une
   Au apărut până acum (1901);          ;
   Volumul lf JT, III, IV, V, VI, VII, VIII, 1%, X XI, XII şi volumul XIII-de faţă.
partea A
                               Peste puţin va apare:
  Volurnul X partea -B. ( v
Din „Istoria Românilor" deV. A; ţJreehiâ
   Se vor mai publica următorele volume :
   Volumul XIV—Domnia lui Crigorie Ghica Vodă la Munteni XV. Domnia lui Ioniţă Sturdza
   '    « XVI,—Ocupaţiunea Rus6scă 1828 până la Regulamentul organic.      '        . i
   Decă autorului Dumnezeu îi va mai acorda <JiJe, el işi propune să publice şi un volum XVII, conţinând un „index rerum memorabiliurn, perşonarum, locorumque“. ^ i
ISTORIA ROMANILOR
(după DOCUMENTE noue)
                                     1821—1822
DE
PROFESOR DE ISTORIA ROMÂNILO:
ol
:re din bucuresci, vicf.-pre-
                                 ŞEDINŢE AL ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE AL ACADEMIEI SPANIOLE, AL SOCIETĂŢEI ECONOMICO-MATRITENSE, AL INSTITUTULUI ETNOGRAFIC DIN PARIS, AL SOCIETĂŢILOR GEOGRAFICE ROMÂNĂ ŞI ITALIANĂ, ĂL SOCIETĂŢEI ACADEMICE INDO'CHINEZE, PREŞEDINTE Şl MEMBRU FONDATOR AL ATENEULUI ROMÂN, PREŞEDINTELE MANTENANŢEl FELIBRIGIULUI LATIN, AL SOCIETĂŢEI SCIINŢIFICE Şl LITERARE DIN ALAIS (GARD), PREŞEDINTE ONORAR AL SOCIETĂŢEI HERALDICE FRANCESE ŞI AL INSTITUTULUI ARALDICO-ITALIANO, MEMBRU AL SOCIETĂŢEI DE STUDII JAPONEZO-CHINEZE, LAUREAT AL FACULTĂŢEI DE LITERE BRITISH ATHENAEUM, PREŞEDINTE AL COMISIUNEÎ MONUMENTELOR ISTORICE, PREŞEDINTE AL SOCIETĂŢEI DE CULTURĂ
                                                     MACEDO-ROMÂNĂ, MEMBRU AL • SOCIETĂŢEI SCIINŢIFICO-LITERARE DIN IAŞI, MEMBRU CORESPONDENT AL INSTITUTULUI PORTUGEZ DIN COIMBRE ŞI AL ALTOR CONGRESE ISTO RICE ŞI LITERARE.
TOMUL XIII
Tipografia şi FondeiWa' bl'1 TWeiie Thoma Basilescu
89, STRADA CASĂRMEI, 89.
                                                                    1901

                              (# ACADEMIEI *)
                              CAP. I.
     Constituirea guvernului „Ot cârmuire a*. Compunerea lui — Aprobarea consulului rusesc Pini. — Vestirea morţei lui Al. N. Şuţu. — Speranţele D6mnei reposatuluî Domn. — Complotul ei cu boeriî şi cu Pini. Oposiţiunea lui Gr. Brâncovenu. -Neis-butirea intrigilor DOmnei. — Cine putea fi numit Domn Valabieî ? — Scarlat Calimaeh. Caimacamii lui. — Graba numirei lui Scarlat. — Numirile luate la Bucuresci de wOtcâr-muirew. — Mişcarea în ţeră.
     încă înainte de a muri, Al. N. Suţu, la 15/27 Septembrie 1820 constituise un guvern special al ţereî *). Acest guvern, la mortea ultimului Domnitor fanariot luă numele de «Otcârmuitoriî ţereî rumânescî»
     Constituirea comisiuneî ori comitetului acestuia a făcut’o Al. Suţu, după înţelegerea avută cu influentele consul rusesc Pini. Prin o notă a sa adresată «Otcârmuireî», Pini recunăsce, că după vechile obiceiuri, guvernul ţereî urmeză să fie în mânele întregului Divan, dar, de altă parte nu negă legitimitatea şi a acestui «comite»1 2) şi-l constitue răspunzător de ori-ce s’ar întâmpla în ţeră.
       1.      Suţu se înbolnăvesce la 13 şi la 15 constitue comitetul în cestiune. «Quelques jours avant son dăces, II nomma une commission de boyards pour administrer Ies affaires. Elle restera en activitâ jusqu’â ce que la Porte ait nomraă un nouveau Hospodar». (Page a Pasquier).—Bucuresci 2 Fevr. (stil nou) 1821.
       2. Iacă nota consulului Pini :
       «Subscrisul gheneraliceseul Consul al Mărire! Sale împărătesei a tuturor Rusielor, a luat scire despre încetarea din vieţă a Măriei Sale Domnitorului ţereî Rumânescî, Alexandru Vodă Suţu. Şi fiindcă Domnul nu mai domnesce, orîn-duiala trebilor ar fi cerut, ca obştea boiarilor să ia frânele oblăduire! în mână, dacă reposatul întru fericire pre înălţatul Domn n’ar fi preîntîmpinat împrejurarea, înfiinţând, într’un timp pe când îşi avea întregimea de minte şi era în dreptul seu, un Comite vremelnicesc de oblăduire, alcătuit de P. S. Sa Părintele Mitropolitul, şi de prea * cinstiţi! boerî Banul Brâncov6nu, Banul Creţulescu, Banul Ghica, Banul Yăcăreseu, halea Vistier Gr. Filipescu şi marele Postelnic Rizu; adică un Comite căruia a şi lăsat toată stăpânirea printr’o notă
     Istoria Românilor de V. A. Urechiâ
XIII 1
2
V. A. URECHIĂ
      Pentru ce scop Al. N. Suţu nu lasă administraţiunea pe sema Divanului întreg? 16 boiari şi mitropolitul n’au fost primit să iscălescă anaforaua pentru alegerea lui Ilarion ca episcop de Argeş. înde irael. Naum qlice, că cu mbrtea lui Al. Suţu, «s’a mai zădărnicit incă şi t6te uneltirile ce prin taină se lucra cu grosnică pornire asupra mi. tropolitului şi asupra celor 16 boieri, că n’au fost primit să iscălâscă alegerea lui Ilarion». *)
      E probabil, ca alegerea de Al. Suţu al unui Comitet special, este în legătură cu situaţiunea celor 16 boieri. Totuşi pe Mitropolit nu’l pote Vodă înlătura din Comitet.
      Otcârmuitoril ţerel româneşci fură: Mitropolitul Dionisie, şi boierii: Banul Gr. Brâncoveanu, Banul Const. Creţulescu, Banul Grigore Ghica, Banul Barbu Văcărescu, Halea Vistier Grigore Filipescu, şi marele Postelnic Iacovache Rizu.
      Cei-l-alţi boieri din Divan îşi conservă scaunele lor, dar ca Divanişti ei nu administreză direct, ci in numele «Otcârmuirel» de mai sus. Greşesce Naum când scrie, că «după mârtea Iul Al. Suţu au remas
scrisă de la 15 ale curgătorei luni; şi subscrisul a recunoscut pravilnicia ei şi a lăudat-o, ca înţelâptă şi mântuităre.
      Subscrisul nu se îndoîesce cât de puţin, că cinstitele mădulare ale sus-<jisuluî‘comitet, care astăzi s’a întocmit ca Comitet de oblăduire în urma în-cetărei din viâţă a Domnului, vor recunăsce povara slujbei, ce a fost chiămaţî să îndeplinescă şi că dreptatea, înţelepţiunea şi cumpătarea vor domni în sfaturile lor obştescî, pentru fie ce lucru privitorii! )a săvârşirea nizamurilor în fiinţă şi^la ţinerea bunei orinduelî şi a linişte! obşteşcî, singurul scop ce e dator Comitetul să privigheze şi care a făcut să se nască înfiinţarea lui. Comitetul să-şi păzâs<ă datoriile cuscumpătate şi să nu se întiiujă cu drepturile peste hotarele mărginite .de stăpânirea privilegiilor, ce se cuvin cu deosebire numai la obrazul Domnitorului; va purcede ia fapte cari vor da dovedi destoinice de încrederea ce reposatul P. In. Domn au pus în fie-care din aceste mădulare şi care le vor face să dobândăscă mulţămirî din partea In. Porţi şi a Curţei ocrotitore şi obştăsca recunoscinţă. Dar pe lângă aceste sfaturi, care vă povă-ţuesce iubirea părintăscă, ce M. Sa împăratul a mărturisit-o neprecurmat către nămul Dakicesc, care se bucură de ocrotirea sa priinciosă, subscrisul cunosce de datoria şa a încunosciinţa, ea din îndatorirea âlujbeî sale, că face pe cinstitele mădulare ale Comitetului de oblăduire, în deobşte şi în deosebi, răs-pun4ătore pentru verî-ce vătămare s’ar întâmpla obiceiurilor şi orînduelilor în nmţă, precum şi de liniştea obşteî, până când vre-o altă hotărîre ar veni mai de sus spre a face să înceteze însărcinările D-vostre». 19 Ianuarie 1821.
                                                                                                                            Semnat Pini.
      i. Vecji Naum. Copia de la Bibi. TJrechiă (Galaţi) pag. 28.
/
3
ISTORIA ROMÂNILOR
    ' oblăduirea ţerei iarăşi la Divanul boierilor păminteni». (Academie cod. N. 322).
    v La 19 Ianuarie 1821 «Otcârmuireâ ţerei rumâneşcl» vestesce ţârei mărtea Domnitorului Al. N. Suţu. Asemenea o vestesce consulilor şi în deosebi' celui rusesc 1).
                                                        Amestecul Consulului rusesc Pini în tote împrejurările, ba chiar ajungând a’şi aroga drepturi de control în trebile (jilnice ale Divanului,
   • este notorie în nota prin care acest consul recunosce, la mărtea lui AI. Suţu Comitetul instituit de acesta, de sigur după ehiar sfatul lui, pentru administraţiunea ţerei.
     , Pini în nota sa are cu adevărat aerul de a fi el suveranul ţerei şi că se adreseză, nu către otcârmuitoril unei ţări streine, ci la proprii slujbaşi al Rusiei.1 2 3)
                                                         In tomul nostru din urmă am adus şi arzulmagzar prin care «Oteăr-muitorii ţerei rumânescn au vestit la Portă mărtea lui Al N. Suţu *).
                                                              Numai la 19 Ianuar 1821 este răspândită scirea morţeî lui Al.
   > N. Suţu, deşi după unii, cum vădurăm, el murise însă de la 16 lanuare, iar după o scrisore datată din Sculenî la 3 Martie 1821, mort era încă de la 13. 4)
i
       1) De la Otcârmuitoril ţerei rumâneşti către D-lor boeril ispravnicii ot sud.
          Fiind-eă Măria Sa, prea înălţatul Domn Alexandru Nicolae Suţu Yoevod, năptea trecută despre <jiuă şi-aă dat obştescul sfîrşit, cu mare părere de rău şi obidă obştiei norodului, Dumnezeu să’î odihnâscsă sufletul în locaşul drepţilor, de aceea dar făcend’o D-vostre cunoscută întâmplarea, vă scriem, să fiţi cu totă îngrijirea otcârmuind trcba judeţului cu totă buna orînduială după cum şi până acuma şi că aţî primit acostă poruncă şi aţi înţeles’o şi în faptă, să răspundeţi pentru că la ori ce cusur se va întempla D-vdstră aveţi a fi răspunzători, făr de a se face vre un cusur maî ales la treba nizamuluî, ca să nu gasiască vreme cu pârlej voitorii şi făcătorii de rele şi cu acostă pricină să se abată Ia vre-o netrebnicie, din care să se dea pricină de turburare şi neodihnă obştieî norodului şi pentru orî ce pricină de a le judeţului să aveţi a ne însciinţa.
Cod. 96 pag. 198.
                                                                  1821 Ianuar. 19.
         2) Ye<Jî nota de la pagina prima.
         3) Ve<}i tom. XII.
         4)       «Le 13 Janvier 1821, Alex. Sutzo Hospodar de la Valachie est mort. Sa femme et toute sa maison prirent Ies plus grands soins pour eacher eette nouvelle â la Viile de Bucarest et â tout le pays, dans i’Espoir de voir le fils du dMunt nomm6 pai* la Porte pour remplacer le pere, cependant eette nou-
4
V. A URECHIĂ
         Acesta scrisăre amintesce, că Dămna lui Alex. Suţu a ţinut ascunsă mortea, sperând să pâtă dobândi Domnia pentru fiul eî mai mare. Speranţele nutrite de Domnă nu se realiseză, de şi s’au pus in joc multe influinţi.
         Din o notă a lui Von Miltitz către Regele Prusiei, din 25 Febr. (stil nou) 1821, se confirmă informaţiunea nostră, că însuşi celebrul Consulul rusesc din Bucuresci Pini era în complotul Dămnei repo-satului Domn şi al boierime], pentru a face să reuşescă candidatura Beizadelei Nicolae Suţu-. Un boier important dintre pământeni însă se opunea la acâstă candidatură pe care o consideră ca dăunătore ţerei, principele Nicolae Suţu, având reputaţiunea de om forte mărginit. la inteligenţă.
         Acest boier era fostul mare Ban Grigore Brâncovânu, care deşi membru în «otcdrmuirea Valahiei», nu se sfii de a arăta Porţei, că asemenea Domnie nu răspunde la grelele nevoi ale ţerei. Baronul Strogronoff înţeles cu Brâncovenu, dejucă tăte intrigele urzite în fa-vărea Beizadelei, aşa că, de unde la finea lui lanuar 1821 însuşi Von Miltitz scrie (10 Februar) Regelui seu, «că cea mai probabilă candidatură la Domnia muntenă era acea a lui N. Suţu fiul reposatuluî Domn 1), câteva <JiIe apoi, la 13/25 Febr. acelaş diplomat recunoscea, că «intrigele cu iscusinţă urzite în favorea fiului mai mare al reposatului Domn Suţu, n’au isbutit»
         In conformitate cu regularea făcută prin hatişerif cu privinţă la succesiunea la tronurile Principatelor a celor 4 familii de greci, se agita spre a pune mâna pe tronul trist al ţerei rumânesci doi membri din familia Galimachi, Scarlat şi Jancu, care era Dragoman şi Suţu-lescii. Despre familia Caragia nu- putea fi acum vorbă, în urma fugei ultimului Domnitor cu acest nume din Bucuresci.
         Lupta de intrigi şi de corupţiune se limită la cei doi Calimăchescî
     velle transpira et le 19 du meme mois, elle fut connue de tout ie monde. (Uricar VIII).
           Naum scrie, că Al. Suţu au cat)ut bolnav la pat în 13 Decembre şi că a murit la 18 Ianuarie 1821.
           1) Vedî Iorga, Acte şi fragm. II. pag. 563.
   %
ISTORIA ROMANIFOR
5
şi la candidatura Beizadelei N. Suţu. Acesta din urmă înlăturată, alegerea Iul Scarlat Calimach o determină împrejurările momentului. Iancu Calimach, prudent şi priceput, cedeză însuşi, preferind să-’şî conserve funcţiunile importante de Dragoman al Porţei.
     Scarlat Calimach numit de Portă representantul seu în negocierile cu StrogonofF, era în perfectă situaţiune de a’şi valora meritele şi dreptul de a lua el tronul Munteniei.
     Porta i-1 acordă şi îndată Scarlat Calimach, care era reţinut la Constantinopole, cu negocierile sus anunţate, se grăbi a’şi trimite caimacami, să facă «zapt domnia».
     Aceşti delegaţi ai lui Scarlat Calimach fură: postelnicul N. Negrea şi Hatman Ştefan Vogoride. La 21 Februarie stil nou, caimacamii plecară din Constantinopole.
     Aceşti representanţi ai lui Scarlat Calimach nu se bucurau de o faimă tocmai bună.
     Von Miltiz <Jicea despre ei, că «sunt doi ipocriţi vicleni... de o lăcomie de nesăturat, cari au lăsat urme de pustiire pretutindenea unde au ocupat funcţiuni anteriormente» *).
     Graba ce de astă dată puse P6rta a da Domn Valahiei se explică şi prin împrejurarea, că la ea sosi sciri despre mişcarea iniţiată în ţeră, încă a doua $i după mortea lui Al. Suţu.
     Dar lăsând a ne ocupa de cele ce se făceu la Constantinopole la data acesta, să vedem cele ce se petrec în Bucuresci, după înmormântarea lui Al. Suţul, în 21 Ianuarie, la biserica Ghiculescilor, Sf. Spiridon.
     A doua di, la 22 Ianuarie, «otcârmuitorii ţerei rumânescn, scriseră «vajnice» porunci la Başbeşlegă, să păzescă marginile şi odihna locuitorilor «acum mai cu adaos»
     Să păzescă marginile, de cine?
     Va să dică otcârmuitorii nu ignorau făpturile încă secrete ale «Eteriein grescescî. A păzi mărginite, însemnă a fi veghietor la mişcările grecilor, cari puteau năvăli in ţeră. 1
      1) Iorga II 365,
6
V. A. URECHIĂ
          Vorbele «acum mat cu adaos» să păzescă Başbeşlega marginile, respică domirit gindul boierilor Otcârmuitori *).
                                                          «Acum mai cu adaos» scriu boierii otcârmuitori, lui Başbeşlega. Se vede, repet, că de şi încă Ipsilante nu trecuse Prutul spre a intra în Moldova, nu ignorau boierii cele ce se pregătiau. Acest „acum măi ales„ nu se pote repurta asupra mişcăreî lui Tudor, căci acea mişcare * nu era cunoscută la Bucurescî, la data pitaculuî către Başbeşlega.
          Grija manifestată de „otcârmuitori“ nu 1 împedicâ de a fi gri-jilivi şi pentru interesele lor proprii. Ei îşi reguleză analogia venitului lor pe câte doue luni, cugetând, că acest spaţiu de timp va trece până la instalarea unui guvern definitiv:
                                                             Către cinstita otcârmuire a ţerei, de la Logofeţia Mare a ţerei de sus si de jos
          De vreme ce şi ocnele şi vămile s’au vendut pe următorul 16t 1821, de la care după întocmirea ce este pentru havaeturile ce se da şi la Logofeţiile cele mari pe câte taleri trei la pungă, şi după nenădăjduita întîmplare ce ne-au venit cu mdrtea Mărire! sale, până să ne sosdscă buna venire a cinste! ce ni se va orîndui urmdză a fi şi ore-ş! care zăbavă şi după cum toţi dregetorii ’şi-au luat acest analogon pe câte trei luni, ne rugăm ca să se dea porunca 1
         1. In condica de la Bibi. Academie! N\ 322 (fila 15) există o scrisore manuscrisă atribuita luî Naum, care lămurit dovedesce, că încă de pe timpul luî Caragia se scia că se pregătesc greci! a face eteria. însuşi Mitropolitul Nectarie era în curentul aceste! asociaţiun! şi mulţi din boeri! ţereî împreună cu dascălul cel mare Neofit, de la şcola grecdscă din Bucurescî.
         Iacă porunca «otcărmuirei» către Başbeşlega :
                                                 Noî otcârmuitorii domniei ţerei rumânesci către D-lui cinstitul Raş-beşliagă.
         Ca tote ca Divanul este încredinţat de silinţa şi vrednicia Dumitale, la memurietul în care te afli, dar fiind că vremea de acum cere mai cu prisos vrednicie asupra zabitlâculm în tot coprinsul ţerei, iar mai vertos asupra marginilor şi Divanul cunoscendu-te pe dumnâta orînduit întru acâstă îngrijire de slujbă, scriem Dumnitale, că de la D-ta se cere totă odihna şi nebân-tuirea despre cele împotrivă ce ar cuteza cei cu cugete turburătore şi de ace-se cuvine sa aibî acum datornica îngrijire, mai cu adaos asupra zabitlâcului scriind cu străşnicie din partea D-tale şi celor 1-alţ! zabiţ! din tote judeţele, ca să fie cu ochi! deschişi şi mare priveghere asupra odihne! locuitorilor a nu ^se întîmpla măcar cel maî mic lucru superător.
         AL Ungro-Vlahiei Dionisie, Grigorie Brâncovenu, Constantin Cre\ulescu, Grigorie Ghica, Barbu Văcarescu^ Grigorie Filipesculacovache Rizu.
         Cod. 96, pa§ 199,                                   i821 Ianuarie 22,
ISTORIA ROMÂNILOR
7
D-vostră atât epistaţilor ocnelor, cât şi aî vămilor, să ne plătescă şi nouă ana-logon pe treî luni, ceea ce se va cuveni.
      Iordaehe Slălineanu, Constantin Golescu.             1821 Tanuar. 23.
                                                          De la otcărmuitoriî ţereî rumânescî.
      Citindu-se înainte nostră acâstă anafora a d-lor fraţilor veliţi Logofeţi, am veiiut arătarea şi cererea ce fac şi fiind-că in adever urmâză a se face zăbavă până la venirea stăpânire! ţereî, de aceea poruncim d-vostră boerilor cumpărători aî ocnelor şi aî vămilor, să daţî pe doue luni analogon al avaeturi-or, ce se va cuveni a lua d-lor fraţii veliţî Logofeţi de la aceste doue huzmeturi.
      Al Ungro-Vlahieî Dionisie, Grigorie Ghica Han. Barba Vâcărescu Ban, Grigorie Filipescu, Iacohache Rizu vel Postelnic.         1821 Ianuarie 23.
      Cod. LXXXXVI. pag. 199.
                                                                  cap. ii
                                                 Eteria. Tndor»—Precursorile mişcăreî de la 1821.
       «Otcârmuitorii ţerei rumânescî» şi mai apoi Căimăcamia lui Scarlat Calimachi se găsesc învăluiţi în îndoita mişcare grâcă'şi ro-mânescă, care acesta din urmă sbucnesce îndată după mdrtea lui Al. N. Suţul.
      N’avem a face o istorie a sEteriel», ci a mişcăreî luî Tudor Vla-dimirescu şi despre Eterie ne vom ocupa numai întru cât faptele se înlănţuesc între ele.
       Cele petrecute în decursul secolului trecut şi până la pacea de la 1812, deprinsese nu numai statele europene, dar şi poporele, cu i-deea unei împărţiri a Turciei, cu substituirea la statul otoman a unor noue state. Vechia impărţdlă dorită a «plăcinte! turcesc^» nu încetdză a avea partisanî şi după 1812
       Posibilitatea unui asemenea eveniment nu putea să nu deştepte şi în mintea grecilor aspiraţiunî, idealuri politice... 1
       1)     Ve<b» Du partage dela Turquie d'Europe entre la Russie, l’Autriche l’Angleterre et le3 Grecs, sous la mediation de la France par M. P. A. Dafau
1 voi. 8 Paris 1812.
       Emile Gaudin «Da soulement des nations chretiennes dans la Turquie, ses causes, ses răsultats problabes, son influence prosumablo sur Ies intorets prâsents et futurs de l’Europe en general et sur ceux de la France en par-ticulier. 1 voi. 8° Paris 1822. Gaudin fusese agent de afaceri francese în Bucurescî. El cunoscea destul de bine orientul.
8
V. A. URECH1Ă
         Evident, că local unde asemenea aspiraţiunî puteau să se nască, să se manifeste, erau Principatele şi Rusia, care se dădea de protec-t6re a întregei creştinătăţi orientale.
         O primă manifestare a idealului grec se face prin o vechiă asocia-ţiune, bine cuvântată în 1804 de Mitropolitul Moldovei Veniamin. «Frăţia» n’avea in statutele sale nimic care să o denunţe ca pe c aso-ciaţiune de caracter politic, dar nu tot aşa fu şi «Eteria amicilor mu-selor» înfiinţată la Atena în 4812 şi care, deşi pretindea că nu are lăture politică, se onoră cu preşedinţa lui Capo d’Istria, ministrul plenipotenţiar al Rusiei la congresul de la Viena. Nu-î vorbă că acestă asociaţiune, ca să’şi ascundă mai bine idealul, onoră cu membria de onore şi pe diverse capete coronate, ca Regele Bavarieî, al Viirtem-bergului şi pe însuşi Imperatorele Alexandru al Rusiei.
         Spiritul public grec deşteptat prin asemenea asociaţiuni, o altă asociaţiune nu Întârzie a se înfiinţa.
         Acesta nu putea nasce decât în Rusia şi la umbra protecţiunei, mărturită ori nu, a imperiului rusesc.
         La Odesa nasce Eteria, formată după modelul vechelor a§sX<pojmşîţ sau înfrăţiri, cârdăşii, cum le (Jicâu Turcii.
         Infiinţătorîî Eterieî de la Odesa fură Poetul grec Riga, fost Secretar al lui Alexandru Vodă Ipsilante, împreună cu Xanto profeso-rele, şi neguţitorul Scufa, cel pe care in multe întreprinderi comerciale îl aflăm şi în Principate; mai apoi intrâ şi arhimandritul Dicheu. Mai mulţi ani acestă asociaţiune nu prea dete de vorbă despre ea. Numai după uciderea de către Turci a poetului Riga, la Belgrad, in 1815. şi mai ales numai după ce Mihaiu şi Alexandru N. Suţu oăpătară domnia Principatelor, propaganda Eterieî devine mai activă, având de parolă de recunoscere cuvintul Taapooxi (opincă) la care răspundea prin cuvântul IlaXooxi (per).
         Eteria de la Odesa se administra de un comitet secret apxY) care tocmai pentru că se ţinea secret, dete nascere la svonurî varii, cari favorizeză progresarea asociaţiunei. Cine era t) apxl, comitetul? —Nu se sfiiră de a şopti astădi şi mâne de a afirma, cu glas limpede, că însuşi Imperatorele rusesc duce înainte, ca apxl asociaţiunea.
         In aşa condiţiuni Eteria nu întârzie de a număra 200.000 de
ISTORIA ROMANILOR
   membri şi printre aceia pe Ipsilante, fiul lui Constantin Ipsilante, care In curend va atrage în asociaţiune şi pe frate său Alexandru, general j în oştea rusescă şi adjutant al împăratului.
         Punând înainte asemenea nume, propaganda Eterieî este tot mai făţişă şi mai rodnică şi în Principate, unde consulul rusesc Pini, nu lipsi de a acorda protecţiunea sa chiar la membrii din sinul Eterieî1) compromişi public faţă cu Turcia.
         Naum spune, că apostosia Grecilor asupra Porţei otomanicesci se uneltia prin taină de mulţi -ani, în Scălele Grecesci, la Rumele, şi laudele lor... că s’au afrguit adică de au ajuns luminările invăţătureî la tot neamul lor şi necontenit cresce şi sporesce, până să se aducă învăţătura la cea dintâiu stare a Elenilor vechi, strămoşilor, alta nu însemnă, decât că au deşteptat duhurile neamului.... ca să ia armele în mână asupra împăratului lor, să’l restorne din scaun şi să iae împărăţia....
         «La sfirşitul leatului 1820, se lucră apostasia grecescă în Moldo-I va de Mihai Vodă Suţul, cu cei de pe lângă dinsul miniştri greci1 2).
         Dar nu numai în Iaşi se iviră, în taină, eterişti în 1820, ci şi la Bucuresci. Aci Naum scie, că însuşi Consulul rus Pini cu Dragomanul seu Moraiti, cu căpitanul Gheorgache, cu t6te căpeteniile arnăuţesc! şi cu Constantin Samurcaş, lucrau în interesele eterieî.
         La Bucuresci însă se manifestau, doue tarafuri: acel al Grecului C. Samurcaş şi un al doilea, acel a căruia esistenţă am constatat’o încă din secolul al XVIII, după pacea de la Cuciuc-Cainargi. Acest al 1 doilea «taraf» era compus din acei cari urau pe greci pentru tăte \ relele ce făcuseră ţereî. Numit-am acest al doilea taraf, ori partid, cu ! numele de «naţional», de şi originea lui nu era tocmai în deştep-\ tata consciinţă naţională, cât în dorinţa de a scăpa ţera de jafurile domniei fanariotice şi a slujbaşilor ei. .
         In acest al doilea taraf era cunoscut deja în 1820 Tudor Vladi-j mirescu. Consulul rusesc, după afîrmaţiunea lui Naum, a ămblat să I tragă în «taraful grecesc» şi pe Tudor, dar acesta deşi de sigur nu
         1) Vetli Gervimis pag. 148. Memoriile Greciei de Ravbau pag. 176 etc.
         2)      Manuscriptul lui Naum. No. 322, la Academie. Asemenea vedî copia acestui manuscript la Biblioteca Urechi ă diD Galaţi.
10
V. A. URECHIĂ___________________________
l avea încă îndeplin cristalisat în capul seu programul ce trebuia să urmărâscă partidul seu naţional, nu pare că primi să intre necondiţionat in mişcarea eteristă. Naum mai spune, că Consulul rusesc Pini, sciind sentimentele lui Tudor, nu’i destăinuise tote mişcările şi scopurile grecilor relative la Moldova şi ţera românescă din care (tot k după Naum) eteria spera să faşă o «Nouă Grecie», fără numai 1’atL învăţat să scăle pe panduri în tăcere si pe tot norodul, cu proclamaţii* Consulul sionţia, după Naum, de lipsă, să sbucnescă mişcarea . lui Tudor in ţera românescă, ca să zăpăcescă pe Turcia, să nu în-| ţelegă pe dată, că mai era aci altă mişcare, acea a grecilor.
   / Lui Tudor, <Jice Naum, îi îngădui Pini să se ridice spre dărî-/marea şi stingerea stăpânire! fanarioţescî, ce au jăfuit ţera şi să se ridice cu mârte asupra boierilor pământeni, ca unii ce au fost uniţi şi împreună lucrători cu fanarioţii. ')
        Treo ie să adăogăm, că la început acţiunea ambelor «tarafuri» se cam confunda. Erau naţionalişti români, cari credeu că a ajuta i j e eteriştî, ajutaţi de marele împărat al Rusiei, era o făptuire neme* rită, proprie de a asigura isbînda propriei cause naţionale: revendicarea drepturilor ab antiquo ale principatelor.
        De acea până şi un Naum, român bun, neintrecut, impută une ori iui Tudor duşmănia lui cu căpitanii greci.
        In Iaşi mulţi boieri erau alăturea cu grecii.
        In Bucuresci casa lui I. Samurcaşi era vizitată adesea de boerii pământeni.
        Intre aceia se afirmă că era şi Tudor Vladimirescu1 2).
                                         CAP. III.
                                                          „Novus rerum .... nascitur ordo.
                                                                                   (Virgil).
                                                                            Tudor YJadiniirescu.
        De consultat asupra lui Tudor şi a mişcări! de Ja 1821 recomandăm: a) Codicele 96 de la Arhiva Statului. Codice care a servit luî C. Aricescu, în scrierea sa despre revoluţiunea de Ia 1821, imprimată la Craiova în 1874. Codicele purta pe atunci -No. 88. Nu mai portă însă acum acest numer, căci
        1) Ve<Jî manuscriptul luî'Naum, No. 322, Academie.
        2) Ye<|i Ion Ghica. Scrisori către Alexandri pag. 75.
ISTORIA ROMÂNILOR
11
acel care actualmente este sub No. 88 coprinde acte numai de la Caragia, din 1817 — 1818 ; b) Naum. Manuscripte, în condica No. 332 de la Arhiva Academiei Române. Copia acestui codice se afla şi la Biblioteca Drechiă din Galaţi. Ve(Jî discursul de intrare la Academie a d-luî C. Erbiceanu despre «Naum» ; c) Do-1 cumente originale şi copii din Colecţiunea Academiei; d) Asemenea din Colec-ţiunea Biblioteeeî Urechiă (Ga’aţî) şi în deosebi un codice original din 1821 ;
0) Acte şi fragmente Tom. II de D. N. lorga; f) Jurnalul frances zMoniteur ojficieh imprimat la Paris în 1821. Copii făcute pentru Biblioteca Urechiă diii Galaţi; g) Uricarul de T. Codrescu; h) Hurmuzache Colecţiune de documente ;
1) Documente din Archivul Statului, din Paris. (încă inedite) \ j) Trompeta Carpaţilor, memoriul lui Drăzeanu, passim; k) Traian, Jurnalul D-luî B. P. Hasdeu. Passim,; l) Bălcescu «Mersul Revoluţi unei» în România viitore. Paris 1850; m) Ubicini. Histoire des Principauth Danubiennes.
       E&vfros, a7co[iVY)[iovăojia'ca rcspi tos <ptXwîja Ixaiptac. AOtjv 1845 şi Aoxtjuov io'copix.dv %<xl rcepl                sTâipt'as orco tcoavo cpiXtpc. NaorcXia
1834 şi 'Aoxiţuov iuept eicotavoLaeăţ. Atena 1859. n) Vailant, la Românie.
       o) Regnault, Ies Principau^âs Danubiennes; p) Filimon, istorie giAcă. 1859 (detractor al lui Tudor); q) Tricupis istorie grâcă (detractor al lui Tudor); r) Raffenel. (detractor al luî Tudoi*) ; s) Laurenşon. Nouvelles observations sur la Valachie par H. G. L. Querard afiirmă, că sub aceste iniţiale se ascunde Lauren<jon. Acesia a avut pension de băeţi în ţera încă sub A. Suţu. Este imparţial şi chiar favorabil luî Tudor de şi aprobă ore-cum asasinarea luî de către Ipsilante. t) Cantii./storia Unisersală\ u) Wilkinson. Fableau historique geographique et politique de la Moldavie et de la Valachie—1822 ; i?) Querard /. Mi Essai de bibliotheque historique des Provinces Danubiennes Paris 1857. w) Boliac. Poesiî şi passim în prosa : «Domnul Tudor» poema etc. x) Ray-baud. Memoriî. y) Rabe. In memoriul luî Raybaud ; graesce reu de Tudor. z) G. T. Gervinus. Insurrection et regeneration de la Grece. Traducere de Minssen I. P. Sgonta Leonidas 2 voi. 8 Paris 1863. a) lordache Ottetelişanu. Memoriu, apendice la Aricescu; 6) Chesarie Episcop de Buzeu. Despre 1821 în apendice la Aricescu; y) Hie Fotino nepotul luî Dionisie Fotinot imprimat la Lipsea (?) Traducerea română în apendice la Aricescu, de Sache Poroineanu şi alta de Pa vel Gheorghescu. Petru Poenar, Discursul de recepţiune la Academie. Sion G. Respunsul la acei discurs. Popescu Chiriac. Memoriu, apendice Aricescu.
      Câte-va note biografice despre acest bărbat, care la 1821, intră cu atâta stăpânire pe scena politică şi care, pentru mai toţi istoricii noştri de până aslă-<jî, a fost un «Deus ex machina» în mişcarea acesta.
12
V. A. URECHli
        Vom delătura t6te legendele, mai mult sau mai puţin nimerit introduse în biografia lui, legendele culese cu stăruinţă admirătore, dar nu şi cu un discernământ istoric, de răposatul G. Aricescu în «Istoria revoluţiunei române de la i82i 1),
        Nici chiar aflrmaţiunile lui Ioan Ghica despre Tudor, nu ne vor servi oblu, fără de o bună cioplitură istorică, după deprinderea năstră, de a descâlci iţele încurcate şi a face să iasă la sulul stativei pânza trainică a adevărului.
        Legendele sunt plăcute, mai ales când fac o aureolă a unei figuri iubite, dar mai măreţă se presintă figura ămenilor mari la lumina neînşelătore a istoriei.
        Tudor mai înainte de tăte nu este boer de nem. E născut la s.. • satul Vladimir (Jiul-de-Sus) Ia anii 1770. Alţii pun data nasceriî lui la 1770, Naum spune că era născut din neam prost de panduri.
        Nici un nou document n’a venit să verifice data nascerii. Deacă Tudor era născut la 1770, urma că Ja 1821 să fi fost de 51 de ani. Faptele lui, răpedele lui mersuri de la un loc la altul, se potrivesc mai bine cu o vârstă mai tinără. Înclinăm pentru data nascerei de 1780. La 41 de ani e omul alt-fel viguros de cum este la 51.
        Admitem, fără obiecfiune, că Tudor a fost fiul şatenului Constantin Ursu şi al femeiei lui Ioana, din Vladimir, plaiul Gilortului in Jiul-de sus. Că o fi păscut vite la câmp când-va, nu este de ce să nu credem. Nepot de cleric (tata mare al lui a fost iermonahul Mitrofan, soţul de când va al femei Ruxandra), Tudor trebui să înveţe ceva carte.
I Din altarul bisericeî a eşit roiul de pioni ai culturei nostre naţionale. Gând s’ar face cercetare, s’ar găsi intre suitorii mai tuturor familiilor actuale din clasa mai cultă, la fie-care, măcar câte un preot. La. popa Ciuhoi a învăţat Tudor, cum scriu biografii lui, dar pe timpul mersului lui la şcolă, nu lipsiau şi alte şcoli decât acele din tin<Jile bisericilor: judeţele Oltene, mai ales, numărau pe vremea lui Caragia, destui săteni sciutori de bucoavnă. Apoi vecinătatea cu şcole grăniţeresci române din Banat, făcuseră în Oltenia o atmosferă mai luminăsă de cât in restul ţărei. Aci la dascălul Lupu din Graiova, seu la o şcddă
         1) Craiova 1874,
                              )
                             J
                   #
                                                                                      ]
f
ISTORIA ROMANILOR
43
pentru copii săraci, de a Obedenilor din Craiova, unde-va, a mai învăţat Tudor 0 peste subţirea carte ce învăţase de Ia popa Ciuhoiu, că prea este sciut că se pricepea la ale minţeî, stând de vorbă cn Vlădica Ilarion Argeşu şi de aici putu fi şi hotarnic de moşii şi neguţătorii, care călătoria prin Austria şi prin Turcia şi pe la Viena, şi să nu uităm că şi limbi scia mai multe.
      O fi fost o vreme când, la Vladimir, Tudor în lipsă de hârtie scria pe foi de fag, dar mai apoi nu a dus lipsă de hârtie şi o întrebuinţa în cele din urmă aşia, ca cele scrise de el pe hârtie, să fie decrete de viaţă pentru patria şi naţiunea română!
      învăţătura insă cea mai adâncă ce o căpătă Tudor, fu cunoscinţa de aprope a suferinţelor ţăreî, a situaţiuneî groznice a ţăranului, a jăfuitorilor patriei, sub or'i-ce nume şi de orî-ce treptă, a ciocoiului, a boerimei, al careia, nu numai legenda, ci şi faptele lui ui’l arată neamic otărît.
      Pandur prin nascere, căci din judeţele oltene erau închegate cetele acestor oşteni viteji, Tudor luasă parte cu panduri de ai săi în răsboiul rus dintre 4806—1812. La 1808 el. semneză cu demnitatea V7 de căpitan de panduri1 2).
      C. Ipsilante dete vitezuluî oltean pre aceea de Sluger. 3)In timpul y domniei a lui C. Ipsilante Tudor devenise vătaf de plaiu la Cloşani, în 1800 Septembrie 20, la extremitatea vestică a judeţului.
      Luând parte strălucită cu pandurii săi la bătaia contra Turcilor de la Fetislau, generalisimul rusesc îl făcu «Parocic» şi i se acordă decoraţiunea St. Vladimir, ceea ce făcu pe unii să credă ca de la acest semn onorific i-ar fi venit numele de Vladimirescu şi nu de la numele satului unde se născu. Că era un vitez o spune şi Gervinus «il jfiait un soldat hardi et d’une grande experience de la guerre» 4).
      La încheierea păcei "^e~îâ*”l812 T^6r”se^'ve3V ameninţat de Turci, cari îl urau mult, pentru că le căşunase multă perdere în timpul
      1) Gervinus nu documentâză aserţiunea lui, că Tudor era «sans instruction»
      2) Ve<jî actul la Aricescu în Istoria Revolufiuneî de la 1821, în anexe, voi II.
      3)     Gervinus încurcă biografia lui Tudor. «II y avait â Boucarest dans la troupe de l’hospodar un certain Theodore nâ a Soulza dans la petite Valachie et appele Vladimirescu de la dâcoration qu’il portait. Tom. I p. 179.
      4) Vecji Gervinus T. I pag. 179.
14
V. A. URECHIĂ
   resboiuluî. Simţind că, cu t6tă amnistia obligatorie după tratat. Turcia ii va perde, Tudor se refugiă In Ardeal şi merse până la Viena, unde îşi regulă o asigurată întorcere în ţâră, ordonată noului Domnitor Caragia.
        Unii biografi afirmă, că Tudor nu numai fu impus lui Caragia, dar încă pretind, că vitezul pandur era temut şi respectat de acest Domnitor, ba <Jic că’l consulta cu încredere de câte ori avea să impună vre-o dare asupra ţerei. Faptul că în doue rînduri Tudor a fost vătaf de plaiu la Cloşani (judeţul Jiu-de-sus) încă nu documenteză aserţiunea lui Aricescu, de bunele relaţiuni ale lui Tudor cu Caragia.
        Resvrătirile pandurilor olteni din ultimii ani ai domniei lui Caragea nu sunt din cele tocmai de natură a îmbunătăţi relaţiunile dintre un căpitan de panduri ca Tudor, cu Domnitorul Caragea, O parte din timp, cât nu fu vătaf de plaiu, Tudor îl petrecu la locuinţa sa din Cerneţi, urmărind desfăşurarea evenimentelor şi pe t6tă <Jiua convingându-se de ororea regimului boieresc, combinat cu cel al domniei Fanariotice. El înţelese, şi aci e meritul lui, că curentul anti-grecesc este puternic în ţeră şi că la primul moment va isbucrii resmeriţa, în care se vor prăbuşi Grecii şi va scăpa ţera Rumânâscă decă mişcarea pe care o întrevedea va ti bine condusă.
        Pentru dânsul nu era explicabilă «Jicetârea latină: «Eventus stultorum magister». Tudor nu aştepta nimic de la întâmplare, ci c’o logică de om de stat remarcabil, el prevedea desfăşurarea evenimentelor. De sigur că având asemenea calităţi a trebuit să displacă grecilor, care prin condeiul lui Gervinus, îl declară om, „sans instruction, sans conscience aucune et plein de perfidie rancuniere, et d’ambition grosstâre, comme le sont tous Ies barbares soutenus par la fortune01).
        Gervinus pretinde, că Tudor a fost ademenit de Gheorgaki Olimpianul, să se pună in fruntea unei mişcări din causă că avusese mai multe procese complicate (! !)
        Acest grec «en flattant la vanite et Vambition de Theodore» spera să’l aducă a făptui pentru interesele Grecesci, sub aparenţa unei mişcări românesc! şi chiar antTgrecescî. 2) Gheorgache grecul împingând pe Tudor con’ra fanarioţilor !!
        1) (T. I. p. 180).
        2) Gervinus I pag. 180.
                   t
I
ISTORIA ROMÂNILOR
15
        Adevărul e, că pregătirea eteriştilor, a putut fi un îndemn pentru Tudor. Pentru Tudor eteria este numai ocasiune, iar nu scop.
         Unii biografi afirmă, că Tudor a fost făcut legătură cu boerul C. Samurcaşi, să se înroleze cu pandurii săi intre eterişti în folosul causei greceşti. * *) Adevărul este că Tudor a crezut un moment că eraf în avantagiul causei pentru care lucra, să’şî dirigă acţiunea paralel cu a eteriştilor. El însă nu urmăria acelaş scop şi din tote vorbele şi făpturile lui, domirit răsare, că el mai puţin ura pe Turci decât pe Fanarioţi şi mai ales pe ciocoi. Apoi însuşi Gervinus recunosce că alt scop urmăria Tudor de cât Eteriştii.
         Ori cât am înlătura legendele despre Tudor ca ne-amic al boe-rimeî, faptele şi documentele ni’l arată ast-fel. Ori de a slujit, ori de nu a slujit el în casa vre-unui boier, care l’a maltratat, adevărul e că întocmai ca amicul său episcopul Ilarion al Argeşului, era convins că relele ţărei provin de la boerimea pământenă, care devenise codă de topor în mâna Domnilor Fanarioţi.
         Naum sub impresiunea opiniunilor boieresc! asupra lui Tudor, nu vădu, la primul moment, în mişcarea lui, decât «patima» ce i cunosce asupra stăpânirei şi asupra boierilor, de cât răsbunarea, căci acea stăpânire şi acei boieri i’au refuzat plata a «nisce bani, ce după socotăla lui dicea, că-î este datore ţeara să-î plătescă şi nu’i plătia».
          1)      Naum afirmă ce’î dreptul că, Tudor era înţeles cu conducătorii eteriştilor din Bucurescî încă din. 1820 şi anume cu consulul rusesc Pinis, cu
  * dragomanul acestuia grecul George Moraitu şi C. Samurcaş. Dar tot Naum j adăoga, că eteriştii aceştia «sciind că Tudor Yladimirescu că e român, nu’î j descoperea cugetarea lui», socotela ce aveau ei pentru Moldova şi ţera româ-I noscă. Ya să <jieă şefii Eteriei din Bucurescî cunosceau sentimentele române ! ale lui Tudor şi bine scieau că el proecteză salvarea patriei sale, iar nu a Greciei.
// Totuşi Eteria, sub protecţiunea puternică a lui Pinis, speră că revolta lui Tudor va putea servi şi interesele revoltei grecescî. Naum, de almintrelea om din popor şi bun român, acusă pe Tudor, că a primit se intre în relaţiunî cu Eteriştii. «Prostul pandur Theodor nesciind cele mai adânci uneltiri ale complotului grecesc şi că pe densul voesc a’l avea numai organ până să’şi înlesnăscă r eî treba lor, creijend numai cele ce i s’aiî aretat, au primit cu bucurie să le f puie în lucrare, avend mai ales şi patimă asupra stăpânirei şi a boerilor I pentru nisce bani, ce după socotela lui <}icea că’î este datore ţera să’I plătescă / şi nu i se plătea şi nădăjduind ca omorând tota tagma boerescă se va face el f şi pandurii lui boerii ţerei românesci, moştenind moşiile şi tote averile lor cele nemişcătore».
16
V. A. URECHIĂ
      Gervinus încă pomenesce de procese complicate, care l’ar fi supărat pe boieri. Este a micşora pe nedrept motivul sbucnireî revolu-ţiunei. Naum mai adăogă a explica mişcarea în fruntea căreia se pune Tudor, ca pe o mişcare anarhică-socială, După el, TudOr nădăjduia «că omorând iotă tagma boierâscă, se va face el şi pandurii lut boieri ai ţerei rumânescî, moştenind moşiele şi tâte averile lor cele nemişcătore»
      Dar aci o nouă întrebare: de cât-va timp uni! biografi şi 6men! politic! modern! îş! propun să probeze, contra lu! Naum şi a faptelor, că Tudor era înţeles cu boierii să facă revoluţiunea da la 1821, şi că dec! 1821 nu este numai a claselor desmpştenite, ci ma! ales al clasei pe atunci diriginte.
      Dar pe ce documente? Bine, Naum nu va putea proba, că Tudor pentru un scop personal face revoluţiunea de la 1821, dar nici nouiî biografi a! lui nu pot documenta teza lor, prin care vor să împuţineze meritele istorice ale partidului naţional liberal.
      Nn. boieri! de la 1821. n'au fost înţeleşi cu Tudor.
      Nu <jhc că nu se va fi găsit vre’un suflet nobil, vre un Golescu, care să simţă ca şi TudOr, dar este absolut falşă aserţiunea a prealabilei înţelegeri dintre boier! şi Tudor la 1821. Nu este documentată vorba lu! Aricescu (pag. 37), şi nici a maiorului Burileanu, că boierimea jurase lu! Tudor încă înainte de isbucnirile revoluţiuneî, că va fi cu dânsul în mişcare. Acăsta n’a fost şi nu putea să fie, după chiar jlogica desfăşurăre! mişcăre! naţionale.         ■
      Acestă mişcare nu e de altă parte opera lu! Yladimirescu, ci acea a ma! bine de un secol anterior de lucrare.
      Nu boierimea care a devenit slugă plecată a Fanarioţilor simţea nevoia răsturnărei lor, din interes naţional, ci acele straturi sociale din naţiunea română, care se convinseseră pe deplin, că de minune se înţeleg boierii, fie cât de pământeni, cu Fanarioţii, pentru a prăda şi îngenunchia clasele desmoştenite. Tudor nu avea să dea el o directivă iniţială mişcăre!, căci directiva era dată de atâţia necunoscuţi pion!, ante-cursor! a! revoluţiuneî de la 1821.
      S’a înţeles Tudor cu boierii, el care la întâiu Ianuarie 1819 exclama, faţă cu Ilarion: «De oi trăi, voi face i2 părechi de opinci din pelea a i2 veliţi din Divan»? Dacă eteriştiî cântau marsilieza Iu! Riga:
ISTORIA ROMÂNILOR
l7
                     «4>£XOl {100 <30[MtatpuOTOU
                     AooXot. vaţJieOa &z itots Twv ayv'cov MooaooXjidivtov Tt)? ’EXXdtSo; twv topoivvwv»1)
      Tudor cânta şi el:
                     « Mugur, mugur, mugurel Bate Domne în ciocoi, tCum ne-au bătut el pe noi*.
      Revoluţiunea de la 1821 este mal puţin naţională, decât socială, Aşa urma să fie, repet, după însăşi evoluţiunea ei în decursul secolului XVlII-lea. Este deci eronată afirmarea înţelegere! boerilor cu Tudor, încă de pe timpul când trăia Alexandru Suţu. Atâta e de adevărat că boierii nu se inţeleseseră cu Tudor, că «Otcărmuitoriî» se grăbesc, la 30 Ianuarie 1821, să denunţe Porţei mişcarea lui Tudor, ca o mişcare vătămătdre obştieî şi tâlhărâscă.
      Pe platforma de luptă aleasă de Tudor, nu se putea Întâlni cu boierii ca aliaţi, ci numai ca supuşi, precum îi va avea un moment, din Martie până la Mai 1821. Este evident că Tudor va căuta să des-cepte în sufletul boierilor simţiminte mai românescl şi mai grijilive de sdrta claselor desmoştenite, dar vai! până în fine el nuisbutesce. Intr’o scrisdre ce el adreseză, după sbucnirea revoluţiuneî, către Vornicul N. Văcărescu, trămis de boierii din Bucuresci în contra lui, Tudor îi imputa (Jicându’i: «Dumneta pe norodu, cu al căruia sânge s’au hrănit şi s’au poleit tot neamul boeresc, îl socotesci nimica şi numai pe jăfuitorii lui îi numesci patrioţi! Măcar că eu nici asupra acestei tagme a boierilor nu sunt voitor de reu, ci încă mai vârtos le voiesc întregimea...... Vedi dar, că Dumnedeu a împetrit inimele
mai marilor noştri. Dar cum nu socotiţi Dumnâvostră, că patria se chiamă norodul, iar nu jăfuitorl Iul?»1 2 3 *).
      Dar să luăm acuma, că cundscem cine era Tudor, naraţiunea evenimentelor în ordine cronologică.
      La momentul morţei lui Alexandru Suţu 8) Tudor se afla în Bu-
      1) Vedi Scrisorile Iul Ion Ghica către V. Alexandri Pag. 74.
      2) Ve4î maî departe acostă scrisore integrală.
      3)      Despre mortea lui A. Suţu veijt Ilie Potino nota de la pag. 3. Ilie
Potino cjice, că la plecare Tudor avea numai 25 de osteni sîrbî şi bulgari. Von.
Istoria Românilor de V. A. TJrechm
Tom. XIII.—2
18
V A. URECHIĂ
; f |
► i | u

►
I
r
  curesci. Plecarea luî imediată împreună cu un număr de asociaţi oşteni la îndemnul luî Samurcaş, ar putea să confirme încât*vâ aserţiunea otrăvireî Domnitorului in interesul causei eterieî. Scriitorii pun plecarea lui Tudor clin Bucuresci la 21 Ianuarie. Ilie Fotino o pune la 17 Ianuarie. După Ion Ghica plecarea a fost la 22 Tanuare 1821 ').
       Naum narăză ast-fel plecarea din Bucuresci a lui Tudor.
       «Teodor Vladimirescu aflându-se la Bucuresci încă din'Iuna Noem-bre şi luând vătăjia plaiului de la judeţul Mehedinţi prin ajutorul ; consulului rusesc, au petrecut în Bucuresci până la mărtea lui Alecu ! Vodă Suţul şi atunci luând tăte cuviinciăsele poveţuiri de la complot | şi o sumă de bani, ca să’şi înlesnăscă începerile, cum şi de Ia Căpitan ÎGheorghe pe nepotul seu cu 50 de arnăuţi într’armaţi, îndată după imortea lui Vodă au eşit din Bucuresci noptea şi împreunându se Ia ^marginea oraşului cu un Dumitru Makedonski sudit rusesc, ce şi acela fîşi luase povăţuirile de mai nainte de la Consulat, s’au întins calea cu grabă pe la pălele munţilor judeţului Argeş şi Vâlcea» 2).
       Otcârmuitorii ţărei rumânesci după ,ce au vestit Porţei mărtea Domnitorului, după ce prin o carte deschisă către ispravnici au în-cunosciinţat şi ţâra de asemenea morte, făcendu-i răspunzători «de ori-ce neorânduele din partea făcătorilor de rele, cari ar da pricină de turburări şi neodihnă obştieî norodului» s), îşi întorc atenţiunea asupra svonurilor imediat răspândite şi departe de a aproba mişcarea despre care âmbla vorba, iau diverse măsuri prin care credeau a asigura ordinea publică. Aşa in circulara mai sus adusă pentru paza hotarelor ţărei şi hotărîrea luată de a mângâia tagma pandurilor din cele 5 judeţe oltene,"la patriotismnl şi vitejia căror apelâză otcârmuitorii din Bucuresci, îndată ce primesc scire din Craiova, că acestă oştire se agită şi e gata să trâcă in partea lui Tudor.
       Vaţiă-se cu ce momeli vor să împedioe pe Panduri de a lua parte la mişcarea lui Tudor: * 1 2 3
  Miltitz către Regele scrie din Constantinopole, 14—26 Februarie 1821, că Tudor «n’ayant d’abord que 46 hommes il en rassembla bientot 700 (Iorga II. p. 566)
        1) Ve<jî Ghica. Scrisori către Alexandri pag. 75.
        2) Pag. 33 copie.
        3) Cod. 96. pag. 198.

ISTORIA ROMÂNILOR
19
m-
*
%
*
                                                      Noi otcârmuitorii ţerei rumânescî
      Cinstiţi Dumnevostră boierilor ispravnici ot sud... sciut fiind atât nouă boierilor, cât şi tuturor de obşte, câtă slujbă şi vrednicie au arătat după vremi tagma pandurilor din cele 5 judeţe ot preste Olt, în cât putem (Jice, că                                isbăyîtori şi* apărători ai ţerei de
rele şi nevoile ce o înconjurase, cu chiar primejdia vieţii lor, arătându-se^ cu atâta rîvnă şi iubire de patrie, până şi viaţa ’şî-au pus'o în primejdie ; | acăstă dar osârdiucă slujbă a lor, ce de obşte este cunoscută, precum mai sus <Jiceraî nu numai că n’am cugetat vre-odinioră noî boeriî pămentenî a rămânea zădarnică, ci încă tot-dea-una am fost porniţi cu părintâsca dorire ca să ii se facă cuviinciosa răsplătire, cu facere de bine şi privileghiurî ) din partea stăpânirei, potrivite cu slujba şi vrednicia fieş-căruia şi cu tote 1 că aceşti vrednici de laudă patrioţi s’au fost lepădat în dajdie în vremea trecută, precum şi în rîndul altor bresle s’aii fost aşezat unii dintr’inşiî, dar noi n’am încetat tot-deauna cu rugăciuni către Domnii oblânduitoriî ţerei, ca să ridice de asupră-le răspunderea de ori-ce fel de dajdie şi să-i mângâe pentru slujbele şi ostenelile lor, rămâind tot în starea ce aii fost mai nainte, şi când au fost acum în cele după urmă, luminat fiind de Dumnezeu răposatul Domn jMăria Sa Alexandru Yodă Şutul, ce şi primise rugăciunea şi era să se dea cu-
!* viinciosele porunci, dar din nenorocire întâmplându-se de s’au bolnăvit, după / care şi-au dat şi obştăsca datorie, aii rămas treaba nepusă în lucrare ; acum | dar rămâind oblăduirea ţerei asupra nostră, între alte îngrijiri ale otcărmuireî. \ nu am pus la uitare şi pe mai sus numiţii panduri, ci c^sj^t d© obşte am H£hibzmi1^jc&^cât-mt^                              jugul dajdibr şi iată prin- <
tr’acăstă carte a Divanului, poruncim D-vostră, că de acum înainte să cunosceţîi „ pe toţi pandurii câţi se vor fi aflând într’acest judeţ şi vor fi fost în slujbă| dupa^ vremi, că şuiit nu totul nedajnici, or birnici, de se vor fi aflând în rînd cu ţera sau la vre-o altă breslă şi orîhduială să nu aveţi a le face supărare, cu vre-un fel de cerere de dajdie, care acestă poruncă se le faceţi cunoscută* tuutror de obşte, ca să le fie sciută, că au a fi nădajnici în veci şi să se bucure,\ dar şi şi să se arcte cu tata supunerea către stăpânire, fiind tot cu aceeaşi ! rîvnă i credinţă şi iubire de patrie, la slujbele ce se vor orîndui şi tot-de’auna 1 să fie gata şi cu armele în mână, spre întâmpinarea de ori-ce răutate şi în-frînare şi împilarea făcătorilor şi cugetătorilor de rău cari turbură odihna şi liniscita petrecere a locuitorilor, urmând întru tote după poruncile şi povăţuirile ce li se vor da ; şi că aţi primit porunca acesta şi aţi urmat precum mai sus scriem, să avem răspunsul Dumnevostră1).— 1831 Ianuarie 30,
       Cât de puţin a isbutit otcârmuitorii cu asemenea promisiuni şi
        Cod. CXYI pag. 203.
20
V. A. URECHIĂ
    momele faţă cu Pandurii, pe lângă cari trimiseră pe Dumilrake Bi-bescu, să pătă vedea din măsurile ulterior luate: schimbări de ispravnici in judeţele Oltene şi mai cu sămă disposiţiunea luată de a se aşeda străji de a lungul Oltului, ca să împedice trecerea lui Tudor cu cetele sale, spre Bucuresci.
   j Era tradivă buna-voinţă a otcărmuitorilor către ţăranii panduri şi în anii din urmă nu mai puţin de 10 sate din Oltenia se revoltară / contra împilătorilor proprietari, între cari insusi boiarul Gr. Brân-x covenul.
         Am arătat în urmă cum Câimăcămia şi Divanul Craiovei propuseră lui Al. Vodă Suţul, să fie bătuţi prin târg, câte un număr de ţărani din fie-ce sat revoltat. însuşi grecul Domnitor fusese mai uman, căci nu aprobase bătaia!... Dar nu era numai Tudor care îndemna la
#  răscălă. In judeţul Râmnicul-Vâlcea o predica şi un alt om, rămas obscur, cu numele Barbatescu.
         Revoluţiunea a isbucnit la 21 Ianuare, într’o Vineri, săra. Naum pretinde a sci, că instigatorul ei şi a lui Tudor a fost consulul rusesc Pinis, ba merge cu nedocumentata afirmare să <jhcă, că şi primele proclamaţiunî ale lui Tudor, s’au isvodit (redactat) in cancelaria consulatului, prin Dragomanul Moraiti.
         încă odată, Pinis şi Moraiti nu vor fi vă<Jut cu ochi reî mişcarea lui Tudor sincronistică cu aceea a Eterieî şi nu negăm, că şi Tudor s ca şi grecii, îşi punea ultimele speranţe în protecţiunea Rusiei faţă ; cu Turcia. Apoi Tudor era veehiu oştean, care luptase vitejesce ală- j turea cu muscalii.                                                    i
         Din tăte aceste privinţe se explică relaţiunile lui cu Consulul; rusesc. Dar de aci până a scrie, ca Naum, că revoluţiunea de la 182Ly este operă a Muscalilor, este o diferinţă capitală!                 ^
         Tudor fără de a face nici un act de ostilitate1) merge săgătă cu a săi la judeţul Jiul-de-sus, aci aflăj;ata pre cei înţeleşi cu el panduri. Din 50, câţi era, plecând din Bucuresci, pe dată numără sute. Cu pandurii săi arestăză pe ispravnicul clucerul Dinică Otetelişanu (eela-l-alt
*  ispravnic era în judeţ) şi ’l închide, sub pază, în Mănăstirea Tisnaana,
        1) Afirme aoăsta înşiî «Otcârmuitoriî» în arzul lor la Portă, din 30 Ia-nuare 1821.
ISTORIA ROMÂNILOR
21
 punând fhâna pe administraţiunea judeţului. De aci trece în judeţul -Mehedinţi, chîămend sub arme pe panduri.
      Naum, după obiceiul lui, explică graba cu care se închiagă oştirea lui Tudor din pandurii de prin judeţele Oltene, prin promisiunile de jaf, ce le ar fi dat Tudor şi că vor deveni ei boieri ai ţereî !)
      Cât de falşă era explicaţiunea lui Naum se p6te vedea şi din pro-clamaţiunea-manifest, adresată de Tudor către întrega ţeră. Aci Tudor opresce tocmai jafurile şi ordonă respectarea avutului ori şi cui, chiar şi al acelor cari au adunat acel avut din jăfuirea ţăranului.
                             PROCLAMAŢIUNEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU
                           Către tot boporul Român din Bucure să şi din tote cele-l' alte oraşe şi sate ale fâreî Rumânesă
                           Dragoste frăţescă şi sănătate!
      «Fraţilor locuitori ai acestei ţeri, nu se împotrivesce jle a 'zdrobi «cine-va reul; când un şerpe ese înaintea vostră, trebue să năvăliţi cu «pari şi să-l omorîţi; cu cât mai vîrtos când simţiţi ranele şi ru-«perile din trupurile vostre, prin cari balaurii, $iua şi noptea, sug ■'«tot sângele din voi încă,de vii, precum de ţaţă vedeţi; aceştia sunt «precum îi cunoşteţi prea bine: Grecii şi boierii noştri, atât partea bi-«sericescâ, cât şi politicăscă. Până când dar vom suferi ca nisce do-«Utoce, cadncTr^/nu este primit nici de Dumnezeu 1 Perderea răului oînaintea lui Dumnezeu este lucrul cel mai bun (ţiind-câ 'este Dum-«ne$eu); ca să ne asemănăm şi noi cu dânsul, trebue să săvîrşim bi-mele, care nu se p6te săvîrşi dacă mai intăiu nu vom goni reul > 1
      1)     «Din T.-Jiuluî Tudor trecend la Mehedinţi au început sa strîngă lângă ţ dînsul t6tă tagma pandurâscă şi invitându-î le aducea aminte de câte slujbe I aii făcut ţereî şi că stăpânirea fanarioţescă dimpreună cu boierii pămentenî, j în loc să le resplătescă slujbele şi primejdiele lor, i-au pus la dajdie şi i-au { jafuit, luându-le mulţi bani, şi că până a veni alt Domn, acum e vremea cu-viinciosă, să ia toţi armele în mână, şi ceî ce n’au arme să se intrarmeze cu lănci de fer, cu topore şi orî ce altă armă ar putea să ridice v-iaţa; plata şi, hrana lor să fie jaful caselor şi averilor boierescî, iar năvălirea lor, s’o în-drepteze asupra stăpânirel grecesc! şi asupra tote! tagme! boierescî, fără osebire să-I omore pre toţ! de la mic, la mare, să le stăpânoscă şi averile şi să se facă j eî boier! a! ţereî în locul acelora». (Ve<j! copia la Biblioteca IJrechiă, Galaţî. I Ve<j! la Academie cod. 322).                                   I
22
V. A URECII1Ă
b
   «după cum până nu urmiză iarna, nici primă-veară nu se face. A $is «Dumnezeu: Să se facă lumină şi s’a făcut; dar mal întâiu a lipsit «întunericul.
   f «Asemenea şi loculţiitorul Iul Dumnezeu prea puternicul nostru «Imperat, doresce că să trăim bine, ca nisce credincioşi al Iul supuşi «şi nu iartă relele, pră$ile şi desmoştenirile, ce le aduc peste capetele «nostre tiranii şi lipitorile acestea mârşave de Greci, dimpreună cu «boierii noştri. Năvăliţi dar fraţilor, ca cu reul să omorîm reul şi să «iasă din noi binelef şi, alegând pe cei buni boieri ai noştri de cei «reî, pe aceia să-î cundşcem ca ai noştri, cum şi lucrători al binelui, <rm~să"iâsă de la nm~bmele după cum făgăduim. Pentru care dar «grăbiţi-vă să ve ridicaţi toţi, cât mal în grabă, cel ce veţi avea arme «cu arme, iar cel ce nu veţi avea, cu suliţl, cu topore, cu furci, cu «pari, şi cu ce veţi găsi, şi fără cea mal mică zăbavă, alergaţi unde «veţi au$i, că se fac adunări pentru binele obştel, şi pentru folosul «ţerel; şi după cum ve vor poveţui căpeteniile, ce vi se pun, aşa să urmaţi; şi ori unde ve vor trimite aceia, acolo să v8 duceţi; pentru «că ajunge, fraţilor, de când lacrimile după feţele nostre nu se mal «usuc. VjL încredinţez, cătră acesta, că nimenea din voi va avea slo-«bojlenie, fără de poruncă in totă vremea, pe cât se vor face aceste «adunări ale ţerel, a se întinde măcar până la un bob, şi al lua «din casa vre-unui neguţător, vre-unui locuitor, sau vre-unuî boier «măcar, orî-cât de reu ar fi adunate stăfite acestora; ci numai a «acelora ce nu se vor rvo^ccTihmpfmnă cu noi, 'se'vor lua în obştesca «folosinţă».
                                  (Iscălit;) Tudor Yladimirescu x)
         Naum mai aduce acusare lui Tudor, că a îndemnat ţăranii să nu mai plătescă dările către Vistirie şi că le-a promis scutirea pe tot-d’auna «de dăjdii şi de cele obicinuite drepte ale pământului la stăpânii moşiilor» 1 2)
                                                              Nu e mirare ca Tudor să fie îngăduit pe ţerani a nu mai da, fără de nici o socotelă, dăjdii nelegiuite, dar vom aduce mai departe un
          1)       Copie din timp la Biblioteca Urechia. Vecii Uricariu, XII şi Anexa, nâstrâ I.
          2) Copie, biblioteca Vrechiă pag. 34,
ISTORIA ROMÂNILOR
23
act sub semnătura lui, act prin care el însuşi îndemnă pe ţerănime să’şî plătescă dăjdiile datorite, că numai cu asemenea mijloee se pote ţine oştire, spre mântuirea ţereî.
      Pe când Tudor progreseză in judeţele oltene, ce fac «ocârmui-toriU din Bucurescî?
      Agenţia austriacă întrebă la 2L Iaouar pre boerî ocârmuitorii ţereî ce este cu Tudor şi cu mişcarea lor? Boerii nu respund de cât la 1 Februar după ce au expediat arzul la Portă.
      Răspunsul «ocâr multor Hor» e cel următor:
                                     De la otcârmuitoriî Domniei terii rumânesci, către cinstita chesaro-
                                                             crăiasă aghenţie.
      Nota cinstitei aghenţii de la 29 ale lui Ianuar trecut scrisă, cu cinste / am primit şi la întrebarea ce ni se face, ca să dăm o sciinţă pentru cei ce j s’au ivit cu arme în mână superând obştâsca liniştire a Yalahiei cei mici şi f ce mesuri s'au pus în lucrare spre obştâsca siguranţă? respundem cinstitei { aghenţii, că un Tudor Vladimirescu, carele în vremea trecutei răsmeriţe au \ fost în slujbă ostăşeseă, sub numire de ofiţer, însoţindu-se şi cu un Dimitrie, f Machidonski ofiţer Rus, îndată după ce şi-au dat sfîrşitul reposatul Domn [ Alexandru Suţul Yoevod, încărdoşându-se şi cu alţii, au eşit din Bueurescî şi I apucând drumul tot prin polele munţilor, au ajuns la Târgul Jiului ot sud | Gorj, Yineri sera, la 21 ale trecutului Ianuar, făcendu-se ceata însoţită a lor | lude 40; de aici şi până acolo pe drum n’au superat pe nimeni, nici au pă- j gubit, iar acolo într’acea sără sosind, au coprins fără veste pe stolnicul Con- | stantin Oteteleşeanu, ispravnicul, şi’l au arădicat (Jicendu-î, că după ce vor f prinde şi pe tovarăşul seu, atunci îi vor areta şi poruncile ce au ; pe tovarăş \ însă n'aii putut să’l prindă, fiind că lipsea în satele judeţului după trebuinţă, | iar pe Oteteleşanul tot într’acea nopte luându-1 cu dânşii s’au dus de l’au \ închis în monăstirea Tismana. De acolo trecend Teodor în vecinatul judeţ al Mehedinţului, au făcut în scris publicaţiile sale, chiămând norodul să se unescă cu dânsul, făgăduindu-le slobozenie de sub supunerea Domnilor şi a boierilor; după însciinţările ce am primit până acum de la dregătorii Yalahiei cei mici nici super are sau vre-o pagubă nau făcut aceia nimenuî si se află cu toţii închişi în numita mănăstire a Tismaneî, mai sporindu-şî numerul omenilor. s Noi după datorie îndată am pus în lucrare tote cuviinciosele mijloee, atât ; pentru a le tăia totă chinonia, ce se silesc a avea, cât şi pentru a le zădărnici i cugetele lor şi ai risipi cu totul. Intru aceste îngrijiri aflându-ne, nu lipsim ^ cu cinste a face şciut cinstitei chesaro crăeştl aghenţii.—1821 Februar 1,
      Cod. 96 pag. 201.
24
V. A. URECHIĂ
      Şi inşii Dregătorii din judeţe afirmă în raporturile lor, «că lucrările lui (Tudor) nu se asemănă cu ale unui tâlhar, ci cu ale unui apostat, incă de mai ’nainte chibzuit, hotărlt şi gătit în fapte de apostasie».
      Dregătorii declară, că el nu sunt în stare a se împotrivi lui Tudor, fiind-că el cu proclamaţiile lui au tras lângă dândul pe toţi cei cu cugete rele: arnăuţî, bulgari, şerbi, români; au ridicat şi pe norod în picidre.
      Acum boeril se decid a trămite contra căpitanului Tudor pe un Polcovnic Costi cu 150 omeni înarmaţi şi au poruncit către cela-l-alt ispravnic de Gorj, să ridice pe’toţî plăiaşiî şi pandurii, să stingă acesta tâlh&Hsca pornire încă de la începerea el ]).
      Apoi au scris boerilor şi Caimacamului Craioveî cum şi dregătorilor şi zabiţilor din judeţele de peste Olt, ca strângând potera să năvălescă asupra lui, ca să-l prindă ca pre un tâlhar şi să întemeeze liniscea norodului locuitorilor.
      De o dată Bucuresciî sunt plini de proclamaţiunile Iul Tudor. Dregătorii din judeţe trămit şi el la Bucurescî copil de asemenea procla-maţiunî, ua şi după arzurile adresate de Tudor Ia Paşalele de peste Dunăre şi la Constantinopole explicând revoluţiunea.
      Proclamaţiunile împrăsciate în Bucurescî sunt citite cu dor de clasele deşmoştenite şi ele se conving, că nu este adevărată afirmarea otcârmuitorilor boerî, că Tudor este un tâlhar.
      Otcârmuitoriî nu mal pot tăinui mişcarea,.pe care o califică acum lurburarea unei cete de tâlhari ce s’au aretat peste Olt cu căpetenia unui Tudor Vladimirescu. Tudor protestă contra acuzărel la 28 Ianuarie prin acestă epistolă:
                                      De la Slugerul ludor, către d-lui Clucerul Constantin Balet, ispravnicul ot Mehedinţi.
                      Ârhon Cluceru!
      Până acum numai prin au<jiro au<jiam că Dumneta strigi către toţi, cum că eu a-şi fi eşit la hoţie, ca să prad lumea, şi nu credeam ; pentru-că eu me sciu că nu sunt hoţ; iară astă-tjî, în Oeovărnoşanî, găsii în scris, sub iscălitura 1
       1) (Naum).
ISTORIA ROMÂNILOR
25
  Dumitale, la mâna unui hoţii, anume Paul Nicolicescu, eâruia ’î daî voîe ca să me prindă din preună cu toţi cei ce se află cu mine, ori viu sau mort.
       Din acesta te cunoscî că escî om procopsit! şi me mir de unde aî D ta voie^ ca să omorî Raiaoa împăratului!
       Şi pentru ce ? AQ pre semne nu ve ajunge că i-aţî prădat şi i-aţî despuiat, până când au remas ticăloşii ţeranî maî goli decât morţii ceî din mor-menturî? Şi acum se vede ea aveţi poftă ca să’î şi omorîţî! Numai să sciî că nici Dumnezeu, nici prea puternica împărăţie, nu vă va îngădui; eu însă nici nu sunt hoţ, nici am fost vre-o dată, nici voî fi; ci sunt, atât eu cât şi ceî împreună cu mine, eşiţî pentru mare folos obştesc, şi ai celor mari şi al celor mic!; şi spre maî bună pliroforie, veî citi Dumnâta aceste două copii, (proclamaţie şi arzmahzarul). Iar Dumnâta prea rău te-aî purtat de aî spart oraşul, şi aî sfărîmat lumea, fără a te uita maî departe, ci numaî cu un cuvânt, că eu aşî fi hoţ şi aşî fi venit să prad lumea, fără de a sci ce (Jicî; ci iarăşi (Jic, să sciî că eu sunt cel maî bun fiu al patriei mele; ş| de la Bucurescî până aici am venit tot prin oraşe şi sate, şi nimeni nu s’a supărat de nimica; ba încă şi zărăfiile judeţelor, erau încărcate de banî şi nici de cum nu s’au clintit, şi iarăşi de aşî fi fost hoţ, precum (Jicî, de multte-aşî fi luat de acolo, ci mă rog Dumitale, de eşti patriot, lasă-ţî acest fel de fantaziî şi adună cât maî în grabă oraşul la loc. Pre Turcii ce i-aî luat dupe la locul lor şi i-aî strîns acolo, dă-le drumul, ca să-şî mărgă la treba lor. Nu da pricină legăturilor celor sânte, că la urmă nu veî putea da răspunsul. Şi maî mult să nu daî pricină vecinătăţii (măcar că le este sciută celor marî trebuinţa cea de obşte folositore); şi Pandurii ce aî adunat acolo, dă-le drumul ca să vină să mărgă unde sunt de trebuinţă, şi Dumnăta mergi la conacul Isprăvnicatuluî de’ţî caută trebuinţele Dumitale, fără de riief un fel de temere sau îngrijire; asemenea şi Dumnăluî Beşlăga. Şi de către mine, sau de cătie ceî ce sunt împărtăşiţi cu mine, nicî un fel de temere să nu aveţi, pentru care te încredinţez cu sufletul meu şi încă, dacă voescî folosul de obşte, vino dinpreună cu toţî boierii pământeni, ca să ne întâlnim; sau trimite numai pe Dumnăior, şi le poruncesce, ca să fie silitori spre săvârşirea trebuinţei. Şi iarăşi, <Jic, păzesce-te bine, să nu daî norodului vre o pricină cu vre-o împotrivire de arme; că atunci bine să sciî, că nicî în găurile şerpilor nu veţi scăpa; pentru-că norodul cel ars şi fript de către Dumn6vostră este amărît şi înfocat asuprăve; şi numaî pricină caută. Şi cum de aî dat Dumneta voie cu arme de morte asupra Raialei împărătesei ? şi au nu socotesc! că sabia împerătescă va să mănânce pre toţî? Au pe semne gândescî ca va fi murit şi Sultan Mahomed? Ci, ătnblaţî cu bine cu Raiaoa împerăt6scă, de voiţi să ve fie bine; că cu reui n’alegeţî nimic; pentru-că nu v’aţî aşternut bine maî de’nainte.
                                              1821 Ghenarie 28. Theodor
26
V. A. URECHIĂ
      Otcârmuitorii spera a împediea revoluţiunea, dând 6re-care satis-facţiune Mehedinţenilor, rânduind o anchetă asupra administraţiuneî fostului ispravnic Costache Racoviţă, «ca să se intorcă înapoi până la un ban jafurile făcute de el locuitorilor din judeţ ]).
                                                       Noi caimacami ţereî rumânesci
      Cinstite D-ta frate vel Vistier, fiind-eă neam pliroforisit cum că Dumneluî biv vel Spătarul Costache Racoviţă ce s’au aflat ispravnic la sud Mehedinţi au făcut îndestul catahrisis şi jafuri locuitorilor în vremea isprăvnicieî D-sale şi fiind-că pentru jafurile ce s’au urmat în vremea trecută avem să facem scumpă şi amăruntă cercetare, să li se întărea înapoi până la un ban, de aceea scriem D-tale, să se poprăscă mai sus numitul boer a nu se depărta undeva-şî ci să fie nelipsit de aici, până când ce va face cercetarea ce s’au (Jis mai sus, că să întorcă banii ce se vor dovedi luaţi de către D-luî cu jaf de la locuitori, şi pentru ca nu care cum-va să se cacirdirescă să se dea pe vrednică chezăşie.
                                                        1821 Ianuar 27.
      Al Ungro- Vlahi ei Dionisie, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţvlescu, Griqorie Ghica) Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Racoviţă, Grigori Băleanu, Mihalache Manu) Iordache Slătineanu.
                                    Tot odată otcârmuitorii trimit Portei următorul arz magz »r :
      »Noî pr£a plecaţi robi ai prea puternicei împerăţiî: Mitropolitul ţereî episcopii, egumenii, boeriî mart şi mici, căpitani, manziliî, şi totă obştea lo3uitorilor pământului ţereî Valahieî ai cheruluî împărătesc, cu cele până la păment aşternute prea plecatele nostre închinăciuni, facem arătare prea puternicei împărăţii, că îndată după ce şi-au dat sferşitul răposatul Domnul ţereî, fără eătuşî de puţină zăbavă s’au ivit afară in ţeră, ca la 40 de inşî călări şi într’armaţî, avend căpetenie pe un Teodor Vladimirescu (carele în vremea trecuteî răzmeriţe a fost în slujbă ostăşască a Ruşilor sub numire de ofiţer) încă şi cu un Makidonski ofiţer; ci preeum se vede s’au pornit din lăuntru din politia Bucurescilor şi mergenî spre judeţul Gorjuluî, tot cam pe sub munte, far'1 de a face cuivaşi pe drum vre-o super are sau pagubă; tocmaî Vinerî săra la 21 ale acesteî lunî, au ajuns far’de veste la oraşul TârguPJiuluî, unde este scaunul isprăvnicatuluî Gorjuluî, pricinuind^ mare spaimă oraşuluî şi far'de a face cui-vaşi vre-o super ere au luat de acolo împreună cu denşiî numai pe unui din ispravnicii judeţului (căcî celă-lalt se întâmplase a fi afară în judeţ) şi au plecat cu eî într’aceiaşî nopte (Jicându-î că după ce vor prinde şi pe tovarăşul seu, le vor arăta poruncile ce au; de
      1) Cod. 96 pag. 209.
LSTORIA ROMÂ.NILOK
27
care aeăsfcă necuviinciose, întâmplare şi urmare îndată ce ne-am înştiinţat 9 înţelegându-o că privesce Ja sfârşituri şi maî necuviinciose, numai decăt am îmbrăţişat tote putineiosele mijloce, câte am socotit, spre întâmpinarea acestui reu şi pe de o parte am pornit după dînşiî, dintre paznicii ţăreî, iar de altă parte am dat cuviinciosele nizamurî prin dregăToriTl^ preste Olt, spre zăticnirea întindereî primejdiosului cuget a1 acelor făcetorî de f reu, şi spre ocrotirea i liniştirea locuitorilor; eî însă, adică acei făcetorî de 1 reu, după însciinţările ce ne-au mat venit, plecând de la Tărgul-Jiuluî s’au dus drept la mănăstirea Tismana, de s’au închis în la intru, avend împreună ş, pe isoravniqui Gorjulul, că pe cela l-alt neputându-1 prinde şi scăpând, s'aii întors iarăşi la scaunul isprăvnicatuluî, strîngend oraşul la loc şi străjuindu-li dar cu tote îngrijirile ce am făcut şi nu contenim a face, vedem că eî nu contenesc de a pune în lucrare vătămătorul lor cuget, căcî acel Teodor Yla-dimirescu luând câţî-va dintr’aî seî, ce din însciinţările ispravnicilor se dovedesc că sunt şi arnăuţî, aii eşit din mănăstire, lăsând acolo pe alţi paznicî dintr’aî lor şi plecând spre judeţul Mehedinţilor, au început prin scrisorile sale a înyita obştea norodului şi a-î chiama să vie să se unesca cu el, luând fieş-care arme, iar cel ce nu va avea să ’şî facă lance şi furcr de fier, ară-tându-le cum că cugetul luî privesce spre a ocroti de a rămânea slobozi de sub supunerea Djmnilor şi a boierilor. Temerea cea maî mare ne este, că acest Teodor, avendu-şî locuinţa şi casa în judeţul Mehedinţi, s’au ajuns de mult cu vre uniî din locuitoriî aceluî judeţ sau şi cu alţii din alte vecine judeţe şi avend înclinare cu maî mulţî, se întinde acest reu obşti eî vătămător, precum ni s’au şi vestit, că până acum se vor fi adunat acei făcetorî de rele şi până la i 500 şi cugetă a coborî şi în partea câmpuluî şi de acolo la Craiova şi apoî aicî. * Dar socotind fapta numitului drept urmare tâlhărescă, fiind-că şi împuţinarea numărului omenilor ce avea cu dânsul ne-au încredinţat de aeestă şi pildele de maî nainte urmate a altora asemenea tâlhari, de acea n’am înştiinţat pe loc prea puterniceî împăraţii, bine nădăjduiţi aflându-ne, că printr’alte ale herecheturî ce s’au fost făcut îndată dupe ivirea sa, se va potoli reul far de zăbavă; acum însă, de sunt doue                ve(Jend că prin mare crescere se
   întinde reul, împuternicindu-se numitul prin alăturarea şi altor asemenea luî cugetitonTl^                                netăgăduită datorie nu numai am
   întărit de isnovă nizamurlle ce am fost dat maî nainte, ci am îngrijit a alcătui şi alte străjiurî, care au să se şi pornescă dupe dânşiî, iar pe de altă parte măre grife avend de reul ce pote pricinui ţereî acest tâlhar şi vecjend că de se va întinde crescerea alăturaşilor seî, precum s’au început, nu va fi ţera în destoinicie a-î împotrivi, de aceea, după datoria supunereî nu lipsim, până cu cea la păment plecăeiure, a face arătare, ca prea puternica împărăţie să chibzuiască mijlocul cel cuviincios spre apărarea ţăreî despre aceşti tâlhari.
                                                              1821 Ianuar 30.
28
V. A. URECHIĂ
        Mai adreseză Boierii şi alte acte de tânguire şi anume lui Paşa dela Giurgiu şi Dragomanului Portei. Se pot ceti în anexele II şi III.
        Tudor prevăzuse, cu deşteptăciune, asemene arz duşmănesc al Boierime!, şi-l preîntâmpinase încât-va, adresând şi el din partea lui şi din a ţârei, diverse scrisori-arzuri către Paşalele din serhaturile Dunărei, explicându-le, că mişcarea nu este contra Turciei, ci contra Grecilor neamicii Turciei şi contra aliaţior acestora. *)
Tudor, mai înţelept decât sunt de ordinar capii mişcărilor con-
nul din Bucuresci, sfl/fie înţelept, să nu se impotrivescă la lucrarea
        ue voia j uaor sa clică cu «înclinarea Iul cu alte puteri mal înalte?» Naum vede aci legăturile lui cu consilul rusesc. E posibil ca Tudor, după încredinţarea ce-i dăduse Pinis şi C. Samurcaş, unul din şefii eterisci de la Bucuresci, spera în ajutorul Rusiei. In ori-ce cas nu putâu bănui că Tudor spera în Turcia.
        Dar tocmai asemenea îndemnuri ale lui Tudor, nu le ţinu în semă otcdrmuitoriî din Bucuresci. Ei trimit de astă dată «pe de o parte atât arz la Portă, cât şi cu cărţi către vecinii Paşi după marginea Dunărei, de la 30 Ianuare, desluşind tote cele întâmplate şi urmate de Tudor, iar pe de altă parte au intr’armat oraşul Bucurescilor cu paznici din tdte işnafurile, orînduind prin tote mahalalele şi pe tote uliţele
I străjuitori cu căpetenii peste ei, omenii cei mai credincioşi şi cu câte | doi din boierii cei mai tineri, ca să păzescă totă noptea (Naum).
        Şi pe când otcârmuitorii străjuiau stradele Bucurescilor, revolu-ţiunea, ca o diră de iarbă de puşcă întindea flăcările sele şi în cele 42 judeţe de dincdce de olt: «se clătea şl cele-l-aite 12 judeţe»- cum
   scrie Naum.                                  ....
        Consulul Rusesc întrâbă pre «otcârmuitorî, la 19 Ianuar, că ce este cu revoluţiunea lui Tudor ? Eacă ce răspund boierii: 1
         1)       Ve<Jî arzul la Derviş Paşa Muhafizul Diuluî, în Anexa IV 31 şi către Portă şi în Anexa V,
vulsive populare, nu $f la îndoială de a îndemna şi pe însuşi guver
| laî> nici să se amestice.
ISTORIA ROMÂNILOR

De la Ocarmuitoriî Domniei Ţerei Românesci către cinstita Agenţie a Russiet.
      Nota cinstitei Aghenţii, de la 19 ale lui Ghenarie trecut scrisă, cu cinste am priimit-o; şi la întrebarea ce ni se face, ca să dăm o sciin;ă pentru cel ce s’au ivit cu arme în mână, superînd obstesca liniştire a Valahieî cei mici, şi ce măsuri s’a pusu în lucrare spre obştdsca siguranţă? răspundem cinstitei Aghen-ţii, că un Teodor Vladimirescu, care, în vremea trecutei resmiriţe, a fost în slujba ostăşeseă, sub numire de ofiţer, însoţindu-se şi cu un Dimitrie Mache-donschi, ofiţer rus, înda-ă ce şi-a dat sfârşitul reposatul Domn Alexandru Suţu Y. Y.j încârdoşindu-se şi cu alţii, au eşit din Buoureşci şi apucând drumul tot prin polele munţilor, au ajuns la Târgul-Jiuluî, sud Gorju, Vineri sâra, la 21 ale trecutului Ghenare, făcendu-se totă ceata lor la No. 40; de aici şi până acolo, pe drum, n’au suj)i^                  au păgubit; iar acolo, într’acea
sără sosind, au coprins fără veste pe Clueeru C. Otcteleşenu, ispravnicul, şi l’au ridicat, (Jicendu-i că, după ce vor prinde şi pe tovarăşul seu, atunci îşi vor arăta şi poruncele ce au; pe tovarăşul lui însă n’au putut să ’l prindă, fiind-că lipsea în ale judeţului, după trebuinţă, iar pe Oteteleşănu tot într’acea nopte, luîndu-1 cu denşiî s’au dus de l’au îuchis înMonăstirea Tismana; de acolo trecend Teodor în învecinatul judeţ ai Mehedinţuluî, afi făcut înscris pubiicaţiele saTe, chemând norodul să se unescă cu densul, făgăduindu-î slobozenie de sub supune imdJomnilor şi a Boerilor. După însciinţările ce am primit până acum de la Dregătorii Valachiei c:‘i mici, nici o supărare sau vre o pagubă n’au făcut aceia nimenuî şi se află cu toţii închişi în numita Monăstire a Tismaneî, mai sporin-du-şi numenul omenilor.                               -
      Noi, după datorie, îndată am pus în lucrare tote cuviinciosele mijloce, atât pentru a le tăia tdtă eghemonia ce se silesc a avea, cât şi peniru a le zădărnici cugetele lor, şi a i risipi cu totul.
      Intru aceste îngrijiri aflându-ne, nu lipsim a face şciut Cinstitei K. K. Aghenţii. (Urmdză semnaturile Caimacamilor). 1821, Febr. 1.
      In urma acestui răspuns, boierii de la otcârmuire fac un pas mare: se adreseză direct către Tudor cu următorea scrisore:
                                               Cartea Boerilor Divanului către Slugerul Tudor.
      Cu mare mirare luarăm în scire de urmăririle ce-aî început a face, cu-, getând însoţire de mai mulţi, şi împărţind cuvinte către locuitori; ca să sară; cu toţii spre isbăvirea răului, şi să iasă din întunerec la lumină. Acest fel de; urmări, ea nu au sfârşituri bune, este şciut şi din istorie şi dinpilde’e ce se văd \ pre tdtă, (}ma. Judecă care pote să ţi fie isbânda, când înarmându-se împotrivă-ţi toţi credincioşii stăpânirii, te vor supune prin resboiu, şi te vei îndatora însuţi
30
V. A. URECHEA
   a cere mântuire, care nu vei putea-o găsi! Au nu sciî că plătesce ţâra la atâţea ogeacliî şi panduri, pre cari, când îî va însoţi şi cu alţii ce mai sunt pe din afară, ce cu arme se vor ridica asupra-ţî, încotro veî năvăli ca să te mântueşcî ? Yedem că prin cuvintele ce prin nejudecafă aî alcătuit către locuitori, pro-povedueşcî, că pentru folosul obştii şi binele ţereî te aî pornit într’ae6stă faptă şi voiescî sl areta, cum că nu eşcî tâlhar sau voitor de reu, ci îndemnător binelui şi săvîrşitor isbăviriî obsteî din ispita rentăţilor. Dar care dintre locuitori îţi va da cre^ement ? Şi în ce temei recjemend, se va însoţi cugetărilor ce aî de vreme ce cu toţî cunosc şi înţeleg câtă însărcinare, câte cheltuelî şi câte pagube se pricinuesc satelor dintr’acest fel de netrebnicie ? Dec?, te sfătuim părintesce, şi ca nisce adeveraţî patrioţî, îţî poruncim să    te părăseşcî de asemenea fapte,
   pagubitore ţereî, aducetore de  smintela linisteî locuitorilor, şi pricinuitore de
   mare nevoe asupra-ţî; şi te încredinţăm cu jurăment, că, de te veî supune povăţuirilor şi poruncilor nostre şf îasându ţî armele, te veî scula şi veî veni, fără tăgăduire veî scăpa de orî-ce urgie; căci cu toţii vom fi mijlocitori către Domnul ţereî, ca să ’ţî trâcă cu vederea urmarea ce-aî cugetat; şi pote veî fi ascultat la multe destoinice aretărî spre despăgubirea jafurilor ce vor fi cercat locuitoriî; pentru că la o asemenea dreprfăte^ffiaTcu s6mă privesce stăpânirea I ţereî, Idecât orî cine alt pe din afară ; şi nicî odată nu voiesce, ca locuitoriî să cerce năpăstuirî, de vreme      ce ac6s(ă ţeră este sciut că se     ocârmuesce sub
   lege şi sub pravilă. Iară când  din nenorocire-ţî nu’ţî veî lua sema cu dinadinsul
   ^l^Te’^^’OTpune acestor părinţescî poveţuirî, ce cu iubirea de omenire îţî dăm (nevoind turburarea şi smăcinarea satelor), atuncî, nu numaî că te vor HJisbi ceî ce sunt gata asupră-ţî până acum, ci şi alţî se vor maî porni, câţî trebuinţa va cere; şi fii încredinţat că, după ce nu veî găsi scăpare, apoi ş* } osânda morţiî îţî va fi grozavă şi cumplită, ca unuî turburător şi amestecător de liniştea locuitorilor. Către acesta te sfătuim iarăşî şi ’ţî poruncim, că îndată ce veî primi acestă scrisore a nostră, în soroc de doue cesurî, să’ţî ieî s6ma bine, şi către cel ce ’ţî va trămite serisorea să daî rcBpuns^în scris, curat; că de va fi făcut cu coprindere de supunere, şi prin vrednice dovedi ca să potă fi crezut, sa înceteze numaî decât pornirea ce este gătită asupră-ţî şi să te | aşteptăm aicî, precum maî sus pre larg ţi se arată; iar de nu ţi se vor pre-¥curma relele cugetărî, hotărăsce-te singur morţiî ; şi fiî încredinţat că nu veî găsi scăpare. Citesce cu marA luare” aminte aceste scrise, ia-ţî sema bine, supune-te povăţuirilor ce privesc spre binele-ţî şi fiî sănătos !).
                                                                                                                              1821 Ghenarie 30.
        Mitropolitul Dionisie, Gherasin Buzeu, Ilarion Argeş iu, Gr. Brânco-veanu, C. Creţulescu, Gr. Ghica, Barbu Văcar eseu, Ist. Creţulcscu, Gr. Bălenu, Mih. Mânu, Gr. Fi lip eseu, lord. Stătineanu. G. G. Filipescu. Dum. Răcorită, Scarlat Grădişteanu Vel logofetu.
ISTORIA ROMÂNILOR
31
     In desperare de alt ajutor şi p6te fiind-eă se svonise un moment, \ că Mihaî Vodă Şutul ar putea fi Domn al Munteniei, Boierii scriu a- \ cestuia ~«Socotindu-l, dice Naum, credincios al împărăţiei, povestind-! | t6te făpturile lui Tudor şi planul de a veni la Bucurescî». E! cer de la I Mihaî Suţu sfat şi povaţă. Mai vertos să se explice vorbele lui Tudor ^ că este înclinat cu el şi alte părţi maî mari ? *)•
     Mihaî Suţu, care credea că Tudor e cu eieria, răspunde că tot ce a lucrat Tudor e bine, — dar despre alianţa cu o putere mare, tace. Intr’aceste sosesce la Bucurescî in 3_ Februare 1821 un Capi-oglan, aducăn^vegtea numire! la tron a lui Scarlat
     Imediat boeriî, români 'pământeni, mai prind curagiii; eî otă-resc, să se ia no! măsuri de urmărire a lui Tudor şi altele. Iacă ce scriu Caimacamului de Craiova:
                                                  Ordinu al Căimăcămieî către Divanul din Craiova.
       Cu mirare şi durere sufletescă am citit cea către noî însciinţătore scrisore de la 31 ale trecutei luni căci, precum ne adăstam să arătaţi fapte ce am fi dorit, şi isbînde asemănate cu împrejurările şi cu firesca D vostră mărinimie, am vecjut lucruri nesăbuite, şi pline de micşorime de suflet, împotriva celor ce nădăjduiam; cari Jăţindu-se şi pe acolo, fără îndoială vor pricinui pustierea, atât a oraşului Craiova, cât şi în judeţele din partea locului, Ast-fel, res-pun(Jend Dumnevostră, ve cerem să vă într’armaţî cu chipul cel maî înţelept i \ şi bărbătesc, punend în lucrare tote câte privesc spre înfrângerea şi nimicirea i ■ scopului acelui resculător ai norodului, şi maî vîrtos pentru obştesca linişte a locuitorilor. Aioia, tot ce trebue să se facă, s’a făcut, cu prisos. Oamenî înarmaţî s'ail trimis, zaherea îndestulătore, orînduială de bani. Assemenea şi despre cele de neapărată trebuinţă, pre carî de le-aţî încuviinţat pentru ispravnici©, şi noî ne-am învoit. Acum dar, nu se aştăptă altă decât ca şi Dam- / nevostră, să întrebuinţaţî tote chipurile a*e înţelepte şi tote orînduelele cuviinciose, j după cum trebuinţa va cere; şi să îmbărbătaţî pre ceî căluţi, însufleţind şi I duhurile celor maî micî, spre a face să domnescă liniştea norodului, pentru care 1 veţî fi supuşi la răspundere, şi iarăşî asemenea la laudă şi la dobîndirea drepturilor Dumneavostră.
       Cât pentru nelegiuita sculare a aceluî răsvrătitor, am făcut cunoscut, j prea puterniculuî nostru împărat 1 2).
       1) Yc<Ji epistola, inedită pare-mise,în anexa VI.
       2) Februarie 2.

                            t. A. URECHIĂ
                                                      De la Otcârmuilorii ţereî rumânesei.
         Cinstite Dumn&ta frate biv-vel Bane, epistatule al Spătăriei, fiind-că pentru a se păzi buna orînduială a nizamuluî şi a nu se întâmpla pricini de gâlce-vurî aici în politie am hotărît, ca de la 2 cesurî din nopte să se închidă cârciumile i cafenelele precum şi omeni tară felinar să nu mal âmble pe uliţî, de aceea scriem D-tale, ca de acum înainte toţi cei ce au câreiume şi cafenele, de la 2 cesurî din nopte, sa ’şî închiză prăvăliile şi să nu mâi primâscă pe nimenea, căci ori care se va dovedi împotrivă următori, se va pedepsi cu bătaeî \ la falangă în faţa prăvăliei, precum asemenea şi ceî ce vor avea trebuinţă să umble noptea pe uliţe să âmble cu felinare, căci cei ce nu vor păzi orînduiala acestui nizam, se vor socoti de nesuptfşî şi li se face căzută certare.
         Al Ungro- Vlahiei Dionisie, Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Gri g or ie lilipescu. Asemenea s'au făcut si la vel Agă 1j.
         Cond. 96, pag. 202 şi 201.                             1821 Februar. 3.
                                                 12 pitace de la orînduiţî pe poduri, pentru nizam,
                                                               Noi Otcârmuitorii ţerei.
          Dumnâta . . . iată printr’acest pitac al nostru îţî poruncim, ca de acum înainte, în tote nopţile, luând împreună pe toţi neferiî ce-î ai, să te înconjuri
   pe podul.........de la 2 cesurî din nopte şi până dimin6ţa*în (Jiuă, ca să se păziască
/ buna orînduială a nizamuluî, spre a nu se face vre o urmare netrebnică de eătre / cinevaşî, iar dese va întâmpla vre un fel de pricină de gâlc6văunde va, numai f decât, pe de o parte potolind gâiceva, să poprescî pe ceî ce vor fi pricina, iar pe de alta îndată să daî de şcire D-luî clucerului Alecu, ca şi D-luî făcendune-o cunoscută, sa se dea cuviinciosul nizam; către acesta, fiind-că s’aîî dat osebite poruncile ndstre către D-luî fratele bivvel Ban epistatul Spătăriei şi către D-luî fratele biv-vel Logofet epistatul Agieî, ca prin pristavî să se facă cunoscut la toţî de obşte, să scie, că de acum înainte nu sunt slobozi, nicî cârciumariî, nici ceî ce ţin cafenele, să le ţie deschise noptea, ci de Ia 2 câsurî din nopte înainte, şi cârciumariî şi ceî ce ţin cafenele să ’sî închidă prăvăliile, ne mai primind pe nimenea; deosebit şi pe uliţe nu este slobod nimenea a ămbla noptea fără felinar, de la 2 cesurî înainte; pentru aceea să privighezî şi să păzescî niza-mul acesta întocmaî, iar pe carî din cârciumarî sau din ceî ce au cafenele îî veî dovedi cu urmare împotrivă, să i facî cunoscuţî la Spătărie, seu la Agie, ca să’şî ia pedâpsa, după hotărîrea ce s’au făcut; precum asemenea şi pe ceî ce îî veî găsi fără felinar şi vor fi necunoscuţî şi sub bănuială, să’î daî în cercetare
ISTORIA ROMÂNILOR
33
iară’şî la Spătărie, sau la Agie; fii dar cu ochii! deschişi, ca să nu se întîmple cel mat puţin cusur, că însuşi ai a fi respun^etor şi a da semă.
                                                        1821 Eebruar 4 x).
      Intre măsurile de «străjuire» l’u şi apărarea organizată la ţermiî Oltului, eu actul următor:
      «Yremea poveţuind ca spre întîmpinarea reuluî, ce se vede pornit de către acel turburător Teodor Yladimirescu, să se facă tote pornirile c61e mai bune, între altele ce s’au chibzuit, s’au găsit cu cale şi străjuirea vadurilor după apa Oltului, ca nici de cum să nu maî potă avea unii ca aceştia împărtăşire, trecend] sati de aici dincolo, sau de dincolo aici, ca să facă întovărăşire şi clădiri, prins cuvent, prin scris, prin care să potă săvîrşî deşartele lor cugetări, a căror sfirşit nici au fost vre a odinioră, nici nu va putea fi buni ; pentru care fiindcă s’au orînduit omeni credincioşi cu cărţile Divanului, coprincjietore, ca tote podurile, luntrile şi morile să le tr6câ dincoce, a le avea sub zaptul lor, ca nici de cum să nu îngăduiască pe nimeni a trece fără a avea la manile lor cărţi doveditore, că sunt cu totul fără nici o bănuială, iar pe care’î vor bănui că pot fi cu vre o înclinare cu acei t^                               cărţile, sau
alte seniue ce se vor găsi la dînşiî, trimeţendu-î la isprăvnîcat, a li se lua tacrirurile, isprăvnicatul să’î trimiţă aici în bună pază, a se cerceta; nu îip-sesce Divanul a da în scire dumnâvostră şi a ve scrie: îndată ce vor sosi orînduiţî acolo, să ve sculaţi unul din d-vostră, să mergeţi pe la vadurile ce cad într’acel judeţ şi dupe ce se vor trage tote vasele mari şi mici i morile dincoce şi se vor da sub zaptul orînduiţilor, să întăriţi străjuirea cu din căpitani i oatanele, ce vor cădea mai eu apropiere^: către cari căpitani ca să fie supuşi şi următori, se trimite d-vostră şi osebita poruncă spătărescă şi fiind-că s’au scris d-lor boierilor ispravnici, din sud ... a veni şi unul din d-lor 1
/.
i
9
jr
s
%
                                                      1) Cei ce s'au orînduit cu aceste pitace
             din capul podului Mogoşoieî până la metohul episcopiei Eîmniculuî
             de la rnetoh şi până la porta din sus.
             de la porta din sus şi până la biserica cu sfinţi.
             de  la biserica cu sfinţi până la capul podului  tîrguluî de afară.
             de  la porta din sus, până în uliţa ce merge la   metohul   Argeşului.
             de  la uliţa ce merge la rnetoh până în capul     podului Calicilor.
             de  la Butuc până la sfântu Spiridon nou.
             de la sfântu Spiridon nou până în capul podului Şerban-Vodă.
             din capul podului de păment până la Zlătari.
             podul ce merge spre Hagi Moscu până spre margine.
             podul ce merge pe din dosul Colţeî până spre margine.
             podul ee merge spre Radu-Yodă până spre drumul Dudescî.
Istoria Românilor de V. A. Urechiă
XIII 3
34
V. A. URECHIĂ
  pe la vadurile ce se îmbină cu judeţul d-vostră şi a orîndui şi în partea acea pe la fieş-care vad străjî destoinice cu boerinaşî de ai judeţului, credincioşi, ca întîmplîndu-se să năvălescă vre unii dintr’a cei făcători de rele, ori dp aici acolo, sau de a^olo aici, ca să trecă spre întovărăşire, să se ajutoreze străjuitoriî dintr’amendoue părţile, ca nu numai să nu potă izbuti a trece, ci încă să se şi prindă negreşit, trămiţendu-i la isprăvnicat, cu veri ce lucruri se vor găsi la denşiî şi ispravnicaturile să’î trimită aici în bună paza, a se cerceta; ve veţi corespondarisi, ve veţi şi întâlni, ca cu cele mai destoinice mesurî şi oană orînduială, să se întocmeseă acesta străjuire; veţi face cunoscută acestă şi locuitorilor judeţului, ca când va avea trebuinţă a trece de din eoce din colo, să’şi aibă adeverinţă la mâni, prin care să potă fi afară din ori ce bănuială ; aşa dar urmând d-vostră, de săvîrşire să înşciinţaţî Divanului.1)
                                                                  Acestă măsură ar-aperărî Oltului e departe de a linişti pe «otcârmuitorî» neîncrezători în cetele ostăsesci ce otărăse a fi trămise la Olt cu acest scop.
        Deci la 3 Februar 482L mai dau următorul pitac:
        «Divanul avend ne adormită îngrijire a întâmpina turburarea ce se pote pricinui locuitorilor ţereî de acăstă cetă de tâlhari, ce s'au aretat peste Olt, cu căpetenie un Teodor Vladimirescu, au chibzuit între altele, să se facă şi o străjuire vadurilor de trecătore peste apa Oltului, aii scris Dumnălor boerilor ispravnici ai acelor judeţe, chipurile cu cari să se pue în lucrare acăstă străjuire şi pentru că la fieş-care vad să se afle şi câte un credinoj&a al Divanului, j deosebit de cei ce vor orîndui isprăvnicaturile spre privighere, a nu se strecura * din făcătorii de rele, nici de dincoce dincolo, nici de dincolo dincoce ; orînduim pe .... . carele să mărgă la vadul ce se (jiice ..... din sud . . . unde acolo cu catanele spătăresci, ce i se vor orîndui de către boierii ispravnici ai judeţului, să aibă a sta napristan, străjuind cu armele în mână, (Jiua şi noptea,// ca njmenea din cei ce va socoti că pot fi sub bănuială de cugetători de rele nu numai să nu fie slobozi a trece, dar încă, prin(}endu-i, să ’i ducă la isprăvnicat, cu cărţile şi altele ce va găsi asupră-le, ca şi Dumnelor ispravnicii să ’î trimită aici, cu tacricurile lor, a se cerceta; iar pentru locuitorii ce vor avea trebuinţă a trece, de la o parte la alta, s’au scris Dumnălor ispravnicilor} a le face cunoscută rînduială acâsta a străjuireî, pentru ca fieş-care când vor avea a trece, să’şi aibă adeveriri la mână, prin care să potă fi afară de veri ce bănuială. Poruncim dar Dumitale, orînduite, să fii cu ochii deschişi a nu se . face vre-un cusur la străjuire, strecurându-se vre-un bănuit, ori din neîngri-jire, sau pentru interes, sau să te abaţi a cere de la cei curaţi şi nebănuiţî trecători, cevaşî cu numire de vre-un avaet, că straşnic vei fi pedepsit; şi 1
       1) Cod. 96 pag. 205.
ISTORIA ROMÂNILOR                  35
pentru cheltuială ţi s’au orînduit a ţî se da câte taleri . ... pe lună; aşa dar yeî urma negreşit». U- 1821, Februar 3.
      10 carţî s’au scris, 2 Argeş şi Oltul1).
      Pe dată ce «otcârmuitoriU primesc scirea de noua domnie, eî iau titlul de «Căimăcămie» şi scriu lui Scarlat Calimah, la 4 Februarie 1821, că Măria sa să facă arătare la Prea înaltul Devlet, ca să se mi-lostivescă asupra nevinovaţilor supuşi şi să chibzuiască cuviinciosul mijloc, spre izbăvirea de nesuferitele ticăloşii şi primejduiri 1 2).
      Ba vedend «otcârmuitoriU că le vine un noii Domn direct de la Portă, ei credură că numai de la Portă trebue să ceră aşedarea, potolirea resmeritei din ţeiă. Deci boeriî se decid a chiăma pe Paşa-lele vecini cu oştiri în ţeră. Totuşi înainte de a lua asemenea demers, boierii simt nevoia a întreba pe consulul rusesc Pinis. La 4 Februar ei adreseză acestuia următorea notă :3)
      Subsemnaţii boerî ai ţereî rumânescî, avem onore a comunica Ex. sale D-lui Pinis General Consul al M. Sale Imp. al tutor Ruşilor, cavaler al mai; multor ordine, din cele coprinse in scrisorile Divanului din Craiova din care Excelenţa Yostră se va informa îndeamănuntul de tote ce privesc pe rebelul sluger Tudor Yladimirescu. Negrăită e confusiunea în care cu drept cuvînt se găsesc sermaniî locuitori de pe acolo, şi desolarea ce resulta din ea; cu tote aceste cu mult euragiu îndură aceste întîmplări neaşteptate, în faţa încertitu-dinei de ce e de făcut? Cu tote măsurile ce s’au luat până acum, ca să se în lăture reul ce ameninţă obştea, ne informăm pe totă (Jiua, că rebelul (se ridică contra tuturor celor subscrişi în adresa de la Craiova, dar încă se ridică şi în contra linişteî şi siguranţei'obştesci şi neîntreve^end alt mijloc de scăpare, în chibzuirea comună n’am găsit alt rej^^iu^mai efica^ repl „acesta fără deJeac d^ cât"Kă~reeurgam la cAte-vj, jaşaie din vecinătate^şi să lejiexem ajutore în pontra relelor ce ne ameninţă şi în contra turBurarilor urzite pe totă întinderea ţereî rumânescî, care ia nisce proporţiuni uriaşe din causa tribunilor cari arangliează poporul. Subsemnaţii sciind însă destul de bine, că nu trebue să; facem un asemenea demers la serkaturile din vecinătate, fără a însciinţa şi pe Ex. Ta, şi a te întreba despre modul ue scăpare ce ne mai remâne de făcut, ne facem o datorie de a aduce acâsta la cunoscinţa Dumnevostră şi nu ne îndoim că Excelenţa Yostră luând informaţiunî despre reul ce ne ameninţă, veţi încu-
     1) Cod LXXXXVI, pag. 205.
     2) Naum.
     3) Yecji varianta adusă de Aricescu, în Anexa nota YII.
■x
   36_______________________ V. A. URECftIA_________________________________
    viinţa acâstă a nostră otărîre, care este singurul mijloc de scăpare a acestui pământ ameninţat. Subsemnaţii renoind cererea de mai sus, ve rugăm ferbinte să ne trimiteţi în scris respuns.                      1821 4 Februar.
         Cod. 93 pag. 194.
         Naum amintesce de acestă incercare a «otcârmuitorilor» cum şi de răspunsul îngâimat al lui Pinis.
         La nota boierilor, răspunde imediat la 5 Februarie Consulul rusesc prin o notă a căreia minută n’o aflarăm în original, ci numai reprodusă în «Trompeta Carpaţilor» (pag. 651), din memoriul lui Dărzeanu. Pini discută mai lung deacă a chiăma oştiri turcesci în ţeră nu era o faptă contrară tratatelor? Dar termină aprobând cererea boierilor, pe I a lor răspundere, de consecinţi, şi nu fără a li imputa că n'au luat I / energice măsuri de comprimare a mişcării1).
/        Pinis comunică guvernului seu cele urmate până la 5 Februarie
    şi Capo-D’Istria aprobă în totul atitudinea consulului rusesc din Bu-curescî. Capo-D’Istria ordonă degradarea lui Tudor din rangul de ofiţer rusesc şi din ordinul st. Vladimir, deacă nu se va supune. Nota ministrului rusesc află conexiune între mişcarea din Oltenia şi acele cari agitau sincronistic Spania, Italia de sud şi alte ţări. Din acest punct de vedere Rusia doria nimicirea imediată a mişcărei1 2 3).
         Cu tote aceste declarări de ne patronare a Eterieî şi a mişcăre lui Tudor, căpitan Gheorgache, care avea comanda străjilor din Bu-curesci, declară boierilor otcârmuitori, că deacă cum-va ei ar chiama pe turci in Bucuresci, el va trece cu tătă oştea lui la Tudor: «Ajung I eti cu arnăuţii mei, striga semeţul Gheorgache, — ca să apăr Bucu-I rescii de Tudor şi de adunarea de pământeni ţeranî».
         Boierii otcârmuitori vor acum să fie mai energici: ei decid să trimită la Craiova pe Gheorgache 8) şi pe acolitul seu Farmache, cu |  800 de oşteni. Aceştia nu pleacă până nu li se dau înainte lefile pe 3 luni
                                                         I Puţină încredere puteau în definitiv să aibă otcârmuitoril în aceşti mercenari. De aceea, ca suprem comandant ei numesc pe Vornicul
         1) Vecjî Anexa VIII.
         2)      Ve<jî nota lui Capo-d’Istria şi în Prokesch Osten voi. III pag. 58 Vecjî şi Aricescu (Istoria revoluţiei de Ia 1821) pag. 117. Vecjî Anexa IX.
         3) Naum cjice, că după îndemnul luî Pini. Vecjî Anexa X.
vV'
ISTORIA ROMÂNILOR
37
Nicolae Văcărescu, insărcinându-1 să cerce a capacita pe Tudor, ca să înceteze el Înşişi resmeriţa.
       La prima sorisore ce «Ocărmuirea» adresă lui Tudor el respunsă în modul următorii! :
                    Cinstiţi Boieri!
       Prea cinstită cartea Dumnăvostră de la 30 ale trecutului Ghenare, ia 3 ale următorului, cif totă plecăciunea am primit şi cele poruncite am ve(}ut; dar sciut fie Dumnevostră, că nu este precum Dumnevostra socotiţi; că prea bine este sciut Dumnevostra, că eu din mica copilărie am slujit cu mare credinţă şi stăpânire patriei mele; precum şi acum şi în totă viaţa mea, sunt hătărît a sluji şi a me jertfi patriei mele; şi eu de capul meu nici decum u’am plecat, fără cât tot norodul cel amărît şi dosădit al acestei ticălose ţerî, atât ceî de loc, cât şi cei streini, ve^end că stăpânirea, sub care sunt încredinţaţi de către prea puternica împerăţie, stăpînitorea nostră (a căria mărire Domnul Dumnezeu să o întărescă în veci) ’i-a adus în cea maî desăvîrşită prăpădenie, şi ne maî putând suferi artpmea focului care le-a pus peste capete, cu toţi într’un gând s’aiî unit, şi au hotărît, ca să se scole, cu mici cu, mari, şi să se adune la oraşul cel de căpetenie al ţereî, şi acolo stând, să cură îraperatesca milă, pentru care până acum prim cinci arzmahzarurî ’şl-a arătat ticălosa stare, precum şi la alte înalte locuri, şi sciindu-me norodul pe mine, dintr’alte vremuri, că sunt un adevărat fiu al patriei mele, cu silnicie m'au luat a ie fi şi la acestă vreme chivernisitor pentru binele şi folosul tuturor.
       Dar eu, cum am vă(Jut pr6 cinstita porunca Dumnevostra, supus fiind, m’arn ridicat de )oc ca să plec, iar adunarea norodului, nu numai că nu m’a TasatTci încă sub mare pază m’a pus,
       ţiceţî Dumnevostra, că din ridicarea mea, se supără odihna locuitorilor; dar eî, după ce le-am citit întru au^u prea cinstita poruncă Dumnevostiă, cu un glas răspunseră: că acesta nu este nimic pre lângă tirăniile cele cumplite, cari le pătimesc de la dregători. Acestea ’i-atr adus la o desnădăjduire, în cât sunt bucuroşi maî bine sa piară cu toţi, decât să maî fie viî.
       Iar ridicarea lor alt rău nu face, decât numai lucruri de mâncare, care sunt muncite iarăşi de dânşii; precum nici împotrivitorilor până acum nu li s’aii făcut nimic, princlendu-se de la satul Tîmna Vistierul Crăinicănul, coman-dirul Pandurilor, cu una sută cincî-^ecî omeni înarmaţi. Asemenea s?a prins şi la mănăstirea Strehaia un bir-ceauş Costache, cu şepte (Joci omeni înarmaţi. Intr acest chip era gândul norodului, ca să se porte până la sfîrşitul trebuinţei • iar la mănăstirea Motruluî, unde se află închis Dumnăluî Căminarul Bibescu şi Stolnicul Viişorănu, cu vre-o patru-tjoci omeni, fără nim nn cuvent al dreptăţii, au pornit bătaie cu arme de morte asupra norodului; şi norodul
38
V. A. URECHIĂ
ve<}end vrăjmăşâsca socotâlă a Dumnelor, a închis monăstirea cu mare străjnicie şi pe Dumnălor în năutru monăstireî, unde nu au nimica de ale mâncării. Deră norodul, vecjend nemilostivirea Dumnelor, astă-(}î cu toţi hotărîră ca să ar$ă monăstirea; şi după ce’î vor prinde, sa nu lase nici unul viu; (Jicend norodul că nu le este îndestul pedepsele care le-a pătimit până a£um din manele dregătorilor ? ci acum, când nădăjduia şi eî vre-o milă ca să dobîndescă, atunci, în loc de milă, se ved ucişi cu arma de morte, din manile celor ce i-a>- hrănit şi i-a poleit cu sângele lui; şi când şi de acum înainte dregătorii şi otcârmuitoriî locului se vor purta tot asemenea, şi nu vor îngădui pe norod a’şî cere împerătesca milă pentru lipsirea jafurilor tiraniilor, eî sunt hotărîţî, ca pe câţi vor prinde, pe toţi să’î jertf6seă, pentru că eî, din multă des-nădăjduire, sunt bucuroşi ca mai bine să p6ră cu toţii, decât să trăiască precum au trăit de la o vreme încoce.
      Pre cinstit! boieri, de sunteţi Dumnevostră patrioţi şi părinţi a! norodului, precum o $iceţî, cea de slugă a mea soeotela este aşa: că acum aveţi Dumnevostră vreme a scăpa de hula tuturor nâmurilor, şi să ve faceţi patrioţi adeveraţ!; iară nu vrăjmaşi a! patriei, precum aţî fost până acum. Bine ar fi ca Dumnâvostră să popriţi reutatea şi pornirea armelor ce aţî cugetat asupra norodului celui nevinovat şi credincios, şi să urmaţi precum au urmat stre-moşi! noştri; adecă, să ve învoiţi cu norodul la cererile ce face, pentru că eî nu cer vre-un lucru necuviincios, s6u care să nul fi avut, ci cer o dreptate? care pote fi Dumnevostră de maî mare folos; iar într’alt chip nu va eşi lucru la căpătâiîi bun.
      Iar că ve lăudaţi Dumnevostră cu armele, noî seim că avem Imperat, aî căruia suntem prea credincioşi şi supuşi întru tote; şi nu este nicî odată de crezut, că prea puternica Imperăţie să’şî prăpădiască Kaiaoa fără cercetare şi judecare; ci ia vremea judecăţeî, norodul cu nimica nu se va învinovăţi; pentru că nicî o învinovăţire nu are, şi numaî cât îşî cere dreptatea. Dum-nevostră, nu numai că nu-î ajutaţî spre a ’şi o dboândi, ci încă îî împilaţî şi la morte, punend şi pe Arhiereî ca să-î afurisâseă; ci de va fi Dumnezeu viă, va vedea şi va judeca. — 1821 Februare 4. T.heoăor.
      Boierii' răspund la acesta epistolă astfel
      «Primindu-ţî scrisorea ce ne-aî scris, respun^eridu-ne cu lipcanul ce în-tr’adins am trimis, am ve<Jut tote îndreptăţirile ce ne areţî. Deră să sciî că urmările ce facîsunt urmărî răsvrătitore, iară nu de patriot, precum <Jicî ; pentru că tulburî norodul, îl dai în osînda judecâţiî ca pe nisce însoţiţî la fapte de resvrătire; şi în loc de a’î face bine, precum (Jic* pa îţî este rîvnă, îî veî aduce mare foc şi peire la capii; fiind-că vor fi judecaţî ca nisce protivnicl stăpânirii, fără de a cere maî întâî îndestulare la năpăstuirile ce vor fi cercat ;
ISTORIA ROMÂNILOR
39
şi în cele după urmă, când nu-şî vor veni în cunoscinţă, vor fi isgoniţî prin arme. Şi vecjî că, din pricină-ţî, se va pricinui omorâri şi vărsare de sînge al creştinilor nevinovaţi. Apoî ce curent vei da înaintea stăpânire! ? Şi ce suflet veî avea^înaintea judecăţii lui Dumnezeu? Urmările ce te-aî apucat să savarsese! sunt fapte -de resvratitor ; sunt pricinuitore de perieiuuea creştinătăţii,                          ; eră patrioţî adevăraţî suntem no!, căci nic! |
o odiniora nu am voit versare de aînge ; şi te hulim cu osebire, într'acâstă | vreme, când te faci pricinuitor aceste! vărsări, în vreme ce starea întru care ? să facî -acest fel de, lucru, cu jnijlocul c^^Ucre^i.
       Âîl doră nu suntem şi no! aceia car! voim să se păzească dreptatea în totă ţâra de obşte ? Dâra la or! ce nepăduitore aurire, urmând orândueliî, şi chiar poruncelor Dumnezeiriî, no facem mijlocitor! către^tapânire,şi îndreptăm tote relele câte ajung în auriul nostru. Socotesce-te maî cu întregime ce cuvent veî da înaintea luî Dumnezeu şi înaintea Stăpâniri!, când din pricina^ netrebnicie! ’ţî veî aduce lucrurile la versare de sînge şi la resboiu, a omorî! fraţî pe fraţî, şi creştin! pe creştini, născuţi tot de un neam şi supuşî tot* la o stăpânire?
       Ci dâra scriindu-ţî şi acum la cele ce ne respun^Xrd^^^^^Msi11^0806^ şi îţ! poruncim, să te părăsesc! de urmările ce fac! ; să isgonescî norodul ce a! strîns lângă sine-ţî, să mârgă fie-şi care pe la urma sa, să’şî caute de munca şi hrana pământului; şi cu or! ce mijloc veî sci spre scăpare-ţî să potolesc! pornirea locuitorilor ce a! amăgit pană acum, decă le voescî binele, precum (Jicî să esc! patriot, şi să seif şi acâsta, că Domnia ţăreî s’a încredinţat Mărie! Sâlle prea înăiţatulii^-aaâtî^LjDomn Scarlat Yodă Calimach, luându-se scir! de \ lă consulatur!, carele este Domn, nu nuinaî înţelept, cu vrednice măsuri, ci / şi cu iscusinţă, şi cu temere do Dumnezeu, iubitor de dreptate şi de liniştita petrecere a supuşilor înălţime! Sâle.
       Apoî, către un acest fel de Domnie cuvent ve! da, când nu ve! fi următor povăţuirilor ce ’ţî dăm? Te ve! isgoni adevărat ca un resvrătitor, şi veî fi învinovăţit ca un fără de-lege; cum şi ace! ticăloşi ce, amăgindu-se, îţ! urmâză. • şi se ameţesc la cjisele ce le propovăduescî. Ci dâră potolesce aceea ce a! început, ca să nu fi! în osândajudecăţiî Domnuluî; şi să putem şi no! ane face mijlocitor! spre isbăvire-ţî. Ascultă-ne, casă nu te căescî 9 — 1821 Februarâ 4
                                        [Urmeză semnăturile Caimacamilor).
        Li 9 februar Cahnacămia adreseză o a trea epistolă lui Tudor. Boierii, declară că şi el ca Tudor, voiau să facă dreptate norodului dar că lucrarea a fost împedicatâ din causarevoluţiunei. Să înceteze Tudor «netrebnicile urmări» şi programul lui se va realiza şi boierii îi asigură iertarea, totodată îl ameninţă în cas de continuare, cu oştiri şi pedepsă.
40
V. A. URECHIĂ
                                                                    Ar hon Slugeru
          Am priimit scrisorea ce ne-aî trimis pe sinioru Machedonski, şi ne-au aretat numitul prin graiu, tote câte aţi vorbit amândoi, din care înţelegem doue lucruri, adică: unul că, sub numire de bun patriot, ceri îndestularea năpăstui-rilor ce ar fi cercat locuitorii, şi temainica păzire a dreptăţii şi altul, încredinţare cu jurament din parte-ne că şi vidţa îţi va fi siguripsită* şi oreşi care folosiri şi drepte împărtăşiri veî dobândi, şi vre-o câţi-va omeni din cei ce îţi vor fi alăturaţi, cu asemenea căutare se vor privi din partea stăpânirii; şi până îţi va veni acest respuns, vei sta pe locul" întru care te afli, fără de a te mişca măcar de o palmă. Spre respuns vei sci cum că, cât pentru despăgubirea năpăstuiţilor şi păzirea dreptăţii, aflându-ne şi noi tot întru aceiaşi cugetare, am fost hotărîţi jă ^ăjpgutem cercetători, pe care îi şi găsiserăm, din omeni vred-^jîîcfji cinstiţi, că nu numai sa cerceteze, faţă cu locuitorii şi cu cei ce se va fi aflat în dregătorii, ci încă să şi întorcă înapoi celor ce vor fi năpăstuiţi, jafurile ce vor fi cercat; dar s’a poprit acdstă lucrare, din pricină căci ai turburat satele şi tahturiie dregătoriilor cu amăgiturile ce ai pus în lucrare, în ~~^aî şi acei rînduiţi n’a fost mijloc să vină în partea locului, pentru că nu avea cu cine să vorbescă; îndată însă ce îţi vor înceta netrebnicele urmări, să scii că o asemenea urmare negreşit trebue să se facă, pentru că o cere iubirea de dreptate. Iar pentru de a’ţî fi vieţa siguripsită, cele ce a mai alăturat lângă acesta trămisul, precum mai sus arată, să scii că din parte-ne îţi dăm totă făgăduiala şi încredinţarea în ceea-ce vei hotărî şi prin fapte veî aretă încetarea urmării ce ai început. Dara ca să fie mai temeinică pentru însuţi, am chibzuit ca să mai aşteptăm o <Ji doue, până vor veni şi caimacamii prea înălţatului Domn, ce s’âlT orânduit, şi atunci să-ţi trămitem acestă încredinţare în scris prin într’adins trămis. Ci dar fii acele puţine (Jile adăstător, până veî vedea trămisul nostru. Dar să scii şi acesta că împotriva-ţi sunt orînduite arme, nu numai cele din / partea locului, ci mulţime altele ce s’au trămis de aici, şi pe totă $iua se trămiy şi că tote căpeteniile acestor puteri, eră mai vârtos cei ce s’au aflat destoinici ca să te sfărîme în puţine cesurî, sunt povăţuiţi şi porunciţi ca să-ţi bage de s6mă în ce chip te urnescî, şi de te vor dovedi cu cea mai mică călcare peste cefe ce aicătre trămisul de aici, adică că ori nu încetezi din amăgitorele propoveduiri ce faci către sate, ori îţi niaX îmulţesci suma omenilor ce ai strâns până acum, prin deşerte făgăduelî, sau că te misei de acolo de unde aşteptăm respunsul, atunci să sciî hotărît, că au să te isbescă, să te sfărîme, îşi judecări singur sfîrşitul; iară mai vârtos cuvântul ce ai să dai înaintea lui 'Dumnezeii pentru atâta vărsare de sânge ce ai să pricinuesci nevinovaţilor creştini, cari amăgindn-se ţi s’aii supus; către acesta să te părăseşti şi de socotinţa ce ai pus în gându-ţî pentru monastirea Motruluî, şi să laşi intrarea şi, oştirea acestei monastirî slobodă, fără de a cuteza să dai pricină a se arunca/
ISTORIA ROMÂNILOR
41
    o paşii măcar; căci şi prin acesta vei da pricină de lovire asupra’ţî. Urm6ză ■ întru tote după cum te sfătuim şi îţî poruncim ; şi nu cuteza a crede mai mult / pentru sine-ţi do cât ceea-ce firea te-au clădit; căci cu acesta o se aduci maro
        La 2 Februare 1821, vedurăm, N. Văcărescu fusese trămis în Oltenia, ca să supună pe acel turburător şi tîlhar Tudor Vladimirescu, care ameninţa să cuprindă şi oraşul Craioveî. Nicolae Văcărescu fusese numit căpetenie «asupra agalelor.... cu toţi neferii lor ogiaclii, cum şi asupra altora ce mai sunt în partea locului, întocmiţi şi adunaţi de Divanul de Ia Craiova». Văcărescu primesce depline puteri împotriva tîlharilor, de a sfărima împuternicirea tilharului şi a potoli res-cola ţăranilor. >)
        N. Văcărescu provocă pe Tudor să depună armele, promiţendu-î în numele boerimei şi al Patriei amnistie şi renumerărî pentru el şi ai lui.
        La acesta răspunde Tudor cu frumosa, pe cât înţelepte, energica pe cât cumpătata următorea epistolă :
        Scrisorea lui Tudor Vladimirescu către Vornicul Nicolae Văcărescu
        Cinstită scrisorea Dumitale cu multă plecăciune am primit, din care alta nu înţeleg, fără decât ved ca tdte pornirile cele vrăjmaseşcî ale mai marilor noştriî, cari le-au pornit asupra Patriei, le grămădesc! asupră-mî, ca şi când eu aşî fi făcut, sau aşî face vre-un reii Patriei mele; ci pre semne dumnâta pre norod, cu al căruia sânge s’a hrănit şi s’a poleit tot nemul boeresc) îl socotesc! nimic şi numai pre jăfuitorî ’î numeşcî patrioţi; măcar că eu nici asu-
gimea şi întărirea privilegiilor. Apoi de ce, farade nici un euvent dreptăţeî me catigorisiţl ? Şi cum nu socoţî, că pre mine me catigorisesce numai tagma jăfuitorilor, iar pre jăfuitorî ’î catigorisesc tote neamurile ? Yed dar că alta nu este, fără numaî Dumne4eu a împetrit inimile mai marilor noştriî, după cum ore când pre ale Egptenilor. Dar cum nu socotiţî dumn6v<5stră, că Patria se chiamă norodul, iar nu jafuitoriî ? Şi cer ca să-mî areţî Dumneta ce împotrivire aret eu împotriva noroduluî? Că eu alta nu sunt decât numaî un om, luat de către tot norodu al terci, cel amărît si dossodit din pricina jăfuitorilor, ca să le fiu chivernisitor în treaba cer erei dreptăţilor ? iară tagma jăEuitorilor, căci 1
            1) Vetjî întreg actul de numire la anexa XI.
turburare stăpânitoruluî asupra’ţî şi atunci, de vom voi să te ajutăm, ne veî aduce la neputinţă—1821 Februarie 9. (Urme^TWnnaturile Caimacamilor)
I pra acestei tagme nu sunt voitor de reu, ci încă maî vîrtos le vo< întregi-
42
V. A. UREGH1Ă
nu Ie place una ca acâsta, a ridicat arme de morte asupra patriei şi a ticălosului norod. O! ce mare jale! Dar dacă este tagma jăfuitorilor dreptă, şi norodul vinovat, cum nu trimeteţi Dumnevostră şi pe la învecinatele nemuri, ca să vedeţi pe cine catigorisesc ? Pre norod ? Sau pre Dumnevostră? Şi cu cine j voesc a ţinea? Cu Dumnevostră, sau cu norodu? Căci ac6sta s'au vestit în ^ tdte laturile. Prea bine seiu pre Dumneta că eşti forte înţelept, şi născut din neam slăvit şi iubitor de Patrie, ce cu înţelepciune multe orenduele bune au făcut Patriei. Socotescă de către înţelepciunea Dumitale şi acesta: că noroeu-resboiului, este numai în mâna lui Dumnezeu a tot ţiitoruluî, şi nu se scie cui ’l va da; şi măcar de va birui tagma jăfuitorilor, dar tot nu pote fi norocită, că va să-i hulescă totă lumea; iară de nu va putea birui, unde va scăpa din înaintea norodului ? Ci de voeseî Dumneata binele Patriei, precum au voit părinţii Dumitale, trebuinţa este, ca sa ne întâlnim negreşit; însă de vei binevoi, să am cinstitul răspunsul Dumitale: unde şi cum ?/Fiind că norodul nu cere alt-ceva decât numai o dreptate, ce pote fi folositore şi tagmei boerescî; şi cum <Jic, ori în ce chip veî pofti Dumn6ta, să am cinstitu răspuns. Teodor
       Nu ne importă a sci decă boerul Văcărescu a dat seu nu întîl-nirea cerută de Tudor ; ajunge să fie probat, că Tudor are cunosciinţă de rolul ce este ehiămat să joce şi că este «un om luat de către tot norodul ţeriî, cel amărit şi dossodit din pricina jăfuitorilor, ca să le fie chivernisitor în treaba cererii dreptăţilor».
       Ca tote guvernele sele, Căimăcămia nu înţelege, că Tudor nu făcea el singur o resvrătire, ci că revoltată era întrega naţiune. Cu ce mij-loee sperau să nimicescă mişcarea? Cu înşelarea cetelor de Panduri prin promisiuni falaciose, prin darea in judecată a unul biet ispravnic, a Iul Racoviţă de la Mehedinţi, prin obligativitatea felinarului noptea prin stradele Bucurescilorx), prin străjl în oraş şi la Olt!... Şi în fine prin ademenirile lui N. Văcărescu.
     ţLa 10 Februare isbucnesce eteriaîn Moldova, iar la li Februare. după Naum, sosiră la Bucurescl cel doi Caimacami, omeni de încredere ai Iul Scarlat Calimachi: Const. Negrea şi Vogoride1 2).
      1)       Nici în Bucurescî nu erau ascultate asemenea ordine. In Cod. XCVI pag. 212, aflăm o notă, din 20 Februarie 1821, scrisă consulilor, prin care Căimăcămia se jăluesce, că sudiţiî nu se supun la regula felinarului. «Pe aceştia străjile n’au cutezat să-î atingă». Căimăcămia a dispus să fie arestaţi şi a doua 4i duşi )a consulatele respective. «După îmbrăcămintea lor strimtă, (jice nota, s’au cunoscut că erau supuşi».
      2)      Ilie Fotino (jiice, că au venit 3 caimacami şi adaogă şi pe Ion Samurcaş. Acesta însă e trămis ceva mai târziu, nu la Bucurescî, ci Caimacam la Craiova.
istorir rom Inilor
43
      Caimacamii aceştia găsesc pe boierii din «Caimacamie» vechii «Ot- j earmuitori» lăsaţi de Al. N. Sutu, «în cea mal desăvârşită neputinţă de \ a lupta spre întâmpinarea reulul, care se înmulţia din #i în jîi»1)
      Bucuria clasei diriginte oligarhice fu mare, că au venit Caimacami şi le-aii vestit îngrijirea cea cu deadinsul a noului Domn pen-tru obşteasca linişte a ţârei şi că în puţine #ile va sosi şi Domnia.
      Cu totul altele erau sentimentele ţereî cu privire la cei doi Caimacami. După cum vedem în notele diplomaţiei streine, aceşti doi greci erau cunoscuţi de omeni jăcaşi şi duşmani nemului românesc hypocrites et artificieux.1 2)
      Căimăcămia de păminteni încă înainte de sosirea celor doi boieri ] pecî Caimacami, în Bucurescî, la 4 Februare, trămisese lui Scarlat I Yodă Calimah un lung raport, făcend istoricul revoluţiuneî lui Tudor, I bine înţeles însă cum convenea boierimeî. Eacă acest raport:
                                           Anafavaoa Divanului către Vodă Scarlat Calimah.
                                                        Prea înălţate Domne !
      Faptele răsvrătitorului Teodor Yladimirescu, privindu-le supuşii Măriei Tale la început, ca nisce întreprinderi tâlhărescî, am pus la cale pre dată tote mijlocele trebuinciose spre sfărîmarea lui, prin cari nădăjduiamu că fără întârziere îşi va lua răsplată îndrăsnelei sale, ca şi alţi tâtharî de maî înainte de densul; dară fiind-că lucrul a luat altă faţă, că numitul mai sus Teodor s’a arătat la ivelă vrăjmaş înarmat alu stăpânirii, din preună cu cei de pre lângă densul adunaţi, mărturisind prin^scris scopurile lui primejdiose, şi insuflând duh de rescolă între locuitori, făgăduindu-le să ’i izbăvescă de supunerea lor | către stăpânire, am luat pre dată sciinţă despre răsvrătirea lui. care era^ pre-eugetată şi pregătită peste totă întinderea ţerei. Deci, pre de o parte, chibzuind^ cu multă trudă' şi în tote" chipurile, "după puterile nostre, despre cea ce era d# făcut am pus în lucrare măsurile trebuinciose, ce am găsit cu cale, spre zădărnicirea înaintării mişcărilor şi primejdiosele cugetări ale acelui răsvrătitor şi tulburător al liniştei obstescî al nevinovatului norodu din acăstă ţeră, iară pre de alta, am pornit de grabă supusul nostru arzmagzar către prea puternica împărăţie, ca o datorie a umilitei nostre supuneri, arătând şi încunosciinţând cele despre acesta resvrătire, precunYşi despre cele făcute de noi, supuşii împărăţiei Tele mai cu deamăruntul după cele întâmplate p’atunci ; care arzmagzar
       1) Naum.
       2) Yecji N. lorga. II pag. 564.
44
V. A. URECHIĂ
    sîntem încredinţaţi ca trebue să fi ajuns pana acuţn în strălucitele mâni ale Imperaţieî Tele, care va fi luat destulă pliroforiă dîn cuprinderea lui.
           Nu lipsim şi acum, prin cea de faţă supusă a nostră anafora, de a aduce la cunosciinţă de Dumnezeu sprijinitei Inălţimeî Tale, că acel răs-vrătitor nu înceteză nici acum d’a insufla prin pristăvirile sale îmboldirea rescoleî în sufletele celor mai nevinovaţi şi momindu-î jcu făgaduiala slobodenieî de sub jugul supunerii, retăcesce mintea lor cea prostă şi îî târăsce după sine, / cu”"care împuternicindu-se şi mărindu-şî întinderea pe fie-care (Ji, nimicesce / tote chibzuirile nostre, spre a lupta scopurile sale ; fiind-că, după sciinţele ce / am primit de la Caimacamul Craioveî şi de la Divanul de acolo, şi de laceî-l-alţî ispravnici şi maî mari din Judeţele de peste Olt, acel răsvrătitor cu poruncile ce ha dat către locuitori de a nu se supune la isprăvniciele judeţelor şi la zapciî // pentru plata dăjdiilor împărătesei şi cele-l-aite trebuinţe ale obştieî, a aprins capetele celor maî nevinovaţi locuitori; şi adunând împrejurul şeii pe toţi aceia cu cari s’a înţeles, şi pe câţi în împrejurarea acesta s’aii găsit într’un / gînd cu el făcători de rele şi aţîţătorî de norod, a coprins jumătatea judeţului Mehedinţi; iar locuitorii oraşului Cerneţiî, înfricoşindu-se s'au risipit, şi is-/ pravniciî spăimântaţî fiind să nu cacjă în manele lui, s’au depărtat în părţile V cel e^ maî de aprope ale Craioveî.
           Noî, supuşi Măriei Tale, luând sciinţă despre acesta, n’am întârziat de a pune în lucrare cele maî grabnice mijloce putinciose, spre întîmpinarea răului, ce ne ameninţă, schimbând pe J^graxw                        şi orânduind în locul
                                                                  I lor pe alţii ce i-au cunoscut maî fără preget şi maî îndrăsneţî, de a se răsboi f împotriva urmărilor obsteseuluî duşman, căror le-am şi dat omeni câţî am putut să strîngem şi gephanea, precum şi banî cu împrumutare am strîns pentru I provisia şi îngrijirea celor trebuinciose. Am pornit şi la Craiova câţî-va neferî
  /dintre păzitorii oraşului Bucurescî, cu gephaneoa lor trebuiciosă, spre paza acelui oraş, care este scaunul celor cincî judeţe de peste Olt, şi să ’1 ferăscă de năvălirile ce s’ar putea întîmpla din partea vrăjmaşului; pentru că dacă s’ar întâmpla (ferâscă Dumnezeu) să intre şi acolo, urmâză atunci ca şi ale l-alte oraşe şi judeţe, care şi ele aşteptă cât de curând la asemenea năvălire, să se risipăscă şi să se tulbure şi judeţele de dincoce de Olt; iar podurile de peste ^rîurî, pre unde sunt trecerile călătorilor, li-am închis cu paznici, pentru ca nicî ^ceî ce sînt înţeleşi cu dînsul să nu potă trece către densul, nicî ceî de pe lângă dînsul să găsâscă înlesnitore trecere, ca să se întindă în părţile de dincoce. Nu lipsim de a priveghia şi a fi cu cu cea maî mare luare aminte asupra mişcărilor acestuî vrăjmaş, nicî ne scumpim de a jărtfî munca nostră şi ori câte mijloce am găsit cu cale că ar fi mântuitore şi destoinice le-am întrebuinţat împotriva isbiriî aceluia. In urma, cu mare mâhnire am primit şi alte scrisori din partea Caimacamului Craioveî şi a boierilor Divanului de acolo, printr'un trămis boier şi prin care ne face cunoscut, că acel răsvrătitor a în-
ISTORIA ROMÂNILOR
45
  duplicat pre mulţi dintre cei proşti şi din semenii luî cu acăstă aplicare, şi armându-î cu armele ce s’a întîmplat să aibă, s’a obştitu către părţile Craioveî; şi sosind la Monăstirea Strehajâ, care e depărtată cale de doue-spre-<Jece câsurî de* Craiova, a făcut’o zapt, stăpânind’o cu omenii luî; fiind-că ceî într’însaj orînduiţî puţin paznici, orî-că s’aă înţeles cu dînsul, sau că simţindu-şî slă- I bicinnea lor, nicî o împotrivire nu au arătat; ci deschizând îndată porţile s’au unit cu el. După ăceea^pogorând la Monăstirea Motruluî, cale^jZ^cqii^^^ c6surî departe de Craiova, a avut s’o stăpânescă şi pre dînsa; dar fiind-eă pre acăstă mănăstire puseseră mâna maî nainte Ispravnicii din judeţul Mehedinţii i cu vre-o câţî-va păzitorî armaţi, au stat cu peptul împotriva încercării şale, făcendu-se şi ore-care bătaie, în care din partea protivnică s’au omorît doî, şi alţi doî s’au rănit; şi ast-fel s’au maî depărtat puţin vrăjmaşul de zidurile mo* năstireî. Acestă năvală a resvrătitorului într’atâta a speriat pe totă boierimea şi pre ceî-I-alţî orăşeni din Craiova, în cât, de şi a năvălit asupra turburătorilor . acelora un ore-care Serdaru Iamandi, orînduit fiind pre lângă alţii cu vre-o / câţî-va Neferi şi Panduri, dar iară ne scriu cu hotărîre că, vexând pe vrăjmaş întindendu-se şi apropiindu-se de Craiova, au venit la desăvîrşită desnădăjduire, şi ca să stea pre loc nu este cu putinţă, dacă nu le va sosi de aici vre’un ajutor de omeni înarmaţi, destoinici spre a sfărîma scopurile răsboitore ale resvrătitorului, (Jicend şi acosta că, dacă se va găsi cu cale, să se aducă rugăciune din partea ţăreî către prea înălţaţi Muhafizî ai Serhaturilor împărătesei, ca să pornescă oştirea împerătescă împotriva vrăjmaşului, şi să-î scape def primejdia ce-i ameninţă. Acestă împrejurare ne-a tulburat şi pre noî forte mult,\ şi ne*a adus^sJ^eljZicend în zăpăcelă, din pricină că cunoscem că nu vom putea saTntîmpinăm rău), dacă va sosi, neavend putere de oştire; decî, adunând din nou pre câţi Neferi am putut, şi alţi omeni armaţi Neferi, i-am pornit; __ şi acum pornim şi noî către acele locuri pe un boier de aî noştriî, Dumndlur Yornicul Nicolae Yăcărescu, căruia i-am dat şi-î dăm pre fie-care tote tre-i buinciosele, spre a se duce să stăruiască pentru stîrpirea răului în totă domnesca| ţeră. In acestă vreme primirăm şi alte scrisori de la Caimacamul şi boierii Di-1 vaniţî aî Craioveî, prin care no încunosciinţăză, că resvrătitorul se află acum la monăstirea Motru, îndeletnicindu-se de impresurarea eî, la care nădejde pote vor rămâne răbdători, aflându-se lipsiţi de tote, flămânzi şi setoşî; şi se/ crede cu mult cuvent, că, siliţi de nevoi, omenii luî îl vor părăsi de la ne-1 omenăsca luî rătăcire. Către acesta, locuitorii judeţelor Dolju şi Romanaţj^Bfi r se înduplica a da trebuincidsa hrană oştirilor ce avem orînduite acolo să-î : { resboiască.
       Tote acestea veZăndu-le locuitorii Craioveî, s’au împrăştiat ceî maî mulţi -şi dintre boerî au rămas numai Divaniţiî Caimacamului, păziţî de către slugile lor pentru veri ce întîmplătore trebuinţă, căcî pe dată ce s’ar preda monastirea Motruluî, şi duşmanul s’ar apropia către Craiova, trebuinţa va cere să se
46
V. A. URECHIĂ
     mîntuiască prin fugă, şi cele cinci judeţe să rămâie sub otcârmuirea apostatului. Acesta mâhnitore veste ne-au nevoit să pornim de isnovă, cu mari cheltuieli, alţi treij?j|pita^                , Iordache, pre căpitan Farnaclie şi
     pre ca^fan^ISiaahe. cu doue sute din cei şese sute hargiurî, pre cari de isnovă după trebuinţă i-aii adunat, poruncindu le acestora să se adune la un loc cu eeî-l-alţiî şl când vrăjmaşul nu va înceta din netrebniciie sale urmări, săT isb6scă cu toţi împreună. Tot de o dată sa poruncit şi Dumneliu Vornicul Văcăresc o, ca către locuitori să şe_^                     spre a-i face să cunoscă
     sfînta datorie a supunerii, şi să le întorcă^jae.vinovatele lor inimi, ca nu pre viitor să se mai înşele âe vinovatele şi zadarnicile mândrii a resvrătitoruluî, nici de făgăduelile lui amăgitore, şi să-şî întorcă gîndul de la veri-ce scopuri de resvrătirî, care şi pre îndemnători şi pre cei amăgiţi şi aduşi ia sfîrşiturî rele; făcendu-i să înţelegă că, de nu vor fi următori, se vor da cu resvrătî torul dinpreună, la totă asprimea legilor; iară cei ce vor lua de cuvînt, şi vor vedea calea cea rea pre care au apucat, chiar din aceia ce alcătuesc oştirea resvrătitoruluî, vor fi iertaţîjri ajutaţi, pentru că şi-au cunoscut rătăcirea, şi s’aii întors pre calea^cea dreptă; iar aceia însă co vor rămânea întru cele rele, pentru că nimic, nu este în^şţare a le scote fumurile ce le-a intrat în cap, şi pentru că nimic nu-î pote aduce pe calea drăptă spre pocăinţă, aceia nu vor mai avea iertare; pocăinţa trebue să o facă până este încă vreme; căci mai târziu nu se va băga în semă; şi prin urmare trebue mai din vreme, să se pună sub umbra înţelepciunii şi întru bine facerea patriei lor care, ca mumă bună şi blajină către toţi copii ei, primesce cu blândeţe şi dulceţă pre toţi câţi vine înaintea ei, şi îşi fac sfînta datorie a supunerii, trecend cu vederea rătăcirea trecută şi dând iertarea păcatelor.
           Iară după ce mai sus numitul boer va îndupleca pe resvrătitorul cu ast fel de puternice cuvinte, şi’l va face să cunoscă că e mai bine să se întorcă la cele mai din ’nainte, de cât să facă rele, dacă se va supune la dreptul cuvînt, atunci însuşi acel boer să chezăşuăscă pentru isbăvirea atât a lui cât şi a omenilor săi, şi pre noi să ne dea de mijlocitori către stăpânire pentru părăsirea lor şi liniştita lor purtare pre viitor; iară dacă ’1 va găsi stăruitor în turbata sa nebunie, atunci negreşit să’i loveseă cu cei de pre lângă dînsul şi cu oştirea orînduită de către noi, şi să scape şi pre cei din mănăstirea Motruluî închişii ispravnici, spre a avea trebuinciosa lor comunicaţie. Către acestea chiar şi noi, supuşii Măriei Tale, ne aflăm pre cale de învoială dinpreună cu resvrătitorul; şi fiind-că el ne-a făcut propunerile sale prin graiul trimisului seu, cerend trei lucruri spre încetarea desăvârşită a obşteşteî turbu-rărî: 1 Să lipsăscă d’aci înainte cu desăvârşire mâncătoriile din ţeră, 2. să se despăgubescă locuitorii cei ce s’au nedreptăţit, şi 3. să se chezăşuăscă isbăvirea atât a lui, cât şi acelor de pre lângă densul, şi plata unora din omenii săi, am răspuns asemenea şi supuşii Măriei Tale, ca, în cât despre mâncătoriile
V
ISTORIA ROMÂNILOR
47
ce (Jice, şi despre despăgubirea locuitorilor, s’a îngrijit stăpânirea şi era gata să trimită într’adins boert cercetători prin tote judeţele, pentru ca să cerceteze cu scumpetate până la cea mai mică nedreptăţire, să despăgubăscă îndată pre
precum tot-d’auna <b'*ăduirea a păzit acesta datorie şi acum era s’o pue în lucrare; dar a apucat el mal 'nainte să aducă împedicare cu nelegiuita sa ţ faptă. Iară despre părăsirea şi despre liniştita purtare în viitor, atât a lui cât ) şi acelor după împrejurul seu, vom mijloci Ia Măria Sa Vodă, pe care prea
mii ui cu iertarea sa, când şi înălţimea Sa va lua încredinţare, că cu adevărat şi din totă inima s’a pocăit, şi că a încetat din orî-ce fel de turburărî către norod şi către stăpânire. Aşa dar de ia respunsul ce ne va trimite, sa ne încredinţăm ce gîndu are; iară încredinţarea ce vom lua despre firea lucrului, o vom aduce la cunoscinţa de Dumnezeu păzită înălţime! Tale. Intr’asomenea stare se găsesc de o dată lucrurile, Prea înălţate Domne, pre cari, după supusa nostră datorie, aducem cu scumpetate la cunoscinţa înălţime! Tale, spre a le lua în vedere şi a le judeca cu pătrunderea cea adencă şi cu dubul cel destul de încercat al Mărie! Tale, şi or! prin prea Înaltul şi prea puternicul braţ al împărăţie! va cunosce că trebue să se sfărâme.duşmanul, sau prin alte mij'ăce ' ce va chibzui cu mintea sa cea adenca că ar fi ma! nemerită, este de mare trebuinţă să se aducă cea ma! grabnică lecuire la răul ce ameninţă, pe totă ţera sa domnăscă, până a nu ajunge la nelecuit; şi pre no!, supuşi! Mărie! Tale, să ne însufleţescă, ca pre uni! ce ne aflăm nedomeriţ!, şi să ne povaţu-iască despre ceia ce ar fi de făcut; căc! resvrătitorul înainteză; iar no! am f sferşit şi pazele înarmate din oraşul Bucurescilor, trimiţendude în părţile acelea; şi n’am săverşit până acum nimic care se fie destoinic spre a ţine pept vrăşmaşului; însă cunoştem că fericita şi grabnica aflare de faţă a Mărie! Tale, va fi singurib mijloc ce va putea s’aducă mângâere şi îmbunătăţire neapărată în starea lucrurilor. l) — Februarie 10.
      Prin raportul seu boierimea lasă să se f pere o încetare a revolţi- 1 ţiuneî prin supunerea la aceste condiţiuni ale lui Tudor. Acele condi-ţiunî, cel puţin cele doue dinteî (din tote trei), confirmă teza nostră ,că Tudor nu făcea atât o revoloţiune naţională, contra Grecilor, cât una socială El propune boierilor, ca să depună el şi ai seî armele: I) «să lipsescă d’aci înainte cu desăvârşire mâncătoriile din ţeră şi al TI lea să se despăgubescă locuitorii cei cari au fost nedreptăţiţi1 2).
        1)       In un codice din timp, al nostru, acest act scris în grecesce, nu este întocmai cu cel aci adus. II dăm în anexe.
        2) Am adus actul mal în urmă.
ce! nedreptăţiţi şi sa încunosciinţeze oblăduirea ca să pedepsescă pe ceî-Falţî.
puternica împărăţie îl va trimite stăpenitor în ţeră; şi nădăjduind că’l va
  48                ____________V. A. URECHIĂ____________________.
       In dioa de 4 Februare boierii mai adresaseră şi Colsulului Pini, nota acesta:
       «Sub semnaţii boieri aî ţerei rumânesci, avem onorea a comunica Excelenţei Sale D-lui Pini, general consul al Maestaţeî Sale împăratul al tutulor Euşilor, cavaler al mai multor ordine; cele coprinse în scrisorile Divanului din Craiova, din care Excelenţa Vostră se va informa în deamănuntul, de t<5te ce privesce pe rebelul SI uger Tudor Vladimirescu. Negrăită e confusiunea în care cu drept cuvent se găsesc sărmanii locuitori de pe acolo şi dezolarea ce resultă din ea; cu tdte acestea, cu mult curagiu îndură aceste întâmplări neaşteptate, în faţa incertitudinei de ce e de făcut. Cu tote măsurile ce s’au luat până acum, ca să se înlăture reul ce ameninţă obştea, ne informăm po totă (Jiua, că rebelul lucră contra tutulor celor subscrişî în adresa de la Craiova, dar încă se ridică şi în contra liniştei şi siguranţei obştesci şi neveifend alt mijloc de scăpare, cu chibzuirea "comună n’ajn găsit alt remediu mai eficaciu, la reul acesta, fără de leac, decât să recurgem la câte-va paşale din vecinătate şi să le cerem ajutore în contra relelor ce ne ameninţă şi în contra tur-burărilor urzitei,, pe tâtă întinderea ţerei românesci, cari iau nisce proporţiuni uriaşe din causa tribunilor, cari harangeaza poporul. Sub-semnaţiî, sciind încă destul de bine, că nu trebue să facem un asemenea demers, la serhaturile din vecinătate, fără a însciinţa şi pe Excelenţa Ta, şi a te întreba despre modul de scăpare, ce ne mai remâne de făcut, ne facem o datorie de a aduce acestea la cunoscinţa Excelenţei Vostră şi nu ne îndoim, că Excelenţa Vostră, luînd in-formaţiune despre reul ce ne ameninţă, veţi încuviinţa acestă a nosiră hotărîre care este singurul mijloc de scăpare a acestui păment ameninţat. Sub-semnaţii5 reînoind cererea nostră de mai sus, ve rugăm ferbinte să ne trămiteţi îa scris respuns.—1821, 4 Februarie.
       Tradus din cod XOIII pag. 191. Vecjî anexa XV.
       Căiwiăcămia, complectată la 11 Februare prin cei doi trămişî aî lui Searlat Calimah, se pune pe mesuri noue, cu cari crede a potoli revoluţiunea.
                                                         Ţera era nemulţămită de regimul grecesc şi Căimăcămia crede a f da satisfacere plângerilor ţereî, rînduind o comisiun \ compusă din ^boierii ceî mai iubiţi de popor : biv vel Vornicul Iordache Golescu, biv I vel Logofătul Nestor şi biv vel Logofătul Costache Câmpineanu, să cer-I ceteze «pricinile dintre boierii lui Al. Sutzu —greci— şi pământenii». I Istrate Creţulescu, Gr. Băleanu, Gr. Filipescu, lord. Slătineanu, semnând piîacul de rânduire a acestei Comisiunî, uitau, că Mi numai bo*
ISTORIA ROMÂNILOR
49
ieriî greci aî lui Al. Sutzu jăfuiseră ţera şi o îogenuchiaseră, ci totă boierimea aprope de la olaltă, cu rare excepţiuni. A trage în judecată pe boiariî greci ai lui Sutzu, era însă mai puţin o satisfacţiune adusă ţerei, ci mai mult un mijloc de câştig pentru boierii noueî domnii!1.
                                     O mesură mai energică hotăresee să iea noua Căimăcămie.
                                                             Adoua-(Ji după ceboerimea din Bucuiescî expediă anaforaua către Scarlat Calimah, .făcend istoricul revoluţiuneî lui Tudor, desigur ^după găsirea cu cale a nouilor Caimacami, şi noueijile abia de la însărcinarea dată lui N. Yâcărescu, noua Caimacamie însărcineză cu potolirea revoluţiuneî peste Olt pe boerul grec C. Samurcaş. N. Vă * i
                                                                   ii Pitac prin care se orîndueşce d-lui biv vel Vornicu lordache Golescu,
                               i Dumneluî biv vel Ijogofetul Nestor şi Dumneluî biv vel Logofeiul Costache Câmpineanu, a cerceta pricinile dintre grecii reposatuluî Domn
                                                              cu pământenii.
                                                     Noî Caimacamii ţerei rumânesci.
       Cinstiţi Dumnâvostră fraţilor boieri: biv vel Banepordache Golescule, i vel Logofete Nestore şi biv vel Logofete Costache Câmpinene, fiind că Măria Sa prea înălţatul nostru Domn Scarlat Alexandru Calimah Voevod, prin scrisorile ce ne-aii trimis, între altele ne 'poruncesee 'şi pentru grecii etpaieuluî Măriei sale Alexandru Vodă Suţul, că de se va întâmpla a avea pricini de judecăţi cu cei dedici _ pămenteitf,.      jgămenteniî, tragendu’i pe numiţii la jude-
  catapsau eî pe pământeni, sa li se cercefeze*1pîîS'îîîTe cu scumpetate, dându-se hotărîrî după dreptate; şi fiind că pe Dumnâvostră ve şcitn boieri cinstiţi, cu sciinţă şi praesis îndestul la ale judecăţilor, de aceea, după chibzuirea ce am făcut, iată printr’acest pitac al nostru ve orînduim judecători tuturor pricinilor ce se va întâmpla să aibă grecii etpaiului reposatuluî Domn, cu pământenii de aici; pentru care şi ve poftim, ca adunându-ve cu toţii la un loc, în (Jd^le ce veţi orândui, casa căutaţi judecăţi, să cercetaţi cu scumpetate tote pricinile ce vi se va orândui cu buiurdisma Divanului şi cu iubire de dreptate făcend cu-viinciosa alegere, să ne aretaţî în scris prin anafora; şi pentru ca să nu se prelungescă şi să se cheltuiască ipotesiariî în zadar âmblând prin judecăţi, să ve siliţi d-vostră în tot chipul, ca să se dea sfârşit pricinilor fără zăbava.
       Al. Ungro-Vlahiei Dionisie, Grigorie Brâncoveanu, Constantin Creţulescu, Grigorie Ghica, Barbu Vacărescu, Dumitrasco Racoviţă, Istrate Creţulescu, Grigorie Băleanu, Mihalache Mânu, Grigorie Filipescu, lordache Slătineanu, Gheorghe Filipescu. 1821 Februare 12.
       Cond. XCVI pag. 207.
       Istoria Românilor de V. A. Urechiâ
XIII.-4
50
V. A. URECHIĂ
  cărescu nu se păru destul de energic. Credem că mat hezita Văcă-rescu a considera pe Tudor de simplu tâlhar, şi Samurcaş, grec, era om mai de încredere pentru Scarlat Calimah. Apoi se presupunea că el cunoscea din vechiu Oltenia, unde fusese Caimacam. Deci să mergă acolo, cu depline puteri de a lucra şi a hotărî cum va soco mai bine, «fără de a mai cere sfătuire, seu poveţuire de la Bucu rescî», ca să potolescă acea tulburare» odihnind pe beerî, neguţătoi şi pe toţi locuitorii pe la sălăşluirile lor1).
                                                            Mai mult încă, Caimacamia dă la mâna marelui Vornic C. Samur caş o declaratiune în scris: „carte de iertăciune ăinpartea lor cătr | slugerul 7uăor“, ca maî eficace să potă trămisul boerilor să negociezi
  cu vităzul român. Prin acestă carte Căimăcămia boerilor acorda am nistie complectă tuturor resculaţilor panduri1 2 *).
       . Alegerea iui C. Samurcaş o credeu boerii nimerită şi prin împre jurarea, că Tudor, cum ve<Jnrăm, avusese relaţiuni şi înţelegeri cu el 8 De cât C. Samurcaş putea el—amestecat cu Eteria — să voiască ină buşirea mişcărei lui Tudor? Evident că cine-va era înşelat: boerii din Caimacamie socotim că se jucaujnconscienţi cu focul! Boerii nt ignorau că Samurcaş era cu Eteria: «Cunosceaiî firma ipochimenului): au putut totuşi să’l trâmită să negoţieze cu Tudor de sigur numai după îndemnul celor doi Caimacami.
       Vom vedea maî la vale resultateie obţinute de noul Caimacam al Craiovei4 *).
       Provocată ori nu de împăratul Rusesc Alexandru, Eteria arbo-reză drapelul' resvrătirei contra turcilor, în Februare 1821, mai în-tâiu la Iaşi.
        1) Trompeta Carpaţilor No. 634. Dârzeanu. Memoriu.
        2) Veifî actul XXXI din anexele lui Aricescu.
  t 3) Ba Naum susţine, că Tudor a fost în sinjbă la Vornicul C. Samurcaş. yşi om al casei, de aprope» (Copie de la Galaţi, piag. 39.
        4) A se vedea la anexa cu No. XVI în care se dă versiunea rusescă
  despre mişcarea lui Tudor.
                                         CAP. IV.
                                                                   Eteria în Principate.
ISTORIA ROMÂNILOR
51
      Ipsilante încredendu-se în promisiunile boierilor greci din Principate şi sperând în ajutorul lui M. Suţu şi a cetelor adunate de Sava şi Olimpie, ese pe furiş din Kişinău, trece Prutul la 22 Februare şi merge direct la Iaşi, unde trage la casa Cneazului G. Gantacuzino înţeles cu acesta, cu Iacovache Rizu şi cu Mihaiu Vodă Suţu, pune pe boieri să semneze o petiţiune către împăratul Alexandru, cerăn-du-i protecţiunea Moldovei contra turcilor. Acesta petiţiune e trămisă prin Cneazul Gheorghe Gantacuzino la împăratul rusesc, care se afla atunci la Leibach.
      Patru (Jile după aceea Ipsilante concentră cetele, deja înjghebate, la biserica Galata din deal. De aci ele intră in Iaşi în procesiune, cu drapelul alb in frunte, pe care drapel erau diverse inscripţiuni ca: «ev 'uov'ctţ) vuta (în acest semn vei birui),ori §v rfjsK&vsax; [xoo Ăva^svcG^at (Renasc din cenuşa mea). Cu crucea şi ca fenicele eşind din flăcări..,
      La Trei-Erarchî se fac rugăciuni. Alexandru Ipsilante adreseză, la 23 Februare o proclamaţiune:
                               Proclamaţiunea prinţului Alexandru Ipsilante adresată locuitorilor Moldovei prin cart li anunţă că Grecia totă au apucat armele spre a'şî recăpăta neatârnarea.
                                               In cuartira generală din Iaşi, 23 Februare. s. v., (7 Marte) 1821
      Locuitori ai Moldovei, noî ve facem sciut, ca astă-^î totă Grecia au reaprins făclia libertăţii şi au zdrobit jugul tiraniei, ea pretinde drepturile sale. Eu me duc unde vocea poporului me chiamă, eu ve oferez atât diirpartea mea, cât şi din acea, a compatrioţilor mei, cari se află acum aici, şi pe care am onorea de a’î comanda, asigurarea şi garanţia, că ve veţi bucura de o deplină linişte, că personele şi avuţiile vostre vor fi respectate, voi veţi putea, dar, urma o-cupaţiunile vostre ordinare, fără a ve îngriji de mişcările mele, căci cârmuirea acestui principat nu va suferi nici o schimbare şi legile cari v’aîi cârmuit până astăzi vor urma tot cursul lor.
      Eu pot a ve asigura, că providinţa divină v’au dat în Domnitorul Mihaiu Suţu, care ve guvernâză acum, un apărător al drepturilor patriei vostre, un părinte, un bine-făeetor; el merită tote aceste titluri; uniţi-ve dar cu densul pentru a protege i&mkea comună. Dăeă niscai turci desperaţi ar face o incursiune pe pămentul vostru, nu ve temeţi, căci o putere mare este gata a pedepsi semeţ ia ior
A l Ipsilante.
52
V. A. URECHIÂ
         Alexandra Ipsiliante mintia când afirma, că Eteria va fi sprijinită de Rusia. La data acesta el putea bine să scie că lucrul acesta nu era de^aşteptat.
         De-o cam dată, Eteriştiî proced în Iaşi la măcelul a 80 de turci, cari sperau să scape refugiindu-se în biserica Golieî. Jaful începe !.. Casele nu numai de neguţători turci, dar şi ale unor români, sau chiar şi greci, presupuşi că au bani, nu feunt cruţate.
         De la Iaşi Ipsilante plecă spre Bucufrascl. Ion Ghica scrie, că «Mersul lui Ipsilante spre Bucurescî a fost un adevărat marş triumfal.
         Din Roman adreseză Ipsilante ţereî Românesc! următorea pro-clamaţiune:
                                     Proclamaţiunea lui Ipsilante, adresată Mitropolitului, episcopilor şi boerilor ţereî Rumănesci.
                           Cvartira-generală din Roman, 17 Martie 1821.
         Sunt convins că Dumnevostră aveţi acum cunoscinţă despre întreprinderea formată pentru mântuirea Greciei, şi că, în ambele principate Moldova şi Yalahia, un însemnător număr de greci vor lua armele pentru a intra pe pământul sacru al ţereî lor, şi acolo, uniţi cu fraţii lor, vor combate pentru drepturile lor naţionale. Aceste corpuri militare (conform proclamaţiunilor mele de mai înainte, de pe care alăturez aici câte-va exemplare), vor privi pe locui-/ toriî Moldovei şi aî Yalachieî, ca pe fraţii lor, şi vor respecta pururea perso-nele lor şi proprietăţile lor. Cea mai bună dovadă de aceea ce ^ic este buca ordine care au fost observa4ă în cursul şedereî mele în Moldova. Insă astn-^î ,am fost cuprins de mirare, când am aflat de fuga cea fără de scop a locuitorilor din Buzău şi Râmnic; înrîurirea ce aceste temeri pot să aibă asupra în* tregeî ţerî, me îndâmnă a vă ruga din nou, să fiţi liniştiţi şi fără târnă, şi de a vă pofti, să faceţi cunoscut tuturor locuitorilor şi tuturor neguţătorilor, că eî I nu trebue să se temă nici decum că \or avea vre-o supărare în ţera lor. Fiţi f încredinţaţi de asemenea, Q^puterea aceea mare ce ocrotesc© aceste principate, nu va îngădui nici de cum ca barbarii să vie în ţările vostre. Spre acest sfîrşit, E. S. generalul an şef, contele Yitgenstein, nu numai au primit ordin I de a duce spre frontieră trupele ce el comandeză pe teritorul Yarşovieî, dar ele sunt chiar in marş. Prin urmare, nu mă îndoesc că Dumnâvostră, din / nou aleşi pentru a forma autorităţile patriei vostre, vă veţi grăbi, ca buni patrioţi, a pune, făcend să se publice proclamaţiunele mele, un termen acestor băjăniî şi acestei fugi aşa de vătămătore locuitorilor.
         Asiguraţi din partea mea pe toţi compatrioţii voştriî, că eî n’au cei mal
ISTORIA ROMÂNILOR
53
mic lucra de temut, şi că ast-fel ei pot rămânea liniştiţi în locuinţele lor. La sos:rea mea, voi dovedi adevărul (Jiselor mele. Insă trupele grecesc! avend să trecă prin ţera Rumâneseă, este forte neapărat de a le pregăti provizii şi cvartirele în drumul lor*, căci, afară din divisiunea acăsta, voiu trece cât de curând cu totă armata grecăscă.                        (Dăbats 21 Maiu)
       La Focşani este intimpinat de 340 tineri greci, coi mai mulţi studenţi din şcola de la Bucuresci, florea tinerime!, cu care formeză legiunea sacră (Upăc \Qyoc) îmbrăcaţi in uniforme negre, cu căciuli mari pe cap şi cu capul de mort de asupra a doue tibiî *).
       Rimnicul Sărat, Buzeul... t<5te oraşele se pustiază, fug la apro-piarea cetelor eteriste-
       Din Mizil, la 18/30 Marte 1821. Alexandru Ipsilante fiind reu im-prisionat de localităţile ce in cale le află pustiite, adreseză Mitropolitului şi boierilor o nouă proclamaţiune, iar locuitorilor din Buca-resci o alta, tot din 18/30 Martie 1821.
       Eată acesta din urmă:
                                            Proclama ţiune a principelui Alexandru Ipsilanti, către locuitorii din Bucuresci.
                                                    Cvartira Generală Grecă, de la Mizil în 18130 Marte 1821.
       Cutrierend Dacia m’am convins cu o forte mare supărare, că voi aţi părăsit capitala vostră, şi că v’aţî împrăştiat. Locuitori aî Bucurescilor ! patria vostră, naţiunea vostră, toţi omenii bine cugetători descuviinţiază purtarea vostră. Patriotismul omenilor generoşi nu se arată decât în împrejurări ca acestea. Decă sprijinitorii patriei dau un aşa exemplu, ce va face dară poporul ?
       Nobili locuitori aî Bucurescilor, întorceţi-ve pe la vetrele vostre.
       Interesul patriei vostre, a poporului vostru, însuşi interesul vostru, totul vă îndemnă a intra în capitală, căci este vorba de norocirea viitore a naţiei vostre «şi ore-cine nu va voi să confăptuiască la acesta ? Decă s’ar afla vre unul, acela merită să fie şters din lista căpiteniilor poporului! Patria îî va cere sămă despre nepăsarea sa; să fie el bine încredinţat, că temerile sale sunt chimerice, şi că noi suntem decişi a perde vieţa, mai înainte de a se vărsa o picătură de sânge â vre-unui locuitor al Daciei.
                       *                            (Subscris) Al. Ipsilanti1 2).
       1) I. Ghica, Scrisori, pag. 78.
       2) Din Gazeta de Augsburg de la 28 April 1821.
54
V. A, URECHIĂ
l Ajuns la Ploescî, Al. Ipsilanti primesce scirî rele politice: Impera-| torul n’a voit să primescâ in audienţă la Leibach pre trămisul Mol-j devei şi al Eteriei, Colonelul Cantacuzino, ba a ordonat mai târdiii
* ştergerea şi a luî Ipsilante şi a lui Cantacuzino din eontrolele armatei rusescîx). Cu puţine dile înainte de sosirea la Mizil a capului eteriei, Strogonoff printr’o notă către Divanul Porţeî, o reprobasă, o repudiasă/* 2)
       Cetim şi în «Observatorul Austriac :»
                                   Declar aţiunea Imperatuluî Rusiei în cauza întreprindereî luî Ipsilanti.
  I    4. Prinţul AL-Ipsilanti va fi şters din cadrele serviciului Rusiei.
  I    2. I se va declara că M. S. Împăratul descuviinţăză formal întreprinde-
  |ea. sa, şi că el nu va putea nici odată a se aştepta la nici un ajutor din partea Rusiei.
       3.       Ordinele cele mai precise se vor comunica contelui Vitgenstein, comandantul an şef al trupelor Rusescî de pe Prut în Basarabia, de a observa cea maî strictă neutralitate în privirea tulburărilor ce ai izbucnit în principate şi de a nu lua, sub nici un pretext, nici o parte directă, sau indirectă:
       4. Hotărîrile acestea se vor împărtăşi Ministerului Rusiei din Constan-tinopole, cu ordin de a le face cunoscut Porţeî, şi de a reînnoi în acelaş timp lângă dînsa asigurările france şi leale, care i s’au fost dat cu ocasiunea res-cdleî din Valahia. Baronul de Stronogof va declara anume, că politica M. S*
?■ împăratului este şi va românea streină de intrigile, care ar putea ameninţa şi I de a tulbura liniştea vre uneî ţărî; că orî ce împărtăşire în mişcările de aşa Inatură ar fi contrarie curatelor intenţiunî ale împăratului, şi că în relaţiunele |sale cu Porta, M. S. n’are alt scop, nicî altă dorinţă de cât menţinerea şi stricta esecutare a tratatelor fiinţânde între ambele puterî.
                                  Ordinul de di al Imperatuluî Rusiei, care şterge pe prinţul AL Ipsilanti din cadrul serviciului Rusieî.
                                   Palatul Ţarscoe Selo. 14 August 1821. Prinţul Al. Ipsilanti, adjutant al generaluiuî de cavalerie Bajeoski, şi
* maior al regimentului de husarî al gardeî, este şters din lipsă de serviciu.
| (Gazeta de Petersburg din 22 Septembre, şi (Jiarul Debats din 16 Septembrie).
   /   1) Pag. 92 Naum spune că Al Ipsilante află despre repudiarea Eteriei
do Rusia, numai după ce ajunse la Bucurescî.
       2) Vecjî Iorga : Acte şi fragmente II pag. 567.
ISTORIA ROMÂNILOR
55
                                                          CAP. V.
                             Făptuirile Caimăcămiei la Bucuresci.—TMor îu Oltenia. -Sosirea lui în capitala ţereî.
     Caimacamia lui Scarlat Calimachi mai ia şi alte mici mesuri, improprii de a opri revoluţiunea. La 14 Februarie 1821, Caimacamia in-parte Bucuresci in 5 «sempturi» şi rinduesce asupra fîe-căreia parte câte un boier care ajutat de câte doi alţi boieri, la alegerea lor, să privigheze străjile oraşului, ca ele să vegheze, «ca să se pâzescă bunul nizam şi odihna nebântuită a locuitorilor». Boieri, ca Aga Costache Cornescu, Vornicul Gr. Băleanu, Vornicul Alex. Ghica, biv vel Vornic Gh. Filipescu şi chiar Vornicul Mânu, aveau misiunea de a se pre-âmbla pe uliţele Bucurescilor ca să impedice resmeriţa !).
     Presupunem bucuroşi, că boieri pămînteni ca cei cari erau lăsaţi de Al. Suţu în fruntea ţerei, aveau cele mai bune intenţiunî de a îndrepta mersul lucrurilor în ţeră. Aceste intenţiunî erau tardive, revoluţiunea socială şi naţională nu mai putea fi ezi(â, chiar dacă n’ar mai fi existat un Tudor.
     Caimacamia rinduesce străji, schimbă ispravnici, le ordonă să fie omeni de trebă. Până şi pe ţiganii Domnescîji protege contra jafurilor. 1
                                          1) Noî Camacamii tfrei rumânescî, către Dumnelui cinstitul, fratele biv vel Vornic Gh. Filipescu.
       Trebuinţă fiind-ca orânduitele străji să se afle împlinindu-şi datoria mai cu deadinsul, să nu se întâmple în politie atacsii, maî vârtos noptea, când toţi se află în ohhnă făr’de grijă şi cei cu cugete rele atunci pot să’şî găsescă: vremea lor de vre o supărare, când străjile ce sunt orânduite nu’şi vor păzi datoria a priveghea şi a se preâmbla pe uliţe; de aceea poftim pe D-ta, să pri- i mesei acestă însărcinare de privighere în semptul podului Mogoşoei, luând îm- i preună cu,..D-ta şi pe al|t doi din boierii părţei locului, ce vei sjcoti fără pre-getare, pe cari sa ni'î ăreţTpca să’î poftim osebit şi pe D-lor a primi acestă • îngrijire şi cu toţii dimpreună luând cu D vostră orânduita straja, să ve aflaţi f cu multă privighere în semptul acesta, ocolind nopteaiplă_partea acesta şi băgând \ de sâmă, ca să se pazescă bunul nizam şi odihna nebânţuită a tuturor câţi se afla cu locuinţa într’acest sempt. -1821 Februarie 14.
       Asemenea patru pitace sfciu făcut către 4 boeri orânduiţi. ^
       Unul către Dumnelui Vşrnicul Mânu pe podul Calicilor.
       Unul către Vornicul Alexandru Ghica pe podul Beilicuiui. ...
       Unul către Aga Costache Cornescu pe pod d târgului de afară.
       Unul către Dumnelui Vornicul Grigorie Băleanu prin politia Bucurescilor. -
       Cod. 06 pag. 208
56
V. A. URECHIĂ
       Tudor— cum vom vedea—de ar fi voit chiar el, na putea stavila mişcarea pre care înşişi boierii otcârmuitori, deja în Ianuarie o recu-nosceau că ajunsese obştâscă, peste totă ţera.
       O putea stavila sosirea celor doi Caimacami numiţi de noul Domn Scarlat Galimah ?I l)
       Iacă în ce mod se vestesce ţereî acestă venire, care e departe de a fi o promisiune domnescă de pace şi de dreptate, bine cunos -cute fiiind deprinderile rele ale celor doi Caimacami,
  Noi Caimacamii ţereî rumânesci, către Dumnelor boerii ispravnici ot sud 
       Se vestesce Dumnevostră, că erî la 24 ale următoreî luni, au sosit aici şi Dumn6ior fraţii boerî Caimacami aî Măriei Sale Prea înălţatului nostru Domn, însă Dumndluî vel Postelnicul Costaehe Negre şi Dumnâlui biv vel Hatmanul Ştefan Yogoridis, vestindu-ne că în puţine 4he va fi şi venirea Măriei Sale în ceasuri bune şi aducendu-ne cu îndestulare poveţuirî de cele ce se cuvine a pune în lucrare, la tote chipurile bunei oblăduiri spre folosul ţereî, să vestiţi dar şi Dumnevostră acdsta la toţi locuitorii acelui judeţ, ca să se bucure, încre-d piţându’î, că vor cerca milele Măriei Sale cele după cuviinţă şi vor petrece cu to tă trebuinciosa linişte şi odihnă, care stăpânirea a pururea este gata să reverse din părintescul seu libov, către supuşii _ cei credincioşi, iar mai vertos Dumndvostră cu deadînsul vi se scrie, să aveţi datornica îngrijire pentru ocrotirea locuitorilor şi liniştita lor petrecere, a nu se supera vre*unul dintr’enşiî cu vre-un fel de catahrisis, cât de puţin, că a Dumnevostră învinoveţire se va socoti negreşit şi veţi da greu respuns, ci mai vertos să se mângâe ticăloşii locuitori la nevoile şi păsurile lor; pe câţi se află în slujba isprăvnicatuluî şi îî metahirisiţî în trebile judeţului, să’î înfrânaţi cu străşnicie a se părăsi cu totul de obicinuitele catahrisis, ce s’aîi urmat mai ’nainte, dându-le să înţeldgă, că măcar cea mai mică luare de la locuitori, cu orî-ce fel de chip, peste porunca stăpânire! şi cea mâi mică superare ce se vor îndrăzni a face, este cu totul nesuferHHaau^uh Mărieî. Şale, lui Yodă şi că Măria Sa are hotărîre să orîn-duiască cercetători într’adins prin tote judeţele ţereî, care au să facă scumpă cercetare prin tote satele şi care se va dovedi vinovat, cu câtuşî de puţin catahrisis, are sa corci negreşit cele mai straşnice pedepse, după ce se va face despăgubirea. De aceea dar şi Dumnevostră^ luându-ve cele maî bune şi întregî mesurî, spre odihna şi nebântuita petrecere a locuitorilor, să trimiteţî copii după acestă carte pe la tote satele judeţuluî, ca să se citâscă întru au^ul tuturor, să se bucure şi să se mângâe şi ticăloşiî locuitori şi aşa întru totă dreptatea pă-ş zind neclintita şi buha orînduială să ve siliţi a săverşi şi poruncile ce vi se ' trămit la vreme cu totă osîrdia, ca să vi să cunoscă în faptă destoinicia şi credinţa şi să dobândiţî mila Mărieî Sale luî Yodă, după dreptele Dumnevostră slujbe, şi că aţi primit porunca acesta şi aţi pus’o în lucrare să avem respuns fără zăbavă.—1821 Februarie 25.
       Cod. 96 pag. 214
                                                             1) Le nouvel hospodar (Scarlat Calimachi) a nonime des Kaimacans.. ils /ont quitte Constantinople le 21/9 Fevrier. Malheureusement son choix est tombe
I sur des hypocrites artificieux. Anexa II pag. 564.
ISTORIA ROMÂNILOR
57
ife
        -

       Intre aceste sosesce N. Văcărescu dela Craiova, aducând după socotinţa oligarhiei veşti rele: «toţi cei trămişi de la BucurescI contra lui Tudor s’&u dat cu el.... Peste puţine dile se aştepta Tudor la Craiova şi deacolo are să vie direct la Bucurescî cu toţi tâlharii luU.
       Căimăcămia numesce pre credinciosul lui Scarlat Calimah, Căminarul Sava, cu câţi-va omeni aî lui aleşi de el şi în chezăşia lui, păzitor al Bucurescilor. Se reorgaoizeză tot sub el şi o specie de\ «gardă naţională din isnafurile oraşului, ca să privegheze străjuindi ţ-dioa şi ndptea nu cumvaşî aflându-se tăinuiţi niscarevaşî omeni rei | înclinaţi cu Teodor (<Jice Naum), să facă făr de veste vre un reu, f dând pdte foc oraşului».
       Spaima este mare in Bucurescî, mai ales între boieri. Dar atâta aceştia au qualificat pre Tudor şi pe aî seî de tâlhari, că acum şi clasele desmoştenite nu mai seiu ce să cugete despre el şi spaima intră şi in casele neguţitorimei.
       Ceea ce contribuisă la lăţirea spaimei, erau veştile ce se colportau de unii şi de alţii.
       Ca să împedice lăţirea unor asemenea veşti, Căimăcămia adreseză următorul pitac:
                                           Noi Caimacamii ţerei Rumânesci,' către Dumnelui fratele biv vel Ban epistatul Spătăriei.
       Fiind-că cei nărăviţi în cuvinte deşearte, carii înşişi de sineşi le născo- * cesce şi le presară în duhurile norodului celui prost şi lesne a crede orî-ce, ţ unii ca aceia acum trecând la obşte vorbe de lucruri cu totul neînfiinţate, au ţ făcut pe cei mai mulţi a se îngriji şi a se spăimânta în zadar. Drept aceea 1 Div anul pohteşte pe Dumnâta, ca numai decât să ' pui să vestescă prin tote mahalalele, în vilâg, să auijă toţi şi să înţelâgă, că tote câte au au<}it de la unii \ alţii sunt minciuni, lucruri adecă care nu’şî au fiinţa lor, ci împotrivă, să fie bine încredinţaţi, că este bine—pace, să le iasă tuturor aceste zadarnice fandacsiî din inimele lor şi să petrâcă toţi în linişte şi odihna lor pe la casele lor, căutând fieşcare trâba sa, să nu mai dea de acum înainte crecjement la .plăzmuirile unuia şi altuia, fiind-că stăpânirea apururea are neadormită îngrijire pentru odihna lor. — 1821 Februare 27.
       La Agă, în semptul agiei.
       La starostea de negîl^forî, în amjul tuturor de obşte.
       Cod. 96, pag. 213.                                       ( ^AC/\ Dj- t/i

                                                                                                              Ut,

■/..
58
V. A. URECHIĂ
         Spaima nu era potolită cu asemenea ordine. Boierimea, că şi neguţitorimea se întrecea a aduna care de la ţeră şi a’şî incârca pre-ţiosele, fiind gata a pleca din oraş. Găimăcămia însărcineză pe Gri-gorie Baleanu, îngrijitorul târgului, să mergă însuşi «pe la casele /tuturor, fără osebire şi ori unde va afla car prins, ori încărcat sau f deşert, tote acele care să le gonescă numai decât, scojându'le din / Bueuresei afară, iar acelora o s vor fi prins carele, de ori ce treptă /  vor fi, să le areţi a se părăsi cu totul de a da cea mai mică pricină
I
f şi bănuială şi turburare norodului». l).
         Uşor de a ordona, dar spaima este tot mai intinsă, cu cât Caimacamii cerca a o potoli!
         In 1 Mar te, trei <Jile de la ordinea de sus/tirgul Bueuresei este aprdpe pustiit!
         Lăsând acum Bucurescii şi Caimamia lui Scarlat Calimah, să urmărim pe Tudor Vladimirescu in mişcarea sa.
         Tudor, era inţeles cu boierul Samurcaş representantul eteriştilor ? se dieea că Samurcaş îl pusă în comunicaţiuni intime cu Căpitanii Sava \ şi Olimpie, cu carii împreună, se susţine, că au şi prestat jurăment I tainic în biserica de la Sp. Sava 3), şi că s’au fost înţeles şi cu Ma-kedonski şi Aga Prodan căpetenî de cete bulgare.
                                                   1). Noi Caimacami ţârei rumânescî.
                                 Către Dumnilui fratele vel Vornic Grigorie Baleanu îngrijitorul târgului.
         Fiind-că norodul politiei Bucuresciior au luat spaimă zadarnică amăgin-du-se de nisce cuvinte neadeverate, ce au plăzmuit şi au risipit cei nărăviţi într’acest fel de turburări şi se îndreptdză cu cuvinte ca, ar fi ve(}ut care prinse şi aduse în curţile unora şi altora, Divanul voind a le scote toto bănu-elite din inimele şi lindacfiile lor şi să'î încredinţeze că este bine, pace, ca să se odihnescă pe la casele lor şi să petrecă în linişte, pohtesce pe Dumneta ca să merg] pe la casele tuturor fără osebire şi orî unde vei afla car prins, ori încărcat, sau deşert, pe tote acele care, să le gonescî numai decât, scoţendu-le din Bueuresei afară, iar acelora ce vor fi prins carele, de orî ce trepfă vor fi sâ le areţî a se părăsi cu totul de a da cea mat mică pricină de bănuială şi turburare norodului, încredinţâdu-î că nu numaî vor fi sub grea răspundere, ci încă şi în primejdie. 1821 Februare 27.
         Către Dumneluî vel agă
         Către Căminarul Sava.
         Cod. 96, pag. 21K
î /     2) O informaţiune scrisă cu mâna pe seorţa ultimă a codiceluî XCVI de
|j la Arhiva statului <jice: «1821 Mart I s’au spart Bucurescii, fugind în Braşov şi \\ boierii' şi neguţătorii şi alţii», t       3) Vecjî Aricescu şi I Ghica.
ISTORIA ROMÂNILOR
59
      De sigur că toţi aceşti aliaţi aî lui Tudor, alt-fel cugeta de cât capul mişcăreî române şi alte scopuri urmăreau, Tudor in tote oca-siunile şi în tote actele sele scrise, spune domiril, că este în capul naţiuneî Române, ca s’o salve de nedreptate, de jăfuitorî şi deci de ciocoi, de boerime. Luturea socială şi economică a mişcăreî e chiar \j mai luminată decât cea naţională în făptuirile lui Tudor. Evident că era indicată de tăte mişcările anteriore, lupta şi ura contra fanarioţilor şi că nu Tudor, îi iubea şi nici atâta pandurii; dar aceasta nu-1 îm-pedică de a se înţelege chiar cu şefii mişcăreî grtcesci, pe cât timp cre$u afirmaliunile lor că Rusia patronează Eteria. Alianţa cu Ipsi-lante deacă a fost reală, era pentru Tudor un mijloc, iar nu scopul.
      Plecând din Bucuresci, după unii biografi însoţit de vr’o 40 de soqî de arme 1), — precum afirmă şi însăşi Otcărmuirea remasă după Al. N. Suţul , se strecură lesne până în Jiul de sus. Tocmai numărul cel mic de tovarăşi cu care ese din Bucuresci Tudor, face ca Otcârmuitorii să nu se prea emoţioneze de la început.
      La 19 Ianuarie, Tudor trecu Oltul pe la satul Budesciî din judeţul Vâlcea şi apucă calea spre Ocnele mari. Şi llie Fotino şi Dârzea-nul şi însuşi guvernul din Bucuresci, recunosc, că Tudor cu ceta sa nu face, în cale, nimănui nici o supărare şi că pe bani îşi face' tăie aprovizionările.
      Vineri la 21 Ianuarie 1821, Tudor este în Târgul Jiului, unde se mărgini a aresta pe ispravnicul Clucerul Dinica Otetelefanu, al doilea ispravnic, Căminarul Iorgu Văcărescu, fiind absent in judeţ.
      Legenda lui Dârzeanul că Tudor nu voia să ia nici un ban din o importantă sumă ce avea in casa zarafiei (a sameşiei) judeţului, nu o putem admite. Tudor are nevoie de băni pentru urmărirea scopurilor sale... şi de, nici era in deprinderile române, atunci mai ales, asemenea respect de banii Vistieriei, adică de banii cari aveau să intre in punga noului Domn fanariot, de apuca să domnescă!
      1) Ariescu <jice că cu 25 arnăuţî din căta lui Căpitan Iordache şi că la Pitesc! so adaose alţi 15 arnăuţb Istoria Rivoîuţiuni! de la 1821 pag. 90 şi 91.
      Miltitz către regele Prusiei, raportâză în 14/26 Februarie 1821 din Con-stantinopol: că 40 de omeni avea cu el Tuior la eşirea din Bucurase!. Acâstă cifră e dată şi de boerimea Caimacamie! în arzurile către Portă şi în cxplicaţiu-nile eî despre ţnişcare, date la diverşi consul!.
   60____________'______________V. A. URECH1Ă______________________________
        Ce scop urmâria Tudor la Tergu Jiu ?
        El căuta să-şî asigure câte-va <Jile pentru concentrarea Pandurilor olteni, pe cari ii chiaraă îndată sub stegul revoluţionar'). Pentru acestă asceptare şi pregătire judecă bine alesă Mănăstirea Tismana, deci spre ea plecă chiar in noptea sosirei lui în TărgulJiu. Nu numai din Tismana face Tudor cetate de apărare, ci şi din cele-l-alte Mănăstiri: Strihaia, Motru, Horezul. Posiţiuni tari, unele apropiate de fruntaria austriacă, şi altele de Craiova, acestea erau indicate în sistema de concentrare a oştirilor şi de apărare eventuală a întregei Oltenii.
        Neîntârziat prefectul rămas liber, Vâcărescu, adună plăiaşii is-prăvnicesci şi urmăresce pe Tudor cu pandurii şi arnauţii săi. Tudor numesce ispravnici ai săi în Mehedinţi.
        Aceştia primesc ordine să aprovizioneze Monastirile din judeţ mai sus numite şi să chiame sub arme pe toţi pandurii. In acelaşi timp emisarii săi lucrau şi în cele-l-alte judeţe şi mai ales la Craiova.
                                                             / Pe cât între ţărani şi treptele de jos bucuria e mare la svonu-rile ce se lăţesc despre propăşirile oştireî în formaţiune a lui Tudor,
                                                           I pe atâta grăza împle în tăte judeţele Olteniei pe greci, pe funcţio-
* '
   narii jăcaşî şi pe boerime. Fug aceştia care în cotro şi negreşit nu le e uşor de a scăpa nevămuiţi printre liniile de oşteni ce organizasă Tudor cu repeziciunea fulgerului, intre mai sus numilele Mănăstiri.
        Partea comică nu lipsesce dramei boeresci-grecesci! Tudor obligă pe ispravnicul regimului boereşjvpe care, cum vedurăm, îl areştase în Jiu şi-l luasă- cu el la Tismana, să scrie ca ispravnic legal, la zap-ciî şi vătaşei de plaiu din Gorj, să se adune toţi plăeşii în anumite lo-jcalităţi. Va să dică însuşi representantele Otcărmuitorilor din Bucu-f rescj, chiamă sub drapelul lui Tudor pe plăeşî!... 1
                                                   1) Le Moniteur Univers el No, 82
                                                                                                              'Vendreăi, 23 Marş 1821.
                                                    Vienne, le 12 Marş.
        Une lettre de Hermanstadt en Transilvanie, datde du 19 Fevriei', parle d’une revolte eclatee dans la Valachie; un bojar, notnrno Wiadimiskoe, [sic) â Ia tete de 8,000 hommes, a tentă de se faire declarer Hospodar; niais on ne rend compte d'aucune des circonstances qai ont accornpagne cet ăvănement i ni des raotifs qui Pont occasionnă.
ISTORIA ROMÂNILOR
61
      Dupe ce Tudor îşi asigură locul de apărare şi la nevoie de retragere, trecu în plaiul Cloşanilor, unde era aşteptat de credinciosul lui vechil, de pe timpul vătăşieî, acum căpitan Dumitru Gârbea, cu o cetă de panduri. La satul Padeş, Tudor în 22 Ianuarie lanţează proclamarea lui revoluţionară.
      Unii din biografii lui Tudor afirmă, ca proclamaţiunile şi în genere actele lui politice i le redacta Episcopul de Argeş Ilarion. Nu vedem nimic în acele proclamaţiuni şi acte, ce n’ar fi putut eşi din chiar condeiul vitezului cap de Panduri. Dealtmintrelea nu ne împotrivim a afla cea mai perfectă comunitate de vederi între Tudor si Ilarion, cu tote că am aflat şi iscălitura lui Ilarion în epistola Otcârmuirel către Tudor. Ambii urau grecii, ambii urau pe jăfuitofii ţărei. Ori nu 1 era Ilarion acel care trecea cu trăsura pe lângă Curtea Domnescă, unia <Jic pe lângă Departamenturile vis-a-vis de Domna Bălaşa şi striga Ia vezetiu: mână mă! mână mă l să trqpem de pădurea Vlăsieî! — Intr’o <jU esplicâ unui boiar divanit graiul celor 2 clopote ale Episcopiei:
      — Ve<jh D-ta Arhonda: Clopotul ăla mare <Jice: Bani! Bani!.. Iar cel micuţ răspunde: — Nici n’am luat, nici nu dau!..
      O încercare a ispravnicului de Jiul-de-sus, credincios regimului, Văcărescu, de care am vorbit mai sus. de a isgoni pe Tudor şi ai săi din judeţ, dă loc la o bătaie, care se termină cu învingerea autorităţeî. Pe când până ’n Bucuresci se lăţi spaima de isbîndele acestea, Tudor cuprindea rînd pe rînd mănăstirile mari din Judeţ.
      După cucerirea mănăstire! Motru îşi aşedă tabăra la Ţinţăreni, unde din tote părţile soseau ţărani înarmaţi, proclămând pe Tudor cu unutsiasm de Domnul loru. Tote cetele trămise de regim in contra lui Tudor fraternizară cu rebeliunea. Căimăcămia la 30 Ianuarie adreseză slugerului Tudor ameninţătărea scrisăre, ce am adus, prin care ’i ordonă să ’nceteze mişcarea şi să vină la Bucuresci, ca aşa să scape de ori-ce urgie, promiţăndu’i să mijloceseă iertarea lui de la noul Domnitor.
      La acestă ciudată scrisăre a boerilor, scrisăre pe care Tudor o citesce in batjocoră înaintea poporului adunat în tabăra sa, vitezul Sluger răspunsă, in 4 Februarie 1821, justificând mişcarea, arătând
62
V. A. URECHIĂ
   că nu de capul lui au început’o, ci împins de norodul cel amărît al ţării. El declară că gata era să plece spre Bucurescî după cererea boerilor, dar nu i’au lăsat adunarea norodului. Ridicarea norodului nu face nici un rău satelor şi nici pe trămişi contra lui nu iau vătămat nimeni, ci numai cât iau prins. Dar ia mănăstirea Molrului unde se afla închis Căminarul Bibescu, acest a pornit bătaie cu arme de măria asupra norodului.
        Asemenea purtare a iritat poporul care e hotărit să piardă pe toţi cei cari null vor îngădui a cere milă de la împărăţie. Tudor apelă la bot-rî: «De sunte-ţi Dumnevostră patrioţi şi părinţi ai norodului... acuma aveţi vreme a scăpa de hula tutulor nemurilor şi să vă faceţi patrioţi adevăraţi, iar nu vrăşmaşi ai patriei, pe cum aţi fost pină . acum». Tudor sfătuesce boerimea, să consimtă cu poporul la cererile ce face, că nu cere nimica necuviincios, sau care să nu’l fi avut şi nici Turcia nu se va opune la cereri. Boerii să nu ’mpingă spre rău, că de va fi Dnmnedeu viu va vedea şi va judeca»; ‘).
        După sosirea în Olteniţa a tramisului Boerilor din Bucurescî, N. Văcărescu şi după schimbarea corespondenţei cu acesta — aduse de noi mai îndărăt—, Tudor pune celor din Bucurescî condiţiunile cu cu care ar primi să potolescă revoluţiunea: Dreptate ţăranilor, contenirea jafurilor de către slujbaşii boeresci, în prima linie şi apoi am-nestio pentru el şi ai Ini, sunt condiţiunile puse de Tudor.
        Insolent fu răspunsul Căimăcămiei, îndârjite prin sosirea la 11 Februare a Căimăcamilor lui Scarlat Calimah.
1 Boerii, din cari până adi unii vor să va$â aliaţi înţeleşi cu Tudor, lucreză tocmai duşmănesce în contra mişcărei, împingend consulii streini in contra ei şi stăruind la Constantinopole, să se dea ordine acestor consuli, ca să se înţelegă cu C.ăimăcămia pentru împedicarea mişcărei. Reis-Effendi s’a şi adresat in primele dile din Februare la I ambasadorii Rusiei şi al Austriei, Strogonofl şi corniţele de Liitzow \ în sensul mijlocirei boeresci 1 2).
        Tudor a simţit de intrigele ce se fac la Constantinopol contra
        1) Am dat în întregime răspunsul lui Tudor.
        2)     Ye<}x raportul lux von Miltitz către regele Prusiei de la Constantinopole din 14/26 Februarie 1821.
ISTORIA ROMÂNILOR
63
lui, deci se grăbesce a comunica şi dinsul principalelor puteri Europene, copia dupe proclamaţiunea mişcăreî şi explicaţiune asupra ei. «Facţioşii, dice regele Prusiei, aii avut neruşinarea de a reclama sprijinul şi intervenţiunea celor doi împăraţi, în numele usurpat al naţiune! Române» *).
      .Strogonoff şi negreşit şi Austria declară Forţei, că desaprobă mişcarea lui Tudor, pe când boerii la 4 Februarie 1821 provocă din noii prin scrisore pe Tudor să se supună noului Domn Scarlat Calimah, ca aşa să ’şî capete crtare.
      Succesele lui Tudor îndemnă pe Căimăcămia de la Bucuresci, cum văzurăm, să trămită in contra lui pre Samurcaş, înlocuind pre N. Văcărescu.
      înlocuirea lui Văcărescu prin Constantin Samurcaş, e departe de a produce efectele sperate de Căimăcămie. Boeiiî din Craiova au fugit care încotro. Mai mulţi din ei sunt mai de mult retraşi la Be-neşti, unde află despre numirea lui Samurcaş peste Oltenia şi se bu- , cură de acăsta. Noul Căimăcam nu înaintăză de loc trebile în sensul boeresc, mărginindu-se a cere de la Bucuresci, sume mari de bani, (200J)0£F taleri, după Naum), ce nu i se refusă, credănd boerii din Bucuresci că cu asemenea bani Samurcaş va putea conrupe pe cei din jurul lui Tudor, şi vor isola pe acest cap al revoluţiuneî. Ce făcu Sa-\ murcaş cu mare parte din aceşti bani, până astă-di nu se scie 1 2) darl Tudor merse înainte şi la 21 Februarie, el adreseză către cabilii din Romanaţi poruncă, să i se supună, să nu împedice revoluţiunea, că acesta nu e de cât judecata norodului cu jăfuitorii săi.3).
       Boerii retraşi la Benescî, trimit la Craiova să întrebe pe noul Căi- j măcam Sămurcaş : ce să facă dînşii ? Să stea acolo închişi în monăs- j lire, ,orî să fugă peste graniţă?
       1)      Ordinul regelui Prusiei către von- Miltitz, din Leibach, 6 Martie 1821 stil nou. Iorga II pag. 566.
       2)      După Naum, Sămurcaş ar fi dat o parte din aceste 200.000 taleri lui. Hagi Prodan, care i-ar fi promis să ucidă pe Tudor. Naum convins însă că: banii au fost daţi în ajutorul mişcăreî lui Tudor, cu gând că el va remâneaş aliat al eterieî... «Dar Sămurcaş a fost tot Samurcaş ! esclamă Naum. Nu şi-a \ uitat că e grec, fanariot... S’a întors la Bucuresci' făr’ de nici o ispravă. Banii 1 i-au dat.lui Hagi Prodan».
       3) Vecjî actul acesta după Aricesc», pag. 77.
64
V. A. URECHIĂ
I
I
I
     Samurcaş le răspunde : să n’aibă temă de Tudor, că el nici omoră, nici pradă, dar să se păzescă de cel 73 de hoţomani, cari s’au rupt de Tudor şi cart aceia într’adevăr jăfuiau şi omorau.
     In adevăr, că aceşti hoţomani atacă pe boeriî din Beneştî, cari nu scapă cu viaţă decât graţie lui Tudor. Boerii chiămându’i să’i salve, Tudor la 3 Martie 1821 le răspunde : «Cu tote că eu nu sunt din sânge evghenist..., mi-am luat drumul ş’am pornit spre a întâmpina răul... «Tudor taie capul la 2 căpitani din cei cari atacaseră şi prădaseră pe boeriî de la Benesci, şi întorcând lucrurile prădate, scria boerilor < «Să aveţi nădejde în Dumnezeu, că în scurtă vreme vă veţi despăgubi şi de cele ce vi s’au jăfuit». La 8 Martie Tudor trămite boerilor acestora o nouă scrisore asigurătore şi le dă adăpost la Mănăstirea Horezu', ordonând egumenului să’i primescă spre găsduire 1).
     Şi pe când Tudor tâlharul, cum îl numea boerimea, se purta ast-fel cavaleresce cu cei din Benesci, Constantin Samurcaş, după ce întrebuinţase o parte din banii primiţi de la Bucuresci pentru scopu-purile eteriei, consultat încă odată de boerii din Benesci: ce trebue să facă dinşii? le răspunde : faceţi cămine.
     Dar ce făcea Samurcaş î
/ El abandona Craiova, fugea de la postul ce i se ’ncredinţase de j6ăimăcămie.
     Fugea în adevăr, ori simţea necesitate a se afla la Bucuresci, spre a urmări mai de aprope mişcarea eteristă, ce avea să sbucnescă în Moldova?
     In 5 Martie 1821, Căimăcămia vestesce judeţelor oltene, că Domnitorul, a numit un noi» Caimăcam în persona lui biv Vel Postelnic Iancu Samurcaş, care sosia din Constantinopol pe la Vidin1 2)
     Mare abilitate era ace a lui C. Samurcaş: el dispărea la finea lui Februarie din Craiova, dar i succeda tot un Samurcaş ?
     Tudor mâhnit mult de jafurile şi nedisciplina unora din adhe-renţii săi, recurge la cele mai exemplare pedepse şi adreseză oştirilor sâle de adunătură o proclamaţiune energică.
     Tudor se măgulea, că Alexandru, împăratul Rusiei, va patrona
      1)  Yecji Aricescu de la pag. 89 şi 90.
      2)  Ve<}î actele relative, la anexe.
_________________________ISTORIA ROMÂNILOR___________________________65
mişcarea iui. Aşa i se spusese de Samurcaş,........ Acâstă afirmaţiune
avea în curând să fie dureros desminţitâ de ministrul Gapo-d’istria şi de Strogonoff din Constantinopole.
      Se pare însă, că Gaimăcamiî din Bucuresci nu avură în timp util sciinţă de atitudinea Rusiei faţă cu revoluţiunea, căci, o vedem, că neputând stavila mişcarea, neputând împedica cu tote măsurile luate), înaintarea spre Bucuresci a lui Tudor, ea e gata a capitula înaintea aceluia pe care nu se sfiise de al declara Tilhariu şi turburătoriu.
      In fruntea a 8000 de panduri şi 500 .arnăuţi, Tudor nu mai merge, j la Craiova, ci înainteză mereu spre Bucuresci.
      La 16 Martie, Tudor este la Cotroceni. El <Jice că este în fruntea j\ a 16000 de ţărani, cari, aii legat tabără la Bolintin şi Ia Ciorogârla ! domnescă. Cu o parte din oştire el a înaintat până la Cotroceni, d’a-. j supra fântânei Moruzescilor.
      De aci lanţâză proclamaţiunea către Bucuresceni *).                f
      Tudor spune că «unirea boerilor pomânteni cu cei după vremi» trămişi domni, cu totul aii înghiţit dreptăţile ţeret din vechime, be- j neficiind de acele drepiăţi numai ei pentru propriul lor folos. Tudor declară că are să aştepte cu cei 16000 de ţărani să vină omul de în- > credere al Sultanului—pe care l’au cerut—să le facă dreptate.            I
      Deja la 8 Martie Tudor trămisese la Bucuresci o altă circulară- f proclamaţiune, cerând ca Bucurescenii să trămită în tabără la el câte \ un om de fie*care isnaf, că aceştia strînşi în adunare să lucreze ală- j turea cu el. In prbclamaţiunea de la 16 Martie Tudor impută Bucu- I rescenilor că n’au împlinit cererea lui de la 8 Martie1 2 3 * * * *). EI adaoge că: i
      «Cineva ţine’cuel, cu norodulresculat, va fi patriot, cine nu, seva socoti ca vrăjmaş. Cine se va uni cu obştescul norod şi va fi întocmai! următor cu dânsul, nici de cum nu se va căi, sau boeri, sau oşten, sau veri-cine va fi... Iar când împotrivă va urma, în viaţă se va căi8)».
       1) Am adus aceste acte.
       2) Yetjî aceste acte, Aricescu, pag. 121.
       3)     Scirea de mişcarea lui Tudor străbate la Viena numai la finea lui Februar
 1821. Din Yiena se scrie la «Monitorul Universal» frances (No. 90 din 31 Martie 1821):
                                                                II paraît, d’aprâs des nouvelles de Bucharest, en date du 22 16 vriei', que
  le chef des insurgâs Thâodore Vladimiresko a etâ battu par Ies troupes que Ies
  boyards avaient rassemblâes en toute hâte, et qu ’on espore bientdt voir cette
    Istoria Românilor de V. A. Urcehia.
Tom. XIII — 5
66
V. A. URECHIĂ
        Pe când Tudor înainta spre Bucurescî, aci se petreceu fapte cari ori cât de aşteptate, nu contribuiau mai puţin la mărirea spaimei şi a grijeî cetăţenilor.
        La 7 Martie se proclamă cu mare sgomot «Elefteria» de Grecii din Bucurescî. Procesiuni pe strade, cu stegurî, cu strigăte de «trăiască libertatea» nu lipsesc în dlilele acestea, pe dată ce grecimea de aci au aflat că Alexandru Ipsilante cu eteriştiî au părăsit Moldova şi s’au îndrumat spre Bucurescî.
        Prădarea Focşanilor de un căpitan al lui Ipsilante, Vasile Caravia nu era de natură a linişti pe Bucurescenî, cu tdtâ scrisorea proclamaţia trămisă Mitropolitului Dionisie, promiţând deplin respect al personelor şi averilor lor.
                                                             Când Ipsilante fu la Mizi! şi de altă parte se primi vestea că Tudor I e aprăpe de Bucurescî, boierii o iau la sănătăsa, dupe obiceiul lor. Naum spune, că în Bucurescî nu mal rămase decât Mitropolitul, doi episcopî, boeriî ceî mai tineri, cari neavând familii puteau fugi mai lesne la nevoie şi dintre ceî bătrâni logofetu Alex. Filipescu. Aceştia
  rebellion etouffee. Le successeur de l’hospodar nomm6 par la. Porte est arri ve a Bucarest.
       E probabil că vorbesce de caimacamii ceî doî, căci Scharlat Calimah nu numai n’a sosit, dar nici nu va veni vre-o dată în Bucurescî, după 1821. Soirea de învingerea luî Tudor, era absolut falşă.
                                                                    Asupra mişcării luî Tudor, mai dă Monitorul Universel şi alte informaţiunî :
                                                      Le Moniteur Universel ATo. 98.
                                                   Dimanche, 8 Amil 1821, Vienne, le 29 marş.
       Peu de temps apres la mort du prince Alexandre Suzzo, une insurrection a âclato dans la Valachie. A Ja tete de- ce mouvement est un habitant du pays, nomme Thdodore, qui, ayant servi comme volontaire dans l’armee russe y avait obtenn le grad d’officier, apres depais cette dpoque, le nom de Wladimiresko. Cette insurrection â laquelle n’ont pris part que des Pandures et des Arnautes, d’aprâs Jes protestations et Ies proclamations du chef, n?etait point dirigee contre Ja Porte; mais seuiemnnt contre Ies boyards (nobies) et Ies fonctionaires publics du pays. Gependant elle fit de telle progres pendant Pinterregne, que Theodore a pu inpundment faire des incursions dans une pârtie considerable de la petite Yalachie (Ies environs de Craiowa), et que l’on n’etait pas sans inquietude â Tegard de ses dâmarches ulterieures. On se flattait neanmoins, que Parrivâe du prince Callimachi, nomme en dernier iieu hospodar de la province^ mettrait un terme â ces ddsordres lorsqu'un 6v6nement d’un întâret majeur vient d’avoir lieu dans la Moldavie (Eteria).
ISTORIA ROMÂ.NILOR
67
au hotărit să aştepte venirea lui Tudor şi atunci vrend să-şi primejduiască vieţa, sau să înduplece pe Tudor a se retrage din urîtele lui lucruri şi porniri asupra patrioţilor lui.
      Incorigibil! boeri!!....
      De la Mizil în 18 Martie, Ipsilante adreseză o nouă scrisore-pro clamaţiune către Bucurescî. 4
      Tudor voia să apuce mai’nainte decât Ipsilante a intra în Capitală.
      Când Tudor ajunse lângă Bucurescî, Boerimea delegă la el pe Al. Filipescu. «Deci mergând Al. Filipescu la Tudor, până seara s’au prigonit (au discutat) cu densul, arătându-î, că intrarea lui în Bucurescî se va face pricină de mari tulburări şi vărsare de sânge, căci orăşenii şi paznici! sunt sub' arme... gata spre împotrivire...»
      Naum pune pre energice cuvinte în gura luî Al. Filipescu, căruia este forte favorabil şi’l numesce: înţelept şi bun patriot. Asemene slaturi şi cuvinte mai mult decât energice, ici-colo insolente, ne îndoim să fi cutezat a le (Jice boierul întocmai în faţa luî Tudor1 2. Ma! de admis este, că Filipescu a arălat luî Tudor, ce s’ar putea întâmpla, dâcă s’ar isca o colisiune între trupele luî şi cele ale luî Ipsilante, care şi el era să vină neîntârziat la Bucurescî.
      «Prostul şi grosul pandur Tudor», cum îl califică Naum, cel de-| prins a vedea in boeri numaî omeni celebrii şi subţiri, «s’a înduplecat să remâie afară din Bucurescî şi să locuiască în Mănăstirea Cotro-cenî, ce este lângă oraş! Totuşi Tudor declară, că «luî i se cade să stăpânescă singur cu deplină putere totă ţera rumânescă, fiind-că este<‘ pămintean şi s’au străduit pentru dreptăţile patriei.»
      De asemene declaraţlunî ce Naum pună în gura luî Tudor, c’au fost intr’adevăr făcute, noi ne îndoim. Nici în un act semnat de el nu am aflat ceva analog. Adevărat că poporul i-a Zis Domnul Tudor, şi că el a făcut acte de domn, dar titlul nu şî-l’a luat nici odată.
      Al. Filipescu a bucurat pe prelaţii bisericeî şi pe boieri ducân-du-le resultatul întrevederel lui cu Tudor. Eî sperau că tot asemene vor isbuti a potoli şi pe Ipsilante.
      1) Aricescu Y pag. 753.
      2)      Yeijî întregul discurs al luî Al. Filipescu, după copia luî Naum, pag. 55—56. (Galaţi, Biblioteca Uvechia).
68
V. A. URECHIĂ
     Frica de o parte de Tudor, de alta sbucnirea revoîuţiunei gre-cesci la Iaşi, şi p6te credinţa în care încă erau boierii, că eteria va fi sprijinită de Rusia şi că acestă ţeră. ar putea sprijini şi mişcarea românescă; asemene simţiminte şi credinţe otăresc pe boierii din Bu-curesc! să facă ochi galeşi lui Tudor. De altă parte şi acesta, în urma s greutăţilor întâmpinate până aci şi faţă cu nedisciplina regretabilă, dar inevitabilă a lor săi, înţelese, că este necesitate de a face boierimei certe concesiuni. Decă, altă dată, cătră Episcopul Ilarion, Tudor îşi spunea gândul, că numai prin uciderea multora din boierime, era scăparea ţerei, de astădată el se mulţămesce să facă din ei instrumente pe cât mai docile a vederilor lui
     A doua <Ji după convorbirea cu Al. Filipescu, Tudor trămite pe Machedonski cu o scrisăre către boieri, cerând să dea trei mănăstiri din Bucureşti: Metropolia, Radu Vodă şi Mihai Vodă, să bage în ele oştirea cea pandurâscă.
     Aceste mănăstiri erau ocupate de paznicii oraşului. Boieri refuză. Multă discuţiune urmeză. Tudor atunci declară, că le va ocupa cu forţa, «cu sabia în mână».
     «La acestă îndrâsneţă vestire a lui Tudor, 'aţîţându se paznicii oraşului şi socotind-o drept afront şi ocară cătră dânşii, ■ s’au apucat să iea măsuri de apărare: ei fac baricade stricând căpătâiele podurilor de la uliţele cele mart, şi întărind mănăstirile cerute de Tudor, pe când cetele de oşteni ai regimului se pun în linie de bătaie Ia rînd pe d’inaintea baricadelor, adăstând «cu armele in mână să se bată cu Tudor, strigând cu pristav să se închidă tîrgul şi fieş-care orăşan să’şî păzâscă casa cu armele».
     Spaima ajunge la culme... Boierii intervin cu rugăciuni şi la paznici şi la Tudor. Acesta este învoit să intre în oraş şi sâ iea reşedinţa în casele răposatului Manolache Brâncoveanul, sub de!ul Me-tropoliei.
     Cu puţine <Jile înainte, în casa acum desfiinţată a boierilor Cor-nescu (care venia pe locul din care s’a făcut 2/s din strada Regală), Tudor convocă in 18 Martie 1821 boierimea şi, aclamat de mulţimea de la Cotroceni până la acestă casă, şi urmat eu iubire şi admirare de treptele nemullămite ale societăţei Bucurescene, el vine la Adunare, şi
ISTORIA ROMÂNILOR
69
isbutesce a convinge Caimacamia şi în genere to'ă boierimea asupra necesităţei de a apela la împăratul Alexandru al Rusiei, în favorea mişcărei, care acum nu o mai califică de hoţescâ, ci o legitimeză, aretând dreptatea ce ea urmăresce b                         %
      Acum Tudor se pote considera un moment ca deplin stăpân pe situaţiune. El înţelege bine acesta şi face act de Domn, dând, în 20 Martie, doue proclamaţiunî noue, una către Bucuresceni, apelând la j ei: «să ne unim cu toţii, mici şi mart, şi ca nisce fraţi, fii ale unei maice, \ să lucrăm cu toţi impreună fie-care după destoinicia sa, la câştigarea \ şi Nascerea a doua a dreptăţilor nostre. Boierii se supun, ori au apa* renţă de ti se supune lui Tudor.
      In a doua proclamare, cu aceeaşi dată de 20 Martie, el se adre- ţ seză către totă ţera, spunendu-i că: găsind mulţi patrioţi boieri intru j asemene bune cugetări cu ale norodului asemănate, am hotărît, ca j un voitoriu de dreptate, să cunosc vremelnica stăpânire a ţării». Acestei I
                                                                                                                                   •f
stăpâniri vremelnice, Tudor cere acum ca să se supună totă ţera, cu I acest temperament, că ţera să asculte de poveţuirile şi cererile ce i / se vor da prin el, Tudor. Cu acestă otărire, capul revoluţiunei îndemnă ţâra să plătescă dăjdiile pe tetraminia lanuar, în sume otărîte, fiind lipsă de bani pentru urmărirea drepturilor ţerei1 2.
      Orficare fie judecata ce se va formula asupra revoluţiunei de la j 1821, conduita lui Tudor nu pdte fi desaprobată. Duşman al boierimeî, | el, cu ageră minte, de o cam dată înlătură ura lui, penlru boieri. Pe i cine să compteze ? Bine simţia el nevoia de a abandona pe Eterişti; | de altă parte presimţind că Rusia va denega orbce protecţiune miş- ţ cărei; apoi după ce înşişi boierii denunţaseră la Constantinopoli mişcarea lui, in termeni cunoscuţi,- era a face act de abilitate politică, a face ca boerimea să se despică ea însăşi.
      In acest plan isbuti pe deplin. Boierii, la 23 Martie dau lui Tudor o declaraţiune, care în faţă Turciei şi a Rusiei, legitima mişcarea şi desvinovăţia pe capul ei, şi’i jură credinţa deplină.
       1.     Veiji actul semnat de boierime cătră Imperatul Rusiei, la Aricescu, pag. 128).
       2. Veiji actul din 20 Martie. (Aricescu. pag. 128 — 180).
70
V. A. URECHIĂ
                                  Cartea de adeverire ce s'au dat Slugeruluî Tudor. In numele prea sfintei şi nedespărţitei Troiţe unuia adeveratuluî Dumnezeu.
         încredinţăm cei mai jos iscăliţi cu acest înscris al nostru, cum că am cunoscut că pornirea d-luî Slugeruluî Teodor YJadimirescu nu este rea şi văte-mătore, nici în parte fie-căruia, nici patriei, ci folositore şiisbăvitdre şi norodului spre uşurinţă; pentru care şi ca pe un de binele ţereî voitor şi trebuinţa de obştieî norodului ’i-au primit totă politia Bucurescilor cu drag şi braţe deschise. Drept aceea şi ne jurăm din parte-ne, sub aceste iscălituri, pe numele marelui şi unuia adeveratuluî Dumnezeu, că nicî odată nu vom cugeta împotriva vieţeî şi a cinstei d-luî şi ne vom uni întru tote bunelor cugetărî câte se vor ehibzui între Dumnăluî şi totî ceî uniţî cu Dumnâluî printr’aceste iscălituri şi se vor dovedi întru adevercă vor privi fără nicî o părtinire la folosul, nebântuirea, paeînică şi de cinstită petrecere al acestuî norod al Valahieî patriei nostre. Iar când vom urma împotrivă şi purtându-ne cu vicleşug împotriva obştescului folos, şi cele mai sus făgăduite vom călca vre-una din trensele, atuncî ca nisce nete-metorî de Dumnezeu şi vrăjmaşi patrieî nostre şi bineluî obştesc, nu numaî înaintea înfricoşatei judecăţi să avem pârâş pe Dumnezeu şi să fim lipsiţî de bunătăţile cerescî, ci şi aicî judecându-ne de către toţî ceî înfrăţiţi la acesta sfântă legătură, şi dovedindu-ne prin destoinice aretărî, să ne pedepsim după hotărîrea pravilelor; şi spre încredinţare am iscălit înşine cu mânile nostre.—
   ****^S!^^                        Gherasim Buzeu, Ilar ion Argeşiu, Istrate Cre-
   ţulescu, Grigorie Băleanu, Mihalache Mânu, Gheorghe Slătineanu, Nicolae Gol eseu. Fotache Ştirbei, Ioan Ştirbei, Scarlat Grădişteanu, Grigorie Ralea, Alexandru Filipescu, Nieolae Filipescu, Alexandru Nenciulescu, Alexandru Vil ar a, Nicolae Văcărescu, Mihalache Corn eseu, Constantin Gplescu^ Dimitrie Filipescu, Constantin Creţulessu, lordache Ştirbeiu, Dionisie lotino Ser dar, An-donie Papazolu, lordachie Ştirbeiu, Ştefan Bujoreanu, Ioan Iălcoiahu, Ioan Cătuneanu, Răducanu Ser dar, Mihalache Nano v eanu f Alexandru Sluger, Mihaî Pitar, Constantin Bujoreanu, Preda Săulescu, Gheorghie Lehliu, Ioan Ninciară, Ştefan Orăşauu, Ioan Jianu, Alecu Ser dar, Constantin Sluger, Alexandru Andronescu, Nicolae Cataea, Ioan Stolnic, Bănică Bălăceanu, Ioan Pitaru, Constantin Andronescu, Hristodor Serdar, Teodor Săvescu Sluger, Ioan Lăceanu, Nica Serdar, Gheorghe Tuf eanu, Matei Greeeanu Medelnicer.
         Din subsemnaturile actului de sus se vede, că mulţi din boeriî mari lipsesc, nu mai sunt înf Bucuresci, ca Ghiculesciî, Brâncoveniî, Dudescii ete.
         Intru cât era de bună credinţă adhesiunea boeriior subsemnaţi la revoluţiunea din 1821, o probeză adele lor subsequente.
ISTORIA ROMÂNILOR
71
      Tador după ce primesce adeverirea acesta a boerimeî, pe care o lasă, bine-voitor, să se justifice înaintea ţereî, că nu din pricina ei au ajuns ţera în stare de jale în care se află, ci din pricina oblăduirilor Domni ce au stătut, cărora din slăbiciune, de nevoie trebuia să se plece boeriî; apoi deşteptul Cap al mişcăreî pune pe aceiaşi boerî, cari îl denigraseră, să trămiţă, în 27 Martie, un nou arz-magzar la Portă, în care declară, că «am fost siliţi după datorie a asculta dreptele plângeri ale ticălosului norod», care a însoţit pe Tudor Vladimirescu «cu lacrimi de umilinţă, îmbrăcaţi in vestmîntul jaleî şi acelei desăvârşite prăpădeniî şi săracii,acum când era vremea munceî pământului». Acesta mulţime de norod reclamă contra jafurilor, ce în multe chipuri aii cercat şi pentru perderea drepturilor şi a privilegiilor, ce din vechime au avut ţera acesta».
      Boeriî cer voie să arete ei în deosebi, cari sunt reclamaţiunile poporului şi asigură pe Portă că ridicarea lui nu este spre împotrivire.
      Noi prea plecaţii robi ai prea puterniciei împărăţii: Mitropolitul ţereî episcopî, egumeni, boerî mari şi mici, căpitani, manzâlî şi totă obştea locuitorilor pămentuluî ţereî Valahieî, vechiul cheler al prea puternicei împerăţii, cu cele până la păment aşternute prea plecatele nostre închinăciuni, facem are tare prea puternicei împerăţii, că sosind până aici la Bucurescî Tudor Vladimirescu însoţit cu mulţime de norod, cu lacrimi de umilinţă, îmbrăcaţi în veşmântul jaleî şi acei desăvârşite prăpădeniî şi sărăcii, acum când era vremea munceî pămentuluî, pentru jafurile ce în multe chipuri au cercat şi pentru perderea dreptăţilor şi a priveleghiurilor ce din vechime au avut ţera acesta, cu milostivire arătată de prea puternica împărăţie către noi supuşii ei, iar acum călcate şi ajunse mai cu totul a se perde, nu din pricina nostră a boierilor pămentenî, . precum bănuia norodul, ci din pricina oblăduitorilor Domni ce au stătut, cărora f din slăbiciune, de nevoie trebuia să ne plecăm noî^ supuşii şi credincioşii prea puternicei împerăţii, boeriî,,pă£aânteni, pentru care apururea găsind vreme de îndeletnicire nu am încetat a ne plânge către prea puternica împărăţie, precum şi acum am fost siliţi după datorie a asculfa dreptele plângeri ale ticălosului norod, îns&^ăndu-ne "pentru cererea acestor dreptăţi perdute, iar acum cerute de norod, nu cu chip de împotrivitorî către prea puternica împărăţie, ci cu chipul ceî mai adânci supuneri şi plecăciuni; privind dar la vrednica de jale plângerea lor de patimile ce au cercat, şi părintescă datorie împlinind, îndrăznim a face cunoscută către prea puternica împărăţie ale sale drepte rugăciuni, însoţind şi cele cu ferbinţălă din parte-ne, că cu milostivire să ni se dea voie a arăta mai pre larg greutăţile ce au suferit acest norod din pricina numiţilor
72
V A. URECHIĂ
oblăduitori şi a perderei dreptăţilor ce din vechime au avut cu milostivire hărăzite de către prea puternica nostră hrănitore împărăţie, rugându-ne ca şi acum să ne umbrescă cu cea deplină obicinuită milostivire a sa,acoperind cu densa pe acest norod credincios şi despre o parte împilat din pricina necazurilor ce au pătimit, iar despre alta îngrozit de întâmplările ce pot tă vie asupră'î şi să se întâmpine ori ce năvălire de decinde, că după cum ne-am încredinţat chiar din ceea ce am ve<fut acum cu ochii, radicarea norodului nu privesce spre împotrivire, ci spre cererea dreptăţilor sale, care înşine noî vom îndrăzni a le 'arăta când prea puternica împărăţie se va milostivi a ne da voie ca să facem o arătare ca acăsta din partea supusului şi credinciosului norod. Aşteptăm dar cea milostivă prea înaltă şi sfântă poruncă a prea puternicei împărăţii. —1821 Mar te 27.
      Cod. 93, fila 196.
      După cum boeriî se temeau orî nu de Tudor, ei erau cu el, ori contra lui. ta Constantinopole încă se observă versalitatea boerilor din Bucuresci. Nici Turcia nu mai scia ce să crădă şi ce să nu crădă despre Tudor. O spune acâsta însuşi Marele Vizir, în nota sa către Neselrod, din 46/28 Iunie 1821.
      ......Când Sublima Părtă, conform datoriilor ei de suzeranitate, înarma un număr suficient de trupe, cu scopul numai de a estermina pe revoltaţi şi pe rău-voitori..... se ÎDtâmplă că mai întâiu Mitropolitul Valahieî şi cu boeriî săi, acum raportând agitaţiunile revoluţionare ale Şişului Tudor, ca periculose şi criminale, anunţau că au să întrebuinţeze tote mijlocele lor ea să ’l combată cu ajutorul proprielor puteri ale ţăreî, acum înfăţişând conduita acestuia că nu e dă loc contrară dreptăţii, şi că e fundată curat numai pe planuri utile Principatului, ei solicită adhesiunea Sublimei Porţi la propunerile lui Tudor ; de altă parte consulul rusesc, care se afla în Valahia... se opune la intrarea de trupe turcescî în ţeră ţ)».
      Agentul austriac intrigat de noua situaţiune creată prin adhesiunea boerilor la mişcare, întrebă oficial, la 28 Martie, pe boeri, ce e cu «acel vorbung (sic) ce se strînge?.,. Răspund boeriî:
  I                Către cinstita chesaro crăiască Aghenţie.
/ Am primit cu cinste nota cinstitei Aghenţiî şi am vădut coprinderea, la caro şi răspundem, că otcârmuirea nostră cum că este vremelnică, singură cins- 1
      1) Iorga, Acte şi fragmente. II pag. 584—585.
ISTORIA ROMANILOR
73
tita Chesaro-Crăiască aghenţie o cunosce, precum o şi arată prin nota ce ne-o l trimite, şi pentru acel vorbung ce <}ice că se strînge noî nu suntem amestecaţi, \ ca una ce este trebă oştăşască, ci căutăm numai trebile politicescî pe cât putem { a le întâmpina şi a le iconomisL De aceea la întrebarea şi cererea ce ni se | face acesta aretăm. —1821 Marte 28.
      Al Ungro-vlahieî Dionisie, Gherasim Buzeu, Ilarion Argeşiu, Istrate Cre-ţulescu, Grigorie Răleanu, Mihalache Mânu, Iordache Slâtineanu, Nicolae Golescu, Grigorie. Halea.
      Cod. 93, lila 195 verso.
      Nota lui Strogonoff către Portă, din 22 Martie 1821 declarând îp numele împăratului Alexandru, că Rusia desaprobă mişcarea Grecilor precum şi nota lui Gapo-d’istria de la finea Februar, către consulul ruses^ Pini*) desaprobând şi mişcarea lui Tudor, nu erau de natură a linişti boerimea şi nici pe Tudor. Nota lui Strogonoff determină şi mai mult pe Tudor a diferenţia mişcarea sa de a grecilor şi deci de a manifesta alipirea sa de Portă, dela care singură aştepta restaurarea patriei sale in anticele ei drepturi. Acum revoluţiunea înceteză de a fi socială, luând caracterul de naţională, mai ales in urma adhesiuheî la ea a boerimei.
                                                                    CAP. VI.
                                                   lpsilante la Bncurescî. — Itelaţinnile cu Tudor.
        Soirile de la Leibach nu impedică pe lpsilante de a merge in-nainte spre Bucuresci. Când va fi sosit la Golintina, în 24 Martie 1821, deja Tudor este «Domn» în Bucuresci, unde a intrat, cum ve-(Jurăm, încă de la 16/28 Marte, tăbărând la Cotroceni.
        La 25 Marte 1821 *) Al. lpsilante intră triumfal în Bucuresci. Tudor nu-i stă împotrivă. Cetele eteriste se preămbla prin câte-va' strade, cântând marsilieza lui Riga: «K'Xoi fj,oo ovjrxai:p!.(OTocc2).
        Al. lpsilante tăbărâ la Colentina, în casele Banului Gr. Ghica. Boeriî îl întâmpină, de şi cu o $i înainte juraseră credinţă lui Tudor. * 2 3
                                           1) Ve<jî nota lui Capo dTstria la Aricescu, pag. 117, Doc. LV.
        2. Aricesca din erore pune data de 27 Marte pentru procesiunea din
  Bucuresci.
        3. I. Ghica. Scrisori II pag. 79.
74
V. A, URECHIĂ
   «Decepţiunea lor e mare vedend eu cine e incunjurat Al. Ipsilante, Ei se adună şi se întrebă ce le remâne de făcut? Atunci iau decisi-unea, la îndemnul lui Tudor, să ceră ajutorul şi protecţiunea Rusiei, prin scrisore adresată lui Strogonoff la Constantinopole şi chiar prin arzul de la 27 Mar te, Boerii explicară Pdrtei şi justificară mişcarea lui Tudor !).
         Al. Ipsilante avu întâlniri cu Tudor, sperând aj ademeni să trecă în favorea eteriei. Capul acestei mişcări remase convins, că nu pote compta pe Tudor2). Atunci socoti să aibă pe boerime in partea sa. El vesti acesteia, că indată o să se şi ducă cu oştea la Tergovişte şi sfătui şi pe boerî să mergă acolo cu el, ca să fie în mai mare siguranţă. Ipsilante voia să-i aibă la îndemână, ca prin ei să administreze ţera şi să-î pună a semna actele politice de care ar simţi trebuinţă.
                                                       — «De la Tergovişte, dicea Ipsilant, boerilor, veţi fi mai înlesniţi a comunica şi cu ceH-alţî boerî mai bătrâni refugiaţi deja la Braşov»3).
         Boerimea gata e să merge la Tergovişte.
         Acesta nu putea conveni lui Tudor.
         Agenţii sei vestesc în oraş hotărirea boerilor da a abandona Bucurescii. 1 2 3
                                                                   1) Cuvîntul prinţului Ipsilante adresat companionilor seî, după publicaţiunea
                                proclamăţiunilor rusesci„
          Soldaţi, care aţi îmbrăţişat cauza sfântă a Greciei, voî aţi aiujit deda* raţiunele făcute în numele unuia din cei mai puternici împeraţi. Şi eu vă declar, că nici unul din Suveranii Europei nu va cuteza să mergă contra vostră. Care dinfre dânşii va suferi, ca istoria să (Jică într’o (}i de dînsul, că ei au atacat pe Greci în momentul când ei mergeau să apere sfânta lor reli-giune şi frumosa lor patrie, de atentaturile sacrilege ale barbarilor, pe care Europa creştină şi civilizată îi descuviinţeză ? Dar să ne închipuim că tote ^ acestea ar fi cu putinţă ; noî suntem prea înaintaţi pentru a ne trage acuma 1 îndărăt. După ce am compromis naţiunea până într’atâta. ar fi laşitatea cea mai infamă de a mai voi să trăim după catastrofa patriei nostre- Totuşi, eu nu fac acum decât a vă rosti sentimentele ce me însufleţesc. Dâcă însă se afla între voi persone care să nu le împărtăşească, ace a să trecă în stânga ; iar acei ce stăruesc în cele dintâi a lor simţiminte, să tr6că din partea opusă».
   — Totă armata trecu la drâpfca strigând : «Mai bine mortea de cât o ast-fel de batjocoră».
          2)       Aricescu din erdre pune data de 27 Marte pentru procesiunea din Bucurescî.
          3) I. Ghica. Scrisori II pag. 79.
                           ISTORIA ROMANILOR______________            _____75
       Nu de puţin îndemn era pentru boeriî slabi de ânger intuziasmul în care Ipsilante eşi redacta actele sele 1).
   1) Eaca jurământul pe care prinţul Ipsilante a ordonat să facă trupele sale.
       Ca creştin ortodox şi fiu ai sfintei Biserici a răsăritului, jur în numele lut Dumnezeu, a-tot puternic, în numele Domnului nostru Isus Christos, şi în numele Sfintei Treimi, de a rămânea credincios religiuneî şi patriei mele ; eu jur de a mă uni cu toţi fraţii met creştini, pentru libertatea patriei nostre ; eu jur de a versa ultima picătură din sîngele meu, pentru apărarea religiuneî mele şi a patriei mele; eu jur de a muri cu fraţii mei pentru libertatea patriei mele; eu jur de a ucide.....................me^ dacajvja jfi trădător de
jgatrie ; eu jur de a mă supune şefilor mei pentru apărarea patriei mele; eu jur de a nu mă mai uita nici de cum înapoi până ce nu voiu fi alungat pe inamicul patriei mele şi al religiuneî mele ; eu jur de a apuca armele în tote ocasiunile, când voiu afla că un corp de creştini merge contra tiranilor noştri, şi de a aţîţa pe amicii met şi pe cunosciinţele mele să mă urmeze; eu jur de a nu vedea nici o-dată pe Turci, inamicii noştri, do cât cu ură şi dispreţ; eu jur de a nu depune armele de cât când patria mea va fi mântuită şi inamicii săi esterminaţî; eu jur de a versa sîngele meu şi de a învinge pe inamicul religiuneî mele, sau de a muri martir pentru Isus Christos; în fine eu jur pe sf. taine ale împărtăşire!, şi să nu am parte de densele, la darea sufletului meu, dacă nu voiu îndeplini tot cea ce am promis înaintea Iconeî Domnului Nostru Isus Christos !
                                       Proclamaţiunea prinţului Alexandru lpsilanteţ chiamând pe naţiunea Greacă la arme contra Turcilor.
                                Cvartlra generală din Ian, 24 (5 Aprile) 1821.
       La arme ! la arme ! voinici Greu ! momentul a sosit; să combatem pentru religiunea nostră şi patria nostră, poporele civilizate ale Europei, combătând pentru drepturile lor, de a le imita. De şi folosindu-se de un ore-care grad de libertate, ele s’au silit neîncetat de a o mhi spori. Aceste-aşî popore, aţintin-du-şî ochii asupra nostră, se miră de lenevirea nostră.
       Astăcji când toţi compatrioţii noştri ne aşteaptă, şi când Serbiî, Sulioţiî şi tot Epirul răsculat ne chiamă, faceţî ca sunetul trâmbiţilor nostre şi vuetul armelor nostre, să răsbubue în totă Greciă, Tiranii noştri, tremurîn^î şi j)ali(Jî vor fugi din naintea nostră. Făcendu-ne vrednici de strămoşii noştri şi de secolul în care trăim, noî vom căpăta buna voinţă a naţiunilor civilizate şi chiar ajutorul lor. Amiciî arcjâncjî de lipertate, tote inimile generose nu vor întârzia să vină a lua parte la nobila nostră întreprindere. Voi veţî vedea chiar maî mulţi din inamicii noştri, înboldiţî de dreptatea causeî nostre, părăsind stin-
76
V. A. URECHIÂ
           Cât află poporul de otărîrea boierilor alergă la Mitropolie.... la Biserici clopotele sună de «dandana»... Dau năvală în curtea Bise-ricej, mai mulţi intră la Mitropolitul.
     dardele lor şi venind sase aşecje supt ale nostre. înfăţoşezi se eî cu totă fran-cheţa! Patria îî va erta şi îi va lua sub egida sa.
           Cine ar putea dar să oprească braţele vostre? Neamicul nostru este co-dard şi slab; Generalii noştri sunt dibaci şi toţi concetăţenii noştri cuprinşi de entusiasmul cel maî viu. La cel înteiu avînt al falangelor nostre, voi veţi vedea îmbetranitele colone ale dispotismuluî, picând înaintea drapelelor nostre victorios© ; acelui dintâiu semnal dat de trâmbiţele vostre va răspunde ecoul ţărmurilor măreî Ionice şi ale măreî Egeice. Marina tuturor insulelor nostre, care în timpul păceî sciea să facă comerciii şi să combată, va duce spaima şi mortea în tote porturile supuse tiranilor noştri. Ce inimă ar putea rămâne surdă la apelul patriei? La Roma, un amic al Cesaruluî, scuturând hlamida împărătească a acestui răsboinic, ridică tot poporul. Ce veţi face voi’ Grecilor, la privirea chiar a patriei vostre, erusită de sânge, şi sfăşiată de mânele barbarilor ?
           întoarceţi privirile vostre în jurul vostru, ochii voştri nu vor întâlni pretutindenea «decât scârbăciunea cea mai profundă. Aici, sunt templele nostre profanate şi spurcate; colo, femeile şi copiii noştri expuşi tratărilor celor maî uriciose; casele nostre jăfuite, ţarinile nostre pustiite, şi noi înşine (trebue a o spune), înjosiţi la condiţiunea cea maî servilă. Este timp, în fine, de a res-buna sfînta nostră religiune şi frumosa nostră patrie, de dispreţul sacrileg al barbarilor. Dintre noî cel maî nobil va fi acela care va apăra drepturile nostre cu maî mult curagiu. Naţiunea, adunată prin notabili, va forma un consiliu înalt; tote faptele nostre vor fi supuse actelor ce ei le va decreta.
           Să confaptuim dar la acest scop, într’o unire comună; cei bogaţi prin averea lor, şefiî bisericii prin nobilele lor sfaturi. Şi toţî aceia care în <]hlia de astăzi, se găsesc în serviciul puterilor străine, după juste mulţămirî, să se grabiască a părăsi totul spre a sbura în apărarea ţăr§î lor, şi să vină cu noî pe aceaaşî cale de glorie şi de onore. Cari sclavî, mârşavî şi mercenari, vor cuteza să ţie pept unui popor care se ridică pentru neatârnarea sa. ? Să imităm combaterile eroice ale strămoşilor noştri; să imităm pe Spania, care cea dinteiu rupse legionele, până atuncî neînvinse, ale unuî despot înfricoşat.
           Prin concordia generală, prin supunerea la legî şi ascultarea şefilor, prin curagiu şi fermitate, biruinţa nostră este asigurată ; ea va încununa lucrările nostre eroice cu lauri neperitorî, şi va sapa numele nostru în templul imor-talhăţiî, spre a fi exemplul generaţiunilor viitore.
           Patria va hărăzi cu recompense, copiilor seî vrednicî şi ascultători premii de glorie şi de onore; dar tot ea va declara de degeneraţî şi de viaţă
ISTORIA ROMÂNILOR
77
         Acolo se întâmplaseră să fie adunaţi şi principalii boieri, ce mai j rămăseseră în Bucuresci. Un orator din popor apostrofeză Adunarea ' şi impută Mitropolitului că, păstor năimit, îşi părăsesce turma sa. Poporul declară că nu va lăsa pe nimeni să plece din Bucuresci.
         Deodată îşi face apariţiunea lui la Mitropolie şi Căminarul Sava, care şi el declară, că cu cei 1000 de oşteni ai lui se va opune la plecarea boierilor, fiind-că ţera datoresce lefile lor pe trei luni cu anti-cipaţiune. Cinci-decî de arnăuţi, şi inconjoră Mitropolia.
         Aveau boiarii o gardă proprie a lor de 300 de indivizi, dar ce puteau aceştia contra a 1000 de arnăuţi şi a poporului asmuţat de ai lui Tudor?
         Cu ce însă să plătescă lefile âmenilor lui Sava? Cu ce să întreţină oştea, la vr’o 4000 a lui Tudor şi în plus pe cei 300 ai boierilor ?
         Adevărat că, la cererea boiarilor, Tudor, vădurăm, dete circulărî în ţâră invitând, pe ţărani a’şî plăti dările arierate şi legiuite, dar puţine parale mai veniau la Bucuresci din asemenea dări!.,.
         Tudor, după ce înţelese definitiv situaţiunea ce rămânea, în urma intrăreî la Bucuresci a eteriştilor lui Ipsilanti, socole prudent a-şî concentra oştirea în Cotrocenî şi se apucă a întări mănăstirea cu şanţuri. De aci Tudor face acte de adevărat administrator al ţăref, numind ispravnici pe la judeţe, etc.
     asiatică, pe acei cari vor fi surclî la apelul seu, şi’î va declara, ca trădători şi supuşi batjocurei şi blăstemuluî posterităţii.
          Să invităm dară, o bravilor şi generoşilor Greci! să invităm de a doua oră, libertatea, să intre în pămentul clasic al patriei nostre.
          Să combatem între Termopile şi Maraton, şi pe mormintele strămoşilor „noştri, cari au perit acolo pentru a ne lăsa liberi şi fericiţi. Sângele tiranilor este plăcut umbrelor lui Epaminonda, lui Trasibul, lui Armodius lui Aristo-ghiton, lui Timoleon, care au mântuit Corintul şi Siracuza, şi mai cu seamă lui Miitiade, lui Temistocle, lui Leonidas şi celor trei sute de Spartani, care au dumicat în bucăţi armatele nenumărate ale Perşilor barbari.
          Acum trcbue să esterminam pe urmaşii lor, încă mult maî barbari şi maî codării!.
          La arme, amicii mei! patria ve chiama ?
                                                                                          Alexandru Ipsilante, general regent al guvernământului-
78
V. A. URECHIĂ
        Ipsilante de la Colentina trase la casa Belului, fosta locuinţă a Văcărescilor ; aci se ţinură discursuri înfocate...1)
        Decepţiunea Iui Tpsilant sporesce, când află, că Tudor s’a deo-/ sebit cu totul de eterie, mişcarea sa şi că acum, împreună cu boeri-/ mea pământeană căută a se împăca cu Turcii contra fanarioţilor. Descuragiarea pătrunsă nu numai în sufletul capilor eteriei, ci şi în al arnăuţimeî. Mulţi începură a dezerta şi a se transforma în cete de hoţi jăfuitori.
        In asemenea condiţiunî nu era chip de a duce cetele eteriste spre Dunăre. Ipsilante hotărî să ia pblele munţilor, între Ploesci, Ter-goviştea şi Pitescî, linie de apărare, contra eventualelor atacuri ale oştirilor turcesc!. Ast-fel, Principatul devenea câmpul de făptuire a unui resboiu ce nu interesa patria română.
   / ^ Boierii pâmîntenî şi cu Tudor, căruia la 23 Marte, juraseră credinţă, se sfâtuesc ce este de făcut? Ei otăresc, la îndemnul lui Tudor, să nu rumpă cu Turcia, ci să cără din nou, cu arz—magzar, de la ea, ^dreptăţile ţerei şi încetarea resmeriţeî. Pe deoparte, la 26 Marte, Mitropolitul Dionisie şi boierii se duc la Ipsilante, să reclame contra jafurilor cetelor eteriste 1 2), şi pe de alta se adună din nou şi otăresc redacţiunea arzului de la 27 Marte, ce am adus mai sus.
    ■ Tudor cere şi el lui Ipsilante, să abandone Bucuresci şi ţera şi cu cetele lui să trecă Dunărea, ca să înceteze jafurile cetaşilor greci, cari erau de reu esemplu la pandurii lui Tudor.
       Anarhia este la culme în ţeră şi chiar în Bucureci, unde acum poruncesc doi capi de direcţiune opusă: Ipsilante secondat de boierii greci şi de sigur şi de unii pămînteni, şi Tudor Vladimires.cu...
       Ipsilante repet, înţelese, că nu mai putea sta în Bucuresci. El lasă aci ca antegardă eteristă pe Căpitan Sava, cu misiunea secretă de a su-praveghia mişcările şi faptele lui Tudor, iar cu restul eteriştilor pleacă ca să ocupe Ploesci, Tirgoviştea şi Pitescî.
       1) Aricesou, după Filimon, Foţi no şi Laurenşon, scrie, că se pregătise
pentru locuinţa Iul Ipsilante, casa Brâncovânuluî, care era ocupată de Tudor, pentru că n’avea destulă încredere nici în Căpitan Sava, nici în Tudor (pag. 198).                                           ^
       2)      Aricescu adaogă că Ipsilante consilia boiarilor, sa institue o comisiune pentru administrarea ţereî, asigurându-Y, că el nu se va ameste a în afacerile
ISTORIA ROMÂNILOR
79
      Nici un semn aprobator, ori binevoitorii!, nu venea însă de la Constantinopole, ca respuns la arzurile lui Tudor şi nici chiar la ultimul arz al boierime!, favorabil mişeărei. Şi nu putea veni aşa aprobare, pe cât timp ceî doi Calimachi erau în deplină influenţă, unul ca Domn numit în locul lui Al. N. Suţu, şi cel-l-alt ca Dragoman Puteau Calimacheştiî să stărue în favorea cererilor lui Tudor şi a celor din urmă ale Boierime!, cereri contra domniei fanariote?
      Intârdjşrea sosirei unui respuns, tocmai în momentele grave ale înaintârei în nordul ţerei a eteriştilor, îndeamnă pe Tudor la un noii act. Boierimea, care nu mai administreză ţera în calitate de Căimă-cămie de la supunerea el Iul Tudor, ci ca «Otcârmuire»1) adreseză un Arz la Paşa de Giurgiu, în 12 April 1821, rugându-1 a se face el mijlocitorii!, de a se trămite «fără zăbavă un Efendi din cei mai aprope credincioşi şi iscusiîi ai lui, carele să scie ori grecesce, sau românesce, de va fi prin putinţă, iar de nu, să scie şi numai turcesce, spre a da ascultare plângerilor şi dreptăţilor ce cere acest ticălos şi năpăstuit norod credincios şi supus prea puternicei împărăţii». Asemenea plângeri să le comunice apoi Paşa către Portă * 1 2).
ţerei. Ipsilante îndemnă pe boiari, să se retragă la Câmpulung, şi de acolo Divanul instituit să caute trebile ţerei. Boeriî, (Jice Aricescu, consimţiră, dar Tudor se opuse. Ş’apoî Consulul rusesc Pini nu mai era în Bucuresci.
       Corespondenţă a «Monitorului Universal» frances, de la Yiena (21 April) după «Observatorul austriac* care reproduce o scrisore din Iaşi de la 4 April Ies consuls giniraux russes, residant a lassy et a Bucarest, ont recu Vordre de se retirer en Russie.
       1.      Boierii ceî doi Căimăcami au dispărut din Bucuresci, când s’a apropiat Tudor de capitală (Gervinus). Aron Eiorian scrie, ca Tudor a înseiinţat, că nu va îngădui intrarea lui Scarlat Calimach în ţâră, decât decă va primi ponturile ce cere ţera.
       2. Iacă actul întreg :
                                          Arzul ce s’au trămis la Paşa de la Giurgiu Prea înallule şi milostivule Paşa Efendi al Giurgiului
yC Râvna, credinţa şi supunerea nostră şi a strămoşilor noştri către prea puternica, milostiva şi a nostră lirănitorea împărăţie au fost, este, şi va fi în totă vremea cunoscută şi mărturisită, dar fiind-că acum s’au ivit mulţime de norod într’atât pătimaş de jafurile şi nedreptăţile ce au cercat, în cât au ajuns la acea din urmă desnădăjduire şi voîesce a’şî areta plângerile şi tânguirile sale prea puternicei împărăţii şi a’şî dobândi mila şi dreptate de la milostivirea
80
V. A. URECHIĂ
                                   CAP. VII
          Ţăra împărţită între Tudor şi Ipsilante.—Sara trădăză cn boierii.—Arestarea lor la Belvedere.— Trămişii Paşeîde Sillstra.—Cotroceniî întăriţi.—Turci! jăfnesc.— Nou arz.—Delegaţiunea la Stronogoff.—Glumă de artileriştî.—Naturalizarea enbloo.— Pregătiri de apărare contra Tnrciior.—Tndor contra Turcilor.—Turcii sosesc la Bu-curescî.—Boeriî din Belvedere trămişî la munte.—Tudor plecă din Bucureşci—Sava la Plumbuita.—Ipsilante la Târgovişte.—Jafuri şi pustiiri—Kehaia-Bey la Bucureşci. Cursă luî Tudor.—Omorîrea luî.
          Tudor nu plecă şi el din Bucureşci, ca Ipsilante. Abandonând, cum aretarăm, reşedinţa ce i se dăduse în casa Brâncovenu, reluă pentru el şi o parte din oştire, mănăstirea Cotroceni, unde se simţea mai asigurat contra trădărilor boerescî. De aci Tudor domnia asupra unei părţi din ţeră, căci Ipsilante ocupase cu eterişli mai multe judeţe muntene. De la mijlocul lui April chiar se mai lăţi regiunea * asupra căreia Tudor nu putea nimica, prin faptul că Gheorgache şi Farmache cu oştirile lor au coprins, in numele luî Ipsilante, câte-va judeţe câmpene şi se numiră la ei ispravnici Greci, spre mai nemi-i lăsă jăfuire a acelor judeţe.
          Eacă după Naum ') care era împărţirea ţerei, pe la mijlocul lui April 1821:
     / Judeţele Dâmboviţa, Muscel şi Vlaşca erau sub puterea lui ipsilante. Argeşul şi Slatina erau de jaf lui Gheorghache şi Farmache. Prahova şi Secuenii slăteu sub puterea căpitanului Eterisf Luca.
          Tudor avea judeţele de peste Olt, dar şi acele încălcate şi jăfuite de Turci. Oblăduirea din Bucureşci nu avea decât oraşul şi a V» parte din judeţul Ilîov.
      împărăţiei prin mijlocirea înălţime! tale, eunoscend firesca bunătate şi adânca înţelepciune a înălţime! tale, ce a! arătat către ţeră într’aceste jă^grătirj^ne rugăm cu umilinţă, să te milostiveseî de a ni se trămite fără zăbavă un Efendi din ce! mal de aprope credincioşi şi iscusiţi a! înălţime! tale, carele să scie ori grecesce, sau rumănesee, de va fi prin putinţă, iar de nu, să scie şi numaî turcesce, spre a da ascultare plângerilor şi dreptăţilor acestuî ticălos şi năpăstuit norod, credincios şi supus prea puternice! împărăţii, care plângeri ascul-tându-se de către acel Efendi, să fară tacrir către înălţimea ta, ca înălţimea ta să mijlocesc! cu milostivire către prea puternica împărăţie pentru eî.— 1821 April 12. Cos. xcm. fila m v.
           1) Pag. 68 copie de la biblioteca Urechiă.
ISTORIA ROMÂNILOR
81
      Dar şi în Bucureşci, Sava şi Delibaşa Mihali şi înrâutăţitul Ghencea x îşi împărţiseră oraşul şi stringeau dăjdii şi requisiţiunî fărărinilâ, cu de la sine putere, pe lângă că predau pe neguţătorii cari cercau să fugă.
      Şi in asemenea grele împrejurări, boeriî rămaşi în Bucureşci complotau contra lui Tudor, în înţelegere cu al-de Căminarul Sava şi ai lui! Tudor prinde cărţi ale Paşeî de la Giurgiu către Sava prin care ii lăuda credinţa lui şi-l recunoscea paznic al Bucuresciior.
      Era o trădare peîndoibs'ă. Şi se mai dice a<Ji, că boeriî erau înţeleşi cu Tudor să facă revoluţie ?!
      Dar Von Miltitz spune, că chiar atunci când Tudor abia adresase Porţei «Uh nouvel acte de soumission, demandant seulement que la-
Patrie soit liberee a l’avenir des extorsions des grecs 1), Ies boiards...
avaient offert, peu de jours auparavant, la tâte d’Ypsilanti et de Vladi- > miresco, en s’engageant de retablir Ies autoritâs legitimes, â condition (cine ar crede ?) d’une amnistie gânerale pour tous Ies grecs et nomme-ment pour Ies Fanariotes, qui devraient conserver leur influence dans Ies Principantesi).
      Audiţi: Pentru amnistia fanarioţilor, boeriî promit Porţei capul românului Tudor!
      Acesta aflând’o Tudor trămisepe Hagi Prodan, să coprinde Mitro- ’ polia, şi pe Macedonski să iee Mihai-Vodă. Aşia «dela Cişmeaua lui Filaret, până în podul Calicilor şi de acolo în capul Podului Mogoşoeî, tot locul acesta l’^au împănat cu panduri de ai lui».
      Mitropolitul şi boerii înţelegând, că Tudor are sciri despre trădarea j projectată a luî Sava, vor să fugă. Tudor îi arestâzâ prin Hagi Prodan. Acesta şi cu Macedonscki şi cu Iordache Polcovnicul duc pe arestaţi, din ordinul lui Tudor, la Grădina lui Dinică Golescu, ce ’i dicea Belvedere^J^
      Naum, de multe ori nedrept cu Tudor, explică arestarea lui Dionisie Lupul, pe motivul, că acest Mitropolit ar fi refusat de a’l unge ca Domn al Ţerei. Tudor n’a cerut acăsta. Mitropolitul şi boerii refusau ceea-ce ţera dăduse marelui sâu apărător 1
      Arestarea boierilor Tudor o explică ca mijloc de a le asigura viaţa,— în contra vre-unuî atac, ori dela eterişti, ori dela dmenii lui Sava. Mai ales că Scarlat Calimah, trămiţend cu câte-va dile in urmă, copii după
      1) Iorga. Note şi Fragmente, II pag. 577.
Istoria Românilor do V. A. Urechiă
Tom. XIII. - 6
82
V. A. URECHIĂ
   blăstemul făcut, de Patriarhul dela Constantinopole, asupra celor cari vor ridica arma contra Turciei şi acest blăstem citindu-se din ordinul Mitropolitului prin Bucurescî, puţin lipsi ca grecii din oraş, turbaţi de mânie, să nu ucidă pe Mitropolitul ')
        Vr’o 15 fură la număr boeril arestaţi la Belvedere împreună cu Mitropolitul Dionisie.
        Despre acesta Tudor avea cea mai rea opiniune. El scia şi scrisese despre acesta, că Dionisie cumpărase dela boerl şi dela Vodă Al. Suţu Scaunul ^arhiepiscopal, scuzând simonia sub calificare, că el era roman Ajuns aşa la scaunul arhiepiscopal, Dionisie; (jicea Tudor, s’a vîndut cu totul lui Vodă Al. Suţul1 2).
        300 de panduri fură însărcinaţi cu paza boerilor şi a Mitropoli. tului arestaţi3).
        Văzând însă că nu pote trage nici un folos pentru causa ce urmărea din rămânerea în Bucurescî şi a familiilor boerilor, Tudor permise mergerea la Braşov şi pe aiurea a familiilor, cu bilete de drum date de el însuşi, sub semnătură sa, prin care scria «Fraţilor omeni ai adu-năren să lasă liberă, ba chiar să ajute, trecerea peste hotare a unor asemenea familii4).
        In fine sosiră la Bucurescî, după cum ceruseră arzurile ultime— câţl-va trămişi de la Paşa de Silistra, ca să se încredinţeze de adevărul celor afirmate cfe boerl in acele arzmagzare. EI sunt minunat f primiţi de Tudor şi încărcaţi de daruri, se întărc la Silistra, încântaţi de cele ce văzuseră. EI cerură dela Tudor, ca fără întârziere să ur-mărescă şi să cureţe ţera de cetele eteriştitor 5).
        1) Veijî Naum. — Copie din Biblioteca Urechiă—Galaţi. ,
        2) Ve<ji arzul norodului către Porta, din Ianuar 1821.
        3) P. Poenar, Dârzeanu—Laurenşon.
        4) Vefjî Aricescu LXVI din note pag. 138.
        5) firmanul adresat lui Kihaia-bei asupra tulburărilor din Ţera
                                                          Bumânescă şi Moldova.
                                                 Gonstantinopoli, 26- Bjemacral ■ Aşir 1236 (30 Martie 1821)
        Cu toţii cunosc evenimentele ce s’au urmat în provinciile Moldova şi Ţâra rumânăscă, şi viclenia nevegliiată a naţiuneî grecescî. Trebue a spera în Dumnezeu, că ordinea nu va întârzia a se restatornici. Totuşi este neapărat
JSTORIA ROMÂNILOR
83
       Nu puteau Paşaleledin serhaturile Dunărene, să nu se bucure de asemenea constatări, căci mişcarea grecescă stărnise mare emoţiune între Turci. O consecinţă a acelei emoţiunî fu publicarea firmanului Portei către Kiaia-Bey, din 30 Marte 1821, prin care toţi musulmanii sunt invitaţi la lucru cu energie şi a se pregăti de resboiul sacru.1)
ca fie-care musulman să inc6pă a se deda cu împrejurările de faţă, care impun nevoia de a renunţa la plăcerile vieţei sociale, devenite în genere de mai mult timp o a doua natură, pentru a se deprinde cu viaţa din tabără, stare primitivă a naţiuneî, şi de ^ conforma puţin câte puţin moravurile sale cu acele ale strămoşilor noştri. Este de asemenea neapărat, ca miniştrii împărăţiei, funcţionarii şi impiegaţii biurourilor, să renunţe la orî-ce risipă, şi să se deprindă cu acesta schimbare în moravuri, începend a-şî căpăta arme şi cai.
       Iată însăşi cuvintele hatişerifului dat în acest cas :
       «Infidelii, marturi urmărilor neregulate la care se dedau miniştrii şi funcţionarii împărăţiei mele, şi prevăzând că ei nu vor întâmpina nici o împotrivire din partea lor, au avut semeţia a se abate la aceste răutăţi. De şi «faptele aceste sunt cunoscute de cei mari, de miniştrii şi de toţi impiegaţii ♦împărăţiei mele, totuşi nu-î văd să pue mai multă râvnă pentru înlăturarea «lor, Ordine, deci, să se dea tuturor claselor: Impiegaţii biurourilor se duc «abia la trei ore la posturile lor; nu aşa se caută de trebi. Tote momentele «nu sunt făcute pentru plăcere : iată-le urmările cele triste. Deriderile reciproce «a câţi-va netrebnici, şi libertatea ce’şî iau de a cenzura purtarea unul altuia, «au produs o răcâlă printre musulmani. Acei ce nu vor schimba ast-fel de «traiu, care fără privinţă către preceptul ce-î face să socotă pe orî-ce musulman, «ca frate, vor mai păstra ură, vor pune trândăvie şi nepăsare în împlinirea «îndatoririlor lor; acei cari vor veni târziu la, posturile lor, care se vor «cenzura între dânşî, nu le voiu adresa mai mult imputări, ce îi voiu da în «săma călăului Ei să deschidă bine ochii; împrejurările de faţă nu se asa-«mănă nici de cum cu acele din trecut: acum este vorba despre religiunea «nostră. Intenţiunea mea împărătăscă este de a’mî câştiga inimele adevăraţilor «musulmani şi de a mă face folositor legeî lui Mahomed. Facă cerul ca cu «toţii să fie cu privighere! Aşa să fie !»
       Copii, după voinţa suverană, fiind adresate tuturor după firman, caută de a împărtăşi aceste fapte miniştrilor, şefilor de miliţii şi altor impiegaţi, recomandând fie-căruia de a renunţa la plăceri, de a-şî procura arme şi cai, şi de a se conforma în totul hatişerifului; «ia aminte să nu te abaţi de la cuprinderea lui».
       (Debats 17 Maiu 1821)
       1) Ye^î I. Grhiea, Scrisori pag. 81. Aricescu, pag. 210—211.

84
V. A. URECHIÂ
, Pe când Tudor întreţinea ast-fel relaţiuni cu turcii, Sava cel lăsat
nunţa iuî Ipsilante făptuirile lui Tador. Aşa cădură în mânile Capului eteriei şi unele corespondenţe ale lui Tudor cu Turcii.
  ^ Ipsilante trămite pe Căpitanul seu Iordache la Cotrocem, să cără explicaţiun! lui Tudor, Mai ales îi impută lui Tudor, că şi-a permis a destitui funcţionari administrativi, numiţi cu de la sine putere, de către Ipsilante, în judeţele ocupate de cetele eteriştilor*).
       Asemenea îi impută lui Tudor, că zadarnicesce cu contra ordinele sele, ori ce porunci date în judeţe de Ipsilante şi împedică apro-^ vizionarea oştire! grecesci.
       Răposatul Petru Poenaru, secretar de limba română a lui Tudor, . spune, că Tudor a răspuns lui Ipsilante, că doue cuţite nu încap în aceeaşi teacă, că el e respumjător de ordinea publică, fiind că el şi cu Divanul represintă otcârmuirea ţerei; că Ipsilante să trăcă Dunărea, ca să nu provăce o intrare de oştiri turcesc! în ţeră, că alt-fel Românii, ca să’şi recapete drepturile lor de la Turci, vor fi siliţi să gonească pe greci din ţără.
       Arnăuţii lui Sava erau, între aceste, spaima oraşului şi chiar a veci-nătăţeî. Tudor luă măsurile posibile contra lor, ordonând lui Sava aplicarea acelor măsuri. Dar in ţeră, jafurile cetelor de eteriştî erau grăznice.
       In acelaşi timp Tudor căută pe de o parte să întărească cu şanţuri şi metereze Mănăstirea Cotroceni, spre a evita vre-m surprindere din partea neamicilor săi, iar pe de altă îngrija de complectarea mu-niţiunilor, de refacerea armelor, de aşedarea celor 5 tunuri, ce avea, la loc apărat şi ca să profite de ele.
       Tote aceste lucrări erau, de sigur, denunţate lui Ipsilante de tră-1 Sava.
ît re aceste Tudor mereu se siliâ în tot modul să probeze că» por-.nirile sale sunt pentru dreptăţile locuitorilor ţării, şi să mântuiască pe nevinovatul norod de sălbaticele năvăliri ale Turcilor, ce din di în di se înmulţiau. Intre acele d:,-le ei jăfuiserâ Roşii-de- Vedea.
                                                              / Boierii arată lui Tudor asemenea jafuri. El pune pe boierii de la Belvedere, să trămită un nou arz, cerând Domn pămănten şi ei declară 1
în Bucuresci de Ipsilante, întreţinea corespondenţe cu Eteriştii şi de-
        1) Ve(|i Trompeta Carpaţilor No. 660.
ISTORIA ROMANILOR
85
ca Tudor «far de voia lui este ales de norod» {nu de boierii mai mari * al lor, nu ca să se depărteze de buna îngrijire şi adăpostire a înaltei Porţi, «ci ca să scuture jugul cel tiranicesc al fanarioţilor *).»
      Arzul acesta e trămis la Paşa de Silistra. Acesta răspunde boierilor, că ori ce doresc, să arete ei» la caimacamii lui Scarlat Calimah, s cari se găsesc petrecând la Giurgiu».
      Se face mijlocire şi la Paşa de la Giurgiu. El respunde, că numai după ce Tudor va depune armele, Porta va cerceta dorinţele ţerei şi’i / va acorda dreptatea cuvenită.
      Tudor, putea el, cu asemenea vage şi falaciăse promisiuni să depună armele ?          v
      Evident că nu. Ce felu era să împlinescă cererea ţerei de a nu se mai trămite Domn fanariot, când Paşa Invită pe Tudor şi pe boieri, a se adresa la căimăcamii lui Scarlat Calimah ?
      Atunci el ordonă boierilor să trămiţă o delegaţiune la Constan-tinopole, la Strogonoff, să-i arete împrejurările şi să-i ceară protecţiunea conform tratatelor.
      Boierii hotărăsc, să fie compusă delegaţiunea din mitropolitul şi boierul Alexandru Filipescu. Alegerea mai ales a lui Al. Fdipescu era cu rele intenţiuni din partea boierilor.
      Cu temeinică neîncredere în aceşti doui delegaţi, Tudor ii înlocu-esce pin doi boieri din starea mai de jos: Stolnicul Burănescu şi Pitar Jianul. Aceştia au sâ^ucă arzul boierilor, nu la Strogonoff, ci la Paşa j de Silistra.
      Mai mare probă de alipirea lui Tudor de Turci putea el să dea?
      Ori cât se silia Tudor să facă din boierii de la Belvedere patrioţi şi adherenţî ai revoluţiunei, ei nu se lăsau de obiceiul de a conspira cu neamiciî lui Tudor. Gu scirea acestuia, ori făr de scirealui, artileriştii panduri de laCotroceni îndreptară intr’o di o ghiulea de tun" spre Belvedere.. Era un avertisment? Era o glumă de artilerist? Tudor o desaprobă şi asigură pe boieri, că nu au a se teme de nimic, căci ei sunt sub apărarea lui pe cât timp vorfi cuţera.
      Dar boierii conspirau şi mai înainte de vizita neplăcută a ghiuw 1
      1) Naum.
86
V. A. URECHIĂ
leleî. Ei conspirau cu Căminarul Sava. Cu el făcură planul să vină el cu arnăuţl într’o seară şi să-î ia cu forţa de la Belvedere şi să î facă neveduţi. *
      De ce acestă conspiraţiune? La Belvedere nu le lipsia nimica boierilor şi Tudor nu le cerea decât să coopereze cu el după deside-ratele naţiuneî şi cooperarea lor se mărginea in a semna actele politice ce Tudor le credea utile triumfului revoluţiunei. Cât de pervertită era educaţiunea lor politică, ca să nu fie în stare nici atât a contribui la isbânda causei naţionale, după ce Tudor renunţase la revoluluţiunea socială, numai că ddră va asigura triumful mareî dorinţe: încetarea domniei fanar io tice.
      Noua conspiraţiune a boierilor o află Tudor. Acesta ordonă lui Enache Polcovnicul să meargă la Belvedere şi să comunice boierilor, că la ora in care Sava va cerca să spargă porţile curţei şi să îee pe boieri, el Tudor, o să-î predea lui Sava, insă scurtaţi cu câte o palmâ“.
      Naum neagă acestă conspiraţiune a boierilor, dar aduce totuşi in-formaţiunea, că Sava veni într’o seară cu acest gînd de a lua pe boieri de la Belvedere... Care va să dică : înţelegerea cu boieri! era stabilită prealabil! măsurile de străjuire ale lui Tudor preîntâmpinară ale coup de main» al lui Sava. Când acesta voi să-l execute, boierii isbutiră a-i trămite cu grabă de scire, să nu încerce, căci Tudor afe şciinţă de plan, şi că ei sunt perduţi, la prima încercare a lui Sava.
      Căminarul Sava era interesat să-şi facă mână bună pe lângă boieri, căci scia că Turcii o să intre în campanie contra Grecilor şi el spera să fie protegiat de boieri faţă cu Turcia.
  / Sava cu acest cuget ceru de la boieri să-l recunoscă de «simpatriot» pe el şi pe toţi ostaşii lui. In urmă insă a nereuşirel planului boierilor de evaziune din Belvedere, ei refuzară a da lui Sava declâraţiunea de «simpattioţi», dUcând, că nu pot face asemenea act făr de voi^Juî Tudor.... Să cerce Sava a obţine asemenea curiosă naturalizare en bloc de la Tudor. Sava nu voi^iLjeâră asemenea act de la Tudor1) pe care însuşi mereu îl denunţa la Turci, cu care continuă a se Înţelege prin scrisori, după cum o spune şi însuşi Naum,care nu este uh scriitor prea amic a lui Tudor. 1
      1) Naum, copie pag, 78,
ISTORIA ROMÂNILOR
87
      Cu tdtă ura instinctivă pentru Sava,. Capul revoluţiuneî, care impusese tăcere ureî sale pentru boieri, când credu că aşa cer interesele causeî ce aperâ, cercă, după îndemnul boierilor, să apropie de el pe Sava. Urmară câte-va zadarnice întâlniri între Tudor şi Sava. «Au j vorbit, — scrie Naum — s’au aşeijat, s’au jurat, dar necredinţa era în- I cuibată în sufletul amendorora»1).
      Şi cu cât neînţelegerea era mai mare cu Sava, cu atât boierii, de ; la Belvedere erau mai de aprope străjuiţi de pandurii lui Tudor1 2) Asemenea îndoire de pază a boierilor sa nu fugă, se explică prin tema luî Tudor, că ei aflând că Turcii au intrat in ţeră, să nu fugă la ei şi să-l denunţe ca rebel Turciei.
      In adevăr Turcii înaintau peste Olt, spre Craiova. Garnizdna tur-oâscă din Brăila înainta şi ea şi prăda în spre Buzeu. Oştirea turcă din Silistra năvâlia acum până aprdpe de Bucurescî, ţinută în curent de trădătorul Sava de t6te mişcările lui Tudor.
      Evenimentele între aceste se precipitau şi schimbau pe totă ora situa ţiunea politică la Constantinopol şi în întregul Orient.
      Scenele de omoruri între grecii de la Constantinopol; fuga multora din cei mai importanţi de acolo la Odesa; uciderea finalmente a Patriarculuî grec, ceea ce provocă rumperea relaţiunilor Rusiei cu Pdrta, fură urmate de b^mişcare de oştiri turcesci de la Dunăre, ce Tudor simţi că nu vin cu bine pentru el.
      Tudor otări anteiu să se apere contra atacurilor turcesci. In
       1)       «Sava cugeta reu şi asupra boierilor şi asupra lux Tudor. Se făcea că primesce cuvântul de unire, dar nu vrea că cunoscă pe Teodor de mai mare al pământului ţereî, pentru căci nu putea atunci să şî săvârşescă gândurile luî cele s jurcate. Tudor iarăşi dicend că este sculat pentru dreptăţile ţereî şi dându-se de faţă, că este cu totul vrăşmaş al fanarioţilor şi al fanarioticesceî stăpâniri, căuta la Sava, ca la o frămîntătură fanarioticâscă»—Naum. pag. 79. copie de la Biblioteca TJrechiă.
       2)       «Avendu-şî la bănuială (pe boieri) au întărit mai cu prisos străjile paznicilor lor, în cât şi ferestrele prin care vedâu şi uşile prin care. se scobora la grădină le-au închis şi paznicii privegea <jiua şi noptea». Naum pretinde că dintre oştenii de pază, unii'fiind şerbi şi arnăuţî, aceştia îşi bătâu joc de boieri şi chiar îî ameninţa să’î despoie şi că numai punând pe Mitropolitul să oficieze la paraclisul de acolo şi apoi se facă în curte o feştanie în faţa pandurilor. prin împunătorea acesta ceremonie a potolit pre străjariî oşteni şi ’i au domolit.
88
V. A. URECHIĂ
   Bucurescî Tudor ocupă cu pandurii seî Monăstirea Antim, Radu-Vodă, Mihai-Yodă şi Mitropolia, iar arnăuţiî luî Sava se concentră în hanul Şerban-Vodă şi cel de la Sf. Gheorghe.
        Duşmănia Turciei faţă de Tudor era manifestă din moment ce Divanul Portei otăresce să trămiţă din nou Caimacami, cari, in numele luî Scarlat Calimah, să ia administratiunea ţereî din mânile luî Tudor.
        Iacă de ce la 8/20 Maî, capul revoluţiuneî abandonă direcţiunea politică de până aci de împăcare cu Turcia şi împreună cu Sava ridică stindardul rebeliuneî. Sava, care era credut că represintă legalitatea, surprinse pe mulţi boerî.cu alipirea luî aparentă de mişcarea luî Tudor.
        Nici de astă dată Sava nu era mai de bună credinţă faţă cu Tudor, de cum fusese până aci, faţă cu regimul ţereî şi cu mişcarea olteană..
        Aceasta ve$end Tudor, înţelese, că situaţiunea luî la Bucurescî devine ameninţată. In aceeaşi di în care Mitropolitul Dionisie sfinţia cu aghiasmă pandurii paznici de la Belvedere, la Cotroceni făcu «fiş-/ tanie» înaintea frontului pandurilor, episcopul Ilar ion1).
        Dar tot atunci Căminarul Sava ridică în Bucurescî drapel nou de eterist,1 2) dându-se pe faţă de partisan al eterieî, iar într’ascuns calomnind la turci pe Tudor. Erau boerii înţeleşi cu Sava? In aparenţă s’ar <Jice că nu, căci eî întrebă pe Tudor ce cugetă el despre unirea luî Sava cu eteriştiî ? In realitate, în taină se înţelegeau cu Sava.
        Tudor se declară cu totul împotriva acestei uniri cu eteria, dar
          1)       Du 5 Juin. La nouvelle de la defaite des grecs preş de Galatz, se confirme; maisil n’en est pas de meme de la marche desTurcs, que l’on disait etre dans les environs du Bucharest. Cependant cette nouvelle s'etant r lipan du. avait causă une grande dăsertion parmi Ies troupes, dites hellhnes. Les nouveaux soldats râpandns devant le couvent de Cotrosceny sont au nombre de 400; on atten-dait un renfort de 600, et en attendant, l'evique Hilarion a recu les nouveaux arrives avec Veau-benite et au bruit de trois coups de canon.
          2)       Caminar Sava, qui etait sur le point de quitter Bucharest. craignant d’etr assassino, a foit consacrer un drapeaa par deux eveques grecs. Ce drapeau est blanc, et on voit au milieu un crucifix sanglant, aux pieds du quel est un ecelesiastique avec les habits pontificaux, et qui paraît prononcer les mots suivants, qui semblent sortir de sa bouche: «Jurez par ce sang de faire la guerre â quiconque ne croit pas en celui-ci b Ce drapeau a cto consacre et promene dans toutes les rues de Bucharest, suivi du cierge et de 500 soldats. On a lu la formule du serment en grec et eu servien, d’etre fidele â la reli-gion et â la patrie. (Moniteur Universel No. 168 17 Iunie 1821, din Yiena 4 Iunie.
ISTORIA ROMANILOR
89
are bănuială asupra boerilor, dice Naum, «că şi acesta e o inşelă-ciune a lor».
      Acum boeriî stăruesc la Episcopul Ilarion şi la Stolnicu Giani, / devotatul amic al lui Tudor, să stee pe lângă densul, să-l roge, să evite resboiul cu Turcii la Bucurescî si să se depărteze de oraş.
      Antegarda oştireî turcescî se apropiase de Bucurescî. «Trăsnetele tunurilor se audiau şi locuitorii de afară cercau cele mai grele şi mai grozave nevoi din mânile lor».
      Atunci boeriî se adună la Tudor. Se ţine sfat. Boeriî se răgă iarăşi; să evite Tudor d’a se resboi în Bucurescî. Tudor se înduplecă să plece.
      Mai înteiu. liberă boeriî deţinuţi la Belvedere, în 13/26 Mai, după^ ce-i puse să subsemneze un protest către suveranii adunaţi la Lai-bach, contra încălcăreî teritoriului român de turci şi mai ales contra1 jafurilor şi măcelurilor făcute de eteristî'). Cu acest memoriu protest fură trimişi la Laibach ; Geani, Ilarion şi P. Poenaru. Boerilor de lai Belvedere le ordonă să mergă în Austria, «căci eu trec peste OU cu iotă adunarea poporului, ca să me întăresc în Mănăstirile ce le am V umplute>cu zaherele şi cu panduri şi nădăjduesc, cu ajutorul lui Dum- \ netjleu să me ţin acolo multă vreme, ca in nisce cetăţi, până când voiu sili pe Turci să dea ţării drepturile şi previiegiile ce norodul le-a cerut prin mine de la Portă».
      Tudor dete boierilor 50 de ai/năuţî de pază. Se crede că căpitanul acestei garde avea misiunea de a nu duce pe boerî spre Braşov, ci la Monăstirea Cozia, că acolo să-î aibă la mână pentru a semna diverse acte, ce ar crede util să trămiţă ţera la Turci. Cât p’aci însă să pună pe boieri mâna cetele lui tpsilante. Şi acesta gândia, pote, util să aibă boieri de ai ţereî la îndemână, la Târgovişte. Boierii rescum păr ară cu bani libertatea Jor şi ajunseră la Braşov.
      In aceeaşi ţii de 13/25 Mai, Tudor primise soiri, că Turci sosiseră la Obilesci; iar adoua-dî ’i veni scirea, că oştea turcă din Giurgiu înaintase până la Copăceni. De aceea, la 15/27 Mai pleacă din Gotro-ţ ceni, cu 4000 de panduri, 500 de bulgari şi 5 tunuri. Bulgarii călări erau sub comanda lui Prodan şi Macedonski. Tudor luă calea spre Pitesci pe la Găesci.
       1. Filimon Voi. III pag. 157. Petru Poenaru. Aricescu pag. 225.
90
V. A. URECHIĂ
      El se despărţia acum definitiv de boieri şi nu fără să-i pară reu, că un moment a cedat lor... «Vei da seamă la Dumnezeu, Vlădică Ilarion, îî dicea Tudor, că nu m’aî lăsat să taiu pe cânii ăştia de Ciocoi? Măcar <Jece din ei aşi fi vroit să-i trămiţ împluţi cu paie, ca plocon, la împărăţie I). Vei vede ce vor face cânii ăştia pe urmă, când le-o veni bine!».
      Sava eşi şi el din Bucuresci şi ocupă Mărcuţa şi Plumbuita, de unde apoi îşi va lua calea spre Ipsilante.
      Acesta era la Târgovişte încă de la primele $ile din Aprilie, cu toţi omenii lui Vasile Gara via, Duca Constantin, Colocotroni, Vasile Perla, Dr. Mihail Hristari, G. Mânu, Gr. Suţu, Dumitrache Chebap, N. Scufa, cel ce a fost gramatic la Gr. Caliarh Postelnicul lui C. Vodă Ipsilante şi Mihail fiul lui Ciufut Anton, fost gramatic la Vlăhuţă Postelnicul lui Ion Vodă Caragia. Aceştia erau hiliarhi, căpetenii de către 1000 de aşa <Jişî oşteni, dar cari nu erau de cât crunţi jăfuitorîi ai creştinilor români1 2).
      Ca să aibă aparenţă că voesce a face să înceteze jafurile şi’uci-derile, Ipsilante constitui un tribunal militar, preşetjut de Dr. Hristari. Acest tribunal avea în curând să facă simulacrul judecăţei nemuritorului nostru Tudor Vladimirescu.
      Naum descrie jafurile, pustiirile, necinstirile de muieri şi fete, omorurile ce eteriştiî comiteau în ţeră. El scie că fanarioţii îşi puseseră in gând, că de nu vor işbuti să-şi libereze patria de la Turci, cel puţin să nimiciască neamul românesc şi să facă pe ruinile lui o Nsaqpsxta3).
      Şi pe când Ipsilante nu-şî mai putea stăpâni aşa (jisa oştire, de la jafuri, Tudor îşi înstrăină iubirea unora din oştenii lui, cari ar fi dorit să imite pre Greci, să trăescă „în dobândă“ prădând propria ţeră. Cu cea mai neînduplecată crudime pedepsi Tudor pe câţi-va din aceşti reu inspiraţi, căci el a <Jis: «O 6ste fără disciplină e mai rea de cât o haită de lupi flămândi» 4).
       1) Afirmaţiunea lui P. Poenar. Apend. Aricescu pag. 225.
   2) Singurii Greci cari se luptară ca nisce bravi fură hierolohiţii, tinerimea cea care luă de marcă pe căciulă capul de mort şi purta haine negre, otarîţi de a nu le schimba în haine de colori, decât după ce vor fi trecut Dunărea.
       3) YetlT Naum.
       4) Aricescu. Istor. Revoluţia, de la 1821 — pag. 228.
ISTORIA ROMÂNILOR
91
      Pe când la Bucurescî intraseră turcii sub Cheaia-Paşa de la Silistra şi boerimea cât maî rămăsese ascunsă, primea oştirea cu urale l), la 15/27 Maiu, Tudor înaintă in calea Pitescilor.
      Aci vine o întrebare : uni! biografi şi istorici scriu, că Tudor continuă, la data acesta a ţine secretă corespondenţă cu Turcii, că era chiar înţeles cu Chehaia-Bei prin cunoscutul Udriski, că el, Tudor, să atace, cu ante-garda oştire! turcesc! pre Ipsilanti, de la Pitesc! pe când Sava cu Turci! vor ataca aripa stingă a eteristilor, de la Tergo-vişte. Nici un document nu justifică acestă aserţiune. La plecarea de la Cotrocenî, din contră, Tudor, în haranga ce adreşăză Pandurilor se!, le spune, că ’! duce la luptă contra Turcilor «de acum în colo, «fraţii mei, Panduri, Bulgari şi Sârbi, conlocuitori! noştri, trebue să «deşertăm puşca năştră în carne de turc, de vor năvăli pe noi».. * 2)
   • No! credem maî mult, că versiunea acesta a fost făurjţă post factum, ca să justifice pe Ipsilant de uciderea lui Tudor, că ar fi fost aliatul secretai Turcilor. E probabil că neamicul seu Sava, intri-gasă în contra lu! Tudor şi pe lângă Ipsilanti, care înainta spre Pitesc!^ pe la Bolintin.
   Ipsilante se demască atunci şi căpitanul Iordache trămite lu! Tudor un mesager cu vorbă, că de vama! înainta cu oştea, se va întâlni cu el la luptă grea 3).
      Tudor totuşi înainteză. Ajungând la (golesc!, lângă Pitesc!, Tudor găsesce pre Iordache şi pre Farmache, tăbărîţ! acolo cu arnăuţi! lor. Neaşteptat, e'f primesc pe Tudor cu amicie şi cu ceremonii. Eteristiî cedeză locul Românilor, retrăgendu*se la Pitesc!.
      Trădarea era însă ascunsă în asemenea acte curtenitâre. Sub pretext că Tudor ar- fi înţeles, cum văzurăm, cu Cheaia-Bei, Greci! fac un plan perfid, cu care a'răgend în cursă pre Tudor, să ’1 omore.
      In diua de 21 Maiu sosesce la Goleşcî căpitanul grec Olimpie, cu o mică escortă de arnăuţi, (Jicend că e chiămat de Ipsilante la Târgovişte, spre a se otarî planul de campanie. Olimpie isbutesce a
       lj Gervinus spune că Paşa «fut saluo par'Ies notabtes restăs dans la viile avec la plus grande humilită» (I pag. 200).
       2) Veijî discursul la Aricescu, pag. 139 Nota LXYIII.
       3) Vecjî Scrisori... Ion Ghika pag. 83.
V
92
V. A. URECHIÂ.
convinge pre Tudor, să vină şi el la Tergovişte, să asiste la consiliul acesta de rSsboiu, promiţând împăcarea deplină intre Tudor şi Ipsi-lante. Tudor, îndemnat de unii din căpitanii seî, înţeleşi pare-se la trădare, pleacă cu Olimpie spre Tergovişte, fără de a lua cea mai mică pază cu dînsul, in lealitatea lui de Român, <Jiee [. Ghika 1).
       Abia ajunşi în dreptul văilor de la Leurdeni, Ie eşi înainte Or-fano cu 300 de arnăuţi, cari stăteau ascunşi, le taie drumul, pune în fiare pe Tudor şi ’1 duc la tabăra lui fpsilante. «Aci în câte va minute e judecat şi condamnat la mdrte. TI duc la iazul moreî de lingă grădina lui Gianoglu din Târgovişte. Acolo a fost asasinat mişelesce eroul
.f:'
revoluţiunei. române, în diua de 27 Maiu 1821.
       A fost mişelesce asasinat marele cap al mişcărei naţionale, ale cărei origini le află inve«tigatorul istoriei, în secolul anterior.
       Ca să-şi cruţe obrazul de ruşine Ipsilante acredită versiuni altele decât cea de sus.
       Asasinarea lui Tudor o explică scriitorii amici ai Eteriştilor alt-fel. Aşa Gervinus scrie, că Sava «essaya de faire naître dans l’esprit dTpsilantis, des soupcons sur Ies intentions dş Theodore, en disant que par le mouvement affiche par Theodre (de a veni spre Pitesci), celui-ci voulait couper au Prince la retrăite en Autriche. Le Prince chargea alors Gheorgaki de mettre un terme aux intrigoes de Vladi-miresco. Sava croyant le moment venu pour prendre tous Ies deux (şi pe Ipsilant şi pe Tudor), mit dans ce but 400 hommes choisis de son corps a la disposition de l’Olympien. Ce dernier se trouvait preş de Golesci en face des troupes de Theodore et prât â fl.es combattre, lorsque, encore une fois, une reconciliation illusoire eut lieu entre Ies deux chefs. Vladimiresco cependant y insulta immediatement apres, en entamant de nouvelles negociations avec Kara Achmed.
       «Apres s’etre entendu avec Ies enrnmis âteristes que Theodore avait dans so propre camps, Georges râsolut donc d’attaquer sans fagon ce traitre. II occupa le pont d’Argeş, fleuve qui coule entre Golesci et Pitesci; il se rendit avec quelques cavaliers seulement â Golesci et eerasa le chef valaque (?) conlondu, en revelării sa trahison
        1) pag. 85.

ISTORIA ROMANILOR
93
devant ses troupes rangees en bătăile; il lui arraeha son ăpee et donna ordre qu’on le transportat â Tergovişte, ou d’apres Ies versions ordinaires, Vladimiresco fut sabre par Ies troupes, sans jugementdu conseil de guerre». După Gervinus trădătorii lui Tudor au fost Sirbul Hagi Prodaa.-ai- românul Makedonski »).
      Versiunea trămisă in străinătate, de sigur tot de ai luîjpsilante, diferă de cea din Gervinus. Iată corespondenţa ce publică «Moniteur / Universel» de Luni 20 August 182l, din Sibiu, cu data 1 August.
      «Depuis le commencement du mois de Mai, Thăodore Wladimi-resko, servien vendu aux Turcs. entretenait avec eux une corres-pondance secrete, par laquelle il leur faisait connaitre toutes Ies de-marches, Ies prăparatifs et Ies forces d’Ipsilanti; il leur faisait des instances reiterăes, pour enîrer le plus tot \ ossiblle dans Ies deux principautes, afin de presser de toutes parts i’armee d’Tpsilanti, et leur promettait de faire marcher sous leurs drapeaux Ies6 ou7 miile hommes qui composaient son armăe. Les Turcs hesiterent d’abord d’ajouter foi s aux promesses de Theodore, mais, aprăs plusieurs epreuves, se ) croyant certains de ses dispositions â trahir Ipsilanti, ils inondferent ! e 12 Mai les deux principautes, repandant par-tout le carnage et l’effroi sur leurs pas. Cinq heures avant leur arrivâe â Bukarest, Wladimiresko partit avec son armee de Cotrotzeni, monastere situe preş de Bukarest. Ipsilanti sortit de son cot6 pour prendre position â Piteşti. Lâ, informe par un message sur que Wladimiresko devait le lendemain livrer son armee aux Turcs et combattre avec eux contre lui, envoya un homme de confiance, le capitaine Jordaki (Georges) l un des plus habiles et Tles plus fideles chefs de son armee, accom- \ pagne de 300 Arnautes, pour s’emparer de la personne de Wlatlimi' resko. .Tordachi entra dans la tente de Theodore avec ses 300 Arnautes, au moment ou celui-ci s’y attendait le moins; il s’empara de lui et l’amena au câmp d’Ipsilanti'. Traduit devant un conseil.de guerre, Theodore fut condamne â mort et execută sur-le-champ. A cette nouvelie une pârtie de l’armee de Theodore se dispersa; le reste se joignit â celle dTpsilanti». 1
     1) Tom. I pag. 200—201.
Ca trăsnet ax căcjut, citeze,
Şi-au tremurat fanarioţii;
Erau sublimi atunci iloţii, Sburând voioşi, sburând cu toţi, La morte dârjî sa te urmeze î
                  . . Despică vulturul văzduhul Şi tot mai sus ar vrea să sbore, De-atât de sus, de lângă sore Un glonte-ajunge să-l dobore... Se sbate ’n ţernă jos—şi more.
5V
                  Şi tu te~ai înălţat, martire,
                  O Tudor tot atât de sus,
                  Şi tot ca el ai fost răpus...
                  Dar durerosul teu apus A fost semnal de mântuire !
Dar în Tudor nu a perit şi însăşi revolujiunea. Rddele-î vor fi mănose si neîndoidse în anii următori.
       1. Nota de la Constantinopole din 13/25 Iunie 1821, la Iorga. Acte fragmente II pag. 584.
Ş*

sW'
£

   ______________________IStORIA ROMÂNILOR _______________________9&
     Boerii pământeni şi Grecii, vechii lor aliaţi, vor triumfa un moment, dar acel triumf nu va fi de lungă durată: sângele martirilor ăcu tăria bisericei. Sângele marelui Tudor asigură mergerea înainte a mişcăreî naţionale şi sociale, care 27 ani mai târdiu, la 1848, va triumfa iar sub altă formă, dar cu acelaş fond1).
     Frumâsă manifestare a naţionalismului o dau pandurii lui Tudor după asasinarea lui de Eterişti. Ipsilant spera că «ridicând pe Tudor dintre cei vii, de vreme ce nu se unea cu dânsul, să adune pe foşti panduri, sub stogurile Ijui şi cu dânşii să-şi îmulţâscă oştirile, dar pandurii, <Jice Naum, cu toiă prostimea lor, nu s’au înduplecat, nici într’un chip a se uni cu eteriştii, ci trăgându-se înapoi, au trecut în părţile de peste Olt1). Acesta o spune şi Corespondenţa Monitorulu Universal frances din Sibiu:» Une pârtie de l’armâe de Thâodore se dispersa. . . » (Moniteur 20 August 1821).
                                                         CAP. VIII.
                                       Eteria în Moldova. Ultimele <Jile ale Domniei luî M. Suţu, Yremelnlceasca Căimăcamie.
     Ferberea de care mai sus vorbirăm, dintre ţărănimea moldo-vână, ne arată, că deacă existau în Moldova, ca în ţâra rumânâscă, Panduri, adică o parte din ţărănime sub arme şi deacă era născut şi în Moldova un Tudor, mişcarea ar fi isbucnitl şi acolo, precum isbucni în ţera rumânâscă. In lipsa unui asemenea conducător şi fiind-căin Iaşi se manifestă'maî întâiu Eteria, revoluţiunea moldovână contra Grecilor, nu păte să se facă, ea este înăbuşită în germenele ei prin neîntârziata alipire a lui M. Suţu de mişcarea grâcă şi prin intrarea Turcilor în ţâră.
     Nu avem de a face istoria mişcăreî grecesci. Ca şi pentru ţâra rumânâscă, pentru Moldova vom atinge din isţoria Eteriei numai întru atâta, întru cât evenimentele vor fi in legătură cu însă’şi sorta Moldovei. * 2
      1) Manuscris Bibi. Ureehiă pag. 83.             ,
      2.      Se pot citi în Aricescu multe detalii relative la ultimele (Jile ale lui Tudor. Am preferit povestirea mai puţin ’egendară a lui Ion Ghica.
      Yef)i Aricescu pag. 132—255.
96
V. A. URECHIĂ
      M. Suţu nu este strein Eteriei, încă înainte de sbucnirea ei în Moldova. Se pare chiar, că în primele momente înşiî o parte din boeri , împreună cu Mitropolitul Veniamin, nu vedeau cu ochi rei pregătirile asociaţiunei grecescî. Evident că M. Suţu era acel care influenţa asupra acelor boeri şi a Mitropolitului.
      Scriitorul Naum spune, că înainte de isbucnirea rescdlei grecesc!, Pini ’şi-a făcut drum până la Iaşi, ca acolo să ia înţelegere cu M. Suţu in privinţa pregătirilor Eteriei; bine înţeles, acesta înainte de ce guvernul rusesc se pronunţă contra Eteriei, sub impresiunea decisiunilor luate la Leibach de către Curţile Europene.
      Am aretat îndărăt originea asociaţiunei Eteriei. Acestă asociaţiune se simţea tare prin numerul membrilor set, încă din 1820, dar principalii sei conducători, între cari Ipsilanle, puseseră ca dată iniţială a revoluţiuneî anul 1825, când sperau că Rusia va declara resboiu Turciei.
      Printr’o îngrămădire de împrejurări, ce nu intră in cadrul acestei lucrări să le lâmuritîf, revoluţiunea sbucni cu 4 ani mai înainte, în 1821.
      Deja în Septembre 1820 Eteria lucra energic la Iaşi, unde trămi-sese pe acel Duca despre care bătrânul Drăghici nu are decât termeni de ură şi de dispreţ 0-
      Mat multe conferinţe se ţinură la Cbişinău de comitetul Eterist în primele luni ale anului 1821, la care luară parte Ipsilante, Cnezul Gh. Cantacuzino, colonel in armata rusescă, cumnatul principelui Gor-ceakof etc. Se afirmă că M. Suţu se intîlni şi el cu capii mişcării grecesci la Sculeni, înainte de proclamarea revoluţiuneî. Acest ultim Domnitor grec al Moldovei pretindea, mai apoi, cum vom vedea, în proclama-ţiunea ce dete către ţâră, că n’a fost înţeles cu Eteriştii, ci că s’a supus lui Ipsilante, din causă că n’avea armată cu care să-i resiste.
      Nu prea e de crezut acesta, mai ales când seim că Duca adună volintiri in Iaşi încă înainte de sosirea lui Ipsilante şi că cu o di nainte de trecerea acestuia dineoce de Prut, Duca cu ai sei au măcelărit pe toţi turcii aflători In Iaşi, fără să întîmpine resistenţă din partea guvernului ţerei2). 1 2
      1) Vecii Istoria Moldovei de Drăghici, pag. 112
      2) Ve<|i Hurmuzachi X. pag. 115 Doc. CLI.
                                                             Vice consulul Prusian din Iaşi, în nota sa din 8 Mart (st. n.) 1821 către Kreutchely, arată că măcelul turcilor din Iaşi s’a întenplat în noptea
ISTORIA ROMÂNILOR
97
      După versiunea Dragomanului prusian Raimondi, M. Suţu ar fi adunat Divanul şi ar fi deelarat «că împotriva forţei el nu pâte face nimic». Domnitorul dădea vina pe boeri, că dânşii favorizau Eteria.
      Sosirea în Iaşi a capilor mişcăreî activeză recrutarea de volintirî, mai ales că Ipsilanti asigura pe tdtă lumea, că Ruşii îl urmeză de aprdpe şi vor intra in ţeră. Eteriştilor le trebuia însă bani şi de aceea jăfuesc banca unui connaţional al lor, grecul Andrei Pavel, a doua <Ji după măcelul turcilor.
      Una din primele lucrări ale Divanului lui M. Suţu, lucrare provocată de Ipsilante, fu de a adresa o petiţiune împăratului Alexandru al Rusiei, cerendu-i protecţiune pentru ţera Moldovei. Acesta petiţiune e trimisă cu Cnezul Gh. Cantacuzino la Leibach, unde se află. împăratul. Pastorul Harţe din Iaşi a aflat despre acestă petiţiune încă de la 9JMarte (st. n. 25 Februare). Va să <|ică petiţiunea a trebuit să fie fost făcută chiar a doua dî după sosirea în Iaşi a lui Ipsilante *).
      Al. Ipsilante adună oştirea improvisată la Galata şi cum <J.iserem se mută el însuşi acolo, apoi, la 26 Februare, intră el, cu procesiune solemnă, in fruntea volintirilor, în Iaşi şi merge la trei Ierarchî, pentru sfinţirea drapelului rebeliuneî. Din ordinul lui Ipsilante, Veniamin oficia Te-Deum la acăstă biserică. In ordin i se (Jicea «Prea Sfinţia Ta să nu pretextezi .... pentru că vrând sau nevrănd vei merge2)»
      Nu prea era lipsă de poruncă de aşa fel, căci Veniamin, ca mulţi boeri Moldoveni, simpatiza, repet, încă de la început Cu Eteria. Acestă simpatie o manifestă Mitropolitul ţârei, înarmând pe propiele spese un volintir, dând 10000 lei în bani şi dăruind lui Ipsilanti 4 telegari3) * 1
  de la 6 spre 7 Februare (şt. n.) Acestaşî vice-consul (fise, că Ipsilante a tras în gazdă la Iaşi la Domniţa Ralu Calimach, pre când Ion Ghica îl găzduesce la Cnezul Gh. Cantacuzino, iar Iacovaehe Rizu, în scrierea sa, se apropie mai mult de afirmaţiunea lui I. Ghica, dicend că a tras la Marghiola Cantacuzino. Dragomanul prusian din Iaşi Raimondi, în scrisorea din 8 Martie (st. n.) către Giacomelli, Dragomanul prusesc din Bucurescî, pune măcelul turcilor la 7 Marte (st. n) noptea la 4 ore turcesc!, aretând că a scăpat numai comandantul Beşliilor, fugind la Curtea Domnâscă şi purrendu-se sub protecţiunea lui M. Suţu. Ve(Ji şi Hurmuzachi Voi. X pag 111.
        1) Hurmuzache, Tom. X pag. 114.
        2) Istoria Mitropoliei de Iaşi, pag. 105.
        3) Ve<)î Istor. Mitropoliei, de Erbiceanu, pag. 106—107,
        Istoria Românilor de V. A. Urechiă
Tom. XIII. - 7
98
V. A. URECHIĂ
      Intre boeriî cei cu mai mare simpatie pentru Eterie era junele mare Vistier Nicolai Roznovanu, care încă fiind in Paris intrase în sfatul eteriştilor de acolo.
      In curând insă, boerimea moldovenă se încredinţâ, că fapta Iul Ipsi-lante nu este aprobată de împăratul Alexandru şi atunci înţelese pericu-losa situaţiune în care se pusese. Consulul rusesc Pizani, primind ordin de la Curtea sa, angajată la Leibach, să nu turbure Orientul, părăsi Iaşii şi se retrase la Sculeni, în Basarabia. Acăsta, vexând boeriî, o parte din ei nu întânjiară de a emigra în Basarabia.
      In acest timp, Ipsilante în fruntea oştireî închegate, ia calea spre Focşani şi Bucuresci lăsând în Iaşi ca arier-gardă pre Duca. Ante-garda lui Ipsilante o comandâză Caravia, care plecă din Iaşi la 1/13 Marte.
      Mare este auxietatea, grija în Iaşi şi sub impresiunea ei lung şir de carete boeresci apucă calea Basarabiei, împrăştiind spaima şi prin sate V
      Boeriî fugiţi în Basarabia, îndemnă prin scrisori, la 19 Marte, pe Mitropolitul Veniamin, să rămână în Iaşi, ca să se potâ păzi buna orinduială1 2)
      Intre aceşti boieri emigraţi se află D. Sturza Logofătul şi Vistierii Sandu Sturza şi Iordache Roset. Pe lângă Mitropolitul Veniamin mai rămâne cât-va timp, dintre boierii Bălşeştî, Logofătul Balş şi Vornicul Th. Balş, asemenea Vornicii Iordache Donici, Drăcache Roset, D. Ghica şi Alecu Sturza Vistierul. M. Suţu remăsese şi el In Iaşi şi prin repeţite preâmblărî în trăsura deschisă prin stradele oraşului, căuta să liniştâscă pe locuitori. In $iua însă când consulul rusesc Pizani, cu scrisărea sa de la 28 Marte, din Sculeni, trămise Mitropolitului Veniamin actul de blăstem al Patriarchilor din Constantinopole în contra Eteriei, act ce şi lui i-se trămisese de Strogonoff, ori-ce speranţă de ajutor din partea Rusiei nu mai pote exista. Atunci M. Suţu se vede
      1)      Mitropolitul Veniamin remas în Iaşi, face publicaţiune la unele sate să se linistescă, să n’aibă t6mă, să continue a se ocupa cu arăturile, că nu va fi nimic reu pentru Moldova. Istoria Mitrop. de Iaşi pag. 109.
      Nedisciplina cetelor Iul Caravia, prădăciunile lor în cale şi mai ales la Focşani, nu erau de natură a confirma îndemnul lui Veniamin.
      2) Istor. Mitropo'ieî de Iaşi, pag. 107.
ISTORIA ROMÂNILOR
99
nevoit a abandona Tronul, dând către ţără şi Divanul el, la 29 Marte 1821, un pitac-proclamaţiune, prin care, pe de-o parte caută a se jus“ tiflca că a trecut de nevoie între Eteriştî, şi pe de alta îndemnă pe Divan, să rămână supus către Porta otomană, după sfatul împăratului Rusiei şi în fine sfătuesce Divanul să alcătuăscă «o vremelnicăseă Găimăcămie .... din prea sfinţitul Mitropolit, iubitorii de Dumnezeu Episcopl şi din cel d’ntâiu boieri halea şi proin». Un ultim îndemn adreseză M. Suţu boierime!, să fie unită şi să lucreze pentru fericirea şi liniştea norodului, ca să se pălă ocupa de agricultură „EH nădâjduesc mal vîr-tos, termină a <Jice M. Suţu, că pronia me va inturna în pripă în mijlocul Dumnâvostrăg.1)
   Pe lângă cartea de blăstem a Patriarhilor, contribui mult la hotă-rirea lui M. Suţu şi răspunsul primit de la guvernul rusesc, în numele | împăratului Alexandru, la petiţiunea trimisă acestuia, la 23 sau 24 Fe- \ bruare. împăratul desaprobă energic orî-ce revoluţiune şi refusă păr- i, tăşia Rusie! la mişcarea grecăscă. «La Porta otomanicăscă trebue să te adresarisescî, $ice nota rusăscă lui M. Suţu. Nici un ajutor nu vi se va da de la armia rusăscă şi oştile luî Vightenstein nu vor lăsa locurile sălaşurilor lor» .Rusia îndămnă în fine pe locuitori! principatelor de a se supune grabnic Turciei, de la care atârnă, şi cu acest preţ pot spera amnistie. Luî M. Suţu şi Moldovenilor compromişi nu li se de-negă însă azil în Rusia1 2).
       Consulul rusesc Pizani în aceeaşi ţU trămite la laş! Cartea de blăstem a Patriarchieî, înainteză şi publicaţiunea in ţeră, prin care îndemnă pe Moldoveni!, cari ar fi intrat în cetele Eteriste «de a’ş! veni întru cunoştinţă şi a se supune legiuitei puteri a împărăţiei stăpânităre, fiind acăsta singurul mijloc de a scăpa de pedepsele pe care Impărătăsca curte le va cere, fără a voi să le micşoreze, împotriva tutulor acelora car! cu îndărărătnicie vor rămânea în lucrare dimpotrivă. «Fie, $ice Pizani, toţi Moldoveni! încredinţaţi, că numai de la cea mai întrăgă supunere atârnă mântuirea şi fericirea patrie! lor».
       Printr’o altă proclamaţiune Pizani somăză pre Ipsilante şi pre partizani! săi, cari ar fi supuşi ruseşti, să se retragă în Rusia, unde să
       1) Ve^î acest pitac în istoria Mitropoliei, pag. 110.
       2) Ye<fî document. în Istoria Mitropolie! pag. 121.
100
V. A. URECHIÂ_______________________________
aştepte hotărârea împăratului asupra purtărei lor, aretându-le că nesu-punându-se la acesta, vor cădea sub pedepsa Turciei, ca nişce tulburători liniştei Principatelor, ca de o potrivă vinovaţi către Curtea îm-părătescă, cât şi către Portă1)
       Scrisârea lui Pizani cu blăstemul Patriarhiei o trămete Mitropolitului Veniamin, in 30 Martie 1821, Iordaehe Roset Rosnovanu.
       Mitropolitul la 1 Aprilie 1821, împreuuă cu Gherasim Episcopul Romanului şi cu Metelie Episcop Huşilor, comunică blăstemul la protopopi ca să’l cetessă «în auij, pe la bisericile tote de obşte pentru că, $ice Veniamin, de şi suntem încredinţaţi, că din ai noştri nimeni până acum nu s’au abătut la tovărăşia cu resvrătitorii, cu atât mai mult şi de acum Înainte să se ferâscă;;.
       In împrejurările acestea Domnia lui M. Suţu nu mai putea dăinui, deci, cum Ziserăm, cu o<Ji două înainte de citirea în biserici a blăstemulul Patriarhiei şi a scrisorilor lui Pizani, el adreseză Mitropolitului, Episcopilor şi boierilor veliţi, halea' şi proin, proclama-ţiunea de care am vorbit: «pământul — adică ţera — fără veste lovit de intrarea Qea grabnică a prinţipelui Ipsilante,» el Vodă nu are nici un chip de ocrotire, mai ales că Ipsilante «s’a făcut în faptă stăpân oblăduire!, având lângă sine o putere înarmată destul de mare», la care el nu s’a putut împotrivi şi au trebuit să se supună, ca să evite ticăloşiele nelnlăturabile, dacă ar fi resistat. M. Suţu crede astfel a’şi seuza în public, purtarea şi adaoge, că se simte dator a nu da Porţei nici cel mai mic prepus, asigurând’o că mult amare scârbe fi-au pricinuit zurbaua, la care el n’a participat, dar pe care recu-nâsce, că n’au putut’o împedica. Cu acest scop: de a dezarma mânia Porţei pentru a face să fie bine primită mâhniciunea nostră, dice Suţu şi a câştiga milostivire, de ertare, de la mărirea de suflet a prea puternicului împărat rusesc, care a promis, că dacă locuitorii Principatelor se grăbesc a face act de supunere către Părtă, va interveni în favârea lor, el M. Suţu pentru motive personale şi în interesul familiei sale lasă vremelnicesce ţâra, ca să mârgă şi să caute un azil. De aceea îndâmnă să se constitue «o vremelnicâscă Câimăcămie din prea Sfiinţitul Mitropolit, iubitorii de Dumnedeii Episcop! şi cei dintâi boieri
       1.. Ve(Jt Istoria Mitropoliei Iaşi. pag, 112.
                       \             J
/ ^
V" A "•
ISTORIA ROMÂNILOR
101
halea şi proin. Ultimul fanariot, pătruns de o dată de un mare dor pentru popor, scrie Prelaţilor şi boierilor ţereî: aprivegheţl, mai ales ve poftesc, pbntru fericirea, liniştea norodului şi întîmpinaţi totă spaima care ar putea să se nască, pentru ca lucrarea pământului să mtr fie, nici întârziată, nici lenevită . . . ». M. Suţu termina ^icend, că nădăjduesce, că providenţa ’l va intdrce în curând la tron şi că atunci va răsplăti pe boieri pentru şlujbele făcute patrie!.1)
        1) Ye<JÎ Istoria Mitropolie! de Iaşi, pag. 110.
        1 ) Eminence! Son Excellence Monsieur L’Envoye Baron de Strogonoff, sur la demande de la sublime Porte m’ordonne de faire passer â votre Eminence des exhortations et anathemes Eclâsiastiques, que Sa JSaintetâ le Patriarche de Cons-tantinople adresse au Mâtropolitain et au! Eveques Moldaves, par le paquet ci-joint, pour leur prescrire d’employer leur ministere et leurs efforts, pour ramener aux devoir Ies sujets egarâs, pour menacer de severe's châtimens ceux qui s’obstineront dans la rebellion, et promettre clemence et pardon â ceux qui s’empresseront d’abjurer leur conduite coupable.
        Des exhortations semblables ont 6t6 lues avec solennite dans Ia capitale de l’Empire ottoman; votre Eminence jugera sans doute necessaire, qu’elles soient promulguees dans le merne but sur le theâtre des troubles.
        Yotre Eminence a du deja se convaincre par la protestation solennelle, que j’ai faite contre l’âtat d’insurrection de Moldavie, des principes que professe et proclame le ministere Imperial, et du concert le plus parfait d’intention et de sollicitude des deux gouvernements.
        L’ordre que fexâcute en ce moment en est une nouvelle preuve.
        Eloigne de la Moldavie par ordre supârieur, je ne puis y avoir aueun moyen d’exâcution directe; je supplie donc votre Eminence, de vouloir bien faire connaître par Ies moyens, qui sont en son pouvoir, Ies proclamations que je joins ici.
        Je suis d’autant plus certain du zele, que votre Eminence, voudra bien y metre, qu’elle y reconaîtra un moyen de cooperation morale, qu’elle s’em-presserai d'accueillir.
        J’espere que votre Eminence m'honnorera d’une reponse, que je m’em-presserai de mettre sons Ies yeux de mes superieurs.
        Je supplie vptre ^Eminence de meperraettre de lui offrir Ies sentiments de consideration 61ev69, et de vânâration profonde, avec Ies quels. J’ai l’honneur d’etre.
        De Votre Eminence Le tres—humble et tres—obJissant Serviteur:
Ye^i şi anatema.              A. Pisani 
                 Uacadzmibz*)           
                                        
102
V. A. URECIIIĂ
         Ast-fel se termină la 29 Marte 1821 domnia lui M. Suţu.
X Deja o mare parte din boeri! acestei domnii, fugiseră din Iaşi. * Boeri! adreseză Porţe! otomane un arzmagzar, la finea lui Martie 1821, f prin care protestă contra mişcare! grecesc! din Principate şi cer revenirea la Domnia pămentenă, isgonirea Grecilor din ţeră şi luarea de ţeră a moşiilor monastirilor $ise închinate. Ceea ce Tudor Vladi-mirescu cerea în numele revoluţiuneî oltene, o cereau, îndemnaţi de Pizani,inşi! ce! din car! mulţi împreună cu fanarioţi! jăfuiseră Moldova un secol şi mai bine.
         Iată acest important act necunoscut până la publicarea lu! de către no! în 1889:
          «Durerea rănii pricinuită nouă de către stricăciosă împărechiere a apostaţilor greci, ce sau obrăznicit a ridica arme şi cu cumplire a vătăma pămentul acesta al Moldovei, ne silesce să cutezăm a năzui şi prin întinderea umilitelor glasuri acelor care ne aflăm după împrejurările tâmplarii, cu plângere să cerem ascultare de la înalta milostivire a Marii şi prea puternice! împărăţii: pjimesce prea puternice şi mult milostivule împărate, ascultarea tânguire! norodului Moldove!, care de la moş! şi strămoşi! lor au avut şi au pravile în suflete a păzi curăţenia credinţe! şi a supunere! către pragul prea puternice! mar! împărăţii; acest norod pururea supus către datoriile lor, tot-d’aut a au avut pironiţi ochi! se! la Domni! orînduiţî după vreme în oblăduirea pămentulu! acestu! şi până la un per fără de nici o împotrivire au plinit oreşî-care poruncă s’au slobozit în ţâră, prin rînduelele sub pecetea Domnilor, fără să-şî deschidă glasul seu să facă vre o întrebare de sunt tote cu sciinţă şi porunca prea puternicului împărat, măcar de s’au şi vă<Jut şi s’au ispitit în faptă din nou izvodită, multe feluri de dări în ban! şi în havalele, cu multă greutate a ţăre!, şi precum Ia tote aceleşî nu s'aîî arătat cu cea ma! mică împotrivire nici într'o vre-o-dată, aseminea şi pentru paza pămentulu! acestu! au avut întemeete nădejdele sale iarăşi la Domni! oblăduitorî ţăre!. Nenorocirea însă a nevinovatului acestui păment, sau deşărtat de o-dată tocmai în sînurile păce! şi a liniştire!, pentru că la trecuta lună Februare, fără de veste ne-am găsit năpustiţi de o sumă Grec! şi Arnăuţ! cu toţi înarmaţi atâta în capitala ţăre! oraşul Iaşii, cât şi la Galaţi, Focşanî, ce sunt pe marginea ţări! despre Dunăre, car! cu armele în mân! au săvîrşit o cruzime fără pildă vre o-dată în pămentul acesta şi urmând pretutindeni aicî în ţeră spaimă, des-nădăjduire şi a ticăloşie! nevinovatului norod, siliţi au fost cea mal multă parte a fugi, şi a să împrăştie cu singura sciinţa lor, pe unde au putut, lăsându-şî ^stare şi avuţie în risipa şi prada apostaţilor, căutând fieş-care ca să-şî apere macar viaţa despre înrăutăţiţi vărsător! de sânge din desnădăjduire; pentru care
ISTORIA ROMÂNILOR
103
    cu lacrimi puind înaintea pragului prea puternicii împeraţii, nevinovăţia nostră, cu umilite glasuri cerem milostivirea vindecării ranelor, întru care cumplit ne ticăloşim; tinde mâna cea puternică şi ne miluesce cu punerea în bună rân-duială, ca să veţuim subt umbrirea pragului prea puternicei împeraţii, în sinurile păcei şi a linistirei, şi cu lesnire să putem plini tote datoriile curatei supunerii nostre către prea puternica şi hrănitorea împărăţie — milostiveşce-te prea pu-ternicule mare împărate, ascultă glasurile nevinovatului norod şi hărăzesce nouă prin înalt vrednic de închinăciuni înalt hatişerif pronoiniile obiceiurilor, ce din \ vechi au avut norodul Moldovei, care din vreme în vreme s’au perdut mai de | tot fiinţa lor, din întrebuinţările cele rele a Domnilor Greci, ce au fost orân- |
| duiţi oblăduitorî pământului, căci nu am fost slobozi, Sici pufcincioşi a înfăţoşa I jalbele nostre către pragul prea puternicei împărăţii, cu arătarea durerilor asu-* pritore; şi pe lângă aceste, să fie milă prea puternicii împărăţii, a ne milui cu dezrădăcinare din pămentul acesta şi nici o-dată ă mai locui împreună cu noi ^JGrecii şi arnăuţii, cu instatornicire de case şi alte acareturi; să fim miluiţi şi puşi.Jacale^-şi pentra pagubele şi cea de istov sărăcie, ce ni s’au pricinuit de, acâstă vetămătore urmare a apostaţilor, întorcându-se măcar cevaş din păgubirilej nostre, cu averile ce au în pămentul acesta; să fim miluiţi a ni se da în purtarea de grijă a nostră pământenilor tote mănăstirile cu moşiile lor, ce sunt în pă-| mântui acesta, făcute din în vechime, din moşi şi strămoşii noştri, pentru sprijinirea şi miluirea săracilor patrioţi şi pentru dania din veniturile lor subt nume j de embatic la Ierusalim, la Sinae şi la Sfetagora; aceste mănăstiri cu moşiile lor să ni să dea pe socotinţa patriei şi ne îndatorim, ca şi embatieul legiuit la locurile hotărîte, şi miluirea săracilor patrioţi, după hotărîrea daniilor vechi, să urmeză cu nesmintire, căci de când au intrat aceste mănăstiri în manile că- \ lugărilor Greci, nu numai că acele miluiri au lipsit cu totul, dar încă le au ; *| supus şi subt grea sarcină de datorie. Să fim miluiţi a ni se da voie, ca după vechile obiceiuri a pămentului, să ne alcătuim pravile îp limba jgatriei, hotă- ţ rîtore la tot felul de pricini, după care să urmeze cu nestămutare judecăţile şi tote orânduelile pămentului, ca să nu urmeze maî mult întrebuinţarea c6 real şi voia cea slobodă a Domnilor oblăduitorî. Să fim miluiţi a ni se da voie, ca cui boeri aleşi hotărnici şi cu ingineri, să se hotărască tote moşiile din pământul -acesta pe glasul scrisorilor vrednice ce va înfăţoşa fieşce care moştân şi a se stălpi cu semne despărţitore; să fim miluiţi, ca în purtarea tuturor trebilor în patrie să fie orânduiţi de cătră Domnii oblăduitorî ai ţerii din tote nâmurile de boeri pământeni, cari vor fi vrednici a ocărmui cu dreptate şi bună orânduială pe săracul norod.
           Să fim miluiţi a ne se orîndui Domn oblăduitor pământului după vechile| miluiri a prea puternicii împeraţii, din însuşi nâmul moldovenesc, pre care obştea îi va alege, pe temeiul credinţei şi a închizăşluireî a tuturor pământenilor, care Domn va avea totă supunerea către pragul prea puternicei împărăţii, oblăduind
104
V. A. URECHÎĂ
norodul, după hotărîrea prav iii lor, obiceiurilor pământului, avînd şi capi-chi-haele din Boeriî pământului, cari să stea în Ţarigrad, întru săvârşirea trebuinţelor ţeriî. Cu aceste miluiri ne rugăm, prea puternicule şi mare împărate, să hărăzesc! prin înalt vrednic de închinăciuni sfânt Hatişerif, pe norodul pământului Moldove!, credinciosa raia, cheleriul a prea puternice! mare împărăţii.
      La pragul prea puternice! şi milostive! împerăţiî credinciosele şi supuse raeîe a Moldove!».
      Pe deo-parte boeriî din Iaşi trămit la Constantinopole arzul de mai susj’pe de alta cei refugiaţi în Basarabia scriu, în 20 Marte 1821, către ministrul Capo-D’Istria şi-x spun, că ei nu au consimiţit la mişcarea grecâscă. Cette cause fut envisagee comme etrangere ă notre existence politique. Boeriî declară că n’ar fi abandonat Iaşii nici după 19 Marte, <Jiua când Consulul Rusiei rupsă relaţiunile sele cu Domnitorul, decă acesta nu s’âr fi încăpăţînat să conserve frenele guvernământului Moldovei, pe când făptuia în contra autorităţeî care i le încredinţară. Mai ales când văzură boeriî, <Jic ei, că M. Suţu aţîţa şi pe Moldoveni la răsvrătire, ca să-i facă volintiri, şi că aşa vor rămâne câmpiile făr de braţe, ca să le lucreze, de unde va resulta mare mizerie pentru {eră, atunci numai ei abandonară Iaşii şi se refugiară în Basarabia. Altmintrelea puteau să se compromite, luând parte în un guvern privit ca abusiv şi luau răspunderea consecinţelor ce ar putea resulta pentru patria lor.
      Ei fac apoi un răpede tabel negi*u al situaţiunei ţărei, din causa abusurilor Domnitorului, ca şi când acele abusuri nu le făcuseră cu mulţi din ei.
      «Un guvern provizoriu organisat din un comitet compus din principalii boeri, în frunte cu Mitropolitul, ar fi inspirat încredere tuturor locuitorilor şi ar fi preîntâmpinat aceste consecinţe superătâre.»
      Povăţuiţi de aceste grave considerări şi plini de recunoştinţă pentru bunătatea paternă a M. Sale, boeriî pun religiunea, existenţa lor, proprietăţile lor, sub puternicul scot al celui mai puternic monarc 1)‘
      Aşa dar arzul boerilor către Portă se referă la pronomiile cele vechi ale ţărei, încălcate şi perdute din causa Domnilor Fanarioţi. Moldova cere «desrădăcinarea din pământul el şi nici odată a mai locui
     1. Ve<Jî Hurmuzache Voi. IV supl. I pag. 2
ISTORIA ROMÂNILOR
105
împreună cu moldovenii: Grecii şi Arnăuţit, ca să nu aibă voie a avea case şi acareturi statornice în acesta parte».
      Domn pământen «din însuşi nemul Moldovenesc» încă este o cerere a arzului, dar mai cu deosebire cere acest act, ca mănăstirile închinate să li se dee pe socotela patriei, ca despăgubire pentru vătămările adnse de apostaţii Greci, întorcându-se măcar ceva şi din pă-gubirile năstre cu averile ce au în pământul acesta.
      Intre revendicaţiunele arzului este şi acea a autonomiei ţărei: «să ni se dea voie, ca după vechile obiceiuri ale pământului, să ne alcătuim praavile în limba patriei, hotărîtdre la tot felul de pricini, după care să urmeze cu nestrămutare judecăţile şi tote orînduelile pământului, ca să nu urmeze mai mult întrebuinţarea cea rea şi voia cea slobodă a Domnilor oblâduitori».
      Cu vorbele din urmă arzul cere aşa dar temperarea putereî domnesc!, de sigur nu in favărea poporului, ci a oligarhiei, a clasei di-rigente.
      In fine mai cer boeriî un cadastru general, stâlpirea cu semne despărţitore a tuturor moşiilor şi finalmente orînduirea în slujbele ţărei din tote nâmurile de boeri pământeni, cari vor fi vrednici a ocârmui cu dreptate şi bună orînduială pe săracul norod.
      Boeriî rămaşi în Iaşi nu se mărginesc a trimetă'Tiumai asemenea arz, ci scriu şi la Paşa de Brăila, mai ales în urma măcelului Turcilor, săvârşit de Greci în Galaţi, cerănd ajutor de oştiri.
      Intre acestea Ipsilante cu Eteriştii se îndreptă, cum am arătat, spre Bucuresci pe la Roman-Focşanî. încă de la 1 Marte Ipsilante plecă spre Roman l),
      Am arătat mai îndărăt mizerabila purtare a Eteriştilor în calea de la Iaşi la Bucuresci1 2).
      Nu toţi Eteriştii abandonă Moldova, ba după învingerea lor în ţăra Rumânăscă, o parte din cei scăpaţi de măcel se vor întorce în Moldova prin părţile muntăse.
      Intregă luna Marte până la emigrarea lui M. Suţu e caracterizată
                                                                1. Vecjî scrisorea către Kreutcholv în Hurmuzachi voi. X document 154.
       2. Caravia pradă Focşanii. Vedî şi documentul 155 din Hurmuzachi tomul X-
106
V. A. URECHIĂ.
  prin documentele mai sus menţionate. Prin ordinul trămis de Mitropolitul Veniamin la 1 Aprilie către protopopi şi economi, alăturându-li-se copie după blăstemul Patriarchilor, capul bisericeî Moldovene ordonă : nici a pomeni mai mult prin biserici nşmele acestui de cu-, rând depărtat de la noi Domn *).                       '
        In cursul lunei Aprilie Eteriştii continuă a aduna volintirî în Moldova, ceea ce dă ocasie agentului austriac să protesta la Divanul ţerei, constituindu-1 răspunzător pentru tote neplăcutele întîmplări ce ar putea da asupra sudiţilor Gaesaro-Regescî din partea Eteriştilor* 2) Intre acestea boeriî erau cam împărţiţi, unia stăruind să se chiame armata turcescă de la Brăila, alţii susţinând, că nu mai e nevoie de asemenea armată, căci se înspăimântă şi mai rău locuitorii şi vor părăsi lucrarea câmpului tocmai în timp de primăvără. Teodor Balş, însărcinat cu Banul Teut, de a merge la Paşa de Brăila, pentru a cere intervenţiunea armată, refuză, la 17 Aprilie 1821, asemenea misiune, ba încă indămnă să se reclame la Paşa, că din pricina Turcilor, ce au trecut, şi cari au ucis 2 morari şi câţi-va omeni, ingrozindu-se ţinu-| turile de jos, au fugit». Teodor Balş afirmă, că Eteriştii s’au ridicat din f Moldova şi deci nu mai e nevoie de intervenţie turcescă, care ar face * şi mai mult reu lăţindu-se prin sate3).
        Pentru a linişti spaima din ţeră, Mitropolitul Veniamim, la 30 Aprilie adreseză următorul manifest:
        1821 Aprilie 30. Cartea lui Veniamin către locuitorii Moldovei
                                    Veniamin cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop si Mitropolit Moldovei
        Către toţi de obştie a totă starea locuitori de la ţinutul Nămţuiuî aî mei iubiţi fii duhovniceşti, arhierăscă blagoslovenie ve trimitem. Cu mare mâhnire sufletescă privesc însciinţările din totă ţera, pentru mişcările şi strămutările ce urmaţi de la un loc la altul, pricinuitore de mare sdruncinare şi de istov sărăcie a tuturor de obştie, tote aceste mişcări vederate, sunt din auriri răsuflate de către unii, şi alţii ce sunt voitori de tulburări şi neodihna vostră ; în destulă pilda aveţi că acum este o lună de (Jile, de când s’au început tulburările şi nedreptele auriri, şi până acum au eşifc tote răsuflate, asemenea şi de acum înainte tote auririle, iar mai ales mişcările sunt rodirii© celor mai din-
    ^ 1. Ye(JÎ Istoria Mitropoliei de Iaşi pag. 116.
       2. Istoria Mitropoliei Iaşi pag. 111.
       3. Iştoria Mitropoliei Iaşi pag. 111.
ISTORIA ROMÂNILOR
107
nainte răsuflări neadeverate. Pentru acosta dar, pre iubiţii mei, prin acostă a nostră arhierescă carte, ve încredinţăm, că nici o grijă, nici o frică nu este; depărtaţi de la inimele vostre totă spaimă, daţi credinţă cuvintelor păstorului şi arhiereului vostru, liniştiţi-ve, statorniciţi-ve fără a avea cea mai mică îngrijire, lucraţi pămentul cu totă silinţa, şi milostivul Dumnezeu ve va blagoslovi ostenelile vostre, şi rodirile semănăturilor vor aduce fericire statorniciei vostre. Piţi încredinţaţi că totă grija şi frica lipsesce (şi deeă feroscă Dumnezeu) în urmă va fi cea mai puţină îngrijire, iarăşi eu, ca un păstor bun, voiu purta de grijă, şi mai înainte ve voiu însciinţa. Iar acum nu perdeţi vremea cea bună a lucrării pământului, ca să nu ve fiţi singuri pricinuitori acei de istov sărăcie.
       1821 Aprilie 30. Veniamin Mitropolitul Moldovei.          ^
       In fine învinge partida care voiesce să se ehiame ăste turcescă.
       Teodor Balş Vornicul, după cererea boerilor Vornicul Ioniţă Sturdza cu Spătarul Petrache Sturdza, boeriî Cuzeşti, Căminarul Iordache Ră-şeanu, Căminarul Cerchez, Serdarul Iancu Stavăr etc., primi să mărgă, împreună cu Arhimandritul Ghenadie Roset, la Silistria, să ducă jalbă 'din partea ţăreî şi să ceră de la Seraschiesul de acolo intrarea de oşti turcesci în Moldova.
       Theodor Balş aduse însciinţare că oştile turcesci vor intra în curând1.
       Dintr’o scrisăre adresată de Vornicul Balş din Bârlad clucerului Alex. Urechiă fiul Protopopului de Herlau, se confirmă relaţiunea bătrânului Drăghici. Teodor Balş scrie lui Alex. Urechiă, pe atunci Sameş in Peatra, că «a sosit timpul să se ridice satele din ţinuturile unde nu sunt greci eterişti, şi să-i aducă Ispravnicii, înarmaţi cucăse topăre şi orî-ce fel de arme», să isgonescă pe Grecii rămaşi la Iaşi şi in câte-va capitale de judeţe.
       In adevăr, precum am vă$ut, Turcii nu întârzie să mergă spre Bucuresci, de unde în scrut timp vor nimici cetele lui Ipsilante. Incu-ragiaţî de scirea că Seraschiesul de Silistria a promis lui Teodor Balş şi arhimandritului Ghenadie Roset, intervenţiunea oştire! turcesci) boeriî din Iaşi şi din Focşani, trimet pe clucerul Al. Urechiă în judeţele de sus, cu scrisori tainice către câţi-va boeri de acolo, din cel cari se refugiaseră la hotarele dinspre Bucovina, ca să se înţelâgă
       1. La întorcere, Vornicul Balş, arhimandrit Roset, căzură în mâna eteriştilor gr|cî şi numai cu mare anevoie îşi scăpară viaţa.
108
V. A. URECHIĂ
asupra unei mişcări moldovenesc!, contra Eteriştilor. Hatmanul Ră-ducanu Roset, Vistierul Alecu Balş, boerit Crupenschescî etc., decid, in înţelegere cu Alex. Urechiă, pe unul din ispravnicii de la ţinutul Neamţului şi acesta obstesce, la 30 Aprilie 1821, următorea proclama* ţiune :
                                 1821 Aprilie 30, Isprăvnicia Neamţului, către neguţitori si locuitori Moldoveni, Cătră toţi de obşte neguţătorii si locuitorii Moldovei•
      Şi celui maî prost din dumnăvostră socotesc să fie înţeles, că urmarea răzvrătitorilor greci numiţi eteriştî, nu privesce decât perderea acestui păment şi a tuturor nouă.
      Aceşti făcători de rele greci, sub cuvânt de a’şî aduce în slobozenie patria şi ţările lor, ne-au robit pe noî, şi pe lângă nenumăratele şi nesuferitele rele si pătimiri ce au pricinuit la totă starea şi la tot Moldovănul, dor maî vîrtos bieţilor locuitori, cu feluri de silinţe şi prădăciunî, cu feluri de jafuri şi cruzimi, şi-au lăţit obrăsnicia lor până acolo, în cât spaima cuprinZend pe toţi, s’au spart sate, s’au spart tergurî, s’au spart ţinuturi întregi, şi număr nenumărat de omeni s’au împrăştiat, lăsând şi case şi avere, şi cu un cuvânt ţăra maî totă s’au hrentuil; până şi cei maî întâi boerî, razimul ţăreî şi părinţi a totă ob-stia, au fost siliţî a se împrăştia. Ţera nostra au rămas maî pustie, şi pământul nostru aii ajuns pămentul plângerii. Dar noî suntem încă şi maî de plâns, căcî peste tote aceste nenorociri, ne vedem îngroziţî de o altă nenorocire şi maî mare, şi maî înspăimântătore, şi care cu totul e nevinovată. Noî vom^putea cădea în prepus către prea puternicul nostru stăpân, cum că am fost hrăniţi în aceleaşî cugetări de răzvrătiri, de una vreme că’î privim şi suferim întru tăcere şi supunere.
      Deci, iubiţilor simpatrioţî şi locuitori, o singură scăpare care ne-au rămas şi care ne pote mântui şi despre relele ce despre aceştia suferim (şi care de acum se vor lăţi şi până la viaţă), şi despre osânda prea puternicului nostru stăpân, este să arătăm, în faptă şi aevea, că noî am pătimit despre ei, şi că noî am fost şi suntem duşmani faptelor lor.
  / Simpatrioţilor, aceştî răi sunt urgisiţî de toţî împăraţii Europei şi prea puternicul nostru stăpân îî are hotărîţî săbiei, deci să nu perdem prilejul ce ne-au maî rămas de scăpare.
      Eu sunt unul din fii acestei patrie, şi frate al vostru, mie mi-au fost încredinţată ocârmuirea acestui ţinut, şi dreptăţile vostre mi se pare că le-am împlinit cu simţire creştinâsca şi patriotăscă; cu aceste simţiri ve vorbesc şi a-cum şi prin glasul celor întâi patrioţi ai voştri vă chiam astăZî către datoriile vostre: înarmaţi braţul vostru, de la cel maî mic începând, eu voiu fi căpetenia vostră, şi nimenea din voî nu se va primejdui. Numrăul acestor eteriştî
ISTORIA ROMÂNILOR
109 .
câţi au maî rămas în pământul nostru în oraşul Iaşi este forte puţin, şi toţi înspăimântaţi, căci câţi afi maî fost locuiţi în Galaţî, pre toţî aceia prea puternica împărăţie trămiţend oşti i-au curăţit, şi credeţi că numaî aiujul mişcare! nostre simţindu’l îl va răsipi.
      Tote cele-l-alte ţinuturi vor fi şi trecut înantea nostră, căcî cu noî este întră unire totă ţâra asupra desrădăcinăriî răilor eteriştî, şi să nu fim noî cei de pe urmă. Eu sunt gata şi vă aştept: drumul ne va fi drept spre oraşul Iaşi' şi nu maî departe. De la voi spînzură, iubiţilor fraţi, mântuirea vostră şi a nostră; cătră ea vă chiam şi către ea vă îndemn, şi nu mă pot îndoi, că în fieşce-care Moldoven nu voiu găsi rîvna care şi dumnăvostră o simţiţî în mine; începeţi dar a veni cu gătire a orî ce fel de arme veţî avea: puşcă, cosă, lance, topor şi ori cu ce aveţi şi să mergem unde ne vom întâlnii cu alţi simpatrioţî, şi să mergem să izgonim numaî decât pe tâlharii aceştia, iar maî în sfârşit vă arăt, vă sfătu-esc, şi în sfărşit vă poruncesc, ca or unde veţî vedea vre unul din eteriştî, să săriţî cu toţî, şi princjendu-l, desbrăcându’l de tote ce vor avea, averea aceea va fi a vostră: iar pe densul mi-1 veţî aduce la mine, ca şi eu să’l trămit la locul de cuviinţă, pentru pedăpsa a faptei lor, şi dar într’un cuvent nu zăboviţi, că cu noî este Dumnezeu. Sturza Spatar 1821. Aprilie 30        \
      Unele judeţe se agită ast-fel de a organisa cete cu care să des-presdre- Iaşii de străjile eteriste, după Îndemnul şi sfatul tainic al celor câtor-va boerî concentraţi la Svoriştea la hotarul ţerei, Boeriî de mâna a doua, precum era Caimacamul Ştefanache Gherghel, şi Paharnicul Gavril Istrate, clucerul Urechiă isbutesc a aduna vre-o 3000 de âmeni înarmaţi cu ce putură şi cu lănci fabricate în pripă, purtând în vîrf câte un drapel roşiu şi începură a descinde pe malurile Şiretului. Scirea acestei reacţiuni mântuitdre au însufleţit pre românii din Botoşani şi s’au resculat în contra ispravnicului Grigore Rizu, rînduitj de Pendedeka, din Iaşi, l’au isgonit din oraş şi au numit administrator pre un orăşân moldovân. La Botoşanii mântuiţi de Greci se adunară boeriî din tote satele. Aceştia nu avură însă patriotismul necesar, ca să ajute cu provisiuni de ale mâncărei pe cei 3000 de ţeranî înarmaţi şi ast-fel se vedură constrînşî, spre a nu muri de fdme, de a se împrăştia pe la satele lor. Ast-fel numaî Botoşanii scăpară de ruşinea unei administraţiuni eteriste. La Iaşi Ipsilante lăsase ca administrator pe Pendedeka, Agă de oraş era un alt Grec, Hrisochefal, şi ispravnic Paharnicul Pamir. Ast-fel administraţiunea celor maî mari părţi din ţâră, încetase cu totul de a fi naţională : «cit sabia în mână prin
no
V. A. IÎRECHIĂ
                                                          Mavrofori şi arnăuţi, #ice Drăghicî, Pendedeca administra Moldova».
       Ce administraţie era aceea a Eteriştilor se, p6te înţelege: jaf şi iar jaf! şi asemenea jafuri împinseră la pribegire mii de bmenî. Umbra de administraţiune a Mitropolitului Veniamin şi a câtor-va Divă-niştî remaşi în Iaşi, ce mai putea face ca să împedice mai departe risipa ţereî ?
       Totuşi capii mai inteligenţi ai eterieî veţlură şi ei că nu le va fi de folos nici lor o Moldovă pustiită. Atunci Cneazul Grigore Gantacu-zino Deleanul adreseză ţereî următorul manifest tipărit cu data de 14 Marte 1821.
                                                     Cătră tote stările Locuitorilor Moldovei
        Din înşciinţările ce s’au întins pretutindenea, nu puţină măhuiciune au sîmţit sufletul meu, pentru spaima ce au turburat liniştea tuturor, cu îngrozitorea aurire, din pricina năvălirii duşmanilor, la margine, în partea de jos pe la une locuri, căci eu din voinţa Proniei, de am şi fost depărtat din pamentul acesta al Moldovei în cea mai fragedă vîrstă a mea, însă în totă vremea, şi la tote întîmplările am avut neclintită şciinţă în ţinerea mea de minte, că tatăl meu, moşii şi strămoşii mei, au fost întru adevăr Patrioţi ai Moldovei, apărători oserdmct şi ne înfricoşaţi • sprijinitori dreptăţilor Patriei lor, şi râvnind acestora a fi şi eu următoriu, după neapărată datorie ce am, am alergat cu totă grăbirea în pămentul acesta, ca sa aduc putinciosă tămăduire la pătimirile ce au suferit acum, şi după multă trudă, şi ostenelă am venit în oraşul Iaşii, şi în tote locurile călătoriei mele, până aice, cum şi aice am întimpinat o jalnică privire, pentru săracii simpatrioţî, găsind pe unii în partea de jos, împlântaţi în lacrimi, de varvăria ce au făcut duşmanii asupra, lor, iar pe ceî mai mulţi, şi pretutindenea cupr nşî de nemărginită frică, îngrijindu-se să nu pătimescă, şi ei asemenă, vecjendmse fără nici un felia de apărare, şi sprijinălă de către nimenea, şi părăsiţi de cel mai întâi Păstoriu, şi de boeriî pământeni, cari lăsând pe simpatrioţiî lor cei săraci şi slabi fără nici o mângâiere, la întâmplări ca acesta, au alergat în ţerile străine, silind acăsta pe cei mai cu putere de ş’aîi lăsat casele pustii, şi tote stările lor în primejdii. Nu puţin mă măhni, ve^end în faptă, că unii din pămentenî, au ajuns papă^Jjuatâta rătăcire^ înrădica armele asupra creştinilor, unindn^e cu Turcii şi aducendu-3r^p^                    a Patrieî lor. Eu pe unii ca aceştia las
                                                                 ca să-şT găsescă răsplătirea faptelor lor de la înalta judecată, jălesc însă patrie-ticesce pe fraţii, carii înşelânduse din a lor prostime, au ascultat pe acei, cari <isubt obrăzariulPatriotizmosuluî,i-au îndemnat spre acâsta, pentru a lor sfârşituri.
  Fraţilor, veniţi întru cunoscinţă, judecaţi, care sunt folosurile ce au dobândit ; pămentnl nostru, aflându-se subt jugul ocârmuiriî otomanicescî: Unde sunt dreptă-I;
ISTORIA ROMÂNILOR
111
   ţile vostre? tote sunt călcate, şi întru nimica socotite. Aduceţi-vă aminte, că strămoşii voştri nu de multă vreme aceste dreptăţi le apăra cu sângele lor, iar subt ocârmuirea nelegiuirii, personale şi .averile vostre se ocârmuia după voinţa a unui puţin număr de feţe. Lăcomia acelora au fost pravila cea mai temeinică pentru voi. După tote dar acestea, ce fericire mai nădăjduiţi voi, de la acei, carii acum turburaţi asupra tuturor creştinilor de obşte, fără nici o alegere supun subt sabie şi foc, pe nevinovatul norod, locaşurile, şi averile lor? Iată prospătă pildă vărvărieî ce au arătat în Galaţi, şi în Focşani. Nu sunt la îndoiala, ca tuturor trebue sa fie cunoscută şi mortea cea cumplită a patriarhului nostru şi a tuturor arhiereilor, pe carii varvariî şi păgânii Turci, în <Jioa Paştilor i-au spânzurat, ^trecând subt sabie, 20 de mii de norod nevinovat. Deci care creştin va avea atâta de împietrită inimă, ca să asculte tote acestea, şi să nu se îndemne de a se ridica, spre răsplătirea nevinovatului sânge a fraţilor lui? Eu ca un patriot, dator mă cunosc a pune înaintea simpatrioţilor meî, tote cele ce se ating de a lor foiose şi fericire, şi a vă sfătui patrioticeşce, ca să izgoniţi din inimile vostre tâte cugetările înportivitore datoriilor creştineşcî şi patrioticeşcî. Liniştiţi-ve pe la casele vostre. Uniţi-vă înpreună ca fraţii voştri, ca să apăraţi Patria vostră, şi ca să câştigaţi dreptăţile acelea, care de atâtea vâcurî le aveţi perdute ; nu scăpaţi prilejul acesta, şi fiţi încredinţaţi, că şi ce le-l-alte Puteri vor uptinde ' braţul lorf ca să sprijineseă slobozenia unui norod. Eu întorcăndu-mă în pămentul acesta, numai ca să statornicesc liniştirea între voî, am primit măsurile euviinciose, spre oprirea duşmanilor. ¥oî siliţi-vă, şi vă sirguiţî de a da , oştaşilor tot ajutorul cuviincios şi hrana trebuinciosa, pe care eî nu sunţ în stare, de a o găs& întralt chip. Nici un fel de supărare nu veţi avea de către ostaşi căci eu straşnic voiii pedepsi pe acei, cari se vor abate spre cele rele. Folosul, şi uşurarea vostră bir nici lor, la nişte vremi ca acestea, am socotit a fi de bine cuvîntată, ridicarea scutâlnicilor, şi de astăzi înainte ucâstă numire şi îndatorire^ va lipsi dâsupra vostră, rămâind ca toţi deopotrivă, să vă sirguiţî pentru folosul Pârtiei vostre. O dare de bir măsurată, este neapărat trebuitore, spre întâmpinarea celor trebuinciose, iarăşi pentru al vostru bine. Acâstă dare seva alcătui cu cea mai mare cumpănire, şi se va strînge de către dregătorii orînduiţî, cărora cu stăşnicie s’au poruncit, ca sa fie feriţi de ori ce fel de urmare asupritore săracilor, pilele boeresculuî le veţi împlini întocma după legiurile pământului, _
   ca să nu remâe pământurile raoşinaşilor stârpe. In scurt,fraţilor, ca nişce adevăraţi....
   patrioţi, păzind bunele orînduelî, şi legiuirile pământului, într’un cuget curat, cu frăţâsca unire, să ne silim pentru binele obştesc, depărtând de la noi tote cele în parte interesurî, ca să putem câştiga acele ce dorim. Intre voî se află mulţi, cariî se îndeletnicesc cu arme, subt nutnirg de puşcaşi şi plăeşî; pe toţi ^ aceştia patrioticeşce îî îndemn, ca să se unâscă cu mine, şi să întorcă armele lor împotriva duşmanului obştesc, pentru apărarea credinţiî şi a patriei nostre şi să

112
V. A. URECttlĂ
aretăm cu acesta şi altor ndmurî, că Naţia Moldovendscă nu ş’au perdut încă deistov duhul strămoşilor lor, ci se afla în stare aşi apera cu sângile lor : credinţa? Patria, femeile, copiii, şi averile lor.
                  v                 Knez George Gantacuzino Delenul. l)
                                                                      1821. Mai 24 In Iaşi.
       Rusia declară insuficientă numirea Caimacamilor şi reclamă în contra Paşei de la Brăila, care şi-au permis să se intituleze de Muhafiz al Moldovei, să preleveze imense contribuţiunî şi să publice firmane îndemnând la exterminarea până şi a femeilor însărcinate 1 2).
       Caimacamul trămis de Portă în Moldova este postelnicul Stefă-nache Yogoride fost Hatman. Acesta ia reşedinţa mai ântâî în casele lui Codreanu, sosind la 29 Iunie în Iaşi. Doue-trei (Jile’apoî se mută şi el în Curtea domnescă. Caimacamul însărcinezâ şi dînsul pe arhimandritul Isaia de a scrie Mitropolitului la Golincăuţî şi a-1 îndemna şi pre el şi pre toţi boierii de a se reîntdrce în patrie.
       Boierii din Bucovina întrebă, la începutul lui Iulie, prin scrisore, pe Mitropolitul Veniamin, care este socotinţa lui? de ar face bine să asculte de îndemnurile, ce li se trămit şi să se întdrcă în patrie?3).
      1)      După o foe volantă tipărită, ce se pote vede la Biblioteca Urechia din Galaţi. In Debats din Paris mai aflăm publicată şi acestă
                                         Proclamaţiune a Prinţului G Gantacuzino cătră Moldoveni din 1 Iunie 1821.
      Armata grecescă ce se află în acestă ţeră m'au informat de daunele ce •s’au căşunat în parte de Turci, şi în parte chiar de Greci, care îndepărtându-se Ide la corpul lor principal, s’au dedat la escese în mai multe locuri. Scirea acesta care m’au întristat prea mult, m’au silit de a veni în părţile vostre, sau pentru a aduna pre Grecii împrăştiaţi, şi de a’î împiedeca să supere mai mult pe locuitori, sau pentru a asigura pe localnici asupra năvălirilor Turcilor. Prin acâsta eu fac cunoscut, şi cârmuireî, pentru că ea să întrebuinţeze de asemenea din partea sa tote mijlocele putinciose, spre a restatornicî liniştea, aşa precum ea esista niaî înainte. Corposul meu nu va băntuî pe locuitori; el nu va cere nimic mai mult peste articolele neaperate pentru întreţinerea oamenilor şi a cailor; şi pentru a înlătura ea nici un locuitor să nu fie mai împovărat de cât altul, el va lăsa în îngrijirea cârmuireî împărţela acestor requisiţiunî.
                                   Prinţul Georgie Gantacuzino Delenu.
      (Vezi Ddbats din 9 Iulie)
      2)      Ye(Jî nota lui Yon Miltitz către Regele Prusiei din Constantinopole (12 Iunie 1821). Hurmuzaehi, Colecţiunea Iorga.
      3) Istoria Mitropoliei, pag. 127.

ISTORIA ROMÂNILOR
113
      La 4 Iulie 1821 câţi va boeri emigraţi la Suceava scriu direct noului Caimacam Vogoride, că pentru motive de bătrâneţe, ori de sănătate, nu se pot întărce de o cam dată, dar că vom scrie şi la aiţî boieri Împrăştiaţi în totă Bucovina, com micându-le Îndemnul lui Vogoride de întârcere.                                          ^
      Veoiamin era în mare perplexitate. Ei consultă pe mai mulţi prelaţi din Basarabia. Unul îl îndemna să nu se ’ntorcă în Moldova, pe când Episcopul de Bender îi răspundea, că «hotărirea a vă întorce la Eparhie sau a şedea aicea (la Colincăuţi) rămâne la înţelepciunea înalt pre Sfinţiei Văstre, după sfatul generalului rus lusof J).
      Cu tătă împotrivirea de a se întărce la Taşî, Vogoride scrie şi însuşi Mitropolitului Veniamin, îndemnându-1, pe el şi pe boieri, să nu mai întânjie cu şederea în Basarabia, ci să vie cu toţi pe la casele şi aşezările lor * 2 3 *).
      Intre acestea, Ienicerii turci nu se portă de Ioc bine prin ţâră şi nici în Iaşi. De purtarea Turcilor se jăluesce şi însuşi Isa>a Giuscă arhimandritul, vechilul Mitropoliei, prin scrisărea ce trămite lui Veniamin, la 6 Iulie 1821. Cu tote acestea Kihaia-Bey dă spre paza Mitropoliei un Aga şi cu vre-o doi alţi Turci, cari şi afceştia prin exigenţele lor neliniştesc pe Zisul locotenent a lui Veniamin.
      Tn cursul lunci Iulie corespondenţa dintre boierii din Bucovina^ şi Mitropolitul Veniamin de la Colincăuţi, ne arătă, că începuseră Zişii boieri a se gândi la reintrarea in ţeră. Canta şi Şerban Negel scriaii la 21 Iulie, Mitropolitului Veniamin, ca să-l îndemne de a trece din Basarabia la Cernăuţi, spre definitivă înţelegere 8).
      La 23 Iulie Kihaia-bey trămite circulare către tote judeţele anun-ţându-le că Porta a rânduit oste, ca sa gonescă şi să pedepsescă pe apostaţii greci de pretutindeni. De aici din oraşul Iaşii, după sosirea nostră, fiice Kihaia-bey, s’au făcut nevefiuţl {apostaţii) şi pe unde vor mal fi încă se vor prinde şi se vor pedepsi cu morte.
      Comandantul Turc cere, ca Moldovenii, credinciosa raia, să denunţe pe Grecii ascunşi, sub ameninţare de pedepsă straşnică. Circulara in-
       ii Istoria Mitropoliei, pag. 129.
       2) Scrisorea din 6 Iulie 1821. Istoria Mitropoliei, pag. 132.
       3) Istoria Mitropoliei Moldovei, pag. 140.
      Istoria Românilor de K A. Ureohiă
Tom. XIII. - 8
114
V. A URECHIÂ
demnă apoi pe toţi locuitorii, să se întorcă fără temere pe la casele lor, să’şi caute de lucrarea pământului şi de comerţ; cei ce nu se vor tntărce, vor fi consideraţi ca apostaţi. Mai cere circulara adunarea de previziuni pentru hrana oştirilor, până in cinci glile negreşit. Rechizi-ţiunile să se facă cu anume isvdde de ce se va ii luat, fără asuprire, sau interes. Autorităţile să se feresoă de cea mai mică asuprire, iar grâul şi or$ul negăsindu-se într’acestă vreme la locuitori, se va lua fără osebire de la toţi de obşte 1V
      Vorbe g61e I. Rechisiţiunile şi jafurile se fac pe scară tot mai mare! In Iaşi la finea lunei lui Iulie, nu se afla dintre boeri şi încă de mâna din urmă de cât Gh. Brăescu şi Stavăr, cari aceştia erau in serviciul lui Kihaia-bey şi ei se ocupau cu administraţiunea în Iaşi şi pe afară şi cu adunarea rechisiţiunilor pentru oştire. Paşa se afla in lagăr la Copou, iar Kichaia-bey luase reşedinţa în casele lui Grigore Ghica. După o corespondenţă a unui îordache Sinescu, oştea turcâscâ venită la Iaşi, era până la 30 000. Dintr’aceştia vre-o 3000 au fost trămişi pe la judeţe pentru a urmări pre Greci şi pre aderenţii lor. 1 2)
      In Iaşi continuă prădăciunile Ianicerilor mai cu semă pe la Mănăstiri. Biserica Bărboiul au dărămat-o Turcii până în temelie, după pîra unor evrei în contra egumenului Metodie. Tn biserica Banul, Turcii concentrară iarba de puşcă după ce au stricat catapităsma şi pristolul. In biserica de la maica Prepodomna Paraschiva, după ce au stricat tot in biserică, au transformat-o în bucătărie pentru agale. Prin alte biserici au băgat cai; numai la Mitropolie se mai servea leturghia, însă mai mult în cetire. 3)                                                '
                                                           In asemenea condiţiunî evident că nu se putea decide Mitropolitul Veniamin şi nici boerii să se înlărcă în laşi. Mitropolitul aştepta ridicarea oştirilor Turcesci din Iaşi şi atunci promitea ca se va intărce Prcsenţa la ColincăuţI şi în Chişineude emigraţi Moldoveni, aduce un mic folos locuitorilor români din acele părţi, prin faptul, că arhiepiscopul de Chişineu şi Hotin învoesce serviciul în unele biserici, în limba românescă. In Septembre 23 anul 1821, Melitie episcop de
      1)  Istoria Mitropoliei, pag. 141.
      2)  Ve<)î Istoria Mitropoliei, pag 142.
      3)  Istoria Mitropoliei, pag. 144—145.
                           iSTORIA ROMÂNILOR__________________________115
Huşi se intdrce la Iaşi şi anunţă Mitropolitului Veniamin, că se va duce la eparhie, ne maî putând suferi mizeriile pribegireî. Autorităţile Turcesc! din Iaşi au primit bine pe Episcop.
      Cu revenirea cel puţin a episcopului de Huşi se par ? a se maî îndrepta afacerile in Iaşi, unde erau aşteptaţi câţi-va din boerii mari.
Se hotăriră a se face doue acte noue adică un arzmagzar la P6rtă, care prin Visternicul Paşcanu fu trămis la Suceava, ca să’l semneze şi boerii emigraţi şi o petiţiune către Monarhul rusesc, ce urma să se subsemneze asemenea de boerî, in secret.
                                                               CAP. IX.
                                                  Enropa faţă eu mişcările din principate.
      Până aci ne-am ocupat mai exclusiv cu laptele interne din principate din anii 1821—22. Vipe rîndul să dăm loc aci istoriei agitaţiunilor europene şi în primul rjind acelor ale Rusiei faţă cu mişcările din principate. Pentru acesta ne vom servi cu deosebire de jurnalele oficiale şi* de notele representanţilor streini din Constantinopole.
      Am ve$ut deja, că"în urma intrunirei suveranilor de la Leibach, mişcarea etcristă şi acea a lui Tudor au fost repudiate de puterile limitrofe Turciei. Representantul Rusiei Strogonoff a repudiat prin note oficiale ambele mişcări din principate. ^
      P6rta faţă cu mişcarea Grăcă voia să înlăture pe Mihaiu Suţu din f domnia Moldovei. Strogonoff cere ca mai întâi să fie judecat şi se opune î la mazilirea acestuia. Urmăză apoi plecarea consulilor rusesci din ^ capitalele principatelor^ ceea ce provdcă, cum ve^urăm emigrarea boe-rilor din Iaşi şi Rucuresci. 2)
      La Constantinopole in 1 Maiii 21 e vorba de numirea unui Domn in locul lui M. Suţu. Rusia cere din nou, ca întâi să fie judecat.
      Am veijut cum Turcii nu maî aşteptară înţelegerea cu Rusia şi
intrară în principate. Strogonoff insistase să nu intre trupele turcesc!.s)\
--------------------- |
      1)      Veijî în anexe acte după Moniteur Universel, corespondenţa din Constantinopole de la 22 Marte 1821. Veijî actele din 31 Marte 1821 după Iorga Acte şi fragmente II,
      2)      Ve<Ji Moniteur Universel nu taţi din Iaşi despre plecarea consulilor rusesci în Martie 1821, Refugiarea boerilor moldoveni.
      3) Ve<Jî Moniteur Universel 15 Mai 1821
   116                           V. A. URECtîlÂ__________________________-
        Mai mult, representantul Rusiei protestă contra intrăreî Turcilor în Valahia în primele $ile din Mai 1821. Pdrta replică Ia nota rusescă că a trămis trupe în principate, ca să restabilescă ordinea şi că pe dată ce se va fi ajuns acest scop, va rechiama trupele. *)
        In urma acestui răspuns al Porţeî mai găsim două comunicaţiuni rusesci către Părtă, după ce Strogonoff întrerupse relaţiunile cu dinsa la 10 Iunie 1821. Aceste note rusesci sunt următorele: a) prin care Rusia protestă contra titlului ce a luat Paşa de Brăila de Muhafiz al Moldovei, şi b) protestă Rusia contra imenselor rechisiţiunî şi contri-buţiuni aruncate pe {eră tot odată Rusia cere rînduirea de Caimacami în principate, însă cu totul independenţi de paşale şi mai cere respectarea persdnelor, privilegiilor şi proprietăţilor Românilor. 1 2 3(
        Puţina ascultare ce află Strogonoff Ia protestele sale, aduce intre-rumpere de relaţiuni cu Părta.
        Despre întreruperea relaţiunilor dintre Strogonoff şi Divan, amin-tesce Moniteur Universel din 16 Iunie 1821.
   / Situaţiunea luată de Strogonoff la Constantinopole ocasioneză o /schimbare activă de corespondenţă intre Viena şi Petersburg. Guver-/ nămîutul vienez hotăresce întărirea graniţelor despre principate şi prohibă esportul de arme pentru ţerile Române. 8)
        Nu mai puţin Ruşii întăresc armata de observare de la Prut cea ce obligă Turcia de a fi cu precauţiune şi a negocia mereu cu Rusia. 4)
        Rusia legitima cererile sale şi pe tratatele care-i dădăii dreptul de protecţiune asupra principatelor şi pe cererile locuitorilor'. Aşa a fost pehţiunea. locuitorilor din judeţele Dunărene către Consulul rusesc din Bucurescî, de le 21 Iunie 1821. 5)
        Intrarea Turcilor în Bucurescî, aşedarea taberilor la Colentina ; desarmarea bucurescenilor prin Spătarul Mânu şi Beşleagă; făptuirile Turcilor in ambele principate, înăspresc tot mai mult relaţiunile dintre Rusia şi Portă. 6)
        1) Ve<}î în anexe corespondenţă din Constantinopole de la 25 Maî.
        2) Ve<)i anexa.
        3) Ye<Jî anexele.
        4) Veijî anexa.
        5) Ve(ji anexa.
        6) Yecjî anexele.
Istoria românilor
117
                                                             La Viena după o corespondenţă din Lintz, împăratul austriac ţine consiliu. Se hotăresce întărirea trupelor de la fruntariile principatelor.
Se crede eminent resboiul dintre Rusia şi Portă. Austria oferă me diaţiunea s’a pentru a împedica resboiul. *)
      La finea lui Tube stil noii după ce Alaxandru Ipsilante se refugiă în Transilvania, sgomotele la resboî sunt mai potolite. Se svonesce că Rusia s’a înţeles cu Anglia, ca să devină mediatrice dintre Portă şi Grecia. 2)
      Acestă potolire de sgomot de resboî este de scurtă durată. Grozăviile ce se petrec în Bucurescî, Iaşi şi în întregimea principatelor, unde Jidanii spioni Turci, ca să ia comerţul din mâna creştinilor se fac delatori aî acest- r comercianţi şi provdcă uciderea lor de către Turci şi unde sute de mii de Români trăesc ascunşi prin păduri, nu sunt de natură a face să dăinuescă potolirea iritaţiuneî dintre Rusia şi Turcia.
Deci iar sgomote de resboî. 3)
      Se svonesce chiar că Moldova va fi iar ocupată de Muscali.4)
      Se fac representaţiuni energice Porţeî contra purtare! crude ale Turcilor în principate. Intru acesta Rusia e înţelesă cu Austria, Franţa,
Prusia şi Anglia. 6)
      In urma acestor protestări ale Europei se fac mişcări de trupe Austriace pe fruntaria Dalmaţiei. 6)
      Porta crede a linişti lucrurile, numind, cum văzurăm, Domnitor pe Scarlat Calimah 7)
      Uciderea în 14 Iulie 1826 st. n. a lui Pantazoglu primul capuchi-haia al ţerei rumânesci, înăspresce şi mai reu relaţiunele dintre Ru°ia / şi P6rta, căci Pantazoglu era major Rusesc.8)
      Porta primesce ca Consulul Rusesc să se’ntdrcă în Bucurescî şi prin nota s’a explică pentru ce a trimes armate in priucipate 9.
       1)  Yeiji anexele-
       2)  Ye<Ji actul.
       3.  Yecji actele în anexe.
       4)  Yeijî anexa.
       5)  Vedî anexa.
       6)  Ye<R anexa.
       7)        Vecji anexele. Despre negocierile între Rusia şi Turcia vetjî şi notele BB şi CC.
       8)  Vecjx Anexa.
      * 9) Yefjî actele în anexe.
118
V. A. UKECH1Ă

     Nota Rusiei replică victorios la nota turcăscă J)
     Reprezentantul Angliei intervine la Constantinopol. La Portă se ţin conferinţe cu acest diplomat. Intervine şi internuniul austriac cerând ca Porta să satisfacă cererile Rusiei.2)
     Plecarea din Constantinopol a lui Strogonof spre Odesa atrage refugiarea lui Pini din Bucuresci la Braşov. Acesta îndemnă pe supuşii ruşi din ţera românâscă să se refugieze Junde vor putea sf
     De aci svonurile că armata rusă din Basarabia este sporită şi pusă în mişcare4). Ultimatul lui Strogonoff nu aşteaptă răspunsul Porţe;. De şi Strogonoff debarcă la Odesa. Tratările între Rusia şi Turcia tot urmează.
     Vizirul corespunde direct cu Ministru rusesc Neserlov.
     Mediaţiunea Austriei şi Angliei continuă intre Rusia şi Turcia.
     Rusia încă în August a dat Porţeî o notă, sfătuind-o să se împace cu Rusia căci dreptatea e de partea acesta. Iorga pag. 595.
     Rusia cere garanţie de la Portă. Aceste garanţii le are Rusia numai dăcă trupe rusesci, austriace şi engleze, vor ocupa cetăţile de pe Dunăre şi din Peloponez.
     Atunci se svonesce că P6rta e gata să evacueze Moldova şi Sultanul dă firmanul prin care acordă amnistie complectă, care nu este ţinută in seamă de boeriî de cl. I refugiaţi în Basaraaia şi Bucovina, ceea-ce este causă că administraţiunea publică din Moldova continuă a fi confusiune.
     Rusia pretinde pe lângă garanţii şi evacuarea imediată a Principatelor de oştiri turcescî, şi e vorbă de a se aduna un Congres european. Turcia pretinde estrădarea lui M. Suţu, refugiat în Basarabia, şi a lui Ipsilante deţinut de Austria la Muncacî5), apoi de acolo trecut în Austria, care-1 aresta şi’l deţinu la Gorz®). 1 2 3 4 5 6
      1) Ve^I Anexa.
      2) Ve4î anexele. Ve^î în Iorga: intervenirea lui Von Miltitz. pag. 598
      3) VecJÎ anexele.
      4) Ve^i anexa.
      5) Votjî nota relativă.
      6)       Ve^î Istoria Metropolleî Moldovei de Erbieeanu, pag. 537—540 şi Aricescu. Revoluţiunea lui Ţudor, t. 165,
ISTORtA ROMÂNILOR
119
      Austria declară că va rămâne neutrală, dar nu estrădeză pe Domnitorul cerut.
      Acum lucrurile sunt rău Înăsprite in Principate Pe când turcii nu mai respectă nici biserici, mănăstiri; pe când la 5000 de preoţi şi câlugurî sunt prinşi de turci şi călugăriţele luate din Văratic, pe care o incendiază şi din Agapia şi prefăcute în sclave ; personalul agen- ; ţiei rusesci se retrage la Braşov, precum cel de la Iaşi trecu la Scu-lenii rusesci.
      Triumful turcilor la Secu, îi indârjesce in loc de ai potoli. Părta , departe de a evacua ţările române, trămite noue contigente de oştiri. In trei săptămâni au intrat în Principate 30000 turci.
      Evident că şi pe marginea Prutului se fac mişcări de trupe, concentrări. Totuşi la Viena nu au desperat de a împedica răsboiul, comp-tând pe iubirea de pace a împăratului Alexandru al Rusiei.
      In asemene stare a negocierilor diplomatice, nu e de mirare, că la Braşov, la Cernăuţi şi in Basarabia, să se fie grămădit tot mai mulţi emigraţi idin Moldova şi Muntenia.
      Monitorul Universal 20, din Noembre 21 dice că : Cm tote pro-clamaţiunile Porţeî, emigraţii nu se întorc. Agricultura a incetat. Sultanul trămite firman la laşi şi Bucuresci, care s’a publicat la 7/19 Octombre în Iaşi, îndemnând pe emigraţi să se întorră. Supuşii ruşi din Moldova sunt rău trataţi de turci. Proteste rusesci. Turcii se pregătesc să petrecă iarna în principate.
       De aci svon nou şi înteţit de răsboiu intre Rusia şi Porta. Svonul este mai consistent decât' până aci, şi Sultanul chiamă sub arme pe toti musulmanii. Tot odată Părta trămite un nou apel cătră baieiii emigraţi să se intoreă in ţările lor. Prea puţini boieri se reîntorc.
       O notă nouă rusescă cere din nou,în Noembre 1821, garanţii pentru greci şi evacuarea imediată a principatelor, amintind excesele osebite ale turcilor in ţerile române, cu deosebire in Moldova.
       Deci, pregătiri seriose de răsboiu şi pe Prut şi la Dunăre.
       Puterile mari fac ce pot să impediee acest răsboiu. Dar Rusia nu cedeză din cereieasa de a ocupa ea cu oştiri Moldova şiValahia,
120
V. A. URECHIĂ
ca garanţie. Ea cere Angliei să sprijină ea pretenţiunea de garanţie, dar nu-î cere o mediaţiune formalăx)
      Neselrod, care a redactat ultimele note, aşteptă în Noembrie i'espunsul Porţei. Ea întârzie de a’l da şi întârzie de a’l da, căci sunt otărîţi turcii să facă resboiu, şi vor să câştige timp de pregătire. Departe de a ceda Rusiei, eî decid să transforme principatele în paşalicuri, şi până atunci le pustieză fără milă.
      In decursul lunilor August şi Septembre 1821, Porta la solicitările puterilor europene, s’a fost declarat gata de a evacua principatele’ dar punea şi ea condiţiunea şi cerea garanţii pentru acesta, că Rusia nu va ocupa ea cu oşti principatele pre dată, ce oştirea turcă va eşi din ele1 2). De la Austria aşteptă Porta asigurarea acesta.
      La Gonstantinopole partida turcă fanatică împingea la resboiu, ia ntransigenţă. In genere însă, şi acolo se doria pacea. Totuşi se făcea din estrădarea lui M. Suţu în mânile Turciei, o condiţiune de prima valore, căci este: «consideree par tous Ies ministres de sa Hautesse, comme indispensable au maintien dela dignite du Sultan et comme la seule garanţie suffisante de la conduite future des Hospodars.
      P6rta comunică Prusiei, in 26 Septembre 1821, o notă prin care cârcă a legitima neevacuarea principatelor, pe împrejurarea, că ar mai n remaşî ici-colea, rebeli şi pentru că M. Suţu este protegiat de Rusia, în loc de a fi predat Porţeî, spre a’şî primi pedepsa trădărei. Cum o să numescă Porta Domni în Valahia dintre greci, pe când grecii sunt neamicii Porţei? De aceea Porta s’a otărît, să numescă numai Caimacami, cari să administreze după legile şi privilegiile principatelor. Condiţiunea primordială, ca Turcia să cedeze, este, să i se predea transfugii.
      Cu destituirea la 1 Noembre 1821 a lui Reis Efendi, cu ezilarea lui la Asia mică şi cu revenirea la acâstă funcţiune a lui Buiuc Teş-cberegf Efendi, puterile europene sperară un moment să triumfe me-diaţiunile lor. Intr’o intrevedere a Dragomanului Porţeî cu interpreţii Austriei şi Angliei, marele funcţionar al Porţei a cerut, ca dâca, nu voiesce Rusia să estradeze pe M Suţu şi pe Ipsilante, cel puţin să-i pedepsâscă ea în mod exemplar. A mai cerut Pdrta Rusiei, să nu mai
      1) Ve<Ji anexele.
      2) Ye(jî Iorga, Acte şi fragmente II, pag. 598—599.
_________________________ISTORIA ROMÂNILOR_______________________121
pretindă să rămână Domni Calimachescii, de 6re-ce Porta are dovtţli de culpabilitatea lor. O altă condiţiune fu, că Părta să nu fie obligată a rezidi bisericile nimicite de ieniceri, ca să nu provăce o rescălă a acestora !).
      Vane speranţe!
      Trei patru tjile după aceea Iancu Calimuh e decapitat, iar Scarlat Calimah aflând de peirea frate-seu, căqlu mort de aploplexie, ori pote că fu otrăvit* 2). Capul lui I. Calimach fu pus în părta Seraiului la 21 Noembre 1821.
      Şi chiar propunerea de mai sus a Porţeî, că Rusia să pedepseseă însăşi pe cei doi refugiaţi, se complică, după stăruinţele fanaticului partid ai lui Djanib-Efendi: acum se cere, ca să existe un comisar al Turciei la pedepsirea exemplară a lui M. Suţu şi Tpsilante.
      Internunţiul austriac Lutzow, căruia Divanul l-a făcut asemene propuneri, care au negociat din nou în Noembre 1821 cu noul Vizir, a respins asemene propunere, amintind Porţeî, că ea se angajasă a evacua Principatele cu singura condiţiune, că Austria să garanteze, că ruşii nu le vor ocupa cu oştiri din dată ce vor fi evacuate. Acum Porta nu se mai ţine de promisiune, dicqnd, că aceea n’a fost dată in scris.
      In cursul lunei Noembre 1821 Sultanul trămite nou firman cătră Seraschierul oştirilor turcesci din Principate, ordonându-i, să impedice jafurile şi prădăciunile şi să se respecte Boierii, in nimic să nu fie dăunaţi de la stăpânirea moşiilor lor.
      Nogoeiaţiunile merg slab in cursul lunei Decembre. Reis-Efîendi nu mai voiesce să aibă nici o conferinţă cu Lutzow internunţiul Austriei. Totuşi, după cum se vede din nota adresată de agentul frances din Bucuresci, (care este iarăşi Ledoulx, revenit la post) ar urmă că Porta s’a otărît a înlesni negociaţiunile, prin faptul, că ordonă, ca 2/3 din oştea turcescă in Principate} să se intdrne peste Dunăre şi să remână numai atâta oştire câtă ar fi de trebuinţă (8—10.000) spre a sprijini administraţiunea terilor.
        1. Ve<Jx actele din anexe.
        2) Iorga pag. 605.
122
V. A. URECHIĂ
      Acesta administraţiune continuă a fi încredinţată in Valahia, cum ve^urăm, dupe mortea lui Saţu, Caimacamului lui, Negre.
      1) De la otcârmuirea Valahiei către Durrwelui Ispravnicii ot-sud...
      înştiinţăm Dumnevostră că astăzi, la 31 ale acestei luni Mai, la opt cesurî din (Jfi, au sosit aici în Bucurescî Dumnelui cinstitul Yel Postelnic Cos-tache Negre, Caimacamul Măriei Sale lui Vodă; cam şi cu cinstitul Hazne-Chiatip al Măriei Sale Pre înălţatului Silistra Valezi, Mehmet Paşa, Serasche-rul oştirii împărătesei; unde adunându-se cu toţi, atât parte bisericăscă, cât şi noi boerii, ni s’au citit întru au(Jul tuturor vrednicul de închinăciune prea înălţatul firman al prea puternicului nostru împărat, i deosebită carte a Măriei Sale prea înălţatului nostru Domn, Scarlat Vodă Calimah; şi ne-am împlut cu toţii de obşte de o negrăită bucurie, ve$endu-î coprinderea, într’acelaşî chip; că din arzmagzarurile boierilor ce au năzuit spre scăpare în pămentul Austriei, cum şi din multele jalnicele arzuri ce au trimis supusa raia din amândouă ţările Moldavia şi Valahia, luând pliroforie prea înalta Portă de tote câte a pătimit de către tulburători, şi pentru cea desăvârşită curăţire a răutăţilor, şi isgonire a apostaţilor a orînduit de la Anadol şi de la Rumelia îndestulate puteri de oştiri nebiruite, cari au a sdrobi, cu braţul cel puternic, pe toţi aceia ce s'au ivit într’aceste ţări cu zurbalîcurî, ca să desrădăcineze cu totul răutatea şi să aducă linişte şi bună stare supusului nostru norod, după firăsca bunătate şi voinţă a Mărirei împărăţiei Sale; iar pe aceia cari, din îndemnare, sau din sărăcie strîmtoraţi, s’au amăgit de s’au unit cu zurbalele, de se vor arăta supuşi, să i ierte desăvîrşit şi de o asemenea greşală, să rămâie cu totul nesu-peraţi; poruncinduni-se şi nouă deosebit, ca sa fim îngrijitori cu tot denadinsul a întâmpina cu bună orînduială şi cumpănire oştirile împărătesei cu trebuin-ciosele zaherele. Deci, dintr’acestă coprindere pliroforisindu-ne de părintescul cuget cel plin de milostivire al prea puternicului nostru împărat, organ al milostivirii, şi păstor al Valahiei alegend pe prea înălţatul nostru Domn Scarlat Vodă Calimah, s’au cuvenit întru adevăr a ne âmplea do bucurie, ridicându-se din inimele tuturor totă frica şi bănuiala, şi cunoscând în fapt ne-adormita purtare de grijă a prea puternicei împărăţii.
      După care şi Dumnevostră, soglăsuindu-ve cu supunere la voinţele stăpânirii, îndată ce veţi primi acestă carte numai decât se orînduiţi propove-duitorî, omeni cu cuvânt să mergă pe la locurile unde se vor fi aflând pribegiţi totă obştea locuitorilor acelui judeţ, să ie vestescă acestă coprindere, făcendu-î să înţelegă, cu totă îndestularea, ca să înalţe mâni ru-ătore, către a tot ţii-torul Dumnezeu pentru întărirea puteri împărăţiei, nebiruită intru răsboie, şi până în vec strălucită şi slăvită, şi pentru îndelungarea anilor vieţeî Măriei Sale lui Vodă.
ISTORIA ROMÂNILOR
123
      Scai lat Calimach prin scris6rea adresată luî Negrea încă din 21 Maiu, de la Gonstantinopole, după ce face pe scurt istoricul sbucnirei rescbleî greeescî, explică scopul trămiteru oştirilor turcescî în ţâră şi apoi Invită pre toţi Prelaţii si pre boieri să se adune din pribegie şi să administreze ţâra, sciind că Sultanul a acordat amnistie complectă tuturor celor, cari rătăciţi un moment, s’au băgat intre resvrătitori şi ca resvrătitorî declară că sunt şi acei cari se vor fi dat în partea «unui ore care blăstemat Tudor, care fără de veste adunând câţi-va rei făcători, au proclamat nesupunerea şi resvrătire».
                                                            CAP. X
                                              Iu ţera Muntenâscă după căderea luî Tudor.
      0 notiţă după scărţa Condiceî XCVI de la Arhiva Statului (Bucu-resci) scrie: «1821 Mai 15, au intrat în Bucurescî Kehaia Bei cu oştea împerătâscă».
      Monitorul Universal din Paris (No. 170 din 19 Iunie) din 1821, publică, după Observatorul Austriac, o corespondenţă de ia 28, Mai în care se face menţiune de abandonarea Bucureştilor de către Tudor şi că oraşul a fost ocupat «paisiblement par l’avant garde de l’armâe turque, forte de 12,000 hommes, sous Ies ordres de Kiaya Meheraed, Pacha de Silistrie». După acestaşi corespondenţă, Kiaya Bey nu Întâlni nici o resistenţa. Tudor, precum aretă aceeaşi găzetă Observatorul Austriac, Hagi Prodan şi Bimbaşa Sava, evacuaseră Bucurescî la
      Apoi să se afle cu totă supunerea prin întorcerea lor la locaşuri cu bucurie şi fără de nici o îndoia'ă ; puind Dumnevostră totă sîrguinţa la acâsta ca, în cinci, mult şese (Jilo, prin boeri, boieraş! şi zapciî, să adunaţi tot judeţul, aşezând pe locuitori la urma lor, ca să se apuce de munca pământului întru liniştire, spre a putea şi Dumnevostră urni câte o orînduială de care şi zaherele, ce se vor face spre întîmpinarea oştirilor, iar când împotrivă nu vor vrea cu totă dragostea a se întdrce înapoi la urmă-le s& le daţi să înţelâgă) că acâsta este semne de neînţelegere şi necredinţă, iubind maî mult a avea în inimele lor frica şi rătăcirea res vrătiriî, de cât pacea şi odihna prin casele lor, să scie dar atunci că vor fi siliţi cu urgie a se supune Ia voinţa stăpânire!.
                                                      1321 Maî 31.
Mihalache Medelniceru, Nicolae Golescu, Fotache Stirbeiu, Costache Negre.
124
V. A. URECHIĂ
  15/27 şi monastirea Cotroeeni. «Locuitorii din Bucuresci, cari se temeau de o jăfuire generală, consideră pe turci ca pre nisce liberatori. Aceştia observă cea mai aspră disciplină....»
  j Boierii, puţini la numer, cari rămăseseră în Bucuresci, se înţeleg cu Consulul austriac şi prin secretarul acestuia, Udriski, ei îşi fac pace cu Kiaya-Bey. Pentru paza oraşului se organizăză strajă compusă din sudiţi austriac!! *)
       Acum începe un ciudat regim turco*român, în Bucuresci, pe când ţera e bântuită de jafurile eteriştilor.
                        «Că din Ploescî până ’n Pitescî,
                        Ca prin nisce ţerî turcesci Se plimbau cu halaî mare Şi strigau în gura mare:
           •            «Yeniţî Turci dacă ’ndrăsniţî,
                        Că noî suntem îndârjiţi,
                        Yeniţî să facem resboî,
                        Orî că venim noî la voî,
                        Pentru că noî ne-am jurat,
                        Să intrăm în Ţarişrad*. 1 2)
       Turcii pe de altă parte, contrar celor dise de Monitorul Universal, nu fac mai puţine jafuri şi măceluri, sub pretext că urmăresc pre zavergiî.
        1)       La Capitale de la Yalachie avait ât6 abandonnăe par Ies rebelles et occupee paisiblement par l'avant-garde de Parmee turque, forte de 12,000 hommes, sous Ies ordres de Kiaya-Mehemed, pacha de Silistre, et qui n’avait trouvă ancune resistance. Theodore, Hadchi Prodan, et Bimbacha Sawa chefs des rebelles ayant des nouvelles certaines sur la marche des Turcs, ont ăvacuâ, le 27 non seulement Bucharest, raais aussi le covent de Cotrocheny. Les habitans de Bucharest, qui craignaient un pillage gâneral, regardent les Turcs comme leurs libârateurs. Ces demiers observent la discipline la plus exacte. Le ehancelier du Consulat autrichien s’etant concertă avec les boyards et les chefs militaires turcs, est parvenu â maintenir la tranquilită publique; les sujets autrichiens qui se trouvent â Bucarest ont ete requis de servir en qualită de garde de suretă.
  f Thăodore s’est retiră avec les siens vers Curtea d’Argesch; il a enlevă fous les chevaux de poşte et autres qu’il a trouves sur sa route. La plus /grande confusion regne parmi sa troupe, et il est â presumer que s’ils sont atteint par les Turcs, ils se rendront ou se sauveront sans se battre.
       2) Zavera sau Alex. Ipsilante de la 1821.
ISTORIA ROMÂNILOR
125
      Cu întorcerea Turcilor în Bucuresci guvernul continuă a se numi: Otcârmuirea Valahieî.
      Putem împărţi in doue periâde istoria guvernului ţerei rumânescî din anii 1821, după întorcerea Turcilor în Bucuresci, până la sosirea Domnului pământen Gr. Ghica.
      In prima periodă Guvernul e mai mult în manele turcilor. Du-reză acesta periddă până la 31 Maiu 1821 când sosesce în Bucuresci din nouC. Negre, Caimacamul lui Scarlat Calimach. Acesta continuă de a fi recunoscut de Pdrtă ca Domnul acestei Ieri, deşi nu va domni efectiv, în persână, nici un moment.
      A doua periodă de adniinistrare este acea a Caimacamului C. Negrea, iară a treia, din 1822 luna August până la sosirea în Bucuresci a noului Domn Gr. Ghica.
      Periodă turcescă. Pentru acestă periodă posedem o condică dom-nescă ^ care de şi necomplectă, ni dă bune documente, proprii a face lumină suficientă.
      In acest timp administraţiunea este redusă la câţi-va boierinaşi în Bucuresci, de care adese ori nici nu se servea Paşa, instalat în Bucuresci pentru a comunica cu restul ţârei. Putem dice chiar, că şi după întârcerea unui număr de boeri pământeni şi după instalarea din nou a Caimacamului Negre, representând pe Calimach, Paşa din Bucuresci, scrie directe porunci către ispravnicii din judeţe. Cine ar putea crede că acum 80 de ani numai, ispravnicii români primeau porunci redactate ast-fel:                              *
                                           De la Siliştaraga Seraschiarul împerătescilor oştiri.
      Bre ispravnicilor, blăstămaţilor (breterezler) căutaţi de isprăviţi mai cu-rend şi cu dreptate mastahatul (afacerea) acestor săraci, căci în credinţa lui Dumnezeu avradini-Sictir (înjurătură indecentă) hem tetelemrem sizem (că ve deşel cu bătaia).
      Acesta vi se poruncesce cu hotărîre.
      Locul sigiluluî Paşă. 1 2)
       1) Este proprietatea Bibi. Urechiă din Galaţi.
      2)       Originalul acestui caracteristic ordin îl poseda la 1874 Domnul Pisa-chacov impiegat la Archiva Statului.
126
V. A. UKECHIÂ
      Urmărirea eteriştilor, a oştirei înşghebată de Alex. Tpsilante, înde-părteză o parte din armata turcescă de la Bucuresci spre munp în calea Drăgăşanilor, remânând pentru paza Bucurescilor numai forte puţini turci cu Baş-beşleagă Tagîr-Aga.
      încă înainte de finea lunei Mai sosi la Bucuresci scire, că Postelnicul Costache Negrea se reintorce cu titlul de Caimacam a lui Scarlat Calimach. Xa 31 Mai dimineţa şi sosi în Bucuresci acest personagiu, însoţit de un delegat al lui Mehemed-Paşa Silisira-Valezi, Se-rascliierul oştirei turcescî. Imediat fură adunaţi boerii ce se mai aflau în Bucuresci, precum Mihalache Medelinceru, N. Golescu, Fotache Ştirbei şi alţi câţi-va puţin însemnaţi şi ascultară cetirea tirmanurilor de instalare a Caimacamului Negrea.
      Ne vom ocupa mai la vale de aceste acte. Despre administra-ţiunea propriu <Jis de la eşirea din Bucuresci a lui Tudor până la sosirea Caimacamului Negre, adică in timp de doue săptămâni, este evident că nu putem da aprope nimic documentat, căci nu mai există cancelarie în Bucuresci decât acea turcescă. Pentru ca ordinele comandantului turcesc să fie înţelese de Români, el luă secretari dintre Români, dar aceştia, precum din ordinea mai sus adusă s’a putut vedea, scrieau ordinele într’o limbă amestecată turco-română.
      Cu tot sistemul absolutist al administraţiunei turcescî, Paşa pe de o parte îndemna mereu pe boerii pribegi, să se întărcă in patrie, şi pe de alta ceru rînduirea unui locoteneut de Mitropolit, până la întorcerea titularului. Mitropolitul Dionisie lăsase vicar pe tizul seu Protosinghehd Dionisie.
    ■ După intrarea turcilor in Bucuresci, acesta fu înlocuit cu arhiereul Venedict Troados, care remase ca Vicar al Metropolitului Dionisie, timpul până la 24 Octombre 1822, când fu numit noul Metropolit de către Gr. Ghica Vodă.
      Despre administraţiunea lui Troados, în împrejurările de atunci, ce acte sunt de înregistrat, se va arăta mai la vale.
      Periodul al doilea, începe cu sosirea lui Costache Negrea, la 31 Maî 1821. Firmanul pentru numirea acestui Caimacam ordonă boerimei şi tuturor celor din ţâră, de a se supune acestui trămis. Amin-tesce Sultanul in firmanul seu, că boerii pribegi au reclamat protec-
_______________________ISTORIA ROMÂNILOR                         12^
  ţiunea Forţei contra resvrătitorilor criminali şi de aceea au intrat oştiri împerătescî în ambele principate, cari oştiri au ordine de a nu supera pe raielele cele credinciose şi supuse1 * * * *).
   1) firmanul pentru numirea Postelnicului Negre ca Caimacam al Munteniei.
         Către Caimacamul Bucureseilor, şi acum spre părţile dunărene aflător, Pos-
   telnicul Negre; către Mitropolit. Episcop!, Egumeni şi către boierii Valachieî.
         îndată după sosirea acestui sacru împărătesc ordin al nostru, să fie SRut
   că, fiind-că eparehia Valachieî şi a Bogdanieî ţin locul de Cheiler al puternicei
    nostre împărăţii, urmăză voinţei nostre împărătesc! ca locuitorii şi ceî-l-alţî supuşi să rămână nesuperaţî do-apurnrea, acoperiţi sub umbra milei nostre împerătescî; precum este cu totul contrariu voinfoî nostre împerătescî şi ori ce lucru care alarmeză liniştea de obşte. Şi pentru că, după mortea lui. . . . Bel Alecu, un Teodor, hainu, aducând cu el o mulţime de omeni reî a ridicat h bairacu (stindardul revoltei) şi în urmă şi fiul fugaruluî ex-domnitor Ipsilante anume Alexandru, arătându-se melehun (blăstemat) şi atrăgând spre sine pre Mjhail Suţu, rău gânditor, a ocupat oraşul Iaşilor, şi răspândind pretutindeni înscrisuri, pline de minciuni, a îndrăznit de o potrivă felurite .... înalta nostră împărăţie; spre a curăţi aceste două eparhii de vătămarea acestor omeni Vl oropsiţi prin pedăpsa revoltanţilor. şi spre a aduce liniştea şi siguranţa râielelor neputincioşi şi săraci, a orînduit, atât din răsărit cât şi din Rumelia, deosebite oştiri, amânând trimiterea Domnitorilor până ia liniştirea lucrurilor. Dar acum din maî sus pomeniţii boieri aî Valahieî, câţi se adăpostiră pe pâmântul austriac, de la începutul revoltei, prin anaforaoa lor de obşte au însciinţat puternicei Im-, părăţieî nostre, că, după ce şi-aîl părăsit patria lor, trăiesc rătăciţi ; cum şi\ supuşii noştri! prin maî multe înscrisuri, aretătore de suferinţe grele, ce ne-aîL trimis, se rugau pentru curăţirea ţăreî de către acest! resvrătitorî criminalir Iar scopul intrării oştirilor împărătesei, în ambele ţări se mărginesce în nimi^ cirea revoltanţilor, şi în introducerea linişte!, prin deosebirea culpabililor de către cel inocenţi, precum şi toţi cel ce se portă cinstit şi se supun, sa fie nu numai nesupăraţî, ci să se acopere tot sub aripile împărăţiei nostre, drept judecătore, / Şi acum, fiind-că numitul Negre se confirmă în Caimacamlicul (locotenenţa dom-nescă) Bucureseilor, voi, atât Mitropolitul, cât şi Episcopii şi Boierii, îndată după sosirea ordinului nostru împărătesc, veţi încunosciinţa fie-care isnaf şi de o potrivă cu numitul Caimacam, conlucrând, veţi da cele de cuviinţă porunci neputincioşilor raiele ; şi veţi bucura pe toţi aceia cari, despărţindu-se de revol-tanţl ar voi s'arăte semn de credinţă şi dreptate, ca se vor răsplăti Ja timp. Către acestea pentru disposiţiunile celcr necesarii oştirii, alegend pe cel mai vrednici boieri între voi, vă veţi purta cu credinţă atât pentru pedâpsa resvrătitorilor, cât şi pentru deseoperirca—revoltanţilor; şi intr’un cuvânt, pentru că
u*.
m
V. A. URECHÎĂ
      atât dreptatea portărei vostre, cât şi supunerea se vor face arătate, veţi urma întocmai. Drept aeesta, s’a dat acest ordin al nostru împărătesc, pe care cunos-cendu-l, veţi îndeplini cu credinţă cele ce vi se poruncesce într’însul. Şi tu, (jiisule Caimacam, luând cunoscinţă de tote acestea, te vei grăbi, împreună cu boierii, întocmai a îndeplini acesta poruncă, cu credinţă păzindu-te a nu o călca.
           Acestea să cunosc!; şi vecjend sfântul nostru semn, fi! încredinţat că voinţa nostră este.
           Printr’un direct ordin către Negrea, din partea Paşei de la Si-listra, după bătălia de la Drăgăşanî, acesta autoritale turcescă îl asigură, că s’au curăţit principatele de resvrătitori şi s’a restabilit liniştea. Pentru acesta îi ordonă să rechiame în ţeră pe pribegi şi să-şi reea fle-cine meseria sea. Paşa de Silistria comunică lui Negrea firmanul de numire în Căimăcămie, îndemnându-1 să intocmescă tote slujbele: vămile, dăjdiele şi eele-l-alte asemenea ce privesce pe sema Domniei după obiceiu. Pe lângă acest ordin e anexat alt firman al Sultanului, adresat lui Ahmed-paşa, însărcinatul cu restabilirea ordineî în principate şi tot odată şi către Negre cu titulatura: «Tu cel d’intâiu din nemul lui Mesia, halea Caimacam al Bucurescîlor, prea înţelepte Cos-tache Negre, fiţi-ar sfirşitul bine-cuvîntat». Acest act este o proclama-ţiune îndreptată şi către boeri şi locuitorii din ţeră, după bătălia de la Drăgăşanî. adică câte-va <Jile după sosirea Caimacamului Negrea la 7 Iunie, când se făcu nenorocita pentru Greci bătălie de Ia Drăgăşanî, Firmanul acesta în formă de proelamaţiune dice:
           «Fie-ve cunoscut, că rebeli! strecuraţ! pe teritoriul românesc, carî prin %işcările lor revoluţionare aii pricinuit atâtea nenorociri şi nedreptăţi sărmanilor raelo a stăpânire!, acum cu ajutorul a tot puternicului şi a forţe! neînvinse a oştenilor regesc!, aii fost isgoniţi şi risipiţi pretutindeni, primind ast-fel răsplata cuvenită la faptele severşite de dînşil, şi ast-fel au încetat tote neajunsurile de care suferiaiî nefericiţi! raiele a României. Pentru asigurarea însăapăce! pe un timp îndelungat, trebue să înceteze scutelniei! şi poslusnici! orinduiţ! a boierilor şi mănăstirilor ce sunt scutiţî de orî-ce sarcini şi taclif (taclifi), de car! ce!-l~alţ! raiele sunt împovoraţi, căci sărmanii, abia scăpaţi din manele tiranice a fcelor rebel! reu-fă^etorî nu mai pot resişte la greutăţile din trecut. Până dar, jla îmbunătăţirea stare! a sus <Jişilor raiale, trebue ca scutelniei şi poslusnici orînduiţl, să contribue la tote ce se va necesita pentru serviciul oştire!. Aşa dar al nostru Keliahia îşî va da tote silinţele la păstrarea linişte! şi ocrotirea tuturor sudiţilor împăraţi din vecinătate. Si tu Caimacame, până la venirea dom-
ISTORIA ROMÂNILOR
129
    nitoruluî acolo, făţî datoria cu rîvnă şl înţelepciune, şi comunică tote mişcările numitului Kehahia Ahmet Aga. Asemenea şi voi boieri, cari locuiţi în principat, să executaţi fără împotrivire cele orînduite de Caimacamul C. Negrea şi să îngrijiţi de protecţiunea bieţilor raiele în contra rebelilor reu-făcătorî, care s’au răspândit în diferite locuri şi îndată ce veţi da de urma lor, să-î denunţaţi lui Kehahia, orî unde s’ar găsi eî, fie în casele vostre, fie la moşiile vostre, să-î predaţi autorităţilor şi acela care ar îndrăsni să acopere asemenea duşmani ai Stăpânire!, să nu cre<Jă că nu va fi aspru pedepsit. Pentru arătarea şi comunicarea ordinelor de faţă s’a făcut acest înalt lughiuruldi (?) din strălucitul Divan şi s’a trămis vouă, ca să procedaţi întocmai.
                                                                                                                                      #
         Iacă şi adresa Paşeî către Negrea.
         Intâiule alu neamului Messieî de acum, Caimacamule al ţăreî Românesc!, Constantin Negre, sfârşiturile tele să ’ţî fie întru bunătăţi; Fiind-că ţera Ko-mânăsca şi ţăra Moldavieî s’au curăţit de răsvrătitoriî ce se iviseră într’însa, şi s’a înfiinţat iar liniştea obştească; şi fiind-că este înaltă voinţă a se întorce fiesce care locuitor la ale sale, câţi adică pricina acestor făcător! de rele pribegind, s’a depărtat dă patria lor, fără de a avea câtuşi de puţină bănuială că li se va pricinui cea ma! mică bântuire, orî vieţi! lor, orî averi! lor; şi între acestea fiind-ca s’a scris către ce! ce s’au cuvenit că esc! poruncit, socotind ca o neapărată datorie a ta să îngrijesc! până când va veni Domnul, ca să fac! chiămare tuturor în deobste, de orî ce orînduială şi trăptă, făcendu-î cu îndu-plecătorele tele cuvinte a se întorce înapoî la ale sale, care luând fieşce care, de isnăva lucrul său şi meseria sa, să urmeze cele cuviincose, precum şi ma!/ înainte; asemenea şi plugari! să-şî caute de lucrul pămîntuluî/adunându-şî ro-durile în jicniţele lor. Drept aceea îţi poruncim şi printr’acăstă carte, să urmez! întocmai după înalta şi sânta poruncă.
         Fiind-că ne*au venit înaltă şi sântă poruncă, coprin^ătore că, din cele de mine, mal din’nainte trămise însciinţărî, s’au făcut cunoscut către înalta Putere -cum că răsvrătitoriî s’au perdut cu totul din ţera Rumânăscă, şi cum că ce! ma! mulţi din întîmplare fugiţi boerî s’au întors pe la casele lor, aflându-se şi ceî-l-alţ! cu cuget de întorcere; şi că nefiind de-ocam^ată Domn în ţâră, stau morte până acum cele ce privescu către dînsul, vămi, adică, şi cele-l-alte/ slujbe, legiuite dăjdiî, asemenea şi moşiile i semănăturile boerilor celor fugiţi în Braşov, neadunate şi necăpătuite ; eată trămitem acăstă sântă poruncă către tine, Caimăcamule, care, după ce o veî citi şi o vel înţelege, îţî poruncim să îngrijesc! ca, după coprinderea poruncii, sa se propovăduiască prin pristavî în tot' coprinsul ţări! Rumânescî, că este înaltă împerătăscă poruncă a se întorce în-apoi la ale sale toţi de obşte, ce! fugiţi în străinătate, severşindu-ş! fiesce-care lucrul său ; iar plugari! lucrând pămîntul, fără de a bănui câtuşi de puţin
                                                                                                                                                           Istoria Românilor de V. A. Ureehiă
Tom. XIII. 9
130
V. A. URECH1Ă
      că pote să se întîmpie cevaş împotriva vieţii lor, sau a averilor lor, ori vre-o scădere, sau vre-o schimbare privileghiurilor lor.
            Insa maî intâiu de lăte, tu, Caimacamule, să cauţi şi să întocmesc! tote * slujbele, vămile, dăjdiile şi cele-l-alte asemenea acestora, ce privesc pe săma ‘ Domniei, după obiceiu. De aceea ţi se şi trămite acestă carte a nostră, dimpreună cu sânta poruncă; şi ia aminte ca să sevârsesci întocmai ale poruncite fără de a se face cea ma! mică smintelă sau schimbare.
            «Otcârmuirea Valahieî» compusă de Medelnicerul Mihalachp, N. Golescu şi Fotache Ştirbei, singuri cari se mai aflau in Bucuresci la finea lui Mai 1821, printr’o carte din chiar dhua sosire! lui Negre vestesc în ţeră acestă sosire, cetirea firmanelor şi a cărtei adresată lui Negre de către Scarlat Calimach * 1). Prin circulara lor Otcârmui-toriî arată, că Sultanul amnestiază pe toţi cei rătăciţi dintre raiale,
           1) Iacă acăstă epistolă.
                                                Scrisdrea Domnului Calimach Către Postelnicul Negre, Caimacam al Munteniei
           Prea cinstite şi prea nobile Arhon măre Postelnice, Constantine Negrer Caimacam al Principatului nostru Ungro-Ylahieî, prea scumpe al nostru prieten salutăm cu bună voinţă pre Dumnăta, poftindu-ţî ca să fi! sănătos, şi în bună stare. Cunoscut este tuturor, că din început şi de a pururea neclintită voinţă a prea puternicului şi îndelung vieţuitorului împărat al nostru, era şi este că să fie nesupăraţî şi nevătămaţî, şi să se bucure de orî-ce fel de linişte şi bun trai locuitori! din cele două principate, Yalahia şi Moldova, care se află sub acoperământul legilor împărăţie! Sale. Şi pentru că, după încetarea din viaţă a re* f posatulu! Domn de ma! ’nainte, un ore-care blăstemat Tudor, fără de veste adu * nând câţî-va rău făcător!, a proclamat nesuptfnere şi resvrătire, şi după acăsta
   I şi oropsitul Alexandru, fiul luî Ipsilante, viind în Moldova şi trăgend după sine pre apostatul Mihail, a îndrăsnit să năvălâscă în oraşul Iaşi, şi respândind felurite înscrisuri pretutindenea, pline de bârfei!, de o potrivă cu Mihail, a pricinuit resvrătirî şi vesaturî diferite, prea puternicul Imperat al nostru, îngrijind cu tote mijlocele despre supuşi! de acolo a! Imperăţie! Sale, şi prechib-zuind câte privesc la desăvîrşita sfărîmare şi prăpădire a acestor reu făcetorî şi dorind maî cu semă isbăvirea acestor doue ţer! din vătămarea răutăţi! şi supărări! lor, şi tot de odată gândindu-se la desăverşita linişte şi nesupărare a raiele! credinciose, a slobozit porunc! straşnice spre adunarea de oştirî, atât din Rumelia cât şi din orient prin trămiterea maî multor mehemurî din adins; şi pentru că şi lipsa nostră din cetatea împărătescă se asemănase adică până
ISTORIA ROMANILOR
431
cari vor abandona revoluţiunea grecă şi vor rămânea supuşi credincioşi ai Domnului Scarlat Calimah. Deci otcârmuitoru cer ispravnicilor, ca pe dată ce vor primi cartea acesta: «să orînduiţî propă-
la aşezarea linişteî obşteşti, şi potolirea lucrurilor în partea locului, după înalta sântă poruncă, orînduind acum iarăşi pre Domnia ta, Caimacamul principatului nostru Ungro-Yalahiei, încunosciinţând că, fiindu-ne trămise maî’nainte şi în cele din urmă anaforale din partea celor cacerdisiţi la hotarele Austriei, din boeriî noştri din ţără, asemenea şi din partea celor-l-alţî supuşi aî ţărei nostre domnesc! care coprindea, pe de o parte, patriotismul din nevoia şi împrejurarea acesta a lor, iară pe de alta cerend milostivirea nostră înaltă, şi împărătesca îngrijire către denşiî, prin statornicirea linişteî de mai ’nainte, şi a împăciuirii ţerei, şi derăpănarea resvrătitorilor de acolo, se trămit de pretutindenea acum oştiri spre acest scop, cu din adins poruncă înaltă împerătâscă şi.respectabilă către prea; sânţitul Mitropolitul Ungro-Ylahieî, şi de Dumnezeu iubitori Episcopi, către Dumnevostră şi către prea cinstiţii şi prea iubiţii boeriî noştrii veliţi, aî principatului nostru Ungro-Ylahia. Deci, fiind-că, după cum se cuprinde în acăstă înaltă poruncă, scopul trămiterii acestor oştiri nu privesce decât la desăvârşita pră-pădire a su£ tuşilor reu făcetorî şi jăfuitori, şi la statornicirea linişteî obşteşti, şi bună petrecere şi asigurarea locuitorilor ţerei, supuşi aî puternicei şi hrăni-t6reî nostre împărăţii; şi fiind-că se cere alegerea şi deosebirea vinovaţilor din j cei nevinovaţi, si apărarea credincioşilor şi cinstiţilor, şi celor ce lămân adevăraţi supuşi în raialâcul acestor două Eparhii, Dumnăvostră, adunându-ve la un loc cu prea sânţiiul Mitropolit, i iubitorii de Dumnezeu Episcopii, prea cuviincioşii Egumeni, şi ceî-l-alţî prea cinstiţi şi prea nobili boerî aî principatului nostru Ungro-Ylahia, vei citi <Jisa sântă poruncă în aucjul tuturflr, mari, şi j mici, ori câţi s’ar afla din credincioşii raiele ale împărăţiei puternice; şi vei împărtăşi tuturora âcăstă voinţă mântuitore şi dorinţă sfântă a statului împărătesc, şi ve veţi sili să depuneţi orî-ce silinţă cu toţi în deobşte, şi împarte fie-care din voi, casă liniştiţi pre locuitorii supuşi acestei ţări; înştiinţând u-vă tot de odată cu acăsta, că câţi din cei rătăciţi s’ar întorce acum de la cei răi făcători şi resvrătitorî, şi ar arăta lucruri de credinţă şi de dreptate către puternica împărăţie, aceştia vor dobândi în vremi priinciose mângâere şi îmbrăţişare. Către acestea, vă veţi grăbi, cu silinţa şi vioiciune grabnică, la orîn-duirea curend a trebuincioşilor neamuri boerî lângă căpeteniile oştirilor împărăteşti spre înlesnirea cerutelor tainuri, şi în scurt întru tote vă veţi îndeletnici şi sili cu tote puterile ca să arătaţi adevărata credinţă şi slujbă către puternica şi hrănitorea nostră împărăţie, spre sfărâmarea şi prăpădirea resvrătitorilor şi rău făcători, găsind prilegiul să se cacerdisâscă, fugind în maî multe părţi, să depuneţi tdtă putinţa vostră spre descoperirea lor. Şi în sfârşit, urmând întru tote celor cuprinse în sfânta poruncă, după înaltul hatihumaium, vă veţi sili în
432
V. A. URECHIÂ
vâduitorî ămeni cu cuvânt, să mergă pre la locurile unde se vor fi aflând pribegiţi tătă obştea locuitorilor acelui judeţ, să le vestescă acestă cuprindere, făcându-î să înţelegă cu tătă îndestularea, milostivirea Porţeî». Circulara îndemnă pe pribegi, să se întorcă la locaşurile lor mult în 5—6 $ile, «să se apuce de munca pământului întru li nişte, spre a putea şi ispravnicii urni câte o orînduâlă de care şi za-herele, ce se vor face spre întâmpinarea oştirilor».
                                                              CAP. XL
                                                   Evenimentele din Mai 1821 şi înainte
      In un capitol mai departe vom avea să arătăm mai pe larg şi documentat acţiunea Rusiei şi în genere a puterilor Europene faţă cu eteria şi cu mişcarea lui Tudor. Aci vom continua istoricul evenimentelor din Principate din Mai 1821 înainte.
      In luna lui Mai Turcii trec Dunărea în trei locuri de odată. Evident că Galaţii aveau să fie un punct important de intrare a Turcilor în Moldova, precum au fost Giurgiul şi Calafatul pentru ţeră rumânescă>
      Nu avem a urmări diversele faze ale răsboiuluî dintre oştea Tur. căscă şi Eterişti. Amintim numai, că Iusuf-Paşa de la Brăila, primi ordine să intre cu 4500 de ămeni în Moldova, spre a relua Galaţii din mâna Eteriştilor, pe când Paşa de Vidin intră în Valahia-mică şi pe când Cara-Mustafa din Silistra înainta direct spre Bucuresci, cu corpuri de armată de câte 4000 de ămeni.
      La Galaţi, în <Jiua de 1 Mai, Turcii atacară trei vechi redute, altă dată rusescî, din calea Brăilei, ocupate acum de Eterişti sub conjanda peloponezianuluî Kotiras şi a lui Atanasie şi a popeî Gheorgliă. Cea mai mare parte din Eteriştii greci fugiră, scăpând printr’o stratagemă
vremea acesta priinciosă spre buna plăcere şi arătare a credinţei şi a sadaca-tului, din tdte felurile; şi oropsind şi ferindu-ve de tot ce este împotriva neclintitei de mai sus (|isa voinţă împărătăscă, şi fiţi încredinţaţi, fără îndoială, că pre cât cei ce se luptă bine se vor răsplăti după merit, cu atât cei ce se vor lenevi şi vor adiaforisi, se vor pedepsi de o potrivă. Acestea am <jis, iar anii tei să fie mulţi şi fericiţi!
      Ou totul bine-voitor.—1821 Mai 21.
                                                                                                                    (Urmeză semnătura).
ISTORIA ROMÂNILOR
133
şi apucând calea Iaşilor. Turcii cuprinseră Galaţii şi măcelăriră şi prădară fără distincţiune şi pe vinovaţi şi pe nevinovaţi.
     Intre acestea, la 17/29 Maiu, Kara-Ahmed, Chihaia paşei de Silistra intră în Bucuresci fără să întîmpine resistenţă, căci precum am arătat Vladimirescu evacuase capitala munteană. Despre acesta aiure aduserăm naraţiunea.
     In aşa situaţiune cum mai putea rămâne Mitropolitul Veniamin şi boierii în Iaşi?
     Nu putem determina <Jiua anume când încetă şi ultima umbră de administraţiune pămînteană în Iaşi, nici data emigrărei în Basarabia a lui Veniamin. Acesta se întâmplă in primele (Jile din Maiu.
     O scrisăre ce adreseză sameşul Mitropoliei Paharnicul Constantin, lui Veniamin, <Jice: «Stăpâneasca scrisore a P. S. Văstre, din 14 ale trecutei luni Mai, la 26 am cu plecăciune primit şi slăvim Dumne^eesca îndurare, că v’a scos din înviforatul noian al tulburărilor în care vă aflaţi coprinşi şi că sunteţi sănătoşi la locul cel aperător despre totă întâmplarea primejdiei».
     In primele (Jile din Iunie, Turcii au înaintat mult spre Iaşi. Paşa de Brăila a şi intrat în Iaşi, de unde Eteriştii se retrăseserâ lăsând oraşul în cea mai mare anarhie, în urma perderei bătăliei de la Dră-ţ găşanî din Jud. Vâlcea şi a fugei lui Ipsilante în Austria. Paşa de Silistra intrând în Iaşi trâmise ordine Episcopului de Huşi, prin Mustafa-Baraictar şi Ali-Agaimomolu, că să se intărcă împreună cu toţi boieri la Iaşi şi la scaunele respective, ca să se adune tot norodul la casele sale şi acăsta până în seara $i!ei de 42 Iunie, cu ameninţare, că de nu vor asculta, Vlădica va fi destituit şi înlocuit cu altul, iar boierii vor perde tăte acaretele şi moşiile şi tot asemenea şi cei-l-alţi locuitori emigraţi1).
     Trei <Jile după acest ordin Turcii intră în Iaşi, la 15 Iunie 1821, în număr de vr’o 7000 de ostaşi. Două <Jile apoi Consulul austriac Wolf scrie şi el Episcopului de Roman, îndemnându-1 să se întorcă în E-parhie, spre pilda şi a locuitorilor emigraţi boieri şi ţărani, că altmintrelea ’şî perd casele şi moşiile 1 2).
      1) Ve<}î Istoria Mitropoliei, pag. 121 şi 122.
      2) Vecji Istoria Mitropoliei de Iaşi, pag. 123.
134
V. A. URECHIA
      A doua <Ji acelaşi Wolf scrie din Roman către Paşa din Brăila, o epistolă, după ce acela intră în Iaşi, prin care desvinovăţesce in cât-va emigrarea autorităţilor Moldovene «că ce au tras târgurile şi ţinuturile Lpe aicea mai înainte despre volintirî, nu pot în destul a zugrăvi !»>. Wolf adauge a arăta că «acum la urmă venind şi nisce Turci pe aicea, fără porunca lui Paşa, au făcut ,cu totul înfricoşare, tăind pe unii din locuitorii de aice curaţi Moldoveni, fără de nici o pricină, luând şi tăte
avuţiile lor..., spărgând casele şi dughienele, prădând şi jăfuind chiar
şi pe supuşii austriaci». Wolf cere restituirea celor prădate de la sudiţii austriaceşci şi pe de altă parte să i se dea câţi-va neferi, ca să mârgă la Fălticeni, să readucă în scaun pe Episcopul Gherasim, unde au fugit de frica volintirilor: «cu aducerea prea sfinţiei sale la loc, fiind pre sfinţia sa un cap de lege, vor intra tote lucrurile iarăşi la rînduelile lor».
  ^ Urmeză apoi bătălia de la Stinca J) între Turci şi Greci şi mai ales acea memorabilă de la Sculeni, după fuga lui Cantacuzin şi a lui Pendedeka peste Prut. La 17 Iunie se sfârşi cu Eteria grecescă din Moldova, prin uciderea Eteriştilor în bătălia de la Sculeni.
      In urma bătăliei de la Drăgăşani câte-va cete dintre eterişti putuseră scăpa, pe sub pălele munţilor şi ajunseseră la Monastirea Secu, unde 150 din Eterişti susţinură in contra Turcilor, un asediu de 15 <JiIe. Cea mai mare parte din ei se predară împreună cu Căpitanul Far -machi, iar alt căpitan Iordache, cu 10 bravi mai continuară lupta închişi in clopotniţa Monastirei şi când văzură, că nu mai au speranţă de izbândă, puseră foc la butoiul de praf ce aveau şi săltară cu toţii în aer.
      Saraschierul Kehaia-Bey sosi şi el la Iaşi, la finea lui Iunie. El chiamă pe Arhimandritul Isaia, lăsat de Veniamin ca vechil al Mitropoliei. Acest călugăr e primit bine de către Seraschiar, care îi ordonă să scrie mitropolitului şi la toţi boierii, atât peste Prut, cât şi in Bucovina, să se întorcă în patrie, la ale lor, căci P6rta nu lor le face resboiu, ci Eteriştilor. Isaia în repeţite dăţi comunică aceste ordine şi cere, ca cePpuţin câţi-va din boieri să se întărcă. 1
      1)       Obseratorul austriac din 12 Iulie vorbesce de 42000 de Turei intraţi la Iaşi, şi de bătaia de Ia Stînca. Prinţul Cantacuzino. cumnatul lui Ipsilante, fuge în Basarabia. Bătălia de la Drăgăşani.
      Moniteur TJniversel 21 August 21. Eterişti! la Slatina ; se bat cu Turcii. (Z)
ISTORIA ROMÂNILOR
135 .
      Kihaia-Bey luă reşedinţa în Curtea Domnescă, iar Agatele prin curţile boieresc! şi prin mahalale. După declaraţiunea Arhimandritului Isaia o 6re-care linişte relativă s’a restabilit în Iaşi.
      Acesta va fi Stefanake Vogorides in August 1821.
      Porta între acestea ia decisiunea de a trămite din Constantino-pole direct la Iaşi un Caimacam precum trămisese la Bucuresci.
      Un noii ordin al Sultanului trămis către Silistra-Valezi, ii cere ca prin telalî din tote părţile să rechiame pe pribegii din ţeră vestind amnistia generală l). 1
   1) Ordinul Sultanului pentru inturnarea în patria lor a boerilor emigraţi Silistra-Valezi, Seraschieruie al tuturor părţilor Dunării, Yizirul nostru Mehmet Selim Paşa, în vecîniceze’ţi Dumnezeu strălucirea ta! Sosind acăstă sfântă ? poruncă a nostră, cunoscut să-ţi fie că, îndestulându-ne cum că, după ce s’au curăţit cu totul resvrătitorii din Yalahia şi Moldova, s’au întors la ale sale cei mai mulţi din cei cinstiţi şi cu credinţa raele, aflându-se şi ceî-l-alţi întru cugetare de întorcetfe; şi încă nefiind încă Domn la amendoue aceste eparchii, stau în nelucrare cele ce privesc pe ei, cum vămi, ocne şi eele-l-alte huzmeturî, încă şi moşiile şi semănăturele alor ce sunt în Braşov pribegiţi, ne-adunate şi nelucrate; aşa dar, fiind că aceste două eparhii sunt cheier al împărăţiei nostre, statornica voinţă a nostră este a’şi avea locuitorii şi raiaoa odihnă.
         Măcar că cu puţin mai ’nainte, prin altă înaltă poruncă, am fost făcut cunoscut, că este statornica înalta nostră voinţă, a se aşe<}a de acum înainte liniştea şi odihna între aceste doue pămenturi, şi toţi întorcendu-se la ale lor, să îngrijăscă fieşce-care pentru meseria sa, şi lucrând pămentul ca şi alte daţi, să nu aibă nici o bănuială că li se va întâmpla ceva de primejdie vieţeî lor, averilor lor sau privilegiurilor lor, încă să se lucreze şi să se otcârmuiască bine de orînduiţii Caimacami, până la trămiterea Domnilor, tote husraeturile, vămile (Jeciuelele, dăjdiele şi cele-l-alte asemenea acestora, după obiceiul ce din vechime s’a pă()it, propoveduindu-se tote acestea prin telalî în tote părţile acestor pă-menturî; dar fiind-că pentru boerî nu s’a însemnat vre-un euvent deosebit, şi după arzurile ce s’a trămis de către Yizirul nostru Sadik Paşa, şi din partea Caimacamului, şi a înşişi boierilor din Moldavia, unii din boierii acestui mem-lechet, avend bănuelî, nu s’au întors încă la pămentul lor, nu lipsim şi d’asta dată a face cunoscut cu trămiterea acestei sfinte porunci; că de vreme ce şi boierii se numesc raele ale împărăţiei nostre, n’au fost de trebuinţă să adăo-gim ceva deosebit pentru denşiî. Deci, tu Yizirul nostru, Silistia-Yalezi, şi Se-raschier al Dunării, să faci cunoscut âcăsta către cei ce se cuvine, şi că este nesmintită înalta nostră poruncă şi voinţă a se întorc© raelele ce se rătăcesc în tote părţile şi în păment străin, şi a’şi lua fieşco-care lucrul dregătoriei sale
136
V. A. URECHIĂ
          Pe de-o parte boerii Qtcârmuitorii adreseză scrisorea către ispravnici în 31 Mai, prin care le ordonă ca să îndemne pe pribegi a se reîntorce la ale lor în 5 sau 6 dile J), că alt-mintrelea îşi perd tot
     cu obştâsca liniştire ce au avut şi mai 'nainte, fără ce mai mică bănuială că ar putea să li să întâmple vre-o stricăciune; şi că până^la arătarea Domnilor, au să caute tote domnescile pricini desăvârşit de către Caimacami, precum huz-meturile, dăjdiile şi cele-l-alte, după obiceiu. După înţelegerea şi cercarea în lucrarea ce ai, vei îngriji ca să săvârşesc! întocmai acele scrise, supuindu-te sfântului nostru semn.
           S’a scris acâsta către sfârşitul luneî zilbage, al anului 1236.
                                                      1) De la oteârmuirea Valachieî Către dumnelor Ispravnici ot sud ....
           Insciinţăm dumnevostră, că astă-qjft la 31 ale acestei luni Mai, la opt câsurî din ^i, au sosit aici în Bucuresci, Dumneiuî cinstitul vel Postelnic Cos-tache Negre, Caimacamul Măriei Sale lui Yodă, cum şi cinstitul Hasne-cheatipi al Măriei Sale prea înălţatului Silistra-Yalezi Mehmet Paşa, Sarascherul oştirilor împărătesei, unde adunându-ne cu toţii, atât parte bisericescă, cât şi noi boerii, ni s’au citit întru au(Jul tuturor vrednicul de închinăciune prea înălţatul firman al prea puternicului nostru împărat i deosebită cartea Măriei Sale prea înălţatului nostru Domn Scarlat Vodă Calimah şi ne am împlut cu toţii de obşte de o ne-grăită bucurie, vă^endu-î coprinderea într’acestaşî chip, că din arzmag-zarurile boerilor ţărei, ce au năzuit spre scăpare în pământul Austriei, cum şi din multele, jalnicele arzuri ce au trimis supusa raia din amândouă ţările Mol-davia şi Yalahia, luând pliroforie prea înălţata Portă de tote câte au pătimit de către turburători şi pentru cea desăvârşită curăţire a răutăţilor şi isgonire a apostaţilor au orînduit de la Anadol şi de la Rumelia îndestulate puteri de yoştiri nebiruite, care au a zdrobi cu braţul cel puternic pe toţi aceia ce s’au tivit într’aceste ţări cu zurbalîcuri, ca să dezrădăcineze cu totul răutatea şi să aducă linişte şi buna stare supusului norod, după firâsca bunătate şi voinţa a Mărireî împărăţiei sale, iar pentru aceia cari din îndemnare, sau din sărăcie strîmtoraţi s’aîî amăgit de s’au unit cu zurbalele, de se vor arăta supuşi, să’i erte desăvârşit de o asemenea greşaiă, să rămâe cu totul nesupăraţi, poruncin-du-ni-se şi nouă deosebit, ca să fim îngrijitori cu tot dinadinsul a întîmpina cu bună orînduială şi cumpănire oştirile împărătesei cu trebuineiosele zaherele. Deci dintr’acestă coprindere pliroforisindu-ne de părintescul cuget, cel plin de milostivire al prea puternicului nostru împărat, organ al milostivire! şi păstor al Yalahiei, alegând pe prea înălţatul nostru domn Scarlat Yodă Calimah, s’au cuvenit într’adever a ne împlea de bucurie, rădicându-se din inimile tuturor
ISTORI ROMÂNILOR
137
avutul eonfiscându-H-se ca de la nisce necredincioşi, iar pe de alta in acestaşî sens sqrie şi Negre către boem din Ardeal in aceiaşi di de 31 Mai.
t<5tă frica şi bănuiala, şi cunoscând în faptă neadormita purtare de grijă a prea puternicei împărăţii, după care şi Dumnâvostră sogiăsuindu-ve eu supunerea ia voinţele stăpânireî, îndată ce veţi primi acesta carte, numai decât să orînduiţî propovăduitori omeni cu cuvânt, sa mergă pe la locurile unde se vor fi aflând pribegiţi t6tă obştea locuitorilor acelui judeţ, să le vestâscă acesta coprindere, făcendu’i să înţelâgă cu totă îndestularea, ca să înalţe mâni rugătore către a tot ţiitorul Dumnezeu pentru întărirea putere! împărăţiei nebiruită întru răsboie şi până în veac strălucită şi slăvită pentru îndelungarea anilor vieţeî Măriei Sale lui Vodă.
      Apoi să se arăte cu totă supunerea prin întorcerea lor la locaşuri cu bucurie şi fără de vre-o îndoială. Puind Dumnefca totă silinţa la acâsta, ca în 5 mult 6:
(Jile, prin boieri, boierinaşi şi zapciî să adunaţi tot judeţul aşezând pre locuitori la urma lor, ca să se apuce de munca pământului întru liniştire, spre a putea şi Dumnâvostră urni câte o orînduială, de care şi zaherele ce se vor face spre întâmpinarea oştirilor. Iar când împotrivă nu vor vrea cu totă dragostea a se    '
întorce înapoi la urmă-le, să le daţi să înţelăgă, că acâsta este semn de ne-în-ţelegere şi de ne-ciedinţă, iubind mai mult a avea în inimile lor frica şi rătăcirea răsvrătireî, decât pacea şi odihna prin casele lor. Să scie dar atunci, că vor fi siliţi cu urgie a se supune la voinţa stăpânire!.—1821, Maiu 31.
      Mihalache Mânu, K Golescu, Fotache Ştirbei, Oostache Negre.
      Cod. 96,"pag. 217 verso.
            Scrisorea Caimacamului Negre către boerit din Braşov
      Piind-că prin deosebită poruncă împărătescă, eu m’am întărit iarăşi în Cairaacamlicul Valahiei, iară Arhon .Hatmanii Stefănachi se orînduesce Caimacam al Moldovei, supuindu-se îndată porunceî înalte, m’am întors astăzi ÎR Bu-curesci.
      Deci, trămit acâstă frăţâscă scrisore, alăturînd tote cele coprinse atât în porunca împărătâscă, cât şi în strălucita scrisore Domnâscă.
      Tote acestea îneunosciinţându-le acum Domnieivostre, mă ^rog cu stăruinţă, fără de amânare nici de o $i, să grăbiţi întorcerea Dumnâvostră la Bu-curescî; cu atât mai cu semă, cu cât eşirea Domnieivostre este asigurată şi în deobste dorită.
      Prea înălţatul 'Silistra-Valezi, stăpânul nostru şi Seraschierul Valahiei, după acestea mi a poruncit a vă scrie Domnieivostre, ca să eşiţî numai decât, j aflându-vă cu toţi la Bucuresci, ca să puneţi la regulă sdrobita vostră patrie.
138
V. A. URECHEA
               Câţi-va boieri se întorc în adever, aşa că la începutul luî August mai găsim în Divan pe Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Scarlat Grădişteanu, Scarlat Mihăilescu, pe lângă Costache Negre şi Fotache Ştirbei.
               Boeriî divăniţi adreseză în 10 August 1821 o notă către Arhiereul Troados vechilul de Mitropolit, ca prin biserici să se facă cunoscută amnistia şi îndemnul de întorcere al pribegilor.
             Prea Sânte Părinte Arckiereule Troados, vechil al Sântei Mitropolii!
               Fiind-că a$î au sosit prea înaltul firman al prea Puternicii împărăţii, cuprinzător cum că, cu ajutorul a tot ţiitoruluî, prin nebiruitele puteri ale împărăţiei sale, au luat săvârşire şi isbăvire, acest împărătesc memlechet Moldo-Ylachie! de către apostaţii ce năpădiseră cu tâlhăresc! porniri asupra nevinovatului norod dintr’aceste ţărî, şi s’au frînt cornul mândrie! ce arădicase în cugetele lor şi chiar asupra hrănitore! stăpâniri, prăpădindu-se ce! mai mulţi prin cumplită morte, alţi! făcendu-se ne-vă4uţ! dintr’aceste două memlecheturî, şi cu un euvînt cu totul s’au curăţit holdele împărăţie! sale de neghina făcă-■^torilor de rău, sdrobindu-! cu braţul cel puternic; şi că buna-voinţa împărăţie! sale este ca toţî supuşi! ţăre! locuitor!, de la mare şi până la munte, să se aşe(Je pe la casele lor, boieri! şi moşneni! să’ş! ia sarcina trebilor şi dregătorilor ţăre!, ce li-sc cade a căuta mazlahatul împărătesc, făcendu-şî moşiile şi acareturile zapt, avendu-ş! întreg! şi neclintite tote privileghiurile, fără de nic! o scădere, neguţători! să’şî severşâseă aliş-verişul lor, ţărani! să se în-deletnicăscă întru lucrarea pământului în pace, fără temere, lipsindu-ie cu totul orî-ce bănuială: ci cu încredinţare şi cu nesăvârşită nădejde să le fie petrecerea ; şi că până va sosi în pământul Yalachieî prea înălţatul nostru Domn, tote mazlahaturile şi pricinele ţereî, adică huzmeturile, dăjdiele şi judecăţile, au să se caute de către Dumnâluî orînduitu! Căimăcam, biv Yel Postelnic Constantin Negre, pentru care ni se poruneesce de către ^nălţatul Silistra-Yalezi, ca să se publicariseseă acâsta în tot coprinsul ţăre!, întru au<Jul tuturor, acâsta bună voinţă a prea înălţate! Porţî.
               Bine-voitorul nostru stăpân tot ac^aş! fnn poruneesce în particular a vă însciinţa Domnieivostre.
               Sciind bine iubirea vostră de patrie şi sadacatul (credinţa) Domnieivostre către puternica şi hrănitorea nostră împărăţie bine-făcătore, aştept îndemnătorea Dumnâvostră lucrare, în cât, iuptându-ne împreună în lucruri, să îndeplinim datoriile de credinţă ce avem cu toţi.
               Poftind dar buna nostră întâlnire, rămân al Dumnâvostră.—1821,Ma!31.
                                                             (Urmeză semnătura)
ISTORIA ROMÂNILOR
139
      Deci, încredinţat fiind purtăreî de grijă, ce dintr’un început au avut hră-nitorea împerăţie către noî, supusa raia, ca o maică către fiii seî, aperându-ne pururea, şi ferind holda împărăţiei sale de totă neghina răutăţii şi vătămătorilor, precum şi acum în fapt am dobândit’o, ce indoelă ne mai rămâne de iubirea de omeni a împărăţiei sale ? De aceea, cu din’adinsul şi cu luare aminte ascultând pe sânta acâsta coprindere a prea înaltului firman, să o fac: sciută la totă tagma preoţâscă, scoţând şi copie fieşce-care preot al mahalalei, a o citi cu luare aminte tuturor mahalagiilor, ca cu totă credinţa şi din adâncul inimeî să dea slavă a tot ţiitoruluî, şi ferbinţî rugăciuni pentru vecinica întărire a hrănitorului nostru Devlet, spre a supune sub nebiruitele împărăţiei sale pi-ciâre, tot vrăjmaşul şi pismaşul; apoi, fără cea mai mică îndoială, şi plin de totă bucuria, să o faci, prea Sânţia ta cunoscută, ca fie care să se adune pe la locaşuri, făcendu-şî zapt moşiele, casele şi acareturile; neguţătorii să se apuce de negustorie şi mogteşugul lor întru dreptate, şi plugarii să se îndeletnicâscă întru lucrarea pământului, dându-şî datoriile lor după vechiul obiceifi, şi după aşezământul ce s’au urmat în ţeră fără nici o împotrivire, dând supunere şi ascultare poruncelor şi povăţuirelor otcârmuiriî; şi aşa să petrâcă întru unire şi întru dragoste, fiind-că s’au ridicat d’asupra acestui pământ morala friceî şi al răutăţilor, şi au rămas munca păcii şi cea desăvâşită apărare.—1821, August 10.
      Barbu Văcărescu, Costacke Negre, Fotache Ştirbei, Mihalache Mânu, Scarlat Grădişteanu, Scarlat Mihăilescu.
      (Asemenea pitacu s’a făcut la Spătărie şi la Agie).
      In aceeaşi $i de 10 August 1821, Divanul trămite la Porta Otomană un arz pryi care aduce mulţămirile ţerei, că s’au curăţit ţera de apostaţi. Boerii vestesc, că s’a reîntors cei mai mulţi din emigrare şi că şi cei cari au remas încă peste fruntarii sunt gata de a se întdrce şi ei la urma lor. Boerii din Divan parafrasând firmanul împărătesc, aduc mulţămirî prea milostivului rmperat pentru nemărginita milă ce a aretat către sermana ţeră, de aii isbăvit’o din manele tiranilor hoţi. Arzul se termină cu rugăciunea: «să ne miluescă prea puternica împărăţie şi cil trămiterea Domnului, ^îpâ cum prin alt prea plecat arz-magzar ne-am mai rugat, ca cu acesta să se facă şi cea mai de-sevîrşită liniştire».
      In timpul acesta, din luna Maiil până la August, act de la Otcăr-
muirea Valahieî l) mai importante au fost cele următore:
. ___________________ %
      1) E de observat că cu acest titlu funcţioneză şi Caimacamul Negre de astă dată, de unde se conchide că însuşi Negre nu era prea sigur că este Caimacam al luî Scarlat Calimach şi că acesta până în fine va remânea Domn.
140
V. A. URECHI&
      a)      In 4 Maiii şi apoi în 21 Iulie s’au regulat rîndaşi la conacele cinstitelor Agale din Bucuresei.
      bj In luna Iulie Otcârmuirea ţărei rumânescî intră cu arz către prea milostivul vizir Mehmet-Paşa Silistra-Valezi, prin care se jăluesce că «mulţi din giurgiuveni, nicopoleni, culelii şi brăileni, eşind prin judeţe şi amblând prin sate fac multe şi nesuferite zulumuri» şi că otcârmuirea cere împedicarea unor asemenea necuviinţi şi ocrotire şi apărare pentru norodul ţărei rumânescî 1). In 15 August 1821 se trămise asemene reclamare direct la Vizir.
      Câte-va <Jile după aceea, la 16 Iulie 1821, otcârmuirea adjresâză un nou arz «către prea luminatul făcătorul nostru de bine Ilagi-Paşa Mu-hafîzul Giurgiului. Administraţiunea românescă se tânguesce, că Sarhat-liiî au cuprins cele mai multe sate din judeţele de margine şi isgonind de prin plăşî pe zapciiî isprăvnicieî, ce sunt orînduiţî a îndeplini cele cerute pentru trebuinţa oştirilor, silesce şi apucă pe săracele raele, luându-le zaherele, vite etc». Decă au isbutit sau ba boerimea cu asemenea arz nu putem documenta.
      Tot din Iulie este un firman adresat lui Ahmed Aga şi luî Costache Negre Caimacamul prin care li se vestesce definitiva răpunere a Ete-riştilor greci şi li se ordonă să pună şi pe scutelnicii, şi pe postelnicii boerescl şi mănăstiresc! să contribuescă ca şi cele-l-alte raele, la tote «până la venirea noului Domn». Firmanul adaogă a <jice, că Negre să se supună lui Ahmet-Agă, iar boeriî să se supună lui Negre şi cu toţii să dea pe mâna turcilor orî-care răsvrătit şi să nu 1 ascundă.
      c) La 7 August se petrece în Bucuresei o grosnică scenă. Gunoscutut Căpitan Sava care, precum văzurăm, nu prea avu o atitudine şi o purtare francă şi leală, acum dându-se de om înţeles de aprope cu turcii, acum lucrând in secret, ba şi făţiş în favărea lui Ipsilante, este chiamat la Bu-curesci de Ghihaia-Bey sub cuvint că o să ’l răsplătâscă pentru fapte săvârşite in profitul Turciei în unele judeţe ale {erei rumânescî, mai ales in judeţul Muscel. Sava ascultă de invitare şi vine la Bucuresei in 5 August cu vre-o 300 din arnăuţii săi, lăsând alţi 600 la Ciorogârla-El trage la casa sa din suburbia Tabacilor, iar arnăuţii sunt aşedaţi la cuartir în suburbia Oltenii şi Protopopul. A doua-di Sava se presintă
       2) Condica originală în Biblioteca (Jrechiă din Galaţi, fila 3.
ISTORIA ROMÂNILOR
141
la Chihaia-Bey cu tovarăşii săi Delibaşa Mihale şi Ghenciu. Bine şi cu onoruri primiţi, se decise ca a doua-di Chihaia-Bey să ’i îmbrace pe -toţi cu caftan din ordinea Sultanului. In <Jiua următore la 7 August,! insă nu caftan dobândi Sava şi ai săi, ci morte. Mergend la Chihaia-| Bey, care locuia în casele lui Bellu, însoţit de o mică gardă de 25 d| arnăuţi, în curtea casei fu primit cu onoruri militare de o gardă de 300 de turci, dar când se apropie de uşa camere! lui Chihaia-Bey, turcii înşiraţi pe scări ad honorem traseră cu puşca în Sava, în Ghencea şi in Mihale. Sava că^u mort, Mihale se apără cu spada până in capul scărei unde fu lovit şi el de mârte. Ghencea era să sară pe ferestră, dar cătju şi dânsul lovit de glOnţe. In curtea casei, turcii măcelăriseră pe arnăuţii lui' Sava şi cadavrele lor fură aruncate în Dâmboviţă, care curgea pe lângă casa lui Bellu. Capetele lui Sava, Ghencea şi Mihale âmplute cu pae fură trămise la Constantinopele, iar corpurile lor aruncate fără sepultură in câmpia de la.Moşi şi deveniră prada câinilor şi a corbilor.
      Pe când asemenea măceluri se întâmplau la reşedinţa lui Chihaia-Bey, spaimă grOsnică se răspândi prin oraş, mai ales înţelegând că Chihaia-Bey poruncise că va plăti câte o mahmudea de fie-care cap de arnăut. Turcii ca să capete premiul, ucideau Omenii de la o î-altă în timp de 3 ore cât ţinu asemenea măcelărie spăimântătOre. După intervenirea austriacului Udriski şi a secretarului lui Chihaia-Bey, numitul Bălţăreţul, Chihaia-Bey dete nou ordin, ca să înceteze măcelul, (Jicând că nu mai primesce nici un cap, la din contră că va pedepsi cu mdrte pe cel care ’i-ar mai aduce unul. Trei dile ţinu încă jaful caselor din Bucuresei sub cuvint că turcii căutau prin case arnăuţi ascunşi. Mai multe case au fost incendiate chiar de către turci.
      Ca să se linistescă spaima din Bucuresei,-Sultanul adresâză un firman către Paşa de la Silistra Mehmet-Selim-Paşa, prin care răspun-dând la însciinţarea acestuia, că s’au curăţit cu totul ţâra rumânescă de apostaţi şi că*s’au intors Muntenii pe la casele lor, dar că ne fiind încă Domnitor stau mOrte tote lucrările. Sultanul dispune că aceste lucrări să se caute şi să se intocmescă de către Caimacamul cel rînduit:
      Prea cinstite întru stăpânire deseverşit, cel ce întocmesc!, cu dropta înţelepciune, pricinele norodului, întărirea temelielor înaltului Devlet şi alte străluciri, întâiele isvode al darurilor celor întru asemănare îngerâscă, halea Silistra
142
V. A, URECHIĂ
                                                                    Valezi al nostru Vizir, Mehmet Selim Paşa, Dumnezeii să ’ţî îndelungâscă anii!
      Cu acâstă a nostră sânta împărătâscă poruncă, ţi se face cunoscut, că după însciinţarea ce ne-ai trămis în cele după urmă, cum ca, prin ajutor Dumneijeesc, s’au perdut apostaţi din ţâră rumânescă, şi cum că cei mai mulţi dintre locuitorii ţăreiî, ce din întâmplare au fost fugari s’au întors înapoi pe la casele lor, aflându-se şi cei-l-alţi întru cugetare de întorcere; şi pe lângă acestea încă ne fiind Domn în ţâra rumânescă, stau morte şi nelucrate cele ce privesc pe sâma lui, adică vămile, ocnele şi cele-l-alte slujbe, şi legiuitele dăjdii, asemenea şi moşiile şi semănăturile boerilor, ce sunt fugiţi în Braşov, ne adunate şi ne-căpuite; ci fiind-că pentru acestea întrebi în ce chip este înalta nostră poruncă şi voinţă? eată-ţi poruncim printr’acâstă poruncă a nostră că, de vreme ce, cu ajutorul Dumne(Jeesc, apostaţii ce se încuibaseră în ţâra Bumânâscă şi în ţâra Moldovei, unii dintre dânşii de sabie se vor jertifi, alţii fugind în pământul strein au lăsat aceste ţări slobode despre faptele lor cele rele; şi fiind-că este buna-voinţă a nostră a se face de acum înainte tot repausul şi odihna raialei ce locuesce întru aceste două ţări, care se socotesc şi sunt ai nostru împărătesc Keler, sa îngrijâscă dară a se propovădui prin pristavî, în tot coprinsul ţării rumânesci, că este înaltă şi sântă porunca a nostră de a se întorce întru ale sale toţi de obşte, cei fugiţi în străinătate; şi de a îngriji fie-care pentru meseria sa; precum şi plugarii să lucreze pământul ca şi mai înainte, fără de a avea cât de puţină bănuială că s’ar putea întâmpla ceva în potriva siguranţei vieţii lor, sau a averilor lor, ori scădere sau schimbare la privelegiurile lor; şi până la venirea Domnului în ţâra rumânâscă, hotărîm ca tote slujbele, vămile, dăj -diile şi altele asemenea acestora ce privesc pe sâma Domniei, să se caute de o cam dată şi să se întocmâscă de către Caimacamul cel orînduit.
      Deci, spre acâsta, după cum s’a trămes ale nostre sânte osebite porunci către Vizirii Muhafizi ai Diuluî şi Brăilei, aşa şi către tine, ca să urmezi desăvârşit şi întru glăsuire cu înţelegerea sântei nostre porunci, puind în lucrare totă privegherea şi sciinţa, spre a se propovădui fără de zăbavă, în tot locul ţării rumânesci, a nostră întru osîfdie poruncă şi voinţă, de a se întorce înapoi raialele nostre, locuitorii ţării, ce se rătăcesc în ţâră străină şi în alte părţi, împrospătând acest fel fieşee-eare urmarea meseriei sale; iar mai vârtos, că voim să fie de obşte linişte, fără cea mai puţină bănuială că va cerca cinevaşi vre-o băntuire sâîi stricăciuni; şi că până ia venirea Domnului în ţeră, este să se caute desăvârşit tote trebile Domnesci şi maslahaturile ţării de către orînduitul Caimacam.
      Tu dară, Vizirul nostru, cel ce esci strălucit întru înţelepciune şi în multe cercări, să ieî sâma spre săvârşirea întocmai celor poruncite, supuindu-te sfîn-tului nostru semn.
                                                                          S’au scris acâstă poruncă pe la mij'ocu] lunei Zilcade, cu leacul 1286 (1821).
ISTORIA ROMÂNILOR
143
      Paşa de Silistra caută să justifice măcelărirea din urmă al luî Sava şi a lor săi din Bucurescî prin un ordin trămis către Chihaia-Bey. Prin acest act adresat tot odată către toţi căpitanii de oştiri turcesc! şi către Constantin Negre, cum şi către totă obştea boerâscă, le spune că liniştea cea fâr’de veste tulburată de o câtă de âmeni resvrătitorî şi făcători de rele (Ipsilante cu ai set), s’a restabilit de. oştite .turcesci trămise în ţâră. Mai rămânea băntuitor obştiei numai «acel sciut pro-tivnic Sava-Bimbaşa nemulţămitorul de facerile de bine ce a dobândit de la înaltul Devlet şi tot d’auna având întru adâncul inimei sale încuibată înşelăciunea şi une-ori făţărnicindu-se cu credinţă şi cu supunerea către înalta Pârtă, alte ori unindu-se cu apostatul Ipsilante şi arătându-se într’o glăsuire cu faptele aceluia, au meşteşugit mai în urmă şi prin făţăriî s’a făcut că se întorce iarăşi în slujba înălţatului Devlet.....».
      S’au prins corespondenţele luî Sava cu Ipsilante şi cu hainul Diamandi, deci s’au cunoscut că este trădător şi că nu âmbla decât să’şi âmple tâlhărăsca pungă. S’au găsit şi 3 tunuri ascunse în casa Ini şi un drapel de apostaţie. «Pentru aceste cuvinte hotărîndu-se | perdarea acestui hain Sava dimpreună cu căpităniile lui Ghencea şi !
                                                                                                                                       I
Mihale cu tovarăşii lor.....», s’a şi pus în lucrare şi de acum înainte J
ţâra rumânescă a fost isbăvită pe deplin de făcătorii de rele. Actul termină, amintind că este dată poruncă de la Sultanul, să se pedepsescă cu morte ori-care oştân va face jafuri şi fapte rele împotriva locuitorilor pământeni. Deci, se ordonă lui Chihaia-Bey şi căpeteniilor oştirilor turcesc! «ca nu cum-va să bântuiţi pe vre-unul din boerî or; locuitori, măcar la un fir de per din capul lor, nici să căutaţi strâmb la raele, nici împotrivă să urmaţi, sub pedâpsă cumplită. Adaugă finalmente acest act, a asigura boerimea şi pe locuitorii ţereî «că numai pentru mântuirea vostră s’a făcut cea de istov perdare a apostaţilor cari s’au fost sculat cu zurba în ţâra rumânescă». Eacă actul:
      Totă lauda slăviţilor şi cinstiţilor bărbaţi, păzitorul şi îngrijitorul oraşului Bucureşoî, Capugi-Paşa, Hagi-Gheghe-Aga, sporeseă-se slava ta!
      Şi voi, ceî-l-alţî căpitani ai oştirilor, ce sunteţt lauda şi aleşi între cei asemenea voue, sporescă-vi-se puterea !
144
V. A. URECHIA
       Şi tu, întâiuie al nâmuluî Messia, halea, Caimacamule al ţereî Rumânescî, Constantin Negre, crâscă-ţî cinstea şi bunu numele teu î
       Şi voi toţi, de obşte boerî aî ţereî Rumâneşeî!
       Cu acostă poruncă a nostră vi se face cunoscut că; obştâsca linişte şi odihna supuşilor ţereî Rumâneşeî, fiind una din cele rnaî deosebite şi nestrămutate dorinţe ale înaltului Devlet (sub aperătorele căruia aripe, umbrindu-se aceşti supuşi din vechime şi până în filele acestea de apoi, se bucură, odihnind u-se după împerătâscă voinţă), aeâstă linişte fără de veste şi pe neaşteptate s’a tulburat de o câtă de omeni resvrătitorî şi făcetorî de rele, carî, avend căpeteniî pe hainul Ipsilante, s'aiî revărsat în tot eoprinsul ţereî Rumânescî, aducend în tote părţile derăpănare desăvârşită; şi prin mijlocirea aceluî hain, căpetenia lor, şi prin multe chipuri arătând hainlâcul împotriva prea înălţatei Porţi, pe de o parte au înşelat din raelele ţereî Rumâneşeî, pe de altă parte le-au făcut multe pră(jiî şi felurimi de jafuri «pricinuitdre de tota derăpănarea ţereî; într’acestea însă ochiul cel ne-adormit al prea puternicului nostru împărat, avend ajutor puterea cea tare a luî Dumne4eu şi pururea următore cu îmbelşugarea, prin împărătâsca sa îngrijire la vreme cuviinciosă, întâmpinând aceste nevoî întâmplate în ţâră Rumânâscă, a trimis nebiruitele sale ostirî, şi în puţină vreme au sfărâmat aeâstă per^etore câtă, pre unii din căpeteniî prin-4endu-î de viî, pe alţî risipindu-î şi gomndu-î peste munţî, în cât ast-fel s’a adus scăpare şi isbăvire de rele săracei raele; dar şi cu totă acea isbăvire, ce a săvîrşit împărăţia sa, s’aiî ivit în cele de pe urmă în ţâra Românâscă şi altă întâmplare vrednică de uriciune, care privea, nu numai spre împotrivirea înaltului Devlet, ci încă şi spre bântuirea obstieî, adică cel sciut protivnic Sava Bimbaşa, nemulţămitorul, către facerile de bine ce a dobânnit de la înaltul Devlet; şi tot-dâuna avend întru adâncul inimeî sale încuibată înşelăciune şi viclenie, şi une-orî făţărnicindu-se cu credinţă şi cu supunere către înalta Portă, alte ori unindu-se cu apostatul Ipsilante, şi avendu-se într’o glăsuire cu faptele aceluia, s’au meşteşugit mal în urmă, şi prin făţărie, şi s’au făcut că se întorce iarăşi în slujba înălţatului Devlet; cu tote acestea, abia după trecere de o lună s’au înfăţişat către Kehaiaoa nostră, Hagi-Gheghe-Aga; şi nu numaî cu acâstă necuviinciosă faptă s'au dovedit bănuiala, ci de o-dată s’au prins şi / scrisori ale luî, şi corespondenţele sale cu Ipsilante; şi maî în urmă şi alte scrisorî ale luî către hainul Diamandi, cel într’un cuget cu densul; aşa s’a arătat numitul în tote faptele sale, ca politiceşcile luî pornirî şi slujbe, ce se prefăcea că arată către Kehaiaoa nostră, prin felurimi de chipurî, nu au fost alt fără numaî întrâga înşelăciune şi făţărie, asemenea linguşitorieî cânelui, ce ’şî mişca coda, când către unul, când către altul, cu scâp ca aflîndu-se tot-d’auna în trâbă şi căpetenie de omenî îndărătnici şi făcetorî de rele, să potă dispuia pe supuşii împerăteşcî, şi să-şî împle tâlhărâsca sa pungă. Cum dar se putea trece cu vederea acest fel de făcetor de rele şi apostată ? în vreme ce, pe lângă
ISTORIA ROMÂNILOR
145
eele-l-alte ale luî tainice rele cugetări, s’au găsit şi trei tunuri ascunse la casa sa, cum şi somnul de apostasiă al lui Diamandi, tovarăşul cu acel apostat; cum dar se putea nădăjdui mântuirea obsteî fără a se pune în lucrare cea desevîrşită prăpădenie a pricinuitorului relelor?   în vreme   ce este obicinuit şi legiuit la
tote nemurile, a nu răsplăti către cei  buni rele  în loc de bune, precum şi către
cei răî bune în loc de rele, ci spre isbăvirea săracilor este neapărat orînduită per^area unor ast-fel de omeni resvrătitorî.
       Pentru aceste cuvinte, hotărîndu-se pozarea acestui hain Sava, din pre-ună cu căpeteniile luî, adică Ghencia   şi Mihale, şi a tovarăşilor lor, orî  unde
s’ar găsi, s’aîi şi pus în lucrare ; şi de acum  înainte, fiind-că toţi de   obşte
locuitorii ţereî Rumânescî, atât ceî din oraşe, cât şi cei de prin sate, isbăvin-du-se pe deplin de aceştî perijetorî şi făcetorî de rele, pot în linişte şi nesu-păraţî să urmeze fieşce care lucrul seu şi meseria sa, lucrând ca şi mai nainte datoria, au dar să se roge luî Dumnezeu pentru îndelungata viaţă a prea puternicului nostru împărat.
       Către acesta, fiind-că este dată împerătescă poruncă, ca verî care din ostaşii împărătesei ar cuteza de acum înainte să facă cât de puţină supărare vre unei raiele, îndată unul ca acesta, cu morte să se pededsăscă, urmeză ca toţi locuitorii, de orî ce trâptă, să se apuce iarăşi de meseria lor şi de lucrul lor, fără temere şi cu linişte, avend temeinică încredinţare pentru nebântuirea şi cea desăvârşită siguranţă a lor.
       Int’acest chip dar tu. Kehaioa nostră şi voî, cele l’alte căpeteniî ale oştirilor, înfrânând fiesce care din voî, oştirile nostre, sa luaţî sâmă bine că nu cumva să bântuiţî pe vre unul din boieri, sau din locuitorî, măcar la un fir de păr din capul lor, nicî împotrivă sa urmaţi, căci alt-fel să sciţî că, ca nisce vinovaţi, vă veţî osîndi, şi vă veţî pedepsi cumplit. Şi tu, Caimacamule, şi voî, boieraşiior şi eeî-l’alţî locuitorî aî ţereî Rumânescî, înţelegeţi toţi, că fiind din vechime obicinuit, după legea şi împărăţia' nostră, a se socoti cinstea vostră, cinstea nostră, şi averea vostră, averea nostră, şi viaţa vostră, viaţa nostră, nu se cuvine să aveţî de acum înainte cea maî mică bănuială, că vă veţî supăra cât de puţin la ceva orî din partea nostră, orî din partea căpeteniilor nostre, şi a oştirilor; ci cunoscând că numaî pentru mântuirea vostră s’a făcut cea de istov perijare a apostaţilor de rele, carî s’au fost sculat cu zurba în ţâra Rumânâscă, să vă odihniţî dar şi să fiţî fără grijă fiesce care întru ale sale, deschi(}endu-vă prăvăliele, şi urmând ca maî nainte fiesce care meseria sa.
                                                                         Pentru acest sfârşit, s’a făcut acesta a nostră poruncă, s’a trămis de la Divanu^
  ........Silistra; iar voî, supunându-vă la cele poruncite, să urraaţî întocmai
                                                           (Urmeză sigiliul)
                                                                   Despre uciderea lui Bimbaşa-Sava şi aî luî au trămis dare de semâ către Miltitzv Consulul prusesc din Bucuresci la 21 August st. n. 1821*
                                                                                                                                                            Istoria Românilor de V. A. Urechiă.
Tom. XIII-IO
/
  446__________________________V. A. URECHtîĂ____________________________
 In nota acesta culegem unele detalii cari lipsesc în actele până aci reproduse. Aşa se descrie apărarea ce-au încercat'o Arnăuţii pe cari Turcii îi hotărîseră la morte; «cei cari putură ca să se apere, se aperară şi mulţi Turci rămaseră morţi. Arnăuţii locuiau mai cu semă pe lângă casa Căminarului Sava. Se aperară şi la acăstă ocasiune se întâmplară desordine comise de Zaporojenî, cari, ucigând Arnăuţii jatuiră mai mult sau mai puţin şi.pe omenii cari se găsău în aceleaşi case. Vre-o 50 de Arnăuţi se închiseră in biserica Oltenilor şi câţi-va în casa lui Filipescu Buzatul. Zaporojeniî deteră foc casei şi focul isbi şi biserica
 Oltenilor...La biserica Protopopului încă puseră foc după denunţarea
 unui preot român, că erau şi acolo închişi Arnăuţi. Arserâ vre-o <Jece; case cu tote că Chihaia-bey însuşi stărui să se stingă focul. Arnăuţii se aperară cu curaj în biserica Oltenilor, trăgând asupra Turcilor din clopotniţă chiar când ea ardea. Chihaia-bey aduse câte-va tunuri să spargă zidurile bisericei, dar nu isbuti decât să arunce spaima în oraş, ghiulele ricoşând din zidul bisericei asupra oraşului. Acestea se petreceau în $iua de 7/19 August st. n. In dimineţa chleî de 20 la 10 ore fără un sfert, canonada reincepu,dar numai sera la 8 ore zidul fu spart şi Turcii luară cu asalt biserica, măcelărind pe toţi câţi se aflau acolo, dar perglând şi ei vre-o 200 omeni rămaşi morţi... Chihaia-bey publică îndată câ tote raialele credinciose n’au de a se teme de nimic, ceea ce nu impedică ca oraşul era in o tristă stare «fără repaos nici de năpte, nici de di». Autorităţile turcescî trebuiau mereu să dea ordine pentru a împedica lăţirea terorei printre bieţii Bucuresceni.
      Terărea era aprăpe cu/ne-putinţă de a o potoli, mai ales după ce Ştrogonoff abandonă Constantinopolele şi după ce consulii rusesci şi austriaci abandonă Bucurescii. Pentru a potoli pe cât posibil acea terore pavilionul rusesc tot se mai rădică încă la 13/25 August pe catargul din curtea Consulatului rusesc J). 1
     1) Vecjî Hormuzachi Voi. X. pag. 126 actul 167.
                                       Le Moniteur Universel No. 260 Lunâi, 17 Septembre 1821.
                                               Vienue, le 5 Septembre.
     Les derniers rapports arrivâs de Bucharest, en date du 21 Aout, ânnon-cent une nouvelle scene d’horreur et de destruction dont cette malheureuse viile â âtâ le thââtre.
ISTORIA ROMÂNILOR
147
                                                                 Finea anului 1821, aduce cum vedurăm, neaşteptat capet şi vieţe! celor doi fraţi Călimăcheseî. Dragomanul Calimah învinovăţit, că era
      Nos lecteurs n’ignorent pas le nom de Caminar Sawa, connu par le role qu’il â joue dans ia Yalaehie depuis rinsurreetion de Theodore, chef des Pandonres, â la tete de son corps d’Arnautes. (Les Arnautes sont des soldats Albanais, â la solde des hospodars des deux principautâ, et font le service des gardes da corps, La plupart sont Musulmâns). Caminar Sawa, qui dans la derniere guerre entre la Russie et la Porte, avait harcele l’armee russe, sur-tout pendant ie siege de Rustchuk, ou ii s’etait montrâ comme le plus auda-cieux des partisans, avait păru dans la Yalaehie â la tete de son corps d’armee qui.dui etait entierement devoue, des le moment ou Theodore fit publier sa proclamation. II se declara onvertement en faveur de ce dernier, mais bientot apres sa conduite devient equivoque, et lorsqu’Ipsilanti s’insurgea dans la Mol-1 da vie, Sawa, s’est borne â maintenir sa position dans le palais du mâtropolitain* de Bucharest. A Taproche de l’armee turque sur les bords du Danube, il se declara ouvortement pour la Porte; dont il paraît avoir defendu la cause jusq’â ce^moment. ,
      Dans ia premiere quinzaiae du mois dernier, le Kiaja-Bey, commandant l'armee turque dans la Yalaehie, avait assemble plusieurs divisions de ses trou-pes dans Bucharest. Caminar Sawa, qui jusqu’aiors avait fait la guerre coutre les bandes des insurges qui eraient le long de la frontiere, â ete egalement mande â Bucharest, et y est arrive avec un millier et plus de ses Arnautes. Le matin du 19 aout, il s’est rendu auprâs du Kiaja-Bey, accompagne de Bimbacha-Genth-Aga et Dey-Baschi-Mihali, deux de ses capitaines. A peine etaient ils entres dans le vestibule, que la garde du Kiaja-Bey les reşut avec un salut de mousqueterie qui les etendit morts sur ie carreau. Une attaque generale eut lieu dans le meme moment contre ies Arnautes qu’on avait loges dans un quartier plus eloigne. La plupart d’entre eux se retirerent dans ies couvents qui sont les edifices les plus solides de la viile et se d6fendirentf avec leur bravoure accontumee. Cet 6venement â amene la triste consequence qu’un nombre assez considerare des maisons do la viile â etă detruit par les flammes.
       Comme un exemple de la valeur des Arnautes, on pe ut citer le fait sui-vant: 1 rsqu’on est parvenu â maîtriser le feu, on a trouve 400 Turcs tant morts que grievement, biesses; le dernier des Arnautes est mort dans le couvent. D’apres la resistance que Ton y avait trouvee, la garnison avait et6 evaluee â quelques centaines d’hommes: il n’y en avait que trentemeuf.
       On assure gânăralement que Caminar Sawa 6tait sur le point de changer -encore une fois de role et que cette d6converfce lui a coute la vie; peut-etre a-t-il ete victime de ce que peu avant Tentrăe de Turcs â Bucharest, ii a fait une procession publique et solennelle precâdee du drapeau de la eroix. Les
148
V. A. URECH1Â
în cunoscinţă de pregătirele mişcăreî grecesc! a fost decapitat, iar Scarlat după unii a murit de apoplexie iar după alţi! otrăvit. h
                                                              CAP. XII.
                   Admiutstraţinnea ţerel românesc! în 1821/22 Din administraţiunea propriu <Jisă a ţerei rumânescî din periăda acâsta, până la Căimăcămia lui Grigorie Ghica, putem aduce o serie de documente inedite.
                                                               Biserica.
      Mitropolitul Dionisie abandonând Bucurescii, administraţiunea Mitropolie! rămâne, precum am arătat, pe mâna vicarului seu proto-singhelul Dionisie. îndată însă după intrrarea Turcilor, înlocui acestuia este numit vicar, sau ma! bine vechil de Mitropolie, cum se <Jicea, arhiereul grec Troados Benedict. In timpul de la intrarea Turcilor în Bucurescî până la sosirea Caimacamului Negre, ede sigur că nic un însemnat act politic n’a făcut acest vechil de Mitropolie, decât doră că a semnat şi el diversele arzuri de care ne-am ocupat. Cam de atuncia de când începe a se maî reorganiza şi admi nistraţiunea generală a ţăreî, adică cam de prin luna luî Iulie 1821 ia şi Troados o parte mai vădită la actele Otcărmuirel Valahieî.
      Din actele relative la biserică până la numirea Câimăcâmie! Iu! Gr. Ghica memorăm următărele:
      In 12 Iulie se rînduesc proistoşi! de la mănăstirea Colroceni, ca denşi! să caute de administraţiunea acestei mănăstiri atât de înglodată in datori! de egumeni! grec! şi de diverşi! epitrop! ce au administrat’o în trecut.
      O dare se aruncă asupra tuturor mănăstirilor sub numire de cisla ajutorinţe! pentru oştiri, adică pentru oştirile turcesc!. * 1
horreurs de l’insurrection augmentent infiniment dans ces malheureuses contrees par l’oscillatton continuelie des -chefs de partis, lesquels combattenţ avec beau-coup de courage et de dâtermination, non pas potir une cause, mais toujour pour leur inter et personnel. Cette circonstance etant peu connue â i’ătrange il s’en suit que Ies jugemens que Ton porte sur Ies affaires de ces pays, ne peuvent etre qu’erronăs.
      1) Vetjî nota lui Miltitz către Kreutchely din 29 Decembre st. n. 1821
ISTORIA ROMÂNILOR
149
      Acăstă dare este repărţită asupra tuturor eparhiilor şi nu taie sumă mai mare ca 58000 de taleri1).
      Unele mănăstiri sunt în imposibilitate de a plăti quot-partea ho-tărîtă, după ce li se cerea şi vechea taxă hotărită pentru a se întâmpina spesele in cas de bolă năprasnică, prin Casa de privighere.
      Unele mănăstiri sunt nevoite să se împrumute pentru a răspunde taxa ajutorinţei. Asemenea împrumuturi se fac după regula adoptată sub ultima domnie, adică prin zapise aprobate de otcârmuire. 1
      1) Foie ue cisla ajutorinţei pentru oştiri, ce sunt a da Mitropolia, episcopiile şi mănăstirile, care s’au hotarît acum în urmă, după acesta a se face împlinirea, iar foile ce s’au făcut înainte remân ansrisite sau şi sparte.
                                                            1822, Eebruar 28.
  taleri
21.000 Mitropolia cu metoşele ei.
  7.000 Episcopia Buzeu 1.400 Episcopia Argeş
   650 Kadu-Voda
  2.500 Sf. Gheorghe cu metoşele 1.300 Cotrocenî 990 Văcăresc!
   270 Plumbuita
  1.050 Znagovul 200 Sf. Spiridon vechi îi
  1.000 Sf. Spiridon nou 1.650 Mărginenii
   750 Misiea 300 Comana 1.260 Dealul 350 Nucetul 390 Butoiul 270 Golgota 1.350 Câmpu-Lung 600 Yieroşu
   taleri
     iOcT Yalea 390 Râncăciovu
   1.050 Mihaiu-Vodă 960 Sf. Ioan 500 Zlătarii
     360 Sf. Ecaterina
   1.000 Mărcuţa 270 Grecii 270 Codreniî
   1.050 Slobozia
   1.500 Sf. Ioan din Focşani 240 Băbeniî
   1.050 Eâmnicu 300 Bradul 300 Clocociovul
   1.100 Serindaru 700 Mănăstirea Banu 400 Glavaciccul 300 Răzvanu 57.650
       Adecă cinci-<jecî şi şepte de mii şese sute cincî-^ecl, într’acestaşî chip poruncim să se facă împlinire, iar foile ce s’au făcut maî ’nainte să remâe neenerghisite.              ^
      Gr. Ghica, Barhu Văcărescu, Constantin Negre.—1822 Februar 28.
t
150
V. A. URECHIĂ
                         De la otcârmuirea Valahiei.
      Prea sfinţia ta Archiereule Troados, vechilule al sfintei Mitropolii, Ioan Postelnicel, Epistatul mănăstire! sfîntuluî Spiridon Noii, ne făcu arătare, că pentru banii ce este îndatorată acostă mănăstire a da la Vistierie pentru întâmpinarea cheltuelilor oştirilor îraperăteşcî, ne-avend alt mijloc, se îndatorăză prin zapisul ce-1 ve^urn, de aceea ca un lucru trebuincios prea sfinţia ta după orînduială       ^
să adeverezî acest zapis, ca să potă număra împrumutătorul banii din arătatul zapis.—1822, Martie 28 1).
      Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigore Romanitis.
      O parte din veniturile Mitropoliei şi a Episcopiilor se trămeteaii în secret la Braşov la adresa emigraţilor arhierei. Aceştia nevoind să asculte de chiamarea lui Silistra-Valezi de a se reîntorce la scaune,
Paşa ordonă otcârmuireî Valahiei, ca să înceteze cu asemenea trămi-terî de bani. In 16 Mai 1822.
1) Patru cărţi la patru judeţe Muscel, Argeş, Dâmboviţa şi Ilfov pentru banii
                                                                 ce sunt îndatorate a da
                                                               De la otcârmuirea Valahiei
      Dumnevostră Boierilor ispravnici ot sud.... încă de la 20 ale trecutei
luni a luî Martie s’aiî scris dumnevostră, pentru banii ce sunt îndatorate mănăstirile prin hotărîrî domnesc! şi prin zapisele egumenilor legate a răspunde în vreme d© năprasnică bolă la Casa privigherei, la Cutia milosteniei, vi s’au poruncit, ea cu mumbaşir fără de zăbabă să’! împliniţi şi să’! trămiteţ! aici la cinstita Dvornicie a obscirilor, după care vă(Jendu-se din cartea dumnevostră lenevire se cuvenea a vă trimite mumbaşir cu treapăd, dar acum se trecu cu vederea, însă ve poruncim, ca făr de alt cuvînt de prelungire, să împliniţi negreşit bani! de la egumen! şi să’! trămiteţ! la Dvornicia obstirilor cum ma! în grab, căcî făcend întârziere vi se va iirămite dumnevostră mumbaşir cu greu treapăd şi ve veţî socoti de nedestoinic! de dregătoria ce vi s’au încredinţat.—1822, April 23.
      Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Grigorie Romanitis.
                                              De la Otcârmuirea Valahiei, către părintele arhiereu Apamia, năstavnicul sfintei mănăstiri Câmpu-lung.
      Fiind*că mănăstirea acesta este legata prin contract şi prin hotărîre dom-nescă întărită, ca să dea pe tot anul taler! 2500, car! ban! în vreme neliniştită sunt rînduiţ! a se da la Casa privigbere!, iar în vreme de sănătate când aii avut lipsă şi trebuinţă Cutia milostenie! şi într'acăstă vreme fiind ma! cu deosebire lipsa şi trebuinţa săracilor şi celor lipsiţi i acelor căZuţ! în ticăloşi! din întâmplările vreme!, a căror nădejde de a’ş! ţine viaţa avend-o în numaî îu
ISTORIA ROMÂNILOR
151
      Otcârmuirea comunică acest ordin vechilului mitropoliei Troados şi mai cu semă i se ordonă, ca să oprescă pe Vlasie purtătorul de grijă al Episcopiei Argeş, de a mai trămite asemenea ajutorurî de bani lui Ilarion, refugiat şi dinsul în Ardei.                                                    >
                        De la otcârmuirea Valahiei.
      Prea sfinţia ta părinte arhiereule Troados vechilule ai sfintei mitropolii, şciut este prea sfinţiei tale că din porunca împerătăscă prea înălţatul Silistra Yaiezi au orînduit veniturile sfintei mitropolii i ale câte trele episcopii spre
puţinul ajutor ce li se face de la Cutia milosteniei şi Cutia neavend stare şi putere a le întâmpina mângâere la acăstă (}i a sfintelor paşti, s’au găsit cu cale ca boeriî ce sunt orînduiţi pe acăstă mănăstire pentru anul trecut, cari nu s’au dat să’î dea la Cutia milosteniei ; ci dar primind acăstă poruncă făr de câtuşi de puţină prelungire, în treî-patru d.ile să găteşci banii negreşit cu ori-ce mijloc vei şei şi să’î dai la dumnelor boe/iî ispravnipî, de unde să cei adeverinţă de teslimat şi cu acestă carte i cu adeverinţa ce vei lua ţi se va ţinea în sămă ; ci dar să nu faci într’alt chip a aduce trăba la prelungire, căci va veni mumbaşir cu greu treapăd.
       Gricforie Gkica, Barbu Văcar eseu, Mihalache Mânu, Constantin Negre, Scarlat Grădistenu, Scarlat Mihălescu.
       Asemenea cărţi s’au făcut şi la mănăstirile de mai jos:
       La sfinţia sa arhiereul Laodichias, năstavnic mănăstire! Dâlul, pentru taleri 3.000.
       La David, vechil Znagovuluî pentru taleri 3.000.
       La vechilul, mănăstire! Yieroşul pentu taleri 1.000.
       La egumen Cotmănenu metohul Coziei, pentru taleri 350 din taleri 1200 ce este mănăstirea Coziei,
       Cod. 98 pag. 225.
                          De la Otcârmuirea Valahiei
       Prea sfinţia ta părinte arhiereule Troados, vechilule al sfintei mitropolii, fiind-eă după întocmirea ce în urmă s’au făcut prin foie iscălită de egumeni la cisla ajutorinţei ce s’au pus a da mănăstirile, după care s’au dat poruncă a se pune în faptă, iar cisla dîntâî să remâie fără de energhie la care cisla este pusă şi mănăstirea sfîntuluî Ioan din Focşani a da taleri 1.500 în mănăstirea Bă-beniî taleri 240, iar acum am luat însciinţare de la dumnelor boeril ispravnici ai judeţului, trămiţendu-ne şi răvaşele de plată iscălite de prea sfinţia ta, că după cisla d’întâî care au rămas jos s’au luat de la mănăstirea sf. Ioan taleri 1997 şi de la monastirea Băbeni taleri 527 bani 90, pentru care poruncim ca banii ce s’au luat mai mult peste cea-ce se arată mai sus că sunt puse a da, să se dea negreşit la dumneluî Banu Grigorie Ghica, că să’î trămiţă înapoi şi sfînta mitropolie de va pricinui că i’au dat la Yistirie, îi va ţinea în semă din ceea-ce are să dea la Vistirie.— 1822 Martie 21.
       Grigoria Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, (7. Negre.
       Cond. 96 pag. 227,
452
V. A. URECHiĂ
a se strînge în trebuinţa oştirilor împărătesei şi cu acesta hotărîre, ca nimeni din purtătorii de grije şi vechili ai acestor case să nu îndrăsnăseă a trămite pintr’ascuns în Braşov cel maî mic lucru, din vechilii acestor eparhii către obrazele lor; cu mare dojană şi straşnică poruncă ni se dete de către cei mai mari, cum ca s’aii înştiinţat că necontenit se trămit prin taină ajutore din veniturile acestor case, mai vîrtos la episcopia Argeş s’au arătat într’adins trămis cu cerere şi luare din veniturile acelor case şi le-au trecut în Braşov pentru care era să dea de mare primejdie de se punea în mână acela ce au venit pentru acest fel de oprite luări; de aceea scriem sfinţiei tale, că la acăstă epis- ^ copie Argeşului este părintele Ylasie purtător de grije; să’i dai straşnică poruncă ca să caute trebile cu orînduială şi să strîngă veniturile în trebuinţa oştirilor împerătescî, depărtând prin straşnică poruncă a sfinţiei tale pe cei ce se vor afla acolo şi vor fi urmând a se amesteca la treburile şi iraturile Episcopiei; asemenea să dai poruncă a se păzi orînduiala acăsta fără de câtuşi de puţină strămutare, căci urmându-se împotrivă, însuşi prea sfinţia ta vei da răspuns pentru unii ca aceia, cari âmblă împotriva poruncilor împărătesei şi a prea* înălţatului Silistra-Yalezi. — 1822 Mai 16.
      Mikalache Mânu, Constantin Negrea, Romanitis.                           *
      Cod. 99 pag. 267
      Banii şeolelor se maî percep de la unele monăstiri, dar de sigur nu pentru şcoli care sunt închise. Prin pitace de la otcârmuire se întrebuinţeză unele sumi din banii şcdlelor la alte scopuri. *)
                                          De la otcârmuirea Valahiei către prea sfinţia sa părintele arhiereu Apamia, năstavnîcul sfintei monăstiri Câmpu-lung.
      Am vă(jut răspunsul ce ne faci de la 7 ale aceştiî luni la cartea ocâr-muirei ce ţi s’au trămes de la 30 ale trecutului Martie, pentru banii ce este mănăstirea legată a da pe fieş-care an, la care şi răspundem că pricinuirile şi îndreptările ce arăţi n’aii loc, de vreme ce acele întâmplări au fost de obşte şi toţi năstavnicii au răspuns legăturile şi alte ajutorinţe, precum şi chiar pentru acăstă mănăstire cinstite de o cer cu prostiehiu fiindu-le cunoscute veniturile ce are. Ci fiind-că dintr’aceşti bani se împărtăşesc familii scăpătate, cari sunt lipsiţi şi de hrana vieţei, la care urmăză să te filotimiseşci pentru pomenirea fericiţilor ctitori şi să te împărtăşeşti şi prea sfinţia ta de acestă facere de bine; trămite dar banii deplin, fără zăbavă, precum eşti legat prin zapis, ca să nu fie otcârmuirea silită a da monastirea la alt obraz, şi nu’ţî vă rămânea cuvînt — 1822 April. 23.
      Mikalache ManUf* Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
      In împrejurările prin care trecea ţera era imposibil reînoirea de hrisdve de miluire pentru monăstiri şi biserici. Singurul act de ase- 1
      1) 1822 Martie 7. S’au făcut pitac către vechilul Mitropoliei ca să dea arhimandritului Grigorie ajutorul său pe luna lui Februar şi Martie câte taleri 200 pe lună din venitul şeolelor.
      Cond. 96 pag. 223
ISTORIA ROMÂNILOR
153
menea natură este un pitac din 27 April 1822 de la Otcârmuirea Valahiei către vameşul Carvasaralei', ca să plătâscă 100 de taleri mila bise-riceî domnescî din curtea veche. *)
     Nici schimbări multe de egumeni nu aflăm In periâda acâsta de timp, de la Ianuarie 1821 până la sosirea lui Grigorie Ghica Vodă. Dăm in anexe puţinele câte le-am aflat şi anume pentru monăstirea Snagov, pentru Vieroşul din Muscel şi pentru Sfîntu Gheorghe Nou.
     In April 1822 unia din creditorii fostului mitropolit Nectarie caută, în înţelegere negreşit cu maî marii Turci, să fie plătiţi din veniturile mitropoliei. Troados refusă, întemeindu^se pe hotărîrea cunoscută relativă la zapisele aulicescî; otcârmuirea Valahiei aprobă asemenea refuz. 1 2)
      1) Cod. 96 pag. 252.
                         2) De la otcârmuirea Valahiei
       Cu acesta alăturată anafora a prea sfiinţiei sale arhiereului Troados vechiul sfintei mitrnpoliî, înfăţişându-se înaintea nostră jăluitorul Andonache Lorentis şi făcend cercetare, ne am pliroforisit, că jăluitorul cere o datorie cu care au împrumutat pe prea sfinţia sa, proin mitropolitul Nictarie, în vremea când se afla mitropolit, pentru care datorii ale prea sfinţiei sale proin mitropolitul fiin-du-ne şciut, că la lătul 1819 Maiu l,când au eşit din mitropolie şi s’au făcut alt mitropolit, prin hotărîre obştescă întărită de Domn s’au apărat mitropolia de acele datorii, remâind îndatorat chiar prea sfinţia sa proin mitropolitul a’şi plăti datoriile sale, şi acum nefiind aici nici prea sfinţia sa proin mitropolitul cel ce este dator, nici prea sfinţia sa halea mitropolitul, rămâne să fie jăluitorul îngăduitor până se va linişti vremea şi vor veni prea sfinţia lor mitropoliţii şi atunci arătându-se cu zapisul ce cere datoria acăsta, ce urmare se va face pentru alte asemenea datorii, se va face şi pentru acesta. 1822, Aprilie 23
       Mikalache Mânu, Constantin Negre, Grigore Românit.
       Cod. 101, fila 36.
De la Epitropia sfintei mitropolii a Ungrovlahiei, către Dumnelui vel Logofetul.
       In dos jăluitorul Antonie Lorentis, aretându-se înaintene cu acăstă jalbă a sa, am luat pliroforie de cererea ce face, pentru care şi facem arătare că acest fel de rnadea a plăţii unor acest fel de bani prin hrisovul reposatuluî Domn Alecsandru Vodă Suţui s’au dezrobit sfânta mitropolie, remâind ca acele datorii să se plates^ă de către prea sfinţia sa proin mitropolitul Nictarie, precum dumitale este sciut. De aceea eu unul nu pot fi îndatorat cu răspunderea acestor bani, mai vertos tocmai acum şi la o acest fel de vreme, ci jăluitorul va face aeăstă cerere la prea sfinţia sa unde se află, şi după şciinţele de atunci, în dreptăţile ce va avea va şi da răspuns, neavend eu acăstă plirecsusie: a plăti remaşiţurile altor mitropoliţî. — 1822, Aprilie 15.
       Al Ungrovlahiei epitrop Troados.
       Cod. 101 fila 36.
154
V. A. URECHIĂ
      Nesiguranţa în care erau mai cu semă femeile de a merge noptea pe străzi, din causa oştenilor turcii şi pentru ca nici bărbaţii să nu lipsescă de la paza caselor lor în timpul nopţeî, octărmuirea se vede silită a ordona Mitropoliei, la 12 Martie 1822, ca «sfintele rugăciuni ale deniilor, care sunt intr’acestă săptămâna cea mare a patimelor» să nu se facă noptea, ci îndată după săvârşirea vecerniei «fiind-că nu pote norodul într’acestăvre me a lipsi din casele lor noptea afară».
                                                          De la octârmuirea Valahiel.
      Prea sfinţia ta arhiereule Troados, vechilule al sfintei Mitropolii, -fiind-că se apropie sfintele rugăcidnî ale deniilor, carele sunt şi într’acestă septemână, cât şi în septemână cea mare a patimilor să dai prea sfinţia ta poruncă atât la bisericile de prin terg, cât şi la preoţii mahalalelor, ca deniile să se facă îndată dupe săvîrşirea vecerniei, care se obicinuesce la 9 câsurî din (ţi, iar să nu intre în vremea nopţeî, fiind*că nu pdte norodul într’acâstă vreme a lipsi din casele lor noptea afară. — 1822 Martie 12.
      Grigorie Ghica, Barba P ăcărescu, Mihalache Mânu *).
                                                            Şcoli şi cultură publică.
      De şcoli şi de cultură publică nu încape vorbă pe timpul res-meriţei. Ambele focare culturale din Bucuresci şi Iaşi sunt stinse momentan, iar puţinii scriitori sunt resleţîţî în ţeră şi peste fruntarii. Naum martor eontimponan al evenimentilor represintă de alt-mintrelea acest timp şi ca prosator şi ea po t. Apelurile lui în prosă şi mai cu semă în versuri la unirea tuturor pentru salvarea patriei, sunt demne de tdtă atenţiunea istoricului. Cităm : «Tânguirea ţereî Yalachiei asupra jafului şi darăpănărei ce i-au. făcut streinii, tâlhari greci», Rugăciunea Patriei, «Sfătuirea Patriei către fiii sei» în care ea, Patria impută fiilor ei că :
                       «Nici limba mea ce ve cresce Yoî nici cum n’o învăţaţi»....
Câştigul moral a fost mare, ori cât de puţini vor fi arnjfit acea mar-silieză a lui Naum' în care el strigă:
                       «Români ticăloşi şi vrednici Până când aşia nemernici Să trăiţi şi chinuiţi ?
                       Nu ve deşteptaţi odată ? 1
      1) Cod. 98, 327.
ISTORIA ROMÂNILOR
155
                      Vai de voi! o să periţi!
                      Na simţiţi ce otrăvită Şi de tot nesuferită E robia pentru voi?
      Orî:
                      «Eraţi români, acum e vreme De păgâni a nu ne teme,
                      Săriţi, săriţi să scăpăm Şi puind crucea nainte Toţi cu ast-fel de cuvinte Să facem un jurămînt!
      Paris Mumuleanu va asocia în curând şi el lira lui la acea a lui Naum, pe când în Moldova Beldiman va scrie nemuritorul seu poem ^ batjocoritor fanarioţilor «jalnica tragodie».
      Cu încetarea Domniei lui Al. N. Suţu înceteză de sigur şi repre-sentaţiunile de piese in limbe străine de la teatrul Domniţei Ralu Caragea (din Str. Fontâneî, la cişmeua roşie). In privinţa acestui teatru este de remarcat actul prin care Domnitorul stabilesce o specie de comitet însărcinat cu censura pieselor ce se represintau, ca sa nu atingă bunele moravuri, dar mai ales să nu fie contra guvernului 1).
       Aprope totă activitatea tipografică în timpul resmeriţeî de la 1821 se mărginesce la imprimări de manifeste.
                                                                 Administraţiunea.
       Ce administraţiune mai putea fi aceea de la Ianuarie 1821—după mdrtea lui Alex- N. Suţul, până la intrarea Turcilor în Bucuresci în Mai acelaş an? Numai de la începutul lui Iunie 1821 aflăm certe acte de natura administrativă: Câte-va rînduiri de Vătafi de plaiu, «după porunca lui Kehaia-Bei2). O declaraţiune a vătafului de plaiu Gheorghe Gb. Munteanu, că va fi cu blândeţe printre Idcuitorî, din 25 Iulie 1821. 1
                                                                      1) Am adus acest act important la cap. istoriei proprie a domniei lui Al.
  N. Şuţul.
       .2. Aşa este rînluirea lui biv vel polcov. de Seimeni Manolache Cuţarida ca Vătaf de plaiul Câmpineî, în 23 Iulie 1821.
       Cu cartea Otcârmuirei Valahiie din 27 Iulie, către ispravnicii ot' sud Prahova, se vestesce numirea de Vătaf a lui Cuţarida (semnaţi Mihalache Mânu,
  C. Negre şi Alex. Nenciulescu). Altă numire de Vătaf la plaiul Telăjin, din 28 Iulie 1821. Cod. Originale la Bibi. Urechiă din Galaţi.
156
V. A. URECHIA
      In Februar. 1822 se rinduese noi vătafi la'plaiurî şi Caimacamiă scriu la ispravnici următorea carte deschisă:
                Porunci pe la judeţele cu plaiuri, însă şipte.
      Dumn6vostră boierilor ispravnici ot sud..........facem dumnăvostră în
scire, că vătaşiî de piaiu ce s’aîl orînduit acum noi, s’au legat cu străşniciea şi cu zapise a nu face cât de puţin jafuri şi năpăstuirî locuitorilor, dând şi che- t zăşie, că vor păzi coprinderea ponturilor din cartea de vătăşie ce i s’au dat acum întocmai, ci dar să chiamaţî pe vătaful să-î cereţi cartea vătaşieî şi ponturile ce i s’au dat acum, pe care citindu-le cu înţelegere, să i le daţi iarăşi înapoi şi să aveţi îngrijire şi neadormită privighere de păzesce vătaful întocmai legătura sa, iar când îl veţi pricepe cu cât de puţin abătut în urmări de jafuri şi nedreptăţi, nu numai să nu’l îngăduiţi, ci fără de zăbavă să ne însciinţaţî, că ne urmărindu-o acfeta, să sciţi că şi dumnăvostră pentru neîngrijire veţi cădea la învinovăţire, ca şi vătaful, şi de primire să avem însciinţare.—1822, Fevruar 22.
      Grigorie Ghica, Bariu Văcar eseu, Mihalache Manu% Constantin Negre.
      Cod. 98, pag. 321.
      Marii vornici avenda primi un avaet lunar de la Vătafii de plaiuri, cunoscut sub numele de slujba Vorniciei, Otcârmuirea găsesce cu cale ca Vornicut-să numescă direct şi pe Vătafii din judeţele transoltene. Acesta numire de vătafi se face cunoscută Caimacamului Craioveî, în 8 Martie 1822 prin actul următorii:
                        De la otcârmuirea Valahiei
către Dumnelui biv vel Cămăraşul Costache Samurcaş, Caimacamul Craioveî.
      Din porunca Măriei Sale Luminatului Hagi Ahmed Paşa, însciinţăm Dura-n6tale, că vătăşiile plaiurilor dintr’aeele 5 judeţe, s’au dat în alegerea Dumnelui vel Vornicw de ţera de sus) după vechiul obiceiu, după care poruncă i după niza* mul ce s’au dat şi aici în 12 judeţe s’au făcut cărţi de vătăşie, unde s’aii trecut în carte la fieş-care plaiul şi avaetul ce s’au întocmit a da la Dumnelui vel Vornic în fieş-care lună; i s’au dat şi ponturi ce sunt obicinuite a se da împreună cu cartea Dvornicieî, ce se dă în judeţe, ca să scie şi vătaful să urmeze cu slujba Dvornicieî în pîaiu ce este a sa întocmai şi aşa au rînduit Dumnelui Vornicul, vătaşî pe cei maî jos aretaţî, cari vătaşî au dat şi zapise cu chezăşie aici la Otcârmuire, după care zapise se trămite şi Dumnetale copie, ca să ve<Jî legătura lor, a fi sciută; deosebit s’au îndatorat toţi vătaşiî spre a li se da şi de către Dumn6ta povăţuirile cele cuviinciose şi apoî să m6rgă în piaiu; ci dar să aibî D.umnâta îngrijire în tota vremea de urrafea şi păzesc vătaşiî
ISfORIA ROMÂNILOR
157
plaiurilor coprinderea ponturilor ce li s’au dat şi legătura zapiselor ce au dat cu chezăşii, iar care se vor dovedi cu urmări împotrivă, nu numai să se oprescă de acele porniri rele, ci să ne şi însciinţeze, ca să i se facă pedâpsa şi să se orînduiască altul.—1822, Martie 8.
      Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Constantin hegre !).
      Continuă a ti mai mult de cât ori când plaga satelor din plaiuri Vătaful. Satele reclamă.
      In 27 Mai 1822 Otcârmuirea Valahiei trămite o nouă carte deschisă către Ispravnici în judeţele cărora sunt plaiuri, desaprobând abusurile acestor funcţionari. 1
                                1. humele vătaşilor
       Gheorghe, Logofet Boţea la Cozia sud Yâlcea. Costaehe, Logofet Piersiciânu, la Hurez sud Yâlcea. Tudorachi, Logofet, la Novaci sud Gorj.
                                    la Yâlcea sud Gorj.
         Cod. 96, pag 222.
       Eacă avaeturile Vorniciei în 1821/22;
       ^ Avaeturile Dumnelor veliţilor Vornici cum s'au pus în cărţi.
*
sud Buzeu
sud Saac.
taleri
150> plaiul Râmnicu, sud Slam-Râmnic.
300 Slănicu 300 Pârscov
400 Plaiul despre Buzeu!
600 Teldjenu             j
750 Plaiul Câmpineî sud Prahova.
200 Dâmboviţa 300 Ialomiţa 300 Argeşii
600 Loviscea ce’î <Jiee şi Cânenl 150 Cozia 300 Hurezul 300 Novacii \     ,     .
300 Vulcanul! s,,d Gor>-
150 Plaiul Muntelui sud Mehedinţi ce’i şi
                                                                                                                                     Cloşanii
sud Dâmbobiţa.
sud Yâlcea.
sud Argeş.
   La acestea cărţi nu s’au făcut acum.
   S’au făcut şi acestea a doua <}i*
Cod XCVIIf, pag 321.
158
V. A. URECHÎĂ
                                     De la otcârmuirea Valahiei cătră Dumnelor boerii ispravnici ot sud.
       Am luat înseiinţarea că locuitorii plaiurilor dintr’aeest judeţ au ajuns la prosta stare şi derăpănare, încă unii dinfcr’enşiî s’au şi strămutat din locul lor risipindu-se prin alte sate şi locuri ascunse., care acesta cercetându-o ne-am pliroforisit că nu curge din altă, fără numai din pricina Yătaşiior de plaiu, că se orînduesc din omeni streini, cari nesciind starea şi puterea satelor, ci pentru al lor enteres în parte silindu-se, lasă la o parte a lui datorie cea d’inteiu îngrijire ce se cuvine a avea ca să âmble printie locuitori cu cuvinte blânde şi pe ceî neputincioşi să’î mângâe, să pue şi de la sine pentru unii cei vede căluţi k desnădăjduire, ca cu încetul să’şî ia al seu, ci cu selbaticie şi neomenie aretându-se în împlinirile datoriilor lor, locuitorilor cerendu-le cu grabă şi al lor enteres mai cu asupra răutându-1, din care pricină, se face şi derăpănare satelor, nesocotind nici puind în gând, că plaiurile sunt legate de grumazul lor şi spargerea satelor, este învinovăţire de morte; dar şi Dumnevostră ispravnicilor nu sunteţi la mai puţină învinovăţire, când nu veţi priveghia urmările vataşilor, să zăticniţi reul cu mijlocele ce se cuvine şi la neputinţă să se ico-nomiseseă şi să se ajute şi cu scăcjămînturî; de aceea dar cu hotărîre s’au lipsit vătaşiî ce au fost până acum dintr’amândoue plaiurile şi alegend din pămen-tenî omeni sciuţî şi cercaţi în slujbe, am orînduit la plaiul Teleajenuluî pe Moise Polcovnicii i la plaiul despre JBuzeu pe Mârzea Medelniceru, pe al cărora nume iată că se trimiseră şi cărţi de vătaşiî; ci dar îndată ce le veţi primi să-î ehiămaţî pe aceştia ce se orînduesc vameşi şi măcar de nu vor vrea să prinrâscă a se încărca cu vătăşiile, Dumnevostră să’î faceţi a primi negreşit, dându-Je poruncă, ca îndată să încunjure tote satele, sa mângâe pe locuitori şi să dea chezăşuire că vor aduna pe toţi locuitorii ceî strămutaţi la locurile lor şi la grabnicile cereri sa împrumute plaiul cum au urmat şi alte dăţî şi cum urmeză aceia cari voesc şi se silesc a ţinea plaiurile în stare buna, dându-ie bune nădejdii că slujba le va fi cunoscută şi vor avea bune resplatirî când se va au(Ji că plaiurile s’au întregit şi petrec bine locuitorii, carele nu are să fie superat cu alte dări decât numai avaetul Dumneluî Yornicul de ţ6ra de jos, cât se coprinde în cartea vătăşieî să’i dea şi avaetul cărţeî ce este obicinuit, iar nu maî mult, şi de urmare că aţi pus nizamul acesta, în fapta să avem însciinţare.
      Mihalache Mânu, Constantin Negrea. Romanet. 1822, Maî 27 1).
      Cod. 96, pag. 276. 1
                                        1. Porunca ce s'a făcut la jalba locuitorilor ot plaiul Teleajenuluî
                                        din sud Saac pentru Mihalache vătaful plaiului ce i-au asuprit.
                                                            De la otcârmuirea Valahiei
                                                                  Toţî locuitoriî din plaiul Teleajenuluî sud Saac, după plângerea ce prin jalba au făcut către slăvirea sa Hagi Ahmed Paşa asupra luî Mihalache ce acum
iSTORIA ROMÂNILOR
159
      O intervenire a locuitorilor din plaiul Câmpinii în favorea unui vătaf (rara avis) cinstit şi blând, găsim, din Mai 1822. Otcârmuirea o ţine în seamă1).
      Eforia Antinomiei, noua poliţie a Capitalei, de care ne-am ocupat aiurea, funcţioneză cu greu în 1821, din causă că lefile funcţionarilor ei nu fură plătite decât până la Octombrie 1820. In 17 Fe-bruare 4821, «Caimacamii ţerel rumânesci» respundend la un raport al acelei Efori), declară, că nu are de unde să-i dee fond de bani,
se află vătaf de plaiu îutr’acest judeţ, că pe de o parte s’ar fi năpastuind întru tote de către numitul, iar pe. de alta nici nu li se dă vre-un ajutor la păsurile ce aii precum li se da de către ceî-l-alţî vătaşi, dintr’a căruia rea urmare ce se portă către eî s’au spart şi plaiul îngreuindu-se şi cu dajdia acelor fugari ; cu tote că se poruncesce ca făr’de zăbavă să se scoţă pîrâtul vătaf şi să se orînduiască altul în locul lui, dar spre descoperirea adeveruluî orînduim pe Costache Logofătul, ca să mergă acolo în plaiii, unde prin ajutorul dumnălor boerilor ispravnici aî judeţului să cerceteze arătarea jăluitorilor şi ori câte jafuri vor dovedi că au cercat jaluitoriî locuitori de către pîrâtul vătaf, apu-eendu’l orînff^iitul mumbaşir cu strâmtore, să’î despagubăscă întru tote şi apoî de urmarea ce întru tote va face, să ne aducă curată pliroforiq, spre a se da cărar de odihnă locuitorilor.                             1822 Maiu 14.
      Mihalache Mânu, Constantin Negrey Şcarlat Grăăişteanu vel Vornic.
      Cond. 86, pag/261.
                                                           1) De la otcârmuirea Valahiei
       S’a ve^ut cererea ce faceţi printr’acăsta jalbă, ca vătaful Constantin ee’l aveţi acum vătaf la plaiul Câmpineî prin chezăşia Şetraruluî Grigorie, fiind pâmenten, carele se află cu bună orînduială, să nu se scoţă nici să se orînduiască altul în locu’î, primită dar este Otcârmuireî cererea vostră; pentru care poruncim şi dumnăvos^ră boerilor ispravnici aî judeţului, să fiţi forte cu pri-vighere şi luare aminte, ca purtându-se numitul vătaf cu bună orînduială, fără a face câtuşi de puţină nedreptate, sau jaf plaiului şi fiind chezaş tot Şetrarul Grigorie şi se va mulţămi şi plaiul de densul, prin scirea Dumnăluî fratelui vel Yornic, respundend hotărîtul havaet, să nu se schimbe, iar nepurtându-se cu bună orînduială, precum mai sus dicem, atunci atât dumnevostră boerilor ispravnici, cât şi voî jăluitorilor, să fiţi datori a da de scire Otcârmuireî, ca cercetându-se şi dovedindu-se vinovat, să se scoţă şi să se orînduiască altul în locul luî.                                                    1822 Maiu 25.
       Mihalache Manut Constantin Negre. Romanitis.
       Cond. 96 pag. 271.
160
V. A. URECîllÂ
până când va veni Domnul în scaun, totuşi p ntru ca să nu se dee zăticnire şi necurmare la cercetarea boalelor politiei, ce până acum se severşia*printr’acâstă Casă, care este un lucru din cele trebuin-cidse, $icem că numirea Astinomiei, să se prefacă şi să rămână iarăşi Casa de privighere, precum au fost mai nainte»
      In consequenţă se desfiinţeză epistaţii de oraş, rămânând nume! ămeni'i ce se pot plăti cu 5000 taleri subvenţiune de la Mănăstirea 1 Bistriţa. Eforii Astinomiei Barbu Văcărescii şi Gr. Romanitis ceruseră, în 27 Ianuarie 1821, să se oblige şi alte 3 mănăstiri: Tismana, Cozia şi Câmpu-lung a da şi ele câte 5000 taleri pe an Astinomiei, de ărece ele fusese altă dată consacrate întreţinere! spitalului de la Dudesci. -Căimăcămia nu aprobă cererea şi reduce budgetul Astinomiei, redevenită Casă de privighere, la subvenţiunea de la Bistriţa.
      Budgetele, ne arată că acâstă instituţiune a Încetat de a mai avea atribnţiuni poliţienesc!.
Simbriile Casei privighereî
150 taleri  Casierul.                                             
60          Un logofet al Casei.                                  
100         Doftorul.                                             
100         Doi arnăuţî trebuincioşî aî Casei.                    
60          Paznici de la lăzăreturile ot Văcăreşti i Colentina.  
75     »    Cheltuiala bisericeî de la spitalul Dudeştilor, însă: 
25          Preotul.                                              
25          Cântăreţul.                                           
25     >    Unt-de-lemn, făclii şi tămâe 1).                      
                                                     1. 'Noi Caimacamii ţerei rumânesci
      Cinstiţilor Dumnâvostră fraţilor boeri efori ai Astinomiei, am veijut arătarea ce faceţi Dumnevdstră, pentru starea Astinomiei, cum că isprăvindu-se capitalul ce aă avut Casa, numai până la sfîrşitul lui Decembrie s’au plătit lefiie omenilor ce s’au aflat în slujbă şi cum că epistaţii şi cei-l-alţî omeni fac strigare, ca ori să li se răspundă lefiie şi să se afie şi de acum înainte slujind, ori să fie slobozi să’şl caute alt mijloc de chiverniseală, cerend Dumnâvdstră lespuns de urmare. La care răspundem Dumnevostră, că de a se orîndui vre-un irat aceşfii Case cu care să se pdtă ţinea Âstinomia cu şciinţă şi cheltuelile ce au avut până acum, de o camdată mijloc nu este, până când va veni Domn în scaun. Dar iarăşi pentru ca să nu se dea zăticnire şi neurmare la cercetarea bălelor politiei, ce până acum
ISTORIA^ românilor
161
                                    După ce judeţele de la munte fură curăţite de eteristî, ispravnicii
se săverşia printr’acestă Casă, care este un lucru din cele trebuinciose, (pcem ca numirea Astinomiei sa se prefacă şi să rămâe iarăşi Casa de privighere precum au fost mai nainte, de aceea Dumnăvostră veţi lipsi pe epistaţii ce s’au aflat până acum şi veţi avea în lucrare numai pe omenii ce se însemnăză maî jos, cari şi maî nainte de întocmirea Astinomiei s’au aflat într’acâstă slujbă, urmân-du-li-se răspunderea lefilor de la (Jinteiu de Ianuarie a următorului lăt, precum se arată şi să se iconomisescă curgerea aceştei cheltuelî a Casei privighereî cu acei taleri 5000 ce îî iea Casa de la monăstirea Bistriţa şi cu cel-l-alt puţin ce maî are Casa, şi pentru ceea ce nu se va ajunge, în vreme cuviinciosă se va face chibzuirea cea trebuinciosă, iar pentru cheltuelile Astinomiei ce s’au urmat în curgere de nouă luni, de la trecutul April şi până la sfârşitul luî Decembre, să aşterneţî Dumnevostră socotelî curate şi dimpreună cu deosebită înşciinţare să le aduceţî ca să se încheie.- 182t Fevruar 17.
       Mitropolit, Grigorie Brâncovenu, Constantin Creţulescn, Grigorie Gkica, Tstrate Creţulcscu, Dumitrache Racoviţă, Grigorie Băleanu} Mihalache Mânu, Grigorie Filipescu, Iordache Slătineanu.
       Cod. 99 fila 104 verso.
         Către Dumnelor cinstiţii boieri otcârmuitori ai ţerei rumânesei, de la Eforia Astinomiei.
       Sciut este Dumnevostră, că la trecuta lună a luî Aprilie, când s’au întocmit * Astinomia, prin obştăsca anaforâ a Dumnălor boierilor şi cu întărire domnescă, după trebuinţa ce au fost de lefî a se răspunde celor ce erau a se afla în slujbă, ni s’au dat poruncă în scris, ca să plătim pe fieş-care lună câte taleri trei miî, după care urmând noi am avut în slujbă pe toţî omenii ceî trebuincioşî şi li s’au răspuns deplin lefiie pe totă luna, dar fiind-că la trecuta lună a luî No-embrie se isprăvise capitalul Casei, am fost făcut atunci anafora către răposatul întru fericire Domnia sa Suţu Vodă, cerend ca să se orînduiască de unde se va chibzui venitul cel trebuincios, spre a se putea ţinea fiinţa Astinomiei, sau să avem poruncă de urmare.
       Pe care anafora o alăturăm a se vedea şi de către Dumnevostră, dar ză-bovindu-se răspunsul, s’au întîmplat şi bălă Măriei Sale şi aşa nu am luat nicî o poruncă. Epistaţii ce se află în slujbă, după cererea ce au făcut a li se da simbria lor, aflându-se maî ales omeni săraci şi însărcinaţi cu case grele, am fost siliţî a lua banî cu împrumutare şi a le plăti, căci Astinomia alt venit nu are decât numaî taleri 5000 ce sunt orînduiţî a lua pe an de la monăstirea Bistriţa, carî şi aceia în patru câştiurî iar nu odată, şi măcar că noî puseserăm în cuget, ca să tăîem simbriile epistaţilor, după ce am vă(}ut lungimea boleî
                                                                                                                                                           Istoria Românilor de V. A. Urechiă
Tom. XIII. — 11
162
V. A. URECHIĂ
numiţi de către Otcârmuirea din Bucurescî, reluară administraţiunea lor. La Câmpu-lung continuă vechiul judeţ al pîrgarilor cugiudeleîn
Măriei Sale lui Vodă şi după ce am vecjut că Casa mijloc nu are de a le plăti şi să remâe numai Casa de privighere, după cum s’au aflat şi mai nainte, dar nu am îndrăznit să o facem, sciind că întocmirea'acâsta s’au alcătuit cu anafora obşteseă şi cu întărire domnescă, fără decât am chibzuit, ca să mai ţinem treba^ întru a sa fiinţă cum vom putea, până se va îndrepta Măria Sa Vodă, şi atunci dându-se anaforaua şi făcendu-se cunoscută starea trebiî, să se dea hotărîrea într’un chip, precum se va găsi cu cuviinţă de către Măria Sa. De aceea acum facem cunoscut Dumnevostră, că epistaţii toţi se află în slujbă până în ceasul acesta, dar simbriile li s’au respuns numai până la sfârşitul trecutului Decembre*, şi cerem poveţuirea Dumnâvostră în ce chip să urmăm: să ’î mai avem în slujbă după cura s’au urmat până acum, sau să le dăm drumul şi să remâe Casa de privigehere precum au fost? şi de va fi voinţa Dumnâvostră, ca să ’i mai avem în slujbă, să ni se arete de unde avem a lua banii cei trebuincioşi pentru răspunderea lefilor, căci omenii fac strigare, ca ori simbriile să li se răspundă şi să slujâscă, ori să se slobodă, ca să mârgă a’şî căuta alt mijloc de chivernisâlă; iar pe lângă acestea tote adăogăm şi din parte-ne a (pce, că spitalul Dudeştilor ce este supus sub îngrijirea aceştii Oase, la let 1796, când s’au zidit şi s’au întocmit de către răposatul întru fericire Măria Sa Alexandru Vodă Moruz/prin hrisovul ce s’au făcut atunci, între alte venituri ce s’au orînduit i-au dat şi trei monastirî adecă Tismana din sud Gorj, Cozia din sud Vâlcea şi Câmpu-lung din sud Muscel, ca să le aibă pentru întîmpinarea cheltuelilor sale, care mo-năstiri măcar că în vremea armiei rusescî, cu sfat de obşte al prea sfinţiei lor arhiereii ţeriî şi al Dumnealor boierilor s’au luat de la spital şi s’au dat aiurea dar avem şciinţă, că în cartea ce s’au făcut atunci de la Comitet pentru depărtarea lor de la spital, $ice acest cuvânt, că când va, veni vremea ca să aibă spitalul trebuinţă de cheltuelî, mănăstirile să nu se mai dea iarăşi înapoi la spital de vreme ce cu sfat de obşte s’au luat odată şi s’au dat la alte locuri, făr’de cât cu sinisfora câte trele să ajute la acea trebuinţă. Intr’acea şciinţă rezimându-ne, (Jicem, că de se va bine chibzui de către Dumnevostră pentru ca să nu se stingă fiinţa Astinomiei, care socotim că este de trebuinţă a se afla în lucrare, pentru pricinile care le arătam în anaforaua cea grecească, să se îndatoreze acele trei monastirî a ne da ajutor pe fie-care an cu câte taleri 5000, cari fac taleri 15,000 şi cu taleri 5000 ce dă mănăstirea Bistriţa, prin iconoraia ce nădăjduim a face, să potă ţinea fiinţa Astimonieî cu epistaţî şi ceî-l-alţî omeni ce i-au avut până acum, şi ori în ce chip să avem respuns de urmare; şi către acâsta, să fie porunca Dumnevostră, a ni se încheia socotâla pe 9 luni, de la /Aprilie înteiu şi până la sfârşitul lui Decembrie lât 1820, fiind neîncheiat ca
ISTORIA ROMÂNILOR
163
frunte. La 21 April 1822 Otcârmuirea rindui epistat la oraşul Câmpulung (Muscel) pre un Dumitrache Uriianu* 1).
      Numirea ispravnicilor se făcu prin alegerea Paşei din Bucurescl. «Bacşişul» sub ori-ce formă, mai mult decât ori când jucâ rol mare In aceste numiri, cari nu se făcură în vedere cu nevoile judeţelor, ci cu câştigul ce putea să dobândâscă Şeraskierul ostireî turcescî şi cei din jurul luî. Orăşenii din Slatina (Olt) îşi permit, in Mai 1821, să căra de la Otcârmuire să li se dee pre vechiul zapciu, pre care’l găseau mai de trâbă.... Otcârmuirea scrie ispravnicilor de Olt, să reprimendeze reclamanţii:
      «Dumnevostră boierilor Ispravnici ot sud Olt, dinfcr’acestă jalbă ce au dat către luminăţia sa Paşa jăluitorii aceştia ce se văd iscăliţi, din oraşul Slatinei, veţi lua îndestulă pliroforie de cele ce au jăluit, pentru care, din porunca Luminăţiei Sale, scriem dumnăvostră, ca chiămându’î înainte~ve şi cetindu-le acostă poruncă a nosti'ă, să le daţi a înţelege să se astâmpere de acest fel de cereri, căutându-şî fieş-care de troba sa, că vor pătimi nevoie, căci nu pot şei ei mai bine de cât Luminăţia sa Paşa, cari din amândoi zabiţii ai acestui judeţ este mai bun şi care este mai rău ? adecă cel de mai nainte sau cel de acum ? şi acosta nu este a lor datorie să’l alegă, ci Luminăţia Sa, ca un Seraschier oştirilor ce este, pe cine voîesce orînduesce şi ei urmâză cu toţii să fie supuşi al primi; pentru care a lor înţelegere şi părăsire de acest fel de urmare şi cerere, va avea otcârmuirea răspuns de la dumnevostră, spre a sci ce arătare să facă Luminăţiei sale Paşei.— 1822 Maiu 27.
      (Coa. xevi pag. 275). Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Bomanitis.
      Dacă în timp de pace şi linişte bandele de hoţi cutreerau judeţele, ce nu era de temut de la ele în urma resmeriţei abia repusă? Şi nu era de ajuns, că bande de hoţi se formau în ţâră, mal năvă-liau aci şi de peşte munţi, din Ardâl. Aceste cete de hoţi din Ardeal nu numai prădau în ţera rumânescâ, ci şi ţineu calea la toţi câţi de acolo, căutau să se întorcă în ţeră, la casele lor, după îndemnul Otcâr-
 să se va<jă venitul şi cheltuiala, ce S’au urmat în curgerea aceştii vremi, să ni se răspundă şi banii ce trec cheltuiala mal mult dimpreună cu dobânda lor, care se va arăta în perilipsis ce aveam a da, fiind luaţi cu împrumutare. — 1821 Ianuar 27.
       Barbu Văcărescu, Grigorit Bomanitis.
       1) Ve4î cartea în Cod. XCVIIIpag. 332. Este copiată după cartea dată de Al. N. Suţul la anul 1820 (Te^i acelaşi codice foia 208).
164
V. A. ORECHIĂ
muireî şi a Paşeişi-î jăfuiau, de na maî cuteza nimeni să apuce de la Braşov ori Sibiu calea spre ţera rumânescăJ).
     Contra bandelor de hoţi, Otcârmuirea luă măsurile posibile, dar ce putea ea face contra acelor serhatliî, cari năvăleau prin satele din vecinătatea Dunărei şi le jăfuiau de zaherele, vite etc. ? — Am adus deja acte relative la asemenea făptuiri şi reclamaţiunile umilite ale otcârmuirei, mai ales către «Prea luminatul şi făcătorul de bine HacA Paşa Muhafizul Giurgiului» din 1821, Iulie 16, şi către Mehmet Selim Paşa Silistra Valezi, din 11 August 1821.
                                                                 CAP. XIII.
      Interrenirea Busieî.—Mministraţiunea Moldovei snb Yogoride.—Iutervenţiniiea Europei.
      Intre acestea acţiunea rusescă la Constantinopole începe a deveni maî energica. In urma ucidereî patriarhului grecesc şi a atâtor greci din Constantinopol şi din întrega Turcie, baronul Strogonoff, repre-sentantui lux Alexandru I, comunică Porţeî nota sea din 18 Iulie 1821. Prin acesta notă Strogonoff face istoricul mişcărei şi a sfătuiriior amicale ce la timp Rusia a dat Turciei. Strogonoff vede că se întinde în Turcia o proscripţiune generală, care cuprinde pe toţi creştinii şi că legea creştină sufere sângerose batjocuri şi că este de nepomenit faptul ucidereî patriarhului în biserică, oficiind în di de mare serbătore creştină. Rusia nu se aştepta la aşa ceva, maî ales în Moldova şi în Va-lahia, al cărora norod «n’au contenit a da otcârmuirei turcesc!», semnele nevinovăţiei şi a credinţe! sale. 1
                                                   1) Oătre cinstita chesaro-crăiască Aghenţie.
      Din alăturata notă ce au trămis Dumnâiuî Caimacamul Craiovei,va lua destulă pliroforie cinstita chesaro-crăiască Aghenţie, de hoţiile şi alte fapte rele ce au început a face în părţile locului nisce hoţ! armaţi ce au eşit din ţinutul Sibiului. Pentru care şi noi cu drept poftim pe cinstita chesaro-crăiască Aghenţie, să bine voiască a face acesta cunoscut unde se cuvine, ca de acolo să se dea straşnice porunci pe la tote satele Austriacesc! a se curma acest reu, ne ma! fiind volnici a eşi în ţâra Valah iei, cacî uni! ca aceia nu numai că fac multe feluri de răutăţi, ci încă sunt şi îndărătnic! cu totul celor ce voîesc a eşi din ţâra nemţâscă în pămentul lor. — 1822, Iulie 5.
      Mihalache Mânu, Grigorie Romanitis.
      Cod. 95, pag. 352.
ISTORIA ROMÂNILOR
165
      «Puterea armelor trebuia să lucreze după socotinţa Rusiei spre a mîntui cele două Principaturî de strenii cari ar fi tulburat liniştea din lăuntru, dar puterea armelor uneltită fiind cu înţelepciune putea să fi avut un sflrşit folositoriu, care ar fi trebuit să fie pus în lucrare sub protecţia unei otcârmuiri indreptătore şi pravile’, cum şi a trataturilor cari alcătuesc dreptul obştesc al acestor principaturî, nu pe temeiul fanatizmuluî, nu spre a îndestula patimile învechite. Cu mare părere de reu au vedut Curtea Piusieî,, că punerile înainte asupra acestei pricini n’au fost nici de cum întocmite de către Portă, că otcârmuirea turcescă semănă a nu băga sema, că este de trebuinţă a linişti turburările.
      Strogonoff se referă la tratatul de la Cuciuc-Cainargi şi după ce insistă mult asupra ucidereî patriarhului, cu care faptă Turcii au batjocorit întrega Europă creştină, declară, că Europa nu p6te sta privi-tore nemişcată la stingerea neamului creştinesc şi la insultele aduse religiuneî sale şi nu pote îngădui ca un stat să ameninţe a tulbura pacea pentru menţinerea căreia ea a făcut atâtea sacrificii. In mâna Rusiei ar sta să demonstreze Porţei pe temeiul tratatelor de la Cai-nargi şi de la Bucurescî, care fi dau dreptul a protege creştinii din tdtă Turcia europenă, dar împăratul condescendent, pentru Turcia, se mărginesce a-î aminti ultimele servicii ce i-au făcut Rusia. Cu acest scop iî recomaudă măsurile de luat pentru îndreptarea situaţiuneî. Probeze Turcia că este în stare de a schimba sistema actuală, care nu permite guvernelor europene să considere Turcia ca un stat cult; «Bisericile stricate şi prădate să fie îndată iarăşi în bună stare, pentru a servi la sânta lor rînduială. înalta Portă să întărcă legei crestinescî pronomiele vechi ale eî, garantându-'i respectul pe viitor. Cu acest mijloc Turcia va potoli in Europa indignarea pentru uciderea patriarhului de Gonstantinopole şi de batjocurile ce au urmat mortea lui.
      «Porta pe lângă acestea să facă o deosebire între tulburători şi locuitorii paşnici, lăsând în linişte pe grecii supuşi şi cari se vor supune într’un termen hotărît; să se linistescă principatele Valahia şi Moldova, unde să caute a aşed.a iarăşi rînduiala pe temelii statornice. Cu aceste condiţiunî Rusia va rămâne bine cu Porta. Dacă însă Porta ar urma alt-fel şi ar arăta prin acesta că urrnăresce un plan olărit,
166
V. A. URECHIĂ
contrarii! în vedere, cu care ea îşi iea tăte vremurile şi pentru care Domnul Strogonoff i’au adus deja «punerile-înainte» ale stăpânului seu, atunci n’ar rămâne împăratului decât să recunăscă că Părta s’a pus în stare de vrăjmăşie pe faţă împotriva lumei creştinesc! şi deci că ea, Rusia, este datore să protăgă pre greci, «cari se răsboesc pentru a scăpa de perire fiinţa lor, căci n’ar putea să lase pe fraţi după lege, la voia unui orb fanatism.
      Strogonoff termină nota sa dând Porţei termen de 8 <Jile, ca să răspundă categoric la cererile Rusiei. Decă Porta se va arăta împotri-vitore, Strogonoff are ordine sâ abandone Constantinopolea cu toţi impiegaţii ambasadei rusesci.
      La acest ultimatum răspunde Părta, că este în sistema ei dea respecta tratatele şi mai ales cele cu «iubita Curte a Rusiei, dar ea declară» că toţi cei care fiind pedepsiţi după ivirea zurbaliculuî (grecesc) şi intre ei Patriarcul grec, şi alţi arhierei n’au suferit decât pedepsa ce li s'au cuvenit şi că defăimările întâmplate la unele biserici gre-cesci n’au fost decât neorînduelile pricinuite de netrebnicii din prostul norod. Porta adaugă alcătuirile, apelurile la arme în oraşe, şi înarmarea obştâscă a nemului musulmana n’au fost, decât măsuri ne apărate spre ţinerea bunei orândueli din lăuntru, şi nu privesce întru nimic puterile prietenesci deosebitele stări a Raelii nevinovate.
      Povăţuirile date şefului Armiei trimesă de înalta Portă în Vala-hia şi Moldavia, nu avea altă direcţie, decât a aduce la drepta cunos-cinţă pe zurbagii, şi a curăţi aceste ţări de ei. — Că mai departe Porta n’au avut nici cum cugetul de a schimba rînduelele cele odată aşezate, nici de a prioinui vre-o strămutare privilegiurilor de care se îndulcesc pomenitele provinţii.
      Că îndată ce liniştea se va restabili, adecă când tâlharii, care s’au ivit în ţările aceste se vor isgoni de istov de acolo, când în sfârşit Domnul Moldaviei Mihail Suţu şi cei lipiţi lui, cari au fugit cu el precum şi acei din vânzători câţi au putut să fugă în pământurile Rusiei şi a Austriei, vor fi estrădaţi toţi stăpânirei Turcesci, sau măcar pe faţă pedepsiţi acolo unde vor fi apucat a se adăposti, în fiinţa ofiţerilor, înalta Portă, mai $ice Vizirul, se va îndeletnici îndată cu orînduirea Voivozilor şi va avea cea mai mare îngrijire a se păzi tocmelele cele
ISTORIA ROMÂNILOR
167
vechi, şi a se apera privileghiurile amendoror ţerilor ca şi mai n’a-inte. — «Insă pomenitul Elciul, prietenul nostru, abătendu-se în potriva tuturor aşteptărilor şi fără nici o pricină din cărarea bunel cuviinţe, astupându-şl urechea laaretările cele drepte şi curate ale înaltei Porţi, şi pricinuind cuvinte slabe, şi împotriva obiceiurilor păzite de ambasadori, au aretat nemulţămirea sa asupra purtării stăpânirii şi ho-tărît a să trage la Buiucdere, aii oprit pe Dragomanii sel de a mal avea cominicaţie cu Porta, şi aşa au rupt tâte relaţiuhile. Aşa dar măcar cu poruncele cele in chip de notă, ce ministru Rusiei au primit după ivirea acestor întîmplări, nu sunt întemeiate decât pre informaţiunile ce după cum se pare puţin îndepărtate de adever el le au înfăţişat la Curtea sa.
      Bunele cugetări, însăşi curăţenia purtărilor înaltei Porţi în asemenea împrejurări, precum şi în t6te altele, in epoca nouă sau veche, nu sunt mai puţin curate de cum e sorele în amia<Jă-di; ele sunt apreciate de representanţii tuturor puterilor Europei şi cunoscute de totă lumea. Fiind deci că Elciul prietenul nostru s’au tras la Buiucdere şi au curmat relaţiunile, şi fiind mai ales că in potriva datoriilor sale nici cum n’au dat răspunsul cerut de înalta Portă la o depeşă scrisă prin Reis Efendi, la începutul turburărilor, către Excelenţa Sa Ministrul pricinilor străine in Rusia, înalta Portă a trebuit numai de cât să facă cunoscut de-a dreptul şi fără mijlocire curţei Rusesci cele mai de pe urmă ale sale cugetări ce se ating de pricinile şi, de actuala cugetare deplin întemeiată pe adever şi pe dreptate. După acesta înălţimea Sa Marele Yezir a scris pe larg Excelenţei sale Ministrului statului curţii Rusiei, cu data 27 Ramazan şi iată cum răspunsul cerut a se da de înalta Portă la curtea rusăscă in vreme de opt 4‘le, au întrecut cu 15 până la 20 <Jile termenul pus prin Părtă prietenului nostru Elciul. Dar fiind-că Elciul a înfăţişat o notă ex-offlcio, anume pentru a cere un răspuns, noi îl dăm prin presenta : întâi, nemul Grecesc pricinuitor de atâtea neorândueli, turburări şi răzvrătiri se află a ft din moşi, strămoşi supuşi şi birnici înaltei Porţi, care până in <Jiua de astă-<Ji a fost priinciosă acestui năm cu covârşire preste cât i se cuvine a face către supuşi. Arhiereii mai vertos cari sunt căpeteniile nemului şi Grecii de la Fanariu, se induiciau de celâ mai mari privilegiul!, atât pentru păzire^
168
V. A. URECHIĂ
ponturilor celor ale religiuneî, precum şi întru obiceiurile şi locuinţele.lor. Nici într’o vreme stăpânirea, nu s'a amestecat în pricinile care să atingă religiunea lor ; nici odată n’au violentat sloboda lucrare a credinţii lor, nici s’au atins de bisericile lor, şi încă de câte ort vre o biserică a lor ardea sau se răsipea, li se da voie, după cererea lor, de a o întocmi sau de a o înnoi, întru cât legea Aohameticâscă iartă, şi cu tote acestea nerecunoscători ei de acăstă milă a cerului, s’au înduplecat îndemnului unui Duh satanicesc, rădicând stegul zorbalâculuî asupra stăpânireî înaltei Porţi, ocrotitorea lor cea blândă. înalta P6rtă însă dăpururea cu mărire de suflet şi milostivire,''calităţi care eî sunt naturale, au ales a alerga la măsurile rostite de îndurare, că s’au grăbit a trămite îndată la Patriarhul, Buiuruldiul cuprinzând sfătuire priinciăsă; aceste sfaturi ajungând la şciinţa Elciului Rusiei, le-a aprobat şi au luat şi cdpiî. Adevăratul motiv’ee-âvea trămiterea scrisorii mai sus .pomenită la Patriarhul, era spre a-1 îndatori, căci Patriarhul este şeful naţiei greceşcî şi puterea cea duhovnicescă, aşa putea să'i aducă întru ascultare, să împărţescă în tote părţile blăs-tămuri, spre a-î aduce la cunoşcinţă şi a-şî mântui însuşi al său nem, înnăduşind fără agitaţiuni şi fără vuet, încă din germene zurbalâcul care manifesta raelele cele rătăcite, atât in capitală, precum şi într’alte părţi ale împărăţiei; dar cu totul dimpotrivă Patriarhul, şeful cel vă<Jut al nemului seu, era într’aceeaş vreme şi şef tainic al complotului, cea mai mare parte a raelilor ce locuesc in părţile unde el a publicat blăstemurile sale, în loc de a rămâne supuşi credincioşi, a prevestit de tăte pre cei cu zurbalâcul. Pentru acesta între altele Ia Calavrita, târguşor al Moreii, care este locul unde s’a născut acest Patriarh, raelele au fost cei dintâiu a se ridica, a tăia mulţime de musulmani şi a pricinui mii de grozăvii. înalta Părtă a luat încredinţare, că Patriarhul a fost părtaş complotului şi că zurbalâcul raelii din Calavrita era a sa lucrare. însăşi mărturisirea a unor supuşi din nemul Grecesc, ce au rămas credincioşi la datoriile lor, au confirmat pe Părfă în hotărîrea sa. Drept aceia fieşce care stăpânire are dreptate de a opri şi a pedepsi fără milostivire pe neşce asemenea făcători de rele, spre a păzi buna orînduială în staturile sale, şi între norodul său, şi mai ales în materie de resvrătire şi de zurba-
ISTORIA ROMÂNILOR
169
lâcuri, nu trebue, neapărat, să facă deosebire, nici de religiune, nici de aşedământurî, nici de stare înaltă, sau prostă.
     Pentru acesta înalta P6rtă îndată ce s’a încredinţat de vinovăţia Patriarhului şi a tovarăşilor săi, au scos pe cel dintâi şi pentru ca să nu rămâe acest post vacant, i-afi dat un succecor. Aşa dară desbrăcându-l pe Patriarh de darul seu, şi lăsându-1 prost preot, l’au făcut să sufere pedepsa tăierii capului, spre pildă, fără a avea in considerare timpul şi ora osîndirii sale. Elciul $ice că timpul şi locul acestei osindiri trebue a se socoti ca o defăimare mai înainte cugetată împotriva religiei, acăstă afirmare este cu totul fără temeiu. Nici odată Porta n’a avut o asemenea cugetare; acăstă interpretare neapărat greşită, nici o putere prietină n’au făcut; o asemenea idee n’a trecut prin gândul nimănui, fie în împărăţie, fie afară din împărăţie. In sfârşit tot după cum tractatul de la Cainargi întemeiază cu adevărat că religiunea creşti-născa trebue să fie ocrotită, chiar de n’ar fi nici de cum întemeiată printr’acest tractat ocrotirea creştinilor nevinovaţi supuşi ai înaltei Porţi, tot-deauna le-ar fi dat dupe vechile îndatoriri ale sfintei legi Mahomedaniceşti, dovadă este că Grecii care nu s’au amestecat nici decum în zorbalâc sunt în cea mai mare liniştire şi siguranţă. In sfârşit analele împărăţiei Otomaniceşti oferă alte caşuri de Patriarhi, cari au suferit pedepsa tăierii capului după pravilele împărăţii, şi n’ar fi de trebuinţă să căutăm acesta în istoriile altor ţări, cu tăte acestea nu-î fără cuvânt a face luare aminte, că înaltei Porţi nu-i este nici de cum necunoscut, că sub Petru I Ţarul Rusiei, Patriarhul a fost dat morţi pentru vinovăţia în care s’au aflat, şi că însuşi inţr’acăstă întâmplare s’a şi rădicat de istov trâpta Patriarhescă din acăstă împărăţie. Acestă urmare fiind cunoscută in Istoria Rusiei, este de mirat, că un ministru aşa precum este Elciul, cărui nimic nu-I scapă a nu sci, să nu o cunoscă. Drept acesta o asemenea pildă în împărăţia Rusiei găsindu-se nu e îndoială, că de-acum înainte nu se va mai face atâta larmă în acestă afacere. Afirmarea că înalta Părtă a poruncit să se răsipăscă Bisericile, este cu totul fără temeiu: un numai mulţime de biserici stau ca şi mai nainte în Ţarigrad şi înlmpărăţia Otomanicăscă, şi fiişce care nâm sevârşesce într’insele ale credinţei lor, fără să fie vre unul supărat, dar încă când vre-o biserică se răsipeşce, asupra

t!
1
j!
170
V. A URECHIĂ
cererii raelii, stăpânirea, cercetând pravila Mahometanicescă şi puind în lucrare după bunele rînduelî, şi părinteşcilor îngrijiri, de care ea esle depururea însufleţită pentru credincioşii supuşi, le acordă voiea» după cum este de obşte şei ut de a întocmi, sau a zidi din nou pe acelaş plan, in sfîrşit cu mare părere de rău înalta Portă se vede silită a lua măsuri, a aresta, a pedepsi şi a supune pe îndărătnicii supuşi cari s’au rădicat, atât pe mare cât şi pe uscat, în tătă întinderea împărăţiei Otomaniceşti. Insă în cât zurbalâcul şi îndărătnicia, care până acum a făcut atâta sporire va urma a se înmulţi şi (creşce din (ţi 1° (ţi,—cum păte să se ceră de la înalta Părtă de a desarma, de a schimba sistema ce ea urmeză?—înalta Portă şcie şi nu se indoeşce, că proiectul rescolei al Grecilor are de scop a provoca un zorbalâc obştesc, cu tote acestea P6rta nici de cum nu s’a desbrăcat de acea milostivire şi îndurare, care tot-d’auna a avut’o către supuşii săi.
      Ea nici de cum nu s’a abătut din drumul blândeţeî şi al îndurare! ; In sfârşit ea n’a contenit de a ocroti, ca şi maPnainte, pe acei câţi nu s’au arătat aderenţi a 1 resvrătirilor. Porta a bătut şi a sfărâmat numai pe acei câţi au rădicat stegul zorbalâculuî, Ea şi’a dis: Zor-balâcul Grecilor fiind obştesc, purtarea mea către ei trebue să fie ca şi către toţi. Nu-i îndoială însă, că dacă o urmare de asemenea să întâmplă intr’o altă împărăţie, în loc de a se purta cu atâta măsurare şi blândeţe, sabia răsplătire! ar fi cadut asupra tuturor de obşte.
      înalta Părtă vesteşce din nou, că fieşce care din pricinile pomenite sunt aeve aşa precum ea le-a înfăţişat în informaţiunile sale ex officiu, din început şi până astă-<ţi, şi că Eleiul le-a judecat subt un greşit punct de vedere.
      In întâlnirile şi voroavele care a urmat asupra acestor pricini, cu miniştri unor puteri prietene, Porta în curăţenie le-au dat expli-caţiuni asupra deosebitelor pricini de care este vorba şi fieşte care din aceşti miniştri însufleţit de un spirit conciliant, au adeverit, că acestă întâmplare dreptă era in partea înaltei Porţi. Nici unul din ei n’au pomenit cuvintele neeuviinciose, care prietenul nostru Eleiul şi le-au permis, adecă, că aceste măsuri atacă legea creştinescă şi nâmul lui Mesia, ci mărturisesc din potrivă, că înalta Portă este silită de a lucra aşa, şi că ea se portă cu dreptate, ea ne-a dat o nouă dovadă a
ISTORIA ROMÂNILOR
171
statornicei bunei voinţe a drepţăţel şi a curăţeniei; curtea Rusiei, cu tote acestea, de şi Eleiul a recurs» la nisce aşa explicaţiunl şi a avut o asemenea purtare, înalta Portă însă socotind pe curtea Rusiei vecina sa, ca o prietină curată şi priinciosă, şi a cărui sentimente nu sunt la îndoiala, ea crede că buna înţelegere păzită între înălţimea sa, şi împărătesca sa mărire a totă Rusia va fi în veci urmată, şi că Rusia îl va da o ureche priinciosă la tălmăcirile şi lămuririle oficial repeţite de atătea ori pentru aceleşl pricini. Cât pentru Ţevile Valahiei şi Moldaviel, dorinţa înaltei Porţi se îngrijeşce de a le mântui şi a le curaţi de făcători de rele ce să află acolo, pentru ca să-şl întemeeze odihnii şi liniştea şi măcar că armele Otomanicescl trimese în aceste două ţerl au isgonit cu ajutorul lui Dumnezeu pe zor-bagil s’au găsit acolo, aceste ţerl nu sunt cu tote acestea încă de istov mântuite de denşil.
       In puterea tractatului, înalta Portă a cerut numai decât, ca de mal nainte Domnul Moldovei, trădătorul Mihail Suţu cu tovarăşii Iul şi câţi sunt ca el, cari au fugit, să fie daţi şi întorşi la stăpânire. Dară Eleiul a arătat într’una prin notele sale mal nainte înfăţişate, la care încă n’a avut răspuns, că curtea Rusiei prin o urmare de mărime de suflet a luat pe aceşti fugari sub protecţia sa; însă între puterea tractaturilor, şi tocmelele care privesc o stăpânire ori alta, sunt una, şi mărimea de suflet personală este alta. Niminea nu ignoră, că o stăpânire nu pote a lucra acea ce ’I place şi să numescă faptă mărime *de suflet, şi să violeze tocmelele unui tractat ce au încheiat cu altă stăpânire. Cea mal bună faptă de mărime de suflelt este de a împlini tractatul şi cu .scumpătate 'de a-1 păzi. Acesta este gloria cea mal adevărată, care pote să dobândăscă o putere.
       Extrădarea fugarilor este socotită de înalta Portă ca un punct neapărat spre întemeierea bunii rîndueh şi a linişte!, care este motivul sîrguinţelor sale, turburarea care întărită spiritele biruitorilor Musulmani este pricinuită numai din fuga şi neextrădarea unor aşa omeni. Aceste pricini adaog mânia dreptă, ce înalta Portă hrănesce în potriva nemulul Grecesc. Din potrivă decă aceşti transfugi se vor extrăda, după tractaturi, de acestă pildă mîntuitore va învăţa şi va povăţui pe Domnii cel noi pe caii i-va numi, şi-i va orindui, îndată
172
V. A. URECHIĂ
ce va fi siguripsită despre acesta. Dar în cât transfugii vor sla în starea lor de astă-<Jf, şi în cât discreditul va urma a fi acelaşi, înalta Portă va fi silită a întârzia alegerea si rînduirea Domnilor, fâcen-du-se să se ocdrmuiască ţările de Căimăcaml ce ’i-a şi numit, şi a se ocroti locuitorii şi norodul de agalele ce are rînduiţi acolo. Dar Curtea Rusiei preferind a linişti discreditul şi neodihna a unui nem mare, decât a urma un soiu de protecţiune la 5 sau 10 ămen'i fugari, va confirma acesta dându-î înaltei Porţi în ochii a totă Europa, adeverind râvna şi scrupulositatea sa spre a păzi tractatul; gist-fel gloria sa va dobândi o nouă strălucire intre puterile păzitore cu credinţă de tocmelele lor, şi ea va adeveri printrţacesta curăţenia sentimentelor sale cele pacinice şi prieteneşcî. înalta Portă desăvârşit încredinţată atunci asupra purtării cei viitore a Domnitorilor, se va ocupa cu numirea şi rînduirea lor. In sfărşit dâcă în vederea lumii ar pune în cumpăna dreptăţei şi a adevărului, de o parte dreptele cereri, şi displăcerile eele cu cuvent ale înaltei Porţi, atât în pricina transfugilor, pe cât şi pentru purtarea ce arată de cât-va timp Elciul, şi de altă parte pretextele cele rău întemeiate, ce acesl ministru a pus înainte; de sigur că n’ar găsi cuvinte de a mustra pe înalta Portă şi totă nedreptatea ar cădea asupra Elciului. Aşa dar pentru a mai presenta şi acum adevărata stare a lucrurilor, se va trămite acestă notă Elciului prietenul nostru».
     Explicaţiunile date de Turcia nu justificau de sigur purtarea oştirilor turceşci din Principate şi administraţiunea Caimacamului Vogoride din Moldova, trista jucărie în mânile lui Chihaia-Bey. La ce se reduce acesta administraţiune a ţăreî in anul 1821—1822?
     In Biserică, la o erezie canonică. Sub cuvînt că Gherasim Episcopul de Roman nu voiesce să se întărcă în scaun, emigrat fiind în Bucovina’ Caimacamul Vogoride, autorisat de Chihaia-Bey, declară destituit Episcopul Gherasim şi hotărăsce a ridica la scaunul episcopal de Roman pe iermonahul Meletie, lăsat de Ghenadie conducător afacerilor eparhiei în lipsa sa. Cum nu era în ţerâ nimenea, care să facă măcar simulacru de alegere şi cum nu se găsea nici un prelat, care să consacre după canăne pe noul Episcop, Caimacamul Vogoride trămite pe Meletie la Târnova in Bulgaria, şi acolo fu chirotonit Episcop de Roman de către
ISTORIA ROMÂNILOR
' 173
trei arhierei greci, în contra canonelor, care’i opria de a se amesteca la facerile unei jurisdicţiuni biserisesci din ţeră streină. Noul Episcop ne canonic Meletie, administra forte scurt timp eparhia Romanului, căci cu venirea în ţeră a Domnului român Ioniţă Sturdza şi cu reîntorcerea Mitropolitului Veniamin, încă în 1822, Meletie nu numai că fu isgonit din scaunul episcopal, dar şi argosit din arhierie şi mult persecutat de Gherasim, care ’şi va relua -scaunul, precum la timp vom vedea.
      Inutil de a ne întreba, în timpul administraţiunei Caimacamului l Vogoride despre mersul vre-unuî ram: şcoli, cultură publică, justiţie, comerţ, edilitate etc., etc. Singura ocupaţiune şi preocupaţiune a guvernului, instalat cu Vogoride, fu de a se satisface cu prisosinţă tote cereri’e şefilor oş'irei turcesci, pe când pe de altă parte, acei şefi şi cu atât mai puţin Vogoride nu puteau împedica ianicerii turci de a prăda, de j^jăfui, ba încă de a necinsti femei şi fete, fără nici o sfiială şi încă şi mai mult: de a ucide Moldoveni nevinovaţi. Biserica care altă dată era cetatea în care închinătorii îşi ascundeau averile în timp de grea cumpănă, nu mai este respectată. Se sparg de către turci bisericile, unde bănuesc că s’au concentrat ceva averi, pe când cele mai importante mănăstiri din teră sunt întrebuinţate de armată pentru sco-
                             *                   *            am
purile şi necesităţile sale.
      Cu perirea ultimelor şiruri de volintiri, la Secul, cu prădarea de turci a acestei mănăstiri, nu se termină şi jăfuirea ţerei. Mănăstiri care nu puteau fi acuzate, că au servit de azil eteriştilor, ca la Slatina, şi mai ales Văraticul, Agapia, Rişca.... încă fură jăfuite de turci. Dar in Iaşi ? Dar ce vorbim de Mănăstiri ? Turcii ca să potă prăda, dădeau foc când la o parte, când la alta a Capitalei Moldovei şi profitau de spaimă şi de confusiune, ca să jăfuiascâ casele omenilor. Mai groz- ' nice fură jafurile şi incendiile la evacuarea oraşului de către ianicerii şi manafil turci 1).
      Şi ca şi când jafurile nu erau suficiente, turcii îşi permiteau de a opri până şi toaca şi clopetele de a suna pe la biserici1 2)
      Neisbutirea negoţiaţiunelor între Strogonoff şi Portă, făcea pe
       1) Veţli Istoria Mitropoliei pag. 207.
       2)      Ve(jî scrisorea de la 26 Decembre 1821 adresată din Iaşi Mitropolitului Veniamin., în Istoria Mitropoliei Moldovei pag. 191.
174
V. A. URECHIĂ
  corespondentele Monitorului Oficial frances de la 16 Iulie 1821, se scrie din Gonstantinopole: De vr’o cinci-şese (jile orizontul politic s’a posomorit din nou. Baronul Strogonofî a întrerupt comunicaţiunile lui cu Porta, plecând răpede la ţâră». Nota sus analizată, Turcia a trebuit s’o fi trămis pe altă cale, direct împăratului Alexandru1).
       Acelaşi «Moniteur Universel» (No. 200) mai publică în 19 Iulie, o corespondeuţă din Viena, după care acolo lumea se aştepta la declarare de răsboiii. între Rusia şi Turcia. La Gonstantinopole se crede, ăă Strogonoff a şi dat ordine supuşilor ruşi, să’şî pună în siguranţă avutul şi persdnele lor. Strogonoff şi el se retrăsese, curm văzurăm mai sus la Buiuc-dere, unde P6rta îl pusă sub priveghere, să nu fugă, veghind şi asupra actelor şi efectelor Ambasadorului, la palatul Ambasadei rusescî.
       Asemenea sciţi din Gonstantinopole primite la Viena, împăratul ţinu sfat, în urma căruia, se sporiră trupele austriace de pe fruntariile Principatelor şi ale Turciei. Răsboiul e privit Ia Viena neevitabil vintre Poită şi Rusia. Austria voia însă, să se evite acest răsboiu. Impe-ratorele ef propune deci iar de a face pe mediatorele între acele două puteri.
       De altă parte şi Anglia se însărcină ca mediatore, sprijinită de Rusia, între Părtă şi Grecia rebelă.
       Retragerea lui Strogonoff de la Pera la Buiucdere, sub protec-ţiunea unui bastiment rusesc, pus de Rusia la disposiţiunea lui şi carele abordasă acolo, în faţa locuinţei Elciuluî rusesc, fără de voia Portei otomane, produse mare emoţiune în Constantinopole1 2).
       Mediaţiunea Angliei prin lord Strangford, este fărte activă in 1821. Părta promite întorcerea Principatelor sub proprie administraţiune, insă sub Caimacami, neputendu-se încă decide a numi Domni dintre Greci. In Iunie 1821, totuşi âmbla vorbă la Gonstantinopole, că tot dintre Calimacheşti Porta va numi Domni. In Iulie se svonise încă la Constantinopole, că finalmente, Porta va preface ţările române în Paşalîcun.
      1)      «On dit que le Gouvernement (turc) a expădiâ deux courriers directe-ment a l’Empereur Alexandre». (Moniteur Universel 197, du 16 Jullet 1821).
      2) Ve<ji Moniteur Universel No. 211 din 30 Iulie 1821.
ISTORIA ROMÂNILOR
175
      Asemene sgomot nu persistă, căci Anglia este opusă la aşia ceva.
In conferinţa ce ţine Strangford cu Reisul Porţeî, ca să împedice ruptura cu Rusia, Porta promite din nou, că «pe dată ce Principatele vor fi curăţite de rebeli, se vor restabili Domnii şi totul se va reaşeza ca în trecut, conform tratatelor.
      Intervine şi internunţiul austriac în acest sens,, ca să satisfacă P6rla cererile Rusiei. Sultanul cere şi el ca să-î estradee Rusia pe Ipsilante, pe Mihaî Suţu şi capii mişcăreî, ca să fie pedepsiţi de ea...
      Acest punct neadmisibil mai ales, face că negoţiaţiunile se în- , trerump. Strogonoff pleacă în 10 August (stil nou) spre Odessa.
      Mai t6te puterile europene lucreză, ca să împedice resbelul între Rusia şi Porta otomană. Prusia şi ea îndeamnă, prin representantul ei Von Miltitz, pe Vizir, să fie moderat în cererile Porţei, faţă cu ale Rusiei. Evacuarea f rincipatelor de oşti turcescî este un punct esenţial. Von Miltitz, spera la 25 ATIgust 1821, că va reuşi să obţină de la Părtă asemene evacuare. In acest sens este chiar o notă formală a Prusiei către Portă 1).
      Reiss Effendi, comunică Internunţiului austriac, Contele de Liit-zow şi ambasadorului englez, că Turcia îşi va retrage oştirile din Principate, decă i se garanteză că Rusia nu va ocupa ea aceste ţări. Asemene garanţii formale nu putură da representanţiî celor doue ţări . şi cu atât mai puţin le putu da Prusia. Totuşi aceşti-representanţî, / şe grăbiră a cere instrucţiunile guvernelor lor asupra acestor garanţii dorite.
      La Pdrtă erau doue curente politice: acel al moderaţiunei, care doria pacea, şi acel al fanaticului fost Reiss Effendi, Djanib Effendi, care cerea resboiul, neacordarea de Portă a cererilor Rusiei şi ale Puterilor europene. El voiesce să nu se renunţe la cererea Divanului, de estrădare a lui Mihai Sutzu.                       .
      In 15/27 Septembre 1821, Pdrta comunică o nouă notă Prusiei, prin care arată din nou, că ea n’a avut alt scop, băgând oste în Principate, decât de a le curăţi de rebeli. Acum aff mai rămas răspândiţi ici-cole unele cete, de aceea trebue să mai rămână în Principate
       1i Iorga II. pag. 595.
176
V. A. URECHIĂ
oştire turcă, chiar pentru binele locuitorilor eî. P6rta nu p6te numi Domni dintre Grecii rebeli. Ea cere stăruitor estrădarea transfugilor, ca principal punct pus de ea, ca să potă apoi da Domni noi Principatelor.
      Va să dică nu înaintau de loc negoţiaţiunile, nici chiar cu media-ţiunea puterilor.
      Deocamdată Porta găsi un mijloc lesnicios prin care să înlăture pe cei doi Calimachesci Iancu şi Scarlat de la candidaţia tronurilor române, la care erau împinşi de unele puteri: Pdrta măcelări pe Iancu în Asia, unde era exilat, iar Scarlat că(Ju mort de apoplexie,'primind scirea uciderei fratelui seu.
      De sigur că asemenea procedări nu erau de natură să apropie pe Rusia de Turcia, mai ales că Scarlat Calimach ajunsese să fie agradat la Petersburg.
      Pe când Porta protesta că Scarlat murise de morte naturală, svonul ămbla că fusese otrăvit.
      La 22 Noembrie 1822, representantul Austriei Corniţele Ltitzow, avu o nouă conferinţă cu representanţii Porţei. Nici de astă dată nu isbuti să potolescă pe furibundul Djanib-Effendi, care visa nimic mai puţin decât o nouă invasiune a Europei de Musulmani. Pdrta ceru finalmente, ca să asiste un trămis al el, când se va tăia capul lui Mihai Sutzo şi al luLIpsilante. Cu acestă condiţiune Porta se declara gata a evacua Principatele.
      Neselord, Cancelarul rusesc, la 22 Decembre trămile o notă prin care cere intervenţiunea Angliei, a Franţiel, a Prusiei şi a Austriei în favdrea familiei nenorocite a Calimachestilor.
      Către finea anului 1821 totuşi Porta presată de tote părţile de Puteri, începe a se mai domoli în cererea sa de estrădare a refugiaţilor. împăratul rusesc şi dînsul au ordonat lui Mihai Sutzo să abandoneze pămentul Rusiei. El va trece în Austria, unde va fi internat la Goertz, la 24 Ianuare 1822. Austria intervine cu o noue notă la Pdrta otomană, propuindu’i să nurnescă noul Domni ai Principatelor ca mijloc de apropiere de Rusia şi să’şî retragă o parfe din oştire devenită acum inutilă în aceste ţerî. Pdrta să grăbescă a numi comisari pentru tratarea cu Rusia, ca să ajungă la pace. Ambasadorul
ISÎORIA ROMANiLOft
177
Angliei sprijinea nota austriacă, în conferinţa ce avu la 16 Frbruare cu Marele Vizir. In acelaş sens lucrăză şi Ambasadorul francez.
     Rusia declară, că pentru a începe negoţiaţiunile, condiţiunea principală este evacuarea completă şi instantanată a Principatelor. Ea nu mai cere numirea imediată a Domnitorilor; se mulţămesce cu Căi-măeami. Păr ta să se g^răbăscă însă a trămite comisari, cari împreună cu ai împăratului rusesc să reguleze totul ce privesce la restabilirea ordinei în Principate.                             ^
     La începutul lui Marte 18*22 (stil nou), Puterile se înţeleg şi dau Porţeî o notă colectivă cerând:
     1° Evacuarea imediată a Principatelor;
     2° Designarea Domnitorilor lor şi restabilirea administaţiunei acestor provincii conform cu tratatele.
     Adevărat că P6f£a scade treptat numărul trupelor sale de ocu-paţiune din Principate şi nu intir^ie de a scrie la Bucuresci şi Iaşi să fie trămişî la Constantinopole Boerii — de care în alt capitol din urmă am vorbit. — Oştirea turcă rămasă în Principate comitea acte de jâfuiri, de ucideri, infamii care îngrozesc, pe toţi Consulii străini până-la punctul de a ameninţa cu retragerea lor din Bucuresci şi Iaşi. De la Constantinopole se dau ordine capilor oştirei de ocupaţiune, să înceteze anarhia şi jaful, dar cine ascultă de asemenea ordine? Lord Strangford declară Porţeî, că nu mai pote tolera asemenea fapte şi că e gata să plece din Constantinopole. Reis Effendi asigură de astă dată pe Lord Strangford, că recunăsce şi el cum că trupele turcesc! se părtă rău în Principate, dar că până in 23 April (5 Mai stil nou) ele vor fi evacuat Principatele. Numai acăstă măsură se ţine secretă, de temă nu cum-va ienicerii să refuză de a se supune ordinei de evacuare, ori, ceea ce ar fi şi mai grav, să nu s’apuce de jăfuit şi de incendiat...
     Reis Effendi mai declară, că Porta se ocupă în acest moment cu alegerea şi numirea Domnitorilor şi că până în 10, 15 <Jile afacerea va fi terminată. Cu acest scop Divanul a şi chiemat la Constantinopole boieri din ambele principate, urmând ca să se înpdegă Porta cu dinşiî asupra reorganisării administraţiunii principatelor în chipul cel mai convenabil.
Tom. XIII. -12
                                                                                                                                                           Istoria Românilor de V. A. Urechiâ
178
V. A. URECHIĂ
       In acest sens se dau de Reis Efîendi explicaţiunî şi Internun-ţiuluî austriac.
       Stavrachi Aristarchi Dragomanul Porţii şi unul din fraţii Arghiro-polu se agitau să pună mâna pe tronurile României. Pe Stavrachi Aristarchi P6rta îl destitue din Dragomanat, în April 1822 şi-’l exila in Asia mică, cu 6 (Jile numai înainte de sosirea la Constantinopole a boerilor munteni şi moldoveni. Aceştia sunt întâmpinaţi în cale de un Maimandar şi după sosire ospătaţi pe contul Porţei la Beglerbeychioi, pe Bosfor*.
       Boierii delegaţi de Moldova fură: Ioniţă Sturdza de la Seucesci, Gh. Cuza, Iordache Răşeanu, Ioan Tâutu, Costache Cerchez, iar pentru Muntenia: Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Nicolae Golescu, Scarlat Mihăilescu, Mihăiţă Filipescu, Iancu Cocorăscu şi Cluceru' Filip !).
       Ca să pregătescă pe fanaticii Musulmani de a primi fără împotrivire numirea de Domni români în principate, în loc de a Je transforma in paşalicuri, se răspîndi svonul, prin Constantinopole, că aceşti boeri au venit din propria iniţiativă a ţărilor, ca să ceră ertare de la Portă şi s’o roge de a nu le mai da Domni greci.
       Conferinţele elf boeril români, ale lui Halet Effendi pentru a se hotărî modul de reorganisare al principatelor, încep Ia 2 Maiu stil nou 1822, sub preşedinţa lui Reis Effendi.
       Acum candidatura la Domnia munteanâ a lui Beizadea Suţu, fiul răposatului Domn Alex. Suţu, este iar ia ordinea dilei. Mama acestuia respândesce aurul diu belşug şi a câştigat în favorea candida-turei fiului ei pe Halet Effendi, ba se svonesce, că şi Rusia şi Anglia admit asemenea candidatură. Se mai colportă vestea şi a altor candidaturi şi anume : a Caimacamului Negrea şî a fiului celui mai mare, al răposatului Scarlat Calimach.
      Alegerea de Portă a noilor Domni se ţinu destul de secretă, de ore-ce, măcar că firmanul de numire al lui Gr. Ghica, bună oră, este din 21 Iunie 1822, Von Miltitz scrie Regelui său in 25 Iunie că «se dice» cum că Banul Gr. Ghica va fi numit Domn. Ba după 15 <Jile, acelaşi diplomat scrie Regelui Prusiei, că «ii paraitrait qu ’on a entierement aban- 1
       1) Ve<ji jurnalul mergerii boerilor în Ţarigrad, în letopiseţ de M- Kogăl-niceanu ediţiunea II. Tom. III, pag. 435.
ISTORIA ROMÂNILOR
179
donne l’itlee de porter â la dignite de Prioce Ies boyards appeles k la Capitale, aprfes avoir reconnu leur incapacite».
      Numai la jumătatea lui Iulie stil nou 1822, Părta comunică ambasadorului englez nota sa, prin care anunţă numirea de noi Domni. Va sădică la 4/16 Iulie 1822 saluţiunea era dată de Portă, prin acestă alegere a Domnitorilor. Trebue să recunoscem, că puterea care mai mult contribui la acestă soluţiune, fu Anglia, prin ebergicul seu Ambasador la C-pole, Lordul Strangford.
      Se ţinu, repeţim, secretă numirea, din causă că se temeau la Portă de vre-o mişcare a ianiceriior şi a acelor, cari se deprinseseră cu ideea, că Principatele vor fi transformate in Paşalicuri. Trebuia mai întâiu să se stabilescă un nou curent în opinia publică la Constantinopole. Se Zicea, acuma, cădeacă boerii români erau bine primiţi şi trataţi, ei meritau acesta, de şi crăştini, fiind-că nu erau greci şi că se spera că ei vor fi credincioşi Porţei. Nici chiar in comunicaţiunea oficială către Ambasadorele Angliei şicălre Internunţiul Austriei, Porta nu dete nuntit le noilor Domni, ci numai vesti, că au ales domni din boerii români chiamaţi la Constantinopole. Porta ceru totodată prin acestă comuni-caţiune, că Anglia şi Austria să stăruiască, ca la Bucuresci să nu mai se intorcă vestitul Consul Pini.
      Cea ce este de mirat este, că Pdrta refusă mai mult timp de a in-cunosciinţa in mod oficial pe Rusia despre numirea noilor Domni. Lord Strangford a îndemnat pe ministerul otoman, să îndeplinescă acestă încunosciinţare, dată representantului Angliei, in 17 Iulie 1822 st. n. şi apoi comunicată Internunţului Austriei ]).
      Totuşi Porta face să reiasă, în conferinţa ţinută cu Strangford, în Constantinopole, tote avantagele acordate principatelor, prin alegerea ca Domni acelor doui boieri pământeni şi prin hotărirea de a’i împedica să facă vre-o cheltuiala mare la Constantinopole.
      Porta promite tote fericirile pentru principate, sub nouii domni, prin scuţiri şi îmblânziri a regimului dărilor, prin rechiamarea Caimacamilor Negre, Samureş şi Vogoride, cari nu târziu plătesc cu viaţa făptuirile lor în ţerile române. C. Negre a avut capul tăiat, fiind prinsă 1
      1) Iorga II pag. 650
180
V. A. URECHIĂ
corespondenţa lu! cu T. Negre, frate-seu, care se pusese în fruntea rebelilor Greci din Moreea. Vogoride fu exilat în Asia, unde Von Miltitz nu se îndoia că va fi ucis, meritând acesta prin faptele lui criminale, ca Caimacam al Moldovei.
      Fiul lui Samurcaş, răposatul Caimacam de la Craiova, se turci în speranţă de a-şî afla libertatea, dar se pare că acesta nu-1 scăpă de sărta rea.
                                                          CAP. XVI.
                                                                i
                                                            Noii Domni.
      Când boerii moldoveni şi munteni plecară din ţeră spre Constan-tinopole, după chiămarea Porţei, ca deputaţi ai ţărilor, ei nici nu visau, că doui din ei se vor intărce ca Domni ai ţărilor. Find copil la liceul din Iaşi, eram luat Duminicile de Dămna Ecaterina a lui Ioniţă Sturza, in haremul căreia fusese crescută mama mea, împreună cu alte 11 orfane de boieri sărăciţi, sau 6ă$uţî în timpul răsmeriţei, sub hangerul crud al Turcilor. Bătrâna Dămnă, guralivă ca toţi bătrânii, îmi spunea, mie un copilandru, cum bărbatul ei, obligat de a pleca în deputaţiune spre Constantinopole, plângea luându-şi rămas bun de la ai casei, convins fiind, ca şi colegii săi, că cu greu se vor mai întărce în patrie.
      Cât au stat la Conacul lor de lângă Constantinopole, boierii din deputaţiune erah mereu cu inima sărită, dintr’o $i într’alta aşteptând să le vină vre-o nenorocire. Care a trebuit să fie mirarea lor, când Vizirul le ceru să-şi dea în scris părerea despre noua organisare de dat ţărilor române!.
      Din Iaşi se comunică în scris Porţei dorinţele, prin arzul adus de cei 6 boieri Moldoveni, în numele celor rămaşi în ţără. Ei amintesc vechile legături ale Moldovei cu Turcia; arată că numirea de Domni greci a fost fatală ţărei şi că ei au pricinuit în <Jilele din urmă apostasia, care a adus atât de mari nenorociri Moldovei; mulţămesc Porţei că a pus capăt rebeliune! şi o rogă să asculte de dorinţele ţărei. Arătând cum grecii acapărau tote slujbele şi veniturile ţărei şi lăte abuzirile hîf şi cum vindeau dregetoriile cu ruşfeturi, de le cumpărau cei de nem prost şi nevrednici şi cum apoi aceia, ca să-şi scotă banii daţi, jăfueau pe locuitori şi cu banii sângelui împărătesei! raiele, Grecii
ISTORIA ROMANILOR
181
cumpărau moşiile pământenilor, cari rămâneau stinşi şi prăpădiţi, şi cer deci pentru încetarea unei asemenea stări de lucruri «să fim slobozi de aici înainte de Domnia şi oblăduirea grecâscă... şi după cea din vechime sfântă aşezare, să-şi aibă ţâra nâstră oblăduirea de pământeni, păzind numirea de Domni şi privilegiurile cele vechie. Mai cere arzul să lipsâscă nelegiuitele venituri ale dregătorilor.
     Ceea ce-i straniu este, că arzul boierilor Moldoveni, sub cuvânt că acesta ar fi o mare economie pentru ţâră, cer amânarea alegereî unui Domn pământean şi guvernul să se dea la un Sfat alcătuit dintr’un număr de boieri, din care unul va ti baş boier, prin alegere din cei mai d’intâiu. Acest Sfat cu baş boierul împreună să aibă puterea executivă a Domnului. El să orânduească Divanurile, isprăvniciile şi dre-gătoriile. Mai târziu, când nevoile ţărei se vor mai ostoi, boierii vor propune candidat de Domn.
     Oaste de ne-dajnici: seimeni şi slujitori să continue a ţine ţâra pentru paza şi liniştea ei, iar arnăuţt să nu mat fie.
     De ce boierii nu voiau Domn ? Ori-că înţelegeau că e posibilă domnia pământână şi ei neputându-se înţelege între dînşii asupra candidatului, preferau să amâne reintrarea ţărei în dreptul său, ori că se temeau să nu isbutâscă finalmente tot un grec.
     Boierii munteni insă supun Porţei un adevărat program de reor-ganisare politică în 21 articole. Ei cer între altele:
     1)  Domnia pe viaţă.
     2)       Consulatele rusescî şi austriace să nu fie ocupate de Greci, ci de adevăraţi Ruşi şi Nemţi.
     3)       Domnul să fie ales de boeri şi ori-ce arzuri ale Domnilor să nu le primâscă Porta, de nu vor avea semnăturile şi sigiliile boerilor.
     4)      Să nu se facă de Domnitor boieri din străini, nici să le dea privilegii, scutelnicî şi posluşnici.
     5)  Boierii să fie liberi de a merge ori când la Constantinopole.
     6)       Tote capuchehaialele ierhaturilor să fie numai dintre Români, iar nu Greci.
     7)  Să se isgonâscă toţi călugării greci din ţâră, de ori-ce trâptă.
     8)       înaintarea boierilor la trepte să se facă cu sfatul tutulor boerilor şi murind cel bătrân să se iea pe cel de al doilea.
182
V. A. URECHJĂ
      9) Ispravnic să se rinduiască boier cu sciinţă.
      10)      Domnitorul să nu aibă voie a face mazili, nemuri, postelnicel, cumpanisci, fără de scirea boierilor. Cu acest mijloc oligarhia boie-rescă voiea să impedice înmulţirea acelei trepte sociale, care cu timpul avea să-i ia locul.
      11)     Să fie prohibit Domnului de a da cuî-va lucruri sau privelegiu dintr’ale ţârei.
      12) Cheltuelile să se facă cu scirea boierilor prin Vistierie şi Domnul
să ia pe sema sa numai ruzumaturiie.                             1
      13)      Toţi streinii fără privilegii să se aşede cu ţera, şi să nu fie băşcăluiţi.
      14)      Negustorimea pământeană să fie slobodă a trece ori unde, plătind vama după obiceiu.
      15)      Beilicci-başa să nu aibă cu el mai mult de 17 omeni pazar-ghidenî, pe care să-î orînduâscă la 17 judeţe, cu omeni db la ispravnic, să stringă oile ce sunt orinduite^iumai cu berat, dând ispravnicatul ciobanii trebuincioşi, cari vor fi datori a duce oile până la Dunăre.
      16) Dascălii de la şcolele domnescî să nu aibă voie a primi fiii de greci arnăuţi şi şerbi. Să se trămiţă trei hogi, ca să înveţe pe pământeni limba prea puternicului Devlet.
      17)      Toţi sudiţii să fie obligaţi a se supune tractaturilor şl privilegiilor ţerei.
      18)      Spătăria să fie condusă de 4 boieri, cari să păzească nizamul ţerei, iar nu de unul şi de greci.
      19)      Caimacam la Craiova să fie un boier pământean, cu sciinţă în administraţie; să nu aibă voie a ţine în slujbă decât omeni pământeni.
      Vom studia mai departe cererile boierilor din ambele principate. Aci nu facem decât să le ’nregistrăm pe cele mai de căpetenie. Constatăm unanimitatea într’un singur punct: încetarea domniei fanariote.
      Făcând istoricul acestor domnii vom aduce diverse programe, muntene şi moldovene ce manifestau mişcări none, care încă înainte de 1828 concretizează lupta dintre clasa oligarhică boerescă şi clasele desmoştenite, dând ast-fel nascere la cele două partide istorice care şi adi ocupă scena nostră politică.
ISTORIA ROMÂNILOR
18b
     Este evident, că nouile mişcări pe care încă de la începutul secolului boierimea moldavă le declara pornite din duhul franţuzesc, au fost în parte inspirate de ideile revoluţiunei franceze ; dar a găsi în programele politice din nainte de 1828, in germene unirea principatelor, introducerea unei dinastii europene, încetarea oeupăreî cetăţilor dună-
                                                                 u v
rene de Turci şi alte câte-va asemenea, este a găsi laturea cu adevărat înţeleptâ şi naţională, care va face deosebirea între partidul actual na-ţional-lib?ral şi cel <J*S conservator. Vom arăta acesta mai departe.
     Cu numirea noilor Domni pământeni şi treptata, de şi nu imediata evacuare a principatelor, se înlesnesce reînceperea negociaţiunilor cu Rusia. Dar despre aceste ne vom ocupa aiurea, făcând istoria Domniilor celor nouă a lut Toniţă Sturdza şi a Iui Grigorie Ghica.
     O ultimă întrebare asupra lui Tudor Vladimirescu :
     Care e data exactă a asasinăreî lui Tudor Vladimirescu?
     Aaron Florian nu dă o dată precisă pentru^ uciderea acestuia. Regretatul profesor universitar Laurian, de asemenea nu înscrie data acestui asasinat. Aricescu întemeindu-se pe memoriul lui Cioran, dtce, că acâstă ucidere s’a întâmplat la 26 spre 27 Mai 1821 (Istoria revo-luţiunei lui Tudor, pag 255).
     Naum pune data acestui memorabil eveniment la 17 MaiJ)-
     In raporturile lui Miltitz cu regele Prusiei nu găsim data omorului, ci numai -amintire despre acesta în raportul acestui ambasador, trămis regelui la25 Iulie din Constantinopols. De la Kreutschely, Consulul prusesc nu putem avea de asemenea data evenimentului.
     învăţatul meu coleg', domnul Xenopol, urmărind evenimentul după Aricescu, nu dă nici el data ucidere! eroului Român.
     Să vedem în ce mod am putea noi fixa acestă tristă dată ?
     Seim în mod documentat, că Tudor a părăsit Bucuresciî în di-mineţa dilei de 15 Mai. E posibil că voind să eviteze întâlnirea cu Turcii, cari ocupară imediat capitala, Tudor să fie accelerat mersul şeii spre Pitesci. Distanţa de la Bucuresci la Golesci e prea mare ca s’o fi putut face într’o singură <Ji: prin urmare, in cea mai bună împre- 1
       1) Ve<Jî copia de la biblioteca Urechiă din Galaţi, pag. 83.
184
V. A. URECHIĂ
jurare, el n’a putut fi la Golescî decât la 6 sera, dâcă nu cum-va în dimineţa dilei următore.
      Seim positiv câ acolo a fost întâmpinat imediat de eteriştî şi că fără perdere de timp, a primit să mârgă la Tergoviştea, ca să se în-ţelâgă cu Ipsilant pentru o acţiune comună contra Turcilor. Presupunând că acâstă călătorie grăbită a făcut’o în <Jiua de 17, ajungem la ultima <Ji a eroului, acea de 18/30 Mai 1821.
      Aci e locul sa amintesc, că în anul 1882 Mai 20, jurnalul «Curierul» din Târgoviştea, a publicat un articol în care spune cum s’au conâervat drapelul oştireî luî Tudor Yladimirescu.
      Iată ce (Jice în acest aricol un corespondent din Craiova ai dUaruluî:
      In 4iua de 7 Maî 1882, s'a redat ţereî odorul precios! A redat stegul Domnului Tudor Vladimirescu.
      După 61 ani, naţia română a recunoscut şi legitimat, că Tudor a fost Domn al Românilor!
      Armata din garnisona Oraioveî^a primat din manile maiorului Gheorghe Carealeţânu stegul sacru pentru popor.
      In adever, de şi tânjiu, dreptatea însă s’a şi făcut!...,.
      Stâgul s’a primit prin presintarea armelor de către armată, compusă Sin fii, nepoţi şi strenepoţî acelora, cari luptară cu Tudor sub acest stâg, acoperit cu lauri de recunoscinţă din partea naţiei.
      La anul 1821, după ven^area de Ia Golescî veni în mijlocul pandurilor scirea, că Domnul Tudor a murit (../Căpitanul tunarilor, Carcaleţâuu, întrebând armata, dacă voesce sau nu, să lupte alături cu Eteria, pandurii au respuus într’o glăsuire:                                            ,
      «Deaca Domnul Tudor este moit, noi, ne ducem pe la casele nostre... şi facă-se voia Domnului!...»
      Atunci, căpitanul Carcaleţânu, aplecând în jos stegul, l’a sărutat în faţa pandurilor ce stăteau îngenuchiaţî... la luat după lemn, l*a pitit bine şi în-cingendu-1 peste mijloc, Ta acoperit c’un taclit 1).— După acâsta, a plecat la moşia Tămburescî de peste Olt, însoţit de 6 panduri, unde a şi îngropat stegul.
      Mai târziu, chiămând pe fiul său Gheorghe i-a (Jis:
      «Aici este îngropat de mine stâgul luî Domnul Tudor Vladimirescu^ sub care am luptat pentru neatârnarea ţereî.
      «Vremile sunt grele şi trebue să-l ţinem aici. — D6că voi muri, să nu-1 scoţi decât după ce se vor linişti lucrurile în ţeră!» 1
       1) O maramă, care servea drept brâu pentru cingătore.
ISTORIA ROMANILOR
185
      Tatăl muri!.... Fiul remase; şi după 18 ani scose la lumină stegul.
      In casele sale de la moşia Tamburescî ’î făcu o ascunejetore mai teribilă de cât mormentul; am ve<Jut ascunejetorea din casă!... Am veejut st6gul...
      Ei este destui de mare, lucrat pe metase albastră; dar, fiind de timp rupt în multe bucăţele, graţie d-luî general Cerchez (care recomandă d-iuî Carcaleţenu un bun meşter), stâgul s’a arangiat destul de bine p’altă pânză şi gote dura încă mult timp.
      Pe stăg se află desemnat cu multă artă (in mijloc) Sânta Treime —^la drepta) Sântul Theodor Tyron, patronul luî Tudor, — (la stânga) Sântu Ghe-orghe, patronul armatelor.
      Sub acestea Vulturul României cu crucea în gură, avend pe ambele părţi, scrise aceste versuri:
                              «Tot norodul românesc c Pe tine te proslăvescy «Troiţă cea d'o fiinţă «Trămite-mî ajutorinţa..
                              «Cu puterea ta cea mare,
                              «Şi cu braţul teu cel tare;
                              «Şi 'n nădejdea de dreptate,
                              «Acum să am si eu parte/...
                                                          1821, Ghenarie 5.
      Ast fel, precum <jiseî, dreptatea s’a făcut; căci astă-ejî s'a cununat stegul Domnului martir Tudor Vladimirescu, cu stegul Regelui Carol I! Stegurî cari sunt încununate cu lauri, de pe câmpul luptei pentru ne-atârnarea Bo-mânieî ! 1 l).
      Nu voim să punem nici o îndoială în inima nouelor generaţiunî: admitem de autentic acest drapel şi ne închinăm lui.
                                   y                             *
       1) Discursul ţinut de Gheorghe Ion Carcaleţenu în Craiova în (Jiua de 7 Maî, când s’aîi dăruit stegul luî Domnul Tudor Vladimirescu, şi s’a depus în mânile comisiunet însărcinata a-1 primi, faţă cu toto autorităţile locale.
       Domnilor comisari,
       Sunt 61 de anî do când cu cea maî mare îngrijire şi veneraţiune s’a păstrat în familia mea acest sacru odor, stindardul luî Domnul Tudor Vladimirescu.                                                                —
       După ce printr’o ne-fericită şi fatală sortă, eroul nostru naţional, căejn
I
186
V. A. URECHIĂ
                                                         GAP. XV.
                              Justiţia, finanţele, edilitatea, comerţ, iudn trie, bresle, popnlaţiune sub guvernul Otcârmuireî, până la sosirea Căimăcămieî Iul (Ir. (iliica.
     In cap. XII al acestui tom am început a studia administraţiunea ţerei rumânesci de după eşirea din BucurescI a lui Tudor Vladimi-rescu. In dorinţa de a termina mal întâiu istoria Iul Tudor, nune-am-ocupat în acel capitol decât de biserică, şcoli şi administraţiune. Continuăm aci studiul nostru, ince[ end cu justiţia pe timpul «Otcârmuireî».
     Mişcarea grecă, Eteria, cât şi revoluţiunea luî T. Yladimirescu, nu erau de sigur tocmai proprii pentru a asigura bunul mers al autorităţilor însărcinate cu împărţirea justiţiei.1) Totuşi diversele depar-
sub loviturele asasinilor, stegul seu remase în m|nele unui camarad de arme,. căpitanul artileriei sale, reposatul maior Ion Carcaleţ6nu, părintele meu.
      Primind de la bunul şi mult regretatul meu părinte acesta eroică şi piosă moştenire, ara conservat-o cu religiositatea iubirei de patrie, cu veneraţiunea ce datoreză fiul către cei ce ’i-au născut şi l-au crescut, cu speranţa astă-<}! realisată a modestului cetăţen, care nu putea decât a pândi, ca să (Jic aşa, ora de libertate şi de independinţa a naţiune!, spre a desfăşura naintea ochilor naţiune! acest mântuitor simbol.
      Eaca-1 onorabil! domn! şi onorabil! representanţ!. Căci precum veneratul meu părinte mlka lăsat cu limba de morte patrioticul legat, păstrarea acestui preţios st6g, aşa şi eu astă-^î credincios românescelor sale simţimente, îl încredinţez Statului şi guvernului român.                      ^
      Trăiască România!
      Trăiască Majestăţile Lor gloriose Regele şi Regina Românie! !
      Trăiască armata română!
       1) 1821 Septembre 8. Judecătorii ce s'ou orîndnit pe la judeţe. Dumitrache Tufeanu la sud Ialomiţa.
                                          1820. Ianuar 24. Judecătorii ce s’aft întocmit la departamenturî. Departamentul de opt
Taleri.
150 Medelnieerul Dumitrache Costacopolu, 1820 Ian nare 12 în locul Paharnicului Fărcăşanu,
<ctoRTA romanilor
                         187
                         —-
—                   r :rr,ova judecătoriile judeţene continui
182l eeiieu o consta,-e a tu.uro,
  '““TS!                   8i0  _24, tniccui S—
  ,30 Yula'ul Scarlat Laintmno, l*.!1)   .,3 in local Paharnicului Nicolae.
  10„ Warai^icolae N*£»         J, ^ Mcornicutui Aiccui,.
  100 Şatrarul btavri, 10^
  100 Manolache Nenwa1^’ gerului Nicolae Anton.
  100 Ioan Cheseola m    Departamentul de 7.
  130 Serdarul Po'itimos în ^ul       ^820, januare 24.    ^
  100 Serdarul Atanasie in nicul în locul Serdarului anuţ ,
  1P,0 Serdarul Iordache sin Ianuare 24.
    100 Serdarul Stroe, vechii                 ■
  - too Serdarul Nicolae Şerezii, rec m. Me3einicerulai Constantin cu|,;1<'
    ISO        ConTU" 24 'ai orindait ta iocu'l Stolaical Ianache
    .=:r                                          - - -
                      BepaH«e^l *            “t        Şi.raru, Coa-
    200 ^stantin'C»t«t“»*• “°182°' ^
    z
      100 SţrrD—Sale, ti tecat ferului Costadc Nara,.             •
      130 ^traruj1 ^Constantin Băjăscn, ta locui Sta^raiat Ai.co Baladi tSSO, la-
'     50 Acerai Ştetan Cotcsca, s,ă oria.nit de U di- d. Maia.
                          Departamentul Spataiiei.              „2Q
                                                                      • w ft în locul Paharnicului Yasile Iconomul, 1820,
      250 Paharnicul Constantin o in ,
          Ianuare 23.           în locui Serdarului Matache Greceanu ,
      150 Slugerul lancul Gardes Ianuare 23.
I
»
188                           V. A. URECHIĂ
                                         f
judecătoriilor, in fiinţă cu data numireî lor. Otcârmuirea păstră in funcţiunile judecătoresc!, ba şi ca condicarî, mare parte din personalul veehiu.
Taleri
                                                                 Departamentul Agiel,
100 Slugerul Ioniţă în locul Pitarului Nieolae Lambrino, 1820, Iaauare 12, 1820 Iulie 20 s’au Prînduit tot itarul Lambrino în locul Slugeruluî Ioniţa. 100 Şătrarul State Tamara, veehiu.
                                                                                *
      Cond. 98* * pag- 449-
      Judecători cum se află acum când s’au făcut vel Logofet de sus lordaghe Slăiineanu.— 1820 Ianuare 7.
150
150
200
90
90
90
90
90
150
90
90
150
90
90
90
200
90
                                                            Departamentul de opt.
     Paharnicul Răducanu Fărcăşanu, 1818, Ianuare 1, (Medelniceru Dumi-trache Costacopolu, 1820, Ianuare 12).
     Paharnicu Nieolae, 1818, Decembre 1, (Pitarul Nieolae Blehan, 1820, Ianuare 14).                                    *
     Stolnicul Ianache Stănescu, 1819 Septembre 1.
     Medelnicerul Mateiu Greeeanu, 1819, Iunie.
     Polcovnicul Alecu, 1819 August 1.
     Manolache Nenciulescu, 1819 Noembre.
     Manole II portar, 1819 Martie 21.
     Slugerul Nieolae Anton, 1819 Marte 21, (Pitarul Nieolae Lambrino, 1820 Ianuare 14.
                                                          La departamentul de septe.
     Serdarul Politimos, 1820 Ianuare 5.
     Medelniceru Costache Andronescu, 1819, Decembre 1.
     Serdarul Stroe, 1819 Noembre.
     Serdarul Cănuţă, 1819 Marte 1.
     Armaşul Gheorghe, 1819 Marte 1. (Clucerul za arie Ioan Rudeanuî, 1820 Ianuare 14).
     Portarul Alecu, 1819 Marte 1.
     Serdarul Nieolae Serezli în locul Vistierului Hurmuzache, 1819 Septembre 1.
                                                      La departamentul de Criminalion.
     Stolnicul Costache Pripiţoiu, veehiu.
     Slugerul Toma Comino, 1815 Septembre 25,
ISTORÎA ROMÂNILOR
489
                                                             Nu este fără de scop inşirarea, in actele ce dăm în notă, atâtor nume de judecători. Aceste nume diverse, pede-o parte narată cum,
Taleri
                                                                                                              90 Vistierul Costache Razu, 1819 Marte 17.
                                                                                                                       90 Postelnicul Ştefan, 1819 Marte 1.
150 Slugerul Alecu Paladi, 181Q Marte 1. Şatrarul Constantin Băjescu, 1820, Ianuar 14.
                        La departamentul Spătăriei.
250 Paharnicul Vasile,.1817 Decembre 4.
150 Serdarul Matache Greeeanu, 1819 Marte 1.
                                                        La departamentul Agiet.
  90 Pitarul Nieolae Lambrino—1819 Marte 1, (Slugerul Ioniţa. — 1820 Ianvar 12) 90 Şatrarul State Tamara. 1819 Marte 1.
      Cond. 98. pag. 450.
                                        Judecătorii ce s’au orînduit la Departamentele din Bucurescz.
                                                          La Departamentul de opt.
                                                                                        150 Paharnicu Răducanu Fărcăşanu, 1818, Ianuar 1.
  150 Paharnicu Nieolae, 1818 Decembre 1.                    ^
   90 Serdarul Serezli, 1818 April.
   90 Vistierul Diiamangea.
   90 Polcovnicul Barbu Bucşan.
   90 Postelnicul Nieolae Patrichi.              1819 Martie 1.
   90 Maifole II Portar.
   90 Slugerul Nieolae Anton.
                                                         La departamentul de septe.
  150 Serdarul Dumitrache Drugănescu, 1817 Decembre 8.
   90 Serdarul Colfescu, 1817 Februar 17.
   90 Medelniceru................— 1817 Decembre 8.
   150 Serdarul Alecu Paladi.
   90 Armaşul Gheorghe.          1819 Marte 1.
   90 Portarul Alecu.
                                                                   90 Vistierul Hurrauzache. (Serdarul Nieolae Serezli, 1819 Septembre 1.
                         La departamentul de Criminalion.
  * 200 Stolnicul Costache Prîpiţoiu, veehiu.
   90 Slugerul Toma Comino, 1815, Septembre 25.
190
 V. A. URECHIĂ
  cu prea rare escepţiuni, justiţia din ţâră numai era lăsată pe boerimel grecesc,, ţi pe de allfi pane ne dâ „„ tabel concret
  Taleri
     ®erdart;1 ®ăducanu sîn Clucerul Dumitrache, 1817, Decembre 1. 90 Şatrarul State Tamara, 1819 Marte 1.
  90 Vistierul Costache Razu, 1819 Marte 17.
                          La departamentul Spătăriei 250 Paharnicul Vasile, 1817, Decembre 4.
  150 Serdarui Matache Greceanu, 1819 Marte 1.
                           La departamentul Agieî.
  90 Pitarul Nicolae Lambrino.                1
  90 Postelnicul Ştefan.                      j 1819 Marte 1.
     Cond. 98. pag. 451.

             Condicarii ce s'au orînduit în Ut 1819, Ianuar 21. Ilfov. SlugeruLIoniţă.
     Argeş. Constantin Negulescu.                      '
     Roroanaţî, Constantin Varlaam.
     Vâlcea. Stancu Teriuzescu.
     Dolj. Nicolae Rusănescu.
     Gorj. Nicolae Seulescu.
     Mehedinţi. Grigorie Lăceanu.
                    Judecătorii ce s'au făcut într'acest Ut. Slatw&âmnicu. Stolnicii Lupu.
     Buzeu. Petre biv căpitan za dorobanţi.
     Ialomiţa. Polcovnicu lanache Eoşca.
     Saac. Gheorghe Bilciurescu.
     Prahova. Serdarui Atanasie.
     Dâmboviţa. Costache Cioranu.
     Muscel. Clucerul Nicolae Brătianu.
     Vlaşca. Constantin sîn Canela.
     Olt. Medelnicerul Eăducanu.
     Teleorman. Constantin Grămăticii.
     Ilfov.....................
     Argeş. Slugerul Ncolae Popescu.
     Eomanaţî. Şătrarul Iancu Jianu, 1819, Noembre 16. Vâlcea. Polcovnicul Constantin.
ISTORIA ROMÂNILOR
191
"Cietăţeî noue, informaţiune in ţera romanescă, atunci noue clasă socială, desvoltându-se în luptă cu vechia oligarhie a protipendadei.
       Dolj. Medelnicerul Scarlat.
    ' Gorj. Şătrarul Ohiriţa Goruncanu.
       Mehedinţi. Ştefan Milinescu, biv Clucer za arie.
       Cod. 98. pag. 454.                                            ^
  Ilfov. Serdarul Ianache.
  Argeş. Constantin Negulescu.
  Vâlcea. Logofetul Stancul.
  Romanaţî. Logofetul Nicolae.
        Slara Râmnic. Stolnicu Lupea Buzeu. Petre biv Căpitan za dorobanţi. Ialomiţa. Polcovnicul Ianache Roşea. Saac. Gheorghie Bilciurescal.
        Prahova. Serdarul Atanasie.
        Dâmboviţa. Medelnicerul Critiia. Muşcel. Clucerul Nicolae Brătianul. Vlaşca.* Constantin sîn Canela.
        Olt. Medelnicerul Răducanul. Teleorman. Constantin Grămăticul.
Tot într''acest Ut, Ianuare
                     Dolj. Dat prin Stratonichia. Gorj. Pitarul Stanciul. Mehedinţi. Dat prin Nicolopolu.
La Septembre 12 16t 1819 s’aiî făcut cărţi pe tote aceste judeţe.
                                                                                                                                                     Judecătorii de la Craiova De la Divanul Craioveî.
Dumneluî biv   vel
     »       »  2>
     »       »   »
     »       »   »
Logofetul Dumitrache Brăiloiu Postelnicul Alecu Arghiropulu Clucerul Nicolae Glogoveanul »        Constantin Oteteleşanu
    »    Constantin Haralambie
  Căminarul Ştefan Bibescu, prostichid, 1819 Maiii 21.
pe lot 1819 Martie 11
                                                      De la departamentul de patru.
         Serdarul Hristodor.
         Serdarul Nicolae Prisieeanul, s’ad. orînduit în locul seu, Medelnicerul Constantin Zătreanul, 1819 Septembre 1, după cartea Caimacamului Craioveî. Pitarul loan Ghimpeţeanul (Gheorghe Benescu,^1819 Iulie 17).
         Dincă Brătăşanu, (in locul acestui Brătăşan s’au orînduit Medelnicerul Petre Petrescu, let 1820 Octombre 15.
»
192
V. A. URECHIÂ
      In 1822 se făcură totuşi câte-va modificări in acest personal, cum se p6te vedea în tabloul ce dăm mai jos '). * l
                                                   La departamentul de Oriminalion
      Clucerul Trandafir Anghelescu, (II armaş Teodor Podbăniceanu 1819). Polcovnicul Dumitrache Beicineanul.
      Gheorgache Oteteleşanu (pitarul Ioan Ghimpeţeanu, 1819 Iulie 17. Constantin Poetfaru biv II Vistier.
                                 l) Judecătorii ce se afla acum, 1822} Iunie 10, la Departamentul de 8.
Taleri
200
200
200
150
100
100
100
50
100
      Dumn61uî Paharnicul Petrache, 1821, August 27.
           »       » Pală, 1821 August 27.
           » Stolnicul Ianache Stănescu, 1821, August.
           «       »     Alecii Palcoianu, 1821, Auţmst 27.
           » Serdarul Stroe, 1821, August 27.
           »       » Nico’ae Serezli, 1821, August 27.
           » Aleco sîn Stolnicul Palada, 1821 August 2J.
           » Şătrarul Stavri, în locul SI uger ului Ioniţă Merişescu, din taleri 150 ce au avut Slugerul, Iunie 1.
      Medelnicerul Constantin Oţel.
                                                   Dumnelor judecătorii de la Oriminalion
150 D-iuî Hatmanul Caridis, 1822 Pevruar 1.
100    »   Serdarul Mihaiu Greceanu.
100    »      »     Petrache, 1822, Martie 1.
50 Serdarul Ioan Politimos.
70 Ioan Fotiadis, 1822, Marte 1. In 1822, August 10 s’au orinduit Polcovnicul Nicolae Catacaţ în locul lui Fotiadis.
70 Polcovnicul Grigorie Basma, August 20.
150 II Armaş Ianache Cerchez.
70 Anton Vătaful, 1822, Februare 1.
70 Postelnicul Mavrichie, 1820 Februare 1.
                                                          Judecătorii de la Spătărie
150 Constantin Calistrat, 1822 Februare.
70 Hurmuzache.                                '
                                                               Judecătorii Agiei
70 Medelnicerul Mateiu Greceanul.
80 Şătrarul Enciu.
ISTORIA ROMÂNILOR
193
      Evident că nici o prefacere nu avem de semnalat în organisaţiu-nea justiţiei pe timpii grei ai Otcârmuirei. Notăm numai că un factore nou intervine în justiţie, anume comandantul oştire! turcesci din Bu-curesci care ordonă Otcârmuirei, Divanului, şi departamentelor, să dea soluţiuni în diverse pricini, de sigur puţin preocupându-se de adevărata dreptate a acelor pe cari vroia să-i proteagă, câştigat de denşii prin vre-un mod ore-care.
      Dar nu numai Hagi-Ahmed-paşa din Bucurescî intervenea în afacerile de justiţie, ci nne-orl şi însuşi Vizirul Mehmed-Selim-paşa Silis -tra-Valesi1). Trebue să recunoscem că ’n unele caşuri administraţiunea
                                                          Judecătorii de la Judeţe
      Argeş. Teodorache, ce aQ fost vătaf la Dumnălui Vornicul Filipescu.
      Muscel. Iii©.
      Prahova. Grigore Ştefănescu, ia Februare 6.
      Ilfov. Serdarul Ianache.
                                                                 Condicarî
      Argeş. Pascale Logofăt.
      Muşcel. Ilie biv III Logofet.
      Dâmboviţa. Alecu Vărulescu, 1822, Mart 6.
      Saac. Iancu sîn Dorobanţu.
      Prahova. Grigorie Ştefănescu.
      Ilfov, Ioniţă Titeanul.
                                                          Cel în slujba Divanului
      Serdarul Răducanu Poenaru, Medelniceru Răducanu Tooilescu, Clucerul Tănaso, II Logofet Mihalache Mareş de sus, II Logofătul Pitarul Iane, III Logofătul Ilie Vrăbiescu de sus, III Logofăt Spirache, Mihaiu Rădulescu condicaru jălbi-lor. Ioniţă Speteanul Logofăt, Ioniţă Belcu, Gheorghie Teodorescuf Tănase, Ni-colae Craioveanul, Costache Negrescu, Manolache Mareş în locul lui Zamfir Seou, Nicolae Boelău, ce slujesce la Măria sa Paşa, Manolache cel vechiu, Ior-dache Bucşănescu, dat afară de mult, Nicolae Carada, Nicolae Minculescu, Nicolae Mănescu ce este şi la Vistierie, Mateiu Bălescu, Costea de la Paharnicul Petrache, Badu Ialomiţeanu, Nicolae Odăiaşu, Ilie Carada, Costache ot Medeiniceru.
      1) Hagi Ahmed Paşa seraschierul ogecurilor împărătesei.
      Dumnăvostră Boerilor otcârmuitori ai ţărei; după poruncile ce am dat asupra acestei pricini şi jăluitorul nici până acum n’au luat săvîrşirta împli-
                                                                                                                                                            lHoria Românilor de V. A. Urechiă.
Tom.— XIII 13
»
194
V. A urechi!
ţerei «otcârmuirea» a arătat 6re-care independenţă răspunzând vizirului, că nu pot călca pravilele ţerei în favorea protegiatulul lui. * *
nirei dreptului seu, de aceea poruncim cu străşnicie, ca fără cea mai mică ză-ticnire şi prelungire, pe de-o parte să i se înlesnăscă împlinirea din venitul acelor doue moşii ce se va aduna, şi pe de altă parte să se oprească şi acele datorii pe săma jăluitoruluî; într’acelaşî chip să urmaţi ca să nu se mai jă-luiască. — 1822, Martie 13.
      Cod. 96. pag. 46.
                                                                                                                                                          S
  * Mihalache Grămătic Nicolae Voevod.
                                                                      Către prea înălţatul şi prea strălucitul Vizir Măria Sa Mehmet Selim Paşa
                                                                      Silistra Valezi
       Aducem prea plecată închinăciune până la pămînt, sărutând prea luminatele tălpile Măriei Sale.
       Ne-au arătat Luminăţia Sa Hagi Ahmed Paşa prea înălţata poruncă a înălţimei Tale, ce s’aii dat după jalba lui Şain Fingher ovreiul, ce ’i (Jic Şi Osias, sudit chesaro-crăesc, ca să cercetăm pricina ce arată prin jalbă de banii ce (pce că are să ia cu zapis de la un Hagi Anghel, raiaua cu tovarăşul lui, taleri, 17616 parale 12, următor fiind, cu totă supunerea, prea înaltei Măriei Ta'e porunci am intrat în cercetare şi mai nainte şi acum de isnovă şi am găsit, că pricina acestui ovreiu cu numitul Hagiu pentru aceşti bani s’au is-brănit prin judecată de douî neguţăiori aleşi de ei prin zapis iscălit prin legătură, că ce vor face acei neguţători să fie mulţămiţi, făr’ de a mai căuta altă judecată, şi acei neguţători aleşi de ei cercetând şi judecând pricinele lor au dat carte la mâna lui Hagi Anghel cu tovarăşul lui, iscălind amândoi neguţătorii într’o unire, care se chiamă erotocrisie, însă acăsta s’a urmat în vremea răposatului Domn Alexandru Yodă Suţul, şi tot atunci dând jalbă ovreiul, că nu este mulţămit la eretocrisia, ce s’au făcut s’aiî orînduit jalba iui la judecata streinilor pricini, care judecată ve^end erotocrisia săvîrşită cu bună orînduială, întemeiată în zapisul lor de legătură, au dat în scris că nu pote a intra în altă cercetare, după care şi noi nefiind slobozi de pravilă să cercetăm provlimi împotriva eretocrisiei, că s’ar fi năpăstuit, arătăm, după poruncă, înăl-ţimei Tale pricina.
                                                                            Troados vechilul Mitropoliei, Mihalache Mânu vil Vornicf Caimacamul,
                   (pecetea)                     (pecetea)               (pecetea)
Romanitis.
    (pecetea
       Cod. 98. pag. 351.
ISTORIA ROMÂNILOR
195
      Iată In ce mod boeriî din Otcârmuire libela actele de rînduire ale judecătorilor in 1821—22.
      «Fiind-că la departamentul de Criminalion am orînduit judecător pe polcovnicul Grigorie Basma, cu lefă pe lună taleri 70, de la (Jintăiu a aceştiî luni Decembre, i s’au dat acest domnesc al nostru pitac, spre a fi sciut si cunoscut de judecător la acest depertament, ca dimpreună cu Duranelor ceî-l-alţî boerî judecători să urmeze cu paza la depertament, pentru căutatul pricinilor de englimatica şi altele ce se orînduesc de către noi, făcendu-le hotărîrilo dupe pravilă şi să nu zăboviască cercetările, spre aşi dobândi năpăstuitul îndreptarea sa, iar cel vinovat, osânda, şi Dumnăta frate vel Logofete de ţăra de sus, să ’î dai poveţuirile cele cu-viinciose îngrijind de a na se face vre-un cusur, şi să ’1 faci cunoscut la Vistierie spre a se aşe<Ja la catastihul lefilor. — 1821 Decembre b.
      Grigorie Ghica, Barbu Văcar eseu, Constantin Negre.
      Cod. 96 pag. 220.
      Dăm în note câte-va acte din sfera justiţiei1). Atragem atenţiunea asupra notelor schimbate cu consulii, austriac, francez şi rusesc, re-
                                                     1) De la Oteârmuirea Valahieî
      Pe acestă alăturată anafora a judecăţii departamentului de opt neremâind mulţumit Marin Luntraru, Dumneluî epistatul Hătmănieî ’l-aîî înfăţişat înaintea nostră, unde au venit şi Dumneluî fratele vel Vornic Fotache Ştirbei, <Jicend Marin prin apelaţia lui, că el n’au avut toemelă cu Dumneluî a meremetisi luntrile de al doilea de se va strica peste şese lunî şi tot cu aceeaşî tocmălă să fie dator a i le drege, iar pentru că intră apă într’însele, aceea se va îndatora de la sineşî şi le va meremetisi şi maî mult nu se cunosce îndatorat; iar Dumneluî Vornicul (Jise, că are zapise de la el şi după cuprinderea lor îşî cere lucrul deplin şi aşa îî va plăti şi cusurul banilor. Decî jăluitorul acesta vedem că la judecata depertamentuluî şî-au tăgăduit simfonia ce au avut, cu cuvent că nu scie de cele coprinse în zapis, rezemând la o mărturie în scris a unor omeni streinî, carî n’au şciut coprinderea zapiselor luî Marin, iar Dumnăluî Vornicul au îndestulat judecata cu marturî, atât cele din zapisele luî scrise., cât şi pentru luntre au dovedit iarăşî prin martorî, că nu sunt făcute după toemelă; apoî să lăsăm arătarea martorilor la o parte şi să dăm ascultare numaî rjiiselor lor, nicî dreptatea nu ne slobode, nicî pravila, care adeverăză dreptăţile fieş-căruia cu ce chip să se descopere la lucrurî bănuitore; dupe care şi făcend dovadă Dumnăluî Vornicu, bine dar au judecat Dumnelor boeriî departamentarî şi noî asemenea hotărîm să se facă urmare întocmaî precum în anaforaua de-partamentuluî se coprinde, prin zapciu hătmănesc şi după chiar coprinderea
496
V. A. URECHIĂ
lative la diverse procese ; asemenea este de observat întărirea dată pe
anaforaoa locotenentului de Mitropolit Troados relativă la o căsătorie.
zapiselor lui, şi aşa îndatorim pe Du înnoim Vornicu, după ce i se va saverşi lucrul după învoirile lui Marin, ce le-aii făcut prin scris, atunci să’I plătoscă şi cusurul fără de altă prelungire.— 1822 Maiu 7.
      Cod. 101, fila 51.
      Prea sfinţia ta părinte arhiereu le Troados, veehilule al sfintei Mitropolii, fiind-că la pricina de judecată ce are Margot Arm6nu’, i Testea soţia unui Ovanes Caracaş armânul, ce au murit, cu Dimcea sîn Neniul de la Pitescî suditul chesaro-crăesc, s’a fost îndatorase Dimcea de către judecata departamentului, să
Ovanez Caracaş mortul, nici mult, nici puţin, fără numai acea tavă de osfeş-tanie au luat’o de la un ascherlâu, pe chi]
cercei şi din acea flore, şi jurând rămâne apărat de pâra argintului, iar neju-
jurând să i se plătâscă de soţia mortului, dar să’î dea şi el nu numai cercei, ci şi acea flore, iar ne dând şi florea să aibă a o plăti soţiei mortului cu 20 galbeni, după cum au arătat Hagi Niculcea, căi-aîi cerut mortul pe densa; şi
se v& pune şi soţia mortului la jurămînt, spre a încredinţa cât avut a rămas de la bărbată-său şi de are şi ea vre-o lipsă de zestre ? Cu care anafora a aceşti!
tura pope! Armenesc i a staroste! de armeni, coprin<Jetore din partea Teste!, că
de ghiumiaîa şi or! de va scote cevaşi sau de nu va scote pe ea, să nu o amestece la cheltuială; iar prin cel-l-alt engrafon $ice, că la întrebarea ce i s’au făcut iarăşi de către popa armenesc şi starostea de armeni, de scie pe bărbată-seu că au luat niscare-va lucruri din casă, adică cerce! ca să’î vîn<|ă pe afară la tîrg, sau i-au lăsat amanet la cine-vaşî şi i-aiî fjis că nu scie ; au mai întrebat’o de au maî avut bărbată-seu vre-o argintărie şi au <Jis că n’aii sciut pe barbată-său să aibă acest fel de lucru; asemenea au maî întrebat de unde scie ea că aii avut scule bărabată-seu la Pitesc! şi aii (Jis, că un neguţător Simeon de Ia Pitesc!
De la Otcârmuirea Valahieî
facă jurămînt, cum că n’au cumpăratei de la ascherlâî argint în tovărăşie cu
în tovărăşie cu mortul, nici este asupra
rând este dator să plătâscă bani! ce are să ia Margot de Ia O vânez mortul şi să răspundă şi cel-l-alfc cusur al argintului la soţia mortului; aşijderea să jure Dimcea şi cum că are să ia de la O vânez taler! 57 şi tată-său taleri 20 şi
după ce so va săverşi acâsta încredinţare a Dimce! atuncea de va fi trebuinţă
judecăţi înfăţişindu-se înaintea nostra Dimcea faţă cu Chiriae Daga vechilul Teste!, soţia lui Ovanez, unde arătând Dimcea două engrafe înscris sub iscăli-
ea pe vechil ’l-au pus că să cerceteze de au rămas ceva după rnortea bărbată-seu, carele i-aii arătat că au găsit o pereche de cerce! la Dimcea şi o sticluţă
ISTORIA ROMANILOR
i 197
                                                                   Acest act ne probeză, incă oiată, cum Biserica şi-a reservat a-prâpe esclusiv drepSul de a decide in cestiunile atingend căsătoriile,
au fost spus către fratele bărbată-seu, ca bărbată-seu au avut scule; de ce nu se du~e să caute? Aşa, după ascultarea ce făcurăm noi acestor înscrise, ve^end că se deosibesce pricina şi spre cea desăvârşită pliroforie a nostră, am trimis de s’aii adus la canţelaria Divanului îusuşî preotul armenesc şi starostea de armeni şi făcendu-li-se întrebare, şi prin grai tot asemenea arătară că le’au spus şi le’au mărturisit Testea armeanca; aşa vexând că asupra Dîmceî este numai o sadă bănuială a minorei şi a creditorilor, iar nu vre-o vrednică dovadă, nu am găsit cu cuviinţă a i se da Dimeiî evanghelicese jurămînt, după cum 4ice judecata departamentului, ci numai pentru acâsta bănuială se trimite Dimcea la sfînta Mitropolie cu zapcin hătmănesc, carele faţă cu Chiriac Dega, vechilul seu şi muierea puindu-se înaintea prea sfinţie! tale sfidta evanghelie şi sfînta cruce să arăte Dimcea şi să mărturiseseă de este la şcirea lu! nisce urmări ca acestea, la care îl .îndatorâză departamentul la jurămînt, cum şi el de are să ia ceva de la mort, după cum au arătat iarăşi la departament, şi or! în ce chip se va desluşi vre-un adevăr să ne arăţi prea sfinţia ta în scris.-— 1822 Iunie 23.
      Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Scarlat Grădistenu.
      Cod. 101 fila 105 v.
                                                        De la Oteârmuirea Valahiei
      Dumneta staroste de neguţători, fiind-că la pricina ce se străgăneză între Pa-raschiva văduva ce au fost soţie lui Mihale Telalul, care au murit, cu Filip fratele mortului, i Manole Telalul epitropul celor lăsate de mort cu Halea şi Petcul tovarăşii mortului, este trebuinţă a se face o lămurită socotâlă şi alegere la staiostie, adica star! pentru fieş-ce madele, precum la vale se arată. De aceea aducend zapciul hătmănesc pe tote părţile, să alegi împreună cu neguţători! indecaţ! cu toţii, tot avutul mortului, atât din capitalul ce s’aiî vă(}ut de no! că Tau avut mortul la ace! tovarăşi, cât şi din orî-ce alta periusie se va dovedi or! tăinuită de soţia mortului, sau de fratele mortului, or! de către epitropî, sau de către tovarăşi, ori de către veri-care altul va dovedi vre-o parte sau alta,-în care adunare de avut să intre prin preţuirea dreptă şi lucrurile ce va fi primit muerea din casa mortului cu cuvent că sunt dăruite, afară din zestre, sau ec-soprica, cum şi lucrurile ce sunt asupra fratelui mortului, care unele, (pce, că le au dat de pomană pentru snfletul mortului şi altele s’aîl oprit de densul; apoi să se maî facă lămurire banilor ce-aîî priirit nevasta din zestre de la epitrop şi cu cei-l-alţi, cum şi lipsa zestrilor e! ce se va lămuri după foia eî de zestre, adică câte sunt în per şi câte lipsesc cu adevărat, pentru că unde ne va da
198
V. A. URECHIĂ
fie la contractarea lor, fie la a lor legiuită desfacere. Ca una din probe la acesta afirmaţiune a nostră pdte sta actul Mitropoliei, prin care
bănuială hotarîre avem, de a se da şi jură mint, atât la periusie, cât şi la lipsa de zestre, cum şi ce datorie au plătit a mortului, ori frate-seiî, ori epitropiî, sau rnuerea şi aşa pentru fieş-care madea să aşterneţî socotelă precum mai sus vă povăţuim; pe lângă ac6sta dar să mai faceţi o însemnare de socotelă şi pentru cheltuiala cernelei anului jaleî, iar pentru hrana eî de la mortea băr-bată-seu şi până i s’au dat banii zestrei are a se alege şi a se hotărî de către noî, şi fără de zăbavă să ni se arete, că să dăm sfirşit prieineî.— 1822 Iunie 20
      Mikalache Mânu, Constantin Negre, Scarlat Grâdisteanu.
      Cod. 101 fila 107.
                                    Pitac la Hatman tot pentru pricina de mai sus, a da de scire la boerii de mat jos ar etăţi a veni la Divan.
                                                           De la otcârmuirea Valahieî
      Cinstite Dumneta epistaţule al Hătmănieî, fiind-că Dumneluî mosio Bonet epistatul Dumnâluî Consulat al Franţieî, s’au arătat cumjjărător venitului moşiei Breaza, care venit s’au aflat încă din trecutul an Septembre, orînduind prin porunca stăpânireî a se strînge pe s6ma datoriei lui Hristache Grigoriu, ce are să ia suma de bani de la stăpânitorul moşiei Breaza, prin hotarîre dbmnăscă şi pricină de judecată fiind, orînduim a se înfăţişa înaintea nostră la adunarea deplin, Marţi la 2 ale viitorului Maî ; ci dar să dai scire prea sfinţiei sale vechilului mitropoliei, i Dumnăluî Logofătului Dudescu, i Dumnălui Vornicului Fotache Ştirbei şi Dumnălor boerilor depertamentarî a veni toţi la Divan, să’î dai de scire şi Dumnăluî cumpărătorului de venit, ca ori însuşi, sau vechil cu deplină putere, să vie, aducend şi ori-ce documenturi va avea, să aduci şi pe Hristache cu ori-ce sineturi va avea, a înfăţişa pe toţi.— 1822 April 28.
      Mikalache Mânu, Constantin Negre, Grigorie Somanitis.
      Cod. 66 pag. 251
                                                 De la Otcârmuirea Valachiei Către Dumnelor Boerii ai departamentului de opt.
      Dumneluî cinstitul Consul al Prusiei ne făcu arătare prin notă, că Hris-tofi sîn Anghel Cincul ce era însărcinat cu treba corfiisionăreî a banţelariei Consulatului Prusiei, că de la 25 ale acestei urmetore i s’au dat paretisis, de acesta slujbă; pentru care scriem dumnevostră ca întemplându-se să se arăte aci la departament cu vre-o trebă, să nu se cunoscă de a(Ji înainte drept comisionar, după cum au fost până acum.— 1822 Aprilie 29.
      Mikalache Mânu, Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
1STQRIA ROMÂNILOR
199
se autorizaţiunea de a se cununa un NeculaeMareş din Bucurescî. A-cesta, cum se vede din anaforaua locotenentului de Mitropolit, avusese
      Asemenea pitac s’au făcut şi la Spătărie i la Agie şi la Departamentul Criminalion.
      Cod. 96. pag. 252
                                                            Către cinstitul Consulat al Franţieî.
       Cu cinste s’au primit nota cinstitului Consulat, scrisă de la 5 ale lui Iunie după calendarul nou şi am vă(Jut cele ce ni se scrie pentru venitul moşiei Breaza; la care răspundem că acestă pricină nu pote lua sfârşit într’alt chip până nu se va înfăţişa la judecată părţile prigonitdre, ci să bine voiască cinstitul Consulat a porunci D-luî monsiu Bonet, ca orî însuşi să vie, sau vechil să trimiţă, şi fiind-că astă-^i se făcuse strigarea aşteptând numai venirea vechilului şi de vreme ce s’au întârziat până acum, mâne Joi să nu rămâe, ci la 2 cesurî din <Ji, care vine după compasul Europenesc 9 ceasuri şi jumătate să se afle negreşit la Divan. — 1822 Maiu 24.
       Mikalache Manu) Constantin Negre.
       Cod. 96 pag. 281.
                                                          Către cinstitul Consulat al Prusiei.
       S’au primit nota ce ni s’aiî trimes pentru satisfdcţionul ce cere cinstitul consulat la obrăznicia ce au fă uit omul huzmetuluî de au venit la consulat să ceară în judecată pe Dumneluî Constantin Cincul; răspundem cinstitului consulat că dumnăluî Cincul avend davagiul; carele- prin jalba ce au dat la Luminăţia sa Paşa l’aîi cerut în judecată pentru pricina ce are cu cuvi'osu Timoteu şi Divanul după orînduială buiurdisindu’i jalba acestui ipotesiar în judecată unde urma ca să se şi ohieme Cincul să stea faţă, dar pentru că trămisul Hatmanului au obrăznicit de n’au vorbit cu orînduiala ce i s’au poruncit, de la Hătmănie i s’au făcut căzuta certare cu bătaie ; acum dar rămâne ca cinstitul consulat să se odih-nescă despre acesta, iar pe de a’ta parte să se poruncă scă Cinculuî, ca sa vie la judecată fiind că este rânduit cavaz la acestă pricină, şi face la Otcârmuire mare mumbaşirlâc ca să se caute judecata cu pâritul său. — 1822, Iunie 1.'
       Mih.ila”he Mânu, Constantin Negre, Romanei.
       Cod. 98, pag. 346.
                                                           Către cinstitul Consulat al Prusiei
       Cu cinste s’au primit de Otcârmuire nota cinstitului consulat No. 21 pentru o căruţă ce s’a luat de zapciii Agieî a Dragomanului Cincul, după care prin pitac s’au poruncit Ag‘eî, ca să ne arate cu ce poruncă i-au luat acea căruţă
200
*V. A. URECHIĂ
copii cn Ruxandra fata Tipografoeî!). Aducem în notă asemenea un act de moratorium, din 23 Marte 1822.
şi în ce trebuinţă s’au trămis şi unde se află căruţa, şi ne veni arătare în scris de la agie ca cercetând s’au adeverit că de la numitul dragoman nici un zapciii de aî Agieî, căruţă n’au luat, făr’de numai de prin alte părţi, unde s’au cerut găsit de s’au dat după porunci în întâmplătorea trebuinţa unde s’au cerut, iar de se arată de stăpân pe streină căruţă, cinstitul Consulat să bine-voiască a porunci omenilor seî să nu se amestece la acest fel de lucruri fiind făr’de rânduială. — 1822, Iunie 3.
       Mihalache Mânu, Constantin Negrea.
       1) întărirea ce s’au făcut la anaforaua preasfinţiei sale Arhiereului Troa -dos de a cununa pe Nicolae Mareş cu Lucsandra fata Tipografoeî.
       De vreme ce de clirosul bisericesc ide preasfinţia sa părintele Arhiereul Troados vechilul sfintei Mitropolii, se găsesce cu cale, ca să ia săvârşirea cea legiuită şi cinstită cununie după lege Nicolae Mareş cu Luesandra, pentru vred-nicile dovedi ce se arată într’acestă anafora, scriem prea sfinţiei tale, ca să se săvîrşască astăpi Joi cununia acesta fără a i se mat asdulta pricinuirile cele deşarte. —- 1822, Aprile 27.
       Mihalache Mânu, Constantin Negref Grigorie Romanet.
       Cod. 101, fila 37 v.
                                         Către cinstită Otcârmuirea Valahiei de la Epitropia sfintei mitropolii.
       Nicolae Mareş de aici din Bucurescî au fost jăluit dumnâvostră, că sunt c âţî-va ani de când încurcat fiind cu o fată, şi fără a o aduce in casa lui ţiindu-se cu ea eâtă-va vreme au şi născut trei copii' parte barbă.escă, într’acea lungime de vreme şi cu pricina nascereî copiilor vrând ca să-l tragă în judecată la răposatul Domn Suţul Yoevod ai^şi dat jalbă Mărireî sale, cerând ca să i se facă îndestulare şi acum că orânduiţi fiind la prea sfinţia sa părintele Costandie Episcopul Buzeu.li s’au cercetat pricina cu amăruntul şi nu s’au ţinut în semă nedrâptă cererea; către acestea şi cu multe alte pricinuirî aperându-se jalba sa că nu ar fi copii făcuţi cu el, (jicea că ea fiind muiere slobodă i-ar fi dobândit cu osebite obraze şi că nu se îndafcoreză a cresce acest fel de copii cu bănuială, nici a lua în silă muiere care atâta vreme aii trăit în chefurile sale, măcar de au fost şi el unul dintr’aceia cu care au făcut copii; a căruia jalbă buiurdisindu-se de dumnâvostră către mine, am adunat clirosul sfintei Mitropolii şi înfăţişând pe amejrdoir&’^ârtile faţă fiind şi acei trei copilaşi, am pus de i s’au citit jalba lui ţrife^au'4 şi      acâsta la cuvântul ce $icea el că copii sunt născuţi cu bănuială
*VDA*i
0%/
                                                                                       /
ISTORIA ROMÂNILOR
201
   Finanţe, dări, vămT, ocne, export de vite.—Cele-I-alte dări şi iraturî. Scutiri.
                                                                  Ori cât de sleită era (era prin rechiziţiunî şi prădăciunî săvârşite în timpul resmeriţei şi în urmă de Turci, dările directe şi indirecte con- * i
şi de adunătură ’i-am întrebat de scie şi pre alt cineva, care să fi fost încâr-doşit cu parâta? Răspunse că nu scie; de unde i se (Jise, că de vreme ce nu are nici o ideie la acesta, se cunosce că el este însuşi pricina nascereî acestor copii mărturisindu-şi însuşi tiposul lor, dar pentru că iarăşi cerca să se apere cu fel dfe îndreptări, se întrebă şi pârâta, că de vreme că şi pârâşul seu tăgăduesce până într’atâta, că dobândirea copiilor nu ar fi cu densul, putea-va ea j$ă arăte vre-o puţintică dovadă de părintesca atârnare către aceşti copii din partea lui şi arătă trei scrisori ale lui, din care în cea dinteiu cu lăt 1815 Aprile 15, după ce" ca un bărbat îi dă povăţuirî de a se purta cinstită şi cu credinţă şi a păzi dragostea neîmpuţinată către densul, apoi o înveţă şi mijlocul cum să păzesc# acea dragoste, puindu-se înainte pe iubitul lor fiu Vasilache, cel înteiu născut, ca uitând u-se la el să ’şf aducă aminte de ţinerea sau legătura cu care i-au îndatorat nascerea lui, iar în cea de a doua cu let 1818 Octombre 29, arată; cum că prin nisce ipochimeni i-au trămis taleri 53 pentru facerea unei sobe
i pentru lemne de foc şi poruncesce să ’l iusciinţeze şi pentru copii ce fac şi de s’au mai împiciorăgat Dumitrache ? (adică copilul cel deal doilea); în cea de pe urmă scrisore aceluiaşi 16t Noembre 30 (pce, că iar cu mare jăluire, că se va griji şi pentru doica copilului de al treilea a căruia nascere se apropia şi arată că după păcatele sale îi curge acestă împresurare de copii şi cum să se rogă lui Dumnezeu cu ferbinţelă pentru un prilej lesnicios al vieţii lor şi izbăvirea greşalelor; din care cuvinte înţelese judecata dorirea ce avea el de săvîrşirea cununiei din care putea să dobândesc# acestă poftită izbăvire. După ce dar s’au citit aceste scrisori nu i-au maî rămas cuvent, fără numai se apără cu felurimi de apucături că nici într’un chip nu o mai primesce de soţie, însă judecata făcu chibzuială, că acâstă înşiruire de copii a lor, care cu atâta legătură şi ţinere de dragoste de la unu] către altul şi-au câştigat, se cade a se cinsti cununia cea după lege, şi care mai înainte nu s’au făcut, sau pentru niscai împedecări, sau pentru ruşinea omenilor, sa se facă acuma şi să ia săverşit cel legiuit şi cinstit; deci acestă chibzuia ă a clirosuluî cunoscând-o şi eu de bună şi adevărată, (Jic şi arăt Dumnăvostră, că aşa este cu cale şi cu dreptate să se facă ş? că jăluitorul Nicolae nu maî pote şovăi, că însuşi s’aiî legat cu scrisorile luî şi tote jăluirile şi napăstuirile câte în jalba ce au dat către Dumnevostră au arătat, s’au arătat deşarte şi plăzmuite.
          Cod. 101, fila 65.
Al Ungrovlahiei epitrop Troados, 1822, April 26.
202
V. A. URECHIĂ
tinuă a se percepe însoţindu-se perceperea, de grele casne, care fac pe bietul ţeran să ia lumea în cap. Singure vămile sufer ore-carl ză-ticnirl in 1821. Am vedut cum însăşi P6rta ordonă Otcârmuireî, să pună în lucrare perceperea veniturilor domnesc!, adică a vămilor şi a ocnelor.
       In Octombre 1821 Barbu Văcărescu fu numit Vistiernic {erei. Se întorc mai mulţi boerî din emigrare. Moldovenii refusă de a se întorce şi li se spune că de vormiî întârdia, funcţiunele vor fi date boerilor de cl. II.
       Pe anul 1822 se întocmesce «ponturile» de vîndarea vămilor, aprope întocmai cum aii fost în 1821 numai, art. 54 se modifică cu referinţă la slujba cântarului domnesc, care din vechime a fost a Oborului Bucurescilor şi Oborul o vindea p6 la vămile târgurilor din judeţe, iar acum s’au dat vămilor de pe afară.
       Fdrte interesante sunt tarifurile speciale după care au a plăti vamă sudiţiî rusesc!, austriacesci, englizescl. Le dănţ in note * 1). Aceste
                                             Moratorium (veţii pag. 200) De la otcârmuirea Valahieî.
      Piind-ca Stan Cojocarul avend să ia o sumă de bani de la II Armaş Gheor-ghiţă şi Hristea Medelnicerul. prin hotărîrea Otcârmuireî, ce s’au dat, li s’au pus sorocul pravilei de patru luni, ca să plătescă aretata sumă de banî, ne-avend mijloc de a plăti acum, dar fiind-că şi Stan se jălui, că şi el aflându-se dator la alţii nu voesc a’l păsui, ci unii îl trag la Spătărie, alţii la Agie, alţii la căpitanii z\ lefeciî şi alţii la căpitanii za dorobanţi, de nu pote a se odihni; de aceea pentru ca să nu mai fie superat până în soroc de patru luni de către datornicii lui, i s’aîî dat la mâni acest pi tac al Otcârmuireî, prin care se scrie dumnevostră zabiţilor din oraşul Bucurescilor, ca orî care din datornicii luî Stan îl va trage la judecata dumnevostră, fără a i se face vre-o superare de plată să i se puie şi luî sorocul pravileî de pafru lunî, ca la acel soroc luând şi el de ia maî sus n 1-miţiî datornici aî seî, să plătescă unde va fi dator. — J822; Martie 23.
      Mihalache Mânu, Constantin Negre, Scarlat Grădişteanu.
      Cod. 101, fila 14.
      1) Ponturile de vînelarea vămilor pe anul 1822 sunt întocmai ca cele din anul 1821, cu deosebire la pontul 54 care este înlocuit cu acest ce urmeză aici:
      54). Slujba cântarului domnesc, aii fost din vechime a Oborului Bucurescilor şi oborul o vindea pe la tergurile vămilor de prin judeţe, iar acum s’ati dat vămilor de pe afară cu orânduială şi obiceiul ce au fost, adecă prin tergurî
I
                           .ISTORIA ROMÂNILOR                          203
tarife întemeiate pe tratatele intre Turcia cu pujterile streine, ne arată toi odată şi care sunt mărfurile ce se introduceau acum in ţeră. Intre acestea observăm importul a diverse articole franceze, nu numai de lux,
şi numai acolo unde din vechime au fost obiceiu de au ţinut cântar să fie şi acum, ca toţi cei ce vor aduce marfă de vîmjare şi ar vrea să o cântărescă, să nu fie slobod a aduce cantar strein, nici să ţie altul cântar pentru cântăritul celor ce au trebuinţă de cântărit, ci numai vameşul domnesc să ţie cântar drept şi să ia te suta de oca bani 15, dar pururea să fie săritor la cei ce’l vor chiăma, ca să nu se zaticn&scă alişverişul omenilor, că urmând înpotrivă, sau găsindu-se un cântar nedrept, saă va cere a lua mai mult de cât este orânduit, sau va pune cântar şi unde n’au fost obiceiu, se va pedepsi.—1822 Ianuar 1.
       Grigore Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Const. Negre.
       Cond. 98, pag. 459.
                                  Tarifa vămilor pe anul acesta cu let. 1822 Ianuar i, după care au a urma vameşii a vămui mărfurile neguţătorilor sudifi precum la vale se orândyeşce. Pentru sudiţii Rusiei:
       Fiind-că neguţătorii Roşiei după trecerea de vreme nu s’au întocmit la preţurile mărfurilor ce s’au orânduit prin tarifa cea pentru vamă de cele ce scot şi aduc în ţinutul împerăţieî şi asemenea s’au aşe<Jat şi de împeratrl Rusiei ca să se alcătuiască o tarifă nouă, care să nu se întemeeze după cea vremelnică ve(}ută peste obiceiu scumpete, din pricina celor dintr’aceştî ani peristasis, tur-burărî şi resboie, ci cu socotelă trei la sută după împerătescile tractaturi, să fie întocmit cu preţul cel potrivit ce se urma nelipsit în câţî-va ani la ceea ce se vinde cu barhana mai nainte pe vremea păceî, de aceea dar vorbind împreună cu cel ce în ţinutul împerăţieî petrece cinstit plirecsusios elciîî Rusiei Domnul Tamara şi întru nimic socotind cea dinrezboie într’a eşti anî covârşire a preţurilor, ce după socotelă şi sciinţa păceî coborând preţurile lucrurilor la hotarul cel din mijloc, s’aiî alcătuit acestă tarifa ce se întemeiază cu treî la sută»
                                                                                                                                        po bani
       Alagea her vopsea, oca  ......................................$     2
       Aţa de Anghira, oca     ..........................................  20
       Anasonul, cântarul................................................  40
       Atlazul Florentin, cotul........................................... 11
       Atlaz Yenetic, cotul........................................... .   9
       Atlaz cu fir şi hetaî de la Hiu, oca............................300
       Aţă de bumbac de la Hindia şi Moreea şi Zanda, oca.............. 50
       Aţă de bumbac roşie şi alte feţe, oca........................... 9
       Astarul, topul de 20 coţî........................................... 9
       Alagele, şalurî, ghermesiturî de Ţarigrad, cotu................. 4
204                          V. A. URECHIĂ
------------:-------------— --—______________________________________
ca ştofe de haine, dar şi materiale brute, precum b'.inăoră fer, farfurii etc.
     Abanosul, cântarul................................................
     Ace, mia..........................................................
     Arama ne’ucrată cântarul..........................................
     Arama lucrată, adecă sahane şi altele, oca .......................
     Arama hurda, oca..................................................
     Arama hamtutmaz, cântarul.........................................
     Afionul, oca........................................
     Alune, cântarul...................................................
     Arsenicul, cântarul...............................................
     Arcerurî de bărbieri, taneaua.....................................
     Alagele Halep, topu.....................
     Alagele muscă lesei, cel mare top . . . ..........................
     Alagele muscălescî, cel mic top................
     Alagele de Ţarigrad, cotii................................
     Alagele de Şam, topu.........................
     Alagele de Magnisia, topu.........................................
     Aba muscalâscă, topul pe coţi 60..................................
     Aba de Ţarigrad, topu pe coţi 20................................. . .
     Aţă englezâscă......................................................
     Astarul alb şi alte feluri, topul................................ . .
     Amnarele, suta.............................
     Alagele helaliî irbehirurî, topu pe coţi 16
     Alagele helaliî de !a Tesalonic, topul .............................
     Argintării, dram il..................................
     Ace cu gămălie, adecă cârtiţe, miea.................................
     Aloi, adecă sare sabri, oca.........................................
     Ambelez cântarul . ......................................
     Aţă de cânepă, cântarul..............................
     Argint viii, ce se (Jice idrarghiros, oca...........................
     Anghira, cântarul...................................................
     Alagele de bumbac, irbichirurî, topul ..............................
     Betelii i altânolucurî, felurimi, de Ţarigrad ce sunt po 55 de coţi
     Basmale sacherliî de Ţarigrad pe 10 deghermele, topu................
     Băcan vânăt şi galben, cântam ........................................
     Băcanu roş, cântarul................................................
     Brice, taneaua......................................................
     Bogasie albe şi alte văpsele ce sunt po 7 coţi, topu................
  po bani
  108
   5
  180
   6 4
  150
  36
  24
  66
   17,
   2
  40
  30
   4
  33
   7
  20
   9
   9
   6
  36
  15
   17,
   3
   6
  27
  75
  18
  30
  10
220
  30
  50
120
  3
  7
ISTORTA ROMNILOR
1
205
                                                      La cochiî vechi s’au strigat vămile celor 17 judeţe înainte Paşeî turc, pe anul 1822. In 1821 au fost căutate în credinţa. Au fost areru-
       Bumbac nelucrat, cântarul.......................
       Bucaluri seci, de 100...........................
       Blane de lup, de una............................
       Buretele, oca . . . ,...........................
       Burieaşe de tinichea grose şi subţiri de 450 .
       Bacan pent/u stofe i ciorapi, oca...............
       ‘Blane de Salangi-Cacom, sorocul................
       Blane de râs, una ..............................
       Basmale albe tocanîâi, topul po 10 deghermele Borangic franţuzesc, lat, de 2 topuri .... Borangic franţuzesc îngust, de 2 topuri . -. .
       Berbutii leşască, topu.......................
       Berbutiî muscăleasca, cântarul..................
       Blane de capră, una . . .l......................
       Brâne gheiberele, unul .........................
                                                                                           Brâne de la oraşul Damas, unul . . . . * . Brâne felurimi, de la oraşul Caramgea, unul .
       Balsam de compania, oca.........................
       Bacam roş şi alico, cântarul....................
       Blane de epurî rusescî, suta....................
       Bohcele de Ţarigrad, cu fir, de una.............
       Vişine, mere, pere şi cireşe uscate, cântarul .
       Vutci felurimi, 100 sticle......................
       Vulpi căzăcesci, taneaua..........................
       Vulpî bune, roşii, muscălescî, taneaua . .   .  .
        Vlupî mai de jos, taneaua......................
       Vulpi hurda, oca................................
       Vulpî negre, taneaua ..................... . . .
        Vulpe albă, taneaua............................
        Vutci de Triest, sticla........................
        Vin de Marea alba, 100 oca . ..................
        Vin felurimi, de Evropa, bucalul...............
        Gomalaca, oca. . ..............................
        Ehenibahar, oca..................
        Ghioderi de la Hindia, fieş-care. ......
        Ghioderi de miel şi de capră, unul.............
po bani
                                                                                                                          100
                                                                                                                           45
                                                                                                                            11
                                                                                                                            6
                                                                                                                          200
                                                                                                                           16
                                                                                                                           20
                                                                                                                           45
                                                                                                                            12
                                                                                                                          120
                                                                                                                           72
                                                                                                                           30
                                                                                                                           30
                                                                                                                            2
                                                                                                                           16
                                                                                                                           22
                                                                                                                            4
                                                                                                                           5A
                                                                                                                          160
                                                                                                                           60
                                                                                                                           30
                                                                                                                           18
                                                                                                                          120
                                                                                                                           21
                                                                                                                           40
   77.
                                                                                                                           20
                                                                                                                          500
                                                                                                                           &
                                                                                                                             2
                                                                                                                           30
   2
                                                                                                                           25
   6
   3
    7‘/,
206
V. A. URECHIÂ
date pe 1822 pentru 620 000 taleri pe an in favOreâ Stolnieulnilancu
& ovari, care apoi le-aii vîndat deosebit pe judeţe pe suma de 707 700 taleri.

      Ghioderi de căprioră, unul....................
      Gruşî de vulpe albe şi roşii, păreehea...............
      Gresii rotunde, una...........................
      Grogoşî de răstichiu, cântarul....................
      Ghiulele de fier, cântarul....................
      Drojdii de vin, cântarul.............................
      Darahanea, donlucul po coţi 5.................
      Dinte de peşce ce se (Jice Baîâcdiş, oca Dibas de fir, felurimi, de Persia şi Franţa, cotul
      Dinte de fildeş, oca..........................
      Dihorul, taneaua.................
      Dihor hurda şi de vulpe, oca......................
      Enghiur şal şi sof, topul................ -
      Epurî albi, betonul................ ' ’
      Epuri domestici, suta.........................*
      Zaharul căpăţinî şi praf, cântarul.
      Zaharicale, oca..........
      Zeamă de lămâe, cântarul..............
      Zaharul nelucrat, cântarul ...
      Jderul, fie-care ........
      Jderul hurda, oca.....................
      Icre, cântarul...........
      Icre roşii, cântarul..........................
      Ibrice de cafea, oca .......
      Inul de Misir, cântarul ....
      Inul muscălesc, cântarul.................
    Icre de chefal, săculeţul..................
      Colan urî do fier de Ţarigrad, înguste, unu’ .......
      ColamuriJate sadea, de Ţarigrad, unul
      Colanurî înguste de Ţarigrad, unul ..........................
    Calacanul, cântarul........................................'
    Cardamomora ce’î <Jice ehiiaculedis, oca                   V
    Casia, oca......................
    Cleiul de pesce, oca....................
    Cleiul negru, cântarul.....................
po bani
                                                                                                                         9
    2
                                                                                                                       150
                                                                                                                        30
                                                                                                                        63
                                                                                                                        72
                                                                                                                        24
                                                                                                                        24
                                                                                                                        10
    17*
                                                                                                                        21
                                                                                                                      200
                                                                                                                        24
                                                                                                                        60
                                                                                                                       300
                                                                                                                        12
                                                                                                                        12
                                                                                                                       150
                                                                                                                         9
                                                                                                                      180 ţ 60 60
• . . 75
•  . . 30
  . .    9
• . . 8 • . . 8
• • 6 . •    25
. .    40
. .     5
• • 8 . . 100
istoria romanilor                  207
      Prin cartea dată in 15 Ianuarie 1822 să dă zaptul vărkeî, pe acest an, in favorea cumpărătorului Lahovari.
      Catalogul vămilor este tocmai ca cel de anul trecut 1821?
      Cod. 98 pag. 49c—f*42.
                                                                                                                                     po bani
      Covoră moscaiescî, fie-care .   .  , . •............................... 9
      Govora de Tesalonie, fie-care ..................................... 4
      Chioseliu, fie-care..................................................  15
      Cuţite şi forfecple rusescî, taneaua..................................  4
      Cositor vergele, cântarul.............................................220
      Cositor lucrat precum solniţe şi altele, cântarul..................320
      Cânepă nelucrată, adecă canavî, cântarul ............................. 26
      Conadiî, taneaua                                                        8
      Chihlibar nelucrat, oca............................................   300
      Covoră de postav, basma, unul........................... t            300
      Curele de frâne, toneaua....................r ....... .                5
      Cânepă, po doue deci oca .      v  . . ................................ 6
      Coje de lămâie de năramza şi de    portăcală cântarul ......           25
      Comidul, oca....................................................... *   6
      Catifea sadea şi hamuha de     la  Franţa, cotu . . . ................ 15
      Catifea cu fir şi hamuha, cotu     ..................................  50
      Castorhî, oca................................................ •       108
      Cue muscălescî, cântarul.............................................  50
      Cuişore, oca ........................................................  54
      Cutniî de Brusa i gheresiturî, citării şi alagele, topul po coţi 10 .  35
      Cacomul, sorocul................................................... •  54
      Catranul şi smola, cântarul ....         * ........................ 4
      Chiparis lemn şi scânduri, cântarul .       ....................... 20
      Chinavar şi Zimţifra, oca............................................. 21
      Chevavie (este ca şi piperul) oca...................................... 6
      Camforul, o a ........................................................ 45
      Capere de Misir şi de Crâm, cântarul                                   20
      Cârmăzul, oca.........................................................180
      Cărţile de joc, testele 12 .    .    .............................. 30
      Castanele, cantorul..................................................  18
      Cuşiuzum de la Moreea şi de la alte părţi, cântarul .*....             24
      Cuşiuzum de la Iconia, cântarul......................................  47
      Corsacul, unul.......................................................   8
      Cafea, Imen, oca....................................................... 9
208
V. A. URECHIĂ
                                                     Plin de învăţăminte este studiul tariful vamal ce dăm în note, mai jos. El ne arătă cu ce ţări erau în relaţiune^ţările nostre. Nu'
                                                                                                                               po bani
     Cafea franţozescă, cântarul..................................... 240
     Cremenile, mia................................................... 9
     Cutniî de Ţarigrad şi de Brusa, topu! po coţi 10 ...... .           35
     Carne de vacă sărată, cântarul..................................... 1$
     Cărnuri sărate felurimi de Marea Negră şi Cazachiu, cântarul .      24
     Cornul de cerb, cântarul ........... „........................... 44
     Coconariî, cantorul.............................................    55
     Coarde, testeua..................................................... 9
     Chimino, cantorul................................................   40
     Coade de cai, oca..................................................  5
     iar perul de code de cai, oca.................................... \ij
     China, oca ......................................................   24
     Code, cântarul . ...............................................    30
     Călimări şi cobururi, unui................... ................... 2
     Cue franţuzesc! mari, cântarul....................................  90
     Cue franţuzesc! de mijloc, cântarul...............................  90
     Cue franţuzesc! mic!, cântarul...................................  \20
     Cue franţuzesc! subţir!, cântarul......................... 120
     Cue de Triest, cântarul....................................... 90
     Cue de Olanda, cântarul..........................................ţ20
     Călimări proste, una...............................................  2
     Cuţite cerchezesci, $ece..........................................  15
     Colanurî late de fier, de Ţarigrad, unul......................... 12
     Limb! de vaci şi sugiucurî, cântarul ............................ 84
     Lă(J! de chiparos mari şi mic!, fieş care........................ 30
     Lama!, mia......................................................... 24
     Linguri de lemn, suta..............................................  2
     Linguri de cimăşiriu, suta.......................................... g
     Lumânările de seu, cântarul.......................................  60
     Lână, cântarul,.................................................    24
     Lulelele poleite, suta...................................... .      45
     Lulelele sadea şi ameretica, mia................................ .  50
     Lulelele sadea, mia ............................................... 30
     Lemne felurim!, sandal, cântarul................................ .  80
     Lacăte de desagi, suta............................................. 45
     Măsline de Franţa şi Anţoghes, unt de lemn şi capere, oca ...       2
     Mărgăritarul mincinos 12 testele..................................  55
ISTORIA ROMANILOR

209
numai vecinele teri importau la noi mărfuri variate, ci şi cele mai depărtate.
   ------------------------------------------------------------------------ Bani
      Maşinele, fie-care.................................................... 2
      Mărgeanul nelucr^t, oca.................................• • • 200
      Mătănii de mărgean bun, oca............................... 400
      Mătănii de mărgean de mijloc, oca ................................300
      Mătănii de mărgean mai de jos, oca................................200
      Mană, oca .........................................1.............. ^
      Mierea, cântarul....................................................  90
      Madem ce se (Jice şi hitarghiros, cântarul........................ 74
      Morisce de cafea, una................................................. 6
      Migdale Curăţate, cântarul .....................................• 100
      Migdale necurăţate, cântarul.......................................   25
      Muştarul, cântarul ............................’•.................150
      Măsline felurimi, cântarul .........................................  24
      Madem, oca..........................................................  13
      Mătase felurimi, oca................................................. 60
      Mătase felurimi nelucrată, oca....................................... 45
      Macarone şi fidea muscălescă, oca -     .......................... 1
      Minau, cântarul ..................................................... 75
      Nevre de morun,     oca .                                                2
      Nuci de Hindia, fie-care ............................................. 1
      Nardenchiul, cântarul................................................ 12
                                                                             Q
      Nuci, mia .........................*..............................
      Nescopite, cântarul . . . . ...................................... ^
      Pânză lată muscălescă, topu.......................................... 31
      Pânză îngustă muscălescă, topu....................................
      Perul de porc, oca . . ..............................................  ®
      Peî de capre nelucrate, cântarul..................................
      Perne late, părechea..............................................
      Pungile de tutun, de şal franţuzesc şi de Ţarigrad, i de şal alagea una 2
   Iar de la postavurile ce vin de la Roşia să se ia vamă cu analogon
                                                           după cele mai jos.
      Pretcară, de unul..................................................... ^ ^
      Praf, cântarul ...................................................
      Pluta, căntarul.................................................*.    ^
      Puşca, oca . ...........................................* • * *       ^
      Pâsle de crâm, una................................................
   Istoria Românilor de V. A. Urechiă
Tom. XIII. —14
210
V. A. URECHÎĂ
                                                               Prin Turcia ne veneau mărfuri din Asia, stofe de India mai ales,
                                                         covdre etc. Italia introducea in ţ6ra muntenescă stofe, atlasuri de Ve*
—--------—------------- p0 ţjan i
       Pirostiî de hier, muscălescî, cântarul............................. 40
       Pâsle cu flori de Crâm, una ....................................... 9
       Peî de capră ot Arghira, una....................................... 27
       Portocale şi naramze, mia ......................................... 25 f
       Păment roş, tocsi boia, cântarul...............................• •     30
       Pânză batistă, cei mic top . .................... ................. 90
       Petmez, cântarul....................................................  15
       Peî de castorhî, una ................................................. 9
       Pânză muscălescă de muşamale, cel mic top ......................... 33
       Piranţu (este în chip de sare) oca................................. ^1/2
       Pânză de bumbac; topu 20 coţi .................................•       9
       Peşce morun, cântarul . . ............................».............. 25
       Pepteniî de os, suta..................................^   . . . . .   30
       Peptenî de cimişir, suta..............................*............... 0
       Peptenî de lemn, suta................................................  3
       Peptenî de fildeş, testeua . . . . •............................... 30
       Perul de cal, cântarul...............• •..................... 60
       Pânză de helaliîi pentru cămăşi, topii de 20 coţi..................100
       Pelea de bivol, fieş-care ......................................... 25
       Pelea de bou, fieş-care...................................... . . .    10
       Pelea de cal, fieş-care..............................................  7
       Pelea de miel, suta.................................................. 60
       Pisici negre, una....................................................  2
       Pelea de urs, tanâua .................................*.............. 16
       Peatră acră, cântarul...............................................  36
       Plapome lucrate de Izmir, una...................................... 24
       Pâsle de Ţarigrad sadea şi cu flori, cotu.......................... S1/2
       Pilele ce se zic samanlâî, testâua . ................................. 3
       Perne de catifea sadea, părechea..................................... 30
       Perne ipac ţesute cu fir, părechea .................................  75
       Perne sadea pentru aşternut, părechea.................................64
       Perne de fir pentru aşternut, părechea...............................120
       Perne de fir chenarlâî, părechea.................•................. 45
       Prosope i cearşafuri de bae de la Tesalonii, părechea .....            9
       Pânză de la Ostrov, oca............................................ 8
       Pânză felurimi de la Evropa, topu....................... 180
       Pânză muscal6scă, topu.............................. .............. 21
ISTORIA ROMÂNILOR
                                                                                                                                  211
                                                            %
neţia, şi de Florenţa.... Din Africa (Egipet, Tunis) încă veniau mărfuri diverse. Dar cine şi-ar închipui că străbătuse în Bucurescî brânzetu-
po bani
      Pânză de la Trapezunda, oca •..................................... 60
      Plumbul, cântarul......................................    . . . .    60
      Puceosa, cântarul................................................. .  18
      Postavul englezesc Mahut şi alt-fel, po 25 coţi în chesea .... 420
      Postav Londra, cheseua . . .......................................180
      Postav saia de Yeneţia po 55 coţi în 2 chesele....................1440
      Postav de Paris, Postavul..............• .........................600
      Postav leşesc, postavul...........................................270
      Postav franţuzesc, de Olanda şi Londra, postavul..................850
      Postav de jumetate franţuzesc, postavul...........................425
      Pestemanurî de Brusa i de Ţarigrad, cântarul...................... 18
      Peştemanurî şi c6rşafurî de Misir, oca................ . . .          7
      Peştemanur? de Tesalonic, părechea................................... 20
                                            ţ.
      Pile de cuiumgiî, test6ua ............................................ 4
      Rachiul, bucalul.....................................................  3
      Rădăcină de văpsea, cântarul ........................................ 45
      Răşină albă, cântarul ............................................ 75
      Răşină galbenă, cântarul ............................................ 30
      Răgele de scorţişoră, oca............................................180
      Reventul, oca........................................................ 40
      Regele cu mierea, oca................................................. 2
      Regele cu, petmeh, cântarul.......................................... 45
      Romul, bucalul......................................................   4
      Rachiul franţuzesc, oca..............................................  2
      Rachiul de ţera turcescă, oca  ................................... .  l
      Rânză (paîamaria) cântarul..........................................   8
      Rădăcină de piper alb, cântarul....................................   90
      Rădăcină de piper nâgră, cântarul.................................... 80
      Roşcove, cântarul................................................     6
      Sângepiî nelucraţî, oca.............................................. 33
      Sângepiî Libiriotica nelucraţî, oca...................• . . . .       60
    , Sângepiî i pac alţî Sibiriotica, nelucraţî, oca .................. 80
      Smochine de traistă şi de cutie, cântarul......................... 15
      Smochine înşirate, 1000 păpuşi....................................... 36
      Smochine de Moreea, la 1000 păpuşi...............• . .       ...      70
      Scândurî de nuc, cântarul..............•.......................... 19
      Stafide razachiî, cântarul.......................................     27
V. A. URECHIĂ
âi2
rile de Holanda ? Interesant pentru specialistul în medicină şi farmacie este studiul,^tarifului din punctul de vedere al higieneî publice.
                                                                                                                               po bani
      Stafide negre mari, cântarul..........................•    . . .   15
      Semânţă de dafin, cântarul............................* . . •      25   *
      Săpunul, cântarul.................................................  65
      Scorţişora, oca...................................................  36
      Saeâzul, oca...............................•.................... 16
      Sfongaro petres, cântarul.......................................... 40
      Salipul, oca...........................*.......................... 5
      Saftiianul, unul •.................................................. 6
      Susanul, cântarul.................................................. 30
      Sinameni, cântarul.................................................. 5
      Samurii de mijloc şi mai groşi de la Lehiea, parechea .... 100
      Samurii de Beci, parechea........................................   54
      Samurii buni, muscăiescî, parechea . . . . *..............• . .    240
      Samurii pântece, parechea.......................................... 12
      Samurii code, una...................I.....................\ . .    2
      Spirturî de Ungaria şi Livante, 100 Sticle......................... 90
      Saiac lat franţuzesc şal, topu po 30 coţi....................... 75
      Sandal de Ţarigrad şi de Hiu, oca.......................... . ISO
      Sandal franţuzesc, cântarul..................................... 7
      Semenţă de chedru, cântarul ....................................... 45
      Sângepuri lucraţi, po 10 testeua,.................................. 10
      Sângepiî negri lucraţi, po 10 testeua- ..........                  20
     xSari sabăr......................................................
      Săricică, oca....................................................   45
      Seul şi cervişul, cântarul . . . ............................... 50
      Savarina, oca , . . ............................................... 21
      Si litra, cântarul.................................................100
      Sangriu, unul ....                                                   3
      Semânţă de in, po 20 oca..................................... 6
      Semânţă de cânepă po 20 oca .................................. 6
      Teluri de fier grose şi subţiri, cantaruJ...........................90
      Teletinul mare, părechea .............................• . . . .    24
      Tămâe negră, cântarul.....................................• .      30
      Tămâe albă, cântarul ............................................  110
      Tiriplic de Hotin, oca . ........................................... 7
      lelu, cântarul.........................•••••*................... 40
      Trimintin, cântarul ....                                           150
ISTORIA ROMÂNILOR
213
      Pe când chinina are intrare în ţâră, numai puţină buna primire are şi gogbşa de ristic. Şi nu atât la fabricarea cernelei' era utilizată _______________________ i
                         ^                                                po bani
      Tahân halvasâ, cântarul............................................  60
      Telatin mic de Bulgaria, parechea ............................... 12
      Tulpan^de Ţarigrad, chenarlâî de bohcele, unul................... 6
      Tabiniţă lată, cotul................................................. 9
      Tibiniţă îngustă, cotul......................... •........... .       6
      Tiriiac, oca .....................................................   36
      Untul de lemn, cântarul..................................... 65
      Untul, cântarul.......................... . •.................... 70
      Uleiul, adică bezir, cântarul...................                    65.
      Frunză de văpsea, cântarul........................................  130
      Funii rusescî, cântarul.....................................: .     18
      Fildeş, oca .                                                        10
      Feţe de plapomă Tocatlâî, 20........................................120
      Fesuri de la Tunuz, duzina . .................................... 54
      Feţe de plapămă de la Chipru, unc................................ 10
      Funii de corăbii cu smola, cântarul...................* . . . .     45
  j Frunză de nueuşoră, oca............................................ 90
      Fistichiurî de Şam, oca.......................................... 6
      Fote de Ţarigrad, una ........................................... 50
      Fote cu fir, una .....................................•.......... 22 */2
      Fote sadea de Brusa, una......................................... 30
      Fote pestriţe, una .................................. 1 */2
      Hârtie grec6scă de scris ........................................ 18
      Herul nelucrat, cântarul ........................................... 27
      Hârşiî ce se dLice Buharî, taneaua............................... 21
      Hârşiî de bolhal, taneaua . ..................................... 3
      Hârşiî de la Crâm, taneaua....................................... 5
      Hârşiî muscălecsî, taneaua ..................................... .  21
      Hurda de nurcă, oca . . ....................................■ . . 650
      Hurda de pacele de samurî târnachiolî, oca ......................300
      Handre grose, cântarul ............................*.............115
      Hurmale sultan, cântarul...........................................  48
      Hurmale, cântarul.................................................   20
      Hetaî de fir franţuzeseă, cotu .....           .................. 14
      Hetaî sadea franţuzeseă, cotu........................................ 7
      Hârtia, cântarul ............................................... •  18
      Ochii de rac, oca ................................................... 5
V. A. URECHIĂ
214
gogoşa, cât pentra înegrirea sprîncenelor coconelor, ba şi a jupâneselor, care nu treceau de frumdse de nu-şi âmbinau sprîncenile pe nas şi
                                                                                                                                 po bani
      Orezul, cântarul . . . . ....................... . . ............. 90
      Oţetul cântarul................................................... 9
      Orezul franţuzesc po (jiece oca chila scăcjiend 20 la sută din pre-       f
                                                                                        ţul ce se urmeză, să se ia vama trei îa sută.
      Ţicusis, cântarul ................................................170
      Ţinte felurite, oca....................................... . .       36
      Ţiperigul, cântarul...............................................  400
      Cinuşirul cântarul................................................... 9
      Cera sloi şi lucrată, cântarul . . . .............................240
      Ciriş, cântarul................................................. . t00
      Ciorapi şi seufe de lână franţuzesc!, duzina...................... 24
      Cituri de Diiarbichir, cotu ....................................... 10
      Cituri muscălescî, topul pe 36   coţi............................. 40
      Cituri Tucatlâi, topul . . . ,  j................................. 15
      Citul de Ţarigrad, topul po coţi 22 . . ........................... 15
      Ceaiul, oca ...............................r~.................... .  27
      Citării Halep, topu...................... ........................ 36
      Şireturi de fir, dramu .............................................. 2 J/2
      Şireturi de aţă felurimi, topu .....................................  2
      Şaluri de Misir bune, albe şi   alt-fel, un donluc .......           70
      Şaluri albe de America adecă    magrip  şalisâ, unul .................. 12-
      Şalurî feţe de Africa, unul .   . . .............................. 24
      Şaluri de Misir, unul ...................................... . . #   9
      Şofranul, oca....................................................... 45
      Şireturi i găitanurî şi ibrişim de mătase, oca                       80
      Şiret franţuzesc de orî-ce fel de mătase subţire, topu                5
      Şiretul, cântarul                                                   160
      Şicul oca,                                                           20
      Şirup de zahăr, la 100 sticle.................................... . 135
      Ştubeî, cântarul.................................................   150
      Iască de copaci, oca................................................. 5
      Xirihiî de la Midiia................................................  3
      Xirihiî, păreehea...................................................  3
      Giuvaerica, mărgăritar şi ceasornice de sîn să dea vamă la sută taleri doi.
      Geamuri de câte o jumetate de cot, po 300 în sanduc .... 360 Geamuri de Yeneţia mici câte 60 în sanduc . . , . * . . ,     160
ISTORIA ROMANILOR
215
de nu-şî împistrau obrajii cu ceva murse, alunele.. China plătea vamă,
când era in praf 120 bani de oca, iar gogişile de ristic dau vamă la
                        %                                                             v
                                                                      V ..
                                                                                                                                       po bani
       Geamuri de Beci mari, care nu sunt în tarifa cea nemţescă, sanducul. 1000 Geamfer de Florentin şi franţuzesc, cotu ..........               T1/^
                                       Tarifa cea noua pentru sudiţii austriacescî ce s’au întocmit în let 1818 Marte 1
                                                          Pentru mărfurile ce vin
       Argintul viu, oca..................................................... 20
     . Macaratel, topu................................................. . 7ya •
       Camforul, oca................................................... .      35
       Dimba, adecă stofă, cotu ........................................... 40
       Hetaî, adecă atlas de Yeneţia sadea, cotul  ........................ .  9
       Hetaî cu fir, de Yeneţia, cotu...................................... 25
       Atlaz florentin, cotu ............................ ................. 12
       Ghemha sadea de Yeneţia, i de Franţa şi din alte părţi cotu . .         22
       Atlaz cu fir, stofă cu fir, ghemha cu fir, de Yeneţia, cotu ...         30
       Perne de catifea cu fir, de Yeneţia, părechea ......................460
       Perne de catifea, sadea, părechea .................................. 82
       Sandal sadea,   malteh sadea, canaveţ,   nimes, tafta, cotu ....         9
       Sandal sadea,   malteh, canaveţ, far’de prostichiu, cotu............... 11
       Nimes în vărgî şi cu flori, cotu.................................... 11
       Atlaz vărgat şi cu flori, cotu...................................... 15
       Hare, adecă tabiniţă lată cotu........................................ 20
       Sare îngustă,   cotu................. .............................. 10
       Catifea sadea,  cotu................................................... 28
       Catifea1 cu fir. cotu . . . ........................................ 58
       Scachi sadea, stofa sadea, cotu..................................... .  22
       'Scachiu cu fir, stofa cu fir, cotu............................ 60
       S ofă cu fir, grea, molagrea, cotu..................................110
       Zăbranice sadea, late franţuzeşct doue jumetăţî în bucată într’o hârtie. 123
       Zăbranice înguste doue jumetăţî în bucată........................... 80
       Canavăţ, adecă pâncjă de Trieştî, topu........................ 51
       Apă de melisă, o sticlă ............................................ 2
       Chihlibar armatiia adecă înşirat . . ...............................260
       Chihlibar nelucrat, oca.............................................440
       Ace, câte 5,000 de o legătură  .....................................255
       Ace cu gămălie, de o hârtie......................................... 5
216
V. A. URECHIĂ
cantar, 150 bani!— China cu ocaua; risticul cu cântarul! Dar ocu-pându-ne de tarifele vamale, este locul să amintim,că altă vamă plătia
                                                                                                                                        po bani
      Ştubeţ de Veneţia 2 lă(Jî de un cantar..................................185
      Undiţele ce se <Jice boite, de o hârtie .     . • ....................... 5
      Ştubeţul filmenghicon de cantar.......................................  180
      Oţelul, cântarul......................................................  130
      Fesuri franţuzeşcî, testeaua........................^................ 40
      Fesuri de Tunus, mici, de la 55 până la taleri 75 testeaua . . 200 Fesuri de Tunus, mari, preţuindu-le po taleri 222, adecă ce se
duc la Franţa, de testea....................................................  800
      Scufe de Veneţia şi de ţâra nemţescă, testeaua...................... .  50
      Tinichele albe, englezeşcî câte 225 de ladă..........................210
      Tinichele de ţera nemţescă câte 450 de      burău.......................280
      Bricege şi forfec! mici de ţera nemţescă, testeaua....................... 8
      Simifora un fel de tibişir, oca . . ....................................  5
      Zmirna, oca............................................................. 30
      Amber, mishalu.......................................................... 36
      Boia lagiverde, oca...................................................... 6
      Chinofăr sângifiu, oca ................................................. 40
      Mărgele mari, oca........................................................ 4
      Cascarabiia, oca........................................................ 34
      Mărgele satlachii, de o hârtie.......................................... 17
      Cârmâzul, oca...........................................................240
      Cordele de catifea, cordele de mătase cu flori, de top............... 30
      Şiret sadea de mătase, adecă panglice, topu.......................... 20
      Pălării de Triest, testeaua ............................................220
      Pălării englezesc!, testeaua       . .................................. 540
      Pălării de Franţa, testeaua . . . ...................................270
      China, oca.............................................................. 33
      Cafea franţuzescă, oca  ......................... .  ................ 19
      Clopoţei, de o duzină..................................................  26
      Cuţite şi furculiţe de ţera nemţescă câte 24 testeaua................ 27
      Copci, oca.............................................................. 10
      Cuţite şi furculiţe englezesc! câte 24 testeaua......................... 50
      Linguri de cositor, câte 12 în testea, de testea..................... 10
      Hârtie poleită, topu . ................................................. 60
      Cărţile de joc, duzina.................................................   8
      Hârtie de Ghenova, câte 32 topuri, de teanc . ..........................220
      Hârtie, topu.........................................................    12
ISTORIA ROMÂNILOR
217
neguţătorul pămintean şi altă se percepea de la marfa importata, ori exportată de neguţători sudiţi streini.
                                                                                                                                                                          po bani
       Hârtie mare, hartuv, topu..................................
       Hârtie de scris, topu....................................
       Tenghear, oca .......................................• •
       Scorţişoră de Triest şi de Olanda, oca...................
       Fluturi şi terfir de ţera nem'.âscă, oca.................
       Icre negre, cântarul.....................................
       Icre roşii, cântarul ....................................
       Zerdegean, cântarul......................................
       Table de fier, copcele de fier şi grătare, oca...........
       Herul de puşcă de ţera nemţâscă, unul....................
       Herul de pistdle nemţesc!, pe părecke....................
       Balâldiş, adecă dinte de pesce, oca......................
       Arnicî englezesc, adecă bumbac tors, oca.................
       Brânză fiiaminghicon, adecă de Franţa, oca...............
       Năpârstoce, câte 12 în testea, de tenc...................
       Bumbac tors de Hindia, oca...............................
       Lână torsă, vopsită, oca.................................
       Tiriplic de YeDeţia, oca.................................
       Bumbac tors de ţera nemţescă, oca....................■ •
       Tel de madem, oca .......................................
       Tel de fier, cântarul....................................
       Tel de tambură, de cutie.................................
       Basmale subţiri de Trieştî câte 12 în testea, de testea .
       Basmale de Franţa, testeaua .............................
       Her nelucrat muscalesc şi franţuzesc, cântarul . . . .
       Basmale de mătase, testeaua .............................
       Flore de scorţişoră, oca.................................
        Chiiaculedes adică gogoşi, oca .........................
        Nucşoră de ţera englezescă şi de Hindia, oca ...........
        Nuc! de la Hur, oca.....................................
        Petmez, adică flore de nucşoră, oca.....................
        Sîrmă, şiret de fir şi ciucur! mishalu..................
        Havligean adică rădăcini de calangă, oca ...............
        Cuişore, oca........................................ •
        Cit ealemcheriu franţuzesc, câte 32 coţi, de top . . . Cit ealemcheriu englezesc, câte 32 coţi, topu .... Cit englezesc, câte 32 coţi, cotu.......................
, , . . 22 ...     25
<* . . . 15
 ....    30
......160
......200
......100
......280
......    4
........ 31
........ 31
........ 50
........ 46
....... 8
....... 18
....... 80
........ 70
........ 37
....... 20
       .  35
........135
........ 40
....... 26
........ 54
........ 50
........... 83
.......  28
                                                                                                                40
. ...    50
.....    90
........240
 ...    •    3 i/e
.......   6
 ............ 40
 .......210
 .......210
 .........170
yK .
                                                                                                                                                                                            1;
                                                   Tarifele vamale pentru sudiţiai diverselor state europene, variau, căci ele erau întocmite în vedere cu tratatele speciale comerciale
                                                                                                                                     p© bani
     Cit nemţesc de 36 coţi bucata, topu ^..............................220
     Cit nemţesc, câte 18 coţi bucata, topu ............................130
     Cit de Yiena, cotu ................................................ 34
     Feţe de plapomă, nemţesc!, una..................................... 25
     Liochiu boia, oca..................................................... 15
     Tel şi tinichea galbena, oca ...................................... 16
     Oglintjii desbrăcate câte 60, de ladă.................................2Q0
     G6mur! de mijloc, de Veneţia câte 600, de ladă .......................210
     Gemuri de Viena, câte 10 cutia, casonul .............................1800
     Gemuri mic! de Veneţia, câte 600 la ladă..............................120
     Pile de argintari, câte 12 testeua, de testea.......................... 6
     G6mur! de mijloc de Veneţia, de câte un cot, po 300 de ladă , . 500
     Gemuri Doriica, câte 600 de ladă , ^................................  300   -
     Gemuri ha valea, de mijloc, câte 600 de ladă..........................400
     Gemuri havalea mici, câte 600 de ladă.................................300
     Bacan roş de Portugalia nărărazat şi alt-fel, cântarul.............432
     Băcan albastru, de Sant-Marco, cântarul............................. 100
     Băcan franţuzesc, mohorît, cântarul..................................  42
     Lemn de sandal, cântarul.............................................. 160
     Lemn de trandafir, cântarul...........................................160
     Abanosul, cântarul.................................................240
     Pilele samanlâdica, testeua..........................................   4
     Herul de săbii nemţesc, unul............................,.......... 9
     Migdale curăţate, oca..............................................\    6 ^
     Mana, oca............................................................. 20
     Sulughen adecă, michiian, cântarul..................................  100
     Hârtie de scris mare, huchearâ, topu..................................360
     Hârtie de scris mare, topu ...........................................170
     Hârtie de mijloc de scris, topu....................................... 85
     Zahăr căpăţin!, cântarul................*..........................360
     Zahăr praf, cântarul..................................................210
     Zahăr prost, cântarul.................................................120
     Cue fiiamenghicon, cântarul.................•......................180
     Cue de Triest, cântarul.............................................  130
     Peşce morun, cântarul . . ............................ ............ 75
     Moshu de Hindia, mishalu.............................................  20
     Muhabethanele, adecă Citări! de Hindia, mar!, topu.................162
ISTORIA ROMÂNILOR
219
încheiate de acele ţerî cu.Porta Otomană. In principiu, tratatele comerciale ale Turciei, cu nedrept aplicate şi la Principale române,
-----------------1---- po bani
       Muhabethanele de mijloc, topu.......................................122
       Muhabethanele mici, topu.........................................•   82
       Muhabethanele englezesc!, topu......................<............108
       Tulpan, chembric, hasale, humaiu şi alte felurimi, topu..........108
       Tulpanurî subţiri, de bucată.....................................180
           »        »       topu........................................ 90
           »        » coturî 15 ........................................100
       Hasa, adică paftă grosă, de bucată.......................... • •     20
       Basma canaveţ de ţera nemţeşcă, topu................................140
       Nucşoră, oca........................................................ 86
       Unt de nucşoră, oca..............................................   180
       Bubergheaî adică unt de rozmarin, oca............................ 21
       Unt de neft franţuzesc, oca . .    .............................. 6
       Şamatatel adică şic, de ladă .......................................185
       Unt de dude, dudiaî, oca......................................... 6
       Ochi de rac, oca................................................. 8
       Ochelari de sticlă, de nas, 5 cutii.............................. 11
       Ochelari câte 50 în hârtie.......................................... 20
       Buber, oca........................................................... 7
       Enibahar, oca...................................• .    .......       7
       Darifulful, adecă negru piper, oca................................... 9
       Plumbul nelucrat, cântarul........................................  108
       Alice de plumb, cântarul...................................... * 140
       Per de cap nelucrat, oca.......................................... • 198
       Per perucă, oca..................................................* 240
       Pistole de Veneţia, de Triest şi de Nemţia, părechea............. 48
       Pistole fiiamenghina, părechea...................................... 85
       Peptenî de fildeş, câte 12 în hârtie............................. 60
       Fildeşul, oca..................................................... • 40
       Fildeşul hurda, oca................................................. 10
       Boia de dinţi, oca.................................................  18
       Brice nemţesc!, testeua.............................................. 7
       Tabacherî de tinichea cu oglindi, testeua............................ 7
       Oglindi mici, testeua...............................................  8
       Cutiî de lemn deşarte de buriu...................................850
       Saiac felurim! de Triest, topu......................... ..... 185
       Saiac felurim! de Olanda, topu .....................................290
220
V. A. URECHIĂ
 prevedeau o vamă de 3 °/0 dela mărfurile introduse în Turcia şi în ambele Principate.
                                                                                                                                    po banî
       Miiambaî, oca......................................................... 7
       Cositor, cântarul................. ................................500
       Vurze, adică periore de argintari, de cutie........................ 36
       Zmalţ prost, oca..................................................... 18
       Zmalţ bun, pentru poleit tabacherî şi cesornice cu diiamanturî, oca 80
       Nişadir adică ţipirig, oca..........."............................. 16
       Papazotu, iarba popeî, oca......................................... 20
       Sof englezesc, de câte 45 bucata, topu...............................280
       Sof nemţesc, topu..................................................160
       Lacăte de fier, i de tuciu pentru desagi, testeua................. .   12
       C6iul, oca.........................................................   40
       Terighie, adecă cremo-tartaro, cântarul............................100
       Bogasia, cântarul           .                                         30
       Baga, oca ......................................................... 85
       Yarah, adecă poliială, 50 topuri...................T".............. 55
                              Orezul, fasolea, lintea şi ori câte altele asemenea acestor seminţe vin de la Evropa, câte se va vinde aici, scătjendu-se 20 la sulă să plătescă 3°/0
       Fluturi, tertir şi betelă, de argint de Mishalu................... .   5 */2
       Tiriiac altânbăş i prost, oca...................................... 40
       Sare de Englitera, oca............................................. 4*/2
       Cremestina, oca.................................................... 5lj2
       Feligene mari şi de mijloc de    Veneţia, testeua ... v ... .          3
       Pânză de Olanda şi de Franţa      câte 35 coţi de bucată.............230
       Pânză de Triest şi de Olanda de topu mare..........................130
       Pânză ughialidicon de mijloc topul.................................100
         >      »  »     > de topul mic .................................. 65
       Batistă nemţescă câte 12 coţi bucata, de bucată ......... 190
       Batistă de Franţa, bucata............................................380
       Alagele de Triest şi de Olanda,    de topu mare......................108
          »     »  »     »   »    »      de bucata mică..................... 54
       Pânză muşamanlâc, de bucata     mare.................................  100
         »         » de bucată         mică ................................. 67
       Zanghiar de boia, oca.................................................13
       Zanghiar de Persia, oca.............................................    60
       Puciosă, cântarul..................................................... 21 x/2
Ghiuvergele sau calaican, cântarul..........•.............................195
       Zingefil, adecă rădăcină de piper alb şi negru, cântarul...........185
ISTORIA ROMÂNILOR
221
                                                Deosebirea de taxe vamale plătite de comercianţi pămîntenî şi şi de neguţătorii streini, nu era de natură a favoriza comerciul pă-
                                                                                                                                  po bani
       Sângepî   nelucraţî, oca.......................................... 70
       Sângepî do Sibir, nelucraţî, oca...........................< .       120
       Sângepî negri nelucraţî oca..................................... 100
       Sângepî negri, lucraţi câte 10 testeua,........................... 48
       Cunaful  de tanea................................................. 15
       Ghiugenurî negri, adecă dihorî şi pisicî, taneaua................. 0
       Samurii   de Becî pe parechia..................................... 90
       Epuri negri şi sângepî de Englitera şi Olanda, de câte 50 testeaua 350
       Samuri buni de Roşia, de păreche...............................- 400
       Hurda de samur de Roşia, oca .................................. 1000
       Pântece  de samur, părechea....................................... 42!/2
       Hurda de samur de Becî, oca.......................................280
       Samuri leşescî groşi şi de mijloc, părechea.......................200
       Nurcî, de tanea................................................... 20
       Epurî de Triest câte 10 în testea . , . .       .................. 20
       Cacom câte 40 de tanele sorocu.......................................HO
       Carsacul, taneaua................................................... 15
       Râsul, taneaua..................................................... ,90
       Iderul, taneaua...................... ............................ 17
       Ghiugenurî pestriţe, adică dihorî, taneaua........................... 4
       Băcan roş rusesc, părechea.......................................... 90
       Linii de vulpe albe, părechea................................. . - • 20
       Yulpî de Olanda, taneaua..........................................   25
       Yulpî Rusescî roşii, taneaua.......................................  72
       Yulpî căzacescî, taneaua............................................ 45
       Yulpî albe, taneaua................................................. 25
       Samurii de Englitera şi Franţa, taneaua........................... 25
       Sângep întreg......................................................  45
       Heramulacurî, taneaua ..................•......................... 50
       Ghiulesâ, unt-de trandafir, de Mishal ............................ 14
       Unt de Roşia, cântarul.......... . ............. ............... 240
       Seul şi cervişul do Rusia, cântarul.................................190
       Lumânarî de seu de Roşia, cântarul..................................200
       Cercevecheia adecă hârtie de Franţa, câte 24 tencurî..............160
       Gomalaca, oca............................ , .     ........           30
       Civitul de Becî, oca ...   ....................................... . 36
       Sapariliia, oca . .................................................. 30
222'
V. A. URECHIÂ
mîntenilor. Ce-î de mirare, că noguţelorii pămrntem nu puteau concura cu neguţitorii streini ? Or nu numai vamă mai mare aveau de plătit"
                                                                                                                                       po bani
      Suliman, oca..........................................................  35
      Sacickibrih, buni şi proşti, cântarul.................................. 20
      Dimirboza adică antimonion, cântarul...................................110
      Cue mari de Roşia, cântarul............................................ 80
      Laşcă, de 40 sorocul, de soroc ..................................... 60
      Laşcă beleditica câte 40 sorocul, de soroc.................. 75
      Marg6n bun, şiruri, oca..............................................  860
      Mărgen de mijloc, oca..................................................530
      Marg6n prost, oca......................................................330
      Mărgean nelucrat, oca........................... . . ...............330
      Cleiul de pesce, oca................................................... 36
      Farfurii franţuzescî, de o ladă.............I.......................190
      Sticlărie de Beci şi taclit, ce le 4ic şi poleite, de cason . . • . 1600
      Garafe proste de Yeneţîa şi de Beci, cason uJ.......................800
      De la oglindi, poleituri de sticlă şi scatolcî seci, câte 3 la sută.
      Postav englizesc, 10 postavuri în 2 amboliî, câte 50 coţi bucata . 2200
      Postav Londra englizesc, gros, câte 50 coţi de postav...............550
      Postav prost şi subţire de Olanda, nemţesc de Lipsea, mahut şi
alte supţirî, 55 coţi postavul în doue bolii................................1350
      Postavuri grose leşeşti, 50 coţi în doue topuri........................375
      Postav Londra, de mijloc şi proste de Franţa şi Veneţia, 50 coţi
în doue bolii................................................................860
      De la postavurile cele bune de Franţa câte trei la sută.
      Postavuri, şaiuri şi vigonurî, în 2 bo’iî, 55 coţi................... 2850
      Şireturi minciunose, o a . . .......................................... 56
      Farfurii de Triest câte 50 de testele, casonul.........................600
      Farfurii de Triest până la 80 de testele, de ladă......................900
      Bomul, oca............................................................. 10
      Găitanul de lână de Braşov, oca........................................ 25
      Gumene de Roşia şi de Evropa, cântarul..............................198
      Palamare smolite şi albe de Rusia şi de Europa, cântarul . . .         108
      Alagele de Roşia, bucata mare 35 coţi, topu.........................216
      Alagple înguste de Roşia, câte 35 coţi, topu........................144
      Chemdir şi pelegeam de Roşia şi Evropa, cântarul.................... 90
      Vin bun de Franţa, de sticlă ....................................... 4
      Vin prost de Franţa, oca................................................ 2
      Rachiu franţuzesc, oca.................................................. 5
ISTORIA ROMÂNILOR                  223
comercianţi români, dar câte alte biruri havaeturî nu erau obligate să plătescă nefericiţi comercianţi pământeni1?
                                                                                                                                       po bani
       Untu de ţeţu, oca...............................................        11
       Semînţă de in, la 20 oca.................•......................        16
       Tahta de Triest, de una ................................................ 4
       Pirul, topu...............<......................................... 5
       Apă tare, oca...................................•................... 18
       Meşânî de Franţa, una......................................... 4?1/2
       Saftiianul tariiaca franţuzesc, unul................................ 20
       C6ră tare. oca...................................................... 60
       Felos, adecă plută, cântarul........................................... 40
       Chiar onte, oca........................................................500
       Hârtie văpsită felurimi, topu....................................... 25
       Hârtie, una......................................................... 11
       Samsafera, oca......................................................... 18
       Mursafii, cântarul.....................................................400
       Piei de bivol de Evropa, una........................................... 90
       Piei de bou de Evropa, una............................................. 40
       Piei de bivol mici, de Evropa, una.................................. 90
       Piele de viţel de Evropa, de una ................................... 40
       Piei de America, una..................................................  90
       Câte lucruri duc neguţătorii de la Bagdat, de la Casmir şi din alte locuri la Ţarigrad şi de la Ţarigrad le trec la locul lor, adecă şaluri de Hindia grele cu flori, rezaiurî şi beldarurî, ferma! şi preţuin-
du-le drept taleri 800, de unul............................................. 2880
       Şaluri de Hindia cu flori, rezaiurî, donluc, buhur de mijloc şi
de jos, preţuindu-se până la taleri 475, de unul...........................1710
                                Bochcele de şal fermaişî cu chenar şi în colţuri cu flori şi gearurî grele şi ferraaisîcu chefalaruri şi beldarurî, preţuindu-le drept taleri 550 . 1980 Şal de Hindia gear de mijloc şi mai de jos, care se vinde drept
taleri 475, sa dea ..........................................................1710
       Bohrea de şal hindico, de mijloc şi mai de jos, până la preţ de
taleri 225, de unul...........................................................810
       Iarba de puşcă, trei la sută.
       Marmură lucrată cu lustru, de un cot, una...........................20
       Marmură franţuzescă cu lustru, de lj2 cot, una...................... 10
       Marmură nemţescă, perdaflie, de 2 rupi, una ..................... 3
       Sangulii adecă bogasiu de Franţa, de 7 coţi bucata, topu ...            18
       Sanguliî de Franţa câte 30 coţi bucata, de bucată................... 76
224
V. A, UKECHfĂ
                                               Şi după ce cu aplicarea de tarife vamale diverse la neguţători* pământeni şi la cei strein; se îngreuia comerciul pământenilor mai il
                                                                                                                                     po bani
       Ţinte, de suta de hârtii...........................................240
       Ace cu gămălie melediticâ, de 5 hârtii............................. 40
       Cabarale, adecă ţinţe galbene, de 5 hârtii.........................20
       Unt-de-lemn franţuzesc, măsline, capere, câte 12, sticle de ladă .     54
       Ciorapi de mătase, testeua.........................................190
       Belenghia, adică unt de beleseng, la 5 sticle................. „ . ,   12
       Beleseng toz, adică praf de beleseng, la 5 ocă.....................420
       Pira de sticlă..................................................... 3T/2
       Butelcî negre, gole, de sută....................................... 90
       Borcane deşarte pentru tabac, de o sută . . •......................150
       Tuteal, adecă cleiu, oca........................................... 20
       Chiostechiur! de ciasornice de madem, testeua......................180
       Ghioderî, una...................... .   , • ....................... 60
       Per de cal de Roşia, cântarul . •......................350
       Code de cai întregi de Rusia, cântarul.............................175
       Odiculon, la suta de sticle........................................130
       Gomogota, oca.......................•.............................. 34
       Per de capră de Rusia, cantarui.................................... 80
       Zurururî, oca................................ ..................... 40
       Mărgăritar minciunos, topu......................................... 5V2
       Ciasornic mare de părete, sadea, unul..............................360
       Cesornic franţuzesc de argint pentru sîn, cu doue zarfurî, de Geneva i de Franţa, de mijloc i mici, de unul..................................300
       Cesornic de priga meledicâ şi altele cu diiamanturî şi tabacher! să plătescă de sută trei.
       Cesornice de sticle minciunose, testeua............................ 3
       Catran, zift, tunuri de fier, ghiulele şi alte asemenea acestora când se vor vinde, să scacjă 20 la sută şi să plătescă la sută de lei trei.
       Atlaz, sandal şi canaveţ lat şi îngust de Franţa, cotul ....           10
       Sfredele mari şi mici, unul........................................ 11
       Diiamantica, mărgăritar, ce vin cu corăbii şi cu chervanurî, doi la sută.
       Ghiumtuz haiasâ (adecă castorhi), oca..............................240
       Siropuri şi amberia, la suta de sticle.............................150
       Lemn de Hindia, cantarui...........................................160
       Neguţătorii nemţi câte feluri de mărfuri vor cumpera din ţinutul ţereî turcesc! şi le vend iarăşi în pămîntul ţereî turcesc!, să plătescă vama precum şi raiaua înălţate! Porţi, iar câte felurim! de mărfuri (care nu sunt poprite) cum-
ISTORIA ROMÂNILOR                   225
    isliiau şi-l paralizau şi abuzurile sub tote formele ale taxildarilor (perceptorilor) vamali. Ori câtă casnă ş’au dat unia Domnitori şi
                                                                                                                                                   po bani
                                                               peră din ţinutul ţerei turcescî şi le mata de trec în ţerî streine să platesca
                                                                                                tranziton, după următorul mijloc, însă :
          Peî de capră    de Europa, una........................v .     . . .  12
          Zalapa, oca.......................................................   15
          Babaco’vang, oca ...................................................  60
          Chepope, oca.............................. —.                 . . .  16
          Telatin rusesc, unul................................................. 35
          Horosaî, oca.......................................................   16
          Alagea de Şam, preţuindu-se po taleri 20, topu................... 72
          Alagea de Halep, preţuindu-se po taleri 150, topu ...............54
          Citării de Şam preţuindu-se po taleri 25......................... 29
Citării Hiotica, Ghiuzrete, preţuindu-se po taleri 56, topu . . . 201V2 Citării Hindico, Suret, preţuindu-se po taleri 36, topu.........129^2
          Alagea mani ţa, preţuindu-se po taleri 7, topu..................... 25
          Brâne albe şi văpsite i vergate, coragealuri în bucăţi 10, testeua 95
          Brâne cusute coragialuri 10 bucăţi, testâua . . •.............. . 130
          Ghioc boit*, cântarul..............-...............................140
          Peatră acră, cântarul................................................. 40
}         Ibrice de calea, de aramă, oca..................................... 36
          Arămuri preţuite po bani 667, oca............................. 20
          Bumbac nelucrat, cântarul.............................................300
          'Şal de Enghiur şi sofuri po taleri 86, topu ......................310
          Şal de Tosiia, topu................................................' . 40
          Mierea, oca . . . ............................-................• .     15
          Bumbac tors văpsit şi alb -                                            20
          Lână de Engliir torsă, oca...........,............................. 40
          Chedru, oca....................... .................•.............. 7
          Tămâe, cântarul...................................................... 260
          galiurî, ghermesituri şi teşmeie de Ţarigrad, cotu..................... 8
          Cit de Ţarigrad câte 20 coţi bucata, una .......................... 35
          Astar de Ţarigrad, topu............................................... 25
          Cimişir, cântarul...................................................   15
          Basmale de batistă felurimi câte 20 de germeie în bucată, topu . 250
          Zernih, adică rizmă, cântarul.........................................100
          Afionnl, oca . ....................................................... 60
          Gresii de buriu.....................................................  230
          Tiftic, oca........................................................ .  25
                                                                                                                                              Istoria Romanilor de V. A. Ureehiă
Tom. XIII.-15
226
V. A. URECHIĂ
unele guverne, de a stârpi asemenea abusuri, eî n’au isbutit. Apoi ceea ce contribuia şi mai mult la scăderea comerţului pământean.
                                                                                                                                 po bani
      Lână de oi, eantarul . .........................................400
      Piei de epure de Anatol şi Rumele şi Roşia, la sută.............1‘80
      Reventul, oca.......................................................100
      Matase nelucrată de Brusa, testeua .............................. . 197
      Mătase nisioticon de Rumele ehiprioticon şi de la alte părţi, oca 75
      Catimbaş, eantarul............................................      .60
      Mahmudele, brâurî, işlimale, oca.................................... 70
      Salepul, oca......................................................   13
      Sangriia, una ..................... ............................... 7
      Pîeî de capră, de Enghiur, una....................................   54
      Vitriol, oca......................................................    6
      Valanidi, adică ghindă, cântarul...................................  18
      Anasonul, eantarul ...............................................  150
      Bogasiurî albe şi alte fete, câte 7 coţi, topu .............. 25
      Hurmale de Misir, eantarul ........                 .   ........ 90
      Pânză grosă de mindire câte 20 coţi bucata, topu .................. 30
      Zmochine de cutie i păpuşi şi în traistă, eantarul.............. 45
      Mazea gogoşi de ristic, eantarul..... ..............................450
      Alinzar, oca......................................................    6
      Alinţar de Persia, oca............................................... 8
      Goma arăpâseă, oca..................................................  8
      Sacâz, oca........................................................   25
      Zimbara, eantarul...............................................     30
      Burete, oca ......................................................   14
      Arama nelucrată, oca ............................................... 14
      Susanul, eantarul.................................................   75
      Haliia, adecă eovore de Ismir şi de Usaf, cotu . . . . ......... 18
      Pâsle de Tesalonic, cotu...........................................   8
      Izmir belingesâ, stafide roşii, eantarul............................ 58
      Stafide negre, eantarul............................................  30
      Stafide razachiî fără semînţă, eantarul............................. 75
      Stafide de Moreea, euşiuzum, eantarul..............................  50
      Cherement de Iconia, eantarul ......................................100
      Amfor, eantarul.................................................... 180
      Ceadâr usan, oca...................................................  12
      Casni, oca.......................................................    12
      Caraghiumluc şi ustmi, oca ........................... . ....... 7
' ISTORIA ROMÂNILOR
227
i obligaţiunea in care se vedeau neguţătorii aceştia, de a da marfă datorie, la boierime şi chiar Domnitorului. Boerimea, ca să nu
                    ‘                                           *     po bani
    Trinecti secţie, de Miri şi Ceapaz, eantarul......................100
    Bumbac tors alb, oca.............................................. 17
    Bumbac de Moreea, oca ..........................................     90
    Tulpan subţire po taleri 100 bucata, topu.........................360
    Peştemanurî-şi cearşafuri părechea................................ 20
    Alagele, citării şi ghizi urî de Brusa, topu......................108
    Lămâe, de sută.................................................... 47
    Portocale, de sută .........................................-r • • • 90
    Zeamă de lămâe, eantarul ......................................•     30
    Harupî sau roşcove, eantarul ................... . ............... 25
    Şal heialiu de Magrib, unul.........................................100
    Şal de heialiu donluc, unul......................... . ...........150
    Şal alb prost, unul .............................................. 30
    Şal de Magrib teles, unul . . .................................... 11
    Şaluri feţe proste,unul........................................... 50
    Bmuge carpuz, oca .................. ............................. 12
    Code de bou, eantarul............................................. /0
    Sacâz de Andricî, ce se chiamă sandrici, eantarul.................380
    Gote de gomiia, oca .............................................. 42
    Crocus sau, şofran, oca............................................. 30
    Sinamichie, oca................................................... 8
    De la vin şi de la rachiî......................................... 3°/0
    Brâne de Heialiu, test6ua.........................................  100
    Ghelberele, adecă brâne de Ţarigrad, unul .        ...............t 40
    Brâne late şi înguste lama, unul...............................•     50
    Brâne de Halep, unul................................................ 50
    Cumaşurî vărgate de Halep, unul................................... 90
    Irbichirurî mari şi mici, topu...................................... 80
    Suvaele de Halep, topu..............................................255
    Cit de Orbichir, topu............................................ •  20
    Cit de Tocat, topu.................................................. 25
    Feţe de plapămă de Tocat, una..................................... 12
    Alagele de Larisa, topu .......................................... 45
    Istif lulesâ sau lulele, de ladă................................ 900
    Atlaz sadea hetai de Hio, bucata de 40 coţi. topu.................360
    Atlaz cu flori, de Hio, cheten didicon*40 coţi, topu................ 700
    Cuinii de Brusa cu flori bune şi prdste, bucata de 10 coţi, topu 70

                                                  plătâscă datoria, recurgea la orî-ce mesurî imposibile şi în tot caşul
                                                                                                                                    po bani
      Cutni! de Ţarigrad câte 10 coţi bucata, topu....................... 70
      Tabahane, câte 5 coţi bucata, topu ................................144
      Altânolucur! şi betenurî po 5 coţi bucata, topu....................440
      Perne de catifea de Brusa, parechea................... 120
      Perne de catifea de Ţarigrad şi mai de jos, parechea................. 140
      Sandal de Ţarigrad, oca ..................................... .... 300
      Graze i pliuri, oca ...............................................300
      Graze i tasă, oca............................. .................... 70
      Ţerţe canar, cântarul........................................ 400
      Borangic chepezar şi pempezur! de Ţarigrad, câte 20 coţi, topu . 126
      Borangic în Şătrange de Ţarigrad 20 coţi bucata, topul............. 60
      Ciorapi şi scufe de Hio, oca....................................... 48
      Pânză de bumbac Hindico pentru eamizonurî, cotu.................... 4
      Limbi de vacă, cântarul.............................................. 190
      Perne de Morzovenia de păreche....................... . .^......... 24
      Lighiene şi ibrice de   Tumbac, unul...............................  350
      Lighiene mari far1 de  flori de tumbac, unul.......................  600
      Zafurî de tumbac nemţesc! bune, testeifâr . . .....................100
      Zarfur! de tumbac proste, test6ua . ............................... 18
      Mucărî proste de 5 testele ........................................ 55
      Zarfur! de corn, de 5 testele ..................................... 36
      Cremotartar de 5 ocă............................................... 50
      Gresii de Franţa, de una............................. .........• #     4
      Borangic, topu ...................................................... 25
      Pânză    de Franţa prostă şi de Olanda de  ll[2 coţi bucata, topu .  115
      Brâne,   taciitur! de Hindia  şi de Franţa de 5 coţ! unul,  de unul  540
      Lână de Odiia, cântarul . .........................................144
      Caprane da lână, de    40 coţi bucata, topu . .......................290
      Aba de Tesalonic,   topu............................................. 16
      Capotur! de    Zara, cel bun........................................ 251
         *       »     » »   de mijloc.....................................186
         »     »       > »   de jos......................................  100
      G6rurî, tacliturî, fermaiş! şi donlocuri, englezesc!, de câte 5 coţî,
de  unul ..............................................................    300
      Gerurî, fermaişi şi rezaiur! şi donlucurî, brâne englezesc!, taciit
de mijloc şi   ma! de jos, de câte 5 coţ! unul.............................180
      Şerbet   felurim! de câte 40  coţ! bucata, topu......................198
ISTORI ROMÂNILOR
229
inventă pentru, acesta aşa 4*sa Epitropie a Evgheniţilor, destinată a
împedica ruinarea fiilor de boeri.
________________________ *
                                                                                                                                       po bani
      Bohcele englezesc!, taelituri de mijloc şi mai de jos, de unul . .      65
      Postav câzmir sadea şi cu flori de 30 coţi bucata, topu.............800
      Postav |gtzmir lat de 2 coţi, de 30 coţi bucata, topu...............2500
      Şaluri, fermaişî, rezaiurî, donlucurî, taclit englezesc pentru haine
de 14 coţi bucata, topu...................................................260
      Pânza leşască de 60 coţi bucata, topu..........................* . .    60
                                                   Tarifa cea pentru neguţătorii Angliei
      Cu tote că între prea înalta Portă şi între Bretanic6sca Curte Acdiname s’au fost întocmit şi s’au aşe(}at tarifa după cursul mărfurilor a preţului din vechime pentru neguţătorii ce sunt sub bandiera acestei curţi a Bretanieî cu socotelă ca aceştia sa nu plăt6scă câte trei la sută, dar fiind-că preţul mărfurilor de acum nu se potrivesce cu cea de atunci întocmire câte trei la sută după acdiname, s’au dat înaltă poruncă coprin^etore, ca să se facă alegere din-preună cu meemuriî din partea Vritaniceşcii curţii şi să se taie fiiatul iarăşi câte trei la sută, însă după cel de a:um curs al preţului mărfurilor după care să se aşe(Je şi să se scrie tarifa prin a lor hotărîre şi mulţămire a amândurora părţilor; cte aceea dar făcendu-se alegere dinpreună cu orânduiţii dragoman Sabir şi Yot din partea cleiului plirecsusios ai Yritanicesciî curţi, ecselenţia sa ..............i cu acelor dinpreună cu Cimbarif Ghilac Sării şi Baghit neguţători Yritanicescî s’au tăiat fiiatul după preţul cel adevărat al mărfurilor cu socotelă câte trei la sută, după acdiname şi s’au aşe4at tarifă, după care s’au orânduit, ca neguţătorii Yritanieî să platăscă vama cea orânduită a felurimilor de cumaşurî şi mărfuri ce vor aduce dintr’ale lor eparhii şi alte curţi în ţinutul ţereî turcesc! şi scot afară, vama cumaşurilor şi a mărfurilor ce nu se coprinde într'aeestă tarifă pe care o aduc şi o scot şi pentru care nu s’a aşezat fiiat întru acestă tarifă a se coborî la manile altora, să se ia câte trei ia sută după cursul preţului, dar fiind că pote a se întâmpla, ca preţul mărfurilor celor dintr’acestă tarifă, ori a se mai înălţa sau a mai scădea, care este departe do cele întâmplătore de ia (Jintâiti ale lu! Marte a acestui curgător lăt 1235 atât vama Ţarigradulu! cât şi vămile după afară ce sunt sub otomanicesca stăpânire şi la schele să ia vama după acesta tarifă, care să’şî aibă tăria e! an! 14, iar, trecend acest soroc să se aşe<}e alta tarifă cu întocmit fiiat după cursul preţului, dar vamă cumaşurilor şi a mărfurilor pe care le cumperă neguţătorii Yritanieî din ţinutul ţăre! Turcesc! şi iarăşi în ţinutul ţere! Turcesc! o vende să o plă-tescă asemenea precum şi raelele prea puternice! împerăţi! după buîurunturile neguţătorului celui din lăuntru şi în scurt într’ace^t chip să urmeze fără a se
230
V. A. URECHli
                                                          Suntem departe de epoca când importatorii de marfa engrosişti nu aveau permisiunea de a deschide baloturile cu marfa numai «ad
face câtuşi de cât împotrivire, iar carele se va împotrivi că să nu plătâscă vama după mijlocul ce se arată într’acâstă tarifă, să i se ia vama în natură după vechiul obiceiu, câte trei la sută şi la acâsta vre-o împotrivire să nu se facă.
                                                                                                                                     po bani
       Zahăr căpăţânî, cântarul . . ......................................   240
       Zahăr praf, cântarul..................................................200
       Zahăr negru, cântarul................................................ 120
       Zahăr zul, cântarul.................................................. 240
       Piper, oca............................................................  7
       Dări fulful, adecă piper negru, oca............................... 9
       Civit lehoriu, oca................................................... 90
       Genghear, adică calaican, oca..............................• . .      23
       Genghear de Persia, oca........................................... 60
       Plumbul nelucrat, cântarul ............................^          . 108
       Enibahar, oca........................................................   7
       Alice de plumb, cântarul............................................. 140
       Tinichele albe engiezeşcî în doue lă(Ji 450 bucăţi, de amândoue. 330
       Unt de Evropa, cântarul...............................................240
       Sacancurî, topu po 15 coţi, topu............................. • . .   35
       Chembric alb sadea câte 15  coţi, topu................................ 48
       Băcan stacojiu, portocaliu, negru, cântarul.....................* 430
       Băcan de mijloc ce se numesee Chesanta-marca, cântarul . . . 100 Pistdle, pusei şi carabine engiezeşcî după fatură să ia trei la sută . .
       Postav basma englizesc, după tarifă trei la sută..................
       Botelile de 250 dramuri bira, ana................................. 31/2
       Cuişore, oca.........................................................  54
       Iarbă de puşcă, cântarul..............................................330
       Civit de Hindia şi America,     oca................................... 50
       Farfurii de păment împreună şi alte feluri, felurimi de sticle şi
oglindi să ia vamă după fatură trei la sută..............................
       Ceasornice de argint sau de tumbac, mari, de mijloc şi mici de
sîn, unul....................................................................400
       Ceasornic sadea de aur englizesc de sîn mare, de mijloc şi mic, unul . 1500 Ceasornice englizescî de pernă şi de besacte asemenea şi sadea, repetirurî şi cu musice, repetirurt de sîn cu diiamanturî, precum şi ta-bacherî cu diamanturî şi cu flori şi alte asemenea diamanticale, să se ia
vamă după fatură trei la sută............................................
       Caravana englizâscă, repetir, ecrelie, fără muzică, adecă câsornic unul 400
ISTORIA ROMÂNILOR                   23i
usum» neguţătorilor pământeni, cari apoi erau liberi a vinde cu «mă-runţeoa» adică ca «detailişti». Sub protecţiunea a tot putinţilor consuli,
                                                                                                                                     po bani
      Cesornic englizesc ecreme ce se 4ice colputemih, unul.............. 3600
      Sof englizesc po 45 topu, topu ................................. 300
      Postav mahut şi săli englezesc po coţi 25 topu, topu ..... ^440 Postav englizesc de Londra al doilea şi mai de jos po câţi 25 topu . 990 Postav englizescV’lse^e numesce ehelamec, pentru haine nemţeşe!
po 30 coţi topul, do top . . ............................................500
      Postav englizesc saia, topul po 25 coţi, topu..................... 3600
      Flanelă englezâscă, topu po 53 coţi, topu ...............................400
      Ciorapi de lână englezesc!, calţes, câte 12 părechî în duzină, de duzină 180
      Ciorapi de lână englezesc! câte 12 perechi în     duzină, de duzină .     90
   , Ciorap! de bumbac şi de tiriplic, adecă căiţe englezesc! câte 12 în
duzină, de duzină..................................................... 180
      Ciorap! de bumbac şi de tiriplic strimfiia, câte 12 părechî în du- —'
zină, de duzină..........................................................120
      Ciorap! de mătase englezesc!, calţes, câte 12 părechî în duzină,
de duzină......................................................................200
      Postav englezesc, cazimir lat şi îngust, de preţul întâiu şi de jos,
după curbul vreme! să ia treî la sută....................................
      Umbrele cu sandal mar! şi mic! 12 în duzină, de duzină . . . 1100 Umbrele muşamanlâdica şi hasanledica mar! şi mic! câte 12 în duzină 432 Pălăriî englezesc! câte 12 în duzină, de duzină ....... 700
      Hârtie englezescă după vel şi după alişverişul vremeî treî la sută .
      Plastur! englezeşti câte 12 cutii într’o duzină, de duzină, ....       60
      Sare de Englitera, de cantar ......................................380
      Romul...................................................................   3
      Chină în   lemn,  oca ..................................................  27
      China praf, oca...............................•....................120
      Unt de Evropa, cântarul............................................ 240 ^
      Piei de epurî negri! englezesc! i sangiapî de Olanda po 50 în tes-
tea, de testea...............................................................  350
      Amvaron, mishalu................................................... 38
      Moshu de Hindia, mishalu........................................... 20
      Cue de Triest,   Olanda şi Englitera, cântarul...........................155
      Cue mar! de Rusia si Englitera, cântarul........................... 80
      Palamare mar! albe şi cătrănite de    Rusia şi Evropa, cântarul . . .    110
      Palamare de Rusia şi Evropa, ce      se 4i°e  Gfhimenă, cântarul . .     190
      Tun de fier, cântarul.......................................• . .      80
232
V. A. URECH1Ă
importul de mărfuri din Europa era făcut mai mult de streini, neplătind decât 3°/0 vamă şi cari nu mai respectau vechile drepturi şi
privilegii ale comercianţilor pământeni.
_____________________ ^                                             po bani
      Catran şi zift, cântarul ..................................... 22
      Catifea de bumbac felurimi de feţe, po 40 topu, de top . . . . 330 Pichet vărgat i cu flori, albe i alte feţe, po 40 topu, de top . . 330
      Malteh, taclit Stamboi şali topul po 22 coţi, , topu . .............240
      Covore englezescî, preţul înteiu, de mijloc şi cel de jos, cotul . . 33
      Pătură albă englezâscă, una................................... 83
      Mătase englezescă în cutii sau în hârtie răsucită în chipul tiripli-
cului, de duzină........................................... 10
      Unt de lemn de zagiu, oca................>,................... 12
      Spermanţet, (adică unt de pesce) oca................ 40
      Pielea dracului vărgată şi alte feţe, topu .     . *..............  180
      Bogasiu franţozesc, topul po 9 coţi, topu........................... 18
                                                    \ .
      Mărfurile ce le aduc de la Zagdat^ Cazmir şi alte părţi la Ţari-grad şi de acolo le trec în alte părţi
      Şal de Hindia cicecli donluc, mari, beşli beldar şi rezaiu, preţul
înteiu, unul..............................................................  2880
      Gearu de Hintjia bohcea preţul de mijloc şi de jos, unul . . .1710
      Şal de Hindia bohcea, preţul     de mijloc şi de jos, unul        ...  810
      Bohcea fermaî cu chenar urî şi   cu flori în colţuri preţul înteiii, unul               1980 «v
      Sariclic de tulpan supţire ce se numeşte gevezidestar, unul . . 370
      Muhabethanea englezescă lată şi îngustă, de barde 24, adecă cită-
rie, topul . • . . ............................... .......................108
      De Hindia muhabethanea,      de topu mare..............................162
      Ipac, de topu de mic.................................... 82
      Ipac, de topu de mijloc.............................................122
      Bacan franţozesc, cântarul........................................ .    42
      Cacue, adecă ciocolată, oca............•..................... 11
      Naşadir, oca........................................................ 17
      Pânză englezescă, topu po coţi 40, topu............................. 120
      Stambă englezescă felurimi, topu po coţi 40, topu...................176
      Pânză de Olandă, topu po coţi 35 topu . .......................... • 230
      Tulpan englezeso câte 24 barde şi topu po căţî 29, topul . . .         971/2
       Haşa şi chembric felurimi, barde până la 28 de la 24. la un top, topu 90 Bazea felurimi, ce este de la 24 barde şi topul po coţi 32, topu . 108 Hasa cabadicos şi pafta, topul po 32 coţi de la 20 şi până la 24 barde, ori mai mult saii mai puţin de va veni, să se ia cu analoghie, topu 75
ISTORIA ROMÂNILOR
233
                                                  Exportul era isbit de numerdse pedieî şi prohibiţium, unele ordonate de P6rtă, altele resultând din interesele boierime!, când nu
                                                                                                                               po bani
       Humaiu şi subţire hasa adică subţire pafta, topu . ............110
       Cehmbric şi tulpan subţire de Englitera, vărgat şi cu flori ce este
de 12 barde, adecă pe 16 coţi, de misadă ............................. 95
       Tulpan englezesc fitilidico şi cabadico po coţi 14 nemetia, de nemea 65 De la herul de corăbii ce se <Jic© Briiaglidicon, cântarul . s . t 100 ,
       Răcină, adecă răşină de Şam, cântarul ....................... 26
       Fesuri franghica, de duzină................ 40
       Herul de Ham, cântarul..................................... 50
       Arama nelucrată, cântarul...................................... . 116
       Lâna de Roşia, cantarut............................... 144
       Ghiacanâ de Rusia, de o pereche................................ .   90
       Cose mari şi mici, una................................ 11
       Perii de capră de Rusia, cântarul . . . . .................â 80
       Peşce morun, cântarul ..............................................75
       Oţetul,, cântarul..............................................140
       Ace, 50,000 într’o traistă, de una............. „ . 300
       Migdale curăţate, oca.......................................... 6
       Chehlibar nelucrat, oca ....................... . -............550
       Chihlibar legaturi, oca............................................275
       Sticle cu unt-de-lemn, 12 într’o ladă, măsline şi capere, pe lada 54
       Argint viu, oca.................................................    20
        Ciorapi de mătase, de o duzină . .............................100
       Belesengiaî, (unt de beleseng), de o sticlă .........               12
        Abanosul, cântarul.............240
        Bucal negru, adecă 10 dramuri   tabac  de un bucal................150
        Bucale negre seci  şi mici, suta . .  #        . ................. 90
        Camfor, oca......................................................  34
        Chiaculedes, adecă gogoşi prelungi şi cu semânţe, oca .....        00
        Paparoane, oca ............................ ............... 200 ^
        Cărţi de joc, duzina............................................... 8
        Code de amber, ce se numesce chescralâia, oca................. 86
        Boia de fes, oca.............................................. 12
        Lămâi, de mie ................................................
        Portocale, de mie............................................ . •  90
        Saparina, oca . .  . .............................................  ^
        Fildeşul, oca...................................................... ^
        Bucăţile de fildeş, hurda, oca .  .............. H
234
V. A. UREGHfĂ
mai ales ale Cămăreî domnescî. De la Constantinopole se cerea să nu se scotă afară din ţeră grânele, ba uneori nici vitele mari.
                                                                                                                                        po ban
      Saci chibriz, .cântarul.............................................. 31
      Tutia, adecă unt de dude, oca........................................ 8
      Yinul de Evropa, oca...................................................   6
      Miambal, oca............................................................. 8
      Botele: cu vin, c^te 12 într'o ladă, de duzină....................... 90
      Sare de Europa, oca.................................................. 5
      Silitră, cântarul.......................................................230
      Piele de   America, una................................................. 90
      Piele de   vacă, una.................................................... 45
      Piele dejboii, una......................................................100
      Piele de   bivol, una.................................................  100
      Orez, în   chilă 10 oca, de chilă....................................... 28
      Teas de fier, cântarul..................................................140
      Ceaiul, oca..................*.......................................
      Civit, boia adecă închis, oca.................... .......               96
      Mană, ce se (Jice codret halvasă,   oca................................  10
      Puciosă cântarul........................................................ 22
      Ştiubeţ, cântarul...................................................... 186
      Sumumenî, adecă subinan,    cântarul....................................100
      Icre negre, cântarul..................................•..............200
      Icre roşii, cântarul .................................................  100
      Pânză de Roşia şi de Englitera pentru muşama, topu...................100
      Pânză ce se numesce rodintorci,    topu................................. 67
      Nemhiia, oca............................................................ 15
      Lumînărî de seu de Roşia, cântarul.........................• ... 200
      Seul şi cervişul, cantar................................................200
      Co.sitor, cântarul . . .................................................495
      Pentru livre sterline de Engletera la fieş-care goşte cercetându-se cursul să se ia vamă trei la sută.
      Bumbac lucrat englezesc de la care în trecutele <Jile cu tote. că se lua de fieş-care oca bani 27, dar fiind-că la 29 ale lunel lui Zelhege 16t 1228, după înaltă poruncă ce s’au dat ori în natură sau în preţ soco-tindu-se trei la sută se iasă po bani 45, dintr’acâsta nici se mai adaoge
nici se mai scade oca...................................................... 45
      Cafea franţuzescă de care fiind-că un bidat se lua de cumperătorî câte 15 bani şi acum cu mulţămita neguţătorilor englezi prin proitichiu de 4 bani s’au făcut 19 bani, vor plăti mai sus <}işiî de oca ....
19
_____________________ ISTORIA ROMÂNILOR__________________________ 235
     Interesul boerimeî producetâre de vinaţe şi de spirtudse, îm-pedică importul de vinuri streine şi de rachiuri. In tarifele vamale
                                                                                                                      po bani
     De la câte cafele ce vin la alte schelî ale Măreî Albe, la fieş-care oca să plăteseă 15, pentru că este legat la vama împerătescă, şi remâne ac6stă legătură neclătită.
     De la taclit. englezesc, adecă chenarlădica donluc, gear, beldar, ciceclidico, fimavari, duşcico, fermaişî, rezaî, semle, şi bohcea salî, dupe #
preţ a fieş-căreia vremi să se ia trei la sută.
       De la cituri englezesc!, bazele şi bohcea, dupe preţul vremilor, trei "la7 sută.
       Scorţişdra de Triest, oca....................................... 20
       Rădăcină de piper alb, cântarul.................................220
       Rădăcină de piper negru, cântarul...............................120
       Tinichea galbenă şi tel, oca................................ ,     16
       Trinitin, oca .................................................. 7 /
       Telatin de Rusia, de unu.................................... .     35
       Hare lată, de un cot............................................ 20
       Hare îngustă, de un cot ... .................................... 10
       Altaz florentin, de un cot...................................... 13
       Sandal sadea Şamfes, i cana^eţ i  malteh şi pofta, de un cot . .     9
       Altân bara feldiian adecă tiriiac, oca..........................,.  45
       ^Tiriac prost, oca........................•   ......... 190
       Pânză de borangic lată, în doue chesele, topu ......... 130
       Pânză de borangic îngustă, în doue chesele, topu................ 70
       Stofă cu bet61ă, cotu............................................... 54
       Mărgân fin de mătănii, oca................................. 150
        C6ră, oca.......................................................... 36
        Mărg6n de mijloc, oca............................................. 530
        Mărg6n de maî jos, oca . . . .   *.................................330
        Mărgân de cel de la Ham, oca.................................330
        Samur englezesc şi franţozesc, unul................................ 25
        Yulpî de Ozam, una................................................  45
        Yulpî albe, una.................................................... 25
        Limii albe de vulpe, părechea.................................. 20
        Hurda de samur de Beci, oca  ..................................280
        Jderul, unul......................................................  17
        Yulpî roşi! de Roşia, de una....................................... 12
        Samur! de Roşia, de păreche........................................400
        Samur! de Becî, de o păreche...................... ............ 90
236
V. A. URECHIĂ
se prevedea importul de vinuri franţuzesct, la olaltă numite, ba unele dise proste, dar in faptă asemenea importuri nu erau permise decât
      Sangiap nelucrat, oca.............................................
      Sangop de Sibir nelucrat, oca ......................... .
      Pântece de samur, câte 40 tanele în soroc, de un soroc . . .
      Salseri, de tanea......................................
      Sangep negru, oca, ...........................................
      Laţca, câte 40 tanele în soroc, de soroc........................
      Nurca, de una...................................................
      Haraculac, unul.................................................
      Râsu, unu)......................................................
      . Caeomui, 40 tanele în soroc, sorocul..........................
      Âspradă, unul..........................................
      Sângeap negru lucrat po (Jece tanele în testea, testeaua . . . Samur leşesc de mijloc şi mai de jos, de păreche
      EI urda de samur de Roşia, oca.....................
      Epurî de Triest pe 10 în testea, de testea ....
      Ghiuşten negru şi pisică, de una.....................
      Vulpe de Olanda şi Misina, de una ......
      Alagea ghiuşteni, adică, de una................
      Niţiţă, de un soroc..................... . . . 0
      Peru de cal cu coceanul lor, cântarul..............
      Peru de cal far de coceanul lor, cântarul ....
      Pir, şiret şi saceacurî, mishalu...............
      Cutii seci de lemn, de bute........................
                                                                                                                                po bani
. .   70
. . 120 . . 850 . .   15
. . 100 . . 60 . . 20 . .   50
. .   90
. . 110 . .  15
. .   48
. . 200 . . 1000 . 20 . . 6 . .   25
. .    4
, .   75
. .  175
  . 310 • 3'/,
  . 850
Tremure şi teniruri, adecă fluturi şi sârmă, misiiaiu................. oJ/2
Scufe de Veneţia, de testea........................................... 50
Baga, oca ............................................................ gg
Feliditicon muie, de un cot...........................................110
Ghemha cu fir de Veneţia, de un cot................................... 40
Hetaî cu fir de Veneţia, de un cot.................................... 25
Catifea cu fir, de un cot........................................ .      55
Cit calemheriu de Olanda, topu........................................200
12 cutii de ceam leşeşti şi de Beci într’o ladă, de Iadă .... 1800 Canăvăt vărgat şi cu flori sadea )
Atlaz vărgat şi cu florî sadea / nem*escî ^ franţuzesc!, cotu .           11
Balâcdiş ce se <Jice dinte de peşce, oca........................... 50
Canaveţ de Triesfc, adecă pânza, topu................................. 36
Hârtie de Veneţia şi Triest, fistichiurî şi cumiso fagaro, de top . .              30
ISTORIA ROMÂNILOR
237
atunci când recolta viilor din ţeră era recunoscută forte slabă şi chiar insuficiente. In producerea vinului tot neguţitorul pământean era cel
nemţească .
po banî
  12
  22
360
180
  60
  25
   6
  36
      Hârtie portale....................
      Hârtie pentru, hartuş şi hasam portale Hârtie boiu cel mare ......
      Hârtie boiu cei de mijloc ....
      Hârtie poleita .........
      Hârtie văpsita....................
      Vâpsea lagi-vert, oca.............................topu
      Tel de maden, oca....................................•
      Macara tel, topu................................................. 8
      Fluturi şi sîrmă mincinosă, oca............................ 160
      Pânză albă de Triest, topu................* . ................ 72
      Şiret de mătase, catifea şi cu flori, topu.................... 30
      Fesuri de Tunuz, testeaua.......................................200
      Bumbac de cazasie, oca.......................................... 70
      Fesuri mari de Tunuz, de testea.................................800
      Şiret de mătase sadea, topu .................................. 20
Vama ce urmezâ a plaţi pentru cele ce se trimit la Evropa.
Citul nemţesc, sfeţesc şi leşesc pa coţi 36 în top mare, de top . 220
       .Asemenea în top mic de 18 Coţi, de top.................... . 130
       Piele de capră de Evropa, una...................................... 12
       Saciac de Olanda adecă materie cusută, periplocat, de top . . .      290
       Felos, adecă plută de cantar....................................... 40
       Meşini de Evropa, una .  .......................................... 41/2
       Găitan venăt şi negru gros, de Braşov, oca......................... 25
       Saceac de Triest, adecă materie cusută periplocat, topu ....         180
       Sticle cu melisă, una...............*...............•.............. 2
       Hârtie cu bolite, adecă undiţe, hârtia *........................... 5
       Geamuri de Yeneţia câte 300 în ladă, de o ladă.....................180
       Geamuri câte 300 în cutie, care ce numesce uzurulan cot . . . 240 Geamuri câte 200 într’o cutie care se numesc di ort uruluc . . 240 Geamuri câte 100 în cutie, care se numesc beş uruluc, franţuzesc!,
de una........................*...........................................240
       Geamuri câte 50 în cutie, care se numesc alta uroluc, franţuzesc!, de una........................................................• . . . . 240
      Geamuri câte     40 »  *      »     >   « edi uruluc, de una .     240
          »       »    20 »  »      de un   cot cutia, franţuzesc!, de una 240
238
V. A. URECII1Ă
încărcat: Boerul şi Clerul nu plătia vinăriciă, cum erau datâre să plâtăsoă clasele cele neprevilegiate. Mai adaoge la atâte deflcultă{i şi
                                                                                                                                       po bani
      Geamuri câte 10 în cutie, de un cot cutia ce se numesc sechi
uruluc franţuzesc?, de una................................................240
      Brice nemţesc?, de duzină . ........................ 7
      Alagele de Triest şi Olanda, de topu mare...........................108
      Alagele asemenea, de top............................................ 54
      Alagea rusească, topu po 35 coţi, de topii mare.....................216
         »         » îngustă »    »     » de top...............• . . . . 146
      Sacâz pentru vidre, adecă ardicî, cântarul.................. 308
      Ţevi nemţesc? pentru pistole, de o păreche......................... .  31
      Pistole de Yeneţia şi de Triest, de o păreche....................... 48
      Papazotu, adică iarba popi, oca..................................... 20
      Balîc tutcalâ, adecă ele? de pesce, oca..................... 20
      Ipecacuona, oca ......................................................  30
      Scorţişdră fino satlaniu, oca.......................................... oO
      Perne de catifea de fir de Yeneţia, de o păreche ...................440
      Gresii, de una.........................................................  4
      Şic adică şamatatel, de ladă........................................185
      Sămînţă de in de Roşia, de chilă ................................ 16
      Sarageap alb, teghiul, de oca....................................... 45
      Cichirdachiia, adecă clopoţel, o cutie ............................. 26
      Cit de Becî, topu.....................................................  34
      Oglindi gole, câte 60 în ladă, de o ladă............................200
      Ţap? de china, oca.............................................• .     10
      Zurarî adecă crurtrts, oca                                              40
      Şoricioică, oca . •................ . .............................. 5
      Mariţe albe de Sat lan, de o hârtie.........................           17
      Siropuri, husama şi amberialurl, de la 10 sticle ...................150
      Pile samanlîdica, de o duzină . .................................... 4Y2
      Zimţifra adecă văpsea roşie, care intră şi la doftorie şi la zugrăveli, oca 40
      Pile de argintari, de o duzină...................................... 6
      Drojdii de vin adecă tirighie, cântarul.............................100
      Gomalaca, oca ........................................................  30
      Gulma ghemiia, oca..........................................■ . . .    48
      Brânză de olanda, oca................................................... 8
      Goma gulma adecă peatră pentru doftorii, oca ....... .                 36
      Ponciurî, oca..........................................................  4
      Cabarale, de la cinci hârtii........................................... 20
ISTORIA ROMANILOR
239
agiul, diferenţa de curs a monedei şi mâi ales nestabilitatea cursului ei... Dintr’o (Ji într’alta se întâmpla aşa schimbări de cursuri.
                                                                                                                                         po bani
Castorhi, adecă cundus harghiiasâ, oca.......................- . . . 240
Cremontartar, de la 5 oca............................................. 50
Pânză leşescă, topu po 60 coţi, de top ........................... 60
Şireturi minciunose, oca............................................. 56
Apă tare, oca......................................... .............. 18
Cunavie şi haminarită de Roşia, cântarul.....................            90
Gresii de peatră, de bucată...........................................230
       Neguţătorii englezesc! câte felurimi de mărfuri Idupă actiname trămifrpentru al lor negoţ din ţinutul ţere! turcesc! la Evropa* afară din cele oprite, să plă-tâscă vamă după preţurile cele ma! jos însemnate şi hotărîte; către acâsta or! câte felurim! de mărfuri vor cumpăra din pământul ţere! turcesc! şi le vor vinde iarăş! în pământul ţăre! turcesc!, plata văme! pentru acestea să fie întocmai precum şi al neguţătorilor raele a! Devletuluî, fiind întru o asemănare
                                                                         cu tote la nizamul cel din lăuntru, precum mal jos se coprinde.
       < .
                                                          Câte felurimi de mărfuri
                                                                                                                                         po bani
       Câră, oca............................................................  8
       Mătasea de Ham şi de Brusa, într’o tefea dramuri 610, de tefea 216 Mătase de Ostrove, de Rumele şi Chipru i cele-l-alte, oca ....       90
       Camcighiasâ, cântarul .............................................   75
       Biîknbacul nelucrat, cântarul......................................  300
       Burete, oca........................................................   14
       Cimişir, cântarul................................................. . 15
       Paţachină felurimi, oca ............................................   7
       Yalamidi! cântarul......................... ................... .    19
       Comid, oca...........................................................  7
       Amfurî. cantaruj ..................................................  180
       Aţă roşă şi alte feţe, oca ......           . .   ................ 23
       Aţă albă, oca.......................................................  20
       Peatră vânătă, oca ....... x.........................................  6
       Stafide razachiî, cântarul.........................................   75
       Peatră acră, cântarul.......................... . . . ............ 4(3
       Aţă de Angh*ra, oca................................................   25
       Teftic, oca........................................................   25
       Stafide beilige, cântarul.....................................♦ •    28
       Stafide de Izmir sachi, cântarul....................................  30
240
V. A. URECHIĂ
                                                      Am ve^ut cum asupra monedei se specula nu numai la Cons-tantinopole, impunendu-se în principate cursul pieţei de acolo obli-
                                                                                                                              po bani
                                                                \ ------------
      Smochine de cutie şi păpuşi, cântarul ...........                   45
      Curanţi de Moreea şi alte locuri, cântarul.......................   50
      Stafide roşii fără sămînţă, cântarul..............................  82
      Ghioc boia, cântarul.......... ................. .......... . V . . 133
      Salepul, oca ..............................................' . .    13
      Titra, oca................................................... .     7
      Piei de epurî de Anadol, Bumele şiRusesci, de 100. ...... 180
      Sinamichie, oca........... ........................ ........        8
      Sacâzul, oca ............................................... 25
      Afionul, oca . . ...............................................    66
      Curanţi de Iconia, oca. . . . . . ......                           100
      Mazea, adecă gogoşi de ristic, cântarul........................    440
      Maimudie, oca .................................... .                70
      Tămâe aibă, cântarul ...     ...................... . . 2^0
                                                      Lănă care din partea ven(}etorilor urm6ză a se p]îtţi, precum şi din partea cumpărătorilor să nu# se ceră mai mult pentru câtă sciută sumă se scote din
ţinutul ţerei turcescî; către acesta pentru câtă lână este.....trecereî, care
                                                      este taleri trei la cântar, este legat la vama Ţarigraduluî şi dintr’acestă se dă
şi la haznaua tartanalei, de cantar’..................................400
      Ghiul iai adecă unt de trandafir mi^halul ...................... 14
      Rogojină de foi de curmale, cântarul.............................. 80
      Alagea de Şam, topu . .......................................... 72
      Alagea de Halep, topu.............................................  54
      Alagea de Magnisia, topu ....................................... 25
      Anasonul, cântarul................... ............... 150
      Alagele de Brusa, citării şi ghiziurî, topu . . . .................108
      Şal de Magrip în multe feţe, unul.................. 50
      Alagele tnarî şi mici şi de Erbichir, topu................. 80
      Alagele de Ghiseir, topu................... ................. 45
      Altânolucurî şi beteniî, topu po 5 coţi, topu......................440
      Cituri de Ţarigrad, topu po         30  coţi. topu................. 35
      Citării de Hindia şi Suret, topu ............... 129^2
      Horasam, oca . . ............................................. 16
      Citării de Hindia Ghiuzret, topu................................2011/2
      Harsupi, cântarul............1............ .................... 25
      Ghermesit cu flori de Halep, topu .  . . ....................... 90
      Damhanea, topu po 5 coţi, topu..................................144
ISTORIA ROMANILOR
241
gatoriu şi eu poruncă, ca firmăn ai Sultanului. Cu asemenea curs forţai este evident că tarifele vamali in realitate mai urcau taxele, de astă dată negreşit şi pentru sudiţî.
                                                                                                                                  po bani
      Susamul, cântarul...................................................  75
      Pâslă de Tesalonic, de un cot..................................... 8
      Sevaiade Ha ep, topu................ .....                ........225
      Hetaî de atlas sadea de Hio, de la 40 coţi .......................360
      Citării de Şam, topul ............................................ 90
      Enghiur şal şi sof, topu ............................ •........... 305 '
      Stambol şali şi ghermesit, de cot..................................   8
      Limbi de vaci, cântarul................................. 190
      Dighermeie 20 în top, fără calem chea^â, topu................. ... 250
      Cazasie adecă ibrişim, găitan, şiret, nasturi, oca................200
                                        de cot................ ......... 17
      Caraghimluc şi untul seu,   oca....................................... 7
      Code de bou cu cocân şi fără cocân, cântarul...................... 7!/2
      Cutnie de Brusa cu flori şi fără flori,'preţui înteiu, al doilea şi al
treilea, topu po $ece coţi, topu................................, . . .     70
      Cutniî de Ţarigrad, topul po 10 coţi ....................... 70
      Perne de catifea de Brusa, păreche................................120
      Asemenea perne de Ţarigrad al doilea şi al 3-lea preţ, de păreche 140
    ^Brâne de Ţarigrad, ce se (Jice ghelberele, unul.................... 40
      Brâne asemenea de Halep, unul.....................................f 60
      Borangic, de o gire.................................................  25
      Borangic de Ţarigrad, pempezu şi pempezaria al doilea şi al treilea
mână, toporul,..........................................................126
      Ibrice de cafea de aramă, oca............................. . .        36
      Piuliţe de aramă, oca ............................................ .  20
      Capere de Anghira,.................................................   54
      Pânză de Misir cu disbeţî, topu po 25 coţi, topu . ............... 30
      Perne de Marsevania, de o păreche ................................ 24
         » de Tosa, topu................................................... 40
      Mierea curată, cântarul, ............................................400
      Zâma de lamâe, cântarul........................................... 30
      De la vin şi rachiu de ţâra turceseă, preţuindu-se vinul po parale 12 şi rachiul po parale 40, de la acestea săplătâscă vamă trei la sută.
      Cit de Ambechirlâii, topu............................................ 20
      Cit de Mocat, de ocă................................................ 12
      Aoligen, adecă rădăcină iute care intră şi la doftorie, oca ....      6
      Ciorapi de Hio şi sr*ufe de Bumbac, oca . .......................... 48
    Istoria Românilor de V, A. Ureehiă                             Tom. XXII. —16
242
V. A. URECHIĂ
      In'contracteleîntreprin^etorilor vămilor muntenesc! pe 1822, aflăm că sunt date în folosinţa acestora şi mortasipiile.
                                                                                                                                        po bani
       Şal helalâu de Magrip, unul . .......................................100
       Donluc asemenea helalâu, unul..........................................150
       Brâu de Himas, de unul..................................... 50
       Zerdegâfi, adecă rădăcină galbenă în chipul rădăcineî de piper,
cântarul................................................................... . 280
       Aba de Tesalonic, topu .............................................. 16
       Sandal de Ţarigrad, oca..............................................  300
       Chenar de postav, de cantar..........................................400
       Astar, de top.........................................................  25
       Zafora, adecă lemn care intră şi la doftorii, oca.................... 90
       După acestă tarifă ce se \rede întocmită pentru mărfurile neguţătorilor sudiţî aî streinilor curţi, au să fie următori vameşii întocmai a \ vămui mărfurile lor 1822’ Ianuarie 1.
       Grigore Ghica, Barbu Facărescu, Mihalache Mânu, Constantin Negre.
       1822 Ianuarie 1. Pe acest an, după ce prin cochiivechiî dumnâlor boeri lor s’au strigat vămile într'un condeiu cu tote slujbele ei din 17 Judeţe, după ponturile reposatuluî Domn Alexandru Vodă Suţul, cu prea puţină îndreptare şi cu cântarul ce s’aîi dat la tote târgurile judeţelor, în urmă s’a săvârşit vânzarea înaintea Măriei sale Paşe: în taleri 690.000, adecă şese-sute-noue-Zecî de mii şi le-au cumpărat Dumneluî Stolnicul Iancu Lahovari, iar capziman au eşit Clucerul Iordache Deşliu, şi vânzarea ce au făcut’o dumnelor se arată maî jos însă :
  17.100   Focşani, Bâmnicu, şi Grădiştea, Slugerul Toplicânu.
  14.000   Buzeu cu păcurile de acolo, Căminarul Aslanoolu.
74,600 Ploeşcî Filipeşcî şi Târgşor, Găţenii, Urlaţii cu Bucov : Hagi Eftimie.
63,700   Văleni cu pecurile, să dea şi taleri 350 Ia goştinărit, Chir Stroe 50,550 Câmpina cu pecurile* să dea şi taleri 350 la goştinărit: Stolnicii Lahovari*
  18.100   Târgoviştea, Hagi Eftimie.
17,050   Dragoslavele, să dea şi taleri 3501 a goştinărit. Slugerul Toplicânu.
  14.000   Slatina, Medelnicerul Hristea.
26.000   Vlaşca i Teleorman, afară din schela Zimniceî i Giurgiu, Chir Spirea-9,500 Olteniţa, Lichireşciî, Ciocăneşciî, Căminarul Aslanoolu.
  8.300   Urzicenii, Căminarul Aslanoolu.
  3.300   Fumăritul Bucureşcilor, Clucerul Deşliu.
I
ISTORIA ROMÂNILOR
243
      Dăm mai departe in note diverse acte. din care se va pute vede la câte reclamaţiuni, din partea satelşr, dar şi din partea vameşilor, dete ocasiune acestă mortasipie.
   5,050  Sărăritul munţilor, Clucerul Deşliu.
   1,900 Fu măritul bălţilor, Clucerul Deşliu.
192,500, Carvasaraua cu schela Giurgiu i Zimnicea, i cu oborul Bucurescilor cu Gherghiţa, Stolnicu Ianache.
160.700   Craiova cu tote schelile şi cu slujbele vămilor de peste Olt, i s hela Câineniî din judeţul Argeş, iar să dea taleri 500 la goştinărit: Diiaraandi.
707.700 s’au vendut dupe ponturile reposatuluî Domn Saţul: cu adăogirea unui terguleţ pe săptămână în Plaiu sud Saac Ja Singer şi Lapoş.
   Pentru avaeturî, după davagealâcul muşfereilor au rămas să nu plătească câte dou^ parale la leu, ci numai avaetul cel canonisit, care pote să se urce până la taleri 16, care şi acesta împreună cu milile să’l plătească precum plătesc sfer turile Visterieî.
                                            Carte de zuptul vămei de la let 1822 Ianuarie.
   După obiceiu s’au dat această carte a nostră................. carele pe anul
acesta cu lăt 1822 au cumpărat vama din sud................ca să aibă printr’această
carte a căuta şi a strînge venitul vămei după catalog i ponturi şi tarifa ce i se va da, unj^e sunt arătate tote pe anume şi se coprind şi pentru vama de la lucrurile ţăreî care vin de la obor şi în politia Bucurescilor de vencjare şi prin hotărîre obştească veche de mai nainte s’au rădicat şi s’au întărit de toţi luminaţii Domni a se păzi, ce iarăşi pe anume sunt arătate, ca să nu se supere de vamă nici în Bucureşcî vencjendu se, nici afară cele ce se aduc în politia Bucurescilor, iar de la caî-l-alţî neguţători-de obşt^, raele, pentru care este catalog şi de la sudiţî, pentru care este tarifă, cum şi ponturile prin care se povăţu-esce pentru toţi de obşte, făcute după ponturile reposatuluî Domn Alexandru Vodă Saţul, după aceea dar să aibă a lua vama cea orînduită; până li se vor da ponturile i catalogul de aci să urmeze cu luatul vămei după ponturile ce se află la mâna vameşilor vechi ai anului trecut; pentru care poruncim d-vostră boerilor ispravnici aî judeţului, pentru, cei ce vor sta cu împotrivire, să le daţi mână de ajutor, după obiceiu, spre a putea strînge acest venit, care fiindcă este al stăpânire! sa nu se supere de (Jeciuială la împlinirea de banii vămei ce li se vor face, fiind-că aşa s’au vendut acum şi vameşii să nu se supere a se ridica pe la vamă şi a se trămite după podvecjî şi angarii ca să potă căuta treba vămei, iar vameşii ce au strîns vama de la 4int0iu de lanuar, să dea banii vămii cu catastih şi ^ocotelă dreptă în mâna acestuia.
                                                       1822 Ianuar 15.
244
V. A- URECHIĂ
                                                                     î
                                                   ♦
      Dăm în note şi câte-va acte care au resultat din aplicarea contractului de vîndare al vămilor şifa mortasipieî cedată tot vameşilor.
                                       De la Otcârmuirea Valahieî Oătre Dumnelor boierii Ispravnici ot sud Dâmboviţa
      Un Iancu Şchiopul, ovrei povarnagiu de rachiu dintr’acest judeţ, avend pricină de vamă de la nişce buţî cu rachiu ce le-au trecut în ţera nemţăscă pe la Câmpina, cu vameşii acestui judeţ şi cu vameşiî Câmpineî şi de este ca o lună de (file, aretându-se ovreiul cu jalbă la Otcârmuire s’au cerqetat de Logofeţie şi Logofeţia au orînduil prin pitac la Dumneluî Clucerul Deşliu, ca un capziman al vămilor să îndrepteze după ponturile vămeî şi Dumneluî Clucerul arată că prin pitac au cercetat carvasaraua şi în scris i au arătat că ar fi dreptate a vameşului Câmpineî, după care au scris şi Dumneluî vame-şuluî acestuî judeţ ca sa dea ovreiuluî vama ce au luat-o înapoî ; acum viind vameşul cu jalbă şi căutându-se ovreiul de către Logofeţie, sau găsit că r>vreiul plecase şi ca să se potă face îndreptare a nu se napăstui nici vameşul, să aduceţi pe ovreiîi să’î cereţi jalba şi pitacul carvasaraleî ce (fise Dumneluî Clucerul Deşliu că sunt la densul, şi ori însuşi cele adevărate sau copii adeverite de Dumnevostră, să le trimeteţî aicî fără zăbavă, iar de va avea înlesnire şi ovreiul să vie, maî bine ar fi pentru al seu folos; de care se aşteptă răspunsul Dumnăvostră şi până veţî lua al doilea însciinţare, pe vameş să nu’l supăraţî de împlinire.—1822, Iunie 16.
      Vel Logofet
      Cod. 96, pag. 287.
                              Porunca ce s'au făcut la jalba vameşului din sud Dâmboviţa, pentru locuitorii ce'î stă împotrivă a nu'f plăti vama
                                                  De la Otcârmuirea Valahieî
      Dumnevostră boerilor ispravnici ai judeţului veţî vedea jalba acăsta pentru care poruncim să cercetaţi şi după ponturile i catalogul vămilor ce are vameşii la mâni întocmaî, făcend urmare să daţî nizam pârâţilor locuitori cu a plăti vama la câte după ponturi sunt îndatoraţi, căcî acele cărţî tipărite ce s’aîî dat în mânile locuitorilor nu sunt împotrivitore ponturilor ci, întocmaî următore după carî sunteţi datorî şi Dumnevostră a da mână de ajutor jăluitoruluî vameş şi să îndreptaţi, iar ne-odihnindu-se vre-o parte de acolo cu cercetarea Dumnăvostră, în-scris să’î sorociţi pe 2—3 din pârâţî vechili şi celor-l’alţî spre a veni la Divad.—1822, Iunie 11.
      Mihalache Manu} Constantin Negre, Romanitis.
ISTORIA ROMANILOR
245
      Pentru-că ţăranii din sate să nu se opună la taesa mortasipieî, (de 2 Ier de vită mare, boii şi vacă, şi de 10 parale de oie şi de capră)
                                          De la Otcârmuirea Valahieî Către Dumnelor boierii Ispravnici ot sud Buzeu
      Fiind-că carvasaraua din Bueurescî prin ponturilor vămeî de la capul 20 are orînduit, ca după obiceiul ce s?au urmat/din vechime la'vremea Drăgăiceî, de la Buzeu să trimită omul seu într’adins, pentru mărfurile streine ce vor veni, i mărfurile ce le vor cumpăra de acolo şi le vor duce la alte ţări streine ca să le vămuiască cum le-au vămuit din vechime, iar ceea-ce vămuia episcopia după hrisovele domnesc! ce are să le vămuiască şi acum dinpreună cu prosti-chiurile, la care vameşi! carvasaraleî şi a! judeţului să nu se amestece şi acum fiind că au venit vremea a trimite carvasaraua omenî, poruncim Dumnâvostră ispravnicilor, să daţ! mână de ajutor omenilor carvasaraleî înlesnindu-ne şi'alte cuviinciose^ trebuinţe, ca să potă strînge venitul vămeî, precum mai sus se coprinde*—1822, Iunie 11.
      Cod. 96, pag. 287.
      . De la Otcârmuirea Valahiei, către Dumnelor boeriî Ispravnici
                                                          ot sud Prahova
      Pentru mortasipiî vameşilor de prin sate car! fac multe năpăstuirî locuitorilor s'au împărţit oărţî tipărite, următore ponturilor vămii, între care este şi madeaua vîn4§reî ^elor prin sate la neguţător! şi se coprinde în ponturi, ca vama să o plăt6scă locuitori! vîntjetorî câte taler! 2 de bou şi de vacă, iar de oi§ i de capră câte 10 parale şi la vîn<Jetorî prin sate să îndatoreze şi vîn<Je-toriîl şi cumpărătorul a da de scire vameşului sau mortasipuluî, ca să ia vama de la vîncjetor şi neguţătorul cumperător, să dea teşcherea, iar când nu va fi vameşul sau mortasipiî de faţă, Să se îndatoreze neguţătorul, cumpărător a si-guripsi vama de la vîn(Jetor, ca să o -plăteseă la vameş! sau mortasipul ce’l va găsi, şi locuitori! prin sate, la vite vîndute., la neguţător! unde n’aiî fost vameş sau mortasip faţă, rămân a fi nesuperaţî, căc! vama se sigurifsesce la neguţător!, car! neguţător! sunt chinighisiţî nu numaî până la zalhanale, ci şi în urmă, precum avem pliroforie din judecăţî, că dacă nu au dovadă că au plătit vîntje-torul vama, se îndatoresc la plată ; iar în primăvara acesta, din pricină că despre o parte au fost neguţător! turci, car! nu s’au supus a siguripsi vama de la ven^etorî, nici isprăvnicatul nu le-aii dat ajutor a o plini, precum şi locuitori! după ce au luat cărţile tipărite n’ar fi primit pe mortasipi, şi cu multe jălb! superândd-ne vameşiî si cu învinovăţire a locuitorilor cacî n’aiî primit mortasipi prin sate, prin porunca ce am dat d-%ostră, de ia 17 ale aceşti! următore lunî, s’au îndatorat locuitori! a plătî vama însă numaî de la vite vîndute până acum la neguţători! turc! prin sate,
246
V. A. URECHIĂ
obligată a o plăti vîndetorul vitei, Otcârmuirea a pus să se imprime cărţi esplicătore taxei şi le a împărţit pe la sate. Acesta n’a împedicat
căci neguţătorii turci cari erau îndatoraţi s’au depărtat cu cirezile lor, nepu-tend să ’i găsescă vameşii aşi lua vama, iar de acum să se păziască cu mare străşnicie ponturile vămei şi cărţile tipărite, care sunt date prin sate; dar fiind că Otcârmuirea în urmă s’aii pliroforidt, că după nizamul ce s’au dat în trecuta primăvară de d-lui zabitul de acolo neguţătorior turci şi cu strigare de pristav, ca nimeni să nu cumpere vite afară prin sate şi ven^area celor mai multe vite s’au făcut acolea în oborul tergiiuî Ploescî, de unde nu rămâne îndoiaiă că vameşii şi-aii luat vama pe deplin, iar prin sate se înţelege că prea puţine vite se va fi vendut, de aceea cu desluşire acum scriem d-vostră, că porunca cea de la 17 ale urmatorei să o puneţi în lucrare, însă mai înteiu să cercetaţi cu scumpetate, ori prin zapcii plăşilor sau prin alţi credincioşi omeni ai d-vostră spre descoperirea adevărului, şi când înfiinţat veţi dovedi că locuitorii de prin sate aii izgonit pe mortasipî şi vameşii n’au luat^vama, atunci numai pentru câte vite se vor dovedi în adevăr vendute până acum de locuitori prin sate ia neguţători turci (de la care şi aceia vor avea vameşii dovadă că nu şi-aii siguripsit vama de la cumpărători), la acea să plătăscă locuitorii vama după ponturi, dar şi acostă îndatorire ce se face locuitorilor vîn-dăiori să înţeiogă că de acum înainte să îngăduiască pe vameşi a-şi orîndui
mare îngrijire a se păzi întru tote ponturile văraeî şi coprinderea cărţilor celor tipărite ce sunt date la manile locuitorilor, ca să nu li se facă vre-o năpăstuire că înşi-ve veţi cădea la grea răspundere şi de urmarea ce veţi face să ne în-sciinţaţî.— 1822 Maiii 20.
        Cod. 96 pag. 272.
   Vameşii acelui judeţ s’au jăluit ca locuitorii de prin sate, după ce au luat cărţile cele tipărite au isgonit pe mortasipiî vameşilor neprimind nici pe vameşi, scoţend vorbe, că vama sau ertat şi acum la luna lui April strîngendu-se de neguţători turci vite de surecuri prin sate nu le-au dat vamă,           fă ei de
la locuitori n’aîi oprit, nici au obiceiîî să dea de la ei şi până au venit să jă-luiască, neguţătorii turci înplinindu-şi surecurile s’au dus cu ciretjile în a’te judeţe şi pe la locuri depărtate, unde nu’i pote găsi, şi după cuprinderea ponturilor vămeî i a cărţilor tipărite ce s’au dat prin sate, ca vama să o plâtescă ventjătorii. prin sate când vor cumpera neguţătorii, să fie dator şi ven(Jătorul şi cumpărătorii’ a da şei re vameşilor sau mortasipului, ca să’şî ia vama de la
vama după ponturi, de care dumnăvostră să fiţi cu
                                        De la Otcârmuirea Valahiei, cât^e dumnelor boerii Ispravnici ot sud baa<\
ISTORIA ROMANILOR
247
pe ţerani, să nu se supună şi să isgonescă pe «mortasipiî» din sate.
ven^etor şi să dea adeverinţă la neguţător al cumperător ca să nu se supere în urmă de alţi vameşi, iar când va cumpăra de la locuri unde nu va fi vameşi sau mortasipî faţă să sigurifisăscă negreşit cumpărătorul vama de la vendetor şi să o dea la mortasip sau vameşul col va găsi locuitorii prin sate sau să rămâie nesupăraţî de vamă de la vitele vendute când n’au fost vameşul sau mortasipul faţă, căci vama rămâne sigurifsită asupra cumpărătorului în puterea căruia pont despre o parte locuitorii cu cuvent drept se apără, iar siguranţa vămii de la neguţător vedem că se caută de către vameşi şi pe la zalhanale când le tae neguţătorii şi în urmă îi apucă prin judecăţi şi se îndatoresc neguţătorii cari n’au teşcherele,căau plătit vencjetorul vama de plătesc acei câte taleri 2 de vită, dar fiind-că pe“ ristasis al vremeî au adus să nu sepotă lua vama de Ja cumpărătorii turci căci acum lipsesc, iar când sunt de faţă dumnăvostră sunteţi îndatoraţi prin zabitul judeţului a o împlini, adecă să nu se păgubâscă vama de dreptul său, de aceea cu musaade la^vameşi şi cu învinovăţie-la locuitori, căeî n’au primit mortasipiî, ca să plătăscă locuitoriî vama, însă numaî pentru vitele ce vor fi vendute la f turcî prin sate şi va fi dovadă, că nicî vameşii'nicî mortasipul n’au luat vama de la vendetor, nicî de la cumpărător; vă poruncim dar, ca prin adâncă cercetare şi cu bună descoperire a adevărului, făcendu-se înfiinţată arătarea vameşilor, că. adecă locuitoriî n’au primit pe mortasipî prin sate, atunci numaî pentru vite vendute la neguţătorii turcî prin sate şi vama neplătită nicî de vendetor nicî de cumperător, la aceea numaî să îndatoraţi pe locuitori a plăti vama, iar la vite vendute prin tergurî unde vameşii au fost faţă şi şi-au luat vama, locuitoriî vendăfcorî să nu se supere cu vre-o numire a vameşilor că acele vite le-ai fi vendut prin sate şi de acum înainte sa se păzăscă rîndu-iala ponturilor şi a cărţilor tipărite întru tote, căcî de se va face cât de puţină urmare împotrivă şi se va lua de la locuitori cu nedreptate, să sciţi că înşivă veţi cădea la învinovăţire, dar şi dreptul vămeî să vă siliţi ai siglrarif si nu numaî acum după mijlocul ce arătăm maî sus, ci şi în urmă, după datoria ce aveţî să daţî ajutor vameşilor ca la un hu^met ce este al Yisterieî, însă maî înteiu să daţî locuitorilor să înţelegă pricina pentru care se îndatoresc, şi de acum înainte să primească mortasipî prin sate, cari mortasipî să fie datori a păzi rînduiala ponturilor vămiî, care şi în cărţile tipărite ce se află în sate se coprinde, adecă să le păzăscă întocmaî avend îngrijire dumnăvostră cu mare luare aminte, ca de acum înainte să păziască ponturile şi cărţile tipărite cum (Jicem intru tote şi de îndreptarea ce veţî face, să însciinţaţî Otcârmuireî ca să ne fie sciut.—1822 Maiu 18.
         Mihalache Mânu, Constantin Negre, Romanitis.
         Cod. 96, pag. 268.                      *
248
V. A. URECHIĂ
De aci născu o lungă daraveră între Visterie şi cumpărătorii vamelor.
                                          De la otcârmuirea Valahieî, către dumnolor boeriî Ispravnici ot sud Prahova.
      S’aîi vecjut însciinţarea dumnevostră de la 12 ale aceşti! Iun! ce faceţi pentru pricina văme! vitelor, caie este legată în ponturi şi în cărţile tipărite ce s’au împărţit prin sate să o plătâscă vânZătorul, iar când nu va fi vameşul sau mor-tasipul faţă să o sigurifsescă neguţătorul cumpărător a o da ia vameşi, iar locuitori! după ce trece cumpărătorul să nu se supere, căci vama se sigurifsecce asupra cumpărătorului şi pentru că locuitori! n’au primit'mortasip! prin sate şi neguţători! turc! nu s’aiî supus a face siguranţa vămeî după jalba vameşilor, că isprăvnicatul nu le-au dat ajutor a le face împlinire, ci încă le au stătut şi înpotrivă strieându-le şi un târg, s’au poruncit ispravnicilor cu străşnicie, ca or! de la o parte sau de la alta să împlinescă dreptul vămeî negreşit şi arătaţi dumnevostră ca cu schimbarea isprăvnicatulu! aţ! găsit acea poruncă neenerghisită şi cereţ! poruncă acum cum să urmaţi, cu care acâstă însciinţare s’au arătatei vameşi! cu jalbă, (Jmemci că locuitori! satelor le au gonit rportasipi! şi isprăvnicatul în loc de a le da ajutor le-au stătut înpotrivă şi cum că cu întârzierea ce s’au făcut neguţători! turc!, car! erau datori e! să sigurifsâscă vama s’au dus cu vitele nefiind acum faţă şi e! rămân păgubaş! ; acesta dar chibzuindu-se şi văZând că în adevăr plângerea, vameşilor este din pricină ca n’au primit mor-tasipiî prin sate, se păgubesc cu musaadea spre vameş! şi cu învinovăţire spre locuitori, căci n’au primit mortasipî, îndatorăm pe locuitori! vânZ^tor! să plă-tâscă ei vama pe vite ce au vândut până acum la neguţători! turci, iar de acum înainte să primescă pe mortasipî a privigea să ’ş! ia vama după ponturi i catalog, care acesta sa faceţî maî întâiu pe locuitori se înţelâgă pricina pentru care se orînduesc la plata vămeî, îngrijind de acum înainte, ca după ce vor plăti cum Zicem pe vitele vândute, să se pazescă întru toîe ponturile vămeî făr’de a se face cât de puţin alte urmări, că dumnevostră veţî cădea la răspundere.—1822. Maiu 17.
      Mihalache Mânu, Constantin Negre, Romanitls.
      Cod. 96. pag. 260.
                                                     De la Otcârmuirea Valahieî, către cinstita Agie.
      In ponturile văme! la capul al 3-lea se coprinde, ca să dea Agia patru slujitor! a fi pentru pază !:• carvasara i la alte locuri unde îî va orîndui, şi vameşi! carvasarale! în trecutele Z^e jăttiindu-se că nu i se dă ace! s ujitorî de plin, prin pitac s’au poruncit, ca să se dea negreşit; acum iarăşî prin jalbă

                                                                                                                                                                                                                                                    /
ISTORIA ROMANILOR
249
Se p6te vedea în notele nostre. Corespondenţa schimbată în acestă
către Luminăţia sa Paşa fac aretare, că in locul acelor slujitori ce aii lipsit aii plătit la alţi omeni de slujbă, de unul po taleri 16 pe lună şi cere ca până acum pe câţi slujitori au avut lipsă pe 4 luni trecute de la Ianuar încoce să i se dea banii, iar de aici înainte să i se dea slujitori, şi de la Luminăţia sa Paşa se poruncesce a’î face îndestulare, la care avend vameşii cuvent drept să să scrie cinstitei Agii ca cu ori ce mijloc va scî să odihnâscă pe vameşi, căci apoi de vor mai jălui la Luminăţia sa Paşa pote să rînduiască vre-un gavaz a face împlinire după a lor cerere, neputend noi să facem într’alt chip de vreme ce în ponturile vămei scrie curat sa i se dea aceşti slujitori.—1822 Maiu 10.
       Mihalache Mânu, Constantin Cornea.
       Asemenea pitac s'au făcut si către Spătărie.
       Cond. 96, fila 260.
                               Anaforaua vamlsilor oborului, carvasaraleî pentru vama peilor de epure ce s'au cumperat de un Iane omul Goghei, care nu se supunea a plăti vama acestor peî.
                                                       Către cinstita Otcârmuire.
       Yameşiî oborului Bucurescilor prin jalba către cinstita Otcârmuire arată pentru vama pieilor de epure că în pontul vămii la cap 27, se coprinde pentru cei ce va aduce piei de epure, de afară aici în Bucuresci, să plătescă la vameşul oborului câte doue, parale de piele, iar afară să nu se supere nici vencjetorul nici cumperătorul şi că un Iane omul lui Gogăî strîngend de afară do prin judeţe 8500 piei de epure şi^ducendu-le aici, de unde şi ridicându-le de le-au trecut în ţâra nemţescă nu voiesce a plăti acele câte 2 parale de o piele, cerând poruncă ori să li se împlinâscă dreptul vămii sau să se înfăţişeze la judecată, atât cu Ene omul lui Gogăî cât şi cu alţii a cărora jalbă fiind orînduhă în cercetrea Logofeţieî s’au înfăţişat înaintea mea Medelnicerul Gheorghe Manei ul vameşul cu părîtul Iane omul Gogăî suditul nemţesc, faţă fiind şi Dragomanul cinstitei Aghenţii şi făcend cercetare am ve<}ut în ponturile vămei la eapui 27 coprincjendu-se chiar aşa: «pentru pieile de epure ce se strîng de pe afară orînduială au fost mai nainte ca să plătâscă ven^etorul câte 2 parale de piele iar cumperătorul scoţendu-le din ţâră de va fi raia să plătâscă trei la sută, sau fiind sudit să plătescă după tarifă şi despre o parte jăluindu-se vameşii că acele câte doue parale mai tote se perd, iar despre altă parte locuitorii că mortasipit le face catahrids luându-le vamă cu asupră de aceea ce 1a lât 1820 Decembre, când s’au vendut vămile pe lefc 1821 prin anaforaua dumnelor veliţilor boeri întărită de reposatul domn Alexandr i Vodă Suţul, s’au hotărit, puindu*se şi îu ponturile vămii, ca acele câte 2 parale să plătâscă la vameş cel ce le strînge
250
V. A. URECHIĂ
privinţă Asemenea se pote vedea in notele nostre şi afacerea unu! turc care introducea în ţeră tabac şi refuză de a plăti vamă
cu măruntul, adecă şciind el ca are să plătâscă vama vânzătorului să’şî eumpe-nescă mesurile a da preţul cel cuviincios şi fiind că se obicinuesce de se aduc cele maî multe preî în Bucurescî, cel ce va aduce piei de afară sau le va s’rînge în.politie, să aibă să plătescă de fieş-care piele cât doue parale la vameşul obo ruluî Bucurescilor, iar cel ce le va ridica de aici din Bucurescî a le scote peste graniţă să plătescă vama la carvasara, de va fi raia trei la sută, iar fiind sudit după tarifă, cu care mijloc afară prin judeţe nu are să se supere nici vânzătorul nici cumpărătorul, iar pentru peile ce nu vor veni în Bucurescî, rindu-esce să plătescă vama la vameşul judeţului şi vama trecetoreî să o plătescă la vameşii scheliî pe unde le va scote. S’au căutat şi în tarifă şi se găsi pieile de epure puse la tranziton să dea la suta de piei bani 180 la carvasara. S’au întrebat pârîtul Iane ce răspunde ? şi Zise, că unele din piei cu omenii lui le-au strîns prin judeţe, altele le-au strîns prin mâna altora şi aducendu-le aici de le-aii unit aii luat vameşii vamă, iar de la alţii n’aîî luat şi nici nu este dator a plăti, nici a da foie de scăunaşiî seî precum i se cerus*\> (jicend că o vamă este dator să o plătescă. Bespunseră vameşii că mărginite Bucurescilor fiind deschise acele piei le-au primit pârîtul făr’de şcirea vămii, băgându-te pe locuri dosnice şi tocmai la ridicare neputînd a le scote de aici făr’de şcirea vămii au luat cărţulie de la carvasara şi atunci s’au descoperit suma pieilor ce au strîns de afară şi le-au adus aici în Bucurescî şi apucându-’e vaneşu' do vamă nu s’au împotrivit (Jteând ca va plăti la urmă, după care a lui neînpotrivire i-au dat carvasaraua cărţulie de le-au ridicat, apoi maî trecând din vame şi cerând vameşii plată aii începută se împotrivi (Jicend că nu este dator nimic; şi fiind şciut că pieile ce se strîng de pe afară cu cărţi date de la Vistierie şi atunci când s’au întocmit acestă rînduială luaiu pliroforie că s’au dat şi poruncă dom-nâscă la calemgiul Vistieriei, ca ori cui va da cărţi a strînge piei de epure să le facă cunoscut acelor neguţători şi de se vor îndat u*a a răspunde vama făr’de împotrivire aşa să le dea cărţi, care rînduială din pricina răzvrătirii nu s’au putut păzi; am întrebat şi pe calemgiul Vistieriei să arate cui au dat cărţi a strînge piei de epure şi răspunse că într’acest an nimănui n’aît dat.
      Deci, după rînddlala tractaturilor şi după coprinderea tarifeî când vor păzi sudiţiî aceea ce li se orînduesce ca să cumpere cu rădicata, a scăte din ţeră cete ce sunt slobode şi când vor aduce din streine locuri şi vor vinde cu rădicată, atuncea este dator^ a plăti aceea ce este orînduit în tarifă, iar ceea ce sunt cu acareturi aici în ţeră cum este Goga şi face neguţătorie cu amăruntul adecă orînduesce scăunaşî de strînge piei de prin sate şi oraşe şi apoi strîngendu-le sume, de le scote afară, fiind-că face neguţătorie ale pământenilor este dator asemenea ca pământenii a sigurifsi vama sau a o plăti şi de vreme
JSTORIA ROMANILOR
251
       Ca referinţă la darea pe exportul porcilor, huzmet al Domneî, avem de notat că acest venit s’a vîndut pe anul 1822 cu 80550 taleri.
ce pârîtul n’aii voit nici a arăta pe cei ce au strîns pieile de le-aîl adus, care cu musaadea spre el i se ceruse ca să se îndat orâseă a plăti acea vamă aretân-du-se cu cuget că să păgubesce vama care este venit al Yisterieî şi vameşii având dreptate după ponturi, găsesc cu cale ca pârâtul Iane să plătescă vama pământului câte 2 parale la tote pieile de epure câte au strîns de aici din ţâră precum îl îndatorâză ponturile, apoi deosebi are să plătescă la carvasara acei 180 bani de sută după tarifa ce sunt orînduiţî după tranziton, fiind-că scot piele peste graniţă, şi fiind că vameşii oborului prin jalba lor arată că mai sunt şi alţi neguţători sudiţî aici, ce şi aceia făcând acâstă neguţătorie a pământenilor cu piei de epure nu voîesc să plătescă, să aibă dar şi acei neguţători a plăti dreptul vămii tot după mijlocul ce arafă mai sus făr de nici o împotrivire, iar care se va împotrivi cu alte cuvinte să’l aducă a se înfăţişa la judecată. — 1822, Maiu 22.
       Mihalache Manii vel Logofet.
                                                      De la otcârmuirea Valahieî.
       Dumnâta vameşe al Carvasaraleî i dumnâta chir Stroe, vă însciinţăm că un neguţător din ţâra turcâscă aducând o sumă oca tabac şi neputând să’l ven(Jă voîesce să’l rădice ca să’l ducă de aici în alte părţi. Cumpărătorul vămeî tabacului care este al dumnâluî vel Căminarii şi al Cutiei milostenii îşi -cere vama deplin ca unul ce ’l-au deschis aici, iar neguţătorul se împotrivesce a nu plăti şi în ponturile tabacului ne-fiind altă coprindere de cât numai orînduitul ce are să plătâscă tabacul, oj^nduim pe dumnâvostră să cercetaţi cu dâmăruntul şi păzind dreptatea, ori să’î învoiţi sau să ne arătaţi înscris cu întrâga plir<> forie cum se cuvine a se urma şi cum s’au urmat din vechime şi până acum. căci la Carvasara apururea se întâmpla de acestea; păziţi-vă însă că dreptul adevăr să ne înseiinţaţî. — 1822 Martie 30.
       Constantin Negre. Grigorie Romanitis.
       Cod. 96 pag. 233.
       Vâncjarea slobozeniei vitelor pe un an întreg lât 1822 Ianuare 1 până la sfârşitul lut Decembre se face cu acesta orînduială, ca râmătoriî ce ies afară din ţeră la ort ce parte de ioc, să plătâscă la o păreche câte taleri 5 peste vamă i peste parale 20 la păreche ce sunt canonisite ale vătafului de plaiu, i la judeţele ot preste Olt să dea şi Căimăcămieî câte parale opt de un râmător şi Ispravnicilor câte patru de un râmător, care tote are să le dea neguţătorul.
       Numai' ia judeţele ot preste Olt să dea şi de !avite!e mari tinere de hrană
252
V. A. URECHIĂ
Perceperea acestui venit a întâmpinat dificultăţi cum se p6te vedea în actele din notă. Fiind-că, în lipsa Domniei, acest venit se varsă la
-----------------------,      t
ce se va da voie a eşî din ţâră şi numai în ţâra turcâscă peste hotar, bez cele de surecur! pentru capanul împerătesc, să ia huzmetul pe" un cal taleri patru si de un bivol taleri trei şi de o vacă taleri doî, cari bani să’! dea neguţătorii afară din vama cea orînduită şi afară din havaetul Căimăcămieî, po parale 60 de totă felurimea şi câte <Jece parale pentru cel orînduit calemgiu şi încărcat cu acesta trebă.
       35.500 întâia strigare Ianuare 10 dumnâluî Clucerul Filip.
       50.000  a doua strigare dumnâluî Clucerul Filip.
       80.550 a treia strigare Ianuare 13 s’au făcut tot înaintea dumnâlor boerilor şi s’au săvârşit remâind tot asupra dumneluî Clucerului Filip.
                                         Oărţî de iratul trecereî ramatorilor în ţâra nemţescă.
       După obiceiu s’au dat acestă carte a nostră......................carele au
cumperat pe acest an cu lât 1822 Ianuare 1, slobozenia eşireî ramatorilor peste
hotar în ţâra nemţâscă de la................sud .... . cu acâstă orîn-
duială, adecă ca de la toţi ramatorii ce vor trece print’acâstă schelă, ori din judeţele ot preste Olt ori din cele-l’alte doue-spre-Zece judeţe să ia trecetore de o păreche taleri 5, cari bani să’! dea acela ce va trece râmătorî şi osebit tot acel neguţător stăpânul râmători lor să plătescă şi la vameşi vama i goşti-năritul după ponturile varneî, i câte parale 10 de un râmător al vătafului de plaiu !) şi cumpărătorul luând avaetul ce se arată mai sus, să fie dator a da cărţulie coprinZetore de numele aceluia ce trece i de suma banilor şi de suma vitelor, cu care cărţulie şi cu cărţulia vameşului de plata vămeî să fie slobod a trece peste hotar neoprit făr’de a supera cu vre-o cerere mai mult din cât se coprinde maî sus, din care poruncim şi ţie vătaşe de plaiu, să întăresc! paza mărgineî bine, ca să nu potă găsi nimeni mijloc iă trâcă râmători! făr’de plată că nu numai te ve! pedepsi, ci ve! plăti şi paguba ce se va întâmpla huzme-tuluî, şi orînduitul acesta să aibă tot ajutorul la căutatul şi strînsul acestuî venit, ca la un huzmet ce este al stăpânire! şi pe ce! ce se vor areta împotri-vitor! să’! supue şi făr’de voie a plăti: 1822 lanuar 1.
                                         Iar la judeţele ot peste Olt s'au pus acest prostichiu.
       1) şi câte parale opt de un râmător ale Căimăcămieî Craiove!,i câte parale 4 de un râmător ale Ispravnicilor judeţului.
                                                Cărţile din'apoi la ce schele s'au făcut.
       La schela.......din sud Mehedinţî cu potecile ce vor fi într’acel judeţ
Mehedinţi.                                                                  *
ISTORIA ROMANILOR
253
                            Visterie, Otcârmuirea streină în 22 Martie către Vizirul Mehmet Paşa Silistra Valezi, să fie obligaţi administratorii turci şi Căimâcămia de
----------------1______
      La schela Yâlcanu sad Gorj cu potecile ce vor fi într’acel judeţ Gorj.
      La potecile ce vor fi în Judeţul Vâlceî, căci ramatorii ce vor merge la schela Câinenî dintr’acele 5 judeţe are să plătescă trecătorea la cel orînduit de la schela Câinenilor.
      La schela Câinenî sud Argeş cu potecile ce vor fi într’acel judeţ xirgeşşi să ia do la toţi râmătoriî ce vt>r trece printr’acăstă schelă, orî din judeţele ot preste Olt, sau din ceste-l-alte 12.
      La schela Dragoslavele sud Muşcel cu potecile ce vor fi într’acel judeţ Muşcel
      La* poteca din Plaiul Dâmboviţeî sud Dâmboviţa.                     >.
      La schela Câmpineî sud Prahova cu potecile ce vor fi în sud Prahova.
      La schela vămeî Vălenilor cu trecetorea prin vama Buzăuluî i prin vama Şanţului cu tote potecile de trecere ce vor fi la vale până în Focşani,
                               Prea înălţate si prea milostive Vizir Mehmet Pasa Silistra Valesi stăpînul nostru, cu plecata închinăciune până la păment sărutăm luminate tălpile înălţimeî tale.
      Printr’acăstă prea plecată a nostră arătare facem euhoscut înălţimeî tale, că aici în ţeră s’au aflat un huzmet întocmit al Domneî, pentru râmătoriî ce merg de aici la ţăra nemţescă, ca peste vama cea orânduită să dea şi taleri 5 la o păreclje de râmătorî, iar vitele marî fiind poprite a nu eşi din ţără afară, numai în judeţele ot peste Olt să dea voe a scote vite tinere de hrană însă numai peste Dunăre în ţeră turcescă, la acelea rînduesce să ia iarăşi peste vama cea orânduită de un cal taleri de un bivol taleri 3, de un bou taleri 3, şi de o vacă taleri 2, iar cusururile ce sunt pentru capan să nu se supere şi acest huzmet făcendu-se venit al Yisterieî şi la luna lui Ianuare văntjendu-se cu mezat au cumpărat totă ţera dumneluî Clucerul Filip în talerî 80550, apoi şi Clucerul au vendut 5 judeţe de peste Olt la chir I6n Paspale în talerî 33.000 şi mergend a face huzmetul zapt nu ’lau îngăduit ceî de acolo stăpânitorî a căuta, acest huzmet şi s’au întors înapoi, de care au scris Luminăţia sa Hagi Ahmet Paşa la dumneluî Caimacamul Craioveî şi la dumneluî Silictar Aga al măriei sale Paşeî muhafizul Yidinuluî, ca să lase pe cumpărătorul a-şî căuta huzmetul, încă să’î dea şi mână de ajutor, cu care s’au întors cumpărătorul iarăşî ia Craiova, unde (Jicendu’î să caute huzmetul şi ceî ce au fost îndatoraţî a plăti nu s’au supus să’î dea nimic, şi mergend laCăimăcămie i la dumneluî Silictar Aga de aii arătat, n’au vrut să’î dea nici un ajutor, şi aşa s’au întors cumpărătorul iarăşî înapoî cerendu’şî banii de la ven^ător, precum şi vânătorul cere a se scădea de la Yisterie; să bine-voescî înălţimea ta a face îndreptare: ca orî să se îndatoreze stăpânitoriî acelor 5 judeţe, carî n’au îngăduit, nicî au dat ajutor cumpărăto-
254
V. A. URECHIÂ
Craiova a îngădui, ba încă a da ajutor cumpărătorului huzmetuluî de a percepe taxa acestui huzmet, lucru ia care şi mal marii turci şi
rulul să respumjă banii aceştia şi să remâe huzmetul pe s6ma Dumnâlor, orî să se scaijă Yisteria cu numita sumă de bani, sau precum mal bine se va chibzui de către înalta înţelepciunea înălţime! tale se va da poruncă de urmare. — 1822 Martip 22.
      Cod. 101, fila 16 v.
                                                     De la Otcârmuirea Valahieî,
                                către d-luî b?v vel Oâmăraşu Oostache Samur caş Caimacamul Craioveî.
      Din alăturata jalbă a neguţătorului Costi Pavlovicî suditul chesaro crăesc va fi d tale pliroforie, ci fiind-că aici ne este sciut că au rînduiala a plăti la râmătorî vama după ponturde i catalogul vămeî şi osebit au să plătâscă taleri 5 la păreche aî slobozeniei, câte opt parale de un râmător al Căimăcămieî şi şi câte 4 parale iarăşi de un ramator ale ispravnicilor, ia,r 20 de parale la pă-^ reehea de râmătorî ce se orînduise din vremea reposatuh’; domn Alexandru Vodă Saţul a lua vătaşiî de plaiu şi se cuprinde şi în cărţile de trecerea râ-mătorilor, acelea după întocmirea ce în urmă s’au făcut la orînduiala vătăşeilor de plaiu s’au ridicat să nu se maî ia, şi fiind-că cere jăluitorul să i se arete ce este dator să dea ? precum şi cinstita Aghenţie cere să’î împlinim cererea, aretăm că este rînduit în catalog să dea la schelă trei la sută, iar raelile să dea şi go-ştinărit de un râmător opt bani, iar la curaperătorile ce se fac în ţâra. ca care n’are a face vameşii seheliî, este rî? duit să dea vendetoriî de un râmător 30 de parale şi în ponturi la capu 25 scrie,că de’l va cumpera de la locuri unde nu va fi vameşi sau mortasipî faţă, să sigurifsâscă neguţătorul cumpgiător vama a o da Ja vameş; pentru acesta făcu pretenţie cinstita Aghenţie, că nu pot neguţătorii sudiţî să strîngă vama de la venZetorî, căci vameşii o iau prin mor-tasipiî 1 or de la locuitori. De aceea ca să lipsescă pricinile, s’au înda‘orat neguţătorii, ca să dea foîe de la cine aii cumperat şi vameşii judeţelor să cerceteze după foîe a’şî lua vama de la vânZetorî de unde nu va fi luat; ci dar şi dumneta păzind cuprinderea ponturilor ia catalogului vămilor şi rînduiala tre-cereî râmătoriior, să daî nizam a nu se supera neguţătorii împotrivă, dându-se neguţătorului şi în scris acostă rînduială, ca să scie şi el ce are să plătescă.— 1822 Martie 28.
      Constantin Negre, Grigorie Romani tis.
      Cod. 96, pag, 236.
      S’au făcut doue cărţî din partea boerilor otcârmuitorî către ispravnicii Prahovei şi Saac, coprinZetors ca să nu supere vătaşiî plaiurilor i vameşii sche-lilor pe chezaşiî Săcelenilor carî trec, râmătorî din Transilvania în pămentul ţereî
ISTORIA ROMANILOR
255
agenţii români din Craiova se arătaseră impotrivitori. Cumpărătorii huzmetului din judeţele oltene, cer să li se rezilieze contractul şi să li
rumănesc! pentru havaet il ce li se cere, fiind că acest lucru n’au apucat a se întări de către Domn după anaforaua boerilor şi să conteneze până vor primi al doilea poruncă de urmare.—1821. Ianuar. 27.
      Cod. 96, pag. 200.
                               Prea înălţate si prea milostive Vizir Mehmet Selim-Paşa Silistra Valezi, stăpânul nostru, cu plecată închinăciune până la păment sărutăm luminatele tălpile înălţimeî tale.
       Printr’această prea plecată arătare a nostră, facem cunoscut înălţime! tale că huzmetul trecere! râmătorilor în ţ6ra nemţească şi a vitelor mar! de hrană în ţ6ra turcescă din judeţele ot preste Olt s’au cumpărat în luna lu! Iauuare la începutul anului de chir Ioan Paspale în taler! 33.000de la Dumneiu! Clucerul Filip, fiind Dumnâlu! Clucerul cumpărător acestui huzmetpe toţă ţera de la mezatu ce s’au făcut în Divan şi cumpărătorul de al doilea luând după orînduială cărţile Divanului de aicî, au trămis omenî ca să caute huzmetul şi nefiind primiţ! de stăpânirea de acolo s’au întors înapoi, când atone! aretându-se înălţime! tale pricina, s’au scris de înălţimea ta cărţi la Dumneiu! Silictar Aga al mărie! sale paşe! Muhafizul Vidinulu! şi la Dumneiu! Caimacamul; am scris şi din partea nostră Dumnălu! Caimacamului, ca nu radina! să lase pe cumpărător a căuta huzmetul i să’! dea şi ajutor, să’l potă căuta cu înlesnire, cu care cărţ! mergend chir Paspale cumpărător la Craiova i s’aii dat voîe sa caute huzmetul făcendu’î Dumneiu! Caimacamul şi porunci precum şi D-luî Silietaru asemenea porunci au dat, rînduind şi nefer! de aj itor cu omeni! ce! orînduiţi din partea cumpărătorului şi cumpărătorul întorcendu se aicî la Bucoresc! aii primit însciinţare de la orînduiţi! se!, jcă neguţători! turc! ce s’au aflat în partea locului cumpărător! de vite mar! nu s’au supus a da havaetul acestu! huzmet, (Jicend că dau îndestule avaetur! la vămi i altele şi neferiî orînduiţi de D-lu! Silistrarul Aga s’au tras (Jicend, că nu poate să ie stea împotrivă şi aşa nu s’au că itat huzmetul, rămâind no mat cu cheltuiala făcută iar pentru râmător! apucând pe neguţători! c^ i-au trecut în ţera nemţească a plăti, nic! aceia nu s’au supus, dând respuns, că e! au plătit avaet îndestul cât li s’au cerut şi nu pot să plătească al doilea şi cumpărătorul făcendu-ne aretare de cele ce s’au întâmplat şi că se leapădă de huzmet, ea cu neajutoiul şi cu zăticnirea ce s’au făcut înteiu, şi pe urmă nesupuind pe ce! împotrivitorî aii trecut vreme de două Iun! şi ia huzmetul acesta fiind maî tot folosul pe iarnă şi la începutul primăverel care acestea lipsindu’i nu pote să ma! primească huzmetul, însă no! apururea ’l-am îndemnat ca să nu se lepede, apo! s’aii arătat cu jăluire şi cumpărătorul de totă ţăra. de care încă de la
256
V. A. URECHIĂ
se dea despăgubiri. Se pare că nu prea mergea bine vama, in genere, de aceea cumpărătorii ai căutau pretexte de a se lepăda pe întreprin-
trecutul Martie 22 am arătat înălţime! tale pricina prin arz, iar acum numitul cumpărător prin jă bi cerend îndestulare cu a i se întorce banii ce aii dat şi au cheltuit la acesst huzmet, precum şi cinstita Aghenţie a chesaro crăesciî curţi prin notă cere despăgubirea cumperător ului fiind sudit nemţesc, şi acestea fă-cendu-le cunoscute Luminăţiei sale Hagi Ahmet Paşa, am luat răspuns, ca să însciinţăm Inălţimeî tale, pentru care cu plecăciune până la.păment însciinţăm, că noi socotindu-ne în multe chipuri ca să găsim vre-un mijloc mai înlesnitor şi ve<Jend că aceşti bani au întrat în socoteala mirieî împărătăscî şi cumpără-torul huzmetului neindestulându*se cu ajutorul stăpânireî, ci încă avend şi împotrivire, dreptatea şi obiceiul pământului nu’l pote sili ca să’l primească aşupră-şî sau să’l păgubâscă, de altă parte veijend că stăpânitorii de la Craiova făr’de nici un cuvânt drept au zăticnit huzmetul de nu s'aîi putut căuta la vremea lui şi în urmă ajutor l’au dat slab, cu care s'au întârziat de s’au lepădat cum-părătorul, apoi avend pliroforie eă avaetub^^şia sub alte numiri Pau luat cei de la Craiova, care şi de nu Pau luat de plin, dar însă s’au amestecat şi învinovăţirea este a stăpânitorii or Craiovei, de aceea prin porunca Inălţimeî tale să se încarce dumnâluî Căimăcamul cu boeriî de acolo cu acei taleî 33.000 ai mirieî împărătesei să’i răspundă d-lor şi Visteria de aici să se scadă, apoi Dumnâlor vor rîndui a căuta huzmetul pe sâma d-lor; iar cea desăvârşită hotărîre rămâne la înălţimea ta.—1822, April 15
                                   Arz către măria sa Vizir Pasa Silistra Valesi pentru huzmetul trecereî râmătorilor din judeţele ot peste Olt.
   Către prea înălţatul Vizir măria sa Mehmed Selim Paşa Silistra Valesi aducem prea plecată închinăciune până la pămînt, sărutând urmele \ luminatelor măriei tale tălpi.
      Printr’acâstă plecată a nostră arătare facem cunoscut Inălţimeî tale, că aici în ţâră s’au aflat un huzmet întocmit al Domnei pentru râmătorii ce merg de aici la ţera nemţescă, că peste vama ce este orînduită să dea şi taleri 5 la o păreche de râmătorî, iar vitele mari fiind proprite a nu eşi afară din ţâră numai în judeţele ot preste Olt, să dăm voie a scote vite tinere de hrană însă numai peste Dunăre în ţâra turcâscă, la’acele rînduesce să ia iarăşi peste vama cea orînduită de un cal taleri 4, de un bivol taleri şi de un bou taleri 3, şi de o vacă taleri 2, iar cusururile ce sunt pentru capan să nu se supere şi acest huzmet făcendu-se venit al Vistieriei şi la luna lui Ianuare vîndendu-se cu mezat au cumpărat tota ţâra dumnâluî Clucerul Fiiip în taleri 80.550, apoi şi Clucerul au vendut 5 judeţe ot peste Olt la chir Ioan Paspale în taleri 33.000
ISTORIA ROMANILOR
257
dcre. «Otcârmuirea» aperă cât pote interesele fiscului. Asemenea ape-rare era forte anevoiosă, căci măsurile primite ori ordonate de capii
şi mergend a face huzmetul zapt nu l*au îngăduit cei de acolo stăpânitorî a căuta acest huzmet şi s’au întors înapoi, de care au scris Luminăţia sa Hagi Ahmet Paşa la dumnâluî Caimacamii Craioveî şi la Dumnâluî Silistar Aga al măriei sale Paşeî Muhafizul Yidinuluî, ca să lase pe cumperător aşi căuta huzmetul încă să i se dea şi mână de ajutor, cu care s’au întors cumperătorul iarăşi la Craiova, unde <Jicendu-i-so să caute huzmetul şi cei ce aii fost îndatoraţi a plăti, nu s’au supus să’î dea nimic şi merşend la Căimăcămie dumneluî Silistar Aga de au aretat, n’aîi vrut să’î dea nici un ajutor şi aşa s’au întors cumpărătorul iarăşî înapoî cerendu’şî banii de la vencjetor, precum şi vânzătorul cere a se scădea de la Yisterie; să bine voescî înălţimea ta a face îndreptare, ca orî să se îndatoreze stăpânitoriî acestor 5 judeţe care n’au îngăduit nicî au dat ajutor cumpărătorului să respuncjă baniî aceştia şi să remâe huzmetul pe sâma dumnâ-1 or, orî să se scacjă Yistieria cu numita sumă de banî, sau precum mai bine se va chibzui de către înalta îoţelepciune Mărieî Taie se va da poruncă de urmare.— 1822, Marte 22.
                          Către prea înălţatul Vizir măria sa Ahmed Selim Paşa Silistra Va-lezâ, aducem prea plecată închinăciune până la păment, sărutând urmele luminatelor măriei tale tălpi.
      Cu prea plecatul nostru arzmagzar aretăm Inălţimeî tale pentru slobozenia trecureî ramatorilor în ţâra nemţâscă dintotă Yalahia şi al vitelor raarî de hrană, numaî din judeţele ot peste Olt, că găsindu-se huzmetul cu hav^et orîn-duit a se lua, afară de surecurî care nu sunt supuse la acest avaet a acestui huzmet, s’au făcut venit al mirieî împerătescî, care s’au vendut prin mezat, încă pe acest an, cumperându se totă ţâra de dumneluî Clucerul Pilip în talerî 80.550 au vendut şi domnuluî Clucerul 5 judeţe ot preste Olt la chir Ioan Paspale în talerî 33.000, căruia după orîndui4$ i s’au dat cărţile Divanului, să caute huzmetul şi pentru că cumperătorul a cercat împotriviri de la dumneluî Silistar Aga al mărieî sale Paşeî Muhafizul Yidinuluî, de la dumnâluî Caimacamul Cra-ioveî, s’au lepădat chir Ioan Paspale cumperătorul de acest huzmet cu pricinî cuviinciose ce s’au urmat avend cuvîntul dreptăţeî, iar noî prin doue arzuri către înălţimea ta, unul de la 22 ale trecutului Marte şi altul de la 15 ale trecutului April, am aretat pe larg pricina împotrivireî ce au avut eumperăto rul şi că sau amestecat dumnâluî Caimacamii cu dumnâlor boerî şi chiar la acest havaet luând parte dintr’ensul cu alte numiri, şi am făcut rugăciune, ca do către înălţimea ta să se îndrepteze, adecă să se ÎDcarce dumnâluî Caimacamul, boeriî de acolo cu acei talerî 33,000 şi să remâe huzmetul pe sâma dumnâlor al căuta, iar baniî de se vor pune în socotâla dumnâlor se va scădea Yiste-
  toria Românilor de V. A. Urechiă
Tom. XIII. - 17
â58
V. A. URECHIA__________________________
turci din Bucurescî, erau paralizate de împotrivirea celor din Craiova, cea mai mare anarhie continuând în administraţiunea ţereî, sub tote
ria de aici sau se va da porunca Inălţimei tale a-î trimite aici la Vistierie; acum au venit trămis din partea dumnăluî Caimacamului Căminarul Grigorie Mavro-dooglu, care s’au înfăţişat înaintea nostră cu Gheorghe Barnaz vechilu lui chir Ioan Paspale provalisând Căminarul întâiu, că nici o împotrivire n’aîi avut la căutarea huzmetuluî, care după dovezile ce au arătat Bornaz Vechilul şi după a nostră sciinţă au rămas Căminarul făr de cuvent de îndreptare; al doilea au provalisit Căminarul, că Ioan Paspale mergend la Craiova însuşi a vendut huz-metul în Divan şi s’au haraciladisit în sumă de taleri 25.000 (Jicend că cu acel preţ primeşce a lua hazmetul; Fam întrebat să ne arăte cine este cumpărătorul ? au răspuns că este tot Paspale; din care rămase cunoscut, că Paspale vrend să’l ven^ă şi negăsind muştereu a eşi preţul, de nu cu folos, dar măcar banii Vistieriei, de aceea şi nu Faii dat; apoi ce ven^are se pote numi a se cumpăra tot de cel ce l’au avut? ci şi acăstă provlimă găsindu-se deşartă i s’au dat răspuns că nu are dreptate. Făcu şi a treia provlimă ca să’i dea huzmetul din totă ţăra sau măcar schela Câinenii împreună cu Craiova şi nici la acăsta n’arn putut să’i dăm făgăduiala. Nu pentru alta, ci pentru căci au trecut vreme multă şi prin ven(Jărî au trecut la alte mâni şi aceia au intrat în cheltueli, mai vertos că acum este a cincia lună de la începutul anului^ şi a strica venerarea pentru atâta vreme trecută, cunoscut este că se vor scorni alte judecăţi şi pricinile nu vor putea lua sfârşit curând; de aceea şi acuma arătăm Inălţimei tale, că de iznova să se poruncăscă dumnăluî Caimacamului Craiovei şi boerilor de acolo, să se încarce şi cu răspunderea banilor şi cu căutatul huzmetuluî, că după cererea ce făcuse dumnâlui Caimacamul lui Chir Paspale de vechil, să paradosescă huzmetul, au şi rînduit, care vechil s’au făcut cunoscut şi numitului Căminar. Şi ca să fie sciut Inălţimei tale cum au fost să plătescă aceşti bani^N arătăm, că pe fieş-care lună au fost să dea câte taleri 2750 şi pe 5 luni trequte Ianuare Fevruare, Marte, Aprilie, şi Maiu ce n’au plătit fac taleri 13750, cari bani urmâză săcî dea acum, precum maî jos prin socotelă se vede, iar de acum înainte până la sfârşitul anului are să dea pe fieş-care lună câte taleri 2750, cu care se istovesce suma de taleri 33.000; deosebit mai arătăm Inălţimei tale, că ocnele de peste Olt la veocjare sunt legate, ca peste banii cumpărătorei să plătăscă ia Vistierie şi birul ciocănaşilor, care este pe un an taleri 5986 bani 60     şi se
plătesce şi  aceştia în sferturi, precum în contract sunt  legaţi, care vine pe lună
taleri 498   bani 105, iar pe     5 luni ce au fost să'i     plătescă până acum sunt
taleri 2494  bani ^45 şi are să   urmeze şi pe cele-l-alte luni plata lor, cari bani
împreună cu banii după ven4area ocnelor, este încărcată Vistieria a’i primi, ca unii ce încă de la ventjare s’au făcut venit aî mirieî împărătesei, însă banii aceştia nu s’au trămis la Visterie cu cuvent că s’au oprit de dumneluî Caima-
___________________________Istoria romanilor____________________________259
privinţile, ori-cât nenorociţii boeri din Otcârmuire se adreseză la unii şi la alţii, cu formula umilitore: «sărutând urmele luminatelor
camul şi de boerii de acolo; ci şi pentru acăsta rugăm pe înălţimea ta, să se poruncăscă dumnălui Caimacamului a îndatora pe dumnăluî Logofătul Bibescu cumpărătorul acelor ocne, ca să trimită aceşti bani, urmând şi pe cole-l-alte viităre luni a plăti sferturile, iar de va fi porunca Inălţimei tale că să’î oprăscă dumnălui Caimacamul în socotelile Craioveî, se va încărca dumnălui şi Yisteria de aici se va scădea; de care spre mai bună pliroforie se arată în perilipsis şi socotela acestor bani, cari sunt să se numere acum pe 5 luni trecute. — 1822 Maiu 14.
      Venedict Troados vechilul Mitropoliei, Mihalache Mânu, Constantin Negre Caimacam, Grigorie Bomaniiis Vistier.
       Banii ce are Vistieria să ia din câsiiul trecetoreî vitelor de la judeţele ot preste Olt, pe 5 luni, pana la sfârşitul aceşteî luni Maiu.
   taleri
     18750 analogon pe 5 luni din taleri 83.000 ai huzmetuluî trecere! vitelor din cinci judeţe ot preste Olt, însă :
                            taleri
                            2750 pe luna lux Ianuare.
                            2750 pe Fevruare 2750 pe Marte.
                            2750 pe Aprile.
                            2750 pe Maiu.                                   ^
                           Î3750-
                                     Banii 'ce are să ia Vistieria ai dâjdiei ciocănarilor ot vel-Ocnă, iarăşi până la sfârşitul aceştii luni Maiu.
   2494.45 analogon pe 5 luni din^alerî 5986 bani 60 de la ciocăn'aşiî ocnelor ot preste Olt, însă:
                            taleri bani
498   105 pe luna luî Ianuare, 
498   105 pe Fevruare:         
498   105 pe Marte.            
498   105 pe Aprile.           
498   105 pe Maiu.             
2494. 45                       
  16.244.45 Adecă ş6se-spre-()ece etc.
260
V. A. URECHIĂ
talpe» ale caniior turci, Pote-se o mai mare, o mai durerosă înjosire
                                    Vameşii carvasaralii, pentru vama vitelor ce le taie de beilic i alte madele, Către cinstita Otcârmuire.
        După buiurdizma ce ni se da la acostă alăturata jalbă a vameşilor car-vasaraleî şî oborului Bucureştilor, făoend cercetare cerereî lor ce fac, aret Dum-nâvostră:                   \
        1)        .'Că nu li se dă ajutor la tr6ba,căutatului vămii; la acesta greştiă au, pentru că Divanul tot-d6una la orî-ce au cerut ajutor li au dat, însă la cele cu cale.
        2)        . Pentru 13 seimeni că este îndatorată Spătăria şi Agia să le dea şi nu le dă; pentru acâsta în trecutele <Jile când s’au aretat cu jalbă, Divanul le-au făcut porunci ca să-î dea negreşit, dar de nu le-aii dat datoria este să jăluiasti*-pentru Spătărie şi pentru Agio, iar nu pentru Divan, de care şi acum să se mai dea porunci cu străşnicie să ii se dea seimeni negreşit.
        3)        . Pentru oborul vitelor de la Tergul-de-afară, tot-deuna aii fost obiceiti ca vameşii să 'şî facă obor precum şi din vechime s’au urmat până acum, şi la vremea când aii curaperat eî vama au vecjut starea oborului cum este şi s’aîi mulţămit a cumpera aşa fără de a provalisi ceva, că de şi provalisea tot acest respuns li se da ; cum şi peniru închiderea mărginilor Bucurescilor, cu tote că s’au raaî dat poruncile Divanului, dar şi acum să se dea poruncă către cinstita Spătărie şi către Dumntiuî Yornicul de politie, ca să îndatoreze pe mahalagii cei ce sunt pe margini a închide loeprile cele slobode, să remâe numai drumurile cele ce au fost din vechime deschise pentru âmblet, ca nu numai pentru dreptul vămii să se păz6scă, ci şi pentru alţi făeetori de rele însă într’acâstă vreme rezvrătită, cu ascherlâî, şi de nu se va putea păzi nizamul ca în vreme ^ de linişte, nu pot să aibă cuvent asupra Divanului, căci acestea le-au ve(Jut şi le-au ştiut jăluitoriî şi aşa le-au cumpărat.
       4)        . Pentru vitele ce s’au tăiat la scaune de tăinaturî cercetând, m’am pli-roforisit, că vitele s’au luat de la locuitori, fără plată de bani şi măcelarii cari le-au tăiat au fost tocmiţi cu simbrii şi carnea au dat’o pe la ostaşi, iar pieile şi seul ce au eşit de la aceste vite s’au vendut de Vistierie, pentru a cărora sumă întrebând pe Durantiuî Stolnicu Petrache sameşul Vistieriei mi-au dat pliroforie în scris, că de la luna lui Decembre 10 până la Aprilie 10, pe patru luni s’aiî tăiat vite cu orînduială din ţeră, însă vaci 3680 şi oî 7015 şi Vistieria au vendut peî de vacă 3024 şi 7000 piei de oie, şi seu ocă 6013; iar de la Aprilie 10 încoee s’au aşezat confracciu. La aceste chibzuind cererea vameşilor am găsit’o primită dreptăţii, pentru că aceste vite ce s’aii tăiat nu sunt maî multe de cât în vremi de linişte, şi ori la oştiri de s’au dat carnea, sau la obşte de se vindea
ISTORIA ROMANILOR
261
a demnităţei omenescî ? Nu mai vorbim de acea a bietei naţiuni române I
când era tot norodul strîns, vameşii îşî va lua dreptul lor, de aceea nu este cu cuviinţă a se păgubi vama care este orînduita prin ponturi şi catalog: a da ven^etorul de vită de bou şi de va:*ă taleri 2 şi de oie şi capră parale 10, iar la pelea de vacă parale 10 şi de oie parale 3, mat vertos că nici la ven(Jare nu li s’au făcut cunoscut eă scaunul ce va tăia vite pentru tăinaturî nu are să plătdscă vamă, şi de vreme ce Yistieria au luat bani pe peile vitelor şi pe seul ce aii vendut, urmâză că iarăşi Vistieria să plătdscă şi dreptul vămii no fiind cu cale a se păgubi; precum şi pentru cjilste din Decembre nu are să se sca(Jă căci au fost vameşii şi mat ’nainte de Ianure tot jăluitorii; ci la acesta făcendu-se şi de către Dumndvostră chibzuire se va da poruncă de a ii se plăti banii de la Vistierie, sau li se va ţinea în sâmă la sferturile vămii.
       Pentru neguţătorii turci cari nu se supun a plăti vama după obiceiul ce s’au urmat, care prin catalog şi ponturi se arată anume, să mergă la Dum-neluî baş-beşliagă, carele are poruncă a da nizam şi a le face îndestulare, ca pe ceî ce vor fi împotrivitorî să ’î îndatoreze a plăti vama şi a păzi obiceiul cu a veni cu mărfurile la carvasara când le aduc, după obiceiul vechiu ce s’au păzit. *
       Pentru vameşii de la Câmpina* căutându-se în ponturile vămiî, se găsi la capul al iinspre-4ecjlea scriind chiar aşa: «iar vameşii de pe la schell pentru intrarea în ţera de orî-ce fel de marfă, de va fi ca să vie acea marfă la car-vasaraua din Bucurescî, sau să tr6că prin Bucurescî a merge la alte tergurî ale ţerii, să nu se supere acea marfa de trecetore, fiind că pentru marfa ce va veni în Bucurescî spre ven<Jare are să ia vamă carvasaraua, cum şi pentru marfa ce va trece prin Bucurescî are să ia tranziton iarăşi carvasaraua, după orînduială» afară din marfa cea de braşovenie, ce o aduc neguţătorii sudiţî austriacescî aicî în Bucurescî şi prin ponturi la capul 15 se orânduesce a lua vama Câmpineî de povară un leu, care să ’1 ţie în s6mă la Carvasara, pentru care acest pont împotrivire nu este, nicî despre jăluitorî şi numai pentru cele ce se îndatoresce la pontul 11, dar peste cele coprinse in ponturî maî în jalbă, că vameşii Câmpineî sunt datorî a trămite ia Carvasara pe totă lună catastih anume ,de tote mărfurile ce es din ţera nemţdscă şi care în ce loc se aduce, ca după acel catastih să potă lua sâma neguţătoriloî^ce aduc mărfurî în Bucurescî, căcî unii cacirdisesc de intră în Bucurescî fără de a plăti vamă; asemenea (Jicî sunt datorî a trămite şi rubar, adică foie de mărfurile ce merg din Bucurescî a trece înlăuntru împreună cu cărţuliile ce se strîng, care acesta şi de nu se coprinde în ponturî, dar arată ca este obiceiu vechiu urmat şi păzit, şi că numiţii va« meşî nicî acesta nu o păzesc, nicî cele ce sunt îndatoraţî prin ponturî; vrend, a îndatori pe Dumneluî Clucerul Deşliu, ca unul ce Dumndluî au vendut şi
262
V. A. URECHIĂ
       Diverse neînţelegeri se ivesc între cumpărătorii vămii şi Otcâr-muire în decursul lui Maiu 1822. Acele se resolv în sensul actului marelui Logofăt Mihalache Mânu, raport al acestuia către cinstita Otcâr-muire.
       Agenţia austriacă a reclamat în Martie 1822 contra oprirei exportului unor producte din ţera rumânescă. La acestă notă răspunde Ot-cârmuirea în modul următor:
                                                 Către cinstita chesaro-crăiască Aghenţie
       Nota cinstitei Aghenţiî, de la 15 ale următoreî, primind-o, s’aii ve^ut întrebarea ce se face pentru producturî, de s'au ridicat ca să trecă în staturile chesaro-crăescî, cele ce era poprite? respundem cinstitei Aghenţiî, că cele ce au fost slobode mai d’inainte de a trece nu s’aii poprit, fără numai atunci când, avea lipsă ţ6ra pentru oştirile împerătescî, cu porunca Luminăţiei Sale Paşeî, s’au fost poprite* acele producturî de a trece, apoi iarăşi făcendu-se îmbelşu-gare tot cu a Luminăţiei Sale poruncă, s’au slobozit şi acelea şi sunt slobode acum tote după orînduiala ce au fo^t şi maf%ainte şi precum sunt scrise în catalog şi ponturile vămilor, de care nu lipsesce Otcârrauirea a o face cunoscut cinstitei Aghenţiî.—1822, Martie 27.
       Mihalache Mânu, Constantin JSiegre,
       Cod. 96, pag. 232.
       Obiectele aduse de Consuli pentru propria lor trebuinţă sunt scutite de ori ce vamă cum probeză următorul pitac:
     1822 Marte 8. Pitac la, vameşul carvasaraleî că vechilul Consulului franţuzesc pe lângă alte lucruri de neguţătorie au adus şi nisce butelii i alte lucruri de trebuinţă casei Dumnelui, se poruncesce ca cele pentru casa Dum-
       nelui să nu se supere de vamă, iar cele de neguţătorie să plătescă
                               vama după tarifă.                                 f
       Zapciî din judeţe îndatoriţî a fi la serviciul şi ajutorul vameşilor precum şi polcovnicii de judeţe, găsiră cu cale ca cheltuelile ce le
Carvasaraua şi vama Cârapineî,să îndrepteze pricina după ponturi şi după obiceiu ca să nu se păgubâscă jăluitoriî; ve(Juiu plângerea din partea jăluitoritor şi pentru Dumnăluî Clucerul, că în multe rîndurî i-ati provalisit şi nici o îndreptare nu le-au făcut; găsesc cu cale să se dea porunca Dumnâvostră către dum-n61or boeriî ispravnici din sud Prahova, să îndatoreze pe vameşii Câmpinel cu străşnicie a păzi rînduiala ponturilor şi obiceiul ce s’aîî urmat, căci orî-ce pagubă se va pricinui se va îndatora a o plăti eî, iar avend vre-un cuvent de împotriviră să se arete cu jalbă. — 1822 Maiu 12.
       Mihalache Mânu vel Logofet
       Cod. 101, fila 57.
ISTORIA ROMANILOR
263
făceau în urmărirea intereselor vămei să le cisluiască pe sate, înfiinţând ast-fel un nou bir asupra ţăranilor. Acesta ocasionă reclama-ţiuni de la sate, în urma cărora Otcârmuirea dete, la 13 Iunie 1822, următorea poruncă :
       Cod. 96 pag. 223.
                                                        De la Otcârmuirea Valahieî
       Dumnevostră boerilor ispravnici aî judeţului, mirare are Otcârmuirea cum aţi îngăduit Dumn6vostră pe zapciî a pune în cisla cheltuelilor ce se fac de zabiţî i polcovnici şi de alţii, în vreme ce Dumnevostră sunteţi datori a da mână de ajutor vameşilor, spre a putea căuta huzmetul vămeî ca unul ce este venit al Yisterieî, iar nu să se pue în cisla cheltuelilor împreună cu satele; de aceea straşnic vi se porunceşce, ca nu numai banii ce li se va fi luat să li se întorcă înapo", ci încă să le daţi şi ajutorul cel cuviincios şi să daţi nizam, de acum înainte să nu li se facă cât de puţină superare, căci orî ce paguba li se va pricinui din pricina neajutorului Dumnevostră, înşive veţi fi respun^etorî. 1822, Iunie 13.
        Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Bomanitis.
        Cod. 99, pag. 282.
        Ocnele. Vîtxjarea ocnelor pe 1822 se face prin strigare la Divan. Costache Samurcaş, Cămarăşul, fiiul cunoscutului Caimacam Samur caş, în presenţa Paşeî oferă pr< tul cel mai mare pentru ocne, anume 916,050 taleri1).
        1. Yen^area ocnelor pe anul acesta cu let 1822 pe un an întreg, de la Ianuare până la sfârşitul lui Decembre, se face cu orînduiala şi obiceiul ce au avut ocnele, cu sclielile deschise, şi cel ce va cumpera să şcie că banii cum-perătoreî şi avaeturile are să ’i dea dimpreună şi cu milele în sferturi cum se dau şi banii vămilor pe luni şi deosebit are să plăt6scă la cămăraşiî cei vechi chelarieî ocnei pentru caî, i sforă, i porumb, i fîn, i her, i oţel şi altele ce sunt gătite care aiî să le primâscă plătindu-le preţul lor.
        Ianuare 12, 16t 1822 înteia strigare înaintea Dumnelor boerilor la Divan.
    Taleri
  460,000  Dumn61uî Căminarul Aslanoolu.
            Ianuare 18, 16t 1822, a doua strigare înaintea Dumnâlor boerilor la Divan.
  4*90,000 Dumnâluî chir Iane Paspale.
            Ianuare 26, 16t 1822, a tSeia strigare la măria sa Paşa.
  916,050   Costache Samurcaş, Cămăraşu, fiul Căimăcamuiuî. S’au săverşit înaintea Măriei sale Paşa şi s’aiî dat, fiind şi toţi Duranâlor boeriî faţă i alţi muşterii, adecă noue sute şase-spre-<Jece miî şi cincî-4ecf‘
         Cod. 98 pag. 313.
264
V. A. URECHIĂ
       In 26 Ian nare 1822 Otcâramirea dă carte de vîrujarea ocnelor şi alte cărţi relative la malurile de sare1).
                                          1) Carte de vendarea ocnelor din Sud Vâlcea,
                                                 De la Otcârmuirea Valahiei
       Find-că pe acest următor an cu 16t 1822 Ianuare 1, până la sfârşitul lui Decembre, au cumpărat de la Cochiivechî ce s’au făcut, Ocnele mari din Sud Vâlcea, Dumnâlu! Costache Samurcaş biv vel Camăraş, i s’au dat acâstă carte a nostră, cu care să aibă volnicie a face zapt numitele ocne de la (Jiateiu a aceşti! luni Ianuare; de care poruncim şi vouă vătaşilor şi tuturor slugilor de
la numitele ocne, ca viind ..............ce s’au orînduit de căfre mai sus
numitul boer spre a fa^e zapt totă trâba ocnei de acolea, sa aveţi cu toţii a’t da totă ascultarea şi supunere la slujbele şi trebile ocnei, cu silinţă şi făr’de nici o lenevire, ca nu cumva din pricina neascultare! şi a lenevireî vostre să se facă vre-o zăticnire la trebile ocnei, ce sunt a se săverşi în vremea lor, căci carele nu va urma datoriei Iu! cei obicinuite straşnic se va pedepsi de ^către stăpânire.—1822 Ianuare 26.
       Grigore Ghica, Bariu Vâcărescu, Mihalache Mânu, Constantin Negre,
       Asemenea 2 cărţi s’au mai făcut şi la Ocna Slănicu şi la Telega pe numele...
                             Carte pentru paza margineî de a nu merge sare sume mart la Dunăre.
                                                  De la Otcârmuirea Valahiei
       Cu tote că pentru cei ce cumpără sare de la ocne şi o pogoră în ţâră pentru al lor alişveriş, prin poruncile stăpânire! este nizam dat de a nu fi slobod a se pogorî maî la vale asupra Dunăre! decât cale de şese cesurî până în Dunăre, şi cel ce se va îndrăzni a trece peste acest hotar cu sare, aceluia să i se facă controbont pe sema stăpânire! totă sarea ce va avea; dar fiind-că acum ne-aii făcut arătare Duranâlu! cumpărătorul ocnelor, cum că uni! din locuitor! ce se obicînuesc a se pogorî cu sare de ventjare împotriva poruncilor şi a nizamulu! ce este dat ‘trece peste hotarul ce s’au (Jis maî sus de se pogoră cu sarea maî la vale asupra Dunăre! şi o cacirdisesc dincolo, de aceea
orînduim pe.............pristav pe linia hotaruluî Dunărei, începend de la
Culea din Sud Olt până în dreptul Giurgiului şi pe câţî va găsi cu buna do-dovadă pogorîţî cu sare sume mar! ia vale spre Dunăre de cât ca de şease ceasuri cale până la Dunăre, pe toţi aceea să’! poprâscă şi câtă sare va găsi la denşi! să o facă controbont pe seama stăpânire!, nesupărându-se cu aeâsta însă ce! ce au sare sume mic! pentru trebuinţa hranei locuitorilor ţăreî şi a vitelor lor, care nu este cu bănuială de a se cacirdisi peste Dunăre, iar în cele-1-alte locuri ale ţere! depărtate de Dunăre prin sate, i prin tergur! şi oraşe, este slobod a se vinde sare atât de locuitori cu carul, cât şi cu măruntul pentru trebuinţa hranei omenifor şi a vitelor lor, după obiceiul ce din vechime s’au
ISTORIA ROMANLOR
265
      Preţul oferit penţru ocne de Samurcaş este mult maî urcat de cât cel cu care au fost vîndute de răposatul Alexandru Suţu, Clucerului Filip. Acesta cumpărase ocnele pe 3 ani. Doi ani le stăpâni, iar în anul al treilea întâmplându-se resmeriţa,Filip nu maî dete seama de administraţia ocnelor. In 1822 fu tras la răspundere pentru banif încasaţi pe acest an. Filip dete socoteli şi Otcârmuirea regulă afacerea io mod definitiv in 28 Decembre 1822 >).
urmat, pentru care poruncim şi Dumnâvâstră Ispravnicilor aî judeţelor, i Polcovnicilor, i Căpitanilor şi tuturor zabiţiîor judeţelor, să daţi mână de ajutor spre săverşirea porunceî şi osebit poruncim Dumnovostră ispravnicilor judeţelor, să publicarisiţî la toţi de obşte locuitori porunca acăsta, ca nimeni să nu mai în-drăznâscă a face urmare împotrivă, căci după ce li se va lua sarea controbont, apoi se vor şi pedepsi.—1822 Ianuar 26.
      Grigorie Ghica, Barbu Văcar eseu. Mihalache Mânu, Constantin Negre.
      Asemenea carte s’au făcut pentru hotarul Dunărei, începend de la Giurgiu până la hotarul Brăilei.
      Cod. 98, pag. 31-i.
                                                 Carte pentru paza malurilor de sare.
                                                     De la Otcârmuirea Valahiei.
      După obiceiti s'au dat acesta carte a nostră...............ce s’au orîn-
duit de Dumnelor boeriî cumperătorî aî ocnelor pentru paza şi îngrijirea ce se cuvine a se face Ia malurile de sare care sunt în sud Saac i Buzeu şi la Slam-Râmnic, ca după obiceiu să păzescă a nu se face risipă furându-se de unii alţii cu carul sau cu calul, afară numai din omenii cei ce plătesc sărărit, cari sunt şciuţî, unii ca aceia au slobozenie pentru trebuinţa caselor lor a lua cu traista sare, hranindu-se dintr’acele maluri cu sare fără de bani, pentru care ^ au să ia de la denşiî orînduitul Cămărăşieî, mielul hârşia, caşul, şi 6 oca lână, sau cine nu va avea de acelea să dea câte taleri 5, însă de la mocanii cei ce sunt cu oile după obiceiul lor, iar afară dintr’aceia pe ori care va prinde furând sare cu carul sau cu calul, vitele tote să le iea de globă şi pe acei omeni după obiceiu pe scirea ispravnicilor judeţului să ’î trămiţă orînduitul camăraş la pe-d6psa ocnei; pentru care poruncim şi Dumnâvostră Ispravnicilor aî judeţelor i Vătaşilor de plaiu, să daţî mână de ajutor orîn duit ului, spre a putea păzi precum se cade, ca să nu curgă pagubă la huzmetul stăpânireî.—1822, Ianuar 26.
      Grigorie Ghicay Barbu Văţgrescu, Mihalache Mânu, Constantin Negre.
                                                   1) De la Otcârmuirea Valahiei.
      Dumnevostră boierilor ispravnici ot sud Prahova, ve facem în scire, că la socotâla ce se face ocnelor pe anul trecut în vremea ce su fost ocnele asupra
266
V. A. URECHIĂ
      Se face cercetarea compturilor cumpărătorului Ocnelor Filip până la isbucnirea resmeriţei şi apoi a Administratorului în regie a
Dumneluî biv vel Clucerul Filip, după soeotela ce au luat şi Dumneluî de la Că-măraşul ce au avut la ocna Teiega dintr’acest judeţ, ne-au arătat socotăla ce prin osebit catastih se vede pe fieş-care lună osebit, adecă cheltueîî peiitru tă-erea de sare, cheltueîî pentru chelariî, plată de simbrii, ven^are de sare, şi orî-ce s’au urmat în fieş-care lună la cheltueîî şi la venit, trebuinţă fiind a se cerceta tote ca să se vadă de a urmat bine orînduiţiî omenî, de la ocnă, spre a nu rămânea vre-o bănuială asupra acestor condee, îndată ce veţî primi porunca acesta cu. . . .. ce s’aiî orînduit într’adins să mergeţi unul din Dumnăvostră la numita ocnă cu protopopul judeţuluî i cu Dumnăluî zabitul de la acel judeţ, ca faţă cu Medelnicerul Hina ce au fost cămaraş, i cu alţî omenî ce au fost în slujba ocneî cari vor fi avend şciinţă să cercetaţi cu mare scumpetate tote condeile după catastihul ce se trimite, de sunt adevărate fără nicî o încărcătură la cheltueîî şi făr’de lipsă la venit şi unde ta fi trebuinţă veţi da şi carte de blăstem spre a descoperi dreptul de adevăr şi să ne înşciinţaţî cu întrega pliroforie iscălind în înşcinţare şi Dumneta ispravnice şi zabitul şi protopopul, cartea să ne-o a-ducă protopopul făr’de zăbăva dimpreună cu catastihul ce i se dă aicî.
      Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constantin Negre.
      Asemenea s'au făcut şi pentru ocna Slăniculuî avend osebirea acesta adecă:
      Ca faţă cu Bănică sau cu Vistierul Temeli de va veni, carî au fost cămăraşî de la începutul anuluî până* la răzvrătire i cu Vistierul Diiamandi, cel ce au fost Camăraş iarăşî cu Bănică de la August până la sferşitul anuluî şi de va lipsi Vistierul Temeli, să nu se zăticnescă cercetarea fiind că este Bănică.
                              Prea înălţate si prea milostive Vizir Mehmet Selim Paşa stăpânul nostru, cu plecata închinăciune până la pământ sărutăm luminatele tălpile înălţimei tale.
      Printr’acestă prea plecată arătare facem cunoscut pentru soeotela Ocnelor din anul trecut că d-luî Clucerul Filip, împreună cu alţî tovarăşi avend ocnele cumpărate de la reposatul domn Alexandru Vodă Şuţul pe troî ani, pe an pe taierî 770.000, pe doî ani le-au stăpânit, iar pe al treilea an în luna dinteiu a lui Ianuarie, de la inceputul anuluî, murind Domnul într’acea lună apucase de dedeseră sfertul numaî pe o lună, taierî 64.166 bani 80 după tagvilu ce are, pe urmă făcendu-se Domn răposatul Scarlat Vodă Calimah, după trebuinţa ce aii avut de cheltueîî la domn;e nouă, şi după cererea ce au făcut i-au trămis banî la Ţarigrad taierî 227.500, iar în tagvilurile Mărieî sale de luarea banilor scrie Domnul să fie cu dobândă, din care să se sca(Jă sferturile la soroce, bez taierî 72.500 ce i-au dat tot de odată şi s’au deosebit pentru sfertul vămilor,
ISTORIA ROMNILOR
267
tustrelelor ocne, după terminarea resmeriţeî. Acest administrator în regie fu tot Clucerul Filip, rînduit la acesta de «Otcârmuire».
de luna lui Februarie, aii dat Luminăţiei sale Hacâ Paşa Muhafazul Griurgiuvuiuî* din porunca Dumnăior Caimacamilor greci, când se afla a wlo, taierî 5.000 luaţi tot de Luminăţia Sa de la cămâraşî pentru nizamul cumpărătorilor din anul trecut^ cu let 1821; au mai făcut şi alte cheltueîî pentru-că ocnele au rînduială la începutul anuluî numaî lă cheltuiască şi maî târziu face şi venerarea de sare când începe a le intra bani în mână, adică găteşce chelărie, care chelărie sunt ergheliile cel© trebuinciose, precum cai, halaturî, her, oţel, seu, orz, fen de caî, porumb de mâncarea ciocănaşilor, simbrii, dobândi şi alte neapărate cheltueîî, şi slujba dinteiu este a curăţi, a tăia sare şi a scote din ocnă, apoi peste patru lunî începe a face vencjare, atât de la ocne cât şi de la schele, pogorîndu-o cămăraşiî cu cheltuiala lor, pentru înlesnirea ven^ăreî şi cumpărătoreî; neputend să aibă stăpânirea ocnelor a intra şi în venit din peristasis ce s’au întâmplat, fugind şi cumpărătoriî cu totă obştea boerescă şi neguţătorăscă, pentru siguranţa vieţeî, dar însă şi cu fugă tot au îngrijit a face pază pentru sarea ce era tăiată gata, cu omenî rînduiţî la câte trele ocnele, iar la August după ce s’au curăţit apostaţiî de prea puternicile oştiri împărătesei, eşind Dumn&luî Clucerul unul din tovarăşî cu alţî boerî, şi vă(Jend stăpânirea, că cumpărătorea Dumneluî peristasis al vremilor au stricat’o, maî vertos la acest fel de huzmet ce nu intrase în mâna Dumnăluî,. cât de puţin venit, ci numai dărî de bani la stăpânire şi cheltueîî, prin pitacul Otcârmuireî s’au însărcinat Dumneluî Clucerul cu câte trele ocnele, a le căuta în credinţă pe săma stăpânire!, ca unul ce cu cheltuiala _■ sa avea sarea gătită, rînduindu-se şi din partea stăpânireî la ocna Slănicul, un Yistier Diamandi şi la ocna Telega un Teodori Postelnicelul, când atunci tri-miţend şi la ocnele marî cămăraşî cu cartea nostră către Dumnăluî Caimacamul Craioveî, nu i-au îngăduit dumnăluî Caimacamii a se amesteca, ci din partea Căimăcămieî au rănduit pe un Chiriae de au făcut zap|, sarea cea tăiată şi gătită i chelăria ce s’au răpus din răsvrătire, făcută cu cheltuiala Dumnăluî Clucerului au făcut şi ven<Jare şi banii i-au dat la Dumnăluî Caimacamul Craioveî, precum pentru acăstă împotrivire a Caimacamului au dat numitul Clucer şi arzuhal înălţime! tale, iar Dumneluî Clucerul de venejarea ce au făcut şi cheltuelile ce s’au întâmplat ne-au dat socotelă pe tot anul întreg, în care intră atât dările la răposaţii domnî şi cheltuelile de primăvară de la câte trele ocnele şi cele ce au maî curs peste an cu ven<Jarea ce au făcut la aceste lalte două ocne, de la August până la sfârşitul luneî Decembre a anuluî trecut, remâind ca să ia Clucerul falerî 251788 banî 112, care socotelî pentru a se face făr’de greşală, am rînduit omenî socotitori, omenî carî ^ stătut după vremî, cămăraşî la ocne şi la schele şi au şciinţă de cheltueîî şi de lucruri şi de ven^erî în ce chip se urmeză, povăţuindu-î ca teorisind condeile de cheltueîî şi de ven4ărî cu amă-
268
V. A. URECHIĂ
       In cursul anului 1822 Otcârmuirea se jălui la Vizirul Mehmed-Selim-Paşa, cum că din Moldova s’a pogorit sare la Brăila şi se încarcă şi în caice de o duc pe Dunăre în sus, cu care se pricinuesce pagubă cumpărătorului ocnelor pe acest an. Otcârmuirea cereeatotă sarea moldovenescă din Brăila să fie înapoiată la Galaţi !), * 1
nuntul după catastişele slujbaşilor ce aii fost pe la ocne, sa deosebescă dările şi cheltuelile ce s’au făcut de la începutul anului până la luna lui August, iar de atunci încoce când s’au făcut ven^erile, iarăşi să deosebescă socotelile, şi ne-au venit alăturatele socoteli, care le trimisem a se vedea de înălţimea ta, şi precum se va porunci pentru banii ce are să ia Clucerul se va face urmare, iar pentru ocna de la Craiova, trămiţindu-ne Dumnâlui Caimacamul, socotelile ce au dat Chiriac acolo, carele au fost încărcat cu aceeaşi ocnă, cura şi pe însuşi Chiriac ’l*am dat şi pe el tot în teoria acestor socotitori şi ne-au venit alăturatul perilipsis prin care arată cheltuelile ce au făcut i banii ce au luat, atât din ven(Jarea sărei ce au găsit tăiată cu cheltuiala Dumnâluî Clucerului, i din ceea ce au tăiat şi el şi se aleg taleri 83,587 bani 60 daţi Dumnălui Caimacamului cu sineturi, afară din taleri 6991 bani 48, ce arată că au lăsat la ocnă în chelărie şi sunt datori cămăraşii cei noi ca să'î plătăscă la stăpânire, ci se va vedea şi acestă socotălă şi precum se va porunci de înălţimea ta se va urma. Dar ca să nu remâe vre-o bănuială asupra acestor socoteli de la ocnele de dincoce, de au arătat Cămăraşii adevărul sau nu, ara orînduit ia ocnele de aici cercetători cu catastişele cele făcute cu amăruntul de cheltuell şi venituri, ca să le cerceteze din condeiu în condeiu în faţa locului la ocne iar pe la schele n’au fost trebuinţă de cercetări, că din peristasis al vremei nu s’au putut pogorî sare pentru vin(Jare şi nici Cămaraşî n’au fost rînduiţi pe la schelî, cura se urma alte daţi, şi după cercetarea ce se va face la ocne, ceea-ce va eşi şi se va alege, iaiăşi vom înşciinţa înălţime! tale.—1821 Decembre 28-Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Nicolae Golescu, Scarlat Mîhălescu.
      Cod. 91, pagina 324.
                           1. Prea înălţate si prea milostive Vizir Meemet Selim-Pasa, Silistra Valesâ stăpânul nostru, cu plecată închinăciune până la păment sărutăm tălpile Inălţimeî tale.
   Sciut este înălţime! tale că într’acest următor an, ocnele s’au vendut în taleri 963,050, cu ponturile şi orînduiala ce au fost, şi în cjilele luminaţilor domni, şi s’au cumpărat de unii din boeri ; acum se jăluesc cumpărătorii, că de la ocnele Moldovei s’au pogorît sumă multă de sare la Brăila şi s’au încărcat şi caice să o ducă pe Dunăre în sus, cu care acesta se pricinuesce cheder ocnelor de aici, fiind-că în vremea Domnilor, tot-deauna au fost poprită sai\a Moldovei
ISTORIA ROMANILOR
269
      E de observat că pe 48*22 s’au vindut fote ocnele de peste Olt cu cele de dincdce de Olt din poruncă prea înaltă. Ciocănaşii din tdte ocnele plăteau dăjdil la Visterie. Acestă dajdie o reclamă Otcârmuirea în 25 Aprilie 48*22 de la ocnele de feste Olt1).
      Oeritul. Acest venit este arendat pe 4822 numai dupe înfiinţarea Căimăcămieî luî Gr. Ghica şi anume în August 4822, prin actele ce dăm în notă. Darea este de fie ce 6ie şi capră, dela4—40capete, câte44 bani fără de plocon, iar de la 40 în sus câte 40 bani şi ploconul câte 80 de bani de nume. Asemenea să plătescă câte 4 parale de turmă pentru numerătore şi câte 2 parale de răvaş de fie ce nume. De acestă dare nu sunt scutiţi sudiţil, afară de ciobanii ardeleni, cari nu au case sta-
să nu trâcă în hotarul ţereî Românesc!, nici la Brăila, nici' pe Dunăre în sus să nu se sue, fiind-că Brăila, cade în partea ţereî românesu, ci să bine voeştî înălţimea ta a porunci să se poprâscă sarea din Moldova a nu maî veni din-coce peste hotar, iar câtă va fi adusă în Brăila să se îndatoroscă a o duce în Galaţi, ca acolo să o ventjă, precum şi ghi miile cele încărcate cu sare iarăşi să se zăticnoscă a nu merge în sus pe Dunăre, că de nu se va face acestă îndreptare pote să aducă neputinţă cumpărătorilor ocnelor, să nu p6tă plăti sferturile precum sunt legaţi.—1822, Martie 14.
       Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constantin Negre, Constantin Bălăceanu.
       Cod. 98, pagina 329.
                         ]) De la Otcârmuirea Va'ahiei Către Dumniluî biv vel Cămăraşu Costache Samurcaş Caimacamul Craioveî                         V
       Sciut este Dumnitale că din porunca prea înaltă ocnele dintr’acele judeţe ot preste Olt s’au făcut una cu ocnele de aici şi s'au vendut peste tot ca să respun<Jâ împreună cu sferturile şi dajdia ciocănaşilor, cari bani cerendu-se de la chir Zisu Carpan gazda ocnelor dintr’acele cinci judeţe, (Jice că Dumniluî Lo-gofetul Bibescu nu i-au trimis şi banii dajdieî ciocănaşilor cu cuvent că s’ar ti zăticnit de dumnâta, ci fiind-că aceşti bani nu pot lipsi din suma cea întocmită a mirieî împerăteştî cu care suntem noi încărcaţi a’î strînge şi a’î da, scriem dumnetale să îndatoreşcî pe dumniluî Logofetul Bibescu a trămite şi banii ciocănaşilor pe patru luni 'a să’î respumjă gazda la* Vistierie, de care să avem respunsul dumnitale                   #             1822 April 25.
       Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
       Cod. 96, pagina 245.

270
V. A. URECHIĂ
bile in ţâră. Aceştia vor plăti câte 10 bani de oie şi ploconul până la 10 po bani unul, dar de la 10 în sus po bani 80 de nume şi obicinuitul văcărit al streinilor, ad. câte 33 de bani de vită mare şi jumătate de vită mică (tunşii şi minzaţii), dar nu şi sugătorii.
       Vinăriciul pe anul 1822 se dă la licitaţiune cu ponturile cunoscute din trecut, la 20 August 1822. Taxa este însă mai ridicată decât cea din 1821, luându-se câte 2 parale de vadră în loc de 5 bani «întru ajutor spre plata lefilor oştirilor împărătesei». Pentru acelaşi scop s’au supus la acesta dare şi monastirile, anulându-li-se decretele de milă şi in 1822 ca şi în 1821. Prin actul ce dăm în notă Căimăcămia ţărei rumânesci promite, cănrrumai pentru 1822 va fi sporită taxa şi monăstirile vor fi lipsite de mila vinăriciului. Totuşi Mitropolia, câte trele episcopiile şi monastirile cele mari, cum şi veliţii boeri, ba şi cei de al 2-lea şi şi 3 1ea şi feciorii de boeri şi jupânesele văduve, cum şi postelnicii, neamurile, boernaşii şi mazilii, sunt scutiţi de vinăriciu încă şi pe 1822.
       Peste taxa de 6 bani de vadră a vinăriciului, întreprinzătorul a-cesteî dări va mai lua şi obicinuitul pârpâr şi câte 2 parale de răvaş pentru fie-care nume .
       Alte dări. încă în 1821 Otcârmuirea Valahiei dă în vîndare ira-turile tutunăritul şi pogonăritul străinilor. In 1822 April se publică licitaţiune pentru slujba dijmărituluî *)•                                          \
       Dijmăritul, fumăritul Bucurescilor,.sârâritul munţilor, fumăritul bălţilor, goştinăritul de peste Olt, de la exportul rimătorilor, slujba Vornicieî, a Câminăriei, săpunăritul, birul ţiganilor domnesc!, totă lunga chirielă cunoscută de dări din domnia Fanarioţilor n’au lipsit sub admi- 1
                                                    1) De la Otcârmuirea Valahiei către dumnilor boerii ispravnicii, ot sud.. . .
      Ye facem în şcire, că de la dint’îiu a viitorului Maiu este să se strige la cochii-vechî slujba dijmărituluî, de acea scriem Dumnevostră, să publicarisiţî în tot cuprinsul acestui judeţ, ca veri cine va fi muşteriu, să vie aici la Divan, ca să atârdisâscă la cochii-vechî după obiceiu, aretându-le şi acosta, că la opt ijile ale trecutului Maiu este să dea cu hotărîre slujba dijmărituluî, pentru care să aibă Otcârmuirea răspunsul Dumnevostră în scris.—1822 Aprilie 28.
      Mihalacke Mânu, Constantin Negre, Ilomanitis.
      Cod. 9G, pag 246.
7
______________________ISTORIA ROMANILOR______________________271
nistraţia Otcârmuirei şi acea a Caimacamului Negre, cum nu va lipsi nici sub administraţiunea Căimăcărriei lui Gr. Ghica1).
                                                 1) Carte de fumărVul Bucurescilor.
                                                    De la Otcârmuirea Valahiei.
      După obiceiu s’au dat acesta carte a nostră.......carele pe anul^acesta cu
lot 1822 au eumperat fumăritul Bucurescilor, ca să aibă a căuta acestă slujbă, afară din S-ta Mitropolie, episcopiile i monăstirile cele mari, Dumneior veliţii boeri de la vel Ban până ia vel Clucer-de-arie i jupânesele veduve, ce au stătut boeriî Dumneior veliţi, care după vechiul obicei sunt a scuti câte o pivniţă şi afară de cei ce au hrisove i cărţi domnesc! de a scuti fumărit, iar ceî-l-alţî toţi cei ce vor avea prăvăli! i câreiume, să aibă a plăti fumărit după obiceiu, Insă de prăvălie sau cârciumă mare po taler! 5 ban! 66,iar de prăvălie sau cârciumă mică, de a doua mână, po taler! 2 şi jumătate ban! 36, iar de la prăvălie sau cârciumă mai- mică po taler! 1 ban! 48, iar nu ma! mult, că se va pedepsi, şi câţi sudiţî a! streinelor curţi ţin cu chirie prăvăli!, fumăritul acelor prăvălii, să şi’l ia fumarui de la stăpânul prăvălielor, urmându-se după obiceiul ce s’au urmat şi în ani! trecuţi; pentru care scriem Dumnâvostră zabiţilor din oraşul Bucurescilor, pe care îl va areta ma! sus numitul că nu se supune a plăti fumărit, pe unul ca acela să’l faceţi şi far* de voia lu! a plăti.—1822, lanuar 1.
      Cod. 98, pag. 308
                                   Carte de sărăriiul munţilor sud Saac, Buzeu şi Slam Bâmnic.
                                                    De la Otcârmuirea Valahiei.
      După obiceiu s’au dat acestă carte a nostră....... carele pe anul acesta
cu I6t 1822 aii cumpărat slujba săreritulu! munţilor, să aibă a ămbla prin tote satele cele şciute din sud Saac, Buzeu şi Slam-Râmnic să caute acăstă slujbă şi de la toţi omeni! ce se îndestulăză cu sare din munţi făr’de ban!, să aibă a lua de la omeni! casnici, de ompo ban! 66, după obiceiu,-iar ma! mult nu, că se va pedepsi; însă acestă slujbă să fie volnic a o căuta până k sfinţi! apostol! şi numa! o luare de ban! să fie, iar de la sfinţi! apostol! înainte să nu ma! cuteze a ma! âmbla. Poruncim şi Dumnevostră Ispravnicilor de la aceste judeţe, pe care îl va areta ma! sus numitul că nu se supune a plăti săreritul, pe unul ca acela să’l faceţi şi făr’de voia lu! a plăti după obiceiu.—1822, lanuar 1.
      Cod. 98, pag. 308.
                                                     Carte de fumăritul bălţilor.
                                                    De la Otcârmuirea Valahiei
      După obiceiu s’au dat acestă carte a nostră...............carele pe anul
acesta cu let 1822, aii cumperat fumăritul bălţilor din 12 judeţe de dincoce de Olt, să aibă a căuta acest venit şi să ia de la omeni! ce sunt Şe<Jetor! la sa-
272
V. A. URECHCĂ
      Tote acecte diverse dări nu sunt deopotrivă prelevate de la toţi locuitorii ţârei. Aşa Sâreritul e plătit numai de locuitorii din satele
tele ce sunt sciute de lângă bălţî, cari să îndestulâza cu pesce mai mult far de bani, de totă casa po bani 66, iar maî mult să nu îndrăznâscă a lua, că dovedindu-se, se va pedepsi, însă acâstă slujbă după obiceiu are să o caute numai până la sfinţii apostoli şi numai o luare de bani să fie, iar de la sfinţii apostoli înainte nu are a raaî ârnbla; poruncim şi Dumn6vostră Ispravnicilor de prin judeţe, să daţi mână de ajutor mai sus numitului, ca să potă strînge venitul acesta. — 1822 Ianuaxe 1.
      Asemenea carte s’au făcut şi la cele 5 judeţe ot peste Olt.
   Cod. 93. pag. 307.
                                                     De la Otcârmuirea Valahieî
      După obiceiu s'au dat acâstă carte a nostră . . ..........carele pe anul
acesta cu lot 1822 au cumpărat slujba goştinărituluî de la schelile judeţelor de dincoce de Olt, ca să aibă volnicie a căuta acâstă slujbă urmând întocmai cu mijlocul ce se arată mai jos, ca să ia goştinărit numai de la rîmătoriî ce es afară din ţâră, iar de la rîmătoriî ce nu es afară din ţâră n’are a cere goştinărit; deci dar, câţi din neguţători, ori din pământeni, ori din streini, cari strîng rîmătorî de neguţătorie şi vor vrea aî scote afară din ţâră" ori la ce parte, de la acei rîmătorî ce vor eşi din ţâră să ia goştinărit după vechiul obiceiu de un râmător banî 8, iar de va fi sudit adevărat acel ce scote rîmătorî din ţâră şi va fi vitele adevărate ale sudituluî, cumpărate de el, iar nu cu alt meşteşug, de la acel sudit nu are să ia goştinărit, plătind însă suditul vama la sută treî, la vamaşiî scheleî.
      Poruncim şi Domne vostră Ispravnicilor de prin judeţe, pe carî va arăta maî sus numitul că nu se supun a plăti, să’î supuneţî şi făr’de voîa lor a da goştinărit după cum se coprinde maî sus. — 1822 Ianuare 1.
      Asemenea carte s’au făcut şi la cele 5 judeţe ot preste Olt.
    Cod. 98 pag. 307
                                                  De la Otcârmuirea Valahieî,
                               Către Dumneluî hiv vel Paharnicu Dumitrache Drugănescu Ispravnic
                                                       ot sud Teleorman.
      Insciinţarea Dumitale de la 13 al aceşti! următore lunî, scrisă către noi Vornicu Mânu i Yistieru Romanet, primindu-se, s’aiî văcjut cele ce scrie pentru slujba Yornicieî, la care îţî răspundem : înteiu să’ţî daî cuvântul pentru ce aî scris ia obraze în parte şi n’aî scris către Otcârmu're, în vreme ce acest huz-met este al Cutie^ milostenie!, iar nu este al nimuluî în parte şi a tuturor datorie este a ne sili pentru folosul săracilor, carî să împărţesc dintr’acea Cutie ;
__________________________ISTORIA ROMANILOR______________ 27 3
muntene din judeţele vecine cu ocnele de unde se estrăgea serea. Asemenea fumăritul bălţilor, 11 platou, numai satele vecine cu bălţile
al doilea, pricinuirea ce aretaţî este deşartă, pentru că de la nici un judeţ din totă ţâra acest fel de pricinuire nu s’au ve<Jut, fiindu-ne şi noue sciut că za-biţiî de prin judeţe şi neferiî lor nu numai că nu stau împotrivă la poruncile Otcârmuireî, ci încă dau şi ajutor, după cum sunt porunciţi de cei mai mari şi de va fi şi făcut vre-unul din neferî vre-o urmare împotrivă, urma să dai de şeire zabituluî, ca să dea nizam şi să ceri îndreptare, iar de nu ascultă să însciinţezî Otcârmuireî, şi acâstă urmare a Dumitale se vede că o faci pentru vre-un enteres, ci acest fel de născocire să lipsescă> că nu aî cuvent de îndreptare şi după poruncile ce s’au dat maî dinainte ale Otcârmuireî, maî vârtos cea de la April 6 cu povăţuire pe larg cum are să urmeze isprăvnicatul cu împlinirea i sigurifsirea acestuî drept şi canonisit irat al Cutiei milostenieî, cum şi după povăţuirea ce prin cuvent s’au dat însuşî sameşuluî acestuî judeţ, când s’au aflat aicî, să urmeze negreşit şi până în doue septemânî să prof-tacsiţî baniî negreşit în primirea Dumnâluî frateluî epistatuluî Yornicieî Obşti-rilor, că ne urmând, să şciî căţî-va veni mumbaşir cu greu treapăd şi veî fi socotit de nevrednic la slujba ce ţi s'au încredinţat. — 1822 Iunie 20.
      Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigore Romanitis.
    Cod. 96 pag. 283.
                                                     De la Otcârmuirea Valahieî
       Dumnâvostă boerilor ispravnic ot sud....... încă de la trecutul Ianuar s’au
fost scris Dumnâvostră de către Dumnâluî fratele epistat Dvornicieî Obştirilor, ca
să ve siliţî a găsi muşterii a vinde vornicia acestuî judeţ cu talerî.........
preţul ce vi s’au aretat că s’au hotărit a se da şi nicî o urmare se vede că nu aţî făcut; sciut este Dumnâvostră, că acestă slujbă se află legiuită a Epitro-pieî Cutieî milosteniilor, de se răspunde dintr’aceştî banî prin Dvornicia Obştirilor lefile cele orânduite pe la obraze scăpătate ce sunt lipsite şi de pânea cea din tote (jilele i pentru crescerea copiilor sermanî de la orfanotrofie, în care totă nădejdia lor rezimă şi pentru plata cişmegiilor şi unde se cuvenea ca să simţiţi trebuinţa şi cu tote chipurile silindu-ve să ve filotimisiţî s^re vânzarea acestuî judeţ cu suma cea orînduită, proftacsind şi baniî, Dumnâvostră împotrivă v’aţî aretat îndreptându ve cu felurimî de pricinuirî deşarte; după suma dar cu care s’au vândut judeţul acesta în aniî trecuţî se pote judeca, că preţul acesta puteţi să’l scoteţî prea cu mare înlesnire, fiind cu multă diafora maî jos de cât în aniî trecuţî şi Dumnâvostră nicî cum socotind la acâsta, nici vre-o îngrijire având, silit au fost Dumnâluî Vornicu Obştirilor de s’au îndatorat ridicând banî cu grele dobân^î spre întîmpinarea netăgăduitei trebuinţe a res-pundereî lefilor; iată dar şi de la noî vi se scrie, să îmbrăcaţî acâstă cerută
    Istoria Românilor de V. A. Urechiă.                           Tom. XIII—18
9

574______________________________V. A. URECIIIA_________________________
unde putea prinde pesce. Gostinâritul se plătea numai la exportarea râmătorilor, mai mult la schelele despre Ardeal. Vornieia adică taxa
sumă pe plăşî fără a ve îndrăzni ca să mai adăogaţî o para măcar mai mult şi să îndatoraţi pe zapciî, să găsiască muştereî cumpărători pe sat, cu rizapazar, şi într’acestaşî chip îmbrăcându-se suma banilor plăşeî pe sate precum şi într' alţi ani s’au urmat, să ve trimiţă foe sub a lor iscălitură poruncindu-le şi dum-nălor straşnic, ca nici eî să nu se îndrăsnăscă a pristosi un ban măcar peste hotărîta sumă şi aşa împlinind banii să’î trămiţă la Dumnăvostră şi Dumnăvostră până la sfârşitul acestei luni să’î trămiteţî aici negreşit în primirea Dumnăluî Vornicului Cutiei; pricinuirî însă să nu ve mai cercaţi a arăta, că nu se vor asculta, căci acum într’acestă lună a luî April este vremea a se vinde fiindcă acum obicinuesc muştereiî de se arată, aflându-se mulţi într’acel judeţ din cei carii şi în anii trecuţi au cumpărat; iar urmând întocmai şi cunoscendu-vă sirguinţa şi filotimia, veţi fi lăudaţi. A vi se mai scrie şi al doilea şi pentru acăstă madea să nu adăstaţi, căci ori ce pricinuire veţi arăta, să şciţî că nu va fi ţinută în sâmă; iar de primirea aceştiî porunci şi urmarea întocmai, să avem înşciinţarea Dumnăvostră. 1822 Aprile 6.
      Constantin Negre, Romanitis.
      Dijmăritul, i tutunăritut i pogonăritul străinilor pe anul acesta let 1822, se vinde după coprinderea ponturilor domneseî ce au fost în vremea Măriei sale răposatului Alexandru Vodă Suţul, la lăt 1820 şi cumpărătorii au să plă-tăscă avaeturile po taleri 14 la pungă, aî Logofeţilor adecă la Dumnălor trei veliţi Logofeţi câte taleri 3 de unul, i taleri 3 la trei Logofeţi al doilea şi câte5 taleri 2 la spitalul străinilor la câţi bani vor eşî la strigare ai Vistieriei şi osebit au să plătăscă şi banii Cutiei i aî cişmelelor şi altele ce sunt canonisite, care au a se da la cumpărătore, păzindu-se şi privileghiurile i milele ce vor fi pe judeţ, iar banii Vistieriei au săplătăscă jumătate când va lua sferşit venerarea şi jumătate peste două luni.
  taleri.
1000 aî Cuţieî milosteniei.
1700 aî cişmelelor de la 17 judeţe, de judeţ po taleri 100.
  100 Divictaruluî şi Muhurdaruhuî ipac de la 17 judeţe.
  i70 aî monăstireî de la Stavrodronlul de judeţ po taleri 10-TOO aî' monăstîreî Arnotadin'"17judeţe. '              ^
  600 ăi dofitorului de lAXJrâibvây^               dt'prestăV'Oltr^"           ~ "
*’gţg-exBăcfaruTuî, 3Iri T7’"judeţe*^câte tâlerî 30 de fieş-carâ judeţ-. " ^
  680^ la“Logofătha/alelelor, do la 17' judeţe'cSte^taferT 40;âe 'fiecare; i pentru sensul cărţilor Divanufut au sa dea câte taleri 10 la "fieş-eafdV 85; pentru 17 sfănjîhr. ale'' tutu nărituluîde'IA' ViSftîeîi e,;'câte -talŞ'rî'SV “ ~   , .. , .
          98, pag. 83S; *. —................... ■" ’V                     '• - • ■ •
ISTORIA ROMANILOR
                                                                                                                                         £75
de la vitele prinse de pripas prin ogore şi ea na este prelevată în t6tă ţera, dar, negreşit, numai de la stăpânii vitelor prinse de pripas şi
                                                            Ponturilb dijmăritului.
                                                         De la Otcârmuirea Valahieî.
       După obiceiu s’au dat acesta carte a nostră ...... carele pe anul
                                                          acesta cu lât 1822 s’au rînduit de Dumneiuî boerul cumpărător al dijmăritului
din totă ţâra, ca să caute huzmetul acesta la sud.............să aibă dar volnicie
printr’acestă carte orînduitul slujbaş ca să caute slujba la numitul judeţ după coprinderea ponturilor ce mat jos se arată:
       1)       . Mitropolia, câte trele episcopiile, mănăstirile cele mari i metocele lor cele sciute, dijmărit să nu plătesca, după vechiul obiceiu.
       2)       . Duranelor boem cum şi jupânesele văduve ce le-au stătut boeriî dumnâ-lor, în boeriî cu caftane şi feciorii de boerî ce sunt şciuţî, iarăşi să nu plătesca dijmărit, precum au fost obiceiu din vechime.
       3)       . Nămurile i postelniceiî şi alţii ce au cărţi domneseî să nu le lipsâscă privilegiul ce aia.
       4)       . Toţi ceî-l-alţî ce vor avea stupi i rîmatorî să aibă aşi plat! dijmări-tul la orînduiţiî slujbaşî după obiceiu de totă litra po bani 13 noî şi poclonul de nume, adecă cel ce va avea de la <Jece litre în sus, orî cât de mulţi, sa plă-tescă câte banî 13 şi ploconul, po bani 80, iar care va avea câte 10 numai, să plătescă câte banî 14 făr’de plocon, asemenea să plătâscă şi câte 4 parale de nu menit ore de fieş-o^re nume, cum şi câte două parale de răvaş de plată, coprin-(jetor de ,suma banilor, că cutare au dat atâţia banî pe atâtea litre şi cei ceva plăti şi ploconul după maî sus arătata orînduială să se coprinijă şi ploconul într’acel răvaş, puind 16t i luna şi (}iua atuncî când îl dă, ca să fie cunoscut că au urmat cu dreptate şi sluşbaşiî să ^aibă a căuta slujba cu cercătură cu tot până la sfârşitul luneî luî Septembre, iar nu maî mult.
       5)       . Ceî ce scutesc dijmărit, forte să se ferăscă de a nu amesteca stupii rîmătorî de aî celor ce plătesc dijmărit în bucatele lor cu gând ca să păgube-sca slujba, că apoî uniî ca aceia dovedindu-se, nu numaî că pe acele litre ce se vor dovedi ascunse va plătî dijmăritul îndoit, ci încă şi pe ale luî drepte bucate ce va avea va plăti dijmărit după obiceiu, în rend cu ţăranii şi li se vor strica de tot porivileghiurile scuteleî.
       6)       . Boeriî ceî ce scutesc dijmărit pe drepte bucatele ce vor avea de tama-zlâc, de dijmărit sa nu se supere, iar pentru cele ce vor avea cumpărate pentru neguţătorie pe acelea să plătescă dijmărit după obiceiu.
       7)       Toţî ceî ce veţi avea stupî i rîmătorî să aveţi a ve arăta cu bucatele vosire la orînduiţiî slujbaşi, căci orî carele îşî va tăinui bucatele sale va^ plăti dijmărit îndoit.
6
I
276
V. A. URECHIĂ
eausând stricăciuni. Dijmăritul atinge însă mai mult pre locuitori, scutiţi de el fiind numai cunoscutele clase privilegiate şi monastirile.
      8). Poruncim şi vouă slujbaşilor ce veţi âmbla cu acesta slujbă, pentru mâncarea vostră i a cailor voştri, supărare sau cheltuială locuitorilor să nu faceţi, ci tote ori ce vă va trebui cu tocmelă şi cu bani gata să luaţi, iar far’ de plată sa nu ve îndrăzniţi a lua mai mult peste aceste ponturi, sau a face superare ori cheltuială locuitorilor, căci unii ca aceia dovedindu-se, nu numai că ceea ce va .lua va plăti îndoit, ci încă se va şi pedepsi, pentru care poruncim şi Dumnă-vostră boerilor Ispravnici ai judeţului, să fiţi cu privighere de a nu îngădui slujbaşii ca să facă urmări cu luări mai mult peste aceste ponturi de mai sus arătate, că veţi fi răspuncjetori; ci după aceste ponturi să ie daţi Durnnăvostră tot ajutorul cel cuvincios, ca să nu se facă cusur slujbei —1822, Maiu 6.
      Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
      Cod. 98, pag. 333.
                                                           Carte de tutun arit.
                                                      De la Otcârmuirea Valahiei.
      Fiind că vânzarea tutunărituluî pe anul acesta cu let 1822 s’au făcut după orînduiala ce au fost şi mai nainte, ca să se ia de un stan jiu câte 14 bani şi măsurătorea să se facă cu stânjinul ce se va da de la Vistierie înfierat, măsu-rându-se locurile cu tutun un lung al locului şi un lat şi pe câţi srânjinî va eşi să plătăscă de stânjin cum s’au <ps mai sus câte 14 bani făr’de plocon şi câte două parale de răvaşul de nume ce se dă pentru plată şi slujbaşii tutunari, să fie datori a da răvaşe cu suma stânjinilor i suma banilor cu numele i letul, luna şi (Jiua, căci mesurătorea cu cotul ce se urma din vechime, se făcea cu catahrisis, făcendu-se multe năpastuirî locuitorilor, iar mesurătorea cu stânjinul s’au găsit mai dreptă, de aceea s’au hotărît a se urma mesurătorea cu stânjinul.
      Vencjarea însă a tutunărituluî este afară din cei privileghiaţî şi cei ce au hrisove şi cărţi domnescî de scutălă. iar ceî-l-alţi toţi au să plătăscă. tutunărit precum mai sus se coprinde şi de va fi ca să se caute slujba de cumpărătorul judeţului, să se ferăscă de a nu face cea mai puţină nedreptate locuitorilor cu luare de bani mai mult peste suma cea hotărîtă, că apoi ceea ce se va dovedi prin cercetările ce sunt a se face că au luat mai mult prin catahrisis, va fi silit, nu numai ca să întorcă înapoi îndoit, ci se va şi pedepsi după măsura vinei; iar de va fi ca să ven(Jă huzmetul la altul, îndatorat să fie a se chezăşui cu acej cumpărător, ca să nu facă câtuşi de puţină năpăstuire locuitorilor, căci împotrivă urmând, nici acela nu va scăpa do pedepsă. Deci cu acăstă orînduială s’au dat
acăstă carte.....ce s’au orînduit de Dumnălui boerul cumpărător al tutună-
ritului la sud... ca să aibă volnicie a căuta slujba, şi cu stânjinul ce i se va da pecetluit de Ia Vistierie să măsore şi să ia şi banii, cu urmare precum se
\
ISTORIA ROMANILOR                  277
Săpunăritul e plătit numai de chernanelele (fabrice) eare-1 produceau.
coprinde mai sus; să nu se îndrăznescă însă a pune în mesurătore şi loc fără tutun cu cuvent că ar fi avut tutun semănat şi nu s’au făcut, ci numai locul în care va fi tutun şi mai mult să nu se îndrăsnesca a lua cu nici un fel de numire, nici conace făr de plată să nu facă, ci ori ce le va trebui să le cumpere cu bani gata, că dovedindu-se împotrivă următori, se va pedepsi şi Dumnevostră Ispravnicilor aî judeţului să îngrijiţi a Se urma întocmai precum poruncim, dân-dule şi ajutorul cel cuviincios, ca să nu se facă vre-un cusur slujbei.— 1822; Maiu 6.                   •
       Mihalache Manu) Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
                                       Doue porunci la Argeş şi la Prahova pentru Căminărie,
       Dumn6luî epistatul Căminărieî cei mari făcu aretare, că unii din neguţători, cari să chivernisesc cu aliş-verişul vinului şi al rachiului aflându-se privileghiaţî la cumpănii şi la alte orinduelî, coprind cârciumile cele cu veniri, 4icend că sunt ale lor, cu care acăstă urmare se păgubesce huzraetul, cerend a se face îndreptare; pentru care poruncim Dumnâvostră, să cercetaţi pe acei ce se împotrivesc cu acest fel de mijloce, cărora să le vedeţi sineturile şi de va fi coprin^end în sineturi a scuti câte o cârciuma, acea cârciumă are să fie scutită de ori cât vin şi rachiu va face vencjare, măcar al seu, măcar de cumpărat, sau scriind doue cârci^me, doue va scuti, iar alte cârciume mai multe ce vor fi să se îndatoreze la plată, îngrijind de a se păzi ponturile Căminărieî întocmai, ca să se ia căminăritul pe cât scrie de acolo de unde orînduesce numai, iar de coprinde sineturile ca să scutescă de căminărit drepte bucatele lor, ce vor face în vii şi ogrăzi ale lor, atunci ceea ce va fi de cumpărat de la alţii să se îndatoreze la plata căminărituluî şi butea ce va fi plătit căminărit o dată să nu mat fie îndatorată la altă plată de căminărit. CI dar aşa urmând, să daţi nizam de îndreptare, ca să nu se păgubescă huzmetul Căminărieî. — 1822 Martie 8.
       Grigorie Ghica, Barbu Văcar eseu, Mihalache Mânu, Constantin Negre.
       Cod. 96, pag. 224.
                                                      De la Otcârmuirea Valahiei
       Fiind-că din vechime slujba săpunărituluî din totă ţ6ra este obicinuit venit al Vornicului de harem, s’au dat după condica Divanului acesta cai*te a nostră..
......ce s’au orinduit de către cei însărcinat cu strîngerea acestui huzmet pe
anul acesta cu let 1822, ca să aibă acestă slujbă aici în oraşul Bucurescilor şi de la toţi ceî ce vor lucra săpun în ch&rhanele, să aibă a lua de la fieş-care săpunar pe cât săpun ar face, de una ocă căte o para, iar nu maî mult, că se va pedepsi, pentru care scriem, Dumnevostră zabiţilor oraşului Bucurescî, pe
V
278
V. A. URECHIĂ
      Asemenea nu lipsesc avaeturile diverşilor funcţionari. E de observat, că măcar că domnia nu există, se percep tdte dările funcţionarilor Curţei, precum căminăritul, săpunăritul etc. pe lângă marele venituri care constituiau dotaţiunea Domnului şi a Domneî. Venitul Vornicieî a continuat să fle consacrat Cutiei milosteniei şi pentru cişmele. In 1822 Maiu, Mehmed Paşa, Vizirul, ordonă ca şi aceşti bani să * i
care va areta maî sus numitul că nu se spune a plăti săpunărit, pe unii ca aceea să 'î faceţi şi făr de voia lor a plăti săpunăritul după cum mai sus se coprinde. — 1822, Ianuare 1.
      Asemenea carte s’au făcut şi la 5 judeţe ot preste Olt şi la 12 judeţe de dincoce de Olt s’aîi făcut altă carte.
                                       i
      Cod. 98, pag. 316.
                                  Prea înălţate şi prea milostive Vizir Mehmet Selim-Paşa Silistra Valesâ stăpânul nostru, cu plecată închinăciune până la pă-ment sărutăm luminatele tălpile înălţimeî tale
      Cu plecăciune până la păment aretăm înălţimeî tale, că Dumneluî Mano-ţache Paharnicii epistatul Armăşieî ne-au făcut arătare cum că în anul trecut orînduind zapciî pentru strîngerea banilor birului de la ţiganii domnescî, şi în judeţele ot peste Olt, cu poruncile Otcârmuireî de aici, nu i-aîî îngăduit Dumneluî Caimacamul Craioveî; după acesta mergend al doilea cu prea înaltă poruncă a înălţimeî tale, iarăşî nu i-au îngăduit, precum şi într’acest următor an orînduindu-se şi neferî dimpreună cu zapciî, carî mergend, nici pe aceştia nu i-aîi îngăduit, ci s’au ales numaî cu o cheltuială zadarnică. Deosebit de acesta arată, că au luat însciinţare de la zapciî ce ’î are dincoce de Olt, cum că un Niţui Ciobotarul, vătaf de ţigani, ce este şecjător în Craiova, împreună cu alţî vătaşî de ţiganî de dincoce să trecă dincolo făgăduindu-le uşurinţă şi scădere multă Ia bir, şi cu acest fel de amăgire înşălându-se ţiganiî are Armăşia rămăşiţă din anul trecut, iar birul următoruluî an neplătit cu totul, şi că cu acest mijloc, de nu se va face îndreptare, pote să tr6că peste Olt şi ţiganiî ce au maî rămas în partea loculuî, cerend a se face îndreptare. Ci fiind-că cu acăstă urmare se pricinuesee pagubă mirieî împerătescî, de aceea cu plecăciune aretăm Înălţimeî tale, ca să se poruncescă cu străşnicie a merge zapciiî armăşieî dincolo peste Olt nepopriţi, precum din vechime au fost obiceiu, în vremea trecuţilor Domni, sau precum maî bine se va socoti de către înalta înţelepciunea înălţimeî Tale, se va da poruncă de îndreptare. — 1822, Aprilie 15.
      Cod. 98, pag. 330,
ISTORIA ROMANILOR
279
se dea la Visterie în trebuinţa oştirilor turceşcî, dar boeriî intervin cu arz către acest personagiu, ca să întorcă Cutiei de milostenie venitul acesta.1)           j
     Scutiri de bir găsim puţine în 1821—22. Aducem câte-va în note şi din ele se va vedea, că asemenea scutiri s’au acordat pentru infirmităţi, ori cazuri de bătrâneţe ori de săcătuială1 2).
1) Către prea înălţatul Vizir Mehmed Selim Pasa Silistra Valesâ aducem prea
      plecată închinăciune până lapăment, sărutând urmele luminatelor
                                                              Măriei Tale tălpi.
      Şciut este înălţimeî tale pentru slujba Yornicieî din totă ţera Yalahieî, care este venit al Cutiei milosteniei, din care se cheltuesc la cişmele şi se ajută ceî săraci şi lipsiţi cu totul de hrana cea din tote (piele, că fiind fost data poruncă a se lua acest venit pe sema Yistierieî, am arătat înălţimeî tale cu arz pe larg pricina, făcend rugăciune a nu se strica iratul Cutiei milosteniei, şi Măria Ta ca un milostiv şi părinte al săracilor, prin milostiva poruncă, ni s’a aretat că au rămas huzmetul slobod pe sema Cutiei şi atunci la vremea vîn<Jerei acestui huzmet întâmplându-se a fi Dumneluî Caimacamul Craiovei aici, s’a poftit de unii din noi pentru judeţele ot peste Olt a le vinde, silindu-se pentru Cutia milosteniei a scote preţ bun şi aşa s’au şi dat asupra Dumnăluî să le vîn<Jă acum unde se aştepta trămiterea banilor, ne-am pomenit că scrie Dumnăluî Cai-; macamul, cum că are poruncă de la înălţimea Ta, să poprescă banii pe săma mirieî împărătesei, a se da cWtuelile oştirilor, pentru care cu plecăciune până la păment facem rugăciune înălţimeî tale să reverşî milostivire asupra sărmanilor cari se împărtăşesc dintr’acestă Cutie şi a cişmelelor, care cu acest venit se ţin, să se poruncăscă dumneluî Căimăeamuluî a trimite banii ce se vor fi strîns la Cutia milosteniei, să nu cerce ticăloşii lipsă de hrană, după porunca
Măriei Tale dinteiu ce au fost dată. — 1822, Maiu 14.
                                                     #-
      Cod. 98. pag 341.
                                                2) Către cinstita Otcârmuire, de la Spătărie.
      După cinstita porunca Otcârmuireî, ce s’a dat la*jalba lui Marin sîn David lefegiu ceauşesc, făcendu se cercetare prin dumneluî vel Ceauşul de starea şi pârlejuL jăluitorului, ne-am îndestulat că cu adevărat este la prostăstark, lipsit ae hrana cea din tote filele şi beteg de surpătură, pentru care nu lipsii a face cunoscut cinstitei Otcârmuiri, iar de a se erta de slujbă rămâne cum se va găsi cu cale de către cinstita Otcâimuire. —1822 Iulie 3,
      Româniţi*.
      Cod. m, fila 126.

280
V. A. URECHIĂ
      Se acordă diverse privilegii văduvei unul călăraş, care fusese trămis la Constantinopole, de răposatul Domn Al. Suţu şi carele fu ucis în cale, de boţi.
---:-----x------:--—’ '                . a           #
                                              Către cinstita Otcârmuirea Valahiei.
      După buiurdizma ce mi se dă la acâsta jalbă a Ştefanei soţia lui Ştefan Şbpron călăraşul, făcend cercetare, ve<Juiu la mâna ei carte domneseă a repo-satului Alexandru Yodă Suţul, cu 16t 1820 August 42, ce o dă ]a mâna jălui-torei, că soţul eî fiind trămis la Ţarigrad, la întorcere s’a împuşcat de tâlhari şi după privileghiul ce au nevestele călăraşilor la asemenea întâmplări, milosti” vire făcend Domnia Sa şi cu densa îî dă să ţie lude unul scutelnic om strein şi fără pricină de dajd;e, asemenea şi casa numitei să fie nesuperată de dajdiile Yisterieî i alte podvecjî şi angariî; acum jăluitdrea printr’acestă jalbă arată, că văduvă şi săracă fiind, ne avend cu cesă’şî hrăfi§scă copiii ce are, au dat casa cu chirie să vîn<Jă vin cu care să se ajute la hrana eî şi a copiilor eî şi vede că se* supără de căminărit, de ocale şi de alte angariî ale cârciumeî din care pricină se lepădă chiriaşii şi rămâne muritore de fome; se rogă ca în puterea cărţii domnescî, care (Jîce să fi® casa eî apărată de dajdiî i alte podve<JÎ Şi angariî, să se dea poruncă a nu se supăra de cele maî sus arătate pentru vîn-(Jarea vinuluî ce se va face în casa eî, ci fiind vrednică de milă şi de ajutor cererea ce face, remâne' la milostivirea cinstitei Otcârmuirî.—1822, April 17.
      Vel Logofet.
      Cod. 101, fila 26.
întărirea anaforalei Ştefanei soţia reposatuluî Ştefan Şopron ce au murit
      în drumul Ţarigradului, iar anaforaua este trecută mai în urmă.
                                                  De la Oteârmmrea V&lakiet.
      După pliroforia ce ne dă Dumnăluî fratale biv vel Yornicu Mihalache Mânu, epistatul Logofeţieî mari a ţăreî de sus, vexând că jăluitorea Ştefana soţia lui Ştefan Şopron călăraşul, pentru căci soţul eî s’a omorît de tâlhari în drumul Ţarigradului are milă lângă altele, ca să fie casa sa apărată de dajdiî şi de pod-vecjî şi angariî, în care casă făeendu-se vencjare de vin, pe lângă cartea domnâscă ce are, care o ajută la cererea eî, milostivire făcend şi noî, îî dăm, ca pentru orî-ce alişveriş va face în casa eî, orî ea sau prin mâna altora, să fie apărată şi de căminărit i fumărit şi altele ce sunt pe cârciume; de care poruncim la toţi câţi se cuvine supărare întru nimic să nu faceţi. — 1822, April 18*
      Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
                                                  De la Otcârmuirea Valahiei
      De vreme ce de către Dumnăluî vel Aga ni se da phiroforie pentru acest ţlie Neputinciosul, din mahalaua Foişorului, vânătorul polcovnicesc din brăsl^

ISTORIA ROMÂNILOR                 281
       Procese intre întreprinzătorii huzmeturilor şi stat aflăm puţine in 1822. Câtăm caşul unui întreprinzător- Radueanu de la Ploescî, care sub cuvânt că au călcat ponturile întreprindere! şi au luat bani peste ponturi, aii fost osîndit Ia inchisorea Hătinăniei, ca să restitue banii luaţi cu «catahrisis» ,).
agiească, cum că aflând u-se în versta betrâneţelor şi secat din bolele ce păti-mesce în cât destoinic de aşi mai purta orînduiala slujbei sale nu este, de aceea milostivire făcend Otcârmuirea cu densul îl ertăm atât de slujbă, cât şi în remăşiţa filelor ce va mai avea să nu fie supărat nici de dajdie, r.icî de alte angariî, ceva eşi pe mahalale. — 1822, Maiu 5.
             Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
       Cod. 101, fila 46 v.                                                       ~~
                                                        De la Otcârmuirea Valahiei
       Dupe~pliroforia ce ni se dă printr’acestă anafora de către dumn61uî fratele Yel Vornic de politie Alexandra îfenciuleseu, epistatui Agieî, cum că Ilie Căpitanul în slujbă împerătâscă aflându-se s’au sacatifsit de o mână, ne mai fiind vrednic de a se putea hrăni. Drept aceea dar milostivire făcend asupră’î, îl ertăm nu numai de slujbă, ci şi de rîndul dăjdiilor Vistieriei, cât şi de alte angariî şi podvecjî, ca să’şî potă petrece remăşiţa vieţii în pace şi nesuperat.— 1822, Iunie 20.
             Mihalache Manuf Constantin Negre.
        Cod. 101 fila 102 v.
                                                 Către cinstita Qtcârmuire, de la Agie.
        La acesta alăturată jalbă ce au dat jăluitorul Ilie Căpitanul ’1 am adus faţă înaintea mea şi cercetând starea şi neputinţa. betejiciunet jăluitoruluî, me pliroforisiiii, că în anul trecut din poruncă fiind orînduit la magazia tenului pentru oştirile împerăteşcî şi din întemplare au căcjut cumpăna cântarului peste densul stricându’i o mâna şi acum se află sacat şi nevolnic, neputend a se mai hrăni cu mânele sale. Deci pentru cererea ce face de a i se da o carte de ertăciune, reraâne cum se va milostivi cinstita Otcârmuire asupră’î.—1822, Iunie 17.
              Alexandru Nenciulescu.                                     ^
        Cod. 101, fila 102 v.
  3)  Aretarea ce ş'au făcut căfre Luminăţia sa Paşa la jalba lui Răducanu
                                                              de la Ploescî.
                               Către Luminăţia sa Hagi Ahmed PoLşa Seraschierul oştirilor împerătesci.
        După porunca Luminăţiei tale cercetând plângerea şi neodihnirea ce arată acest Răducanu de la Ploescî că nu este mulţămit pe hotărîrea Otcarm^ireî,
V
282
V. A. URECHIĂ
      Edilitatea. îndestularea publică a trebuit să fie prima îngrijire a Otcârmuireî, de^ceea o vedem dând circulari pe la ispravnici, ca să îndatoreze, prin boerinaşil judeţului, pe locuitori a face arături în pri-mă-vâra anului 1822, ba pe cei leneşi să-l oblige, nu numai să-l îndemne a semăna porumb şi meiu J).
      In interesul realisărel acestor arături să înceteze cu totul jude- * 1
nu lipsesc după datorie a areta Luminăţiei taie, că acesta s’a dovedit călcător ponturilor Divanului şi făcend catahrisis locuitorilor în ţâră, de aceea s au is-gonit de ispravnici şi nu ’l au îngăduit să facă catahrisis la slujba ce o cumpărase, iar cumperătorea luî fiind cu zapis fără de a se pomeni în zapis arătările şi cererile acestea ce le face acum, şi de aceea s’a osîndit la închisorea Hătmănieî, de a plăti banii după hotărîrea Otcârmuireî ce este dată la Hătmănie-—1822, Iunie 22.
       Constantin Negre.
       Cod. 101. fila 102 y.
1) Publicaţii la 12 judeţe pentru ca să îndatoreze pelocuitori prin boerinaşil
                                                         judeţului a face arături.
                                                      De la Otcârmuirea Valahiei.
      Dumndvostră boerilor ispravnici ot sud... facem Dumnevostră în scire, că după obiceiul ce au fost, care în condicile Divanului se vede din vremea trecuţilor luminaţi Domni, că la vremea arăturilor prin porunci domneşcî au fost îndatoraţi ispravnicii, ca prin boerinaşî de aî judeţului să îndemne pe locuitori şi pe ceî leneşi să!I îndatorescă să facă arătur.î cât va fi prin putinţă mai cu prisos, şi acum fiind vremea arătureî porumbului şi meiului care este cea dinteiu îndestulare şi hrană a locuitorilor, după datoria ce avem a îngriji pentru folosul obştesc, ve poruncim ca îndată ce veţi primi cartea acesta, numai de cât să rînduiţî în fieş-care plasă câte un boerinaş de ai judeţului, să âm-ble prin tote satele, ca să îndemne pe locuitori aşi face arături maî cu prisos, îndatorând şi pe ceî leneşi la acesta, iar cari nu vor avea înlesnire, ori de vite sau de plug, să’î întovărăşescă cu alţii cari vor avea spre a nu remânea nimeni fără de arături, dându-le să înţelegă că acdsta este pentru al lor folos, iconomisind şi Dumnevostră pentru datoriile lor a nu li se zăticni arăturile, iar pricini de judecăţi ş| alte asemenea să fie cu totul contenite până la 15 ale viitorului Maiu, când este sorocul cel orânduit al arăturilor de primăvară. Ci dar aşa să urmaţi negreşit şi de primirea porunceî să avem înştiinţare.—1822 April 10.                ^                        x
            Mihalache Mânu, Constantin Negre.
      pod. 96, pagina 8**.
ISTORIA ROMÂNILOR
283
căţile ţerănescî până la 15 Maiu, ca să nu fie împedicaţî ţeraniî de la lucrarea pămentuluî. *
  Vom vedea la Gap. comerciuluî, că s'au stabilit narturî pentru pane şi carne. Brutarii se jăluesc în April 1822 că nu vin ţeraniî cu grâu la obor şi cer şi parale din banii ce au a lua de la Visterie pe pânea dată în tainaturi, ca să aibă cu ce cumpera grâul necesar îndestulării oraşului. Se cere darea de circulărî pe la Ispravnici, ca să oblige pe ţărani a veni cu provisiuni la oraş spre vânzare1). 1
                                            1) Cinstiţi Dumnevostră boieri Otcărmuitorî,
   Cunoscendu-se de către dumnevostră stinahorisita stare a isnafuluî brutarilor, cari cu plângere prin alăturata jalbă aduc Agieî strigare, me rog după datoria îngrijire! datoriei cu care me aflu împovărat, să li se ckibzuiască întâmpinarea odihnei, cu dare de ban! din aceea ce au să ia şi pornire de zaherele după atară, ca să nu se aducă zmintâlă la a oştirilor hrană şi norod al politiei, căci în patru trecute tergurî abia s’au aretat la obor 10 care cu zaherea, din care pricină s'au şi închis vre~o câte-va cuptore de brutari, unele din neaverea banilor şi altele din lipsa zaherelelor şi pentru ca să nu ajungă trebuinţa la mai mare stinahorie, să bine-voiască cinstita Otcârmuire, ca să se dea o suma de ban! brutarilor, din sumă banilor ce au să ia de la Vistierie după pânea ce au dat în tainaturî, ca să potă şi e! a cumpera grâul cei trebuincios, iar pe de altă parte straşnice porunci să se trămiţă pe la judeţe, cu omeni într’adins, ca să pornescă pe locuitorii veni cu zaherea de grâu la obor; acestea după datorie le fac şciute şi de carar ce se va da de căîre cinstita Otcârmuire, se va face şi Agie! cunoscut.—1822, April 15.
       Alexandru Nenciulescu
       Cod. 101, fila 26 v.
                                                 De la Otcârmuirea Valahiei
       Cinstite dumnăta frate biv Vel Vornice Alexandre Nenciuleseu!e,Vau ve<Jut de către Otcârmuire acâstă anafora a dumnetale, cât şi alăturata jalbă a brutarilor, pentru care răspundem dumnetale, că Otcârmuirea cu totă distihia locuitorilor, îndestule orînduelî au fost în judeţe pentru bani! brutarilor, iar când Vorra vedea că fac ispravnici! amelie, vom orîndui şi mumbaşir! într’adins.şi pentru acesta ve! da Dumneta brutarilor să înţelegă, ca să ma! fie îngăduitor^ că li se va plăti negreşit, îndemnându’i ca să nu înconteneze cu cumperătorea zaherelelor prin bunele şi vrednicele Dumnitale iconomiî, fiind-că acum Vistieria
284
V. A. URECHIĂ
       Şi prin judeţe şi prin oraşele din judeţe se intemplă lipsă de pâne ori scumpirea eî de brutari. La Pitesc! brutarii fac grevă cerend să ven<Jă ocaoa de pâne pe parale 9. Intemne Otcârmuirea şi se con-stitue monopol de brutării în favorea unui Ion Spiru, care a primit să vendă pânea cu 8 parale ocaua şi că dacă preţul grâului va scădea de la 6 parale ocaua şi preţul pânei va fi scăzutl).
                                          x
au îngrijit do au scris către isprăvnicaturî, ca să îndemne pe locuitori spre a veni cu zaherea la terg spre vânzare, numaî vremea arătureî porumbuluî fiind într’acestă vreme, se vede ca nu se îndeletnicesc a veni şi la terg, iar Otcârmuirea are îngrijire şi pentru acesta de a pururea.—1822, April 18 Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigorie Romanitis.
                                    1) Zapis pentru pânea din Piteşti în ce chip are să se vânqlă.
      Pentru lipsa de pâne ce pătimeşee acâstă politie Piteştii din pricina brutarilor ce sunt, ne voind a scote de prisos, carii de şi scot şi aceea negră, crudă şi prostă, ven<}end ocaua pe parale 12 dupe davagealâcul ce au făcut obştea viind mumbaşir ca să pue nart po parale 8 ocaua, precum obştea s’au mulţămit şi dumnâlor boeriî ispravnici au găsit cu cale, s’aii adus la cinstitul isprăvnicat toţi brutarii, de faţă fiindL şi orînduitul rnumbaşir d-luî II Vistier Stanciu Vis-pescu i alţi boerî pămentenî şi dumnâluî zabitul judeţului li s’aiî făcut întrebare de ce nu scot pâne de ajuns, cojită şi albă şi să o ren<jă ocaua po parale 9 încă cu musaadea o para? şi au dat respuns că nu le dă mâna şi cine va voi ca să scoţă pâne, că eî îşi vor fărâma cuptorele; a cărora împotrivire au^ind’o şi eu fiind în casă şi de faţă pentru o pomenire de lipsa ce pătimeşee sărăcimea, printr’acest contract cu a mea iscălitură, me leg, că do astăzi înainte voiu orîndui omeni de ai mei ca să scotă pâne de ajuns pentru totă vremea, albă, copta şi voiu vinde-o ocaua po parale 8; <jic însă şi acesta: dumnâlor boe-rilor ispravnici să aibă şi acâstă îngrijire ca pe totă luna să iscodâscă de preţul grâului şi de va fi mai effcin de 6 parale ocaua să scoţă pânea şi maî jos, iar fiind maî scump să o arădic şi eu după cuviinţă, dar bună şi de ajuns precum maî sus me leg. Drept aceea spre aşî avea tăria acest contract, după mulţă-mirea obşti eî,’1 au adeverit şi dumnâlor boeriî ispravnici; am rugat şi pe prea cinstita Otcârmuire de l’au întărit, şi alţî brutari streini bez, ceî orînduiţî de mine să nu fie volnici a maî scote pâne, iar care va îndrăzni să se pedepsâscă; acâsta.—1822, Martie 16.
      Io an Spiru, adeverez.
        Cod. 98, pagina 328.
ISTORIA ROMÂNILOR
285
      Vătăşia de pescari percepe abusiv taxe mari de la carele cu pesce, raci, scoici etc. *), ce intră în Bucurescî. In urma reclamaţiunel pesca-
                                                  De la isprăvnicatul ot sud Argeş.
      Cel în dos iscălit dinpreună şi cu totă obştea viind cn acest zapis la is-prăvnieat şi citindu-se din cuvent în cuvent au mărturisit, că cu primire le-au făcut acest aşedomont; pre aşi avea tăria întocmai, ne-au rugat de l-am adeverit şi noi, acăsta.—1822, Martie 17.                                    .
      Ioan Cătuneanu, Ispravnic.
      Cod. 98, pagina 328.
                                                     De la Otcârmuirea Valahieî
      Acest aşe<|§nient şi tocmbla a numitului Ioan Spiru, pentru scoterea pânei de vencjare în politia Piteştilor, trămis fiind de ispravnicii judeţului cu înşciinţare, pe care citindu-i şi ve<}endu-l că este făcut cu bună orînduială şi cu dreptate pentru obşte, îl întărim şi noi şi poruncim, ca să şi aibă urmarea şi paza. — 1822, Martie 19.
      Grigore Ghica, B. Văcar eseu, M. Manut C. Negre, Sc. Grădişteanu, Sc. Mihălescu.
      Cod. 98, pagina 328.
                                             1) Cinstiţi dumnevostră boerî Otcârmuitorî.
      Ale norodului politiei strigări ce cu neîncontenire se aducea asupra vetă-şieî de pescari şi ale ticăloşilor locuitorilor ţeranî, ce venia cu pesce Ia terg de venejare, m’au îndemnat să intru în amăruntă cercetare, ca să me îndestulez de totă urmarea aceştii vătăşiî şi maî înteiu m’am încredinţat, că acâstă vătăşie încă din alte vremi, cu sfat de obşte şi l*iseric6sca afurisenie, împreună cu altele, vamă de zaherele, sărărie şi cherhana de lumînărî de c6ră galbenă s’au arădicat, stricându-se de a nu mai fi nici a se mai face pomeni, cum aşa şi maî în urmă s’au întărit prin porunci şi de Măria sa Ion Caragea Yoevod; apoi abătendu-tne şi la cele de catahrisis ale ei urmări, faţă cu cei orîoduit Petre Vătaful de pescari am dovedit a multor jăfuiţî mărturie, că cu nesuferite şi neomenite hrăpirî li s’au luat de numitul Vatav la carul cu 350 oca iţesce prospăt de baltă taleri 17 şi 4 oca pesce, de căruţa cu racT, taleri 8 şi 200 raci, de carul cu scoici, taleri 8 bani 60 şi 400 scoici, de miea de melci, talerî 2 şi 40 meleî. Acesta dar totă cercetare simţindu-se învederat că vătăşia de pescari nu are altă săverşire, nici slujesce la vre-un folos şi trebuinţă sau eftacsie a patriei, ci numai la o adâncă hrăpire plină de zmăcinare cu felurimi de chipuri întocmită, spre nesăţiosa lăcomie a vătafului, am chibzuit socotind a fi şi la a dumnbvdstră plăcere, ca să se aducă iarăşi într’a eî liniştită şi nestricată stare şi aşa am primit, de cât puţinul folos a! dregătoriei, să părtinez şi să îmbrăţi*
286
V. A. URECtttĂ
rilor să desfiinţeză vătăşia acesta de către Vornicul Alex. Nenciulescu. Acest energic funcţionar ridică de asemenea ori ce dări, ca lâptăritul, vărzăritul, cărnăritul, ca aşa să se eftinescă obiectele de îndestulare publică. Otcărmuirea aprobă mesurele propuse de Nenciulescu în 18 Aprilie 1822.
      Vameşii oborului Terguluî-de-afară aduc destule pedici comerţului de acolo, unde neguţătorii sunt încă superalî de fumărit pe lângă vamă. Din acâstă causă contra-banda se esercită în paguba vameşilor şi a fumărilor.
şez mai mult al obşte! repaos cu odihna, şi plăcere De aceea ca un lucru reu şi vătămător, prin cărţi de publicaţii, unele date la mâna pescarilor şi altele puse pe la locuri, unde se face adunarea vencjăre! peşceluî, spre cunoscinţa norodului, am arădicat’o şi am stricata de acum a nu mai fi, remâind toţi cei ce se neguţătoresc cu vencjarea de pesce, uşuraţi de greutatea sarcine! aceşti! hrăpi-tore vătaşiî ne ma! dând de acum înainte pentru pesce, raci, scoici şi melc! nimănui nimic cu nici un fel de numire, întocmind însă şi eî a aduce venirea pescelu!, făcendu-se cu mulţămită obştiei, care pe dată au şi pus’o în lucrare, şi se vede în veleg folosul obşte! cu eftinătatea ce s’ait făcut, iar dojănirea hră-pitoruluî Petre vătaf de pescar!, carele cu stenahorisite mijioce au dobândit’o şi ati făcut luări fără temere, năpăstuind pe ce! meşteri, am înmustrat’o şi de este puţin cu pagubă, numai de 21 de (Jile ce i-aiî rămas până Ia împlinirea sorocului în care i s’au însărcinat, iar nu cu întorcere de jaf şi pedepsă în valdg cum i se cuvenea, arădicând asemenea şi altele, care cu băgare de sdmă am găsit privind iarăşi cu catahrisis asupra locuitorilor, cum lăptaritul, vărzăritul şi cărnăritul, dezrădăcinându-Ie cu totul, ca slobozi să’şî facă fieş-care acest puţin aliş-veriş făr’de cea mai mică supărare sau cerere cu vre-un fel de numire. Ca să fie dar cunoscută a mea urmare, şi dumnâvostră nu lipsiţi a areta.
                                               Alexandru Nenciulescu, 1822 Aprilie 4.
      Cod. 101, lila 27.
                                                    De la Otcărmuirea Valahiei
      Cinstite Dumneta frate vel Vornice Alaxandre Neneiulescule, ascultându-se de către Otcârmuire acesta anafora a dumitale, pe care ve^endu-o şi noi că este dreptă şi după orînduişîă, o întărim că întru tote aşarsă se urmeze precum Dumneta ai găsit cu cale, spre a lipsi catahrisisul şi a se urma bună acesta urmare în totă vremea, ca să potă norodul a’şî face alişverişul slobod fără cea ma! mică supărare său' jaf şi cţe^ către ălţ! dregător! a! politie! Bucurescilor. 1822, April 18
      Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Grigorie Romariitiş.
      Cod. 101, ftla «70.
,   __________________ISTORIA ROMÂNILOR________________ £87
      Vameşii reclamă la Paşa cerendu-î închiderea oraşului Bucuresci pentru ca să nu mai potă intra nimeni de cât numai pe la străji adică bariere l).
                                       1) De la Otcărmuirea Valahieî, către cinstita Spătărie.
    Vameşii oborului Terguluî de afara, prin jalba ce au dat către Măria sa Paşa şi Măria sa au dat’o în cercetarea nostră, între altele arată, că marginile Bucure-rescilor fiind deschise, se cacirdisesc mărfurile ce sunt îndatorate la plata vămeî şi se păgubesce vama de dreptul ce are a lua, eerend ca să se închidă marginile ; pentru care acesta s’au mai dat ‘porunca nostră şi mai dinainte, ca împreună cu cinstita Vornicie a politiei să se îndatoreze mahalagiii cei ce aii case şi locuri pe margini, a le închide, ori cu garduri, sau cu şanţuri, şi se vede că acăsta nu s’au pus în faptă; ci dar şi acum de isnovă poruncim cu străşnicie, să se pue în faptă, nu numai pentru dreptul vămeî, ci mai vertos şi pentru fă-- cetoriî de rele, a se păzi nizamui bunei orîndueli, iar drumurile ce afi fost din vechime deschise pentru âmbletele omenilor nici acum să nu se închidă. 1822 Maiu 12.            •>—
        Mihalache Mânu, Şonstantin Negrea.
        Asemenea pitac s’au făcut şi către Vornicia politiei
        Cod. 96, pag. 260.
                                              De la Otcărmuirea Valahieî, către Dumneluî starostea za neguţători.
        Dumnălor vameşii de patru luni din anul trecut ăî oborului BucurescT, la pricina de judecată ce are cu măcelarii contactului ai tainaturilor oştirilor pentru vitele tăieroî ce le au desfăcut într’acele luni, face trebuinţă ca o chib-zuire subţire asupra dreptăţeî, în frica lui Dumnezeu să deslusescă boul i vaca şi oile ce se cumpăra de măcelari într’acea vreme de la obor şi de la mărgini şi alte locuri: câte oca carne putea să dea o vită ca acea, ca să potă judecata face euviinciosă hotărîre; de acea ţi se scrie, adunând din isnaful măcelarilor adiiaforî şi neguţători surecciî ce au cumpărat asemenea vite în vremea acea, carî să fie primiţi araândorora părţilor, faţă fiind şi dintre neguţătorii cupeţî unul, doî, omeni ideiaţî, cu mare de sămă, să desluşescă înaintea amîndorora^ părţilor dreptul adevăr, câte oca carre va fi putend da fieş-care vită: adică boul, vaca şi 6ia ? şi sa arătaţi Otcârmuireî dreptul adver în scris sub iscălituri, de a putea da Otcărmuirea euviinciosă alegere asupra acestei pricină do judecata ce curge de este vreme între vameşi şi între numiţii măcelari.—1822, Iunie 21
        Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Scarlat G$a$istenu.
        Cod. 101, fila 107.
A
288
V. A. URECHIĂ
         închiderea trecătorilor în oraş afară de bariere o ordonă Otcăr-muirea in 12 Mai 1822 şi în interesul pazei de hoţi.
         Nici o lucrare de pavele nu se face in anii aceştia şi nici o re-paraţiune. Un singur pod pe apa Dâmboviţeî fiind stricat, Otcărmuirea ordonă epistatului Vorniciei obştirilor să oblige pe mahalagii din jurul podului să-l facă îndată 1).
         Despre curăţenia oraşului nici o mesură. Nu departe de monas-tirea Radu-Vodă din causă că tabacii când lucrăză peile aruncă gundele în mijlocul drumului, s’au făcut movili* 1 2) de nu numai nu pot trece carele, ci încă s’a făcut şi un batac în care s’uă nămolit 2 cai ai trecătorilor şi ne-putând săi scătă, acolo s’au prăpădit şi că tâmna sau iarna la venirea apelor mari âmplându-se acel batac, pricinuesce mare
                  Porunca ce s'au făcut în dosul jalbei fumărilor
         Cinstite Dumnâta Epistatule al Agieî, veî vedea jalba ce dau fumării de aici din Bucurescî, prin care arată, că Dumneta îî oprosei să nu ia fumărit in tergul moşilor, unde au avut vechiu obiceiu să plătesc;! fumărit, ci dar să cercetezi Dumneta cum a fost obiceiu din vechime şi cu ce cuveat se opresc de Dumneta ? să ne areţî în scris.— 1822, Maiu 17.
         Mihalache Mânu, Constantin Negrea Romanitis.
         Cod. 96, pag. 265.
                                                 1) De la Otcărmuirea Valahiei
         Cinstite Dumnâta frate bir vel Yistiere Grigore Romanitis, epistatule al Dvornicieî obştirilor, fiind că podul de pe apa Dâmboviţeî ot Gorganî este stricat, şi din porunca Luminăţiei sale Paşei este să se facă negreşit, Dumn6ta să îndatorezi pe mahalagii acei mahalale să’l f acă amu maî curând, spre a putea trece făr’de nici o zmintelă sau zăticnire veri cine, iar care se va areta cu nesupunere la respunderea cisleî ce’l va ajunge, să ne areţî spre a’i sili şi făr’de voîe a fi următor aceî cisle. — 1822, Marte 23.
         Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Scarlat Grădiştinu.
                                                     2) Către cinstita Otcârmuire a ţârei rumânescî de la dvornicia ţări de sus.
         După porunca cinstiteî Otcârmuirî ce s’au dat la două jălbî ale luî Ioniţă Cavaful de aici prin care cel dintâiu aduce pîră asupra tabacilor ce sunt puşî cu tabachanalele pe marginea gârliţeî ot Radul Yodă, cum că cu gunoiul ce ’l aruncă au îngustat matca şi au început apa a face mâni ătură ca la doî stânjinî din locul luî şi că dintr’acâstă pricină i s’au lăsat prăvăliile ce le are şi pote ca să i se pricinuiască maî mare vătămare prăvăliilor, pilind nisce sălcii şi mă-
                           IstORlA ROMÂ.NILOR                           289
***■■■--   ; ;------------—   ;--------------------—      1 '•———————————
stricăciune prăvăliilor, mai ales sera că nu pot trăi de putorea acelui batac». Din causa tabacilor cari cu gundiele lor au strimtat matca Dâmboviţeî se produce tnnecăciunî. Din aceste îndoite pricini intervin reclamaţiunî în 1822 Marte Marele Vornic de Ţera de sus N. Golescu cerceteză la faţa locului şi în 18 Iunie 1822 Otcărmuirea scrie Spătăriei
răcinî să ’şî întărăscă local, 4ice au trămis egumenpl manăstireî Radului Vodă de l-au poprit, nejudecând că stricăciunea îî curge de la chiriaşii cuvioşiei sale. In al doilea jalbă se jăluesce pentru Ţaciul i Ivancea şi Tonciul tabaci, cum că numiţii când lucrăza peile, şamanul şi rânza le aruncă în mijlocul drumului unde s’au făcut movilă de nu numai nu pot trece carele, ci încă s’au făcut şi un batac, în care s’au înămolit doi caî aî trecătorilor şi neputend să ’î seoţă, acolo s’au prăpădit şi că tomna sau iarna la venirea apelor mari împlându-se acel batac, pricinuesce mare stricăciune prăvăliilor, maî ales vara că nu pot trăi de putorea acestui batac; împotriva căruia dând jalbă cinstitei Otcârmuirî, patru dintre tabaci, cum că jăluitorul cumpărând un loc de la un Grigorie Tabacul nu şi au păzit stăpânirea locului pe suma stânjinilor ce are cumpărat, ci cu binaua ce şi au clădit luând şi din drum au astupat un şanţ prin care se scurge acel batac şi că au astupat şi vadul ce ’l avea pentru trebuinţa meşteşugului lor de tăbăcărie cu sălcii şi cu nuele, cerend a li seda voie să destupe atât vadul cât şi şanţul, în dosul cărora jălbî dându-se buiurdizma cinstitei Otcârmuirî, ca să cercetăm şi să arătăm în scris, spre maî bună pliroforie am mers la faţa loculur însumî eu vornicul Nieolae Golescu; din scumpa cercetare ce am făcut, arăt cinstiteî Otcârmuirî, că mahalagii carî se află cu locuinţa pe marginea ia-zuluî ce se num^sce Bucurescăua, din reua lor nărăvire iarăşî au astupat matca apei. îngustând iazul unii cu clădiri de grajduri şi cu garduri până în mijlocul măteeî, alţî cu gunoie şi molozurî şi a’ţî cu^alte eşirî de izvodiri noue, împotriva porunci domnescî, şi măcar că se găsesce la Vornicie zapis dat al unora din trânşî cu legătură că nu vor maî urma acest fel de fapte, ci încă cu a lor cheltuială vor destupa şi matca apei, dar se vede că din neîngrijirea porunceî atunci, nu numai aceluî ce n’au urmatei încă şi împotrivă de atunci şi până acum s’au purtat, din a căror pricină negreşit urmăză ca la venirea apelor mari, neavend pe unde să răsufle curgerea Dâmboviţeî şi îraflându se apa în sus pe matca cea mare, va face mare înneeăciune, încât pote să vatăme şi să primejduiască cu înnecăciune alte locurî unde alta dată la venirea apelor mari n’au maî înnecat, şi fiind-că s’au pornit cu jalbă chiar din trânşî cerend să se pue nizamul ce este dat în lucrare şi pentru că asupra înnecăciune! ce făcea apa Dâmboviţeî, s’au făcut anafora în lât 1814 cu sfat de obsce şi s’au întărit de Domnul Ion Vodă Ca-ragea, spre a se păzi nizamul de către ceî ce îşi au namestiile pe marginea Dâmboviţeî şi a măteî Bucurescâua, care se află dată în păstrarea cinstiteî
    Istoria Românilor de V. A. Ureehia                         Tom. XIII. - 19
\
290
V. A. URECHIĂ
să nu se încalce drumurile, nici să se arunce gunoie pe drumuri, sau pe la marginea lor; batacut să se astupe şi să fie obligat cei ce strim-teză prin gunoie calea, să le ridice
      Mahalagii1) din uliţa Herăstrăului {a<Ji Dorobanţi) se judecă cu
Vornicii a obstirilor până a nu se pricinui vătămarea. Mi se pare ca cu cuviinţă este să fie porunca cinstitei Otcârmuirî către Dumneluî biv vel Vistr rul Grigorie Romanitis epistatul Dvornlcieî obstirilor, să aretr acea anafora, şi iarăşi cu porunca cinstitei Otcârmuirî, Dumneluî vel Spătarul sa puo acea liotărîre în lucrare până este vremea buna şi pote să se destupe acea matcă, casă remâe şi jăluitorit fără grijă de băntuiala ce aveau, precum şi pentru batacul auela ce în3tişî şi noî ’lam vecjut, să se îndatoreze pricinuitorii a’l astupa cu pădure, unde sa ajute şi Ioniţă Cavaful,ca unul ce ’şî are prăvăliile acolea, şi să se dea poruncă ca de acum înainte să se fereseă fieş-care, a nu se maî întinde câtuşi de puţin în marginea mătcî, luându-le încă şi zapis cu legătură, că de vor urma împotrivă după vremi să se şi pedepsâscă, care zapis să stea în păstrare Ia Vornicia obscirilor a se găsi după vremi, iar cea deplină chibzuire se va face de cinstita Otcârmuire. — 1822, Martie 22.
      Nicolae Golescu Vornic.
      Cod. 101, fila 96 v.
                                                   De la Otcârmuirea Valakieî
      Acostă Anafora a Dumn&uî vel Vornicii de ţ6ra de sus fiind urmatore hotărîreî obştescî, poruncim ca după acea hotarîre să se pue în faptă, cât şi acel batac să se astupe; şi fiind-că în urmă ni s’aii maî dat jalbă, că unii se întind de strâmtdză drumurile, alţi arunca gunoiu şi murdarlâcurî pe drumuri, ci şi pentru acesta să urmeze cinstita Spătărie a da nizam să nu se calce drumurile, nici să se arunce gunoie, sau alt murdalâc pe drumuri, sau pe Ia marginea drumuluî, ci să se ţie tot-deuna curat; iar cine va fi aruncat gunoiu să se îndatorescă a’l rădica ca să remâe drumurile largî, căci strîmtorea drumurilor pricinuesce noroie şi zăticnire obscieî la trecere. — 1822 Iunie . 18.
      Mihalache Mânu, Constantin hegrea, Romanites.
      Cod. 101, fila 97 v.
                           Anaforaua Departamentului de opt a mahalagiilor din uliţa Herăstrăului cu Iane arendaşul acestei moşii pentru cererea ce li se face de erbărit, i cu întărirea Otcârmuireî ca să fie aperaţî.
                                  Către cinstita Otcârmuire a ţereî, de la Departamertul de opt
      Din porunca cinstitei Otcârmuirî înfăcişand Zapciul hătmănesc la judecată pe mahalagii din uliţa Herăstrăului cu Iane arendaşul acestei moşii, am cercetat pâra ce fac, cum că le cere pârâtul erbărit, (Jicend eă pasc vitele lor pe moşia Herăstiăuluî, şi fiind că nu fac nici o pagubă şi stricăciune moşiei^
                _______ISTORIA ROMANILOR        ____________
arendaşul moşiei Herăstrău, care le cere erbărit pentru vitele ce pasc* Otcârmuirea apără pe mahalagii de asemenea pretenţie.
                                                 Spitalele funcţionezi in timpul Otcârmuirei şi cele maî multe
cer sa fie nesuperaţî după cum aii fost şi până acum de când s’au pomenit, fără numai în Domnia Măriei Sale Ioan Voia Caragea închi(}endu-le vitele un grec arendaş, în puterea Ghenciului arnăutul, de trica acelui Ghenciul au dat erbărit, apoi nu ş’au mai supărat de nimeni. Pentru care am trămis pe Zap-ciul cel orînduit Vasile Postelnicelul la faţa locului, ea să facă cercetare, şi ne aduse pliruforie în scris, cum că mergend la faţa locului, împreună cu pâ-rîtul arendaş, i cu jăluitorii mahalagii, aii vă^ut că vitele lor eşind din vatra politiei Bucurescilor afară, să pască pe*două moşii a monăstireî Sfîntuluî Sa-veî şi a Dumneeî Vornicesei Florăscăî, apoi au ajuns oreşi ce şi pe moşia Herăstrăului a monăstireî Cotrocenî, dar acolo loc de păşune nu este, ci numai pămentui gol, fiind-că acea moşie e plină de arături, i de drumuri, din care drumuri fiind două mari cari nu stau nici (pua nici noptea, însă unul al Braşovului şi altul al cherestelei ce vine la cişmea, de se şi izvodesce oreş-care iarbă, dar îndată se pasce şi so mănîncă de vitele drumaşilor i de şapte turme de oi i capre ale lăptarilor, de la care ia arendaşul avaet brân4ă şi bani, re-mâind numai pămîntul. Deci aşi hrăni cinevaşî vitele pe moşie streină fără nici un folos, este cu nedreptate, dar fiind-că cercetătorul arată cum că vitele jăluitorilor se pasc pe doue moşi,î adecă a Sfîntuluî Sava i a Dumnâeî Bănesel Florăsca şi apoi ajung 6reşî-ce şi pe moşia Herăstrăului, unde (Jic jăluitorii că nici o dată n’au dat plată de cât numai într’un an, din silnicia Ghenciului, rămâne dar la buna chibzuirea cinstitei Otcârmuirî.—1822, Iunie 17.
       Petrache Paharnic, Ianacke Slănescu, Stolnic, Nicolae Serezlif Alexandru Fălcoianu, Stolnic.
       Cod. 101, fila 120.                      ^
                        De la Otcârmuirea Valahieî
\
   Citindu-se înaintea ndstră acestă anafora a Departamentului de opt, am ve-<Jut urmarea cercetării şi descoperirea ce s'au făcut şi la faţa locului, pentru care poruncim, ca precum s’au urmat în anii trecuţi, maî înainte aşa să* se urmeze şi acum, ca să nu se facă alte preînoirî, ci sa se mulţămească şi arendaşii şi locuitorii pe obiceiul ce se va fi urmat până acum, nefăcend supărare sau cerere împotrivă.—1822, Iulie 5.
       Mihalache Mauu, Scarlat Grădisteanu, Romanitis.
       Răducanu, Sărdar.
          Cod. 101, fila 12o v.
V. A. URECHlX
                                                                                                                                  292
sunt pline de oşteni turei. Spitalul Colţea cu deosebire este consacrat ascherliilor Împărătesei.
                                                             Funcţioneză asemenea cel de !a Pantelimon1) şi cel de la capul po-
                               1) Prea luminate Bagi Ahmed Paşa Seraschierule al prea puternicelor
                                                          oştiri împerătescî.
      După porunca ce ni s’a dat "la jalba căuşului Amzeî purtătorului de gr jă al spitalului de streini, ce este în capul podului Mogoşoeî, p*in care arată că spitalul acesta are orânduit ăreşî-care venit din iraţurile ţereî şi acum vede că acel irat a încetat şi n’are cu ce să întâmpine neapăratele cheltuelî pentru căutarea celor bolnavi, unde se afla şi din ostaşi bolnavi de se caută, cerend a-jutor a se porunci să i se dea veniturile şi de Luminăţia ta ni se poruncesce, ca cercetând, să’î înlesnim mijlocul dreptăţeî; următor fiind am cercetat şi se găsesce, că spitalul acesta are orînduit să ia de ia tote huzmeturile po taleri doi la pungă şi acum la Ianuar trecut vîn^endu-se vămile şi ocnele, care sunt cele maî mari dintre huzmeturî, cu orînduială ca cumpărătorii acestor huzme-turî, peste banii Vistieriei să dea de la e! şi acest avaet, căci aşa s’a urmat de s’a dat tot-dăuna şi aşa s’a vendut şi acum la cochiivechî, şi pe două luni Ianuar şi Fevruar nu i s’a dat'analagon, fiind popriţi cu porunca Luminăţiei tale, de la ocnă nu i s’a dat, neputend să mai ia nici de la văm! pe cele-l’alte luni şi acesta fiind plângerea jăluitorulu! că i s’a poprit iraţurile, arătăm Luminăţiei tale, şi rămene la buna chibzuire şi porunca Luminăţiei tale. —1822, Fevruar 26.
      Cod. 98, pag. 324
                                                    De la Otcârmuirea Valahieî.
      Fiind-că spitalul ot mănăstirea sfîntuluî Pantelimon prin hrisove domnesc! care ne sunt sciute şi nouă are orînduit să ia pe tot anul câte taler! 2500 pentru Ocnele mar! ce sunt pe moşia acestei mănăstiri şi rău se împo-trivesce Dumnelu! logofătul Bibescu cu pricinuirea că nu ar fi ocnele pe moşia aceşti! mănăstiri, în vreme ce şi no! seim că ocnele sunt pe moşia acesta a spitalului, de aceea poruncim Dumitale, chir Zisule Carapan, gazda ocnelor mari, ca să plătesc! negreşit arătaţi! ban! la numitul spital şi Dumnăta în puterea aceşti! porunci ţi-î ve! lua de la Damnălor boeriî cumpărător! a! Ocnelor mar! de peste Olt. — 1822 Iunie 27.
      Mihalache Mânu, Constantin Negri. Bomanitis.
      Cod. 96, pag. 294.
                                                    De la Otcârmuirea Valahici.
                                     Către dumnHuî Slugerului Teodor capidiehaiaua Silistrei.
Dintr’acestă jalbă ce au dat Otcârmuire! epitropul spitalului mănăstire! Colţel, vel lua Dumnâta pliroforie, ci fiind în adevăr că ue când aii venit oş-
ISTORIA ROMÂNILOR
293
dulut Mogoş6eî dis spitalul de streini. In favorea acestor spitale otcâr muirea face acte ce se pot vedea in notă.
       Orăşenii din Târgoviştea cer să se înfiinţeze spital în oraşul lor în localul de la monăstirea Stelea1). Otcârmuirea in Iulie 1822 învoesce
tirile prea puternicei împărăţii nelipsit şi necontenit au fost însărcinat spitalul cu ascherlâî împărătesei bolnavi spre căutarea boleî lor, precum şi acum se află ascherlâî împerăteşcî şi cu alţi streini săraci bolnav: (să lăsăm a Zice paguba ce s*au întâmplat în anul trecut din groznica furtună ce au fost, care este sciut de toţi) şi pentru că din venitul acelor bălţi după numitele moşii cum şi tre-cetorea podului Cărnii şi care sunt drepte ale spitalului, date prin hrisove domnesci şi stăpânire de sumă de anî, şi pentru că în anul trecut nu au luat nimic ca să se fi putut întâmpina la trebuinciosele cheltuelî ale săracilor bolnavi şi se află acest spital întru o mare islerisălă, mai vârtos acum într’acăstă vreme, de aceea scriem dumitale, cu un mijloc cuviincios şi cu umilinţă de rugăciune, să se aducă aminte Măriei sale prea înălţatului Silistra Yalesâ de acăsta şi in ce chip se va milostivi pentru slobozitul bălţilor şi a lesiî i a podului Camei . de către cei ce le-au făcut zapt, ca să se potă ajuta săracii bolnavi la necurmatele cheltuelî ce pe totă <pua se urmăză, să însciinţeze Otcârmuireî, ca să seim ce răspuns să dăm jăluitoruluî epitrop.-— 1822, Maiu 11.
       Constantin Negrea, Bomanitis.
       Cod. 98 pag. 336.
                                 Porunca ce s'au făcut în dosul jălbei megiasilor ot oraşul Târgo-viştei din sud Dâmboviţa.
                                                    De la Otcârmuirea Valahiei
       Cât pentru a se face spital în politie, primită le este cererea ce fac jălu-itoriî, nu numaî pentru cele ce arată într’acăstă jalbă, ci şi pentru pilda ce avem cu spitalul Colţeî ce este în mijlocul politiei Bucurescilor i spitalul străinilor care de şi este în marginea Bucurescilor, dar este iarăşi între case de mahala la care spitalul ce se face păzindu-se curăţenia nicî o molifselă nu aduce, pentru care poruncim dumnăvostră boerilor Ispravnici aî judeţului, ca\cercetând şi dumn6vostră jalba lor şi fiind precum arată, să aibă şi de la dumnevostră ajutor şi înlesnire la cele cu cale, dar fiind-că ne-am pliroforisit că acâstă mănăstire Stelea, unde vor să facă şi să aşe<Je spitalul se află închinată Iş sfîntul mormânt, să fie datori jăluitoriî ca întâî să se aşe^e cu epitropul sfîntuluî mormânt, iar până nu se va aşe^a slobozi nu sunt să facă spitalul într’acel loc.-~ 1822 Iulie 5.
        Mihalachc Mânu, Bomanitis,
        Cod. 96 pag. 296.

294
V. A. URECHIĂ
acâstă înfiinţare de spital după-ce târgoveţii se vor înţelege în privinţa localului cu Epitropul Sf. mormînt la care este închinată monas-tirea Stelea.
       Alienaţii continuă a se trimite în căutare pe la monastirî !).
       Comerţ, Industrie, Bresle.—Pote-se vorbi de comerţ şi industrie în timpi anormali ca cei din 1821 şi 1822? Până şi articolele de îndestulare publică sunt cu anevoie de procurat în Bucuresci.
       Aga oraşului renunţă la avaetul seu, numai ca brutarii să nu scum* pâscă pânea. Totuşi ei urcă preţul 6ca!eî de pane la 9 parale, ceea-ce obligă pe boerii administraţiei ca în 6 Martie 4821, să dea nart pentru brutari, impunând preţul de 6 parale la ocaua de pâne albă. In 24 Iulie acelaş an 1831 s’au făcut din nou olar pentru ca să se probeze bru tarilor că n’aii dreptul să urce preţul pâneî1).
                                                  1) De la Otcârmuina Valahi ei.
      Cuviose arhimandrit©, stariţule al sfintei mănăstiri Căidăroşanii, după pliroforia ce ni se dă printr’acăstă anafora de către agie pentru acel ticălos creştin că se află zmintit scriem cuvioşiei tale ca să?l primesci acolea în mănăstire ţiindu-1 în bună pază până când se va îndrepta sau se va linisci vremea, dândui-se însă de la mănăstire şi hrana cea trtbuinciosă. — 1822, Maiu 12.
      Mikalache Mânu, Constantin Negrea, Bomanitis.
      Cod. 101 fila 54.
                                              Cinstiţi Dumnevostră boeri Otcârmuitori.
      Un ticălos creştin de aici din politie aflându-se lipsit de minte nu numai pe sineşî au cugetat a se vătăma cu cruţare de viaţa prin spînzurare, din care s’au zăticnit de cei ’i-ati vg(}ut, ci şi lăcuitorilor face multe supărări, mai ales la ascherlâî, necinstind aruncă cu pietre şi băîigî; Agiea şi ca să întîmpine întemplătorea primejdie care pote să o aducă acest ticălos, l-au periorisit la în-chisore, dar fiind*că nu se pot©'dojeni, va bine-voi cinstita Otoârmuire a se orândui la vre-o sfîntă mănăstire unde so va socoti ca să’l aibă în pază până se va îndrepta sau se va linişti vremea.— 1822, Maiu 12.
      Alexandru Nenciulescu.
      Cod. 101 fila 54.
      De la Caimacamii ţerei rumânesci către Dumnelui fratele vel Agă
                                                         Nicolae Filipescu
      Find-oă însuşi Dumneta ca un bun patriot, păzind folosul obştiei, ca să nu găsâscă brutarii pricină că dau avaeturi la Agie să seurapescă pânea ai primit şi te-aî lipsit atât de avaetul ce urma, cât şi de cel canonisit prin hrisov de Ia
ISTORIA ROMÂNILOR
295
      Pentru îndestularea oraşului cu carne exista contract cu Sior Teo-dosie Vrana, epistatul cărnurilor, încă dinjj^ipul Domniei lui Al. Vodă Suţui. La 29 Ianuar 1821 scade preţul cărnei şi anume acea de oie de la 18 parale la   16, iar cea de vaca de   la 16 la 14 *).
      Se    silesc boeriî Otcârmuitorf în  tote modurile  să dea ore-care
avent comerţului,îndemnând,pe locuitori să vină la bâlciuri. Aşa, târgul Moşilor care n’a putut fi ţinut in 1821, urmeză să se ţină în anul 1822. 1
      --          . -- -     X.                               *
Domnul   Caragea, ca să nu eî nimic, Ia acâsta cunoscendu-se în faţă că vrei să
arăţi datorie de patriot adevărat şi am rămas mulţămiţî, dar fiind-că brutarii ca nisce nărăviţi rău voesc să ven<Jă pe nouă parale ocaua şi acesta cercetând-o în Divan am găsit-o făr’de cale, şi s’au hotărât ca să se ven<}ă ocaua de pane albă coptă bine câte parale 6; ei dar într’acestaşî chip să dai Dummâta nizam şi să îngrijesc! a se păzi nartul şi a fi îndestulare de pâne, iar care se va areta împotrivitor să ’î fac! căzuta certare precum şi jimbla se va vinde 7 parale ocaua.—1821 Martie 6.
      Al Unqro-Vlahiei Dionide, Constantin Creţulescu, Grigorie Ghica, Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Racoviţă, Constantin Samur caş, Mihalache Mânu, /or-dache Slătineanu, Iordache lilipsscu.
      Cod. LXXXXVI, pag. 216.
      Actul al 2-lea este în Cod. originală a Bibliot. Urechiă, la fila 5 verso.
       1) Cinstite Dumnâta frate vel agă, cu tote că ventjarea cărnei aici în politia \ Bucurescilor esto hotărîtă prin contract întărit şi de răposatul Domn Măria i sa Alexandru Vodă Suţui, ca să fie cea de oie câte 18 parale ocaua iar cea de vacă câte 16 parale ocaua, dar fiind-că însuşi Sior Teodosie Vrana epistatul cărnurilor, vexând eftinătatea vitelor şi cunoscând nedreptatea ce se face obştieî de a se vinde carnea cu acest fel de preţ, dintru al seu bun proeresis, prini în scris arătarea ce au făcut către Domnie au maî scăzut preţul ven^ăreî cărnei,j după care s’au hotărît a se vinde ocaua cea de oie parale 16 iar cea de vacă; parale 14; fiind însă că am luat pliroforie cum că^carnea acum nu s’aţ fi venind cu acest preţ, ci tot cu preţul cel d’întâiu, adecă pe 18 şi 16 ocaua; de aceea poruncim, să da! cuviinciosul nizam de a se vinde carnea cu preţul ce j s’au hotărît în urmă după chiar primirea Iu! Sior Vrana, adecă cea de oie câte \ parale 16 şi cea Je vacă câte parale 14, iar avend Sior Vrana vre-un cuvent destoinic de împotrivire ca să i se venejă carnea precum (Jice, să ne faci arătare în scris, spre a se da cuviinciosul carar.—1821 Ianuar 29.
       Iscăliturii exboer Hor Otcârmuitori.
       Cod. LXXXXVI, pag. 198.
296
V. A* URECHIĂ
Se înainteză prin Ispravnici publicaţiunî pentru acesta, prin care se promite comercianţilor protecţiune şi pace şi că vor fi păziţi cu neferî la întârcere, să nu’1 supere nimenea dintre Turci1).
      Graţie acestor publicaţiunî târgul Moşilor a isbutit şi acesta în-dâmnă pe Otcârmuire, să facă publicaţiunî noue prin judeţe pentru târgurile Drăgaiceî, al Sloboziei şi al acelui de la Mizil, din cursul Junei Iunie 2).
    4) Publicaţii la ispravnicii din 12 judeţe dincâce de Olt de a se face târgul Moşilor la Bucurescî.
      Fiind că vremea târgului Moşilor, care se face în marginea politiei Bu-curescilor, se apropie, unde sciut este de dumnâvostră că locuitorii din judeţele despre partea muntelui se coboră cu vase de lemn şi cu felurimi de vase de pământ, iar IScuitoriî judeţelor de la vale venea cu alte trebuinciose lucruri de vindea şi îşî făcea alişverişul lor; de aceea din vreme se face cunoscut dumnâvostră, ca îndată după primirea aceşti! porunci, numai de cât să publicarisiţî în tot coprinsul judeţului, că se face estîmp tirgul moşilor negreşit şi să îndemnaţi cu de a dinsul, ca să vie la târgul acesta la vremea când se face, două trei 4ile mat nainte, adică cu feluri de lucruri de vânzare şi să le aretaţ! şi acâsta, că alişverişul au să şi’l facă în pace nepopriţi şi nebântuiţ! de nimeni, pentru că s'au orânduit îndestule coluri pentru paza lor, ca să nu'î bântuiască cinevaşi din ostaş! sau verî-cine precum şi la întorcerea locuitorilor ce vor veni cu vase din partea muntelui este hotărîre făcută, ca să li se dea neferî de pază, să’! ducă cale de 6 7 ceasuri de Bucurescî până îşî vor înlesni selemet drumuluî, fiind că şi din oştiri s’au raaî uşurat din politia Bucurescilor; şi de urmarea ce veţi face cu punerea în lucrare după cele maî sus arătate mijloee, să aibă Otcârmu-irea răspuns. 1822 April 25.
      Asemenea poruncî pentru târgul moşilor s’aii făcut şi Ja Spătărie şi la Agie, ca să urmeze precum mai sus se coprinde.
Publicaţii la 12 judeţe că este să se facă târgul Drăgăicei i tergul Slobo-
                                                               diez şi Mizil.
      De la Olcârmuirea Valahiei către dumnelor Ispravnici ot sud...
      Fiind-că cu mila luî Dumnezeu şi cu puterea oştilor împărătesc", după nizamul ce aii dat Luminăţia sa Paşa Seraschierul oştilor, petrecerea tuturor de obşte e nebăntuită de către nimenî şi târgurile ce se fac sunt folositore obştieî, că fac alişverişurî ven^end şi cumpărând; de aceea şi Moşiî ce au obiceiu de se fac aicî la Bucurescî, după îndemnarea ce am făcut la obşte s'aiî adunat îndestul norod cu vase i altele ce au avut de vânzare, făcendu-se bun aliş-
ISTORIA ROMÂNILOR
297
      Pentru apărarea prăvăliaşilor din Bucurescî de brutalităţile din partea Ascherliilor turci s’au rânduit un gavaz-başa. Otcârmuitoriî scriu marelui staroste de negustori, ca tot! prăvăliaşii să facă o răsplătire acestui apărător al lor «carele (Jioa şi nâptea trâpădă şi alergă pe po' duri şi pe uliţele târgului, pentru apărarea şi aliş-verişul neguţitorilor»-Se pune pentru acâsta taxă câte un taler de prăvălia mare şi câte 20 de parale de prăvălia mică ')• * 1
veriş de n’au rămas nimic nevendut şi fiind-că se apropie şi tergul Drăgăicei de la judeţul Buzeuluî, ce se face la 24 ale viitorului Iunie, tergul Sloboziei din sud Ialomiţa, tot atunci şi tergul Mizil din sud Saac ce se face tot la Iunie 29, ve poruncim, să publicarisiţî în tot judeţul, că aceste tergurî au să se facă după obiceiul lor şi să îndemnaţi pe toţi de obşte a merge cel ce au de vendut şi de cumpărat, ca să’şî facă alişverişul lor nepoprit, încredinţându’î că pe lângă nizamul ce este dat are să trimiţă Luminăţia sa Paşa şi alţi păzitori de vor fi apăraţi şi nu vor avea nici o băntuială de către nimeni, precum nici cel ce au fost la Moşi nu s’au bântuit şi de primire să avem însciiţare. 1822 Maiu 22.
       Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Romanitis.
       Asemenea Pitac s’au făcut şi la starostea de neguţători.
       Cod. 96 .pag. 270.
                                                     1) De la Otcârmuirea Valahieî.
       Damnata Staroste za neguţători, sciut şi cunoscut este la toţi dumnelor neguţătorii pieţei şi ceî-l-alţî locuitori tergoveţî, că dumneluî Gavas-başa încă de la venirea biruitorelor oştirilor împerătoscî 4iua Ş* noptea trepădă şi alergă pe poduri şi uliţele tergul uî pentru apărarea şi alişverişul neguţătorilor ape-rându-î de către ascherliî ce se întempla de fac câte o atacsie în terg, de aceea după a domniei sale osteneli, nu că dor Dumn61uî pretenderisesce şi face cerere de vre-o plată, numai proeresisul neguţătorilor trebue să şil arete, ca să se îndatorâscă şi să pue mai multă silinţă şi strădanie a alerga pe uliţa tergul uî pentru ocrotirea şi alişverişul dumn61or^ci dar Dumnâta diJ partea nostră să le-o faci cunoscută, că’i pohtim ca să dea şi dumnelor un ajutor, pentru că de la noi partea boerilor şi ceî-l-alţî i s’au făcut încă maî dinainte căzută mulţă-mire şi acum urmeză să dea şi dumnelor câte taleri unul de prăvălia mare şi parale 20 de prăvălia mică, şi acest ajutor şi procresis acum au a’l face iar nu altă dată şi baniî strîngendu-se de către dumn6ta prin ceauşul stărostieî, să ni’î facî cunoscuţî şi ţi se va porunci cu ce chip să se dea la dumneluî gavaz-başa.—18%2 April 13.
         Mihalache Manu? Constantin Negrea, Grigorie Romanitis,
298
V. A. URECH1Ă
      S’aîi întemplat neînţelegeri intre orşeniî de la Slatina1) în privinţă locului unde sâ se ţină tergul. Locuitorii din Slatina s’au desbinatîn doue tarafuri, unia cerend a continua a se face tergul la locul cei
                             1) Porunca la sud Olt, pentru tergul din Slatina ca să nu se stremute din locul unde s'au aşeclat, dar să mai cerceteze pentru\împotrivitori şi să înştiinţeze,
                                                 De la Otcârmuirea Valahieî, către Dumnelor Ispravnicii ot sud Olt.
      Cu acesta jalbă iscălită de mulţi orăşanî viind Medelnicerul Hristeseu cumpărător de la cochiîvechi al vărnei Slatinei, ne arătă de ve(}um şi osebit pitac al dumnăvostră de la trecutul Fevruar 22, orînduind pe giudeţul oraşului ca să facă întrebare tuturor târgoveţilor ce se află într’acel oraş, ca pentru înlesnirea şi a lor şi a vameşilor, să chibzuiască cu toţii un loc mai larg ca să se hotărască a se face acolo tergul Sâmbăta, că unde se făcea până atunci este loc strimt şi plin de norde grele şi unde se va alege loc să dea în scris către isprăvnicie în dosul pitaculuî, şi se văzură iscăliţi într’acel pitac 34 omeni, prin care arată că au ales loc după plăcere, dimpreună cu vameşul, în vale, spre a face şi obor; în dosul căruia pitac se yface şi adeverirea dumnăvostră şi a zabituluî, ca să se facă terg într’acel loc; iar printr’acestă jalbă în care se văd iscăliţi iar toţi orăşenii însă neguţătorii, băcanii, braşovenii, mămularii şi câr-ciuraarii, arată că din vechime tergul au fost de marginea oraşului, cum se ur-meză şi în alte părţi, iar în Slatina din vremi răsvrătite se face pe uliţile terguluî şi că nu numai locuitorii nu pot să’şî facă alişverişurî, ci şi vărnei se pricinuesce pagubă, eaeirdisindu-se lucrurile, şi după cererea lor ce au făcut la isprăvnicat au ales loc bun unde aîi făcut şi vameşii obor; li s’au întărit şi de isprăvnicat i de zabitul judeţului alegerea lor; iar vr’o cinci şase neguţători, cari sunt mai la deaj şi se făcea tergul pe lângă ei, se fac davagii să nu fie obor, nici să se facă terg la locul slobod larg, cerend jăluitoriî a nu se strămuta tergul de unde s’a aşecjat; osebit şi cumpărătorul vărnei făcu arătare, că la obor au cheltuit peste taleri 200 şi că de nu va rămânea tergul în locul ce s’au aşezat, se pricinuesce pagnbă vărnei şi nu pote să răspundă sferturile; deci cu tote că cererea orăşenilor este unită cu a vameşului şi pentru a se păzi interesul vărnei domnesci este maî primită, dar şi voia celor mulţi birue-sce pe a celor puţini, ci dar numai atâta să cercetaţi: de sunt cu adevărat aceştia, ce vor a fi tergul unde s’au aşezat, mai mulţi de cât a^eia ce cer să-l strămute? şi făr’de a-1 strămuta din locul ce s’au aşezat să însciinţaţi dreptul adevăr, că de se va arăta acei cu ja^ă să li se dea răspunsul cuviincios.
      Grigorie Ghica, Barhu Văcăreseu} Mihalache Mânu, Constantin Negre.
      Cod 96. fila 228.
ISTORIA ROMÂNILOR
299
vechia, iar alţi) să remână unde s’a mutat de curând după cererea Vameşilor. De la Martie până la Maiu urmeză anchete diverse, până ce
                                                   De la Ocârmuirea Valahiei.
                                          Către dumnelor boierii Ispravnici ot sud Olt
      De la 21 ale trecutului Martie, s’au dat poruncă Otcârmuireî către dum-nâvostră pentru tergul de la Slatina, după pitacul dumnevostră de la Fevruar 22, când aţi orînduit pe giudeţul oraşului să chibzuiască cu orăşenii pentru tergul ce aii cerut ca sa se mute, de este cu cererea tuturor şi a vameşilor? în care pitac s’au vecjut iarăşi mulţi orăşeni iscăliţi şi apoi de dumnâvostră şi de către dumneluî zabitul că întăreşce alegerea lor, a se muta tergul la vale, unde să se facă şi obor de ven4are de vite, şi atunci ni sau făcut arătare prin jalbă din partea orăşenilor, că vre-o 5 6 neguţători, cari sunt mai la deal şi să is-
Iterisesc de terg, căci se făcea pe ia uşele lor, amblă ca să strice tergul de la ocul cel larg slobod şi să’l mute iarăşi pe lângă casele lor arătând şi paguba i stricăciunea ce se primesce cu tergul a se face pe uliţe şi cu tăte că s’au ve^ut cererea lor unită cu a vameşilor, fiind datori a se păzi şi interesul vameî, iar fiind că voia celor mai mulţi birueşce pe a celor mat puţini, vi s’au poruncit dumnâvostră, ca acăsta să o cercetaţi: de sunt ou adevărat aceia ce vor să fie tergul la vale unde s’au aşetjat maî mulţi sau sunt mai mulţi aceia care voesc şi cer să fie terg tot în locul cel vechiu? şi fără de a face strămutare, dreptul adevăr să înşciinţaţiî; acum ne veni acestă alăturată jalbă, prin care se văd iscăliţi maî mulţi orăşeni decât la cea dinteiu cerend a fi terg tot în locul cel vechiu, iar de la D-tre nu ne-au venit nici o însciinţare, ci fiind-că cu, acestă jalbă mare plângere au făcut atât către Măria Sa Paşa, cât şi către noîs că din partea dumnevostră s’ar fi făcut diiafendipsis, de aceea orînduim într’adin pe Mateiu Logofăt al Divanului, cu carele ve poruncim straşnic, ca împreună cu zabitul judeţului i cu orînduitul Logofăt, să faceţi acesta amănuntă cercetare şi maî întâiu prin tote mijlocele să metahirisiţî a’î învoi, iar ne stând mijloc de învoire, să faceţi alegere curată prin catastih anume, câţî sunt ceî ce voiesc să se facă terg Ia vale, unde s’au ales locul şi câţî sunt ceî ce voesc să’l facă tot în locul cel ^echiu? şi unde va fi cererea celor maî mulţi, acolo (Jicem să se facă terg, iar când şi cu acesta veţî vedea că tot nu rămâne odYhnă, sa vie do1 despre o parte şi doi despre alta vechiiî şi celor-l-alţî aici; de care să ne în-şciinţaţî cu întorcerea logofătului—1822, Maiii4.
      Mihalache Manu} Constantin Negrea, Romanitis.
      Cod. 96 pag. 253.
   De la Obcârmuirea Valahiei, către dumnelor boerii Ispravnici ot sud Olt.
      Cu întorcerea luî Mateî Logofătul mumbaşirul ce au fost trămis după jăl-bile locuitorilor orăşanî din Slatina, carî s’au găsit doue taraf,.rî pentru tergul
300
V. A. URECHIĂ
82 de orăşeni în frunte cu judeţul oraşului să alege al 3-lea loc şi cu acesta se împacă certa.
      Nu numai în ţeră,Paşa învoi bâhiurile, dar şi ordonă Otcârmui-vel să vestescă judeţele, că şi în Bulgaria se vor ţine bâlciurile în pace şi sub protecţiunea Turcit i şi îndemnă neguţătorii român! să le fre-quente* l).
ce este obiceîu a se face la acel oraş Sâmbăta, că unii voesc a se face tot în locul col vechiu, iar alţii cer să rămâe Ja vale, unde s’au mutat şi unde s’au făcut şi obor de vameşi, ne arătaţi dumnevostră, că nu s’au putut face alegere care este voinţa celor mai mulţi, căci cei care sunt cu apropiere de locul tîr-guluî cel vechiu cer a fi acolo, iar care sunt cu apropiere de cel nou cer la cel nou şi că în cele de pe urmă s’au învoit amândouă părţile, ca nici în locul cel vechiu, nici unde au făcut vameşii obor să nu se facă, ci au ales alt loc mai îndemânatec, ce se numesce Glodul şi că acolo s’au învoit amândouă părţile prigonitore să se facă tergul cel de acum înainte, aducendu-ni-se şi o făe iscălită de 82 orăşanî adeverită şi de giudeţul oraşului, că cu toţi cer să se facă obor de vamă pe locul ce se numesce Glodul, moşie domnăscă şi fiind-că Vameşii au făcut obor cu cheltuăla lor la locul ce se alesese întâiu de se mutase este trebuinţă de cheltuială ca taleri 30 să se mute oborul, deci după arătarea dumnevostră ce* faceţi dimpreună cu orînduitul Logofăt mumbaşir, că s’au învoit amândouă părţile să se facă oborul vămeî pe locul Glodul, iar oborul ce s’au făcut de vameşi la locul ce se alesese întâiu nefiind de cuviinţă să cheltuiască iarăşi vameşii să’l mute, să îndatorăză pe orăşanî ca ei să’l mute, de vreme ce nu este vreo cheltuială grea a da un oraş ca taleri 30 pentru al lor folos şi odihnă, silindu-ve a nu se mai da pricină de scandela, ci să rămîe în odihnă şi de săvârşire să avem însciinţare.— 1822 Maiîi 17
      Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Grigore Bomanitis.
      Cod. 96 pag, 267.
                               1) Publicaţii din porunca împerătescă la 12 judeţe pentru a se face
                                                         terg la Slivinul.
                                De la Otcârmuirea Valahiei către Dumnelor boeriî Ispravnici ot sud...
      Fiind-că prea puternicul nostru împărat, între alte bunătăţi ce au arătat şi arată către no* supusa raiaua sa, pentru folosul şi binele tuturor au îngrijit şi pentru aliş verişul norodului, spre a-şi face neguţătoria lor, fiind una şi acesta din cele mari bunătăţi a'e obştieî de care ne-au sosit prea înal ă poruncă îm-părătescă arătându-nise că tergul Slivinul are să se facă după obiceiul vechiQ şi neguţătorii cei ce aii trebuinţă a merge cu mărfuri de ven^are şi cei ce au sa^ţ^|je|:f^ le dăm de scire şi sa-i îndemnăm a merge, ca să ’şî facă aliş-
        ___________________ISTORIA românilor___________________________ ăOl
      Dar decă nu se mai aduc pedici de către turci la ţinerea bâl-ciurilor, negăţătoriî întâmpinară deficultăţi cu vameşii abusivi şi cu neaşteptate opriri de a merge la aceste tîrgurî, opriri aduse lor de administraţiunea judeţiană. Aşa fu oprirea acesta nelegilimată a locuitorilor olteni de a frequenta târgurile cisoltene. In 3 April 1821 «Otcârmuirea Valahiei» scrise Caimacamului Craioveî, să facă a înceta asemenea abusivă oprire.1).
verişul lor şi să nu se sfiiască ca vor patimi ceva, căci prea puternicul nostru împărat au dat bune nizamurî şi pază a nu se fa^e în vre-un fel de chip pagubă şi supărare nimuluî cu nici un fel de chip, care nizam vedem că l-au dat şi Luminăţia Paşa Seraschierul de aici în coprinsul ţăreî ; ci dar să o pblicarisiţî la toţi de obşte şi ceî ce au avut obiceiu a.face acest negoţ să-î îndemnaţi a merge la numitul terg făr’de nici o sfială, încredinţându-î că nu vor avea nici o grijă la mergere şi la întorcere, nici se vor bântui de cinevaşî; şi de primire să avem răspuns. — 1822 Maiu 21.
       Mihalache Mânu, Costache Negrea, Romanitis.
       Asemenea pitac s’au făcut şi la starostea de neguţători.
       Cod. 96, pag 270
                                                 1) De la Otcârmuirea Valahiei.
                             Către Dumnilui biv vel Cămăraşu Iancu Samurcas Caimacamul Craiovei.
       Am luţj; pliroforie atât din plângerea vameşilor, cât şi din plângerea locuitorilor neguţători, că la tergurile ce este obiceiu de s’au făcut la sărbători numite cum este Câmpubmare şi alte asemenea, care se află cu apropiere de apa Oltului, că nu s’au păzit obiceiul ce din vechime s’au urmat, adică s’au poprit ceî de dincolo să nu trecă dincoce cu vite şi cu altele ce au de ven(Jare la terg, cu care acâstă poprire se face mare zmintâlă nu nurauî vameî domnescî, ci şi chiar locuitorilor, cari au nădejdea lor în vite a vinde, ca să-şî ţie viaţa cum şi neguţătorilor îndestulă zmintelă, că la acele tergurî neguţători au fost iar vite n’aii fost îndestule şi asemenea rînduială ne este sciut că la tergul Rîurenî în Drăgăşanî şi la alte asemenea care se fac dincolo peste apa Oltului că trec ceî de dincoce şi cu vito şi cu alte neguţătoriî nepopriţî, ci acăstă poporire nu credem a fi cu scirea Dumnetale, de aceea o facem cunoscută, ca să daî poruncă atât la Ispravnicî, cât şi la alte locuri, unde se va cîiveni, sa nu poprăscă pe ceî de dincolo cari vor vrea să vie pe la tergurî cu vite şi cu orî-ce, precum şi pe ceî de dincoce asemenea, făeend-o şi publică prin satele mărgineî, să scie de a păzi rînduiala ce aii fost, <*a să nu se zăticnăscă aliş-verişul neguţătorilor şi folosul locuitorilor; de care să avem răspunsul Dumnătale 1822 Aprilie 3.
        Constantin Negri, Grigorie Românit.
        Tod. 9 ■, pag. 233.
V. A. URECHIĂ
302
        Mari pagube se aduseră cumerciului şi cu schimbarea monedei. In 15 Decembrie 1821 Paşa Silistra-Valesâ, ordonă un noii curs al monedei, nu mm)ai turcesc!, dar şi a altor state. Eacă ordinul dat de Otcârmuire ca urmare acelui al Paşeî:
        «Cinstite Dumneta frate biv vel BaneGrigore Ghica Epistateal Spătăriei, facem Dumitale în scire, ca de la Măria Sa Paşa Silistra-Valesâ ne au venit poruncă, să facem cunoscut la toţi de obşte în ce chip are să fie cursul âm-bletuluî monedei banilor, atât de alişveriş, cât şi la dăjdiile Yisterieî, pentru că din nestatornicie a se sci cursul, de la o vreme încoce s’au făcut multe învă-luelî; după care poruncă s’au făcut publicaţii prin judeţe, însemnându-se şi moneda fie-căreia felurimi de bani, în ce chip să se urmeze de acum înainte, atât la alişver'ş cursul monedelor să se primescă făr’de încărcătură, căci unii din neguţătorii turci la alişverişul lor, pote să facă a da banii cu încărcătură, din care pricină pote şi vîndetoriî să ceră preţ mai mult a nu cerca pagubă, din care pricină se pot întâmpla zîzaniî, cât şi la alte ori ce alte dări asemenea are să se păzescă cursul âmbletuluî banilor şi spre a fi sci ut şi cinstitei stăpâniri la pricinile ce se vor întâmpla, iar mai vîrtos să se publicuiască in semptul Spătăriei, iată se arată mai jos moneda fieş-care cum are să âmble, îngrijind de a se păzi.—1821 Decembrie 15.
                           Moneda banilor                   
tal. bani                       tal. par.                   
26.--- Mahmudieaua.                12.--- Galbenu Tunus.    
3*--- Rubieua.                       2.60 Nesfiâua.         
42--- Funducu.                      8.--- Stambulu.         
16.--- Galbenu împerătesc.           7--- Misirul.          
7.30 Raialul.                        1.18 Sfanţih găurit.   
7.60 Direeliu.                       1.24 Sfanţih negăurit. 
8.---Crontaleru.                                            
7.--- Caragroş urdinar.                                     
5.--- Beşlicu.                                              
4.--- Iurlucu.                                              
3.60 Ichilâcu.                                              
Cod. XCC1, pag. 219.
       Abia s’au început a se uita paguba adusă cu schimbarea cursului monedei în Decembre 1821, şi iată că la Iunie 1822, prin firman al Sultanului se ordonă un nou curs al tuturor monedelor admise în ţâră. Acest curs reducând valârea banilor, a provocat o mare mişcare în totă ţâra. Tn Bucuresci neguţătorii închiseră prăv.ăiiile, încât

                            ÎSfORtA românilor______________________________303
nici pânea care este trebuincidsă ^hranei, nu putea obştea să găsescă. Faţă cu asemenea grevă, Otcârmuirea cere voie Paşeî să revoce cursul forţat, ceea ce se făcu, dar peste câte-va <Jile, veni iarăşi poruncă să se urmeze cursul monedelor după firman.1) Tn 29 Iulie 1822, Otcârmui» * * 3 * 5 6
                                                      \) De la Otcârmuirea Valahiei
       Dumneta staroste za neguţători, fiind-că ne-au venit prea înalt firman împerătesc in ce chip este a sa urma de acum înainte cursul monedelor, iată ţi se scrie, că îndată ce veî primi acest pitac al nostru să pui telal să publi-cărisescă în tergul politiei, făcendu-se de scire, că în tocmai dupe cum se însem-năză mai jos, fieş-ce monedă este a se urma de acum înainte, iar nu mai mult, atât la dat cât şi la luat, iar care se va împotrivi şi nu va urma întocmai^ unul ca asela se va pedepsi straşnic. 1822, Iunie 17.
       Mikalache Mânu, Constantin Negrea, Românit.
       tal. parale
        8. — Stamboluluh
       11. — Funducul.
        7. — Misir.
       12. — Tunus şi Tarabuliu.
       25. — Mahmud6ua.
        3. — Funduc rubiea.
         2. 20 Stambol rubiea
       15. 10 Veneticub
       15. — Olandez.
       14. 30 împerătesc.
         5. — Beşlicu.
         2. — Ichilîcu.
         1. — Leu.
       —, 10 Ortu. după cum au fost maîînainte.
         6. 20 troî feluri de fiorini adecă taleri nemţescî, crontaler cu cruce şi
  cu cei cu stâlpi.           ^                                \
         6. — Ordinari, caragroşi, iar suferinî este cu totul oprit la alişveriş şi cel ce va avea, să’î trămiţă la zalhana ca să’î schimbe.
       Cod. 101, fila 115.                       ^
                              Către prea înălţatul şi prea strălucitul Vizir Măria Sa Mehmet Selim
                                  Pasa Silistra Valesi aducem prea plecată închinăciune până la păment, sărutând prea luminatele tălpile Măriei tale
       Prin prea plecatul nostru arzmagzar apropiindu-ne de huzurul Inălţimeî tale, cu multă umilinţă aretăm, că în trecutele zile Măria sa Ahmet Paşa ne au arofat luminată porunca Inălţimeî tale, după noima prea înaltului şi vredni-
304
V. A. UBteCHIA
rea intră eu arz la Vizirul Mehmet-Selim-Paşa-Silistra-Valen, ceren-du-l cu genunchi plecaţi şi cu lacrimi, să se revOce cursul stabilt, pentru că pe lângă pagubele aduse obştieî, cumpărătorii huzmeturi-lor vămilor şi al oerituluî, din causa scădere! banilor se lâpădă^** întreprindere, aşa că ţera nu va putea plăti lefile ascherliilor împărătesei.
  culuî de închinăciune împărătesc firman, pentru cursul monedelor a se urma în tot coprinsul ţăreî rumânesci cu scăderea cea hotărîtă, adecă: Mahmudeua pe taleri 25 şi ceiş-l-alte felurimi asemenea cu scăderea lor ce ni s’au însemnat şi noi prea plecatele slugi ale Inălţimeî tale, după datoria cea netăgăduita a supunere! nostre făcend cunoscută porunca prin publicaţii, atât în oraşul Bucurescilor, cât şi în tote cele-l-alte oraşe şi judeţe ale ţereî, am vă^ut îndată o mare ticăloşie şi lipsa simţitore de obşte, prieinuindu se dintr’aceasta la toţi locuitorii, pentru că zăticnindu-se numai decât alişverişul s’au închis şi tergul, în cât nici pânea cea trebuinciosa, hrana nu putea obştea să gasăscă şi atunci întîmpinându-ne milostivirea Inălţimeî tale s’au iconomisit acea poruncă şi s’au mângâiat iarăşi norodul cu urmarea cursului monedei după cum era mai nainte; acum de isnovă Măria sa Ahmed Paşa ne au făcut cunoscută luminată porunca Inălţimeî tale întărind cu străşnicie noima prea înaltului şi vrednicului ele închinăciune împerătesc firman, a se urma adică negreşit cursul monedelor cu hotărîtă scădere ce s’au (Jis mai sus, care acâstă nenădăjduită vestire au pătruns inimele nostre cu multă amărăciune, în vreme când noi pentru ca să putem răspunde plata lefilor ascherlâilor, ce se cere, am vendut la cochii vechi alaltă-erl huzmeturile vinăriciului şi al oerituluî, avend mare nădejde că dintr’aeeste doue huzmeturî, vom lua bani şi vom răspunde acesta neapărată datorie, iar acum cu acesta vestire de scăderea monedelor, vedem ca toţi muştereiî s’au tras şi noi am renaas la o mare desnădăjduire, nici un fel de alt mijloc spre răspundere, osebit de cea-l-altă ticăloşie ce se pricinuesce obştieî norodului, cu zăticnirea aliş. verişului la sciuta prostă stare în care se afla astă data, de aceea dar, tiind-că credinciosă ţâra rumânăscă, împărătescul cheler, este pusa sub umbrirea şi adă-postirea puternicului Inălţimeî tale ajutor, şi te cunosce într’aeesta vreme a neputinţei sale milostiv părinte şi mângâitor, luăm îndrăznelă a ne apropia cu acest prea plecat al nostru arztnagzar şi plecându-ne genunehile, cu lacrimi ne rugăm din partea a tot norodului, să grăbăsca a ne întîmpina milostivirea Inălţimeî tale şi asta dată, fără a ne lăsa nepustiţi într’acăsta osândă, şi cum Dumnezeu va lumina cea blândă şi plină de milostivire inima Ină ţimei tale, să iconomisăscă şi acum acăstă înaltă poruncă, ca sa putem răspunde neapărata datorie a lefilor din ven^area huzmeturilor ce s’au <Jis, şi norodul să se mângâe^ rădicând cu bucurie glasuri de rugăciune către milostivul Dumnezeu pentru
tSTORI ROMÂNILOR
305
      Lovitura adusă breslelor prin admiterea în ele a meseriaşilor şi neguţitorilor streini, după convenţiunea făcută cu Austria şi de care s’au folosit şi cele-l-alte puteri, continuă a desfiinţa acea cetate a comerţului şi industriei pământene, care era brâsla din secoliî trecuţi, ijin tot timpul Otcârmuireî până la Domnia lui Grigore Ghica nu găsim decât doue acte, care mal amintesc de existenţa unor bresle, şi încă şi dintr’acestea unul se referă la bresla streină a Evreilor şi cela-l-alt este o lovitură adusă breslei bumbăcarilor. La 17 Iunie 1822 Otcârmuirea Valahieî prin circulară către ispravnicii de judeţe recomandă pe omul staroste! evreilor pământeni din Bucurescî, care e trămis de staroste prin judeţe, pentru a căuta procesele dintre evrei şi a percepe şi darea lor către Visterie. Ispravnicii sunt obligaţi de a da ajutor delegatului Starosteî Evreilor, ca să-şi împlinescă mandatul, cu acesta că procesele mai mari şi pe care nu de va putea hotărî omul starosteî, să le cerceteze ispravnicii şi la cas de nemulţă-mirefa unei părţi să li se dea apel la Divan* 1.)
  îndelungaţi anî înălţime! tale, cu totă fericirea; suntem nădăjduiţi că nici acum nu ni se va trece cu vederea acăstă plângere a nostră, ci vom fi ajutoraţi la acostă dcznădăjduire de către firosea milostivire la care rezămă totă obştea ţere! rumânescî şi. trăesce petrecend sub a sa adăpostire. 1822, Iulie 29.
        Vechilul mitropoliei, Gherasim Buzeu, Rărim V acar eseu, Dumitraşco Ra-( coviţa Vornic, Constantin Bălâcinu Vornic, Mihalache Mânu vel Logofet, Const. tilipescu Vornic, lordache Golescu, Nestor Logofet, Scarlat Grădiştenu, Scarlat Mihâlescu, Mihăiţh FUipescu
        Cod. 9q, pag. 3b 1.
                             1) Porunca ce s'au făcut către Ispravnicii judeţelor, a da mână de ajutor omului ce'l va orîndui star oştea de ovrei, ca să strîngă birul ovreilor
                                                           ce sunt prin judeţe.
                                              De la Otcârmuirea Valahitî, către dumnelor Boerî Ispravnici ai judeţelor
      Starostea ovreilor pămentenî de aci din Bucurescî prin jalbă aii făcut arătarea a se da cartea nostră la mana omului ce orindueşce vechil din par teşi a merge prin judeţe, pentru a căuta atât pricinile ovreilor ce va avea unul cu altul şi a îndrepta după obiceiul lor, cât şi de a răspunde dajdia Vistieriei după hrisovele domnescî ce an, prin starostea al lor, cum au fost obiceiu de i se da carte de ia vel Camăraşul, a căruia cerere fiind cu orînduiala, poruncim dum-
Istoria Românilor de V. A. Ur cehia.
Tom. XIII—20
306
V. A urechi!
       Bresla bumbăcarilor a vîndut lui Enciu Neputinciosul, dreptul de a vinde el luminări de eeră şi bumbac netors ia oborul terguluî de afară. Eiind-că şi alţii au întreprins asemenea comerţ, Enciu trage în judecată isnaful. Acesta declară ca nu va mal pretinde plată de la Enciu, de âre-ce şi alţii au întreprins asemenea comerţ, în contra ve^ chiulul lor drept. Otcârmuirea declară că <mu pate să faeă la acesta apalt», adică monopol şi după cum Enciu Neputinciosul remfene liber de a’şî continua comerciul, declară că ori cine este liber să întreprindă acestaşi comerţ Ia 20 Iunie 1822l).
năvostră boerilor Ispracnicî da prin judeţe, că unde se va arătă numitul vechil al staroste! cu cartea acăsta să’î daţi cuviinciosul ajutor a se păzi orînduiala cum se urma în vremea luminăţiilor Domn!, supunend pe cel împotrivitor la cele cu cale, iar pricinile de j udeoăţî, care vor fi ma! mar! şi nu se vor putea odihni pe judecata lu!, să le eercetaţ! dumnevostră, după orînduială şi ce! ce nu se vor mulţămi nic! pe judecata dumnăvostră, să’! sorociţ! la Divan şi aşa urmând păziţ! nizamul după orînduiala dreptăţe! cu a petrece toţi în linişte după poruncile ce vă sunt date. 1822, Iunie 17.
       Mihalache Mânu9 Constantin Negrea, Grigorie Somanitis.
       1) Anaforaua ce s'au făcut în dosul jalbii Enciuluî Neputinciosul.
                                                     De la Otcârmuirea Valahiei
       La acesta Anafora a Dumnelu! vel Agă nerămâind odihnit Enciul Neputinciosul, de aici, prin zapciu agiesc s’au înfăţoşat înaintea nostră cu isnaful bum • băcarllor de aici, eerend prin jalbă iu! de apelaţie, ca după zapisui acestui isnaf ,ce’l are la mân!, cere mima! el să fie slobod a vinde lumlnăr! de eeră şi bumbac netors, la oborul Terguluî de afară, iar isnaful răspunse, că eî în potriva zapis< -lu! lor ce i-au dat nu’! face nic! un fel de supărare şi nic! că urmăză vre unul din isnaful lor ce aii prăvăli! a face acest fel de alişveriş, iar de s’au întins alţi! ce nu sunt în isnaful lor, acosta nu stă în mâna lor, şi de aceştî taler! 20 nu’! ma! face nic! o cerere sau supărare. Dec! urmarea acăstă a isnafulu! fiind înpotriva obiceiului' păraentuluî şi far de scirea stăpânire! făcută, Otcârmuirea nu pote să facă la acesta apalt şi să zăticnească pe ce! ce se hrănesc cu acest fel de alişveriş intre care şi acest Enciul Neputinciosul, slobod este împreună cu aceia a şi’1 face nepoprit şi cu făr de nic! o dare nic! ia isnaful acesta, rămâind zapisui isnafulu! deputernicit şi ne supăraţî uni! de alţi! şi cu acesta^ orînduia'a întărim Anaforaua Agieî, ca să se dea să se înţelăgă şi la o parte şi la alta, spre a nu se ma! arăta către Otcârmuire cu o cerere ca acăsta că na numai nu va fi ascultată, ci li se va sparge şi jalba. 1822 Iunie 20.
       Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Grigorie Romanitis
______________ ISTORIA ROMANILOR                           ____________307
     Industria păoureî în Judeţul Secueni continuă a fi subordinată vămeî, lăsându-se numai 40 de dile extragerea păcureî din puţuri şi vîncjarea celei extrase în aceste ţlile la alţii de cât la vameşi, iar pentru restul anului locuitorii proprietari locului, estrag păcura pe contul vameî şi eî sunt plătiţi ca muncitori. Va să <Jică Statul continuă a se socoti de proprietarul subsolului. Scutiri de puţuri prin cărţi de la Otcârmuire nu aflarăm, dar procese ocasionate de vameşii, carî şî arogau drepturi asupra puţurilor, ne~prevedute în ponturile vămeî au urmat mai multe *).
                                                t) De la Otcârmuirta Valahieî.
                                        Către dumnelor Boierii Ispravnici ot sud Saac.
       împreună cu acesta jalbă s’au citit şi ponturile vămeî şi se ve(}u la capul 35 scriind curat pentru păcura ce este. coprinsul vămeî Vălenî, că după ce vorbesce pentru plata locuitorilor ce scot păcura prin osteneală şi cheltuiala lor, cum să se urmeze apoî vorbesce pentru păcura din 40 de <Jile ce sunt sciute ale stăpânilor moşiei, ca să o ven(}ă la alţiî cu preţul ce vor găsi, la alţiî străinî cum şi puţurile ce sunt scutite cu cărţî domnescî, asemenea au să fie aperate; s’au vedut şi însciinţarea dumn^vostră, că după porunca Otcârmuireî ce v’aii adus a se slobozi păcura, iar de vor voi vameşii a o lua, să dea preţul ce va da alţiî; fiind că schitul aii tocmit 200 vedre cu un neguţător turc să o ducă schitul la Olteniţa pe talerî 2 vadra şi aretaţî că viind înaintea dumnevostră chir Stroe tovarăşul polcovnicului Moisă de la acea vamă, n’aîi avut alt cuvent destoinic împotrivă decât numaî că i se cuvenea să o ia cu preţ scăzut, că li s’ati întemplat pagubă, şi că vine la Bucurescî fră se judece cuDumneluî Căminarul ; ci fiind că Dumneluî Căminarul arată pe lângă coprinderea ponturilor şi a po-runceî ce v’aîi adus, că nicî în aiţî anî tnaî nainte n’aii fost zăticnit de nicî um vameş ci orî au cumperat’o după preţul ce au dat alţiî, sau au rădicat’o de au dus’o la schele; după care ponturi ale vămiî i după porunca Otcârmuireî şi după obiceiul ce s’au urmat făr’de cuviinţă a’ţî făcut de a’ţî oprit păcura după o provlimă a vameşului că ar fi păgubit, poruncim dar să sloboziţi păcura negreşit, ca să nu se intemple schitului vre o pagubă de către neguţătorul turc ce au tocmit’o, fiind că maî are păcură schitul atât din ceea ce mai re mafie, cât şi din ceea ce se va strînge; de va veni Stroe şi va aduce altă poruncă a nostră se va opri aceea; iar neaducendu-ve altă, po.i uncă se va urma şi la aceea după coprinderea ponturilor şi a obiceiului, ca vameşii orî să dea preţul ce vor da alţiî, sau să fie slobodă să o rădice.— 1822 Iunie 18. ^
         Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Grigore Romanitis.
         Cod. 96. pag. 289.
308
V. A. URECHIĂ
       Un proces a urmat în timpul Otcârmaireî din 1822, între Mitropolie şi târgoveţii' de la Gherghiţa. Mitropolia voia să reclame claca şi cele-l-alte drepturi ale proprietăţeî de la Gherghiţa1). Procesul este
—--------------------~ % ^
                                                 1) De la Otcârmuirea Valahieî.
       Pe acesta alăturată anafora a Dumneluî fratelui vel Logofăt de ţera de sus, neremâiud mulţămită sfânta Mitropolie, cu apelaţia ce au dat s’a înfăţişat înaintea nostră, Stoian vechilul sfintei mitropolii cu câţi*va din orăşaniî ot Gherghiţa, anume ISTiţui sin Dedul şi Ioniţa al Zrnedeî i Dinu Băcanul i Dumitrache s;n Ivan, i Ion sin Voicul Băcanul, i Petre Dogarul, i Mogârdicî Armânul, cei o au arătat aşeijementurî în scris, i Nicolae Mazâlu i Nicolae sin Sandul Brutarul ce s’a aretat şi.din partea lui Stroe Postelnieelu i Dumitru Bărbieru şi Ioniţă Măcelarii, cari (Jic că aii asemenea aşeijemînturi şi nu le avură lângă dânşii să le arete; s’a mai înfăţişat şi a=ţiî din ceî ce dic că au avut aşeijement păzit numai pentru clacă, însă f>0 lude să dea câte un leii şi 20 lude câte 60 parale pe an, (Jicend sfinta mitropolie, că neavând aici sineturile judecăţilor ce s’a urmat pentru acest fel de pricini, ca să le arete la judecată, fiind la loc unde acum într’acestă vreme nu se pote aduce, vede că Logofeţia pune temei ă la nisce aşeijementurî ce au aretat jăluitoriî, care sunt făcute din vremea răzmeriţei, în vreme de mitropolit pus de stăpânire streină, iar după ce s’a făcut pace, prin judecată cu Divan Domnesc s’a aneresit remâind şi acele aşeciămen-turî aneresite, iar logofeţia le primesce de bune şi nu pote a se odihni, în vreme ee osebit că prin sineturi Domnesc! sunt aneresite, dar îndată s’a şi pus în urmare aşezământul pravilei ce s’a făcut cu sfat de obşte, şi ca să nu se pricinuiască pagubă mitropoliei cere ca de o cam dată să’şî respumjă adeturile moşiei după pravila pământului şi atunci -de nu va avea sfânta mitropolie eu ee să stea împotriva acelor aşe<Jămenturî, lesne este n li se face despăgubire de'către stăpânire. împotrivă răspunseră Gherghicenii, că aceste aşe(Jămenturî ale lor le-au avut din vechime, unii în scris, alţii şi nescrise de au vîndut rachiu şi pâne cu slobocjenie, cum şi la clacă au avut tagma neguţătorescă aşezământul şi din cei vechi orăşanî uşurinţă, iar acei 31 do lude cari dobândiseră din vremea Domnului Mavroghene, privilegiu, nu numai la cele-l-alte, ci şi la dijmurî a nu da nimic, aceia s’a stricat, iar vetKjarea rachiului şi a clăceî până în vremea Ruşilor când intrase arendaş Marine şi i-aii oprit cu totul şi de ia rachiu şi de la brutărie şi atunci a venit la sfânta mitropolie de le-au da* aşe^ământurile ce le au, iar la ceî 50 de lude ie au lăsat numai aşezământul clăceî nesuperat care s’a păzit în totă vremea până acum şi cer asemenea să se păzescă şi de acum înainte; iar judecăţile aii fost una a omenilor muncitorî pentru asuprirea ce le făcea la dijma fânuluîia porumbului, iar alta a fosta orăşanî lor,'când aii cerut moşia că ar fi a lor; s’a întrebat dar de a fost şi eî în judecata aceea?
                          ISTORIA ROMÂNILOR                              309
mult mai vecinii şi s’au căutat sub mai multe domnii anteriore. Ot-cârmuirea cerceteză tote sineturile Gherghiţenilor şi dă dreptate stăpânului moşiei, după pravila pămentului.
răspunseră că au fost, pentru că ceîd-alţî orăşanî cari s’a pornit cu pâră i-au luat in silnicie, cjicend că de nu vor fi cu eî împreună, le dărîmă casele şi îi izgonesce şi de nevoie au venit, dar n*aiî nici un dovagâlâc, căci ei erau odihniţi p9 a^ecjămentui ce aveţi cu mitropolia; cum şi după judecată iarăşi n’au fost supăraţi îndată, ci mai pe urmă cu încetul au început a’î supăra. In potrivă vechilul mitropoliei arătă un zapis ai prea sfinţiei sale mitropolitului Dionisie, cu iet 1820, prin care vinde arenda moşiei la arendaşi şi nu se vetju pomenind nimic de aşedămenturiie acestor jăluitori, ci numai de rînduiala arenei, că vinde venitul ca să’l caute după pravila pământului, şi temeiul pricinei fiind că sa se vaejă hotărîrile domnesci de sunt aneresite aceste aşedămenturî sau nu, am pus de s’aii căutat în condicile Divanului şi se găsiră acestea, inse :
       1816, Bevruar 11. — Anafora a DumneLor veliţilor boeri când s’aii judecat locuitorii de pe moşia Gherghiţeî cu Ilristodor Clucerul za arie vechilul mitropoliei i cu Gheorghe Iconomul unul din epistaţii moşiei, făcend pâră locuitorii, că de trei ani de când este numitul Gheorghe Epistat i-au năpăstuit la dijma porumbului i la fen şi la rînduiala clăceî, pentru care clacă 80 de omeni aii avut obiceiu să dea câte talârî 1 pe an şi 19 case câte parale 60, iar epistaţii le cer câte 12 dile, şi se găsesce cu cale de către dumnelor boeriî să morgă judecător la faţa locului şi pentru porumb şi fen eu carte de blăstem să cerceteze, şi de se va găsi luat mai mult decât patru baniţe de porumb grăunţi cu baniţa de oca 22 la un pogon, să ie întorcă înapoi i la fen, Iacei ce au curaturi şi livezi din 5 copiţe una, precum au dat şi mai nalnte, iar streinii sudiţî, ceî ce n’au curăturî şi liveijî dau dijmă după zapisul de învoială ce au cu epis/aţiî, şi ceea ce se va găsi luat mai mult să le implinescă judecătorul, iar pântru clacă, după pravila pământului sunt datori să facă câte 12 dile pe an, şi jăluitoriî ne-avend vre-un aşezământ in scris la manile lor de la stăpânul moşiei, ori a da bani pentru clacă, sau a clăcui mai puţine (Jile, aii găsit cu cale ca să facă câte 12 dile pe an, cum şi vin i rachiu să se vencjă
  al sfintei mitropolii ; pentru care au....şi cărţi domnesci de la răposatul
  Alexandrul Vodă Ipsilant, i de la răposatul Mihaiii Vodă Suţul şi de la răposatul Alexandru Vodă Moruz, prin care îndatoreză pe locuitori după pravila^ pământului îa clacă, la dijmă şi la venijarea vinului şi a rachiului, după care şi dumnelor (Jie să se urmeze, iar pentrn împotrivirea ce cu zurbalâc au arătat locuitorii asupra epistatuluî (Jicend epistatul că împotrivitor au fost un Dumitru Brutarul i loniţă Giurea i Cârstian Cojocarul şi Nedelea, pent&i Wcştia rîn-duesce a se cerceta şi să insciinţeze, ca fiind vinovaţi să se pedepseseă.
310
V. A. UUECHIĂ
       Cercetarea documentelor se făcu căutându-se în condicele domnesc! de Ia Divan, căci, cu bună semă, părţile împricinate refuzară
                                                                              - ^ ^
       1816, Marte 3. Hotărîre cu Divan a Măriei sale Ion Vodă Caragea, unde
asemenea pâră făcend, cât pentru dijma porumbului orînduesce a se face cercetare dupe Anafora, cu adaos că de se va dovedi ca nu le ia dijma la vremea culesului, ci o ia primăvara, să le plătescă şi scăcjementul, iar pentru dijma . fenuluî au <Jis epistatul, că la 11 omeni au dat o livede a mitropoliei cu zapis a da din trei copiţî una, iar de la cei l’alţî locuitori ia din cinci copiţî una după tocmela ce au să cosescă; rînduesce şi pentru acesta a se cerceta cu blăstera iarăşi după Anafora şi de se va găsi zapisul adevărat a celor 11 omeni) se va urma după zapis, iar ceî-l-alţî şi cari nu vor fi iscăliţi în zapis, să le socotesca din cinci copiţî una, afară din ceî ce se vor dovedi că au avut cu-răturile lor făcute cu târnăcopul cu seotere de rădăcini, ca aceia să dea din 10 copiţî una, iar pentru clacă, de vreme ce n’au aşezământ de alta tocmâlă, să clăcuiască câte 12 <Jile, cum şi pentru oî care le ţin statornice pe moşie, cel ce va avea de la 10 în sus să dea câte un miel şi câte taleri unul, ca şi ceî ce au turme şi dau numaî pentru fătăciune (iar pentru stupî este loc lăsat în hotărîre, însă în pravila nouă se rîndueşce ca să dea stăpânului moşieî pentru fieş-care stup treî banî). Pentru lemne de foc de trebuinţa caselor lor aii dăs epistatul că le dă din pădure slobodă, iar eî aii tăiat şi din cea poprită; rînduesce a se cerceta şi pricina pădureî şi a gâlceveî şi să însciinţeze, iar vîn^area vinuluî şi a raohiuluî este numaî a stăpânului moşieî
       1816 Marte 27. Anafora a dumnâlor veliţilor boerî, când s’au judecat orăşeniî din Gherghiţa cu Pitarul Ion vechilul sfinteî mitropolii, şi cereau orăşenii a lua moşia cu cuvent că este a lor, unde după cercetările ce s’aii fost făcut s’aîi dovedit, că moşia au fost domnoseă până în apa Prahoveî şi răposatul Ştefan Vodă Racoviţa aii închinat’o şi au dat'o pe sema mitropoliei, ca să ia tot venitul din ori ce i claca, cum şi din vin i rachiu să nu aibă voîe a vinde nimeni, care au întârit’o şi alţî luminaţi Domnî, iar în vremea răposatului Domn Mavroghene dând mitropolitul Gfrigorie, carte la 31 omeni, cu cuvent că sunt vechi orăşenî aî Gherghiţeî, ca să fie apăraţi de Iote adeturile moşieî, să vemjă şi vin i rachiu; apoi în stăpânirea nemţilor, după aceea aii găsit cu cale ca să fie toţî supuşi la tote obiceiurile pământului cum s’au îndatorat şi locuitorii din satele după acâsta moşie prin judecata de mai sus, şi nici băcănii, brutării, scaune de carne şi alte alişverişurî ce sunt drepte folosurî ale stăpânului moşieî, după obiceiul pământului ce se urmeză şi la alte moşii mănăstiresc!, să nu fi volnicî, nicî jăluitoriî, nici alt niinenî a face, făr’ de a se învoi cu Mitropolia.
       1816, Iulie 6. Hotărîre cu Divan a Măriei sale domnului Ion Vodă Ca-ragta, prin care întăresce Anaforaua dumnclor veliţilor boerî şi hotărâse©, ca
ISTORIA ROMÂNILOR
311
ele a produce ele inşele acte care puteu să le contradică afirmările şi pretenţiunile, in loc de a le sprijini.
sfinta mitropolie după sineturile ce are să ţie şi să stăpânescă moşia Gherghiţa cu pace şi ne supărată de către jăluitorî şi toţi câţi se află locuitori pe acesta moşie, măcar veri de ce brăslă va ti, să fie cu toţii la adeturile moşiei după obiceiul pămentuiuî, îndatorindu’î ca să plătescă cheltuiala acei judecaţi ce va fi făcut Mitropolia.
       1816 Noembre 7. Anafora a Logofeţieî cei mari a ţerei de sus, făcută în urmă la jalba a 7 brutari, ce sunt locuitori pe moşia Gherghiţa, când s’au arătat trei dintr’înşiî anume Niţul sîn Radul i Dumitrul sîn Roman şi Petre sin Sandul vechili şi celor-l-alţî patru anume Yasile sîn Ioniţă Măcelarul, Mogârdici Armeanul, Potre Armeanul şi Petre sîn Sandul şi jalba lor fiind ca să fie sloboiji a lucra pane ca mai nainte, a se putea chivernisi, s’au arătat atunci şi prea sfinţiei sale părintelui mitropolitul jalba lor, şi au dat răspuns, că jăluitoriî sunt unii din cei ce au fost împotrivitori la stăpânirea moşieî şi s’aiî hotarît c& Mitropolia să stăpânescă moşia cu tote dreptăţile ce se cuvine stăpânului moşiei, din care dreptăţi fiind una şi ven(Jarea de pane, au rînduit a se face alişveriş pe sema sfintei mitropolii, iar cei ce vor voi a lucra brutărie să mergă să se învoăseă cu sfânta mitropolie şi n’au primit’o acei jălui-tori, (Jicend că n’au venit să se aşerle şi să se tocmăscă cu Mitropolia, ca să fa£ă obiceiu nou, ci au cerut ca orî să aibă slobodenie, sau să li se plătescă acareturile şi casele şi se vor muta într’altă parte; la care Z^e Logofeţia că după hotărîrea domnescă ce s’au făcut cu Divan, Mitropolia fiind stăpână pe tote dreptăţUe ce se cuvine unui stăpân de moşie şi după obiceiul pămentuiuî i după pravilniceasca condică avend dreptate, găsesce cu cale, ca ori să se aşecje cu mitropolia a lua slobozenie de a ţinea brutării, sau să se poprescă.
       1816 Noembre 18. Prin întărirea ce dă Măria sa Ion Yoda Caragea, că de nu vor fi avend locuitorii vre-un deosebit aşecjăment în scris de la sfânta Mitropolie pentru a face ast-fel de alişverişuri şi de nu se vor aşe<Ja, de abolea înainte să fie popriţi cu totul, fiind acest folos numaî al stăpânului moşieî.
       Deci dintr’aceste judecăţi ve(Jendu-se că numaî pentru 81 de omeni cari luaseră sinet în vremea răposatului Domn Mavroghene să fie apăraţi de tote dăjdiiie, să vencjă şi vin şi rachiu, acela îndată s’au aneresit precum şi prin hotărîrea domnescă se coprinde că s’au luat de la mânile lor, iar de Finetorile acestor jăluitorî nici o pomenire nu se vede, dar în urma judecăţilor Divanului domnesc la Anaforaua ce aii făcut Logofeţia pentru brutari arătând că şi ei au fost unii din ceî ce au fost împotrivitori ca să ia moşia mitropoliei şi toţi de obşte s'aîi îndatorat la pravila pămentuiuî, de aceea n’au primit judecata cererea'lor a le da slobodenie să lucreze pane cu cuvent de obiceiu, neve-Zendu-se atunci aşeZementurile, căci nu sunt pomenite, ci ’î-au îndatorat să
312
V. A. UREGHIĂ
     Actele cerate cele mai vechi abia încep cu anii 1810.
mârgă să se aşecje cu mitropolia şi la întărirea domnescă ce dă la aceeaşi Ana-fora hotăresce, că de nu vor avea vre-un deosebit aşedăment în scris de la sfânta mitropolie sau nu vor face aşedăment nou, să fie popriţi; iar pentru provlima ce (Jice vehilul mitropoliei, că nu s’ar fi păzit aceste aşeijămenturî cerendui-se dovadă, răspunse că dovadă pote găsi pentru doî anî dinaintea resvrăfcireî, iar maî dinainte nu scie; am cerut şi noi de la jăluitorî acele aşe(Jamenturî şi le vedum întocmai precum sunt arătate în Anaforaua Dumne-luî fratelui vel Logofăt, a cărora coprindere maî pe larg cu numele lor se trecură în perilipsis maî jos, din care se vecju că nu sunt numaî de ia mitropolitul Ignatie, ci pe treî omenî se vă(,lu aşecjemontul maî vechii! din vremea prea sfinţieî sale proin mitropolitul Dositeiti şi cjiseră că maî sunt şi la alţiî asemenea şi de cele dinainte şi de cele din urmă. î)rept aceea Anaforaua acesta a Dumneluî frateluî vel Logofăt fiind cu bună orînduială şi următore pravilei, asemenea şi cum să se urmeze, adecă până când va aduce alte sine-turî sfânta mitropolie ca să anerisească aşedămenturile ce se află în scris ia mânile locuitorilor, iar ceî-l-alţî toţî de obşte să fie supuşi ia dreptăţile stăpâ-nuluî moşiei după pravila pământului 1822, Maiu 10.
      Mihalache Mânu, Constantin Negre, Grigovie Romanitis.
                                          Sineturile ce au tergoveţiî ot Gherghiţa sud Ilfov.
      1810 Iunie 19. Sinet iscălit deNicodim protosingheiui Mitropoliei, adeverit în dos de răposatul biv vel Logofăt Ioan Comanenul, ce era ispravnic, la mâna luî Mogârdicî Armânul i Yoicu Băcanul i Negoiţă Băcanul, dându-li-se voîe a vinde rachiu la prăvăliile lor, dar să primâscă fieş-care pe an câte 5 vedre rachiu de al mitropoliei, orî de drojdii, sau de tescovină, vadra pe taleri 30 banî 90 şi baniî să’î dea la mitropolie şi eî să’şî vândă orî ce rachiu vor vrea, iar neţiindu-se de aşedăment să nu fie volnici a vinde rachiu.
      1810, Iulie 24*. Sinet iscălit de Anatolie iconomul, cu pecetea sfintei mitropolii, adeverit cu iscălitura mitropolitului Ignat’e şi trecut în condica mitropoliei, la mâna luî Niţul sîn Dedul pentru băcănia cu magazia eî să dea pe an la iconomia mitropoliei câte taleri 5 şi să vendă şi câte 5 vedre rachiu pe tot anul de al moşieî prost, de tescovină, sau de drojdiî, sau de prune şi să’l plătesca vadra pe taleri 4 şi parale 20 soeotb>du-se şi păzind aşedămentul să’şî stăpânescă binaua cu pace el şi copiiî luî, iar când va rămânea rămăşiţă să’şî rădice lemnele binaleî şi să mergă unde va şei, sau când va vinde la altul să dea de scire Mitropoliei.
      1810 Iulie 24. Sinet asemenea Ia mâna. luî Lmiţă al Zmâdcî pentru bă-
ISTORIA ROMÂNILOR
313
      Ţeranl, Clacă, Ţigani, Serbî. In 1821 şi 1822 nici o schimbare în si-tuaţiunea ţăranului nu aflăm. La Maiu 31 anul 1822, după reclama-ţiunea adresată de sătenii din Dărăştenî către Ahmet-Paşa, acesta dă poruncă către boeriî otcârmuitori ai ţerei:
                                                      Hagi Ahmet Paşa.
      Dumnevostră boerilcr Otcârmuitori aî ţerei, poruncim ca jăluitoriî să fie urmaforî după pravila pămentuluî, însă claca de 12 dile să o facă în lucru iar nu în bani, cum şi pentru carul de lemne, să dea iar nu bani, asemenea şi o 4i cu plugul să facă, dându-li-se şi islazuri care le-au avut pentru vitele lor şi cu acest chip să urmaţi odihnind pe jăluitorî a nu se mai jălui,—1822 Maiu 31.
      Cod. XCVI, pag. 1*80.
      Otoârmuirea Valaliiei comunică porunca acesta a Paşeî în termenii Următori : * 1
cănia cu magazia eî cu chirie taleri 5 pe an şi cu coprindere ca şi cela lalt din susul acestuia.
       1810 Iulie 24. Sinet asemenea la tote la mâna Dinului Băcanul pentru băcănia cu magazia eî, cu talerî 5 pe an.
       1810 Iulie 24. Sinet întru tote la mâna luî Dumitrache sin Ivan pentru băcănia cu magazia eî.
    1  1810 Iulie 24. Sinet asemenea întru tote la mâna luî Ion sin Voicu
  pentru băcănia cu magazia eî.
        1810 Iulie 24. Sinetul luî Anatolie cu pecetea mitropoliei,adeverit de mitropolitul, trecut în condica mitropoliei, dat la mâna luî Petre Dogaru pentru băcănia şi brutărijj, ce are a da cu chirie câte taleri 5 pe an, şi brutăria ce face a da chirie câte taleri 500, însă de bună voie cu magazia eî talerî eincî şi de brutărie talerî 5 şi să vencjă şi 5 vedre de rachiu prost pe an de al moşieî socotindu-se vadra pe talerî 4 bani 60; să stăpânoscă el şi copiii luî.
        1810 Iulie 24. Sinetul luî Anatolie iconomul mitropoliei cu pecetea mitropoliei, adeverit de mitropolitul, trecut în condică iar la mâna luî Mogrâdicî, cel numit şi dinteiu pentru băcănia i brutăria ce are cu chirie câte talerî 10 pe an, însă de băcănie talerî 5 şi tot asemenea cele-1 alte, iar pentru casa sa să nu’î maî eera deosebită clacă.                                                     '
        Numele celor ce (pc că u sciţi cu sineturi ca ale lor, care nu se aflaaicî:
        Ioniţă măcelarul cu rachierie şi brutărie, tot asemenea.
        Nicolao sîn Sandul cu brutărie, tot asemenea.
                                        ’ \
        Nicolac Mazâlu cu prăvălia şi magazia tot aşa.
        Dimitrie Bărbierii însă copiii luî, cu brutărie şi tot aşa.
        Stroe Postolnicelul, cu prăvălie, tot aşa.
314
V. A. URECHIĂ
                                                De la Otcârmuirea Valahieî.
      După porunca Luminăţiei sale Paşeî ce împotrivă se arată, cum au să urmeze jăluitortî cu plate clăceî în lucru iar nu în bani, cum şi lemnele să Ie dea în natură şi $iua plugului să o facă, şi islazurile care din vechime aii avut să li se dea, <}icem şi noi ca după porunca Luminăţiei sale Paşa, întocmai :,ă se facă urmare.— 1822, Iunie 1.
      La ocasiunea altei.reclamaţiunl a unor săteni din Ogrăzenî, Bă-lăşoenî, Malu Spart, Crivina şi Ţigănia din Vlaşca în proces cu mo-nastirea Mihaiu-Vodă, Otcârmuirea Valahieî dă o altă hotărire prin. care ţeraniî sunt obligaţi a face cele 12 dile de clacă şi pentru trecut a le plăti acele $ile în bani câte un taler pe $i.J)
      Un alt proces a urmat între locuitorii din satul Gherghiţa-Un- 1
                                                  1) De la Otcârmuirea Valahieî
       Ascultându-se de către Otcârmuire acesta Anaforă a judecăţii depertamen-tuluî de opt de prigonirea ce au locuitorii din cinci sate: Ogrezoniî, Bălăşoeniî Malu Spart, Crivina şi Ţigănia ot sud Vlaşca cu cuviosul egumen al Mănăstire! Mihaî Vodă, chir Dionisie, pentru pricina clăceî care cer dea nu o face la Mo-năstire după orinduiala pravilei pământului, ci după cum da maî înainte; asupra cărora pravilî, de vreme ce prin judecata departamentului n’aii dovedit aceşti locuitori, că au vre un aşeijăment în scris maî din nainte de la mănăstire, nu putem isterisi mănăstirea de dreptul eî, numai după multele strigări care sunt obicinuiţi de le fac tot-d’auna; ci Anaforaua acăstă a depertamentuluî fiind întocmită după orinduiala pravilei, o întărim spre aşî avea orinduiala eî, iar cuvântul de păsuială, ca să respuinjă adetnrile pământului cu oreşî-care îndeletnicire, acesta fiind musaadea a judecăţii, poruncim şi noi ca aşa să se urmeze, adecă să o dea pe jumătate în soroc de două luni, iar ceea-l-altă jumătate pesto alte două luni, iar (Jiua de plug şi car de lemne au să’l dea în natură, iar claca de nu va avea stăpânul moşiei de lucru ca să le dea să lucreze, să plătescă acele 12 cjile ale clăciî, ce le orînduesce pravila, cjiua po taleri unul dupe musaadeua judecăţii ce li se face printr’acestă Anafora, la sorocul acela ce se arată, iarcele-1-alte dijmurî ale moşiei, au să le respumjă după pravila pământului, care sunt îndatoraţi locuitorii ţării de obşte, iar nu nuraaî eî şi de se vor maî îndrăsn1 asupra stăpânireî prin jălbî cu acest fel de nedrepte cereri, să scie că nu vor fi ascultaţi.—1822, Martie 11.
                                                           Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constantin Negrie a.
IStOIUA ROMÂNILOR
315
gurenii cu Mitropolia pentru clacă, care se reduce la 6 <Jile prin Învoială şi acele 6 <Jile să fie Întrebuinţate la casă. l)
       1) La prigonirea ce au avut locuitorii din satul Gherghiţa Ungureni cu ispravnicii sfintei mitropolii pentru claca i dijma moşiei, din luminată porunca Măriei sale lui Yodă orînduindu se dunmăluî Clucerul Ioan Comăneanul Ispravnic ot sud Ilfov şi viind în faţa locului cu mumbaşir edecliu d-luî Gligore II Ciubucciu, după cercetarea ce s’au făcut, unde fiind şi eu faţă, orînduit vechil din partea sfintei mitropolii, au căutat eî cu rugăciune ca pentru acele 6 (ple ce sunt legaţi a clăcui pe vară să li se împărţescă, adecă doue (Jil© să lucreze cu cosa, doue c^ile să lucreze la strînsul fenuluî şi doue (Jile să lucreze ori la vie în deal, socotindu se numai (Jiua ce va lucra iar nu şi ducerea şi venirea, ori la alt lucru al casei, unde va avea trebuinţă vara, iar nu tomna sau iarna; aşijdereaşi pentru dijma fenuluî făcendu’şî copiţile do o potrivă, să aibă a da din 6 copiţî unaj care cerere a lor primindu-se de către mitropolie prin mine, li se dă acesta adeverinţă spre sciinţă, iar când nu se vor ţinea nici de acest aşetjament de acuim atunci să aibă Sfînta mitropolie a’î apuca şi cu mumbaşir să împlinescă tote aceste 6 (Jile numai la cosă după aşe(Jămenlul lor cel vechiu, iar de la cele-l-aîte semănături şi avaeturî să aibă a şi le urma făr’de împotrivire. Deci spre sciinţa acestuî aşe(Jăment care s’au întărit şi cu iscălitura Dumneluî Cluceruluî Ispravnic se dă la mâna lor spre urmare întocmaî.
       Nicodim protosingkelul Mitropoliei Sud Ilfov.
       Cod. 101, fila 121.
                     4
       Faţă aflându-se înaintea nostră amendoue părţile, după cercetarea ce li s’au fă ut, acest aşe(Jămentde învoire ce aii făcut între denşiî cu sfînta mitropoliei primit fiind, pentru a li se păzi întocmaî nestrămutat s’au întărit zapisul şi cu a nostră iscălitură.
       Ion Comănenul.
                                                    De la Otcârmuirea Valahieî
       După cererea ce prin jalbă au făcut locuitorii Ungureni, atât birniciî pă‘ mentuluî cât şi străinî, ca să li se adevereze copie după aşecjămentul lor ce a™ cu sfînta mitropolie, căcî cel adevărat din vechitură se află slab şi cam rupt, fiindcă după hotarîrea Otcârmuireî ce s’au dat a se păzi aşedămenturile lor ce sunt făcute înaintea pravilei, care şi pravila le întăresce a se păzi fiind unul şi acesta s’au cetit atestă copie cu cel adevărat zapis, ce se află în manile lor şi fiind întocmaî ’l am adeverit cu iscăliturile, ca să'şî aibă credinţa şi paza. — 1822) Iulie 6.
        Mihalachc Mânu vel Logofet, Romanitis.                              ^
Râducanu Ser dar.
316_____________ ________V. A, URECHiÂ____________________________
     Un proces interesant a urmat in 1822 intre Stolnicul Fotino şi locuitorii din satul Şotânga (Dâmboviţa). Aceşti locuitori moşneni şi-aii fost vîndut moşia şi aii primit să intre in situaţiunea de clacaşi!); ca atari ei cer sâ’şi aibă livezile* de fin şi de pomi roditori cu dijmă, dar
                                                 1) De la Otcârmuirea Valahieî
      La acesta Anaforă a judec aţei deperţamentului de opt, neremâind odihnit Dumnelui Stoinicu Ioan Fotino, Dumnelui vel Hatman ’l-au înfăţişat înaintea nostră cu Negoiţă sîn Ioan i Dinul s~n Badea vechili altor Iude 30 locuitori ot satul Şotânga sud Dâmboviţa, (Jieend Stolnicul, că în zapisul răscumpărării sale pentru sfora de moşie pe stînjenî 478 ce ad fost a lor şi o vendu se Cioranuluî apoi au luat’o Dumnelui cu protimisis, nu scrie ca loeutoriî aceştia să’şî aibă şi livezile de fen şi de pomi roditori cu dijmă, ci vencjarea lor ad fost cu totul, adecă pământul cu livezile şi cu cele ce sunt pe moşie; iar locuitorii împotrivă răspunseră, că fiind şi ei moşneni cu parte într’acestă sforă de stînjini 478 din-preună cu Antiohie i Kadul şi Stanciul, cei ce au osebită adeverinţă de la Ioniţă Cioranul cu apărare ca să nu dea dijmă pentru cămin urile lor, dar ei cu ven(Jarea ce au făcut’o Cioranului prin osebit zapisul lor, afară din acea adeverinţă se cunosc că din moşneni s’au făcut clăcaşi şi dijmaşi şi precum toţi clăcaşii nu se scot din livezi şi curăfcurî când trece o moşie de Ia un stăpân la altui, cjic că aşa nu se cade a fi scoşi şi ei din cuprinsurile lor, ci fieş-care cu dijmnrî din tote să’şî ţie liveclile şi locurile, cu tote că şi chiar într’acea adeverinţă ce o dă Cioranul la acei trei ei sciii ca se scrie că sătenii să’şî urineze datoria răspunderei lor după obiceiul şi celor-l-alte moşii; după a căruia coprindere pote a se da înţelegere fieş-căruia drept j udecător, că vânzarea le-au fost ca din moşneni să fie clăcaşi şi dijmaşi, care aoăstă a lor cerere <Jie că înţelegendu-o şi judecata Logofeţieî ot lot 1818, pe care aii întă-rit’o şi Domnia sa Ioan Vodă Caragea, că cu drept cuvent o fac, Ii s’au dat şi hotărîre Ia mâni poruncitore către dumnelor Ispravnicii judeţului, ca despre o parte fenul şi rodul livecjilor să se pue la mână streină şi Sto’nicul Fotino' de nu va fi următor zapisului ce au dat ei Cioranuluî să aibă aşi primi banii şi dumnelui Stolnicul Fotino nu numai că nu au dat supunere la acostă dom-nescă poruncă, ci împotrivă ie-au luat curăţările şi pometurile şi le au dat altora în bani, asupra cărora arătări făcend şi noi chibzuirea dreptăţii; am cerut de la stoinicu Fotino zapisul ven^ăreî acestor stânjinî 478, ca să’î vedem cuprinderea şi cjise că nu’l are, fiind pus amanet la un sciut obraz, eerend a avea şi de la noi sorocul ce i s’au dat de către judecata depertamentului ca în vreme de $ile 30 să’l aducă.
      Deci cât pentru socrul zapisului primită fiindu-ne şi nouă cererea Stol-
ISTORIA ROMÂNILOR
317
cumpărătorul refuză, dicend că ei au vindul tot pămeatul şi nu vrea să-î recunoseă de săteni clăcaşi. Judecata este veche, de sub Ion Vodă Caragea. Fotino e obligat să lase bieţilor deposedaţi curăturile şi ] ometurile, lucru la care densul nu se supune, dar la 30 Iunie 1822 Otcârmuirea dă drept ţăranilor săcosescă curăturile, iar finul să rămână în deposit până la terminarea procesului.
      Locuitorii din satul Căineniî plaiul Lovişteî se jăluesc Paşei, că prin mijl6:e de silnicie şi de înşelăciuni fostul Domn Alecu Suţu le-au luat moşia, pe numele Domnei sale Eufrosina. Acum moşia este scăsă în vindare şi au cumpărat’o Teodosie Vraoa. Locuitorii cer dreptul de protimisis şi acest drept li este recunoscut de Otârcmu-irea Valahieî1).                                                      /-~
nicuiuî i s’aii dat sorocul cel cerut, iar pentru venitul livezilor să se facă urmare de către dumnelor Ispravnicii judeţului precum judecata departamentului o găsesce cu cale, iar pentru curaturile de fen care se vor dovedi iarăşi prin cercetarea dumnelor Ispravnicilor, că au fost drepte ale lor, poruncim ca să şi le cososcă lăcuitoriî ca uh lucru dat şi hotarît şi prin poruncă domnăscă şi sa stea fenul depoziton până va aduce Stolnicul Fotino zapisul şi atunci vor da locuitorii dijmă şi va lua fenul cela-l-alt în trebuinţa vitelor lor, 1822, Iunie 30.                 !
        Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Scarlat Grădişteanu. l\ Pe la Otcârmuirea Valahieî către chir Teodosie Vrana.
        Locuitorii ot satul Câinenî ot plaiul Lovişteî dintr’acel judeţ,, prin jalba ce au dat către Măria Sa Paşa, arată mijloce de silnicii şi de înşelăciuni pentru vendarea moşiilor la Măria Sa Domn a Efrosina a răposatului Domn Alecu Vodă Suţul şi că prin zapisul lor n'ar fi dat şi satul coprinsul lut, al doilea arata că te-aY ivit Dumneta cumpărător şi că le eî şi vatra satului ce nu este venduta eerend protimisis, şi de Măria Sa Paşa ni se poruncesce, ca cercetând jalba şi chibzuind plângerea lor să’şî afle cuviineiosa îndestulare şi sa îndreptaţi a nu se maî jâlui, a cărora jalbă ascult^nd-o, cât pentru cele l-alte provlime nu putem să punem temeiu până nu se va vedea zapisul lor şi alte dovedi, iar pentru porţimisis ce cer la cumpărătorea Dumitale avend cuvent, iată se trămise şi însăşî jalba ior spre pîiroforie ; ci dar scriem Dumitale, orî să odihneşcî jje jăluitorî cu orî ce mijloc veî sci, saii să viî orî însuşî sau vechil plirecsusios cu tote sineturile, să’ţî rîndueşet a veni, să vă judeoaţî, do care orî cum să'' avem răspuns al dumitale. 1822 Martie 8.
                                                            Grigorie Ghica, Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu, Constantin Negre.
     Cod pag 224/.
V. A. URECHI A
St8
      Egumenul Monastice! Gotrocenî reduce claca la 8 $ile pentru locuitori! din satele, Budiştenii şi Bulbucata din Muscel l)
      Am vedut în volumele din urmă la ce ocasiun! s’au colonisat Şerb! şi Bulgar! prin judeţele dunărene ale ţerei rumânescî. Acum Sera-sehierul turcesc hotăresce, ca să se întorcă pesle Dunăre asemenea colonişti Acestă ho'ărîre nu putea să convină boierime!, care perdea venitul de la locuitor! aceştia de prin satele lor. De acea Otcârmuirea se grăbesce a reclama în 9 August 1822 revocarea ordinului, în modul următor :
      Cu prea plecatul nostru arzmagzar facem arătare Inălţimeî tale, că după însciinţările ce ne-^au venit de la Ispravnicii unor judeţe, ni se face cunoscut că cu prea înaltă porunca Măriei tale se ridică din satele judeţelor familii întregi de Sârbi şi se trec peste Dunăret care acele familii se află cu locuinţa aici în pămentul ţereî de câto 30 şi 40 de ani, unele încă şi mat de mult, şi cu acestă ridicare s’aîî dat în adevăr o mare turburare şi spaimă tuturor locuitorilor, lăţindu-se spaima mat în tot coprinsul ţereî, nefiind la putinţa nostră
                                                1) De la Otcârmuirea Valahiei,
      La acăstă alăturată Anafora a judecăţeî depertamentuluî de opt, neremâind odihniţi locuitorii din satul Budiştenî şi Bulbucata din sud Muscel, Dumneluî vel Hatman al Divanului i au înfăţişat înaintea nostră cu însuşi cuviosul ecsârh al sfintei mănăstiri Gotrocenî chir Procopie, cerend ca, să nu fie siliţi a face maî mult de cât 8 ijile clacă pe an şi când nu va avea de lucru să-î plătăscă (jiua po parale 20, iar de carul de lemne şi de plug să fio ertaţî, aflându-se omeni scăpătaţi, iar ecsarhul împotrivă le-au răspuns, că de a le face uşurare şi rau-saadea din cele ce sunt orînduite şi canonisite[în pravilă a da un locuitor stăpânului moşiei nu se împotrivesce, dar însă să mergă către sineşî cu rugăciune, iar să nu ’l tragă prin Divanurî şi judecăţi; asupra cărora provliraî li s’au dat locuitorilor să înţelăgă, că Otcârmuirea şi Luminăţia sa, Paşa nu numai că nu strică pravila şi obiceiul pămentuluî, ci încă maî vertos le întăresce, pe Xîarî îî hotărîm şi 'î osândim, ca întocmai după acestă anafora a judecăţeî să fie următori, atât pentru obiceiul pravilei, cât şi pentru răspunderea celor în natură să le dea cu repaos, pentru căcî au pătimit şi eî în rezvrătirea anului trecut, care acesta să o eunoscă ca un har şi musaadea de la judecată şi numaî acum pentru destoinicele cuvinte ce (Jic Dumnelor boeriî judecători, iar nu pentru tot-deuna, fiind-eă pravila are aşî avea întru tote şi cu toţî fără osebire puterea şi urmarea sa. 1822, Iulie 3.
      Mihalache Mânu, Constantin Negrea, Scarlat Grâdişt nu.
ISTORIA ROMÂNILOR                  349
a o astâmpăra aflându-se locuitori ingrijaţi. Noi prea plecatele Măriei tale slugi avându te pe înălţimea ta ca un doritor părinte şi al nosfru şi al patriei nostre şi sciind că acâstă ţeră, chelerul prea puternicei şi hrănitore! nostre împăraţi!^ este încredinţată sub umbrirea şi adăpostirea înălţime! taie, de unde se aştâptă totă mântuirea şi buna stare credincioselor raele, după neapărata datorie alergăm^ cu tota îndrăzneala la multa milostivire a înălţime! tale şi cu genuche plecate ferbinte ne rugăm, să ne răverşi şi acum fireasca milostivire, iconomisindu-se de către înalta înţelepciunea Mărie! Tale potolirea ridicare! familielor sîrbî, ca ve(Jend tot norodul să se bucure dobândindu’ş! mângăerea şi astemperarea lor cu linişte de vreme ce toţ! supuşi! prea puternicei împăraţii, după Dumneaei! numai la mila Mărie! Tale avem totă nădejdea.— 1822, August 9.
       Gherasim ^JBuzeu, Barbu Văcărescu, Dumitraşcu Răcorită, Constantin Bă-lăceanu, Mihalache Mânu, Iordache Golescu, Scarlat Gradisteanu, Nestor> Scarlat Mihălescu, Mihăiţă Filipescu. (cu peceţî).
       Cod. 93 pag. 374.
       Ţiganii continuă a avea sârta cunoscută. Ţiganii aurar! reclamară la Paşa că sunt f6rle asupriţi şi jăfuiţî de zapci! armăşeşcL Din ordinul Paşeî la 18 Iunie 1822, se scrie lui vel Armaş:
                                                     De la Otcârmuirea Valahiei.
       Cinstite Dumnota ve) Armaşo, fiind că acăstă jalbă a ţiganilor aurar! ni s’aîi trămis de către Luminăţia sa Paşa şi cu poruncă, ca regreşit său odihniţi a nu se ma! jălui, căci pentru acest fel de pricini şi alte multe jălbî s’aîi mai dat de alţ! ţigan! şi s’aîî trămis de Otcârmuire la Dumnăta^ a se odihni, dar se vede că nici o îndreptare nu li s’aîî făcut ci împotrivă au cercat supărări, de aceea, atât din porunca Luminăţie! sale Paşe!,cât şi din partea Otcârmuire! scriem Dumitale, ca nu numai supărare peste întocmitul catastih al Yistierie! ce s’au dat la Armăşie să nu li se facă jăluitorilor aurar!, ci încă şi pe ace! zapei! ar-măşeşc! aducendu-î aici şi cercetându-i Dumneta, de se vor dovedi într’acest fel de urmări, nu numai să se lipsăscă din slujbă, ei încă să-î puneţi a întorce înapo! şi ceea ce vor fi luat rău cu catahrisis şi să se şi pedepsăscă spre pilda şi altora. — 1822 Iunie 18.
       Constantin Negre, Romanitis.
       Cod. 90, pag. 288.
                                                    CAP. XVI.
            Tera rumânescă sub Caimacam ia luî Origore Chica Vodă.
            5
      După ce am vedut, întemeiaţi pe documente inedite, care era starea justiţiei, a finanţelor, a edilităţel, a comerţului, industriei şi breslelor sub administraţiunea turco-română, până la numirea lui Gr.
320
V. A. URECHIA
Ghica Vodă, in acest capitol aducem documente iarăşi inedite asupra administraţiuniî în tdte direcţiunele, a ţârei rumânesci, de la înfiinţarea Căimăcămiei noului Domn. până la sosirea lui în Bucurescî.
       Amintim că, după revoluţiunea lui Tudor ţera fu administrată precum ve^urăm, de Boeriî Otcârmuitor), sub preşedinţa unui Paşă. Acestora succedă aşa disa «Otcârmuirea Valahiei». Vineri la 7 Iulie, 1822, Otcârmuirea primi veste de noua Domnie a lui Gr. Ghica, prin anume firman Portei in cuprinderea următdre:
                           Tălmăcirea prea înaltului firman ce au venit pentru domnia Măriei sale prea Înălţatului nostru Domn Grigorie Dimitrie Ghica Voevod. 1822, Iulie 7.
       Lauda a nămuluî Mesieî, cei ce ve aflaţi în memlechetul Yalahieî boerî aî Divanului, sporescă-se supunerea vostră. Ajungend acesta împerătescă şi înalta poruncă, sciut fie voue, că izgonindu-se acum cu mijlocul cel cuviincios cele de mat nainte pricinuite acatastasiî şi rescole în doue ale n,pstre de baştină împărătesei locuri Yalahia şi Moldavia, cu ajutorul lui Dumnezeii s’au deşertat şi s’au curăţit aceste doue provinţii de scârnavele stârvuri ale apostaţilor, ca să se în-torcă^liniştirea şi repaosul la nevinovatele raele; sosit’au rîndul, casă se or în -duiască şi să se pueDomn; dar fiind-că ceî din ceta grecilor maî nainte Domni, deosebit că au fost ceî înteiu îndemnătorî şi stăpâni aî revoluţiei şi încă îndrăzneţi de nelegiuiri şi de viclenii, în urmă au îndrăznit de au făcut o mulţime de zulumurî, şi cu dosirea lor alocurea au arătat cu adevărat necredinţa lor, dar boeriî pămentenî, slugele mele tot-d’eauna privea a remânea în puntul raghitiuluî şi al supunereî, din carî uniî în trecutele (Jile viind la împărătescul nostru pă-ment, încă maî mult au aretat cea netăgăduită credinţă şi a nevinovăţiriî lor. De aceea numai şi numai spre crescerea odîhneî şi a statorniciei locuitorilor sermanî raele, fostau împerătescă nostră voinţă a se orîndui şi a se alege Domn dintr’acestî pămentenî, după cum şi maî ’nainte au fost, şi ast-fel acum s’au dăruit cu îndestulare şi s’aii orînduit din bogatele milî împărătesei Domn ai memlechetuluî Yalahieî Grigorie Ghica, (al căruia sfârşit să fie cu bine) întărirea celor maî întâiu din nămul Mesieî ca unul ce este din ceî cu ipolipsis în oraş boerî pămentenî. Decî fiind-că numitul Domn, după cum urmeză, plecând de aici este să vîe la Silistra spre aşî pune în orînduială eepaiaua sa, şi până ce va ajunge la locul seu ca să se pue în bună orînduială şi Otcârmuirea numită ţera şi ca să se ocrotescă ser mana raia şi cu multe chip urî să ’şî arete faptele neînvinovăţireî şi a sadacatuluî, s’au orînduit şi s’au aşezat Caimacami domnesc! din ceî ce sunt boerî pămentenî veniţî cu densul în Ţarigrad, întărirea nemu-luî Mesieî Banul Barbu Yăcărescu şi Aga Mihăiţă Filipescu (a cărora supunere sporescă-se) şi până ce va sosi numiţiî Caimacam! în Bucurescî, deopotrivă eă ve sirguiţî spre căutarea şi îndreptarea celor trebuincios© slujbe şi maslahaturî
isfORlA ROMÂNILOR
M
ale roemlechetuluî. Acesta chiar prin tacrir s’au cerut de către numitul Domn, ca să se scrie înaltă împerătescă poruncă către voi, de aceea şi s’au făcut împe-ratesc firman al meu, ca să lucraţi şi să ve purtaţi după cum s’au (Jis şi tr’adins s’au scris şi s’aii trărnis acesta împerătescă înalta poruncă. Deci până va sosi acilea cei din partea Domnului orînduiţ! Caimacami, să ve siliţi şi să ve sirguiţt într’o unire, spre a căuta şi a îndrepta cu credinţă cele de trebuinţă slujbe după obiceiul ce este şi să săvîrşiţî cea mai trebuinciosă slujbă a ocrotire! săracilor şi a neputincioselor raele, şi să puneţi în bună orînduială mas-lahaturile memlechetului, sirguindu-ve pentru odihtia şi repaosul săracilor şi ocrotirea lor de nedreptăţi şi jafnrî, pentru acâsta s’au scris acest împărătesc şi înalt firman, prin care poruncim, ca cum va ajunge să ve purtaţi după cum vi s’au rjis, şi să lucraţi după netăgăduitele semne ale supunere! acestui înscris împărătesc înalt firman ce cere după datorie supunere şi cu totul să ve depărtaţi de cele împotrivă, aşa să înţelegeţi şi la sfintele nostre semne să fiţi supuşi. S’au scris la sfârşitul lunei Seval în anul 12?>7.
       Cod. 98, pag. 354.
       In aceeaşi di de 7 Iulie Boierii din fruntea ţereî se constituesc în Căimăcămie a ţereî românesc! şi în asemenea calitate trămit la Portă ar£magzarul următor:
       La prea strălucitul prag al prea puternicei şi hrănitoreî ndstre împăraţii, noi supuşii şi credinciosele raele ale memlechetului Valahieî cu genunchele plecate arotăm, că astă-rjî la 7 ale următoreî luni Iulie, am primit vrednica de închinăciune sfîntă împerătescă poruncă vestitdre, cum că bine-voind milostiv-nica împerătescă râvnă din bogatele sale îndurări, ni s’au orînduit Domn şi oblăduitor ţereî dintre pătrentenii noştri!, Măria Sa Grigorie Dimitre Ghica Voovod, de care pentru ac6stă bună alegere şi suntem cu toţii mulţămiţî şi rugători către prea înaltul Dumnedeu pentru tăria şi nebiruita statornicie a prea puternicului Devlet, a o ţinea şi a o păzi în veci nestrămutată şi pururea groasnică şi înfricoşată asupra vrăjmaşilor s§îf ca sub umbra şi acoperementul aripilor sale, unde au petrecut moşi! şi strămoşiî noştri în linişte, cum şi noî până acum, să petrecem şi de aci înainte, noî şi tot neamul nostru, încinşi tot-d’auna cu brîul credinţei, după netăgăduita ndstră datorie, de care şi nu lipsim a areta către înaltul Devlet, ca vom fi cu totă silinţa şi osârdia la slujbele şi trebile ţereî, ce din împerătescă poruncă ni se vor da asnpră de către maî sus numitul Domnul nostru, suverşindu-le tote la vreme şi far’de cusur. —1822, Iulie 7.
       Cod. 9V Pag* 356.
       Caimacamii se grăbesc a scrie şi noului Domnitor la aceeaşî dată de 7 Iulie, manifeslându-şî bucuria că dintre pămenteni a fost ales noul Domn.
        Idâiiii Rovncifi tloy de fr, A. Ur&ehai
tgm. xm. - n
322
V. A. URECHIĂ
                                                          Prea înălţate şi prea milostive Domne.
          Asta-(}î Ia 7 ale următoreî luni Iulie, am primit vrednica de închinăciune împerătesca poruncă a prea milostivului nostru Imperat, vestitore cum că din bogatele sale îndurări, milostivindu-se asupra nostra au orînduit pe Măria Ta Domn şi oblăduitor patriei Măriei Taie şi a nostră Valahieî, pentru care nu puţină bucurie am luat cu toţii de obşte de acestă vestire mat scumpă şi mai veselitore decât tote vestirile, sciind pe Măria Ta împodobit cu tote darurile cele bune, adică bine credincios şi temetor de Dumnezeu, pentru căci aîi luminat bun gândul prea milostivului nostru Imperat de au făcut acesta mare pomana cu noi şi cu totă ţera, rînduind pe Măria Ta Domn, rugându-ne fer-binte luî Dum,ne(Jeu şi pentru prea puternica împărăţie a o ţinea în veci nestrămutată şi nebiruită asupra vrăjmaşilor seî, mulţămindiTî pentru înţelepţesca alegere ce au făcut rînduind pe Măria Ta Domn, maî vertos la acestă vreme, când din multele nevoi ce au pătimit ţ6ra de la vrăjmaşii apostaţi au ajuns Ia cea mai prostă stare şi sărăcie, în cât este vrednică de jale şi de căinţă la tot milosul r ora, şi nădăjduim făr’de îndoială ca prin înţelepta Măriei Tale oblăduire şi ajutorinţă se va întrema şi ’şî va veni în starea eî cea bună, după căldurosa râvnă ce seim că aî Măria Ta spre faceri de bine şi spre iubirea de omeni, ca un bun şi vrednic de laudă patriot şi părinte al patriei, şi aşteptăm cu mare bucurie şi veselie bună venirea Măriei Tale în luminatul scaun al Domniei spre mângâierea tuturor de obşte. Către acestea am înţeles şi cele-1-alte ce ni se poruncesc de către înălţimea ta şi îndată le-am şi pus în lucrare, trămiţend numai decât luminata carte a Măriei Tale ce s’ait scris prea sfinţiei sale părintele Mitropolitul i către sfinţiar-krf'părinţii Episcopi şi către dumne-lor boeriî ce se află încă la Braşov şi făcend publicaţii de bună vestire a fericitei Domniei Măriei Tale in totă ţera, cum şi treba ţereî îmbrăţişând-o cu totă silinţa până vor sosi şi dumnolor Boeriî ceî orînduiţi de Măria Ta de la Ţarigrad, adică Dumndluî biv vei Spătarul Scarlat Mihălescu şi Dumneluî biv vel Mihăiţă Filipescu, cari ni se arată că sunt porniţi de a veni, ea împreună cu dumnelor să căutăm tote masiahaturile ţereî farde cusur după voinţa prea puternicei împărăţii şi după luminată porunca Măriei Tale, trămise-răm.şi arzmagzar de mulţămire către prea puternicul nostru Imperat, care ş; primindu-se de către Măria la, se va da* unde se cuvine, iar luminaţii unit Măriei Tale să fie mulţi şi fericiţi. — 1822, Iulie 7.
       Cod. 98, pag 3nC>.
     Şi Vizirului Melimed-Seiim-Paşa Silistra-Valesâ, scriil Boierii Cai* macaml, mulţămind de numirea lui Gr. Gliica.
          __          ________ISTORIA ROMÂNILOR                      ________323
  Către prea înaltul şi prea puternicul mare Vizir, Mehvnet Selim Paşa Silis-
                                 tra Valesâ, aducem prea plecata închinăciune până la pământ, sărutând urmeh prea luminatelor Măriei Tale piciore.
        Cu prea plecatul nostru arzmagzar arătăm milostivire! înălţime! laie, că astă(J! la 7 ale aceste! urmatore Iun! Iulie, am primit cu Dumnelul Tatarasâ împărătesc firman vestitor nouă, cum că prea puternica împărăţie aii revărsat milă asupra nostra şi asupra tieălosel ţări, de ne-aiî orlnduit Domn dintre pământenii noştri, bun patriot şi împodobit cu multe daruri destoinice, pe Măria Sa. Grigorie Dimitrie Ghica Voevod, de care nu suntem vrednic! după cuviinţă a areta rnulţămirea ce avem cu toţi! de obşte pentru acesta mare facere de bine şi nemărginită milostivire ce ni s’au hărăzit, decât înălţând mân! şi glas de rugăciune către a tot puternicul Dumnezeu, ne rugăm ferbinte să pa-4 ziască în veci nestrămutat slava şi mărirea prea puternice! Împărăţii, cum şi pe înălţimea ta să te apere de or! ce împotrivire şi să te ţie cu tot fericitul bine întocmai după pohta inimeî, atât aici în lumea acâsta, cât şi în veeul viitor sa te aşe(Je în veşnicile desfătări ale raiului, pentru multul ajutor ce am cunoscut de multe ori în fapte că al făcut Înălţimea ta nouă şi tieălosel ţări \ la multe păsuri şi nevoi, cum şi acum la hărăzirea Domniei cu bună alegere de ob^az destoinic şi împodobit cu vrednice haruri şi bunătăţi, de care făcând prea plecate răspunsuri atât către milostivul Devlet cât şi către Măria sa Vodă, le trămiserăm iarăşi cu Dumnoluî Tatarasâ la Înălţimea ta spre a.se trămite la Ţarigrad.-- 1822, Iulie 7.
        Cod. «H, pag. 3o7*
        După cum a fost îndemnaţi de Gr. Ghica, Caimacamii scriu imediat Mitropolitului, Episcopilor şi Boierilor adăpostiţi la Braşov, tră-miţendude copie după firmanul primit. *) 1
                                                 1) Noi Caimacamii ţârei rumăneşci.
         Astă-41 Vineri Iulie 7 ne-au sosit mujdeţiu de la Ţarigrad cu vestire de bucurie, cum că prea puternica nostra împărăţie, după neadormita îngrijire ce au avut şi pentru ţera Valahiel a S9 pune în orînduiala cea bună care aii avftt şi a se îndrepta cele rău urmate, s’au milostivit de ne-au rînduit Domn dintre pământeni pe Măria sa Grigorie Ghica, (Domnul Dumnezeu să lăţoscă şi să întăroscă pe prea puternicul nostru împărat), cu care nu puţină bucurie am luat, ci prosfinţia ta cu dumnevostră să publicarisiţl la toţi ca să se bucure împreună, şi între alte porunci prin firman uri şi osebite porunci ale Măriei sale ne-au venit şi acostă carte către prea sfinţia ta părinte Mifcropo-lite i către sfinţia lor Episcopii şi către dnmnolor fraţii boerî ce vă aflaţi în Braşov, caro carte cu într’adins om, o trămiserăm. — 1322 Iulie 7.
         Cod. *>«, png.
324_______ _________________V. A. URECHIĂ________________________________
      Din actele mai sus aduse vedem aşa dar, că Gr. Ghiea pentru a’şî impune domnia boierilor din ţeră a cerut, că însăşi P6rta să comunice la Bucuresci scirea numireî sale de Domn şi numirea Caimacamilor seî Banu Barbu Vacărescu, Spătarul Mihălescu şi Clucerul Mihăiţă Filipescu, iar pentru Graiova, Ghica numi Caimacam pe Vornicul Al. Nănciulescu dându-i ad-latm pe Mataehe Persiceanu, Pitar. ’)
            S.
   A doua carie către boerii din Braşov trămiţendu-se şi copia firmanului.
                                                Noi Caimacamii icrei rumânesci
      Alaltăerî când am primit vestirea de Domnie nouă, iar maî vertos patriot al nostru pămenten împodobit cu multe bunătăţi, iubitor de dreptate şi cu râvnă şi obiceiuri bune, cu durere de inimă asupra patrioţilor, de mare bucurie ce am luat grăbindu-ne într’acel minut ca sa vestim şi dumnevostră acesta bucurie îndată, cu lipcan intr'adins am însciinţat trămiţend şi luminată cartea Măriei sale ce ne-au venit către Măria ta, i către sfinţia vdstră Episcopî şi către du mnevostră fraţi boieri iar în urmă tălmăcind prea înaltul firman îraperătesc ce ne*aîî venit pentru acesta iată pentru mai multă bucurie se trămite şi copia tălmăcireî firmanului, care ci-^ tindu-se şi despre o parte înălţând mâni şi glas de rugăciune către a tot puternicul şi milostivul Dumnezeu pentru întărirea nebiruitei stăpâniri a prea puternicei nostre ImperăţiI asupra vrăjmaşilor seî şi pentru scumpă senătatea^ vidţa prea înălţatului nostru Domn, care din pronie Dumnezeiască s’au luminat prea puternicul de ne-au hărăzit acest fel de Domn plin de tote faptele bune şi bunătăţi, a îndrepta într1 acesta vreme şi pe ticaîosa ţeră care se afla în ticăloşie dintr’acostă resvrătire ce aii fost; iar despre alta primind popia prea în-nălţatului firman care într’adins se trăroise şi încredinţându-ve de milostivirea lui Dumnezeu şi îngrijirea prea puternicului nostru Imperat care nu ne aiî lăsat la desaverşită prăpădenie, slăvind pre DumneZeă să nu ve zăboviţi, ci să ve gătiţi şi făr’de frică să veniţi far’de zăbavă la dorita patria nostră, ca să îmbră-ţişem cu toţii bunele întocmiri de^aşeZare şi de îndreptare a ticăloseî ţereî nostre^ învrednicindu-ne a avea şi dorit respunsul prea sfinţiilor vdstre şi ai Dnmne-vostră de venire. —1822, Iulie 10.
      Mihalaehe Mânu, Scarlat Grădiştcnu, Crigorie Romanitis.
      Cod. 89, pag. 359.
                                t) 17 porunci la, 17 judeţe de vestirea Domniei nouă, iar la Craloca s'au adăogat că este Caimacam, orînduit de Măria sa Vodă, Vornicul Alexandru JSenciulescu.
                           Caimacamii ţereî rumânesci
      Dumnevostră boerilor Ispravnici ot sud.....facem dumndvostră în scire,
eă ăsta-Zî Vineri Iulie 7 ne-au sosit veste de mare bucurie, cum că prea puternica nostră Imperăţie. după ne-ador mi ta îngrijire ce au avut şi pentru ţera
ISTORIA ROMÂNILOR
325
      Ţera remâne sub Ocârmuirea Vechilului Mitropoliei, a lui Miha-laehe Mânu, vel Logofăt, a lui Scarlat Grădişteanu, şi a lui Romanitis până la 21 Iulie când sosesc din Constantinopole Caimacamii rinduiţi.
      De o cam dată Căimăcămia aşa cum putea fi organizată înainte de sosirea boerilor Caimacami, vestesce ţereî: «porunca şi voinţa Mă-
Valahieî a se pune în orînduiala cea bunii care au avut şi a se îndrepta tote cele reu urmate, s’au milostivit de ne-au orînduit Domn dintre pămentenî pe Măria sa Grigorie Ghica (Domnul Dumnezeu să laţesca, să înmulţbseă, să în-tăreseă prea puternicul nostru împerat) şi deosebit pe lângă alte prea înalte porunci ce ne-au venit pentru acesta, ne inseiinţâza şi Măria sa prea lnă!ţatul nostru Domn, că au orînduit şi Caimacami pe Dumneluî Banul Barbu Văcărescu, şi pe Dumneluî Spătarul Mihătescu şi pe Dumneluî Clucerul Mihăiţă Filipescu a veni mai nainte, ci dar acestă veste de mare bucurie îndată ce am primit’o nu lipsim a o face cunoscută şi Dumnâvostră, ea să o pubiicuiţî şi aci în judeţ, să ve bucuraţi cu toţii şi până va sosi Dumnelor Caimacamii, Dumevostră aveţi a păzi orîndueJile şi poruncile ce sunt date şi cele ce se vor maî da de către noî, pe lângă acesta ve înştiinţăm, că porunca şi voinţa Măriei sale prea înaltului nostru Domn este, ca să fie feriţi ticăloşii locuitori de orî ce nedreptăţi şi jafuri. De aceea şi noî ve poruncim că acesta maî cu deosebire cu luare aminte şi cu neadormită privighere să îngrijiţi cu tot dinadinsul a o păzi, căci la orî-ee cusur se va întâmpla Dumnevostră aveţi a fi respunijetorî; şi de primire să avem însciinţare. — 1822 Iulie 7.
      Cod. 96, pag. 296.
      1822 Iulie 7. S'aii făcut publicaţii la tote judeţele, adică şi peste Olt pentru vestirea Domniei nouă şi la Craiova s’au făcut că este Caimacam rînduit de Măria sa Vodă Dumneluî Vormeu Alexandru Nenciulescu, care carţî s'aii trecut în condica de porunci la No. 190.
      După aceeaşi cuprindere s’aii scris şi boerilor Divaniţî de la Craiova ves-tindu-li-se Domnia şi că este Caimacam rînduit de Măria sa Vodă Dumneluî Vornicii Alexandru Nenciulescu, cu osebită care a Măriei sale către Dumn61or\
      Din Porunca Mărieî sale luî Vodă s’aîi dat lângă Dumneluî Caimacamul Craioveî, Pitarul Mataelie Prisiceanu.
                                  Boerii ce s'au orinluit de Măria sa Vodă Divaniţî la Craiova.
      Dumneluî biv vel Logofeţii 1 Dumitrache Bibescu.
            »     >   »      »    Constantin Brăiloiii.
            »     >   »  Clucerul  Dincă Brailoiiî.
            >     »   »      »    Ioan Găneseu,
      Cod. 98, pag. 358.
N
326     _______________________V. A. tiRECHlĂ                  _____________
riel Sale, prea înălţatului nostru Domn este ca să fie feriţi ticăloşii locuitori de-ori-ce nedreptăţi şi jafuri.»
      Ca să potă veni la Bucuresci şcire în 7/19 Iulie despre Domnia cea nouă, urmeză că numirea lui Gr. Ghica ca Domn să se fi făcut încă înainte de finea lunei lui Iunie st. vechiu. In adever notele diplomatice din Constantinopele confirmă acesta dată pentru numirea lui Gr. Ghica. Von Miltitz scria regelui Prusiei, din Constantinopole ia 13/25 Iunie, că Banul Or. Ghica va fi numit Domn al Valahieî. ')
      Von Miltitz nu prea era in curentul afacerei dacă este să judecăm după data firmanului de numire a lui Gr. Ghica, care acesta pdrtă data de 21 Iunie 1822. 1 2 3 * * * *)
      S’ar putea însă sprijini că este exactă data firmanului cu altă notă a Portei către Ambasadorul englez, prin care’r vestesce că a renunţat de a numi Domni greci in principate şi că a dat domniile acestor teri lui Ioniţă Sturda şi Gr. Ghica. 8)
      Acestă notă comunicată de sigur şi altor puteri, este cu data de 5/17 Iulie 1822, adica puţine dile după emiterea firmanului către Gr. Ghica, Grija în care era Porta ca nu cum-va numirea de Domni creştini pămînteni în principate să nu causeze vre-o mişcare în Constantinopole, unde populaţi unea se aştepta cu totul la alt-ceva, a făcut ca Divanului să ţină lucrul in cât-va secret şi să nu fie vestit puterilor de cât când deja lucrul era fapt îndeplinit. Din acest punct de vedere
      1) VecJI Iorga II pag. 649.
      2) Ve<jî Iorga II pag. 647.
      3)       «.... Vu que par Ja persoverance de la nation greequo connne tout le
inonde sait, dans une răvolte ouverte et dans leur perversito, Ies individus do
cette nation, rjui n’ont pas rnSme pris part â ia revolte, ne sont nulleraont,
propres et ne meri te nt en aueune maniere, suivant Ies principes des gouver-nements, d’occuper eneoro des postes^ la sublime Porte vient d’olire et de nommor d’entre Ies boiards natifs de Moldavie et de Valachie, comme cela se pratiquait dans l'ancien temps, savoir •
      Iovan (Jean) Stourdza Logotheti, boiard natif de Moldavie, prince de Moldavie et Ligori (Gregoire) Ghika Bano, boiard natif de Valachie, prince de Valachie».
      Vedi Iorga II pag. 650—651
ISTORIA ROMÂNILOR
327
se explică şi hotărirea Porţeî de a nu da învestitura noilor Domni in Constantinopole, ci numai la Silistra. l)
      Îndată ce Caimacamii sosesc în Bucurescî, chiar a doua di eî adreseză la judeţe următdrea carte deehisă :
                              17 Cărţi la tote judeţele de vestirea Caimacamilor i de alte porunci pi nizamuri după ce au venit Caimacamii la Iulie 2L Soi Caimacamii ier ei rumănesd.
      Dumnovostră Ispravnicilor ot sud.... sănătate ve poftim; fiind-că milostivul Dumnezeu au luminat pe prea puternicul nostru Imperat (a căruia stăpânire Pumnedeii să o înmulţescă şi să o ţie în veci) de ne-au hărăzit Domn dintre pă-mentenî, după cum vi s’au maî vestit şi mai înainte pe Măria sa Grigorie Dimi-trie Ghica Voevod, iubitor de dreptate, patriot adevărat, milostiv şi împodobit cu * tote darurile cele bune, (Domnul Dumnecleii să’l ţie cu sănătate, întreg, cu viaţă îndelungată la strămoşesc scaunul Măriei sale) şi peste puţine clile să’l şi dobândim aici în înaltul scaun, iar pe noi Caimacamii ne-au trămis înainte şi astă-(Jî Iunie 21 am sosit aici în Bucurescî, ca împreună cu dumnelor ceî-l-alţt fraţi boerî ce se află aici să îmbrăţişăm trebile ţereî, a se căuta cu totă dreptatea; ci dar după poveţuirca ce ara luat chiar de la Măria sa prea înălţatul nostru Domn prin cuvînt şi în scris, scriem atât duranevostră cât şi tuturor parte bisericesca iboerescă şi locuitorilor ce ve aflaţi într’aeest judeţ, ca cu toţii de obşte sa aretaţî glasuri de rugăciune către milostivul Dumnezeii pentru întărirea prea puternicei nostre împărăţii şi pentru scumpă viaţa prea puternicului nostru Domn, carele după bună cugetare ce are va să îndrepteze tote cele roit urmate şi ticăloşit locuitori să simtă şi să vacja în faptă părintescă şi domnescă milostivire cu uşurinţa de greutăţile ce au avut, îndemnându~se fieş -care aşi căpui de lucru şi de hrana lor, cum şi ceî risipiţi sa vie la lăcaşurile lor, fiind încredinţaţi că vor avea odihnă şi repaos şi toţi cei năpăstuiţi îşi vor găsi îndestularea dreptăţet lor, însă până a sosi Măria sa în luminat scaun, după porunca ce avem ît încredinţăm noi pe toţi de obşte, că pentru orî-ee
     1) Vecii Iorga II pag. 647. In nota către Ministrul englez, Porta explica darea învestitureî numai la Silistra almitrelea : «retiquette â observer vis-â-vis des hospodars dans cette residonce imperiale exige un nombreux cortege et de grandes eeremonies et que, de l’autre, ils sont venus ici â la legere, si Ton vouiait observer le ceremonial il se passerait quelque temps, ainsi mettaot le ceremonial de cote, on fera partir Ies hospodars, aceompagnes de deux mih-mandarsj directeinent pour Silistrie. Lâ Son Exellence Mehemmed-Selim-Pacha, gotlverneur general de cette viile et des rives du Danube, publiera leur nomB nation et Ies revefcira de la robe d’honneur, et tout le reste s’y fera.»
                                                                                                                                  )
/
828
V. A. URECHIĂ
nedreptăţi şi jafuri avem să'i aretăm şi pre cât ne va fi putinţa să’î îndes* tuiăm cu ocrotire şi uşurinţă, iar după ce va veni Măria sa vor vedea în faptă cele desăvârşite bunătăţi ce din firesca milostivire le are, care atestă veste de bucurie şi a nostră sosire cu porunca Măriei sale cea plină de milostivire să o publicuiţî la toţi locuitorii de obşte prin tote satele, pe lângă care să şciţî că cei streini au să se depărteze şi să fie pămîntenî în slujbele şi maslahatu-rile ţereî, fiind acostă şi voinţa prea puternicului nostru Imperat şi porunca prea înălţatului nostru Domn, pentru care şi dumnevostră ca nisce patrioţi şi dregători ce ve aflaţi cu judeţul acesta, încredinţat în grumazul dumnâvostră din prea înalta poruncă, ve scriem să ve luaţi întregi mesuriie şi nu numai dumnevostră să căutaţi făr’de pregetare neadormită tote 4rebile şi pricinile locuitorilor ce vor avea unii cu alţii, făr’do aî prelungi cu cuvîntde depărtare că nu aveţi vreme astă-<Ji şi mâne, să ve lipsescă cugetul despre enteres, că acea obşte ’şî întunecă dreptatea, şi nu numai pe înşive să ve feriţi do lene-vire, de luare nedrâpta şi de hatâr, ci şi pe zapciî dumnevostră să’l înfrânaţi cu mare străşnicie a nu face jafuri şi năpăstuirî locuitorilor, prin sate, să fiţi cu ochii deschişi şi cu neadormită privighere şi pentru alţii ori ce skijbaşi se află în judeţ a na, face cât de puţin jafuri şi nedreptăţi locuitorilor, căci pe unii ce aceia hotărîre neschimbată are Măria sa a’i pedepsi cu târgul şi eu ocna, încă şi până la viaţă, nefăcend osebire ia ipocimene, iar pe dregătorii Ispravnici într’al cărora judeţ se vor face acestea şi nu vor zăticni relele urmări, să nu socotâscă că doră au să se îndrepteze că n’au greşit, fiind-că şi pedepsa lor este hotarită de Măria sa, a se şterge din catalogul boerilor şi a nu se mai învrednici în totă viaţa sa în chiverniselă; şi de primire că aţi pus’o in faptă să avem repuns.— 1822 Iulie 21.
      Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Racoviţă, Mihalache Mânu, Scări al Ură-diştenu, Nestor Logofety Scăriat Mikâlescu, Mihaiu Filipescu.
      Cod. 96 pag. 3<n
      Cam in aeesta-şi cuprindere este şi cartea adresată Oltenilor J) 1
                                  1) Carte către cel de la Craiova la sosirea boerilor Caimacami.
                                                  Noi Caimacamii ţerei rumânesci.
      Cinstiţi sfinţiilor vostre Arhimandriţi, Egumeni, Protopopi şi la totă tagma bisericescă i dumnevostră fraţilor boieri Caimacami şi dumvevostră boierilor» boerinaşi i neguţători şi totă obştea ce ve aflaţi locuinţa în oraşul Craioveî... sănătate ve poftim. Facem dumnevostră scire ca milostivul Dumnezeu au luminat pe prea puternicul nostru Imperat (a căruia stăpânire Dumnezeu să o inmul-ţescă, să o lăţiască şi să o ţie în veci) de ne-au hărăzit Domn dintre pământeni, după cum vi s’aii vestit şi mai nainte pe Măria Sa Grigorie Dumitru Ghica Voevod, iubitor de dreptate, patriot adeverat, milostiv şi împodobit cu tote darurile
                           ISTORIA ROMÂNILOR             ________ 329
      Nota dominantă din aceste acte este hotărirea luată: «să sciţi că ceî streini au să se depărteze şi să fie pământeni în slujbele şi în maslahaturile terii, fiind ac esta şi voinţa prea puternicului nostru împărat şi porunca prea puternicului nostru Domn». Al doilea punct
cele bune, Domnul Dumnezeu să'l ţie cu sănătate întreg, cu viaţă îndelungată la strămoşescul scaunul Măriei Sale şi peste puţine <jile să:l şi dobândim aici în luminat scaun. Iar pe noi Caimacamii ne-au trămis înainte şi astă-<jî Iulie 21 am sosit aici în Bucuresci, ca împreună cu dumnelor ceî-I-alţî fraţi boeri ce se află aici, să îmbrăţişăm trebile ţârei a se căuta cu totă dreptatea; <i dar după povăţuirea ce am luat chiar de la Măria Sa prea înălţatul nostru Domn prin grai ii şi în scris, scriem sfiinţiilor vostre şi dumnâvostră ca cu toţi de obşte să înălţaţi glasuri de rugăciuni către milostivul Dumnezeu pentru întărirea prea puternicei nostre împărăţii şi pentru scumpă viaţa prea înălţatului nostru Domn, carele după bună cugetare ce are ca să îndrepteze tote cele rău urmate şi ticăloşii locuitori să simţă şi s’o vacjă în faptă părinteseă şi domnescă milostivire cu uşurinţă de dreptăţile ce au avut, îndemnându-se fieş care a’şi căpui de lucrul şi de hrana lor, cum şi cei risipiţi să vie la lăcaşul lor, fiind încredinţaţi că vor avea odihnă şi repaos şi toţi ceî năpăstuiţi îşi vor găsi îndestularea dreptăţilor, însă până a sosi Măria Sa în luminat scaun, după porunca ce avem, încredinţăm noi pe toţi de obşte, că pentru ori ce nedreptăţi şi jafuri avem să’î arătăm şi pre cât ne va fi putinţă sa’î îndestulăm cu ocrotire şi uşurinţă, iar după ce va veni Măria Sa vor vedea în faptă cele desăvârşite bunătăţi ce din firesca milostivire le are, care acestă veste de bucurie şi a nostră sosire cu porunca Măriei Sale cea plină de milostivire, strîngendu-se toţi câţi se vor întâmpla să li se citeseă în au<j, precum şi în politie, să orînduiţî a se citi ca înţelegându-o toţi sa se bucure, pe lângă care să sciţi că cel streini au să se depărteze şi să fio pămentenl in slujbele şi în maslahaturile ţerel, fiind acesta şi voinţa prea puternicului nostru Imperat si porunca prea puternicului nostru Domn, pentru care şi dumnevostră fraţi boeri Caimacami, ca nisce patrioţi şi dregători ce vă aflaţi cu îngrijirea acelor 5 judeţe, din prea înaltă poruncă scriem dumnevostră, c*1 făr’de pregetare neadormită să căutaţi tote trebile şi pricinile ce vor avea unii Cu alţii, făr’de ai depărta cu prelungire eă nu aveţi vreme, şi nu numai dumnâvostră să ve feriţi de hatâr şi să păziţi dreptatea cu scumpetate ci şi cele-l-alte? i la zapciî şi alţi slujbaşi ce se află aici în Craiova să le daţi nizam şi să’i înfrânaţi cu străşnicie după coprinderea osebitelor porunci ale nostre ce se tră-miseră prin dumnevostră a se da la Ispravnicaturile dintrVeste 5 judeţe ; şi de primire, că s’au pus în faptă să avem răspunsul dumnevostră. - - 1822 Iulie 21.
       Barbu Văcărescu, Dumitraşcu Racoviţă, Mihalache Manu) Scaylai Grădişte anu* Nestor Logofet, Scarlat Mihălescu, Mihăiţă Filipescu,
       Cod. 96, pag. 302.
/
330                            V._ A. URECH1Ă
urmărit de, cum am dice adi, noua eră, este ca funcţionarii să se fe-rescă de hatir şi judecătorii să păzescă dreptatea cu scumpetate.
      înlăturarea Grecilor de la tron şi din slujbele statului, ce o ceruse Tudor, este, deci, în programul nouel domnii. Ce dificultăţi nu se vor opune relizărei acestui progrăm!
      Dar nu numai Grecii jăfuiseră ţ6ra, pe «ticăloşii locuitori»» de acea Gr. Ghica, însărcinase pe Caimacamii trămişî la Bucuresci să a-nunţe ţerei încetarea tristei stări de lucruri de până acum, curmarea jafurilor şi a deprădărilor îndatinate. In acest sens Caimacamii adresezi următorea carte deschisă :
                                Publicaţiile ce s'a făcut la tote judeţele i la Caimacamul Craioveî pentru a lipsi jafurile si să se părăsescă.
                                                 Noi Caimacamii terii rumânesci.
      Dumnevo străboerilor Ispravnici ot sud... sănătate ve poftim. Fiind-că Măria sa prea înălţatul nostru Domn după firesca bunătate ce are voesce mai cu osebire a se precurma şi a se tăia jafurile şi nedreptăţile, de aceea apururea prin tote luminatele cărţi ce netramite acesta nu lipseseea ne porunci cu străşnicie, că de nu vom îngriji cu tot dinadinsul a se zăticni ori-ce fel de jafuri şi nedreptăţi, cu mustrare că noi vom fi respunijetorî înaintea Măriei Sale, după care luminate porunci şi noi scriem dumnevostră ca la nisce dregători ai judeţului, însărcinaţi a fi respunijetori pentru orî-ee se va întâmpla în judeţ, să nu ve pară că doră sunt lucruri a se trece cu vederea, de care şi la 21 ale acestîi luni am mai scris dumnâvestră de acesta; acum dar de iznovă ve scriem săve deşteptaţi simţirile şi să o aveţi acesta cea dintâiu trâbă mai delicată decât tote altele şi pi lângă a dumnevostră feriri de nedreptăţişi jafuri, sa privi-ghiaţi cu mare luare aminte şi asupra Zapciilor dumnevostră i a Zabiţilor, i a Vătaşilor de plaiu, i a Vameşilor, i a Polcovnicilor şi a Căpitanilor şi asupra celor cu huzmeturi, să nu facă cât de puţin jafuri şi nedreptăţi locuitorilor cu luare mai mult din ceea ce va fi orînduit prin porunca stăpânirei, pentru că pe lângă a^eia cari vor face cât de puţin jaf şi se vor pedepsi staşnic, să sciţi că şi însuşi dumnâvostră asemenea veţi fi învinovăţiţi şi căluţi în osândă şi noi vom fi do vagii înaintea Măriei sale, la care ca să nu aveţi cuvent de îndreptare la Măria sa prea înălţatul nostru Domn, ve facem cunoscut din vreme şi de primire ca aţi pus în faptă porunca, să avem răspunsul dumnevostră şi zabi-tuluî acestui judeţ să’i arătaţi -că v’aiî venit straşnică poruncă, ca şi dum-nâluî să urmeze şi să păzăscă obiceiul vecinii, făcendu’l cu cuvinte blânde să înţelegă, iar de nu va înţelege cu grabă să înşciinţaţi. — 1822 Iulie 29.
      Barbu Văcar eseu, Dumitraş o Racoviţă, Constantin Bălăceau, Mihalacke Mânu, Constantin Filipescu, lordache Golescu, Scarlat Grădişte nu, Nestor, Scarlat Mihălescu, Mihăiţă Filipescu.
      Cod, XCVI pag. 311.
                         ISTORIA ROMÂNILOR                     ____331
     Acesta Carte deschisă e însoţită de una către Caimacamul de Gra-iova Nenciulescu şi către ceM-alţi boerî de acolo cu următorea adresă: Noi Caimacamii Urei rumânesci.
     Cinstiţi dumnevostră fraţi boerî, i dumneta biv vel VorniceN enciuiescule, Caimacamule al Craioveî, i dumnevostră celor-l-alţî boerî Caimacami, împreună eu dumneluî Vornicu, sănătate ve pohtira do la Dumnezeu să ve dăruiască. Fiind-că Măria sa prea Ioălţahil nostru Domn prin tote luminatele poruncî ce ne trămite, apururea ne poruncesce cu mare străşnicie, să lipsesca cu totul jafurile, nedreptăţile, şi pe ticălosiî locuitori sa^î mângâem^i să’î ocrotim, supuindu-ne şi pe înşine noî la grea respundere, de nu vom avea acesta îngrijire cu tot dinadinsul, după care facendu-se publicaţii în tote judeţele cele de la acele 5 judeţe, iată prin dumnevostră se trămit a se da în judeţe, care poruncî citindu-le cu înţelegere, să îngrijiţi a se pune în faptă şi a se păzi şi acest nizarn, să’l păziţî dume-vostră şi aci în oraşul Craioveî, că precum suntem noî a fi respumjetorî la Măria sa Vodă, aşa şi dumnevostră aveţi a fi când nu veţi avea îngrijire şi silinţă spre zăticnirea a ori ce fel do nedreptăţi şi jafuri de către ori cine măcar ; şi de primire, eăa’ţî pus’o în faptă să avem frăţesc răspunsul dumnevostră.—1822 Iulie 29.
       Barbu Vâcărescu, Dumitrache Racoviţă, Constantin Bălăcenu, Mihalache Mânu, Constantin Filipescu, lordache. Gole seu, Scarlat Grăliştmu, NestoryScar lat Mihălescu, Mihâiţă Filipescu.
       Cod. 96, pag. 311.
       Dintre cele dintâi lucrări ale noului guvern al Caimacamilor, până la sosirea Domnitorului, aii fost cele urmăiore :
       t) Pregătirea monastireî Văcăresci şi repararea caselor in vedere cu sosirea apropiată a Domnitorului1)
                                            1) Noi Caimacamii ţereî rumânesci
       Cuvidse Arhimandrite, chir Antirne Comănene, fiind că trebuinţa urmeză de a se drege şi a se aduce la stare bună biserica Văcărescilor, unde este să descalec© Măria sa prea înălţatul nostru Domn, după obiceiul vechili, de aceea scriem cuvioşieî tale, că de şi nu este aicî egumenul monastireî Văcărescî, dar avend şi cuvioşia ta cea netăgăluita datorie, ca un aghiotafitis ce escî, îţî poruncim, ca din veniturile numiteî mănăstiri Văcărescî, îndată şi făr’de cea maî mică zăbavă să pul să meremetis6scă şi de va fi trebuinţă să se şi sfinţesca, asemenea şi odăile din casele domnescî să se aducă Za stare bună, să fie curate, cum şi curtea să fie grijita ca să nu se întemple vTe un cusur, că sfinţia ta veî da respuns.—1822, Iulie 22.
     < Barbu Văcar eseu, Dumitrascu Racoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Gră-distenu, Scarlat Mihălescu.
       Cod, 36, pag, 301.
V
,332
V, A- URECHIĂ
      2) Luarea de mesurî pentru siguranţa publică x).
                                                    1) Noî Caimacamii ţereî rumănesci.
      Cinstite dumneta frate Tel Agă, fiind că din pricina cârciuraelor ce stait deschise şi noptea se întîmplă multe gâleevurî şi hatale de către ostaşi, încă şi morţi pe alocurea, din pricina adunărilor ce se fac noptea, cu beţie, atât de alţii cât şi de turci, de aceea ca să se zăticnescă un rău'ca acesta, hotărîre s?au făcut, ca tote cârciumele la 12 cesurî sera să se închidă, ne primind pe nimeni în cârciuma sa la băutură, nici să facă venerare, căci orî care din cârciumarî se va îndrăzni a ţinea cârciuma deschisă mai mult de la 12 cesurî sera, să scie că pedepsa luî este orîniuită a se fcrămite la ocnă; ci dar primind acest pitac? cu pristav si o faci mat întâiu cunoscută hotărîrea acesta la toţi de obşte în semptul AgieT, apoi în urmă să aibî îngrijire, dând porunci celor cu străjî orin* duiţî a priveghia şi care cârciumă va găsi deschisă, rădicând pe cârciumar, adecă pe acela care nu va păzi hotărîrea şi va ţinea cârciuma deschisă săra după trecerea de 12 cesurî, sa ni-1 arăţi cine este anump, ca să i se orinduiască şi pedepsa* — 1822 August 8.
      Barba Văcar eseu, Dumitrache Racoviţă, Constantin Bălăcim, Mihalache Mana, Scarlit Grădişte nu, Nes tor, Scarlat 3Iihălescu.
      Asemenea pitac s’aii făcut şi la Spătărie.
      Cod. 98, pag, 322.
                                               Noi Caimacamii ţereî rumânescî.
                  *
      Dumnăvostră boerilor Ispravnici ot sud.........facem dumnevostră in
soire, că din pronie Dumne<|e6scâ şi din mila prea puternicului nostru împărat^ ţera nostră nu numai că aii venit la starea eî, ci aii dobândit şi alt pronomion că ne-au miluit cu Domn dintre pămentenî, precum vă este sciut, şi fiind-că acum este şi răiicarea prea puternicelor oştiri împerătescî şi sosirea prea înălţatului nostru Domn, când trebue sa fim cu privighere, spre a nu se îndemna ceî obicinuiţi rău la fapte netrebnice, ci să se facă sjrăjuire raaî cu osebire in-tr’acesta vreme, până a se pune de Măria sa Domnul nostru la desăverşită bună orinduială, de aceea ve poruncim, ca slujitorii Jsprăvnicescî şi alţi slujbaşi i ceî orînduiţî cu pază, să le daţi poruncă a purta arme, însă cu chezăşii bune şi omeni sciuţî şi cunoscuţî iar la fieş-cine, cărora să li se dea şi adeverinţele dumnevostră a fi cunoscuţî că numai aceia sunt slobozi, iar alţii sunt popriţî de a purta arme, la care vreme de trebuinţă să aibă slujitorii cu ce sta împo-Irivă celor reî; şi de primirea acestiî porunci să avem înştiinţare,—1822 Sep-tembre 9.
      Radu Văcar eseu, Dumilraşcu Racoviţă, Istrate Creţulescu Scarlat Gră-diştinu, Nestoi\ Scarlat Mihălescu,
      Cod. 96, pag. 3J6-
                            ISTORIA ROMÂNILOR                   _______333
      3)      îmbunătăţirea stăreî postelniceilor, preoţilor, diaconilor, cari sunt scutiţi de a da o di de lucru, ori plata eî, in protitul Vătaşilor de plaiii. Acesta di contra căreia reclamară nemurile şi mazilii române totuşi s’o dea aceştia.
                                               Noî Caimacamii ţereî rumâneşcî.
      Dumnevostră boerilor Ispravnici ai judeţului Saac, veţi vedea jalba ce aii ddt Posteiniceiî, nemurile şi mazilii dintr'acesfc judeţ Saac, prin care arată, că sunt superaţî de vătaşiî plaiurilor a plăti (Jiua de lucru ce are vătaful, ca locuitorii ceî proşti şi că eî n'au mat plătit altă dată, cerend a fi aperaţî ; osebit mai (Jic că vătaşiî de plaiii schimbându-se adesea îî superă şi pe eî cu plata acei <Jile de lucru mat de multe ori pe an; aşijderea îi superă vătaşiî la slujbe in loc de plaiaşî şi pe plăiaşî îî slobode luându-le parale, trămiţendu-î după împlinirî de banî şi după alte trebî, care sunt datorii aleplaiaşilor; pentru care cât pentru <}iua vătafului de lucru se găsi în condicile Divanului Anafora cu lă't 1817 Iiulie 7, prin care cu întărire domnescă se supune la aeâstă dare nâmuriie, mazilii, scutelnieiî şi pos’uşniciî, iar tagma boerească în care intră şi posteiniceiî nu aii bă se supere, precum jşi preoţii i diaconii iarăşi nu au sa se supere; ci dar ve poruncim ca, după acesta orinduiala să daţi nizam a se urma, însă (Jiua de lucru este orînduită a da casniciî locuitori din plaiii odată pe an, orî în lucru, sau să o plăteseă cu parale 20, precum în cărţile ce aii vătaşiî la mâni sq coprinde; să daţi nizam şi pentru acâsta ca locuitorii din plaiii odată pe an să dea acea fji şi dumnevostră să rînduiţî vremea după obi-ceiîi ce se va fi urmat când să o dea şi spre a fi sciută locuitorilor să o daţî în scris, îngrijind când se vor schimba vătaşiî maî nainte de vreme să-şi caute vătaşiî oscotelile între eî, iar locuitorii să nu se supere maî mult decât o jumetate de leu pe an, iar pentru slujbe aii să fie aperaţî de vătaşî, căci vătaşiî aii să împlinâsea orînduelele ce vor fi de la Yistierie cu plăiaşiî lor, făr’de numai când va fi vre-o trebuinţă maî mare şi se va da poruncă de la Yistierie la dumnevostră Ispravnicilor eu numire de a orîndui şi dintr'aeeste bresle, atuncî numai să ceara şi de la eî, pre cât va fi trebuinţă şi porunca, iar la împlinirea banilor dajdieî, sau la datorii, cum şi la alte asemenea pricini mici, care este datoria vătafului a le împlini cu plăiaşî, poruncim sa nu se supere jăluitom. 1822, Iulie 23.
        Barbu Vâcărescu, Dumitraşcu Racoviţă, Mihalache Mânu, Constantin Filipescu, Scarlat Grădişteanu, Scarlat Mihălescu, Mihăiţă Filipescu.
        Ood. 96, pag. 305.
        Dar să luăm maî de aprâpe in cercetare documentele admini-straţiuneî Căimâcărniei luî Grigore Ghica.
334                   ______V. A. UHECHTÂ ..........................
      Biserica. Mitropolia este veduvă de chiriarch, în urma evenimentelor cunoscute. Dionisie Lupul fugind la Braşov a fost lăsat vicar pre protosinghelul Dionisie. Insă la 1 Iulie 1822 găsim ca Epitrop Mitropoliei pe Mihalache Mânu, vel Logofăt. Până la sosirea noului Domn administreză apoi ca vechil do mitropolit arhiereul Benediet Troados. Grigore Ghica ii va înlocui prin Gerasim de Buzeii, la finele Octombre (fi Octombre stil nou *).
      Din timpul acestei administraţiuni dăm în note o serie de acte1 2)
       1) Hurmuzache X pag. 192.
                                            2) Către Dumnllor cinstiţi hoerî Caimacami,
      După buinrdizma ce s’aiî dat la acesta alăturată jalbă a mahalagiilor ot biserica Tabaci, ascultând plângerea lor, nu lipsesc, de a o face cunoscut, că jă-luitoriî aceştia prigonindu-so în vremea Otcârmuireî cu un Armaş Ionbă mahalagiu lor, pentru că cerea Armaşu ca să fio el mat mare peste Epitropit biserieeî cei orînduiţT de cantora sfintei Mitropo’iî, cum şi între mahalagii pusese oreşî caro zizănitcu pricină că luase Armaşul mat iiainte o poruncă la mâni casă fie şi el privitor Ia urmările Epitropiior, iar după ce s’ail cercetat pricina la faţa locului de orînduit al sfinteî Mitropolit şi al Divanulut, s’aii făcut carte de judecată de către vechilul sfintet Mitropolit şi de Logofeţie, cuprimjefcoro pe larg ea să petrecu toţt întru frăţie şi dragoste şi sa’l cunoscă Epitropit şi pe densul de mahalagiu şi să*î facă şi lui cunoscut urmările lor, iar cartea Otcârmuireî ce i se dedese la manile Armaşul ut s’aiî dat în păstrare la cancelaria Divanulut, căci Armaşul cu aceea âmbla sa facă multe amestecături prin alte mijloce, iar aceea ce s’au făcut în urmă cu totc că nu are vre-o altă deosebire, dar sau poruncit mahalagiilor, ca să o aibă de a pururea în păstrare cu cele-l-alte odore ale*bisericeî, făcând-o însă cunoscută mat înteiu tuturor maha’agiilor cum şi Armaşulut, apoî mahalagii au venit în doue treî-rânhirî la Logofeţie, arătând că făcând cartea de judecată cunoscută la ceî-l-alţî mahalagii şi Armaşulut, eet-l-alţt toţi au înţeles'o şi au primit’o, iar el tot cele împotrivă vorbe şi laude către eî, mat vârtos oprind şi pe preoţi ca să nu citâscă în biserică la Sărbători şi Duminict paritniile, căct el cu altul, asemenea lui sunt curtezani şi nu pot zăbovi la biserică; a cărora arătare pentru pâra cităniet parimiilor nu este trebuinţa a so cerceta, pentru că îmi este cunoscut ipochimenul Armaşulut, că este îndărătnic şi cu obrăznicie şi nu este îndoială că o va fi şi (Jis, precum şi la cererea de acum ce fac mahalagiii ca să se rădice dintre dânşii, să nu aibă amestec cu privela la urmările Epitropiior pentru sfânta biserică, căot nu face nicî un ajutor mă^ar de o para biserieeî, cerând sa deschidă far’de vreme şi tui fii le biserieet ce sunt
istoria rom Anilor
335
cuprindend diverse numiri şi destituiri de egumeni, ori epitropî de mdnastirî şi biserici şi procesul mahalagiilor de la biserica din Tabaci,
pecetluite (le cantora sfintei Mitropolii, şi pentru bănuiala Armaşuluî cjic mahalagii!, că vor da socotela orî pe un an întreg, sau pe şase luni, la sfânta Mitropo'ie, sau la Logofeţie.
      Acestea dar remâne şi la a dumnevostră hotărîre, căci Logofeţia şi Mitropolia ce s’au cuvenit au făcut în scris, din care pe larg pliroforie se va da dumnevostră. — 1822, August 17.
      Mihalache Mânu vel Locjofet.
      Cod. XCTX. fila 146*
                                                      Noi Caimacamii ţereî rumânescî.
       Citindu-se înaintea nostră acâstă anafora a Dumn61ulf fratelui biv-vel Dvornie Milialacho Mânu, epislatul Logofeţie! ţeret de sus, şi după pliroforia ce ni se dă, de vreme ce părîtul Ioniţa Armaşul s’au aretat zizangiii între mahalagii şi pricinuitor de zmintela la bisericescile orînduelt, nu este cu cuviinţă a se mat numi şi a se mat niimera între Epitropit aceştit biserici ot Tabact, de aceea şi poruncim, ca de acum înainte să nu se mat amestece întru nimic la ale bise-riceî şi Epitropit cet aleşt de către mahalagii enoriaşi at aceşti biserici întru a cărora mână s’au încredinţat de către denşil strîngerea şi păstrarea veniturilor bisericet, să porte grija şi pentru cele de trebuinţă la biserică, sporind şi înmulţind lucrurile^ bisericet, iar când se va dovedi vre-unul din Epitropt cu urmări împotriva folosului bisericet, atunci iarăşi mahalagiii enoriaşi să’l lipsdseă din Epitropie şi în locul Iul sa orînduiască pe altul ce’l vor găsi destoinic şi cu frica lui Dumnezeu — 1822 August 24.
        Gherasim Buzeu, Barhu Vâcărescu, Dumitraşco Tla-oviţa, Mihalache, Mânu, Searlat Gradişteanu, Nestor.
        Coti. XUX, tila 146 v.
                                                  Noi Caimacamii ţereî rumânescî.
       După sineturile ce are la mâna jaluitorul protosinghel chir Neofit, Divanu îl eunosce desăvârşit egumen chivernisitor sfintei mdnăstirl Cozie! din sud Vâlcea şi îndatorat să urmeze săvârşind tote câte s’aîi legat a face şi câte şi printr’a-costă jalbă se fagăduesce, fără a însărcina mănăstirea cu vre-o datorie nici măcar de un ban, de care se poftesce şi cinstita Căimăcămie a Craiovel, cunoscând pe jaluitorul de egumen al numitei mănăstiri, să-î dea tot cuviinciosul ajutor la dreptele folosul’! şi interesul’! ale mănăstire!, spre a se putea înlesni la săvârşirea datoriilor sale, pana la bună venirea Mărie! Sale Iul Vodă ; poftim şi pe Dumnota frate Arhon vei Logofete de ţâra de sus, să orînduescl un Logofăt de Divan vrednic şi credincios, să morgă împrouna cu egumenul sad facă cunoscut
. 336
V. A. URECHlÂ
pentru numirea de epitrop la acesta biserică. Este evident, că un guvern efemer ca al Caimacamilor, nu putea aduce nici o modificare în bine în ramura bisericească.
şi să-l aşecje la numita mănăstire, şi prin scumpă cercetare şi descoperire de tote ale mănăstire! mişcătore şi nemişcătore, facend'catagrafie după orînduială curată şi adevărată, pânâ la cel mai mic lucru, sa aşternă trei catastişe asemenea, iscălite de însuşi şi de numitul egumen, din care unul să-l lase la mâna egumenului, iar doue să le aducă 'a5ei, ca să se dea unul la sfînta Mitropolie şi altui la cancelaria Divanului a sta în păstrare.—1822, Iulie 29.
        Barhu Văcar esev, Dumitraşco Răcorită, Constantin Bălăccnu, Mihalache Mânu, Mestor, Scarlat Grădişti nu t Scarlat Mihăilescu, Mae Golescu, Constantin Nef/re, Tacite Ralet.
        Cod. CT, fila 132 vorso.
                                                Către Dumnelor boerii Caimacamt,
       După buiurdizma ce ni s’aii dat la jalba Grămăticului Mihalaoho al Luminăţiei sale Paşet, prin Zapeiu agiesc s’aîî înfăţişat înaintea nostră cu Serafim arhimandritul, ce au fost şi eclisiarh la Curtea gospod, iar acum se află şerletor în hanul monăstirei sfîntuluî Ghoorghe noii, pâră aducend asupra arhimandritului de ponos, pentru Lucsandra femeea, ce se află şi aceea’iar în numitul han, unde într’acest han sunt şi .patru slujnice ce au fost la Măria sa Domna a răposatului Domn Suţul, că numitul Arhimandrit de cu toinnă a âmblat să scoţă răvaş de drum pentru un epochimen cu familia sa, nearetând pe ipochimen cine este şi au şi catortosit de au luat răvaş pentru siujnicile acelea, între care au fost şi Arhimandritul şi maî sus numita femee, pentru caro feraee s’au are ta t Gheorghe Boiangiu bărbatul ei cu jalbă, de le-iau întors de pe drum, din care priciră a căfjut Grămăticul îa nevoie de era să’şl răpue şi vieţa, afară din păgubaşi cheltuiala ce i s*a pricinuit, cerend îndreptare ; s’a întrebat Arhimandritu ce răspunde ? şi (jiso, că acestă femee fiind fost despărţită de bărbatul seu, s’au aflat şi doică la Măria sa Domna şi la peristasis ce s’au întîmplat remâind şi ea cu patru slujnice iarăşi ale Măriei sa!e Dămnei năpustite aci în politie şi Dumneluî baş-beş!6gă le-au rînduit sa şadă la mănăstirea sfintutulul Gheorghe, unde şi cuvioşia sa s’a aflat, şi ca unul ce a fost de ca^a acelui răposat Domn, la ceea-ce au putut le ajuta, iar în urmă cuvioşia hotărînd a merge la Braşov, Ia Măria sa Domna şi Ia Bezdadele, au văijut din partea aceşti! femei cu siujnicile plângerea sănii le lase aici că se prăpădesc, ci să le ducă la Măria sa Domna. Aşa dar, cu Vasile legătorul de cărţi, s’au tocmit să ! scoţă doue răvaşe, unul pentru slujnicele curţii, între care era şi Lucsandra şi altul pentru Cuvioşia sa, cu doue slugi, căruia să-t dea plată taler! 200 şi le-au şi pornit înainte, iar a doua <Ji,
ISTORIA ROMÂNILOR
337
     Merita să atragă atenţiunea lectorului actele următore din note : a) Actul din 22 August 1822 relativ Ia amestecul causat in po-
unde aştepta să-î aducă şi răvaşul cuvioşieî sale, după jalba ce au dat la Măria sa Paşa, Gheorghe Boiangiu, ce fusese bărbat al nevestei, aii întors pe nevastă şi cu siujnicile înapoi. S’au adus înaintea nostră şi Vasile legător de cărţi, carele mărturisi că el aii scos răvaşe pentru multe ipochimene ce vrea să morgă la Braşov, de aceea şi cuviosul Arhimandrit l’au rugat să-î scoţă doue răvaşe, unul pentru slujnice cu femeea ac6sta şi altul pentru cuvioşia sa şi ’i-aîî dat taleri 200, din care taleri 150 i-aii dat prin mâna Grămăticului la ceî ce avea acestă epistăsie, iar taleri 50 aii fost ostenela sa. 'S’aiî întrebat Grămăticul să arăte ce pretenţie face ? şi răspunse, că de pagubă se lasă a o maî cere, dar pentru nevoia ce au pătimit nu pote să sufere a vedea pe Arhimandritul şi pe acea femee şedend în hanul monăstirei sfîntuluî Gheorghe, că măcar de şi nu vor fi avend vre-o severşire de faptă netrebnica, dar bănuiala este prea multa şi catigoria se înmulţăsce ; de aceea o face cunoscut judecăţii. Am cercetat pentru acăstă femee de se află despărţită do bărbatul seu sau nu? şi pentru căci condicile sfintei Mitropolii lipsesc, de la cucernicul protopop Voie li, ce este vechili protopop şi cleric al Mitropoliei, ne-arn adeverit că este despărţită de bărbatu seu încă din vremea prea sfinţiei sale proin Mitropolitul Nictarie ; am cercetat şi pentru jalba lui Gheorghe Boiangiu, ce aii dat’o Măriei sale Paşeî ea să vedem ce i-au fost cererea sau ce cere acum? şi nu s’au găsit nici jalba lui nici el căci acum lipsesce Boiangiul la Ţari grad ; am trămis de am întrebat şi pe cu-, viosul egumen Comănănul Epitropul monăstirei sfintului Gheorghe, să arete ce sciinţă are de urmările acestea şi mi s’au adus răspuns, că Arhimandritul şade într’o odae cu alţi omeni,An linia din fundul monăstirei, iar femeea aceea şede într’o odae deasupra porţeî şi nu merg unui la altul, nici alt nimic nu seie. Deci ca să lipsescă acest fel de ponosluire şi seandelă rea la obşte, găsim cu cale, ca şi arhimandritul şi numita femee să se depărteze de mănăstire la deosebite locuri, adecă arhimandriţii unde se va găsi cu cale de noî arhiereii se va muta cu şederea, iar femeea unde S9 va găsi de Dumnevostră cu cale să se depărteze de la acestă mănăstire; de care arătăm şi rămâne la maî bună chibzuirea dumnevostră,—1822, August 5.                   4
        Troados Venedict, Gherasini Buzm, Mihalache Mânu vel Loyofet, Mikain Filipescu.
        Cod. CI. fila 138.
                                                   Către dumnelor boeriî Caimacami.
        După buiurdizma ce ni se dă la acesta jalbă^a Arhiereului Iacov Cerveno, epistatul eciisiarhieî bisericeî domiiesct şi făcend cercetare, am vecjut că arătarea sfinţiei sale este pentru vinăriciul ce are în sud Ilfov şi Yiaşca, în popor
                                                                                                                                             Istoria Romanilor de V. A. Urechiă
Tom. XIII.
338
V. A. URECHIĂ
porul Bisericei Tabacilor, de un [oniţă Armaşul, care îşi permite, sub pretext că e! e «Curtezan adecă om al Curiei şi ca atare nu pote
rînduB prin hrisove a se lua pe seina sfintelor biserici, din care se ţine cheltuiala cea urraătore a sfintei biserici din Curtea veche i simbria eclisiarhuluî şi a cântăreţilor şi a preoţilor şi acum vede că se vinde vinăriciul, cerend să nu ‘fie lipsită biserica de acest vinariciu. Aret dumnbvbstră, că vinăriciurile din tota ţbra s’au vendut cu milele monăstirescî făr’de a se face osebire la vre-una^ încă la mila de vinariciu a mitropoliei din sud VIaşca care s’au vendut împrel ună cu venitul moşiei şi banii s’au luat la Visterie, s'ail hotărît de Otcâmuirea a se plăti acea milă din Visterie şi aşa vencjarea vinăriciuluî s’au săverşit cu milele monăstirescî.
       Deci la cereroa jăluitorului remâne, ca ori vinăriciul deplin, saîi cât se va t hibzui de către dumnevostră, să i se dea din Visterie, fiind-eă biserica acesta într’acest vinariciu razi mă a se chivernisi; de care aret dumnevostră, şi remâne precum va lumina Dumnezeu să daţi ho'ărire, 1822 August t.
       Mihalache Mânu vel Logo/ct.
       Cod. CI, fila 139 v.
                                                 Către Dumnelor boeriî Caimacami
      După buiurdizma ce s’au dat la acostă jalbă a cuviosului Arhimandrit Iosif, vechil de egumen al mbnăstirî Butoiul, din sud Dâmboviţa, am făcut cercetare şi me îndestulaiu, că pârîtul călugăr, cel de au mers şi au făcut monăştirea şi lucrurile eî zapt nu este prin scirea Divanului, precum s’au orînduit jăluitorul şi pentru că, când va remânea lucrul ase Uia monăştirea de la mâna arhimandritului Iosif urmoză a se paradosi socotbla de când au orînduit Divanul vechil de egumen, de ce au primit şi ce au cheltuit şi aşa să se dea în mâna egu-nuluî ce se va orîndui de stăpânire, care acesta nu se pote face acum, până după bună venirea Măriei sale lui Vodă, de acea găsesc cu cale ca stăpânirea acestei mbnăstirî şi a lucrurilor eî să o aibă tot jăluitorul Arhimandrit Iosif, iar acel călugăr să fie numai privitor, şi după bună venirea Măriei sa!e luî Vodă se va areta cu cărţile ce are aduse de jos, şi atuncî cum va hotărî Măria sa Vodă pentru egumenia aceşteî mbnăstirî aşa se va urma 1822 Septembre 7.
      Mihalache Mânu, vel Logo/ct.
      Cod. CI. fila 1G3.
                                                 Noi Caimacamii terii rumânesci.
      Cinstite Dumneta frate vel Agă Mihăiţă Filipescule, cu tot© că la sfânta mbnas'ire Zlătari de aicî din Bucurescî este rîndait cuviosul arhimandrit Romano Epitrop şi îngrijitor pentru tote trebile mbnastireşcî, ca un pămentbn şi sciut de om cinstit şi eu bun ipolipsis, dar fiind-ca numitu lin versta betrâ-
ISTORIA ROMÂNILOR
339
zăbovi mult la Biserică, să oblige preoţi să scurteze oficiul, supri-mându-se cetirea paremilor.
neţelor aflându-se şi eoprins de neputinţă fiind, nu pote întâmpina la tote tre-bile mănastireî, la care este trebuinţă de grabnică punere în lucrare şi săver-şire şi după pliroforia ce am luat nu puţine din veniturile monastireî batalisin-du-se au rămas nestrînse, precum şi la metocele ce are acesta mănăstire încă nici până acum nu s’a orînduit epistaţî, ca să îngrijască de cele de trebuinţă şi la acele case şi să le strîngă veniturile şi pentru ca nu care cumva să se pricinuiască vre-o simţitore pagubă monastireî, după neadormita îngrijire ce are -tot-deauna Divanul nu numaî pentru cele politiGescî adecă, pentru buna peţre-cere a obşteî locuitorilor, ci şi pentru cele bisericeşcî, adecă pentru buna stare i sporirea şi îmbunătăţirea sfintelor luî Dumne(}eu locaşuri, ce se află într’acăstă de Dumnezeu păzită ţără, s’a făcut chibzuire, ca să^se orînduiască şi unul din boerî pământeni Efor asupra acestiî mănăstiri; drept aceea şciind pe Dumnâta boer patriot, împodobit cu darul înţelepciune!, cinstitor de cele sfinte şi râvni’ tor cu ferbinţelă pentru tot binele obştieî patrieî Dumitale şi a noastră, prin găsirea cu cale a nostră a tuturor, hotărim pe Dumneta ca să te însărcinezî cu acestă Eforie a monastireî Zlătariî şi pliroforindu-te de obiceiurile şi orînduelile monastireî, cum şi de ce acareturi şi venituri are şi care din veniturile ce s’au cuvenit a lua mănăstirea pe vremea trecută nu s’a luat şi sunt rămăşiţă, sădaî Dumneta apoî cuviinciosul nizam întru tote, de a se pune în lucrare cu osîrdie iş silinţă, precum se cuvine şi a se strînge rămăşiţa veniturilor monastireî, orîn-duindu-se şi epistaţî pe 1| metece, cărora să li se dea cuviinciosele poruncî şi povăţuirî în ce chip să urmeze, ca prin înţeleptele Dumitale mijloce să cunoscă acestă sfîntă Mropolie folos în faptă, şi nu numaî cele ce sunt acum în fiinţă monăstirescî să se ţie şi să se păstreze în bună stare, ci încă să se şi sporeseă şi să se şi adaoge, pre cât va fi prin putinţă, iar Dumitale să fie spre lauda şi sufletescă folosinţă. — 1822 August 29.
        Gherasim Buzeu, Barbu Văcar eseu, Dumitraşcu Racoviţă, Mihalache , Mânu, Scavlat Grădişteanu, Nestor,
        Cod. LXXXXVI pag. 312.
                                                  * Noi Caimacamii ţerel rumănesci
        Cuviose Eflmerie, chir... de la mănăstirea sfintei Ecaterine de aicî din
  Bucurescî i Dumneta polcovnice Grigorie Basma, ce estî mahalagiu, fiind-că egumenul acestiî monastirî, din prostimea minţeî ce arg^să portă cu- rele urmări spre chivernisirea lucrurilor mănăstire!, vă orînduim pe amândoî epitropî, să faceţî zapt tote lucrurile şi trebile mănăstire!, pe care să le chivernisiţî cu bună orînduială, strîngend şi veniturile a nu se răpune saii a se risipi şi ţiînd catastih curat de tote cele ce veţi primi şi veţi lua în zapt, i de veniturile ce
V. A. URECHIĂ
340
      b)       Actele relative la îndepărtarea din cuprinsul Curţeî Biserice! Sf. George Nou a unui Arhimandrit şi a unei femei, lostă servitor© a
se va agonisi, sa le aveţi în păstrare, pană 1$ venirea Măriei sale lui Vodă şi atunci precum se va pune la orînduială pentru ale-mănăstire!, so va pune şi pentru acesta. 1822 Iulie 26.
      Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Racoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Mi-hălescu, Mihaiu lilipescu.
      Cod. XCVI pag. 300.
                                                     i\oî Caimacamii Vrei rumănesci.
       Cinstite Dumneta frate biv vel Vornice Constantine Fi'ipesc ule, am lua însciinţare pentru sfînta mănăstire Mărginenii, din sud Prahova, că egumenut mănăstire! lipsind de la mănăstire din vremea apostaţilor şi omul ce au avut-lăsat chivernisitor nepurtându-se cu orînduiala ce se cuvine, au ajuns mănăsl tirea la prostă stare şi lucrurile ei s’aîi prăpădit şi se prăpădesc şi ca să nu ajungă la desăverşita prapădenie, politim pe Dumneta, nu numai ca unul ce şi Dumneta eşti dintre ctitorii aceşti! mănăstiri, ci şi ca pe unul din boeriî Caimacami , să bine-voescî a te însărcina şi sa orînduescî om vrednic din partea Du mita le, ca dimpreună cu omul mănăstire! să caute tote trebile mănăstire! şi cele risipite sa le adune, cum şi veniturile să se siringă cu bună chivernisea, de care făcend catastih curat să se arete de Dumneta după bună venirea Mărie! sale Iu! Vodă la Măria sa şi precum va p ine Măria sa la orînduială pentru alte mănăstiri, va pune şi pentru acesta.— 1822 Iulie 26.
       Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Răcorită, Mihalache Mânu,Scarlat Mihălescu.
       Cod. XCVI pag. 307.
       1.822, Iulie 28. Carte de surguniăc egumenului' Cafcriniotul, ca prin soirea Dumneiui Caimacamului Craiove! să’l ducă la mănăstirea Bistriţa, poruncind egumenului a’! da canon de rugăciune, ca să’şî vie în minţi de unde să nu fie slobod far'de altă poruncă.
       Cod. XCVI pag. 305.
       1822, Iulie 23. Pitac la Paharnicul Petrache, ca să fie Epitrop la mănăstirea sfinte! Ecaterine! şi părintele Troados cu Logofătul Nicolae al Mitropolie! să morgă a i le face teşiim prin catagrafie şi să ceră de Ia egumen sineturile i odorele mănăstire! a le da sau a le arăta unde le are puse în păstrare.
       Cod. XCVI pag. 305.
                                       De la sfânta Mitropolie şi de la Locjofeţia terii de sus.
       Mahalagii ot biserica sârbilor din Tabaci cu jalbă către Otcârmuirea de acum s’au plâns pentru Armaşul loan,ginerele unu! III Logofăt Gheorghe Tabacul
                         ISTORIA ROMÂNILOR                           341
D6mnei lui Alex. Suţu, femee cu care intreţine acest Arhimandrit reia-ţinui netolerabile şi cu care era gata să fugă la Braşov.
ce au murit, cum că cere numitul Armaş să fie Epitrop la aeestă biserică, cu cuvent că şi socră-seu ar fi fost ctitor şi pentru că e! şei îi că socră-seti ne cum ctitor n’au fost, ci nici cea mai puţină rudenie cu ctitorii, de cât o Mariuţă Protoceanea ce se trage din nourul ctitorilor prin diata sa lăsase epitrop pe socră-seu fiind fruntaş al mahalalei, iar după morte’! aii fost un popa Toma şi după scoteiea Iu! s’aîi orînduit do! dintre mahalagii, anume Anastase Cotam şi Nica Tabacul, care au iconomisit biserica până acum, învelind biserica ci^ ajutor de la toţi mahalagii, iar acest armaş după ce n’au ajutat cu cinci parale, apoi şi socră-sa au luat o candelă de la mormentul ctitorilor şi au prapădit’o şi Armaşul după ce au dobândit la mâni întărirea Otcârmuireî, nuraaî după o ne adevărată arătare a sa, ca să fie şi el Epitrop au început a se întinde de a pecetlui cutia biserice! şi de a o despecetlui făr’de a fi şi ace! mahalagii epitrop! faţă, luând paralele din cutie ce s’au găsit, cum şi la Paşcî luând făclii unui din Epitrop! ca sa le pue la sfeşnice şi Ia policandru, numitul Armaş i-au trătnis răspuns să nu le aducă la biserică că i le fărâmă în cap. Osebit viind Anastase Cotaru unul din epitopî, care prin osârdia lui s’aîi împodobit biserica şi cu ajutor de la mahalagii şi cu de la densul, ducendu-se să ia cheia pangarugulu! precum şi ma! nainte aî\ avut’o, Armaşul aii sărit cu zurba şi cu un aprod ce’ 1 avea lângă densul ’l-aîi dat |u brânci afară din biserică şi pe alţi mahalagii asemenea îi goneşce şi nu’! cinsteşce, cu aie căruia urmări îî au adus pe toţi mahalagii la mare turburare, pentru care jăluind la S-ta Mitropolie, s’au trămis ca să’l ehiame la cercetare, şi el împotrivă mai răii au început a înjura şi ai ocări pe ei, pe soţiile lor şi pe fetele lor, cerend a i se da nizam pentru tote netrebniciie lui urmări, pentru că ei nu’l pot prim! de Epitrop, ca unul ce ale sale lucruri nu este vrednic să le iconomisescă, cu cât ma! vertos ale biserice!; împotriva acestor jăluite de mahalagii s’aîi arătat şi Ion Armaşul cu osebită jalbă a sa jăluindu-se pentru Anastase Cotarul, Ioniţă Postelnicelul şi popa Gheorghe de la aeestă biserică, (Jicend că el prin anaforaua sfintei mitropolii, care s’au întărit şi de către Otcârmuire, s’au găsit cu cale şi s’aîi orînduit de a fi Epitrop şi purtător de grije dimpreună cu cel-l-alţ! Epitrop! la biserica Potocencei ot Tabaci şi mal sus numiţii fiind omeni îndărătnici şi porniţi cu mare răutate asupra’! nu numai că au stătut şi îl stă cu totul împotriva, depărtându’l de Epitropie, pentru un scop rău şi interes al lor, ci încă s’au pus de aii rădicat din biserică, atât lada cu luminările cât şi banii din cutie, făr’de a paradosi mai întâiîi socotela la cantoră de dat şi luat, apoi popa Gheorghe al bistricei, într’aceste fiile, în una din nopţi intrând în biserică au dezgropat argintăria biserice! şi au luat’o, cu ce cuvent şi cu a cui poveţuire nu scie şi pote ca să ’! facă şi Iu! belea, fiind atâtea lă(J! în biserică ale unora şi altora, rugându-se ca nu
342
V. A. URECHIĂ
     c)      Actele din 26 Iulie 1822 prin care Caimacamia rînduesce câte 2 epitropî din mahalagii la Monastirea Sfintei Ecaterina, să adminis-
numai cuviinciosul nizam să li se dea, ci încă să se îndatoreze a da şi socotâla împreună cu lucrurile bisericeî ce au luat, şi de vor voi ca să fie şi ei împreună epitropî el nu’î gonesce, fiiind că cu Epitropia acestiî biserici nemul lui este însărcinat. Aceste jălbî orînduite fiind în cercetarea sfiinteî Mitropolii şi a Lo-gofeţieî. adunându-ne la un loc le-am ascultat din cuvent în cuvent, dar trebuinţa urmând ca să facem o scumpă cercetare la faţa locului de omeni cinstiţi şi practicoşî, pentru tote acestea aretărî ale lor ce fac unii împotriva altora, s’au orînduit din partea sfintei Mitropolii cucernicul potropop Yoicul, iar din partea Logofeţieî Medelniceru Eăducanu Tocilescu, cari mergend la faţa locului şi făcend cercetarea ne-au adus amendoî într’o glăsuire pliroforia acesta, că adică nu ea au găsit vre-o învinovăţire nici vre-un furtişag, nici de către mahalagii nicî de către Armaşul, precum se pârăsc prin jălbî, fără numaî Armaşul fiind din tagma boerinaşilor şi mahalagii fiind din tagma neguţătorilor cu tote ca unul din raahalagiî este Postelnicel, dar metaherisesce tottrâba neguţătorieî şi armaşul după ce au primit porunca Otcârmuireî de a fi şi el Epitrop dimpreună cu ceî-l-alţî mahalagii au vrut îndată ca să ia trâba bisericeî asuprăşî şi ceî-l-alţî mahalagiî nevrend să urmeze voinţa luî, pentru că nu’l avea amestecat şi maî nainte la îngrijirea bisericeî, aii intrat între denşiî zizăniî, din care s’au scornit cu pîrî neadeverate unii asupra altora şi au catandisit în judecăţî şi cu tote că din citirea hotărîreî Otcârmuireî, care au aretat Armaşul la faţa loculuî, pe care şi noî am ascultat, din cuvent în cuvent, Armaşuluî nu i se dă cu vre-un alt driton Eiptropia aceşti! biserici; ci după cererea ce au făcut Otcârmuireî, ca urmarea epitropilor de la acesta biserică să fie şi prin soirea luî, mărturisind-o singur că cererea acesta nu o face cu vre-o protie, sau de vre un interes, la acâstă cerere a luî dă şi Oteârmuirea întărire la Anaforaua nostră ce o făcusem maî nainte la jalba Armaşuluî, cu acâstă coprindere, că cererea privireî luî la urmarea epitropilor nefiind cu împotrivire la nizaraul cantoreî sfintei Mitropolii' care este asupra bisericilor, s’au găsit cu cale, ca prin protopopul plăşî să se facă cunoscut Armaşul mahalagiilor, ca să’l cunoscă şi pe densul Epitrop dimpreună cu eî, iar către acestea iarăşi atât din pliroforia ce ne-au dat orîn-dalţii cercetători, cât şi din întrebarea ce am făcut şi noî atât Armaşuluî cât şi mahalagiilor de are vre-o altă zestre acâstă biserică şi niscare-va acareturi de ,a caro să vie bisericeî vre-un venit osebit afară din acea ce se strînge de ţa mahala, şi cu tote că mahalagiii (jircea împotriva socrului Armaşuluî, că ar fi avut biserica o casă de la acea Protoceanca şi socrul Armaşuluî au prăpădit’o> cum şi Armaşul striga asupra luî Năstase Cotarul, unul din epitropiî cei aleşi din mahalagii, cum că Anastase ar fi luat venitul bisericeî de atâţia anî făr’de aşi da socotâJa nimenuî; Ia a căruia pâră şi vedend pe mahalagiî ca mi numai
ISTORIA ROMÂNILOR
343
treze averile ei până la sosirea luî Vodă Gr. Ghica, căci egumenul Monastirel se portă cu rele urmări din prostia minţei.
că fac vre-o cerere asupra luî de vre-o mâneătorie, dar nici că sunt adevărate arătările Armaşuluî, fiind că ori ee s’au strîns la biserică s’au cheltuit prin scirea lor iar în treaba bisericeî; de care aceste pâri atât ale mahalagiilor pentru socrul Armaşuluî de madeaua caselor, cât şi a Armaşuluî către Anastase, pentru iratul bisericeî, ca ’1 au mâncat până acum şi n’aît dat socotelă nicăerî, s’au cunoscut de către noî că curge iarăşi din urâciunea şi zavistia ce au intrat între denşiî, şi maî de temeiii lucru fiind că acostă biserică ce se numesce a sîrbilor din Tabaci, tot venitul eî fiind de la mahalagiî, iar nu din vre-un alt osebit acaret, stăpânirea cunosce de o potrivă pe toţi mahalagiii şi ctitori şi epitropî? fiind ca din ajutorul lor, unul cu mult, altul cu puţin, se ajută şi s(f chiverni-seşce starea bisericeî. De aceea li s’au c)is mahalagiilor, ca să cunoscă pe Armaşul de mahalagiu, şi după cum şi Otcârmuirea la a luî cerere i-au dat în scris ca urmarea epitropilor să fie şi prin şcirea luî, noî acum (Jicem şi găsim cu cale ca nu numai prin a Armaşuluî scire să fie, ce se va agonosi la numita biserică, ci pana la cel maî mic prost mahalagiu, fiind că toţî sunt întru Hrist:s fraţî şi ajutători locaşului Dumnecjeesc, şi epitropiî ce au fost până acum să fio şi de acum înainte nestrămutaţi, ca unii ce disera mahalagiii că sunt şi eî aleşi şi când vor urma împotrivă însişî eî îî vor aret^ cantorei sfintei Mitropolii, şi urmările lor cum seim să fie şi prin scirea Armaşuluî şi prin şcirea celui maî mic mahalagiu, dându-se Armaşuluî să înţelegă că de nu va fi următor voinţeî Epitropilor şi ale cantorei sfintei Mitropolii, ce va âmbla să facă la mahala ntroga zizăniî, sau de a nu cunosce la biserică pe cel mare cu cel mic de o îpotrivă, precum şi pre sineşî asemenea la adunarea enorieî mahalalei, atunci să şcie că pe Mitropolie şi pe Logofeţie le va avea davagiî asupra’!. Pentru îndreptarea luî, cum şi pe mahalagiî asemenea către el şi cantora sfinteî Mitropolii are să dea nizamul ce este îndatorat epitropiî, ca şi la cele-l-alte biserici din politia Bucureşcilor, făr’de a fi slobod vre unul din epitropî ce se vor alege de mahalagii, ca orî în lipsa lor din mahala la alte trebî, sau la vre-o depărtare la alt loc, ca să’şî lase diiadoh în loc cu cuvent că el lipsesce, pentru, ca acesta nu merge ca la clinoromie; de care s’au dat acestă carte de ‘judecată a nostra la mahalagiî, şi epitropiî aceştiî biserici. — 1822, Iulie 1.
              Epitropul Mitropoliei.                     ^
         Mihalache Mânu vel Logofct.
         Cod. CI. fila 129.
                                              Noî Caimacamii ţereî rumânesci.
                                                   Cinstite dumneta vechilule al Hatmănicî, fiind-că veduni la mâna jăluito ruluî doue poruncî ale Divanului, una cu let 1821 August 14, prin care se
344
Y. A. URECHIA
       d)      Diverse acte relative la certa de la epitropia Bisericeî disă a Şerbilor din Tabaci.
       Şcola. Din primele acte de sub domnia lut Grigore Ghica se constată, că îndată după liniştirea revoluţiunei, şcola luî Lazăr din Bucurescî nu stă cu totul închisă, de şi marele dascăl nu mai este acolo. Din Anaforaoa boierilor Efori aî Scolelor, numiţi de Gr, Ghica la finele anului 1822 apare că şcola de la Sf. Sava tot vegeta, că nu se împrăştiase cu totul nici dascălii, nici ucenicii.
       Este timpul când cu mai multă înflăcărare scriea versuri patriotice in contra Grecilor şi memorii ori monografii politice cunoscutul Naum.
       In «Buciumul cugetărei» Naum ne va da lucrări relative la ultima rebeliune grecescă. Acolo ne va vorbi de patimele Dachilor adică ale Românilor şi vom ceti apelul călduros adresat Românilor să fie uniţi. Naum ne va da şi «Tânguirea ţârei Valahiei» asupra jăfuireî şi dără-
orînduesce mumbaşir Logofăt de Divan, a merge pe la toţi chiriaşii ce ţin odăi în hanul luî Şerban-Vodă, casă le facă sciut, că chiria ce sunt datori a o plăti după tocmelă ce va fi avcnd cu egumenul mănăstire! Cotroceniî, au a o răspunde la părinţii ecsarhî aî aceştiî mănăstiri, asupra cărora s’aii dat îngrijirea şi Otcârmuirea monăstîreî şi alta de ‘la trecutul Ianuar 2, prin care se înda-toreză Manole Gugiul, unul din chiriaşii ce aii odăi în han, ca să plătescă Ia părinţii ecsarhî chiria ce este dator a răspunde pentru odăile ce ţine, iar do nu^va fi următor se dă voie părinţilor ecsarhî, să închirieze acele odăi la alţiî şi pentru lucrurile Gugiului, ce se va fi aflând într’acesto odăî, Dumneluî sta-rostea do neguţătorî dimpreună cu 2—3 din neguţătorii lipţcanî cei maî de frunte i cu 2—3 cupeţî, să facă catastih în scris şi să se pue acele lucruri ia un loc în păstrare sub pecete, ca răspundend Gugiul chiria ce este dator, să şi le rădice. De aceea dar, cât pentru madeaua Gugiului are a se face urmare întocmai precum maî jos se coprinde, iar pe cei 1-alţi ce’î arată jăluitorul printr’acestă jalbă că are sa ia mănăstirea de la dinşiî, poruncim dumitaie, că prin zapciii hăfmăuese să’i apuci cu strînsore a face împlinire de dreptul ce va fi aveud a lua mănăstirea, iar pe care va pricinui, cjieend că are împotrivă a răspunde, să’î înfăţişezi înaintea Dumneluî Epistatuluî Logofeţiei. 1822, August 27,             ,
      Gherasim Buzeu) Barbu Văcar eseu, Dumitrache Răcorită, Mihalache Maiu, Scări at GrălUiinu, Ne stor, S cariat Mihălescu, Mihaiu. Filipescu.
      Cod. XCJX. fila
ISTORIA ROMÂNILOR
345
pânărel ce î-au. făcut streinii tâlhari greci, cum şi diverse altele stihuri contrare eteriştilor.
      Administraţiunea. Stârpirea hoţilor A) este în primul rind preocupa-
      Yedî la Academie condica No. 258 la pag. 252, 269, 329, 417 — 440.
                                  Poruncile ce s'au făcut către Ispravnicii de la 7 judeţe de margine de dincoce de Olt pentru paza trecereî.
                                                     Noi Caimacami ţerei rumânescî.
      Dumnevostră boerilor Ispravnici ot sud.... facem dumnevostră in scire, că de la unii din capucheliaelile după la serhaturî am luat însciinţare, cum că din pricină că nu se străjuesce marginea bine, trec multe felurimi de omeni far’de răvaş de drum şi făr’de chezăşia ce se cuvine, atât de dincolo dinctfCe cât şi de dincoce dincolo, şi acesta fiind datorie a căpitanilor de margine a păzi şi a străjui, dar şi a dumnevostră datorie este dea priveghea unele ca acestea, fiind că judeţul este sub a dumn6v6stră îngrijire pentru ori ce, căci cea dinteiu datorie a nizamuluî este a se păzi marginea cu totă străşnicia, pentru că deosebit din cele oprite a nu eşi afară nici a se cacirdisi locuitori cu care pricinuecse spargere satelor şi este învinovăţire de morte, dar şi hoţi i făcetorî de rele găsesc mijloc cu acea înlesnire a trecereî fă facă şi hoţii dincoce şi să scape dincolo şi hoţii de dincolo să scapi dincoce, ci acesta s-a făcut cunoscută şi cinstitei Spătării, a da poruncile cele cuviinciose către căpitani, iar dumnevostră straşnic ve poruncim, ca şi din parte-ve să ve chezăşuiţi cu căpitanii marginilor dintr’acest judeţ a întări paza margine!, şi ora de dincolo a trece dincoce făr’de răvaş de drum de la capuchehaia să nu fie primit, ci să se întorca înapoi a veni cu răvaş, iar ce! de dincoce car! vor fi să mergă acolo, cei ce vor fi cu apropiere de isprăvnicat să aibă răvaşul ispravnicilor, iar cari vor fi cu depărtare să’! dea răvaş căpitanul de margine şi căpitanul să’şî deschidă ochi! a nu da răvaş şi slobozenie la omeni nesciuţt şi ne cunoscuţi sau făr’de chezăşie, că de se va găsi în vre-o urmare ca acesta să scie că cu morte se va osândi unul ca acela, dar şi dumnovostră pentru neîngrijire veţi da greii respuns la Măria sa prea Ină ţatul nostru Domn; şi de primire că aţî pus porunca în faptă să avem însciinţare.— 1822 August 3.
        Asemenea pitac s’au făcut şi la cinstita Spătărie.
        Cod. XCVI, pag. 315.                                   ^ 1
                                               1) Poruncim la plaiurile din 12 judeţe.
                                                  Noi Caimacamii ţerei rumânesci
       Yătaşe de plaiu .... sud ..... îţî facem în scire că ne-au venit la aucj, cum că la unele din plaiuri s’aii ivit făcetorî de rele şi hoţi dintre apostaţi şi dintre arnăuţî, ci fiind-că acosta este cea 'dinteiu trebă delicată a
346
V. A. URECHIĂ
ţiunea Câimăcămiei lui Gr. Ghica, Dăm in note diversa acte relative la -acesta cesliune.
avea ticăloşii locuitori odihnă să’şî caute de hrana lor, i de împlinirea celor cu rinduială cerute de aici, cum şi drumanii i neguţători să’şî aibă âmbletul lor cu liniştire să nu pătimescă vre-un reîi, de aceea s’aîi făcut potecaşî şi plăiaşî îndestuî, fiind pentru acestă straşnică poruncă a Măriei iSale prea înălţatului nosfru Domn, ci dar să nu te înşeli că şi acum vor fi urmările de mat nainte, adecă poruncile ce se dau să fcreca cu nebăgare de semă avdnd nădejde de ajutor, că şi de se va întempla ceva şi vei scăpa, că Măria sa cu străşnicie ne legă pentru unele ca acestea, i pentru catahrisis de jafuri să le întîm-pinăra cu tote mijldcele, fiind-că hotărîre neschimbată are, pe cei cu vini mat mici să’î pedepsescă cu tergul şi ocna, iar pe cei cu vini mai mari cu spân-zurătorea. De aceea straşnic îţî poruncim să întărescî marginea cu pază bună şi unde se va ivi orî ce făcetorî de rele să mergi însuţi cu plăiaşî i potecaşî îndestuî ca să’î prindă, orî viî orî morţî să nu scape; să daî poruncă satelor ca unde se va ivi, despre o parte să’ţî dea de soire îndată, iar pe de alta să sară şi eî în ajutor pentru prindere, cum şi ceî ce vor veni de dincolo arnă-uţî cu arme, armele să le propescî, şi acel om de va fi cu bănuială să’l tră-miteţî cu însciinţare la dumnelor Ispravnicii judeţului ca să’l trămiţă la cinstita Spătărie, iar de va fi om sciut să’l slobodă făr’de arme, înşeiinţând îarăşî la dumnolor Ispravnicii judeţnluî, cine anume este şi ce arme i s’aiî oprit, la care acestă să fii cu ochiî deschişi a privighea <jiua şi noptea, ca sa nu găsescă mijloc făcătorii de rele a se face cete, ci maî ’nainte să’î întîmpinaţî saîi cete de vor fi să săriţi îndată aî prinde urmând povăţuirile ce’ţî sunt date şi maî ’nainte pentru acesta, căci de te veî lenevi şi vor eşî dintr’âcest plai ii niscai făcetorî de rele sau vor face locuitorilor niscaiva jafuri, să seiî că cu nicî un mijloc nu veî putea scăpa de cea maî grea pedepsă cu morte" de către Măria sa Domnul nostru Ja care şi noî vom fi dovagiî; şi de urmare că aî pus porunca acesta în faptă să avem însciinţare. 1822 August 4.
       Barbu Văcărescu, Dumitraşcu Racoviţa, Constantin Bălăceam, Mihalachef Mânu, Scarlat Mihălescu, Ne stor.
       Cod. XCVI pag. 319.
                                           Porunci asemenea la 12 judeţe, la Lsprăvnicaturî
      Dumnevostră boerilor Ispravnicii ot sud                     facem dumne-
vostră în scire că ne-aiî venit la au(J, cum că la unele din plaiuri s’au ivit făcetorî degrele, hoţî, dintre apostaţi şi dintre arnăuţî, ci fiind-că aedsta este cea dinteiîi trebă delicată a avea ticăloşii locuitorî odihnă să’şî caute de hrana i alte d toriî ale lor a ie împlini, cum şi alţi drumaşî care pentru al lor folos i
ISTORIA ROMANILOR
347
       Multe cete de hoţi erau alcătuite dintre foştii apostaţi şi aivnăuU.
neguţători îî va aduce trebuinţa să âmble printr’acele locuri sa nu pătimâscă, de aceea s’au făcut potecaşî i plăiaşî îndestuî, precum şi dumnâvostra ve este sciut după poruncile ce vi s’au trămis, de care s’au făcut şi osebite poruncile nostre către vameşiî de plaiu, că este porunca Mărieî sale luî Yodă pentru acesta, dar şi dumnăvostră să ve chezăşuiţî tare cu denşiî, să nu li se pară că doar vor scăpa de grea pedâpsă şi urgie, ci sa sară cu toţî piăiaşiî şi potecaşiî unde se va ivi niscaî făcetorî de reu să’î prindă, să nu scape, dând în scire şi satelor ca şi eî să iasă de ajutor când se va întempla lângă satul lor, şi la trebuinţă maî mare să trămiteţî şi potera judeţuluî, căci care din vataşî se va areta cu lenevire, să scie că hotărîre are Măria sa a’l spânzura acolo în plaiu; deosebit li s’au maî poruncit pentru arnăuţiî ce vor veni de dincolo cu arme sa se po-prescă şi luându-le armele ceî ce vor fi cu bănuială să’î trămiţă la dumnevostră, ca şi dumnevostră să’î trămiteţî la Spătărie, iar carî vor fi sciuţî şi cunoscuţi să se slobocjă fără arme, dar să însciinţeze dumnevostră cine anume este şi ce arme aii poprit; şi de primire, că aţi pus în faptă să avem însciinţare. 1822 August 4.
       Barbu Văcărescu, Dumitrache Racoviţă, Constantin Bălăceanu, Miha-lache Mânu,’ Scăriat Mihâlescu, Nestor.
       Cod. XCV1 pag. 30.
                                                     Noi Caimacamii ţereî rumânesci
       Vătaşe de plaiul Cîmpineî sud Prahova. S’au veijut însciinţarea ce aî trămis pentru 5 hoţî ce au eşitdin lăuntru după risce neguţători şi i-au jaf uit la cârciuma scriitorului, apoî luându-se după denşiî plăieşiî i poteraşiî, pe carî strâm-torându-î vrend să tr6că peste hotar, i-aii prins catanele de dincolojşi i-au dus în vamă unde aî plecat însuţî cu unui din păgubaşii ce-îî ceri a ţi se da, căcî jafurile le-au făcut aicî în ţera, aretând că tot aceştia sunt carî au maî eşit încă o dată într’acest plaiu şi altă dată în plaiul Teleajenuluî, de care acesta s’au poftit cinsita Aghenţie ca să scrie inlăuntru a se întări pa^L şi a zăticni slobo4enia eşirei acestor fel de omeni şi arme să nu li se dea nicî de cum, iar pe aceî făcetorî de reu să’î dea cu ale lor înmânăţî aî trămite aicî cu pă-gubaşiî, cura şi pentru aceî doî plăiaşî ce s’au oprit la vamă iarăşi s’aiî scris să se slobodă, dar să vede că vor fi opriţî până să ducă scrisorile şi amanetu-riie a le aduce respuns, nefiind slobocjî a merge făr de lazaret să trecă înnă-untru, pentru care îţî respundem, că la 4 ale aceştiî lunî ţi s’au scris poruncă straşnică pentru aceştî făcetorî de rele cum să urmeze, că şi piăiaşiî şi poteraşiî ţi s’aîi înmulţit şi avaetul îl daî la dumneluî vel Vornicii cu uşurinţă ca
348
V. A. URECHIĂ
Slujbaşi plăşilor şi mai ales vătafi de plaiuri sunt ameninţaţi cu spin-zurătorea de nu vor prinde hoţii.
să străjuescî plaiul şi potecile cu mare străşnicie, a nu găsi mijloc făcătorii de rele să iasă şi să jăfuiască şi unde vor eşi şi se vor aretasă nu scape neprinşî, cum iar au găsit mijloc acei 5 hoţi de au scăpat neprinşî, âintr’acestă se cu-nosce că eşti nevrednic sau pentru interes, iei plată de.laplăieşî şi nu’îţiîpe toţi în slujbă, de aceea te îndatorăm să faci tote raijlocele a pune pe aceî hoţî în mână, că apoi cea maî uşdră osândă îţi va fi a plăti paguba păgubaşilor, iar de care eumvaşî se vor maî ivi făcetorî jjp rele în plaiul acesta şi nu se vor prinde, să seiî că nu numai vei fi lipsit din vătăşieci te vei şi pedepsi, căci cea dînteiu treabă maî delicată acestă îţî este, de aceiaşi acumîţî scriem deschideţî ochiî, priveghează ca să nu caclî sub pedepsa cea orînduită de Măria sa prea înălţatul Domn.                                 1822 August 16.
      Barhu Văcar eseu, Dumiiracke Racoviţă, Constantin Bălăci anu Mihalche Mânu, Iordache Go]escu, Scarlat Grădisteanu, Ne stor, Scarlat Mihăleseu Mi-haiu Filipescu.
  Cod XCVI pag. 328.
                                                  Noi Caimacamii ţereî rumânescî
      Vătaşe de la plaiul . . ..............sud.....................astăcjî am
primit notă de la cinstita chesaro crăiască Aghenţie cu copie după porunca ce au dat Ecselenţa sa gheneral Comandor al Transilvaniei de la Sibiu pe la tote străjile de pe linia hotaruluî la vecinirea ţereî Valahieî, şi nizamul ce au dat după care spre a ta seiinţă iată ţi se trămise copie, iar cinstita Aghenţie a chesaro crăeşciî Curţî, arată că după însciinţările ce iţs’aii dat atît de la noî cât şi de la cinstita Spătărie, cum vătaşit' de plaiu când însriînţeză pentru facetoriî de rele ce se ivesc până a nu se pliroforisi bine de unde sunt scrie că sunt eşiţî din lăuntru şi cinstitul Comandir încredinţeză, cum că locurile de acolo în staturile chesaro-crăeşcî sunt cu totul curăţite de acest fel de tâlhari şi că se miră cura aicî pot de a se numi aceî învederaţi tâlhari eu nume de remaşî făcetorî de rele inâuntru făr de a fi maî întâiiî aceî tâlhari prinşî şi cercetaţi, tjice ca acum numai din sirgruinţa şi energhia stăpâniieî ce aici spânzură ca prin raijlocele ce are în mâna sa, adecă prin putere de poteraşî să izgonescă şi să prindă pe acest fel de tâlhari, cari nici odată primiţi n’aîi fost nici vor fi în staturile chesaro-crăescî şi când va fi să mergă vre-o poteră tainică spre gonire şi prindere do tâlhari, de mult bine ar fi ca să se însciinţeze în năuntru la eomăn<}iie străjilor, cari aceia însciinţează la ceî marî aî lor pentru <Jiua aceea a pornire! după acest fel de lucrare, spre a se face şi din năuntru asemenea pornire tot de odată. D\, aceea dar, atât după acesta notă a cinstitei Aghenţi:, cât şi după copia Ecselenţeî sale gheneral Comandir ce ţi se trămise copie veî luaîntregă pli*
___________________ ISTORIA ROMÂNILOR _______________________________349
      Al doilea obiect de preocupaţiune administrativa a C^ăimăcămiei este paza nizamulaî împeclieător Turcilor de a căletori în ţeră. In in-
roforie, că vecinătatea cu dragotate şi silinţă voesce a păzi bunele orînduelî, acum dar nu’ţî mai rămâne cuvînt de îndreptare că dor es tâhariî de dincolo şi ca unui ce eşti însărcinat cu paza plaiului despre orî-ee rele avend şi plaiaşî şi potecaşî cu prisos, de cât maî înainte, de nu veî străjui şi de nu vei pă<Ji bine ca să nu se ivescă făcetorî de rele, sau şi cari se vor ivi să nu scape înştiinţând cu grabă şi dincolo, să sciî că în grea pedepsă aî să ca<Jî şi pe lângă acelea ori ce pagubă se va întempla despre făcătorii de rele însuţî te veî îndatora ale plăti de Ja sineţî. 1822 Septembre 7.
      Barbu Vâoărescu, Ooristantin Creţulescu, Mikalache Mânu, Iordache Go~ lescu, Scarlat Grădisteanu.
      Cod. XC VI, pag. 343
   Cărţi la 12 judeţe către zahiţiî judeţelor de. către Măria Sa Paşa, pentru
                                                            paza Nizamulut.
      [Pecetea Paşeî]
                                          Hogi Ahmed Paşa Sersachier oştirilor împerătescî.
      Zabitule al judeţului................sănătate. Am luat înştiinţarea cum
că neferiî tăî, Cari sunt orînduiţî împreună cu tine cu lefa şi cu tain din ţeră pentru paza nizannluî şi a bunei orînduelî, se întind de iau banî cu nume de vaaet al lor şi de la tergurî de la carele ce vin ca 1 ucrurî de vencjare şi după drumuri de la mărfuri i peşte, cum şi celor ce sunt muncitori cu cosa le ia câte un leu numai de cosă, i de la buţile cu vin i rachiu, i de la vitele ce vend locuitorii, i de Ia cârciume de prin sate iau banî cu nume de avaet cât pot; âmblă şi pe la crămile din delurile viilor şi de la buţile cu vin i rachiu şi de la cazanele de rachiu şi de la altele iau asemenea avaeturî, încă la unele ce merg pe drum de trec 2 — 8 judeţe, daiî 2 — 8 avaeturî, şi tot^neferiî teî supăra şi pe locuitorii de pe moşiile mănăstiresc! şi boerescî, atât cele ce se afla aici cât şi acelor co n’au venit până acum, de le cer banî pentru claca moşi! făeondu-le mare zor pentru împlinire, osebit şi neguţătorii turci iau conace de la locuitori făr’de plată, cum şi căruţaşii turci asemenea, de care acesta ţi s’aii mai dat porunci ca să nu’i îngăduescî a lua conace far de plată şi să vede că nu aî nicî o îngrijire. Ci dar tote maî sus arătatele fiind împotriva obi * ceiuluî ţereî, care cu [prea Înalte porunci împărătesei este a se păzi, îţî poruncim cu străşnicie ca şi însuşî sate ferescî şi neferilor teî să le daî nizamu a nu lua de la nimeni nimic cu numire de avaet al lor, nicî pe locuitorii de pe moşii să nu’î supere de clacă sau pentru altele, încă şi ceea ce vor fi luat să dea înapoi, iar nizamul asupra turcilor sa’l păzeşti cu totă străsnicia, cum
350
V, A. URECftlX
 teresul acestui nizam boierii Caimacami dobândesc de Ia Paşa aflător încă în Bucurescî, porunci către zabiţii din judeţe ca să păzâscă ni-zamul, cu deosebire se purtau reu neferiî turcescî. Aceştia luau sub nume de havaet de la târguri şi de la sate diverse dări nelegale.
       Caimacamii reclamă la Paşa, Serasehierul oştirilor turcescî care ordonă încetarea acestor abuzări.
       Justiţia. Nici o prefacere in justiţie nu putea să se aducă sub efemera conducerea a trebilor ţereî de către Caimacam'. De abia au * *
şi căruţaşii lor i altor neguţători ce vor fi slobozi pentru al lor âliş«reriş, să le facă înfrânare a se părăsi să nu mai ct'ră conace făr’de plată, la care să aibă totă silinţa a se păzi nizamul şi buna orînduială asupra turcilor a fi feriţi locuitorii, căci numai pentru acesta sunteţi rînduiţî cu lefa i tainuri', iar de nu sunt toţi mulţămiţî să însciinţatî ca să se orînduiască alţii tot cu acostă 16fă.
       1822 Iulie 30.
       Cod XCVI, pag. 312.
   * Cârti către Ispravnici la 12 judeţe tot pentru pricina zabiţilor, care s'aă trămis cu cărţile Măriei sale Paşeî.
                                                  Noî Caimacamii ţereî rumânescî.
      Dumnevostră boerilor Ispravnici ot sud ..... Fiind-că zabiţii i neferiî lor cari cu 16fa din ţeră i cu tain sunt orînduiţî la tote judeţele a păzi nizanul pentru turci, şi fiind-eă de la o vreme încoce, iar mai vertos acum în rezvrătire au începută se întinde să ia^banî de prin tergnrî i de prin sate şi de pe drumuri de la, care, de la vemjerî, de la cârciumi i de la buţî cu vin i rachiu, i de la muncitorii cositori şi de la cazane, iar acum au început a se amesteca şi la clăcî i altele venituri ale moşiilor monăstirescî şi boerescî, de care aretând Luminăţiei sale Paşeî aii făcut poruneî straşnice către zabiţî, cum şi către zabitul judeţuluî de acolo care prin Dumn6ta se trămite ; ci dar dân-du-o zabituluî, să’î aretaţî că şi dumnevostră v’au aretat straşnică porunncă pentru acesta, de care să aveţî îngrijire de a se urma şi dea se păzi, iar de veî vedea că neferiî fac iarăşî ale lor urmări, să aretaţî în grabă zabituluî urmare de împotrivire cu grabă să însciinţaţî, că nefăcendu-ve datoria a privighia şi a însciinţa, înşive dumnevostră veţî cădea la grea răspundere şi învinovăţire de plată la orî-ce pagubă se va întempla verî cnî, şi să avem respuns de primire şi urmare.—1822 August 1.
      Barbu Vâcărescu9 Dumitrache Racoviţa, Constantin Bâlăchu, Mihalachc Mânu, Iordache Golescu, Scarlat Mikâlescu.
      Cod. XCVI pag. 313.
                        ISTORIA ROMÂNILOR___________________351
timpul boerii Caimacami să facă o anchetă, în August, asupra personalului judecătoresc din judeţe. In Oltenia ca şi în restul ţereî ru-mâneseî Laimacamiî au intenţiunea să introducă schimbări in personalul judecătoresc Acesta se va face insă numai după sosirea Domnitorului l)
                                                 1) Noî Caimacamii ţereî rumânescî.
       Dumnevostră fraţi Boerî Caimacami aî Craioveî, cu tote că şi prin altă poruncă s’aii făcut cunoscut dumnevostră pentru rinduelile ţereî, că au venit iarăşi la obiceiul cel vechiu şi pentru*condicariî acelor judeţe s’au scris dumn6 vostră să li se poruncescă prin Ispravnici a cunosoe pe dumnelul fratele biv-vel Vornicu Mihalaihe Mânu, epistatul Logo/eţeî ţereî de sus de stăpân lor} ca să le dea nizaraul ce li se cuvine şi acei nevrednici să’î schimbe, dar fiind-că şi judecătorii acelor judeţe sunt a fi rinduiţî iarăşi prin scirea şi alergarea dumneluî, scriem dumnevostră să cercetaţi cine anume acum se află judecători, de sunt ipochimeni vrednici de acestă trebă şi să ne 'însciiţaţî, însciinţându-ne şi pentru alte ipochimeni scăpătate vrednice a intra la acăstă trebă.
       1822 August 2.
       Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Racoviţă, Constantin Bălăcinu, lordache Golescu, Scarlat Grădiştenu.
       Cod. XCVI pag. 316.
                                                  Către dumnelor boeriî Caimacami.
       Ara vecjut arătarea jăluitoruluî dintr’acestă jalbă, cum şi buiurdizma ce s’au dat, pentru care făcend chibzuire cu cale îl este cererea spre a i se^a voie să mergă să’şî caute de trebă moşiei şi de culesul viilor până după venirea Măriei sale lui Vodă şi până se va pune in orînduială Divanul în treba Judecătorilor, iar la sferşitul iul Octombre după culesul viilor când sunt judecăţile slobode, va veni jăluitorul la Divan şi ipotesiarul seu şi se vor înfăţişa înaintea Măriei sale Iul Yodă, iar pana atunci să nu se supere, ei să aibă Iotă voia a merge afară să’şi caute treba moşiei lor şi a viei. 1822 August 28.
                                                    Mihalache Mânu vel Logofet.
       Cod. XCIX fila, 149 v.
                                                   Noi Caimacami ţereî rumânescî.
       Anaforaua acesta ce le face Dumnălui fratele epistatui Logofeţiel ţerit de sus, asupra cerere! de soroc ce face jăluitorul Lambru, primită fiind Divanului, poruncim Dumifale vechilule al Hătmănieî, să se facă urmare întocmai precum în dos se coprinde. —1822, August 28.
       Barbu Văcar eseu,' Dumitraşco Racoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Mi-hale seu, Nestor.
M
V. A. URECHIĂ
        Dăm in anexe diverse acte din sfera justiţiei, Intre aceste citam
        Cod. 99, fila 1*0.
                                Anaforaua lui Ene biv III Vistier cu Enache Oeuşu pentru nisce bani ce are să ia de la pârîtul Ceuşu.
                                                    Către cinstita Otcârmuire.
      După buiurdiztna ce mi se da la acostă jalbă a lui Eie biv III Vistier, s’au înfăţişat la Logofeţie cu pârîtul lonache Ceuşul, (Jicend locuitorul că în 16t 1820 cumperând de la numitul Ceuş păcurile de ia Ţintea i Doftăneţul ce ţin de vama Câmpineî pe acel lot în taleri 6000, cart bani taleri 2000 i-aîi numerat înainte, iar ceî-l-alţî i-ait dat prin mâna iui chir Manole Gugiul che-zaşul jăluitoruluî, pentru care arată jăluitoruluî zapis iscălit de pârîtul cu let 1819 Decembre 22, că i-au vendut pacurile Doftăneţul i Ţintea în taleri 6000 din care au primit înainte taleri 2000, iar taleri 1000 să’i dea la începutul lut Ianuare, iar pentru taleri 3000 aii dat chezaş pe Manole Gugiul tot de atunci let, 1819 Decembre 29 că au primit do la jăluitor taleri 1000 din păeurî să’î dea lui Ceuş Ionache i un zapis iscălit de jăluitorul la mâna Gugiuluî de legătura ce au dat a plăti cusurul banilor, pentru cari s’au pus Manole chezaş; în dosul căruia zapis la April 29 let 1820 scrie Manole S^ă au primit taleri 2000 şi la Iunie acel let au primit taleri 1000 şi s’ail desfăcut plata, după care (|ice jăluitorul, că peste aceşti bani avend cheltuiţi la viea Gugiului ca, taleri 1200 i-au, oprit Gugiul dintr’aoeîbanî încă taleri 500 cu cuveiit că i-au dat lui C6uş Ianache, tăgădui CeuşIanache că n’au luat nici un ban mai mult decât cei tocmiţi ;i i ,s’au (Jis jăluitoruluî să apuce pe chezaşul seu, şi res punse că Gugiul lipsesce în Braşov. Deci jăluitorul ne-avend nici un euvent să ceră de la C6uş Ianache, găsesc cu cale că jăluitorul să aibă îngaduială până va veni Gugiul, ca dând jalbă pentru el să'şi caute şi Ia cine se vor găsi banii că ’l s’aîî luat, să’i plătescă cu dobânda lor şi cu cheltuială ce’i va pricinui.— 1822, Iulie 24.
      Mihalache Mânu vel Logofet.
      Cod. CI, pag. 118.
                                         Către cinstita chesaro-crăiască Agenţie din Bucuresci.
       Cu cinste am primit nota cinstitei chesaro-crăescî Agenţii de Ia 30 ale trecutului Iulie, coprinde 're că prin raportul staroste! de sudiţî din Fo?şanî au primit jalba a câţi va mocani Ardeleni sudiţî austriacescî ce se află cu oile lor la stână în sud Slam-Râmnic asupra slugeruluî Costache Paraschivescu de acolo ce ţine căşăriî, că le face multe năpăstuirî; întâiu, că cu cântarul cu care cântăresce caşul le mănâncă numaî Ia o trăsură ocă 20 făcendu’l lipsă, al doilea^ ca la plata telemeleî făr’de a se învoî pârîtul cu tocmdlă maî înteiîi cu oeriî
ISTORIA ROMÂNILOR
353
       O afacere relativă la Puţuri de pecură de la Ţintea şi Doftăneţul date în folosul Vamei Câmpina.
se aruncă un preţ nesuferit după a sa voinţă, şi al treilea, că peste obiceiu îî lilesce de a’î duce caş la Căşărie până la 20 de acestei luni, cerend cinstita Agenţie ca să se facă cuviinciosa îndestulare jăluitorilor, la care şi respundem că numai decât s’au făcut porunca nostră către Dumnâlor boeriî Ispravnici al
judeţului orînduindu-se şi într’adins mumbaşir Logofet de.........ca faţă cu
starostea de sudiţî ot Focşani, să facă cercetare cu scumpetate pentru tote prov-limele jăluitorilor la dreptatea ce vor avea, sa le facă şi cuviinciosa îndestulare, iar neodihnindu-se vre-o parte de acolo să’î trămiţa la Divan, de care spre maî bună pliroforie se trămise la cinstita Agenţie copie adeverită după aceeaşî poruncă a Divanului n
       Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Racoviţă, Constantin Bălăcenu, Mihalache Mânu, Iordache Golescu, Scarlat Grădistenu, Scarlat Mihălescu, Mih. Fiii-pescu.—1822 August 2.
       Cod. xevm, pag. 372.
                                              Către cinstita chesaro-erăiască Agenţie.
       Cu dragoste s’au primit nota cinstiteî Agbenţiî către Măria sa prea înălţatul nostru Domn prin care se trămite şi ceierea Exelenţeî sale Gheneral-Consul Pini, a se îndatora dumneluî vel Oămăraşul Filip Lenj ca să dea cerutele lămuriri asupra venituluî moşiei Ciorogârla, a căreia chivernisirî s’ar fi încredinţat dom* nieî sale de către cinstitul Consulat al Roşiei, care vec}endu-se de către Măria Sa au şi poruncit Dumneluî vel Cămăraşul să facă îndestulare cerereî,şi dumneluî în scris face aretare împreunând şi un pitac de respuns ce’î face Paharnicul Dumitru, epistatul moşiei Ciorogârla, după care scoţendu-se copie se alătură lângă acesta a lua cinstita Agenţie pliroforie, cum că acesta au fost orînduit de la Măria sa Domnul Caragea şi de la Exelenţia sa gheneralul Pini la acestă moşie? şi ei au paradosit la Exelenţia sa socotâla, el au teslimatisit baniî, el are şi dovedi în scris de numerătorea banilor ale canţelarieî rosescî şi că de la ei se cade să ceară socotela moşiei, iar Dumneluî Cămăşarul Filip au fost însărcinat de cinstitul Consulat rosesc şi de numitul Domn numai cu o îngrijire casă înlesnâscă ceb împotrivitore ce i se va provalisi şi se va putea, iar altă înclinare nu are cu moşia, şi aşa a da socotelă la lucru ce n’au fost însărcinat cu dosolipsia când se află epistatul acestiî moşiî de faţă nu se cunosce dator, nici pote să fie res-pumjetor, pentru care din luminată poruncă Marieî sale prea înălţatuluî nostru Domn, cu dragoste se face cunoscut cinstiteî Aghenţiî a da pliroforie pricineî unde se cuvine.— 1823, Ianuar.
          Cod. XCVIII, pag. 402.
                                                                                                                                      Istoria Românilor de F. A. Urechiă
Tom. XIII.-23
354
V. A. URECHIA
      Altă afacere este acea francezului Bonn'et devenit arendaş moşiei Breza.
                                                   Către cinstitul Consulat al Franţiei.
      Cu cinste am primit notele cinstitului Consulat, una de la 7 ale trecutului Iulie şi alta de la 3 ale acestiî luni August la prigonirea ce are monsier Bonet cu Hristache Grigoriu pentru arenda moşiei Brâza, ce o are monsier Bonet a o ţinea după zapisul ce are de la Nicolae şi Hristodor fraţi Saegiî, cari i au vân-dut'o în Braşov la trecutul Februar 15 şi cu hotărîrea ce aii dat Dumnelor fraţi boerî Otcârmuitorî ce s’aîî aflat aici în lipsa nostră la trecutul Maiu 30, iar Hristache cere aeâstă arendă în datoria sa de bani ce are să ia de la Serdarul Costache Saegiu vărul numiţilor ven^ătorî, după hotărîrea domnâscă de la 16t 1820 Februare 16, fiind sciut numitul Serdar de stăpân acei moşii Breza, şi după ferpotul ce au făcut prin porunca Otcârmuireî de la trecutul Octombre 1, lât 1821, după jălbile lui ce ne curmat au dat, care ferpot ’l-au şi pus în faptă numitul Hristache;după porunca Otcârmuireî ce au luat cu mumbaşir turc şi cu orînduit isprăvnicesc strîngend venitul ce s’au putut aduna până la Martie, în sfârşit pe let 1822 dândui-se într’acâstă vreme şi alte porunci ale Otcârmuireî, că ce venit se va strînge să se dea lui Hristache pentru datoria sa, iar monsier Bonet s’au arătat la Otcârmuire de cumpărător arencjiî acestiî moşii la Martie 11, peste cincî lunî i 11 (Jile după ferpotu luî Hristache, cerând de la Otcârmuire ajutor a căuta venitul şi Otcârmuirea prin două note, însă una de la Martie 14 şi alt ade la April 12, au făcut cunoscut cinstitului Consulat şi ferpotu luî Hristache şi dreptatea luî de banî ce are să ia de la Serdarul Costache Saegiu, care ferpot şi notele ce se arată maî sus în alte poruncî ce s’aîî maî dat luî Hristache pentru strîngerea venituluî pe serna luî până la Martie 17 a acestui let, au fost iscălite atât de noî, cât şi de dumnâlor fraţiî boeriî ce au renias aicî în lipsa nostră, iar nota cea de la April 12 unită cu paza ferpotu! uî au fost iscălite numai de dumnâlor fraţiî boerî în lipsa nostră, de aceea, cu dragoste arătăm cinstitului Consultat, că venitul moşieî Brezei fiind făcut ferpot de Hristache prin porunca stăpânireî, nu puteau Saegiî să’l ven(Jă fără a îndestula întâiu pe Hristrache de dreptul său, nici altă hotărîre urma a seda împotriva ferpo-tulul, şi Hristache aducând* ne în două rîndurî poruncî de la Măria sa prea înălţatul Vizir Silistra Valesâ ca să'î facem îndestulare la dreptatea ce are, şi ca să nu mai supere pe înălţimea sa, se pohtesce cinstitul Consulat, ca să bine voiască a îndatora pe monsier Bonet să odihnescă pe Hristache cu orî ce mijloc va sci, căcî ne olihnindu’l, noî suntem siliţi de la dreptate a da euviinciosa hotărîre după pravilă, spre îndestularea luî Hristache, de care aşteptăm făr’de zăbavă şi răspunsul cinstituluî Consulat.—1822 August 11.
      Grherasim Bazeu, Barba Văcar eseu ţ Dumitrasco Racoviţă, Constantin Bălp,-cenu, Scarlat Grădistenu, Scarlai Mihălescu, Mihaiu lilipescu.
      Cod. XCVIII, pag. 372.
i&TORlA ROMANILOR
355
      De menţionat, ca act caracteristic al moşierilor este acei de mal jos, în care se vede cum un Hatman Depalt ia o fată din casă cin-
                                                  Noi Caimacami ţerei rumânesci.
      Cinstite dumneta frate vei Logofete de ţăra de sus, cu cale şi cu orîndu-ială fiind anaforaua acăsta a Dumitale o întărim şi noî ca să se facă urmare întocmai, pentru care şi scriem Dumitale, ca scoţendu-s£ copie după acostă ana-fora, făcendu-se osebit şi pitac din‘partea Divanului, să se trămiţă împreună cu zapisele de datorie ce are a lua răposatul Hatman Depalt de la unii alţii, ca dumnăluî fratele biv vel Vistier Grogorie Roinanet Epistatul al Vornicieî Obsti-rilor să pue în lucrare coprinderea anaforaleî numai pentru madăua datoriilor. — 1822, Iulie 19.
                                          Troados Venedict, Scarlat Grâdiştenu, Romanitis.
      Cod. CI, fila 13.
                                                  Către dumnelor boerii Caimacami.
      Dumnăeî Smaranda Divama încă din vremea Otcârmuireî prin jalbă s’a plâns, cum că răposatul Hatman Constantin Depalt luând-o fată din casa frate-seu cu făgăduiala ca să o facă soţie a sa cu cununie, s'a dus la casa numituluî răposat cu zestrea sa de la părinţi, adecă în naht talerî 1800 şi un şal i haine de taleri 5000, iar nenorocirea slujindu’î ca după puţină vreme după mergerea eî în casa mortului s'a întîmplat şi răutatea apostasieî, din care pricină alta n’au cercat fără cât fugă şi alte distihiî, şi nu numai că acăstă vreme i-a fost em-bodion de a o lua în căsătorie după lege, ci încă şi câtă zestre au adus ea în casa mortuluî, din Meavere le-au vendut şi le-au cheltuit răposatul Hatman şi în cea după urmă bolnăvindu-se a şi murit şi acuma a rămas păgubaşă, atât de cele ce dusese în casa mortului, cât şi fără nicî un căpetâiu lumesc. Ci fiind-că lucrurile şi baniî ce a adus fiumita în casa mortuluî este lucru al său părintesc, carele cunoscendu-le şi însuşi mortul, i a lăsat prin însemnare ca o diată tote hainele sale, multe puţine câte a avut aicî şi unde aştepta ca dintr’a^estea să se despăgubăscă, împotrivă vede, că s’a pecetluit tote hainele de către cinstita Aghenţie, de aceea cere ca în puterea ceî orînduite de mort diata, să i se dea lucrurile în stăpânire, ca nisce orînduite pe obrazul eî şi să ’î potă căuta sufletul precum a însărcinat’o; la a căreia cerere vrend Logofeţia de a lua curată pliroforie, maî înteiu s’a făcut întrebare prin scris cătră chesaro-crăiasca Aghenţie ca să răspundă pricina pentru care s'a pecetluit lucrurile mortuluî şi a venit notă către Otcârmuire, cum că mortul Hatman Depalt din fire fiind sudit JBre-tanicesc de la Chefalonia, pămentean de acolo şi ca uniî ce sudiţiî britanicescî într’acâstă vreme sunt sub protecţia Aghenţieî, de aceea au pecetluit lucrurile mortuluî şi au luat numaî cheile, iar lucrurile le-au lăsat în mâna acestiî Sma-
356
V. A. URECHIĂ
stită, cu promisiune de a o lua în căsătorie şi apoi o tine ca concubină şi i perde putina zestre adusă. M6re acest strein ajuns la demnitatea
rande , mai vârtos că s’au aretat la Aghenţie şi unii din creditorii mortului^ dar de vreme ce Smaranda cere lucrurile mortului în puterea înscrisului ce are, Aghenţia dă cheile, iar prin graiu au făcut cerere ca sa se răspundă taleri 500 ce s’aiî dat pentru îngroparea mortului neavând cuce să’l scoţă din casă; cu care acestă notă înfăţişând înaintea mea pe Smaranda Divarna, i-am cerut de mi au aretat acea în scris diată a mortului pe care o vetjuiu de la trecutul Ianuare 10 şi cu cuprindere că după ce s’aîî ispovăduit ca un creştin pravoslavnic, orînduesce şi epitrop pe dmnnâluî Clucerul Iordache Deşliu, iar pe numita Smaranda care ’laîi căutat atât în viaţă, cât şi la boia sa, până la sfârşitul vieţeî, o lasă desăvârşit stăpână pe tote ale sale ce se află în casă făr’de a o supera cinevaşî, asemenea o mai lasă ca să’î caute şi sufletul şi nimeni altul nu are să se amestece, adeverind înscrisele acestea cu chiar condeiul iscălitureî sale şi mărturisite de doi arhierei, adecă părintele Troacîos vechilul sfintei mitropolii şi arhiereul Constandie Sermiu duhovnicul seu şi de doi preoţi Antonie şi Teofil, cari scriu că au fost faţă la aceste scrise şi orînduite de mort. Ne-au mai aretat Smaranda,şi altă adeverinţă martirico a arhiereului Sermiu i al lui Teofil Gherasim martor şi a unui Mihalopulos martor, prin care scriîî că chiar mortul la morte’! le-au aretat, că pe Smaranda o lasă desăvârşită Cliro-nomă la acele puţine lucruri ce are, pentru ca ea i-aii fost şi mumă şi soră şi soţie şi slugă credinciosă, iar pe fraţi seî îi lasă clironomî pe periusia pă-rintâscă ce o au la ţâra sa şi dintr’aceea să se împărtăşască atât fraţii, cât şi datornicii seî, atât cei de aici, cât şi cei de acolo ; mai mi-aîl aretat Smaranda şi o foie de lucrurile ce au adus ea în casa mortului adecă a le eî drepte, în care veijuiu coprin<Jendu-se un condeiu de taleri 1800 şi alte 14 condee de haine, adecă şal de 50 galbeni, scurteică cu profiluri de samur, rochii, capoturî şi altele afară din doue tacâmuri de aşternuturi de postav şi alte măruntae ale casei, pentru care s’a întrebat Smaranda unde sunt aceste lucruri şi banii şi aretă faţă cu alte obraze omeni cinstiţi şi de credinţă, că cele maî multe le-au spart în casa mortului slugărindu’î, altele şi de sunt în per, se află prăpădite cu totul, iar banii i-aii cheltuit mort * fiind-că nu avea para de cheltuială, maî vârtos în trecuta vremea rezvrătireî. Deci după aceste vecjute engrafe trebuinţă urmănd ca să se deschisa şi acele lucruri ale mortului, şi fiind pretenţii h mijloc ca să se răspundă acei taleri 500 la dumnâluî munsiu Udrischi secretarul, care îi dedese de s’au îngropat mortul, s’aii îndatorat Smaranda, ca una ce s’au vecjut îndatorată ca să’î caute sufletul, de i-aii luat cu împrumutare şi dându-se la monsiu Udrischi aşa s’aii slobozit deschiderea hainelor, şi prin orîn-duit calemgiu al Divanului făcându-se catagrafie de acele lucruri şi paratirisindu-le Logofeţia, se vecjură haine şi de ale mortului nu de vre-un preţ mare sati
ISTORIA ROMÂNILOR
357
de Hatman şi lasă tot avutul eî nonorociteî, care, dice elin diată, a fost ca mama, soră şi soţie. Clironomia în favdrea fetei e un moment disputată
scumpe, între care se vexară şi haine de ale Smarandeî, care le-au aretat la judecată prin foia de mai sus numită şi osebit se maî vecjură 13 bucăţi de za-pise io poliţă, datorii coprincjetore în câtă-va sumă de bani; s’au maî ivit în-tr’acestă judecătă şi doue jălbî către Agenţie, una a iuî Ioh Bacaioglu şi alta a luî Teodor Bacaioglu, cerend Ion Bacaioglu că are ;ă ia datorie cu zapis taierî 2750-afară din dobândă, iar Teodor Bacaioglu cere taierî 1187 parale 18, prin socotelă iar nu cu zapis, care datorie o şi cer să li se plătescă, şi cu tote că datoria cea cu zapis pote de a fi primită şi ascultată, iar cea prin socotelă rămâne prin deosebită chibzuire a judecăţiî, iar )a cererea Smarandeî spre -ai se da lucrurile mortuluî în puterea acelui engrafon şi osebitul martiricon după încredinţarea ce fac arhiereiî i duhovnicii şi ceî-l-alţî martori, au încredinţat judecata cu sufletele lor că într’acestaşî chip aii fost voinţa mortuluî, cum şi iarăşî prin încredinţarea ce ni s’au făcut de obraze cinstite, că au mers Smaranda în casa mortuluî Depait cu baniî şi hainele cele arătate, chibzuind afireî omenire! şi a dreptăţii datorie, fiind-că Clucerul Deşliu n’au voit, nicî nu primesce a se amesteca la acesta înscrisă diată a mortuluî, găsesc cu cale ca tote hainele mortuluî după catagrafie să le ia Smaranda şi să le venijă, din care să caute sufletul mortuluî după cum au însărcinat’o, şi cheltuiala pomenirilor să o facă şi prin scirea duhovniculuî mortuluî, adecă sfiinţia sa arhiereul Costandin Sermiu, şi ce va românea din poînenirî să remâe pe săma Smarandeî făr'de a avea cu-vent să pretenderisăscă şi ea lucrurile şi baniî ce au adus în casa mortuluî, însă cheltuelile pomenirilor să se facă după analoghia preţului acelor haine ale mortuluî, pentru ca să remâe mijloc şi pentru despăgubirea hainelor eî şi a banilor, i pentru slujbele i strădăniile eî, care le mârturisesce mortul că i-au fost întocmai ca o mumă la căutarea ce i-au făcut, şi ca o soră şi soţie, iar zapisele ce sunt aretate în catagrafie să se dea la Yornicia Obştirilor prin catastih sub iscălitura Logofeţieî, ca Epitropia săîngrijască dimpreună cu creditori!, atât aceştia, cât şi alţiî ce vor maî eşi spre a se scote să'şî ia fieş-care dreptul prin judecata şi cercetarea Dumneluî vei Yornicu al Obştirilor, şi ce va remânea din zapise sau din banî scoşî din datoriî vor sta în păstrare la Yornicia Obştirilor, ca să ia fraţii mortuluî dimpreună cu averea părintescă de la patria lor, precum mortul au areţat în scris şi au mărturisit cu viul graiul seu în faţa duhovniculuî şi celor-l-alţî martorî, carî s’au aflat la sfârşitul seu şi aşa cu acest mijloc să fie Smaranda râfuită şi izbrănită, ca să potă merge spre alta căsătorie de va voi.— 1822, Iulie 15.
       Mihalache Mânu vel Logofet.
358
V. A. URECHfĂ
de Consulul Austriac, căci Depalt era supus -britanic şi aceşti supuşi erau în ţeară pe atunci sub protecţiunea Austriei.
                                                Noi Caimacamii ţereî rumânescî.
      La acesta alăturată anafora a judecăţii Depertamentului de opt, neremâind odihnită Caliţa Fata, Dumnălui vel Hătman al Divanului au înfăţişat’o înaintea nostră cu mătuşă-sa Zinca de aici, cerend prin jalba ei de apelaţie, ca să o înzestreze şi să o mărite cu îndestulată avere, aflându-se săraca de părinţi şi cu cuvînt că i-au slujit şăse ani, atât mătuşe săi cât şi afară când lucra prin terg, şi cât au fost la stăpân ce simbrie agonisea aducea iarăşi mătuşe-seî ; iar Zinca mătuşă-sa împotrivă (Jise, că din slugăritul cu <Jiua ce agonisea şi venea săra la densa nici hrana gurei nu’î ajungea, şi pe la stăpân cât au fost mai mult ruşinî au cercat după urma eî, căci urma furtişag la ale mâncăreî ce i se da în păstrare, din care nu numai o gonea stăpânii, ci încă şi simbria i-o oprea şi aşa nu se alegea mai cu nimic din simbrie, iar ea au hrănit-o, au crescut-o cu atâta necaz cu socotelă să aibă mulţămită de la densa, iar să nu o porte prin judecăţi şi după sărăcia şi starea ei, îi dă arătatele haine şi arămuri şi gonitorea ca să le aibă zestre să se potă mărita, asupra cărora prov-limi făcend şi noi chibzuire dreptăţii, i s’au <Jis Caliţeî fetei, că de vreme ce vre-un deosebit aşe(Jămînt în scris nu are, ori pentru simbria ei, ori pentru vremea cât se va afla pe lângă mătuşă-sa ce zestre să’i dea, după starea amân-dorora părţilor este îndestulată zestrea acesta ce i se dă, aflându-se şi mătuşă-sa săracă şi cu copii; pentru care bine aii judecat dumnelor boerii deperta-mentari, şi noi asemenea găsim cu cale, ca dând Zinca mătuşa-sa lucrurile ce sunt arătate în anaforaua dumnelor boerilor depertamentari, să aibă pace de Caliţa, şi Dumneta vel Hătmane să faci împlinire de la o mână la alta.— 1822 August 10.
      Mihalache Mânu, Scarlat Grădistenu, Nestor.
      Cod. 101, fila 143 v.
                                                Noi Caimacamii ţerei rumânesci.
      Ştefan Piscupescu dohtorul de aici, prin jalbă că ;e Luminăţia sa Hagi Ahmet Paşa, Seraschierul oştirilor Impărăteşci, s’au jăluit cum că trei luni este de când doi harvaţi cu doi turci împreună viind la moşia sa Licrita când lipsea de acolo, pentru scoterea familiei sale de la Braşov, i-aii luat caleaşca din curte legând şi închinând omenii din curte ca să nu le potă sta împotrivă, care caleaşca au adus’o la Bucuresci şi au găsit’o la un Dobner Spijerul, pe care trăgendu’l la Aghenţie să’i dea caleaşca, au arătat că ar fi cumpărat’o cu taleri 200 de la mai sus numiţii harvaţi, şi cercetând pentru denşiî, aude că unul ar fi plecat în ţera nemţescă, cel de al doilea cjice că ar fi fost numai o slugă pe lângă densul şi nu şcie ce s’au făcut, cerend ca prin porunca şi
ISTORIA ROMÂNILOR
359
      Doctorul Piseupescu se jăluesce câ nisce turci i au răpit caleaşca
nizamul Luminăţiei sale, să i se pue ealeaeca la loc de unde s’au luat şi precum au fost; în dosul căreia jalbă poruncindu se de către Luminăţia sa Paşa către noî Caimacamii, că de vreme ce jăluitorul şi-au cunoscut caleaşca la acel numit Spiţer să’i despăgubim, iar pe hoţ să’l cerem de la chesaro-crăiasca Aghenţie şi să’l trămitem la Luminăţia sa. Următori fiind aceştiî buiurdizme, prin dum-năluî vel Hătman al Divanului s’au făcut cunoscut la chesaro-crăiască Aghenţie, de unde au venit Dumnăluî Lorenţu Spiţerul împreună cu Dumneluî Dragomanul numitei Canţelariî, avend spiţerul în manele sale un engrafon sub iscălitura unui Ioan Glaţu slugă de spiţer, adeverit fiind acest engrafon de Dumneluî secretarul Udrischi, carele şi tălmăcindu-se înaintea nostră după nemţie în limba rumânescă, se ve^u cu aeestă cuprindere, adică: «Pentru amanetul ce «se afiă la mine al dohtorului Ştefan Piseupescu de taleri 200 datorie şi mie, «acesta mai sus arătată sumă s’ae dat de Dumnăluî Lorenţ, Domnul spiţer «pentru care eu i-o las Dumnâluî, şi o fac a Domnieî-sale desăverşit, ca să «facă cu densa orî ce va vrea, care acesta o adeveiez cu iscălitura mea.»
      Aşa dar, după înţelegerea acestui engrafon întrebându»se dohtorul Ştefan de este dator acei taleri 200 luî Ioan Glaţu slugă de spiţer şi de au avut acăstă călească amanet la densul, şi răspunse că nici dator nu se şcio un ban măcar, nici amanet nu i-au avut’o, cerendu'l a veni de faţă ca să’î arete za-pisul datoriei şi îî va plăti de îî va fi dator, carele şi cerendu-se de către noî ne-aii răspuns Dumnâluî Dragomanul, că acesta este trecut în ţera nemţescă şi atâta pliroforie are Canţelaria, că acest ion Glaţu aii dat jalbă în oblăduirea Otcârmuireî, cerend de la dohtor arătata datorie, dar de s’au judecat la is-prăvnicat cu dohtorul şi isprăvnioatul i-au dat caleaşca, acăst'a nu’î este sciută, iar dohtorul Ştefan răspunse, că nicî pe Ion Glaţul cu ochii nu ’l-aiî vă(Jut, nicî nu’i şcie cine este, nicî nu s’au aflat a casă la moşia sa când i s’au luat caleaşca. Către acăsta s’au întrebat Lorenţu spiţerul cu ce cuvînt ţine aeestă călească, adică ca un cumpărător de la acel Ion Glaţu sau cu alt chip, şi ne răspunse, că şi de va cunosce judecata cum că caleaşca dohtoruluî o are drept puţin preţ luată, dar fiind că dohtorul Ştefan îî este dator o sumă de galbenî pe atâţea anî cu deosebite amaneturT, caleaşcaiarăşî nu odă din mânî avend a lua destuî banî de la dohtorul, iar dohtorul i se împotrivi, (Jicend că pentru acea datorie de galbenî s’au judecat cu numitul Spiţer încă de rcaî ’nainte vreme, şi au rămas a avea amaneturile spre încredinţarea datoriei. Decî la cuvîntul ce au provalisit Lorenţu Spiţerul, că acesta călească o ţine ca un amanet şi drept baniî ce au dat luî Ion Glaţu slugă de spiţer şi pentru cea-Valtă datorie veche a galbenilor dimpreună cu cele-l-alte amaneturî este neadeverată, pentru că vedem chiar din adeverinţa luî Ion Glaţu, care însuşi Lorenţu spiţerul au ară-
            -TŢiiirri
msm
                                                *
      360 ___________________________V, A. URECHIĂ________________________________
      din curtea caselor de la moşia sa şi au v6dut-o apoi la un farmacist din Bucurescî.„Cere să i se restitue.
  \
      tat-o, că caleaşca au dat-o cu taleri 200 şi să facă cu densa ori-ce va vrea5 ar de împrumutarea cea veche care (Jice că are, nimic nu pomenesce, de aceea c un lucru hrăpit, şi nici amanet pusă caleaşca, nici de datoria cea veche nimic nu se pomenesce, găsim cu cale că prin şcirea cinstitei Aghenţii, dum-nelui vei Hatman al Divanului să ia caleaşca de la Lorenţu spiţerul şi să o dea dohtorului Ştefan, apoi pentru banii ce i-au dat lui Ion Glaţu îşi va căuta Lorenţu spiţerul cu densul.— 1822, August 12.
           Mihalache Mânu, Scarlat Grădiştenu, Nestor.
           Cod. 101, fila 146,
           Poruncă ce prin pitac s’au făcut, după jalba ce au dat cinstitei chesaro-crăeşci Aghenţii Iosif caretaşul, i Ioan caretaşul, i Temeli Polizache şi Dumi-trache Braşov6nu sudiţi chesaro-crăeşcî, prin care cer că banii ce se vor strînge din vîn<}area lâneî ce cu porunca Luminatei Domnii s’au dat Armaşului Mihalache a o vinde.
                            Noi Caimacamii ţereî rumânesci.
           Cinstite Dumneta vechilule al Hăt maniei, vei vedea alăturata jalba ce aii dat către cinstita chesaro-crăiască Aghenţie Iosif, i Ioan Caretaşu, i Temeli Polizache şi Dumitraehe Braşov^nu sudiţi chesaro-crăeşcî. pentru banii ce <Jic ca aii să iea de la casa reposatului întru fericire Domn Alexandru Vodă Suţul, ce s’au trămis de către cinstita Aghenţie către noi, ci cât pentru carâtaşl i Du-mitrache Braşov6nu, fiind-că vgcjum porunca Divanului de la 30 ale trecutului Iunie, prin care primind de bună datoria de taleri 4232 parale 20, ce au are-tat ei atunci că au a lua de la casa mai sus pomenitului Domn, li s’au şi dat doue carate, i doue sănii ale Măriei sale în preţ de taleri 1500 în socotela aceşti! datorii, de a^eea dar primită este cererea ce fac dea se ferportorisi pe # sâma datoriei lor banii ce se va lua din vîncjarea a nişce lâna a casei numitului Domn, ce se află în hanul sfîntului Gheorghe nou şi se vinde acum de către Armaşul Mihalache din porunca Luminăţiei sale Domnei Efrosinei Caii-mahi, şi poruncim Dumitale ca luând de la Armaşul Mihalache acei bani să’î ţii în păstrare la Hatmănie, iar pe de altă parte sa ne faci aretare în scris câtă suma este, ca să ţi se dea apoi poruncă de urmare ; iar Temeli fiind-că până acum nu s’au aretat cu vre-o jalbă şi nu este şciută datoria ce va fi avend să iea de la casa numitului reposat Domn, câtă este bună şi adeverată îşi va face osibită jalbă şi se va rîndui în cercetare de judecată..— 1822 August 30.
           Gherasim BuzPu, Barhu Vâcărescu, Dumitrasco Racoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Grădiştenu, Nestor.
           Cod. 96 pag. 338.
ISTORIA ROMÂNILOR
361
      Spiţerul pretinde că acea caleaşca era pusă amanet de către Pis-cupescu la o slugă de spiţer pentru 200 taleri.
      Alt proces este acel al unor supuşi austriaceşcî reclamând niscex
                        Noi Caimacamii terei rumânesci.
      Dumnăvostră boerilor Ispravnici aî judeţului, cu tote că după pliroforia ce în trecutele (}ile ni s'au dat asupra acestiî pricini s’au dat poruncă Divanului către Dumnâvostră, ca să se certe prin bătaie în faţa locului, ca unul ce au îndrăznit de au bătut pe pârîtul acolea în tirg, Vameş Domnesc aflându-se, tragendu’l şi în judecată la Dumnăluî zabitul judeţului, iar nu la dumnăvostră împotriva datoriei lui. Dar fiindcă jăluitorul printr’acestă jalbă arată,că el nu numai n’aiî făcut acest fel de urmare netrebnică, ci împotrivă pârîtul l-aii necinstit pe densul, dându-î palme în terg, din care pricină aţâţându-se gâl-cevă şi prigonire de cuvinte şi Dumneluî zabitul judeţului aflându-se în tergi făr’de a i se jălui el au trămis doi neferî de au chemat la Sirieşî pe amândoue părţile şi le au făcut întrebare pentru ce se cârtă şi nu merg la judecată. De aceea, pentru ca să nu mai remâie jăluitoruluî nici un cuvent de pricinuire, că se pedepsesce adică fără a fi vinovat, poruncim dumnăvostră ca dimpreună cu Clucerul Iancu Glava ce este boer ai judeţului; bătrân, cinstit şi om cu frica lui Dumnezeu, să faceţi de isnovă cercetare pricineî cu scumpetate faţă cu amândoue părţile fi dreptatea păzind făr’de hatâr sau voie veghiată, să ne faceţi nsciinţare în scris de fiinţa adevărului acestiî pricini şi vi se va trămite al doilea poruncă de urmare.— 1822 Septembre 3.
       Barbu Văcărescu, Mihalache Mânu.
       Cod. 99 fila 152.            .
       întărim ea sa stăpânesca Ştefan sân Hagî Altânooglu aceşti cinci stânjinî de ioc ce se arată împotrivă în anaforaua stărostieî, în bună pace, ca un cumpă rător de la Sultan mezat.—1822 August 21.
       Gher asini Buzeu, Barbu Văcar eseu, Dumitrasco Răcorită, Mihalache Manut Scarlat Grădiştenu, Nestor, Scarlat Miliălescu.
       Cod. 99, fila IM
                        Către dumnelor boer ii Caimacami
       D ip.ă buiur lizma dumnevostră, ce se dă la acestă jalbă a Măriei, soţia repo-satuhii biv Căpitan za dorobanţi Petraehe, facend cercetare, am veijut arătarea ce face, că ca^a jăluitorei înt.r'acestă vreme s’aîijăfuit de către făcătorii de rele» cari nu numai că le au luat tot ce au avut, ci încă au şi omorit pe bărbatu seu, remâind văduvă cu fete în verstă şi fără vre o altă stare decât cu 7 pogone vie, care şi acele îi sunt zestre, şi fiind-că după urma soţului seu au rămas datorii pe la unii alţii din partea locului cu zapise şf'îără zapise şi aceia o supără pentru plată, se rogă a i se pune un s roc de trei-patru ani până aşi mai veni în stare, căci acum i se isterisesce şi de hrana din tote filele. Deci
362
V. A. URECHIĂ
      bani ce <Jic ei, că au împrumutat pre răposatul Domn Alexandru Suţu Vodă. Semnalăm atenţiunel un moratoriu din 22 August 1822 in favdrea văduvei unui fost dorobanţ Căpitan Petrache jăfuit şi ucis de hoţi.
      fiind-că atât starea soţului ei cea mai din nainte este cunoscută tuturor, cât şi jafurile ce s’au făcut în trecuta rezvrătită vreme şi porderea vieţeî soţului seu sunt adeverate, de aceea este primită dreptăţii cererea ce face, şi pentru că acei creditori se află afară, să se dea porunca duranevostră către boerii Ispravnici ai judeţului, să strîngă pe toţi creditorii şi de faţă cu denşiî să pue cuvincio-sul soroc, în care soroc maî împărlejindu-se să încâpă a plăti.—1822, August 22
            Mihalache Mânu vel Logofet.
            Cod. 99, fila 181?.
                             Noi Caimacamii ţereî rumânescî.
            Duranevostră boerilor Ispravnici ai judeţului, fiind că şi vrednica de jale întâmplare a omorîret soţului jăluitoreî şi starea scăpătăciunei eî îu care au remas ne este şi înşine noue sciuta şi de vreme ce cererea jăluitoreî de a i se da soroc de patru ani pentru plata datoriei soţului seu, să înţelege că nu este vre-o viclenie cugetând paguba creditorilor, când însuşi ea primesce şi se făgă-duesce ca de atunci înainte să începă a plăti încet încet datoriile cu din venitul ce va agonisi din chiar viea ei de zestre, ci numai ca să se mai ajungă din cele trebuinciose ale vieţeî şi să potă lucra şi acea viişoră; de aceea dar pentru iubirea de omeni primită este Divanului acesta cerere a jăluitoreî şi poruncim ca aducând înaintea dumnâvostră pe toţi creditorii soţului numitei, să le puneţi înainte întâmplarea nenorocireî jăluitoreî şi să’i faceţi să înţelegă ca şi însuşi dintr’al lor proeresis să primâscă acest soroc de patru ani ce i s’aîi dat, în care curgere de vreme nu are a fi superată jăluitorea de către creditori pentru plata datoriilor, atât capete cât şi dobândi. —1822 August 24.
            Gherasim Buzm, Barbu Văcarescu, Dumitrasco Racoviţă, Mihalache Mam, Scarlat Grădiştenu, Nesfor.
            Cod. 99, fila 146
                       Prea cinstiţi dumnevâstră boeri Caimacami
            Dumnâeî Maria soţia reposatului Niţul Chesăroiu, încă de la trecutul let 1820 Septembre, prin jalbă către Măria sa reposatul Domn Alexandru Vodă Suţul, avi aretat că se afla veduvă- scăpătată cu doue fete ajunse în verstă de măritat şi mijloc nu are cu ce să le întâmpine cele trebuinciose ale măritişului decât din locul casei părintescî a reposatului soţul seu, care vine pe uliţa bise-ricei Armenilor, să vîncjă jumetategrădina casei; au cerut a i se da voie a vinde acel loc prin mezat, ca cu banii ce va prinde pe ven^area lui să potă întîmpina cele trebuinciose ale măritişului copilelor, cu care jalba au fost orînduită la Depertamentul de opt spre cercetare, unde i s’au cerut jaluitdreî ca să arete judecăţii cu ce o are în stăpânire ? şi au (Jis că sineturi nu are fiind furate dintr'o
ISTORIA ROMANILOR
363
             Asemenea se va observa o învoire dată de Caimacami ca o văduvă Maria soţia lui Niţu Chesăroiu, să p6tă vinde un imobil, ca să aibă cu ce mărita doue fete ce are.
                                                   \
       ladă ce i-au spart’o hoţii, dar stăpânire are neclintită, arătând judecăţii spre dovadă şi o adeverinţă scrisă de la trecutul 16t 1820 Septembre 19, iscălită de Iordache Mavrodin i Yasile Carabulea şi Zamfirache Petrescu mahalagii, prin care (Jic ca o casă ce o are dumnăeî Maricuţa Chesăroia în mahalaua popii Heriî, şciiî că este drăptă a dumneeî rămasă de la sşţul seu, şi are şi copile în verstă de măritat şi spre mai bună desluşire a judecăţii au adus şi chiar pe fiu dumneeî Ghiţă, Sameşul Cutiei şi întrebându’l de este şi cu voia sa a se vinde ac6stă jumătate de grădină spre măritarea a unei surori a sale, au răspuns că cu voia lui este a se vinde şi vbesce a mai da şi de la sineşi numai să scape de densele, după care ne mai remâind nici un cuvent de cercetare asupra aceştii pricini, au găsit judecata cu cale a i se da voie a vinde locul cu mezat şi au arătat Măriei sale reposatului Domn prin anafora, care întărindu-se cu luminată pecete mi s’au poruncit ca să vend prin mezat după orînduială acest loc al jăluitoreî. Următor fiind luminatei porunci am orînduit telal de au strigat la mezat un loc moştenesc de la biserica Armenilor al dumneeî Mariuţa soţia reposatului Niţul Chesăroiu, în faţa uliţei acestui loc despre biserica Armenilor stânjinî 26 şi lungul locului spre casă stânjeni 12, adecă treî-spre-(}ece, fiind că celă-l-alt loc algră-dineî rămâne al casei care nu se vinde, care strigându-se la mezat întru aucjul tuturor de obşte în soroc maî bine de trei luni şi jumetate, la preţul cel din urmă, au rămas dintr’acest loc numai stânjinî 5, adecă cinci din faţa uliţei şi cu stânjinî 18, adică treî-spre-(Jece lungul asupra unui neguţător anume chiar Ştefan sîn Hagi Altânooglu ce este vecin de alăturea cu acest loc, stânjinul din faţa uliţei po taleri 330, peste care preţ ne maî eşind alt muştereu ca să mai înalţe, nici din cei ce li se cuvine protimisis, nici din alţii streini, şi fiind-că s’au mulţămit şi Dumneeî numita ven(}ătore dim preună şi cu fiul ei a’l da locu* cu acest preţ, s’au şi haraciladist mezatul pe soma maî sus numitului muştereu stânjinul po taleri 330, care pe stânjinî cinci face taleri 1650, adecă taleri una mie şăse sute cineî-(Jecî. cari bani i-au şi numărat pe deplin la starostie. Ci fiind că numitul muştereu au cumpărat aceşti 5 stânjinî de loc de la sultan-meza tşi au numărat şi taleri 82 bani 60 la Yornicia Obştirilor havaetul Cutiei de milostenie, la leu po bani 6, încă de la trecutul let 1821 Februar şi n’au apucat a se întări atunci anaforaua mezatului de către stăpânire, de aceea să i se dea acum şi cinstită întărirea dumnăvostră spre maî bună stăpânire cu linişte.—1822 August 16-Grigorie Romanitis.
             Al dumnăvostră prea plecat slugă.
                                                                                                                    Dianiandi Starostea.
                                                                                                                                                                                                                                            Cod 99. fila 148, v.
\
364
_ V. A. URECHIĂ
            In fine în notă mai dăm nişce acte de urmărire a unor jăfuitori din timpul resmeriţeî a casei lui Gherasim Dascălul.
                                                   Noi Caimacamii terii rumânesd.
            Dupe arătarea ce ne fac dumnălor boerii judecători de la Depertamentul
      Criminalion printr’acestă anafora, orîndnim pe sluga Divanului............zapciu
      armăşesc, să mărgă Ja sud Prahova şi prin marifetul şi ajutorul dumnelor Ispravnicilor judeţului luând pe pârîţiî să’i aducă aici.—1822, August 15
            Barhu Văcar eseu, Dmnitrache Hacoviţă, Constantin Bălăcenu, Scarlai Grădiştenu, Nesior.
            Cod. 99, fila 1 te v.
                               Către dumnelor cinstiţi boeri Caimacami, de la Departamentul judecăţii
                                                              Criminalion.
            Acăstă pricină a jăluitoruluî Gherasim dascălul, carele în vremea turburărei, la satul Zădăriciul sud Vlaşca aflându-se ca un locuitor familiaşî acolo i s’au prădat avutul de către tâlhari, bani gata şi lucruri, ce prin osebită foie ie arată şi asupra celor ce au avut bănuială aducendu-se în cercetarea aceştiî judecăţi, nu s’au putut descoperi paguba nici până acum, dar tot fiind trebuinţă a se mai aduce şi cei maî jos numiţi locuitori români şi ţigani beereşci de acolo, să fie cinstită poruncă dumnăvostră cu Zapciu al Armaşieî, ca prin şcirea şi ajutorul dumnelor boerilor Ispravnici judeţului rădicându’i, cu bună pază să’î aducă nî cercetarea judecăţeî, şi de urmare şi alegerea ce se va face iarăşi vom înşeiinţa dumnâvăstra. — 1822 August 10.
            l'raşcă, român din Vânători,
            Preda Arnăutul, olten, unchiul lui Mitrascu....
            Stoica bivolar, ţigan zădărnicen.
            Pârvul ţigan zădărnicen. Să vie împreună si Negul Scutelnicu din ză~ dărniciu.
            Mihaiu Grecenu Serdar, lonache Serdar, Gheorghe Polcovnicu, Constantin Cerchez, Iancu lotiiadis.
            Cod, 99 fila 131 g.
                                  Către cinstiţii dumnelor boeriî Caimacami ai terii rumânesd, de la epitropia sfintei Mitropolii.
            Cu maî sus cinstită buiurdizmă aducend elirosul sfintei Mitropolii s’au înfăţişat amendoue părţile înaintea nostră, şi citind u-se jalba numitei Marii întru auijul pârîtuluî Panaiot, cu totul făcu tăgăduire ei că n’aîî avut a face cu jăluitorea nici de cum; s’aii întrebat că cu cine au venit aici la Bucuresci ? şi răspunse, că tocmită fiind la o cuconă anume Catinca, cu Dumneei au venit, însă mai mult din parachinisis al pârîtuluî avend a face cu densul
^     ____________________t ST ORIA ROMANILOR______________________ 365
     Finanţe. Cunoscută este starea de sleire a tesauruluî public în urma ultimelor evenimente. Boierii Caimacami după înţelegerea avută la Constantinopole cu noul Domnitor, au împuternicirea să ajute Visteria ţerii prin împrumuturi forţate impuse monastiritor1) din ţerăşi închişi fiind fost îngreunată de el au lepădat. S’au întrebat de judecată de maî şcie cine-va de acdstă înclinare a lor ? şi respunse ea, ^ă şcie maî sus numită co-cona stăpâna lor şi aşa i s’au că# de va putea să aducă înscris de la acostă coconă, ca să încredinţeze judecata la taga ce face el ? şi respunse că nu pote să aducă; de unde secunoşce adevărat că tote cele jăluite sunt neadeverate, şi chiar aşa de ar fi fost, după pravila pămentuluî nu se învinovaţesce el întru nimic, fiind fost cu bună voîea eî, şi maî vertos ea văduvă cu treî copii trăitori şi trecută în verstă ; pentru care şi găsim cu cale, ca nu numaî să i se dea ei cuviincios nizam de a nu maî face supărare pârîtuluî întru nimic cu acest fel de pretenţii deşarte, ci încă să i se facă şi cuviinciosa certare, după cum şe va găsi cu cale de către dumnevostră; pentru care nu lipsim a arăta dumnâvostră. — 1822 August 2.
       Al Ungrovlah'Oti Epitrop Troados Veneăict,
                                               Noi Caimacamii ţerei rumânesci.
    ' Prea osfinţia ta părinte Arhereule Troados, vechilule al sfinteî Mitropolii, cetindu-se înaintea nostră acestă anafora a preosfinţieî tale am vă<Jut arătarea ce ne facî, pe care remâind pâritul Panaiot întru neînvlnovăţire, poruncim să fie apăratei nesupărat de către jăluitorea Maria, iar numitei jăluitore măcar că se cuvnea a i se face maî straşnică pedepsă după măsura vinei eî, ca una ce au îndrăznit împotriva nizamuluî ce este dat pentru acest fel de pricini a se porni cu pâră asupra luî Panaiot, trăgendu’l şi cheltuindu’l prin judecaţi, dar mu-saadea făcendu’î Divanul, scriem prăosfinţieî tale, să se trămiţă surgnn la vre o mănăstire de călugăriţe, spre a eî pocăinţă şi înfrânare, de unde să nu fie slobodă făr’de al doilea poruncă a Divanuluî. — 1822 August 3.
        Gherasim Buzeu, Barba Văcărescu, Dumitracke Răcorită, Constantin Bălăcenu, Scarlat Grădiştenu, Mihalache Tilipescu.
        1) Publicaţii ce s'au făcut la 17 judeţe pentru moşiile mănăstiresc
        Dumnevostră boerilor Ispravnici ot sud Muscel, fiind-că pentru tote mănăstirile de obşte atât ţăreî cât şi cele streine care sunt înch’nate la alte locurî, este să se pue în osebită orînduială pentru maî bună siguranţie a celor ce au a le lua veniturile, de aceea scriem Dumitale, ca îndată după primirea aceştiî carţî să rîndujţî omeni să facă catagrafia de tote moşiile a verî ce monastirî va fi într’acel judeţ, orî streine sau de alo ţăreî, adecă cum sunt date în arendă şi la cine anume şi cu ce preţ, şi pe câţi anî ? asemenea şi câte moşii li se
V. Â. UftECHlÂ
   366
   nate şi ne-tnchinate. Cu acest scop imediat după sosirea lor în Bucovina, la 22 Iulie, Caimacamia trămite cărţi deschise la 17 judeţe, ca să rînduescă omeni să facă catagrafie de tote moşiile monăstiresci, ca să scie care sunt arendate şi ‘care nu şi cu ce preţ ? Se dă tot o dată în scire tuturor arendaşilor să nu mai dea banii de arenei în primirea monăstirei pe viitorul an sub pedepsă a-şi perde banii
                                                    împrumutul acesta forţat asigură monăstirei dobândă de câte taleri 5 la pungă pe lună. Tot împrumutul se urcă abia la 23.550 taleri A)
   caută veniturile pe sămă monăstirei? făcend catastih curat de desluşire, cât mai curând să proftacsiţi aici acele catastişe; osebit de acesta să faceţi cunoscut tuturor arendaşilor câţi ţin moşii monăstiresci de obşte, ca câte arenei, fac pe următorul an de la împlinirea anului fieş-cărui, să numai dea banii pe arenei de moşii ale mănăstirilor pe viitorul an, căci cari va fi neînţelegători şi cu nebăgare de s6mă acestor vestite ce se fac din poruncă; să şcio că’şi va perde banii şi nu va avea nici un cuvent de dreptate âşi-i cere înapoi; şi de primire şi punere în lucrare să avem răspunsul dumnevostră în scris. — 1822 Iulie 22,
        Barbu Văcar eseu, Dumitraşco Răcorită, Mihalache Mânu, Constantin Filipescu, Scarlat Grădistmu, Mihăiţâ Filipescu.
        Cod. 06 pag. 306.
                                             1) Noi Caimacamii ţereî rumânesci
        Dumnovostră boerilor Ispravnici ot sud ,...........fiind-că pentru a
   a se mântui ţera de greutatea ce are, trebuinţa este a se număra în grabă o sumă de bani, care numerătore de se va zăbovi vine alta greutate ţărei, care nu să pote întîmpina într’acestă vreme, de aceea s’aii găsit cu cuviinţă ca să împrumute şi mănăstirile ce mai jos se arată suma de bani ce se vede pusă fieş-care, şi pentru a lor siguranţie să trămiţa fieş-care mănăstire vechil cu bani ca să primăscă aici zapis iscălit de Dumuelor Spătarul Mihălescu şi de Bum-năiuî Vel Agă Mihăiţă Filipescu, că au luat împrumut aceşti bani cu dobândă câte taleri 5 ia pungă pe lună, cari bani în scurtă vreme au să li se plătăscă, ci dar trebuinţa fiind prea mare şi grabnică, orînduim pe ........ ca
   împreună cu Dumnevostră să se facă tote mijlocele de mumbaşiriâe asupra egumenilor, sau vechili, sau epitropi, sau îngrijitori ce vor fi la fieş-care mănă-nastire, ca în soroc de 24 de coşuri să împlinescă banii negreşit, neprimind nici un fel de cuvent de îndreptare* 1 şi aşteptăm venirea banilor în grabă.
        1822, Septembre 1.
             Cod. 96r pag, 34
ISTORIA ROMÂNILOR
mi
      Oeritul, vinăriciul, căminăritul, vorniciile de la vitele de pripas incă se reguleză pe anul 1822- Asemenea continuă întreprinderea vămilor l).
Taleri
4000 Episcopia Rîmniculul. 2000 monăstirea Tismana. 1000 monăstirea Hurezu
500    Motru         
1000 » Sadova.       
500    Jătiia.       
300    Brânco venii. 
300    Căluiu.       
1000 > Bistriţa.     
      10.600 pentru ac6sta s’aii făcut carte la Caimacam făr’de mumbaşir. 2000 episcopia Argeşului.
             s’au făcut volnicie prîn marifetul Ispravnicilor.
         1500 Znagovul
             volnicie asemenea 1500 Slobozia, este egumenul aici 1500 Câmpu-Lung.î . .
          700 Vieroşul )volmcn
         1500 Dâlul \           , -n. ,
          500 Nucetul Jvolmcie la Datnboviţa.
         1000 Sf. Ioan din Focşani
volnicie
         1000 monăstirea Rîmnicu 750 Băbenii 500 Banul.
           500 Mislea, volnicie la sud Prahova.
                                          1) Ponturile vinărieiului pe anul acesta cu Ut 1822.
                                                    Isoî Caimacman ţerei rumănescî.
           Fiind-că pe anul acesta eu lăt 1822, Dumneluî boemi cumpărător al vinărieiului din totă ţera aii orînduit pe . . . taxildar la sud .... cafele să aibă volnicie a orindui slujbaşi în tote poporele acestui judeţ, să caute venitul s’ujbei cu urmare după ponturile ce se cuprinde mai jos, însă, locuitorii să plătescă vinărieiului câte doue parale de vadra, măcstr că din vechime aii fost obiceiu şi hotărîre a plăti câte 5 bani de vadră, dar din anul trecut, pentru întâmplarea ce aii fost întru ajutor spre plata lefilor oştirilor împărătesei s’aîi prisosit un ban la vadră făcendu-se doue parale, luându-sc şi milele monăstiresci de s'au vendut împreună cu vinăriciul şi cu acestă închipuire s’aiî vendut şi
368
V. A. URECHIÂ
           Nu se introduce nici o prefacere esenţiale în «ponturile» sâ&con-
      în anul acesta a plăti dajniciî vinărieiul câte 2 parale de vadră, dândinse şi milele monăstirescî cumpărătorilor de vinăriciu, şi numai în anul acesta să se urmeze prostichiul acesta de un ban şi luarea milelor, iar la viitorii anî să fie tot după întocmirea cea de mai nainte câte 5 bani de vadră şi milele monăstirescî  să se păzdscă, care taxildar şi slujbaşi forte să se ferâscă  spre a lipsi cu
      totul  acel din anii trecuţi catahrisis şi nu numai acea încărcătură la (Jece doue
      cu nume de obicei u să nu se mai facă, ci nici alte nedreptăţi i năpăstuirî şi pagubă locuitorilor îotru nimic peste dreptul Vistieriei să nu se mat facă, ci să se urmeze cum so cuprinde mai jos întocmai.
           1)        Mitropolia, câte trele episcopiile, monăstirile cele mari cu metoşele lor, Dumndlor veliţii boerî al doilea şi al treilea până ia boeria cea mai de pe urmă ce se face cu caftan şi feciorii de boerî, i jupănesile veduve ce vor fi stătut bărbaţiî Dumndlor până la cea maî de pe urmă boerie cu caftan, vinăriciu să nu plăt6scă precum şi postelniceiî i ndmurile i boerinaşiî şi mazîliî şi alţii ce vor avea hrisove i cărţi domnescî de scutdlă, iarăşi vinăriciu să nu plătescă.
           2)  Toţî ceî-l-alţî locuitori de obşte să plătescă la orînduiţiî slujbaşî vină-
      riciul drept câte 6 bani pe vadră şi obicinuitul pârpâr şi câte doue parale de răvaş pentru fie-care nume, iar paralele de cramă şi cu alt-fol de numire cu totul să lipsdscă, spre a nu se face nicî un fel de încărcătură locuitorilor, ci afară  din cele maî  sus numite nicî   o para să nu so iea de la     nimenî.
           3)  Toţî ceî ce sunt sub privileghiu de a scuti vinăriciu forte să se ferescă a
      nu amesteca sau a face mijloc să scutescă vinărieiul vre unuia din ceî ce plătesc vinăriciu, pentru că orî carele se va afla într’o faptă caacdsta i seva luapri-vileghiul de la mână, cum şi cela ce cu meşteşug ca acesta va âmbla a’şî scuti vinul, dovedindu-se de boeriî vinăricerî, să’l apuce să plă*6scă vinărieiul îndoit
           4)        . Mesurătorea să se facă dr&ptă cu cotul înfierat ce s’aîi dat slujbaşilor de la Vistierie, care mesnrătore să se facă orî maî nainte până nu începe a fierbe, sau maî târejiu după ce va fierbe şi se va aşeeja vinul, iar când fierbe vinul să nu se mesore, nicî să strâmbeze cotul într’o parte sau într’aîta ci să’l pue drept în vas, cum şi !a lungul dogăî ce este afară din fund să nu se pue în mdsurătore, ci lungul să se pue din fund până în fund, lipsind, precum am (}is maî sus, acea încărcătură la (Jece doue a nu se face nicî o dată.
           5)        . Răvaşele de plată ce se dau la mâna celor ce plătesc vinăriciu să se facă cu desluşire, adecă se va scrie întrensul aşa : atâţia bani au dat cutare vinăriciu pe atâtea vedre, întru atâtea vase, care fac talerî atâţia, şi iarăşî asemenea răvaşe să se pue în fundul fieş-căruia vas cu suma vedrelor ce au fost într’ensul, cu suma banilor ce au plătit şi cu numele stăpânuluî vinului să’î lipescă în fundul vasului spre a fi şciut, pentru care aceste răvaşe să nu ia vi-
ISTORIA romanilor
369
diţiunile a contractelor de arendare a acestor diverse venituri ale Vis-teriei ţerei Rumânescu
năriciî nicî o para. Să dea şi la mâna scăunaşuluî de fieş-care popor foie iscălită de însuşi taxildarul, în care foie să arete pe toţî poporanii dintr’acel popor fieş-caro câte vase au avut şi în tot vasul câte vedre au fost şi câţî banî i s’au făcut pe suma vedrelor ce au plătit ? care foie nimenî să nu fie volnic a o lua de la mâna scăunaşuluî, ci să stea la densul, avend datorie să o păstreze scăunaşul, până când drn porunca stăpânireî i se va cere să o arete la vreme de trebuinţă
       6)       Facendu-se mesuratorea şi plătindu-se vinărieiul îndată să dea slobozenie slujbaşii a’şî rădica vasele nepoprit, făr’de a cere vre-un avaet cu pricină căci i-au sloboZit maî nainte decât alţiî, după cum se narăvise de la o vreme încoce, decât pentru răvaşul ce’î va da de sloboZenie cătră scăunaşî să ia vinăriceriî nu maî doue parale, dar nicî locuitorii să nu se îndrăznăscă să rădice vinurî maî nainte până nu va trece slujbaşii cu mesurătorea cotuluî, cum şi neguţătorii ce va cumpăra vinurî, până nu vor plăti locuitorii vinărieiul domnesc sa nu se rădice vinurile? .
       7)       . La scaunele de carne monăstirescî sau boerescî şi cele ce sunt scutite cu carţî domnescî, şă nu aibă nicî un fel de amestec taxildarul şi slujbaşii a le face vre-o cerere cu numire de avaet.
       8)       . Câţi sudiţî aî streinelor curţi vor avea viî aicî în ţeră să plătâscă şi, eî vinăriciu ca şi locuitorii ţărani, iar cari dintr’enşiî vor avea sineturi de nemuri sau de altă stare, cu care sub chipul raeleî voîesc să scutescă vinărieiul, slujbaşii sunt datorî să ia acele sineturi de la mânile lor şi sa le trămiţă la Vistierie, iar pe denşiî, adecă pe sudiţî, să'î îndatoreze şi prin închisore â plăti vinări-ciul întocmai cum plătesc şi ceî-l-alţî locuitori aî ţăreî.
       9)       . Pricinile şi judecăţile ce se va îutempla între podgorenii poporelor de la acest judeţ să se caute de boerul taxildar, însă f erindu-se de a globi sau a jăfui pe cinevaşî, făr’de numai să le caute dreptăţile întru adevăr, iar slujbaşii să nu se indrăznăscă fără şcirea şi porunca taxildaruluî de a face cevaşî, cum nicî Ispravnicii să nu se amestece la judecăţile podgorenilor, iar când taxildarul şi slujbaşii vor face năpăstuirî şi jaf urî, atunci datorî să fie Ispravnicii a da în şcire stăpânireî.
       10)       . Pentru mâncarea slujbaşilor şi pentru hrana cailor lor, orî ce le va trebui să cumpere cu banî fără a supăra pe cinevaş măcar cu cât de puţin.
       11)       . După aceste maî sus numite ponturi au să urmeze taxildarul şi slujbaşii la căutatul aceştiî slujbe, însă fiind-că sunt strajnic^ porunci a lipsi cu totul jafurile şi nedreptăţile, de aceea să nu se înşale în vre’un chip, că dor înalţî anî tot aşa poruncî li s’au scris şi eî au făcut încărcăturî şi la măsurători şi la luatul banilor, cum şi răvaşele de plată nu le«au dat după cuprinderea capului
                                                                                                                                             Istoria Românilor de V. A. Urechiă.
Tom XIII—21
370
V. A. URECHIĂ
      Dăm în note ponturile Vinăriciuluî pe 1822, constătătore din 13 articole. Asemenea aducem în note poruncile către ispravnicii din
de la pontul al 10-lea şi s’au trecut cu vederea, dar acum să şcie că are să se facă amărunte cercetări şi pe faţă şi pe sub cumpăt, şi de se va găsi că au urmat cinevaşi cât de puţin împotrivă, nu va scăpa de pedepsa ce are hotărîtă Măria sa prea înălţatul nostru Domn a face unora ca acelora, adică, după ce vor plăti celor năpăstuiţi luarea cea rea şi cheltuiala îndoit, cea mai uşoră pe-depsă va fi a se lua averea lui pe sema Cutiei miloşţenieî şi i se va rădica orî-ce privileghiu va avea sau cin de boerie, remâind în rînd cu ţeraniî, iar cea mai grea pedepsă este tergul şi ocna, încă la cei cu vină mai mare scurtarea vieţeî; de aceea dar şi din partea nostră ve sfătuim şi straşnic ve poruncim, forte să ve feriţi şi numai dreptul ce este după ponturi să împliniţi de ia locuitori.
      .12). Pentru care straşnic poruncim taxildarule de la numitul judeţ, să cauţi să fiii următor întocmai ponturilor de mai sus şi slujbaşii ce’i vei orin-dui prin plăşi să te chezăşuesci tare, făcendu’i să înţelegă ponturile a nu cuteza să încarce la mesurătore cu cât de puţin pe cinevaşi, ori a âmbla ou alt fel de cot sau cu cot vechiu din anii trecuţi, ori a face vre-un fel de luare de la cel ce va avea păs şi trebuinţă a rădica din vinul seu, după ce va trece măsuratul ca să venc)ă a putea întîmpina plata vinăriciuluî, ori a face prelungire cu cerere de plată vinăriciuluî după cum se nărăviseră de la o vreme încoce, ci după trecerea scrisului îndată să ceră şi plata şi până la sfîrşitul lui Geto mbre cum au fost obiceiu din vechime să ia sfîrşit huzmetul, cum şi cei ce nu vor putea din vre-o întâmplare să plătescă, să nu se lungescă mai mult decât până la 16 ale 1 n Noembre, căci unii din slujbaşi ca să nu Ii se cunoscă încărcătura lăsa pe omeni cu plata până îşi vindea vinurile, ca să nu se potă a’î lua săma, de aceea să conteneze tote meşteşugirile de orî-ce nedreptate, nici să făcă cheltueli locuitorilor prin conace far’de plată, ci cu totul să se ferescă şi taxildar şi slujbaş de acel catahrisis ce se urma mai rainte în treba vinăriciuluî că şi taxildarul va fi întru osânda ca şi slujbaşii.
      13). Poruncim şi Dumnevostră boerilor Ispravnici ai judeţului să daţi mână de ajutor taxildarului şi slujbaşilor cu slujitori îndestul, precum şizaba-ţii de pe la judeţe iarăşi să le dea ajutorul cel cuviincios, spre a nu se prici-nui vre-o pagubă huzmetuluî din pricina acesta a neguţătorului, căci înşî-ve veţi fi respunejetorî, iar împotrivă când veţi vedea că taxildarul şi slujbaşii nu ur-meză ponturilor, nu numai să nu’î îngăduiţi a face vre-o i rmare şi luare ne-dreptă, ci încă să ne şi înşeiinţaţî, căci de se va găsi vre-o urmare împotrivă cât de puţin şi Dumnevostră n’aţi priveghiat lăsând de au trecut cu vederea, să şciţî că veţi fi osândiţi precum în poruncile ce vi s’au trămis la 31 şi la 29 ale trecutului Iulie vi s'aii făcut cunoscut.—1322 August 20.
      Cod, 95, pag, 306
ISTORIA ROMNILOR
371
judeţele de munte în privinţa huzmetuluî oerituluî cumpărat la lici-
                                 Dece porunci la judeţele de munte şi una la Caimacamul pentru huzmetul oerituluî ce s'au cumperat de Dumneluî Vornicul Manu) ca să dea ajutpr.
                                                  Noi Caimcamiî fţereî rumânescî.
                                           %
      Dumnevostră beerilor Ispravnici ot sud......facem Dumnevostră în scire,
că huzmetul vinăriciuluî şi al oerituluî pe acest următor an s'au cumperat de Dumneluî fratele biv vel Vornic Mihalache Mânu, dând şi preţ bun cu care se ajută ţ6ra a întâmpina neaperatele clieltueli ale oştirilor Imperătescî, şi datorie avend ca şi tacsildariî şi slujbaşii să fie ajutaţî a se urma cuprinderea ponturilor întocmaî, fără a se face vre-o viclenie de către orî cine spre paguba huzmetuluî sau catahiris împotriva ponturilor şi fiind-că oeritul nu se vinde ci se caută de către Dumneluî, de aceea scriem Dumnevostră, ca după obiceiul ce s’au urmat în alţî anî pentru oile ungurescî ce încep de acum înainte a se pogorî la vale, are să orînduiască Dumneluî omenî slujbaşî .şi la locurile unde se cuvine de pază ca să ia tot^ acele oî în scris şi care dintr’aceî Ungurenî vor voi să plătescă oeritul, să şi’l plat6scă, iar care nu vor voi să plătescă, silit să nu fie far’de numai să se dea pe chezăşie, care acesta ne fiind vre-o scornire nouă, ci obicei ti vechiu, urmat maî dinainte, poruncim Dumnevostră să daţi mână de ajutor tacsildaruluî şi celor~ orînduiţî paznicî pentru acesta, ca să nu se întâmple huzmetuluî zătienire şi pagubă, eăcî Dumnevostră veţî fi respun-(Jetorî; osebit de acesta în ponturî s’au pus cjiua 20 August după condica Di-vanuluî, ca de atuncî să începă scrisul, căcî atuncî este şi sorocul vemjereî, dar fiind că grabnica întâmplare a trebuinţeî oştirilor Imperătescî ne-ati silit a’l vinde maî ’nainte, de acea unde va avea trebuinţă a începe maî 'nainte eu scrisul, maî ’nainte, de 20 ale acestei lunî să nu fie oprit, căci ventjarea s’au făcut maî ’nain'e şi baniî jumătate s’au numerat şi se numeră, cari se istovesc fără zăbavă, ci dar aşa să urmaţî negreşit — 1822 August 1,
       Barbu Văcar eseu, Duruitrache Eacoviţă, Cons'antin Bălăccnu, Scarlaf, Mihălescu.
       Iar la judeţul Focşanilor s’au adaogat să nu se îngăduiaseă a tr.eco până nu vor plăti oerit, precum şi cele ce vor veni de acum înainte în vremea slujbei până la săverşitul cereătureî, iarăşî să se îndatorescă la plată.
       Cod. 96. pag. 313.
                                                 Noi Caimacamii ţcreî rumânescî
       Cinstiţilor Dumnevostră fraţilor boerî biv ^el Vornice Constantine Bălă-cene, vel Yornice Scarlate Grădiştcne, şi biv vel Spătare Scariate Mihălescule, fiind-că este trebuinţă de ase întocmi catastihul lefilor Cutieî de milostenie poh-
V. A. URECHIĂ
Bi2
taţiune de Vornicul Mânu. Urm6ză şi «ponturile oeritniui pe 1822, constatator din 10 Articole.
tesce Divanul pe Dumndvostră, ca adunându-ve la un loc, să porunciţi vameşului Vornicieî Obştirilor a aduce înaintea Dumnevostră catastihul lefilor Cutiei, pe carele teorisindu’l şi privind la veniturile Cutiei, să întocmiţi cu iubire şi dreptate 16fa fieş căruia* obraz după ipochimen şi să aretaţî Divanului în scris.
      —1822 August 4.
      Gher asini Buzeu, Barbu Văcar eseu, Dumitrache Racoviţă, Mihaiu Fi lip eseu
      Cod. 96, pag. 320.
                                                   Noi Caimacamii ţerei rumânesd.
      Cinstite Dumndta frate biv vel Vistiere Grigore Romanet, epistatule al Vor. nicieî Obştirilor, fiind-că jupâneseie ce se arată mai jos au să ia suma ce se vede de ldfă ce aii orînnuită pe 10 luni de la Septembre ai anului trecut.de când te-aî însărcinat Dumndta cu acestă epistasie până la sfîrşitul trecutei luneî Iulie, ci fiind că acestea sunt fete de boer şi cucdne care nu pot să cdră prin biserici şi petrec în mare lipsă, de aceea scriem D urni tale ca pe acestea să le protimisescî şi să faci tote mijlocele a li se da Idfa ce aii să ia negreşit. — 1822 Augusto.
      Barbu Vacărescu, Dumitrache Racoviţă, Mihalache Mol nu, Iordache Go-Ies cu, Nestor, Constantin Mihăilescu, Mihaiu lilipescu.
    480 Păhărnicesa Catinca Grădişteanca, bez taleri 320 ce au luat.
    250 Stolnicesa Zamfira Ştirboica, bez taleri 250 ce aii luat.
    100 Mariora fiica Medelniceruluî Matei Grecdnu, bez taleri 100 ce aii luat,
    150 Elenca Drugdsca*
    120 Stolnicdsa Zamfira Apostolache, bez taleri 80 ce au luat.
      40 Stolnicdsa Efrosina Ţigara, bez taleri 160 ce au luat.
     30 Bălaşa Drugănesca, bez taleri 150 ce au luat.
    100 Strătăresa Elena Popesca ot sf. Ştefan.
   1000 Cluceresa Stanca Bălăcenca.
   2270.                                                        "     ■
      Cod. 96, pag. 320.
                                           Ponturile oeritulului pe anul acesta cu Ut 1822.
                                                   Noi Caimacamii ţerei rumânesd.
      Fiind-că pe anul acesta cu let 1822 au orînduit cumperătorii oeritului
din totă ţdra pe....taesildar la sud...... spre a căuta şi a strînge venitul
slujbei aceştia, urmând întocmai ponturilor ce se coprinde maî jos, adecă:
      1) Mitropolia, episcopiile, monăstirile, metocele, schiturile, Dumnelor boeriî de la vel Ban până ia vel Clucer de arie, i jupânesele veduve iarăşi până la aedstă treptă, nu au să plătescă oerit pe drepte vitele lor ce vor avea, după
ISTORIA ROMANILOR
373
       Cu totă lipsa de bani Caimacamii ordona, la 6 Augusl 1822, lui Grigore Romanitis Vornicul Obştirilor, să plătescă pensiile datorite la
cum s’au urmat şi în anii trecuţi până acum, ferindu-se însă-şî privileghiaţiî a nu amesteca şi a tăinui oî de ale acelor ce plătesc oerit în oile lor, că va cădea la învinovăţire.
       2)        Toţii ceî-l-alţî locuitori aî ţerei să plătescă oerit pentru fieş-care oie şi capră, de la una până la 4ece c&te 11 bani făr’de plocon, iar de la 10 în sus câte 10 bani şi poclonul câte 80 de bani de nume, asemenea să plătescă şi câte 4 parale de turmă pentru numeratorea şi câte parale doue de răvaş ce se dă pe fieş-care n#me de plată, care oerit să se ia pe câte vite se va găs-la vremea scrisului.
       3)        Câţi se numesc sudiţî şi sunt şezători prin politii şi sate ale ţerei şi aii oî, să plătâscă oerit asemenea şi tot odată cu ceî-l-alţî locuitori pentru o.le ce se vor afla la scrisul lor, pentru că şi aceştia asemenea se neguţătoresc în ţâră.
    .    4) Câţi sunt sudiţî streini, a cărora locuinţă este înnăuntru şi aici vin
numai cu oil% de le pasc în ţâră şi pe urmă iarăşi se întorc, aceia au să plătescă oerit după vechiul obicei îi la Decembre, adecă de oie po bani 10 şi poclonul până la 10 po bani unul, iar de la 10 în sus po bani 80 de nume, care aceştia au să maî plătâscă şi obicinuitul văcărit al streinilor, adecă câte 33 de bani de vita mare, iar pentru vita mică pe jumetate, care vită mică se numesc tunşiî şi mânzaţiî, iar sugetoriî nu au să se supere, asemenea şi orî câţi alţi vor fi streini să plătescă văcăritul streinilor câte bani 33 de vita mare după obiceiu; la care forte să se păzâscă obiceiul vechili cu a nu se face vre o urmare împo!riva acestor ponturi de către orînduiţiî slujbaşi, şi fiind că ne-am pliroforisit, cum că unii din sudiţî amestecă oî de ale locuitorilor în oile lor vrend să păgubâseă Cămara domnâscă, pentru acesta forte să se ferâscă sudiţiî a nu o urma, şi ca să se dovedâscă că nu au în oile lor şi altele amestecate să fie datorii a’şî areta reghiile şi paşaporturile ce au pentru suma vitelor lor la orînduiţiî slujbaşi şi când se va dovedi că au ascuns oî de ale locuitorilor ţeranî, unul ca acela să plătescă oeritul îndoit,
       5)        Ţoţî locuitorii de orî ce tropt^ să aibă a areta tote oile lor la slujbaşî făr’de a tăinui, căcî orî carele se va dovedi că au âmblat aşî tăinui oile şi ale ascunde cu gând ca să păgubâseă Vistieria, pe unul ca acela nu nu maî cal vom osândi Ia plată, ci îl şi vom pedepsi după trâpta ce va fi, şi fieş-care pârcălab din fieş-care sat să fie dator a areta la slujbaşî oile sătenilor, încă şi ale streinilor ce se vor afla în projma satului, că de se va găsi vre-un pârcălab ca au sciut oile streinilor şi n’aîi îndreptat pe slujbaşî şi le-au tăinuit, acel pârcălab se va pedepsi.
       6)  Câte oî se cumperă din ţâra de casapî-başî prin saegiî în trebuinţa
                                                  %
374
Y. A. URECHfĂ
coeonele Catinca Grăclişteanu, Zamfira Ştirbei, Mariora fiica Medelni-cerului, Matei Greceanu, Stanca Bălâceanu, Efrosina Ţigara etc.
mirieî împărătesei, asemenea şi cele ce se cumpără de gelepî pentru mumbaiaua Ţarigraduluî, să fie nesupăraţl de oerit până la sfirşitul luî Noemvrie, dar slujbaşii să fie datori să ia în scris, făcend catastih pe anume câte sunt ale fieş-că-ruia gelep şi sub a cuî vătaf îngrijire se află, careetastih să se trămiţă la Vis-terie spre a ni se da, iar pentru câte oî se vor găsi după sfârşitul Iui Noem-bre ale Saegiilor şi Geiepilor, să se ia pentru densele oerit întocmai ca şi la ceî-l-alţî locuitori, pentru că aceste oi re mân a se socoti că sunt pentru ne-guţătoria loi.
      7)       Pentru câte capre au cumpărate zalhanagiiî ca să le taie la zalhanale, câte vor tăia până la (Jiua sfântului Dimitrie, adecă până la 26 ale lui Octom-bre, să nu se plătescă oerit pentru densele, după vechiul obiceiu, iar câte după sfântul Dimitrie se va găsi viî netăete la zalhanale, pentru acelea să plătescă oerit ca şi cel-l-alţî locuitori; asemenea şi vitele ce au măcelarii strînse pentru a le tăia la scaunele politiei Bucurescilor, să nu se supere de oerit până la sfântul Dimitrie, Octombrie 26; iar de la sfântul Dimitrie înainte câte vite se vor, găsi la ei vii, netăete, să plătescă oerit ca si ceî-l’alţî pământeni.
      8)       Slujbaşii să aibă a se feri de a nu face vre-o pagubă, nedreptate, sau choltuell locuitorilor cu a le lua cevaşî penlru hrana lor şi a cailor lor făr’de plată, ci tote orî câte le va trebui să cumpere cu bani gata, căci |orî de care ne vom însciinţa că au urmat împotrivă, nu numai îl vom pune a plăti paguba ci îl vom şi pedepsi.
      9. De va căuta acestă slujbă însuşi cumpărătorul pe săma sa, să fie cu îngrijire a nu se urma cel mai mic catahrisis sau nedreptate locuitorilor cu vre-o luare cât de puţină mat mult, asemenea şi de o va vinde la alţii să fie cu îngrijire de a nu face şi aceia catahrisis, iar când vre-unul va îndrăzni a se întinde să facă vre-un jaf cât de puţin, să scie că nu va scăpa de grea pe-depsă ce are hotărîtă Măria sa prea înălţatul nostru Domn a face unora ca a-celora, adecă cea mai uşoră, averea luî i se va lua pe s6ma Cutiei milosteniei, şi i se va rădica orî ce privileghiu va avea sau cin de boerie şi se va aşetia la Vistierie în rînd cu ţăranii, iar cea maî mare pedepsă este tergul şi ocnaţ încă la ceî cu vina maî mare şi scurtarea vieţeî ; pentru care are să iacă Măria Sa adâncî eereetărî pe sub cumpăt a descoperi adevărul, de aceea dar şi din partea nostra vă sfătuim şi straşnic vă poruncim tuturor celor co veţî fi amesţe-caţî într’acest huzmet ca să ve feriţi şi numaî dreptul ce este după ponturî să împliniţi de la locuitori.
       10. Deci poruncim şi dumnevostră boerilor Ispravnici aî judeţului, să daţ mână de ajutor tacsildaruluî şi slujbaşilor cu slujitori îndestul, precum şi za-biţiî de pe la judeţe iarăşi să le dea ajutorul cei cuviincios, spre a nu se pricinii!
ISTORIA ROMANILOR
375
      Cu asemenea favorisărî a jujpăneselor, nu se împuţina nevoile
vre-o pagubă huzmetuluî din pricina acesta a neajutor ului, căci înşi-vă veţi fi respingători, cum şi împotrivă când veţi vedea că slujbaşii nu urmeză ponturilor şi fac luări nedrepte, pe de o parte să’î popriţi neîngăduindu’i a lua cât de puţin maî mult peste cuprinderea ponturilor, iar pe de altă parte să în-sciinţaţî stăpânireî, căci de veţi trece cu vederea, să sciţi că şi dumnevostră nu veţi scăpa făr’ de osânda aceea ce vi s’au făcut cunoscută prin publicaţiile ce vi s’au trămis la 21 ale trecutului Iulie, şi urmarea începereî scrisului oeri-tului să se facă de la 20 de (Jile ale luneî aceştia înainte. —1822, August 20.
      Gherasini Buzeu, Bariu    acarescu) Dumitrasco Racoviţă, Constantin Bă-
lăceam,, Mihalache Mânu, Scarlat Grădistenu, Scarlat Mihălescu•
      Cod. LXX XXVIII, pag. 370.
                                                  Noî Caimacamii ţereî rumânesci.
      Dumnevostră boerilor Ispravnici ot sud............Dumnoluî fratele biv
vel Yornic Mihalache Mânu cumpărătorul oerituluî dintr’acele cinci judeţe, după cum prin ponturile slujbelor sunt îndatoraţi, ci şi tot felul de împotriviri au, iar maî vertos că nici slujitori nu le dau, din care pricină s'aîi bataiisit slujba, şi acesta nu curge din altă decât numai că unii din dumnevostră fiind rău nărăviţi la jafuri şi nedreptăţi, îndrăznesc a cere ruşfeturî de la slujbaşi i tacsildarî câte taleri 500 şi câte 1000, adecă este şi acesta un mijloc de a îndemna pe slujbaşi să facă încărcături şi jafuri locuitorilor, pentru că ceea ce va da Dumnevostră urmăză să’î scoţă îndoit şi întreit de la locuitori, şi când dumnăvostră veţi fi interesaţi le treceţi cu vederea şi aşa jafurile se înmulţesc ; se vede dar că nmî pana acum n’aţî înţeles acea straşnică hotărîre ce are dată Măria sa înălţatul nostru Domn pentru unii ca aceia, cum are s'î pedep-siască fără milostivire şi până la viaţă şi cu nici un fel de mijloc nu vor putea pătimi ertămune, şi dumnevostră aveţi sa vă mulţămiţî cu aceea ce ve este canonisit, iar acestă pricină că catatrecsiţî huzmetu şi nu daţi slujitori, să sciţi că este o învinovăţire din cele mari şi sunteţi vrednici osîndireî, pentru că huzmetul acesta nu este havalea, ci slujbă, şi interes chiar al Yistierieî domnesc!, din care huzmetul Dumnăluî fratele Yornic Mânu aii întâmpinat cu dare de bani şi maî înainte de sorocul ce aii avuţia mare păs pentru binele obştesc şi preţ mare aii dat, care altul nimeni nu '1 au dat, şi acostă urmarea dumno-vostră de o vom face cunoscută Măriei sale #iî Yodă, să sciţi că pe lângă altă osândă, nu veţi maî putea lua chiverniselă în tota viaţa dumnevostră ; dar vreţi să (Jiceţî că n’aţî cerut ruşfet, pentru că nu pote eşi martorul acesta ce aîî provalisit; înţelegerea însă este nedarea slujitorilor, că pentru rusfet n’aţî vrut să daţi slujitori, de aceea straşnic vă poruncim ca să vă lipseseă fumurile de rusfet şi slujitori să daţi îndestul nu cu osebire decât alte daţi, ci cum s’au
376
V. A. URECIIIĂ
ţereî şi nici pe afla mijlocul de a se mai scade din birurile şi havae-turile care apăsau numai asupra grumazilor bieţilor ţerani.
urmat în alţi ani trecuţi, şi huzmetuluî să’î faceţi ajutor cu totă silinţa ca la o slujbă ce este a Vistieriei domnescî, căci ori ce pagubă va arăta slujbaşii că s’au făcut din pricina neajutoruluî dumnevostră, să sciţi că este cel dinteî pont a vă îndatora să plătiţi din casele dumnevostră, iar catahrisis necum că nu îngăduim a se face, ci încă şi Dumnâluî Vornicii au dat straşnice porunci a nu se face de tacsildarî şi de slujbaşi cât de puţină luare mai mult peste ponturî4 şi că veţi îndrepta greşala să avem fără de zăbavă răspunsul dumne* vostră. — 1822 Septembre 8.
      Gherasim Buzeu, Bariu Văcărescu, Scarlat Grădisteanu, Nestor, Scoria Mihălescu
      Coci. LXXXXVI, pag. 344.
                                                Către dumnelor boeriî Caimacami.
      După buiurdizma de la aeestă jalbă a lui Dumitrache Buescu din sud Buzeu, făcend cercetare amvăijut că plângerea lui este pentru Iancul Colceag vătaful plaiului Slănicul din sud Buzeu, pricină fiind că el au fost rînduit de vameşii judeţului a strînge vama în plaiu şi numitul s’au arătat cu tot felul de împotrivire la căutatul vămii, ale căruia urmăriri le arată în faptă, iar în cele după urmă la un terg ’l-au şi bătut straşnic de se află bolnav, rupendu’î şi hainele, cum şi banii ce avea stiînşî ai vămii s’au risipit, i alţi bani ce era să se strîngă de la acel terg s’au perdut cu totul, cerând ca cu mumbaşir să se cerceteze şi pagubile i cheltuelile ce i s’au pricinuit şi îî pricinuesce să le împlinescă, cum şi pentru necinstea bătăeî să i se facă răsplătire, sau să se aducă aici să se judece ; deci pentru a se descoperi adevărul să se dea porunca dumnâ-vostră către dumnălor, boeriî Ispravnici aî judeţului, să cerceteze cu seumpefate pricina acesta, atât înaintea dumnălor, cât şi la faţa locului şi orî să despăgu-băscă şi să odihnescă pe jăluitor a nu mai veni să jăluiască, sau să însciinţeze pricina cu întrega pliroforie, inaî vertos pentru pricina bătăeî cum s’a întâmplat.— 1822, August 22.
      Vel Logofet.
      Cod. LXXXXIX, fila 147.
                                                 Noi Caimacamii terei rumânesci
      După arătarea ce ne face Dumneluî fratele Epistatul Logofeţieî ţăriî de sus printr’acestă anafora, poruncim dumnâvostră boerilor Ispravnic aîjudeţuluî să faceţî urmare întoemaî precum în dos se coprinde. —1822, August 22.
      Gherasim Buzeu; Bariu Văcarescu^ Dumitraşno Răcorită, Mihalache Mânu, Scarlat Grădisteanu, Nestor.
      Cod. LXXXXIX, fila :47 y.
\
________________________ ISTORIA ROMANILOR _________________ ŞŢ7
      Slujbele Căminăritului, a vitelor de pripas, (Vorniciile), şi cele-1-alte asemenea continuă a esiste.
      In note aducem acte relative la ele.
~ *
      1822 Iulie 9. Prin pitaeul Căi maci? miei s’au dat slujba căminărituluî
Dumnisale biv vel Vornicu Fotache Ştirbeiu.
      Cod. LXXXXVI pag. 298.
                                                Noi Caimacamii terci rumânesci»
      Cinstite Dumneta frate biv vel Yistiere Grigorie Romanet, Epistatule al Vornicieî Obştirilor, fiind trebuinţă de a sci Divanul pe cumpărătorii slujbei Vornicieî de pripasuri dintr’acest următor an, adecă din totă ţera, să bine-voeşcî Dumneta a ni se trămite o foie de numele cumpărătorilor de judeţe ori vendute de vor fi fost, sau pe seina Vistieriei, care făr'de zăbavă să aşteptă de la Dumneta aeăstă pliroforie: — 1822 Iulie 30.
      Venedict. Troados, Gherasim Buzeu, Bariu Văcdrescu, Dumitraşcu Răcorită, Constantin Bâlâceanu, lordache Golescu) Scarlat Grădisteanu, Nestor Scarlat Mihâlescu, Mihăiţă Filipescu.
      Cod. 96, pag. 314.
                                                Noi Caimacamii ţerel rumânesci.
      Dumnevostră boarilor Ispravnici ot sud....Fiind că are trebuinţă Di-
vanul de a sci pentru Vorniciile de pripasuri, care este venit al Cutiei de milostenie, în ce chip s’au vendut pe următorul an şi câtă sumă au prins, şi fiind că Dumnăluî biv vel Vistierul Grigorie Romanet, epistatul Vornicieî Obştirilor, la întrebarea ce i s’au făcut pentru acesta, ne-aii arătat prin Anafora, că Vorniciile de pripasuri din 12 judeţe de dincoce de Olt s’au dat asupra boerilor Ispravnici aî judeţelor cu porunca stăpânireî, ca să se vîn<Jă cu riza-pazar la muştereii ce se vor găsi, de aceea scriem dumnevostră, să ne înşciinţaţî cui s’au vendut Vornicia de pripasuri dintr’acel judeţ, şi în ce preţ s’au dat, de aii răspuns cumpărătorii toţi banii preţului şi unde se află acei bani, însemnând şi numele cumpărătorului, însă aeăstă pliroforie cerem să fie curată şi adevărată, căci are să facă Divanul în urmă scumpă cercetare prin într’adins orînduit, şi ceea ce se va vedea tăinuit de dumnevostră veţi fi osândiţi a plăti îndoit şi vă veţi şi dojeni, iar care din dumnăvostră nu veţi fi fost Ispravnici la vremea venijăreî Vornicieî să dea sameşul foie anume sub iscălitura sa, care făr’de zăbavă să o trămiteţî.
      . Cod. i'6. pag. 314
                                                Noi Caimacamii ţerei rumânesci.
      Cu cale fiind Anaforaua acesta a dumnăluî fratdîuî biv vel Vornic Miha-lache Mânu epistatul logofeţieî ţăriî de sus, după pliroforia ce ni se dă asupra
378
V. A URECHIĂ
      Tot în note şi câte-va acte referitor© la Vămi. Aceste, de sigur cu anevoe să reorgani^seză în urma eterieî şi a resmeţieî lui Tudor.
pricineî, poruncim Duraitale tacsildarule al vinăriciuluî din sud......să faci
urmare întocmai precum în dos se coprinde.
      Gherasim Buzni, Barbu Văcar eseu, Constantin Văcar eseu, Mihalaehe Mânu, Scarlat Grădişleanu, Scarlat Mihălescu, Mihaiu lilipescu. —1822 August 10.
      Cod. 99, fila 134.
                                                   Noi Caimacamii ţerei rumâneşcî.
                                           Către dumnilor boerii Ispravnici ot sud Vlasca.
      Spirea şi Sterie vameşii dintr’acel judeţ prin jalba ce aii dat, fac arătare ca neguţătorii ce au strîns vite mari şi mici de prin sate, ne urmând ponturile vă mei de ia capul 25 a sigurifsi vama de la locuitori unde n'afi fost vameşii faţă îi dau foi de nume pe care nu’î pote găsi şi ca să nu se păgubâscă dreptul vămeî cere a se îndatora numiţii neguţători să’i plăt6scă dreptul; pentru care ve poruncim să cercetaţi faţă cu acei neguţători şi după cuprinderea ponturilor văme* urmând, să’î faceţi împlinire do dreptul ce va avea a lua sau fiind pricina într’alt chip şi nu se va odihni vre-o parte, cu Anaforatia dumnevostră să’î so-roociţî la Divan şi cine va rămânea de judecată va plăti cheltuiala părţeî ce va avea dreptate. •— 1822 August 30.
      Barbu Văcărescu, Dumitrasco Bacoviţă, Mihalaehe Mânu, Nestor, Scarlat Mihălescu.
      Cod. 9B, pag. 340.
                                                   Noi Caimacamii ţerei rumâneş i.
      Fiind că ne-aii venit însciinţare de Ia Dumneluî Mustafa Aga zabitul Se-cuenilor, cum că un unchiaş Lupul de la Păltinenî dintr’acel judeţ cu doi feciori ai lui ajungendu-se cu ceauşul vătafului de plaiu aii cacirdisit 110 vite mari peste hotar şi vameş îl cu zabitul aflându-o au mers cu neferî de au cercetat şi au dat pe numitul trecetor al vitelor în paza vătafului de plaiu şi vătaful juându’i taleri 700 i-aii dat drumul făcendul scăpat, care acesta fiind împotriva rîndueleî şi a nizamuluT, orînduira pe Costache Negrescu Logofăt-za Divan, să mergă de aici la sud Saac dimpreună cu nefer de la Dumneluî başbeşlega, cu care poruncim ca prin marifetul dumnevostră boerilor Ispravnici ai judeţului să facă orînduitul Logofet cu dumnevoslră scumpă cercetare, mai înteiu să nu fie vitele acestea Ungureneşcî cu reghe aduse dinnăuntru care sunt slobode a trece, şi de se va găsi că vitele sunt ale ţerei de aici să cerceteze apoi ce vătaf era, adecă cel ce aii eşit sau cel ce este acum, carele aîi luat acei taleri 700 şi aii slobozit pe vinovat? şi care vătaf se va găsi că aîi fost amestecat la acestă pricină dimpreună şi cu acel ceauş i cu înştiinţarea Dumnevostră boerilor Is-
ISTORIA ROMÂNILOR
379
       Comerţ, Industrie. Circulările Caimacamilor de la 22 Iulie anunţând era nouă a îndepărtărel streinilor din slujbele statului a bucurat pe neguţătorii pământeni, cari au interpretal’o în favârea lor.
       Am vâqlut cum plin convenţiun^a cu Austria neînţelâpta Otcâr-muirea ultimului Domn a dat acces în bresle şi comerţ supuşilor strein sub pretext că şi aceştia se vor supune la t6!e dările impuse comercianţilor şi industriaşilor pământeni. N’au întârziat aceştia să simţă efeclele desastrose ale învoire! amintite, de aceea când Caimacamii anunţară ţerei înlăturarea străinilor din slujbe, neguţătorii şi industrii şii
prav nici şi cu a mumbaşiruku, cercetare şi descoperire luându’î, să’i aducă aici.
—   1822 Iulie 8.
       Mitropolit, Mihalaehe Mânu, Scarlat Grădişteanu, Romanilis, Alexandru Nenciulescu.
       Cod. 96, pag. 297.
       Porunca ce s'au, făcut la jalba mahalagiilor mahalalei dimprejur.
       Cât pentru astuparea şanţurilor i aruncarea guno:uluî şi strîmtorarea Dânnbovjţeî, cinstita Spătărie după hotărîreaOicârmuireî, să facă urmare întocmai, iar pentru întinderea cu binale i garduri în uliţe, cinstite Dumnâta frate vel Vornice Scarlate Grădiştene, să cercetezi şi după anaforaua obştoscă ce se află la VorniciaObştirilor întocmai urmând,să neareţi înscris prin zapciu hatmănesc.
—   1822 Iulie 10.
        Vel Logofet.
       Cod. 96, pag. 299.
                                                   NoX Caimacamii terci, rumâneset.
        Cinstite dumneta frate, Epistatule al Spătăriei, fiind că în porunca ce s'au dat prin pitac a lipsi catahrisitul şi a se păzi hotărîrea obştoscă cea de la lot 1809, nu se coprinde pentru pescele ce vine din ţora turcescă i pentru icre din ţora turceseă şi din bălţile ţerei, ca acelea de şi sunt aperate într’acea hotărîre, dar în urmă s'au pus la dare cum în catalog se coprinde, şi cu tote că prin cuvent s'au făcut cunoscut Duraitale că la acelea să aibă voie vameşii aşi lua vama, iar ca să nu găsâscă vameşii pricină scriem Dumnetaie, că la acestea să nu ne vameşii zăticniţi, iar luarea de un leu şi patru parale de carul cu cărbuni cu pricină de cântar, fiind scornire nouă şi catahrisis, să iipsescă — 1822 August 28.
        Barbu Văcărescu, Dumitrache Bacoviţă, Mihalafhe Mânu, Iordache Go-lescu Nestor, Scarlat Mihălescu.
        Cod. 96, pag. 339.
380
V. A. URECHIĂ
pămentenî cerură îndepărtarea egalmcnte din comerţ şi industrie a streinilor. Mulţi Ispravnici interpretară afacerea ca şi neguţătorii. De aci violente reclamaţium, care obligară pe Caimacami să dea următdrea circulare:
       Publicaţi la 12 judeţe pentru streini aşi metahirisi negoţul lor în pace.
                                                  Noi Caimacamii ţereî rumânesci.
       Bumnăvostră boerilor Ispravnici ot sud................vă facem în soire,
că ne-au venit la aucj, cum că duuinevostra opriţi pe arendaşi i pe neguţători din neguţătoriiie lor cu cuvent că sunt streini, în puterea cărţei ce vi s’au trămis la Iulie 24, care acele cărţi cautându-se nu se vă(Ju poruncă către dumnevostra a opri sau a zăticni pe cinevaşi cu nume de strein, ci ritoricos vi se face soiut? că la slujbele i la maslahaturile ţereî au să se pue pămentenî iar nu streini, adecă după ce va veni Măria sa prea înălţatul nostru Domn în scaun, precum Măria sa va porunci are să se facă şi dumnevostră neînţelegend noima cuprindere! cărţei, că $ice că are să facă, iar nu că să faceţi ceva, cum dar aţi îndrăznit să opriţi neguţătoriiie şi pe arendaşi mai vertos vameşi şi alţi cumpărători de huzmeturî, cu nume de streini ; ci dar straşnic ve poruncim, că ceea ce aţi făcut să o îndreptaţi, casă nu se facă pagubă vre-unuia în vre-un fel de chip, că înşivă veţi cădea la învinovăţiie a plăti paguba lor; de care să avem şi răspuns.—1822 August 10.
       Serafim Buzeu, Bariu Vacar eseu, Dumitraşco Racoviţât Constantin Bală-cenu, Scarlat Grâdiştenu, Scarlat Alihălescu, Mihaiu Filipescu.
       Cod. 96,pag. 326.
       Cât privesce breslele nu găsim sub scurta guvernare a Caimacamilor decăzuţi proces dintre isnaful cojocarilor groşi cu vama1. Acesta *)
                                               *) Către dumnelor boerii Caimacami.
      După buiurdizma de la acestă ja]bă a isnaful'u cojocarilor groşi de aici din Bucurescî, prin Zapciu hătmănesc s’au înfăţişat la Logofeţie cu vameşul oborului Bucurescilor, pricină avend pentru vama peilor de miel ce le lucreză în prăvăliile lor, s’au căutat ponturile i catalogul vămii şi se găsi în catalog scris : «hârşiile ce obicinuesc de ia de la turme isliearii i cojocarii groşi asupra fată-«ciuneî oilor, unde ie duc de Je lucrăză să plătescă de una 9 bani, iar peile «de miel albe i negre ce cumpără şi se neguţătoresc cojocarii groşi de le fac «căciuli, blane şi cojoce să aibă a se face urmare hotărîreî ce s'au făcut, ca pentru «câte dintr’acele peî cumpărate ori de pe afară sau de pe la măcelari, nu vor «avea cărţulie că au plătit vemjătorul vama, să plătâscă cojocarul de una trei «bani», după care coprindere a catalogului li s’au (Jis cojocarilor că sunt datori?
ISTORIA ROMÂNILOR
381
■ - ~___ -    _______________________________________L-----------------------------
pretinde să plătescă cojocarii vamă pentru peile ce strîng pentru ale
pentru peile ce au adus la prăvăliile lor de le lucreză, pentru câte nu va fi vama plătită de eî sau de vencjetorî, să plătăsdl vama şi răspunseră că aceste piei le strîng de la Paşcî până la lăsatul secului, în care vreme sunt muştereî streini de cumpără şi le scot de aici cari plătesc vama căci nu taie numai măcelarii miei, ci taie obştea la casele lor, i simigiiî de vend fripturi şi din pricină că eî nu pot apuca de streini, şi într’acest an fiind slobozenie de a tăia miei au cumpărat şi eî miei de afară ca 1- o mie două, şi aducendu’i aici de i-au tăiat, venind carnea, iar peile le-au oprit pentru meşteşugul lor, pentru care peî le-au luat vameşii câte 4 parale de unul; au cumpărat puţine peî şi de pa la măcelari, cari măcelari plătesc vamă la scaune, pote dintr’enşiî vor fi cumpărat şi de la alţii dar prea puţine, şi că ponturile acestea nu sunt nouă ci vechi şi nici de un vameş n’au fost supăraţi într’acest chip, nici că au fost vre-o dată îndatoraţi să aducă tescherea de la cei ce le vend lor şi nici pote să se cunoscă în prăvălie marfa ce este nouă, pentru că ei au marfă în prăvălii şi din trei patru ani plătită la alţi vameşi vechi şi nici o dată nu se dec-sebeşce, ci o amestecă cu nouă ca să se trăcă, rugându-se a nu li se face obi-ceiu noii, după cererea acestor vameşi, c% să le numere marfa în prăvălii; s’au Zis vameşilor cu ce cuvent cer câte patru parale de miel, în vreme ce catalogul scrie pentru mieii ce se vend în politie să dea vamă câte 2 parale de unul? şi respunseră, că cele-l-alte câte doue parale le-au luat pentru peî, fiind-că peile de miel ce se vend de neguţătorie aşa sunt puse la catalog, iar cojocarii căci sunt pentru meşteşugul lor de aceea sunt puşi câte o para la pele şi ceea ce vor fi dat mai mult să se soeotoscă şi le va ţinea în semă, fiind scris la vama ce miei au adus şi au plătit, asemenea şi pentru peile vechi din anii trecuţi iarăşi nu’î supără, cum şi peile ce vor fi cumpărate de la măcelari să arăte foie şi le va ţinea în semă, iar numai peile ce le-au cumpărat de pe la alţi din politie şi de pe la siraigii, căci simigiiî, prin judecata Logofeţiei s’au apărat de la acelea fac cerere să plătescă, pentru care s’au îndatorat cojocarii să se învo-iască cu vameşii şi fiind că nu s’au mai putut învoi ci au mai supărat cu jalbă, arăt dumnăvostră pricina că cojocarii cer apărare cu obiceiul ce li s’aîi urmat ca sa nu intre prin prăvălii a le face zmăcinărî mărfeî, iar vameşii cer, după^ cuprinderea catalogului ce mai sus se arată ca să plătescă vamă peile ce n’au dovedit că au plătit Zicend că de au fost cei din nainte vameşi făr'de îngrijire ei îşi cer dreptul, şi după cuprinderea catalogului avend cuvent vameşii la cererea lor, găsesc cu cale să se dea poruncă la Dumneluî vel Hatman să îndatorescă pe cojocari, ca ori prin învoire, sau cu alt mijloc care vor găsi între eî mai înlesnitor, să plătescă dreptul vămii. 1822, August 28. ^
          Mihalache Mânu. vel Logofet.

             Cod. IU, fila 1G0.
V. A. URECHÎÂ
  382
  preface în căciuli, blărrî, cojoce. Denşiî refusă. Urrnâză înfăţişări de judecată. Marele Logofet Mihalache Mânu, dă dreptate vameşilor.
                                               De la Logofeţia cea mare a ţereî de sus.
        Cinstite Dumnăta Epistatule al hătmanieî, după jalba vameşiuluî Oborului de aici din Bucurescf prin zapeiui Dumitale s’au înfăţişat la Logofeţie cu cojocarii groşi de aici, pentru vama peilor ce le string de meşteşugul lor că nu se supun a o plăti, s’au căutat la catalogul vămeî şi se găsi scriind pentru peile de miel albe i negre ce cumperă şi se neguţătoresc cojocarii groşi de le fac eăciulî, blane şi cojoce, ca pentru câte dintr’acele peî cumpărate ori după afară, sau de pe la măcelari nu vor avea cărţulie <ă au plătit neguţătorul vama, să plătescă cojocarul de una trei bani, după care cuprindere a catalogului cerură vameşii ori sa arăte cărţulii că au plătit vama, sau să arăte pe vencjetorî şi pe eî nu’î va supăra; răspunseră cojocarii că în prăvăliile lor au marfă şi de doî-treî anî plătită la vameşii de mai nainte, şi de la Paşcî până la lăsatu secului de dulcele Pasceluî fiind-că se taie mici în politie de mulţi, sunt şi muştereî mulţi de prin alte părţi de le cumperă, iar trebuinţa lor şî-au făcut’o că au cumpărat miei de i-aii tăiat eî şi carnea au vendut’o iar peile le-au oprit, pentru cari miei aii plătit câte 4 parale Ia vameşî, aii cumpărat şi de pe la măcelai'e puţină sumă,|carî măcelari au vama plătită la vameşi, iar din peile mieilor cî taie simigiiî şi alţi casnici din mieii ce cumpără în politie şi le vend câte una n’au putut să cumpere din pricina streinilor, că le înălţa la preţ, dar pote că vor fi şi cumpărat dintr’ale lor prea puţin lucru şi acei streini şi*au plătit vama lor; s’au (jis vameşilor cum au hiat câte patru parale de miel ? şi răspunseră că mieii ce vin în politie sunt rînduiţi la vamă precum vexarăm din catalog a da câto 2 parale de unul, iar cele-l-alte două parale sunt pentru pele, căci la alţi omeni unde se vend de neguţătorie sunt orînduite câte 6 bani, iar numai la cojocari căci sunt pentru meşteşugul lor sunt rînduite câte trei bani şi să vie să se socotescăcă le va pune iasocotălă pentru miel şi pele câte trei parale. Asemenea şi pentru peile vechi din anii trecuţi i pentru peile ce le vor fi cumpărat de la măcelari nu’î supără, ci numai pentru peile ce le-au cumpărat de pe la simigiî (căci simigiî prin judecata Logofeţieî s’au apărat, i de la alţif din politie şi cele ce vor fi aduse de afară care n’ail trecut prin vamă, de la acelea cere să plătescă; pentru care, s’au îndatorat cojocarii să se învoiască cu vameşii şl ceea ce va fi cu dreptul să plătescă. Se jăluiră vameşii şi de asta că zapciul hătmănesc ne facendule zor, nici până acum r.’au venit cojocarii aşi arăta soco-tela fieş-care şi să plătăscă dreptul vămeî ce va fi cu cale. Ci dar să porunceşcî zapciuluî a îndatora pe cojocari' far’de pre-lungire să mergă la vameşi, stând mumbaşir asupră-le, ca cu mijlocul dreptăţeî plătind vama ce so va cădea, să se
IsfbRIA ROMNILOR
383
      O afacere care agită comerţul este schimbarea frequentâ ă cursului monedei. O asemenea schimbare s’a întemplat, după cum s’a ve<Jut, sub Otcârmuirea Valahiei.
      Acesta dă ocasiune zarafilor evrei, armeni, şi creştini să facă un comerţ ilicit cu monedă în paguba negoţului. Pentru a se curma asemenea comerţ, Caimacamii dau următorea poruncă :
                                                 Noi Caimacamii ţereî rumânescî
      Cinstite dumneta frata vel Agă, fiind-eă ne-ani pProforisit cum că zarafi^ evrei, i armeni, i crescini, şi mulţi din slujbaşii ce obicinuesc do fac zaraflâc nu îndestul că este chesatlâc de alişverişuri din pricina scăderei banilor (care scădere fiind cu poruncă Imperăt6scă urmeză a se păzi), dar ei încă aii început a strînge paralele cele mărunte dând baş la leu 4 parale, şi aşa cu acesta se pricinuesco un mare cheder la toţi de obşte negăsindu-se parale mărunte, de aceea scriem, ca adunând înaintea Dumitale pe toţi aceia ce metaherisesc zaraflâc, să le dai straşnică poruncă a se părăsi de acum înainte a nu mai strînge paralele cele mărunte, căci de se vor mai dovedi cu acest fel de urmăriri straşnic se vor pedepsi spre pilda şi altora, şi fote acele parale ce se \or găsi la ei strînse într’acest chip li se va lua controbont şi Dumneta frate vel Agă să îngrijesci pentru ac6sta, dând straşnic poruncă zapciilor tergului, ca pe cel care se va prinde cu o urmare ca acesta, să’l aducă la Dumn6ta, şi Dumneta să ni-1 areţî noue — 1822 August 4.
       Serafim Buzău, Barbu Văcărescu, Dumitrache Racoviţă, Constantin Bală-ce nu, Mihalache Mânu, Scări at Grăliştenu, Scarlat Mihălescu.
       Cod. 96 pag. 330.
       Ţeranî. Un moment sperase şi’bietul ţărancă noua domnie pă-mentenă va aduce Îmbunătăţirea sărtei 1 ut. In acesta speranţă mai multe sate şi unele chiar ale boerilor Caimacami reclamă în contra arendaşilor ori a proprietarilor. S’a răspuns ţăranilor de Caimacami, că «.Luminăţia Sa Paşa nu numai că nu strică pravila (ponturile), ci încă mai vertos le intăresce» şi totuşi Caimacamii recunosc co şi ţăranii au pătimit in resvrătirea anului trecut. Apoi pentru asemenea pătimire
   desfacă a nu maî jălui, iar de curge acosta din nevrednicia zapcinluî, să orîn-duescî altul, căci de când s’au înfăţişat au trecut multe <]ile şi zapciul nu au maY făcut urmare.—1822 August 12.              4
         Vel Logofet.
             Cod. 90 pag. 327.
384
V. A. URECHIĂ
Caimacamii dor atîta concesiune fac, că ţeraniî să dea cea poruncită de pravilă «cu repaos»1.
                                 !) Porunca ce s’au făcut către Tsprăvnicatul Argeşului în pricina locuitorilor satului Câinenî dintr'acel judeţ.
                                             Noi Boeriî Caimacami ai ţerei rumânesci.
       Dumnevostră boerilor Ispravnici ot snd Argeş, fiind-că după al doilea jalbă ce au dat Măriei sale Paşeî locuitorii satului Câinenî dintr’acel judeţ, cerend de a’şî întorce înapoi moşia lor ce li s’au luat în chip de ven(Jare de răposatul Domn Suţul şi în urmă s’au vendut lui Yrana, care pricină cu tote că s’au orînduit în cercetarea nostra, dar fiind-că sineturile lui Yrana nu fură de faţă de a se putea face cercetare şi jăluitoriî ne mai putend şedea ca să piară aici în cheltuială până când se va aduce acele sineturi după sorocul vechilului ce şi-au pus, şi despre altă parte fiind-eă aşteptăm şi bună venirea Măriei Sale luî Yodă, de aceea jăluitorilor li s’au dat drumul a merge la casele lor, iar dumnevostră când veţi primi însciinţare de la noi că aii sosit stăpânirea, atunci să faceţi cunoscut jăluitorilor a se scula să vie aici să se judece, căci până atunci pote să vie şi însuşi Vrana cu sineturile de faţă. — 1822 Iulie 8.
       Mihalache Manu} Scarlat Grădiştenu, Romanitis.
       Cod. 96 pag. 297.
                                                  Noi Caimacami ţerei rumânesci.
       La acâstă Anafora a judecăţii Departamentului de opt nerămâind odihniţi locuitorii din satul Palanga sud Dâmboviţa, Dumnăluî vel Hatman al Divanului i-au înfăţişat şi înaintea nostră cu Tudorache arendaşul prin vechil Gheorghe Grămăticul, cerend ca să nu fie siliţi a face maî multă clacă decât 6 (file pe an, pentru care (}ic că plătesc ceî cu trăgători taleri 7 şi fără trăgători taleri 6 şi câte o găină după vechiul obiceiu ce li s’ar fi urmat, iar de carul cu lemn şi de (Jiua de plug să fie cu totul ertaţî, aflându-se omeni scăpătaţi, de şi fac hrana pe alte moşii, căci pe numita'moşie Palanga ar fi numai cu casele şezători; iar vechilul împotrivă răspunse, că de a le face uşurare şi musaadea de cele ce sunt orînduite şi canonisite în pravilă a da un locuitor stăpânului moşiei nu se împotrivesce, dar încă să mergă către sineşî cu rugăciune, iar sa nu’l tragă prin Divan urî şi judecaţi. Asupra cărora provii ml li s’au dat locuitorilor să în-ţelegă, că Otcârmuirea şi Luminăţia sa Paşa nu numai că nu strică pravila si obiceiul pământului, ci încă mai vârtos le întăresce) pe care’î hotarîm şi’î osîndim ca tocmaî după acestă Anafora a judecăţii să fie următori, atât pentru obiceiul pravilei, cât şi pentru răspunderea celor în natură să le dea cu repaos pentru căci au pătimit şi ti în resvrătirea anului trecut, care acăsta să o cu-noscă ca un har şi musaadea de la j udecată, şi nuraaî acum pentru destoinicele cuvinte ce (Jit' dumnelor boeriî judecătorî, iar nu pentru tot-d’auna, fiind-că
                                      *
ISTORIA ROMÂNILOR                    385
      Cu referinţa la ţigani un singur act găsim din ţimpul Caimaca-
pravila are aşî avea întru tote şi către toţi fără osebire puterea şi urmarea sa, iar la provlima ce mai făcură locuitorii aceştia, că n’au locuri şi altele cele de hrana vitelor lor pe acăsta moşie Palanga, vor da osebită jalbă de li se vor face îudestulare la dreptatea ce vor avea. — 1822 Iulie 15.
     \Mihalache Mânu, Scarlat Grădiştenu, Grigorie Romanitis.
      Cod. 101, fila 12g.
                                                   Către Dumnilor Boeriî Caimacami.
      După buiurdi/ma ce se da la acesta jalbă a locuitorilor clăcaşî din opt sate după moşia Bucovul din sud Saac, a dumn61or boerilor Filipeşti i Kaco-viteştî, s’au înfăţişat înaintea mea patru dintr’enşiî anume: Dan şi Vasile din satul Tufele, i Ion ot Pescî şi Gheorghe din satul Bucovelu), vechili cu adeverinţă în scris şi de la cele-l-alte sate după acestă moşie Bucovul, cu Medelnicerul Ia-mandi ce au fost arendaş, aducend şi însciinţarea dumnelor boerilor Ispravnici de la trecutul Iunie 16, care citindu-se se plânseră locuitorii, că nici o cercetare, nici alegere şi îndestulare la năpăstuirile ce au cercat de la numitul arendaş şi de la un Lascăr Epistatul moşiei, ce nu fu aici faţa, nu li s’au făcut, nici n’au fost faţă, nici vre-o hotărîre domnescă de judecăţile ce au avut cu dum~ n6lor stăpânii moşiilor, cerend a li se păzi obiceiul vechiu ce au avut. I’am întrebat dar la ce sunt năpăstuiţi ? şi aretă că pentru dijma porumbului le-au luat opt baniţe de pogon, cu baniţa de oca 42 şi porumbul nu l’au primit tomna, ci primăvara, uscat; şi la fen că eî aii curăturile lor din pădure, şi au obiceiu de da câte 20 parale de car, iar acum le ia câte 2 lei de car, şi nu îndestul cu aceea, ci le pune cu încărcătură unde este un car, doue, trei, deosebit şi la pogonele de vie ce au s’au făcut o mesurătore de lot 1820, începend de vară şi până pe iarnă când s’aii început resvrătirea, cu care mesurătore se ved prea mulţi încărcaţi; puind şi prunii, pentru care pruni dau din 10 unul, încă arendaşul cu năpăstuire le-au luat rachiu; au pus şi rîpele i crângul ce este la loc nerodnic, cerendu*le po taleri 2 de pogon, şi cu tote că eî n’au plătit, dar se află în prigonire, cum şi la clacă, dacă face slujbă cu carul le ţine în semă numai (Jiua omului, i carul de lemne ce este să dea la Crăciun n’au vrut să primăscă lemnele, căci sunt eftine, câte un leu şi câte 50 de parale, ci le au luat câte taleri 3, şi pentru (Jiuade plug, că îi apucă să plătâscă în bani câte taleri 5 (Jiua. împotrivă răspunse arendaşul, că la nimic nu le-au făcut năpăstuire, înteiti pentru dijma porumbului că le-aC luat cu baniţa moşiei ce din vechime s'au urmat, care pote să fie ca 28 oca, şi pentru oreşî-care mărime a baniţei sunt slobozi şi eî de taie lemne din pădure pentru ventjare iar că n’au primit’o tomna dijma porumbului, pricina au fost că n’au vrut locuitorii să o aducă, la care tăgăduiră locuitorii; pentru lemne de neguţătorie
                                                                                                                                               lsloiia Românilor de V. A. Urechiă.
Tom XIII,—25
386
V. A. URECHtĂ
miei, din 10 August 1822. Este tânguirea lor contra jafurilor zapciilor rinduiţî asupră-le.
(Jicend că sunt popriţi, iar pentru fen, <pce arendaşul că după cum i-au dat prin zapis stăpânii moşiei aşa au luat şi încărcătură nu le-au făcut, şi la po-gonele de viî iarăşi năpăstuire nu le face, căci cu poruncă domnescă şi cu boerănaş orînduit mesurându-se viile, după catastihul ce s’aii făcut cere acei câte taleri 2, iarăşi după cum stăpânul moşiei l’au volnicit, precum şi pentru clacă nici o năpăstuire nu le-au făcut, ci după pravila au luat, iar pentrn lemnele de foc le cere bani, pentru căci n’au fost următori să le aducă; asemenea şi pentru calele de plug le cere bani, căci nu vor să are cu plugul. Şi fiind-că atât prin însciinţarea dumnelor boerilor Ispravnici, cât şi jăluitoriî, arată prin jalba lor, că aii avut judecăţi cu stăpânii moşiilor, pentru care judecăţi nu avură nici jăluitoriî, nici arendaşii vre o dovadă să arete şi mai vertos că pârîtui au şi eşit acum din arendă, şi mai 'nainte nici locuitorii nu se ved să se fi pornit cu vre-o pâră; de acesta bine <Jic dumnelor boeriî ispravnici, ca să fie îngăduială până vor veni dumnelor stăpânii moşiilor din Braşov şi atunci să’şî caute pentru măsuratul pogonelor de viî, i pentru câte taleri 2 de pogonul de vie şi câte alţi taleri 2 de carul de fen, iar pentru dijma porumbului ce s’a năpăstuit maî mult decât renduesce pravila, luându-le cu baniţa mare, pentru dijma fenululuî că i-au încărcat la un car doue şi treî, i pentru lemnele de foc că le-au luat preţ maî mare decât s’a ii politifsit vemjarea în terg, i pentru clacă că nu le-au ţinut preţ în sămă când au făcut slujbă şi cu carul, i pentru (jiua de plug, că le-au luat plată ncaî multă decât se politifsesce, i pentru ceea ce şi arendaşul (Jice, că au voîe de taie lemne pentru neguţătorie şi pentru a^eea este baniţa porumbuluî maî maro, care acesta ved că şi du-mnâlor boeriî Ispravnici o pomenesc, dar nu că au făcut şi vre-o cercetare a descoperire!, fiind-că locuitorii tăgăduesc, găsesc cu cale să se dea porunca stăpânire! către dumnelor boeriî Ispravnici aî judeţuluî, ca după rînduiala pravilei urmând, să le cerceteze cu iubire de dreptate, şi la ceea ce se vor găsi năpăstuiţi locuitoriî, să le facă îndestulare cu împlinirea ce se va cădea, sau neodihnindu-se vre-o parte, cu alegerea dumnelor în scris, după sfântul Dinii-trie să’î soroeescă la Divan, când până atuncî vor veni şi dumnâlor boeriî stăpâni! moşiilor, a li se face îndestulare pentru tote. — 1822 August 26.
      Mihalache Mânu vel Logofet.
                                              Către Dumn&lor boeriî Caimacami
   După buiurdizma de la acesta jalbă a Dumneluî biv vel Stolnicii loan Soco-lescu de la Pitesc! sud Argeş, ce o dă pentru ceî ce locuesce pe moşia Corbu a | sfinteî episcopii Argeş din sud Muscel, că eî fiind fost streinî ungurenî 3naT{6ra nemţescă, au fost avut şi hrisove Domnescî/atât pentru birui lor, cât şi pentru
Î&TORIA ROMÂNILOR
                                                                                                                                   387
                                                        Dar nu este posibil asemănarea suferinţelor asupririlor şi nedreptăţilor ce au de îndurat ţiganii cu acele ale nefericiţilor ţărani
  clacă a face pe an numai câte şăse 4d0 la Episcopie, precum şi sfînta Episcopie mai nainte vreme când se numea mănăstire le-au fost dat carte pentru alte aşecjămenturî şi după ce au rămas ei la bir în rînd cu ţăranii, li s’au stricat tote acelea prin judecăţi Ş’ hotărîrî domnescî, supuindu-se a plăti adeturile moşiei după pravilă, încă pentru relele urmări, pagube şi împotriviri cu care s’au arătat la Episcopie, s’au şi pedepsit cu porunci ale stăpânireî şi că de sunt 16 ani au urmat cu răspunderea dreptului moşiei făr de împotrivire, iar în anul trecut când s’au început răsvrătirea, dând el jalbă stăpânireî şi nearătând judecăţile ce s’au urmat între sfînta Episcopie cu denşiî, nici anerosis ai aşeejă-mentuluî lor şi nefiind faţă nici Dumneluî Stolnicu, arendaş fiind, sau om al Episcopiei, li s’ar fi făcut anafora de la Logofeţie, să nu le ia maî mult de cât 6 <Jile clacă pe an, şi ceea ce le-au luat maî mult să stea depositon până se va da hotărîrea stăpânireî, de care i-au scris Logofeţia carte şi Domnioî sale pentru acesta, (Jicendu-T să nu dea pricină de scandelă, care o vă(Juiu cu acestă cuprindere ce arată prin jalba scrisă din anul trecut 16t 1821, Marte 2, căreia <Jice că au şi fost următor, iar numiţii cu zurba s’au sculat asupră’i când a fost acolo la moşie în iarna trecută, spre desfacere cu isprăvniceî, vrend să’i calce casa, şi prin ajutorul vătafuluî de plaiu au scăpat şi deosebit pârîţiî în silnicie în vara trecută au păscut cu vitele treî munţi de pe moşie, carî munţî în lăt 1820 i-au ţinut eî, cu tocmelă a da pe fieş-care munte câte 3000 oca caş şi că într’acel an preţul munţilor au fost îndoit, fiind dovadă că au plătit însuşi eî la munţiî ot Nucşora ocaua de caş parale 20 şi aşa cere să i se plătoscă, au urmat şi în anul acesta tot asemenea păseend aceî munţî cu vitele fără tocmelă; maî arată că pârîţiî prim zapis au cumpărat fea şi bucate de ale moşieî şi după tocmâlă nu se supun a le plăti, cerend poruncă către Dumnelor Ispravnicî şi mumbaşir că să’î supue la plată; pentru care făcend cercetare me pliroforisiiu, că atât prin zapis iscălit de 16 locuitori aî jaceluî jgat şi adeverit de isprăvnicat {în 16t 1803 Iunie 11, i prin anafora întărită de răposatul întru îerici're Dom^Donstantin Vodă Ipsilant, cu lot 1806 Iunie 22, cât şi prin judecata Divanuluî ţeriî cu lot 1808 Ianuar 4, când s’aiTjiidecat aceşti sătenî cu Medelnicerul Ioniţă, vechilul prea sfinţieî sale răposatul uî Episcop Argeşiu pentru clacă şi alte adeturî ale moşieî i împotriviri şi zilnice urmări, cu care s’au fost arătat pârîţiî că s’au aneresit aşe<Jămîntul lor de maî nainte cu destoinicie cuvinte şi s’au îndatorat după pravilă a face clacă şi a răspunde adeturile moşieî ca şi ceî-l-alţî locuitori de obşte poprindu-se eî şi din ven(}area vinuluî şi a raehiuluî după moşie, precum şi pentru păşunea munţilor, i copacilor roditori ce s’au fost urmat atuncî de către aceştî locuitori şi alte pagube ce au pricinuit sfinteî Episcopiî, se în-datorăză la plată, rînduindu-li-se şi pedepsă; deci fiind-că pârîţiî se înţelege, că
388
V. A. URECHIĂ_____________________________
clăcaşî. E de mirare că încă maî cutezau eî a reclama, din când în
în anul trecut când au dat jalbă la Dumnălor boeriî Caimacami pentru că n’au fost de faţă nici jăluitorul, nici alt om din partea sfintei episcopii ca să arăte aceste sineturi şi ei vor fi arătat ale lor aşecjementurî ce se vede aneresite, Logofeţia au dat anafora ca să li se păzăscă acele aşe^ămînturî şi maî vîrtos cu cuventul ce vede în cartea Logofeţieî către Dumneluî Stolnicul, ca să nu dea adecă pricină de scandela, arată curat ca atunci dreptatea era în puterea acei şciute epohi, dar fiind-că acum s’au ve(Jut acest fel de temeinice sineturi la sfinta episcopie, doveditore că pârîţiî sunt îndatoraţi şi la plat% clăceî a face câte 12 <Jile pe an şi la tote cele-l-alte adeturî ale moşiei a le răspunde fără deosebire ca toţi ceî-l-alţî locuitori de obşte, rămâne netemeinică anaforaua din anul trecut, cel i s’au dat şi după pravilă să răspundă şi claca şi tote cele-l-alte ce sunt îndatoraţi la sfînfca Episcopie, iar pentru păşunea munţilor din anul trecut şi de estimp, pentru fen şi bucatele ce cu zapis au cumpărat pârîţiî şi nu se supun a le plăti; găsesc cu cale, să se dea porunca stăpânire! cu mumbaşir aprod hatmănesc către Dumnelor boeriî Ispravnicî aî judeţului, să cerceteze şi dreptatea păzind, să facă jăltfitoruluî cuviinciosa îndestulare cu împlinire, iar neo-dihnindu-se vre-o parte de acolo, cu alegerea în scris ce vor face, să’î ia mum-başirul împreună vechii plirecsusios din partea Dumneluî Stolnicului, sau însuşî de va voi şi să’î aducă la Divan a se judeca.        1822 August 28.
      Mihalache Mânu vel Logofet
      Cod. XCIX, fila 152. v.
                                                  Noi Caimacamii ţerei rumânesci,
      După pliroforia ce ne dă Dumnăluî fratele biv vel Vornic Mihalache Mânu, epistatul Logofeţieî ţăreî de sus printr’acesta anafora, de vreme ce sfânta Episcopia Argeşuluî are acest fel de temeinice sinoturî, prin care se face dovadă că pârîţiî loeuitorî Corbenî sunt datorî ca şi claca să o facă câte 12 <Jile pe an şi tote cele-l-alte adeturî să le răspundă după obiceiul pămentuluî fără deosebire, ca toţî ceî-l-alţî loeuitorî de obşte, nu au pârîţiî nici un cuvent de a se împotrivi şi a nu da supunere de aşî răspunde după pravilă adeturile mo-şieî la sfinta Episcopie, nici se pot ajutora cu acea anafora ce lis’aîi dat de la Logofeţie în anul trecut, nefiind fost faţă la judecată nicî jăluitorul, nicîaltom din partea sfinteî Episcopii, ca să arăte sineturile Episcopiei şi maî ales că chiar Logofeţia prin cartea ce a scris către jăluitor <}icendu-î adică, ca să nu dea pricină de scandelă, aneresce aceeaşî anafora, dând a înţelege că este făcută în vreme când nu se putea păzi orînduiala dreptăţeî şi a pravilei; de aceea şi hotărim ca pârîţiî loeuitorî să’î răspundă şi claca şi tote cele-l-alte adeturî ale moşiei după pravila pămentuluî, iar pentru păşunea munţilor din anul trecut şi de
ISTORIA ROMÂNILOR
389
când, la autorităţile superiore contra asupririlor moşierilor şi că maî speră să capete ascultare şi dreptate.
estimp, i pentru fânul şi bucatele ce cu zapis au cumpărat pârîţiî şi nu se supun a le plăti, orînduim pe sluga Divanului.......aprod hatmănesc să mârgă
la faţa locului, prin carele poruncim dumnevostră boerilor Ispravnici aî judeţului, să se facă urmare întocmai după cum în anafora se cuprinde. 1822 Septembre 2.                                   .
      Gherasim Buzeu, Barbu Vâcărescu, Dumitrache Racoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Grădiştenu, Mihaiu lilipescu, Nestor,
                                                   Noi Caimacamii ţerei.
      Pe acestă anafora a judecăţeî Departamentului de opt, neremâind mulţumit Gheorghe sîn Stan ot satul Dărăştiî, Dumnâluî vechilul Hătmănieî ’l-aiî înfăţişat înaintea nostră cu Dumneluî Stolnicu Grigorie Asan, picând Gheorghe în apelaţia sa, că nu ar fi cu dreptate sa plătâscă el chiria vadului cârciumeî în două părţî, căcî în urma hotărnicieî ce s’au făcut moşiilor Exelenţeî sale Gheneral Laptev şi a Dumnâluî Stolnicului Asan, ’l-au apucat omul Exelenţeî sale Gheneralului de au plătit atât chiria vadului cârciumeî pe trei anî de arendul cu încărcătură câte taleri 150 pe an, cât şi claca şi acum să maî plătească şi Dumnâluî Stolnicului, pentru că din început este de când ’l-au apucat omul Exelenţeî sale au spus Dumneluî Stolnicului Asan şi nicî o îndreptare nu au făcut şi ceru să fie apărat, iar Dumneluî Stolnicu să’şî caute cu Exelenţia sa Gheneralul Laptev. Deci făcând şi noi drepta chibzuire asupra aceşteî pricini, (Jicern cădinscrisorea Du mnâluî Paharnicului Hafta hotarnicul,'ce au trămis către Dumneluî Stolnicul Asan (a căruia cuprindere se vede aşternută în dos în Anafora), făcendu-se curată dovadă, că hotărnicia moşieî Mă-gurelele şi cercetarea codruluî de loc, «nde se află vadul cârciumii de prigonire n’au luat săvârşire, nu se cuvine a fi strămutat Dumneluî Stolnicul Asan din stăpânirea ce au avut până la lât 1820, când au mers hotarnic Dumneluî Paharnicu Hafta, şi casa luî Gheorghe i acest vad de cârciumă fiind dovedit că este în cuprinsul aceî stăpâniri a Dumneluî Stolnicului, după însăşî netagăduirea jăluitoruluî Gheorghe, (Jicend că maî nainte de hotărnicie p ătea chiria vadului la Dumneluî Stolnicu, rău dar şi fără cuvifnţă au urmat numitul Gheorghe de-aîi plătit chiria acestui vad, i claca de la let 1820 înainte la omul Exelenţeî sale Gheneral Laptev. Drept aceea bine au judecat Departamentul şi asemenea găsim şi noî cu cale şi hotărîm, ca după cum au curs stăpânirea din vechime până la maî sus numitul let 1820, aşa să se urmeze şi de atuncî înainte şi Gheorghe să plăteas ă la Dumneluî Stolnicul Asan, atât aceî talerî 128 cusurul din avaetul cârciumeî pe 16t 1820, cât şi avaetul i claca de atuncî înainte până când va lua săvârşire hotărnicia prin lutărîre domnească, iar banii ce va fi dat la Gheneralul Laptev şi omul Exelenţeî sale,
390
V. A. URECHIĂ
      Edilitate. Abia se repară podul de la pdrta Curbei Domnesc! în timpul administraţiune! Caimacamilor1)
      Cele-l-alte măsuri de edilitate privesc îndestularea publică2) a Casă şi î ceară înapoi; şi după săverşirea hotărniciei de va călea casa jăluitoruluT, şi vadul acesta de cârciumă pe moşia Exelenţe! sale Gheneralului, îşi va căuta Exelenţa sa cu Dumndlu! Stolnicul Asan şi pentru venit dreptatea ce-va avea. 1822 Septembrie 12.
      Barbu Văcar eseu, htrate Creţulcscu, Scarlat Grădişteanu, Nestor, Scarlat Mihălescu. >
  Către Dumnelor cinstiţii boeri Caimacami de la departamentu Criminalion
      După jălbile ce au dat Dumnevostră mulţi din ţiganii domnesc! şi lingurari pentru doi fraţi Costache şi Aleco Piersicenî, ce au fost de către armăşie orîn-duiţî zapciî asupra ţiganilor în anul trecut şi într’acest următor an, plângendu-se ţiganii pentru jafurile ce li s’au făcut de către numiţi! zapci! işx cer împlinirea. Şi după buiurdizma jălbilor orînduită fiind în cercetarea aceşti! judecăţi, au luat judecata pliroforie iarăşi de la jăluitor!, că pârîţiî se află la Ploeşc! sud Prahova, pentru car! să fie cinstită porunca Dumnevostră cu zapciii al ar-şie! or! unde’! va găsi, prin soirea şi ajutorul Dumnelor boerilor Ispravnic! a! judeţului rădicându’î să’! aducă la judecată; şi de alegerea ce se va face vom înşeiinţa Dumnevostră.—1822 August 10
      Grigorie Polcovnic, Constantin Cerchez, lancu Fotiiadis.
      Cod. XCIX, fila 134.
                                                 Noi Caimacamii ţereî rumânescl
      !) Cinstite Dumneta frate vel Vistiere Grigorie Romanitis, epistatule al Vor-nicie! Obstirilor, fiind-că podul ce urmdză pe la porta Curţeî domnesc! este forte stricat, scriem Dumnetale că numai decât să orîndueşcî a se face de iznovă cu podinî nouă acea bucată de pod, încependu-se adecă din colţul caselor re-posatuluî Banului Costache Ghica şi până la porfa Dumneiuî Banului Constantin Creţulescu.—-1822 August 22-
      Dumitrache Bacoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Mihălescu, Mihaiu Fi-lip eseu.
      Cod. XCVI, pag. 333
                              2) Patru pitace ce s'au făcut pe la străjile cele mari pentru a nu mai fa ’c mortasipii catahrisis. hoi Caimacamii ţerei rumânescl.
      Fiind -că din strigarea obştescului norod ne-am pliroforisit, că orînduiţi! slujbaş! a! cumpărătorilor ■■venitului podurilor unindu-secu căpitanii i alţi paznic! de la capetele podurilor şi do pe la străjî, urmează un mare catahrisis luând avaetur! grele, nu numai de la lucrurile ce se aduc aici in politia Bucurescilor,
ISTORIA ROMÂNILOR
391
pitalei. A apera de vamă articolele de indestulare publică, a obliga pe măcelari să vîndă ocaoa de carne de vacă cu 10 parale şi cea de miel cu 11, sunt aprope unicele preocupaţiunî de edilitate ale Căimăcămieî.
care . sunt supuse la plata podărituluî, ci şi de la cele ce sunt apărate şi chiar de vamă, adecă de la cu carele zaherele, cu cherestele, cu săurî, cu lemne de foc, cu cărbuni, cu legumi şi de la ori ce alte asemenea care se aduc aici «pro îndestularea politiei, iar maî vertos de la rachiuri şi vinuri ce se aduc şi se scot din Bucurescî iau maî mult câte parale 4, peste taleri unul, ce se orînduesce prin ponturile ce au la mâni de butea cu vin, i de la vadra de rachiu de ţeră ce au a lua numai câte .bani 9, popresc pe locuitori şi îî jăfuesc cu cât pot rumpe, din care pricină curge o simţitore patimă la totă obştea, şi fiind că aceste jafuri prin obşteşcî anaforale şi hotărîrî Domneşcî sunt poprite cu totul a nu se urma, de aceea pintr’acest pitac se face sciut la toţi de obşte, că nici la căpitani de la capul podurilor, nici la străjarî sau la alţi asemenea, precum nici la vameşi pentru lemne de foc i cărbuni, cherestele i bucate de grâu şi de legumi, i pome i lăpturî i păsări şi orî ce vor aduce de venZare aici pentru hrană şi trebuinţa obştieî nu aii să dea nimic, precum şi la orînduiţiî cumpărătorilor venitului podurilor nu au să dea maî mult decât talerî unul de butea cu vin ce se aduce aicî în politie şi de vadra de rachiu de ţeră banî 9, iar care din locuitori se va supăra cu vre-o luare maî mult împotrivă, să vie la Divan să se jăluiască, arătând pe acel jăfuitor ca să’l pedepsim straşnic; pentru care poruncim şi Dumnevostră Vameşilor aî carvasaraleî, că aceste pitace ce se pun în răspântii j la capetele podurilor, să îngrijiţî a nu se rădica de către nimenî ca să stea în vedere a le citi fieş-care spre a le fi. sciut, căci care se va îndra ni a le rădica Dumnăvostră să’l dovediţi orî cu ce mijloc veţî sci, şi sa ni’l arătaţî, ca să se pedepsescă straşnic, ca în urmă Dumnevostră veţi fi răspunzători.—1822 Iulie 19.
      Serafim Buzeu, Barbu Văcărescu, Constantin Bâlăceanu, Mihalache Manu-i fordachq Golescu, Scarlat Grădişteanu, Scarlat Mihălescu.
                                Doue pitaee^ce s'au făcut unul către DumnHuî vel Agă şi altul către Dumneluî vel Spătarul, pentru a nu se maî lua de la carele cu lequmi şi alte asemenea ce vin în politie spre
                                                            ven^are.
                                                Noi Caimacamii ţereî rumânescî.
      Cinstite Dumneta vel Agă, prin hotărîrea obştescă cea cu înfricoşat şi groznie jurăment întărită de la iet 1809, care şi de toţi Luminaţiî Domni prin ponturile vămeî de estimp ce sunt următore celor domneşcî, afară de vite i din piei i din rachiu şi vin şi afară din podăritul ce este orînduit la vin i rachiu i la (ărătnidă şi nisip şi la alte cară cu mărfuri^ cele-l-alte tote sunt apărate
392
V. A. URECHIĂ
      In ordinea higieneî nu aflăm nici o mesură decât regularea unei afaceri interesând pe spiţerulMihail, care reclamă in contra mede vamă i de căpitanii de p6 la poduri, şi de zapciiî ceî mari spătărescî şi a-giescî, ca să nu se ia nimic cu nici un fel de numire, rînduind şi pedăpşă celor ee vor îndrăzni să facă cât de puţină luare, asupra căreia pricini sunt şi îndestule porunci domnesc! date şi anaforaie obştesc! întărite de Domni, rînduind ca nici vătăşie de pescari sau de precupeţ! să nu mai fie, nici să mai pome-n6s ă şi încercare nu s’au făcut din pricină ca s’aii diafendipsit de zapciî ceî mari, luându-se pe la capul podurilor parale şi lucruri de cele ce are în car locuitorul, pe poduri ţine drumul de ia parale până şi de la carăle cu cărbunî cu nume al ciauşulu! Agiesc, la tergul de afară iau zapciiî ceî orînduiţî la paza nizamuluî Ia unele maî mult decât ar fi fost orînduită vamă, Ia altele mai puţin? adecă cât pot rumpe, încă se întind a lua şi de la păsări şi ceî cu venitul podurilor arăşî se întind cu nume de podărit şi de la cele ce nu sunt orînduite, aducând la tălmăcire rea cuvîntul ce scrie în ponturi, că şi de Ia alte cară asemenea cu mărfuri să ia, cu care cuvent âmbla a se întinde şi la zaherele şi la cherestele i cărbunî şi var, de care cu poruncî s’au aretat că de la ale pă-mentuluî să ia numai de la cele scrise anume în catalogul lui, că acelea sunt orînduite la dare, cum şi vameşiî superă pentru cântar, pe ceî ce aduc var i malaiu şi alte lucruri ce urmeză a trece prin cântar, lucru ce este împotriva ponturilor acestei slujbe şi a obiceiului vechiu, fiind că este orînduit la ceî ce vor avea trebuinţă de cântărit şi pe cât va cântări să’şî ia plata cea orînduită şi aicî în politie se întâmplăla var de cântăresce un hârdăiî pentru pruba şi la carăle cu cărbunî cântăresce un coş pentru prubă şi ven^etoriî i cumpărătorii de nu se învoesc aduc cantaragiu domnesc de ’î cântăresce numai pruba, pentru acesta s’au apărat de a cere plată de cântar pentru totă povara ce are în car, nu numaî la acesta ci şi la altele asemenea, prădându-se spre pildă că tote băcăniile şi alte prăvăliî cu mărfuri streine ce trec tot prin cantar de se vend şi cu mărunţişul şi cu rădicata, şi numaî când nu se învoesc vânzătorii i cumpărătorii aduc cântar Domnesc şi le cântăresce, plătesce, iar nu pe totă marfa ce are în prăvălie, cum şi ceî cu podurile care au rînduit de la butia cu vin un leu, ceî de faţă iau şi patru parale, şi de la rachiu nu iau numaî câte 9 banî de vadră, ci iau maî mult; deosebit şi pentru precupeţi sunt date îndestule poruncî, ca să nu iasă înaintea carelor să le ia lucrurile şi să le precupescă, ci să lase pe locui-itorî a veni în politie să’şî vencjă lucrurile lor cum le va da mâna, şi cel ce va rămânea după prân(} de nu le va putea vinde, acelea numaî să aibă precupeţii voîe să le cumpere, acum vedem că precupeţii le cuprind de afară pe tote, încă când pricep a fi vre un lucru înpuţinat, atunci numaî lasă pe locuitori să vie cu caru, precum se vede cepa şi altele asemenea, ci la acesta este datoria Dumitale în semptul . . . , . a priveghia şi adecă a înlesni mijlocele care aduc
ISTORIA ROMÂNILOR
393
surei de a nu maî da el doctorii la Spital, după ce în timpurile grele numaî el remăsese în Bucurescî cu spiţerie deschisă. Acum acest
eftinătate şi a zăticni pe acelea care pricinuesc scumpătate, dând nizam şi zap-ciilor Dumitale mari si mici i căpitanilor, să se ferescă de astă-(}i înainte de orî-ce urmare ca acesta, că asemenea se vor pedepsi, pentra acesta s’au făcut pitace de s’au lipit pe la răspântii unde nu sunt arătate tote anume, fiind-că cu un cuvent câte lucruri sunt ale pământului ce se aduc de locuitori pentru hrana politiei Bucurescilor şi cele nearătate maî sus şi cele ce nu sunt cuprinse în pitacele cele ce s’au pus pe la răspîntiî au să fie apărate de vamă, şi de orî-ce dare, ci fiind-că este sciut Dumitale cugetul şi scoposul Măriei sale prea înălţatului nostru Domn şi poruncile ce are date pentru acest fel de jafuri, ca să lipsescă cu totul, şi pentru maî înfiinţat, de nu se află aciia vre-o copie de hotărîrea ot 16t 1809, unde sunt arătate anume tote, se va cere de la Divanu a se da, pentru care să dai Dumneta nizam cu totă străsnicia a se păzi. — 1822 August 21
       Gherasim Buzeu, Barbu Văcar eseu, Dumitrăşcu Racoviţă, Constantin Bă-lăcenu, Mihalache Mânu, Scarlat Grădiştenu, Nestor, Scăriat Mihălcscu.
       Cod. XCYI, pag. 331.
                                                    Noi Caimacamii ţerei rumântsd.
       Cinstite Dumneta frate vel Agă, fiind-că din mila luî Dumnezeu vitele se află eftine îndestul şi grase, iar măcelarii fiind nărăviţi rău la câştiguri mari, apururea fac feluri de mijloce să vîn(Jă scump şi să nu ţie carne bună, şi la trebuinţa tainatulux din   pricină că n’au primit eî să              se încarce,
s’au găsit alţiî de s’au încărcat cu  tainul a            da carnea de oie po parale 11 şi
cea de vacă po parale 10; de acea dar carnea fiind din cele delirate a hranei obstieî şi datoria nostră fiind a îngriji şi a ne sili pentru eftinătate, şi de vreme ce cu tainul s’au găsit de s’au ţncarcat cu preţul ce se arată maî sus, la care tain este maî multă greutate decât la eî care vînd în slobozenie cu banî peşin, de aceea pentru binele obştieî am găsit cu dreptate, ca şi eî să ven<Jă ocaua de carne de ăie po parale 11, şi de vacă ocaua po parale 10; ci dar să chemî Dumîlăta pe vătaful de măcelari, i cu măcelarii împreună să le arăţi pitacul acesta, ca de mâne Vineri înainte să vîndă carnea după acest nart, îndatorindu-î a fi carnea cu îndestulare de vite grase, bune? şi la vîncjgtre să se ferăscă a nu se îndrăzni să ceră preţ maî mult, nici să dea lipsă, că se vor pedepsi cu ocna, iar care vor vrea     a vinde            maî eftin oprit să nu fie, la care
să aibî dumneta îngrijire a se păzi    nizamUl           aoesta, şi pe care îl   veî găsi cu
  urmare împotrivă să ni’l arăţî a pedepsi. — 1822- August 17.
       Barbu Văcărescu, Dumitrache Racoviţă, Constantin Bălăcenu, Mihalache Mânu, Iordache Golescu, Scarlat Grădisteanu, Nestor, Scarlat Mihălescu, Mihaiu lilipescu.
       Cod. XCVI, pag. 330.
394
V. A. URECHIĂ.
câştig după doctorii pentru spital vor să-l dea unui Roth spiţerul, care fugise în Braşov.
                                                  Cinstiţi Dumnevostră Caimacami.
      După cinstit pitacul Dumnevostră ce mi s’au dat ca să aduc pe vătaful de măcelari împreună cu câţî-va din fruntaşii măcelarilor şi să le arăt că voinţa Dumnăvostră este să vendă ocaua de carne po parale 10 şi ocaua de carne de miel po parale 11, precum asemenea s’au legat unii din măcelari ca să dea carne în tainaturile oştirilor împărătesei, următor aflându-mă, am adus pe măcelari şi le-am arătat porunca Dumnăvostră, la care răspunseră că fiind slobod a vinde carne veri cine va voi cu preţul acesta, urmăză ca şi eî să fie următor aceştii porunci, dar răspunzători pentru totă vremea (Jiseră că nu pot fi cu ven(Jarea cărnii după hotărîrea acăsta, pentru că fireşce iarna vitele slăbesc şi vencjarca lor este cu mai mare preţ decât acum, se încarcă şi cu mâncarea nutreţului i dobânda banilor şi simbria slugilor păzitori a vitelor celor cumpărate din vreme, şi Ia vreme de nevoie când din întâmplarea vremii va cădea vre-o iarnă grea şi nu vor tăia carne toţi acei lăturaşi rămâne greutatea în spinarea lor şi pote ferâscă Dumnezeu să se întâmple şi vre-o lipsă şi atunci pote cădea într’o vinovăţire de pedâpsă ; vaci acum orî carele voîesce şi îî vine bine taie carne şi este s’obod, iar în vreme de iarnă netăind dintr’aceî slobotjî nu se împilâză a fi datori să taie şi aceia carne, precum şi acum taie, ci precum cjic numai eî se îndatoreză. De aceea de voîesce stăpânirea ca să fie el răspunzători pentru totă vremea cu a tăia carne bună, grasă, şi a ţinea cu îmbelşu-gare politia, cer să li se dea voîe să ven(jiă carne cu preţul ce până acum au vândut, adecă ocaua de carne de vacă pe parade 12, şi ocaua de carne de miel pe parale 13, şi aşa pot da zapis cu a lor iscălitură ca să fie datorî să ţie politia cu carne grasă şi cu îmbelşugare, având voîe să tale şi alţiî câţî vor vrea şi vor putea. Ci dar acum de urmarea şi răspunsul ce- au dat măcelarii nu lipsesc a face cunoscut, iar Dumnevostră cum veţî maî bine chibzui. 1822 August 19.
      Vel Agă
      Cod. 99, fila 141 v.
                                                  Noi Caimacamii ţerei rumdnescî.
      Cinstite Dumneta frate vel Agă, citindu-se înaintea nostră acesta Anafora a Dumitale, am veclut arătarea ce' ne faci, ia care şi răspundem Dumitale, că certrea măceîari!or de a li se da voîe să ven(Jă carne cu preţul ce aiî fost până acum, făgăduiiidu-se că şi în vreme de iarnă tot cu acest preţ să o ven(Jă far’de a cere vre-un prostichiu, fiind numai pricinuire pentru al lor folos în parte nu este primită Divanului, neputendu-se ajutora cu ceea ce $ic că nu o
                                                           r
                  _________ISTORIA ROMÂNLOR____________________________395
      Câştigul la doctorii era mare, câci taxarea lor remăsese ace otărită cu mult mai nainte şi de scăderea tarifului nu se ocupară Caimacamii1).
să potă ţinea scaunele şi în vremea erneî de va fi vencjarea camei tot cu preţul ce s’au liotărît acum de către noî, căci atunci are să se facă cişni şi de va fi trebuinţă se va mai tace prostichiu la preţ. De aceea scriem Dumnitale să dai nizam cu străşnicie a se urma vencjarea cărnii precum s’au găsit de noî cu cale, adecă cea de oie po parale 11, iar cea de vacă oca po parale 10, însă carnea să fie bună şi cu îmbelşugare.—1822, August 21.
      Gfyerasim Buzni. Bariu Văcărescu, Dumilracke Bacoviţă, Constantin Bălăceau, Mihalache Mânu, Scarlat Grădiştenu, Nestor.
      Cod, 99, fila Ţ42.
                                         1) Porunca ce syaă făcui la jalba lui Mihail
      Dohtor spiţer de aici prin care arată că el în vremea anomaliei când aii venit oştirile împărătesei al Devletuluî numai el s’au aflat cu spiţeria deschisă de s’au căutat oştea ce s’au fost rănit şi bolnavi aî spitalul ColţeT, cum şi cei din politie, dându-i-se şi porunca cinstitei Otcârmuirî a fi tot el cu darea dof-toriilor la acel spital, iar acum vede că viind un Roth spiţer, cel ce aufost fugit în Braşov, şi după arătarea gearahuluî Colmaer ce au făcut către Căminarul Trăsnea i către dohtorul Constantin Darvari, vede că i s’au ridicat rtţetele de la spiţeria lui; cere a nu se strica porunca Otcârmuireî, ci să se păzescă acea orînduială, care după dreptate este dată prin atestat la mână’î.
      Cod. 99, fila 141.
                                                       Noî Caimacamii
      Cinstite Dumnitale biv vel Căminare Nicolae Trăsnea, epistatule al spitalului ot sfânta mănăstire Colţea, fiind că jăluitorul Mihail spiţerul, în trecuta răzvrătire, cu primejdia neguţătorieî sale stând aici în Bucurescî cu spiţeria deschisă, după ce s’au arătat cu destulă râvnă şi protimie către bolnavii ostaşi împerătescî i către locuitorii politiei Bucurescilor, după a meseriei sale rîndu-ială, apoi s’au aflat «slujind şi acestui spital, dând adecă tot-deuna din spiţeria sa trebuinciosele dohtoriî pentru bolnavii spitalului, în cât şi spitalul s’au ţinut în fiinţă, după ctitoricesca rînduială şi bolnavii n’au pătimit lipsă de dohtoriî, după însăşi â Dumitale mărturie ce ne-aî dat de faţă în Divan. Nu este dar cu cuviinţă, nici cu dreptate să fie depărtat din slujba spitalului acum în vreme de linişte când nădăjduesce a cunosce el vre-un folos, fiind maî ales însărcinat şi cu dohtoriî peste trebuinţa luî cumpărate numaî pe sema spitalului, cu cât maî vârtos că nicî pentru dohtoriile ce au dat până acum la spital supărare n’au făcut de a i se plăti, arătând învederat şi cu acăsta râvna Dumisale, să facî arătare Dumneluî dohtoruluî Constantin Darvaris, ca să dea poruncă Du-mneluî Colmaer, gearahul Spitalului, ca şi de acum înainte să urmeze a trămi-
396
V. A. URECHIÂ
      Oştirea. Nu mai există decît doră cu numele şi ciţi mai există sunt betrâni şi infirimî, aşa în cât Caimacamii licenţiază pe mai mulţi din lefegii. 1)
te reţetele iarăşi la spiţeria jăluitorului, ca să se ia de acolo dohtoriile pentru spital, îndatorând însă pe jăluitor ca să se silescă a face dohtoriile întocmaî după reţete şi din ierburi noue, iar nu din vechituri, care ori nici de cum, sau prea puţin folos aduc bolnavilor. —1822, August 11.
      Gherasim Buzeu, Barbu Văcar eseu, Dumitrache Racoviţă, Constantin Bă-lădnu, Scarlat Cristea, Scarlat Mihălescu, Mihaiă Filipescu.
      Cod. XCIX, fila Ui.
                                                1) Noi Caimacamii ţerei rumânesd,
      După pliroforia ce ni se dă printr'ac6sta Anafora de către cinstita Spătărie, cum că Marin sîn David lefegiul, nu numai că se afla sărac desăverşit, ci încă este şi beteg de surpătură, milostivire făcend asupra lui, îl ertăm atât de slujbă, cât şi de alte angariî i podve<Ji ca să’şî potă petrece remăşiţa vieţeî sale în pace şi nesuperat 1822 Iulie 9
      Mihalache Mânu, Scarlat Grădistenu.
      Către dumnelor Boierii Caimacami ai terii rumânescî de la Spătărie
      După luminată porunca Dumnevostră ce s'au dat la jalbă luîlon sîn Constantin lefegiul de la căpitănia de lefegii de aici din Bucurescî, intrând în cercetare pentru starea lui prin Dumnâluî căpitanul za lefegii, me pliroforisiî că cu adeverat este întocmai precum se jăluesce, vrednic a dobândi acâstă milă de ertăciune de la dumnevostră, nu lipsesce Spătăria a areta, aretând pentru er-tăciunea numelui în ce chip se va găsi cu cale de către dumnevostră. 1822 August 27.
      Grigorie Romanet.
                                                  Noi Caimacamii ţerei rumânescî
      După pliroforia ce ne dă Dumneluî fratele biv vel Vistier Grigore Romanet, vechilul Spătăriei printr’acesta Anafora, milostivire făcend Di anul asupra jălu-itoruluî Ion sîn Constantin lefegiu pentru betrâneţele lui şi prosta stare în care se află, poruncim să fie ertat şi slobod din slujbă.1822 — August 30.
      Gherasim Buzeu, Barbu Văcărescuf Dumitrache Racoviţă, Mihalache Mânu, Scarlat Grădişteanu.
      Către Dumnelor Boerii Caimacami ai ţerei rumânescî de la Spătărie
      După cinstita porunca dumnâvostră ce s’ail dat la jalba luî Anghel Be-trânul, neputinciosul lefegiu de aici, intrând în cercetare prin durat 6luî vel
                     ISTORIA ROMÂNILOR               __397
      Din Fustaşiî Divanului sunt încă în fiinţă o bună parte. Ei îşi reclamă lefa de 7 lei 60 bani pe lună, câte o pâne pe di şi la dile împărătesei iarna câte o păreche de cisme. Caimacamii încuviinţeză plata fustaşilor de la 1 Septembrie viitor, iar tainul pâneî chiar de la 8 August. 1)
Ceuşul spătăresc, me pliroforisiiu că cu adeverat este întocncaî precum se jălu-esce, vrednic a dobândi acesta milă de ertăciune de la dumnevostră, nu lipsesce Spătăria a areta, remâind pentru ertăciunea numitului in ce chip se va găsi cu cale de către dumnevostră. — 1822 August 27.
       Grigorie Romanei.
                                                       Aoî Caimacamii ţerei rumânescî
       După pliroforia ce ne dă Dumneluî fratele biv vel Vistier Grigore Komanet, epistatul Spătăriei într’acâsta Anafora, milostivire făcend Divanul asupra jălui-toruluî şi ticălosa stare în care se află, poruncim ca să fie iertat şi aperat de slujbă.— 1822 Septembre 2.
       Gherasie Buzeu, Barbu Văcar eseu, Dumitrache Racoviţa, Mihalache Mânu, Scarlat Grădişteanu, Nestor.
                                                                             &
                                                                1) De la Visterie.
       La ac6stă jalbă ce au dat Iuzbaşa împreună cu toţi fustaşiî Divanuluî, la a cărora jalbă după buiurdizma ce mi se dă ca sa le cercetez plângerea ce o fac, m’am pliroforisit că cererea numiţilor este de a fi împărtăşiţî cu obiceiurile ce le-au avut din vechime, ca nişce slujitori ce se află slujind napristan Di va u ului fâr’de a se maî împărtăşi din vre-o altă parte cu câtuşi de puţin lucru spre al lor folos, adică o puţină lefuşîră^ce li se da pe lună po talerî 7 bani 60, al doilea câte o pâne pe totă cjhua de fieş-carele,'şi al treilea pe la (Jile Im-perăteşcî marî iarna căte o păreche de cizme, din care tote acestea acum li se dă numaî 10 pânî, de nu le vine de om nicî câte o pâne. Ci fiind că acostă plângere a jăluitoriloT este după tot euventul dr^ptă, cărora şi li se cuvine de a li se urma aceste obiceiuri care dintru’nceput le-au avut, ca nişce sfujitorî ce se află slujind <jătia şi noptea napristan şi Divanuluî şi Visterieî, iar maî vertos acum şi la venirea prea Inălţatuiuî nostru Domn (aî căruia anî să fie mulţi întru fericire) când atuncî urmează a fi nelipsiţî de sub ascultarea şi slujbele cinstiuluî Mărieî sale Divan după trebuinţa ce este, de a^eea dar de se va găsî cu cale de către Dumnevostră, se va pune în lucrare acostă plângere a jăluitorilor, precum dintru’nceput au fost împărtăşiţî cu ac6stă milă domnescă.—1822, August 5.
       Vel Vistier.
       Cod. 99 fila 132.

398
V. A, URECiilĂ
     Marea preocupatiune a <Jileî continuă a fi şi pentru Caimacami ceea ce era şi pentru Otcîrmuirea ţerei: serbarea fie-eăruî eveniment din familia Imperătescăa Rusiei. Ori ce nascere din acâstă numerosă fa-
                                                  Noi Caimacamii ţevii rumânesd.
      După aretarea ce ne face Dumneluî fratele biv vel Ban, epistatul Yisterie printr’aeăstă anafora, primită fiind Divanului cererea jăluitorilor, poruncim ca de la (Jinteiu a viitorului Septembre să se urmeze cu a li se da tote câte avea obiceiu din vechime a lua, bez tainul pâneî caro sa încăpă a li se da de acum. 1822^ August 8.
      Gherasim Bazeu) Barbu Vâcavescu, Constantin Bălăceanu, Mihalache Manu) lor lache Golescu, Scar'at Grădisteanu.
                                                           i) TABLĂ
      însemnare în ce lună şi în ce <Ji se prăznuesc pe tot anul înaltele împărătesei praznice a nascereî şi a numelui împăratului a totă Rusia, suirea Măriei sale în împărătescul tron, încoronăţia, praznicile nascereî şi a numelor împărăteştilor sale Măriri împărătese, i nascerea şi numele împărăteştilor sale înălţimi, i (Jiiele de biruinţă ce se cjice Victorie.
                                                           Ianuarie 1 Anul nou şi nascerea împărătesei mareî Cneghine Elenei Pavlovneî.
         »   7 Nascerea Domneî mareî Cneghine Aneî Pavlovenî şi sfîntul Ioan.
         «   28 Nascerea împerătesceî sale mărirî a marelui Cneaz Mihail Pa-
                vlovicî şi sfîntul Efrem Şirul.
      Fevruar 3 Numele Domneî Cneghine Aneî Pavlovneî, sfînta Ana proorociţa.
         »   4 Nascerea împerătesceî sale înălţimî Domneî mareî Cneghine Măriei
                Pavlovneî, sfîntu Isidor Pilusiotu.
         »   25 Nascerea Domneî Cneajuî Mărie Mihailovneî.
      Aprilie 21 Numele împerăteşciî sale măriri Domneî împărăteseî Aelxandreî Teodorovneî.
         »   27 Nascerea împerăteşciî sale înălţimî Domnul Cesarovicî.
      Maiiî  21 Numele împărătes 'ilor sale înălţimî Domnul Cesarovicî şi mare
                Cnez Constantin Pavlovicî, şi Domneî mareî Cneghine Elenei Po-povicî, şi nascerea mareî Cneazne Elisaveteî Mihalovneî şi numele Domnului mareluî Cneaz Constantin Nicolaevicî şi sfinţiî împeraţî Constantin şi Elena.
      Iunie 25 Nascerea împerăteşciî sale Mărirî împăratul Nirolae Pavlovicî şi a Domneî mareî Cneajne Alexandra Nicolaevneî şi sf. muceniţa Fevronia.
      Iulie 1 Naşcerea Domneî împărătese Alexandra Teodorovneî.
i
ÎSfORlA ROMÂNILOR
399
milie, ori-ce onomastică şi ori-ce serbătore naţională rusescă, cum şi amintirea ori cărei victorii care se serba în Rusia era obligatorie şi pentru guvernele rumânescî. Bieţii guvernanţi ai ţărilor nosfre aveau un adevărat calendar de curtenire a Rusiei. II dăm aci în nota.
        »     11 Numele Domneî mareî Cnejne Olgăî Nicolaevneî.
        »     22 Numele Domneî şi împărătesei Marieî Teodorovneî şi Domnelor
                marilor Cneze Maria Nicolaevneî, Maria Mihailovneî şi Cnezina Maria Pavlovicî.
      August 6 Naşcerea Domneî Cnejne Mărie Nieolaevna.
         «    16 Naşcerea Domneî Cnejne Ecaterina Mihailovneî.
         «    22 încoronarea Impăratuluî Nicolae.
         a 30 Numele Domnului Clironomuluî şi mareluî Cnez Alexandru Ni-colaevicî, şi nascerea împărătesei sale Domna Cnejne Olga Nico laevneî, şi marele Cn6z Alexandru Nevschiî.
   Spptembre 5 Numele Domneî Cnăjneî Elisaveteî Mihalovneî.
         »    9 Naşcerea Inălţimeî sale Domnuluî marelui Gn&z Constantin Ni-
                colaevicî.
   Octombre 14 Naşcerea Domneî împarăteseî Maria Teodorovna.
   Noembre 8 Numele mareluî Cnez Mihail Pavlovicî şi a tuturor cavalerilor ruseşclior ordine.
      »        20  Suirea la împărătescul tron a împăratului Nicolae Pavlovicî.
      f        24  Numele Domneî Mareî Cnejneî Ecaterineî    Mihalovneî.
   Decembre 6 Numele mareluî împărat Nicolae Pavlovicî.
      »       25 Izbăvirea bisericeî a stăpânireî Rusieî def năvălirea Galilor şi
                cu denşiî 20 de nămurî.
      Iunie 27 Pomenire de biruinţe sub Poltava.
      Iulie 10 Incheerea păceî în^Cainargi cu Porta Otomanicăscă.
        »     27 Luarea fregetelor lângă Angut şi Greigrara.
    August      9  Luarea Narveî.
        «      19   Biruinţa Armiei pruseşcî.
   Septembre 28   Biruinţa Gheneralului Levengoups.
   Octombre 18 Luarea cetăţeî Sliuselburgnluî.
                                                 INDICILE VOLUMULUI XIII
                                                                                                                               Pagina
      Constituirea guvernului. Otcârrauirea la mortea lui Al. N. Suţu       1
      Mortea lui A. N. Suţu. Speranţele Domneî. Complotul eî cu
boeriî şi cu Consulul rusesc............*................. 3—4
      Banul Gr. Brâncoveanu în oposiţiuue......................... 4
      Candidaţii la Domnie, din Constantinopole................... 5
      Scarlat Calimach numit Domn. Caimacamii lui................. 5
      Disposiţiunile «Otcârmuiriî ţereî rumânescî» de la 22 Ia-nuare 1821...............................................................   6
                                  Cap. II.................................  7
      Manifestarea primă a idea’uluî grec......................... 8
      Societatea Frăţia. Eteria amicilor muzelor........................... 8
      Organisaţiunea Eteri eî de la Odesa......................... 8
      Naum despre Eterie .................................................. 9
      Doue tarafuri sau partide în Bucurescî...................... 9
      Intrigile lui Pini . . .............................. 10
                                  Cap. III................................ 10
      Bibliografia istorică pentru Tudor.......................... 10—11
      Note biografice *despre Tudor............................... .   10- 16
      Boeriî neînţeleşî cu Tudor . ............................... 16
      Revoluţiunea de la 1821 este mat puţin naţională decât socială        17
      Plecarea lui Tudor din Bucurescî.................................... 18
      Dumitru Machedonsehi . . . *................................ 18
      Otcârmuitoriî ţereî şi panduriî............................. 18—20
      Sbucnirea revoluţiuniî lui Tudor.................................... 20
      Naum despre revoluţiune............................................. 20
      Proelamaţiunea luî Tudor ........................................ 21—22
      Corespondenţa Otcârmuiriî cu Agenţia austriacă despre revoluţiune ...............................................................  23
      Disposiţiunile boerimeî faţă cu revoluţiunea........................ 24
      Proclamaţiunî la Bucurescî ........................................  24
      Epistola luî Tudor către Constantin Ralet........................... 25
      Anchetă la Mehedinţî..............................................   26
      Arzmagzarul Oteârmuireî de la 30 lanuare 1821      ......... 26—27
      înclinarea luî Tudor cu alte puteri după Naum............... 28
      Otcârmuitoriî ţereî dau semă luî Pini despre revoluţia luî Tudor      29
I
                                                                        Pagina
      Cartea Boerilor Divanului către Tudor........................ 29 — 30
      Un Capioglan aduce veste de numirea luî Scarlat Calimaeh .            31
      Ordinul Căimăcămieî către Divanul din Craiova cu referinţa
la            mişcare.....................................................  31
      Nizam pentru închiderea cafenelelor şi cârciumilor de la 12
noptea .................................................................... 32
      12 pitace la orînduiţiî pe poduri pentru aplicarea acestui nizatn 32—33
      Mesurî de străjuire la ţermiî Oltului........................ 33—34
      Căimăcămia luî Scarlat Calimaeh............•................. 35
      Adresa Căimăcămiî fătre Consul Pini, întrebând)i-l de trebue
chemată oste turc6scă în contra luî Tudor.......................... 35
      Analisa respunsuluî luî   Pini....................................... 36
      Muscaliî contra mişcării  luî Tudor ................................ 36,
      Boeriî decid să trimetă pe Gheorgache la Craiova contra luî
Tudor.....................................................................  36
      Vornicu Nicolae Yăcărescu însărcinat a capacita pe Tudor .            37
      Respunsul luî Tudor la scrisoarea Otcârmuiriî relativă la rescolă 37—38
      Bespunsul boerilor la acestă epistolă a luî Tudor............ 38—39
      A treia scrisore adresată de Căimăcămie luî Tudor pentru încetarea resmeriţeî.......................................................   39
      Bespunsul Slugeruluî la   acestă scrisore...........................  40
      N. Yăcărescu provocă pe Tudor sa depună armele............... 41
      Scrisorea luî Yladimirescu către Yornic. N. Yăcărescu a’î da
întâlnire.......................................................... 41—42
      Sbucnirea Eterieî în Moldova. jVonirea Căimăcamilor Const.
Negrea şi Yogoride la Bucurescî .  ........................ 42—43
      Anaforaua Divanului către Yodă Scarlat Calimaeh, făcend isto-
ricul mişcăreî luî Tudor .......................................... 43—47
      Nota adresată de boerî Consulului Pini la 4 Februare ...              48
    * Mesurî pentru potolirea revoluţiuneî . .  ................... 48—49
      Pitac prin care se orînduesce Yornic. Iordache Golescu, Lo-       j
gofetu Nestor şi LcTgofetu Costache Câmpineanu a cerceta pricinele      v-
dintre greeiî luî Al. Suţu şi pămenten>............................ 49
      Orînduirea luî C. Samurcaş cu potolirea revoluţiuneî peste Olt    49—50
                                   Cap.  IV................................ 50
      Eteria în principate ............................................. 50—51
      Eteria contra Turcilor . ...................................... 51—52
      Proclamaţiunea Prinţului Al. Ipsilante adresată locuitorilor           ^
Moldovei, prin care le anunţă că Grecia tota au apucat armele spre a’şî recăpăta neatârnarea.................................................. 51
    Istoria Românilor de V. A. Urechiă.                         Tom. XIII.—26
II
                                                                                                                                   Pagina
             . Prociamaţiunea lui Ipsilante adresată din Roman Mitropolitului, episcopilor şi boerilor ţăreî Românesc!, ca să nu se temă că locuitorii vor fi supăraţi de Eteriştl  ................................... 52—53
          —s Prociamaţiunea adresată din Mizil de Al. Ipsilante către locuitorii din Bucurescî a intra în Capitală................... 53
               împăratul refuză de a primi în audienţă la Leibach pe trămF
          sul Eterieî, Colonelul Cantacuzino ... ............................. 54
               Declaraţiunea împăratului Rusiei în causa întreprindere! lui
          Ipsilante...................................................... 54
               Ordinul de $i al împăratului Rusiei, care şterge pe N. Ipsilante din cadrul serviciului Rusiei . ........................., .           54
                                             Cap. V . . ....................... 55
               Făptuirile Căimăcăraieî la Bucurescî ........................... 55
               Caimacamii rînduesc pe Vornic! Gh. Filipescu a îngriji de
          străjile din podul Mogoşoeî.................................................  55
                                                                              Poruncă către ispravnici de vestirea celor 2 Caimacami Cos-tache Negre şi Ştefan Vogorides şi a nu supăra pe locuitori cu
          luări de dăjdiî.............................................................  56
               Numirea Căminarului Sava de păzitor ai Bucurescilor ....                 57
               înfiinţarea gardei naţionale...........................................  57
               Pitar către Vel Ban Epistatul Spătăriei a anunţa pe locuitori
          că e linişte în ţeră,?în Februare 1821.............................. .        57
               Măsuri pentru potolirea spaimei . . . ........................           58
               Pi tac către Vornic. Gr. Băleanu îngrijitorul terguluî Bucurescilor a scote afară din Bucurescî carele ........................ 58
               Tudor în Oltenia .................................... . . .              58
               Alianţa lui Tudor cu Eteria ...................................... 59
               Plecarea lui Tudor din Bucurescî........................... 59
               Plecarea lui Tudor spre mănăstirea Tismana...................... 60
               Tudor obligă pe isprăvniciile regimului boeresc să se adune
          toţi piăeşii în anumite localităţi ......  ......................... .        60
               Episcopul Ilarion redactor proclamaţiunilor lui Tudor ....               61
V        # Asedarea taberei lui Tudor la Ţânţărenî . .......................... 61
               Tudor scrie boerilor că Căminarul ' Bibescu a pornit bătae cu
          arme asupra norodului .... .                      .................. .        62
               Boeriî stărue pe lângă consulii streini să se înţelegă cu Căi-
          măeămia pentru împedicarea mişcăreî ................................. 62
               Austria şi Strogonof declară Porţii că desaprobă mişcarea lui
          Tudor................................................................ 63
               înlocuirea lui N. Văcăressu prin C. Samurcaş...................... 63
III
                                                                   Pagina
      Boeriî din Craiova retraşi la Beneştî . - ........ .             64   ^
      Tudor dă ajutor boerilor din Beneştî..................... 64 ^
      înlocuirea lui C. Samureaş prin lancu Samurcaş ......            64
      Intrarea lui Tudor în Bucurescî ...................• . .         65
      Prociamaţiunea luî Tudor către Bucureşcenî, la 8 Marte . .       65
      Proclamarea «Elefterieî» de grecii din Bucurescî......... 66
      Prădarea Focşanilor de Vasile Oara via................... 66 ^
      Ipsilante la Mizil....................................... 66 iftM
      Boeriî fug din Bucurescî ................................ 66
      Alex. Filipescu de^gat de boerî înaintea luî Tudor ....          67
      Boeriî se îmbun6ză la Tudor........................... 68
      Tudor cere 3 mănăstiri din Bucurescî .................... 68
      Baricade contra luî Tudor.................... 68
      Boeriî convocaţi de Tudor în 1821 .................... 68
      Doue proclamaţiunî nouî a luî Tudor ..................... 69
      Carte de adeverire dată de boerî Slugeruluî Tudor .....          70
      ISTou arzmagzar la 27 Marte ..............                       71
      Nota mareluî Vizir către Neselrod din 16 Iunie 1821 ...          71
      Nota Agenţieî austriaco din 28 Marte şi respunsul boerilor .     72
      Nota luî Strogonof către Portă, 28 Marte 1821............ 72
      Cap. VI.—Ipsilante la Bucurescî. Eelaţiunile cu Tudor ...        73
      Intrarea luî Ipsilante la Bucurescî ..................... 73
      Boerimea ademenită de Ipsilante.......................... 74—75          -
      Căpitan Sava opresce eşirea boerilor din Bucurescî ....          77
      Tudor la Cotrocenî....................................... 77
      Anarhie la Bucurescî şi în ţeră........................... 78
      Ipsilante plecă spre Ploescî, Tergoviştea şi Pitesc!. . . . .    78 ^
      Arzul Otcârmuiriî către Paşa 8e Giurgiu, din 18 Aprilie 1821     79
      Cap. VII.—Ţera împărţită între Tudor şr Ipsilante. Sava tră-        ^
deză cu boeriî. Arestarea lor la Belvedere. Trămişiî Paşeî de Si- ?
listra. Cotroceniî întăriţi. Turciî jăfuesc. Nou arz. Delegaţiunea la Strogonof. (Humă- de artileriştî. Naturalisarea în bloc. Pregătiri de aperare contra Turcilor» Tudor contra Turcilor. Turciî sosesc la Bucurescî. Boeriî din Belvedere trămişî la munte. Tudor" plecă din Bucurescî. Sava la Plumbuita. Ipsilante la Tergovişte. Jafuri şi pus- /
tiirî. Kehaia-Bey la Bucurescî. Cursă luî Tudor. Omorîrea luî . .      80—95
      Cap. VIII.—Eteria în Moldova. tJltimile <Jile ale domnieî luî
M. Suţu. Vremelnicesca Căimăcămie..................................95 -115
      M. Suţu nu este strein Eterieî............................... 96
      Pini îşî face drum la Iaşi, după Naum........................ .       96
      Anul 1825 ca dată iniţială revoluţi unii..................... 96
IV
                                                                                                                               Pagina
               Conferinţele ţinute la Chişănău de comitetul Eterist ....             96
               Ipsilante desminte că nu e înţeles cu Eteriştiî.............. 96
               Jăfuirea lui Andrei Pavel de Eterişt!........................ 97
               Divanul trămite o petiţiune împăratului Alexandru al Rusiei .         97
               Ipsilante la Galata...................................... .           97
               Consulul Pizani retras la Sculenî, în Basarabia.............. 98
               Gap. IX.—Europa faţă cu mişcările din principate . . : . 115—123 Cap. X.—In ţera muntenesca după căderea lui Tudor. Che-haia-Bey la Bucurescî, Regim turco-român. Otcârmuirea Valahieî.
          Perioda turcescă..................................................123—132
               Cap. XI.—Evenimentele din Maiîi 1821 şi înainte..............132—148
               Cap. XII.--Administraţiunea ţereî românesc! în 1821—1822
          Biserica. Şcoli şi cultura publică. Adrainistraţiunea.............148—164
               Cap. XIII.—Intervenirea Rusie!. Administraţiunea Moldove!
          sub Vogoride. Intervenţiunea Europe!..............................164—180
               Cap. XIV.—Noi! D'omn!.........................................   180—186
                                                                           Cap. XV.—Justiţia,finanţele,edilitatea,comerţ, industrie,bresle, populaţiune sub guvernul Otcârmuireî, până la sosirea Căimăcămie!
          Iu! Gr. Ghica ....................................................186—201
       Finanţe, dări, vămi, ocne, export de vite, cele-l-alte dări şi iraturî. Scutiri. Tarif uri vamale. Export. Articole proibite la import, abusurî şi procese vamale, mortasipiî, vencjarea ocnelor, oeritul,
          alte dar!: fumăritul, dijmâritul, săpunăritul, havaeturile funcţionarilor .............................................................. 201—282
                Edilitatea. îndestularea publică. Curăţirea oraşului. Spitale . . 282 — 294
          P Comerţ, industrie, bresle, industria pecuri .  ..................... 294—307
                Ţeranî, clacă, ţigani, şerb!....................................313—331
                Mesur! pentru siguranţa publică........................................ 332
                Biserica..............................................................  334
                Administraţiunea......................................................  345
                Nizamui Turcilor.....................................................   349
                Justiţia........................................................ 350—364
                Finanţe......................................................... 367—382
                Ţeranî............................................................ 883—-389
                Edilitate.......................................................390—395
                Oştirea..............................................................   396
                                                    Ilustraţiunî
Tudor Vladimirescu Alexandru Ipsilante