie MIU, 150; curajie OST, 151; corajie MIA, 16; IRF, 88; NB, 27; GSP II, 120; CDA, 29; LPT, ded.; BR 1829 II, 25; FD I, 124; coragie OF, 78; DSM2, 40; LB, 139; corajă BR 1829 I, 39; BR 1829 II, 16; coraje sg. BR 1829 II, 47; curajă BAR II, 110. Aceste forme reprezintă în general pronunţări specifice, influenţate de limbile maghiară şi sîrbă, ale cuvintelor it. bagaglia (înv.), bagalio, coraggio, germ. Bagage, Courage99.
    
  5.2.11. Puţinele neologisme terminate în -tor care se întîlnesc în textele româneşti din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea sînt substantive de provenienţă slavonă, neogreacă sau latină (< slavon. -tor, ngr. -tor, lat. -tor). De obicei ele păstrează şi accentul din aceste limbi: avtocrátor, pantocrátor, propátor, protéctor, rítor, speculátor şi altele. Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi, mai ales, în prima jumătate a secolului al XIX-lea numărul substantivelor şi al adjectivelor neologice terminate în -tor, îndeosebi de provenienţă latino-romanică (< lat. -tor şi torius, fr. -teur şi -toire, it. -tore şi -torio), dar şi de provenienţă germană (< -tor), rusă (< -êæè) sau maghiară (< -tor), sporeşte în mod simţitor. De exemplu, în 2.4.1.: avtocrátor, autor, auctor, creditor, curátor, dictátor, director, fáctor, eléctor, gubernator, imperátor, lictór, mediator, mediator, orátor, oratór, pastor, persecutor, pretor, procurátor, proditor, protéctor, sculptór, senátor, sinátor, senatór, vizitor, vizitátor; în 2.4.3.: actor, administrator, arendator, ezecutor, fundator, procator, revocator, tutor, titor. Modelul adaptării în limba română a neologismelor din această categorie l-au constituit cuvintele moştenite sau derivate cu sufixul -tor: adunător, ajutor, arătător, arzător, bătător, luminător, muritor, umblător şi altele100.
  După cum am văzut, majoritatea neologismelor terminate în -tor sînt substantive nume de agent. Cu toate că tendinţa limbii române este de a nu distinge forma substantivelor de cea a adjectivelor neologice la numele de agent, ca şi în cazul derivatelor cu -tor moştenit, constatăm că modul în care au fost adaptate aceste neologisme reflectă, în ansamblu, situaţia din latină, franceză şi italiană. În numeroase cazuri substantivelor neologice în -tor (< lat. -tor sau fr. -toire, it. -tore) le corespund adjective în -toriu (< lat. -torius sau fr. -toire, it. -torio): declamator – declamatoriu, declinator – declinatoriu, operator – operatoriu, oscilator – oscilatoriu, preparator – preparatoriu, vibrator – vibratoriu şi altele. Procesul de unificare în -tor a terminaţiei lor, început în unele cazuri (preparator, vibrator etc.) încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, nu a progresat prea mult. Mai activ a fost procesul de adaptare în -tor în cazul unor adjective de provenienţă franceză sau latină cărora nu le corespund substantive în -teur, respectiv -tor: circulator, inflamator, respirator. Variantele în -toriu ale acestor cuvinte au de multă vreme caracter livresc. Sporadic, substantivele neologice terminate în -tor au avut, în scrisul latiniştilor şi al italieniştilor, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, variante în tore: actore CEF, 168; creatore CEF, 31; directore TR 1854, 3; D 1860, 329; ecfatore GF, 178r; monitore TR 1854, 1; tutore LSM, 50, şi altele, dintre care numai tutore s-a impus, înlăturînd cu totul forma tutor. Restul au fost abandonate, împreună cu formele latinizante şi italienizante ale altor categorii de neologisme. În texte din prima jumătate a secolului al XIX-lea apar sporadic şi forme cu fr. -eur > -er: acter MALP, 33; MRC, 203; FTP I, 11, 53; CTT, 116; FMIL 1840, 21; EOI, 53; SIM, VI; editer R 1857, nr. 11, 4, nr. 12, 4; raporter (Mat., unealta) AEG, 10r; AsG, 32; transporter „raportor” WGT, 84v, 88v, şi altele. 
  O altă categorie de adjective franceze în -toire şi latineşti în -torius, care nu au substantive corespunzătoare în -teur, respectiv -tor, s-au stabilit de la început în limba română la forma în toriu şi au rămas ca atare pînă astăzi: meritoriu, obligatoriu, rezolutoriu, rotatoriu, tranzitoriu şi altele. Dintre acestea, doar obligatoriu are şi variantă în -tor, care însă este deocamdată acceptată cu oarecare reţinere de uzul limbii literare. Tot cu terminaţia -toriu s-au adaptat în română substantivele franceze în -toire şi latineşti în -torium: auditoriu FMIL 1840, 243; DILB III, 214; NPT, 4; R 1857, nr. 35, 1; INB 1859, 40; conservatoriu MIB, 74, 160; GTN 1836, 106; AR 1837, 55; RIP I, 159; DFL, 137; interogatoriu T 1856, nr. 3, 3; DILB III, 218; PD, 324;  lacrimatoriu CA 1855, 114; CA 1858, 110; observatoriu CR 1830, 110, VVP, 97; MEN I, 14; Univ 1845, 1; NV, 289; oratoriu adj. LOA, 80; MID I, 251; DFL, 98; LIT, 69; R 1857, nr. 5, 1; repertoriu GC V, 298v; ZEV, f.t.; GTN 1835, 1; MPG, 3; GTN 1836, 51; DL, 5; SMR I, 95; purgatoriu PTF, 91v; HFP, 291; CDCE, 222; FMIL 1847, 103; BDJE, 115; NV, 339; StDR, 227; teritoriu FDB, 114; GC VI, 235v; SGR II, 147; AR 1837, 291; SMR II, 24, şi altele, dintre care unele s-au stabilit mai tîrziu la forma în -tor: conservator, observator, iar altele au doar variante neliterare în -tor, cum sînt, de exemplu, auditor, interogator, promontor, rechizitor, teritor. Adaptarea sub forma -toriu a fr. -toire s-a produs sub influenţa formelor corespunzătoare latineşti în -torius şi -torium, susţinută de pronunţarea (grafia) veche românească a cuvintelor moştenite sau derivate în -tor: adunătoriŭ, ajutoriŭ, lucrătoriŭ, muritoriŭ etc. În istoria acestor neologisme se întîlnesc sporadic, mai ales la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea, şi forme care păstrau aspectul fonetic latinesc (vezi în Form. term. şt. cuvintele observator, promontoriu) sau franţuzesc: promontoar FTP I, 256; FTP III, 88; promontuar FTP II, 125, 211; FTP IV, 78. 
  Substantivele şi adjectivele neologice terminate în -tor au avut de la început, ca şi cuvintele moştenite sau derivate cu sufixul -tor, forme feminine în -toare: creatoare DILB II, 207; CA 1862, 66; institutoare CA 1862, 67; protectoare CR 1830, 109; AR 1830, 203; KDP, 89; RL, 267; VO 1857, 15, şi altele. Sporadic însă apar în această perioadă şi variante în trică, trice, trisă sau -triţă ale cuvintelor respective de provenienţă latină (< -trix, -tricis), franceză (< -trice) sau italiană (< -trice): cauzatrice CFZ, 67; civilizatriţă MEN II, 120; civilizatrică BCI, 91; civilizatrice BCI, 92, 141; R 1853, 14; conservatrice DFL, 139; D 1860, 101, 137; creatrice DFL, 138, 139, 187; BMN II, 159; creatriţă MEN I, II, 44; CFZ, 146; directriţă PME, VIII; CBV, 4v; OGD, 106, 107; PFM, 250; improvizatriţă CR 1830, 354; institutrice CA 1862, 60; institutriţă R 1857, nr. 16, 4; lectriţă C, 23; motrică MN 1836, 23; motrice BCI, 90; PD, 440; organizatrisă RMS, 361; protectrice CR 1829, 27; BCI, 182; protectriţă FMIL 1840, 326; APR, 71; MEN I, 169; KDP, 13, 48, 96; AAR, 87; BIF, 1, 9; SMB I, 145; C, 15; tutriţă GC VI, 270v; NV, 389, şi altele. Formele în -trică şi -triţă reprezintă adaptări ale terminaţiilor respective latino-romanice la vechile sufixe româneşti -ică şi iţă. Cuvîntul actriţă CR 1830, 234; GC I, 43r; MRC, 202; GTN 1836, 15, 48, 107; AR 1837, 298, cu varianta actrisă AR 1835, 72; AR 1837, 370; AR 1839, 28, corespondentul feminin al lui actor, nu a avut şi forma paralelă actoare, iar dintre variantele în -trică şi -trice  menţionate mai sus numai motrice şi motrică au rămas pînă astăzi, alături de forma motoare, care este folosită mai rar. O variantă izolată în -triţă a avut şi substantivul cicatrice (vezi Form. term. şt.). Forma imperatriţă, de provenienţă rusă ori franceză, apare numai în cîteva texte de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea (vezi 2.4.1.). 
  Prin analogie cu substantivele franţuzeşti în -toire cărora le corespund în latină forme în -torium s-au adaptat în română cu terminaţia -oriu şi unele substantive franceze în -oire care nu mai au corespondente latineşti în -orium, cum sînt ivoriu DILB I, 203; DILB III, 219; D 1859, an. II, 11; PD, 329, şi memoriu (< fr. mémoire, s.m.) NV, 258; GCB II, 218; PD, 414; pl. memorii CR 1830, 204. Pînă la impunerea formei memoriu au fost folosite variantele cu aspect fonetic francez memoar CR 1830, 432; GC IV, 35v; BFO 1833, 59, 200; AR 1834, 52; ROI2 IV, 9, 11, VIII, 13; VVP, 77; AR 1838, 190; CD, VIII; FMIL 1844, 3; MEN I, 43; MID I, 199; FMIL 1847, 4, 16; CA 1848, 29; StDR, 172; GRR, 229, 235; CPO, 43; RL, 45; R 1857, nr. 24, 7; JA, 11; R 1858, 81; PTP, 97; D 1860, 91; PD, 414, şi memuar PIA, VI; AOD, 337; KDP, 76; RL, 270; Z 1856, nr. 38, 1. Sporadic s-a folosit şi varianta memorie CR 1830, 122; SPV, XIV, probabil prin confuzie cu substantivul memorie (< lat. memoria), mai vechi în limbă cu cîteva decenii, care în franceză are tot forma memoire, însă de genul feminin. 
  
  5.2.12. O modalitate de adaptare similară cu cea a substantivelor şi adjectivelor terminate în -tor şi -toriu se constată şi în cazul substantivelor şi adjectivelor neologice terminate în -sor (-zor) şi -soriu (-zoriu), provenite din corespondentele lor latineşti în -(s)sor şi -sorius, franceze în -(s)seur şi -soire, italiene în -(s)sore şi -sorio sau germane în -(s)sor. De exemplu, în 2.4.1.: posesor, predecesor, profesor, succesor; în 2.4.3.: asesor. Cf. şi acsesorium AOD, 158, 160, 272: acesoriu DFL, 50, 123; BCD, 151; accesoriu BEC, XLVIII, 6, 36j; agresor NV, 24; Z 1856, nr. 2, 4; PD, 30; agresoriu AVP, 2; ţenzor OMT, 27; IRV, 85v, 116v; SPT, f.t; AR 1837, 31; ţensor BPN II, 221; BAR I, 235; StDR, 297; censor BR 1829 II, 9; BAR I, 40; BAR II, 5, 52; GC VII, 114v; MFE, 4; VVP, 162; DL, 88; NV, 63; StDR, 299; cenzor MRC, 83; CA 1847, 45; compresor TMO, 9r; PAD, 48; confesor BDJE, 20; NV, 88; furnissor DIB, 442; furnizor Z 1856, nr. 4, 3; furnisor D 1859, 124; provizoriu AR 1829, 87; CR 1830, 74, 192; AR 1830, 147; AR 1832, 315; AR 1834, 84; MN 1836, 52; GT 1838, 20; regisor GC V, 305v; ELS, 36; regissor PD, 541. Unele adjective în -soriu, -zoriu au şi variante în -sor, -zor: accesor BCD, 151; provizor CR 1831, 56; AR 1832, 110. Sporadic apar şi forme cu fr. -eur > -er: regiser FMIL 1840, 264, sau forme în -sore (zore), în scrisul latiniştilor şi al italieniştilor: censore TR 1854, 5. 
  Şi substantivele acestei categorii de neologisme au avut (unele s-au menţinut pînă astăzi) variante cu accentul din limba latină: agrésor, asésor, posésor, profésor, revízor şi altele. Forma de feminin a neologismelor în -sor (-zor) se termină în soare (-zoare): agresoare, asesoare, furnizoare, succesoare şi altele, cu excepţia lui profesoară, care a intrat în categoria formelor vechi în -oară: căprioară, fecioară, mioară şi altele. Formele feminine în -oară sau -oră ale altor neologisme terminate în -sor (-zor) se întîlnesc sporadic, mai ales în prima jumătate a secolului al XIX-lea: provizoară CR 1830, 15; provizoră RL, 53; BEC, 389. 
  5.2.13. O categorie relativ numeroasă de substantive neologice de provenienţă latină în -or, -oris, franceză în -eur sau italiană în -ore s-au adaptat după modelul cuvintelor moştenite cu terminaţia -oare: duroare, lingoare, lucoare, putoare, sudoare etc. De exemplu: ardoare IO, IX, 13; DFL, 28, 181; MEN II, 227; FMIL 1847, 146; LS, 18, 65; candoare MEN II, 144; NV, 71; LS, 82; SCC II, 377; SMB II, 404; RL, 415; CEF, 167; C, 10; coloare, FDB, 92; VA, 5; FMIL 1840, 122, 155; DFL, 44; RIP I, 56; HMV I, 38; SIM, X, 173, 183; StDR, 132; CFZ, 50; PD, 351; pl. colori PTF, 27v; CV, 32; culoare NV, 108, 402; PLB, 28; WAM, 76; AML, 118, 133; eroare DFL, 12, 103; CDR, 13; BCD, 315; CFZ, 18, 40, 50; C, 24; VO 1857, 5; BEC, 13, 21; PD, 242; favoare AIR III, 137; MID I, 73; FMIL 1847, 10; PS, 5; NV, 177; SIM, 86; BCD, 66, 71, 183; StDR, 284; LS, 11, 15, 63; SCC II, 130, 376; CFZ, 18, 72; ferboare DFL, 152, şi fervoare SCC II, 295, 298; furoare CV, 38; DFL, 24; BCD, 415; ICI, 132; licoare HPP, 18, 25; NIS, 16; MVV, 4, 58; BDZ, 14; FTM, 100; BDJE, 108; BCA, 595; RMS, 46; PFHM I, XXIII; DILB I, 203; licuare RMS, 277; licuoare PFHM I, XXXIX; PD, 393; onoare FMIL 1844, 397; MEN II, 295; DFL, 34; CA 1847, 10; BDJE, 31; SIM, 147, 173; BG, 205; NV, 406; BCD, 191, 199, 225; AGI, pf.; StDR, 186, şi altele, forma fiind apoi frecventă; oroare DFL, 29; NV, 407; PLB, 29; SMB I, 24; GCB II, 224; BBR, 41; PD, 462; pudoare SMB II, 403; DIB, 324; CEF, 79; DILB IV, 205; LIT, 54, 85, 343; R 1857, nr. 37, 4; PD, 532; rigoare DFL, 5, 9, 17, 98; BDJE, 65; NV, 351; LS, 106; PLB, 29; SMB I, 103; DIB, 207; DILB I, 211; PFM, 40, 75; PD, 551; savoare PFHM I, XII; D 1860, 88; splendoare IO, VIII; NV, 369; StDR, 261; SCC I, 249; SCC II, 95, 214; CA 1855, 139; LIT, 23; MIN, 196; D 1860, 374; PD, 588; teroare NV, 382; GRR, 15; ICI, 37; PLB, 30; SCC II, 182; DIB, 12, 183; LIT, 99; C, 5; DILB I, 214; BBR, 26; PD, 612; tumoare WMM, 73; pl. tumori RMS, 362, 359; TCC, 5v; TMO, 277r; valoare DFL, 2, 57, 103, 163; MEN II, 134; FMIL 1847, 220; BDJE, 127; NV, 392; BCD, 69, 378; StDR, 40, şi altele, după 1850 forma fiind frecventă; vigoare CV, 31; DFL, 99, 140; NV, 395; BCD, 214; LIT, 23, 29, 32, 82, 347; BCI, 181; GCB II, 245; PD, 639. Prezenţa formelor ardoare, coloare, furoare, licoare, splendoare, vigoare în scrisul lui Paul Iorgovici sau al lui Petru Maior şi al altor intelectuali din Transilvania şi Banat (Pavel Vasici, Ioan Rus, A.T. Laurian, Andrei Mureşanu) arată că adaptarea cuvintelor respective cu terminaţia -oare nu se datoreşte genului lor feminin din limba franceză, cum s-ar putea crede, ci recunoaşterii, mai ales de către latinişti, în vechea formă românească în -oare a terminaţiei latineşti -or, din care provin şi fr. -eur, it. -ore. 
  Multe dintre cuvintele menţionate au avut în secolul al XIX-lea variante în -or, explicabile atît prin forma de nominativ singular şi genul lor din latină cît şi prin pronunţarea -or a terminaţiei fr. -eur a cuvintelor respective, ca şi în cazul celor terminate în -tor şi -sor (-zor). De exemplu: ardor GT 1833, 18; color SIF, 94, 101; SIN, 4, 29; TF, 360; SPBA, 100; TAO, 61; LB, 81; CB 1826, 62; AR 1830, 372, 376; AR 1832, 271; GTN 1836, 48; FL, 31; SMA, 137; FMIL 1840, 13; DE I, 313; StIN, 5, 90; AsF, 134; CA 1847, 52; StDR, 132; GRR, 259; SCC I, 114; CA 1854, 37, 92; CFZ, 1; RL, 36, 373; CA 1856, 76; culor MFV I, 43r, 142v; MFV II, 95v; CLV, 14v, 136v; SCC II, 17; eror BG, VI, XXVIII; favor SPBA, 84; IRV, 13r, 40r; MCB, 74, 89, 92; RBV, 9v; PCB, 125; CR 1829, 20, 261; AR 1829, 7; AR 1830, 43, 134; CBD, 18; CMR, 19; MRC, 66; MALP, 58; FTP I, 109; FTP III, 96; VSC, 66; ROB, 100; FEA, 113; LOA, 49; SGR II, 47; CIRA, 14; CPI, 16; ZEV, 9; DAH, 29; AIR I, 85; AIR II, 16; AIR III, 37; MSR, 110; AR 1837, 6, 38; RB, nr. 5, 2, nr. 9, 2; FL, 67; PDT, ded.; MCL 1838, 52, 153; MCL 1839, 351, 598; FMIL 1840, 22; DL, 18; API, 129, 150; FMIL 1847, 39; KDP, 12; ASI, 4, 74; StDR, 284; NPT, 37, 116, 190; D 1860, 86; lícvor SIS, 13; licvór SIF, 36, 53, 84; licvor TVM, 504; GC III, 308r; AsFA, XIII; EPD, 284; StDR, 162; licor CLV, 149r; GC III, 308r; SGR I, 215; PMC I, 11; PMC II, 103; licuor GC III, 308r; FMK, 131; NV, 244; PAD, 200; PD, 394; lichior GC III, 308r; BCA, 390; CA 1862, 91; licheor FM, 37; honor OMT, ded.; onor BDT, 71r; DO, 83; MCB, 135, 141, 169; CR 1829, 191; AR 1829, 60, 96, 101; AR 1830, 23; BAR I, 44, 64, 103, 160, 200; BAR II, 9, 23, 148; SPV, XVI; SIC, 58; FL, 84; AsL, 30; SCMI, 13; GLC, XXX; CA 1851, 37, 59; StDR, 186; CA 1852, 74, 81; AsPR, 31; CA 1854, XXIII, 82; CA 1855, 19; RL, 43, 80; CA 1856, 4; Z 1856, nr. 23, 4; CA 1857, 31; ASLI, 129, 274; CA 1858, 74; CA 1860, 5; oneor RB, 373; oror CA 1862, 78, 83; splendor AsAL, 28; valor SGR II, 49; AsM2, 178, 187; HMV I, 7; CA 1852, 38; CA 1853, 61; vigor GLC, XXXVIII; CA 1862, 6. Formele corespunzătoare în -er, cu fr. -eur > -er, şi cele în ore, după it. -ore, sînt sporadice: licuer FMIL 1844, 58; licher HMV II, 187; DILB I, 203; oner AR 1837,  37; colore HFP, 120; BAR II, 190; valore AsM, 15; AsAl, 1; AsE, 18; BC, I. Neologismul vapor, cu ambele sensuri, a avut de la început forma aceasta şi a rămas ca atare, variantele sporadice cu sensul „substanţă în stare gazoasă” vápură SEC, 78; OCE, 65; vapúră BR 1821, 183, şi vapoare NV, 393; SMB I, 28; DIB, 264, precum şi varianta vapore cu sensul „vas de transport maritim sau fluvial” TR 1854, 1, 9, fiind abandonate. 
  Unele substantive neologice din această categorie au avut pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea şi variante sporadice în -oară şi -oră, care au fost de asemenea abandonate. De exemplu: coloară FDB, 93, 116; CFZ, 129; coloră FDB, 56; MCL 1838, 148; MCL 1839, 508; DL, 4; FMIL 1847, 144; eroară CFZ, 129, 130; eroră CFZ, 132, 134, 146, 180; teroră CFZ, 143; valoară Prop, 305; SCC I, 265; KOS, XXIV; CFZ, 4, 128. Frecventă a fost, însă, mai ales în Moldova, forma valoră BFO 1833, 154; AsM, 24; AsAl, 71; ROI2 III, 16, 31, 86, 87, V, 9, VIII, 3, 19, 28, 34; SMA, 50; IVA, 15; CD, 46; BFO 1843, 129, 207; FMIL 1844, 124; AOD, 40, 63, 158, 225; IFM, 13; CA 1851, 22; StDR, 40; SSC, XII, 103; KOS, XIX; SCC I, 277; SCC II, 158, 379; LMA, 2; CA 1853, 41, 64, 101; ATI, pf.; CA 1854, 117; CER, 6r; CA 1855, 154; CA 1856, IV; Z 1856, nr. 8, 3; CA 1857, 70; JA, 5, 22; CA 1861, 63; CA 1862, 106. A rezistat pînă în zilele noastre (îndeosebi în limbajul medical), varianta sporadică tumoră, care, fiind o forma pedantă, este sortită şi ea dispariţiei, căci majoritatea vorbitorilor limbii române folosesc forma tumoare. 
  Variante în -oare au avut şi substantivele amor şi decor. Se întîlnesc sporadic pe la mijlocul secolului al XIX-lea în scrisul unor intelectuali de orientare latinistă sau italienistă: amoare DFL, 22, 116, 174; BG, 213; BCD, 8, 349; CFZ, 34, 68, 139; CEF, 51; BEC, XXVI; PD, 50; decoare FMIL 1847, 65; GPG2, 98. Pentru amor Paul Iorgovici crease forma amere (vezi 2.4.1.). 
  
  5.2.14. Datorită lipsei în limba română a sunetului ö, adaptarea terminaţiei franţuzeşti -eur întîmpină unele dificultăţi. După cum am văzut în paragrafele precedente, româna dispune de două posibilităţi de asimilare a fr. -eur: -or (-oară) şi -er (variantă a lui -ar)101.
  Cînd cuvintele respective franceze au corespondente latineşti în -or, iar în română ele au provenit ori au putut proveni şi din latină, cum este cazul cu majoritatea substantivelor terminate în -tor, -sor (-zor), -oare şi cu alte categorii de cuvinte, adaptarea lui -eur la -or s-a produs relativ simplu, deoarece corespondenţa dintre lat. -or, fr. -eur şi rom. -or, din sufixul moştenit -tor, este evidentă. Stabilită fiind această corespondenţă, s-au adaptat la forma în -or, prin analogie, şi cuvinte franceze terminate în -eur care nu au corespondente latineşti în -or: ambasadaor SPBA, 4, 16, 55, 81; IRV, 9v, 45v, 115r; MGD, 17r; CR 1829, 22, 43, 141; CR 1830, 336; AR 1830, 96, 127; SPV, VI, XIII; FTP II, 115, 213; CIRA, 6; DTN, 52; antreprenor ROI2 III, 113, 151; AR 1837, 267; BFO 1843, 114, 150, 380; SSC, 95, 121, 152, 164, 165; coafor R 1857, nr. 40, 3; comandor CIRA, 244; SCC II, 396; controlor GIA II, 26r; LB, 137; GC III, 126v, 128r; BFO 1833, 182; ROI2 III, 29, 61; RB, nr. 34, 2; CD, 16, după 1840 forma fiind frecventă; guvernor CBD, 10; VVP, 32; AsF, 74; CD, VI, 42; MID I, 204; BC, 12, 13, 31; procuror DC IV, 137v, 161r; CR 1829, 308, 309; CR 1830, 117, 323; AR 1830, 178; FTP I, 4; RO, 52; LOA, 16, 18, 19, 21; ROB, 61, după 1830 forma fiind frecventă; voiajor GIC, 122, 155; GC II, 63r; SPV, pf. 1; AR 1835, 120; PMG, 43; AR 1844, 10; SRM, 158; CA 1850, 104, şi altele. Multe dintre împrumuturile franceze stabilite la forma în -or au avut în secolul al XIX-lea şi variante în -er: coafer GM 1852, 57; cuaferiŭ CA 1857, 43; controler GAT, 73; BFO 1833, 48; VVP, 60; guverner CR 1830, 241; AsF, 72; procurer RA, 22; voiajer AR 1829, 195; AR 1835, 18; AR 1837, 136 bis; SRM, 147, 159; CA 1850, 101; StDR 46, după cum unele dintre cele stabilite la forma în -er: frizer GC VII, 76v; AR 1838, 339; MCL 1838, 18; StDR, 293; miner RD, 3; CA 1862, 35; remorcher AR 1837, 128, şi altele, au avut şi variante în -or: frizor GC VII, 76v; minor DIB, 231. Oscilaţia aceasta între cele două modalităţi de adaptare în limba română a cuvintelor franceze terminate în eur s-a menţinut pînă în prezent. 
  Pentru că unii vorbitori, îndeosebi dintre cei care foloseau în mod curent şi limba franceză, ezitau să adapteze cuvintele franţuzeşti din această categorie la unul dintre cele două modele oferite de română, au apărut, încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd numărul unor astfel de împrumuturi a crescut, şi forme etimologizante, care reproduc (aproximativ) pronunţarea sau grafia cuvintelor respective franţuzeşti. De exemplu, cuvîntul lichior a avut, alături de variantele licher, licuer (vezi 5.2.13.) şi varianta etimologizantă licheur FM, 8, cu -eur pronunţat, bineînţeles, ca în franceză. Tot etimologizantă este şi forma actuală sufleor, cu recomandarea să se pronunţe -flör, renunţîndu-se astfel la formele suflor, sufler, pe care le-a avut acest cuvînt încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea (suflor BDJE, 5; sufler GM 1854, 146), precum şi grafia cuvintelor cozeur, dizeur, pozeur, troteur şi altele, care implică pronunţarea lor cu -ör. Mai devreme sau mai tîrziu, probabil că şi asemenea cuvinte se vor adapta la formele în -or sau -er, aşa cum s-au adaptat cuvintele frondor, jongler, masor, montor, scrimer, şofer, şomer şi altele, care pînă nu demult se scriau tot cu -eur sau -eor şi se pronunţau ca în franceză. O atare situaţie s-a putut menţine în limba germană, de exemplu, unde asemenea împrumuturi din franceză au tot grafie etimologizantă: Ambassadeur, Kontrolleur, Mineur, Remorqueur etc., dar se pronunţă cu -ör în mod firesc, pentru că germana posedă sunetul ö. 
  
  5.2.15. Pentru a întregi în liniile ei generale imaginea adaptării fonetice şi încadrării morfologice a substantivelor neologice  în vechea română literară şi în etapa ei premodernă, menţionăm şi faptul că unele substantive nume de profesiuni aveau atunci forme diferite de ale limbii române literare moderne. De exemplu, în 2.4.1.: piitic, poetic „poet”, politic „politician”, statistic „statistician”; în 2.4.2.: satiric „autor de satire”, loghic „logician”, sholastic, scolastic „şcolar”; în Form. term. şt.: chimic, himic „chimist”, fizic „fizician”, matimatic, matematic, „matematician”. Aceste forme se explică prin provenienţa cuvintelor respective din latină, neogreacă, italiană, germană, polonă, maghiară sau rusă. Ele sînt folosite şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, alături de termenii corespunzători de provenienţă franceză, care treptat le înlocuiau. De exemplu: academian OC I, 113v; OC II, 29v; SPBA, 18; NV, 11; academicesc s. MTT, 98r, 99r, 165v, 201v; academic GSP I, pf.; BDL I, 206v; MCR, 195; MCL 1838, 79; VVP, 4; HMV I, 100, 124; GRR, 158, 236; CA 1854, 44; RL, 303; INB 1857, 18; academisian MFV I, 131v; academician CR 1829, 272; AMC, 12, 26; KOS, X; RL, 69; academiţian AR 1837, 260; dialectic ECG, 4v; BLM, 111, 122; MFV I, 5r; GRR, 155; dialectician PD, 195; muzic ECG, 4v; AA, pf. 1; DCN, 85; HFP, 303; SMR I, 8; PBM, VI, X, XX, XIV, 16; music FMIL 1840, 264; DFL, 154; SMB I, 167; musician DILB I, 205.
  Cuvintele citate mai sus demonstrează încă o dată existenţa în fiecare dintre cele două mari perioade (veche şi modernă) din istoria limbii române literare a unui sistem specific de adaptare fonetică şi încadrare morfologică a împrumuturilor lexicale. De exemplu, neologismele loghică, matematică, poetică, substantive feminine, sînt comune celor două perioade, dar în limba veche familiile lor se compuneau din loghic, matematic, poetic, substantive masculine cu sensurile menţionate mai sus, loghicesc, matematicesc, poeticesc, adjective, loghiceşte, matematiceşte, poeticeşte, adverbele corespunzătoare, în timp ce în limba română modernă, sub influenţa limbii franceze, substantivele masculine sînt logician, matematician, poet, iar logic, matematic şi poetic sînt adjective, folosite şi ca adverbe ori în locuţiuni adverbiale corespunzătoare, precum şi, mai rar, ca substantive, dar cu alte sensuri decît în limba veche. 
  
  5.2.16. Majoritatea substantivelor neologice intrate în limba română în perioada de care ne ocupăm s-au stabilit de la început la genul şi declinarea la care au rămas pînă astăzi. Au existat totuşi şi numeroase fluctuaţii în stabilirea unor substantive neologice la un anumit gen sau la o anumită declinare, determinate fie de provenienţa lor multiplă, fie de oscilaţiile în adaptarea lor fonetică, atunci cînd acestea afectau terminaţia nominativului singular nearticulat. Căci rolul hotărîtor în procesul încadrării morfologice a substantivelor neologice în limba română l-au avut aspectul lor fonetic primit în română şi sensul lexical exprimat, nu genul gramatical al cuvintelor respective în limba sau în limbile din care proveneau. 
  Multe substantive neologice, în special de provenienţă neogreacă şi latină, pătrunse în limba română la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, erau folosite cu forma din limbile respective. De exemplu, análisis (şi analisís), vásis (şi basis), eclipsis, emfasis, frasis, ftisis, gastritis, ipócrisis, ipotesis şi altele, de genul feminin în neogreacă şi latină, au fost încadrate atunci în limba română la genul neutru, pentru că aveau terminaţii specifice masculinului la singular şi denumeau noţiuni abstracte sau lucruri. Intelectualii care aveau prezent în minte genul feminin al acestor cuvinte în limba din care proveneau foloseau uneori substantivele respective cu acelaşi gen şi în limba română: „himicească analisis” CIF, 2; „o basis statornică” AsG, 17; „o catáhrisis” PTF, 121v; „o eclipsis (întunecare)” MFV I, 73r. Spre mijlocul secolului al XIX-lea, cînd influenţa latino-romanică asupra limbii române literare, în special cea franceză, devine tot mai puternică, neologisme ca cele menţionate îşi schimbă aspectul fonetic şi, ca urmare, încadrarea morfologică în română. 
  
  5.2.17. În secolul al XVII-lea se creează în limba română literară sufixul adjectival -icesc, pe baza sufixului mai vechi esc, în procesul adaptării adjectivelor greceşti terminate în ikÒj şi a celor latineşti terminate în -icus. Crearea acestui sufix a fost înlesnită şi de existenţa în limba română a unor adjective ca bisericesc, duhovnicesc, pustnicesc, vlădicesc, voinicesc şi altele, derivate cu -esc de la substantivele corespunzătoare terminate în -ică sau -nic. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea, cînd numărul împrumuturilor lexicale ale limbii române începe să crească, iar limbile de cultură din care se împrumută cuvintele respective sînt mai numeroase, sufixul -icesc a servit la adaptarea în română, prin substituirea sufixelor corespunzătoare, şi a adjectivelor ruseşti terminate în -ßïÜéâßà, germane în -isch, maghiare în -ikus, franceze în -ique şi italiene în -ico. Sistemul sufixal al vechii române literare se îmbogăţeşte astfel cu sufixul neologic -icesc, corespunzător sufixului -ic din limba română modernă. Ca atare, aproape toate adjectivele neologice stabilite în epoca modernă a limbii române la forma în -ic au avut în perioada precedentă forme în -icesc, atît în scrisul intelectualilor din Principate cît şi al celor din Transilvania, Banat şi Bucovina102. De exemplu, în 2.4.1.: academicesc, arhitectonicesc, aristocraticesc, aschiticesc, aftocratoricesc (şi avtocratoricesc), democraticesc (şi dimocraticesc), disidemonicesc, despoticesc, encomiasticesc, eroicesc (şi iroicesc), ieroglificesc, ghermanicesc, istoricesc, muzicesc (şi musicesc), olimbicesc (şi olimpicesc), otomanicesc, periodicesc, poeticesc (şi piiticesc), polemicesc, politicesc, practicesc, privileghicesc, republicesc, romaicesc, satrapicesc, simbolicesc, sinteticesc, sistematicesc, teoricesc, tiranicesc, traghicesc, tragodicesc, triamvicesc; în 2.4.2.: alegoricesc (şi aligoricesc), dactilicesc, eleghiacesc, epicesc, gramaticesc, iamvicesc (şi iambicesc), ironicesc, laconicesc, liricesc, metaforicesc, monosilavicesc, patronimicesc, perifrasticesc, ritoricesc, saficesc, satiricesc, sintacticesc, spondeicesc, troheicesc (şi trahaicesc); în 2.4.4.: analiticesc, dogmaticesc, epicuricesc, eticesc (şi iticesc), ipoteticesc, loghicesc, metafizicesc, pitagoricesc, siloghisticesc, stoicesc, teologhicesc; în 2.4.5.: scolasticesc (şi sholasticesc). 
  Formele corespunzătoare în -ic ale adjectivelor neologice din această categorie apar sporadic încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, îndeosebi în scrisul unor intelectuali de formaţie culturală latino-romanică. De exemplu, în 2.4.11.: fantastic, otomanic, poetic, tractic, simpatic, sistematec, teoretic; în 2.4.2.: metaforic, perifrastic; în 2.4.4.: etic, ipotetic. Ele sporesc în mod considerabil în primele decenii ale secolului al XIX-lea şi se impun în limba română literară după anul 1840. Au rămas la forma în -icesc, dar folosite rar, numai acele adjective neologice, derivate pe teren românesc, care nu pot avea forme în -ic: actoricesc, ctitoricesc, doctoricesc, scriitoricesc, spitalicesc. Tot mai rar se foloseşte şi contabilicesc, dublet învechit al adjectivului contabil. 
  Cu sufixul -icesc au fost adaptate în această perioadă şi unele adjective neologice de provenienţă evident germană (unde au forme în -anisch sau -inisch), întîlnite îndeosebi în traduceri din limba germană, ca africanicesc SIU, 52v; indianicesc SIU, 51v; republicanicesc MIU, 227, 425, XIX; spartanicesc MIU, 248, 417, XX; SIU, 92r; BPN I, 18, 143; ZEV, 78; transalpinicesc MIU, 444; troianicesc SIU, 79v, 87v, şi altele, stabilite mai tîrziu, după modele latino-romanice, la formele în -an sau in. În asemenea cazuri s-a petrecut, de fapt, tot o substituire a sufixului german -isch prin -icesc. 
  În mod asemănător au fost adaptate în limba română literară de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi din primele decenii ale secolului al XIX-lea şi adjectivele neologice stabilite mai tîrziu la formele în -al şi -ar. Pentru că în vechea română literară nu existau sufixele adjectivale -al şi -ar, adjectivele latineşti terminate în -alis şi -arius, -aris, germane în -alisch, -al, -ell şi arisch, -ar, -är, ruseşti în -×ãôåóà şi -×èåóà, franţuzeşti în -al, -el şi -aire, -(i)er şi italieneşti în -ale şi -ario, -are, pătrunse în limba română pînă pe la 1830-1840, au fost adaptate mai ales cu ajutorul sufixelor vechi -icesc şi -nic. Au luat astfel naştere, în procesul adaptării adjectivelor străine menţionate, patru sufixe neologice caracteristice epocii respective, şi anume: -alicesc, -alnic şi -aricesc, -arnic103. Ca şi în cazul lui -icesc, creat din elementul ic al sufixelor străine corespunzătoare şi sufixul românesc -esc, observăm şi aici că cele patru sufixe noi sînt compuse din elementele al şi ar ale sufixelor străine corespunzătoare, sau asimilate acestora, şi sufixele româneşti -icesc şi nic. Pentru formele în -alnic şi -arnic au putut fi luate ca model unele derivate româneşti mai vechi cu -nic sau cu -alnic şi arnic, cum sînt falnic, făţarnic, jalnic, năvalnic, slugarnic, şăgalnic, uliţarnic şi altele. Deoarece în jurul anului 1800 numărul neologismelor, îndeosebi de provenienţă latină şi germană, era mai mare în textele din Transilvania, Banat şi Bucovina, adjectivele terminate în -alicesc, -arnic şi -aricesc, -arnic, ca şi cele în -icesc, menţionate mai sus, sînt mai frecvente în aceste texte. De exemplu, în 2.4.1.: extraordinaricesc, industrialnic, naturalnic (şi naturelnic), naţionalicesc, naţionalnic, orientalicesc, personalicesc, provinţialicesc, septemtrionalicesc, universalicesc, vulgaricesc; în 2.4.3.: criminalicesc, criminalnic, maghistrualicesc, militaricesc, sumaricesc, urbarialnic; în 2.4.4.: materialnic (şi materielnic); în 2.4.5.: normalicesc (şi normălicesc). Cităm şi cîte două, trei prime atestări ale unor cuvinte cu aceste forme aflate în texte de după anul 1800: criminalicesc PFBA, 622r, 632v; RSL, 8; CPL, 5; creminalicesc PFBA, 620r; IRV, 52r; BGV, 18v, 23r; criminalnic DOA, 50; RA, 24, 97; conzistorialicesc PFBA, 626r; consistorialnic HO, 34, 133; SPT, f.t.; CTT, 262, 266, 268; familiaricesc BPN II, 266; GC VII, 4v; familiarnic SPT, 146; BAR I, 68; CTT, 96; districtualnic DGR, 209; formalicesc TD I, 4; TD II, 210, 264; formalnic DOA, 44; AR 1829, 22, 38, 211; fondamentalnic OMT, 41; fundamentalnic FLG, f.t., 7; DOA, 8; MIA, 9, 17; gubernialicesc BI, 12; IPA, 6; idealnic BDL II, 454v; HFP, 65; idealicesc PD I, 86; literalicesc TAI, 18, 26; BAR I, 223, 229; localnic IPS, 10; TAI, 28; DOA, 11; maghistratualnic DOA, 24, 26; BAR I, 51; maghistratualicesc UT, 21; MIM, 14, 19, 44, 52; materialicesc TD I, 4; TD II, 269; PMV, 46; materialnic CISG, 55; BDL III, 602v; moralicesc CS 1802, 11; OST, 92; moralnic IPS, 11; CL II, 2; DOA, 5; naturalnic OST, 5; OCE, 9, 150; OMT, 6, 34; naţionalnic OST, XVI, 56; DSM, f.t.; SHR, f.t.; MIA, 12; naţionalicesc GIC, 122, 199; TSVM, 75; parohialnic FLG, 42, 56; DOA, 33; provinţialnic TAI, 18; DOA, 30; BRD, 94. 
  Sporadic, mai ales în texte din Transilvania, apare şi un compus al lui -alnic cu -esc sau cu -icesc, în forme ca diştrictualnicesc IPS, 10; MPI, 3; literalnicesc VPP, 350, 352; naţionalnicesc GMSP, 3; parohialnicesc FLG, 56; pravilnicesc TCM, 23; CCM, 1; provinţialnicesc CML, 2. Probabil că la aceste forme neobişnuite s-a ajuns prin confuzia lui -ic din formele în -alnic cu sufixul neologic -ic, care – fiind încă neobişnuit – a fost înlocuit cu corespondentul său -icesc. 
  Încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în scrisul intelectualilor care cunoşteau limbile latină, italiană sau franceză apar sporadic şi corespondentele cu -al şi -ar ale acestei categorii de adjective. De exemplu, în 2.4.1.: capital, fatal, imperial, moral, natural, pectoral, personal, universal, extraordinar, particular, temerar; în 2.4.2.: personal (şi perzonal); în 2.4.3.: criminal, locumtenenţial. Numărul acestor forme noi sporeşte în primele decenii ale secolului al XIX-lea, iar spre anul 1840 ele înlătură, cu puţine excepţii, formele corespunzătoare mai vechi. A rămas, de exemplu, localnic, s. şi adj. 
  Este posibil ca unele dintre numeroasele adjective neologice terminate în -icesc, -alicesc, -aricesc, -alnic şi -arnic să fie derivate pe terenul limbii române. Numărul lor nu poate fi însă prea mare. Adjectivele neologice respective au pătruns în limba română mai ales prin intermediul traducerilor din diverse limbi, fiind deci rezultatul adaptării în română a adjectivelor străine corespunzătoare. În majoritatea cazurilor, la data cînd apar în limba română asemenea adjective nu existau încă substantivele neologice corespunzătoare de la care ar fi putut să fie derivate. 
  Paralel cu formele în -icesc sau în -alnic, -arnic, unele adjective neologice din această categorie au avut sporadic şi forme în -esc, de asemenea specifice vechii române literare. De exemplu, în 2.4.1.: istoresc, otomanesc (şi otomănesc), parohiesc, personesc, romanesc „roman”, tirănesc; în 2.4.2.: troheiesc; în 2.4.3.: criminalesc (şi criminălesc), militaresc (şi milităresc); în 2.4.5.: normalesc (şi normălesc). Şi cîteva exemple de după anul 1800: africanesc VVP, 14; arhitectonesc GC I, 101r; aristotelesc HFP, 8, 32, 44; bizantinesc BDT, 36r; BDL I, 73r; ţivilesc CP I, 337; CIM, 1; consulesc BR 1829 II, 7; ghermănesc BTGO, 4r; BDL I, 56v; patrioţesc ISI, 3; patriotesc VPA, 55; patronesc DCR, ded. X; profesoresc CR 1830, 337; republicanesc TPE, 23r, 33r; republicănesc IRV, 35r, 145r; romanesc „roman” OMT, 20; BPN II, 217; LC, pf. 1; KIT, 297; CSM, 34, 231; GIC, 215; TVSM, 21; MCB, 105; BRD, 68; PDP, 117r; EGR, 81; CR 1829, 20, şi altele din jurul anului 1830; romănesc BDL I, 80r; BDL III, 861v; PIU I, 309; PIU IV, 223; şcolesc OP, 60v; FMIL 1844, 273; teologesc RIP I, 161; tirănesc TL, 6r; LB, 729; CSM, 67; PIU IV, 77, şi altele, create fie prin derivare cu suf. -esc de la substantivele neologice corespunzătoare, fie prin înlocuirea cu -esc, în procesul adaptării la română, a sufixelor proprii adjectivelor respective din limbile din care au fost împrumutate. Căci criminălesc sau normălesc, de exemplu, care apar în traduceri ale lui Ion Budai-Deleanu şi ale lui Gh. Şincai, provin din aceleaşi adjective lat. criminalis, normalis, ori germ. kriminal, normal, ca şi formele criminalicesc, criminalnic, normalicesc, frecvente în jurul anului 1800, inclusiv în scrisul celor doi cărturari pomeniţi. O dată cu formele în -icesc au fost abandonate şi cele în -esc, adjectivele respective stabilindu-se în româna modernă la formele corespunzătoare în -ic, -(i)al, -ar sau -(i/e)an. Dintre adjectivele în -esc din categoria celor menţionate mai sus a rămas pînă astăzi, de exemplu, milităresc, care nu poate fi înlocuit în toate situaţiile de corespondentul militar. 
  Cu privire la provenienţa adjectivelor neologice în -icesc şi la necesitatea înlocuirii lor cu formele corespunzătoare din limba română literară modernă există şi preţioase mărturii directe sau indirecte ale unor intelectuali ai vremii. Dimitrie Cantemir, în Scară a numerelor şi cuvintelor streine tîlcuitoare la Istoria ieroglifică, consideră de provenienţă elină adjectivele ipervolicesc, schipticesc, teologhicesc, topicesc, tropicesc, ca şi pe cele în -ic: antarctic, arctic, simptomatic. Glosînd cuvîntul moralicesc, în traducerea din limba greacă a cuvîntărilor lui Dion Filozoful, apărută la Bucureşti în 1825, Ianache Papazoglu face următoarea observaţie: „şi s-au întrebuinţat acest cuvînt prin împrumutare din limbi streine evropeneşti, sau, a zice mai bine, din cea latinească” (p. 187). Spre mijlocul secolului al XIX-lea, latiniştii recomandă să nu se mai apeleze la vechile sufixe -esc şi -icesc în procesul adaptării adjectivelor neologice. De exemplu, Nicolau Bălăşescu, discutînd în Gramatică dacoromână, Sibiu, 1848, categoria adjectivelor terminate în -ic ori -esc, „care arată că adjectivele acelea se ţin de ceva lucru”, cum sînt sălbatic, lunatic, văratic, public, rustic, apatic, clasic şi altele, afirmă: „Tot aci vin şi cele pănă acum terminate în -esc, rămînînd acest final abuziv afară. P[entru] e[xemplu], în loc de evanghelicesc, canonicesc, biblicesc ş.a., va fi bine şi curat româneşte: evanghelic, canonic, biblic; tot aşa, filosofic, clasic, tropic, retoric, istoric, poetic, metaforic, tragic, gramatic, sintactic, caligrafic, omeric, platonic, arabic [...]” (p. 148). Mai departe, citînd cîteva derivate în -esc: omenesc, îngeresc, ceresc şi altele, Bălăşescu reia observaţia de mai sus: „Dar fereşte-te ca cu finalul -esc să nu abuzezi; aşa, în loc de românesc, latinesc, clasicesc, teologhicesc ş.a., va fi bine român, latin, clasic, teologhic ş.a. Ba unii slabi români înduplică p-acest final rău şi străin. P.e., zic: consistorial-ni-cesc, conversaţional-ni-cesc, naţional-ni-cesc, moral-ni-cesc ş.a.” (p. 149). 
  Am văzut mai sus condiţiile în care au fost împrumutate şi adaptate adjectivele neologice terminate în -ic, -al şi -ar. După anul 1829 numărul acestora este în continuă creştere, dar pînă pe la 1840-1845 apar încă frecvent şi variantele lor mai vechi în -icesc, -alicesc, -aricesc, -nic, -alnic şi -arnic. Sporadic apar şi forme paralele în -el şi -er, care păstrau aspectul fonetic francez (uneori şi german) al cuvintelor respective, cum sînt anuel CR 1829, 112; BAR II, 219; condiţionel EGRM, 44v; EGR, 93, 162; VG, 386; GR, 40; CGF, 51, 99; HGL, 43; AGI, 61, 62; constituţionel CR 1829, 213; AR 1829, 144, 159, 250; CR 1830, 60; AR 1830, 36, 361; AsL, 16; AR 1844, 11; individuel TAA, 26; AML, 110; manuel PTF, 66r, 73r; naturel MFV I, 77r; GTN 1836, 24, 44, 50; RB, 328; EOI, 67, 174; EPD, XXXI; SIM, 24; spirituel BDJE, 9; T 1856, nr. 3, 2; virtuel StFE, 72; StDR, 45; auxilier GC I, 27r; FGP, 51, 52; CGF, 56, 58; contrer VCL, 23r, 32r, 41r; extraordiner VIC, 19r; GAT, 77; BGO 1840, 81, 151; familier EGR, XXVI; CR 1829, 78, 224, 225; GC VII, 4v; GPE, 58; MCR, 83; KMP, 154; CDCE, 166; API, 7; imaginer GTN 1836, 32; neceser CV, 31, 34, 37; ordiner CV, 31; particulier CR 1830, 305; TAA, 36; secunder HPA, 38v, 39r; volonter BDL II, 330r; AR 1839, 380; AR 1837, 18; BGO 1844, 255; volunter FMIL 1840, 255. 
  Pînă după anul 1860, în scrisul latiniştilor şi al italieniştilor apar relativ des forme paralele în -ale, -are sau -ariu. De exemplu, în 2.4.1.: capitale, natale, naturale, naţionale, particulare, primare; în 2.4.3.: criminale. După anul 1800, doar cîteva exemple: formale TR 1854, 5, 67; ghenerale HFP, 52; generale BR 1829 II, 40; CDR, I; TR 1854, 5; RF, 1; locale D 1860, 417; naturale CLV, 33r; HFP, intr. 2, 12, 13, 199, 258, 301, 360; CCG, 75; naţionale TR 1854, 2; D 1860, 281, 395; universale HFP, 63, 166, 167; particolare HFP, 56, 58; extraordinariu AR 1829, 5, 47, 66; AR 1830, 141; StDR, 34; extraordinarie PIF, 23v; AR 1829, 10; TR 1854, 3; literariu, -ie AR 1829, 175; MCR, 216; AR 1834, 66; KFL, VIII; CDR, 24; T 1856, nr. 1, 1; LIT, 333; VO 1857, 1; D 1859, 350; particulariu, -ie AR 1829, 178; DFL, 8, 57; StDR, 196; INB 1859, 23; pentru alte exemple vezi Form. term. şt. 
  
  5.2.18. Adjectivele neologice terminate în -bil, de provenienţă latină (< -bilis), franceză (< -ble) şi italiană (< -bile) apar sporadic în texte de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi din primele decenii ale secolului al XIX-lea. Numărul adjectivelor în bil sporeşte prin anii 1840-1850 şi, mai ales, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cînd majoritatea lor sînt de provenienţă franceză. Adaptarea în -bil a sufixului adjectival francez -ble sa făcut, ca şi în alte cazuri similare, după acelaşi model latin şi italian104. Sporadic se întîlnesc, încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, şi forme care păstrează aspectul fonetic franţuzesc: -bl(u), -blă. De exemplu, în 2.4.1.: nobl(u), venerabl(u). Cf. şi capabl RMS, 354; favorablu, -blă CBD, 85; MCL 1839, 174, 190, 391, 431, 525, 770; R 1857, nr. 29, 1; preferablă FTP III, 116; navigabl, -blă GC IV, 169v; rezonablă FTP IV, 121; rezonabl, -blă GC V, 295r. În scrierile unor latinişti sau italienişti apar forme în -bile. De exemplu, în 2.4.1.: nobile, notabile, stabile. Cf. şi AVP, admirabile, 1, afabile, 1, durabile, 7, oribile, 16, şi altele.
  
  5.2.19. La sfîrşitul secolului al XVIII-lea încep să pătrundă în limba română literară şi adjectivele neologice terminate în iv, de provenienţă latină (< -ivus), franceză (< -if, -ive), italiană (< -ivo), germană (< -iv). Modelul lor de adaptare l-au constituit vechile adjective de provenienţă slavă terminate în -iv: blagocestiv, drăgostiv, milostiv, grijliv etc., precum şi cele al căror -iv provine din -iu moştenit: beţiv, secăţiv, uscăţiv etc. De exemplu, în 2.4.1.: difensiv, nativ, speculativ, sughetiv; în 2.4.2.: ablativ, activ, acuzativ, adietiv, apelativ, comparativ, dativ, dimostrativ, disiunctiv, genitiv, imperativ, imfinitiv, indicativ, interogativ, nominativ, relativ, sostantiv, superlativ, transitiv. Unele dintre adjectivele neologice în -iv au avut, mai ales după anul 1829, şi variante care păstrau pronunţarea formei lor masculine din limba franceză: administratif CA 1855, 57; D 1859, 139; aproximatif Agr I, 148; cognitif MEN II, 19; espeditif PEG, 169; neactif AML, 100; primitif MN 1836, 46; relatif WPM, 44; substantif CLV, 5r, 144r; tardif INB 1859, 3; transitif BCD, 72, şi altele.
  
  5.2.20. Adjectivele neologice terminate în -os, de provenienţă latină (< -osus), franceză (< -eux, -euse), italiană (< -oso), germană (< -ös), apar în limba romană literară la sfîrşitul secolului al XIX-lea, sporadic şi mai devreme, fiind frecvente după anul 1829, cînd majoritatea lor provin din limba franceză. Modelul lor de adaptare l-au constituit adjectivele în -os moştenite: apos, arinos, frumos, ierbos, luminos, muntos etc., precum şi cele, mult mai numeroase, derivate cu sufixul -os: bărbos,
bucuros, credincios, fricos, inimos, lăudăros etc. Sunetul ö din corespondentele franceze şi germane ale neologismelor respective, care nu are echivalent în limba română, a fost astfel asimilat lui o, ca şi în alte situaţii (vezi 5.2.11. – 5.2.13.). Unele adjective neologice în -os au avut sporadic şi variante în -oz, explicabile prin pronunţarea z a lui s intervocalic sau final din sufixele respective în limbile italiană şi germană, precum şi sub influenţa formei feminine (-euse) a sufixului corespunzător francez. De exemplu, în 2.4.1.: agreios, ambiţioz, ţeremonios, curios, curioz, delicios, fabuloz, famoz, famos, jaluzos, jelos „gelos”, jeloz, gheneroz, nedignios, periculos, pompos, preţios, scandalos, serioz, virtuos, virtuoz.
  
  5.2.21. Adaptarea în limba română a adjectivelor latineşti terminate în -ans, -antis, -ens, -entis, franţuzeşti în -ant, -ent şi italieneşti în -ante, -ente, care sînt la origine participii prezente, prezintă o serie de analogii cu adaptarea substantivelor corespunzătoare latineşti în -antia, -entia, franţuzeşti în -ance, -ence şi italieneşti în -anza, -enza (vezi 5.2.8.)105. Adjectivelor din această categorie le-au fost asimilate şi cele de provenienţă germană terminate în -ant, -ent. În general ele s-au stabilit la formele în -ant, -ent, determinate de aspectul lor fonetic (şi grafic) din limbile menţionate: abundent Z 1856, nr. 1, 3; BEC, XXXII; consecvent AsM, 113; FL, 5, 62; FMIL 1840, 80, 113, 246; FMIL 1844, 314; SIM, 185; elocvent IO, VII; OMT, 46; TF, 297; CLV, 134r; GC I, 143v; FTP I, 1; GPE, 45; exelent AR 1829, 220; FMIL 1844, 356; escelent FMIL 1847, 140; BDJE, 15; NV, 166; SCC I, 6, 159; extravagant GC I, 142v; AR 1839, 363; PIA, 6; estravagant GC I, 154r; VSC, 104; MN 1836, 39; ignorant HMV II, 257; CA 1847, 55; FMIL 1847, 43; NV, 201; important GC I, 181r; GC V, 120v; TAA, 28; AIR I, 16; MN 1836, 17, 40, 76; îndiferent FDB, 102; indiferent EGR, XV; HFP, 266; GC I, 190r; GG, 239; preponderent CA 1850, 58; R 1857, nr. 1, 3. 
  Ca şi în cazul substantivelor corespunzătoare în -anţă, -enţă, unele adjective franţuzeşti terminate în -ant au fost asimilate, prin analogie cu formele corespunzătoare latineşti, celor în ent: corespondent BDL I, 113r; BR 1821, 16; AR 1829, 240; CR 1830, 361; AR 1830, 31, 367; CBD, 60; CR 1831, 56; GT 1838, 15; independent MIU, 249, 284, 419; CLV, 135v; GC I, 190r; GG, 133, 171; AR 1837, 30; rezistent CFZ, 49, iar prin confuzia terminaţiei -ant cu -ent, datorată pronunţării cu -ã- a formelor franţuzeşti scrise atît -ant cît şi -ent, unele adjective de provenienţă franceză şi latină terminate în -ant şi, respectiv, -ans, -antis s-au stabilit totuşi la forma în -ent, nu în -ant, cum era de aşteptat: abundent, preponderent, citate mai sus. Aceste adjective au avut în secolul al XIX-lea şi forme paralele în ant: abondant NV, 5; CEG, 17; abundant WAM, 150; DILB IV, 194; PD, 13; preponderant GC V, 232v; NV, 325; StDR, 215; RL, 249, 349; PD, 511. Tot prin confuzia acestor două terminaţii au rezultat şi formele delirent PMC I, 120; ignorent SCC II, 28; ICI, 17, 58; RL, 367; BC, 60, 71; importent SSC, III, 71, 97; GRR, 227, 245; SCC I, 69, 98, 180, 247; SCC II, 80; RL, 77, 170, 371, 395; Z 1856, nr. 3, 2; BC, 36; LIT, 59, 95, 187; CA 1857, 114; CA 1858, 9; AML, 24, alături de formele normale delirant, ignorant, important. 
  Adjectivele şi substantivele neologice terminate în -ant şi ent au avut în scrisul latiniştilor şi al italieniştilor forme paralele în -ante, respectiv -ente; vezi în 2.4.1.: garante, importante, indipendente, locumtenente, logotenente, occidente, prudente; în 2.4.2.: prezente, iar cele în -ent au avut şi forme în -int sau -inte: abondint BCI, 78; INB 1859, 50, 101; consecuint MEN II, 23; BCD, 557; TR 1854, 161; LIT, 38; corespondinte TR 1854, 83; T 1856, nr. 3, 3; R 1857, nr. 7, 1; D 1860, 340; corespundinte TR 1854, 3; corespondint C, 12; elocuint SMB I, 131; DILB II, 229; escelinte DFL, 42, 113, 168, 187; CEF, 223; independinte DFL, 6, 34, 61, 120; KFL, V; C, 116; CA 1853, XXV; D 1860, 86; independint BCD, 410, 508; C, 12, 14, 21; GCB II, 211; BEC, XLIII; D 1860, 101; îndiferint DFL, 120; indiferinte DFL, 24, 55; CGR, VII; BCD, 331; D 1860, 395; indiferint SMB I, 102; SCC I, 128; SCC II, 292; RL, 273, 281; CEF, 207; DIB, 199; GCB II, 211; BEC, XXII, XXXV; intelegint MEN II, 110, 191; inteligint SCC I, 199; C, 109, 149; R 1837, nr. 2, 3; GCB II, 214; D 1858, 3; PIC, 10; preponderint GCB II, 228. 
  
  5.2.22. Dintre numeroasele prefixe şi pseudoprefixe sau elemente de compunere care au pătruns în limba română literară prin intermediul neologismelor, în procesul modernizării ei, prefixul in- (im-, i-), cu sens negativ, prezintă un aspect aparte în privinţa asimilării. Pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acest prefix de origine latină şi de provenienţă multiplă în limba română (din latină, franceză, italiană şi germană) era în mod obişnuit tradus prin corespondentul său vechi ne-, de origine slavă. Cităm spre exemplu formele cu in- (im-, i-) ale unor atare neologisme paralel cu formele corespunzătoare cu ne-, pentru a ilustra atît vechimea cît şi frecvenţa lor în această perioadă: imoral GC I, 180v; GC IV, 88r; LOA, 105, 106; MAR, 113; KDP, 74; NV, 204; BCD, 110, 163; nemoralnic ZEV, 64; AR 1837, 63; nemoral BDC, 63; AR 1837, 63, 325; PIA, 9; SCMI, 113; HMV II, 257; VN, 11; SIM, XVI; CA 1856, 68; R 1857, nr. 2, 3; CA 1861, 146; imoralitate MPI, 112; NV, 204, formă frecventă după anul 1850; nemoralitate CR 1829, 250, 301; BDC, 82, 199; MEN II, 219, 237; CFZ, 66; CA 1856, 2; PBV, 279; CA 1858, 55; imperfect MPI, 64; DFL, 29; NV, 204; BCD, 173; BIN, 4, 134; C, 13; neperfect SVC, 35; HMV I, 39, 49; VN, 41; CA 1855, 153; RL, 24; PFM, 131; impropriu TGR, 78; GRA, 52r, 60v; GRA2, 21v; PEA, 50, 57; DFL, 80; CDR, V; BG, 67; BEC, 9; PD, 303; nepropriu ABCA, 49; BLM, 175; PA, 54; TD II, 363, 364; LB, 437; VG, 265; TA, 36; GRR, 226; CCG, 45; inactiv DFL, 81, 144, 171; NV, 208; neactiv HMV I, 7, 35; NV, 276; GCB II, 220; PBV, 270; neactif AML, 100; inactivitate DFL, 138, 173; NV, 208; PD, 304; neactivitate MN 1836, 8; EPD, 391; NV, 276; CA 1851, 94; LS, 67; CPO, 32; WAM, 108; LIT, 60; PBV, 270; AML, 153; inamic MEN II, 206; NV, 21, 208; PLB, 27; NRC, 4, 211, 223, 238; C, 4; WCP, 52; D 1860, 282; PD, 206; neamic CV, 26; MBV, 11; NV, 276; GRR, 11, 71, 270; Z 1856, nr. 1, 2, nr. 3, 3, nr. 5, 4; D 1858, 1, 16; BBR, 94; CA 1861, 16, 28, 55; incapabil NV, 209; BCD, 174, 201; LS, 97; SMB I, 37; CFZ, 147; LIT, 17; C, 21; BEC, 14, 17, 103, 148; AML, 35; PD, 314; necapabil FMIL 1844, 405; NV, 276; BCD, 27, 232, 319; RMS, 12; SCC I, 117, 166; KOS, XVI; RL, 81, 408; C, 30; GCB II, 221, şi altele. Majoritatea formelor cu ne- au dispărut către sfîrşitul secolului al XIX-lea. Unele au rămas însă în uz pînă astăzi, alături de formele corespunzătoare cu in-: necompatibil – incompatibil, necompetent – incompetent, nedefinit – indefinit, nedelicateţe – indelicateţe, neflexibil – inflexibil, nelegitim – ilegitim, nepopularitate – impopularitate, neprescriptibil – imprescriptibil, neraţional – iraţional, nestabilitate – instabilitate şi altele106.
  
  5.2.23. Spre deosebire de celelalte limbi romanice, în care conjugarea I a fost şi este cea mai bogată, în istoria flexiunii verbale a limbii române se disting două perioade. Pînă pe la 1830-1840, conjugarea a IV-a avea superioritate atît din punct de vedere numeric cît şi ca productivitate faţă de conjugarea I, iar de pe la mijlocul secolului trecut şi pînă astăzi conjugarea I a devenit mai bogată decît conjugarea a IV-a, datorită creşterii considerabile a împrumuturilor latino-romanice, încadrate acum la conjugarea I, sau creării de verbe noi de conjugarea I, după model latino-romanic ori cu mijloace formative mai noi. Această constatare este valabilă mai ales pentru limba literară, pentru că graiurile, în special cel moldovenesc, continuă pînă astăzi să formeze verbe noi de conjugarea a IV-a. 
  Ca urmare a influenţei neogreceşti, mai ales în Ţara Românească şi Moldova, şi a limbilor maghiară şi germană în Transilvania, Banat şi Bucovina, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale secolului al XIX-lea are loc în limba română literară un proces de întărire a conjugării a IV-a. Toate verbele neogreceşti, maghiare şi germane intrate atunci în limba română au fost încadrate la conjugarea a IV-a. Sufixele verbale prin care s-a făcut această încadrare morfologică sînt: -isi (cu variantele -alisi, -arisi, -erisi, -irisi), -asi, -osi, -psi (cu variantele -fsi, -vsi), -xi, -i, -ui (cu variantele -ălui, -elui, -ului) şi irui107. Cu unele dintre aceste sufixe au fost adaptate atunci, potrivit modelului oferit de adaptarea celor neogreceşti sau maghiare, şi numeroase verbe de provenienţă latino-romanică. 
  În perioada de maximă intensitate a influenţei neogreceşti (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi primele decenii ale secolului al XIX-lea), limba română literară abundă în verbe de provenienţă greacă adaptate cu sufixul -isi, creat de la forma aoristului grecesc. Printre ele sînt şi unele verbe de origine latino-romanică, pe care neogreaca le-a primit din italiană. De exemplu, în 2.4.1.: afierotisi, bombardarisi, diafendepsi, diafendevsi, epihirisi, istorisi, metaherisi, metahirisi, murmurisi, mormurisi, paradosi, parastisi, paraponisi, parigorisi, perigrapsi, peripiisi, picarisi, plictisi, pliroforisi, poliorchisi, politevsi, practisi, proferisi, prohorisi, protimisi, sastisi, scandalisi, scăndălisi, shimatisi, schimatisi, sigurepsi, sigurevsi, sigurefsi, sinhisi, stenohorisi, stenahorisi, tiranisi, triamvisi; în 2.4.2.: metamorfosi; în 2.4.3.: clironomisi; în 2.4.4.: dogmatisi, silo-ghisi. Această categorie de verbe neologice a constituit pentru intelectualii români ai vremii, care, în Moldova şi Ţara Românească, vorbeau curent şi scriau greceşte, un model de adaptare a verbelor de provenienţă latino-romanică. Astfel şi multe verbe neologice pătrunse în română în mod sigur din latină, franceză sau italiană şi stabilite mai tîrziu îndeosebi la conjugarea I au fost adaptate în perioada respectivă, potrivit modelului celor de provenienţă neogreacă, cu sufixele -isi, -alisi, -arisi, -erisi şi -irisi. De exemplu, în 2.4.1.: balotarisi, comanderisi, comandirisi, corisponderisi, formarisi, procurevsi, pretenderisi, publicarisi, tractarisi, trahtarisi, trionfisi. Adaptarea cu sufixul -isi a unor verbe de provenienţă latino-romanică a continuat pînă după anul 1830, mai ales în scrisul intelectualilor de formaţie culturală mai veche. Cităm doar cîteva exemple mai elocvente: corespondarisi AZ, 155r; VSN, 305r; CIRA, 190; BFO 1833, 88; LOA, 90; ROI2 III, 79, 139; AOD, 26, 29; declararisi IRV, 6v, 25v; MFV II, 164r; CPI, 234; BFO 1833, 3; AR 1837, 118; BFO 1838, 183; AOD, 38, 99, 182; eczecutarisi ROI2 III, 50; BFO 1843, 207; AOD, 122; exportarisi GIC, 228; GC I, 157v; BFO 1833, 128; AR 1837, 117; familiarisi HFP, 281; CBD, 19; MRC, 71; GC VII, 4v; favorisi CR 1830, 377; AR 1830, 194, 373; GC VII, 1v; AR 1831, 80; AR 1832, 120; CIRA, 41; AR 1834, 100; MCR, 30; RSM, 30v; AIR I, 29, 84, 127; MN 1836, 61; AR 1837, 30, 44; RB, nr. 10, 1; IL 1840, 30; FDA, 32, 78; RL, 277; Z 1856, nr. 5, 4; figurarisi MRP, 29; formarisi AOS, 75, 83; LA, 6v, 8v; AR 1830, 25; BFO 1833, 62, 199; AR 1834, 66; RSM, 6r, 22r; ROI2 IV, 10; CIN, 340, 441; gratificarisi BGO 1840, 22; imaghinarisi CLV, 50r, 135r; imitarisi BGV, 38v; MFV I, 27v; MFV II, 49r; CLV, 135r; importarisi GIC, 228; BFO 1833, 130; întabularisi BFO 1843, 6, 7; interesarisi VSI, 23r; VSN, 383v; GIC, 114; AOD, 29; MMP, 276; învitarisi AR 1834, 145; maltratarisi GC IV, 9v; DTN, 2; FMIL 1844, 312; maltraterisi HMV I, 133; meditarisi CLV, 50r; MFV II, 92r; meritarisi IRV, 33v, 38v; MCB, 14, 88, 102; CLV, 137v; MGD, 28v; CMR, 8; SPV, XX; FTP II, 158; FTP III, 109; FTP IV, 43, 46, 152; ROB, 80; CPI, anexă 8; AR 1837, 27, 413; AFH, 14; MMP, 293, 294; moralisi BDT, 139r, 211v; MPI, 144; ocuparisi GC II, 66v; BFO 1833, 192; AR 1834, 422; DTN, 35; AR 1837, 56, 66, 95, 198; ROI2 III, 136; BFO 1838, 157; FBE, 97r; BFO 1843, 247; AOD, 160; organisi BDT, 216r, 217v; CLV, 140r; VMG, 195; HFP, intr. 10, 350; CR 1829, 4; AR 1829, 30, 119, 224; CR 1830, 55; AR 1830, 55, 115, 120, 127, 363; GPE, 13; AIR I, 120; AIR II, 116, 209; AR 1837, 58, 190; ROI2 III, 16, IX, 12; VVP, 99; practisi AR 1829, 187, 191; AR 1833, 16; AsFA, VIII; ROI2 III, 52, 84; AR 1837, 55, 115, 252; AsAl, 37; BFO 1843, 64; CA 1848, 65; pretenderisi SCS, 2; JNA, 41; IRV, 31r, 32r; CLV, 135v; DCN, 13; BR 1829 II, 3; GC V, 234v; SPV, 23, 133; BFO 1833, 174; CPI, 59; LO, 12; AsFA, II; ROI2 III, 33; BFO 1838, 159; BFO 1843, 75, 100, 318; MMP, 290; reclamarisi CPI, 62; răclemarisi BFO 1843, 270; AOD, 2; publicarisi DAP, 34; JNA, 109; AOS, 34, 35, 49; IRV, 113v; BGV, 93r; MFV I, 43v; MFV II, 158v; CLV, 32r; GIC, 6; OFR, 128; VMG, 122; DCN, 26, 57, 140; CR 1829, 311; HM, 1; AR 1830, 40; CR 1830, 197, 245, 324; CR 1831, 3; RHM, 1; CPL, 66; BFO 1833, 3, 82, 110; CPI, 1, 2, 66; AR 1837, 56; ROI2 II, 98, 113, VIII, 14; BFO, 1838, 49; CCM, I; BGO 1840, 17, 47; AOD, 10, 59, 62; GM 1852, 53; recomandarisi AZ, 50v; IRV, 131v; CLV, 142r; MFV II, 6r; MALP, 55; PAGR, 33; PAB, 26; regularisi IRV, 5v, 85v; CLV, 13v, 15r, 142r; CIF, 15; NMP, 27; GC V, 298r; SPV, 130; CIRA, 99, 286; BFO 1833, 126; LO, 2; RSM, 17r; AR 1837, 126; ROI2 II, 6, III, 2, 29, 112, IX, 10; NPC, XVI; BFO 1838, 8; SMA, 115; BFO 1843, 168; AOD, 181; MEN II, 257; FDA, 163; CA 1855, 38, 60; repetarisi BFO 1833, 54; respectarisi VMG, 231; ROI2 IX, 6; MMP, 124, 357; specularisi GIC, 174; GC VI, 155v; BFO 1843, 185; spicularisi BFO 1843, 91, 309; estimarisi „a stima” IRV, 50r, 121v; CBD, 54; SMR I, 6; stimarisi GC VI, 181r; MMP, 292, 296; tirănisi BDL IV, 1028r; BR 1829 I, 17; tiranisi IRV, 38v; BGV, 17r; TSVM, 42; VMG, 279; NMP, 18; AR 1830, 24; GC VI, 249r; SPV, 212; MN 1836, 54; AIR II, 54; MEN I, 69, 123; MMP, 70; AAR, 49; CA 1859, 84; tolerarisi IRV, 39v; transportarisi MFV II, 44r, 60v; GIC, 157; BFO 1833, 126; AOD, 182, 234; ROI2 III, 130; AR 1837, 117; tractarisi AZ, 51v; JNA, 71, 123; MFV II, 117v; CR 1829, 11, 157; AR 1829, 40, 48, 65, 113; CR 1830, 82; HMS, 96v; GC VI, 296r; CIRA, 8, 23, 201; CPI, 251; MCR, 22; RSM, 36v; KUB, 21; AsP, VI; AsFA, VI, XV, XVI; AsM, 103; AR 1837, 9, 32, 127; VVP, 144; AOD, 4; CA 1859, 31; trahtarisi IRV, 21r, 33r; BGV, 75v, 88r; CLV, 6v, 29v; tratarisi VSN, 20r; MCB, 123; MFV I, 34r, 40v, 80v, 123r; MFV II, 28v; CLV, 137v, 146v; MGD, 6v, 14r; AR 1829, 40; GC VI, 296r; MCR, 23; DTN, 2, 5; TIV, 114, 121; ROI2 VIII, 5, 16, 27, 44; AOD, 25, 38, 46, 117; MMP, 90, 254, 266; CA 1850, 104; CA 1857, 51; vizarisi GC II, 35r, 44v; CCB, 116; BFO 1847, 341; ATI, 15; vizitarisi AZ, 23v, 25r, 47r, 66r; MRP, 38; IRV, 41v; GIC, 55; GC II, 33v, 45r; AR 1833, 20; AR 1834, 78; RSM, 18v; AR 1837, 35, 131; ROI2 III, 86, VIII, 45; voiajarisi BFO 1843, 341; votarisi AR 1831, 28; GC II, 70v; ROI2 II, 2; AOD, 1, 276.
  În timp ce scrierile din Principate abundau în verbe neologice terminate în -isi, în scrierile ardelenilor şi ale bănăţenilor apar numeroase verbe noi de provenienţă latină, maghiară şi germană adaptate cu sufixele -ălui, -elui, -ului şi -irui108.
  Cu sufixul verbal -ălui (şi variantele -elui, -ului), extras cu sufixul românesc mai vechi -ui din verbele maghiare terminate în -álni (respectiv, -elni, -ülni), dar şi din vechi derivate româneşti cu acelaşi -ui, ca fălui, jălui, învălui şi altele, au fost adaptate atunci numeroase verbe neologice de origine latină folosite îndeosebi în scrieri cu conţinut juridico-administrativ, care s-au stabilit mai tîrziu la conjugările I şi a III-a. De exemplu, în 2.4.1.: confirmălui, disputului, ezpedelui, exprimălui, fabricălui, formălui, formului, muştrului, probălui, prăbălui, protestelui, repetelui, repetălui, reprezentălui, suspendului, trătălui; trăctălui, vizitălui, zurbălui; în 2.4.2.: compărălui; în 2.4.3.: absolvălui, apelălui, apelelui, aplicălui, areştelui, arestălui, autenticălui, comparălui, compărălui, confirmălui, confişcălui, conşcribălui, contestelui, încasalui, încăsălui, înformălui, întăbulălui, proţădălui, pronunţălui, reformălui, repelelui, revocălui, revocului, rezervălui, submitălui; în 2.4.5.: examinălui. Şi acest mod de adaptare a unor verbe de provenienţă latino-romanică a continuat pînă după anul 1830. Cităm din texte de după anul 1800 îndeosebi formele în -ălui (şi variantele în -elui, ului) corespunzătoare celor în -isi menţionate mai sus: coreşpondelui FD I, 11; declarălui CL II, 231; declărălui MIM, 45, 54; RPV, 3; examinălui CNB, 81; MIM, 4, 6, 39; expedălui MIR, 340; existălui MFV II, 52v; existelui MFV II, 122v; CLV, 134v; exerţelui OMT, f.t.v; eczerţelui FD I, 5; exerselui CLV, 42r, 134r; exponălui IMC, 2; formălui MIM, 14, 34, 36; MFV I, 33r, 55r; CLV, 26r, 131v, 134r, 141r, 147r; DLG, 106; CPI, anexă 1; DTN, 4; BGO 1840, 60; BFO 1843, 55; BGO 1844, 307; BEC, 2; înformălui ROI2 III, 52; BFO 1843, 12; întabului CIM, 2; CL II, 57, 58, 60, 309; întăbului CL II, 64; leghitimălui DOA, 28; IMC, 2; RPV, 2; obligălui NPC, VII, VIII, 83, 89; practicălui PFBA, 614r; pretendălui PFBA, 632v; NPC, 67, 68; FD I, 71; prezentălui MIM, 54; presidălui RA, 61; prăbălui ME, 413; CME, 4; CML, 3, 8; RPL, 16; DCC, 8; LB, 551; probălui MIM, 17; MFV I, 50v; GIC, 218; CR 1830, 2; GC V, 275v; producălui PFBA, 689r; MIM, 3, 4, 9; BS, 242r; publicălui PFBA, 665r, 676r; CP I, 163, 326, 327; CP II, 34, 223; MIA, 19; CO, 1; RAF, 4; RPL, 2; MIM, 55; IPA, 1; protestelui PFBA, 628v; protestălui ROI2 VIII, 32; AOD, 163, 235, 326; recomăndălui DAB, 44r; NPC, 68, 69; răferălui MIM, 47; reflectălui MIM, 30; reghestrălui RPL, 3; MIM, 25, 50; regulălui RPL, 10; MIM, 9, 46; repetălui RS, 28; RS2, 28; repetului GRN II, 105; repetelui NPC, XII; replicălui PFBA, 633v, 664r, 688r; reprezentălui MIM, 48; MIU, 166; reşpectălui RDN, 4; respectălui MCB, 17, 170; NMP, 19; SPV, 143; şpeţificălui CS 1802, 29; sucţedălui CNB, 87; transcribălui PFBA, 694r, 694v; trăctălui MIM, 3, 7; RPV, 3; tractălui CNB, 83; tractalui GC VI, 296r; trătălui CR 1829, 197; SPV, 128, 167; FTP I, 109, 122; FTP II, 42; vizitălui BI, 6. Unele dintre aceste verbe pot fi împrumuturi din maghiară. Majoritatea lor sînt însă împrumutate direct din latină şi adaptate cu sufixele menţionate, potrivit modelului oferit de adaptarea celor de provenienţă maghiară. Numeroase verbe neologice de provenienţă latină, franceză sau italiană adaptate cu sufixele -ălui, -elui şi -ului apar, după cum am văzut, în perioada respectivă şi în texte din Ţara Românească şi Moldova.
  Cu sufixul -irui, extras cu ajutorul sufixului -ui din verbele germane terminate în -ieren, au fost adaptate verbele de provenienţă germană. De exemplu, în 3.8.: paradirui, părădirui, poziţirui, prezidirui, producţirui, ştudirui. Cf. şi casirui NPC, 81; MCL 1839, 502; declărărui MIM, 23; expedirui BR 1821, 4, 5; exerţirui OMT, 75; protestirui OMT, 22; recomendirui OMT, 30; TF, 267, 370; recomendărui GSP II, 112; repetirui DSM, 43; OP, 8v, 10r, 20v, 28r; VA, 188; răpetirui OCE, 168; rezonirui TF, 61. 
  O altă modalitate specifică limbii române vechi şi premoderne de încadrare morfologică a verbelor neologice de provenienţă latino-romanică stabilite mai tîrziu la conjugarea I este adaptarea lor cu sufixele -i sau -ui. De exemplu, în 2.4.1.: adorni, asedii, favorizi, formui, interesi, murmui, ordini, pictori, practicui, prezenti, protecsui, publici, publicui, raportui, răportui, reportui, sepărieţi, tirani, tirăni, triamvi, triumfi; în 2.4.3.: legătui, ştemplui; în 2.4.5.: examenui. Din texte de după anul 1800 cităm îndeosebi forme corespunzătoare celor menţionate în categoriile de mai sus: corespondui ROI2 IV, 6, VI, 7; declărui CL II, 105; CL III, 22; AR 1829, 57, 212; CR 1830, 409; AR 1830, 127, 186, 201, 210, 365, 368; declarui AR 1829, 40; AR 1830, 372; AR 1831, 68; AR 1832, 86; CIRA, 123, 144, 243; CPI, 224; AR 1834, 57; AR 1837, 6, 36, 118; ROI2 VI, 13; exerţi FTP IV, 156; BAR I, 34; exersi FTP III, 57; exerzi FTP III, 58; FTP IV, 133, 172; eczersi SRI, 303; existi SIC, 24; SMA, 5; SMR I, 118; eczisti SGR I, 214; FBE, 65v, 67v; esisti GLC, 34; ezisti CER, 45r; expedui CR 1829, 201; AR 1829, 113, 250; CR 1830, 27, 331; AR 1830, 214, 360; CIRA, 246; RSM, 19r; AR 1837, 19, 53, 126; ROI2 VI, 20; AOD, 31, 82, 132; AsLM, 4; CA 1851, 82; StDR, 83; GM 1854, 4; CA 1858, 25; RIT, 6, 10, 19; CA 1860, 127; CA 1861, 119, 128; espedui StDR, 93; SSC, 7; SCC I, 137, 267; GM 1854, 308; CA 1855, 98; Z 1856, nr. 1, 4, nr. 2, 2; BEC, 154; espedi PBV, 129; exportui GC V, 121r; BGO 1844, 46; formui FAT, 179r; BDT, 79r; SPBA, 3, 56, 103; GC VII, 40r; CIRA, 381; AsM, 20; CIN, 442; înformui GC VII, 40r; împortui GC V, 121r; impresii GG, 4; încăsui ROI2 III, 29; SSC, 142; RIT, 20; încasui BFO 1843, 61; CA 1856, 42; interesi ME, 384; AOS, 65; MGD, 11v; AR 1830, 93, 127; SPV, 144; înteresi BDL IV, 1213r; înteresui AR 1837, 159, 253; îmbarcui AR 1837, 73, 185; pretendui CL III, 25; CR 1830, 231; AR 1830, 36, 85, 115; SIC, 56; CIRA, 289, 360; AR 1837, 61, 94; AOD, 299; AMIM, 66; prezentui AR 1829, 15, 101, 118; prezidui RBV, 6v; AR 1833, 17; AR 1834, 66; DTN, 47; AR 1837,  136 bis, 228, 312 bis; ROI2 III, 79, 83, 85; BGO 1840, 147; CD, 6, 97; BFO 1843, 116; BGO 1844, 106; AOD, 273; AsMH, 1; CA 1851, IV; RL, 19, 38, 419; CA 1856, 42; prezedui RSM, 26r; ROI2 VIII, 24; CA 1848, 95; prubui AR 1831, 59; KPA, 51; AsAl, 109; AsF, 79; publicui DCP, 35; PCC, 1; OFR, f.t.; PIU IV, 211; GC V, 158v, 160r; GC VII, 128r; CR 1831, 30; ROB, 3, 80; CPL, 15; AIR I, 82; MN 1836, 91; ROI2 VI, 4; RB, 395; BGO 140, 39; GCG, 6; MMP, 28; protestui PFBA, 618r; AR 1830, 217; CR 1831, 55; AIR II, 95; AR 1837, 58, 80; RB, 231, 281; recomendui JNA, 11; AR 1829, 128; CR 1830, 139; MTF, 6r; AR 1830, 119, 131; SPV, ded. 2, 124; SIC, 24; CIRA, 143; SGR II, 30; BFO 1833, 154, 186; PAB, 26; RSM, 12r, 16v; DTN, 60, 84; KUB, 24; AR 1837, 43; ROI2 III, 79; SMA, 98, 100; AFH, 6, 24; MSP, 14; AMC, 41; IVA, 77; FilDA I, 43, 103; CD, 87; AsE, 10; AOD, 43, 118; PGR, 128; VH, 66, 97; CPH, 46; CA 1851, 20; FDA, 22; CA 1859, 41; SRI, 295; recomandui SPV, 127; răferui CP I, 266; regului ME, 417; repeţi FDB, 68; GRN I, 71; GRN II, 105; FMIL 1840, 9; FMIL 1844, 47, 111, 181, 401; DFL, 12, 23, 65; SIM, XII; CGR, 179; BG, 173, 213; SMB I, 9; DILB III, 222; repeti MPI, 74, 113, 164, 190; DGR, 164; EGRM, 40r, 41v; EGR, 125, 166; HFP, 147, 214, 216, 329; MALP, 52; CR 1830, 170; SPT, 67; FGP, 37; SPV, 39; FTP I, 122; FTP II, 129; RBT I, 10; RB, nr. 9, 1, nr. 32, 4; IGE, 213; FMIL 1844, 260; MID I, 56; PBM, 157; BCD, 303; SMB I, 53, 102, 108; CFZ, 17; DIB, 238, 309, 338, 524; DILB I, 211; PTP, 55, 33; INB 1859, 54; repetui CR 1829, 280; AR 1829, 98; AR 1830, 72, 78, 112, 120; SPV, 136, 169; SGR II, 19; AR 1834, 144; AsM, 120; AsG, 33; PGRL II, 30, 43; AOD 126; PSE, 233; PGR, 118; CPH, 45; FDA, 28, 151, 184; ATI, 10; RL, 270; respectui AR 1829, 149; AR 1830, 104, 135, 202, 362; SPV, 12; CIRA, 12, 22; AR 1833, 1; AR 1837, 16, 43; FMIL 1840, 401, 403; PRA, 22; CD, 93; AOD, 126; rezonui AsG, 198; reportui AR 1829, 60; AR 1830, 48, 62, 120, 180, 368; GC V, 121r; SIC, 22; răportui AR 1829, 131; AR 1830, 379; CR 1831, 31; SPV, 166; ROB, 77, 119; CPL, 12; JA, 59; raportui IRV, 80r; CR 1830, 204; AR 1830, 161; ROB, 120; BFO 1833, 55; RSM, 13r, 17r, 25r; ROI2 III, 52, VIII, 23, 36, 39; AR 1837, 181; RB, 329; CD, 6, 46; AOD, 122, 126, 341; SRM, 218; FMIL 1847, 87; SRI, 208; CPH, 4: CA 1851, 20; StDR, 229; CCP, 218; CA 1856, 72; CA 1858, 76; transportui AR 1829, 53; GC V, 119v; BGO 1844, 167; vizitui AR 1831, 244. 
  Modul acesta de încadrare la conjugarea a IV-a a verbelor neologice de provenienţă latino-romanică, specific vechii române literare, este comentat astfel de I. Eliade Rădulescu în prefaţa gramaticii sale de la 1828: „Tot în materia pentru împrumutare intră şi acest paradox: noi cînd luăm cîte un verb din latineşte sau de altundeva să-l conjugăm, fieştecare loc şi ţară are cîte o stravaganţă, după vecinii şi conlăcuitorii săi. Rumânii din Ţara Rumânească, avînd pînă acum a face cu grecii, ne-am învăţat să sisiim şi să pipiriim; rumânii din Transilvania, Bănat şi Bucovina, auzind iară totdauna limbi mai tari şi mai aspre, s-au învăţat să ururuiască şi să ăluiască; adică cînd luăm verburile formare, recomandare, repetire, pretendere, descriere, cei din Ţara Rumânească zicem formalisesc, recomandarisesc, repetirisesc, pretenderisesc, cei din Transilvania, Banat şi Bucovina zicem formăluiesc, recomăndăluiesc, repetiruiesc, pretendăluiesc, describăluiesc ş.c.l. Nu băgăm seama să vedem fieştecare verb de ce conjugare este şi cum se conjugă; nu ne uităm că verburile formare, recomandare sînt de I-a conj. şi că trebuie a se zice aşa: infinitivul, a forma şi formare, partiţipia trecută, format, pe urmă prezentul la înmulţit, formăm, şi la singurit, form, formi, formă, recomand, recomanzi, recomandă, sau formez, recomandez, după cum avem şi alte verburi de la I-a conj., lucrez, înfiinţez ş.c.l. Asemenea şi verbul repetire este de a 2-a conj. şi face a repeti şi repetire, repetit, repetim, şi prezentul la singurit repetesc, repeteşti, repeteşte; şi aşa, tot după raţionementul acesta, pretendere sau pretindere şi descriere fac: pretend, pretenzi, pretende sau, mai rumâneşte, pretinz, pretinzi, pretinde, descriu, descrii, descrie ş.c.l.” (p. XXIX-XXX). Comentariul acesta este reluat de Eliade în articolul intitulat Repede aruncătură de ochi asupra limbii şi începutului rumânilor, publicat în „Curierul rumânesc” din 1832. 
  Formele corespunzătoare de conjugarea I sau a III-a ale unora dintre verbele menţionate mai sus apar sporadic încă de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, mai ales în scrisul unor intelectuali cunoscători ai limbilor latină, italiană ori franceză, ca Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, Paul Iorgovici, Ioan Molnar, Ianache Văcărescu, Ioan Cantacuzino. De exemplu, în 2.4.1.: amoreza, asecura, comenda, confirma, contraria, destina, determina, disputa, exporta, exprima, forma, furma, forţia, ilumina, importa, interesa, enteresa, încorona, nota, obliga, observa, prezenta, pronunţia, protesta, ratifica, reapela, recompensa, reduplica, reforma, renunţia, repara, replica, reporta, representa, repugna, retorna, spera, suplica, supurta, suspica, transporta, tracta, triumfa, vizita; dipende, expone, permite, posede, prepone, pretinde, produce, promite, propune, propone, recunoaşte, reduce, repone, restrînge, supone, suprinde, suspănde; în 2.4.2.: declina; în 2.4.3.: confirma, confisca, declara, delibera, resărva, răserva, reproduce; în 2.4.5.: examina. Această modalitate modernă de adaptare a verbelor respective de provenienţă latino-romanică se intensifică în primele decenii ale secolului al XIX-lea, dar abia pe la 1840-1850 reuşeşte să învingă rezistenţa modalităţilor de adaptare specifice vechii române literare, pe care le-am prezentat mai sus. Cităm spre exemplu doar cîteva prime atestări de după anul 1800 ale formelor moderne de adaptare a verbelor cărora le-am menţionat formele vechi de adaptare în listele precedente: coresponda KMP, 29; SRM, 72; CA 1851, XIV; declara AR 1829, 79; MRC, 65, 66, 118, 231; CR 1830, 246; AR 1830, 377; declăra CR 1829, 217; AR 1829, 87, 98; CR 1830, 83; dechiara CR 1829, 287; CR 1830, 204; CR 1831, 52; examina VPP, 53; BR 1829 II, 47; BFO 1833, 110; eczamina AR 1829, 110; GTN 1835, 17, 18; esamina FMIL 1844, 364; HMV II, 256; ezamina SSC, 165; GM 1854, 4; expedia CR 1829, 197; GC I, 142v; GG, 57; espedia GC I, 154r; BGO 1840, 308; exporta GC I, 143r; MN 1836, 62; esporta GC I, 155v; FMIL 1844, 54; exersa GTN 1835, 8; ELS, 3; GTN 1836, 23; eczersa GC I, 139r; PBM, 212; esersa GRR, 152; FAM, 114; ezersa SAS, 20; RL, 258; exista GC I, 142r; CGF, 15; GGV, 116; esista FMIL 1844, 147; HMV I, 206; MEN II, 69; FMIL 1847, 50; BDJE, 33; expune GC I, 143r, 158r; GC V, 147v; MPG, 17; KMP, 114; espune GC I, 154r; GC V, 147v; GTN 1836, 52; DL, 86; expoza AR 1835, 126; AR 1837, 260; PME, 31; espoza GTN 1836, 34; PFHM I, 183; forma BDT, 2v; BTG, 12r, 57v, 71r; BDL IV, 1099v; DO, 12; VMG, 65; înforma EGRM, 36v; EGR, 95; AR 1829, 124, 138, 253; BR 1829 I, 43; AR 1830, 107; GC VII, 40r; imita BDT, 21r, 178v; MCB, 166; EGRM, 25v; EGR, 134; PAIC, 59; PCB, 98, 123; importa GC I, 180v; AR 1837, 313; RB, 318, 383; împorta GC I, 180v; GC V, 121r; StDR, 105; incasa FMIL 1844, 341; încasa Z 1856, nr. 15, 4; interesa IRV, 46r, 97r; CBD, 50, 73; GC I, 188r; GPE, 27; FTP I, 53, 211; enteresa SPV, 215; invita CR 1829, 19; GC I, 184v; îmvita FTP IV, 187; învita VPP, 123; IRV, 46v; DLG, pf. 6; BRD, 67; PCB, 157; îmbărca CR 1829, 4, 50; AR 1829, 50; AR 1830, 46, 202, 213; FTP I, 236; îmbarca AR 1829, 38; AR 1830, 84, 123; FTP I, 18; FTP III, 33; GG, 28; ambarca AR 1837, 285, 336; GM 1854, 287; legitima GC III, 296v; VVP, 71; MEN II, 198, NV, 242; maltrata MN 1836, 88; AsL, 11; MV, 13; MID I, 190; maltracta BDJE, 60; RMS, 208; SMB II, 337; maltrăta StDR, 167; SCC I, 267; SCC II, 129; medita GC IV, 45v; MCR, 25; PPT, 3; MPR, 42; GG, 2; MPE, III; merita RBV, 30v; AR 1830, 110; FEA, 6, 8; ROB, 37; SIC, 38; moraliza GC IV, 88r; MEN I, 2, 115; NV, 269; RL, 26; obliga BR 1821, 110, 119; MSS, 10; GC I, 263v; VDA, 5; oblega FMIL 1844, 153; CDR, 13; TR 1854, 1, 89; ocupa KIT, 4, 309; CR 1829, 318; GC I, 225r; FEA, 4, 81; GTN, 1836, 72 bis; organiza SPBA, 96; CR 1829, 186, 314; AR 1829, 104, 124, 226; CR 1830, 43, 91; AR 1830, 104, 157, 358; pretinde BDL III, 808v; AIR I, XXI; AS, 26, 50; KMP, 90, 120; HAN, 8; pretenda AR 1837, 4; BGO 1844, 243, 279; AMIM, 64, 237; pretinda BGO 1840, 279; GRR, 132; RL, 399; prezenta AR 1829, 141; SPT, 107; GC V, 232r; GG, 228; prezida PCB, 114; GC V, 232r; FTP I, 245; FTP II, 190; ELS, 18; proba LB, 551; BRD, 100; BDC, 43; FMIL 1847, 33; produce VPP, 50, 59, 81, 159; MPI, 7, 140; BPN I, 102; DGR, 16; LPT, 71; GC VII, 333v; GPE, 19; FAE, 32, 69; publica CP I, 29; MIB, 81; DOA, 38; BRD, 58; TAO, 70; PCB, 90; CR 1829, 14; AR 1829, 13, 30; protesta BAR II, 43, 49; VVP, 115; FMIL 1840, 133, 310; CCB, 39, 42, 45; recomenda DO, 94; BPN II, 284; PAM, 3; DGR, ded.; BR 1829 I, 29, 35; BDC, 212; FTP I, pf. 1; TAA, 27; AIR I, 149; recomănda PAM, 8, 32; AIR I, 114; FMIL 1844, 203; HMV I, 94; SIM, 227; recomanda CR 1829, 118, 149, 278; CBD, 18; GC V, 298r; GPE, 45; MBE, 32; ROB, 182; LOA, 18, 90; ELS, 5, 9; recomînda VD, 4; DFL, 213; GLC, XVIII; BG, 42; StDR, 234; regula VMG, 3, 99; CR 1829, 56; AR 1829, 120; GC V, 298r; FTP I, 207; FTP II, 73; ROB, 29, 50, 193; repeta GC V, 298v; BDC, 206; KMP, 59; RB, 387; MCL 1838, 39, 114, 122, 195; reclama GC V, 298r; AIR I, 201; VDA, 6; MCL 1839, 375; MEN I, 266; MEN II, 23; respecta VMG, 337; CR 1829, 8; FGP, 38; FTP I, 55; FEA, 6; reşpecta FMIL 1840, 141; rezona GC I, 189r; GC V, 295r; MN 1836, 87; AsAl, 111; raporta ROB, 7, 196; LOA, 6, 32; CPL, 53; GG, 3; răporta ROB, 157; CPL, 55; LOA, 8, 24; LO, 11; RB, 314; transporta IO, 63; GC V, 119v; MN 1836, 36, 46; AR 1837, 92, 128; RB, nr. 1, 2, nr. 2, 3, nr. 9, 2, nr. 22, 2; transpurta CR 1829, 146; 262; AR 1830, 49, 94; AR 1837, 22; tracta PCB, 105; CR 1830, 354; GPE, 4; TAA, 3; MFE, 15; FTP III, 19, 88; trăta SIC, 38; CD, 64; IFM, 17; CGR, 155; trata MPG, 6; HAN, 8; RBT I, 34; MCL 1838, 59, 176; tiraniza SCC II, 315; NV, 383; PD, 615; tolera AR 1829, 79; GC VI, 255v; EGI, 52; FGE, 47; KDP, 29; vizita LB, 758; CR 1829, 26, 55; AR 1829, 134; CR 1830, 74; FTP III, 128. 
  O categorie mai mare de verbe neologice care întăresc în această perioadă conjugarea I sînt cele terminate în -fica. De exemplu, diversifica, edifica, gratifica, identifica, modifica, personifica, ratifica, rectifica, solidifica, specifica, verifica, versifica şi altele. În majoritatea cazurilor ele provin din verbele corespunzătoare franceze terminate în -fier, iar adaptarea lor în limba română s-a făcut după forma corespondentelor latineşti şi italieneşti în -ficare109. Unele dintre aceste verbe pot fi şi de provenienţă latină sau italiană. La adaptarea în -fica a formelor franceze în -fier au mai putut contribui şi substantivele neologice corespunzătoare în -ficaţie sau -ficaţiune, precum şi adjectivele substantivate în -ficator, care au pe -fica- şi în formele corespunzătoare franceze. Spre mijlocul secolului al XIX-lea apar şi numeroase forme paralele în -fia: diversifia GC VII, 285r; PD, 205; edifia SCC I, 274; PD, 214; gratifia GC II, 182v; PD, 287; identifia ELS, 11; Prop, 109; RL, 247; INB 1859, 71; PD, 292; modifia GC IV, 96v, 99r; IGE, 210, 337; OGD, 70; BMN III, 108; BCI, 126; INB 1857, 26; personifia GC V, 53r; MN 1836, 65; ratifia GC V, 289v; LIT, 91; rectifia OGD, 255; solidifia GC V, 51r; specifia GC VI, 157r; verifia ROM, 52, 53, 124; RBM, 37, 67, 108, 109; INB 1857, 36, şi altele. Sufixele -fica şi -fia ale verbelor din această categorie au fost uneori traduse prin verbul face, rezultînd astfel calcuri parţiale de conjugarea a III-a, ca ediface StDR, 78; versiface GPE, 5, şi altele, întîlnite sporadic mai ales în scrisul latiniştilor analogişti şi al italieniştilor. 
  La conjugarea I au fost încadrate şi unele verbe de conjugarea a II-a în franceză, ca aplana StDR, 18; PD, 71; aplauda GC I, 82r; GTN 1836, 28; HAN, 10; HMV I, 94; MEN I, 35; aploda MPG, 31, 32; MCL 1839, 293; SMR I, 103; GRR, 201; RL, 68; garanta GLC, XXV; Z 1856, nr. 4, 3; R 1857, nr. 8, 4; GCB II, 208; BEC, LII, 146, 231; D 1860, 86, etc., sau de conjugarea a III-a în franceză, ca ecvivala AsG, 83; SSC, 84; ecuivala PFHM I, XXII; CFZ, 100, 118; PD, 231; prevala MID I, 69; RL, 77; GCB II, 228, etc. Ca multe verbe noi de conjugarea I, şi cîteva dintre acestea au avut sporadic forme paralele de conjugarea a IV-a: aplani NV, 42; VO 1857, 2; aplaudui AR 1835, 68; aplaudi BDJE, 135; garantui AR 1829, 88, 130; AR 1830, 152; AsL, 4; StDR, 49; gărăntui AR 1829, 39; AR 1830, 100, 162; garanţi BCD, 290; garanti RL, 268. 
  Alături de verbele de conjugarea I împrumutate, în prima jumătate a secolului al XIX-lea se întîlnesc sporadic şi unele denominative, tot de conjugarea I, create de la substantivele sau adjectivele neologice corespunzătoare: armonia HMV II, 258; FMIL 1847, 69; BZ, 111; caractera GG, III, 129; FMIL 1844, 266; PBM, 159; CA 1847, 26; FMIL 1847, 65; CA 1850, 15; CA 1855, 129; ASLI, 148; CA 1858, 22; confuza SCC II, 259; confuzia VO 1859, 5; generala DFL, 4, 194; ideala DFL, 53; impresia GG, 4; individuala DFL, 185; monopola AR 1834, 95; PD, 435; satira API, 27; FMIL 1844, 316; NV, 355; StDR, 248, şi altele. 
  Conjugările a II-a şi a III-a, slab reprezentate în limba română de pînă la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cunosc în perioada aceasta o oarecare înviorare, mai ales conjugarea a III-a, datorită unor calcuri şi semicalcuri cu care se îmbogăţeşte vocabularul limbii române literare, precum şi datorită preferinţei latiniştilor şi italieniştilor pentru verbele de conjugarea a III-a, împrumutate din limbile latină şi italiană. Astfel, verbe ca accede, antecede, cede, compromite, concede, concepe, concure, confunde, consiste, decede, deduce, demite, depinde, dirige, divide, emite, esiste, imprime, intercede, neglege, oprime, permite, posede, precede, pretinde, procede, rege, succede şi altele, încadrate la conjugarea a III-a, sînt de provenienţă latină sau italiană, ori împrumuturi franceze adaptate după modelul formelor corespunzătoare din latină sau italiană. O parte dintre ele au dispărut, iar dintre celelalte, unele au rămas în continuare la conjugarea a III-a, în timp ce altele au trecut, sub influenţa formelor corespunzătoare franţuzeşti, sau din alte cauze, la conjugarea I. Multe dintre asemenea verbe de conjugarea a III-a au avut sporadic, spre mijlocul secolului al XIX-lea şi mai tîrziu, forme paralele de conjugarea I: comprometa GC III, 119r; MSR, 53; DAH, 71; RB, nr. 2, 2, nr. 28, 2; CDCE, 31; SMR I, 103; API, 225; KDP, 28; CA 1851, 20; compromita FMIL 1844, 364; RL, 72, 82; SCC I, 104; JA, 119; conceda RL, 272, 382; LIT, 354; AsAL, 3; depanda BDJE, 81; pretenda AR 1837, 4; BGO 1844, 243, 279; AMIM, 64, 237; SCC I, 45, 85; CA 1856, 95; pretinda BGO 1840, 279; GRR, 132; RL, 399, şi altele. 
  Numeroase verbe care au îmbogăţit în această perioadă conjugarea a III-a sînt calcuri sau semicalcuri, mai ales după formele corespunzătoare din limbile latină şi franceză. Verbele străine care au servit drept model calcurilor şi semicalcurilor la care ne referim sînt, în limbile respective, mai ales derivate cu prefixe. În limba română a fost păstrat de obicei prefixul neologic ori a fost acomodat la un prefix mai vechi, iar cuvîntul de bază a fost înlocuit cu corespondentul românesc al verbului străin. În felul acesta au rezultat verbe de conjugarea a III-a ca abstrage, abţine, circumscrie (şi circonscrie), combate, complace, compune, concurge, conduce, conrumpe, conscrie, constrînge, contrage, contraface, contrapune, contrazice, conţine, descompune (şi decompune), deduce, descrie, desplace (şi displace), expune, extrage, impune, interpune, interzice, induce, introduce, menţine, opune, parcurge (şi precurge), predispune, prescrie, presupune, pretinde, produce, recunoaşte, reduce, reproduce, reţine, subscrie, subzice, suprapune (şi superpune), suprascrie, transcrie şi altele. Prin acelaşi procedeu s-a îmbogăţit şi conjugarea a IV-a cu verbe ca anteveni, circonveni, convieţui, dezminţi (şi deminţi), interveni, parveni, presimţi, predomni, subîmpărţi, supranumi, supraveni etc., precum şi conjugarea a II-a: prevedea, revedea etc. 
  În unele cazuri verbe franţuzeşti terminate în -er, cu corespondente latineşti de conjugarea a II-a sau a III-a, s-au încadrat în limba română la conjugarea a IV-a, iar mai rar şi la conjugarea a III-a. De exemplu: absorbi LME, 52; FEA, 92; VVP, 1; FMIL 1844, 378; MEN II, 50; DFL, 12, 71; NV, 6; atribui HFP, 288, 290; GC I, 115v; GG, 182; AS, pf.; FMIL 1844, 27; FMIL 1847, 89; BDJE, 90, 181; NV, 53; StDR, 26; constitui CV, 31; AR 1830, 162; GC III, 122v; SGR I, 162; EOI, VII, 174; MEN II, 269; DFL, 19; BCD, 10, 243; contribui PCP, 11; HFP, 48, 59, 62, 188; DCN, 62, 139; NMP, 1, 5, 11, 32; CR 1830, 112; AR 1830, 100; GC III, 125v; VSC, II; distribui GC VII, 293r; DFL, 63; NV, 144; StDR, 74; Z 1856, nr. 2, 3; LIT, 330; PD, 204; suptstitui AsA, 35r; subştitui CL II, 123; substitui AsAl, 98; PEA, 60; FMIL 1844, 358; DFL, 144; CA 1847, 12; BCD, 45, 55; StDR, 267, forma fiind apoi frecventă; coincide INB 1859, 115; PD, 350; decide NV, 114; LS, 29, 78; StDR, 66; SMB I, 126, 140; TR 1854, 35; SD 1855, 3; distinge SGR I, 135; FMIL 1844, 401; MID I, 42; DFL, 10, 15, 24, 35, 80, 82; BDJE, 38, 134; BCD, 29, 119, 252; destinge CDR, 13; SIM, 173; BCD, 66; PLB, 26; CCG, 9; GCB II, 201, şi altele. Şi aceste verbe au avut sporadic forme paralele de conjugarea I: absorba KCL, 64; FBE, 65v, 67r; LMB, 111; atribua SCMI, IX; MEN II, 125, 172; MID I, 256; CA 1851, 38, 58; CA 1862, 41; KOS, IX, XIX, XXV, XXVI; CA 1855, 82, 157; constitua GC III, 122v; FMIL 1844, 367; MEN II, 172; NV, 97; KDP, 84; SSC, 6; KOS, XXIII, XXV; CFZ, 157; RL, 41, 250, 278; contribua CCB, 127; KDP, 67, 85; SCC I, 12; SCC II, 178; KOS, XXI; CA 1854, 2; RL, 56, 71; distribua CA 1854, XIX, LIII; PFM, 480; supstitua GC VI, 67v; substitua MEN II, 30, 35, 253; AGI, 47, 133; NV, 375; BCD, 231; BCA, 46; SAP, 72; PFHM I, XX; SSC, IV; SAS, 32; RL, 72; CEG, 40; BEC, 37; coencida AsG, 34, 40, 245; coincida PGL, 196; OGD, 33, 48; PEG, 7; C, 10; decida CA 1852, 59; NPT, 233; AsAL, 12; CA 1862, 71; distinga Z 1856, nr. 15, 2; CEG, 13; CA 1862, 4; distingua PFM, 373. 
  Verbele franţuzeşti terminate în -ir s-au adaptat în română mai ales la conjugarea a IV-a: aboli, construi, defini, deservi, instrui, servi etc. Şi unele dintre acestea au avut sporadic forme paralele de conjugarea I: construa OGD, 65, 75, 89; CFZ, 114; CA 1861, 82; defina CR 1829, 123; GC VII, 279v; AsG, 267; EOI, 226, etc.
  
  5.2.24. Un aspect interesant al procesului de integrare a împrumuturilor în microsistemele lexicale ale limbii române îl constituie substantivarea infinitivelor unor mari categorii de verbe neologice aparţinând tuturor conjugărilor şi intrarea acestor substantive în -are, -ere şi -ire în concurenţă cu substantivele corespunzătoare terminate în -ţie (-ţiune). Am văzut mai sus (5.2.6.) că substantivele în -ţie (-ţiune) apar sporadic încă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi sînt frecvente începînd cu primele decenii ale secolului al XIX-lea. În majoritatea cazurilor verbele corespunzătoare sînt împrumutate mai tîrziu şi se încadrează cu desinenţele infinitivale moderne în -a, -e şi -i mai ales după anul 1829, iar infinitivele lor lungi substantivate apar frecvent abia către mijlocul secolului trecut. Prin crearea noilor substantive în familiile neologismelor respective au sporit mult posibilităţile limbii române literare de nuanţare a exprimării. Căci, pînă la apariţia lor, substantivele în -ţie (-ţiune) denumeau, în mod neobişnuit în limba română, şi acţiunile, nu numai rezultatul acţiunilor, noţiunile sau obiectele în sens larg. 
  După o convieţuire de cîteva decenii, în numeroase cazuri infinitivele lungi substantivate au înlăturat corespondentele lor mai vechi sau mai noi în -ţie (-ţiune), a căror folosire abuzivă începuse să fie supărătoare, să capete o notă pronunţată de pedantism. Multe substantive în -ţie (-ţiune), deşi concurate de infinitivele substantivate corespunzătoare, continuă să fie folosite paralel pînă astăzi: aboliţie – abolire, admiraţie – admirare, clasificaţie – clasificare, compensaţie – compensare, degradaţie – degradare, derivaţie – derivare, dominaţie – dominare, emancipaţie – emancipare, fructificaţie – fructificare, manipulaţie – manipulare, navigaţie – navigare, ratificaţie – ratificare, regeneraţie – regenerare, reparaţie – reparare, stimulaţie – stimulare, stipulaţie – stipulare, subscripţie – subscriere, veneraţie – venerare şi altele. O bună parte s-au diferenţiat semantic, în măsură mai mare sau mai mică: administraţie – administrare, aplicaţie – aplicare, articulaţie – articulare, comparaţie – comparare, comunicaţie – comunicare, consultaţie – consultare, consumaţie – consumare, declaraţie – declarare, declinaţie – declinare, organizaţie – organizare, proclamaţie – proclamare, publicaţie – publicare, ramificaţie – ramificare, reproducţie – reproducere, satisfacţie – satisfacere, situaţie – situare şi altele.
  
  5.2.25. În vechea română literară, cînd majoritatea adjectivelor neologice se terminau în -icesc, -alicesc şi -aricesc sau în -nic, -alnic şi -arnic, adverbele corespunzătoare, create pe baza formei adjectivelor respective cu vechiul sufix adverbial -eşte, se terminau în -iceşte. De exemplu, în 2.4.1.: istoriceşte, monarhiceşte, politiceşte, sinteticeşte, sistematiceşte, tiraniceşte; în 2.4.2.: alegoriceşte, laconiceşte, metaforiceşte; în 2.4.4.: ipoteticeşte, loghiceşte, materialiceşte, metafiziceşte.
  Alături de adverbele neologice în -iceşte au fost create în acea perioadă, prin derivare de la substantivele sau adjectivele neologice corespunzătoare, şi o serie nu prea numeroasă de adverbe în -eşte, cum sînt amazoneşte BDL I, 220r; ghiganteşte GC II, 133r; milităreşte BDL III, 613r; VVP, 78; MID I, 20; CA 1858, 64; naturaleşte CV, 26; pedanteşte GC V, 55v; senatoreşte GC VI, 28v; universaleşte HFP, 114, şi altele. Aceste adverbe, al căror mod de formare este vechi şi popular, apar sporadic în textele epocii. Au rămas pînă astăzi doar inginereşte, milităreşte, ofiţereşte, şcolăreşte, cărora le corespund adjective în -esc110.
  Adverbele neologice în -iceşte sînt frecvente pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mult după dispariţia din limba română literară a adjectivelor corespunzătoare în -icesc. Ele au fost înlăturate de adjectivele neologice în -ic, -al, -ar şi de participiile trecute în -at şi -it folosite adverbial, sau de construcţia perifrastică cu valoare adverbială în mod (în chip) + adjectivul ori participiul corespunzător. Unele au rămas totuşi în uz pînă astăzi, dar – fiind simţite ca învechite – se folosesc rar: actoriceşte, artisticeşte, matematiceşte, materialiceşte, moraliceşte, numericeşte, politiceşte, scriitoriceşte, spiritualiceşte, ştiinţificeşte. 
  Spre 1850, dar mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, adverbele în -iceşte sînt concurate şi de adverbele în mente, în majoritatea lor împrumuturi din limbile franceză şi italiană, cum sînt abuzivmente CEF, 14; anuelemente PFM, 499; artificialemente PFHM I, 170, 205; PFM, 211; circulariemente PFM, 404; definitivamente PFM, 206; diversemente PFM, 455; diversamente D 1860, 396; ermeticamente PFM, 364; PD, 242; legalemente LIT, 239; legalmente D 1860, 397; naturalmente PFHM I, 144, 186; naturalemente PFM, 366; oficialemente CR 1830, 42; ofiţialmente AR 1830, 25 bis; relativmente CEF, 66; relativemente PFM, 496, şi altele111. Fiind însă simţite ca termeni livreşti, şi acestea au fost înlăturate de adjectivele şi participiile cu valoare de adverb sau de construcţiile perifrastice corespunzătoare. Puţine au rămas în uz pînă astăzi: actualmente, completamente, eminamente, legalmente, literalmente, materialmente, moralmente, oficialmente, realmente, socialmente, virtualmente, dar se folosesc din ce în ce mai rar.
  
  5.3. Corelarea observaţiilor lui Ion Eliade Rădulescu şi ale unor contemporani ai săi privitoare la provenienţa şi adaptarea în limba română a împrumuturilor lexicale cu variatele modalităţi de adaptare a diferitelor categorii de neologisme prezentate şi comentate în paragrafele de mai sus demonstrează în mod cît se poate de clar existenţa în istoria limbii române literare a două sisteme de adaptare a neologismelor (primul specific perioadei vechi, al doilea specific perioadei moderne), aşa cum am remarcat în repetate rînduri pe parcursul acestui studiu, precum şi cu alte prilejuri. Constatarea aceasta impune, fireşte, ca în lucrările de istorie a limbii române literare şi în dicţionarele cu caracter istoric variantele de adaptare fonetică şi cele de încadrare morfologică ale unui neologism să aibă tratament unitar, adică variantele vechi de încadrare morfologică cu diferite sufixe ale unui adjectiv sau verb neologic să fie considerate ca atare şi înregistrate la forma care s-a impus a acelui adjectiv sau verb, ca şi variantele de adaptare fonetică, nu derivate ale lor cu sufixele respective, deci alte cuvinte. Căci procedînd astfel indicăm etimologii false variantelor considerate derivate şi
ştirbim imaginea adevăratei istorii a neologismelor respective în limba română. 
  Numeroasele limbi de cultură din care a primit româna neologismele necesare în procesul modernizării ei şi existenţa în cele două mari perioade ale istoriei limbii române literare a unor sisteme specifice de adaptare fonetică şi încadrare morfologică a cuvintelor împrumutate fac ca majoritatea neologismelor pătrunse în limba română la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XlX-lea să aibă etimologie  multiplă. În funcţie de limba din care sînt traduse textele care îi atestă existenţa, de formaţia culturală a autorilor sau a traducătorilor care l-au folosit etc., un neologism pătruns în română din mai multe limbi străine a putut avea aceeaşi formă sau, dimpotrivă, mai multe variante, datorită sistemului de adaptare fonetică şi încadrare morfologică existent în limba română literară din perioada respectivă. Aşadar, etimologia multiplă a unui atare neologism este o realitate istorică, nu o soluţie comodă pentru a ascunde necunoaşterea precisă a provenienţei lui unice, cum s-ar putea crede. La stabilirea etimologiei multiple a unui asemenea cuvînt se poate ajunge însă numai prin cunoaşterea amănunţită a istoriei cuvîntului respectiv în epoca pătrunderii şi a asimilării lui în limba română. 
  
  
6. Concluzii
   
   
  6.1. Am trecut pînă aici în revistă principalele etape ale creării societăţii şi a culturii româneşti moderne şi am comentat efectele mai importante pe care le-au avut factorii sociali şi culturali respectivi asupra modernizării vocabularului limbii române literare. După cum am văzut, de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea pînă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea vocabularul neologic al limbii române s-a îmbogăţit în mod impresionant, atît prin mijloace formative interne cît mai ales prin împrumuturi, şi în acelaşi timp s-a înnoit mereu. Multe noţiuni ale civilizaţiei şi culturii moderne erau denumite, în jurul anului 1800 sau mai înainte, cu termeni de provenienţă slavonă, neogreacă, turcă sau rusă, în Ţara Românească şi Moldova, şi de provenienţă latină, germană sau maghiară, în Transilvania, Banat şi Bucovina, precum şi prin numeroase calcuri, create în mod firesc cu cuvinte vechi şi populare. În primele decenii ale secolului al XIX-lea şi mai ales după anul 1829, atît cuvintele de provenienţă slavonă, neogreacă, turcă, rusă, germană sau maghiară cît şi majoritatea calcurilor sînt treptat înlocuite cu neologismele corespunzătoare de provenienţă latino-romanică. 
  Încercările latiniştilor de a curăţi, potrivit doctrinei lor lingvistice raţionaliste, întregul vocabular al limbii române de elementele nelatine sau neromanice au întîmpinat de la început rezistenţa promotorilor tradiţiei istorice şi populare în dezvoltarea limbii române literare. Din confruntarea acestor două orientări teoretice, manifestate sub diverse forme, şi printr-o susţinută activitate practică a întregii intelectualităţi româneşti pentru făurirea limbii şi a culturii naţionale a rezultat o limbă literară unitară, care pe la 1860 dispunea de o bogăţie lexicală aproape similară cu a celorlalte limbi romanice de cultură, precum şi de largi posibilităţi de exprimare adecvată în diversele ei stiluri funcţionale moderne. 
  6.2. După o perioadă de aproximativ o sută de ani, în care au fost asimilate de către români ştiinţa şi cultura europeană şi s-au pus bazele ştiinţei, culturii şi ale întregii vieţi sociale româneşti moderne, pe la 1860-1880, după crearea statului naţional România, prin actul unirii din 1859, şi ca urmare a unor importante înfăptuiri economice, sociale şi culturale din timpul domniei lui Al. I. Cuza şi din cea a regelui Carol I, se face simţit în societatea şi cultura românească un proces de maturizare. Instituţiile statului se reorganizează în spirit european, iar focarele de cultură care promovează activitatea ştiinţifică şi literară românească în această nouă perioadă sînt universităţile din Iaşi şi Bucureşti, înfiinţate în 1860 şi respectiv 1864, Academia Română, fondată în 1866, precum şi numeroasele societăţi ştiinţifice şi literare create acum, între care se distinge societatea Junimea din Iaşi, înfiinţată în 1863. Extinderea reţelei învăţămîntului elementar, gimnazial şi liceal, înfiinţarea învăţămîntului superior, creşterea impresionată a numărului gazetelor şi revistelor româneşti, precum şi dezvoltarea impunătoare a ştiinţei şi a literaturii naţionale constituie principalii factori care au asigurat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, continuarea procesului de cultivare a limbii române literare. Profesorii de toate gradele şi disciplinele, oamenii de ştiinţă, literaţii, artiştii, juriştii, gazetarii şi oamenii politici din generaţia lui Titu Maiorescu păşeau însă pe drumul bătătorit de două, trei generaţii de pionieri ai culturii româneşti moderne, al căror merit incontestabil este şi acela de a fi făurit instrumentul indispensabil al acestei culturi, limba română literară modernă. După anul 1860, nimeni nu se mai poate plînge de neajungerea limbii române pentru exprimarea adecvată a unor idei sau pentru crearea unor opere de artă, iar Eminescu, Creangă, Caragiale şi alţi mari scriitori durează în această limbă monumente nepieritoare.
  Fireşte, limba română literară a continuat şi după anul 1860 să-şi stabilească normele fonetice şi morfologice, să-şi îmbogăţească vocabularul, atît prin împrumuturi cît şi prin formaţii interne, să-şi perfecţioneze sintaxa, să-şi dezvolte şi să-şi diversifice stilurile funcţionale. Afirmaţia că pînă pe la 1860 ea dobîndise deja proprietăţile unei limbi de cultură moderne are în vedere în primul rînd faptul că vocabularul limbii române literare era atunci suficient de bogat, în comparaţie cu stadiul său actual de dezvoltare, iar normele fonetice şi morfologice, îndeosebi cele privitoare la asimilarea neologismelor, erau relativ unitare. După această dată, timp de peste două decenii, se fac eforturi decisive pentru înlăturarea exagerărilor latiniste în privinţa stabilirii ortografiei, a „purificării” vocabularului şi a adaptării neologismelor, consolidîndu-se, în majoritatea cazurilor, normele fonetice şi morfologice ale limbii române literare moderne stabilite în prima jumătate a secolului al XIX-lea, prin contribuţia importantă a lui Ion Eliade Rădulescu de pînă la anul 1840.
  
  
  
Lista siglată a scrierilor consultate*
    
    
AA
=
Vasile Aaron, Anul cel mănos, Sibiu, 1820.
AAD
=
Edouard Anino, Elemente de anatomie descriptivă,
Bucureşti, 1857. 
AAM
=
Teodor Aaron, Scurtă apendice la istoria lui Petru Maior, Buda, 1828.
AAR
=
C.D. Aricescu, Arpa română, Bucureşti, 1852. 
ABCA
=
ABC sau alfavit pentru folosul şi procopsala scoalelor celor normaleşti a neamului românesc, tradus şi adaptat probabil de Gh. Şincai, text paralel român-german, Blaj, 1783.
ABCD
=
ABC sau bucavna spre folosul scolelor neamului romanesc, text paralel român-german, Sibiu, 1783.
AC
=
Arcan sau învăţătură împrotiva călbezii oilor, [Sibiu], 1787. BRV IV, nr. 209.
ADL
=
V. Alecsandri, Doine şi lăcrimioare, Paris, 1853.
AEG
=
Gh. Asachi, Elementurile gheometriei teoriticeşti, copie după cursul său de matematică tradus din limba franceză, după Bézout, şi predat între anii 1814-1818 la clasa de inginerie hotarnică. BAR, ms. 2496.
AF
=
C.D. Aricescu, Florica, Bucureşti, 1847. 
AFH
=
V. Alecsandri, Farmazonul din Hîrlău, Iaşi, 1840.
AGI
=
G. Abbeatici, Gramatică italiano-româno, intitulată instructorul italian, Bucureşti, 1848. 
Agr
=
Agronomia, diurnal de agricultură şi economia rurală, Bucureşti, 1859-1861. 
AI
=
Alegerile lui Ippocrat, text din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. BCU Iaşi, ms. VI-1, foile adăugate la sfîrşit.
AIC
=
[Aşezămîntul lui Iosif al II-lea pentru cadastru], foaie volantă, [Viena sau Sibiu], 1786. BRV IV, nr. 499.
AIM
=
Fr.-Th.-Marie de Baculard d’Arnaud, Istoria lui Machen. Povestire englezească, tradusă de I[oan] C[antacuzino] în 1794. BAR, ms. 3099 (f. 1-49), copie din anul 1803.
AIR
=
Florian Aaron, Idee repede de istoria principatului Ţării Româneşti, trei volume, Bucureşti, 1835-1838. 
AIS
=
V. Alecsandri, C.C. Iorgu de la Sadagura, Iaşi, 1844. 
AMC
=
V. Alecsandri, Modista şi cinovnicul, Iaşi, 1841. 
AMG
=
Florian Aaron, Manual de geografia cea mică, Bucureşti, 1839. 
AMIM
=
Ioan Albineţ, Manual de istoria principatului Moldaviei, Iaşi, 1845.
AML
=
I.N. Auerbach, Medicina legală, Bucureşti, 1860. 
AOD
=
Adunare de ofisuri şi deslegări în ramul judecătoresc, Iaşi, 1844. 
AOS
=
Evghenie Vulgaris, Atîrnare în loc de scrisoare asupra tarafului ochelliştilor pentru firea a toată lumea, traducere cu numeroase note şi comentarii (p. 50-134) de Petru Stamatiadi, Iaşi, 1819. 
AOV 
=
Anumirea ofiţiilor sau caselor de vamă cele neguţătoreşti din ţările Galiţia şi Lodomeria..., foaie volantă, Liov, 1778.
AP
=
Petru Pavel Aaron, Păstoriceasca poslanie sau dogmatica învăţătură a biserecii Răsăritului cătră cuvîntătoarea turmă, Blaj, 1760. 
APB
=
Gr. Alexandrescu, Poezii, Bucureşti, 1838. 
APC
=
Armenopol, Îndămînoasă adunare a pravililor ce să numeşte exavívlos, traducere din greceşte de Toma Cara. BAR, ms. 5282, copie din anul 1804. 
API
=
Gr. Alexandrescu, Poezii. Ediţie completă, Iaşi, 1842. 
APM
=
Vasilie Aaron, Patimile şi moartea a Domnului şi Mîntuitoriului nostru Is. Hs., Braşov, 1805. 
APP
=
D’Arlencourt, Pustnicul, traducere de Pavel Pruncu, partea I şi a II-a, Iaşi, 1837.
APR
=
C. Aristia, Prinţul român. Stanţe epice închinate românilor, Bucureşti, 1843. 
APS
=
C.D. Aricescu, Procesul şi esilul meu la Snagov, Bucureşti, 1859. 
AR
=
Albina românească, gazetă politico-literală, Iaşi, 1829-1850. 
AS
=
Alfieri, Saul, traducere de C. Aristia, Bucureşti, 1836. 
AsA
=
Gh. Asachi, Alghebra, copie după cursul său de matematică tradus din limba franceză, după Bézout, şi predat între anii 1814-1818 la clasa de inginerie hotarnică. BAR, ms. 1789.
AsAl
=
Gh. Asachi, Elemente de matematică. Partea II. Algebra, Iaşi, 1837. 
AsAL
=
Gh. Asachi, Adaos literar pentru DD. abonaţi la Monitorul oficial, Iaşi, 1861, luna aprilie. 
AsE
=
Gh. Asachi, Espoziţia stărei învăţăturilor publice în Moldova, de la a lor restatornicire, 1828, pănă la anul 1843, Iaşi, 1845. 
AsFA
=
Gh. Asachi, Fabule alese, Iaşi, 1836. 
AsF
=
Gh. Asachi, Fabule, ediţia a treia, Iaşi, 1844. 
AsG
=
Gh. Asachi, Elemente de matematică. Partea III. Geometria elementară, Iaşi, 1838. 
ASH
=
Vasilie Aaron, Istoria lui Sofronim şi a Haritei cei frumoase..., Sibiu, 1821. 
ASI
=
Gr. Alexandrescu, Suvenire şi impresii. Epistole şi fabule, Bucureşti, 1847. 
AsL
=
Lexicon de conversaţie, prelucrat şi publicat de o soţietate literară, supt direcţia agăi Gh. Asachi. Broşura I, Iaşi, 1842. 
ASLI
=
V. Alecsandri, Salba literară, Iaşi, 1857. 
AsLM
=
Gh. Asachi, Lupta moldovenilor cu cavalerii crucieri la anul 1423, Iaşi, 1845. 
AsM
=
Gh. Asachi, Elemente de matematică. Partea I. Aritmetica, Iaşi, 1836. 
AsM2
=
Gh. Asachi, Elemente de matematică. Partea I. Aritmetica, ediţia a doua, Iaşi, 1843. 
AsMH
=
Gh. Asachi, Mirtil şi Hloe, Iaşi, 1850. 
AsP
=
Gh. Asachi, Poezii, Iaşi, 1836. 
AsPR
=
Gh. Asachi, Petru Rareş, dramă istorică, Iaşi, 1853. 
AsR
=
Gh. Asachi, Relaţie de starea învăţăturilor publice în Moldova pe anul şcolar 1839-1840, Iaşi, 1841. 
ASS
=
Aritmeti[ca] sau ştiinţa socotelii, text muntean din anul 1823. BAR, ms. 1187. 
AsT
=
Gh. Asachi, Ţiganii, idil cu cîntece, Iaşi, 1856. 
ATB
=
[Apel adresat tinerilor bucovineni], foaie volantă, text paralel german-român, Liov, 1813. 
ATI
=
Dimitrie Asachi, Topografia sau elemente de inginerie aplicate la hotărîrea moşiilor, Iaşi, 1854. 
AV
=
Alfieri, Virginia, traducere de C. Aristia, Bucureşti, 1836. 
AVP
=
C. Aristia, Vocabulariu pentru zicerile introduse sau reformate în tomul acesta, anexat la Plutarh, Parallela sau vieţele bărbaţilor illustrii, tomul I, Bucureşti, 1857. 
AZ
=
Amorven şi Zalida, romanţ chinezesc, traducere din limba franceză, după un autor încă neidentificat, făcută probabil de Alecu Beldiman în anul 1802. BNB, ms. inv. 11521, copie din 1804. 
BAE
=
Ioan Popovici Bărac, Istoria prea frumosului Arghir şi a prea frumoasei Elena cea măiastră şi cu părul de aur, ediţia a doua, Braşov, 1809. 
BAR
=
Damaschin T. Bojîncă, Anticile romanilor, acum întîia oară româneşte scrise, Buda, vol. I, 1832, vol. II, 1833. 
BBR
=
D. Bolintineanu, Bătăliile românilor (fapte istorice), Bucureşti, 1859. 
BBS
=
Iuliu Barasch, Manual de botanică silvică, Bucureşti, 1861. 
BC
=
D. Bolintineanu, Călătorii în Palestina şi Egipt, Iaşi, 1856. 
BCA
=
Ion Brezoianu, Curs elementar de agricultură şi de economie rurală, traducere din limba franceză, după F.V. Raspail, Bucureşti, 1850. 
BCB
=
G.A. Baronzi, Castelul brîncovenesc, Carnavalul Veneţiei şi Visul vieţei omeneşti, traduceri, Bucureşti, 1852. 
BCD
=
Ioan Bărbătescu, Cursul dreptului civil român, Bucureşti, 1849. 
BCI
=
Iuliu Barasch, Cursul de igienă populară, Bucureşti, 1857. 
BCP
=
D. Bolintineanu, Cîntece şi plîngeri, Iaşi,1852. 
BD
=
Ioan Bobb, Dicţionariu românesc, latinesc şi unguresc, două volume, Cluj, 1822-1823. 
BDC
=
Damaschin T. Bojîncă, Diregătoriul bunei creştere..., Buda, 1830. 
BDJE
=
Byron, Don Juan, traducere din limba franceză de I. Eliade, Bucureşti, 1847. 
BDL
=
I. Budai-Deleanu, Lexicon românesc-nemţesc, patru volume. BAR, ms. 3728 (vol. I), ms. 3729 (vol. II), ms. 3730 (vol. III) şi ms. 3731 (vol. IV). 
BDR
=
I. Budai-Deleanu, Dascalul românesc pentru temeiurile gramaticii româneşti (cca 1815-1820). BAR, ms. 2427, f. 2-30.
BDT
=
I. Budai-Deleanu, Ţiganiada. BAR, ms. 2429. 
BDZ
=
Dissertaţie a lui Ioan Burgher despre zăhar, traducere din limba germană făcută de Petru Maior, Buda, 1813. 
BE
=
Întîia învăţătură a celor ce vor să înveţe carte cu slove sloveneşti, numindu-să bucovnă [...], acum mai întîi pentru trebuinţa pruncilor sîrbeşti dată, traducere din sîrbeşte de D. Eustatievici Braşoveanul, pe la 1780. BAR, ms. 280.
BEC
=
V. Boerescu, Esplicarea condicei comerciale române, Bucureşti, 1859. 
BEM
=
Baumeister, Legile firei, itica şi politica sau filosofia cea lucrătoare, traducere din limba latină de Samuil Micu, Sibiu, 1800. 
BFI
=
Iancu Buznea, Filosoful indian sau chipul de a trăi cineva fericit în societate, Iaşi, 1834. 
BFO
=
Buletin, foaie oficială, Iaşi, 1833-1859. 
BG
=
Nicolau Bălăşescu, Gramatică dacoromână, Sibiu, 1848. 
BGO
=
Buletin, gazetă administrativă, apoi gazetă oficială, Bucureşti, 1832-1859. 
BGV
=
C. Beccaria, Pentru greşele şi pedepsi politiceşte prăvite, traducere din neogreacă de V. Vîrnav, în anul 1824. BAR, ms. 185.
BI
=
Ioan Bobb, [Înştiinţare despre ridicarea capitulumului în Blaj], foaie volantă, Blaj, [1808]. BRV II, nr. 733.
BIC
=
Dr. Budelco, [Învăţături pentru uscarea şi curăţirea cerealelor], foaie volantă, [Sibiu], 1788. BRV IV, nr. 213.
BIF
=
Iuliu Barasch, Despre unele din institutele filantropice în Europa, Bucureşti, 1853. 
BIN
=
Iuliu Barasch, Istoria naturală, traducere din limba franceză, după G. Belèze, ediţia a doua, Bucureşti, 1856. 
BIP
=
Ion Brezoianu, Învăţătorul primar sau poveţe şi sfaturi pentru a pregăti pe învăţătorii primari, Bucureşti, 1848. 
BLM
=
Baumeister, Loghica adecă partea cea cuvîntătoare a filosofiei, traducere din limba latină de Samuil Micu, Buda, 1799.
BM
=
Cezar Bolliac, Meditaţii, Bucureşti, 1835. 
BMN
=
Iuliu Barasch, Minunele naturei, ediţia a doua, trei volume, Bucureşti, 1852.
BP
=
Cezar Bolliac, Poezii nouă, Bucureşti, 1847.
BPA
=
N. Bălcescu, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea principatului Valahiei pînă acum, Iaşi, 1844.
BPB
=
Colecţie de poeziile d-lui Bolintineanu, Bucureşti, 1847. 
BPN
=
Pierre Blanchard, Plutarh nou sau pe scurt scrierea vieţilor celor mai vestiţi bărbaţi şi muieri din cele mai vechi vremi pănă în vremurile noastre, traducere de Nicola Nicolau, două volume, Buda, 1819.
BPR
=
Bucoavnă pentru pruncii cei rumâneşti carii să află în Mare Prinţipatum Ardealului, Sibiu, 1788.
BR
=
Biblioteca românească, Buda, 1821 (o parte), 1829-1830 (patru părţi) şi 1834 (nouă părţi). 
BRA
=
Ion Brezoianu, Rudiment agricol universal, traducere din limba franceză, după Travanet, Bucureşti, 1850.
BRD
=
Damaschin T. Bojîncă, Răspundere desgurzătoare la cîrtirea cea în Halle [...] făcută, Buda, 1828. 
BRI
=
Ioan Barac, Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului, Bucureşti, 1821. 
BS
=
Ioan Barac, [Scrieri în proză şi versuri din anii 1842-1845]. BAR, ms. 209.
BTG
=
I. Budai-Deleanu, Temeiurile gramaticii româneşti, partea a doua şi a treia, morfologia şi sintaxa. BAR, ms. 2426.
BTGO
=
I. Budai-Deleanu, Temeiurile gramaticii româneşti, partea întîi, ortografia. BAR, ms. 2425. 
BV
=
Bucvari sau începere de învăţătură celor ce vor să înveţe carte cu slove sloveneşti, Viena, 1771. 
BV2
=
Bucvari pentru pruncii ceii rumâneşti carii să află în Crăia Ungurească şi hotarele ei împreunate, Viena, 1781.
BVM
=
Frăţilă Bene, Scurtă învăţătură pentru vărsatul cel mîntuitor, traducere de Petru Maior, Buda, 1817. 
BZ
=
Nifon Bălăşescu, Zisionari româno-francez, volum. I, fascicul. I, Bucureşti, 1859.
BZI
=
Cuvînt carele măria sa prealuminatul şi preaosfinţitul domn Ioan Bob, vlădica Făgăraşului [...], l-au avut în ziua instelaţiei..., Blaj, 1784. BRV IV, nr. 467.
C
=
Concordia, jurnal politic şi literar, Bucureşti, 1857.
CA
=
Calendar pentru poporul românesc (apoi Calendar pentru români), cu suplimentul intitulat Almanah de învăţătură şi petrecere, editat de M. Kogălniceanu pentru anii 1842-1846, iar de la 1847 înainte de Gh. Asachi. 
CAB
=
[Circulară privitoare la anularea unor biruri], foaie volantă, text paralel german-român, Liov, 1811. BRV IV, nr. 355.
CAS
=
Curier de ambe sexe, jurnal literal, Bucureşti, periodul I (1836-1838), II (1838-1840), III (1840-1842), IV (1842-1844) şi V (1844-1847). 
CB
=
[Calendar apărut la Buda]. După siglă urmează anul apariţiei. 
CBB
=
G.C. Croce, Viaţa lui Bertoldo şi a lui Bertoldino, traducere din limba germană de Ioan Molnar, Sibiu, 1799.
CBD
=
Stanciu Căpăţineanu, Bibliotecă desfătătoare şi plină de învăţătură, traducere din limba franceză, [Sibiu], 1830.
CBuc
=
[Calendar apărut la Bucureşti]. După siglă urmează anul apariţiei.
CBV
=
Gh. Cuciuran, [Memoriu pentru înfiinţarea spitalului de boli venerice], Iaşi, 1849. BAR, ms. 4488. 
CC
=
Zaharia Carcalechi, Carte de mînă, împreună cu calendariul pre anul 1825, Buda. 
CCB
=
Condica de comerciu cu anexele ei, Bucureşti, 1840. 
CCD
=
Carte de doftorii de orice boală, bună şi încercată întru toate de C. Caribolu..., text din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. BAR, ms. 4743.
CCF
=
[Petru Maller Cîmpeanu], Introducere în gnoziologhie seau metafizică, curs predat la Academia Mihăileană din Iaşi în anii 1837-1838. BCU Iaşi, ms. III-5.
CCG
=
Timotei Cipariu, Compendiu de gramatica limbii române, Blaj, 1855.
CCI
=
Partea întîi şi a doua a Condicii criminaliceşti, Iaşi, 1826. 
CCM
=
Condica criminalicească a Moldaviei, Iaşi, 1838. 
CCP
=
Condica criminală cu procedura ei, Bucureşti, 1851. 
CD
=
Gh. Cuciuran, Descrierea celor mai însemnate spitaluri din Ghermania, Englitera şi Franţia, Iaşi, 1842. 
CDA
=
I.H. Campe, Descoperirea Americii, tomul I, Buda, 1816. 
CDC
=
Carte de doftorii foarte de mare folos cercate, text de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. BAR, ms. 1171.
CDCE
=
Cervantes, Don Chishot de la Mancha, traducere din limba franceză după Florian, de I[on Eliade] R[ădulescu], Bucureşti, 1840.
CDG
=
[Condică de documente cu conţinut politic şi militar din anii 1769-1775 aflate în arhiva mitropoliei din Iaşi], alcătuită probabil prin anii 1785-1786 de Grigoraş, logofătul mitropoliei. BAR, ms. 348, copie din jurul anului 1800.
CDP
=
Din cuvîntările lui Dion filosoful, ce s-au numit de greci Hrisóstom, adecă Gură-de-Aur, tîlmăcite de pe limba elinească de Ianache Papazoglu medelnicer, Bucureşti, 1825. 
CDR
=
Ioanne Germaniu Codru [Drăguşanu], Rudimentele gramaticei române, Bucureşti, 1848. 
CDV
=
Zisu Conofau, Descriere pentru boala vărsatului celui mare..., Bucureşti, 1833.
CE
=
Corneille, Eraclie, traducere de I. Roset, Bucureşti, 1831. 
CEF
=
T.E. Ciocanelli, Estract de fisiognomonie, fisionomie şi patognomonică, Bucureşti, 1855. 
CEG
=
Gr. Cobîlcescu, Eleminte de geologie pentru clasele gimnaziale, prelucrată după Beudent, Iaşi, 1859. 
CER
=
[Curs de economie rurală], text moldovenesc dintre anii 1835-1855, probabil o traducere din limba franceză. BAR, ms. 785 (f. 1-158). 
CFZ
=
A. Charma, Elemente de filosofie, traducere de Ioan Zalomit, Bucureşti, 1854. 
CG
=
Geometria pentru studenţii claselor colegia din Academia Mihăileană, copie după cursul ţinut la Iaşi de Al. Costinescu, pe la 1840. BAR, ms. 1814.
CGB
=
Curiosul, gazetă de literatură, industrie, agricultură şi noutăţi, Bucureşti, 1836-1837. 
CGF
=
T. Codrescu, Mică gramatică franceză pentru învăţătura tinerimii moldo-române, după Noël şi Chapsal, Iaşi, 1841. 
CGR
=
P.M. Cîmpeanu, Gramatică românească, Iaşi, 1848. 
CI
=
[Calendar apărut la Iaşi]. După siglă urmează anul apariţiei.
CIF
=
N. Chiriacopol, Douăsprezece învăţături folositoare pentru femeile acele îngrecate..., Iaşi, 1827.
 CIM
=
[Circulară privitoare la impozitul pe “avere moştenitoare mişcătoare”], foaie volantă, text paralel german-român, Liov, 1810. BRV IV, nr. 336. 
CIN
=
J. Ch. Cihac, Istoria naturală, Iaşi, 1837.
CIRA
=
I. Kaidanov, Istoria imperiii rosiene, traducere din limba rusă [?] sau franceză de Gh. Asachi, Iaşi, vol. I (p. 1-228), 1832, II (p. 229-436 + I-XXIII), 1833. 
CISG
=
Polizoi Contu, Învăţături de multe ştiinţe, traducere din neogreacă de Nicodim Greceanu, Sibiu, 1811. 
CL
=
Cartea legilor, pravililor de obşte pîrgăreşti, trei vo-lume, traducere de translatorul Toma Moldovan, revizuită de Ion Budai-Deleanu, Cernăuţi, 1812. 
CLV
=
Condillac, Loghica sau întăile tălmăcirile meşteşugului de a să socoti cineva bine, traducere din neogreacă făcută de Vasile Vîrnav în anul 1825. BAR, ms. 425. 
CM
=
Comodia ce s-au lepădat la Vistierie, care s-au urmat între cei mai jos arătaţi..., alcătuită de Iordache Golescu în anul 1821. BAR, ms. 5531 (f. 23-29).
CMA
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1807. 
CMB
=
[Circulare monetare], foaie volantă, [Cluj], 1810. 
CMC
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1811. BRV IV, nr. 349.
CMD
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1811. BRV IV, nr. 351. 
CME
=
[Circulare monetare], foaie volantă, [Cluj], 1811. BRV IV, nr. 348. 
CMF
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj],1811. BRV IV, nr. 354.
CMG
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj] 1811. BRV IV, nr. 352. 
CMH
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1812. BRV IV, nr. 364.
CMI
=
George Creţeanu, Melodii intime, Bucureşti, 1855. 
CML
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1813. BRV IV, nr. 373.
CMM
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1811. BRV IV, nr. 353.
CMN
=
[Circulară monetară], foaie volantă, [Cluj], 1812. BRV IV, nr. 363.
CMO
=
[Circulară monetară privitoare la cursul bancnotelor de 20 de florinţi], foaie volantă, [Cluj], 1811.
CMP
=
[Circulară monetară privind cursul monedelor de şapte creiţari], foaie volantă, [Viena], 1802. BRV IV, nr. 278. 
CMR
=
Stanciu Căpăţineanu, Mitologhie pe limba rumânească, [Sibiu], 1830. 
CMS
=
[Circulară privind regimul de folosire şi cursul monedelor de şapte creiţari şi de 15 solzi], foaie volantă, [Viena], 1802. BRV IV, nr. 278.
CMV
=
Ioan Cuparencu, Învăţătură practică a medicinei veterinare, Iaşi, 1860. 
CN
=
Calendar nou pe anul de la Hristos 1841,Iaşi. 
CNB
=
Cărticica năravurilor bune pentru tinerime, traducere din limba germană, Sibiu, 1819. 
CO
=
[Circulară privitoare la oieri], foaie volantă, Cluj, 1813. BRV IV, nr. 371.
COD
=
[Circulară privind prinderea unor ostaşi dezertori], foaie volantă, Sibiu, 1788. BRV IV, nr. 227.
CP
=
Carte de pravilă, două volume, traducere de translatorul Toma Moldovan, revizuită de Ion Budai-Deleanu, Cernăuţi, 1807.
CPH
=
Gh. Cuciuran, Povăţuiri pentru sătenii Moldovei la tîmplare de holeră, Iaşi, 1848.
CPI
=
Condica politicească a Moldovei, Iaşi, 1833.
CPL
=
[Colecţie de proiecte de lege...], Bucureşti, 1832. 
CPM
=
Demetrie Caian, Predică despre statul milităresc şi despre semnele lui de învingere, [Blaj], 1827.
CPN
=
I[oan] C[antacuzino], Poézii nouă, [Dubăsari sau Movilău, 1796].
CPO
=
Condica penală ostăşească cu procedura ei..., Bucureşti, 1852.
CPR
=
[Ioan Cantacuzino], Plan sau formă dă oblăduire republicească aristodimocraticească, text de prin anii 1784-1787. BAR, ms. 409, f. 1-19, copie de Dimitrie Sturza, viitorul mare logofăt, căruia i s-a şi atribuit întîi această scriere.
CR
=
Curierul rumânesc, gazetă politică, administrativă, culturală şi literară, Bucureşti, 1829-1848. 
CRac
=
Teodor Racoce, Chrestomaticul românesc sau adunare a tot feliul de istorii, şi alte făptorii, scoase din autorii di pe osebite limbi, Cernăuţi, 1820.
CRV
=
H.J. von Collin, Regulu, traducere din limba germană de Iancu Văcărescu, Bucureşti, 1834.
CS 1802
=
Calendari românesc vechi a lui Iulian pă anul de la Hs. 1802, Sibiu. 
CS 1820
=
Calendari pe anul de la Hristos 1820, Sibiu. 
CSM
=
D. Cantemir, Scrisoarea Moldovei, tradusă de Ioan Nemişescu după versiunea germană, în anul 1806. Mănăstirea Neamţ, 1825.
CSV
=
[Circulară privitoare la aplicarea sigiliilor la vamă], foaie volantă, text paralel german-român, Liov, 1810. BRV IV, nr. 337.
CTD
=
Carte trebuincioasă pentru dascalii şcoalelor de jos româneşti neunite în chesaro-crăieştile ţări de moştenire, text în limbile română şi germană, două volume, traducere de I. Budai-Deleanu, revăzută de un bucovinean, probabil Vasile Balş, Viena, 1785.
CTM
=
[Circulară privitoare la taxa de moştenire], foaie volantă, text german-român, Liov, 1810. BRV IV, nr. 335. 
CTT
=
I.H. Campe, Teofron sau iscusitul sfătuitori pentru neiscusita tinerime, traducere de Ioan Teodorovici, Buda, 1833. 
CV
=
Calendari la anul de la naşterea lui Hristos 1794, Viena, publicat de Paul Iorgovici.
CVC
=
[Circulară privitoare la vînzarea cărnii], foaie volantă, text german-român, Liov, 1791. 
D
=
Dîmboviţa, foaie politică şi literară, Bucureşti, 1858-1860. 
DAB
=
Fr. G. Ducray Duminil, Alexii sau căsuţa din codru, traducere de Alecu Beldiman. BAR, ms. 1781, copie din anul 1806.
DAE
=
Ducere de mînă sau povăţuire cătră aritmetică sau socoteală, traducere din limba germană făcută de D. Eustatievici Braşoveanul, Sibiu, 1789.
DAH
=
Al. Dumas, Antoni, traducere de Al. Hrisoverghi, cu o precuvîntare (p. 1- 4) de C. Negruzzi, Bucureşti, 1837. 
DAP
=
Andronache Donici, Adunare cuprinzătoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile..., Iaşi, 1814.
DC
=
Joseph Delaporte, A toată lume călătorie sau înştiinţare de lumea nouă şi cea veche, traducere de Mihai Cantacuzino, după versiunea rusească, a operei Le Voyageur français, în anul 1785. La BCU Iaşi, ms. IV-18, trei volume. Al patrulea volum al acestei traduceri, din anul 1788, la BAR, ms. 3771.
DCB
=
Al. Dumas, Contele de Monte Cristo, traducere de G. Baronzi, opt volume, Bucureşti, 1857. 
DCC
=
[Învăţături despre cultura cartofilor], foaie volantă, [Cluj], 1815. BRV IV, nr. 403.
DCI
=
De lipsă cărtice pentru învăţători, text paralel german-român, două volume, Viena, 1785. 
DCN
=
N. Darvari, Culegere de înţelepciune, traducere din greceşte de Iancu Nicolae Moldovean, Bucureşti, 1827. 
DCP
=
D. Darvari, Mai nainte gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu, traducere din neogreacă de Eufrosin Poteca, Buda, 1818. 
DDI
=
V. Drăghici, Doctorul şi iconomul casnic, Iaşi, 1858. 
DE
=
C. Donescu, Epistolar, vol. I, Bucureşti, 1840. 
DF
=
Fisica sau ştiinţa firii, traducere făcută de Meletie Drăghici pe la 1830-1840. BAR, ms. 3304 (partea I) şi ms. 3305 (partea a III-a).
DFI
=
Al. Donici, Fabule, două volume, Iaşi, 1842. 
DFL
=
A. Delavigne, Manual de filosofie, traducere de A.T. Laurian, Bucureşti, 1846. 
DGR
=
C. Diaconovici-Loga, Gramatica românească pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1822. 
DIB
=
Al. Dumas, Iacobinii şi girondinii, traducere de G. Baronzi, Bucureşti, 1855. 
DILB
=
Al. Dumas, Isaac Lakedem, traducere de G. Baronzi, patru volume, Bucureşti, 1855-1856. 
DIP
=
Pentru descoperirea a mai multor împărăţii şi locuri, care s-au descoperit şi s-au aflat de portugali, text anonim din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, tradus probabil din limba franceză, după o sursă încă neidentificată. BAR, ms. 3533. 
DIR
=
Manolache Drăghici, Iconomia rurală şi dumesnică sau învăţătură pentru lucrarea pămîntului, Iaşi, 1834. 
DL
=
Dacia literară, Iaşi, 1840. 
DLC
=
C. Diaconovici-Loga, Chemare la tipărirea cărţilor romaneşti şi versuri pentru îndreptarea tinerilor, Buda, 1821. 
DLG
=
Ioan Damaschin, Loghică, traducere din greceşte de episcopul Grigorie, Bucureşti, 1826. 
DMA
=
Ducere de mînă cătră aritmetică, text paralel german-român, Viena, 1777. 
DMC
=
Ducere de mînă cătră cinste şi direptate, text paralel german-român, Viena, 1777. 
DMS
=
Ducere de mînă cătră frumoasa scrisoare rumânească, Viena, 1792.
DO
=
C. Diaconovici-Loga, Ortografia sau dreapta scrisoare..., Buda, 1818. 
DOA
=
Cei de obşte articuli pentru soţietăţile şi ţehurile de supt Crăimea Ungariei, Buda, 1813.
DOB
=
[Decret cu diferite orînduieli bisericeşti. Înştiinţări dintre anii 1781-1787], foaie volantă, [Sibiu, 1787]. 
DRB
=
Manolache Drăghici, Reţete cercate în număr de 500, din bucătăria cea mare a lui Robert, întîiul bucătar a Curţii Franţiei, Iaşi, 1846.
 DSM
=
Datorinţele a subdaţilor adecă a suptpuşilor cătră monarhul lor, traducere din limba germană de Gr. Obradovici, Buda, 1805. 
DSM2
=
Datorinţele suppuşilor cătră monarhul lor, traducere din limba germană de Gh. Şincai, Buda, 1806.
DTN
=
V. Ducange şi M. Dinaux, Treiizeci ani sau viaţa unui jucător de cărţi, traducere de C. Negruzzi, Iaşi, 1835.
DU
=
[Decretul pentru introducerea legii urbariale], traducere din limba latină, [Cluj, 1819]. 
DZ
=
Diariu sau zioariu pe anul de la Hristos 1817, Buda. 
EAM
=
Şt. V. Episcopescu, Apele metalice ale Rumâniei Mari [...], cu o dietetică şi macroviotică, [Bucureşti], 1837.
EB
=
Elisaveta sau cei surguniţi în Siberia, traducere de Alecu Beldiman. BAR, ms. 437, text din anul 1815.
EBG
=
D. Eustatievici Braşoveanul, Gramatica rumânească, 1757. BAR, ms. 583.
ECG
=
Haractirurile lui Epictit, traducere din limba franceză a unei versiuni comentate a Manualului său, şi altele, făcută de ierodiaconul Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului. DIRA, ms. 124, copie din anul 1779. 
ECS
=
Culegere din scrierile lui I. Eliad, ediţia a doua (cea cu 144 pag.), Bucureşti, 1836. 
EDE
=
D. Eustatievici, Desvoaltele şi tîlcuitele evanghelii, Sibiu, 1789. 
EG
=
[Florian Aaron], Elementuri de gheografie pentru trebuinţa tinerilor începători, [Bucureşti], 1834. 
EGI
=
[V. Fabian-Bob], Elementele gheografiei. Partea I, Iaşi, 1834. 
EGR
=
I. Eliad, Gramatică românească, [Sibiu], 1828. 
EGRM
=
[I. Eliade Rădulescu], Gramatică românească, redacţie anterioară celei tipărite, copie din anul 1827. BAR, ms. 4796. 
EGT
=
Elementuri despre gheometrie (f. 1-69) şi Elementuri despre trigonometria dreptiliniată (f. 70-82), text din anii 1820-1830. BCU Iaşi, ms. III-11. 
ELS
=
I. Eliad, Lucrările Soţietăţii filarmonice de la 1 dechem. 1833 pînă la 1 aprl. 1835, publicate spre ştiinţa DD. soţi, Bucureşti, 1835. 
EOI
=
Şt. V. Episcopescu, Oglinda înţelepciunii, Bucureşti, 1843. 
EP
=
I. Eliade, Paralelism între dialectele român şi italian sau forma şi gramatica acestor două dialecte, Bucureşti, partea întîi, 1840, partea a doua, 1841. 
EPD
=
Şt. V. Episcopescu, Practica doctorului de casă [...], c-o prescurtare de hirurgie, de materie medicală şi de veterinerie, pentru doctor şi norod, Bucureşti, 1846. 
ESI
=
D. Eustatievici, Scurt izvod pentru lucruri de obşte şi de chilin în scrisori de multe chipuri, traducere „de pe limba slovenească”, Sibiu, 1792. 
EV
=
I. Eliade, Vocabular de vorbe streine în limba română, Bucureşti, 1847. 
FAE
=
L.B. Francoeur, Aritmetica, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1832. 
FAM
=
Slujba frontului artileriii pedestre, tradusă din ruseşte de I. Macovei, Bucureşti, 1852. 
FAT
=
[Fragmente de algebră, aritmetică şi trigonometrie], text muntean din anul 1801. BAR, ms. 1081. 
FBE
=
Caiet de istorie naturală şi botanică, carea să paradoseşte de cătră D.D. Leon Filipescul (f. 64r – 89r) şi Caiet pentru economia rurală, carea să paradoseşte de către D.D. Leon Filipescul (f. 96r – 152r), note luate de la cursuri de Ioan Cernătescu, în 1842. BAR, ms. 43. 
FBN
=
Moise Fulea, Bucoavnă de normă, Sibiu, 1815. 
FC
=
Fontenelle, Cuvîntări pentru mulţimea lumilor..., traducere din neogreacă de Răducanu Greceanu, la începutul secolului al XIX-lea. BAR, ms. 1383.
FD
=
Foaia duminecii, spre înmulţirea cei de obşte folositoare cunoştinţe, Braşov, 1837. 
FDA
=
A. Fătu, Descrierea şi întrebuinţarea apei simple şi a apelor minerale din Moldova, Iaşi, 1851. 
FDB
=
Învăţătură pentru ferirea şi doftoria boalelor [...] vitelor celor cu coarne, precum şi a cailor, a oilor şi a porcilor, traducere de Petru Maior după un text încă neidentificat, Buda, 1816. 
FEA
=
Florian, Elizer şi Neftali, traducere de Gr. Alexandrescu, Bucureşti, 1832. 
FGB
=
Florian, Gemenii din Bergam, traducere de I. Florescu, Bucureşti, 1836. 
FGE
=
V. Fabian-Bob, Gheografia elementară, ediţia a doua, Iaşi, 1840.
FGF
=
G. Fontanin, Curs elementar de geografia fizică şi matematică, Bucureşti, 1855.
FGGN
=
V. Fabian şi D. Gusti, Geografia nouă, ediţia a treia, Iaşi, 1843. 
FGP
=
M. Fournier, Gramatecă franţuzească, traducere de Gr. Pleşoianu, [Sibiu], 1830. 
FID
=
Însemnare pentru cîte doftorii se află întru această cărticică, text de pe la 1788. BAR, ms. 3750. 
FilDA
=
L.Filipescu, Dascalul agronomiei sau mînoducătorul practic în toate ramurile economiei, traducere din limba germană, după Schlipf, două volume, Iaşi, 1844. 
FIT
=
Fénelon, Întîmplările lui Telemah, fiiul lui Odisefs, traducere din neogreacă făcută de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia din Iaşi, pe la 1772. BAR, ms. 342 (vol. I) şi 262 (vol. II).
FJ
=
Forma jurămîntului [de credinţă pentru împăratul Iosif al II-lea], foaie volantă, [Blaj, 1780].
FL
=
Foaie literară, Braşov, ianuarie-iunie 1838.
FLG
=
Fundamentalnice legi pentru graniţa militărească, Buda, 1808. 
FM
=
A. Factor, Manualul meu. Carte de obşte folositoare pentru economii de casă şi de cîmp, Bucureşti, 1837.
 FMH
=
Florian, Mirtil şi Hloe, traducere anonimă, copie din anul l819. BAR, ms. 2364. 
FMIL
=
Foaie pentru minte, inimă şi literatură, Braşov, 1838-1865.
FMIM
=
A. Fătu, Manual pentru învăţătura moaşelor, Iaşi, 1852. 
FMK
=
F.E. Fodéré, Manual pentru îngrijitorii şi îngrijitoarele de bolnavi, traducere de N.A. Kreţulescu, Bucureşti, 1842. 
FNB
=
Florian, Istoria lui Numa Pompilie, traducere de Alecu Beldiman, două volume, Iaşi, 1820. 
FNC
=
Florian, Numa Pompilius, al doilea crai al Romii, traducere făcută de Ioan Cantacuzino în anul 1796. BAR, ms. 1550, text autograf. 
FNPB
=
Florian, Numa Pompilie, traducere de Alecu Beldiman, două volume, copie din anul 1794. BNB, ms. rom. I-22.
FTM
=
Fénelon, Întîmplările lui Telemah, traducere din limba italiană făcută de Petru Maior, Buda, 1818. 
FTP
=
Fénelon, Întîmplările lui Telemah, traducere din limba franceză de Gr. Pleşoianu, patru volume, [Sibiu], 1831. 
FTU
=
Fénelon, Întîmplările lui Telemahos, fiiului lui Ulises, traducere din limba franceză făcută de ierodiaconul Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului pe la 1770. BAR, ms. 1576 (f. 3-93).
GAA
=
Gh. Asachi, Aritmetica, copie după cursul său de matematică tradus din limba franceză, după Bézout, şi predat între anii 1814-1818 la clasa de inginerie hotarnică. Biblioteca Seminarului matematic al Universităţii din Iaşi, ms. 1916/1. 
GAB
=
S. Gessner, Moartea lui Avel, traducere de Alecu Beldiman, Buda, 1818. 
GAP
=
[Manuil Glyzonios, Manual de aritmetică practică], traducere din greceşte făcută de Grigorie Rîmniceanu în anul 1793. BAR, ms. 1316.
GAT
=
Dinicu Golescu, Adunare de tractaturile ce s-au urmat între prea puternica împărăţie a Rusiei şi Nalta Poartă, Buda, 1826. 
GC
=
Iordache Golescu, Condica limbii rumâneşti. BAR, ms. 844 (vol. I), 845 (vol. II), 846 (vol. III), 847 (vol. IV), 848 (vol. V), 849 (vol. VI) şi 850 (vol. VII).
GCA
=
Critil şi Andronius, Iaşi, 1794, capitolele 1-9 din vol. I al Criticonului lui Baltasar Gracián, tradus din limba franceză, după versiunea lui Maunory, de arhimandritul Gherasim de la mitropolia Moldovei. Prin GCA I indicăm textul capitolelor 10-13 din vol. I, aflate în ms. 5654 de la BAR, copie de pe la 1830, iar prin GCA II indicăm textul volumului al II-lea, aflat la BAR, ms. 2740, copie din anul 1827.
GCB
=
Guizot, Istoria civilizaţiei în Europa, traducere de G. Baronzi, cinci volume, Bucureşti, 1856-1859. 
GCG
=
Iordache Golescu, Băgări dă seamă asupra canoanelor gramaticeşti, Bucureşti, 1840. 
GCO
=
Gheorgache logofătul, Condică ce are întru sîne obiceiuri vechi şi nouî a preaînălţaţilor domni, alcătuită în anul 1762. BAR, ms. 19, text autograf.
GEG
=
S. Gessner, Erast, traducere din neogreacă de Zoiţa Grigoriu, Iaşi, 1822. 
GF
=
Gramatica fizicii, traducere din limba italiană făcută de Amfilohie Hotiniul, probabil între anii 1780-1790. BAR, ms. 1627.
GG
=
I. Genilie, Geografia istorică, astronomică, naturală şi civilă, Bucureşti, 1835. 
GGV
=
D. Gusti, Geografia veche, Iaşi, 1843. 
GIA
=
Istoria Americăi [...], acum întăi tălmăcită în diálectul moldovenesc prin ostineala smeritului Gherasim, arhimandrit mitropoliei Iaşului, traducere din limba franceză după volumul al cincilea din sinteza lui Contant Dorville, Histoire des différens peuples du monde, şase volume, Paris, 1770-1771. BCU Iaşi, ms. IV-17, vol. I, copie din 1800, vol. II, copie din 1795.
GIC
=
Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele..., Buda, 1826. 
GLC
=
Alexandru Gavra, Lexicon de conversaţie istoricesc-religionariŭ, Buda, 1847. 
GM
=
Gazeta de Moldavia, Iaşi, 1850-1858.
GMPN
=
Gheografia matematică, naturală şi politică, note luate de la un curs, datate 6 ianuarie 1837. BAR, ms. 776 (f. 214r – 225v).
GMR
=
Verbscribreguleta sau gramatica moldovromânească, fragment dintr-o gramatică alcătuită în Moldova pe la 1840. BAR, ms. 528.
GMST
=
Gh. Montan, Străinul în Pesta, Buda, 1816. 
GN
=
[Patrick Gordon], Gheografie noauă care cearcă de obşte toată faţa a sferiii idroghiu, traducere din neogreacă făcută de ierodiaconul Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului, prin anii 1770-1780. DIAN, ms. 121, copie datată aprilie 1780.
GPE
=
Regulile sau gramatica poeziii, traduceri din Boileau, Marmontel şi alţii făcute de I. Eliad, Bucureşti, 1831. 
GPF
=
Dinicu Golescu, Adunare de pilde bisericeşti şi filosofeşti..., traducere din neogreacă, Buda, 1826. 
GPG
=
I. Genillie, Prinţipuri de geografie, Bucureşti, 1841.
GPG2
=
I. Genilie, Prinţipii de geografie, ediţia a doua, Bucureşti, 1851. 
GR
=
[Ioan Pop], Grămatică rumânească, Bucureşti, 1835. 
GR12
=
Gramatica românească, ediţia a douăsprezecea a gramaticii lui Ioan Pop (vezi GR), Bucureşti, 1853. 
GRA
=
Gramatica românească, alcătuită de Ioan Alboteanu şi predată în seminarul de la Socola începînd cu anul 1804. BAR, ms. 539, text din anii 1809-1810.
GRA2
=
Gramatică românească, alcătuită de Ioan Alboteanu şi predată în seminarul de la Socola. Textul acesta reprezintă altă redacţie decît cea din ms. 539 (vezi GRA), de prin anii 1835-1840. BAR, ms. 3609.
GRN
=
[George Bariţ], Grămatică românească şi nemţească pentru tinerimea naţională, Braşov, vol. I, 1838, vol. II, 1839.
GRR
=
D. Gusti, Ritorică română pentru tinerime, Iaşi, 1852. 
GSP
=
Gheografia sau scrierea pămîntului, Buda, vol. I, 1814, vol. II, 1815. 
GT
=
Gazeta de Transilvania, Braşov, 1838-1865.
GTN
=
Gazeta Teatrului naţional, Bucureşti, 1835-1836. 
GTS
=
Geografie a tuturor stăpânirilor, datată martie 1834. BAR, ms. 2771.
HAN
=
Victor Hugo, Angelo, tiranul Padovei, traducere de C. Negruzzi, Bucureşti, 1837. 
HB
=
[Hatişeriful sultanului Hamid], traducere atribuită lui Ianache Văcărescu, [Bucureşti], 1774. BRV IV, nr. 388.
HBN
=
Victor Hugo, Balade, traducere de C. Negruzzi, Iaşi, 1845. 
HBV
=
I. Huboţi, Oarecare învăţături pentru căutarea boalelor şi prăsirea vitelor domestice, Bucureşti, 1842. 
HDT
=
[Hrisovul lui Mihail Suţu privitor la daniile de ţigani domneşti], Iaşi, 1793. BRV II, nr. 564.
HEA
=
Amfilohie Hotiniul, Elementi aritmetice arătate fireşti, traducere din limba italiană, Iaşi, 1795.
HET
=
[Heliodor, Etiopice], traducere de pe la 1772 făcută de Toma Dimitriu, logofătul mitropoliei din Iaşi. BAR, ms. 4837, f. 1-122, copie din 1784 (vol. I), şi ms. 355, copie din 1772 (vol. II). 
HFP
=
Heineccius, Filosofia cuvîntului şi a năravurilor, adică loghica şi itica elementare..., traducere din neogreacă de Eufrosin Poteca, Buda, 1829.
HG
=
[Amfilohie Hotiniul], Lecţione adică cuvîntare scoasă de la întăie parte a gramaticii..., Iaşi, 1789.
HGL
=
Gh. Hill, Începuturi de gramatica latină, Bucureşti, 1842.
HGT
=
Amfilohie Hotiniul, Gramatica teologhicească, Iaşi, 1795.
 HM
=
Povăţuiri pentru holera morbus, foaie volantă, [Iaşi, 1829-1830]. BAR, pachetul IX, nr. 1241.
HMN
=
Victor Hugo, Maria Tudor, traducere de C. Negruzzi, Bucureşti, 1837.
HMS
=
Ch. W. Hufeland, Macroviotică sau metodul de a lungi viaţa ominească, traducere fragmentară de Daniil Scavinschi pe la 1830. BAR, ms. 409 (f. 96r – 101r).
HMV
=
Ch. W. Hufeland, Macroviotica, traducere de Pavel Vasici, Braşov, vol. I, 1844, vol. II, 1845. 
HO
=
Nicolae Horga Popovici, Oglindă arătată omului înţelept, Buda, 1807.
HOG
=
Amfilohie Hotiniul, De obşte gheografie, traducere din limba italiană, Iaşi, 1795. 
HP
=
Al. Hrisoverghi, Poezii. Ediţie completă, cu o introducere (p. I-XXXI) de M. Kogălniceanu, Iaşi, 1843. 
HPA
=
G. Hepites, Însemnări asupra pietrilor meteorice şi asupra puţurilor arteziane, Brăila, 1835. BAR, ms. 2859.
HPP
=
Fr. Haintl, Învăţătură pentru prăsirea pomilor, traducere din limba germană de Petru Maior, Buda, 1812. 
HSV
=
[Hatişeriful sultanului Selim], tradus de Ianache Văcărescu, Bucureşti, 1791. BRV II, nr. 545.
IAG
=
[Înştiinţare privitoare la amnistia generală a soldaţilor dezertori], foaie volantă, [Sibiu], 1801. BRV IV, nr. 271.
IAO
=
[Înştiinţare privind păstrarea averii copiilor orfani], foaie volantă, Sibiu, 1789. BRV IV, nr. 228.
IBH
=
Îndreptarea dregătoriilor de ţinerea sănătăţii de grije purtătoare şi a feţelor pe lîngă contumaţii slujitoare..., foaie volantă, [Cluj], 1831. Colecţia catedrei de istoria medicinii a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj.
ICC
=
Învăţătură despre cultura sau lucrarea cînepei, Buda, 1828. 
ICD
=
Învăţătură cătră dascălii normaliceşti a şcoalelor neunite din Mare Prinţipatul Ardealului, Sibiu, 1809.
ICG
=
I. Ionescu de la Brad, Calendar pentru bunul gospodar, Iaşi, 1845. 
ICI
=
Radu Ionescu, Cînturi intime, Bucureşti, 1854. 
ICO
=
[Înştiinţare privind căsătoria copiilor orfani], foaie volantă, Sibiu, 1789. BRV IV, nr. 232.
IDT
=
[Înştiinţare privind descoperirea unor tîlhari], foaie volantă, [Sibiu], 1789.
IE
=
Învăţătură a însuşi stăpînitoarei măriri Ecaterinii 2 cătră orînduita epitropie preste alcătuirea arătării a unii noao legiuitoare condică, traducere din neogreacă de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia Moldovei, Iaşi, 1773. 
IEP
=
[Instrucţiuni pentru evidenţa populaţiei], foaie volantă, Sibiu, 1785. 
IF
=
[Înştiinţare privitoare la prădăciunile făcute de francezi], [Viena], 1799. BRV IV, nr. 262.
IFA
=
[Istoria lui Filerot şi a Antusei], traducere din greceşte de Gheorghe Peşacov. BAR, ms. 1374, copie probabil din anul 1812.
IFM
=
I. Ionescu de la Brad, Ferma-modelă şi Institutul de agricultură în Moldavia, Iaşi, 1847. 
IGE
=
Gheorghie Ioanid, Gramatică de limba elinească, Bucureşti, 1843.
IGR
=
V. Ioanovici, Gramatica limbii româneşti pentru a triea clasă a scoalelor poporene, Viena, 1851.
IID
=
[Instrucţiuni pentru iertarea dezertorilor], foaie volantă, [Cluj], 1797.
IID2
=
[Instrucţiuni pentru iertarea dezertorilor], foaie volantă, [Cluj], 1798.
IIE
=
[Instrucţiuni privitoare la emigraţie], foaie volantă, Sibiu, 1787.
IIP
=
[Înştiinţare pentru importul pipelor], foaie volantă, Sibiu, 1788. BRV IV, nr. 219.
IIS
=
Instrucţii [privitoare la emigraţia din Bucovina], foaie volantă tradusă de I. Budai-Deleanu, [Viena, 1787]. BRV IV, nr. 211.
IL
=
Icoana lumei, foaie pentru îndeletnicirea moldoromânilor, Iaşi, 1840-1841.
ILC
=
[Înştiinţare pentru libertatea comerţului], foaie volantă, Blaj, 1784. BRV IV, nr. 185.
ILT
=
Învăţătură pentru lucrătorii de tabacă, Buda, 1823.
IM
=
Îndreptări moraliceşti tinerilor foarte folositoare, Buda, 1813.
IMC
=
[Îndreptare despre modul ţinerii de contumacie], foaie volantă, text paralel maghiar-român, [Cluj], 1824. BRV IV, nr. 448.
IN
=
Înştiinţare [privind publicarea unei cărţi cu măsuri de pază contra incendiilor], [Sibiu], 1806. BRV IV, nr. 313.
INB
=
Isis sau natura, jurnal pentru răspîndirea ştiinţelor naturale şi esacte în toate clasele, Bucureşti, 1856-1859.
IO
=
Paul Iorgovici, Observaţii de limba rumânească, Buda, 1799.
IOD
=
[Înştiinţare pentru urmărirea a doi ostaşi dezertori], foaie volantă, Sibiu, 1788. BRV IV, nr. 220.
IPA
=
[Instrucţiuni privitoare la automutilaţi], foaie volantă, [Cluj], 1823. BRV IV, nr. 446.
IPC
=
[Învăţătură pentru chitanţe date în schimbul bunurilor rechiziţionate de armată], foaie volantă, Sibiu, 1788. BRV IV, nr. 216.
IPI
=
[Înştiinţare privitoare la înmormîntări], foaie volantă, Sibiu, 1788. BRV IV, nr. 215.
IPS
=
Instrucţie pentru scoalele româneşti în Bănat, Buda, 1809.
IPT
=
Îndreptarea păcătoşilor, traducere din neogreacă de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia Moldovei, Iaşi, 1768.
IRB
=
Istorie lui Raimond şi a Mărinei amorezaţi, şi a maică-sa Ameliei, traducere din limba franceză făcută de Alecu Beldiman prin anii 1801-1802. BAR, ms. 445 (f. 3-48), copie din 1808.
IRF
=
Întîmplările războiului franţozilor şi întoarcerea lor de la Moscva, traducere din limba germană, Buda, 1814.
IRI
=
[Înştiinţare pentru reglementarea regimului iobagilor], foaie volantă, Blaj, [1784]. BRV IV, nr. 184.
IRU
=
[Întrebări şi răspunsuri privitoare la unirea bisericii ortodoxe cu biserica Romei], foaie volantă, Blaj, 1780. BRV II, nr. 431.
IRV
=
Ch. Rollin, Frumuseţile a istoriei romăneşti sau tabla întîmplărilor care au înveşnicit pe romani..., traducere din limba franceză făcută de Vasile Vîrnav în anul 1823. BAR, ms. 175.
ISB
=
[Înştiinţare pentru schimbarea bancnotelor de diferite valori, puse în circulaţie în anul 1806], foaie volantă, [Sibiu], BRV IV, nr. 365.
ISF
=
Înştiinţare [a Societăţii filozofice din Ardeal], Sibiu, 1795.
ISI
=
Învăţătură despre sămănarea inului, pentru Bohemia, Moravia şi Silezia, Liov, 1804.
IST
=
Învăţătură păntru sămănătorii de tăbac din Bucovina, tradusă probabil din limba germană de Ion Budai-Deleanu, Liov, [1793]. Singurul exemplar cunoscut se află la BCU Cluj.
ITI
=
Începuturi temeinice ale istoriii de obşte, traducere de Ioan Molnar, Sibiu, 1798.
IVA
=
I. Ionescu de la Brad, Vitele albe din Englitera, Iaşi, 1842.
IVB
=
[Îndemnuri pentru vindecarea bolilor], foaie volantă, [Sibiu], 1813.
JA
=
Jurnal de agricultură, Iaşi, 1857.
JDS
=
J. Jaclot, Doppia scriptură sau ţinerea catastişelor, traducere din limba franceză de D. Iarcu, Bucureşti, vol. I, 1844, vol. II, 1845.
JNA
=
Jucăreia norocului sau istorisirea pentru prinţipul Menşcicov, traducere din limba franceză de Lazăr Asachi, Iaşi, 1816.
KCL
=
A. von Kotzebue, Cruciaţii, traducere de C. Leca, Craiova, 1839.
KDP
=
[M. Kogălniceanu], Dorinţile partidei naţionale în Moldova, [Braşov], 1848.
KFL
=
W. Traug. Krug, Manual de filosofie şi literatură filosofică, traducere de A.T. Laurian, tomul I, Bucureşti, 1847.
KGO
=
A. von Kotzebue, Grădinarul orb sau aloiul înflorit, traducere din limba germană de Iancu Văcărescu, Bucureşti, 1836.
KIT
=
Pavel Kengyelacz, Istoria universală sau a toată lumea, partea I, traducere de Ioan Teodorovici, Buda, 1824.
KMA
=
N.A. Kreţulescu, Manual de anatomie descriptivă,
Bucureşti, 1843.
KMP
=
A. von Kotzebue, Mizantropia şi pocăinţa, traducere de I. Voinescu II, Bucureşti, 1837.
KOS
=
M. Kogălniceanu, Ochire istorică asupra sclăviei, studiu introductiv la H. Beecher-Stowe, Coliba lui Moşu Toma, traducere de T. Codrescu, Iaşi, 1853, p. IX şi urm.
KPA
=
A. von Kotzebue, Pedagogul, traducere de Gh. Asachi, Iaşi, 1839.
KPH
=
Mihail Kifalov, Povaţă nouă împotriva holerii, Bucureşti, 1847.
KSN
=
A. von Kotzebue, Ştefu nerod sau ce ştii aceasta la ce e bună, traducere de I. Niţescu, Bucureşti, 1835.
KUB
=
A. von Kotzebue, Uniforma feldmareşalului Velington, traducere de Samoil Botezat, Iaşi, 1835.
KUP
=
A. von Kotzebue, Urîrea de oameni şi pocăinţa, traducere anonimă munteană din anul 1816, făcută probabil de Gh. Peşacov, din limba greacă. BAR, ms. 2911.
LA
=
Gh. Lazăr, Aritmetică matematicească, manuscris autograf din anul 1821. BAR, ms. 2787.
LB
=
Lexicon românesc-latinesc-unguresc-nemţesc..., Buda, 1825.
LC
=
Legiuire a prea înălţatului [...] Ioan Gheorghie Caragea, Bucureşti, 1818.
LG
=
A.T. Laurian, Manual de geografie pentru clasa III, ediţia a doua, Iaşi, 1857.
LI
=
Alexie Lazaru, Înştiinţare [pentru publicarea unei gazete], Buda, 1814, foaie volantă.
LIB
=
Gh. Lazăr, Înştiinţare [pentru deschiderea şcolii de la Sf. Sava], foaie volantă, Bucureşti, 1818. BRV III, nr. 1003.
LIT
=
A. de Lamartine, Istoria lui Cezar, traducere de P. Teulescu, Bucureşti, 1856.
LM
=
Gh. Lazarini, Matematică, partea I. Aritmetica, Iaşi, 1854. 
LMA
=
D. Litinschi, Manual de agronomie practică pentru Moldova, Iaşi, 1853. 
LMB
=
V. Lucaci, Manual de epidemicele boale ale dobitoacelor, Bucureşti, 1855. 
LME
=
A. de Lamartine, Meditaţii poetice, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1830.
LMG
=
A.T. Laurian, Manual de geografie pentru clasa IV, Iaşi,1857. 
LMS
=
A. de Lamartine, Moartea lui Socrat, traducere de Gh. Sion, Iaşi, 1847.
LO
=
Lucrările Obşteştii Adunări din 1833, Bucureşti, 1834.
LOA
=
Ale Obicinuite Obşteştii Adunări lucrările din anul 1832, Bucureşti, 1833.
LP
=
Scurtă arătare despre luarea Parisului şi alte întîmplări, Buda, 1814.
LPT
=
Povăţuitorul tinerimii, cu o dedicaţie a lui Zaharia Carcalechi către vornicul Gr. Băleanu, Buda, 1826. A fost publicat sub numele lui Gh. Lazăr, dar s-a dovedit că este o mistificare a lui Carcalechi, făcută în scopuri comerciale.
LS
=
A. Lăzărescu, Sanuto, dramă în cinci acte, Bucureşti, 1851. 
LSM
=
[Legile saşilor din Ardeal], traducere de Samuil Micu, copiată de Simion Balomiri din Sas Sebeş în anul 1794. BFCAR, ms. 246, fondul Blaj, nr. 255.
LT
=
Gh. Lazăr, Trigonometria cea dreaptă, manuscris autograf din anul 1821. BAR, ms. 2788.
LVH
=
Lesage, Viaţa domnului Heruvim de la Ronda, traducere de arhimandritul Gherasim de la mitropolia din Iaşi. BAR, ms. 46, copie din anul 1793.
MA
=
Matei Millo, Aritmetica, 1795. BAR, ms. 4566. 
MAA
=
Francisc Mocnik, Aritmetică, traducere din limba germană de Samoil Andrievici, Viena, 1850.
MAB
=
[Metastasio], Artaxerxu, traducere din neogreacă făcută pe la 1780. BAR, ms. 445 (f. 49-90), copie din anul 1807.
MAE
=
Molière, Amfitrion, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1835.
MAF
=
Mineiul. Luna lui aprilie, cu prefaţa lui Filaret, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1780.
MAFR
=
Mineiul. Luna lui august, cu prefaţa lui Filaret, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1780.
MAI
=
Montesquieu, Arsachie şi Ismenia. Istorie din partea Răsăritului, traducere făcută de I[oan] C[antcuzino] în anul 1794. BAR, ms. 3099 (f. 50-87), copie din 1803.
MALP
=
Marmontel, Aneta şi Luben, traducere Gr. Pleşoianu, [Sibiu], 1829.
 MAM
=
[Metastasio], Ahileu la ostrovul Sirului, traducere din neogreacă făcută de Alecu Beldiman în anul 1783. BAR, ms. 1818.
MAR
=
Carol Munde, Descrierea cu de-a măruntul asupra aşezămîntului de cură cu apă rece..., traducere din limba germană, Bucureşti, 1840. 
MAS
=
Metastasio, Ahilefs la Schiro, traducere din neogreacă făcută de Iordache Slătineanu, Sibiu, 1797. 
MBE
=
Marmontel, Bărbatul bun, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1832.
MBG
=
Molière, Bădăranul boierit, traducere de I. Voinescu, Bucureşti, 1835. 
MBV
=
Moisi Bota, Versuri îndemnătoare cătră deprinderea tinerimei româneşti întru învăţături, Buda, 1829. 
MC
=
[Metastasio], Caton, traducere din neogreacă făcută de Iordache Slătineanu în jurul anului 1800. BAR, ms. 3454 (f. 59-86). 
MCB
=
B.P. Mumuleanu, Caracteruri, Bucureşti, 1825.
MCF
=
L. Mitterpacher, Învăţături despre cultura sau creşterea frăgarilor, Buda, 1823. 
MCI
=
[Măsuri împotriva incendiilor], foaie volantă, Sibiu, 1788. BRV IV, nr. 218.
MCL
=
Mozaícul, revistă culturală şi literară, Craiova, 1838-1839.
MCR
=
Simeon Marcovici, Curs de retorică, Bucureşti, 1834. 
MCRV
=
S. Micu, Carte de rugăciuni, Viena, 1779. 
MD
=
Meşteşugul doftoriii, traducere din neogreacă a manualului de practică medicală întocmit de medicul Ioan Adami de la Sibiu, datat 1760 şi rămas în manuscris, făcută de Ştefan Vasile Episcopescu între anii 1805-1817. BAR, ms. 933, vol. I, s-a dovedit a fi autograful traducătorului; ms. 4841, vol. II, intitulat Meşteşugul doftoricesc, este o copie nesemnată, care are pe marginea (cantul) din dreapta a foilor, opusă cotorului, următoarea semnătură, probabil de proprietate: „D. Topliceanul, 1817”.
MDC
=
Mineiul. Luna lui decembrie, cu prefaţa lui Chesarie, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1779.
MDNU
=
Petru Maior, Dialog pentru începutul limbei română întră nepot şi unchi, publicat ca adaos la Orthographia romana sive latino-valachica, Buda, 1819. 
MDP
=
Molière, Domnu Pursoniac, traducere de Gr. Grădişteanul-fiul, Bucureşti, 1836. 
MDWS
=
Ioan Molnar, Deutsch-walachische Sprachlehre, Viena, 1788. 
ME
=
Anton de Marki, Einleitung zur deutschen und wallachischen Sprachlehre, Cernăuţi, 1810. 
MEN
=
L. Aimé Martin, Educaţia mumelor de familie, traducere de I. D. Negulici, două volume, Bucureşti, 1844, 1846. 
MES
=
Ioan Molnar, Economia stupilor, Viena, 1785.
MF
=
Eftimie Murgu, [Curs de filozofie predat în anii 1834-1836 la Academia Mihăileană din Iaşi]. BCU Iaşi, ms. III-15, 16, 17, trei volume cu paginaţie aparte.
MFC
=
Mineiul. Luna lui fevruarie, cu prefaţa lui Chesarie, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1779.
MFE
=
Marmontel, Femeia bună, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1832. 
MFV
=
Muratori, Filosofia moralicească, traducere din neogreacă făcută de Vasile Vîrnav în anul 1825. BAR, ms. 189 (vol. I) şi ms. 183 (vol. II). 
MG
=
Şt. Margela, Gramatica rusască şi rumânească, trei volume, Petersburg, 1827. 
MGD
=
Molière, Gheorghii Dandin sau bărbatul cel sinhisit, traducere anonimă, copie din anul 1827. DIAN, ms. 219, f. 1-42.
MGP
=
Nicolae Măcărescu, Gramatică românească pentru şcoalele primare, ediţia a treia, Iaşi, 1851.
MGR
=
Macarie ieromonahul din obştea lui Paisie, Gramatică rumânească, 1772. BAR, ms. 102.
MI
=
Macarie ieromonahul, Irmologhion sau catavasieri musicesc, Viena, 1823.
MIA
=
Manifestul înălţiei sale împăratului Austriei, craiul Ungariei şi al Poloniei, Buda, 1813. BRV III, nr. 829.
MIB
=
Petru Maior, Istoria besericei românilor, Buda, 1813.
MIC
=
Mineiul. Luna lui ianuarie, cu prefaţa lui Chesarie, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1779.
MID
=
Magazin istoric pentru Dacia, Bucureşti, vol. I (1845), vol. II (1846), vol. III (1846), vol. IV (1847) şi vol. V (1847). 
MIF
=
Mineiul. Luna lui iunie, cu prefaţa lui Filaret, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1780.
MIFR
=
Mineiul. Luna lui iulie, cu prefaţa lui Filaret, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1780.
MII
=
[Evmathios Macremvolitis], Întîmplările lui Izmini şi Izminia, traducere din limba franceză de Alecu Beldiman. BCU Iaşi, ms. II-69, copie din anul 1789.
MILR
=
Samuil Micu, Istoria, lucrurile şi întîmplările românilor, extras din calendarele de la Buda pe anii 1806 şi 1807.
MIM
=
Milostiva inştrucţie pentru maghistratualiştii carii regulaţia urbarialicească o vor duce în săvîrşire (execuţie), traducere din limba latină, [Cluj, 1819]. BRV III, nr. 1058, şi IV, nr. 430.
MIMT
=
Gavriil Grigorie Maer, [Instrucţii la moartea Mariei Tereza], Blaj, 1780, foaia volantă. BRV IV, nr. 170.
MIN
=
Simeon Mihali, Compendiu de istoria naturală pentru începători, ediţia a doua, Blaj, 1856.
MIR
=
Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812.
MIU
=
Cl. X. Millot, Istorie universală adecă de obşte, tomul întîi, traducere după versiunea germană şi după originalul francez de Ioan Molnar, Buda, 1800. La sfîrşit are o Tabelă gheograficească veche pentru a uşura înţelegerea ţărilor şi a cetăţilor care vin înainte în istoria aceasta, paginată cu cifre latine (I-XXII), care nu a fost elaborată de traducătorul român.
MMC
=
Mineiul. Luna lui martie, cu prefaţa lui Chesarie, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1779.
MMF
=
Mineiul. Luna lui mai, cu prefaţa lui Filaret, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1780. 
MML
=
[Mic manual de legi, Pravilniceasca condică], text paralel în limbile neogreacă şi română, Bucureşti, 1780.
MMP
=
Trei cuvinte din cele moraliceşti ale lui Marmontel, tîlmăcite adică de pre limba franţozească de Ianache Papazoglu, text paralel românesc şi grecesc, Bucureşti, 1846.
MMT
=
[Metastasio], Milostivirea lui Tit, traducere din neogreacă făcută de Iordache Slătineanu în jurul anului 1800. BAR, ms. 3454 (f. 1-30).
MN
=
Muzeu naţional, gazetă literală şi industrială, Bucureşti, 1836-1838.
MNC
=
Mineiul. Luna lui noiembrie, cu prefaţa lui Chesarie, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1778.
MO
=
Gh. Mutso, Scurtă ortografie a limbii daco-romană cu strămoşeştile latineşti litere, text paralel român-german, [Pesta], 1829.
MOC
=
Mineiul. Luna lui octombrie, cu prefaţa lui Chesarie, episcopul Rîmnicului, Rîmnic, 1776.
MP
=
[A. Marin], Moş Pătru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra geometriei, Bucureşti, 1839. 
MPB
=
C. Mihalic de Hodocin, Proiect pentru băi publice şi o shoală de înotat, Iaşi, 1843. 
MPE
=
B.P. Mumuleanu, Poezii, cu o prefaţă de I. Eliad (p. I-VII), Bucureşti, 1837. 
MPG
=
Molière, Preţioasele, traducere de I.D. Ghica, Bucureşti, 1835. 
MPI
=
Manuductor pentru învăţătorii sholasticeşti, traducere din limba germană de Ioan Mihuţ, Buda, 1818. 
MPM
=
Moş Pătru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicei, Bucureşti, 1842.
MR
=
[Petru Maior], Răspunsul la cîrtirea carea s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior, Buda, 1814.
MRC
=
Montesquieu, Mărirea romanilor sau băgare de samă asupra pricinilor înălţării şi căderii lor, traducere de Stanciu Căpăţineanu, [Sibiu], 1830.
MRP
=
B.P. Mumuleanu, Rost de poezii adecă stihuri, Bucureşti, 1820. 
MS
=
[Metastasio], Siroiu, traducere din neogreacă făcută de Iordache Slătineanu, în jurul anului 1800. BAR, ms. 3454 (f. 31-58).
MSB
=
[Metastasio, Siroe], traducere din neogreacă făcută de Alecu Beldiman în anul 1784. BAR, ms. 181 (f. 44-83). 
MSE
=
Samuil Micu şi Gh. Şincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780.
MSP
=
C. Mihalic de Hodocin, Observaţii asupra stărei pădurilor din valea Bistriţei de sus, Iaşi, 1840.
MSR
=
Molière, Sgîrcitul, traducere de I. Ruset, Bucureşti, 1836. 
MSS
=
Petru Moaler, Simbolul plinelor de bucurie simţiri..., Buda, 1829. 
MT
=
Macarie ieromonahul, Teoriticon sau privire cuprinzătoare a meşteşugului musichiei bisericeşti...,Viena, 1823. 
MTA
=
[Manifest al trupelor austriece către românii din Principate], foaie volantă, [Viena, 1787]. BRV IV, nr. 217.
MTB
=
[Metastasio], Milosîrdia lui Tit, traducere din neogreacă făcută de Alecu Beldiman în anul 1784. BAR, ms. 181 (f. 1-43). 
MTBD
=
[Mestastasio, Temistocle], traducere fragmentară de Ion Budai-Deleanu. BAR, ms. 2427 (f. 32-41). 
MTF
=
I. Morison, Tractaţie despre izvorul sănătăţii şi pricina boalelor, traducere de Cr. Flechtenmacher, Iaşi, 1829-1831. BAR, ms. 3687.
MTM
=
S. Micu, Teologhia moralicească, traducere din limba latină, două volume, Blaj, 1796. 
MTT
=
Ambrosius Marlianus, Teatron politicon, privelişte politicească, traducere din neogreacă făcută prin anii 1770-1775 de Toma Dimitriu, logofătul mitropoliei din Iaşi. BAR, ms. 1569, copie din anul 1787.
MV
=
Marmontel, Velisarie, traducere de Simeon Marcovici, Bucureşti, 1843. 
MVV
=
L. Mitterpacher, Învăţătură despre agonisirea viţei de vie şi despre măiestria de a face vin, vinars şi oţet, traducere din limba germană făcută de Petru Maior, Buda, 1813. 
NAP
=
C. Negruzzi, Aprodul Purice, anecdot istoric, Iaşi, 1837.
NB
=
Napoleon Bonaparte, ce au fost şi ce este, Buda, 1815. 
NC
=
C. Negruzzi, Carantina, comedie-vodevil într-un act, Iaşi, 1851. 
NFI
=
Mult de lipsă şi folositoare învăţături şi ştiinţe despre mai multe lucruri, traducere din neogreacă făcută probabil de Nicola Nicolau, în 1832. BCU Cluj, ms. 1938/85. 
NID
=
Ioan Nemişescu, Istoria politicească a Dachiei şi a neamului românilor, traducere din anul 1808 după sinteza lui Ludwig Albrecht Gebhardi, Allgemeine Weltgeschichte. Partea I, Istorie Valahiei, ms. IV-30 de la BCU Iaşi; partea a II-a, Istoria Moldaviei, BAR, ms. 4702; partea a III-a, Istorie Bulgariei, BCU Iaşi, ms. III-18; aceste trei manuscrise reprezintă o copie făcută de o singură persoană, încă neidentificată, probabil în anul 1809.
NIS
=
I. Neuhold, Învăţătură de a face sirup şi zăhar din mustul tuleilor de cucuruz, traducere din limba germană făcută de Petru Maior, Buda, 1812.
NIU
=
[Manual de istorie universală, încă neidentificat], traducere din limba germană făcută probabil de Ioan Nemişescu, în primii ani ai secolului al XIX-lea. BCU Iaşi, ms. IV-16, copiat de trei persoane necunoscute în anii 1813-1814. 
NMP
=
Iancu Nicola, Manual de patriotizm, traducere din neogreacă, Iaşi, 1829. 
NMSF
=
Nils Nyström, Mijlociri noauă aflate păntru stîngerea focului, traducere din limba germană, Liov, 1794. 
NPC
=
Em. I. Nichifor, Pravilă comerţială, traducere din limba germană, Braşov, 1837. 
NPT
=
C. Negruzzi, Păcatele tinereţelor, Iaşi, 1857. 
NRC
=
Dimitrie Niculescu, Reglement ostăşesc pentru frontul de cavalerie, Bucureşti, 1856. 
NV
=
I.D. Negulici, Vocabular român de toate vorbele străbune repriimite pînă acum în limba română şi de toate cele ce sunt a se mai priimi d-acum înainte şi mai ales în ştiinţe, Bucureşti, 1848.
OAI
=
[Orînduială privitoare la ajutorarea invalizilor de război], foaie volantă, [Cluj], 1816. BRV IV, nr. 417.
OC
=
Oxenstiern, [Cugetări], traducere din limba franceză făcută de ierodiaconul Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului pe la 1770. BAR, ms. 2773 (vol. I), copie din anul 1779, şi ms. 96 (vol. II), copie din anul 1780.
OCE
=
Gr. Obradovici, Carte de mînă pentru bine orînduita economie..., traducere din limba sîrbă, Buda, 1807. 
OCF
=
[Orînduiala căsătoriei soţiilor foştilor militari morţi sau dispăruţi în timpul războiului], foaie volantă, [Sibiu], 1803. BRV IV, nr. 288.
OF
=
Alese fabule, acum întîi pre limba rumânească înturnate de Nicolae Oţălea, Viena, 1784. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1985, cu textul original reprodus în facsimile. Trimitem la paginile textului original.
OFR
=
Oştirea franţezilor în Rossia, traducere din neogreacă, Bucureşti, 1826. 
OGD
=
A. Oresco, Trataţie asupra geometriei descriptive, tomul întîi, traducere din limba franceză, Bucureşti, 1851.
OIC
=
[Ordonanţă împotriva ciumii], foaie volantă, Blaj, 1766. BRV IV, nr. 140.
 OLG
=
Omul de lume..., traducere de V. Gherghel de Ciocotiş, Viena, 1819. 
OMT
=
Dositei Obradovici, Adunare de lucruri moraliceşti de folos şi spre veselie, traducere din limba sîrbă de D. Ţichindeal, Buda,1808. 
OP
=
Gr. Obradovici, Scurtă de mînă povăţuire cătră modrul cel înainte scris de învăţătură pentru învăţătorii cei de sate şi oraşă (vernaculi), traducere din limba germană, 1810. BFCAR, ms. 180, fondul Oradea.
OPA
=
Gr. Obradovici, Povăţuire cătră învăţătura socoatei sau aritmetica, traducere din limba germană, Buda, 1805. 
OPB
=
[Orînduiala lui Iosif al II-lea pentru pădurile din Bucovina], traducere din limba germană de Ion Budai-Deleanu, [Viena, 1786]. BRV II, nr. 504.
OPI
=
[Orînduiala paraclisurilor împărăteşti...,], foaie volantă, Iaşi, 1789. BRV IV, nr. 224.
ORC
=
Obştească giudecătorească rînduială de criminal, text paralel german-român, probabil traducere a translatorului Petru Aron, Liov, 1789.
OST
=
Dositei Obradovici, Sfaturile a înţelejerii cei sănătoase, traducere din limba sîrbă de D. Ţichindeal, Buda,1802. 
OTB
=
[Orînduieli în treburile bisericeşti, dintre anii 1758-1784, adunate şi tipărite sub nr. 7889], foaie volantă, [Sibiu], 1785.
OTV
=
[Orînduială privitoare la trecerea vitelor peste graniţă], foaie volantă, [Cluj], 1818. BRV III, nr. 1025, şi IV, nr. 426.
OV
=
Ortográfia sau scrisoare dreaptă pentru folosul şcoalelor neamiceşti, Viena, 1784.
PA
=
Povăţuire cătră aritmetică sau învăţătura numerilor, traducere din limba germană de Gh. Şincai, Buda, 1806. 
PAB
=
I. Plusk, Dezertaţie sau descrierea apelor minerale de la Borca, traducere din limba franceză [?], Iaşi, 1834.
PAD
=
G.A. Polizu, Prescurtare de anatomie descriptivă, Bucureşti, 1859. 
PAFR
=
Gr. Pleşoianu, Abeţedar franţezo-romanesc, [Sibiu], 1829. 
PAg
=
I. Penescu, Prinţipuri de agricultură, Bucureşti, 1845.
PAGR
=
Gr. Pleşoianu şi Gh. Librier, Abeţedar greco-roman, Bucureşti, 1825. 
PAI
=
[Ponturi pentru avaeturi], foaie volantă, Iaşi, 1815. BRV III, nr. 884.
PAIC
=
Gr. Pleşoianu, Abeţedar înlesnitor pentru învăţătura copiilor, [Sibiu], 1828. 
PAM
=
Vasilie Popp, Apele minerale de la Arpătac, Bodoc şi Covasna şi despre întrebuinţarea aceloraşi în deschilinite patimi, Sibiu, 1821.
PAMR
=
Gr. Pleşoianu, Abeţedar moral şi religios, Sibiu, 1833.
PAR
=
G. Pop, Elemente de aritmetică raţionată, traducere din limba franceză, Bucureşti, 1850.
PAV
=
Dr. Pagliano, Arta vindecării, pentru părinţi, sau doctorul de casă, traducere din limba germană de S. Botez, Iaşi, 1861.
PB
=
Pămînteanul, gazetă politică şi literară, Bucureşti, 3 iulie – 25 septembrie 1839.
PBC
=
[Proclamaţia generalului Bucov pentru încetarea certurilor între românii ortodocşi şi cei uniţi cu biserica Romei], foaie volantă, Sibiu, 1761. BRV II, nr. 124.
PBM
=
Anton Pann, Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică, Bucureşti, 1845. 
PBV
=
Gh. A. Polizu, Vocabular româno-german, înavuţit şi cores de G. Bariţ, Braşov, 1857. 
PC
=
Şt. V. Piscupescu, Mijloace şi leacuri de ocrotirea ciumii, Bucureşti, 1824. 
PCA
=
Ponturile contenirii armelor pentru adunarea marilor soli ai Rosiei, ai Ghermaniei, ai Prusiei, ai Porţii Otomaniceşti, [...] după războiul anilor 1769, 1770, 1772, traducere din neogreacă sau din franceză de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia din Iaşi, în anul 1772. BAR, ms. 499 (f. 11r – 12v).
PCB
=
Gr. Pleşoianu, Cele dintîi cunoştinţe pentru trebuinţa copiilor care încep a citi, traducere şi prelucrare după P. Blanchard, [Sibiu], 1828. 
PCC
=
Teodor Paladi, Către toţi iubitorii de lumină compatrioţi, foaie volantă, Bucureşti, 1824. BRV III, nr. 1212.
PCI
=
A. Pelimon, Coliba indiană şi Poezii diverse, Bucureşti, 1850. 
PCP
=
Eufrosin Poteca, Cuvinte panighirice şi moralnice, Bucureşti, 1826. 
PCU
=
A. Marin, Prescurtare de cunoştinţe uzuale, ediţia a doua, Bucureşti, 1842. 
PD
=
E. Protopopescu şi V. Popescu, Nou dicţionar portativ de toate zicerile radicale şi streine reintroduse şi introduse în limbă, cuprinzînd şi termeni şcienţifici şi literari, Bucureşti, 1862. 
PDC
=
Costache Petrovici, Dreptul comercial, Bucureşti, 1850.
PDG
=
Partea a doua a gheografiei, pentru arătarea globului, text din 1802. BAR, ms. 1152 (f. 48r – 51v). 
PDJ
=
[Poruncă pentru depunerea jurămîntului de către locuitorii din Bucovina], foaie volantă, Blaj, [1777]. BRV IV, nr. 163.
PDP
=
Gh. Peşacov, Dezmierdare poeticească, 1828. BAR, ms. 1279, f. 97-120.
PDT
=
Vasilie Popp, Disertaţie despre tipografiile româneşti, Sibiu, 1838. 
PEA
=
P. Poenaru, Elemente de algebră după Appeltauer, Bucureşti, 1841. 
PEG
=
G. Pop, Elemente de geometrie teoretică şi practică, traducere din limba franceză, Bucureşti, 1852. 
PET
=
D. P[avel sau Paulid], Elemente de trigonometrie dreptliniată şi sferică, Bucureşti, 1850. 
PF
=
Pilde filosofeşti, traducere din neogreacă, Sibiu, 1795.
PFBA
=
Praxisul forumurilor bisericeşti, alcătuit sau tradus de Vasile Aaron în 1805. BAR, ms. 862 (f. 615-701).
PFBM
=
Praxisul furumului bisericesc, alcătuit sau mai curînd tradus de Samuil Micu. BAR, ms. 414.
PFHM
=
T.J. Pelouze şi Ed. Fremy, Prescurtare de himie, traducere de A. Marin, două volume, Bucureşti, 1852, 1854. 
PFM
=
C. Pouillet, Noţiuni generale de fizică şi de meteorologie, spre uzul junimei, traducere de A. Marin, Bucureşti, 1857. 
PGL
=
P. Poenaru, Elemente de geometrie, traducere din limba franceză, după A.M. Legendre, Bucureşti, 1837. 
PGR
=
C. Platon, Manual de gramatică română, Iaşi, 1845.
PGRL
=
V. Paulini, Gramatica româno-latină, Iaşi, 1840, vol. I. Partea etimologhică, vol. II. Partea sintactică. 
PH
=
Pentru holeră, foaie volantă, [Bucureşti, 1829-1830]. BAR, pachetul IX, nr. 1237 (?).
PI
=
[Proclamaţia generalului Petru Rumianţev către locuitorii Moldovei], foaie volantă, Iaşi, 1771. BRV IV, nr. 377.
PIA
=
Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, traducere de Ermiona Asachi, Iaşi, 1843. 
PIB
=
Abatele Prévost, Istorie cavalieriului Grie şi a iubitii sale Manon Lesco, traducere de Alecu Beldiman. BAR, ms. 193, text din anul 1815.
PIC
=
Al. Pelimon, Impresiuni de călătorie în România, Bucureşti, 1858. 
PIF
=
Eufrosin Poteca, Ideile faptelor mele pă anul 1828, pînă la aprilie 1829. BAR, ms. 1564, text autograf.
PIM
=
[Patent pentru impozitul pe moşteniri], foaie volantă, text paralel german-român, [Liov], 1810. BRV IV, nr. 339.
PIU
=
L. Domairon, Prescurtarea istoriii universale, traducere din neogreacă, după At. Staghiritul, Bucureşti, vol. I şi II, 1826, vol. III şi IV, 1827. 
PLB
=
G.A. B[aronzi], Potpuri literar, Bucureşti, 1852. 
PM
=
[Patent privitor la relaţiile dintre morari şi măcinători], foaie volantă, text paralel german-român, [Liov], 1814. BRV IV, nr. 388.
PMC
=
Dionisie Piru Tesaleanul, Encolpiul doctorilor sau medicina practică, traducere din neogreacă de D. Cornea, două volume, Iaşi, 1849. 
PME
=
I. Penescu, Manual de economia casnică, Bucureşti, 1846. 
PMG
=
V. Popescu-Scriban, Mică geografie a Daciei, Moldaviei şi a Ţării Româneşti, Iaşi, 1838. 
PMH
=
[G. A. Polizu], Mica hirurghie, Bucureşti, 1844. 
PMH2
=
G.A. Polizu, [Tratat de mică chirurgie], Bucureşti, 1859. 
PMV
=
Meşteşugul lungimei de viaţă prin doftoreasca grije a trupului şi a sufletului, traducere din limba latină făcută de Iosif Paşca în anul l815. BFCAR, ms. 79a, fondul Oradea.
POC
=
Al. Pope, Prenţipiile moralului sau cercarea de voroavă asupra omului, traducere de Costache Conachi după o versiune franceză. BCU Iaşi, ms. IV-26, text autograf, probabil de prin anii 1820-1830.
POS
=
Şt. V. Episcopescu, Oglinda sănătăţii şi a frumuseţii omeneşti, Bucureşti, 1829. 
PP
=
Ioan Prale, Psaltirea prorocului şi împărat David, în versuri alcătuită, cu cunoscuta prefaţă a lui Vasilie Popp, Braşov, 1827. 
PPA
=
G. Popp, Prescurtare de aritmetică, Bucureşti, 1833.
PPB
=
Ponturile păcii, ce le-au trimis preaînălţatul feldmarşal cătră preasfinţitul mitropolit, text paralel ruso-român, [Bucureşti], 1774. BRV IV, nr. 154.
PPC
=
Dr. Protici, Elemente de patologie chirurgicală, curs copiat de V. Vlădescu, Bucureşti, 1859. BAR, ms. 1707.
PPD
=
P. Poenaru, Învăţături pentru prăsirea duzilor şi creşterea gîndacilor de mătasă, Bucureşti, 1849. 
PPS
=
[Patent pentru ţinerea sărbătorilor], foaie volantă, Blaj, 1787. BRV IV, nr 210.
PPT
=
Păstrătorul prunciei şi tinereţii, traducere din limba franceză, Bucureşti, 1835. 
PR
=
[A treia poruncă răsculaţilor români], foaie volantă, Sibiu, 1784. BRV IV, nr. l88. 
PRA
=
K. Pihler, Rut, poemă biblică, traducere de Ermiona Asachi, Iaşi, 1839.
Prop
=
[Propăşirea]. Foaie ştiinţifică şi literară, Iaşi, 1844.
PRR
=
[A doua poruncă răsculaţilor români], foaie volantă, Sibiu, 1784. BRV IV, nr. 187.
 PS
=
Al. Pelimon, Suliotul. Grecia liberă. Poezii, Bucureşti, 1847.
PSB
=
Popolul suveran, gazetă politică şi literară, Bucureşti, 1848.
 PSC
=
Gh. Peşacov, [Scrisoare către Zaharia Carcalachi], 1828. BAR, ms. 1277, f. 117-121.
PSE
=
Povăţuitorul sănătăţii şi a economiei, foaie periodică pentru poporul românesc, Iaşi, 1844-1845.
PSG
=
Pentru ştiinţa stihiilor, unde să cuprindi şi alte ştiinţi, traducere din limba franceză de arhimandritul Gherasim de la mitropolia din Iaşi, pe la 1786-88. BAR, ms. 194, copie din anul 1814, în care alcătuirea antologiei şi traducerea sînt atribuite mitropolitului Leon Gheuca. 
PT
=
[Descrierea plantei „pită tătărască”], foaie volantă, [Sibiu], 1815. BRV IV, nr. 400.
PTB
=
[Patent de toleranţă], foaie volantă, Blaj, 1782. BRV IV, nr. 177. 
PTC
=
Toma Popovici, Tristă cuvîntare la îngroparea strălucitului şi înalt învăţatului domn Naum Petrovici, Buda, 1824. 
PTD
=
A. Puşkin, Ţiganii, traducere din limba rusă de Al. Donici, Bucureşti, 1837. 
PTF
=
Abatele Perau, Taina francmasonilor, traducere făcută de Gherasim arhidiaconul, apoi arhimandritul mitropoliei din Iaşi, în anul 1787. BAR, ms. 451. 
PTP
=
Ioan Popp, Tractat de puntuaţiune, Bucureşti, 1858. 
PTR
=
[Proclamaţia generalului Petru Rumianţev către locuitorii Ţării Româneşti], foaie volantă, Iaşi, 1770. BRV IV, nr. 372.
PV
=
Pravilă de obşte asupra faptelor rele şi a pedepsirii lor, traducere din limba germană de Ion Budai-Deleanu, Viena, 1788. 
PVV
=
Gh. Peşacov, [Versuri despre Tudor Vladimirescu], 1821. BAR, ms. 1276, f. 1-8.
R
=
Românul, ziari politic, comercial, literar, Bucureşti, 1857-1860. 
RA
=
I.D.F. Rumpf, Arătarea stăpînirei şi a caracterului lui Alexandru I, împăratul a toată Rosia, Buda, 1815.
RAF
=
[Rînduială pentru alcătuirea unui „înainte primitori funduş”], foaie volantă, [Cluj], 1813. BRV IV, nr. 372. 
RAM
=
Regulamîntul Adunării ad-hoc a Moldovei, Iaşi, 1857.
RB
=
Romania, ziar, Bucureşti, ianuarie-decembrie 1838. 
RBM
=
Reglement ostăşesc de slujba infanteriii. Cartea întîia. Pentru slujba frontului. Partea II. Eczersiţul de batalion, tradus din ruseşte de căpitanul A.D. Macedonski, Bucureşti, 1851.
RBT
=
Biblioteca tinerilor începători sau culegere de întîiele cunoştinţe, traducere din limba franceză de Dionisie Romano, Buzău, partea I, 1837, partea a II-a, 1838. 
RBV
=
Racine, [Britanicul], traducere făcută de Iancu Văcărescu în anul 1827. BAR, ms. 251.
RCI
=
[Rînduiala căsătoriilor...], foaie volantă, [Sibiu], 1786. BRV IV, nr. 198.
RCM
=
C.A. Rosetti, Ceasurile de mulţumire, Bucureşti, 1843. 
RD
=
[Regulamentul decoraţiilor], foaie volantă, [Sibiu], 1789. BRV IV, nr. 231.
RDN
=
Rînduială despre neutralitate, foaie volantă, [Sibiu, 1803]. BRV IV, nr. 287.
RF
=
Regulament de finance, Bucureşti, 1860.
RGF
=
Scurtarea începăturilor grăitoarei franţozeşti, traducere a lucrării lui Pierre Restaut, Abrégé des principes de la grammaire françoise, editată de mai multe ori în secolul al XVIII-lea. BAR, ms. 1595, care are la sfîrşit, f. 80v, o însemnare autografă a mitropolitului Moldovei Leon Gheuca (†1789).
RHM
=
Reţetă pentru boala ce să numeşte holera morbus, foaie volantă, [Iaşi], 1831. BAR, pachetul IX, nr. 1238.
RI
=
[Rînduiala stabilirii impozitelor pe imobile], foaie volantă, Sibiu, 1789. BRV, IV, nr. 230.
RIA
=
W. Robertson, Istoria Americii, traducere din neogreacă de C. Suceveanu, Iaşi, 1818-1820, patru volume. BCU Iaşi, ms. III-23. 
RIC
=
Ch. Rollin, Istoria antică, vol. I, traducere din neogreacă făcută de Constantin Cocorăscu în anul 1767. BAR, ms. 5846, text autograf.
RIG
=
[Naum Rîmniceanu, Introducere în gramatica grecească şi românească], 1805. BAR, ms. 1492 (f. 2-46).
RIM
=
Retorică, adică învăţătura şi întocmirea frumoaselor cuvîntări, Buda, 1798, traducere mai veche, probabil de la începutul secolului al XVIII-lea, a retoricii greceşti a lui Francisc Scufos (Veneţia, 1681). Ioan Molnar, căruia i s-a atribuit elaborarea acestei retorici, a editat doar traducerea mai veche.
 RIP
=
Ioan Rus, Icoana pămîntului sau carte de geografie, trei volume, Blaj, 1842.
RIPB
=
Ch. A. Rückert, Învăţătură sau povăţuire pentru facerea pînii cei de obşte, traducere din neogreacă de Alecu Beldiman, Iaşi, 1818.
RIT
=
Reglementul instituţiei telegrafice a Moldaviei, Iaşi, 1858. 
RJ
=
Rînduială judecătorească de obşte, text paralel german-român, traducere de translatorul Georg Oechsner, revizuită de Ion Budai-Deleanu, Viena, 1787. 
RL
=
România literară, foaie periodică, Iaşi, 1855. 
RM
=
[Reţete medicale], text de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea. BAR, ms. 1320 (f. 20r, 22v şi 31-32).
RMB
=
J. Fr. Regnard, Minegmii sau fraţii cei de gemine, traducere făcută de Alecu Beldiman în anul 1803. BAR, ms. 3095, copie din anul 1805.
RMS
=
B. Raspail, Manualul sănătăţii sau medicina şi farmacia domestice, traducere de I. B[rezoianu], Bucureşti, 1852.
RN
=
J.J. Rousseau, Narchis sau îndrăgitul dă însuş dă sine, traducere făcută de I[oan] C[antacuzino] în anul 1794. BAR, ms. 3099 (f. 88-123), copie din 1803.
RNA
=
Felice Romani, Norma, traducere de Gh. Asachi, Iaşi, 1838.
RNV
=
[Rînduiala cea nouă a vămilor], foaie volantă, Viena, 1784. BRV IV, nr. 190.
RO
=
Regulament ostăşesc pentru miliţia pămîntenească a prinţipatului Valahiii, Bucureşti, 1832.
ROB
=
[Regulamentul organic al Ţării Româneşti], Bucureşti, 1832. 
ROB2
=
Regulamentul organic întrupat cu legiuirile din 1831..., Bucureşti, 1847. 
ROI
=
[Regulamentul organic al Moldovei], 1831. BCU, Iaşi, ms. VI-61.
ROI2
=
Regulamentul organic a principatului Moldovei, Iaşi, 1837. Cifra romană arată capitolul. 
ROM
=
Reglement ostăşesc de slujba infanteriii. Cartea I. Pentru slujba frontului. Partea II. Eczersiţul de roată, tradus din ruseşte de căpitanul A.D. Macedonski, Bucureşti, 1850. 
RPL
=
[Rînduială în privinţa loteriei], foaie volantă, [Cluj], 1813. BRV IV, nr. 374.
RPT
=
[Rînduială privitoare la pădurile din Transilvania], Sibiu, 1789. BRV IV, nr. 229.
RPV
=
Ţinerea regulilor pentru stăpînii dobitoacelor sau păstorii, cînd să scot vitele spre păşune afară la părţile dincolo de cordon, foaie volantă, [Cluj], 1837.
RRI
=
[Rînduială pentru reglementarea iobăgiei], foaie volantă, [Sibiu], 1785. BRV IV, nr. 495. 
RS
=
Regulele scolasticeşti, traducere din limba germană de Gh. Şincai, Buda, 1806.
RS2
=
Regulele sholastice, Buda, 1816. 
RSB
=
J. Fr. Regnard, Sapor, tragedie tradusă de Alecu Beldiman. BAR, ms. 3106, copie din anul 1801.
RSL
=
[Regulament silvic], foaie volantă, [Cluj], 1812. BRV IV, nr. 366.
RSM
=
Reglement a sholelor publice din Prinţipatul Moldovii, Iaşi, 1835. BCU Iaşi, ms. IV-60.
RTB
=
[Rînduiala lui Iosif al II-lea pentru ţăranii din Bucovina], foaie volantă, text paralel german-român, tradusă de Ion Budai-Deleanu, [Viena], 1786. BRV II, nr. 500.
 RV
=
[Rînduiala lui Iosif al II-lea pentru vînătoare], foaie volantă, text paralel german-român, tradusă de Ion Budai-Deleanu, [Viena], 1786. BRV II, nr. 505. 
SAI
=
Al. Sihleanu, Armonii intime, Bucureşti, 1857.
SAP
=
M. Sonnet, Întîile elemente de algebră, traducere de D. P[avel sau Paulid], Bucureşti, 1852. 
SAS
=
L. Steege, Apele minerale de la Slănic, în Moldova, Iaşi, 1854.
SAT
=
Alcătuire înaurită a lui Samuil Ravvi jidovului..., traducere din neogreacă de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia Moldovei, Iaşi, 1771. 
SBM
=
Copii de pe poronca D. Deplin Împuternicitului Prezident Divanurilor cătră înaltul Comitet a stîrpirei boalei molipsitoare, foaie volantă, [Iaşi, 1829-1830], BAR, pachetul IX, nr. 1239.
 SCC
=
Harriet Beecher-Stowe, Coliba lui Moşu Toma, traducere din limba franceză de T. Codrescu, două volume, Iaşi, 1853, prefaţată de studiul lui M. Kogălniceanu despre sclavie (vezi KOS).
SCM
=
Gh. Şincai, Catehismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri..., Blaj, 1783.
SCMI
=
Ceasurile de mulţumire ale lui Gheorghe Sion, Iaşi, 1844. 
SCS
=
Scară a cuvintelor celor streine [...], care cuvinte au cerut neapărat trebuinţa limbii a să metahirisi în alcătuirea pravililor, Iaşi, 1815.
SD
=
Steaua Dunării, jurnal politic, literar şi comercial, Iaşi, 1855-1860.
SEC
=
[Gh. Şincai], Povăţuire cătră economia de cîmp, traducere din limba maghiară sau din germană, cu interesante interpolări, Buda,1806.
SF
=
M. Strilbiţki, Curioznică şi în scurt arătare celor ce iubesc a cerca vrednice învăţături din fiziognomie, Iaşi, 1785. 
SFM
=
I. Szabo, Flora Prinţipatului Moldaviei, manuscris autograf, trei volume, Iaşi, 1841-1842. Biblioteca Muzeului de istorie naturală al Universităţii din Iaşi, cota III-503.
SFT
=
Sholasticescul fruct al tinerimei romane din libera crăiască cetate Pesta..., 1824. 
SG
=
Scurtă rusască gramatică, text paralel ruso-român, Chişinău, 1819.
SGM
=
Emeric Salai, Gramatica ungurească, tradusă de Petru Maller [Cîmpeanu], Buda, 1832.
SGR
=
Gh. Săulescu, Gramatica românească, Iaşi, partea I şi a II-a, 1833, partea a III-a, 1834.
SHI
=
Gh. Săulescu, Hronologia şi istoria universală pe scurt, Iaşi, 1837. 
SHR
=
Gh. Şincai, Hronica românilor şi a mai multor neamuri, extras din calendarele de la Buda pe anii 1808 şi 1809. Pînă la p. 40 se află în calendarul din 1808, iar restul, pînă la p. 80, în cel din 1809.
SIA
=
Gh. Şincai, Îndreptare cătră aritmetică, traducere din limba germană, Blaj, 1785. 
SIC
=
Gh. Săulescu, Întîiele cunoştinţe de litere şi idei pentru tinerimea şcoalelor începătoare, Iaşi, 1832.
SIF
=
[Gh. Şincai], Învăţătura firească spre surparea superştiţiei norodului, traducere din limba germană, după Helmuth, pe la 1804-1808. BFCAR, ms. 39, fondul Oradea.
SIM
=
F. Salzmann şi Carol Han, Icoana creşterii rele cu mijloace de a o face şi mai rea, traducere de A. Mureşanu, Braşov, 1848. 
SIN
=
[Gh. Şincai], Istoria naturei sau a firei, traducere din limba germană, după Helmuth, pe la 1804-1808. BFCAR, ms. 40, fondul Oradea. 
SIS
=
A. Szöts şi J. Eckstein, Învăţătură adevărată pre scurt a vindeca boala sfranţului, Cluj, 1803.
SIT
=
George Sand, Indiana, traducere de P. Teulescu, Bucureşti, 1847. 
SIU
=
[Manual de istorie universală predat prin anii 1815-1819 în seminarul de la Socola din Iaşi], traducere anonimă a primelor două volume ale lucrării lui J.B. Schütz, Allgemeine Weltgeschichte für denkende und gebildete Leser, Viena, 1805. BAR, ms. 2791, f. 5-327, copie din anul 1824.
SJ
=
[Sentinţele judecătoreşti nr. 700 şi 873, din februarie 1789], foaie volantă, Sibiu, 1789.
SLP
=
Oarecare secreturi ale lucrării pămîntului, [Rîmnic], 1796.
SMA
=
I.F. Sobernheim, Macroviotica, traducere de I. Albineţ, Iaşi, 1838.
SMB
=
Eugene Sue, Matilda sau memoriile unei femei june, traducere de G. Baronzi, două volume, Bucureşti, 1853-1854. 
SMM
=
I. Sporer, Meşteşugul moşîrii, pentru învăţătura moaşelor, Bucureşti, 1839. 
SMR
=
Spicuitorul moldo-român, jurnal ştiinţific, literar şi industrial, Iaşi, 1841. 
SO
=
D. Scavinschi, Odă din partea opştiei întru slava nunţii luminării sale prinţesei Elenco Sturza, [Iaşi], 1825. 
SP
=
C. Stamati, Povestea povestelor, Iaşi, 1843. 
SPB
=
Din poeziile lui Gheorghe Sion, Bucureşti, 1857.
SPBA
=
Bernardin de Saint-Pierre, Bordeiul indienesc, traducere de Leon Asachi, Iaşi, 1821. 
SPG
=
I. Seliger, Povăţuire pentru curăţenia gurii..., Bucureşti, 1828. 
SPP
=
Gh. Şincai, Prima principia latinae grammatices..., Blaj, 1783. 
SPT
=
Leopold Simani, Pruncii cei părăsiţi, traducere de Ioan Teodorovici, Buda, 1830. 
SPV
=
Bernardin de Saint-Pierre, Pavel şi Virghinia, traducere de Iancu Buznea, Iaşi, 1831. 
SR
=
Statutele şi reglementu al naţional-bancului austriacesc, traducere din limba germană de Dimitrie Marin, Braşov, 1836. 
SRI
=
P. Schelitti, Reglement militar pentru slujba frontului de infanterie, Iaşi, 1847.
SRM
=
P. Schelitti, Reglement militar pentru oştirea Moldaviei. Slujba de garnizon, Iaşi, 1845.
SS
=
I.D. Sebeni, Sculamentul bărbaţilor şi femeilor, Bucureşti, 1837. 
SSB
=
Moise Suciu, Semnul bucuriei şi a poftei inimii..., Buda, 1829. 
SSC
=
N. Suţu, Notiţii statistice asupra Moldaviei, traducere de Teodor Codrescu, Iaşi, 1852. 
StDR
=
T. Stamati, Disionăraş românesc de cuvinte tehnice şi altele greu de înţeles..., Iaşi, 1851.
StFE
=
T. Stamati, Fizica elementară, Iaşi, 1849. 
StIN
=
T. Stamati, Manual de istorie naturală, Iaşi, 1841. 
SV
=
[Gh. Şincai], Vocabulari ce ţine de istoria naturei, alcătuit pe la 1804-1808. BFCAR, ms. 125, fondul Oradea. 
SVC
=
I. Sibineanu, Despre vestita cometa anului 1834 şi despre sistema soarelui, Buda, 1833.
T
=
Timpul, jurnal politico-comercial, Bucureşti, 1854-1857.
TA
=
A. Teodorescul, Aritmetică sau învăţătura socotelilor, Iaşi, 1839. 
TAA
=
Alcibiad Tavernier, Amărunturi apărătoare şi highienice pentru mizerere sau holera morbus şi alte boli epidemice, Bucureşti, 1831.
TAI
=
D. Ţichindeal, Arătare despre starea acestor noauă întroduse sholasticeşti instituturi ale naţiei româneşti, sîrbeşti şi greceşti, Buda, 1813.
TAO
=
Al. Teodori, Scurtă arătare despre om şi despre întocmirile lui, articol în calendarul intitulat Carte de mînă pentru naţia românească, Buda, 1825 (vezi CC). 
TB
=
Istoria lui Tarlo, roman al unui autor încă neidentificat, traducere din limba franceză de Alecu Beldiman. BAR, ms. 25, copie din anul 1786.
TCA
=
Ioan Tomici, Cultura albinelor, Buda, 1823. 
TCB
=
Ioan Tomici, Cultura bombiţelor sau învăţătură despre ţinerea şi creşterea omidelor sau goangelor de mătasă, Buda, 1823.
TCC
=
N. Turnescu, Curs de clinică chirurgicală, copiat de V. Vlădescu, Bucureşti, 1859, BAR, ms. 1706.
TCM
=
[M-me de Tencin], Viaţa contelui de Comminj sau triumful virtuţii asupra patimii amorului, traducere de Simeon Marcovici, Bucureşti, 1830.
TD
=
Teologhie dogmatică, trei volume, lucrare elaborată sau tradusă de Dimitrie Caian şi alţii, Blaj, 1804-1811. 
TF
=
D. Ţichindeal, Filosoficeşti şi politiceşti prin fabule moralnice învăţături, Buda, 1814.
TG
=
S.B. Tîmpeanul, Gheografia Ţării Rumâneşti, Bucureşti, 1840.
TGA
=
Tablo gheneralnic a materiilor de învăţătură care să paradosesc în Academia Mihăileană şi shoalile publice din Moldova, Iaşi, 1835.
TGm
=
Temeiurile gheometriei, text de pe la 1820, probabil o copie după cursul lui Gh. Lazăr. BAR, ms. 1189.
TGm2
=
Temeiurile gheometriii, text de pe la 1820, probabil o copie după cursul lui Gh. Lazăr. BAR, ms. 3356.
TGR
=
Radu Tempea, Gramatică românească, Sibiu, 1797.
TID
=
Trista întîmplare a cetăţii Dresda..., Buda, 1814. 
TIV
=
Dr. Tollhausen, Instrucţie în scurt de prinţipurile ighieismului, traducere din limba franceză de C. Veisa, Iaşi, 1836.
TL
=
Tragedia Lentor, al cărei autor nu este încă identificat, traducere din limba franceză de C. Conachi. BAR, ms. 4746, copie din anul 1805.
TMO
=
N. Turnescu, Curs elementar de medicină operatorie sau de operaţie, copiat de V. Vlădescu, Bucureşti, 1857. BAR, ms. 1705.
TMS
=
Ioan Teodorovici, Moralnice sentenţii sau folositoare pilde, Buda, 1813.
TPE
=
Pierre d’Herbigny, Privire politicească a Evropii toată din anu 1825, tradusă din limba franceză şi adnotată de comisul Ionică Tăutu, la Constantinopol, prin anii 1825-1826. BAR, ms. 5887, copie de Costache Conachi, fapt pentru care traducerea acestei scrieri şi adnotările respective i-au fost atribuite poetului moldovean. 
TR
=
Telegraful român, gazetă de informaţie socială şi culturală, Sibiu, 1853-1860 (continuă).
TRT
=
Giovanni del Turco, Rugăciune a neamului grecilor cătră toată creştineasca Evropa, traducere din neogreacă de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia din Iaşi, probabil în anul 1772. BAR, ms. 499 (f. 2r – 7r).
TSI
=
Ioan Tomici, Scurte învăţături pentru creşterea şi buna purtare a tinerimei romană, Buda, 1827.
TSVM
=
T. Thornton, Starea de acum din oblăduirea gheograficească, orăşenească şi politicească a prinţipaturilor Valahiei şi a Moldaviei..., Buda, 1826.
TTE
=
Tretaj pentru tihnologia etimolog[hică], fragment de gramatică, text moldovenesc din anul 1810. BAR, ms. 3051 (f. 1-6).
TVM
=
Tractat despre vindecarea morburilor poporului de la ţeară, manuscris autograf al episcopului Samuil Vulcan, de pe la 1820-1830. BFCAR, ms. 283, fondul Oradea. Cifra de după virgulă indică numărul paragrafului respectiv, nu pagina, căci manuscrisul nu este paginat.
UB
=
Urbariul [pentru Banat], [Viena, 1781]. 
Univ
=
Universul, noutăţi din toată natura, cultura, literatura, Bucureşti, 1845-1848. 
UT
=
Urbariumul [pentru Transilvania], traducere din limba latină, [Cluj, 1819].
VA
=
P. Vasici-Ungurean, Antropologhia sau scurta cunoştinţă despre om, Buda, 1830. 
VAA
=
Voltaire, Alzira sau americanii, traducere de Gr. Alexandrescu, Bucureşti, 1835.
VABA
=
Dr. Vidmann, Despre apa minerală de la Balta Albă, Bucureşti, 1847. 
VAC
=
G.Vineţchi, Această cărticică [...], care cuprinde întru sine multe lucruri spre folosul a toată obştea..., Bucureşti, 1806. 
VAZ
=
Vincent Voiture, Istoria lui Alţidalis şi a Zelidiei, traducere făcută de Alecu Beldiman în anul 1783. BAR, ms. 343.
VCL
=
Anton Velini, [Curs de logică], predat la seminarul de la Socola din Iaşi prin anii 1844-1847. BAR, ms. 3043. 
VD
=
P. Vasici-Ungurean, Dietetica, Buda, 1831.
VDA
=
Carol Valştain, Elemente de desen şi de arhitectură, Bucureşti, 1836. 
VEI
=
Vasile cel Mare, Exaimeronul, tradus şi comentat de ieromonahul şi dascălul Ilarion din obştea lui Paisie, la Dragomirna, prin anii 1774-1775. Ms. 198 din biblioteca mănăstirii Neamţ, copie din jurul anului 1800. 
VFD
=
Toată viaţa femeiască în cîteva ceasuri, tradusă din ruseşte de A. Dio [= Donici], Iaşi, 1840.
VFE
=
Voltaire, Fanatismul sau Mahomet proorocul, traducere de I. Eliad, Bucureşti, 1831.
VG
=
Gheorghie Vida, Gramatică practică romano-franţozască, Buda, 1833.
VH
=
C. Vîrnav, Despre holera epidemiască, Iaşi, 1848.
VHP
=
Voltaire, Henriada, traducere de V. Pogor, Bucureşti, 1838.
VIC
=
Voltaire, Istoria craiului Şveziei Carol 12, traducere făcută de arhimandritul Gherasim de la mitropolia din Iaşi în anul 1792. BCU Iaşi, ms. IV-5, text autograf.
VIO
=
Ianache Văcărescu, Istorie a preaputernicilor împăraţi otomani, două volume. BAR, ms. 2905 şi 2906.
VJ
=
Vestirea [judecătorească din 3 februarie 1789], foaie volantă, Sibiu, 1789. BRV IV, nr. 232.
VL
=
[Curs de logică predat la seminarul de la Socola din Iaşi în anul 1842], atribuit lui Anton Velini. BAR, ms. 3493.
VM
=
[Curs de metafizică predat de Anton Velini la seminarul de la Socola din Iaşi, prin anii 1844-1847]. BCU Iaşi, ms. II-7.
VMG
=
Neofit Vamva, Elementuri de filosofie morală, traducere din neogreacă de Dinicu Golescu, Bucureşti, 1827.
VMP
=
Anton Velini, Manual de metodică şi pedagogie pentru profesorii şcoalelor primare, Iaşi, 1860. 
VN
=
P. Vasici-Ungurean, Neputinţa şi a ei totală vindecare, Braşov, 1846.
VO
=
Vocea Oltului, jurnal politic şi literar, Craiova, 1857.
VOB
=
Voltaire, Tragodia lui Orest, traducere de Alecu Beldiman, Buda, 1820.
VOG
=
Ianache Văcărescu, Observaţii sau băgări dă seamă asupra regulelor şi orînduielelor gramaticii rumâneşti..., Rîmnic, 1787. 
VPA
=
Iancu Văcărescu, Poezii alese, Bucureşti, 1830. 
VPB
=
Vrednica de pomenire biruinţă sau piramida cea de tunuri înălţată în marea cetate Moscva, Buda, 1815.
VPP
=
Villaume, Pedagoghia şi metodica pentru învăţătorii shoalelor orăşeneşti şi săteşti, traducere de Naum Petrovici, Buda, 1818. 
VRM
=
De ale casii voarbe rusăşti şi moldoveneşti, cu priincioasă complementuri, Iaşi, 1789.
VSC
=
Voltaire, Sadic sau ursitoarea, traducere de Stanciu Căpăţineanu, [Sibiu], 1831.
VSI
=
Nicolae Văcărescu, [Scrisori către Iancu Văcărescu din anii 1814-1817]. BAR, ms. 1651.
VSJ
=
Vestirea [sentinţelor judecătoreşti nr. 1683, 1684, 1685, 1750 şi 1751, din martie 1789], foaie volantă, Sibiu, 1789.
VSN
=
Iancu Văcărescu, [Scrisori către Nicolae Văcărescu din anii 1814-1817]. BAR, ms. 1651.
VTO
=
Voltaire, [Oreste], traducere de la începutul secolului al XIX-lea făcută probabil de C. Conachi. BAR, ms. 3696 (f. 43-88). 
VTT
=
Voltaire, Toaca împăraţilor şi Tălmăcire a facerii lui Ioan Plokof, sfetnicul lui Olstein la pricinile ceste de acum, traduceri din neogreacă şi din franceză făcute de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia din Iaşi, probabil în anul 1772. BAR, ms. 499 (f. 7v – 10v).
VVP
=
J.A. Valian [= Vaillant], Vocabular purtăreţ rumânesc-franţozesc şi franţozesc-rumânesc, Bucureşti, 1839.
WAM
=
M. Wertheimer, Descrierea tutulor apelor minerale, Bucureşti, 1853.
WCP
=
M. Wertheimer, Curs de parabolanologie, Bucureşti, 1857.
WGT
=
Începuturile gheometriii a lui Volfii, a căria partea cea întăi arată începuturile a gheometriei ce să zice epípedos, adică măsurare de cîmp (f. 2r – 151r) şi Începuturile trigonometriii cei di pi cîmp (f. 157r – 199v), traducere din neogreacă făcută probabil de dascălul Petru Stamatiadi de la academia domnească din Iaşi în primele două decenii ale secolului al XIX-lea. BAR, ms. 923.
WMM
=
M. Wertheimer, Manual de materia medicală, Bucureşti, 1858.
WPM
=
I. Vahman [= Wachmann], Principuri generale de muzică europeană modernă, Bucureşti, 1846.
YNM
=
Young, Culegere din cele mai frumoase nopţi..., traducere de Simeon Marcovici, Bucureşti, 1835.
Z
=
Zimbrul, gazetă politică şi literară, Iaşi, 1850-1858.
ZEV
=
Fr. Ziegler, Ermiona, mireasa lumei ceilalte, traducere din limba germană de Iancu Văcărescu, Bucureşti, 1834.
ZFT
=
G. Fr. Loredano, Zăbava fandasiei, traducere din neogreacă a primelor zece capitole din volumul I făcută de logofătul Toma Dimitriu de la mitropolia din Iaşi prin anii 1774-1775. BAR, ms. 50, copie din anul 1786.
ZFV
=
G. Fr. Loredano, Zăbava fandasiei, continuarea traducerii lui Toma Dimitriu (vezi ZFT) de către medelnicerul Constantin Vîrnav. Prin ZFV I indicăm traducerea ultimelor două capitole ale volumului I şi a notelor de la sfîrşit ale traducătorului grec la toate cele douăsprezece capitole ale acestui volum, aflată în ms. 1793 de la BAR, autograful lui C. Vîrnav, nedatat, iar prin ZFV II indicăm traducerea integrală a volumului al doilea al operei, făcută de C. Vîrnav şi aflată în ms. 433 de la BAR, copie din anul 1788.
    
    
    
Lista abrevierilor
    
    
adj.
=
adjectiv
Adm.
=
administraţie
adv.
=
adverb
an.
=
anul
Anat.
=
anatomie
Antic. gr.
=
antichitatea greacă
Antic. rom.
=
antichitatea romană
apend.
=
apendice
Arhit.
=
arhitectură
art.
=
articol; articulat
Bis.
=
biserică, bisericesc
Bot.
=
botanică
Comerc.
=
comerţ; comercial
ded.
=
dedicaţie
Diplom
=
diplomaţie, diplomatic
f.
=
feminin
fig.
=
figurat
Fin.
=
finanţe, financiar
Fon.
=
fonetică
fr.
=
limba franceză; francez
f.t.
=
foaia de titlu
germ.
=
limba germană; german
gr.
=
limba greacă; grecesc
Gram.
=
gramatică
interj.
=
interjecţie
intr.
=
introducere
it.
=
limba italiană; italienesc
înv.
=
învechit
Jur.
=
ştiinţe juridice; juridic
lat.
=
limba latină literară; latinesc
Lit.
=
literatură
Log.
=
logică
m.
=
masculin
magh.
=
limba maghiară; maghiar
Mar.
=
maritim; marinăresc, marin
Mat.
=
matematică
Milit.
=
militărie; militar
Min.
=
minerit
Mit.
=
mitologie
ms.
=
manuscris
Muz.
=
muzică
n.
=
neutru
Nav.
=
navigaţie
ngr.
=
limba neogreacă; neogrecesc
n. pr.
=
nume propriu
nr.
=
număr
num.
=
numeral
pf.
=
prefaţă
pgf.
=
paragraf
pl.
=
plural
Poet.
=
poetică
pol.
=
limba polonă; polonez
Polit.
=
politică
pref.
=
prefix
prep.
=
prepoziţie
pron.
=
pronume
r
=
recto
Relig.
=
religie, religios
Ret.
=
retorică
rom.
=
limba română; românesc
rus.
=
limba rusă; rusesc
s.
=
substantiv
scr.
=
limba sîrbo-croată; sîrbo-croat
sg.
=
singular
slavon.
=
limba slavonă; slavonesc
Stil.
=
stilistică
suf.
=
sufix
supl.
=
supliment
tc.
=
limba turcă; turcesc
Teol.
=
teologie
ucr.
=
limba ucraineană; ucrainean
v
=
verso
v.
=
vezi
var.
=
variantă
vb.
=
verb
Versif.
=
versificaţie

Bibliografie de referinţă
  
  
Adamescu, Gh., Adaptarea la mediu a neologismelor, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii literare”, seria III, tom. VIII, 1936-1938, p. 49-126.
Albin, Jana, Sufixele -ism şi -ist, în SMFC, vol. I, p. 123-131.
Alexandrescu, Petre, Câteva observaţii asupra sufixelor -ator şi -or/ er, în SCL, VI, 1955, nr. 1-2, p. 79-81.
Andriescu, Al., Contribuţia marilor cronicari moldoveni şi munteni la dezvoltarea limbii literare, în AUI, III, 1957, fasc. 1-2, p. 97-141, reluat în volumul autorului Stil şi limbaj, Iaşi, 1977, p. 9-69.
Andriescu, Al., Neologisme latino-romanice şi neogreceşti în cronica lui Radu Popescu, în Omagiu Rosetti, p. 11-14, reluat în volumul Stil şi limbaj, Iaşi, 1977, p. 70-77.
Andriescu, Al., Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Iaşi, 1979.
Apreotesei, Cezar, Observaţii asupra tipurilor şi clasificării calcurilor lingvistice, în AUT, IV, 1966, p. 145-151.
Apreotesei, Cezar, Unelele probleme ale calcului lingvistic, în SCL, XXXI, 1980, nr. 4, p. 346-352.
Ardeleanu, V., Neologismele în opera lui Paul Iorgovici, în „Orizont”, XIX, 1968, nr. 1, p. 81-87.
Asan, Finuţa, Prefixul a- < lat. ad-, în SMFC, vol. II, p. 3-15.
Avram, Mioara, Note asupra accentului ca mijloc de diferenţiere semantică în limba română, în Omagiu Iordan, p. 53-58.
Avram, Mioara, Mijloace morfologice de diferenţiere lexicală în limba română, în SCL, IX, 1958, nr. 3, p. 315-336.
Avram, Mioara, Contribuţii la studierea derivării cu -iv, în SMFC, vol. IV, p. 87-111.
Bahner, Werner, Despre formarea limbii literare române moderne. Însemnătatea şi forma elementelor franceze, în LL, II, 1956, p. 35-40.
Bahner, Werner, Das Sprach- und Geschichtsbewusstsein in der rumänischen Literatur von 1780-1880, Berlin, 1967.
Bahner, W., Discuţii în secolul trecut în legătură cu limba română literară, în LR, XIV, 1965, nr. 1, p. 39-44.
Balazs, I., Câteva tipuri de calc, în StUBB, XXIII, 1978, p. 31-33.
Bădina, Ovidiu, Observaţii pe marginea articolului: Formarea terminologiei filozofice româneşti moderne de G. Ivănescu, în LR, VII, 1958, nr. 2, p. 70-73.
Beneš, Pavel, Préfixes de négation en roumain, în CL, III, 1958, Supliment, p. 89-95.
Biliografia analitică a limbii române literare. 1780-1866, Bucureşti, 1972.
Bochmann, Klaus, Der politische-soziale Wortschatz des Rumänischen von 1821 bis 1850, Berlin, 1976.
Bociort, Ignat, Aspecte metodologice într-o discuţie privitoare la periodizarea limbii române culte, în StudL, p. 161-174.
Bogza-Irimie, Rodica, Termenii politico-sociali în primele periodice româneşti, Bucureşti, 1979, multigrafiat.
Bolocan, Gh., Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române literare, în SCL, XII, 1961, nr. 1, p. 35-71.
Bologa, V., Terminologia medicală românească a doctorului Ioan Piuariu (Molnár von Müllersheim), în DR, IV, 1924-1926, partea I, p. 383-393.
Borcia, Ion, Deutsche Sprachelemente im Rumänischen, în JIRS, X, 1904, p. 138-253.
Borza, Al., Primul dicţionar de ştiinţe naturale românesc: Vocabularium pertinens ad tria Regna Naturae de Gh. Şincai, în DR, V, 1927-1928, p. 553-562.
Breabăn-Christache, Silvia, Procesul de unificare a limbii în scrierile lui C. Negruzzi, în LR, XVIII, 1969, nr. 3, p. 223-238.
Breazu, Ion, Pavel Vasici şi problemele limbii, în CL, X, 1965, nr. 1, p. 53-65.
Brîncuş, Gr., Un glosar juridic din 1815, în LR, IV, 1955, nr. 6, p. 25-32.
Brîncuş, Gr., Limba poeziilor lui Barbu Paris Mumuleanu, în CILL, vol. I, p. 7-22.
Brîncuş, Gr., Părerile lui Costache Negruzzi despre limbă, în LR, V, 1956, nr. 4, p. 19-34.
Bruske, Hermann, Die russischen und polnischen Elemente des Rumänischen, în JIRS, XXVI-XXIX, 1921, p. 1-69.
Budagov, R.A., Introducere în ştiinţa limbii, Bucureşti, 1961.
Budagov, R.A., Problemele studierii limbilor literare romanice, Bucureşti, 1962.
Bulgăr, Gh., Particularităţi de limbă şi stil în opera lui C. Bolliac, în CILL, vol. I, p. 89-111.
Bulgăr, Gh., Despre limba şi stilul primelor periodice româneşti, în CILL, vol. II, p. 75-113.
Bulgăr, Gh., Lexicul limbii literare şi jargonul la 1844, LR, VII, 1958, nr. 1, p. 37-46.
Bulgăr, Gh., Prefixul răs- în limba română, în SMFC, vol. I, p. 17-28.
Bulgăr, Gh., Prefixul re- (ră-), în SMFC, vol. II, p. 67-78.
Bulgăr, Gh., Despre limba documentelor administrative la începutul secolului trecut (1800-1820), în CILL, vol. III, p. 75-102.
Bulgăr, Gh., Neologismele romanice la începutul secolului trecut, în CL, X, 1965, nr. 1, p. 109-118. Versiune germană în WZUL, XVI, 1967, Heft 1-2, S. 33-38.
Bulgăr, Gh., Problemele limbii literare în concepţia scriitorilor români, Bucureşti, 1966.
Bulgăr, Gh., Evoluţia stilului administrativ în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în SILL, vol. I, p. 167-198.
Bulgăr, Gh., Rolul latinei medievale (savante) în modernizarea limbii române literare, în „Limbă şi literatură”, Prelegeri, I, 1977, p. 196-209.
Buzi, Ana, Sufixul -cios, -(ă)cios, -(i)cios, -(in)cios, vol. II, p. 125-128.
Byck, J., Vocabularul ştiinţific şi tehnic în limba română din secolul al XVIII-lea, în SCL, V, 1954, nr. 1-2, p. 31-43, reprodus în volumul Jacques Byck, Studii şi articole, Bucureşti, 1967, p. 234-251.
Byck, J., Origine de l’infinitif abrégé en roumain, în Recueil Lisbonne, p. 9-12.
Canarache, Ana şi Maneca, Constant, În jurul problemei vocabularului ştiinţific şi tehnic, în LR, IV, 1955, nr. 6, p. 16-24.
Canarache, Ana, Sufixele -ită, -oză, -om, în SMFC, vol. I, p. 133-135.
Canarache, Ana, Prefixele ante- şi anti-, în SMFC, vol. II, p. 17-23.
Canarache, Ana, Folosirea infinitivului lung, în LR, XI, 1962, nr. 3, p. 314-317.
Capidan, Th., Limbă şi cultură, Bucureşti, 1943.
Carabulea, Elena, Observaţii asupra sufixului fracţionar -ime, în Omagiu Iordan, p. 135-138.
Carabulea, Elena, -ame şi -ime în limba română, în SMFC, vol. I, p. 65-75.
Carabulea, Elena, Prefixele inter-, între-, în SMFC, vol. III, p. 27-39.
Carabulea, Elena, Sufixele -mînt şi -ment, în SMFC, vol. V, p. 47-55.
Carabulea, Elena, Popescu-Marin, Magdalena, Exprimarea numelui de acţiune prin substantive cu formă de infinitiv lung şi de supin, în SMFC, vol. IV, p. 277-320.
Caracostea, D., Expresivitatea limbii române, Bucureşti, 1942.
Cazacu, Boris, Studii de lumină literară. Probleme actuale ale cercetării ei, Bucureşti, 1960.
Cazacu, B., Probleme ale studierii lexicului limbii române literare în secolul al XIX-lea, în SCL, XIII, 1962, nr. 4, p. 479-490, reprodus în SILL, vol. I, p. 69-83.
Cazacu, B. şi Fischer, I., Neologismele în scrierile lui Anton Pann, în CILL, vol. I, p. 23-56.
Cazacu, Boris, Ionescu, Liliana, Mărdărescu, Maria, Zamfir, Mihai, Limba şi stilul operei lui Vasile Alecsandri, în SILL, vol. II, p. 163-220.
Căplescu, Dina, Din istoria terminologiei aritmetice româneşti, în Omagiu Iordan, p. 155-157.
Căplescu, Dina, Diferenţele lingvistice dintre cele două ediţii ale aritmeticii lui G. Asachi, în CILL, vol. III, p. 137-150.
Cheie, Paulina, Petru Maior şi modernizarea lexicului românesc prin împrumuturi latino-romanice, în ContribL, 1983, p. 37-44.
Chivu, Gh., Stilul celor mai vechi texte ştiinţifice româneşti (1640-1780), I, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 111-122; II. Stilul textelor lingvistice, XXX, 1981, nr. 1, p. 45-60; III. Stilul textelor matematice, nr. 2, p. 139-147; IV. Stilul textelor medicale, nr. 3, p. 221-231; V. Stilul textelor filozofice, nr. 5, p. 505-514.
Ciobanu, Fulvia, Sufixul adjectival -icesc, în SMFC, vol. I, p. 101-116.
Ciobanu, Fulvia, Sufixul adjectival -iu, în SMFC, vol. IV, p. 69-82.
Ciompec, Georgeta, Sufixul -aj, în SMFC, vol. I, p. 51-64.
Ciompec, Georgeta, Variantele sufixelor -ant/-ent, -anţă/-enţă din limba română, în SMFC, vol. III, p. 129-141.
Cîmpan, Florica, Terminologia primelor manuale româneşti de trigonometrie, în „Forum”, XXI, 1979, nr. 6., p. 57-61.
Clopoţel, Ion, Originile, dezvoltarea şi desăvârşirea limbii române literare, Bucureşti, 1970.
Close, Elizabeth, Neologismele în opera lui B.P. Mumuleanu, în LR, XVII, 1968, nr. 3, p. 241-249 (I), XVIII, 1969, nr. 1, p. 49-56 (II).
Close, Elizabeth, The Development of Modern Romanian. Linguistic Theory and Practice in Muntenia. 1821-1838, Oxford, 1974.
Cohen, Marcel, Pour une sociologie du langage, Paris, 1956.
Contraş, Eugenia, Din istoria adaptării neologismelor în (a/i)tor(iu), or(iu), în SMFC, vol. VI, p. 83-87.
Contraş, Eugenia şi Popescu-Marin, Magdalena, La suffixation dans le roumain des XVI-e – XVIII-e siècles, în RRL, XII, 1967, nr. 5, p. 397-416.
Contribuţii la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780). Autori: Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie, Alexandra Moraru, Emil Suciu, Floarea Vîrban, Florentina Zgraon. Coordonatori: Ion Gheţie şi Gheorghe Chivu, Cluj, 2000.
Corlăteanu, N., Cîteva observaţii despre neologismele şi arhaismele din opera lui C. Negruzzi, în CL, III, 1958, Supliment, p. 145-151.
Coteanu, I., Epocile de evoluţie a limbii române, în SCL, IX, 1958, nr. 2, p. 151-158.
C[oteanu], I., Pentru studierea stilurilor limbii noastre literare, în LR, VIII, 1959, nr. 1, p. 69-73.
Coteanu, I., Stilurile moderne ale limbii române literare, în LR, IX, 1960, nr. 2, p. 58-70.
Coteanu, I., Locul stilului artistic în limba literară, în LR, X, 1961, nr. 2, p. 144-155.
Coteanu, I., Româna literară şi problemele ei principale, Bucureşti, 1961.
Coteanu, I., Stilistica funcţională a limbii române, Bucureşti, vol. I, 1973, vol. II, 1985.
Coteanu, I., Istoria vocabularului în TILR, în SCL, XXIX, 1978, nr. 4, p. 439-442.
Coteanu, Ion, Structura şi evoluţia limbii române (de la origini pînă la 1860), Bucureşti, 1981.
Coteanu, I., Dănăilă, I., Introducere în lingvistica şi filologia românească. Probleme. Bibliografie, Bucureşti, 1970.
Ion Coteanu, Marius Sala, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, 1987.
Covaci, Vasile, Emprunts lexicaux français-roumains [madamă, manierat, manifest, manşetă, manutanţă, medita, meditaţie, miliţie], în RRL, XXVIII, 1983, nr. 3, p. 193-197.
Cruceru, C., Limba şi stilul scrierilor lui D. Bolintineanu, în SILL, vol. II, p. 105-143.
Cuciureanu, Şt., Limba traducerilor lui A.N. Pîcleanu, în SCŞt(Iaşi), VII, 1956, fasc. 2, p. 25-34.
Cuciureanu, Şt., Italienisme la Petru Maior, în SCŞt(Iaşi), X, 1959, fasc. 1-2, p. 53-67.
Cuciureanu, Şt., Din istoria terminologiei româneşti privitoare la pictură, în SCŞt (Iaşi ), XII, 1961, fasc. 1, p. 75-85.
Cuciureanu, Şt., Italienisme la I.D. Negulici (1821-1851) în AnL, XVI, 1965, p. 183-190.
David, Doina, Un aspect al occidentalizării romanice: convergenţa normă latinistă – model extern în limba literară din Transilvania, în AUT, XIII, 1975, p. 53-59.
David, Doina, Contribuţii ale Transilvaniei la formarea vocabularului neologic al românei literare, în LR, XXV, 1976, nr. 3, p. 243-255.
David, Doina, Neologismele în istoria limbii literare, în LLR, V, 1979, nr. 4, p. 8-12.
David, Doina, Limbă şi cultură, Timişoara, 1980.
David Doina, Cîteva precizări cu privire la reromanizarea românei literare, I, în ContribL, 1988, p. 23-39, şi II. Unitatea semnificaţiilor fundamentale ale procesului în diversitatea formelor lui de manifestare, în ContribL, 1989, p. 1-21.
Dănăilă, I., Sufixul -ard, în SMFC, vol. II, p. 117-123.
Dănăilă, I., Sufixul -mente în limba română, în SMFC, vol. II, p. 185-198.
Deroy, Louis, L’emprunt linguistique, Paris, 1956.
Diacon, Vasile, Aspecte ale lexicului neologic la Eufrosin Poteca. Reminiscenţe italiene, în LR, XXXI, 1982, p. 161-172.
Diaconescu, Paula, Limba şi stilul lui Constantin Negruzzi, în SILL, vol. II, p. 38-77.
Diaconescu, Paula, Structura stilistică a limbii. Stiluri funcţionale ale limbii române literare moderne, în SCL, XXV, 1974, nr. 3, p. 229-242.
Diaconescu, Paula, Elemente de istoria limbii române literare moderne. Partea I. Probleme de normare a limbii române literare moderne (1830-1880). Partea a II-a. Evoluţia stilului artistic în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1974, 1975.
Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760). Autori: Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, Bucureşti, 1992.
Dima, Al., Preocupările lui Al. Russo cu privire la problemele limbii literare, în AUI, II, 1956, fasc. 1-2, p. 141-160, reprodus în Varlaam-Sadoveanu, p. 183-216.
Drincu, Sergiu, Derivarea cu prefixe româneşti vechi în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Studii de limbă, literatură şi folclor, vol. II, Reşiţa, 1971, p. 59-68.
Drincu, Sergiu, Derivarea cu prefixul neologic re- în limba română, în StudL, 1972, p. 93-109.
Drincu, Sergiu, Probleme teoretice ale derivării cu prefixe în limba română, în Studii de limbă şi stil, Timişoara, 1973, p. 151-159.
Dubois, Jean, Le vocabulaire politique et social en France de 1869 à 1872, Paris, 1962.
Dumistrăcel, Stelian, Influenţa limbii literare asupra graiurilor dacoromâne. Fonetica neologismului, Bucureşti, 1978.
Dumitraşcu Pompiliu, Lexicul neologic în Peregrinul transilvan de Ion Codru-Drăguşanu, în StUBB, XXXI, 1986, nr. 2, p. 45-51.
Dumitraşcu, Pompiliu, Interesul lui George Bariţiu pentru problemele limbii literare, în StUBB, XV, 1970, fasc. 1, p. 17-22.
Eliade, Pompiliu, De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie, Paris, 1898. Traducere în limba română, Bucureşti, 1982.
Elwert, Th., Über das „Nachleben” phanariotischer Gräzismen im Rumänischen, în „Byzantinische Zeitschrift”, XLIII, 1950, p. 272-300.
Ficşinescu, Florica, Prefixul negativ in-, în SMFC, vol. IV, p. 3-14.
Ficşinescu, Florica şi Rizescu, I., Fenomenul supraprefixării în limba română, în SMFC, vol. V, p. 3-8.
Fischer, I., Unele probleme ale formării cuvintelor în limba română, în SCL, V, 1954, nr. 3-4, p. 293-310.
Fischer, I., Aspecte ale evoluţiei morfologiei româneşti literare în variantele poeziilor lui Grigore Alexandrescu, în Omagiu Iordan, p. 281-290.
Fischer, I., Accentuarea împrumuturilor lexicale în versificaţia lui Grigore Alexandrescu, în SCL, XXXII, 1981, nr. 1, p. 11-24.
Forăscu, Narcisa, Aspecte ale aplicării metodelor semanticii moderne la studiul lexicului social-politic din secolul al XIX-lea, în AUB, XXVII, 1978, p. 19-25.
Forăscu, Narcisa, Evoluţia limbajului tehnic ştiinţific şi medical după 1880, în AUB, XXVIII, 1979, p. 95-109.
Formarea cuvintelor în limba română. Vol. I. Compunerea, de Fulvia Ciobanu şi Finuţa Hasan, Bucureşti, 1970. Vol. al II-lea. Prefixele, de Mioara Avram, Elena Carabulea, Fulvia Ciobanu, Florica Ficşinescu, Cristina Gherman, Finuţa Hasan, Magdalena Popescu-Marin, Marina Rădulescu, I. Rizescu, Laura Vasiliu, Bucureşti, 1978. Vol. al III-lea. Sufixele. 1. Derivarea verbală, de Laura Vasiliu, Bucureşti, 1989.
Gáldi, Ladislas, Les mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes, Budapest, 1939.
Gáldi, L., Les premiers verbes d’origine française dans la langue roumaine, în „Zeitschrift für französische Sprache und Literatur”, Leipzig, LXIII, 1939, p. 176-189.
Gáldi, L., Contributo alla storia degli italianismi della lingua romena, în „Archivio Glottologico Italiano”, Torino, XXXI, 1939, p. 114-131.
Gáldi, L., Grecismele fanariote în limba poetică română, în LR, XIV, 1965, nr. 2, p. 213-224.
Ghergariu, L., Limba scrierilor lui Damaschin T. Bojică, în CL, VIII, 1963, p. 125-147.
Gherman, Cristina, Prefixul para-, în SMFC, vol. IV, p. 15-21.
Gheţie, Ion, Prima gramatică românească modernă, în Omagiu Iordan, p. 333-343.
Gheţie, Ion, I. Budai-Deleanu, teoretician al limbii literare, în LR, VII, 1958, nr. 2, p. 23-38.
Gheţie, Ion, Glosare de neologisme la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, în LR, X, 1961, nr. 6, p. 557-566.
Gheţie, Ion, Opera lingvistică a lui Ion Budai-Deleanu, Bucureşti, 1966.
Gheţie, Ion, I. Heliade Rădulescu şi selecţia cuvintelor româneşti „clasice”, în LR, XVI, 1967, nr. 3, p. 221-223.
Gheţie, Ion, Limba şi stilul lui N. Filimon, în SILL, vol. II, p. 221-240.
Gheţie, Ion, Modelul latin şi unificarea limbii române literare, în „Apulum”, VII, 1969, nr. 2, p. 83-93.
Gheţie, Ion, Ion Heliade Rădulescu şi unificarea limbii române literare, în LR, XXI, 1972, nr. 2, p. 91-102.
Gheţie, Ion, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978.
Gheţie, Ion şi Seche, Mircea, Discuţii despre limba română literară între anii 1830-1860, în SILL, vol. I, p. 261-290.
Giosu, Ştefan, Limba textelor juridice din secolul al XVII-lea, în AUI, IX, 1963, p. 101-151.
Giosu, Ştefan, Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, Bucureşti, 1973.
Glanzstein, Eliza, Quelques remarques sur le suffixe roumain -tor, în BL, XIV, 1946, p. 117-122.
Goddard, K.A., Bibliographie des études des mots d’emprunt dans les langues romanes. I. Les influences étrangères sur le vocabulaire roumain, în RLR, tom. 41, 1977, nr. 161-162, p. 162-189.
Goldiş Poalelungi, Ana, L’influence du français sur le roumain. (Vocabulaire et syntaxe), Dijon, 1973.
Gossen, Carl Theodor, Die orthographische und phonomorphologische Adaptierug der Französismen im Italienischen und im Rumänischen, în „Vox Romanica”, XXIX, 1970, nr. 1, p. 1-35.
Graur, A., Les mots récents en roumain, în BSLP, XXIX, 1929, fasc. 2, p. 122-131, reprodus în volumul autorului Mélanges linguistiques, Paris, Bucureşti, [I], 1936, p. 101-110.
Graur, A., Notes d’étimologie roumaine, în BL, IV, 1936, p. 64-119.
Graur, Al., Neologismele, în RFR, IV, 1937, nr. 8, p. 346-364, reprodus în volumul autorului Scrieri de ieri şi de azi, Bucureşti, 1970, p. 123-141.
Graur, Al., Etimologia multiplă, în SCL, I, 1950, fasc. 1, p. 22-34.
Graur, Al., Fondul principal al limbii române, Bucureşti, 1957.
Graur, Al., Note asupra structurii morfologice a cuvintelor, în SG, vol. II, p. 3-18.
Graur, Al., Cu privire la sufixele -abil şi -ibil, în LR, VIII, 1959, nr. 5, p. 59-60.
Graur, Al., Studii de lingvistică generală. Variantă nouă, Bucureşti, 1960.
Graur Al., Aspecte ale luptei între nou şi vechi în limbă, în PLG, vol. II, p. 21-31.
Graur, Al., Evoluţia conjugării în româneşte, în SCL, XIII, 1962, nr.2, p. 153-160.
Graur, Al., Evoluţia limbii române. Privire sintetică, Bucureşti, 1963.
Graur, Al., Etimologii româneşti, Bucureşti, 1963.
Graur, Al., Cu privire la caracterul sistematic al sintaxei şi al vocabularului, în SCL, XV, 1964, nr. 4, p. 427-430.
Graur, Al., Les mots récents en roumain, în „Beiträge zur romanischen Philologie”, IV, 1965, fasc. 1, p. 161-164.
Graur, Al., La romanité du roumain, Bucureşti, 1965.
Graur, Al., Alte etimologii româneşti, Bucureşti, 1975.
Graur, Al., Latinitate şi romanitate, în „Limbă şi literatură”, Prelegeri, I, 1977, p. 187-195.
Grămadă, Livia, Istoria lui Millot în tălmăcirea lui Ioan Piuariu Molnar, în STUBB, V, 1960, fasc. 2, p. 161-175.
Grecu, V., Timotei Cipariu şi latinismul, în LR, XIX, 1970, nr. 6, p. 503-514.
Grecu, Victor, Şcoala ardeleană şi unitatea limbii române literare, Timişoara, 1973.
Greimas, A.J., La mode en 1830, Paris, 1948.
Groza Liviu, Unităţi frazeologice de provenienţă romanică în limba română literară, în LL, 1986, nr. 3, p. 292-296.
Guilbert, Louis, La formation du vocabulaire de l’aviation, Paris, 1965.
Haneş, Gheorghina, Sufixele adverbiale -eşte şi -iceşte, în SMFC, vol. II, p. 139-147.
Haneş, Petre V., Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1904; ed. a doua, Bucureşti, 1926.
Hasan, Finuţa, În legătură cu etimologia sufixelor -ac, -ec, -ic, -oc, uc, şi ag, -eg, -ig, -og, -ug, în SMFC, vol. VI, p. 45-54.
Haşeganu, I., Elemente franceze, italiene şi germane în terminologia comercială românească, în „Analele Academiei de înalte studii comerciale şi industriale din Cluj”, I, 1939-1940, p. 591-611.
Haşeganu, I., Elemente străine în terminologia comercială românească, în „Analele Academiei de înalte studii comerciale şi industriale din Cluj-Braşov”, II, 1941-1944, p. 937-948.
Hristea, Theodor, Tipuri de calc lingvistic, în SCL, XVIII, 1967, nr. 5, p. 507-527.
Hristea, Theodor, Probleme de etimologie, Bucureşti, 1968.
Hristea, Theodor, Contribuţii la studiul etimologic al neologismelor româneşti, în LR, XXII, 1973, nr. 1, p. 3-17.
Hristea, Theodor, Calcul internaţional, în SCL, XXVI, 1975, nr. 5, p. 499-504.
Hristea, Theodor, Contribuţii la studiul etimologic al franzeologiei româneşti moderne, în LR, XXVI, 1977, nr. 6, p. 587-598.
Hristea, Theodor, Franţuzisme aparente şi pseudofranţuzisme în limba română, în LR, XXVIII, 1979, nr. 5, p. 491-503.
Hristea, Theodor, Din problemele etimologiei frazeologice româneşti, în LR, XXXVI, 1987, nr. 2, p. 123-135.
Iancu, V.I., Asupra conceptului de neologism, în BS, II, 1970, p. 33-37.
Ibrăileanu, G., Istoria literaturii române moderne. Epoca Conachi, curs litografiat în anii 1910, 1920 şi 1926, editat de Rodica Rotaru şi Al. Piru, în G. Ibrăileanu, Opere, vol. VII, 1979, p. 101-415.
Iftinchi, Gh., Gramatica germano-română a lui Anton de Marki, în SCŞt(Iaşi), XIII, 1962, fasc. 2, p. 221-239.
Iliescu Maria, La productivité de la IV-e conjugaison latine dans les langues romanes, în Recueil Lisbonne, p. 87-102.
Iliescu, Maria, Sufixul adjectival -bil în limba română, în SMFC, vol. I, p. 85-99.
Ionaşcu, Ecaterina, Sufixele -ar şi -aş la numele de agent, în SMFC, vol. I, p. 77-84.
Iordan, Iorgu, Forme de conjugare mixtă în limba română, în BPh, II, 1935, p. 47-127.
Iordan, Iorgu, Compuse româneşti cu în-, în BPh, III, 1936, p. 57-116.
Iordan, Iorgu, Mots savants et mots populaires, în BL, IV, 1936, p. 5-14.
Iordan, Iorgu, Sufixe româneşti de origine recentă (neologisme), în BPh, VI, 1939, p. 1-59.
Iordan, Iorgu, Verbe româneşti nouă, în BPh, IX, 1942, p. 20-59.
Iordan, Iorgu, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor”, Iaşi, 1943; ed. a doua, Bucureşti, 1948.
Iordan, Iorgu, Stilistica limbii române, Bucureşti, 1944; ed. a doua, definitivă, Bucureşti, 1975.
Iordan, Iorgu, Influenţe ruseşti asupra limbii române, în „Analele Academiei R.P.R”, seria C, tom. I, 1950, p. 51-122. 
Iordan, Iorgu, Un dicţionar de neologisme româneşti din anul 1862, în SCL, I, 1950, fasc. 1, p. 57-79.
Iordan, Iorgu, Limba literară. Privire generală, în LR, III, 1954, nr. 6, p. 52-77.
Iordan, Iorgu, Limba română contemporană, Bucureşti, 1954; ed. a doua, revăzută, 1956.
Iordan, Iorgu, Sufixul românesc -iv, în SCL, XI, 1960, nr. 2, p. 179-188 (I), XIV, 1963, nr. 3, p. 299-312 (II).
Iordan, Iorgu, Neologisme şi... neologisme, în LR, XI, 1962, nr.3, p. 283-290.
Iordan, Iorgu, Unele aspecte ale formării cuvintelor în limba română actuală, în SCL, XV, 1964, nr. 4, p. 401-422.
Iordan, Iorgu, Locul limbii române în cadrul Romaniei, în SCL, XV, 1964, p. 687-702.
Iordan, Iorgu, Le suffixe roumain -(i)tate, în Mélanges Marcel Cohen, Paris, 1970, p. 375-378.
Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), de Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frîncu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu. Coordonator: Ion Gheţie, Bucureşti, 1997.
Istrate, G., Gramatica lui Radu Tempea, în AUI, VI, 1960, p. 17-34.
Istrate, Gavril, Limba română literară. Studii şi articole, Bucureşti, 1970.
Istrate, G., Neologismul latino-romanic în cadrul vocabularului limbii române, în AnL, XXVI, 1977-1978, p. 35-43. Versiune franceză în BSRL, XII, 1977-1978, p. 75-90.
Istrate, G., Neologisme latineşti în Hronicul lui Dimitrie Cantemir, în BSRLR, XIII, 1978, Hommage à Iorgu Iordan à l’occasion de son quatre-vingt-dixième anniversaire, p. 313-317.
Ivănescu, G., Problemele capitale ale vechii române literare, Iaşi, 1947.
Ivănescu, G., Îndrumări în cercetarea morfologiei limbii literare româneşti din secolul al XIX-lea, în LR, IV, 1955, nr. 1, p. 19-39, reprodus în SILL, vol. I, p. 21-47.
Ivănescu, G., Formarea terminologiei filozofice româneşti moderne, în CILL, vol. I, p. 171-204.
Ivănescu, G., Ortografia şi limba lui Iancu Văcărescu din Poezii alese, [Bucureşti], 1830, în CILL, vol. II, p. 55-74.
Ivănescu, G., Formarea cuvintelor în limba română, în LR, XIV, 1965, nr. 1, p. 31-37.
Ivănescu, G., Istoria limbii române, Iaşi, 1980.
Ivănescu, G., Studii de istoria limbii române literare, Iaşi, 1989.
Ivănescu, G. şi Leonte, L., Fonetica şi morfologia neologismelor române de origine latină şi romanică, în SCŞt(Iaşi), VII, 1956, fasc. 2, p. 1-24.
Kelemen, B., Unele probleme ale studierii stilurilor limbii cu ajutorul statisticii lingvistice, în StUBB, IX, 1964, fasc. 2, p. 101-106.
Kelemen, Bela, Cu privire la caracteristicile stilurilor limbii în lumina statisticii lingvistice, în SCL, XVII, 1966, nr. 1, p. 35-38.
Kis, Emese, Aspecte din încadrarea elementelor de origine maghiară în limba română, în StUBB, VII, 1962, fasc. 2, p. 53-66.
Krasnova, I.I., Gheorghe Asachi, lexicograf, Chişinău, 1969.
Lambrior, Alexandru, Limba română veche şi nouă. (Traducerea românească a scrierilor lui Oxenstiern), în „Convorbiri literare”, VII, 1875, nr. 9, p. 325-334.
Lăzărescu, Paul, Grigore Alexandrescu, în SILL, vol. II, p. 78-104.
Leahu, Sarmiza, Împrumuturile în terminologia muzicală cultă a Ţărilor Române între 1822-1850, în UDR, vol. II, p. 111-150.
Leonte, L., Limba scrierilor româneşti ale lui Alecu Russo, în SCŞt(Iaşi), IX, 1958, fasc. 1-2, p. 1-72.
Leonte, L., Părerile despre limbă ale lui I. Eliade Rădulescu în prima perioadă a activităţii (pînă la 1840), în SCŞt(Iaşi), XI, 1960, fasc. 2, p. 163-189.
Livescu, J., Elemente germane în româneşte, în „Ethos”, I, 1944, p. 141-146.
Lungu, I., Meritele lui Samuil Micu în problema creării terminologiei filozofice româneşti, în „Cercetări de filozofie”, III, 1955, nr. 4, p. 301-310.
Lupchian, Gabriela, Un manuscris – Carte de bucate – la 1749 (Terminologia culinară în secolul al XVIII-lea), în UDR, vol. II, p. 9-21.
Macrea, D., Contribuţii la istoria lingvisticii şi filologiei româneşti, Bucureşti, 1978.
Maiorescu, Titu, Limba română în jurnalele din Austria, în Critice, vol. I, Bucureşti, 1892, p. 135-206.
Maiorescu, Titu, Direcţia nouă, în Critice, vol. I, Bucureşti, 1892, p. 281-293.
Maiorescu Titu, În contra neologismelor, în Critice, vol. II, Bucureşti, 1892, p. 243-288.
Mancaş, Mihaela, Istoria limbii române literare. Perioada modernă (secolul al XIX-lea), Bucureşti, 1974, multigrafiat.
Maneca, Constant, Consideraţii asupra stilurilor limbii române literare în lumina frecvenţei cuvintelor, în LR, XV, 1966, nr. 4, p. 353-366.
Maneca, Constant, Structura etimologică a limbii române literare contemporane în lumina frecvenţei cuvintelor, în SCL, XVIII, 1967, nr. 2, p. 121-139.
Marino, Adrian, Iluminiştii români şi problema „cultivării” limbii, în LR, XIII, 1964, nr. 5, p. 467-482 (I), nr. 6, p. 571-586 (II).
Matoré, Georges, Le vocabulaire de la prose littéraire de 1835 à 1845. Théophile Gautier et ses premières oeuvres en prose, Genève, Lille, 1951.
Matoré, Georges, Le vocabulaire et la société sous Louis-Philippe, Paris, Lille, 1951.
Matoré, Georges, La méthode en lexicologie. Domaine français, Paris, 1953.
Mănucă, Dan, Gramatica manuscrisă a comisului Ionică Tăutu, în SCŞt(Iaşi), X, 1959, fasc. 1-2, p. 140-144.
Măruţă, T.D., „Cazul” T. Pisani şi neologismele în limba română, Craiova, [1937].
Mihail, Zamfira, Primele scrieri româneşti pentru studiul limbii ruse, în SCŞt(Iaşi), XIII, 1962, fasc. 1, p. 21-44.
Mihail, Zamfira, Gramatica românească a lui Toader Şcoleriu (Lecţione, Iaşi, 1789), în SCŞt(Iaşi), XVI, 1963, fasc. 2, p. 165-182.
Mihail, Zamfira, Observaţii asupra vocabularului scrierilor lui Samuil Micu, în AnL, XVI, 1965, p. 123-134.
Mihail, Zamfira, La terminologie socio-politigue dans l’oeuvre de Samuil Micu, în RRL, XXV, 1980, nr. 5, p. 555-562.
Mihăilă, G., Contribuţii la studiul calcului lingvistic. (Pe baza textelor bilingve slavo-române din secolul al XVI-lea), în SCL, XVIII, 1967, nr. 5, p. 529-539.
Mirska, Halina, Unele probleme ale compunerii cuvintelor în limba română, în SMFC, vol. I, p. 145-189.
Mîndrescu, Simion C., Influenţa culturei germane asupra noastră. I. Influenţa germană asupra limbei române, Iaşi, 1904.
Mocanu, Marin Z., Periodizarea împrumuturilor italiene pătrunse în limba română, în SCL, XXIX, 1978, nr. 6, p. 641-651 (I), XXX, 1979, nr. 1, p. 23-30 (II).
Mocanu, Marin Z., Clasificarea etimologică a elementelor italiene din lexicul limbii române, în Buletin ştiinţific al Facultăţii de învăţămînt pedagogic, Institutul de învăţămînt superior Piteşti, 1980, p. 117-123.
Mocanu, Marin Z., Cuvinte italiene pătrunse în limba română prin intermediul unor limbi neromanice, în SCL, XXXI, 1980, nr. 3, p. 247-256. 
Mocanu, Marin Z., Două tipuri de adaptare a neologismelor latino-romanice atestate în Foletul novel, în SCL, XXXII, 1981, nr. 2, p. 159-163.
Morariu, Leca, Erezia antineologistă, în „Făt-Frumos”, I, 1926, nr. 5, p. 130-133.
Morariu, Leca, Maiorescu şi neologismul, în Omagiu lui Ion I. Nistor, Cernăuţi, 1937, p. 496-515.
Moraru, Alexandra, Note lexicale şi etimologice [bagatel(u), bronz, nat, -ă, memoriu şi altele], în SCL, XXXIV, 1983, nr. 4, p. 347-351.
Munteanu, Ştefan, Introducere în istoria limbii române literare. Epoca modernă, Timişoara, 1974.
Munteanu, Ştefan, Un precursor al analogismului pumnist: Ioan Rus, în Caietul cercului de studii, II, Timişoara, 1984, p. 63-66.
Munteanu, Ştefan, Ţîra, Vasile D., Istoria limbii române literare, Bucureşti, 1978. Ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, 1983.
Nandriş, O., L’influence française en roumain, în „Le Français Moderne”, Paris, XXIV, 1956, p. 181-190 şi 271-283.
Nestorescu, Andrei, Dicţionarele lui Ienăchiţă Văcărescu şi limba română literară la sfârşitul secolului al XVIII-lea, în SLLF, vol. I, p. 51-63.
Netea, Vasile, Ideile despre limbă ale lui George Bariţiu până la 1848, în LR, VI, 1957, nr. 5, p. 49-63.
Nicolescu, Aurel, Despre primele atestări ale termenului „limbă naţională” în Omagiu Iordan, p. 627-631.
Nicolescu, Aurel, Observaţii asupra neologismelor din Însemnare a călătoriei mele a lui Dinicu Golescu, în CILL, vol. II, p. 5-53.
Nicolescu, A., Despre termenul „lingvistică” în limba română. (Din istoricul terminologiei lingvistice), în SCL, X, 1959, nr. 2, p. 251-257. Versiune franceză în Recueil Lisbonne, p. 305-314.
Nicolescu, Aurel, Şcoala ardeleană şi limba română, Bucureşti, 1971.
Nicolescu, Aurel, Neologismele din Însemnare a călătoriei mele a lui Dinicu Golescu şi neologismele din scrierile transilvănene (1777-1825), în BSRLR, XIII, 1978, Hommage à Iorgu Iordan à l’occasion de son quatre-vingt-dixième anniversaire, p. 377-383.
Niculescu, Alexandru, Individualitatea limbii române între limbile romanice. Vol. I. Contribuţii gramaticale. Vol. II. Contribuţii socioculturale, Bucureşti, 1965, 1978.
Niculescu, Alexandru, Les emprunts du type -(ţ)ie, -(ţ)iune: un aspect socio-culturel de l’occidentalisation romane du roumain, în RRL, XIX, 1974, nr. 6, p. 519-524.
Niculescu, Al., Circulaţia neologismelor latino-romanice în prima jumătate a secolului al XIX-lea. O reconstrucţie socio-culturală, în UDR, vol. II, p. 168-187.
Oallde, Petru, Lupta pentru limba românească în Banat, Timişoara, 1983.
Ocheşeanu, Rodica, Prefixul supra- în limba română, în Omagiu Iordan, p. 639-644.
Ocheşeanu, Rodica, Prefixele superlative în limba română, în SMFC, vol. I, p. 29-50.
Ocheşeanu, Rodica, Contra-, în SCL, XI, 1960, nr. 3, p. 593-601.
Ocheşeanu, Rodica, Prefixul stră-, în SMFC, vol. II, p. 79-85.
Oprea, Ioan, Fenomene caracteristice modernizării limbii române literare, în AnL, XXXI, 1986-1987, A. Lingvistică, p. 65-82.
Oprea, Ioan, Originea sufixelor adjectivale compuse din perioada premodernă a limbii române literare, în LR, XXXVII, 1988, nr. 3, p. 259-271.
Oprea, Ioan, Istoria adaptării împrumuturilor româneşti care au corespondente latineşti în -(t)io, -(t)ionis, în AnL, XXXIII, 1992-1993, A. Lingvistică, p. 81-131.
Oprea, Ioan, Limba latină şi modernizarea lexicului savant românesc, în volumul Antichitatea şi moştenirea ei spirituală, Iaşi, 1993, multigrafiat, p. 72-82.
Oprea, Ioan, Terminologia filozofică românească modernă. Studiu asupra epocii de formare, Bucureşti, 1996.
Osman, Sabina, Primii termeni economici de origine romanică pătrunşi în limba română şi comerţul de tranzit, în CercLLS, vol. I, p. 138-142.
Osman, Sabina, Primele contacte româno-franceze în terminologia comercială (1750-1821), în UDR, vol. II, p. 22-53.
Otobîncu, C., Unele observaţii cu privire la valoarea semantică a prefixului ne-, în LR, VI, 1958, nr. 4, p. 43-52.
Pavel, Elena, Contribuţii la studiul terminologiei economice moderne de origine franceză. (Frazeologia economică din limba română de origine franceză), în CercLLS, vol. II, p. 93-97.
Pătruţ, I., „Împrumuturi prin filieră”, în CL, X, 1965, nr.2, p. 327-336.
Păun, Constantin, Din istoricul terminologiei de metalurgie. Termeni de origine franceză, în Culegere de referate, Catedra de limbi străine a Institutului politehnic din Bucureşti, 1973, p. 86-88.
Păun, Constantin, Împrumuturi franceze şi italiene în terminologia de arhitectură românească pînă în 1900, în CercLLS, vol. I, p. 193-197.
Păun, Constantin, Împrumuturi romanice în terminologia românească de arhitectură (1780-1830), în UDR, vol. II, p. 79-110.
Păun, Constantin, Termeni orientali şi termeni romanici în vocabularul de arhitectură românească din secolul al XIX-lea, în CercLLS, vol. II, p. 127-131.
Păun, Constantin, Momente ale genezei terminologiei de arhitectură, în „Forum”, XXV, 1983, nr. 11, p. 66-71.
Pervain, I., Introducere la Lexiconul românesc-nemţesc al lui I. Budai-Deleanu, în CL, XII, 1967, nr. 1, p. 43-51.
Pervain, Iosif şi Protase, Maria, Petru Maior şi Lesiconul de la Buda, în CL, XV, 1970, nr. 1, p. 11-22.
Petcu, Stela, Limba lui I. Molnar-Piuariu în Economia stupilor (1785), în StUBB, X, 1965, fasc. 1, p. 105-119.
Petrescu, Ioana, Concepţia lingvistică a lui Aron Pumnul, în CL, XI, 1966, nr. 2, p. 175-183.
Petrovici, Emil, Limba lui Dimitrie Cantemir, în LR, II, 1953, nr. 6, p. 5-16, reprodus în Varlaam-Sadoveanu, p. 120-138.
Pietreanu, Marieta, Sufixul -an, în SMFC, vol. II, p. 93-100.
Poghirc, C., Probleme actuale ale etimologiei româneşti, în LR, XVII, 1968, nr. 1, p. 15-23.
Pop, G., Neologismul. Concept şi atitudini, în BS, I, 1969, p. 29-38.
Pop, G., Pătrunderea neologismelor în limba română, în BS, I, 1969, p. 51-65.
Pop, Gheorghe, Elemente neologice în graiul maramureşean, Cluj-Napoca, 1971.
Pop, Lucia, Probleme de limbă la cercul Kogălniceanu, în SCŞt(Iaşi), VI, 1955, fasc. 1-2, p. 63-75.
Pop, Lucia, Probleme lingvistice la „Convorbiri literare”, în SCŞt, (Iaşi), VI, 1955, fasc. 3-4, p. 263-299.
Popa-Tomescu, Teodora, Fondul principal şi derivarea, în PLG, vol. I, p. 167-172.
Popescu, Florin D., Limba şi stilul poeziei lui Vasile Alecsandri,
Bucureşti, 1980.
Popescu, Livia, Observaţii asupra limbii şi stilului presei progresiste de la 1848, în StUBB, VI, 1961, fasc. 2, p. 27-46.
Popescu, Magdalena, Sufixe productive şi neproductive, în SCL, IX, 1958, nr. 2, p. 243-262.
Popescu, Magdalena, Nume de locuitori derivate de la teme străine, în SMFC, vol. II, p. 213-224.
Popescu-Marin, Magdalena, Sufixele -oare şi -toare (-ătoare, -etoare, itoare), în SMFC, vol. III, p. 175-186.
Popescu-Marin, Magdalena, Finala neaccentuată -ie a substantivelor româneşti, în SCL, XX, 1969, nr. 4, p. 385-397.
Popescu-Marin, Magdalena, Contribuţii la studiul derivării cu sufixele din seria -(t)ate, în SMFC, vol. VI, p. 55-68.
Proca-Ţepelea, Ofelia, Începuturile terminologiei geografice româneşti reflectate în primele lucrări şi manuale în limba română, „Studii şi cercetări de geologie, geofizică şi geografie”. Geografie, XXIII, 1977, nr. 4, p. 87-96.
Prusacov, F., Aspecte ale terminologiei chimice româneşti din prima jumătate a secolului al XIX-lea, în Culegere de referate, Catedra de limbi moderne a Institutului de construcţii din Bucureşti, 1970, p. 221-226.
Prusacov, Florea, Termenii comparaţiei în stilul tehnico-ştiinţific (aspecte din secolul al XIX-lea), în Comunicări ştiinţifice, Catedra de limbi moderne a Institutului de construcţii din Bucureşti, 1973, multigrafiat, p. 107-111.
Purdela-Sitaru, Maria, Calcuri lingvistice în unele texte blăjene din secolul al XVIII-lea, în LR, XXIX, 1980, nr. 2, p. 97-104.
Purdela-Sitaru, Maria, Termeni de medicină populară în lucrările primei generaţii de medici români, în LR, XXXIII, 1984, nr. 6, p. 484-491.
Purdela-Sitaru, Maria, Ioan Tomici şi istoria lexicului limbii române literare, în LR, XLIII, 1994, nr. 5-6, p. 181-189.
Puşcariu, S., Părerile lui P. Maior despte limba română, în „Anuarul Institutului de Istorie Naţională”, I, 1921-1922, p. 109-119.
Puşcariu, S., Despre neologisme, în Închinare lui N. Iorga cu prilejul împlinirii vîrstei de 60 de ani, Cluj, 1931, p. 345-359. Versiune franceză în volumul Sextil Puşcariu, Études de linguistique roumaine, Cluj, Bucureşti, 1937, p. 406-428.
Puşcariu, Sextil, Limba română. Vol. I. Privire generală, Bucureşti, 1940; ed. a doua, Bucureşti, 1976.
Quemada, Bernard, Introduction à l’étude du vocabulaire médical (1600-1710), Paris, 1955.
Rădulescu, Marina, Despre scrierea şi pronunţarea neologismelor conţinînd la origine sufixul fr. -eur (-euse), în LR, XXIX, 1980, nr. 3, p. 259-265.
Rădulescu, Marina, Despre moţiunea numelor de agent în -or, -er, în LR, XXIX, 1980, nr. 5, p. 537-541.
Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Despre semantica împrumuturilor franceze în limba română, în SCL, XXXVI, 1985, nr. 5, p. 448-450.
Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Cuvinte de origine franceză [eremit, eseistic, elogia, criptic şi altele], în SCL, XXXVIII, 1987, nr. 2, p. 110-114.
Rizescu, I., Contribuţii la studiul calcului lingvistic, Bucureşti, 1958.
Rizescu, I., Prefixul pre- în limba română, în SMFC, vol. I, p. 5-16.
Rizescu, I., Prefixul con- (co-, com-), în SMFC, vol. II, p. 25-36.
Rizescu, I., Prefixe noi neproductive şi puţin productive, în SMFC, vol. III, p. 3-26.
Rizescu, I., Prefixele pro- în limba română, în SMFC, vol. IV, p. 23-30.
Rosetti, Al., Observaţii asupra limbii lui Dimitrie Cantemir în Istoria ieroglifică, în „Buletin ştiinţific”, Secţiunea de ştiinţa limbii, literatură şi arte a Academiei Republicii Populare Române, I, 1951, nr. 1-2, p. 17-38.
Rosetti, Al., Limba scrierilor lui Ion Eliade Rădulescu pînă la 1841, în CILL, vol. I, p. 57-66.
Rosetti, Al., Despre locul limbii române printre limbile romanice, în SCL, XVI, 1965, p. 175-183.
Rosetti, Al. şi Cazacu, B., Probleme de fonetică în studiul limbii române literare din secolul al XIX-lea, în LR, IV, 1955, nr. 2, p. 29-38, reprodus în volumul Boris Cazacu, Studii de limbă literară. Probleme actuale ale cercetării ei, Bucureşti, 1960, p. 63-78, şi în SILL, vol. I, p. 9-20.
Rosetti, Al., Cazacu, B., Onu, Liviu, Istoria limbii române literare. Vol. I. De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1961; ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971. Ediţia întîi a apărut fără numele lui Liviu Onu.
Rosetti, Al. şi Gheţie, Ion, Limba şi stilul lui Ion Heliade Rădulescu, în SILL, vol. II, p. 7-37.
Rudeanu, Vadim, Prefixul trans- în limba română, în SMFC, vol. II, p. 87-92.
Ruffini, Mario, La scuola latinista romena (1780-1871). Studio storicofilologico, Roma, 1941.
Ruffini, Mario, L’influsso italiano in Valacchia nell’epoca di Constantino-Vodă Brâncoveanu (1688-1714), München, 1974.
Rusu, D., Cuciureanu, Şt., Observaţii asupra limbii şi stilului Pravilei comerţiale, [Braşov, 1837], în AUI, XVIII, 1972, p. 105-110.
Sala, Marius, Locul limbii române între limbile romanice, în SCL, XVI, 1965, p. 55-65.
Sala, Marius, Limba română, limbă romanică, Bucureşti, 1977.
Sala, Marius, Introducere în etimologia limbii române, Bucureşti, 1999.
Sanzewitsch, C. von, Die russischen Elemente romanischen und germanischen Ursprungs im Rumänischen, în JIRS, II, 1895, p. 193-214.
Saramandu, Manuela, Un procedeu de îmbogăţire a terminologiei juridico-administrative din perioada 1780-1850: derivarea, în LR, XXIX, 1980, nr. 5, p. 547-550.
Saramandu, Manuela, Neologismul latino-romanic, în LL, 1986, nr. 3, p. 303-310.
Saramandu, Manuela, Terminologia juridico-administrativă românească în perioada 1780-1850, Bucureşti, 1986, multigrafiat.
Săndulescu, C., Observaţii asupra limbajului medical, în LR, IX, 1960, nr. 5, p. 85-88.
Scheludko, D., Über den Ursprung und die Geschichte des rumänischen Suffixes -ie, în „Neuphilologische Mitteilungen”, XXXIII, 1932, p. 82-92.
Seche, Luiza, Sufixele -(a/e)nt, -(a/e)nţă, în SMFC, vol. II, p. 107-116.
Seche, Luiza, Sufixul -ură (-atură, -ătură, -etură, -itură, -sură, tură) în SMFC, vol. III, p. 187-196.
Seche, Luiza, Prefixul peri-, în SMFC, vol. VI, p. 11-33.
Seche, Luiza şi Mircea, Contribuţii la problema unificării limbii române literare în secolul al XIX-lea. În jurul problemei „muntenizării”, în LR, X, 1961, nr. 2, p. 156-167.
Seche, Luiza şi Mircea, Neologismele în Ţiganiada lui I. Budai-Deleanu, în CL, VI, 1961, nr. 1, p. 137-153.
Seche, Luiza şi Mircea, Limba şi stilul lui I. Budai-Deleanu în Ţiganiada, în CILL, vol. III, p. 7-74.
Seche, Luiza şi Mircea, Despre adaptarea neologismelor în limba română literară. (Unele consideraţii generale). I. Formă şi provenienţă, în LR, XIV, 1965, nr. 6, p. 677-687.
Seche, Mircea, Cîteva păreri despre limba română literară în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în LR, VII, 1958, nr. 2, p. 93-95 (I), nr. 4, p. 106-109 (II), VIII, 1959, nr. 1, p. 102-106 (III).
Seche, Mircea, Schiţă de istorie a lexicografiei române. Vol. I. De la origini pînă la 1880. Vol. II. De la 1880 pînă astăzi, Bucureşti, 1966, 1969.
Sfîrlea, Lidia, Observaţii asupra limbii şi stilului Ţiganiadei lui Ion Budai-Deleanu, în Varlaam-Sadoveanu, p. 139-182.
Sfîrlea, Lidia, Contribuţii la delimitarea stilurilor literare româneşti, în SLLF, vol. II, p. 145-206.
Simonescu, Dan, Contribuţia lui M. Kogălniceanu la dezvoltarea şi îmbogăţirea limbii literare, în CILL, vol. I, p. 67-87.
Sitaru, Oana, Influenţa latino-romanică în textele româneşti traduse în secolul al XVIII-lea, în LR, XLV, 1996, nr. 1-6, p. 77-90.
Slave, Elena, Natio, în Omagiu Iordan, p. 811-814.
Slave, Elena, Sufixele -ie, -ărie, în SMFC, vol. III, p. 163-174.
Sofroni, V., Preocupări de limbă în literatura română veche, în AUI, VII, 1961, p. 11-44.
Stănciulescu, Mariana, Observaţii asupra italienismelor din lexicul limbii române, în AUB, Limbi romanice, XVIII, 1969, p. 169-177.
Steinke, Klaus, Problema modelelor gramaticii lui Ienăchiţă Văcărescu, în AnL, XXIV, 1973, p. 17-34.
Stilurile nonartistice ale limbii române literare în secolul al XIX-lea. Structura imaginii în stilul administrativ-juridic. Autori: Olimpia Berca, Livius Petru Bercea, Doina Bogdan-Dascălu, Crişu Dascălu, Eugen Dorcescu, Maria Foarţă, Ionel Funeriu, Dumitru Vlăduţ, Smaranda Vultur, Timişoara, 1984, multigrafiat.
Stîngaciu, Elena, Prefaţa la Lexiconul românesc-nemţesc [al lui I. Budai-Deleanu], în LR, IX, 1960, nr. 2, p. 35-46.
Şerban, Elena, Observaţii asupra lexicului unor documente de la 1848, în CILL, vol. II, p. 115-133.
Şerban, Felicia, Cîteva împrumuturi lexicale din franceză, germană, latină şi italiană în limba română, în LR, XX, 1971, nr.6, p. 575-578.
Şerban, Felicia, Analiza cantitativă a neologismelor limbii române, în CL, XXIV, 1979, nr. 1, p. 29-31.
Ştefan, I., Din istoricul terminologiei literare în secolul al XIX-lea, în CILL, vol. II, p. 135-166.
Ştefan, I., Calcul lingvistic, în LR, XII, 1963, nr. 4, p. 335-346.
Ştefan, I., Ecouri ale curentelor italienizant şi latinist în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în SILL, vol. I, p. 309-331.
Ştefan, I., Repartiţia stilistică a neologismelor în -ie şi -iune, în LR, XXXI, 1982, nr. 4-5, p. 294-302.
Ştefan, I., Încadrarea morfologică a unei categorii de neologisme în prima jumătate a secolului al XIX-lea [substantivele în -(i)tate], în LR, XXXVI, 1987, nr. 3, p. 193-198.
Ştefan, I., Formele de adaptare a unei categorii de neologisme [tot substantivele în -(i)tate], în LR, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 29-38.
Ştefănescu-Goangă, Zizi, Sufixul -ier, în SMFC, vol. I, p. 117-121.
Şuteu, Flora, Prefixul în-/in-, în SMFC, vol. II, p. 37-65.
Şuteu, Flora, Influenţa ortografiei asupra pronunţării literare româneşti, Bucureşti, 1976.
Tănase, Adela-Mira, Genul substantivelor de origine franceză în limba română, în AUT, VI, 1968, p. 177-188.
Teodorescu, Ecat., Limba în opera lui Costachi Conachi, în AUI, VII, 1961, p. 45-53.
Teodorescu, Mirela, Neologismele în primele relaţii de călătorie româneşti, în LR, XIII, 1964, nr. 6, p. 587-603.
Thiele, Johannes, Zum deutschen Lehngut im Wortschatz der rumänischen polygraphischen Industrie, în WZUL, XVI, 1965, p. 797-803.
Thile, Johannes, Fremdsprachliche Einflüsse im Fachwortschatz der rumänischen polygraphischen Industrie, în WZUL, XIX, 1970, p. 545-548.
Todoran, R., Despre neologismele terminate în -ie, în CL, IV, 1959, nr. 1-2, p. 211-213.
Todoran, Romulus, Contribuţii la studiul terminologiei juridico-administrative româneşti din Transilvania de la începutul secolului al XIX-lea, în CILL, vol. III, p. 103-136.
Toma, Elena, Din începuturile terminologiei filozofice româneşti, în CercLLS, vol. I, p. 179-183.
Toma, Elena, Notes sur les gloses roumaines des XVIII-e – XIX-e siècle. Une application à la terminologie des sciences naturelles, în RRL, XX, 1975, nr. 6, p. 703-705.
Toma, Elena, La Transylvanie et la modernisation de la langue de culture roumaine au début du XIX-e siècle, în RRL, XXII, 1977, nr. 1, p. 73-80.
Toma, Elena, Contribuţii la studiul formării terminologiei medicale, botanice şi zoologice româneşti (sec. XVIII-XIX), rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti, 1984, multigrafiat.
Ţăranu, Ecaterina, Limba textelor administrative din Transilvania, Banat şi Bucovina (1744-1830), teză de doctorat, 1984, text dactilografiat la BCU Iaşi, cota IV-59091.
Ţâra, Vasile D., Despre „reromanizarea” limbii române literare, în AUT, secţiunea III. e. Lingvistică, XXVIII-XXIX, 1982-1983, p. 173-177.
Ţepelea, Gabriel, Studii de istorie şi limbă literară, Bucureşti, 1970.
Ţepelea, Gabriel, Bulgăr, Gh., L’influence du latin médiéval sur le roumain littéraire de Transylvanie. Aspects lexicaux, în Actele celui de-al XII-lea Congres internaţional de lingvistică şi filologie romanică, vol. II, Bucureşti, 1971, p. 1383-1389.
Ţepelea, Gabriel, Bulgăr, Gh., Momente din evoluţia limbii române literare, Bucureşti, 1973.
Ursu, Despina, Probleme de limbă în revista „România literară” din 1855, în LR, IV, 1955, nr. 1, p. 40-50.
Ursu, Despina, Din istoria terminologiei româneşti privitoare la teatru, în LR, IX, 1960, nr. 2, p. 71-77 (I), SCŞt(Iaşi), XI, 1960, fasc. 1, p. 89-98 (II).
Ursu, Despina, Din istoria terminologiei româneşti privitoare la arhitectură şi sculptură, în SCŞt(Iaşi), XII, 1961, fasc. 1, p. 85-97.
Ursu, Despina, Rolul accentului în stabilirea etimologiei unor neologisme ale limbii române, în SCŞt, (Iaşi), XIII, 1962, fasc. 1, p. 7-19.
Ursu, Despina, Glosare de neologisme din perioada 1830-1860, în LR, XIII, 1964, nr. 3, p. 250-260.
Ursu, Despina, Încadrarea morfologică a verbelor neologice în limba română din perioada 1760-1860, în LR, XIV, 1965, nr. 3, p. 371-379.
Ursu, Despina, Încadrarea morfologică a substantivelor neologice în limba română din perioada 1760-1860, în AnL, XVI, 1965, p. 113-121.
Ursu, Despina, Adaptarea adjectivelor neologice în limba română literară din perioada 1760-1860, în SLLF, vol. I, p. 131-154.
Ursu, Despina şi Ursu, N.A., Observaţii privitoare la adaptarea neologismelor în limba română, în LR, XV, 1966, nr. 3, p. 245-254.
Ursu, Despina şi Ursu, N.A., Observaţii asupra etimologiei neologismelor în Dicţionarul limbii române, în AnL, XXI, 1970, p. 127-145.
Ursu, N.A., Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Bucureşti, 1962.
Ursu, N.A., Cărţi de popularizare a ştiinţei traduse de Petru Maior, în LR, X, 1961, nr. 2, p. 135-143.
Ursu, N.A., Modelul francez al gramaticii lui I. Eliade Rădulescu, în LR, X, 1961, nr. 4, p. 322-333
Ursu, N.A., Preocupările lingvistice ale lui Ioan Maiorescu, în SCŞt(Iaşi), XII, 1961, fasc. 2, p. 203-220.
Ursu, N.A., Observaţii asupra adptării adjectivelor neologice la sistemul morfologic al limbii române, în jurul anului 1800, în LR, XIII, 1964, nr. 5, p. 413-422.
Ursu, N.A., Problema etimologiei neologismelor limbii române, în AnL, XVI, 1965, p. 105-111. Versiune franceză în RRL, X, 1965, nr. 1-3, p. 53-59.
Ursu, N.A., Crearea stilului ştiinţific [al limbii române], în SILL, vol. I, p. 128-166.
Ursu, N.A., recenzie la Theodor Hristea, Probleme de etimologie (Bucureşti, 1968), în LR, XVIII, 1969, nr. 3, p. 291-296.
Ursu, N.A., Completări şi rectificări la Bibliografia analitică a limbii române literare. 1780-1866 (Bucureşti, 1972), în LR, XXI, 1972, nr. 5, p. 477-493.
Ursu, N.A., Gramatica lui Amfilohie Hotiniul (Lecţione, Iaşi, 1789), în LR, XLIV, 1995, nr. 9-12, p. 573-580.
Vaida, Petru, Calcul lingvistic ca procedeu de creare a terminologiei filozofice la Dimitrie Cantemir, în LR, XV, 1966, nr. 1, p. 3-12.
Vascenco, Victor, Influenţe ruseşti în limba tipăriturilor lui Mihail Strilbiţchi (sfîrşitul secolului al XVIII-lea), în SCL, IX, 1958, nr. 2, p. 231-242.
Vascenco, Victor, Calcuri savante formate în limba română după modelele ruseşti (secolele XVIII şi XIX), în Culegere de studii. Limbă – literatură – metodică, Institutul pedagogic „Maxim Gorki”, Bucureşti, 1962, p. 59-72.
Vasiliu, Laura, Observaţii asupra prefixului sub- în limba română, în Omagiu Iordan, p. 881-887.
Vasiliu, Laura, Sufixul -(i)on-, în SMFC, vol. II, p. 179-184.
Vasiliu, Laura, Sufixele verbale româneşti noi, (-isi, -iza, -ifica, -ona), în SMFC, vol. III, p. 99-117.
Vasiliu, Laura, Sufixul verbal -ui şi compusele lui, în SMFC, vol. IV, p. 113-142.
Vasiliu, Laura, Structura formală a sufixelor verbale româneşti, în SMFC, vol. VI, p. 107-116.
Vasiliu, Laura, Despre fizionomia etimologică a sufixelor verbale româneşti, în LR, XXXIV, 1985, nr. 5, p. 450-453.
Vasiliu, Laura, Sufixele, -ară şi -are, în LR, XL, 1991, nr. 1-2, p. 91-95.
Vianu, Tudor, Din problemele limbii literare române a secolului al XIX-lea, în LR, III, 1954, nr. 4, p. 45-58.
Vîrtosu, Ileana, En marge du Dictionnaire de la langue roumaine: nouvelles attestations de néologismes, în RRL, XXI, 1976, nr. 4, p. 501-506.
Weinsberg, Adam, Le français et les „néologismes” roumains, în „Kwartalnik Neofilologiczny”, XIV, 1967, nr. 1, p. 25-33.
Walter, Richard, Italienisme la Gh. Şincai, în SCŞt(Iaşi), XIV, 1963, fasc. 2, p. 283-288.
Wexler, Peter J., La formation du vocabulaire des chemins de fer en France (1778-1842), Genève, Lille, 1955.
Zugun, Petru, Polemica filologică dintre Gh. Săulescu şi I. Eliade Rădulescu, în AUI, serie nouă, secţiunea III (Ştiinţe sociale), c. Lingvistică, XII, 1966, fasc. 2, p. 183-202.
Zugun, Petru, Unitate şi varietate în evoluţia limbii române literare, Iaşi, 1977.
   

Siglele unor reviste sau culegeri de studii
citate mai des în bibliografie
     
AnL
=
„Anuar de lingvistică şi istorie literară”, Iaşi, I, 1964. În 1964, „Anuar de filologie”, care continua revista „Studii şi cercetări ştiinţifice”. Filologie, Iaşi, 1950-1963.
AUB
=
„Analele Universităţii Bucureşti”. Limba şi literatura română, Bucureşti, I, 1954.
AUI
=
„Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi”, serie nouă, secţiunea III. e. Lingvistică, Iaşi, I, 1955.
AUT
=
„Analele Universităţii din Timişoara”. Seria ştiinţe filologice, Timişoara, I, 1963.
BL
=
„Bulletin linguistique”, Paris, Copenhaga, Bucureşti, I-XVI, 1933-1948.
BPh
=
„Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»”, Iaşi, I-XII, 1934-1945.
BS
=
„Buletin ştiinţific”. Institutul Pedagogic Baia Mare. Seria A, filologie, pedagogie, marxism-leninism, Baia Mare, I, 1969.
BSLP
=
„Bulletin de la Société de Linguistique de Paris”, Paris, I, 1873.
BSRLR
=
„Bulletin de la Société Roumaine de Linguistique Romane”, Bucureşti, I, 1964.
CercLLS
=
Cercetări actuale în domeniul limbilor şi literaturilor străine, Bucureşti, vol. I, 1975, vol. II, 1978, multigrafiat.
CILL
=
Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, Bucureşti, vol. I, 1956, vol. II, 1958, vol. III, 1962.
CL
=
„Cercetări de lingvistică”, Cluj-Napoca, I, 1956.
ContribL
=
Contribuţii lingvistice, Timişoara.
DR
=
„Dacoromania”, Buletinul «Muzeului Limbei Române», Cluj, Sibiu, I-XI, 1920-1948.
JIRS
=
„Jahresbericht des Instituts für rumänische Sprache”, Leipzig, I-XXIX, 1894-1921.
LL
=
„Limbă şi literatură”. Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Bucureşti, I, 1955.
LLR
=
„Limba şi literatura română”. Revistă trimestrială pentru elevi. Societatea de Ştiinţe Filologice din România, Bucureşti, I, 1975.
LR
=
„Limba română”, Bucureşti, I, 1952.
Omagiu Iordan
=
Omagiu lui Iorgu Iordan cu prilejul împlinirii a 70 de ani, Bucureşti, 1958.
Omagiu Rosetti
=
Omagiu lui Alexandru Rosetti la 70 de ani, Bucureşti, 1965.
PLG
=
Probleme de lingvistică generală, Bucureşti, vol. I, 1959, vol. II, 1960, vol. III, 1961, vol. IV, 1962, vol. V, 1967, vol. VI, 1974, vol. VII, 1977.
Recueil Lisbonne
=
Recueil d’études romanes, publié à l’occasion du IX-e Congrès international de linguistique romane à Lisbonne du 31 mars au 3 avril 1959, Bucureşti, 1959.
RFR
=
„Revista Fundaţiilor Regale”, Bucureşti, I-XIV, 1934-1947.
RITL
=
„Revista de istorie şi teorie literară”, Bucureşti, I, 1952. În anii 1952-1963, „Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor”.
RLR
=
„Revue de linguistique romane”, Strasbourg, I, 1925.
SCL
=
„Studii şi cercetări lingvistice”, Bucureşti, I, 1950.
SCŞt(Iaşi)
=
„Studii şi cercetări ştiinţifice”. Filologie, Iaşi, I-XIV, 1950-1963. În continuare, AnL.
SG
=
Studii de gramatică, Bucureşti, vol. I, 1956, vol. II, 1957, vol. III, 1961.
SILL
=
Studii de istoria limbii române literare. Secolul al XIX-lea, vol. I-II, Bucureşti, 1969.
SLLF
=
Studii de limbă literară şi filologie, Bucureşti, vol. I, 1969, vol. II, 1972, vol. III, 1974.
SMFC
=
Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, Bucureşti, vol. I, 1959, vol. II, 1960, vol. III, 1962, vol. IV, 1967, vol. V, 1969, vol. VI, 1972.
StUBB
=
„Studia Universitatis Babeş-Bolyai”. Series Philologia, Cluj-Napoca, I, 1956. În 1956, „Revista Universităţilor Victor Babeş şi Bolyai”; în anii 1957-1958, „Studia Universitatum Victor Babeş et Bolyai”.
StudL
=
Studii lingvistice, Timişoara.
UDR
=
Unitate şi diversitate în Romania. II. Lexic de cultură. Contacte culturale româno-romanice (secolele XVIII-XIX), Bucureşti, 1976, multigrafiat.
Varlaam-Sadoveanu
=
De la Varlaam la Sadoveanu. Studii despre limba şi stilul scriitorilor, Bucureşti, 1958.
WZUL
=
„Wissenschaftliche Zeitschrift der Karl Marx – Universität Leipzig”, Gesselschafts- und Sprachwissenschaftliche Reihe, Leipzig, I, 1951-1952.
     
    

Cuprins
    
    
Cuvînt înainte	5
Preliminarii	7
Perioada 1760-1800	19
Perioada 1801-1828	169
Perioada 1829-1860	215
Aspecte ale adaptării fonetice şi morfologice
a împrumuturilor lexicale în perioada modernizării
limbii române literare	263
Concluzii	353
Lista siglată a scrierilor consultate	357
Lista abrevierilor	415
Bibliografie de referinţă	417
Siglele unor reviste sau culegeri de studii
citate mai des în bibliografie	445
    
     1 Vezi Ion Gheţie şi Alexandru Mareş, De cînd se scrie româneşte?, Bucureşti, 2001, p. 147-150.
     2 Vezi Silviu Dragomir, Contribuţii privitoare la relaţiile bisericii româneşti cu Rusia în veacul XVII, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii istorice”, seria II, tomul XXXIV, 1911-1912, p. 1191-1912; sublinierea noastră.
     3 Vezi Ioan Bianu şi Nerva Hodoş, Bibliografia românească veche, tomul I, Bucureşti, 1903, p. 234.
     4 Vezi Herodot, Istorii, ediţie îngrijită de Liviu Onu şi Lucia Şapcaliu. Prefaţă, studiu introductiv, note, glosar de Liviu Onu. Indice de Lucia Şapcaliu, Bucureşti, 1984, şi N.A. Ursu, Traducerea Istoriilor lui Herodot atribuită lui Hicolae Spătarul (Milescu) a fost remaniată de traducătorul cronografului numit „tip Danovici”, în volumul autorului, Contribuţii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea. Studii filologice, Iaşi, 2003, p. 223-278.
     5 Vezi N.A. Ursu, Nicolae Spătarul (Milescu), traducător al Mîntuirii păcătoşilor a lui Agapie Landos, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XLIV, 1993, nr. 5, p. 417-432 (I), nr. 6, p. 489-502 (II), şi XLV, 1994, nr. 3-4, p. 173-186 (III), reprodus în volumul Contribuţii..., citat la nota 4, p. 279-341.
     6 Vezi N.A. Ursu, Încă o traducere necunoscută a lui Nicolae Spătarul (Milescu): Apologia contra lui Mahomed a împăratului bizantin Ioan Cantacuzino, în „Cronica”, XXXIV, 1999, nr. 9, p. 11, reprodus în volumul Contribuţii..., citat la nota 4, p. 342-353.
     7 Vezi N.A. Ursu, Noi informaţii privitoare la manuscrisul autograf şi la textul revizuit al Vechiului Testament tradus de Nicolae Milescu, în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 5, p. 445-448 (I), nr. 6, p. 521-534 (II), şi XXXVIII, 1989, nr. 1, p. 31-46 (III), nr. 2, p. 107-121 (IV), nr. 5, p. 463-470 (V), reprodus în volumul Contribuţii..., citat la nota 4, p. 354-449.
     8 Vezi N.A. Ursu, Traducerea cronografului numit „tip Danovici” poate fi o lucrare de tinereţe a lui Dosoftei, în volumul Contribuţii..., citat la nota 4, p. 134-222, şi Doru Mihăescu, Observaţii asupra versiunilor româneşti ale cronografului lui Dorotei al Monemvasiei, în „Revista de istorie şi teorie literară”, XXXIX, 1991, nr. 3-4, p. 259-282.
     9 Vezi Ladislas Gáldi, Les mots d’origine neo-grecque en roumain à l’epoque des phanariotes, Budapest, 1939, iar pentru începuturile influenţei franceze asupra culturii şi limbii române literare exercitate în Ţara Românească şi în Moldova prin intermediul grecilor şi al culturii greceşti, vezi Pompiliu Eliade, De l’influence française sur l’esprit publique en Roumanie, Paris, 1898, tradusă în româneşte de Aurelia Creţia, cu prefaţă şi note de Alexandru Duţu, Bucureşti, 1982, şi alte lucrări de mai tîrziu menţionate de A.D. în notele traducerii. Cf. şi Ana Goldiş Poalelungi, L’influence du français sur le roumain. (Vocabulaire et syntaxe), Dijon, 1973, precum şi studiile citate la notele 26, 27, 29, 30.
     10 Vezi N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, două volume, Bucureşti, 1901; D. Popovici, La littérature roumaine à l’époque des lumières, Sibiu, 1945; Lucian Blaga, Gîndirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea, Bucureşti, 1966; Alexandru Duţu, Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII, Bucureşti, 1968; Vlad Georgescu, Ideile politice şi iluminismul în Principatele române. 1750-1821, Bucureşti, 1972; Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor, Fragmentarium iluminist, Cluj, 1972; Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, Bucureşti, 1975; Ion Lungu, Şcoala ardeleană. Mişcare ideologică naţională iluministă, Bucureşti, 1978; Pompiliu Teodor, Interferenţe iluministe europene, Cluj-Napoca, 1983.
     11 Vezi îndeosebi Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare. Vol. I. De la origini pînă la începutul secolului al XIX-lea, ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1971; Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra, Istoria limbii române literare. Privire generală, ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, 1983; Ion Gheţie, Istoria limbii române literare. Privire sintetică, Bucureşti, 1978; Ion Coteanu, Structura şi evoluţia limbii române (de la origini pînă la 1860), Bucureşti, 1981; Ion Gheţie, Introducere în studiul limbii române literare, Bucureşti, 1982; Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, Ion Gheţie, Alexandra Roman Moraru şi Mirela Teodorescu. Coordonator: Ion Gheţie, Istoria limbii române literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureşti, 1997; Gheorghe Chivu, Magdalena Georgescu, Ion Gheţie, Alexandra Moraru, Emil Suciu, Floarea Vîrban, Florentina Zgraon. Coordonatori: Ion Gheţie şi Gheorghe Chivu, Contribuţii la istoria limbii române literare. Secolul al XVIII-lea (1688-1780), Cluj-Napoca, 2000.
     12 În continuare îl cităm cu abrevierea Form. term. şt.
     13 Vezi N.A. Ursu, Nicolae Costin, traducător al geografiei universale a lui Giovanni Botero, în „Revista de istorie şi teorie literară”, XXXIX, 1991, nr. 3-4, p. 233-251, reprodus în volumul autorului, Contribuţii la istoria culturii româneşti. Studii şi note filologice, Iaşi, 2002, p. 7-33, citat în continuare cu abrevierea Contrib. ist. cult.
     14 Vom demonstra într-un studiu special paternitatea lui Şt. V. Episcopescu asupra traducerii textului Meşteşugul doftoriii. Mulţumim călduros colegului Alexandru Mareş, distinsul filolog de la Institutul de Lingvistică din Bucureşti, pentru preţiosul ajutor pe care ni l-a acordat, cu deosebită amabilitate, la stabilirea acestei paternităţi (N.A.U.).
     15 Vezi N.A. Ursu, Originalul grecesc al Retoricii publicate de Ioan Molnar, în „Cronica”, XVIII, 1983, nr. 3, p. 7-8, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 332-346.
     16 Vezi N. Albu, Istoria învăţămîntului românesc din Transilvania pînă la 1800, Blaj, 1944; Lucia Protopopescu, Contribuţii la istoria învăţămîntului din Transilvania. 1774-1805, Bucureşti, 1966, şi Noi contribuţii la biografia lui Ion Budai-Deleanu. Documente inedite, Bucureşti, 1967, p. 91-124; V. Ţîrcovnicu, Contribuţii la istoria învăţămîntului românesc în Banat (1780-1918), Bucureşti, 1970; P. Radu şi D. Onciulescu, Primul compendiu de pedagogie şi metodică în limba română, 1776/1785. Ediţie – textul slavo-român cu variate versiuni româneşti în facsimile –, studiu introductiv, note şi glosar, două volume, Timişoara, 1979; N.A. Ursu, Traduceri necunoscute ale lui Ion Budai-Deleanu, în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 303-323.
     17 Vezi Lucia Protopopescu, Noi contribuţii privitoare la biografia lui Ion Budai-Deleanu, şi N.A. Ursu, Traduceri necunoscute ale lui Ion Budai-Deleanu, citate la nota 16.
     18 Carte rară, editată de Mircea Popa cu textul original în facsimile, Cluj-Napoca, 1985. Avînd în vedere precizarea traducătorului din prefaţă: „Eu alta întru această carte nu am făcut, numai ce o am înturnat în rumânie, şi la fiiştecare fabulă, din gios, o învăţătură scurtă am adăugat”, precum şi unele particularităţi lingvistice şi stilistice ale textului, considerăm că nu sînt suficiente argumentele invocate de editor pentru a-i atribui lui N. Oţălea şi calitatea de autor al acestei antologii. Sursele semnalate de editor au putut fi folosite de autorul unei antologii încă neidentificate, pe care N. Oţălea doar a tradus-o (N.A.U.).
     19 Vezi N.A. Ursu, studiul citat la nota 16.
     20 Vezi N.A. Ursu, studiul citat la nota 15.
     21 Vezi Ion Lungu, Meritele lui Samuil Micu în problema creării terminologiei filozofice româneşti, în „Cercetări filozofice”, III, 1955, nr. 4, p. 301-310, şi Samoil Micu, Scrieri filozofice, ediţie critică şi studiu introductiv de Pompiliu Teodor şi Dumitru Ghişe, Bucureşti, 1966.
     22 Vezi Livia Grămadă, Istoria lui Millot în tălmăcirea lui Ioan Piuariu-Molnar, în „Studia Universitatis Babeş-Bolyai”, 1960, series philologica, fasc. 2, p. 105-119; Mircea Popa, Ioan Molnar Piuariu, Cluj-Napoca, 1976, p. 147-156.
     23 Vezi N.A. Ursu, Ioan Molnar, traducător al cărţii populare Viaţa lui Bertoldo, în „Însemnări ieşene”, serie nouă, II, 1993, nr. 2, p. 55-57, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 347-352.
     24 Vezi N.A. Ursu, Şcoala de traducători români din obştea stareţului Paisie de la mănăstirile Dragomirna, Secu şi Neamţ, în „Teologie şi viaţă”, IV (LXX), 1994, nr. 11-12, p. 58-83, reprodus în volumul Contrib. ist, cult., citat la nota 13, p. 145-184.
     25 Vezi Doina Cobeţ, Prima gramatică franceză tradusă în limba română, în „Limba română”, XXXIX, 1990, nr. 2, p. 125-129.
     26 Vezi N.A. Ursu, Un scriitor român necunoscut din secolul al XVIII-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol»”, XXIII, 1986, partea 1, p. 239-254, reprodus în volumul autorului, Contribuţii la istoria literaturii române. Studii şi note filologice, Iaşi, 1997, p. 285-319, citat în continuare cu abrevierea Contrib. ist. lit., sub titlul Ierodiaconul Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului, un scriitor căutat timp de un secol şi jumătate.
     27 Vezi N.A. Ursu, Traducerile ierodiaconului Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, XXXVII, 2000, p. 127-143, reluat în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 211-237, sub titlul Ierodiaconul Gherasim Putneanul de la episcopia Romanului (†1797), primul traducător român din limba franceză.
     28 Vezi N.A. Ursu, Traducerile logofătului Toma Dimitriu de la mitropolia din Iaşi, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, XXXVI, 1999, p. 7-24, reprodus în Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 185-210.
     29 Vezi N.A. Ursu, Traduceri necunoscute din tinereţea lui Alecu Beldiman, în „Limba română”, XXXV, 1986, nr. 2, p. 116-126, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 243-261.
     30 Vezi N.A. Ursu, Traducerile arhidiaconului (apoi arhimandritului) Gherasim de la mitropolia din Iaşi, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, XXXV, 1998, p. 135-158, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 262-302.
     31 Vezi N.A. Ursu, Două documente false privitoare la „academia” lui Vartolomei Mazereanu de la mănăstirea Putna, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol»”, XXIII, 1986, partea a 2-a, p. 843-852, reprodus, cu unele adăugiri, în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 92-117, în cuprinsul studiului Informaţii noi privitoare la viaţa şi activitatea arhimandritului Vartolomei Mazereanu.
     32 Vezi Eugenia Dima, Primele traduceri din Halima în limba română, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, XXXI, 1986-1987, seria A. Lingvistică, p. 39-64.
     33 Vezi Eugenia Dima, Limba traducerilor laice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (din Muntenia), teză de doctorat, Iaşi, 1988, p. 40-49. Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi, cota V-26302, text dactilografiat.
     34 Vezi Eugenia Dima, Alecu Văcărescu, traducător al Erotocritului, în „Limba română”, XXX, 1984, nr. 6, p. 492-502.
     35 Vezi Eugenia Dima, lucrarea citată la nota 33, p. 25-40.
     36 Vezi Eugenia Dima, ibidem, p. 70-74.
     37 Vezi Eugenia Dima, Traduceri necunoscute ale lui Iordache Slătineanu din teatrul lui Metastasio, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, XXVIII, 1981-1982, seria A. Lingvistică, p. 119-127.
     38 Vezi N.A. Ursu, Dascălul Macarie, autorul Gramaticii rumâneşti (1772) şi al lexiconului slavono-român (1778), în „Limba română”, XXXIV, 1985, nr. 5, p. 445-449, reluat parţial în studiul citat la nota 24, p. 155-164, şi Magdalena Georgescu, „Lexiconaşele” ieromonahului Macarie, în „Limba română”, XLIV, 1995, nr. 9-12, p. 455-463.
     39 Vezi N. lorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea, şi D. Popovici, La littérature roumaine à l’époque des lumières, citate la nota 10; Al. Duţu, Coordonate ale culturii româneşti în secolul XVIII, Bucureşti, 1968; Mircea Anghelescu, Preromantismul românesc (pînă la 1840), Bucureşti, 1971.
     40 A fost studiată şi editată de Dan Simonescu în lucrarea Literatura românească de ceremonial, Bucureşti, 1939, p. 262-312.
     41 Vezi studiul introductiv al Aurorei Ilieş la ediţia critică a letopiseţelor lui Pseudo-Ienache Kogălniceanu şi Ioan Canta, Bucureşti, 1987, p. XLI-XIVII, şi N.A. Ursu, Cronica lui Vartolomei Mazereanu, nu a lui Ioan Canta, în „Cronica”, XXX, 1995, nr. 9, p. 7, reprodus în volumul Contrib. ist. lit., citat la nota 26, p. 227-236.
     42 Vezi N.A. Ursu, Un cronicar moldovean nedreptăţit: Ienache Cogălniceanu, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, XXX, 1993, p. 161-194, reprodus în volumul Contrib. ist. lit., citat la nota 26, p. 183-226.
     43 Vezi N.A. Ursu, Disertaţia istorică privitoare la capitulaţiile Moldovei cu Poarta otomană, elaborată prin anii 1785-1786, poate fi opera logofătului Grigoraş de la mitropolia din Iaşi, în volumul In honorem Ioan Caproşu, Iaşi, 2002, p. 297-320.
     44 Vezi Iuliu C. Ciubotaru şi N.A. Ursu, Un proiect românesc de republică din secolul XVIII, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie «A.D. Xenopol»”, XXIV, 1987, partea 1, p. 181-196.
     45 Vezi N.A. Ursu, Contribuţii la stabilirea paternităţii unor povestiri istorice în versuri. Anonimul A, în „Limba română”, XV, 1966, nr. 1, p. 53-67, şi Anonimul B, în nr. 2, p. 163-183, reprodus în volumul Contrib. ist. lit., citat la nota 26, p. 334-379, sub titlul Paternitatea unor cronici şi povestiri istorice în versuri.
     46 Vezi ediţia critică a acestei lucrări, cu textul original în facsimile, îngrijită de Doina Bogdan Dascălu şi Crişu Dascălu, cu prefaţă de Ştefan Munteanu, Timişoara, 1979.
     47 Vezi N.A. Ursu, Un calendar istorico-popular publicat de Paul Iorgovici, în „Limba română”, XII, 1963, nr. 3, p. 283-291.
     48 Vezi N.A. Ursu, studiul citat la nota 16, p. 311-312.
     49 Vezi N.A. Ursu, art. cit. la nota 23, p. 348-349.
     50 Vezi N.A.Ursu, Activitatea literară necunoscută a lui Daniil Andrean Panoneanul, traducătorul Îndereptării legii (Tîrgovişte, 1652), în volumul autorului, Contribuţii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea, citat la nota 4, p. 89-91.
     51 Vezi Doina Cobeţ, art.cit. la nota 25, p. 128-129.
     52 Vezi N.A. Ursu, Gramatica lui Amfilohie Hotiniul (Lecţione, Iaşi, 1789), în „Limba română”, XLIV, 1993, nr.9-12, p. 573-580.
     53 Vezi N.A. Ursu, studiul citat la nota 28.
     54 Vezi Eugenia Dima, lucrarea citată la nota 33, p. 40-49.
     55 Vezi N.A. Ursu, studiul citat la nota 16.
     56 Vezi N.A. Ursu, Seminarul de la Socola, prima şcoală de grad gimnazial în limba română, în „Cronica”, XXVIII, 1993, nr. 21, p. 7, 15, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 353-363.
     57 Vezi N.A. Ursu, Modelul francez al gramaticii lui I. Eliade Rădulescu, în „Limba română”, X, 1961, nr. 4, p. 322-333, şi Cu privire la începuturile activităţii lui Ion Eliade Rădulescu, în „Cronica”, XXIX, 1994, nr. 10, p. 12, articol revăzut şi reprodus în volumul Contrib. ist. lit., citat la nota 26, p. 404-410.
     58 Vezi O. Ghibu, Din istoria literaturii didactice româneşti, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii literare”, seria II, tom. XXXVIII, 1915-1916, studiu reeditat în volum aparte, Bucureşti, 1975, p. 88-99, şi N.A. Ursu, Paternitatea abecedarului atribuit lui Gheorghe Lazăr, în „Cronica”, XVI, 1981, nr. 16, p. 8, articol reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 431-437.
     59 Vezi N.A. Ursu, Tragedia Oreste a lui Voltaire, tradusă de poetul Costache Conachi, în „Iaşul literar”, XI, 1960, nr. 3, p. 84-87, articol revăzut şi reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, 401-407.
     60 Vezi N.A. Ursu, O traducere românească necunoscută din Marmontel, în bilioteca mănăstirii Putna: romanul Incaşii, în „Cronica”, XXVII, 1992, nr. 24, p.7, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., p. 408-415
     61 Vezi N.A. Ursu, Ioan Nemişescu, autorul primei traduceri româneşti a operei lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, în „ Arhivele Moldovei”, Iaşi, III-IV, 1996-1997, p. 7-21, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 373-400.
     62 Vezi Antonie Plămădeală, Lazăr-Leon Asachi în cultura română, Sibiu, 1985.
     63 Superficial informat, Ioan Oprea, în studiul Terminologia filozofică românească modernă, Bucureşti, 1996, p.71-72, preia din lucrarea perimată a lui Em. Grigoraş, Geneza. Demonstraţie ştiinţifică de Petru Stamatiadi (1791), Bucureşti, 1925, afirmaţiile eronate că Atîrnare în loc de scrisoare asupra tarafului ocheliştilor este opera acestui învăţat moldovean despre care „astăzi nu se mai ştie aproape nimic” şi că „Stamatiadi participa cu această traducere [...] la o dezbatere în care se antrenaseră învăţaţi din Viena şi Paris asupra ideilor lui Ocellus (Occelus sau Okkelus) Lucanus”, şi altele. Problema paternităţii acestui text a fost însă elucidată la timp de Demostene Russo, în studiul O scrisoare a lui Evghenie Vulgaris tradusă în limba română, publicat în „Revista istorică română”, I, 1931, şi extras, ignorat de I. Oprea, deşi este citat în Bibliografia românească veche, vol. III, p. 315, nr. 1051, unde se află menţionată traducerea lui Stamatiadi. Sub titlul O închipuită descoperire: un filozof român din secolul al XVIII-Iea, D. Russo face istoricul chestiunii, arătînd că prima parte a textului tradus şi publicat de Petru Stamatiadi în 1819 este o scrisoare a lui Evghenie Vulgaris trimisă la 3 decembrie 1791 lui Ioan Zanetti, scrisoare pe care în 1801, cînd Evghenie publică la Viena lucrarea sa Άδολεσχία φιλόθεος, a completat-o şi a adăugat-o, fără numele destinatarului, la sfîrşitul volumului al doilea. Mitropolitul Veniamin Costache, care a tradus şi a publicat în anii 1815-1819 această lucrare teologică a lui Evghenie Vulgaris, nu s-a încumetat să traducă şi textul filozofic adăugat de autor la volumul al doilea, apelînd pentru traducerea lui la dascălul Petru Stamatiadi. Acesta însă, constată D. Russo, „nu s-a mulţumit numai cu traducerea Scrisorii lui Vulgaris; în ea reveneau mai multe expresiuni, termeni tehnici, nume proprii, pe cari s-a crezut dator să le lămurească. Aşa încît la traducerea Scrisorii a adăugat acele Însemnări la oarecare locuri neînţelese ale scrisorii ceii mai dinainte, după semnele arătate, puse la sfîrşitul Scrisorii, p. 50-134, cari, se înţelege, lipsesc din originalul grecesc al lui Vulgaris. Iată pentru ce la sfîrşit a pus notiţa: «S-au tălmăcit şi s-au adunat de înţeleptul dascăl Petru Stamatiadi»” (extras, p. 20). Fireşte, notiţa nu aparţine lui Stamatiadi, ci editorilor volumului respectiv sau, eventual, chiar mitropolitului Veniamin. Între pasajele citate de traducător din diferite scrieri D. Russo a identificat un fragment din broşura lui Lalande, Reflexions sur les comètes qui peuvent approcher de la terre, Paris, 1773. „Iată de ce – observă D. Russo – la sfîrşitul citaţiii din Lalande Stamatiadi a pus data şi locul originalului său franţuzesc: 1773, în Pariz” (ibidem). 
   Cu privire la Petru Stamatiadi, despre care a aflat dintr-o corespondenţă din Iaşi publicată în anul 1819 de o revistă din Viena că era profesor de gramatică la academia de aici, D. Russo crede că „n-a fost un învăţat de seamă şi poate n-a scris altceva, afară de traducerea de care e vorba mai sus” (p. 21) [...] „Dar şi din incoherenţele şi neînţelegerile traducerii sale putem conchide că, departe de a fi un gînditor original, bietul Stamatiadi a fost un dascăl mediocru. De multe ori fără textul grecesc traducerea sa nu se poate înţelege” (p. 23). După ce citează cîteva exemple de neînţelegere a unor cuvinte greceşti, D. Russo se întreabă dacă nu cumva P. Stamatiadi era român. Ariadna Camariano-Cioran, în Les Académies princières des Bucarest et de Jassy et leurs professeurs, Thesaloniki, 1974, p. 650, presupune că P. Stamatiadi a fost profesor la Iaşi prin anii 1812-1813. Într-un zapis din 1 iulie 1820 de la Direcţia Judeţeană laşi a Arhivelor Naţionale, Doc. 632/122, aflăm că Ioniţă Jora se obligă să restituie lui Petru Stamatiadi dascăl o datorie în bani. Iată deci că despre traducerea făcută de el există şi informaţii corecte (N.A.U.).
     64 Vezi Florica T. Cîmpan, Un manuscris moldovenesc cuprinzând o traducere a geometriei şi trigonometriei lui Wolf anterioară aceleia făcute de Gh. Lazăr, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi”, (serie nouă), secţiunea I (Matematică-fizică-chimie), tomul VI, 1960, fasc. 3, supliment, p. 733-796. Vom demonstra paternitatea lui Petru Stamatiadi asupra acestei traduceri într-un studiu special (N.A.U.).
     65 Vezi N.A. Ursu, O cronică politică a Europei din anul 1825, tradusă şi adnotată de comisul Ionică Tăutu, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»”, XXXII, 1995, p. 257-275, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 433-467.
     66 Traducere studiată filologic de Eugenia Dima; vezi articolul Prima traducere din Fontenelle în cultura românească, în „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi”, secţiunea III.e. Lingvistică, XLIX-L, 2003-2004, p. 169-182.
     67 Vezi N.A.Ursu, Scarlat Barbu Tîmpeanu, traducător din Ovidiu, în „Cronica”, XI, 1976, nr. 17, p. 10, şi Virgil Cândea, „Metamorfoze”, în „România literară”, 1976, nr. 16, p. 8.
     68 Vezi şi informaţiile de la nota 14 privitoare la această traducere.
     69 Vezi N.A. Ursu, Poetul Gheorghe Peşacov, traducător al romanului popular Filerot şi Antusa, în „Cronica”, XXVIII, 1993, nr. 19, p. 7, revăzut şi reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 416-430.
     70 Vezi N.A. Ursu, Paternitatea poemei Plîngerea şi tînguirea Valahiei şi unele versuri necunoscute ale lui B.P. Mumuleanu, în „Limba română”, XIV, 1965, p. 583-592.
     71 Vezi. N.A. Ursu, Cinci manuale şcolare publicate de Gherghe Şincai în anul 1806, în „Cronica”, XXVIII, 1993, nr. 14, p. 7, reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 364-372.
     72 Vezi N.A. Ursu, Cărţi de popularizare a ştiinţei traduse de Petru Maior, în „Limba română”, X, 1961, nr. 2, p. 135-142. 
     73 Vezi G. Brătescu, Grija pentru sănătate. Primele tipărituri de interes medical în limba română (1581-1820), Bucureşti, 1988, p. 157-153.
     74 Vezi Nicolae Bocşan, Contribuţii la istoria iluminismului românesc, Timişoara, 1986, p. 238-240.
     75 Identificare făcută de G. Brătescu, în op. cit. la nota 73, p. 258. 
     76 Vezi Lucia Protopopescu, Noi contribuţii la biografia lui Ion Budai-Deleanu, p. 91-124, şi N.A. Ursu, Traduceri necunoscute ale lui Ion Budai-Deleanu, ambele citate la nota 16.
     77 Vezi Ion Gheţie, Glosare de neologisme la sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea, în „Limba română”, X, 1961, nr. 6, p. 557-566.
     78 Vezi articolul Un glosar juridic din 1815, în „Limba română” IV, 1955, nr. 6, p. 25-32.
     79 Vezi Gh. Bulgăr, Despre limba şi stilul primelor periodice româneşti, în Contribuţii la istoria limbii române literare în secolul al XIX-lea, vol. II, Bucureşti, 1958, p. 75-113; Gh. Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii române literare, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XII, 1961, nr. 1, p. 35-71; Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea, Iaşi, 1979.
     80 Paternitatea lui Ioan Pop asupra acestei gramatici anonime a fost stabilită de Doina Cobeţ; vezi articolul Profesorul Ioan Pop, autorul Grămaticii rumâneşti din anul 1835, în „Limba română”, XLI, 1992, nr. 6, p. 125-129.
     81 Vezi N.A. Ursu, Un curs necunoscut de logică al lui Anton Velini?, în „Cronica”, XXIX, 1994, nr. 9, p. 7, revăzut şi reprodus în volumul Contrib. ist. cult., citat la nota 13, p. 468-477.
     82 Paternitatea lui George Bariţ asupra acestei gramatici anonime a fost de asemenea stabilită de Doina Cobeţ; vezi articolul George Bariţ, autorul Grămaticii româneşti şi nemţăşti pentru tinerimea naţională (Braşov, 1838-1839), în „Studii şi cercetări lingvistice”, XLIII, 1992, nr. 6, p. 569-578.
     83 Vezi Despina Ursu, Probleme de limbă în revista „România literară” din 1855, în „Limba română”, IV, 1955, nr. 1, p. 40-50.
     84 În Istoria împăraţilor otomani a lui Ianache Văcărescu apare forma armistriţiu, cu aceeaşi inserţie a lui i în -stri-; vezi 2.4.1.
     85 Vezi Despina Ursu, Glosare de neologisme din perioada 1830-1860, în „Limba română”, XIII, 1964, nr. 3, p. 250-265. 
     86 A fost cercetat de Iorgu Iordan; vezi studiul Un dicţionar de neologisme româneşti din anul 1862, în „Studii şi cercetări lingvistice”, I, 1950, fasc. 1, p. 57-79.
     87 Adaptarea la mediu a neologismelor, în „Analele Academiei Române. Memoriile Secţiunii literare”, seria III, tom. VIII, 1936-1938, p. 49-126.
     88 Fonetica şi morfologia neologismelor române de origine latină şi romanică, în „Studii şi cercetări ştiinţifice” (Iaşi), VII, 1956, fasc. 2, p. 1-24
     89 Vezi Stelian Dumistrăcel, Influenţa limbii literare asupra graiurilor dacoromâne. Fonetica neologismului, Bucureşti, 1978.
     90 Vezi Magdalena Popescu-Marin, Finala necunoscută -ie a substantivelor româneşti, în „Studii şi cercetări lingvistice”, XX, 1969, nr. 4, p. 385-396; Romulus Todoran, Despre neologismele terminate în -ie, în „Cercetări de lingvistică”, IV, 1959, nr. 1-2, p. 211-213; Ştefan Munteanu, Vasile D. Ţâra, Istoria limbii române literare Privire generală, ediţie revizuită şi adăugită, Bucureşti, 1983, p. 293-294; Gheorghe Chivu, Emanuela Buză, Alexandra Roman Moraru, Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche (1421-1760), Bucureşti, 1992, p. 38-39; Ioan Oprea, Istoria adaptării împrumuturilor româneşti care au corespondente latineşti în -(t)io, -(t)ionis, în „Anuar de lingvistică şi istorie literară”, A. Lingvistică, XXXIII, 1992-1993, p. 81-131.
     91 Vezi Despina Ursu, Încadrarea morfologică a substantivelor neologice în limba română din perioada 1760-1860  în „Anuar de lingvistică şi istorie literară” XVI, 1965, p. 116-117; Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche, citat în nota precedentă.
     92 Ioan Oprea, în lucrarea Terminologia filozofică românească modernă, citată la nota 63, crede că a identificat în cursurile de filozofie şi drept predate de P.M. Cîmpeanu la Academia Mihăileană o formă personală de adaptare în -ia a substantivelor latineşti cu terminaţia -ium, după pluralul acestora: „Ca mai toţi învăţaţii români de pînă la 1840, profesorul de la Academie transpune lat. -(t)io, -(t)ionis prin -(ţ)ie [...] În unele situaţii, adaptarea neologismelor are un aspect personal; astfel, neutrele, care au pluralul în latină în -a, sînt încadrate la declinarea întîi, conferindu-le genul feminin; comerţia „relaţia” CâM, 26 (< lat. commercium, pl. commercia), criteria CâM, 11 (< lat. criterium, pl. criteria), prinţipia materială CâM, 14, prinţipia fiinţei CâI, 3r, prinţipiile virtuţei CâI, 5v (< lat. principium, pl. principia), spaţia CâM, 19 (< lat. spatium, pl. spatia; dar şi spaţ CâM, 18)”, iar în nota 79 afirmă: „Deşi acest tip de încadrare se întîlneşte şi la alţi învăţaţi, începînd cu Samoil Micu, Petru Câmpeanu a fost cel mai consecvent în realizarea ei”  (p. 104). I. Oprea semnalează de asemenea prezenţa formelor principia şi spaţia în copia unui curs de filozofie audiat în anii 1844-1845 de viitorul episcop Melchisedec la seminarul de la Socola din Iaşi (p. 139) şi „singularul spaţia” într-un curs de filozofie al lui Anton Velini (p. 141). În comentariul confuz privitor la existenţa acestei pretinse adaptări în -ia a neutrelor latineşti în -ium, citat mai sus, autorul lingvist comite însă două erori, ambele amuzante. Prima eroare este că a considerat drept adaptare în -ia formele articulate ale cuvintelor respective adaptate în -ie. Căci  substantivele româneşti în -ie, de declinarea a treia, au formele articulate în -a, cum este şi cazul formelor comerţia, criteria, prinţipia şi spaţia din cursul lui Cîmpeanu. Fireşte, alături de ele apar în acelaşi text şi formele nearticulate: comerţie (p. 25, 27, 39, 40), spaţie (p. 18, 19). A doua eroare, mai gravă, este că autorul şi-a imaginat că nişte oameni învăţaţi ca Samuil Micu, Petru Cîmpeanu şi alţii, care vorbeau şi scriau latineşte, ar fi putut folosi în limba română o formă latinească de neutru plural drept formă de feminin singular (N.A.U.).
     93 Vezi Luiza Seche, Sufixele -(a/e)nt, -(a/e)nţă, în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. II, p.107-116,  Georgeta Ciompec, Variantele sufixelor -ant/ -ent, -anţă/ -enţă din limba română, ibidem, vol. III, p. 129-141.
     94 Vezi N.A. Ursu, Nicolae Spătarul (Milescu), traducător al Mîntuirii păcătoşilor a lui Agapie Landos (II), în „Studii şi cercetări lingvistice”, XLIV, 1993, nr. 6, p. 498-499, sau Contribuţii la istoria culturii româneşti în secolul al XVII-lea, citat la nota 4, p. 314-315.
     95 Pentru alte exemple, vezi Dicţionarul împrumuturilor latino-romanice în limba română veche, citat la nota 90.
     96 Vezi Le suffixe roumain -(i)tate, în Mélanges Marcel Cohen, Paris, 1970, p. 375-378.
     97 Vezi Contribuţii la studiul derivării cu sufixele din seria -(t)ate, în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. VI, p. 55-68.
     98 Vezi Georgeta Ciompec, Sufixul -aj, în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. I, p. 51-64.
     99 Vezi Vladimir Drimba, Contribuţii lexicologice, în „Limba română”, VIII, 1959, nr. 1, p. 28, unde autorul arată că forma bogajie este de provenienţă maghiară, nu germană, cum o consideră DLR.
     100 Vezi şi Eugenia Contraş, Din istoria adaptării neologismelor în -(a/i)tor(iu), or(iu), în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. VI, p. 83-87.
     101 Vezi şi Marina Rădulescu, Despre scriere şi pronunţarea neologismelor conţinînd la origine sufixul fr. -eur (-euse), în „Limba română”, XXIX, 1980, nr. 3, p. 259-265.
     102 Vezi Despina Ursu, Adaptarea adjectivelor neologice în limba română literară din perioada 1760-1860, în Studii de limbă literară şi filologie, vol. I, Bucureşti, 1969, p. 140-148. Cf. şi Ioan Oprea, Originea sufixelor adjectivale compuse din perioada premodernă a limbii române literare, în „Limba română”, XXXVII, 1988, nr. 3, p. 259-271.
     103 Vezi Despina Ursu, ibidem, p. 148-151.
     104 Vezi şi Al. Graur, Cu privire la sufixele -abil şi -ibil, în „Limba română”, VIII, 1959, nr. 5, p. 59-60; Maria Iliescu, Sufixul adjectival -bil în limba română, în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. I, p. 85-99.
     105 Vezi şi studiile citate la nota 93.
     106 Vezi şi Florica Ficşinescu, Prefixul negativ in-, în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. IV, p. 3-14.
     107 Vezi Despina Ursu, Încadrarea morfologică a verbelor neologice în limba română din perioada 1760-1860, în „Limba română”, XIV, 1965, nr. 3, p. 371-379.
     108 Vezi şi Laura Vasiliu, Sufixul verbal -ui şi compusele lui în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în română, vol. IV, p. 113-142.
     109 Vezi şi Laura Vasiliu, Sufixele verbale româneşti noi (-isi, -iza, -ifica, -ona), în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, p. 99-117.
     110 Vezi şi Gheorghina Haneş, Sufixele adverbiale -eşte şi -iceşte, în Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. II, p. 139-147.
     111 Vezi şi I. Dănăilă, Sufixul -mente în limba română, în volumul citat la nota precedentă, p. 185-193.
     * Cifrele romane de după siglă indică partea sau volumul cărţii, manuscrisului sau periodicului respectiv, în cazul cînd acestea au mai multe volume sau părţi paginate aparte. La periodice, după siglă urmează, în cifre arabe, anul calendaristic, apoi – după virgulă – pagina, iar cînd paginaţia este făcută la fiecare număr, menţionăm după anul calendaristic numărul şi pagina respectivă. Cifrele arabe puse nemijlocit după unele sigle (mai des cifra 2) indică o altă ediţie sau traducere a aceluiaşi text. 
   Pentru o mai uşoară identificare a numeroaselor foi volante aflate în listă am indicat la fiecare şi numărul sub care este înregistrată şi/sau descrisă în BRV (Bibliografia românească veche), vol. II-IV. Sînt însă şi cîteva neînregistrate în BRV, pentru că au fost descoperite după publicarea ultimului volum al acestei lucrări. Ele se află în depozitele de carte veche românească ale Bibliotecii Academiei Române şi ale unor biblioteci din Cluj. 
   Bibliotecile şi arhivele în care se găsesc manuscrisele menţionate în listă sînt indicate prin următoarele sigle: 
   BAR         = Biblioteca Academiei Române, Bucureşti; 
   BCU Cluj = Biblioteca Centrală Universitară din Cluj; 
   BCU Iaşi  = Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi; 
   BFCAR    = Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române; 
   BNB         = Biblioteca Naţională a României, Bucureşti;
   DIAR       = Direcţia Iaşi a Arhivelor Naţionale.
  ---------------
  
  ------------------------------------------------------------
  
  ---------------
  
  ------------------------------------------------------------
  
  
  
  
218

  
  
  
  
352

  
  
  
  
449