URICARUL SAU CARE POT SERVI LA ISTORIA ROMÂNILOR DE THEODOR CODRESCU VOLUM. XXIV. IAŞI Tipografia «Buciumului Român» 18 9 5 www.dacoromanica.ro THEODOR CO DRES CU Născut la 1 April 1819 f la 22 Mart 1894 www.dacoromanica.ro Domnit/ meu, Riterâtura ndstră in toi ică a făcut încer cări de a se înavuţi cu publicatiunî de telul dricarului încă ilin anul ISiO. Răposatul a-cum bărbat de stat., mare orator şi istoric. Mihail Cogâlniceauu, la 1 <8 î 0, a început pu-blicaţiunea Arliirel ■ lîţwuînosrL care după al doilea volum înceta, in 1S4’>. Regimul vitreg al consulatelor şi al censurei museălesei, sub care se sbătea biata ndstră patrie şi văduse lumina Arhiva Romănescă, nu a permis apa-. riţiunea celui de al treilea volum; iar redactorul, Mihail Cogâl.niceanu.fu închis intre di-durile mânăstirei Dobroveţul, spre a-i se mai linişti, niţel, ideile de dreptate, de democraţie şi de românism, care clocoteaţi în capul, lui şi’neepuse a recruta mulţi aderinţi nu numai în.ţdrile românesci dar şi peste Prut. . . . încetând Arhiva Romii nescă. lăsă un vrednic moştenitor în Maţja.a'nul f.s/oric redactat de neuitaţii Treboniu Laurian şi Xicolae Bâl-^cescu. Dar şi acestă publicaţiune. care a făcut. epocă în literatura ndstră, încetă în ajunul marelor evenimente din 1848, care au sguduit nu numai România dar şi Europa în-tregâ, dând spiritelor o direcţiune cu totul www.dacoromanica.ro II politicâ, pentru mult timp, în paguba lite-raturei. A fost dat nemuritorului domniei tale părinte, Toader Codrescu, să realiseze planul neisbutit al înainte mergetoriîor săi. in^es trând literatura nbstrâ iştoiică cu cele 25 volume ale Uricarului, caro este un adevărat tesaur, fie opiniunea criticilor sei, de eri sau de astă- • Ce resumare maî tristă a unei înliegi vieţi de muncă cinstita,, şi ce epitaf maî frumos,pe mormântul unet om de cât aceste nobile -cuvinte is\ ori te di p adîiieul snfletului într’un moment de dhrere?. Aceste două linii de confesiune intimă, preţuesc maî mult www.dacoromanica.ro :xvi de căt întregul volum al Confesiunilor luî Bousseau, fiind-că în ele nir găsim de cât frumosul atingând marginile sublimului. Acel care le va înţelege şi le va simţi, tocmai prin laconismul lor, ele var deştepta o lume neţărmurite de cugetări nobile şi frumdse. Tot-deuna Codrescu a fost acelaşi : visălor şi desinleresat, negândindu-se nici o dată la el, sacri-ficându-se veşnic pejilru cei-lalţi. In viaţa mea nu voi putea uita scena următoare. Sfnt acum vre o trei ani mb aflam împreună cu dânsul la Otelul Central din Bacău, unde mersesem spre a-i apăra interesul înlr’un proces de perimare a unei ipoteci. Bătrînul erea foarte trist şi eu atribuiam aceasta şlrimtorăriî în care se afla şi nelinişte! asupra soarteî procesului. Ara încercat dar s’ăl încurajez spmiându-i că credinţa mea este că procesul ia fi eăştigat, şi în urmă dânsul va avea un fond şi un lenil îndestulător pentru modestele sale trebuinţe —Ei! esclamâ bălrînul — ce-mi pasă mie de aceşl! bani! Eu uu-i voesc penlru mine, ci fiind-ca aş dori să las după moartea mea un fotul penlru a se putea continua «Uricarul». Şi apoi după câte-va momente de tăcere, dânsul adăogâ de astu-dată pito gând ca un copil. —N’am avui parle de cât de un copil şi acest copil nu-mî samănă. El vrea să facă avere, s’a făcut tipograf ca şi mine. De aceia am cheltuit eu * atât şi m’am bucurai ca să ajungă doctor în litere, penlru ca să devină tipograf? Dacă aş fi Mut să fac avere, aş ti putut să adun în viaţa mea sule de mii de lei, însă eu nu m’am gămlit la mine, ci am vrut să fac ceva pentru ţeră după putinţa mea. Eu am fost un biet băiat sărac şi fără învăţătura, şi prin munca mea am ajuns să-i las luî un nume cunoscut şi cinstit. www.dacoromanica.ro XVII Iar el, om învăţat, vrea să facă avere şi de aceia s’a făcut tipograf. Cum să nu fiu trist când văd că Corneliu numi semână, şi când mă gândesc că mâine, dacă voî închide ochii «Uricarul» va înceta odată cu mine? Dacă aş fi putut să iconomisesc vre-o sumă aş fi la-sat’o după moartea mea pentru ca să se continue «Uricarul». Atât de mult m’a înpresionat această confidenţă, în cât cred că am reprodus nu numai sensul eî, dar chiar propriile cuvinte ale lui Codrescu. Poate pentru înteia oară în ţ6ra noastră se găsea un părinte care să se mîhnescă şi să plângă, fiind-că fiul seu în loc de a voi să rămână sărac ca şi el, căuta să câştige avere prin munca sa. In general părinţii zic copiilor lor ca şi Guizot hurghesieî francese: enriclmsez-vous, unii dinfr’înşii, cei mai cinstiţi, le zic: căutaţi de ve îmbogăţ'ţi însă prin mijloace cinstite. Theodor Codrescu mergea mai departe. El dorea ca activitate unicului seu copil, să nu aibă de scop a se înavuţi chiar prin mijloace cinstite, ci să fie consacrată, ca şi propria lui viaţă, numai pentru binele ţeriî sale Oamenii, chiar cei mai drepţi şi de inimă, doresc păstrarea şi creşterea averii la descendenţii lor; toţi doresc perpetuarea averii în familia lor ; Codrescu voia în familia sa perpetuarea sacrificiului pentru binele public. Aceasta e mai mult de cât frumos, e a atinge marginile sublimului. Supt acest punct de vedere mai ales Codrescu ’mî pare un om mare. Negreşit că nu ne va fi greu nouă, următorilor, lui ca să descifrăm documente, mai bine, si să le însoţim cu note şi observaţiunî cum www.dacoromanica.ro XVIII probabil că n’ar fi putut să facă bătrămil Codrescu, admit chiar că prin calitate, noi am putea să egalăm cantitatea documentelor publicate de dânsul, mă tem însă că nici-odatl, nici nov nici acpia care vor veni după noî, nu vor ajunge si sa potriveseă lui Codrps-' cu în râvna cu care el a lucrat şi in jertfele pe care el le a făcut pentru istoria naţională. De sigur că serviciul cel maî marp pe care el l’a adns ţprii sale,, nu sânt documentele istorico, pe care le a publicat, căci mulţi au publicat şl vor publica documente, ci exemplul frumos pe câre l’a dat^ printr’o intrigă viaţă de muncă şi de sacrificiu unei generaţium care de sigur că are trebuinţă de bune exemple. Ştiu bine că mult timp nu se va mai găsi up alt Codrescu, însă dacă pp calea deschisă de dânsul vov merge alţii, şi fie care va face pe jumătate sau pe şfert de ceia ce a făGut el, ţâra va căştiga prin resultatul exemplului, măî mult de cât prin îniregă munca proprie a lui Codrescu. Că se vor găsi per-sone care să mergă pe urmele părintelui «Uricarului» nici-o îifdoială nu poate să fie. probabil că nimeni nu va ajunge modelul, însă mulţi ’l vor imita ;naî mult seu maî puţin, şi aceasta e destul. De o cam dată este o persoană scumpă lui Codrescu, este fiul seu pe ^care. bietul Mtran ’l credea un materialist, un burghez lacom de banf, care îî moşteneşte nu numai numele seu frumos, ci şi iubirea de ţâră şi nobila desinteresare care forma fondul căracieru’uî seu. Corneliu Codrescu ştiind dorinţa tatălui seu,, şi înţelegând că numele Codrescu s’a făcut celebru prin«Uricar» şi veşnic,vor trăi împreuna nedespărţite aceste doue nmpe, s’a deci& să www.dacoromanica.ro XIX continue publicarea «Uricaruluî» armând mai departe. pe calea de sacrificii deschisă de tatăl seu, Un înalt şi luminat prelat, P, S. Sa Ghenadip Episcopul de Rîmnic, a făgăduit puternicul seu ajutor pentru ca să se poala continua această interesantă publicaţiune, punînd pe de o parte la dispo-siţiunea « Uricarului » bogata sa colecţiune de documente, iar pe de alta obligându-se să ajute băneşte la tipărirea lui. Dacă din această enigmă care se numeşte omul, maî rămâne ceva după moarte în afară de trupul seu supus schimbării, dacă sufletul nu este o simplă funcţiune şi manifesfaţiune a organismelor vii, ci el supravieţueşte trupului îu c.ot a avut o locuinţă vremelnică, apoi fără îndoială că sufletul bătrânului Codrescu, are după moarte mulţumirea şi bucuriile de care a fpst lipsit în tot timpul vieţii. Ce mulţumire mai mare ar fi putut gusta el, uitatul şi mult urgisitul de la Iaşi, de cât să vadă că din celall eapăt al ţerii unul din cei mai înalţi prelaţi români, prcţneşte cum sc cuvine « Uriparub şi-l ia sub înalta ca protecţiune ?. . Ce vis mai frumos ar fl putut să aibă el de cât acela de a vedea că fiul seu iubit a moştenii frumoasele Iul sentimente ? Pentru un om ca dînsul, fără îndoială că nu putea se esiste un moment mai plăcut de cât acela în care ar fi văzut împăcarea şi legătura pentru veşnicie între c ■că pre cel ce va veni către mine nu-l voi goni afară. Drept aceia şi noi robii tăi, nu aflăm decît pre tine. Pentru aceia alergăm către tine ca să ne milueşti. Insă nu după păcatele noastre, ci după mila ta cea multă, care nu o ştie nimeni de unde vine, nici o poate Socoti. Că noi Doamne sîntem zidirea ta, ci nu laşa Doamne pre strămoaşa noastră, şi pre fraţii noştri, şi făptura mîinilor tale să fie batjoco-t' riţî de satana, ci-i primeşte în camara ta cea irnnă Nu doar ca pre nişte drepţi, şi ca pre nişte argaţi de cei mai proşti. Părintele mied Kir Macarie, şi voi Egumeni şi 'preoţi, şi alţi fraţi cîtî vă aflaţi 'întru Hristos toţi, pre care v-am rugat şi mai întăi să aib ertare şi bla-goslovenie de la voi, ca să fac puţină rugă către oasele maicii mele. Pentru acela cît am putut pricepe dintr-o parte oare-ce ett am zis şi m-am rugat: dar să vă fie făr de mîhneală ea să mă rog către Domnul nostru Isus Hristos, pentru sufletul maică-mea, că de a^I fi şi vrut să mă rog mai înainte, eti n-am îndrăznit a grăi cuvînt către Dumnezeul mietL, că sînt îngreuiat şi însărcinat de păcate, iar cu ajutorul şi cu blagoslovenia voastră, acum eti voi îndrăzni a grăi şi a mă ruga lui Dumnezeii, din preunâ cu voi cu toţi. O împărate a tot-ţiitorule! Dumnezeul cel milostiv şi iubitor de oameni, către tine caz Domnul mied, www.dacoromanica.ro — 40 — şi te rog pentru mieluşaua ta şi muma mea, pentru mila ta cea mare să nu fie despărţită, de turma ta în prăpăstiile cele adinei, nici să fie biruită de fiarele cele cumplite şi nemilostive. Ci tu păstorul cel bun, o întoarce în staulul tăti, şi o scoate din adîncul prăpastii-lor, şi o izbăveşte de fiarele cele cumplite şi nemilostive şi o'primeşte în turma ta, că numai spre mila ta ne nădăjduim Doamne Dumnezeul mied, ce mila ta n-are nici început nici sfîrşit, şi pentru dragostea noastră tu al făcut ceriul, şi încă te făcuşi şi fecior lui Âdam, şî pentru dragostea noastră faţa obrazului tăti cea dulce şi luminată o ai dat spre lovire de palme şi spre scuipire şî ocară neamului jidovesc celui nemulţămitor. Pentru noi ai stătut la judecată înaintea Caiafei. O frică şi minune cum robul şădea, îar împăratul sta în picioare ! Cum Ana îl batjocorea, iar împăratul cerurilor să smerea 1 Pentru dragostea noastră împărate Hristoase ai lăsat cetatea cea cerească, şi te ai pogorît de ţi-aî răstignit trupul pre cruce, în cetatea ovreiască, şi te adăparâ cu oţet şi cu Mere. Pentru noi ai luat palme preste obraz şi pătrundere de piroane, şi cînd te împunseră cu suliţa prin coaste făr de milă, atuucea soarele să ascunse, luna nu dete lumina ei, stelele cerului să întunecară, cerurile să înfricoşară, pămîntul din temelie să cutremură, întunerec fu preste toată lumea, Catapeteazma bisericii să sparse, şi petrile să sfărîmară. Iar cînd te văzură spînzurînd pre cruce, cine ar putea spune şi să povestească. www.dacoromanica.ro — 41 — lacrămile curatei fecioare şi ale tînărulul tăh ucenic 1 Atuncea să pogorî Mihail Arhanghel şi Ga vrii cu Heruvimii cel cu ochii mulţi, şi cu Serafimii cei cu cîte 6 aripi şi neputînd să caute spre mulţimea răbdării şi smerenil tale îşi acoperea feţele cu aripele lor şi să mira şi el de atîta răbdare şi smerenie, ce ai arătat pentru noi 1 Iar pe urmă cîţi le ah iubit şi s-ail închinat sfintelor tale paterni şi răstignirii tale, ati zugrăvit icoane, cinstitul şi prea luminatu-ţl chip, Iar cîţi ati fost necredincioşi şi n-ah crezut întru tine, ah venit către icoana chipului tăh, şi împărătescul tăh trup, l-ah împuns cu suliţa i O minune şi curse sînge ca şi mal înainte! O Doamne împăratul mieh atîta dragoste şi patimi al pus pentru noi cît nimeni nu poate socoti nici număra milele tale, cîte sînt nici de cînd s ah început, nici eînd să vor sfirşi. I'rept aceia şi eh nevrednicul robul tăh, carele sînt mai păcătos decît toţi oamenii, din preună cu roaba ta şi cu mumă-mea Neaga, şi cu zidirea la şi feciorii mei, ne închinăm răstignirii tale, şi ranelor împărăţiei tale, care le al răbdat pre cruce pentru noi oamenii, şi slăvim învierea ta Dumnezeul nostru, pentru că prin trînsa fu iadul robit şi spart, şi *aţa satanil cea scîrnavă şi spurcată fu ruşinată, iar drepţii luară viaţa de veci. Vezi fătul mîeh Teodosie, cît este de bun Dumnezeii! pentru acela cu nevoinţă şi cu umilinţă, te scoală şi te închină Iul Isus Hristos că nu pă cade să stea împărăţeştile şi nevinovatele rane necercetate de noi, ci ia surguciul www.dacoromanica.ro — 42 robului lui Dumnezeu fiului mieii şi al fratelui tati al lui Petru, şi acopere cu dînsul cinstitele rane ale Domnului nostru lsus Hristos, •şi să mi te închini fătul mieii, şi să săruţi rana cea cinstită a Domnului Hristos, pentru mumă-mea şi moaşă-ta Neaga, înea şi pentru mine şi pentru frăţiorii tăi, pentru Petru' şi Stana şi Anghelina, deci şi pentru tine tătul mieii, şi te roagă lui Dumnezeii să te milueas-■că, şi să-I fie milă de tine, şi în acest veac, şi în cel ce va să fie, că Dumnezeti este mult milostiv, şi el însuşi zice : ori cine va veni •către mine nu-1 voi scoate afară. Dentru aceia şi noi către nimeni să nu ne întoarcem feţele, ci numai către îndurările şi milele lui Hristos, ca doar s ar milostivi spre noi, şi ne ar da traiul şi viaţa sa, care nu va trece nici odată, şi va trăi în ani netrecuţî, şi nestîrşiţi, Amin. PILDA PENTRU CEIA CE FAC MILOSTENIE, J§i pentm viaţa lumii aceştiia, din cartea lui Varlaam, cuvîntul al şaptelea. Praţilor şi feţii mei, să pricepeţi închipuirea pildei aceştia. Era o cetate într-o lăture de loc, care o am auzit de la nişte oameni foarte înţelepţi, şi avea oroşaniî acei cetăţi obicelti aşa încă din vremi de demult, cînd îşi punea împărat el lua un om neştiut şi stre- www.dacoromanica.ro — 43 — an, oare nu ştiea nimic cum este obiceiul acei cetăţi, şi pre acela ridica şi-l punea împărat. Deci el deja să sătura de toate bunătăţile, şi să îndulcea de toate biruinţele, şi-şî facea toată voia şi poftele luî pînă într-un an, începea d-aci înainte a fi făr de grijă, şi tot să ospăta, şi să îmbata şi să veselea făr de grijă, şi gîndea că va sa împărăţească multă vreme tot aşa. Deci făcînd el tot aşa, şi gîndiră lucruri ca acestea numai ce să sculară cetăţenii, şi 1 desbrăcară de hainele cele împărăteşti, şi-l scoaseră din cetate gol şi-l trimiseră la Zato-cenie, care era departe într-un ostrov, şi acolo n avea nici bucate, nici haine, nici nimic, ci îăcuia tot în flămînzie şi în golâtate încît perduse toată nădejdea. Aşa făcînd cetăţenii aceia precum le era obiceiul, o dată puseră împărat pre un bărbat foarte înţelept, care nu să apucă numai decît de bogăţia, care era înaintea lui, nici era făr de grijă, ci tot socotea şi cugeta de scoaterea celor lalţî împăraţi cum fură scoşi şi goniţi pentru negrija lor şi gîn-dea cum va face să-şi tocmească lucrurile sale bine. Aşa socotind şi iscodind el găsi un sfeşnic înţelept, care îl spuse toate obiceiurile a-celor cetăţeni, şi-i spuse şi acel loc de izgoa-nă şi de lipsă. Iar el auzi aşa şi pricepu ca după aceia vreme puţină, va să se trimiţă, şi •el într acel ostrov, lăsă acea împărăţie şi necredincioasă streinilor, şi deschise avuţiile sale preste carele avea atunci putere ne apărată, şi luă avuţie multă, şi o dete la nişte slugi credincioasă ale sale, şi o trimise într-acel os- www.dacoromanica.ro 44 - trov, unde vrea să fie şi el gonit, şi păn a se umplea anul acela el îşi făcu acolo multe curţi şi case frumoase, şi fîntîm de apă, şi pomi frumoşi şi cu miros bun. Iar cînd fu să se umple anul acela, el văzu amestecarea în oamenii cetăţii aceia că vrea să-l scoaţă, şi grăbi maî înaintea goniril sale, şi să mută în ostrovul acela unde trimisese avuţia sa mai dinainte vreme. Iar împărăţia aceia o lăsă streinilor. Aşijderea şi voi fiii mei, nu fiţi ca acel împăraţi nebuni maî dinainte, care nu-şî gătiră lăcaşuri într acel ostrov, şi să deteră numai spre beţii şi spre ospeţi, şi spre alte lucruri, care nu le era de folos. Aşa faceţi şi voi fiii mei rîvniţţ acelui împărat înţelept, care*şi trimise bogăţia sa într-aeel ostrov, şi faceţi milostenie săracilor, ea să aflaţi şi voi avuţia voastră, în cer unde veţi să locuiţi în veci, că acolo este împărăţia cea vecmică, şi bucuria cea netrecătoare. O iubiţii mei fii ! bună şi credincioasă mărturie am pre sfîntul loan Zlatoust pentru aceasta că zice: mare lucra este de cei ce fac milostenie, că milostenia să. va lăuda la judecată, şi milostenia este lăudată, ca cînd ar eşi un împărat cu oştile sale şi să pue o proşcă în vîrful unei prăjini înalte, şi să zică să săgete oştile într-acea proşcă. Deci oştile toate s ar nevoi, şi care de care s-ar întrece să lovească semnul, ca să ia dar şi să aibă cinste de la împăratul. Aşijderea şi cei ce fac milostenie săracilor şi mişăilor, şi văduvelor ale cărora oftări merg întocmai c& săgeţile în urechile Domnului Hristos. Deci www.dacoromanica.ro — 45 — numai un cuvînt de ale acestora, de va intra în urechile Domnului Sabaot, toate păcatele se vor curăţî. Insă fiii mei milostenia se cade să se facă cu curăţie, cu post, cu smerenie, cu răbdare, şi cu cinstea temerii de Dumnezeu, care este mai întăî de toate, cum şi Ioan Lest-vicinicul grăeşte zicînd : orl-ce om va face milostenie fără lucruri ca acestea, acela să în-ehipueşte unuia ce ar face o livade frumoasă, şi să pue de tot felul de pomet într-însa, iar apă să nu fie. Pentru aceia fraţii mei înţelegeţi şi vă aduceţi aminte, să împreunaţi milostenia cu curăţia, cu postul, cu ruga, cu o-prirea, şi cu alte bunătăţi curate, ca să vă fie livedea şi grădina frumoasă şi bună şi de-săvîrşit, cu izvoară de apă, în care să lăcuiţi cu Hristos în vecii vecilor. Veniţi fraţilor şi fiii mei veniţi, şi vă apropiaţi către Domnul nostru Isus Hristos, şi vă rugaţi lui în toate zilele, şi în toate nopţile, şi în toate ceasurile, ca să vă izbăvească pre voi şi sufletele voastre din focul ce va să fie, şi de cugetele cele rele şi viclene ale satanii, că vicleanul satana multe meşteşuguri are şi ştie, şi în multe chipuri munceşte să desparţă zidirea lui Dumnezeii de la luminata faţa lui. Socotiţi şi vedeţi cîte meşteşuguri are satana de rele în inima ea, că Dumnezeu făcu pre om după chipul şi după podoaba sa, adică pre Adam : şi’l puse în raiU, şi-l dete hrana cea bună a raiului şi miroasele lui cele frumoase, şi-l făcu să fie moşnean raiului, şi fu Adam zidit şi făcut de mînule lui Dumnezeu, iar nu din păcate ca www.dacoromanica.ro 46 — noi, şi-i dete duhul cel sfint şi fu viti, şi-f dete şi învăţătură, bună, iar pizmaşul şi duşmanul nostru satana, cu vicleşugul săîi cel răti scoase pre Adam din raid, pentru că cu sfatul lui călcă poronea şi învăţătură lui Dumnezeii. Insă de şi greşi, dar nu căzu în ocea-ianie, şi şăzu împotriva raiului, şi plînse cu umilinţă şi cu lacrăml calde, şi cu glas de amărăciune zise: milueştemă Doamne pre mine cel căzut, şi care rn-am lipsit de hrana şi de bucuria raiului. încă mai socotiţi şi aceasta fiilor şi vedeţi fraţilor că şi din cei 12 Ucenici ai lui Hristos care şădea în toate zilele şi în tot ceasul lîngă învăţăturile cele-bune şi nespuse ale lui Dumnezeii, şi era toţi dinpreună cu Domnul nostru Isus Hristos, vrăjmaşul nostru satana, înşălă pre Iuda cel nebun şi făr de minte din Iscariot, care vînzindu-1 să împrieteni cu satana, şi de bună voea sa şi luă muncile cele cumplite, şi tartarul cel rece şi întunerecul cel osebit. Asemenea şi din cei 40 de Mucenici diavolul cu vicleşugul său cel rău, încă luă unul şi-l perdu, iar Dumnezeii cel viu nu vru să lese să se umple gîndul lui cel rău şi viclean, ci grăbi şi tocmi altul din făptura sa, şi-l sculă în locul celui văzut, şi fură cuvintele lui Dumnezeii deplin, şi fură adevărat 40 de Mucenici încununaţi cu cununi, iar socoteala şi chibzuiala vicleanului diavol fu stricată şi sfârîmată. Pentru aceia fraţilor şi fiii mei, fugiţi şi iar fugiţi, de cugetele cele rele şi viclene ale satanii, cum fugi Lot de Sodoma şi de Gomora, aşa fugiţi şi voi z:ua www.dacoromanica.ro — 47 — şi noaptea şi în tot ceasul, şi vă curăţiţi minţile şi vi le trezviţi, şi să nu vă lăudaţi eă veţi birui şi veţi sfarîma pre pizmaşul nostru satana, şi-l veţi zdrobi subt picioarele voastre, cu postul şi cu ruga şi cu milostenia, sati cu înţelepciunea noastră, că satana este o fiară zvapaiată, şi cumplită şi este mal de mult încă declt Adam, că el cu înşălăciunea lui scoase-pre Adam din hrana raiului, şi pre alţii care fiind îngăduitorii lui Dumnezeu, tură lipsiţi de împărăţia cerului. Şi de atunceapîn acum, cîte răutăţi ati. făcut! şi de acum înainte totdeauna munceşte să facă rătt făpturii şi zidirii lui Dumnezeu pină în sfirşitul lui. De acela fraţilor şi fiii mei, vă învăţ cu ce veţi putea zdrobi capul satanii, că îl veţi zdrobi, cu inima curată, şi cu minte întreagă, cum grăeşte Prorocul de zice: începătura înţelepciunei frica lut Dumnezeii, că frica lui Dumnezeii este mumă tuturor bunătăţilor. Frica lui Dumnezeii curăţeşte mintea şi o înalţă către Dumnezeii, şi pogoară mila sa, şi mila întăreşte pre om, şi întărirea lui Dumnezeii este rădăcina bucuriei, şi din rădăcina bucuriei se naşte postul, postul naşte rugă, ruga naşte milostenie, Iar milostenia va sfârîma şi va zdrobi capul sa-taniî, pentru că aceasta şi pre pămînt este pe-riciune păcatelor, şi în cer tuturor sufletelor îndreptare. Drept aceia nu vă întindeţî minţile şi cugetele intr alte părţi, ci numai spre cuvintele lui Dumnezeu, cum zice prorocul:pu~ neţi grija ta spre Dumnezeu şi acela te va hrăni. Şi aceasta să ştiţi, o iubitorii de Hristos creş*- www.dacoromanica.ro — 48 tini, că ed robul lui Dumnezeii, măcar de sînt mai păcătos decit toţi oamenii,' însă cît am putut pricepe, n-am putut afla alt raid mai bun şi mai dulce decît faţa Domnului nostru Isus Hristos, că acela este Domn, acela este veselia şi bucuria tuturor bucuriilor, şi acolo la dînsul sînt multe şi neîncetate glasuri şi cîntece îngereşti, şi acolo este lumina lu mei cei netrecătoare, care păcătosul om nu poate cu mintea sa să o socotească, nici cu limba să o spue, cite bunătăţi ad gătit acolo Dumnezeu celor ce-1 iubesc. Afară de aceasta nu va găsi omul altă milă, sad. să se îndulcească cu cugetul de alt raid, sad să afle altă bucurie, fără numai luminata faţă a lui Dumnezed, că nu este omului altă milă mai mare decît să moştenească cu faţa lui Dumnezed. Pentru aceia fraţilor şi fiii mei, vă păziţi să nu cumva să vă lipsiţi de această faţă bună şi dulce a acestuia, că de vă veţi despărţi şi veţi ră-xnlnea săraci de faţa cea bună a Dumnezeului celui vid, cită jale şi muncă, şi foc cumplit va fi atunci omului aceluia ce să va despărţi de dînsul. Aşijdereaiar ne aduce aminte şi ne spune Scriptura, şi de Înfricoşatul şi a-dîncul iad, şi de muncile cele cumplite, şi de întunerecul cel osebit, şi viermii cei neadormiţi, şi ser şnirea dinţilor, şi de alte munci multe, rele şi cumplite, ce ad făcut Dumnezed vrăjmaşului nostru diavolului şi în care lăcuesc toţi cei ce vor sluji relei şi spurcatei voeî lui. Pentru aceia fraţilor şi fiii mei, dacă ne vom despărţi şi ne vom lipsi de faţa Dom- www.dacoromanica.ro — 49 — nulul nostru lsus Hristos, ce văpaie şi foc iute vom aştepta atunci ? saîl ce judecător vom mal aştepta să ne judece ? că nu ne vor mal trebui alţi mozavirl nici alte mărturii mincinoase să ne mărturisască lucrurile cele rele, care este grozav şi urît şi a le grăi omul, şi a le auzi. Că noi înşine ne vom osîndi şi ne vom judeca, şi vom vădi viaţa noastră, care o am vie-ţuit rătl, şi vom fi daţi tuturor muncilor celor rele. Drept aceia iubiţii mei, păziţi-vă şi vă feriţi trupurile şi sufletele curate şi nespurcate de toate spurcăciunele, şi de toate lucrurile ce nu se cad, nici sa cuvin, şi de mozaviria vicleanului ca să vă îndulciţi de Domnul, şi să fiţi jertfă primită şi plăcută Iul Dumnezeti şi nevinovată, că lumea aceasta va trece, cu toate poftele el. Că aşa zice Dumnezeii : păziţi-vă să nu se îngreueze inimele voastre cu mîncări preste sătul, şi beţii, şi cu. grijile lumii -aceştia că nimeni nu va potea scăpa din tnîni-le Iul cele Dumnezeeştl. Intr-alt loc Iar zice : nu vă feriţi a face bine celui ce I trebueşte facerea de bine.' Că în toată vremea are mîna voastră ajutor, şi Iar zice : împrumutaţi pre Dumnezeii pre pămînt, ' dacă vă este voia să luaţi P>lată cerească, cum am zice : viaţa cea de veci. Pentru acela fraţilor şi fiii mei, căci şădeţl şi vă leneviţi cu lucrurile aceşti! lumi înşâlătoa-re, şi pentru ce primiţi bucurie în inimele voastre, .şi vă daţi trupurile lenil, aii- doat ce vă foloseşte bucuria în inimele voastre ? lucruri mari să cade să stea totdeauna înaintea ochilor noştri, pentru că vom să le cercetăm, VOLUMUL XXIV DIN URICAE. ' C. i'. www.dacoromanica.ro — 50 — şi să le ispitim şi eu trupurile şi cu sufletele noastre, iar noi nici o dată nu ne aducem a-minte de dînsele. Lucrul cel dintâi este ceasul! morţii, cînd se desparte sufletul de trup, ca cum s-ar despărţi un prieten de alt prieten, al lui drag şi foarte iubit. Deci atunci cită frică şi cutremur cu jale şi cu plîngere va fi. într-acel ceas înfricoşat, care nu poate omul să spue, nici să şi aducă aminte cîte lacrămi şî suspinurî, şi plîngeri cu umilinţă vor trebui atuncea din toată inima, căci că trupul va merge în pămînt după cum ati poruncit Dumnezeu. şi aii zis : din pămînt eşti şi iarăşi întră-celaşî pămînt te vei •întoarce, far sufletul va merge să se ispitească. Al doilea lucru sînt vămile cele înfricoşate, unde statt vrăjmaşii şi înşălătorii noştrii, care totdeauna ne învăţa să facem răU, ca să ne despărţim de faţa lui Dumnezeii, iar noi n-am gîndit nici o dată că vor să stea înaintea noastră toate lucrurile noastre aevea. Acolo sînt cumpenile cele drepte şi nefăţarnice unde, şi îngerii lui Dumnezeii încă vor sta cu frică, pre care noi pînă acum îîică nu i-am văzut, nici i-am cunoscut.. O vai de noi fraţii mei! ce răspuns vom da atuncea înaintea lui, cînd nici un lucru bun n-am făcut ca să ne fie ajutor înaintea sfinţilor lui îngeri! al treilea lucru este mai mare şi mai înfricoşat unde va şădea împăratul pre scaunul său în ceruri, şi-i vor sluji mii de-mii de întunerece de îngeri, far sufletul omului celui păcătos, va sta înaintea lui legat cu lanţuri de fer. împăratul acela este drept şi www.dacoromanica.ro — 51 — nefăţarnic, şi nu judică pre mită, ci j adică pre fieşte-cine după lucrurile şi faptele sale. Deci dacă se vor stîrşi şi se vor umplea aceste S lucruri, numai ce va aştepta sufletul omului răspuns de la tot-ţiitorul Dumnezeii să se trimiţă sati să se încoroneze în raiu, satl să fie osîndit şi întărit cu legături de fier, şi a-runcat în focul cel de veci, şi în adîncurile iadului cele mal din fund. O iubiţii mei a-tuncia cînd vom fi osîndiţi de la faţa Domnului nostru Isus Hristos! ce ne vor ajuta la-crămile şi plînsul cel cu suspin, cînd ne vor srărîma vrăjmaşii noştri sufletele şi ni le vor dărăpăna făr de milă. Vedeţi iubiţii mei fraţi cîte nevoi şi frici şi griji, şi patimi ati pătimit sufletele omeneşti, pfnă vor intra întru bucuria Dumnezeului lor. Drept aceia în tot ceasul să aveţi frica lui Dumnezeti Jn inimile voastre, şi să iubiţi poruncile lui, şi să faceţi voia lui ca să moşteniţi cu Hristos întru cămara lui cea cerească, şi să fiţi părtaşi hranei raiului în bucurie netrecătoare, şi în vecii Vecilor, Amin. Pildă cu Şarpele, Cuvîntul al 9-a. JFraţilor şi fiii mei, am să vă şpuid şi pilda Domnului nostru Isus Hristos, care zice: fiţi înţelepţi ca şărpiî, ,şi proşti ca porumbii. Deci ascultaţi ca «ă ştiţi, cum este înţelepciunea www.dacoromanica.ro — 52 — şarpelui: şarpele este o jiganie maî înţeleaptă, şi mai cumplită dectt toate jigăniile, şi totdeauna să roagă Iul Dumnezeu, ca să vază chip de om, pentru că omul poartă chipul şi podoaba lui Dumnezeii, şi apoi iar să roagă, -ca omul să nu-1 vază pre dînsul. Insă el dacă vede pre om fuge să se ascunză unde-va, iar dacă merge omul dupre dînsul şi-l ajunge, el îşi acopere capul cu trupul şi-l ascunde subt dînsul, ca doar şi l-ar putea feri zdravăn, că ştie că dacă va scăpa capul zdravăn şi sănătos, măcar de iar zdrumica şi sfărama tot trupul, tot s ar vindeca, l-ar dacă i să va zdrobi capul, atunci tot trupul lui rămîne cu dînsul zdrobit şi stărîmat. Vedeţi această jiganie cum îşi dă tot trupul spre ucidere şi spre zbrobire, iar capul şi-l păzăşte şi şi-l fereşte. Aşijderea şi voi fraţilor să vă păziţi şi să vă feriţi sufletele, că capul omului cel adevărat, este sufletul. De vor fi sufletele voastre drepte şi trupurile vor fi drepte, iar de vă veţi perde sufletele, atunci şi trupurile voastre îndoită muncă vor dobîndi, şi nici odată nu se vor vindeca. Altă pildă cu Porumbul. Porumbul este o pasăre mai bună şi mai blîndă decît toate pasările, şi cînd merge «să ■sd hrănească, şi apucă grăunţul cu gură nu:l “înghite; ci îl ţine în gură işi să uită mai îii- www.dacoromanica.ro — 53 — tăi să nu cumva să se lase la dînsul uleul şi să-l prinză, Iar dacă vede că nu este uleul deasupra lui, atunoea înghite grăunţul, lată aceasta fiind o pasăre, vedeţi cum se străjueşte, şi să păzeşte ca să nu peie cum-va făr de vreme. Aşa şi voi fraţilor şi fiilor înţelegeţi pildă de la acest porumb, şi să învăţaţi şi vă deschideţi ochii şi vedeţi că vine uleul, adecă ceasul morţii. Şi cînd şădeţî la masă de vă veseliţi cu mîncărl şi cu băuturi nu faceţi vorbe şi cuvinte deşarte şi făr de ispravă, ci priveghiaţ! şi vă gătiţi, că nu ştiţi în ce ceas va veni moartea. Pentru aceia totdeauna să vă fie gindurile şi cugetele la Dumnezeii, şi vă întăriţi cu cuvintele lui şi vă strejuiţl cum să străjueşte porumbul de vînătoria uleulul. Că după cum este uleul porumbilor, aşa ne este şi nouă ceasul morţii. Pildă pentru Strutocamil, adică Gripsor. Strutocamilul, adică Gripsorul este o pasăre mare şi maî meşteră decît toate păsările. Dacă ouă aceasta, şi va să scoaţă pui, el nu zace pre ouă ca alte pasări să le clocească şi să le încălzească cu trupul, ci le bagă în apă, şi le păzăşte cu ochii şi cu mintea, şi caută tot la ele şi zioa şi noaptea neîncetat pînă ce să clocesc oaăle şi scot puii, Iar de-şl va dezlipi ochii şi mintea despre oaă, şi va privi în- www.dacoromanica.ro — 54 — tr-altă parte, atu aci vine aspida şi suflă spre dînsele, şi de duhul el să strică şi să Imput oăle, de acela strutocamilul are mare priveghere ptnă ciad îşi cloceşte oăle şi scoate pul. Aşijdeiea şi întunecatul satana cînd vede că creştinul stă spre rugă, şi vorbeşte către Dumnezeii, şi este plin de bunătăţi şi de cuvintele Iul Dumnezeti, toate le lasă şi stă tot acolo ca doar ar strica bunătăţile lui ca şi aspida oăle strutocamiluluî. Pentru acela fraţilor şi fiii mei cînd veniţi în biserică şi vă rugaţi, să nu vă fie vorbele nici gîndurile pentru solii voştri, sail de semnile care veţi vrea să luaţi cuiva, sati de aurul şi de argintul nostru, şi de alte avuţii, ci să vă păziţi de toate lucrurile ce nu să cad, şi să aveţi minte întreagă către stăpînul cel de sus Domnul nostru Isus Hristos, zioa şi noaptea şi în toată vremea, ca să pogoare şi să vie căldura Dumnezeire! lui In minţile noastre de la dreapta lui cea puternică şi tuturor biruitoare, şi să se umple inimele noastre de Duhul sfînt. Că atuncea se vor deschide inimele noastre, şi veţi vărsa lacrăml calde din ochii voştri, cum zice Dumnezeescul loan Lestvicinicul, tot omul carele varsă lacrăml pentru jale, acelea nu sînt primite la Dumnezeu, iar cela ce varsă lacrăml în sfintele rugăciuni, fiind aprins de dragostea Iul Hristos, acele lacrăml vor fi primite şi plăcute Iul Dumnezeh. Drept acela vă trezviţl şi vă rugaţi să nu intraţi în păcate, ci să fiţi Iul Dumnezeii jertfă vie şi nevinovată, şi vă veţi bucura şi vă veţt veseli cum www.dacoromanica.ro — 55 Ag : despre strutocamil cînd îşi vede puii e-;şind din oâ. ALTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ A lui Neagoe Basarab către iubitul său cocon către alţi domni cum şi în ce chip vor cinsti pre boeri şi pre slugile lor, care vor sluji cu dreptate. Veniţi la mine fiii mei veniţi, şi vă apropiaţi către sfatul mîetl cel bun. lntăl să cade să aveţi credinţă, dragoste şi nădejde către Dumnezeii, că dragostea este mal mare decît toate. După dragoste ă aveţi lauda lui Dumnezeu care-T place lui, şi smerenia, că Domnul nostru Jsus 'Hristos aşa învăţă pre Apostolii săi şi le zise: învăţaţivâ de la mine că sînt blînd şi smerit cu inima. Vedeţi fiii mei •cît este de bună smerenia, că însuşi Domnul nostru ati învăţat pre ai săi ucenici şi le-ati zis : fiţi blînzl şi smeriţi. Aşijderea şi eti. vă învăţ după cuvîntul Domnului. Că de veţi fi smeriţi Dumnezeii vă va învăţa, iar de veţi fi blînzl Dumnezeii va trimete mila sa de va fi cu voi. Eli fiii mei am o grădină, şi această grădină cu darul şi cu ajutorul luî Dumnezeii între multele mele osteninţe şi nevoinţe o am făcut şi o am crescut frumos şi bine. Grădina acea şi creşterele cele frumoase din www.dacoromanica.ro — 56 trînsa sînt "boierii meî cei mari şi cinstiţi pre care i-am îngrădit cu gard ca cu zid de peatră, şi am apărat grădina mea ca nu cumva să îndrăznească cine-va să între în trînsa şi să strice ceva din ostenelele mele-Deci acia osteneală a mea şi grădină, şi acele creşteri ce le apărai, crescură frumoase şi înfloriră, şi eii tot subt umbra lor şi a florilor lor ma-m răcorit, şi ochii meî să răvenea de roa şi de veselia florilor lor, şi nu numai ce mă veselea cu veselii şi mă bucura, ci încă era bucuroşi pentru mine şi capetele să şi le pue şi sîngele să şi-l verse toţi. Iar cînd veni porunca lui Dumnezeii să mă mut din lumea aceasta, şi să meargă trupul mied în pămînfr cum este poruncit de cel ce l-aii zidit, iar sufletul să meargă subt ceruri să se ispitească de toate lucrurile cele bune, sad de cele rele, atuncea pricepură şi cunoscură slugile mele şî grădina mea, că făr de mine vor să se dez-grădească, şi eu voi să mă desparţ de dînşii, şi va să rămîe acea grădina dezgrădită şi ca o pustie. Veniră toţi şi plîngea către mine şî eii către dînşii, şi eram toţi în nişte griji şî în nişte scîrbe făr de seamă, şi suspinam unii către alţii, şi cu multe lacrămî şi obide mă întreba zicînd : doamne şi stăpîne dar acum pre noi, grădina ta pre a cui samă ne laşi dezgrădiţi ? dar de va~intra cine-va între noi şi ne va pustii, ce vom face ? iar eii le zisei : fiii mei slava lumii aceştia aşa este, făr de grădină, şi făr de credinţa, şi făr de tocmeală, că iată veni porunca Dumnezeului mieii www.dacoromanica.ro — 57 — la mine, ca să mă desparţ acum de voî şi voî de mine, şi îotr-alt chip nu poate fi, ci numat am a răspunde, şi voî să zic : fie Doamne după voea ta şi după cuvintul tăti. Deci fătul mied voea şi porunca luî Dumnezeti trebue să se umple, Iar zidirea Iul Dumnezeti care aii fost grădina mea, şi slugile mele, care totdeauna mă umbrea cu florile lor, şi ochii mei ce revenea de rouă lor, acum sati dezgrădit de mine şi ati rămas pustie, Iar acum fătul mieii eu te las să fii gard grădinii mele, şi să o păzeşti cum o am păzit şi eti, că dacă o vel păzi, si-1 vel fi gard ca zidul de piatră cum am fost şi eti, atunci cum cugetă el să-şî verse sîngele, şi să-şî pue capetele lor pentru mine, aşa işl vor vărsa sîngele şi-şî vor pune capetele şi pentru tine, sad pentru fieşte-care domn, care va face şi va păzi aceste învăţături ale mele, şi nici o dată nu veţi da spatele vrăjmaşilor voştri!. Şi cum mă umbrea şi mă răcorea florile lor, şi lua ochii mei roă şi veselie din florile lor, aşa şi pre voî vă vor umbri şi vă vor răcori, şi vor lua ochi! voştri! roă şi veselie de la dînşiţ. Iar de vă va învăţa cine-va să intraţi în zidirea luî Dumnezeii, şi în grădina mea cu săcurea făr de porunca Iul Dumnezeti, atunci voi aveţi să daţ! sama înaintea Domnului nostru Isus Hris-tos, că eti nu vă învăţ să faceţi aşa, ci vă învăţ că se cade domnului, carele 5ş! caută de grădina sa să o curăţească de toate nuelile cele uscate care nu fac rod. Insă culege şi cu judecată, că şi sfînta Evanghelie zice : pomul care nu face rod bun din pămînt să va tăia, şi www.dacoromanica.ro — 58 să va arunca în foc, şi într-alt loc zice : cel ce va erta greşalele oamenilor, acela, încă va fi er-tat de la Dumnezeu, iar cine nu va erta greşa-lele oamenilor, acela nu va fi ertat de Dumnezeii la casele lui David, unde să va sfirşi frica cea mare. Dar şi de ar fi grădina făr de roadă, cu pomi pădureţi, tot nu 1 tăia îndată, ci-1 curăţeşte de toate cranghinile cele uscate, şi să sapi gunoiul de Ja rădăcina Iul pîn la un an, doar va face roadă, şi atunci va fi Iar grădină cum aii fost şi mai înainte, iar de nu să va întoarce să facă roadă, atunci în mină îţi este să faci cum îţi este voea. Aşa fătul mleu slugile tale, care-ţi vor greşi nu le tăia pentru cuvintele oamenilor, nici îl băga în foc, ci-i iartă greşala, măcar de ţ-ar fi greşit, şi 1 învaţă, ca doar s-ar întoarce să fie ca alte slugi, care-ţî vor sluji cu dreptate. Iar de nu să va întoarce eşti volnic să-l tai ca şi pre acel pom sterp. Insă iată că te învăţ, să nu fie adeseori păharul tău plin de s'nge de om, că acel s’nge care vrei tu să 1 verşi făr de milă, vel să dai seama de dînsul înaintea lui Dumnezeu, cura zice sfjntul Efrem Sinii: cîtă jale va fi cînd vor merge slugile şi argaţii noştri! Înaintea noastră întru împărăţia cerului, Iar noi domni vom rămînea înapoi osîndiţ! batjocoriţi. Oare mal bine este să rămînem afară cu semeţia şi cu volnicia noastră, şi să nu vedem faţa lui Hristos Dumnezeului nostru, au mal bine este să umblăm după cuvintele lui Hristos, şi să dobîndim viaţa de veci care nu trece nici odată în veci, Amin. www.dacoromanica.ro 59 — învăţătură A lui Neagoe Basarab către coconii săi, fi către alţî de Dumnezeii aleşi domni, cum vor pune boierii fi slugile Ipr la, boerie şi la cinste, şi cum u vor scoate dintr-acestea pentru lucrurile lor cuvint. Iată fiii mei şi aleşii lui Dumnezeii, şi lumii lui, cît mă putui pricepe vă învăţ, şi de aceasta cum şi în ce chip să cade domnului să şl tocmească boierii. Cînd veţi vrea să puneţi boierii, nu să cade să căutaţi, căci vă vor fi rudenii şi pentru aceia să-î puneţi, că aceia este făţărnicie. Dar de veţi fi avînd multe, sati de vor vrea rudeniile tale să aibă cinste şi socoteală mal multă decît alţii, cum s-ar zice: toate măririle pre dînşil să se razime ? de aceia cel ce va să fie domn adevărat, nu i să cade să aibă rudenii, ci numai slugi drepte, iar pre slugile care vor fi săraci şi să vor fi nevoit, de vă vor fi slujit cu dreptate voi să-I daţi îndârăpt, şi să căutaţi numai rudelor voastre. Sati de vor zice cine-va: noi sîntem feciori de boieri, şi nu să cade să ne scoţi pre noi, şi să pui pre cei săraci să fie mai înainte de noi, sati de vei avea neamuri şi rudenii multe, şi pline de viclenie şi neomenie, şi nu vor fi harnici, sati din feciorii de boieri de vor fi fost părinţii lor oameni buni, Iar ei vor fi nevrednici de ce treabă vă vor www.dacoromanica.ro — 60 — fi voă ? că ştii că nu te-att ales nici te aii uns ei domn ci Dumnezeii, ca să fii tuturor cu dreptate. Iar de vor fi rudeniile tale, şi feciorii de boieri oameni buni, de treabă, şi de folos va fi foarte bun lucru, să fie la cinste şi la boierii. Aceasta nu zic eti că este vre un lucru răii, oi bun şi se cuvine, şi pre cei sărăci, care să silesc şi să nevoesc de vă slujăsc să nu-i depărtaţi şi să-I dezlipiţi de lîngă voir ci să fie şi ei aproape de feciorii de boier, că odată vă vor trebui şi ei să fie de ajutor cît vor putea. Şi de va fi mai harnic unul din cei săraci, decît unul din feciorii de boieri, sati decît o rudă de ale voastre, voi să nu daţi acelora cinstea şi boeria în făţărnicie, ci să o daţi aceluia mai sărac dacă este este vrednic şi harnic, şi-şi va păzi datoria mai cu cinste de cît boieriul. Şi de vă vor zice satt din boier sati dintr-acei săraci, să înălţaţi pe vre un lefegiii să-l puneţi spătar, sati cupar, sati căpitan, voi să socotiţi, că unii atl avuţie şi dati mită celor ce-ţî zic ţie pentru dînşii, să nu vă grăbiţi nici într-un chip să le umpleţi voile îndată, şi să scoateţi un vrednic şi să puneţi un nevrednic în locul lui. Ci să chiemaţi omul acela înaintea voastră, şi să-l vedeţi de va fi harnic şi vrednic de acea cinste. Drept aceea să cade cînd vei boieri omul, şi-l vel pune şah la cinste mare saO la mai mică, să nu te pripeşti să-l pui îndată, ci întîi îl ispiteşte şi întreabă prin sfetnicii tăi. Iar de vel cunoaşte tu însuţi cu adevărat ce este şi mai bine, atuncea fă. Şi dacă www.dacoromanica.ro — 61 — îl vel pune Iar nu te ' grăbi pentru vre o părere, sad pentru cuvintele cuiva să-l scoţi nu* mal decît oă poate nu va fi vinovat. Ci eu multă socoteală şi chibzuială a ta cu care 1-al pus, cu aceea acum ţi să cade să-ţi el sama cu minte bună şi să-l scoţi". Daca va fi vinovat morţii, tu-1 poţi şi pierde, Iar de nu va fi vinovat de moarte, ci va avea yină de altă o-cară, tu-Iarată vina care o au făcut să o vază, Iar dacă va fi drept, şi pentru aceea va vrea să se tragă de slujbă, aceluia i să cade să-l duci pînă la casa lui eu cinste ca să vază şi alţii şi să se îndulcească de tine. Iar de va fi eine-va vrednic, şi harnic de cinstea Iul şi-l va pîri cine-va la tine, tu niciodată să nu te ‘grăbeşti pentru acele pîri, să-l scoţi din cinste, eă dacă-1 vel scoate, nu-ţi va mai fi prietin. Iar cînd este vinovat, tu-I arată vina să-şî o vază, şi să-şi o cunoască. Că atunci nu va mal avea cum să aibă părere rea pe tine. Pentru aceea cîţl vor vrea să vie la tine la judecată, nici odată să nu te grăbeşti să judeci, pînă nud vel pune să stea de faţă înaintea ta, că de te vel grăbi pentru pîra lor să .le faci judecată, sad să-ţl umpli voea- mîniel tale, ce vei folosi ? nimic, fără numai cit vel face greşală sufletului tătl. De aceea să socoteşti bine pentru greşalele oamenilor, şi să-le -arăţi toate înaintea lor, măear de ar fi-gceşala «mulul cît de mare, căci că şi tu încă- vel să mergi să stai de faţă, unde sint cumpenile- cele drepte, acolo unde să vor împărţi dreptăţile. -De vel fi măsurat cu măsură nedreaptă* sad www.dacoromanica.ro — 62 — de veî fi judecat în făţărnicie, vei fi osîndit, Iar de vel fi judecat şi vel fi măsurat bine şi pre dreptate, tu cu dreptăţile tale te vel veseli în vecii vecilor, Amin. ÎNVĂŢĂTURĂ A hă Neagoe Basarab, către fiul său Teoăosier şi către alţi domni, cum să cade domnilor să şază la masă, cînd vor mînca, şi vor bea. Fătul-mieti, cînd şade un domn la masă. cu boierii săi, trupul lui pofteşte să mănînce şi să bea, şi să se veselească. De aceia fătuL mieii să nu cumva să-ţl slobozeşti mintea spre veselie, că omul în lumea aceasta şade între viaţă şi între moarte. Ci să te socoteşti foarte bine, să nu-ţi slobozeşti mintea de tot spre veselie, nici spre întristăciune, că de te vei întrista^ toate slugile tale să vor întrista şi să. vor îngrija. iar de te vel veseli mult, acea veselie făr de măsură,, va mînia pre Dumnezeii» De acela mai bine să fie plăcută veselia ta lui Dumnezeii decît oamenilor, că nu te-ail a-les nici te-ail uns oamenii spre domnie, ci Dumnezeii te-ail ales şi te-ail uns, şi a aceluia plăcere să faci. De aceia cind vel şădea la masă, te socoteşte să fie toate veseliile tale plăcute lui Dumnezeii, şi lîngă tine mai sus să. şază tot boieri şi sfetnici buni şi aleşi, Iar oa- www.dacoromanica.ro — 63 — meni nebuni şi răzvrătiţi nici cum să nu ţi* lingă tine, că zice Prorocul: cu cuvioşii cuvios vei fi, şi cu aleşiî ales vei fi> şi cu cei strîmbl te vel răzvrăti. Drept aceea fătul-miati şi etl după. cuvîntul Proroculuî îţi aduc aminte şi te învăţ,, că de vei fi în toate zilele cu cel aleşi, în toate zilele şi în toate ceasurile te vei folosi de sfaturile şi de învăţăturile lor cele bune, ira de vei fi cu cei nebuni şi răsvrătiţî, şi tu vei fi nebun şi răsvrătit. Şi iarăşi să cade domnului dacă va avea la masa sa glasuri şi cîn-tece să nu i să ducă mintea spre dînsele, saă către jocurile cele de multe feluri, care se fac şi vin numelui vostru din partea ţării. Că omul cela ce are tot gîndul spre cîntece şi spre jocuri ca acestea, acela n-are minte do ajuns. Dar cum vei putea fi tu domn, şi să te chiemi oamenilor sare şi izvor din care să se adape toţi oamenii, dacă ţi vel da mintea cu totul spre scopote şi spre jocuri ca acelea? că dacă vor vedea alţii cum faci tu, şi aceia vor vrea iar aşa să facă, şi fiind tu domn vor vrea să privească la celea ce şi tu vei privi. Deci cum îi vei îndrepta şi-i vel învăţa, aşa vei să le dai şi seama. Pentru aceia te învăţ şi ett fătul mieii, deţî e voea să fii unsul lui Dumnezeii, şi să cade toate scopotilc şi jocurile să le laşi jos, că aşa să cade domnului să-şl veselească oştile, dar mintea să nu şi <► ţdece către dînsele, dacă îţi este voea să fie desăvîrşit şi întreg ci acfele scopote să răsune înaintea ta, şi voea oştilor tale încă să o umpli, încă tu te nevoieşte să umpli şi voea www.dacoromanica.ro — 64 — Dumnezeului tăb. carele te au uns, şi să. nu-ţî Sngreuezl trupul cu beţii, că mulţi zic bună este băutura cea multă. Dar cum este bună ? că omul dacă se îmbată de are şi minte multă el o pierde, de are mînl ■viteze nici de un folos Iul sînt, de Iar fi picioarele repezi nimic nul sporesc, şi de are §i limbă dulce şi vorbitoare frumos, nici cu acela nu poate grăi. Deci cum nu este rea beţia, cînd toate mă-dularile omului nici de un folos nu sînt trupului săb, încă şi altă răutate izvorăşte şi ese de la beţie, că omul beţiv întăl trupul şi-l bolnăveşte, şi-şi sărăceşte casa, şi-şi pierde mintea. Deci dacă îşi pierde mintea el îşi pierde şi sufletul, saii ia să vedem cu beţia ce lucru de folos am făcut sad am dobîndit, făr deeît ne am bolnăvit trupurile, ne am sărăcit casele şi ne-am perdut mintea. Deci dacă ne-am per-dut mintea noi ş.m dezlupit pre Dumnezeii de la noi, şi cel co iubeşte băutură multă, acela nu se va chlema următor lui Isus Hristos, ci va fi chîemat ca un dobitoc. Apoi bine este .iubeşti băutura cea multă şi să te chîeml dobitoc? ab mai bine este să te chîeml următor lui Hristos ? însă slugilor tale le dă să . bea din destul, şi tu încă să bel cu măsură, -ca să poată birui mintea ta pe vin, Iar să nu t'biruească vinul pre minte, şi să cunoască min->tea ta pre minţile slugilor ţale, Iar să nu cu-î noască. mintea slugilor pre mintea ta. La be-**ţie pre, niminl. să nu dărueştl, măcar de ţe ar ii sluga cît de dragă, sati de veţi avea vre o «anînie pre cine-va de la trezie, tu să n-o arăţi www.dacoromanica.ro — 65 — spre sluga ta la beţie, şi sări urgiseşti. Sati de vor vrea să. pîrască cine-va pre alţii la tine la beţie; tu săi îngădueştî pîn la trezie, sati de-ţi va greşi vre o slugă fiind beat, tu îi îngădue pentru că tu lai îmbătat, şi cum lai îmbătat -aşa îi şi îngădue. Pentru acela îţi zic să nu dă-rueşti pre nimeni la beţie, pentru că una-ţt vel pierde din avuţie, alta ţî vel pune nume răd, că vor zice aşa : bem acum la cel domn neharnic că este beat. Şi dacă fte îmbată el îşi pierde mintea şi nu ştie cui le dă. Iată că sînt doă răutăţi, că întîl îţi perzi din avuţia ta, iar a doa tu-ţî dobîndeştî şi nume de hulă. Şi încă îţi mai zic: la beţie să nu te nunii, nici să osîndeşti pre ni mini că şi aceas ta este alt lucru rău, şi de poveste, că vor zice toţi: să nu mergem să stăm să dvorim la acel domn, că dacă să îmbată el îşi perde mintea şi are arţag, şi ne va înfrunta sati poate ne va şi perde. Pentru aceia fătul mied te învăţ, la beţie nici să dărueştî pre nimeni, nici să urgiseşti, ci de-ţi e voea să dărueşti pre •cine-va, tu îl dărueşte dimineaţa la trezie cu cuvinte dulci, ca să-ţi mulţumească cel cu darul, şi să-ţi sărute şi mîna. Iar dacă îţi e voea să te mîniî sad să urgiseşti pre cine-va, sad să-l judioî, judecăl dimineaţa la trezie cu toţi boierii tăi, şi-i ia seama. Că dacă şăzi la masă nu este legea să judici nici să dărueşti, ci are masa obiceiul săti de veselie, să se veselească toate oştile tale şi slugile de tine. Aşijderea cînd şăzi la masă şi bei să aduci la masă boierii cei mari, şi cei al doilea, şi cei mai mici VOLUMUL XXIV DIN tRICARIU. C. 5. www.dacoromanica.ro — 66 — şi pre alţii pre toţi, să le păzeşti locurile, ca la a doa şădere să nu le schimbi rîndurile_ Căci că dacă nu-1 sluga ta la masă într-un locr Iar al doilea rînd tu-1 pul mal jos, într-acel ceas i să întristează inima şi să scîrbeşte, că. el să nădăjduia dintr-acel loc ce ah şăzut în-tîl, se cîştige alt loc mal sus ; Iar tu pentru unul carele-ţl este ţie mal drag tu-1 dai mal jos. Pentru acela i să întristează inima şi să vatămă ca cu o rană, eă inima omului este ea. sticla, care dacă se sparge nu o mal poţi cîr-pi. Drept acela fătul mieii cînd vel tocmi boierii şi slugile la masă, şi îţi vor veni cineva din cei ce-ţl vor fi mal dragi, şi vor sta în vorbă, să nu cumva să muţi pe vre unii din cel mai diu jos ca să pui pre cei ce aii venit. Ci cei ce sînt la masă acela să şază unde ial aşăzat. Iar celorlalţi care sînt ţie fraţi dăle bucate dinaintea ta şi vin şi le dă cu mîna ta să manînce şi să bea, şi le dă şi cuvinte bune după ruga ta, că şi sfînta Scriptură mărturiseşte şi zice : unii mai bine se bucură şi se veselesc, şi mai bin ~ de cuvin- ospeţe şi de băuturi. Căci că omul înţelept cît îi vei adaoge şi î vei lungi cuvintele cele bune, atîta mai mult se va folosi şi va mulţumi, iar de-1 vei veseli cu băutura şi cu mîn-carea, mai rea răutate vei aţîţa într-însul. Aşa şi tu fătul miett, de*ţi vei înfolosi slugile pururea cu cuvinte dulci, tu încă vei dobîndi folos, iar deţi vel slobozi trupul spre beţii făr de luciu, foarte răti te vei zminti, că băutura cea multă mari răutuţi face. Pentru aceia tre- tele cele bune de cît alţii de www.dacoromanica.ro 67 — bule multă trezvie, să auzi ce zice Dumnezeii : păziţivă să nu cumva să se îngreueze inima cu mîncări multe şi cu băuturi şi iar grăeşte cu Prorocul săti de zice : trezviţivă ceia ce beţi vin de vă îmbătaţi, şi plîngeţi că s aii luat din mijlocul vostru veselia şi bucuria, şi bun lucru este a să feri omul de băutura cea multă, că Iar zice Scriptura: în lemnele cele multe se face foc mare, şi în bucatele cele multe se aţîţă curvia şi cum aţîţă şi face untul văpae, aşa şi vinul rîdică pofte de curvie, si cum nu se va îmbogăţi lucrătorul beţiv, aşa şi sufletele care iubesc beţia nu vor imulţi bunătăţile, ci şi cele ce vor avea le vor perde. Fătul mieii dacă beî vin nu telăuda nici te face bărbat, că pre mulţi aii perdut vinul, şi multe răutăţi aii făcut. Vinul aii golit trupul cel de ruşine al lui Noe. Vinul făcu pre Lot de să împreună cu amîndoă fetele sale trupeşte. Vinul prăvăli pre bărbatul şi viteazul Samson. pin în sfîrşit, care să născuse din făgăduinţă şi din muiere stearpă, şi n-aii mai fost alt om nici odată vîrtos ca dînsul nici va mai fi, că zice Scriptura: era un om din seminţia lui Dan, pre eare-1 chîema Noe, şi muierea lui era stearpă şi feciori nu făcea, Iar îngerul lui Dumnezeii se arătă muierii şi zise către dînsa: iată tu eşti stearpă şi feciori n-al făcut, iar de acum să ştii că vei începe rod, şi vei în-greca şi vei naşte fiii, dar să te păzeşti să nu bei vin nici rachiii, şi nimic spurcat să nu mănîncl (că acel cocon va fi sfinţit lui Dumnezeii din pîntecele mlne-sa). Deci muierea mer* www.dacoromanica.ro — 68 — se şi spuse bărbatului său toate cîte-î zisese îngerul, iar Manoe se rugă lui Dumnezeii şi zise : o Doamne cela ce ai trimes pro omul lux Dumnezeii la noi ! trimete-1 şi acum să ne înveţe ce vom face coconului dacă se va naşte ? şi ascultă Dumnezeu rugăciunea lui Manoe, şi iar veni a doua-oară îngerul lui Dumnezeii la muiere, Iar Manoe bărbatul ei nu era cu dînsa, că muierea era la cîmp, deci muierea alergă şi spuse bărbatului ei zicînd : iar mi să arătă bărbatul acela ce venise în cutare zi la mine, şi se sculă Manoe, şi merse după muierea lui, şi dacă ajunse zise către acel bărbat: aii doar tu eşti bărbatul cela ce ai grăit cu muierea mea? iar îngerul zise eii sint: Manoe zise : fie acum după cuvîntul tăii, i iată că te învăţ şi te sfătuesc şi de aceasta, Iar tu să te apropii către sfatul mieti, şi să-l asculţi, tuturor să împărţi milostenie, ca să iii şi tu miluit de faţă Domnului nostru Isus Hristos. Că mai bine este a face milostenie, decît a strînge avuţie. Că zice Prorocul: strînge avuţie şi nu ştie cui strînge, şi în sfinta R- www.dacoromanica.ro — 115 — vanghelie iar zice: nu ascundeţî avuţia voastră in pâmînt, unde vermiî şi putreziciunea o putrezeşte, şi unde o sapă furii şi o ia, ce ascundeţî avuţia voastră, unde putreziciunea nu o putrezeşte, şi unde nu o vor sapa furii, nici o vor fura, că unde va fi avuţia voastră, acolo va fi şi inima voastră, eu adevărat este acest cuvînt drept al domnului nostru, care ah zis : imde va fi avji-ţia voastră, acolo va fi şi inima voastră, că cel ce va fi cu avuţie multă, şi să nădăjdueşte în trînsa acela nu să chiama creştin, ci se chiamă al doilea idolatru. Căci că nici o dată lui nu este gîndul la Dumnezeii ci toată nădejdea şi puterea numai spre avuţie. Şi nici odată nu gîndeşte să slujaseă lui Dumnezei^ nici să facă odihnă sufletului săti, cu acea a-vuţie, ci numai satana să bucură de avuţia lui, şi zideşte întuuerecul cel încuiat, ca să numai iasă de acolo, nici să i să deschiză nici odată. Iată fraţilor socotiţi şi vedeţi, mai bine este să zăcem întru întunerecul cel încuiat pentru dragostea avuţiei, ah mai bine după cum zice Domnul Hristos: să ne împărţim noi înşine avuţia săracilor, şi să fim miluiţi în ziua a-ceîa, cînd va face Dumnezeii judecată el însuşi, şi să fim izbăviţi de întunerecile cele încuiate, şi din puşcăriile iadului? pentru a-cest lucru vă mărturisesc şi eu fraţilor, încă nu eti din capul mieii, ci cuvîntul Domnului nostru Isus Hristos, care totdeauna strigă către noi şi zice : fericiţi de cei milostivi că adia vor fi miluiţi. Deci a cui altă mărturie mai mare? voiţi zice pentru milostenie dec't care www.dacoromanica.ro — 116 au arătat şi att învăţat însuşi Dumnezeii şi ati. grăit cu gura sa ? ati doar vă dafi vouă altă învăţătură de la mine ? ba, ci numai ce vă zic şi vă spuiii dupre cum aQ zis Dumnezeii: să fiţi milostivi, şi să nu împărţiţi nici să faceţi milostenie în făţărnicie, că voi sînteţl a-leşl înaintea lui Dumnezeii ca viţa cea roditoare, şi toţi aşteaptă să se adape din voi şi să se îndulcească. Deci să nu împărţiţi strugurii voştri! în făţărnicie, şi să fiţi unora dulci, altora amari, ci tuturor cu dreptul să fiţi, cum şi Dumnezeii iubeşte dreptatea. Aşijderea cînd veţi eşî să faceţi căutare oştilor voastre la a-nul cum le este obiceiul, atunci toţi boierii şi căpitanii, şi toate slugile voastre să aibă de la voi cinste şi dar, şi dreptate şi slujbe. Şi aceasta încă este milostenie, că volesc toţi să aibă milă de la tine, Iar tu să nu faci nici sa dai milostenia în făţărnicie, că unii din rudele voastre vor fi grei şi vor vrea să ia a-ceia boieriile cele mal mari, Iar slugile tale să le dai îndărăt făr de lege şi făr de dreptate, -că acest lucru este un păcat mare. Nici să nu cumva să eî cinstea şi boieria de la vre un •om care va fi harnic şi înţelept, şi să o dai •altuia, căci îţi va face glumă şi veselii, şi rî-surî, ci pentru căci îţi va face veselie şi glume tu îl milueşte d amîna cu ce vel vrea, Iar să nu da! boieriile măscăricilor, şi celora ce iac rîsurl: ci să dai celor ce vor fi harnici de cinstea şi de slujba ta. Şi pînă nu vor veni toate slugile tale înaintea ta cele ce vor ii mal de folos, şi mal detreabă pînă atunci www.dacoromanica.ro - 117 - nimulul să nu dau boierie sab cinstea, şi cînd vor fi toţi înaintea ta să-I vezi şi să-î ştii ce oameni sînt ? Căci că de vel pune pre cine-va boier pentru căci te va ruga cine va, tu ţi faci 2 lucruri de pagubă, căci darul este al tăii, Iar cinstea este a altuia. Şi de vei da cuiva cinstea pentru voia cuiva, cugetă că nu v-ati adunat Dumnezeii să fiţi domni, nici să fiţi toţi păstori turmei lui. Ci numai pre tine te-ab ales şi te-ab pus să fii păstor turmei sale. Deci de nu vel fi tu harnic să cunoşti turma ta, şi să le împărţi tuturor pre dreptate, ce domn şi ce păstor te vel cblema, cînd ^el lăsa să se amestece toţi în lucrurile 'domniei tale, şi să fie domni ca şi tine, sau să se bage în venitul ţării tale ? aii n-aî auzit că zice în sfinta Scriptură : cinstea şi venitul tău nebunului să nu-1 dar. Iar tu să laşi cuvîntul dulce celui ce ştie cinstea ta, şi să umpli cuvintele prietenilor, şi ale boierilor tăi, şi să le fii domn vrednic, şi să dai fieşte-cul plata precum să cade pe faptă. Iar cinstea ta din bună voia ta să nu o dai altora, şi să fii al doilea Isav. Că şi acela a dat cinstea şi scaunul săli frăţine-săb lui Iacov pentru o tipsie de linte fiartă. Că cerşu Isav de la frate-său Iacov şi I zise: dă-ml să mănînc din merticul tăb şi să mă satur, iar Iacov căci iî dăruise de la DumnezetL mintea cea întreagă, zise către Isav : d-aşî şti că aî da mie cinstea ta şi scaunul tătl, eti ţî-aşi da merticul mieii. Iar Isav era gol de minte, şi pentru acela nu Bocoti că şî va pierde cinstea pentru un blid de linte. Ci îndată zise: dămî tu blidul cu lin- www.dacoromanica.ro — 118 — tea mie să mărime, Iar tu iaţl ţie cinstea mea şi scaunul mieii. Şi aşa îşi dete cinstea şi BCau-nul săii frăţine-sătl lui Iacov. Aşa şi voi fraţilor de veţi da cinstea voastră slugilor voastre de voia voastră, făr de nici o nevoie, să fie slugile voastre cu cinste, iar voi făr de cinste, pentru niscare mită, sad pentru niscare vorbe viclene, sad pentru vre-o lăcomie a voastră, atunci voi veţi fi soţi lui Tsav. Iar de veţi asculta cuvîntul Domnului vostru, şi să nu daţi cinstea voastră altora, voi veţi fi domni înţelepţi şi cu mintea întreagă, şi soţii lui lacob. De aceasta şi ed fraţilor cum m-am priceput aşa v-am şi învăţat să nu vă daţi cinstea voastră nici o dată slugilor, că dacă-ţl vel da cinstea ta lor, deci tu ce vel mal fi bun, şi de ce treabă vel fi lor? sad cine te va mai băga în seamă şi să vie la tine, dacă vel umplea voia boierilor tăî ? Iar celora ce-ţî vor sluji bine tu nu vel face dreptate ? Că d-ai fi vrut să albi mintea înţălegătoare şi înţăleaptâ, şi să-ţi cunoşti boierii precum sînt atunci ţi-ar fi lesne, că tu iaî zice numai cu un cuvînt, şi ar eşi din cinstea şi din boieria a-ceia. Şi cind al zice cuvînt aşa să fie: el nici o putere n-ar mal avea. Ci dacă al lua tu boieria de la dînşiî şi cinstea, atunci pre dîn* şiî nimeni nu iar mal cinsti. Deci dacă al pricepe tu că cinstea şi boeria lor le este de la tine, de ce să nu faci să-ţi slujască el ţie cu temere şi cu frică, şi să cunoască că tu le eşti domn şi stăpîn şi mal mare preste dînşiî, cum să cade să fie slugile smerite înaintea www.dacoromanica.ro 119 — stăpînilor lor ? pentru aceasta cinstea ta pîn ţo va da Dumnezeii tu să o ţii în mîînele tale. Drept acela fătul mied te deşteaptă şi te socoteşte cu mintea ta, şi să nu-ţl dai cinstea ta "boierilor tăi, că tu pul pre dînşiî boieri, Iar pre tine nu te pun el domn, ci pre tine te pune Dumnezeii să fii unsul lut. Cum zice şi Prorocul: pune Doamne preste noi dătător de lege, sa înţăleagâ toate limbele că sînt oameni. Aşa te-ail ales Dumnezeii şi pre tine ca să te ■cunoască toţi, că tu eşti domn ales de Dumnezeii să fii lor stăpîn şi păstor bun, şi să paşti turma Iul Hristos făr de făţărnicie. Iar tu dacă eşti harnic îţi rîndueşti turma şi o întocmeşte bine, să nu se hrănească unii şi Bă se îngraşe, Iar alţii să moara de foame, ci să împărţi tuturor întocmai fieşte cui după lucrul saii, şi căruia cum îl va fi slujba, aşa să-i fie şi cinstea şi mila. Iar venitul tău ce-ţî va veni din toată ţara ta, acela să fie tot în mîmele tale să nu cumva să-l daî şi să-l împărţi la boieri! tăi, saii la rudele tale, saii la niscare slugi de ale tale ce-ţl vor fi făcut nis-care slujbe, ci să fie tot cu seamă în mîînele tale. Deci cui vel vrea să dai cu mîna ta, să se ştie ca să-ţî mulţumească, şi să te cunoască că tu eşti domn. Că cel ce va să fie domn aceluia trebue să aibă minte foarte multă, ca să cunoască şi să priceapă minţile slugilor, mintea domnului lor, că dacă cunosc slugile minte multă şi socoteală la domnul lor, el îl slujesc pre dreptate şi-l cinstesc, Iar dacă îl cunosc că n-are minte, el numai ce-1 ţin domn www.dacoromanica.ro — 120 — cu numele. Pentru că slugile cum cunosc pre stâpîn aşa-I şi slujesc, măcar de ar fi sluga cît de dreaptă; eă dacă este domnul lipsit deraiate, deci slugile pentrtr ce-I vor săi slujas-că pre dreptate şi să-l cinstească, cînd el n-are minte să cunoască cinstea şi slujba lor, cît să nevoesc el şi ostenesc pentru dînşii ? pentru acela cînd cunoaşte domnul slujba şi osteneala, slugilor sale, cum îl cinstesc, acela ce domn este? sati cum îl vor mai cinsti slugile lulr sad îl v^r mal sluji ? Iar domnul cela ce este înţelept şi cu minte aceluia slujesc slugile lui, şi care din slugile lui îi este prieten a-cela-i slujăşte cu nevoinţă şi cu dreptate, iar de va şi fi din slugile lui vre unul duşman,, şi nu va vrea să-l slujască, apoi tot să va întoarce şi-I va fi prieten, căci că i vede c*ă este harnic şi întreg la minte. Pentru acela cînd îl văd slugile lui că este harnic şi înţelept de toate să pleacă şi-i slujesc cu frică şi cu temere, că domnul înţelept toate cugetele şi socotelile lui sînt bune. Căci că mintea stă în trupul omului drept, ca şi cum stă steagul în mijlocul războiului, şi toată oastea caută la steag. Şi pînă stă steagul în războiţi nu să chiamă acel războiţi biruit măcar de are şi năvală grea spre sine. el tot caută steagului, şi să adună toţi împrejurul lui. Iar dacă cade steagul, atunci toate oştile să risipesc, şi nu să ştie unul cu altul cum fac şi încotro merg. Aşijderea este şi domnul, pînă stă mintea lui în trînsul întreagă, toate oştile să strîng împrejurul lui, şi lui caută ca şi împrejurul www.dacoromanica.ro — 121 - steagului, şi toţi iau învăţătură şi înţelepciune de la dinsul, şi încă nu numai slugile şi oamenii din ţara lui, ci şi alţii dintr-alte ţări poftesc ca să la învăţătură şi sfat de la dînsul. Tar dacă slobozeşte domnul trupul săti. spre curvie, şi spre beţie, şi spre alte lucruri rele, care nu le iubeşte Dumnezeii, şi şl pprde nădejdea şi frica! Iul Dumnezeu, şi nebuneşte în sila Iul. Deci Dumnezeii să mînie pre dînsul, şi nu 1 face altă nevoie mal rea, ci numai ce-i ia mintea, şi-l lipseşte de dînsa. Deci dacă să lipseşte de minte, iar de trupul acelui domn nici un lucru bun nu vei vedea, nici el nu va mal avea nici o cinste de la slugile Iul, nici de la alţi domni care vor fi împrejurul lui, ci va fi numai de rîs şi de ocară, şi slugilor luî li să vor răni inimile despre dînsul. şi li să va lua dragostea şi dorul de către dînsul. Că pînâ stătu steagul lui, şi el tot stă-tură împrejurul lujţ-şi toţi căută luî, Iar dacă văzu steagul, deci el fugiră toţi şi nu să ştiu-ră unii cu alţii unde satî dus, şi ce s-aă făcut. Aşa şi slugile voastre pînă vă vor vedea, şi vor pricepe că este mintea voastră întru voi: el toţi să vor strînge şi să vor aduna Împrejurul vostru. Iar dacă vor vedea că v-ati scăzut mintea; el să vor răsipi toţi de la voi. Şi cum nu s -ar răsipi şi să vă năpusteze, căci că văd că vă luă Dumnezeii mintea şi în locul el pornise mînia luî, asupra voastră. Vedeţi fraţilor, cît este de rătt celui ce să mînie Dumnezeii pre dînsul, şi 1 lipseşte de minte. Că omul nebun nu poate sa şl facă nici o cin- www.dacoromanica.ro — 122 — ste şi nici un bine Iul, dar altuia cum va putea face vre un bine săli vre o cinste ? iar domnul carele este întreg la minte, la acela s?nt toate bunătăţile, că întîitt lucrează lucrurile Iul Dumnezeii, apoi umple' şi voiea Iul pre pămînt. Că este lăsat toate dreptările Dumnezeeştî să le îndrepteze, şi pre oameni încă să-î tocmească cu înţelepciune, şi să ia de la dînsul toţi împăcare şi cuvinte dulci. Aşijderea fătul mied, şi voi fraţilor, eti. aşa vă învăţ Iul Dumnezeii tot d auna vă rugaţi ca să se milostiveaseă spre voi, să vă dea cinstea, că din nebunie să fac toate cîte iubeşte diavolul, şi dintr-însa să umplu toate voile lui, iar din mintea cea bună să umplu toate cîte plac lui Dumnezeu. Drept aceia vă învăţ fraţilor, să cereţi de la Dumnezeii minte curată, ca cu dînsa să puteţi umplea toate voile luî cîte le va pofti, că numai cu ajutorul luî Dumnezeii, şi cu mintea cea curată ve ţi umplea voiea luî. Pentru aceea rugaţi pre Dumnezeii şă fie cu voi, şi nu vă leneviţi a lucra luî Dumnezeii, ci lucraţi milostenie, şi miluiţi slugile voastre. Şi să fie slugile îmbrăcate şi împodobite cum ve-ţl şti mal frumos, că aceea este lauda şi cinstea domnului şi comoara cea înfrumuseţată şi vie. Iar de vei fi scump, şi va lăcomi inima ta spre avuţie multă, şi vor rămînea slugile tale goli şi despoietl, deci tu făr de slugi ce cinste vel avea ? şi ce domn te vel chiema ? satl dintr acea avuţie multă ce vel fi strins, ce folos vei să dobîndeştî, că şi tu eşti om ca fieş-care? şi cînd vei muri a- www.dacoromanica.ro — 123 — tunel avuţia ta va să rămîe pustie, şi va luao altul carele nu o ati. câştigat de va mînca d-a-gata şi va bea, şi va împărţi avuţiea ta, şi de va fi harnic să miluiască slugile, el îşi va face cu avuţiea ta nume bun, iar tu vei ră-mînea urgisit, şi cu două pagube foarte mari, una căci al trăit în lumea aceasta cu nume răii şi de ocară, iar alta căci îţi va fi în ceea lume, sufletul pierdut în periclune. Drept a-ceea fătul mied, şi voi fraţilor ed aşa vă învăţ, să nu strîngeţî avuţie multă şi să o as-eundeţ!, -ci să puneţi avuţiea voastră pre slugile voastre, dacă vă es!e voea să fie avuţiea şi strînsoarea voastră tot vie, şi să aveţi veselie înaintea ochilor voştri. Că iată că voiţi Bă vă aduc aminte şi de împăraţii cel de demult: grăi Aristotel filosoful către Alexandru împăratul şi zise : împărate Alexandre, cu ce luaşl şi biruişl toată lumea? iar Alexandru zise : dacă de vreme ce mă întrebaşi tu, ascultă să-ţi spuiti o Aristotele ! etl numai cu trei lucruri am biruit toată lumea. Intîiii cu cuvînt adevărat şi stătător, adoa cu judecată dreaptă, iar a treia cu mînă întinsă şi îndurătoare, căci că n am strîns avuţie, ci-mi am miluit slugile şi oştile. Deci et pentru mila care i-am miluit, nu şl-ati cruţat viaţa, ci ş-a i pus capetele înaintea mea. Cu acestea am biruit etl toată lumea, şi birui cu acest cuvînt. Alexandru împăratul pre Aristotel filosoful şi zise şi Aristotel: că numai cu aceste t£eî lucruri va putea omul să biruiască toată lumea. Iată fraţilor vedeţi aceasta, Alexandru fiind www.dacoromanica.ro — 124 - Elin şi cu aceste trei lucruri luă toată lumea, şi ce nume mare îşi dobîndi. Dar voi fiind, creştini, cu cît mal mult vi să cade încă să umpleţi aceste trei lucruri ? şi încă nu numai acestea, ci să şi mai adăogaţl lucrurile cele bune, carele iubeşte Dumnezeii, şi atunci Dumnezeii va înălţa şi va slăvi numele vostru în lumea aceasta, şi nu numai în lumea aceasta, ci incă şi după ce vă veţi petrece din lumea aceasta, sufletele voastre le va odihni întru împărăţiea sa cea cerească, din preună cu a le tuturor drepţilor. De aceasta şi eu vă învăţ să aveţi mînă întinsă către toţi, însă nu în fâ-ţărie, ci fieşte cuî după lucrul sătt, şi după cum îşi va fi făcut slujba, aşa să-l fie şi cinstea şi mila. Şi să milueştl pre toţi, şi pre săraci, şi pre cei ce vin către tine, şi pre străini, ci cu socoteală, iar şi sufletul tăti să nu ţi-1 uiţi, ci care milă vel şti mal mare a-ceea să faci pentru dînsul, ca să fie şi el miluit. Că toţi aceştia care fură zişi mal sus, dacăf nu-I vel milui, el vor avea nădejde să-l miluiască alţii, iar sufletul omului nu mal are altă nădejde la cine-va să-l miluiască fără numai la mila lui Dumnezeii, şi la trupul care lăcueşte în el, căci că el este în mîna acelui trup, şi are trupul putere asupra sufletului să-l spăsească şi să-l piarză, şi poate face trupul să fie sufletul şi miluit şi dobîndit. Şi iar poate face pentru volniciea sa, să piearză şi pre suflet, şi pre sine, că este şi aceasta în mîna Iul. Iar de se va osteni trupul în viaţa aceasta, deci nu va fi numai sufletul miluit, ci şitru- www.dacoromanica.ro —125 — pul, într-un loc cu dînsul să va odihni. Iar pentru neosteneala trupului, nu numai ce va peri sufletul, ci şi trupul, dinpreună cu sufletul. Şi de nu-ţi vei osteni trupul, ca să-ţi milueşti sufletul, ci vei zice să agonisăsc şi să strîng feciorilor mei, şi ei după moartea mea vor a'vfea grijă do sufletul mieii. Că omul are doă părechi de feciori, unii sînt feciori din păcate, iar alţii sînt feciori făr de păcate. Şi omul în veacul acesta iubeşte mai mult feciorii care sînt din păcate, de cît pre feciorii •care sînt făr de păcate. Deci cînd să va întâmpla omului de va greşi lui Dumnezeii, şi-şi va spurca trupul, şi îşi va întina sufletul, şi nu va alerga la pocăinţă, pînă este vid să-şi spele trupul, şi să-şi curăţască sufletul, ci să va nădăjdui spre feciorii săi cei dragi, şi iubiţi, să-î spele sufletul, şi să-i curăţască trupul, unuia ca acela ii este nădejdea seacă, şi sufletul lui va rămînea neîndreptat. Dar dacă în vreme ce nu ţ-aî curăţit trupul, tu însuţi o omule! şi să-ţi fl spălat sufletul, pîn ai fost vid, şi ai trăit într-această lume, şi nu ţ-ad fost ţie milă de sufletul tăd, ci te-ai nădăjduit spre alţii să te miluiască şi să ţi-1 izbăvească din mîniea lui Dumnezed, şi aceia spre care te-ai nădăjduit tu de nu le va fi grijă de a le lor suflete, să şi le îndrepteze, atunci de ţ-ar fi feciori, măcar fraţi, măcar ce rude iţi va fi, sufletul tăd nu-1 va scoate din munca cea de veci. Ş-apoi cum tu să faci păcate, şi alţii să se ostenească pentru tine, să le curăţească. Ci să cade celui ce ad făcut păcatul, acela să se www.dacoromanica.ro - 126 — nevoiască pentru dînsul, şi să-şi curaţască trupul, şi să-şi spele sufletul încă pînă este vid. Drept aceea fraţilor cînd greşiţi lui Dumnezeii, numai decît să ne întoarcem şi să alergăm, către pocăinţă, şi să ne punem nădejdea spre mila lui Dumnezeii, iar nu spre feciorii noştri, pre care foarte-î iubim. Dar caresînt acei feciori ai noştri ? sînt vărsarea lacrămilor, căi cum sînt feciorii noştrii cei dragi, de la inimile noastre, aşa şi lacrămile sînt şi es de la» inimile noastre, şi aciia sînt feciorii noştri cei de dreptate. Că dacă ne spurcăm trupurile şi sufletele, lacrămile sînt ca o apă vie să ne cu-răţască trupurile şi sufletele, că lacrămile s'nt aripile pocăinţei, şi nu numai aripi, ci şi mumă, şi încă şi fete. Pentru aceia fraţilor cînd să înfăşură de trupurile noastre smoala cea neagră şi rece, să nu lăsăm să se usuce împrejurul trupului nostru. Că dacă vom lăsa smoala să stea lipită mult de trupurile noastre, mă tem că nu se va deslipi, pînă ce le va face cu rane, şi ne va întuneca sufletele, de le va face, negre, ca şi dînsa. Ci pînă este mila lui Dumnezeii cu noi, şi dacă aflăm că sînt lacrămile aripile pocăinţei, şi mumă, şi izvor vio şi curat, noi să ne curăţim cu dînsele zmoala cea neagră şi rece, după trupurile noastre, şi să ne schimbăm sufletele în lumina luminilor, cum ş-ati. curăţit şi alţi prietini şi vecini de ai noştrii, care atl fost înţelepţi cu sufletele într această lume, şi acuma cu a-devărat sînt luminaţi înnaintea Domnului Hris-tos. Aşîjderea şi noi fraţilor, pînă ce este www.dacoromanica.ro — 127 - praznicul noi să sărbăm, şi pînă este mila lui Dumnezeii eu noi, să alergăm, şi sa ajungem vremea pocăinţei. Şi atunci sufletele noastre cînd vor sta înnaintea Domnului nostru, să nu fie ruşinate şi osîndite, nici să fie sufletele prietenilor noştri luminate, iar sufletele noastre să fie întunecate înnaintea lui Dumnezeii. Sufletele prietinilor noştri să fie primite in veselie şi bucurie, iar sufletele noastre, să fia în plîngere şi dosadă. Sufletele prietenilor noştri să fie încoronate cu corone neputrezitoa-re, iar sufletele noastre să fie ne încoronate şi batjocorite. Sufletele prietenilor noştri pentru nevoinţa lor să fie tot-d-auna cu Dumnezeii, iar sufletele noastre pentru ne nevoinţele noastre, şi pentru mulţimea lenevireî noastre, să 'fie despărţite de faţa cea bună şi dulce a Dumnezeului nostru. Drept aceea fraţilor să ne nevoim pîuă avem vreme, să nu se desparţă feţele noastre, de faţa Domnului nostru Jsus Hristos, şi de prietenii noştri, pentru leneviea noastră cea multă, şi pentru ne grija noastră, şi pentru pizma care o ţinem tot în inimile noastre, şi pentru mîniea care Dumnezeii nu iubeşte. Pînă sîntem vil, noi nu socotim să facem pace sufletelor noastre, dar dacă nu vom face noi pace pînă s'ntem vil, dar pre urma noastră, cine ne va face pace ? doar fraţilor gîndiţi că va face oine-va pace pre Urma sufletelor noastre? ba, cînd nu ne-ati. fost noă milă de sufletele noastre, să le facem pace pînă am fost în lume vil, că după moarte, nu este împăcare, după moarte nu este cură- www.dacoromanica.ro — 128 — ţire, după moarte nu este milostenie, ci pînă este omul viti, şi pînă încă nu i s-aii despărţit sufletul din trup, atunci este vremea cea de pace, şi trupului şi sufletului. Că cel ce va face pace cu fratele săti pînă este viti, şi Dumnezeii va împaca sufletul Iul, şi 1 va odihni în braţele luî Avram. Cel ce va petrece şi va vieţui în lumea aceasta, în curăţie şi In mintea cea întreagă, şi nu-şl va spurca trupul şi sufletul, sufletul aceluia îl va lumina Dumnezeii, şi-l va străluci mal vîrtos de cît zările soarelui. Cel ce va fi milostiv, şi va împărţi săracilor milostenie dreaptă şi în dreptate, a-cela va fi miluit la judecata cea nefăţarnică, d-a dreapta Iul Hristos. Vedeţi fraţilor, cît este de mare mila luî Dumnezeii, şi ne încetat totdeauna ne chiamă către dinsul. Iar noi facem oceianie, că acea oceianie este meşteşugul şi lucrul cel mare al diavolului, şi cel ce face oceianie, acela însuşi să zugrumă. Ci să lăsăm fraţilor oceiania, să ne izbăvim de faţa satanil. Să luăm smerenie, şi cu dînsa să ne îndulcim de faţa luî Dumnezeii, şi este un lu-•cru foarte bun fraţilor, şi aceasta: să ne a-propiem şi să socotim Dumnezeeştile Scripturi, <îă într-acele fu arătat, că camăta unul lucru, -este cumplită, şi o patimă vicleană. Ci încal de acum dar deşteaptăte, şi nu maî face că-mătărnicie, şi cît o al strîns cu răutate, cu bunătate o împarte, şi te asamănă cămăraşu-lul celui nedrept, carele fu pîrît Ia stăpînul .sătt, că risipeşte avuţiea Iul, fără de ispravă .şi răti. Aceluia te asamănă şi tu, că acela ne www.dacoromanica.ro — 129 — puţind săpa, şi fiindu-î ruşine se ceaie, să socoti bine şi înţelepţeşte. Să gîndi, dacă-1 va scoate stăpînul săd. din cinste şi din boierie, ci va lua de la datornici, şi-I va fi aceia de •odihnă. Aşa să faci şi tu dacă nu te-aî aflat în ceî d-întîiU, încaî nu te scăpa de cei de al doilea, şi de n-aî dat milostenie din cîştigul tăti cel drept, încaî fă din agonisala ta cea nedreaptă şi din carnete, că Dumnezeti este iubitor de oameni, şi primeşte şi agonisita cea rea, dacă o împarte omul celor ce li să cade să o împarţă, şi de nu vel mal face eămătăr-nicie, nici vei mal agonisi de acl far de dreptate, te va lăuda Dumnezeii şi pre tine cum laudă şi pre cămăraşul acela nedrept, dacă veî face şi tu, şi eă-ţî tocmeşti bine şi cu socotinţă ca şi dînsul, celea ce-ţî vor fi de folos şi de treabă. Pentru acela nevoieşte-te o fătul mieii, şi cumpără ţie unt de lemn, pînă ce stă tîrgul aceştil lumi, grăbeşte-te către săracii cela ce-1 vînd, pînă nu să sparge tîrgul -acesta, că dacă să va sparge d-aci nu mal este cine să-l vînză, nici cine să-l cumpere. Ci fieşte cine cum va face neguţătoiie aici, aşa va afla şi acolo. Fătul mieii, nu ţi fie lene a face bine, nici cugeta să nu faci bine, temîn-du-te pentru sărăcia lumii aceştia, şi pentru lipsa avuţiei, şi pentru traiul şi ajungerea ba-trîneţelor, şi pefitru aşteptarea boalelor şi a -slăbiciunii, nici pentru altele ca acestea, că -acestea sînt tot cugete şi păreri deşarte, şi a-măgelile vicleanului diavol, şi meşteşugurile lui, de acela leapădă de la tine ni?te cuget^ VOLUMUL XXIV DIN URICAR. C ». www.dacoromanica.ro — 130 şi sfătui! drăceşti ca acestea, care muncesc şi sănevoescsă-ţi facă răii şi multă nevoie, nule asculta şi stăl în potriva lor, şi le goneşte cu semnul cinstitei Cruci, şi cu îndrăzneală să ziceţi către dînsul: daţi-vă în lături de la mine toţi cel ce faceţi făr de lege, că nu voiţi asculta pre voi, nici voi sluji voă, ci cu mare-veselie voiţi face poruncile, care le am luat de la acela, care mi-ati făcut mult bine, că a-cela cu iubirea sa cea multă ce o are tot îmi va ajuta spre 1 ine. Cu adevărat fătul mieii să nu cumva să te afli nebăgătoriti de seamă de o bunătate ca aceasta, rugăciunea cea bună nu stă în darurile cele multe şi în jertfe, ci stă în gîndul cel bun şi învoirea sufletului celui curat, şi iubeşte Dumnezeii pre miluitorul cel blînd. AH doar nu poate Dumnezeii să sature pre cel flămînzl, care ah săturat numai cu cinci pilDl cinci mii de oameni ? aii doar nu va putea Dumnezeii să sature pre cei se-toşl, care aii izvorît apă din peatră sacă şi vîrtoasă? ba să nu fie acela, că poate Dumnezeii şi nu este nimic să poată sta împotriva voii lui Dumnezeii, că aceluia i Bă închină toate genunchile ale celor cereşti şi păm'mteştî, şi acelor de desubt, şi nici unele de acestea nh-i trebuesc lui, fără numai spăsenia ta pofteşte ca să dobîndeşti tu cu milostenia ertare păcatelor tale celor multe şi să-l întorci, căci l ai mîniat cu nebuna ta scumpeţe. Fiul mieii să nu voe?ti a ţi să părea că n ai vini de păcate,, ci dacă de- vreme ce al aur dă-1 săracilor,, iar de n-al aur tu dă haină, ca să fii şi tu www.dacoromanica.ro — 131 — îmbrăcat de Dumnezeii în haine împărăteşti la vremea judecăţii lui, iar de n-aî haină tu măcar dă un constând sati un ban, şi să nu temi nici să gîndeştî, că aî dat puţinei sad că nu va fi primit, dacă n-al avut să dai mal mult, că mal bine va fi primit acel puţinei al tăti, care 1-al dat tot, de cît mila cea multă care o vor face alţii dintru prisoaselile lor, că ştii cum primi Dumnezeu col doi bani a acel văduve sărace, care aruncă în cămara bisericeî. Iar de nu vel avea nici bani, tu dă puţinea pîne şi te vel asemăna cela-lalte văduve, care hrăni pre Ilie Prorocul, şi te va hrăni şi pre tine Dumnezeii cu hrana raiului, iar de n-ai nici pîlne, tu încal dă un păhar de apă rece celor însetoşaţl, ca să nu cauţi şi tu în cela lume o picătură de apă, ci să te adape Dumnezeii din izvorul apel cel vii, că d-aci nu vei mal înseta în veci. O multă este şi adîncă dragostea Iul Dumnezeii, care o are spre oameni! că I este voia să se spăseascătoţl oamenii şi ne-aii dat mijloace ca sa ne putem spăsi cu acelea toţi, şi nici unul dintru noi să nu peie, ci aşteaptă tot deauna să 8e spăsească neamul omenesc. Şi socoteşte dc vezi bunătăţile cele neurma-, te, cum porunceşte celor ce l-aii mîniat să se întoarcă iar către dînsul cu milostenie săracilor, şi pentru aceea puse pildă cu cele cinci fete înţelepte. Iar cămătarnicilor le dete chip şi semn pre cămăraşul cel nedrept, ca să facă milostenie, şi să dea din ce aii luat cu cămă-tărnicioa, şi d-aci de nu va mal camătărniei, el va fi moştean împărăţiei cerului. Iar celui www.dacoromanica.ro — 132 — ce n-are să dea mult, dete chip pre văduvă, să dea preţ de doi mangărl, iar celor ce vor fi lipsiţi şi săraci de tot, le dete chip să dea un păhar de apă rece. Ca nu cumva să puie cineva pîră asupra sa, pentru sărăcie să zică că n-ati avut ce da, şi să se lipsască de plata sa, că iată că el însuşi şi acestora pune plată mare şi zisăse : ori care va adăpa pre unul din ceşti mai min, cu un păhar de apă rece, numai în numele scenicului, adevărat grăesc voă, că nu-şi va pierde plata sa. Aceasta porunceşte, că-I este voea să se spăsească toţi, şi-I îndeamnă spre milostenie. Drept aceea o suflete ! fugi de caznele cele răle a le iubirei de avuţie, şi te apropie de milosteniea care este bună şi folositoare, că de vel milui pre cel ce sînt în nevoie, şi pre tine te va milui Dumnezeii, şi te va ferici precum el însuşi ati zis : Fericiţi cei milostivi, că adia vor fi miluiţi. Deci o suflete ! împrumutează pre Dumnezett, pre pă-mînt, ca să iaîîn cer, plată după vrednicie-ţl, şi-l să-ţî fie el ţie dator, că este bun datornic care nu va tăgădui, nici va zăbovi cu plata, ci-ţl va plăti cu o sută de ori mal mult, şi încă îţî va da şi dobîndă viaţa cea de veci, şi acestea nu ţi le va da în taină, ci aevea, înnaintea sfinţilor îngeri, şi înnaintea a toată făptura lui, şi le vel lua cu multă slavă mare. Insă cînd vel face tu nişte lucruri mari ca a-cestea, atuncea să te păzeşti de furii ceî vicleni (diavoli), ca nu pentru plăcerea şi lauda oamenilor să fii furat despre stînga, şi veî ră-mînea de această neguţătorie bună şi dragă, www.dacoromanica.ro — 133 - ci să te păzeşti cum am zis : şi să ţii această avuţie cu mina cea dreaptă, care este cinstita smerenie, şi să fugi de furtişagul cel d-astînga care este întunecata şi grozava trufie. Că nu-ţl este ţie de folos să te nevoieştl spre un lucru mic şi prost, ci spre comoara şi avuţiea cea de veci. Pentru acela foarte cu nevoinţă să faci acest lucru bun, şi care place Iul Dumnezeii (milosteniea), ca să 1 afli în cer cu a-devărat, ca o avuţie nefurată. Deci te îrgră-deşte cu Crucea şi cu smereniea cea bună, şi nu vei ti furat de trufiea cea deşartă, nici te vel teme de venirea tâlharilor celor răi, şi cumpliţi, că nu vor îndrăzni să vie, şi să stea. înaintea ta, şi să vor risipi ca pulberea înaintea vîntulul celui răpede. Pentru acela fătul mied, cînd vel face milostenie, să nu trîmbi-tezl, nici să strigi înnaintea el ca făţarnicii, că ea att urît acestea, şi nu iubeşte lauda şi trufiea, ci ş att ales smereniea, că acela este fiică şi uceniţă fiului lui Dumnezeii, care s-ali smerit pentru noi, ş-ati purtat trup de om ca şi noi. Pentru acela nu este iubitoare de laudă şi de trufie, ci numai să se facă milostenie într-ascuns, iar ea nu să va ascunde. Deci do vel face tu aceasta într ascuns, iar ea nu va fi uitată, ci mai mult va străluci în vremea platei, şi va fi mai luminoasă de cit soarele, şi o va curăţi, şi o va lăuda cel ce este stăpîn tuturor înnaintea îngerilor săi, şi cele ce ai făcut tu în taină ţi le va plăti Dumnezeii aevea şi în vileag, şi te va încorona, cu coroana luminii, iar să nu strîngi avuţie pre pă- www.dacoromanica.ro — 134 — mînt, că este urîtă lui Dumnezeii, ci să strîngl avuţiea ta în cer, unde aii pierit nădejdea fu* rilor, şi unde săpătorii nu o vor săpa. C ă dacă ţi-l cîştiga avuţie în cer, deci aceea a* vuţie nu va putrezi, nici va peri nici odată, daci o vel fi pus acolo, şi îţi va fi şi inima acolo, că zice Dumnezeu: unde va fi avuţiea voastră, acolo va fi şi inima voastră 1 o suflete primeşte pre cel sărac în numele Proroculul, şi îl satură, şi-l adapă, ca să te ospătezi şi tu cu Prorocii la cina cea împărătească, hrăneşte şi adapă pre cel flămînd, că de-1 vei sătura, Dumnezefl cu a lui bunătate va mări acel puţinei bine al tăti, şi-l va înălţa la sine, că zice: Fiămînait-am şi mi-aţi dat de am mîncat, însetat am şi m-aţi adăpat. Drept aceia fătul mied te bucură şi te veseleşte, cînd faci acestea, că tot pre bunul Dumnezeii hrăneşti şi adăpi. Cine ati văzut şi cine aO auzit cineva minune ca aceasta, cînd hrăneşti şi adăpi pre un ve-ein al tăti, £ind şi acela om ca şi tine, tu saturi pre Dumnezeii stăpînul şi făcătorul tuturor. îmbracă cu dragoste pre cel gol, să te îmbrace Dumnezeii şi pre tine cu haina cea neputredă şi de veselie, du pre cel strein în casa ta, să te ducă şi pre tine Dumnezeii în lăcaşurile drepţilor. Cercetează pre cei bolnavi şi pre cel din temniţă, să fii alăturat în ziua judecăţii oilor celor de a dreapta, că de vei face acestea: tu te vei învrednici de vei auzi glasul cel milostiv şi fericit şi dulce al milostivului şi m'nunatuluî Dumnezeii care va zice: Veniţi blagosloviţi tatălui miei* de moşte- www.dacoromanica.ro 135 — uiţi împărăţia, care este voâ gătită încă din începutul lumei, că dacă aţi făcut acestea unuia din ceşti mai mici mie aţi făcut. Atuncia cei ce vor fi destoinici unei slave ca aceasta, cu multă bucurie şi veselie vor proslăvi pre Dumnezeu. Şi fiind în nepricepere, şi îndoire, şi în frică mare vor zice către dînsul: dar ce bine am făcut noi într-această lume de ne-am învrednicit noi a atîtea bunătăţi ? ci Doamne Dumnezeul mied, atunci nici pre mine să nu mă desparţi din partea cela ce ţi o al ales, ci mă învredniceşte slavei tale, pentru mila ta cea mare, şi pentru bunătatea ta cea nemăsurată, iar nu pentru lucrurile mele, care sînt toate scîrnave şi spurcate, că n-am făcut nici o dată bine înaintea ta. Ci numai pentru dragostea ta, care o al spre oameni mă miluleşte pre mine ticălosul şi păcătosul, şi nu mă lăsa să peid, că n-am alt unde să mănădăjduesc pentru spăsenia mea. Către tine am alergat sfinte, ca să nu mă ruşinez nici să mă întorc de la faţa ta ocărît nici osîndit, nică auz ed val de mine! acel glas de urgie şi de mînie, care va zice: păsaţi de la mine blestemaţilor în focul cel de veci, carele este gătit diavolului şi îngerilor Ini, că dacă n-aţi făcut unuia din fraţii ■mei cei mai mici, mie n-aţi făcut. Cu adevărat stăpîne şi Dumnezeul mied, nici o dată nu te-am ascultat, nici te-am băgat în seamă, val de mine ! cînd te-am văzut flămînd sad setos, gol şi bolnav şi în temniţă n-am vrut să-ţl slujăsc. Pentru acefa nu sînt harnic şi vrednic să ceid ertăciunea cea de săvîrşit. Că ne- www.dacoromanica.ro — 136 — băgînd seamă de tine făcătorul mieii cel de bine, şi cercetătorul mieti, am slujit tot avuţiei cu toată nevoinţa mea. Ci mă rog eti robul cel viclean şi necredincios iubire! şi dra-gostiî tale, care o ai spre oameni să-mi erţî cîtNrei vrea, că nu zic eti pentru cît să va cădea după lucrurile mele, ci numai cît va vrea mila ta, că păcatele mele sînt fâr de număr. Am făcut făr de legi şi necurâţii, şi ştitt că nu sînt vrednic să dobîndesc nici o ertare,. ci numai ce alerg către bunătatea ta, ca să mă spăşeşti în dar, pre mine care nu sînt harnic nici cerului, nici pămîntuluî. Să mă milueşti pre mine nevrednicul cu milosîrdia ta cea fâr de număr, că puternică este, milostive, iubirea ta, care o ai spre oameni, care sînt ca mine păcătoşi şi gata de-a să arunca în prapastia periciuniî. Iar dacă mă vel învrednici şi pre mine păcătosul vre uneî mîntuirî atunci va fi mai arătată şi mai primită adîncimea îndurărilor tale celor făr de măsură Doamne. Că împăratul cel bun atunci să proslăveşte, cînd dă viaţă'şi zile, celor ce nu sînt vrednici d-a trăi, atunci să vor mira de tine îngerii, şi să. vor înfricoşa Arhanghelii şi toate puterile cele cereşti, văzînd mila ta cea nemăsurată, ;?i te vor proslăvi cetele Apostolilor, şi rîndueli-le Prorocilor, şi te vor cînta gloatele Mucenicilor cu veselie. Aşijderea îţi vor cînta şi în-cungiurarea prea-cuvioşilor Preoţi, şi toţi te vor proslăvi în slavă, pentru spăsenia mea cea făr de nădejde. Că fiind nevrednic $e-a mă putea spăsi, iar tu pentru iubirea şi dragostea www.dacoromanica.ro — 137 — cea nemăsurată, care o al spre oameni, mai făcut de-am dobîndit partea şi soarta celor măriţi. De aceia toţi drepţii să vor bucura, şi-ţl vor cînta cu veselie din preună cu toţi sfinţii şi să vor umplea de părere bună, căci al spăsit şi al miluit sufletul mied cel ticălos şi sărac, şi pierdut, şi cu totul căzut în ocia-nie, care aii făcut multe păcate înaintea ta. Dar cine nu să va mira, şi cine nu să va spăi-mînta de dragostea milei tale cea multă, ce o al către oameni, că multe minuni din veac al făcut o stăpîne Hristoase! numai cu cuvîntul poruncii tale şi al înţelepciunel tale aî făcut ceriul şi pămîntul, şi marea şi altele asemenea acestora lucruri mari şi minunate, însă aceasta va întrece toate minunile cîte aî făcut, cînd vel milui pre robul tăii cel nebarnic şi viclean care aii fost şi depărtat, o bunul mied stăpîn 1 că eti n-am vrut nici mî-ati fost voia, iar tu mal întors cu tăria milei tale către tine, care eşti viaţa tuturor, şi-ai spăsit pre mine nebunul şi nemulţămitorul. O stăpîne! cum nu va fi acest lucru minunat, şi să întreacă toate cugetele omeneşti, că din veac mulţi tîl-harl al spăsit Doamne, şi multe curve, şi mulţi vameşi. Aşijderea al spăsit şi pre Ma-nasie cel fâr de lege, şi închinătorul de idoli, făr de nici o nădejde, că acestea toate sînt uşor milei tale, iar către mila ce al arătat tu spre mine, nimic nu sînt acelea, că întru mine stăpîne s-ad arătat lucrul luminat şi slăvit. Că nici o dată n-ad fost alt eine-va păcătos ca mine. Dar dacă n-ad fost nici o dată, nici nu www.dacoromanica.ro — 138 — s-aii aflat din veac alt păcătos ca mine, şi apoi tu mal spăsit, iată că acum al făcut altă minune mai mare şi mai strălucită de cît toate cele dintîifl. Că nu este nimenea din cîţi aii veţuit pre pămînt să fi făcut păcate cîte am făcut eii ocaianicul şi spurcatul. Că ed singur am mîniat urgia ta Doamne, şi-am făcut înaintea ta viclenie, şi răutăţi mai multe de cît toţi cîţî aii fost născuţi pre pămînt. Şi nici o dată n-am vrut să fac voia ta cea sfîntă, nici am vrut să păzăsc poruncile tale cele prea cinstite şi făcătoare de viaţă, Şi am lăcuit tot în lucruri spurcate şi care nu să cuvin nici să cad, şi am umblat pre căile cele strîmbe. Drept aceia stăpîne Hristoase, căzînd cu faţa mea jos la pămînt, mă rog cu lacămi şi zic: Gr editam Doamne, greşitam, eu însumi înaintea ta greşitam, mai mult de cît toţi oamenii, şi nu sînt harnic să caut spre înălţimea cerului, pentru mulţimea păcatelor mele. Slăbeşte-mi Doamne slăbeşte mi, şi-mi iartă toate făr de legile mele cîte am făcut, şi de voie şî de nevoie, cu ştiinţă şi făr de ştiinţă, şî cele ce ţi-am făcut cu cuvintele cele rele, şi cu cugetele cele spurcate, şi cu faptele care nu să cuvin. Ci să nu mă pierzi pentru ele, nici să ţi fie mînie pre mine Doamne cela ce nu ţii mînie, nici să mă lepede mîna ia pre mine cela ce mă căesc cu tot sufletul, nici să mă osîndeşti şi să mă judeci focului eelui vecinie, că tu eşti Dumnezeii celor ce să căesc, şi să întorc cu toată inima. Pentru aceia arată întru mine toată bunătatea ta, şi www.dacoromanica.ro — 139 — mă spăşeşti în dar Doamne, după mila ta cea multă şi nespusă. Că şi eii care am fost făr de nici o nădejde să fiu spăsit, să te cînt din preună cu toţi cel ce atl făcut voia ta. Că ţie cîntă toate puterile cele cereşti, şi ţie să cade toată slava, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Duhului sfînt, acum şi pururea, -şi în vecii vecilor, Amin. ÎNVĂŢĂTURĂ a lui neagoe basarab Care au învăţat pre fiul său Teodoste Basarab, şi pre alţi domni ca să nu fie pizmătareţi, nici să facă râu pentru rău. Vino la mine fătul mieii Teodosie, vino şi te apropie către învăţătura şi sfatul cel bun, că eii, fătul mieii, voiţi să te sfătuesc foarte bine, şi mal întîitl de toate să umpli învăţăturile, şi poroncile, care plac Dumnezeului nostru lui Isus Hristos, cu toate bunătăţile, şi cu multă frică, şi cutremur. Apoi pizmă să n-aibl în inima ta, iar altuia să nu faci răii pentru răii, precum şi Dumnezeii învaţă, că iată că-ţî aduc aminte fătul mieii de-ţl va da Dumnezeii, şi te va dărui să stăpîneştl şi să domneşti tu ţara aceasta în urma mea, să te nevoeştl şi să te sileşti să fii tuturor blînd şi “bun. Că eii am auzit de la nişte oameni foar- www.dacoromanica.ro — HO — te înţelepţi, şi temători de Dumnezeii, lăudînd mai mult bunătatea şi îndulcirea, de cît răutatea şi amărăciunea, pentru aceia îţi zic şi eti. ţie, de te va dosădi cine-va din slugile tale, şi nu va umplea voiea ta în copilăriea ta, pînă voiţi fi eti viti, saîi şi pre urma mea. Iar de va căuta Dumnezeii cu milă asupra ta, şi te va pune să fii domn, şi vel ajunge în toată mintea, şi vrîsta, să nu-ţî aduci aminte de necazurile, ce te va fi necăjit cine-va în tinereţe -le tale, măcar de te-ar fi necăjit cine-va din tinereţele tale, şi din slugile tale, sau alţi streini cine-va, să nu te nevoeştî să-i faci răti pentru rău. Că toţi oamenii fug de răti, iar de bine să apropie toţi. Drept aceia fătul mîetl aşa te învăţ, în loc de răti tu să te sileşti să faci tuturor bine, ca să trimiţă şi Dumnezeii mila sa spre tine. Pentru că de vel rămîne sărac de mine pentru păcatele mele, măcar cît de mititel să nu te întristezi, căci ai rămas de mic sărac de mine. Ci să ştii fătul mîeti, că aşa este rîndul şi obiceiul lumii a-ceştiea. *Şi toată veseliea şi bucuriea el nu poate să. fie într-alt chip, pînă nu să umple cu jele, aşijderea şi jalea să umple cu veselie şi cu bucurie. De acela zic fătul mied : nici foarte să te veseleşti de slava lumii aceştia, nici iar foarte să te întristezi, ci neîncetat să mulţumeşti lui Dumnezeii de toate, măcar de vel şi rămînea de mine sărac, că n-aî rămas numai tu sărac şi în tristăcîunl, ci mulţi feciori -de împăraţi şi de domni aă rămas săraci, pre* cum este obiceiul şi tocmeala lumii aceştiea, www.dacoromanica.ro — 141 — şi multe necazuri au păţit, şi a ti pătimit întru împărăţiile şi domniile lor, de la oamenii cel răx şi nemulţămitorl, iar alţii nici la domnie n-atl ajuns în urma părinţilor lor, dacă atl rămas săraci de domnii, ci încă aii fost goniţi şi pribegi în ţări depărtate, şi străine, şi în oameni neştiuţi şi necunoscuţi, şi d-aci nimeni din ţările lor, nu-şi mai aducea aminte de dinşil, nici îi mal socotea. Şi încă toţi domnii cînd sînt domni în ţările lor multe necazuri aii de la slugile lor că unii le slujesc în dreptate, iar alţii far de dreptate, şi cu vicleşug, şi far de mulţumire. Ci poate îţi va face şi ţie eine-va vre-un necaz în tinereţe şi în copilăriea ta, iar dacă vel ajunge la vîrsta cea desăvîrşit, şi la mintea cea întreagă, în. vremea domniei tale, atuncea nu ţi bă cade să ţi aduci aminte de necazurile ce vei fi petrecut de la cine-va în tinereţile tale, şi să le faci rău pentru răii. Ci să cade pre slugile care îţi vor fi slujit în tinereţile tale, şi în copilăria ta cu dreptate, şi te vor fi mîngăiat, să le cinsteşti şi sa le milueştî, iar şi pre cele lalte slugi care nu vor fi umblat în voiea ta, la copilăriea ta, nici te vor fi mîngîiat, încă să nu-î ruşinezi, nici să-î urgiseşti, şi să le fad rău pentru răi, ci numai d aci înnainte să-ţi sslujască în dreptate. J)eel oăruie cum îi va fi slujba, aşa-î va fi şi cinstea, satl de va fi vreun domn de altă rudenie, gonit într-altă ţară, după moartea tătîne-săti, şi nu va fi apucat el la domnie în urma lui, ş-apol după eîtă-va vreme să va milostivi Dumnezeu spre dînsul, www.dacoromanica.ro — 142 şi-l va aduce iar în ţara lui, şi unora ca acelora le zic ca unor fraţi: dacă veţi intra în ţara voastră, voi să nu miluiţi numai pre cel ce v-ati slujit în lipsa şi în pribegiea voastră, şi pre acila ce sînt oamenii ţării, să I uitaţi, şi să-I părăsiţi, şi să nu-I miluiţi, căci nu ş-ati năpustit ţara, şi moşiile, şi să vă slujască voă printr-alte ţări streine, satl să ţineţi vre-o pizmă pre dînşii, şi să-I omorîţî, să faceţi pentru un răti altul mal răti. Că de veţi face aşa, ce folos va fi. Ci dacă vel fi domn gonit, şi pribeag, şi ne căutat, ascultă să-ţî spuiu şi de a-ceasta : cine fu gonit şi mal pribeag de cît Iosif cel frumos, fericitul fecior lui Iacov? cu adevărat ca dînsul nimeni n-ati fost, dar cînd fu frumosul Iosif trimis de tatăl-său fericitul lacov, ca să vază pre feciorii lui, şi pre fraţii săi slnt sănătoşi, şi dacă merse la dînşii, iar el nemulţămitoriî în loc de a-i face bine, pentru binele care ati venit el la dînşii să vază de sănătatea lor, el îi făcură rău, câ-1 a-pucară de l despoiară, şi 1 băgară într-o groapă gol, nu câ cind le-ar fi fost frate şi sîngele lor, ci ca pre un vrajmaş cu mînie îl v'ndură Madianilor în 20 de galbeni, şi din odihna tătîui-săti fu rob, şi-l duseră oamenii aciia în Egipet, şi-l vindură ca pre un rob, apoi fa băgat şi în temniţă. Iar Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isac, şi Iacov, i să făcu milă de dînsul, şi nu-1 lăsă în întunerecul puşcăriei, oi-l scoase din întunerecul temniţil la lumină, şi-l puse craiti a toată ţara Egiptului. Deci după cîtă-va vreme, veniră fraţii Iul la dînsul ţi www.dacoromanica.ro — 143 - nu l cunoscură, nici cugetară eî să fie Iosif craiti a tot Egipetul, iar fosif îl cunoscu, şi toate necazurile cîte-î făcuse eî le gîndea, iar răd pentru răti nu vru să le facă, ci le spuse că le este trate şi le zise: nu vă temeţî că al luî Dumnezeii rob sînt eti, nu sînt ucigător de fraţî, ci iubitor de fraţi, şi voî mi aţî cugetat răii, iar Dumnezeii mi aii cugetat bine. Şi-î îmblînzi cu cuvinte dulci, şi-î dărui bine, şi-î trimise la tată-sătt fericitul lacov să-l aducă şi pre dînsul, şi dacă auzi lacov să veseli foarte, şi să duse la fiul săd Iosif cel frumos, şi să întîmpină cu dinsul, şi cu blagosloveniea luî Dumnezeii să cuprinseră in braţe feciorul cu tatăl săd, şi muri lacov, şi-şî dete sufletul în mina luî Dumnezeii, iar blagosloveniea sa o lăsă fie săd luî Iosif cel frumos. Vedeţî fraţilor cît este de bine să nu facă cineva răii pentru răti, că noî dacă să milostiveşte Dumnezeii spre noî, şi ne milueşte şi ne rîdică domni, iar noi nu vrem să-i mulţumim, nicî băgăm în samă cuvintele luî, ci uităm binele şi cinstea, care ne este de la Dumnezeii, şi nu ascultam de poroncile luî, care tot d-auna ne învaţă să nu facem rău pentru răti, ci ascultă năravurile cugetelor noastre celor rele, carele învaţă diavolul de ne îndemnează să facem răd celor ce ne-ad făcut şi nouă rau. Ad doar n-am auzit fraţilor, mărturisindu-ne neîncetat sfinta Scriptură cum ad pătimit şi ad răbdat Domnul şi stăpînul nostru Isus Hristos, ca să ne izbăvească pre noî din robica muncilor? cum ad răbdat dosăzî şi ocări, şi scuipirl preste www.dacoromanica.ro — 144 — faţa obrazului, şi palme luă de la neamul jidovesc cel nemulţămitor, şi pămîntul văzînd acestea nu putu răbda, ci să cutremură, iar ■el răbdă şi nu dete lor după viclenia lor, nici nu porunci pâmîntulul să se desfacă şi sâ-i înghiţă, şi să-î ducă de viî în iad. Ci încă mai vîrtos să rugă tatălui ceresc fâr de început şi zicea. : Tata iartă că nu ştiu ce fac. Acestea facîndule el dete ţie chip de răbdare şi de nerăutate, ca să t'acî şi tu aşa, celor ce teau urît şi ţ au făcut răti, şi să nu dai răU pentru răti, nici să-ţî aduci aminte pentru ră-le, ci să-î miluieşti şi să-i erţi, cum şi stapî-nul tăîi Hristos sau rugat, pentru nemulţămi-toriî şi neînţelepţiî jidovî. Că de vei face şi^ tu aşa celor ce te aU urit, atunci vei cere cu îndrăzneală de la Dumnezeu, întru rugăciunea ta, ertarea păcatelor tale, iar de nu vei erta pre cei ce ţ-aîi făcut necaz şi te-ati întristat, cum vei îndrăzni a mai zice : iartă noa păcatele noastre, cum ertăm şi noi a le greşiţilor noştri ? şi dacă nu veî erta pre vecini, ci veî avea pizmă pe dînşil şi veî calea po-ronca lui Dumnezeu care ati zis: dacă nu veţi erta oamenilor greşalele lor, nici tatăl vostru cel ceresc, nu va erta voă greşalele voastre. Pentru aceia fătul mieu, să erţi pre vecinul tăU, da-că-ţl este voia să ţi se erte ţie maî multe. Iartă pre vecinul tăU de o suta de bani, şi, ţie ţi se va erta mii şi întunerece de galbeni şi va fi primită luî DumnezcU, rugăciunea ta, şi va fi înaintea lui ca mirosul cel bun al tă-mîeî. Păzeştete dar să nu schimbi acel miros www.dacoromanica.ro — 145 — frumos din vremea sfintelor rugăciuni întru împuţiciunea cea rea a pizmei, nici să întorci rugăciunea în blăstăm, că cel ce nu iartă grefai ele celui ce 1-ati greşit, acele îşi întoarce rugăciunile în blăstem. Şi sabia care este ascuţită şi gătită asupra vrăjmaşilor celor nevăzuţi, el însuşi o înfige în inima sa, neştiind ispitirea unui lucru ca acesta. Astfeliti se ruga doi inşi si zicea către DumnezetL: Doamne Dumn va da cele bune. Şi iar de va să dea vrăjmaşul tău, tu să nu te bucuri, nici în lunec irea lui să te înalţi, că va căuta Dumnezeu spre dîusul, şi şi va întoarce »ânia şi urgia despre el. Fătul ntffeu rîm-neşte blîndulul şi Pumnezeesouluî bărbat lui David, carele fu gonit din scaunul împărăţiei sale de. fiul săti Avesalom, care-] căuta să-l ucigă, iar el nu să mînie pre dînsul, nici avu pizmă pre dînsul, nici îl blastămă. Ci cînd auzi că fu spînzurat de păr de un crac de copacitt şi însăgefat, lui nu 1 păru bine, nici să bucură căci că i să cădea să se bucure de periciunea vrăjmaşului săo, ci să urcă in casele cele înalte, şi slobozi glas mare de plînse şi zise: O fătul mieii Avesaloame ! Ave-saloawe ful inimii mele, şi lumina ochilor miei, cine va da mie moarte pentru viaţa ta ? val de ■mine dragu mieii, şi fiul mieii cel iubit Avesaloame ! vai de mine ticălosul'cum perişi aşa de grab şi făr de veste, vederea şi privirea ochilor mei Avesaloame fătul mieii. Vezi dar că Pro-rocul atita iubea pre vrăjmaşii săi, cît şi la moartea lor plîngea, iar de vei zice că ati plîns cacl iati fost fecior, pentru aceea 1-ati durut inima de dînsul şi l-au plîns, iată că şi pentru Saul împăratul aşijderea ati făcut a-ceasta, cum am zis mal sus: Gă dacă auzi că www.dacoromanica.ro — 349 — fu părăsit de Dumnezeii şi ucis de păgîni, el îşi sparse hainele şi plînse de dînsul. Iar cînd veni cela ce-1 ucisese, şi spuse de moartea Iul, el în loc sâ-l mulţumească şi să-l dăruias • că cum este obiceiul a face oamenii, mal răti să mînie, şi porunci de-1 uciserâ şi pre el zi-cînd: dacă în vreme ce nu ţ-ati fost frică ce al ridicat mîinele tale asupra unsului Iul Dumnezeii, fie sîngele tâti spre capul tăti, că gura ta te-ati pîrit zi cînd: efi am ucis pe unsul Iul Dumnezeii. Aşa în loc să se veselească de u-ciderea vrăjmaşului sao, el zise unei slugi de a le sale de-1 tăie capul celui ce ucisese pre Saul vrăjmaşul săti, şi-l zise : sîngele tăti fie pre capul tăti, că tu al zis că al ucis pre unsul Iul Dumnezeii. Şi în loc d-a~.se bucura el începu a vărsa lacrăml şi a plînge mult. Şi chiemă pre toţi Israiltenil, şi făcu plîngere mare pentru moartea Iul Saul vrăjmaşul sătL Vezi fătul mieii că Prorocul acesta aii iubit pre vrăjmaşii săi şi în viaţa lor şi după moarte încă nu i-ati batjocorit, ci cu cinste mare i au plîns. Iar tu avînd pizmă, porţi mînie în zadar, şi nu te mal părăseşti, Ci încal de acuma rîmneşte Prorooulul şi nu mal avea pizmă, şi te părăseşte de mînie, şi lasă iuţi-mea şi urgiea că este scris şi zice : omul mîniosr aţîţă vrajbă, şi între cei împăcaţi pune mozaviric, şi dintr aceasta să aţîţâ pizma ca focul în trestie. Drept aceea fugi de mînie, care este rădăcina pizmei, şi nu avea vrajbă spre vecinul tăti,-şi nu băga în samă necazul, ci îţi ado aminte de poroncile poroncitorului celui de sus, care www.dacoromanica.ro — 150 — însuşi Dumnezeii le grăeşte în sfînta Evanghelie de zice : să iubiţi pre cei ce v-ati urît pre voi, că zice: de ve-ţi iubi pre cei ce vă iubesc ce plată veţi avea ? şi în legea veche zice: de vei ajia boul vrăjmaşului tău rătăcit, sau fieşte ce dobitoc tu îl întoarce de-l du la stăpînul sâti, iar de vei vedea asinul vrăjmaşului tău căzut de greutatea care este pre dînsul, tu să nu treci şi să-l laşi, ci să i ajuţi. Vezi fătul mteu că şi în legea veche zice: să iubeşti şi să faci bine vrăjmaşilor, iar să nu le fii pizmă, nici să le faci răh pentru răh. Aşijderea şi Solomon zice: să nu zici ce voin face vrăjmaşului mieii : numai cei voia plăti precum ati făcut el mie. Să nu fie aceasta, ci numai să-l laşi pre plata lui Dumnezeu, iar Dumnezeu va fi ţie ajutor. A-cestea socoteşte fătul mîeu, şi nu-ţi lăsa inima să fie biruită de nişte lucruri blestemate şi de nimic ca acestea, ca să nu fii osindit şi judecat cu robul cel rău şi viclean, căruia îi ertă stăpînul pentru mila sa întunerece de tălăngi, iar apoi-el nu vru să-şi aducă aminte de mila stăpînului săU, care-i ertase un întunerec dfe talanţl, şi nu vru să erte pentru 100 de bani. "Pentru aceea auzi de la stăpînul său rob viclean, dar nu ţi să cădea şi ţie să milueştl pre fratele tăti şi pre vecin, cum şi eh am miluit pre tine? Deci pentru aceea ticălosul nu fu numai căzut de mila spăsitorulul, ci încă fu dat şi în muncă pentru datoriea acelui întunerec de talanţl. Vezi cît este de rea mî-niea, urgiea şi pizma, că aceste trei sînt putreziciune şi stricare sufletului, şi mîniea este www.dacoromanica.ro — 151 — •ca un tată, iar urgiea ca o mumă, iar pizma •este feciorul acestora. Şi acestea sînt urîte lui Dumnezeii, şi nu le poate vedea Jar cel cu inimile slabe şi neînţelepte sînt biruiţi de dîn-sele. Val de mine păcătosul şi pizmatarul ce voifi să fac cînd ţin mînie totd-auna ? -i nici Intr un chip nu mă întorc, nici mă părăsesc ■de aceste lucruri rele şi viclene? vai de mine întunecatul şi împietritul cu inima, că zice Scriptura : inima împietrită îngrcw azâ durerile, iar cei păcătoşi adaog păcate către păcate. Vaî de mine împrotivitorul şi mîniosul, că iar scrie şi zice: împrotivirea cuvintelor ridică toată răutatea, şi spre acela va trimite Dumnezeii Îngerul cel nemilostiv. Iar tu Coamne nu mă lăsa să pieii pîna în sfîrşit de cugetele viclene, şi de cumplita pizmă, ci pleacă inima mea -cea slabă şi ticăloasă, şi o întoarce dintraceste spurcăciuni scîrnave şi împuţite, şi urîte, şi-mi darueşte inimă împăcătoare, şi dragoste sufletească şi curată, şi nevinovată cum al poron--cit celor ce te iubesc pre tine Doamne, şi-mt da să gîndesc în inima mea d apururea dragostea ta care o al către noi păcătoşii, şi pune frica ta cea Dumnezeească preste noi păcătoşii, şi să te iubesc‘cu tot sufletul mied, şi cu toată inima mea, şi cu toată puterea. Cum şi tu Doamne Dumnezeul mleu rn-aî ii^bit pre mine, şi te-al dat pre tine morţii, pentru mine. Ca împăcîndu-mă sad înaripindu-mă eO cu a-prinderea Dumnezeiriî tale, să cînt slăpînul mied cu inimă dreaptă şi să proslăvesc numele tad cel ce este iubitor do oameni şi ne- www.dacoromanica.ro — 152 — urmat, şi ne apropiat pre Tatăl, şi pre Fiulr şi pre Duhul sfînt, acum şi pururea, şi in. vecii vecilor, Amin. CUVINTUL LUI 10AN NEAGOE BAPARABr Către fiul său Teodosie Basarab, d către alţi domni care vor fii in urma lut biruitori ţării a-ceştia. Pentru pecetluirea cărţii aceştiea, că a-ceste cuvinte sînt in loc de peceţî cărţii aceştia► Prea iubitul mied şi dulce fiu, cît am putut am silit şi ed din cît am priceput şi am cunoscut, din mila lui Dumnezeii, şi am ara* tat ţie, iar acum fătul mied eu aşa te învăţ să faci în urma mea, sad şi pre altul pre căra va alege Dumnezeii din neam bun, şi-l va pune păstor spre Dumnezeeasea Iui turmă-Pre acela îl rog ca pre un frate al mieu, să-l înţelepţească Dumnezed şi să-l înveţe să I fie-milă de sufletul mied în urma mea, ca acum etl am părăsit toată avuţia mea şi slava lumii aceştia, şi domnia mea să risipi ca fumul oind îl bate vin tul cel repede, şi acum sa nă-dăjdueşte sufletul mied numai spre mila lui Dumnezed, şi spre tine alesul lui Dumnezeii şi al mied iubit frate, ca să te înveţe Hristos Dumnezed să fii milostiv sufletului mied, şi să-mi fie într-ajutor cu milostenia într-această vreme de nevoie a sufletului mied, iar Dom- www.dacoromanica.ro — 153 — nul nostru Isus Hristos să-ţi fie ţie într-această lume eu milă, iar în cealaltă să te învrednicească a fi cu domnii şi cu împăraţii cei buni şi credincioşi, şi să se îmulţească aici sămînţa domniei tale, iar sufletul tău să înflorească ca Kiedrii Livanuluî, şi ca crinul cel frumos întru împărăţia cerului în vecii vecilor. Deci de vei face milă pentru sufletul mied, şi tu vei fi miluit, cum zice sfînta Evanghelie : fericiţi cei milostivi că aceia vor fi miluiţi. Drept aceia ori-care să vor osteni şi va sili cu milostenie pentru sufletul mieii, acela va fi miluit de Dum-nezed, şi eU voiţi mulţumi aceluia, şi acela va lua plată întru împărăţia cerului. Drept aceia tu fătul mleti, sati voi iubiţii mei domni şi fraţi, sad voi boierii mei cîţi sînteţi într-acest veac mari şi mici, bogaţi şi săraci, toţi vă chiemaţi stăpîni caselor voastre. De aceia tuturor voă mă rog cu smerenie, să nu vă amăgiţi care cumva într-această lume deşartă, că nu veţi afla nici o îndreptare, şi nici o întemeiere în trînsa, fără numai cît ne înşala, şi apoi va să ne tragă cu poftele ei, ci să ne îmbrăcăm în dragostea cea noă a Domnului nostru Isus Hristos, şi pre dînsul sâ-1 iubim, cu tot sufletul, cum şi el pre- noi încă mai vîrtos ne-ali iubit, că Dumnezeii n-are alt lăcaş mai drag decît trupul omului, care el însuşi cu mîinele sale 1-ad zidit, şi-1 d?te suflet vid, şi iată că trăieşti, iar apoi acela-şl Dumnezeii care-1 făcuse muri pentru dînsul, şi-şl vărsă sîngele săli pre Cruce la Ierusalim, în zilele lui Pilat din Pont. Pentru aceia fraţilor www.dacoromanica.ro - 154 — «ă ne ferim să nu greşim lui Dumnezeu ni el o dată în nimic, iar de vom greşi din păcate sîntem, şi iar păcate facem. De acela să cade fraţilor dacă vom gre^i îndată să ne întoarcem cu pocăinţă către Domnul nostru Isus Hristos că robul cînd greşâşte şi face păcatul intr-acel ceas îl vede Dumnezeii că aii greşit şi ati umplut voia diavolului. Porunca şi legea domnului nostru o am călcat, iar voia diavolului fu deplin, pre satana l-am veselit, ig,r pre Dumnezeii, l-am întristat, pre ajutorii satanii i-am bucurat, iar pre îngerii şi pre toate pu terile cele cereşti i-am schimbat în jale cu pă-catu care am făcut. Drept aceia fraţilor de am şi făcut păcat ce vom face ? numai să a-lergăm către Domnul nostru Isus Hristos, şi să zicem : greşit am Doamne Dumnezeul nostru <1reşit-um, şi am făcut rău înaintea ta, şi am călcat porunca ta. şi nu sîntem vrednici să ridicăm ochii noştri în sus, şi să căutăm spre înălţimea cerurilor, şi să vedem lăcaşul tău cel sfînt, nici să ne chiemăm fiii tăi. Ci n avem pe alt cineva cu milă, fără numai pre tine carele eşti fâr de păcate însuţi, către tine scăpăm Doamne Dumnezeul mieii, să ne milueşti şi să ne curâţăşti de păcatele noastre. Că Domnul şi Dumnezeul nostru nu este pizmătareţ, nici ţine mînie în veci, nici plăteşte noă după fără de legile noastră, ■ci Dumnezeii să va veseli, iar satana să va ruşina ţ îngerii şi puterile cele cereşti să vor bucura, iar lucrătorii diavolului să vor ruşina, ■că ruga şi postul este ducere şi împreunarea omului cu Dumnezeu, iar după tocmeala lu- www.dacoromanica.ro — 155 — în ii, este tocmire şi împăcare ou Dumnezeii, şi mumă, şi apoi şi fată lăcrămilor, păcatelor este curăţie, ispititurilor pod, întristăciunilor mîng'ere, râzboaelor sfărîmare, lucru îngeresc hrana ceior făr de trup, veacului ce va să fie veselie, lucru petrecut izvor bunătăţilor, solie darurilor, prisoseală nevăzută, hrana sufletului luminarea minţii, săcure oceianieî, arătare nădejdii, dazlegare grijilor, bogăţie călugărilor, Negîleevitorilor comoară, slăbiciunea urgiei, arătare de pace, tocmire arătării, sol lucrurilor celor ce vor să fie, asemănare slavei ruga cu adevărat este celui ce să roaga, judecată mal înaltă încă decît judecata lui Dumnezeii care va să fie. Vedeţi fraţilor cît este de bun şi de dulce Dumnezeul nostru, şi iartă păcatele celui ce să întoarce către dînsul. Pentru aceia măcar de şi greşim, iar să nu lăsăm pre satana să se veselească în multă vreme de păcatele noastre care am făcut, nici să dăm locul nostru lui, nici să lăsăm să se împuţă ra-nele lui în trupurile noastre. Că de vom lăsa ranele lui cele putrede în trupurile noastre, nu să va împuţi numai trupurile, şi sufletul împreună cu trupul, căci că este o tăietură veche şi rea, şi nu numai ce au vătămat trupurile noastre, ci şi pre alţii pre mulţi i-all dezlipit de faţa Iul Dumnezeii. Drept acela fraţilor, dacă am greşit lui Dumnezeii, iar către dînsul să alergăm, ca să ajungem la po« căinţă, că Domnul nostru este adevărat Dumnezeu şi mult milostiv, şi chiamă pre toţi la «ine, de acela cînd cade omul în păcate, Dum- www.dacoromanica.ro — 156 - nezeti tot îl aşteaptă să se întoarcă către pocăinţă, ca să trimiţă pre Duhul sfînt şi să se sălăşluiască iar In trînsul, şi să şi facă lăcaş In trupul lui. Că dacă face omul păca tul, deci nu maî poate Duhul sfînt să lăcuias-că în trînsul, nici iar nu să îndurh să se des-parţă şi să fugă de la el. Pentru acela fraţilor pînă este Dumnezeii către noî cu mila sa şi ne aşteaptă să ne pocăim, şi Duhul sfînt nu să îndură să se desparţă de noî, şi noî să grăbim să alergăm către dîrsul cu pocăinţă, să nu dezlipim pre Duhul cel sfînt de la noî, precum albinele nu pot răbda fumul, ci fug’ din faguriî lor afară. încă nu se depărtează de dînşiî ci aşteaptă pînă cînd doar s ar potoli acel fum, ca să se întoarcă iar la locul lor. Deci dacă văd că se împuţinează fumul, iar să întorc la lăcaşul lor care aii agonisit, iar dacă văd că este tot fum mult, cu multă jale şi obidă îşî năpustesc lăcaşul lor. Aşa şi Duhul sfînt după greşalele noastre, tot neaşteap-tă ca doar ne vom întoarce spre pocăinţă, ca să se întoarcă şi el iar în trupul omului cum şi albinele la agoniseala lor. Iar dacă vede că nu ne pocăim, ci să umple trupul nostru de păcate, deci el fuge de la noî ca şi albinele de fum, şi cu multă jale şi întristăciune ne părăseşte. Uecî fraţilor să ne nevoim, să ne curăţim de păcate mal înainte pînă nuni să umple trupul de acele păcate rele şi împuţite, să nu fugă Duhul sfînt de tot de la noî, iar satana să-şî bată joc de noî. Şi să nu facem eăire de păcatele noastre şi să mîniem pre Dumnezeb, să şî pornească m'niea www.dacoromanica.ro — 157 — sa asupra noastră. Ca dacă făcu Dumnezeii pre Adam şi pre Eva, şi-l puse în raid, şi le dete toată hrana raiului, şi-l învăţă să nu calce în veci poronca luî, şi le poronei zicînd : din toţi pomii cîţl sînt în rai i să mănînce, iar din pomul care era în mijlocul raiului numai din-tr-acela să nu mănînce; iar diavolul dacă căzu din cinurile îngereşti, ridică pizmă şi coarnele sale spre porunca lui Dumnezeii şi spre neamul omenesc, şi să chibzuia cum va putea face să goniască făptura lui Dumnezeii, adecă sa scoaţă pre Adam şi pre Eva din raid. Şi iată sa îmbrăcă în chip de şarpe, şi şarpele să apropie de Dva şi-l şopti la ureche şi-i zise : ca ci nu mîncaţi din pomul carele este în mijlocul raiului? iar Eva raspunzlnd zise: uoâ aşa ne-ad poroneit Dumnezeu sa nu mîn-■eăm (iintr-acest pom. Şarpele iar îl zise : d-aţi ii mîncat din pomul carele este prin mijlocul raiului, a-ţi fi fost şi voi dumnezei vil cum este şi Dumnezeu, şi a-ţi cunoaşte binele şi răul Iar Eva nu pricepu că sînt cuvinte în-şălătoare şi amăgitoare, ci să înşălă cu cuvintele liu şi merse la Adam şi 1 zise : spusumiad şarpele şi au* zis, ca de vom mînca dintr-acest ' pom ales, carele este prin mijlocul raiului, vom fi dumnezei ca şi Dumnezeul nostru. Deci şi Adam nu şl conteni cugetul şi mintea, ci iubi şi el acele cuvinte înşalatoare, ca sa fie şi el deopotrivă Dumnezeului nostru, şi gîndiră 6ă mînînce dintr-acel pom, şi făcură atunci 2 păcate foarte mari, unul căci că călcară poronca lui Dumnezed, iar altul căci că vrură www.dacoromanica.ro — 158 — să fie şi el deopotrivă lui Dumnezeii, ca să mînînce şi ei dintr-acel pom fără poronca lui Dumnezeii. Şi cum mîncară îndată să văzură» amlndol goli: şi într acel ceas pricepu Dumnezeii călcarea lor şi merse la dînşii, şi-I chiemă şi le grăi cu blîndeţe, şi-i păru răiir şi-i fu milă de dînşii căci ah greşit şi aii călcat poronca lui, iar voea satanil o aii umplut şi cu umilinţă le zise : Adame Adame unde erai, iar Adam răspunse şi zise: iată Doamne eh sînt aici, ci nu putem să ne arătăm la tine şi să te vedem că sîntein goli. Dumnezeb le zise: dar eu n-am făcut pre voi goli, dar cine v-ab spus că sînteţi goli, de cît ca a ţi inîncat din pomul care este în mijlocul raiului, şi al călcat poronca mea, şi ai făcut vicle1^^ în-naintea mea, pentru aceea ai văzut golăciunea ta. Şi păn atuncea tot îl întreba Dumnezeu blîndicel că încă nu-şi pornise Dumnezeb mî-niea şi urgiea asupra lor, ci aştepta Dumnezeb cînd doar va zice Adam : Doamne greşit-am şi să-l erte. Iar el dacă greşi nu să făcu vinovat lui Dumnezeu, şi să zică greşit-am Doamne, ci zise: Doamne pînă fuiu eu singur în raxb nu greşiib ţie, ci dacă mi-ai dat în raiu soţie pre Eva ea m-ab înşălat şi am mîncat din pomul acesta. Şi în loc de smereniea ea-re-1 întrebase 1 dumnezeb cu blindeţe el nu să vinovăţi, şi să zică greşit-am Doamne, ci iar băgă vină lui Dumnezeb, iar Dumnezeb nici de aceea nu-şl vărsă mîniea spre dînşii, ci chiemă pre Eva şi cu multe blîndeţe îl zise r ca d-oaf încal s-ar vinovăţi ea şi să zică ca ab www.dacoromanica.ro — 159 — greşit şi să-î erte, şi o întrebă Dumnezeii pre ea zicîndu-î: Evo cine te aa înşălat de ai mincat din pomul carele este singur în mijlocul raiului? iar Eva zise: 1doamne ed în nimic n-am greşit ţie, aî băgat şarpele cu noi în raid, şi apoi el ad eşit afară, şi iar ad intrat în lăuntru în Edem şi ne au adus cuvinte înşălătoare de la diavolul şi el ne-ad înşălatT iar de aşî fi fost numai eU cu A dam, n-aş fi greşit ţie. Intr-acestaşi chip nici Eva nu vru să se vinovăţască Iul Dumnezeu, şi să ia er-tăciune de la dinsul, ci iar puse vina asupra Iul Dumnezeti, pînă ce-şl porni Dumnezed mî-niea sa spre dînşii, şi-î scoase din raid cu mare urgie pentru ne smereniea lor, căci nu să smeriră şi să ia de la Dumnezeu ertare pîn îi întrebă cu blîndeţe, şi pînă nu-şl porni mî-niea sa spje dînşii. Deci dacă să mînie Dum-ne'/ed pre dînşii îl blestemă şi le zise : O A-dame călcat-al cuvîntul mieu I pentru aceea-ţî zic: pînă nu vei vedea ghimpi de mărăcini şi de mâcied in palmele tale, pân atunci să nu guşti din bunătăţile pămîntuluî. Şi fu aşa, şi încă nu fu atîta în destul, ci dacă muri Adam el merse în puşcăriile iadului. Deci Dumnezeu iar să. milostivi spre dînşii, şi pentru dragostea lui îşi dete faţa lui cea luminată spre lovire de palme, pentru mila lui Adam luă faţa Iul sculpire ruşinoasă, de la necredinciosul şi ne-mulţămitorul neam. Şi pentru Adam Hristosul mieu aî fost dus la judecată înnaintea Caiafei. O minune I robul şîdea, iar Împăratul sta în picioare. An na ocăra pre Împăratul cerurilor, www.dacoromanica.ro — 160 iar el să smerea. Pentru Adam te-ax înălţat pre Cruce, şi pentru dînsul te adăpară cu oţet şi eu fiere. Pentru Adam aî luat piroane prin palme, şi cînd te împunseră cu suliţa prin coaste Doamne, atuncea eşi sînge şi apă, şi să bote/ă capul luî Adam şi zise i >umnezeO aşa: dintîiu te făcuiu din tind eh mîinile mele, şi-ţî dedeiit suflet din gura mea, şi vieţuişî, tar acum udoa-oară iar te râscumpăr din puşcăriile iadului cu sîngele m eh, că pentru călcarea şi neas ■ rultarea fa, toţi drepţii merseră in puşcăriile ia -lului, iar pentru sîngele mîeu eşiră toţi dm iad, şi intrară întru impârăţiea cerurilor. Vedeţi fraţilor cît este de mare mila luî Dumnezeu cum greşi Adam şi iar îl ertă Dumnezeu. Că de ar fi grăbit Adam după gre ala ce ati greşit, încă de atunci 1 ar fi ertat Dumnezeu. Vedeţi cîţî gbimpi de mărăcini şi de măcpşl au luat mîinele luî, şi după moartea sa încă zăcu în iad sufletul lui 5.'08 am, iar de ar fi grăbit cînd îl întreba Dumnezeii şi să fi zis: greşit-am Doamne^el n ar fi căzut într-atîta muncă şi răutate, nicî Dumnezeul nostru n ar fi pătimit atîtea munci. Ci încă atunci iar fi ertat greoaia, şi 1 ar fi pus iar în raiu, ca şi pre Petru maî marele Apostolilor. Că el dacă cunoscu păcatul săb că au greşit şi s au lepădat de Dumnezeul său, nu zăbovi ca Adam ca să nu so mînie Domnul pre dînsul, ci într acel ceas plînse cu amar şi zise aşagreşit am înaintea ta Doamne Dumnezeul mîeu, greşit-am .şi am fă-rut fără de lege, căci m-am lepădat de tine. D-aceea şi Dumnezeu într-acel ceas îl ertă, www.dacoromanica.ro — 161 — şi-l puse mal marele Apostolilor, şi-l dete şi cheia împărăţiei cerurilor pre mina Iul, pentru căci grăbi către pocăinţă. Şi-l zise: Petre ori ce vei lega pre pâmînt fiva legat şi în cer. Văzuşi cum .aii dat Dumnezeu putere Iul Adam să ne biruitor preste tot raiul, iar numai din pomul care-1 poruncise să nu mă-nînce într-acest chip ati dat Dumnezeii şi noă. Lui Adam i-aii dat hrana raiului, iar noă ne ati dat dulceaţa pămîntuluî într-această lume, şi din sporul el să ne hrănim ; numai ce ne opreşte şi pro noi să nu mîncăm de cele ce nu plac lui Dumnezeii, şi ştim şi tjoî cu adevărat care plac Iul Dumnezeii şi care nu-î plac, şi care porunci sînt preste voia Iul. Deci carele dintru noi va umbla în voia Iul Dumnezeii, şi el încă va umplea pofta sa. Iar cel ce va greşi dintru nof şi va călca poruncile luî Dumnezeii, unuia ca acestuia nu i să va umplea po'ta de la Dumnezeii, ci încă îl va munci şi îl va chinui şi mal răii decît pre Adam. Pentru acela şi noi fraţilor, dacă facem păcatul să nu zăbovim cu pocăinţă, ca să pornească Dumnezeii mînia sa spre noi, că de-1 vom lăsa să se învechîască în noi, el va face rană în sufletele noastre, şi cu multă greutate d abia-1 vom curăţi, ci cum facem păcatul îndată să alergăm la pocăinţă către Dumnezeii, cum şi Apostolul grăbi, şi să plîngem cu la-crăml ca şi el, că Dumnezeii este milostiv şi nu să mînie pîn în sfîrşit, nici va ţinea pizmă în veci, ci ne va erta cum aii ertat şi pre Apostol. Drept acela şi tu fătul mieii, saii alt VOLUMUL XXIV DIN URICAR. C. 11 www.dacoromanica.ro — 162 — domn carele ya alege Dumnezeti, satt din bo-eriî cel mari, satt din cel mici, satt din cel bogaţi, satt din cel săraci, să ne învăţăm fra ţilor să facem d-a pururea cele ce plac Iul Dumnezeii şi să îngăduim Iul. Că domnul Hristos vezi cit bine şi cîtă smerenie ati arătat pentru noi, iar noi pentru dînsul ce am făcut. De acela cînd ne va cinema •'Dumnezeii către sine ca să vedem faţa împărăţiei sale cea luminată, şi noi n-am făcut nici o bunătate de ale Iul, ce ne va fi atunci ? ci încal de acum să nu ne lenevim pentru slăbiciunea noastră, şi pentru domolnicia noastră care nici o dată voia Iul Dumnezeii n-am făcut, şi să nu ne desnădăjduim despre mila lui Dumnezeii, că el este mult milostiv, şi ori cine va merge către dînsul nici într-un chip nu să va depărta de acela. Pentru acela şi pre voi ori pi’e care va alege Dumnezeii şl-1 va pune să fie pastor turmei sale, să fiţi blînzi spre turma lui Hristos, şi cu multă frică şi smez’enie să o paşteţi, ca să aveţi cu ce vă arăta înaintea Domnului nostru Isus Hristos, cum şi David împăratul şi Prorocul fu blînd şi smerit, şi îngăduitor Iul Dumnezeii. Pentru aceia zise Dumnezeu : afiaiti pre David barbat după inima mea. Aşijderea fiţi şi voi, priviţi la albine, şi vedeţi că albina cît ese din uleiul el şi umblă prin flori de-şl agoniseşte mană şi hrană cu multă osteneală, că tot cîştigul şi agoniseala el din flori este, însă nu ia din tot felul de flori, că de ar fi aducînd mana el din. tot felul de flori, n-ar fi fagurii ^1 aşa de dulci, www.dacoromanica.ro — 163 — ci din toate florile alege care sînt mal dulci de adună agoniseala sa dintr-însele. Pentru a-ceea şi fagurii eî sînt atîta de dulci, şi în toată vremea să îndulceşte de’ dînşil, şi nu numai albina, ci şi alte făpturi a le lui Dumnezeu. Aşijderea e dator şi domuul care este ales şi unsu lui Dumnezeii, să aleagă cuvintele cele bune a le supuşilor lor. Că de va primi Domnul toate cuvintele lor şi cele bune şi cele răle în inima sa, nici odată nu i să va îndulci inima, cum şi fagurii albinil n-ar fi dulci de ar fi strîns mană din toate florile. Ci pentru că ea să fereşte de cele rele, şi a-dună din cele bune şi dulci, pentru aceea sînt şi fagurii aşa de dulci. Vezi şi socoteşte o ticăloase omule ce este albina ! cum să socoteşte şi să fereşte, şi nu să pune pe florile cele amari, fără numai pre cele dulci, şi îşi ia dintr-acelea brană. Dar omul carele este domn şi ales de DumnezeQ, şi pus stăpîn preste toate lucrurile şi făpturile, si este cu minte şi cu socoteală şi însufleţit, cum va să dea seamă înaintea judecăţii lui Dumnezeu ? fiind că noi n-am avut atîta chibzuială măcar ca o albină . să cunoaştem ce este"dulce şi ce este amar, ci cîte cuvinte auzim de la oameni, şi bune şi rele, noi nu le alegem care sînt dulci şi care sînt amari, ci cu toate ne umplem inima, şi să. află într-însele mal multe amari, de cît dulci. Pentru aceea zice şi Scriptura: cel ce să va înălţa acela să va smeri, iar cel ce să va smeri acela să va innâlţa. Aşijderea şi domnul carele va vrea să cunoască că un domn este www.dacoromanica.ro — 164 — mai mare, carele ati făcut cerul şi pămîntul şi să se sfherească înaintea lui, acela să va înălţa, iar domnul carele nu să va smeri înainte^ Iul Dumnezeu, Dumnezeti îl va smeri pre dînsul ca şi pre Adam. Că şi Adam întîl era ca un domn, şi încă şi mai mult, pentru că Dumnezeii era tot cu dînsul. Insă pentru mîndria lui perdu şi vederea feţei lui Dumnezeii, şi toate bunătăţile raiului. Iar fericitul Iov zăcînd în gunoiti gol şi despoiat, plin de bube şi de vermî, mulţumea lui Dumnezeti şi zicea : mul-ţumescu-ţî ţie Doamne Dumnezeul m eii mulţu-mescu-ţî, că gol m-am născut din pîntecele mai-cei mele, gol mă voiă duce. Şi într-acest cbip Adam din biruinţa şi puterea sa să smeri, iar Iov cu smerenia sa să înălţă din gunoiti. A-şijderea va pătimi şi domnul carele nu să va smeri într-această lume şi tntr*acest veac, şi nu va împărţi judecată dreaptă robilor lui Dumnezeti şi fără făţărnicie. Că măcar împărat, măcar domn, măcar boier, măcar bogat, măcar sălrac, toţi pre o cale vom să mergem la judecata lui Hristos, şi să stăm înaintea lui. Şi atunci nu să va cunoaşte nici domn, nici împărat, nici boier, nici bogat, nici sărac. Ci toţi vor sta fieşte-carele cu lucrurile sale, măcar bune, măcar răle. Deci cu ce măsură vom fi împărţit noi aici oamenilor dreptatea, cu aceia şi noă ni să va măsura, cum şi în sfîn-ta Evanghelie zice : cu ce măsură veţi măsura cu aceia vi să va măsura. De acela de ne vom smeri noi lui Dumnezeti, Dumnezeti ne va în-nălţa. Iar domnul cela ce să va ţinea mare cu www.dacoromanica.ro 165 — puterea sa, şi să va trufi. şi i să va părea că nu este nimeni ca dînsul, unul ca tine o ticăloşiile ! cînd nu este întru tine puterea celui de sus, sah cel ce să laudă şi să nadăjdu-eşte spre puterea sa şi zice puternic sînt eti : şi pentru puterea mea pre nimeni nu bag în seamă. O ticăloase omule ! dar cum eşti tare şi puternic, cînd pre Dumnezeii l-ai nîîniat, şi de tăria cea cerească te-al lipsit. Apoi dacă te-ai lipsit de acestea de toate, cum te vel cinema bogat ? cînd de bogăţia şi de bunătăţile raiului care ţi era gătite tu te ai lipsit de dînselc în veci. Acum de te vel îmbrăcă în haine de frîngbie împodobite cu aur şi cu mărgăritar, şi cu pietre scumpe, şi vei căuta la dînsele, şi te vel vedea împodobit bine şi frumos, şi vei zice : nimim nu este ca mine, şi te vei umplea de bucurie şi de veselie, iar trupul ţi 1-aî spurcat, şi Duhul sfînt s au depărtat de la tine, cum poţi să te bucuri şi să te veseleşti, cînd Duhul cel sfînt nu lăcueşte întru tine, ci ah rămas trupul tah pustiti ca o casă cînd o părăsăşte stăpînulsăd. Că tot o-mul măcar dom, măcar boier, măcar bogat, măcar sărac, d ar dobîndi toată lumea, şi dacâ-şl va pierde sufletul, deci ce folos î este. Fericit bărbatul carele n-au mers în sfatul necuraţilor şi pre scaunul pierzătorilor n-au şăzut, şi în calea păcătoşilor n-au stătut. Ci în legea Domnului aă fost voia lui, şi in legea Iul să va învăţa ziua şi noaptea şi-i va fi gîndul şi cugetul tot la Dumnezeii. Că acela cu Dumnezeh este, şi Dumnezeh cu dînsul. Deci cu cel ce esta www.dacoromanica.ro — 160 — Dumnezeii acela este ^puternic, că puterea celui de sus lâcueşte în trînsul, şi acela este bogat, căruia este dată .împărăţia cerului şi hrana raiuluiă, şi acela este dăruit, căruia îî este dăruită de la 1 lumnezea faţa sa cea luminată, să se lumineze ochii lui văzîndu o d-a-pururea. Şi unuia ca aceluia i să cade să se veselească, carele va umplea voia Iui Dumne-nezeh, şi trupul său şi-l va păzi în curăţie că într-acesta să va pogorî Duhul sfint şi să va sălăşlui în trînsul, şi va fi tot cu dînsul. O cît este de bine a fi tot cu Dumnezeul nos» tru ! şi să lăcuim cu el, şi să se sature privirea noastră pururea de vederea feţei Domnului nostru şi să ia inima noastră îndulcire şi veselie de la oîntările cele multe, şi în multe felun ale Îngerilor, care în veci nici o dată nu vor trece. Iată fraţilor ■ că eîi cît mă putuiti pricepe despre o parte, eîi m-am silit pentru voi şi v-am scris, iar de voiţi fi greşit ceva într această scrisoare a mea, voi fraţii mei, să mă ertăţl, ca să erte şi Domnul Dumnezeii sufletele voastre. Eli scrisoarea aceasta o am s lvîrşit, şi acum trebui- să se lege de dinsa şi pecetea, pentru ca cartea care este pecetluită, aceia s crede. Insa eh încă am socotit că de la Adam pină acum au fost mulţi împăraţi, şi mulţi domni, şi multe feluri de cărţi sah făcut, şi-ah scris, şi le ati pecetluit cu peceţi, iar apoi toate atl trecut ca roa cea de dimineaţă, şi acum nimic nu să cunoaşte de acei împăraţi, şi de acel domni mari şi puternici de atunci, nici de el, nici de peceţile lor, fără numai www.dacoromanica.ro 167 — lucrurile cele bune ce vor fi făcut în viaţa lor acelea nu vor peri în veci. Pentru aceia şi etl socotii şi văzuiu, că. după puţină vreme şi eti voiu să mă petrec din lumea aceasta, şi pe-ceţile mele vor să se strice, drept aceia n-am legat pecetea. Iar de va fi cuiva necaz căci n-am legat pecete de această scrisjare, voia să ascultaţi şi să va spuifi care este pecetea drepţilor cea de veselie şi de bucurie, iar noă păcătoşilor cu multa plîngere şi cu mare jale şi nevoe, eînd va veni fiul omenesc cu Slava sa, şi toţi sfinţii îngeri împreună cu dînsul. Atunci va şâdea pre Scaunul măriră lui, ţi să vor pune înaintea Iul toate limbile, şi va despărţi pre unul de altul, cum desparte păstorul oile din capre, şi va pune oile despre dreapta, iar caprele despre stînga. Atunna va zice împăratul celor despre dreapta lui. Veniţi blagosloviţii Părintelui mieii de moşteniţi împărăţia , m am făcut înaintea ta viţa cea pustie, şi smochinul cel sterp. Spurcat am Doamne zidirea ta, spurcatu-o-ain şi am întinat casa ta, şi n-am cuvinte curate să rog pre mila ta cea multă, nici pociţi rădica ochii mei Doamne în sus, să văz înălţimea cerului tău. Nu porni Doamne urgia ta pentru fără de legile mele, că de unde voiţi putea eti Dumnezeul mieti, să încep mai înainte, şi să plîng păcatele mele către mila ta, că păcatele mele cîte am făcut eti înaintea ta stă-pînul mied, nu le pociţi socoti, că sînt ca stelele cerului şi ca nă'-ipul mării. Ci încă Doamne eti sînt zidirea ta şi casa ta. Pentru aceia nu mă lăsa în mîînele satanii, nici să fiţi încuiat în puşcăriile iadului, să nu se bucure satana de mine zidirea ta şi robul tăd. Neagoe. A uzi Doamne într acest ceas şi pi'e mine nebăgătorul de seamă, şi ne înţeleptul, cum ai auzit şi pre Iezekie în ceasul morţii. Intr-a-eela'ş chip auzi şi pre mine neharnicul robul tătî, că alt n-am către cine alerga Doamne, fără numai către mila îndurării tale. Şi de nu www.dacoromanica.ro — 182 — mă, vel primi ca pre Iezekie, în cal ca pre unul din nemercii tăî cei mat pro?tI, aşa ru-gîndu-ma zic eti robul tăii Doamne cel păcătos şi ticălos : bucurate stăpînă Fecioară 'ia-ria, născătoarea lui Dumnezeii, sprijinitoarea şi ajutătoarea cea grabnică a creştinilor, şi roagă pre Dumnezeii pentru mine. Bucurîte cinstita şi făcătoarea de viaţă Cruce, dupre care atl izvorît viaţa a toată lumea. Bucuraţi-vă toate puterile cereşti, îngerilor mal mart îngerilor, şi vă rugaţi pentru mine. Bucurîte şi tu cinstite Proroace şi Pretedice botezătorul Domnului, şi mărturisitorul pocăinţei , şi roa-găte pentru mine. Bucuraţi vă Apostolilor, mărturisitorii vestirei cel bune a lui Dumnezeu, care aţi scos oamenii din înşălaciunea diavolilor cea întunecată, şi iaţî îndreptat către lumina dreptăţii, şi vă rugaţi pentru mine. Bucurîte frumoase raiule, care te poftesc toţi cel ce ati slujit bine lui Dumnezeii. Bucuraţi-vă sfinţilor Mucenici care aţi pătimit pentru Hristos, şi aţi luminat prin temniţe, şi v-aţî ispitit cu săbii ascuţite, şi nu v-aţi înfricoşat de fiarăle cele groaznice şi cumplite, ci v-aţl luptat şi v-aţi nevoit, ca sa vă a-semănaţi patimilor lui Hristos, şi aţi luat cununile cele neputrede, şi aţi dobîndit împără-ţiea cerului, ci avînd îndrăzneală către Dumnezeii, ruguţivă pentru mine. Bucuraţivă Pa-triarşilor sfinţilor purtătorii de Dumnezeii părinţi, care aţi mărturisit prin cetăţi şi prin oraşe sfînta Evanghelie, şi pre Hristos aţi a-râtat şi aţi luat daruri din ceriil, şi lumina www.dacoromanica.ro — 183 — cea făr de înserare aţi cîştigat, şi vă rugaţi pentru mine. Bucuraţi-vă prea cuvioşii lui Dumnezeii pustnici, care aţi lăcuit prin pustii şi prin peşteri, şi postului şi privegherii v*aţl învăţat în sfintele Lavre, şi aţi îngăduit lui Dumnezeu, şi n-aţi gustat din bunătăţile pă-mîntulul, ci eu dor mare v-aţt înaripat către Dumnezeii, şi Duhul cel sf.nt au lăcuit întru voi, şi v-aţi îndulcit de hrana raiului, şi aţi umblat pe calea cea dreapta, ca nişte ucenici ai lui Hristos, şi pofta voastra aţi umplut, pentru aceea va rugaţi pentru mine. Bucura-ţivă şi voi ceşti mai deapol, Patriarşii şi preoţii, care aţi lăcuit prin oraşa, în traiul cel curat al lui Dumnezeii, şi aţi mărturisit cuvintele lui Isus Hristos în toata vremea. Bueuraţivă şi voi călugărilor, care lăcuiţi în pustiile cele întunecate şi prin peşteri, şi prin prăpăstii, între hiarăle cele iuţi şi răle. Bueuraţivă şi voi călugărilor care lăcuiţi prin lavre şi prin monastin, împodobitoriî bisericilor şi îngăduitorii lui Dumnezeu. Bueuraţivă împăraţilor, domnilor, care sînteţi drepţi slăviton creştini, şi aţi veţuit în frica luî Dumnezeii, şi aţi umblat pre calea luî, şi aţi împărţit milostenie, şi cuvintele lui Dumnezeu le aţi umplut şi le aţî păzit. Bucuraţiva şi voi boierilor şi judecătorilor. Bueuraţivă şi voi săracilor şi voi fiii mei şi fetele mele. Bueuraţivă şi voi boe-ril mei, şi slugele mele cele credincioase, care ml-aţi slujit bine. Bueuraţivă toţi şi rugaţi pre Dumnezeu pentru mine. Bucurămă Doamne şi pre mine Neagoo robul tăn cel lenevos şi www.dacoromanica.ro — 184 — ticălos! Aşa rugîndumă eti văzuiti că mi să apropie ceasul cel de apoi. Deci strigaiti <*» glas de umilinţă şi ziseitt : iată acum mi să-apropie ceasul morţii, ci păsaţi do ctnemaţl pre iubiţii meî coconi, şi pre dragele mele cocoane, şi pre dragii mei boieri şi slugi iar el veniră toţi la mine şi stâtură înaintea o-chilor mei şi le ziseiu : veniţi iubiţii mm şi dragii mei coconi, care sînteţi ochilor mei mal luminaţi de cît strălucirele soarelui. Avuţia cea scumpă şi comoara ini mei mele. că astăzi fiii mei vă despărţiţi do mine, şi săriţi de la inima mea ca o scînteie cînd sare pre faţa apei în adîncurile cele întunecate, şi în valurile cele cumplite. Astăzi toate valurile mării s-att pornit asupra voastră. De as tăzl înainte fiii mei, cu care maî întîiu vreţi să vă luptaţi, cînd sînteţi ca acea scînteie, care fu zisă mal înainte. O odraslele mele! eu a-cum voiţi să vă învăţ precum zice Solomon r fiule primeşte învăţătura tătîne-tân, şi ascul'â sfatul mine ta ca^ă trâeşti în veci. Drept acela iiif meî şi eti vă învăţ, mal înainte de toate de acestea să aveţi frica lui Oumnezeti în inimile voastre, şi să vă fie sufletele curate, din> preună cu trupurile, şi săi iubiţi săracii şi rni-şâil şi să le faceţi milostenie, şi sa va rugaţi luî Dumnezeii şi Prea curatei lui maici cu tot dinadinsul, şi nu numai din gură, ci cu toată inima şi cu tot sufletul, şi cu tot cugetul, că Domnul Dumnezeul şi stăpînul nostru Isus-HristoSj este bun îndurător şi milostiv, şi cu mila sa va îmblînzi ţpate valurile mării, care sînt ridicate asupra voastră, şi veţi trece că- www.dacoromanica.ro — 185 — tre linişte cu bine şi cu blîndeţe, şi veţi domni în lumea aceasta cu pace, iar sufletele voastre vor dobmdi sufletescul bine cel de vecîv cu ceî ce au îngăduit lui Dumnezeii din veci şi pîn acum. VeniţL şi voi turturice'e mele cocoane, iubitele pustietăţii, nu staţi departe de mine, ci vă apropiaţi de mine, ca turturea-oa ceea < e sa desparte şi-i piere soţia. Şi multă jale şi dur are pentru d.nsa, şi nici o dată pre copaciti verde nu să pune, ci tot pre uscat, şi cînd va să bea apa, întîiu o turbură cu picioarele, şi atuncea bea, şi nici odată inima el nu mai dobîndeşte veselie. Aşijderea şi voi cocoanele mele, şi turturelele mele, acum va despărţiţi de mine, şi cădeţi în grea sărăcie. Veniţi şi voi boierii mei cei umnezeQ. Din înşirarea principalelor titluri să vede că autorul învăţăturilor a ţinut să dea un sumar din istoria Evreească pentru a servi ca călăuză învăţăturilor, ce Neagoe le va crede de nevoe să le dea fiului săd Teodosie. Tot la aceasta a servit şi cîte-va pilde scoase din învăţăturile lui Varlaam. Domnul Iorgu Sion, BrăteştI, în dorinţa de a reîmprospăta numele bunului săQ Antohi Sion, memoriei căruia să închină acest al XXI V voldm de Uricar, a ţinut ca să să publice, dacă nu întreg textul învăţăturilor, oel puţin partea a D-a, ca mal importantă. Ce www.dacoromanica.ro — 197 — e dreptul Eforia Scoalelor din Muntenia a căpătat textul învăţăturilor de la Antoni Sion spătarul dinHVlol-dova, cum să şi spune în precuvîntarea cărţel, publicată la 1843 şi îndreptată de Sfinţia sa Părintele Ioan Eclesiorhul Curţii. Iată însuşi precuvîntarea: PRECUVINTARE Răposatul întru fericire Neagoe Basarab, alegînduse Domn al ţării Romîneştl la anul 1512, a domnit 9 ani, arătînduse cu multă milă către supuşi, şi cu mare cucerie către cele sfinte. Dovadă despre aceasta staîi încă şi pînă astăzi multe din monumentele ce a zidit acest bărbat, dintre care cel mal măreţ este Curtea de Argeş, şi pe care le-a înzestrat cu moşii şi cu alte dăniî, ca să fie spre slava Iul Dumnezeii, şi spre ajutorul săracimel. A acestui vrednic de pomenire Domn fiind şi această povăţuire către fiul săli Teodosie, şi dobîndin-duse manuscrisul la Biblioteca Colegiului din Sfîn~ tul Sava, dăruit de Dumnealui Spătarul Antonie Sion din Moldova, s-a tipărit cu cheltueala din casa Şcoalelor spre a se obşti moralele şi religioasele sentimente, ce a avut acest Prinţ. Acest manuscris este adeverit la fiecare folie cu pecetea lui Ştefan Cantacozin Domn al ţării Romîneştl. O mică lămurire asupra acestei precuvîntâri. Fiecare credem, că să întreabă : Cum Eforia Scoalelor publice din Muntenia a căpătat acest manuscript de la Sion din Moldova ? Ce căuta Antonie Sion pe atunci în Muntenia V de unde avea el manuscriptul şi ce fel era acel manuscript? Iată întrebări, care caută răspuns şi în cele ce www.dacoromanica.ro — 198 — urmează vom căuta a ne da samă pănă la un punct de toate acestea. Asupra punctului în tăi, adică a ducere! Iu! Auto hi Sion la bucureşti, iată cum a fost faptul : In intrigele de partide iscate cu ocazia Reglementului organic, Antohi Sion ţinea de partida naţională, pentru care lucru i s-a făcut percheziţie la domicilia, l-a arestat şi 1 a dus la Bucureşti, undea fost supus interogatorului şi judecat de anumit Sfat de boerl. Probabil că atunci Antohi Sion a dus cu dînsul intre altele şi manuscrisul învăţăturilor lui Neagoe, satt poate dacă nu atunci cel puţin a făgăduit unora din Eforii Scoalelor că le va încredinţa acest manuscript, ce s-a şi publicat în 1843. Credem că satisfacem interesul cetitorilor dînd loc în extenso capitululul din viaţa lui Antohi Sion scrisă de fiul sâtt Ion Sion, în care să arată atît motivele arestărel şi judecării lui Antohi Sion, cit şi modul cum a fost judecat, povestite de un contimporan, deci interesante supt toate raporturile.* „Viind loan Sturza Domn, Antohi Sion era ataşat pe lingă el, care îl ţinea corespondenţa în limba grecească. Antohi Sion şi atunci a întrat în visteria Moldovei aşăzînd cu cea mal mare îngrijire şi scumpătate birul ţării, care nu să ştiea ce Bă facă Domnul. Antohi Sion spatar a refuzat de a lua vre-o dispăgubire pricinuită Iul şi de volintirl * Notă. In Arhiva Sion Brăteşt! să păstrează nn manuscript scris de Ioniţă Sion, tatăl D-lul Iorgu Sion BrăteştI, în care să povesteşte viaţa lui Iordachi Sion Stolnicul, cum şi a lui Antohi Sion fini. Legende'e născocite de pah. O. Sion, cunoscuta acum publicului prin publicarea Arhondologiei, formează baza povestirilor lui Ioniţă Sion. Manuscriptul cnprinde 20 file {în follio) şi probabil e scris între 1870—1880. Cuprinde multe greşeli de fond, între care chiar anul naştere! lui Antohi Sion. www.dacoromanica.ro —199 — ba chiar şi de turci. Dovadă răspunsul său cătră exarhii veniţi de la Constantinopol pe la 1826 sau 1827. 1). Antohi Sion spatar pe la începutul anului 1828. Neplăcîndu-I venirea unui colonel Rus la Ioan Vodă în Iaşi, şi simţind despre venirea Ruşilor în ţară, el sfătui pe Vodă ca să să încarce cu curtea lui, Doamna şi copiii, să ia pe Deli Başa, aşa să numea {greceşte somatofilachis) gard corp adică păzitorul curţii ca un soi de Colonel, care era Ilie Gherghel şeful Arnăuţilor Comneştl în număr de 300, şi să plece în ţara de jos la Codri, ]a nevoe să trimată pe Doamna şi copiii la Ţarigrad, unde avea chiar un fiii al sătl Capuchihae la Ţarigrad, şi să scoale ţara la arme, Mazilimea şi panţiril, cari eraţi ca un soi de armată teritorială şi să le pue în frunte pe tinerii hatmani Costantinică Paladi, dîn-du-i ajutor şi pe hatmanu Grigori Ghica (fostul Domn la Moldova) ginere chiar a lui Vodă şi să se ducă la pont să oprească cît va putea venirea Ruşilor, caprin aceasta să poată face maoar un act de opoziţie. 2) 1) . La 1826, loan Vodă inalţă pe Antobi Sion îa rangul de vel spatar (?) (spatar de la clasa I, insă titlul de vel pe lingă boerie era ca favorit a lui Vodă. 2) . Antohi Sion pe la 1828, şi 1829, aducînd Buşii de peste Dunărea mal mulţi robi şi ca sănu-I mal tr> acă în KoBia îl vîndu în Iaşi. Cumpără de la Buşi peste 200 oameni pe care 1-aă şi eliberat îndată dîndu-le cărţi la mînS. Dintre aceştia un arab mahomedan nu a vrut a se deslipi de lingă tata şi rămase arnăut a lui Sion. Ceilalţi sati dus pe la Bucureşti şi pe la locurile lor. www.dacoromanica.ro — 200 — Dar Ioan Vodă nu credea şi nu a luat nici un act de opoziţie, cînd de o dată îa luna..........la ... se trezi după miezul nop- ţii Ioan Vodă înconjurat de Cazaci şi chiar i se prezentă Colonelul Rus zis mai sus şi fără vorbă multă îl ridică din curtea sa, (Ioan Vodă şîdea atunci după arderea curţilor domneşti în casele lui Cazimir, unde este acum Academia sati Liceul Statului), îl puse întro trăsură a curţii şi cînd se făcea ziuă Vodă trecea. Prutu pe la SculenI sub escorta Rusască, cînd începu şi grosul armatei Ruseşti a intra în Iaşi. Antohi Sion spatar nu putea suferi starea aceasta de lucruri, să vadă Moldova în mina Ruşilor care atuncea era recent cinstită de Ruşi cu luarea Basarabiei. Antohi Sion aşezară la 1828 poştile în ţară. Antohi Sion cu începerea lui 1828, Vodă îl făcu postelnic (?) (ministru de externe) în cîfe cînd ad venit Ruşii 1 ab găsit Postelnic (Ministru de externe). Ca ministru de externe el cunoştea toate intenţiunile Ruseşti. Cu toate că era ministru dar el nu înceta cu iubirea-lui de ţară şi începu a se pune în fruntea u-nei mişcări naţionale, la care participă chiar şi hatmanu Costantin Paladi, căruia Ruşii I-ati dat titlu de general. Ca parte activă şi diriginte era Dumitraehi Ghiea şi Antohi Sion ţ era amestecată toată boerimea ţării şi mai a-les a ţării de sus în fruntea cărora în ţara de sus era ca şef armatelor ce voiati a să face Ilie Gherghel Delibaşa lui Ion Vodă Sturza. www.dacoromanica.ro 201 Partida aceasta naţională era în înţelegere cu LeşiI, carii voîatt a se rescula şi aveaţi în Moldova şi împreună cu Moldovenii de ţara de sus să vie să ele pe Ruşi pe la spate fiind că în jos Ruşii aveaţi război cu Turcii şi aşa luîndu se Ruşii din două părţi se gîndea că scăpaţi Moldova şi Leşiî Polonia de sub jugul Rusesc. Guvernul se compunea din visternicul, care era Alccu Sturza, postelnicul (?) Antobi Sion şi batman Costantin Paladi. Alecu Sturza era partid Rusesc şi acesta făcu a lua Ruşii pre-cauţiuni, mal ales avea ochi asupra lui Antobi Sion, care se opunea la facerea reglementului de cătră Ruşi, precum şi la cele mal multe angajări ce Ruşii cerea de la ţară, şi în noaptea de 14 Septembrie 1830, Ruşii cu generalul Mubanov în frunte avînd cu el şi pe hatmanul O. Paladi de şi cam comprometat şi fără voea Iul, ati calcat casa lui Antohi Sion,. cbiar ah întrat în odaea unde dormea Tata Antohi Sion cu mama pe deosebite paturi. ]). Antohi Sion toată corespondenţa o as-virli sub pl ipomă la mama, întrarâ Muhanov, şi un alt Rus Macarov şi batmanu Paladi, Antobi Sion le protesta să între în odaia lui de peste antret, unde şi întră făcînd mare percheziţie (curtea caselor era plină de soldaţi Ruşi) sigilă tot şi chiar odaia acela, nu mal '). Sunt ett Ion Siou martur ocular; eram de 7 ani ; ţin minte foarte bine, dormeam în etac cu tata şi cu mama şi cu sora Eugenia, care ş! ea era de 6 ani. www.dacoromanica.ro - 202 — lăsă pe Antohi Sion acolo, s-aii îmbrăcat şi 1-aix luat cu el rîpindu-1 din. casa Iul de la fi-meea Iul şi din mijlocul a 8 copil, şi l-aii dus la arest la hatmanul Paladi (casă acum a familiei Q-hica, unde au şezut Cuza Vodă în Iaşi), şi după trei zile l-ad pornit la Bucureşti. 1). In Iaşi s-aii sculat Mitropolitul şi boeri-mea ţării, dar n-aii putut face nemica. Ducerea Iul Antohi Sion la Bucureşti Toată lumea din Iaşi a ramas tristă, dar nu se ştia unde era să-l ducă; mal multe versiuni era, ba îl duce la Sibir deadreptu, ba îl duce la Petersburg, ba îl duce la Polonia, şi cela ce era mal mîngîitor pentru familia Iul, că 1 duce la Ioan Vodă peste Prut saii peste Nistru. Tot în zilele aceste cît aii ţinut în Iaşi pe Antohi Sion aii trimis de aii arestat la Botoşani pe Ilie Gherghel, la Vaslui şi chiar la Coseşti pe Toader Sion, la Bîrlad pe Costachi şi Neculal Sion, la Focşani pe Costantin Sion şi carile acesta ţinea loc de staroste (prefect) şi care se înrudea cu toţi Focşanii şi parte din Valahia pînă la Bîmnic de pe familia Bagdat. V ersiunl era că llie Gherghel să pregăteşte în ţara de sus a Moldovei, unde nu ’). Antohi Sion aii sfărmat (?) regulamentul făcut de boeril ţării prin care să cunoaşte numai 7 familii boereştl şi aceste fanariote mal mnlt. Iar toţi ceilalţi să fie mojici. www.dacoromanica.ro — 203 — era armata rusască să eie pe Antohi Sion din mîna Ruşilor, cînd îl va trece Prutul la Sculenl. Ruşii aveaţi pază mare din Iaşi pîn în Sculenl. Sarmana mama mea femeea lui in ce nenorocire era; îl era interzis să iasă din casă sati aă vie la arest se întîlnească pe soţul el. A doua zi după ridicarea lui Antohi Sion altă percheziţie foarte minuţioasă făcută de Colonelul Rus Macarov în unire cu Alecu Sturza vis-ternicu, dar n-ah găsit nemica din cele ce trebuea, cu toate că ah luat cele mal multe docomen-te, şi chiar a averii din Basarabia ei de peste Nistru, care toate s-ah pierdut. Ruşii ati hotărît să pornească pe Antohi Sion, dar unde ? nu să ştia. După mal multe stăru-inţl s-au învoit să-şi ia camardinerul săh anume Alecu, care mal în urmă ah fost camardiner la Mihaî Vodă Sturza şi o trăsură pe arcuri cum se numea atuncea Butcă. După trei zile de la arestarea lui Antohi Sion după miezul nopţii îl sui în Butcă cu camardinerul său, cu un ofiţer rus şi doi Dragon! înarmaţi, cu cai de poştă îl porni prin Vaslui, Focşani, la Bucureşti, căci să feri de drumu Roman, Bacăh, Focşani. Intăl că pe acolea Ruşii nu aveah oaste, şi al doilea pentru că poştile acestui drum le ţinea Vasile Alîxandri spatar şi ca cumnat cu Antohi Sion spatar şi pe această linie ca revizor era Enacaehi Co-zoni sardar tot cumnat cu Antohi Sion şi ca nu cumva/ mal ales Cozoni tînăr şi voinic să ia pe Antohi Sion din mîna Ruşilor şi să-l treacă în ţara Ungurească. www.dacoromanica.ro — 204 — Ca două ceasuri înaintea pornirii trăsuri? cu Antohi Sion mergea o căruţă de poştă cu un ofiţer Rus ca pilot înainte da ordine şi pregătea cal ca să nu zăbăvească^pe drum. A doua zi după pornirea Iul Antohi Sion- Versiunile din Iaşi. Femeia lui Antohi Sion, mama mea, re-mase ca moartă; toată lumea o vizita Mitropolitul ţării, Episcop!, toată boerimea cea mar© femei, neamuri, nimeni nu o putea mîngîla. Nu ştia însă unde 1 ah pornit, că mal ales tot în acel ceas aii pornit Ruşii o trăsură mar© cu opt cal de poştă spre SculenI, Director poştelor la Iaşi era Costachi Cozoni cumnat cu Antohi Sion; casa poştelor era la Copoti. a-proape de grădina publică, surugiii care duceai! tr sura la SculenI răcneaţi şi băteaii din harapnice încît Cozoni asigura că era Antohi Sion. Se zicea de unii că 1-ati dus la Ion V&dă peste Prut,, alţii la Sibir şi alte multe. laşul era ca o tristeţă şi nu ştia flecar© soarta ce 1 aşteaptă, mal ales se zicea că atl descoperit totul. Cel mal cu curaj şi de inimă adevarat Romîn era D. Ghica. Pornit Antohi Sion spre Bucureşti la poştă la OnceştI, între Iaşi şi Vaslui, să aha un căpitan de poştă Ioniţă Aramă, om vechiti a casei SioneştI din tată în fiţi. După ce trecu şi1 pe la el curierul zis mal sus fără să şti© pentru cine găteşte caii văzu de odată că vin© trăsura. Cînd recunoscu pe Antohi Sion începu www.dacoromanica.ro — 205 — a întreba; camardineriii îi spuse în puţine cuvinte, el de odată cu surugiii şi oamenii poştii se puse în răscoală, şi propune să desarmeze pe Ruşi şi să-i lege şi el să conducă incognito pe Antohi Sion şi camardinerul săli în ţara turcească saii în ţara ungurească, unde va voi. Antohi Sion atunci îi poronci să se astîmpere se deie caiil mal degrabă ca să nu i facă răii, cu aceasta, ci să se ducă la Iaşi la femeia lui să-î spue că 1-ati văzut, dar unde îl duce nu ştie, fiind că nu ştie singur. După pornirea trăsurii Aramă se puse în cărucior de poştă, veni la iaşi la mama mea şi spuse aceasta. Ajunse la Iaşi pe la toacă. De acole se mai potoli versiunile şi se află că este dus la Bucureşti dar pentru ce ? nimeni nu ştia. Pornirea mamei, femeea luî Antohi Sion, la Bucureşti După ce să încredinţă că este dus la Bucureşti şi că aii dus pe ilie Gherghel, loan Gherghel, Costachi Sion, Costantin şi Toader Sion, căci luî Banu Neculaî Sion i-aU dat drumu, să mai mîngîâ biata mamă, fiind că toate hîrtiile atingătoare de aceasta orali la ea foarte bine ascunse, se mai mîngîe şi boerimea a-mestecată, căci mama me îi încredinţa că nici o bucăţică do hîrtie nu e în mîna Huşilor. Dar se hotărî să plecfr şi ea la Bucureşti după bărbatul său mult iubit. Era foarte surveghetă de Buşi să nu iasă din casa din Iaşi. www.dacoromanica.ro - 206 Pe la începutul lui Decembre fiind foarte ger şi frig să îmbrăcă în strae bărbăteşti şi cu blăni bărbăteşti procurate de cuscrul ei Gavril Stamatin, spatar din Focşani, şi de fratele săti Ianacachi Cozoni se sui mama mea femeea Iul Antobi Sion, Stamatin şi Cozoni în o sanie proastă, ce venise de la moşie cu podvoadă şi eşi din Iaşi şi cu acest echipaj s-aţi dus pînă la Podu-Iloaei, unde acolo Cozoni pregătise trăsura mare a mamei cu cai de poştă, se sui în trăsură cum zic îmbrăcată băr-băteşte, şi cu ajutorul acestor doi barbaţi să» duse pînă înRîmnic neîntrerupt, acompaniind-o de acolo şi Bagdat cumnat cu C. Sion pînă în Bucureşti unde aii tras la hanul lui Bagdat (acum otel Broft). Ajungînd în Bucureşti cea întăi cerceta de bărbatul ei. Aflînd Iordachi Filipescu de venirea femeeî lui Antobi Sion o luă în gazdă la el dîndu-i toată ospitalitatea. 1). Aflînd Ruşii de venirea femeeî lui An-tobi se miră cum răzbi această femee. Şi generalul Moruz, care era rudă cu mama mea, spuse lui Chisilef că aşa sînt toate femeele romînce. '). După ajungerea lui Sion în Bucureşti să vesti în toate unghiurile ţării Un Turc de acel desro-hiţl de Sion la 1828, era In Bucureşti un fel de cofetar cu baclava plăcinte şi caimac. Avea de lege ca în toată dimineaţa să se ducă cu deacestea la Sion şi să bucura mult cînd îl vedea. Iată recunoştinţa. www.dacoromanica.ro — 207 — Judecata luî Antohi Sion de comisiunea Europeană, (cum era pe atunci). Comisiunea care judeca inculparea adusă de Antohi Sion se cumpunea din.............Rus .........Neamţ,............Prus. Cea întăl întrebare ce se făcu lui Antohi Sion mal înainte de toate interogatoriile ah fost. Gum te chemi ? De cîţl ani eşti ? Ce slujbă ai ocupat pînă astăzi, şi ce rudenii ai în Moldova? la aceasta a răspuns, să-i dea timp liber de 3 zile şi-I va da lămurire. După trei zile dădu lămurire de rudele sale din Moldova şi făcu spiţa neamului încît peste 3000 familii eraţi rude cu Antohi Sion, adecă de la opinea celui mal de pe urmă răzeş (moşnean) pînă la cel mai mari boerî aî ţării: Cantacuzineştil, Pălădeştil etc; asta numai nu-I cam conveni -Rusului că prea multe rude are şi prin urmare e ramificat cu înrudirea în toată pătura societăţii Moldovei. Atunce Rusu întră în gîndiri. Cu un cuvînt mişcare mare era în Bucureşti, toată boerimea cea mare era în picioare pentru Antohi Sion. 1). In luna lui Ianuarie 1831 să isprăvi judecata şi achită pe Antohi Sion. Bucuria era mare între toţi boeril Valahiel. Ruşii găsind nevinovat pe Sion ah vrut a-I face răsplătire. 1, să-I Antohi Sioc era in arest ruBesc la Ghica Vulpachi, care cea mal mare îngrijire şi delicateţa avea pentru Antohi Sion. Comisiunea aceasta era în casile lui Lenju. www.dacoromanica.ro — 208 — dee ordin rusesc, care direct şi fără vorbă multă att refuzat. 2, ati vrut să-I dee doă satl trei moşii de acele greceşti, precum Hlincea de lîngă Iaşi, Sirbii, şi Ciutureştil din Bacăti -şi iarăşi pe faţă ati refuzat. Generalul Kisilef începu să îmblînzască pe Sion poftindu-1 de multe ori la masă, ru-gîndu-1 să facă o schiţă de regulament (con* stituţie), pe care tatăl mieii Antohi Sion o şi făcu şi foarte mult i-ati plăcut lui ICisileff, care este Regulamentul Organic mal ales a-supra capitululul al II-lea din Regulament, ah avut tatăl mieii multă discuţie cu generalu Ki-sileff şi cu fratele generalului, prinţ nemţesc, cu care era în strinsă înţelegere; tot Antohi Sion aii desvoJtat art. 442 din Regulament, unde zice că Muntenii şi Moldovenii sînt tot un neam şi să facă odată Unirea acestor ţări. Antohi Sion dădu schiţa de Regulament generalului şi acesta prin fratele săii prinţu nemţesc făcu Regulamentul ce l-a avut. Atunci la 1831 se desfiinţară isprăvniciile, cum era cîte doi de judeţ şi remaseră cîte unul precum s-ah văzut. Să aşăzarăşi tribunalele pe la judeţe, care înnainte nu era. Kisileff numi ispravnic la Bacăti pe A. Sion dîndu-I plen puvoir. Cit Antohi Sion şăzu în Bucureşti vre-o două luni după achitare făcu strînse legături cu toată boerimea din Bucureşti, iar mal cu samă cu Alexandru Ghica care la 1834 veni Domn Valahieî. Pe la luna Mart 1831 Antohi Sion veni în Bacăti,ispravnic. www.dacoromanica.ro — 209 — Cea întâi treabă, au aşazat finanţele judeţului, administraţia, prefăcîndu-se ocolaşiî în privighitorî şi justiţia. Alese persoanele cele mai notabile şi oneste şi le recomendâ la guvern, care se şi aprobă. Antobl Sion, după cum imi aduc aminte -de timpurile isprăvniciiî sale, nu-1 voiţi spune, calităţile de drept şi milostiv, căci 1-aă cunoscut şi 1-att pomenit multă lume, era măreţ, îndrăzneţ şi galantom. Avea arnăuţii lui, 7, care ît avea şi ma* înainte de Bucureşti cu căpitanul lor Fulger, toţi Români, afară de arapu Mahmut, care se boteză mai tîrziti cu numele loan; acesta însă -era nedislipit de Sion şi 1 au şervit pînă la 1848, cind att murit Sion. Avu la isprăvnicie o bătae cu hoţii Voi-cu şi Ketrariti. Sion fiind la Tîrgu Ocnei, a flînd că hoţii sînt în posesia Benea pe moşia Slobozia ridică potîră avînd şi pe doctoru La-roş la caz de întîmplare • el Sion cu Arn iuţii lui tăbărî asupra hoţilor; hoţii împuşcă pe unul din potiraşi, anume Andrei, care scăpă prin ajutorul doctorului scoţîndu-i plumbul, iar a-rapu Mahmut tăbărî calare în goana asupra hoţilor; aceştia ucise calul de sub arab, împuş-cînd Mahmud pe unul dintre ei şi care hoţii ati luat trupul cu ei dînd în pădurile imense -a Răeâciunilor. La 1834 făcîndu-să Domn Mihai Sturza protejat de Ruşi, cari au dat ucaz împără^ VOLUMUL XXIV DIN URICAR. C. 14. www.dacoromanica.ro — 210 — tesc precum şi de la Turci firman, fără însă. a se îndeplini formele de la Capitu H a Regulamentului, care nu să ştiea de nimene nefiind tipărit. Nu să ştiea de ţara întreagă; pe cînd Mihaî Sturza să încorona în Iaşi, Antohi Sion ca ispravnic face alegere de Domn în persoana lui C. Cantacuzin Paşcanu, conform Ca-pitulul If. Aflînd Mihaî Sturza despre aceasta cu-tezare a lui Sion vroi al da aparâ din is-prăvnicie, dar aflînd Kiselef nu l-aii lăsat pe Sturza zicînd că Sion atl fost în tot dreptul. Guvernul Rusesc vroeşte a satisface pe Antohi Sion virînd 3 feciori în şcoalile imperiale. Din cele povestite de Ioniţă Sion să vede lămurit faptul ducereî lui Antohi Sion la Bucureşti. Dar de unde avea el manuscriptul ? Aici să cuvine să facem 1 . Mibal Sturza ciad s-aii făcut domn, ştiind de vestita şi frumoasa şă a lui Antohi Sion apucă pe Toader Sion, cel mal mic frate a Iul Antohi în Iaşi ca să I dee şaoa; şaoa era în Iaşi în casa lui Antohi Sion şi Toader ca tînâr, să adimini şi o dădu; cu care şă aii fost calare Mihaî Sturza la Sfîntul Neculat de satt uns şi calul era castaniii şi breaz foarte frumos luat de la spătarul Arbore, care i laţi dăruit; şaoa nu atb mal dato înapoi tămiind şi astăzi la Mihaî Vodă, dar atunce din curte aii perit fermoala din peptul pre-surel de mărgean săpat o bătălie a Leşilor. Această şă atl fost dăruită de craiul Poloniei tatălui mieii, să zice că numai scările trăgeafl 400 galbeni, în care era mal multe sculptăturl. www.dacoromanica.ro — 211 — o mică reflexiune asupra unora din bibliotecele vechilor noştri boerî. In cele mal multe din arhivele boereştl găsim numai atftea acte cîte să referă la proprietăţile lor familiare. De pildă ; In arhiva fierea Huşi, am găsit numai hîrtiile vechi a proprietăţilor P-luI Berea ; in arhiva Gatargiu EăducănenI eă păstrează numai actele vechi a proprietăţilor familiei Roset din Moldova. In Arhiva Sion din contra nu găsim de cit foarte puţine documente cu referinţa la moşiile familiei, ba aşa de puţin că putem zice că mal nici nu sînt (să să vadă Uricarul Voi. XXIII). Cele mal multe acte slavone şi romîne sînt de adunătură, nici nu te duce capul de pe unde. Chiar Antohi Sion avea această curiozitate să strîngâ hîrtiî vechi, manuscripte vechi, ba la nevoe să copieze pentru sine corp întreg de cronici şi fel de fel de manuscripte. Antohi Sion a împrumutat lui M. Cogălniceanu un corp de Cronici Moldovene, după caro a tipărit Ediţia I; a împrumutat originalul discursului funebru ţinut la înmormîntarea lui Ştefan cel Mare (Arhiva Romînească II), cum şi alte a-te interesante. Nu putem însă spune hotărît anume de unde avea a-cest manuscript.— Dar numai faptul că s-a găsit la Antohi Sion ne va lămuri asupra vechimel lui şi a valorii lui literare. Avem 2 marturî, cari aă văzut originalul şi 1-att descris. D nul B. P. Hăjdătt spune următoarele în Arhiva Istorică I, 2, 111. „Sînt mal mulţi ani, de cind D-nul Cogălniceanu emise dorinţa ca să se publice o eolecţiune de tractate, scrise romîneşte în secolul XVI de Neagoe Vodă şi cari s-ar fi aâînd,— zice D-luI,— în biblioteca de la St. Sava. Neuitatul Bălcescu, în scrierea sa asupra istoriei militare a Ţărei Romîneştî, menţiunează manuscriptul şi estrage din el vr-o clte-va scurte pasage. D. Cipar, în Crestomaţie, vorbeşte despre opera lui Neagoe Vodă ca şi cind n-ar crede în realitatea esia tenţil sale. Pănă acum acest tesaur a remas nu numai nej>ublicat (?) ci chiar nedescris. Biblioteca din Bucureşti posedă două esemplare: unul în follio este o copie mo- www.dacoromanica.ro — 212 dernâ, scrisă în 1816, şi în care copistul îşi permise de a schimba mal multe cuvinte şi de a amplifica mal multe fraze; altul, în quarto, de care ne servim noi, este cel mal preţios manuscript romînesc, din cîte ni s-a întîmplat a vedea. El e o copie făcută în 7162 (1654), adică numai ceva peste un secol după moartea lui Neagoe Vodă şi prin urmare, foarte probabil, o copie făcută de pe chiar original, de şi, fireşte, cu unele înnoiri în stil. Manuscriptul fu proprietatea lui Ştefan Vodă Cantacuzino (1714—1716), al cărui sigil e întipărit în roş pe fie care filă, peste tot 279 file, lipsind vr-o cîte-va de la finit, dar putînd a şă complecta cu ajutorul copiei cel ain 1816.“ D-nul Hăjdătt greşeşte cînd spune că manuscriptul nu numai nu sa publicat, dar nici nu s-a descris. Tocmai din 1843 să publicase aceste învăţături ch'ar de pe vestitul manuscript fost a lui Ştefan Cantacuzin, cum să spune în prefaţă: „Acest manuscript este adeverit la fiecare foae cu pecetea lui Ştefan Cantacuzin Domn al ţării Romîneştt." Deci manuscriptul minunat în ochii D-luI Hăjdătt, a fost proprietate oare cînd a lui Antolii Sion ; la 1865 să afla în Biblioteca Naţională din Bucureşti, dar nu să mal afla în 1883, cum ne spune d-nul Gaster în Literatura Populară Homînă pag. 35, „Manuscriptul Romîn, acuma pierdut, a fost din anul 1654 (7162) .. . In întregul lui a fost publicat în 1843, îndreptat de Sfinţia sa părintele Ion eclisiarhul Curţii.“ D-nul Gaster cunoaşte exemplarul din 1843; dar unde să va fi aflînd originalul ? Ori cine poate gîci, a-lăturînd cele 2 mărturii. E un obiceltt nu tocmai bun ca oamenii zişi mari să lee manuscripte vechi din bi-bliotece publice şi să le ţină ca a lor. M. Cogâlniceanu aşa a luat originalul Cronicilor lui N. Costin, aflător în Biblioteca de la Iaşi şi apoi l-a vîndut Academiei Rtunîne, ca multe alte manuscripte străine,— tot aşa aii făcut şi alţii. Faptul ca învăţăturile lui Neagoe cuprind citeva pilde din cartea lui Varlaam, arată că e o redacţiune posterioară cu mult timpului lui Neagoe, adică din www.dacoromanica.ro — ‘213 — secolul al XVII a nu al XVl-a. Părerea D-luI Gaster e admisibilă, că adică dacă s ar fi scris ceva învăţături de a lui Neag03 cătră Teodosie, sigur o& s aii scris în slavoneşte, limba oficială pe acel timp şi că tîrziă de tot un curios a tradus textul în Romîneşte. Limba nu arată a fi din secolul al XVI-a, ci din al XVII, dacă nu şi maî noii. învăţăturile lui Varlaam erafi scrise în slavoneşte. Abia în 1648 Udrişte Năsturel din Fiereştî traduce textul în romîneşte, punînd în paralel şi în coloane textul slav şi romîn, cum însuşi am văzut chiar originalul la Domnul antiquar Pol din Iaşi. Compilatorul învăţăturilor lui Neagoe a întrebuinţat textul lui Varlaam, aşa cum era dat romîneşte, nu l-a compus el singur. Şi oare n-am fi in tot dreptul de a ne întreba: ce interes avea ilustrul domn în nenorocire Ştefan Canta-cuzin să-şî omologeze acest manuscript cu pecetea sa pe fiecare pagină, cînd acest fapt nu-1 găsim nicăirl aiurea ? nu s-ar putea bănui aici mîna unui posterior, care putînd fabrica un discurs funebru ţiuut la moartea,. lui Ştefan cel Mare, a putut să făurească şi nişte învăţături pentru Neagoe cătră fiul sătt Teodoiie. Fra-seo'ogia cea lungă bisericească, cuniştinţa perfectă a scripturilor, stilai cel teologie şi creştin ne arată că autorul maî degrabă pare a fi fost un purtător de mitră de cît de coronă. Zicem acestea cu atît mat mult cu cît originalul, fost a lui Ştefan Cantacnzin s-a găsit la Antobi Sion din Moldova, el care poseda şi textul Discursului fu~ nebru a lui Ştefan cel Mare. Cunoaştem astăzi textul Cronicarului Macarie Vlădica de Roman (1540), care a scris domnia lui Rareş Vodă, Frazeologia cronicarului Moldovan, luată după cronicarul grec Manassis ne arată că acest mod de a compune după scriptură era specialitatea călugărilor şi Vlădicilor. (Vezi Ion Pogdan „Cronkele Moldove-neştl“ înainte de Ureche. Bucureşti 1890). In literatura slavonă există o carte curioasă în ifelul sâti, numită Domostroi, care să acupă cu regalele menajului şi a gospodăriei, cum şi cu raporturile din www.dacoromanica.ro — 214 — casă dintre barbat şi femee, părinţi, copil şi servitori. Domostvoi scris tn secolul al XVI-a aruncă o vie lumină asupra Societăţii ruse do pe atunci; tot aşa învăţăturile lut Neagoa prin. poveţele multiple co dă fiu* Iul s&fi Teodosie despre modul cum trebue să să poarte cu boeril, solii, servitorii, e un fel de Dtmostroî politic, curios prin învăţăturile co cuprind şi prin. ideile ce emit. (Vezi Louis Leger „Russes et Slavea**. Paris 1890 pagina 103—143; , La Littarature Rmse“. Paris 1892 37—48). www.dacoromanica.ro VOYAGES depuis St. PETERSBTJRG EN RUSSIE, Dans diverses contrees ele TAsie: Par Jaan Bell d’Antermony Traduits de VAnglois par M*** Avec des Remarques Historiques, G^ographiques, etc. Tonte troisieme Paris. MDCCLXV1 www.dacoromanica.ro — 216 — RELAT10N i). De mon Yoyage de P6tersbourg â Cons-tantinople, & de—1& â P^tersburg, dans Ies an-n6es 1737 & 1738. Entrepris par ordre du Comte Ofterman Chcmcelier de Bussie, Et de M. Bondeau, Ministre d'Angleterre â la Cour de Pitersbourg. Les Ruffiens furent affez heureux dans Ia guerre, qu’ils eurent en 1734 avec les Turcsr que de leur enlever les Villes d’Asoph, Otzakoff\ Perecop, & plufieurs autres Places frontieres extremement importantes, & l’Empereur qui, dans le commencement, n’y avoit eu aucune part, s’y trouva quelque temps aprâs engagA par une fuite des liairons qu’il avoit avec diff^rentes Puiffances. On indiqua en 1737 un Congres â. Nemiroff} Viile frontiâre de la Pologne, pour consilier les Puiffances bellig^rantşs, par la m6diation des Miniftres de France, d’Angleterre & de-Hollande qui fe trouvoient â la Porte, & qui 6toient le Marquis de Ville-NeuVe, Meffieurs-Everard Fawkner <& Kalkune: mais avant que ces Miniftres pussent; se rendre â Nemirojf’ les Plenipotentiaires furent si peu d’accord sur leurs demandes respectives, que le Congrăs n’eut pas lieu. La Cour de Russie prit alors le parti d’envoyer un Lomme â Constantinople avec de nouvelles propositions d’aecommodement ; Reproducem din volumul III numai de la pagina 263 ad finem. www.dacoromanica.ro — 217 — maia corame aucun Sujet de Russie ni d’Alle-magne ne peut entrer sur Ies terre du "Grand-Seigneur, lorsqu'il est en guerre avec ces Puissances, le Comte Osterman, Chancelier de Russie, & JVI. Rondeau, jiour lors Ministre d’An-gleterre h la Cour de l'etersbourg, m’engagerent â, entreprendrer ce Voyage. Je partis -de PetersboUrg le 6 Decembre 1737, avec un dCmestique qui entendoit par-faitement la Langue Turque. Comme j’ai dâcrît dans mon premier \ oyage Ies Villes qui se trouvent sur la route entre Petersbourg & Moscotâ, je n’en dirai rien de plus» J arrivait le 9 â Moscow, d&nfc- une pârtie avoit 6t6-brCil6e l’6t6 pr6c6dent. Comme je me propose de donner â la iin de mon Voyage une liste des. Postes & des distanees, je nepar-lqrai que des prineipaux endroits par lesquels je paesii, & du temps auquel j’y arrivai. Je partis Ies II de bon matin, de Mos~ coWj & pris la route de Kioff, qui -est tiu Sud Ouest. J’ţtrrivait la nuit du 12 â ICaluga, Viile grande & peuplee, situ^e sur I’Ocka. EJle est habitee par des Marcbands tr&a-riches, donf le principal commerce consiste en potafPe, cbari*-vre, ei re, &ct J’arrivai. le 15 â, Siscky, autre Viile qu’on dit etx-e îl moitie obemin de Moscow â Kioff, & la deraiere* jde lai grande Russie qui cOtofine avec VUkraine Russienne. J'arrivai la nuit Glukovai premiere Vjlle d' Wkraine, trâs-grande & trefe-peupl6e. * ohangeai J de ohevank, & arrivai la meme nuit â Korolevitz. www.dacoromanica.ro 218 — Je paşti le 16 par Batturin, grande \ iile oii 1’Hetman-Maxeppa faisoit autrefois sa r6si-dence. Elîe est situiîe sur ub c6teau sur le bord do la riviere Semm. Le pays des environs est extrâmement agrâable & fertile. II est presque plat & entrecoupâ de plusieurs bois. La Viile est presque tonte entourăe de Ceri-fiera & autres arbres fruitiers. Ce qui prouve la grande fertilitâ du terrein, est qu’oa trouve enviren soixante moulins â eau a la distanoe de deux iniile® d’Aagleterre. J'arrivai la «uit a Nesiliţi, autre Viile consi-derable, ou ayant trouve la neige fondue, je quitrai mon traîaeau, & fis le reste du ckemin â. eheval, ce qui m'empecha de faire diligeaee. Je paisai ie 18 le Boristhene ea bateau, & urrivai le «oir â Kiojf, Viile situee sur Ia rive occidentale de ce (leuve, que 1’on appelle au-jourd’bui Dnieper. 11 a sa eource aur Ies fron-tieres de la Pologne, preş de la Viile da iSmo-lensko: il pread soa eours vers le Sud, & va se jetter dans la rner Noire preş ă'Otmlaojf. La V iile de Kxofi est bâtie sur une haute montagne, & domine sur la riviere & sur une plaioe spacieuse qui est â l’Est, autant que îa vue peut e’etendre. A l’Occident, il y a quaatite de montagnes, qui, pour la plupart, soat eou-vertes de boi». îi y a autour de Ia Vili© quantitâ de vignobles, qui produisent du raiain excelient pour ia table. La Viile est ornâe de quantite d’Eglises magnifiquea, ou aont dbposde® Ies Relique» de plusieur* Sainta de i'Egliae Greoque 5 ce qui y www.dacoromanica.ro - 219 attire un grand concoura de peuplea des Pro-vincea lea plus ^loigaees. II y a aussi une Uni-versit6 fort rdaomBieo dans cea cantous. Je ae puie m’empecher d’observer ici que le canto» que l’cn appelle commun6ment U-krama, qdier un Courier pour cet effet, & qu’il me prioit de prendre patience. II vint me voir le soir, me fit beaucoup de politesses, & m’ap-porta du vin, des fruits, & c. ce qui n’âtoit www.dacoromanica.ro — 224 — pas de refus, dans un lieu ou l'on ne trouve rien pour son argent. Le 2 Janvier M, Petroky me fit dire que son Courier 6toit arrive, & qu’il avoit ordre du Frince de me fournir des chevaux conjoncture presente. Le pays situe entre Soroca & Yassy, os* un peu montagneux, mais d’ailleurs tres-fertil». Les environs du Pruth sonfc couverts de diffe-rentes sortes de bois. II y a autour d’Yassy, & des autres \ illes, de grand^ vignobles ou il croît qnantitâ de raisin, dont on tire du vin asse/: mediocre, qu’on transporte en Pologne & dans les autres contrees voisines, & dont les Moldnves tirent des sommes considerables. VOLUMUL XXIV DIN URICAR V. 16 www.dacoromanica.ro — 226 — La Viile d* Yassy est situăe dans une vaste plaine, sur le petit ruisseau de Baclduy, envi-ron k trente lieues au Nord-Ouest de Bender. Bile consiste en Âeux ou trois miile maisons, la plnpart bâties en bois. Les liabitans professent le Rit Grec. 1 e Palais du Prince est un vieux bâtiment â la Gotbique, construit de pierres & de briques. II ressemble ^ un vieux Château fort, & je crois qu’on la bâti ainsi â. dessein, ce pays ayant etă expose de tout temps aux incursions des Barbares. Le 5, je pris conge de M- Noroff, & par-tis d'Yassy, aceompagnă de mon Capitaine Bosniaque, des deux Molăaves & de mon dorn estique. Nous arrivâmes le soir â un Village appellă Voltzini'z, situe environ â dix lieues au Sud-Est d'Yassy, dans une vallee fertile, ou nous logeâmes. J’en partis de bon matin, & fus loger le soir â. un autre Village appellă Kishanoff. Je rencontrai le 7, sur la route, quantită de Tar-tares qui alloient faire une expădition dans l Orient, quoique le temps fut des plus froids et des plus rudcs. lls m’accompagnerent jusqu'â Bender, ou j’arrivai Ie soir. Le pays situă entre Yassy & Kishanoff est fort beau ; il est plus sec & plus stările preş de Bender, & ne produit point d’aussi bons pâturages que ceux que je traversai. I es Moldaves sont Chretiens, & le Sultan est assez complaisant pour leur donner un Gouverneur ou un Prince de leur Religion. Ce privdege, dont ils jouissent depuis plusieurs www.dacoromanica.ro — 227 — annees, n’est pas une petite faveur bous un gouvernement aussi dur que celui des Turca. II faufc pourtant convenir qu’ils sont aujourd’hui piua doux & plus humains qu’ils ne l'etoient lorsqu'ils entrerent en Europe ; ce qui n’em-pSche pas que Ies deux tiers de la Moldavie ne soient deserts. C est une politique e tăblie chez leB Turcs de d&peupler tous Ies pays qui confinent avec Ies Etats des Princes Chretiens, & de n’y laisser qu’autant de mondp qu’il en faut pour fournir dea provisionB aux Armees et aux Garnisons. Comme la peste avoit fait beaucoup de ravage a Bender Fannie pr6c6dente, & avoit presque d6peupl6 la Viile, lorsqueje fus â un miile de la Place, je tournai â droite pour me rendre au câmp du Seraskier. Il âtoit fortifie d’un fosse palissade & garni de canons de distance en distance : mais Ies troupes etoient logees sous terre dans des huttes coivertes de branches d’arbres, sur lesquelles on avoit mis de la terre, & l’on avoit laissâ une ouverture au milieu pour laisser sortir la fum6e, C’est dans cet 6tat quelles passerent lhyver. On me eonduisit le soir avec mon ('apitaine Bos-niaque dans une de ces tanieres, ou nous trouvâmes quantitâ d Olficiers de distinction. Tels sont Ies maux que la guerre entraîne apreB elle. Le Seraskier s’appelle Gengy Aly-Baska,on le jeuue Ahj'Basha, quoiqu’il ait en-viron soixante dix ans; il passe pour âtre ex-tremement brave & actif. Le 8, Ie Seraskier m’envoya son Secretaire, www.dacoromanica.ro — 228 — qui me questionna beaucoup sur le sujet de mon voyage, & me pria de sa part de l’excu-ser s’il ne m‘h6bergPoit pas mieux. II revint me dire le soir que leur fete du Beyran de-voit finir dans deux ou trois jours, & qu’on me feroit escorter jusqu’k, Constantinople. 11 donna ord re en m§me temps k un Offîcier de me fo’urnir tout ee dont j’aurois besoin. Je passai cinq nuits de suite enferme dans ma Jiutte, sans autre compagnie que celle de mon Capitaine, dont la conversation servit â me d6sennuyer. Le 12, :.u mat in, le Secretaire vint me dire que le Seraskier avoit nomme un Chiva-dar, ou Officier, qui appartient au Grand-Visir & deux Tartares pour m’escorter jusqu’k Constantinople, & que j’etois le maître de partir quand il me plairoit. Cette nouvelle me fit d’autant plus de plaisir, que je n’avois £t6 gu6res mieux qu’un prisonnier depuis mon arrivâe au carop, quoiqu'on eut eu pour moi toutes Ies bontes possibles, & qu’on m’eut traitâ aussi bien que Ies circonstances pou-voient le permettre. Je ne pus voir Bender que de loin. Tout le monde sgait que c’est une Place importante, dont Ies fortifieations sont regulieres & extremement fortes. Elle est dans une plaine preş du Bniester, & elle servit de retrăite â Charles XII, Roi de Suede, apres la bataille de Poîtova, qu’il perdit en 1709. Quoique la contagion n’eut pcint encore cessd dans cette Viile, nous ne laissâmes pas-d’en tirer tous Ies jours-* nos provisions. www.dacoromanica.ro — 229 — Des que nos chevaux furent prets, je sor-tis de ce eamp‘ contagieux, & il est effective-ment tel, tant dans le sens littăral, que dans le sens allâgorique. Quoique mes cbevaux fus-sent en trăs mauvais ătat', nous ne laissâmes pas que d’arriver le scir â une viile nommee Kauskan, laquelle est habităe par des larta-res Budjacks. El le est 'situee au Sud-Est de Berider* & Ies gens qui lbabitent sont tres civils âr des 'l'ures. des Greos, & des Bulgares. Nous v.nmes coueher le 2 l â Prova di/, & le 22 â Izengy. .Nous fîmes halte le 23 â un Caravansera 6loigne de quatre lieues de Tzengţj', nous re-laiames â Aydoss, & fCtmes coueher â Benglyr. Nous arrivâmes le 24 â Kanaru Ce pays est un des plus beaux qui soient au monde. www.dacoromanica.ro - 233 — On y trouye qpantite de bo's & d’excellens pâturages: mais il est mal peupl^. Noua arrivâroes le 25 â Kirhgîks, &' de-lâ a Borglass, ou nous passâmes la miit. Nous ffimes eoucher le 26 A- Izorley. Nous arrivâmes le 27 h Sclivree, Viile si-tuee sur la rrier Blanche, ou sur la mer qui est entie Ies Dat danelles & le Port. Nous passâmes le 2> par une grande . \ iile, .nommee Buyk-Tzecni'dgi/} d’ou nous nous reudîmes â Con sta ntivople. Je trouvai â Selivire un autre Chevadar qui, au lieu de me eomluire â ( onstantinople, eomme je rn’y attendois, me fit prenare un. chetnin â gauolie, traverser plusieurs senti-ers & eollines inhabitees, VC me mena dans un Village bâti sur le sonnuet d’une mpntagne appdlee Kara Mackly, ou il y a une maison de plaisance qui appartient â Alustapha-Cassa-Busha, premier iloueiier du Sultan ; co qui est un des premiera postes de riCinpire. Je logeai dans la maison du Bashu : son Intendant me fit l’aecueil le plus gracieux, & rpe fournit tont ce dont j’avois besoin. J’atten-dis patiemment le letour d’un Fxpres qu’il ayoit depecli6 au BasTia. Cette maison est dana une situatîon eharmante, l’air y est tres-bon, v& le Busha s’y retire avec sa familie lorsque la peste est â Constantinople. On sent bien que re ne fut pas sans peine que je m’eloignai de ma ronte ; mais je fus oblige de suivre mes guides. . Le Messager revint le 26, &• me dit que www.dacoromanica.ro - 234 je pouvois partir quaud il me plairoit Je partis vers Ies dix heures du matin, & arrlvai k midi â Constantinople. On me conduisit obez Mustapha-Basha, qui uie reţ'ut avee politesse. 11 me fit plusieursquestions sur mon voyage, & me pria de lui donner le temps, d’avertir le \ isir de mon arriv6e. II re vin t le soir, & me fit eonduirepar un Officier chez 31. Eve-rard Faiokener, a mbassadeur d’Angleterre, â qui j’etois adr^ss6, & chez qui je logeai pendant tout le ternpB que je restaiâ Constantinople. Je ne dirai rien du suci es de ma commis* sion, sinon, que je suivis ponctuellement Ies instructions qu'on m’avoit donnâes. On observera que, quoi que Jes Russes, eommandes par Ies Oomtes de f.nci/ & de Munich, eussent eu beaueoup de succes dans leurs campagnes depuis 1734, se fussent empares d’Asoph, ă'Otzakof, de Perekop & de la (’rimee, & eussent portâ leurs armes dans la Moldavie, oii ils gagnerent la bataille de Chotim, ensuite de laquelle le Basha apporta Ies clefs de cette importante Forteresse au G6neral de l'armee Kussienne, qui Fenvoja prisonnicr avec Ies principaux ulfioiers qu’il avoit sous ses ordres, A Petersbourg; cepen-dant ies armes de l’Empereur d’Allemagne firent peu de progres en Hongrie ; Ies I ureş ayant gagne sur lui presque autant de pays qu’ils en avoient perdu du cote de la Russie. Ils furent si fort enorgueillis de leurs succes en Hongrie, que la Porte fit monter ses de-mandes plus haut qu’elle n’avoit jamais fait, www.dacoromanica.ro — ‘235 — & exigea des eonditions auxquelles la Russie ne jugea pas â propos de consentir. Cette Viile est si conmie, que ce seroit perdre le temps d’en faire la descriptian. Je ne m’arrâterai done qu’aux clioses Ies plus remarquabl es que j’ai observăes pendant le sejour que j’y ai fait. Oonstantinople est situă â 41 degrăs, 39 minutes de latitude septentrionale, & a 29 degres de longitude orientale, â lextrămită du continent d’Europe dans la Province de Românie. Sa situation părut si belle â Cons-stantin le Grand, qu’il en fit le Siăge de l’Empire; il la rebâtit, & l’embellit lan de Notre Seigneur 330. La Viile est ornee de quantite de do-mes & de minarets, qui paroissent se mul-tiplier â mesure qu’on approche, & qui for-ment le plus beau coup-d’oeil du monde ; mais il s’en faut que l’interieur de la Viile răpon-de â la magnificence dont elle paroît etant vue de loin. Ses rues sont pour la plupart etroites & irregulieres, de maniere qu’on diroit qu’elle a etă bâtie au hasard; mais ce dăfaut lui est commun avec la plftpart des grandes \ illes d’Europe. J’ai pense plus d’une fois qu’il eut 6tă avantageux aux Grees & aux Romains d’avoir consultă un Cbinois sur la maniere de construire Ies Villes; elles au-roient ete infiniment plus regulieres. Leur construction est fondăe sur des regles tres-simples. Mles consistent â choisir un espace de terrein suffisant â donner une grandeur www.dacoromanica.ro — 236 -- convenable aux rues, & â aligner Ies maisons de part & d’autre. Oes regles ont 6t& obser-■vees dans toutes Ies Villes de la Chine, & particulierement â. Pekm. X/irrdgularit6 qui r6g-ne dans Ies Villes d’Europe, vient du d^faut de police & de la negligenee du Gouverne-ment. Quoique linconvenient qui r6gne â. eet egard â Consfcantinople, n’ait aucun rapport â la situation du lieu, cependant bien des gens pretendent qne si ses rues âtoient plus gram des & plus reguli eres, la peste y seroit beau-oo up moins frşquente, & y causeroit infini-ment moins de ravage. Une des causes qui contribuenfc â eutre-tenir ce fleau "a Consiantinople, est la facilita avee laquelle pn y admet Ies Vaisseaux â-trangeirs, sans en excepter ceux qui viennent des pays qui sont in£ect6s d° .la contagion, sans exiger âucun passeport, ni sans leur faire quarantaine. Je ne doute point non plus que la croyanoe de la prâdestination, qui est g£-nâralement r6pandue chez Ies Turcs/ & qui est un artible fondamental de leur Religion^. ne contribue aussi a entretenir chez. eux un fleau qui fait de si affreux ravages parmi Fespdce humaine. llien n’est encore plus incommode que cette multitude prrodigie'use de chiens aban*-donn6s qu’on trouve avec leur a petits â tous Ies eoins des rues, & que Ies Tures nourrissenfe par un principe de cbarit6, sans qu’il soit permis â qui que ce soit de Ies tuer. Constantinople est, sans contredit, une www.dacoromanica.ro — 237 — \ iile extrâmement peuplee •, mais il s'en faut beauooup qu’elle le soit autant que la Renom-mee le public». 11 est vrai qu’il s’y rend quantitâ d’Etrangers d’Europe Ă d’Asie, qui, pour la plupart, y font leur sejour : mais on doit aussi considerer que la peste & Ies autres maladies en emportent tous Ies ans un grand nornbre. Je ne crois pas qu’il y ait plus de 400000 ames â, Constantinople, Lorsqu’on va dans Ies rues, on trouve des gens qui, de crainte de gagn»r la peste, vous 6vitent, & passent de l’autre cote; chacune mâme tâelie de gagner le vent : ce qui, joint k plusieurs autres inconvâniens n* rend pas ce sdjour fort agrâable a un Etranger. Per a <»st un fauxbourg de Constantinople, ou Ies Europăens & ies Ministres etrangers â la Porte font leur residenee. On decouvre de lâ toute la Viile, de meme que Je Serrail du Grand-Seigneur, lequel est bâti sur une emi-nence, avec des jardins ou terrasses, qui descendent jusqu’au Canal, & qui sont plant6s de Cypres & d’autres arbres toujours verds. Le sejour en paroît tres-graeieux; mais quoique Ies allees soient couvertes, il y auroit de l’im-politesse, & meme de l’imprudenee, de Ies regarder avec une lunette d approcbe. Clirysopolis, aujourd’hui Scutary, est bâtie sur le rivage d’Asie, en face du Serrail. On trouve le long du rivage de Ja Pro-pontide vers le Sud Ouest, une longue chaîne de montagnes, appellees Olywpe, qui sont couvertes de neige pendant toute l’annee. 11 y a www.dacoromanica.ro — 238 — .ine montagne de ce nom en Grece, qui est fort celebre chez Ies Poetes. 11 tomba le 3 Fevrier une grande quan-tit6 de neige, qui fut suivie d’un froid violent, qui dura pendant quatorze jours : je fus heu-reux de ne m’etre point trouve en ehemin ; mais ce temps eut cela d'avantageux, qu’il ralentit Ies progres de la contagion. 11 me reste â parler des Edifices Ies plus remarquables qu’ou trouve â Constantinople & dans leş environs, & que l’on se fait un plaisir de montrer aux Etrangers. 11 reste aujourd’hui peu de vestiges des anciens bâti-mens, Ies iureş se faisant un principe de Religion de detruire tout ce qui se ressent du Paganisme ou du Cbristianisme. Ils ont epar-gne â la verite quelques Eglises ; mais ils ont converties en Mosquăes. Le temps s’^tant mis au beau le 2 Marş, je montai â oheval avec quelques-uns de mes amis, & fus voir ces fameux aqueducs qui four-nissent de l’eau ă Constantinople. On prâtend qu’ils ont 6t6 bâtis par l’Empereur Valens, & c’est le Grand-Seigneur qui est chargâ des reparations qu’on est oblige d’y faire pour Ies entretenir. Ils sont tous construits â la distance de quatre, sept milles, & mâine plus au Nord de la Viile, selon que Ies ruisseaux & Ies sources se trouvent plus ou moins 6loignc*s. Le grand aqueduc a environ 700 verges de longuenr sur trente pieds de hauteur. 11 est compos6 de deux rangs d’arches Ies unes sur www.dacoromanica.ro — 239 — Ies autres, â einquante par rang, toutes bAties de pierres de taille tres-proprement travailles, L’aqueduc Sinueux, est ainsi appelliî, parce qu’il a la forme d’un zigzag. On lui a donnă cette figure pour rornpre la force du courant. II est compost de trois rangs d’arches lesnnes sur Ies autres. A quelque distance de-lâ est le băut a-quedui:, qui est le plus magnifique de tous. II a preş de 30() verges de longueur, sur envi-ron quarante pieds de hauteur. II est compos6 de deux rangs de quatre arcbes ehacun. Outre Ies aquedui s dont je viens de parler, il y en a plusieurs autres, qu’il est inutile de decrire. 11 sont tous destinăs â conduire l’ea'u â la Viile â ti’avers Ies fonds & Ies vallees. Nous arrivâmes le soir au Village de Jîelgrade, lequel est babite par des Grecs, & oii la pliipart des Ministres etrangers ont des maisons de campagne, ou ils se retirent pendant la contagion. Nous y sejournâmes tout le lendemain, & nous nous rendimes k travers Ies bois a une montagne qui est â l’hst, du sommet de la-quelle on deeouvre â plein la mer Noire. Cea bois sont composes de chenes & d’autres arbres propres pour la construction des \ aisseaux. îl sont remplis d’oiseaux sauvages, & de dif-perentes especes de gibier. Nous partîmes de Belgrade le 4, & apres avoir traverse quantitâ de bois & de campa-gnes agreables, nous arrivâmes sur le midi ci un grand Village appelle Buiuch-Terey, situâ www.dacoromanica.ro — 240-- sur la rive septentrionale du Canal ou Bos-phore de Turace. C& Canat est forme par la nature. II sort de la met JVwe entre deux montagnes fort hautes, & forme un courant rapide, qui prend Son cours vers la Yille, & va se d^charger & la distance d’environ seizg milleş d’Angleterre dans la Propontide. U a dix â quinze lprasses de profondeur & environ un miile & demî de largeur, est dxtremement pojssonneux, & fournit de petites buîtreâ dâli-cieuses, Ses bords sont 61ev6s & parsemes de quan'titâ de Villages tres-bien bâtis. Les Turcs ont bfeti deux Forts â son embouohure, dont Tun est sur la cote d’Asîe, & l’autre sur celle d’Europe; mais ils seroient ă'un, foible secours contre un&flotte qui seroit poussee par un bon vent d’Est. J’appritf que* sous le llegne du Sultan Amurath, un corps de Cosaques entra dans le Canalt sur de bateaiix d^couverts avant qu’on evit bâti ces Forts, ou dans le temps qu’ils £-toient n£gliges( & r^pandirent l’allarme dans la Viile. Ils şaccagereut plusieurs Villages, & s’en retournerent obez eux, sans avoir eşBnyd la moipdre perte. "■Noua renvoyâmeş nos cbevaux au logis, & revînmes â "Constantinople â pied. Quelques joltrs apr&3 je fds voir le Sultan conrme il revenoit de faire se$ priereâ â la Mosquee, appell6e Jeney-Jamey. 11 âtoit â cbeval, & escorte d’un petit corps de iSpahis â cheval, & de quelques Janissaires â. pied. II â une .tres-belle physionomiet ,& paroit et-re www.dacoromanica.ro — 241 ■d’un caractere bumain & pacifique. Ce Prince •â. succddd k Achmet, qui fut deposd, il y â environ sept ans, par un nomrue Aly-Patrone, qui fit soulever le corps des Ja-mssaires contre lui. (Jet Aly Patrone, ou Kalyl eomme on l’a appelld commundment, s’associa deux autres CheG, sţavoir, Musf-Luch Mar-•chand de melons & d’autres fruits, & Emy-Aly. Ces trois C hefs gouvernerent l’Empire pendant un mois. Apres avoir place Malmoutli sur le Thrdne, ils ddposerent le Grand-Visir, & disposerent â leur grd des lîmplois civila & militaiivs. Aii-Patrone etoit tres sobre, ne «hangoit jainais d'habit, se rendoit tous Ies matins dans la Salle des Janissaires, oii il prenoit seance eomme Juge souverain, et ju-geoit Ies Proces dont on appeloit â son Tribunal, sans aucun d°lai. U dtoit dxtrâmement charitable, <& reforma quantite d’abus qui s’etoient gli ses dans l'Etat. Le Visir Ibrahim-Basha,• qui avoit introduit lTmprimerie, fut aacrifie â la fureur des rebelles. Voici une action de Kalyll, qui_ prouve que l’dlevation de sa fortune ne lui faisoit point oublier ses anciens amis. TI y avoit un Gjreo nommd Janaky, boucher de profession, qui lui avoit autrefois pr&td une demi rixdale ou cinquante sols. II l’envoya chercher, & le fit Ilospodar ou Prince de Moldavie. Le pauvre Janaky se fftt volontiers dispense d’accepter un poşte aussi dminent; mais son protecteur insista, & il fut contraint d’obeir. A la fin, ces trois puissants Chefs, apres VOLUMUL XXIV DIN- URICAR C. 16 www.dacoromanica.ro 242 s’etre long-temps enivres de leur grandeur, commencerent â s’enivrer avec du vin, & tom-berent dans un pi^ge que leur tendit Sultan Geray, Chan des fartares de Crim^e, que quelques Grands de l’Empire avoient appelle pou i cet effet: Ce Sultan s’y prît si bien, qu’il fit perir Ies Chefs, dispensa leurs troupes & retablit le Gouvernement sur l’ancien pied, sans qu’il en eodtât beaucoup de sang. Comme cette râvolution est connue de tout le monde, je n’en dirai rien de plus. Je fus ensuite â. l’Hâtel des Monnoyes, ou je vis frapper diff6rentes especes. II est dans-l’avant Cour du Serrail. Je me rendis de la h la fameuse Eglise de Sainte Sophie, qui est aujourd’hui convertie en Mosqu6e. Comme on en a donne plusieurs deseriptions, j’ajouterai seulement qu’elle fut rebâtie & ddcor^e par l’Empereur Justinien vers l’an 50(), de N. S. Les Architectes admi-rent sur tout son dâme, dont la forme est plate, & d’une bardiesse qu’aucun moderne n'oseroit entreprendre d’imiter. II n’est permis îi aucun ■ hretien d’y en-trer en temps de guerre. Cependant on nous-conduisit par un escalier ddrob£ â la galerie, d’ou je vis la Mosquâe d’un bout â l'autre. Le parquet est entierement couvert de nattes & de tapis tres propres: il n’y a point de siege, â l’exception d’un pupitre pour Ie Mw-llak. La galerie est revetue de marbre, & soutenue par environ une centaine de cclonnes-de marbre de differentes couleurs, dont la www.dacoromanica.ro 243 — plClpart ont au moina cinq â six pieda de dia-metre. L’int^rieur de la Mosquee a quelque chose de grand & de noble. II y a â l’entree de la galerie une vieille Sacristie, dont la porte est ferm£e ; & voici l’hi8toire qu’un Grec de ma conno ssance me raconta k ce sujet. Un certain MuVah etant un jour dans cette Sacristie, vit, ou cruţ voir un homme â cheval, ar-m6 d’une epee, qui lui ordonna de sortir de ce lieu sacre, &c. Cet evenement se râpandit bien tâf. & l’on prâtondit que cet homme n’etoit autre que Constantin le Grand. Cette histoire, toute fabuleuse qu'elle est, a et6 cause qu’on a condamni la porte & qu’on ne l’a pas ouverte depuis. De Sainte Sophie, je fus a VHippodrome, qu’on appelle Att-Maydan. Les Grecs y dre-ssoient autrefois leurs ckevaux au manege, & il sert encore aujourdhui au meme usage. C est un quarr6 oblong extrâmement spacieux, au milieu duquel il y a un tres-bel obelisque de marbre. II ya â câte une colonne de bronzfe, entortillee de serpens, qui a environ dix pieda de haut, mais le temp8, l’a un peu endommagee. 11 y a dana la grande rue, â quelque dis-tance d"e YHippodrome, un autre monument fort ancien, s^avoir une grosse & băute colonne, qu’on appelle la Colonne briilee, parce qu’elle fut endommagee â l’oeea,sion d’un in-cendie qui survint dans le voisinage, dt qui l’a fondue dan8 plusieurs endroits. Cea 8ortes d’accidens sont frequens dana les Villes dont les rues sont etroites, & l’on ne peut les pre- www.dacoromanica.ro - 244 venir qu’â l’aide d’une exacte police. Cette colonne est deporphyre, & a environ soixan-te pieds de haut. Noua fftmes ensuite voir le grand i-6=er-voir, lequel est destine â fournir de l’eau a la Viile eu cas de siege. Cet ouvrage doit avoir cout£ des sommes immenses, car il est entiâ-rement construit sous terre, & il y a des rues & des- maisons au-dessus. J1 n’est pas 61oi^n£ de YHippodrome. La voUt6 qui est du c6t6 de l’eau est soutenue par un grand nombre d’ar-■clies, & par plusieurs centaines de colonnes «de pierre, dont plusieurs sont renversees, & Ies autres deperissent journellement ; il n’y avoit point d’eau. il y a un autre ancien monument, connu •sous le nom ă'Edildy, ou des sept Tours, lequel est bâti sur une 6minence du cot6 de l’Ouest, & ou l’on tient Ies prisonniers. Vers le milieu de la Fille, il y a une petite tour, appellde la tour de Belisaire: mais je n’ai pu sgavoir si eet infourtun6 General y avoit ete «nfermd ou non. On voit vis-k-vis du Serrail, preş du milieu du canal, une petite tour ronde bâtie sur le sommet d’un rocher, qu’on appelle la tour de Leandre. Voila â peu-pres tous Ies monu-ments que l’on montre aux etrangers. Le Port qui sdpare la Viile du fauxbourg de Pera, egale & surpasse meme par son etendue & sa profondeur le meilleur qui soit au monde; il y a de part & d’autre des mon-tagnes qui le mettent â l’abri des vents. II y www.dacoromanica.ro 2-15 — a vers le fond un chantier spacieux oii l’on construit Ies gal^res & Ies Paisseaux de guerre, avec des magasins & arsenaux pour Ies <‘or-dages, Ies canons Ies munitions. &c. I e Bacjno est tout aupres. C’est dtns eet endroit qu’on enferme Ies esclaves qui servent sur Ies galeres, & je ne i-rois pas qu’ils y soient fort â leur aise. Je râservai ma derniere visite pour Ies Derviches. Ce sont des Religieuc Mahometa..s, qui ont une Mosquee k P ra7 dont la forme est ch’culaire, ou y il a un pupitre pour le Mullăh, & une galei’ie en forme de demi-eer-cle, pratiquee dans un enfoncement, pour y placer la Musique. A prea que le Sermon fut fini, Ies MusicieDS commcncerent k jouer de diffârents instrumens approchans de nos flutes & de nes haut-bois ; einq Derviches se leve-rent & se mirent k danser comme des fana-tiques autour de la Mosqu6e, en pirouettant avec tant de rapidite, qu’on avoit pein âdis-tinguer lenrs visages. 1 Îs se suivoient Ies una Ies autres â une certaine distance. II y eut sur-tout un vieillard de quatre vingts ans qui l’emporta sur Ies autres par la rapidite de son mouvement, sans qu’il părut qu’il en fut fa-tigue. Cette secte extravagante fait vueu de pauvretâ & de cliastete, voyage dans tous Ies pays ÎNIahometans, & est fort respectee par le peuple. Le 9 Mai, l’armâe destiu6e pour la Hon-grie, commandeo par le Grand Vizir Egqerny-Alahomet- L ha, &e mit en marche pour se rea- www.dacoromanica.ro dre au câmp qu’on lui avoit assigne, environ trois milles au Nord de la Viile. La marche dura quatre jours: &, comme c’est l’ordinaire lorsque le Sultan ou le Grand Vizir marchent en personne, Ies troupes 6toient accompagnâes des differens corps de marehands & d’artisans, habillâs suivant leur profession, &. precedes de leurs etendards & d’un nombre de Musiciens. Les Janissaires marcberentle premier jour, avec leur Aga ou Commandant a leur tete, accompagn£s d’une multitude d’artisans. La marche 6toit precddee d’une eharrue traînee par des boeufs, dont le corps 6toit peint & les eornes dorâes. II seroit ennuieux de rapor-ter toutes les particularitâs de cette marche ; il me suffiira d’observer que cette bande de coquins faiso^t peur â voir : ils âtoient tout deguenilles, ayant leurs sabres enfoncâs dans la pârtie cjiarnue de leurs bras ; de maniere qn’ils etoient tout barbouilles de sang. Les pionniers & les mineurs marcherent le second jour avec leurs outils & leurs ustensiles. Le quatrieme jour, Ie Vizir se mit en marche, aceompagne des Officiers Generaux de l’arm6e, d’un corps de Spahis & de Janissaires, & d’une quantite prodigieuse de mar-ohands & d’artisans, parmi lesquels se trou-voient quantite de ces bandits dont j’ai parl6 ci-dessus, dont la plftpart 6toient nuds & en-sanglantes. Le Mufti etoit dans la meme voiture que le Grand-Vizir, & faisoit porter YAlcorm par un Mnllah. qui âtoit assis vis â-vis de lui. www.dacoromanica.ro — 247 — 11 6toit prec^dd d’un grand nombre de etan-tres, qui psalm odierent pendant U ut le chemin. On portoit devant le earrosse l’etendard de Mahomet, ou une queue de cheval, qu’on pre-tend quel’Ange Gabriel apporta â ce Prophete. Elle est en grande veneration chez Ies iureş, & on ne la montre jamais que dans Ies oc-casions solemnelles ; «.preş quoi on la rapporte au Serrail, oii elle reste jusqu’â nouvel ordre. Lorsqu’on declare la guerre â quelque Prince, on la pend â la porte du Serrail, ap-pelle Alla-Capy, ou la porte de Oieu, d’oii le Grand-Seigneur date toutes ses depcches; & e’est 1' la raison pour laquelle on appelle la Cour de Grand-Seigneur la Porte Ottomane, ou la Sublime Porte. Lorsque le Sultan est en cam-pagne â la tete de son armde, il date ses let-tres & ses d^peehes dc son âtrier. Tous Ies Generaux qui ont trois queues de cheval, sont appelles Vizirs ^ mais le Grand Vizir, qui est toujours premier Ministre, dirige toutes Ies affaires tant âtrangeres que domestiques. Celui qui tient ie premier rang apies lui est le Ni-fangy-Basha, ou garde des S^eaux; viennenten-su'te le Kap-Adge-Basha, oii premier porţier; 1 e Kislar-Agassy, oii Chef des Eunuques. Ce sont-1' Ies trois grands Officiers de la Cour. II ar-rive souvent que le Kislar- Agassy a plus de credit lui seul que tous Ies autres ensemble; car quoique Ies Sultanes vive'nt fort retirees, elles ne sont pas aussi ignorantes qu’on se l’imagine, & l’on m’a mâme assure qu’il y a quantite d’affaires de consâquence, dont la con- www.dacoromanica.ro — 248 — noissance ne parvient au Ministre, qu’apr'-'s a-voir passă par leurs mains. Ce qu’il ) a de certain, c’est que quieonque a besoin de pro-teetion k la Cour, n’a qu’k menager la faveur de quelqu’une de ces Dames, & il est assură d'obtenir ce qu’il demande. Aussi-tot apres mon arrivee, le farneux Cornte de Bonneval me fit prier de l’allervoir; il avoit la goutte: mais comrne nous etions en temps de guerre, je ne jugeai pas â propos de lui rendre visite. Le 15 Mai, M. Fowhener tut prendre congă du Grand Vizir, ainsi que Ies Ministres Etrangers ont cofttume de le faire dans ces sortes d'oe-casions. Nous mimes pied â terre â quelque distanee de sa tente, & un Offieier vint nous conduire dans une tente magnifique, voisine de la sienne, ou l’on nous offrit de caffe. Nous y restâmes un quart-d’heure; apres quoi l’Am-bassadeur, aecompagnâ d'un Gentilhomme de sa suite, se rendit chez le \ i/ir, oii on lui avoit prepară un siăge. Le Gentilhomme se tint debout pendant tout le temps que duia l’au-dience. Le Vizir ătoit assis, Ies jambes croisăes, sur un sopba elevă d’environ un denii pied au-dessus du plancher, & couvert de tapis magnifiques. II y avoit â cotă de lui un as-semblage de cbarpente oii ătoient attarhăs ses mousquets, ses sabres, &c. Ces armes ătoient tres-bien travaillăes, & enriehies d’or, d’argent, d’âmeraudes, de rubis, &c. Les camps des Tures sont en genăral tres răguliers & tres propres. Cette căremonie linie, nous retournâmes www.dacoromanica.ro — 219 — â, Constanţinople. Le grand-Visir partit pour Andrianople, pour se rendre de-lâ en Hongrie. Avânt que de quitter cette Viile, je trouve â propos de joindre â te que j en ai dit Ies particulariza suivantes. II y a peu de ramilles en Turqu'e qui transmettent â leurs enfants Ies titres & Ies honneurs dont elles sont en possession. Tout depend dans ce pays du merite personnel ou de la faveur du >ultan. qui meurt avee celui qui la possede. Les deux seules familles qui passent pour noblessontcelles deDgiggal-Oglu, & de Kuperly, qui jouissent de oertains privileges particuliers, en faveur des Services signales qu’ils ont rendus â l’Empire : l’un, entr’autres, est que le Sultan ne peut les condamner â mort. On pretend que le Sultan 6tant venu â mourir dans uneconjoncture critiqne, & pendant que les affaires de l’Empiie etoient en desordre, Kuperly caelia sa mort pendant six semaines, & fit tant par sa prudence & par sa bonne conduite que le Grouverneuient fut retabli sur l’ancien pied. II y a encore plusieurs descen-dans de Mahomet qui jouissent de quelques privil6ges, & qui sont distingu^s de leurs com-patriotes par un turban verd. Me voici sur le point de retourner â Pe-tersbourg. Conxme M. Faivkener m'avoit chargă d’une commission pour le Grand-Vizir, qui etoit pour Jors â Andrinople, je pris la route de cette \ iile. Jepartisle 8 de Constautinople, aocompa-gne d’un Tzaush, ou Messager, d’un Janissairer & de mon domestique. www.dacoromanica.ro — 250 — J’arrivai le 13 au matin â Andrinople, & fus loger obez un Grec, norame M. Damiral, qui y rbside en qualite d'Agent de notjv Am-bassadeur. qui me reţut avoe toutes sortes de politesses. La Viile d'Andrinople est environ k 40 lieues Nord-Oueot de Oonstantinople, dans un pays agrăabie : elle est habit^e par des Turcs, des. Grecs & des Juifs, & Ies Capucins y ont un Couvent. La Viile est fort grande, & il ) a une tres-belle Mosqu6e, orne • de minarets qui passent pour des chefs-d’oeu\ re. HJle fut bâtie par un Architecte Grec1, dont on rapot** que le Grand-Seigneur, surpris du sgavoir qu’il a voit fait paroître dans l’execution de ces Edi-fices, & jugeant que rien ne lui etoit impo-ssible, lui ordonna de se faire des aîles, & de jAlancer du băut d’un de ces minaret-.; ce que l'infortune Architecte fut oblige de faire. 11 prit en effet son essor, & apres avoir voie jusqu’a une certaine distance considerable, il tomba entre quelques tombeaux, & se eassa le cou. Je ne garanţia point la veritd de cette histoire; mais on m’a montr e Ies tombeaux entre lesquels ou prâtend qu’il tomba. Je reyus le 14 une visite de M. Peison-vel, Agent de France, & de quelques Peres Capucins. Je la leurs rendis le 15; & comme j.e traversois le marche pour m’en retourner chez moi, je vis deux homroes nuds, â qui l’on venoit de couper la tete comme â des epions. Apr°s m’etre acquittâ de ma commission www.dacoromanica.ro — 251 — aupres du Grand-Vizir, par l’entremise de M. Damiral, & avoir obtenu un ordre pour avoir des chevaux de poşte, je partis d’Andrinople le 17, & repris la route de Nord ; & comme celle d’ Yassy etoit la plus courte, ce fut aussi celle que je pris. Je passai, le 26 le Danube, en bateau, dans un endroit appellâ Kalass, â quelques lieues au-dessus d’Ismayl, & arrivai le 29 k Yassy. Je fus voir le lendemain le Prince, qui me rcgut de la maniere la plus polie. II me fit donner des chevaux, & donna ordre k deux de ses Gardes de m'escorter jusqu'â la frontiere de Pologne. II chargea meme un Offi-cier de me conduire jusqu’a Nemiroff. Mon lmush & mon Janissaire s’en retournerent k ^Constantinople. Je partis le premier Mai d'Yassy, & arrivai le lendemain â Soroka. J’en repar tis le 3. je passai le Dniester, & vins coucher â, Tamaz-Poly: j'airivai le 5 k Nemiroff, oii je remis mes depâches pour l’Europe au G6n6ral Russe, que je priai de Ies faire tenir â leurs adresses. J’arrivai le 10 5, Kioff, d’ou je repartis le meme jour ; & le 17, â Petersbourg. On observera que toutes mes dates sont dans le vieux style. LISTE Des postes & distances âepuis Petersbourg â Constantinopie. De Petersbourg k Kioff 1586 Werstes, (c’est-â dire £051 miilea.) www.dacoromanica.ro - 252 La werste de Russie vaut 1166 verges 2js d’Angleterre ; de sorte que la disiance de Petersbourg k Kioff etant de 1586 werstes, est de 1051 miilea d’Angleterre *|3. De Soroka, frontiere k Yassy, Capitale de Ia Moldavie, en dvaluant le Sahat de Turquie, ou l’heure, k trois milles d’Angleterre : De Ki' fk Soroka 39 milles deTologne, te. a. d. 253 milles, d’Angleterre. En comptant 6 milles & demi d’An-glettere pour un miile de Pologne, la distance de Kioff k Soroka est de 253 milles & demi d’Angleterre. Milles d’Angleterre, De Soroka k Kaynav *2 Hdtsh 12 Meygura 24 Riviere Prutb. 12 Viile d’Yassy 12 De Soroka â Yassy. 72 D’Yassy k Răşinar 12 Voltzinitz 15 Koshushna 24 Kishanoff 6 Bender 24 D’Yassy k Bender 81 De I ender k Ismayl 87 D’Israayl k ConstantiDople 381 NOTĂ. La verste vaut 1(>77 mâtres (v. La Russie. 1892. Paris Larousse) NOTA. Calcultnd în metri am avea: de la Pe-' tersburg la Chiev 1698 Kilometri, (1 verstă—1077 metri). De la Kiev la Soroca 309 kilometri. De Ia So-roca la Iaşi 117 kilometri: De la Iaşi la Bender 131 kilom. De la B°nder la Ismail 141 kilometri. De Ia Isrnail la Costantinopol 615 kilometri. In total de la Petersburg Ia Ţarigrad 3011 kilometri. www.dacoromanica.ro — 253 — La diBtance de Petersbourg k Constantinople est d’knviron 1925 milles d'Angleterre, de 1760 vergea Chacun. Les differentes distances, sont: De Petersbourg k Kioff 1051 mii. mes. De Kioff â Soroka, frontiere de la Moldavie. 253 ra. mes. De Soroka â YasBy 72 D’Yasay k Bender 81 De Bender â Ismayl 87 D’Ismayl k Constantinople 381 ~Î925 Me voilâ â la fin de mon voyage d’Orient, qui, aelon toutes les apparences, sera le dernier que je ferai dans cette pârtie du Globe. Je ne eonseille â personne de l’entreprendre, ni dans la saison que je le fis, ni en temps de guerre. www.dacoromanica.ro giornale; DI UN VIAGGIO da COSTANT1NOPOL1 IN POLONIA, dell abale RUGGIERO GIUSSEPPE BOSCOVICH. BASSANO, MDCCLXXXIV, a spese remondmi di Venezia. www.dacoromanica.ro — 255 — 23. GIUGNO II giorno seguente si doveva abbandonare la Turchia, entrando in Moldavia, col fare da d ore di cammino sulla stessa riva del iJa-nubio, indi passarlo in una barca ; ma ci Iu detto, cbe essendo le sue ac [ue assai cresciute per le pioggie, che avevano continuato p ii in su, tutta la campagna da quella parte assai bassa ne era innondata, e la strada pure ita sott’ acqua talmente, cbe non si sarebbe potuto passare in modo alcuno coi earri, e carrozze; onde convenne imbarcarci ivi: e fu fortuna, perche trovammo assai piu comodo, e piace-vole quel viaggio in barca, cne 1' ordinario in carrozza. Come il Michmadăr aveva presi gli Ara-bagisti co’ loro earri fino a Galîaz, volle di-faleare il prezzo stabilito con loro a ragione di una giornata di meno. e qui nacque una lite atrocissima, per cui vi furono del le grida, e si andb dai Cădi, protestando coloro contro il Michmadăr, il quale per estorcere piu da-naro aveva fatti de' giri fuori della strada diritta, facendo cosi molco viaggio, e molte posate di piu di quello si richiedeva. II Sig. Ambasciatore non se ne volle intrigare, e sol-lecitava la partenza avendo presi tre barconi ^ ma la suddetta lite ci fece aspettare assai, essendosi finalmente ottenuto a stento cbe at-taccassero i lorO cavalli, e portassero i earri alle barche, litigando dopo fra loro quanto volevano. J i fatti il Michmadăr rimase a litigare www.dacoromanica.ro — 256 — avanti il Cad1, e noi partimmo alle due ore del giorno. Per noi vi era un bareone piu grande coperto con una specie di volta, che in Venezia ebiamano il fehe, ed era formata di stuoje. La roba, e la maggior parte della gente di servizio * ra nelle altre due barche. Vi erano alcuai pocbi remi, cbe bastavano andandosi a seconda del fiume, e vi erano le vele, cbe ci avrebbero servito assai meglio, se non erano cod piene di buchi: in una delle due del nostro bareone ve ne era almeno una sessantina. Si pranzo in barca sul primo partire, e si fece scuoprire il fehe da quella parte, cbe non era battuta d&l sole. Dopo un’ ora s’in-contro a mano diritta un p ccolo sooglio, che s’ innalza tutto di pietra viva, e nuda, benche i monti sieno in qualche distanza, e fino ad essi si veda un piano affatto orizzontale appena sollevato un poehino dalia superfiei>‘ del fiume, cbe lo interrompe in moltissimi luoghi con de’canali, e laghetti di aequa rimastavi nelle escrescenze. Dopo altri tre quarti d’ora si vide a mano manca Ibrail gran porto Turco assai frequen-tato da' legni anehe sufficientemente grossi, come di Saicbe, cbefanno il commercio prin-cipalmente di grani con Constantmopoli. Ouel luogo h pieno di un mondo di brieconi, cbe vi si rifugiano da ogni parte. Passammo in una distanza considerabile da esso, essendoivi il Danubio assai largo con delle isole; ma ci eomparve come una selva assai foita di alberi www.dacoromanica.ro - 257 — •di bastimenti. Fino a lâ la direzione del fiu-me declina assai poco da Tramontana verso Levante, ed ivi forma nn gran gomito, an-dando il rimanente fino a Galiat quasi affatto a Levante. Appena fatta la svoltata si vide Gali as in lontananza. Si conta da Macsin allo scoglio un’ ora, un’ altra fino ad ifem'Z, e di lâ fino a Gallas altre quattro : ma il tempo dipende dai vento, quando si va a vela, e infatti noi dallo scoglio ad Ibrail impiegammo soli tre quarti, e di lâ fino a Galias, avendo il vento piâ favorevole, e piu forte, andammo in meno di due ore, arrivandovi alle 5 1/L. Nell’ accostarci scuoprimmo una gran quan-titâ di gente che ci aspettava snl ciglio delle ripe ivi altissime, clie poco piu in giii abbas-sano, e formano un porto assai ampio, e co-modo, e assai frequentato da urla quantitâ di bastimenti con un commercio assai fiorito, ed esteso. Prima di giungere a queste porto ab-bordammo ad una specie di fosso assai stretto, cbe taglia quei terreni alţi, e ne scarica le acque in tempo di pioggia. Ivi trovammo il Oovernatore del luogo, e un Signore Greco, cbe il Principe dfi Moldavia aveva mandato in qualitâ di Commissario a quella prima frontiera della sua provincia per accompagnare, e far servire il Sig. Ambasciatore, facendolo provvedere di tutto il necessario, carri, cavalli, c commestibili a spese publicbe. Vi erano con essi alcuni soldaţi, cbe fecero la loro salva di moscbetti, ed erano stati condotti varj ca- VOLUMUL XXIV DIN URICAK C. 17 www.dacoromanica.ro — 258 — valii da maneggio assai buon:, e ben bardati per servizio delle LL. EE., e del loro seguito. Essi fecero il loro complimenta, e il Oommis-sario a nome del Principe tutte le esibizioni in termini i piu gentili, a’ quali rispose S. E» con pari gentilezza, dicendo, che non era ve-nuto per mangiar il paese, in cui non si sa-rebbe fermato, senonquanto fosse necessario, premendogli di avanzare il sue viaggio : che si fidava del Principe, e pero non voleva far alcun uso del Fermano, o sia ordine scritto del Gran Signore, nâ voleva, che il Michmadâr Turco sotto un tele pretesto facesse alcuna menoma vessa/ione a que’ popoli, o al govcrno. Intanto si monto sa, e fummo condotti ad alloggiare in un monastero Greco, che era lontano pochi passi ; onde non vi fu bisogno di adoprar que’ cavalli. 11 Commissario era un giovine uffieiale ben pulito, e cortese di una buona famiglia di Greci di Costantinopoli, ma di un carattere assai leggioro, franco, e in-consideratissimo ne pariare, dicendo _ miile spropositi in ogni genere, il Governatore poi aii’ cpposto di un’ aiia truce, e malineoniea. Era stato schiavo di Suzo Capykiaja, che era il fac-lotum del Principe di Moldavia Regnan-te: ma essendosi riscattato si era avanzato a poco a poeţ), guadagnando del danaro; siech&~ allora si trovava padrone di una venlina di borse, che sono 10 mila piastre, ed ayeva ot'te-nuto quel governo, che e xnolto pericoloso per la pessiqia qualitâ-degli abitanti miscuglio di persone fii tanti diverşi paesi, che vi concor- www.dacoromanica.ro — 239 - rono pel commereio, maxime di certa razza di gente di marina originaria del mar nero, feroce, e independente, della quale e ivi e in Jbra.il vi ha gran numero, e molti piu vanno, o vengono tutti fra loro unitiBsimi, quando si tratta di fare delle prepotenze ; onde il Go-vernatore medesimo sta spesso in un graode pericolo della vita, e convien si tenga sulle sue guardie, e non si esponga a girare di notte. La Moldavia b una provincia tuttsi Cristiana, governata da un Principe Greco, scelto dalia Porta, il qualn ha la piu gran parte de’ suoi ufficiali parimente Greci, Benza che alcun Turco vi eserciti alcue impiego pubblico. Jassi ora ne ^ la capitale, e la residenza di esso Principe. La Religione dominante^ la Greca del Patria rea Scismatico di Costantinopoli, benchfc in varie parti vi sia ancora qualche Chiesa Cattolica sotto la protezione della Polonia. In Gallaz ve n’ era un’, non ha gran tempo, ma ora non vi b piu ne alcuna Chiesa, nb alcun Prete Cattolico. Vi sono bensi sette Chiese Cristiane Greche: onde ivi dopo la dimora di Costantinopoli, e dopo un cosi lon-go viaggio rominciammo a rivedere croqi es-poste in pubblico,Je campanili uddndo il su-ono delle campagne. Tre di queste Chiese sono sufficientemente grandi, ben fabbricate con grospe muraglie di pietra, e tre di esse hanno annesso il monastero di Calogeri, o sia Monaci Grec, che sono ridotti a due soli per * ciascun mpnastero, e ben sudici, e miserabţli. II nostro alloggio fu, come bi b detto, in www.dacoromanica.ro 260 - tino di questi monasteri, che per quanto sia misero m confronto delle fabbriche de’paesi -colţi d’Europa; pure ci comparve assai magni-fico dopo le piu capanne, che case de'villaggi di Bulgaria. Vi erano varie camere con de’ piccoli fînestrini in alcune di esse cbiusi con ideile vetriate, e in altre con delle pelli sottili, o vessiche. Innanzi ad esse vi era una continuata loggia scoperta in fianeo, che ne’ due estremi slargandosi pormava una specie di Chiosco, godendovisi una bella vista della cittâ, del fiume, e di una grande estensione di campagna. La stessa sera poco dopo di noi arrivo hn Corrier Prussiano da Costantinopoli, il quale pure aveva fatto come noi 1’ ultimo trato per aequa. Egli aveva fatto in otto giorni quel viaggio, in cui da noi si era impiegato un mese intero, e se non avesse, incontrate le strade pessime, 1’ avreble fatto anche in 7 ; ma le gran piogge, che noi avevamo avute nel passare le campagne, e che fortunatamente avevamo evitate dopo coli’ avanzare cammino, mentre esse ei venivano dietro pid lentamente, e spesso le avevamo vedute iu poca distanza da noi, la avevano accompagnato continua-mente, e in fatti quella sera medesima. e varj de’ giorni seguenti diluvid anche ivi in Gallaz. Sperava esso Corriere di arrivare a Breslavia in altri 15 giorni. Volevano le LL. EE. ferm&rsi in Gallaz solamente un paj o di giorni per riposare al-quanto, e ordinare il rimanente del viagfrio, come pure per lavare la biancheria, di cui vi www.dacoromanica.ro — 261 - era una grande quantitâ radunata nel lungo tempo di tutto ii viaggia: ma questa faccenda appunto ci obbligd a fermarci 5 giorni interi, essendovisi incontrata una Domenica con due feste di precetto una per li Cattolici di rito latino, 1’ altra per gli Greci, nelle quali le donne della Sig-Ambasciatrice, che tutte erano o Cattoliche, o Greche, non lavoravano. Come non vi era alcuna Chiesa Cattolica, nb alcun M'ssionario stabile, cosi non avevo sperata di dir la messa, e farla udire al Sig. Htibsch, e a' varj Cattolici della serviţii, per li quali anche il Sig. Ambasciatore aveva tutta la premura, cbe adempiasero i doveri della loro Keligione : ma fortuiiatamente venne a trovare io stesso Sig. Ambasciatore un Religioso Cat-tolico stato giâ Missionario di Piopaganda al-trove, ma ora contro gli ordini della Sacra Congregazione, e de’suoi Superiori ritirato ad lbraM, dove si mantiene facendo il medico. Disse di star ivi per zelo della Religione, vo-lendo in ogni modo venir a capo di rimettere in piedi la l hiesa Cattolica di Gallaz, di cui oramai appena vi b alcun vestigio, e non vi b la menoma speranza, che i Principi di Moldavia permettano, che si'a rifatta. Viene di tanto in tanto a Gallaz, ma non vi si ferma temendo, cbe per sollecitazione di qitalcbe Corte spinta da’ suoi Superiori, cbe gli hanno molte volte ordinato di tornare alia sua provincia, non sia fatto prendere dai Principe di Moldavia, e mandato in Polonia; ondc come in paese piu sicuro per questa parte, benchd piu pericoloso www.dacoromanica.ro — 262 — per la molto peggiore qualitâ degb abitatori, sta piu tosto abitualmente ad lbrail. Al suo parlare, che ciarla infinitamente, e tutti que’ giorni fu quasi conţinuamente alia nostra casa ora divertendo, ed ora annojando il Signor Ambasciatore col racconto delle sue avventure, delle sue liti, delle sue idee, mi comparve un uomo fanatico, cbe ha girato col suo < ervello. Or egli ad ogni modo aveva seco tutto quello, che era neces&ario per dir ta mesa, ed io ne profittai, dicendola piu volte, giacchâ con ma-raviglia avevo trovato o_;ni cosa ben propria, e Bommamente pulita; ed egli la senti, ma non la disse, avendo pure, come credo, qualcbe rimorso di conscienza, per la sua disubbid:enza agii ordini de’ suoi Super ori, benchâ da lui nel parlare coperta sotto spec'e di z>;lo di Peligione. II Mickmadăr, che era rimasto in Maczin a litigare co’buoî Arabagisti, errivo il giorno seguente, e avrobbe voluto cominciar ivi a farla da padrone; mentre prima nel paeBe Turco aveva avuto grandissima soggezione da per tutto, e mostratu pochissimo spirito ; ma il Sig. Ambasciatore annojato di lui gl’ inti-m6, cbe non si intrigasse piil in nul la, e tor-nasae ancbe in dietro, se voleva, cbe non aveva bisogno di lui, n6 del suo ferm ano. Egli volle seguitar il viaggio, come realmente era. suo dovere, avendo 1’ ordine di accompagnar Sua Eccellenza fino a’ confini del Imperio : ma n n ardi di ingerirsi piu in nulla vedendo la risolutezza del Sig. A^mbaseiatore, e sapendo, www.dacoromanica.ro - 263 che col mostrarsi in una lettera disgustato di lui a Costantinopoli Tavrebbe potuto rovinare, mentre non ave va ivi alcun forte appoggio, cd aveva avuta quella incombenza a stento, e unicamente per raccouoandazione di S. E. medesima. Vennero ancora tutti gli Arabagisti Turcbi unicamente per godervi qualche giorno di li-bertâ fra le donne, e il vino, essendovi in quella cită un libertinaggio incredibile, e ver-gognossissimo pel Cristianesimo. Ogni cosa e piena di bettole, e ogni bettola ha delle donne pubblicamente prostituite con nna impudenza, e pubblico scandalo inesprimibile. Ne' 5 giorni di dimora parte si stette in casa sequestrati dalie gran piogge. parte si andb, quando il tempo ce lo permise, in giro per la cittâ, e per la contigua campagna. In questa vi erano varie eolline artificiali, mo-numenti di truppe, e di battaglie. In cita poi vi b una gran quantitâ di case, ma miserabili: vi sono molte botteghe, ma per lo prCt di ba-gatţelle, benchâ vi Sieno ancbe de’magazzinz di tutti que’ generi, de quali si fa ivi îl com-mercio, massime xli grani, e biade, che si portano a Costantinopoli. Visitammo varie Chiese, che si trovarono dentro assai sporche con de’ quadri miserabilissimi : i libri sacri li trovammo tutti in carattere Greco stampaţi a Venezia. Osservai, che le Chiese medeşime sono voltate da ponente a lovante secondo l’uso antico. Al fine della cittâ vi b il porto, al quale www.dacoromanica.ro — 264 — si scende, essendo esso in un sito, che mani-festamente si vede essere stato una volta letto-di un fiume, vedendosi tutta la ripa alta co-rrosa verso la cittâ con direzione perpendico-lare a quella del Danubio. Deve questa essere stata la ripa del Prut, il quale ora passa qual-cha miglio lontano dalia cittâ verso Levante-II Danubio all’ opposto deve aver mutato il suo corso accostandosi alia stessa cittâ, a cui ora â contiguo, giacche in moltissimc carte si vede il Prut che rade Gallaz, e il Danubio in una considerabile distanza da esso a mezzodi. Da quella parte ora si vede un' ampia pianura appena superiore al letto del fiume, e in mol-tissimi luoghi piena di acque, che esso vi lascia nelle escrescenze. Su questo antico letto del Prut vi â contiguo al Danubio stesso un. grandissimo spazio piano, e poco superior» alia superficie della sua aequa, al bordo del quale si aceostano le saiche auche le piu grosse a tre alberi, per caricare, e scaricare, e in una considerabile distanza dai fiume vi sono deJ Magazzini, che lasciano innanzi un ampio sito piano. Su questo sito trovammo una grandissima nave di quelle, che j Turchi chiamano Gara-velle^ giâ quasi affatto terminata. La facev& fabbricar ivi Isac-Agâ Gran doganiere di Cos-tantinopoli, il quale ha varie altre navi, e ne-gozia, volendola adoprare pel commercio d’A-lessandria. Era a vederla una macchina spa-Ventosa. Varj della nostra comiţi va salironO' su in cima, e misurandola co’pasBi andanti lat www.dacoromanica.ro — 265 trovarono lunga lâ su dentro, passi 70, e larga 17 : questa â una lunghezza molto maggiore di quella della nave di S. Carlo di Venezia, su cui ero andato col Bailo Veneto fino al Te-nedo, benchâ quella aveBse 84 pezzi di canone tutti di bronzo. Settanta passi andanti fanno molto piu dî 140 piedi. Io, che peggiorando sempre della mia gamba^ appena zoppicando mi ero Btrascinato fin lâ, mi contentai di riguar-daila di sotto. La forma mi parve assai cat-tiva, e cattivi pure, e grossolanissimi varj intaglij fatti in poppa per ornamento. II peggio si e, come ci disse quell’istesso, che sopraintendeva alia sua fabbrica, che era formata tutta al loro solito di legname fresco tagliato poco prima ne’boschi, il quale poi ritirandosi scom-pagina in tal maniera la maccbina, che dura pochissirao, e ha pochissima reBistenza. Costa assai poco il fabbricar le navi in que’ paesi; ma spessissimo quasi tutta la spesa va a vuoto, e spesso anclie tutta. Cobî di tre vascelli da guerra, che il Gran Signore aveva fatti fab-bricare non molto prima del mio arrivo a Costantinopoli, uno, mi fu detto, che appena lanciato in mare ando a fondo. E incredibile li disordine, e la* somma ignoranza, cte vi â ora nella marina de'Turchi, o sia nel costruire, o nel governare le navi: e in ordine a questa seconda parte io medesimo ho veduto cose incredibili ne’ 23 giorni, ne’quali collo stesso Bailo sono ito dai Tenedo a Costantinopoli su d’ una galera Turca. Lo stesso poi soprastante a quella fabbrica di Caravella mi disse, che www.dacoromanica.ro — 266 — •ogni anno nel Mar Xero periscono mol te cen-tinaja di bastimentî. Subito, che il tempo minaccia, e ingrossa, si buttano verso le spia-gge a rompere il bastimento,e sal var le vite, avendo legni miserabilissimi per la forma, e coatruzione, e non sapendoli regolare oontro una tempesta. Nel medesimo sito vidi varie barehette incavate in un sol tronco intero di albero, come sono le canoe degli Americani ; ma una di queste era di grandezza considerabile, e capace di molta gente : la trovai lunga trenta piedi di Parigi, e larga nel la cavitk sua interna piedi 4. Mi fu ivi detto, che l’imbo-ccatura del Danubio lontana di lk da 50 ore, a che in buona stagione vi si va in due, o tre giorni. II Sig. Dottor Machenzi mi ad-dito il sito, verso cui sta Baladă a 6 ore da Gallaz, che si credeva essere l’antica Tom», luogo dell’ esilio d’Ovidio. Ho inteso dopo credersi dîu comunemente, che il luogo di detto esilio k situato al nord del Panubio nelle vicinanze della ciltk di AJckierman, che k l’antica Civitas Alba, chiamata an che in oggi da’ Moldavi Czetate Alba, e corrisponde al nome Turco Akkierman. Cotesta eittâ situata verso lo sbocco del Niester sulla sua riva destra ha verso Tramontana unpiccolo lago chia--mato de’Maldavi Lacul Ovidilui, Lago d’Ovidio. A’ 24 arrivo il Posterlik del Principe, che veniva da CoBtantinopoli, portandogii la lieta nuova della sua confermazione. II Posterlik. & come il primo Ministro del Principe. www.dacoromanica.ro 267 — Fgli sotto questo Principe, che b un buon giovine di non molta levatura, fa tutto, e la sua parola vale assai piu di quella del Principe stesso, in ordine al provvedimento delle cariclie, e a tutto quello, che concerne il go-verno. Fu egli a far la sua visita al Sig. Ambasciatore, il quale gli mandb in regalo alcune bottiglie di buon vino. Tirb innanzi il giorno seguente per eriivare a lassy in due giorni. A’28 giunse il terzo Capichiaja, ciob il terzo de’Ministri, che il Principe tiene alia Porta col Caftan, o sia veste di cirimonia, e altri regali, che il Gran Signore mandava ad esao Principe secondo il costume all ’occasione della sua confermazione. Colla dimora, che si fece in Gallaz, procurai di determinare la latitudine, e longitudine geografica di quel porto, che e uno de’ principali emporj di quelle parti: non avevo meco altro, che un ottante di riflessione di un piede e mezzo, con cui si pigliano facilissima-mente le altezze del sole in mare, dove si vede l’orizzonte ben terminato, ma che non serve ove le inegiialitâ. del terreno ne impe-discono la determinazione, se non col far uso della riflessioneJ Tatta nell’acqua unendo le due immagini di esso col sole veduto diretta-mente in cssa acqua, e nello specchietto delT istromento; la qual maniera, quando il sole ha un’altezza maggiore di gradi 45, come l’aveva allora, soffre una somma difficoltâ nella rettifieazione dell’ istromento. Io percib mi servii della superficie del Danubio, il quale www.dacoromanica.ro — 268 — non essendo ivi largo verso mezzogiorno ab-bastanza per determinare 1’ orizzonte, bench& mi ehinassi verso la sua superfioie in modo, che il fondo dell’ istromento era al pari dellr aaqua ; mi convenne far varie riduzioni, colle quali, e con una correzione, cbe richiedevano le divisioni di quell’ ottante, trovai il di 27 la latitudine di gradi 45, e un poco piit di minuti 22, e il di 28 di gradi 45 e un poco meno di minuti 24 : onde si pub prendere per latitudine prossima gradi 45 minuti 23, che e alquanto minore di quella, che si ritrova in varie carte. Per la longitudine pigliai colin stesso stromonto varie distanze dell a Luna dai Sole, regolando un oriuolo da tasca a secondi-colle altezze di questo prese per mezzo della riflessione nell’acqua, ma non ne posso rica-vare con suf/iciente esattezza il frutto richiesto prima di avere il luogo dolla luna ben de-terminato quel giorno in qualche paese cog-nito per non fidarmi della semplice teoria della luna, che quantunque assai migliorata da’ Geometri, e Astronomi in questi ultimi anni, ad ogni modo non ha ancora la totale esattezza (*). 29. G 1 U G N O. Asciugata, e piegata la biancheria, e re-golato il bagaglio, che fu ridotto tutto in cin- (*). Non ho potuto ricavarne nulla dopo, perchfe nel decorso del viaggio perdetti la cartina, in cui era segnata quella osservazione. www.dacoromanica.ro — 269 — que «oii carri, ma grandi assai, si partl la mattina de'’ 29 alle 9 J/2 per Pucen villaggio eituato alia distanza di ore 14 Moldav© : la •strada attribuita a un’ora di cammino essendo piu corte assai che nella Bulgaria, ci fu pro-messo che le avremmo fatta in otto ore, ma ve ne impiegammo 9, andando per altro a gran trotto: i carri ci accompagnarono con- tinuamente al passo stesso. Dietro a noi ve-devaruo a Gallaz medesimo un gran diluvio d’acqua, che fortunatamente. non ci raggiunse. Dopo 4 ore di viaggio ci fermammo per un’ora pranzando accanto a un pozzo, giacchâ in tutta quella lunga giornata prima di esso Pucen nostro termine non incontrammo alcun villaggio, o casa, o capanna. La campagna era la piu bella, che potesse vedersi, grand’ erbe, e fiori, ma senza alcun’acqua corrente, senza alberi, e senza pure un uccello. In due soli luoghi s’incontrfr" pochissima quantitâ di bestiame con qualche pozzo, e in pochi siti pochissimo seminato : sicchâ ci comparve quel-la una^olitudine, e un vero deserto. Partiti di lâ alle 2 T/2, dopo altre quasi 4 ore arri-vammo in vicinanza di Pucen, d’onde -ci era venuta incontroj una truppa di cavalli per mutar i noştri giâ estremamente fatigati; ma questo şoccorso arrivd troppo tardi. Si perde-tte una mezz’ora intiera a staccare, e attaccare per que’pochi pa9si, che ci restavano, e giâ erano cosi rovinati i cavalli, che tre ne cre-parono la notte seguente. Si giunse a Pucen sulle 8 ore, avendo www.dacoromanica.ro - 270 — l’incontro del Governatore del luogo co'prin-eipali del paese usciti a cavallo a ricevere, e eorteggiare S. fi. Pucen e un gran villaggio di molte case disperse, poco migliori di quelle della Bulgaria; ma in queste s’incontra an che qualche banco, una tavola, e qualche finestra un poco piii capace di dar del lume. Vi sono varie Ghiese con de'Preti Greci di rito, e Scismatici, ma Moldavi di nazione, e parlano la sola lingua Moldava; onde non potei in-tenderli, ne farmi intendere. Si ebbero per quartiere varie di quelle casette di poveri, ma puliti villani, nelle quali perd non ci ri tirammo a dormire prima di mezza notte, easendosi avute tardi, e scarse le provvisioni per far la cena. 30. G 1 O G N 0. Quindi si dormi la mattiua de’ 30 fino al tardi in modo, che noi ci alzassimo, passo di lâ il Capichiaja suddetto col Caftan; benclnb egli fosse partito da Gallaz quella maitina me-desima. Pure si parti alle 10 per Birlăt, dicen-docisi, che il viaggio era di otto ore Moldave, ma che vi si arriverebbe in 5 ore. La strada riusci mollo diversa da quella del giorno in-nan/.i, colla quale solo si accordava nell‘ esservi per tutto intorno un totale deserto. Si comin-ciarono a trovare de’ piccoli arbuşti, indi degli alberi, e selva foita con pessime strade : queste da pertutto nelle selve s’ incontrano incompa-rabilmente peggiori, che ne’ paesi aperti, mas- www.dacoromanica.ro — 271 — sime dopo le pioggie, non potendosi asciugare-cosi presto, dove i raggi del sole non penetrano punto, o hanno poca forza; onde esse durano piu lungo tempo ammorbidite dall’ acqua, 6 piti facilmente si rompono dalie ruote, e piedi delle bestie ; oltreche anche Ie radiche degli alberi sollevano, ed anche rompono in molti luoghi il terreno. Appena avevamo fatto un' ora di viaggio, che si vide passare correndo a rotta di collo un altro corriere Prussiano, il quale fu richia-mato indietro, e si fermo a parlare per un poco col Sig. Ambasciatore, che lo conosceva. Disse, che qucllo era il quinto giorno, dacche era partito da Oostantinopoli: che aveva avuto 1’ ordine di fare tutta la possibile diligenza, e pa>saro, se gli riusciva, anche innanzi all’ altro, che era partito tanti giorni prima, sul quale aveva giâ guadagnate varie giornate i chepor-tava al suo Sovrano ottime nuove: che il suo Mi-nisr o aveva ottenuto tutto quello, che il Re deside-rava dalia Corte Ottomana, onde non vi sareb-bero piu altri corrieri per allora dopo di lui. Alle due, dopo un pezzo di strada vera-mente orrida, ci fermammo a pranzare accanto a un rivo torbida in modo, che non poteva sorvire a dissetarci, e di fatti >n questo viaggio per la Moldavia ci copvenne portare con noi continuamente ancora T acqua, che non si trovava pei* istrada quasi mai, o non si trovava bevibile. Alle 2’lţ si ripiglio il cammino per delle- www.dacoromanica.ro — 272 — 'Strade meno rovinate, ma che pure avevano de' passi assai cattivi, finche si sbocco ia un bel vallone, in cui giace Birlăt, ove arrivammo alle 8 ore, avendo cosi impiegate quasi 9 ore di viaggio iu cambie di 5. 1 carri giunsero un’ ora dopo di noi, uno de’ quali, ■ e in esso vi era il mio letto, si ruppe in distanza di un’ ora dai Juogo, e convenne mandar indietro della gente con altro carro ; sicche non pote giungere, che a mezza notre. Qui ancora tutti i principali del paese col Oovernatore ci vennero incontro, e la moglie di esso Q-overnatore Greca Costantinopolitana venne con un suo figliuolino a fare una visita alia Sig. Ambasoiatrice, che aveva conosciuta in Costantinopoli essa, e la sua famiglia, e vi si trattenne a lungo discorso. II nostro quartiere fu in varie case al soli to piccole. Accanto a quella del Sig. Amba-sciatore vi era un piccolo fiume, il cui nome non mi seppe dire alcuno di quelli, co’ quali potei parlare, con un ponte largo, e sodo for-mato di grossi tronchi di alberi. Lo passam-mo andando nel piu abitato del paese, che es-sendo stato da me nominato sello, cioâ villag-gio, mi fu risposto Miasto, (col qual nome ivi, e anche in Polonia si chiamano le cittâ.) ne sello: ma veramente avpva tutta 1’ idea di un villaggio, benohd vi fossero varie strade meno cattive, qualche casa migliore di Mercanti E-brei, con delle finestre di vetro, ma solo a pian terreno, e qualche bottega. L)i essi Ebrei ~ve n’ b ivi buon numero, e sono originari www.dacoromanica.ro — 273 ^ Tedeschi : vanno vestiti come in Polonia con cerţi abiti nori lunghi, e un berrettino in testa di cuojo, o panno simile a quello de’nostri Abaţi. Ci dissero, che questo luogo era stato rovinato, e quasi affatto distrutto pocbi anni addietro da’Tartari. 1. L U G L 1 0. II giorno seguente I. Luglio si parti aile 10 "’/.j Per Vasluy. Si trovarono paesi bellissi-mi, come per tutto altrove fuori delle selve : tutto era pieno di erba foita, e di fiori*, ma senza un’anima come un deserto. bi vide solo in qualche distanza un uomo a eavallo, il quale appena scopertici usci di strada, e si mise a correre su per la pendenza di un giogo di eolline. Uno de’nostri Giannizzeri gli corse •dietro a galoppo serrato, ma non pote raggi-ugnerlo, e ci disparve essendo scorso di lâ •dalia cima. Dimandando la cagione di quella fuga, udii, cbe quello doveva essere un povero viandante, il quale per salvare il suo eavallo dovette prendere quel partito : vi e in tutta la Moldavia il barbaro costume di pigliare per servizio pubblico senza alcun riguardo, e senza alcunapaga, tutto quello, che s’incontra, bovi, earrî. ’eavalli, pigliandoli tanto da’pae* sâni ne’villaggi, e anclie nelle <*ittâ, quanto da’viandanti, benche forestieri, esercitando con un uso crudele un totale dispotismo. Se era ■raggiunto quel povero uomo, avrebbe dovuto •dare il suO eavallo, o contentandosi di uno di VOLUMUL XXIV DIN URICAB C. 18 www.dacoromanica.ro — 274 — quelli, che ci servivano, il piu rovinato, o ve-nendo dietro per ricuperarlo, dove ne fosse cessato il bisogno, e se non fosse crepato per istrada, Su questo, e tu miile altre cose simili il nostro Comnaissario ci dette delle belle lezionî con una franchezza maravigliosa. Ci disse, che come il principe dura poco, e spende tanta per aver il posto, egli il primo, e poi tutti que’Greci, che hanno impieghi, cercano di far danari per qualunque via, rubando, estorcen-do, spogliando quanto poBsono. Negii ordini, che si eranoivi avuţi direttnmente dalia Porta, di provvedere, e far servire il Sig. Ambascia-tore, era espresso, che la spesa si difalcasse dai tributo, che si paga al Gran Sig. Si sarh messo, e Dio sa quanto, come se si fosse for-nito assai piu, e pagato tutto a danaro contante, eppure quasi ogni cosa si pigliava senza pagare. Ogni villagigios in cui si arrivava la sera, era obbligato a dare le provvisioni da bocea, e tutti i cavalli, e bovi necessari per la giornata seguente, e se non ne aveva, si pigliavano ne’villaggi vicini, essendosi per cio spediti gli ordini innanzi: se in tanto capita-vano de'passeggeri, si pigliavano i loro cavalli, e se questi cropavano, la perdita era pel loro padrone. Per que’tre cavalli, che erano morţi dopo la prima giornata, non fu pagato nulla a'lor padroni. N& queste violenze si esercitano solo nel passaggio di un Ambasciatore, che e raro-Ogni corriere, che passa, o sia del Principe, che ne manda quasi ogni settimana, o sia di www.dacoromanica.ro 275 — un Sovrano estero, e sempre un tal eorriere va accompagnato da un Giannizzero, ha diri-tto di prendere il cavallo di qualunque vian-dante, che incontri, o di qualunque paesanO, se lo trova miglior del suo, o piu fresco, e tirar innanzi con esso. I Giannizzeri poi fanno delle estorsioni terribili da per tutto. Questa, mi disscro, o ci6 mi fu confermato dopo in molti luoghi, e la ragionc, per cui tanti bellissimi paeai sulla via dclla posta sono oramai abbandonati, e ridotti a deşerţi. Tutti i paesani sono fuggiti, e in qualche distanza da quella strada comin-cia la popolazione, che mi dissero essore assai numerosa. Un Missionario Gesuita Polacco arrivato a Costantinopoli poco prima della mia partenza mi disse, che avendo fatto quel viag-gio con alcuni Mercanti, che venivano dalia Russia, aveva dovuto fare un lungo giro per evitare quella strada, e si erano fermati quasi sempre la notte in campagna aperta lontano dall’abitato per evitare il pericolo di perdere i loro carri, e ca valii, che »arebbero stati asso-lutamente presi 1 oro per forza,. qualunque occa-sione si fosse presentata di averne bisogno. Misera condizione di paese oppresso da’Greci con un atroce dispotismo 1 Si costeggib quel giorno per lungo tratto un piccolo hume, e al fine si sboccâ in una pianura inondata per un grandissimo tratto dalie acque sue, e dalie acque piovane, ove i noştri eavalli andarono a guazzo, senza pero, che l’acqua entrasse nelle carrozze. Al fine www.dacoromanica.ro - 276 — vicine al nostro termine trovammo un ponte : ci era stato detto, che avremmo ivi trovata una grandis8ima altezza d’acqua, che ne avre-bbe resa pericolosa l’imboccatura 5 ma come era precorso l’avviso del nostro arrivo, cosi con una quantitâ. di râmi d’alberi buttati ivi da que’di quel villa.efyio, si era reso il passo arsai pratieabile : ad ogni modo vi fu anehe mol ta gente comandata per sostener le carrozze. Si arrivo a Yasluy jlle 8, onde essendoci fermati pel pranzo da un’ ora si erano impiegate nel viaggio ore S1/^. Vasluy e un villag-gio piuttosto grosso di grande estensione, ma di case disperse qua, e lâ, e assai miserabili. In quelle, cbe ci furono assegnate, non tro-vammo la solită pulizia. In una di esse, che aveva solo una piccola cameretta, con un an-dituccio avanti, alloggiammo il Barone, il Sig. Htibsch, ep io, e niuno pot& mai chiudere un occhio, tante furono le cimici, che appena messici a letto sbucarono da ogni parte, e ci assalirono. A mezzo il mio letto corrisponde-va un finestrino, che non aveva con che po-tesse c’.iiudersi. Io per esso ne buttai fuora piu da una settantina di quelli, che mi von-nero sul viso, e pel corpo, in modo da poterii prendere senza schiacciarli per non sentire la sohifosissima loro puzza. Fatto giorno ne trovammo una quantitâ per i muri, e per tutti i letti, quali si pend a far ripulire, per non portar innanzi con noi quelle sordidezze. www.dacoromanica.ro — 277 — 2. L U G L 1 O. La mattina de’ due si parti parimentc alle 10 ]/2 dicendocisi, che si andava a Schkentei. Si coataggib per un pezzo lo stesso fiumicello, e si trovarono paesi ugualment* belii, e disa-bitati, o incolti. Ci fermammo pur da un'ora per pranzare, e al fine entrati in un vallone dopo una piccola salita si vide una Chiesa, e si seppe, ebe essa apparteneva ad un villag-gio, che una volta vi era, o si chiamava Schkentei, ora totalmente distrutto. Ivi il nostro Com-missario, che era un giovane disapplicato, e nulla pratico del paese, si trovb ben confuso. Non sapeva neppur esso, dove si dovesse an-dare, e dove fossero stati mandati gli ordini per preparare il necessario. Si mando della gente qua, e lâ per le selve vicine a cercar qualebe villaggio, che ve ne sono varj fuor di mano, e al fine si svolto a mano manca verso uno di essi, che era situato in mezzo a una bella selva di alheri altissimi, e alquanto lontani gli uni dagli altri in vicinanza di un rivolo, ove arrivammo alle 63/4. II villaggio era di poch6 case alquanto discoste le une d'allo altre, e miserabilissime. Quindi per le LL. MM. fu rnessa la gran tenda, ^ noi ci accomodammo iti alcune di quelle casucce, che per altro trovammo assai pulite. Si trovo pure tutto il necessario per la cena, e per la continuazione del viăggio del giorno seguente. Sifece una bellissima passeggiata per un gran vialone di quella selva, ove si vid» www.dacoromanica.ro — 278 — da am.be le parti una grandissima quantitâ di alberi bellissimi, assai grossi, alţi, e diritti, e s’incontro molto bestiame, cbe torn’ava a ca^a, ammirando la straordinaria grandezza delle bestie a corno, che si trova in tutta la Mol-davia, alia quale grandezza corrisponde Ia grossezza, e la forza. Gome la giornata se-guento si doveva fareuna gran parte di viag-gio per una selva, che quando h piovuto assai, & quasi impraticabile. ed ha sempre le strade assai cattive, cosi fu quella sera ordinato, che per la mattina seguente si trovasse all’ ordine un gran numero di que’ bovi, e ci ritirammo a cenare, e dormire. 3. L U G L I O. " La mattina de’ 3 si trovo ogni cosa pronta, e si parti per lassi alle 10, essendo le car-mzze tirate da bovi; ma il nostro Commis-sario, e il Sig. Hiibsch partirono prima a ca-vallo, e avanzrrono fino alia cittâper disporre r alloggîo, e il ricevimento del Sig. Amba-sciatore, il quale per altro non voleva recar alcun disturbo al Principe, nâ aver alcuna sorte di cirimoniale, bastandogli, solo di tro-var il suo comodo con un buon quartiere o dentro, o fuori della cittâ. Dopo una mezz’ ora di viaggio trovammo un’ osteria, dove ci fermammo alquanto per far abbeverare i bovi i un vicino rivoletto. Tre altre ore andammo dentro la selva assai foita, e piena pure di alberi bellissimi, in cui www.dacoromanica.ro — 279 — trovammo le strade sufficienti; in un sito os-servai, che la strada medesima larga per molte carrozze d tutta sostenuta in aria su d’una diga di terreno riportato assai alta, e lunga, che passa sopra un vallone, e deve aver portato una spesa considerabile. Dopo dette 6 ore e mezza di viaggio si sbocco in un bel prato circondato per ogni parte dalia selva medesi-ma con una fontana a mano manca poco lon-tana dalia strada. Ivi ci fermammo per un' ora, e vi pranzammo. Ci fu detio, che il resto della strada era buonissinrio, onde furono ri-mandati indietro i bovi, e attaccati i cavali: ma presto ci trovammo ben delusi. Nel rien-trar nella selva s’incontrarono strade assai peggiori delle passate, e si stette feimi lungo tempo non trovando modo di far andar innanzi i ca valii, e atrascinare le carrozze anche vuote, in un sol passo si aspetto mezz’ora intera; ma alia fine dopo lungo t-tento pur si mossero, e uscimmo da quegli orridi fanghi, e non molto dopo dalia selva ancora, trovando appresso bellissime strade, per le quali alle sboc-cammo nella pianura, in cui giace la cittâ di Iassi a un miglio Italiano di distanza su d’un giogo di colline pocbissimo elevate dai piano in una bellissima situazione facendo nel riguar-daria di lâ una comparsa assai bella. Ivi trovammo '1 Sig. Hubscli, che vi ven-ne incontro dalia citth col Sig. La Roche Se-gretario del Principe per le lettere Francesi, e Italiane accompagnato da varie altre persone a cavallo. Esso Segretario fece alle LL. UE. www.dacoromanica.ro — 280 - un complimente» gent le a nome del Principe offerendo la carrozza medesima di sua Altezza, che aveva fatta venir seeo per condurle al quartirre assegnato loro, ed esibendo tutta 1’ autoritâ di esso Principe per quello, che occorresse per loro sorvizio tanto nella dimora,. che volessero far ivi, quanto nella continua-zione del loro viaggio. Questo Segretario 6 Francese di nazione nativo di Aix. Kra andato lâ col Principe al tempo della sua elevazione al Principato, e ne godeva tutta la confidenza. Mi comparve uomo pieno di polittezza, e di maturo giudizio : mi fu assicurato da altri, che era uomo di un ottimo rondo diprobita, e che tutto attento al servizio del suo Principe, non si mescolava nulla negii intrighi de’ Greci, che tiranneggiano quel misere stato, e si fanno tra loro una continua crudele guerra di cabale : egli cosi si sostiene senza essere rovinato, come & seguito ad altri co' principi precedenţi. In ordine all’ alloggio il Sig. Hitbsch ar-rivando a lassi aveva trovato destinato il quar-tiere per le LL. EE. in una piccola casetta, dove sa» ebbero stati troppo ristreti tutti, mas-sime i figliuolini, che avevano bisogno di spazio sufficiente per zampettare sccrrendo di qua, e di lâ. Aveva dunque aggiustate le cose in modo, che fosse destinata piuttosto una bclla villa chiamata la Formosa, che il Principe ha in quella stessa pianura a piedi di quello col-line, per le quali eravamo discesi, ed era a un mezzo miglio d’Italia di lk, e alia stessa dis-tanza da Jassi di un miglio d’Italia incirca. www.dacoromanica.ro — 281 — 11 d im orare fuoii della cittâ era appunto* di tutto genio del Sig. Ambaseiatore si per a-vere tutta la libertâ, che per non essere, come si e detto, di alcuu disturbo al Principe per conto di alcun cirimoniale, pronto anche a. vederlo in privato in terzo luogo, o non ve-derlo, come egli avesse desiderato, sapendo, che prima anche nella sua partenza da Cos-tantinopoli si erano su cio allarmati i suoi Greci Mnistri alia Porta, e avevano si per questo, che per altre loro ragioni di polit-oa, fatti tutti gli sforzi per impedire, che il Sig. Ambaseiatore r on passasse per Jassi, ma per li deşerţi, per dove mandano gli altri Amba-sciatori che sogliono essere di molto carico al paese per le provvisioni, che si sogliono dare in danaro, e in roba a loro, e ai loro Michna-dar. II Sig. Ambaseiatore aveva voluto in tutti i conţi, che nel suo Fermano si esprimesse,, che passereb'be per la via de’ villaggi, la quale passa'per Jassi; ma insieme si era espresso, che non vcleva altro, che il necessario pel comodo suo, e del suo seguito senza portare il menomo imbarazzo n6 al paese, ne alia per-sona del Principe, quale aveva conosciuto in Costantinopoli avapti alia sua elevazione, es-sendo anche egli stato piu volte da giovinetto a prender il caffâ da S. Ecpellenza. Arrivati alia Formosa trovammo un pa~ lazzo quasi affatto sguarnito non solendo piA andarvi i Principi, ma orande, e comodo, e colle vetriate ancora intere e varj sofâ ancor in essere eo'lor cuscini, e varie sedie con una. www.dacoromanica.ro — 282 famiglia, che De ha cura, e vi risiede per conservarlo. Vi b un gran recinto di mura, <îh.e richiude un gran cortile colle stalie, e rimesse, il palazzo del l'rincipe, e un alto gran palazzo al fianco per le donne, come se fosse tatto a ueo de’Turchi, ad amendue de’ quali si monta per unascalinata di pietra, che nel secondo e assai grande, e in questo vi sono delle dorature, e intagli di prezzo. Vi rimane a,nche nello stesso recinto dalia parte del secondo palazzo un giardino con de’viali, e al-beri di frutti, ma ora assai trascurato. Nel primo ingresso nel palazzo vi 6 una gran sala, ch. ha in faccia alia porta un ca -merone diviso da essa con delle balaustrate, e terminato da gran finestroni, che ne piglia-no tutta la facciata, e mettono su d'un lago artificiale, che si termina alle suddette colline. Da tutte le parti vi sono delle camere, due delle quali assai grandi sporgono in fuori nella facciata di quâ. e di lâ, dalia porta. II lago b formato da un’acqua, che nasce a piedi di quelle colline, ed b arrestata da una diga forte, e gressa di pali, e terra, che e lunga piu di mezzo miglio d'italia. In mezzo alia diga vi b un’apertura con un canale, che porta l’acqua a un molino contigue. II lago ha del pesce, e vi sono de’battelli per andarvi a spasso, ma dalia parte occidentale 6 oramai pieno di cannucce, e altre erbe palustri, non essendo stato ripulito da gran tempo. Fu fa-bbricata detta villa da Costantino Mauro-C.or-dato stato Principe di Moldavia piu volte in www.dacoromanica.ro — 283 - questo secolo, uomo di gran talenti, e assai celebre in quelle parti. Prima di dire quello, che ivi ci occorse ne’quattro giorni, cbe vi dimorammo, diro qualche cosa sulla costituy.ione particolare di quel paese, secondo quello, che ho ricavato da varj, ma principalmente dalia lunga conver-sazione avuta piu volte con una persona di spirito, e talento de’primi Signori della J^ol-davia, che vi ha de’gran beni, vi ha esercita-ta una delle prime cariche, ed ha presente-mente uno de migliori governi, onde deve esaere ben informato. I a J/oldavia, come egli mi disse, ha da 120 di quelle, che essi chiamano ore di lun-.ghezza, le quali mi parvero di 3 miglia Italiano l’una incirca, sopra 80 di larghezza, e la sua popolazione prOsentemente b di 150 mila uomini incirca senza le donne, e i fan-ciulli: b cosa troppo nota, che essa antica-mente ha avuţi i suoi Sovrani independenţi: geme ora sotto il giogo della Tirannide Otto-mana. Non e governata immediatamente da’ Turchi, ma tanto ivi, quanto in Valachia il Gran Signore mette' il Principe con pieno po-tere di levarlo, quando vuole, anche a mezzo l’anno, anche senz’altro motivo, che quello del suo capricoio, e deU’interesse de’suoi Miniştri. Questo si che ha l’obbligo di mettervi un Principe Cristiano lasciando la piena libertâ •della Religione, e cio senza che alcun Turco entri ad esercitarvî^Stlcun impiego pubblico. Di fatti non vi sono de’Turchi stabiliţi nel www.dacoromanica.ro — 284 — paese toltine i negozianti, che vi hanno bo-tteghe, o che venno, e vengono pel lor o co-mmercio. II Principe tiene al buo soldo una guardia Turca di dieci, o al pih di quindici Giannizzeri sotto ii comando di un Caporale Turco ben pagato in tutti i luoghi grossi, come cittâ, e torre della Provincia, per • mantenere il buon ordine presso questi negozianti Tur-cbi, o Tartari, che vi si trovano in gran numero. Questo Principe si sceglie tra i Greci sudditi della Porta, i quali dalia vita che fanno in Costantinopoli quasi di veri schiavi, passa-no lâ ad un potere sovrano, e a cariche di grande autoritâ, e lucro. Quindi fra loro si fanno una crudele guerra gli uni agii altri, guadagnando di nascosto i Ministii con esor-bitanti somnie di danari, rispette alle quali e quasi un niente quello, che si paga legittima-mente alia Porta, o pel Gran-Signore, o per li Miniştri medesimi. Si fanno percio de’gran debiti, e questi fino a 20, e anche a 80 per 100 d’interesse, per rifarsene con delle violen-ze, ed estorsioni incredibili, le quali ad ogni modo per lo pih non bastano : perche appena b nominato il Pr’ncipe, ed ha pigliato posses-so, si fanno subito miile maneggi per iscaval-carlo, la qual cosa riesce spesso anche a mezzo l’anno, ma molto piu quando viene il tempo della conferma, e spesso succede, che dopo pochi mesi, o dopo un anno il Principe b de-posto, anzi relegato in qualche isola dell’Ar-n'pela^o, e anche messo in prigione per debiti. www.dacoromanica.ro 285 Ouesto bî, che da aleuni anni in quâ, si e a-vuto il riguardo di non deporxe i Principi, che al tempo della conforma, la quale costa loro ordinariamente un terzo meno, che la prima istallazione. Questa si deve fare ogni tre anni ; ma d’ordinario si eogliono far pas-sare questi Principi dalia Moldavia alia Va-lachia, e viceversa. Paga il Pr:ncipe al Gran-Signore jjer tri-buto annuo da 50 in 60 mila piastre, oltre alle quali si paga una molto maggior somma, che va giuridicamente di visa tra’Miniştri della Porta tanto per la prima istallazione, quanto per ogni conforma, e questa si chiama Muca- 1 riguardo, -che deve avere per gli Hcclesiastici, massime per i Vescovi. Di questi ve ne sono 3, e un Arcivescovo. Questi fatti una volta durano in vita senza dipendere-nâ dalia Porta, ne dai Principe, n6 dai Pa- www.dacoromanica.ro — 288- - ■triarca di Costam inopoli in quello, che ap-partiene alia durazione del loro impiego, e al governo delle loro diocesi, dnve i Patriarchi medesimi di Costantinopoli si mutano spessis-simo dalia Porta, dandosi quella dignitâ plm oferenti Ora il Principe non ardisce di mettere alcuna straordinaria imposizione generale senza il consenso di questi Vescovi, e de’principali Bojari. Ve n’era una volta una qrossissima su li bovi, la quale fu levata ad istanza de’ Vescovi, e di essi Bojari, e fu promulgata una scomunica concepita no’ termini piu forti di maledizioni, e minacce contro chiunque abbia ardir di rimetterla. II Principe presente ha ottenuta dai Patriarca di Costantinopoli l’as' soluzione dalia scomunica, e dalia Porta un Fermano, che lo autorizza a farlo : ad ogni modo non ardisce di eseguirlo per Popposizi-one, che incontra ne’ Vescovi, e nella magior parte de’ Bojari, e de’ popoli, essendo capitati anche de’viglietti segreti su questo al Principe pieni di minacce. L’Arcivescovato frutta da 40, ed anche 50 borse. Ogni Prete ordinario paga al suo Ves-covo due piastre all’ anno, ma tutta il Clero non paga al Principe, che la metâ. delle im-poste. Vi sono molti Monasteri di Monaci, i quali dipeudono senza subordinazione a’ Vescovi da’loro Abbati fatti da loro stessi col consenso del principe. Si & veduto quanto danaro esce ogni anno •dalia Provincia; convien vedere per qual via www.dacoromanica.ro — 289 — vi entri, che altrimenti in poco tempo si esau-rirebbe quel, che vi fosse. Sono stato assicu-rato, che ogni anno ne escono da 40 mila bovi ben ingrassati, che vanno in Slesia, Transilvania, e altrove, e si vendono incirca 10 un^heri Tuno. Per questo capo solo vi en-trano piu di 1500 borse, valendo ogni un-.ghero poco meno di 4 piastre. f\e escono da 10 mila ca valii, de’quali varj si vendono an-•che a 20, e a 30 ungheri 1’ uno. Si vendono fuori di stato da 200 mila, e alcuni anni fino •a 30 • mila castraţi. Trovammo in Jassi un Mercante, che quest’anno ne aveva comprati egli solo, e mandati a (Jonstantinopoli pel Bairan, che e come la Pasqua de’ Turehi, (:0 mila. Si vende pure una quantita grande di mielo, e cera, restando il primo per lo piu in Costantinopoli, e andando la seconda per la maggior parte a Venezia, e da questi due capi-si ricavano verso 1000 bor^e all' anno. Vanno pure a t ostantinopoli piu di 3w0 mila •chila di grani, misura di 22 oche di peso, come si b detto di sopra. Inoltre si vende una gran quantitâ, di legname, massime per gli alberi delle navi. Si tagliano da’ paesani i grandi alberi nelle' selve vicine a’ fiumi Moldava, Bistrina, e Seret, nell’ ultimo de’ quali ■entrano i due primi, e questo nel Danuhio. ÎL sevo, i cuoj, le pelli fine deJ paese, le carni fumate, il formaggio, il butirro salato, il vino, che va fuori del paese, il tabacco, sono anche ■de’râmi di commercio molto lucrativo. Vi b anche noi paese gran quantitâ di VOLUMUL XXIV DIN URICAR C. 19 www.dacoromanica.ro 290 vigne, massime nelle vicinanze della Valachia, e nelle selve oltre a’ cervi, e cignali, de’qualî ve ne ha in abbondanza, vi sono delle bestie di piu specie, che danno delle pelle fine: vi e in somma tutto quello, che si richiede per rendere felice una Provincia, e questa lo sa-rebbe, se non fosse tanto oppressa dalie im-posizioni ordinarie, e straordinarie, e dalie miile arti, che adoprano i Greci per opprimere i popoli, e scorticarli. Ha il Principe molti mezzi per tirar a se il danaro oltre le prepotenze, che si pra-ticano con quelli, che non sono deJ principali Bojari, o loro dipendenti. Tira de' gran diritti dalie dogane di tutti i generi, che si estrag-gono. Vi sono delle imposizioni for ti su li fuochi, sulle teste umane, ed altre simili. Per queste imposizioni si paga un tanto i] meser e della somma un terzo e una capitazione su-gli uomini, e due si ripartono su* bestiami. t capi de' villaggi ne fanno la distribuzione se-condo lo stato delle persone, e delle famiglie. Vi e qualche casa di puri villani, clie paga di sua partte piti di 100 piastre all’ anno, come udii da loro medesimi in alcuni villaggi, o mi aggiunsero, che vengono spesso degli ordini di contribuzioni straordinarie, che s’ impongono affatto arbitrariamente sotto varj pretesti. Non era gran tempo, che era stata pagata una con-tribuzione solită di 8 piastre, e 16 pară: al-lora era sopravvenuto nuovo ordine di pa-garne subito un’ altra metk di piu pel titolo del Mucarer, che il Principe doveva pagare www.dacoromanica.ro — 291 - per la sua conferma, di cui gli Ecclesiastici, che pagano la metâ de’ Laici, dovevano paga-re 2 piastre, e 4 parâ per uno : ne’ villaggi per i poveri, che non possono pahare, convien che paghino li piti ricchi, o i loro padrooi. La lingua del paese & un miscuglio di varie lingue. Yi 6 qualche cosa della lingua Slava, e della Turca ; ma la piu gran parte â presa dai Latino, e dall’Italiano, e vi s’in-contra una quantitâ, di quelle parole Italiane, che non sono derivate dalie Latine, come puie moltissime delle Latino s’ incontrano mutate in quel modo, in cui le hanno fatte entrare nella presente loro lingua gl’ Italiani. Questo mi fa credere, che l’origine della tanta affinitâ della loro lingua colla Latina non si deve prendere dalie anticlie colonie Romane, o da’ loro esuli, o da’ primi seeoli della Chiesa, come ivi molti mi affermavano, ma piuttosto dai commercio, che vi hanno avuto gl’ltaliani pochi secoli addietro, e dalie loro colonie. Mi disse il Sig. Millo Starosta di Ciarnouz, go-vernO ora appartenente alia Moldavia, che in Suciava, una volta Capitale della Moldavia situata a due giornate da Jassy a ponente, ha veduto egli stesso , da 30 Chiese ora dirute piene d’iscrizione de’ Genovesi, e che ivi in un castello pur diruto vi sussistono tuttora le armi di Genova. Detto Signore & Greco, ma d’origine, come egli mi disse, Francese, e sa bene la lingua Italiana, e Francese. Avendo presa una ricca moglie ereditiera, si e stabilito in quel paese, in cui gode molte ricchezze, ed e molto considerato da’ Piineipi. www.dacoromanica.ro — 292 — Mi aggiunse il medesimo, che vi b in Iassi inedita un’Istoria di Voldavia fatta compilare da Gregorio Slcika (sic) stato Principe di .Mddavia 36 anni addietro, uomo di ottimo gusto, e di multo sapere, e ricavata da tutti que’monumenti, che il medesimo aveva con somma diligenza fatti ricercare da pertutto. Mi aggiunse la tradizione popolare, che vi e nel paese, che un Cavaliere Cnghero avanzan-dosi coll’andare a caccia fino a lâ, trovo il paese deserto : che alfine vi trovo un pellic-eiere con delle api, dalie quali aveva il suo nutrimento, da cui prese nome la cittâ di Su-ciava, che egli vi stabili conducendovi una colonia di Ungheri, derivandosi Suciava dai nome, con cui in quolla lingua si chiama un tal mestiere : che un suo cane chiamato Moldav caduto nel fi urne vi si annegd, e dette il nome al fiume Moldava, e alia Moldavia. II Principe presente di Moldavia b Gre-gorio Calimachi. Suo padre essendo al servizio del primo Dragomano della Porta andava con esso alia Corte, ed era ivi conosciuto per uomo di talento, e di spirito : tagliata la testa al medesimo Dragomano per delitti di stato, esso gli fu surrogato : dopo vâri anni di ser-vizio fu fatto Principe di Moldavia, posto che spessissimo ottengono i primi Dragomani, e si tiene per cosa sicura in Costantinopoli, che l’anno venturo il primo Dragomano presente sarâ pure fatto Principe o di Moldavia, o di Valaehia. Detto Principe suo padre, che ancora vive, fu deposto, e relegato. L’anno scorso www.dacoromanica.ro 293 — Bperava di riavere il posto : ma esso fu piut-tosto dato al figliuolo, che â un giovine di un’indole aBsai dolce, e amabile, e pieno di politezza, e di buone masBime, e sentimenti; ma i Buoi Miniştri, che gli hanno procurata la carica, sono quelli, che fanno tutti gli aflari, e opprimono, e tiran neggiano al solito que’ poveri popoli. Vi 6 con esso un suo fratello pifi giovane di lui, che parimenti ha una in-dole eccellente, ed â stato molto bene educato. Quella sera, che noi arrivammo alia tor-mosa, arrivb pure l’Ufficiale, che portava il Caftan, e gli altri regali del Gran Signore, e la mattina seguente si doveva fare la solenne cirimonia di leggere il diploma della confer-ma, e ricevere i regali, e la funzione doveva farsi poco lontano da detto palazzo ivi appun-to ove ci era venuta incontro la carrozza del Principe. II Sig. La Roche ci avova promesso di venire a prenderci per ved,erla; ma occu-pato troppo dai suo impiego non potâ man-tener la parola: siceh^ verBo le 10 della mattina bî vide uscire dalia cittâ oul grande stra-done una quantitâ di gente a cavallo. Io non vedendolo comparare, o temendo di perderla, mi avviai pel prato zoppicando, che la mia gamba aveva Bempre piu peggiorato, e arri-vato al fine dello stradone sulla collina a po-chi pa-’si da una Bpecie di loggia coperta di un tetto soBtenuto da pilaştri di pietra, che vi & contigua alia Btrada, fatta, credo, per godere la bellisBima veduta della campagna, e della cittâ in prospettiva, vidi due belle tende una www.dacoromanica.ro — 294 — rotonda, e l’altra bislunga, e aperta tutta verso la citta, nella qualo tenda doveva farsi la ci-rimonia. Dall’altra parte di essa loggia vi era una collinetta artificiale di figura conica, e in cima ad essa un uomo vestito di cerţi cana-vacci luridi, ma pieni di frasche, e con un gran ramo in mano faceva miile gesti colle 'braccia gridando nelta lingua del paese. Mi avanzai alia loggia, ove trovai una mano di Bojari, co'quali non potevo parlare non sapendo la loro lingua. Lo spettacolo era assai magnifico. Da ambe le parti dello stra-done lungo un miglio vi erano due file di gen te a cavallo stretta bene, e serrata, «jn una quantitâ di belle bandiere distribuite a piccoli intcrvalli uguali fra loro, clie svento-lavano. In mezzo a queste file veniva dalia cittâ una gran quantitâ di gente a piedi, e di Signori a cavallo col Principe stesso. Prima, che questo si accostasse, un di que’Bqjari, cbe erano nella loggia, mi diman-<16 in modo, cbe lo compresi, se appartenevo aH’Ambasciatore Inglese arrivato, e fattogli cenno di si, mi condusse, alia stessa tenda del Principe. Trovai ivi molti Signori, uno de’ quali di Una famiglia Greca di Costantinopoli, dove aveva conosciuti a Pera i J/inistri, e i principali Franobi, mi parlo in Italiano, e in Francese, e mostrando di conoscermi per nome, mi dissej cbe mi fermassi pure ivi, cbe da un cantone avrei veduto bene tutta la funzione. Intanto si empi la tenda di Bojari, e arrivb prima del Principe il suo fratello, il quale www.dacoromanica.ro — 295 — sentendo, che io ero lâ dietra, mi fece avan-zare parlandomi in Italiano, e sopravvenuto pooo dopo il Principe stesso, udendo il mio nome, mi fece venire accanto a lui, e mipar-16 in Greco servendogli di interprete quello stesso Signore Greco, che mi aveva fermato ivi, mi disse, che mi conosceva giâ per ri-putazion^., e che aveva avuto molto piacere -nell’udire, che sarei passato per Jassi, che vo-leva vedessi bene tutta quella funzione, e che poi desiderava di trattenersi meco qualehe tempo in privato nel suo palazzo. Aggiunse a queste finezze una distinzione piu grande, fa-cendomi portare in quel pubblico il calfe, de’ doici, ti delFacqua odorosa co’profumi all’uso Turco, cose, che erano state portate a lui, e non a quella moltitudine de’suoi Bojari. Io ve-ramenta rimaşi sorpresa, n& mi aspettavo in conto alcuno tali finezze in tal paese, non cre-dendo, che il carattere di un letterato, quale senza mio merito mi viene attribuito da que‘, che hanno della bontâ per me, e sulla fede de’quali me lo attribuisce il pubblico, dovesse in un paese d’ignoranza, e di larbarie farmi avere quella sort'e di accoglienza distinta. Sedeva il Principe su d’un bel sofâ, stan-do in piedi suo fratello, e tutti gli altri, fuori che un Turco suo Segretario per la lingua furca, che sedeva al cantone opposto del so^, sul suo orlo, e un altro, che sedeva fuori sul tappeto. Prese, che egli ebbe il suo calfe co’ Buoi doici, e profumi, si alzo, e andd incontro al e a una bella pelliccia mandatagli www.dacoromanica.ro — 296 — dai Gran Signore, quali si mise addosso, eri-cevette la patente della sua conforma metten-dola alia fronte, e al petto indi torni? alia sua tenda, ove stando egli in piedi fu letta ad alta voce dai Segretario Turco la patente rne-desima, in cui udii molte volte ripetere il nome di Voivoda, con cui lo chiama essa patente, mentre, per altro in Italiano, e in Francese, ivi e in Costantinopoli la chiamano Principe, e Voivoda in Polonia si ch'ama ogni Palatino. Dopo la lettura gli fu condotto innanzi un superbo cavallo con gualdrappa ricchisima, tutta coperta di ricamo d’oro con fornimenti bellissimi, e ricchi, regalo pure del Gran Signore. Yenne anche innanzi alia tenda quel birbone della collina colle sue frondi, e fece de'salti, e borbotto un non so che: intanto que’Signori giâ sfilavano per rimettersi a cavallo, e tutta la comitiva col numerosissimo popolo, e con tutta quella cavalleria delle due ale rientrarono nella cittâ. Io rimaşi a riguar-dare quello spettacolo veramente superbo da quella piccola eminenza, e zoppicando tornai al palazzo, dove trovai, che la Signora Am-basciatrice col fratello, e col Sig. Hiibsch, e il Dottore avendo indarno aspettato il Segretario La Roche, si erano portati colla carroz-za da viaggio alia porta della cittâ. vedendo la.gran cavalcata al suo ritorno : ma io per buona sorte mi ero trovato a vedere tutta la funzione intera. Quel giorno, e il giorno seguente noi res-tammo nella nostra villa, se non cbe io andai www.dacoromanica.ro — 297 — in cittîi a vedere la chiesa, che vi hanno pub-blica i Pl\ Franceseani, e un Missionario Ge-suita Polacco, che vi e essendovi la libera professione pubblica della Religione Cattolica, la quale pur? nubblicamente ivi esercita il medesimo Segretario La Roche : onde ebbi il comodo di dir anche piu volte la messa, e farla sentire alia serviţii cattolica di S. E.r bench& la mia gamba continuasse a darmi sem-pre piu pena. Sogliono esservi cinque, o sei de’PP. Fran-cescani, ma allora ve n’erano due soli: mi di-ssero essi, e il Gesuita, che non â impedito il libero esercizio della Religione Cattolica, ma che ad ogni modo hanno miile vessazioni, es-sendo ad ogni tanta obbligati a pagar molto caripandosi moltissimo certe vigne, che pos-sedono, o dalie quali ricavano in gran parte il loro sostentamento. Avevano avuţi due ca-valli', i quali furono presi per forza, e man-dati con una spedizione a Gallaz, essendo uno di essi crepato per istrada, e l’altro tornato zoppo : avendo essi fatto una campana un po-c,o piit grossa la volevano pigliare gli Scis-matici per forza p.ei le loro chiese, e avendo fatto una casa un poco migliore a due piani con varie camere, coloro avevano voluto pren-derla per forza, e a stento se ne era impedito l’effetto : sicchâ, per quanto mi accorsi, tutti i loro imbrogli venivano solamente da moţi vi d’interesse, e non di Religione, e ne evitere-bbero la maggior parte, se venduto tutto quel-lo, che vi possfedono, rinvestissero il prezzo- www.dacoromanica.ro — 298 — fuori di quel paese, e vivessero col danaro ~>tra3messo loro, giaccLe per le loro persone, secondo i trâttati garantifci dalia Polonia, non devono pagar nuli a. II terzo giorno, che fu a’ 6 Luglio, venne il big. Segretario la Roche a condurci a un’ udienza pubblica dai Principe. II Sig. Barone, il Sig. Hiibsch, il Sig. Dottore, ed io, che col Sig. A mbasciatore non si vide ne in pubblico, ne in privato, andammo al suo palazzo, che d fabbricato di pietra, e sodo, ma â un’antica-glia senza alcun buon gusto, e senza alcun ordine. Fummo condotti prima in un gabinetto pulito, d’onde vi â una veduta bellissima del-la campagna, e del piccolo fiume detto Bakluy, che serpaggia per essa, e rade la cittâ a mez-zodi. Vi erano attorno de* foF>, vi era una scanzia di buoni libri ben legaţi, e due globi celeste, e terrestre: ivi vedemmo suo fratello. Andando dai Principe fummo ricevuti in una camera piuttosto piccols quasi affatto nuda, che pero era piena di Bcjari, e della suagente di corte in piedi: egli era su di un alto sofâ col Segretario La Roche accanto in piedi. Per noi vi erano quattro sedie d'appeggio in faccia a lui, sulle quali ci fece şedere, e fece portare, al solito caffS, confeture, acqua odorosa, e pro-fumo Vi furono de'complimenti reciproci an-che a nome del S'g. Ambasciatore: indi ci ■dimmando del nostro viaggio, ed entro invarj altri discorsi indirizzando la parola ora ad uno, ed ora ad un altro di noi: egli parlp aempre in Greco facendo da interprete il Sig. www.dacoromanica.ro — 299 La Roche, bench£ intenda, e parii ancora quando vuole, come mi fu detto, la lingu? Francese, e l’Italiana: ma A ivi una specie di etichetta, che il Principe almeno in pubblico non si serva di altra. lingua, che della Greca. Nell’uscire mi fece dire dai Sig. La Roche, che mi avrebbe mandato a prendere il dopo pranzo per rimanere mec o in confidenza. Quella mattina medesima aveva data u-dienza anche al nostro Miclimadăr, quale aveva ricevuto con tutte le distinzioni: si crede, che gli abbia promesso allora, e fatto poi al suo ritorno un grosso regalo in danaro, accordan-dosi con lui su quello, che doveva sottoscri-vergli a titolo di spese, che non aveva fatte pel vitto, e vetture di tutti noi, da farsi menar buono alia Porta. 11 dopo pranzo venne la carrozza a pi-gliârmi, e fui condotto subito in quell’istesso gabinetto: avevo portato, come ne ero stato ricercato, que'pochi istromenti, che avevo meco, ed erano un cannocchiale di 3 piedi della nuova invenzione del Dollond (*) col doppio obbiet-tivo di due specje di vetri, al fine del quale si pu6 mettere anche un istromentino, che contiene uno specchietto mobile di metallo, che avevo fatto fare a Londra, e con cui in una camera oscurata soglio mandare dove vo-glio sul muro l’immagine del sole per far vedere le sue macchie, e i suoi eclissi, e l’ave- (*) Allora nouvissima, fatta non piti di due anni prima. www.dacoromanica.ro 3pO - vo apparecchiato per fare 1’ osservazione di Venere dell’ anno scorso, che le nuvole' mi im-pedirono di fare in Venezia. Avevo pure 3 prismetti, due di una specie di vetro, e il terzo di un’ altra, co’ quali si fa vedere la teoria di questa nuova invenzione di cannocchiali, facendo vedere, come vi possa essere dcpo il passaggio per diverşi mezzi la deviazione della luce dalia direzione del suo via^gio senza se-parazione di colori, onde poi possono con quel doppio obbiettivo radunarsi in un sol pimto tutti i ragei anche eterogenei partiri da un sol punto d’ oggetto: portai in oltre 1’ ottante inglese di riflessione, di cui ho fatta menzionfr di sopra. Venne prima il fratello del Principe, indi il Principe stesso, e vi era il Sig La Roche, e quel Sig. Greco, con cui aveva fatto conos-cenza sotto la tenda il primo giorno. Si stette con tutta la confidenza, e voi Ier o amendue i fratelli vedere l’uso di tutti quegli istromenti, mostrando molto genio, e huon gusto ispirato loro nella prima loro gioventu dai Sig. La Roche. Appunto il Principe si era anchefatta venire una camera ottica, che si era un poco sconcertata per istrada : il Sig. La Roche me 1’aveva fatta vedere due giorne innanzi per intenderne uno degli usi, che gli erano stati ind’cati dall’ Artefice in un suo foglio, e si pari5 anche di essa : si parlo molto del paB saggio di Venere, e del frutto, che si spera va. dalie osservazioni di esso, come pure mi con-venne parlare su moltialtri punţi di Astrono- www.dacoromanica.ro — 301 - mia, e di Fisica, e di altri generi di lettera-tura, e mi accorsi, che senza alcun bisogno •d’interprete il Principe ancora m’intendeva, benchâ le interrogazioni me le facesse in Greco. Stetti con essi fino a notte, je il Principe nel licenziarmi mi fece miile espressioni di bontă, aggiungendo, che gli dispiaceva infinitamente la mia iroppo celere partenza, e che avrebbe desiderato fossi rimasto ivi almeno einque, o sei mesl. Ma gli dissi, che io non ero padrone di me, dipendendo da' miei Superiori, che mi richiamavano a Roma, c pârtii di ritorno al nostro qu&rtiare. Povero Signore! Dio sa, qual aorte lo aspetta fra poco (*), quando dai presente stato di Principe quasi assoluto sară ridotto o ad una relegazione, o alia men cat-tiva ad una vita privata fra’Turchi, che ri-guardano, e trattano i Cristiani loro sudditi incomparabilmente peggio, che noi i noştri Ebrei nel Ghetto. L’ultimo giorno feci ii giro per la cittă col Sig. Ambasciatore in un carrozzino. Fum-mo per varie strade di Jassy, e le principali sono tutte rilevate, e lastricate di fusti di al-beri lunghi, e spttili, come se fossero tanti ponţi. Le case per lo piu sono misere di legno, e a un piano, e quelle de’ borghi, che ai stendone assai, sono come le capanne de’ villaggi. Ad ogni modo vi sono disperse qua, e lâ ancho delle case belle, e grandi de’ Bojari, (*) Egli, per quanto ho inteso dopo, raorî giovane nel buo posto: gli fu sostituito questo suo fratello. www.dacoromanica.ro — 302 - e di varj Signori Greci, clie avendo ivi eser-cit? te delle cariche, e fatti de’denari vi si sono stabiliţi standovi meno male, che sotto l’altera, e disprezzante dominazione de Tuxcbi. Yi sono varie Chiese grandi, e ben fabbricate di pietra con muraglie grosse, con pilaştri, e capitelli, e eornicione, ma di pessimo gusto. b ntrammo nella Chiesa principale, che si trovb quasi piena di casse, e ci fu detto, che ap-partenevano a’ Mercanti, i quali vi tenevano i migliori effetti, che lâ dentro erano şicuri dai fuoco. Ne rimanente del tempo de’quattro giorni, che avevamo destinato di fermaci ivi, si rice-vettero delle visite, si fecero della passcggiate pel prato contfguo, e per la diga, si and6 un giorno nnche a spasso in barchetta pel lago. Io mi servii del lago stesso per determinare l’orizzonte, e prendere l’altezza del Sole a Mezzodi da ricavarne la latitudine ; ma non essendo esso lungo abbastanza per darmi col-la curvatura della superficie dell’acqua lo stesso orizzonte, per quanto mi abbassassi collo stromento, e coll’occhio, ebbi a fare delle ri-duzioni misurando un pezzo di diga, e con esso preso per base. la lunghezza del lago, fatte tutte le suddette riduzioni ritrovai a’6 di Luglio la latitudine di quel sito di gradi 47 minuti (J, e in mezzo a lasn, deve essere in-circa di un minuto maggiore, e pero di gradi 47 minuti 10. Due osservazioni dell’altezza della Luna nel suo arrivo al Meridiano le not-ti dopo li 5, e li 6 di Luglio danno gradi 47 www.dacoromanica.ro — 303 — minaţi 12, e di questa determinazione, che noa dipende da tante riduzioni per essersi veduta la Luna direttamente, e per riflessione nel la-go, ho motivo di fidarmi alquanto piu. Nequattro giorni, ehe ci eravamo ferma-ti in lassi, si fecero le disposizioni per quel residuo di viaggio, ehe il Sig. Ambaseiatore non voleva fure per la strada solită per Coc-cino detto Choczim, o Hoţim, ma piu a ponen-te per Ciarnouz volendo entrare in Polonia per li beni del celebre Sig. Conte Poniatowski (*), che conosciuto giâ. da S. E. molti anni prima l’aveva invitato a passare per le sue terre, promettendogli tutto il comodo possibile per gli ordini premuroni, che ne avrebbe daţi a’ suoi Miniştri. Fnrono re^olate le tappe, e man-dati gli ordini innanzi per trovare i cavalli ne’luoghi destinaţi per le nottate. Fu muta<;o il Commissario avendo l’altro precedente in-eontrata la disgrazia del Principe, che lo ri- (*) Padre del Re presente di Polonia. Egli po-co sopravvisse, giaechfe mori nel seguente mesu d'A-gosto, ed io trovai questo suo figlio nella villa magnifica di Pullavi pre&so il Principe Czartoriski Palatino di Russia suo zio, dove si era ritirato coli’Abate suo fratello ora Vt-scovo, per la morte di esso loro padre, seguita quattro giorni prima: mi ci fermai alquanti giorni, ricevendo da tutti miile finezze, perclik avevo conosciuto in Roma il Principe Adamo figlio del Palatino, che aveva prese da me ivi alcune lezioni d’Algebra : Questo figlio mi aveva trattenuto in un’altra loro villa i giorni precedenţi, e rai aveva mandato a Pullavi con ana sua carrozza, mandandomi poi con. una sua di Ih a Varsavia esso Principe padre. www.dacoromanica.ro — 304 — cevette assai male, e lo mortifico: egli ci disse, che ci6 era seguito per aver mancato di dar-gli avviso previo del giorno prec'so del nos-tro arrivo: ma io credo, che vi sia stato al-cun motivo assai piii torte. 11 nuovo Commis-sario era pure un giovine Greco, ma di reli-gione cattolico, $ssui posato, e attento: era egli stato in Polonia al servizio del Sig. Principe Czartoriski. 8. L U G L 1 O. Quantunque si fosse rimasto un giorno di piu in Iassi appunto per avere piu a buon'ora i cavalii la mattina de’9, e partire in modo da giungere al termine piu presto avendo tante volte provato l’incomodo, che porta seco l'arri var tardi; ad ogni modo non si ebbero questi, che tardissimo, n& si pote partire, che alle due ore del dopo pranzo. Si parti con inten-zione di arrivare la BCra a Sipoti, che si di-ceva lontano 6 ore, e appunto alle 2 si passo avanti alia porta doi palazzo del Principe. Le strade si trovarono bellissime, e si andd sem-pre a trotto serrato. Alle 4 3/4 ci trovammo accento a una Krizma, nome, con cui in Mol-davia si chiama l’osteria, ed era nuova, e assai bella. Ivi si fece alto per pranzare, per-che col continuo uspettare per la parteza, a-vendo, imballato ogni cosa in Jassi, non si era pranzato. Appena vi eravamo arritati, che cominciâ un diluvio di pioggia precipitosa, che a gran sorta avevamo evitata. Si parti poco www.dacoromanica.ro - 305 — prima delle 6, ci era 6tato detto, che quella •era mezza strada, onde tanto si sarebbe arri-vato prima di notte buja; ma poi Bi seppe, •che di lh ci rimanevano 5 ore almeno di via-ggio. Quindi si prese la risoluzione di fermarci in nu villaggio piu vicino dett > Mollajest. Ques-tâ risoluzione era an che resa piu necessaria dalia gran pioggia, che ci accompagnb per piu di un’ora, per cui le strade stesse erano piene d’acqua, benchă per altro almeno avevano un buon fondo. S’incontrarono per istrada, e nel-le vicinanze varie case, e gran quantitâ, di terreno coltivato, e alle 8 ore si giunse al ■suddetto Mollajest. Esso h un villaggio miserabilissimo di pochissime case sparse qua, e lâ. Fer la sua picciolezza, e miseria, e per non esBere stato inandato lâ prima alcun ordine, non si trovo ivi nulla da mangiare, e convenne mandare a un altro villaggio a cercare le provvisioni, e i cavalli necessarj' per tirar innanzi il giorno -seguente. II nostro nuovo Commissario, che era assai piu attento. dispose ogni cosa in modo, che si ebbe tutto.il necessario per quella sera, e per partire per tempo la mattina se-quante. Si occuparono le casupole le meno eattive per passarvi la notte, che "per altro si passo malamente per le molte zanzare, cha ‘ infest&rbno alcuni di noi. 9. L UGJj 10. La mattina de’9 si parti infatti piu a buon’bra, cioâ alle 8*/z Cella speranza di arri- VOLUMUL XXIV DIN' UR1UA.R C. 20 www.dacoromanica.ro - 306 - vare a Sipoti, e trovativi pronti i cavalli, elie secondo gli ordini mandati due giorni prima vi dovevano essere fino dalia sera antecedente, far il resto del viaggio fino al termine destinate per la seconda giornata nelle nostre tappe, clie era Drakchân villaggio suppostoci distante 4 ore da Sipoti. Si arrivo poco prima delle 11 ad esso Sipoti, clie £ un villaggio di case disperse a una grandissima distanza le une dalie altre. Vi si trovo pure isolata unr osteria assai- buona, e affatto nuova, in cui ci convenne fermarci. e pranzarvi, non essendosi ivi trovato alcun cavallo. Qui il nostro Commissario si dette subito un grandissimo movimento. Vando a «ercare de’cavalli per que’contorni, de’quali dopo unr ora ne arrivo una diecina: per loro mala aorte si irovarono a passar appunto di lâ cerţi viaggiatcri, che avevano de’buoni cavalli, i quali subito furono presi a forza, obbligando quella povera gente ad aspettar ivi, che fos-sero loro rimandati dopo, che ci avessero finito di servire. Vi era tra questi un povero prete vecchio tutto canuto, e cadenţe, che an-dava con un carretto a lassi per vendere il butirro, e ricavame il danaro per pagare la nuova imposizione del Mucarer. Giâ i suoi cavalli erano stati attaccati alia carrozza delle LL. FE, quando il Sig. Ambasciatore mosso a compassione di lui, che in atto suppliche-vole gli si era buttato a’piedi tutto tremante, parlh forte per lui al Commissario, e gli fece rendere i suoi cavalli; ma sono Commissario. www.dacoromanica.ro 307 — nel compiacere S. E., Io prego a non far si-mili intercessioni in appresso a titolo di com-paasione, dicendogli apertamente, che tutti gli altri cavalli, che ci servivano, erano presi cosi per forza a della povera gente, e cosi sem-pre piu si ebbero de’documenti di quello, che ci era stato detto, ed ho accennato di sopra, cioe, che quantunque si difalchino dai tributo dovuto alia Porta le spese di questa aorte di viaggio, conforme agii ordini del Gran-Sig-nore, le spese stesse non si fanno, ma quasi tutto il peso ricade su li poveri popoli ti-ranneggiati. Con que’cavalli arrivati da que’eontorni, o presi li, ritenendo in oltre i migliori di quelli che ci avevano servito fino allora, si parti un quarto d’ora dopo il mezzodi. Si andb per la văile di un fiumiciattolo, o piuttosto rivolo, nella quale si videro disperse varie case. Per evitarne la tortuosilâ si dovette fare una ripida salita su d’una collina : si trovaro-no da ambe le parti molte coltivazioni, e gran quantitâ di bestiami, giacche non essendo quel-la la strada ordinaria delle poşte, o degli Am basciatori, e altre cariche, che sogliono viag-giare a spese pubbliche, non vi erano que’ deşerţi, che si erano ineontrati tra Gallaz, e lassi. Alle 3 3/4 si arrivo a un’o-teria pure isola-ta: il paese, che le sta intorno, si chiama Strojest, e ha delle case disperse. Ci si disse ivi, clic Drakc-'ăti era un'ora lontano di lâ, ma che vi era di mezzo un vallone inondato in www.dacoromanica.ro — 308 - modo, che non si poteva passare. Si credette, che quello fosse un pretesto per farci rimaner ivi, e si seppe, che tutta la gente di Drakchăn, udendo, che vi doveva arrivare un Ambascia-tore, era fuggita via : ma per questo stesso, e per la speranza di arrivare pure per altra strada il giorno seguente al sito delle nostre tappe, si rimase ivi, bench& fosse scarsissimo il comodo, che tutto si riduceva in due camere con un piccolo andito in mezzo, che con-duceva a una cantina sotterranea. Ci accomo-dammo alia "meglio, avendo preso il partito d.i formare una specie di camerone di fu ori chiuso da’fianchi colle frasche, e tele per ce-narvi? e mettervi varj letti, il quale per di sopra era coperto fin al mezzo dai tetto dell’ ■osteria, che sporgea in fuori assai, e dai mezzo in lh da frasche, e stuoje. Intanto si fece una piecola passeggiata, e ei videro da 90 alveari di api, ciascun de’quali etava in un pezzo di tronco d’alltero tagliato, essendo il tronco stesso incavato, e coperto di sopra: ci fu detto, che al Principe si pagano 8 parâ per alveare, d’onde egli ricava da tutta la Moldavia una grandissima entrata, l’iov-ve djrottamente tutta la notte seguente, onde rimasero rnolto incomodaţi quelli, che aveva-no i letti fuori, massime uno, che aveva il suo fuor dello sporto del tetto^sotto una stuo-ja, il quale rimase tutto bagnato. La speranza di avere tempo roigliore aveva fatto trascura-re la preeauzi'ne di mettere la tenda, che earebbe stata ben opportuna. www.dacoromanica.ro — 309 — 10. L U G L 1 O. La muttina seguito a piovere, e cobapio-ggia attuale si parti poco prima delle 11. .vi trovd il fondo delle strade sufficientemente forte; ma essendo ogni cosa pieno d’aeqna si fece un t'iro per certe collin**, dove in una brutta salita si ruppe la bilancia di una delle carrozze, e ver accomodarla convenne ferm arşi ivi quasi un ora, mandando a prendere nel-le selve vicino un p>jzzo di legno, cbe potesse servire a rifarla: si pranzd ivi intanto, e poi si tiro innanzi. Si passd accanto a una specie di lago, e vi si trovd un ponte : si videro i paesi intorno bellissimi con delle selve in po-ca lontananza .* si ebbe la pioggia quasi continua, e le strade si trovarono pipne di fango. Si arrivd finalmente poco prima delle 5 a Potocham. Potocham, 6 una specie di cittâ di 400 ^asa con 5 Chiese. Vi d un gran numero di botteghe, e in esse, e nelle case si trovarono le soffitte, le tavole, e tutti i mobili di un legno bellissimo, unito, e duro, che piglia una specie di lustro, -e fa una bella comparsa. Si vide pure qualebe vetriata al’e finestre, cid che s’incontro dopo da pertutto neiraccostarci alia Polonia : si ebbero quartieri ottiuii a pa-ragone di quelli, che si erano avuţi fino allora. Poco dopo il nostro arrivo giunse il Go-vernatore della cittâ a inehinarsi alle LL. EE’, e si scusd del non esser venuto incontro co. www.dacoromanica.ro — 310 — Principali del luogo, perchi essendo quello per essi il giorno di S. Pietro secondo il ca* lendario antico, erano allora alia C.iiesa. Poco dopo venne il Commissario con una lettera, che ave va ricevuta dallo Starosta di Ciarnouz, il quale consigliava, che si mutassero le tap-pe, e in cambio di passare per lo stesso Ciarnouz, si riuscisse ad un villaggio lontano da esso un pajo d’ore, dicendo la lettera, che quel-la era strada pi Ci corta e migliore, e che per venire a Ciarnouz, s’incontrerebbe una grand’ acqua, che forse non si potrebbe passare. Si ebbe del sospetto, che si vollesse impedire il nostro passaggio per Ciarnouz per terzi fini, e ci conferind in detta opinione piu d’uno, che avendo fatta altre volte quella strada, non si ricordava di cotesta acqua. Qaindi S. E. ordi-no si rispondesse, che voleva a^solutamente seguitar le tappe concertate in lassi. La sera si sentl del freddo, come se si fosse in Novembre, o liecembre: la pioggia cesso: ma si mise di nuovo a piovere appena eravamo iti a letto, e piovve tutta la notte, senza pero incomodarci essendo noi bene al coperto. Si temeva di avere delle zanzareas-sai; ma non ve ne furono, avendole forse fatte morire quel freddo. 11. L U G L I O. La mattina seguente ci alzammo piu a buon’ora con intenzione di partire alle 9 per Dorohoi; ma non sipots partire fino alle llî/2; www.dacoromanica.ro — 311 - perehe dalia cittâ erano fuggiti la notte tutti quelli, ehe sarebbcro stati a proposito per gui-dare i cavalli, e si stento assai a ritrovare il numero degli uomini necessario. A due poveri viandanti Polaccbi erano stati levati i cavalli pel nostro servizio. Essi rieorsero al Sig. Ambasciatore, e tanto S. E., quanto il Sig. Hilbsch, come figlio dell’incaricato degli affari di S. M. Polacca alia Porta, feoero in modo, ehe fossero rilasciati. Partirono dando miile benedizioni a’ loro liberatori ; ma dopo poeţi passi un altro de’ noştri Giannizzeri, cbe non sapeva quel ehe era seguito, li arro9t6, e a colpi di bastone li fece tornar indietro ; fatto nuovo ricorso furono liberaţi per la seconda volta: ehe ivi si esercita un assoluto dispotismo non solo co' sudditi, ma anehe co’ forestieri, valendo la sola ragione del pih forte. Le strade si trovarono assai bagnate, ma sod&, e buone; onde si ando sempre a buon passo. Alle due si trovb sulla strada un’osteria con due buone camere, stalla, e grotta pel vino, ma tutto abbandonato. Vi si pranzd, e partendo alle 3 si arrivo a Dorohoi alle 4*/_. Per istrada si era incontrata una selva, pas-sandole aceanto; si erano vedute varie colline artificiali: si era ossejvato tutto il paese bellis-simo, ma pochissimo coltivato. Dorohoi & un buon villaggio. Varj de’ Principali di osbo vennero incontro a S. E a cavallo, e molti a piedi : si trovd abbondanza di ogni cosa necessaria, e anche delle bietole, e carote, de’ gamberi, e di varie sorti di prs- www.dacoromanica.ro — 312 cotti, cose, ehe inclarno si erano cercate ne> lnoghi precedenţi. 12. L U G L I O. Hi lâ si parti la mattina de’ 12 un poco-prima delle eon intenzione di arrivure solo fino a Moliniza, ehe si era stata data in. nota nelle nostre tappe, e si dieeva lontana di lâ 6 ore. Si ando per un pezzo per una strada buonissitna, vedendo per ogni parte bellissinu» il paese. -Si passd per un piccolo villaggio, di cui non ci seppero dir il nome, e poco-prima del mezzodi s’ arrivo ad una selva, nella quale essendovi de'pasai assai cattivi si attac-carono de’ bovi per passarli, e si perdette » on cio una mezz’ ora. La selve non poteva essero piu bella per la quantitâ d’alberi altissimi, e diritti : in esaa si trovarono delle guardie, elie sono pagate dai Principe per sicurez'/a di ehi vi passa. Si usci dalia selva alle 1 3 • sl-oc-cando in una văile, ove si pranzo, e riattac-cati i cavalli si ripiglio il viaggio alle 21 .. hi arrivo alle 4’|2 al luogo chiamato Ajoliniza, ehe con sorprese si trovb consistente in una. semplice casa, ehe aveva una sola camera a-bitabile. Ci fu ben detto, cbe per le selve vicine vi erano delle altre case, le quali tutte insieme portavano il nome di Moliniza; ma essendo le medesime molto lontane fra loro non ci potevano convenire : si stette sospesi alquanto^ ma minacciando il tempo, che era umido, freddo, e pieno di nuvoloni con un www.dacoromanica.ro — 313 - vento gagliardo, si presa la risoluzzione di mutar i cavalli i piu stra>c.ii, servendosi di aleuni, che si trovarono ivi, e tirar innami fino a CiarnouZj non ostante 1’ ora cosi avanzata, giacchâ ci si disse, c'.'.e la distanza ora di 4 ore sole. Si parti dunque alle 5. Si viaggio qual-ehe tempo dentro una selva, cheaveva de'passi non troppo buoni, e alle 6'j4 si arrivo ad un fiumieello, o torrente, che era gonfio dalie acque piovane. La carro/.za delle LL. EE. per la poca attenzioue, e niuna pratica locale del Cocehiere neirarrivare alia ripa opposta, ove vi era molt’acqua, si trovo apiedi di un grande come scalino, che nx>n pot6 sormontare faoen-dosi indarno tutto lo sforzo da’ cavalli, i quali avevano a montare per un terreno assai fan-goso, e cretoso, sicch& piu volte sdrucciolando caderro. Convenne alle LL. EE. uscire dalia carro/za camminando a gran stento sul suo timone jaostenuti alia meglio ion pericolo di cader nel tonente. Si fecero inutilmente tutti gli sforzi attaccando tutti i cavalli delle altre carro'ze, aloperando gli uomini, che avevano l’acqua sopra il petto,, e usando tutte le altre diligenze: intanto si era mandato a cercar de’ bovi ne’contorni. Dopo un’ ora no venne una mandra intera, ma non vi erano gli attrezzi necessarj per attaccarli a tirare. Finalmente si remedio anche a questo, e appena attaccate 6 di quelle bestie, delle quali quanto straordina-ria sia la grandezza, e la forza in tutta la IVIol-davia, si e detto di sopra, si vide salir su coa www.dacoromanica.ro 314 - somma facilitâ quel legno immobile por tanto tempo, dopo il quale pasaarono felioemente anche gli altri: anzi le carrozze del Michma-dăr Turco, e del Corumissario Greco, come pure varj carri, preso meglio il sito, passaro-no felicissimamente co’ semplici loro cavalli. Pansaţi tutti, si riparti alle 7f|2, e si arrivo al le cittâ alle Un quarto d’ora prima si ebbe l’incontro del Governatore del Paese, clie ivi si chiama Starosţa : avendo questa provincia una volta appartenuto alia Polonia, dove i Governi si chiamano Starostic, riteneva ancora quel nome, il quale per altro viene dalia lingua Slava, in cui Starost significa Vecchiaja; onde se si dovesse guardar la forza della parola, dovrebbe piuttosto lo Starosta corrispondere al Senatore de’ Romani. Vi e nella Moldavia un'altra Sta-rostia molto piu considerabile di questa, che e quella di Foczan sulla frontiera della Valachia e molto poco lontana dalia frontiera dela Transilvania. Questo Starosta era il Sig. Millo no-minato di sopra, Greco di nascita, che dice di essere originario Francese, e chiamarsi M-r Mill. La sua sorella h maritata col Sig. Cingria Raguseo, e pero mio Paesano, ricco negoziante •di Costantinopoli, ove tutta la casa era stata di mia confidenza. Egli avendo sposata in Moldavia una ricchissima ereditiera vi possiede di gran beni cou molti villaggi, e vi fa una gran figura : vi ha avuto varie cariche, e gode ora quella Starostia, in cui b rispettato quasi come un Sovrano. Aveva egli una buona car-rozza tirata da una muta assai bella di 6 caval- www.dacoromanica.ro — 315 — li. Smontd per far il suo complimenta : indi ci aceompagno fino alia cittâ, in cui dette alle LL. EE. un ottimo quartiere in una grande Osteria, accomodandosi gli altri nelle migliori case, che si scelsero, facendone uscire i Padroni. La cittâ e situata su d’un giogo di colline, a piedi delle quali a un tiro di schioppo da cssa passa il fiume Prut. E piccola non a-vendo, che 200 case in circa con 3 chiese. La mag^ior parte degli abitanti sono Cristiani Greci Scismatici, ma vi sono molti Ebrei, che in quella frontiera esereitano il commercio, e varj di noi ebbero per quartiere le loro case. Vi sono 3 case di Mercanti Turehi, uno de’ quali aveva la sua bottega nel cantone deilo stesso casamento, in cui era l’Osteria data per quartiere alle LL. EE. Come era piovutoassai i giorni precedenţi, e appena giunti noi si mise di nuovo a diluviare, cosi il fango era grandissimo nelle strade, il quale ci sequestrd in casa senza permetterci di girare per vedere almeno le chiese. Ma io per me non avrei potuto andar in giro, quando anche le strade fossero stateottime, giacche peggiorando sempre la mia gamba, aveva ' cominciato a far della materia nera sulla piaga, la quale dava qual-che sospetto di cancrena, che cominciasse; onde avrei voluto buttarmi di lâ in Cameniec cittâ della Polonia, in cui noi altri Gesuili (*) abbiamo un Collegio, e vi si poteva andare (*). Quando scrivevo ivi questo giornale, 1’Ordine sussisteva, come si vede dalie date. www.dacoromanica.ro — 316 — in un sol giorno passando per Coccino fortezza Turca, che st? sul confine. Lo Starosta me ne dissuase, dicendomi, che non avendo un Fermano della Porta, potovo avervi qualche cattivo in-contro, oltre di che non potevo avere altro comodo, che un carrettino scoperto, e inco-jnodissimo per non essere sospeso. Lo stesso Starosta quasi continuamente tenne compagnia alle LL. EE. usando tutte le attenzioni, che poteva: fece anche con cio ri-levare lo sbaglio, che si era fatto non accet-tando ’il suo progetto di mutar le tappe dateci in Jassi, secondo il quale in vece di arrivare a quella casa di Moliniza affatto impropria, e insufficiente si sarebbe giunto ad un villaggio, dai quale si sarebbe potuto andar con molte piu comodo a Zaleschzik, per dove si voleva entrare in Polonia; oltre che per quella via si sarebbe assai piu comodamente passato il Prut, che ivi sotto Ciarnouz. Aggiunse, che egli a-veva tutto il piacere di servire le LL. LE.r che erano padroni di fermarsi, quanto vole-vano; ma che ad ogni modo li consigliava, che giacchâ volevano il giorno seguente ri-posarsi dopo la giornata sforzata, che si era avuta; prima di sera si passassc il fiume an-dando a un villaggio vicino, giachâ allora esse fiume era in istato da potersi passare, ma poteva colie pioggie, che continuavano, crescere all’ improvviso in modo, come spesso suole, da arrestarci anche per una quindicina di giorni. Si trascuro questo consiglio sospettando, www.dacoromanica.ro — 317 che egli consigliasse cosi per liberarsi di noi piu presto, e dispiacendo il dover mutar un buon alloggio la notte del di seguente in uno, clie doveva essere aBsai cattivo in un piceolo villaggio,. si prese la risoluzione di rimanere ivi tutta la giornata seguente per poi partir-ne la mattina de’14. Ma si vide bene, che i consigli dello Starosta erano stati tutti p-iusti, e ben fondaţi. II fiume crebhe la notte dopo il di 13 in modo, che la mattina de 14 non era possibile il passarlo, e si temeva di rimanere sequestrati per lungo tempo. Ma. per fortuna su la sera dello stesso giorno dette in-dietro in modo, che si pote sperare fosse libero il passo per giorno seguente, come segui. Intanto si riposo. ivi que’due giorni, e dallo Starosta si ebbero varie notizie del Pae-se, tra le quali quelle delle iscrizionq e armi Genovesi di Suciava, delle quali si e fatta menzione di sopra. Egli ci assicurd della quan-t.itâ, e ottima riuscita delle vigne ne'confini della Yalachia, e m&ndb in regalo al Sig. Ambasciatore un saggio di 4 sorti di vini, che egli ave va fatti fare sul le sue terre, e si erano ben conservaţi per varj anni : noi li trovammo tutti assai biioni. Ci dissef ch’egli viveva per l’ordinario sulle medesime sue terre con tutta la sicurezza avendo una gnar-dia di 50 Albanesî, de’quali il Principe di Moldavie ne mantiene da -500 : che essi sono fidatissimi, e valorosi'ssimi: che senza di essi non si crederebbe sicuro neppure un giorno. Ci aggiunse, che nella sua Starostia per mez- www.dacoromanica.ro — 318 — zo suo si e stabilita una Colonia formata di varie case di Protestanţi venuti dalia Slesiar dalia Sassonia, dai Brandeburghese, partitine per evitare i guai delle guerre presenti: ehe ivi godono tutta la pace, e il libero esercizio della loro Religione, avendo una chiesa, e un ecclesiastico in vicinanza alle frontiere della Polonia, d’onde pure vengono de’Protetestanti a farvi 1’esercizio della loro Religione. Si fe fatto con essi il patto, ehe paghino al Principe 12 piastre all'anno per casa, senza aver alcun altro gravame. Se ne aspettavano mol-ti di piu, e si sperava di ricavarne molto vantaggio. 15. L U G L 1 0. La mattina de’15 si comincio a far pas-sare a buon'ora i carri de'bagagl’, e le carroz-ze, la quale operazione porto tutta la matti-nata, dovendo passare un per volta sulFunieo ponte volante, che vi era, formato di due bar-chette connesse con molte travi trasversali a modo di una zattera. Si fece dopo qualohe piccola scesa, essendovi la carrozza dello Sta-rosta per la Signora, e si passo il fiume. Ivi furono attaccati i bovi per passar una selva, in cui lo Starosta aveva fatta aprire una strada nuova in vâri siti, ne’quali il fiume aveva pochi giorni prima portata via la vecchia, ab-battendo degli alberi, e delle frasche: in mol-ti luoghi si trovo grande quantitâ d’acqua ri-mastavi dalie precedenţi innondazioni. Usciti www.dacoromanica.ro 319 — dalia selva trovammo una bella văile, che-aveva molte case, ed era assai ben eolfcivata l si attaccarono i cavalli, e andando avanti trovammo pure il paese bello, e ben coltivato. D’ordinario fra due fiumi, che vanno a sboc-care l’uno lontan dall’altro, vi & per divisione delle aeque un giogo di monti, o di colline ben alte; onde mi aspettavo ancor ivi di sa-lire assai, e poi discendere, dovendosi passare dai Prut al Niester: ma la salita iu quasi sempre isensibile, e il terreno, che ivi rimane-fra li due fiumi, si alza poche braccia dai lo-ro letto. Fra questi due fiumi si trovo imbro-gliato, e chiuso da’Turchi Pietro il Orande-colla sua armata, stimandosi al fine assai fe-lice di aver potuto con gran tesori guadag-naine i comandanţi, e liberarsene col noto-trattato cosi per altro disavvantaggioso, e ver-gognoBO. Dopo' incirca 6 ore di viaggio ci trovammo sul Niester, il qual ivi forma il oonfine-fra l’Imperio Ottomano, e la Polonia. Fi fece una corta discesa sul letto di uo torrente, che sbocca nel fiume stesso appunto in faccia alia citta di Zaleschzik, e si trovarono quattro ponţi volanţi, alcuni de'quali assai grandi, e como-diss mi per far passare anche molti carri in-sieme. Ivi dalia parte della Moldavia il terreno e alto, e il fiume vi si appoggia in modo, che osil’ha tagliato affatto a perpend colo,. vedendosi il medesimo per tutto illungo trat-to di sopra, e di sotto verticale come un mu-ro, e i suoi strati lapidei orizzontali si vedono- www.dacoromanica.ro — 320- come segati. Ouelle acque hanno avulo bisog-no di una lung.i serie di secoli per fare quel lavoro. I asciato di lâ dai fiume ii Michmadăr Turco, clie ci aveva seguilati fino a lâ, con tutti i Giannizzeri suoi, e del Sig. Ambasciatore, passamtno in presenza di una gran quantitâ di genta accorsa a vedere rarrivo delle LL. EE., vi erano ancora del Io guardie mandate dai Sig. d’Otteker t ommissario generale de’ grari beni,. <-he aveva in quelle- parti il Conte PoniatoAvski, il qual Commissario ricevette le LL. EE., nel palaz o del Conte, avendo noi altri proso qnartiere in alcune osterie, delle ve ne sono molte mono ealtive delle comuni della Pblonia. Zales-hzUc & una cittâ naseente fondata dai medesimo Sig. Conte, il cui gran genio e ben cognito a iutta l’Europa. Yi e una gran piazza, nel mezzo della quale si innalza il pa-lazzo beu fabbricato di mura sode, c.ie non e ancora terminato al di dentro da una parte. Ebbero nella parte finita le LL. EE. un otti-mo appartamente ammobiliato all’uso de'paesi colţi dell’Europa, ove entrali respiram mo, dopo un tratto cosi lungo d’incolta barbarie. Rima-ne esso isolato, i la gran piazza riquadrata e bislunga come il palazzo, & per ogni parte terminata da Case simili, ma piccole, e basse di un solo piano. La cittâ ă abitata quasi tutta da fofestieri, avendovi il Conte fatte venire dalia Germania, rndlte colonie di persone abili a esercitarvi molte arti, e manifature, che sono www.dacoromanica.ro — 321 — incredibilmente trasourate ia tutta la Polonia. Vi si fanno ora de’ panni assai buoni: v’e la vetreria, che provvede una gran parte della vicina Moldavia, stabilimento, clie gli e eos-tato delle somme immense. Se i Signori Po-laeelii imitassero il suo esempio spendendo per far eoltivare le arti, e le manifatture, si ve-drebbe la Polonia in poeo tempo ridotta ad uno stato ben differente da quello, in cui ora languisce. (*) Come molti di quegli artefici sono Protestanţi, e il Commissario medesimo e della loro Religione, ne possono -avere in Polonia una Chiesa; cosi a riguardo loro prineipal-mente e stata fondata a poca distanza di lâ artenza de Veneto Ambaseiatore. Ad ogni modo per ottenere da lui quel favore in una maniera distinta mi prevalsi della valida interposizione di sua Eccellenza il Sig. Conte di Vergennes allora Ambascia-tore di Francia in quella Corte, il quale fin dai primo giorno del mio arriva in quella barbara Metropoli mi ave va prevenuto con tutte le dimostrazioni di bontă, singolarissima, avendomi veduto quella stessa sera, mentre sedevo in conversazione accanto a lui, sor-preso da una febbre, che in pochi giorni mi ridusse in istato dl moribondo talmente, che non mi si dava piu di un’ora di vita. Aveva degnato di visitarmi spesso nel decorso della tanto pericolosa, e lunga mia malatttia, e di esibirmi anche un piu comodo alloggio nel suo palazzo, che impegnd lo stesso Bailo ad apprestarmi un decentissimo e comod? ssimo appartamento. Esso Conte mi ottenne di esse-re ricevuto per quarto nella carrozza medesi-ma del Sig. Ambaseiatore Inglese colla Sig. Ambasciatrice persona amabilissima e col fra-tello di lei giovane di maniere singolarmente doici, e pulite, cio che mi ha data l’occasione di offrire al benefico Mediatore dopo la morte dello stesso Inglese Ministru questo m:o tenue tributo di ossequio, colla dedica del giornale di un viaggio, che, come mi sono espresso nella stessa dedicatoria, si deve a lui. www.dacoromanica.ro 328 - Non posso abbastanza esprimere, quante, e quali sieno le mie ohbligazioni verso questo> grand’uomo, cbe.giunto pel superiore singo-larissimo suo merito all’alto posto, che occupa nella sua Corte. fra le gravissime cure del tan-to glorioso, e tanto universalmente vantaggio-so suo Ministero, continua a riguardarxni, ed assistermi con una degnazione, e bontâ singo-lare, come ho pure aggiunto per un atto di umile, e grata riconoscenza nella medesima epistola dedicatoria. Io Bono andato scrivendo la relazione di questa piccola parte de'miei viaggj fatta per paesi tanto meno conosciuti, e in una maniera molto particolare notando di mano in mano nella carrozza medesima i luogbi, per li quali, o in vieinanza de’quali si passava, e le ore della partenza, e dell’arrivo a ciascuno, cio che ba servito per rettificare la carta, che di quella parte dell’Impero Ottomano ha diseg-nata in Versaglies d’ordine del medesimo iSig. Conte di Vergennes il Zannoni, come mi at-testo egli stesso, e quasi sempre la sera stessa misi in pulito la relazione di quello appar-teneva alia corrente giornata. Mi dispiacque ben assai di non avere meco alcun istromento portatile, che potesse darmi aceuratamente la situazione geografica precisa de’luoghi stessi. Ho esposto con fedeltâ quello, che ho veduto, e quello che ho udito da persone, che ho credute degne di fede. Di molte notizie sulli siti della prima parte del medesimo viaggio son debitore al Sig. Dottore Machenzi Inglese www.dacoromanica.ro — 329 — pui’ di nazione, medico del Sig. Ambaseiato-re, che ci aecompagno fino all’ingresso in Polonia, uomo pieno di cognizioni, e che era pasBato per quelle parti un’altra volta: di molte principalissime sulla Moldavia son de-bitore al Sig. de la Roche Francese di patria, Ministro meritamenţe favorito del Principe di quel paese, ed al Sig. Millo, clie governava come Starosta una delle sue provincie, stata anticamente Starostia appartenente alia Polonia. La maneanza degli stromenti idonei, F ignoranza della lingua del paese, per cui si passava, benchâ supplita in parte dagli interpreţi, e la continuazione rapida del viaggio, che non permise il fermarci fuori di pochi giorni di dimora interrotta ne’due estremi, e nel centro della Moldavia, non permisero di osservare sul posto, ed esaminare una quantitâ di ogge'tti, che sarebbero stati essenziali per fare un’opcra piu compita, e piCi universal-mente vantaggiosa : pure questo breve racco-to non sară inutile ne nojoso, se non altro col? presentare le notizie della maniera, con cui si viaggia da un Regio Ambasciatore in quelle barbare contrade, di varj usi, e costumi, e soprattutto dello stato almen d’allora del go-verno, produzioni, commercio della Aîoldavia, paese poco conosciuto anche in oggi dopo di essere stato il teatro di tanti" bellici posteriori avvenimenti. Arrivato a Varsavia dopo un’altra non. indifferente malattia, che soffersi in Cameniec www.dacoromanica.ro — 33) - « pel viaggio, comunicai questo mio giornale ad un amico, che ne fece per uso suo in tutta frefcta una versione in Francese, quale neppure riveduta da lui, e messa in pulito egli tro-vandosi dopo qualche tempo in Genevra presto ad un amico, che la fece vedere ad un altro, e questi la pubblicd negii Svizzeri colle stampe, dopo de avervi fatte delle arbitrarie sufc mutazioni a varie espressioni dell’origina-le, delle quali con suo dispiacere, come egli mi attesto -dopo, si & risentito lo stile. Io non seppi questa pubblicazione, che alquanti anni d"po, e come tutte le copie si erano dilegua-te in breve tempo, come ho accennato di so-pra, non ne ho potuto mai avere in proprio un esemplare, ne l’ho veduto, che allu sfug-gita. Mi dispiacque di non trovarvi neppure un cenno del non essere quello il mio originale Hcritto da me in Italiano, ma una tra-duzione, quale neppure avavo mai veduta, on-de non potevo entrar garante delle espressioni adoprate dalFEditore. Ho ben veduto al margine di un manoscritto del primo tradattore alcune note del medesimo Sig. La Roche, che egli arrivato a Varsavia dopo la mia parten-za vi aggiunse rettificando alcuni pochi passi appartenenti a quello, che da altri mi era stato riferito sulla Moldavia, dellequali ho qui profittato, rimanendo io cosi piii sicuro del-la esatta veritâ del rimanente. Vi era in Parigi, chi voleva fare un’altra versione di questo qualunque mio tenue la-voro, ma mi sollecitava a pubblicare innanzi www.dacoromanica.ro — 331 — il medesimo Italiano originale. Ho differito, /incită mi si ă presentata l’occasione di venir iu Italia per fare in questa celebre, vastissima, e ora molto piu ancora di prima accurata, o nitida stamperia de’Sig. Conţi Remondini una raccolta in cinque torni di molte mie Opere Matematiche appartenenti aU’Optiea, e Astronomia o nuove, o inedite, seritte per la mas-sima parte in latino, lingua meno universal-mente gradita in oggi anche da’dotti di una nazione, che gode di veder la sua divenuta oramai quasi la dominante in Europe, onde ancbe di queste tutto ho aggiunto un breve estratto in Francese in ogni tomo. Sono esse umiliate al trono di S. M. Oristianissima, che ba degnato di aocettarne la dedica, e di per-mettermi graziosamente questa temporaria as-senza senza la sospensione de’non ordinarj van-taggiosissimi effetti della Regia munificenza, assegnatimi dall’Avo Augusto, e conservatimi illesi fra tanti cambiamenti posteriori accaduti in quella Corte, e tante crit’cbe circostanze di tante dispendiosissime guerre. A ebiederla mi ba indotto da una parte la ragione suddetta, per cui attualmente 'gii stampatori in quel Regno non si assumono pid per conto proprio le imprese particolarmente di Opere piene come queBte di Geometria, e di calcolo seritte in alt va lingua fuor della loro, onde un Autore rimane esposto a un grave dispend o coli’ imbarazzo di oercar i modi per poter ottenere lo spaccio della massima parte degli esem-plari fuori del Regno, dall’altra parte l’antica www.dacoromanica.ro 332 — amicizia, che per me conservavano queste Sig-nori, dacchâ vent’anni addietro fu qui da loro pubblicata in mia presenza con una ediziono nitida, ed esatta la mia Teoria della Filosofia Naturale, e la vastissima loro corrispondenza esteBa a tutte le nazioni colte, che farâ perve-nire in breve tempo noile parti le piii rimo-te la notizia de’frutti di tante mie faticher qUali spero sie'no per esaere non poco giove-voli per l’avanzamento delle soienze, unico oggetto riguardato, ed espressamente ordina-tomi ne’Regj diplomi. Mentre intanto bî imprimono queste mie Opere numerose, che per ora si ristringono a’Buddetti due soli argomenti, e siamo al terzo de’cinque torni, a’quali mi sono presentemente limitato, (n’e sortito ultimamente alquanto det-tagliato un catalogo che serve di pubblico av* viso), ho giudicato bene di aggiungerne in fine di questa tras verste Operetta una succinta notizia, che serviri di una specie di manifesto per quelli, che attirati dall’argomente tacile, e dilettevole di un breve viaggio, ne verranno per questa via pih faeilmente in cognizione. Prima pero di questo aggiungero nel tometto medesimo un dettaglio piu analogo al primo suo oggetto, con la relazione di quanto vidi nell’andare a Costantinopoli in faccia a Te-nedo su gli avanzi riguardevoli delle rovine, che in oggi si chiamano comunementd di Tro-ja, e appartengono alia nuova pure grandiosa^ fabbricata gran tempo dopo accanto all’altra distrutta giâ anticamente da’Greci, sulla quale www.dacoromanica.ro 333 — cittâ daro in un’aggiunta qualche breve notizia. Questo & quello, di che bo creduto bene di prevenire il mio Lettore su gli oggetti, cbe troverâ in questa Operetta, mentre intan-to ei accosta il tempo di pubblicare la pifl. icteressante voluminosa raecolta : mi resta solo di aggiungere, che in questa Relazione Italiana del mio viaggio bî trova cambiato il titolo di Padre in quel di Abate per la mutazione dell'antico mio stato non giâ abbandonato da me per una volubile incostanza, ma estinto esso medesimo in, modo da farmi in certa guisa rimanere quasi orfano, e pupillo. www.dacoromanica.ro HRONOGRAFUL adecă Leatopiseţul ţării Moldoavei. Dintru intîiul descălecat de Traian împăratul cu rîmleanl, şi al doilea de Dragoş V odă, care să vede pănă astăzi, şi viaţa Domnilor, din vechi istorii care sati scris. In zilele de Dumnezeii înălţatei Domnii a prea luminatului nostru Domn loann Mihal Racoviţă Voevod, cu blagoslovenita prea os fin-ţitului părinte, Kir Atanasie, Episcop Roman-schiel leat 7232 Meseţa Fevruar. Iubitorului de Dumnezeii şi prea-osfinţitu-lul mieii părinte Kiriii Kir Atanasie, din mila lui Dumnezeii Episcop Romanului, cel mal de glos pomenit, ca un fiîti sufletescti. şi plecat rob, cu tot sufletul roagă, cere şi priiaşte întreagă sănătate şi bună viaţă cu mîntuire sufletească, de la unul in Troiţă Dumnezeii. Mulţi oameni socotesc, pentru omul ce sar naşte întru o cetate mare, din părinţi de bună rudă şi Vestiţi, zicînd: că este vreadnic unul ca acela să fie lăudat pentru moşie şi rudenila Iul, ci unii ca aceia socotesc că greşesc fără de samă, pentru că bunătatea, sati răutatea nu să trage despre mosteanî, despre strămoşi, ce fieş cine din lucrurile sale (după cuvîntul Domnului Hristos) sau să ruşinează, sad să măreşte, pentru că omul de ar fi să se tragă din părinţi, din rudă maro www.dacoromanica.ro — 335 — şi vestiţi ; iar lucrurile lui să fie proaste, a-celuia puţin folos i să va pomeni în urmă, şi iarăşi cînd răsare o odraslă la loc ne vestit, şi de neam mai de gîos, şi tîmplînduisă a să amesteca cu firea, pentru alte neamuri mal vrednice, şi nevoindusă cu multă socotinţă, şi lu?rea aminte lucrurilor spre îndreptare, procopsind întru bunătăţi, atuncia să cade unul ca acela să fie luat (şi cu adevărat lăudat) cum şi acmu să arată şi să veade la blagorodia ta de Dumnezeii iubitoriule şi prea înţăleapte Kirie Kir Atanasie episcope al sfintei episcopii a cetăţii Romanului, mirîndumă de bla-gorodiîa ta, văzînd şi ştiindute strein de neamul pămîntului acestulula, dară socotesc că de bună rudă crescu odraslă, şi stîlpare ca a-rceasta, împodobită cu atîta bunătate, că nai vrut să rămîi nemulţămitoriii neamului acestui pămînt moldovenesc, pentru arătarea iubirii cătră blagorodia ta, cuprinzîndute din fii străini, te- aU tăcut şi sufletesc părinte, pentru care a lor dragoste cătră blagorodiia ta, ce blagorodia ta nai dat ochilor; ce tel nevoit a fi mulţămitor desăvîrşit, cu înmulţirea Hro-nografurilor a neamului moldovenesc, precum unele vedem cu multă nevoinţă şi osteneala blagoslovetoareî dreptei tale scrise, şi altele cu cheltuială făcute, precum acmu şi aceasta adevărat este, care aceastea vedem că te-ai^ne-voit, nu pentru vro folosinţă blâgorodiei tale, ce mai mult pentru înştiinţare a tuturor de obşte a moldovenescului neam, ca să privască toţi ca printr-o oglindă luminată a sa colo- www.dacoromanica.ro — 336 - nici şi de unde sintu veniţi pre aceste locuri şi din ce neam, că aflînd nişte basne, asupra acestui neam, de un Istrate logofăt şi un Simion dascal şi de un Misail călugăr, carii orbi năvălesc, că nu sînt moldovenii din Rîm-leani, ce din oamenii cei de rău făcători. Ce blagorodia ta, măcar nu dintru sine, ci dintre ţilte izvoade scoţindu ai înmulţit, pentru mai multă înştiinţare, că unii cetind, alţii vor auzi de a sa moştenire, şi a domnilor viaţă şi a mulţi megiiaşi din pregiur cadesă dară blago-rodiei tale, (laudă) pentru neadormită osteneală; priimeaşte dară acest mic dar, dintru a Sfinţiei tale osteneală, ca pre o grădină cu flori împodo-bită, şi sădite cu bune mirezme, şi măcar că nu sînt copţi strugurii viţii mele, sfinţiia ta priimeaşte, şi pre mine mă blagosloveşte, ca şi eă prin blagoslovenia Sfinţiei tale, ca să dobîndesc ertare alor meale fără de număr păcate. Iar pre-sfinţia ta ş,ieî Domnul Dumnezeii să te păzască să petreci în mulţi ani, pentru folosul turmei lui Hristos, carea îţi este dată în samă, sporind şi adăogînd aceaste nemuritoare şi vecînice de mare laudă lucruri, iar nouă de bucurie şi de veselie. Iară întru împărăţia nemuritorului împărat să te învredniceşti a sta în ceata Arhiereilor, deadreapta vecinicului împărat, Domnul nostru Isus Hristos, a căruia dar şi nespusă milă Iarăşi rog să fie umbritoare Creştituloi Sfinţii tale, Amin. A Sfinţii tale smerit ferbinte de Dumnezeu rugătorlti. Sava lermonahul. Acest litopiseţî este al meti. Ion Borilă Stolnic. www.dacoromanica.ro — 337 — PINACSIJ Adecă însemnarea de cele ce să află într-acest Hronograf. CARTEA ÎNTÎIA. Preadoslovie, adică cuvîntare de descăli-■catu ţării dinţii şi a neamului Moldovenesc şi cu istoricii cel vechi cuprinde 6 List. (pagini) Pentru neamul moldovenilor din ce ţară att eşit strămoşii lor, şi pentru lucrurile Italiei, Cap. 1, List. 1. Vierşurile a dascălului Ovidiul List. 4 Pentru împărăţia Romei şi de putoarea şi lărgimea ei, Cap. 2, List. 5, Pentru Rakia, unde iaste acum Moldova, Cap. 3. List. 8. Pentru Traian împăratul şi venirea lui la Dakia şi de oştirea Iul cu Decebal Craiul, pre urmă şi descălecarea cu Rîmleanî, Cap. 4, List. 9 Pentru Cetăţile ţării aceştia şi cîte sintu în Bugeac şi aicea în ţară, cele ce statt şi cele năruite, de cine sînt făcute, Cap. 5, List. 8. Tituluşul Iul Traian Imparat, List. 19. De neamurile neamului acestor ţări, şi de port şi de limba graiului, de unde ati luat, aşijderea şi de tunsură, ce să află şi acum la prostimea de supt munte, • Cap. 6, List. 20. Pentru cît au trăit pre aceste locuri oa_ VOLUMUL XXIV DIN UBICXB C. 22 www.dacoromanica.ro — 338 — menii după descălecarea Iul Traian Imparat cu Romînil de la Italia, Cap. 7, List. 25. Cataştivul al doilea al letopisăţuhn ţării Moldovei din descălicattd cu Dragoş Vodă. Aducere aminte pre scurt pentru Dacia, Cap. 1, List. 28. Războiul lui Traian împăratul Rîmuiul cu Dacii, Cap. 2, List. 32. Pentru Istratie Logofătul şi Simion dascălul şi un Msail călugăr şi de basnile lor, Zac. 5, List. 33. De pustiirea ţărilor acestora ce era cu Rîmleanil aşăzate, Cap. 8, List. 34. Tituluşullul Atilla Craiul Unguresc, List. 35. De descălecarea ţării Moldovei, cu Dragoş vodă, după rîsipa dintîiil, Cap. 4, List. 35. Depre ce sati numit ţara 4/oldovă Zac. 3, List. tij (acelaşi). Domnia lui Dragoş vodă, Cap. 5, List. 37. Domnia lui Roman vodă, List. tij. Domnia lui Ştefan vodă, Cap. 6, List. 36. Războaile intre doi feciori a lui Ştefan vodă, Cap. 7, List. tij. Pentru Ludovic Craiul Unguresc, Cap. 8, List. 39. Domnia lui Iorga vodă, Cap. 9, List. 41. Domnia lui Alexandru vodă cel bătrîn, Cap. 10, List. tij. Pentru al optulea săbor de la Florentia Cap. 11, List. tij. www.dacoromanica.ro — 339 — Pentru Crijiaci de unde saii izvodit în ţara leşască, şi de pe ce vreme, Cap. 12, List. 42. Pentru doi feciori a lui Alexandru vodă, ţi de războaele ce aO avut între dînşii pentru domnia ţării, Cap. 13, List. 44. Pentru împărţirea ţării în două, Zac. 9, List. 47. Domnia lui Roman vodă, feciorul lui Iliaş vodă, Cap. 4, List. 48. Domnia lui Petru vodă fratele lui Roman vodă, Cap. 15, List. tij. Domnia a unui Ştefan vodă, Cap. 16, List. tij. Domnia lui Ciubăr vodă, Cap. 17, List. tij. Domnia unui Bogdan vodă, Cap. 18, List. tij. Domnia lui Petru vodă Aron, Cap. 9, List. 51. Domnia lui Ştefan vodă, celui bun şi viteaz, Cap. 20, List. 52. Pentru coronaţia lui Ştefan vodă de Teoc-tist Mitropolitul, Zac. 3, List. tij. Pentru cetăţile ceale luate de Turci, precum le-ati scos Ştefan vodă, Zac. •, List. 53. Războiul lui Ştefan vodă, cu Măteiaş Craiul Unguresc, Cap. 21, List. tij. Pentru robirea a unui fecior a Hanului de Ştefan vodă, Zac. 14, List. 56. Vrajma lui Ştefan vodă, cu Radul vodă, domnul Munteniei, Cap. 21, List. tij. Războiul lui Ştefan vodă cu Radu vodă, Domnul Muntenesc, Cap. 23, List. 57. Războiul lui Ştefan vodă, cu Turcii şi cu Munteanil, Cap. 24, List. 58. www.dacoromanica.ro — 340 — Pentru hotarul ţărei Moldovei ţi a ţărei Romîneşti, Zac. 6, List. 59. Descălecatul tîrgului Iaşii de Ştefan vodă cel bun, Zac. 9, List. 60. Războiul lui Ştefan vodă cu Sultan Meh-met la sat la Războianî, Zac. 11, List. tij. Pentru adunarea lui Ştefan vodă, cu Craiul leşăsc la Colomiaa, Cap. 25, List. 62. Venirea lui Albet Craiul leşăsc asupra lui Ştefan vodă cu oşti, Cap. 26, List. tij. Prada lui Ştefan Vodă în ţara leşască, Zac. 17, List. 67. Moartea lui Ştefan Vodă cel bun, Zac. 25, List. 69. Pentru îngroparea lui Ştefan Vodă, Zac. 29, List. 70. Domnia lui Bogdan vodă, ficiorul lui Ştefan vodă, Cap. 27, List. tij. Prada lui Bogdan vodă în ţara Romî-nească, Zac. 8, List. 72. A/oartea Radului vodă Domnului Muntenesc, Zac. 9, List. tij. Prada lui Bogdan vodă în ţara Leşască, Cap. 28, List. 73. Prada ţării de Mindichireî Hanul Zac. 8, List. 76. Domnia lui Ştefan vodă cel tînăr, fecior lui Bogdan vodă Cap. 29, List. tij. Moartea lui Arbure hatmanul Zac. 3, List. 77. Moartea lui Ştefan vodă cel tînăr, Zac. 7, List. 78. Domnia Iul Petru vodă Rareş, Cap. 30, L ist. 79. www.dacoromanica.ro 341 — Băzboiul lui Petru vodă, Zac. 4, List. tij. Domnia Iul Ştefan vodă care să numiaşte Lăcustă, fecior Iul Alexandru vodă, Zac. 7, List. 81. Domnia Iul Alexandru vodă Cornea şi de moartea Iul, Zac. 14, List. 83. Adoua Domnie a Iul Petru vodă Bareş, Cap. 31, List. tij. Domnia Iul Iliaş vodă fecior lui Petru vodă Rareş, Cap. 32, List. 84. Domnia Iul Ştefan vodă frate Iul Iliaş vodă, şi de moartea lui, Cap. 33, List. 85. Pentru ridicarea la Domnie pre Joldea, Zac. 2, List. tij. Domnia Iul Alexandru vodă Lăpuşneanul, Cap. 34, List. tij. Pentru Disjait şi războae ce aii avut cu Alexandru vodă, Cap. 35, List. 86. Vicleşugul Iul Dispot cu moarte, zac. 4, List. 87/ Domnia Iul Dispot vodă, Cap. 36, List. 89. Amăgitusati Dispot vodă de boeril ţării, Zac. 6, List. 90. Domnia Iul Ştefan vodă Tomşa, Cap. 37, List. 91. Pentru adeverinţă Domniei Iul Vişno-veşcbie leabul de boeril ţării, Zac. 5, 6, 7, List. tij. Sfârşitul lui Dispot vodă, Zac. 14, List. 92. Pentru firea Grecilor ştiinţare, Zac. 18, List. 94. Băzboiul Tomşel vodă cu Mircea vodă Domnul iVuntenesc, Cap. 38, List. 95. www.dacoromanica.ro — 342 — Moartea acestui Tomşa vodă, Zac. 5, 6, 7, List. 96. Adoua Domnie a lui Alexandru vodă Lăpuşneanul, Cap. 39, List. 97. De moartea lui Alexandru vodă Lăpuşneanul, Cap. 40, List. tij. Domnia lui Bogdan vodă, fecior lui A-lexandru vodă, Cap. 41, List. tij. Domnia lui Ioan vodă, Cap. 42, List. tij. Tirănia lui Ioan vodă, Cap. tij, Zac. 5, List. 99. Pentru prada lui Ioan \ odă, în ţara Muntenească, Zac. 11, List. 100. Sfârşitul lui Ioan vodă, Zac. 13, List. 101. Domnia lui Petru vodă Şchiopul, Cap. 43, List. 102. Pentru Potcoavă Căzacul, Zac. 5, List. 103. Mazilia lui Petru vodă, Zac. 12, List. 104. Domnia Ianculul vodă Sasul, Cap. 44, List. tij. Adoua Domnie a lui Petru vodă Şchiopul, Cap. 45, List. 105. Pentru Petru vodă, ş-ati lăsat Domnia de "bună voe, Cap. 46, L. 106. Domnia lui Aron vodă cel rătl, şi cumplit, Cap. 47, List. 107. Mazilia lui Aron vodă, Cap. 48, List. tij. Adoua Domnie a lui Aron vodă, Cap. 49, L. 108. Pentru Petru Căzacul şi cu boeriî pribeagi deall ţinut Domnia, Zac. 3, L. 109. Pentru cumpliciunea Domniei lui Aron vodă, Cap. 50, L. 110. www.dacoromanica.ro — 343 — Domnia Irimieî Movilă vodă, Cap. 51, L. 111. Pentru eşirea Iul Răzvan vodă din ţară, şi de moartea Iul, Zac. 7, 8, L. 112. Pentru .Mihal vodă Domnului ţării Munteneşti, Cap. 52, L. 113. ■ Pentru Domnia Iul Simion Movila vodă In ţara Muntenească, şi pentru venirea Iul Mihal vodă în ţară, Zac. 13, L. 115. De moartea lui Mihal vodă Domnul Munteniei, în ţara Ungurească, Cap. 53, L. 118. Domnia Iul Simion rodă Movilă, şi de moartea Iul, Zac. 11, L. 120. Zarva între feciorii leremiei vodă şi Iul Simion vodă, şi de domniile lor, Zac. 12, L. tij. Domnia Iul Ştefan Tomşa vodă, Cap. 54, L. 121. Războiul Iul Tomşa vodă, cu Potoţehie, Zac. 5, L. 122. Venirea Domniei Irimieî vodă, asupra TomşiI vodă cu oşti, Zac. 18, L. 125. Pre Doamna Irimieî vodă cînd ah luat-o Turcii, Cap. 55, L. 126. Domnia Iul Gaşpar vodă, Cap. 56, Lit. 128. Războiţi ce-ati avut Turcii cu Leşii, Zac. 23 L. (*). De moartea lui Gaşpar vodă, Zac. 24, L. Mazilia Tomşii vodă, de Schindar paşa, Cap. 54, L. Domnia Iul Alexandru vodă Diaş, Cap. 57, L. Suirea Iul Sultan Osman IaHotin, Zac. 7,L. (*) Notă. De aici filele în manuscript nu mal sînt numerotate pînă la fine. www.dacoromanica.ro — 344 — Legătura de pace a lui Sultan Osman cu LeaşiI, Zac. 33, L. Pentru tîmplarea lui Alexandru vodă Iliiaş, Zac. 36, L. Adoua Domnie a lut Ştefan vodă Tomşa, Cap. 58, L. Pentru solul leşăsc anume Visnoveţchie, Zac. 3, L. Precum ş-att dat solia la Sultanul Osman, Zac. 11, L. Mazilia lut Ştefan vodă Tomşa, Zac. 14, L- A doua domnie a Radului vodă cel Mare, Cap. 59, L. Moartea Radului vodă, Zac. 10 L. Domnia lui Miron Movilă Barnovscliie vodă, Cap. 60, L. Domnia Iul Alexandru vodă, fecior Radului vodă, Cap. 61, L. Domnia lui Moisel vodă, fecior lui Simi-on vodă, Cap. 62, L. A doua domnie a lui Alexandru jrodă Iliaş, Cap. 63, L. Patima boerilor în Ţarigrad, Zac 3, L. Pornitul lui Alexandru vodă din domnie de boeri, Zac. 9, L. De venirea lui Barnovscliie vodă, din ţara leşască la domnie, Cap. 64, L. .Moartea lui Barnovscliie vodă, Zac. 6, L. A doua domnie a Iul Moisel vodă, Cap. 65, L. Spaima Turcilor de domnii acestor ţări, Zac. 5, L. Mazilia lui Moisăi vodă, Zac, 9, L„ www.dacoromanica.ro - 345— Domnia lui Vasile vodă, Cap. 66, L. .Radi car ca lui Vasile vodă, asupra lui Ma-tel vodă domnul .Muntenesc, Cap. 67, L. Domnia lui Ion vodă, Zac. 2, L. Războiul lui Vasile vodă cu Matei vodă, Zac. 8, L. Prada Tătarilor în ţară, în zilele lui Vasile vodă, Cap. 68, L. Prada Eşilor de TatarI, Zac. 7, L. încuscrirea lui Vasile vodă cu Hmil hatman,Zac. 8, L. Cind s-aQ rîdicat Ştefan Gheorghe logofăt pre Vasile vodă, Cap. 69, L. Moartea Ciogoleştilor, de Vasile vodă, Zac. 6, L. Domnia lui Ştefan vodă Gheorghie, Cap. 70, L. întoarcerea lui Vasile vodă de peste Nistru, Zac. 10, L. Mărsul lui Vasile vodă cu oşti asupra lui Matei vodă, Cap. 71, L. Risipa oştilor lui Vasile vodă, şi a lui Timuş Câzacul, Zac. 8,L. Războiul oştilor lui Vasile vodă cu Ştefan vodă la Valea sacă, Zac. 14, L. Războiul lill Vasile vodă cu Ştefan vodă, la Sirca, Cap. 172, L. Prada mănăstirel Dragomirnel de Timuş, Zac. 9, L. (Aici sînt file; ce la legat s-ah pus la urmă). Perirea lui Timhş la Suceava, Zac. 6, L. Războiul lui Racoviţă şi a lui Ştefan vodă cu Hrizica domnul Muntenesc, Zac. 30, L. www.dacoromanica.ro — 346 — Domnia Ghieăl vodă, Cap. 3, L. Purcesu lui Ştefan vodă Tomşa în ţara Ungurească, Zac. 4, L. După venirea din ţara Ungurească, şi după războiţi cu oastea Ghieăî vodă, fuga lui Ştefan vodă, Zac. 10, L. Lăcomia la ce aduce, Zac. 23, L. Beţia la ce aduce, Zac. 23, List. Războiul lui Costantin vodă domnul Muntenesc cu Tatari, în Iaşi, Zac. 34, L. . Domnia lui Ştefâniţă vodă, fecior luiYa-sile vodă,.Cap. 74, L. . Moartea lui Vasile vodă, Zac. 13, L. Moartea lui Ştefăniţă vodă, Zac. 16, L. Domnia Dabijel vodă, pănă aicea am a-flat leatopisiţul scris de Ureacbe vornic şi Mi-ron logofăt. NOTĂ. Am dat Finaxul, căci ne spune bine cuprinsul. Zacealde în text vin ca paragrafele într-un capitul. Numărul lor e variabil; aşa unele capitule atl cîte 40 zacele, altele n-aii de loc. întreg manuscriptul are 180 file, din care 130 numerotate, iar 54 nenumerotate ; două file din Cap. 72 sînt schimbate în şirul lor şi sînt puse la urmă, din cauza legătorului, care a legat manuscriptul. PREDOSLOVIE. Adică cuvîntare dintăT. Din descălecatul ţării dintâi şi a neamului Moldovenesc, câtră cetitorii acestei cărţi. începutul ţărilor acestora şi neamului Moldovenesc, şi Muntenesc, şi cîţî BÎnt şi în ţările Ungureşti, cu acest nume Ilomînil şi www.dacoromanica.ro — 347 — ' pănă astăzi de unde sînt, şi din ce săminţie, de cînd şi cum aii descălecat aceste părţi de locu de pămînţ, a scrie multă vreame la cumpănă atl stătut cugetul nostru, să încep osteneala aceasta după atîtea veacuri de la descălecatul ţărilor dintîî, de la Traian împăratul Rîmuluî, cu cîteva sute de ani peste mie, trecute să sparie gîndul, a lăsa iarăşi nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta*, de o seamă de scriitori este inimii dureare. Biruitatl gîndul să mă apuc de această trudă, să scot lu-mel la vedeare, fealiul neamului, din ce izvor, şi săminţii sînt lăcuitoril ţării noastre Moldovei, şi aşa şi ţării Munteneşti, cum s-ati pomenit mal sus, şi Romlnilor din ţările Ungureşti, că tot un neam sînt, şi o dată descălecaţi, de \inde sînt veniţi strămoşii lor pre a-ceste locuri, subt ce nume aii fost întil la descălecatul lor, şi de cînd sati osăbit, şi aii numele acest de acum, Moldovan şi Muntean, în ce parte de lume iaste Moldova, ho-tarăle pe unde aii fost întăl ce limbă ţinea şi pănă amu, cine aii lăcuit mal întăl de noi pe acest pămînt, scot la ştirea tuturor, carii vor vrea să ştie neamul ţărilor acestora. Zice-va niştino prtatine tîrziu Iaste după sutele de ani, cum să vor putea şti poveştile adevărate de atîtea veacuri; răspunzi lăsatali putearnicul Dumnezeii iscusită oglindă minţii omeneşti scrisoarea, pentru care dacă va voi omul, cele trecute cu multe vremi, le va putea şti, şi oblici, şi nu numai lucrurile lumii, staturile şi începuturile ţărilor, şi a Împăraţilor, ci şi singură lumea, ceriul, pămîntul că sînt zidite de www.dacoromanica.ro 348 — cuyîntul Iul Dumnezei celui puternic, crizl din scriptuii, ştim şi din scripturi avem şi sfîntă credinţa noastră creştinească, şi mîn-tuirea cu coborîtul fiiului Iul Dumnezeii, şi împeliţatul cuvîntulul celui mal înainte de veacl, în firea omenească din afară de păcat. Scriptura ne deschide mintea de o agiungim, cu credinţă pre Dumnezeii Duhul cel nevăzut şi necuprins, şi neajuns de firea omenească. Scriptura depărtate lucruri de ochii noştri ne face de le putem vedea, cu cugetul nostru, să nu pomenim de marele Moisăî, carele după (loc alb) de ani, ati scris Leatopiseaţul de la zidirea lumii, că acela aii avut pre singur Dum-• nezeh dascal cu rost cătră rost. Omirul în 250 de ani, atl scris după risipa Troadei războaele Iul Filip; Plutearhuş, în 400 de ani, ati scris viaţa şi faptele vestitului împărat în lume A-lexandru Maohedon, 'I iturlivius, cursul şi toată împărăţia Rîmuluî, în 700 de ani, şi mal bine ati scris după urzitul Rimuluî, şi alţii mulţi scriitori, cu osîrdie şi osteneală ati scos lumii la vedere Istoriile. Indemnatumati firea mai mult de ştiinţa aceştil ţări, de începutul si descălecatul el cel dintîî, toate alte ţări ştiin-dule începuturile sale. Laud oslrdia lui Ureache vornicul, carele ah făcut din dragostea ţării Leatopisăţul sătl. Insă acela de la Dragoş vodă din descălecatul al doilea ţării aceştia, din Maramorîş scrie, iar descălecatul cel dintîî cu Romînii adecă Rîmleanii, nimică nu pomeneşte numai ameliţă la un loc, că ah mai fost ţara odată descălecată şi sah pustiit de Tătari; ori că n-ah avut cărţi, ori că iah fost destul a www.dacoromanica.ro — 349 — scrie de maî scurte vacuri, destul de dînsul şi atîta, cum poate fieşte cine să zică, numai lui de această ţară iaQ fost milă, să nu rămîe întru întunerecul neştiinţiî, că cele lalte ce mal sînt scrisă adă6săturî de un Simion dascălul şi al doilea un Misail călugăr, nu Leatopisăţă ce ocări sînt care şi acelea nu puţine. Adoua îndemnare miaft fost, că mi să pare bine nu ştitt, că n-am văzut, Letopisul lui Is-tratie logofătul, iar cum sati înţăles din cîţi-va boiarî, şi mal ales din Neculai Bubuş, ce-ati fost Logofăt mare, pre acest Simion dascal Istratie Logofăt l ati făcut cu hasnile lui şi a-cel mahlerl de Misail călugărul de la Simion ati născut acela fiti, cestalalt nepot, şi mult mă mir de unde ati aflat eî aceste basne, că Ureobie vornicul scrie, că 45 ani la domniile cele dintîl, nici o scrisoare nu să află de lucrurile lor ce s-or fi lucrat, şi nici străinii încă n-ati ştiut nimică de dinşii, pănă la A-lexandru vodă cel mare şi bun, deci ati. început istoriile leşeşti a scrie, mal ales Bilschie, şi Marţin, Paşcovescbie, pre carii ati urmat răposatul Ureacbie vornicul. Dacă n-ati fost dară scrisoarea întîl în ţară, şi nici streinii n-ati ştiut, şi nimică n-au scris de unde sînt aceastea basne, că sînt moşii ţării aceştia, din temniţile Rîmulul, daţi întru agiu-torifl lui Laslăti cralti Unguresc, şi Romîniî acumu era în Maramurîş, în zilele acelui Oral ceşti din coace dc unde iaste acmu Moldova. Iară cei din colea unde iaste acmu ţara Muntenească, iar în munte pre Olt, unde şi amu www.dacoromanica.ro — 350 — aă pomeneaşte ţara Oltului, şi Românii cel descălecaţi de Traian în Ardeal. Eb iubite cetitoriule, nicăiurl n-am aflat nici la un istoric, nici Latin, nici Leali, nici Ungur, şi viaţa mea Dumnezeii ştie, cu ce dragoste era pururea la istorii, iată şi pănă la această vrîstă, de aceaste basne Bă dea samă eî, şi de această ocară, nici este şagă a scrie ocară veacnică, unul neam, că scrisoarea iaste vecînică, (iînd ocărăşti pre cineva iaste greti a răbda, dară în veci eb ol da samă de a le mele cîte scrib. Făcutuţam izvod întîiaş dată de mari şi vestiţii istorici, cărora trăesc şi acu scrisorile în lume, şi vor trăi în veac!, şi aşa am nevoit să nu-mi fie grijă de ar cădea această carte ori pre a cui mînă, şi din streini, carii cearcă deamăruntul smintelele istoriilor pre dînşil iam urmat carii vezi în izvod el sînt povaţa mea, el răspund şi pizmaşilor neamului acestora ţări, şi zavisnicilor, şi întîl unul Enna Silvei, şi cu următorii lui, însă acesta istornic nu aşa greti neprietin iaste, cum numai acest nume Vlah de pre Flah Hatmanul că este scris, unde sau lunecat şi săracul Ureche, credem neputinţil omeneşti, iar Iaste altul de neamul săb leah Iani Zamoschii care orb năvăleşti', că nu sînt fl/oldoveaniî, nici il/unteanil din Rîmleani, ci trecînd pre aicea pre aceste locuri Traian Împăratul, şi lăsînd slujitori de pază, ab apucat o samă de Dachi limbă Rîm-lenească. Yedeavel apoi cuvintelor lui, răspuns şi ocară, nu de la mine, ci de la istornicil poveaţile mele, la rîndul săb. www.dacoromanica.ro 351 — Putearnicul Dumnezeii, cinstite şi iubite cetitoriule, să-ţl dăruiască după aceste cumplite vremi anilor noştri, cîndva şi mal slobode vacurf întru care pre lîngâ alte trebl, să aibî vreme, şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu este altă şi mai frumoasă, şi mal de folos în toată viaţa omului zăbavă, de cît cetitul cărţilor, căci cu cetitul cărţilor cunoaştem pre ziditoriul nostru Dumnezeii, cu cetitul laudă îl facem, pentru toate a Iul că-tră noi bunătăţi, cu cetitu, pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm, din Scripturi înţe-legim minunate şi veacinice faptele puterii Iul, ea face fericită viaţa, iar nemuritorii agoniseşte nume, singur mîntuitoriul nostru Domnul ţi Dumnezeul Hristos, ne învaţă: ispitaite pisania, adecă cercaţi scripturile. Scriptura depărtate lucruri de ochii noştri, ne învaţă cu acele trecute vremi, să priceapem cele viitoare, ceteaşte cu bună sănătate şi priimeaşte această a noastră cu dragoste osteneală. (Cf. Cogălniceanu, Ed. 2, Yol, I, p. 1—6). Istoricii carii ad scris de descălecatul cel dintîid a ţării noastre şi a ţării Munteneşti Bonfin, histornicul de Dacia. Dion, la viaţa Iul Traian împărat Rîmuluî. Evtropius, la viaţa Iul Andreian împăratul. Carion, Cavaţiî. Topeltin Ungurul. www.dacoromanica.ro — 352 — Istoriciî Leşăştî cariî au scris de lucrurile Mol* do avei, după al doilea descălecat al ţăriî de Dragoş Vodă. Dlugoş. Cromver. Străicovschie. Peaseschie Vladiculde Premislea. Jfarţie Paşchovnchie. Bilschiî. Pre aceşti doi aii urmat răposatul Ureachie vornicul. Cinstite şi iubite cetitoriule întru acest Xeatopisăţ, carele l-am scris de pre Xeatopi-săţul răposatului Nicolai Costin biv vel Xo-gofăt, cetiţi pre acela şi pre acesta, în multe locuri vei afla voroava, şi însămnărî întralt chip, ales la numărul anilor, întîitl la acela la Preadoslovie scrie că marele il/oisăi, aii scris Xeatopisăţul lumii, cel de la zidirea, după 2400 de ani, iar eti. am aflat că după 4024 de ani, satl scris acel Leatopisăţ, adecă cartea facerii, de carea însuşi dragostea ta, puind osteneală vei afla adevărul. Socoteaşte dară, iubitule că acestui an îmblă vealeat 7229 de la zidirea lumii, iar de la întruparea Domnului şi Mîntuitoriulul nostru Hristos 1721, aii purces şi dej la Moisăi pănă la Hristos, aii fost 1485, scoţind dar din cei 7229 de ani, 1485 de la Moisăi pănă la Hristos şi de la Hristos 1720 pînă întracestaş an, iată dară că rămîn de la zidirea lumii pănă la ilibisăi 4024 de ani. Aşijderea şi întralte locuri multe lunecăturî vel afla, carii nu or potrivi cu aceasta, nu defăimez, numai aminte îţi aduc, ca cetind întru amîndomă, pre noi să www.dacoromanica.ro — 353 — nu ne dat defăimării, aşi jder ea cunoscînd şi a noastră greşală ales din condeiti rugăm să laşi ertăril, că nu înger ce ruca gresna (mini păcătoasă) aii ostenit, ceteaşte cu bună sănătate şi priimeaşte cu dragoste osteneală. Descălecarea ţării Moldoavel cu Dragoş Vodă după risipa dintîiik Cap 4. Zac. 1. Cu anevoe este a adeveri deplin la ce vreme s-ati descălecat, măcar că multe istorii am cetit, şi LeşăştI şi Ungureşti şi Rusăştî, împregiurul ţârii noastre, foarte de amăruntul, ce mal aproape de adevăr am aflat cum descălecatul al doilea xînd după pustiirea de Bol-gaţi, (sic) şi de TatarI este la anul de la zidirea lume! 6874 (^3wo^), căci era şi m ţara Leşască Crai Vladislav Loclieetin, şi în Jarigrad, era împărat Mihail Paliolog, iar.a Ureacbe vornicul scrie că în anii 6807 atl descălecat Dragoş vodă ţara Moldovei, ce nu-i de crezut că pre acele vremi era pustie ţara aceasta .Moldova. Zac. 2. Iară Bonfin Ungurul istornicul, scrie că pre vremea lui Ludovic Craiului Unguresc, s-afl ridicat un Bogdan domn de la \ aramu-răş cu Romînii, părăsind şi locurile pentru megieşia Tătarilor, acel Bogdan domnu ati. adunat cătră sine pre Falahi., şi aii intrat în VOLUMUL XXIV DIN UR1CA.K C. 23 www.dacoromanica.ro — 354 — ţara sa cea de moşie, de ati descălecat, iar pre urmă văzînd Ludovic Craiul Unguresc, că s aii îmulţit Valahii ce eşisă din A/aramorăş cu a-cel domn Bogdan în ţară, unde este astăzi ţara Moldovei, neputînd să-i scoaţă sau aşăzat supt ascultarea sa, cu haragi să dea lui Lu« dovic Craiul, acestea mărturiseşte Bonfin istoricul Unguresc, ce ah scris istorie de ţara Ungurească, la 10 capete decad în 2. Zac. 3. Iară Ureachie vornicul scrie că ah descălecat ţara Dragoş vodă, poate să fie fost fecior acest Dragoş vodă lui Bogdan vodă, a-celuia ce scrie Bonfin că au descălecat ţara a doilea rînd, Intr-acest chip scrie de venirea lui Dragoş vodă de preste- munţi, din Afara-morîş, în istoria ţării A/oldoave că îndomnîn-dusă cîţl-va boerl nemeşi, şi feciori de Domni din Maramorăş, între care era mai căpetenie Dragoş, şi ah venit în chip de vinătoare presto munţi, ah dat de o hiară ce să chiema Buorr ah Zîmbru, şi luînduse el al goni cu toţii oît-va loc şi Iau scos păn în apa A/oldoveî, unde se chiamă şi pănă astăzi Buoreanil şi acolo lah vînat şi de multă osteneală o căţea ce să numea Molda dacă aQ întrat în Moldova după acea hiară, şi Itmpind apă acolo ah cicnit, şi de pre numele căţelei ce o chiama Molda, ah pus numele apel Moldova," şi de pre numele apel ah ramas şi numele ţăreî de să chiamă Moldova. 4. Iară după ce sah invitat acel nemeşi oare cînd Romani, din Maramorîş eşind mal la locuri largi, spre apa Suceviî, şi avind de la www.dacoromanica.ro — 355 — strămoşii săi semnele locurilor a strămoşiei sale ati nimerit unde iaste astăzi tîrgul Sucevei, şi acolo ati găsit pre un Rub anume Iaţco, cu o prisacă de stupi, acolo era frăitori acel Rus, şi întrebîndu-1 ce om este şi de unde ati venit pe acel loc, iar el aii răspuns : că este Rus din ţara Leşască şi Iau mai întrebat cine stăpîneşte aceste locuri, el ati răspuns că este loc pustiiţi precum ati ştiut şi el din bătrînî, ati spus că merge locul pănă în Dunăre şi pănă în mare şi păna în Nistru, şi în sus pănă în ţara Leşască. Deci pre numele luî Iaţco se chiamă Kţcaniî, acolo la Suceavă pănă în ziua de astăzi. Ati spus Dragoş Vodă lui Iaţco cum este vechi strămoşan locului aceluia, şi ati dăruit lui Iaţco acel loc. 5. Văzind dară acei nemeşi, că locuri bune fiind, pădure şi cîmp, şi ape curatoare, ati mere de sati pogorît cu totul din A/aramorîş, şi ati «fit pre supt munte, pre apa Moldovei şi pre apa Sucevii, şi întîi în Suceavă ati descălecat nişte cojocari, căci eojocariul să chiamă ungureşte SOCÎ. Iară la Bae ati descălecat nişte soci, olari şi la alte locuri, cum şi Dragoş vodă în cîmpii lui Dragoş de să numesc păn astăzi, de pre numele acelora. 6. Aşijderea şi Iaţco, şah dus în ţara Leşască şi ati ciiiemat ruşi de ai săi, şi sati aşăzat în sus pre Sireatiă, şi pre Suceavă şi în scurtă vreame sati înmulţit. In gios Romîniî eşiţi din Maramorîş pănă în Dunăi*e, şi în sus ruşii ati împlut locurile din munţi pănă în Nistru, şi ăpoî păn la Chiliia, şi pănă la Cetatea Albă, www.dacoromanica.ro — 356 — pre hotarăle cele urechi a Dachiet, şi a dai-călicăturit lut Iraian, cum sad pomenit mat bus, şi fiind Dragoş mat căpitenie între acei nemeşi Domni, 1-ati ales să le fie Domn tuturor. Şi arătînd până, aicea descălecarea ţărilor a-cestora. pîna la Dragoş vodă în anul 6874 (1366), eşjt din Maramorîş, precum scrie istO' ria ţării Moldoave. ' Ne vine rîndul să scriem întîi Domniia lut Dragoş vodă, şi altor Domni pre rînd pănă unde om putea. NOTA. Manuscriptele vechi de Cronici nu poartă toate acelaşi dată a descălecatului. Neculal Costin afirmă că Grigorl Ureche a pus descălecatul la anul 6a07 (1299). Dar mal sus N. Costin pune dată de 6860 (1352), pentru descălecatul al doilea (Let. 1, 83) Textul lui Ureche poarta data 6867 (1559) (Let 12,133, Iar manuscriptul lui Sava ErmoDahul scris în 1721, cu 10 ani după N. Costin dă ca an pentru descălecat pe ti874 (1366), dată care o mal găsesc şi in alt manuscript de Cronici, proprietatea Domnului Th Codrescu. Văzînd mal de aproape datele vechi cu slove ne-am explica lesne confuzia. ^sw^=6860 s a putut lesne lua drept ^SW5==6807, schimbtnd pe 3 (csi) drept 5 (Zemli), cum chiar Sava Ermonahul scrie ^§W§ drept ^8W5. Domniia Iul lurga Vodă. Cap. 5, Iară după moartea lui Pătru vodă, a ti. stătut Domn furga vodă,. acest Domn ad tri- www.dacoromanica.ro 357 — mis de ati luat blagoslovenie de la patriarşiia Ohriduluî, şi ati pus Mitropolit, pre Teoctist, şi ati aşăzat oraşă prin ţară, şi ati început a dărui ocine prin ţară, a sluji credincios şi la voinici viteji, iară oraşăle le-atl aşâzat la locuri bune, şi le-ati făcut ocoale prin prejur, şi după ce ati domnit 2 ani 1-ati luat Mircea vodă Domn Muntenesc. Domniia lui Alexandru Vodă Cap. 10. .Zac. 1. Iar după Iurga vodă aii stătut Domn Alexandru vodă, în anii de la Hristos (loc gol) iar de la zidirea lumii 6904 anî, acesta ati zidit în ţară mănăstirea Bistriţa şi Moldaviţa, şi la al doilea an a domniei sale ati trimis de ati adus moştinile sfîntuluî loan No vi, de la Trapezont, din ţara Turcească cu multă cheltuială, şi le-ati aşăzat în Cetatea Sucevil. Acesta Domn ati mai întărit, iar de la patriarş'ia Ohridului blagoslovenie de ati mai întărit Mitropoliia în Suceavă, aproape de curtea Domnească, şi ati făcut Episcopi la Roman, şi la Rădăuţi, şi au făcut boerî, cineş pre rînd, după-boeriia lor, de sfat, şi de o-cîrmuit ţara, şi giudecătorî ţării care boerii stati şi pănă astăzi cum să văd faţă. Acest Alexandru vodă ati făcut şi el legătură cu Craiul leşăsc Yladeslav Iageio, precum făcusă şi Iurga vodă, feciorul Iul Petru Vodă. (Din Cap. 18, zaceala 13, fila 60 retro). Iară letopisăţul ţării Moldovei scrie, că www.dacoromanica.ro — 358 — dacă ad domnit Bogdan Vodă 12 ani, ati venit P&tru \ odă Aron, şi ati aflat pre Bogdan Vodă bat la sat la Răusenl lingă Suceava, şi Iau lovit întro Vineri Oct. 16 în răvărsatul zorilor, şi în loc iad tăet capul şi ati luat Pătru Vodă Aron In anul de la liristos 1451 (?) iar de la zidirea lumel 69.VJ de ani domnia ţărel. (Din Cap. 26, zaceala 26 fila (list.) 69). Zac. 26. Fostati acest Ştefan Vodă om nu mare la stat, rriînios şi Qrabnic a vărsa sînge nevinovat (cine a vre să gîndească numai la aceasta cetind-o, va afla şi pentru Pătru vodă Aron, pentru grabnică vărsare de sînge, mai mult pentru mestecătura ce să facea stricăciune Moi-doavei prin Pătru vodă Aron, fiind în ţara leşască îndemnâtorî, ce măcar că Ştefan vodă ati legat tractate cu Aeşil pentru pace, dară mal mult aii pomenit pentru pribegi să nu să priîmească cum sad zis mai sus, ca să să poată mistui de dînsul, ce socoteşte cetitorule dintr-o amîndoao părţile adevărul, şi precum vet afla însemnează pre marginea foii de tot răspunsul). De multe ori la ospeaţă omorîla fără de giudeţ, iava întreg la minte, lucrurile sale ştia a le purta şi unde era greul acolo însuşi să nevoia de intra, şi unde nu gîndeal acolo el să afla, ales la lucrurile războaelor meşter, ca văzîndu-i ai lui să se îndrepteze ţi pentru acela rar războiţi era ne izbutit de dînsul. 27. Că şi unde îl înfrîngea alţii pre dînsul, www.dacoromanica.ro — #59 - nu perdea nădejdea, că ştiinduse căzut jos el •ă rîdica, deasupra biruitorului. 28. Chiar apoi în urma lui după moarte-I, fiul său Bogdan Vodă în urma lui aii luat în-drăznire spre lucrurile vitejeaştî, precum să tîmplă, din viţă bună, şi roadă bună creşte. 29. Iară pre Ştefan Vodă laţi îngropat m monastirea Putna, carea este de dineul zidită, şi era tuturor mare jale şi plîngere de moartea a lui Domn ca de un părinte a lor, vă-zînd că s-aii scăpat de mult bine şi apărare. 30. Intr-acest an mal înainte de moartea lui Ştefan vodă, iarnă grea aii fost şi geroasă cit n aii mai fost nici odinioară. Iara preste vară ati fost- ploi greale şi povoia mari de ape, şi multă înnecare eati făcut. 31. Domnit-au Ştefan vodă 47 de ani şi 2 luni, şi 3 săptamîni, iară după moartea lui ati domnit fiiul săii Bogdan vodâ. 32. Iara aproape de moartea sa aii chiemat pre Arhierei şi pre toţi boerii al săi, şi le-ah arătat cum nu vor putea ţinea ei ţara cu puterea sa, precum o aii ţinut el, ce socotind din toţi mal putearnic pre Turc, iaii învăţat, să să închine la împaraţiia Ţurculuî. Sfîrşitul luîr Ştefan vodă celui bun. Domniia luî Bogdan Vodă, feciorul luî Ştefan Vodă celui Bun. Cap. 27. După moartea lui Ştefan vodă, aii stătut Domn ţării Bogdan vodă puţin despărţit de www.dacoromanica.ro — 360 — firea tată-săb fiind. Deci întîib ab socotit s-ăş aşăză lucrurile ou megieşi* săi, ca să-şi arăte nume bun şi întil după învăţătura tătîni-săb lui Ştefan vodă, aii trimis la împărăţia Turcului, pre Tăutul logofătul săti cel mare, cu 100 pungi de bani, de sad închinat cu toată ţara la Sultan Murat împăratul Turcesc, şi cu bucurie priimindu-1, atl dăruit banii aciia Tău-tulul Logofătului, şi întorcîndusă dăruit din Ţarigrad, ab zidit cu acel bani beserioă în satu în Bălăleşti, prin Sireatitl, în ţinutul Şucevil, unde este şi pînă astăzi, (ş-acea be*e-rică de multe războae ce atl tîmplat acestui pămînt pentru a noastre cumplite păoate,. atl fost sosit pănă de a să şi rîsipi, şi văzîn-du-o acel de mal sus pomenit Kir Calistru episcopul Rădăuţilor fiind îndemnat dintru a sfintulul Duh putere împreună cu dumnealui Dimitrie Marii biv vel ban staroste ot Cernăuţi, socotind că este do obşte a ţăreî preeum s-atl zis mal sus că sunt dăruiţi banii de Sultan Mirat Tăutulul logofătului, care bani ati fost a ţării noastre, n-ab lasato la risipă, ce de a sa bună voe împreună cu toată cheltuiala au acoperito, şi pe unde ab fost şi risipită, sab eum să zice stricată, o ab tocmito în zilele preluminatulul noBtru Domn, Io Mihal Racoviţă Yoevod, Velet de la Adam 72291 Meseţa Mai 12 care vrînd să adeverez iubit» cetitori cearcă cu vederea, arată adevărul.) www.dacoromanica.ro 361 — DOMNIA IEREMIEI MOVILĂ VODĂ. CAP. 51 Z&c. 1. împărăţia Turcului, pre acele vremii lupta cu Neamţiî pentru Crăiia Uugurească, pentru Buda şi pentru Astrogon, iară văzind că cuprind Leşiî ţara .Moldoaveî, aii orînduit pre Cazichiri Sultan Hanul Crîmuluî, iati dat şi 2000 de enicearl, trimisati şi steagul şi tunurile, ■ă le dea cum a socoti, şi pre cine ar aleage el să fie Domn în ţara Moldoaveî, să fie din partea împărăţiei. 2. Iară Zeaşii luînd veaste de clătirea Hanului spre Moldova, aii socotit să nu lasă la sminteală pre Ieremia Movilă, pus de dînşii, că era pre atunci şi Crăiia Leşască în virtute aii orînduit pre Zamoschie Hatmanul, cu 7000 de călărime ' şi cu 3000 de pedestrime, cum scrie cronica Leşască, (de nu-i laudă.) 3. In anul 7104 Octomvrie 9, aii sosit Za-moschie la Ţuţora, cu oaste Leşască, iară a treia zi Octomvrie 11, aii sosit şi Hanul cu toată oastea, n-aii răbdat Xeaşil fără şanţuri ci dacă aii văzut atîta Tătărîme, el ş-ati întărit tabăra, cu şanţuri împrejur, şi aii făcut şi două băşti (kzijim) de pămînt de la şanţul taberei aşa de departe cît agiunge glonţul de puşcă, şi într-acelea băşti aii pus oastea Leşască Zamoschie în protiva grosimii Tătărăştî, năvălea Tatariî cu toată oastea asupra Leşilor, iară Leşiî sta ne-clătiţî, şi da din băşti (iaunu) cu tunuri, dosul www.dacoromanica.ro — 362 — iară. să iea tătarii nu putea de tabără, aşa ad stătut într-aeea zi. Zac. 4. A doua zi socotind Tătarii eu meşteşug să depărteze pre LeşI de la şanţuri, ati orînduit Hanul o samă de TatarI să dea năvală la Leşi, şi alţii sad supus, ce pricepînd LeşiI meşteşugul Tătarilor, sta între băşti ne-clătiţl, pînă în vreamea de chindie, atuncea LeşiI deprinzînd pre TatarI ad eşit dintre băşti, şi ad luat pre Tatan în goană făcîndusă şi Tătarii a fugi pînă la oastea cea supusă, şi în loc ad stătut LeşiI apărîndusă de navala Tătarilor, şi sau întors apărîndusă, pînă ad venit iară între băşti. 5. Nu dormila Ieremiia Vodă ci de şi a-vea nădejde în Leşi, iară din dată ad agiuns la Hanul, şi de atuncea cele 7 sate de ţară le-ad dat Ieremiia Vodă Hanului, ce le zic sate hă-neştl, şi ad legat şi miere să dea în toţi anii Hanului, şi alte daruri, care şi pănă astăzi stă acea legătură de să dad Hanului, pre an miere şi pocloane, şi aşea cu nevoinţă a Ieremiel \ odă ad stătut între Hanul şi între Zamoschie tractate de pace, dînd şi Hanul zălog la Leaşi şi LeşiI la Hanul, pănă sad închis tocmala. 6. Capetele de pace au fost aceastea Ieremiia Vodă să fie Domn în ţară birnic împărăţiei, oşti In ţară să nu mal între, deci şi Hanul ad dat steagul şi tulurile, pre mîna Ieremiel Vodă, şi iad scos de la Împărăţie arie de Domnie neschimbată Ieremiel Vodă, deci întemein-dusă pacea, îndată sad întors Hanul la Ortm, şi Zamoschie în ţara sa, numai ce ad lăsat vr o 3000 de Leşi lingă Ieremiia Vodă, că să www.dacoromanica.ro - 363 — temea de Unguri Ieremiia Vodă., atuncea şi leremiia Vodă sad aşăzat. 7. Bine nu eşise Zamoschie din Moldova, iară Bator Jicmont Craiul Unguresc au trimis Domn pre Răzvan Hatmanul lui Aron Vodă Domn în Moldova cu 12000 de oşteam Unguri să margă asupra Ieremiei Vodă dînd vina lui Ştefan Vodă Radul, că de blăstămăţie, att la-sat scaunul ţării să-l cuprinză Leşii. 8. Lulnd veste Ieremiia Vodă depogorîtul Ungurilor, ad strîns şi el oaste de ţară de cît era, şi sad gătit de războid în potriva lui Răzvan Vodă, într-o Duminică era cînd se apro-piesă Răzvan cu oaste Ungurească lingă lîrgul Suceviî şi era Ieremiia Vodă ou oastea la A-reanl, iară oastea leşască era mai la clmp de Şcheia, pe supt un deal ce este alăturea cu drumul Băii, singur Ieremiia Vodă era în bisearică la slujbă, şi iad dat ştire că oastea lui Răzvan să apropie şi să veade, ce nad vrut să iasă din bisearică pănă nu sad svîrşit Sfinta Slujbă, şi să agiungea hârăţii lui Răzvan Vodă, cu oştile Ieremiei Vodă, cînd ad eşit Ieremiia Vodă la oşti din bisăaică, sad tîmpinat oştile de îmbe părţile, şi după cîtă-va luptă între oşti, ad lovit Leaşii pre oastea Ungurească, din aripa despre Seheaia, şi îmbărbătîndu-să şi fruntea oştii unde era Ieremiia Vodă, ad ifrint pre Unguri, supt Răzvan \ odă >atuncea ad căzut calul în războiu, şi îucălecînd pre alt cal Îndată au tocmit războiul la loc, ce îmbărbătîndu-să Moldoveanil ou Ieremiia Vodă au purces a fugi oastea lui www.dacoromanica.ro 364 — Răzvan Vodă, la care fugire, ati prins oşteanil lui Ieremiia Vodă, pre Eăzvan Vodă, şi 1-ati adus la Ieremiia Vodă, şi după ce laţi mustrat, iau tăiat capul, şi 1-ad pus într-un par, în protiva Cetăţii, stă movilă pănă astăzi pe drumul Băii de la Suceavă, de să pomeneşte movila lui Răzvan Vodă. 9. Iară pre Unguri iad gonit oştile pînă în munţi cu multă vărsare de sînge, fost-ad a-cest războil în anul 7104 Deehembre 5. Aşa sad plătit şi lui Răzvan Vodă pentru rău ce fâcusă şi el lui Aron Vodă, şi după a-cest războid a lui Răzvan Vodă cu Ieremiia Vodă, nu sad mai ispitit Ungurii Bă mai trimită Domni din partea lor, ce ati domnit Ieremiia Vodă cu pace, ce avînd bănat pre Leşl Bator Jicmont Craiul unguresc, de paguba oamenilor săi în războid cu Răzvan Vodă, afl trimis soli cu jalobă la Rodolf împăratul nemţăsc, la cumnată-săd, şi la Papa de Rîm pentru paguba ce iaQ făcut Leaşil în oastea lui, nevoindusă el să dezbată ţara Moldoavel, de supt mina Turcului, ca să împreune pro MoldoveanI cu sine, iară LeşiI 1-ad împedecat, şi sad aşăzat Moldova iară supt robiia Turcului, de supt care robie era eşită Moldova cu nevoinţa sa. 10. Acestea înţălegînd Papa, şi Rodolf împăratul nemţăsc, mare ponos ad trimis Leaşi-lor şi osăbire de bisearica lor, Craiului Leşăsc ca unul împiedecătorid do binele creştinesc, acestea pricini avea el pentru Moldova, iară Ieremiia Vodă domnia cu pace, şi cu lucruri www.dacoromanica.ro — 365 — aşăzate pre acelea vremi a ţării, că păzea da* toriia sa ce avea spre împărăţie. Pentru Mihăî Vodă Domnui tării Munteneşti. Cap. 52. Zac 1. Ţ&tbl Munteneascăîntr-acest au vara în mare răutăţi era de Turci, că din două părţi Turcul avînd oşti asupra Crăiil Ungureşti, şi despre Buda şi despre Ardeal, că şi împăratul Nemţesc într-acolo avea oşti orînduite, în protiva Turcului, iar aicea despre Ardeal Ba-toi Jicmond fiind cumnat Împăratului Nem-ţăsc alte oşti avea împrotiva Turcului. Era dintr-această parte Paşa de Silistra Sinau Paşa. Şi pentru să-i fie mal leBne a supune Ardealul, ati aşăzat d urei In toată ţara Muntenească, Domn era Mi h nea vodă cel vestit; după moartea Iul, Miliai vodă văzînd ţara sa cuprinsă de Turci ati. năzuit la Bator Jicmond Craiul Unguresc, şi ati. trimes soli şi la Ro-dolf împăratul Nemţăse, dîndu-1 ştire că cu-prinzînd Turcii ţara Muntenească pre lesne vor dobîndi şi vor' supune şi Ardealul. 2. Datati Bator Jicmond îndată oşti într-aju-tor Iul Mihai vodă, văzînd că se apropie şi de dînsul focul şi pre Munteni încă durîndu-1 inima pentru moşiile sale, sati. strîns şi ati. scos pre Turci din prin tîrgurl, apoi la Glur-gevati. stătut la război de ţaţă cu Sinan Paşa şi cu multă vărsare de sînge, ati înfrînt Mi- www.dacoromanica.ro — 366 — haî vodă pre Turci, cît şi Sinan Paşa de nu ar fi aflat o luntre de ati trecut preste Dunăre era să încapă în prinsoare, şi aati curăţit ţara .Muntenească de Turci, cu nevoinţa Iul Mihai vodă. ,‘i. Pre urmă multe pagube ati făcut Mihai vodă Turcilor preste Dunăre, arzind şi prădînd •atel.e şi oraşele pănă aproape de Pravadia, fostaîi aceaatea în anul 7104, şi în anul 7105, înaă precum izbîndele dintîl pre urmă att fost a muîţî de scădere, aşa şi lui Mihai vodă i sati tîmplat, cum vei vedea mai gios povestea, neştiutoare firea omenească de lucrurile ce vor să fie pre urmă, că pentru un lucru sati două ce i să prilejăsc pre voe, bietul om purceade deBfrînat de începe lucruri preste puterea sa şi apoi acolo găseaşte perire. 1. Bator Jiemont Craiul Ardealului sosit la bâtrîneaţă, şi ne avînd feciori din trupul săti, şi văzind să Turcii din an in an să întăresc, şi cască asupra Ardealului să-l cuprinză, şi el lmbătrinit şi obosit de virtute, alegîndu-şl viaţa batrîneaţilor cu odihnă, ati socotit că nici fraţii lui nu vor putea ţinea Ardealul de răul Turcilor, ati făcut tocmală cu cumnată-săti Rodolf împăratul nemţăsc, şi au dat pre sama lui Ardealul, iară lui Bator Jiemont iati dat împăratul nemţăsc, două olate anume Ratisbor şi Opulia, la ţara Sileţiel care ţară să chiamă Sllunşca, ce să hotărăşte cu Leaşiî. 5. Preste voe era Ardeleanilor această toc-mala temîndu-să pro urmă de supunerea Neam-ţilor: ce îndată dacă ati purces Bator Jicmond www.dacoromanica.ro — 367 — ■au strîns toţi boerii Ardealului, şi ş-au alee Domn, sab Craiu pre Bator Andriiaş, carele f»re atunci era în ţara Belgin, cu gînd de că-ugărie. (Je ehiemat de boeriî şi căpiteniile Ardealului, au lăsat călugăria şi sati întors la domnie de moşie. 6. Ce ne lăsînd în voia căpeteniilor de Ardeal i păratul nemţăec, ab socotit şi cu sabia să-î supue, avînd tocmai a cu Bator Jiemond şi ati orînduit pre un Ghinărar al săb anume Başta Glorgî cu oşti, şi ab trimis şi la Mihaih Vodă, un vlădică al săti, îndemnîndu-1 asupra lui Bator Andreiaş să supue Ardealul, că avea şi mal înainte Mihaift Vodă pururea cu împărăţia nemţască răspunsuri. 7. Prea lesne aii priimit Mihai vodă acest lucru ca un om de oşti pururea poftitorii!, şi fără zăbavă ab strîns ca la 30000 de oameni, şi »d intrat în Ardeal pănă la Sibiiti, şi acolo au tăbărît aşteptînd pre Baştea GlurgI cu o-ştile nemţăştl. 8. Trimisati Bator Andreiaş, la Împăratul nemţăsc solie cu iugăminte, să nu-I facă a-ceastă asupreală, să-l scoată din Domniia ce-I era moşie, de atîţa ani, a Băloreştilor, ce mal bine acele oşti gătite asupra luî, împreună cu dtnsul să să orînduiască î mp roti va Turcilor, ce vâzind că cu rugăminte nu face nimică întîib ab socotit să lovască pre 10 ihal Vodă pănă a nu să împreuna cu Baştea GîorgI. 0. Avea Mibaî Vodă oşti deprinsă la izbîn-de o samă de slujitori anume Băţăştil şi Bu* aăştii, pre numele căpitanilor săi, iară Arde- www.dacoromanica.ro — 368 — leanil şi îndoiţi, şi încă. bine nestrînşi la Ba-tor Andriiaş cu toţii ci cu cită oaste aii putut strlnge, au dat războiţi lui Mihai Fodă la Sibiiii, şi îndată aii înfrînt Unguiiî pre oastea lui Bator Andreiaş, singur Bator Andreiaş la fugă părăsit de toţi Ardcleanii, numai cu puţintei Leşi, neştiutori rîndul locurilor, aii rătăcit într-o pădure, şi atL căzut pre mina oştilor-lui Mihai Vodă, şi duoîndu-1 la Mibai Vodă, iad tăet capul, iară presta nezăbavă vream e aşa aii păţit şi Mihai Vodă. 10. Veasălşi tare după izbîndă Mihai Vodă, pre lesne cuprindea oraşe pre sama lui, şi cetăţile i să închina priimind prin cetăţi oştean! de ai lui, (şi-i zicea .Mihai Graiu) şi aii făcut şi Episcopie la Scaunul Domnilor de Ardeal la Beligrad, iară capul lui Bator Andriiaş Iad trimis pre solii săi la împărăţia Nemţască, pentru care slujbă iad trimis daruri lui Mihai vodă. împăratul Nemţesc, şi Iau făcut Prinţip, adică din Domnii împărăteşti unul. Iar nu îndelung ad ţinut Mihai vodă (ţomnia ţării acelia, cum nici împăratul iSemţesc, ad putut aşăza Ardealul în partea sa nici într un chip, numai ce ad fost pricina de multă vărsare de sînge între creştini, şi ad făcut Turcilor în-dămînă să poată a cuprinde locurile ceale mal bune din Ardeal. Fostati aoeastea în a-nul 7107. 11. Stînd Mihai vodă după aşăzarea Ardealul uj, iar aicea din Moldova, leremiia vodă îndemnat de Turci, au strîns oaste de ţară, şi cîtă oaste avea streină ad purces asupra ţării www.dacoromanica.ro — 369 Munteneşti şi neavind eu nimeni nieăeri nici un războiţi în ţara Muntenească, ati mers în Bucureşti şi ati aşăzat Domn pre fratesăti Si-mion Movilă, lăsînd oaste de a sa pre lîngă dlnsul, iar el sati întors la Scaunul săti la Suceava. J 2. N-ati fost îndelungata Domnia aceasta a lui Simion Movilă Vodă, că înţălegînd Mihaî vodă de cuprinderea ţării Munteneşti, de Ieremia vodă, îndată ati purces asupra lui Simion vodă, lăsînd prin cetăţile Ardealului slujitori dintru oştenii săi. 13. N-ad stătut Sîmion vodă in protiva lui Mihaî vodă dindată, ce sad dat spre marginea ţării spre Focşani, pentru ajutonul de la fra-te-sad Ieremia vodă şi strîngîndusă cită-va ■oaste, au aşteptat Simion vodă, pre Mihaî vodă ia Milcovul cel Mare, şi acolo dîndu-şl războid, ad pierdut Simion vodă războiul, şi aii năzuit Simion vodă la Suceavă, la frate-£ăd Ieremiia vodă, ce nu sati destulat Miliaî vodă cu atîta, ce îndată ad tras oştile sale asupra Ieremieî vodă, spre Suceava, cu mare sîrguinţă. Iară Ieremiîa vodă la o grabă ca aceia, neavînd nici pas nici vreme de gătire, au lăsat Suceava, şi ati- năzuit la Hotin, aşa îl prinseăsă Mihaî vodă de aproape, cît nişte haiduci pedestre, cu cîteva carî în urma Iere-miel vodă, Iad agiuns fruntea oştii lui Mihaî vodă, şi ad stătut de sad apărat cîtva haiducii iară deacă sad înglotit Oaste lui Mi hai vodă iad spart pie haiduci, pre Jijia la un sat a-nume, Verbiia, unde stă movilă mare presto VOLUMUL XXIV DE URIOAR o. 24 www.dacoromanica.ro — 370 — trupuri, făcută apoi de Ieremiîa vodă, şi era aşa de groaznic Mihal vodă, şi vestit de răz-boae, cit îndată ce-ati sosit la Sueeavă, i satl închinat şi Cetatea Soceavel şi a Neamţululr şi ati pus prin cetăţi oştean! de al săi, pedestraşi, şi de la Soceavă ati purces după Ieremiîa vodă şi după Simion vodă, gonindu-I pă-nâ la Hotin, iară Cetatea Hotinului era grijită bine de ‘Ieremiîa vodă cu slujitori de al săi Nemţi, iară eî aii trecut la Leşî, pentru ajuto-riti, aii fost pus Mihal vodă şi Domn anume pre Marco vodă, a căruia nume nu se scrie nici în Leatopisăţă streine, pentru scurtă vreme ce ati avut acel Domnitor. 14. Avînd pre acele vremi Leşii Sâim la Yarşav, stătînd să facă oaste în protiva Şve-dului, pentru Crăie, că Craiul Leşăsc Jicmond fiind drept moştean acel Crăii, ce încă vin tată-săti loan Craiti, ati ales Leaşiî pre Jicmond la Crăiia lor, şi după moartea tătîne-sati ne avînd alt fecior fără Jicmond, ati cuprins Crăiia Şvezascâ, un frate a Craiului Şvezăse, unchiti lui Jicmond, anume Gustav, ce fiind mal aproape Jicmond Craiti Leşăsc, fecior Craiului Şvezăsc, de acea Crăie, de cît fratele’ tătîne-săti Gustav, silea pre Leaşt numai să facă oşti în protiva lui Gustav, iară socotind Lea-şii că nu vor putea să să facă acele două Crăii una fiind Şveziî preste Marea Bal tecului, o coadă din Okian, şi nici din leage sînt una, şi tîmplîndu-se această tîmplare Ieremiîa vodă cu Mihal vodă, ati dat Craiului nădeajde pre altă dată să facă oşti în protiva Şvezulul, www.dacoromanica.ro — 371 — rătîndu-î mare treabă aceaBta, şi cu grijă Craieî Leşăştl, să lasă cuprinsă ţările aceastea de Mihaiu vodă, Ardealul, il/oldova şi ţara Muntenească, şi aii stătut săimul după această treabă să să facă oşti în protiva lui Mibai vodă, avînd Ieremila vodă ciţlva Comut Leşî gineri toţi oameni mari. 15. MihaitL Vodă cu toată osîrdiea bătea Cetatea Hotinulul, nădăjduind că dacă va lua Cetatea aceia, pre lesne va putea dobîndi şi ţara Moldoaveî. 16. Scrie Cronograful Leşăsc, că aşa era vestit şi la Leşî, cit ţara Podoliia fiind de leaga de supt ascultarea Patriarhului de Ţarigrad, ca şi noi, avînd pre acele vremi mare zarvă şi price ev. papistaşil pentru lege, aştepta cu bucurie pre Mihaiu vodă să -vie, ştiindu-1 de o leage cu dînşii, sa i să închine toţi Po-dolenii. 17. După ruptul Săimulul Leaşilor îndată ati purces Hatmanul şi canţilariul Za-moscbie la tăbărî, şi satl pornit cu oşti în protiva Iul Mihaitl vodă. 18. Prinzindde veste Mihaitl vodă că au purces oastea leşască asupra luî, atl lăsat Hotinul şi aii purces spre Suceavă. Ieremiia vodă dacă aii înţăles de purcesul lui Mihaitl vodă, cu ( Zamoscliiel, au lăsat calea Hotinului, şi aii trecut Nistru mal pre sus, pre la Colodrubca şi apoi Prutul prej la Cernăuţi, şi aii mers pre la codrii Cozminuluî, la Suceavă, unde Mihaiu vodă întărisă Cetatea cu oamenii săi, ian* el sati tras spre ţară Muntenească, săş mai întărească oastea, şi să obosască pre Leaşl, www.dacoromanica.ro 372 — 19. îeromiia vodă şi cu Zamoschii, aflînd Cetatea Suceviî grijită bine de Mihaiti vodă, au socotit să nu zăbovească împregiurul Cetăţii, ce aii mers întins după Mihaiti vodă 20. Turcul a^înd treabă tot cu Neamţul pentru Orâiia Ungurească, era bucuros să să sfădească Iereiniia vodă, cu Mihaiti vodă, aşa aii tras cuvîntul, cum să fie trimes cu taină 40000 galbeni *de aur la Ieremiia vodă să facă oaste asupra Iul Mihaiti vodă, ş-ati dres, cel zic at-şărif de Domnie veacinică lui, şi feciorilor lui. 21. Simţind Mihaiti vodă că tot vin Lea-şiîasuprăl, cu Ieremiia vodă, ş-ati mal înglotit oastea, şi ş-au ales loc să dea războiţi Leaşi-lor la Teleaşin, avutati Mihaiti la acel războiţi ca 60000 de oaste munteni, sirbi şi nemţi, puţintel şi ş-ati tocmit oastea pre mal dincolo călăriinea de îmbe părţile la aripi, iară pe-destrimea cu puşcile la mijloc, asupra vadului unde era cale de trecut LeşiI, aşa aă aşteptat pre Leşlj puind apa oare ce piedecă între oşti, pănă ar deprinde oşteanii lui pre acel fi‘al iu de oaste, să vază pănă în cît sînt de simeţl LeaşiI la războiţi. 22. Oastea leşască era 30000 de LeaşI, oaste aleasă tot în leafă, că şi lefecil vechi, ce să chiema cvarceana, era toţi cu Zamoschii, şi lefecil noi ce fâcusă Craiul să fie în protiva Şveduluî tot cu Zamoschioî era, şi la Ieremiia vodă era 10000 de moldoveni, fără oamenii ce era de pre la Domni, generiî lui Ieremiia vodă, în oastea leşască era 400 de husari tot în her, temeinică foarte acea oaste şi ne-jnfrîntă. www.dacoromanica.ro — 373 — 23. Dacă. aii Bosit Leşîi la Teleajin, precum era tocmită oastea lui Mihaiti vodă, aşa săli tocmit şi eî, de dreapta era Pătru Laşce, cu călârimea şi cu huBarii, din stingă Ieremiia vodă cu oastea sa, şi cu o samă de Leşi, iarî Zamoiscliil cu pedestrimea şi cu armata ţinea mijlocul, în protiva pedestrimiî lui Mihaiti vodă. 24. Cu atîta era mal meşter Zamoiscbie de cît Mihai vodă, căci cît aii sosit, îndată aii făcut cu pedestrimea sa băşti de pămînt înalte, şi acolo ati suit puscele şi întrzaceia zi, numai din pusei daţi i nii spre alţii spre apă. 25. A doao zi Zamoischie aii cercat mai din sus şi ati găsit vad şi îndată sad pornit oastea din aripa din adreapta stoluri, după stoluri, la vad, iară Zamoischie ati stătut mai tare la vad cu focul decît în ziua dintîi- 26. Iară Mhai vodă văzind că trec Lea-şii prin alt vad, el ati mai întărit pedestrimea cu şanţ, iară cu călărimea aii alergat în protiva Leşilor la acel vad mai sus, atuncea şi Zamoischie cu toată oastea călăreaţă cu husarii şi cu Pătru Laşciî o ati pornit la acel vad. 27. Sad .mirat Mhal vodă de simiţia Lea-şilor, cu ce sîrguială ad apucat vadul, şi sad făcut războiti mare la vad, singur Mhal vodă ca un led în fruntea oştii, şi au ţinut războiul cîteva ceasuri păn ce ad sosit şi husarii, a-tunci toată oastea leşască şi husarii, sad stolit, şi ad purces asupra oştii lui .Mhal vodă, şi de la celalalt vad ad biruit focul lui Zamoischie pre pedestrimea lui Mihai vodă, şi cum ati www.dacoromanica.ro — 374 — «şit pcdestrimea lui d/ihal vodă din şanţuri, ati şi euprinso călărimea ce era cu Zamoischie, şi au căzut toată, pedestrimea, cu armata a lui Mihal vodă pre mina lui Zamoischie. 28. Datati ştire Iul Mihal vodă de pedes-trimea Iul că sati spart de la vad, şi acolea iarăşi nu era putinţă să să înfrîngă oastea le-şaseâ, numai ce au căutat a da dos oştilor Iul Jl/ihal vodă, însă nu de tot în rîsipă, ce cu tocmală, întorcînduse singur Mihai vodă cu capul seO unde era greul, şi tot apărînduse ati mers pănă la Tirguşor. 2{J. Ştiind Zamoschie de Mihal vodă cine este la ră/'boae, să nu sa mal depărteze oastea Iul cea călareaţă, temînduse de zminteală la acea goană, ati trimis trîmbiţaş de au zis de întors, şi sau întors X^eşil, căzutatt la acela război ii de imbă părţile ca la 1000 de trupuri, iar vii mulţi din oastea Iul Mihai vodă, ostatt aceasta în anul 7108. De moartea luî Mihaiu Vodă în ţara Ungurească. Cap. 53. Zac. 1. Să urîsă Muntenilor cu Domnia lui Mihaici vodă, tot cu oşti şi războae, ce după fuga lui Mihaiu vodă trei zile ati şăzut pre loc Ieremiia vodă cu frate sâti Simion vodă, cu Zamoischii pre loc, pănă ati început a veni boerii munteneşti şi slujitorii, priimind pre Simion vodă Domn cu giurămînt, mersatt şi Ieremiia vodă pănă în Bucureşti şi ati aşă- www.dacoromanica.ro — 375 — zat pre frate-său Domn in scaunul ţării Ro-mîneştî, şi ati lăsat Zamoischii 3000 de oaste lcşască, cu lani Potoţchie starostele de Came* «iţă, iară Ieremiia vodă şi cu Zamoschii sati. întors la Soceavă. 2. Mihaiu vodă după ce ati pierdut războiul la Tileajin, strînsati iarăş oaste prin munţi, de al săi şi de ţara Ungurească, cunoscuţi ca la 7000 de oameni, cum scrie Cronograful şi pornisă pre Udrea de strajă, cu 4000 de oameni, iară el tot sati gătit în munţi, ca să iasă odată cu puşce, şi gătit bine. ce 1-ati grăbit Simion vodă, de n-ati putut să să mal întărească, că îndată strîngînd oaste de loc, şi cu Leaşil, cu sfatul iară a boerilor de loc, ati purces din Bucureşti, şi ati mărs pre taină, pănă la oraş la Argeş, acolo era şi Udrea, cu oastea lui Mihaiu vodă, de strajă, prinsati şi Udrea de veste, şi iatl căutat a scoate şi lui oastea la cîmp, că loc de fugă nu era, că să apropiesă oastea lui Simion vodă şi pănă în de trei ori ş-atl dat războiţi cu Leşiî, iară de apatra oară, ati purces în risipă acea oaste cu Udrea. 3. Mîhaiti vodă nti era departe de acolo mai în munţi viind să să împreune cu eeelaltă oaste, ce dacă ati dat ştire Udrea de risipa sa, au început şi oeelalţl toţi al părăsi, şi iaii căutat numai a părăsi ţara .Muntenească şi a trece peste munţi la Ardeal. 4. In Ardeal dacă ati sosit A/ihal vodă găsitusau scoşi oamenii săi de prin Cetăţi de Başta Ueorge, şi puşi oşteanl de al împăratului Nemţesc. www.dacoromanica.ro 376 — 5. Udrea după aceia curînd au venit şt el şi sau închinat la Simion vodă, şi aşa M\-haî vodă vrînd să dobîndească Ardealul, ad pierdut şi ţara Muntenească, ce vâzînd că nu arc loc nici Ardeal, sad sculat cu toată casa şi eu oare cîţi căpetenii, ales căpitanii tui cei crezuţi, Mîrzea. Ghieţie şi Race, şi au mers la împăratul Nemţesc în Becii:, cu nădejdea slujbei ce au făcut în protiva Batoreştilor, şi Iad prii mit împăratul bine, iară pentru Ardeal că n-ad fost pentru dînsul aşazat atuncea sad aratat. 6. Nu preste multa vreame văzind Rator Jicmond perirea frăţine-său lui Bator Andre-iaş, pogorîtă de cumnată său Rudolf Împăratul Nemţesc, şi Ardealul nici cum nu vrea să se supue supt Nemţi, sau că ei de tocmala ce au făcut cu cumnată-sati Rudolf împăratul Nemţesc, şi lăs:nd olatele cel dedease cum-nată-său, ad trimis în ţara leşască că i era Zamoischie ginere că ţinea o fată a lui Pator Andreiaş, apoi au venit în Ardeal şi iar a început a strînge oşti înprotiva lui Başte George Ghenăriului împăratului Nemţesc. 7. Văzind împăratul Nemţesc sculat şi rocoşit în protiva sa de al doilea rînd, au gătit pro Mihai vodă şi Iad pornit iar să margă să strîngă oşti, şi dinpreună cu Baştea George să stea în protiva Batoreştilor, lui Bator Jicmond cumnată sâtt şi lui Bator Andreiaş, că aeeştiia doi rămăsease din Batoreşti. 8. Ad purces A/ihaiu vodă din Becid, a-supra Ardealului dăruit bine de împăratul,. www.dacoromanica.ro — 377 - strîngînd iară oşteni, şi de al săi munteni, ce să aşăzasă în Ardeal, şi sîrbî şi unguri, şi sad împreunat cu Baştea Giorge la Clujvar. 9. Batoreştiî încă ad strîns oaste, şi mal simeţi fiind pre locurile sale, att dat războid Iul Baştea Giorge, şi lui A/ihaitt vodă aproape de Clujvar, la un sat anume il/ojina, şi ati ţinut războid cîte va ceasuri, iar stînd nemţii tare cu focul, şi .Mibaid vodă lovind din dos pre oastea Batoreştilor, ad înfrînt pe Batoreştl, şi abia ad scăpat eî cu capetele, iară din oşti* le lor partea mal mare ce ad lost cu armata adecă turnuri cu tabăra, ad căzut toată pre mîna Iul Baştea, Giorge. Era veste de biruinţă a celui mal mare războiu a Iul Mihati vodă, deoît aiul Baştea Giorge, care zavistie ad făcut perire Iul Mi-baid vodă. Spun oamenii bătrînî de pre acele vremi, cum să.fie agiuns în cîte-va rînduri cu dare Ieremiia vodă, la Baştea Giorge, pentru moartea lui Mihaiii vodă, care lucru poat6 să fie, (că ce nu lucrează în lume avuţia) banii răscolesc în lume împărăţiile şi mari Cetăţi surpă, cum să zice un cuvlnt leşăsc, suma de aur zidiul pătrunde vlet 7109 Avgust în 8 zile, dez de noapte în aşternut încă Mihaid vodă, ad venit doi căpitani nemţi cu oamenii lor, trimişi de la Baştea Giorgi, şi cum ad sosit în tabăra Iul Mihaiu vodă, au lovit la cort unde dormia J^ibaid vodă, şi în loc iau tăet capul, şi 1-ad dus la Baştea Giorgi, iară trupul pănă a treie zi au stătut la vederea tuturor neîn- www.dacoromanica.ro - 378 — gropat, oştile ce avea nu era cu dînaul în tăbărî, că pre toţi îl slobozisă în pradă, pânî şi copiei lui au roat mărs şi el în pradî şi aşa saiî plătit lui .Mihaiii vodă pentru slujbele ce au făcut Nemţilor. 10. După moartea lut Mihal vodă, n-au mai avut Irimiîa vodă de niminea nici o do-dăială, ce avi domnit cu pace plinind 12 ani, Domniei sale cu ţara aşăzată in tot belşugul, şi au plătit şi el datoria fire! omeneşti, în a-nul 7116 aii murit leremila vodă, rămasatl pomană în ţară mănăstirea Suceviţa, de dînsul zidita, iară domn ţării aii rămas Simion Mo-gbila vodă, nefiind feciorii Ieremiei vodă încă la vîrstă deplin. lî. Era Simion vodă niator de zile, sosit la batrineaţă, iară moartea lui precum au rămas din om in om în ţară poveste, aii murit otrăvit de cumnata-sa, de Doamna Ieremiei vodă, tragînd domnia mai curînd la feciorii sal, temînduse că se vor întemeia feciorii lui Simion vodă la domniia ţării, care faptă acel Doamne pre urma aii arătat Dumnezeii cu pa-timele eî. 12. Stătuse la mart amestecături şi zarve scaunul ţarii, după moartea lui Simion vodă, că era trei feciori a Ieremiei vodă, ( ostantin, Alexandru şi Bogdan vodă, Iară a Iui Simion era cinci feciori, Mihălaşc, Uavril, Patraşco, ivioisăi şi Ioan vodă, de să împărechesa boerii şi ţara cu dînşii în doao părţi, o parte ţinea cu casa Ieremiei vodă, iar altă parte cu Simion vodă şi de o dată era mal tare partea www.dacoromanica.ro — 379 — lui Mihăilaş vodă, feciorului celui mare a lui Simion vodă, cît ad căutat lui Constantin vodă feciorului celui maî mare a lui leremila vodă a eşi cu fuga din Eşî, şi cu boeriî din partea lui. După care trimiţînd Mihăilaş vodă în goană aii agiuns pre cîţî va boerl cu carîle lor la .1/ălăeşti şi iaii jăcuit. 13. Marginele ţării Leşăştî, maî toate era de oamenii lui Costandin vodă, avînd cumnaţi Domni LoşăştI mărgineni, Potoceştil, Veşno-vice-itiî, Coreţchii, toţi cuscri, că ad avut le-remiia vodă trei fete măritate în ţara Leşască, tot după oameni mari, şi îndată ad purces singur Veşnoveţchie, şi oare cîţi din Potoţceşti, cu oşti, asupra lui Mihaid vodă, avea şi Mi-hălaşc vodă prc lîngă sine oaste de ţari, şi puţintel tătari şi turci, ci turcii la războiţi n ad vrut să margă, ce au privit de departe, fostati. acest războid între varii primari, pentru Domnia ţării, la Ştefăneşti, şi aii înfrînt Costandin vodă pre Mihălaşco vodă, şi numai ce aii cautat a părăsi ţara feciorilor lui Simion vodă, şi unii în ţara Ungurească, alţii la Turci a i mărs, unul dintrînşiî% anume Pătraşco vodă, la Kiev aii agiuns, de aii fost Mitropolit, cu vestită Mitropolie, şi Arhimandrit de mănăstirea mare Pecersca, unde stau trupurile a mulţi Sfinţi întregi prin peştirl şi pănă astăzi, cu multe minuni. 14. Şi a,a aii apucat Domniia Costantin vodă, feciorul Ieremiel vodă, cu bucuria ţării nădăjduind că va urma pre tată-săti, ce departe ad fost Costantin vodă, de acea feciorie, pre- www.dacoromanica.ro - 380 — cum zice Isus Sirah: vai de aceia Cetate în care» este Domn tînăr, că luîndusă şi Costantin vodă, după socoteala tinereţilor, n-ati păzit datoria sa deplin spre împărăţie, ce precum scrie Leatopisăţul cel Leşăsc întîiaş dată birul anului celui dintîi n-ati plinit, şi scîrbindusă împărăţia 1-aO mazilit, şi aii dat Domnia lui Ştefan Tomşa. 15. Nu iaii fost lui Costantin vodă Uricul cei rămăseasă de la tată-săti Ieremiia vodă, de-Domnie vecînică lui, şi feciorilor şi nepoţilor lut, că Turcul cu vreme dă cu vreme iea, precum este şi vremea, aşa lasă, blînd cînd este vremea de blîndeaţă, simeţ şi ager cînd are vreme de simeţie creştinului, nici o dată cuvîntul nul ţine, nici este al amăgi ruşine, toate precum este vremea- le face. EPILOG Roguvă dar tuturor de obşte cetitori ca Bă fiţi lesne ertătorî greşalilor ce să vor găsi pentru că precum orbul umblind nu este nepo-tecnit aşa şi la această prea migăită şi numărătoare slovă a nu greşi nu iaste cu putinţă, ori slove lipsă ori mai multe, să fie toate îndreptate cu duhul blîndeţelor, şi cu dragoste îndreptători, măcar că prin multe locuri sînt cam pre neînţelese cuvintele, dar nus din gre-şală ci urmarea lor merg aşa; aceasta rugăm ertare de păcate să ne dăruiască Dumnezeii la toţi de faţă, şi la mine păcătosul- www.dacoromanica.ro — 381 — (Smeri)tul şi mult păcătosul Iosaf Monah (am sc)riso cu toată cheltuiala Dumisale . . . Costantin Braşoveanul la anul 1807. NOTA. Manuscriptul acesta de Cronici, bine legat, e în proprietatea D-luI Gh. Sion Brăteştl. Numără 184 file din care ISO numerotate şi 54 nenumerotate. Nu sînt numerotate paginile ci numai filele (ahciu). Cuprinde copia Letopiseţului lui Gr. Ureche şi Miron Costin de la Descălecatul dintîl 6960 pînâ la 7170, adică pînă la Doranila Dabijel Vodă. Manuscriptul nostru e un gr03 infollio ; bine scriB nu însă originalul lui Sava Eromonahul, care l-a bcris In 1731 supt Episcopul de Roman Atanasie, ci o ropie mult mal nouă, dar neştirbită, scrisă în 1807 de los îf Monahul prin cheltuiala lui Constantin Braşoveanul. Exemplarul nostru ne explică pănă la un punt modul cum să copiau cronicile. Un rîvnitor boer satt Vlădică punea pe un cărturar să-I copieze pentru dîn-sul diferita manuscripte. Cronicele erailînmare cinste. Grămăticul, fie acela Sava Eromonahul saă Iosaf călugărul, lua un manuscript mal vechili şi să mulţemea adesa a scrie întocmai, dar nu arareori schimba textul, adăugă unele notiţe nouă, ca acea de la Domnila lui Bogdan Vodă încrucişatul, ha mal ales la date, schimbul era mal des'. De aici controversele, dacă nu şi greşelile îil copiere. Am dat din manuscriptul nostru acele Capitule, care să deosebesc întru ceva de textul tipărit de Co-gălniceanu. Important e Prologul şi Epilogul. Gh. www.dacoromanica.ro — 382 — SVÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EVANGHELIE. Carea întracesta chip tocmită dipre orînduiala greceştii Evanghelii, acumti în tăi sau tipăritd. Den porunca şi cu toată cheltuiala prea luminatului şi prea înălţatului Domn şi oblă-duitoriii a toată ţara .Românească Iq Şerban K. Voevod, adevăratul nepot prea bunului bă-trîn Şârban Băsărabă Voevod. Intru folosul şi înţeleagerea pravoslavnicii Rumăneştil Beasărecl. Ispravnicii fiindu prea Svinţitul Kir Teo-dosie Mitropolitul ţării, şi Exarh laturilor. In scaunul Mitropolii Bucureştilor tipărindusă La anul de la spăseniia lumii 1682. {RETRO) Vefşurî politice 10 asupra stemelor luminatului şi înălţatului Domn Io Şărban K. B. Voevod. Stema ţârii încadrată într-un scut rococo • sus Corona pusă pe capul a doi gripsorl avînd de o parte buzduganul şi de alta sabia. La mijlocul scutului emblema ţârii, Corbul cu crucea în gură şi cu corona pe cap, în dreapta soarele, în stînga luna. De jur împrezurul stemei iniţialele puse vertical de sus în jos : Iw III (| K. E || fi. ^ || ^.GD || II, P || . — Dedesupt stati scrise aceste verşun (două verşurî fac un stih). Gripsoril şi Stemele, seamnele împărăţiei. Precum si corbul veadese, a fi semnul Domniei. www.dacoromanica.ro — 883 — Cu carea eest luminat Domn, vreadnie să în- podobeaşte. Amândurora Stemelor, moştean săpomeneaşte. Că despre neamul părintesc, pre gripsor stă- pîneşte. Iară despre mumă pre deplin precorb bine domneaşte. Tu dară Doamne care eşti marele împărat. Care prea ceBt Domn luminat, jnsuţi l-ai coronat. Cu lină pace să-l păzeşti, cu viiaţă fericită. In scaunul strămoşilor, cu Domnie slăvită. Io Şerbanu Cantacuzino Basarabii Voevod. Din mila lui Dumnezău Domnu şi oblăduitoru ţârât Romîneşti. Tuturor ce-loră ce să vor întâmpla a ceti întru Domnulu să să bucure. Mare îasfce dragostea prea bunului Dumne-zătt, care denceputfi att arătată şi arată la omti fiindti lucru al său, şi zidiri a mâinilor sale şi viiaţa lui dintru a sa suflare, precum zice svîn-ta Scriptură: şi sufla întru dinsultt duhti de viiaţă, dereptti aceaia multe şi bogate mijloee ati făcut pentru a lui spăsenie, şi întăî aii datti. lui leagea cea firească, ca pren mijlocul zidirilor să vie pre cunoştinţa lui Dumnezătt, pre-cumii zice A postolulii: ziditori ulii Dumnezătl să veade dintru mărirea şi fruţnoBeaţea zidirilor î www.dacoromanica.ro — 394 — pren care zidiri şi iubitoriulti de Dumnezăd A-vraamd sad duşii spre cunoştinţă Dumnezeiască. Iară de vreame ce nici prentr-aceaste zidiri nad cunoscutei omulu pre Dumnezăd, iarăşi de a doao oară ad datd lulleagea cea scrisă prin Moisi la muntele Sinael; iar nu deplină, pentru nedeplina cunoştinţă a Iudeilorti. Şi iarăşti nici pentru aceasta ad luat o-muld folosinţă, dereptd aceaia mal pre urmă de toate, ad trimese pre celd unuld născut fluid săd. Care însuşi zicea : atita au iubitd Dumnezăd lumea, cîtu pre fluid săd unuld născuta Iad datd, şi luîndd trupd şi sufletd nevăzut, den I’re curata Fecioară, datafl lui nould testamentd leagea cea deplin zic svînta şi Dumnezăiasca Evanghelie, pentru carea purtătorii de duhfl Proroci, adpo-roncitd zicindtt : din Sion va eşi cuvîntul Domnului din lerusalimd ; iar nu mai mulţ i din Muntele Sinael, care Evanghelie iaste lumina oamenilord, şi viiaţacredincioşilor, Ed sint zice viiaţa şi Inviîarea, întru care Evanghelie 4 lucruri să cuprindd : înfricoşări, porunci, credinţă şi făgăduinţă, şi cu înfricoşerî să cîştigă frica luî Dumnezăd, pentru care zice : că cei direpţî să vor duce la viiaţa de veact, iară cel păcătoşi la munca de veacl, acolo va fi plîn -suld şi scărşnirea dinţilor, Pren porunci iarăş căştigăse bunele fapte, pentru carea zice: A-ceastea poroncesc voao, ca să iubiţi unul pre altdl, şi precum veţi să facă voao oamenii, faceţi şi voi lor aseamene. Pren credinţă iarăş căştigăse lumina credinţi!, şi viiaţa de veacl, pentru care zice : cel ce va creade în mine, www.dacoromanica.ro — 385 — Şi cu înfrieoşerl să câştigă frici lui Dumnezetl, pentru care zice : că cel drepţi să voru duce la viiaţa de veaoî ; iară cei păcătoşi, la munca de veacî, acolo va ii plînsulu şi scrăşni-rea dinţilor. Pren poroncl iarăşi căştigăse bunele lapte, pentru carea zice : aoeasiea poron-cescu voao, ca să iubiţi unulu pre altulu, şi preeumu veţi să facă voao oamenii, faceţi şi voi loru aseamene. Pren credinţă iarăşi căştigăse lumina credinţei, şi viiaţa de veacî, pentru care zice: celu ce va cnde în mine, de va şi muri fiva viu. Prin făgăduinţă iarăşi iaste ca unde zice : Veniţi blaglcsloviţii Părintelui mieti, de moşteniţi cea gătitu voao împăraţii mai nainte de zidirea lumii. Pentru aceia cu adevaratâ această sfintă^ şi Dumnezeiască Eivangbclie, iaste cale şi adevăru prin care ne povăţuimu spre lumina vieţii, care iaste Elu însuşi, Eu sîntu: zice calea şi adevărulu şi viiaţa. Aici într-această svăntă E-vanghelie ferieescuse milostivii, ferice zice de milostivi, că ei să vor milui. 'Aici să laudă pustnicii, cine va vrea să vie după mine, să să leapede pre sine, zice şi să ia crucea sar şi să vie după mine. Aici să fericescu Aihiereii, şi păstorii cei ce-att luminatu în lume, cu bunele loru fapte, şi cu ale loru Învăţaturi, ca o lumină, voi sîn-teţl zice lumina lumii. Aici toate săvărşiriie să află filosofica cei cunoscătoare şi lucrătoare. Aici toats ceale Domneşti sărbători, şi ale Preacestii să află. Aici şi cai derepţt împă- VOLUMUL XXIV DE URlCiR C. 25. www.dacoromanica.ro — 386 — raţl şi demni, să, fericescu, căfx pentru ade, vărulu şi spre faeerea de bine, s-au nevoitu, şi să nevoescu. Pentru că facerea de bine. iaste plinirea EvangelcştiJ p >runei. Aceastea cunoscăudu şi noi, avăndu învăţături de la strămoşi, pentru Dumnezeiască credinţă, şi cumu că credinţa care iaste noao datî de Proroci, şi de Apostoli făr de fapte iaste moartă, şi sufletul credinţil săntu faptei^. Nevoituneam şi not sa ne arătămu credinţil cu fapte, de vreauie ce den mila Iul Dumnezeii, ne-am învr dnicitu Cinstitului a-celuia Soaunu alu moşiloru strămoşiloru noştri, a fi stăpîu şi oblăduitoriti. Amu sorotitu ca să îndereaplamu ccaia ce iaste folositoare sufleteloru, şi avăndu nadeajde pentru ceale viitoare bunătăţi, ne-amu nevoitu de-am să-vărşitu acestu lucru Dumnezeescu, svinta a-ceasta Evanghelie, care nefiindu mat denaîn-te tocmita la slovenie, să să ceteascî dupi răn-duiala zileloru, şi a sărbatoriloru, celoru Domneşti, şi ale svinţiloru. Poruncitamu fratelui nostru Iord'kie Cantacuzino, vel stolnicii, de o au indereptatu, şi o au aşăzatu precumu umbla cea elinească, şi întru toate aseamene dupî orănduiala Besearecil Răsăritului, alcă-tuinduse şi svintele cuvinte, spre mai aleasă înţăleagere a limbii Uumăneşti. Şi aşa cu a noastră porunca şi cheltuială, ndereptandusă şi puiadii3ă şi în Tipografiea ce s au lucratu la svinta Mitropolie, fiindu Arliiereu şi păstor cre?tinesculuî acestuia n^rodu, lărintele kir TeoJosie MitroDolitulu, o punemu aieasta www.dacoromanica.ro — 387 înaintea tuturoru celoru ce voru ceti, şi dentru mieî osteneala noastră, o dămu aceasta daru pe la toate biseareeile ţărăî noastre. întru fo-losulu creştinescului norod», şi întru pomenirea noastră şi a părinţiloru, şi fiţi cu bucurie toţi cer ce veţi ceti, şi pomeniţi celui ce ab căştigatu voao acestu bine, şi rugaţi pentru spăseniea noastră, de pururea pre Dumnezeu. (Catră cetitori pag. 1—3). EPILOGUL (Pag. 174). Lui Dumnezeii unuia în Troiţî, carele pentru nespusa lui mili pre fiiulu său unulu născut, l-au trimes din ceriu pre pămîntu, şi sau întrupatu dintru Prea svinta Stăpâna noas-trî pururea ft-cioarî Maria, şi pentru ca să putemu afla viiafa de veaci, au dat noao svinta şi făcătoarea de vieaţă învăţătura aceasta a Evanghelii, precumu elu însuş zice, întrebaţi scripturile ca întru danselo veţi afla viiaţa de veaci. Slavi şi laudă îi- darnu, caee precumu amu începutu cu ajutoriulu lui amu şi să-vărşitu cu tipariulu svantulu acesta lucru. Iarî pre tine pravoslavnice cetitoriule cu u-milinţă te rugâmu, că de vei afla niscare lunecători în lucrulu acesta a nostru să nu bleastemi, ce ca unu fiiu alu svintil besearici cu blândele îndireptca?â şi nu ne pune întru ponos, ce iartă, că şi noi suntem oameni asea-inene pătimaşi ţinuţi de slaba fire carea nu www.dacoromanica.ro — 388 — lasă. pro nice unu omu a rămănea fără, gre-şală, iari pro cătu amu pututu cu nevoinţă amu lucratu, şi precumu amu aflatu în izvodu aşa amu datu şi în tipariu. Ce iarî te rugărnu pravoslavnice cetitoriule, iartă, iartă, ca şi tu Bă dobândeşti ertăciunc de la Domnulu nostru Isus Hristos, alu căruia daru şi milă şi noi ne'rugărnu lui sa fie cu tino pururea. Smeritulu întru Ermonaşî Ktriacu tiparniculu. Erecumu dorescu să soseascî la vadulu celu cu adăpostire, carii skntu bătuţi de valuri întru luciulu mării, aşa amu dori tu şi eu să sosescu la svarşitulu svintei Cărţii aeeştiia. Vleto ot tazdania mira (zidii-ea lumii)7190. NOTA. Exemplarul Evangheliei lui Şerban Vodă să găseşte tn Arhiva S on BrâteştI. E bine legat şi păstrat. Raritatea exemplarelor unei asemenea Evanghelii, importantă din punct de vedere al limbel, face că să să resimtă o a doua ediţie, cum s a tăcut şi pentru Tetraevanghelul lui Coressi. La pagina 36 şi 91 găsim iscălitura autografă a lui Bunea Grădişti anul biv vel logofăt. NOTIŢE PE EVANGHELIAR. Sfînta aceasta,ţi Dumnezeiasca carte, carea să cbeamă Evanghelie, cumpăratuoam, eu Bunea Grădiştennul, biv yel logofâtu, Fevru-arie‘24, let 7200. pag. (1—fi.) Această sfintă E' vanghelio am cumpărat-o eu Andriiu Cupei ^ lei şi am dat o la Bcliitul Hărsoviţa, pentru sufle- www.dacoromanica.ro — 389 — tul meu şi a părinţilor mei: Neculal, Stana gospodina, Dumitru, Teodora şi cu tot neamul meu. Şi cîţt preoţi veţi ceti ne rugăm să nepomeniţi şi pe noi, iar cine ar fura-o, sad ar luao ca să o văndă să fie blastămaţî de Domnul Hristos şi de Maica Precistă, şi 12 apostoli, şi de 318 sfinţi părinţi şi să fie blăstâraaţt şi afurisiţi amin. Let 7278 (1669) Octomvrie 20, (pagina 9—18.) B). Mineiul pe Martie 1698 (7206) Mineiulti, luna lui Martie. Oare acurnu în-tăiti. sau tipărit, cu rl ipiculu şi Parimiile, şi Sinaxariulu pe limba Rumănească. Den porunca şi toată cheltuiala, prea luminatului Uomnu Io Constantinii Basarabii Voe-voda, oblăduitoriu a toată ţara Rumănească. Mitropolitu fiindu a toată ţara kir Teodosie, şi sad tipăritu în sfinta Episcopie de la Bu/ătt, în anulu de la zidirea lumii 7206. însuşi Episcopulu Buzăului kir Mitrofanu fiind ii tipografu. (RETRO) Ştiu • rî politice 10 asupra stemei prea luminatului slăvituluî şi, blagocestivuluî Io Constantinu 5asarabu foevoda. ROTA. 1). Aici vine Stema ţării. Pe scut e Corbul, negru, cu aripele deschise. El stă pe o creangă cu ramuri, In cîjc ţine Crucea; in dreapta sa are soarele, în stînga are luna. Scutul e susţinut jos de un Serafim cu Crucea atîrnată; sus pe scut e pusă corona princiara. De o parte şi alta a coronei caşte şi www.dacoromanica.ro — 390 — sabie şi buzduganul. La dreapta şi la stingă doi oameni ou cornurl în mîuî susţin scutul. De jur împrejur iniţialele : Io C. B, B, V. D DO Ţ. R. „Io < os-tantin Basarab Voevod din mila luî Dumnezeii oblă-dutor Ţării Romîneştl). 2). In josul filei aceştia găsim notita: „Aeeaste mineae le aduce şi le închină pentru pomenirea sfintei şi Dumnezeeştiî mănăstiri ce te cheamă Bisericoniî.u 8). Am dat aceasta 'litiu a Mineiulul lui Mart după o filă ruptă din exemplarul întreg, care probabil să păstrează şi azi la BisericanI (Jud. .Neamţ). Semn straşnic şi armă la războiţi prea taro. Den ceriu fu arătat o minune mare. O cruce de steale pre ceriu însemnată, Marelui Constantinu Hristos îl arată, Cu slove împrejuru scrise Rîmleneşti, Fre toţi vrăjmaşii tăi tu sâî birueştl. Acuma şi Corbuîu încă o arată, Domnului Constantinu într-această dată. Dîndu i lui puteare cu nădeajde bună, Ca să stăpînească eă-I de viţă bună. C). Leturghiarul din 1741. Dumnezeeştile şi sfintele Liturghii a ce-loru dintru sfinţi părinţilor noştri a Iul Ioanu Ziatoustu, a luî Vasilie celu Mare, şi a Prej-deştenil. Acumu întracestaş chipu tipărite, în zilele prea luminatului Domnu, şi obladuitoriu a toată ţara Rumînească, Ioanu Constantinu Nicolae Voevodu, cu cheltueala prea sfinţitului Mitropolitu, alu Kesarieî Palestinei kir Anania, şi s ad. tipărit în manastirea Sfintului Savvel în Bucureşti, ce iaste închinată leru- www.dacoromanica.ro — 331 - salimului, în tipografia şcoalii Văcăreştiloru, la anulu de la Hristos, 1741 Mal, de cucear-niculu între preoţi popa Stoica lacovicî. (PETRO). Asupra peceţiî stihurî poetice, a ţării Rumîneştî cu bună ferice. Aceste doao peeeţi, Hristos ie găteaşte, Şi Domnului Constantinii i le dăruiaşte. Ca să poată stăpîni cu bună voire, Indelungîndulu pre elu, întru norocire. ÎNOTA Aici e Stema ţârii cu iniţialele : I. O. C. îî. V. O. G. N. Vcevod. Pe scut e capul de bour şi corbul, s mn ca a fost domn în Moldova şi Valahia. Scutul e în stil rococo, cu o sumă de trescurl pe de-lăturl. Sus e corona pusă pe sabie şi buzdugan încrucişate. Doi trîmbiţaşl susţin corona. D). PSALTIRION a Proroeuluî şi împăratului Davido, cu rugăciunile a toate Catizmele, cu tălcuirî la fieşte care PsalonQ, cu cîntărileluî Moisi, cu psalmii cei aleşi, cu pripealile lorQ, cu puţină istorie a numelorQ jidoveşti, cu Pashaliî, de 197 de ani, împreună cu stâlpii Evangheliei, şi cu văs . . care cu cucerie s-aîl închinaţii prea luminatului, şi prea înălţatului Domnii şi oblăduitoriti a toată ţara Moldaviei Io Ioanii Nicolae Mavroeordath Voevod, purtîndîi clrma pravoslavieî, prea sfinţitul!! Mitropolit!! kir Nildfor Peloponisieanulil, de Duca Sotiriovici tipograful!! de la ^Thasosîi, cu a căruia clieltu- www.dacoromanica.ro - 392 — ială acmu întâii întracestaşi cilipti sad tipăritti în Iaşi, în anula de la zidirea lumii 7252, iară de la mîntuirea 1743. (RETRO) Stihurî asupra stemei. Prea luminata stemă a ţarii il/oldoveneştî, Cu caro s aii încoronat vechii Mavrocordăţăştl. Blagocestivului Domnii Ioanu s au dâruitd, Că din fericită a lorii sămînţă s-au odrăslit. Şi bunele loru fapte cîtu poate le plineaşte, Şi ţara despre toţi vrăjmăşii o păzeaşte. ,Deai Dumnăzau am mulţi cn pa^e să stăpî- nească. Fericitul lui nume ca lui Da\id să trăiască. A ilfariel tale plecatu robu Luca Sotirioviciu tipograf. NOI’a, Stema are pe scut capul de boii, mare şi bine lucrat. .N&rile, o -hil, părul pe frunt**, urechile, coarnele expresive. Intre coame e steaua; sus în dreapta soarele, în stînga luna. In jurul scutului sînt frescurT rocoeo. Sus Corona sprijinita pe sabie şi buzdugan ase Ie ţin doi ioşt în nrînă, De jur împrejur iniţialele : I, O. N, V. B. M, G-, Z, M. I. (Io M<.olae Voevodbo-jiiu milostiu gospodar zemli JUoldavscoi). E\. Triodion adecă Trei cântări ce are întru sine slujba Sfintului şi Marelui postu, care a-cumu a doa oară întracesta cliipu s-aii tipărit www.dacoromanica.ro — 393 — întru întîia domnie a prea laminatului nostru Domnu Io Scarlatu Grigorie Ghica V oevodu, cu blagoslovenia şi clieltueala iubitoriului de Dumnczeti kir Grigorie Episcopul Râmnicului în sfinta Episcopie a Râmnicului, la anii de Adamu 1761, iară de la Hristos 7269, de cucearnicul între preot! popa Costantin A-tanasievici tip. Kumniceanul. Stihuri poeţiceşti asupra peceţiî adecă coroane prea luminatului Domnu io Scarlatu Grigorie Ghica foevodu. In Şareta, şi Carmilu, munte cu pustie, Cu trude nemernicindu, Prorooulu llie. Corbulu îl aducea lu! hrana cea tnpească Iară acuma noao, hrana cea sufletească. Că ţine în gura sa, prea cinstita Cruţe, Prinu carea ţării noastre Hristos slavă aduce. Că besearica creaşte, în bună sporire, Jntra mări oi tale bună norocire. Aseamene bourulu, fiind u fiară buiacă, Prea cu multă blîlideaţe, ţie eapu-şi pleacă. Deci şi acum domneşti ţara Rumînească, Domnulu celu prea putearnicu, să te întărească. NOTA. Aici e Stema ţăn’î; scutul are capul de bour şi corbid semn cil Scarlat Gr. Ghica Voevod a domnit în amîndouă ţăiile. Frescurile sînt rococo Sus corona ţiuutil pe buzdugan şi sabie încrucişate. Pe de laturi iniţ'alele Io Scar. Gr. Gc. Voe. Vodu. www.dacoromanica.ro - 394 — F)- Penticostarul din 7275. Penticostaron, ce cuprinde întru .pine sluj' ba ce i să cuvine din sfinta şi luminata Duminică a Paştilor, pînă la Dumineca tuturoru sfinţiloru, acumu a doao oa ă tipăritu întru întîia domnie a prea luminatului Domnii Io Alexandru Scarlatu Ghica Voevod, cu bla-gosloveniea şi osVdiea, şi cu toată eheltueala Sfinţiei şale iubitoriuluî de Dumnezeii kir Partenie Episcopuîu Rîm. în sfinta Episcopie a Râmnicului, la anii de la zidirea lumii 7275, (1757) de cucearnicul între preoţi, popa Costan-din Atanasieviciu tipografulu. Stihuri poeţi ceşti asupra peceţil din coruna prea luminatului Domnu Io Alexandru 8carlatu Ghica Voevodu. Iri Şareta şi Cârmii, munte eu pustia, Cu trude nemernicindu Proroculu Ilie. CoGiulu ÎI aducea Iul hrana cea trupească, Iară acuma noao, lirană sufletească. Că ţine în gura sa, prea cinstita* Cruce, Prinu carea ţării noastre, llristos slavă aduce. Că besearica creaşte, în bună sporire, Intru a mării tale bună norocire. Deci ca să domneşti luminatu, ţara Rumînească Domnulu celu putearnicu, bine să te întărească. NOTA. Stema ţării e în stil rococo. S-utul poartă corbul cu crucea în mînft, cu luna în dreapta : deasupra corona sprijinită pe buzdugan şi sabie. Cîmpul stemei o patrat. De jur împrejur iniţialele Io Al. Sc. Gc. Y. d. www.dacoromanica.ro - 395 — O). Psaltirea din 1796. Intru slava a unuia Dumnezeii în Troiţă, slăvitu, cu porunca blagocestivil stăpînitoareî Mare Doamnei noastre, Împărătesei Ecaterinil Alexievnil a toată Roşi ia, fiindu Nasleadniculu El, bunu credinciosulu Domnu Ccsareviciu şi marele Cneazu Pavelu Petroviciu, şi a soţiei sale bine credincioasei Doamne şi mare cneaghină Măriei leodorovniî, şi a fiiloru bine credincioşi, domni şi mare cneajl, Alexander Pavlov eiu, şi a soţiei sale bine credincioasei Doamne şi mare cneaghină Elisavela Alexi-evna, şi bine credinciosului Domnu şi mare cneazu Constantin Pavloviciu, şi a soţiei sale bine credincioasei Doamnei şi mare cneaghină Anii Teodorovniî, şi a bine credincioaseloru Doamne şi mare cneaghin© Alexandra Pavlovna, Elena Pavlovda, Maria Pavlovna, Ecaterina Pavlovna, şi Ana Pavlovna. Şi cu blagosloveniia prea o sfinţitului şi îndreptătoriulut Sinodu, si a sfinţiei sale kiriu kiru Episoopulu loanichie, Braţlavului şi a Cameino Podoluluî. S-au tipărit cartea această Psaltire de Proto Ierei alu Moldovei, a Valahiel, şi a Basarabiei, Mihailu Stnlbiţchii, întru însuşi a sa tipografie în tîrgulu MovilăuluY, care iaste între hotarulu Roşiei şi al Moldoviel, în anulu de la Hristos 1796, în luna lui Iunie 23. i---------- NOTA. Titlul acestei Psaltiri a lui Strilhiţki, e m portantă pentru închinarea ce tace cătră feţele mari RosieneştI Pe filada, de pe ca e am tipărit titlul găsim notiţa : >(Ia Iulie în 20 am luat pe lani slugă/* www.dacoromanica.ro — 396 - 1. Psaltirea din 1784. Psaltirea Prorocului şi împăratului Davidu acum întracesţaşi ehipu tipărită în zilele prea luminatului Domnii, Io Mihai Constandinu Suţulu Yoevodu, cu blagoslovenia şi toată cheltueala prea sfinţiei sale iubitorului de Dumnezeii kirtt Filaretu Episcopulu Rîmnieu-luî, în sfinta Episcopie a Kîmnieuiut, la anulu de la zidirea lumii 178 I, iară de la Hristos 7292. S-att tipărit de Climent Iermonab tip. Rîmniceanu, şi de popa Coslantin tip. Rîm-niceanu. Asupra peceţiî stihuri poetice a ţăreî Rumîneştî cu bună fericire. Amîndoi Luminătorii din ceriu Line înehipuiaşte. Că într această vream? Valahia să stâpîneaşte, De Domnul Mihaiu Costandi i Suţul voevodu, Căruia i a ati. încredinţat pravoslavnices'*- norod, Aseamene şt eorbulii Crucea o arata A înălţimei sale Domnii într-aceastâ dată. NOTA. Stema cu corbul pe scut; în cioc ţ ne crucea, soarele şi luna. Frescun roco m. ( orona sus sprijinită pi sabie şi buzdugan ; doi trîinbiţaşT susţin corona. Iniţialele : Io Mi. Su. V.V. Ţ. R J). Carte folositoare de suflet despărţită în trei părţi, dintru care cea dintăiu cuprinde învăţătură cătră dbliovnie, adoao canoanele www.dacoromanica.ro - 397 — Sfintulul loan postniculul, iar a treia, sfatuire cătră cel ce să ispovedueşte, tălmăcită din limba cea grecească, acum întru a doao domnie a piea luminatului Domnului nostru lo Alexandru Oostantin Muruz voevod, din porunca prea sfinţiei sale kiru Dositei, Arhiereul şi mitropolitul a toată Ungro-Vlahia, cu a căruia blagoslovenie şi oheltueală sad şi tipărit spre folosulu cel de obşte, laanulul799 de Stanciu Pop. tip. de Dimitrie Petrovicî tipograf. Stihuri poeticeştî, asupra peceţiî, din coroana pre luminatului Domnu lo Alexandru Costantin Muru Voevod. Doao seamne cen peceate s-ati însemnat, Domnului Alexandru i s-ati încredinţat. TJu semn c-ăti fost Domn Moldoviî îl arată, Alt al ţării Rumîneştî această dată. Să poată stăpîni cu bună voire, lndelungiBd pre el întru norocire. NOTA. Corona are pe pecetea sa capul de bour şi corbul. Frescurile rococo. Corona sus sprijinită pe buzdugan şi sabie ; doi trîinbiţaşl susţin corona. Iniţialele : Io. Al. K. S. M. R. V. V. www.dacoromanica.ro — 398 — Carte de judecată a răzăşilor de Pocreaca din 1838. Cu mila Iul Dumnezeii Io Mihal Sturza Voevod, Domn ţârii Moldovei. Domnescul nostru Divan prin anaforaua din 18 Noemvrie anul trecut 1837, supt No. 3151, au înştiinţat pe domnia noastră, că răzeşii de moşiile Popeştii şi Pocreaca de la ţinutul Vasluiului, şi anume: Gheorgliii i Pascal, Maftei i Pa văl, şi Grigoraş Petcule4î, i Vasilie, i Pavăl, şi Ioan Gorciuleştî, prin ja-loba ce au dat la trecutul an 1832, disfiinţa-tulul Divan giudecătoresc făcînd arătare că în moşiile de sus numite Popeştii şi Pocreaca fiind şi el răzeşi băştinăşl cu nestrămutată stă-, pîn re curgătoare de pe o strămoaşă alor-ffeJ sita ce ar fi fost soră cu un Dumbravă, din care Dumbravă trăg ndusă răzăşil Bdgdapros -teştî, i Cumpăneşti, şi Stăneştl, şi acum înmul-ţindusă aceşti curgători din Dumbravă, voesc a trage şi părţile ce li s-ar cuveni lor din acele moşii de pe Kelsiîa, şi al departa cu totul din stăpînirea părţilor lor, din numitele moşii de-părtîndu-1 ca pe nişte străini, în vreme cînd ei de o potriva ar fi purtat şi toate oheltueli-le, şi cerînd a fi rînduiţî la judecătorie ţinutală, ca prin cercetare cu carte de blăstăm, să-şt afle îndestularea. Această jalobă prin adresul Divanului din 30 Iunie a acelui an, cu No. 2481, recomenduindu-să giudecătorieî ţinutului, spre ai dalegiuitul curs, arătata giudecată, făcînd legiu tele cliemarl feţilor prigonitoare, şi lu-înd piocesul în trataţie în fiinţa amînduror www.dacoromanica.ro - 399 - părţilor, prin jurnalul ce au înehiet la 1833-Noemvre 4, însămnea/ă că fâclnd luare aminte doeumenturilor înfăţoşate, s att lămurit că aceste mo?iî să împart pe trei bătrînî, despre care unul ar 11 şi Ifelsim strămoaşa jâluitorilor, după hotarnica pali. Miclescu care s atl cunoscut a fi urmată atuncia mulţămire tuturor răzeşilor, cînd 8 atl statornicit şi pietre despărţitoare între aceşti tril bătrînî, care pietre păn în anul trecut s-ar fi şi aflat în fiinţă, după arătarea jeluilorilor, întru netăgăduire şi din partea pîrîţilor, cînd atunci unii din pîrîţî cu putere de la sine le-atl scos, şi dar aşa precum această hotarnică urmează a fi un act caro în urmă nu să găseşte anerisită cu vre-o formalita, căci de şi din vreme în vreme au urmat jalobe din partea pîrîţilor asupra el, şi cercetări la faţa locului, ţi maî ales ace făcuta în urmă de Banul 1/iclescu, carele prin mărturia sa arată că ar fi descoperit pentru bătrînul CI clsiet să fie trecut prin vînzare de veci la casa bourilor Roşă»eşti, o zicere numai din partea numitului boer, fără a însemna pe ce anume dovezi şi temeiuri au luat o a-semenea încredinţare, dar nici o lucrare giu-decătoreaseă nu s atl urmat; ce maî ales sprijinită in urmă şi cu altă mărturie hotarnică a Căminarului Cuziî, şi cu carte gospod din 1803, de la Domnul Moruz, din care s ar dovedi că şi prin fornialnica juieuata a Divanului s atl ho-tărît tot pe tril bătnnl a se împărţi aceste moşii, şi anume: Dumbrava Isâcuş şi Clielsia, din care să trag jeluitorii răzăşi de astăzi, în- www.dacoromanica.ro — 400 — faţoşînd întru aceasta eî şi o copie de pe car tea de judecată, urmata atunci; care de şi nu au găsit-o încredinţată ca să o poată lua judecătoria în privire, dar după împregiurările întîmplate să aducă lor după de obştie ştiinţă li sad rîpit şi cele mai multe din documen-turî împreună cu moşia, !?i fiind că împotrivire cu ia să vede de pomenita carte gospod din 1803, şi mai ales tocmai )a cel mal de temei punct a dietei a împărţirii pe trei bă-trînî, să socoteşte şi acea copie primitoare de ovajenie, că numai puţin făcîndusă luare a-minte şi asupra propunerii pîriţilor făcută la înfăţoşare, că adecă ace Clielsie i Isăcuş nici că ar fi fost vre o dinioară partaşi în numitele moşii, s ati văzut cu totul în nepotrivire cu însuşi jalobile de mai înainte a părinţilor lor care au cercat a depărta pe suitorii jăluitori-lor de a pururea tot supt cuvînt că ar fi trecută partea lor în vînzare căi,ră casa Rosă-tească, s-ati cunoscut numai o vederată ră cugetare, care ne fiind întemeietă pe nici o dovadă, precum şi propunerile pîrîţilor lor ane-risite cu adeverinţele ce şi o parte şi alta au înfăţoşat de la sardariul Ro ăt, cuprinzătoare fiind amîndouă că la casa Rosătească scrisori de pe neamul Chelsiel nu sînt; vederata adecă dovada că nici iaste partea Cel&iel vîndută; iar în urmă şi cu mărturiile unora din părinţii părîţilor şi anume a lui Ştefan Bogdaproste din 1800, şi a lui Proca vătav din 1801, care arată prin acele a lor înscrisuri încredinţate fiind şi de alţi raartun că au asuprit pe jălui- www.dacoromanica.ro - 401 — torî vrînd ai depărta de la dreaptă moştenirea lor, au închiet socotinţă giudecătoria, ca jeluitorii pe temeiul hotărnicit paharnicului Miclescu, îmbunătăţită aceasta' şi de cătră giu-decata Divanului precum să dovedeşte şi din cartea gospod din 1803, după care de şi uneori samavolnic au fost împedecaţl de cătră pîrîţî, dar din vreme în vreme tot au urmat cu stăpînirea precum şirul documenturilor vădeşte să stăpîuească şi pe viitorime, în numita moşie Popeştii şi Pocreaca, deplin o a treia parte, ce o trag de pe bătrînui lor Chelsie ; cu care această socotinţă a giudecătorieî pî-rîţil neamul Dumbrăviţasc cu al săi rămăind nemulţămiţl au şi apelarisit pricina la Divanul de apel a ţării de jos, după care făcîndu-să legiuitele chemări feţelor prigonitoare la 10 Iulie a trecutului an 1835, luînd şi acel Divan a-oest proţes în trataţie, prin jurnalul ce au în-chiet în unire cu socotinţa judec, au şi hotă-rît de aşi trage jăluitorii părţih de pe acea Ohelsie, şi a stăpîni în arătatei' moşii întocmai după hotarnica paharnicului Sandu Miclescu din 1779 Noenxvre 15, pe care pîrîţil nu o pot prihăni, încuviinţînd a să ’ămuri şi depune ce s-ar cuveni cătimea cauţiel parte ne-mulţămită dacă va fi de valora acelui Divan, cu care şi această hotarîre a Divanului de apel pîriţii tot nemulţămiţl rămăind, după îndestulă peripiscă urmată întru ceia ce să atinge do punerea cauţiel din partea părţii rămasă din giudecată, după anaforaua acelui domnesc divan VOLUMUL XXIV DE URICAR C. 26. www.dacoromanica.ro — 402 - din 18 Noemvre a trecutului an 1836, prin care Srati. supus domniei noastre împregiură-rile atingătoare de acest predinet, la 24 De-cemvre, primind ofisul nostru din 24 Decem-vre cu No. 155, dezlegător asupra pomeniţii anaforale ca acest proces fiind îngredit cu ac-turl giudecătoreştî, şi mal ales cartea de giu-decată a logofeţii! din 1819, nici cum n-ar fi firea aceştii pricini de puneri de cauţie, care urmează a să căuta de la acel Divan fără o asemine, poroncind Domnia noastră ca de iz-noavă luîndusă în revizie şi după rostirea legilor să să facă din partea sa lucrare; Divanul în urmarea mal sus pomenitului ofis au şi cerut clella aceşti! pricini în cercetare, cînd apoi aşezîndu-1 pricina prin clasificaţie spre căutare la 13 August acel an 1837, s-aO şi făcut de aceasta cunoscut amînduror părţilor termenul arătat, după care viind amîndouă părţile la 3 Noemvre 1837, sati şi luat pricina în trataţie întru stăruirea de faţă în pio-sudstvie a jăluitorilor răzăşl ce să numesc po-gorătorl din KelsiTa prin vechil dis. partea lor preutul Vasile Eni, şi Grigoraş Mancă, i a pî-rîţilor neamul Dumbrăvăsc iarăş prin vechili din partea lor Ierodiaconul Antonie ce este şi răzăş, şi Vasile Popovicl împreună şi cu unii din ciialanţl al lor răzăşl, şi mal întăl ee-rîndusă de la vechilii jăluitorilor ce să numesc a fi curgători din Chelsiîa dovezile ce au în pricină^ prin opisul iscălit ce au dat au înfăţoşat următoarile scrisori, şi anume : 1-iti. 7155 Mal 12, Copiea ispisoculul Domnului Vasile www.dacoromanica.ro - 403 Voevod întăritoare luî Işac de Pribeştî, i soţiei sale Tudora, şi luî lfrim, i fratelui luî Ştefan, pe siliştele Popeştii şi Pocreaca, cu loc de moară în Vaslui, şi cu loc de prisăci care să le fie în patru părţi, tril părţi să fie a lui Isac şi a fimeii sale Tudoriî, iar o a-patra parte a lui lfrim şi a fratelui săb Ştefan ; al 2-lea 7175 Fevruare 24, Copia ispisoculuî Domnului Ilieş Voevod, întări torib lui Darie ce au fost spatariti, pe cumpărăturile ce au făcut din moşiile Popeştii şi Pocreaca la ţinutul Vasluiulu.; al 8-lea fără veleat, copia unii mărturii cu pecete şi degete pusă neîncredinţată de nimine, prin care nişte oameni mâr-turisăsc pentru cele ce ar fi auzit bă au grăit Isac la moartea luî pentru bucatele ce-I vor rămâne şi pentru moşia Popeştii ce au cumpărat de la Hermeziu, ca să le împartă în două o parte să fie a fimeii sale Isâoeasă, şi o parte nepotului săb Costandin, iar altul nimine din ruda lui Isac să nu să amestice; al 4-lea 7180 Decemvre, o copie încredinţată de Matei condicaru de pe o diată a Tudoriî Isficesel fir meia luî Isac, cuprinzătoare că pentru ocina şi moşie de cumpărătură ce au avut împreună cu soţul eî, neavînd ficiori soţul el ş-ab dat partea nepoţilor lui, iar partea sa o împarte pe patru fraţi, o parte o dă nepotului el Grigorie pe care l aţi făcut şi ficior carele să aibă parte şi la partea tătînisăti cu ceilanţl fraţi, iar partea ce o dă luî să să hrănească, ori la moarte sab în vieaţă neputîndu o ţine să o deie la monastirea Trestiana, iar cele tril părţi le dă www.dacoromanica.ro — 404 — celor trii fraţi anume : Iul Dumbravă braţ şi Iul Isăcuş braţ, şi Kelsiei surorii sale, ca să le fie în veci danie; al 5-lea 7227 Septemvre 8, scrisoare de la un Ioan sîn Petrilă şi maîcă-sa Kelsiia, şi fiicele sale Sanda i Varvara şi Ştefana, cuprinzătoare că a dat danie partea lor de ocină lui Ştefan vătav de vînătorf din Popeşti şi Pocreaca, a treia parte din partea Kelsiei maîcăsa; al 6-lea 7231 August 21, cartea Domnului Mihal Racoviţă Voevodprin care să întăreşte stăpînirea lui Sălâvăstru vă-tavulul de vânători şi cumnată-sa Anastasia ce au ţinut-o Ştefan vatavul de vînătorî, pe o moară din Popeşti; al 7-lea 7233 Mai 19, copie încredinţată de Matei condicaru şi alţii de pe cartea Domnului Mihal Racoviţă Voe-vod, cătră răp. Ştefâniţă Rosăt, că numai după zapisele ce are de la Costandin nepotul luî Isac, şi de la alţi vînzătorî să-ş facă alegerea moşiei, iar dresele moşiei ce le au el mai vechi Bă nu le ia ca Bă-ş poată stăpîni dreaptă moşia lor, şi tot pe această hîrtie în dos altă copie de pe cartea Domnului Grigori Ghica Voevod din 7247 Mart 31, cu care în-puterniceşte stăpînirea lui Ioniţă ficior lui Ştefan Bogdaproste, ca să fie volnic aş opri moşia la Pocriaca ce ar fi fost hotărîtă de cătră Ştefan Rosăt vel clucer şi dintre alţii ; al 8-lea 7235 Septemvre 1, tij copia încredinţată de Matei condicariul de pe o împăr-ţală şi alegere făcută de un clucer Grigorie Mardario şi Grigori Cucoranu vornic glotnii, prin cave anume să arată ce li s-ah ales par- www.dacoromanica.ro -•405 tea răzeşilor a Dumbrăveştilor pe un bătrîn şi giumătate partea Tudoriî Isăcesel eu a mo-nastirel Trestienil ce i-au fost dat de Isăceasa din partea el monastiriî să să ştie, şi altor răzăşî precum s-ati aflat la-"măsurătoare, prin care împărţală să arată anume cîte funii s aii ales fieştecăruia (fără a arâta numele de Isăcuş sati Kelsiia) că li-au ales din partea Ţudoril; al 9-lea 1766 Noemvre 26, cartea Domnului Grigorie Alexandru Ghiea Voevod dată Iul Ioniţă Bogdaproste mazil şi altor fraţi şi neamuri a sale, strănepoţi Iul Ştefan ee au fost frate cu Isac să fîe volnic a stăpîni toate părţile lor în Bat în Pocreaca, şi să să stăpînească şi Poiana Tabăra ce este între Vaslueţ ; al 10-lea 1779 Iulie 16, jaloba Iul Ioniţă Bogdapi'oste cu alţii aî luî cu cerere ca să le deie carte cătră isprăvni cie şi banul Sandu Mici eseu ca să împartă între neamuri moşia Popeştii şi Pocreaca în tril părţi după dania de la Tudu-ra Isăceasa, pentru că li s-ati înmulţit neamurile şi au pricină între dînşil; al 11-lea 1779 Iulie 22, cartea Dompuluî Costandin Moruz Voevod cătră pabarnicu Sandul Miclescu, şi spatariul Iordacbi Darie ispravnic de Vaslui, după jaloba lui Ioniţă Bogdaproste cu al Iul, poroncindule ca să facă cercetare cu amăruntul şi Bă deie mărturie la partea ce să va căde; al 12-lea 1779 Atigust 18, o însămna-re a vorniceseî Ecaterina Roset cătră răzăşî, că după rugămintea lor îl înştiinţază că cer-cetînd scrisorile dumisale pentru un Petrica nu s-ati găsit vînzător ; al 13-lea 1779 Octomvre www.dacoromanica.ro — 406 — 16, copie neîncredinţată de pe o însămnare ce ar fi făcut paharnicu Sandu Miclescu de cîte neamuri sînt în Popeşti şi Pocreaca, şi cum sati* împărţit şi care din cine să trage; al 14-lea 1779 Octomvre 15, o mărturie ho-tarnică de la paharnicu Sandu Miclescu, pre larg arătătoare cum s-ati măsurat părţile ră-zăşilor despre cumpărăturile casei Rosăteşti, şi dania monastiril Trestîana şi cum sati împărţit moşia Popeştii şi Pocreaca după spiţă pe triî bătrînl anume: Isăcuţ, Dumbravă şi Kelsii'a, (într-această hetarnică însă nimine din răzăşi nu sâ vede iscălit) că au urmat în fiinţa lor cu prilmire şi mulţămire ; al 15-lea 1794 Iulie 28, o adeverinţă a sardariuluî loan Roset cuprinzătoare că pentru partea de moşie din Pocreaca din bătrînul ICelsie ce trage preutul loan, sati cercetat în scrisorii») vechi ce sînt de Popeşti şi Pocreaca şi nu s ah aflat vîndută ace Kelsia partea el; al 16 lea 1798 Iulie 26, mărturie de la căminar Arghirie Cuza, de cercetarea ce după cartea domnească au făeut hîrtiilor sardariului loan Rosăt pentru cumpărăturile ce au avut din Popeşti şi Pocreaca, prin care arată că nici pe Kelsiia stră-moaşa jeluitorilor, nici pe alt neam din care să trag el nu iatl aflat vînduţl; al 17-lea 1800 Iulie 9, o mărturie de la Ştefan Bogdaproste mazil, iscălită şi de- alţi marturî dată curgătorilor ce să numesc din Ivelsiîa pentru moşia Popeştii şi Pocreaca în ce chip au urmat mai înainte stăpînlrea cu dînşii, şi că n-ati auzit din părinţii lor să fie vînduţl; al I81ea www.dacoromanica.ro — 407 — August 1 1803, o copie neîncredinţată de ni-mine de pe o carte a divanului de giude-cata ce ar fi urmat atunci între preutui Eni zăt Toniţă Bogdaproste, şi alţi râzăşî al lor, pentru moşia Popeştii şi Pocreaca, dîndusă dreptate curgătorilor din Kelsila să stâpînească părţile loi din numita moşie; al 19 lea 1803 Noemvre 7, o carte gospod de la Domnul Moruz cătră ispravnicul de Vaslui poroncitoa-re că după liotărîrea giudecăţil să împlinească şi tot venitul de la protivnicil răzâşl; cîţ să va dovedi luat pănă la liotărîrea giudecăţil. Şi pe lîngă aceste hîrtil mal înfăţoşînd jălui-toril tot prin acest opis şi altele păr la No. de 38 bucăţi, carele de şi s-att luat în cercetarea divanului, însă aşa precum acele să găsi privitoare în osebite pricini urmate între el răzăşil, şi nu. niscaiva dovezi atingătoare de numirea ce vroesc arface el bătrînilor lullsac şi Kelsiel, de cît nişte părţi de jalobe i po-roncî de a isprăvniciel, şi altele, nu s-atl mal trecut prin anafora. Iar apoi pîrîţil prin opisul iscălit ce au dat, au înfăţoşat următoarele : 1) unsprezece bucăţi 'scrisori ă moşiei Pribe-ştil, zapisă vechi şi ispisoace, arătătoare a multe nume de oameni de răzăşl, între care să găseşte numai pe Dumbravă, vrînd el cu aceasta a dovedi că numai Dumbravă au fost încă din învechime, şi că n-atl avut nici cum fraţi pe Isăcuţă şi Kelsie precum jăluitoriî propun căci ne aparat ar fi trebuit să să arăte şi să să pomenească macar in vre una din aceste hîrtil; al 2) osăbit număr de 13 bucăţi do- www.dacoromanica.ro — 408 — cumenturi aflate la casa Roeăteaseă atingătoare de Popeşti şi Pocreaca zapisă vechi, ispisoace mărturii hotarnice şi izvoade de alegere înfăţoşate iarăşi spre dovadă că în toate vînzările de mai înainte precum şi în toate lucrările nici o dinioară de numele lui Isăcuţă şiKelsie nu s-ati pomenit, decît numai de Dumbravă suitorul lor, şi al 3) No. de 29 bucăţi hîrtii iarăşi atingătoare şi doveditoare tot în prigonirea de astăzi asupra propunerii jăluitorilor, că adecă nici cum n-ar fi I'ătrîni în arătatele moşii Kelsiîa şi Isăcuţ. 1-i 7155 h'ai 1, copie de pe ispisocul Domnului Vasile Voevod a căruia cuprindere s-ati trecut şi mai sus în şirul scrisorilor înfăţoşate de jăluitorî; al 2-lea 7175 Fevruare 2, copie încredinţată de giu-decătoria de Fălciu de pe scrisoarea spatarin-lui Darie ce face schimb cu ficiorii lui Dumbravă, pentru o parte din Pribeşti, arătînd * nume că ficiorii lui Dumbravă au fost Gavril, Ileana, Grigorie, Apostol şi Toader ; al 3 lea 7235 Septemvre 1, copie încredinţată de giu-decătorie de pe aldgerea făcută de Grigoraş Mardarie clucer, şi Grigorie Cucoranu vornic de poartă, prip care arată părţile răzăşilor Dumbrăveşti ce s-aîi ales un bătrîn şi giumă-tate partea Tudorii Isăcesiî şi la cine anume s-ati venit; al 4-lea 1781, cartea Domuului Contandin Dimitrie Moruz Voevod, călrălno-chentie Episcopul Huşului, după jaloba răzăşilor curgători din Dumbravă, cu tînguîre a-supra altor al lor râzăşi pentru părţile ce le împresura, poroncindusă Episcopului să ur- www.dacoromanica.ro — 409 - meze cercetarea; al 5-lea 1784, jaloba Iul Proca aprodu şi cu alţi răzăşl al Iul Bogda-prosteştl cu tînguire asupra imul Isăcuţ cu neamul lui şi un Tănasă cu fimeia Iul, că eî a-' vînduşl părţile vîndute şi un Andril poruşnic fâcînd chipuri viclene iar fi vîrît în moşie pe aceşti vînzătorl şi le împresoară părţile lor, buiurdusită în dos această jalobă la vel logofăt; al 6 lea 1784 Mal 20, cartea Domnului Alexandru Moruz Voevod cătră răp. ban Sandul IVI ici eseu, după jaloba Iul Proca aprodu şi alţii al Iul tot pentru, pricina ce ave cu a-cel Jsăcuţ şi Tănasă scriindusă ca să cerceteză după scrisori; al 7-lea 1784 Noemvre 6, mărturia banului Sandu Miclescu cuprinzătoare că cercetînd pricina de mal sus după poronca domnească, au aflat că răii ar fi vîrît în mo şie la hotărît paharnicu Sandu Miclescu pe neamurile ce ar fi din Isăcuţ şi Kelsiia căci ar fi înstrăinaţi cu dovadă prin vînzare, şi hotărătura ce au făcut este cu greşală, căci ar fi intrat în părţile celor ce să trag din bătrî-nul luî Dumbravă; al^Slea Iulie 3, jaloba răzăşilor Dumbrăveştl dală cătră domnie cu cerere ca să le deie poroncă cătră banul Miclescu ca să scoată pietrile ce le-au fost pus paharnicu Miclescu de au dat părţi vînzători-lor, căci ar fi făcut vicleşug un Joniţă Bogdaproste şi Andril poruşnicul fiind scrisorile la dînşil şi iau vîrît în moşie, buiurdisită la vel logofăt; al 9-lea 1786 Iulie 11, carte gos-pod cătră răp. ban Sandul Miclescu, poronci-toare ca după mărturia Ba dată răzăşilor Dum- www.dacoromanica.ro — 410 - brăveşti să pue ]a cale în pricina Kelsiei şi Isăcuţ spre scoaterea pietrelor hotară; al 10-lea 1795 Mal 12, o mărturie de la un Ştefan Bogdaproste dată nepoţilor săi Iftime şi Vasile că pentru o dieată ce s-att făcut în pricina moşiei să nu să ţie în samă la nici o giude-cată ; al 11-lea 1802 Fevruare 3, o mărturie de la un diiacon Neculaî şi alţii dată răzăşi-lor la darea, sufletului pentru nişte scrisori viclene ce le au Burculeştil, care la cercetarea banului Miclescu s-ati dovedit vînduţi; al 12-lea 1803 Iulie I, scrisoarea răposatului corn. Ioan Rosăt dată răzăşilor Dumbrăveştî, că in toate scrisorile sale atît de Popeşti şi Pocreaca, Kelsila nu să află pomenită nici într-o scrisoare de au fost răzăşi sad nu ; al 13-lea 1808 Oetomvre 31, jaloba răzăşilor Dumbrăveştî dată cătră Mitropolitul ţării cu cerere ca săli să deie carte de blăstăm în pricina moşiei, în dosul căriia urmează rezăluţia ca să aducă botărîrea divanului pentru ca să li să deie carte de blăstăm; al 14-lea 1811 Oetomvre 24, mărturia corn. Alixandru Hrisoverghi cuprinzătoare că după ştiinţa ce are în scriso. rile boerilor Rosăteştî Kelsila şi Isăcuţ nu să află; al 15-laa 1817 August 9, Poronca Aghen-ţiei cătră răp. vornic Andronache Donici, ca să între in cercetarea pricinii ce ave Dum-brăveştii tot pentru ace Kelsie şi Isăcuţ; al 16-lea .1819 Mai 26, jaloba răzăşilor Dumbrăveştî cătră domnul Suţul cerînd giudecată cu acei ce să numesc din Kelsila şi Isăcuţ; al 17-lea 1819 Mai 31, copie încredinţată de www.dacoromanica.ro — 411 — giudecătorie de pe cartea Aghenţieî cel mari, cuprinzătoare de giudecata urmată între răzăşii de Popeşti şi Pocreaca, şi între alţi al lor îă-zăşî preutul Eni şi ginerile săil Ioniţă Bogdaproste, Iftime Bogdaproste şi alţii al Iul, carele supt numele unor răi acolisitorî străini pe care iî arată a fi urmaşi din Kelsila şi Isăcuţ, Burculeştiî şi alţii le ar fi făcînd mare împresurare la stăpînirea moşiei, arătînd aceia spre ajutor şi o scrisoare veche supt nume de diiată de la o Tudora, care djiată giudecata au aflat-o neadevarată, nefiind întăl în ia vre-o iscălitură de cele vechi, al doilea că nu arată anume ce moşie împarte, saii macar de unde, al treilea 147 ani au stătut mistuită, al patrulea că după a ei cuprindere nu s-aii urmat stă-pinirea la moşie, ce afumată şi învechită din velet plastograf, să hotărăşte ca această hirtie să nu aibă credinţă, niol cît de puţină lucrare, iar răzăşii-DumbrăveştI să-şi urmeze stăpînirea după dovazile ce au, fără mai multă supărare; al lSlea 1821 Fevruare 3, o mărturie de la un Costandin Moaleş cu- ai lui, arătătoare că să leapădă de zapisul Iul Sălăvăstru, ce l-aii avut de la Ghenade, pentru parte din Isăcuţ, mal înfăţoşînd pe lîngă aceste şi alte mărturii doveditoare acolisitoaril pretenţii a numiţilor jeluitori, trecut iarăşi în opis păn la No. 29. Acestea dar fiind dovezile înfăţoşate despre a-mîndouă părţile prigonitoare, după cu amăruntul luare aminte şi pătrunzătoare cercetare ce Divanul Domnesc au făcut la împregiurările aceşti! pricini, precum nu mal puţin şi la cu- www.dacoromanica.ro - 412 — prinderea socotinţei judeoătoriel ţinutală, şi a Divanului de apel, şi la replica dată, de cătră vechilii părîţilor cu întimpinărî asupra ziselor socotinţă prin care să încuviinţază dreptul jeluitorilor de împărtăşire de pe ace Kelsieşi Isăcuţ ău venit in lămurire că pretenţia jăluitorilor esto sprijinită întăl mal cu dinadinsul pe o copie de scrisoare de nimine încredinţată din 7180, supt închipuire de dieată a unii Tudora Isă-ceasă, soţia luî Isac suitoriul tuturor acestor răzăşi, prin care scrisoare ace Tudora ar arăta că Dumbravă din care curg pîrîţil ar mal fi avut fraţi pe Isăcuţ şi Chelsiea care s ar cuveni al trage eî jeluitorii ca osăbiţl bătrîm, i al doilea pe o hotarnică făcută de paharnicul Sandul Miclescul din 1779, prin care fără nici o dovadă împarte moşia Popeştii şi Po-creaea pe trei bâtrînî numiţi Dumbravă, Chel-siea şi Isăcuţ, şi al triilea pe o oopie din cartea.de giudecată a Divanului din 1 03, a căria original lipseşte cu totul, întemeiate toate acestea de acea copie de diată a Tudoril, care original pre mult să lămureşte din cuprinderea cărţ'l logofeţielde giudecată urmată între ceşti prigonitori, şi la 1819 sau dovedit de plastografă, oborîndusă încă de atunci această a lor acolisitoare pretenţie, după dosloşire e culese atunci din documenturilo înfăţoşate de neamul pîrîţilor,după care împregiurare nici cum nu să cunoaşte că jâluitoriî pot ave cel mal mic cuvînt de dreptato la pretenţia c& şi acum au înoit a face pe ace Chelsie şi I-săcuţ fraţi cu Tudora fimeia lui Isac cel întâi www.dacoromanica.ro — 413 — suitor al lor, cînd pe ace Tudoră după cuprinderea documenturilor să dovedeşte că au avut frate numai pe Dumbravă din care să trag pîrîţil neamul Dumbrăvesc, precum şi Bogdaprosteştil, neputîndusă nici cum jeluito-r I ajuta la propunerile lor cu bîrtiile înfăţoşate de a înfiinţa pe ace Chelsie şi Isăeuţ, fiind numai nişte copil ne încredinţate, şi mal ales dovedite de neadevărate încă de la judecata din 1819, precum mal sus s-ah zis, cînd atunci s ah şi dat rămaşi pe jăluitorî din pretenţia ce şi astăzi fac, şi pe lîngă aceste apoi nici cu hotarnica paharnicului Sandu Miclescu mal sus arătată iarăşi întru nimic nu să pot agiuta, pentru că şi această hotarnică nu numai să vede întemeiată pe acele de mal sus a lor netrebnice hîrtiî, ear nici macar este iscălita de pîrîţii râzăşl, sah altul cineva, ce mal ales din împotrivă rerlamarisită în urmă de pîrîţi neamul Dumbrăvăsc, după atîtea ja-lobi date care să văd că au şi avut lucrarea lor, precum din mărturia banului Sandului Miclescu să lămureşte, şi tot odată că aceho-tarnică a paharnicului Miclescu nici să vede sa fi avut vreo dinioară lucrare cu stăpînire pe faţa pămîntului, căci stăpînirea pîrîţilorau fost nestrămutată pănă astăzi după acele din vechiu împărţeli, slujind pe lîngă aceasta de dovadă că ace Tudoră n ah avut fraţi pe I-săcuţ şi Cheisie, pe lîngă dovezile înfăţoşate de pîrîţi şi însuş o împărţală înfăţoşată în copie încredinţată de jeluitori, precum şi de pîrîţi din 7235 Septemvre 1, îndestul de veche www.dacoromanica.ro — 414 — prin care anume să. arată că numai neamului Dumbrăvăsc li s-ati. ales bătrînl şi jumătate parte Tudoril Isăceseî adecă a fimeil lui Isac de pe care trag pîrîţiî, şi căruia Isac şi prin ispisocul Domnului Vasile Voevod i să întăreşte propietaua în aceste moşii împreună cu soţia sa Ţudora, şi de la acel ispisoc în urmă nu să mal vede vre o lămurită şi încredinţată dovadă de au avut Tudora şi osăbiţl fraţi de cît pe Dumbravă, după cum dovedesc lucrările din urmă, fără a să pomeni nimică nici prin ace Impărţală din 7235, de cînd sînt mal bine de o sută de ani, că adecă ar fi. ales vre o parte şi acel Kelsila şi Isăcuţ, sad vre unor pogorîtorî din trînşil, cînd această îm-părţală să vede cu îndestulă sumă de ani în urma hîrtiilor închipuite de jeluitori, şi mal ales a oborîtel hîrtil numită diată a Tudoril din 7180, pe care el să sprijînesc a dovedi fiinţa şi împărtăşirea acel Kelsie şi Isăcuţ în aratata moşie Popeştii şi Pocreaca, căci de ar fi fost şi aceştiia partaşi neaparat că ace îm-părţală precum au ales Dumbrăveştilor adevăraţilor pogorîtorî din Tudora, trebue să cuprindă că au ales şi partea acelora dacă ar fi avut danie de la Tudoea, şi dacă ar fi fost fraţi cu ia, iar nu ar fi zis că s-ati ales numai răzăşilor neamului Dumbrăvăsc, din care şi această împărţală îndestul să lămureşte că ace Kelsila şi Isăcuţ nici cum nu au fost pe faţa pămîntului, şi mal ales părtaşi în arătatele moşii cu neamul Dumbrăvăsc, cînd apoi luîn-du-să aminte şi scrisorile casil Rosăteştî înfă- www.dacoromanica.ro — 415 — ţoşate de pîrîţl cătră care casă de la răzăşî prin vînzare au trecut părţi din această moşie-Popeştii şi Pocreaca cu îndestul de vechi do-cumenturî, zapisă şi ispisoace, asemenea iarăş nici într-un document nu să vede pomenindusă că ar fi avut. împărtăşire vre o dinioară cu ră-zăşie Kelsila satl Isăeuţ şi că el ar fi fost fraţi Tudoriî, după care aceste împregiurărl şi temeiuri mnl sus arătate, găsindusă socotinţa giudecătoriel ţinutală şi aceia a divanului de apel cu totul greşită din adevărata fiinţă a pricinii dezvălită din documenturile de mal sus, divanul domnesc în unire cu hotărîrea din 1819, hotărăşte: ca pîrîţil răzăşî neamul Dumhrăvăsc şi BogdaproBtesc să-ş stăpînească părţile ce au în arătatele moşii Popeştii şi Pocreaca, fără mal multă supărare despre jâ-luitorî dovedindusă el numai nişte acolisiton. Drept aceia domnia noastră în temeiul legilor statornicite după noul aşăzămînt, prin acest hrisov cu a noastră iscălitură şi pecete întărim hotărîrea mal sus prescrisă a majoritaliî domnescului divan, spre vecnică curmare a pro-ţesuluî în temeiul art. 364 din organicescul reglement, urmînd întru aceasta credinţa boe-rilor domniei noastre mădulărl a divanului domnesc, dumnealui logofătul Grigori Ghica (acum răposat), vornicu Iancu Cantacuzin, vornicu loan Luca şi postelnicu Gheorghie Sturza, pentru care poroncim dumisale vel logofăt al dreptăţii şi cavaler Costachi Sturza ca prin locul cuviincios să aducă întru împlinire hotărîrea arătată. Scrisusati hrisovul www.dacoromanica.ro — 416 — acesta la scaunul Domniei în oraşul Iaşii in îinul al 5-lea a Domniei noastre. Anul 1838 luna Octomvre 26 zile. Mihail Sturza Voevod (autograf), K. Sturza vel logofăt procitoli. (Locul peceţii) No. 144. Directorul departamentului dreptăţii V. Pogor Spatar. Şeful secţiei a patra a departamentului dreptăţii, Alexandru Vuluţă. No. 1527. NOTA. Documentul acesta e scris pe pergament foarte fin. Ni a fost comunicat de păr. O. (îeorgescu, profesor de religie la şcoala Normală Vasile Lupul, şi care după căsătorie să ţine de neamul Cumpănesc (Dumbravă) Sf-sa le are de la socrul sătl C. Agapi, păstrătorul actelor neamului Cumpănesc. Despre Fo-creaca şi Popeşti s-att mal publicat acte în Voi - XX ; acesta e o comp'ectare a acelora. După ele s ar putea face o schiţă istorică a întocmirii satului, mal ales că posed inedită hotarnica răzăşilor din 1846 făcută de unul '! eleman. Istoricul Pocrecel ne va lumina multe din modul alcătuiţii vechil proprietăţi, şi ne va dezlega e-ntgma caracterului i’ăzâşilor de acolo, care au trecut proverbiali prin darul de a fi lungi de mină, şi cărpâ-noşî, împlinind în el tipul răzăşulul, care are un sac de hîrtie şi un petec de moş:e. www.dacoromanica.ro — 417 — Document înainte de 1650. Sumar: Căzacul vinde Iul N. Selitraru o pătrime din Molodova pe Nistru, ot Sotin, cu preţ de 200 taleri.' Mărturisim cu această scrisoare a noastră cum am vînţlul noi de bună voea noastră luî Neculai Selitrariuluî. a patra parte de sat . de Molodova în ţinutul Hotinului, pre Nistru şi am luvat (aic) bani gata două sute de taleri şi-am plătit o parte de ocină în Livarda ce om cum-păratu la Căpacul ficiorul Boruleanului şi-am, luvatu bani în Studiniţa, în ţara,,Leşască; ,-,şi în tocmala noastră au fost Vasile Cerneţ din Kihorod, şi croitoriul Nilvita’ din Inăuţ, şi pre mai mare credinţă mai ,gios scris-au fi-, ciorul meii Căzacul, să bie dq credipţă să ,să. ştie. Pecete n-am avut ce-arn scria eil mai gios, Căzacul să să ştie. NOTA. Documentul original lipseşte. Copia e pro<-prietatea Drluî Th. Godrescu. Document din 7166 Septemvre 15. Sumăr : Todusca, fata luî N. Silitrarul vinde lut Prodan Drăgăşescul -a şesa parte din* a patra parte din Molodova pe preţ de 40 lei. Adecă eu Todosca fata luî Neculai Sili— trariul, scriem şi mărturisăsc singură pre mine cu acest >zapis al metl, cumr eu de bună voe VOLUMUL XXIV DE UEICAR C. 27. www.dacoromanica.ro — 418 — do nime nevoită nici împresurată, ce de a me bună voe am vîndut dumisale văru-meu lui Prodan Drăgăşescul, din a patra parte de sat de Molodova a şăsa parte, din partea frăţini-meu Iul Merău, cu tot venitul ce să va alege pe ace a şăsa parte ce mai sus scrie, cu loc în vatra satului şi cu loc de ţarină şi cu loc de fînaţ şi loc din pădure şi cu moară şi cu loc de moară şi cu vecini ce să vor alege pe această parte ce scrie mai sus; aceasta o am vîndut dumisale drept patruzeci de lei bani gata, şi mi-au dat dumnealui banii toţi dinaintea Căzactiluî de Mălăeştî, şi a lui Savin ficiorul lui Dumitraşco Cucoară, şi a lui Sanson ficiorul Căzaculuî, şi a lui Toader ficiorul lui Dodon, şi a lui Todiraşcu Avram, şi a Iul Costin Liciul, ca să fie dumisale driase şi o-cină şi moşie, şi cuconilor dumisale în veci, şi ca să aibă dumnealui aş face şi derese domneşti pe această scrisoare a noastră, a-ceasta scriem şi mărturisim, şi pentru mai mare credinţă eu singară mi-am pus şi pecetea să să ştie. Şi eu Lupul am scris zapisul. Let 7166 Septemvre 15. TodoQsia. Cazacul.— Savin Dumitraşcu Cocoară.— Sanson Căzacul.j— Todiraşco Avram.— Toader Dodon m-am tîmplat.— Vasilie Zlotaş Totoescul.— Şi astăzi eu m-am tîmplat şi am iscălit. (L.' P.) NOTA. Documentul original lipseşte, Copia e proprietatea d-luî Th. Codrescu. www.dacoromanica.ro — 419 — Document din 7230 Decemvre 8. Sumar: Izvodul moşiei NichitenI de la Dorohol, în urma ernaticulul Tătarilor. lzvod de moşie din ţinutul Dorohoiulul de pe Solovăţ din bus de Adăşănî, şi din gios de Puţurenl să cheamă Nichitenil, care ni este moşie de la moşi de la strămoşii noştri, care să pomenea Bosia, dreaptă ocină şi moşie care să cheamă Silişteniî pe valea Solovăţulul . cu heleşteu în vatra satului, şi ajunge coada heleşteuluî la lazul Puţurenilor, care sat este a doamnei Dahijâl, Puţurenil, iar Seliştenil, Tră-istenil din gios, Nichitenil şi păn la ernatecul • tătarilor am şăzut ş am plătit dajde curtenească anume Ştefan Durduc, şi Andronio Durduc, şi Toader Dieconesco, şi Andronache Ţapănarenco, aceşti fraţi au fost curteni, iar alţi străini n-au fost, după ce-am eşit din iarnă aşa s-ati sculat tătărăl şi ne-au prădat am rămas numai cu sufletul şi nu ştim la cine s-or răspunde zapisele şi ispisoacele să nu să ţie în samă că poate să fie la vr-un boer, sau la călugăr sau cine ştie pe acul mînă au căzut de la ernaticul tătarilor păn la Mihaî Voevod, n-am mal eşit pe acele locuri, şi de să va scula cineva cu acele dresă de NichitenI să nu să bage samă la ce Domn s-ar tîmpla fără cît ficiorii noştri şi nepoţii care or hi, cu a-ceastă scrisoare şi mărturie ce le-am făcut să aibă a ţine şi a răspunde cu ace ocină şi moşie care or hi de acest neam al nostru www.dacoromanica.ro — 420 — de a maî ajunge cineva să maî trăească pe a-cele locuri, pe aiastă scrisoare să aibă aş face şi dres de la ce divan s-ar prileji pe urma noastră, iar acele vechi să nu să ţie în samă, că n-am avut alţi răzăşî, că eu Toader Dieco-nescu am scris şi cu toţi fraţii noştri care mal sînt. Let 7230 Decemvre 8. Eu Toader Dieconescu. Eu Tănasă Piliposchi mărturisăsc şi ştiîi cu adevărat că am fost pe la casăle acestor curteni care scriu maî sus într-această mărturie cu tată-meîi ca cînd i aş vedea astăzi. Acest suret iaste scos asemene de pe cea adevărată scrisoare a lui Toader Diiaconesco, în anul 1779 Noemvre 29, în Iaşi. Logofătul dreptăţii. Poslăduindusă copia aceasta cu cea adevărată mărturie, şi fiind întocmai s-ati încredinţat şi de cătră mine. 1813 Septemvre 22. (Iscălitura indiscifrabilă). NOTA. Copia originalului e proprietatea D-luI Th. Codrescu. Document din 7266 MaiS 30. Sumar: Nastasă sin Lupul Izbaşă capătă întări-tură asupra moşiei Văicăreşti şi VărzăreştI. Dat-am cartea Domniei mele lui Năstasă şi frăţine-săti. lui Ştefan, şi surorii lor Aniţiî, www.dacoromanica.ro -421 — ficiorjlpp Lupului Jzbaşil^ şi nepoţilor lor, ca să. fie volnici cu cartea Domniei mple a ţine şi a stăpîni a lor dreaptă ocină şi moşie ce ziseră că au ?n sat în Yâlcăneştl, şi în Văr-zăreştl în ţinutul laşului, şi în să* îQ Ceretea, şi în Oneşţlj care sînt în ţinutul Lăpuşntfr care părţi de moşie ziseră că li să trag di pe moaşa Jor Maria Gorcioaia care să trage din Mihăilă Robul,; drept aceia să fie volnici cu cartea Domniei mele a lua de a zâce din ţarini cu pîine, din finâţă, din prisăci cu stupi, însă din cinci-zăcî unul * iar fiind mai puţini să la cîte o para de stup, şi din livezi cu pomi, şi din grădini cu legume, şi din tot locul, cu tot venitul moşiei după obiceia; şi nime să nu steie în potriva cărţii gospod; iar care ar ave mal mult a răspunde să-şl jeie dresă şi scrisori ce ar ave, şi să vie de faţă la divan. Let 7266 Mal 30. (Locul peceţiî gospod). Vel Logofăt. S-ati. scris copia aceasta de mine Matei Mogîlde diiac, la let 1797 Decernvre 22. NOTA. Copia e proprietatea d-luî Th. Codrescu. Document din 1784 Septemvre 18. Sumar : Mărturie asupra satului Ţigănei ot Tecuci. Înştiinţăm cu această morturie că viind un vechil al dumisale Nastasiicăl Racoviţoaeî www.dacoromanica.ro — 422 — visterniceasa, cu o luminată carte a prea Înălţa* tulul Domnului nostru Ion Alexandru Cos-tantin Voevod, cătpă dumnealui Manolachi Co-naclii vel ban, 1 cătră dumnealui Ştefan Die biv vel stolnic ispravnici de ţinutul Tecuciului, ca să aleagă şi să hotărască o parte de moşie de aici de la ţinutul Tecuciului, la o-colul Bîrladului, ce să numeşte Ţăgăneî, pe care moşie o stăpîneşte dumnealui banul Ne-culal Balşu de cînd au luat Torceştil supt stă* pînirea dumisale, şi fiind că dumnealor numiţii boerî ispravnici, avînd altă trebuinţă a ţinutului, m-ati rînduit pe mine şi mergînd eu la numita moşie Ţâgănel am strîns oameni bătrîni şi tineri răzăşi de pin prejurul aceşti! moşii de mal sus aratată şi întrebîndu-1 au dat samă că -această moşie Ţigănci din veci au fost stăpînită de dumnealui răposatul loră-dachi Costachi visternic, pe care au ţinut pe dumneei Nastasiica visterniceasa, şi acum de cînd au luat dumnealui banu Torceştil, stăpîneşte şi Ţigănei, pe care moşie în anii trecuţi au adus dumnealui şi hotărnici de au hotărît-o şi au stîlpit-o cu pietre ho tară, şi dintraciastaşl moşie Ţigănei au făcut dumnealui banu Ne-culal Balşu schimb cu răzăşil de Umbrăreşti, şi dîndule o parte de moşie din Ţigănei, i-au dat dumisale o jumătate do vad de moară la Toreeştî, fiind un mal al Bîrladului din veci al Torceştilor, al dumisale răposatului lordache Costache visternicul, şi un mal al răzăşilor de Umbrăreşti, pe care loc ş-ah-făcut şi moară şi eu după mărturia răzăşilor şi după cercetarea www.dacoromanica.ro — 423 — ce am făcut eu la faţa locului, am dat şi eu această mărturie la 'mina vechilului dumisale visternicesel Nastasiicăl Racoviţoae, iar pentru o bucată de loc ce o numesc răzăşil de acolo Agapie, fiind că mal Înainte au stăpînit-o dumnealui spatariul Toader, încă şi dumnealui visternicu Iordache Costachi tot Ţi-gănei, pe care Agapie n-ati nici o scrisoare, nici o dovadă pentru aceasta ş-au pus zi de soroc să margă la divan. 1784 Septemvre 17. NOTA. Copia documentului se află la d-nul Th. Codrescu. Perilipsis din scrisorile pentru valea Nemescul de la ţinutul Lăpuşneî. 7163 August 5. Ispisoc de la Gheorghe Ştefan Voevod prin carele arată pentru o a-devărată şi credincioasă sluga sa Luca pârcălab de Lăpuşna, carele au slujit dpmniel sale cu dreaptă şi credincioasă slujbă, şi pentru aceia 1-ati miluit pre dînsul cu osăbită milă, şi iau dat şi l-au miluit cu una silişte anume Pulberenil ce-I în ţinutul Lâpuşnil, pe Cogălnic, şi cu una vale ce să numeşte Namisnicul, care acel sat Pulberenil, şi ace vale Namisnicul au fost drepte domneşti din zilile de demult, drept aceia ca să fie acel sat Pulberenil şi ace vale Namisnicul dreaptă danie şi miluire Lucăl www.dacoromanica.ro — 424 — pârcălabului şi ficiorilor lui şi nepoţilor şi ^strănepoţilor şi la tot neamul lui cine să Ta alege. Iar după a domniei sale Tieaţă şi Domnie pe cine va alege Dumnezeu Domn pă-mîntuluî Moldoviî, ori din fiii şi neamul său, ori dintr-alt neam, dacă a socoti şi a înoi cartea aceasta de miluire, pre ..acela Domnul Dumnezeii' să-l socotească şi să-l păzască în domnia sa, iar cînd na r socoti şi nu va înoi nici n-a întări' această, carte, şi a călca şi va strica, acela să fie afurisit şi anatema de Tatăl şi de fiul şi sfintul Duh, Troiţa ce de o fiinţă şi de 315 părinţi, care sînt în Nieheia, şi să aibă partea Iudiî şi a Arii, şi cu dînşiî într-un loc să între. Amin. 7170 Iunie 13. Alt ispisoc de la Efstratie Dabija VoCvod, întăritură Lucăî pârcălabului,, şi giupinesei sale Gherghinei pe aceiaş silişte anume Pulbereniî ce este în matca Cogălni-cului cu valea Buciumului pe Tărnuşa, în ţinutul Lăpuşnii. 7177 April 24. Alt ispisoc de la Duca Voe-vod, asemenea întărind Lucăi pârcălabului din KişinăO, pentru slujbele ce au făcut domnii! sale şi altor Domni mai dinnainte, cu acel sat Pulbereniî ce este în matca Cogălnicului, cu valea Buciumului pe Tărnuşa. După puterea acestor arătate ispisoace Luca pârcălabul au cuprins în stăpînirea sa siliştea Pulbereniî cu valea Nâmisnicului şi cu valea Buciumului pe Tărnuşa, care să ţin tot de una. După aceasta în urmă unul din urmaşii L,ucăi pârcălabului, anume Şlefăniţă www.dacoromanica.ro — 425 — Iamandi jitnicer, jăluind că moşia Pulberenil s-ar fij aflînd împresurată, despre acel ce n-ar fi avut hicî o treabă au luat carte domnească de la răposatul hitru fericire Domn Ioan Teodor Voevod, cătră sărdariul de Orhel Iaman-dacbi ca să cerceteze. Deci numitul sărdar cu răvaşul din 7269 Mai 18, au rînduit pe Cos-tachi Ghori paharnic, i UrSul vornic, i căpitanu Toma Agăricî, să margăla starea locului Pulbe-renilor, să facă cercetare, căci la judecata ce au avut înaintea sa cu acei împresurători, nu s-ati putut curma ^pricina. La 7270 Fevru-are 3, de iznoavă jăluind Ştefâniţâ Iamandi jicnicer, pentru împresurarea Pulberenilor, şi osâbit pentru valea Namisnicului, precum tîrgoveţiî din Lăpuşna merg în tăria lor şi o dijmueso, s-att scris osăbită carte domnească de la răposatul Intru fericire Domn Grigorie Ioan Voevod cătră cel de atunci sărdar de Orhei ca să cerceteze, şi de va afla că acel asupra cărora jălue sînt acolisitorl, să-l depărteze din stăpînire şi să împlinească de la dînşii şi toată dijma, iar fiind pricina într-alt chip şi nu s-ar odihni vre o parte, să vie la divan. La anul 178ff jeluind Zoiţa fiica şa-trariulul Ican Arbure, strănepoată Lucăî, a-supra călugărilor de la mănăstirea sfîntulul Ioan Zlataust din Ieşi, că-î împresoară moşia Pulberenil şi valea Namisnicul, s-ati rînduit pe răposatul Darie Donicî, şi pe Ioan E.alea vornic de Poartă, ca să margă la starea acestor moşii să facă cercetare, şi să adeverească de cine s-ati stăpînit aceste moşii pănă atuncea, www.dacoromanica.ro 426 — carii rînduiţl prin mărturie în scris ce au dat Zoiţii din acelaş an 1786 Noemvre 5, aşa a-■ rată că după cercetarea ce au făcut faţă fiind şi din oamenii împrejuraşi, întracestaşl chip au aflat, adecă că un Paisie egumenu de la sfeti loan, după cartea domnească ce au fost dus cătră sărdariul de Orheî, ca să hotărască moşia mănăstirii, şi sărdariul rinduind nişte mazili fără a fi cineva din partea Zoiţii cu scrisorile Pulberenilor, şi a văii Namisnicul, au fost cuprins în hotarul moşiei mănăstirii o bucată de loc din valea Namisnicul şi siliştea Pulberenii, cum însuş vechilul mănăstirii ce au fost la această hotărîre au cunoscut. Aşîjderea şi pentru satul Hănceştiî cercetînd au aflat tot pe valea Namisniculal a Zoiţii, şi numai satul să numeşte Hănceştiî, iar moşia răzăşilor ce l alăturea cu satul au răspuns unii dintre dlnşil că să cheamă Bolăe, în urmă cătră cercetarea de la starea locului făcută de rînduiţil hotărnici. La Decemvre 8 aceluiaş an 1786, de iznoavă sati. judecat la divan Zoiţa cu egumenul mănăstirii sfîntulul loan, unde cercetîndusă cu amăruntul scrisorile, attt a mănăstirii cît şi a Zoiţii, aşijderea şi mărturia de cercetare a hotarnicilor, în protiva căria cercetare vechilul mănăstirii înaintea divanului mal mult n-ati pricinuit, ee mal vîrtos de faţă înaintea giudecăţil au răspuns că după cercetarea care el însuşi au văzut că s-au făcut la faţa locului, nimic nu poate să mal răspundă căci singur au cunoscut că s ah făcut mare împresurare moşiilor Zoiţii, şi aşa după www.dacoromanica.ro — 427 — dreptate judecata au hotărît ca Zoiţa după tăria scrisorilor ce are, aşijderea şi după mărturia de cercetare de la hotărnicii mal sus numiţi, să-şl tragă deplin fn stăpînire tot locul acela cit l-ah fost cuprins mănăstirea din valea Namisniculul, cu valea Buciumului şi cu siliştea Pulberenil. Curînd după aceasta stricîndu-să şi pacea, au rămas pricina cu răzăşil nesfîrşită. Apoi la anul 1791 întrînd în giudecată şi cu răzăşil pentru siliştea Hânceştiî, care-î pe valea Namisniculul. şi răspunzînd răzăşil că între moşia lor Baloia şi între valea Namisnicul ar fi altă moşie despărţitoare, şi că valea Nămis-niculul nu ajunge în moşia lor Baloia, ce numai pănă într-altă moşie Crăeştil, s-aii rînduit de iznoavă cercetători la starea locului, ca să facă hartă şi măsură, şi să dovedească starea fieştecăriea moşii, care după cercetarea ce au tăcut s-ati găsit starea din valea Namisnicu-luî împresurată supt numele Crăeştilor, şi salul Hănceştil tot pe valea Namisniculul, pentru care giudecîndu-să Zoiţa iarăşla divan întăitt cu Sul. Maria Cant. care stăpîneşte Crăeştil, şi dovedindusă că fără dreptate să întinde Sul. cu stăpînirea Crăeştilor să cuprinză partea din valea Namisniculul, s-ah dat rămas şi sati hntărît ca Zoiţa după cuprinderea ispisoa celor să-ş stăpînească valea Namisniculul, după cartea de giudecată ce i s ah dat din 1796 April 12, care s-ah întărit şi de măria sa Vodă, asupra căria i s-ah dat şi osâbită carte domnească de stăpînire din acelaş an luni 30; apoi de iz- www.dacoromanica.ro — 428 — noavă întrînd Zoiţa în judecată, eu răzăşiî pentru satul Hănceştiîr după multă cercetare ce s-aii făcut scrisorilor despre amîndouă părţile dovediadusă'curat că toată* valea Namisnicu-luî după cuprinderea ispisoacelor este a Zoiţiî, pe care vale sail dovedit că este şi satul Hăn-ceştiî, şi scrisorile răzăşilor de Baloia, care sînt după a lor jalbe ne pomenind nimic de valea Namisniculuî, ce scriind şi arătînd pe Cogălnic, s-aii hotărît ca să-şî stăpînească Zoiţa valea Namisniculuî şi cu satul Hănceştiî, care este pe acea vale( care carte este întărită şi cu iscălitura şi pecetea mării! sale luî Vodă, fiind cartea din trecutul an 1797 Iunie 19, şi după aceia s-aii rînduit de s-aii pus şi pietre hotară, despărţitoare despre moşia ră-zăşenilor. NOTA. Originalul acestui perilipsis, scris cum să vede în 1798, e în proprietatea d-luî Th. Codrescu. Document din 722| Septemvre 28. Sumar: Ion Bănda vinde 2 pogoane vie de la Nicoreştl preutulul Badul de la Sf. Lazar din vale, Iaşi. Adecă eu Ion Bănda de Nicoreştiî de sus» şi cu fămeaia mea Todosiia, şi cu ficiorii meî Costandin şi Tudosie, mărturisim cu acest a-devărat zapis al mieii, la mîna preutuluî Badul de Iaşi, de la Sf. Lazăr din vaale, că sînt da- www.dacoromanica.ro — 429 — tor să dati. sfinţii sale ş-am vîndut molitfeî sale a mea dreaptă ocină şi moşie, o vie în« treagă doao pogoane cu livad de pomi, şi'co cas şi cu tot -venitul, cît am ţinut am vindut molitfeî sale, drept 40 de leî. Decî ca să-î fie dumisale dreaptă ocină şi moşie şi cuconilor, şi nepoţilor în veacî, şi la tocmala noastră's-ati tîmplat răzăşî şi megieşi cari s-ati tîmplat şi maî gios s att iscălit. Şi ed Badul care am scris. laşi 7221 Septemvre 28. #Ion Bunda.— ®Eu Preutul Arsenie.— • Todosia.—• Az Asenie prot. iscal.— ©Lupul sin Sai. Costandin sin Ion Bunda. — Todosie sin Bunda.—Gligore vornicul. - Nedelev.—Bălan. NOTA. Originalul a fost în hîrtiile casei P. Ca-Zimir. Azi e proprietatea d-lul Gh. Ghib&nescu. Document din 7227 Ghenar 6. Sumar: Ion Croitorul vinde lui Ion Isar o vie la Nicoreştî în valoare de 100 lei. Adec eu Ion sîn Lupul croitor, şi cu îmă-mea Marga, şi cu fraternei! cu Toader şi cu sqrumca Izmăranda, făcut am ^apisul nostru la mîna dumisale glupînulul Ion Isar, precuija noi de nimine siliţi nicî asupriţi, ce de a noastră www.dacoromanica.ro — 430 — bună. voe am vîndut dumisale o vie în coasta Lupii despre răsărit, alăturea cu vila luî Gli-gorie Ilie pe din gios, şi vie întemeiată 2 pogoane, şi în capul viii din deal, şi în capul viii din vale pusă viţă tînără ca jumătate pogon, cu pomi cu tot ce ar fi în vie, şi din gardul Iul Costantin Guguian păn In gardul din vale, păn în drum, cum mearge drumul alăturea şi cu casa cu tot, şi denaintea casei din gios păn la patru ciungi de Stejari, şi la deal păn unde am pus un sărnn în ograda lui Costantin, a-ceastă moşie am vîndut-o dumisale giupînului Ion drept 100 lei, ca să-i fie dumisale dreaptă ocină şi moşie cumpărătură în veci neclătit, dumisale şi cuconilor dumisale şi nepoţilor şi strănepoţilor în veac! neclătit; şi la acest za-pis sati. tîmplat mulţi oameni buni bătrîni şi tineri, împregiuraşi de Necoreşti anume: Va-silie Gorgan şi Costantin Guguian şi Simion Burcan şi Andrei Albul şi Neculai Gîagloman, şi Lupul Meran, şi Vasilie Bortun şi lane grecul şi Costantin sîn Avan şi Dumitraşco sîn lane şi eu preutul Silion Stratul pisai zapis; deci noi aceşti oameni ce mai sus neam pus în zapis, mai gios ne-am iscălit pentru mai multă credinţă ca să să ştie. Leat 7227 Ghenar 6. I@°n.—Mar0ga. — Izmă^randa.—Toa©der. VasiQle. — CosQtantin.—SimiQon. — LuQpul VasiQlie. —Ia@ne. — CosQtantin.—Dimitraşcu sîn lane. — Erei Silion.— Stratul pisai. www.dacoromanica.ro - 431 — NOTA. Originalul e în proprietatea d-luî Gh. Ghibănescu. Document din 7227 Iunie 24. Sumar: Vasile sin Ionaşco vinde lui Ioniţă Isar un pogon de vie de la NicoreştI cu 5 lei. Adecă eu Vasilie sîn Ionaşco ot Necoreşti, împreună cu femeia me cu Maria, şi cu copiii mei cu Gheorghie şi cu Toader, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru la mina dumisale g upînuluî loniţă lsar, pecum de nime siliţi nici asupriţi, ce de a noastră bună voe am vîndut dumisale un pogon de vie alăturea cu viea dumisale pe din gios, ce-ad fost cumpărat dumnealui de la nepotul med Ion, şi acel loc este din partea lui Guguian la vale, păn în drum, şi-n gios iar păn în drum, însă uliţă iad lasat lui Guguian pe din vale trei paşi; şi la această toc-mală a noastră s-aO tîmplat mulţi oameni buni împrejuraşi din sus şi din jos, anume: Ion. Stămate ot Necoreşti, şi Macsin ot tam, şi Ion sin Capră, şi Ion sin Ştefanii ot tam, şi Dimitraşc sin Ene Greeul, şi Costantin sin Ivan, şi mulţi oameni buni care mai giosne-am pus şi degetele, tocmala ne-aă fost drept cinci lei bani gata, mi-ad dat banii în mînă şi iam vîndut dumisale ca să-i fie dreaptă moşie şi ocină în veci, dumisale şi cuconilor dumisale, www.dacoromanica.ro — 432 — şi nepoţilor şi strănepoţilor în veci neclătit. Şi pentru credinţă ne-am pus şi degetele. Let 7227 Iunie 24. Eu Vasilie®Gongar.— Eu Ma #ria Gongă-roae.— Eu Gheorghie sin Gongar vînzător.— Eu Macsin i?uzne*> martur.— Eu Ion Capră O martur. — Eu Ion sin Ştefanii^ martur.— Eu Costantin Ivang martur.— Eu Ion Stamate 9 martur. — Eu Dimitraşco sin Grecug martur. Erei Ion ot Necoreşti am scris eu zisa lor. NOTA. Documentul în original e proprietatea d luî Gli. Ghibănescu.' Document din 7232 Iulie 27. Sumar: Popa Costaniin vinde 3 pogoane do vie de la Nicoreştî luî popa Ion drept 40 leî. Adecă eu popa Constantin şi împreună cu. preuteasa me Aniţa, iicior preutulul BadiuLui, tăcut amzapisul meii la mîna molitfii sale-pre-utului loan, precum eu de nime silit, nieî a-suprit, ce de a me bună voe am vîndut eu molitfii sale o vie a me, care vie ne-au fost şi nouă cumpărătură de la Lon Bunda, şi de la fiecioTiî lui, anume : Costantin şi Todosia, pre-cum arată şr zapisul cel ivecbiti de cumpărătură, care vie este întrînsa 2 pogoane de vie lu- www.dacoromanica.ro — 433 — erată, şi un pogon sterp, care şi eu iam vîndut molitfii sale preutulul loan, drept 40 de lei bani vechi, ca să-î fie molitfii sale dreaptă o-oină şi moşie, şi fiilor, şi nepoţilor moljtfii •sile, cînd îl va dărui Dumnezeii. Şi la această tocmală a noastră s ati ttmplat mulţi oameni buni şi împrejuraşi, carii inal jos s-ati iscălit, iar carii n ati. ştiut carte ş-ati pus degetele, şi ■eu pentru mal mare credinţă am iscălit împreună cu toţi oamenii mei. 7232 Iulie 27. E^ preutul Badiul iscal. - Eu preutul Costin am iscălit. —Eu preutul Vasile sin lîadiul. A ni ţa# preuteasa. Costantin sin Bunda iscal.—Şi eu preutul Toader sin popa Badiul, braţ popă Costin am scris zapisul şi am iscălit. NO TA. Acest document e proprietatea d lut Gk. Ghibanescu. Document din 7232 Octomvre 14. % Sumar : Ion, ' gînerile lut V. Corban, vinde lut Costandin, sin B undit, o vie de la Nîcorcştt fun pogon ■şi 3 tirtel pentru că n-a avut cu ce să plăti de* 0 datorie cătră Turci -şi 1 a plătit Costandin ca clnzăş. Adecă eu Ion ginerile Iul Yasile Corban şi cu soţul meu Tudosea, dat-am acest zaois al nostru la mîna lui Costantin, ficiorul Bundil, preeum să să ştie că iam vîndut o vie cire VOLUMUL XXIV DE TJRfCAR O. 28. www.dacoromanica.ro — 434 — este într-un hat cu Lupul Voicăl, care şi eu ace vie o am luat de ia Toader, ficiorul Vi-drolil, cu giudecata dumisale stolnicului Gavril Costachi, pentru o chizăşie ce-am fost noi de Toader Vidrole, şi neplătind el datoria la Turci am plătit noi fiind chizăşl, şi neavînd ce lua de la dinsul, ne-au dat giudecata a-ceastă vie, un pogon şi tril firte, şi fiind ace vie de baştină a Bundiî, n-ah încăput alţii să o cumpere, ci noi am vîndut-o Iul Costantin drept 15 lei bani vechi, ca să 1 fio dumisale dreaptă ocină şi moşie neclătită în veci, dumisale şi fiilor dumisale, ca să stăpînească pe urma dumisale, iar Toader Vidrole sati. alţii cineva din neamul Vidrolil de s-ar scula cîndva asupra Iul Costantin, ori în ce judecată ar merge să fie rămaşi, căci cu judecată s-ati. făcut această vînzare; şi în tocmala noastră sad tîmplat mulţi oameni buni şi preuţl, carii mal jos s ah iscălit. Pentru mal multă credinţă şi noi ne-am iscălit mal jos, ca să să ştie. Let 7232 Octomvre 14. Lupul®Voicăî. — Bădăuţă. — Apostol® Puiu. — Gligori®Ilie. — Ioan®Băcăniac.— Ştefă#nie. — Costantit#Guguian. — Vasile^ Cor ban. NOTA. Originalul e în proprietatea d lui Gh. Ghib&nescu. www.dacoromanica.ro - 435 Document din 7234 Octomvre 19. Sumar: Simion fratele lui Crîste de Hănţăşti, vinde finului săîi Cristea un pogon de vie cu 12 lei; importantă e notiţa că în 1725 Octomvre, zlotul (gal-bănulj valora 2 lei. Adecă eu Simion braţ (frate) Crăstel ot HănţăştI, făcut-am zapisul med la mina finu-meil Crăstel, pecum iam vîndut un pogon de vie ce-am avut, partea nevestei mele a Părascăl, şi tocmala ne-au fost drept 12 lei pol, şi mi-au dat asvar drept 2 lei, un zlot, iar ceîlanţ! bani au rămas să-I deie lajoamnă, şi atunce viind fiiastru meu Ion să-1 fac şi zapis la mîna Cărsteî. Şi pentru credinţă am pus şi degetele. Let 7234 Octomvre 19. Eu Simion •vînzător.— Eu Simion# ot Şerpenî. — Eu Enache sin Oglindă^ martur. NOTA. Documentul în original e proprietatea d lui Oh. Ghibănescu. Document din 7236 •Septemvre 29. Sumar. Gavril Costachi pab. dă hîrtie la mina lui Ion sin Simion pentru pricina, ce a avut cu sora lui Măriuţa, că i-a vîndut în lipsă 2 pogoane de vie ; judecata a dat hotărîre că pentru un pogon va să plătească 12 lei, iar pentru alt pogon să să Ia pogonul Măriuţel. Gavril G'ostacbi vel păharnic facem ştire, pecum avu pîră de (faţă înaintea noastră Ion ficiorul lui Simion cu Măriuţa, fata Lupului www.dacoromanica.ro - 436 — Şuhăx, pentru două pogoane de vie ce au avut Ion în Nicoreştix de sus, rămasă de la părinţi, şi răsărindusă Ton de la locul Iul in ţara Turcească, şi zăbăvind multă vreme, iar Măriuţa fiind vară primară au tot lucrat viile şi socotind Ie că ar fi murit văru sati Ion, au vîndut acele 2 pogoane de vie ce-au fost a vâru-săb, li-au vîndut dumisale sulgexuulux Adam, şi după ce au vîndut viea, au venit şi Ion în ţară, şi a-pucînd pe Măriuţa pentru ce iab vîndut viile, şi viindunaintea noastră şi văzînd că nare nici o px'icină Măriuţa ca să arâte vre-o datorie sau alt ceva asupx'alux, Ion, am giudecat să-l deie vie pentru vie, şiavînd Măriuţa un pogon de vie a el, iar în Nicox-eştil de sus, i l-au dat denaintea noastx’ă Iul Ion, iar pentru un pogon s ati a-pucat că la da bani, pecum au vîndut sulge-riulux Adam, ce atunee cînd iam giudecat n am apucat a le face mărturie pecum iam giudecat, iar aemu viind Ion la noi, iam dat aceasta măr-tux’ie la mîna Iul, ca vrînd săvîndăacel pogon de vie care s a luat de la Măriuţa, ori cine s-ar afla să 1 cumpere să fie volnic Ion a vinde, oă cu giudecată 1 aii luat, iar pentru un pogon ceab rămas să-l plătească cu bani Iul Ion unde ar afla Ion pe varăsa Măriuţa-, să aibă a o trage ori în care giudeţ s-ar tîmpla, sa I p]i-niască Iul Ion de la Măriuţa dolsprezeci lei vechi, pecum văzum şi un răvaş de la dumnealui sulgeriul Adam, c-ab dat Măriuţii căte doisprezece lei vechi pe pogon, şi Măriuţa încă înaintea noastră s-ab apucat că ia plăti acel pogon cu bani pecum scriem mal sus, www.dacoromanica.ro — 437 — şi n ati căutat săi mal plătească,, cepe giude-cata ce au avut iau făcut şi mărturie la mîna lui Ion, aceasta facem ştire. Let 723 3 Septemvre 29. Gavril Costachi iscal paharnic. NOTA. Originalul documentului se află la d-nul Gh Ghibănes u. Document din 7241 Octomvre 23. Sumar : Cristea Zin c vinde lui O. Movilă un pogon de vie parag'nă drept 15 leî. Via era la Nicoreştl. Adecă cu Crăste Zmec împreună cu ătncia me Măriuţa, făcu t-a m zapisul nostru la mîna du-misale giupînului (Jostant'n Movila, pecum noi de nime siliţi nici asupriţi, ce de a noastră buna voe, am vîndut un pogon de păragină drept eincisprezeci let bani gata, care acea paragină ne-au fost şi nouă cumpărătură do la Ion nepot Şuliăl, alaturea cu viea Bundei, însagîlce-vindu 1 cineva pe dumnealui, să aibu eQ a trage ac«*a gîlceavă, şi i-am dat-o dumisale acea vie ca să-î fie dumisale ocină şi moşie în voci neclătitâ. Şi Ia toomala noastră s-atl tîmplat muiţi oameni buni împregiuraşi bătrînl şi tineri, anume : Simion Burcan, şi Ifrosă zăt Bălăuţă, şi alţi oameni bum care mai gios ati iscălit şi am pus şi degetele. Let 7241 (1732) Ootomvro 23. Eu Cărste®Zmec. — Eu Mări®uţa. — E i Vicol#sîn Cărste. www.dacoromanica.ro — 438 — J«OTA. Doc. în original e în proprietatea d>lul Gh. Ghibănescu. Să află scris pe aceiaşi coală ca şi doc. de mal sus din 7236 Septemvre 29, ceia ce ne arată că hîrtia fiind scumpă pe atunci, Bcria lumea pe ce Bă întlmpla. Document din 7237 Qctomvra II. Sumăr : Popa Ion din Nicoreştl de la biserica domnească, vinde lui Ursul de visterie 2 pogoane de vie, un pogon de loc sterp, o pivniţă cu loc sterp de casă, eu pomi şi nuci, drept 32 lei bani vechi. Adecă eu popa Ion ot Necoreştil de sus otBe-serica Gospod şi împreună cu ficiorii mei cu Neoulal şi Dumitru, scriem şi mărturisim cu acest adevărat zapis al nostru, de nime siliţi nici asupriţi, ce de a noastră bună voe, am vîndut o vie, două pogoane de vie întregi şi un pogon de loc sterp, şi pivniţă, şi loc de casă lingă pivniţă ou pomi, dumisale giu-pînuluî Ursului de Visterie, drept 32 lei bani vechi, şi cînd am vîndut dumisale acea vie s att tîmplat oameni buni anume Gligori Ilie, şi Maosin sin Bunii, şi Angheluş Vîntul, şi Gheorghia Ivan, şi Vasilache Alihailache, şi am vîndut dumisale să î fie moşie şi ocină în veci, care vie am cumpărat o şi eu da la popa Badiul, şi am dat dumisale şi zapis ul cel vechi ti, www.dacoromanica.ro — 439 — şi cu nucii cel din deal de vie, şi pentru credinţă. am şi iscălit. Let 7237 Octomvre 11. Az erei Ion iscal. — Eu Neculal sin Popa.— Eu Dumitru sin Popa.—Grigore Ilie martur. Eu Macsin Bunii martur. Eu Angheluş martur.— Eu Gheorghie martur.— Eu Vasi-lache Mihalacbe martur. NOTA. Documentul în original e în proprietatea d lui Gli. Ghibănescu. Observare: Intr-un răvaş mic pe o filadă în 32°/0, sa găseşte chitanţa eliberată de Ursul de visterie, prin care să arata că a plătit cei 32 lei. Dat am scrisoarea me la mina preutului Ion, precum să să ştie că am luat banii de pe vie şi au rămas să-î trimet zapisile cele vechi, şi pentru credinţă m-am iscălit Az Ursul ot visterie. Şi eu preutul Ion ot Roşienl m-am întâmplat. __________ Docimenf din 7241 Octomvre 3. Sumar: Popa Iod din vicO',eştî vinde lui C. Movilă în preţ de 40 lei o vie, 2 pogoane lucrate, 1 pogon sterp, o pivniţă, 2 căzi şi un teasc. Adecă eu popa Ion ot Necoreştî, şi împreună cu ficiorii mei Neculal şi Dumitru fâ- www.dacoromanica.ro — ,4 IO — cut am acest adevărat zapis al nostru de nime eiliţi nici asupriţi, ce de a noastră bună voe am vindut o vie două pogoane lucrate, şi un pogon sterp din deal, şi pivniţă din vale cu loc de ogradă şi cu pomi, căci au fost a Bundei şi 2 eă?l ‘şi teascu călcător, care acea vie est© lingă Lupă alăturea cu Lupul \ oicai pe din gios, şi din sus do Ştefan sin Lupul, care vie au fost a Bundei, şi am vîndut-o şi Ur&ulm logofăt, şi am lăscumpărat-o, ei acmu am vîn-,dut-o dumisale giup nulul Costantin Movila, drept patruzeci lei bani gata, ca să i fie dumisale ocină şi moşie în veci, şi la tocmala. noastră s-ati tîmplat mulţi oameni buni batrîni şi tineri din sus şi din gios ra/aşi, anume: Bălăiiţă, şi Ifrose zet şi Simion liui-can, şi Lupul Voioaî, şi Ştefan sin Lupul, şi alţi oameni bum care mal jos s-ati iscălit şi au pus degetele, şi pentru credinţă am iscălit. Leat 7241 Uctomvre 3. Az Erei Ion iscal. Eu Neculai sin Popa.— Eu Dumitre} Şi eu Vasile vornic martur. NOTA. Documentul în original © în pioprietatea d-luî Gh. Ghibtnescu. Document din 7232 Iulie 27. Sumar: Constantin lWovilă vinde 4 pogoane de vis din Necoreştil de Sus pe Lupa cu 100 de lei, nepotului săil Vasile Adecă eu Costantin Movila făcut-am za-pisul meu la mîna dumisale lui Vasile sin Ţă- www.dacoromanica.ro — 441 - naşă căpitan, precum să să ştie că am vîndut dumisale patru pogoane de -vie în Nicoreştiî de sus pe Lupa, care această vie mi au fost şi mie de cumpărătură, două pogoane lucrate şi unul paragină,, de la popa Ion, şi un pogon am cumpărat-de la Cărste Zmeche, şi eu li-am vîndut dumisale nepotului, nostru lui Vasile drept o suta de lei vechi, cu pivniţa, cu patru căzi, cu teasc, cu două deje, cu loc de ogradă precum şi zapisele cele vecin de *a cine am cumpărat arată, ca sa-î fie dumisale dreaptă ocină şi moşie în veci, iar cine s-ar afla din rudeniile mele ca să faca calabalîc să întoarcă, să aibă pace dinspre toţi nepotul nostru Vasile, căci aceste vii eu li am cumpărat din puterea me şi iar eu li-am vîndut de a me buna voe, şi cînd IC am vîndut s-ati tîmplat raabi oameni buni răvăşi, Ştefan sin Surdul, şi Bâlâuţ Ifrose zat Balăuţ, Simion Borcan, şi Iordaehi ^endre, şi alţii carii mai gios s-aU iscălit şi ş-ali pus şi degitele, însă această vie este alăturea cu viea lui Ştefan sin Surdul, şi alăturea cu viea frăţinisăQ lui i'oader, pe din jos de viile lui Bălauţă, şi pentru credinţa in-am iscălit. Leat 7247 Oetomvre 5. Az Costantin Movilă. Iordaehi Şendrea martur. - Eu Ştefan Surdul$m-am tîmplat.—Eulfros© m-am tîmplat.— Eu Simion Borcan® martur.— Si eu Toa-der sin Borcan® martur. — Eu Iordaehi sin Bor-can®martur.—Ioniţă Burcan® martur. — Neeu-lai m-am tîmplat. — Ştefan zat Borcan® m-am tîmplat.—Gligore Dascălul m-am tîmplat.— Ion Costantin martur. www.dacoromanica.ro — 442 — NOTA. Originalul documentului e proprietatea d-lul Gh. Ghibâneaeu, acum dăruit bibliotecel Bcoalil Normale Vasile Lupul. Iaşi. Document din 7248 April I. Sumar : Toader sin Lupul Voicâl vinde 4 po* goane vie de la NicoreştI giuplnulul Hagi Manea sin Ilie cu 200 lei. Adecă eu Toader ficior Lupului a Yo ic denpreună cu fămeaia mea llinca, fâcutam zapisul nostru la mîna dumisale jupinului hagi Manea sin Ilie, precum să să ştie că de ni-minea siliţi nici asupriţi, ci de a noastră bună voe am vîndut dumisale o dreaptă o-cină şi moşie, 4 pogoane de vie, la NicoreştI, cu casa împreună şi cu şopron şi cu toate ale cî alturl, din drumul din vale, pănă’în gardul bulubaşil, care vie iaste între fratemeti Ştefan şi între văru meii Negruş, întru care am făcut tocmală cu dumnealui ca să ml dea pre aceste patru pogoane de vie 20 J de lei, preţul împreună cu cele mal sus numite; carele dumnealui priimind preţul aceasta mi-ău dat şi banii deplin, întru carele să fie dumnealui volnic şi să aibă a stăpîni această dreaptă ocină şi moşie, carele eu am vîndut dumisale din toată inima dinpreună cu fămeaia mea, carele să nu aibă nimenea a să scula peste vînzătura mea, asupra dumisale, nici al su- www.dacoromanica.ro — 443 — păra fiind a mea dreaptă ocină şi moşie, întru care nu are altul cineva nimene amestecătură întru dînsa, orî din tot neamul meii ce aş avea, nici unul parte întru dînsa nici' decum nu au, şi cînd s-ati făcut tocmala acestui zapis, fost-ati mulţi oameni buni şi neguţitorî marturl, care să vor iscăli mal gios, împreună şi cu răzăşiî care-ş vor pune degetile mai jos, şi să vor iscăli, şi pentru adevărată credinţă am dat zapisul nostru la mîna dumisale, şi am pus şi degetele mal jos ca să să crează. 7245 April 1. Eu Toader® împreună cu fămeaia mea Ilinca# am vîndut. Eu Ştefan braţ Toader cu voia mea, am pus degetul® iscal. Erei Silioan am iscălit. Ego Parascbevas pragmatevtis martir. Eu Costantin Giogea răzăş mar tur® . Eu Eumitraşco Furcilă răzăş martur ® Eu Ion Marteş răzăş martur ®.— Eu Costantin Trandafir martur.— Eu Ioniţă Trandafir martur.—• Eu Ştefan sin Constantin martur.— Eu Simion din Focşenî sin Vărtan martur.— Eu Andro-nache sin Iul Ivan starostelui martur. Şi am scris eu Iordachc, zapisul acesta cu zisa a dumilorsale a tuturora, întru carele şi mărturisăsc. NOTA. Documentul e proprietatea d-luî Gh. Ghib&nescu. www.dacoromanica.ro - 414 — Document din 7251 Septemvre 18 Sumar: Ion. giner le Nastasiel vinde luî hagi Manea un pogon şi 3 iirte d- v e de la McoieştI drept 15 lei bani vechi. Adecă, eu Ion zăt Nastasiiî, care an ţinut o Costantin stoleriul, făcut am zapisul meii la mîna dumisale giupînului hagi Manii armanul, precum să să ştie caiam vîndut un pogon şi tril firte de vie păra_jină în Nicoreşti, care ace paragină sa hotărăşti cu Lupul a \ oieăi, fiind alăturea cu dumnealui hagi Manea, care acest pogon şi tril firte mi au dato şi mie zestre de la soacra mea, neputînd să o stăpîneso, am vindut-o de bună voia me, şi a soţului meu Ţofaniişi a soacra-meaNastasiii, drept cineispre-zeci lei bani vechi, şi dumnealui ne-au făcut plata deplin în mînule noastre, iar de ar ave cineva a răspunde cu noi să ş întrebe, şi am dat şi zapisele cele vechi dumisale, şi la a~ coastă tocmala s-ah. tîmplat neguţitorî şi oameni buni, care mai gios s-au iscălit, şi au pus degetele, şi noi pentrn credinţă am pus degetele. Let 7251 Septemvre 17. Eu Hilohi Bălăuţu@. Eu Gligori.brat ego©.— Eu Negruţ sin Gogoian@.— Eu Ion zăt Nastasiil răzăş@am vîndui.— Eu Similan@ Gruiu.— Eu TofanaQ soţul lui Ion cu voea mea.— Eu NastasiaQ soacră luî Ion cu voea me.— Eu Andrii@ bărbier martur.— Eu Ştefan a Măricăi©.— Eu SimionQBurcan martur— Toader@Voicăî.— Dumitru@Gogoian. £ Eu Bârlădeanu — Eu Ştefan martur. www.dacoromanica.ro — 445 — NOTt. Documentul e în proprietatea d Iul Gh. Ghibănescu. Document din 7255 Iunie ^21. Sumar : Logofătul \. Roset scrie în pri ina unor daraverî de Vil răvaşul de mat sus. Cinstit şi al nostru ca uo părinte sufletesc cu căzută plecăciune înc linîndumâ de la ceriu toate cele feric te trupeşti, ţi sufleteşti pohtesc sflnţiitale. Cinstita scrisoarea sfinţii tale de la luni 12 am luato cu căzuta cinste şi întăt înţelegînd din cartea mării sale doamnei, cum că cu mila lui Dumnezeu aţi călătorit bine cu cumnata pană acolo la laşi (căriia mă închin cu multă frăţască dragoste)t foarte mult m-am bucurat alalalte cîte îmi scrii slinţiata pentru Gîndea am înţeles, numai ar trebui după cum ÎI iaste numele întăi să gîndească bine, apoi să vorbească a-Ies că dă sînt mijlocitor cum al fost sfinţia ta o-braze de cinste însă ca unul om tînăr ÎI crezu şi despre partpa mea fie ertat, numai altădată îş păzască parola (sic) mat bine, şi iată că eu stau ^ot pe parola ce am dat, şi dedel zapisul viilor pe talirl la mîna dumisale giupînulul Ion neguţitoriuluî, ca să-l trimiţă la fraţii dumnealui acolo la Iaşi, ei sfinţia ta vel da bani la fraţii dumnealui, şi vel lua zapisul, iar pentru viile de la Clipiceştt iată că trimiţu zapisul în mîna dumisale fratelui med. Audrel ca să www.dacoromanica.ro — 446 să. vînză şi acelea cu preţul care-I va fi cu dreptate, de care pohtesc şi pe sfinţia ta să să vînză cu preţul lor, şi foarte voi mulţumi sfinţii tale, şi rămăind deapururea nestrămutat tot. A sfinţii tale fiu sufletesc şi gata slugă, N. iîoset. (ot Bucureşti) let 7255 Iulie 21. Mal fac supărare sfinţii tale ca să aduci aminte dumilorsale fraţilor, să socotească îa dreptate dumnealor, şi să-mi facă şi mie o fârî-mă de parte din ţiganii RacoviţeştI care păn acum nu sînt împărţiţi, ca să aibu şi eu parte din moşiile răpăusateî mumă noastră, fiind şi eu fecior. NOTA. Originalul acestei scrisori, importantă prin Întrebuinţarea ce tace de franţuzismul •parola, ne arată că practica limbel franceze începuse încă de pe la 1747, căci N. Roset, boer în Divan era un personaj important în ţara aceasta. Originalul e în proprietatea d-lul Qh. Ghibânescu. Document din 7259 April 24. Sumar : Anuţa, soţia lui Hagi Manea Armanul vinde lui Vasile de ia V isterie, toate viile sale de la McoreştI cu 200 lei, bani buni. Adecă eu Anuţa giupăneasa lui hagi Manea armanul din Iaşi, dinpreună cu fiiul meu www.dacoromanica.ro — UI Sandul, scriem şi adeverim cu acest încredinţat zapi3 al nostru, să să ştie, precum că avîud noi o dreaptă ocină şi moşie patru pogoane de vie lucrate şi un pogon şi tril firte de vie păragină, la NicoreştI pe valea ce să cheamă Lupa, în ţinutul Tecuciului, care vii sînt din drumul din vale păr în gardul huliuc-başii, şi între viea dumisale giupînului Vasile dvor-nic sin lui Tănasii biv vel căpitan, şi între viea lui Costantin Gogoian şi cu fraţii lui, care vil ne sînt şi nouă de cumpărătură, însă ceale patru pogoane de vie ce sînt lucrate li-am cumpărat delaToader ficiorul Lupului Voicăl, şi de la femeia ea llinca, acel pogon şi 3 firte păragină am cumpărat-o de la Ion zăt Năstasia, care au ţinut-o Costantin stole-riul, şi lui Ion iau fost dată zestre de la soa-crăsa Nastasiea. Deci nedîndune nouă mina a le putea mai ţinea aceste vil, de a noastră bună voe de nimine siliţi nici asupriţi li-am scos vînzătoare, şi fiind dumnealui mal sus numitul giupînul Vasile de visterie, răzăş cu noi şi încăpînd a cumpără, i le-am vîndut dumisale toate aceste vii şi ceale lucrate, şi ceale păragină, cu toate vasăle şi lucrurile ce avem acolo de trebuinţa viilor, cu tocmală şi cu plată deplin drept 220 lei bani gata, şi iam dat şi zapisăie cele vechi toate la mîna dumisale, deci deacum înainte să I fie dumisale dreaptă ocină şi moşie, şi giupînesei, şi cuconilor dumisale în veci, că ni-au făcut plată deplin întru mînule noastre, şi nime din neamul nostru sad alţii să naibă a să amesteca www.dacoromanica.ro — 448 — satL a zice ceva peste vînzarea lastră, căci nime nict o treaba nu are, fiind, aceste vit pe drepţi banii noştri cumpărate, şi în tocmala noaştra tîmplîndusă şi alţi oameni buni cape mat gios sa vor iscăli, noi incaş pentru mat adevărată oredinţă neam Iscălit, ca să fie de bună încredinţare. Let 7259 April 24. Iscălitura Aniţel şi a lai Sandu, sînt în armineşte.-^*, Ilie Ilărăscul ot visterie.— Bar-bul logofăt rnartur.— Gheorghe Carpu ot visterie tn-am timplal.— Gavril ot visterie mar. tur.— Yasile Purice vist.-- Az Ionaşco ot visterie.—Az Nascasă Meleti vornic de poartă. -Ignat ot visterie. (2 iscălituri indiscifrabile). Patraşco biv vel medelnieer m-aui tîmplat. Neculat Tiron vornic de Poartă. Gbeorghie Vrabie logofăt am s^is Cu zisa vînzătoi’ilor, şi sînt rnartur. A' )TA. Do-umentul în original e proprietatea d-lul Gb. Ghibănescu. Document din 7260 Noemvrie I. Stimar; Coste! Jsar vinde cumnatului sătt Vasi-le 3 pogoane de vie la Nicoreştl. Adecă eti. Costel Isar dat am zapîsutmeti la mîna dumisale cumnatului Vasile şi a su- www.dacoromanica.ro — 449 — roreî mele Maria, precum am vîndut tril pogoane de vie de la Necoreştî şi cu cît-va loc stărp şi plata pe aceste vil am luat deplin, şi alţii să nu mai aibă treabă nime nici din rudele mele, nici femeia me, şi pentru credinţă am iscălit. Let 7200 Noembre i. Eu Costei Isar. NOTA. Doc. î" original e în proprietatea d-lul Gh. Ghibănescu. Pe cămeş i documentului 9tă scris anul 7076 şi documentul e înregistrat supt No. 1; dar data s-a "etit greşit, lucru de oare am fost surprins singur, căci 7076 ar da 1567, deci un document din socolul al XVI-lea; dar nici hîrtia, nici scrisoarea şi apoi nici numele de C. Isar nu vine din secolul al XVI-lea, ci al XVIII-lea. Data să citeşte bine 7260 ; din repegiune s-a luat c (200) drept o 70). Document] din 1771 Fevruaro 20 Sumar: Iordachi Vasile dă frHţinisău Tănasâ 6 pogoane de vie, partea sa pe preţ de 220 lei. Să să ştie cu această scrisoare a me precum am vîndut fratelui meti Tănasă 6 pogoane de vie ce am avut la Necoreştî, din viile ce ne-au rămas 12 pogoane amîndurora pă-rinţăştî, precum arată în scrisori împărţala ce am făcut între noi amîndoî, şi am luat de la Tănasă pe aceste 6 pogoane 220 lei bani gata VOLUiMUL XXIV DE URICAR C. 29. www.dacoromanica.ro — 450 — să le stăpînească cu pace în veci, şi pentru credinţă am iscălit. Let 1771 Fevruare 20. Enachi Yasile. Manoil martor. NOTA. Acsst document e în proprietatea d-luî G. Ghibănescu. • Th. C. Document din 1780 Decemvre 30. Sumar : Tanasă Vasile biv Căpitan za Darabant vinde lut M. Scorţescu logofăt, viile de la Necoreştî (18 pogoane) cu 1100 let. Yă încredinţăm cu această scrisoare pre cum să să ştie că avind eu treîsprezeci pogoane de vie la Necoreşti, la coasta Lupii, insă 2 pogoane clironomie de la răposaţii tatu med, şi un pogon ce l-am pus eu în trecuţii ani cu cramă, cu casă şi cu pivniţă, şi îngrădită de toate părţile, şi cu toate trebuincioasele viilor, adecă căzi, ciubere şi alte raărunţuşurî, cum şi buţile care se vor afla la vie, le am vin-dut dumisale logofătului Mihail Scorţâscu, atît viile, cît şi cele lalte arătate mai sus, toate drept 1100 lei, adecă una mie una sută lei, şî jam dat şi toate scrisorile vechi, ce sint pentru aceste vii, deci flind-că dumnealui mi au făcut plata acestei vii, precum mai sus se a- www.dacoromanica.ro — 451 — rată deplină în mînule noastre, să aibă a le stăpini în veci cu pace. Şi am iscălit. Let 1780 Decernvre 38. Tanasâ Vasile biv căpitan za darabani. NOTA. Originalul documentului e în proprietate d-Jui Gh. Ghibănescu. Pere pse pe moşia Scanţireştî 1781 Ghenar 22 Anii. -a). 7177 Noemvre 15. Un zapis a Iul Irimia Hui pe, cu fimea sa Antemiea. şi cu toate surorile lui, anume : Nastasiea, şi Cătălina, şi Kireana, şi Măriea, şi cu toţi cueoniî lor, scrie precum a lor dreaptă ocină şi moşie ce-au avut de la sat, de la Canţireşti, din ţinutul Vasluiului, pe apa Birladului, mal sus de Vaslunt, la cel pod innalt au vîndut-o iul Enache ce-au fost voinic, şi giupînesel sale Anti-mieî, căci că altu n’au încăput să cumpere această moşie, fiind că Ianaclie li-au fost şi văr primare şi răzăş, dîndule Ieuacbe ce le da alţi străini, adecă preţul 36 lei, pe giumătate de bătrîn, din partea lui Gheorghie ficiorul lui Ion Aprodul, cu vatra satului cît iaste partea acestui bătrîn, si cu loc în ţarină, şi in cîmpu şi ca îînanţe şi din tot locul www.dacoromanica.ro — 452 cu tot venitul, pănă in apa BîrladuluL Aşijderea şi nişte pomeţi ce au fost cumpărate de un Moise, de la un moş a lui Ienachi, şi pe aciia iad răscumpărat E-nache de la dînşil. bj. 7201 August 18 Un zapis a Măricuţăî, ce .au fost fimeia Iul Mirăuţă căldarariul, fata lui Enachi ce-au fost vornic, şi a Anti-miei, şi cu toţi fiii şi fiicele el, anume: Vasilie, şi Năstase. şi Gheorghiţă şi Toader, şi Nastasiia, şi Catrina, şi Safta. şi Fr-ăsina, scrie precum a lor dreaptă ocină şi moşie din sat din Canţireştl, din ţinutul Vasluiului pre Bîrlad, la podul înaltu, care moşie au fost cumpărătură părinţilor el, lui Enachi vornicul şi maicei sale Antemieî, de la Irimiea Hulpe, şi de la fimea lui, şi de la surorile lor ceale de sus numite, şi de la ficiorii lor pre bani gata 36 lei şi altă moşie ce s'ar mal afla, să fie mal avut părinţii el moşie bătrînă într-a-cel sat în Canţireştl, şi aceia toată au vîndut-o lui Neculaî negustoriul şi giu-păneseil sale Ştefanei, din vatra satului şi din cîmp, şi din ţarini, şi din apă şi cu pomeţi, şi din tot locul, cu tot venitul drept 50 lei bani gata, care acea giumătate de bătrîn de moşie, se vine din partea lui Gheorghe, ginerele lui Ioan Aprodu, şi i am dat şi scrisorile cele bătrine toate, ca să-şi facă dres domnesc c) 7177. Ghenar 24. Un ispisoc de la domnul www.dacoromanica.ro — 453 — Duca Voevod, care după nişte urice ce-au arătat Enachi vornicul, de la Ştefan Vodă cel bătrîn, ce-au fost miluit pe sluga sa Ion aprodul, cu un sat anume Canţireştil pe Bîrlad ce-au fost cumpărătură lui Ştefan Vodă, de la Ivul Mîn-dre şi de la aî săi nepoţi: Trif şi Furduiii şi Toader şi Dragotă ficiorii Ani căi, şi cu o bucată de sat de Canţiieşti din sus din Canţireştil ce-au fost cumpăiătură lui Ştefan Voevod de la o sluge a sa anume Avăr şi alt uric de hotără-tură, după împarţala ce-atl avut Lupul şi Maruşea, fraţii lui Ion aprodul, de au luat cîte giumătate de sat, şi după zapi-zul lui Enachi vornicul cel de sus a-rătat de cumpărătură de la Irimia Hulpe întăreşte lui Enachi vornicul, pre cît i să vine din micele de la Şt6fan Voevod dintr’acele părţi de ocină de mai sus scrise. 7177. Ghenar 2i. Duca Voevod, au întărit Iul Enache ce au fost vornic, pe tot satul Canţireştil, după două urice vechi ce-au' arătat de la bătrinul Ştefan Vodă, şi hotarul acestui sat arată că se începe de la Iiuptura din gios drept în vîrvul dealului în hotarul cel bătrin, şi de acolo preste deal, păn în hotarul Bărză-neştilor, de acolea pe culmea dealului pănă la ulmi, iar de la ulmi preste ZepodenI, şi de acolo dumbrava în sus pănă în drumul lui Ră-cilă, de aice de la deal pănă in drumul Hădă-răeştilor, de aici p© drum cătră Bîrlad, la www.dacoromanica.ro — 454 — unghiul ţarinii, iar de aeolo in vîrvul dialu-lul, iar de la movilă drept la drum, iar de la movilă în Bîrlad, acesta-I hotarul acestui sat şi altei bucăţi de pămint, diu sus de sat, şi satul au îmbiat în doi bătrînl, cum arată ispisocul. Neculaî neguţitoriul, moşul cluceriulul Ştefan Anastase, au cumpărat tot satul a-cesta, cum arată zipiselc ceale vechi, şi mai ales un zapis din 7213 Iulie 7, la care zapis sint iscăliţi boerl mari, Ion Buhuş, vel logofăt, Lupul Costache vel vornic şi alţii, fiind de atunce 76 ani. Sanda fata lui Manolachi Tudovi de Galaţ, glunăneasa lui ioniţă a Neculăeseî, împreună cu fiică sa Safta, ce au ţinut-o Grigo-raş sin Sandului, buluc-baş de Galaţi, după multă pricină ce-au avut ia, cu nepoţii soţului eî cu Veniamin şi Ştefan ficiorul răposatului cumnatului el Constantin Năstase, vel visternic, pentru ceaie ce-au rămas partea soţului el, de la părinţii săi, moşii şi altele, care toate le oprise aceştiea pentru 2400 pol lei, datoriea soţului el, şi ie încă îş cere zestrile eî, la ce de urmă s-aii aşăzat prin scrisoare. înaintea răposatului Manolachi Cos-tachi fiind vel logofăt, dîndu i şi eî ce s-au socotit, şi moşii şi altele au rămas de istov a ficiorilor lui Nastase, cum pre larg arată scrisorile intru care ieste iscălit şi logofătul Manolachi, leat, 7271 şi sînt de atunce 18 ani. 1767 April 2. Şînt de atunce 14 ani, s-aă împărţit ficiorii mei Constantin Năstasă www.dacoromanica.ro — 455 Veniamin şi Gheorghieş Ştefan, şi satul Can-ţireştiî s-au venit giumătate, în partea lui Veniamin, şi giumătate in partea lui Ştefan, cum pre laig arată impărţală. Toată pricina iaste că au intrat spat. Cma cumpărător in moşiea aceasta, şi au cumpărat de la nişte oameni, carii treabă cu moşiea n-aii avut, insă la vremea Moscalilor cînd Ştefan Anastase clucer, n-ail putut să caute de moşie cîtă-\a vreme, eum arată măr-turiea banului Miclescu, şi lahotărit n’au vrut să meargă, cum şi cărţile gospod arată. NOTA. Originalul acestei copil e in proprietatea d-luî Gh. Ghibănescu. Copia e din 1781 făcută pentru clucereasa Zoiţa în dai’averile sale de proces cu spatariul Cuza. Observare. PartilcularitîlţY gramaticale: cel pod înalt, căci că. NOTE La Note de l’Agence Imperiale Royale No. 2805, a ete miâe sous Ies yeux de son Altesse S6r6nissime, Elle a £t£ bien etonn^e de voir que l’Agence Imperiale reclame S-r Christodoulo Petrino, cotnme sujet autrichien tandis qu’il n’est rien moins que tel, £tant ne en Turquie, mem6, et liabitant en ce Pays depuis sa plus tendre jeunesce ou par le drcit de veritable Rayas de la Sublime Porte, afait des acquisitions de villages et autre> propriA t&s immeubles. www.dacoromanica.ro — 456 — Par cons^quent S. A. a ordonne aux Sous-signds de îApondre k la Note de Monsleur l’Agent, et de lui faire des observations pr&-cises sur Ies raisons 6nnonc6es dans sa Note, dont le contenu se îAduit. 1. > sentimente que son Altesse Serenisime a ordonnee aux soussignes meni-bres du Ddp. des affaires etrangbres de com-muniquer ă M-r & &. Ils out ă cette oceassion l’honueur de lui reiterer &. FINE www.dacoromanica.ro TABLA MATERILOR Volumului, XXIV de Uricar. Anul 1512. învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al ţăreî Romîneştl Neagoe Basarab Voevod, eătră fiul său Teodosie Yoevod, partea i Il-a. învăţăturile Iul Ne«goe Basarab, Domnul ţării Romîneştl, care a învăţat pre fiul său Teodosie, aşîj-derea şi pre alţi care vor fi în urma Iul de Dumnezeii unei încoronaţi Domni şi biruitori ţării aceştia, pentru multe şi bogate lucruri, care sunt Domnilor folositoare de suflet, şi vrednice de cinstea şi pohvala Domniei. Aşijderea şi pre toţi boeril săi, pre cel mari şi pre cei mici, care se începe pentru cinstea Icoanelor................. Nota la învăţăturile lui Neagoe. . 1737. Relation de mon voyage de Pd-tersbourg1 a Constantinople, et de lâ â, Petersbourg, dans Ies annee-i 1737 et 1738..................... Entrepris par l’ordre du Comte Ofterraan Cancelier de Russie, et de M. Rondeau, Ministre a’Angle-terre â la Cour de Pdtersbourg. . 1784. Giornale di un viaggio da Con-stantinopoli în Polonia, dell abate P.uggiero G. Boseovich. 1784 .... Nota la Roscovicl.............. 7232 (1724) Fevruar Hronograful ţării Moldovei, scris de Sava Erntonalul Pinaxol Hronografuluî .... Predoslevie..................... Descălecarea ţării Moldovei cu Dragoş Vodă-dupâ risipa dintăiă, Domnia Iul Iurga Vodă. . . . Pagina 1—196 196—214 216—253 254-324 324—234 334—337 337—346 347—353 353—356 356 www.dacoromanica.ro 642 — Domnia lui Alexandru Vodă. . . 357 Caracteristica lut Ştefan Vodă. . 358 Domnia Iul Bogdan Vodă, ficiorul lui Ştefan Vodă celui bun. . . . 359 Domnia leremieî Movilă Vodă. . 361—365 Pentru Mihal Vodă Domnul ţării Munteneşti....................... 365—374 De moartea lui Mihalţi Vodă în ţara Ungurească..................... 374—380 "1807. Epilog şi Nota la Hronogref. . . 380—381 1682. Evangelie lui Şerban K. Voevod. 382—389 1698. (7206). Mlneiul pe Martie. . . . 389 1741. Liturgliiarul.............................. 390 7252 (1743) Psaltirion......................... 391 7269 (1761) Triodion........................... 393 7275 1767). Penticostarul............... 394 1796. Psaltirea................................. 395 1784 (7232) Psaltirea.......................... 396 1799. Carte folositoare de suflet. . . . 396 1650. Căzacul vinde lui N. Selitraru o pătrime din Moldova pe Nistru, ot Hotin, cu preţ de 260 taleri. 417 7166 (1652) Septembre 15. Todosca fata Iui N. Silitrarul. vinde lui Prod n Drăgăşescu, a şesa parte din a patra din Moldova, pe preţ de 4O lei. . 417 7221 (1793j Septembre 23. Ion Bănda, vinde 2 pogoane vie de la Nicoreşti preutului Radul, de la Sf. Lazăr din vale Iaşi............................... 428 7227 (l719;Ghenar 6. Ion Croitorul vinde lui Ton Isar o vie la Nicoreşti în valoare de 100 lei...................... 429 7227 (1749) Iulie 24, Va&iie sin Ionaşco vinde lui Iouiţă Lar un pogon de vie de la Nicoreşti cu 5 lei. . . . 431 7230 (1722) Decemvre 8. Izvodul moşiei Nichiteni de la Dorohol, în urma eraticului Tătarilor.................... 419 7382 1724) Iulie 27. Constantin Movilă www.dacoromanica.ro — 643 — 7232 (1723) Octombrie 14. Ion ginerele lui V. Corban vinde lui Costaudin sin Bundei o vie la Nicoreştî pentru cit n’a avut cu ce să plăti de o datorie cătră Turci şi Tu plătit Costandin ca chizeş............. 433 7232 (1724 Iulie 27. Popa Costandin vinde 3 pogoane de vie de la Nicoreştî lui Popa Ioan drept 40 lei. 432 7234 (1725, Octombrie 19. Simion vinde finului seu Cristea un pogon de vie cu 12 lei (zlotul umbla 2 lei atunci)............................... 433 7236 (1727) Septembrie 29. Gavril Costalei are proces cu Ion Sin Simion pentru nişte vil...................... 435 7237 (1728 Octombrie 11. Popa Ion din Nicoreştî vinde lui Urm 2 pogoane şi altele cu 32 lei bani vechi. 438 7241 (17:12) Octombrie 3. Popa Ion din Nicoreştî vinde lui C. Moghilă o vie cu 40 lei......................... 439 7241 (1732) Octombrie 23. CristeaZmec vinde Iul O. Movilă un pogon vie cu 15 lei in MederţI .... 437 7247 (1738) Octombrie 5. C. Movilă vinde nepotului său Yasile din Nico- rcştl 4 pogoane vie cu 100 lei . 440 7248 1740) April 1. To^der vinde, lui lingi Manea 4 pogoane vie cu 200 lei 442 7251 (1742) Septembrie 18. Ion vinde iui Hagi Manea un pogon vie cu 15 lei bani vechi..................... 444 7255 (1747 Iunie 21. Log. N. Roset scrie în privinfa unor daraverî de vil. 445 7259 (1751 April 24. Anuţa soţia lui Hagi Manea Armanul vinde lui Yasile ot Vistdrie viile sale de la Nicoreştî cu 200 lei bani buni . 446 7260 (1751) Noembrie 1. Coste! Isar vinde Iul Yasile, cumnatul său 3 po- www.dacoromanica.ro — 644 — goane vie la Nicoreştl . . . 448 7266 (1758) Maiu 30. Nastasâ Sin Lupul izbaşă capătă întăritură asupra moşiei Vălcăneştl şi Varzareştl 420 1784 Septembrie 18.^ Mărturie asupra Satului Ţigăvel ot Tecuci . . 421 1798 Perilipsis din Scrisorile pentru valea Nemescul de la ţinutul Lă- puşna........................... 423 1838. Carte de judecată a rezeşilor din Ponreaca .....................pag. 398-416 1771 Fevruar 20. Iordachi Vasile dă frăţinisăii Tănasă 6 pogoane de vie partea sa pe preţ de 200 lei . pag. 449 1780 Decembrie 30. Tanasă Vasile biv Căpitan za Darabani vinde Iul M. Scorţescu logăfăt, viile de la Ne- coreştl (13 pogoane) cu 1000 lei. 451 1781 Gliennr 22. Perelipse pe moşia Scanţireştî..................... Notă franceză pag. 455 www.dacoromanica.ro