HCniNVWOH VPclOlSI VOLUMELE APÂRUTE SERIA 1774-1SOO Yol. T. 1774—1786. Alexandru Ipsilante—Mavioglieni. » II. Anexele la voi. T. » T1I. Epoca lui N. Mavrogheni. 1786—1791. » IY. 1791-1792. » V. 1798-1796. » YI. Anexe Ia volumul V. » VII. 17y6—1800. SERIA 1800-1830 » VIII. 1800—1806. Primul volum din secolul al XlX-lea. » IX. Al 2-lea din secolul al XÎX-lea. Oeupaţiunea rusească din 1806—1812. » X. Al 8-lea din secolul al XlX-lea. Anexe la voi. anferidre- » XI. Al 4-lea 1812—1818, din secolul al XlX-lea. Domniile lui Caragea şi a In! Sc. Calimach. (sub presă) » XII. Al 5-lea din secolul al XlX-lea, Domnia lui Al. N. Suţul şi a Iu! M Suţul. 1818—1821. E volumul de fată. CURS FĂCUT LĂ FACULTATEA DE LITERE DIN RUCURESCf, DUPE DOCUMENTE INEDITE. DE V. A. URECKIĂ PROFESOR DE ISTORIA ROMÂNILOR LA FACULTATEA DE LITERE DIN BUCURESCI, MEMBRU ACADEMIEI ROMÂNE, MEMBRU CORESPONDINTE AL ACADEMIEI SPANIOLE, AL SOCIETAREI ECONOMICE MATRITENSE, AL INSTITUTULUI ETNOGRAFIC DIN PARIS, AI, SOCIETARILOR GEOGRAFICE ROMÂNĂ ŞI ITALIANĂ, AL SOCIETĂREI ACADEMICE INDOCHINEZE, MEMBRU FUNDATOR AL ATENEULUI ROMÂN, AL SOCIETAREI ERALDICE FRANCESE, LAUREAT DE LA BRI-TISCII-ATIIENEUM, PREŞEDINTELE COMISIUNEI MONUMENTELOR, PREŞEDINTELE MAXTENANREI FELI-BRIGIULUI LATIN ŞI AL ALTOR SOCIETĂŢI ŞI CONGRESE LITERARE ŞI IST ORICE. PUBLICAT SUB DIRECŢIUNEA PROFESORELUI i DE UN COMITET DE STUDENT! AL FACULTĂŢEI DE LITERE DIN BUCURESC1 SERIA 1800—1830 TOMUL AL Xlî-lea AL PUBLÎCATIUNEI TOMUL AL Y-lea AL SERIEI 1800-1830 CU DIVERSE ILUSTRA ŢI UNI ■—----------------- BUGURESGI TIPOGRAFIA ŞI FONDERIA DE LITERE THOMA RASILESCi; 29, CALEA VICTORIEI, 29. 1898 Către/ Cector, Acest volum va coprinde istoria ultimilor Domni fanarioţi Alexandru N. Sulul, la Munteni şi Mihal Şutul la Moldoveni. Al -/2-lea al seriei de la -177 4 şi al 5-lea cu începere de la tSSo. volumul de faţă aduce, ca şi cele precedente, rcsul/atcle unei munci şi a unor iu-vestigaţiunl de 'o intrigă viată. Mii de documente inedite vin să lumineze istoria anilor acestora, precursori al revoluţi unei de la -/S2i. jVu mal c timpul de istorie română compilată din căte-va scrieri externe şi cu ajutorul colecţii! net HurmuzacJie, Documentele interne, singure pot a ne da citnoscinţa csactă a evolutiuncl nostre sociale, economice, culturale. Puţini, seim, sunt cel cari ne vor sci aprecia munca. Acesta nu nc discuragiază, căci nu facem operă la volume din monumentala D-talc operă a ..Istorici Româirlor-. cu părere de riu. că ni am oprit ia al Q-lea volum. Cum se face ca în Presa nostră nu s'a semnalat cum se cuvine însemnătatea unei asemene lua ram Du sunt covîrşit şi în plină admiraţie pentru materialul adunat, pentru caradcrisarca faptelor, înţelegerea spiritului, timpului şi stilul expunerii limpedl. Sc vede că al fost la isvore curate. Te sciam bun profesor de Istoric... Nu te sciam subtil jurisconsult şi pătrunzător psicolog, Sper că ■cât mal repede vel avea timpul şi puterile de a relua firul lucrărel, pentru a o duce la bun sferşit»... Viile nostre multămirl D-lul Disescu, cu atât mal mult, că D-lul nu a judecat lucrarea nostră prin ochelarii omului de partidă, ci a bărbatului cu adevărat dedat sciinţel. V. A. URECHIĂ Sinaia, iSpy Septcmbre. ISTORIA ROMÂNILOR 18-18—1821 CAP. I Certă la Constantinopole între Pârtă şi Strogouoff pentru Caragea şi numirea altui Domn. — Al. N. Suţul impus de Turcia. — Nouă pretenţiunc a lui Strogouoff. — Interregn la Bucurescl.— Boeriî ţârei.—-Boerii otcârmuitori. — Căimăcămia lui Al. Suţul. — Actele ei. Dupe fuga luî Caragea, la finea lui Septembre 1818, se iscă la C.011-sfantinopole discuţiunî inlre Pârtă şi Representantul Rusiei, StrogonolV. Sultanul reclamă drei tul de a nund pre succesorele luî Caragea, considerând fuga Domnitorului ca un delict învederat, in urma căruia Domnia luî nu mai pote continua, conform cu convenţiunea turco-rusescă din 1792, înnoită la 1802. StrogonolY nu admite vederea Divanului, până dupe prealabila cercetare a căuşelor, cari au silit pre Caragea să abandone te' *'. Representantul rusesc susţine, că acesta fugă aii molivat-o intrigile şi per. ''cuţiunile turcesc!, şi deci nu admite o nouă domnie, ci o consideră ca o calcare a tratatelor K Turcia persistă tn opiniunea ei, cu tâte că StrogonolT are la mână acte originale de l. l. Tetjî nota lui Fon Schlcvlcn. Constant]nopole. 10 Xoend're ISIS. în N. lorga : Acte şi fragmente II. pag. 529—531. Isterii Reacţiilor ce V. A. UrcMn. îZeoLrz. XIX.-XII. 8 V. A. URECHIĂ )a TTalet Efendi şi de la alţi demnitari turci, prin care îndemnau pre Caragea să abdice. Asemene intrigă contra !uî Caragea o aţîţâ Dragomanul Sulul, tatăl lnl Mihaî Suţul. Dragomanul a cutezat să propună şi direct Baronului StrogonofT jumătate milion lei, decă va stărui să se dee Iui Milial Suţul Domnia, in Jocul Iul Caragea. Se afirmă că Stro-gonolT nu lăsă să fie corupt... Porta termină brusc contestaţiunea, numind la 4/,6 Noembre Domn ţereî Muntenesc! pre Ales. N Suţul K Ce e mai curios, este, că Porta susţinu către StrogonofT, că acâstă numire a lui Al. Suţul era tocmai un triumf al vederilor Rusiei. Stro-gonolf, preferind ca la Petersburg să ajungă asemene versiune, înghiţi hapul... D. Al. Xenopol încă dice, că Al. Suţul fu numit Domn dupe stăruinţa Rusiei1 2. Von Schladen, martor contimporan, probeză din contra 3. Pe când la Conslantinopole StrogonofT se certa cu P6rta despre fuga lui Caragea, ţera era administrată de «Boerii ţereî românescu. Acestei adminislratiuni succedă acea, care la 20 Octombre 1818, se intitula : a Noi boerii otcârmuilorn. Din interegnul acesla dintre Domnia lui Caragea şi acea a lui Al. N. Suţul, avem a semnala, ca act mare politic, acel Arz-magzar al boerimei muntene, prin care, amintind fuga lui Caragea, insinuează — de şi cu multă timiditate — că ţera nu pote fi in.linişte până ce nu va reintra in drepturile ei strevecliî. A doua formă de administraţiune, a «Boerilor otcârmuitorî», fu şi ea de scurtă durată, şi anume până la 12 Noembre 1818, când nd-ininislraţiunea ţereî trecu in «mănile Caimacamiei» orînduilă de noul Domnilor Al. N. Suţul. Al. Suţul chiar a doua di dupe numirea sa ca Domn, trămise 1. Von Schladen către Rege Constautinopole, 13/26 Novembre, 1818. . . . i.a sublime Porte a termină la Contestation ... en nommant, le 4 K; «Iu rouranl. Ic Princo Aleco.Suzzo. autrefois Voivode de Moldavie, ă la l’rineipamă do Vaiachie. La ceremonie d’usage ă cette occasion, dans l’Eglise patriarcale. s'est foite le lendemain, mais l’audience du nouvel Hospodar citez le graiul Seigneur. . (.reioneic Jlruucorf-tniH. hiraJc Cretnlcscu. Barhu P acar eseu, Constantin li'iL'tc emu. (i/ia>ri//ie Şuţii!. fnrJachc Slătincanu. f-l. I.XXXVII, ii!:. fi;. 2. Pitac ia Aga şi Spătar ca să dea ni/am de ii nu maî ămbla nimeni atât prin ier:; cât şi prin mahalale noptea înarmaţi. (.>•;. i.xxxvn. îi:;, ui ISTORIA ROMÂNILOR 43 încă din Clonstantinopole, noul Domn a arendat direct vămile pe 1819, luând de sigur bani gata de ia biv vel Vistier loan Moscu. Caimacamii autoriză, in 43 Noembre, revinderea vămilor de către cumpărătorii!, la data de 27 Decembre, şi ordonă prin circulară Ispravnicilor să vestescă acâsta J. ' CAP. II Firmanul de numire a lui Al. Suţu Firmanul cu care Al. N. Suţul fu numit Domn al Munteniei, (Jice că noua numire de Domn a fost necesitată de «dosirea Domnului din Valachia loan Caragea». P6rta declară, că a dat preferinţa lui * 1 Noi Caimacamii terci rumânesci. Cinstite Dumnâta frate vel Spătare i Dumnâta vel Agă, fiind-că s’au însciinţat Divanul, eă ndptea ar fi ămblând unii omeni înarmaţi, atât prin terg, cât şi prin mahalalele politiei, de aceea scriem Dumnevdstră, să puneţi pristavi, atât in terg cât şi prin mahalale, ca sa publicarisâscă a nu mai îndrăzni nimenea de astă-cjî •înainte, de a mai ămbla noptea cu arme, căci orî-eare se va găsi într’acest chip ămblând, să scie că cu străşnicie se va pedepsi, de care acest nizam să îngrijiţi şi Dumnâvoastră, spre a se păzi întocmai.—1818 Decembre 21. Grigorie Brâncoveanu, Grigorie Ghica, Bariu Văcărescu, Istrate Creţu-lescu, Constantin Bălăceanu, lordacke Slatineattu, loan Ştirbeiu, Gheorghe Supli, Nicolae Slugeroglu. Cod. LXXXVII, fila 115. 1. Dumnevoastră boerilor Ispravnici ot sud... Sănătate, ve poftim. Fiind-că vămile pe acest an, cu lât 1819, s’au cumpărat de la Măria sa Prea înălţatul nostru Domn de către Dumnâluî biv vel Vistierul loan Moscu şi fiind-că şi Dumnâluî are să le vîmjă într’acâstă ur-mătore lună Decembre şi să dea sferşit până la 27 ale următorei luni; de aceea, dupe orînduială, scriem Dumnâvostră, să daţi de soire vameşilor şi celor ce sunt muştereî de vămi, ca să vie aici a se alia la cochivechî ce are să facă Dumnâluî Vistierul, şi de primire să avem respuns.—1818 Decembre 13. Cond. LXXXVII, fila 15. 14 V. A. URECHIĂ Al. Suţul, pentr*u că trebuea ţereî «Domn înţelept, cercat, iubit de norod şi credincios», calităţi, ce Porta recunosce că le-a probat Al. Saţul în trecutele domnii la Moldova şi Cmgro-Vlachia. Pohvala Domnilor a norodului Mesieî, alesule între cei mari âî 116-muluî luî Isus, mai înainte Domn al Moldavieî, căruia s’aţi încredinţat acum Domnia Ungro-Ylachieî, Draco zade Alexandre Yoevoda, a căruia sferşiti.rî sevâr-şască-se întru fericire. Îndată ce va ajunge acăstă înaltă Imperătăscă poruncă, să ţi se facă cunoscut cum că, fiind-că din pricina dosireî Domnului din Ya-lacliia, Ioan Caragea, era de trebuinţă să se orînduiască la numitul loc, Domn înţelept, cercat, iubit de norod şi credincios, şi fiind că în trecutele tale Domnii, a Moldavieî şi a Ungro-Vlahieî, ni s’au făcut cunoscut sîrguinţa şi rîvna ta întru păzirea bunelor legiuiri a’e pămentuluî, intru dobindirea mijlocelor linişte! norodului şi întru buna săvârşire şi după plăcere urnire a tuturor in-naltelor împărăteştilor mele porunci, ce s’au încredinţat credinţei şi înţelep-ciuneî taie, iar dupe acâsta, fiind-că ajunge a fi sciut şi vecjut din cele trecute, cum că şi de.aci înainte te vei purta tot cu acele plăcute mijldee, arătând tot aceeaşi rivnă şi tot aceeaşi osârdie întru buna şi credinciosa ta slujbă, ţi se dă acum din înalta Imperătâsca Mea milă, precum se coprinde întru acest de acum împărătesc hat. Domnia ţereî Ungro-Ylachieî, a moşte-nitoreî Impărătesceî mele dobindirî, iar pentru a ta sciută credinţă ţi se maî dă înaltă Impărătâscă hărăzire, ca să se adaoge îu curgerea Domniei tale, cea puţină sciută vreme ce au lipsit din sorocul de şâpte ani ce este hotărit la fieş-caro domnie, alăturându-se la a ta credinţă buna ocârmuire a trebilor ţereî şi a repaosuluî sălăşluitorilor şi a supuşilor; pentru care şi s’aîi dat în mânile tale acăstă sfântă a mea poruncă. îndată dar ce se va face cunoscut înţelepciune! tale, cum că numita Domnie ţi s’au dat, numaî şi numai din pricina cei către tino Impărătesceî melc bună-voinţă şi încredinţări şi cum că este osebită Impărătâscă a mea cerere şi voinţă ca sa te silescî, prin totă osârdia, întru găsirea mijlocelor de a se urni dupe plăcere orî ce trebuinţă a prea puterniciei mele. împărăţii, care se va încredinţa vredniciei tale şi de a ajunge sălăşuitoriî pămentuluî maî fericiţi decât maî nainte. ămblându-se şi fe-rindu-se de tot felul de nedreptate şi bântuiri, plecând de aici, după cererea orândueleî tale, şi ducendu-te drept la Yalahia, veî sălăşlui la locul cel orânduit întru hălăduinţa Domnilor, veî otcârmui trebile ţereî după datoria orâu-dueleî tale şi a credinţei ce aî, veî stăpâni şi veî pune la orînduială pe boieri şi pe ceî-l-alţî toţî; te veî sîrgui a se păzi raelele de orî-ce nodreptate şi tiranie, ca să nu se pricinuiască cea maî mică smintâlă la buna orînduială şi buna legiuire a pămentuluî, fără de a se face vre-o dată cevaşî împotrivă; vei trimite, din vreme în vreme, la Ţarigrad multe zaherele şi oî; veî îndrepta şi veî otcârmui tăto cele-l-alte hotărîte trebuinţe; veî săvârşi tote cele înalte, ISTORIA ROMÂNILOR 45 Imperătoscile mele porunci, şi, cu un curînt, te vet sili cu rima, ca să te porţi pururea cu înţelepciune şi cu băgare de sâmă, aducând întru săvârşire, prin cel mai bun şi plăcut mijloc, orî-ce trâbă va privi la Domnia Yalahieî, care s’au încredinţat credinţei tale; vei păzi cele cuviincidse ale unire! şi ale glăsuire! cu muhafiziî şi zabiţiî feritelor serhaturî; ve! urni or! ce trebuinţă cu credinţă şi cu înţelepciune; ve! priveghia a nu se întâmpla nicî odinioră cel maî mic lucru împotriva cuviinţei; te ve! purta cu credinţă şi dreptate dupe cererea iscusinţe! tale, aretând fapte lăudate şi slujbe atât de plăcute; în câ* să se facă prieinuitore întărire! şi înmulţire! ce! către tine bune! sciinţeî mele şi de bine-voitore cugetări; ve! propovedui, către toţi, cum că în orî-ce vreme, prin îndestulare, se revarsă milile împărăţie! mele către sălăşluitoriî şi săraci! raele a! ţereî, şi îngrijind pururea pentru găsirea prilejelor şi a mijlocelor linişte!, odihne! şi a repâosulu! lor, cum şi a fericire! pământului; te ve! sili ca sa pricinuesc! rugăciuni pentru sfânta Impcrătâsca mea fiinţă, şi ve! scrie şi in parte, din vreme in vrome, aici la Ţarigrad, despre orî-ce va fi şi vrednic de însemnare. Pentru tute acestea s’au dat acesta înaltă Imperătescă a mea poruncă; poruncesc însă, ca îndată ce-ţî va sosi, să te supui şi să urmez! dupe coprinderea aceşti! vrednice de încredinţare porunci, care s’au dat pentru acâsta, dupe cum maî sus se arată, ferindu-te de orî-ce va fi împotrivă; aşa să sciî! dă credinţă sfîntulu! semn! S’ati scris pe la începutul lui Rebeul-Ewel a anului cu lât 1234. O notă deosebită de relevat din firmanul acesta este, că Sultanul acordă luî Al. Suţul dreptul de a domni preste cei 7 ani otărîţi prin tratatele cu Rusia ('1842) şi timpul cât maî avea de domnit Caragea din acei 7 ani. Strogonoff câştigă deci, ceea ce cerea. Un al douilea firman adresat «boerilor ţereî românesc!, Mitropolitului, episcopilor, etc.», imputernicesce pre trămisul luî Al. Suţul in calitatea de Caimacam până la sosirea la Bucurescî a noului Domn. Iacă şi acest firman, de o formă mal puţin obicinuită: Laudele celor mal aleşî din nâmul Mesiex, boerî a! ţereî rumânescî, Mitropolit, episcop! şi egumen!, înmulţâscă-se supunerea vdstră! Ajungând înalta Imperătâsca mea poruncă, fie sciut, că din pricina ce! fără veste şi fără pricină fug! a Donmuluî Yalahieî a Domnului Caragea Iancu, (jisul memlechet, remâind fără Domn şi dupe acâsta şi Eparhia ţereî rumânescî fiind în chip de cheler al fericite! Înaltei mele Împărăţii, alâsa mea Imperătâsca voinţă este cea din I. I. Cod. LXXYII, fila 345, verso. Yerj! traducere) francesă la Iorga. Acte şi fragmente II, pag. 540. 46 V. A. URECHIĂ tot chipul păzirea şi ocrotirea i liniştită şi întru buna petrecere, stare a locuitorilor eî raele, de aceea de trebuinţă aii stătut a se orîndui un Domn vestit pentru iubirea de omenire şi cunoscut pentru credinţă, dreptate şi rivnă. Acâsta dar, făcându-se cunoscută după Imperătescile tractaturi elciuluî Rusiei, ce petrece la Imperătâsca mea curte şi făcendu-se cele dupe cuviinţă, într’o glăsuire cu temeiurile ce sunt ale bunei orînduelî către numitul Memlecket, cel ce a fost în vremile trecute cu Domnia în ţâra rumânâscă şi in Moldova, din cercare de credinţă şi dreptate cunoscut la înalta mea împărăţie, Draco zade ales de noi dintre domnii norodului Mesiei, Aleco (ale căruia sfârşituri cu bine să se pecetluiască), din nedeşarte, mari, încuviinţate Imperătescile mele milî, dupe împărătescul meu hat, ce s’aii dat pentru acesta, i s’au miluit Domnia ţereî românesc!, dupe care are vrednice de cuviinţă dickeomata şi meriton, petrecând dar dupe canonelo locului, să se silescă întru cea maî grijilivă pricină a ocrotire! săracilor şi neputincioşilor şi să îngrijască de buna orin-duială a ser haturilor. Decî, până când ridicându-se de la Impărătâsca mea fericită Curte, va ajunge numitul Domn la locul său, prin tacrir au făcut rugăciune către Imperătâsca mea Curte şi au cerut să se dee firman că au rinduit în locul seu Caimacam din ce! aleşi a! norodului Mesiei pe ............ a căruia supunere inmulţâscă-se; ci osârguindu-se el, să se silâscă cu înţelepciune şi minte către otcârmuirea lucrurilor numitului Memlechet, către ocrotirea seracilor raele şi către dovada cea în faptă a dreptăţe! şi a credinţe!; şi fiind-că s’au făcut firman către numitul ca să ia asuprăş! caimacamlâcu dupe chipul dreptăţe! şi al credinţei, într’aclins s’au dat şi s’au trimis acâstă a mea Impă-rătâsca poruncă. Decî, până va ajunge numitul Domn, orînduitul din partea sa Caimacam, făcend zapt Memlechetul spre ocrotirea seracilor raele şi spre netezirea pricinilor dupe căminele ce sunt arătate, s’au dat acest al meu firman, ca să’! daţi, pontru acâsta, ajutor şi siliţi-A'ă, ajutorând spre ocrotirea săracilor raele de tot felul de nedreptate şi spre odihna lor. In Ţarigrad, la jumătatea luneî luî Mukarem, 16t 1239 l. ISTORIA ROMÂNILOR 17 CAP. III. Sosirea lui Al. N. Şuţul la Bucuresci. — Alaiuri. — Arzmag-zarul boerilor, de mulfămire.—Noul Divan al lui Al. Stiţul. — Ulteriâre modificări în Divan. — Firmanul regulând suc-cesiunea la tronuri a 4 familii de greci. — Anchetă ordonată lui Suţul asupra motivelor fugirei lui Caragea. Noul Domn, Al. N. Suţul nu sosesce in Bucuresci decât in primele clile din Ianuar 1819. Cu tole aceste, bine făcură, şi reposatul Aron Florian şi D. Xenopol, că-î pun începutul domniei în 1818, de dre-ce in numele lui administră ţâra Caimacamia ce trămise din Constantinopole. Dăm roaî departe alaiul ordonat la intrarea solemnă in Bucuresci a lui Alex. N. Suţul. Acesta se întâmplă la 19 Ianuare anul 1819, şi a doua Alexandru Nicolae Suţul, voevod i gospod. Zem. Vlahiscoe. Prea Sfinţia ta părinte Mitropolite, de vreme ce acest plocon, îndoit la ridicarea de noii Mitropolit în scaunul Mitropoliei, este obiceiu vechili şi urmat cu necontenite până acum, dupe pliroforia ce ne dai, precum se arată maî jos, primită este Domniei mele ac6stă anafora a prea Sfinţiei tale, pre carea şi în-tărindu-o, hotărim ca şi acum asemenea să se urmeze împlinirea acestui plocon de prin tote eparchiile ţeriî.—1819, Iunie 4. (Pecetea g-pod.) Vel logofet. Prea înălţate Dâmne, Prea vechiu obiceiu au fost într’acbstă ţbră dintr’un început care s’au urmat şi se urmdză necontenit şi până acum, adecă când, dupe întemplătorea trebuinţă, se rădică Mitropolit nou în scaunul Mitropoliei sâî Episcop la scaunul vre-uneia din eparhiile ţereî, ceata preoţescă şi diacon6scă, ca o lege şi pravilă dau noului Arhiereu ploconul ce obiclnuesc de dau pe tot anul la Arhierei, îndoit, cu numire de ploconul cârjei, cu acesta deosebire însă, că Episcopul cel nou îşi sirînge aceşti bani aî cârjei numai din Eparhia sa, iar Mitropolitul adună atât din Eparhia Mitropoliei cât şi din cele-l-alte Eparhii ale Episco-pilor. De aceea, cu smerenie, nu lipsim a o face cunoscută înălţime! tale, ru-gându-ne, ca să se dee luminată întărire la acesta zmeriţă a nostră anafora, şi anii Măriei tale rugăm a fi de la milostivul Dumnezeu mulţi şi fericiţi.— 1819, Iunie 3. Al Măriei tale smerit părinte sufletesc şi către D- arătatul hrisov al Domnului Caragea şi pentru că am putut pricepe, că pururea Prea Sfinţia sa pote fi mâhnit la suflet, că s’au ostenit şi s’au cheltuit în zadar la mănăstirea Dealului, înţelegând de starea cea prostii în care ce află acum, pentru aceea de iznovă am hărăzit şi priutr’acest prea cinstit şi bine încuviinţat hrisovul Domniei mele iarăşi am însărcinat pe Prea Sfinţia sa cu îngrijirea aceşti! mănăstiri Dealul din sud Dâmboviţa, a o avea adică în tătă viaţa Prea Sfinţiei sale, rânduindu-se egumen la acesta mănăstire de Domnia mea acela ce ni’l va arăta Prea Sfinţia sa, care are a fi sub singură ascultare şi porunca Prea Sfinţiei sale, păzind întru tote osebită aşecjarea ce’î va face Prea Sfinţia sa, fără a fi volnic alt-cinevaşî vre-o dată a’î lua vre-o socotelă. ci numai Prea Sfinţia sa, şi fără a putea cine-va să supue acăstă mănăstire la vre-o datorie cu nici un fol de pricinuire, ci în totă vremea să fie slobodă ca cu acăsta să pota a o aduce iarăşi la starea cea d'ânteiiî ce o lăsase, precum însuşi pre sine s’aii îndatorat, urmând Prea Sfinţia sa şi contractului mănăstire! ce este făcut îu canţelaria Domniei mele, cu a răspunde pre tot anul la cutia milosteniei po taleri l.oOO, precum sunt şi cele-l-alte mănăstiri slobode ale ţereî; şi pentru ca să se păzăscă, acăsta cu nestrămutare, am întărit hrisovul acesta cu însăşi credinţa Domniei mele Io Alexandru NIcolae Voevod i cu credinţa prea iubiţilor Domniei mele fii Xieolae Yvd., Gheorghe Yvd., Ioan Yvd., Scarlat Yvd., Dumitru Yvd., Grigore Yvd., martori fiind şi Dumnfilor cinstiţi şi credincioşi boeriî veliţi ai Divanului Domniei mele pan Constantin Creţuleseu vel Pan, pan Barbu Yăcărescu vel Yistier, pan Istrate Creţul eseu vel Yornic de ţâra de sus. pan Mihalache Mânu vel Yornic de ţâra de jos, pan Gheorghe Filipescu vel Logofăt de ţera de sus, pan Teodorache Yacărescu vel Yornic, pan Constantin Caliiarh vel Yornic, pan Gheorghe Golescu vel Yornic al obştirilor, pan Alexandru Filipescu vel Logofăt de ţera de jos, pan Nicolae Slugearoglu vel Postelnic, pan Mihalache Suţu vel Logofăt, de obiceiuri, pan Gheorghe Ylahuţ vel Spătar, pan Mihalache Cornescu vel Yornic al Politiei; 32 V. A. URECHIĂ pan Alexandru Ilari ton vel Căminar, pan Alexandru Desila vel Comis, şi Ispravnic, pan Alexandru Pilipescu vel Logofet de ţ6ra de jos; şi s’au scris hrisovul acesta în anul d’ânteiu, dintru a treia Domnie a Domniei mele, aici în oraşul scaunului Domniei mele Bucurescî, la anii de la nascerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorul nostru Tsus Hristos 1819, Iunie 20, de Ckiriţă Logofet de Divan. Alexandru, Suţul Voevod, Alexandru lilipeseu vel Logofăt. Cod. XCIII, fila 199, vcjso. Un alt mijloc de culegere de bani pentru P. S. Mitropolit: In 1820, noul Mitropolit, s’a ocupat cu reguiarea metocelor. Sub cuvânt că nu erau in bună stare, au trămis la fie-care câte un călugăr ca Embaticar, cu condiţiune, ca jumătate din venitul metoculuî să’l trămiţă pe fie-care an Ia Mitropolie. Şi-a găsit belâua cu unul din ei, «Gherasie», căruia’i-a dat in embatic metocul de la Streharefî, că n'a mai voit să-î dea nici o ascultare. Mitropolitul se jăluesce lui Vodă şi-i spune că acel «Gherasie la biserică nu merge, acoluthia, după datoria sa ca un călugăr ieromonah, nu-şi citesce, posturi nu păzesce, Vineri şi Miercuri nu scie ce va să $ică, fiind smintit la credinţă şi cu totul adriscos, păzind dogmele lui Epbur, care este şi ruşine a le grăi cineva, necum a le pune sub vederea Măriei tale... Pentru de a se isbăvi bise-ricele românesc! şi chiar Patria de asemene om, rămâne a se cbibzui de înalta Măriei tale înţelepciune, ce se mai cuvine a se face, căci de va rămâne iarăşi aci, este prin neputinţă a nu se atinge de chiar stăpânirea, după obiceiul său cel intrigant şi după gura sa cea neînfrânată, precum şi în filele selefului Măriei tale s'au îndrăznit». Vodă Al. Suţul n’a cutezat să-l lovescă direct, ci a rinduil anchete asupra faptelor lui, la 6 August 1820. — Ce fel administrau mănăstirile aşia rjişii «embaticarî» ori arendaşi, cărora li se dădeau — de sigur pe bani — un loc de egumen, se pote vedea şi din cerc tarile făcute contra embaticaruluî mănăstire! Strehaia, gr. cui Enache Vardaia. Nicolae Văcărescu vel Vornic al obştirilor (ca atare era interesat, căci Strihaia interesa cui ia milelor şi dâră şi spitalele), cere lui Al. Suţul, aducerea lui Vardaia cu mum-başir, ca să fie obligat a plăti stricăciunile cauzate mănăstire! şi proprietăţilor ei şi a restitui lucrurile luate din zestrea ei, după catagrafie L Alex. Suţul,—de ce? se păte înţelege,—întârdie a da resoluţiune în sensul anaforaleî lui N. Văcărescu, până la 26 Iunie. 1 1. Actul din Mai ii 1820, în Cod. C. ISTORTA ROMÂNILOR 33 Dionisie Lupul păstoresce, la început, cu Episcopii Iosef de Argeş, Galaction de Râmnic, Constandie de Buzeu. Vodă otărisă şi înlocuirea acestora, dar prin dare de bani eî se menţinură. Curând însă Vodă gă-sesce mijlocul a văduvi Episcopia de Buzău şi a înlocui pre Constandie. Constandie dat-a şi el «paratesis de bună voie» ? Aşia afirmă unele acte, dar altele, din contră, ne arătă pre Al. Suţul prigonind şi destituind pre Constandie. Dăm în anexe nota lui Marco către Von Schladen, din care se vede cele petrecute la d sti-tuirea lui Constandie (Filili)1. «Că de bună voie şi nesilit paretesis în scris şi arătând lepădarea cu destoinicie cerută» a dat Constandie, Alexandru N. Suţul, Voevod i gospod. Zem. Vlahiscoe. Fiind-că Constandie, pro in Episcop al Buzăului, uitându-şî netăgăduitele sale datorii către pravilele, şi cele DumneiJeescI şi cele politicescî, îl supune a urma, şi abătendu-se în lucruri necuviinciose, ce cu totul sunt împotriva cinului şi haractiruliu unui Arhiereu şi împotriva făgăduinţei ce dă un păstor, şi către Dumnezeii şi către patrie, s’au aretat următor împotriva cinului sei^ după cum, prin obştâsca anafura a archiereilor şi a boerilor ţereî, pre larg ni s’a ii făcut cunoscut; de aceea volnicim pre cinstit şi credincios boerul Domniei mele biv vel Stolnic Scarlat Chiţoran, să mârgă unde se va fi aflând numitul Constandie, şi ridicându-1 de acolo, să-l aducă la mănăstirea Tismana, unde poruncim cuvioşiel tale, Egumene al numitei mănăstiri, să se ţie in mănăstire sub bună pază şi, fără de al doilea poruncă a Domniei mele, slobod să nu fie de a eşi de acolo, iar orinduitulul Mumbaşir să i se dee adeverinţă de teşii-matul seu.—1819, Iulie 27 5. (jŢşT) Ca o consecinţă a acestei disposiţianî brutale, sunt actele ur-mălâre : Io Alexandru N. Suţul, Voevod i gospod. Zem. Vlahiscoe. Dă pitac către Mitropolitul şi către marele Logofăt de ţera de sus Grheorghe Filipescu, «si meargă numai decât la metocul Episcopiei Buzăului de aici din BucurescI, unde, făcend mal ânteia catagrafie curată de tote cele ce se va fi aflând înăuntru, să le pună sub pecete, aducând acea catagrafie la Domnie ca sa se vadă.—1919, Iulie 27» 1 2. ( s. ) Vel Logofet. .... Zemle Vlohiscoe. De vreme ce Constandie, proin Episcop al Buzăului, uitându-şî netăgăduitele sale datorii... (ca mal sus), drept aceea volnicim, Domnia mea, pro Dum-nălul, cinstit şi credincios boer Domniei mele. Alexandru Filipescu vel Logfot de ţâra de jos, să mârga la Episcopia Buzău, unde fără veste sosind, să facă îndată 1. Cod. XCVI, pag. 59. 2. Cod XCVI, pag. 60. 36 V. A. URECHIĂ zapt nu numai ale Episcopiei tote mişcătore şi nemişcătbre, ci şi chiar pe ale numitului, orî-ce va fi avend acolo sau în altă parte, cât şi la metocul de aici din Bucurescî, care acele luându-le, prin catagrafie sub iscălitura Dumisale, să le aducă aici; precum şi pentru ale Episcopiei şi ale motocului lucruri, să orînduiască a se face osebită catagrafie dupe orincluială, iar pe de altă parte, ridicându-l pe numitul, să îl facă tesliii în mâna . . . . ca sa urmeze, dupe cum cu osebită poruncă a Domniei mele este poruncit.— 1819, Iulie 27. ( l. s. ) Vel Logofăt. Catagrafia ordonată a se face la Episcopia de Buzeu, nu se reali-seză, de ore-ce numai in 13 Octombre 1819, Al. Snţul, rinduesce din nou pre Logofătul de ţâra de sus să mergâ cu un delegat al Mitropoliei să facă catagrafia şi să predee destrea Episcopiei in primirea noului Episcop L Al. N. Suţul voind să aibă un scaun Episcopal veduv, recurse la acest mijloc de denigrare şi ameninţare în contra lui Constandie. Acesta, mal timid decât alţii, nu mal aste: tâ îndeplinirea ameninţărilor, şi dete «paretesis de bună voie»! Nu târdiu sub protecţiunea Consulului rusesc. Constandie reintră in favoruri, dar nu revine şi la Episcopie1 2. + 1. Pitac către vel Logofătul de pir a de jos pentru a face de al doilea de isnâvâ catagrafie Episcopiei Buzău. Io Alexandru N. Suţul, Yoevod i gospod. Zem. Vlahiscoe. Cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, Dumnbta vel Logofete de ţera de jos, la paretisis, ce de bună voie au fost dat Sfinţia sa proin Episcop al Buzăului, chir Constandie, lepădându-se de sarcina acelei Episcopii, s’ati fost închipuit atunci din porunca Domniei mele, a se face catagrafie curată şi desluşită de tote ale Episcopiei, mişcătore şi nemişcătbre, dar fiind-că acea catagrafie n’ati luat severşire, poruncim Dumitale, ca luând împreună şi din sfinta Mitropolie pe carele va orîndui prea Sfinţa sa părintele Mitropolitul, doî vechili obiceiu, să aibă a face de isnovă catagrafie cu desluşită arătare, nu numai de tdtă zestrea sfintei Episcopii până la cel mai mic lucru, mişcător şi nemişcător, câte au nrimit Sfinţia sa proin Episcopul chir Constandie, dupe ce s’a făcut Episcop, ci şi câte cu foie va areta Dumitale, că au mai adăogat Sfinţia sa lângă acelea de atunci până acum, în câtă vreme aîi stătut Episcop şi tbte acelea să le faci teşii m în zaptul noului Episcop al Buze ului chir Gherasim şi făcen-du-se trei catagrafii asemenea una cu alta, iscălite atât de proin Episcopul chir Constandie, cât şi de noul Episcop chir Gherasim şi de Dumnbta, sa se dee una la sfînta Mitropolie, alta la Episcopul cel no i şi alta să se aducă la canţe-laria Divanului Domniei mele a sta in păstrare, i saam receh gospod.—1819, Octombre 13. ° [ Cod. XCYI, pag. 87. (Pecetea gospod.) Vel Logofăt. 2. Yecjî Docum. Hurmuzachi X, pag. 69. ISTORIA ROMÂNILOR 37 O altă vacanţă de episcopie se făcu prin mortea mult cunoscutului şi lăudatului Episcop Iosif. Acâstă morte se întâmplă in luna Octombre 1820. Imediat Al. Suţul convocă obştea boerâscă şi Divanul, să-I propună candidatul agradat de el. Acesta adunare nu supune, ca altă dată, o listă de trei candidaţi, din cari Vodă se alegă pre unul, ci propune de Episcop la Argeş pre llarion Arhimandritul, «ca unul ce este om cu ideie, pre care îl seim că este om cu frica lui Dumnezeu, împodobit cu invelâtură, cuvios, cu smerenie şi destoinicie, cunoscut şi din cercare.» Vodă aprobă la 3 Noembre alegerea lui llarion, a acelui Episcop care, mal târdiu, va fi amicul celebru al lui Tudor Vladimirescu. Iacă actele relative: IiB Alexandru Nieolae Suţul, Yo evoci i gospod. Zem. Ylachiscoe Citindn-se înaintea Domniei mele acâstă anafora • a Demnelor veliţilor boerî, am luat sema cuvintelor pentru care aleg Dumnâlor de diiadolx la Episcopia Argeşului pre cuviosul Arhimandrit chir llarion; cu adevărat cuvântul col drept trebuia să’i povăţuiască a dori de un Episcop, cu acest fel de îmbunătăţiri, în ce chip mărturisesc, pentru mai sus cjisul bărbat. Drept aceea? Domnia mea, pe nimenea altul cu îndemână găsind mai destoinic de cât cel arătat şi încredinţându-ne la mărturia Dumnâlor boerilor, primim alegerea şi întărim anaforaoa acâsta.—1820, Xoembre 3. Iscălitura gospod. (Peceta gospod) Vel logofit. Prea înălţate Dâmne, După luminata poruncă a Inălţimei tale, ce prin pitac de la 30 ale trecutului Octombre ni s’au dat, că, precum ne este seiut, dându’şî obştescul sfârşit Sfinţia sa Episcopul Argeşiii, chir Iosif, în locul căruia urmâză a se orândui altul, de aceea porunceşeî Măria ta, ca adunându-ne cu toţii la Domnâsca Măriei tale Curte şi chibzuind cine se cuvine a se orendui Episcop Argeşiu, alegen-dn-1 a fi om cu idee şi destoinic, pre carele prin anafora să’l arătăm Inălţimei tale, următori fiind luminatei Măriei tale porunci, ne-am adunat cu toţii aici la Domnâsca Curte şi făcând ehibzuire, se alese, cu sfat de obşte, a se orendui în lociil răposatului Episcop, la mai sus numita Episcopie, cuviosul Arhimandrit chir llarion, ca unul ce este om cu idee, pre care îl seim că este om cu frica lui Dumnezeu, împodobit cu învăţătură, cuvios, cu smerenie şi dostoinic., cunoscut şi din cercare de a otcârmui, a chivernisi şi a păstori acâstă cuvin-tătâre turmă cu bună şi lăudată orânduială şi de alegerea ce se făcu, prin 38 V. A. URECHIĂ chibzuire ele obşte, nu lipsim a areta, înălţime! tale, spre a se da şi luminată întărirea Măriei tale la acesta prea plecată a nâstră anafora de dreaptă alegerea ce am făcut.—1820, Noerubre 1. Barbu Văcăreseu vel Ban, Jstrate Creţulescu vel Vornic, Grigore. Bă Jeanu vel Vornic, Mihalache Mânu biv vel. Vornic, Gh'igore Filipescu vel Vistier, Constantin Samurcaş vel Vornic, Iordache Slătineanu vel Logofet, Gheorghe Filipescu Vornic, Manolache Arghiropolu biv vel Logofăt, Constantin Dudescu, Tancul Văcăreseu vel Logofet, Scarlat Grădişteanu Vornic, Ioan Ştirbeiu Vornic Nicolae Văcăreseu vel Vornic, Dvmitrache Racoviţă, Constantin Câmpineanu, Costache Răsti, Manolache Băleanu vel Logofet, Alexandru Ghica biv vel Logofet, Constantin Cantacuzino, Grigorie Ralea vel Vornic, Dumitrache Hrisoscoleă, Grigorie Romanitis Vistier, Nicolache Filipescu, Alexandru Vilara biv vel Agă, Mihalache Carnescu biv vel Vornic, Nicolae Go-lescu Logofet, Nicolac Ghica vel Vornic, Scarlat Mihălescu. La 5 Noembre 1820, Ilarion capătă Cârja din mânile lui Al Suţul, la Cartea căruia e adus cu alaiul întocmit de vel Logofet al obiceiurilor la 4 Noembre 1820 L Noul Domn Al. N. Suţul se preocupă de Biserica română, dar mai adese urmărind interese materiale. De aşa natură se par a fi următd-rele acte: a) In 3 Februarie 1819, noul Domn scrie luî vel Logofet de ţâra 1 1. Ye Alexandru Nicolae Suţu Voevod, i gospodar Zem. Vlahiscoie. Privind Domnia mea la bunul şi folositorul şi lăudatul sfîrşit ce urmâză a se nasce din întocmirea ce se arată masjos întri’acestii anafora a Prea Sfinţiei sale părintelui Mitropolite, precum în deobită obştescă anafora a Dumndlcr ISTORIA ROMÂNILOR 51 dat prin firmanul de numire la Domnie, de a uşura nevoile sărmanei raele *. boerilor de la 10 ale acestei lunî i la întărirea ce ara dat şi la aceeaşi ana-fora pe larg se arata, o întărim Domnia mea şi hotărâm, ca să’şl aibă fiinţa şi urmarea sa întocmai şi fără de câtuşi puţină strămutare, cu osebirea numai ce se arată intr'acăstă obştâscă anafora, pentru plata datoriilor, când se va întâmpla a se împrumuta ori Mitropolia sâu Episcopiile pentru cele doue. neapărate trebuinţe ce sunt aretate în anaforaoa Prea Sfinţiei sale părintelui Mitropolit. Dupe care poruncim Dumitale vel Logofete de ţâra de sus, să se facâ şi Domnesc al nostru hrisov in vremea cea cuviincidsă precum se arată in Domnâsca nostră întărire, ce s’au dat la mai sus (Jisa obştescă anafora a Dum-nâlor boerilor, cu osebirea ce s’a dis mai sus.—1819 August 21. (Iscălitura gospod.) (Pecetea gospod.) Vel Logo/et. Corni. XC III, fila 6B verso. De la Logo felia mare. Copie sodsă din cuvent îa curent dupe cele adevărate anaforale cu întăriri Domnesc!, care fiind întocmai, spre a fi crerjuta s’au adeverit cu iscălitura. —1819, Septembre 28. Vel Logofet Acest act este şi in Cond. XCII, pag. 3JG. 1. Iacă actul acesta : Domnule al Valahiei Alexandre, eea din parteţi râvna, aretata sirguinţă la buna întocmire a a estor trei pricini ce se cuprind întracestă Prea înalta a mea porunca, şi mai mult au întărit cea din fire alcătuită in inima ta credinţă; Drept aceea cu blândeţe am primit ajutorul şi ocrotirea ce s'aii arctat asupra acestor lucruri, nu numai din parteft, ce şi din partea celor dintciu boeri ai ţereî, pentru supuşii Prea înaltei Imperăţiei mele şi întru mulţămire au remas pentru acesta Imperătjsca mea putere. Dupe fala Domnilor al norodului MesieY, alesule între ceî mari al nemuluî luî Isus, acum Domn. al Yalaliieî, Alexandru Draco Zaade Yoevod, întăr6scă-se întru fericire sfârşiturile tale. Dupe ce va ajunge în manile tale acâstă Prea înaltă Imperatâscă a mea poruncă, facăţi-se cunoscut, cum că, de vreme ce prin hotarifă şi de nume stapânitîre voinţă a mea, este cerut ca locuitorii şi supuşii Yalaliieî .(care este clieier al Prea înaltului mei scaun) să petreci pururea întru bună şi liniştită stare, avend ajutor şi ocrotire împotriva veri-clreia nedreptăţi şi bântuiri, de aceea silinţa şi sârguinţa ce se cuvine întru lucrarea acestora, este lucru netăgăduit al slujbei tale; aşa dar, Domnule, dupe ceea ce se cero de la înţelepciunea, iscusinţa cea de multă încercare şi rîvna ta, băgând de s6ma.tâte acelea cu deamăruntul şi prin silinţă sârgiiindu-te, ca să pui în lucrare tote organele şi mijldcele câte privesc întru cea fără bân-tuiala păzire a bunel orînduolî a ţereî şi întru petrecerea seracilor supuşi în repaos şi liniştită stare, aî aflat cu îndestulare, că de la o vreme înedre, V. A. tJRfcCt-U O ci In realitate împuţinarea sudiţilor era înmulţirea liudelor obligaţi a plăti biruri în profitul Domniei. dupe nefolositor obiceiu, cel mari din clericesca broslă, Mitropolitul şi cei Episcopî, la schimbările ce li se întâmplă, lasă cele pentru in parte trebuinţe datorii ale lor, împovărându-le cei din nainte asupra celor ce se orinduesc dupe dânşii, cu cuvent că sunt datorii ale Eparhiei. Ai aflat despre acâsta, că nepăzinduse oreş-cum dreptatea şi cumpănirea ce se cere intre supuşii locuitori la răspunderea birului, se împovărâză obicinuitele dăjdiî la cei neputornici prin dare neasemănată stărei lor şi osebit de acestea, la ale sudiţilor‘fără încetare pricini nesoglăsuirî; dar şi cei d’ânteiu ai ch elevul ui, Mitropolitul, cei trei Episcopî, cum şi cei d’ânteiu ai boerilor, prin anafora în scris aii cerut cu rugăciune buna urnire a acestor trei pricini ce s’aîi rjis mai sus, care întru adevăr. sunt vătămătore către buna orinduială a ţerei, de vreme ce rădică repaosul şi odihna săracilor. Deci, chiăinând înainte-ţî pre mai sus numiţii, adică pre Mitropolitul şi pre cei trei Episcopî, le-ai poruncit şi le-ai nrînduit, la datoriile ce se atlă acum să se plătescă prin vesti mp uri de unde se cuvine, ca de acum înainte să nu mai încarce povara datoriei, cel d'ănteiu asupra celui din urmă orînduit, cu cuvent de datorie a Eparhiei. Intr’acest chip puind acestea la orînduială, ai săvârşit, ca şi numiţii si le păzâscă, făgăduindu-se săvârşire!. Către acâsta, fiind că starea fieş-căruia din supuşii a acestui moştenitor al meu împărătesc loc al Yalahieî, nu este de o potrivă, ci din pricina împuterniciunei şi slăbiciune! ce se urmâză între denşiî, după firescul cuvent sunt şi neasemănărî şi osebire. Aî înştiinţat asemenea prin scrisorile tale, către Prea înalta mea Pârtă, cum că totă trebuinţa, este ca cele mai sus arătate trebuinciose dăjdiî să se orinduiască asupra fieş-căruia din supuşii locuitori după asemănarea putere! ce vor avea şi descoperindn-se cei intru bnnă avere, să fie de ajutor celor lipsiţi şi printr’aeest chip să se pue in lucrare cuviin-eiâsa cumpănire. Ai mai înştiinţat, că după legăturile ce sunt, ori cari vor fi sudiţî sa se osibâscă întru cunoştinţă de către supuşii Prea Înaltei împărăţiei mele; tote acestea s’au făcut cunoscute împărăţiei mele. Asemenea este forte vădit, ca prin înţelepciune şi cu credinţă'te-al urnit pururea şi te-aî sîrguit să arăţi slujbe, ca un bătrân şi după verstă şi după pracsis, ca slugă credin-ciosă şi fiii de slugă al Prea înaltei şi neclintitei împărăţiei mele, fiind către acăsta şi vestit pentru desăvârşita ştiinţa ce aî de stările şi lucrurile fioş-căreia orînduială a supuşilor •_ mai este încă ştiut la toţi, cum că osîrdia cea prin rîvnă şi statornicie arătată, atât din parte-ţî, cât şi din partea celor ânteiu boeri ce printr’o glăsuire cu tiue s’au arătat săvârşitori, ca să pui în lucrare, printr’acest mijloc, aceste plăcute fapte şi ca să întocmesc! buna orînduială a ţăreî, alcă-tuindu-î cele de tine arătate pricini şi săvârşind buna stare a supuşilor, s’a.i făcut pricinuitore de laudă, şi bucurie şi dătătore de plăcere şi bună cuvântare. Ci dar fieţî spre laudă, fii sprijinit şi statornic în temeiul, credinţei şi al dreptăţei, osîrcluesce şi caută apururea pentru orî-ce pricină cu întregime de inimă, sîrguesce te de odată ca sa. urnesc! întru desăvârşire tote câte privesc spre a se păzi fără bântuire buna orinduială a ţăreî, cum şi hăladuitoriî şi sărăcimea; iar spre lauda cei cu credinţă petrecerea ta s’au dat şi s’ati trimis acâsta Prea înaltă poruncă, urmând după ceea-ce se cere de la cea de multă ISTORIA ROMÂNILOR 53 Măsura importantă luată de guvernul ţereî, e comunicată tuturor Consulilor din Bucurescil. cercare înţelepciune, iscusinţă şi rîvnă a ta, să te silesc! a arăta slujbe plăcute prididind ori-ce folosi torc urmare şi săvârşind dupe asemănare i glăsuire! acestei porunci, ce cere umilinţa şi supunerea: aşa să sciî, îucredinţându-te cu totul la acest sfint semn al mei S’aft scris pe la începutul luneî lu! Harem 1235. Cond. XCIII, lila 106. 1. Notele ce diu lumi ai: ta poruncă gospod. s’ati dat de la Logofetia mare a ţereî de sus la câte patru Consulatele: al Rusie!, al Austrie!, al Franţei şi al Prusiei, pentru zapisele avliceşcî, după noima anaforaleî, a Prea Sfintuluî părintelui Mitropolitului, a Dumnâlor veliţi boerî şi a întăririlor ce s’ati dat la aceste anaforale, Prea înaltul nostru stăpân, care şi-a făcut o sfintă datorie a îndrepta tdte cele co bântuesc obştea supuşilor săi, precum şi sa îl înlăture de la rele apucături, ca să nu maî caijă în rele din nou, şi îngrijind să păstreze pre cât. e posibil ordinea in tdte, în acele maî cu semă, car! ar putea să ocasioneze abusurî, a căutat să aplice asemene griji şi la daraverile bănesc! ale Biserice! nostre şi dupe chibzuirea şi împreună regularea dintre Prea Sfîntul Mitropolit şi iubitori! de Dumnezeii Episcop!, au regulat, că datoriile celor 4 biserici să fie achitate, afară de două sume din ale Mitropolie!, iar pe viitor împrumutul contractat prin obligaţiuni (zapise) avlilice, să nu fie permise decât în timp şi mod determinat. In acest scop, Prea Sfîntul Mitropolit şi iubitori! de Durunedoii Episcop!, au înfăţişat o anafora Mărie! sale de Dumnezeu păzită. Acesta anafora a fost aprobată şi de veliţii boerî, prin o altă anafora semnată de toţi şi ast-fel Mitropolia şi Episcopiile, se consideră, dupe cum s'a cjis maî sus, apărate de datoriile, aşa 4i?e avlice, ce în mod abusiv se făceau până astădî şi s'au asigurat în contra împrumuturilor abusire. Fiind-că însă s’ar putea să existe la cineva vre-un zapis eclesiastic, presupus avlic, împotriva nizamulnî făcut, care urma să fie achitat s6u să rămână ca zapis de datorie individuală, iar deten-torul eî neavend cunoscinţă de cele regulate să’l considere ca avlic şi prin urmare să fie fără nici o grijă; de aceea, din ordinul înălţime! sale de Dumnezeii păzită, subsemnatul vestind acesta în totă ţâra, am onore să aduc acâsta la cunoscinţă Prea Excelenţei sale Domnului Pini, Gegeral-Consul al Autocrateî Majestăţî a tuturor ruşilor, in Moldo-Ylahia, cu rugăminte, de a comunica acesta tuturor supuşilor din Yalahia, ca deea s’ar întâmpla să se găsâscă în mânile vre-unui sudit un asemenea zapis bisericesc, de înainte de emiterea regulăre! sus arătate, care zapis l’ar considera ca avlic, să se presinte la debitorul, din partea împrumutătorulu! şi d6ea nu va afla îndestulare, să avizeze pre autorităţi de acesta, ca să fie asigurat de plată. Insă acesta înfăţişare nu este permisă decât numai până la 15Xoembre viitor, iar acel care se va presenta mai târziii nu va fi ascultat. Subsemnatul este convins că Domnul General-Consul. luând în acâstă privinţă măsurile propuse, va bine-voi a ’m! răspunde.— Bucuresci 1819, Octombre 3. Gh. Filipescu Mare Logofrt. Cod. XC III, fila 72. 54 V. A. URIiCHIĂ In contra măsurilor luate, protesta agenţia Austriacă şi cea prusiana. La protestele acestea, răspunde Guvernul: Nota către agenţie pentru zapise avlicescî. De la 9 ale următdrei luni nota cinstitei agenţii a chesaro-craeştiî Curţi respuns la cea ele la trei, tot ale următdrei, scrisa din porunca Măriei sale lui Vodă clin partea Logofeţieî Divanului, cu cinste am primit, prin caro cinstita agenţie închipuind dreş-cum nedesluşiro la înţelegerea notei logofeţie pentru zapisole avlicescî, dupe întocmirea cea nonă, Alexandru jîicolae Suţul Yoevod, i cu credinţa prea iubiţilor Domniei mele fii: Nicolae Y-vd., Gheorghe Ar-vd., loan Y-vd., Scarlat Y-vd., Dumitru A7-vd., Grigorie Y-vd. martori fiind şi Dumnâlor cinstiţi şi credincioşi boerii veliţi ai Divanului Domniei mele : pan Grigorie Brâncoveanu biv vel Ban, Epistatul Spătăriei, pan Barbu Yăcărescu vel Ban, pan Grigorie Baleanu vel Yornic de ţâra de sus, pan Grigorie Filipescu vel Vistier, pan Constantin Samurcaş vel Yornic de ţ6ra de jos, pan Gtieorghe Slătineanu vel Logofet de ţâra de sus, pan Constantin Filipescu vel Yornic, pan Grigorie Ralea vel Yornic, pan Nicolae Yăcăresou, vel Yornic al obştirilor, pan Constantin Golescu vel Logofet de ţâra de jos, pan Constantin Câmpineanu vel Logofet al streinelor pricini, pan Iacovache Rizu vel Postelnic, pan Dumitrache Hrisoscoleă vel Logofet de obiceiuri, pan Xicolîie Gliica vel Yornic al Politiei, pan Alexandru Hariton vel Căminar, pan ISTORIA ROMÂNILOR 63 de Dionisie, la capit. şeolelor 1. Se pol vede in note, actele relative la oprirea hirotoniilor de candidaţi nepregătiţi şi pe bani. 3) Vre-o schimbare deosebită in organizarea administraţiunei Bise-ricei mantene nu se află în diversele condice. Din organizarea dată Consistoriilor eparhiale sub ocupaliunea muscălâscă din 1806—1812, s’a conservat câte-va, cum probdză următorul att: .... Zemle Ylahiscoe. Fiind-cix Sfinţia sa Episcopul Romnicului chir Galaction, dimpreună eu Protosinghelul de la Craiova, are Sfinţia sa orinduiţî pentru a căuta pricinile bisericescî ale norodului şi patru Clerici, cari, fiiud-că se află pururea cu sirguiala şi cu silinţă la pricinile şi judecăţile ce se orînduîesc de către Dumnâluî Caimacamul i de către Dutunelor boeriî divaniţi de la Divanul nostru ot Craiova, au avut milă de la fraţii Domuî de mai nainte ca să scutoscă drepte bucatele lor stupi, i rîmălorî de dijmărit, i vinul ce-1 va face in viile lor de vinăriciu şi oile de oeril. Drept aceea înnoim şi Domnia mea mila acesta şi poruncim şi vouă slujitorilor dijmarî, i vinăricerl şi oerl, ce veţi fi orinduiţî dupe vremi la aceste slujbe, nimeni întru nimic supărare mai sus numiţilor Clerici pre drepte bucatele lor să nu le faceţi, că aşa este porunca Domniei mele. i setam receh gospod. — 1819, Octombre 25. (Pecetea gospod.). Vel Logofet. Cod. XC1II, fila ICO. 4) «De la descălecatore», dice un act din 1849 Decembre 14, a existat pe lângă Curtea Gospod un mare eclesiarh, care avea privigherea Bisericilor Curţeî. Ultimii Domn! Grec! au adus pre lângă e! un Arhimandrit grec, care înce'ul cu încetul s’a substituit marelui Eclesiarh român. Sub Al. Suţul se desfiinţeză postul de mare Eclesiarh, cu â; robarea Mitropolitului Dionisie. Dumitracbe Suţul vel Comis; şi Ispravnic,pan Gheorghe Slâtineanu vel Logofet do ţâra.do sus; şi s’aii scris hrisovul acesta la anul al doilea dintru ânteia Domnie a Domniei mele, aici, în oraşul Scaunului Domniei mele Bucuresci, la anii de la nascerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorului nostru Isus Hristos.— 1820, August 28, do Xicolae Logofet za Divan. (Iscălitura şi pecetea gospod.), Gheorghe Slâtineanu vel Logofet. procitoh. Cod. XCIII, fila 17.", verso. 1. Vecjl anaforaoa Mitropolitului Dionisie în cod. 100. pag. 260. 64 V. A. tJRECHIĂ Iacă actul: 7& Alexandru Nicolde Suţu. Voevod Zemle Vlahiscoe. . După pliroforia ce se dă Domniei mele printr’acâstă anafora a Prea sfinţiei sale Mitropolitului ţereî şi a Dumnâluî cinstitului şi credinciosului boer al Domniei mele, Gheorghe Filipescu, rel Logofăt de ţeara de sus, de vreme ce Eclis'archul curţeî gospod. au rămas numai o numire cu totul deşartă şi ne-trebuinciosă şi acea puţină întrebuinţare ce săverşia maî înainte vreme, Ecli-siarhiî s’aîi însărcinat de luminaţii Domni, selefiî noştri, asupra Arhimandritului curţeî domnesc!, carele se află apiirurea lângă domnie şi la fote parisiile se arată înaintea Domnului; de aceea dar, ca un lucru de prisos, acâstă Eclisiarhie, hotărîm Domnia mea să lipsescă de acum înainte cu totul, rămâind acdstă îngrijire a bisericeî domnescî asupra Arhimandritului curţeî, pe carele îl orînduim Domnia mea maî mare şi purtător de grije asupra preoţilor, cântăreţilor şi altor slujitori aî acestei biserici, sub povaţa Prea Sale părintelui Mitropolit, aretându-se şi la tote parisiile înaintea Domniei mele, iar la biserica curţeî gospod cea veehe, poruncim să îngrijesc! Prea sfinţia ta părinte Mitro-polite, dupe chipul ce ne areţî prin acâstă anafora şi dupe sciuta rîvnă ce aî la buna orînduială şi buna stare a sfintelor biserici.—'1819, Decembre 20. (Pecetea g-pd). vel Logofăt. Prea Înălţate Domne. Din descălicătorea aceste! ţări, stăpânirea aici se vede că şi cu sfat bisericesc clirosuluî bisericeî gospod. au închipuit un preot deosebit dintr’inşiî numindu’l Eclisiarh şi cu povăţuirea Mitropolitului, acesta îngrijea tot-d’a-una maî vârtos la parisiile domnilor în biserică, după vremi acest Eclisiarh al bisericeî curţeî gospod, avendu’şî petrecerea sa prea cinstită şi fiind om cu idee şi pracsis, atât la cele bisericesc!, cât şi politicescî. se cinstea de toţî, în deosebire persona sa: acâsta, luminate Domne, ţiindu-se până .la mazilirea răposatului Alexandru Vodă Ipsilant şi cunoscându-se în urmă, că la acâstă bi-sericâscă dregătorie nu se pot nemeri cu înlesnire dintre preoţi pre ce! asemenea celor maî d’înainte, răposatul Nicolae Vodă Caragea, aii adus de la Ţarigrad un arhimandrit, numindu’l al curţeî gospod, pe carele s’aîi cunoscut că cu încet, încet ’ l-aii însărcinat cu totă îngrijirea datoriei eclisiarhuluî mal mult pentru că tot-deauna s’au aflat cu şederea sa în curtea gospod, aprâpe de biserica ce merge Domnul şi acâsta urmându-se de la Domn la Domn până acum, iar eclisiarhul aii rămas numaî cu numirea, iar nu şi cu lucrarea cea maî dinainte, căci şi şederea sa maî mult s’au întâmplat a fi la biserica ot Curtea veche şi îngrijitor pentru cele de acolo şi la parisiile Domnescî se arată şi eclisiarhul numaî pentru o aducere aminte a învechind! acestei dregătorii ISTORIA ROMÂNILOR 65 şi cu prea puţină întrebuinţare din cele ce săvârşesce arhimandritul curţei gospod. do aceea şi chibzuindu-ne amândoi, am socotit ca acâstă numire do ecli-siarh îiicî în Bucurescî a bisericeî gospod. de acum înainte ca cum nu ar trebui a mai fi, şi de se va găsi cu cale de către înălţimea ta. îndrăznim a Dupe luminată porunca Măriei tale, ce se dă la acâstă jalbă a Dumneluî biv vel stolnicii Constantin Galatis, ce s’aa aflat dascăl al doilea la şoola cea elinească, următori fiind, arătăm înălţime! tale, că. de la lipsirea de sineş! a Dumnâluî căminarului Constantin Psomachi întâiul dascăl gramatic, dupe îndemnarea ce i s’au făcut chiar de către noi, smeritul Mitropolit, au primit şi pe ucenici! căminarului sub a sa îngrijire, urmând cu învăţătura până acum la trecutul August. Drept aceea, că aii avut acostă sarcină, adecă că paradosia şi. la ucenici! se! ce! avea şi la ucenici! căminaruluî, este adevărată arătarea ce o face, iar lâfa şi-au luat’o numai de dascăl al doilea, fără sa i se maî sporâscă ceva şi pentru că şi casa şcolelor nici atunci nu putea avea mijloc nici acum, când maî vârtos i s’aîi mă! adăogat cheltuelile, iar mâng'.erea stolnicului ca mulţămită la drâptă cerere ce face, rămâne în Prea înaltă chibzuirea Mărie! tale, a se hotărî, precum de Duhul Sfînt te vel lumina.— 1820, Octombre 6. Al Ungrovlahiei Dionisie, Gheorghe IWpescu, Nîstor logofet Cod. XCIX, fila 6. 2. Eacă un act relativ la procesul acesta : 7(5 Alexandru Nicolae Suţul, Yoevod i gospod. Ttem. Vlachiscoe Pe acâstă alăturată anaforăa Dumnelor, veliţilor boerî, neremâind mulţumiţi locuitori! de la două site: Fierbinţi şi Glavacioculdin sud Ylaşca,Dumn6luI vel Hatman al Divanului, i-aîi înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu Meclelnicerul Dumitrache Vechilul Dumnâlor boerilor, efor! a! şcolelor, cjicend jăluitorii prin apelaţia lor, căci nu se împotrivesc la cele ce prin pravila pământului, sunt îndatoraţi a da, de cât numai cer, ca să li se facă indrepLare la supărările ce li se fac de către arendaşi! acestor moşi! împotriva pravile! pămentuluî, cum şi «Jilele clăceî să li se ia în lucru şi la vremea ce se arată prin pravilă, iar nu în ban! şi la cele-l-alte să li se ia cjeciuiala fără încărcătură şi de cat de un car de lemne să nu ma! fie supăraţi ; asupra căreia pricini, intrând şi Domnia mea, în cercetare, cât pentru rândul clăceî, li se <;lise jeluitorilor, că în pravila pămentuluî, coprincjendu-se, ca de nu va avea stăpânul mo?ieî ce să lucreze, să *î dea locuitorii câte taler! unul de fieş-care cji a clăceî, în bani, iar nu în lucru, să li se ia pe câte taler! trei de fieş-care casnic, precum avea obiceiu maî nainte vreme, a cărora cerere fiind împotriva pravile! pământului, i-am întrebat de au vre-un aşezământ, in scris de la stăpânul acestor moşii, răspunseră că acest fel de aşezământ nu au, dupe care li s’afi cjis, că neavend acest fel de aşezământ, sunt datori, atât eî, cât şi stăpânul moşie!, a 90 V. A. URECHIĂ 7) Cu referinţă la «Orfanotrofiaaflăm un act, prin care se dă mănăstirea Strihaia, închinată la Orfanotrofia, în o nouă arendă, săh urma după pravila pământului, căci împotrivă urmându-se, precum eî cer a li se urma scăderea drepturilor moşiei spre folosul lor, tot cu asemenea cuvânt, urmâză a se asculta şi cererea stăpânului moşiei, când va face pentru vre-un adaos spre folosul şeii, şi aşa să fie slobozi şi unii şi alţii, cari cât va putea dupe vremi să scadă şi să adaoge, precum cererea vechilului, pentru carul de lemne, ca ori sa ’l aducă jăluitoriî aici la şcdZa, de clăcaş, un cor, seu să 7 plătescă cu câte talerî 4, iarăşi doî clăcaşî un car, fiind-că moşiile acestea unde locuesc, sunt cale maî depărtată de 6 ceasuri de aici, nu fu primită Domniei mele,' pentru c-ăcî în pravila pământului se coprinde curat, ca aşa să dea clăcaşiî la s'ăpânul moşiei şi un car de lemne la Crăciun, cărându-le oi*î la moşia luî, sâ.i aiurea, unde are stăpânul trebuinţă de densele, până la un loc cu depărtare de 6 ceasuri, iar de a le plăti locuitorii în bani, nimic nu se pomeneşce; dupe care acest cap de pravilă nu pote judecata a’î îndatora de a le răspunde în bani, care şi însuşi vechilul înţelegendu-o, cjise în cele dupe urmă, că de vreme ce de la aceste moşii până aici, este cale maî depărtată de 6 ceasuri şi jăluitoriî nu primesc, orî să aducă aicî lemnele, doî un car, ori să ’l plătească cil câte talerî 4, iarăşi doî un car, sa se îndatoreze dar a duce acel câte un car de lemne la altă moşie ce are ş âla, care este maî în apropiere, şi decât 6 ceasuri şi să le lepede acolo la casa moşiei şi de acolo şi le va căra însuşi aicî cu cheltuiala şcoleî, a căruia cerere ca următore pravilei, fu primită Domnieî mele şi li s’au <}is jăluitorilor, că sunt datori a aduce carul de lemne, unde le va arăta stăpânul moşiei, fiind cale numai de 6 ceasuri, iar nu maî mult. Drept aceea dar, cu acâstă osebire do maî sus arătată, a carului de lemne. întărim Dornn'a mea, anaforaoa acâsta a Dumnâlor veliţilor boerî şi poruncim cu hotărîre, Dumnâvostră ispravnicilor ai judeţului, să îndatoraţi pe amândouă părţile de a fi întocmai următore, precum maî sus clicem, adecă intru tote tocmai după pravila pământului şi orî-ce li se va fi luat maî mult de către arendaşii acestor moşii, jăluitorilor, peste cele orânduite în pravilă, să li se iroplinâscă înapoi tote până la un ban.—1819, Martie 14. (Pecetea gospod.) Vel Logofăt. Cod. XCIV, pag, 19. Prea înălţate Domne, Din luminată porunca Măriei tale Zapciul hătmănesc au adus înaintea nostră pe locuitorii din două sate: Fierbinţi i Şălariî, după moşia monăstireî Glavaeiocul ot sud Ylaşca, cu jalba ce aii dat pentru un Constantin Căpitanul arendaşul acestei mosiî, picând, că maî nainte clăcuia monăstireî câte trei cjile pe an, s6u îî da pentru acâstă clacă de totă casa câte parale 30 i de carul de fen de măsură da dijmă câte parale 10, pâră în vremea egumenului Ianuarie, iar atunci da pentru clacă câte talerî 3,i pentru carul de fân parale 20 ; dar pîrîtul ce este asupra moşiei de sunt doî anî îî apucă să dea pentru clacă câte talerî 12 pe an i câte un car cu lemne de tdtă casa să ’î aducă aci la Bucurescî, sâu să ’î dea de casă câte talerî 2 şi de carul de fân parale 25 făcându-le şi încărcătură de plătesc pentru două care . . .i pentru oi de are cineva două, trei, i pentru capre le ia câte 6 parale fără de a mânca în crâng ISTORIA ROMÂNILOR 91 «embatic», in August 4819, cu un spor de 500 taleri în profitul acelei inslituţiunî.1 ci fen a casă i. pentru cate 5-6 oi ce au la câmp le strînge pârâtul po tote la un loc de le face cârd numindu-le turmă şi ia câte un miel şi taleri unul i la dijma porumbului îi încarcă luându-le din cinci una, i de răvaşul de nume la dijma porumbului câte parale 18 şi cer să ’şi alle dreptatea ; faţă fiind şi Dumitrache Medelnicerul vechilul Dumnălor boerilor efori ai şcâlelor domnesc! de aici, unde este mănăstirea Glavaciocul metoh, răspunse, că mănăstirea nu le face vre-o cerere împotrivă, decât îşi cere drepturile ce sunt hotărite în pravilî şi în sinetul ce are a le răspunde locuitorii la stăpânul moşiei, arătând u ne copie adoverită de Dumndluî Tel Logofătul după anaforaoa ce au . fost făcut Dumnelor boem efori ai şcălelor către Dumnelor Caimacami pentru locuitorii după trei moşii ale acestei mănăstiri Glavaciocul, Obislaviî şi Yalea, că nu se supun a aduce câte un car de lemne la şcolă i după porunca ce au dat Dumnelor boeriî caimacami, ca pentru locuitorii de la Yalea, de va fi de la acea moşie până aici în Bucuresci cale ca de 6 ceasuri să ’i îndatoreze Dumnălor ispravnicii judeţului, spre a aduce fieş-caro clăcaş la şcălă câte un car de lemne, iar pentru locuitorii ot Glavaciocul i Obislaviî fiind mai depărtaţi ori să aducă doi clăcaşî un car de lemne, s6ii să ’1 plătăscă cu taleri 4 care vine de un clăcaş câte taleri 2 şi le este cu uşurinţă, în vreme ce aici în Bucuresci se vinde carul de lemne cu lalorî 5 şi până la taleri 10; după care poruncă, Alexandru Nicolae Suţul Voevod gospod. Zemle Vlahiscoe. Cetindu-se înaintea Domniei mele acâstă anafora a Prea Sfinţiei Sale .Părintelui Mitropolit, am lăudat părinlăsca rîvnă, ce şi cu acâsta arată Pr. Sa spre cele de folos ale obş^ieî şi primind Domnia mea cele coprinse, le întărim ca să-şi aibă urmarea in tocmai, făcând însă şi Domnia mea osebire la capit. al treilea şi al patrulea cu oreş care îndreptare şi adăogim co am chibzuit spre mai bun folos al obştieî. Insă la cap al 3-le (?) pote să dee câştig pe an tal. 1000 şi fiind-că «IliiemiipSîpn/t» astă dată sunt opt, pote să se adune câştigul pe tot anul câte tal. opt mii şi aşa şi hărăzirea la spital socotindu-se pe tal. o la sută. se adună pe an tal. 400. Intr’acestaşî chip facendu-se teoria acGsta însuşi Dumnâluî numitul dohtor din bună-voinţa sa au mul adăogat încă taleri 100 peste acei 400, în cât rămâne DumnGluî îndatorat a răspunde la spital câte tal. bOO, orânduită hărăzire spre ajutor şi căutarea bolnavilor. Iar maî adăogându-se de acum înainte şi piistiruri, urmeză a se adăoga la spital hărăzire şi pentru acelea cu analoghie dupe suma de tal. 500. Şi într’acelaşî chip făcend Domnia nostră întărire, poruncim să se păzGscă apururea întocmai fără strămutare. Şi DunmGta vel Logofete de ţâra de sus, să întocmesc! Domnescul nostru hrisov cu cuprinderea ponturilor hrisovului de mai nainte, ce se arată intr’acGstă anafora şi cu osebirea ce se arată la acGstă DomnGscă a Nostră întărire, la cap. al 3-le şi al 4-le. 1820, Maî 4. ( s. d. ) vel Logofet. Cod. XCV, fila 551. Prea înălţate Domne. Cu smerenie aret înălţime! Tale, că dupe ce Dumne Alexandru Nicolae Supt Voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, Dmnnâta biv vel Logofete Constantin Filipescule, nazîrule al casei lefilor, fiind paharnicul lanache Hafta ’l-am orânduit Domnia mea de a fi unul din ceî ce se află la slujba canţe-larieî Domnescului nostru Divan cu lâfă orânduită câte taleri 300 pe lună, de aceea poruncim Dumitale, ca de la ' La cap. justiţiei vom aduce diverse pitace, prin care Alex. Suţul Ioan Caragea hotăraşce, că în câtă vreme se vor afla slujind cu osîrdio şi cu credinţă, fără de a se abate in vre-o urmare împotrivă, amendoî să fie nestrămutaţi din slujba condicăriel sămeşieî, de aceea au că (lut cu rugăciune la milostivirea Măriei tale, ca să ’I miluescî, să le tnnoescî acest privilegliiu; a cărora rugăciune o aret Măriei tale, şi remâne la milostivirea Măriei tale, iar când împotrivă nu ’şî vor păzi datoria lor şi se vor dovedi prin cercetare, în vinii de scotere, Dumnâlul vel Vornicu al Obştirilor să aibă voie a’î lipsi din slujba acâsta, şi să pue pe alţii în locul lor; iar hotărîrea cea desăvârşită remâne la Măria ta.—1819............. /& Alexandru Nicoîae Suţul Yocvod i gospodar Zemle Ylahiscoe. Dupe arelarea ce ne face Dumnâluî vel Logofătul de ţera de sus, primită fiind Domniei mele anaforaoa acesta, poruncim Dumitale vel Vornice Constantine Ji’ilipescule, nazirule al casei lefilor, ca pe. lângă taleri 20 ce aii I6fă pe lună aceşti 18 logofeţeî de divan, ce sunt ai logofeţiel ţereî de sus, să li se mal adaoge încă căte taleri 10, ca să aibă fieş-care pe lună câte taleri 30; într’a-cestaşî chip aşes, care judecându-se şi de către înalta înţelepciune a Măriei tale, se va da şi domndsca întărire. 1) Dumndlul Stolnic Idn Balacescn să aibă cetirile înaintea Măriei tale pricinelor de judecăţi, ciim şi înfăţişările în Divan i întăririle dupe domndsca hotărîre ce se dă, precum şi cetirea altor anaforale şi însciinţărl, ajutorându-se şi de Sluger Scarlat, atât la cetirea lor, cât şi cu facerea practiealelor la pricinile ce se cercetdză in Divan, care praeticale să se teorislscă şi de Dumneluî vel Logofăt. 2) Dumnâluî Sluger Scarlat Urlăţianu să aibă cetirea jălbilor şi buiur dizmelor, iscălindu-le însuşi dupe osebit domuesc pitac, ce i s’al dat, cari jălbl cu buiurdiztr.ele lor trocendu se în condică, cu veleatul, luna şi nuraerul, de către condicarul jălbilor, să le iscâlăscă şi însuşi, spre dovadă că sunt trecute. 3) Tdte pricinile consiliaturilor, precum adecă: r.oţele ce vin la canţe-larie şi cele ce vin de la canţelarie din poruncă se dau pe la oonsulaturî, aşişderea şi pitacele ce din poruncă se dau către Dumnâlor veliţii boerî de-partamentarî şi către cel ce se află în dregătorie s6u nu. să sc facă de calemul slugeruluî Scarlat, avend înclinare cu calemul jălbilor, ţiind şi osebită condică pentru acest fel de pricini, ca să fio totdeauna sciute. 4) Tdte anaforalelo ce intră în canţelarie şi însciinţărl prin scrisori către Măria ta, ce se trămit de la Caimacamul Crai o vei, i boeril divaniţî de acolo, i ispravnici de prin judeţe şi alţii dupe afară, să se citâscă înaintea Măriei tale de cătră numiţii doi boerî şi aşa să se dea afară porunciie dupe domuesca Măriei tale hotărîre. o) Tdte poruncile pentru pricini, înfăţişate la Divan, fiind trebuinţă a se mal orîndui iarăşi la altă cercetare, pentru mal bună desluşire şi înţelegere, să se facă de Stolnic Balacescu, pentru că acest fel de porunci au înclinare cu calemul întăririlor. 6) Condicar al 'domnescului Divan să remâe neclintit tot Dumndlul Serd. Iordache Poenar, fiind boer cinstit, credincios, vechili în slujba Divanului, -avend sub stăpânirea sa tdte condicile Divanului şi îngrijirea de a se trece tdte poruncile şi întăririle, pe cari sa le şi iscăldscă, că sunt trecute în condică, precum s’aii urmat din vechime. Tot de la acest calem să so facă şi tdte poruncile ce din Divan se dau de obşte în judeţe pentru orî-ce pricină sâu nizam. Aşişderea şi hrisdvele pentru tdte pricinile ce se orânduesc în cercetarea logofeţi el cel mari, avend ajutor şi pe Serd. Ghica, ce este logofăt prac-ticos şi vechili al canţelarie!. 7) La cercetările de socoteli i de chivernisii*! bisericesc!, adică ale Mitropoliei, ale episcopiilor i alo monastirilor închinate şi slobode, să se orân-duiască Medelnicer Eaducan Tocilescu, ca un practicos vechili şi cu seiinţă la acestea, ţiind şi osebită condică pentru tdte acestea, protocolită de logofeţia cea mare. Tot la acest calem să se adaoge şi postelniceî, pentru cari să se ţie osebită. condică protocolită do logofătul cel mare, trecendu-se într’insa numele fieşce-eăruia postelniceî cu porecla şi din ce loc este. 122____________________________V. A. URECHIĂ________________________________ nelor pricini». Cancelaria acestei logofeţii este.compusă din 3 logofeţi, doi din ei vtorl şi al treilea treti, c.u. nume d9 «notar». Unul din cei doi logofeţi al 2-lea era condicariu şi altul ajutor la scris. Acestora li se promite inamovibilitatea «pe câtă vreme . îşi vor păzi datoria fâr de cusur».1 Rotagiul administrativ nu se schimbă sub Al. Suţul. Tot câte 2 ispravnici de judeţ,* 1 2 3 tot câte un polcovnic, tot val aşi de plaiuri, * etc. 8) Pentru tote pricinile ce se înfăţişâză la Divan înaintea Măriei tale să se orânduiască la practicale doi logofeţi de taină, însă cel de ţâra de sus Hedelnicerul Tocilescu şi Serd. Matacho şi alţi doi de la ţâra de jos, logofeţi cu pracsis, cari făcend practica, să le dea in mâna Stoln. Ioniţă de a le întocmi şi a le ceti înaintea Măriei tale. 9) Tote pricinile ce se caută în Divanul domnesc, să se facă osebită condică, în care să se trâcă cu perelipsis şi la sfârşitul fie-căruia an, protocolindu-se de Logofătul cel mare de ţâra de sus şi pecetluindu-se, să se dea la sfînta Mitropolie în păstrare, de unde făr’ de sciroa Logofătului celui, mare, să nu se iee. iar matca, adică condica unde sunt trecute pricinile pe larg, să stea apuxurea la canţelaria Divanului. 10) Logofătul Divanului veliţilor boerî (care acum esie Pahar. Petrache, practieos, cinstit, slujind de atâţia ani şi odihnind pre veliţii boerî),. precum şi logofeţii al treilea al departamenturilor, să nu se schimbe nici o dată fără vină cercetată şi dovedită, dar însă nici să fie datori a da vre o filodorimă pe an la logofătul cel mare cu cuvânt de avaet., cu atât mal vertos, că pentru logofeţii al treilea aî departamenturilor este şi hrisov al Măriei sale Domnului Caragea, făcut după anaforaoa slugel Măriei tale, aflându-se şi atunci vel Logofăt de ţâra de sus.—1891, Noembre 1. Gheorghe Filipescu Vel .Logofăt. Cod. XCII, pag. 575. 1. Zernle Vlahiscoe. Piind-că după hotărîrea ce am dat Domnia mea prin întărire la anaforaoa Dumnâluî vel logjfăt al streinelor pricini de la 14 ale aceşti! luni, am rânduit doi logofeţi la acel departament, osebit de treţi logofăt ce se numesce în hrisovul, ce este do rânduelile acestui departament za notar, adecă aceşti doi logofeţi unul să fie condicar şi altul ajutor la scris, cari să nu fie nici cum' înclinaţi cu ceî-l-alţl logofeţi aî Divanului Domniei . mele, ci osebiţi, pe sâraa acestui depertament, aleşi de Dumnâluî vel logofăt al streinelor pricini şi sub ascultarea Dumnâluî, carii să fie apururea statornici şi nestrămutaţi în câtă vreme îşi vor păzi datoria lor. făr’ de cusur, şi lâfa lor au sa şi-o ia de la casa lefilor, după- osebită brânduială ce vom face Domnia ' mea prin pitac. Drept aceea s’au dat âcâstă carte a Domniei mele lui . . . .. . ce s’ati orânduit logofeţel.—1820, Maiu 17. Cond. XC1II, fila 167 v. 2. Veijî cartea de ispravnic în Cod. XCVIII, pag. 46. 3. Ve9. 1. Cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, Dumnâta vel postelnic, fiind-că în obştâsca anafora ce s'an întocmit pentru Casa astinomiei care s’aîi întărit şi de Domnia mea, la pontul 26 se coprinde, ca capichehaelile serha-turilor să dee la cei ce vin de decindea ori la Bucuresci ori la alt oraş al ţerei rumănesci teşc’ierele coprimjetdre do nunele, porecla, chipul, meseria, sorocul şedere!, locul unde merg şi pentru ce sfârşit se duc, şi să ia şi de la ceî ce se duc de aici teşchorelile ce li se daţi de la Casă şi să fie datori ca să trimită de 2 ori pe săptămână catastih de toţi aceia la Dumnâta şi Dumnâta să’l faci cunoscut Casei ca şi Casa să’l facă cunoscut la isprăvnicat, unde va avea a face, ori locuind, s6! intr’alt chip; ci dar şi Dumnâta să o faci cunoscută acâsta la capiohehaele îndatorându-î, ca să o păzesca în tocmai, tolco pisah g-pd.—1820, April 5. (Pecetea gospod.) vel Logofet. Cod. XCVI, pag. 131 2. 7o) Alexandru Nieolae Suţu vocvoă i gospodar Zemlc Vlakscoe. Damnâata vel vistier, dupe arătarea ce ne face printr’acesta anafora Dumnealui vel aga, poruncim Dumitale, ca prin Dumnâlui vel vornic al poliţiei să so gasoscă lude 4.) <5meni fără pricină, cari să se aşeze la stâgurile agiei cc’ţi va arota Dumnâlui voi agi. că sunt mal trebuinciose de a’şi avea omenii soi soro împlinirea slujbelor agiei. 1820 Fevruarie 1G. (pecetea gospod) vel Logofet Cod. XCVI, p g. 30 j. iâTORIA ROMÂNILOR 145 Intre lucrările de natură administrativă numerarăm şi acele', ale unei comisiuni speciale rânduita de Al. N. Suţu, cu misiunea de a alege pe cel adevărat! sudici şi a le da un nizam. Grea întrebare, tot mai grea pe fie-ce di a fost acea a sudiţilor, care făcâu forte anevo-iâse şi adese ori chiar paralizau administraţiunea şi justiţia în ţâra rumânescă! încă la 2 Fevruarie 1819 Al. N. Suţu, prin pitac invită'Divanul, pre boerii halea şi mazili să chibzuiascâ asupra «madelel» sudiţilor. La 24 Fevruarie Al. N. Suţu, repetă pitacul către boeri, în coprin-derea următore: Pitac către mitropolitul i către episcopî şi către boeriî veliţi halea şi mazili pentru chibzuirea streinilor. Praosfinţia Tâ părinte raitropolite, iubitorilor de Dumnezeu Sfinţia vdstră episeopilor şi Dumnevostră cinstiţilor şi credincioşi veliţilor boerî a! Div..-nuluî Domniei mele, halea şi mazili, cu tote că încă de la doue ale aceşti! luni s’aîi dat porunca Domniei mele, prin pitac, către prea osfinţia vdstră şi către uni! din Dumnâvostră pentru niadâua streinilor, dar fiind-că cea desăvârşită chibzuire nu s’au făcut până acum de către dumnâvdstrâ, d6 aceea cu dea-dinsul poruncim, că fără câtuşi de puţină zăbavă adunându-ve cu toţi! la un loc şi vomând cuprinderea pitaculu! de ma! sus aretat, să faceţi cuviincidsa cbibzuire şi să aretaţi Domniei mele prin anafora, tolco pisah gpd.—1819, Februarie 24.1 Prea înălţate Domne, Sluga mărie! Tale, dupe ce m’am însărcinat cu dregătoria agie!, între alte îngrijiri ale datoriilor sale intrând şi în cercetarea stepurilor bresle! agiescî, le găsesc întru o mare derăpănare şi lipsă de omeni, înteiu j>entru ca dupe ce nu s’au întâmplat suma cea întocmită a caidului de la aşezământ în coce, apoi şi dintr’aoeia ce s’au fost dat, uni! murind şi alţi! fugind, astă-c}! se află agia în mare neajungere de omeni. încă şi paza nizamurilor îşi ea săvârşirea cu mare discolie şi următorele treb! ale obştieî se caută cu multă greutate, iar ma! vertos la întâmplări do foc, că nu se ajung slujitori! a purta ergaliile şi a năvăli spre intâmpiuarea primejdiilor, precum şi căpitani! ce păzesc noptea străjile din noue sempturî ale politie! a reraâind numai cu câte un om ce este forte cu neputinţă a întâmpina paza nizamulul pe deplin: de aceea nu lipsesc a areta Mărie! tale şi me rog, să fie luminată porunca către Dumnâlu! vistierul, ca să împlinâscă lipsa de slujitor! ce ai stâgurile, măcar pe ce! morţî şi fugiţi do la aşezământ încoce, spre a’ş! putea agia a căuta tre-bile şi paza nizamurilor cu înlesnire şi fără cusur, iar hotârîrea remâne la Măria Ta. 1820 Fevruarie 9. Vd Agă. 1. Cod. XCYI, pag. 17. Istoria Românilor ds V. A. Urechiă. Secolul XIX.—T o ii. XII,—io. 146 V. A. URECfîlĂ Cu studierea şi regularea amadelen se rânduise definitiv o co-misiune. Comishmea pentru cercetarea sudiţilor a fost compusă din biv vel vornic Iordache Slătineanu, biv vel spătar Iacovache Rizu, vel spătar Gh. Vlahuţ şi vel vornic al politiei Manolache Bălenn. Acestei corni-siunl Yodă îi dete un logofet în persdna luî biv vel sluger D. Topii-ceanu.1 T6tă iarna anului 1819 şi primăvara din 1820 se lucră in afacerea sudiţilor, cum se pole vedea din actele aduse în notă. 1 2 1. Credincios boerule Domniei mele Dnmitraclie Toplicene bir bel slu-ger fiind-că cu cercetarea sudiţilor din tută ţâra am orânduit Domnia moa po Dumnâlor cinstiţi şi credinciăşi boeriî Domniei mele Dumnâluî biv vel vornicu Iordache Slătineanu, Dumuâluî biv vel spătarul Iordache Bizui, i Dumnâluî vel spătarul Gheorgache Vlahuţ şi Dumnâluî vel vornic al politiei Manolache Băleanu, unde fiind trebuinţă şi de logofet vrednic şi practicos tfcăuta acâstă trâba lângă Dumnâlor orânduiţii boerî, dupe pliroforia ce am luat Domnia pentru Dumnâta, că aî maî fost la acâstă trâbă şi te-aî aretat cu totă destoinicia şi credinţa, iată dar te orânduim printr’acest domnescul nostru pitac logofet la trâba cercetare! sudiţilor, sub ascultarea şi povaţa Dumnâlor orânduiţilor boerî, şi poruncim, ca făcând trâba acestei logofeţii zapt, să aibî a ţinea catastişe curate şi lămurite, puindu’ţî totă silinţa a te areta cu slujbă vrednică şi credin-ciosă, ca să dobândesc! mila Domnie! mele, tolco pisah gpd. 1819 Octombre 22. Cod, XCVI, pag. 90. 2. Hotărîrea pentru orânduiala ce s'au dat prin anafora întărită, li6 Alexandru Nicolae Suţu Yoevod i gospodar Zernle Ylahiscoe. Dintr’acestă anafora şi din catastişele cerni s’au dat, am cunoscut Domnia mea râvna şi silinţa ce au pus Dumnâlor orânduiţii boerî în cercetarea şi descoperirea celor adevăraţi şî mărturisiţi cu bune dovedi sudiţî faţă cu cel orânduiţi din partea cinstitelor consulturi, cum şi rostirea ce o au chibzuit Dumnâlor prin care să se aşaţle la o bună orânduiala după alegerea ce ş'aii făcut şi in ce chip să fie cunoscuţi de acum înainte cel adeveraţî sudiţî, o primim Domnia mea fiind întocmai dupe voinţa nostră, spre a fi aleşi şi cunoscuţi la tâtă obştea cel adevăraţi sudiţî, fără a se maî face amestecături pricinuitore de supărări atât stăpânire!, cât şi cinstitelor consiliaturi. Drept aceea dar întărim Domnia mea anaforaoa acâsla cu tote cele coprinse intr’ensa şi poruncim iarăşi Dumnâvostră orânduiţilor boerî cercetători, ca sudiţilor celor adeveraţî, ce s’au ales şi s’au cunoscut de buni, să li se închipuiască patentele în dos românesce, unde să se trâcă numele, cinul, porecla, locul locuinţei, meşteşugul şi chipul adeverindu-se cu iscăliturile Dumnâvostră, precum şi în cele ce so vor da în urmă la cel adeveraţî sudiţî se vor adeveri de cătro Dumnâlor cel după vremi vel vistier şi vel postelnic, iar pentru ceî ce se vor ivi de acum înainte, ori vor veni noî din alte ţerî, sâu aflându-se locuind aici în pământul ţereî vor fi duşî pentru ale lor meserii şi iarăşi se vor întoree; poruncim ca să se cerceteze pe afară şi de isprăvnicaturile judeţelor de faţă cu starostii de sudiţî ISTORIA ROMÂNILOR UI Din actele date in notă se pdte vedea, că Comisiunea sudicilor cere ca să trămiţă in sinul eî diferiţii Consuli, representanţî, cari să pe unde vor fi, vejjendu-le paşuşurile ce vor fi având la mâni, din care să se îndestuleze mai în te iii de sunt sudiţl cu adevărat şi al doilea când au intrat in .ţâră şi pentru care trâbă şi câtă vreme a îl să zăbovescă până se vor întorce, şi câud după sorocul ce însuşi işî vor pune vor mal zăbovi, atunci ispravnicii pe de o parte să insciinţeze visterieî şi despre alta să’I îndatoreze a’şî aduce nici prin cinstitul consulat, sub al Ccăruia protecţie vor fi patentele, ca să se arete la stăpânire şi să se adevereze după nizamul ce este dat; aşijderen şi pentru cel ce se vor ivi aici în oraşul BucurescI, asemenea cercetare să li se facă prin cinstitele consulaturl şi prin dvornicia politiei, dându-li-se nizam tot cu chipul ce s’au cjis mal sus; pentru sudiţiî aceia cari neavând nici un căpătâiu sou meşteşug se preâuiblă în zadar fără trâbă şi fără de meserie, să se facă arătare prin notă la cinstitele consiliaturi, ca să'I îndatoreze a’şî da chezăşii vrednice pentru buna lor petrecere, că ori când vre-o unul dintr'aceia se va abate îa fapte netrebnice, atuucl făcendu se arătare către consulatul sen, îndată sa seis-gonâseă trecându-se pesta graniţă, ca cu acest chip să se precurme tufă bănuiala de pornire la fapte netrebnice, iar pentru sudiţiî ce se află cu prăvălii, meşteşuguri şi precupeţii, fiind-că aceştia se neguţâtoresc cu statornicie in pământul ţereî şi au neapărată datorie a fi supuşi întru tote la pravilele pământului, sub povăţuirea dregătorilor ţăroî, în câtă vreme se hrănesc metahiiisind cu slobozenie acelea care le metahirisese şi pământenii, poruncim ca prin scirea cinstitelor consiliaturi, să se aşecje dimpreună cu isnafurile şi breslele pământenilor, fieş- care după meşteşugul lui, seu meseria ce metahirisesce ; cu aoâstă dar bună întocmire aşedându-se pricina sudiţilor, poruncim Domnia mea, să se pue în lucrare şi să se păzâsca fără câtuşi de puţină strămutare şi Dumnâta vel logofete de ţâra de sus, să faci domneşcilo nostre porunci la părţile unde se cuvine, pentru paza acestui nizam.—5 Iulie 1820. (Pecetea gpd). Cod. XVIII, pag. »cr-. Prea înălţate Domne. Prin luminat pitac orânduiţi fiind, slugile Mărie! tale, pentru ca să cercetăm cu scumpătatc po ce! din Bucnreseî şi din a Măriei tale ţâră, cari se cbiamă până acum sudiţl, să lămurim şi să’I dovedim Măriei tale cine şi câţi dintr’aceştia sunt adevăraţi |şi mărturisiţi? cine cu bănuială şi cu îndoială? după supusa nostră datorie cercetând şi căutând pricina cu totă putinţa scumpătăţel, faţă şi cu cel din partea cinstitelor consiliaturi a fie-căreia streine curţi, am adus in cea din urmă acâstâ trâbă la isprăvirea cea desăvârşită într’acoştaşî chip: după co mai intâiîi am luat catagrafiile din tdte plăşileBucurescilor de la Dumnâluî vel d vom ic al politiei cum şi cele după la Duninâlor boeril ispravnici al judeţelor, aici in politie am adus pe fieş-care şi Pani cercetat forte cu amăruntul, iar în judeţe pentru mal curată descoperire celor bănuiţi, prin alegerea nostră, cu luminata Măriei tale poruncă, s’au orânduit într’aceste 12 judeţe de dincâce Duninâiul stolnicul Răducanu Clineeanu şi în cinci ot preste Olt, Dumnâluî căminarul Spirea Braţul cercetător şi de tâtă descoperirea ce aii 448 V. A. URECHIĂ reguleze «mad6oa» în decomun acord. După ce in urma păceî dc la 1812, se dobândiră de la P6rta firmanurî, autorizând guvernele ţărilor urmat au adus catastişe, carele puindu-se înainte, cum şî cercetarea nostră din politie, din tdte am aşeqlat aceste catastişe, ce le închinăm Măriei tale, însă la Nr. I s’aii trecut cei ce s’aîi găsit cu cuviinţă a românea dajnicî, la No. 2-ceî remaşî sudiţî, la No. 3, cei ce tot suditî aii remas, dar neavând nici un căpătâi ii sâu meşteşug se îndeletnicesc la netrebnicii; dintr'aceştia câţi vor da chezăşii vrednice să remâe locuind in pământul acesta, iar câţi nu, să se trâcă hotarul, şi la No. 4 cei ce se află cu prăvălii, meştoşugurî sâă precupeţii şi aceştia aQ remas a fi tot sudiţî.. dar pentru ale lor meserii i-ain aşezat să fie supuşi la zabiţii pământului, judecându-se şi implinindu-se întocmai ca raelilo la prigonirile cele înclinate meseriilor lor în câtă vreme le vor urma, lângă acestea, pentru ca de acum înainte cu înlesnire să cunoscă până la cel maî mic dregător şi zabit pe fieş-care sudit, am găsit de trebuinţă, ca ori să se dea la mânile lor deosebită adeverire a cercetăreî scrisă românesce în care să se arete numele, sânul, porecla, locul locuinţei, meşteşugul şi chipul pentru ca să nu se mal întâmple băntuirî sudiţilor, sân aceste închipuiri să se scrie din dosul patentei lor, care să se întărâscă cu iscăliturile slugilor Măriei tale cel ce am fost orânduiţi la acâ3tă cercetare, căci de nu vor avea-o acest fel de a-deverire în limba pământului, ruraănescă, mulţi se vor strecura cu ponosluirea de sudit de pe la pricinile micilor zabiţi cei ce altă limbă streină nu chnosc fără numai pe cea rumânâscă şi cu acest fel de mijloc socotim, că cei ce până acum s’au lămurit sudiţî vor fi cunoscuţi la veri carele, iar pentru cei ce se vor ivi de acum înainte, ori vor veni noî din alte părţi, sâu aflându-se locuind în Domnâsca Măriei tale ţâra şi vor fi duşi pentru ale lor meserii şi iar se vor întdrce, să se dea luminata Măriei tale poruncă, cu care chip so cuvine spre siguranţie să se întărâscă patentele acestea.—3 Iulie, 1820. Iordaehe Slătineanu vel logofăt, Iacovaehe Rizu vel 'postelnic, Oheorghe Vlahtiţ biv vel spatar, Manolache Băleanu vel vornic al politiei. Iă Alexandru, Nicolae Suţu Voevod i gospod. Zemle Ylahiscoe. Dumnâvdstră ispravnicilor ot sud..............sănătate, ve facem în scire, că pentru nizamul sudiţilor ce s’aîi cunoscut adeteraţi, cari sunt stătători aici cu neguţătorii şi meşteşuguri şi asupra celor ce de acum înainte se vor maî ivi, ori vor veni noî din alte părţi, sâu cei ce pentru folosul lor sunt viitori aici în ţâră şi intorcătorî înapoi, cum şi pentru cei ce n’aîi nici un căpătâiu, este să se urmeze buna orânduiala şi petrecerea lor, după întocmirea ce s’au făcut prin hotărîrea Domniei mele, ce s’au dat, după care scoţându-se copii adeverite de Dumnâlut vel logofătul, iată se trimise şi acia una, pentru care ve poruncim, ca tocmai întru tdte să se păzâscă orânduiala acâsta şi Dumnâ-vdstra să îngrijiţi a se urma intocmaî şi ca să nu fie uitată, să puneţi a se trece în condica judeţului, iar copia să se păstreze acia, şi de primire să avem Domnia mea insciinţare şi fiţi sănătoşi.—1820, Iulie 9. Cod, XCVlIJ, pag. 268. ISTORIA ROMÂNILOR 149 române de a nu recundsce ca sudiţî de cât pe indivizii «cu adeverat sudiţi'», iar nu sudiţî făcuţi din pământeni, acum unul din consuli, mai ales cel austriac află mijlocul de a dobândi pe neaşteptate drepturi pentru supuşii seî. Până aci, ori câte prefaceri suferisă vechia ' organizare a breslei, ea rămăsese tot o bună cetate a comercialul şi industriei naţionale. Trei note la trei consiliaturi: musc&lesc. nemţesc şi franţozesc pentru nizamul sudiţilor, trimiţendu-se şi copie de anafora cu hotărîrea Dom- nescă, care s'au trecut mal jos. Pin luminată porunca Prea înălţatului nostru Domn, cu cinste se face aretaie, că pentru sudiţiî ce s'au cunoscut, adevăraţi, cari sunt stătători aici cu neguţătorii şi meşteşuguri şi asupia celor de acum înainte se vor mai ivi, ori vor veni din alte părţi, sou pentru cel ce pentru folosul lor, sunt viitori aici în ţâră şi întorcătorî înapoi, cum şi pentru cel ce n’au că pătai ti. este să so urmeze buna orânduială şi petrecerea lor după întocmirea adunărel ce s’au făcut cu într’adins obraze din partea Domniei şi a cinstiţilor consulatorl. după care au dat şi Măria sa vodă întărire, şi scoţendu-so copie adeverită de logofeţie, iată se trimite şi la cinstita canţalarie spre a fi sciut şi cunoscut nizamul acesta, ca să dea poruncă sudiţilor în ce chip au a urma.—1820, Iulie 9. Cod. XCVIII, pag. 261. Publicaţii din partea aghenţiel către sudiţi, de nizam. De la chesazo-crăiasca aghenţie din prinţipatul Yalahiel către toţi sudiţiî chesazo-crăiescl din sud Olt. Tuturor sudiţilor chesazo-erăescî co se află aici, li se adp.ee aminte, că câţi din vechime au metahirisit alişverişurî statornice cu mărunţişul la acele ce privesc la aliş-verişurile pământenilor, tot-d’a-una iarăşi din vechime, s’aii fost obicinuit ca să fio şi acel sudiţî ca şi alţii supuşi orânduelilor pământului, la câte privesc asupra acelui aliş-veriş de isnaf. cum şi pentru pricinile de judecăţi ce privesc spre isnaf de meşteşugul lor, respunejend havaeturile şi dărilo co so obicînuesc de es către acel dregători la care sunt supuse acele isnafurî, fiind deosebi iarăşi cu toţii, ca unii ce locuesc aici, următori nizamurilor ce se dau de către stăpânire, pentru buna înţelegere şi evnomie. Drept aceea dar, ca să fie în sciinţa tuturor şi sub îngrijirea lor, acâstă orânduială ce aii do a o urma, nu lipsi şi acum chesazo-crăiasca aghenţie a da afară acesta poruncitoro publicaţie.—Bucurescî, 1820, Iunie 30. (Pajarea) Prin chesazo-crăiasca aghenţie canţelarie. Udrischi Canţelar. 1820, Iulie 5. S’au făcut cărţi din partea logofeţie! la tdte judeţele şi cu cartea cinstitei aghenţil împreunate s’au trimis, care s’aii trecut in condici de nnaforale ale logofeţie!. Cod. XC VIII, pag. 261. '150 V. A. URECHIĂ Agenţii consulari pun condiţiune la primirea ca sudiţiî să fie ascultători, supuşi legilor ţerei, ca ei să fie admişi fără nici o deosebire de pământenii în bresle. Aşia că de unde un negustor sudil nu avea dreptul de a vinde marfă cu.deamenuntul, ci numai de a’şî deslega coletele, ca să vindă ca angrosişti, de acum înainte se va bucura «la tote întocmai cu raelile pământului». De aceşti sudiţi, cu meşteşug ori neguţători, numai austriacescî şi britanicesci află comisiunea 288, iar fără de nici un meşteşug, adevărate haimanale cifra de 526. Comisiunea ar fi dorit ca aceste haimanale fără căpătâiu să fie espulsate din ţâră, dar nu primi agenţia espulsarea decât pentru cei cari nu vor da chezăşie «pentru buna lor petrecere» h 1 1. Pitac gospod eătre vornicul politiei pentru sudiţl.—Zemle Vlachiscoe. Cinstit şi credincios boerule al Domniei mele, Dumnâta vel vornic al politiei,, fiind-că pentru sudiţiî ce s’aii cunoscut adevăraţi, cari sunt stătători aici cu neguţătorii şi meşteşuguri şi asupra celor ce de acum înainte se vor maî ivi, ori vor veni noi din alte părţi, saii pentru cei ce pontru folosul lor sunt viitori aici în ţâră şi îutorcătorî înapoi, cum şi pentru cei ce nu aii căpătâiu, este să se urmeze buna orânduiala şi petrecerea lor, după întocmirea adunării ce s’aii făcut cu într’adins boerî orânduiţi de către Domnia mea şi din partea cinstitelor consiliaturi, după care am dat şt Do.unia mea întărire, şi scoţendu-so copil adeverite do logofoţie, iată se trimite şi aici la vornicie una, spre a fi sciutşi cunoscut nizamul acesta în ce chip este a se urma şi de către Dumnâta, tolco pisali gospod.— 1820, Iulie 9. (Pecetea gospod.) vel Logofct. Cod. XCVI, pag. 165. întărire Domnescă la catastihul sudiţilor austi'iacescl şi britanicesci din oraşul Bucurescilor, ce s’aft trimis la aghenţie. Tia Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Tcorisind şi înşine Domnia mea acest catastih de cercetarea ce au făcut Dunmâlor orânduiţii boerî, tuturor sudiţilor austriacescî şi brotanicescî ce se află cu locuinţa aici în oraşul scaunului Domniei mele Bucurescî, verjuiu aşecjaţî cu bună orânduiala la No. 2, ceî ce s’ail dovedit de bunî sudiţî, în sumă de lude 288, la No. 3 sudiţiî ceî ce sunt fără meşteşug, fără stăpâni şi fără căpătâiu, cari sunt să dea chezaş pontru buna lor petrecere, iar nedând să lip-s6scă de aici, adunaţi in sumă de lude 526 ; la No. 4 sudiţiî ceî ce au meserii pentru cari s'au hotărit a fi supuşi la >ote întocmai cu raelile pământului, de acele meserii, în sumă de lude 288, adunându-se peste tot lude 814, toţi sudiţiî austriacescî şi bretanicescî, ceî cercetaţi până acum şi se află astă dată locuind în Bucurescî. De aceea dar, ca o aşezare făcută cu bună orânduială prin cercetare faţă cu orânduitul cinovnic al cinstitei aghenţiî, o întărim Domnia mea cu domndsca ndstră pecete, spre a’şî avea urmarea întocmai după cum se arată.— 1820, Iulie 17. (pecetea gospod.) Cod, XCVI, pag. 166. vel LogofH. ISTORIA ROMANILOR 151 In 17 Iulie 1820 adecă imediat dupe întărirea dată de Alex. N. Suţu anaforaleî comisiuneî regulatore sudiţilor, Marele logofet comunică Agenţiei? austriace catastihul nominal de 814 suditî ai e! recunoscuţi. 1 Acâstă regulare— in dauna intereselor economice ale ţerei — nu face pre sudiţi mai supuşi legilor ţerei şi mai puţin insolenţi, dar dă, o recunoscem, momentan âre-care vigdre administraţiuneî lui Al. N. Suţul. In 9 Agusl 1820, câlî-va sădiţi austriaci bat arnăuţii de strajă ndptea. Poliţia cercetâză caşul şi dovedesce, că sudiţi fură vinovaţii şi propune lui Al. Suţu, spre pilda şi a altora, ca pre cei trei din ei cari au fost prinşi şi duşi la inchisdre, să li aplice pedepsa bâtăîeî prin târg. Mirabile dictul Al. Suţu aprobă iu 9 August pedepsa propusă.1 2 1. Către cinstita chesaro-crăescă aghenţie de la logofeţi a mare a ţc3cî -de sus Bună-voinţă fiind a Măriei Sale prea înălţatului nostru Domn şi a cinstitei chesazo-crăoşcî aghenţiî a se face alegere şi desluşire tuturor celor adevăraţi sudiţi austriaceşeî şi bretaniceşcl, câţi se află astă dată cu locuinţa aici în oraşul Bucurescî, spre a fi sciuţî şi cunoscuţi la totă obştea, s’au făcut cercetaro de către Dunmălor orânduiţii boerî, faţă cu ciriovnicul cinstitei aghenţiî şi s’au alcătuit acest catastih, in care se arată toţi pe anume, coprinşî în sumă de lude 814 şi s’au şi întărit cu luminată pecetea gospod. Mai jos iscălitul are cinste de a trămite după poruncă catastihul acesta, la cinstita chesaro-crăiasch aghenţie, ca să se trecă în protocolul cunţelariet şi se rogă a avea cinstit răspuns, că s’au primit şi s’au făcut caid la canţelarie.—1820, Tulie 17. Vel Logofet. Cod. XCVI, pag. 106. 2. Iacă pitacul de pedâpsă: Ifo Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar zenile Vlahiscoe. Cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, Duuinăta biv vel spătare Iancu Bacoviţă, cpistatule al armăşieî, pentru lude trei, anume: Ghenciul Cârciumaru, i lvan Rândaşnl, şi Onea Ungurenii!, ce prin cercetarea Dumnălor orânduiţilor de către Domnia mea boerî, s’au dovedit că an rădicat manile lor asupra străjei stăpânirel, s’au fost dat Domnesca nostru întărire la ana-foraoa Dumnălor, ca să se bată prin terg şi să se slobodă cu vrednici chezaşî de părăsire, iar ne avend chezaşî sa se surgunescă din ţeră la locurile lor, fiind omeni străini, dar pentru mal înlesnirea săverşireî spre a se desfaco oraşul de acest fel do omeni notrebnicl şi turburători obşteştii linişte, poruncim, ca să se bată câteşî trei la faţa locului, unde aii făcut acea iudrăznire şi să se surgunăscă negreşit afară din ţără la locurile lor, tolco pisah g-pd. 1820, August 9. (pecetea gospod.) vel Logofet. C*a. XCYI, pag. 172. 452 V. A. URECHIĂ Alegerea sudiţilor maî servă pentru a pune încă o dală in lumină starea cea pe atunci neînsemnată a populaţiuneî evreesci. Maî tote cele 427 de lude de evrei aflători în Bucurescî erau supuşi Austri-cescî, şi din cifra totală a sudicilor din totă ţera, 1 2 3/3 erah evrei. Acesta informaţiune resultă din catastişele întocmite. Urmărirea hoţilor. 0 preocupaţiune veche a guvernului lereî era acea a stârpirei hoţilor—vai! nu şi a celor din slujbe!—Pentru paza de hoţi, continuă polcovniciile x, Căpităniile de scaun, de mijloc şi de margine 2. Polcovnicii de Vlasia continuă a fi îngrijită de noul Domn 8. Poterele funcţioneză maî mult seu maî puţin harnice 4 * * *. Se rinduesc personage anume presle maî multe judeţe, cu misiunea de a urmări pre hoţi, de a lua măsurile de stârpire. 1. Ye Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar. Zemle Ylahiscoe. Cinstite şi credincios boer ale al Domniei mele, Dumnâta vel logofete al streinilor pricini i Dumnăta biv vel ducere Dumitrache, judecătoriile al acelui departament, fiind-că în locul Duinneluî biv vel hatman Constantin Caridis am orânduit Domnia mea judecător la acel departament pe Dumneluî biv vel paharnicul Costache Cozone, să faci Dunmâta cunoscut printr’acest domnesc al nostru pi tac şi poruncim ca cu toţii dimpreună îmbrăţişând trâba, să aveţi a căuta judecăţile cu datornica unire, silinţă, şi după dreptate sirguindu-ve a da sfârşit pricinilor fără întârziere, ca să nu pricinuiască cheltuelî celor ce se prigonesc cu întârzierea şi perderea de vreme, tolco pisah gpd.—1820, Iulie 15. (pecetea gpd.) Vel logofăt. Coci. XCVI, pag. 165. 2. Pitac către nazîrul casei lefilor pentru lefile logofeţilor Departamentului străinelor pricini. Cinstite şi eredicios boerule al Domniei mele Dumnâta vel vornice Constantine Eilipescule, nazârule al casei lefilor, fiind-că prin întărirea ce am dat Domnia mea, de la 14 ale trecutului Hain, la anaforaoa Dumnâluî vel logofătul al streinelor pricini, s’au orânduit la Departamentul aceştiî logofeţii trei logofeţi statornici şi nestrămutaţi în câtă vreme îşî vor păzi datoria lor făr’ de cusur, insă pe Gheorghe Urlaţeanu, ce ’l-ain cinstit Domnia mea cu caftan de al 3-lea logofăt al aceştiî logofeţii, iar în hiisovul logofeţieî aro numire de notar, i pre Costache Melicescu condicar şi pe Nicolae logofătul ajutor la amendoî numiţii, ca să se caute trebile ce se săvârşesc de la departamentul aceştiî logofeţii cu totă buna orânduială, iată printr’acost Domnescul nostru pitac le orânduim şi I6fă pe lună insă luî al 3-loa logofet taleri 70 i condica-ruluî pe lângă taleri 20, ce lua maî nainte ca un logofeţel de divan, îî maî adăogăm Domnia mea încă taleri 20, ca să i se facă taleri 40 pe lună, şi lo-gofeţeluluî ce este orânduit acum din nou taleri 30, şi fiind-că aceşti logofeţi câte trei nu au nicî o înclinare cu logofeţii Divanului, după acea întărire a Domniei mele, ce s’aii dat la 14 ale trecutului Maiu, ci sunt osebiţi aî departamentului logofeţieî pricinelor străine, poruncim Dumitale, să urmezi a le da în manile lor numita lăfă pe fieşcare lună de la casa lefilor, cu începere de la Zi’nteiu a următorului Iunie —1820, Iunie 31. (pecetea g-pd) vel Logofăt, biv vel stolnic. Cod. XCVI, p“g. 1G0. Istoria romanilor 479 Judecătorii departamentelor din Craiova so jăluesc, in Martie *1820, că nu pot trăi şi rămânea omeni cinstiţi ca lefile ce li se dau. Ei Tio Alexandru Nicolae Suţu Vocvo 1 i gospodar Zemle Vlaliiscoc. Cunoscut fiind Domniei molo cit pricinile, ce prin cercetare se lămuresc la departamentul acestei logofeţii, sunt noarmate şi cu atât mai delicate cu cât sunt înclinate cu supuşii streinelor curţi şi voind Domnia mea a lua o stare mai bună departamentului acesta şi mai temeinică, spre a’şi avea mai multă înlesnire la căutarea trcbilor, în cât şi rostul lor sasepăzeseu nezmintit şi săvârşirea să şedea cu bună desluşire, am primit Domuia mea tdte cele ce ni 83 arată de către Dumnălui vel logofătul prinlr’acăsta anafora ca şi hotorâm să aibă acest departament de acum inaiute trei logofeţi, insă un al treilea logofăt, ce se munesce în hrisw şi notar, un condicar şi un alt logofăt ajutor la scris, aceştia cate trei să nu fie nici cum înclinaţi cu ceT-l-alţî logofeţi ai Divanului Domniei mele, ci osebiţi pe sema acestui departament dnpe alegerea Dumncluî vel logofătul al streinilor pricini şi sub ascultarea Dumnăluî, cari să fie apururea statornici şi neclintiţi în câta vreme îşi vor păzi datoria lor cu totă supunerea, credinţa şi sîrguinţa, iar dovedindu-se vre-unul di.ntr’înşiî cu urmare împotrivă, atunci isgonindu-se acela să se orânduiască altul în loc, iarăşi dupe alegerea şi arătarea ce va face stăpânire! Damnălui vel logofătul al acestui departament şi 16fa lor au sa şi-o iee de la casa lefilor dupe râncluiala ce le vom face cu osebit pi tacul Domniei mole, de care porunciniDumitale vel logofete de t.6ra de sus, să se furii şi cerutele două cărţi alo Domniei mele, una pre numele arătatului Oostache Milicescu co.idioarul, şi alta cu nume deschis, în care să se trocă cel ce va aloge Dumncluî vel logofătul al departamentului acestuia.— 1820, Haiti 14. (pecetea g-pd) vel Logofet. Cod. XCV, fila f9.\ Prea înălţate Domne. încă de la trecutul let 1816, după cererea co prin anafora au făcut Măriei sile Domnului Ion Caragea, vel logofătul al streinilor pricini, de atunci de a se orâudui un logofeţel ajutor acestei logofeţii la scrisul notelor i a anafora-lelor, la trecutul în condică şi la alte neincontenite corespondenţi şi scrisori co aro acăstă logofeţie, după caro prin pi tacul Măriei sale s'au şi orânduit, un Cos-tacho Milicescu, logofeţel de Divan, a păzi napristan la departament pentru trobile ce se urrnăză neîncetat, care logofeţel de atunci şi până acum ’şi-au păzit nelipsit datoria sa, uşurând intru tote pre notari şi ţiind condicile curate şi cu orâuduială de tote câte se urinăză la acesta logofeţie, cu care a sa sirguinţă şi supuuero este apururea trebuinc os acestei logofeţii, fiind că are totă sciinţa de câtotrebi s\iîî urmat şi care ce sferş.t a luat într’acestă diastimă până acum, mai vortos că au învăţat- orânduia]a trebiî cum să se urmeze lărde smintălă pentru ca să fie de acum înainte nestrămutat de la acăstă logofeţie şi pentru mai bună înlesnire a trcbilor, fiind-că de multe ori se întâmpla trebi m >lte de ale cinstitelor consiliaturi şi nu este îndestul numai acăsta, mă rog Măriei tale, că de se va găsi cu cale de către înălţimea ta, osebit de notarul acestei lo- 180 V..A. URECHIĂ cer ca aceste lefi să li se sporescă. Barbu Văcărescu vel Ban, la 31 August 1820, arată, că cu adevăr nu au cu ce trăi, cu 50 taleri pe lună. încă din Martie, Vodă promite prin Barbu Văcărescu şi prin biv vel spătarul Gh. Suţu, prim caimacam, sporirea lefilor. Barbu Văcărescu propune, ca boerii judecători, să mai aibă răbdare până ce se va mai îndrepta casa lefilor, care e datdre, căci la câte 8 departamentali (de la cele 2 departamente) să li se mai adaoge câte 50 taleri pe lună de om (Cod. 100, pag. 440). La 2 Septembre 1820 se face sporirea de lefi* 1. Asemenea sporire de lefă se face şi la departamentele din Bu-curescî. * Prima carte a lui Al. N. Suţu adresată Divanului, în interesul căutărei judecăţilor, sună aşa: 7w Al. N. Suţu Voevod i gospodar. Zemlc Vlahiscoe. Cinstiţilor şi credincioşi Dumnâvostră veliţi boerî aî Divanului Domniei mele, cea mai d’inteiii şi neapărata datorie atât a Nostră cât şi a Dumnâvostră, este de a căuta şi a păzi dreptatea norodului, carea se alege şi se descopere printr’al judecăţei mijloc şi printr’a sa amăruntă cercetare, care urmâză a se face de către judecători cu adâncă luare am iute; acdstă dar urmare fiind datori şi înşi-ve Dumndvostră a o pune în lucrare la pricinile de judecăţi ale no- gofeţiî,să se mai facă alte doue cărţi, adecă una prenumele numitului Coslache Melicescu, condicarul, şi alta cu numele deschis pentru alt logofeţel ce’l vom chibzni de destoinic a fi ajutori, cari cărţi să aibă tot acelaşi privilcghiu ca şi cărţile logofeţilor Divanului şi lâfa'să li se orânduiască de la casa lefilor pre cât se va bine chibzui de prea înalta înţelepciunea Măriei tale. — 1820, Maiu 1. vel LogofH. 1. 7(5 Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe. Cinstite şi credincios boerule al Domniei mele Dumndta biv vel logofete Scarlate Grădiştene, nazirule al casei lefilor, pentru 8 judecători departamen-tarî do la amendoue departamenturile ot Craiova adecă cel do 4 şi cel de criminalion, poruncim Domnia mea să li se facă adaos lefii po lângă câte taleri 50 ce luau pe lună, încă câte taleri 50, ca să se facă câte taleri 100 do fiejcare judecător pe lună, aşe.jându-se la catastih cu ac6stă orânduită leafă de taleri 100 de la (Jinteiu a aceşti! următore luni Septembre, tolco pisah gospod.— 1820, Septembre 2. (pecetea g-pd) vel LogofH. Cod. XCVI, ]>ng. 148 ISTORIA ROMÂNILOR 181 rodului, ce se orânduesc la Dumnăvdstră, care fiind-ca se izvodesc necontenit in felurimi do prigoniri, urmeze ca să aveţi îndemânare de vreme destulă) spre a le putea căuta cil deamăruntul; de aceea poruncim Dumnovostră, ca in (Jilele cele orânduite a căutare!’ judecăţilor, ce se orânduesc în cercetarea Duiuno-vestră, să ve adunaţi nogreşit cu toţii aici la Domnesca nostră Curte, li trei câsurî şi juni etate din (ji, spre a căuta trdba până la S cesiu-! din cji, cercetând pricinile de judecăţi dupe pravila pămentulni fără câtuşi de puţină voi veghintă s6u părtinire (căci judecata este a lui Dumnezeu), şi fără prelungire ca să nu se zăbovăscă aici ipotesiariî cei dupe afară, cheltuindu-se in zadar şi pierdoiulu’şî trebile caselor lor; de care poruncim Domnia mea şi Dumitale voi logofete de ţâra de sus, să îngrijesc! dupe a Dumitale datorie do a se păzi acest nizam întocmai fără câtuşi de puţină strămutare. Coti. XCYI, pag. 5. La 18 Februarie 1819, noul Domnitor ordonă ca să se adune Divanul dimineţa la 2 cesurî din qli (8 ore europene), căci ţlioa s’a mai mărit şi trebue să se silescă cu tot modul a grăbi darea hotăririlor, ca să nu zăbovescă in cheltueli pre cei in proces L In anul următor, 1 April, Al. Suţu ordonă boierilor veliţi să se adune la Curte la 1 oră din di (adecă la 6 ore dimineţa) şi se caute de judecată neuniţi până la 5 ore din (Ji (11 ore ante-meridiane), fiindcă , aii beut iarăşi până s’au îmbătat forte, s’au întors a casă la Terşor inoptat, unde găsindu-şî nevasta s’au îndemnat a o bate de doue pricini, inteiu că era forte beat, şi al doilea de bănuiala ce avea, ca umblă în căi netrebnice şi nu o găsise in cjioa aceea a casa, s’au apucat de au batut’o. precum obicinuesc proştii şi a doua cji tre-zindu-se el din beţie şi-au vecjut. nevasta bolnavă şi bătută forte, fără să scie ce aii făcut el în trecut seră, care ac6stă urmare a bătăoî socotind-o drept lucru de nimic şi netemendu-se ca să rndră nevasta, s’au dus cu tată seu împreună, aii încărcat din deal nisce buţi cu vin a le duce cu chirie la Breza: iar a treia (Ji Tineri în lipsa luî de a casă au murit nevasta, cunoscând socrii numitului Istrate cum şi rudele nevestei luî, cum că numitul nu ’ş-ati bătut nevasta cu kotarire să o omore. ce cu chip de cercetare, ca să se îndreptcze pe calea statorniciei, iar mai vertos avend şi uu copil remas de ţîţă, s’aii împăcat. între denşiî şi s’au ertat, dându'î zapis iscălit de toţi davagiiî şi de alţi martori cu coprindere. că nu cer împotriva luî nici o răsplătire, fiind morte din întemplare, iar nu cu dinadinsul. Deci cu tote că numitul Istrate. dupe cercetarea ce s’au făcut, s’au dovedit că nu ’şî-au bătut nevasta cu hotarîre de morte, ce cu chip de ertaro, precum s'aîi cjis maî sus, dar pentru că din-tr’acea bătaie s’aii întâmplat. a treia (Ji de a murit nevasta, dupe pravilă tot ucidere se socotesce, însă ucidere nu de voie, ci far’ de voie, din întemplare, şi de vreme ce pâriţii şi rudele nevestei luî ’i-aîi ertat greşala şi Învinovăţirea, ueeerend împotrivă nici o răsplătire, iar maî vertos avend şi copil mic de ţâţă, ce aii remas făr’de părinţi şi făr’de îngrijitor al crescerei luî, se sprijine numitul la mila şi hotărîrea Inălţimei tale.—1819, Maiu 12. Ghcorghe Vlahuţ spătar. /w Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Cu cale fiiud anaforaoa acesta a praosfinţiei sale părintelui mitropolia dupe arătarea ce ni se face asupra pricineî, poruncim, să se facă urmare întocmai, precum maî jos se coprinde.—1820, Maiu 8. (pecetea gpd.) Vel logofrt Cod. XCV, pag. 574. Prea înălţate Domne, O Maria, botezată din armeni, soţia liu Ionitâ proin baş Ciohodar al Măriei sale Scarlat Calimah voevod, au jălait smereniei udstre, că ea fiind fată 2Q4 V. A. URECHI .Zinca, fata răposatului Constantin al 2-lea, comis din Craiova, e bătută de bărbatu-seu. straşnic şi iî ie t6te hainele, sălbile şi la 28 de armean bogat, şi pentru evlavia sfântului mormânt, au meis împreună cu părinţii. eî la Ierusalim, şi acolo apcincjiendu-se cu dorirea ca să primescă drâpta ^credinţă a bişericeî răsăritului şi cugetând cu ce mijloc ar dosi de eresul armenesc, s’au însoţit intru căsătorie cu mai sus numitul, aftându-se în verstă de ani 17, de unde viind in Ţarigrad s’au şi luminat cu sfântul botez prin soirea prea .fericitului patriarh, apoi de acolo mergând la Moldova cu Măria sa Domnul Qalimah ar fi petrecut în'linişte 9 ani: dupe aceea bărbată şeii ar fi început â se alătura lâ fapte rele prăpădind şi cheltuind câştigurile in urmări necu-vidşe, şi văţjând ea unele ca acestea ar fi început a’l mustra şi aşa au început a. sepricinui între. dânşii neunire şi viiaţa rea, până când cu vicleşugurile lui 'ar fi-'şi surghinit’o la o monastire, iar el au venit aici, de unde scăpând au 'venit şi oa dupe densul şi el nu voîesce a o mai primi întru căsătorie; pe cari prânduindu’i în cercetarea Departamentului judecăţei duhovnicesc! prin deosebită anaforh ne fac arătare, că după ce aceşti casnici s'au. adunat............ V ... ... . ........cm petrecania între rudele lui la Ţarigrad, spre a fi aju- torat la cheltuelî şi aşa puind jăluitorea în casă cu chirie acolo au mers cu 'Măria sa Domnul Caliinah la Moldova, spre a se putea chivernisi, iar jăluitorea 'făcend multă supărare părintelui Măriei sale au trimis’o şi pe ea la Moldova, ca să şadă cu densul, unde mergând şi adunând la un loc, de câte ori se orîn-d.uja în huzmeturî ea se ţinea după densul, de nu putea a’şî săvârşi slujbele; apoi puind-o cu locuinţa într’o mahala, din multă răutate a ei ne maî putând-o suferi mahalagiii, au şi isgoniţ-o şi ne maî avend unde locui au intrat cu şederea în Curtea domnâscă, unde şi acolo începând cu asemenea limbuţii şi îndărătnicii ne maî putând suferi nebuniile, ca una ce au îndrăsnit a’şi schilodi .şi chiar copiii săî, după arătarea ce au făcut Domnului Calimah, au şi făcut’o surghiun la. o monastire de. călugăriţe, apoi întâmplând.u-se mazilie Domnului, Calimah, el aii venit aici dupe chivernisâla, unde acum s’au pomenit cu dânsa :trăgându’l in judecată, cerând pârîtul cu a se isbăvi de acâstă femee înrăutăţită; pre care alegere a judecăţei nerămâind jăluitorea odihnită, prin apelaţie s’au înfăţişat amândouă părţile şi înaintea nostră; asupra căreia pricini intrând şi inşi-ne în cercetare, luarăm sâma jăluitoreî şi din vorbele i apucăturile eî înţeiesom, ca când ar fi .schimbată di ii scaunul minţeî sale şi cupi şi plină de iuţâia limbuţeî şi neînţelegâfcore de cuvânt, din care se face curată dovadă, că purtările lui ;şă. fie adevărate şi nu este îndoială de a crede că vor fi avut viaţă rea, şi măcar că jăluitdrea intre altele maî provalisi şi acesta asupra soţului eî, că ar. fi-având ţiitore în casă, dar noi după amăruntele cercetări ce taine duhovnicesc! am făcut, ne-am pliroforisit că nu este atins nici intr’un chip; de -acea femee ce ţine în casă, căci după ce este trecută în vârstă, apdî •este şi schimonosită la chip şi nu este de cred ut, că va fi avend a .face cu densa, fără numai o ţine pentru căutarea copiilor, fiind obicinuiţi cu dânsa încă de la /Moldova, temendu-sc a rămânea copiii singuri ca nu . păzind vremea numita lui soţie, când lipsesce el din casă, să facă vre o nenădăjdiiită primejdie copiilor, şi cu fote că pârîtul bărbată-seu cere a se isbrăni de acâstă femee, ne maî putend suferi aceste supărări ale eî, dar'fiind că aceste urmări ale el nu.privesc tocmai în puterea-slobozire! ponturilor pravilei şi maî ales-avend şi copii trăitori, gasesc cu cale Oâ pârîtul Ion să fie dator, ca pe de-o parţe ISTORIA ROMÂNILOR 265 Maiu '1819, Al. Suţu dă în judecata bisericescă caşul răului traiu, iar pentru lucrurile ce s’au luat Zincăî, ordonă judecata la Caimacamul Craioveî Dumitru vizitiu sin Petre din Bucurescî, ucide pe un alt vizitiu* pe care il prinde in adulter cu nevasta lui. Justiţia il achită din causă că a ucis pe un hoţ al cinste! nevestei lui, decât totuşi femeea e surghiunită la Viforita, iar ucigaşul e surghiunit la 23 Oclomurie 1819,.la * 1 să ia casă cu chirie, nude aşezând pe soţia lui Marin, să o căpuiască cu colc ale hranei şi îmbrăcămintei, dupe starea şi pârlejul seu, iar pe alta să aibă în grijă şi pentru crescerea i căpuirăa copiilor, ce au şi jaluitiîrea să aibi a fi păzi to re la vre-una din bisericile politiei cu rugăciuni şi citaniile preoţilor, ca dorn se va mai tămădui din scăderea stricăciune! sale şi când în urmă se va tămădui şi se va îndrepta de ale eî înrăutăţiri, se vor uni iarăşi cu petrecerea căsniciei.— 1820, Aprilie 29. Al TJngrovlahiet Dioniaie. 1. I& Alexandru Nicolae Suţu Voevod i goapod. Zemle Ylahiscoe. Cu cale fiind ânaforaoa acâsta a Duinnăluî vel logofătul do ţera de sus, poruncim, atât Sfinţiei tale, iubitorule de Dumnezeii episcoapo Bâmnicul, cât şi Dumitale cinstitule şi credincios boerulo al Domniei mole, biv vel spătar. Gheorghie Suţule caimacainule al Craioveî i Duranăvdstra boerilor divamţ! de acolo, să se facă urmare întocmai, precum mai jos se coprinde.—1819, Mai fi 2Se (peceten gospod.) vel Logofet. Cod, XCIF, pag. 120. Prea înălţate Domne, ' Dupe luminată porunca înălţime! tale, ce mi se dă la aedstă jalbă a Zincăî, fata răposatului Constantin II, comis ot Craiova, făcend cercetare, vetjuî că jalba î! este pentru Nbculaî postelnicelul, soţul seu, tot de acolo, că făr’de nîcî un cuvînt al dreptăţeî s’au pornit a o bate straşnic, luâudu-î cu carul hainele i sălbî cu galben! şi altele ce au avut, apoi în urmă i-aiî scornit că esto şi nebună; pentru care judecânduse la clericalul Sfinte! episcopii Râm-nicu, dupe cercetarea ce au făcut şi aii dobândit dreptatea, iai pârîtul iî ţine în silă lucrurile eî, corend a se îndatora soţul ei, sî aducă lucrurile ce le-au luat iu casă, şi să o ţie îu căsnicie. Dec! cât pentru unirea seu pentru neunirea lor în căsnicie, găsesc cu cale să fie luminată porunca Mărie! talc către Sfinţia sa episcopul Râmnicului, supuindu-î căminelor bisericesc!, iar pentru eele-l-alte, Dumnâlu! caimacamul Craioveî, să’î judece şi să îndreptezo şi ce va fi de împlinit să şi implinâscă, seu neodihnindu-se vre-o parte de acolo cu cercetarea Divanului in scris să’î sorocdscă la luminat Divan.—1819. Maiu 23* Vel Logofet. 206 V. A. URECHIĂ monastirea Mărgineni, făr'.de soroc, să’şî ispăsâscă. pecatul. La 27 Da-, cembrie 1819 Domnitorul graţiază pe amândoix. Nu numai femeile măritate erau pedepsite pentru adulter, ci şi fetele şi văduvele, cari cădâu Ja lucrurî desfrânate şi netrebnice. Pecat numai că asemenea pedepse se aplicatt numai la femeile de neguţători şi de ţărani, dar nu şi la boerime!1 2 1. M Alexandru Nicolae Suţn Voevod i gospodar Zemle Vlahis oe. Dupe arătarea ce ui se face printr’acâstă anafora a judecătorilor departamentului criminalion, milostivire făcend Domnia mea, poruncim Dumitale epistatule al armăşieî, să se facă poruncile Domniei mele către egumenul de la monastirea Mărginenii i către stariţa de la schitul Yiforîta, ca să fie sloborjî din surghiunlâc şi jăl ui torul Dumitru Yizi tiu şi soţia sa şi ’I volnicim a merge Ja casa lor.— 1819, Decembrie 27. (pecetea, gospod) Vel Logofet. Cod. XCV, pag. 119. Prea înălţate Domne, Dupe luminată poruncă, cercetând vina jeluitorului Dumitru Vizitiu sin Petre din Bucuiescî, s’aii găsit trecut în condica următorului an No. 29, co-prin Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Dupe pliroforia ce ni se dă printr’acăstă anafora a departamentului de crirainalion, milostivire făcend Domnia mea asupra arătaţilor vinovaţi, îî ertăm din osânda ocnei, şi poruncim Dumitale epistatule al armăşieî, să li se facă itlacul Domniei mele, aducendu-se aici, poruncim ca prin scirea cinstitei aghentiî sî se isgonăsca afară din hotarele ţereî, cu hotărire ca nici odinioră înapoi să nu se maî întorcă. (Pecetea gospod.) vel Logofet. Cod. XCY, pag. 203. Prea înălţate Dâmne. Tinovătia jeluitorilor s’aă găsit trecută dupe orânduială la condica examenelor cu No. 43 şi No. 63, câte cinci aceştia sărerşitorî a faptei de cal-puzanlîc, din cari lude tret anume: Constantin Atanasiu Zachinteos, i Dionisie Tronos şi Nicoli Panaiot ilelintios, aceştia prin anafora a Dundluî vel spătarul, se arată, că al făcut talere mineinose do alama galbenă, şi prin luminaţi hotărîrea înălţime! tale de la 30 ale trecutului Decembre, in loc de osânla morţei, ce orânduesc pravilele, milostivindu-te înălţimea ta cu uşurinţă de pedâpsa lor, s'al osândit la ocnă fără de soroc, de sunt acum aprdpe de treî luni, iar ceî-l-alţî doi, Ion Razis cofetarul Chefalouitis şi Iordache Itachisios sin Nicola Yizmos aceştia au vrut să facă calpuzani ic de mahmudiele, dar până a nu pricinui pagubă obştieî, maî nainte s’au descoperit, găsindu-se la denşiî calâpurile do mahmudele şi pentru a lor faptă dupe pravil. fiind osândiţi iarăş la morte, de către înălţimea ta cu milostivire uşurându-le pedâpsa, s'aii trimis la ocnă far’ de soroc, de la 14 ale trecutului Decembre de este o lună şi jumetate de aedsta nu lipsim a-însciinţa înălţime! tale.—1820 Ianuarie î8. Constantin Stolnicu, Ştefan Costescu, Costache Rădeanu. Is> Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe De vreme ce acest Calpuzan vinovat Toma Titopolitu este nevârstnic, dupe plirofria ce ni se da prmtr’acâstă anafora, milostivire făcend Domnia mea asupră’î, îl ertăm din surghiunlîc, pentru care şi poruncim Dumitalo epistatule . ISTORIA ROMÂNILOR 211 Dreptul de proprietate. Prin acte din April 1820 Al. Sulu recu-n6sce dreptul tirgo veţi lor din oraşele libere, de a prinde din locul moşiei domnesct a tirguluî, şi a şi-l apropria, ca loc liber *. nl armăşioî, să so facă itlacul Domniei mole dupe orânduială, cu ac6stă liotărire insă, că nducânda se a ci, să deu legătură prin chezăşie sigură, precum mai in jos se arată.—1820, Februarie 4. (pecetea gospod.) vel Logo/et. Coi. XCY, pag. 210. 4 Prea înălţate Dâmne, Cu plecată anafora inştiinţez Măriei tale pentru un Toma holteiu Titopolitis, carele dupe luminată kotărîrea Jnălţ mol tale se alia trimis surghiun la mo-naşti rea B.striţa din sud Vâlcea şi se ţine la aceeaşi înekisore de este o jumătate de an, cu învinovăţire pentru fapt. de calpuzanlic, de ce ai lucrat un argintar făcend câtevaşi mahmudele in tovărăşie cu acest Toma locuitori nfiân-du-se în sud Argeş, unde li s’aîi descoperit fapta şi s’ai prins numitul, iar acol argintar au fugit peste Dunăre. Ci fiind numitul Toma neverstnic 1 s’ar socoti îndestulă pedops.i de când se ţine la aceeaşi inchisJre, ca să te milostiveai înălţimea ta, să se erte, sloboijindu-se prin vrednică chezăşie, ca de acum înainte să se ferâsca de cea mai mică faptă rou. hrăni adu-se cu munca drâptă, iar împotrivă mai îndrăsnindu-se, chezăşii sa fie respunejetori, atât la vre-o pagubă, cât şi Ia pe.lăpsa ce i se va cuveni dupe pravilă.—1820, Februarie 2. Iancul Pac o viţă. 1 1. 7(5 Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar. Zemle Ylahiscoe. Dupe pliroforia ce ne dă Preaosfinţia sa părintele mitropolitul printr'acăstă anafora, do vreme ce din vechime este obiceiîi legiuit la oraşele cele slobodo (precum este şi acel oraş Tergu-Jiului) de a fi volnici orăşanii, ca să coprimja locuri slobode avendu-le întru a lor desăvârşită stăpânire, şi dupe ce odată ce so fac stăpâni nu se poto in urmă a li se mai lua înapoi de către alţii şi de vreme ce acosto locuri le-au avut jăluitorele coprinso din loc slobod domnesc, şi ie-a ti stăpânit liniscite. cu binalele ce au pe densele, iar n’au fost slobode când s’au afieorisit de către Domnia sa Ioan Vodă Caragca la biserica domnescă din mal sus numitul oraş Tergu-Jiului, nici au avut vre-un amestec cât de puţin acâstâ biserică mal nainto afieromeî la aceste locuri, de aceea drâptă şi cuvi.ncidsă, este ckibzuirea ce au făcut atât Preaosfinţia sa părintele mitropolit, cât şi logofeţia. asupra aceşti! priciul şi hotărîm, ca jaiuitorele Manda Brăi-ldica i Manda Crăsnăroia slugerâsă, şi Bănica i Iordache fraţi' Politimoşî, să'şî stăpânâsca aceste locuri în pace şi fără nici un fel de supărare do către biserica domnâseă a Tergu-Jiului şi de către epitropiî aceşti! biserici. — 1820, Aprilie 2. (Pecetea gospod.) Cod. XCV, pag. 613. Vel logoflt. &IQ .................... V.. A... URECHI A Asemenea drept este forte străvechiu. şi ’l aflăm in sus şi in Moldovă. Prea înălţate Dâmne Urmând luminatei porunci, am vâţjktt arătarea ce se face înălţime! tale printr’acăstă anafora, pentru trei silişti d n oraşul Tergu-Jiuluî, pe care «lin vechime aQ fost case ispravnicescî, şi după vremi remâind locul slobod şi no-trcbuincios a maî fi case ispravnicescî, s’au eoprins de trei obraze orăşanl de acolo şi unii şi-au făcut case, care locuri le-aii stăpânit, cum şi Soţii lor în diiastimă mal mult de 10 ani, iar în lât 1813 Măria Sa Ioan Vodă Caragea, după cererea epitropilor bisericeî domnesc! de acolo, prin hrisovul Măriei sale, au hărăzit aceste trei silişti bisericeî şi să ia embatichiu pe an câte 5 ocă căra, pentru care u Idcuinţa aici în pământul ţrrrl, au început iz se împrăştia, şi dintr’ncestă mişcare, osebit că urmâză a perdo ţ6ra pe streinii ce au apucat do s'au sălăşluit aici, şi a rămânea lipsită de folosul şi îmbivşugaren ce so păte pricinui din adaosul locuitorilor, dar se dă şi o mare pricină de zăticnireşi altora din ţări străine, cari ar cuteza a veni aici spre sălăşluire, asupra căroia pricini, adu-nându-ne cu toţii, am făcut chibzuiro, precum ni se poruncesco, de caro după neapărată datorie, facem cunoscut înălţime! tale, printr’acâsiă a nostru prea plecată anafora, că intru acâs'ă patrie a năstră dintru ’nceput, mai dinainte fiind adunare âe norod din multe părţi, aii ajuns cu mijlocul acesta politiile şi tâte părţile întru bogăţie de imbivşugare şi podobă. în vreme ce din vechime era pământul cu totul nolocuit din unele răzvrătiri, îndomnându-se un trup de streini, a* ut de sârbi mărginaşi de Dunăre, cât şi din ungur- nl din Transilvania şi Ungaria nu alergat să locuiască în patria nâstră. ca la o scăpare, 6ilindu se cu multă sudore şi osteneli spre dobândirea hranei lor şi a lucrare! pământului, deschiejend locurile acesto! ţerî şi împodobindu-le cu nenumărate scmăuăturl, in spre îmbivşugarea obştioî, întocmind slobozie şi sate întreg! la lăt 1792, când, (cum şi ce fel nu seim), s’au stricat isprăvnicaturile străinilor, s*nu dat o adevărată pricină a se face de atunci o desăvârşită încetare a întocmire! slpbotjiilor şi satelor lioue şi iară jî la lit 1812 )) 2196 » 6. Tlfov 29 » 23 T> » 333 » 7. Dîmboviţa 22 » 9 » D 129 J> 8. VJaşca 45 » 3 » » » 858 » 9. Teleorman '115 » 112 » » D 3730 » ■10. Muscel 102 » 37 » » 2570 » tocmiţi cu toţii împreună acăstă folosi t6re cumpănire, spre cel de obşte bine al patriei; cerem printr'acest Domnesc al nostru pitac, ca teorisind cu seum-potate ponturile clintr’acea anafora şi întru o cugetare improună chibzuind, sa ne arătaţi prin anafora câte veţi găsi cu cale ca folosesc, spre a se săvârşi acăstă neapărată şi trebuinciosă cumpănire, precum şi neapărat socotim a P, ca să alegeţi dintr’a Dnmnovostră adunare trei boerl, carii să se însărcineze do a cerceta cu scumpătate madJoa posluşnicilor şi a scutelnicilor, arătând prin osebiţii anafora a Dnmnălor ceea-ce se vor socoti că este cncalo.—1819, Iunie 2. 1. Am publicat iii 1SS7, în analele Academiei române, o statistică a ţăreî rumănescî din 1820, după manuscrisul care portă No 246, in arhiva Academiei şi carele are titlul acesta : «J/o?ea şi numele tuturor mazililor, breslaşilor ferct, alcătuită pe judeţe. » 1792 » » 34 » » » 1288 » » 26 » » » 7569 » » 16 )) » » 2814 » » 22 » n » 7716 » 27 » 7573 » 11. Argeş 92 12. Olt 70 13. jRomanaţî 49 14. Vâlcea 444 15. Dolj 129 16. Gorj 632 17. Mehedinţi 401 18. Oraşul Bucurescî are detaliate următorele companii sâti bresle cu numele tuturor breslaşilor: «Compania bogasierilor» coprinde 48 de nume datorind Visterieî 720 de lei. «Compania băcanilor» : 38 de nume = 570 leî. «Cupeţi*»: 48 de » =432 » «Streinii Arnăut-Chioleî»: 90 de » =900 » «Cojocarii cu hrisov»: 23 plătind fie-care câte 9 leî şi 72 bani. «Calfele de cojocari» : 43 de nume. «Compania a 3-a» care coprindea bumbăcariî, cofetarii, lumînă-rariî, bragagiii, vopsitorii, săpunaril, bărbierii, brutari!, ceprăzarii, tabacii, arendaşii, cârciumaril, argintari', mătăsaril, măcelăraşif, logofeţii, rachieril, pânzaril, chiristigiil, jimblariî, cărămidarii, toptangiii, găilănaril, câldărariî, croitorii, etc.: preste toţ 427 de uume dând statului modesta sumă de 1275 de leî. «Compania zidaro-dulghero-templarilor»: 81 de nume=972 leî. » işlicarilor-başcalii şi calpacnicii»: 18 » 270 » » ca văii lor»: 22 de nume de fie-care câte 15 leî =330 » » coj «carilor subţiri» : 18 nume =180 leî. «Streinii ot Gherghiţa»: 37 de nume=532 lei. «Compania ovreilor»: 127 de jidani plătind câte 14 leî şi o fracţiune =460 de leî. Aşa dar acum 78 de anî Bucuresciî posedau numai 127 de evrei. Numele lor înscrise in actul oficial de care ne ocupăm (manuscris No. 245), pot servi la deslegarea multor cesliunî etnice şi economice, in tot ca-ml sunt un răspuns peremptoriu la aserţiunea ciudată a acelor istorici ovrei cari împinseseră neruşinarea până acolo, ca să facă din ovrei, autoctonî al Daciei! Să urmărim numărul breslaşilor şi prin cele-l-alte oraşe ale ţârei rumănescî: Focşanii: Muntenii posedau 168 de breslaşî români şi 20 de străini, între cari nici un evreu. ISTORIA ROMANILOR 221 Ploescil: 334 de oreslaş! români şi un strein. Tergovişte: 97 J) » nici un strein. Zimnicea: 29 y> » Cdmpu-lung: 47 » » » Argeşul şi Pilescil: 117 » » » Slatina: 36 » » » Caracal: 221 » » Vâlcea: 225 » şi intre aceştia un postăvar. Craiova: dădea statului de la breslaşî apr6pe 7000 de lei. £ Catagrafia fiind făcută de comisiunea de boerî, clisă v ge va da pe urmă în păstrare la sfânta mitropolie, iar după acosta ve! bine-voi înălţimea ta, ca puind sub luminatele vederi ale Mărie! tale preţuirile obicinuitelor avaeturî, ce se luaţi la asemenea înnoiri, atât înaintea răzmeriţei, cât şi po urmă in cursul domniei Mărie! sale Domnului Caragea, pe soma Domnului a acelor cuDuranâlui şi muhurdaruluî, şi bine chibzuind, o potrivire asemănată cuviinţe!, să da! domnâsca Măriei tale hotărîre, în ce chip şi cu care preţ se cuvine a se legiui respunderea înnoire! de la fieş-care sinet a verî-căreia orânduială pe seina obrazelor ce s’aiî (jis? care să fie cu deopotrivă mulţumită, atât către cei ce vor respunde dupe datorie, cât şi către ce! ce se vor folosi dintru acâstă răspundere; asemenea ne rugăm să bine-voesc! Măria ta, ca dupe săvârşirea alcătuire! hrisovului, iarăşi prin luminat pitac al înălţime! tale, dupe bună alegerea ce se va face de către Măria t», să se orânduiasca şi îngrijitor! obştesoii Oase, adecă atât Dumnelor boerilor epitropi, cât şi neguţătorilor casieri, ca siverşindu-se intru tote buna chibzuire, să remâe a se face în vrerao şi cuviincidsa urmare, iar hotarîrea cea desăvârşită se va face de către înălţimea ta.—1819, Decembrie 5. Al Ungrovlahict Dionisie, Iosif Argeş iii, Galaction Râmnic, Gherasim Buznit, Grigorie Brâncoveanuy Cons'antin Orcţulescu, Grigorie Ghicat Istrate Creţulescu vel vornic, Constantin Bâlăceanuf Mihalaclic Mânu vel vornic, Grigorie I^lipescu, Grigorie Bilcanu, Ghcorghc Jfilipescu, Iordacke Golescu vel vornic, Constantin Golescu vel logofăt. Constantin Câmpineanu vel logofăt, Dumitra he Hrisoscoleu vel logofăt, Manolaclie Bâleanu vel vornic, Pană Costescu vel hatman. 1. Iacă resoluţiunea dată in 10 Decembrie 1819: 7w Alexandru Nicolae Sutu voevod i gospodar Citindu-se înaintea Domnie! mele acâstă obştâscă anafora, am luat sâma celor coprinse intri insa chibzuirî, de obşte folos.tdre: de multe or! şi mai naiute, în faptă, ni s’aii făcut cunoscută iubirea de patrie a Dumnelor cinstiţilor şi credincioşilor boerî a! Domnie! mele, dar nu mal puţin se dovedesoe acâstă râvnă a Dumnelor şi printriaoesta anafora, prin carele pun inainte lucruri cu adevărat folositore obştieî şi vrednice de laudă; de aceea primind Domnia mea tote câte ni se arata, le întărim cu domnâsca uostră pecete, iar pentru avaetul cât adecă se cuvine sa ia la înnoirea mai jos arătatelor sineturi gospod, după obiceiu, ce! ce se coprind intr’acâstă anafora, cum şi pentru epi- 228 V. A. URECHIĂ Dupe primirea catagrafiilor din judeţe,* 1 la 22 Octombrie 1820, marele Vistier — care de astă dată nu mai e Văcărescu, ci Grigorie Filipescu — împreună cu cei trei boeri Efori ai îndreptărilor obştescî, supune lui Al. Suţu definitiva aşedare a dărilor prin următdrea ana-fora-nizam: Prea înălţate Dâmne. Orânduiţi fiind din porunca Măriei tale asupra îndreptăreT judeţelor, încă de la..........ale lut..............a anului trecut cu 16t 1819, dupe ce au început a sosi la Vistierie catagrafiile dupe la judeţe, s’au făcut tdte băgările do sâmă câte s’au cuvenit, şi cunoscendu-se pe alocurea multe familii prisosind peste cele ce au fost întru sciinţa Vistieriei, cum şi pe alocurea multe neasemănata întru cererea dreptăţeî şi multe necumpănirî pe la unele sate, care atlându-se iarăşi întru năpăstuire peste cuviinţă, am chibzuit ch se cuvine ase-mănându-se bunele cugetări ale Măriei tale şi vremelnicelor întâmplări, ce se urmâză asupra acelui.de acum alişveriş, intrând în lucrarea îndreptăreî, să privim nu numai la folosire de adaos de lude, izvodit din prisosul familiilor ce s’au găsit şi din cererea cuviinţei pe alocurea, ca să se potă păzi întru statornicie întemeerea satelor şi la acele judeţe, unde au cerut cuviinţa a so face dreşî-co adaos, şi la altele care s’au întâmplat dupe starea locului a fi înclinate învecinate cu unele ca acelea, şi încă şi la cererea dreptăţeî şi buna cumpănire prin tdte satele de obşte, ca asemănându-se urmarea cu cuvântul tropic, în care se coprinde şi Preaosfinţia sa părintele mitropolit Ungrovlahieî, ca cel mat întâiiî păstor bisericesc, şi pentru orânduiala casierilor, la cart este să so încredinţeze îngrijirea Casei, ce se va întocmi prin osebite domnescile ndstre pitace, vom da hotărîre. Deci, pentru ca să’şt aibă tăria şi urmarea statornică acostă anafora şi îu vremile cele viitdre, poruncim Dumitale, cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, vel logofete de ţâra de sus, să se întoc-mâscă domnescul nostru hrisov, caro să coprinda şi să hotărâscă cu desluşire tdtă înţelegerea anaforaleî aceştia, care hrisov, după ce se va trece în condicile Divanului Domniei mele şi ale Vistierioî, să se dea apoi în păstrare la sfânta mitropolie.—1819, Decembrie 10. (pecetea gospod.) vel logofet. Coti. XCV, pag. 47. 1. La ocasiunea facere! recensământul ut, Eforii aşedcmentari aii făcut revisuiroa tuturor actelor de scutiri, ale fie-căruia individ şi în josul lor au scris vorbele: vS’au cercotat de către aşocjainentart şi oste fără nici o pricină.» biblioteca Urechiă, posedă un act de hirotonie, de la saţul Padoa (Dolj) din 1797. care pe contra pagină coprinde o asemene doclarare, din 0 Ianuarie 1820. ISTORIA ROMÂNILOR 229 îndreptare!, sa simţă toţi locuitorii', că de obşte li se păzesce dreptatea, dop.ir-tându-se printr’acest mijloc şi cele in parte ocrotiri şi nesuferitele napăstuirî, care urmându-se până aeuin, nu puţină vătămare au adus satelor, pricinuind color năpăstuiţi de multe or! strîmtăr! şi spărgăluirî şi la cele ocrotite multe alăturări şi năvăliri de alţi drepţi oislaşi altor sate, car! sub cuget de uşurare năvălind la asemenea locuri, şi-aii năpustit coprinsurile, şi maî multa pagubă au cercat de cât folos, ob:cînuindu-se să petrdcă totdeauna întru nălucire ; aşa dar privind asupra catagrafiei fieş-căruia judeţ, am făcut socotita familiilor, dupe cum ne-au poveţuit starea locului şi felurimea negoţului, şi de la chibzuirea de aici, am socotit că peste ludele ce ni s’aii arătat in catagrafie, se maî pot adăoga până la lude 1155 odrâslite şi alcătuite din fiinţa prisosului dmenilor ce s’au găsit la catagrafie şi la doue judeţo numai din cuviinţa cumpănire! ce am socotit că trebue să se alcătuiască spre intemeero.i acelor jdeţe cât şi a celor învecinate, osebind către acdsla şi peste 1500 familii care le-aii dat întru ajutorinţa unor părţi, ce am verjut că orali intru adevăr năpăstuite; asemenea urmând obiceiurile visterieî am dat intre cislelc satelor şi câţi posluşnicl s’aii găsit pe moşit streine cum şi alte prisose dc slujitori şi sub alte feluri de numiri, cari am socotit că se scutesc şi se ocrotesc fără cuviinţa, făcend numai acăstă cuviinţă, că do se va intompla ca uni! ca aceştia sub numiro de posluşnic! pe moşii streine să posluşască pe la cevaşî văduve sărace, s6ă şi po la alte obraze scăpătate, care nu vor fi avend moşi! ale lor, ca să’I aibă acolo, cum şi vre-o altă mângâere la a lor scăpă-tăciuno, pentru uni! ca aceştia să se trimiţă nu! intei.1 aci catastih, ca după alegerea ee va face, să remâe nesuperaţî ce! ce se vor găsi cu cale şi să ţie Yisteria un osobit catastih do o sumă de omeni, car! să fie cunoscuţi că posluşesc la asemenea obraze, prin Întărire de milă şi hărăzire. Tot intr’aceste catagrafii se văd şi alte neasemănat! şi învălmăşeli, cu sciinţa Yisterieî, asupra breslelor privileghiate şi altor orânduel! de omeni, cum şi la cele maî multe judeţe, cum că unii diutr’aceştia şi de se allă hală!uit mi unu! judeţ, sineturile le coprind ca ţin de alte judeţe, şi cunoscend că acostă meşteşugite a numiţilor nu privesce la alt nimic, decât numai la cuget de inşălăciune cătro stăpânire, ca la orî-ce întâmplare şi cei ere după trebuinţă să se potă apăra intr’acel judeţ undo işî va avea hălăduirea, am chibzuit câte dupe drept cuvontse cuvine ca fieş-care unde se află cu locuinţa acolo să’şî aibă şi otcârmuirei şi că trebue negreşit la uni! ca aceştia să li se ia' sineturile şi să li se prefacă pe numele judeţelor hălăduiro! lor: asemenea câte alte neasemănăr! cu sciinţa Yisterieî şi nesoglăsuite lucruri cu legiurile ce din vechime sunt cunoscute, am putut dovedi în catagrafie, s63 am avut bănuială, că pot să se urmeze pe la unele judeţe, pentru tdte'am făcut cuviincioselo chibzu'rî şi îndreptările ce ne-am îndeletnicit, şi dupo glăsuirea acestor tote orânduind pe la jicş-carc judeţ câte unul din bocril ispravnici îndreptători (bez la judeţul Dâmboviţeî, unde dupe 230 V. A. URECHIĂ trebuinţă s’aii orânduit boer acliiaforos) am dat la mâna fieş-câruia ponturi poveţuitore şi osebite însemnări scrise şi alcătuite cu totă desluşirea pentru cele ce aii să urmeze, dând la tdte judeţele şi voia i slobodenia, ca preâmblând numiţii dregători satele birnicilor, să privescă asupra dreptăţeî şi sa întocmâscă o bună cumpănire de obşte, pe alocurea încărcând şi pe alocuroa scăcjend, întocmai dupe cererea cuviinţei şi dupâ tdte acestea de se vor urma cliibzu-irile şi poveţuirile de aici şi se vor săvârşi întocmai dupe cum s’aîi alcătuit, avem bună nădejde, că tdte stările draenilot ce sălăşluesc într’acâstă ţâră se vor îndrepta dupe cum se cuvine, asemănându-se de acum înainte cu cele a-deverate catastişe ale Yistierieî şi ludele birnicilor vor ajunge până la suma de 19500 ori pote şi mal mult, alcătuindu-se aceste lude din trei sume: cea dinteiii din ludele catagrafiei adecă 18.175 cari au ajuns lude 17.055,1 ce au fost asupra aşecjăreî a anului cu Jet 1818 pană la acestă sumă din oreşl-care îndreptare dupe cuviinţă şi cele mal multe din lepădare de scutelnicî şi alto felurimi de draenl precum este sciut la Visterie, cea de al doilea in sumă de 1155 lude dupe cliibzuirea ce s’aît făcut de către noi asupra prisosului ce s'au vecjut în catagrafie peste seiinţa Visterie! şi asupra cuviinţei de la doue judeţe şi cea de al treilea iu sumă de 188 din alte prisose de posluşnicî pe moşii streine i slujitori şi alţii, precum s’au vorbit şi mal sus, care acestea încă nu pot fi sciute până aciun întocmai dupe a lor adevărată sciinţă, căci nearetân-du-se in catagrafii şi stările acestor piisdse s’au dat pe deplină putere Dum-nelor îndreptătorilor, ca alăturându’I pe la sate, să’x încarce cu osebit adaos de lude, dupe starea şi puterea ce vor avea. De aceea şi (Jicem, că aceste 188 lude, ce se vor agonisi din felurimea acestor prisose, pdte să fie şi mal multe şi mal puţine, dupe starea numiţilor şi se va vedea dupe săvârşirea îndreptăreî. Deci, pe deoparte facem cunoscute Măriei tale, tdte urmările ndstre, iar pe de altă parte, spre întemeerea şi statornicia acestor lude şi spre cea dupe cuviinţă şi trebuinţă înmulţire a lor, însă fără a se sugruma, locuitorii ce se aşecjă acum între aceste lude peste a lor putere, am chibzuit că se cuvine otcârmuirea Yistorieî cei mari să păzescă negreşit chibzuirile ce mal jos se arată: 1) îndreptarea ce obicinuiaii până acum Dumnâlor ispravnicii, a face la ori-ce sumă pe une locuri încărcând şi pe alte locuri scăcjend şi trimiţând la Visterie şi câte o fdie de îndreptare i împreună cu extracturile se primia de bună, de acum înainte să lipsoscă cu totul, şi orî-care ispravnic la o asemenea trebuinţă do scădemâut la cevaşî sate să fie dator mal intoiu a însciinţa la Visterie, dând şi destoinic cuvânt pentru ori-ce sat, şi afară dupe cliibzuirea ce 1. Naum amintesce despre rogularea ac6»ta a ludelor: «De vreme co ludele ţeriî, erau legate şi hotărîte a fi numai 17.000 în tdtii ţâra şi peste aceste lude nu putea a se mal adăoga, au dat şi posluşnicil la dajdie, lăsând o sumă orânduită dupe analoghia scutelnicilor, numai la cel ce au moşii.> (Manuscriptul de la Biblioteca t'rechiă pag. 25.) ISTORIA ROMÂNILOR 231 so va face la Visterie, ag. 435. * Dăm în anexe câte-va acte relative la procese dintre clăcaşii şi proprietarii de moşii, fie monastiri, fie boerî. Ele pot împrospăta în mintea nostră diversele ponturi din legea clăcel.1 Menţionăm şi aci câte-va: — In 1820 Iulie, vel logofet Iordache Slatinenu se jăluesce că maî mulţi locuitori din Ploesciorî au fugit şi au lăsat casele şi lucrurile lor, pe mâna unor rude. Asemenea locuitorii din Ploesci, pasc vitele lor pe la moşia Ploesciorî şi nu vor să plătescă... Cel-l-alt logofet (colegul lui Statinenu), propune lui Alexandru Suţu să se aplice ţăranilor strămutaţi § 45 de la cap. 6, partea III, «clăcaşul fugind după moşie seu murind fără de moştenitori, de nu va li dator Vistieriei să stăpâ-nescă stăpânul casa lui, grădina şi curătura. Locuitorilor strămutaţi prin alte oraşe, li se va aplica dar acel § 15. Cât pentru Ploescenii cari pasc vitele lor pe Ploesciorî şi apoi nu plătesc, să se oblige păzitorul vitelor lor, a da foie de cei cari aii păscut vite şi apoi să se implinescâ preţul păşunatuluî.—4820, Iulie 28. Alexandru Suţu aproba în 30 Iulie 1820-1 2. — Ordin din 14 Martie 1820, către Ispravnicul Sloboziei gospod. Locuitorii eî sunt în proces cu representantul casei răposatului Domn Ipsilante, care voesce a sup une la clacă şi pre cei din Slobozia Dom- 1. Urmâză îu anexele volumului actele relative. 2. Cod. C, pag. 299 şi 300. iSTORIA ROMÂNILOR 2oo nâscă. Vodă ordona să fie scutite 100 lude de clacă până la definitiva hotârire a justiţiei. Ţăranii de la Poenarî sâfi Pelea din Vlaşca se opun cu resvrătire de a face clacă >. * Ameninţările ţăranilor, că de nu li se face dreptate, se. risipesc care încotro, ne amintesc, că după ponturi, proprietatea are dreptul de a readuce pe ţăran la urma sa. Va să zică ţăranii nu fugeau din sat în sat, ci emigrau peste hotarele lăreî. Aşa se esplică popularea judeţului Negotin în Serbia şi întregul litoral al Dunărei cu ţărani români1 2. * Unul din grievele ţăranilor in proces cu proprietarii, era că nu li se da lemne din păduri. Am arătat in numerose rindurî, că acest drept la pădure era necontestabil. Din dumbrăvile şi pădurile oprite 1. Cod. C, pag. 519. 2. Jt& Alexandru Nicolae Suţu Yoevod i gospodar. Zenile Ylahiscoe. După arătarea ce ne face Dumnălnî vel vistierul printr’acâstă anafora, am rânduit pe sluga Domniei mele, copil din casă de vistierie, să mărgă la sud Dâmboviţa, unde prin marifetul Dumnălor ispravnicilor al judeţului, să se facă cercetarea şi urmarea de mal jos arătată.—1820, Februarie 14. (pecetea gpd) vel Logofet. Cod. XCV, pag. 187. Prea Inalţate Dâmne, Dupe luminata porunca Măriei tale, ce ni se dă la acâstă anafora a Durnne-lul biv vel Banu Grigorie Brâncovânu pentru 11 birnici ce i-au luat Hagi Enuş ot Craiova, de la satul Gânştova, ce este pe moşia Dumneluî Banului, şi i-au dus la satul săi Grecesciî din sud Dolj, am chibzuit, că se cuvine a se orândui copil din casă de Vistierie, cu luminată volnicia Măriei tale, să mergă la faţa locului şi să cerceteze, şi când acel birnici cu adevărat vor fi fost şefjetorî mal nainte pe moşia Dumnăluî Banului, prin marifetul Dumnelor boerilor ispravnici aî judeţului, orânduitul mumbaşir sâ’I ridice cu tdte ale lor, şi să’î ducă la urmă-le de unde sunt strămutaţi, dându’î pe chezăşie, că nu vor maî dosi de acum. înainte, iar hotărîrea cea desăvârşită rămâne la Măria ta.— 1820, Ianuarie 30. Yel Logofet. 256 V. A.. UREC.HIĂ de â se taie pentru motiv de crescere, prin pitace domnescî, încă nu se putea refuza ţăranilor lemnul de foc şi pentru trebuinţele caselor lor1. 1. Dreptul ţăranilor la pădure il constată pitacul Dumnesc dat în 10 Xoembrie 1819, pentru proprirea pădure! după moşia Popesciî, căci Vodă cjice: că locuitori! ce sunt şezător! pe ac*6stă moşie cu pădure, car! clăcuesc stăpânului moşie! şi-ş! dau dijma... să aîbă voîe a tăia, adică numai pentru trebuinţa caselor lor fără de plată, cum lemne proste de foc pentru incalclitul caselor lor, nuele, par! şi alte mărunţişuri... iar pentru lemne de vîmjare, numaî cu voia stăpânul uî (pag. 84). Hrisovul Dumneluî vistierul Barbu Văcărescu pentru pădure. Fiind-oă Dumnâlu! cinstit şi credinsios boerul Domnie! mele, vel vistierul Barbu Văcărescu prin auafora încă de la I6t 1814, Iulie 24, au făcut arătare Domnie! sale selefulu! nostru, cum că la moşiile Domnie! sale, Lapoşul şi •Salcia din sud Saac, avend păduri ţinute, oprite şi păzite cu grea cheltuială de le-au adus în starea cea mal bună, şi la trebuinţa ce au fost de tăiatul cherestele! pentru meremetul cetăţilor s’au tăiat dintr’aceste păduri, o sumă mare de cherestea ca pesto 30D0 bucăţi copac! roditor!, car! în multă sumă do an! nu se pot aduce în starea lor, şi pentru acostă învederată pagubă şi stricăciune ce s'au făcut la pădurile Dumnăluî pentru folosul şi datoria patrie! au cerut porunca Domnie! mele, ca de aic! înainte să fie apărate aceste păduri despre tote trebuinţele locul uî ce vor eşî pentru tăiat de cherestele Domnescî i pentru trebuinţele ţări! si altele, caro cerere a Domnie! sale primindu-o Domnia sa, au dat poruncă, ca la orî-ce trebuinţă de cherestele se va întempla a se cere aceste păduri să fie cu totul apărate şi nesupărate întru nimic şi nimeni să nu se îndrăzniască pentru nic! un fel de trebuinţă, a tăia şi a strica pădurile acestea. Drept aceea, îuvrednicindu-ne şi pre no! Domnul Dumne-cjou cu a treia Domnie a aceşti! pravoslavnice ţer! rumânescî, după rugăciunea ce ne-aii făcut Dumnolu! maî sus numitul boer vel vistier Barbul Văcărescu, ca şi de către Domnia mea să i se întărâscă privileghiul acesta al apărare! pădurilor de pe mal sus numitele moşi! ale Domnie! sale, am bine-voit Domnia mea şi printr’acest Domnescul nostru hrisov, ce î! dăm, am înnoit şi am întărit privileghiul acesta, ca să i se păzescă întocmai şi întru tote cu nestrâmutare, precum se coprinde mal sus, şi am adeverit hrisovul acesta cu însăşi credinţa Domnie! mele I» Alexandru Nicolae Suţu voevod i cu credinţa Prea iubiţilor Domnie! mole fi!: XicolaeVv., Gheorghe Vv., Ion Vv., Scarlat Vv., Dimitrie Vv., Grigorie Vv., martor! fiind şi Dumnălor cinstiţi şi credincioşi boeriî veliţi a!Divanului Domniei mele: pan Constantin Creţulescu vel Ban. pan Barbu Văcărescu vel vistier, pan Istrate Creţulescu vel vornic de ţ6ra de sus, pan iMihalache Ilanu vel vornic de ţcra de jos, pan Ghoorghe Filipescu vel logofăt de ţcra de sus, pan Teodorache Văcăroscu vel vornic, pan Constantin Caliiarh vel vornic, pan Gheorghe Golescu vel vornic al obştirilor, pan Alecsandru Filipescu vel logofăt de ţcra de jos, pan Nlcolae Slugearoglu vel postelnic, pan iMihalache Suţu vel logofăt de obiceiuri, pan Gheorghe Vlaliuţ vel spătar, pan Mihalache Cornescu vel vornic al politie!, pan Alexandru Hariton vel cămi- ISTORIA ROMÂNILOR 257 Teraniî nu luptau numai contra proprietarilor lacomi, ci şi contra vătafilor de piaiti, cari mal ales eraţi .biciul lui Dumnezeu in satele de munte. Ţăranul era dator să dee şi vătafului respectiv câte doue tjile clacă1. Acâsta nu impedică pe vătaf de a jăfui plaiul. Multe sunt procesele intentate de ţărani contra asupritorilor vatafi. Dăm in anexe unul din acestea* 1 2. nar, pan Alexandra Desila vel comis, şi ispravnic pan Glieorghe Filipescu vel logofet de ţâra de sas; şi s’au scris hrisovul acesta la anul dinteiu dintru a treia Domnie a Domniei mele aici îu oraşul scaunului Domniei mele Bucti-rescî, la anii de la nascerea Domnului nostru Isus Hristos 1819, Maiu 30, de Chiriţă logofet de divan. Cod. XCIII, iila 87 T. 1. I& Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar zemle Vlahiscoe. Cinstiţilor şi credincioşi veliţilor boerî aî Divanului Domniei mele, din alăturata însciinţare a Dumnâlor ispravnicilor ot sud Muscel, trimisă către Dumndlor boeriî caimacami de la 2 ale acestei luni, veţi lua pliroforie de întrebarea ce fac pentru claca locuitorilor a doue plaiuri ce le cere vătaşiî pentru care poruncim ca făcend Dumnâvostră cuviinciosa chibzuire să ne arătaţi înscris prin anafora, tolco pisah gpd.—1819, Ianuarie 24. 2. Yetjî anexele respective. Un mijloc de a jăfui pe ţeranî, era de a»I acuza de gazde de hoţi. Eacă un cas de acest fel: ICo Alexandru Nicolae Supt Voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe Pe acâstă anafora a spătărie! neremâind odihnit Iancu Arion vătaful plaiului Dâmboviţeî, orânduitul zapciît spătăresc l’au înfăţişat la Divan înaintea Domniei mele cu 4 din locuitorii ot salul Bărbuleţul, vechili şi celor-l-alţl, (jicend Arion prin apelaţia lui, că el are dovadă însuşi tacrirul hoţilor ce au dat acolo în plaiu, prin care arată pe 11 dintr’acescî săteni, că po câtă vreme s’au aflat eî în fapta tâlhăriei, ar fi avut şi adunare cu denşil, mal ales al de Gogul i Marin şi alt Marin. Gogu le-ar fi dus şi de mâncare încă câte tjLile au şetjut ascunşi într’o casă pustie a Stoică! Yalcănânu, căruia i s’aii (Jis, că şi adevărat măcar de ar fi că i-au dat hoţii acest fel de tacrir, judecata după pravilă nu pdte da cretjement la mărturie de hoţi, adecă nici la acâsta ce arătă el spre ajutorul şeii, nici la ceea ce se arată în anafora, spre ajutorul sătenilor, ci de are el alte dovedi vrednice de credinţă, cum că acescî săteni de bună voia lor lc da hrană hoţilor, ori într’ascuns, sâu le-au dat scire când ii gonea potera, său că i-au împărtăşit şi pe denşil cu vre-un lucru din cele ce au hrăpit de la unil-alţil să arete, fiind-că printr’acest fel de faptă să cu-ndsce cine-vaşî de gazdă, şi (jise, că acest fel de dovadă nu are. Deci la categoiia ce au adus Arion asupra acestor săteni, că ar fi fost gazde ale hoţilor, neavend câtuşi de puţină dovadă, na pdte judecata să pue temeiu, cu cât mal vertos, că şi chiar de i-ar fi dovedit de gazde, a sa datorie era să fi însciinţat la Spătărie, ca prin scire de judecată să li se facă cuviincidsa pedâpsă, ca unor Istoria Românilor ds V, A. UrcchiS. Secolul XIX. Tom. XII.—l? V. A. UREtHIĂ m Un mijloc întrebuinţat de vătafii de plaiu ca să jăfuiaseă ţeraniî, eira de a-î acuza că sunt gazde de hoţi şi că au avut înţelegere cu gazde de hoţi, iar nu să’î globâscă şi să facă tăcere. De aceea dar hotărim Domnia mea şi poruncim Domniei tale vel spătare, ca Arion să le intdrcă locuitorilor bărbiile ni atât banii ce le-au luat taleri 1350 i vitele cât şi cheltuiala să le plătcscă cât însă prin blăsteni se va dovedi bună şi dropta făcută într’acoslă pricină şi orânduitul zapciii spătăresc să le facă de la pârîtul împlinire. — 1819, Iunie 6. (pecetea, gpd.) vel Logofet. Cod, XCIV, pag, 48. Prea înălţate Dâmne, Locuitorii din satul Bărbuleţul, din plaiul Dâmboviţeî, prin jalbă către înălţimea ta, au făcut plângere împotriva Ianculuî Arion vătaful acelui Plai ii, ca patru ani trecuţi sunt de când aii fugit din satul lor doî inşi anume, Nicola Teodor şi Ficola Rusul, cari aceştia intovărăşindu-S6 şi cu altul s’aiî fost abătut la urmări tâlhăresc!, şi cura că astă iarnă la Bobotâză s’ar fi pomenit cu aceşti numiţi, ce veniseră acolea la fraţi! şi părinţi! lor, cu cuvent ca să se lase do acele urmări, şi să se apuce de munca câmpului ca ceî-l-alţ! locuitori, şi că dupe ce aii veţjut pe aceşti hâlharî veniţi acolea în sat; s’aîi însoţit cu un frate al unuia din tâlhar!, şi au dat de ştire polcovnicului Panait proin vătaf, şi numitul vătaf, ar fi trimis pe acel frate al unu! tâlhar înapoi de le-au pehtr.u mâncare, etc. Cu acest chip nu numai că vor avea tote îndestularea, dar au declarat el Inşii şi ne au promis, că vor fi neobosiţi şi cu râvnă la trâba lor. avend armele trebuiuciose, Lâfa şi emiclicul orânduit îl vor primi numai cel •de serviciu, adecă cel 4 căpitani şi 200 de panduri, cari vor fi de rend la serviciu, dupe cum se arată mal sus. Cât pentru alegerea căpitanilor şi a pandurilor destoinici şi credincioşi, ne-âm adresat, şi prin scrisdre şi către Dum-nâluî Caimacamul Craioveî, cerând şi părerea lui în astă privinţă şi în înţelegere cu Dumnâluî aui ales 8 căpitani, cel hiat buni. Tote cele de mal sus chibzuite cu băgare de sâmă şi înţelepciune le supunem Măriei tate de Dum-nedeu păzite prin âcâstă umilă ahafora. Iar. hotarîrea.......—1819. AI Măriei tale prea plecaţi servi: Gr. Baleanu, G. Vlahuţ. Cod. XCII, pag. 'r20. (Tradusă de D. M. German.) 1. Pitac către Dumneluî vel agă pentru arn&uţt, a nu purta arme. Cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, Dumnâta vel agă, fiind că avem Domnia mea pliroforie, ca atât arnăuţil boerescî, cât şi alţii, cari nu sunt din brâsla vre-unuî ogeac,.âmblă şi se incungiură în politie cu arme asupră-le, din care pricină nu este îndoială, că pote să se întâmple multe batale pe alocurea, de aceea poruncim Dumitale, ca prin într’adins orânduit pristav 2ft) V. Â. tjRECHIA Reorganizarea oştire! merge greu. In 18 Iunie 1819, tot Divanul constată că «cea din vechime întocmire a ogeacurilor» ce sunt într’adins închipuite pentru oprirea făcătorilor dereu... nu maî e suficiente, că nu ajung oştenii după actualele nevoi. Divanul propune deci înfiinţarea unei Case speciale a oştirei, sub administraţiunea unui boer din cei mari din pământeni. Acestă Casă să primescă la fie-care diminie câte 4 lei de fie ce lude de la Casa lefilor. Cu aceşti bani să se susţină pandurii, dânduli-se cuviinciosa lor plată pentru paza ţerei. Pandurii să stea sub ocârmuirea tot a unui boer din cei pământeni. Al. Suţul aprobă propunerea, dar cu deosebire, că de fie-care lude să nu se ia decât 2 taleri la dimenie in loc de 4, cât se propune, spre a nu se însărcina pre cel «nouă încredinţat norod mai mult peste netăgăduita trebuinţă» i. să se publicarisâscă prin tot semptul agieî, ca să fie tuturor sciul, că nimeni altul nu este volnic a purta nici un fel de armă asupra sa, afară numai din ogeacuri, cari au voie a purta asupră-le numai câte un iatagan, precum asemenea şi neferiî agiescî şi spătăresct şi aî Dumnâluî baş-beşliagă şi toţi aceştia ce Se arată maî sus, că au voie a purta numai iatagan sa aibă teşcherele pe a mână de la agie, spătărie, i de la zabiţii ogeacurilor şi de la Dnmnâluî baş-beşliagă, adecă fieş-care de la zabitul seu, iar afară dintr’aceştia orî-care altul se va găsi încungiurându-se prin politie cu arme, sâii măcar numai cu iatagan, să şcie, că dupe ce i se vor sfărâma acele arme, va fi şi pedepsit cu străşnicie, pentru care acest nizam s'au făcut asemenea pitace ale Domniei mele şi către Dumnâluî vel spătarul şi către DumnGluî baş-besliaga; tolco pisah gpd.—1819, Ianuarie 24. Cod. XCVI, pag. 6. Cinstite Dumnâta baş-beliagă, fiind-că prin domnescile ndstre pitace către Dumn6liu vel spătarul şi către Dumnâluî vel agă s’au dat nizam, ca nimenea altul să nu fie volnic a âmbla şi a se încunjura prin politie cu arme asupra sa, fără numai neferiî agiescî i spătărescî şi âî Dumitale şi aî ogeacurilor, să porte asupră-le numaî câte un iatagan, iar nu alt-fel de arme şi toţi aceştia să aibă.teşcherele de la zabiţii lor spre a fi cunoscuţi; de aceea să dai şi Dumnâta poiuncă neferilor Dumitale, ca numaî iatagan să porte asupra lor, iar nu alt-fel de armă, cărora să le dai pe a mână şi teşcherele, spre a fi cunoscuţi, că sunt aî Dumitale, tolco pisah gpd.—1819, Ianuarie 24. Cod. XCVI, pag. 6. 1. Eacă actele în întregime: I& Alexandru Nicolae Suţu voevod Citindu-se cu luare aminte ac6stă anafora, din care şi cunoscend iarăşî câtă îngrijitdre osârdie aveţi pentru acâstă dorită patrie, am laudat dar de izndvă râvna şi cea de patrie iubitdre îngrijire a Dumnâyostră, dar fiind-că trebuinţa nu este atât, precum dintru’nceput s’au socotit, şi fiind-că privim ca o a nostră nâpărată părintâscă datorie, a nu însărcina pe cel nouă încredinţat ISTORIA ROSfÂNlLOR 2li Din tâte actele acestea se vede că preocupaţiunea clasei diligente era: reorganizarea pandurilor, cari — ales cel de peste Olt — nu încetau de aşî exprima nemulţămirea lor. Boerimea credea a-î linişti, dându-le ceva lefă şi punându-î sub ascultarea unui boer pământen... norod, maî mult peste netăgăduita trebuinţă, de aceea milostivire având pentru acest norod, şi cu blândeţe venând al şeii repaos, nu primim să se împlinâscă pentru acâstă trebuinţă maî mult decât numai po taleri 2 de lude la diminie. Pentru care şi poruncim Domnia mea, Dumitale vel Vistiere, să se facă asupra acestei pricini, trebuincidsele porunci ale Domniei mele, începându-se împlinirea acestor taleri, numai doi de lude la o diminie de la (jinteiti al trecutului Iunie.— 1819, Iulie 14. Coti. XCII, pag. 298. Prea înălţate Domne, Neadormita privigkero ce privim, că în totă vremea aî înălţimea ta pentru liniştea şi buna petrecere a tot locuitorului dintr’aeâstă pravoslavnică ţâră a Măriei tale, pricină ne-afi dat nouă supuşilor slugile Măriei tale, afiându-ne adunaţi la un loc, a ne aduce aminte de cea din vechime întocmire a og icurilor ţereî, ce sunt intr’adins închipuite pentru oprirea făcătorilor de reu, cari dintr’o vreme încoce s’au prea îmulţit, şi nizamul ce se dă atât în oraşul Bucurescilor scaunul Măriei tale, cum şi pe la oraşele cele maî mici de afară din judeţe, că neputându-se a se ţinea acelaşi ce au fost din vechime, cu acea mulţămire a fioş-căruia, înălţându-se preţul cheltuelelor celor curgetore acum, din care pricină împuţinendu-se unii ca aceştia, cu totul este slăbănogită întocmirea acestora la paza cea de obşte, şi fiind-că, dupe cum soim, din venitul casei lefilor, nu se ajunge de a se înălţa şi mulţimea unora ca acestora pentru paza ţereî, cari fiind de mare trebuinţă, găsim cu cale, de se va socoti şi de înălţimea ta, numai pentru acâstă trebuinţă a ţereî, să se adaoge la ţâţă diminia Casei lefilor, de tot ludele câte taleri 4, adecă patru, asupra .căruia adaos, să se întocmâscă de Măria ta o Casă sub un boer de cel mari, din pământeni ; asemenea şi asupra pandurilor ce s’au obicinuit pe fieş-care an, să intre cu rânduială în slujbă, luând cuviincidsa lor plată pentru paza ţereî, iarăşi să se întocmâscă de Măria ta, unul din boeril pământeni, carele să’î ocârmuâscă dupe porunca Măriei tale, şi nădăjduim la înţelâpta chibzuirea înălţime! tale, că în urmă şi in mal liniştită petrecere ne vom afla toţi supuşii Măriei tale.—1819, Iunie 18. Dionisie Mitropolit, Iosif Argeşiu, Constandie Buzeu, Râmnic Galaction, Constantin Creţulescu vel ban, Grigorie Ghica. Barbu Vâc&rescu vel vistieri Istrate Creţulescu vel vornic, Constantin B&lăceanu vornic, Mihalache Mânu vel vornic, Grigorie Filipescu vornic, Grigorie Băleanu vornic, Constantin Samurcaş vornic Iordaehe Blătineanu vornic, Gheorghe Filipescu vel logofet, Constantin Caliarh vel vornic, Mihalache Racoviţă logofăt, Ioan Ştirbeiu vornic, Iordaehe Golescu vel vornic, Constantin Filipescu logofet. Alexandru lilipescn vel logofet, Grigorie Ralea logofet, Ştefan Bălăceanu Hatman, Mihalache Cornescu vel vornic. 272 V. A. URECHIĂ O specie de armată pentru paza fruntariei despre Ardeal există in .ţâra Muntenăscă, 6re cum modelată pe organizarea grănicerilor români de peste munţi. Aceia sunt plăeşiî. Dintre toţi plăeşiî, locuitorii de la Rucăr «prin lirisovele Domniei se află osebiţi de cei-l-alţi plăeşî şi încărcaţi cu tare legături a păzi mărginea». Aceşti grăniceri se pare că nu-şî făceu datoria bine şi lăsau să se trecă peste frontieră marfă de contrabandă. De aceea urmă în 1820 Februarie o anchetă, care însă nu seim să fi .ajuns la vre-o prefacere in organizarea ostă-şâsCă a Rucărenilor L La Craiova există, ca şi la Curtea domnescă din Bucurescî, un numer de fustaşî,pentru gardă la Caimacamul şi la Divanul domnesc de acoloi Acăstâ trupă se compunea din oşteni cu schimbul. Ei făcăii mai întăiu o septemână la servicii! şi doue a casă. Deacă nu puteu veni la septemână de serviciu, se înlocuiau inşii prin om plătit, ori serviati Inşii altă dată câte doue săptămâni in loc de una, seuplătiauluilusbaşa al lor câte 3 taleri pe săptămâna lipsită. Abusurile la care dete loc acăstă practică, din partea lui Isbaşa provocă nemulţămirea trupei acesteia şi reclamaţiuni din partea ei şi la Domnitoriu. Aceste recla-maţiunî se dah in cercetarea Caimacamului Gli. Suţul şi a Divanului din Craiova, adică tocmai la acei qu cari luzbaşa împărţia beneficiile din abus! * 2 lr. Carte domn iscă către lăcuitorii ce se află la graniţă pentru paza celor ce trec din lăuntru dincoce în ţară. Zernle Vlahiscoe. — Fiind-ca locuitorii de la Rucăr, cari sunt locuitori lângă graniţă, prin hrisâve domnescî se afla osebiţi de ceî-l-alţî plăeşî şi încărcaţi' cu tari legături a păzi iuarginea cu totă străşnicia, ca să nu trâcă nimeni nimic’din cele proprite peste hotar, far de slobozenie de la Domnia mea, prin poruncă în scris, au Venit la au Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Cinstiţi şi credincioşi boerii Domniei mele, Dumneta vel vornice al obştirilor Grheorghe Golescule, i Dumnâta biv Vel paharnache Iauache Hafta, finid ’ ca dupe t<5te destoiniciile cuvinte ce ni se arată în obştâsca anafora a părinţilor, arhierei şi a Dumnâlor cinstiţilor şi credincioşi veliţi boerî ai Domniei ISTORIA ROMÂNILOR . . 287 Cu t6tă otărârea luată, de a Se circumscrie rada Bucureştilor, Al. N. Suţu aprobă la 7 Noembre 1819 întinderea lui despre Colen- mele halea şi mazili, este de trebuinţă ă se hotărî, prin care locuri şi semne socuvine a se 'socoti copriusul politiei Bucureştilor? dupe care lacend cu-viincidsa chibznir’6, să aiete Domniei iliele, prin osebită iarăşi obşt&scâ atiafora ca să dăm porunca şi hotărâre, pe unde se cuvine a se pune hotare şi a se face sOmne'intru statornică şi neclintită' ştiinţă. Drept aceea dar ‘orânduiţii Domnia mea, pe Dnmn6vdstră, întru acâstă îngrijire, cuuoscendu-ve cu sciinţă de hotărtiicii şi cu pornire şi râfnă întru asemenea săvârşiri şi poruncim Domnia-mea, dupe primirea acestui domnesc al nostru pitac, luând împreună cu Diunh§v6stră şi pe inginerul Frairald, să urmaţi întocmai dupe glăsuirea celor’ce coprinde numita anafora, adică, pteâm blând politia şi pe dinlăuntru şi pe din afară sa i se rădice mal tn tei u plan iii in hartă mare, cu arătare de tote pod utile cele mări, de tote uliţile târgului, de t<5te mahalalele, de tote uliţile mahalalelor, care respuii'd îii di'umurile câmpului, de tdte cotiturile apel, Dâmboviţeî şi de câte alte fiinţe sunt in trupul politiei, dupe cea de acum fiinţă şi t6te ‘ acestea să fie prin osebite feţe şi. numere, dupe meşteşugul ingineriei, cu tălmăcire" desluşită la veri ce numer în osebită parte a harţei şi cu scară prin care’ sa se pdtă mesura ort ce parte.de loc, dar- dupe acâstasa chibzuiţi Dumnâvdstă şi vre-o câte-va locuri câte veţi socoti, îndemnătore de hotar şi mai cu’depărtare şi . mai cu apropiere de vatra tîrgiiluî, şi apoi atât harta, cât şi a DuinnCvostră’ chibzuire, aretându-se la părinţii arhierei şi la obştea1 Du!inneldr,:i Veliţilor boerî halea şi mazili, să se chibzuiâscă, prin care loc şi ; seni hei"se' 'cuvine a se socoti hotarele politiei şi acea' chibzuire aretân-du-şe şi Domniei mele, prin obştosca anafora şi găsindu-se cu cale şi de către Domnia mea, să ăe hotărască prin poruncă şi hotărâre, a Domniei mele, dată către Dumnâvdstră, ca întocmai să urmaţi şi cu pusul hotarelor şi cu facerea ■ semnelor ce şe va socoti, că se -cuvine a se clădi, îutru statornică şi nestrămutată'sciinţă. Luând dâr ac'Gstă îngrijire asupra Dumnbvdstră, nu suntem la îndoială; că Urmând' întocmai poruncei Domniei mole, ve veţi sîrgui cu tot dinadinsul nu mimai, ca să aduceţi intru bună şi plăcută săvârşire, cele bine chibzuite prin sfatul obştieî, ci să şi împliniţi: acesta săverşire, cât mai fără zăbavă va; fi prin putinţă, ca să se cundscă şi rodirea în faptă, a acestor bune chibzuirî, şi de orî-ce înlesnire veţi avea trebuinţă, ve veţi adresarisi la lo-gofeţia' Divanului Domniei mele, ca să vi sc dee tdtă mâna de ajutor, tolco pisâh gpd. — 1819, Decembre 25. ' Cod.. XC VIII, pag. 108. I& Alexandru Nicolae Suţu Yoevbd i gospodar Zeriile Vlahiscoe. Citindu-se înaintea * Domniei mele, acâstă anafora a părinţilor arhierei şi a obştieî Dumuelor cinstiţilor şi credincioşilor bberî veliţi aî Divanului Domniei mele, halea şi mazili am vecjnt Domnia mea, că t6tă coprinderea privesce ln' doue bunătăţi însoţite şi înclinate către folosul obştieî locuitorilor aceşti! de Dumnezeu păzită, pravoslavnică ţâră, care s‘au: încredinţat oblăduire! Domniei mele, adecă cea dinteiu, că trebue negreşit să se hotărnicească politia Bucu-rescilor, prin punere de hotare şi facere de semne întru statornică şi nestrămutată soiinţa, ca să’î înceteze vătămatorea întindere, şi mulţimea îudesimeî locuitorilor V. A. URECHlX 288 tina, întărind zapisul ce’l dă «Dnmneluî cinstit şi credincios boerul Domniei mele Grig. Ghica biv vel Ban la mâna a 19 feţe», din Buca- laturilor, prefăcându-se după săvârşirea aceşti! hotărnici! şi chipul otcârmuireî către ce! ce se vor afla hălăduitorî peste hotar, la care şi ni s’aii arătat multe destoinice cuvinte cu îndestulă desluşire pentru binele ce are a se pricinui; şi . cea de al doilea, cum că fiind-că facerea podurilor este o mare havalea pentru ţâră, şi ma! vârtos într’acâstă vreme, când pădurile sunt cu totul întru depărtare spre înceta:ea celor până acum vătămetore urmări, şi cea de acum înainte .buna orânduială, care va să 35. Prea înălţate D&mne, Dumnâluî vel Agă, prin anaforaoa de la 17 ale trecutului Aprilie, au arătat Măriei tale, că unele din monastirî, ce se află din lăuntrul târgului, aîi început a sparge zidurile cele din afară, după marginea podului, cu care nu puţină slăbiciune aduc putereî zidului, din care este îndestul reu şi vătă-mătore primejdie, precum şi egumenul monastireî Sfîntuluî Ioan, acum de curând, au spart zidul cel despre hanul Zlătarilor şi au făcut feţe de prăvălii, slăbindu-se forte, pentru că şi cu lovirile spargere!, smintindu-se şi cu spargerea împuţinându-se puterea, ce ţinea greutatea mărimeî zidului, ce au rămas în sus, care are multă greutate, ferâscă Dumnerjeu, pdte să carjă şi să pricinuiască primejdie de morte, celor din năuntru, fără îndoială, dar păte şi trecătorilor, de afară, fiind pod mare, pe unde urdină mulţime de norod, la care anafora, ni se poruncesce de către Măria ta, ca ve(lg. Şi!>, 310 V. A. URECHIĂ Acesta disposiţiune o dă Vodă asupra ariaforaleî Marelui Vistier din 19 Maiu 1319. Prea înălţate Dâmnc. După luminată porunca Măriei tale, ce ni se dă la acâstă jalbă a Dumnâluî biv vel Agă Nicolae Filipescu, următor fiind, am făcut cercetare pentru acel pod de pe apa Buzăului, ce cade pe moşia Dumnâluî, Hărăcineniî, şi după pliroforia ce am luat, arăt Măriei tale, că pentru cheltuiala ce ar putea merge pe an la meremetul acestui pod, fiind-că Vistieria nici odată nu aii făcut cheltuială, căci nu s‘au găsit trecut cu nici o numire, adecă nici între scutelnicî, şi aşa pentru descoperirea adevărului, am soris Duronâlor ispravnicilor di-Buzăă, ca să’mî dea pliroforie, de la cari acum ’raî-au venit răspuns, cu fdie de numele podarilor, cari sunt la număr 32, arătând, că aceşti podari, nici pecetluituri, nici alte adeverinţe aii avut vre-o dat, nici au în manile lor, ci pentru că se află slujind după trebuinţă la acest pod, de multă vreme şi până acum au fost apăraţi şi ocrotiţi de veri ce dări, pentru căci când vine apa Buzăului mare, de vor fi mai puţini, nu pâte urni podurile de repeziciunea apei, spre întâmpinarea trecere! olacelor, şi a acelora ce pururea trec pe acolo, şi dintr’acâsta se cunosce, că numai 32 podar! au fost şi sunt, iar nu mal mulţ!, pentru că şi când se întâmplă să mbră dintrenşiî, Dumnălor ispravnici! orân-duesc alţi!; iar pentru cererea ce face Dumnâluî Agă, a se da acest pod sub epistasia Dumnâluî, fiind-că a pururea se pricinuesc zăticnire trecătorilor, neavend asupra lor pe nimenî purtător de grijă; ci pentru ca să fie păzit şi întemeiat bine( şi totdeauna în stare bună, maî vârtos fiind şi moşia Dumnâluî, de se va găsi cu cale de către Măria ta, cu cuviinţă este a se da sub epistasia Dum-nâlu! Aga Filipescu, împreună cu toţî podari! aceştia.—1819, Maiu 19. Vel Vistier. I& Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Dumnâta vel Vistiere, pentru cuvintele ce ni se arată ma! jos, printr’a-câstă anafora a Dumitale, primită fiind Domnie! mele cererea Dumnâluî biv vel Agă Nicolae Filipescu, poruncim, să se facă cuviinciosa poruncă către ispravnici! judeţului, pentru mutarea aceior podar! la locul unde le va orândui Dum-neluî Aga, cu apropiere de acel pod.—1819, Iulie 12. (pecetea g-pd.) Vel Logofăt. Cod. XCII, pag. 289. Prea înălţate Dâmne., După luminată porunca Mărie! tale, ce ni se dă la acâstă jalbă, a Dumnâluî biv vel Agă Nicolae Filipescu, am făcut cercetare, şi cu adevărat podari! de la acel pod, nu sunt cu locuinţa acolo, cu apropiere de poduri, spre înlesnire la paza podurilor, ce sunt răspândiţi cu depărtare pe la multe sate, din care negreşit urmâză să se întâmple zăticnire trecătorilor, lipsind podari! din prejur, cererea Dumnâluî Agă! fiind cu orânduială de a se aduce ace! podar!, a fi cu locuinţa apropo de podul unde îî va aşe Alexandru Nicolae Suţu voevod. Dumueta "vel vistiere, după pliroforia ce ne daî printr’acâstă anafora, primită fiind Domniei mele cererea jăluitoruluî Serdar, poruncim să se înnoiască domnâsca Carte co are, spre a avea aceşti lude, patru podari nestrămutaţi.— 1820, Martie 26. (pecetea gpd.) Vel Logofct. Cod. XCV, pag. «3. Prea înălţate Domne, După luminată porunca înălţime! tale, ce ni se da la acâstă jalbă a Dumnolu! serdaruluî Nicolae Giurescu, făcând cercetare, m’am pliroforisit, că podul acesta ce este pe moşia jăluitoruluî, cade în linia drumului celui mare al poşte!, adică al Moldove!, Focşanilor şi Brăileî pe unde fără incontenire, cjiua şi nupte trec olace cu <5meni domnesc! i alţî mosafirî, cum şi curier! do la car! nu se ia nicî un fel de plată. De la ceî-l-alţî călător! car! trec, de şi plătesc acoîa, oreşî ce, dar nu i se ajunge pentru dresul podului şi cum-perătârea vaselor, cum şi alte clieltuelî, şi cu cuviinţă este de se va găsi cu cale de către Măria ta, a i se lăsa acele lude, patru podar!, pe sâma acelui pod, de a fi pentru înlesnirea necurmatelor trecctorelor olace şi a i se înnoi şi Cartea domnâseă ce o are, a fi nestrămutaţi, spre îngrijirea aceluî pod, iar liotărîroa cea desăvârşită române a se face de către înălţimea ta.—1820, Martie 22. Vel Logofct. 2. Pitac către vel Vistierul pentni jioduri i podişcî ce sunt stricate pe afară. Cinstite şi credincios boerule al Domnie! mele, Dumnâta vel Yistiere, din obştâsca anafora a părinţilor arhierei, împreună cu Dumnâlor veliţi! boerî, co ne-au dat de la 21 ale trecutului Septembrie, ni s’aîi făcut cunoscut, că pe lângă cole-l-alte îngrijiri co au cu multă râvnă pentru cele folositdre patriei, nu socotit o trebuineiosă şi no-aperată îngrijire, a se pune in faptă din vreme 312 V. A. URECHIĂ Un alt pod âmblător pe apa Buzeuluî este învoit a se face de către biv vel Glucerul Creţulescu în judeţul R6mnic-Sărat, la moşia sa Pleşoiu. Pentru dreptul de a face acest pod, a urmat înainte proces între Clucerul Creţulescu şi Căminarul C. Suţu, ispravnicul judeţului, care învăţase şi două sate de se jăluiseră, că prin facerea podului Clucerului, li se căşunăză supărare. După anaforaoa din 10 Maiu 4819 a lui vel Logofăt Al. Filipescu, Clucerul Creţulescu e învoit a’şi face podul* cu reserva, că dacă va fi rămas in judecată de cine-va, el însuşi va ridica podul!. 1 şi dresul i făcutul podurilor şi podişcilor de peste ape mici şi de-peste mocirle din tdtu ţâra, atât pe drumurile cele inarî, cât şi pe drumurile cele mici, ce merg de la un sat până la altul, de a nu se face zăticnire nici celor ce merg şi vin cu trebî domnesc! de la judeţe totdeauna, nici carelor cu sare domndscă, ce se cară la schele, nici locuitorilor ţărani ce urdină a pururea pe densele cu ale lor trebî ; acăstă bună îngrijire primindu-o şi Domnia mea, ca o folositore obştieî, şi voind mai înteiii a lua o întrâgă pliroforie pentru starea acelor locuri şi pentru dregerea lor cu poduri şi podişcî, care adbcă să se facă din nou, şi care să se drăgă fiind stricato, său cu podinî lipsă, poruncim Dumitale să se facă Cărţile vistieriei pe la tăte isprăvnicaturile, ca prin zapciiî plăşilor să se facă scumpă cercetare prin vedere la faţa locului într’acestaşî chip, adecă care sunt acele locuri rele cu mocirle şi noroe, ce au trebuinţă a se face pod, s6u podişcă din nou ? câţi stânjinî ţine acea diastimă şi cu câte podinî s’ar putea face din cap până în cap? şi iarăşi unde vor fi poduri său podişcî stricate, câte podini trebuesc ca să se drăgă ? şi osebit să se dovedăscă, care sunt acele moşii ale cărora stăpâni sunt îndatoraţi prin Cărţi domnescî, ce vor fi având la mână, ca să îngrijască însuşi ei a face şi a ţinea poduri s6îi podişcî cu a lor cheltuială, folosindu-se câte breşî-ce din trecetore, după slobozenia ce vor fi avend, şi cine sunt anume acei stăpâni ? acestă pliroforie să o trimiţă isprăvnicaturile în scris la vistierie fără prelungire, negreşit şi prin Dumnă-vostră să ni se facă cunoscută, ca să dăm porunca Domniei mole, în ce chip. să se facă urmare.—1819, Octombrie 18. Vel Logofet. Cod. XCVI, pag. 88. 1. 7(3 Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar. Cu tdte că prigonirea dintre Dumneluî Clucerul Creţulescu şi locuitorii . acelor două sate pentru acest pod, nu s’aii hotărit până acum, dar de vreme ce însuşi Dumnăluî dă făgăduială şi legătura de mal jos arătată, că de se va arăta adecă în urmă vre-un davagiu pentru acest pod şi se va hotărî de judecată, că nu se cuvine a avea acolo pod şi’l va rădica, de aceea primită este Domniei mele cererea Dumisale, şi poruncim Dumnăvostră ispravnicilor al judeţului, ca cu şartul şi legătura de mai sus arătată, să aibă voie Dumnăluî Clucerul de a’şî aşe. In 1820 se reiunoesc măsurile din vechime luate pentru paza de foc, prin un lung hrisov, adăogând 6 articole. Divanul propune prin anaforaoa sa înfiinţarea unei Eforii speciale de privighere (astinomie) asupra oraşului. Este o specie de nouă poliţie. In favorea el se va arunca, pe lângă alte iraturî, un adaos de 2 parale la oca de carne vindută in Bucurescl. La capitolul Administra-ţiuneî am menţionat-o; in notă aducem numai «ponturile» adaose de Domnitor, cu referinţă mal ales la incendii şi edilitate in genere 1 2. 1. Ye Alexandru Nieolae Suţu voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Primită fiind Domnie! mele acăstă obştâscă anafora a părinţilor arhierei şi a Dumnălor boerilor, după arătarea ce ne fac de legătura ce aii dat măcelarii, o întărim cu legătură de a se urma întru tote întocmai, după caro şi poruncim Dumitale vel Vistiere, să se dea măcelarilor cuviincidsele porunci ale Domniei mele pentru strîngerea vitelor, iar pe de altă parte, poruncim Dumitale vel Logofete de ţâra de sus, că aducend de izndvă pe măcelari! înaintea Dumitale, să le da! a înţelege, că înşine Domnia mea avem a privighea, şi pe or! care 330 V. A. URECHIĂ La Iunie 1820 Divanul intră cu anafora la Alex. Suţu Voevod în cestiunea eftinirel cărneî de vacă şi de 6ie. Afacerea s’a început după o arătare a lui Chir Tiv odosie Vrana, epistatul cărnu'rilor, care «vexând eftinătatea de estimp a vitelor, din buna a sa proerisis primesce să se scaqlă din preţul cărneî 2 parale la’ ocaoa de 6ie şi 2 parale la cea de vacă, începăndu-se acest scădemănt de la viitorul San Petru până la sfârşitul sorocului de doi ani (al contractului)». Divanul laudă acestă propunere a Epistatuluî şi este mulţămit cu scădiemăntu din eî îl rom găsi vîmjend carnea, până la soroc, orî prostă, ori lipsă la dramuri, sâii nu vor avea îndestul pe la scaune, pe unul ca acela îl vom pedepsi cu străşnicie.—1819, Martie 12. (pecetea gpd). Vel Logofet. Cod. XCII, pag. 15. Prea înălţate Domne, Cu plecată anafora aret Măriei tale, că mai aducând şi asră rugându-se ca nu numai să fie apăraţi de acestea, ci încă Dumnâlor ispravnici! să le întorcă înapoi ace! ban! ce le-au luat, cum şi pe vameşi să’î înfrâneze a nu’! ma! supăra de- vamă pentru pâinea ce scot şi să le întorcă înapoi ceea-ce le va fi luat reă. Deci, fiind-că acest fel de luări nedrepte sunt cu totul ridicate cu porunca Mărie! tale: a nu ma! fi, cum şi vamă la pâne nici că au fost vre-odâtă, nici că: este, ci vameşii are să ia deciuială de la zaherea când se aduce prin târguri, iar ceea-ce cumpără locuitor de la locuitor pentru hrana lor prin sate, de vamă nu aii să se supere, iar la zahâreaoa de âlişveriş de va fi vindetorul -privileghiat- vama să o plătâscă Cumpărătorul: pentru căre- găsesc cu calo să fie luminată, porunca înălţime! tale ' către Dumnâlor ispravnicii , judeţului ca să le întorcă înapoi negreşit ceeă-ce lâ-aă’ luâf 'cu nume de avaet, iar de altă parte să dea . nizam' vameşilor, â nu; mă! supera pe jăluitorî • împotri va ponturilor vămeî îudatorându’I a întorce înapoi ceâă-ce va fi luat- rău; apărându’î şi do acum înainte de acest fel de luări şi jafuri nedrepte,'că vor cădea la învinovăţirea aceea ce prin poruncile Mărie! tale sunt hotăriţi;—1819, Noernbre 23. ‘ < - ■ ■ - ■ - f ,. . Gheorghe Filipescu vel Logofet. ISTORIA ROMÂNILOR 341 In 26 Ianuarie 1820, Barbu Văcarescu, vel Vornic, propune Înfiinţarea la Craiova a unei Epitropiî, compusă din Episcopul de Râmnicul Vâlcea, Caimacamul Craiovei şi divaniţil, cu doul casieri. Acesta Epitropie va avea grija podurilor (pavelelor) şi a scolel, cu din venitul făcut prin prelevarea unei taxe de 2% din lefile slujbaşilor Craiovei şi cu un airat» de la monastirea Obedeanu *. 1 1. Ve.‘ martori fiind şi Duinnâlor cinstiţi şi credincioşi boeril veliţi al Divanului Domniei mele: .pan Constantin Creţulescîi vel Ban, pan Barbu Yăcărescu ve.ţ Vistier, pan Istrate Creţulescu vel Vornic de ţâra de sus, pan Mihalâche Mânu vel Vornic de ţ6ra de jos, pan Gheorghe Filipescu vel Logofăt de ţărâ'de sus,, pan Constantin Filipescu vel Vornic, pan Grigorie Bâlea vel Vornic, pan Gheorghe Go-lescu vel Vornic al obştirilor, pan Constantin Golescu vel Logofăt de ţăra de ţâra de jos, pan Nicolae Slugearoglu vel Postelnic, pan Dumitrache Hrisoscoleu vel Logofăt de obiceiuri, pan Gheorghe Vlahuţ vel Spătar, pan Manolache Bă-leanu vel Vornic al politiei, pan Alexandru Hariton vel Căminar, pan Alexandru Desila vel Comis, şi Ispravnic pan Constantin Golescu vel Logofăt de ţăra de jos, şi s’aii scris hrisovul acesta la întâiul an dintru al treilea domnie a Domniei mele aici în oraşul scaunului Domniei mele Bucurescil, la anii de la nascerea Domnului DumneZeu şi mântuitorului nostru Isus Hristos, 1819, Septembrie 12 de Nicolae Logofătul de Divan. (Iscălitura şi pecetea gpd.) Constantin Groleseu vel LogofUt, prociţok. Coi. XCIII, fila 104 y. ISTORIA ROMÂNILOR 349 banii Epitropieî Obşteşti, pentru a servi la plata lefeî datorului şi a •girantului şi 25 lude scutelniti. Se constitui şi spitalului Filantropia, un venit din amendele pe vitele de pripas. După ar6tărea ce ne fac printr’acâstă anafora Dumnâlor veliţii boerî, primită fiiudu;ne întocniiroa acestui nizam i încliiuaroa acestui venit la mai jos aretatnl spjtal le întărim şi Domnia mea şi hotărâm ca întocmai să se urmeze şi de acum înainte, iar pentru catahrisisul ce se plâng jăluitoriî că s’ar fi urmând de către cei ce se orânduesc cu căutarea acestui venit poruncim Domnâtale vel Logofete do ţâra de sus să se facă straşnică poruncă a Domniei mele către Dumnâlor ispravnicii judeţului spre a face urmare întocmai precum mâi jos într’acestă anafora se coprinde,—1819, August 10. (pecetea gospod) Vel Logofct, . Cod. XCV, pag. 441. Prea înălţate Dâmne. Locuitorii ce au vii în 5 popore ot sud Saac şi dau vinariciil la sud Buzeîî aii jaluit Măriei tale pentru un jSfiţul sîn Minea Rostelnicelul i pentru un Costaclie Drăgulinescu dintr’acel judeţ că se află trăitori în partea podgoriei liride au viî atât eî cât şi alţi boerî din vechime, care vii unii le au îngrădite cu garduri, iar cei-l-alţî cari sunt scăpătaţi le au neîngrădite, împrejurul cărora viî avend şi sate, se întâmpla, uue ori vara, de scăpa vite de la păzitori şi intra în viî şi de făcea, vre-o stricăciune când avea viile rod, făcea ispăşanie vouicelul cu doi trei omeni şi plătea cel cu dobitocul mai inteiu stricăciunea apoi gldba vornicieî, de bou i vacă po parale 7, i de cal parale 13 şi un ban, şi că astă iarnă pe când era câmpul şi tote lucrurile slobode şi neoprite şi chiar pentru cei streini, prinţjându-le piriţii cu 6menii lor vitele pe prin vii atât ale altora cât şi ale lor, le-aii luat de t<5tă vita câte taleri 5 far’ de ispăşanie sau rod in vie fiind lemnul viţei uscat; încă de la cei ce au avut vite mai multe seaii de do mult scăpate seati două de . să’î facă trebui nciosele îngropare! şi ale pomenire!, dintr’âcoi bani să’i slu-jască şi sa’î facă pomenirile lui, cum şi de va rămânea vre-uh meşter de-aî lor la slăbiciune şi la sărăcie, din boia seaii din altă întâmplare, iar dintr’aceî bani sa’î slujască cu ceea ce va fi cu cale, după starea lor. pentru care aceste cheltuelî, când se va întâmpla trebuinţă a se face, cu toţi împreună să deschidă oulia şi cu sfat de obşte al epitropilor să se cheltuiască, şi atât din banii ce se vor stringe la cutie cum şi de cheltuiala ce se va face la acele mai sus aretato, în toţi anii să aibă starostea a’şî da socotâ'a înaintea acelor şease epilropî, care cheltuelî să se arăte eelor-l-alţî de obşte, spre a i se vedea slujba de este cu credinţă seau nu. Deci am întărit Domnia mea hrisovul acesta co însăşi credinţa Domniei mele Ito Alexandru Nlcolae Suţu voevod i cu credinţa prea iubiţilor Domniei mele fii: îftcolae Yv., Gheorghe Vv., Ioan Yv., Scarlat Yv, Dumitru Yv., Gri-gorie Yv., martori fiind şi Dumnâior cinstiţi şi credincioşi boeriî veliţi ai Divanului Domniei mele: pan Constantin Creţulescu vel Yomic, pan Barbu Yăcărescu vel Vistier, pan Istrate Creţulescu vel Yornic, de ţâra de sus, pan Mihalache Mânu vel Yornic de ţâra de jos, pan Gheorghe Pilipescu vel Logofăt de ţâra de sns, pan Teodorache Yăcărescu vel Yornic, pan Constantin . Caliarh vel Vornic, pan Gheorghe Golescu vel Yornic al Obştirilor, pan Alexandru Pilipescu vel Logofăt de ţâra de jos, pan Nicolae Slugâroglu vel Yornic, pan Mihalache Suţu vel Logofăt de obiceiuri, pan Gheorghe Ylahuţ vel Spătar, pan Mihalache Coriiescu vel Vornic al politiei, pan Alexandru Hariton vel Căminar, pan Alexandru Desila vel Comis, şi ispravnic pan Gheorghe Pilipescu vel Logofăt de ţâra de. sus'; şi s’ati scris hrisovul acesta la întâiul an, dintru a treia Domnie a Domniei mele, aici în oraşul scaunului Domniei mele Bu-curescî, la. anii de la nascerea domnului Dumnezeu şi Mântuitorului iioştru Isiis Hristos 1819 Martie 6, de Chiriţă Logofătul de Divan. 1 1. Zemle Vlahiscoe. — Dat’am Domnâsca nostră carte.... pre carele după alegerea breslei papugiilor i a cizmarilor din oraşul Pitescî sud Argeş, l’am făcut Domnia mea staroste de cizmari i papugii dintr’acel oraş al Pitescilor, ca să fie cu purtare de grijă pentru bresla acâsta, după orânduiala ce se urmâză şi-'aici in politia Bucurescilor, adecă, cu bătrânii cei mai de frunte să judece pe cel’de sub bresla lui, cari vor fi având pricini între dânşii pentru ale meşteşugului lor i pentru ucenici şi călfl, şi după. dreptate i după vechiul obiceiu al breslei, ce s’au urmat şi se urmâză aici în Bucurescî la orânduiala . meşteşugului lor, şi după vina să facă îndreptare şi hotărîro; să ia seama totdeauna pentru buna orânduială, atât între ei, cât şi la obşte şi la toţi să urmeze după buna cuviinţă; pentru care acâstă bună întocmire vexând Domnia mea şi sinet Domnesc din lât 1814, Septembre 9, am dat acostă Domnâsca nostră carte la manile numitului, prin care poruncim Domnia mea tuturor ce veţi fi la acâstă bresla, să aveţi a’l sci de staroste şi să’I daţi ascultare şi supunere la orânduiala meşteşugului vostru; căci acelui împotrivitor are voie să'I facă certare după vina lui, i saam receh gpd.—1819, Aprilie 20. (Pecetea gospod.) ! Vel Logofet, Cod. XCIU, fila 19. ISTORIA ROMÂNILOR 371 c) La 28 Aprilie 1819, Al. Saţul reînnoesce hrisovul zabunarilor. Prin acest act, Domnitorul ordonă ispravnicilor din judeţe, ape unde vor fi bilciurî, să căutaţi mat mult decât rufetul zabunarilor de leră, pământeni, să nu îngăduiţi pre nimeni a vinde lucruri de zabunărie, ca să se pdtă chivernisi fiesce-care (zabunariu), cu meşteşugul lui1. 1. Cartea rufetului zabunarilor. Zemle Vlahiscoe.—Fiind-că pentru a obştieî înlesnire la trebuinţa ce au de lucrurile zăbunăriei, şi pentru a se şi putea hrăni şi a se chivernisi în ţâra Domniei mele, câţi au sciinţa meşteşugului acestuia (cu slobozenie când vor păzi orânduiala breslei acestui meşteşug), s’au fost făcut întocmire şi îndreptare la unele ponturi ce erau în vechile cărţi ale breslei zabunarilor pămentenî, după trebuinţa vreme! do acum, când şi norodul s’au înmulţit într'acâstă politie, şi trebuinţa de acest lucru aii prisosit; de aceea dar, am dat Domnia mea rufetului zabunarilor pământeni de aici, din oraşul Bucureştilor, acâstă carte, ca să li se urmeze, şi să li se păzâscă şi de acum înainte privileghiul acesta, adecă la meşteşugul zăbunăriei, ori-câte se împle cu bumbac şi cu lână, alt rufet al altui meşteşug, să nu se amestece a’l lucra, precum nici alţii streini, iar carele va sci meşteşugul acesta, şi va urma orân-dueleî breslei, adecă va fi'supus la starostea al zăbunarilor, şi a păzi şarturile breslei şi ale cutiei lor, cum şi havaetul ce este obicinuit de ’1 dau la deschidere de' prăvălie, acela măcar şi strein fiind, slobod şi neoprit este a lucra meşteşugul acesta şi a deschide şi prăvălie, spre îndestularea trebuinţei de obşte, ventjarea de zăbunărie aici în Bucurescî şi prin târgurile de pe afară, adecă auterie voinicesc! şi zăbuiie femeoscî şi'copilăreşti, şi alt-felde zăbune mari, şi orî-ce lucru se âmplo cu bumbac soaii lână, să o facă bresla acâsta, numai şi ei să fie datori, ca apurnrea să albă haine făcute gata, spre vânzarea şi îndestularea ţăranilor, ce. vin de pe afara, cari nu se pot zăbovi cu aşteptarea până se face haina, dar nici zăbunariî la meşteşugul altor rufeturi, să nu se amestece, şi pentru câţi din alt rufet vor avea acest fel de marfă gata, să albă zăbunariî breslei volnicie, ca ori să le dea soroc să şi le vâncjă aceia, seau ei să le cumpere cu bani; să aibă brâsla acâsta, după obiceiul lor, staroste de zăbunnrl, pe acela ce înşişi după alegerea a tot rufetului lor s’au oiânduit, carole împreună cu cei mai fruntaşi, să albă a căuta pricinile ce so vor înţempla intre dânşii, de ale meşteşugului lor, să ţie şi Cutie in care să pue de meşter, şi calfă, pe fieş-care septemână, câte o para, cum şi cel care se va dovedi in vină cu stricarea vre-unuî lucru, seau va călca legătura breslei, a lucra la alt prăvăliaş, să dea la cutie câte taleri trei, iar al doilea când so va prinde in vină, să i se îndoiască darea; cel ce va deschide prăvălie, să dea taleri 5, care acest venit din cutie, să fie pentru ajutorul celor scăpătaţi, şi când va murci vre-un serac din brâsla lor, de la Cutie să se îngropo; nici un meşter seau calfă, să nu fie volnic a lucra la alţii din alte bresle, lucruri de vânzare, i.la trebuinţele curţeî, când va trebui, să se câră de la starostea ce s’au orânduit, şi el cu dreptate, şi în rând, sa dea pe fieş-care, care aceste rânduell, să fie şi cu scirea fruntaşilor, spre a nu se năpăstui vre-uniî, iar' care nu se va supune ori la orânduiala breslei, seau la rândurile ce va fi la curte, să fie poprit de acest meşteşug; să aibă brâsla acâsta şi rânduiala aceea, asupra ucenicilor, cum se.urmâză şi alte bresle de meşteşuguri, ca ucenicii să aibă a sluji spre buna 372 ............... V, A. URECHIĂ d) O Alexandru bicolae. Suţu Voevod i gospodar. Zemle Vlăhiscoe. Osebit de pliroforia ce ne dă printr’acâstă anafora, Dumnâlui vel Logofătul de ţâra de sus, trebuiuţă fiind a lua Domnia mea şi acâstă pliioforie adecă : câte prăvălii de ale isnafului jăluitorilor, sunt acum la oraşul Craiovei ? de se află vre-un sinet domnesc pentru acest isnaf? şi ce orâncluială are? de este slobod a se înmulţi prăvăliile acestui isnaf, făr’ de poprire, ori sunt orîn-duite câte au a fi? cine sunt cei mul aleşi dintr’aeest isnaf şi de este acâstă jalbă şi cerere sciută şi primită şi de eî ? De aceea poruncim Dumitale cinstite şi credincios boerule al Domniei mele, biv vel Spătare Gheorghe Suţu, Cainia-camule al Craiovei, să faci cuviincidsa cercetare, pentru tote cele ce arătăm, mai sus şi să insciinţezi Domniei mele. —1819, August 28. (Pecetea gospod.) Vel Logofet. Cod. XCII. Prea înălţate Dâmne, După luminată porunca Măriei tale, ce ni se dă la acâstă jalbă a căraţilor cismarî de la Crâiova, făcend cercetare, am veijut că jalba este pentru abagiii din Craiova, că se amestecă in alişverişul lor, de nu se pot hrăni, adecă marfa ce vine din ţâra turcâscă do la Ternova, cisme, iminii, şi papuci, pentru meşteşugul lor, se duc de o coprind şi apoi o vînd pe la prăvăliile lor, de li se închide alişvorişurile ce pot. să facă, pricinuesce şi scumpete, că dau eî preţ mai mult, din care unii din eî s’au sărăcit, purtând ei greutăţile isna-fuluî şi cer a fi popriţi, să nu se mai amestece in meşteşugul căvăfieî, ci să’şî facă alişverişurile de abagie, precum din veehime au fost, aretându-ne pentru acâsta mai inteiu o buiurdizmă a Căimăcămiei, in dosul jălbiî lor scrisă din lât 1806, Iunie 4, cu coprindere, că nimeni să nu se îndrăznâseă a mai vinde marfă de oismărie, făr’ de numai cismarii, cei ce luereză meşteşugul i altă ISTORIA ROMÂNILOR 381 Din actele până aci aduse din 4819, nu putem afla nic! o scădere mal isbilâre in intrega organisare a Breslelor. Nu tot aşia vom putea poruncă, tot a .Caimacamului în dosul altei jălbî a lor, către polcovnicul Craiovel, ca nu numai din vînqlarea mărfel de cavafie, să fie abagiii opriţi, ce încă şi marfa ce aii legată să o ducă la bâlciu, să se opr6scă, dându-le poruncă, ca să scie, că la ori carele se va găsi marfă de eăvăfi.e, vin(Jeud-o in bâlciu, nu numai ca se va lua degeaba, ci încă şi se va pedepsi: i o carte de judecată a Divanului Craiovel, cu 16t 1806, August 1, cu eopr.ndere, că înf.iţişându-se isnaful cismarilor cavafl din Craiova, ca un Yasile Gheorgliiu abagiu, ce se atiă întru isnaful abagiilor, care ţin şi marfă de căvăfie din ţâra turcâsoă şi altă marfa de Ţarig'-ad seraelâc, adecă şâle, frâne şi altete şi pentru căci au dat legătură, că va fi şi el cu isnaful ca rafii or, nu s’ati oprit şi marfa ce se va aduce de alţi streini în Craiova, să nu albă voie Yasile singur a o cumpera. ci cu tot isnaful cismarilor, să o cumpere şi să o imparţa între el. dar abagiii seau şi alţi din alto isnafurl, să nu fie slobozi a vinde căvăfie, decât cavatil; după caro la lât 1806, August 20, verjuiu altă judecată mal jos, tot printr’n-câstă carte iar a Divanului Craiovel, cu coprindere, că Gheorghe şi Croia, cu alţi cinci tovarăşi aî lor abagii, nemulţămindu-şepe alegerea, di atei îi au făcut are-tareLuminăreî sale, răposatului Constantin Yodă Ipsilant, că osebit de alişverişul ce fac cu marfă de abagie, dar «Jicend că din vechime au avut obiceiu de vind şi marfă de căvăfie din ţâra turcâscă şi cismaiiî cavafl din Craiova, nu’I în-găduesc, cerând a fi nesuperaţî, şi după porunca ce au adus făcând Divanul cercetare, asemenea întăreşce hotărîrea d’inteiu, ca numai cismariî să virujă în prăvălii marfă de căvăfie, iar jăluitoril să’şî păzescă meşteşugul abăgiel, ca nisce abagii şi marfa ce s’ăii atlat pe la abagii, s’au îndatorat cavafiil de au plătit’o şi au luat’o eî, ca să nu mal găsâscă pricină cu marfa veche a mal vinde: dar s’aîi mal îndatorat şi jăluitoril, ca afât marfa de ţâra turcâscă, cât şi marfa cea care o lucrâză eî, să fie cu îndestulare şi să o vin dă cu preţ cuviincios, iar dovo-dindu-se că fac scumpetate, so va da voie a vinde şi alţii; după care (Jic jăluitoril că cu mardalele ce au mal multă pagubă li s’au îutemplat şi că ar fi avut şi hrisove mal dinainte şi iu răzmiriţa nemţilor, li s’au prăpădit şi cer a li se întări şi de către Măria ta, prin hrisov, spre a li se păzi orânduiala isnafulul, ce au avut din vechime. Deci fiind-că acesta orânduială se păzesce şi aici in politia Bucurescilor şi do vreme ce şi Divanul Craiovel, prin cercetări, faţă şi cu acel abagii şi prin hotărire de judecată, i-au întocmit, după pnvileghiu-rile vechi, ce Iotă bresla, ci numai o parte din ea1. slujbaşi, cu a nu li se cere scaii sa nil li se ia bani cu nici un fel de numire ca a met al lor, fiind-ca acelea s’aîi rădicat de Domnia mea a nu mal fi, afară din cele ce vor fi orânduite şi canonisite prin porunci doraneşcî. Deci spre a se păzi orânduelile ce mai sus se arată întocmai, ara întărit hrisovul acesta cu însăşi credinţa Domniei mele 1» Alecsandru Nicolae Suţu Voevod i cu credinţa Prea Iubiţilor Domniei mele fii: ÎSficolae Yv., Gheorghe Yv., I<5n Yv., Scarlat Yv., Dumitru Yv., Grigorie Yv., Martori fiind şi Dumnâlor cinstiţi şi-credincioşi boerii veliţi ai Divanului Domniei mele : pan Constantin Cre;ulescu vel Dan, pan Barbu Yăcărescu vel Yornic de ţ6ra do sus, pan Mihâlache Mânu vel Yornic de ţâra de jos, pan Gheorghe Filipescu vel Logofet de ţâra de sus, pan Constantin Filipescu vel Yornic, pan Gheorghe Golescu vel Yornic al obştirilor, pan Grigorie Ealea vel Yornic, pan Constantin Golescu vel Logofet do ţâra de jos, pan N’ieolae Slugearoglu vel Postelnic, pan Dimitrie Hrisoscoleu vel Logofet de obiceiuri, pan. Gheorghe Ylahuţ vel Spătar, pan Manolaehe Băleanu vel Yornic al politiei, pan Alecsandru Hariton vel Căminar, pan Alecsandru Desila vel Comis şi Ispravic pan Gheorghe Filipescu vel Logofet de ţâra de sus, şi s’au scris hrisovul acesta -în anul al doilea, dintru a treia Domnie a Domniei mele, aici în oraşul scaunului Domniei mele Bitcurescî, la anii de la naşcerea Domnului Dumnezeu şi mântuitorului nostru Isus Hristos, 1819, Noembre 22, de Chiriţă Logofet de Divan. (Iscălitura şi pecotea gpd.) Gheorghe Filipescu, vel Logofet, procitoh. Cond. XCIII, fila 154 t. 1. Carte de staroste de Croitorî. Zemle Vlahiscoe. — Fiind-că brâsla croitorilor dintru’nceput aii avut obicei ii, ca să aibă unul dintre denşiî cu nume de staroste, ca dimpreună cu epi-tropil breslei să păzescă dreptatea croitorilor, a nu se năpusti unii de către alţii, a. îndrepta pricinile călfilor, a sa verşi şi lucru' domnesc, ce se da prin Terzi-başa, cu drâptă cumpănire, fără năpăstuire la nici unui şi în scurt are să păzâscă rânduiala hrisovelor doihnescl. care şi de Domnia mea este să se înnoiască, la care acâstă epistasio aflându-se un Eadul, şi unii din croitori făr’ de scirea celor-l-alţi scoţendu-1, puseră pe altul; apoi cel mal mulţi al breslei aretându-se cu jalbă la Domnia mea, cerând tot pe Eadul a fi staroste şi cercetând Domnia mea cererea lor, am găsit’o primită dreptăţeî şi printr’a-câstă carte ce dăm la mâna Eaduluî, hotăriru, ca să fie nestrămutat din stă-rostia aceşti! bresle a croitorilor, în câtă vreme se va purta bine; de care poruncim şi tuturor aî breslei aceştia să’l cunoscă de staroste, arătând supunere la cele cu cale, ca să nu se facă cusur şi năpăstuit! la nici unul, păzind întru tdte orânduelile breslei, dupe coprinderea hrisovelor domnesc! i saain receh gpd. — 1820, Martie 12. (pecetea gpd.) Cond. XCIII, fila 151. Vel Logofet ISTORIA ROMÂNILOR 385 Câte-va s, pan Gheorghe Filipescu, vel Logofăt de ţâra de sus, pan Tudorache Yăcărescu, vel Yornic, pan Constantin Filipescu. vel Yornic, pan Gheorghe Golescu, vel Vornic al Obştirilor, pan Alexandru Filipescu-, vel Logofăt de ţara de jos, pan Nicolae Slugearoglu, vel Postelnic, pan Mihalache Suţu, vel Logofăt za obiceiuri, pan Gheorghe Ylahuţ, vel Spătar, pan Mihalache Cornescu, vel Logofăt al politiei, pan Alexandru Hariton, vel Căminar, pan Alexandru Desila vel Comis, şi Ispravnic: pan Gheorghe Filipescu, vel Logofăt de. ţâra de sus; şi s’au scris hrisovul acesta la întâiul an dintru a 3-a Domnie a Domniei mele, aici în oraşul scaunului Domniei mele Bucureşcî, la aniîd e la nascerea Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, 1819 Februarie 23, de Chiriţă Logofăt de Divan. (pecetea gospod) Vel LogofH. coa. xovin, pag. a». ISTORIA ROMÂNILOR 393 6re-ce vedem că deja Ia 15 Februarie 1819, Alexandru Suţu intăresce pe noul staroste al ei *, dar modificările cerute de armeni la statutele breslei lor se pot vedea in actele de la notă ' 1. Yeijî Cod. XCVIII pag. 100. 2. Prea înălţate Dâmne. După jalba ce au dat M. Tale totă brâsla armenilor jăluind cum-că spre a li se păzi între dânşii o liniştire şi împăciuire, cum şi nesuperare stăpânire! cu împlinirea banilor "V isteriei şi despre judecăţile ce se vor întâmpla intre dânşii, să te miiostiveşcî M. Ta a li se face un pronomion, ca să potă alege t<5ta brâsla dintre el 4 omeni cei mai cinstiţi şi locuitori do aicea a-î orîndui epitropl şi acei 4 să aibă a aloge de staroste pre un om cinstit, carele să albă a da respuns pentru totă brâsla, aiăt dajdia domnescoî Yisteriî, cat şi alte pricini ce se vor întâmpla între dânşii. Luminatei porunci următoriu fiind, am făcut cercetare şi după totă ispitirile ce am cercat asupra acestei bune alcătuiri şi întocmiri privind şi acâsta a lor cerere, după cum au şi alte' breslo privilegiu urî, găsesc cu calo, cum că rugăciunea lor este cu bună oiînduială şi să bme-voesoî 31. Ta a li se da acest privilegiaţi, după cererea lor, piin asâstă întocmire, ca totă br6sla lor cu sfat de obşte să aibă a alege 4 epitropî cari să fie acei inâî cinstiţi şi locuitortî de aice şi acei 4 cari să fie acei mai cinstiţi şi locuitori de aice şi acei 4 să alâgă un staroste. 1) Pre starostea ce’l va alege Epitropil, să aibă a’l face cunoscut Dom -nescei Cămări. 2) Acei 4 aleşi epitropî, împreună cu starostea, şă dea chezăşie la Dom-n6sca Yisterie,cum că nu se va face nici un cusur la împlinirea banilor dăjdiilor, ce vor eşi asupra breslei armenilor, ci vor răspunde la vremea cuvi.nciosă. 3) Toţi acei aleşi cu starostea, să aibă a pune la bună orânduială, celo ce se vor întâmpla la brâsla lor, urmând după vechiul obiceiu şi să aibă a răspunde, pentru orî-ce se va întâmpla la nâmul armenilor. 4) Starostea să nu aibă voie, a căuta nici o pricină, fără scirea epitropilor, de vreme ce împreună, aă să dea respuns, la ori-ce întâmplări ale breslei, cum şi când se va întâmpla a se judeca armân cu armân, să aibă toţi împreună a cerceta şi a le face alegere după dreptate şi nemulţămindu-se vrti-o parte, să-î înfăţişeze la domnâsca Cămară, după vechilul obiceiu. Dar hotărirea cea desăvârşita rămâne la Măria ta. — 1820, Septembre 20. Vel Cămăraş. Cod. C, pag. 637, Asupra acestei anaforale Al. N. Suţul pune apostilul următor: «Cele ce ni se arată de către Dumnâluî vel Cămăraş, printr’acâstă ana-fora, cunoscendu-le Domnia mea alcătuite cu bună chibzuire, le primim şi le întărim, fiind de folosul şi odihna acestei bresle a armenilor, ca să potrâcă şi ei, intru o bună orânduială, precum însuşi au cerut. Drept aceea, poruncim Dumitale vel Logofăt de ţâra de sus, să li se facă cartea Domniei mele, cu tdcă cuprinderea, ce se arată mai jos. —1820. Septembre 22. (l. s. d.) Vel Logoftt. '394 _________________; V; A. URECHIĂ ; Ceea ce nu. puţin împedica prosperarea breslelor, eraii şi diver sele havaeturî cu care erau, însărcinate, în favârea Curţeî, ori a diverşilor impiegaţi al Curte!. Asemenea nartuvile,. obligatorii şi monopolurile1. ... 7 Zemle Vlahiscoe. — Fiind-că îutre alte bresle, ale politiei Bucuroscilor, s’au. aflat şi brâsla armenâscăy'care ne-avend întocmite orânduelile breslelor, .atât la împlinirea banilor dăjdiiior vistieriei, cât şi despre . judecăţile ce se vor întâmpla între denşiî, au cerut prin jalbă la Domnia mea, spre a intra .şi brâsla lor, lâ orânduiala ce se.cuvine, precum, sunt şi alte isnafurî şi bresle, a căror jalbă orânduind’o Domnia moa. în cercetarea Dumneluî vel Camăraşul, prin anafora, afl făcut arătare Domniei mele, pe . ponturile de mai, jos arătate. Drept aceea dar, prim indu-li-se: cererea şi rugăciunea lor,, hotărîra sălisepă-.zâscă or înduial a acâsta nestrămutat 1) Tâtă brâsla armenilor, adunând u-se, cu . sfat de obşte, să aibă a alege patru epitropi, carii şă fie cei mai cinstiţi locuitori de aici şi acei patru să alâgă un staroste, care săi facă cunoscutj domnescei Cămări.. 2) Aceşti 4. epitropi, împreună cu staroştea, să dea chezăşie, la dom hâsoa .Vistierie, cum . .că . vor răspunde la vreme cuviinciosă dăjdiile, ce vor eşi asupra breslei armenilor. 3) Aceşti aleşi cu ştarostoa să puo la bună orânduiala cele ce se vor întâmpla la brâsla lor, urinând întru, tâte, după vechilul obicei ii. 4) Staroştea. să nu aibă voie a căuta, nici o pricină, fără soirea epitropilor, do vreme ce împreună au să dea răspuns la ori-ce întâmplări ale breslei. 5) Cum şi când se va întempla a se judeca armân cu armân, tot aceşti . cinci împreună şă aibă a cerceta şi a le face alegere după dreptate,- iar ne-mulţumindu-se. vre-o parte, să i înfăţişeze la: doranâsca. cămară, după vechiul obiceiu. Aşa dar, bine-voind Domnia mea, a li se păzi şi a li se urma orânduelile acestea cu dreptate întru tdte, li s’au dat âcâstă carte a Domniei mele de întărire.— 1320, Octombre 2. ; V -.:v: (pecetea gpd.) lordache Slătineanu vel Logofăt. Cod. XCIIX, fila 183. t. I&. Alexandru Nicolae Suţul Voevoă i gospodar Zemle Vlahiscoe. ' De vreme ce, prin ponturile Domnescî, ce s’au dus la lât 1817, Iunie 1, este rînduit havaet Polcovnicului, adecă câte taleri 3 de la prăvălia de cismar, ce lucreză căvăfieydupâ' pliroforia ce ne dă Dumnâluî Vel Logofăt de ţâra de sus, printr’acâstă anafora, poruncim Dumnâluî cinstit şi cred.ncios boerul al Domniei mele, biv vel Spătar Gheorghe Suţu, Caimacam al Craiovei, să în-datoresci pre jăluitori a răspunde polcovnicului acest canohisit hâvâet, iar de alte cheltuelî şi cereri să fie apăraţi. —1819, Noembre 19. (l. s.d.) Vel LogofH. Cod. XCXI, pag. 680. Acâstă resoluţiune e dată pe anaforaoa lui Vel Logofăt, de ţera de sus din 9 Noembre 1819, constatând, că sub Caragea s’a acordat acest havaet, Pol-covniculul de Craiova. Mar înainte de nizamul -din 1817 Cavafiî, dadâu numai câte un peşcheş Polcovnicului şi nu plătâu de prăvălie decât ciohodăritul. ■ ISTORIA ROMÂNILOR 395 Industria. De puţină importanţă sunt actele din Domnia lui Al. N.. Suţu, relative la industrie. Ca mesur! protecţioniste abia găsim cate*va. Aşa e hotărirea domnâscâ din 8 Februarie 1819, in favorea apărărel de vamă a peilor tăbăcite, când le scot din lucru scumpia, rânsa şi alte asemenea, cum şi peile vitelor ce se aduc in BucurescT pentru tăbăcire l. Tot asemenea este şi caşul următor. Monopolul măcelarilor, a cftrciumarilor, a băcanilor, chiar pe la sate, in favdrea proprietăţeî continuă. Există unele monopoluri înfiinţate in interesul siguranţei publice, precum este cel următor: Pitac către Dumnilul Vel Spătarul şi pentru nizamul şoriciâicăl i săricicăl. Cinstiţi şi credincioşi boerilor al Domniei mele, Dumnâta vel Spătare, şi Dumnâta vel Agă, fiind-că pentru violarea săricică! i a şoricioicăî, prin hotarîre obştâscă, cu întăriri domnesc!, de maî nainte, este dat nizam să nu fie volnic sa vîmjă fieş-care şi veri unde, ci numai unul seau do! să facă acâslă vîn Alexandru Nîcolae Suţu Voevod i gospodar Măcar că. acest avaet din rotele do borangic s’au întocmit pentru bun sfârşit, adecă pentru ajutorul Cutiei milosteniilor, dar fiind-că si acâstă materie a borangiculuî, este una din cele trebuincidse aici în pământul ţereî, a căruia înmulţire este de folos, urmâză de a se şi însufleţi acest meşteşug, adecă lucrătorii sei, ca sa aibă tragere de inimă spre sporirea şi înmulţirea acestei materii, iar să nu se zăticnâseă dintru acâsta in vre-un fel de chip, ci dar, ca şi meşteşugul acesta să se urmeze de către lucrătorii seî spre sporire, şi Cutia milosteniilor să nu rămâe păgubaşă de acest puţin ajutor ce avea pe an din avaelul rătelor de borangic, ho tar îm Domnia mea ca de acum înainte să remâe apărate rdtele de borang c de darea avaetulul ce se urma până acum la cutia milosteniilor şi cutiei, in locul acestui avaet sa i se dea pe tot anul câte taleri 100 din iratul trecetâreî vitelor; pentru care şi poruncim Dumitale vel Logof6te de ţâra de sus, să se facă osebită carte a Domniei mele pe chipul Cutiei milosteniilor de a i se urma darea acestor câte taleri 100 pe an din mal sus numitul irat al trecetorel.—1819, Iunie 15. (Pecetea gpd.) Vel Logofet. Cod. XCII, pag. 200. Prea In&lţate Dâmne După luminat» porunca Inălţimel tale, ce mi se da la acâstă jalbă a femeilor care lucrâza cu dulapuri tragerea de borangic aici în politia Bucurescilor şi mă adeverii din condica Epitropiel, că în lât 1813, Februarie, prin pitac gospod fiind rânduiţi Dumnâl ui răposatul Constantin Banu Filipescu i Dumnâluî răposatul Ban Golescn, pre când se afla vel Vornic de ţâra de sus, ca să cerceteze veniturile Cutiei milosteniilor, s’au veţi ut că nu sunt destoinice a întâmpina cheltuelile ce are Epitropia şi au făcut chibzuire găsind cu cale intre alte venituri ce eraţi din’ainte adăogându-le, cum şi altele ati mai legat a avea Cutia milosteniei între venituri noul, rânduesce ea să se ia de fieş-care r<5lă de borangic câte taleri cinci pe an, când lucrâza, întărind Domnul Ioan Vodă Caragea, ca să se urineze întocmai precum au găsit Dumnâlor numiţii boerî cu cale; se mal vede o anafora ot lât 1814, Noembre 29, pa Dumnâlor veliţilor iSTORfA ROMÂNILOR 399 fabrică,- anume Anghel şi Zguri şi un al treilea Manole Culoglu, «ce s’au arelat tovarăş al lor, cu contract, fără de a fi cunoscut slăpâ-nirei». Divanul cercelâză caşul de neînţelegere şi raportâză, că intre numiţii mai sus, «curge o mare depghinare şi pizmuire, silindu-se la feluri de mijldce, a dârima şi a isgoni unul pe altul din tovărăşia fa-bricel. Acestea dar vedând noi slugile Măriei tale, ani vrut a’i impăciui şi silindu-ne in tot chipul, nu aii stătut prin putinţă, căci numiţii prin taină,*fieşi-care imparte-şî se intovărăşia, când cu unul, când cu altul, atât ei intre dânşii, cât şi cu alţii, voind a înşela unul pre altul şi â desrâdăcina şi a isgoni, cum (Jicom, pe cei-l-alţi din tovărăşie. Deci fiind că intre numiţii, curge o pismuire şi un vicleşug, carele noi slugile Măriei tale, cu tdtă silinţa ce am pus-o, nu au fost cu putinţă a-î îndrepta şi a-I impăciui, rămâne la hotârirea Măriei tale1.» Anaforaoa adaogă a ţlice, că din causa desbinărel dintre asociaţi, fabrica pâtimesce zălicnire in paguba industriei pământene. * i boerî ce au fost orânduiţi, din halea şi mazili, de au cercetat şi aîi îndreptat veniturile Cutiei milosteniilor căte aii fost veclu şi câte s’al mai făcut noui, cum sa se nrmezo împlinirea, scă<]end altele ce n’a”i fost de trebuinţă, fiind împlinirea cu anevoie, care anafora se vode iarăşi întărită do Domnul Ioan Yodă Caragea, unde se vede şi condeiul rdtelor de borangic, ca să se urmeze cu împlinire pe fieş-care an de totă rota po taleri o, de la care rdte de borangic rae pliroforisiî din condicile Epitropiei, cu încă din 16t 1813 de când s'a.'i alcătuit s’aii şi urmat de rând răspunderea de către toţi ce! ce af> lucrat cu dulapuri borangic, adunându-se une ori de la taleri 150 până la taleri 300 pe an. Drept aceea de pliroforia ce lua! din engrafa ce se găsesce in Epitropie i din condicile incheereî socotelelor nu lipsasc a însciinţa înălţime! tale.— 1819, Iunie 6. Iordachc Golesccu vel Vornic. 1. Eacă însuşi ciudatul act de expropriaţiune: lio Alexandru Nicolae Suţti Voevod i gospodar Zemle T'lahiscoe. Cetindu-se de către Diunuâeî prea cu luare aminte acesta anafora, am găsit că în adever, cele intr'ensa arătate, asemenea fiinţă vor avoa şi pentru căci voind mat cu prisos însufleţirea şi cea dtip-i putinţa crescere a acestor fel de întocmiri obştesc!, care privesc spre poddba şi spre folosul acestui do Dumueijeă păzit Doainosc- al nostru scaiiu, eată depărtăm pe aceste vălă-mătdre şi păgubitdre obraze, din iconomia şi ţinerea aceste! fabrice şi o dăm sub înţolâpta şi de bine iubitlre, otcârniuire a Dumnâhu cinstitului şi credinciosului boeruluî Domnie! mele, biv vel Vornic de politie, Manolache Băleanu, ca să o aibă totdeauna statornic şi nestrămutat la Dumnâluî, precum asemene obştesc! lucruri se găsesc orinduite prin cărţi i hrisiîve domnesc!, pe chipul şi a altor familii pământene, cu acest aşe • URECHIĂ _____________________ Alex. Şutai, la 25 Sept. 1819, îndepărt6zâ de;la folosinţa fabrice! pre ce! trei asociaţi', car! să certă şi o dă sub «înţelăptă şi de bine iubi-; tore otcârmuire» a boierului biv. vel-Vornic de, politie Manolache Bălănu» şi analogon ca fiinţa fie-căreia felurime şi să dea tot'anul mila cea obişnuită, însă taleri 1000 la spitalul , iubire! de omeni, fără de a îndrăsni alt cinevaş! să întocmâscă alta asemene fabrică; făr’ de soirea şi; primirea Dumndluî nu-■ mitulul-boer, ca să se păzdscă întru tote si orinduială cea dintru început legiuita1 pentru aeâstn, prin hrisov domnesc. Intr'acest chip, dar hotărînd Domniaunea; poruncim Dumitaîe, cinstit şi credincios boerule a! Domnie! mele; Vel Logofet de ţ6ra de sus, (iheorghe Filipescu, să se facă şi domnescul nostru hrisov, pe numele Dumndlu! numitului boer, cii cuprindere întocmai după acostă dom-ndscă a nostră întocmire.-^ 1819, Septembre 25. (l. s. d.) . Vel. Logofet. :., Cod, XCIT, pag* 453. (numerotare mal noua)* ■ . , •* s ■ Prea înălţate Domne. După luminată porunca înălţime! tale, ce s’au dat, ca să cercotam prigonirile ce are Anhel şi Zguri, ce au avut asupra lor fabrica de testemelurî, următor! fiind luminate! porunci, i-am adus înaintea ndstră şi:în multe rendurî înfăţişându’î .atât pe. numiţi!, cât şi pe un Manele Culoglu, ce s’âu aretatde tovarăş al lor prin contract, fără de a fi cunoscut stăpânire!, altă nu am putut să verşi, de cât am înţeles, că între numiţii curge o mare desghinare şi piz-muire, silindu-se .cu feluri de .mijldce, a darîma şi a isgoni unul pe altul din tovărăşia fabrice!; acestea dar vexând no! slugile Mâr.oî tale, am • vrut a’!-îrapăciui .şi silindu-ne in tot chipul, nu au stătut prin putinţă, căci numiţi! prin taină, fieşîrcare în parte se întovăraşa, când cu .unul când cu altul, atât eî între dânşii, cât şi cu alţi!, după anafora, voini a; se înşela unul pe altul şi a dezralăcina şi a izgoni, cum c jăluitoril, ci acelo câte 20 de parale pentru vadra de păcură, au fost rânduite din vechime, când lucrul muncitorilor era câte 7—8 parale pe . O altă dificultate de învins era—pentru neguţătorii cari voiau să mârgă peste fruntarie—mai ales in Rusia, de a dobândi voie, paşport de la Domnitor. Ca să capete un neguţător român, Ion Dumitru, paşport de mergere in Basarabia, a trebuit anafora a lui vel Logofăt, din 14 August, 1820, către Al. Suţu, spunendu-î cum a ispitit pre jăluitor: Unde merge? La ce se duce? Se va mai intdrce?.. şi i s’a luat chezaş răspunzător2. O femee care voia să mârgă în Rusia, ca să şi caute o fală fugită in 4812, cu vre-un soldat rus, nu i s’a dat paşport, decât Iar cu asemenea formalităţi. Numai păstorii de oi ardeleni, aveau mai lesniciosă comuni-caţiunea între Muntenia şi Ardeal. In privinţa acestor păstori şi a privileghiilor ce li se acordară, ori numai cari li se reinnoiră de Al. Suţul, se pot consulta actele ce dăm aci în notă. Multe pitace opresc abusivele purtări ale vătafilor de plaiuri, in contra acestor ciobani, dar sunt şi acte oprind abusive urmări din partea păstorilor *• 1.7a> Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe Cinstit şi credincios boerule al Domniei mele, Dumndta biv vel Bane, epistatule al Spătăriei, neadormită îngrijire avend Domnia mea ca să dovedim pe cei re.! nărăviţi, ce se silesc in multe chipuri, să păgubdscă obştea cu al lor rea câştig, fără nădejde ni s’au arotat câtevaşî mahmudele mincindse, care nu sunt taiele la taraphanaoa împerătdscă din Ţarigrad, şi sunt mal albiciose, decât cele adevărate, şi nu se indoesc precum se indoesc cele bune de nur curat, de aceea volnicim Domnia mea a popri îndată cu totul acdstă viclână şi urită faptă până a nu se întinde in tot coprinsal acestui oraş, cum şi afară în judeţe, răsipindu-se acest fel de mincindse mahmudele spre paguba obştiel, straşnic poruncim Domnia mea ca îndată s.i dai de soire în tot semptul Spătăriei aretându-le semuele acestor minciuudse mahmudele după cum s’au ranca Nostră şi osebite scrisori către DuranOlor veliţi! Vornic!) şi de se va arăta vre unul din mocan! la ispravnic.it, jîluindu-se de vre o împitrivă urmare, si’! faceţî negreşit caviincidsi îndestulare cu împlinirea dreptului se.i, urmând cuprindere! ponturilor domnesc! i vechiului obicei a, precum ma! sas dicom, şi pe de alta parte sa şi insei inţaţ! către Dum-n6lor veliţi! Vornic!, iar do primirea şi înţelegerea aceşti! porunci, sa trimiteţi răspuns in scris către Domnia mea şi fiţi sănătoşi.—1820, Octombrie 2. Cod. XCVI, pag. 188. /<& Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe După arătarea ce ne face Duirnălui, vel Logofătul de ţăra de sus, printr’a-câstă anafora, poruncim al nastru cafegi-başa, ce eşt! orânduit asupra pricinilor mocanilor oer! sădiţi chesaro-crăescl, ca dimpreună cu Dumnâlor ispravnici! judeţului, să faceţi urinare întocmai precum nu! jos se cuprinde, iar când vre-o parte se va arăta cu dava şi va (jice că are împătri vă a răspunde, or! pentru cheltuiala stricăciune!, puţurilor, or! pentru acel taler! 6J0 ce ni se arată că s’ar fi cereud, atunci să ia! pe amândouă părţile şi sa’I aduc! aic! la Divanul Domnie! mele.—1820, Martie 23. (pecetea gospod.) Vel Logofet. Cond. XCV pag. 417. Prea înălţate Dâmne, Mocani! oer! sudiţî ces’al străganat în vara trecută prin judeţe, venind cu cafogi-başa al Mărie! tale, să le împliuăscă jafurile ce aă arătat că li s’aîi făcut, găsind şi pe un Alexandru Suiecciu din sud Ialomiţa, cu vitele pornite la zalhanale, ’l-au apucat cu strînşire, si dea peste taior! 60), cu cuvînt de pagubă, căci au isgonit oile unor sudiţî. de primăvara după suhaturile sale, iar Alexandru Surecciu aretând că el are pagubă cu stricăciunea ce i-au făcut la puţuri, pentru caro i-au luat zapis sa vie la Decembre 10 sa se judece şi viind Alexandra la soroc, pîriţiî nu s’au arătat a bji in.judecata şi că jăluind Alexandru, Mărie! tale,, aretând pricina, al cerut sa se cerceteze la faţa locului, s’au orânduit jalba la Logofeţio, şi Logofetîa aîi scris, din porunca Mărie! tale, la Dumnâlor ispravnici! judeţului, să cerceteze şi să însci:nţeze; după care au' venit alăturatele însciinţŞrî, coprindetdre .că, faţă cu amendoue părţile cercetând', au descoperit, că sudiţî! s’aa .găsit, vinovaţi şi îndatoraţi a plăţi stri- ISTORIA ROMÂNILOR 417- Pentru înlesnirea comunicaţiuneî şi transportului marfeT clin Ar deal, s’a făcut o încercare de navigaţiune fluvială în 1819. caciuhea puţurilor şi deosebit însoiinţâză, că tot sudiţiî aceia, neunnând răndueleî ce aii a fi âmblătorî cu păşunea, ş’aît pus in sila de au bătut pari şi au făcut saele fără slobozenie, seau tocnioLt cu numiţii, şotjend statornici pe suliat, şi acum în primăvară, nu vor să so ridice ca să’şl pârlâscă suhaturile, căci la Sureccil, şuhnt. nepârlit nu este bun; deci, .rânduiala isudiţilor oerî nu este slobodă a fi statornici la uu loc, să şadă totă iarna, nici a bate pari să facă saele, nici a şe pune in silă cu perdele, pe suhaturl, care sunt trebuinciose de sureccit, că se pricinuesce şureccilor pagubă, şi precum sudiţiî işî caută dreptul lor, este cu cale ca şi dreptul pământului să se împlinescă, pentru care să se dea luminată poruncă către cafegi-başa al Măriei tale, ca dimpreună cu Dum-n61or ispravnicii judeţului, să împlinâscă de la numiţii, cheltuială stricăciune! puţurilor, atât de an, cât şi de estimp, şi să’î isgonâscă după suhaturl, ca să şi le căpuinscă neguţătorul, deosebit să li şe dea nizam a nu mal face statornicie pe moşie seaii să facă saele far’ de învoire cu stăpânii, nici să se pue pe suhaturile de vite cu fătăciune de ol, în silă, iar hotărirea remâno la Măria ta.—1820, Martie jţ4. ' Vel Logofet. IB> Alexandru Nicolae Suţu Voevocl i gospodar. Zemlc Vlahiscoe. Cu acâstă anâfora, a Dumnâluî vel Vistierul, şi cu apelaţio împotrivă, eşind înaintea Domniei mele jăluitoriî oerî sudiţî chesaro-crăescî, fiind faţă şi Senior Udrischi, secretarul cinstitei AghenţiI, am făcut Domnia mea cuviin-ciosa cliibzuire, atât la cele ce se arată în anafora, cât şi la cererile jăluitorilor, şi voind Domnia mea a se da sfârşit aceşti! pricini, cu despăgubirea jăluitorilor, la. cele ce în adever vor fi asupriţi, oranduim pe al nostru cafegi-başa, să morgă împreună, cu Jăluitorit la arătatele judeţe, şi după cum le-au fost făcut despăgubirea la judeţul Slam-Romnic, asemenea să urmeze şi la cele l-alte judeţe a face despăgubire, apucând pe vătaşii de plaiuri i vameşii i arendaşii de mdşii: şi alţi slujbaşi; aşijderea şi pentru asuprirea ce li s’aii făcut la cântar, când li s’au cântărit telemeaoa, să le facă. iarăşi cuvenita despăgubire, spre â rămânea jăluitoriî întru tute odihniţi, însă, alât din cel ce vor fi făcut jafurile, cât şi din cel ce vor fi făcut asuprirea la cântar, cari vor vrea a se învoi cu jăluitoriî, sa se facă învoirea in scris, dând zapise unul la mâna altuia, adeverite de ispravnicii judeţului, iar câţi vor Z'co că au a răspunde, să’î ia orânduitul mumbaşir să’î aducă aici, ca să stea faţă cu jăluitoriî; po-poruncim, orândiiitule mumbaşir, să faci urmare întocmai.—1820, Ianuarie 20. (pecetea gospod.) Vel Logofet. Cod. XCV, pag. 189. Prea înălţate Dâmne, Sudiţiî oerî Săcelenî, prin doue jălbl ale lor, ce le vo&' vrerdj)arţe/ nici să’î cereţi nimic cu nume de vamă, seaii de alt avaeţ, ci acolo unde va - deschide şi va vinde, să plătâsca vamă cea orânduită, după tarifa i ponturile vameî, păzind Însă râhduiăla ce aii alte mărfuri ce vin din iăuntru prin trecetdre; i saam receh gpd.—1819, Februarie 9 Narturile' obligatorii, precum am spuş cleja, tiu erau şi. ele de puţina greutate pentru comercianţi, pe lângă că erau ocasiunî de ea?- ăni de de când pătimesc, dar Domnul Caragea la porunca ce o dă şi la acea jalbă, iarăşi hu prosodiiarisesce anii de când să şe iacă cercetare, ci noima poruncii este, ca să li se facă cercetare jalbei lor ce o dă în 16t 1818, pentru câte jafuri li s’ati făcut într‘acel an peşte nizamul oerilor ce s’aîi dat în 16t 1815, cum şi cea • din tei u anafora a Logofeţieî streinelor pricini arată, că cererea sudiţilor este pentru câte.au pătimit jafuri de la l6t 181.5 încdce, iar cinstita Aghenţie au cerut, ca să se facă cunoscut Măriei tale, jălbile şi poruncile din 16t 1818, după care Logofeţia a face cunoscută stăpînireî şi havalea ca să m6rgă acum mumbaşir şi câte se vor dovedi luate şi urmate împotriva ponturilor , şi a tarife! vămilor, să li şe facă împlinire şi iarăşi şi acâstă judecată nu pro-sodiorisesce anii şi vremea .de când să se facă cercetarea, precum şi Măria ta la întărirea ce dai la acâstă anafora, asemenea nu se prosodiorisesce, cum şi întru cea de âl doilea anafora, iar a aceşti! Logofeţii ve^uifi, că cererea sudiţilor care ă îi fac ut’o pentru căşarî in 16t 1818 pentru paguba ce li s’au făcut în lât. 1815 din pricina cântarului, cere cinstita Aghenţie, ca să li se implinâscă sudiţilor cele ce li s’ati luat cu asuprire ; la care anafora ■ iarăşi veduiii, că întărirea Măriei tale este dată după anaforaoa ..judecăţel, a se face cercetare de mumbaşir ce năpăstuire la can.tar li s’au făcut jăluitorilor în 1611815 şi aceea să li so împlinâscă, seu neodihnindu-so vre-o. parte, să’î aducă la Divan; aşa dai* după coprinderea aceşti! porunci de la ac6stă anafora, părerea slugel Măriei tale este, să se orânduiască un mumbaşir, cu porunca Măriei tale, cu coprindere, ca pentru câte căşăril din 5 judeţe adecă Secuenl, Prahova, Ialomiţa, Buzeîi, Slam-Râmnic, vor areta sudiţiî că nu s’au făcut cercetare năpăstuire! cântarului ce li s’au făcut numai în 16t 1815 pe acel căşarî să’I aducă aici,;ca să se facă. cercetare prieineî la domnâsca Măriei tale .Vistierie,. iar pentru jafurile vătaşilor de plai îi i.ale. va neşilor şi ale arendaşilor, de care s’au plâns ; în lât 1818 şi le -aii făcui prosodiorişmos stăpânirea prin porunca ce s’au dat chiar la jalbă lor, â Io cerceta de câte adecă li, ş'al făcut năpăstuire înpotriva jicniturilor, ce s’aîi dat în 16t 1815, acelp ,jafuri şi la câte din judeţele de mal sus arătate nu s’au făcut cercetare, să se; facă acum cu porunca Măriei tale prin' mumbaşir .orânduit, iar nu pe mal mulţi ani, şi cu ceea ce se vor dovedi năpăştiiiţî să li se facă împlinire până la un ban, sâţi când vre-o parte nu vor remânea odihniţi din faţa locului jşa’x aducă aici la Divanul Măriei tale, şi cel ce va remânea de judecată va plăti treapădul.şi cheliuiala mumbaşiruluî, jar hotărirea rămâne la. Măria ta.—1819, Decembrie 28. Vel Vistier. 1. Cod. XCVI, pag. 13. ISTORIA ROMÂNILOR 421 ploatare a acestora, de agenţi! cari acele hotărau narfurî. La capitolul Edilităţeî, s’au adus câte-va nari urî. Aci ne mărginim, a aduce in notă jpitacul domnesc din Iunie, 1820, pentru stabilirea de narturl la primele articole de îndestulare şi prin judeţele ţeiei, ceea-ce nu prea s’a practicat peste tot,-până aci *. In Bucuresci, la Septembrie, 1819, se hotărî preţul pâneî la 4 parale oca, „bine coptă şi alb&“ 1 2 1. Eacă acest pitac: - ------- Zemle Vlahiscoe. — Necontenita fiind îngrijim Domniei mole, pontru hrana supuşilor noştri din trttă ţâra. a fi cu îndestulare, şi să depărtăm Iotă Lăcomia celor ce sunt nărăviţi a metahirisL feluri de chipuri, spre al lor folos, scumpind vîntjarea de pâno şi de carne, care este cea mai d’înteiu şi maî tre-buinciosă hrană a obştieî, după ce am dat, Domnia mea, nizamul cel cuviincios, aicî in domnescul nostru oraş, Bucuresci, nu am pregetai, tot cu aceeaşi iubire de dreptate şi cu libov către supuşii noştri, a face acâstă îngrijire şi pentru' ceî ce locuesc pe afară, în judeţele ţereî; drept aceea dar, orânduim pe........ in 5 judeţe: Slam-Râmnio, Buzeu, Saac, Prahova, Ialomiţa, volnicindu-1 prin-tr'acâstă domnâsca ndstră carte, ca morgend la numitele judeţe, să se arăte maî întâi ii la Dumnâlor ispravniciî, unde nducend pe ceî inaî aleşi din locuitorii acelui oraş, adecă, boerî, orăşanî şi ceî maî de frunte neguţători, faţă cu măcelarii şi brutarii, să facă socotâlă cu bună cumpănire, atât a cărneî, cât şi pâneî, puind înainte preţurile cunipărăloreî, după cum se politifsesc în partea locului, socotind şi cheltuelile, ce în adevăr vor urma, cu bună dovadă, dân-du-li-se şi cuviinciosul câştig, să întocmiască şi să hotărască cu chibzuire do obşte, şi cu primirea măcelarilor şi a brutarilor, preţul cel adevărat şi drept, atât al cărnoî, cât şi al pâneî, care acest proţ, are să se urmeze pe 6 lunî. încependu-se de la r)i inteiu, a viitorului August., fiind la sfârşitul exameniei, iarăşi-cu osebit nizam, cu mulţămirea şi a vîncjetorilor şi a cumpărătorilor: intr’acâsta însă diiastimă de 6 lunî, poruncim Domnia mea, ca nimenî întru nimic, să nu fie supăraţi măcelărit şi brutarii de către dregătorii judeţelor, ‘ cu nici un fel de chip, ci să aibă bună pace despre toţi, urmându’şî datoria lor, fără numai când împotrivă urmând, vor face viclenie la cântar, seau pânea va fi necoptă şi prdstă, atunci, după măsura vinei lor, să le dea zabiţiî nizamul cel cuviincios, spre îndreptare. Poruncim dar, orânduitu-le al Domniei mele, sa’ţî deschizi ochii a pune în lucrare acâstă poruncă, cu tdtă credinţa, spre a rămânea locuitorii mulţumiţi la dreptul nizam ce se va da după voinţa Domniei mele,şi inlorcendu-te, să aduci Domniei tuelo în scris preţurile pâneî şi a cărneî, sub iscăliturile acelor boerî orăşanî şi neguţători, cu cari dimpreună vor face chibzuirea, ca sa se faca caidu la canţâlaria Logofeţieî Divanului Domniei mele, i saam receh gpd. — iS20. Iunie 26. Vd Logofcl. Cod. XCVI, pag. ist. Asemenea porunci s’au făcut şi la aceste aretate judeţe: Vlaşca. Teleorman. Dâmboviţa, Argeş, Muscel, Olt, Bomanaţî, Yălcea, Oorj. Mehedinţi. 2. Yeiji cod. XCII, pag. 444. 422 V. A. URECHIĂ ; Fluctuaţiunile preţului cărneî erau motivate de făptuirile în ţâră a surecciilor şi a adunare! oilor de saigialîc. Mari abusurt se comiteau in acâstă privinţă1. Apoi fixarea unui preţ derizoriu pentru oile Mumbaelei,- a Ţari-gradului, constituia o grea năpaste pe crescătorii de vite. Al. Suţul — ce’i dreptul — caută, în 1820, sa mal stârpescă abusurile saegiilor şi a ămeniior lor şi să urce cu ceva preţul de cumperătăre forţată 9. * • 1. Publicaţii la tâte judeţele pentru^ trecerea râmâtorilor în ţeră neniţescă şi a vitelor mari în ţeră turcescă. • Dumnâvdstră ispravnicilor ot sud . . ... sănătate. Fiind-că' pentru trecerea ruinătorilor peste hotarele ţăreî cum şi ă vitelor celor mari de hrană ce trec în ţâra turcâscă, bez cele ce se tae la Zalhanalele de acolo, în trebuinţa capanulul, s’au dat osebit nizam, ca cumpărătorul sâa orânduitul cu îngrijirea acestui huzrnel nu numai să fie cu tdtă privigherea a nu cerca nimenea din cei ce se neguţătoresc cu asemenea vite câtuşi de puţină năpăstuire: de către cineyaşl sub vre un fel de numire, ci încă şi cele legiuite dări ce se urmâză pe lângă ale huzmetuluî avaeturî să aibă â le primi însuşi la schela pe unde se va face trecerea şi apoi să aibă a da dreptul fieş-căvuia, şi cu acest m jloc cunoscând fieş-care, că numai cu un obraz are să’şi desfacă socotâla, să se inlesnâscă întru urmarea neguţătoriel fără de a cerca vre-o nedreptate, precum pe larg se coprinde tdtă întocmirea acestui nizam îu cărţilo cele, slobode ale Domniei mele, ce se vor da la mâna orânduiţilor pe la schele. Drept aceea se face cunoscut şi Dumnâvostră, ca ivindu-se orânduiţii şi la acel judeţ cu cărţile Domniei mele, precum s’au Suţul Ploescenilor şi prin acest hrisov, ei nu .vor înceta a’şî urmări dreptăţile oraşului lor. vrogkene, nu s'au ţinut în sâmă, ce dă acest hrisov al Domniei sale cu care anerisesce acel hrisov al lui Mavroghene şi intăresce iarăşi hrisovul Banului Moruz, după cum şi îiial nainte la ceî-l-alţî Domni s’au urmat. Mai ve^um şi alt hrisov al Domniei sale reposatuluî Alexandru Yodă Moruz, scris în l6t 1798, coprincjetor că, găsind Domnia sa tdtă moşia Ploesciî şi cu satele ce • se află pe densă, hărăzite de Domnia sa Alexandru Yodă Ipsilant (după vol-nicia ce au Domnii pe lucrurile Domnesc! slobode, la reposatul Banul Iana-cho Moruz întru desăvârşită stăpânirea Dumisale şi întărit acest har şi de reposatul Nicolae Yoevod Caragea i de reposatul Mikail Suţul Yoevod şi intru.înteia Domnie şi întru a doua Domnie a Domniei sale, şi viind şi atunci orăşenii cu jalbă către Domnia sa cerând oraşul cu totul întru a lor stăpânire* arată. Domnia sa că au înfăţişat la Divan înaintea Domniei sale pe orăşanil Ploesceni, cu reposatul Banul Moruz, cărora le-au cerut şi lor să arete hrisdve de la Domnii vechi, să se vaan Vodă Saragea, din câsu! ce 448 V. A. URECttlĂ In 1803 Aprilie, călăraşii şi orăşaniî din Roşiî-de-Vede dau nouă reclamaţiune asupra monastireî, intemeindu-se pe hrisovul lui Ma- li s’afi dat acei 600 stânjinî şi s’aîi aretat mincinoşi şi la al doilea aşezământ al clăceî şi al arenrjiî, tăinuind zapisul ce ’l dedese Serdarului Marin în lât 1812, (cu tote că mărturisesc în scris, că după sfatul Serdarului Marin au tăinuit acel zapis) de se va găsi cu cale de către judecată să se strice darul acestor 600 stânjinî ce li s’ati dat de către Epitrop, pentru ca să ’şî aibă mo-nastirea odihnă de către dânşii, şi nici o dată în linişte n’aîi fost, făcend mari şi grele cheltuelî prin judecăţi din pricina lor, precum se dovedesco din sineturile judecăţilor, de vreme ce călăraşii cu pricina darului umblă să des-ghineze şi să rădice tote dreptăţile şi pronomiile monastiroî, nelăsându-o de atunci şi până acum în odihnă, pricinuindu’î pagubă peste taleri '5.000, şi după hotărîrea Măriei sale Domnului Oaragea, să remâe privileghiurile ce le au hotărît ctitorii! în moşia monastireî, întorcând la monastire tot venitul acelor 600 stânjinî din câsul ce li s’au dat în stăpânire dimpreună şi cu pa-gubile i cheltuiala, seau să hotătască, ca să le dea monastirea pe tot anul, lor şi celor din urmă călăraşi, o sumă de bânî pentru privileghiurile lor, făcend lise însă întâi îi socotâlă cu amăruntul de dreptăţile lor!, ca nu cu privileghiurile ce aii avut din incep'ut să încâpă iarăşi a pricinui asemenea pagube spre a cărora întimpinare li s’aii fost dat acei :600 stânjinî, la care Zic călăraşii, că Serdarul Marin i-aîi înşelat de. le-au luat acel zapis de la mână, în lât i812, Zicendu-le că ce va fi însuşi le va împlini, şi că iarăşi Serdarul Marin i-au tnveţat când iî ehiăma Epitropul la judecată, în lât 1816, şi s’aîi învoit pentru clacă şi pentru arendă, ca să nu spue do acel zapis, cum şi pîrîţiî răspunseră că în-puterea acelui zapis ce lc-aii dat călăraşii de bună voie, şi în sloboZenia ce le-aii dat şi stăpânirea prin soirea şi a monastireî şi au făcut case şi alte namestiî pe moşia călăraşilor, şi ca nisce făcute cu bună credinţă cer să le stăpânâscă seau să se preţuiască binalele şi să li se plătâscă după cum sunt legaţi călăraşii, atât prin zapisul lor, cât şi prin judecata Dumnâior veliţilor boeri. Deci, dându-se slnji-torilor acei 600 stânjinî prin întărirea răposatului Domn Alexandru Yodă Ipsi-lant ot lât 1781, întru desăvârşită stăpânire, cu mulţumirea şi â monastireî, drept privileghiurile ce avea din vechime de la alţi luminaţi Domni, volnici şi nepopriţî aîi fost a da şi a închiria pîrîţilor locuri dintrenşiî, şi nu pot nici slujitoriî, nici Epitropul monastireî cu nici un cuvânt a strămuta acel aşe-Zământ, după ce îusuşî Epitropul i-au cunoscut de buni stăpâni, cum al .doilea aşezământ ce au fă:ut cu eî pentru arenda acestor 600 stânjinî- ax lor, şi eî in numiroa aceluî aşeZăment ce a i făcut cu călăraşii şi-au făcut şi binale acolo, încă unii dintrenşiî şi zidurî întemeiate de mare preţ; aşijderea nu păte Epitropul cu pricina âşeZămentuluî ce aîi făcut în urmă pentru arenda acelor 1500 stânjinî, ca să silâscă pe pîrîţiî a face de iznâvă aşeZăment cu. monastirea, pentru adetul locurilor ce au dat călăraşii jăluitorilor, căci de şi scrie într’acol aşeZământ, ca câţî se vor afla cu locuinţa pe acea moşie a lor, cum şi câţî vor locui, de. atunci înainte să aibă a se întocmi şi a se; învoi. cu Epitropul monastireî pentru tote, dar acâstă legătură se înţelege, pântru.câţî vor locui pe colă-l-alt loc al călăraşilor, din eâsta dâlulnî spre câmp, iar nu şi pentru capul moşiei, până deasupra viilor în dâl, ce ’l-au dat călăraşii jăluitorilor prin zapis de aşeZământ, dimpreună şi cu păşiiuea vitelor, la câmp, fiind-că acela dupe ce ’l-au închiriat odată' călăraşii la pirîţî, n’aîi mal avut ISTORIA ROMÂNILOR 449 vroghene.; Gonst; Vv.Ipsilant,la judecată, nu le recunosce dreptatea dic6nd, că chiar dacă orăşenii din Roşii-de-Vede s’ar trage] cum ţlic patere nici eî. nicî arendaşul lor să facă alt aşezământ, decât să’şî o6ră : de la. denşiî numai chiria locului cea tocmită după zapis, neputend a se ajutora Epitropiil, nicî cu vorba ce au <;lis că pirîţiî ârublă cu vicleşug să mute oraşul după moşia monastireî pe moşia călăraşilor, căci pentru acâstă mutare li s’au dat voie chiar de stăpânire de â muta oraşul la locul'ce âu cerut eî, după ehgrafon. ce âu dat şii insusî Medelnicerul Arcada, Epitropul de atunci al monastireî,. pentru înnecăciunea apei Yeijiî, precum pentru acfetă înnecăciune vedem din mărturia Arhimandritului Constandie, epistatul schitul aîDrăgănesci, arătând că şi dupe ce s’au făcut zăgazul, spre a se: opr| apa Ye«jiî, care înnâcă tota partea de la vale a oraşului Roşiî-de-Yede, ui tdmna ot 16t 1817, când se afla cuvioşia sâ lâ isprăvnicat, au remas ocolit de înnecăciune, măî mult de doue septemânî, facendii-se acesta înnecăciune tot ca şi mai nainte, pricinuind nemărginită strîmtdre locuitorilor de acolo,’ pentru orî-ce trebuinţă. Drept aceea, în| puterea mai sus numitului.aşezământ ce aii făcut epistatul Epitropuluî monastireî, cd călăraşii, in lât l781, care ş’aii întărit de atâţia luminaţi Domriî, şi li s’au şi păzit în curgerea de anî’38, fiind eî desăvârşit stăpâni pe acel 600 stânjeni, şi având folnicie să facă orî-ce’ vor vrea cu denşiî, bună este închirierea de locuri’ce s’au făcut piriţilor, şi găsim cu cale, ca acei zapis de aşetjăment ce au dat călăraşii piriţilor în 16t 1812, Iunie 16, iscălit de 40 de călăraşi, şi adeverit şi de isprăvnicat, să se păzâscă nestrămutat şi neclintit in veci, avend şi totă puterea şi urmarea lui pe deplin, fără de nicî o împotrivire de către Epitropiî monastireî, ce vor fi după vremi, ca un aşezământ făcut pe locul bun al călăraşilor ce ’l-au aVut întru desăvârşita stăpânirea lor, întărit cu atâtea domnescî hotărîrî, nesuperând Epitropiî pe orăşeni, în cât vor fi arendaşi, a ;le cere mai mult decât chiria ce sunt legaţi a da călăraşilor, cum şi viile i livezile, ce au făcute orăşaniî pe acei 600 stânjeni ai călăraşilor, să şi le stăpâneşcă cu pace, şi nesuperaţî de către monastire, după zâpisele ce au do lâ călăraşii iar hotărirea cea deseverşită remâne a se faco de către Măria ta.—1819, Iunie 9. Băvbu Văcâr'escu, -Istrate Creţul eseu vel Vornic, Constantin Caliiărh vel Vornic, lordache Golescu vel Vornic, Alexandru Fiiipeseu vel Logofet. Ia Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe. După arătarea ce ne face. Dumnâluî vel Logofătul de ţâra de sus, .priur tr’acfistă artafora, poruncim Dumnâvdstră ispravnicilor aî judeţului, să faceţi urmare întocmai precum miaî jos se coprinde.—1820 Septembre 30. 1 : (pecetea gospod.) Vel Logofet. Cod. XCIX, lila 1 v. A Prea înălţate Domne, După luminata porunca înălţime! Tale ce mi se da la ac6siă jalbă a Medelniceruluî Atanasie, arendaşul moşie! Roşiî-de-Yede sud Teleorman, âm vetjut că jalba luî este pentru orăşeni! ce sunt şetjetorî pe ac6stă moşie, că nu se supun să plătâscă după tocm61a ce au, chiriile caselor şi ale prăvăliilor; cerend porunca Măriei Tale către Dumn6lor ispravnicii judeţului, ca înfăţişând pe jăluitor cu pîrîţiî, sa cerceteze prin judecată, şi dreptatea păzind, cea Istoria Românilor de A. K Urcchiă. Secolul XIX.—Tom. XII.—29. 450 V. A. URECHIĂ ei, din nemul, Călăraşilor celor vechi, dai* privilegkiul nu s’a; hărăzit de către luminaţii Domni a se pogoră din nâm în inâm, ci s’au dat numai la acei călăraşi ce se vor afla slujind după vremi cu pecetluituri domnesc! pe ă mâna şi la preoţir bisericeî Cantacuziriescilor. Domnitorul ia actul din mâna reclâmânţilof 'şid sfărâmă, obligând pe toţi cel cari nu se găseau preoţi şeatiUălăraşî in activitate, ‘laclacă,şi lâ cele-aite sarcini către monasţire.,Călăraşii şi neguţitoriireclamă din nou la I. Vodă Caragea. Acesta dă o nouă liotărîre în Noembre 1816 conform >.cu cea nefavorabilă Călăraşilor şi orăşenilor de la N.: Caragea; ba încă, sub pretext că Călăraşii nu s’âu ţinut de învoiala de atunci, hotâreşce. că ei să pârdă cei 600 stânjeni- de moşie, neremănend privi legliia ţi pe moşia , monaştirei decât Călăraşii acum in activitate la Isprăvnicât. Bieţii Călăraşii şi urmaşi! lor sunt in plus condemnaţi a plăti în bani claca pe mai mulţi ani din urmă, dar neavând suma la care sunt condamnaţi au venit la' învoială cu Epitropui mohastirei îri Noembre 1846. Monâşiirea ie drendezâ vecinie cei GOO stânienî cu taleri 1500 pe an şi cu obligaţiune,de 6, ^ile 4e clacă; Ori cine se va mai aşeda pe partea de moşie fdstă a Călăraşilor , va avea â se învoi cu monastirea, care-se va bucura de tot venitul şi după acei 600 stânjeni. Domnitorul întări acâstă nedr6ptă judecată. Afacerea se complică prin faptul că vechii Călăraşi, stăpâni ăi celor 600 de ştânjenj, apucaseră. a vinde, din acel loc şi se,.înfiinţase orăşel pe partea Călăraşilor chiar cu voia sţâpânirei, spre a scăpa de revărsările apeî Veţliî. In Iunie 1819, lui Al. Suţul, prin anafora .se propune â; se recundsce orăşenilor drâptă cumpărarea făcută de ei de la Călăraşi in, 1812, con-siderându-i ca arendaşi ai locurilor şi plătindu-şi chiria către Călăraşi. Al. Sulul insă găsesce un chir cioc, casănu recunoscă ohăvnicia ,de proprietate a Călăraşilor din faptul că în. actul de donaţiune- al. acelor 600 de stânjeni se reservase pentru monasţire t6te vadurile de m6ră ce s’ar afla pe Vedea şi pentru ,că cei 600 stânjeni n’ah fost daţi pe anume obrâze, ci.in devălmăşie lâ ;60 de Călăraşi ce se aflau atunci în activitate,. Ultimul Domn fanariot demoştenesce pe Călâi'aşi . de proprietatea lor picând, că numai Calaraşii halea să. aibă privileghii cu pecetluituri la mână, iar toţi ceH-alţi să dea clacă, dijrpă, otaştină otc. ce va fi datori piliţix să dea în scris, după care să orânduiască mumbăşir asii-pră-le a face împlinire, dându-le nizam a nu se mai arăta împotrivi torida adetnl monastiroî, seau fiiind pricina într’alt chip, să însciinţeze Mărioî tale.— 1820, Septeinbre 20. Vel Logofrt. ISTORIA ROMÂNILOR • 45l CAP. XIV. Privilegii şi Scutiri. — Miluiri. — Ţărani scutiţi de bir: .7 . Sistemul de privilegii şi seutij'I continua acelaşi ca sub Domniile' anteriore. Acestea nu lipsesc, maî ales boerilor influenţi şi la neamurile ori protegiaţilor lor. „Archondologia" are tot. mai multă căutare... Cât de.mici fie rangurile, numai să aducă scutiri de dări, ele sunt căutate. In lipsa unui-rang de boierie, se mulţămesc să li se recunâscă dreptul de.*nean»>1 deacă nu puteau proba că sunt feciori de boier. Boierii suht ajutaţi ca şi in trecut:. a) Gu acordare de scutelnicî ori lucii. - 1. Dăm aci câte-va acte relative la cei «de neam» : lă Alexandru Nicolae Suţul Yoevod i gospodar Zemle Ylahiscoe. Dunmeta vel Yistiere, după arătarea ce ne faci prmtr’acostă anafora, porun-.; cim, ca să i se dea Dumnăluî vel Logofătul Alexandru Filipescu, alt posluşnic în locul acelui Radu, ce au intrat la orânduiiila boierilor de neam.—.'1819, Maia 15. (Pecetea gpd.) Vel Logofăt. - Cod. XCII, pag. 68. Prea înălţate Dâmhe După luminată porunca Măriei tale, ce ni se da la. acâstă anafora a Dumnâlu! vel Logofătul de ţ6ra de; jos Alexandru Filipescu,, ca sa cerceteze; pentru un Badul sîn Badul ce avi fost posluşnic al Dumnâliu, şi prin-mijlocirile , ce ar fi urmat pe vremea trecutei oblăduiri, ar fi sărit la rânduiâla boerilor de neam, următor fiind, am căutat la catastihul Vistieriei cel pecetluit şi , se-: vede numitul trecut la acostă rânduială, şi fiind-ca Dumnolui îl cere', a*l aveai şi de acum înainte posluşnic, eii după datorie nu lipsesc a face cunoscut Mări ev tale, că pe acea vreme mulţi şi din scuielnicî şi din posluşnicî aî breslei, au intrat la treapta boerilor de neam şi până acum se află nesuperaţî la rânduiala lor, pentru că s’au cheltuit ca sa dobândSsca acest privileghiii, care fiind-ca la nici unul dintr’aceia nu s’au stricat de către milostivirea Măriei tale, remâhe la înalta înţelepciune a înălţime! taie a hotărî pentru acest Badu, de se cuvine a se scoto din catastihul boerilor de .neam, şi a se da iarăşi posluşnic şeaîi remâind la rânduiala în care au apucat a intra, să se dea Dumn61uî vel Logofătului altul în locul acestuia.—1819, Aprilie 15. Vel Vistier. istoria: românilor 453 b) Cu învoire de bâlciuri pe da moşii şi cu lăsarea percepfereî vămei bâlciurilor ln-favorea lor.' ; • • . - c) Cu autorizări de a deschide oborurî de vitei d) Cu âutorisări de a construi poduri pe ăpe'şi cu dreptul de a percepe brudine. e) Cu acordare de monopolul de unul seau mai multe scaune de măcelărie. ’ * • ../a) Alexandru Isicolae Supt Voeood i gospodar zemle Vlahiscoe. Dumnâta vel Vistier, după nretarda ce ne faci prin acâstă anafoia,’' milostivire făcend Domnia mea asupra jăluitpriului Stoian Părâianti, poruncim să se trâcă.in Arhondologhia Vistieriei, între feciorii de boerî. r- 1819, Noembrie 15. • (L. S.D.) ' Vel Logofet. A Prea înălţate Domne ' . Un Stoian Părâianu ot Sud Gorj afi jăluit Măriei tale printr’acestă jalbă arătând căi moşii şi strămoşii tatălui lui; după vremi au fost boieri mări şi Logofeţi mari, după cum adeveroză atât lirisdvele ce are, cât :şi mărturia ce o da pentni densul Dumnâluî biv vel Logofet Dumitrache Bibescu, care o alăturaiu într’acestă plecaţii anafora, a se vedea de către Maria ta, şi ca unul co, inoşiî lui au fost în rîndul boerilor, după mărturiile ce. are, cât şi doi fraţi cb are au îmbrăcat caftane de Polcovniceî de Ciniova, cu cuviinţă îi este cererea a se trece in Arhondologhia Vistieriei, intre feoioriîde boieri, după orânduiala şi altor asemenea lor. Iar hotărirea remâne la înălţimea ta.—1819, Noembrie 6. Vel Vistier-. M Alexandru Nieolae Suţu Voeood i gospodar Zemle Vlahiscoe bumnâta vel Vistiere, do vreme ce [no dai pliroforie printr’acestă anafora, că tatăl jăluitoruluî au fost boer caftanlâiî şi este şi rudă de apropo cu stolnicu Cătunânu ispravnic ot sud Dâmboviţa, ne-am milostivit Domnia mea asupra jăluitoruluî şi primiudu’î rugăciunea, poruncim să se trâcă la arlion-dologiha domnescil ndstre Vistierii între feciorii de boerî.—1820, Noembrie 2. (pecetea gospod) Vel Logofet. Prea înălţate Dâmne, După . luminata poruncă Măriei tale ce mi se dă la jalba lui Ion Catunânu din sud Dâmboviţa, intrând în cercetare mo pliroforisiîu cum că tatăl = jăluitoruluî cu adevărat au avut caftan de căpitan za Dorobanţi şi mai vertos are ruda de.aprope pe Dumnâlul biv vel stolnicu.Ioan Cătuneanu ispravnic ot sud Dâmboviţa, pentru care cu plecăciune nu lipsesc a face cunoscut înălţime! tale, iar pentru rugăciunea ce face a se trece la arhondologhie, intre feciorii de boerî, remâne la milostivirea 5 Tar iei tale.—1S20, Octombre 24. Vel Vistier 454 V. A. URECHIĂ Dar hava.etul. pentru boîerî în slujbă ?. Dar pensiunile ori milele pentru cel scăpătaţi şi pentru jupâne-sele lor, seau pentru orfanii lor ? 1 1 <••• Nu va fi fără interes* în pre^ioa revoluţiuneî de la 1821; să înregistrăm aici in notă o copie după arhondologia acelei clase diriginte, cum:O; numesc astă-^ll urmaşii eî,;care ar voi să readucă filele, când câteva familii domniau ţâra rumănescă şi-şi împărţeu spoliile eî. - Acâstă fdie e deja o isbândă asupra arhondologiei anteriore: aci s'au strecurat deja mal mulţi «homines novi»/ acum abia cu boierii de ultima treptă, dar cari până la Regulamentul organic şi după el vor deveni tot atât de importanţi,, ca familiile de primul cartel. E mult posibil, ca acestă urcare la boierie pentru unii s’a făcut după şc61a minunată a protagonistului, din. «Ciocoii noi», a mult cunoscutului nostru nuvelist Filimon. E de observat, că noua societate română, de la 1821 la 1848 nasce din treptata înlăturare a oligarhiei celor câte-va familii din pro-tipendadâ, prin subtituirea la clasa diriginte a noilor generaliuni, eşite din câte-va sorginţi şi anume din: a) Treptata ridicare .a stăreî mici boerescî, care â eşit câ şi Slugerul Tlidor din opincă, . 1 b) Noile roiuri de tineri eşiţi din şcdle, . ..... ' c) Urmaşii fii, nepoţi etc. ai personelor clericale şi d) Neguţătorimea 1 2. 1. Dăm ,în anexele acestui volum, o serie de asemene acte, relative la scutirile de sub literile a—e. Tdte ne arată, că de asemene scutiri, benificidză mai ales înaltul cler, veliţii boieri Pilipesciî, Brâncovenii şi câţî-va greci. j 2. Eacă f<5ia de arhondologie conţinând şi clerul înalt:'. Preaosfinţia să părintele mitropolit. Preaosfinţia şa episcopul Buzeîi. > » » părintele episcop Râmnic. » » > » j> Argeşiîi. > » > » Pogonianis. > > » » Troados. » » » » Hrisopoleos prion Sărindărean. Preasfinţia sa părintele Stratonicliias. Părintele egumen Agheorghitul. » . » Baduliotul. » > Yăcăresceanul. » » Cotroceanul. Părintele egumen Mihâliotul. » ,» ot Sfântul Ioan. t> * Sări ndărea nul. > » Mărcuţeanul. » » Plumbuiţeanul. » » Zlătăreanul. » • » Stavropoleos. ■ ’ » » Aghiosavitul. 1 » » ot Sfânta Ecatorina. » ». ot Sf.Spiridon vechil;. Epitropul monastireî Colţeî. > * Sft. Spiridon noii. ■» » Ddmneî Balaşeî. ISTORIA ROMÂNILOR 455 . ' ; Numele de boieri mici trecuţi în lista de arhondologte din notă, de'Ia Stolnici la Medelriiceri, probdză aserţiunea ndstră. 1 » Barbu Vacărescu. » )> Iordache zet Caramanlaîî > Vornicul Iştrate Creţulescu. y> » Alecu Ylagan. ■ Constantin Bălăceanu. » î- Grigorie Gradişteanu., » » Michalache Mânu. » » Costache Ealet. > » Grigorie Filipescu .• » » Chiriac (?)' > '» Teodorache Vacărescu. » Căminarul Manolache sin stol- > » Constantin Dudescu. nicu Ioan. » Nas Gelescu. .» Costache Mânu. > » Costantin Filipescu. » )> Iancu Filipescu. » Iordache Golescu. » » Alexandru Comănoanu. y » Scarlat Grădişteanu. » )) Dumitrache Ghica. y > Grigorie Balea. » » Gheorghe Palada. > » Ioan Stirbeiii. » » Iancu Bitoridis. > » Fotache Ştirbei u. » » Iancu Călinescu. ' : > Logofătul Milialache Baco vita. ■ » » Alecu Ghica. » Ştefan Belu.; » » Polizache. ' ’ y » . Dimitrie Bibescu. » > Iorgu Văcărescu. > » Dumitrache Brăiloiti. » )) Iancu Golescu. > > MiJialache Ghica. » » Scarlat Stoenescii. ■: » • ' îTestor. » » Nicolae Trăsnea > » Costacbe Basti. » Grigorie Mavrodolu. > > Ioan Falcoianu. » )) Manolache Hrisoscoleii. * Spătarul Scarlat- Costinoiu. Paharnicul Petrache ot Veliţi: > Hatmanul Ştefan Bălăceanu. » » Iancu Ealet. > » Dumitrache Balet. » > Andronache Teohari. > > Pană Costiescu. » » Const. Creţulescu. > Vistierul Ioan Moscu. » ’ » Mihalache Coridalefs. * > Nicolache Ghica. » » Nicolae Bălăceanu. y > Alecu Ghica. » » Eăducanu Fărcăşanu. y vel Postelnicii Filip. » » lănache Hafta. > Aga Costache Belu. » » Gheorghe Arion. » Costache Bălăceanu]. > > Ioniţă Voinescii. > » Iordache Florescu. Duni. Câmpineanu. » » Mateiu Cantacuzino. * D » Teodorache Cloşcă. > » Costache Cantacuzino. » Manolache Dar rari. » Alecu Creţulescu. » Mateiu Colceag. » Mihaiu Filipescu. » » Dum. Drugănescu. »• Spătarul Alecu Buset. Stolnici Grigorie A sau. Ştefan zet Arion. Constantin Agiescu. Grigore Palade. . Gheorghe Tufeanii. Eăducanu Clinceanu. Petraclie Arion. Gheorg he Ştirbeiîi. 456 V.. A. URECHIĂ • ______ A. • . . . Boeriî intr’atâta . erau curtezani aî Domnilor greci, că, Ilarion Episcopul de Argeş, amintesce faptul următor,: «In. dilele reposatuluî Constantin Borănescu. Ioniţă Catuneanu. Dumitrache de lâ minziliu'Y. Ştefan Lăcustean u. Matei u Lachelarca. Dumitrache Zaraful. Grigore Topliceanu. Iancu Peldicarul. lanache Arion. Constantin Yieroşanu. Scarlat Chiţoranu..; Iancu vătaful banului Brâncoveanu. Ioan Răctivanu. Alecu Conduratu.:. Scarlat Petrescu. ■Comisi Alexandru Ghîca. Alecu Belu. Iancu Slătineanu. Serdariî Nicolae. Serezlî. Stroe Ternoveanul. Mihaiţi Greceanul. Alecu Carabulea. Kăducami Poenaru. Hristodor IsTeculescu. Costache Colceag. Oostache sin Dohtoru Silivestru. Petrache ot Creminalion. Constantin za breslele Slujitorescl Pavel ot Banul Yăcărescu. Băducanu Dâmboviţeanul. Enacho Petrescu. Grigorie Izroranu. Nicolae Nica. Zamfirache Zarafu. Eftimie Cântăreţul. Iordache Anagnoste. . Matache sîn Clucerul Yasile. Anastase Serbecci-Başa. Alecu Zet Clucerul Anton. Bănică ot ispravnicului' Curţeî. Iordache ChirCulescu. Nicolae Pardalos. Răducanu Lipscanu. Nicolae Papasachelariii. Paraschiva Braţ Ego.' Pârvul Asan. Gavrilă Codreanul. Nicoli Roşea.. Gheorghe Mariuţeanul. Dimitrache Costacopolu. Ioniţă Boerescn. Nicolae Mihăilescu. Spiridon Condicarul. Mateiu Greceanul. Teodorache Răculescu. Constantin Oţel. Dinul Poroineanul. lanache Papazoglu. Răducanu ot Banul Golescu. Hrisbache Greceanul. lvan Stoenescu. Meăelnicerii Dinul Bujoreanul. Ioniţă Boţea. Ioniţă Darzeanul. Stanciul ot Banul Ghica. Hristea Grecu. Ştefan Ioan Stârostea. Alecu Văcărescu. Mihalache Borănescu. Dumitrache al şcolelor. Gheorghe Manciul. Răducanu Tocilescu. Nicolae Pundăţeanu. Nicolae Pâcleanul. Andreiu ot. sf. Spiridon-no.i. ISTORIA ROMÂNILOR 457 Domn Alex. Moruz, Curtezanii cari de cari se întreceu să caute chioriş pentru că Vodă era ponivos, şi vedea atunci cine-va in Bucurescî o filotoiiiie orbă în orbie» l. Şi ţăranul ajunge Ia certe scutiri. Era scutit de şe făcea oşten, cu tote că, sub Caragea, şi pandurii cel mai mulţi au fost daţi in bir, căci so revoltaseră contra grecilor de la domnie. Mai era scutit ţăranul, dat lude oii scutelnic, dar scutela era nuni al către Vistierie, căci plătea la monastire, oii-la boierul căruia era dat. La adânci bătrâneţe, ori căclănd la vre:o «săcăluială», adecă infirmitate, era scutit ţăranul, cu anume pitac domnesc. S’ati veclut scutinţele acordate la unii botezaţiâin altă lege, veniţi la legea ortodoxă. Mai curiosă este o scutire a unul ţăran, ca sătşl ţină femeea, pre care voîesce s’o lase, fiind ponivosâ şi avend şi alte infirmităţi2. * • Slugeril Danii 1 (?) Gheorghe Mebtupciîi. Constantin Dragodan. Aleea Mincul. Dumitraclie Topliceanul. lordaclie Porumbarul. Tănase Carabulea. Alecu Paladi. Grigorie Creţeanul. lacomi. >Sotir Slarostea de neguţători. Petrică sin Stolnicii Dumitraclie. loniţu Jiianu. Nicolae Lambrino. Mateiii Prisecianul. Ioniţă ot Sft. Mitropolie. Grigorie Călinescu vel portar. Costache Bobescu. Alexandru Teodor. Ghiţă Lehliii. Dumitrache Bobescu. Fotaclie Arion. Ioni a Cbiriţescu. Nicolae ot Manuc. Iancul Gărdescu. Pană Buescu. Preda Seulescu. Scarlat Urlăţeanu. Milialaclie de la găzdia ocnelor. Constantin îîenişor. Pitarii Nicolae Petrescu. Tudoracbe Dârzeanu. Nicoli maî-mare-başa. Gheorghe Pipi. . Vasilache Yoinescuvel ispravnic za curte. • Deci în total erau la 1820—1822 un numer de 194 persone boerite, cu mici cu mari. Acesta ora totă ţâra oficială, dar alăturea cu aceştia cresce ţjilnic fluxul nouelor generaţiunî democratice. 1. Aricescu Istoria revol. 1821, TI. 19. 2. /<5 Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe După pliroforia ce ne dă Preaosfinţia sa părintele Mitropolitul printr’a-cestă anafora, pentru sărăcia acestor casnici, cum mai vertos pentru patima 458 V. Â. URECHIĂ CAP. XV. ‘ Alexandru N. Siiţu a IlI-ă Domnie. Âaron FJorian, care după Năum 1 pote fi considerat ca cel inteiu care a scris istoria Domniei a Ifl-ă a lui Al. N. Suţul, deşi recunoscu că a făcut unele greşeli ca Domn, totuşi Al. Xenopol cel mal nou istoric al Domniei lui Al. Suţul, scrie şi Domnia sa, că ocârmuirea noului Domn «nu se deosebesce prin nimic de aceea a luî Caragea. Şi el jăfuia ţâra cât iî stătea prin putinţă». , ! Din numerdsele documente inedite aduse până aci de la Domnia luî Al. N. Suţul Vodă, s’a putut vedea, că Aaron Florian, nu era’îndreptăţit a scrie cum veţlurăm despre Domnia luî Al. Suţul. Numirea' lul lâ tronul muntenesc, neaşteptată de ţeră şi de Rusia, se pare că nu era o surprindere pentru Fraiicia. Ce i dreptulj situaţiunea politică a Francieî în tivma congresului suveranilor aliaţi, la Aix-la-Cha-pelle, din 29 Septembrie 4S18, nu era de natură â-î da vre-o înrîurire determinantă pe lingă Divanul de la Constantinopole, dar Pagă, Consulul Francez la Bucurescî, scrie totuşi in nota sa de la 27 Decembrie 4818, că Marquizul de Riviere, representantul Francieî la Constantinopole, a contribuit mult să fie ales de Portă AU N. Suţul, căci este devotat Francieî. Am arătat deja aiurea 1 2 * dificultăţile ce Pdrta avu de intlmpinat din partea Rusiei, din causa surprinclătorel numiri la Domnie a luî Al. N. Suţul. Nu voiii reveni asupra acestui punt. Când fu numit Al. Suţul Domn ? Gunoscem de la acesta o scrisore-datată de la Constantinopole in 1 Noembrie 1818, către, amicul seu Episcopul de Huşi, vestindu-î că este numit Domn Valahieis. Va să clică, in cursul lunei Octombrie 1818, se întâmplă acestă numire de Domn a luî Al. Suţul. Page în o. notă a lui către ministrul şefi Riciiălieu, din 8 Decembre, 1818 (stil nou), aminiesce că incă la 23 .Noembr;e (stil nou), deci la 11 Noembre al nostru, a sosit la Bucurescî un capioglan cu scirea nouei domnii. La 13 Noembre, 1818, Boierii mulţămesc Portei, pentru alegerea făcută de ea in persona lui Al. N. Suţul.- Am adus acest arz la începutiit acestui volum 4. 1. Istoria Romanilor. 1 voi. 80. Bucurescî^ pag. 578. Page Consulul fraces din Bucurescî, in nota sa cătră Ministrul RicUelieu, din 8 Decembrie 1818. «Printr’aî seî streini greci, Al. Suţu au resvrătit totă tagma boerâscă. pre uniî înălţându-î fără de vreme şi fără cuviinţă la dregătorii mari şi cu câştig mult, iar pe alţii cu făgăduelî şi cu daruri inarî, aducendu-î in partea şi .voinţa sa» .. Naiim pag. 24. Manuscrisul Biblioteca Urechin, Galaţi. 2. La începutul, acestui volum, pag. 8 şi 9. .3. Yecjî Istoria Mitropoliei din Iaşi, de Erbiceanu, pag. 357/8. 4. După Cod. 122 a Archiveî, număr vecliiu, pag. 340. 460 V. A. URECHIĂ Nu vom reveni asupra lui, decât pentru a face d întrebare: De unde a luai oare D. A. Xenopol informaţiunea, că boierii munteni aven un candidat şi sprijineii la P6rtă, pentru tronul ţereî lor, pre boierul Perscoveanu A? Perscoveanu (Ştefan), a fost in adevăr, candidat de domnie, la Munteni, in concurenţă cu Manole Roset, dar acesta s’a internplat cu i ,3—4 ani îndărăt, imediat după pacea de la Kuciuk-Kainargi ?.•: Al.Jp-silantisbuti atunci contra candidatului boierilor munteni,, nefiind acesta agreat de Ruşi, cari stăruiră pentru Alex. Ipsilant. Mai trăia Ştefan Perscoveanu la 1818? Ne îndoim, căci nu am mai dat de numele lui nici în Divanul Olteniei şi nici in vre-o altă instituţiune. Apoi de asemene candidatură naţională a lui Perscoveanu, pe la 4818, nu pomeneşce nici un document din codicile Divanului şi nici un. istoric înainte de D. A. Xenopol. O altă erore de îndreptat, făcută de Aaron Florian,. este că alegerea seau numirea de Părtă al lui Al. Suţu, s’a întâmplat in urma nizamului, prin care Porta monopoliză tronurile române Ja 4 familii grecescî. Acestă regulare, P6rta o face mai multe luni după ce .deja Al. Suţu era Domn la Muntenia8. ' Am făcut in urmă istoricul Gaimacămieî, rânduită de cătr.e Al. • N. Suţu, până la sosirea lui lâ Bucurescî. Al. Suţu sosi la Bucurescî in 12 Ianuarie 1819 4. Intrarea lui solemnă în capitala Munteniei, se face, repetim, la 17 Ianuarie 1819, cu alaiul întocmit de el. De astă dată, nu putem afirma că Domnitorul este găzduit la monastirea Văcăresc!,, unde era spital de ciumă,.5 şi de aceea alaiul se adună la biserica Sfîntul Spi- 1 2 3 4 5 1. «Boierii... ceruse restabilirea Domniei pământene şi recomandase chiar pe bătrânul Perscoveanu din Crai ora». Epoca Fanarioţilor. 1 voi. 8° Iaşi 1892, p. 43,8. 2. Vecjî Istoria Românilor de V. A. U. I pag. 21. . 3. Data regulai ei acosteea, este aceea de la 1819. Vecjî şi Iorgă «Acte i fragmente», IX, pag. 545. 4. Naum dice că la 15 Ianuarie, dar documentele nostre corig data acesta. 5. Totuşi un act. din 22 Haiu, 4819, ■ •... Edecurile Domnesc! cu prânduiala.lpr, mergând unul clupa altul, ţiindu’î câte doi. comişei pe fioş care. . . . . ; Vel Armaşul cu II şi III Armaş, gătiţi şi călări i Logofetul cu condicarul, Armăşieî, călări, şi toţi zapciiî şi cu toţi armăşeii i. topciî, gătiţi cu orându-iala lor, şi toţi vătaşii de lăutari cu lăutarii lor i trâmbiţaşi! cu şârmacii şi toboşiî lor cântând; şi cu.stâgurile-Armăşieî. ,.r ; ,• ,. Tulurile Iuruc baraictaru cu capod roş. ţiind sţâgul ,ţerel,. călare, şi Sacabaşa in forma lui, călare. , ..... Baş salahor cu cappd roş şi cu barata In cap, şi salahori .iajuacl gătiţi şi călări... ... ,.. ..... ... ....... 'i. ........ ,. ., • 11 Comis.şi III Comis gătiţi şi-călări. ; ;!i . Vătaful de călăraşi cu; odobaşa de lipcani cu toţi călăraşii şi, lipcanii gătiţi cu cepchienurî şi orânduiala lor, toţi călări... ........ 12 Postelnicei gătiţi şi călări, cu semnele .pe lângă dânşii. III Postelnic gătit,;călare, cu semnul lângă dânsul, cu. III Vistier, gătit, şi călare. ..... ■ , . III Logofet do ţâra de sus, gătit şi călare cu. III. Logofăt de ţâra de jos gătit şi călare. II Logofăt de ţâra de sus, gătit şi . călare, cu II Logofăt de ţâra.;de jos gătit, şi călare. ,. , II Postelnic, gătit şi călare cu semnul lângă sineşi, cu II Vişt|oiy gătit, şi călare. Vel Pitarul, gătit şi călare cu II Pitar gătit şi călare. Divictarul gătit şi călare, cu Muhurdarul gătit şi călare. ISTORIA ROMÂNILOR 463 cu capot roşiu, iar lefegiii cu..cepchenurî galbene, cu canafurile câ-ciulelpr pendenfe. Zapciii Spătăriei, purtau capote roşii ca şi căpitanii Yel Hatman, gătit şi călare cu semnul, cu vel Comis, gătit şi călare. Vel Postelnic, gătit şi călare i cu semnul, cu vel Logofăt de obiceiuri gătit şi călare. . • ' Luminatele Beizadele cu Divan Efendi şi împrejuraţi cu ciohondarî. Doî Ceauşi împărătesei, gătiţi cu orânduiala lor, pe jos. Doî Ciiecialai împărătesc! cu orânduiala lor pe jos Satârbaşa i cbebaiaua cu patru satâr! iamacî gătiţi cu orânduiala lor pe jos. Iuzbaşa al Divanului cu fustaşiî săi purtând dardele, pe jos. Baş-ceauş i Alal-baş-ceauş cu trei Iciolani ceauşi şi cu doi Alâî-cenuşl. gătiţi cu orânduiala lor, pe jos. Cavas-başa cu iamacnl său. gătiţi cu orânduiala loi, pe jos. . Tufecci-başa cu Deli-başa cil toţi neferiî ogeacului lor, gătiţi cu orân-duiala lor şi înarmaţi, pe jos. Doi peicî împărătesei, gătiţi cu orânduiala lor. pe jos. Doî hasă-arhelâî împărătesei, gătiţi cu orânduiala lor, pe jos. Saracci-başa cu iamacu seu gătiţi şi pe jos. Domnul , Bas-ciohoăar i chehaiaua cu toţi ciohoda'iî gătiţi cu orânduiala lor. . Hebter-başa cu totă taifaiaoa sa. călări, cântând. Yătaf de Divan înarmat cu saitalo, cu capod roş şi călare cu toţi apro-cjiî săi, gătiţi cu cepchienurî roşii, călări, ţiind sangeac şi semmil ţăret lângă Domn şi tote prapurile de la.Hătmănie. II Spătar, gătit şi înarmat cu sabia i topuzul domnesc, călare lângă Domn. Yel Grămătic cu vel Camăraş, gătiţi şi călări. II Cămăraş cu Ispravnicul de Curte şi Izciohodar cu Cuparul gătiţi şi călări. Toţi boerinaşii greci cu toţi iciolani! şi edechiî. gătiţi şi călări.' 7to Alexandru Nicolae Suţu Voevod- i gospodar Zemle T'laMscoe. Duninâla vel Logofete de Obiceiuri, aşezarea alaiului întocmai precum se coprinde mal sus să orânduescî a se întocmi, fără. de a se face câtuşi de puţin cusur şi Duminecă la trei câsurî din c)i să se afle cu toţii strîuşl la Sfântul Spiridon-cel-nou, tolco pisnh gpd. —1819, Ianuarie 17. (pecetea gospod.) Vel Logofeţi Cod. XCVXI, fila 3. întocmirea alaiului la intrarea în Bitcuresci ă prea iubitei Tidsîre Domnel Domniei mostre Căpitani de catane cu bâraictariî lor ţiind. stogurile în mâni cu toţi călăreţii i poteraşiî şi pandurii înarmaţi şi călări. ‘ Polcovnicii de pod, gătit; cu capod roş şi călare i căpitanii sei gătiţi cu orânduiala lor şi cu toţi podarii cu topdrelc, pe jos. Căpitanul de dorobanţi, gătit cu capod roş, i vătaful dorobanţieî cu odo-başa şi baraictarul lor. călări şi toţi tolalil pe jos. împrejurul şeii înarmaţi 464 V. A. URECHIĂ spătărescî, iar pe cap berete. Seimenii erau îmbrăcaţi in c&pchehe roşii cu căciule cu funduri galbene, cu moţuri pendente. Baraictariî şi toţi talpoşil dorobănţieî gătiţi în forma lor ■ cu stâgurile i sârmacil şi lo-boşiî lor cântând, pe jos. Toţi zapciii agiescî gătiţi cu capode roşii, .calări,' baraictari ţiind. stâgu-rile i trâmbiţaşi cu sârmacî- şi toboşil lor, căutând, şi toţi arnăuţil agiet i cioclii şi slujitorii polcovnicescî şi ueaucescî călări. . Căpitanul do lefegii gătit cu capod roş şi călare, cu cătatul seu asemenea i baraictari cu stogurile şi toţi lefegiii cu orânduiala lor, ţiind prapurile şi călări. : . Toţi zapciii Domniei gătiţi cu capode roşii şi călări, cu toţi slujitorii Vornicieî politiei cu ceauşii lor, cu cepchenurî şi călări. Toţi zapciii spătărescî gătiţi cu capode roşii şi călări, cu toţi seimenii gătiţi, cu orânduiala lor şi călări, cu toţi trâmbiţaşi! i sârmacî i toboşî cântând, şi cu stogurile lor, pe jos, cu toţi arnăuţiî spătăreşcl înarmaţi şi călări _ Yel Armaşul cu orânduiala Durai sale, I II Armaş cu ITI Armaş cu toţ^ zapciii i armăşeiî, topcii, cu ştâgurile şi trâmbiţaşi! cu sârmaciî lor cântând* pe jos, cu toţi lăutarii asemenea. 8 Postelniceî gătiţi şi călări. Toţi căpitanii agiescî şi spătărescî, cil orânduiala loi’ i f listaşi! baroni ului cu contoşe verejî, ţiind dârdele în mâni, şi toţi^. Nemţii din Portă cu contoşe galbene, toţi pe jos. • ; III Postelnic, cu III Yistier gătiţi şi călări. III Logofet cu III Logofăt de. ţâra de sus şi de jos, gătiţi şi Călări. II Logofăt de ţâra de sus cu II Logofăt de ţâra de jos, gătiţi şi călări. II Grămătic cu. II Pitar gătiţi şi călări. II Comis cu Rehtivan gătiţi şi călări. Doi Pitari gătiţi şi călări.' Doi Slugerî asemenea. Patru Medelniceri asemenea. Patru Serdarî ipac. Patru Stolnici ipac. Doi Paharnici asemenea. Doi rol Cluceri asemenea. Yel Pitar cu Dvornicul haremului gătiţi în forma lor şi călări. Căpitanul de nemţi cu orânduiala sa şi cu capod roş împreună cu iuz-başa de harem, cu biniş verde amândoi, pe jos, înaintea caratei. Ciohodarî. Baş-ciohodar al Domneî. Ciohodarî. Ghehaiaoa de ciohodarî. Câţi-va iciolanî. idocliî călări pe lângă caretă. T'dte cocdnele ale Diimnâ-lor veliţilor boorî cu caratele în urma carâtei luminatei Ddmneî. ISTORIA ROMÂNILOR 465 spătărescî şi trâmbiţaşi! erau îmbrăcaţi în contăşe ver:s.-3 ÎS.»-Polcovnic de seimeni spătăresc. •r* *5* o ^ « Căpitan za lefegii. ' o 5 fti calare Portar başa. toţi gătiţi călări. Stegar agiesc pe jos. Yol A-gii împrejurat cu arnăuţî. p p- 1-2 O III Portar calare. Trei zapciî aî politiei calări Stegar spătăresc. Poleovn. de venetorî Ba? bulucbaşa. Polcovnic do venetorî spătăresc Polcovnic de poteră. £ o - c- p Ui Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe Cinstite Dumâta vel Logofete de obiceiuri să orănduoscî pe iazbaşa la Divanului a întocmi aretatul alai ii fără de cusur, şi mâne la trei ceasuri din c)i de diminâţă să se atle tot alaiul strins la sfentul Spiridon pe podul Şerban-Vodă, i saam receh gpd.—1819, Noembrie 5. (pecetea gospod.) Vel Logofet ISTORIA ROMÂNILOR 479 1819, aceste daruri fură primite cu un alaiiî mult mai impozant decât cel cu care fusese primit la 5 Noembrie, firmanul contra «calahriselor» *. 1. Eacă aceste alaiuri: IH w CO* © $ u B c5 b 3-r ° © © 2 .S CG © E* 3 OTîw Sd 3 5c S 50 5 2® © 9 fţj* o-§ S 8/s,s 555 ci © <§ - © © îrH O ~ 5«S CQ ■** © © o ’So © a8î #0-H gj a s © eă S-t 3 C3 Oj — ?ZÎ © ^ ca © £ © ifH fcJD « 3"h" © 55S O $°g ’&jfâ C3 •*—i -t-3 U( îc: ca ©< 5 Cu © 5 2h Cu t*. 3 ^ cs CG ©^ ^ a b 2 3 ~3 î-^ « 2’S£ 5 o cs Cu 2 2 întocmirea alaiului la aducerea împerătescilor daruri Un Căpitan de Pol corni cu de pod cu orânduiala sa, pod, călare, pe jos. Ciauş agiesc, gătit, Stegarul agiesc călare. cu orânduiala sa, pe jos. Polcovnic de terg. gătit, călare. Căpitanul za dorobanţi, călare. Yel Agă împrejurat- cu bulucbaşiî agieî cu tdte stdgurile. Dumnâluî başbeşlega împreună cu neferiî seî. II Portar cu orân- Portar başa. III Portar asemenea, duiala sa, călare. Un Căpitan de pod, pe jos. Polcovnic de vânători agiesc. Polcovnicu de ciocli, călare. III Logofet agiesc. 3 zapciî gătiţi cu 3 zapcil ai politiei, capode roşii, călări. Yel Yornicu al politiei. Polcovnicu de seimeni, gătit cu capod roş, călare. Baş bulucbaş a-semenea. Cianş spătăresc a-semenea. Căpitan za lefeciî, asemenea. Polcovnicu de venătorî spătăresc, asemenea. Stegar spătăresc, asemenea. Polcovnicu de poteră, asemenea. III Logofet spătăresc, asemenea. Yel Spătar, împrejurat de bulucbaşî şi cu tdte stâgurile. II Armaş asemenea. III Armaş asemenea. Yel Armaş cu orânduiala sa cu stâgurile şi toţi vătaşii de lăutari, cântând pe jos. 6’neguţătorî, gătiţi, călări. 6 neguţători, a-semenea. Toţi podarii, pandurii, slujitorii agiescî, portăreii, delii turci, slujitorii politiei, potoraşi, lefogiî, seimeni, urmaşei, aprobi cu prapurilo, călăraşi, lipcani, căpitani agiosci, spătăroseî, fustaşi cu dardele şi toţi trfimbitaşiî agiescî, cântând, cu stdgurilo tdte. Toţi podarii, pandurii, slujitorii agiesci, deliii turci, portăreii, poteraşî, lefecii, seimeni, armăşeî, lujitorî politiei, aprotjî cu prapurile, călăraşi, căpitani agiesci, căpitani spătărescî, fustaşî cu dardele toţi trămbiţaşiî spătărescî, agiesci, armăşescî, cântând, cu tote stogurile. 480 V. A. URECHIĂ încurajat de isbândă, vedend în practică cum se pote potoli mânia Porţii, Al. Suţul continuă sistemul seu de storcere a ţere'i. Când Starostea de neguţ㬠Logofătul stărostieî, tori, asemenea. asemenea. III Logofăt de III Logofăt de ţâra de sus,asemenea. ţâra de jos, asemenea. Doi logofeţi de taină Doi Logofeţi de taină de ţâra de sus. ÎH de ţâra de jos. O 1---( că Yel pitar asemenea. 1h II Pitar, asemenea. ’S II Postelnic, asemenea. Vătaful de călăraşi cu >"w orânduiala sa. rJ O Vătaful de comişei, zi II Logofăt de ţâra asemenea. o de sus. 5---1 • rH Vel Comis. 5C3 fcb Odobaşa de lipcani. 5r-l o Vel Postelnic. m Vătaful de grajd. III Postelnic călare. CD Vel Hatman. s o III Logofăt de ţâra de -CJ Vel Logofăt za obi¬ jos, asemenea. 5i---( ceiuri. • r-« Un saracciu pe jos. Un salahor pe jos. Luminatele Bezdadele împrejurate cu ciohodari. 6 postelniceî cu 6 postelniceî. bastonele în mani pe jos 3 zapciî hătmănescî 3 zapciî hătmănescî. cu orânduiala lor,pe jos. 3 satârî cu orânduia Iuzbaşa za 3 satârî, asemenea. lor, pe jos. Divan. Mataragibaşa cu Mataragi iamac. orânduiala sa asemenea. ■Saracci başa asemenea. Baş salahor. Ciolan-ciauş cu iamacî, în forma lor. Seizbaşa cu orându- Chiz iamac. iala sa. Doiibaşa cu orânduiala Cavaz iamac şi tufooei sa şi cavazbaşa. başa asemenea. Toţi podarii, pandurii, slujitorii agiesci, portăreii, delii turci, slujitorii politiei, poteraşî, lefecii. seimeni, armăşeî, aprotjî cu prapurile, călăraşi, lipcani, căpitani agiesci, spătărescî, fustaşî cu dardele toţi trâmbiţaşi! agiesci, cântând, cu stogurile tdte. iS'TORI ROMÂNILOR 4$1 nu află altemijloce maî înlesniciâse, recurse la faimdsa metodă aplicată maî intăiu de AI. Ipsilant. Acela dedea Ploesciî ca feud, ca moşie amicilor seî MoruzescT. Alt domn N. Caragea ciunti dreptul de oraş liber al Roşilor de Vedea. Acum Al. Suţul, ca dreptul ce aveu Domnii asupra bunurilor ţereî, dăruesce Domnel sale, nimic mai puţin decât Tergo-viştea, vechia şi gloriosa fostă capitală a ţereî *. Eacă In ce mod e narată de Naum, acâstă afacere a Tirgoveş-tenilor : Aceştia «au dat jalbă la Domnie, arătând că părinţii, moşii şi strămoşii lor, de ani nepomeniţi, s’au hrănit şi eî se hrănesc in oraşul Tărgoviştel şi pe tdtă moşia domnescă, împrejur, ce este slobodă, pe Baş ciohodar cu orfin-duiala sa. CC* )l-l r—i r— r- p P S_I p: Yel grămătic, II spătar g ^ 5 înarmat. 2 5 O © Ci ^ m ° * ii 3 II vistier, II cămăraş, £ g vel cupar. ” ”* CD a o i—<• J->C Îs. o’ p- o cx. J-C Chehaiaoa de oiohodarî. asemenea. Vătaf de Divan înarmat cu taitelo. Vel cămăraş. II grămătic, izcioliodar. Huhurdar, divictar, ispravnic za curte, meterhaneaua, caf-tangi-başa, cafegi-başa, serbecci-başa. J& Alexandru Nicolae Supil Yoevod i gospodar. Zemle Ylahiseoe. Dumnâta vel Logofete za obiceiuri, să orânduescî pe iuzbaşa al Divanului a aşe Şi după al doilea jalbă, cu aretare cu a se milostivi să ni se dea iscăliturile ce în silă ni le-au luat protivniciî noştri, cum şi doue lirisove, unul al răposatului în tiu fericire Mateiu Basarab Yoe-vod, şi altul al răposatului întru fericire Constantin Brâncoveanu Yoevod, iarăşi Măria sa Domna, prin Dumnâluî vel Armaş, ne-aii bucurat că peste trei patru Zii0) ni S0 Ya da împreună cu tolă ertăciunea moştenirea nostră, că asemenea s’au bine-voit de Măria sa Domna şi de la Dumnâvostră vedem şi de la alţi boieri bine-vestitori, Zicendu-ne prin graiu tot aceste cuvinte de ertare; tote aceste bucurii ce ni se dau, nu ni împle inima nostră, căci şi mai ’riainte am fost în nădejde, lăsându-ne şi în mai mari necazuri am reraas până acum, neîncredinţându-ne din epistaţî, fiind tot cu stăpânirea pe deplin 484 V. A. URECHI Tn anul 4820 evenimente diverse se petrec la curtea Domnescă din Bucurescî. Al. Suţu perde pe fiica sa Domniţa Maridra, căreia, la 19 Febr. 1820 Domnitorul decretă o paradă de Îngropare extraordinară1. cu vinuri i rachiuri prin cârciume, şi popriţi de la Tergul-de-afară; acestea ne fac uecredincioşi şi în sărăcii cu mari cheltuelî, ne rugăm bunei milostivire! Dumnâvdstră, ca să vă faceţi vecînică pomenire la sufletele celor ce ne aflăm moştenitori în pământul oraşului, cum de la fericiţii domni de mai nainte am fost nesupăraţi; asemenea şi pentru iscăliturile ce în silă ni s’au luat, să ni se dea, şi pontru mai sus numitele hrisdve, de nu vor fi la Măria Sa Ddmna date, Dumnâluî Vornicul Ficolae Golescu, să răspuncjă Dumnâvostră unde le-aii dat, avend bună încredinţare de la părinţii noştri, că la Dumnâluî răposatul Ban Golescu au fost, şi că acele hrisdve fiind cu mari blăstemurî, ne au ferit Dumnâluî răposatul de bântuiala ce aveam la Măria Sa Domnul Caragea, având bună sciinţă, că la Dumnâluî Vornicul Nicolae Golescu au rămas aceste mărturii de încredinţare; arătând Dumnâvostră aceste milî, cărând ne rugăm să vă milostiviţi şi milostiv Dumnezeu să vă fie de ajutor asupră-ne. Prea plecaţi slugi şi robi, noi preoţii, boierii, boierinaşii şi toţi Idcuitoriî împreuna moşneni ot oraşul Tergovişiei ot sud Dâmboviţa. Cod. XCm, fila 195. 1. Bacă acest alaiu insolit în care vedem o muzică care portă numele celui ce cheltuia pentru dânsa, din familia iubitore de cultura a Golescilor. Orânduiala alaiului la petrecerea spre îngropare a pred iubitei ndstre Domniţe Mariâra Suţu. • U >rL s • C JS o" iS-'S *5? ® 2 5 ca ;3 ,g« & +* £ o CC- O -*-» o 2 ■** o #.«*■» s a = 2 C/>. 52 o' a -*■» Toţi ciauşiî zapciilor hatmani ei. Toţi zapciiî politiei. Star oştea de neguţători cu toţi neguţătorii. Toţi Logofeţii Divanului de ţ6ra de sus şi de ţera de jos. Ş" g* ® Toţi Logofeţii Vistieriei. & o 'ni g, ^Il 3 «sg o o OTP mc >-i ^t-OTQ - H P M* - g" Toţi postelniceiî. ='S.'3*'-sJS Toţi zapciiî Agieî. Toţi zapciî Spătăriei.....................Muzica Golescului S. C.'OT O ° 2 K 8‘ CD u{ MC P . O ‘ &. ' xn «P o ~ •r» o 00 Jbz* tD-*-3 OQ a ini. •**-,*3 « cî Toţi zapciî hătmănieî. O ^ wc^ H- ^ M* & * &9 S. g § e* . . g e 3 y p MW O P P, t—i v—i h-C o^s-s- Doi Logofeţi de taină de ţâra de sus şi doi de ţâra de jos. III Postelnic cu doi III logofeţi, unul de ţâra de sus, şi altul de ţâra de jos. o o O fcJL/>—i cQh o tO rs-’pZ < * -2. p ^ P o4 O MC ga *<-t- M 5, M- P O O © ' ^ I % U s. < s » 5- P v P a p H*C 486 V. A. URECHIĂ asemenea onoruri acordă in 29 Octombre 1820 la aducerea la Curte a unui ginere al seu *. e-o _•** o S eî a CÎJ3 i _rS :SS3-5.S< © © p J3 Pd*** rO «2 .*3 S3 *!T" IM w-o ® ■** © -w»%*3 — 2 >c5 © 2*53* o,* >3 T « «■ 1 £ *153-51.1 62 cSs» >H F Seg® ' ■s *fl>ă w» .3 o p o d §>.-§ SB* AIM ih s ® *3 -2^s •& •r^j O tO — P ■** O © M-l <♦-* —■* «o ^ © fcD B-'Ş^-aţ 5,36- •*■» -*-a CÎ P 'K/i K H=i u O P pc ci »---♦ P- • r* o P î-< p- *~i 1---1* a rt o Oj p xi -a Cu P GQ o o P P o »"5 o O »-s • rH hri t---t CD •H O ’S w Cu T3 rt p O ay. P CD O o *-*• CD co¬ O r---i O O P jf c-r- rt “Pc Pc o P P ţ_ţ rt s p- >-t ■ )rt O hH o a rt p- '-OT « •fH p H-•• O rt r-i O g o Pc P p ►P h-'• a O C0 P PC CD< K 7 CD O Toţi neferiî cu agalele lor de la tote ogeacurile. Carâta Domnăscă cu 6 telegari. Dumnâlor cucdnele cele mari cu caratele. i si ,&►§ q c+'* **3 o » *-h ■sgs srss. E.KO CD 8 K O 2. Mt HC<2. ' K Oro *-•►3 ■ w â &c . P M PC .3 5 S B fm , £i 5c & O £ Tio Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar Zemle Vlahiscoe. Dumndta rel logofete za obiceiuri sa orânduesci pe izbaşa al Divanului cu întocmirea alaiului a se sevârşl întocmai precum în dos se coprinde îngrijind de a nu se face vre-un cusur şi astă- Paharnicii Iancu Ralet î> > Dumitrache Câmpineanu » Comisul Costache Mânui » ? Alecu Plorescu > Iancu Grădişteanu » Scarlat Bărcănescu * Comisul Alecu Ghica. Căpitan de nemţi cu capot Iuzbaşa al haremului ase-roş pe jos. menea. c. u OL Toţi călări cu cal domnesc!. d.1 ţ. O o ci p Pf 00

-* " cj *>v : ” «>£ S«§ c H-ScsS *Xi— E o « P „«î >— 3-* JJÎ Ip4 ^ D> .2 _-2 rt o'tb 5 .O «Sfl- aS.5 w 2 S5jss®5S 5»,.- o.>s ‘ ’S ffB 5 g s § E)a & Un alaiu-ceauş cu orânduiala Un alaiu-ceauş asemenea, sa gătit. Vel Logofetul de ţâra de sus, vel Logofetul de ţâra de jos, gătiţi, cu rezemurile Dumnâlor, călări pe caî domnescî. Din partea Domniei mele unul dintre boeriî ai mari. Iii ti) C O hD *a. Q ?-< *-* g 5‘ C3 P £L ® O O h-* O • O-i * • H O o o o p“ 3 O o p gs p p- o fcr Î-* P co c -4-» H- p 3 P h-C PM p P&■ -Istf ^ I &<§•! 5?8« -■ ^ o o o O**- ” o © ® 2( 5»12.»> j-W S c**5 ® 2 2 otn £ 2(£ I& Alexandru Nicolae Suţu Voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Dumnâta vel Logofete za Obiceiuri, cu aşezarea arătatului alaiu să orân” duesci pe iuzbaşa al Divanului a-1 întocmi întocmai precum mai sus se coprinde, făr’ de a se face câtuşi de puţin cusur şi mâne Duminică la doue cia-surî din ~ s = 5; B ’• « §* 5 îSi**1 . Sf’s’g BS2 Un căpitan de poduri cu o- Un căpitan de pod, asemenea, rânduiala sa, pe jos. Polcovnicu de pod, gătit şi călare. Polcovnicii de vânători agiesc. Stegar agiesc, ipac. gătit şi călare. Polcovnic de terg, asemenea. Ciauş agiesc. Dorobanţul asemenea. Polcovnicul de ciocli. Vel Agă gătit şi împrejurat cu bulucbaşiî soi. II Portar gătit şi călare. III Portar, asemenea. II Armaş, asemenea. Portar başa. III Armaş ipac. Toţi slujitorii, arnăuţiî agiesci, portărei, armăşel, slujitorii politiei, seimeni, arnăuţî spătăresc!, nprocjî hătmănesci, neferî de la ogeacuri, 12 căpitani gătiţi cu capâde şi cu barate, 6 fustaşi de harem cu dardeîe lor. ISTORIA ROMÂNILOR 489 Mare lux de alaiuri se desfăşură la Curte la orl-ce ocasiune, de botez, de nunţi boerescî, când cununa Vodă, ori fre-o bezadea. Vel Armaş împrejurat cu zapciiî. Lăutarii cântând Vel vornicu al politiei. Trei Zapc-iî gătiţi cu capâde Trei Zapcii aî politiei, ase- şi calări. menea. Patru Postelniceî gătiţi şi că- Patru Postelniceî ipac. lari. Polcovnicii de vânători spă- Stegar spătăresc, ipac. tărescî cu capod, asemenea. Polcovnicu de poteră, ase* Polcovnicu de seimeni, menea. Căpitanul za lefegii asemenea. Ciauşul spătăresc. Trei Zapcii hătmănesci, ipac. Trei zapcii hătmănesci. Un stegar hătmănesc, gătit Un Spătar hătmănesc, ipac. pe jos. Patru ceauşi hătmănesci cu capode roşii, pe jos. Vel Logofătul de Obiceiuri cu vel Hatman. III Logofăt de ţâra de sus, III Logofăt de ţâra de jos. gătit, călare. III Postelnic, asemenea. II Pitar. II Postelnic, ipac. Iuzbaşa al II Spătar, ipac. II Comis. Divanului. II Logofăt de ţâra de sus. II Logofăt de ţâra de jos. Vel Pitar. Vornicu haremului. Vel Logofăt de ţâra de sus, cu vel Logofăt de ţâra de jos. Căpitan de nemţi, gătit, pe jos. Iuzbaşa al haremului, ipac. Un alaiii-ceauş, gătit, cu o- Un alaiu-ceauş, asemenea, rânduiala sa, pe jos. Vel Ban Barbu Văcărescu pe cal domnesc împrejurat cu 4 ciohodarî. Un saracciii. Un sacacci-iamac. Luminăţia sa Boizadea Iorgu împrejurat cu ciohodarî. Toţi* slujitorii, nrnăuţiî agiesci, portărel, armăşel, slujitorii politiei, lofegil, seimeni, arnăuţî spătăresc!, nproijî liătmunoscl toţi, neferî de ogoncurî, 12 căpitani gătiţi cu capâdo roşii cu orân- duinln lor, C fustaşi. 490 V. A. URECHIĂ Asemenea totdeauna în alaiuri merge Vodă, Domna şi BezdadeMe la biserici ori la vre-o vizită spre „hiritismos“ la Mitropolitul ţerei etc. K H *~l MC O o_ o o. P i-i MC 2. -3 o » a* S 2. g> M ^ O p Cs M B o 2 2c* • cr p '-i p> o 3 M> M o 8 ici £.c 1 g o s? 5. o g § P o P _ E3 o o w* P V. ?C O i o <—• 'o p o M • CS r—I ^ .2 o —1 .2 * ii Sh m ^ «S Că c$ pj Altă carată domnescă cu 6 telegari, înlăunţru Băleanca şi Vornicăsa Filipeasca. ÎM 5-t c3 T3 O O ♦ l-H O IM CD M H Vornicăsa /fi) Alexandru Nicolae Suţu voevod i gospodar. Zemle Vlahiscoe. Dumneta vel Logofete de Obiceiuri, cu aşezarea arătatului alaiîi să oran-duescî pe iuzbaşa al Oi vanului a ’1 întocmi după cum sus se coprinde far’ de a se face câtuşi de puţin cusur şi mâne Duminică la o jumătate căsurî din ()i, să se afle cu toţii strînşî la Curtea gpd spre aducerea prea iubitei Domniei mele nori la domnesca ndstră Curte, i saam receh gpd.— 1820, Iunie 5. (pecetea gpd). Vel Logofet. Cod. XCVII, fila 14. 1 1. Alaiul prea iubitelor nostre bezdadele spre hiritismos la mitropolie, a doua di mT >h •*h Q O © 5 © 'IrT # 2 | g .§ S 2 Polcovnicu de pod, călare. Trei postelniceî. Trei postelniceî. © *H W!S _ ’<£ w* © 5 ■+■* M Cfi O w ^ cs e* Li 3ră © mT'X P S w •M W Q O © *M iTi^ •s "i-H l-H H->n hi M Cfi w •o c si Ciauş agiesc. Ciauş spătăresc. Polcovnic de terg. Baş bulucbaşa. Căpitan za dorobanţi. Trei zapcii hătmănescî. II Arinaş. II Portar. II Comis. II Postelnic. II Logofet de ţâra de sus> W P crq pc Stegar spătăresc. Polcovnicii de vânători. Polcovnic de seimeni. Polcovnic de poteră. Căpitan za lefegii. Trei zapcii hătmănescî. III Portar. IU .Postelnic. Răk ti vanul. II Spătar. II Logofet dc ţora de jos. » a Şb a§ t e © Qj p P >—* M HJ P tJ K _ PC . o cs cr ?grto MC 2 P & £ CTQ O GO P ►rt .T* © -GG gEo 8^ g^gc^ © £. o W H* 55 ST © P hi g ^ fcS C3 g H-C PCHZI M PSj-C P *c5 «o i*3 e$ îr-« ^ 5-» că Q> -4-^ >3 'g a 5 cl, q p, §’3§ .2 © .2 ■8‘S>3P «2 5îS . 'g Cî o M p-f JDox alai ciauşi. Un sărăci îi. Un săraci ii. » 52 o o o o o- p Hi >-c '-cn N-» • K P G. © O p t-i CD c-r- P ars 'w o. .2 o rs C e Ui duri, pe jos Zapciî armăşieî. OrânduiaZa alaiului la mergerea Domniei mele pe la sfintele biserici Un căpitan de.po- Polcovnicudepod TJn căpitan de poduri >-ş calare. cu eapod,pejo8. ^ Portar başa. Zapciî armăşieî. Yel Armaş. >-r Stegar agiesc, vel Agă, bulucbaşa agieî pe jos, 3 zapciî g ,§ aî politiei cu capâdo roşit călări, vel Vornic al politiei -M "£ 3 zapciî, asemenea, 2 saraccî cu capăde roşii pe jos, " a- Potvolnicî gpd. 2 sărăciei asemenea. •§: O 04 P »"f J-l o S -H> O ca d tD « m Portar. C5 II Portar. II Vistier. III Armaş. H0V II Armaş. (aluri. III Postelnic. Toţi gătiţi călări. o 5* c p o H' C-»* P f-i D PC O P o za a P 3 p< o cc P< 492 V. A. URECHIĂ MaiG. Biserica la care mai obicinuit mergea Vodă şi Curtea, era mo-nastirea Sărindariî, ce se află aprdpe de Curtea domnâscă. cî • **h O w cî 3 O b ** O Ci « ^ p © t) CJ 5ci g '3 o £ )CÎ G« co a ici g -«j o Ph cs Fh G» •x? p 5o co © p Dce >ci -P O §< )r-T P © S © © 5P .© >ci o © ‘2 a O, ra III log. de ţâra de sus II log. de ţâra de sus II Postelnic. III log. de ţâra de jos. ^°!L*rT^T ^ l°o- de ţâra de jos. Vel Pitar. Toţi gătiţi şi călări Vătaful de călăraşi pe jos cu Odobaşiî de lipcani pe jos cu orânduiala sa. orânduiala sa. Vătaful de comişei pe jos cu Vătaful de grajd asemenea, orânduiala sa. Vel Hatman. Vel Postelnic. Vel Comis. Vel Logofăt za obiceiuri. CS -a o •P © a o S a p o © P t7» P B 3’ £> c-*“ .© J—' © -bd *2. 5* o. a P- © ci *0 O -P O © a P o o P © VD Fh )ci 3rH © O G O © O • ^ to cs u o op TJn saraciu. Ciapcân beghir Un saraciu. 2 ciauşî hătmăneştî gătiţi cu Doî ciauşî hătmăneşti ase-capode roşii pe jos. menea 6 postelniceî gătiţi, ţiind sem. „ , . . „ nele în mâni, pe jos. 6 Punicei, asemenea. Polc. de vîn. ag. Ceauş spătăresc. Baş bulucbaş. Polcovn. de ciocli Căp.de dorobanţi. Trei zapcii liătm. Stegar spătăresc. Toţi gătiţi Ciau? a^ie8c-cu capode p0lc. de tîrg agiesc. roşii, cu o- rânduiala Polcovnic de sei meni pe jos. Polcovnic de politie. Căpitan d0 lefegii. Trei zapcii hatman. Iuzbaşa de Divan. asemenea Deliii de la tote ogeacurile, toţi neferiî başbeşliagiî, Un soitariu. Un soitariu. Armuşeî, slujitorii politiei, tota bresla sputurâscă, lefegii, seimenii başbulucbărescî şi polc., aprobi hătmănescî ISTORIA ROMÂNILOR 493 Amintim lectorului, că acesta Curte domuescă era'in coprinsul Cu,'îeî actualei case Lahovari. a 0 1 'O o 3*4 s -o o o CQk 3-m *—» Jh «8 •*-5 •2 *3 Sh CQ -Q 3r-t 3M co- cs O Doi icioglam ciauşî. Doî başî-ciauşî. Doi alaî-ciauşî. Cavaz başa. Baş ciohodar. Cheliaiaua. Iamac caiaz. Bulucbaşiî ogeacurilor. a s a <*—< C3 rO Delibaşa cu orânduiala sa. Yel cămăraşul, saracci başa. Yel Căminar, II sărdar ^ înarmat. .g O O c5 O s p a o p Mataragi başbulucbaşa ogeacurilor. Tufecci başa cu oran-duiala sa. Baş salahor, iamac, sa-o raci îi. g Yătaf de Divan, inar-c- P a mat, vel grămătic. 3ci CI) 3~i d 08 4J u 308 O )H 0> C3 3c3 3:8 O Dmctaru, II Cămăraşu, Stegarul ţiind semnul ţoreî, mu-burdaru, şi câţi-va idicilî, iciolanî, gătiţi şi călări. O O CD M—i d -4-a o Q T3 & c3 -4—< o o tî CD O O o C- 2 £ d PC >2; e-r* p o h-C cp pc co 8“ 2 © ® Zapciî hătmănescî. Zapciî hătmănescî. © » S. P t-4 *2 Doî alaî-ciauşî. Iuzbaşa al Div. Doî alaî-ciauşî. O 3:8 M C -+5 C3. o-A1 • £ >5 'O 03 Z ’© M* Doî iciolanî. Doî başî ceauşi. Doî ciolanî ciauşî. ‘ i-»» dc a» s O >f & Cavaz başa. Cavaz iamac. ’to CD )CS h-: ^v- u-4 c © 5 O 1-3 ce Saracci başa. Baş salahor. P J“( 494 V. A. URECH1Ă Casele unde se află acum Clubul tinerimeî sunt zidite, maî târziu de Gregorie Ghica Vodă. o 'R'g CS £ u « >S5 ^ * o 5 î-T s« ci -U O co 3 m-j —* co ^■w-T ° >£a 'g'M g Cv 5C3 H O o a >=* S S S p Ui o 5=5 * M -« -» ca ici ■ a CO O P i-2 ^ a s-t P Trei saturi. Baş ciohodar q Cheliaiaoa de Trei satârî, o ciohodarî. Satâr başa. Mataragi başa. 3 2. Tufecci başa. Chebaiaoa de Deli başa. salârî. Trei bulucbaşî aî ogeacului. » Trei bulucbaşî aî ogeacului. Ciohodarî împrejurând. Toţi odobaşiî, baraictariî şi neferiî. Vel postelnicii, vel Logofătul za obiceiuri, vel hatman, Tel comis, vel vornic al politiei, vel Aga, vel armaş, vel grămătic, portarbaşa, II Postelnic, III Postelnic, II Portar, III portar, câţî-va boerănaşî, idiclix, icioglanî, să stea toţi cu orânduiala sa, aşteptând afara.la uşa bisericeî, pentru in-timpinarea Domniei mele. Vel vistierul, II Logofăt de ţâra de sus, II Logofăt do ţera de jos, II Logofăt de ţora de sus, II Logofăt de ţâra de jos, II Vistier, stând în biserică din drăpta. Preasfinţit părintele mitropolitul cu părinţii episcop! şi toţi veliţii boeriî cei halea să se afle înlăuntru bisericeî. p get" e & CD CO MC SJf CO »c£. 3 B CO cp & * ^ MC o o - *3 cy O CD P Cj 0 MC *3-^ * * l“h-P C ^ S-l P 0 -a-** 2 o P pc P-l? Q- HC CD I3> Al. N. Suţu Voevod i gospodar. Zerrde Flahiscoe Poruncim Domnia mea Dumitale vel Logofete za obiceiuri, să orânduescî pe iuzbaşa al Divanului a întocmi alaiu, întocmai după-cum maî sus se arată şi mâne sără la un ceas din nopte să se afle tot alaiul strîns la domnăsca uăstră curte, tolco pisah gpd. — 1819, Maiu 20. (pecetea gospod.) Vel Logofet. Cod. XCYI, pag. 19. Orânduiala alaiului la mergerea Măriei sale Dâmnei la Sft. mitropolie Polcovnicu de pod. 5M Doî ceauşi cu slegariî lor de seimeni in rând cu orânduiala lor. Patru ceauşî cu capoade, iu rând, aî zapciilor hătmănesci. Un postelnicel Un postelnicel Un postelnicel Un postelnicel Un postelnicel Un postelnicel Jcălărî. Un postelnicel Un postelnicel Un postelnicel a cf Zi rŞ t, © vo ^ \7»- P*«“H Cu •►H -U H ^ CO ,5 p =* rţ, 0*W >~l Ş O -tr &> S ° c 5 o2 Di—I O O SS "© Q> >c3 :« .£} cr> 2 5 P •—i O Zî "53 cq .© Polcovnicii de seimeni. Armaşu al doilea. Baş-bulucbaşa. Polcovnicii de ciocli. Ciauşu spataresc. Căpitanul de lefegii. III Postelnic. III Comis. II Comis. II Gramatic. II Logofăt de ţ6ra de jos. Vel pitar. Iuzbaşa de harem pe jos. Polcovnicii do vânători agiescî. Armaş al treilea. Polcovnicii de vanatorî spataresc. Ciauş agiesc. Polcovnicii de târg. Căpitan de dorobanţi. Ralilivanu. II Pitar. Grămăticul Domneî. Vornicii de harem. II Log. de ţâra de sas. II Log. de ţâra de jos. Cap. de nemţi pe jos. o călări. Chehaiaoa de cioliodarî cu 6 cioliodarî. ti 5 ^ P brf Baş ciohodar al Măriei sale Domneî cn 6 cioliodarî. Jdicliî, icioglanî aî Mărieî sale Domneî călări. Două-spre-(Jece carâle cu cuconele Dumnâlor veliţilor boerî C ww O £- ~ © P- §5 o o c> _ O o c P cp ^ o © o ir p p 2. ^ s5 O C* h; o r: S?© p CQ & 2; Vătaşe de aprocjî, fiind-că mane la 7 ceasuri din 08 Iuzbaşa de divan. s-< C o 2 03 4 postelniceî cu iu- 55 ranic. Ipac doî cu calpac. Stegar agi esc. Polcov. de vânători, agi esc. Polcov. de vânători, 22 s- Ciauş agiesc. Ciauş spătăresc. Căpitan za lefegii.. Trei zapciî hătmă-nescl. 4 postelniceî ca feş-nicile. i-l g.J* s s HC £• ' § 2t ® “ H*C £ 3 £ Din laminată porunca Măriei sale Vodă, ţi se poruncesce Dumitale luzbaşă de Divan, ca mâne la 6 câsurî din g. 188. 2. Yecjî Istoria şcolelor de Y. A. Urechiă. I, pag. 108. 8. Dedicaţiunea «Bordeiului indianesc». 4. Yeijî facsimilea. ISTORIA ROMÂNILOR .'>21 «membru corespondinte al societăţi din Paris pentru îmbunătăţirea inveţătureî elementare x. Cea mai mare glorie a lui.Cr. Asaki este direcţiunea latină ec dă nul turei naţionale. El care organisâ în 1816, cu spesele sale, un teatru de societate in salonele Hatmanului C. Chica; el care laudă pe iiii şi fiicele de boeri', pentru că: cin un timp de aviliro, po când limba cea română Din palaturî interită, se vorbia numai la stână, Mobili voi, de neam şi cugot., sfărâmând, a sale fere. Vorbit-aţî întoiti c’aoeia ce ne dau până şi mioro . . .;» El punea şi pe tată-seu, Leon, să scrie in 1820 că: «Ins’a ghintelor Romane M’a peri faimosul nume, Şi vorbirea d’a lor viţă înflori va ’n tdtă lume!» Mişcarea in direcţiunea latină face pe bătrânul arhimandrit să afirme : «Schit este, că limba care o vorbim s'atl ur^lit din cea latină l. l. Iaca traduceroa diplomei: «Ea, sub-scrisul învăţător de metoda mutuală si conducător al sculelor do metodă mutuală câte există şi câte se vor înfiinţa in laşi şi în întroga Moldovă, fac cunoscut, că d. Tlioodor Georgiade din Geliinnos. de 2<> de ani. a inveţat po lângă mine, în mod theorotic şi practic, metoda mutuală, în şcdla do model şi practică din Iaşi, şi fiind-că a arotat diligonţa cuvenită, a reuşit, in amendoue, precum s’a dovedit din examenele parţiale şi generale ce a depus. Este deci domn a organisa, a instrui şi a administra şcole de felul acesta.* — 20 Octombrie, 1820. G. Cleobid, membru corespondent al societăţeî din Paris (h. s. şciSici) pentru îmbunătăţirea instrucţiune! elomentarc. Iscălitura purtătorului acestui act: Thcodor Georgiade. «Noi, cari, prin ordin in scris domnesc, la 6 Martie am fost orânduiţi Efori a! şcdlolor de metoda mutuală din Moldova, existonto şi câte se vor înfiinţa, vofjeud mărturia din faţă a Dumnelu! înveţătoriului Georgo Cleobul. şi înciedinţându-ne despre acosta din examenele generale, ce a depus înaintea Mostră, o aprobăm şi o întărim cu propria nost ii sub-somnaro şi cu sigiliul ; că Dumnelu! din faţă, Thcodor Georgiade. este domn a organis.. a instrui şi a administra cu folos şcole de felul acesta.» (us.MctropT) Mitropoli-lul Moldovei: Vcniamin. 522 V. A. URECHIĂ intru o cpolii cu acea italiană, franţeză, spaniolă şi portogeză, cari sunt astâ-fjli cele mai învăţate şi armoniose limbi a Europii.» .Este de constatat, că plecând de la acesta afirmare a latinităţe* nostre, mişcarea culturală de la 1819—1821, dă dovadă de o perfectă înţelegere a direcţiune!, în care limba romănâscă urmâză a fi cultivată ca să se areţe vrednică de al eî puternic isvor, ce pdte a o adăpa, ca să crescă la înălţimea infloritelor sale surori L Cum voia generaţiunea de la 1820 din Moldova, să fie cultivată limba rumănescă? «Cuvintele ce ne lipsesc, seşui nu sunt legiuite ale nostre, am cercat de a le împrumuta de la maica limbe! năstre şi a le alcătui după haractirul ei, iar unele in minte a Je înnoi din cărţile cele vechi a Românilor». Maî cuminte filolog român decât Leon Asaki, (respective G. Asaki) nu cunosc în timpul de care ne ocupăm. Sc61a limbistică moldovenă nu păşesce cu violenţa neologistică, a literaţilor de preste munţi: ea va împrumuta de la latina cuvintele ce ne lipsesc, căci ar fi legiuite ale nostre. Apoi cuvintelor introduse Asaki le va da «haractirul» limbe! române. Ceea ce e şi maî bine, se vor relua din cărţile, vechî românesc! cuvintele uitate acum, dar utile limbe! române. Vocabulariul ce anexeză Leon Asaki la finea cărţeî sale ma! sus lăudată1 2 ne a conservat în cât-va istoria nascere! in limba romănescă, a multora din cuvintele, constituind stratul nou din limbă. Evoluţiunea limbe! române se face sinchronice cu revoluţiunea politică a pandurilor lui Tudor. Deacă în politică, ţerile ndstre luptară contra Fanarioţilor, literatura nu rămâne maî îndărăt. Jalnica Tragodie a lu! Beldiman represintă lupta în amândouă fasele: politică şi literară. Intre 1819—1821 nu se scie ce devine clasa de matematecî, a lui Gh. Asaki. E probabil, că odată încercarea făcută de Asaki şi după ce probă posibilitatea inveţăture! matematecilor in limba românescă, el nu maî putu continua a da lecţiunî, cu atât ma! mult, că în 1819 şi 20, este ocupat împreună cu Mitropolitul Veniamin, cu reorganisarea seminarului de la Socola. Se scie că Asaki călători în 1820 în Ardeal, de unde. aduse no! profesor! pentru seminar. Leon Asaki in timpul cât fu în pribegire la Golincăuţî, in ţinutul I-Iotinuluî, împreună cu Mitropolitul Veniamin, pe timpul Eterieî, a 1. Verji Prefaţă la a Bordeiul Indianesc», traducere de Arliim. Leon Asaki. 2. Exemplarul meii din « Bordeiul indienesc* a aparţinut la Mi hai fi Sturza Yv. Pe sedrţa do pele a cărţeî se vede numele Mihaî Slurdza Vv. Cartea am dăruit-o Biblioteceî Ureckiă. ISTORIA ROMÂNILOR tradus «Biblioteca istoriei' bisericesc!» do Arhimandritul Filaret, după ediţiunea de la 1819, din Petersburg1. Nu vom reveni aci asupra bibliografiei moldovene, din Domnia lui Mihaiu Suţu, căci am fâcut’o odată cu a celor-l-alte provincii române, la Domnia lui Caragia. Puţin am avea de dis, pe lăngâ acesta, după ce vecjurăm în istoria Domniei lui Scarlat Calimah, cât de puţin se cheltuia din budgetul lărei, pentru cultura publică. Din un venit de 1376808 lei se cheltui sub Scarlat Calimah 3000 lei, un dar pentru dascălul Gheorghe, insă şi aceştia ca să-i ducă la şcăla din Constan-tinopole; 1000 lei daţi dascălului filosof Govdela, pentru tipărirea unei aritmetice, împreună cu Aga Dumitrache Ladache. Mai adăogim 180 de lei daţi la trei ucenici din şcolă şi iată lot ce sub Domnia anterior» se făcuse din budgetul Statului, pentru cultura publică! 1 2 * In Administraţiune sub Mihaiu Suţu, nu găsim nici o schimbare. Aceleaşi organe administrative ca in trecut şi aceleaşi abuzuri. In Justiţie în Noembre 1819 se presintă noului Domn o anafora, răspunzând la ţidula domnăscă a acetuiaş Domnitor, din 29 Octombre. Mihaiu Suţu întrebase Divanul «asupra pravilelor, de pe care se o câini uesce ţeraacesta, a obiceiurilor ce sunt, afară de pravilile împărătesei şideacă ar avea mai puternică lucrare acestea decât pravilele şi asupra urmărilor judecătoresc!». Boerii spre răspuns, fac istoria legislaţiunei moldovene, sub Alexandru cel Bun şi Vasile Lupu şi arată cum s’aii procedat pentru redactarea ultimului codice a lui Scarlat Calimah, 1. «Biblioteca Istoriei Bisericesc!», spre folosul tinerilor, eo so învaţă pe la şcole duhovnicesc!, de Prea cuviosul Arhimandrit- Filaret, indroptată şi a doua oră tipărită in St. Potorsburg 1819, iară acum mutată pro limba românesc», spro acelaş folos, tinerilor Eomânî ce se învaţă pro la senii narile cloricesci. sfinţindu-se a fi slujitor! Bisoriceî. S’aîi ostenit la acest lucru Prea cuvioşia Sa Loon Asaki, Arhimandritul Mitropolie! Moldove!, pre nenorocita opohă a Daco-Ylachieî, in pribogirea cea de obşte, şi cu înalt Prea sfinţitul Yeniamin Costachi, Mitropolitul Moldove!, in satul Colincăuţiî, ţinutul Hotinului, la anul 1821. 2. Marele Postelnic Alexandru Beldiman publică, la Buda, in 1820 Tra-f/odia lut Orest, acum întciu tălmăcită din limba franţozescă în cea românf'scă. Opera acâsta este editată de Zaharia Cnroalechi. cum proboză scrisdroa lui do la finea volumului. Xu era singura încercare do traducero de piese de teatru, căc-î Asalci representase deja pre Zairn luî Yoltaire. SordiirCsa Zoiţa (tiregoiin) traduse la 1819 pre Erast. «povestire de o tragodie păstorescă.» E o traducere după altă traducere făcută din limba germană în cea grecescă apia. ce a fost dat fiica doctoroluî Dimitrie Samurcaş lioxana. 524 V. A. URECHIĂ care s’a publicat la 1847 Iulie 1. Divanul arată ce parte s’a făcut la reclacţiunea noului codice, obiceiurilor pământului. Boierii cer insă ca noul Domnitor să rânduiască facerea unui deosebit codice pentru orânduiala judecătorâscă, a unui alt codice neguţitoresc; (comerciale), a unul codice criminaliceşc, a unuia pentru poliţie, şi in fine a unui codice agronomicesc, «cu alegere iarăşi din pravilele împărătesei, ce se vor afla şi vor avea potrivire la aceşti codicî; asemenea de se vor socoti de către înălţimea Ta, să se legiuiască şi alte orânduell şi obiceiuri;..» 1 1. Prea înălţate Domne Do pe a înălţime! Tale poruncilore ţedulă din 29 Ootombre sub ISTo. 41 adunându-ne la şfînta Mitropolie am ascultat cu luare aminte cele ce povăţuit, de parintesca Îngrijire către acest norod, ue poruncesc!, ca să însciinţăm cu lămurire asupra pravelilor după care se ocărmuesce ţera acăsta, a obiceiurilor ce sunt afară de pravilele împărătesc! şi dacă . acăsta ar avea maî puternică lucrare decât pravilele şi asupra urmărilor judecătoresc!. Adâncimea sciinţelor omenesc! iui au putut pătrunde întunericul vădirilor celor maî depărtate vrem! ca sa afle începerea legiuire! unora din cele maî vestite norode, este doc! de prisos pentru no! a cerca în nesciinţa a multor învăluiri ce după vreme, aii împilat ţâra acăsta, sciinţa începere!.pravilelor şi obiceiurilor nostre, ce urmând povăţuire! istorie! pământeşti!, iie lămurim, că Alexandru Voevod ce au câşcigat numire de Bun, prin a sale îmbunătăţite fapte şi multe faceri de bine obşteşc! domnind Ia ani! 1401 şi înţelegând nevoia întrebuinţări! pravelilor, au cerut pi a vilele împărătesc! de la Aftocratori! Paleologî, care i-au trimes Vasilicalele şi dintru aceste alegend câte au socotit tre.buiucidse şi potrivite vremilor de atunci, şi în limba pământăscă tâlmăcindu-le au alcătuit o carte pravilnicăscă precum istoriseşce Dimitrie Cantemir Voevod; iar în urmă, după trecerea de două vecurî fericitul întru pomenire Vasile Aroevod ce s’au numit Albanezul, dintre Vasilicale alegend, precum se vede prin titlu cărţi! şi adăogând acele la ale Iu! Alexandru Voevod le-au tipărit la anul 1.646, intru caro se coprinde maî multe pravil! criminaliceşc! şi plugăreşcî, adăogându-se şi cele potrivite obiceiuri pământeşci, iar pravil! poiiticeşeî cuprind prea puţine, câte adică trebuinţa vremilor de atunci cerea. Pravila luî Alexandru Voevod nu se află nefiind tipărită, iar a luî Vasile Voevod era urmată de către giudecătorî la intâmplătorele pricini până la începutul recului trecut, precum iarăşi Cantemir cjice, după vreme însă sporind numărul dmenilor, şi adăogându se pricinilo oblăduitdreî, aii întrebuinţat pravilele inipărăteşcî împreună cu leguitele ISfoarale ale luîlustinian şiLeon, şi acelor ce în urmă aii împerăţit, Snopsis a vasilicalilor intru ducerea pravilelor luî Teofil Anticrisos şi pe Armenopulon s’au alcătuit şi llristive cuprinrjetăre in deosebite pricini pentru obiceiuri pămenteşcî, dintru care unele se văd prin ispisocele vechilor Domin! ce au maî rămas pe la uni! din stăpânitori! moşiilor; de pe aceste de maî sus tute urma hbtarîrele giude-cătoresc! : fiind însă că din intunocarea pravilelor acelora cu nemăsurate do sine amestecate fiind, şi cu acele neobicinu te din pricina prefacere! vremilor seaii din ingăimală încurcată şi prea puţin lămurită tâlcuirea lor, or! din lenoviroa chipurilor prin care se pot lumina pravilele, sau în sfârşit fiind alcătuite in ISTORIA. ROMÂNILOR 52 5 De sigur că evenimentele politice n’au dat timp penlru rcalisarea atător lucrări juridice. Sbucnirea Eterici au împrăştia! nu tărdiu hoc- limbî noobiciimite, se pricinuia necurmate giudecătî. ingroucri întru hotarîrolo lor, şi greşeli in potrivirea pravililor cu pricina ce se cerceta, ca sfat ile nbstie socotindn-so, s’aîi cerut de la Măria sa Scarlat Voevod, Procatohul Inăltimoi talo ca să se alcătuiască adunănduse din cărţile împărătesei colo mal trobiiincidso pravilî şi adăogunduse obiceiurile atărnătdre, caro din veci s’afi păzit în pământul acesta spre sistomaticâsca intrnparo .a ramului pravelilor politicoşci; acosto fiind cele mai trebuincios© şi mai do nevoie spre hotărirea a multor pricini ce urmâză doapurure. Iar înălţimea sa orănduind, s’au alcătuir condică politicfiscă coprinejetdro tuturor pravelilor şi obiceiurilor atârnătdro la ramul pravelilor poliricescî, caro publicarisindu-se la anul 1817 Iulio 1 s’aă statornicit de neclintit temoiii al dreptăţilor obştesc! şi pravilicescî, caro curg din acel liniştit isvor al slăvitei ocârmuirî, co din o potrivă dreptate către toţi supuşii incrodinţeză şi întăroscc novătămarea şi nesdruneinarea dreptăţilor ficsce-cărul. Acesta condică s’a tipărit in limba grecâscă, precum este sciut şi înălţime!. tale, dară fiind neapărată trebuinţă de a se tipări şi a se publicarisi şi în limba Moldovcnoseă, rugăm po-înălţimea ta, ca să fie poruncă de a se tipări câtă până acum s’ati tălmăcit fiind ca la.jumătate şi de a se urma tălmăcirea care cir neîndoire va lua săvârşirea sa, pană se va tipări acea tălmăcită. Pentru obiceiurile pamentescî, de au putere de pravilă, şi do covârşesc legiuirea pravilelor? se lămuresc© prin aceste do mai jos, de pre tălcuirea lui Enecone in pandocte partea I, parag. 101 : «obiceiul este o dreptate, care fără publicarisire, din obietnuinţă s’aîi statornicit şi prin tăcuta primire a prea înaltei ocârmuirî, au dobândit pravilicâseă putere în curgere de mulţi ani, păzindu se cu tăcuta primiro a orăşenilor*. Iar pravelile imperătescl pentru deosebitele obştesc! obiceiuri a orî-căruî neam legiuesc aceste (tom partea 2, cap. 44 lista 32): «cele prin învechita obicînuinţă cercate şi in curgere dc mulţi «ani urmate, n’au mai puţină putere inclatoritdre decât acele in scris cap. 40 : în tălcuirea pravelilor trebue a se lua aminte la obiceiurile pământului, şi la hotărîrile ce de apurure s’afi dat întru asemine pricini cap. 50 ocârmuitorul va păzi ceea-ce va găsi de multe ori urmându-se într’un loc pentru vre-o pricină, căci acea de mat înainte obicînuinţă şi cugetare le-au aşeejat acestea trebue a se păzi şi nu va urma de a se face cele peste învechita obicînuinţă» cap. 41, lista 31, parag. 1; învechita obicîiiuinţ.1 se ţine şi se păzosce ca o pravilă, cap. 52, lista 32, învechita obicînuinţă are tărie de pravile, şi pandccte. cartea I, titlul 3, cap. 33, parag. I : învechita obicînuinţă nu fără droptato se păzesce ca o pravilă, şi acâsta este pravila ce se cjice aşezată din obiceiuri, căci fiind-că însuşi pravelile că dintru altă pricină afi pentru noi putere îndatoritor©, fără decât pentru că sunt primite de pe judecata unui neam cu dreptate, aşa dar şi acele de către un neam cu tăcere fără vre-o serisvîrc primite vor fi indatoritdre pentru toţi. căci nu este nici o deosebire dacă un neam va fi aretat voinţa sa prin obştesea kotărire. $ea:i prin însuşi lucruri şi fapte, pentru aceea forte cu drept este primită şi aceea adecă cum că pravelile cad din lucrătore puterea lor, nu numai prin hotârirea legiuitorului, clar şi prin neobicînuinţa cu tăcuta primiro a tuturor. Dintru aceste vederat se înţelege, ca obiceiurile pamentescî se legiuesc de însuşi dătătorii pravililor a fi mai 526 V. A. URECHIĂ riniea din Iaşi şi oii-ce lucrare s’ar -fi fosl început in sensul anaforaiel a rămas balta L * puternice decât înşişi pravilele, şi că prin acole ori se întăresc seau se oboră pravilele ce nu vor fi potrivite cu stările de împrejur a vre-uuul neam; deci nu rămâne îndoială, că în. ori care pricină intomplându-se a fi pravila cu deosebire de pământescul obicei u, acesta negreşit se cuvine a se urma acum, însă fiind-că tote obiceiurile ce se cuvin ramului pravolilor politicescî, s ’ati aşerjat în rânduiala pravelilor pomenitei condice politicescî, nu mal remâne afară do coprinderea acestei condici, vre-un obicei ti seau pravilă ce se cuvine a se aşeoja întru acest ram pravilicesc. «La întrebarea ce ni se face asupra rănduelelor judecătoresc!, facem datornica nostră arătare, că aceste orânduelî, precum şi alte ramuri a întregii sistemiî pravelilor nu s’au aşeijat, nici se cuvine a se aşerja in condica poli-ticăscă, fiiud legiuirea lor cu privire cătră deosebite pricini, precum şi norădele cele mal politice aii alcătuit fiesce-care ram pravilicesc în deosebire; remâne deci, ca bine-voind înălţimea ta, de pe cum şi în hrisovul întăritorii! condiceî politicescî se cuprinde pentru orănduiala judecă torăscă, condica neguţitorăscă, condica criminalicăscă,- condica poliţiei, şi agronomicăscă se porunc.esce ca să se alcătuiască, cu alegere iarăşi din pravelile imperăţescl, adaogându-se şi obiceiurile pământesc! ce se vor afla ..şi vor avea potrivire la aceste condici; aseminea de se va socoti de cătră Înălţimea ta, să se legiuiăscă şi alte orănduele şi obiceiuri, precum şi la 1815 Martie 28 s’au tipărit nişce ponturi cuprin<)ătăre, pentru avaeturile dreptăţilor şi îndatoririlor a unora boerl. Prea înălţate Dorano, aceste fiind cele mal potrivite şi mal adevărate arătări la întrebările ce do către înălţimea ta ni s’au făcut, nu lipsim după poruncă a face datornica nostră înşciinţare.—1819 Noembrio. 1. Dăm în notă o hotărîre a lui M. Suţu intr’o afacere de hotărnicie, cum şi o sentinţă a acestuiaşî Domn în procesul dintre nisce râzaft de pe moşia Crăesciî cu Monastirea Neamţului, referitore tot la procese pentru pământ. Hotnrîrea lut Mihat Gr. Suţu Vodă prin care se osîndescc pe Petrea Oernat fost kotarnic. Noi Mihail Grigovie Suţu Vv. Cu Mila Lui Dumnedeit, Domn ţerei Moldovei. Infăţişându-se înaintea Domniei mele i a tot Sfatul, Dumnuluî Sardariul Vasilie 'Puduri, cu razaşil de la BălţaţI, am intrat însumi Domnia mea în corcetaroa pricineî, şi câte prin anaforaoa acăsta a Domniei sale veliţilor boerl ni s'au arătat, cercetându-le una câte una, am găsit fapta acăsta cu totul nelogiuită, şi împotriva bunii cuviinţe, atât despre parîţl, cât şi despre hotărnici, carele aîi urmat împotriva obiceiurilor şi datoriei sale. Drept aceea, judecând împreună cu tot Sfatul nostru, hotărim şi osîndim, inteiîi pe acel Petrea Cernat, ce au fost holarnic, pentru urmarea sa acosta, spre vegherea şi a altor asemenea următori hotărnici, să plătăscă jăluitorulul Serdar tot preţul caselor sale i a tuturor eolor-l-alto acareturi şi lucruri ce au mal avut la aşedarea sa; al 2-loa, po pâr îţi să’î facă casele şi tote celc-l-alto binale co au fost acolo, cu totă cheltuiala ISTOniA ROMÂNILOR In finanţe AI. Suta a dai diverse decrete nu pentru a uşura birurile, ci din contra. Unele mesuri ale noului Domn suni cu lotul lor, întocmai (lupa cum aii fost şi tot la acelaş loc undo le-au avut şi mai nainto, stăpînind şi drepte părţile sale, după cum din vechirî le-afi strunit. Iar pentru părţile ce în vremea fericitului întru pomenire Domnul Alexandru Constând in Moruz Yoovod. le-aii rescumperat pîriţii. după juriimcnrul co ar ti săvîrşit atuncea, fiind-că Serdarul au aretat. ca în urmă iar fi dovedir opi^rki. hotărîm, ca prin cartea Domniei mole să se hotărască un hoeriii .oeivofătoriîi dimpreună şi cu un credincios al nostru, ca să facă cercetare prin carte de blăstem la faţa locului şi să dovodâscă cîeacă pirîţiî in sciinţă aii jurat, după cum au pus înainte Serdarul seu nu ? şi după cercetarea ce vor face, şi dovada co no vor aduce, vom da şi pentru acolo rescumpăiături cea desăvhşit hotarîrc. Dumndliu vel Logofet prin Dumn61iu vel Vornic de aprobi să aducă intru săvârşire hotarîrea nostru acâsfca. ce o întărim cu a Domniei mclo iscălitură şi pecete.—1820, Iulie 15. (Iscălit) I(h JUihat Gr. Şutul Vocvod. ( l~ p. ) Constantin Suţul Postelnic prodf.clnom. în anafora sunt iscăliţi: Veniamin Mitropolit Moldovei. Dimitrio Stur/.a voi Logofet, Dimitrachi Ralet vel Vornic, Dracaclii Rosct (Baston) vel Vornic, Costachi Conachi vel Vornic, Calimah vel Vornic, Aleeu Canla vel Vornic. No, 15G, s’afi trecut în condica Logofeţieî al doilea, lacovachi. s’afi trecut in condica. Divanului, Matei Costin Clucer, după practica iscălită dc DumncluT vel Logofot, Ion Tăutul Ban. Hotărîre domncscă de la Domnul Hlihail Suţul Vodă infăţişindu-se înaintea Domniei mele şi a tot Sfatului rezeşii do moşia Crăesciî de la ţinutul Vasluiului, cu vechilul Sfintelor Mănăstiri Xiamţul şi Socii, am întrebat pe vechilul monastirilor: de ce nu urmoză învoolel şi cero a o surpa cu împotrivitore pretenţii? şi spre respuns ne-aii aretat un zapis vecia de la l6t 72.17, Februarie 17, de la un Istrato feciorul lui Popa Toder din Crăescî, cu care vinde unui Tdder Blănaruluî domnosc zet Miliail, pamenfun din Crăescî şi din partea de sus şi din partea de jos, cerend ca după glăsuirea acelui zapis să stapăn6scă, şi nu după învoeală. Cerend dar Domnia mea acea învoială ca sa o vedem şi citiudu-se am ve20 bani in ţâră. Penlru asemenea export Domnitorul na pune alia taxa decât vama obicinuită. M. Suţu ridică asemenea prohibiiiunca de funcţionare a fabricelor de spirtose, fără nici o dare către Stat: «să fie slobod fiesce-care a 'şî face velniţă Ia moşia sea cu câte căldări va voi». O a treia favore făcută boerilor este ridicarea birului pus asupra cârciumelor de prin sate şi de la drumuri. Acest bir era destinat la plata poteraşilor ce ămblau pentru prinderea tâlharilor. Domnitorul dice, la ÎS Decembrie 1820, că nu mai trebuesce asemenea imposit fffiind-că fieşce-care ţinut are de ajuns slujitorii sef şi mai ales că şi tote satele au datoria a fi cu privjghere şi a da ajutor la acest fel de întâmplări, a se prinde făcătorii de rele, fiind şi pentru folosul lor, a nu şuieri jăfurî şi păgubirî» K vândut lui Tdder Blanariil domnesc, 20 pământuri partea de jos şi 14 pământuri din partea de sus, paraentul câte 20 paşî, pasul şese palrao, cu curăţiturî în partea da jos insa acel jos se vede dres, afara de 24 pamenturî ce au vândut raaî înainte Preotului Yasi'e din Craeşcî, şi aceste 34 pamenturî ce le-au vândut lui Toder Blănariu, drept trei-deci clc Ici, sa fio şi de pomeţi şi cu locuri do prisecî, şi cu radu de mără şi de poenî şi din pădure şi cu vatra de sat şi din tot locul cu tot venitul, iar Popa Vasile nu are trfiba la aceste locuri, fără cât va ţine in ţarină pământurile, cum pe larg arată zapisul. Bespunijend vechilul, că după glăsuirea acestnî zapis au făcut, şi Lefter Sevordan Vornic do portă, alegerea acestor pamenturî mai înainte dc învoială, pe caro alegere ar cundsce-o de bună. Asupra cărora scrisori şi răspunsuri stând noî a socoti cu luare aminte, nu găsim de cuviinţă cererea numituluî vechil că §ă se pdtă intdree la glăsuirea zapisuluî vechili şi la alegerea numitului Vornic de Portă, să se socotâscă, că învoiala apără pe răzeşi numai din vatra satului, în vremo ce la acel zapis lungul pământului cât sa fie nu este arătat, şi nici le spune lu un loc, ce 20 pamenturî din partea de jos şi 14 pământuri din partea de sus, iar învoiala le dâ la un loc arătat anume, lucru de folosul monastirilor, şi arată lungul lor de 300 paşi şi , la procese, otc......................20u—2*io CAP. XI.— Oştirea. Xevoia Domnitorului de a avea dsto. Orânduirea unei comisiuni pentru reorganisarea armatei. Propunorea comisiunei. Budgetul oştireî. Scrisorea lui Suţu adresată Agăi, relativ la dreptul de a purta arme. O nouă propunere a Divanului relativă la organisarea armatei. Plăeşiî. Ancheta ordonată în 1820 relativă la contrabandele ce se,făceau din lipsa de privighere a plăo-şilor. Garda de pază a Caimacamului şi Divanului Craioveî. Abuzurile luî luzbaşa şi nemulţumirile trupei, urmate de plângere către Domnie. Atribuţiunile Hatmanului muntean. Despre liberarea din oştire şi recrutare. O nouă specie de slujitori in Craiova predaţii slujitori*. Budgetul trupelor în 1820. Transformarea unor safe în poteraşî şi scutirile acordate de Domnitor pentru acâsta. . . . 20(i—27ii CAP. XII.—Elililatca sub Al. N. Şutul. Domnitorul ia măsuri cu referinţă la edilitate. Anaforaoa Divanului pentru pararea a două străzi şi hotărirea luiSuţu. Cerere pentru înfiinţarea a loO de podari. Propunerea Divanului pentru înfiinţarea unei Eforii a podurilor. Numele Eforilor. Pararea celor-l-alte strădî tot prin cisla intre proprietari. Propunorea Eforiei Casei podurilor, ca sa se in rjeciuială şi de la ţiglele şi nisipul ce intră în Bucurescî. Cererea inginerului Preiwald pentru a i se acorda privilegiu ui plutire! pe apa Argeşului, cu monopol pe 10 ani. ilarele niznai al lui Al. Suţu cu privire la edilitate şi disposiţiunile cuprinse in e1. întinderea Bucurescilor spre Colintina. Curăţirea stradelor. Obligaţiunea prăvăliaşilor de a mătura strada înaintea prăvăliei. Idem a prccupeţilor do a stringo V. A. URECHIĂ VI murdăria făcută cu marfa lor. Curăţirea zăpe :;8»j :jss :;no :m :>'jl ::d2 :y.v2 :«u 393 39*’> 398 JOI •iu3 ■m -Pi7) P*7 JOS lup îii’ ■ii:; ii-i ; i:> VJII V. A. URECHIĂ Pagina înlesniri pentru mocanii ardeleni. Ancheta după reclamaţi unoa lor ... .................................................... -416 Incorcărî do navigaţiune pre Olt.............................. -41*7 Actul domnesc relativ la acdsta . ............................ 119 Xarturile obligatorii.................................................. 120 Naltul din 1820 la primele articole de îndestulare publică. 121 Surecciî şi oilo do saigialic................................. 422 Acte relative la robirea Ploescilor........................... 425 Hrisovul lui bezedoa Costaclio Caragea pentru Plooscî . . . 426 Yecbiî stăpâni ai Ploescilor, Roşiîşi Călăraşii . ............ 427 Oraşul Roşii de Yede în proces cu Sf. Spiridon-Noi'i . . . 429 Actele relative....................................... 362—492 CAP. XIY. — Privilegii. Scutiri. Miluiri. Ţeranî scutiţi do bir. 451 Cum sunt ajutaţi boeriî................................................ 451 Carto de boerî de n6m din 1819, Soptembro 28 ..... 452 Arhondologia de la 1821....................................... 454—457 Substituirea noilor generaţi uni de ne-boerî la clasa diligentă 454 Boeriî curtizanî aî Domniilor (irecî .................................. 456 Scutirile ţeranilor. Motivarea lor..............* . ". . . . 457 Scutirea unui ţeran ca să nu-şî lepede femeea................. 457 CAP. XV.—.......................................................... 458—507 Al. N. Suţu a treia Domnie. Ce •57:7 4713 47b 4 7 f»—5-77 •577—578 478-4b'l 4SI —tS:1 4-S2—4S4 484—4Ki; 5SG—588 î-88—590 491» 191--495 »95 597— 598 Negociaţiunile intro Rusia şi Turcia continuă încălcarea de hotare din partea Austriei. Nota de la 499—,70i) 501 501—502 502 502 ■7o:; .70:; X V. A. URECHIĂ Pagina Mişcarea spornică din ţ6ră contra regimului fanâriotic . . . 504 Panduri cari au prădat Greci. Graţieri de panduri Agitaţiune.! prin sate. Sate întregi venind la Bucuroscî să-şî reclame drepturile. 504—505 îmbolnăvirea lui Al. Suţti. Ultimul seu act ca Domn. Constituirea unui comitet de administraţie a ţereî. Beizadea N. Suţu. candidat de Domnie. Când a murit Al. Suţu? Yersiunî asupra acosteî morţi.................................................... 505—50G Arzmagzarul ţereî către Pdrtă anunţând mdrtea luîYodă . . 506—507 CAP. XVI. — .................. ............................! 507—512 'Moldova sub M. Gr. Suţu Yv. Relaţiimele lui A. Suţu cu Scarlat Calimacli. Numirea lui M. - Suţu ca Domn. Informaţiiinî despre aedstă numire. învestitura noului Domn al Moldovei. Luxul mare a lui M. Suţu. Doi caimacami trimeşî de Suţu la Iaşi. Sosirea la laşi a luî M. Suţu in 10 Octombre 1819. Pompă extra-ordinară pentru intrarea luî. Moniteur Universel» despre noul Domnitor . 509—511 CAP. XYII.—Administraţia Molldoveî sub M. Suţu. Biserica. Şcdla. Finanţe Comerţ. Edilitate . . ................... -512—534 Divanul luî M. Suţu. Biserica srb Yeniamin Costache şi Episcopii Gerasim de Roman şi Maletie de Huşî. Arhimandritul ; Leon Asachi. Actele relative la refuzul ţereî de a primi un episcop latin după cererea Austriei. Analisa acestor acte . . . . . .' .■■•'513—519 Urmărirea averilor monastirescî din Basarabia ...... .518—519 Episcop necanonic la Roman................................. 519 Şcdla. Yornicul M. Sturza curator al şcolelor. Gh. Asachi şi sominarul de la Socola. Fabian V. Popp Yasile. I. Costea şi I. Mamfi profesorî Ardeleni aduşi de Asachi la Seminarul de la Socola . 520 ' Aritmetica luî Govdela; Metoda lancastrică introdusă in Iaşi. Şcdla preparandală de învăţători. Eforia acestei şcolî. Diplomă do învoţător după metdda mutuală . . ............................... 521 Direcţiunea latină a cultureî naţionale.............. '521 Leon Asachi şi limba romândscă. Părerea luî despre cultivirea L. Române ....................................................... 522 Biblioteci istoriei bisericescî tradusă de Leon Asachi ... 523 Administraţiunea sub M. Suţu. Justiţia................... . 523 Anafora cu istoricul codicelor referitoro la Justiţie .... 524—520 Cerere de cod criniinalicesc, comercial, de orindudlă jude- cătordscă şi agronomicesc .................................. 524—526 Afaceri de hotărnicie....................................... 526 Finanţele sub M. Suţu....................................... 527 Kidicarea prohibiţiuneî exportului do vito şi do grîne. Poşlina ISTORIA ROMÂNILOR M Pn^in:. vwlrarituluî. Goştina oilor. Disetina stupilor şi a rînutorilor. Kes- vratirea şalelor prin ispravnici jrrocî............................... ,,, n Duhul franţuzesc. Agitaţiunea in ţera. Mesurî de strînsore asupra ţcranilor. Falanga. Mişcare contra Evreilor . ................. ^ Mazili noul* Taxe pe cartea do mazili........................... Poştolo ţinute de .Scufa........................................ Edilitatea. Ciuma iii Moldova. Ponturile pentru aperare de A/.0 ciuma................................................................. ‘ Consulul rusesc Pinis. Satire contra acestuia ....... n33— Oligarhia boer6sca «coda de topor*. Ilustraţiutu: Facsimile de carte de boer dc‘u6m................. Facsimile de diploma de înveţatorl eşiţi din preparandii. Portretul lui M. Suţu Domnul Moldovei s’a dat încă pe lângă tom. I a publicaţiuneî ndstre istorice. Am constatat în urma publicaţiunoi tom I. ca din eroro am atribuit acel portret lui M. Suţu Domnul ţcrei Românesc! din secolul XVIII, care portret. urm6zâ sa fie a ultimului Domn fanariot din Moldova. Nu am găsit pana acuma nicaerî portretul liu Al. N. Suţu.